În graficele următoare vom ilustra grafic fenomenul rezonanţei a 4 sisteme (deşi

mişcările au forme diferite, oscilaţia se produce cu aceeaşi perioadă):

“ Rezonanţa se produce când există o potrivire între vibraţii. Putem observa

fenomenul rezonanţei în diferite situaţii şi aspecte din viaţa de zi cu zi. De pildă, dacă
nutriţi sentimente de ură pentru o persoană, este foarte probabil ca acea persoană să simtă
la fel în legătură cu dumneavoastră. ” (Masaru Emoto, 2006, p.35)
 Universul şi frecvenţele

Spre sfârşitul vieţii, Albert Einstein şi-a dorit sa găsească o formulă matematică
pentru a unifica legile fizicii (legile lui Newton funcţionau perfect la scară mare, dar nu
mai erau valabile la scară mică, la nivel atomic; de asemenea, legile fizicii cuantice
funcţionau la nivelul atomilor dar nu mai erau valabile la nivel macro). Deşi nu a reuşit
acest lucru, foarte mulţi fizicieni au continuat cercetările lui, şi în prezent s-a reuşit
această unificare, rezultând Teoria Strings-urilor. Conform acestei teorii, materia din
întreg universul este alcătuită din corzi care vibrează. Aceste corzi intră în
componenţa atomilor, fiind mult mai mici decât protonii, neutronii, electronii şi celelalte
particule subatomice cunoscute până acum. Se pare că vibraţia acestor corzi de energie
produce fotonii, deci lumina. Nu vom intra în detalii pe această temă, dar pe parcursul
lucrării de faţă vom face frecvent referire la vibraţii, frecvenţe, rezonanţă, motiv pentru
care este important să înţelegem că vibraţiile sunt cele care modelează materia din
univers. Fenomenul rezonanţei ar putea fi o explicaţie a legilor atracţiei din teoria
haosului.
Universul este modelat de vibraţii. Ceea ce dă formă materiei este vibraţia. Deşi
în viaţa cotidiană suntem obişnuiţi să percepem obiectele din jurul nostru ca fiind fixe,
rigide, stabile, realitatea este că totul este în continuă vibraţie. “Întreg universal vibrează
la o anumită frecvenţă unică. Frecvenţa poate fi imaginată sub formă de unde, lucru
susţinut de fizica cuantică. Materia este frecvenţă şi particulă, în acelaşi timp.Aceasta
înseamnă că, în loc să percepem ceva drept organism viu sau mineral, drept ceva ce
putem vedea sau pipăi, înţelegem totul ca aflându-se în stare de vibraţie, şi anume la o
frecvenţă unică, proprie” (Masaru Emoto, 2006, p.33).