Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ATOMICE
Campeanu Filip
Clasa XI A
Modelul atomic Bohr
unde
▪ reprezintă constanta lui Planck;
▪ νmn frecvența radiației emise/absorbite;
▪ Em,En energiile stărilor staționare între care are loc tranziția.
Atomul trece dintr-o stare staționară în alta cu energie superioară doar
dacă i se transmite o cuantă de energie corespunzătoare diferenței
dintre cele două nivele. La revenirea pe nivelul inferior se emite o
radiație de aceeași frecvență ca și la absorbție. Acest fapt exprimă
natura discontinuă a materiei și energiei la nivel microscopic. De
asemenea, frecvențele radiațiilor atomice depind de natura și structura
atomului și au valori discrete, spectrele lor fiind spectre de linii.
Condiția de cuantificare
unde
▪ n = 1,2,3,... este un număr întreg, numit număr cuantic principal;
▪ reprezintă constanta redusă a lui Planck.
Condiția rezultă din primul postulat al lui Bohr, considerând ipoteza lui
de Broglie referitoare la dualismul undă-particulă. Pentru un atom aflat
într-o stare staționară, electronul trebuie să se deplaseze pe o orbită
stabilă, adică unda sa asociată sa fie staționară. Acest lucru este posibil
dacă lungimea traiectoriei electronului este un multiplu al lungimii de
undă λ a undei asociate. Dacă r este raza traiectoriei, condiția se poate
scrie
Elaborarea modelului
Modelul a fost dezvoltat în urma experimentelor realizate de către Hans
Geiger și Ernest Marsden în anul 1909. Ei au studiat, sub îndrumarea
lui Ernest Rutherford, împrăștierea particulelor α la trecerea printr-o foiță
subțire din aur. Conform modelului atomic elaborat de Thomson,
particulele trebuiau să fie deviate cu câteva grade la trecerea prin metal
din cauza forțelor electrostatice. S-a constatat, însă, că unele dintre ele
erau deviate cu unghiuri mai mari decât 90° sau chiar cu 180°. Aceast
fapt a fost explicat prin existența unei neuniformități a distribuției de
sarcină electrică în interiorul atomului. Pe baza observațiilor efectuate,
Rutherford a propus un nou model în care sarcina pozitivă era
concentrată în centrul atomului, iar electronii orbitau în jurul acesteia.
Noul model introducea noțiunea de nucleu, fără a-l numi astfel.
Rutherford se referea, în lucrarea sa din 1911, la o concentrare a
sarcinii electrice pozitive:
"Se consideră trecerea unei particule de mare viteză printr-un atom
având o sarcină pozitivă centrală N e, compensată de sarcina a N
electroni."
El a estimat, din considerente energetice, că, pentru atomul de aur,
aceasta ar avea o rază de cel mult 3.4 x 10-14 metri (valoarea actuală
este egală cu aproximativ o cincime din aceasta). Mărimea razei
atomului de aur era estimată la 10-10 metri, de aproape 3000 de ori mai
mare decât cea a nucleului.
Rutherford a presupus că mărimea sarcinii pozitive ar fi proporțională cu
masa atomică exprimată în unități atomice, având jumătate din valoarea
acesteia. A obținut pentru aur o masă atomică de 196 (față de 197,
valoarea actuală). El nu a făcut corelația cu numărul atomic Z, estimând
valoarea sarcinii la 98 e, față de 79, unde e reprezintă sarcina
electronului.
Modelul propus de Rutherford descrie nucleul, dar nu atribuie nici o
structură orbitelor electronilor. Totuși, în lucrare este menționat modelul
saturnian al lui Hantaro Nagaoka, în care electronii sunt aranjați pe
inele.