Sunteți pe pagina 1din 3

Probabil ca unii se întreaba de ce traiesc. Acestia sunt multi.

Dar si mai multi s


unt cei care nu afla niciodata.
A fi... acea vaga iluzie a nesinguratatii. A muri... a-ti fi frica de singuratat
e. A învata... a nu mai crede decât ceea ce îti arata altcineva. A avea emotii... a fi
om.
Nimeni nu se naste fericit si nimeni nu moare fericit. Când te regasesti singur în p
ropriul tau suflet nu te regasesti pe tine, ci pe cel dorit de tine. Nu vei fi n
iciodata acel Tu. Pe cine încerci sa pacalesti ? Pe tine ? Pe el ? Pe ei ? Nu paca
lesti pe nimeni pentru ca tu esti propriul tau sistem egocentric.
Pasiunea... o traire în plus. Nostalgia... ceva atât de necesar uneori. Dorinta... s
i totul se reduce acolo. În caldura diminetii te vad cum plângi in durerea dorintei.
Ea nu va veni niciodata...
Amaraciunea propriului întuneric te arunca într-o lumina orbitoare în care nu mai întele
gi ce este cu adevarat viata. Toamna, primavara sunt doar prilejuri de nostalgie
.
Si totusi ti-e teama de tine, de candelabrul propriei tale firi. Înca nu te cunost
i... dar te vei cunoaste vreodata ? Vei realiza vreodata cine esti ? Mâna ta va si
mti cândva dorinta ? Vei auzi cu privirea ca sa privesti cu sufletul ? Când ? .. si
totusi niciodata.
Pe valurile marii pline de secrete tu ai gasit doar sare. Si te-ai retras când tre
buia sa mergi mai departe în adâncimi. De ce ? Curaj, simtire, noroc, pasiune, dorin
ta sau bucurie nu ai avut ? Sau le-ai avut pe toate dar le-ai înecat pe rând pe fiec
are... ?
Ce esti tu azi ? Un nimeni din doi ? Sau un nimeni dintr-un milion ? E o diferen
ta mai ales pentru ca nu te crezi un nimeni. Dar daca nu esti un nimeni .... atu
nci cum o poti demonstra ? Caci puteai si sigur înca poti... dar dintr-un milion d
oar o melodie necântata a vietii este dezgropata... si poate fi a ta... dar (înca) n
u e .
Ah.. si viata.. si-a batut joc de tine. Nu ai putut sa faci nimic din visul tau
nu pentru ca nu ai muncit suficient pentru asta... ci pentru ca viata pare un vi
clean concurs de sansa. O toamna târzie si multicolora îti va demonstra contrariul..
dar va fi prea târziu.
Acele fire de iarba ce se lasa purtate de vântul ratiunii si viselor tale... crezi
ca sunt doar iluzii ? Fantezii ?
Totul începe de undeva... si uneori e necesar doar sa crezi ca sa muti un munte.
Si înca nu ai facut pelegrinajul în jurul lumii pe care îl visezi... si înca nu ai casa
ta.. masina ta.. nu ai ceea ce vrei sa fie al tau ... De ce ? Nimic mai simplu .
. crezi ca citind aici.. ca si citind de altfel orice afis de oportunitati cinev
a te va remarca pentru ceea
ce (nu) esti... sau îti va da o formula matematica a fericirii. Asa ceva nu exista
în nici un univers. Si daca nimeni si nimic nu a gasit-o nici tu nu vei reusi, da
r merita sa încerci...

De ce?
de ce exista oameni care cred...
ca totul se rezuma la ei
la o lume neimplinita
a propriului lor esec ?
de ce exista lume care crede
ca oamenii ar fi mai buni
atunci cand viata le-ar da
totul sau nimic, caci tot una e ?
de ce iubim atunci cand
nu avem nimic, nu spunem nimic
cand credem in tot si in nimeni
iar lumea ne vede ca pe un om invizibil ?
de ce ne sprijinim pe cei care
i-am abandonat si totusi nu ii consideram
prietenii nostri, caci sunt prea sobri , sau fraieri
ca sa-i acceptam langa noi ?
de ce te intrebi mereu de ce nu ai
atunci cand toti nu-ti dau, dar au prea mult
iar tu ai fost abandonat in leaganul
propriilor tale sanse sau vise ?
de ce citim o carte care se termina in pagini
si care nu ne reprezinta, caci totul
e doar la noi, in mintea noastra
si credem ca ei nu ne cunosc ?
de ce muncim atunci cand
nimeni nu face nimic ca sa ne salveze
dintr-un val al unei generatii pierdute
din care facem parte fara sa vrem ?
de ce gandim la propriile noastre idei
cand toti zic ca fiecare conteaza
dar in ochii lor nu valoram
dacat o sursa, sau un sprijin, sau nimic ?
de ce creem daca nimic nu are valoare
peste ani, si nimeni nu va rasfoi
sa vedea sudoarea muncii noastre
caci doar a critica e usor ?
de ce existam intr-o lume
in care nimic si nimeni nu ne schimba
caci suntem adeptii propriilor noastre idei
cele mai bune, si doar corecte ?
de ce avem si muncim mereu sa avem
cand totul nu valoreaza nimic
in ochii Lui, iar viata noastra
este limitata si nepretuita, iar noi o pierdem ?
de ce realizam prea tarziu
ca am ratat sansa, visul, speranta, viata
si nimic nu ne mai separa decat hainele
de cersetorul de pe strada ?
de ce castigam totul cand timpul
ne distruge, ne ajuta sau ne amaraste
ne arata ca el va invinge intotdeauna
iar noi ramanem cenusa ?
de ce nimicul are valoare
atunci cand toti il vad pe el
iar tu apari de nicaieri si nu existi
si mori singur neafirmat ?
de ce facem si ne chinuim intr-un vis
al nimicului, intr-o creatie a altora
intr-un banc spus de altul
intr-o haina care nu e a noastra ?
de ce cantam si credem ca speram
ca totul va fi mai bine, dar
lumea ne distruge putin cate putin
ca ea sa castige mereu ?
de ce avem ?
de ce?
de ce?

S-ar putea să vă placă și