Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DEONTOLOGIA
PROFESIUNII DE ZIARIST
Editura NORMA
dr. Dumitru Titus POPA
DEONTOLOGIA PROFESIUNII DE ZIARIST
dr. Dumitru Titus POPA
DEONTOLOGIA
PROFESIUNII DE ZIARIST
Editura NORMA
Bucure[ti 2000
COLEC}IA CORPUS JURIS
Editura NORMA 2000
Director artistic: Ana-Cristina POPA
Director executiv: Cristina-Eugenia POPA
Telefon/fax: 335 38 69
© Copyright Editura NORMA
© Toate drepturile rezervate
Tip`rit la ARTPRINT Bucure[ti
ISBN 973-96085-3-1
CUPRINS
ANEXE ..........................................................................
............................................ 153
Charta datoriilor [i drepturilor profesionale ale ziari[tilor francezi (1918)
Codul onoarei interna]ional al pesonalului presei [i informa]iei (O.N.U., 1952)
Declara]ia datoriilor [i drepturilor ziari[tilor (München, 1971)
Codul deontologic al ziaristului din România (1991)
Hot`r\rea asupra rezolu]iilor Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei
cu privire la etica ziaristic` (Camera Deputa]ilor, 12 septembrie 1994):
- Rezolu]ia 1003 (1993)
Delimit`ri conceptuale
1. Profesia de ziarist constituie un exerci]iu nemijlocit - scris, vorbit,
televizat - al normei bunului sim] [i al sim]ului de dreptate [i adev`r1.
Profesioni[tii mesajului publicistic practic` [tiin]a a ceea ce este bine2, a
ceea ce se cade (: s` se [tie, s` se comunice). Practic` [tiin]a identific`rii,
select`
rii [i comunic`rii faptelor, evenimentelor, opiniilor care au, \n chip semnifica
tiv,
relevan]` public`: s\nt de real interes public [i trebuie f`cute publice;
trebuie publicate. |n aceea[i m`sur`, profesioni[tii presei combat intransigent
( justi]iar )3 - sprijini]i \n normele acceptate [i practicate - acele fapte, evenim
ente,
opinii care pot distruge ( infractio ) ordinea moral` [i de drept, regulile
[i rela]iile de comunicare interuman` din societatea de referin]`.
|n ultim` analiz`, profesioni[tii presei legitimeaz` - \n spa]iul vie]ii publice
sau private - comportamente morale, politice, civice (individuale/colective/
organiza]ionale), concomitent cu armonizarea propriului comportament la
normele morale generale [i la norme strict specifice meseriei de gazetar ( normele
deontologice ).
Spunem, astfel, c` ziaristul \[i asum`, prin natura muncii sale, un dublu
standard moral - profesional: cel general -societal - acela[i [i egal pentru to]i
,
[i cel strict specific -profesional ( autoimpus ).
2. Normele proprii profesiei, numite relativ recent norme deontologice ,
s\nt a[adar exclusiv profesionale, interioare profesiei de ziarist [i
decurg, \n substan]`, din normele morale generale4. Cronologic, normele deontolo
gice
s\nt succesive celor morale, iar genezic s\nt consubstan]iale; \n
acela[i timp normele deontologice s\nt particularizatoare, legitim\nd comportame
nte
informa]ionale \n aria strict delimitat` a profesiei. Tipologia normelor
deontologice este configurat`, cum este [i firesc, de natura diferit` a profesii
lor
normate (ex: medic, avocat etc.), \n considerarea condi]iilor [i situa]iilor com
portamentale
specifice domeniilor vizate.
3. Particularitatea comportamentului moral-normativ al ziaristului
nu \nseamn` [i crearea unei identit`]i socio-morale speciale , sui-generis!
Codurile deontologice - ale onoarei [i responsabilit`]ii profesionale - nu con
stituie corpusuri de reguli [i practici de cast`; nu creaz`, \n via]a public` sa
u
privat`, diferen]e de tratament normativ. Ziaristul, \n \mprejur`ri publice sau
particulare curente, este, cum adesea se spune, un om ca oricare altul, supus
acelora[i norme morale [i juridice de via]` [i convie]uire; nu se poate prevala
de principiul diferen]ei (\n plan civic sau normativ). Nimeni nu este mai
presus de lege 5, stabile[te un text constitu]ional imperativ, opozabil tuturor [i
riguros nediscriminatoriu.
4. Preciz`rile s\nt necesare, \ntruc\t exist` opinii, relativ bine argumentate,
favorabile unui statut social mai \nalt, de care ar trebui s` beneficieze
ziaristul. |n fapt, at\t profesionistul, c\t [i profesia sa se consider` a fi de
elit`,
comparativ cu multe alte \ndeletniciri socio-umane.
Argumentele \n favoarea statutului elitist al ziaristului [i al profesiei sale,
c\nd s\nt acceptate, ]in nu at\t de o realitate intelectiv` excep]ional` (cum se
pledeaz` pro domo), c\t de ceea ce am putea numi caracterul eminamente provocato
r-
intelectiv al actului mediatic de informare [i comunicare.
|ntr-adev`r, actul de pres` este un act/fapt de g\ndire, cum aprecia profesorul
Vintil` Dongoroz. Argumentele de tip elitist nu fac dec\t s` releve
odat` \n plus particularitatea unui fapt de sorginte intelectual-mental`. Asemen
ea
argumente, deliberat discriminatorii, \n fond ilegitime, favorizeaz` totu[i
mai corecta \n]elegere a actului de informare [i comunicare [i, prin aceasta,
specificul eminamente intelectiv al profesiei de gazetar6. (|n acest sens s\nt
utilizate \n lucrarea de fa]`).
Sistematizate, fie [i aproximativ, argumentele elitiste situeaz` presa
\ntr-o tripl` realitate conceptual`/comunica]ional`:
a) o realitate socio-func]ional`: \n care presa este perceput` ca o putere \n
stat ( a patra putere ), cu o contribu]ie direct` la actul de decizie public`, socia
l`,
politic` [i cu un impact public adesea mai puternic [i mai prompt dec\t
al celorlalte trei puteri clasice (legislativ`, executiv` [i judec`toreasc`);
b) o realitate socio-mental`: \n sensul \n care presa, ca act/fapt de g\ndire ,
implic` mentalul individual/colectiv: lucreaz` pe creier ;
c) o realitate socio-existen]ial`: \n m`sura \n care profesioni[tii presei se
v`desc a fi adev`ra]i medici sociali ; competen]i s` observe, s` investigheze [i
s` pun` un diagnostic profesional ( publicistic ) [i realist organismului social ,
\ntocmai cum medicul specialist procedeaz` \n cazul organismului uman .
Alte argumente de tip elitist s\nt extrase din situarea gazetarului \n fa]a
publicului larg (cititor/radioascult`tor/telespectator). |n fapt, este o situare
exponen]ial`, de exponent socio-moral al publicului. Se subliniaz` ideea c`
ziaristul independent ( echidistant ), echilibrat [i de bun`-credin]` \[i c\[tig`
statutul de exponent al opiniei publice [i nu \l dob\nde[te automat, odat` cu
acceptarea \n profesie. Ziaristul este ales s` informeze, s` comenteze [i s` pun
`
concluzii chiar \n numele ([i \n locul) publicului s`u. Statutul exponen]ial se
c\[tig` \n timp (prin corecta exercitare a profesiei de comentator/analist), sem
n
de net`g`duit al reputa]iei [i onoarei profesionale. Ziaristul beneficiaz` de-o
asemenea onoare public` doar at\ta timp c\t o merit`, printr-un real consens
public.
A[a fiind, nu putem vorbi de o profesie sau de profesioni[ti de elit`, \n
general, chiar dac` profesia [i practican]ii ei s\nt de o \nsemn`tate aparte \n
structura de putere a unei societ`]i. Putem vorbi, \ns`, de profesioni[ti expone
n]
iali, adev`ra]i ziari[ti de elit`.
Statutul elitist nu vizeaz` profesia ca atare, ci individualit`]ile de excep]
ie. Nu vorbim de profesii de elit`, ci de profesioni[ti de elit`. De altfel, chi
ar
defini]ia elitei are \n vedere [i persoane dintr-un grup, dintr-o comunitate
( Persoane care prin valoarea lor, ocup` un loc de prim rang )7, indiferent de
profesie sau ocupa]ie.
Nu este vorba, a[adar, de practican]ii indistinc]i ai unei specialit`]i/meserii,
oricare ar fi aceea.
Fire[te, nu dorim ca argumentele tocmai invocate s` aduc` vreo atingere
de prestigiu uneia dintre cele mai importante meserii ale acestor timpuri
predominant comunica]ionale, aceea de ziarist profesionist. Ele s\nt oportune,
\n m`sura \n care limpezesc odat` \n plus statutul at\t de dificil de definit al
profesionistului de elit`, mijlocitor autorizat [i respectat al actului de comun
icare
public`, de pres`.
5. Deontologia profesional` tinde s` impun` [i un curent de g\ndire
comunica]ional-normativ`: DEONTOLOGISMUL! Noul curent \[i
extrage argumentele ( formale ) din morala normativ` actual`8. Deontologismul
\ncearc` s` impun` un ra]ionament doctrinar [i atitudini practice de
ripost` \n fa]a curentelor pragmatic-utilitariste, de succes cu orice pre], incl
usiv
cu pre]ul ignor`rii esen]ei binelui [i corectitudinii rezultatelor. Este vizat`,
cu prec`dere, filosofia consecin]ionist` , ale c`rei premise practice se \ntemeiaz`
pe rezultate ( succese ), indiferent de natura ( moral`/amoral`/imoral`)
a mijloacelor prin care au fost ob]inute. G\ndirea deontologic` afirm`
rela]ia esen]ial` ([i esen]ial moral`) dintre corectitudinea mijloacelor [i teme
iul
moral al rezultatelor proiectate [i realizate ( corectitudinea rezultatelor ).
Suportul teoretic originar al utilitarismului \l constituie, cum [tim, principiul
utilit`]ii enun]at de John Stuart Mill, \ntr-o formulare memorabil`:
Ac]iunile s\nt moralmente corecte (right) \n m`sura \n care tind s` sporeasc`
fericirea [i s\nt moralmente incorecte (wrong) \n m`sura \n care tind s`
sporeasc` inversul fericirii 9. Transpus \n plan real, pragmatic, utilizatorul
rela]ioneaz` fericirea de succesul ac]iunii, mai concis - de succes - astfel
\nc\t codificarea moral` a mijloacelor de ob]inere a succesului cu orice pre]
nu mai are relevan]` din moment ce asigur` fericirea pentru cei implica]i \n
ac]iune. Exemple negative ne s\nt oferite [i de campaniile electorale \n program
ele
[i discursurile c`rora promisiunile, fie ele [i iluzorii, practic imposibile,
asigur` adesea succesul protagoni[tilor hiperbolizan]i [i, prin aceasta, fericir
ea
lor. |nvins \n alegerile din 1998, liderul partidului laburist australian a rost
it o
formul` perfect utilitarist`: Am fost prea cinsti]i !10. Cinstea, cum observ`m,
nu aduce \ntotdeauna fericirea, pe c\nd succesul
|n replic`, deontologismul afirm` [i promoveaz`, \n mod real, rela]ia
bine - corect ( fericire - corectitudine ), \n care binele \nseamn` corect [i
este ob]inut prin mijloace corecte. Deontologia tinde s` devin` o adev`rat`
critic` a ra]iunii morale.
6. Tripticul: moral`-drept-deontologie solicit` anumite preciz`ri de
substan]`, \n sprijinul mai exactei \n]elegeri a realit`]ii deontologice \n care
ziaristul \[i desf`[oar` activitatea de informare [i comunicare public`.
Vom nota \n context:
Componentele tripticului formulat se afl` \ntr-o rela]ie de succesivitate
( totul \ncepe cu morala! ), \n care preeminen]a moralei [i reg`sirea principiilor
[i normelor morale \n cele de drept [i deontologice constituie parte inseparabil
`,
obiectiv`, a evolu]iei [i calit`]ii actului normativ.
Recursul la norm` apare azi ca necesar [i obligatoriu \n, practic, toate
cele trei arii comportamentale (moral`, juridic`, deontologic`); norma este
considerat`, efectiv, o garan]ie a vie]ii morale, juridice [i deontologice, un a
rgument
[i suport ineluctabil al persoanei \n raporturile \n societate [i cu societatea.
For]a moralei publice - tradi]ia, cutumele, uzan]ele - premerge [i resubstan]
ializeaz` mereu con]inutul [i mobilul normelor juridice [i deontologice.
|n toate cele trei tipuri de reglement`ri se accept` sau se prevede expres
sanc]iunea, cu deosebirea c`:
sanc]iunea moral` \nseamn` oprobriul public (dispre], desconsiderare,
marginalizare);
sanc]iunea juridic` poate fi de ordin contraven]ional, civil, administrativ,
penal;
sanc]iunea deontologic`, de[i de ordin moral-profesional, este mai mult
dec\t oprobriul public ; sanc]iunea deontologic` poate merge de la o simpl`
mustrare p\n` la ridicarea dreptului de semn`tur` sau chiar p\n` la
excluderea definitiv` din profesie. Cu men]iunea obligatorie: sanc]iunea deontol
ogic`
apar]ine exclusiv unei instan]e a onoarei profesionale , aleas` de
profesioni[tii scrisului publicistic [i numai din r\ndurile acestora.
7. Constatare. De[i principiile [i normele morale s\nt preluate/asimilate
de normele juridice [i deontologice, exist` totu[i diferen]e \ntre cele trei tip
uri
de reglement`ri. |n principal diferen]ele decurg din puterea normei [i, prin
consecin]`, din efectele punitive/reparatorii pe seama p`r]ilor implicate \n
actul de comunicare public`.
|n expresii consacrate, se spune: - Morala ]ine, \n principal, de uzan]e, iar
dreptul, \n mod normal, de instan]e!
Normele morale s\nt restrictiv-persuasive, pe c\nd normele juridice s\nt
coercitiv-represive.
Ambele tipuri de norme au caracter general [i generalizant (la nivelul
\ntregii societ`]i/colectivit`]i) [i se aplic` nediscriminatoriu.
Comparativ, normele deontologice s\nt restrictive [i constr\ng`toare
numai \ntr-o arie comportamental` foarte precis`, \n sensul c` vizeaz` comportam
entul
normativ \ntr-o profesie anume (ziari[ti, medici, confesori etc.),
se aplic` numai profesioni[tilor viza]i [i numai dac` aceia consimt s` respecte
reglement`rile specifice (cf. clauzei de con[tiin]` [i prevederilor contractuale).
Distingem, a[adar:
norme morale - a c`ror respectare este l`sat` la libera voin]` [i
con[tiin]` a persoanei;
norme juridice - obligatorii prin efectul legii;
norme deontologice - opozabile numai practican]ilor ( membrilor )
unei anumite profesii; norme elaborate [i adoptate de profesioni[tii \n[i[i, f`r
`
nici un fel de ingerin]e sau presiuni din aria extraprofesional`, [i aplicate
numai de cei care le-au redactat [i acceptat.
Morala ca temei al Binelui (scurte preciz`ri)
1. Orice art` [i orice investiga]ie, ca [i orice ac]iune [i orice decizie,
par s` tind` spre un anume bine, de aceea, pe bun` dreptate s-a afirmat c`
binele este cel spre care aspir` toate 11 Precizarea aristotelic` identific`, \n
esen]`, moralitatea cu actul inten]ional al binelui, iar omul, individualitatea,
cu
un actor \nn`scut al aspira]iei nemijlocite de a f`ptui [i de a tr`i binele. Prin
extensie, Aristotel situeaz` \n Motorul Prim , originar, al atitudinii umane (
art`, ac]iuni, investiga]ii, decizii) - voca]ia activ` a omului spre un anume
bine, \nc\t toate cele ce ]in de gånduri [i fapte, de via]` activ` [i contemplativ`
par a tinde spre un anume bine .
Pruden]a aristotelic` sugerat` de sintagma un anume bine relev` atåt
dificultatea (conceptual`) de a defini binele, c\t [i riscul de a absolutiza aco
lo
unde premisele ra]ionale \nsele s\nt mereu fluidizante ( fenomenologice/anecdotice )
,
dificil de fixat \n \n]elesuri definitive. Nu este exclus, de aceea, ca
pruden]a de care vorbim s` rezulte [i din modul original \n care marele
stagirit gåndea structura ( felurile ) binelui [i accesul omului la un anume
bine. (S` re]inem mereu c` binele aristotelic este un anume bine , dar nu de
acela[i fel pentru to]i).
Aristotel stabilea dou` categorii de Bine: Binele suprem (accesibil
vie]ii contemplative - filosofului) [i Binele uman (accesibil vie]ii active omului
obi[nuit)12.
Viziunea dihotomic` ( scindat` ) aristotelic` asupra omului moral - situ-
at mereu sub zodia unui anume bine - se reg`se[te, practic, \n toate sistemele,
programele sau doctrinele etice ulterioare: utilitarismul, hegelianismul,
marxismul, consecin]ionismul, deontologismul etc. Cum se reg`se[te. de asemenea,
\n plan fiin]ial, al omului ca om, al fiin]ei ca fiin]` . Aristotel - \n
continuarea lumii ideilor eterne platoniciene, \n care aveau acces la statul
perfect (configurare moral` a ideilor primordiale) numai anumi]i oameni observ`
fiin]a \n dou` planuri: a) fiin]a separat` (divinitatea) [i b) fiin]a
uman` (omul imediat, determinat de natura sa social`). La Aristotel, nu este
(\nc`) vorba de dou` st`ri antagonice, ci de dou` ipostaze fiin]iale care pot fi
apropiate (p\n` la unitatea originar`, de cei cu acces la via]a contemplativ`, c
ei
\n m`sur` s` realizeze unitatea dintre divin [i intelect: dintre Binele suprem
[i Binele uman .
2. Am z`bovit ceva mai mult \n aria dihotomic` ( scindat` ) a ra]ionamentului
etic aristotelian, pentru a putea observa cum aceast` caracteristic`
bivalent` (contradictorie) apare ca o tr`s`tur` intrinsec` - o fatalitate! - a g
\ndirii
umane \n general.
Surpriza profetic`, esen]ial simbiotic`, reprezentat` de Iisus ( Fiul Omului
[i al lui Dumnezeu ) nu avea s` \mpiedice continu`rile ra]ionale dihotomice;
inclusiv fa]` de noua realitate m\ntuitoare, care realiza, \n fapt [i pentru
ve[nicie, unitatea originar` divin-uman, impun\nd paradigma etern` a omului
ca fiin]` terestr` [i celest`, \n acela[i timp. |nsu[i Iisus, deci unitatea abso
lut`
a fiin]ei [i fiin]`rii ( \n ve[nicie ), urma s` fie [i \nc` este perceput \n registr
ul
dihotomic ( scindat ).
3. Cauzele ra]ionamentului uman dihotomic/contradictoriu nu s\nt, totu[
i, de ordin genezic ( originar ). Contradic]ia nu este proprie naturii morale a
omului, ci ac]iunii sale autonome; inten]iei [i ac]iunii de sine. Identific`m ai
ci
obsesia socratic` a omului \n parte , a omului care era menit s` se descopere
pe sine, s` se cunoasc` pe sine \nsu[i, sub raza preceptului delfic, sursa [i
reperul celui mai \nv`]at om al timpului s`u: Cunoa[te-te pe tine \nsu]i!
Individualizarea entit`]ii om - prin con[tiin]a de sine ( daimonul ) - a
constituit ipoteza temerar`, de un risc mortal, pus` [i impus` de Socrate contem
poranilor
s`i, \ncercare ce avea s`-l duc` la un real triumf ra]ional, dar [i
la cupa cu otrav`.
Nu -ul socratic nu are, \ns`, o valoare absolut`, ci apare ca un operator
logic (cum am spune azi) \n fa]a ac]iunii umane. Daimonul \i spune lui So-
crate c\nd nu trebuie s` ac]ioneze (presupunem c` inclusiv reflexiv). Prin
aceast` raportare a nu -ului la ac]iune , Socrate avea s` circumscrie ideea
moralei [i a moralit`]ii \n aria sensibilului (a sufletului reflexiv platonician;
a Binelui uman / via]a activ`, argumentat de Aristotel).
Profesorul Grenier formuleaz` exact dimensiunea moral` a ac]iunii umane:
Moralitatea nu este legat` dec\t de ac]iune [i, a[a cum Aristotel a ar`tat
foarte clar, \n noi ac]ioneaz` ceea ce este muritor, latura divin` g\nde[te.
Ac]iunea se afl` \n lupta cu contingentul, suport` presiunea timpului; cunoa[ter
ea
ne a[az` \n planul necesarului [i al eternului13.
Binomul ac]iune-moralitate [i situarea acestuia \n sfera vie]ii sensibile/
accesibile a omului [i a for]elor omene[ti ( in forma ) plaseaz` actul moral la
dispozi]ia con[tiin]ei op]ionale [i a voin]ei active. Prin efect, [i treptat, ar
e loc
o subiectizare [i mai accentuat` (uneori p\n` la totalitarismul etic ) a ac]iunii
umane. |n replic`, [tiin]a moralei a \ncercat s` delimiteze c\t mai exact ([i ca
ripost` la arbitrariul moral) cutume, obiceiuri, tradi]ii [i s` propun` un norma
tiv
etic opozabil tuturor. |n acest fel, morala ca realitate practic` a rela]iilor
interumane devine nu numai o tem` doctrinar` ci [i una normativ`.
4. Normativizarea moral` nu constituie, totu[i, un rezultat favorizat de
con[tiin]a op]ional`, at\ta vreme c\t norma, de aceast` dat`, \ncearc` s` protej
eze
valori uzuale de ob[te, cristalizate \ntr-o \ndelungat` tradi]ie comunitar`; val
ori
imanen]iale, genuine. Morala, via]a moral`, constituie o stare [i o atitudine de
con[tiin]` liber`, natural`, ce n-ar trebui \ncorsetat` de norme, fie ele [i cele
mai libertare cu putin]`. Totu[i, normele, \n general, inclusiv cele morale, nu
pot
fi exceptate de la un anume subiectivism contextual, conjunctural, din care poli
ticul
s` fie exclus \n totalitate, fie [i din motivul formal c` este considerat destin
ul
societ`]ilor moderne (Napoleon: S` nu-mi vorbi]i de destin. Politica este
destinul ). Or, politica este declarat expresia ac]iunii subiective, prin intermed
iul
c`reia se pot impune [i normele pozitive [i cele morale ( morala public` ).
Disputele [i elaboratele normative de tip moral, consemnate azi \n diversele
ordini societale, repun \n prim-plan g\ndirea [i ac]iunea moral` dintr-o
perspectiv` \ngrijorat`, recuperatoare.
5. |n plan doctrinar, ra]ionamentul etic desemneaz` at\t un set de valori
admise [i practicate \ntr-o societate/comunitate, c\t [i atitudinea/mijloacele p
rin
care acestea s\nt promovate individual/colectiv. Plastic spus, morala este
[tiin]a binelui [i a r`ului , [tiin]a despre binele [i r`ul moral ( science du bien
et du mal ), \n care con]inutul ac]iunii decide codificarea (pozitiv`/negativ`) a
actului moral, prezen]a sau absen]a binelui moral, corectitudinea rezultatelor [
i
mijloacelor.
6. La nivelul ac]iunii este implicat`, decisiv, con[tiin]a moral`, confruntat`
cu \ntrebarea: Ce ofer` unei ac]iuni caracterul de corectitudine moral`?
( What make an action right? ).
Printr-o simplificare metodic`, putem afirma c` \ntre cele dou` postulate
- Science du bien et du mal [i What make an action right? 14 - se afl`
miezul benefic sau riscant al con[tiin]ei morale, al g\ndirii [i atitudinii/ ac]
iunii
morale, \n etapa evolutiv` actual`.
{tiin]a binelui [i a r`ului indic`, \n ultim` analiz`, pre-meditarea at\t a
ideii, c\t [i a exterioriz`rii ideii (ac]iunii) de bine sau de r`u . Morala, \ntr
MAREA TRANZI}IE:
de la obsesia dihotomic`
la unitatea originar`
Persisten]a dualit`]ii:
Binele suprem [i Binele uman
1. Informa]ia constituie premisa cauzal` sine qua non a unui tip anume
de evolu]ie; a condi]iei [i comunic`rii umane, \n ultim` instan]`. Fie
reg`sind-o \n forma realit`]ii , (Blaga) fie prelu\nd-o din lumea exterioar`,
\n procesul adapt`rii noastre la ea (Winner), informa]ia decide con]inutul [i
solu]ia de continuare \n multiplele ini]iative [i ac]iuni umane. Cum tot at\t de
adev`rat este c` informa]ia (in forma [i in essentia) legitimeaz` o concluzie
temporal` ([i temporar`, fire[te): mesajul pe care-l propune suport` limitele
ra]ionale ale clipei, ale unei anumite disponibilit`]i de percep]ie [i receptare
a realului. |n acela[i timp, nu se poate ignora metodologia de absor]ie a
informa]iei \ntr-un anumit tip de mesaj. Mai precis, codurile, simbolurile,
semnalele dau un anumit sens [i o extensie controlat` comunic`rii. Cu
deosebire acest din urm` aspect cap`t` mereu o extrem` acuitate, \ntruc\t aici
se poate produce marea orientare, manipularea fantomelor , cum observa
\nc` Giordano Bruno. }ine de-acum de zona elementarului marea disponibilitate
de distorsionare/intoxicare a publicului consumator de informa]ie,
prin chiar stabilirea meniului informa]ional109.
2. Efectele au fost [i s\nt facilitate de metodologii cauzale cronicizate,
cu deosebire \n perioada post-renascentist` [i, spectaculos, dup` Revolu]ia
francez`. Vrem s` spunem, \n esen]`, c` principiul cauzalit`]ii, dominant \n
epoca modern`, a n`scut ispita de a fi produse cauzele necesare pentru ob]inerea
efectelor urm`rite. Altfel spus, ispita scenariului cauzal110 avea s` devin`
fapt [i s` favorizeze o inginerie social` ce urma s` fac` \n/din lume ceea ce se
dorea, mai degrab` dec\t ceea ce \nse[i legile evolu]iei organice impuneau.
Lumea ap`rea tot mai mult ca voin]` [i reprezentare , ca o arie scenarizat`
prin mijlocirea unor dialectici [i ideologii epurate atent de orice fel de
imponderabile [i erezii intuitive. Aici, \n acest punct de interven]ie dialectic
`,
ar trebui c`utate resursele scenariului cauzal. Un scenariu \n care informa]ia s
e
manifest` decisiv, datorit` \nc`rc`turii simbolice dirijate, primite \n contextu
l
dat; datorit` cauzelor (cauzei) pe care le va impune \n c\mpul ra]ional.
3. Evolu]ia spre asemenea concluzii era favorizat` de apari]ia
informa]iei utilitare, proprie civiliza]iei moderne; \n fapt, de schimb`rile \n
raportul cultur`-civiliza]ie, \n care cultura se materializa relativ rapid \n bu
nuri
de consum, \n agregate impulsionate de procese mecanice; inventate, implementate
[i dirijate \n aria civiliza]iei tehnico-materiale . |n scurt` vreme, a[a
* Lectur` facultativ`
cum s-a observat, efectele au fost resim]ite grav de oameni, odat` cu feti[izare
a
eficien]ei socio-economice [i insinuarea unui veritabil amor mecanic! A
fost foarte u[or s` legi sim]urile de anumite facilit`]i, avantaje, superiorit`]i ,
astfel \nc\t, o simpl` organizare mecanic` a realului s` poat` duce la
produsul urm`rit. {i tot at\t de simplu a fost, \n timp, nu numai s` produci
efectele scontate, ci chiar s` prevezi evolu]iile cauzale viitoare. Scenariile
puteau fi elaborate pe termen scurt, mediu [i lung. Sau pe etape, epoci [i ere.
Scenariul nostradamic este unul dintre cele mai tentante pentru anali[tii
informa]iei vizionare111. S` re]inem, deci, c`, scenariul cauzal lucreaz` cu
premise (informa]ii) deliberat subiective, al c`ror con]inut de adev`r ]ine nu
at\t de imperativele realului, c\t de inten]ia (vinovat` sau nevinovat`) a brain
trust-
menilor.
4. C\teva opinii temeinice, \nainte de a atinge impasul ra]ional care a
dirijat informa]ia spre o adev`rat` dram` contemporan`. Celebrul fizician
german Werner Heisenberg112, observ\nd c` Newton a creat pentru prima
dat` posibilitatea reproducerii unei multitudini de fenomene \ntr-un formalism
matematic , conchide: s-a n`scut ideea c`, \n principiu, toate procesele din
lume (s.ns.) ar putea fi reduse la procese mecanice [i, de aici, o rezolvare
excep]ional`: cunoa[terea exact` a tuturor circumstan]elor mecanice ale
lumii va face posibil`, \n principiu, calcularea complet` a comport`rii viitoare
(s.ns.). Chiar dac` evolu]iile din fizic` pun \n cauz` fizic` newtonian` (\n
special \n zona rela]iilor de indeterminare), calcularea comport`rii viitoare n-
a r`mas f`r` ceonsecin]e \n planul rela]iilor umane, \n sfera sociabil` [i
rela]ional`. Scenariul social (cauzal) avea fundamentarea fizic` (empiric`).
5. Nici \n planul imaginarului nu se \nt\mpl` cu totul diferit. Este
meritul regretatului Ioan Petru Culianu de-a fi observat un Giordano Bruno
ignorat p\n` acum. Un Giordano Bruno psiho-social. Ioan Petru Culianu
redescoper` cartea italianului ( De vinculis in genere ) [i-i d` o interpretare
care va repune \n discu]ie destinul \nsu[i al lui Giordano Bruno. Demonstr\nd
c` magia este o [tiin]` a imaginarului , Culianu noteaz` sec: La gradu-i cel
mai \nalt de dezvoltare, atins \n opera lui Giordani Bruno, magia este o metod`
de control a individului [i a maselor bazat` pe o cunoa[tere profund` a
pulsiunilor erotice personale [i colective. Nu doar str`mo[ul \ndep`rtat al
psihanalizei poate fi recunoscut \n ea, ci [i, \n primul r\nd, acela al psiholog
iei
aplicate [i al psihologiei maselor (s.ns.)
Iar pentru ca lucrurile s` apar` oarecum mai explicite, Culianu noteaz`:
Originalitatea unei epoci nu se m`soar` dup` con]inutul sistemelor ei ideologice,
ci mai cur\nd dup` voin]a-i selectiv`, adic` dup` grila interpretativ` pe
care o interpune \ntre un con]inut preexistent [i rezultatul s`u modern 113.
Pentru a nu z`bovi prea mult \n felurite explica]ii, vom dobserva doar
cum realul [i imaginarul erau subsumate unei inginerii cu puternice [i imediate
efecte rela]ionale [i de con[tiin]`.
6. Manipularea, intoxicarea, distorsionarea s\nt, cum observ`m, proceduri
curative ( magii ) intrinseci epocii moderne [i nu numai. Frecven]a [i
intensitatea constatate pot da sentimentul produc]iei de serie , al facilit`]ii
producerii [i reproducerii la nesf\r[it a cauzelor precis [i sistematic dirijate
spre efectele scontate. Iar dac` cele c\teva secole post-renascentiste ni se par
un timp istoric de lung` durat`, atunci s-ar putea vorbi de un fel de nesf\r[it
al
principiului cauzalit`]ii; cu acoperirea \ntregii modernit`]i. {i, implicit, de
o
nesf\r[it` dram` a condi]iei umane, la nesf\r[it manipulat`!
7. Totu[i, scenariul cauzal n-a rezistat revolu]iilor surprinz`toare ale
lumii materiale [i spirituale . Principiul cauzalit`]ii a ajuns \ntr-un impas,
aparent f`r` ie[ire - \ntr-un impas ra]ional. Semnalul venea tot din fizic`, fiz
ica
cuantic`, iar mesagerul \ngrijorat al situa]iei va fi Einstein \nsu[i114. Schimb
ul
de scrisori [i idei Einstein-Born-Bohr poate fi edificator, pentru ceea ce
urm`rim: soarta informa]iei cauzale. Albert Einstein \i scrie, \n 1919, lui Max
Born: Nu s\nt de acord cu maniera dumneavoastr` pesimist` de a judeca
cunoa[terea. Este unul din cele mai frumoase lucruri \n via]`, de a avea o idee
precis` a cauzelor [i efectelor; nu pute]i s` le nega]i dec\t dac` s\nte]i o fir
e
\ntunecat`, nihilist` Un an mai t\rziu, \n 1920, Einstein continu`, dar cu o
siguran]` b`nuitoare: Problema cauzalit`]ii \mi provoac` [i mie ( ) mult`
grij` . {i mai departe: P`rerea lui Bohr despre radia]ie m` intereseaz` foarte
mult. Dar nu doresc s` m` las antrenat de ea, renun]\nd la cauzalitatea
imediat`, at\t timp c\t va fi altfel ap`rat` dec\t p\n` \n prezent. Ideea c` un
electron expus la o radia]ie \[i alege \n toat` libertatea momentul [i direc]ia
unde vrea s` sar` \mi este insuportabil`. Dac` ar fi a[a, a[ dori mai degrab` s`
fiu croitor sau salariat \ntr-un tripou dec\t fizician Cu solidaritatea cuvenit`
geniului einstenian, Max Born scria, \n 1924: Einstein era ferm convins c`
fizica descrie cunoa[terea lumii obiective. Am dob\ndit lent convingerea,
\mp`rt`[it` cu al]i fizicieni, \n cursul experien]ei mele \n domeniul
fenomenelor cuantice din atomi, c` nu exist` o lume obiectiv` \n fiecare
moment, ci o cuno[tere grosier`, aproximativ` La acestea, Max Planck
preciza: |n concluzie, noi putem declara: legea cauzalit`]ii nu este nici
adev`rat`, nici fals`. Ea este mai degrab` un principiu euristic, un ghid, pentr
u
a ne orienta \n confuzia \mpestri]at` a evenimentelor . {i: Din acestea se
poate \n]elege c` fizica atomic` s-a \ndep`rtat din ce \n ce mai mult de
reprezent`rile determinismului , conchide W. Heisenberg.
8. Subminarea principiului cauzalit`]ii de misterioasele [i inepuizabilele
principii ale materiei este des`v\r[it` de un nou fenomen fizic, considerat
crucial pentru continuitatea ([i continuarea) lumii moderne, a[a cum s-a impus
dup` 1789, odat` cu triumful social al iluminismului. {i anume - nici
experimental nici imaginar - nu au putut fi dep`[ite ultimele st`ri ale materie
(particulele elementare).
Ciocnirile \n acceleratoarele gigantice nu mai aduc informa]ii noi: se
ob]ine acela[i tip de particule, de aceea[i m`rime [i compozi]ie, prin
transformarea energiei cinetice \nalte \n materie. Efectele acestui grav impas
ra]ional par a fi cu adev`rat imprevizibile, cel pu]in pentru circula]ia
informa]ional` pe care o practic`m \n prezent. Ceea ce-l determin` pe un
filosof avizat asupra gravit`]ii consecin]elor s` afirme: S\ntem evident \n fa]a
unei limite a cunoa[terii. Dincolo de aceasta este lucrul \n sine, incognoscibil
ul
115.
9. Am st`ruit asupra scenariului cauzal din dou` temeinice motive,
impuse de contextul scrierii de fa]`: a/ pericolul ca informa]ia s`-[i piard`
suportul regenerator; s` nu mai con]in` un mesaj real [i b/ agravarea impasului
social, ca urmare a paradigmei negative generate de informa]ia \nchis`, \n
absen]a orizontului evolutiv al lumii ra]ionale/materiale.
Fenomenul este intrinsec civiliza]iei europene \n general. Fundamentat`
pe ra]ionalism [i experien]`, cunoa[terea european` poate fi practic anihilat`
de absen]a cauzalit`]ii, de e[ecul silogismului cartezian. G\ndesc, deci exist ,
celebra erezie ra]ionalist-laic` a lui Descartes, ajunge a fi, prin e[uarea
dialecticii materiei, un fel de G\ndesc ca s` nu exist! |n rela]iile practicii
sociale muta]iile s\nt la fel de simptomatice. Metoda cartezian`, favorizat` de
evolu]ia continu` a g\ndirii [tiin]ifice, favoriza, la r\ndu-i, elaborarea (tot
[tiin]ific`) a scenariului social. Cauza social` func]iona [i ra]ional [i istori
c.
Recursul la metod` constituia solu]ia global` pentru [tiin]` [i pentru via]a
social`. E[ecul dialecticii materiei (constatat` a fi o structur` generativ` [i
autogenerativ`) oblig` la o schimbare de esen]`, la o nou` paradigm`. Dac` va
fi suportat` schimbarea
10. Impasul ra]ional se reg`se[te, deci, \n criz` de continuare - \n imposibilit
atea
elabor`rii solu]iei sociale de continuare. Se produce o schimbare
f`r` sens, o rea[ezare haotic` a normelor [i mentalit`]ilor, o dislocare, poate
o
decupare din structurile minime ale normalit`]ii. Criza dialecticii materiei
face imposibil un scenariu social coerent. Nu exist` solu]ii , o a treia cale
etc. s\nt propozi]ii ce b\ntuie Europa de Est, dup` pr`bu[irea sistemului
totalitar. R`spunsul lui Marcuse, din 1968 (pe ideea: schimb`m ce este, f`r` s`
ne pese ce urmeaz`!) se reg`se[te parc` \n impasul provocat, \n Est, de for]e
care au dorit schimbarea, dar nu au avut [i solu]ii viabile de continuare.
Interesant este c` formula a treia cale a fost relansat` \n 1998, chiar la New
York, sub patronajul pre[edintelui Clinton, cu precizarea: nici socialism nici
liberalism , care nu mai corespund societ`]ii informa]iei/globale. Riscul ar fi:
Schimbarea f`r` solu]ie! o pustiire ideologic`, economic`, moral`,
concomitent cu blocarea accesului la decizia social`.
11. Interpret`ri de ultim` or` confirm` oarecum dramatic acest f`r`
s` [tie ce urmeaz` , generat de impasul nea[teptat al solu]iei de continuare. Un
presigios istoric contemporan, Eric Hobsbawn , \n lucrarea Age of extremes.
The Short Twentieth Century (1914-1991) , consemneaz` impasul. Observ\nd
c` epoca de aur a capitalismului (de dup` al doilea r`zboi mondial) a e[uat,
\n anii 80 [i 90: \n Est - pr`bu[ire, [i \n Vest -malaise, S. Brucan sintetizeaz`
astfel constat`rile istoricului: Tabloul sumbru al prezentului cuprinde toate
continentele [i toate aspectele vie]ii sociale ( ). |n politic`, declinul partidel
or
de mas` organizate conform ideologiilor a eliminat motorul activiz`rii civice
a oamenilor, iar \n cultur` totul este post: postindustrial, postimperial, postm
odernist,
postmarxist, post-Gutenberg, f`r` s` se [tie ce urmeaz` dup` dispari]ia
acestora (s.ns.). Bref, secolul se termin` \ntr-o dezordine total` (s.ns.), a c`
rei
natur` nu este clar`, fiind lipsit [i de mecanismul necesar, fie pentru a-i pune
cap`t, fie pentru a o ]ine sub control . ( Dilema nr. 160, februarie 1996).
12. Riscul impasului ra]ional rezid` \n specularea solu]iilor de circumstan]`,
acel haos bine organizat , \n care informa]ia accept` s` se prostitueze,
este prostituat` sau obligat` s` se comporte ca atare. |n fond, ce altceva s-a
\nt\mplat \n Romånia, \n perioada postdecembrist`?
CAPITOLUL V
DEONTOLOGISMUL
Premisele unui nou comportament al omului activ
1. Con]inutul exact al deontologismului impune unele preciz`ri de
\nceput. Etimologic, deriv` din cuvintele grece[ti deontos (ceea ce este bine;
ceea ce se cade) [i logos ([tiin]a) [i compun noua [tiin]` a comportamentului
moral -deontologia - [tiin]` a atitudinii [i ac]iunii morale \n aria unei profes
ii
precis delimitate (ex. medic, avocat, ziarist). Normele deontologice s\nt
elaborate de profesioni[tii \n[i[i; aplicarea lor este asigurat` numai de
reprezentan]i ai acelei profesii; numi]i sau ale[i dintre membrii profesiei
vizate. |n ultim` analiz`, normele deontologice s\nt interioare profesiei norme
autoimpuse. Doamna Kathryn Koegel pledeaz`, argumentat, pentru
realitatea func]ional` a regulilor autoimpuse \n activitatea de pres`. Doamna
Koegel crede c` regulile autoimpuse ar putea produce efecte coerente [i
efective prin organiza]ii eficiente [i cuprinz`toare ale mediei, care s` militeze
pentru bunul mers al \ntregii activit`]i de mass media [i care s` stabileasc`
standarde [i politici pentru aceast` industrie 116.
2. Principiul interiorit`]ii [i exerci]iul autoimpus, caracteristice reglement`
rilor deontologice, au un sens propriu \n raport cu deontologismul. Dac`
deontologia opereaz` cu norme specifice [i numai \n aria bine delimitat` a
unei anume profesii, deontologismul ambi]ioneaz` o cauz` general` [i generalizan
t`,
raportat` la toate profesiile, active [i contemplative, la atitudinile,
ac]iunile [i comportamentele de ordin moral, [tiin]ific, politic, public sau
privat etc.
Deontologismul apare ca o filosofie moral` normativ` care vizeaz` \ntregul
comportament uman. Esen]a deontologic` rezid` \n calitatea/moralitatea
ac]iunii. Comparativ, dac` filosofia voin]ei pune accentul pe reprezentarea
mea ( lumea mea ) \n ignorarea efectelor [i corectitudinii ac]iunii/
viziunii (s.ns.) pentru cel`lalt/ceilal]i, deontologismul accentueaz` necesitate
a
corectitudinii ac]iunii [i a corectitudinii Binelui ob]inut pentru sine [i
pentru ter]i.
3. Pentru o mai precis` delimitare a deontologismului de filosofiile
utilitariste (a c`ror ]int` este succesul, indiferent de mijloace) s` urm`rim
ra]ionamentul propus de David McNaughton117. Autorul face o analiz` comparat`,
l`muritoare \n multe privin]e, \n care stabile[te diferen]ele dintre
deontologism [i consecin]ionism [i, de aici, [ansele deontologismului, care
\ncearc` s` g`seasc` temeiul moral dintre eficacitate [i puritate, \ntre care
trebuie s` alegem chiar dac` este dureros (A. Camus)118.
David McNaughton delimiteaz` deontologismul de conseci]ionism
prin compara]ie. Premisa pe care \[i \ntemeiaz` ra]ionamentul este, fire[te,
ac]iunea: C\nd s\ntem pu[i \n fa]a unei alegeri \ntre mai multe ac]iuni, alegere
ce are o semnifica]ie moral`, cum putem decide care din ele este cea
moralmente corect` (right)? 119.
4. Teoriile consecin]ioniste (- ale ac]iunii directe sau indirecte) consider`
c` ac]iunea este moralmente valabil` \n m`sura \n care are cele mai bune
rezultate, adic` aceea care produce cea mai mare balan]` de consecin]e bune \n
raport cu cele rele *. Mai mult: consecin]ionismul ac]ional direct se autodefine[
te ca o teorie a deciziei , prin intermediul c`reia s` ne ghid`m ac]iunile **.
|ntr-o expresie concluziv`, consecin]ionistul se situeaz` \ntr-o rela]ie
binar` (de consecin]`: cauz`-efect) cu lumea \n care tr`ie[te efectiv [i \n care
moralitatea se deduce post-factum, din rezultat. C\nd ac]ionez, ceea ce conteaz`
din punct de vedere moral - singurul lucru care conteaz` din punct de
vedere moral - este efectul pe care \l va avea ac]iunea mea asupra cantit`]ii de
valoare din lume ***.
Miza pe rezultat ( efectul ), observ` exege]ii consecin]ionismului, nu
poate fi valorizat` printr-o raportare substan]ial`, cum ar fi normal, la corect
itudinea
ac]iunii. Consecin]ioni[tii configureaz` moralitatea printr-o dialectic`
regresiv` , s`-i spunem a[a, pornind de la efectul/succesul ob]inut,
efect/succes echivalent cu binele urm`rit. |n acest fel, apare riscul de a
exista o diferen]` moral` [i de moralitate \ntre ac]iune [i rezultat. |ntrebarea
este: O ac]iune imoral`/amoral` poate produce un rezultat valabil moral? {i, \n
continuare: Putem accepta, f`r` riscuri morale majore, celebra formul`:
Scopul scuz` mijloacele , cu at\ta non[alan]` aplicat` \n aria politic` postmachiav
elic`?
DEONTOLOGIA
{I COMUNICAREA DE PRES~
EVOLU}II DEONTOLOGICE
|N PRAGUL MILENIUL TREI
(Karl JASPERS)
... Exist` un loc geometric al convergen]elor proiectelor [i activit`]
ilor at\t politice c\t [i economice: este dezvoltarea plenar` a Resursei
Umane .
(François PEROUX)
Tirania este un loc frumos, dar n-are ie[ire
(SOLON)
CAPITOLUL IX
CADRUL DEONTOLOGIC
|N ROMÂNIA POST-DECEMBRIST~
o \nc` de la \nfiin]are.
3. Modific`rile se reg`sesc \n cele trei planuri men]ionate anterior:
Natura juridic` a CRP.
Calitatea de membru.
Reprezentativitatea/reprezentarea.
Natura juridic` a suferit o modificare radical`. Clubul Romån de Pres` a
c`p`tat denumirea de Asocia]ia Clubului Romån de Pres` (prescurtat
C.R.P. ). Noul statut precizeaz`: C.R.P. este o asocia]ie non-profit, neguvernament
al,
apolitic`, f`r` scop lucrativ (Capitolul 2). S-a renun]at, a[adar, la
sintagma organiza]ie privat` , substituit` de aceea de asocia]ie neguvernamental` .
Deosebirea \n termeni indic` un con]inut nou. Ne mai declar\ndu-se
privat`, Asocia]ia se situeaz` \n aria uniunilor/asocia]iilor profesionale
deschise, al c`ror scop este, \n primul r\nd, de ordin civic-profesional. Modifi
carea
a ap`rut necesar` [i pentru a estompa sentimentul c` ne afl`m \n fa]a
unei organiza]ii cu reguli stricte, ierarhist-elitiste, cu activit`]i \nchise (Reg
ula
3) etc.; sentiment determinat de o redactare gr`bit` a textului Celor 7
reguli [i nu de scopurile [i ini]iativele profesionale ale Clubului .
Calitatea de membru al C.R.P. este adaptat` noii calit`]i a Asocia]iei .
Pot fi membri at\t persoanele fizice, c\t [i persoanele juridice (numite \n Statu
t
societate de pres` ). Relativ la persoanele fizice, Statutul men]ioneaz`:
orice persoan` fizic` (deci nu numai conduc`torii redac]iilor [i institu]iilor
de pres`, cum se \nt\mpla \n perioada 1996-1999), la fel [i \n cazul persoanelor
juridice: orice societate de pres` din ]ar` .
|n Capitolul 5 al Statutului se men]ioneaz` [i denumirea membrilor Asocia]
iei Clubului Romån de Pres` :
membrii fondatori
membrii de onoare
membrii individuali
membrii simpatizan]i
Enumerarea tocmai prezentat` permite s` se stabileasc` diferen]ieri de
calitate, atribu]ii [i competen]e \ntre membrii C.R.P. . Spre exemplu, membrii
fondatori s\nt membri inamovibili [i de drept ai Consiliului de Onoare (organism
ul
de conducere direct` a C.R.P. ). Fondatorii s\nt societ`]i de pres`
nominalizate (\n num`r de 21) [i-[i exercit` competen]ele prin reprezentan]i
\mputernici]i , at\ta timp c\t ace[tia de]in func]ia de director general, redactor
[ef sau editor [ef sau pre[edinte al Consiliului de administra]ie. Membrii
individuali se pot \nscrie \ntr-unul din departamentele C.R.P. (Departamentul
Editorilor, al Proprietarilor, sau al Redactorilor), \n func]ie de
\mputernicirea de reprezentare \n Asocia]ie [i de func]ia ocupat` \n structura
redac]ional`.
Reprezentativitatea/reprezentarea este calificat` \n func]ie de nivelul de
acces la deciziile C.R.P. , conferit de calitatea dob\ndit` (membru fondator,
de onoare, individual etc.). Vom consemna c` Adunarea General` a C.R.P.
(organul suprem de conducere) este constituit` numai din membri fondatori,
de onoare [i individuali ai Asocia]iei (Capitolul 7.1.). Din Consiliul de
Onoare (organismul de conducere operativ` a C.R.P. ) fac parte 29 de
membrii, dintre care 21 membri de drept (membri fondatori) [i 8 membri ale[i
(2 reprezentan]i ai Departamentlui Proprietarilor, 2 reprezentan]i ai Departamen
ului
Redactorilor, 1 reprezentant al presei regionale, c\te un reprezentant
al celor 3 organiza]ii profesionale/sindicale ale ziari[tilor).
4. Noul statut al C.R.P. face posibil` reprezentarea na]ional` ([i
interna]ional`) a ziari[tilor din ]ara noastr`. Posibilitatea de a fi membru al
C.R.P. at\t individual, c\t [i institu]ional (orice persoan` fizic` sau juridic`
din sfera mediatic`) confer` legitimitate [i autoritate moral` [i profesional`
noii structuti de pres` din Romånia. Ceea ce credem c` mai trebuie adecvat la
mobilitatea libertar` a acestei oportune realit`]i mediatice romåne[ti prive[te
diferen]ierile -ierarhiste [i decizionale - dintre membrii C.R.P. ; cu deosebire
statutul de favoare al membrilor fondatori , care, \n cadrul de competen]e
stabilite, au practic un drept de veto \n multe din problemele ce privesc
activitatea de baz` a Asocia]iei . Este o realitate de tranzi]ie care-[i poate g`si
o solu]ionare corect` [i necesar`, \n perioada imediat urm`toare.
Codul deontologic al ziaristului adoptat de C.R.P. (un preambul [i 10
articole) argumenteaz` odat` \n plus voca]ia na]ional` a Asocia]iei . |n
preambul se precizeaz` sugestiv: Clubul Romån de Pres`, reprezentat de
20 de case editoriale care cuprind cele mai importante institu]ii mass media
na]ionale (presa scris`, televiziuni, radiouri [i agen]ii de pres`) num`r\nd cir
ca
20.000 de ziari[ti, membrii ai tuturor asocia]iilor de pres` din Romånia,
propune introducerea unui Cod etic al ziari[tilor [i instituirea unui Consiliu d
e
Onoare care s` urm`reasc` respectarea normelor deontologice .
|n paragraful 3 al preambulului se propune o defini]ie a ziaristului
profesionist, noutate \n reglement`rile deontologice post-decembriste,
adoptate de structuri ziaristice legitime. Ziarist profesionist este persoana
care are drept ocupa]ie principal` [i retribuit` presa, posesoare a unei c`r]i d
e
pres` recunoscut` de una din organiza]iile profesionale, respectiv orice
reporter, redactor, fotoreporter, grafician de pres`, secretar de redac]ie, [ef
de
sec]ie sau departament, redactor [ef sau adjunct, director de publica]ie, radio
sau televiziune, cu o vechime minim` \n pres` de un an (perioad` ce reprezint`
stagiul \n aceast` activitate) .
Defini]ia propus` de C.R.P. , de[i incomplet`, este important`, \n \ncercarea
de a configura mai precis calitatea de ziarist [i specializ`rile redac]ionale
[i de echip` spicifice (\n special, \n cazul radio-ului [i televiziunii). Simpla
compara]ie cu defini]ia UNESCO relev` similitudini [i diferen]e care pot
conduce la formul`ri mai exacte [i mai complete \n materie.
Defini]ia propus` de UNESCO este structurat` astfel: Trebuie s` \n]elegem
prin ziarist orice persoan`, de orice na]ionalitate, care fie ca redactor,
reporter, fotograf, cameraman sau ca tehnician de pres`, de radiodifuziune, de
televiziune sau de actualit`]i filmate, \[i exercit` profesia \n mod regulat, fi
ind
retribuit pentru aceasta, \n respectul normelor [i uzan]elor etice, acelea pe ca
re
profesia \ns`[i le va determina, activitate profesional` const\nd \n culegerea,
recep]ionarea sau difuzarea de informa]ii, opinii, idei, analize sau comentarii
destinate unei publica]ii cotidiene sau periodice, agen]ii de pres`, servicii de
informa]ii de radioteleviziune sau de actualit`]i filmate .
Defini]ia UNESCO, la fel cu alte reglement`ri na]ionale (ex: legisla]ia
francez`) re]ine trei dintre caracteristicile pe care o persoan` trebuie s` le \
ndeplineasc`
pentru a fi ziarist: ocupa]ie principal` - permanent` - retribuit` ;
practica francez` a stabilit, cum am mai precizat, chiar [i procentul ce
trebuie atins de veniturile din gazet`rie: peste 50 la sut`! Defini]ia C.R.P.
re]ine ocupa]ia principal` [i retribuit` , aspecte definitorii, \n fond, ale ziaris
tului
profesionist.
5. Cele 10 articole ale Codului deontologic pot fi grupate pe teme
frecvente ale comportamentului profesional:
relatarea adev`rului (art. 1-3);
respectarea vie]ii private [i a demnit`]ii persoanei: protejarea minorilor,
bolnavilor [i a victimelor unor infrac]iuni; refuzul exceselor [i deform`rii
faptelor referitoare la ras`, na]ionalitate, apartenen]` la o minoritate religio
as`,
lingvistic`, sexual` (art. 4).
impar]ialitatea \n relatarea faptelor, evenimentelor, opiniilor: publicarea
p`rerilor tuturor p`r]ilor implicate \ntr-un conflict de interese; confiden]iali
tatea
surselor; prezum]ia de nevinov`]ie; refuzul oric`ror \n]elegeri cu
societ`]i comerciale sau autorit`]i publice, care ar putea afecta veridicitatea
celor publicate/relatate; corectarea informa]iilor inexacte publicate/difuzate.
Perfectibil, Codul deontologic al C.R.P. r`m\ne prima reglementare
profesional` de acest tip care poate fi adoptat` [i aplicat` de to]i ziari[tii [
i
institu]iile de pres` din ]ara noastr`: un cod deontologic na]ional (textul
integral \n Anexe).
CAPITOLUL X
SENSURI DEONTOLOGICE
1. Clauza de con[tiin]`
2. Regula cit`rii: de la citat la plagiat
3. Dreptul la critic`
4. Confiden]ialitatea [i secretul surselor de informare
5. Cenzura [i autocenzura
CLAUZA DE CON{TIIN}~
Perceput` mai degrab` \ntr-un \n]eles moral/libertar, clauza de con[
tiin]` se origineaz`, de fapt, \ntr-un riguros ([i restrictiv) text de lege. Cel
mai
adesea este invocat aricolul L 761-7 din Codul muncii francez146, dar reglement`
ri oarecum similare exist` [i \n alte ]`ri, inclusiv \n tradi]ia normativ`
romåneasc`. |n sens literal, restr\ns, clauza de con[tiin]` apare ca o obliga]ie
contractual` (expres` sau implicit`) [i vizeaz` prezervarea unor drepturi
materiale, de protec]ie social` cuvenite ziari[tilor, \n trei circumstan]e preci
s
delimitate:
a) cesiunea (cedarea) ziarului/periodicului.
b) \ncetarea apari]iei ziarului/periodicului din cauze diverse.
c) schimbarea notabil` a caracterului sau orient`rii publica]iei, dac`
aceast` schimbare creaz`, pentru persoana angajat`, o situa]ie de natur` a
aduce atingere onoarei sau reputa]iei sale sau, \n general, intereselor sale
profesionale [i morale.
Interpretarea francez` l`mure[te termenii problemei astfel: Aceast`
clauz` este \n mod obi[nuit cunoscut` sub numele de «clauz` de con[tiin]`»,
pentru c` ea permite ziaristului - \n special \n cazurile 1 [i 3 - s` p`r`seasc`
,
cu o indemniza]ie («o desp`gubire») \ntreprinderea care [i-a schimbat
proprietarul [i, cu at\t mai mult, orientarea147.
|ncetarea contractului de munc`, la ini]iativa ziaristului (care invoc` o
cauz`/«clauz`» de con[tiin]` ( pour une raison de conscience ) se petrece
astfel \nc\t responsabilitatea acestei rupturi de contract incumb` celui ce
angajeaz`, ca urmare a schimb`rii unilaterale de c`tre acesta din urm` a
condi]iilor existente \n momentul angaj`rii 148.
O adev`rat` surpriz`, premerg`toare clauzei de con[tiin]` , ca institu]ie
juridic` opera]ional`, o constutuie consemnarea clauzei materiale de care
putea beneficia ziaristul profesionist din ]ara noastr`, imediat dup` 1919, odat
`
cu \nfiin]area Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Romånia. |n perioada 1919
-1927, U.Z.P.R. a ob]inut o serie de drepturi \n lupta cu patronatul, printre ca
re
[i cele rezultate din trecerea ziarului \ntr-o alt` proprietate . Clauza este
formulat` astfel: Trecerea ziarului \ntr-o alt` proprietate se consider` \ncetare
a ziarului [i ca atare personalul are dreptul s` se pun` \n situa]ia de preaviza
t
(s.ns.) [i s` reclame de \ndat` desp`gubirea material` respectiv` 149.
S` not`m c` ziari[tii români ob]inuser` acordarea unui preaviz de trei
luni \nainte de concediere, cu drept de salariu pentru aceast` perioad` ).
A[a fiind, nu putem evita obliga]ia de a rela]iona clauza de con[tiin]`
de clauzele contractuale , cel pu]in pentru situa]ia \n care ziaristul dore[te s`
beneficieze de \ndemniza]ia ce i se cuvine sau pentru a nu fi ]inut de preavizul
stabilit de lege, \n cazul \ncet`rii contractelor de munc`, la ini]iativa angaja
tului.
Dar clauza de con[tiin]` \nseamn` [i altceva [i mai mult dec\t valorificarea
unor clauze contractuale: \nseamn` ([i) atitudinea responsabil` a
ziaristului angajat de a se opune [i de a impune redac]iei ( patronatului )
orientarea publica]iei [i temele de publicat. Astfel c`, \n anumite condi]ii,
atitudinile individuale [i solidaritatea redac]ional` se pot impune \n fa]a
\ncerc`rilor de a ceda ( cesiona ) publica]ia sau de a-i schimba orientarea.
Comentariul de context este l`muritor: evolu]ia actual` a raporturilor
intraredac]ionale reclam`, [i \n anumite cazuri a ob]inut deja, participarea
colectiv` a echipelor redac]ionale la definirea marilor orient`ri ale unui ziar,
[i la alegerea a ceea ce \[i propune s` publice 150.
Faptul c` Rezolu]ia 1003 particularizeaz` rela]ia editori, patroni [i
ziari[ti , ca o rela]ie de echip`, indic` necesitatea unor con]inuturi noi \n via]
a
redac]ional`; \n care nici editorii, nici patronii, nici ziari[tii nu trebuie s`
considere c` informa]ia este un bun personal (punctul 15).
Totu[i: chiar dac` sensul contractual al clauzei de con[tiin]` se
reg`se[te, \n bun` m`sur`, \n sensul fundamental, libertar, al dreptului omului
la informa]ie, ar fi cel pu]in imprudent s` se confunde clauza de con[tiin]`
cu libertatea de con[tiin]` , a[a cum se poate deduce din unele interpret`ri.
Clauza de con[tiin]` desemneaz`, \n ultim` analiz`, dreptul gazetarului de a-[i
ap`ra op]iunea expres`, \nt`rit` contractual, pentru un tip sau altul de g\ndire
profesional` - aceea pe care publica]ia sau institu]ia de pres`, pentru care a
optat, o promoveaz`, [i care rezult`, explicit sau implicit, din contractul de
munc`.
REGULA CIT~RII: de la citat la plagiat
|n practica academic`, regula cit`rii impune anumite criterii de utilizare
a operei altuia (altora), criterii considerate elementare [i obligatorii:
men]ionarea numelui autorului, a titlului operei citate, a denumirii
editurii [i ora[ului de re[edin]`, a anului apari]iei [i a paginilor din care a
fost
preluat textul de referin]`;
citatul s` fie integral [i nedeformat, prin desprinderea din context;
citatul s` fie, \n general, scurt [i exemplificativ: s` serveasc` drept
argument, \n sprijinul ideilor con]inute de textul \n care a fost integrat.
|n practica publicistic`, regula cit`rii difer`, \n datele ei tehnice, de regula
numit` de noi academic` ; cu deosebire c\nd este vorba de cotidiane. |n cazul
acestora din urm`, datorit` stilului [i presiunii timpului de editare-imprimare,
apare adesea ca suficient` men]ionarea autorului, sau a autorului [i a sursei
(cartea, studiul, articolul), sau a agen]iei de pres`, f`r` alte detalii, consid
erate
a fi \n general cunoscute sau nu neap`rat necesare. |n cazul periodicelor (cu
deosebire al publica]iilor [tiin]ifice) regulile academice ale cit`rii pot [i
trebuie s` fie respectate.
Ignorarea numelui autorului [i a titlului operei sale constituie o \nc`lcare
a unui drept inalienabil, strict legat de persoana autorului, drept cu atribute
de
ordin moral [i patrimonial, prev`zute [i garantate de lege (art. 1/Legea nr.
8/1996).
Regula cit`rii relev` unele aspecte mai aparte, \n cazul cit`rii \n artele
plastice [i crea]iile muzicale.
Citarea unei opere plastice \n interiorul unei opere artistice nu poate fi
admis`, \n mod obi[nuit. H. Desbois men]ioneaz`: Artistul care adaug` la
efortul s`u creator, aportul altuia, nu face o oper` critic`; el nu-[i propune n
ici
s` conving`, nici s` judece, ci direct [i imediat, s` emo]ioneze 151.
Astfel \n]eles, sensul dreptului de citare \n artele plastice are \n vedere
reproducerea grafic`, total` sau par]ial`, a unei opere de art` plastic`, \ntr-o
oper` scris`152. {i Yolanda Eminescu adaug`: citarea artistic` va trebui s` fie,
cu rare excep]ii (detaliul exemplificativ), integral` pentru a nu risca prezentar
ea
denaturat` a operei citate . Norma este ca opera plastic` s` fie privit`
integral [i reprodus` ca atare.
La fel, citarea muzical`, impune practici adecvate acestui tip de crea]ie.
Citarea nu este deloc permis` \n cuprinsul operelor muzicale . Preluarea unor
m`suri, fraze muzicale, chiar dac` li se modific` ritmul , este calificat` o
sustragere [i re]inut` astfel de instan]ele judec`tore[ti. Citarea muzical` este,
a[adar, limitat` la reproducerea unor m`suri sau fraze dintr-o oper` muzical`
ca ilustrare sau exemplu, \ntr-o oper` scris`, cu caracter didactic, documentar
sau critic 153.
Nerespectarea regulilor cit`rii [i, prin aceasta, \nc`lcarea unui drept
inalienabil al persoanei, \nseamn` furt intelectual, prin contrafacere ( reproduce
rea
frauduloas`, falsificare - DEX) sau plagiat (\nsu[ire integral` sau
par]ial`, \n mod fraudulos, a operei altuia). |n ultim` analiz`, contrafacere [i
plagiat s\nt sinonime, \n ambele cazuri fiind vizat` o oper` original` [i o
atitudine inten]ionat frauduloas` fa]` de autor [i opera sa original`.
Stabilirea contrafacerii sau a plagiatului presupune anumite delimit`ri, \n
func]ie de asem`n`rile [i deosebirile fa]` de opera original`. Astfel c`
principiul dup` care existen]a contrafacerii sau a plagiatului se stabile[te ( )
pe baz` de asem`n`ri [i nu deosebiri impune unele preciz`ri particularizatoare.
|n cazul plagiatului, deosebirea se bazeaz` pe asem`n`ri: Simpla
existen]` a unor deosebiri nu ap`r` de \nvinuirea de plagiat dac` se dovede[te
existen]a [i importan]a asem`n`rilor 154.
|n cazul contrafacerii, c\nd aceasta s-a produs prin modificarea sau
denaturarea operei originale, dovedirea se va face \n func]ie de deosebiri.
Yolanda Eminescu ne ofer` [i \n acest caz o formulare clarificatoare: |n cazul
contrafacerilor, prin modificare [i denaturare, aprecierea nu se face \n func]ie
de asem`n`ri, ci \n func]ie de deosebiri *
Contrafacerea [i plagiatul vizeaz`, la o impresie gr`bit`, un text sau o
oper` (literar`, muzical`, publicistic` etc.). Astfel c` stabilirea \n fapt a
atacului fraudulos la text sau la oper` se realizeaz` prin compararea
originalului cu elaboratul ilicit. Mai pu]in se vorbe[te de plagiatul de idei di
n
operele originale, indiferent de forma \n care au fost date publicit`]ii.
Plagiatul de idei presupune c\teva preciz`ri de principiu:
ideile [i datele ce apar]in patrimoniului [tiin]ei universale [i tehnicii
mondiale utilizate \n opere de autor pot s` nu constituie un plagiat 155; mai
mult, doctrina [i jurispruden]a accept` preluarea unor date [i idei din opera
altuia cu condi]ia ca o asemenea ini]iativ` s` nu aduc` atingere actului de
crea]ie, originalit`]ii operei vizate [i care confer` nota distinct`, inedit`, a
disponibilit`]
ii creative a titularului ideilor [i datelor. Altfel spus, dac` elementul
de crea]ie nu este atins, preluarea este, \n principiu, acceptat`;
ideile [i adev`rurile \ndeob[te cunoscute pot, totu[i, constitui obiectul
unei ac]iuni de plagiat dac`, de pild`, metoda de prezentare (s.ns.)
\ntr-un manual sau modul de formulare (s.ns.) a unor adev`ruri sau date [tiin]
ifice este \mprumutat dintr-o lucrare str`in` 156.
acut problematizat` apare, \n condi]iile rapidei circula]ii a ideilor [i
operelor, stabilirea priorit`]ii, a primului autor; s\nt cunoscute cazurile
Paulescu sau Odobleja, \n ce prive[te prioritatea auctorial` a descoperitorului
insulinei (Paulescu), c\nd Premiul Nobel a fost atribuit altui cercet`tor din
domeniu; sau prioritatea lui Odobleja \n configurarea ciberneticii; prioritate
nerecunoscut` nici p\n` azi. (Din p`cate, temele men]ionate, au determinat [i
\nc` provoac` polemici p`gubitoare chiar la noi \n ]ar`, din care nu lipsesc
acuze de tipul: postcomuniste - comuniste [i na]ionaliste sau interna]ionalist-
relativiste [i altele asemenea).
Simpla observare a acestor detalieri indic` un anumit automatism procedural
\n stabilire plagiatului: forma crea]iei! Mai precis, stilul [i structura operei
.
Posibila preeminen]` a criteriului formal pare a deriva din cunoscuta formul`
ivit` \nc` \n antichitatea elin`, a c`rei transcriere latin` este bine cunoscut`
:
Forma dat esse materiae , \n care forma este cvasi-sinonim` cu esen]a/via]a
materiei. Se ignor`, \ns`, faptul c`, \n limba latin`, formae \nseamn` idei.
Jurispruden]a [i reglement`rile \n vigoare, fie [i vagi, ne oblig` s` con-
stat`m plagiatul sau contrafacerea prin compara]ie, pentru a stabili asem`n`
rile (plagiatul) care trebuie s` fie mai importante dec\t deosebirile, sau
pentru a stabili deosebirile (contrafacere), c\nd acestea vizeaz` modificarea
sau denaturarea operelor originale.
C\t prive[te prioritatea auctorial` a ideilor, nu par a exista solu]ii opozabile
tuturor, at\ta vreme c\t temele de cercetare, spre exemplu, s\nt simultane
[i dificil de stabilit stadii, faze; at\ta vreme c\t secretul [tiin]ific [i tehn
ologic
poate fi invocat \n ap`rarea subiec]ilor implica]i. R`m\ne doar solu]ia
situa]iilor flagrante, indubitabile, c\nd plagiatul [i contrafacerea pot fi stab
ilite
de fapt sau rezult` din natura operei.
|n cazul presei, ap`rarea dreptului de autor nu este stabilit` de legiuitor
(Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor [i drepturile conexe) \n expresie
specific` (spre exemplu: operele/crea]iile ziaristice sau de pres`). Articolul 7
din Legea nr. 8 stabile[te ca obiect al dreptului de autor operele originale de
crea]ie intelectual` din domeniul literar, artistic sau [tiin]ific , deci nu [i din
domeniul presei ( opera ziaristic` ). C\nd s\nt enumerate tipurile de crea]ie, la
litera a) se specific`: scrierile literare [i publicistice (s.ns.), conferin]ele,
predicile,
pledoariile, prelegerile [i orice alte opere scrise sau orale, precum [i program
ele
pe calculator , crea]ii ce beneficiaz` de protec]ia legal` a dreptului de
autor. Numai c` legiuitorul nu include \ntre scrierile publicistice [i pe cele
ziaristice. Important ar fi ca, printr-o interpretare extensiv`, s` se accepte c
a
scrierile publicistice [i orice alte opere scrise sau orale s` \nsemne [i scrie
rile ziaristice, cel pu]in acelea \n care ideile, imaginile [i argumentele poart
`
pecetea subiectivit`]ii creatoare a autorului ziarist, cum se \nt\mpl` de altfel
\n
cazul comentariilor, reportajelor [i chiar al anchetelor, interviurilor, talk-sh
owurilor.
Sugestive, \n context, apar [i muta]iile semnalate \n crea]ia artistic`
(ciné-vérité, literatura document etc.) mai apropiate, stilistic [i tematic, de
canoanele gazet`riei dec\t de cele ale artei (academice).
Pentru o mai precis` \n]elegere a temei \n cauz`, atragem aten]ia c`
legiuitorul nostru pare a admite protec]ia legal` a operi ziaristice atunci c\nd
enumer` rezultatele intelectuale ce nu pot beneficia de protec]ia legal` a
dreptului de autor. Textul art. 9 al Legii nr. 8 este formulat astfel:
Nu pot beneficia de protec]ia legal` a dreptului de autor urm`toarele:
a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile [i inven]iile con]inute \ntr-o
oper`, oricare ar fi modul de prelucrare, de scriere, de explicare sau de exprim
are;
DREPTUL LA CRITIC~
Este considerat un atribut de personalitate al gazetarului, intrinsec profesiei,
legitimat de competen]a [i onestitatea analistului/comentatorului angajat
\n comunicarea mediatic`/ziaristic`. Critica publicistic` este, cum observ`m,
str\ns legat` de cauza comentatorului/analistului care propune o opinie, o inter
pretare
personal` ( subiectiv` ) cu privire la un fapt/eveniment/atitudine
public` [i de interes public. Este o judecat` contextual` apar]in\nd unui subiec
t
public (ziaristul), bazat` pe fapte concrete, dar [i pe indicii, aparen]e sau op
inii
ale celor implica]i, viza]i sau martori la eveniment. Tipul de judecat` critic`
pe
care ziaristul o realizeaz` indic` obliga]ia, inclusiv a legiuitorului, cum [i a
instan]elor, de a observa caracterul relativ al criticii de pres`, \n compara]ie
cu
alte forme de analiz` (statistic`, istoric`, sociologic`). Critica de pres` rezu
lt`
din consecin]a imediat` a faptelor, opiniilor, evenimentelor. Adev`rul dar [i
aparen]ele de adev`r, faptele determinate/confirmate dar [i (\nc`) neconfirmate,
cauzele reale dar [i virtuale coexist` \n textul de pres`; \n istoria clipei
( Ziaristul este istoricul clipei - spunea Albert Camus). Or, tocmai aceste
constante circumstan]iale conduc la ideea c` atitudinea critic` a ziaristului es
te
una de tip impresionist [i supus` unor riscuri inerente de exactitate. Argumentu
l
decisiv al ziaristului \n fa]a riscurilor de exactitate este buna sa credin]`
[i onestitatea profesional`.
Este un fapt acceptat c` exist` o real` interferen]` \ntre exactitatea [i
onestitatea profesional`. Onestitatea, odat` afirmat` [i probat`, anuleaz` efect
ele
punitive (morale/juridice/deontologice) provocate de invocarea inexactit`]
ii de c`tre o persoan` ce se consider` lezat` \ntr-un drept al s`u. A[a cum
men]ionam [i \ntr-un capitol anterior, opiniile, inclusiv cele critice, s\nt ver
ificate
prin aplicarea criteriilor onestit`]ii [i nu ale adev`rului (ziaristic) aplicat
[tirilor [i informa]iilor (care prezint` faptul de pres` exact [i corect, f`r` n
ici
un fel de comentariu sau adnotare personal`).
Jurispruden]a Cur]ii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg
l`mure[te termenii dreptului la critic`, \n hot`r\rea privitoare la Cazul Lingens
contra Austriei - Condamnarea penal` a unui jurnalist pentru def`imarea
Cancelarului federal (H. 8 iulie 1986). Condamnat \n Austria, ziaristul Lingens
are c\[tig de cauz` la instan]a european`. Curtea de la Strasbourg constat`
c` este vorba de o controvers` politic`/public` postelectoral`; c` ziaristul a
fost de bun` credin]`; c` exactitatea faptelor care au stat la baza judec`]ii de
valoare a ziaristului nu a fost contestat`. Ceea ce a fost re]inut de prima
instan]` se referea la termenii (limbajul) \n care s-a f`cut critica, de natur` s
`
d`uneze reputa]iei dlui Kreisky (cancelarul Austriei la acea vreme). |n spe]`
fusese re]inut`, deci, formularea lexical-stilistic` a criticii.
Curtea European` considera c`, \n respectivul caz, era vorba de un om
politic (personalitate public` de prim` importan]`) [i de o problem` politic` de
larg interes public. De asemenea, ziaristul a f`cut o judecat` de valoare [i nu
a
recurs la afirma]ii, imput`ri sau atingeri care s` lezeze demnitatea sau onoarea
persoanei vizate. Curtea European` a considerat necesar s` precizeze, o dat` \n
plus, sensul [i contextul criticii de pres`. Trei detalii apar ca importante:
-Obliga]ia de a face deosebirea \ntre fapte [i judec`]i de valoare (: existen]
a primelor poate fi demonstrat`, \ns` dovada adev`rului celor din a doua
categorie este imposibil` ).
- Limitele criticii admisibile (...) s\nt mai largi pentru un om politic dec\t
pentru un simplu particular (pag. 444).
- Presa s` fie considerat` un mijloc de informare [i control al comportamentului
public (deasupra influen]elor, presiunilor sau partizanatelor
arbitrare).
Normele deontologice [i juridice configureaz` libertatea [i limitele
criticii publicistice, astfel \nc\t s` fie respectat`, \n toate \mprejur`rile, o
just`
propor]ionalizare \ntre efectele negative ale realit`]ii [i efectele corective a
le
criticii. Cei implica]i nu trebuie s` fie nici mai pu]in vinova]i dec\t s\nt, da
r nici
mai mult. Este [i motivul pentru care legiuitorul, de la noi [i din alte ]`ri,
propune un cadru normativ specific presei, \n limitele c`ruia s` se realizeze
critica de tip mediatic (ziaristic).
Reglement`rile specifice pun accentul fie pe obiectivitatea criticii
( corect` , principial` ) cum se \nt\mpl` \n legisla]ia româneasc`, fie pe buna
credin]` a ziaristului ( inten]ia ), \n legisla]ia francez`.
Legisla]ia romåneasc` prevede dreptul la o critic` obiectiv`, chiar dacc`
nu \n toate cazurile foarte explicit. Legea 41/1994 privind organizarea [i
func]ionarea Societ`]ii Romåne de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Romåne de
Televiziune con]ine, \n art. 14, o precizare sugestiv`: {tirile [i informa]iile
trebuie difuzate \n mod fidel, iar comentarea lor trebuie f`cut` cu obiectivitat
e,
f`r` nici o influen]` din partea autorit`]ilor publice sau a altor persoane
juridice de drept public, privat ori a unor persoane fizice . Legea pretinde
obiectivitate atitudinii subiective a ziaristului (\n comentarii, analize, judec
`]i,
inclusiv \n cele critice).
Constitu]ia Romåniei stabile[te mijloacelor de comunicare de mas`
obliga]ia s` asigure informarea corect` a opiniei publice (art. 31 alin. 4). S`
remarc`m expresia, mai apropiat` de specificul presei, utilizat` de textul
constitu]ional ( informarea corect` ), fa]` de comentarea cu obiectivitate ,
termen relativizant \n sens moral [i comunica]ional.
Legea presei nr. 3/1974, \nc` \n vigoare, recurge la o formulare mai explicit`
a dreptului la critic`: Nu se consider` a aduce lezare critica obiectiv`,
principial` [i constructiv`, exercitat` prin pres`, \n realizarea func]iilor sal
e
social-politice (art. 72 alin. 3). Iar art. 68, al aceleia[i legi, ap`r` dreptul
de a
critica, \n urm`torii termeni: Presa trebuie s` ia atitudine ferm` \mpotriva
oric`ror persoane care \mpiedic` exercitarea dreptului de a critica, indiferent
de func]ia pe care acestea o de]in .
Pentru o mai exact` \n]elegere a dreptului de a critica, doctrina [i
jurispruden]a francez` stabilesc o rela]ie de consecin]` \ntre dreptul la critic
`
[i calomnie ( def`imare ). Rela]ia astfel acceptat` permite o mai precis`
configurare a sensului obiectivit`]ii ([i a criticii obiective) \n aria presei.
Comentariile,
opiniile, inclusiv cele critice, s\nt calificate \n func]ie de buna
credin]` a ziaristului ( subiect cunosc`tor ); de subiectivitatea lui legitim`.
|n acest fel, obiectivitatea nu mai apare ca o tentativ` [i tenta]ie a cunoa[teri
i
[tiin]ifice de a realiza descrierea [i explica]ia fenomenelor independent de
op]iunile valorice [i de particularit`]ile subiectului cunosc`tor , ceea ce Max
Weber numea neutralitatea etic` sau axiologic` 158. |n pres` opereaz` nu at\t
tenta]ia (ideal`) a unei judec`]i epurate de op]iunile subiectului cunosc`tor, c
i
inten]ia subiectului fa]` de obiectul vizat/comunicat (fapte, evenimente, ac]iun
i
cu relevan]` public`). Comentariile de pres` nu s\nt judecate ca def`im`toare
dac` s\nt f`cute cu bun` credin]`, f`r` aminozit`]i personale [i f`r` inten]ia d
e
a v`t`ma. Nu trebuie denaturate faptele, nici amplificate sau deformate pentru
a le da o tent` spectacular` (de senza]ional - s.ns.) 159. Jurispruden]a francez`
a
decupat patru elemente definitorii pentru buna credin]`: legitimitatea scopului
urm`rit, absen]a animozit`]ilor personale, pruden]a [i modera]ia \n exprimare,
corectitudinea anchetei [i controlul surselor. Interesul social dominant
(s.ns.) constituie principalul criteriu de apreciere 160.
|n nici o \mprejurare, deci, obiectivitatea [i critica obiectiv` de pres` nu
exclud atitudinea subiectiv`, accept\nd inten]ia - element subiectiv determinant
\n calificarea faptelor declictuale - ca argument obiectiv pentru stabilirea
nevinov`]iei ( buna inten]ia/ buna credin]` ) sau vinov`]iei ( reaua inten]ie /
reaua credin]` ). Prevalen]a elementului inten]ional, subiectiv ( buna
credin]` ) \n aprecierea obiectivit`]ii unui text critic de pres` (comentariu,
anchet` etc.) impune ideea c` subiectul cunosc`tor (ziaristul) nu trebuie s`
renun]e la stilul [i ra]ionamentul propriu/personal \n textul publicat/difuzat,
ci
s` evite iluziile sim]urilor, ale limbajului, ale valoriz`rilor eronate ; \n
expresia abstract`: imixtiunile deviante ale subiectului 161.
De altfel, literatura francez` de specialitate vorbe[te de obiectivitate doar
\n dou` situa]ii: a) critica \n domeniul literar, artistic sau [tiin]ific [i b)
critica
produselor industriale.
Criticului literar nu i se cere dec\t s` fie sincer, obiectiv [i competent .
Ceea ce \nseamn` obliga]ia de a nu viza onoarea autorului, reputa]ia [i probitate
a
sa, de a nu fi injurios nici sistematic defavorabil, ceea ce ar releva
inten]ia de v`t`mare 162. |ntre obiectivitate [i buna inten]ie - \n critica
ziaristicii - nu par a exista deosebiri de esen]`.
Critica produselor industriale urmeaz`, \n principiu, regulile de mai sus,
relative la produsul artistic , cu deosebire atunci c\nd este vorba de analiza
comparativ` a unor produse concurente . Lucien Solal [i colaboratorii vorbesc
explicit de rela]ia obiectivitate-bun` credin]`: |n domeniul tehnic, ziaristul
va trebui, conform jurispruden]ei recente, s` fac` proba obiectivit`]ii (ceea ce
ar fi m`sura bunei sale credin]e) [i s` ac]ioneze cu cea mai mare pruden]` 163.
|n sens general, dreptul la critic` - obiectivitatea [i critica obiectiv` - se
situeaz` sub semnul bunei credin]e, al atitudinii corecte, oneste.
CONFIDEN}IALITATEA {I SECRETUL
SURSELOR DE INFORMARE
478.
144). Public`m \n Anexe Codul deontologic al C.R.P. .
145). Adev`rul , 9 decembrie 1999: Dup` trei ani de activitate \n folosul
profesionalismului/Clubul Român de Pres` [i-a f`cut bilan]ul
(comentarii de Tudorel Gl`man). Clubul Român de Pres` este deschis
tuturor publica]iilor [i ziari[tilor din Bucure[ti [i din ]ar`.
146). Les droits et les devoirs du journaliste , pag. 35.
147). Guide du droit de le presse . Ed. C.F.P.J., Paris, 1987, pag. 99.
148). Op. cit., pag. 99.
149). Marian Petcu - Forme asociative ale jurnali[tilor din România ,
\n revista Psihosociologia [i Mass media , nr. 4/1999, Ed. I.N.I.,
pag. 99.
150). Guide du droit de le presse , pag. 99.
151). Apud Yolanda Eminescu - Limitele juridice [i etice ale dreptului la
citare , \n Studii [i cercet`ri juridice , nr. 3/1972, pag. 397.
152). Op. cit., pag. 398.
153). Op. cit., pag. 398.
154). Yolanda Eminescu - Dreptul de autor. Legea nr. 8 din 14 martie
1996. Comentat` , Ed. Lumina Lex, Bucure[ti, 1997, pag. 197 (la
aceea[i pagin` [i citatul imediat urm`tor -*).
155). Op. cit., pag. 198.
156). Op. cit., pag. 199.
157). Op. cit., pag. 83.
158). Dic]ionar de sociologie , coordonatori C`t`lin Zamfir [i Laz`r
Preambul
Dreptul la informa]ie, la libera exprimare [i la critic` este unul din component
ele
fundamentale ale libert`]ii oric`rei fiin]e umane.
Din acest drept al publicului de a cunoa[te faptele [i opiniile provine
ansamblul datoriilor [i drepturilor ziari[tilor.
Responsabilitatea ziari[tilor \n fa]a publicului primeaz` \n fa]a oric`rei
alte responsabilit`]i, \n special cu privire la cei ce-i angajeaz` [i a autorit`
]ilor
publice.
Misiunea de informare comport` \n mod necesar limite pe care ziari[tii
\n[i[i [i le impun spontan. Acesta este obiectul declara]iei datoriilor formulat
`
aici (s.ns.).
Dar aceste datorii nu pot s` fie efectiv respectate \n exercitarea profesiei
de ziarist dec\t atunci c\nd condi]iile concrete ale independen]ei [i demnit`]ii
profesionale s\nt realizate. Aceasta este obiectul declara]iei drepturilor ce
urmeaz` (s.ns.).
DECLARA}IA DATORIILOR
Datoriile esen]iale ale ziaristului \n cercetarea, redactarea [i comentarea
evenimentelor s\nt:
1) Respectarea adev`rului, oricare ar fi consecin]ele pentru el \nsu[i, [i
aceasta \n virtutea dreptului pe care publicul \l are de a cunoa[te adev`rul.
2) Ap`rarea libert`]ii informa]iei, a comentariului ( opiniei ) [i a criticii.
3) Publicarea numai a informa]iilor a c`ror surs` ( l origine ) este cunoscut`
sau, \n caz contrar, \nso]irea acestora de rezervele necesare (din partea
redactorului, a redac]iei - n.ns); nu vor fi suprimate informa]iile esen]iale [i
nu
vor fi alterate textele [i documentele.
4) Nu se va recurge la metode necinstite pentru ob]inerea de informa]ii,
fotografii sau documente.
5) Se oblig` s` respecte via]a privat` a persoanelor.
6) Rectific` orice informa]ie publicat` care se dovede[te inexact`.
7) Ap`r` secretul profesional [i nu divulg` sursele informa]iei ob]inute
confiden]ial.
8) |[i interzice plagiatul, calomnia, def`imarea [i acuza]iile nefondate,
precum [i de ob]inerea vreunui avantaj ca urmare a public`rii sau suprim`rii
unei informa]ii.
9) Nu confund` niciodat` meseria de ziarist cu aceea de publicitar (redactor
de texte publicitare - n.ns) sau propagandist, nu accept` nici o sugestie
( consigne - ordin), direct sau indirect, din partea celor ce ofer` publicitatea
( annonceurs ).
10) Refuz` orice presiune [i nu accept` directive redac]ionale dec\t de la
cei cu func]ii de r`spundere din redac]ie.
Oricare ziarist demn de acest nume \[i face o datorie din respectarea
strict` a pricipiilor enun]ate mai sus. Recunsoc\nd dreptul \n vigoare \n fiecar
e
]ar`, ziaristul nu accept` \n materie de onoare profesional` dec\t jurisdic]ia
egalilor s`i, excluz\nd orice ingerin]` guvernamental` sau a altora.
DECLARA}IA DREPTURILOR
1) Ziari[tii revendic` liberul acces la toate sursele de informare [i dreptul
de a ancheta ( investiga ) liber toate faptele care aduc atingere vie]ii publice
( conditionement de la vie publique ). Secretul afacerilor publice sau private
nu poate fi opus, \n acest caz, ziaristului dec\t ca excep]ie [i \n virtutea uno
r
motive clar exprimate.
2) Ziaristul are dreptul de a refuza orice subordonare care ar fi contar`
liniei generale a organului de informare la care el colaboreaz`, aceea care este
stabilit` ( determinat` ) \n scris \n contractul de angajare, inclusiv orice
subordonare care nu este \n mod clar implicat` de aceast` linie general`.
3). Ziaristul nu poate fi constr\ns s` \ndeplineasc` un act profesional sau
s` exprime o opinie contrar` convingerii sau con[tiin]ei sale.
4) Echipa redac]ional` trebuie \n mod obligatoriu informat` despre orice
decizie important` de natur` s` afecteze via]a \ntreprinderii. Ea trebuie s` fie
cel pu]in consultat`, \nainte de a se lua orice decizie definitiv`, asupra oric`
rei
m`suri viz\nd structura redac]iei: angajare, concediere, schimbare [i promovare
a ziari[tilor.
5) |n considerarea rolului [i responsabilit`]ilor sale, ziaristul are dreptul
nu numai la beneficiul rezultat din conven]iile colective, ci [i la un contract
individual
( personnel ) care s`-i asigure securitatea material` [i moral` a
muncii sale, precum [i la o retribu]ie corespunz`toare rolului s`u social, [i
suficient` pentru a-i garanta independen]a economic`.
Codul deontologic
al ziaristului din România (1991)
PREAMBUL
Clubul Român de Pres`, reprezentat de peste 20 de case editoriale care
cuprind cele mai importante institu]ii mass-media na]ionale (pres` scris`, telev
iziuni,
radiouri [i agen]ii de pres`) num`r\nd circa 20 000 de ziari[ti, membri
ai tuturor asocia]iilor de pres` din România, propune introducerea unui Cod
etic al ziari[tilor [i instituirea unui Consiliu de onoare, care s` urm`reasc`
respectarea normelor deontologice. Regulamentul de organizare [i func]ionare
al Consiliului de onoare face obiectul unui document separat.
Potrivit Constitu]iei României, libertatea de exprimare a opiniilor, \n
scris, prin imagini sau prin alte mijloace de comunicare \n mas` este garantat`.
Cenzura de orice fel este interzis` (art. 30). Dreptul presei de a avea acces
la orice informa]ie de interes public nu poate fi \ngr`dit. Autorit`]ile publice
,
potrivit competen]elor ce le revin, s\nt obligate s` asigure informarea corect`
a cet`]enilor (art. 31).
Ziarist profesionist este persoana care are drept ocupa]ie principal` [i
retribuit` presa, posesoare a unei c`r]i de pres` recunoscut` de una din organiz
a]
iile profesionale, respectiv orice reporter, redactor, fotoreporter, grafician
de pres`, secretar de redac]ie, [ef de sec]ie sau departament, redactor [ef sau
adjunct, director de publica]ie, radio sau televiziune, cu o vechime minim` \n
pres` de un an (perioad` ce reprezint` stagiul \n aceast` activitate). |n virtut
ea
libert`]ii de expresie, ziaristul are dreptul de a critica, argumentat, at\t Put
erea
c\t [i Opozi]ia, consider\nd drept unic criteriu de judecare a faptelor raportar
ea
lor la legile ]`rii [i la principiile morale.
Articolul 1. Ziaristul are datoria primordial` de a relata adev`rul, indiferent
de consecin]ele ce le-ar putea avea asupra sa, obliga]ie ce decurge din
dreptul constitu]ional al publicului de a fi corect informat.
Articolul 2. Ziaristul poate da publicit`]ii numai informa]iile de a c`ror
veridicitate este sigur, dup` ce \n prealabil le-a verificat, de regul` din mai
multe surse credibile.
Articolul 3. Ziaristul nu are dreptul s` prezinte opiniile sale drept fapte.
{tirea de pres` trebuie s` fie exact`, obiectiv` [i s` nu con]in` p`reri persona
le.
Articolul 4. Ziaristul este obligat s` respecte via]a privat` a cet`]enilor [i
nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a ob]ine informa]ii sau imagi
ni
despre acestea. Atunci c\nd comportamentul privat al unor personalit`]i
publice poate avea urm`ri asupra societ`]ii, principiul neintruziunii \n via]a
privat` ar putea fi eludat. Este preferabil ca minorii, bolnavii [i victimele un
or
infrac]iuni s` beneficieze de p`strarea confiden]ialit`]ii identit`]ii. Se va
men]iona rasa, na]ionalitatea, apartenen]a la o anumit` minoritate (religioas`,
lingvistic`, sexual`) numai \n cazurile \n care informa]ia publicat` se refer` l
a
un fapt strict legat de respectiva problem`.
Articolul 5. Ziaristul va da publicit`]ii punctele de vedere ale tuturor
p`r]ilor implicate \n cazul unor p`reri divergente. Nu se vor aduce acuza]ii f`r
`
s` se ofere posibilitatea celui \nvinuit s`-[i exprime punctul de vedere. Se va
avea \n vedere respectarea principiului prezum]iei de nevinov`]ie, astfel \nc\t
nici un individ nu va fi catalogat drept infractor p\n` c\nd o instan]` juridic`
nu se va pronun]a. Se va evita publicarea comentariilor [i lu`rilor de pozi]ie
asupra unor cauze aflate pe rol \n justi]ie. Aceasta nu exclude relat`rile
obiective asupra faptelor \n evolu]ia lor. Ziaristul nu se substituie institu]ii
lor
[i puterilor publice.
Articolul 6. Ziaristul va p`stra secretul profesional privind sursele
informa]iilor ob]inute confiden]ial. Este la latitudinea propriei sale con[tiin]
e
s` respecte confiden]ialitatea surselor chiar \n fa]a justi]iei. Confiden]ialita
tea
surselor de informa]ii este garantat` de reglement`rile interna]ionale la care
România este parte.
Articolul 7. Ziaristul are responsabilitatea civic` de a ac]iona pentru
instaurarea justi]iei [i drept`]ii sociale. |n cazurile \n care are [tiin]` de a
buzuri
sau \nc`lc`ri ale legilor, potrivit clauzei de con[tiin]`, ziaristul are dreptul
de
a refuza orice ingerin]` care s`-i influen]eze decizia.
Articolul 8. |n exercitarea profesiei [i \n rela]iile pe care le \ntre]ine cu
autorit`]ile publice sau cu diverse societ`]i comerciale, ziaristului \i s\nt in
terzise
orice \n]elegeri care ar putea afecta impar]ialitatea sau independen]a sa.
Articolul 9. Ziaristul care distorsioneaz` inten]ionat informa]ia sau face
acuza]ii nefondate s`v\r[e[te abateri profesionale de maxim` gravitate.
Articolul 10. Ziaristul are datoria de a face corec]iile necesare \n cazul \n
care din vina sa vor fi date publicit`]ii informa]ii inexacte.
Sinteza de fa]` porne[te de la premisa etic` acceptat`:
ac]iunea uman` - infinit nominal` sau gregar`, deliberat`
sau intempestiv`, tolerant` sau bestial` - define[te, \n substan]`
[i consecin]e, moralitatea unei comunit`]i/societ`]i
de referin]`. Lucrurile s\nt mult tensionate, c\nd ac]iunea
se petrece \n vasta arie public` de receptare [i impact, cum
este aceea a mediilor de informare [i comunicare. (Cu constatarea
aparent paradoxal`: planetizarea informa]iei a
ad\ncit criza veridicit`]ii [i moralit`]ii mesajului publicistic).
Solu]ia mediatic` posibil` relev` cel pu]in dou`
atitudini constante: a) acceptarea unui control normativ
(\n special moral/deontologic, dar [i juridic, dup` caz );
b) preeminen]a principiului autoregl`rii presei \ns`[i (cu
recurs doar la normele deontologice, interioare profesiei:
autoimpuse).
Evolu]iile din spa]iul comunica]ional european acord`
prioritate celei de-a doua atitudini, f`r` a se putea exclude
cu totul controlul prin normele juridice. Deocamdat`.
Important de constatat este c` presa, prin caracterul s`u
exponen]ial, poate impune [i \[i poate impune regula libert`]
ii [i responsabilit`]ii morale/civice, indiferent de
\mprejur`ri, schimb`ri, presiuni; poate s` creeze [i s`
impun` un cadru deontologic propriu, ferit de orice fel
de ingerin]e exterioare.
Prezenta sintez` invoc`, \n cauz`, opinii de autoritate,
texte, analize [i rezumate sugestive, reglement`ri na]ionale
[i interna]ionale, cum [i ini]iativele deontologice române[ti
post-decembriste.
Sper`m ca textul \n discu]ie s` fie folositor tinerilor studen]
i, aspiran]i la profesia de gazetar, dar, \ntr-o anumit`
m`sur`, [i profesioni[tilor presei, cei care pot impune, nemijlocit,
criteriile adev`rului [i onestit`]ii \n realizarea
efectiv` a actului de informare [i comunicare public`.
ISBN 973-96085-0-7