Economistul german Friedrich List se apropia de concepţiile mercantiliste,

considerand că liberalii au ignorat rolul important al naţiunii, al intervenţiei statului in

economie, ca promotor al protecţionismului in vederea dezvoltării unei industrii naţionale
competitive pe piaţa mondială. Pentru el, dezvoltarea industriei naţionale protejate de către
stat impotriva concurenţei stăine constituia o cale importantă de asigurare a prosperităţii
unei naţiuni. Secolul XX va marca o revenire la aceste concepţii, economiştii considerand
necesară şi utilă intervenţia moderată a statului in economie (Heilbroner şi L.C. Thurow
(1986).
Unele idei ale lui List sunt, insă, de neacceptat: In timp ce statele puternice ale lumii ar
avea dreptul de a deţine colonii, statele mici, nu ar avea nici un drept să-şi clădească o
economie independentă.
Controversele existente intre liberschimbişti şi protecţionişti au condus la
conturarea formării depline a pieţei mondiale spre sfarşitul secolului al XIX lea. Apar
monopoluri, trusturi, mari corporaţii care implică utilizarea unor noi metode in relaţiile
economice internaţionale – impărţirea economică şi teritorială a lumii intre marile puteri,
exportul de mărfuri strans legat de exportul de capital.

2.3 Concepţia lui Friedrich List despre comerţul internaţional şi politica protecţionistă.
În prima parte a secolului al XIX-lea, liberalismul clasic se loveşte de primele dificultăţi în ceea ce priveşte
acceptarea ideilor sale de către opinia publică. Astfel, în timp ce criticile socialiştilor utopici se îndreptau mai
ales spre sfera producţiei şi repartiţiei, atacurile venind, mai ales, din Germania şi Statele Unite ale Americii se
îndreptau spre politica liberului schimb preconizată de economiştii liberali clasici. Având ca izvoare teoretice o
serie de formulări principiale în favoarea naţionalismului şi protecţionismului economic ale unor
gânditori francezi, cum au fost Chaptal („De l’industrie française” – 1819) şi baronul Dupin („Forces
productives et commerciales”) germani ca Adam Müller şi Fr. Gentz sau americani ca A. Hamilton şi
D. Raymmond39, economistul german Friedrich List va publica în 1841 lucrarea sa fundamentală „Sistemul
naţional de economie politică”. La începutul secolului al XIX-lea, Germania oferea imaginea unui
spaţiu economic şi politic fărâmiţat, preponderent agricol (cu o agricultură de tip feudal), cu câţiva germeni de
dezvoltare industrială, o puzderie de stătuleţe dezbinate de frontiere interne artificiale. Ea era, astfel, o piaţă
ideală de desfacere a mărfurilor engleze, ce aveau în spate o industrie puternică şi un stat unitar. După încetarea
blocadei continentale (1815) acestea au invadat teritoriile germane. Pentru a se apăra, o „Asociaţie generală a
industriaşilor şi negustorilor germani” ia fiinţă în 1819 la Frankfurt, Friedrich List fiind sufletul acestei mişcări.
Abia în 1834, prin realizarea cunoscutului „Zollverein”, Germania dobândeşte unitatea comercială, după care va
urma un proces accelerat de emancipare economică şi politică, ceea ce a făcut din ea, în scurt timp, o putere de
prim rang. Considerată de Tiberiu Brăileanu „un adevărat rechizitoriu împotriva dogmei liberului schimb, a
libertăţii comerţului internaţional, o pledoarie energică şi seducătoare pentru protecţionism”41, lucrarea lui
Fr. List din 1841 va propune un „sistem naţional de economie politică” bazat pe o filozofie diferită de aceea a
liberalismului economic. În concepţia economistului german sistemul şcolii economice liberale prezintă
următoarele vicii esenţiale:42 cosmopolitismul, care nu admite nici naţionalitatea şi nici nu ţine seama de
satisfacerea intereselor naţionale, materialismul, care ţine seama doar de valoarea de schimb a bunurilor şi nu de
forţele productive ale naţiunii, particularismul şi individualismul ce ignoră cele mai importante consecinţe ale
naturii muncii sociale şi ale efectului asocierii forţelor productive, inclusiv ideea de naţiune. Reproşând şcolii
clasice faptul că a omis criteriul naţional, că a apreciat situaţia statelor după principii pur cosmopolite şi că a
pretins universalitatea politicii liberului schimb, List, influenţat, probabil, de avantajele recent înfiinţatei uniuni
vamale germane (1834), vorbeşte despre valabilitatea acestor principii numai în cazul existenţei „unei
asociaţii universale şi a păcii perpetue”. Având marele merit de a surprinde caracterul eterogen al economiei
mondiale, cât şi inegalităţile generate de politica liberului schimb, el arată că în condiţiile deosebirilor
economice, politice, culturale între ţări, liberul schimb conduce la adâncirea acestor diferenţe şi la subjugarea
ţărilor slab dezvoltate de cele avansate din punct de vedere economic: „În situaţia existentă în lume libertatea
generală a comerţului nu ar genera republica universală ci subjugarea universală a ţărilor mai puţin
înaintate, sub dominaţia puterii supreme în domeniul industrial, comercial şi maritim …”
Concepţia lui Fr. List despre comerţul internaţional şi protecţionism are la bază teoria forţelor productive ale
naţiunii care reprezintă nucleul întregului său sistem economic. Deşi categoria de „forţe productive” nu este
determinată precis sau riguros sistematizată, din lectura operei sale deducem că economistul german considera
comerţul, în general, cel internaţional, în special, o forţă productivă a naţiunii, alături de industrie, agricultură,
transporturi, învăţământ, legislaţie etc. „Naţiunea – scria Fr. List – îşi trage energia productivă din forţele
spirituale şi fizice ale indivizilor, din instituţiile sale civile şi politice, din fondul natural pus la dispoziţia
sa sau din instrumentele care se găsesc în posesia sa şi care ele înseşi sunt produsele materiale ale eforturilor
spirituale şi fizice anterioare, adică din capitalul material agricol, industrial şi comercial.”
Reproşând liberalilor clasici că au ignorat deosebirea dintre bogăţie şi cauzele ei, ca şi influenţa acestor cauze
asupra situaţiei naţiunilor, List va arăta că mai importantă decât avuţia în sine este capacitatea unei naţiuni de a
produce avuţie şi că prosperitatea unei naţiuni este cu atât mai mare cu cât ea şi-a dezvoltat mai mult forţele
productive. Prin această concepţie realistă, List recunoaşte importanţa sectorului terţiar într-o economie
naţională, iar din acest punct de vedere el ne apare ca un precursor.46 Semnificative, în acest sens, sunt
următoarele idei ale autorului german: „Cei care cresc porci, care fac cimpoaie sau pilule la farmacie sunt într-
adevăr productivi, dar dascălii care fac educaţia tineretului şi a celor mai vârstnici, marii muzicieni, medicii,
judecătorii şi administratorii sunt cu mult mai productivi. Primii produc valori de schimb, cei din urmă produc
forţe productive; unul dintre aceştia din urmă pregăteşte generaţia viitoare pentru producţie, altul dezvoltă în
generaţia actuală simţul moral şi spiritul religios, al treilea contribuie la înnobilarea şi ridicarea spiritului
omenesc, al patrulea salvează forţele productive ale pacienţilor săi, al cincilea creează premisele aplicării legii, al
şaptelea, prin arta şi satisfacţia pe care aceasta o produce, stimulează crearea valorilor deschimb.”
List respinge individualismul caracteristic liberalilor clasici, conceptul de homo oeconomicus, arătând că între
individ şi omenire mai există o entitate economică căreia trebuie să i se acorde toată atenţia şi anume naţiunea. În
consecinţă şcoala clasică este apreciată de List cosmopolită, întrucât a considerat că avuţia naţională se obţine
prin însumarea avuţiei tuturor indivizilor şi că interesul particular al fiecărui individ stimulează mai bine
producţia şi acumularea de avuţii decât toate măsurile luate de stat. Ori – susţine List – „suma forţelor productive
ale naţiunii nu este unul şi acelaşi lucru cu adunarea forţelor productive ale tuturor indivizilor, luaţi în parte …
suma acestor forţe este condiţionată mai ales de situaţia socială şi politică şi în special de gradul în care naţiunea
a realizat în interior diviziunea muncii şi asocierea forţelor productive…”. Spiritul naţionalist specific epocii şi-a
pus – iată – amprenta asupra gândirii economice. Statul, cu politica şi cu mijloacele de care dispune, devine
elementul cheie în sistemul economic, intervenţia sa garantând dezvoltarea şi dobândirea unei forţe economice,
politice, culturale crescânde. Astfel, societăţile umane ar fi evoluat – potrivit autorului german – parcurgând
succesiv următoarele etape: stadiul de sălbăticie, cel pastoral, cel agricol, cel agricol-industrial şi cel agricol-
industrialcomercial. În unele ţări ca, de exemplu, Marea Britanie, trecerea la ultimele două stadii s-a făcut mai
devreme, pe baza dezvoltării industriei naţionale, care i-a conferit o superioritate categorică în lupta de
concurenţă de pe piaţa mondială, comparativ cu ţările mai puţin dezvoltate, ceea ce îi determina pe liberali să
susţină că politica liberului schimb este universal valabilă. Pentru List, productivitatea fiecărui individ, a fiecărei
ramuri industriale şi a întregii ţări depinde de existenţa unui echilibru sau a unei „armonii a forţelor productive”.
Aşadar iată şi un alt aspect interesant surprins de economistul german, acela al conlucrării dintre
ramurile economiei naţionale. Un rol important în asigurarea acestui echilibru revine, în concepţia economistului
german, procesului de industrializare, creări şi dezvoltării industriei naţionale prin muncă, acumulări şi investiţii,
toate desfăşurându-se sub protecţia tarifului vamal. Pledând în favoarea dezvoltării industriei, Fr. List scria: „O
ţară care se îndeletniceşte exclusiv cu agricultura este ca un individ căruia, în producţia sa materială, îi lipseşte
un braţ. Comerţul nu este decât un intermediar între agricultură şi industrie şi între ramurile lor speciale. O
naţiune care schimbă produsele sale agricole cu mărfurile industriei străine, este ca un individ care nu are decât
un braţ şi care este ajutat de un braţ străin. (…) În posesiunea unei industrii proprii ea poate să producă
atâtea produse alimentare şi materii prime cât consumă fabricile sale; dependentă de industria străină, ea poate
produce numai acel surplus pe care naţiunile străine nu sunt în stare să-l producă şi pe care sunt
obligate să-l cumpere din afară.” O mare atenţie va acorda Fr. List dezavantajelor pe care naţiunile exclusiv
agrare le au în cadrul schimburilor comerciale internaţionale. În acest sens, el arată că ele riscă, datorită
războaielor sau măsurilor comerciale restrictive, să-şi sisteze complet comerţul cu statele industriale, ceea ce le
creează un dublu dezavantaj51: de a nu găsi cumpărători pentru excedentul lor de produse agricole şi de a duce,
totodată, lipsă de produsele industriale de care au nevoie. Opera lui List cuprinde multe demonstraţii cu privire la
rolul şi avantajele industriei în economia modernă, despre contribuţia ei la ridicarea economiei ţării, a dezvoltării
forţelor productive şi a asigurării unei poziţii favorabile în schimburile internaţionale: „Numai naţiunea
care produce tot felul de articole cu preţul cel mai scăzut poate să-şi facă relaţii comerciale cu popoarele din
toate zonele, pe orice treaptă de cultură s-ar găsi ele, le satisface tot felul de necesităţi sau le creează altele noi,
putând primi în schimb materii prime şi produse alimentare de tot felul. Numai o astfel de naţiune poate să
încarce pe vasele sale tot felul de obiecte cerute de o ţară îndepărtată şi lipsită de industrie”52. Subliniindu-i
acest merit, Ivanciu Nicolae Văleanu şi V. Vasiloiu scriau: „Poziţia burgheziei nu l-a împiedicat însă pe List să
critice cu multă subtilitate exclusivismul agrar şi să releve cu perspicacitate avantajele naţionale ale
industrialismului” Fr. List pledează cu toată convingerea pentru o politică protecţionistă, menită să încurajeze
dezvoltarea industriilor tinere, apărându-le de concurenţa mărfurilor străine ce proveneau din ţări avansate din
punct de vedere economic. Industrializarea prin mijloace protecţioniste trebuia să aibă drept urmare dezvoltarea
complexă a economiei, creşterea potenţialului economic al naţiunii şi participarea ei în măsură tot mai mare la
circuitul economic mondial. Fin analist al realităţilor din timpul său, List admite că, în condiţiile nivelurilor
diferite de dezvoltare ale naţiunilor, politica liberului schimb nu face altceva decât să avantajeze ţările dezvoltate
şi să le dezavantajeze pe cele mai slabe, adâncind prăpastia dintre ele şi favorizând situaţia de monopol pentru
ţările dezvoltate. Protecţionismul preconizat de List nu era nici permanent, nici rigid, nici total, ci unul temporar
şi selectiv, un protecţionism educator, menit să ducă la emanciparea forţelor productive naţionale. În concepţia
sa, protecţionismul trebuia să fie aplicat în cadrul industriei manufacturiere, nicidecum în agricultură. De altfel,
List face şi o serie de precizări în legătură cu nivelul taxelor vamale ce trebuie aplicate în diferite sectoare ale
industriei şi anume o protecţie ridicată în cadrul ramurilor care produc articole de larg consum şi cea mai mică
protecţie industriilor care produc articole de lux. Nu lipsesc nici mijloacele de stimulare a exporturilor, în cadrul
instrumentelor de politică comercială propuse de List. Era vorba despre restituirile de taxe vamale admise la
produsele semifabricate importate şi primele de export, ca mijloace permanente de a susţine exportul propriu.
Revenind la protecţionismul preconizat de autorul german, menţionăm că el trebuia aplicat în ţările mai puţin
dezvoltate, în faza de trecere de la economia agrară la cea agrară-industrială-comercială, printr-o aplicare şi
sporire treptată a taxelor vamale. Recunoscând însă şi rolul liberei concurenţe pentru progresul industrial, List
admite necesitatea ca treptat, pe măsura perfecţionării produselor industriale naţionale, nivelul taxelor vamale să
fie redus până la înlăturarea lor totală. Justificându-şi propriul sistem protecţionist, List scria: „Chiar
dacă protecţionismul vamal scumpeşte pentru câtva timp produsele industriale, el asigură pentru viitor preţuri
mai reduse, ca urmare a concurenţei interne, căci o industrie care a ajuns la completa sa dezvoltare poate să
reducă preţurile fabricatelor ei… În orice caz, I. Nicolae Văleanu, V. Vasiloiu – Un autor şi o doctrină a
sistemului naţional de economie politică, în Fr. List – op. cit., p. XXXVII pierderea produsă naţiunii de taxele
vamale protecţioniste constă numai în valori; naţiunea câştigă, în schimb, forţele cu ajutorul cărora va fi pusă
pentru totdeauna în situaţia de a produce sume incalculabile de valori. Această cheltuială de valori trebuie,
aşadar, să fie considerată numai ca preţ al educării industriale a naţiunii”.„Protecţionismul era, după List, singura
alternativă reală şi pozitivă pentru ţările rămase în urmă din punct de vedere economic – remarca prof. univ. dr.
Virgil Stoenescu. Protecţionismul educator îşi va alătura astfel cea mai fertilă linie de gândire din perimetrul
relaţiilor economice internaţionale, ilustrată cu strălucire de Mihail Manoilescu, Raul Prebisch, Celso Furtado,
André Günder-Frank, Arghiri Emmanuel,Samir Amin”. Susţinător al libertăţii morale, intelectuale şi politice a
individului, considerând naţiunea ca o entitate economică şi protecţionismul ca unul din mijloacele de
emancipare economică a statelor, Fr. List va demonstra că în economie nu se poate trece de la teorie la aplicaţii
particulare ignorând condiţiile concret istorice specifice fiecărei naţiuni. Desigur că nu toate ideile exprimate de
Fr. List sunt veridice, iar unele dintre ele nu mai pot fi acceptate şi nu erau acceptate nici pe timpul său de unele
popoare56, de exemplu exceptarea de la protecţie a agriculturii, contestarea dreptului statelor sărace de a-şi
proteja economia naţională şi de a rămâne la regimul liberului schimb*. Cu toate acestea, List rămâne unul dintre
cei mai importanţi reprezentanţi ai gândirii economice mondiale, despre care Tiberiu Brăileanu scria: „Practica
economică şi socială – iată adevăratul maestru al lui List. El nu a fost un autor de bibliotecă, ci unul profund
angrenat şi antrenat în/de realităţile vremii”.