Partidele politice şi consistenţa valorilor promovate

în formarea opiniei publice

de Michael Bang Petersen, Rune Slothuus, Lise Togeby

În acest articol publicat în jurnalul de specialitate Public Opinion Quaterly al

prestigioasei Universităţi Oxford din Anglia, volumul 74, ediţia 3, toamnă 2010, autorii Michael
Bang Petersen, Rune Slothuus, Lise Togeby ilustrează concluziile sondajului de opinie naţional
efectuat în Danemarca. Tema sondajului se centrează în jurul ipotezei că elitele politice şi
implicit partidele politice pot îmbunătăţii calitatea valorilor politice, în sensul concordanţei între
părerile personale ale cetăţenilor şi valorile lor politice. Articolul este structurat în 8 părţi, într-un
număr total de 20 de pagini.
Michael Bang Petersen şi Rune Slothuus sunt asistenţi universitari în Departamentul de
Politici Sociale din cadrul Universităţii Aarhus, iar Lise Togeby a fost profesor în cadrul
aceluiaşi departament din Universitatea Aarhus, Aarhus, Danemarca.
Studiul efectuat de către Michael Bang Petersen, Rune Slothuus, Lise Togeby, s-a centrat
pe două idei rar asociate până acum în sfera comportamentului politic, partidele politice şi
încadrarea (framing), pentru a ilustra faptul că structura încadrării ce ilustrează competiţia dintre
partidele politice scoate în evidenţă valorile politice disputate şi, deci permite cetăţenilor să
simpatizeze cu partidul care promovează principiile lor. Într-o dezbatere politică, cetăţenii
reuşesc să identifice corect valorile pe care să-şi fundamenteze opiniile, datorită ideologiilor
partidelor politice. Astfel cercetătorii au descoperit că există o consistenţă scăzută între valori şi
opinii, care nu se datorează doar interesului scăzut al oamenilor în ceea ce priveşte politica, dar şi
faptului că partidele politice nu reuşesc să-şi contureze mai clar ideologiile.
De-a lungul timpului s-au efectuat numeroase studii cu privire la măsura în care partidele
politice contribuie la formarea opiniilor politice ale cetăţenilor bazate şi pe valorile lor
fundamentale. Astfel în 1964, Philip Converse, în urma unui studiu a ajuns la concluzia că
opiniile politice ale americanilor erau într-o măsura foarte mică coerente cu principiile ideologice
şi astfel ei nu se identificau cu niciuna din ele. Ulterior acelaşi cercetător a declarat că mass-
media şi partidele politice prin elitele sale ghidează cetăţenii şi îi ajută să-şi aleagă apartenenţa
politică.
 Anumite studii au scos la iveală tendinţa oamenilor, în ceea ce piveşte formarea opiniilor
politice, de a adopta poziţia partidului politic simpatizat. Astfel dacă un cetăţean simpatizează
sau votează cu un anumit partid politic, atunci acesta va avea tendinţa să adopte aceeaşi poziţie
faţă de o numită politică pe care o adoptă şi respectivul partid. Deci s-ar putea spune că pentru
aceştia există o consistenţă între valorile personale şi cele promovate de partid, însă acest lucru
este îndoielnic datorită faptului că aceasta a derivat din afilierea politică şi nu neapărat din un
proces corect de formare a opiniei.
Prin încadrarea unei probleme, (framing) vorbitorul pune accentul pe un subset de valori
potenţial relevante care să ghideze indivizii în formarea opiniilor. Astfel Dennis Chong şi James
Druckman, consideră că asocierea unei probleme cu o anumită valoare este punctul central în
formarea opiniilor indivizilor şi astfel se obţine o concordanţă, o consistenţă mai mare între
această opinie şi valoarea respectivă.
Studiul a fost efectuat pe structura sistemului multipartidist bidimensional în Europa de
Est, cu precădere în Danemarca. În multe ţări, inclusiv Danemarca, conflictele politice se
desfăşoară pe două dimensiuni, iar opinia publică de asemenea se organizează pe dimensiunea
economică de stânga sau dreapta, şi pe dimensiunea culturală de asemenea de stânga sau dreapta
ce includ subiecte ca imigrarea, justiţia şi mediul. Anumite seturi de valori ghidează formarea
opiniei individul faţă de problemele disputate în o anumită dimensiune, astfel opiniile despre
problemele culturale, cum ar fi imigrarea, criminalitatea şi protecţia mediului, sunt susţinute de
valori politice ce includ toleranţa, iar opiniile despre probleme economice sunt ghidate de valori
egalitare. Astfel multe partide politice au dezvoltat o anumită reputaţie bazată pe valorile
promovate care se centrează în jurul dimensiunii economice sau a celei culturale.
În momentul efectuării studiului, în Danemarca 8 partide politice erau reprezentate în
Parlament, studiul se bazează pe patru dintre ele: Partidul Social-Democrat Danez, care se
centrează pe promovarea statului bunăstării; Partidul Popular Conservator, centrat pe micşorarea
taxelor, şi pe altă dimensiune, respectiv cea culturală, Partidul Poporului Danez care promovează
principii de anti-imigrare şi Partidul Social Liberal care atrage voturi prin promovarea
multiculturalismului. Deci, conform teoriei bidimensională, Partidul Social-Democrat Danez şi
Partidul Popular Conservator au dispute pe teme economice şi sociale, pe când Partidul
Poporului Danez şi Partidul Social Liberal dispută teme preponderent culturale.
 Studiul a inclus 2 experimente care se centrau unul pe probleme economice şi unul pe
probleme culturale. Problema economică se referea la micşorarea taxelor, pe când cea culturală
la reabilitarea infractorilor, întrebările au fost formulate pe baza discursurilor politice ale
partidelor.
Problema culturală era dacă statul ar trebui să cheltuie mai mulţi bani pe programe
educaţionale pentru reabilitarea infractorilor, astfel dacă valorile culturale ghidează opiniile pe
acest subiect atunci partidele de stânga din dimensiunea culturală ar trebui să sprijine astfel de
programe mai mult decât partidele de dreapta din dimensiunea culturală, şi deci am observa un
efect pozitiv al valorilor culturale asupra formării opiniei publice. Acest lucru a fost observat fără
ca subiecţii că cunoască care partide politice erau implicate în această problemă.
Astfel cercetătorii au ajung la concluzia că disputele între partide pe anumite teme,
creează o anumită imagine pe baza căreia indivizii pot observa legătura intre valorile lor
personale şi problema disputată. Dar şi că doar partidele care ies în evidenţă într-o anumită
dimesiune pot influenţa consistenţa dintre valorile si opiniile indivizilor. Astfel doar Partidul
Social-Democrat Danez şi Partidul Popular Conservator au reuşit să mărească consistenţa dintre
valorile economice şi opiniile formate pe o anumită temă economică. De asemenea, doar Partidul
Poporului Danez şi Partidul Social Liberal au mărit consistenţa dintre valorile culturale şi
opiniile formate pe tema culturală disputată. Deoarece, partidele politice şi-au format o reputaţie
în a apăra anumite valori, structura unui conflict politic pe o anumită problemă, ilustrează
individului ce dimensiune politică este disputată. În acest fel, conflictele politice pun problema în
aşa fel încât plasează subiectul disputat într-o dimensiune sau alta, prin evidenţierea anumitor
valori, în acest caz economice sau culturale, şi deci determină oamenii să se bazeze mai mult pe
credinţele lor economice sau culturale proprii, atunci când îşi formează o opinie. Aceste opinii nu
sunt formate nici pe baza simpatiei faţă de un anumit partid, autorii au verificat această ipoteză
care nu a afectat rezultatele studiului. De asemenea, prin acest efect al încadrării, indivizii ar
trebui să-şi formeze opiniile bazându-se pe valorile personale, astfel făcându-i mai puţin
susceptibili la manipularea elitelor. Astfel autorii au demonstrat că partidele politice ajută
indivizii să îşi formeze opiniile pe un anumit subiect în concordanţă cu valorile lor personale.
În opinia mea, consider acest articol important pentru studiul sociologiei, cu precăderea a
opiniei publice şi cum anume se formează aceasta privitor la contextul politic, dar şi pentru alte
domenii cum ar fi ştiinţe politice, administraţie publică dar şi politică socială.