Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROCESUAL PENAL
Capitolul II
Principiile fundamentale ale procesului penal
1. Legalitatea procesului penal
Principiul legalităţii, instituit de art.2 al.1, pretinde ca procesul penal
să se desfăşoare atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul judecăţii,
potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. Deşi textul se referă doar la primele
două faze ale procesului penal, el trebuie înţeles ca referindu-se la întreg
procesul penal; şi faza de punere în executare a hotărârilor trebuie să se
supună cu aceeaşi rigurozitate prevederilor legale ca şi urmărirea penală şi
judecata.
3. Aflarea adevărului
Principiul aflării adevărului este înscris în art.3, conform căruia, în
desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu
privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana
făptuitorului.
7. Prezumţia de nevinovăţie
Prezumţia de nevinovăţie îşi găseşte consacrarea atât în prevederile
Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (art.11) cât şi în cele ale
Constituţiei României (art.23 pct.11) şi ale Codului de procedură penală
(art.52). Potrivit acestei prezumţii, ridicată la rang de principiu, orice
persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-
o hotărâre penală definitivă.
Prezumţia de nevinovăţie decurge din cerinţa ca nici o persoană
nevinovată să nu fie trasă la răspundere, constituind o garanţie pentru orice
persoană că, în lipsa probelor de vinovăţie, nu poate fi trimisă în judecată şi
condamnată.
Chestionar
1) Definiţi procesul penal;
2) Evidenţiaţi legătura dintre procesul penal şi celelalte ramuri ale
dreptului penale;
3) Metode de interpretare a normelor dreptului procesual penal;
4) Intrarea şi ieşirea în/din vigoare a Legii procesual penale;
5) Aplicarea în timp a Legii procesual penale;
6) Sarcinile ştiinţei dreptului procesual penal;
7) Enumeraţi izvoarele dreptului procesual penal;
8) Legea fundamentală ca izvor de drept procesual penal.
Chestionar
1) Definiţi principiile fundamentale ale dreptului procesual penal;
2) Clasificarea principiilor;
3) Principiul legalităţii procesului penal;
4) Principiul oficialităţii procesului penal;
5) Principiul aflării adevărului;
6) Principiul rolului activ;
7) Principiul garantării libertăţii persoanei;
8) Principiul respectării demnităţii umane;
9) Principiul prezumţiei de nevinovăţie;
10) Egalitatea persoanelor în procesul penal.
sesiza conducerea baroului de avocaţi spre a lua măsuri – art. 172 alin. ultim
Cod proc.pen.
În cursul judecăţii, apărătorul exercită drepturile părţii pe care o asistă.
Potrivit art. 189 Cod proc.pen., cheltuielile necesare pentru retribuirea
apărătorilor se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părţi.
Chestionar
1) Care sunt participanţi în procesul penal ?
2) Ce sunt succesorii ?
3) Ce sunt reprezentanţii ?
4) Ce sunt substituiţii procesuali ?
5) Definiţi organele judiciare şi comentaţi conţinutul acestora.
6) Care sunt părţile în procesul penal ?
7) Care sunt obligaţiile inculpatului ?
8) Momentul până la care se efectuează constituirea de parte
civilă.
9) Condiţiile dobândirii profesiei de avocat;
10) Obligaţiile apărătorului din oficiu.
ACŢIUNEA PENALĂ
- este instrumentul juridic prin intermediul căruia se deduce în faţa
organelor judiciare raportul conflictual de drept penal în vederea realizării
scopului procesului penal;
- este mijlocul prin care se realizează în justiţie tragerea la
răspunderea penală şi pedepsirea inculpaţilor;
- acţiunea penală nu se naşte din săvârşirea infracţiunii ci din norma
juridică prin care o anumită faptă este considerată ca infracţiune.
Obiectul acţiunii penale - constă în tragerea la răspundere penală a
persoanelor care au săvârşit infracţiuni.
Acţiunea penală se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de
lege şi se poate exercita în tot cursul procesului penal.
- a nu se confunda cu scopul procesului penal care priveşte judecarea
şi pedepsirea celor ce se fac vinovaţi de încălcarea legii penale.
Subiecţii acţiunii penale
Odată cu săvârşirea infracţiunii apare un raport juridic de drept penal
substanţial în care subiect activ este infractorul iar subiect pasiv generic este
societatea respectiv statul cu dreptul său de tragere la răspunde penală.
Persoana vătămată prin infracţiunea este subiect pasiv secundar iar
dacă se constituie parte vătămată devine subiect activ tot secundar al acţiunii
penale.
58
procedură penală)
- fapta există, a fost comisă, dar nu este prevăzută de legea penală;
- fapta prezintă pericol, este săvârşită cu vinovăţie, dar nu e
prevăzută de legea penală;
- fapta atrage răspunderea disciplinară, contravenţională etc.
Soluţii
În faza de urmărire penală - dacă există învinuit sau inculpat, în cauză
se va dispune scoaterea de sub urmărirea penală;
- dacă nu există învinuit sau inculpat în cauză se va dispune clasarea.
În faza de judecată - instanţa va pronunţa achitarea inculpatului.
b1) Fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni (art.
10 lit. b1 Cod procedură penală).
Soluţii
63
- la instanţă – achitarea
Chestionar
1) Definiţi acţiunea penală;
2) Care sunt trăsăturile acţiunii penale ?
3) Definiţi acţiunea civilă;
4) Care sunt trăsăturile acţiunii civile ?
5) Evidenţiaţi momentele acţiunii penale;
6) Stingerea şi epuizarea acţiunii penale;
7) Cazurile în care este împiedicată exercitarea acţiunii penale;
8) Repararea pagubei cauzată prin infracţiune; Modalităţi;
9) Pornirea şi exercitarea acţiunii civile la instanţa penală;
10) Rezolvarea acţiunii civile în procesul penal.
COMPETENŢA
73
Felurile competenţei
Noţiunea de competenţă şi felurile ei în procesul penal
Conflictele de competenţă
Conflicte pozitive
Conflicte negative
Rezolvarea conflictului se face de instanţa ierarhic superioară comună.
Sesizarea instanţei superioare comune se face, în caz de conflict
pozitiv, de instanţa care s-a declarat competentă ultima, iar în caz de conflict
negativ, de ultima instanţă care şi-a declinat competenţa.
Judecarea conflictului de competenţă se face cu citarea părţilor şi
ascultarea concluziilor Ministerului Public.
Chestionar
1) Noţiunea de competenţă şi felurile ei;
2) Competenţa materială;
3) Competenţa personală;
4) Competenţa teritorială;
5) Competenţa funcţională;
6) Competenţa ordinară;
7) Competenţa specială;
8) Competenţa extraordinară;
9) Criterii de determinare a competenţei teritoriale;
10) Competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitate;
11) Excepţii de necompetenţă.
Clasificarea probelor
1) După funcţia procesuală pentru care sunt invocate .
a) probe în acuzare sunt invocate, administrate în vederea dovedirii
vinovăţiei învinuitului sau inculpatului sau a existenţei unor circumstanţe
agravante.
- au rolul de a confirma învinuirea, fiind utilizate atât de către partea
vătămată prin infracţiune cât şi în virtutea principiului rolului activ al
organelor judiciare.
b) probe în apărare - infirmă învinuirea, dovedind fie nevinovăţia
învinuitului sau inculpatului, fie existenţa unor circumstanţe atenuante.
2) După izvoarele sau sursele din care provin :
a) probe imediate (primare) sunt faptele sau împrejurările care ajung la
cunoştinţa organelor judiciare dintr-o sursă nemijlocită, originară.
b) probe mediate - sunt cele obţinute dintr-o altă sursă decât cea
originară, mai îndepărtată.
3) După legătura lor cu obiectul probaţiunii
a) probe directe - dovedesc în mod direct, nemijlocit fapta învinuitului
sau inculpatului, referindu-se la faptul principal;
85
Pot intra în obiectul probaţiunii doar faptele negative dar numai prin
invocarea unor fapte pozitive (alibi).
Fapte şi împrejurări care nu pot fi dovedite
1) faptele şi împrejurările de fapt a căror dovedire este interzisă prin
lege.
2) faptele şi împrejurările contrare concepţiei noastre despre lume şi
societate.
3) faptele negative nedeterminate (nedefinite).
Cerinţele probelor
1) Admisibilitatea - există regula că orice probă este admisibilă;
- recalificarea profesională;
- schimbarea sau asigurarea locului de muncă;
- asigurarea unui venit până la găsirea unui loc de muncă.
Obligaţiile martorului protejat
- să furnizeze informaţiile şi datele pe care le deţine;
- să se conformeze măsurile stabilite pentru protecţia sa;
- să se abţină de la orice activitate care l-ar pune în pericol;
- să nu contacteze nici o persoană cunoscută sau persoană din medii
infracţionale;
Valoarea probatorie a declaraţiilor martorilor nu este condiţionată în
mod expres de coroborarea cu celelalte probe existente la dosar ceea ce
înseamnă că se poate soluţiona o cauză penală pe baza unei singure depoziţii
de martor cu condiţia ca aceasta să fie sinceră şi fidelă.
Constatările medico-legale
- reprezintă mijloace de probă prin care se folosesc în faza de urmărire
penală cunoştinţele unui organ medico-legal în vederea lămuririi urgente a
unor chestiuni ce presupune cunoştinţe medicale.
- se efectuează constatări medico-legale în caz de :
- moarte violentă;
- moarte a cărei cauză este suspectă sau nu se cunoaşte;
- când este necesară o examinare corporală a învinuitului
sau a persoanei vătămate pentru a se constata dacă pe corpul
acestora există urmele infracţiunii;
- trebuie efectuate într-un moment apropiat de cel al săvârşirii
infracţiunii;
- se dispune numai în faza urmăririi penale;
O situaţie de excepţie în această materie o reprezintă exhumarea.
115
PROCEDURA CONFRUNTĂRII
Constatările medico-legale
- reprezintă mijloacele de probă prin care se folosesc în faza de
urmărire penală cunoştinţele unui organ medico-legal în vederea lămuririi
urgente, a unor chestiuni ce presupune cunoştinţe medicale.
- se efectuează constatări medico-legale în caz de :
- moarte violentă;
- moarte a cărei cauză este suspectă sau nu se cunoaşte;
- când este necesară o examinare corporală a învinuitului sau a
persoanei vătămate pentru a se constata dacă pe corpul acestora
există urmele infracţiunii;
- trebuie efectuate într-un moment apropiat de cel al săvârşirii
infracţiunii;
- se dispune numai în faza de urmărire penală.
O situaţie de excepţie în această materie o reprezintă exhumarea :
130
Procedura
- se dispune la cererea părţilor sau din oficiu prin rezoluţie sau
ordonanţă de către organul de urmărire penală ori prin încheiere de
către instanţă.
Trebuie să se precizeze obiectul expertizei, întrebarea la care
trebuie să răspundă expertul şi termenul de efectuare.
- experţii sunt numiţi de organul de urmărire penală sau
instanţă;
- organul de urmărire penală şi instanţă fixează un termen la care sunt
chemate părţile şi expertul pentru a primi anumite lămuriri privind obiectul
expertizei.
Administrarea probelor prin comisiei rogatorie şi delegare.
Comisia rogatorie
133
Chestionar
1) Folosirea interpreţilor şi martorilor;
2) Înscrisurile – mijloace de probă;
134
MĂSURILE PROCESUALE
procedură penală;
a) măsuri preventive care reprezintă măsuri procesuale cele mai
drastice întrucât se referă la restrângerea libertatea persoanei (reţinerea,
obligarea de a nu părăsi localitatea, ţara, arestarea preventivă a învinuitului
sau inculpatului).
b) alte măsuri procesuale (măsuri de ocrotire, măsuri de siguranţă,
restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare.
2) - după valoarea socială asupra căreia se îndreaptă.
a) măsuri preventive personale care privesc persoane fizice (măsuri
preventive, măsuri de ocrotire, măsuri de siguranţă, liberare sub control
judiciar şi pe cauţiune);
135
- se poate face la cerere sau din oficiu de către organul judiciar care
le-a luat.
Dacă măsura preventivă a fost luată, în cursul urmăririi penale de
judecător sau de procuror, organul de cercetare penală are obligaţia să-l
informeze de îndată pe procuror despre schimbarea temeiurilor care au
motivat luarea măsurii preventive.
Odată informat procurorul va proceda fie la înlocuirea măsurii
preventive dacă aceasta a fost dispusă de el fie la sesizarea judecătorului
când este vorba despre măsura arestării preventive.
Revocarea măsurii preventive
1) – atunci când nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea
măsurii preventive;
2) – când măsura preventivă a fost dispusă cu încălcarea prevederilor
legale;
3) – când instanţa de judecată constată pe baza unei expertize medico-
legale că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în
reţeaua medicală a Direcţiei Generale a Penitenciarelor.
Organul de cercetare penală nu poate să revoce măsurile preventive
excepţie revocării reţinerii.
Dacă organul de cercetare penală constată încetarea temeiurilor care
au determinat luarea măsurii preventive are obligaţia de a-l informa pe
procuror pentru ca acesta să procedeze în mod corespunzător.
Revocarea măsurii preventive reprezintă repunerea învinuitului sau
inculpatului în starea de drept iniţială.
Încetarea de drepturi a măsurii preventive :
1) la expirarea termenelor stabilite de lege sau de organul judiciar;
140
Căile de atac împotriva actelor prin care se dispune asupra luării, revocării
sau încetării de drepturi a măsurii preventive.
141
Dacă acesta nu respectă măsura împotriva lui se poate lua una din
celelalte măsuri preventive cu condiţia îndeplinirii condiţiilor legale pentru
luarea acestora.
Obligarea de a nu părăsi ţara
- a fost introdusă prin Legea nr. 281/2003;
- constă în îndatorirea impusă inculpatului de a nu părăsi ţara fără
încuviinţarea organului judiciar care a luat-o;
- procurorul prin ordonanţă în cursul urmăririi penale pentru cel mult
30 zile;
- instanţa prin încheiere în cursul judecăţii.
Procedură, termen, căi de atac, obligarea de a nu părăsi localitatea.
- se comunică organului competent să elibereze paşaportul şi Poliţiei
de Frontieră;
- inculpatului i se va putea refuza eliberarea unui paşaport sau dacă
are deja paşaport i se va ridica provizoriu pe durata luării măsurii.
Chestionar
1) Condiţii în care se pot lua măsurile preventive;
2) Organele judiciare care pot lua măsurile preventive;
3) Înlocuirea măsurilor preventive;
4) Revocarea măsurii preventive;
5) Arestarea preventivă în cursul urmăririi penale;
6) Arestarea preventivă în cursul judecăţii;
7) Arestarea preventivă a inculpaţilor minori;
8) Obligarea de a nu părăsi localitatea;
9) Obligarea de a nu părăsi ţara;
10) Stabilirea duratei arestării măsurii preventive în toate
cauzele analizate;
147
MĂSURILE PREVENTIVE
Condiţii
- împotriva învinuitului sau inculpatului s-a dispus măsura arestării
preventive;
- învinuitul sau inculpatul să fi săvârşit o infracţiune din culpă sau cu
intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 12
ani;
- să nu fie recidivist;
- să nu existe date privind necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau
inculpat să săvârşească alte infracţiuni;
- să nu existe date că inculpatul zădărniceşte aflarea adevărului.
- s-a depus cauţiunea stabilirea de organul judiciar competent.
În ceea ce priveşte obligarea inculpatului pe perioada liberării
provizorii pe cauţiune suplimentar faţă de liberarea provizorie sub control
judiciar instanţa va dispune ca învinuitul sau inculpatul să se prezinte la
chemarea sa şi să comunice orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă ?
(art. 1604 alin. 2 Cod procedură penală).
Cauţiunea reprezintă suma de bani pe care trebuie să o depună
învinuitul sau inculpatul cu scopul de a se garanta respectarea de către acesta
a obligaţiilor ce-i revin în timpul liberării provizorii.
Cuantumul cauţiunii se fixează de către organul judiciar competent şi
este de cel puţin 10 milioane lei.
Cauţiunea se consemnează la o instituţie financiară pe numele
învinuitului sau inculpatului dar la dispoziţia instanţei.
Cauţiunea se restituie (art. 1605 alin. 4 Cod procedură penală)
1) când se revocă liberarea provizorie pentru că s-au descoperit fapte
sau împrejurări care nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare
provizorie şi care justifică arestarea inculpatului;
153
- procurorul.
Cererea de recurs se dispune la instanţa care a pronunţat încheierea
prin care s-a liberat provizoriu care are obligaţia de a înainta dosarul
instanţei de recurs în termen de 24 ore.
Dacă învinuitul /inculpatul adresează cererea direct instanţei de recurs
aceasta va solicita dosarul de la instanţa a cărei încheiere se atacă.
Instanţa de recurs fixează termen de judecată în 2 zile.
Soluţionarea recursului are loc în camera de consiliu în condiţii de
nepublicitate.
Participarea învinuitului/inculpatului şi a procurorului la soluţionarea
recursului este obligatoriu.
Instanţa se pronunţă în aceeaşi zi prin admiterea sau respingerea
recursului.
După soluţionarea cererii de recurs instanţa va restitui dosarul în
termen de 24 ore instanţei de fond (dacă cererea s-a formulat în cursul
judecăţii) ori organul de urmărire penală (dacă cererea s-a formulat în faza
de urmărire penală).
Recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare
provizorie nu este suspensiv de executare.
Recursul prin care s-a admis cererea de liberare provizorie este
suspensiv de executare.
În ipoteza existenţei unei încheieri prin care s-a dispus liberarea
provizorie, inculpatul arestat nu va fi pus în libertate dacă procurorul declară
recurs, cererea acestuia suspendând executarea încheierii.
Revocarea liberării provizorii
- se deosebeşte de revocarea măsurilor preventive întrucât în cazul
revocării liberării provizorii sunt reglementate expres cazurile de revocare pe
157
Citaţia destinată unei unităţi dintre cele prev. de art. 145 Cod penal
sau altei persoane juridice se predă la registratura sau funcţionarului
însărcinat cu primirea corespondenţei.
Art. 179 Cod procedură penală prevede posibilitatea ca citaţia să fie
înmânată şi altor persoane decât cele citate.
Citaţia nu poate fi înmânată unui minor sub 14 ani ori unei persoane
lipsite de discernământ.
Dacă persoana citată locuieşte într-un imobil cu mai multe
apartamente (hotel) şi nu este găsit acasă nici cel în cauză, nici soţul, rudă
apropiată, agentul predă citaţia administratorului, portarului sau persoanei
care îl înlocuieşte.
Dacă aceştia nu primesc citaţia, nu doresc să semneze ori nu pot
semna, citaţia se afişează pe uşa locuinţei făcându-se menţiune despre
aceasta într-un proces-verbal.
Când persoanele indicate să primească citaţia nu pot fi găsite, agentul
procedural este obligat să se intereseze când poate găsi persoana citată şi
abia după aceea o afişează pe uşa locuinţei şi se încheie proces verbal.
Art. 180 Cod procedură penală – reglementează situaţia schimbării
adresei celui citat – agentul procedural va afişa citaţia pe uşa locuinţei
arătate în citaţie.
Dacă imobilul nu mai există şi în urma investigaţiilor nu se poate afla
noua adresă citaţia se va înapoia organului judiciar care a emis-o.
Dovada de primire a citaţiei trebuie să cuprindă : nr. dosarului,
denumirea organului de urmărire penală/instanţei, care a emis citaţia,
numele, prenumele, calitatea persoanei citate, data pentru care este citată,
data înmânării citaţiei, numele prenumele, calitatea şi semnătura celui ce
înmânează citaţia.
167
1. Inadmisibilitatea
- nu este reglementată de Codul de procedură penală ca sancţiune
procedurală dar există dispoziţii în cod care fac referire la această instituţie.
Ex.: - art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală „instanţa respinge
apelul ca inadmisibil”.
- intervine când se efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl
exclude sau se încearcă de către părţi exercitarea unor drepturi procesuale
epuizate.
2. Decăderea
- art. 185 Cod procedură penală „când pentru exercitarea unui drept
procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage
decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.
- se referă la drepturi procesuale;
- se referă la acte care nu mai pot lua fiinţă;
172