UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ

FACULTATEA DE RELAŢII COMERCIALE ŞI FINANCIAR-BANCARE

INTERNE ŞI INTERNAŢIONALE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE
MASTERAT"FINANŢE,BĂNCI,ASIGURĂRI"

Pieţe financiare internaţionale

Cauze şi efecte ale actualei crize financiare

Student:

Călinescu V.Loredana-Maria,
Grupa 1

Bucureşti
2010

1
 CUPRINS

Rezumat..................................................................................................................3
Termeni cheie.........................................................................................................3
Introducere.............................................................................................................4

1. Criza financiară internaţională. Definiţie.Cauze. Dimensiuni.…………………5

1.1. Definiţia conceptului de criză. Caracteristicile actualei crize financiare..........5
1.2. Cauzele declanşării crizei financiare globale…………………………………6
1.3. Etapele apariţiei crizei financiare……………………………………………..9
1.4. Efecte şi consecinţe ale crizei financiare în lume............................................11
1.5. Efectele crizei financiare în România………………………………………..12
2. Piaţa de capital şi criza financiară...............................…………………………13
2.1. Piaţa de capital şi criza financiară……………………………………………13
2.1.1. Efectele crizei financiare asupra pieţei de capital………………………….13
2.1.2. Evoluţia pieţelor de capital în România în timpul crizei……………………16

3.Concluzii..............................................................................................................19

4.Bibliografie

2
 Rezumat

Criza financiară este o situaţie în care cererea de bani este mai mare decât oferta de bani
(disponibilul). Aceasta înseamnă că lichiditatea este rapid evaporată deoarece banii disponibili
sunt retraşi din bănci, forţând astfel băncile fie să vândă propriile active şi investiţii, pentru a-şi
acoperi necesităţile, fie să colapseze. Criza financiară poate duce la o criză economică.
Criza financiară este o formă de manifestare a crizei economice şi reflectă o neîncredere
în sistemul financiar, o scădere semnificativă a volumului tranzacţiilor la bursă, o dereglare a
mecanismelor de piaţă.
Bursa este barometrul economiei şi tranzacţionează afaceri de diferite dimensiuni şi din
diferite sectoare. În momentul în care piaţa acestor afaceri (piaţa imobiliară, piaţa petrolului,
piaţa muncii) suferă dereglări sau corecţii importante ele se vor reflecta în profitabilitatea
afacerilor listate la bursă şi, implicit, în preţul activelor financiare (acţiuni sau obligaţiuni) care
depind direct de aşteptările investitorilor.
Panica legată de economie nu face altceva decât să accentueze amplitudinea acestor
corecţii şi să inducă noi incertitudini în economie. De aici şi până la reducerea apetitului pentru
economisiri şi investiţii şi apoi la creşterea dobânzilor pe piaţă nu este decât un pas.

Termeni cheie

• Criză financiară
• Cauzele crizei financiare
• Etapele crizei financiare
• Efectele crizei financiare
• Măsuri anticriză

3
 Introducere

Criza economică reprezintă o situaţie în care economia unei ţări trece brusc printr-o
scădere a forţei sale, scădere adusă de regulă de o criză financiară. O economie ce trece printr-o
criză economică va experimenta aproape sigur o scădere a PIB (Produs Intern Brut), o evaporare
a lichidităţilor şi o creştere / scădere a preţurilor din cauza unei inflaţii / deflaţii. Crizele
economice pot lua forma unei stagflaţii, unei recesiuni sau unei depresii economice, şi uneori pot
duce la colaps economic.
Recesiunea ca noţiune economică este caracterizată ca o fază de declin a activităţii
economice mai puţin gravă decât depresiunea sau criza, constând în diminuarea producţiei,
reducerea investiţiilor, scăderea cursului acţiunilor la bursa.
Există unii specialişti care clasifică aceste crize în crize sociale (inflaţie în creştere,
şomaj, sărăcie), în crize financiare (volatilitate accentuată pe pieţele de capital, căderea burselor
şi revenirea lor spectaculoasă), crize politice (care pot degenera în războaie), crize locale sau
internaţionale crize cauzate de dezastre naturale sau crize economice generalizate.
Este dificil să facem aprecieri când o criză financiară devine una economică sau dacă o
criză economică generează o criză financiară sau invers. În principiu vorbim întotdeauna de o
criză economică generată de cauze financiare, politice sau sociale.
Vorbim de o criză doar atunci când efectele acesteia afectează un număr foarte mare de
oameni/companii. Crizele pot exista însă într-o stare latentă şi să nu fie atât de vizibile,
deteriorând încetul cu încetul existenţa noastră.
Nu este prima dată când economia mondială se confruntă cu perioade de recesiune. Poate
este pentru prima dată după foarte mulţi ani (Marea criză interbelică începută în 1929 şi
continuată pe mai mulţi ani sau Căderea Sistemului de la Bretton Woods în 1971) când avem de
a face cu o criză localizată la nivelul ţărilor dezvoltate (nu doar la nivelul ţărilor în curs de
dezvoltare).

4
 CAP.1. Criza financiară internaţională.Definiţie. Cauze. Dimensiuni.

1.1. Definiţia conceptului de criză. Caracteristicile actualei crize financiare.

Criza financiară este o formă de manifestare a crizei economice şi reflectă o neîncredere

în sistemul financiar, o scădere semnificativă a volumului tranzacţiilor la bursă, o dereglare a
mecanismelor de piaţă.
Actuala criză financiară (şi economică) internaţională are câteva caracteristici care este
important a fi relevate, deoarece de asta depinde atât înţelegerea naturii cât şi a cauzelor şi, ca
urmare, a posibilelor remedii de absorbţie a acesteia.
În primul rând, este vorba despre o criză exclusiv financiară. Ea a apărut ca un rezultat
necesar al autonomizării excesive a fluxurilor nominale în raport cu fluxurile economice (adică
al autonomizării excesive a economiei nominale în raport cu economia reală).Astfel, a fost
posibilă apariţia aşa-numitului bubble în zona fluxurilor nominale, care, nefiind susţinut nici în
mod explicit, nici în mod implicit, de către fluxurile reale, a explodat, generând recalibrarea
tuturor variabilelor economice şi financiare aferente.
În al doilea rând, este vorba despre o criză cu origine punctuală. Ea a apărut într-o
anumită parte a lumii (SUA) şi în legătură cu o anumită zonă a activităţii economice (creditele
bancare).
În al treilea rând, este vorba despre o criză de tip ciclic. Ea urmează logica (cel puţin aşa
cum cunoaştem, până acum, din teoriile ortodoxe dedicate ciclicităţii economice) apariţiei,
dezvoltării şi declinului unui fenomen economic oarecare, de natură infrastructurală, care se
constituie în ancoră a necesităţii recalibrării bruşte a sistemului economic. Avem în faţă o criză
ancorată la logica evoluţiei tandemului fluxuri nominale – fluxuri reale. Ori de câte ori se va
actualiza această logică, există riscul actualizării unei crize de acest tip.
În al patrulea rând, este vorba despre o criză structurală. Această caracteristică rezultă
din faptul că nu numai anumite raporturi între dinamica (şi structura) fluxurilor nominale şi
dinamica (şi structura) fluxurilor reale au putut constitui cauze ale declanşării crizei,dar şi

5
anumite raporturi între activitatea financiară reglementată şi cea nereglementată s-au putut
constitui în cauze potenţiale ale crizei.
În al cincilea rând, este vorba despre o criză predictibilă. Predictibilitatea crizei cu care
ne confruntăm rezultă, în mod logic, atât din caracterul ei structural cât şi din caracterul ei ciclic.
În al şaselea rând, este vorba despre o criză inerent globală. Globalitatea crizei nu este o
globalitate de origine ci o globalitate de evoluţie, de dezvoltare. În condiţiile în care globalitatea
financiară a lumii (a fluxurilor financiare – atât fluxuri de contrapartidă cât şi fluxuri pur
nominale) se află pe primul loc al proceselor de globalizare, transmiterea, la scară mondială, a
crizei financiare şi economice apărute punctual este doar o chestiune de timp şi nu una de
principiu.

1.2.Cauzele declanşării crizei financiare globale

Specialiştii consideră că declanşarea crizei financiare în luna octombrie 2008, în SUA şi

alte ţări, reprezintă cea mai serioasă zguduire a finanţelor internaţionale de la Marea Depresiune
din 1929-1933. Efecte a actualei crize se răspândesc, dincolo de sfera financiară, la nivelul
economiei mondiale în ansamblu, afectând creşterea economică şi piaţa muncii şi generând o
serie de alte efecte conexe cu implicaţii de natură conjuncturală sau pe termenele mediu şi lung
în ceea ce priveşte structura sistemului financiar mondial şi interfaţa acestuia cu economia reală.
Actuala criză financiară îşi are rădăcinile în scăderea dramatică a preţului locuinţelor în
SUA şi în căderea pieţei creditului pentru locuinţe. Dar cauzele fundamentale ale crizei
financiare sunt mai adânci, atât de natură macroeconomică, cât şi de natură microeconomică.
Cele două tipuri de cauze s-au intercondiţionat în producerea crizei.
Cauza profundă a crizei financiare a fost lichiditatea abundentă creată de principalele
bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) şi de dorinţa ţărilor exportatoare de petrol şi gaze de a limita
aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri, generată de
integrarea crescândă în economia globală a unor ţări (China, Asia de Sud- Est în general), cu rate
mari de acumulare, dar şi de redistribuirea globală a avuţiei şi a veniturilor către exportatorii de
bunuri tari (ţiţei, gaze naturale etc.). Lichiditatea abundentă şi suprasaturarea cu economisiri au
creat resurse disponibile pentru investiţii, inclusiv în instrumente financiare sofisticate, nu uşor
de înţeles de către unii investitori.

6
 Consecinţele existenţei lichidităţii abundente au fost ratele foarte scăzute ale dobânzii şi
volatilitatea redusă a acestora. Împreună, aceste consecinţe au condus la creşterea apetitului
pentru active cu câştiguri mari. În plus, volatilitatea redusă de pe piaţă a creat tendinţa de
subestimare a riscului şi o adevărată lipsă de vigilenţă a investitorilor. Marjele de risc au fost şi
ele foarte scăzute şi nediscriminatorii. Împreună, ratele scăzute ale dobânzii, apetitul pentru
active cu câştiguri mari, vigilenţa scăzută faţă de risc şi marjele mici au mascat semnalele
preţurilor pe pieţele financiare şi au condus la insuficienta înţelegere a riscurilor implicate.
Pe acest fundal au operat, ca agravante, şi o serie de cauze microeconomice: securitizarea
frenetică, fisurile în modelul de afaceri ale agenţiilor de rating, externalizările raţionale din punct
de vedere privat dar socialmente ineficiente şi, în sfârşit, competiţia internaţională crescută
pentru dereglementări.
Odată ce criza a fost declanşată de apariţia eşecurilor la plata ratelor la creditele pentru
case, piaţa financiară a devenit netransparentă. Instalarea neîncrederii investitorilor a plasat rapid
titlurile emise de vehiculele cu scop special (VSP) în categoria riscante (calitatea activelor pe
care le finanţau nu mai era clară) şi refinanţările au devenit imposibile. Datorită discrepanţei
dintre maturităţile pe active şi pasive, aceste VSP au început să se bazeze pe linii de finanţare de
la băncile sponsor. În final, cererea de lichiditate, în combinaţie cu pierderea încrederii între
bănci, a rezultat în goana după cash şi rata dobânzii efective a început să crească.
În SUA şi în unele state din Europa, guvernele şi băncile centrale au răspuns prin
îmbunătăţirea lichidităţii; acordarea de garanţii guvernamentale pentru împrumuturi;
recapitalizarea instituţiilor financiare; garantarea celor mai noi emisiuni de către bănci asigurate;
prevenirea colapsului dezordonat al întreprinderilor mari interconectate; cumpărarea de acţiuni în
bănci; reduceri coordonate ale ratelor dobânzii.
Deşi astfel de măsuri au fost puse în aplicare, după 17 luni de la declanşarea
turbulenţelor, piaţa a rămas netransparentă, ceea ce a amplificat criza financiară şi a facilitat
trecerea ei în sectorul real al economiei, mai întâi în SUA, apoi şi în alte ţări dezvoltate.
Transmiterea efectelor nefavorabile ale crizei dintr-o ţară de talia SUA în alte ţări, mai
mari sau mai mici, are la bază interdependenţa crescândă a economiilor naţionale în cadrul
intensificării globalizării pieţelor inclusiv a celor financiare. Dacă sistemul financiar al unei ţări
se blochează sau este paralizat, atunci economia acesteia nu mai poate funcţiona normal date
fiind multiplele sale interferenţe cu sistemele financiare naţionale şi internaţionale.

7
 Pentru a acţiona asupra efectelor nefavorabile ale crizei financiare este absolut necesar să
se cunoască în profunzime cauzele care au generat-o şi să se instrumenteze politici şi mijloace
organic racordate pe termenele scurt, mediu şi lung, la nivelurile locale, regionale, naţionale şi
internaţionale.
Actuala criză financiară pe care o traversează economia mondială relevă împletirea unor
cauze comune, tradiţionale ale fenomenelor de criză economico-financiară, în general, cu altele
netradiţionale, specifice.
Printre cauzele tradiţionale principale ale crizelor economico-financiare menţionăm:
perioada de boom a creşterii creditării în proporţii foarte mari; creşterea puternică a preţurilor
activelor, mai ales pe piaţa imobiliară; creditarea în proporţii necontrolate a agenţilor economici
mai puţin sau deloc solvabili (este vorba de debitorii ipotecari sub-prime).
În ceea ce priveşte cauzele netradiţionale particulare ale crizei financiare declanşate în
octombrie 2008 menţionăm, în primul rând, amploarea şi profunzimea crizei sub-prime care
vizează:
• Extinderea necontrolată a unui model sui generis de origine şi distribuire a
riscului transferabil (origine-and-distribute model);
• un apetit exagerat pentru profit care a alimentat creşterea cererii pentru active cu
grad ridicat de risc;
• ignoranţa ex-ante şi incertitudinea ex-post privind caracteristicile riscului hârtiilor
de valoare, bazate pe ipotecă, legate de derivative şi operaţii credit-default swaps;
• guvernarea neadecvată a corporaţiilor şi stimulente manageriale
necorespunzătoare în instituţiile financiare;
• rolul factorilor de reglementare şi al agenţiilor de rating.
Aceste cauze specifice se întâlnesc în măsuri diferite atât în ţările dezvoltate, dar mai ales
în SUA cât şi în ţările cu economii emergente, desigur în proporţii mai scăzute.
Cauza generală a actualei crize financiare constă în exacerbarea rolului instrumentelor
financiare, a economiei nominale (monetare) în raport cu economia reală în ceea ce priveşte
asigurarea premiselor unei dezvoltări durabile. Această exacerbare a avut la bază componenta
speculativă a modelului economiei de piaţă concurenţială liberă, dincolo de limitele admisibile şi
controlabile ale acesteia.

8
 Proliferarea intermediarilor în relaţia producţie – consum, dincolo de contribuţia efectivă
a acestora la sporirea performanţei muncii în producţie şi a eficienţei economico-sociale în
consum nu înseamnă decât valoarea adăugată falsă, ireală, cu evidente caracteristici parazitare,
inflaţioniste, de entropie în economie şi societate.
Neajunsurile majore în activitatea sistemelor naţionale şi internaţionale de audit financiar
contabil intern şi extern, ca şi a diferitelor agenţii de rating care nu au fost în măsură să tragă la
timp semnalele de alarmă, să prevină (early warning) producerea unor astfel de zguduiri
financiare, ale pieţelor de capital.
Dar analiza atentă a cauzelor, având în vedere amploarea şi profunzimea fenomenelor de
criză, va trebui făcută nu atât pentru identificarea şi sancţionarea vinovaţilor individuali şi/sau
colectivi, direcţi şi/sau indirecţi ci pentru înţelegerea mecanismelor şi cauzalităţilor complexe ale
fenomenului care, fără îndoială, va avea efecte pe diferite orizonturi de timp. Mai mult pentru a
fundamenta măsurile necesare în vederea contracarării efectelor negative care subminează
sustenabilitatea creşterii economice.

1.3.Etapele apariţiei crizei financiare

Criza financiară izbucnită la începutul anului 2008 în Statele Unite şi care începe să
afecteze din ce în ce mai mult Europa a avut mai multe etape importante:
Februarie 2007: În Statele Unite se înmulţesc restanţele la rambursarea creditelor
acordate pe segmentul "subprime", al clienţilor cu grad mare de risc, care provoacă primele
falimente ale unor bănci specializate.
August 2007: Pieţele de capital se prăbuşesc, confruntate cu riscurile privitoare la o
propagare a crizei, iar băncile centrale intervin, ca să susţină lichiditatea.
Octombrie/decembrie 2007: Mai multe bănci mari anunţă deprecieri importante de
active, ca urmare expunerilor pe piaţa creditelor ipotecare cu grad mare de risc.
22 ianuarie 2008: Federal Reserve (Fed), bancă centrală americană, coboară dobânda
cheie cu trei sferturi de punct, la 3,50%, măsură de o mărime semnificativă. Fed a coborât apoi,
până la sfârşitul lui aprilie, dobânda cheie până la 2%.
17 februarie: Banca britanică Northern Rock este naţionalizată de guvern.

9
 11 martie: Marile bănci centrale din lume fac eforturi concertate, ca să calmeze pieţele
de credit.
16 martie: Banca JPMorgan Chase anunţă preluarea băncii de investiţii Bear Stearns la
preţ scăzut şi cu ajutorul financiar al Federal Reserve.
8 septembrie: Guvernul Statelor Unite preia controlul asupra companiilor de credite
ipotecare Fannie Mae si Freddie Mac. Secretarul general al Trezoreriei Statelor Unite, Henry
Paulson, a declarat că Fannie Mae şi Freddie Mac "sunt atât de mari încât prăbuşirea oricăreia
dintre ele ar fi cauzat mari probleme în pieţele financiare din întreaga lume". Ele deţin aproape
jumătate din creditele ipotecare acordate consumatorilor americani, aproximativ 5.000 de
miliarde de dolari. Se intenţionează preluarea de către Trezorerie a unei participaţii din capitalul
companiilor, urmată de achiziţionarea de titluri garantate prin credite ipotecare emise de cei doi
creditori şi de stabilirea unor linii de credit.
16 septembrie: BCE injectează pe piaţă 70 de miliarde de euro pentru a reduce efectele
crizei.Totodată, băncile centrale mondiale încheie un acord ce prevede acţiuni concertate ale
băncilor din Japonia, Canada, Anglia, Elveţia, Statele Unite si Uniunea Europeană.
22 septembrie: Morgan Stanley şi Goldman Sachs, grupuri financiare americane, anunţă
că se vor transforma din bănci de investiţii în holdinguri bancare, acţiune care le va permite
accesul la împrumuturi cu dobânzi mici şi garantarea depozitelor de către FED.
23 septembrie: Preşedintele Rezervei Federale, Ben Bernanke, şi secretarul Trezoreriei,
Henry Paulson, propun Congresului SUA un plan de salvare a pieţelor financiare americane în
valoare de 700 de miliarde de dolari, care va permite statului răscumpărarea activelor negative
deţinute de băncile şi de instituţiile financiare aflate în pericol. Preşedintele FED precizează că
"scoaterea acestor active din bilanţurile instituţiilor financiare va contribui la reinstaurarea
încrederii în piaţa financiară şi va permite băncilor şi altor instituţii să acumuleze capital şi să
acorde creditele necesare pentru susţinerea creşterii economice".
24 septembrie: American International Group (AIG) semnează un acord cu Rezerva
Federală, prin care banca centrală va oferi asiguratorului un credit de până la 85 de miliarde de
dolari, în schimbul preluării unei participaţii de 79,9%. Acordul prevede că AIG trebuie să
ramburseze creditul inclusiv prin intermediul vânzării de active sau emiterii de noi acţiuni sau
titluri. AIG a înregistrat pierderi de 18 miliarde de dolari în ultimele trei trimestre.

10
 28 septembrie: Congresul SUA ajunge la un acord în privinţa planului Paulson. "Actul
de Urgenţă pentru Stabilizare Economică 2008" acordă secretarului Trezoreriei SUA autoritatea
şi resursele necesare implementării planului. S-a decis eliberarea imediată a sumei de 250 de
miliarde de dolari şi s-a renunţat la unul dintre cele mai sensibile puncte ale variantei iniţiale -
pachetul de plăţi compensatorii pentru directorii companiilor preluate sau falimentare. Mai mult,
i se dă dreptul guvernului american de a cumpăra activele riscante ale unor bănci străine cu
"operaţiuni semnificative" pe teritoriul SUA.

1.4.Efecte şi consecinţe ale crizei financiare în lume

Efectele crizei financiare internaţionale sunt multiple şi afectează în măsuri diferite una
sau alta din ţările implicate. În acest sens, o enumerare fie chiar şi succintă a efectelor din
punctele de vedere economico-financiar oferă o bază pentru aprofundarea cercetării în acest
domeniu ca şi pentru clarificarea şi coroborarea acestora după mai multe criterii şi metode de
analiză. Ne vom referi la câteva aspecte privind efectele pe termen scurt.
Cel mai important efect, până în prezent, reprezintă falimentul unor instituţii bancare şi
de credit din SUA şi din ţările membre ale UE ca urmare a intrării în incapacitate de plată şi a
imposibilităţii de recuperare a creanţelor mai ales în domeniul imobiliar.
Falimentul bancar şi retragerile de bani din bănci, neîncrederea în solvabilitatea acestora
a antrenat o bulversare gravă pe piaţa bursieră astfel că valoarea acţiunilor la diferitele burse
din lume pentru societăţi importante tranzacţionate, a scăzut în unele cazuri într-atât încât s-a
recurs la măsura extremă de suspendarea tranzacţiilor la bursă pe anumite perioade de timp.
Aceasta a generat o scădere bruscă şi uneori dramatică a capitalizării bursiere, a banilor virtuali,
prin reducerea fără precedent a preţului acţiunilor, ceea ce a făcut ca o bună parte a societăţilor
tranzacţionate la bursă să-şi reevalueze capitalul şi să-şi calculeze pierderile ca urmare a crahului
financiar prin care au trecut.
FMI consideră că pierderile cauzate de criza financiară la nivel mondial vor fi de circa
1400 mild.dolari, cifră care desigur este preliminară, supusă în continuare revizuirii, ca urmare a
creditelor neperformante şi activelor negarantate. Această cifră reprezintă a doua revizuire de
către FMI care în septembrie 2008 estima o pierdere de 1300 mild.dolari şi în aprilie una de 945
mild.dolari.

11
 Ca urmare a acestor pierderi, analiştii economici previzionează o încetinire a creşterii
economice globale ca urmare a declinului producţiei în statele dezvoltate şi a încetinirii
dinamicii economice în economiile emergente.
Căderea pieţei imobiliare în SUA, a avut drept consecinţe deteriorarea sectorului credite,
creşterea delictelor care au ca obiect ipotecile şi tranzacţiile imobiliare (credite de retail sau
pentru corporaţii) a influenţat şi economia europeană, ceea ce a condus la ieftinirea locuinţelor,
înăsprirea condiţiilor de creditare şi stagnare economică.
Alte efecte ale crizei financiare se referă la creşterea presiunii inflaţioniste, a ratei
dobânzii şi şomajului, devalorizarea monedelor naţionale şi mărirea deficitelor de cont curent şi a
datoriei publice.

1.5.Efectele crizei financiare asupra României

Anul 2008 a însemnat adâncirea crizei şi extinderea ei în aproape toată lumea,

inclusiv în România. Turbulenţele pe pieţele valutare, monetare ţi bursiere internaţionale s-au
manifestat şi la noi, începând cu finele anului 2008.
Indicatorii macroeconomici au cunoscut o deteriorare accelerată, iar deprecierea monedei
noastre naţionale s-a accelerat rapid, dar în sincronizare cu alte valute regionale.Practic, toate
valutele din regiune au cunoscut deprecieri severe, iar băncile centrale şi guvernele au trebuit să
adopte rapid măsuri de stăvilire a acestor tendinţe.
Pentru România, începuturile crizei - octombrie 2008 - au coincis şi cu diminuarea rating-
ului de ţară sub limita de investment grade, (Wall Street, 2008), cu consecinţe imediate în
creşterea riscului de ţară de la cca.1,7% în iulie 2008 la cca.6,5% la finele
aceluiaşi an.
În aceste condiţii costul resurselor externe atrase de băncile româneşti a crescut în
mod semnificativ şi, pe cale de consecinţă, au explodat dobânzile la credite. În plus,
temerile induse de criza financiară în rândul populaţiei au condus şi la o precipitare a unora
dintre clienţii băncilor de retragere a unor sume însemnate de bani lichizi şi ţinute în numerar,
acasă, ori în seifurile băncilor.
O alta parte a depozitelor populaţiei în lei a migrat înspre devize – euro, în special sau în
titluri de stat, percepute ca plasamente cu risc zero.Creşterea accelerată a deficitului bugetar, spre

12
finele anului 2008 şi nevoia crescândă de finanţare a statului a pus presiune pe resursele – şi aşa
limitate - din economie conducând la creşterea accelerată a dobânzilor la depozitele clientelei
bancare.
La aceasta s-a mai adăugat şi o lipsă de încredere între bănci, determinată şi de
falimentarea sau preluarea de către stat a unor mari bănci occidentale, care a făcut să apară pe
piaţa interbancară românească dobânzi ce au depăşit - în octombrie 2008 - chiar şi nivelul de 60-
70% anual.
În aceste condiţii creditarea bancară a încetinit drastic, iar în prima parte a acestui
an, creditul extrem de scump nu mai avea o cerere calificată din partea agenţilor economici,dar şi
a populaţiei.
În aceste condiţii dificile, încheierea unor acorduri de finanţare cu organismele
internationale: FMI, UE, BERD şi BEI a devenit o prioritate absolută. Suplimentar s-au încheiat
şi acorduri de tipul gentlemen’s agreement cu 9 mari bănci internaţionale ce au subsidiare în
România, ca acestea să păstreze nivelul liniilor de finanţare şi să sprijine, în continuare,
economia şi populaţia prin acordarea de credite în condiţii rezonabile.
În acelaşi timp BNR a adoptat măsuri adecvate în vederea:
• reducerii cu 2 puncte procentuale a rezervelor minime obligatorii (RMO)în lei;
• creşterii dobânzilor plătite pentru aceste rezerve;
• efectuarea de operaţiuni bilaterale de refinanţare a băncilor comerciale: repo,swap
valutar etc.;
• utilizarea unei părţi din rezervele valutare pentru calmarea cursului de schimb valutar;
• reducerea progresivă a dobânzii de politică monetară de la 10,25% la 9,50% pe an.

CAP.2.Piaţa de capital şi criza financiară.

2.1.Piaţa de capital şi criza financiară
2.1.1.Efectele crizei financiare asupra pieţei de capital

Criza pieţelor de capital a început devreme în 2007 pe piaţa de capital pentru

împrumuturi ipotecare, împrumuturi legate în mod direct de piaţa produselor financiare
structurate. A continuat apoi în vara lui 2007 pe piaţa de împrumuturi corporative de tip

13
buyout, de asemenea legată de piaţa produselor financiare structurate. Pe măsură ce
investitorii tradiţionali pe această piaţă s-au micşorat, valoarea produselor deja existente pe
piaţă a început să scadă. Deoarece băncile de investiţii globale aveau atât rol de investitor cât
şi rol de intermediar pe această piaţă, scăderea preţurilor le-a forţat să contabilizeze pierderi
masive în timp record începând din ultimele luni ale lui 2007. Aceste pierderi au atras
scăderea valorii băncilor, precum şi necesitatea recapitalizării lor cu capital privat, acţiune
derulată în primele 8 luni ale lui 2008. Când investitorii în capitalul acestor bănci au dispărut
şi ei, a dispărut încrederea în aceste instituţii.
Deoarece băncile de investiţii erau motorul principal al pieţelor de capital, pierderea
încrederii în acestea odată cu falimentul Lehman Brothers a condus la blocarea întregului
sistem financiar la nivel global. Acel moment a marcat începutul crizei economice, acutizată
de criza pieţelor de capital care se află în desfăşurare de peste un an. Falimentul Lehman
Brothers a marcat un moment important nu datorită pierderilor provocate de falimentul
respectiv ci datorită dispariţiei subite a încrederii în băncile aflate în centrul sistemului
financiar. Atunci a devenit clar pentru orice investitor, persoană fizică sau instituţie, că orice
bancă e supusă riscului falimentului subit, oricât ar fi de mare şi de vestită.
Confruntaţi cu această nouă realitate, investitorii au decis să îşi păstreze banii la ciorap,
refuzând să împrumute oricui şi oricum. Aproape instantaneu, au dispărut creditele pentru
cumpărarea unei case, a unei maşini, a produselor casnice de folosinţă îndelungată. Odată cu
acestea au dispărut creditele educaţionale, creditele către agenţii şi subdiviziuni
guvernamentale de orice fel, precum şi împrumuturile de o zi între bănci.
Paralizia subită a sistemului financiar nu avea cum să nu afecteze economia reală.
Dimpotrivă, efectele acutizării crizei financiare au fost aproape instantaneu simţite în toate
colţurile economiei globale, ducând la scăderea produsului global brut pentru prima dată de
la terminarea războiului.
Odata declanşată, orice criză economică devine un proces de durată. Creşterea şi
descreşterea economică au loc în etape care se măsoară în multe luni. Soluţiile de vindecare
a crizei economice sunt extrem de complicate, relativ greu de controlat şi iau mult timp de la
implementare la materializare.
Criza pieţelor de capital e diferită. Pe piaţa de capital crizele sunt de scurtă durată,
deseori pot fi subite şi se pot vindeca relativ repede. Aceasta diferenţă marcantă între criza

14
economicăşsi cea a pieţelor de capital e creată de faptul că refacerea economiei necesită
coordonarea acţiunilor unui număr foarte mare de participanţi în economie în timp ce pieţele
de capital sunt dependente de acţiunile a doar câtorva instituţii, precum băncile centrale.
În consecinţă, criza pieţelor de capital e mult mai uşor de prevăzut şi de controlat în timp
ce criza economică are mult mai multe necunoscute şi numai cu greu poate fi controlată. Mai
mult decât atât, pieţele de capital sunt deseori privite ca un barometru prevestitor al
activităţii economice. Odată ce premizele refacerii economice au fost puse, investitorii tind
să devină mult mai optimişti, chiar dacă până la refacerea economică mai e distanţă lungă.
La o astfel de atitudine asistăm astăzi pe Wall Street, unde investitorii înţeleg că asistăm
la două crize separate – cea a pieţelor de capital şi cea economică. Şi în timp ce criza
economică e în plină desfăşurare, criza de pe Wall Street s-a încheiat, aflându-ne acum în
perioada de vindecare care urmează oricărei crize.
Efectele crizei financiare asupra pieţei de capital pot fi structurate astfel:
• Efecte directe asupra instituţiilor financiare: criza financiară a dat naştere la falimente
răsunătoare, restructurări de companii şi instituţii financiare, preluări şi fuziuni, susţinere
financiară directă cu fonduri importante din partea guvernului american (au fost aprobate
până acum 700 mld. USD pentru a putea fi folosite în vederea salvării economiei
americane de la criză). O bună parte dintre aceste instituţii sunt sau au fost listate la
bursă, ieşirea lor de pe piaţă afectând nu doar credibilitatea în piaţa americană de capital
ci şi volumul tranzacţiilor bursiere, volatilitatea preţurilor, nivelul randamentelor.
• Efecte asupra volumului şi cotaţiilor bursiere: volumul tranzacţiilor bursiere este în
uşoară scădere însă impactul cel mai puternic l-a avut criza asupra volatilităţii (riscului)
şi asupra randamentelor bursiere asociate mai ales instrumentelor cu venit variabil.
• Efecte asupra comportamentului investitorilor pe piaţă: în condiţiile unei pieţe care nu
mai oferă siguranţă şi randamente cât de cât stabile şi în uşoară creştere investitorii se
îndepărtează tot mai mult de piaţa de capital şi îşi modifică radical opţiunile
investiţionale. Acest lucru are impact direct asupra costului capitalului şi dobânzilor
financiare. Panica, teama, efectul de turmă, isteria sunt sentimente care domină în aceste
momente masa mare de investitori confruntată de la o zi la alta cu pierderi tot mai mari.
• Efecte asupra reglementărilor privind piaţa de capital: criza a condus la o serie de
învăţăminte care s-au materializat într-o serie de măsuri de intensificare a controlului

15
 asupra unor zone rămase în afara jurisdicţiei băncilor centrale sau comisiilor de
supraveghere a pieţelor de capital. În paralel au fost aduse tot mai mult în discuţie
criteriile de acordare a finanţărilor şi metodologiile de risc şi de rating folosite în decizia
de finanţare. Mai mult, intervenţia statului pe pieţele financiare (care uneori a mers până
la cazuri extreme de naţionalizare) a trebuit şi ea legitimată printr-o serie de măsuri
legislative nemaiîntâlnite de la Marea Criză.

2.1.2.Evoluţia pieţelor de capital în România pe timpul crizei

Anul 2008 a fost un an greu pentru investitorii la bursă, scăderea indicelui BET în 2008,
de 71% şi cea a indicelui BET-FI, de 84%, sunt nu numai cele mai mari variaţii negative din
istoria celor doi indici, dar şi scăderi de neimaginat cu mai puţin de un an în urmă.Cei mai
mulţi investitori au avut pierderi în 2008: majoritatea au pierdut sume de bani pe masura ce
portofoliile au scăzut în valoare (mai mult pentru cei care nu au înţeles desfăşurarea şi
amploarea crizei, mai puţin pentru cei care au analizat în mod obiectiv situaţia).
Casele de avocatură, considerate printre cei mai fini senzori cu care se pot măsura
performanţele mediului de afaceri, susţin că efectele crizei internaţionale, devastatoare pe
pieţele externe, se fac simţite în România doar prin atitudinea mai prudentă a investitorilor,
nicidecum prin stagnări sau suspendări de proiecte. Piaţa resimte o încetinire a tranzacţiilor
imobiliare, a emisiunilor de acţiuni şi a finanţărilor de proiecte, dar în domeniile „Fuziuni şi
achiziţii“, „Corporate“, „Litigii“ şi „Energie“ activitatea nu pare deloc afectată.
Chiar dacă în ultimele luni ale anului 2008 n-au putut fi raportate prea multe tranzacţii
noi, faţă de cele prezentate de SFin la sfârsitul primului semestru din 2008, avocaţii erau
optimisti. Explicaţia era urmatoarea: economia a fost nesemnificativ afectată de criza
externă, singurele efecte vizibile fiind doar amânarea unor proiecte ca urmare a scumpirii
banilor“ pentru investiţii şi a prudenţei investitorilor. Evident, cele mai încercate domenii au
fost imobiliarele şi finanţările, băncile şi investitorii devin mai selectivi, se re-echilibrează
poziţia de negociere între dezvoltator şi finanţator/investitor, tranzacţiile durează mai mult şi
sunt mai scumpe. În general se remarcă o prudenţă mai mare a celor care contribuie cu
partea financiară.

16
 După un debut dezamăgitor, influenţat de prognozele pesimiste de la finele lui 2008,
anul 2009 a fost unul cu evoluţii peste aşteptări la Bursă, spun analiştii. După un an în care
Bursa de Valori de la Bucureşti (BVB) a început dezastruos, rezultatele bune nu s-au lăsat
aşteptate pentru cei care au ştiut când să investească, afirmă brokerii. „Pe scurt, 2009 a fost
un an cu evolutţii peste aşteptări. Au fost şi puncte tari, şi puncte slabe, dar, în medie,
evoluţiile au fost relativ bune. După un prim trimestru dezamăgitor, care a continuat tendinţa
de scădere a anului precedent, acţiunile au crescut susţinut pe tot parcursul anului”. Indicele
oficial al Bursei, BET, a câştigat 158% de la minimele lunii februarie până la începutul lui
decembrie 2009. Indicele societăţilor de investiţii financiare, mai volatile prin tradiţie, a
înregistrat o creştere de 226% în acelaşi interval. „Cu toate acestea, preţurile au recuperat
doar în mică măsură scăderile mari din 2008: faţă de maximele lunii iulie 2007, BET
înregistrează în decembrie 2009 o scădere de 55%, iar BET-FI de 72%”.
Chiar dacă prognozele de la începutul anului 2009 erau extrem de negative, şi asta s-a
reflectat în tendinţa pieţei din primele două luni, foarte repede însă, chiar de la început de
martie, atunci când investitorii şi toată lumea în general erau la niveluri maxime de
pesimism, tendinţa s-a inversat brusc şi practic putem spune că am avut 10 luni consecutive
de evoluţie foarte bună a pieţei.
Lichiditate scăzută, pe preţuri ascendente.
Dacă preţurile au oferit surprize plăcute, lichiditatea s-a menţinut redusă. Valoarea medie
zilnică a tranzacţiilor cu acţiuni pe piaţa reglementată a BVB de 19,6 milioane de lei
reprezintă o scădere cu 29% faţă de 2008 şi cu 64% comparativ cu 2007. Piaţa de capital a
resimţit din plin urmările crizei care a afectat sistemele financiare mondiale în ultimii ani.
Creşterile de preţ din 2009 s-au bazat mai mult pe o îmbunătăţire a percepţiilor investitorilor
în ultimele trimestre şi pe aşteptări favorabile referitoare la ieşirea din criză în anii care vin.
Totuşi, preţurile mai au mult de recuperat, iar numai când vom vedea şi o îmbunătăţire
semnificativă a lichidităţii putem trage concluzii mai serioase legate de ieşirea din criză a
pieţei locale.
BVB a avut şi perdanţi, şi câştigători
Unele companii listate la Bursa au avut evoluţii mai mult decât bune în 2008. Rompetrol
Rafinare Constanţa, Alumil RomIndustry şi Compa Sibiu au consemnat aprecieri de peste
200% dacă ne raportăm la momentul de început al anului. Cifrele sunt chiar mai

17
impresionante dacă luăm în calcul minimele din februarie şi maximele din noiembrie-
decembrie. La polul opus, companiile cu scăderi în general au fost cele cu lichiditate foarte
redusă sau, în unele cazuri, cele cu probleme deosebite în perioada de criză: Carbochim,
Zimtub, Comelf, Flamingo, Romcarbon etc.
Influenţele politice s-au simţit şi la Bursă
Nici măcar Bursa nu a scăpat de influenţa evenimentelor petrecute pe scena politică şi,
din păcate, nu într-un sens pozitiv.
Stabilizarea situaţiei politice, formarea unui nou guvern, prezentarea bugetului pe anul
viitor, adoptarea unor măsuri de gestionare a crizei economice în România, creşterea
gradului de atragere a fondurilor europene şi majorarea semnificativă a investiţiilor în
infrastructură sunt elemente absolut esenţiale pentru buna funcţionare şi dezvoltare a pieţei
de capital, dar şi a economiei. Brokerii cred că trebuie să se bazeze în continuare pe sectorul
privat.
Aceştia susţin că, influenţa factorilor externi rămâne principalul element care va
determina evoluţia acţiunilor listate la BVB şi în 2010. Piaţa locală de capital va urma
tendinţele generale la nivel internaţional, aşa cum a făcut- o în fiecare din ultimii ani, chiar
dacă coeficienţii de corelaţie între acţiunile româneşti şi cele internaţionale scad uşor în
perioadele turbulente din economia sau politica românească.
Se aşteaptă ca piaţa locală să beneficieze de o stabilizare a situaţiei economice la nivel
internaţional, dar şi de anumite evenimente punctuale locale: IPO ale unor firme private,
lansarea pieţei spot a BMFMS, majorarea pragului la SIF-uri.
Prognoze pentru 2010 pe piaţa de capital
Există un optimism moderat în ceea ce priveşte evoluţia acţiunilor. Se consideră că
minimele preţurilor au fost atinse la începutul anului trecut, iar acum sunt pe un traseu de
revenire la normal al pieţelor de capital.
Totuşi, bursele nu pot creşte la nesfârşit, în ritmul ultimelor 2-3 trimestre, chiar şi după o
criză de proporţii. Brokerii se aşteaptă la un traseu sinuos al acestei reveniri, cu corecţii
negative şi chiar perioade mai mari sau mai mici de evoluţii în tunel (orizontale, fără un
trend clar). Potrivit jucătorilor din piaţa bursieră, cel mai potrivit şi folosit cuvânt pentru
2010 ar trebui să fie tot „prudenţa”. Aceasta s-a dovedit un principiu bun pentru a naviga în
prezenta criză, iar un element esenţial al unei strategii câştigătoare la Bursă este să nu pierzi

18
prea mulţi bani. „Dacă nu ai pierdut prea mult te poţi concentra pe câştiguri. Altfel,
recuperarea pierderilor este dificilă”, spun brokerii.
Prima parte a anului va fi foarte dificilă pentru toată lumea, sunt de părere brokerii, care
aşteaptă o limpezire a situaţiei actuale cu privire la: evoluţia şomajului, a cursului valutar şi
a inflaţiei, cum se vor descurca băncile cu creditele neperformante şi ce dividende or să
distribuie companiile pentru anul trecut.

3.Concluzii

Criza financiară, începută în septembrie 2008, a rezultat într-o recesiune economică

extinsă, similară ca grad de severitate doar Marii Crize din anii '30. Pentru UE, această
recesiune s-a dovedit a fi cea mai profundă, lungă şi extinsă recesiune din istoria Uniunii.
PNB-ul a fost estimat în scădere cu aproximativ 4% în 2009, atât pe ansamblu UE, cât şi în
zona euro. Scăderea cumulată de productivitate totalizează în jur de 5% de la începutul
recesiunii, în a doua partea a anului 2008. Această cifră reprezintă aproape de 3 ori mai mult
decât scăderea medie înregistrată în ultimele trei recesiuni. Toate economiile sunt afectate de
criză şi, în rândul statelor membre mari, contracţia de PNB în 2009 s-a încadrat între 2% în
Franţa şi până la 4.5%-5% în Germania, Italia şi Marea Britanie. În România, criza a fost
deosebit de severă, contracţia de PNB fiind estimată a fi de 8% în 2009. Acest impact
divergent al crizei reflectă gradul diferit de expunere la turbulenţele majore din sectorul
financiar, de deschidere a relaţiilor comerciale, precum şi existenţa sau nu a unei inflaţii de
proiecte imobiliare înainte de momentul crizei.
UE a reacţionat rapid la recesiune şi a propus un plan ambiţios de relansare economică ce
pune laolaltă stimulentele fiscale pentru promovarea cererii, pe termen scurt, cu un program
de investiţii "inteligente" în vederea consolidării perspectivelor de creştere, pe termen mediu
şi lung.
Acest plan a fost agreat de toate cele 27 de state membre, la Consiliul European din
decembrie 2008. A reprezentat recunoaşterea clară a faptului că, doar prin coordonarea
răspunsurilor la criză, Europa poate evita o recesiune profundă şi de lungă durată.
Statele membre au folosit stimulente bugetare de o mărime fără precedent, respectiv între
3 şi 4% din PNB. Ele reprezintă 400 de miliarde de euro orientate către iniţiative pentru

19
sprijinirea sectoarelor industriale şi de afaceri, a proiectelor publice de investiţii, precum şi
pentru stimularea directă a puterii de cumpărare.
Însă, planul de relansare nu s-a concentrat doar pe obiectivele de termen scurt, ci a inclus
şi o agendă de investiţii şi reforme structurale care să mărească competitivitatea şi
potenţialul de creştere al UE. Acestea se referă la îmbunătăţirea accesului la finanţare prin
modificarea condiţiilor-cadru pentru investiţiile viitoare, sprijinirea mediului de afaceri şi a
spiritului antreprenorial prin reducerea birocraţiei aferente şi creşterea competitivităţii
Europei prin accelerarea procesului de inovare.
În final, dar nu în ultimul rând, a fost adoptat un program de măsuri pentru restabilirea
încrederii în şi consolidarea stabilităţii pieţelor financiare şi pentru prevenirea colapsului
sectorului bancar.
UE a injectat aproape 300 miliarde de euro în recapitalizări şi 2.5 trilioane de euro în
garanţii în sectorul financiar. Ea se ocupă acum de "pasivele neperformante" de pe foaia de
bilanţ a diferitelor bănci, pasive care obstaculează recâştigarea încrederii în sistemul
financiar. A făcut şi progrese substanţiale în ce priveşte consolidarea sistemului de
reglementare şi supervizare a pieţelor financiare. În mod particular, UE se preocupă de
actualizarea sistemului de supervizare astfel încât să fie mai bine adaptat la necesitatea de a
monitoriza tranzacţiile transfrontaliere de dimensiuni mari care au loc pe pieţele financiare
ale Europei. Acest lucru va deveni o componentă esenţială a sistemului îmbunătăţit de
supervizare macro financiară propus pentru economia globală.
Însă, pentru a avea succes, politicile de relansare depind de strategii de ieşire din criză
credibile în domeniul fiscal, structural pe termen scurt şi monetar, însoţite de măsuri de
reparare a sistemului financiar şi de o reformă economică intensificată pentru impulsionarea
potenţialului de creştere. Dacă sunt menţinute peste necesitate, efectele benefice ale
diferitelor măsuri de sprijin vor fi depăşite de efectele secundare negative şi astfel vor deveni
un impediment în calea unei relansări sustenabile. Elaborarea şi comunicarea unei strategii
cu suficient de mult timp înainte de actuala ieşire din criză va ancora aşteptările şi va reduce
incertitudinile. Va permite coordonarea oportună şi va evita inversarea dezordonată a
efectelor măsurilor în urma evenimentelor ce au loc.
Obiectivul unei strategii de ieşire din criză depăşeşte întoarcerea progresivă la
"normalitate". Trebuie să consolideze relansarea economică de-abia începută prin repunerea

20
corectă în funcţiune a sectorului financiar, asigurarea sustenabilităţii datoriei publice,
facilitarea ajustărilor structurale necesare, permiterea alocării eficiente de resurse în
economie astfel încât să permită recuperarea pierderilor de potenţial de creştere cauzate de
criză şi luând în considerare alte provocări majore, cum ar fi îmbătrânirea populaţiei şi
schimbările climatice.
Orice strategie de ieşire din criză aplicabilă la nivelul UE trebuie să ia în considerare
diferenţele naţionale, precum şi efectele ce decurg din politicile naţionale. Efectele trans-
sectoriale şi transnaţionale ale diferitelor politici de ieşire din criză fac necesară coordonarea
efectivă atât în formularea cât şi în punerea lor în practică. Nevoia de coordonare există în
fiecare sector, precum şi la nivel trans-sectorial.
Măsuri de redresare economică în România (pe termen scurt şi mediu).
Efectele crizei sunt multiple şi enumerăm următoarele: criza creditelor, costuri mărite ale
finanţării, prăbuşirea pieţelor de export, scăderea încrederii, deprecieri şi riscuri de pierderi
în cadrul bilanţurilor contabile, scăderea cursului acţiunilor, ceea ce a dus la efecte negative
asupra averilor.
Criza declanşată pe pieţele financiare şi extinsă la scara economiei globale impune noi
provocări şi întrebări pentru societatea noastră, agravează sistemele deja existente cum sunt
echilibrul social, vitalitatea întreprinderilor,resursele naturale şi energetice, migraţia forţei de
muncă.
Pentru politica economică provocarea iminentă o constituie consolidarea rapidă a
încrederii consumatorilor şi a investitorilor prin stimularea eficientă a cererii.Cererea trebuie
stimulată şi este nevoie de ajutor rapid şi eficient pentru cetăţenii cei mai afectaţi, adică
pentru cei slabi atât din punct de vedere social cât şi al pieţei forţei de muncă.
Este dovedit, că piaţa nu poate rezolva toate problemele şi că se impune, cu necesitate,o
politică realistă, orientată mai puţin spre ideologii.Guvernanţa economică necesită mai multă
organizare şi deci este necesar punerea în aplicare a instrumentelor de redresare, ţinând cont
de recomandările următoare:
• - Se impun mai multe investiţii în cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovaţie, (C.D.I.),
infrastructură şi educatie. Cercetarea, dezvoltarea tehnologică şi inovaţia reprezintă o
forţă motrice a competitivităţii.

21
• - Având în vedere evoluţia demografică, politică în domeniul pieţei forţei de muncă
impune o restructurare inteligentă a economiei, care să urmărească păstrarea şi
calificarea angajaţilor unei întreprinderi în locul concedierii acestora, astfel ca în cazul
consolidării economiei să fie disponibili specialişti suficient de calificaţi.
• - Dacă se impune utilizarea angajaţilor cu contract individual de muncă pe durată
nedeterminată, pentru o perioadă de timp în regim de muncă redusă, această măsură să
fie completată cu program de formare profesională în vederea îmbunătăţirii nivelului de
calificare. Sprijinirea şomerilor trebuie continuată cu programe de recalificare.
• - Pentru cei cu venituri reduse, inclusiv şomerii, trebuie căutate soluţii speciale cum ar fi:
 ajutoare sociale direct orientate;
 mărirea cuantumului indemnizaţiei de şomaj prin raportare la salariul individual de
bază;
 reducerea valorii TVA la unele produse alimentare şi energie electrică pentru
consumatorii casnici;
 majorarea cheltuielilor sociale deductibile la nivelul angajatorului la un procent de
2,5%.
• - Sprijin acordat sectorului de afaceri cu scopul de a garanta, în special IMM-urilor,
accesul simplificat la finanţare.
• - Având în vedere că există probleme de lichidităţi, probleme care se vor agrava, este
necesar un proces de recapitalizare, inclusiv asigurarea de suficiente mijloace
financiare întreprinderilor şi gospodăriilor.
• - Adoptarea de măsuri eficiente împotriva evaziunii şi fraudei fiscale, a muncii fără
forme legale („negru şi gri”).
• - Este necesară o armonizare generală în domeniul impozitelor şi a întregului sistem
fiscal.
• - În cadrul negocierilor salariale considerăm că se impune o strategie pe termen mediu
de aliniere a creşterii salariale la creşterea productivităţii. Partenerii sociali trebuie să
depună eforturi pentru a evita micşorarea salariilor în sensul unei politici de „cerşit la
vecini”.

22
• - Se impune acordarea unei atenţii sporite proiectelor de accesare a fondurilor
europene, proiecte de economisire a energiei şi de protecţie a mediului, reducerea
emisiilor de bioxid de carbon.
• - Referitor la solicitarea şi obţinerea unor împrumuturi dintr-un fond european sau
FMI, trebuie să avem în vedere că Guvernul actual care solicită împrumut beneficiază
de acesta, iar guvernele următoare trebuie să suporte consecinţele.
• - O atenţie deosebită trebuie acordată modului de finanţare a sistemelor de pensii.
• - Reformarea pieţei financiare prin respectarea următoarelor principii: transparenţa,
limitarea preluării riscului, prezentarea realistă a riscurilor în cadrul bilanţurilor,
includerea fondurilor speculative şi a capitalului privat în procesul de reglemenetare.

23
 Bibliografie

http://www.standard.money.ro

www.financialtimes.com

www.capital.ro

www.wall-street.ro

www.zf.ro

www.bnro.ro

24