Sunteți pe pagina 1din 28

Bazele experimentale ale mecanici cuantice

In acest capitol vom incerca sa scoatem in evidenta unele experiente si


fenomene pentru interpretarea carora au fost necesare ipotezele indraznete si
unele chiar greu de admis, la timpul respectiv, dar care printr-o munca
asidua de peste 25 de ani, la care au luat parte cele mai proeminente
personalitati stiintifice ale secolului 20 sau concretizat in mecanica cuantica,
una dintre marile realizari ale fizici si ale stiintei in general.
7.1 Radiatia termica

Termenul de radiatie termica se refera la energia elecromagnetica pe


care orice corp o radiaza datorita transformarii energiei interne in energie
electromagnetica. Parametrul principal de care depinde emisia radiatiei
termice este temperature corpului T.
Daca un corp nu este in prezenta unei surse de energie care sa-I refaca
energia interna, el radiaza toata energia sa disponibila astfel incat
temperature sa se apropie de 0 absolut.
Daca temp corpului creste ca urmare a cresteri energie interne, intensitatea
rad termice emise creste cu tem corpului, in sensul ca o parte din ce in ce
mai mare a energie interne a corpului se transforma in energie radianta pe
masura ce temp creste.
Proprietatea unui corp de a emite radiatii este strans legata de prop sa
de a absorbi radiatii; un bun absorbent de radiatii este un bun emitator de
radiatii si invers. Aceasta concluzie decurge din faptul ca un corp la aceasi
temp cu ea a mediului ambient trebuie sa absoarba sis a emita energie in
aceasi masura. Daca temp corp[ului depaseste pe cea a mediului ambiant, el
emite mai multa energie decat absoarbe; defapt diferenta dintre energia
emisa sic ea absorbita este perceputa si masurata.
Un corp absorant perfect este acel corp care absoarbe toate radiatiile
electromagnetice care ajung la el, indifferent de fregventa lor. Un astfel de
absorbent se nuumeste corp negru.
Studiile experimentale arata ca rad termica are urmatoarele prop:
-spectrul sau este continuu adica domeniul de fregventa ala acestor radiatii
este cuprins intre intervalul (0,∞).
-la eclibrul termodinamic, rad termica este omogena si izotropa.
Rad termica este nepolarizata.
Pentru a intelege mai bine legile rad termice vom defini unele marimi ce o caracterizeaza
Marimea Definitia Formula
Energia radiate de un dW
E T = dt * dS
Puterea de emisie corp in unitate de
Radiatia E t timp,prin unitatea de watt
<E T >=
suprafata,in toate m2
directiile si pentru toate
radiatiile de diferite
lungimi de unda.
Puterea de emisie a dET
E T =
Puterea spectrala de unui corp pentru un d

emisie anumit interval de E T =  ET *d
E T frecvente in jurul unei 0

fregvente  date.
Puterea de absortie A Raportul dintre energia dWa
A T = dW
T absorbita de un corp i

aflat de temperature T
si energia care cade pe
unitatea de suprafata a
corpului in unitatea de
timp;din toate
directiile,cuprinziand
toate radiatiile cu
diferite lungimi de
unda.

Puterea spectrala de Puterea de absortie a dA


A T = T
absortie A T unui corp pentru un d
interval de fregvente
cuprins intre  +d
Raportul dintre energia
reflectata de un corp
aflat la temperature T si
energia care cade pe
Puterea de reflexive R unitatea de suprafata a R = dwr
T
T corpului in unitatea de dwi
timp ;din toate
directiile,cuprinzind
toate radiatiile cu
difetite lungimi de unda
.
Puterea spectrala de Puterea de reflexive a dRT
R1 =
reflexive R T unui corp pentru un d
interval de fregvente A T +R T =1
cuprins intre  +d
Energia
corespunzatoare unitatii
Densitatea de energie ρ de volum,din interiorul
T unei incinte in care s-a ρT =
dw
atins echilibrul termic dv
,existind un camp
electromagnetic cu
energie W
Densitatea spectrala de Densitatea de energie d T
ρ T =
energie ρ T corespunzatoare unui d

interval de fregvente ρ T =  T d
cuprins intre  si  +d 0

Pentru studiul legilor radiatiei termice se foloseste drept model fizic


modelul corpului negru definit mai sus. Pentru acesta avem urmatoarele:
-puterea spectrala de emisie ‫ ع‬T sau ‫ ع‬T
-puterea spectrala de absortie α T =1 sau α T =1
-puterea spectrala de emisie ‫ ع‬T a fost determinate experimental si are
urmatoarea dependenta de fregventa(lungime de unda)

‫ع‬


Cubele experimentale au fost realizate cu urmatoarea instalatie a carei
schema este redata mai jos:

0b E
T L1 F L2 R

V
●. ●

F1 F2 F2

C
Instalatia este compusa dintr-o incinta V care serveste drept corp negru,un
cuptor C in care se introduce incinta si acarei temperature este riguros
controlata,o lentila convergenta L 1 , fanta unui spectograf cu retea F, L 2
lentila de colimare; R , reteaua spectografului, ob obiectivul in planul careia
se formeaza spectrul de radiatii, iar pe ecran se afla un termoelement folosit
ca receptor de energie, pe care o masoara in fiecare punct pe ecran.

7.1.1.1 Legile experimentale ale radiatiei termice le vom


prezenta in mod cronologic

Legea lui Definitie Formule


In cazul rediatii termice
raportul dintre puterea
spectrala de emisie E T si ET
=f( , T)=α T
Kirchoff 1859 puterea spectrala de AT
absortie a A T , depinde
numai de frecventa  si
de temperatura T si nu
depinde de natura corpului
Energia totala a radiatiei
emise in unitatea de arie a
Stefan B. corpului negru in unitatea W= T 4
de timp, este proportionala  =5,67*10 8 J
cu temp T a suprafetei m*s*k2
corpului la puterea a
patra .
La o anumita temp T,
Wien(legea deplasari maximul curbelor de
maximului de distributie a densitatii  *T=b
distributie ρ (T ) spre spectrale ce corespunde la b=0,28978*10 2 *m*k
frecvente mari o anumita lungime de unda
care este cu atat mai mica
cu cat temp este mai
ridicata

ρ T

WC. Wien(1896)
Premiul nobel in 1911 ρ (T ) =C 1 * 3 *C  
C 2
KT
pt studiul radiatiei
termice 

Curba teoretica se
suprapune peste curba
experimentala in domeniul
fregventelor mari
ρ T

Rayleigh-Jeans
8
 ρ T = * 2 KT
C3

Curba teoretica reproduce


corect curba de distributie
a densitati spectrale in
domeniul fracventelor
mici.
Concluzie: -Toate legile radiatiei termice deduse experimental si teoretic in
special relatiile lui Rayleigh-Jeans si Wien nu satisfac fiecare in parte decat
un domeniu limitat al frecventelor radiatiilor emise de un corp negru.
-Trebuie cautata o teorie unitara(lege) care sa explice toate legile
determinate experimental in domeniile lor de valabilitate.

7.1.2 Ipoteza cuantelor: Legea lui Planck

Fizicianul german Max Karl Ludvig Planck a considerat ca formula


pentru densitatea spectrala de energie este:
8 2
T  E
c3
unde E este energia medie a atomilor din perechile incintei, aflate la
temperatura T. Dar formula energiei folosite de Rayleigh nu este corecta,
considerand ca aceasta este mult mai generala.
Asadar, Planck pune sub semnul intrebarii legea echipartitiei energiei
pe grade de libertate enuntand “neobisnuita” ipoteza a existentei unor cuante
finite, discrete de energie  , enunt facut in anul 1900.
Dupa Planck, atomii din perechile incintei, aflati in echilibu cu
radiatia din incinta, pot fi asimilati ca oscilatori armonici liniari, dar energia
acestora poate fi numai un muliplu intreg dee  , adica; 0;  ,2 ......n unde:
  h
H=6,63  10 J  s , considerate constanta lui Planck.
34

Calculand energia medie E aceasta se obtine:


h
E h
C kT
1
Cu aceasta Planck elaboreaza relatia care exprma densitatea spectrala
de energie care este verificata de curba experimentala pe tot spectrul de
frecvente al radiatiei termice
8 2 h
   h
C3
C kT
1
Formula dedusa de Planck contine drept cazuri particulare toate legile
clasice ale radiatiei termice.
In anul 1918 Max Planck a primit premiul Nobel pentru
“descoperorea cuantelor”. Descoperirea facuta de Planck a avut o importanta
fundamentala nu numai in dezvoltarea ulterioara a fizicii, ci si din punct de
vedere fiziologic. Legile naturii, formulate anterior, cum ar fi cele din
mecanica newtoniana sau din termodinamica, contineau asa-numitele
constante referitoare la proprietatile corpurilor la care trebuiau sa fie
aplicate, neexistand constante care sa aiba caracterul unei masuri universale.
Odata cu teoria lui Planck, care contine constanta denumita “cuantade
actiune Planck h” s-a introdus o anumita unitate de masura in natura.
Fenomenele fizice in care actiunile sunt mai mari decat constanta “h”
se desfasoara in mod fundamental astfel decat acolo unde actiunile sunt
compatibile cu cuanta de actiune.
La numai cinci ani dupa aceasta 1905, Enistein introduce in teoria
relativitatii restranse a noua constanta si anume viteza luminii in vid C. Desi
viteza luminii a fost cunoscuta cu mult inainte, rolul ei fundamental de
masura in legile naturii, a fost inteleasa abia odata cu teoria relativista a lui
Enistein.

7.2 EFECTUL FOTOELECTRIC

Acest fenomen a fost descoperit experimental in anul 1888 de catre


Heinrich Rudolf Hertz, care a constatat ca suprafetele metalice iradiante cu
radiatia luminoasa ultravioleta, raze X sau radiatie  (gama) emit particule
cu sarcina negative.
Fizicianul rus Stoletov (1890) a stability experimental legile efectului
fotoelectric. Instalatia experimentala folosita este cea prezentata in figura:
Printr-o fereastra de cuart unde electromagnetice cad pe suprafata
cotodului k. Electronii emisi de suprafata catodului k in urma efectului
fotoelectric extern, ajunge la anodul A si prin circuitul exterior apare un
current “i” masurat cu galvanometrul G. Cu ajutorul bateriei B si a
reostatului R se stabileste diferenta de potential.
Pentru o radiatie data dependenta curentului din circuitul exterior in
functie de diferenta de potential aplicata este data in figura:

Cercetarile experimentale au condus la urmatoarele concluzii:


 Daca conditiile experimentale raman neschimbate (radiatia incidenta,
materialul catodului, presiunea gazului din tub) atunci intensitateaa
curentului electric prin circuit este proportionala cu intensitatea  a radiatiei
incidente.
i 
 Pentru un fotocatod dat, efectul fotoelectric are loc numai daca
lungimea de unda a radiatiei incidente este mai mica decat o valoare  0
numita “prag rosu” al efectului fotoelectric pentru catodul considerat.
 c
  0 sau   0   
 
 Raportul dintre intensitatea fotocurentului (i) si a fluxului de radiatie
incidenta  , in cazul unei incidente normale, este cu atat mai mare cu cat
este mai mare frecventa radiatiei care a produs efectul fotoelectric.
i
Dependenta raportului  de frecventa  pentru un catod dat se numeste
spectrala a fotocatodului.
 Distributia fotoelectronilor dupa energie pentru un ftocatod dat si
pentru o compozitie spectrala data nu depinde de fluxul radiatiei incidente
.
 Valoarea maxima a energiei cinetice a electronilor emisi de catod
creste liniar cu frecventa  (   0 ) a radiatiei electromagnetice incidente pe
catod.
1
m max
2
 A  B
2
 Efectul fotoelectric apare practic instantaneu, odata cu inceperea
iradierii cotodului, nu apare o intarziere mai mare de 10 10 s .

7.3 OBSERVATIE:

Teoria clasica a interactiunii undelor elecromagnetice (teoria


ondulatorie a radiatiei) cu substanta nu poate explica aceste legi obtinute
experimental.
Pentru explicarea legilor experimentale ale efectului fotoelectric
Albert Einstein a emis in anul 1915, ipoteza ca lumina reprezinta un flux de
“porti” de energie h , numite cuante de lumina sau fotoni care se emit si se
absorb de catre microsisteme ca un intreg (teoria fotonica a undelor
electromagnetice).
Mecanismul de producere a efectului fotoelectric, dupa teoria fotonica
este urmatorul: electronul situate in interiorul metalului, absorbind fotonul
intr-un singur act de interactiune, energia sa cinetica W0 creste cu cantitatea
h si devine W  We  h . Deplasandu-se spre suprafata cotodului electronul
poate pierde pe drum o parte din energia sa cinetica W , prin diferite
procese de interactie cu ceilalti electroni ai catodului, si se apropie de
suprafata acestuia cu energia W ''  We  h  W . Daca energia cinetica
ramane suficient de mare, atunci electronul poate parasii catodul cu energia
1
cinetica m 2  We  h  W  e unde [e  Lext ] reprezinta lucrul de
2
extractie
3kT
We  are valoare mica si se neglijeaza in comparatie cu ceilalti termini
2
1
m 2  h    Lext
2
Energia cinetica maxima pe care o au electronii se obtine pentru W  0
1
m 2  h  Lext formula lui Einstein pentru efectul
2
fotoelctric
Teoria fotonica da o explicatie calitative a efectului fotoelectric si
legile sale fundamentale, si anume:
 Conformteoriei fotonice, fluxul de energie este Nh   unde N este
numarul de fotonice cad pe unitatea de suprafata in unitatea de timp.
Cresterea fluxului deenergie, duce la cresterea numerica a densitatii fluxului
de fotoni N si deci vor fi excitati mai multi fotoelectroni care parasesc
fotocatodul ducand la cresterea curentului exterior ( i   )
 Pentru ca fotonii sa poata comunica electronilor interiori, energie
suficienta astfel incat acestia sa poata parasi suprafata fotocadului, energia
h nu trebuie sa fie mai mica decat energia minima h 0 , egala cu lucrul
mecanic de extractie.
h  h 0  Lext .
ceea ce explica constatarea ca    0 .
 Daca intre catod si anod se aplica o tensiune de franare U S o parte
dintre electronii emisi de catod cu o energie cinetica mai mica, nu vor ajunge
la anod si deci intensitatea curentului din circuit scade cu tensiunea de
franare U S . Pentru o anumita valoare a tensiunii de franare U S nici un
electron nu mai ajunge la anod si current i este zero.
mv 2
 eU S  h  Ext
2
h Ext h
US     U S    U ex
e e c
U ex este potentialul de iesire din catodul utilizat
h Ext
US   U ext
c e
Măsurând dependenţa tensiunii maxime de frânare US de frecvenţă υ a
radiaţiei monocromatice cu care este iluminat fotocatodul se obţine o dreaptă
cu panta h/e.

US
Catod 1
Catod 2

α
υ

Robert Millikan efectuează în 1915 astfel de măsurători, obţinând


concordanţe perfecte cu teoria lui Einstein
7.4 Caracterul dual al undei electromagnetice

Teoria electromagnetică a luminii, dezvoltată pe baza ecuaţiilor lui Maxwell,


a permis înţelegerea şi explicarea unei clase destul de largi de fenomene
fizice cum ar fi difracţia, interferenţa şi polarizarea luminii(numite fenomene
ondulatorii)
Pentru înţelegerea unor fenomene de interacţiune a undelor electromagnetice
cu unele microparticule, ca în cazul fenomenului fotoelectric, a fost necesar
să se emită ipoteza că undele electromagnetice reprezintă un flux de fotoni
de energie.
  h  
Einstein afirmă că în afară de energie, fotonului trebuie să i se atribuie şi un

impuls p care se obţine din relaţia relativistă:
  c p 2  m02c 2
dar fotonul are masă de repaus şi se obţine
 h h
  c p  p   
c c 
formula se mai poate scrie
h
p  k

Pentru descrierea interacţiunilor dintre radiaţiile electromagnetice şi
microsisteme în cadrul cărora sunt generate  sau absorbite cuante

electromagnetice de energie   h şi impuls p  k . Este esenţial faptul că
schimbul de energie şi de impuls dintre microsisteme şi undele
electromagnetice se face prin generarea unor fotoni şi respectiv, absorbţia
altor fotoni caracterizaţi de energia   h şi impulsul p    k
Caracteristicile corpusculare ale fotonului cu energia ε şi impulsul p se

exprimă cu pulsaţia ω şi vectorul de undă k specifice unor fenomene
ondulatorii.
Dacă un microsistem(atom, moleculă, electron, etc.) are energia E şi
 
impulsul P înainte de ciocnire şi E’ şi impulsul P după ciocnire, iar

valorile corespunzătoare pentru foton sunt    şi   k şi respectiv     şi

  k  , atunci legile de conservare pentru energie şi impuls se scriu sub forma:
  E     E 
    
 k  p  k   p
Obs: Acest sistem de ecuaţii conţine cele trei procese fundamentale de
interacţiune a fotonilor cu o microparticulă şi anume:
a) Absorbţie dacă ω’=0 şi ω  0
b) Emisie dacă ω=0 şi ω’  0
c) Împrăştiere pentru ω’  0 şi ω  0.
Fenomenul fotoelectric este un fenomen de absorbţie de fotoni.

7.5 Dualitatea corpuscul – undă


Ipoteza lui de Broglie

Un rol important, în dezvoltarea teoriei cuantice unitare şi coerente l-a avut


ipoteza destul de stranie a lui De Broglie cu privire la undele asociate
mişcării microparticulelor.
În anul 1924 fizicianul francez Louis de Broglie a emis ipoteza că unele
comportări fasciculelor de microparticule(electroni, atomi, molecule, etc.) ot
fi descrise admiţând că acestor fascicule le este, „asociată” o undă cu
lungimea de undă
h

p
 1 
şi vectorul de undă k  p


Aşadar, unele particule de impuls P , bine definit, li se asociază o undă
numită „undă de Broglie”, al cărui vector de undă este proporţional cu
impulsul.

OBSERVAŢII:

1. Postulatul lui Bhor(de la modelul atomului de hidrogen) se obţine dacă


se admite că pot exista numai acele orbite ale electronului în atom pentru
care este satisfăcută condiţia existenţei undelor de Broglie staţionare. Pentru
aceasta se impune ca lungimea orbitei 2πr să cuprindă un număr întreg de
lungimi de undă
h h h
2r  n  n n mvr  n
p m 2
2. Cvadrivectorul impuls – energie este:
  iE 
P   p, 
 c 

adică impulsul P reprezintă numai primele trei componente ale
cvadrivectorului impuls – energie P, care este completat de componenta
iE
p4   im0c
c

 p iE   i   i 
Dacă scriem  ;    k ;      k ;  ceea ce reprezintă paranteza ar
  c  c   c 
i
fi componentele cvadrivectorului de undă unde componenta k4  unde ω
c
este pulsaţia undei.
În final putem scrie
P  
Scriind pe componente se obţin relaţiile:
E  

 
p  k

Relaţiile scrise sunt considerate valabile pentru orice particulă de energie şi


impuls dat şi sunt numite relaţiile Einstein – de Broglie.
Pentru elaborarea teoriei dualităţii corpusculul – undă a materiei care a
pus bazele mecanicii ondulatorii, în anul 1929 Louis de Broglie a primit
premiul Nobel.

7.5.1. Confirmarea experimentală a ipotezei de Broglie

Cu toate dificultăţile care au apărut în interpretarea naturii ondulatorii a


particulelor elementare există o serie de dovezi experimentale care confirmă
ipoteza lui de Broglie. Elssaser în 1925 arată prin calcul că undele asociate
electronilor în mişcare au lungimea de undă de ordinul de mărime al radiaţie
X. Un calcul simplu ne duce ala această concluzie. Considerăm un electron
accelerat într-un câmp electric de potenţial U = 100 V.
1 2eU
eU  mv 2  v 
2 m

h h 12,25 
    A
mv 2me  U U


  1A
Lungimea de undă a undelor de Broglie fiind de ordinul lungimilor de undă
a radiaţiilor X, trebuie să producă ca şi aceştia fenomene de interferenţă şi
difracţie. Primele experienţe de difracţie a undelor de Broglie au fost
realizate de Davisson şi Germer în anul 1927 şi anume difracţia electronilor
pe suprafaţa monocristalelor de nichel.
Schema de principiu a dispozitivului experimental este prezentată în figura
de mai jos.

Fascicolul paralel de electroni emişi de un tun electronic, bombardează


suprafaţa unui monocristal de nichel. Colimatorul C, conectat cu
amplificatorul măsoară intensitatea fluxului electronic la diferite unghiuri. În
urma măsurătorilor efectuate s-a constatat că intensitatea fascicolului de
electroni reflectaţi prezinte maxime şi minime a căror poziţie unghiulară
depinde de energia electronilor incidenţi. Rezultatele acestor măsurători sunt
date sub forma unor serii de diagrame polare a intensităţii fascicolului
reflectat pentru diferite viteze ale electronilor din fascicul (diferite lungimi
de undă de Broglie).

Pentru o diferenţă de potenţial accelerator de 54 V energia electronilor din


fascicul este de 54 eV
Maximul de intensitate al fascicolului reflectat de obţine pentru un unghi de
500.
Între direcţia fascicolului incident şi a celui reflectat, adică pentru θ = 650
între direcţia fascicolului incident şi o anumită familie de plane ale reţelei
cristaline. Condiţia de maxim a fascicolului reflectat este dată de relaţia lui
Bragg
2d sinθ = nλ
În cazul nichelului distanţa între planele reticulare este d  0,91 A , iar din

relaţia lui Bragg se calculează lungimea de undă a undelor de Broglie


n=1
λ = 2d sin θ = 2 · 0,91· 10-10 sin 650

  1,65 A
Calculând lungimea de undă cu ajutorul relaţiei lui Elsasser se obţine
12,25 
  1,67 A
54
Valoarea obţinută este în concordanţă cu valoarea găsită experimental, cea
ce constituie o confirmare a ipotezei lui de Broglie.
Ipoteza lui de Broglie nu poate fi interpretată intuitiv în cadrul mecanicii
clasice. În acest sens putem spune că microparticulele sunt obiecte radical
diferite de obiectele clasice şi deci acestea nu pot fi nici corpusculi şi nici
unde, în sensul clasic al acestor cuvinte, şi nici o dualitate corpuscul – undă.
Comportarea microparticulelor, numite de regulă particule cuantice, se
deosebeşte în mod calitativ de comportarea obiectelor clasice, supunându-se
unor legităţi specifice. Deşi unda de Broglie asociată mişcărilor
microparticulelor nu este o undă, în sensul clasic al cuvântului, se foloseşte
noţiunea de undă de Broglie, proprietăţile căreia vor rezulta în cadrul
mecanicii cuantice.

7.5.2 Functia de unda 𝚿. Relatiile lui Heisenberg.

Conform ipotezei lui de Bragli,unei microparticule in miscare libera pe axa


Ox,I se asociaza o unda caracterizata de functia de unda
i
( Et  px )
 (x, t)  Ae -i( t -kx)  Ae h
Viteza de propagare a undei de Brogli poate fi considerate egala cu viteza de
propagare a suprafetei de unda, adica o suprafata pentreu care faza: Et-
px=const
dx E mc 2 c 2
Vf    
dt p mv v
Unde v este viteza microparticulei.
Deoarece v<c ,viteza de faza a undei de braglie depaseste viteza luminii in
vid.Cu toate acestea viteza de faza nu contrazice principiul relativitatii
restranse deaorece V f nu este o viteza de propagare a unei interactiuni ci a
unei probabilitati.
Pentru a inlatura aceasta suspiciune i se asociaza microparticulei in miscare
un pachet de unde ,obtinut prin suprapunerea unui ansamblu de unde
armonice plane ,pentru care impulsul p al particulei este cuprins in intervalul
p p
p0   p  p0 
2 2
Pachetul de unda va avea functia de unda sub forma:
i
( et  px ) sin 
 ( x, t )  Ae h

p E
unde   (x  t)
2h p
Tinand seama de relatia relativista dintre energie si impuls pentru o
particular libera
2
E  c 2 p 2  m0 c 4
Viteza de grup a pachetului este,
E c 2 p c 2 mv
vg    V
p E mc 2
asadar ,viteza de grup a pachetului de unde este egala cu viteza particulei.
La un moment dat t, pachetul de unde se intinde pe o distanta x ,obtinuta
din relatia
px
  п
2h
sau px  h .
In anul 1927 W.K.Heisnberg a aratat ca relatia de nedeterminare de forma de
mai sus este valabila pentru toate perechile de variabile canonice conjugate.
i
[x; p x ] ; [y; p y ] ; [z; p z ] ;[ c t ;dt]
Relatiile de nedeterminare ale lui Heisenberg, pentru aceste perechi de
variabile canonice conjugate se scriu sub forma:
xp x  h
yp y  h
zp z  h
Et  h
Aceste relatii au un caracter fundamental in mecanica cuantica,exprimand
deosebirea calitativa de comportare a particulelor cuantice in raport cu cele
clasice.relatiile de mai sus reflecta o lege generala a naturii, avand un
character universal in sensul ca se refera la orice tip de obiect sau de
interactiune.
In dorinta de a exprima principiul de nedeterminare al lui Heisenberg
intr-o forma mai “ accesibila”.bahr a introdus in anul 1928 asa numitul
“principiu de complentaritate” conform caruia fenomenele la nivel
microscopic nu pot fi descries atat de complet ca in mecanica clasica.
Dupa Bahr ,perechea de coordinate conjugate canonic,care in mecanica
clasica se completeaza reciproc,permitand o descriere completa a obiectului
sunt principal incompatibile,excluzandu-se reciproc,adica prin nici o
masurare nu se pot atinge precizii care depasesc cadrul relatiilor de
nedeterminare.Prin incercarile de masurare precisa a uneia din variabilele
canonice conjugate se pot produce perturbatii necontrolabile asupra valorii
variabilei conjugate,care nu se masoara in actul de masurare considerat,nu
influenteaza rezultatele obtinute prin masurarea primei variabile canonice.

7.5.3 Interpretarea probabilistica a undelor de


Broglie;Densitatea de probabilitate.
Interpretarea probabilistica a undelor de Broglie a fost data de Max
Born in anul 1926.Conform acestei interpretari,in mecanica cuantica nu se
poatw vorbi decat de probabilitatea de a gasi o microparticula intr-un anumit
punct al spatiului,la un anumit moment.
Probabilitatea respective este proportionala cu patratul amplitudinii undelor
de Broglie associate acestor microparticule.Starea unui anumit sisten
cuantic (una sau mai multe particule )este descrisa in mecanica cuantica este
o functie complexa numita functie de unda care depinde de coordonatele de
pozitie ale microparticulelor si de timp.Patratul nodului functiei de unda ne
da densitatea de probabilitate (probabilitatea raportata la unitatea de volum)
dp 2
 w    *
dV
 * este functia complex conjugate a functiai de unda  .
Probabilitatea fiind o marime pozitiva,iar functia de unda o marima
complexa este necesar sa se considere produsul  * pentru ca rezultatul sa
fie pozitiv.
Probabilitatatea (dP) de a gasi o microparticula intr-un element de volum dV
delimitat de domeniul D este:
2
dP   dV   *dV

Probabilitatea de a gasi cu certitudine microparticula undeva in interiorul


unui domeniu D,la un moment t,este egala cu unitatea
P    dV  1
2

Aceasta exprima conditia de normare a functiei de unda.Undele de Broglie


associate microparticulelor nu au sens fizic analog undelor clasice,ele
nefiind legate de un transport de energie.Undele de Broglie sunt unde de
probabilitate.
Cunoscand probabilitatea diferitelor pozitii ale microparticulei,in

spatiu,putem calcula valoarea medie a razei vectoare r utilizand definitia
statistica a mediei


  r 
2
r  rdP  dV

 * rdV
r 

Aceasta formula poate fi scrisa pentru componentele x,y,z ale vectorului de



pozitie r
x   * dx ; y   *ydy ; z   * zdz ;

Asadar , cunoscand functia de unda  ( x, y, z ) in reprezentarea coordinatelor


putem calcula probabilitatea cu care ,in urma masurarii,vom obtine diferite
valori ale unor variabile dinamice,functii de coordinate,precum si valorile
medii ale acestor.
Deocamdata este mai important sa vedem cum se poate afla functia de unda
 pentru o micropartivula aflata intr-un camp de forte.

Ecuatia lui Schrodinger

Aspectul matematia al dualismului unda-corpuscul este dat de ecuatia


lui Schrodinger.Sa consideram miscarea unei particule de masa m0 si
energia ce nu este supusa actiunii vreunui camp de forte careia in procesul
miscarii ii este asociata o unda plana-unda de Broglie care se deplaseaza cu
viteza de faza:

U   
k

reprezentata prin functie de unda  (r , t )
 
 (r , t )   ( x, y, z , t )   ( x, y, z )e  it   ( r )e  it
Problema esentiala consta in ceea ca din cunoasterea functiei de unda la un
moment dat sa se determine aceasta functie de unda la un moment
ulterior.Aceasta problema impune

cunoasterea ecuatiei de propagare a undei
reprezentata prin functia  ( r , t ) .
O asemenea e cuatie de propagare (ecuatia Schrodinger) nu se deduce ci se
postuleaza,iar dovada valabilitatii ei se face prin confruntarea rezultatelor
obitinute cu ajutorul acestei ecuatii cu datele experimentale.
Ecuatia de propagare a undelor este data de relatia:

 1  2 ( r , t )
 ( r , t )  2  0
 t 2
si poate fi extinsa si in cazul 
propagarii undelor de Broglie;calculam
derivatele in functie de unda  (r , t )
 
 i  ( r )e it
t
 2  it  it 4 2 
 i 2
 2
 ( r ) e   2
 ( r ) e    (r )e it
t 2
T 2

Inlocuind in ecuatie obtinem:


 4 2 
 (r )  2 2  (r )  0
u T
 4 2 
 (r )  2  ( r )  0

Tinand seama de relatia lui Broglie:
h 2h 4 2 p2
   2  2
m0 v p  h
Si de legea conservarii energiei avem:
m0 u 2  p2 
 V (r )   V ( r )  W  const
2 2m0
putem scrie:

p2  
 W  V (r ) p 2  2m0 [W  V (r )
2m0
sau
4 2 p 2 2 m0 
  2 [W  V (r )]
 2
h 2
h
Inlocuind in ecuatia undelor se obtine o ecuatie stationara a lui
Schrodinger,ecuatie independenta de timp:
 2m  
 (r )  2 0 [W  V (r )] (r )  0
h
Ecuatia atemporala nu descrie evolutia sistemelor atomice ci descrie
proprietatile acestora in starile stationare.Solutiile acestei ecuatii diferentiale
de ordinal doi,liniare si omogene permit sa se determine energie sistemelor

atomice in starile stationare daca se cunoaste energia potentiala V (r ) a
sistemului precum si functiile de undda corespunzatoare starilor
respective.Pentru tratarea problemelor privind fenomenele in care starea
sistemului atomic variaza in timp trebuie folosita o ecuatie in care functia de
unda trebuie sa depinda si da timp nu numai de coordonatele spatiale.

Ecuatia lui Schrodinger temporala

Functia de unda poate fi pusa sub forma:


W
   i t
 ( r , t )   (r )  e it   (r )  e h
Derivand in raport cu timpul obtinem: 
 ( r , t ) iW 
  (r , t )
t H

h  (r , t )
w    
i t
In aceasta atemporala se inlocuieste marimea W cu cea calculate anterior:
 2m h  (r , t ) 2m0 
 (r , t )  2 0 ( )   V ( r )  0
h i t 2
Care se retranscrie sub forma
 h2 2m 
ih     2 0 ( r )
t 2 m0 h
Aceasta ecuatie reprezinta ecuatia temporala a lui Schrodinger.Fata de
cealalta forma,ecuatia obtinuta nu mai contine energie totala W si are un
character mai general.

Conditii care se impugn functiei de unda.Valori proprii.Functii proprii

Pentru ca rezultatele obtinute pe baza solutiilor ecuatiei lui


Schrodinger sa fie in concordanta cu datele experimentale,asupra acestor
solutii se impugn urmatoarele conditii:
-sa fie continue sis a aiba derivate continue;
-sa fie continue in tot spatial caci interpretarea probabilistica a lui 
2

nu ar mai avea sens;


-sa fie

univoce in intreg spatial,adica in fiecare punct al spatiului
functia  (r ) sa aiba o singura valoare;
-sa se anuleza la infinit;
Astfel de solutii nu se pot gasi decat pentru anumite valori ale energiei
W1 ,....W2 ,.....W3 ....... numite valori proprii, iar solutiile corespunzatoare
acestor valori proprii se numesc functii proprii  1 , 2 ,...... n .
Daca la o singura valoare propie W corespund mai multe functii proprii
 1 , 2 ….. se spune ca avem degenerescenta,iar daca la o singura valoare
proprie W corespunde o functie proprie nu avem degenerescenta.
Daca valorile proprii Wn sunt negative ( Wn <0) ecuatia lui Schrodinger nu
admite solutii decat pentru valorile propii care formeaza un spectru
discret(prin spectru se intelege totalitatea valorilor proprii) in care caz
microparticulele sunt localizate int-ru domeniu finit.
Dacă valorile proprii Wn sunt pozitive (Wn>0) acestea
formează un spectru continuu , funcţiile de undă nu se anulează
la infinit , iar microparticulele nu sunt localizate într-un domeniu finit.
Funcţiile proprii , în cazul în care nu există degenerescenţă , formează
un sistem ortogonal satisfăcând condiţia de ortogenalitate.
*
𝚿ndv=0, m≠n
m
*
Unde 𝚿m este funcţia complex conjugată a funcţiei de undă 𝚿m.
𝚿m şi 𝚿n sunt funcţiile de undă proprii ce corespund valorilor
proprii Wn , Wm . Când m , n satiscfac condiţia de normare.
𝚿m*dv=1
m
Aceste două condiţii pot fi descrise de relaţia de ortonormare
*
m 𝚿ndv=𝜹nm=

PRINCIPIUL SUPRAPUNERII STĂRILOR

Un principiu de bază al mecanicii cuantice este


principiul suprapunerii stărilor care constă din următoarele:
Dacă un sistem cuantic se găseşte în stările cuantice 1
şi 2 cărora le corespund funcţiile de undă 𝚿1 , 𝚿2 , atunci
sistemul respectiv se poate găsi şi într-o stare cuantică descrisă de
funcţia de undă:
𝚿=C1𝚿1+C2𝚿2
unde C1 şi C2 sunt constante ce reprezintă amplitudinile undelor de
Broglie corespunzătoare acestor stări.
ECUAŢIA DE CONTINUITATE DE MECANICĂ
CUANTICĂ

După cum se ştie densitatea de probabilitate este dată de:


W=|𝚿|2=𝚿𝚿*
Funcţia de undă 𝚿 şi densitatea de probabilitate variind cu
coordonatele spaţiale şi cu timpul o vom considera ca densitatea unui
fluid de probabilitate care se scurge într-un domeniu dat. Fluidul de
probabilitate satisface ecuaţia de continuitate pe care o vom stabili,
folosind ecuaţia lui Schredinger temporală, pentru funcţia de undă 𝚿
şi funcţia complex conjugată 𝚿*.

-h2/2m𝚫𝚿+v𝚿=- |𝚿*

-h2/2m𝚫𝚿*+v𝚿*=- 𝚿* |𝚿*
Înmulţind prima ecuatie cu -𝚿* şi a doua cu 𝚿 şi adunându-le
membru cu membru obtinem:

h2/2m(𝚿*𝚫𝚿-𝚿𝚫𝚿*)= (𝚿* +𝚿𝜕𝚿*/𝜕t)= (𝚿𝚿*)

(𝚿𝚿*)=(ih/2m0)𝛻(𝚿*𝛻𝚿-𝚿𝛻𝚿*)
Introducând notaţia =h/2m0(𝚿*𝛻𝚿-𝚿𝛻𝚿*) unde este vectorul

densitate flux de probabilitate. +𝛻 =0 reprezintă ecuaţia de


continuitate în mecanica cuantică şi este analogă ecuaţiei de
continuitate din mecanica clasică. Rezultă că densitatea de probabilitate
în mecanica cuantică verifică o lege de conservare.
Dacă Wm=m0|𝚿|2=m0𝚿𝚿* şi m=m0 ; având semnificaţia de
densitate masivă şi densitate flux de masă, atunci 𝜕Wm/𝜕t+ m=0
reprezintă ecuaţia de conservare a masei în mecanica cuantică. Dacă
W0=oW=o|𝚿|2=o(𝚿𝚿*) şi 0=o , unde W0 este densitatea de sarcină
electrică , iar 0 vectorul densitate de curent electric , obţinem ecuaţia:
Generalizând principiul pentru un sistem care se poate găsi în (n) stări
cuantice, putem scrie: 𝚿=C1𝚿1+C2𝚿2+....+Cn𝚿n

REPREZENTAREA MĂRIMILOR FIZICE PRIN


OPERATORI
În cazul mecanicii cuantice , fiecărei mărimi fizice îi corespunde
un operator care posedă anumite proprietăţi. Pin operator se înţelege
totalitatea operaţiilor matematice indicate de simbolul matematic
respectiv şi care aplicat asupra unei funcţii o lasă neschimbat , iar
funcţia se înmulţeşte cu o constantă. Operatorul se notează cu Ô.

PROPRIETĂŢI

1. Un operator se numeşte liniar dacă are următoarele proprietăţi:

a. Ô(𝚿1+𝚿2+....+𝚿n)=Ô𝚿1+Ô𝚿2+...+Ô𝚿n

b. Ô(C𝚿)=CÔ𝚿

unde 𝚿1,𝚿2,....𝚿n sunt funcţii de undă , iar C o constantă arbitrară.


Presupunem că dacă aplicăm operatorul C asupra funcţiei de undă
obţinem funcţia 𝚿 multiplicată cu o constantă 𝜆
Ô𝚿=𝜆𝚿
Dacă funcţia 𝚿 este continuă , univocă , finită pe tot domeniu de
definiţie şi se anulează la infinit , atunci valorile parametrului 𝜆 sunt
tocmai valorile ale operatorului Ô , iar funcţiile corespunzătoare sunt
funcţii proprii.
Totalitatea valorilor proprii ale operatorului Ô formează spectrul
operatorului respectiv, care poate fi discret sau continuu.
2. Operatorii pentru care avem satisfăcută egalitatea

(Ô𝚿)dv= (Ô𝚿*)*dv
se numesc operatori hermitici sau autoadjuncţii ; unde Ô* este
operatorul complex conjugat al lui Ô , iar dv este elementul de volum
din domeniul D.
Doi operatori hermitice Ô1 şi Ô2 care admit funcţii proprii
comune sunt comutativi sau dacă doi operatori hermitici comută între
ei , admit funcţii proprii comune.

Considerând 𝚿 funcţia proprie comună , 𝜆1 valoarea proprie a


operatorului Ô1 şi 𝜆2 valoarea proprie a operatorului Ô2 putem scrie:
Ô1𝚿=𝜆1𝚿 , Ô2𝚿=𝜆2𝚿
Avem egalitatea:
Ô1Ô2𝚿=Ô1(Ô2𝚿)=𝜆2(Ô2𝚿)=𝜆2𝜆1𝚿
Ô2Ô1𝚿=Ô2(Ô1𝚿)=𝜆1(Ô2𝚿)=𝜆1𝜆2𝚿
rezultă că
Ô1Ô2𝚿 =Ô2Ô1𝚿
Introducând comutatorul
[Ô1Ô2]=Ô1Ô2-Ô2Ô1
putem scrie:
(Ô1Ô2𝚿-Ô2Ô1𝚿)=(Ô1Ô2-Ô2Ô1)𝚿=[Ô1Ô2]𝚿=0
EXEMPLU DE OPERATORI

a) Operatorul coordonatei spaţiale =( ; ; )

Acest comutator are semnificaţia unei înmulţiri cu cordonata


spaţială q=(x,y,z)

𝚿=q𝚿

b)Operatorul impuls ( x ; y ; z)

Acest operator este definit de relaţia:


= 𝛻=-ih𝛻
unde 𝛻 este operatorul “nabla”.

Să demonstrăm în continuare acest lucru: să considerăm funcţia de


undă:

𝚿( ,t)=Ae [(pxx+pyy+pzz)-wt]
Observăm că acţiunea operatorului -ih𝜕/ox asupra funcţiei 𝚿 o
multiplică cu px
-ih𝜕/𝜕x*𝚿( ,t)=px𝚫oi/h(pr-wt)=px𝚿( ,t)
Putem scrie că operatorul
x=-ih𝜕/𝜕x
este operatorul proiecţiei impulsului pe axa Ox şi în acelaşi mod se
definesc ceilalţi operatori corespunzători componentelor impulsului
y=-ih𝜕/𝜕z ; z=-ih𝜕/𝜕z

iar operatorul impuls este


= x y z =-[( 𝜕/𝜕x)+( 𝜕/𝜕y)+( 𝜕/𝜕z)]
=-ih𝛻
Între operatorul coordonate spaţiale şi operatorul proiecţiilor impulsului
există relaţii de comutare
[ x ]=( x - x )𝚿=x 𝜕𝚿/𝜕x - 𝜕/𝜕x (x𝚿)=- 𝚿.
sau - =- 𝚿
analog vom avea relaţiile:

Sau in general putem scrie:


[ ]=iℏ
Această ultimă relaţie reprezentând forma operaţională a relaţiilor de
nedeterminare ale lui Heisenberg.

c) Operatorul moment cinetic

În mecanica clasică, momentul cinetic al unei particule fată de un


punct O, considerat ca origine a sistemului de referinţă se defineste prin:

Avînd componentele pe cele trei axe carteziene

În mecanica cuantică, în corespondenţă cu aceste trei relaţii, se definesc


operatorul moment cinetic şi componentele momentului cinetic pe axele de
coordonate, prin relaţiile:
pe componente

Aceşti operatori acţionează in spaţiul coordonatelor carteziene x, y, z. În


cazul unor mişcări în câmpuri cu simetrie sferică, operatorii momentului
cinetic se exprimă în funcţie de coordonatele sferice r, ϴ, φ prin relaţiile:
Aceşsti operatori definiţi mai sus se numesc operatori ai momentului cinetic
orbital deoarece sunt importanţi în descrierea mişcărilor orbitale atomice.
Operatorii momentului cinetic sunt operatori hermitici deoarece sunt definiţi
prin intermediul unor operatori hermitici.
În studiul momentului cinetic orbital sunt importanţi şi operatorul
momentului cinetic definit prin:
precum şi operatorii:

Evaluăm comutatorii momentului cinetic:


[

sau
Deci putem scrie relaţiile:

sau cu notaţia sişi folosind simbolul lui Levi-


Civita:

Unde unde (p) este proprietatea permutării dacă indicii sunt


egali.
În schimb, operatorii coordonatelor momentului cinetic comută cu
operatorul pătratului momentului cinetic [ ]=0
Observaţie
O stare poate fi caracterizată simultan prin toate componentele
momentului cinetic, dar este determinată de cunoasterea pătratului
momentului cinetic (
d)Operatorul energie

Pornind de la relaţia de definiţie a energiei cinetice din mecanica


clasică

În mecanica cuantică corespunde operatorul energie cinetică

sau
Operatorul energiei totale se poate deduce în felul următor:

Se aplică operatorul iℏ funcţiei de undă 𝚿(

iℏ
Deci operatorul energiei totale este:

Operatorul hamiltonian este dat de relaţia:

unde este operatorul energiei potenţiale care depinde de coordonatele


spaţiale x, y, z şi de timp t; V=V(x,y,z).
Ţinînd seamă de expresia operatorului energiei totale, ecuaţia lui
Schrodinger forma temporală se va scrie sub forma:

Iar dacă se foloseşte forma atemporală

Rezultă
Valori medii ale marimilor fizice observabile

Pornind de la caracterul probabilistic al funcţiei de undă şi de la unele


analogii cu fizica statistică se poate arăta că în mecanica cuantică sunt
permise determinarea valorilor medii ale mărimilor fizice observabile prin
valorile medii ale operatorilor corespunzători.
Notând cu mărimea fizică respectivă şi cu operatorul liniar
hermitic asociat ei, operator care acţionează asupra funcţiei de undă , prin
definiţie, valoarea medie a mărimii fizice O(<e>) este dată de relaţia:

<O>=
Dacă funcţia de undă este normată , se obţine:
<O>=
Calculăm în cele ce urmează câteva valori medii:
Valoarea medie a coordonatei de poziţie:
<q>= =
<x>= =
<y>= =
Valoarea medie a operatorului impuls

< = analog

< =
Valoarea medie a energiei cinetice T

<
Valoarea medie a energiei totale
<

S-ar putea să vă placă și