Tehnici de filmare

1. Cadru
2. Incadrare si compozitie
3. Incadratura - planuri
4. Tranzitie
5. Planificarea filmarii
6. Planificarea unghiurilor de filmare
7. Reguli de incadrare
8. Elemente tehnice

1. Cadru

Toate filmarile sunt alcatuite din cadre. Un cadru incepe din momentul in care apesi butonul rec
pana in momentul in care termini inregistrarea. Ca si fotografiile care alcatuiesc un album,
cadrele alcatuiesc materialul video.

CADRU FRONTAL acesta reprezinta cadrul normal, unghiul de filmare se afla la nivelul
ochiului uman. Acest unghi reprezinta unghiul de filmare obiectiv si este intalnit des la stiri acolo
unde realitatea este conceputa asa cu este ea in teren si nu interpretata de catre operator.
CADRU PLONJE acesta reprezinta unghiul de filmare deasupra unghiului normal, in plonjeu
(de sus in jos). In aceasta situatie perspectiva liniara a cadrului se aplatizeaza. Acest unghi de
filmare este utilizat atunci cand se doreste minimalizarea subiectului sau a actiunilor acestuia, el
se mai numeste si “ochi de pasare”. Acesta deja este un unghi subiectiv si trebuie utilizat doar
daca se cunosc foarte bine repercursiunile acestui mod de abordare.

CADRU CONTRA-PLONJE acesta reprezinta unghiul de filmare sub nivelul normal al

ochilor, contra plonjat (de jos in sus). In aceasta situatie perspectiva liniara este exagerata,
personajul se supradimensioneaza, actiunile lui sunt exagerat glorificate. Folosirea lui creeaza
impresia de triumf si la fel ca si plonje-ul este un unghi subiectiv. El se mai numeste si “piciorul
broastei” . Unghiurile neobisnuite nu trebuie banalizate, ele trebuie folosite cu mult discernamant
si doar acolo unde este cazul

CADRU PROFIL este reprezentarea pozitionarii camerei de filmat la peste 45 de grade stanga
sau dreapta liniei vizuale a personajului. Folosirea lui se face doar atunci cand se doreste
demascarea unor detalii care inconjoara personajul si care nu pot fii vizuale din perspectiva
cadrului frontal
 2. Incadrare si Compozitie:

Incadrarea este imaginea pe care o vezi in viewfinder (sau pe un monitor). Compozitia se

refera la tot ceea ce se afla int-un cadru: care este subiectul, pozitia lui in cadru, in ce directie
priveste, fundalul, lumina, etc.

3. Incadratura

Incadrarea unui subiect este punctul de plecare in filmare, de la stabilirea cadrului pleaca apoi
intreaga poveste a unui film, de orice gen ar fi el. Numele acestor cadre este unul pur teoretic, ele
fiind create doar pentru a putea comunica mai usor in cercurile cunoscatorilor:

A. PLAN ANSAMBLU: cel mai cuprinzator, un peisaj in toata marimea lui- un cartier cu
blocuri cu strazi tot este vizibil
B. PLAN GENERAL: o portiune bine determinata dintr-un peisaj- o strada dintr-un cartier
C. PLAN INTREG: personajul se vede in intregime - aratam statura si infatisarea lui.

D. PLAN AMERICAN: subiectul se vede pana la genunchi , atentie el se realizeaza cu o palma

deasupra sau sub genunchi, nu ciontim incheieturile deoarece personajul ar arata ca si cand ar fi
infirm
E. PLAN MEDIU: personajul se vede pana la talie, chiar daca este in picioare sau sta pe
scaun. Acest plan are doua derivate sau doua tipuri de incadraturi una sub centura si una
in care se vad si mainile personajului

F. PRIM PLAN: personajul se vede pana la nivelul pieptului . aici este de precizat ca la
incadrarea personajelor feminine avem doua incadraturi speciale, una deasupra sanilor si
alta dedesubtul lor, la fel ca si la incheieturi nu le taiem femeilor sanii.
G. GROSS PLAN : se vede doar fata personajului

H. PLAN DETALIU: este cadrul cel mai strans cel mai apropiat. Se vede o ureche , un
ochi, buzele.

4. Tranzitie:

Cadrele sunt legate intr-o secventa pentru a "spune" o poveste. Modul in care doua cadre sunt
legate intre ele se numeste tranzitie. O miscare de camera poate deasemenea fi considerata o
tranzitie de la o incadreare la alta (ex. o panoramare de pe un subiect pe altul).

!!! Nu modul in care tranzitiile sunt concepute tehnic este important ci modul in cadrele
"curg" dintr-unul intr-altul, cum se imbina intr-o succesiune logica si spun o "poveste".

O tranzitie este foarte importanta in lucrul cu camera deoarece nu trebuie uitat in nici un
moment cum fiecare cadru se potriveste intre cel precedent si cel care urmeaza.
 5. Planificarea filmarii:

Sa planifici inseamna sa adopti o atitudine care sa te ajute sa detii controlul. Cand iti instalezi camera
video, in loc sa te intrebi "Va arata bine pe caseta ?" si sa incepi sa filmezi tot ce se intampla, gandeste
"Cum vreau sa arate pe caseta ?". Apoi filmezi (si daca e necesar, regizezi) actiunea pentru a-ti atinge
scopul.

Planifica durata aproximativa a filmarii. Cat material trebuie sa ai la sfarsit, si cat de mult iti trebuie
sa-l aduni. MAI BINE MAI MULT DECAT MAI PUTIN

6. Planificarea unghiurilor de filmare

Odata ce ai un plan de filmare, esti gata sa incepi planificarea cadrelor individuale.

Mai intai de toate trebuie sa ai un motiv pentru fiecare cadru. Intreaba-te: Ce incerc sa pun in evidenta
cu acest cadru ? E necesar cadrul acesta ? Am deja un cadru care se aseamana cu acesta ? Il intereseaza
pe privitor acest cadru ?.

Nu te grabi si foloseste tot timpul de care ai nevoie pentru a inregistra fiecare cadru corect, mai ales
daca e vorba de un cadru important. Daca e necesar (si daca editezi in post-poductie), "trage" mai multe
versiuni ale aceluiasi cadru pentru a putea sa il alegi pe cel mai bun cand editezi.
Deasemenea, in vederea editarii, lasa cel putin 3 secunde de imagine la inceputul si la sfarsitul fiecarui
cadru.

7. Cateva reguli de incadrare

Atentie la liniile verticale si orizontale din cadru (ex. stalpi, orizont, etc.) Fii atent ca liniile acestea sa fie
drepte. Asta daca nu vrei sa obtii un anume efect cand cadrul este inclinat in mod voit.

Regula celor trei. Aceasta regula imparte ecranul in noua parti. Lucrurile importante din imagine ar
trebui sa se gasesca mai degraba la 1/3 si la 2/3 decat pe centrul imaginii.

Spatiul liber de deasupra capului sau cel din fata subiectului este lasat in mod intentionat. Fara acest
spatiu liber incadrarea ar fi inconfortabila. O greseala care se intalneste in mod frectent in filmarile
facute de amatori este ca acestea au prea mult spatiu deasupra capului, subiectul fiind pozitionat pe
centrul imaginii ceea ce nu arata bine.
Termeni tehnici – lucrul cu camera

Panoramare (Pan): Miscarea camerei dintr-o parte in alta (ex. stanga - dreapta)

Lift: Miscarea in sus si in jos a camerei.

Zoom: Miscarea de apropiere sau de departare de subiect.

Iris (Exposure): Deschiderea care lasa lumina sa intre in obiectivul camerei video. Cu cat irisul
este mai deschis cu atat imaginea este mai luminoasa.

Balansul de alb (white balance): Ajustarea culorilor in scopul obtinerii unei imagini naturale, cat
mai apropiata de realitate.

Obturator (Shutter): Analogul obturatorului la aparatul foto.