Sidhartha Gautama s-a nascut la Kpilavastum intr-o familie principara; la varsta
de 16-17 ani el s-a casatorit si a avut un fiu pe nume Rahula. Dezgustat de viata, Gautama hotaraste sa imbratiseze viata de ascet si isi paraseste caminul conjugal si viata de lux si de placer in care traia. Viziteaza cativa intelepti sub a caror indrumare incerca sa gaseasca calea spre eliberare. Nesatisfacut de rezultatul obtinut se retrage in singuratate si se supune unor practice ascetic severe. Desi viata ascetica l-a ajutat sa ajunga la un fond de autocontrol, el nu a reusit sa isi gaseasca pacea si iluminarea. Vazand inutilitatea praticilor ascetice, se indreapta spre cealalta extrema, supunandu-se tuturor placerilor vietii. Insa nici de data asta nu obtine rezultatul dorit, astfel el va imbratisa calea de mijloc intre extremele ascetice. Prin aceasta el a castigat putere si a putut din nou medita. De aceasta data , gandirea lui nu s-a mai indreptat spre sfera divina si a inconstientei, ci spre taina mortii si a renasterii, incercand sa gaseasca un mijloc de suprimare al renasterii in acesta lume a aparentelor. Traditia budista relateaza ca stradaniile i-au fost incununate de succes, Gautama dandu-si seama ca renasterea isi are originea in dorinta. Stand sub un smochin el a primit adevarul eliberator, obtinand iluminarea. De atunci el a primit denumirea de Buda (cel iluminat). Calea spre obinerea iluminarii consta in: Constientizarea existentelor anterioare; Cunoasterea vietii si a mortii fiintelor; Certitudinea de a fi distrus orice dornita care face ca o fiinta moarta se revina la viata sub o lata forma; Certitudinea ca el a trait pentru ultima data, iar la moarte va intra intr-o stare de liniste fericita – NIRVANA. In cele din urma, pe cand se afla la Pava , Buda moare din cauza unei indigestii, la varsta de 80 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost : “Degradarea este inerenta tuturor lucrurilor compuse. Concepeti propria mantuire cu intelepciune . “