CE ESTE MANAGEMENTUL INTEGRAT AL RESURSELOR DE APA?

Managementul integrat al resurselor de apa se refera la faptul ca numeroasele utilizari

diferite ale resurselor de apa sunt interdependente. Management integrat înseamna ca toate
utilizarile diferite ale resurselor de apa sunt considerate împreuna. Distribuirea apei si
deciziile de management iau în considerare efectele fiecarei utilizari asupra altora. Sunt
capabile sa ia în considerare scopurile economice si sociale generale, inclusiv îndeplinirea
principiilor dezvoltarii durabile. Aceasta înseamna, în acelasi timp, asigurarea luarii deciziilor
politice coerente asociate tuturor sectoarelor. Principiul de baza al MIRA a fost extins pentru
încorporarea deciziilor participative. Diferite grupuri de utilizatori (fermieri, comunitati,
ecologisti, etc.) pot influenta strategiile pentru managementul si dezvoltarea resurselor de
apa. Aceasta aduce beneficii suplimentare deoarece utilizatorii informati aplica
autoreglementarea în ceea ce priveste probleme precum conservarea apei si protectia
bazinului hidrografic cu mult mai eficient decât o pot realiza reglementarea si supravegherea
centrala.
Managementul este utilizat în sensul cel mai larg. Accentueaza faptul ca noi nu
trebuie sa ne concentram doar asupra dezvoltarii resurselor de apa, ci trebuie sa administram
constiincios dezvoltarea resurselor de apa într-o maniera care asigura utilizarea durabila pe
termen lung pentru generatiile viitoare. Managementul integrat al resurselor de apa este, prin
urmare, un proces sistematic pentru dezvoltarea durabila, distribuirea si monitorizarea
utilizarii resurselor de apa în contextul obiectivelor sociale, economice si de mediu. Se afla în
opozitie cu abordarea sectoriala care se aplica în multe tari. Când responsabilitatea pentru apa
de baut se afla în competenta unei agentii, pentru apa de irigatie a altei agentii, iar pentru
mediu unei alte agentii, lipsa legaturilor intersectoriale conduce la o dezvoltare si un
management necoordonat al resurselor de apa, rezultând conflicte, ape reziduale si sisteme
nedurabile.
Criza guvernarii apei
Abordarile sectoriale pentru managementul resurselor de apa au dominat în trecut si
înca prevaleaza. Aceasta conduce la o dezvoltare si un management fragmentat si
necoordonat al resurselor. În plus, managementul apei se afla, de obicei, în mâinile
institutiilor conduse de sus in jos, al caror caracter legitim si eficacitate au fost puse la
îndoiala în mod repetat. Astfel, guvernarea slaba agraveaza competitia crescuta pentru
resursele finite. MIRA aduce coordonarea si colaborarea între sectoarele individuale, plus o
crestere a participarii factorilor interesati, transparenta si managementul local eficient din
punctul de vedere al costurilor.
Procurarea apei pentru populatie
Desi cele mai multe tari dau prioritate satisfacerii nevoilor umane de baza pentru apa,
o cincime din populatia lumii nu are acces la siguranta apei potabile, iar jumatate din
populatie nu are acces la o sanitatie corespunzatoare. Aceste deficiente ale serviciilor
afecteaza în primul rând segmentele cele mai sarace ale populatiei din tarile în curs de
dezvoltare. În aceste tari, asigurarea rezervelor de apa si a nevoilor de sanitatie pentru zonele
rurale si urbane reprezinta una din cele mai serioase provocari în anii care urmeaza.
Injumatatirea proportiei populatiei care duce lipsa de apa si de servicii de sanitatie pâna în
2015 este unul din Scopurile Dezvoltarii in Mileniul al III-lea. Pentru aceasta este nevoie de o
reorientare substantiala a prioritatilor investitiilor, care vor fi mult mai rapid realizate în acele
tari care implementeaza, de asemenea, MIRA.
Procurarea apei pentru producerea alimentelor
Proiectiile demografice indica faptul ca în urmatorii 25 de ani va fi necesara hrana
pentru alte 2-3 miliarde de oameni. Apa este vazuta din ce în ce mai mult ca o constrângere
esentiala privind producerea hranei, echivalenta cu daca nu mai critica decât lipsa terenului.
Agricultura irigata este deja responsabila pentru mai mult de 70% din toate retragerile de apa
(mai mult de 90% din toate utilizarile consumatoare de apa). Chiar si cu un necesar estimat
pentru 15-20% adaos de apa de irigatie în urmatorii 25 de ani – care probabil este o minima
estimare – vor aparea probabil serioase conflicte între apa pentru agricultura irigata, apa
pentru populatie si apa necesara ecosistemelor. MIRA ofera perspectiva eficacitatii mai mari,
conservarii apei si managementului nevoii de apa distribuite in mod echitabil între utilizatorii
de apa, si mai ofera perspectiva unei reciclari si reutilizari crescute a apei uzate pentru
suplinirea exploatarii de noi resurse.
Protectia ecosistemelor vitale
Ecosistemele terestre în zonele de amonte ale unui bazin sunt importante pentru
infiltratia precipitatiilor, reîncarcarea apei subterane si conditiile fluxului râului. Ecosistemele
acvatice produc o gama larga de beneficii economice, incluzând acele produse precum
cherestea, combustibil lemnos, plante medicinale si, de asemenea, furnizeaza habitatele
vietatilor salbatice si locurile de depunere a icrelor. Ecosistemele depind de fluxurile de apa,
sezonalitate si de fluctuatiile masei de apa si sunt amenintate de calitatea slaba a apei.
Managementul resurselor terestre si acvatice trebuie sa asigure ca ecosistemele vitale sunt
mentinute si ca efectele adverse asupra altor resurse naturale sunt luate în considerare, iar
acolo unde este posibil aceste efecte sunt reduse prin deciziile de exploatare si management
luate. MIRA poate ajuta la protectia “rezervelor de apa ale mediului” corespunzatoare valorii
ecosistemelor pentru dezvoltarea umana.

PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI APEI

Întâlnirea din 1992 de la Dublin – Conferinta Internationala privind Apa si Mediul a
dat nastere la patru principii care au fost baza celor mai multe din reformele ulterioare din
sectorul apei.
Principiul 1. Apa proaspata este o resursa finita si vulnerabila, esentiala pentru sustinerea
vietii, dezvoltare si mediu.
Notiunea conform careia apa proaspata este o resursa finita apare deoarece ciclul
hidrologic ofera, in medie, o cantitate fixa de apa pe o anumita perioada de timp. Aceasta
cantitate totala nu poate fi totusi alterata semnificativ de actiunile umane, cu toate ca poate fi,
si frecvent este, epuizata prin poluarea cauzata de om. Resursa de apa proaspata este un bun
natural care necesita sa fie mentinut pentru a asigura ca serviciile dorite pe care le furnizeaza
sunt sustinute. Acest principiu recunoaste faptul ca apa este necesara pentru multe scopuri
diferite, functiuni si servicii; de aceea, managementul trebuie sa fie holistic (integrat) si sa
implice consideratiile cerintelor aplicate resurselor si amenintarilor acestora.
Abordarea integrata pentru managementul resurselor de apa necesita coordonarea gamei de
activitati umane care solicita apa, care determina utilizarea terenului si care genereaza deseuri
plutitoare pe apa. Principiul recunoaste, de asemenea, zona bazinului hidrografic ca unitate
logica pentru managementul resurselor de apa.
Principiul 2. Dezvoltarea si managementul apei ar trebui sa se bazeze pe abordarea
participativa ,prin implicarea utilizatorilor, planificatorilor si factorilor politici de la toate
nivelele.
Apa este un subiect la care oricine este factor interesat. Participarea adevarata se desfasoara
doar când factorii interesati fac parte din procesul de luare a deciziilor. Tipul de participare va
depinde de scara spatiala relevanta pentru managementul particular al apei si de deciziile
privind investitiile. Va fi afectat si de natura mediului politic în care sunt luate astfel de
decizii. Abordarea participativa este cea mai buna metoda de atingere a acordului de lunga
durata si întelegerii comune. Participarea se refera la preluarea responsabilitatii,
recunoasterea efectelor actiunii sectoriale asupra altor utilizatori ai apei si ecosistemelor
acvatice si acceptarea necesitatii schimbarii pentru îmbunatatirea eficientei utilizarii apei si
pentru a permite o dezvoltare durabila a resurselor. Participarea nu realizeaza întotdeauna
consensul, procesele de arbitraj sau alte mecanisme de rezolvare a conflictelor trebuind, de
asemenea, sa fie introduse. Guvernele trebuie sa ajute la crearea oportunitatii si capacitatii de
participare, în particular în rândul femeilor si altor grupuri sociale marginalizate. Trebuie
recunoscut faptul ca simpla creare a oportunitatilor de participare nu va face nimic pentru
grupurile defavorizate în prezent, în afara de cazul când capacitatea lor de participare este
intensificata. Descentralizarea procesului de luare a deciziilor la nivelul cel mai de jos
corespunzator este o strategie pentru participarea din ce în ce mai crescuta.
Principiul 3. Femeile joaca un rol central în furnizarea, gospodarirea si protectia apei.
Rolul fundamental al femeilor ca furnizori si utilizatori ai apei si protectori ai mediului de
viata a fost rareori reflectat în întelegerile institutionale pentru dezvoltarea si gospodarirea
resurselor de apa. Este recunoscut peste tot faptul ca femeile joaca un rol cheie în colectarea
si protectia apei pentru utilizarea casnica si – în multe cazuri – agricola, dar si faptul ca ele au
un rol decizional mult mai mic decât barbatii în management, analiza problemelor si în
procesele de luare a deciziilor legate de resursele de apa.
MIRA solicita constientizarea la nivelul sexelor. În dezvoltarea participarii complete si
efective a femeilor la toate nivelele de luare a deciziilor, trebuie sa se acorde o importanta
modului diferit în care societatile atribuie anumite roluri sociale, economice si culturale
barbatilor si femeilor. Exista o sinergie importanta între echitatea dintre sexe si
managementul durabil al apei. Implicarea barbatilor si femeilor în rolurile influente la toate
nivelele managementului apei poate accelera realizarea durabilitatii; iar gospodarirea apei
într-un mod integrat si durabil contribuie la echitatea dintre sexe prin îmbunatatirea accesului
femeilor si barbatilor la apa si la serviciile legate de apa pentru atingerea nevoilor lor
esentiale.
Principiul 4. Apa are o valoare economica în toate utilizarile ei competitive si ar trebui sa fie
recunoscuta ca un bun economic, precum si ca un bun social.
În cadrul acestui principiu, este vital sa recunoastem dreptul fundamental al fiintelor umane
de a avea acces la apa curata si la sanitatie la un pret rezonabil. Gospodarirea apei ca bun
economic este o cale importanta de atingere a obiectivelor sociale, precum utilizarea eficienta
si echitabila, si de încurajare a conservarii si protectiei resurselor de apa. Apa are o valoare ca
bun economic si ca bun social. Multe nereusite din trecut ale managementului apei sunt
atribuite faptului ca nu a fost recunoscuta întreaga valoare a apei.

Argumentele in favoarea MIRA sunt puternice– multi ar putea spune incontestabile.

Problema pentru cele mai multe tari este lunga istorie a dezvoltarii sectoariale. Dupa definitia
Parteneriatului Global al Apei: “MIRA este o provocare pentru practicile , atitudinile si
convingerile profesionale conventionale. MIRA infrunta interesele sectoriale rigide si
pretinde ca resursele de apa sa fie gospodarite holistic pentru avantajele tuturor. Nimeni nu
pretinde ca atingerea obiectivelor MIRA va fi usor de realizat, dar este vital ca startul sa fie
facut acum pentru prevenirea unei crize cu dezvoltare rapida.”
MIRA este,mai presus de orice, o filozofie. Astfel, ea ofera un cadru conceptual de ghidare
cu scopul unui management si exploatari durabile a resurselor de apa. Ceea ce pretinde ea
este ca oamenii sa încerce sa schimbe practicile lor de lucru pentru a avea o imagine mai
mare a ceea ce înconjoara actiunile lor si pentru a realiza ca acestea nu se întâmpla
independent de actiunile altora. De asemenea, cauta sa introduca un element al democratiei
descentralizate în problema cum este apa gospodarita, cu accent pe participarea factorilor
interesati si luarea deciziilor la cel mai de jos nivel corespunzator.
Toate acestea implica schimbare, care aduce amenintari, ca si oportunitati. Exista amenintari
în ceea ce priveste puterea si pozitia oamenilor; si amenintari privind constiinta lor ca
profesionisti. MIRA cere ca platformele sa fie dezvoltate pentru a permite factorilor interesati
foarte diferiti, deseori cu diferente apparent ireconciliabile, sa gaseasca o cale de conlucrare.
Datorita cadrelor legislative si institutionale existente, implementarea MIRA poate necesita
reforme la toate nivelele în circuitul managementului si planificarii sectorului apa. Este
necesar un plan general pentru a preconiza cum poate fi realizata transformarea si aceasta
poate sa inceapa cu noi politici privind apa pentru a reflecta principiile managementului
durabil al resurselor de apa. Pentru a pune în practica politicile este posibil sa fie necesara o
reforma a legilor si institutiilor din sectorul apei. Acesta poate fi un proces de lunga durata si
necesita sa implice consultari extinse cu agentiile afectate si cu publicul.

Atitudinile se modifica, iar oficialii devin din ce în ce mai constienti de nevoia de a

gospodari resursele eficient. Ei observa ca pentru construirea unei noi infrastructuri trebuie sa
ia în considerare impactele sociale si de mediu, precum si nevoia fundamentala ca sistemele
sa fie viabile din punct de vedere economic pentru intretinerea acestora. Totusi, ei pot fi înca
inhibati de implicatiile politice ale unei astfel de schimbari. Procesul revizuirii politicii
privind apa este, prin urmare, o etapa cheie, necesitând consultatii extinse si obligatii politice.
Legislatia privind apa schimba politica în lege si ar trebui sa:
• Clarifice drepturile si responsabilitatile utilizatorilor si furnizorilor de apa;
• Clarifice rolurile statului în raport cu alti factori interesati;
 • Dea o forma legala transferului de distribuire a apei;
• Furnizeze statutul legal pentru institutiile de gospodarire a apei ale guvernului si
pentru grupurile de utilizatori ai apei;
• Asigure utilizarea durabila a resurselor.
Introducerea unor principii ale MIRA în politica sectorului apa si realizarea sustinerii politice
poate fi o provocare, deoarece trebuie sa fie luate decizii dificile. Prin urmare, nu este
surprinzator faptul ca deseori reformele legale si institutionale sunt stimulate doar când au
aparut grave probleme de gospodarire a apei.
Din multe motive, guvernantii tarilor în curs de dezvoltare considera ca planificarea si
gospodarirea resurselor de apa trebuie sa fie o parte centrala a responsabilitatii guvernului.
Acest punct de vedere este compatibil cu acordul international care promoveaza conceptul
guvernului ca facilitator si reglementator, mai degraba decât un implementator al proiectelor.
Provocarea este de a ajunge la o întelegere reciproca privind nivelul la care, în orice situatie
specifica, responsabilitatea guvernului ar înceta, sau ar fi asociat cu corpuri autonome de
gospodarire a serviciilor de apa si/sau cu organizatii ale comunitatii. Conceptul
managementului integrat al resurselor de apa a fost însotit de promovarea bazinului râului ca
unitate geografica logica pentru realizarea sa practica. Bazinul râului ofera multe avantaje
pentru planificarea strategica, în special la nivele mai înalte ale guvernului, desi dificultatile
nu ar trebui subestimate. Acviferele subacvatice trec frecvent granitele bazinului hidrografic,
si mai problematic, bazinele râurilor se conformeaza rareori cu entitatile sau structurile
administrative existente.
Pentru a aduce MIRA în actiune, întelegerile institutionale sunt necesare pentru a
valida:
• Functionarea consortiului factorilor interesati, implicati în luarea deciziilor, cu
reprezentarea tuturor sectiunilor societatii si cu un bun echilibru între sexe;
• Managementul resurselor de apa bazat pe granitele hidrologice;
• Structurile organizationale la nivel de bazin si sub-bazin pentru validarea deciziilor
luate la cel mai de jos nivel corespunzator;
• Guvernul pentru coordonarea managementului national al resurselor de apa dincolo de
sectoarele de utilizare a apei.

Asa cum am auzit, problemele legate de apa sunt multe, iar solutiile sunt urgente.
Totusi, acele solutii necesita sa ia în considerare fortele sociale, economice si politice
implicate si necesita modificari care nu sunt usor de realizat. Planificarea pentru introducerea
unei abordari MIRA pentru managementul si exploatarea durabila a resurselor de apa poate
lua mai multe forme. Cel mai puternic motiv este discutarea problemelor prioritare legate de
apa care afecteaza societatea si aceasta poate conduce la desfasurarea graduala a actiunii catre
MIRA. De obicei, recunoasterea faptului ca problemele legate de apa sunt cauzate de o
activitate necorespunzatoare a sistemelor de gospodarire a apei,va conduce la planificarea pe
termen lung cu o agenda pentru o utilizare mai durabila a resurselor de apa. Identificarea apei
ca factor cheie în reducerea saraciei si dezvoltarea durabila conduce, de asemenea,
planificarea nationala privind apa.
Rezultatul procesului va fi un plan MIRA, aprobat si implementat de guvern. În
proces factorii interesati si politicienii vor deveni mai informati privind poblemele legate de
apa, importanta si beneficiile aduse de managementul si exploatarea durabila a resurselor de
apa. Planul poate fi mai mult sau mai putin detaliat în functie de situatia actuala din tara, dar
va identifica pasii pe termen lung care vor fi necesari pentru continuarea drumului catre
durabilitate, echitate sociala si eficienta utilizarii.
A fi strategic înseamna a cauta solutii care ataca cauzele problemelor legate de apa
mai degraba decât simptomele. Necesita o cercetare de lunga durata. Întelegerea fortelor de
baza care cauzeaza problemele legate de apa ajuta la construirea unei viziuni împartasite a
apei si obligatia de a face viziunea sa devina realitate. În acest sens, o strategie stabileste
cadrul pe termen lung pentru actiune etapizata care se indreapta catre utilizarea durabila a
resurselor de apa utilizând principiile MIRA.
Alta caracteristica a strategiei privind apa este luarea în considerare a conflictului.
Managementul resurselor de apa este un proces caracterizat prin conflictul datorat
competitiei, interesele si punctele de vedere divergente. Abordarea integrate pentru
managementul resurselor de apa promoveaza mecanismele dialogului sporit, negocierii si
participarii. Aplicarea acestor principii în strategie si în procesele de planificare ulterioare
aduce transprenta în luarea deciziilor, recunoasterea divergentelor de opinie si angajarea in
implementarea planurilor.
Planificarea este un proces logic care este la cea mai mare eficienta când este
privita ca un circuit continuu asa cum este prezentat în Figura 1.
Fig.1. Circuitul planificarii
 Bibliografie
1. Planuri de Management Integratal Resurselor de Apa Manual de Instruire si Ghid
Operational, 2005
2. www.wikipedia.ro
3. www.mmediu.ro/gospodarirea_apelor/rapoarte_ape.htm