CREDIT DEFAULT SWAP-URILE SI CRIZA CREDITELOR

Despre CDS

Un credit default swap- un instrument financiar derivate care are scopul de a transfera
expunerea la riscul unor instrumenete financiare cu venit fix (credite, obligatiuni) intre
doua parti. A fost lansat de JP Morgan in 1997. Astfel cumparatorul e protejat impotriva
roscului de neplata al respectivului instrument cu venit fix (default risk), iar vanzarea CDS-
ului garanteaza bonitatea titlului care face obiectul swapului. Vanzatorul CDD isi asuma
riscul de credit in schimbul unei plati periodice asemanatoare unei prime de asigurare si e
obligat sa plateasca numai daca are loc evenimentul negative. Valoarea unui CDS variaza in
baza evolutiei probabilitatii ca emitentul sa se confrunte cu un eveniment negative

Pentru a intelege articolul cat mai profund este necesar sa defines CDS-ul. Acesta este un
instrument financiar derivate care are scopul de a transfera expunerea la riscul unor
instrumente financiare cu venit fix ( de exemplu :creditul, obligatiunile) intre doua parti.

De exemplu, un investitor detine o obligatiune, cumpara un CDS pentru a se proteja de

riscul de neplata al emitentului obligatiunii si pentru o rata periodica platita va primi VN a
obligatiunii daca emitentul acesteia se va afla in incapacitatea de plata . Pe de alta parte,
putem oarecum asigura CDS-ul cu un contract de asigurare, acesta fiind la fel de usor de
inteles. Nu se poate omite diferenta principala intre acestea: contractele de asigurare nu se
comercializeaza , in schimb CDS-urile sunt vandute “peste tejghea” (facilitatea de a
achizitiona rapid CDS-uri, fapt ce poate duce la o destabilizare a sistemului).

Prezentul articol incearca sa puna cap la cap cateva opinii in legatura cu aceste contracte
CDS, sa raspunda la cateva intrebari care au starnit controverse in lumea economica.

Rene M. Stulz cauta sa stabileasca intr-un mod rational si obiectiv, urmarind toate
evenimentele de pe piata financiara, daca CDS-urile au contribuit cu adevarat la criza
creditelor. La final acesta ajunge la o concluzie clara si pertinenta.

In continutul articolului se incearca a se gasi o cauza a falimentelor marilor grupuri

financiare Bear Stearns, Lehman Brothers, JP Morgan Chase sau Citi Group, si de asemenea,
sa se stabileasca daca piata CDS a avut vreo legatura cu prabusirile colosale care au adancit
criza.

Un motiv de ingrijorare pentru piata CDS a fost marimea mare a expunerilor dealerilor (JP
Morgan, Citi Grup…) de miliarde de dolari.

Punctual de pornire al prezentului articol este informatia nefondata , sustine autorul, dar
totodata foarte vehiculata , si anume aceea ca multi economist au sustinut faptul ca CDS-
urile au contribuit la criza creditelor semnificativ. “Materia intunecata a universului
financiar “ a fost sintagma care i-a fost asociata CDS-ului de catre un manager din SUA.

In incercarea de a intelege de ce bancile s-au prabusit, de ce preturile locuintelor au scazut

dramatic si de ce piata creditelor s-a plafonat, multi observatori au identificat CDS-urile ca
fiind persoanele negative din aceasta situatie.

CDS-urile au fost lansate de catre JP Morgan in 1997. Tranzactionarea acestor contracte a

avut loc pe piata nereglementata OTC (care era mult mai lichida decat piata reglementata
dar cu posibilitate mai mare de manipulare) aspect de interes major pentru unii care au
sustinut ca daca acestea ar fi fost tranzactinate pe piata reglementata nu ar fi condus la
criza sau nu ar inrautatit-o. Ca o replica la ceea ce am expus, autorul sustine idea ca
eliminarea acestora de pe piata OTC poate reduce bunastarea sociala si ca este nevoie de o
cercetare in profunzime pentru a cunatifica efectele negative si cele positive alea
tranzactionarii CDS-urilor.

In timpul Boomului care a precedat criza creditorilor, cererea pentru creditele ipotecare a
crescut atat de rapid si atat de mult , incat a dus si la cresterea cererii pentru contractele
CAS pentru protective.

Tranzactionarea CDS-urilor are si beneficii sociale:

- CDS-urile fac mai usor de suportat riscul de creditare.

- Permite institutiilor financiare sa acorde imprumuturi care altfel nu ar fi fost
aprobate
- Tranzactionarea lor ofera informatii utile despre riscul de credit.
Alan Greenspan, presedintele Consiliului Trezoreriei Federale a declarat in 2004 ca
instrumentele financiare derivate au contribuit la dezvoltarea unui system financiar
elastic. Cu toate acestea, criza l-a condus la concluzia ca piata acestora s-a prabusit
din cauza greselilor de management al riscului.
Pe de alta parte , exista 3 motive esentiale pe baza carora economistii sustin ca CDS-
urile au contribuit la criza:
- Intrumente financiare derivate in general si CDS in special au facut posibil BOOM-ul
de credit care s-a finalizat cu criza creditelor
- Institutiile financiare au pozitii detinute in contractele CDS in valori colosale de
miliarde de dolari , aceste pozitii generand un risc sistematic. Aceste expuneri au
condus la o scadere a increderii in institutiile financiare, ca urmare si a prabusirii
marelui coloc Lehman Brothers.