ZALL KARIN BSLLR ANUL II

Religia ca unitate centrală a caracteristicilor civilizaţiilor în lucrarea lui Samuel Hungtinton Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale

Întrebările care apar în mintea cititorului care se opreşte asupra titlului lucrării lui Samuel P. Huntington sunt: de ce se vor ciocni civilizaţiile? care civilizaţii se vor ciocni? Lucrarea de faţă îşi propune să dezvolte răspunsurile la aceste întrebări şi să dezbată în special problema culturală a viziunii răului în diversele culturi, deoarece nu se poate discuta despre politica globală fără o politică a civilizaţiilor care include religia. Urmând ramura construcţionistă a teoriei politice internationale, Huntington susţine că în lumea de după Războiul Rece, cele mai importante distincţii dintre oameni nu sunt de natura ideologică, politică sau economică. Ele sunt de natură culturală. În timp ce statele naţionale vor rămâne principalele unităţi de analiză în afacerile internaţionale, comportarea lor va fi influeţată decisiv nu de goana dupa putere şi bogăţie (aşa cum ar sugera realismul), ci de preferinţele, asemănările şi deosebirile culturale. Huntington defineşte civilizaţia ca fiind cel mai larg nivel de recunoaştere cu care o persoană se poate identifica, una care se referă la valorile, normele sociale şi instituţiile care conduc societatea. Huntington este atent în realizarea diferenţelor dintre rasă şi civilizaţie: rasa nu este influentată de istorie, norme sociale şi valori aşa cum poate fi influenţată civilizaţia, aşadar fiind posibil ca indivizi apartinând aceleiaşi rase să fie adânc diferenţiaţi de civilizaţie, sau ca indivizi din rase diferite să fie uniţi de civilizaţie. Huntington admite că civilizaţiile sunt flexibile, fără începuturi sau sfârşituri precise, concrete. În Ciocnirea Civilizaţiilor Samuel Huntington susţine religia ca o unitate centrală a caracteristicilor civilizaţiilor şi o foloseşte ca o variabilă în identificarea câtorva din cele mai puternice civilizaţii : japoneze, hinduse, islamice, vestice, latin-americane şi chiar africane. Într-adevăr, dacă stăm să ne gândim, o caracteristică a tuturor religiilor este prezenţa răului, căci căutarea omului tuturor culturilor se află între bine şi rău, este o pendulare care ne înalţă sau ne prăbuşeşte în funcţie de propria alegere. De la Ahriman până la Lucifer şi de la dorinţa răului de a-l ispiti pe om (în religiile monoteiste) şi până la dorinţa răului de a ne distruge definitiv, toate nu fac decât să ne demonstreze că totul are un trunchi comun. Reprezentările

000. Prin meditaţie intensă o persoană poate atinge Nirvana. a bolii. la orice viciu sau obicei rău şi. ca şi în cazul altora. Hindusă. stabilirea unor principii de disciplină. Majoritatea budiştilor cred că o persoană trece prin mii de reîncarnări. experienţa naşterii. acestora adăugandu-se nesfârşite perioade de tristeţe şi disperare. ci seet mai mult o autodisciplină. Universul operează în conformitate cu legile naturale. Budiştii nu se închină nici unui Dumnezeu. Majoritatea hinduşilor se închină la o mulţime de zei şi zeiţe. un Occident aflat în culmea puterii sale. scopul unui budist este să-şi purifice inima şi să dea la o parte oricedorinţă.distincte despre lume şi viaţă. Confucianistă. secularism. iar budiştii resping noţiunea de putere supranaturală. să renunţe la orice plăcere. Hindusul are libertatea să aleagă o cale proprie de a ajunge la perfecţiune spirituală. de asemenea. liberalism. fiecare aducând cu ea durere. comprimarea spaţiului prin creşterea interacţiunilor dintre oameni ca o consecinţă a tehnologiilor şi mijloacelor de transport caracteristice erei globale. Interesant este un studio comparative al religiilor pe care voi încerca să îl realizez în această lucrare. drepturile omului. Pentru a face asta. Islamică. În cazul în care comportamentul lor a fost unul rău. constituţionalism. Un alt lucru demn de menţionat este faptul că hinduismul are o explicaţie pentru suferinţa şi răul . Chiar dorinţa de fericire provoacă reîncarnarea unei persoane. piaţă liberă – sunt cele mai puţin preţuite de celelalte culturi. În general. Meditaţia budistă nu este acelaşi lucru cu rugăciunea. dar ale cărui valori predominante – individualism. Brahman nu este un zeu. Poziţia pe care hinduşii o adoptă în viaţă se bazează pe faptele din viaţa lor anterioară. în jur de 300. o stare de renunţare totală la orice dorinţă. dezechilibrele de dezvoltare produse de un comerţ cu fundament cultural sunt motivele care vor învrăjbi cele opt civilizaţii identificate de Huntington: Occidentală. oamenii cred că budiştii se închină lui Budha. Japoneză. Latin-Americană şi “posibil” Africană. De aceea. atitudinea refractară a culturilor faţă de schimbările rapide. ci mai degrabă o stare de unicitate ultimă. budiştii trebuie să respecte o listă de principii religioase şi să practice meditaţia profundă. Printre îndatoririle religioase ale unui budist se numără: să nu ucidă nici o creatură. egalitate. a morţii. SlavOrtodoxă. Acesta însă nu a afirmat niciodată că are o natură divină.sau concentrrea atenţiei asupra lui Dumnezeu. să renunţe la stările de bucurie şi tristeţe. găzduit de Huntington în paginile lucrării sale. a unor valori şi direcţii în viaţă pentru persoana care doreşte să şi le însuşescă. Viaţa este văzută ca o serie de experienţe dureroase. potrivit concluziilor unui autor a peste o mie de studii culturale comparative. Însă axul central al politicii mondiale va fi reprezentat de relaţia Occidentului cu alteritatea. Beneficiul acestei religii este. ei vor avea probleme mari în viaţa de acum. Toţi aceşti zei converg către un spirit universal numit Ultima Realitate sau Brahman.

respingând astfel orice realitate obiectivă. tot ceea ce o persoană vede. În timpul vieţii Sale pe pământ. Creştinii cred într-un Dumnezeu iubitor care S-a revelat şi poate fi cunoscut în această viaţă. printre care se numără şi Mohamed. El a făcut minuni. În hinduism experienţele dureroase prin care trece cineva sunt cauzate de faptele rele comise de persoana respectivă în viaţa sa anterioară. simte sau îşi imaginează este considerat divin. ci se referă la el însuşi. şi propriile emoţii. ci spre trăirea unei relaţii cu Dumnezeu şi spre o cunoaştere tot mai profundă a Lui. a acordat iertare oamenilor şi a spus că cei ce . Iisus a pretins este Dumnezeu întrupat. învăţături ce contribuie la dezvoltarea unei conştiinţe de sine alterate. îşi crează propria realitate. După moarte o persoană este răsplătită sau pedepsităconform cu devotamentul ei religios. un univers. Recunoaşte mulţi zei şi zeiţe ca şi hinduismul. Relaţia unui musulman cu Alah este una de slujire. New Age se prezintă ca o colecţie de de tradiţii spirituale. el nu se referă la un dumnezeu personal care a creat universul. devenind un dumnezeu. Musulmanii venerează câţiva profeţi. exerciţiile de respiraţie. meditaţia etc. Beneficiul acestei religii este că orice experienţă negativă este considerată o iluzie. Credinţa în Iisus Hristos.. Sinele este dumnezeul tuturor lucrurilor. De fapt. Însă deasupra tuturor se află sinele. aude. New Age cuprinde o gamă largă de învăţături preluate din misticismul oriental şi spiritual . Cuvintele şi felul lui de viaţă constituie o autoritate pentru musulmani. care într-o zi va fi liber prin ciclul de renaşteri. nu doar învăţăturile Sale. Un adept al New Age se consideră a fi el însuşi un dumnezeu.Când un adept al New Age vorbeşte despre Dumnezeu. Iisus nu S-a descoperit ca fiind un profet care arată către calea spre Dumnezeu sau ca un învăţător al iluminării. Musulmanii cred că este un singur Dumnezeu. care este infinit superior existenţei umane. tehnici metafizice şi psihice cum ar fi incantaţiile. New Age promovează idee de dezvoltare a puterii şi divinităţii existente în fiecare persoană. un cosmos. care va arăta milă celor ce-l urmează în funcţie de faptele lor bune şi devotamentu religios. Lucrul cel mai important în hinduism este sufletul. Islamul propăvăduieşte un singur Dumnezeu măreţ care este venerat prin fapte bune şi îndeplinirea ritualurilor religioase. O persoană. Nu există o realitate în afara celei create de persoana respectivă. rău sau dureros. În creştinism atenţia nu este îndreptată spre ritualurile religioase sau spre săvârşirea de fapte bune.din lume. zeitate. El este un judecător puternic şi aspru. Omul se consideră suveran peste viaţa lui. De fapt. numit Alah. Pământul este văzut ca sursă a spiritualităţii ce îşi are propria inteligenţă. Tot ce se intâmplă este voia lui Alah. nimic din existenţa lui nu este greşit. constă în experimentarea bucuriei şi a unei vieţi împlinite. considerat ultimul dintre ei. Alah este văzut ca şi creator al univresului şi sursa oricărui bine şi rău. punând în evidenţă divinitatea fiecărei persoane. la o conştientizare de sine mai înaltă.

adevărul şi dragostea Lui şi felul în care cineva poate avea o relaţie cu El. În creştinism o personă poate avea o relaţie personală cu Dumenzeu. Religia. care doreşte să ne ajute şi să ne sfătuiască. el poate veni cu încredere înaintea unui Dumnezeu înţelept şi atotputernic care îl iubeşte cu adevărat. nu de civilizaţie. un om poate primi mântuirea de păcatele sale şi veşnicia alături de Dumnezeu. În islam omul trebuie să urmeze nişte reguli. Creştinii consideră Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu pentru omenire. aşa cum spune Simion Mehedinţi.. una singură afirmă ca există un Dumnezeu personal şi plin de dragoste. interesat de fiecare persoană în parte. sunt pentru noi tot atâtea creaţii spirituale care. Vorbim deci de cultură. de dragul câştigării unui loc în paradis. civilizaţia ar însemna cel mai larg palier identitar posibil. limba. obiceiuri. A făcut afirmaţii de felul: . Beneficiul creştinismului constă în faptul că. religie. este axul istoriei. după moarte. nu va umblaîn întuneric. istorie. Suntem martorii unei imprecise definiri a civilizaţiei. Civilizaţia japoneză.vor crede în El vor avea viaţă veşnică. ce permite aglutinarea oamenilor pe criterii culturale. Socotită un complex de caracteristici comune – limbă. care poate fi cunoscut în această viaţă . Civilizaţia înseamnă complexul descoperiririlor tehnice care uşurează adaptarea omului la mediul înconjurător. dar în acelaşi timp un Dumnezeu personal. ci va avea lumina vieţii”. indiferent de circumstanţele prin care trece un creştin de-a lungul vieţii. aşa încât celelalte spaţii. În mişcarea New Age o persoană caută sa-şi dezvolte divinitatea. Şi dintre ele. În plus. Vestul şi civilizaţia sa seculară este unic. Astfel. Aici ar fi prima scăpare a analizei lui Huntington. culturi şi popoare care nu au fost penetrate de valorile liberalismului nu contează –. Creştinul crede că Dumnezeu răspunde rugăciunilor lui şi că viaţa unui om capătă înţeles dacă Îl glorifică pe El. Mişcarea New Age se centreaza asupra unei conştiinţe cosmice. toate aceste religii venerează acelaşi Dumnezeu? Să vedem. Fiecare din aceste religii este unică. hinduismului îi cere islamului să renunţe la Dumnezeu. instituţii. plin de dragoste. Creştinismul vorbeşte dspre un Dumnezeu care ne cheamă la o relaţie cu El. Iar prin încredere în jertfa supremă a lui Iisus Hristos. Hinduismul afirmă că o personaă poate scăpa de karma ei prin eforturi proprii. ne descoperă persoana lui Dumnezeu. El este un Dumnezeu atotputernic. dar cere islamului să renunţe la Dumnezeu. În budism se impune o totală renunţare la dorinţe. obiceiurile. ca întrupare a destinului umanităţii.Eu sunt Lumina lumii. latin-americană şi . înlesnesc adaptarea omului la mediul său de viaţă. Într-o evaluare împănată cu reperele istorismului – Occidentul. hinduismului îi cere să renunţe la toţi zeii şi budismului să recunoască faptul că există un Dumnezeu. cine Mă urmează pe Mine. ea vorbeşte despre viaţa lui Iisus Hristos şi minunile făcute e El. istoria comună cu care Huntington identifică civilizaţia. Confuzia lui Huntington nu este însă întâmplătoare.

Samuel Hungtinton. sociologie şi psihologie. extrem de provocatoare. 1999 . Editura Antet. Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale. dar şi o operă de istorie. Huntington manevrează cu succes prin cele mai importante probleme ale relaţiilor internaţionale din ziua de astăzi. Prin promovarea şi utilizarea culturii drept unitatea de bază în construirea civilizaţiei. Astfel. islamică. este ameninţarea crescândă ce rezultă din acutizarea conflictelor dintre ţări şi culturi care se fondează pe credinţă religioasă şi pe dogmă. Bibliografie: Hungtinton. Istoria credinţelor şi ideilor religioase. hindusă şi slav-ortodoxă. Editura Ştiinţifică. 2007 Eliade. în vreme ce etnia şi religia sunt considerate liniile directoare ale celorlalte civilizaţii. Ciocnirea civilizatiilor este nu numai o carte de ştiinţe politice. Bucureşti . Bucureşti .africană sunt concepute în termeni geografici.Mircea Eliade. teza acestei cărţi.