Libertatea de exprimare, de opinie,

de constiinta si de religie

Libertatea de expresie se aplica nu numai „informatiilor” sau „ideilor” care sunt

primite favorabil, dar si acelora care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza statul sau orice
alt segment al populatiei. Aceasta înseamna pluralism, toleranta si spirit deschis, în
absenta carora 20220m1216u nu putem vorbi de existenta unei „societati democratice”.
Prin urmare, fiecare „formalitate”, „conditie”, „restrictie” sau „sanctiuni” impuse în acest
domeniu trebuie sa fie proportionala cu legitimitatea scopului urmarit.
Libertatea de expresie, care este protejata prin art. 10 al Conventiei, este socotita drept
una din cheile de bolta ale democratiei. Asadar, potrivit art. 10, „Orice persoana are
dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea
de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara
a tine seama de frontiere”. Dispozitiile articolul amintit nu împiedica însa statele, „sa
supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de
autorizare” De asemenea, exercitarea acestor libertati, ce comporta îndatoriri si
responsabilitati, „poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrângeri sau sanctiuni
prevazute de lege, care constituie masuri necesare, într-o societate democratica, pentru
securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si
prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a
drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a
garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti”. Libertatea de expresie este si
un element esential din care decurg alte drepturi si libertati, si, totodata consecinta logica
a dreptului la libertatea de gândire, de constiinta si de religie, care face obiectul art. 9 al
Conventiei, potrivit caruia: „Orice persoana are dreptul la libertatea de gândire, de
constiinta si de religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau
convingerea, precum si posibilitatea de a-si manifesta religia sau convingerea în mod
individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învatamânt, practici si
îndeplinirea ritualurilor”. Alin. 2 al art. 9 din Conventie statueaza ca, „libertatea de a-si
manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea
care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, într-o societate democratica, pentru
siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru
protejarea drepturilor si libertatilor altora”.
Având în vedere cele de mai sus, nu este deloc surprinzator ca au fost deferite Curtii
Europene a Drepturilor Omului un numar mare de spete referitoare la libertatea de
expresie. Astfel, unul dintre cele mai celebre cazuri este Sunday Times contra Marea
Britanie, din 1979, caz ce a pornit de la o hotarâre judecatoreasca emisa de un tribunal
britanic pentru a împiedica ziarul Sunday Times sa publice un articol referitor la un
proces aflat pe rol. Articolul aducea la cunostinta opiniei publice faptul ca numerosi copii
se nascusera cu malformatii grave deoarece mamele lor luasera, în timpul sarcinii, un
medicament numit „thalidomina”. Curtea a hotarât ca respectiva ordonanta
judecatoreasca a încalcat libertatea de expresie: articolul din Sunday Times era de interes
public si publicul avea dreptul de a-i cunoaste continutul, chiar daca procesul al carui
obiect îl constituia medicamentul era înca pe rol. Libertatea de exprimare se coroboreaza
cu „îndatoriri si responsabilitati” si poate fi subiectul multor restrictii „necesare într-o
societate democratica”. Curtea a aplicat riguros limitele dreptului la libertatea de
expresie. Astfel, de exemplu, în cazul Handyside contra Marea Britanie, din 1976, Curtea
a hotarât ca statul a fost îndreptatit sa aplice restrictii fata de publicarea „Micului manual
rosu” pentru scolari, o carte având drept scop educatia sexuala a tinerilor dar care a fost
considerata o „publicatie obscena” în virtutea influentei negative pe care ar fi putut-o
avea asupra moralitatii tinerilor cititori.Asadar, desi Conventia Europeana asigura un înalt
grad de protectie a drepturilor omului, mai sunt înca necesare si alte actiuni în scopul
întaririi si promovarii dreptului la libertatea de expresie. În cadrul Consiliului Europei,
Comitetul Ministrilor a luat pozitie în aceasta problema prin intermediul Declaratiei sale
asupra Libertatii de Expresie si Informare din 29 Aprilie 1982, declaratie ce fixeaza drept
obiective: „respectarea drepturilor enuntate de Articolul 10”, garantarea „absentei
cenzurii, a controlului sau constrângerilor arbitrare” în domeniul mijloacelor de
comunicare în masa, si sustine, de asemenea, cu tarie „existenta unui larg spectru de
mijloace de comunicare independente, ce reflecta diversitatea ideilor si opiniilor”.
Totodata, trebuie amintita si Conventia Europeana privind Televiziunea
Transfrontaliera, ce ofera si cadrul juridic necesar difuzarii programelor radiodifuzate
transfrontiera, fiecare parte contractanta angajându-se sa garanteze receptia programelor
din strainatate si retransmisia lor integrala în teritoriu, cu conditia respectarii unui set de
reguli minimale. Conventia este deschisa si statelor nemembre, fiind încurajate sa adere
la ea toate statele din Estul si Centrul Europei si sa tina seama de prevederile sale la
elaborarea legislatiei interne. De asemenea, exista si o directiva similara a Uniunii
Europene – „Televiziunea fara frontiere”, iar cele doua organizatii mentin un contact
strâns atât în acest domeniu, cât si în acela privind drepturile de autor si drepturile
conexe.Adunarea Parlamentara a adresat mai multe recomandari Comitetului Ministrilor,
referitoare la independenta mijloacelor de comunicare si a accesului publicului la un cât
mai larg evantai de stiri, informatii si opinii, mai ales prin intermediul serviciilor publice
de radiodifuziune si de televiziune. Cu acest prilej au fost adoptate si unele rezolutii, una
dintre ele continând principiile necesare garantarii exercitarii libertatilor si drepturilor
omului în profesia de jurnalist, bazate atât pe articolul 10 al Conventiei Europene a
Drepturilor Omului, cât si pe jurisprudenta Comisiei si Curtii.
În ceea ce priveste dreptul la libertatea de gândire, de constiinta si de religie-care, asa
cum am precizat, se afla în strânsa legatura cu libertatea de expresie - subliniem ca, foarte
putine spete au fost aduse în fata Curtii Europene a Drepturilor Omului. Putem, totusi da
ca exemplu, un caz privind interzicerea „prozelitismului” în Grecia (cazul Kokkinakis
contra Grecia, din 1993).Consiliul Europei a studiat mai multe aspecte importante legate
de acest drept, si mai ales de obiectiunea de constiinta la efectuarea serviciului militar
obligatoriu. Asupra acestui subiect, Comitetul Ministrilor a adoptat si o recomandare care
enunta urmatorul principiu fundamental: „Orice persoana supusa obligatiei efectuarii
serviciului militar si care, constrânsa fiind din motive de constiinta, refuza folosirea
armelor, trebuie sa aiba dreptul sa fie scutita de aceasta obligatie, (în anumite conditii)…
Persoana poate îndeplini un serviciu alternativ”.Adunarea Parlamentara a continuat si
continua sa acorde o atentie speciala problemelor legate de acest drept, cercetând subiecte
extrem de diversificate, ca, de exemplu, anumite campanii în favoarea amnistierii
universale a tuturor prizonierilor de constiinta (Rezolutia 801/1983) si „Sectele si noile
miscari religioase” (Recomandarea 1178/1992) etc.