Sunteți pe pagina 1din 43

Itartea a II-a

TI':OI.O GIr\ D O Gìt'rr\TI Cr\


SltFlCIr\I.À $I SIì"IBOI.ICT\
l. DUMNr:zÍiu uNUl. îN t'llNtn t

l.l. CuNorgrrillnÀ r.urDur,rNnzr'.v


îN Onrouoxu:
pr-:
ÎN cr: r'Dl,cuNoA:irnx DuvNnznu

l.l.l. Izrloarele cunoagterii lui DtrnrnezeLr

f zvoarelecunoagterii naturalàgiRevelalia
lui DumnezeusuntRevelafia supranaturalà.
I Revelatia naturalà o avem în tot ce a creat Dumnezeu, în lumea externà pi internà.
Ei îi corespund ca organe subiective de sesizare, puterile naturale de cunoagtere ale
omului, cum e congtiinla o anumità intuifie gi mai ales raliunea înleleasà ca dreaptà
judecatà. Citind cu acegtiochi ai sufletului îr cartea crea{iurLii,descifràm din ea adevàrul
cà existà un Creator atotînfelept gi atotputernic al lumii.
,,Cerurilespun slaaa lui Dumnezeu gi facereamîinilor Lui o uestegtetàrin", spune
Psalmistul (r8, z). Iar Sf. Apostol Pavel zice: ,,Celenettàzutenle lui Dunmezeu,din
fdpturi fiind cunoscutese add, uegnicaLuí putere gi dumnezeire"(Rm r, zo). Sau: ,,Ceence
sepoategti despreDumnezeuuàdit esteîn inima lor gi DumnezeuesteCel ce le-a aàdit" (Rm
a,rg)'
Dar cunogtinta de Dumnezeu dobàndità din Revelafia naturalà este incomple-
tà, neclarà gi nesigurà. De aceea,Dumnezeu ne-a învrednicit de o descoperire mai
completà, mai directà gi mai sigurà a Sa. Aceasta este Revelatia supranaturalà. Este
o revelalie prin cuvànt gi fapte, deosebite de cele care fac parte din ordinea naturalà.
Ea feregte prin aceasta pe om de a o confunda pe Dumnezeu cu natura. Omul
cunoaqte, cu ajutorul ei, cà existà un Dumnezeu deosebit de naturà, un Dumnezeu
personal care are o voie pe care gi-o face cunoscutà în mod direct prin cuvàntul Sàu.
Revelalia aceastas'a fàcut prin prooroci gi a culminat în Iisus Hristos, în care Dumnezeu
ne-a venit pentru totdeauna în cea mai mare apropiere (Evr r, r). Acestei Revelalii
supranaturale îi corespunde în om un organ de sezisare de asemenea supranatural.
Acesta este credinfa/ pe care o produce Dumnezeu prin Duhul Sfànt, folosind qi
puterea naturalà de încredere gi de dreaptà judecatà a omului. Primind Revelafia
supranaturalà prin credin!à, omul capàtà o cunogtinfà mai completà gi întru totul
sigurà despre Dumnezeu gi despre voia Lui. Iar dacà înainteazà într'o viatà tot
mai curàfità de patimi, tot mai virtuoasà, ajunge prin puterea Duhtrlui Sfànt gi
la o experienfà a celor dumnezeiegti, care ne-au fost adus aproape, de Iisus Hristos.

1.1.2. Dttrnnezetl poat€ fi cunosctrtcltqràltruari, clartru cltrpàfiin[à

Învàfàtura ortodoxà este cà Dumnezeu întrb privin!à este cunogtibil, în altà


privinfà e necunogtibil. E cunogtibil dupà lucràrile sau energiile Lui, prin carea creat,
proniazàgi màntuiegtelumea gi e necunogtibilgi cu totul trans-cendentdupà fiinla Sa'.

' Iosif Vrienie, CuzLinte gi tloudpentrupurccderea


dou.àzeci PreaSfîntului Drft, Neamtul, 7832,p.7: ,,$i noi din
lucràri zicem cà cunoagtempe Dumnezeu,iar de fiin1aLui a ne apropia nu ne fàgàduim. Cà lucràrile Lui se
pogoaràIa noi, iar fiinta Lui ràmàneneapropiatà".

249
'J'co[ogia'J)ogmeticà S?ecidlàsi Sim6o[icà

Prin aceasta se împacà expresiile aparent contrazicàtoare ale Sfintei Scripturi, care
afirma pe de o parte cà Dumnezeu ,,loudegteînlumina neapropiatùgi nu L-a aùzut nimeni
dintre oanrcni, nici nu poate sd-L aadà" (r Tim 6, 16), iar pe de altà parte cà ,,Cuaîntul
Trup s'afùcttt gi am aàntt slaaaLui, éIaoàca crunuia nàscut din Tatdl, plin de dar gi de adeadr"
(In r, r4).
Tot de aici provine faptul cà Sfinlii Pàrinfi pe de o parte dau lui Dumnezeu o
mu\ime de numiri gi-I spun,,Cel cu multe nume" (noLu<iwupoq) iar pe de alta declarà
cà nu I se potrivegte nici un nume gi-I spun ,,Cel fàrà nume" (àcocóvuprog).Numirile se
referà la lucràrile Lui, iar dupà fiin!à e nenumit'.
Cànd Dionisie Areopagitul se ocupà de lucràrile dumnezeiegti, scrie o carte
întreagà Despre numirile divine, iar cànd se ocupà cu fiinfa dumnezeiascà, scrie o altà
carte: Teologia misticà, ìr care aratà cà lui Dumnezeu nu I se potrivegte nici un nume,
nici un atribut.

1.1.3.De aici caracterul îrr parte afirrrrati{, în parte negati{


al acesteicuroa$teri
Astfel, pe de o parte spunem cà Dumnezeu e existenfà, via!à, bunàtate etc., ca cel
ce face prin lucràrile Lui toate acestea,pe de alta cà nu e via!à, nu e bunàtate, nu e
existen!à, nu ca unul ce nu are acestea,ci ca unul ce e mai presus de toate acestea.Deci
alternàm teologia catafaticà sau afirmativà cu cea apofaticà sau negativà.
Lucràrile lui Dumnezeu le cunoagtem fie din considerare rafionalà a aspectelor
crealiunii, care sunt tot atàtea rezultate ale lucràrilor lui Dumnezeu, fie prin credinfa fie
prin tràirea lor, ca de pildà din tràirea harului - care e lucrare dumnezeiascà -, sau din
vederea luminii dumnezeiegti, care e de asemenealucrare dumnezeiascà. Dar aceastà
tràire, aceastà experienfà a lucràrilor dumnezeiegti, are loc numai pe o treaptà
superioarà de viafà curàfità gi înduhovnicità gi în viata pàmànteascà numai în mod
intermitent. O tràire deplinà gi continuà în slava dumnezeiascà are loc numai în
viala viitoare. Dar existà un progres necontenit în viala aceasta gi în cea viitoare în
cunoa$tereaprin experienfà a luminii dumnezeieqti, fàrà ca creatura sà poatà ajunge
vreodatà la vederea fiin{ei divine. Intrucàt, spre deosebire de catolicism, ortodoxia
afirmà cà fiin{a divinà nu poate fi vàzutà niciodati iar vederea luminii dumnezeiegti

Sf. Vasile cel Mare, Ep. 181, P.G. 32, 696: ,,Firea dumnezeiascà în toate numirile cugetate ràmàne, dupà
ceea ce este, neindicatà, conform învàlàturii noastre. Càci binefàcàtor gi judecàtor gi bun 9i drept gi càte
de acesteaam cunoscut, am învàfat cà sunt deosebiri ale lucràrilor (energiilor). Iar firea Celui ce lucreazà
nu o putem cunoagte mai mult din înfelegerea lucràrilor. Deci altceva e fiinla, càreia nu i s'a aflat încà
cuvànt rostitor, qi altceva e sensul numirilor din iurul ei, numità de la vreo lucrare sau demnitate". Sau
tot dupà Sf. Vasìle cel Mare: ,,Dimpotrivà, se constatà cà fiinfa însàgi nu poate fi cunoscutà nimànui, decàt
numai Celui Unuia Nàscut gi Duhului Sfànt, dar înfelegànd din lucràrile lui Dumnezeu care vin la noi gi prin
fàpturi pe Fàcàtor primim cunostinfa bunàtàfii Ei înfelepciunii Lui" (Adu. Eunomium, lib. I, P.C., t.29, 544).
z I o s i f V r i e n i e , o p . c i t.,p .6 :,,$ iia r à g ifiin la ce a m a ip r e su sdefi i ntàal ui D umnezeuestefàràdenumi re,

ca ceea ce este neglàsuità gi covàrgegte toatà însemnarea cea prin glas Iarà la fiegtecare lucrare se aflà
nume. Pentru aceea pi fiind noi lipsili de nume adevàr.ate la Dumnezeirea aceea mai presus de fiin!à,
de la lucràri o numim pe ea.$i iaràgi nume însemnàtoriu dumnezeiasca fire nu are, sau la noi nu are. Ci
orice se zice sau de obiceiul omenesc, sau de dumnezeiasca Scripturà, este ceva din cele ce s'au însemnat
împrejurul ei. Iarà ea, adicà firea, ràmàne negràità 9i neglàsuità, covàrgind toatà însemnarea cea prin glas".

250
'-DumnezeuAnq[ îL îiinlà [ui Dunnezeu îr Or rcdoxie
funoastereo

nu poate fi cuprinsà în concepte ralionale deplin adecvate, ea accentueazà mai mult


apofatismul sau necunoa$terea lui Dumnezeu, adicà cunoa;terea Lui prin puterea
Duhului dumnezeiesc, care e cunoagtere experimentalà, suprarafionalà gi negràità, o
cunoagtere care implicà congtiinla cà Dumnezeu e totodatà necunogtibil, cunoagtere
exprimatà deci prin termeni opugi, antinomici, pe cànd catolicismul accentueazà mai
mult catafatismul, adicà cunoagterearalionalà a lui Dumnezeu, prin analogie cu lucrurile
createl.
Desigur, nu de la început gi nu oricare credincios poate avea experienta tainicà a
lucràrii lui Dumnezeq ci numai cei ce se ridicà la o via{à duhovniceascà mai înaltà. Dar
nici la început cunoagterealui de Dumnezeu nu e întemeiatà atàt pe rafiune gi pe deducfie,
càt pe credinla în Descoperirea dumnezeiascà aflatà în Sfànta Scripturà gi în Sfànta
Tradilie gi în experienfa duhovniceascà a sfinfilor.

L.1.4'.ltrogresulîrr cunoaEtetealtri DunrnezeuEi clecia clogrrrelor

În ce privegte progresul în cunoagterea lui Dumnezeu sau în pàtrunderea


adevàrului dogmatic, se pot spune urmàtoarele:
Andrutsos spune în Dogmatica sa cà adevàrurile dogmatice nu numai la
început sunt primite prin credin!à, pe temeiul autoritàlii lui Dumnezeu, ci gi dupà
aceea ràmàn un obiect exclusiv al credinlei. ,,Cercetarea teologicà nu poate sà ducà
la descoperirea adevàrurilor mai înalte, nici sà prefacà credinla în cunogtin!à, total
sau în parte, astfel cà ceea ce era pànà acum obiect de credin!à, sà se înleleagà de
acum qi sà se dovedeascà pozitiv gi obiectiv sau în parte sà se înfeleagà gi în parte sà
se dovedeascà.Din acest punct de vedere, întrucàt e vorba de cuprinsul credinlei
cregtine, de adevàrurile dogmatice al càror înleles sh definit gi se definegte totdeauna
de Bisericà, teologul profund nu se deosebegtede credinciosul simplu'a.
Andrutsos are dreptate dacà se gàndegtela o cunoqtin!à asemeneacelei cu care
se cunosc obiectele. Desigur, dogmele nu pot fi demonstrate în aga fel ca sà fie
cineva constràns sà le accepte.Dar existà gi o cunoagtere tainicà, o gnozà, care se
referà la realitàlile spirituale, dumnezeiegti. Din acest punct de vedere existà un
progres în înfelegerea dogmelor, care tocmai de aceea nu poate fi transformatà în
demonstralie constràngàtoare,gtiinfificà, pentru cà progresul în înlelegerea lor atàrnà
de progresul în via{a spiritualà în general. Acum un secol, mitropolitul Filaret al
Moscovei a exprimat acest punct de vedere astfel: ,,Nici una din tainele înlelepciunii
lui Dumnezeu nu trebuie sà ne parà stràinà sau cu totul transcendentà, ci cu toatà
smerenia trebuie sà adaptàm spiritul nostru la contemplarea lucrurilor divine"5.
Iar Lossky exprimà aceeagiidee cànd spune: ,,Dogma exprimànd un adevàr revelat,

3 VI. Lossky, Essaisur la Théologiemystique de I'Egtised'Orient, Paris, Aubier, 1944, p.36:


,,În acelagi timp
(omul), cu toate cà e r.rnit intim cu Dumnezeu, nu-L cunoagte altfel decàt ca incunogtibil, deci infinit clepàrtat
prin natura Lui, ràmànànd inaccesibil în ceea ce e dupà esenfà chiar în aceastà unire". Pag. 40-41: ,,Deci
aceastanu va fi o teologie abstractà, operànd prin concepte, ci o teologie contemplativà, ridicànd spiritele
spre realitàgile care depàgescînfelegerea. Iatà de ce dogmele Biserìcii se prezintà adeseori ragiunii umane
sub forma unor antinomii cu atàt mai insolubile cu càt taina pe care o exprimà e mai sublimà".
a Dogmatica BisericiiOrtorloxeRùsùritene,Sibiu .l930, pp. I 3-14.
5 Cuakntùri gi disarsuri ale MitropolitutLti Filaret,Moscova 1844 (în l. rusà), partea a II-a p. 87. La Vl. Lossky, Essal

sur la Théologiemystique, p. 6.

25I
1'eo[ogía lDogmaticà Specio[à | Sim6o[ic,i

care ne apare ca un mister insondabil, trebuie sà fie tràità de noi într-un proces în
cursul càruia, în loc de a asimila misterul modului nostru de înfelegere, va trebui,
dimpotrivà, sà urmàrim o schimbare profundà, o transformare interioarà a spiritului
nostru pentru a ne face apli de experienla misticà". Învà!àtura dogmaticà gi exper-
ienla misticà se întregesc reciproc. ,,Experienfa misticà e o punere în valoare personalà
a confinutului credinfei comune, teologia (învàfàtura dogmaticà) e o expresie, pentru
utilitatea tuturor, a ceea ce poate fi experimentat de fiecare. In afarà de adevàrul pàzit
de ansamblul Bisericii, experienfa personalà ar fi privatà de orice certitudine, de orice
obiectivitate; ar fi un amestec de adevàr gi falsitate, de realitate gi iluziq un,,misticisrn'
în sensul peiorativ al cuvàntului. De altà parte, învà!àtura Bisericii n'ar avea nici o prizà
asupra sufletelor, dacà n'ar exprima în oarecare fel o experien!à intimà a adevàrului
dat, într'o màsurà diferità, fiecàruia dintre credinciogi"6.
Dogmele nu s'au formulat fàrà o pàtrundere taincà în adevàrul revelat, iar
formularea lor se face tocmai cu scopul de a apàra gi îndruma dezvoltarea sànàtoasà
a vielii spirituale spre unirea cu Dumnezeu, spre îndumnezeirea omuluiT.
Incà înainte de a se formula explicit pentru toti, pentru congtiinta tuturor,
dogmele sunt sesizate din cutele ascunse ale Revelaliei, de o experienfà gi de o
contemplatie spiritualà adàncità. Aceasta o spune clar tomul aghioritic din t34t:
,,Dogmele împàrtàgite azi lumii întregi gi învàlate libeq, au fost odatà mistere ale Legii lui
Moisg vàzute în Duh numai de Prooroci. Tot agabunàtàlile fàgàduite sfinlilor în veacul
viitor sunt mistere ale vielii celei dupà Evanghelie, date spre vedere anticipatà celor ce
s'au învrednicit sà vadà, dar gi acestora cu màsurà, ca arvunà. Precum atunci dacà
vreun iudeu ar fi ascultat fàrà mulfumire pe Prooroci gràind despre Cuvàntul gi
Duhul cà sunt coeterni gi dinainte de veci, gi-ar fi acoperit urechile, socotind cà aude
cuvinte interzise de dreapta credin!à..., aga ar pàli gi acum cel ce nhr asculta cu evlavie
tainele Duhului, cunoscute numai celor ce s'au curàlit prin virtute". Aceste taine le-
a cunoscut, acum isihagtii, dupà ce lepàdàndu-se de grijile viefii lumegti, ,,prin
rugàciune sincerà s'au ridicat mai presus de ei gi ajungànd în Dumnezeu, prin unirea
tainicà cea mai presus de minte cu EL au fost iniliafi în cele mai presus de minte"8.
Dar dacà adevàrul dogmelor se sesizeazà prin aceastàexperien!à, aceastanu
înseamnà cà ea le produce, cà ele sunt produsul unei subiectivitàli individuale. Experienfa
aceasta nu se produce gi nu se dezvoltà decàt ca o scufundare în sensurile Revelafiei,
la lumina Tradifiei, sub lucrarea Duhului Sfànt din Bisericà. De aceea dogmele sunt
conforme cu Scriptura gi solidare cu Tradifia cu dogmele anterioare. Experienfa ceanouà
a cuiva este o stràbatere a Duhului din Bisericà în viala lui. Dar autenticitatea acelei
experiente, obiectivitatea gi solidaritatea ei cu experienfa Bisericii, se constatà din
conformitatea sau din continuitatea cu experienlele anterioare din viala Bisericii,
càci Duhul nu se poate contrazice. Numai cel ce ràmàne în Tradilie e sigur cà experienfa
spiritualà de care eventual se împàrtàgegte, e un dar al Duhului Sfànt gi cunogtinla
pe care o primegte este cunogtintà adevàratà a tainelor Bisericii, din care pot càgtiga
qi unii qi alfii. Numai cel ce ràmàne în Traditie poate repeta în sine experienlele care

a
" -VI.
,- -Lossky,
op cit.,pp.6-7.
7 Yl.Lossky, o1t.cit..
8 Filocaliagreaci, ed,.aII-a, vol. II, Athena 1893,pp. 342-3M.

252
'I)unnezeu Unu[ îfl Íiinlà (unoastererr
fui'I) umntzeuîn O t tor]oxie

au dus la formularea dogmelor dinainte. ,,A fi în Tradilie înseamnà a avea partea sa


(sau mai precis - a putea avea partea sa) la experienfa misterelor revelate în Bisericà'e.
Astfel ,,dogmele diferite sunt màrturiile aceleiagiexperienle a Bisericii"ro, bazate
pe aceeagiTradifie. Ele au fost desprinse din Revelalie prin experienla unora gi sunt
date pentru a canaliza experienfa altora. Pànà ce acegtia din urmà nu se ridicà la
experienla adevàrurilor din ele, le primesc prin credinfà. Dar credin{a e destinatà
sà se dezvolte în gnozà, în cunogtin!à tainicà, în experien!à duhovniceascà. Toli
sunt datori, de pildà, sà ajungà la experien{a Harului sàlàgluit în ei la Botezrt.
Dar pànà atunci ei gtiu prin credin!à de aceastàprezen!à. Credinfa inilialà, ca
certitudine, e gi un fel de cunogtinfi dar neexplicità. Ea e germenele cunogtinfei. Iar
cunogtinla finalà, avànd un caracter tainic, e gi un fel de credin!à. De aceeaPàrinlii
vorbesc de douà credinfe. ,,Mintea, zice Talasie, care începe sà filzofeze (sà fàptuiascà)
în cele dumnezeiegti, începe de la credin!à gi trecànd prin cele de la mijloc, sfàrgegte
iaràgi la credinla celor de sus"". Dar credinla cea de sus e cuno$tinfa tainicà de
Dumnezeu. ,,Mintea începànd sà filozofeze, începànd de la credinfa cea apropiatà,
sfàrgegtela teologia (cunoqtinfa de Dumnezeu) de dincolo de orice minte, care este
credinla ce nu se mai uità gi vederea celor nevàzute".r3
Despre acestedouà credinle vorbegte gi Centuria lui Calist gi Ignatie dinv. 14,
aràtànd cum credinla a doua, a celor crescufi duhovnicegte, e cunoagtere tainicà:
,,Credinfa este dublà: una a tuturor credinciogilor în genere". Dar nu la aceasta
ne g à n d im , , , Cila c ea c a re rà s a re d i n l u m i n a h a r ul ui ascunsà în sufl et, avànd
màrturia înlelegerii, care sprijinegte inima ca sà fie neîndoielnicà în siguranta nàdejdii,
care nu se aratà în aceea cà ne dàm urechile spre ascultare, ci în faptul cà vedem cu
ochii duhovnicegti tainele ascunse în suflet gi bogàlia dumnezeiascà cea ascunsà,
acoperità pentru ochii fiilor trupului gi descoperità în duh celor ce se ospàteazà
Ia masa lui Hristos" (Filocalia greacà, vol. II, p. 358).Iar Sf. Grigorie Palama considerà
credinla aceasta a doua ,,o vedere mai presus de vedere", càci ,,prin credinfa cea
adevàratà iegim în extazul mai presus de întelegere...,unindu-ne cu Rafiunea agezatà
mai presus de toate, ca una ce e cunogtin!à ce depàgegteorice rafionament"l4.

e VI. Lossky,
op.cit.,p.234.
10 VI. Lossky,op.cit.,p.236.
11Sf Simeon Noul Teolog, declarà cà cel ce nu ajunge la sim(irea harului dirr el nu se va màntui.
,,Iar
dac à z ic e ci n e v a c à f i e c a r e d in n o i cr e d in cio g ii a lu a t g i a r e Duhul fàrà sà-L cunoascà gi sà-L si mtà,
hulegte, fàcàndu-l mincinos pe Hristos, care zice: Cà se va face întru el izvor de apà sàltàtoare spre
viafa vegnicà. Iar dacà acestea (ca sà zicem, dupà pàrerea acelora care cugetà astfel), se lucreazà în
noi fàrà sà simfim gi sà înfelegem nici una din ele, e vàdit cà nu vom sim[i deloc nici viafa vegnicà,
ca re v ine î m p r e u n à c u e l e 9 i r à m à n e în n o i; n ici n u vo m ve d e a l umi na S fàntul ui D uh, ci vom ràmàne
morli gi orbi gi nesimfitori gi atunci, în viafa viitoare, ca gi cea de acum". (Cutt.57, ed. Siros, 7886, p.294).
Sau: ,,În aceia care sunt stàpàni1i de necredinfà 9i patimi, harul Sf. Duh e cu toful inaccesibil gi nevàzut. Dar
în aceia care lucreazà poruncile lui Hristos cu credinfà, cu fricà gi cu cutremul se descoperà gi se vede gi
se produce în ei prin El însugi, fàrà îndoialà, judecata ce va sà fie". Acegtia nu vor fi judecali. ,,Fiindcà ziua
Domnului nu se va aràta în aceia care sunt luminati de lumina dumnezeiascà, ci se va aràta deodatà celor
ce se aflà în întunericul patimilor..., ca foc insuportabil" . Cua 57, p.289.
12 Talasie Libianul, Capetedespredragute, înlrónnre gi petrecereacenùryà minte, lV, 78, P. G. 7427-1470;F ilocnlia
rom., vol. IV., p.33.
1 3 lbidem . r v . 8 0 .
ia Trad. III din cele post., cod Coisl. 100, r. 181 v., L83 r-v.

253
'feofogia'Do6maticù Specíafàsi Sim6o(ic'à

În definitiv unele dogme exprimà raporturile vii ale lui Dumnezeu cu sufletul
nostru, iar altele sunt premisele sau consecinlele acestorraporturi. Deci experienta unor
dogme echivaleazà cu experienta acestor raporturi, fàrà de care nu ne màntuim, cum
spune Sf. Simion Noul Teolog. Unele dogme exprimà egalonarea acestor raporturi pe o
Iinie ce duce pànà la îndumnezeirea omului, iar alte dogme sunt premisele neexperiabile
ale acestor raporturi, ca: Dumnezeu ca comunitate treimicà de iubirg crealia din iubire,
omul fàcut dupà chipul lui Dumnezeu, ca partener al Lui, pàcatul stràmogesc.Pànà nu
experiazà.cineva acesteraporturi, le crede posibile sau realizate în alfii gi prin excelenfàîn
Iisus Hristog Dumnezeu, care prin întrupare, patim4 înviere, înàllare gi gedere de-a
dreapta, a îndumnezeit anticipativ firea noastrà. Dar înaintànd pe aceastà cale a viefii
în Dumnezeu, înainteazà eo ipso spre experienla acestor raporturi gi spre înfelegerea
premiselor lor. Iar Cel ce conduce pe om pe aceastàcale a unirii cu Dumnezeu gi deci
a înlelegerii dogmelor, e Duhul Sfànt. ,,Fàrà El dogmele ar fi adevàruri abstracte,
autoritàfi externe, impuse de afarà unei credinfe oarbe, raliuni contrare rafiunii,
primite prin ascultare gi adaptate apoi modului nostru de înfelegere, în loc de a fi
mistere revelate, principii ale unei cunoagteri noi ce se deschide în noi gi adapteazà
natura noastrà la contemplarearealità1ilor care depàgesctoatà înfelegerea umanl'r5.

1.1.5,Treptele cunoa$t'zrii

Dar calea de la credinfa inifialà la cunoagterea tainicà duce prin mai multe
trepte. Ele sunt: a) curàlirea de patimi sau dobàndirea virtufilor'6; b) iubirea ca
virtutea culminantà sau totalitatea virtufilorlT; c) cunoagterea în Duh care izvoràgte
din iubire'8. Aceasta e experiatà de Sfinfii ràsàriteni ca luminà. Pe toatà aceastàcale
principiul dinamizator e Duhul Sfànt, în faza virttlilor lucrànd ascunsre, în faza
cunoqtinlei izbucnind în conqtiinlà gi în stràlucirea exterioarà. Virtufile lipsite
de harul Duhului Sfànt nu duc la vederea luminii dumnezeiegti. Dar faptul cà
sunt cerute gi ele, cu toatà osteneala pe care o implicà, aratà cà e necesarà gi colaborarea
omului gi prin aceasta cà depinde gi de om, nu numai de Duhul Sfànt, înlelegerea
tainelor divine. Vom vedea cà la protesanli înlelegerea aceasta depinde numai
de Duhul Sfànt gi atunci faptul cà numai unii sesizeazà glasul lui Dumnezeu în

15 VI Lossky. o1t.cit.,p.238.
16Sf. Marcu As cetul, DespreBotez, Filocnlinrcn., vol.l, ed. II, Sibiu, 1947, pp.287-288:
,,Càci întài se dà Botezul
în Biserica universalà gi prin Botez se dà în chip tainic harul care locuiegte astfel în chip ascuns. Pe urmà,
pe màsura împlinirii poruncilor, acesta se descoperà celor ce cred în Domnul". ,,Drept aceea, o, omule,
care ai fost botezat în Hristos, clà numai lucrarea, pentru ca.reai luat puterea $i te pregàtegte ca sà primegti
aràtarea celui ce locuiegte în tine" (p.290).
17 Sf. Maxim Màrfurisitorul, Cnpetedespre drngostc,I,2; Filocalin rom., vol. II, p. 37:
,,Dragostea este nàscutà
din nepàtimire, nepàtimirea de nàdejdea în Dumnezeu, nàdejdea de ràbdare gi îndelungà ràbdare, iar pe
acestea Ie nagte înfrànarea atotcuprinzàtoare. Înfrànarea la ràndul ei e nàscutà de frica de Dumnezeu. in
sfàrgi! frica, de credinfa în Domnul".
tB ldem, 9:
| ,,Dacà viata minfii este lumina congtiintei, iar aceasta e nàscutà din dragostea càtre Dumnezeu,
bine s'a zis cà nimic nu e mai mare ca dragostea de Dumnezeu".
le
,,Domnul e ascuns în poruncile Sale gi cei ce-L cautà pe El Îl gàsesc pe màsura împliniríi lor", zice Marcu
Ascetul (Desprelegendultounicenscù., cap 190, Fitocalia,I,p.247); ,,Fiinfa virtulilor este Însugi Domnulnostru
Iisus Hristos", zice Maxim Màrturisitorul (Ambigua p. 91, 1081).

254
lDuilnezes Anul în fiingé (un oalterea[ui'D umnezeuîn Or t od oxie

Scripturà duce la dogma predestinatiei gi la înlàturarea oricàrui proces de creqtere în


e xp e ri e nt a s pir it ualà.
Deci cunogtinla în Duh apare numai unde e dragostea. In Ràsàrit ,,gnoza gi iubirea
nu fac decàt una, în experienla secreti ascunsà de ochii lumii, în viala acelora care
se unesc cu lumina eternà a Sfintei Treimi"'o. Pe treptele cele mai înaintate ale concentràrii
sale în Dutr, sufletul regàsindu-se în unitatea sa de unde se ramificà diferitele facultàfi,
experiazà cunoagterea qi iubirea ca o singurà funcfiune. Càci în concepfia ràsàriteanà
sufletul în fundamentul lui e una. Numai pàcatul l-a sfàgiat.Rugàciunea neîmpràqtiatà îl
readunà în aceastàunitate. $i iubirea e starea acestei reunificàri nu numai dintre om gi
om gi dintre om gi Dumnezeu, ci qi dintre puterile sufletegti. De aceea,în experienla
spiritualà ca unire între iubire gi cunoagtere, e angajat omul în întregime spre
transcendenla divinà. În Apus ràmàne mereu în vigoare dualitatea minte-voin!à, una
ca subiect al cunoagterii, a doua ca subiect al iubirii. Diferitele gcoli se deosebescnumai
prin aceea cà una dà primatul iubirii, alta intelectului2l. La ortodocgi, zice d-na Lot
Borodine, ,,ordinea pnevmaticà se regàsegteîntreagà în experienta tràità, care este
iluminarea prin eros'agape. Fericirea iubirii gi fericirea cunogtinfei, màr de discordie
î ntre sp ir it ualit at ea f r a n c i s c a n à g i d o mi n i c a n à , s e gàsesc conci l i ate...În aceastà
profunzime a sufletului, nu mai e posibil un conflict între a voi gi a cugeta: ele sunt
topite într-o unitate primarà a fiinlei, monadà perfectà, iar unificarea aceastatotalà a
fiinfei o rcalizeazà.iubirea conceputà ca extaz al spiritului. Prin aceastànoàj organ al
cunoagterii divino modo, devine inima curatà, organ al viefii supranaturale"z2.
Cunogtinfa aceasta,fiind o participare Ia cele dumnezeiegti o pàtrudere în ele
e o pàtrundere în lumina necreatà în care locuiegte Dumnezerl cunoscàtorul umplàndu-
se el însugi de luminà gi devenind luminà'r. Lumina aceastae ,,misterul zllei a opta" a
vielii eterne în Dumnezeu, a bunurilor vegnice,în care intrà încà din viata aceastacel
ce s'a curàlit. ,,Eae eternà, ea înseamnà o iegire din existenfa istoricà: e ,,taina zilei a opta",
taina adevàratei cunogtinte, desàvàrgirea cunogtinfei, a càrei plenitudine nu poate
fi cuprinsà de lumea aceastaînainte de sfàrgitul lumii. Ea e începutul parusiei în
sufletele sfinte, pàrga aràtàrii de la sfàrgit, cànd Dumnezeu va apàrea tuturor în
lumina necreatà"'4. De aceea, dupà Sf. Simion Noul Teolog, ,,pentru aceia care au
devenit copii ai luminii gi fii ai zilei ce va sà vie, pentru aceia care umblà totdeauna în
Iuminà, ziua Domnului nu va veni niciodatà, càci ei sunt totdeauna cu Dumnezeu gi
în Dumnezeu. Deci ziua Domnului nu le va apàrea celor ce sunt de pe acum ilumi-
nafi de lumina dumnezeiascà, ci se va aràta deodatà acelora care petrec în întuneri-
cul patimilor, acelora care vieluiesc dupà acest veac, lipifi de bunurile pieritoare.
Acelora ziua li se va aràta deodatà, pe neagteptategi va fi pentru ei înfricogatà ca
focul care nu poate fi suportat"2s.

20 Vl Lossky,o1t.cit.,p.229.
21 D-na Lot Borodine,La doctrinede Ia déificationche.zles Péresetc, ,,Revued'H'istoiredes Religions",
1932,p.29. Bonaventuraca Franciscan, spune:,,amorplus seextenditquam visio". Dar 9i dupà el, extazul
e experinla din carelipsegtecunogtinfapropriu-zisà. Dimpotrivà, tomismul suprapuneextazul, considerat
gi de el ca starepur afectivà,viziuneaintelectualà.Dupà d-na Lot Borodine,op.cit.,p.30.
22 D-na Lot Borodine,op cit, p. 34.
23 Sf. SimeonNoul Teologzice:
,,Cunogtintaaceastaa tainelor e a aceloroameni a càror minte e luminatà
în fiecarezi de SfàntulDuh pentru curàfiasufletuluilor" Cuv. 80,p.438.
2a VI Lossky,op. cit.,p.237.
1q ^
'" L\tu..5,/ ecl. 5rros. D. l.óy.

255
17o[ogia.Dogmaticù Speciatà! Sim\o(ica

Tot Sf. Simion aratà cà lumina aceasta este gi cunoa$tere gi participare a noastrà
la ea prin asemànare. Ea e plenitudinea viefii divine pe care o primim cu toate simlurile
spiritualizate gi cu toate facultà1ile sufletului. ,,In cele duhovnicegti e unul qi acelagi lucru
cunoagterea 9i asemànarea, vederea gi priceperea, pentru cà Hristos ni se face toate,
adicà cunoqtinla înlelepciune, rafiune, luminà, iluminare, asemànare, vedere, pricepere
gi dà celor ce Îl iubesc sà primeascà din bunàtàlile Lui gi în viafa de aici în parte"'6.
Cunoagterea aceastaînsà este mai presus de cunoagterea omeneascà, de cate-
goriile ei definite. Nici o nofiune, nici un cuvhnt omenesc nu i se potrivegte. De aceea e
numità de Sfinli gi necunoagtere, avànd un caracter apofatic în sensul depàqirii oricàrei
cunoagteri2T.Sunt prea pline cele cunoscute ca sà poatà fi cuprinse în mod adecvat
în noliuni qi cuvinte. ,,În cele duhovnicegti gi simlirea auzului gi cea a vederii sunt una.
De aceea,despre aceleace le vede sau le aude cineva nu poate sà spunà cum sunt aga
cum le vede sau le aude. De aceea 9i Apostolul zice cà e cu neputin!à sà le spunà cu gurà
omeneascf' (II Co lz, 4)'8.
Cum cele vàzute acolo trebuie totugi comunicate oamenilor, plenitudinea lor
covàrgitoare e indicatà foarte schematic ai în general în termeni antinomici (dialectici).
Astfel, experienta aceea,degi e mai presus de cunoagteregi de concepte, devine izvor de
cunoagtere gi de concepte. ,,Lumina dumnezeiascà devine principiul cunogtin{ei. In ea
noi cunoagtempe Dumnezeu gi ne cunoa$tem,pe noi îngine. Ea scruteazà profunzimile
lui Dumnezeu gi realizeazà unirea cu Dumnezeu"t9.
Degi experienla aceastaare loc la o înàllime mai presus de rafiune, Ortodoxia
nu disprefuiegte nici raliunea în cunoagterea lui Dumnezeu. Ea ajutà la exprimarea
experien{ei spirituale care nu e irafionalà, ci suprarafionalà. În afarà de aceea,rafiunea
are un rol pregàtitor pentru vederile cele mai înalte gi anume în chip special o funcliune
practicà. Prin ea luptà omul împotriva patimilor, pentru o fàptuire dreaptà, pentru
dobàndirea deprinderilor bune sau a virtulilor. Este o învà!àturà statornicà a Sfinfilor
Pàrinfi cà virtutea e ra[ionalà, cà a deveni virtuos înseamnà a deveni rafional, iar
aceasta e tot una cu a reveni la viala cea dupà fire, desigur cu ajutorul harului
dumnezeiescso.Ratiunea astfel întàriti eliberatà de domnia patimilor, poate contempla
just sensurile lucrurilor gi poate cunoaqteprin ele pe Dumnezeu3r. Numai cine g i-a curàfit
gi gi-a exercitat astfel raflunea împreunà cu toate celelalte puteri ale sufletului, se poate
ridica la treapta cea mai ìraltà a cunoaqterii duhormicegti. Cele cunoscute acolo cuprind
aspecte corespunzàtoare tuturor facultàlilor sufletului, cum spunea mai înainte Sf. Simion
Noul Teolog desigur nu separate,ci ca un ìrtreg. Deci au gi un aspect rafional. Sf. Maxim

26 Cua52,p.264.
27
,,Minteatrebuiesàfie atunci golità de toatà ideeagi de toatàcunogtinfa,ca sàvadà fàrà ochi pe Dumnezeu
Cuvàntul", ,,eatrebuie sà pàtrundà la vederile tainiceîn chip neîngeles, neavàndnici o formà a înfelegerii".
Sf.Maxim Màrturisitorul, RàspunscàtreTalasie,Filocalia,vol. III (rom.),Ràsp.29,p. 85. ,,Cunogtin{acu
lucrul (XatèvÉgyeLav),care procurà simtirea Celui cunoscu! prin participare gi prin experienfà,înlàturà
cunogtinlacuprinsàîn ralonament Qiîxtelesuri.Sf.Maxim Màrturisitoruf op.cif.,Ràsp.60,FilocaliaIII, p. 327.
28 SimeonNou[ Teolog,Cuzt.52,p.263.
2e Vl. Lossky,op.cit.,p.231.
30 Sf. Maxim Màrhrrisitorul, RàsptnwricùtreTalosic,25, lll, p.86; Ràspunsul59,p.318; TatàInostru,
Filocalio,
Filocalia,
Il, p.272.
37 Rdspuns65, pp. 424425; Rùspurts25,p 82.

256
aDuflnezev Anu[ îk îiifllà Jiitga | [ucràri[e necredteq[e [ui aDumnezcu

Màrturisitorulmereuvorbegtedespre,,raliuneacelormai presusde rafiune"; ba chiar


Dumnezeu Cuvàntul esteRaliune,mai presusde ratiunel2.Toateputerile sufletului au
trebuit sà se cure,tegi sà seaduneì:r unitateaprofundà a sufletului (voúq,XaQòía)ca sà
poatàprimi pe Dumnezeu,carecuprindeîn Sineqi un senscorespunzàtorrafiunii.

1.2. IÌm1a gr l.ucRARn.n Nr:cRE.ATnAl.D l.ul DuMNrizEn


Penrua I

1,2.1. Dunrnezeupe cle o parte înrpàrtàgibil,


pe cle altà parte rreînrpàrtàgibil

f\ octrinacregtinàdespreDumnezeunu arecaracterteoretic,nu e o speculatie


lJgratuità a fantezielci e însuflefitàde interesulvital al màntuirii.Dumnezeul
învà!àturiicregtinee un Dumnezeucarepoategi carevrea sà-lmàntuiepe
om,nu o fiin!àabstractóun principiufàràvoin!à,o legeuniformàginepàsàtoare.
Dar màntuireastàîn unireaomului cu Dumnezeuîn iubire.Un Dumnezeu
care face imposibilà aceastà unire a omului cu El în iubire, e un Dumnezeu al
filozofilor, nu al credinciogilor.
Despre unirea omului cu Dumnezeu, despre împàrtàgirea de El, despre feri-
cirea vederii Lui, vorbegte în multe locuri Sfànta Scripturà. Dupà îndràzneful cuvànt al
Apostolului Petru (2, r4), cregtinii sunt destinali sà devinà ,,pàrtagiaifirii dumnezeiegti".
Màntuitorul fàgàduiegte celor ce împlinesc pouncile Lui cà se va sàlàglui împreunà
cu Tatàl în ei (Ioan a4,2j,) gi spune cà cei curafi cu inima vor vedea pe Dumnezeu. Ar
fi neserios gi neevlavios lucru ca aceste expresii sà fie considerate simple metafore,
sau expresii emfatice. Tot ce-i mai substanfial în Revelalie s'ar goli atunci de sens. Pe de
altà parte e incontestabil cà Sfànta Scripturà gi Tradilia cregtinà cunoagte gi o inco-
municabilitate absolutà a lui Dumnezeu. Deci, întrb anumità privin!à, Dumnezeu
este incomunicabil, neîmpàrtàgibil, invizibil; în altà privinfà El este împàrtàgibif
vizibil, accesibil. Fàrà accesibilitatea,fàrà comunicabilitatea lui Dumnezeu, ar fi im-
posibilà experienfa tainicà a unirii cu Dumnezeu, participarea la EI prin har gi
îndumnezeirea omului. Un Dumnezeu care ar fi în toate privinlele transcendent gi
inaccesibil, n'ar mai fi un Dumnezeu al unirii, al experienlei tainice. Dar nici un
Dumnezeu care n'ar fi în nici o privin!à transcendent gi inaccesibil, n'ar mai fi un
Dumnezeu al acestei experiente33.Experienfa tainicà a trebuit sà le afirme pe amàn-
douà.
Sf. Grigore Palama comentànd cuvintele lui Petru (2, r4), zice cà aceastàexpre-
sie are un caracter antinomic ca qi dogma trinitarà. Precum Dumnezeu e în acelagi
timp unul gi întreit tot aga ,,natura divinà trebuie sà fie în acelaqi timp neîmpàrtàgi-

r2
,,În îngeri nu se aflà pofta ce slàbegte vigoarea minfii prin plàcere, nici mània ce se înfurie gi latrà la cei
inrudifi fàrà cuviin!à, ci numai rafiunea care duce în chip firesc spre prima Ra,tiune pe cei rafionali", Sf.
\f axim Màrturisitorul, ,,Tatàlnostru"; Filocalio,II, p.273; Rdspun*tri càtre Tnlasie,25,Filocalia,IIt, p. 89.
rr Vl. Lossky, op. cit.,p.68.

257
Íeofogia'7)ogmatkà Speciafài Sim^oficd

bilà gi întrîn anumit înfelesîmpàrtàgibilà; noi aiungem la împàrtàgirea de natura lui


Dumnezeu gi cu toate aceste4ea ràmàne cu totul inaccesibilà.Deci trebuie sà afirmàm
amàndouàlucrurile deodatàgi sà pàstràm antinomia lor ca un criteriu al cucer-
niciei"3a.
Dar tot experienlatainicà a trebuit sà punà de la o vreme gi problema în ce
sensDumnezeu e totodatà gi acbesibilgi inaccesibil.Problemaaceastas'a pus în
Ràsàrit,unde tràirea tainicà a constituit totdeauna o preocupare mai intensà, gi dacà
ea a avut loc numai în veaculal XIV-lea,aceastas'aîntàmplat din cauzàcà abia acum
s'a produs ciocnireaspiritului mistic ràsàriteancu teologiascolasticàralionalistàa
Apusului.
Cu aceastàocazieteologia ràsàriteanàprin Sf. Grigore Palamagi-a precizat un
punct de vedere ce explicà satisfàcàtorantinomia comunicabilitàfii gi incomunicabilitàlii
lui Dumnezeu, càtàvreme teologiaapuseanà,reprezentatàprin adversarii Sf.Grigore
Palam4 a adoptatun punct de vederedin carerezultà o serie de contraziceri gi care face
cu neputin!à unirea omului cu Dumnezeu.

1.2.2. Dun'nrezeuîrrrpàrtàgibilclqrà lucràri,


neînrpàrtàgibilclupàfiirr|à

Punctul de vedere ortodox care s'a precizat atunci în legàturà cu antinomia:


Dumnezeu esteneîmpàrtàgibilgi împàrtàgibil,e cà Dumnezeu, împàrtàgindu-ni-se,
nu ni se împàrtàgegtenici dupà fiin!à, nici dupà ipostasurile Sfintei Treimi, ci dupà
energiilesaulucràrilenecreateceemanàdin fiinla dumnezeiascà. Dacàni shr împàrtàgi
dupà fiinla Sa, am deveni dumnezei dupà naturà. Dumnezeu n'ar mai fi atunci în
trei ipostasuri,ci în miliarde de ipostasuri(prugroùnóotatoq). Dacàni s'arîmpàrtàgi
dupà vreunul din celetrei ipostasuri,am fi fiecareun alt Hristos. Dupà ipostas,
uniunea n'a avut loc decàto singurà datà în persoanaCuvàntului întrupat. Duhul
Însugi gi Fiul s'aucoboràtîn SfàntaFecioarà,dar Fiul dupà ipostas,iar Sfàntul Duh
dupà energia Sa35.
Dumnezeu ni se împàrtàgegtenouà numai dupà lucràrile Sale:,,Deci Duhul
dupà fiinfà e neîmpàrtàgibif dupà lucrarea Saîndumnezeitoare însà...,dupà care se
varsà,se dà gi se trimite Cel ce pretutindeni gi statornicitîntrb identitatenemigcatà
- dupà aceastaDuhul seîmpàrtàgegte celorvrednici'36.Harul îndumnezeitoral Duhului
nu e însàgifiinfa ceamai presusde fiinfà, ci lucrareaei.
Existà deci fiinfa neîmpàrtàgità(r1àprÉOeXtoq ouotía) gi puterile qi lucràrile ce
izvoràsc din ea gi care se lasàîmpàrtàgite (tó peO1ta) de lucrurile care sunt efectele,
crealiunile lor (tó anor.eLÉop,ara)37.
Lucràrile sunt necreategi ele,nedespàrfilede fiinla dumnezeiascàgi eterne.

il Sf.GrigorePalama,Apologienni extinsù
,P.G, t. 150,col. 1932D.,,Dar btturor acestelucràri le stàdeasupra
Dumnezeu dupà fiinfà; pe de o parte, ca unul ce dupà fiinlà e mai presusde orice nume, iar dupà lucràri
poatefi numi! pe de altà parte,deoarecedupà fiinfà e neîmpàrtàqibil,iar dupà lucràri seîmpàrtàgegte".
35 Vezi P.G., 150,17738C.
14
'" ^r ^
Sf. Grigorie Palama, Apologie mai extinsà, ibiilem.
37 Sf. Grigore Palama, Ctnàntul at doileo din triada lll, ibidem.

258
lDumnezeuUnu[ în Jiiflîà 'JìingaSi [ucrùrìfeneueatea[e'[ui(Dumnczcu

Ele nu sunt decàt manifestarea fiinlei, care e mai presus de orice mani-festare38.
Sf. Grigore Palama le numegte gi relafii ale fiinfei divine celei mai presus de relafie, fa!à
de tot ce nu e DumnezeuJg.Dar aceastanu în sensul cà Dumnezeu nu le-ar avea dacà
n'ar fi lumea. Unele din ele se pot numi relafii numai în sensul cà lumea odatà existentà
nu se poate ridica pànà la împàrtàqirea de fiinla dumnezeiascà., ci numai pànà la
împàrtàgirea de ele. Dar Dumnezeu le are ca manifestàri ale fiinlei Sale, indiferent
de existenla lumii. Pe unele le are ca relafii cu ideile eterne ale lumii, iar pe altele ca
implicate în mod virtual în relalia cu ideile lumii, ca posibilitàli de a se activa la crearea
lumii.
Toate au existat gi înainte de a fi lumea, degi nu toate au fost activate de Dumnezeu
înainte de a fi lumea. De pildà mila a activat-o Dumnezeu numai dupà ce a existat
lumea, dar ea nu are începuf càci altfel ar fi creatà, ci precum de natura focului fine sà
ardà, dar arde numai cànd e prezent ceeace poate fi ars, aga fine de natura lui Dumnezeu
sà miluiascà, dar miluiegte numai cànd sunt de fa!à cei ce au trebuin!à de milà+o.Dar
Dumnezeu gàndegte gi voieqte toate lucrurile înainte de a fi ele, càci altfel cum le-ar
fi putut crea?4r.$i dacà n'ar fi terne, ar însemna cà Dumnezeu s'a modificat pe Sine
în vederea creafiuniia2. Dumnezeu nu creeazà lumea prin fiinfa Sa càci atunci lumea ar
fi eternà. Propriu-zis, fiin{a nu creeazà,,ci nagte sau emite din ea ceva43.Cei ce nu
admit nici o deosebire la Dumnezeu între fiin!à gi lucrare, sau între nagtere gi creare,
confundà lumea cu Fiul. Putinla aceastaa unora din energiile eterne de a fi activate
cànd vrea Dumnezeu, le aratà ca fiind mànuite de voia divinà, pe cànd fiinfa nu-i
atàrnàtoare de voie.

1.2.3.I'lrrergiaclirlirràîrr poterrfàsi îrr act

Numai aceastàdoctrinà înfàgigeazàpe Dumnezeu ca fiin!à liberà. În baza acestui


fapt, unele din lucràri nu emanà din fiinfa divinà în forma lor activà, în mod etern gi
independent de voinfà, cum se nagte Fiul sau purcede Duhul Sfànt. Ci trebuie sà
distingem în ele între poten!à gi act. Ca potente ele sunt deodatà cu fiinfa divinà, prin
însàgi existenfa ei. Dar acte, lucràri, devin aceste potente prin voia lui Dumnezeu.
Dumnezeu le poate face active pe unele din ele, chiar înainte de a fi lumea, ca relafii

38 Sf. Grigore Palama. AI patntlca trltat contra lui Gregora, ibidetn.


3e Sf. Crigore Palama, AI ttoilea tratnt împotriaa lui Cregora, ibitlent.
ao lbidem.
ar lbidem,,,Voirea gi vederea tuturor de càtre Dumnezeu înainte de ce au fost, nu constituie însàgi natura
lui Dumnezeu, ci o relafie divinà. Fiinfa lui Dumnezeu e mai presus de aceste relalii". Sf. Grigore Palama,
Aplogie mni extiruà. De asemene4 în alt loc zice: ,,A fost nevoie de voin[à qi de pregtiinfà, de predeterminàri qi
de providenfe lucràtoare, iar dacà de ele, gi de virtute, gi de cele ce o însofegte pe aceasta; iar acestea erau
active gi înainte de creafiune". Sf. Grigorie Palama, Apologietnai extirtsà.Sau:,,Dar nu numai pregtiinla qi voinfa,
care sunt lucràri naturale ale lui Dumnezeu, sunt necreate gi fàrà început gi nu sunt fiinfà, ci toate cele ce
decurg din natura dumnezeiascà gi coexistà cu ea gi nu sunt fiinlà, sunt fàrà de început Ei nu introduc nici
o compozilie la Dumnezeu".
42 Lucràrile nu se adaugà accidental (1atcr oupòeòpXóc) lui Dumnezeu, ci El le are ì:r drip natural (<ptrclL1òc).
Numai manifestarea lucràr:ii începe gi sfàrgegte,ca potenfà ea e vegnicà. (Sf. Grigore Palam4 Arttir. VI contrn lui
Achindbt).
43 Sf. Grigore Palama spune, dupà Chiril al Alexandriei:
,,E propriu fiinfei a nagte gi e propriu lucràrii a
crea" , Capita physicn, 143, P. G. 150,'1220 D.

259
'feo[ogia rJ)ogmeticd Specid[à ti Sin6o[icà

ale Sale cu ideile lucrurilor. $i cum Dumnezeu poate gendi orice din eternitate, existà
nenumàrate relalii ale Sale din eternitateaa.Ba existà o relafie eternà a lui Dumnezeu
cu cea ce nu e peste tof sau mai corect, existà o manifestare a fiinfei divine, o vegnicà
iradialie a ei. Aceastà manifestare e ca lumina soarelui ce se revarsà în afarà de discul
solar. Desigul, acest ,,in afart' e un termen inadecvat, un ,,în afart' propriu-zis existànd
numai de cànd existà creatiunea. Dar fapt e cà fiinfa divinà nu face cu neputin!à orice
altceva, cà existà oricànd un ,,loc" în care e posibil sà fie agezatà creatiunea. Astfel,
Dumnezeu e înconjurat etern de cele din jurul Sàu (tà neErltov Oeóv),care constituie
lumina neapropiatà, de slava dumnezeirii Sale, ca manifestare a ceea ce e în adàncul
fiinlei Sale+1.[n aceastàluminà ne ridicàm noi începànd din lumea aceasta, dar ne
vom ridic4.dacà vom fi vrednici, deplin în viala viitoare. E lumina ce a apàrut Apostolilor
pe Taboq,e Împàràlia cerurilot în care drepfii vor stràluci ca soarelg e lumina cé iradiazà
din fala lui Dumnezeu. Numirile ce le dàm lui Dumnezeu se referà toate la acestelucràri.
Una din ele e numità viafa, ca fàcàtoare de viafa alta înlelepciunea, ca dàtàtoare
de înfelepciune, alta fiinfa ca fàcàtoare de fiinfa alta bunàtate4 ca fàcàtoare de bunàtate.
Fiinla lui Dumnezeu însàgi e mai presus de orice nume, pentru cà e mai presus de
orice energie sau lucrare, e ascunsul suprafiinfial. Astfel Dumnezeu pe de o parte
e nenumitul, pe de alta cel cu multe nume. ,,Fiinfa lui Dumnezeu cea mai presus de

4 Arhim. Cyprian Kerry lrs éléments deIa Theologie


deGrégoire Palamas,înlrhtikon, t.XX,lg47,7I-er trimestre,
repetàde mai multe ori cà,dupà Sf.GrigorePalama,energiiledivine sunt relafiilelui Dumnezeucu lumea.
,,Energiile sunt cceace în divinitatea absolutàgi incomunicabilà a lui Dumnezeu e orientat spre lume, ceea ce
se reveleazàgi se faceaccesibilei" (p. 28).,,Sepoatededucedin toateacesteacà energiilesau avansàrile
(ngóoóot) nu sunt în substanfaînsàgi a lui Dumnezeu, ci numai aceeaprin care Dumnezeu e întors spre
lume, ceeace se vedeîn creahrri,adicàînfelepciuneagi puterea" (p.29). Sau tot Kern zice:,,UsiaSfintei
Treimi e conceptul lui Dumnezeu existentîn Sine,Dumnezeu transcendentîn raport cu lumea, dar care e
legat de lumea aceastagi, în consecinfà,de om prin energiaSa prin puterea Sa" (lraikon, XX, 1942 II-ème
trimeshe,p. 164).Dar în altà parte însugiKem dà un citat din Sf. Grigore Palam4 carevorbind de mulgimea
nenumàratàa energ.iilor, întreabàcu Sf.Vasile:,,Càciacumvom înfelegeceeacee dincolode veacuri?Careerau
lucràrileSaleînaintede creaturainteligibilàde îngeri)?"(P.G.,150,col. 1,169AB,Sf.Vasile,De Spiritu Sancto,c.
XlX, 49;P. G., 32, 156).Vezi mai pe larg acestcitat la Sf. Grigore Palamaîn Apologinmai extinsà:,,Càsunt
lucràri dumnezeiegtigi înainte de creatiuneagi cà Dumnezeu e mai presusde ele aflà de la Sf. Vasile cel Mare,
caretrateazàdespreDuhul Sfànt:,,Cumvomînfelege,ziceacela,celede dincolode veacuri?Careerau lucràrile
Lui înainte de creafiuneainteligibilà? Càteharuri s'aucoboràtdin El în jurul creafiunii?Care e putereaLui
revàrsatàpesteveacurilece aveausà vinà? Càci ea existàgi preexistàgi coexistàcu Tatàlgi cu Fiul înainte de
veacuri".Chiar de-aiînfelegecevadin celece sunt dincolo de veacuri,gi aceeaestemai prejos de càt Duhul. .
E vorba deci de lucràrile lui Dumnezeu înainte de veacuri, viafa, nemurirea, simplitate4 nemàrginireagi,
scurtvorbind,de toatecàtele înqiràAtanasiecelMare ca fiind din naturàîn jurul lui Dumnezeu".
,,Nhre hebuinlà Dumnezeu de crea$une pentru a-giîmplini perfecfiuneaSa,ca gi cànd l-ar lipsi vreo putere
înainte de a fi lumea, nefiind înainte de creafiuneasensibilà 9i inteligibilà atotputernig cum îndràznesc
sà afirme acum c{emulte ori acegtidugmani ai harului dumnezeiesc"(Sf.Grigore Palam4 Apologiemai extinsd).
Deci puterile lui Dumnezeu sunt nenumàrateînainte de a fi lumea gi indiferent de ea,pur 9i simplu ca expresii
ale atotputernicieiLui, gi ele sunt potentelelucràrilor Lui pentru toatesituafiile, pentru toateîmprejuràrile.
Activeazà pe cele care se referà la lumea creatà,numai dupà creafiune,dar aceastanu adaugà nimic lui
Dumnezeu, càciaceastàactivarea unei puteri e un lucru agade mic fafà de viafa intrinsecàa lui Dumnezeu din
veci. ToatePosibilitàile viefii intrinsece le are Dumnezeu active din veci, gi acesteasunt covàrgitoare fafà de
infimele posibilitàti actualizateprin crearealumii gi care sunt razele mai mici ce pornesc din lumina cea
mare a vietii Sale.
4s
,,Energianu e o funciiune în raport cu creaturile,degi Dumnezeu creeazàgi lucreazàprin energiile Sale,
carepàtrund totul. Creaturilear putea sà nu existe,Dumnezeu s'ar manifestachiar gi atunci afarà de esenfa
Sa,cum stràlucegtesoareleîn razele sale în afarà de discul solar, fie cà sunt sau nu fiinfe susceptibilesà
primeascàlumina Sa".Vl. Lossky,op.cit.,p.72.

260
' D u n n t z e r r ' U nu[ i n Ji i n tó /
fiinga Siltrcràrifeneleqtd o[e'fui Dlmnezcu

fiin!à, zice Palama, urmànd lui Dionisie Areopagitul e fàrà nume, neputàndu-se exprima
qi depàgind înlelesul odcàrui nume; Iucràrile au însà, fiecare, nume. De aceea,neavànd
un nume propriu pentru aceasuprafiin!à, o numim cu nume de-ale iucràrilor". Acesta
e unul din sensurile teologiei negative din Ràsàrit. Aga cum despre eul nostru spunem
cà e cugetare, simfire, migcare, pentru cà toate acesteapornind din el, trebuie, sà Ie aibà
cumva gi el în sine,dar pe urmà zicem cà nu e cugetare,simfire gi migcare, deoarece el e
mai presus de ele gi renuntànd la orice nume, îl desemnàm cu un termen care nu e
nume gi care fine loc de nume (pronume), aga gi în cazul fiinlei lui Dumnezeu, aici
referim la ea toate numirile ce le dàm lucràriior divine, aici renuntàm la aceastàreferire,
socotind fiinla divinà mai presus de orice numire. ,,Pentru làmurirea ratiunilor
contemplate în jurul fiinlei (tà neql u1v ouoiav) Sfintei Treimi, ne folosim, de cuvinte
gi nume, zice Talasie Libianul. Dar nu tot aga pentru cele ce sunt fiinta (ttr lcrtti t1v
ouoíav), càci acesteasunt cu totul necunoscute de nici o minte gi neg;ràiteprin nici un
cuvànt, fiind cunoscute numai Sfintei Treimi'a6.În raport cu fiin{a Sfintei Treimi ne aflàm
întrîn apofatism deplin.
Energiile necreateînseamni în definitiv, pe de o parte posibilitàtile lui Dumnezeu
de a se manifesta în chipuri nesfàrgite, posibilitàlile fiinlei Lui de a.gi manifesta bogàliile
ei inepuizabile, iar pe de alta actele în care se manìfestà acesteposibilitàfi. Fiinla
dumnezeiascà trebuie sà aibà prin fire infinite posibilitàti de a se manifesta, dar gi
libertatea de a activa din aceste posibilitàli pe cele pe care le vrea. Fàrà aceste posi-
bilitàli n'ar fi nesfàrgit de bogatà gi dacà nu le-ar putea activa pe care le vrea, n'ar fi
liberà, ci ar fi monotonà gi supusà aceleiaqimanifestàri în veci.

1.2.4'.Sirrrplitateagi plerrituclineafiinlei cli{ine

La obiecfiunea adversarilor sài cà, admi!ànd o deosebire între fiin{à gi lucràrile


dumnezeiegti, face pe Dumnezeu compus, Sf. Grigore Palama a ràspuns cà lucrarea
nu face compusà fiinfa, ci e o manifestare necesarà a ei, cà lucrarea sau manifestarea
fine de firea fiinfei. Numai în abstract cugetàm la o fiin!à fàrà lucràri. Ìn concret, fiinta
înseamnà un izvor de lucràri. Naturà fàrà putere gi lucrare nu poate exista, precum
nici putere sau lucrare fàrà fiinfà. Nu sh vàzut niciodatà vreo fiin!à fàrà sà stea sau sà se
migte, adicà fàrà puterea sau lucrarea de a sta sau de a se migca. $i precum starea nu
introduce compozilia în fiin!à, degi ceea ce stà e altceva decàt stare4 la fel nici migcarea
nu face fiinta compusà47.,,Nu poate fi ceva compus cu propria sa lucrare, aga cum nu
e compusà raza pentru cà lumineazàa8.
Adversarii lui Palama confundà o abstraclie a cugetàrii cu realitatea cànd
susfin cà fiinfa divinà poate fi fàrà energii deosebite de ea, dar apar{inàndu-i în
mod naturaf linànd de fiinfa ei. Lucrarea este manifestarea puterii intrinsece (0eirx
c\úvaprqQaveqouptÉv1)migcarea puterii fiinfiale, cum e sunetul o miqcare dinlàuntru
;i ca atare indicà natura cuiva, sau cum e cugetarea, miqcarea mintii+e. O fiìn!à fàrà
energie, fàrà lucràri, e o fiinfà inertà, e fantoqà, spune Palama, precum o energie fàrà

' Cele400 coTtetedespredragoste,înfrdnaregi petrecerea


cendu.pùtninte, lY, 90,în Filocnl.itt
rom, v<>1.
IV Sibiu
''918,p.34.
- Antir.,VI, Migne, P.C.750, 1179
=' Apologie maiextinsd...,
ibiden.
-' Antir.,Yl,ibidem.

26r
lleofogia.Dogmatic ó Specie[àSiSim^oficd

fiinfà este inconsistentó este lipsità de suport. Iar a confunda fiinla cu lucrarea înseamnà
una din aceste laturi ale alternativei. Dupà cugetàrile lor, zice Palam4 Dumnezeu este
fiin!à nelucràtoare (ooía àvevéQylroq) sau lucrare fàrà fiin{à (uvéqyeta àvoúo'roq) gi
anume nu în sensul cà Dumnezeu depàgegteacestea,ciîn sensul cà e lipsit de ele. Càci
dacà fiinfa gi lucrarea sunt cu totul nedeosebite, una din aceste numiri trebuie sà fie
sunet gol, neavànd un înleles propriuso.
Unitatea lui Dumnezeu nu poate fi aga cum o cugetàm noi, printrîn concept
ralional, care reduce totul la o singurà laturà, la o singurà categorie. Unitatea lui
Dumnezeu e antinomicà pentru cugetarea noastrà. Ea e tràità în experienla concretà
ca o bogà1ie nesfàrgità,care nu exclude distinclia. Unitatea lui Dumnezeu e o unitate de
ocean, unitar, dar nesfàrgit în nuanlele, în puterile, în aspectele,în manifestàrile lui. ,,Noi
înfelegem, zice Palam4 cà fiinla gi lucrarea suntun4 nu reducàndule la acelagi înteles,
ci consideràndu-le nedespàrfite, Dumnezeu întreg, unic Ai etern, fiind cunoscut
neîmpàrfit pentru fiecare lucrare'5r.
Unitatea aceasta face ca posibilitàlile gi manifestàrile lui Dumnezeu, deqi
nenumàrate, sà fie de pe altà parte unitare, conforme toate cu fiinla Lui. Aga se explicà de
ce Palama vorbegte cànd de un numàr nesfàrgit de lucràri, cànd de una singurà.
Raportul între lucràri e antinomic, ca gi între fiinfà gi lucrare. Precum fiinfa gi
lucrarea sunt una gi deosebite, tot aga se poate spune atàt cà e o singurà lucrare, càt
gi cà sunt nenumàrate lucràri. Lucrarea lui Dumnezeu e un4 întrucàt e migcarea lui
Dumnezeu în generaf e activitate4 e manifestarea aceleiagifiinfe. Dar e multiplà, întrucàt
activitatea lui Dumnezeu degi unitaró e multiformà52.

1.3. IÌrnTa :;r Lucrv\lrn,rì Nricnrir\Tr-:Al.r-:l.ur DuMN:'i,znrJ


l'rrRrr:n I II-a

1.3.1.l3aporttrl îrrtre energiile cli.oirreEi ipostasuri

p anaaici am privit mai mult raportul dintre lucràrilelui Dumnezeugi fiin1aLui. Dar care
I e raportul dintre lucràri gi celetrei ipostasuri?Ele linànd în mod firesc (<puorL) de
fiinfa comunà a celor trei ipostasuri,sunt de asemeneacomune tuturor trei ca gi fiinla.
Ipostasurilen'au o fiin!à nelucràtoare,lipsità de puteri gi de acte,ci o fiin!à plinà de
puteri gi de lucràri. ,,Celetrei ipostasuri ale Sfintei Treimi au aceeagilucrare, nu o energie
asemànàtoare cum avemnoi, ci în adevàro lucrareunicà dupà numàr. Adversarii nogtri

50 Apologie mai extirtsà,..,ibidem.


sl Tot acolo Sf. Grigore Palama spune cà Dumnezeu se înmulfegte,
,,în mod supraunitar". Agadar El nu
este numai unitar, ci qi mai presus de unitate. Sau: ,,Dacà gtiinla gi mintea gi sunt 9i nu sunt una, cum nu
vor fi la Dumnezeu fiinla gi lucrarea qi iclentice gi neidentice?... Dumnezeu nu poate fi compus cu propria
Sa lucrare, aga cum nu e compusà raza pentru cà lumineazà". A se vedea Apologie rnai extinsà..., ibitlem.
52 Arhim.C.Kern,art.cit.,pp.30-3l.Sf.GrigorePalama,Apologiemaiextinsà...:,,CàndatribuimluiDumnezeu
o singurà lucrare, o înfelegem pe cea care le cuprinde pe toate unitar. Cum zic Pàrinfii: precum soarele prín
aceeagi razà gi lumineazà gi încàlzegte etc., la fel Dumnezeu, printrb singurà lucrare lucreazà toate".

262
lDumnezeu'Unu[ tn Jiinla q[e [u lDa mteze u
J iin p | [u cr dr i[e necr eaf d

nu pot zicela fel, càci ei neagà existenla unei lucràri comune celor trei ipostasuri. Dupà
ei, fiecare din cele trei ipostasturi are lucrarea sa proprie gi nu existà o lucrare divinà
comunà"53.
Deci fiecare din lucràrile necreate,fie cà e o relatie fa!à lume, fie cà e o manifestare
sau o posibilitate a dumnezeirii înainte de a fi lume4 gi e mai presus de lume, e comunà
fiecàrui ipostas. Dar degi comunà, fiecare ipostas o are altfel, sau e subiect al acestei
lucràri altfef aqa cum gi fiinfa cea comunà o are fiecare altfel. Palamazíce:,,La cele de
acelagigen, e o lucrare asemànàtoare,dar fiecare ipostas lucreazà de sine qi lucrarea îi este
proprie. Nu e tot agala cele trei ipostasuri divine, care posedà cu adevàrat una gi aceeagi
lucrare. Càci ele n'au decàt o singurà migcare a voinfei divine care îgi trage originea
sa din o cauzà primà, TatàI, e transmisà Fiului gi se manifestà în Duhul Sfànt...
Astfel, cuibul ràndunicilor e asemànàtor, dar fiecare ràndunicà îgi face alt cuib, gi o
paginà a unui copist e deosebità de a altuia" degi amàndouà conlin texte identice. Nu
tot aga se vede la TatàI, Fiul gi Sfàntul Duh un rezultat propriu al fiecàrui ipostas.
Ci toatà creatura e o singurà operà a celor trei persoane. Pàrinfii ne învatà cà cele trei
persoane au una gi aceeagilucrare, dar nu una asemànàtoare gi proprie fiecàreia din
e\e"54.
Astfel, nu existà o lucrare care sà fie proprie numai unei singure persoane.
Pe de altà parte nu existà o distanfà între persoanà gi lucrare precum nu existà
de altfel nici între fiin!à gi lucrare, sau între fiin!à gi persoanà. Lucrarea e numai
modul de a activa al persoanei, de a activa o posibilitate a fiinfei. Toate persoanele divine
sunt oriunde cu fiin{a gi cu lucrarea lor. Noi le putem experia prezenla nu dupà fiinfà,
ci dupà lucrarea lo{, sau nu experiind fiin!4 ci lucrarea lor. Aceasta se întàmplà gi în
raporturile noastre cu persoanele umane sau cu lucrurile create. Putem avea cea
mai strànsà comuniune cu ele, totugi nu le cunoaqtem în fiinfa lot ci în lucràrile lor,
fàrà ca lucràrile sà punà un zid între ele gi noi. Fiinfa e numai sàmburele sau rezerva de
mister etern al fiecàrei existenfe, focarul inepuizabil al tuturor manifestàrilor lor.
,,Noi petrecem întrb ignorare a tuturor, - zice Sf. Grigore de Nyssa -, ignoràndu-ne
mai întài pe noi îngine, apoi toate celelalte.Càci cine a ajuns sà-gicuprindà sufletul sàu?
Cine a cunoscut fiinla sa?..Js.Precum atunci cànd vorbim de un om, spunànd cà e de
neam bun" e frumot bogat etc., nhm indicat ce e fiinla însàgi a acelui om, ci am indicat
càteva tràsàturi din cele ce se cunosc ,,din jurul lui", tot aga toate cele ce ni le aratà
Scriptura despre Dumnezeu, cà e atotputernic, cà nu are cauzà.,cà nu e màrginit sunt
din cele din jurul Lui (e1tóv neErito @eóv)dar fiinfa nu poate fi încàputà de cugetarea
noastrà, nici exprimatà de cuvànt56.
Deci, prin lucràrile Lor, cele trei persoane pot fi experiate ca foarte aproape de noi,
ca locuind în noi. Faptul cà nu ne împàrtàgim de ele dupà fiin!à, nu înseamnà cà nu
ne unim cu ele.
Astfel în hat, ca lucrare comunà a celor trei ipostasuri, e prezent qi Duhul gi Fiul gi
Tatàl; în înlelepciune la fel; în via{à la fel.

P G. 150,7217C,la Arhim. C. Kem, nrt. cit.,p.30.


P G. 15501197B.
ContarEunom.,XII; P.G. 45,945D,949B.
Op.cit.,P.G.4 5,9 45 .

263
lfeofogia lDogwaticó Speciafàsi Sim^oficà

1.3.2.TeologieEi icononrie

Lossky atrage atentia asupra deosebirii stàruitoare ce o fac Sfinfii Pàrinli între
teologie, ca misterul vietii intrinsece a Sfintei Treimi, revelat Bisericii, gi iconomie, ca
operà comunà a acestorpersoane în raport cu lumea. Noi, în fiecare lucrare dumnezeiascà
venità în lume cunoagtem ,,Treimea iconomicà". ,,Energiile, dupà aceastàîmpàrfire a
materiei doctrinare, ar line un loc de mijloc de o parte ele aparfin teologiei, ca forfe eterne
gi inseparabile ale Treimii existànd independent de actul creafiunii lumii; de altà parte,
ele tin de asemeneade domeniul iconomiei, pentru cà Dumnezeu se manifestà creaturilor
în energii'57. In fiecare lucrare ce vine la noi, avem toate persoanele întoarse spre noi,
intrate în legàturà cu noi. Lossky spune cà în manifestarea aceastaiconomicà a Treimii
în lume, ,,fiecare lucrare provine din TatàI, se comunicà prin Fiul în Duhul Sfànt"r8.
,,Învà!àtura Pàrinfilor despre persoana Cuvàntului gi a Duhului, considerate ca chipuri
perfecte ale lui Dumnezeu, nu poate fi explicatà decàt în acest sens, adicà în planul
exterior al Treimii ce se manifestà în lume prin energii"5e. Sf. Ioan Damaschin zice:
,,Fiul e icoana Tatàlui gi Duhul, icoana Fiului"6o. Iar icoana e o manifestare a ceeace
ràmàne ascuns. Noi, prin Duhul Sfànt zice el, cunoagtem pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu
gi Dumnezeu gi în Fiul vedem pe Tatà161.
Màntuitorul a spus despre Sine: ,,DacàM'ali fi cunosctrtpe Mine, a-{i fi cunoscut
peTatà|"(1n4,7), iar Sf.Ap. Pavel:,,NimeninupoateziceDomnullistts, fùrd numaiîn Duhul"
(II Co ra j. Simeon Noul Tèolog, concretizànd, zice cà Fiul e uga spre ThtàI, iar Duhul e
cheia care deschide pe Fiul6'. Cine se împàrtàgegtede Duhul, cunoagteîn El pe Fiul,
iar în Fiul vede pe TatàI. Pànà nu se desàvàrgegtepentru vedere, pentru simtirea noastrà
sufleteascà,o lucrare dumnezeiascà sau prezenfa Duhului, noi nu vedem nici pe Iisus
Hristos ca Fiul, nici pe Tatàl în El. Dar odatà ce sezizàm în Duhul o lucrare dumnezeiascà,
în ea vedem sau experiem toate trei persoanele divine63. De aceea,tot darul care ne
vine de sus se numegte dar al Duhului Sfànt, sau Duh6+ (al înfelepciunii, al cunoagterii
etc.) sau chiar Duhul Sfànt pentru cà Duhul Sfànt e vàzut întài în acestdar. ,,Achindin
încearcà, zice Palama, sà declare creaturi lucràrile Duhului, adicà pe Insugi Duhul
Sfànt"6r. Sau: ,,Duh Sfànt e atàt cel ce procurà, càt gi cel ptocurat"66. Dar pentru cà
unde e Duhul e întreagà Sfànta Treime, sau prin Duh vedem gi pe Fiul gi pe TatàI,
prin orice har sau dar, avem în noi pe Sfànta Treime întreagà. ,,Astfel, zice Palama, se
împarte Dumnezeu dupà ipostasuri, fiind unit dupà lucràri. Càci fiecare dintre lucràri

c' Vl. Lossky,op. cit, p 79


58 lbidem.
5e lbidenr,p.87.
60 De
Jideorthod.,I,1,9,P.G., t. g4,col.1337B
6t Ibidem,III,18,P.C. 94,col. 1340AB.
A)^
"- LilA Jy, eO. )rros, p. JUb.
oó Vl. Lossky,op.cit., p.82, spune:
,,Sàrelinem un fapt: persoanaSfàntului Duh ràmàne nemanifestatà,ea
nu mai are pe altul ca icoanà". Aceastanu-i întru totul just càci credinciosul care s'a ìrvrednicit sà tràiascà în
Dumnezeu experiazàdeodatàcu Fiul gi cu Tatàl gi pe Duhul. E drept numai cà nu privegtedirect la Duhul,
ca la cevaafarà de sine, cum priveqtela Fiul gi la TatàÌ.Dar qtie cà privegte prin Duhul sau în Duhul.
e Antir. V, Migne,P.G. 150 1098sq.
65 Antir., V,ibiden,Migne P.G., 150,1173sq.
66 lbidem.

264
lDunnezeu AInu[ in Jing fiinga ;i fucràú[encteate'a[e'[ui'I)uunezeq

este Tatàl qi Fiul qi Sfàntul Duhl'. ,,$i ag4 prin fiecare numire aplicatà unei lucràri e numit
întreg Dumnezeu. Care întreg? TatàI, Fiul 9i Duhul Sfànt...$i nu se împàrtàqeqte fiecare
lucrare printrb lucrare. Totugi, se zice cà toate existentele se împàrtàgesc de Dumnezeu
întreg..., adicà de TatàI, Fiul qi Duhul Sfànt"6z
Astfel, învà!àtura ortodoxà cà nu putem vedea fiinfa divinà, ci numai lucrarea
sau energia divini nu ne desparte de Dumnezeu, ci tocmai ne pune în legàturà cu
Dumnezeu cel în trei persoane.,,Sf.Grigore Palama (caîn general teologia ortodoxà)
nu cunoagte vederea esenlei divine; pentru el, fala lui Dumnezeu cel viu gi personal va
fi contemplatà de Sfinli în viata veacului viitor. Doctrina care ar face din esenfà, obiectul
vederii fericite ar apàrea,în aceastàordine de idei, prea abstractà,înlocuind o realitate
religioasà printr'un concept intelectualist. Cànd Palama vorbegte de Dumnezeu, el
înlelegetotdeauna Sfànta Treime. In afarà de dumnezeirea în trei persoane, zice el, eu
nu dau numele de dumnezeire la nimig nici esenfei,nici persoanelor. Fiecare energie ne
manifestà Treimea care este principiul qi vàrful a toatà experien[a tainicà"68.
Noi nu neîmpàr!àgim de o via!à dumnezeiascà de sine stàtàtoare,imper-sonalà, de
o valoare care plutegte ca un nor independent în vàzduhul valorilor, nici de o înlelepciune
de sine stàtàtoarg ci de ,,înfelepciunea cea vàzutà în TatàI, Fiul qi Duhul Sfànt", cuÍn zice
Palama, adicà de Sfànta Treime gi în comuniune cu ea aflàm înfelepciunea, viala etc.

1.3.3.I'lroareasofiologiei lui l3trlgako.0

Nesocotirea acestei deosebiri între fiin!à gi energiile divine, sau între Treimea
teologicà gi Treimea iconomicà, e pricina teoriei eronate despre Sofia a lui Serghie
Bulgakov. El a identificat energiile divine qi ideile eterne ale lucrurilor create cu
însàgi fiinla divinó numindule Sofia necreatà. Càci fiinfa comunà a persoanelor divine
nu poate f.i, zice el, o formà lipsità de conlinut, o esen!àabstractà,aceastanepotrivindu-
se cu realitateaconcretàgi cu bogà1iaviefii inter-trinitare6e.
A gtiut gi Palama cà fiinla fàrà energie e o formà abstractà, posibilà numai de
gàndit, dar nu de existat. Dar de aici n'a tras concluzia cà fiinla nu e decàt totalitatea
energiilor gi ideilor divine, cum a fàcut Bulgakov, ci cà fiinla fàrà energie nu existà,
a$a cum nu existà minte fàrà cugetare. De fiin!à lin în mod natural energiile (adicà
înlelepciunea, viata, bunàtatea etc.),aqa cum de minte line în mod natural cugetarea,
dar de aici nu urmeazà cà fiinla nu e altceva decàt energiile, sau cà mintea e actele
cugetàrii.
,,Natura gi lucrarea nu sunt acelagi lucru", zicePalamúo. El o spune aceasta gi în
mod special despre înlelepciune (Sofia). Ea e eternà, dar nu e fiinfa h-riDumnezeu ci
lucrarea Lui. ,,Cosmosul universaf inteligibil gi sensibil, a început deci, fiind creaturà.
Înlelepciunea lui Dumnezeu Creatoruf aràtatà în cosmos, ca una ce se împàrtàgegte
lui qi a càrei bogatà felurime se face,dupà Pavef cunoscutà Începàtoriilor gi Stàpàniilor (Ef
3, 1o),cum ar fi începutà gi creatà? Urmeazà de aici cà înlelepciunca lui Dumnezeu

b/ Antir.,
V ibidenuMigne P. G., 150, 1173 sq
68 Vl.Lossky,La'lhéologitdelnLumièreòluzSaintGrègoirede'[essaloniErc,înrcv.,,DieuVivant",auxEditionsde
Seuil, nr 1, Paris, 1945, p.106
6 9 T heWis d o m o f G o d , L o n d r a 1 .9 3 7 ,p .8 5 :
,,Un e sa in e o n to lo g ie n enouspermettraj amai sredui rel anafure
essentielle de la Divinité à l'existence d'une ombre, d'une abstraction logique".
70 A1sologie mai extittsd, ibidem..

265
'feol'ogia lDogmaticé Specio[,àiti Sim6o[icó

aràtatà în creaturi, e fiinla lui Dumnezeu? Nu, càci fiinfa lui Dumnezeu e vegnic
neîmpàrtàgibilà gi simplà. In{elepciunea se împàrtàqegteînsà celor ce vieluiesc înlelepfegte
gi, dupà puterea lor de veghe, cînd li se aratà, e de multe feluri. Iar înfelepciune numesc
aici pe cea vàzutà în Tatàl, Fiul gi Duhul Sfànt càci Apostoluf dànd màrire singurului qi
înleleptului Dumnezeu, Màntuitorul 4ostru, a învàlat cà aceastàînlelepciune e comunà
cu Sfànta Treime7l.
Dupà Bulgakov însà, Sofia e fiinla divinà gi ea totugi se revarsà în lume, ba lumea
e gi ea o reproducere a fiinlei divne, sau a Sofiei divine, substan!à din substanla divinà,
pusà în stare de devenireT'.
O mulfime de consecinle grave decurg de aici. Iatà càteva:
r. Lumea unindu-se cu fiinfa dumezeiascà, sau chiar fiind gi ea fiin!à dum-
nezeiascà, se face sau este una cu Dumnezeu. Omul nu mai devine dumnezeu dupà har,
ci devine sau este Dumnezeu dupà fiin!à.
z.Nu existà un apofatism etern al divinitàlii, ci ea e perfect cunogtibilà.
3. Dumnezeirea se revarsà întreagà în lume, càci neexistànd o deosebire între
fiin!à gi energiile create, nu mai e ceva care sà ràmànà nevàrsat în lume. Dumnezeirea
e pur imanentà nu are nimic transcendent
4. Dumnezeirea esteîntreagà schimbabilà, în migcare, ca lume4 càci nu e nimic în
ea care sà ràmànà neantrenat de lume.
5. Confinutul dumnezeirii are întreg o referire la lume. Nu e nimic în e4 care
sà însemne o via!à proprie indiferent de lume. De aici teza lui Bulgakov cà lumea e o
necesitatepentru Dumnezeu gi dumnezeirea e omenitatea cereascà.
6. Identificànd raporturile dintre persoanele divine, în referinlele lor fa!à de lume,
cu raporturile lor interne, cum face catolicismul, deoareceîn acesteraporturi manifestate
în lume de obicei actiunea divinà pornegte de Ia Tatàl, trece prin Fiul gi sfàrqegteprin
Duhul Sfànt Bulgakov a ajuns sà accepte Filioque catolic. Aceasta se va vedea mai pe
Iarg în capitolul despre purcederea Duhului Sfànt.
Vl. Lossky a aràtat odatà cà meritul patriarhului Serghie al Moscovei e cà, prin
atitudinea lui fatà de sofiologia lui Bulgakov, a accentuat deosebirea între persoanà
gi naturà în Dumnezeu, pe care acela o gtergea,fàcànd ca Sofia sau fiinla divinà sà se
pulverizeze în nenumàrate ipostasuri umane. E necesar sà fie pàzità strict aceastà
deosebire.Dar Palama a accentuat cà în dumnezeiÍe e nu numai fiinfa gi persoana, ci gi
lucràrile. Unitatea lui Dumnezeu nu exclude aceste trei. Anularea lucràrilor duce la
consecinte tot atàt de absurde ca gi anularea fiinlei saupersoanelor. ,,Precum Sabelie, zice
Palama, vorbea de o fiin!à cu trei nume, reducànd ipostasurile ta fiinfa Ia fel acegtia
propovàduiesc o fiintà cu douà nume, confundànd cu ea lucràrile naturale"73.

7I Apologiemai extinsà,iltidem.
72 E. Behr-SigeI,La Sopttiologietlu PèrcS. Brtlgnkozt,
în ,,Revued'Historie et de Philosophie religieuses",
1939,(Dix-nev année),nr. 2, p. 737.
73 Apotogienni extinsà,Mìgne, P G.750,7773.

266
1.4..r\remurnl.rì t.ur DuxN rtzrin

1.4..1. Obàrgia disino-trnranàa atributelor clunrnezeiegti

Introducere
f)mvàzutîncapitolele precedente cum Biserica s'a nevoit sà determine maiìrdeaproape
["t gi cele privitoare la însàgi fiinla Ziditorului ei. Am vàzut de asemeneace-i este accesibil
din ea. Fiinla însàgi a lui Dumnezeu ràmàne oceanul de nepàtruns, abisul insondabil,
întunericul divin, care învàluie de pretutinderu, în transcenden(a ei, pe cel ce se ispitegte
s'o înleleagà. Sf. Apostol Pavel ne previne de altfel de greutatea de a încerca sà depàqim
limitele creaturalului privitoare la cunoagterealui Dumnezeu: El s'a îrvàluit într'o luminà
neapropiatà (r Tim 6, 16).
Totugi, Dumnezeu nu ne-a làsat în ignoran!à absolutà cu privire la Sine Insugi,
ci a dat un ràspuns care sà potoleascà dorul mistuitor al celor care strigà împreunà cu
Psalmistul: ,,Insetat este sufletul meu", gi tànjesc ca Fericitul Augustin dupà odihna
divinà: ,,Nelinigtit este sufletul meu pànà ce se va odihni întru Tine!"7+.
Dumnezeu sh dàruit astfel omului spre cunoagtereaîn màsura puterii acestuia
de a cuprinde ceva din ce e necuprins gi în màsura în care aceastà cunoagtere îi era
de trebuin!à gi folositoare pentru màntuirea gi fericirea lui vegnicà. Aceastà cunoag-
tere limitatà ne e descrisà astfel de unul dintre Sfinfii Pàrinli: ,,Nu cunoagtem pe
Dumnezeu din fiinfa Lui, ci din màrefia faptelor gi din purtarea de grijà ce o are
pentru cele ce sunt càci prin aceastaînfelegem ca prin nigte oglinzi nemàrginite
bunàtatea, întelepciunea gi puterea Lui...'rys.
Omul ,,petrecànd în contemplarea celor nevàzute, cautà rafiunile naturale ale lor
gi Cauza facerii lor, precum gi cele ce urmeazà din acestea.De asemene4 Providenfa gi
judecata aràtatà în e\e..."76.,,Însfàrgit, ridicàndu-se mintea în Dumnezeu, cautà mai
întài arzànd de dor, rafiunile privitoare la fiinfa Lui, dar nu aflà ceea ce este El Însugi
(càci aceastae un lucru cu neputinfà gi oprit întregii firi create deopotrivà); ci se màngàie
cu cele dimprejurul lui, adicà cu cele privitoare la vegnici4 la nesfàrgirea.."la bunàtatea,
la înfelepciunea gi la puterea creatoare, providenliatoare gi judecàtoare a celor ce sunt.
Numai aceasta se poate cuprinde din cele ale Lui: nesfàrgirea. Iar a nu cunoagte din El
nimic, înseamnà a cunoagte cà e mai presus de minte, cum au spus cuvàntàtorii de
Dumnezeu Grigorie gi Dionisie"zz.
De ce accentueazàSf. Maxim cà se poate cunoagte din fiinfa dumnezeiascà ceva?
Pentru cà acel ceva, nesfàrqirea, infinitatea lui Dumnezeu pe care o cunoagtem, ne
dovedegte cà suntem inapli sà cunoagtem însàgi fiinla lui Dumnezeu ca fàpturi
finite, limitate. (Orice încercare de acest fel ar repeta jocul copilului pe malul màrii,

7a Fericitul Au gustiryConfessiones,
I, 7
75 Sf. Maxim Màrturisitorul, Celepatru sutedecapetetlespredragoste,
nr. 96; Filocalia,(Sibiu, 19a\, p.53.
76 lbidem,nr. 99, p. 53.
77 Ibidem,nr. 99, p. 53.

267
1'eo[ogio'Dogmaticà Specia[àti Sin6o[icó

care voia sà toarne marea în gropila sa de nisip, despre care ne vorbegte Fericitul
Augustid8.
De aceea, Sf. Maxim adaugà imediat întrîn chip antinomic, dupà ce aratà ce
putem cunoagte din fiinla lui Dumnezeu: ,,Iar a nu cunoaqte din El nimic, înseamnà
a cunoa$te cà e mai presus de minte, cum au spus cuvàntàtorii de Dumnezeu, Grigorie
gi Dionisie".
In cele de mai sus Sf. Maxim a rezumat întreaga problemà a atributelor lui
Dumnezeu, aràtànd, pe de o parte, cà ele nu pot reda cunoagtereafiinfei lui Dumnezeu gi
cà implicit aceastà cunoagtere e limitatà, iar pe de altà parte indicànd gi metoda de
urmat în aflarea acestor atribute: le cunoagtem, zice el din màrelia faptelor Lui gi din
purtarea Lui de griji càutànd raliunile celor vàzute gi apoi prin contemplare ridicàndu-se
mintea la Dumnezeu.

1.4.1.1.^e\tributelelui Dumnez€u eNprinràîrr nrod ralional, subiectirlgi


analogicraportul real gi obiecti{ al lui DunrÍezeu cu cr€alia Sa

Una dintre càile cele mai bàtàtorite de mintea omeneascà - acest dar mai pre{ios
decàt milioane de sisteme solare, dupà Pascal, fiindcà cunoagte un coll de iarbà
gi se cunoagte pe sine -, pentru cunoagterealui Dumnezeu, este rafiunea luminatà de
credin!à. Proiectarea credin{ei asupra firii întregi, o face sà gràiascà, ne înva!à
Fericitul Augustin: ,,Am întrebat pàmàntul: ,,Egti Tu Dumnezeul meu"? $i mi-a
ràspuns: ,,Nu sunt". $i tot ce e pe el a màrturisit la fel. Am întrebat marea gi adàncul
gi tot ce tràiegte gi se tàràgte în ele gi mi-au ràspuns: ,,Nu suntem Dumnezeul tàu. Cautà
mai sus!". Am întrebat vàntul gi mi-a ràspuns întreg vàzduhul, cu tot ce este în el:
,,Nu sunt Dumnezeu". Am întrebat cerul, luna gi stelelegi mi-au ràspuns: ,,Nici noi nu
suntem Dumnezeul pe care-L caufi tu". $i am zis càtre toate cele dimprejurul meu: ,,Mi-
ali spus de Dumnezeul meu cà voi nu suntefi Ef vorbiti-mi acum de El". $i mi-au ràspuns
toate cu glas tare: ,,El ne-a fàcut". Toate lucrurile proclamà, dar, existenla lui Dumnezeu
a toate Fàcàtorul" (Fericitul Augustin).
Dar, precum am spus, natura e ca o carte gi trebuie sà fim în stare sà citim aceastà
carte. Firea ascunde gi descoperà pe Dumnezeu în acelagi timp: ea e 9i voalatà gi
transparentà. Dar trebuie sà-L càutàm pe Dumnezeu ca sà-L gàsim. Cel ce nu-L cautà, nu-
L gàsegteîn nahrrà. Dupà cum toate lucmrile dau màrturie despre Dumnezeu celor care-
L iubesc Ai-L cautà, tot astfel toate lucrurile îl voaleazà pentru cei care nu doresc sà-L
cunoascà79.
Marii maegtri ai vietii duhovnicegti s'au îr:ràlfat cu mintea de la creaturà la obàrgia
ei gi au aflat astfel, dincolo de lucrurile vizibile ale firii, cauza cea nevàzutà, îndàràtul
ei8o,precum gi raliunile tuturor lucrurilor, prin puterea lor de discernàmànt sau
,,dreapta socotealà". În felul acesta,natura a devenit o carte în care cei înzestrafi pot
sà citeascà, o oglindà care reflecteazàceva din fiinlaînsàgi a Creatorului. $i astfel ajungem
la cunoaqterea puterii, a ìr,telepciunii gi a iubirii lui Dumnezeu, adicà tocmai la unele
dintre atributele Sale.

78 Fericitul Au gustin, Confessiones,


X, 6.
7e I. E.Mesoloras,DuprpoÀucr1 t1e òq0oòó[ouàvatoÀírcq<'ErcxÀqoíag;
Ta ouprpoÀwà p$/tit, vol. III (Atena,
1,901),p. e7.
80 Sf. Grigorede Nazianz,CrrztàrtttLl
XXXWII,76.

268
' D u m n e z eu ' L ln u [ îi l Í íi n l i Jtr i 6u tefe fu i CDu tn n ezctr

Aceastà cunoaqtere primità prin descoperirea naturalà, pornità de jos în sus, e


ajutatà de altà cunoagtere venità de sus în jos gi care ne e datà prin Descoperirea
dumnezeiascà supranaturalà. Ele au douà puncte de plecare gi direclii contrare, dar gi
o micà zonà de confluen!à stràbàtutà de lumina haricà. Dacà omul ar fi làsat în puterea
singurei sale rafiuni, el n'ar avea nici siguranfa ideilor sale dobàndite prin contemplarea
naturii, nici n ar fi ferit de unele gregeli (ca în panteism, ori animism, ori fetigism). De
aceeaDumnezeLt a adàugat gi Descoperirea supranaturalà la cea naturalà.

1,4'.1.2,Cunoagterealor e împlirritàclee;perienla proprie crestitlà

Putem deci sà cunoagtem ceva cu privire la Dumnezeu gi anume atributele


Sale. Ce sunt acesteatribute din cele expuse pànà acum? Ele sunt nigte concluzii asupra
ac{iunii lui Dumnezeu, pe care noi le tragem privind cu ochii rafiunii luminate de
credin!à, efectele lucràrii lui Dumnezeu în lume. Aceste atribute precizeazó.în chip
subiectiv gi analogic raporturile reale ale lui Dumnezeu cu creafia Sa.
Zicem însà cà acesteatribute sunt nigte reprezentàri ,,subiective" gi analogice. Ba,
mai mult ele sunt atribuite lui Dumnezeu - nu arbitrat se înlelege deoarece Scriptura
confirmà aceastàformulare j de unde gi numele de atribute (ngo<ivta), spre deosebire de
însugiri sau proprietàfi personale (i"òuí;rtrta) care deosebescpersoanele dumnezeiegti
în relafiile intratreimice (nàscàtor gi purcezàtor, nàscut gi nepurces, purces) gi spre
deosebire de predicate (1crtr;yoqrlprara), care caracterizeazàpe Dumnezeu ca subiect
al feluritelor lucràri în afarà (Creator, Ràscumpàràtor, Sfinlitor etc.)ó'.
Stabilirea atributelor lui Dumnezeu pe calea aceasta,a urcàrii de la efecte la cauzà,
stà la temelia metafizicii. Lucrànd exclusiv pe teren ralional, ca orice gtiinfà omeneascà,
degi e o înfelepciune,ea se ridicà pànà la pragul cerului, dar nu intrà în el gi privegte
de departe, ca gi Moise la pàmàntul fàgàduinfei.
De unde gi màrirea gi mizeria ei8'. Asemenea ei se manifestà teologia naturalà.
Teologia dogmaticà face un salt mai departe. De la efectelelucràrilor ea trecela
chiar acestelucràri ale lui Dumnezeu pentru a le înlelege mai desàvàrgit. În felul acesta,
atributele din rezultat al unor speculalii vagi, abstracte gi reci, devin ceva viu, tràit,
simlit dinamic gi concret. Nenumàrate sunt lucràrile lui Dumrìezeu care stràpung
inima omului: Sfànta Scripturà ne vorbegte despre Cuvàntul lui Dumnezeu, care
pàtrunde ca sabia pànà la despàrlitura dintre suflet gi duh (Evr 4, 12); $i despre
Duhul lui Dumnezeu care se roagà în noi cu suspine negràite (Rm 8, z6), fiind ca
vàntul care suflà de unde vrea qi unde vrea (In 3, 8). Unii dintre sfinfi experimenteazà în
chip agade obignuit aceastàlucrare tainicà a energiilor dumnezeiegti, încàt nici nu concep
cà poate exista un adevàrat cregtin care sà nu le tràiascà, gi sà nu le simtà deci (Sf.
Simeon Noul Teolog, de pildà). Lucràrile lui Dumnezeu în natura neînsuflelità se
încununeazà astfel în chip stràlucit cu cele sàvàrgiteîn omul însugi. Càt de ugor îi e oricui
sà tragà concluzii asupra lui Dumnezeu Insugi, cànd ,,a gustat gi a vàzut cà bun e
Domnul"!
Originea atributelor lui Dumnezeu este, deci, divinà gi umanà în acelagi timp,
obiectiv gi realà, dar gi subiectivà, îr acelagitimp. Pomite din lumea divinà a energiilor

s1 Cf Hr. Andrutsos,Dogmaticn, cit. supra,p.46,48.


82 YeziJ Maritain, LesdegréselesaaoiLou distinguerpour unir a 6-nnùe,(Paris,1932),p. 3 sq

269
'l'tol ogi a'Dogm a t i cà Specìa [a Si Sim6o[icó

celor necreate care învàluie fiinfa lui Dumnezeu într'o luminà neapropiatà, ele sunt
primite sau respinse, simfite mai mult sau mai pulin adànc, ori cu totala nepàsare,
de sufletele atinse de ele.

1.4'.1.3. Ce erprirnà Si ce nu pot aràta atributele lui Dunrnez,eu

Care e raportul acestoratribute cu însàgi fiinla lui Dumnezeu? Sf. Apostol Pavel ne-
a dat o caracterizare desàvàrgità a cunoagterii noastre despre Dumnezeu; aceastà
cunoagtere dà specificul lor, atributelor dumnezeiegti, aqaîncàt estebine sb repetàm, degi
am auzitb mai sus de la Sf. Maxim Màrturisitorul.
Sf. Apostol Pavel aratà cà cunoagterea de acum e inferioarà celei din lumea
viitoare, cànd vom cunoagte fa!à càtre falà: ,,càciacumoedemcaprin oglindù,în ghiciturd,
iar atwcifalà càtrefn{à.Acum unnscîn parte,dar stunciaoicunoagte agacum amfost cunosctrt"
(t Co g, tz).
Apostolul Neamurilor a caracterizat astfel cunoagterea lui Dumnezeu pe care
o avem aici pe pàmànt: ea e o reflectare a lui Dumnezeu, ca aceeaa imaginii unei
persoane într'o oglindà; de asemenea ea este partialà, adicà fragmentarà, pentru
cà nu putem cunoagte adàncul bogàliei tainelor Lui, nici nu putem cunoagte deplin
decàt infinitatea Lui, care depàgegtecu totul cunoagtereanoastrà limitatà. Aceastà
cunoagtereînvàluità de tainà, pe care o avem din Revelalia naturalà gi mai deplinà
din cea supranaturalà, e depàgità de acea,,pregustare" pe care o au unii alegi ai Domnului
din ,,ceeace ochiul n'avà,zut, urechea n'a auzTtgi la inima omului nu s'a suit"!
Atributele dumnezeiegti exprimà în chip analogic, incomplet gi inadecvat ceea ce
e Dumnezeu în Sine Îrrsugi, în fiinla Lui, deoarece aceastàcunoa$tere este formulatà
dupà efecteleenergiilor celor necreate ale lui Dumnezeu, sau potrivit experienfei directe
a acestor lucràri ale lui Dumnezeu pe care o fac cei alegi.
Se înlelege cà cele descoperite de Dumnezeu prin Cuvàntul Sàu formeazà piatra
cea din capul unghiului a acestei cunoaqteri, formulat în atribute. Dar tràirea ei îi dà
o intensitate infinità ca gi obiectul ei, în sufletul care s'aînvrednicit de ea.
În lumina celor spuse, problema atributelor divine în raport cu Fiinfa lui Dum-
nezeu capàtà mai multe nuanfe. Ele pot fi rodul unor speculafii omenegti asupra
efectelor lucràrilor lui Dumnezeu în lume, dar sunt mai ales descoperirea însàgi a
acestor lucràri în sufletul omenesc. Sunt o înregistrare succintà a unui proces gi
a unor lucràri care-giau începutul în paradigmele divine gi care nu vor avea sfàrgit
în veci de veci. Temeiul lor e în lucràrile dumnezeiegti; ele vor sà descrie fata imanentà
a lui Dumnezeu care intrà în raport cu lumea. Dar aceastàfatà imanentà a lui Dum-
nezeu, Dumnezeirea însàgi în acliune, dezvàluie întrb oarecare màsurà fiinla dum-
nezeiascà.Vorbind întrb predicà la Cràciun asupra càntàrii îngeregti ,,Slavàîntru cei
de sus lui Dumnezeu", Filaret al Moscovei descrie aceastà slavà a lui Dumnezeu,
energiile Sale necreate,spunànd cà ea se aratà în creaturile Sale:,,Dumnezeu, zice el,
se bucurà din veqnicie de sublimitatea slavei Sale...Slava e descoperirea,manifestare4
reflectatea, haina desàvàrqirii làuntrice. Dumnezeu se descoperà Sieqi din veqnicie prin
nagterea vegnicà a Fiului Sàu cel de o fiinfà 9i prin purcederea vegnicà a Duhului Sàu
consubstanfial gi astfel unitatea Sa stràlucegteîn Treimea Sa Sfàntà de o slavà esenfialà
nepieritoare, neschimbàtoare. Dumnezeu Tatàl e Pàrintele slavei (Ef r, r7); Fiul lui

270
'Dumnczeu 'Llnu[ în jiinf,ùl Jtr í6ste[e hi,'I)umne zes

Dumnezeu e stràlucireaslavei Sale (Evr r, 3) gi El Însugi a avut slavaîn Tatàl Sàu


înainte de a existalumea (In ry, 5);la fel Duhul lui Dumnezeu e Duhul slavei (r Ptr 4,
1 ù.
În aceastàslavà proprie, Dumnezeu tràiegte într'o fericire desàvàrgità,mai
presus de orice slavà, fàrà sà aibà nevoie de vreun martor, fàrà sà poatà admite vreo
împàrfire. Dar, cum în îndurarea gi în iubirea Lui infinità El doregte sà comunice
fericirea Sa, El ridicà desàvàrgirile Sale infinite gi ele se dezvàluie în creaturile Sale;
slava Lui se aratà în Puterile ceregti, se reflecteazàîn om, îmbracà màrefia lumii
và.zute;El o dà, iar cei pe care-i face pàrtagi la ea o primesc; ea se întoarce la El qi în
aceastà circumvolufie perpetuà, ca sà spunem a$a, a slavei dumnezeiegti, stà viafa
sfànta fericirea creaturilor"8l.
Energiile cele necreate nu sunt separate nici cauzate pur gi simplu de fiinfa
dumnezeiascà, ci numai distincte, deosebite de ele. ,,Numai în crea(ie lucreazà
Dumnezeu ca o cauzà.,producànd un nou subiect chemat sà participe la plinàtatea
dumnezeiascà, pàstrànd-o gi màntuind-o, dàruindu-i Harul, conducàndul càtre
scopul sàu ultim. În energii El existà, se manifestà de-a purure a"84.Areaceastà unire
- atàt de intimà între fiinfa dumnezeiascà gi energii -, vreo însemnàtate pentru
realitatea atributelor dumnezeiegti? Fàrà îndoialà cà are, fiind o temelie, mai puternicà
pentru realitatea acestoratribute. Dar cu aceastanu suntem totugi îndreptàtifi sà socotim
cà Dumnezeu e determinat de vreunul dintre atributele Sale. ,,Toatedeterminàrile îi
sunt inferioare, din punct de vedere logic, posterioare Fiinfei Sale în Sine în esenla Lui.
Cànd zicem cà Dumnezeu e înfelepciune, via!à, adevàr, iubirg noi înlelegem energiile,
ceeace vine dupà esen!à, manifestàrile sale naturale, dar exterioare chiar fiinfei
Treimii"ss.
AtribuLteleîmpàrtàgesc deci antinomia care stàpAnegteînsàgi cunoaqterealui
Dumnezeu: Îl cunoagtem gi nu-L cunoagtem; Îl cunoagtem dupà energii, dar nu-L
cunoagtem dupà fiin!à. Ele definesc pe Dumnezeu gi nu-L definesc; ele determinà pe
Dumnezeu dupà lucràrile Sale cele necreate, dar nu-L determinà dupà fiin[a Sa,
care ràmàne inaccesibilà, în transcendenla ei absolutà.
Lipsindu-le acestenuante, nu e de mirare cà mulfi cercetàtori ai adevàrului shu
îngelat în decursul timpului.
Astfel, unii teologis6atribuie Persoanelor dumnezeiegti energiile; în acest caz
,,fdcàndu-nepdrtagidumnezeiegtii firi" (zPtr y 4), am repeta oarecum unirea ipostaticà,
proprie Fiului, care S'a fàcut Dumnezeu gi om în acelagi timp. Insà energiile cele
necreate sunt emanafii ale unicei fiinfe a lui Dumnezeu cel întreit în Persoane gi nu ale
Persoanelor dumnezeiegti.
În evul mediu, nominaligtii gi realiqtii au suslinut douà pàreri, opuse una alteia.
Dupà cei dintài, atributele ar introduce elemente temporale gi secundare în Dumnezeu,

83 Choix cleserntos
et DiscoursdesonEminenceMgr. Phitarète,trad. franc. de A Serpinet,(Paris,1866),I, pp.
3-4;apud Vl. Lossky,op cit., pp.72-73.
e Vl Lossky,op.cit.,p.85.
8s Vl. Lossky,ibidem,p.78.
86 Z. Rosis,Lfotlpra Aolz;ratr11Ct1S òqOoòó[ou'E11À1oíaq, (Atena,1903),p 294sq.

277
1'eo[ogia'T)ogmoticà Speciafàsì Simboficà

ar desfiinfa unitatea gi simplitatea Lui qi ar periclita absolutul dumnezeieséz.La aceasta


ràspundem cà atributele nu introduc nimic secundar gi temporar în fiinfa dumnezeiascà
gì nici nu ating simplitatea sau absolutul dumnezeiesc prin faptul cà ele sunt formule ale
raporturilor Sale cu lume^a,manifestate prin energiile Salecele necreate,neseparate,dar
distincte de fiinla Lui. In sfàrgit ei au mai spus cà aceste atribute poartà nume
deosebite dar ele nu sunt deosebite, toate identificàndu-se cu Fiinla dumnezeiascà
întreagà;dar tocmai acesteatribute fac sà se deosebeascàenergiile cele necrpate,între
ele.
Realigtii, dimpotrivà, au suslinut cà atributele aduc deosebiri reale în Fiinla
dumnezeiascà, divizànd-o, oarecum, în tot atàtea pàrfi.
Toate acestecritici au la temelia lor o altà conceplie despre atribute decàt aceea a
Bisericii ortodoxe. Din punctul de vedere al acestei învà!àturi autentic cregtine, noi
gtim cà atributele dumnezeiegti sunt într'adevàr reprezentàri subiective,însà despre
niqte raporturi reale, obiective ale lui Dumnezeu cu lumea însuflelità gi neînsuflefità gì
manifestate în energiile sale cele necreate.De acestadevàr ne încredinleazà Sfinlii Pàrinfi.
Astfel, Sf.Vasile cel Mare scrieîmpotriva lui Eunomiu cà atributele, cu toatà forma lor
subiectivà sunt .,màrturisiri ale atributelor adevàrate ale lui Dumnezeu"88. Iar Sf.
Grigore de Nisa scrie împotriva aceluiagi ereziarh: ,,Despre fiinfa dumnezeiascà
avem numai o cunogtin!à întunecatà gi redusà; culegem însà una suficientà din
numirile celor ce se referà la ea (au'rúqaXgrpcì.rq Atyoprevr.rv)8e.Iar autorul scrierilor
puse sub numele Sf. Dionisie Areopagitul a scris o carte întreagà despre atributele
lui Dumnezeu, numite ,,nume ale lui Dumnezeu", intitulatà Despre numele divine, însà
în care Dumnezeu este numit antinomic ,,Cel cu multe nume" gi ,,Cel fàrà nume",
aràtAnd prin prima numire cà atributele au un temei real în Dumnezeu, iar prin cea
de a doua, cà ele nu exprimà fiinta Lui proprlu zisà.
În sfàrgit, adàugàm cà atributele fiind o manifestare a lui Dumnezeuîn afarà.,
nu trebuiesc identificate cu fiinfa dumnezeiascà. EIe nu pot exprima întru totul fiinla
dumnezeiascàfiindu-i inferioare qi periferice.S'avó,zutmai sus cà renumitul teolog
rus S. Bulgakov a càzut în gregealà interiorizànd atributul Înlelepciunii, pe care-
I identificase cu fiin[a dumnezeiascà, gi-l fàcea astfel principiu al dumnezeiriie". Càt
privegte raportul dintre nenumàratele atribute, ele sunt deosebite penttu noi. E greu
sà facem vreo distinclie între ele - în adàncul lucràrilor lui Dumnezeu Insugi, Pe care
ele le calificà.

I.4..1.4.. Concepfia yonroflo-catolicà clespre originea atributelor cltrnr-


nezeie$ti
Romano-catolicii au o concep{ie cu totul deosebità despre obàrgia atributelor
dumnezeiegti. Ei le deduc din ceea ce formeazà ,,constitutivul esenfei dumnezeieqti"

87 Frank Gavin, Sotneaspects of contentporn.rygreek orthodox thottght, (London, 1'936),p. 96.


88 Sf Vasile cel Mare, Împotriua l t ti Eunomiu, I, 1.3.
8e Sf. Gtigore de Nyssa, Trnt. împotriao lui Eunorniu,II, Cf. Sf Grigore de Nazianz, Crt-oîntul28,I,13; ap:ud

Hr Andrutsos, rtp,cit , p 50, nota 3.


eo V l. L o s s k y ,o p . c i t
,p.78.

272
'I)wnnezeu Anu[ în îiinlà J tr iÍ)qtefe I ui'I) umnezeu

(fiin{a sau infinitatea, sau intelectul etc.), ,,care este principiul tuturor atributelor
dumnezeiegti"e'. Se exclud dintre atribute actele libere ale lui Dumnezeu (ca gi rela$ile
reale care constituiesc Treimea Persoanelor etc.), dar se menlin atributele relative la
peraliile dumnezeiegtie'. Totalitatea lor - necunoscutà oamenilor -, dà cunoagterea
completà a fiinfei lui Dumnezeu; cunoagterea aceasta este analogicà. Atributele se
atribuiesc lui Dumnezeu în chip formal gi eminent, adicà în chip desàvàrqìf dacà sunt
,,perfecfiuni pure" (ca întelepciunea, bunàtatea, dreptatea), sau numai virtual, dacà
sunt mixte (adicà dacà presupun o materialitate: migcarea, perceperea sensibilà
etc., nepotrività cu Duhul absolut...)rl.
Concepfia aceasta,romano-catolicà, ridicà càteva probleme de nerezolvat. Ea face
abstracfie de antinomia cunoagterii atributelor dumnezeiegti în lucràrile lui Dumnezeu,
formulatà de Sfinlii Pàrinli: ,,Afirmànd cà cunoagtem pe Dumnezeul nostru în
lucràrile Sale, nu admitem cà-L apropiem în însàgi fiin{a Lui", scrie Sf. Vasile cel
Maree4.Càci dacà energiile Sale coboarà pànà la noi, esenfa Lui ràmàne inaccesibilà.
Dacà Dumnezeu e lipsit - pentru a apàra unitatea gi simplitatea absolutà a fiintei
Sale -, de fala Lui imanentà, El ràmàne cu totul izolat în transcendenla Lui absolutà.
Cunoagterea pe care o avem despre El, în acest caz, concretizatà în ,,numele divine"
sau în atributele dumnezeieqti, nu mai este decàt un rod al imaginafiei, al speculafiilor
omenegti. De aceea, Teologia naturalà gi metafizica au dezvoltat îndeosebi partea
privitoare la cunoagterea lui Dumnezeu gi a atributelor Sale,Revelafianaturalà fiind
pivotul unei interpretàri ,,sui-generis" a raliunii, iar cea supranaturalà fiind adusà
numai ca sà confirme ceea ce s'a prestabilit. Conceptia aceastanu mai are nici o legàturà
cu cugetareapatristicà,care a dat dezlegare antinomiei cunoagterii lui Dumnezeu.

1,4'.2.Fornrtrlareagi îrrrpàrJireaatribtrtelor clunrnezeieEti

1.4'.2.1.Cele trei cài cle fornrulare a atributelor clunrnezeieEti


,,.0ia
afirrnati.0aseu causalitatis,rùiaeminentiae,',Jia
negationis"

Dorul de Dumnezeu a dus la stabilirea a trei cài sau metode prin care se
formuleazà atributele lui Dumnezeu, în chip analogic cu perfecliunile creaturilor
gi anume cu ale celei mai desàvàrgitedintre ele, cununa cosmo-sului, omul. La origine,
aceste trei cài nu erau metode rafionale, ci metode gi cài de stràpungere a îrtr.rnericului
diviry spre a ajunge la luminigul de negràit, printr'o tràire cregtinà la ì:raltà tensiune; cu
vremea ìrsà, ele au fost rafionalizate, cu încetul.
Originea acestor cài de investire a cunoagterii lui Dumnezeu este tratatul pus sub
numele de Sf. Dionisie Areopagitul lleqi pruotrlrlq 0eoÀoyíag, (Despre Teologia
tainicà) gi comentat de scoliile datorate Sf. Maxim Màrturisitorul sau, mai probabil, ale

91 R. Garrigou-Lagrange,Lespert'ectiorrs et snnature", (Paris,


diaines,extrasdin lucrarea ,,Dieu,son existurce
1937),p.66.
e2 Toma de Aquino, SummnTheologiae,I, 2, XlY, prolog; apud R. Garrigou-Lagrange,Ltpcit., supra.,p. 67.
e3 B. Bartmanry Précistle Théologie
Dognmtique,
cit. supra, I, p.136
ea Sf Vasilecel Mare,EpistolnCCXXXI%(càtreAmfilochie),Migne,P G. t. XXXU,col. 869AB; cf Inryotri-oaltú
Eunomiu,II,32,P.G. XXX, col. 648.

273
'Teologia'I)ogmaticà Speciafòsi Sim,oficd

lui Ion Schitopolis.e5El are ca temelie ideea pe care o exprimà în chipul cel mai
desàvàrgit Sf. Grigore de Nazianz: ,,a vorbi despre Dumnezeu e lucru mare; dar e qi mai
mare a te purifica pentru Dumnezeu"o6, ca qi Evagrie Ponticul: ,,Dacà,eqti teolog,
roagà-te cu adevàrat; Si dacà te rogi cu adevàrat, e$ti teolog'g7.
Sub influenla scolasticii apusene, acestetrei cài au devenit mai ales niqte mijloace
rafionale de cunoagtere a lui Dumndzeu; sub aceastàformà ele au o singurà calitats aceea
de a putea fi ugor înfelese de inteligenfa comunà, discursivà.
Iatà, în rezumat, în ce constau cele trei cài de investigafie a tainelor supreme ale
cunoagterii, numite,,calea afirmafiei" (via affirmationis seu causalitatis) ,,caleaeminentei
sau superlativà" (via eminentiae) gi ,,caleanegafiunii" (via negationis).
Calea sau metoda afirmativà pornegte de la ideea de cauzalitate, sau de creafie.
Toate perfecfiunile din lume îgi au cauza gi izvorul lor în Creatoruf care a privit crealia
,,gi a vàzut cà e bunà foarte" (Fc r, 3r). Aga ajungem la atributele de existenfi bunàtate,
frumusefe, putere, via!à, înfelepciune etc. În acestsens sh spus cà Dumnezeu e,,Cel cu
multe nume" de cercetàtorii duhovnicegti.
Calea eminenfei, sau superlativà, are ca punct de plecare ideea cà toate desà-
vàrgirile omenegti se gàsesc în Dumnezeu cu totul amplificate, intensificate; oamenii
pot fi buni, dar Dumnezeu e foarte bun, e bunàtatea însàgi, în toatà intensitateaei, la
careparticipà gi oamenii. Oamenii pot fi puternici, dar Domnul e atotputernic. Oame-
nii participà la via!à, dar Dumnezeu e însàgi viafa în adevàratul sens al cuvàntului
etc. Cu acestîn{eles se spune cà Dumnezeu e ,,mai presus de orice nume" gi toate
atributele Lui trebuie afirmate ,,modo sublimiori".
În sfàrgi! calea negativà pornegte de la contrastul între creaturà gi Creator. Ea cere
sà golegti sufletul de tot ce e creatural, pentru ca Însugi Creatorul sà se sàlàgluiascà
în el. Nu se poate atribui lui Dumnezeu nimic din ce e ràu pe lume, fiindcà nu El e autorul
ràului; mai mulg într'un sens,nu I se poate atribui nici ceeace e bury ba chiar foarte bury
în lume. Astfel, dacà zicem cà omul participà la via!à, iar Dumnezeu este viafa, nu
ne-am exprimat mulfumitor, deoarece Dumnezeu nu are via!à în sens omenesc, e
mai presus de via!à. In acelaqisensputem spune cà Dumnezeu nu e înlelepciune, ci e mai
presus de orice înfelepciune, nu e esen!à, ci mai preus de orice esen!à etc. De aceea
Dumnezeu a gi fost numit ,,CeLf:àrà,de nume, anonim", ca unul pentru care orice atribut
este inadecvat.
Calea afirmativà gi cea superlativà a fost numità gi ,,catafaticf', iar ceanegativà,
,,apofaticà", (una, declarativà, alta, tainicà). Cea din urmà e cu mult mai aproape de
adevàrul lucrurilor; ea înva!à pe oameni umilinla limitàrii lor; eaprecizeazànuanfa
cunoagterii omeneqti. Despre aceasta,Sf. Ioan Damaschin ne înva!à: ,,Dumnezeiescul e
infinit gi de neînfeles gi singurul lucru pe care putem sà-l înfelegem e infinitatea gi
incomprehensibilitatea sa. Tot ceea ce spunem despre Dumnezeu în termeni pozitivi
làmuregte nu firea 54 ci ceea ce înconjoarà firea Sa.Dumnezeu nu e nimic din fiin!à,
nu cà nu e Fiinfà, ci pentru cà e mai presus de toate fiinlele, mai presus de fiinla însàgi.
Inir'adevàq, fiin!à gi fiinfà cunoscutà sunt de acelagi ordin. Ceea ce e mai presus de

'r Vladimir Losky, Essnlsrrr la ThéologieMr1stiErc...,cit. supra, p. 21.


e6 Sf. Grigore de
Nazianz, Cuz'àntareaXXXII-a,72, Migne, P G. T. XXXVI, col. 188 C.
97 E v a g r i e P o n t i c u l, Cr L u kn td e sp r e r u g à ciu n e în 1 5 3 d e capète,ri r.60,Fi l ocal i n(S l bnt,1947),p.82.

274
'I)umnezeu '(.ltu[ în Íi;ngà Jtri6ute[e [ui'Dqmneze u

orice cunogtin!à e în chip absolut de asemenea mai presus de orice esenfà; gi, reciproc,
ceea ce e mai presus de esenli e mai presus de cunogtinlà'eg.Iar Sf. Grigore Palama
spune în acela$i sens: ,,Firea supraesenfialà a lui Dumnezeu nu poate fi nici exprimatà,
nici gàndità, nici vàzutà - càci ea e depàrtatà de toate lucrurile gi mai mult decàt de
necunoscuf fiind purtatà de virtufile cele neînfelese ale Duhurilor ceregti -, de
necunoscut gi de negràit pentru tofi, de-a pururea. Nu existà nume în acest veac gi
nici în cel viitol, pentru a o numi, nici cuvànt gàsit pe lume gi gràit de limbó nici contact
sensibil sau inteligibil, nici imagine, ca sà dea o cunoagtere oarecare în privinfa aceast4 ci
numai necunoa$terea desàvàrqità, carc se màrturisegte tàgàduindu-se tot ce e gi poate fi
numit. Nimeni nu-l poate numi esen!à sau naturà întrîn chip propriu, dacà cu adevàrat
cauli adevàrul care e mai presus de orice adevàr'9e.Apofatismul e specific Ràsàritului
cregtin.
Aceeagi greutate de a atribui lui Dumnezeu anumite atribute în chip adecvat,
ridicà gi problema dacà acesteaexistà în afarà de legàtura lui Dumnezeu cu lumea. La
aceasta ràspundem: temelia, adicà energiile cele necreate, existà vegnic ca emanalii
ale Fiinlei dumnezeiegti. Dar atributele lui Dumnezeu sunt calitatea lucràrilor gi puterilor
Fiinfei dumnezeiegti, pàstrànd acelagi raport cu Fiin{a dumnezeiascà întocmai, ca gi
energiile cele necreate gi deosebind între ele aceste energii necreate. În sfàrgit, mai
amintim unele încercàri de a se simplifica acestetrei cài reducàndule la douà (reducàndu.
se cea a cauzalità1ii gi cea a eminenfei la una)'no,ba chiar în una (contopindu-se cea
afirmativà cu cea negativàIol). E de la sine înfeles cà acestereduceri sunt forlate.

1.4..2.2.Îrrrpàrlireaatributelor la Scolasticidupà ,,constituti{trlforrrral


al esenlei lui Dunrnezett",sat ,,atributelenretafizice"lnetenreiniciaacestei
nlelocleclupàlle.0elalia cltunrrezeiascà

Scolasticii
au fàcutdeosebirea fizicéi'a lui Dumnezeu,caree to-
între,,esenta
talitateaatributelorlui Dumnezeugi ,,esenfametafizicà"a lui Dumnezeu,adicà
atributul care stà la temelia tuturor celorlalte atribute gi care caracterizeazà cel mai
bine noliunea de fiin{à a lui Dumnezeu, îl face cunoscut gi-l rezumà oarecum'o2 .
El se mai numegte gi ,,constitutivul formal". S-ar pàrea cà Descoperirea dum-
nezeiascà confirmà aceastà deosebire între atribute, aràtànd o preferin!à pentru
unele dintre acesteatribute; dar prin faptul cà aflàm o mare mullime de nume ,divine",
aceastàimpresie se dovedegte a nu fi realà. Astfel, principalul nume, desemnat de însugi
Dumnezeu ca atare, e Iahve (,,cel ce sunt"), preferat de întreaga Descoperire dum-
nezeiascà. Dar alàturi de el avem: Cel Puternic (El gi Elohim, Cel Prea-Inalt, Cel Sfànt,
Domnul ogtirilor (Sabaot),Dumnezeul Dumnezeilor, Alfa gi Omega, Cel dintài gi cel
de pe urmà, Iubirea etc.

e8 Sf. Ioan Damaschin, Dogxntica,l,4,P. C. t. XCIV col. 800 AB


ee Sf. Grigore Palama, Teofan,}ligne, P. G., t. CL, col.937 A; apud Vl. Lossky. ol,. cit., pp.34-35. Pentru
teologia ,,apofalcà", vezi cap. ,,Les ténèbres divines" din acestà carte.
10n ..
'uu Hr. Andrulos, Dogmatica,
cit. supra,p. 52.
101 1o*u de Aquino, apud Vl. Lossky,op. cit.,p. 24.
102B. Bartmann,op.cit.,I,p.126.

275
l[eologia'Dogmaticò Specialà;í Sim\oficit

Tot astfel gi unii dintre Sfinfii Pàrinfi au preferat unele atribute: de pildà, Sf.
Dionisie Pseudo-Areopagitul gi Sf. Ioan Damaschin)ru3au preferat ,,Bunàtatea"; cei mai
mu\i au insistat însà asupra numelui de ,,Iahve", dar fàrà a-i atribui rolul de ràdà-
cinà, izvor al tuturor celorlalte atribute.
Dupà epoca scolasticó însà, sistematizarea atributelor s'a fàcut pe temeiul acestor
atribute ,,metafizice" sau ,,constitutiv-formale" ale esenlei lui Dumnezeu. $ubrezenia
acestei pàreri se vàdegte din mulfimea soluliilor pe care le-au dat atàt scolasticiicàt gi
teologii care au urmat. Astfel, nu au stabilit acelagi,,atribut metafizic" nu numai gcolile
diferite, dar chiar membrii aceleiagigcoli. De pilda Toma de Aquino a dat întàietate
fiin{ei, aseitàlii; Duns Scot, infinitàfii, iar alfi tomigti gi neo-tomigti ca Ioan al Sf. Toma,
Gonnet, Billuart, A. Gardeil9.a., intelectuluitoa. (Amintim în treacàt cà gi unii filozofi
au dat astfel de solufii. Pentru Platory atributul metafizice ideea binelui, pentru Aristot
,,actllpLrr", pentru Ch. Secrètarylibertateato5ca gi pentru E. Boutroux'u6 g.a.,de altfel).
Ca urmare, manualele romano-catolice de Teologie Dogmaticà împart, în
general, atributele în atribute ale fiinlei qi în atribute ale acliunii dumnezeiegti,
care derivà tot din fiinla dumnezeiascà'o7. Excepfii sunt destule, însà'o8; iar în ce
priveqte apartenenla atributelor Ia o grupà sau alta, ea diferà de asemenea gi la
romano-catolici.

1.4.2.3, Inrpàr[ireaatribrrtelorla teologii ortoclocgi

Se poate constata menfinerea în virtutea inerfiei, probabil, a acestor atribute


principale, a acestor ,,malrice",,,mume" ale celorlalte în unele tratate de Dogmaticà
ortodoxà, pànà în vemea noastrà. Dar nici Sfànta Tradilie, nici amintirea cu totul
întîmplàtoare a unora dintre atribute de càtre un Fotie (aseitatea)1oe, sau de càtre Sf.
Grigore Palamarro,nu o îndreptàlegte nicidecum.
Lui TeofanProcopoaicii se datoregte stagnarea acestei direcfii luate de acest capitol
al Teologiei Dogmatice. Exemplul sàu a fost urmat gi de alli teologi rugi, care au
neglijat-o ca ofioasà (TeofilactGorsky,S. Lebedinsky etc.).
Dar Macarie, plecànd de la ideea cà spiritualitatea lui Dumnezeu desem-neazà
firea dumnezeiascà în chipul cel mai desàvàrgit, împarte atributele lui Dumnezeu
în: a) atribute ale esenlei lui Dumnezeu;b) atribute ale intelectului dumnezeiesc;9i
c) atribute ale vointei dumnezeiegtirll.

r03 Sf. Dionisic Pseudo-Areopagitul, Desprenumele diaine, IY, 1; Y,


4. Sf.Ioan Damaschin oscileazà între
,, hinlà" qi,,bu n à ta te" ; v ez"i D ogtn nt i ca, I, IX.
104 R. Garrigou-Lagrange, op.
cit.,pp.42-44.
10s Ch Secrétan, Ln Philosophie de la libertaté; apud R.
Garrigou-Lagr aîBe, op. cit., pp. 44-45.
106 E B o u t r o u x , C o n t i n ge n ce d e slo isd e la n a tu r e ,a p r - r clR.Garri gou-Lagrange,Les
perfecti ortsdi ai nes,p76
sq; B. Bartmann, PrécisdeThéologieDogtnntique,t. l, p. 138 sq, 154 sq
707 Vezi R. Garrigou-Lagrange, Dieu, son existence
et sanature, (Paris 1937).
108 1u1; una clintre cele mai interesante: 1. atribute
metafizice;2. atribute hzice;3. atribute morale; vezi
canonicul F. Verhoelst, Dogmatique,et. a III-a, (Bruxelles, Paris, 1930),p.749 sq.,158 sq., 170 sq.
109 Fotie, CàtreAmt'ilochic,chesliunea XC, Migne, P.
G. t. CI, col 5ó9.
110 Sf. Grigore Palama, Capetele
fizice Si teolouice,34,Migne, P G., LI, cot. 1141 D.
11r Macarie, 'I'héologieDogntatiqueorthorloxe,, trad. de un rus, (Paris, 1860), vol. I, p. 118 sq.

276
'Dumnezeq 'LInqf în liìn!à Jtr i6utefe [ui'D qnrnezeq

Filaret Gttmíleaslqlfacesà derive atributele dumnezeiegti tot din spiritualitatea lui


Dumnezeu, împàrfindu-le în proprietàfile existenlei lui Dumnezeu gi proprietàlile
viefii lui Dumnezeu.
Antonie Amfiteatroa socotegte fiinla gi spiritualitatea drept atribute principale
gi, identificànd spiritualitatea lui Dumnezeu cu viala Lui, împarte atributele în
atributele Fiinlei dumnezeiegti gi ale viefii dumnezeiegti gi în sfàrgit cele comune
Fiinlei gi vielii lui Dumnezeu.
Malinoosky a dat o împàrlire care, cu puline modificàri, va fi însugità de Iosif
Olariu gi Mihàlcescu. El privegte ca atribute de temelie infinitatea gi spiritualitatea.
Zicos Rosissocotegte absolutul sau infinitul ca esenla lui Dumnezeu, care se
determinà mai bine în cele trei Persoane,dupà caracteristicile càrora el împarte atributele
în fizice, logice gi morale' 12.
Hr. Andrutsos combate pàrerea predecesorului sàu, cà absolutul sau infinitate4
(ca, de altfel, gi alte atribute, ca iubirea, ori personalitatea), pe care le aduc altii etc.,
ar fi atribute metafizice. Apoi adoptà exact împàrlirea amintità a lui Rosis (în fizice,
logice sau intelectuale gi morale)"3.
Iosif Olariull+ adoptà infinitatea gi spiritualitatea lui Dumnezeu ca temelie a Fiinfei
dumnezeiegti.
Profesorul Ioan Mihàlcescu a dat o împàrfire asemànàtoarer15.

L.4..2.4..Cviticaprincipiilor acestorîrrrpàr{iri

Cu exceplia împàrfirii adoptate de Rosis gi, dupà el, de Andrutsos, toate celelalte
împàrfiri privesc principiul dezvoltat de scolastici al unor atribute principale sau
de temelie ale Fiinlei dumnezeiegti, din care derivà toate celelalte.
Din expunerea lor se poate ugor constata cà nici unul dintre acesteatribute
,,metafizice" nu poate juca acest rol de ,,mumà" sau ,,matrice" a tuturor celorlalte
atribute.
De asemenea este chiar de prisos sà mai amintim cà nu se poate primi ideea
dezvoltatà de scolastici, gi anume cà suma tuturor atributelor ne dà esenfa dumne-
zeiascà însàgi, - care/ dupà Sfinfii Pàrinli gi dupà Sfintele Scripturi, ràmàne necu-
noscutà -, dupà cum e bine sà nu uitàm cà mulfimea perfecliunilor dumnezeiegti nu
va putea fi niciodatà cuprinsà de Teologie.
In ce privegte fondul problemei, criteriile atributelor dumnezeiegti, se gtie cà
unii teologi romano-catolici insistà asupra adevàrului cà Fiinfa absoluti a lui Dumnezeu,
nu poate avea atribute care ar presupune o compozilie în Dumnezeuttb.
Teologia scolasticà,nefàcànd deosebire între fiinfà gi lucràrile dumnezeiegti, se
contrazice admifànd deosebireaîn aceastàfiin!à simplà, absolutà, a o mulqime de atribute
(a càror totalitate o vedem) iar aceastàcontrazicere e accentuatà de faptul cà se deosebesc
însà qi acele atribute metafizice de celelalte...Totul e construit pe ratiune, fàrà nici o
bazà a Revelatiei.

112 Z, Rosis,op.cit.,p.297sq.
113 11r.Andrutsos,op.cit.,p. 57 sq.
114 Iosif Olarir.r Dogmatica,(Caransebeg,1907),pp 69-75.
,
115 I Mihàlcescu,Manualde Tcologie Dognnticd,ed a lll-a, Bucuregti,1932),pp.72-85
116 B Bartmann,op.cit.,I,p13L.

277
'feo [ogio' D ogtna ti có Specia[ò si Sim6o[ica

Concepfia cregtinà ortodoxà admite multimea lucràrilor emanate din unica fiinfà
dumnezeiascà gi, implicit, gi mullimea atributelor corespunzàtoare lor. Dar nu poate
face o deosebire între aceste atribute, socotindu-le pe unele mai însemnate decàt altele.
Aceastà judecatà depàgegteputerile raliunii omenegti sau ràmàne cu totul subiectivà, ca
opinie teologicà, particularà, a cutàrui teolog.
Totugi, o împàrlire îgi are rostul ei, mai ales din punct de vedere al folosului ei
practic, pentru studiu. In cazul cànd se face aceastàîmpàrfire - gi, precum am spus,
e necesarà-, e bine sà se finà seama de caracterul analogic al atributelor dumnezeieqti gi,
în loc sà se evite analogia cu perfecfiunile omenegti, dimpotrivà, sà se ia ca punct de
plecare, deoarece altfel ajungem fàrà sà vrem tot la acest punct de vedere. Dar trebuie,
în acelagitimp, sà se linà în cel mai înalt grad seama de Descoperirea dumnezeiascà gi
de experienla dumnezeiescului. Altfel expunerea lor deviazà în simple îngiràri de
ra{ionamente seci, fàrà vreo legàturà cu viafa omului îndumnezeit gi fàrà legàturà cu
Dumnezeu Insugi.
In ce privegte atributele socotite ca ,,melafizice", s'aobservat cà ele se formuleazà
în chip speculativ, rànduindu-se celelalte atribute în jurul unei idei centrale (ca
spiritualitatea, intelectualitatea, personalitatea, aseitatea, víata, iubirea) etc., sau
empirig dupà unele principii deosebitoare, ca ,,absolute, relative", ,,pozitive, negativef',
,,quiescentegi active" etc.
Astfel, spiritualitatea lui Dumnezeu, ca gi intelectualitatea, nu pot fi concepute
decàt ca adjective pe làngà o fiin{à pe care o determinà gi care cuprinde în sine un
atribut superior lor (aseitatea).Personalitatea nu poate fi o însugire, un atribut.
Aseitatea nu poate cuprinde decàt o micà parte dintre atribute, iar posesiunea
plinàtàlii vietii are o sferà 9i mai redusà, ca gi iubirea; acesteadin urmà sunt comune gi
oamenilor.
Càt despre celelalte împàrliri amintite, de ordin empiric Ai nu speculativ, nu
îndeplinesc nici ele rolul ce li se acordà. Astfel, absolutul e un fel de formà, de cadru
potrivit celorlalte atribute, dar independentà de ele, ca gi personalitatea. ,,Atributele
pozitive" gi cele ,,negative" ca gi cele ,,quiescentegi active" nu pot fi nici ele primite,
càci prima categorie se întrepàtrunde, iar a doua e falsà, întrucàt, în conceplia
ortodoxà, gi atributele sunt rezultatul lucràrilor dumnezeiegti.
Din punctul de vedere care intereseazà, adicà al unei împàrfiri mai ugoare gi pe
temei analogic,cea datà de Z. Rosis gi apoi de Hr. Andrutsos"T e ceamai acceptabilà.
Pe aceastao vom prezenta, cu oarecare modificàri însà.

1.4'.3,^t\tribtrtelenaturale

Atributele naturale sunt cele pe care le formulàm, ca fiind mai specifice firii lui
Dumnezeu, privind, însà, natura înconjuràtoare, deci, în primul rànd pe temeiul
Descoperirii naturale gi apoi pe al celei supranaturale. Ele învàluie conceplia noastrà
despre Dumnezeu în nimbul absolutului gi al infinitu[ui; acesteadeterminà atributele
Lui în raport cu spatiul, cu timpul gi cu forlele cosmice, gi anume în contrast cu ele.
Càci Dumnezeu este ,,absolut", adicà dezlegat de orice legàturi care-L fin în depen-
den!à de ceva. ($i mitologia greco-romanà linea pe zeiîn dependen!à de acea ;roíqra,

177llr.Andrutsos,
rsp.cit,p 53.

278
'Dqmnezeu 'LIMI în Íiinlà Jtri6 ute'le[ui' Dqffinezeu

fatum, destin). Cugetarea autentic cregtinà a accentuat însà libertatea spiritului, care
dezleagà,pe credincios de toate legàturile trupegti gi sufleteqti, fàcàndu-l sà tràiascà
dincolo de timp gi spafiu, fàcàndu-l sà preguste de aici, de jos, ceva din viala veqnicà,
a Sniritului absolut.
O nuantà a absolutului o redà acest Spirit absolut, aseitatea Lui, precum qi
nemàrginirea Sa, adicà starea lui Dumnezeu de nelimitare in timp spaliu qi putere.
Astfel, întinderea spaliilor cosmice dà vàrtej imaginaliei omenegti gi totugi, ele
sunt finite. Cine poate cuprinde noliunea de infinit, ori pe cea de absolut? Ele sunt
inadecvate minfii omenegti; ,,Finitum Infiniti non est capaxt".$i totugi, prin darurile
primite de om de la facere, spafiile cosmise s'au micgorat, viala omeneascà însàgi se
poate prelungi, iar forlele oarbe ale naturii sunt din ce în ce mai mult puse în slujba
progresului omenirii.
Din punctul de vedere al desàvàrgirii làuntrice, Dumnezeu Insugi ne cheamà
la starea de ,,fii ai Sài" gi ,,dumnezei dupà Har", la viala dumnezeiascà., Ia sfinfenia gi
propria-i desàvàrgire: ,,Fifi sfinli precum Eu lnsumi sunt ffint" (La n, 40. ,,FiF desàaàrqifi,
precumTatàIaostru celcerescdesùaàrpiteste!" (Mt 5, 48).
De aceea, nu e de mirare cà omul se poate învrednici de a-L cunoagte, prin
ajutorul lui Dumnezeu Însugi, care-l ridicà la starea de prietery ba se gi descoperà în
lumina cea nearopiatà fàcànd ce e limitat, capabil sà cunoascà infinitul: Finitum capax
Infiniti!
Atributele naturale sunt aceleape care le formulàm, Precum am sput privind
natura înconjuràtoare, gi în contrast cu însuEirile ei, pe temeiu I Descoperirii naturale,
deci, în primul rànd gi apoi pe al celei supranaturale.
Astfel, în lumea creatà domnegte legea cauzalitàfii; Dumnezeu însà nu e
cauzat de nimeni gi nimic; deci I se atribuie asietaten.Inlume predominà materia;
Dumnezeu e DuLu Duh absolu| deci I se atribuie spiritnnlitatea.
În lume totul e màrginit gi relativ; Dumnezeu e nemàrginit gi absolut: privitor
la spafiu (e aspafial gi supraspafial, deci are atotprezen!à),privitor la timp (e atemporal,
supratemporal, deci are ae1nicia)gi privitor la putere (are ntotputernicia).In lume totul
e trecàtor, numai Dumnezeu ràmàne în vegnicie acelagi,deci are neschímbrrbilitatea.
Într-un cuvànt, se poate afirma cà atributele naturale ale lui Dumnezeu, adicà
pirivind firea Sa, accentueazà unicitqteaCreatorului.

1.4'.3.1.
r\seitatea

Aseitatea (aseitas,ens-a-se,autouoía) se întàlnegte ca termen pentru prima datà


la scolastici"8, dar cuprinsul sàu umple Descoperirea dumnezeiascà. Ea înseamnà cà
ceva îgi are existenfa de la sine gi stà prin sine. Prin aceastanoi afirmàm cà Dumnezeu
existà de la Sine gi prin Sìne gi cà nu aré o catzàînafarà de Sine, El însugi fiind propria-I
cauzà. Mai mult, El e plinàtatea fiinlei gi a viefii, deoarece El condilioneazà existenfa
tuturor celor vàzute gi celor nevàzute. De aceeaInsugi Domnul descoperànumele Sàu ca
nume care implicà existenla, viala în toatà plinàtatea ei, Iahve, ó cbv ,,CeIce sunt" (Ig
3, r4). Càci El e Alfa gi Omega, Cel ce a fost, Cel ce va fi, începutul 9i sfàrgitul (Ap t,
8; zz, r.3).Nenumàrate au fost comentariile Sfinlilor Pàrin{i asupra acestui cuvànt din

118 Anselm de Canterbury, Monologiort,Yl

279
'feologia' Dogmaticó Specìa[àSiSim6o[icà

Iglle; unul dintre cele mai frumoase gi mai cuprinzàtoare este, fàrà îndoialà, acela al Sf.
Grigore de Nazianz, din care amintim urmàtoarele cuvinte: ,,Dumnezeu era gi va fi de-a
pururi/ sau mai curànd este de-a pururi. Càci era gi va fi sunt secliuni ale timpului gi ale
firii trecàtoare; càt despre El, e cel care e mereu (ó òè óv ae í) gi astfel se numegte El, cànd
vorbegte càtre Moise pe munte. Càci cuprinzànd totul în EL El are fiinla (rò eivar) fiinfa
fàrà început 9i fàrà sfàrgit, ca un ocean înfinit gi fàrà limita fiin{ei (néA,ayoq ouoíaq
ctnerqrov1al aógrotov\"7'o.laî Fer. Ieronim a sintetizat în aceste cuvinte tàlcuirile
patristice ale numelui divin care exprimà ptributul aseitàfii: ,,Deus vero qui semper
est, nec habet aliunde principium, et ipse sui origo est, suaque causa substantiae"
(,,Dumnezeu, însà, care existà de-a pururi, nu-gi are principiul din altà parte, ci îgi
este El Insugi obàrgia gi cauza substanfei Ltti'427.

1.4'.3.2.Spiritualitatealtri Dunrnezeu

Spiritualitatea lui Dumnezeu gi-a disputat întàietatea cu alte atribute în con-


cep!ia cregtinà.
Spiritul face specificul obiectului credin{ei religioase. Sà nu vedem pe Dumnezeu
gi totugi, sà-L simlim mai aproape de noi decàt oricine pe lume -,,interior me ipso",
zicea Fer. Augustin; sà fim înconjurali, condifionafi, stràmtorafi, numai în materie gi
totugi sà experimentàm clipà cu clipà adevàrul cà numai întrucàt tràim în comuniune
strànsà cu Cel nevàzut, tràim cu adevàrat sarl dupà cuvàntul Apostolului Neamurilol, sà
experimentàm cà ,,în El ne migcàm, tràim gi existàm", càci ,,dintr'însul, întru Dànsul
gi printr-însul sunt toate"122'sà gtim cà viata aceastaîn trup nu e decàt pregàtirea gi
condilionarea celei cu duhul; sà gtim cà spaliile infinite care despart pàmàntul cel
vàzut de Cerul cel nevàzut nu sunt goale, ci pline de duhurile cele nevàzute, îngeri
gi suflete, ce gi-au pàràsit haina cea de luf gi sà mai gtim, în sfàrgit, cà Duhul absolut umple
cerul gi pàmàntul cu slava S4 cà e vegnic absent gi vegnic prezent, iatà antinomia condiliei
noastre de oameni pàmàntegti gi ceregti,în acelagi timp, ,,ilici" gi ,,pnevmatici".
Spiritualitatea lui Dumnezeu este, poate, atributul lui Dumnezu cel mai ugor
de stabilit dar cel mai greu de experimentat. Numai pe culmile vielii duhovnicegti se
poateînlelege cuvàntul necuprins de pàgàni gi mai greu de cuprins pentru iudei: ,,Duh
esteDumnezeu" (In 4, zo).Un anume cregtinism nu experimenteazà prezenfa inefabilà
a Duhului absoluf antropomorfismul evlaviei Sale nu poate fi decàt în chip abstract gi
teoretic depàgit. Dar Descoperirea dumnezeiascà nàzuiegte sà înalge din ce în ce
mai mult pe credincios, înduhovnicindu-l din ce în ce mai mult, învà!àndu-l sà
deosebeascà materia de Duh din ce în ce mai mult qi sà tràiascà din ce în ce mai
mult dupà Duh gi nu dupà materig devenind omul duhovnicesc descris de Sf. Apostol
Pavel (Ga 5) gi care gtie sà se închine lui Dumnezeu, în Duh gi în Adevàr (In 4, zo sq.).
Sf. Grigore de Nyssa insistà asupra condiliei materiei. Ea e compusà qi sortità
descompunerii; pe cànd Duhul absolut este gi ràmàne simplu; nelimitat de timp gi spatiu,
de puteri cereqti gi pàmàntegti, condilie absolutà a libertàtii (càci ,,Duh esteDomnul gi

lle Cf. lsaia,47,4; 47,6;48, 12;Psalmul89,2 etc.


9i
120 Sf.G.igore de Nazianz,Cuztînt,XXX,18,Teol.Migne,P G. XXXVI, col. 625.
121 Fericitul leronim, Epistulnad Eptr.,Il,3, 1,4,Migne, P.L. XXVI, col. 488.
122 Fapte,17,28 Romani,11,35-36.
9i

280
'Dumnezeu AInq[ în îiintà Jtrí6 u tefe [ui'l) u nn ezeu

acolo unde esteDuhul Domnului e gi libertatea" (z Co 3, 17)QiTatàal Duhurilor (Evr tz, 4),
înzestrat cu personalitate gi cu toate facultàfile, analoage celor omenegtil23.
Existà spirite limitate, cum e sufletul nostru, (care iau forma trupului), cum
sunt duhurile celor adormili gi îngerii. Dar existà gi Duhul absolut care umple universul
cu slava Lui, fàrà sà se confunde cu lucrarea màinilor Lui (împotriva antropomorfismu-
lui gi a panteismului).

| .4..3.3. .t\totprezerrfa

Atotprezenfa lui Dumnezeu, ale càrui calitàti sunt ca gi la celelalte douà


atribute care urmeazà, absolutul gi infinitatea, se manifestà prin aspalialitate, prin
supraspalialitate gi prin pretutindenitate. Dumnezeu e aspafial, fiindcà este Duhul
absolut, care creeazà spafiul, îl umple dar nu e cuprins gi màsurat de el, nu e limitat
de el. În acest sens spune Sf. Apostol Pavel cà ,,Dumnezeu,carea fàcut lumea6i tot ceeste
pe lume gi careesteDomnul cerului gi aI pàmàntuhti, nu locuiegteîn templefàcute de màini
omenegti"(FA 17, z4).
Dumnezeu nu este însà aspalial în sensul deigtilor, care-L izolau de lume, în
transcendenfa Sa, ci în sensul cà nu intrà în cadrele spafiului.
Dar Dumnezeu nu e numai aspafial, ci gi supraspafial, adicà e mai presus de
spaliu, care e creat de El, îl stàpànegtegi-i depàgegtelegile (dislocarea)9i dimensiunile
lui: ,,Cerul e tronul Meu gi pàmàntul agternutul picioarelorMeIe", zice Domnul; ,,cecasd
Îmi ue!í zidi aoi?" (ls 66,r\.
În sfàrgig Dumnezeu este pretutindeni. Psalmistul a exprimat într-un chip
empiric pretutindenitatea lui Dumnezeu, scriind inspiratele cuvinte: ;,Undeaoifugi
de la Duhul Tàu gi de Iafala Ta unde mà uoi duce?De md aoi stLiîn cer, Tu acaloepti,de mà
uoi coborîIa iad, Tu defafa egti. De-mi aoi hrs aripile gi mà aoi sàlàgluiîn fundul màrii, qi
acolo mîna Ta mù ua conducegi mà aa pouàlui dreapta Ta" (Ps rz7, 7-8).
Iar Màntuitorul învatà pe femeia samarineanà cum cà Dumnezeu fiind Dutu
este pretutiendeni prezent deci închinarea se poate face peste tot pàmàntul, în Duh gi în
Adevàr (ln 4, zo-24).
De altfel gi acest atribut depàgegteputerea noastrà de înfelegere; càci în ce chip
putem concepe pretutindenitatea lui Dumnezeu, fàrà sà càdem în panteism? Sf.
Ioan Hrisostom a exprimat aceastàgàndire antinomicà, spunànd: ,,$tim cà Dumnezeu e
prezent pretutindeni, dar nu în,telegem cum, pentru cà nu cunoagtem decàt o prezen[à
sensibilà gi nu ne e dat sà înlelegem fiinla lui Dumnezeu. Fàrà a voi sà intràm în
subtilitàti în aceastà privin!à se cade sà primim un asemeneamod al însàgi prezenfei lui
Dumnezeu, încàt sà fie vrednic de El gi spornic pentru evlavia noastrà"'24.
Shu dat nigte cadre logice mai întinse prezenlei lui Dumnezeu, pentru a o
explica mai amànuntit. Astfel, Sf. Grigore cel Mare a dat nucleul unei explicafii a
prezenfei lui Dumnezeu, deosebind prezentasubstanliald(per essentiam), care e cea
mai însemnatà, de cea dinsmicd (per potentiam óuvcr;rer) gi de cea ideolàsau intelecttLalù
(per scientiam). (Dar dacà modul prezenfei lui Dumnezeu e cel esenfial, acfiunea Lui în
univers se sàvàrgegteîn felurite chipuri). Un mod deosebit al prezenfei dumnezeiegti

123 Tesaloniceni,7, 9; 1,Timotei 6, 77 2 Corinteni 3, 3; Ioan 4, 26;6, 58 etc.


;
1)L òî ,
''* Sf. loan Hrisostom, Omilin n XII-a asupruEpistoleicàtreEarei.

28L
lleo[ogia'Dogmaticà Specìafà| Sim6o(icà

e acela al prezentei harice, perceptibilà numai celor ce au ochii credintei qi anume, în


felurite grade; altul e acela al prezentei în Euharistiel'5. Distinclia pe care Ortodoxia
ràsàriteanà a stabilit-o între fiinfa 9i lucrarea lui Dumnezeu ne làmuregte posibilitatea
prezenlei divine în sufletul credinciosului gi modurile ei.
Protestanfii vechi au numit atotprezenfa lui Dumnezeu adiastasie(apro-piere
nemijlocità) gisínusie(împreunà cu fiin!a), dl,ipà Fapte t7, z7.Iar scolasticii au insistat
asupra prezenlei lui Dumnezeu în lume cu fiinf4 excluzànd prezenfa cu puterea;
aceasta se explicà prin faptul cà lucràrile lui Dumnezeu sunt neînsemnate pentru
apuseni, energiile Sale fiind create, dupà conceplia lor.

1.4'.3.4..\)egnicia

Vegniciae atributul lui Dumnezeu în raport cu timpul, care înre-gistreazà


schimbare4succesiunea. Dumnezeu nu e supusînsà nici unei schimbàri în timp nu e
supus timpului, dupà cum nu e supus spafiului. E supratemporal9i raportul dependen!à
esteinvers fafà de al oamenilorcu timpul: Timpul e în dependenfàde El.
Pecàndnoi intràm în timp giapoiîn vegniciefàràvoia noastrà,Dumnezeu creeazà.
timpul odatàcu creafia9i-l sfàrgegte porivit sfatului voii Lui.
In vegnicie,caredepàgegte putinfa de înfelegereomeneascà, participànd la
infinitate4 neschimbabilitateagi absolutul Creatorului, timpul are o valoare relativà
caduratà:,,inaintedeasefifùcutmunliigideaseformapàmîntulgilumea,dinaeac
în aeac,Tu egti...,cùo miedeani înfala Tasuntcaziua deieri, carea trecut.,.'a'6.
$i totugi, càt de prelioasàe fiecareclipà pentru cel ce a intrat în timp: de acest
trepàd trecàtordepinde vegniciafiecàruia.El simte cà timpul însugi a càpàtato
aureolàunicà, s'a sfinlit prin petrecereaîn el a Celui fàrà început gi fàrà sfàrgit.
În acelagitimp el gtie cà, în mod ideal, el a coexistatcu Dumnezeu din veci, în
paradigmeledivine. El participàastfelîntr-un mod deosebitla vegnicialui Dumnezeu.
Vegniciaa fost înfàligatàde Fer Augustin ca un prezentnecontenit ca un ,/nunc
stat", ca imobilitatea întrb necontenitàmiqcare,ca salcia la malul apei, plecatàpeste
ea14.
Dumnezeu creeazàtimpul gi-l umple, fiind vegnicprezent în el gi vegnicdeasupra
lui: ,,Celceestegi Celceeragi CeIceaa sàuinà" (Ap ,, +).Avem permanenfaunui subiect
neschimbàtor:,,Cu privire la nofiunea experimentalàa timpului, aceastàpermanen!à
seconcretizeazàsub imaginea unei clipe indivizibile carenu vine, nici nu trece gi care
ar fi simultanàtuturor clipelor fugitive ale duratei sensibilg pe scurt, sub imaginea
unui vegnicprezent'{'8.

1.4'.3.5.N esclrirrrbabilitatea

In strànsà legàturà cu vegnicia lui Dumnezeu e neschimbabilitateaLui. El nu


se schimbà nici în fiinfa Lui, nici în hotàràrile Lui. SfàntaScripturà dà o màrturie

125 B. Bartmann,op-cít.,I, pp. 151-152.


126Psalmul89,2sq;cf. IIPtr3,8.
127 Fericitul Augustiry Confessiones,
XI, 16;De vera religione, cap. XLIX.
128 Canonicul F. Verhoelst,Dogmatique, p.156.

282
lDumnezeq 'Llnuf ìn îiinÍA J trì6 ute{e [ui lDu ntn ezeu

precisàdespreacestatribut ,,LaDumnezeunu esteschimbare,nici umbrà de mutare'{'e:


E linigteavegnicàgi neschimbatà,mareleideal al maegtrilor viefii duhovnicegti.
$i totuqi, chiar în Cartea Sfàntà se vorbegtede o schimbare de atitudine a lui
Dumnezeufa!àde pàcàtogi;prologul Càrlii ]udecàtorilo4, carteaprofetului Amos gi altele
sunt exempleclasicedin acestpunct de vedere.Acceptàndteoria aristotelici scolasticà,
dupà care Dumnezeu e ,,actuspurus'i adicà nu are în El potente care,trecànd în act,
sàaducàschimbàri,Dumnezeu e înfà1igatca o fiin!à carenu participà la viala lumii,
menfinàndu-sede-apururi în fericireagi neschimbareadumnezeiascà.
Unul dintre Sfinfii Pàrinli a explicatastfelaceastàconceptierso:
,,Dumnezeuestebun, fàrà patimà gi neschimbàcios. Iar dacàcinevagàsegtecà
e ralional gi drept ca Dumnezeu sà nu se schimbe,dar tocmai de aceeaîntreabà
nedumerit cum sebucurà de cei buni gi seîntoarcecàtrecei rài, sau se mànie pe cei
pàcàtogi,iar slujit fiind se milostivegte,sà i se ràspundà cà Dumnezeu nici nu se
bucurà, nici nu se mànie, càci bucuria gi întristarea sunt patimi; nici nu prirnegte
daruri, cà atunci s-ar birui de plàcere.Nu e îngàduit sà socotimpe Dumnezeubun sau
ràu,din lucruri omenesti.El estenumai bun si numai folositor gi nu vatàmà niciodatà.
În felul acesta,El esteîntotd.eaunala fel. Iar noi ràmànàndbuni, pentru asemànarene
unim cu Dumnezeugi fàcàndu-nerài, pentru neasemànare ne despàrfimde Dumnezeu.
Tràindîntru virtutg suntemai lui Dumnezeu,iar fàcàndu-nerài,ne facemnouà vràjmagi
pe Acelacenu semànieîn deqert.Pàcatele noastresunt aceleacarenu lasàpe Dumnezeu
sà stràluccascàîn noi, ci ne leagàcu demonii cene chinuiesc,iar cànd prin rugàciuni gi
faceride bine primim dezlegarede pàcate,prin acestea nici nu slujim,nici nu schimbàm
pe Dumnezeu, ci prin faptelegi întoarcereanoastràspre Dumnezeu,vindecànd
pàcatulnostru, ne bucuràm iaràgide bunàtateaSa.Incàtestetot una a zicecàDumnezeu
îgi întoarcefafa de la cei rài, sau cà soarelese ascundede cei fàrà vedere".
Problemae susceptibilàde o nuanfaremai adàncà:nu se schimbàDumnezeuîn
stràfundurile fiinlei Lui, dar totugi"Scripturaspunecà ,,9a càit";nu seschimbà gi totugi
s'aîntrupat. Nu se schimbàîn liniile mari ale planului Sàu fa!à de omenire,fiindcà
ele ràmànîn veci aceleagi; dar seschimbà,potrivit sfatuluivoii Sale,din vegnicie,dupà
ce omul însugi s'a schimbat, pentru cà, analogic,omenegtevorbind, alta e atitudinea
Lui fa!à de pàcàtos,alta e falà de acelagipàcàtospocàit. Scopul Lui se urmàregtemai
departepe aceeagi linie: comuniuneade viafà gi de fericiredumnezeiascà. Dar evlavia
cregtinàn'avàzut niciodatàîn Dumnezeu o fiin!à indiferentàla càderilegi ridicàrile
propriului copif càcialtul e duhul evanghelic.Un Dumnezeu gi Pàrinte al tuturor,
desprecare Evangheliaspune cà nu se clatinà un fir de pàr de pe capul nostru fàrà
de gtireaLui, nu poatefi cuprins în formule rigide,ci numai în formule antinomice.
De aceeaamintim aici gi unele pàreri, care-gideschid astàzicaleaîn gàndirea
ortodoxà,în aceastàprivin!à. Astfel,un filozof cregtina spus:,,Sistemele teologicecregtine
au elaborat asupra lui Dumnezeu o doctrinà folosind categoriile gàndirii filozofiei
grecegti.Aga, doctrina asupra lui Dumnezeu, ca act pur necuprinzàndîn El Insugi
nici o potenfialitate,e în întregimeîntemeiatàpe Aristot. Nu din Biblie nici din Revelalia
cregtinàa scosteologiacreqtinàînvàfàturadespreun Dumnezeu imobil satisfàcutgi
statig ci din Parmenidg Platongi Aristot. Staticaontologieigreceqtia làsat amprentele

12e Iacob 1, 17 Psalmi 101,26-27


9i
130 Sf.AntoniecelMare,ÎnuàlàturitlespreoialnmoralàaoamenilorQidesprebunapurtare,înFilocnlia,vol.I,
(Sibiq 1946),nr. 150,pp. 30-31.

283
1'eofogia'Dognaticit Specis[àJí Sim6o[icà

sale în aceastà Teologie. Dumnezeu imobil, Dumnezeu ca act pur, e un concept de


Dumnezeu qi nu un Dumnezeu viu. Doctrina teologicà predominantà scoate din
Dumnezeu orice viatà interioarà, tàgàduiegte în El orice proces, îl asimileazà unei
pietre imobile. Dumnezeul Bibliei gi a Apocalipsei nu prea e aga. El e plin de via!à
Iàuntricà gi dramaticà. Existà migcare în El. Dumnezet), care suferà pedeapsa Crucii
gi Patimile, oferind jertfa iubirii, e un Dumnezeu mobil, gi nu inrobil. Augustin însugi
recunoagteîn Dumnezeu oarecaremigcare.Louis de Blois definea pe Dumnezeu ca un
martir singuratic Ai neînteles gi avea mai curànd el dreptate decàt... Toma de Aquino.
Imensa însemnàtate a lui Bghme e de a fi introdus în concepfia despre Dumnezetl
dupà dominalia filozofiei greceqti gi a filozofiei medievale, cu conceptia lor staticà un
principiu dinamic; de a fi vàzut, cu alte cuvinte, o via!à làuntricà în Dumnezeu, un
tragic, propriu oricàrei, vieti")r3t.
Aceste idei, degi par în contradictie cu învà!àtura tradifionalà, merità sà fie
meditate, avànd sprijinul Scripturii gi al tràirii religioase gi aràtànd pe Pàrintele ceresc
îmbràligànd cu dragoste pe fiul risipitor, care se întoarce la El.

1.4 .3.6. z\totputernicia

Atotputernicia este atributul lui Dumnezeu care stabilegteun raport între puterea
Lui gi forfele cu care El însugi a înzestrat întreaga creatie. El aratà cà puterea lui
Dumnezeu nu e màrginità de nimic.
Raportul dintre voin!à gi putere este altul decàt la om. Pe cànd la acesta,voinla
e tnai mare decàt putere4 Ia Dumnezeu .puterea e în armonie cu voinfa, càci poate face
tot ce, vrea: ,,Dumnezeu, zice Sf. Ioan Damaschin, poate càt vrea, dar nu vrea càte
poate; càci poate pierde lumea, dar nu vtea"132.E ceea ce au spus $i alli Sfinti Pàrinfi
(Multa potest Deus et non vul! nihil autem vult quod non potest", scrie Fer. Augustin133,
de pildà). E o impietate, de altfef numai gàndul cà ar putea face ceva ràu; faptul acesta
nu e o limitare a puterii Lui, deoarece El nu voieqte ràul, (fapt care ar contrazice esenlial
voia Lui de tatà iubitor, care nu voiegte moartea pàcàtosului, ci sà se îndrepte gi sà fie
viu).
In aceastàordine de idei, Fer. Augustin zice: ,,Non ego dico quanta non possit:
non potest mori" non potest peccare,non potest mentiri, non potest falli, tant non potest,
quae si posset, non esset omnipotens"l34.
Capodopera atotputerniciei dumnezeiegti este creatia: ,,A zisgi s'afàcut, a ponmcit gi
s'azidit" (Ps 32,9). Ea constituie cea mai însemnatà descoperire a lui Dumnezeu
e Dumnezeu prin puterea Lu1", a zis Fer. Augustinl35.

131 Iacob Bòhme,


Mysfer irun rmgnum, trad., cu note gi o Introducere de Nicolae Berdiaev, (Paris, 1945),vol.
I; din Introducere, p. I 1
132 Sf Ioan Damaschin,
Dogtnntica cit., p 66; r'ezi H. Andru tsos, Dogmatica- ., cit., pp.65-68, pentru tot
acest paragraf.
133 Fericitul AuE;ustin,
EnchiriL)ion, si-octte spet'ide et cluritate, cap. XCV.
134 Fericitul Augustin,
De Symbolo,lll; Dc ciztitateDei, Y, 10, 1,
735 lbidem.

2 84
'Dumnezeu'LIfl uf în Íiingà Jtri(t* efe [si'f) umnezeu

1.4'.4'.^t\tributele irrtelecttralegi atribtrtele nrorale

Introclucereclespvepersoanà,sunoa$teregi rloin|à
1.4'.4'.L,

Expunerea acestor douà categorii de atribute este precedatà în unele tratate mai noi
de Teologie Dogmaticà ortodoxà, (Rossis, Andrutos), de càteva cuvinte làmuritoare
asupra legàturii stricte dintre caracterul personal al lui Dumnezeu gi atribute, ca gi de
rolul voinfei din acest punct de vedere. $i este potrività gi folositoare aceastàprecizare,
,"làtrd seama de faptul cà degi materialul prelucrat de intelect line de naturà, totugi
persoana este cea care imprimà caracterul ei deosebit acesteiprelucràri; de asemenea,
degi puterea vonlei vine de la natura omului, totugi actul de a voi are în el ceva
personal.
Unii dintre filozofi (ca Spinoza, de pildà), au tàgàduit lui Dumnezeu caracterul
de persoanà, pentru cà ar limita fiinla absolutà a lui Dumnezeu în douà feluri: mai
întài întrucàt ar pune pe Dumnezeu, în chip arbitrat antropomorfic, în ràndul
fiinfelor màrginite gi apoi, întrucàt caracterul de persoanà ar implica ipso facto
existenla altor persoane care L-ar màrgini.
Dar evlavia cregtinà postuleazà cu putere caracterul personal al lui Dumnezeu.
Nu putem avea legàturi sufletegti, nu putem avea o comuniune sufleteascàadàncà,
decàt cu o persoanà. Am vàzut în capitolele de mai înainte, cà conceplia despre
un Dumnezeu nemigcat face ca sà se piardà caracterul pàrintesc, evanghelic, face din
Dumnezeu o fiinfà care inspirà exclusiv teamí îl îndepàrteazà de noi. Tot astfel, dacà
Dumnezeu nhr fi o persoanà, ar fi lipsit de ceea ce-l face accesibil, apropiat pietàlii
cregtine; ar fi un Dumnezeu dupà conceptul de Divinitate al panteigtikrr.
Persoana e un subiect care are congtiinla de sine, cugetà gi se determinà pe sine,
deosebindu-se de alte persoane asemenea.Aceastà congtiinfà de sine, aceastàcugetare gi
autodeterminare nu exclude celelalte atribute expuse pànà acum gi postuleazà pe cele
pe care le vom expune mai departe.
De pildà, faptul de a fi ,,persoanà" nu exclude atributul nemàrginirii, pe care
îndeosebi îl vizeazà.panteigtii, dat fiind cà nu e vorba de o persoanà omeneascà,ci de
Persoanele dumnezeiegti, care existà în chip necesar/nu ca alte persoane omeneqti.
E vorba despre Creatorul cerului gi al pàmàntului, al celor vàzute gi nevàzute, gi
deci gi al persoanelor omenegti gi nu de Persoane dumnezeiegti printre alte persoane
omenegti.
Cugetarea gi voinfa lui Dumnezeu trebuiesc purificate de tot ce face specificul
creaturalului. Astfef ele sunt vegnice,adicà nu progreseazà ca la oameni, sunt nemij-
locite, adicà Dumnezeu cunoagte totul din Sine Insuqi, din ideile creaturilor, care se
aflà în Dumnezeu Însugi gi-le voiegte tot astfel, necumpànindu-se în hotàràrile Sale.
S'a fàcut deosebirea între voia naturalà a lui Dumnezeu, adicà privitoare la
propria-I fire, gi voia liberà, adicà privitoare la lume, la crearea ei'36.Con$tiinla
cregtinà ne dezvàluie adevàrul cà Dumnezeu poate îngàdui ràul fizic, natural, ca un
mijloc de tàmàduire a ràului moral, gi nu poate voi ràul moral (pàcatul), degi îl
îngàduie, de asemenea, în virtutea liberului arbitru omenesc'37.

136 Pentru partea acesta, vezi Hr. Andrutsos, Dogmatica cit., pp 66-71.
137 Isus fiul lui Sirah, 77,14, dar gi Luca 13, 1-6;vezi Psalmul 5,5
9i Iacob 7,13-14.

za5
'Teohgia'Dogmaticò Speci4[à5i Sím6o[icà

1.4'.4'.2.^t\tributeleintelecttrale:l. .Atotgtiinla;2. ^Atotîrrlelepciunea

l. r\totEtiirrfa
Atotgtiinla este cunoagterea desàvàrqità,total{ a tot ce a existat, existà qi va exista
gi a celor ce ar putea exista. E o cunoagtere din veci, deosebità de cea omeneascà atàt
prin forma ei intuitiva càt gi prin faptul cà se sàvàrgegtede Însugi Dumnezeu. Scolasticii
au stabilit urmàtoarele note deosebitoare ale cunoa-gterii dumnezeiegti: ea e de o euidenlà
intrinsecà(adicà Dumnezeu cunoagte lucrurile aga cum sunt în ele însele), uniaersalà,
acttLalà(adicà nu se poate desàvàrgi) sigurà (deci neîndoielnicà gi nesupusà gregelii)
adecvatàla obiectul ei'38.
Cunoagterea aceasta e afirmatà de toate paginile Bibliei; dar gi cunoagterea lui
Dumnezeu Insugi este descoperità în Sfànta Scripturà: ,,Duhul pàtrundetoateadàncurilelui
Dunntezeu...Nimeni nu cunoagteceeacee în Dumnezeu,afaràde Duhul lui Dumnezeu" (t Co
z, to-tt\.
Atotgtiinfa dumnezeiascà a dat nagtere unor controverse vestite, în Apus mai
ales.
Astfel, cunoagterea celor viitoare, care se vor realiza în chip necesar, se poate
concepe ugor, trecànd de la predeterminàrile lor la realizare, în virtutea pregtiinlei
dumnezeiegti. Dar cum se pot prevedea posibilele ipotetice, adicà realizàrile conditionate
de altele?Dumnezeu poate prevedea gi acest lucru, ca fiind atotgtiutor. Dar explicafia
acestui posibil ipotetic a pus fafà în fa!à pe molinigti gi pe tomiqti. Tomigtii au spus:
explicatia acestui posibil ipotetic stà în aceeacà existà o alternativà, la alegerealiberului
arbitru omenesc; dar aceastà alegere e predeterminatà de Dumnezeu, care hotàràgte
pe om potrivit naturii omenegti.
Adeplii lui Molina (iezuit spaniol, t535-r6oo),au replicat: în acest caz liberul
arbitru nu mai e liber. De aceea ei au introdus gtiinfa medie, adicà cunoagterea
dumnezeiascà a viitoarelor ipotetice, adicà a celor ce se pot întàmpla sau nu, în
nigte condifiuni date, fàrà ca Dumnezeu Însugi sà predetermine pe om.
Altà problemà în legàturà cu atotgtiinfa dumnezeiascà e aceeaa predes-tinaliei. Se
gtie cà, dupà conceplia ortodoxà, toti sunt chemafi la màntuire. Dar faptul cà numai
unii sunt alegi gi cà Dumnezeu îi cunoagte de mai înainte (Rm & 28, zg),nu constituie
oare o predestinare specialà a acestora?E ceea ce au afirmat calvinigtii îndeosebi. Se
vede ugor însà, cà se confundà douà lucruri deosebite: pregtiinfa lui Dumnezeu cu
predestinafia. Anumite situafii îgi urmeazà cursul lor firesc Ai dacà sunt cunoscute
de allii gi dacà nu sunt cunoscute, în cazul cànd cei care le cunosc, chiar gi de mai
înainte, nu intervin spre a le schimba desfàgurarealor normalà. A confunda pregtiinla
lui Dumnezeu cu predestinafia însemnà a nimici libertatea omului gi a face pe
Dumnezeu autor al ràului, ceea ce e o impietate. Asupra acestei probleme vom reveni
mai departe.

2. z\totîrrfelepciunea
Intelepciunea lui Dumnezeu este alegerea celor mai potrivite mijloace pentru
atingerea scopurilor suprafiregti propuse omului de Ia creafie. Ea prezintà oarecum

138 Canonicul F. Verhoelst,Dogmatique,


cit. supra, pp. 158-159.

286
'Dumnezeq 'LInuf în Jiitlà Jtr i6ute{e fui'D unrnezeq

latura practicàa intelectuluidumnezeiesc,ca premizàa atotputernicieidumnezeiegti(Ir


ao,L4Dn 2, 30 etc.).
SfàntaScripturà,insistà în multe locuri asupra rolului înlelepciunii în opera
dumnezeiascà.In special creatia apare ca un rod al conlucràrii atotputerniciei
dumnezeiegticu atotînlelepciunea:,,Càts'aumàrit lucrurile Tale Doamne,toateîntru
înlelepciunele-aifàcut!",strigàPsalmistul(Psro3, z4).IarApostolul Neamurilor exclamà
în fala màrefiei creafiei:,,O,adknculbogdlieigi nl înlelepciunii
Aial gtiinleilui Dumnezeu!
Càtsuntdenecercetute, judecùlileLui gi neurmnte
càileLui!" (Rm rr, J3).Teologulrus Sergiu
Bulgakov,dupà Solovievgi Florensky,a dezvoltatteologiaatributului înlelepciunii,
interiorizàndu-lPreaSfinteiTreimi gi fàcàndu-l astfel, precum am mai aminti! ca o a
patra persoanàidenticàcu esentacomunàa celor trei Persoane.

1.4'.4..3.
r\tribtrtele morale: l. Sfirrfenia; 2. Dreptatea;3. Iubirea

Atributele naturale au scosîn eviden!à puterea lui Dumnezeu, iar cele intelectuale,
înfelepciunea Lui; atributele morale demonstreazà desàvàrgirea dumnezeiascà.
Principalele atribute morale sunt trei: r. Sfin{enia. z. Dreptatea; 3. Iubirea gi sunt
analoage virtufilor activitàtii noastre libere

1. Sfirrlerria
Sfinlenia este acordul voinfei lui Dumnezeu cu fiinla Lui. De aceea Sfànta
Scripturà ne îndeamnà sà fim sfinli ca El, desàvàrgifi ca El. Dumnezeu singur e
sfànt în plinàtatea cuvàntului. Dupà càdere, toate au fost supuse degertàciunii,
adicà au fost golite de sfinfenie: creafia întreagà suspinà dupà o restaurare care
trebuie sà înceapà cu omul, prin care a venit gi càderea: el e preotul creafiei, care
trebuie s'o închine din nou lui Dumnezeu.
În ce privegte pe oameni, se impune deci o izolare de ràu, o purificare, o
întoarcere a lor spre Dumnezeu gi o rezervare a lor, pentru slujirea lui Dumnezeu,
pentru ca sà participe la sfinfenia Lui.
Obiectele de cult, làcagurile, de asemenea trebuiesc rezervate acestui scop
exclusiv prin consacrare, pentru ca sà participe gi ele la sfinlenia lui Dumnezeu
prin sfinlire. Iar cei care urcà din greu pe culmile sfinleniei trebuie sà-qi goleascà
sufletul de tot ce e creatural pentru ca sà-i ia locul sfinfenia. Cu càt cineva e mai
înàllat pe treptele sfinfeniei, cu càt se apropie mai mult de Sfinlenia însàgi - Sfàntul
lui Israel (Is r, 4) -, cu atet se simte mai necurat, mai nevrednic, de Prezenfa lui
Dumnezeu gi cere purificarea buzelor cu foc, pentru a grài cuvintele dunnezeiegti
(Isaia).
Sfinlenia lui Dumnezeu e o sfintenie fiin{ialà, întrucàt este acordul voin(ei
cu fiinfa Sa; prin aceasta El e cu totul deosebit de tot restul: ,,Kadog", chiar aceastà
nuanfà o are13e.El nu suportà ce e necurat, nu suportà minciuna, nu suportà alli zei
làngà El 9i ca Adevàrul însugi devine ,,verus judex sui et falsi...".
Sfinlenia îgi are locul ei pe pàmànt ca gi în cer, pentru cà cerul e tronul lui
Dumnezeu, dar gi pàmàntul e a$ternutul picioarelor Lui: ,,Plin e cerul gi pàmhntul

r3e E. Brunnet Dogmatiq,cit. supra, p. 163.

287
llologn t.DogmatìcàSpecidfà Sim6o[icà
ti

de slaauLtti!".8a se transmite aici prin cei pugi de o parte pentru slujirea Lui gi
sporegte în lume prin acordul voinfei,pàcàtoase a omului, cu voinla sfàntà a lui
Dumnezeu: ,,Sfinfeascà-se numeleTàu, aie lrnpàrdlia Ta,facà-seaoia Ta...".
Sfinlenia trebuie sà pàtrundà toate manifestàrile viefii omenegti" toate lucrurile,
întreg pàmàntul. Sfinlenia trebuie sà domneascà din nou pe pàmàntul purificat,
care trebuie sà devinà ,,cer nou gi pàmànt nou".

2. Dreptatea
Dreptatea lui Dumnezeu are douà nuanfe deosebite: una de sfinfenie, o stare
conformà cu voia Lui sfàntà, alta de dreptate în sens obignuit, legal, adicà voia
constantà de a da fiecàrui a ceea ce i se cuvine.
Dupà primul înteles, ,,drept" e cel care tràiegte dupà voia cea sfàntà a lui
Dumnezeu, càci aceastaeste legea pe care nimeni n'o calcà fàrà sà-i sufere urmàrile.
În acest sens, ,,dreptii" Vechiului Testament sunt echivalentul ,,sfinfilor" din legea
Nouà. Dar în Vechiul Agezàmànt Harul se dàdea sporadic, într'o màsurà mai micà,
institufiile de sfintenie fiind mai mult umbrà a celor viitoare. Accentul se punea
mai mult pe conformarea omului cu Legea Sfàntà a lui Dumnezeu, pe o aràtare în
amànunte a voii lui Dumnezeu, al càrei prototip este Decalogul. Càci acolo nu avem
o transformare làuntricà (la care sà contribuie nu numai pilda unicà, dumnezeiascà,
în care Dumnezeul-om se substituie omului pàcàtos, suferind patimi gi moartea pe
Cruce, dar gi oceanul de haruri revàrsate în chip constant în Biserica Sa).Ci avem
mai mult o constràngere exterioarà, în care omul este înstràinat în pornirile lui pàcàtoa se
de voia sfàntà a lui Dumnezeu, de Legea Lui gi se poate màsura abisul de decàdere
cu normele dreptàlii dumnezeiegti. De aceea,Biserica a nuanlat numirea sfinfilor
Vechiului Testament, numindu-i de preferin!à ,,drep!1", adicà tràitori dupà voia lui
Dumnezeu, spre deosebire de cregtini care chiar numai pentru cà au primit Botezul se
numesc ,,sfinl1", ca unii ce au intrat în institulia sfinfeniei, Biserica, gi ca unii care
sunt chemafi sà ajungà pànà la statura omului desàvàrqit, adicà la sfinlenia deplinà,
prin colaborarecu lucrarea Harului.
A doua nuan{à a dreptàfii dumnezeiegti e cea juridicà. În acest sens Descoperirea
atribuie lui Dumnezeu sanc[ionarea sau ràsplàtirea pe tàràmul moraf dànd recompense
(,Justitia remunerativa") 9i pedepse (,Justitia vindicativa").
S'a tàgàduit existenla unei astfel de dreptàli ,,distributive" (,justitia distributiva'')
adicà de împàrlire a recompenselor dumnezeieqti ca de altfel gi aga numita ,,]ustitia
comutativa" (carestabilegteegalitateaîntre ce se dà gi ce se primeqte) pentru cà,în generaf
dreptatea s-ar opune icoanei unui Dumnezeu:latà,, pe care o aflàm în Evanghelie. In
special protestantismul liberal a reînviat opozilia dintre Dumnezeul aspru, al dreptàfii,
din Vechiul Testament gi cel al iubirii din Noul Testament, pe care o formulase, în
veacurile primare, Marcion. $i temeiuri nu lipsesc pentru o asemenea tàlcuire a
Evangheliei. Parabola Fiului risipitor, càruia i se iartà toate gregelile, apoi multe
texte explicite ,,cinei-a dat ceaaîntîi, ca sà sibà de primitînapoi7", ziceSf. Apostol Pavel (Rm
11,35)- se pot aduce ca dovezi. Este adevàrat mai ales,cà dreptatea lui Dumnezeu nu este
exact ceea ce numesc astfel jurigtii, într-un fel sau altul.
E adevàraf de asemenea,cà Dumnezeul nostru e Dumnezeul iubirii. E adevàrat cà
El, cel dintài ,,ne iartà de gaptezeci de ori càte gapte". E adevàrat cà El nu dràmuiegte
Harurile dupà faptele noastre, ci El" cel dintài, ne-a iubit cu o iubire negràità. E adevàrat,

288
',Dumnezeq'Unu[ în Íiinlà J tr i 6ute[e l ui ' D unnez ett

de asemenea, cà îngràdirea aceasta a atitudinii dumnezeiegti de formule omeneqti


juridice, nu e întru totul potrività cu spiritul libertàlii creqtine gi nici cu iubirea pàrinteascà
a Tatàlui ceresc.
Dar tocmai aceastàiubire cere dreptatea. Omul înseteazà de dreptate gi uràqte
nedreptatea.
Problema dreptului care suferà e discutatà întrb carte întreagà a Vechiului
Testament. Ordinea fizicà se sprijinà pe ordinea moralà. Una dintre coloanele societàlii
este dreptatea.
Iar din puncj de vedere cregtin nu se poate concepe o tràire cregtinà fàrà
spiritul dreptàfii. Indurarea poate dura cel mult pànà la sfàrgitul viefii; atunci
urmeazà sancfiunea vegnicà (Mt rq z8;Lc a, 54). O via!à fàrà deosebire între bine gì
ràu - ,,jenseit von Gut und Bòse" -, este amoralà; un pàrinte care nu-gi îndrepteazà
copilul, din iubire, iertàndu-i tot ce face, îl lasà pradà instinctelor, care aLlprimit
o primà de încurajare prin purtarea sa nechibzuità, gi-l expune unor sancfionàri
mai grave din partea societàlii sau chiar a unei Justifii imanente, boliìor morfii: ,,Plata
pàcatului este moartea". Iertarea nu-gi are rostul atunci cànd înràiegte mai mult pe cel
ce o primegte. Ci iertarea este eficace atunci cànd cel care a gregit, i-a càntàrit prin
experienfàvaloarea,cànd vine dupà o suferin!à al càrei echivalent îl oferà ea.
Se înlelege cà nu toate suferinfele din lume sunt o urmare a unui pàcat personal;
Màntuitorul Insugi a accentuat acest adevàr în cazul orbului din nagtere.Dar multe
rele fizice sunt în gàduite de Dumnezeu pentru îndreptarea pàcàtogilor. Nu ràmàne
nesancfionatnici un ràu moral, dacà nu intervine o schimbare a vielii omului: pocàinfa.
Iar aceastà aplicare a legii morale, de cel care a stabilit-o potrivit sfinfeniei
sale, se va face fàrà greq ori în veacul de acum, ori în veacul viitor: ,,Dumnezeu este
judecàtor drept gi tare", zice Psalmistul (Ps 7, tz); iar Màntuitorul ne descoperà despre
Sine: ,,càaa aeni FiuI omului într'o zi, întrtLslaanTstàhti,ctLîngerii Sài gi aa rdsplatif iecùruin
dupàfaptele sale" (Mt t6, z7).

3. Itrbirea
Iubirea dumnezeiascàesteîmpàrtàgirea creaturilor din bunuriìe sale cele mai
prelioase. Iubirea e comuniunea propriei fericiri intratrinitare. Ea se face prin deschiderea
spre lume, prin dàruire totala a Tàtàlui ceresccàtre creaturile Sale.Cel dintài bun dàruit
de Dumnezeu oamenilor din iubire a fost însàgi existenfa lor prin creafie. CeI mai de pref
bun împàrtàgit de Dumnezeu oamenilor este însà adevàrul màntuitor. Pentru îm-
pàrtàgirea lui, Dumnezeu Însugi S'a întrupat, dupà ce vorbise în multe feluri gi de
nenumàrate ori omenirii. Dar revelarea adevàrului màntuitor a coincis cu Descoperirea
iubirii însàqi în ]ertfa cea mai presus de orice cuvànt. Atunci au înleles oamenii cà
Dumnezeu este iubire (r In 4, 8).
Iubirea nu se poate manifesta decàt întrb comuniune de douà sau mai multe
persoane. De aceeanumai Dumnezeul nostru se poate numi iubire, fiindcà numai El e
comuniune intratrinitarà a unor euri care comuniazà din propria fericire inefabilàlao.
Contrariul iubirii e egoismul. Dumnezeu I-a osàndit creànd lumea pentru
a-i împàrtàqi din iubirea proprie; L-a osàndit la Întrupare; L-a osàndit pe Cruce; L-a

140 lout'r 15, 10; Coloseni 1, 13; Efeseni 1,6

289
'feo logia'D ogm atic,ùtSpeci6[à ti Sin6o[icd

osàndit la revàrsarea oceanelor de Haruri în ziua Cincizecimii" cànd a fàcut pe oameni


pàrtagi propriei viefi dumnezeiegti. Îl osàndegte clipà cu clipà.
Dar egoistul se osàndegteel însugi izolàndu-se de semenii sài, fàcànd vid în juirrl
sàu, pustie. In cregtinism, pustia a înflorit din iubire. Nici politeismul care separà pe zey
nici mahomedanismuf care propovàduiegte monoteismul rigid, nu reveleazà adevàrata
iubire.
Iar dintre toate confesiunile cregtine, Biserica ortodoxà e cea care a urmàrit
realizarea acestui ideal în comunitarismul sàu. Nici individualismul protestant, nici cel
romano-catolic - întruchipat de papà gi continuat prin izolarea ierarhiei de popor -, nu
urmàresc acest ideal. Numai Biserica noastrà tràiegte în comuniunea credinfei din
iubire: ,,Sàne iubim unii pe alfii, ca într-un gànd sà màrturisim pe TatàI, pe Fiul gi pe
Sfàntul Duh!".
Toatà Legea gi profelii se cuprind în iubirea de Dumnezeu gi iubirea semenilor
nogtri. Fericirea dumnezeiascà e rodul dàruirii din iubireral: ,,Nu întristafi Duhul cel
Sfànt al lui Dumnezeu!", ne poruncegte Apostolul Neamurilorr42.

141Fapte17,25;ITimotei 1, 11.
1a2 Efeseni4, 30; cf. Andruts os,op.cit., p. 80.

290