Unitati montane carpatice

Carpatii Românesti sunt munti cu înaltime mijlocie si mica, altitudinea medie fiind
de 840 m. Altitudinile cele mai mari apar în Carpatii Meridionali si Muntii Rodnei
. Principalele subdiviziuni sunt: Carpatii Orientali, Carpatii Meridionali si Ca
rpatii Occidentali
- Carpatii Orientali reprezinta 52 % din întreaga arie carpatica româneasca. Petrogr
afic, sunt constituiti din sisturi cristaline, roci vulcanice si flis dispuse în t
rei siruri paralele orientate pe directia nord-vest sud-est. Altitudinea maxima
este 2303 m în Vârful Pietrosul Rodnei. Sunt fragmentati de vai si depresiuni mari (
Depresiunea Maramures, Depresiunea Dornelor, Depresiunea Giurgeu, Depresiunea Ci
uc, Depresiunea Brasov). Au fost modelati policiclic (prezinta suprafete de nive
lare asemanatoare celor din Meridionali), prezinta relief glaciar doar în Muntii R
odnei si Muntii Maramuresului; are relieful vulcanic cel mai dezvoltat (Oas-Gutâi-
Tibles-Caliman-Gurghiu-Harghita). Principalele subdiviziuni ale Carpatilor Orien
tali sunt: Carpatii Maramuresului si ai Bucovinei, Carpatii Moldo-Transilvani si
Carpatii de Curbura.
Carpatii Maramuresului si ai Bucovinei, situati în nordul Carpatilor Orientali, într
e frontiera României cu Ucraina, în nord, si aliniamentul depresionar (Depresiunea D
ornelor, Depresiunea Câmpulung Moldovenesc si Depresiunea Gura Humorului) în sud. Re
lieful cuprinde doua sectoare: sectorul de vest (Depresiunea Maramures si muntii
care îl înconjoara) si sectorul estic (Obcinele Bucovinei). Depresiunea Maramuresul
ui are un relief colinar, cu dealuri ce depasesc 800 m, si este drenata de râurile
Viseu, Iza si Mara. Pe latura de vest-sud vest depresiunea este închisa de muntii
vulcanici Oas, Gutâi si Tibles (1835 m), cu relieful dominat de conurile vulcanic
e. La sud-est de valea Somesului Mare se afla Muntii Bârgaului alcatuiti din flis
strapuns de maguri vulcanice si Muntii Suhard alcatuiti din sisturi cristaline.
Pe latura est-nord estica depresiunea este închisa de Muntii Maramuresului care cu
lmineaza în vârfurile Farcau (1957 m) si Toroioaga (1930 m), alcatuiti din sisturi c
ristaline. Muntii Rodnei se afla în sud-estul depresiunii, sunt formati din sistur
i cristaline, au cea mai mare altitudine si masivitate din Carpatii Orientali (V
f. Pietrosul 2303 m, Ineul 2279 m) si constituie principalul nod orografic al ac
estor munti. Prezinta relief glaciar alcatuit din vai glaciare, circuri glaciare
, creste alpine si morene. Sectorul de est, reprezentat de Obcinele Bucovinei, c
uprinde trei culmi montane paralele cu altitudini ce descresc de la vest spre es
t: Obcina Mestecanis cea mai înalta, alcatuita din sisturi cristaline, Obcina Fere
deului si Obcina Mare. La sud de obcine se afla Depresiunea Dornelor si depresiu
nile Câmpulung Moldovenesc si Gura Humorului, ultimele fiind situate pe valea Mold
ovei.
Carpatii Moldo-Transilvani situati între aliniamentul depresionar al Dornelor si V
aii Moldovei, în nord, si valea Oituzului si Depresiunea Brasovului, în sud. Pe latu
ra vestica vine în contact cu Depresiunea Colinara a Transilvaniei, realizat de un
piemont vulcanic de o remarcabila netezime, iar în est cu Subcarpatii Moldovei. R
elieful cuprinde doua sectoare: vestic si estic.
Sectorul de vest cuprinde grupa de sud a muntilor vulcanici si depresiunile pe c
are acestia le închid la contactul cu fâsia cristalina (tectonice si de baraj vulcan
ic). Grupa de sud a muntilor vulcanici este mai înalta si mai masiva si prezinta u
n relief vulcanic mai bine pastrat (alaturi de conuri vulcanice se pastreaza si
cratere sau fragmente de cratere): Muntii Caliman (Vf. Pietrosul 2100 m), Muntii
Gurghiu si Muntii Harghita. La contactul grupei vulcanice cu fâsia cristalina sun
t închise mai multe depresiuni dintre care cele mai întinse sunt Depresiunea Giurgeu
lui, axata pe cursul superior al Muresului si depresiunea Ciucului, axata pe cur
sul superior al Oltului. Ambele depresiuni au altitudini de 600-700 m si prezint
a cele mai intense fenomene de inversiuni termice, aici aflându-se polii frigului
- Joseni, în Depresiunea Giurgeului si Miercurea Ciuc, în Depresiunea Ciucului. În est
ul Muntilor Calimani se afla micile depresiuni Bilbor si Borsec.
Sectorul de est, denumit si cel al Muntilor Moldovei, cuprinde trei siruri paral
ele de munti, dintre care cel din vest si centru apartin fâsiei cristaline, iar ce
l estic unitatii flisului. Primul sir cristalin este format din muntii: Giurgeu,
Hasmasul Mare (cu o cuvertura de calcare în care s-au dezvoltat Cheile Bicazului
si relieful rezidual al ,,Pietrei Singuratice ), Ciucului si Nemira. Al doilea sir
cristalin este format din muntii: Giumalau (peste 1800m, alcatuit din cristalin
), Rarau ( cu stâncile calcaroase ,, Pietrele Doamnei ), Bistritei (1859 m), Ceahlau
(Vf. Ocolasul Mare, 1907 m), cu o cuvertura de conglomerate care dau un relief
spectaculos si Tarcau. Sirul flisului se desfasoara pe latura de est si cuprinde
muntii Stânisoara, Gosmanu si Berzunt, ultimul închizând Depresiunea Comanesti.
Carpatii de Curbura situati în sudul Carpatilor Orientali, între valea Oituzului si
valea Prahovei. Pe latura interna vin în contact cu Depresiunea Colinara a Transil
vaniei, iar pe latura externa vin în contact cu Subcarpatii Curburii. Relieful cup
rinde un domeniul montan alcatuit din culmi si vai dar în care muntii realizeaza o
mare curbura în care este închisa Depresiunea Brasovului. Alcatuirea geologica din
flis a permis o fragmentare mai mare a reliefului. Varietatea rocilor sedimentar
e a impus un relief petrografic cu forme specifice: relief ruiniform pe conglome
rate (turnuri, ciuperci, Sfinxul Bratocei - în Muntii Ciucas), relief dezvoltat pe
gresii (Muntii Buzaului), relief carstic (Muntii Bârsei), relief dezvoltat pe nis
ipuri (dunele de nisip de la Reci în Depresiunea Brasovului). Curbura carpatica ex
terna cuprinde Muntii Vrancei, Muntii Buzaului, Muntii Ciucas, si Muntii Baiului
. Curbura interna, spre Depresiunea Brasovului cuprinde Muntii Întorsurii care închi
d Depresiunea Întorsura Buzaului si Muntii Bârsei (formati din Muntii Postavaru, cu
vestita statiune Poiana Brasov, Muntii Piatra Mare si Muntii Tâmpa). În nord vestul
grupei se afla trei munti scunzi (cu altitudine medie de 100 m) care patrund dig
itat în Depresiunea Brasovului: Muntii Persani (1104 m) cu defileul bazaltic de la
Racos si Magura Codlei, Muntii Baraolt si Muntii Bodoc.
Depresiunea Brasovului, situata la contactul Carpatilor Orientali cu Carpatii Me
ridionali este drenata de râul Olt si afluientii sai Râul Negru si Bârsa. Are aspectul
unui ses întins, cu altitudini de 500-600 m, cu terenuri agricole fertile, cu mul
te asezari si cu intersectia unor importante drumuri si cai ferate transcarpatic
e.
- Carpatii Meridionali situati în sudul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, între
valea Prahovei, la est si Culoarele Timis-Cerna si Bistra-Strei, la vest.
Relieful Carpatilor Meridionali detine cele mai multe superlative geografice din
România:
- reprezinta cel mai masiv si mai înalt domeniu al Carpatilor Românesti, datorita înal
tarii în bloc cu peste 1000 m produsa la sfârsitul neogenului si începutul cuaternarul
ui. În toate cele patru grupe depasesc altitudinea de 2500 m, culminând în Muntii Faga
rasului cu vârfurile Moldoveanu 2544 m si Negoiu 2535 m , la care se adauga Muntii
Bucegi cu vârful Omu de 2505 m, Muntii Parâng cu vârful Parângu Mare de 2519 m si Munti
i Retezat cu vârful Peleaga de 2509 m;
- prezinta o asimetrie inversa: la est de râul Olt sunt abrupti în nord si coboara în
trepte spre sud, iar la vest de aceeasi vale domina prin abrupturi în sud depresiu
nile subcarpatice si au pante mai domoale spre nord;
- sunt alcatuiti aproape în întregime din sisturi cristaline si intruziuni granitice
, iar la extremitati dar si local apar calcarele care introduc o mai mare variet
ate a reliefului. Cele mai importante mase calcaroase apar în extremitatea vestica
 (Muntii Cernei si Muntii Mehedinti) dar si în sudul Parângului si în Muntii Piatra Cr
aiului; Muntii Bucegi fac exceptie, fiind alcatuiti din conglomerate care dau un
relief specific de eroziune diferentiala si eoliana: ,,Babele si ,,Sfinxul . Alcat
uirea geologica dominant cristalina explica masivitatea accentuata, acesti munti
fiind traversati doar de râul Olt si cuprind doar trei depresiuni: Lovistei, Hate
gului si Petrosani;
- exista trei platforme de eroziune care reprezinta stadii de echilibru în evoluti
a reliefului: platforma Borascu la 2000m altitudine, cu valorificare pastorala e
stivala, platforma Râu-Ses, mai neregulata ca nivelare si bine evidentiata în Muntii
Retezat, la obârsiile râului omonim si la obârsiile Lotrului, este situata la 1200-16
00 m; Platforma Gornovita sau a Predealului, la 1000 m altitudine, este valorifi
cata prin asezari rurale sau urbane permanente, dar si prin fânete. Pe aceasta pla
tforma, in Muntii Orastiei se pastreaza vestigiile cetatii geto-dacice Sarmizege
tusa Regia;
- altitudinile mari au facut ca acesti munti sa fie modelati, în pleistocen, de gh
etari care au modelat un relief specific alcatuit din circuri si vai glaciare, s
eparate de creste alpine denumite popular ,,custuri glaciare si acumulari de more
ne. Caracterele alpine dominante (relieful glaciar, altitudinea si masivitatea c
ea mai mare) l-au determinat pe geograful francez Emm. De Martonne sa-i numeasca
,,Alpii Transilvaniei ;
- desi sunt cei mai înalti si cei mai masivi, sunt totusi traversati integral de v
alea Oltului si partial de valea Jiului la nivele foarte joase, fenomen explicat
prin epigenie (adâncirea râurilor concomitent cu ridicarea muntilor); din aceasta c
auza trecatorile sunt joase: Turnu-Rosu (400 m), Cozia (309 m) pe Olt si Lainici
(450 m) pe Jiu; în acelasi timp sunt si pasuri de altitudine: Giuvala, din Culoar
ul Rucar-Bran, dar si drumurile alpine ,,Transfagarasanul (care traverseaza Munti
i Fagarasului la peste 2000 m altitudine) si ,,Transalpina (care traverseaza Munt
ii Parâng la peste 2100 m altitudine); în Muntii Bucegi se afla drumul care urca la
2500 m în Muntii Costila. Fata de Defileul Oltului dintre Turnu-Rosu si Cozia se p
ot delimita grupele Bucegi si Fagaras pe latura estica si grupele Parâng si Reteza
t-Godeanu pe cea vestica.
Grupele Bucegi si Fagaras
Situate în estul Carpatilor Meridionali, grupele Bucegi si Fagaras sunt delimitate
în est de Valea Prahovei, iar în vest de valea Oltului. Pe latura de nord domina pr
in abrupturi depresiunile Brasovului si Fagarasului, iar în sud, spre Subcarpatii
Curburii si Subcarpatii Getici, prezinta pante mai domoale.
Relieful include grupele Bucegi (alcatuiti din Muntii Bucegi, Muntii Leaota, Cul
oarul Rucar-Bran, si Muntii Piatra Craiului), si Fagaras (alcatuiti din Muntii F
agaras, în nord, si masivele fragmentate de afluientii Argesului: Muntii Cozia car
e închide la sud Depresiunea Lovistei, Muntii Ghitu, Muntii Frunti, Muntii Iezer s
i Muntii Papusa);
Muntii Bucegi reprezinta din punct de vedere genetic un sinclinal suspendat, cul
mineaza cu vârful Omu (2505 m) si se prezinta abrupt atât spre valea Prahovei (abrup
tul prahovean al Bucegilor), cât si spre Depresiunea Brasovului si spre Culoarul R
ucar-Bran. Sunt alcatuiti din conglomerate si calcare, prezentând un platou struct
ural cu forme interesante de relief eolian si de eroziune diferentiala: ,,Babele
si ,,Sfinxul si alte ,,ciuperci eoliene . Relieful glaciar este prezent în jurul vârful
ui Omu prin circuri glaciare dar si prin vai glaciare (valea superioara a Ialomi
tei). Accesibilitatea si frumusetea deosebita a peisajului fac din Muntii Bucegi
cel mai circulat masiv montan din România. Muntii Leaota, situati la vest de Buce
gi, sunt alcatuiti din sisturi cristaline si au un relief masiv si greoi.
Culoarul Rucar-Bran reprezinta o depresiune tectonica (o vale de sinclinal) orie
ntata nord-vest sud-est cu importanta în circulatia transcarpatica înca din perioada
 feudala între Brasov si Câmpulung Muscel.
Muntii Piatra Craiului, situati la vest de Culoarul Rucar-Bran se prezinta în reli
ef ca cea mai frumoasa creasta calcaroasa din România.
Muntii Fagarasului corespund culmii înalte situata între valea Dâmbovitei si Defileul
Oltului dintre Turnu Rosu si Cozia, care este abrupta spre nord si cu pante domo
ale spre sud. Culmineaza în vârful Moldoveanu 2544 m, si Negoiu 2535 m, sunt alcatui
ti în întregime din sisturi cristaline si cuprind cele mai extinse forme de relief g
laciar din tara (circuri glaciare, vai glaciare, creste alpine, praguri glaciare
, morene), având si multe lacuri glaciare (Bâlea, Podragul Mare, Capra, Avrig, Caltu
n, Urlea). Partea centrala a Fagarasului este traversata de drumul transcarpatic
modernizat ,,Transfagarasanul care permite accesul, pe timpul verii, între Depresi
unea Fagaras si Curtea de Arges.
Fagarasul sudic are în componenta o culme mai joasa, fragmentata, formata din masi
ve alcatuite din sisturi cristaline intens metamorfozate (gnaisul ocular de Cozi
a): Muntii Cozia, (1668 m), Muntii Frunti, Muntii Ghitu, Muntii Iezer si Muntii
Papusa (2462 m), cu relief glaciar si alcatuire cristalina.
Între cele doua unitati fagarasene penetreaza partea de est a Depresiunii Lovistei
, dezvoltata la confluenta Lotrului cu Oltul si în Masivul Parâng.
Grupele Parâng si Retezat-Godeanu ocupa latura vestica a Carpatilor Meridionali, f
iind situate între Defileul Oltului dintre Turnu Rosu si Cozia în est si culoarele t
ectonice Timis-Cerna în vest. În nord culoarul Bistra Strei îi desparte de Muntii Poia
na Ruscai, culoarul Orastiei îi separa de Muntii Apuseni si în continuare Depresiune
a Sibiului si Apoldului îi separa de Podisul Transilvaniei. Pe latura sudica se te
rmina abrupt spre depresiunile subcarpatice oltene.
Relieful include cele doua grupe de munti precum si depresiunile Lovistei, Hateg
si Petrosani.
Grupa Muntilor Parâng include cel mai mare nod orografic din România din care pornes
c cinci unitati montane cu dispozitie radiara: în sud-vest Muntii Parâng (vârful Parângu
Mare, 2519 m), alcatuiti din sisturi cristaline si intruziuni granitice, cu rel
ief glaciar si lacuri glaciare (L. Gâlcescu) din care se desprind spre nord-vest M
untii Sureanu (vârful lui Patru, 2130 m), cu relief glaciar dar si cu pesterile Su
ra Mare si Tecuri. Spre nord-est Muntii Cândrel (vârful Cândrel, 2244 m), cu alcatuire
cristalina si relief glaciar. Spre est se desfasoara Muntii Lotrului (vârful Stef
lesti, 2242 m) si Muntii Capatânii (vârful Ursu, 2124 m) alcatuiti din calcare, cu v
ai în chei si pesteri.
Între grupele Parâng si Retezat-Godeanu se desfasoara spatiile depresionare ale Hate
gului si Petrosanilor. Depresiunea Hategului este o depresiune tectonica si o ve
che zona de populare în care romanii stabilesc noua capitala a Daciei, la Ulpia Tr
aiana Sarmizegetusa. În Evul Mediu era cunoscuta sub numele de ,,Tara Hategului . De
presiunea Petrosani, situata pe cursul superior al Jiului, este de origine tecto
nica si corespunde celui mai mare bazin huilifer al tarii. Spre nord , prin pasu
l Merisor se face legatura cu depresiunea Hategului, iar spre sud prin pasul Lai
nici si Defileul Jiului cu Oltenia subcarpatica.
Grupa Retezat-Godeanu este situata între Depresiunea Petrosani si Defileul Jiului
la est, depresiunea Hategului si Culoarul Bistrei la nord si Culoarul Timis-Cern
a la vest. Are în componenta cele doua masive centrale Muntii Retezat si Muntii Go
deanu care dau numele grupei. Muntii Retezat (vârful Peleaga, 2509 m) prezinta cel
mai ridicat nivel altitudinal al grupei si au cel mai complex relief glaciar. A
dapostesc cele mai multe lacuri glaciare (Bucura, Zanoaga, Lia, Ana, Viorica, Fl
orica, Taul Portii). Pitorescul peisajului natural si elementele rare de flora s
i fauna au dus la constituirea Parcului National Retezat înca din 1935.
Muntii Godeanu (vârful Gugu, 2291 m), alcatuiti ca si Retezatul din sisturi crista
line, au un relief glaciar mai putin spectaculos, dar prezinta cele mai întinse pl
atforme de eroziune de tip Borascu si Râu-Ses. Spre nord-vest se desfasoara Muntii
Tarcului, continuati de Muntele Mic, iar pe latura de sud-vest se desfasoara Mu
ntii Cernei si Muntii Mehedinti, despartiti de valea adânca a Cernei. Spre est sud
-est sunt muntii Vâlcanului (vârful Straja 1868 m) cu alcatuire calcaroasa si vai în c
hei (Cheile Runcu).
Culoarul tectonic Timis-Cerna are aspectul unui graben care separa grupele Retez
at-Godeanu de Muntii Banatului, printr-o denivelare tectonica de aproape 1000 m.
Asigura legatura nord-sud între orasele Caransebes si Orsova prin pasul Domasnea
(540 m), denumit si Poarta Orientala, strabatut de drumul european E70 si de mag
istrala feroviara Bucuresti-Timisoara.
Culoarul Bistra desparte Masivul Retezat-Godeanu de Muntii Poiana Ruscai si asig
ura legatura rutiera între Caransebes si Depresiunea Hategului prin pasul Poarta d
e Fier a Transilvaniei (700 m).
- Carpatii Occidentali denumiti astfel dupa localizarea lor, la vest de Depresiu
nea Colinara a Transilvaniei, se întind între Defileul Dunarii, în sud, si pâna la vaile
Somesului si Barcaului în nord. Spre est Culoarele Timis-Cerna si Bistra îi despart
de Carpatii Meridionali, iar Depresiunea Alba Iulia Turda îi despart de Depresiun
ea Colinara a Transilvaniei.
Constituie cel mai jos sector al Carpatilor Românesti, altitudinile maxime fiind c
uprinse între 1200-1400 m în sud si abia depasind 1800 m în nord;
Prezinta o accentuata asimetrie, ei coborând în trepte de la est la vest;
Caracteristica definitorie este discontinuitatea dintre grupele montane, acestea
aparând ca o succesiune de horsturi, despartite de culoare tectonice (grabene): M
uresului, Timis-Cerna, Bistra;
Se adauga patrunderea Câmpiei de Vest sub forma de ,,câmpii golfuri în lungul celor tre
i Crisuri si contactul direct al câmpiei cu muntii în dreptul Muntilor Zarandului;
Au alcatuirea geologica cea mai complexa (sisturi cristaline, flis, roci vulcani
ce si magmatice), ceea ce a determinat aparitia unei mari varietati de forme de
relief;
Sunt puternic fragmentati de numeroase vai, depresiuni intramontane si depresiun
i de tip ,,golf ;
Sunt cei mai populati din Carpatii Românesti, asezarile permanente ajung pâna la 160
0 m.

Muntii Banatului-sunt situati în sud-vestul tarii, între Defileul Dunarii dintre Baz
ias si Orsova în sud, Culoarul Timis-Cerna în est, dealurile si Câmpia de Vest în nord s
i nord-vest.
Analiza reliefului nu este completa fara includerea Defileului Dunarii dintre Ba
zias si Gura Vaii, o vale transversala, caracterizata printr-o alternanta de sec
toare înguste - Cazanele Mari si Mici, Portile de Fier - si bazinete depresionare:
Moldova Noua si Orsova. Prin construirea sistemului energetic si de navigatie P
ortile de Fier a fost rezolvata atât problema navigatiei pe Dunare, în acest sector,
cât si valorificarea potentialului hidroenergetic.
Latura de est a Muntilor Banatului este mai înalta (1200-1400 m) si include în nord
Muntii Semenic (1446 m), alcatuiti din sisturi cristaline si cu aspectul unui pl
atou la nivelul de 1400 m, valorificat pastoral si turistic. În sud, lungul Cazane
lor se desfasoara Muntii Almajului (vârful Svinecea Mare, 1224 m), alcatuiti dintr
-o alternanta de sisturi cristaline strapunse de granite sau acoperite de roci s
edimentare (calcare). Între cele doua unitati montane este închisa Depresiunea Almaj
ului (sau Bozovici), care este drenata de râul Nera.
Partea de vest cuprinde munti mai scunzi (muncei) cu altitudini de 600-1100 m da
r cu aceeasi alcatuire geologica: Muntii Locvei, de-a lungul Dunarii, în primul se
ctor al Defileului, Muntii Aninei (1160 m), care au o cuvertura de calcare pe ca
re s-a dezvoltat relieful carstic (Cheile Nerei, Carasului si Minisului, Pestera
Comarnic). În nord-vest sunt Muntii Dognecea (617 m), care închid Depresiunea Caras
-Ezeris.
Muntii Poiana Ruscai sunt cuprinsi între Culoarul Bistrei la sud si Defileul Muresu
lui dintre Deva si Zam, la nord. Pe latura estica intra în contact cu Depresiunea
Hategului iar pe latura vestica cu Dealurile Lipovei.
Relieful Muntilor Poiana Ruscai se caracterizeaza prin altitudini scazute (vârful
Padesu, 1374 m) dar cu o masivitate remarcabila data de alcatuirea geologica (si
sturi cristaline cu intercalatii de calcare cristaline, marmure si chiar roci vu
lcanice. Fiind înconjurata de zone joase Muntii Poiana Ruscai au aspect de horst, în
fatisându-se sub forma de cupola si de nod orohidrografic unitar. Prezinta vai adânc
i si culmi largi, care faciliteaza patrunderea asezarilor pe cele mai mari înaltim
i.
Muntii Apuseni
Muntii Apuseni sunt situati la vest de Depresiunea Colinara a Transilvaniei, între
defileul Muresului dintre Deva si Lipova, în sud, si vaile Barcaului si Somesului
, la nord.
Muntii Apuseni includ urmatoarele subunitati:
Masivul Bihorului, este gruparea montana centrala, cu alcatuire predominant cris
talina si care culmineaza în vârful Bihor de 1849 m. Din acest masiv se desprind spr
e nord Muntii Vladeasa (1836 m), iar în est Muntele Mare (1826 m). Peste fundament
ul cristalin au fost depuse cuverturi d calcare în care s-au dezvoltat fenomene ca
rstice si calcaroase: Cheile Somesului Cald si ale Bulzului, Pesterile Scarisoar
a si Focul Viu (ambele cu ghetari), complexul carstic Padis-Cetatile Ponorului.
Spre est-nord est se desprind Muntii Gilau, iar în sud Muntele Gaina cu vestitul ,
,Târg de Fete , nedee populara desfasurata la sfârsitul lunii iulie.
Latura de sud-est a Muntilor Apuseni este alcatuita din Muntii Muresului, cu alt
itudini de 1000-1200 m, care cuprind muntii Trascaului (cu numeroase vai taiate în
calcare: Cheile Turzii, Întregaldelor, Râmetului), si Muntii Metaliferi formati din
andezite si bazalte. Se poate mentiona si o forma spectaculoasa a reliefului vu
lcanic - ,,Detunatele - cu coloane de bazalt arcuite, cu aspect de orga uriasa.
În vest se desfasoara muntii scunzi ai Crisurilor, separati de depresiunile golfur
i: Muntii Zarandului (836 m), Muntii Codru-Moma (1112 m), cu izbucul de la Calug
ari format pe calcare, Muntii Padurea Craiului, cu pesterile Meziad, Vadul Crisu
lui, precum si Pestera Vântului (50 km lungime, fiind cea mai luna pestera din tar
a).
Muntii Plopis sau Ses (918 m) se afla situati în nord-vestul acestui spatiu montan
. Între Muntii Crisurilor se interpun depresiunile ,,golfuri : Zarandului (pe Crisu
l Alb), Beiusului (pe Crisul Negru) si Vad-Borod (pe Crisul Repede). În spatiul Mu
nti Apuseni sunt prezente si alte depresiuni mai mici: Gurahont, Brad, Huedin, Z
latna, Abrud si Câmpeni.
La nord nord-est de valea Barcaului se desfasoara sectorul muntilor scufundati,
cu alcatuire geologica dura, din sisturi cristaline si calcare, structura care p
oarta numele de ,,jugul intracarpatic , format din Muntii Mesesului (996 m), si de
alurile cristaline: Prisnel, Dealul Mare si Preluca.
- Depresiunea colinara a Transilvaniei situata în partea centrala a tarii, este ce
a mai mare depresiune din interiorul arcului carpatic. Este marginita de cele tr
ei ramuri carpatice, care si-au luat denumirea dupa pozitia fata de aceasta mare
unitate depresionara: la nord si est Carpatii Orientali, la sud Carpatii Meridi
onali, la vest Muntii Apuseni iar la nord vest Dealurile Silvaniei.
Prezinta un fundament carpatic faliat si scufundat la adâncimi de 2000-8000 m, aco
perit de o cuvertura de roci sedimentare formata din argile, marne, nisipuri, gr
esii, conglomerate, tufuri vulcanice si sare. Structura geologica contine cute d
iapire, domuri si structuri monoclinale pe care s-au dezvoltat cuestele. Reliefu
l depresiunii prezinta o înclinare de la est (1080 m) si nord-est spre vest sud-ve
st (300 m), fapt aratat si de orientarea generala a retelei hidrografice Somes,
Mures, Târnave, Olt). Altitudinile medii sunt cuprinse între 400-500 m, mai coborâte în
depresiunile exterioare si mai înalte în zonele interioare de podis.
În partea centrala, relieful este format dintr-un podis cu strate sedimentare usor
boltite (domuri) care contin acumulari de gaz metan.
Zona marginala prezinta o structura cutata, mai slab în sud si vest (unde apar dep
resiunile de contact litologic: Fagaras, Sibiu, Culoarul Alba Iulia-Turda) si ma
i accentuat în est , unde exista o alternanta de dealuri si depresiuni specific su
bcarpatica, de unde si denumirea de Subcarpatii Transilvaniei. Pe marginile depr
esiunii, la Praid, Ocna Sibiului, Ocna Mures sau Turda sunt prezente cutele diap
ire cu sâmburi de sare, care uneori ajung la suprafata. Principalele diviziuni sun
t: dealurile si depresiunile marginale si Podisul Transilvaniei.
Dealurile si depresiunile marginale situate în imediata vecinatate a muntilor cupr
ind urmatoarele subunitati:
- dealuri: Culmea Brezei, Preluca, Dealul Mare si Prisnel în nord si nord-vest, De
alul Feleacului la vest, dealurile de tip subcarpatic în est;
- depresiuni: Depresiunea Almasului (pe râul Almas); Culoarul Alba Iulia-Turda (pe
Mures si Aries) la vest; Depresiunea Sibiu (pe râul Cibin) si Depresiunea Fagaras
in sud (pe râul Olt); Depresiunea Bistrita (pe râul Bistrita) la est; Depresiunea L
apusului (pe râul Lapus) la nord.
Podisul Transilvaniei situat în partea centrala a Depresiunii colinare a Transilva
niei, are urmatoarele diviziuni:
- Podisul Somesan, situat în partea nord-vestica a Podisului Transilvaniei si trav
ersat de Somes între Dej si Jibou; este format din interfluvii netede dezvoltate p
e un substrat sedimentar usor înclinat spre sud-est, cu altitudini de 500-600 m;
- Câmpia Transilvaniei, delimitata la nord de Somesul Mare si de Somesul Mic, iar
la sud de valea Muresului, este o regiune cu un relief de dealuri joase (400-500
m), cu aspect neted, slab ondulat (datorita prezentei domurilor), vai scurte si
largi pe care s-au amenajat iazuri;
- Podisul Târnavelor, cea mai întinsa subunitate, cuprinsa între Valea Muresului la no
rd si Valea Oltului la sud, se caracterizeaza printr-un relief mai înalt (peste 60
0 m) ce coboara în trepte de la est catre vest; prezenta domurilor si a cuestelor;
asimetria vailor, intensitatea alunecarilor de teren. În cadrul sau se individual
izeaza trei subunitati: Dealurile Târnavelor, Podisul Hârtibacilui s Dealurile Secas
elor.
Unitati de dealuri si podisuri
- Subcarpatii Subcarpatii s-au format prin cutarea sedimentelor depuse în fosa pre
carpatica în ultimele faze ale orogenezei alpine.
- Relieful este alcatuit din depresiuni sinclinale închise la exterior de dealuri
anticlinale, dispuse în unu sau doua siruri. Dealurile interne au structura cutata
si altitudini mai mari, iar dealurile externe au altitudini mai mici si structu
ra monoclinala.
- Prezenta stratului de argila intercalat între depozitele de molasa favorizeaza p
roducerea alunecarilor de teren.
Subdiviziuni: Subcarpatii Moldovei, Subcarpatii de Curbura si Subcarpatii Getici
.
Subcarpatii Moldovei si Culoarul Siretului
Subcarpatii Moldovei sunt situati la est de grupa centrala a CarpatilorOrientali
, între valea Moldovei, în nord, si valea Trotusului (Susita), în sud. Pe latura estic
a sunt delimitati de Podisul Bârladului de o arie de discontinuitate geografica: C
uloarul Siretului.
Subcarpatii Moldovei constituie cel mai simplu areal de tip subcarpatic, format
din trei mari depresiuni, închise spre exterior de dealuri cu structura cutata. De
la nord la sud se desfasoara: Depresiunea Neamt, drenata de râul Neamt (Ozana) si
închisa de Culmea Plesului (911 m), Depresiunea Cracau-Bistrita, drenata de râurile
care îi dau numele, închisa la nord de Dealul Corni (592 m), iar în sud de Dealul Bar
boiu; Depresiunea Tazlau-Casin, situata pe râul Trotus, unde converg mai multe râuri
, printre care si cele care îi dau numele. În est depresiunea este închisa de Culmea P
ietricica (740 m), iar în sud de dealurile Ousoru si Zabraut. Subcarpatii Moldovei
sunt formati din roci sedimentare cutate în ultima etapa a orogenezei alpine. Dea
lurile externe cuprind la contactul cu sectorul Culoarului Siretului o bordura d
e pietrisuri si nisipuri piemontane.
Culoarul Siretului, împreuna cu valea larga a Moldovei (ambele de natura erozional
a), separa domeniul de orogen al Subcarpatilor Moldovei de cel de platforma al P
odisului Moldovei. La confluenta Siretului cu principalele râuri dinspre Carpatii
Orientali au aparut orasele Adjud (Trotus), Bacau (Bistrita), Roman (Moldova).
Subcarpatii Curburii
Situati în partea central-sudica a tarii, între valea Trotusului (mai corect Susita)
în nord si valea Dâmbovitei în vest.
Reprezinta cel mai complex domeniu subcarpatic, cu altitudini mari, structura înto
rtocheata a depresiunilor, si patrunderea unor pinteni montani de flis paleogen
carpatic în arealul subcarpatilor (Pintenul Ivanetu, 1021 m, si pintenul Valeni).
Se pot distinge doua siruri de depresiuni, separate de doua aliniamente deluroas
e:
- primul si al depresiunilor ,,interne , include : Depresiunea Soveja pe Susita, D
epresiunea Vrancei, drenata de râurile Putna si Zabala, Depresiunea Lopatari pe Sl
anicul Buzaului, , Depresiunea Patârlagele pe Buzau, Depresiunea Valenii de Munte
pe Teleajen si Depresiunea Câmpina pe Prahova. Acestea sunt închise de o mediana del
uroasa cu altitudini de 800-900 m: Rachitas, Raiutu, Gurbaneasa (979 m), Bisoca,
Ciolanu, Salcia;
- al doilea sir al depresiunilor ,,intracolinare cuprinde depresiunile: Vidra, Me
ra, Dumitresti (pe Râmnicul Sarat), Policiori, Niscov, Podeni pe Cricovul Sarat si
Pucioasa pe Ialomita. Spre est si sud, acestea sunt închise de dealurile externe:
Magura Odobestilor (996 m), Deleanu, Istrita (749 m) si Bucovel.
Subcarpatii Getici
Situati la sud de Carpatii Meridionali, între valea Dâmbovitei în est si valea Motrulu
i în vest, intra pe latura de sud în contact cu Podisul Getic.
Relieful prezinta doua siruri de depresiuni, separate de doua aliniamente deluro
ase:
- primul sir de depresiuni, la contactul cu muntele, cuprinde: Depresiunea Câmpulu
ng închisa la sud de Magura Matau (1018 m), Arefu pe Arges, Jiblea pe Olt, Horezu
pe Bistrita Vâlcii si închisa de Magura Slatioarei, urmate spre vest de Polovragi, N
ovaci, Tismana si Baia de Arama;
- al doilea sir de depresiuni ,,intracolinare , cuprind Depresiunea Râmnicu-Vâlcea, pe
Olt, închisa de Dealul Negru si Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare închisa la sud de Deal
ul Bran si la est de Dealul Bârzei (560 m).
- Podisul Mehedinti
Altitudinal este un podis, genetic apartine orogenului carpatic. Este o peneplen
a înaltata cu relief întinerit.
- Petrografic este alcatuit din sisturi cristaline si calcare, ceea ce a favoriz
at aparitia reliefului carstic format din chei (Topolnitei si Cosustei), poduri
naturale (Ponoare), pesteri (Topolnita). Altitudinea reliefului este cuprinsa într
e 500-600 m. Podisul Mehedinti cuprinde si Depresiunea Severinului si Dealurile
Cosustei.
- Piemontul Getic
Este o unitate de platforma (cu fundament alcatuit din Placa Moessica si cu umpl
utura sedimentara). La suprafata s-au acumulat depozite de tip piemontan formate
din pietrisuri si bolovanisuri aduse de râuri din Carpatii Meridionali si depuse în
conditii subaeriene. Aceste depozite sunt cunoscute sub numele de pietrisuri de
Cândesti.
- Este cel mai mare piemont din România si a fost puternic fragmentat de apele cur
gatoare. Relieful înclinat de la nord spre sud, prezinta altitudini cuprinse între 6
00-700 m, în nord, si de 200-300 m, la sud, la contactul cu Câmpia Româna.
- Subunitati: Platforma Strehaia, Platforma Jiului, Platforma Oltetului, Platfor
ma Arges, Platforma Cotmeana si Platforma Cândesti.
- Podisul Moldovei
unitate de platforma, cu fundament alcatuit din placa est-europeana în jumatatea n
ordica si placa nord-dobrogeana în jumatatea sudica peste care s-a depus o umplutu
ra sedimentara alcatuita din nisipuri, argile, marne, gresii în structuri orizonta
le sau monoclinale.
Relieful structural este format din platouri structurale si din cueste, la care
se adauga vaile consecvente si cele subsecvente. Prezenta argilelor a favorizat
alunecarile de teren. Principalele subdiviziuni sunt:
- Podisul Sucevei situat în partea de nord-vest, între granita de stat cu Ucraina si
valea Moldovei, reprezinta sectorul cel mai înalt, cu relieful alcatuit dintr-o a
lternanta de dealuri (Ciungi, Podisul Dragomirnei, Podisul Falticenilor, Dealul
Ibanesti, Dealul Mare -Hârlau) si unitati mai joase (Depresiunea Radauti, Culoarul
Moldovei, Culoarul Siretului);
- Câmpia Moldovei situata în partea de nord-est a podisului Moldovei între Culmea Bour
-Dealul Mare în vest si valea Prutului în est;
- Podisul Bârladului, situat între Siret si Prut, ocupa jumatatea sudica a Podisului
Moldovei si cuprinde urmatoarele subdiviziuni: Podisul Central Moldovenesc, Col
inele Tutovei, Dealurile Falciului si Podisul Covurlui.
- Podisul Dobrogei
- este cea mai complexa arie geologica si geomorfologica din România. În partea de n
ord este o unitate de orogen formata în orogeneza hercinica Podisul Dobrogei de No
rd;
- în partea centrala o peneplena formata în orogeneza caledonica Podisul Casimcei;
- în sud o platforma Podisul Dobrogei de Sud. Orogeneza baikaliana a dus la indivi
dualizarea Podisului Casimcei alcatuit din sisturi verzi; orogeneza hercinica a
ridicat Muntii Macinului alcatuiti din granite; partea sudica a podisului format
a prin sedimentare prezinta un relief usor ondulat si vai în canion. La suprafata
s-a depus un strat de loess cu grosimi de pâna la 40 m care a favorizat procesele
de tasare si sufoziune. Diviziunile sunt urmatoarele:
- Podisul Dobrogei de Nord, alcatuit din: Muntii Macinului alcatuit din granite,
cu relief rezidual (piramide, stâlpi, blocuri de piatra), Dealurile Tulcei cu rel
ief colinar desfasurat pe directia vest-est, Depresiunea Nalbant si Podisul Baba
dag alcatuit din calcare care au favorizat aparitia reliefului carstic;
- Podisul Casimcei cu altitudine de 200-300 m are un relief modelat pe roci vech
i (sisturi verzi), cu culmi putin proeminente, despartite de vai largi evoluate,
fara terase;
- Podisul Dobrogei de Sud cu un relief alcatuit din interfluvii netede sau usor
ondulate cuprinde urmatoarele subdiviziuni: Podisul Medgidiei, Podisul Oltinei s
i Podisul Negru Voda;
- Zona litorala reprezinta fâsia paralela cu tarmul Marii Negre, lata de 20-25 km,
situata între Capu Midia si Vama Veche, prezinta un relief mai înalt ce se termina
abrupt la contactul cu marea (faleze).
Dealurile de Vest
o bordura de dealuri piemontane festonata de apele curgatoare din partea de vest
a Carpatilor. Se prezinta ca un piemont de eroziune cu altitudinea medie de 400
m.
- Sunt alcatuite din roci moi: argile, marne,nisipuri, gresii, pietrisuri. În part
ea nordica apar unele maguri cristaline sau vulcanice care dau si altitudinile c
ele mai mari (Dealul Preluca 795 m, Dealul Codru, Magura Simleului).
- Aceste dealuri au caracter discontinuu fiind întrerupte de vaile Crisurilor, Mur
esului, Timisului si Begai. Principalele diviziuni ale Dealurilor de Vest sunt:
- Dealurile Silvaniei, între Somes si Barcau, unde patura sedimentara mai subtire
si eroziunea activa au determinat aparitia la zi a unor maguri si culmi vulcanic
e sau cristaline (Codrului, Simleului, Preluca, Crasnei) si a unor depresiuni (B
aia Mare, Zalau, Simleu);
- Dealurile Crisene, între Barcau si Crisul Alb, care cuprind Dealurile Plopisului
si Dealurile Padurii Craiului (Piemontul Codrului);
- Dealurile Banatului, între Mures si Dunare, cuprind Dealurile Lipovei, Dealurile
 Buziasului, Dealurile Tirolului si Dealurile Oravitei.
Unitatile de câmpie
Câmpia de Vest
- Este o câmpie formata prin sedimentare lacustra pe un fundament carpatic scufund
at. Ea a devenit uscat succesiv, mai întâi câmpiile înalte din est, si apoi câmpiile joase
si luncile Câmpia de Vest se prezinta ca o fâsie îngusta de 15-70 km care patrunde în i
nteriorul Apusenilor sub forma de depresiuni golf. Are o înclinare foarte redusa,
din care cauza râurile au cursuri divagante, Altitudinea medie a câmpiei este de 100
m si urca pâna la 200 m la contactul cu Dealurile de Vest. Din punct de vedere ge
netic exista urmatoarele tipuri de câmpii:
- câmpii piemontane: Câmpia Vingai, Câmpia Cermeiului, Câmpia Miersigului;
- câmpii tabulare: Câmpia Aradului, Câmpia Careilor;
- câmpii de subsidenta: Câmpia Somesului, Câmpia Crisurilor si Câmpia Timisului;
- câmpii cu dune de nisip: Câmpia Careilor în prezent cu plantatii de vita de vie.
Câmpia Româna
- Ocupa 20 % din suprafata României si s-a format în cuaternar prin umplerea unui la
c care s-a retras treptat spre est, disparând la sfârsitul cuaternarului.
- Este o unitate de platforma cu fundament (Placa Moesica puternic faliata si co
mpartimentata) si umplutura sedimentara alcatuita din pietrisuri, argila, nisipu
ri, peste care s-a depus o cuvertura de loess.
- Câmpia este înclinata de la nord la sud, dar si de la vest la est. Altitudinea med
ie a câmpiei este de 64 m, altitudinea minima de 4 m în Câmpia Siretului Inferior, iar
altitudinea maxima 300 m în Câmpia Pitestilor.
Din punct de vedere genetic exista urmatoarele tipuri de câmpii:
- câmpii înalte cu caracter piemontan (200-300 m): Câmpia Pitesti, Câmpia Ploiestilor, Câm
pia Târgovistei, Câmpia Râmnicului;
- câmpii de subsidenta: Câmpia Titu, Câmpia Gherghita, Câmpia Buzaului si Câmpia Siretului
Inferior;
- câmpii tabulare (numite si câmpuri) care ocupa cele mai mari întinderi: Câmpia Boianul
ui, Câmpia Gavanu-Burdea, Câmpia Burnasului, Câmpia Vlasiei, Câmpia Mostistei, Câmpia Bara
ganului. Pe alocuri apar si mici depresiuni de tasare a loessului numite crovuri
(gavane)
- câmpii cu formatiuni de dune de nisip: Câmpia Olteniei, si de-a lungul râurilor Ialo
mita, Calmatui, Buzau si Siret.
Delta Dunarii
- Este a doua mare unitate deltaica din Europa dupa cea a fluviului Volga. Delta
Dunarii s-a format într-un fost golf marin prin aluviunile aduse de Dunare si din
sedimentele marine depuse de curentii circulari ai Marii Negre care au creat gr
indurile maritime (Letea, Saraturile si Caraorman).
- Delta Dunarii reprezinta o câmpie terminala în formare, fiind unitatea de relief c
ea mai noua si cea mai joasa. Altitudinea medie deasupra nivelului marii este de
+0,52 m; în spatiile dintre brate altitudinea variaza între -3 m în depresiunile lacu
stre si +12 m pe grindul Letea; adâncimile cele mai mari se întâlnesc pe bratele Dunar
ii (-39 m pe bratul Chilia, -34 m pe bratul Tulcea, -26 m pe bratul Sfântu Gheorgh
e, -18 m pe bratul Sulina).
În cadrul reliefului deltei deosebim: relieful pozitiv reprezentat de grinduri si
ostroave (16% din suprafata deltei), si relieful negativ reprezentat de bratele
Dunarii, canale, gârle, lacuri, lagune, mlastini si balti.