BASMUL

Definitie: Basmul este specia epicii populare si culte, cu larga raspandire, in care se nareaza

intamplari fantastice ale unor personaje imaginare (feti-frumosi, zane, animale si pasari
nazdravane etc.), aflate in lupta cu forte malefice ale naturii sau ale societatii, simbolizate prin
balauri zmei, vrajitoare etc., pe care le biruiesc in cele din urma. Basmul are formule specifice
initiate, mediane si finale, metafore tipice si personaje cheie pentru actiunea narativa.
    Termemil de "basm" vine din slava veche, de la "basni", care inseamnd "nascocire", "scornire".

Trasaturile basmului: 

 ilustreaza o alta lume deceit cea reala, personajele fiind imparati si imparatese, feti-
frumosi si fice de crai, Muma-padurii, zmei sau balauri infricosatori;
 faptele povestite se petrec intr-un tinut indepartat, peste mari si tari, la capatul lumii sau
pe taramul celalalt;
 impletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeaza fantasticul, ca specific ancestral al
basmelor;
 personajele sunt reale si fabuloase, acestea din urma avand puteri supranaturale si
putandu-se metamorfoza in animale, plante, insecte sau obiecte ori pot reinvia prin
leacuri miraculoase, daca sunt omorati;
 personajul principal trebuie sa depaseasca probele si sa invinga obstacolele puse in cale
cu scopul de a demonstra virtuti morale exceptionale si a deveni apt pentru a-si intemeia
si conduce propria gospodarie;
 actiunea are la baza conflictul dintre fortele binelui si ale raului, dintre adevar si
minciuna, iar deznodamantul consta totdeauna in triumful valorilor pozitive asupra
celor negative;
 ca mijloace de compozitie, basmele contin formule specifice initiale, mediane si finale,
metafore tipice pentru actiunea narativa;
 prezenta numarului trei, ca cifra cu incarcatura magica si cu forta pentru depasirea
probelor si invingerea obstacolelor la care este supus personajul principal din
basm;cultiva inalte principii morale esentiale ca adevarul, dreptatea, cinstea, prietenia,
ospitalilatea, curajul, vitejia prin personajele pozitive si condamna nedreptatea, rautatea,
minciuna intruchipate de zmei, balauri, Muma-Padurilor, spani etc.;.

Predicatul este partea principală de propoziție care atribuie subiectului o acțiune, o stare sau o insușire.

Predicatul poate fi exprimat prin:

 verb la mod personal
 adverb predicativ
Poate|1 că întelegi|2

 interjecție cu valoare predicativă

Pupăza zbrr! pe-o dugheană

 intonație predicativă
Vorba lungă, sărăcia omului.

 locuțiune verbală
A stat de veghe toată noaptea.

 locuțiune adverbială predicativă

Fără doar și poate că se va întoarce.

Predicatul se clasifică în

 Predicat verbal - arată ce face subiectul și îi atribuie acestuia o acțiune:

În față  răsărise  luna.
Predicatul verbal este exprimat prin verbe la moduri personale:

 Indicativ: citesc, citeam, citii, am citit, citisem, voi citi

 Imperativ: citește
 Conjunctiv: să citesc, să fi citit
 Condițional-optativ: aș citi, aș fi citit

 Predicat nominal - atribuie o insușire sau o calitate subiectului și arată cine este, ce este și cum
este subiectul.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Predicatul nominal este format din verb copulativ și nume predicativ.
Vebele copulative sunt: a fi, a deveni, a ajunge, a rămâne, a însemna, a părea, a se naște, a ieși, a se
face.