Sunteți pe pagina 1din 30

    

? 
› 1968 ± prima reţea (ARPANET) creată pentru a deservi
Ministerul Apărării din SUA (lega 2 calculatoare);
› Anii µ70 se caracterizează prin conectarea mai multor
terminale la un calculator pentru accesul la distanţă
(teletransmitere şi teleprelucrare);
› Anii µ80 ± reţele formate în special din minicalculatoare;
› După anii µ90 reţelele devin o necesitate în toate domeniile
de activitate.
ë 
› "   
 este un sistem de
comunicaţie prin intermediul căruia
calculatoarele pot schimba date şi pot folosi
în comun resurse fizice (hardware), logice
(software de bază şi de aplicaţie) şi
informaţionale (baze de date) ale sistemului.
Avantajele unei reţele
› Posibilitatea utilizării în comun şi simultan
de către mai mulţi utilizatori a resurselor
hardware, software şi informaţionale;
› Posibilitatea schimbului de informaţii între
utilizatori;
› Acces rapid la o serie de informaţii;
› Economisirea de resurse hardware prin
păstrarea într-o singură copie a datelor
utilizate în comun.
Schema de principiu a unei reţele
Server Resurse partajate (discuri, imprimante)

V 

Structura hardware a unei reţele
› calculatoare centrale ( server);
› calculatoare de lucru (terminale; staţii de
lucru - workstations);
› echipamente periferice;
› elemente de conectare.
Elemente specifice unei reţele
› ¬   - obligatorie în fiecare calculator legat în
reţea;
›   

 de legătură directă sau linii telefonice3
› Ã
à - periferic utilizat pentru legarea unui calculator la
o reţea prin intermediul liniei telefonice; util pentru
telecomunicaţie;
›  ¬
          
  care au
rolul de a interconecta segmentele reţelei şi de a asigura
direcţionarea corectă a informaţiei
Placa de reţea
› Este o placă de extensie a configuraţiei PC
standard.
› Permite conectarea (permanentă) a calculatorului
în reţea.
› Performanţe: viteza de transmitere a datelor, care
depinde de tehnologie; în general 100 Mbiţi de
date pe secundă sau mai mult, până la 1 Gbit de
date pe secundă.
Tipuri de reţele
 Ô  
  Ô      
›  
 ([ [    ); se întind pe supafeţe
mici (instituţii, universităţi, cu distanţa între staţiile de lucru
până la 1000 m);
› 
  (À  À     ); la
nivelul unui oraş cu distanţa între staţiile de lucru de ordinul km;
›  Ã (r  r    ); la nivelul unei
regiuni sau la nivel mondial, cu distanţa între staţiile de lucru de
ordinul miilor de km;
 ¬   ( ë - ublic ëata etwork ) - lucrează la
nivelul unei regiuni sau la nivel mondial şi au acces la diverse
reţele locale, de exemplu: INTERNET, USENET, EUNET,
CSNET, ARPANET, BITNET.
Tipuri de reţele Õ 
       [ 

           


    Ô    
    Ô  
               
      
M     [ 

           


Mesajul este trimis direct pe cablu, controlul nu este
deţinut de nici un calculator; are o fiabilitate sporită
(dacă un calculator se defectează, el nu afectează restul
reţelei), viteză mare de transmisie.

Terminator Terminator
M     [ 

    Ô    
Toate calculatoarele sunt conectate la un nod central,
care poate fi server sau un concentrator (hub). Fiecare
staţie de lucru funcţionează independent de celelalte.
Oferă resurse şi administrare centralizată şi o viteza
mare de comunicaţie, fiind destinată aplicaţiilor în timp
real.
M     [ 

    Ô  
Calculatoarele sunt conectate circular. Informaţia de la
emiţător la receptor trece prin fiecare componentă.
Staţiile de lucru sunt ³egale´ între ele.
În cazul defectării unui calculator, reţeaua nu mai
funcţionează.
M       [ 

M        
M       [ 

M           


M         [ 

Î ETHERNET - topologie Bus (maxim 150


staţii de lucru) produsă de firma Xerox în
colaborare cu firmele Intel şi Digital;
Î RX-Net (maxim 255 staţii de lucru) ;
Î IBM Token Ring - topologie Ring (maxim 96
staţii de lucru);
Î IBM-PC - topologie Bus.
Tipuri de reţele Õ 
         


± reţele peer-to-peer
± reţele client-server
×         

±    - reţea în care fiecare calculator îşi


păstrează autonomia în gestiunea datelor şi a
resurselor proprii şi în acelaşi timp are acces la
informaţiile comune.
Peer-to-Peer este o reţea fără server, în care fiecare
calculator din reţea poate fi în acelaşi timp şi client şi
server. Toate calculatoarele din reţea au acces la
fişierele publice localizate pe toate celelalte staţii de
lucru.
×          Õ 

± º ×   reţea alcătuită din staţii de lucru


conectate la server.
SO are două componente:
± componenta Õ pe staţii (emit cereri)
± componenta   ± pe server (furnizează resurse,
rezolvă cererile)

Complexitatea cererilor a condus la o diferenţiere a serverelor


pe funcţii: File Server, Database Server, Communication
Server, E-mail Server, Application Server, Printer Server.
×          
 

     
› À r  r 
(are la bază Windows 3.1.)
› r  

      
›    -produs de firma Novell
(acceptă clienţi care rulează sub DOS, Windows, UNIX,
Macintosh, OS/2)
› r  M!"""!""#
×   $ 

Reprezintă un set de reguli standardizate pe plan mondial


care specifică modul în care calculatoarele comunică între
ele în reţea.

Exemple de standarde:    (topologie Bus) şi M 


 (topologie inel).

Exemple de protocoale:
-? × : produs de Novell, pt reţele Ethernet;
-Mº?: protocol de comunicaţie în Internet, permiţând
conectarea reţelor LAN în reţele MAN şi WAN;
À     %×?
Open System Interconnection)
› Introdus de ISO în 1984
› Descrie modul în care o aplicaţie care rulează pe un
calculator ajunge să comunice, prin intermediul
reţelei, cu o aplicaţie de pe alt calculator;
› Model conceptual compus din 7 niveluri, împărţite
în două categorii:
± niveluri superioare, tratează partea de aplicaţii şi sunt
implementate în general numai în software;
± niveluri inferioare, asigură suportul necesar transmiterii
datelor, implementate hardware şi software
À     %×?
À     %×?

›      realizează transmisia semnalului utilizând un


anumit mediu de comunicaţie (cablu torsadat, coaxial sau
fibră optică); nu se face verificarea corectitudinii datelor.
›        asigură trecerea pachetelor de date
prin conexiuni fizice, permite accesul la reţea.
›    asigură dirijarea pachetelor prin reţea, stabilind
calea de urmat de la nodul sursă la nodul destinaţie.
›   ¬
 asigură transmiterea corectă a pachetelor
de date, detectează şi corectează erorile şi retransmite
pachetele pierdute sau eronate.
›     asigură conexiunea logică între două staţii de
lucru diferite, permiţând comunicarea într-o singură sesiune.
›   ¬  asigură transformarea mesajelor în
formatul convenabil terminalelor care le vor afişa.
›   ¬   asigură serviciile de bază ale reţelei:
transfer de fişiere, acces la distanţă, poşta electronică, etc.
Echipamente de interconectare
›   ± echipament destinat interconectării mai
multor segmente de reţea de acelaşi tip sau pentru
amplificarea semnalului în cazul traseelor de cablu mai mari
de 100 m.
Asigură conectivitate pe nivelul 1 al modelului de referinţă
ISO/OSI.
Poate fi folosit pentru conectarea reţelelor de acelaşi tip.
Tipuri:
± pasive: trimit pachetele de date primite de la fiecare staţie către
celelalte staţii;
± active (repetoare): regenerează biţii pentru a păstra un semnal puternic
Echipamente de interconectare

› ‰   ± echipament inteligent care asigură


conectivitatea la nivelul legăturii de date (nivelul 2) a două
reţele cu topologii diferite, de exemplu o reţea Ethernet cu o
reţea Token Ring.
Echipamente de interconectare

› × ± echipament asemănător hub-ului, utilizat


pentru interconectarea reţelelor de tipuri diferite.
- operează ca şi G , la nivelul 2 ISO/OSI dar cu performanţe
mai mari
- permite transmisie full-duplex, în ambele sensuri ale canalului
de comunicaţie  creşterea vitezei de lucru.
Echipamente de interconectare
›   - sistem inteligent (chiar PC) folosit pentru a conecta 2
reţele LAN diferite dar care utiliează acelaşi protocol la nivel
fizic.
Asemănător conceptual cu bridge-ul, dar lucrează la nivelul 3 al
modelului de referinţă ISO/OSI.
Dispune de un software de dirijare care stabileşte rute optime
pentru transmiterea pachetelor de date între reţele.
› ÿ   &     - sistem care permite
interconectarea reţelelor de diferite arhitecturi, cu protocoale de
comunicaţie diferite şi medii de transmitere a datelor diferite.
Util pentru legarea la Internet a unei reţele LAN.
Reţele Wireless
› Apărute la sfârşitul anilor µ90, oferă mobilitate şi
instalare uşoară.
› Utilizează ca suport de transmitere a informaţiilor
unde electromagnetice din domeniile infraroşu sau
radio
› Intr-o configuraţie tipică WLAN un transceiver, numit
³punct de acces´ se conectează la o reţea Ethernet
aflată la distanţă. Punctul de acces funcţionează ca un
bridge, recepţionând şi transmiţând date între WLAN
şi reţeaua obişnuită.
› Constituie soluţia ideală pentru laptop-uri.
Securitatea datelor în reţele
Cuprinde:
› Controlul accesului
› Autentificarea utilizatorilor
› Filtre pentru adresele de routing
› Firewall
› Protecţie antivirus

La nivel fizic:
› Surse de tensiune neintreruptibile (UPS)
› Sistem de rezervă (backup).