KINETOTERAPIA ÎN HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

Hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă creşterea presiunii arteriale

sistolice şi/sau diastolice peste 140 mm/Hg, respectiv 90 mm/Hg.
Hipertensiunea determină creşterea lucrului cardiac şi poate duce la afectarea
vaselor sangvine şi a altor organe, mai ales a rinichilor, cordului şi ochilor.
Cauza HTA poate fi recunoscută sau secundară altor boli.
Simptome:
o cefalee sub forma unei presiuni in regiunea occipitala:
o ameteli,
o vajiieli in urechi,
o senzatii nedefinite in regiunea precordiala.
Mijloace:
o exercitii de membre inferioare din decubit cu capul ridicat,
o exercitii de trunchi sub forma de circumductii,
o exercitii de respiratie cu accent pe expiratie,
o exercitii de membre superioare pentru derivarea circulatiei toracice,
o exercitii de relaxare: balansari ale membrelor, scuturari de membre
executate de pacient sau scuturari pasive executate de catre
kinetoterapeut,
o rasucirile de trunchi sau unele pozitii cu rasucirea trunchiului,
o exercitii de relaxare neuro-psihica,
o antrenamentul de rezistenta: mersul, alergarea, urcatul scarilor si pantelor,
bicicleta ergometrica sau covorul rulant, inotul in piscina in apa calda
(termala sau mezotermala), sportul terapeutic.

1. Exercitii de respiratie
 Practicate sistematic exercitiile respiratorii dupa tehnica Tiralal,
realizeaza in decurs de 3-4 saptamani o reducere a presiunii arteriale si ii
asigura un nivel constant. Aceasta reducere a presiunii sanguine este de diferite
grade, fiind in functie de nivelul initial al acestuia.
Efectele exercitiului respirator se inregistreaza la :
o nivelul inimii ; cresterea contractilitatii miocardului ;
o asupra metabolismului glucidic ; actiunea este bipolara, periferica si
pancreatica, cu ameliorarea sintzei de insulina ;
o asupra metabolismului lipidic si protidie ;
o asupra aparatului respirator, ajuta la dezobstructia bronsiolara, combate
staza sanguina pulmonara, creste capacitatea vitala, intareste si
sinergizeaza muschii respiratori ;
o produce o dezastenizare a bolnavului hipertensiv,creste capacitatea de
efort si de munca.
Influienta exercitiilor respiratorii terapeutice asupra aparatului
cardiovascular este mecanic, reflex si neuroumoral.
Tehnica acestor exercitii consta dintr-un inspir profund ce antreneaza
respiratia costala si diafragmatica si un expir prelungit, suierand’’uuuu’’ ca un
geamat sau oftat.
Se practica in patru variante:
- in pozitie culcat (greu tolerate de cardiaci)
-    in pozitie sezanda ;
-    in ortostatism ;
-    in timpul mersului ;
Faza inspiratorie dureaza 5-10, iar faza expiratorie 45 secunde.
Exercitiul se practica de trei ori pe zi cate 15 minute.
Se recomanda pacientilor  :
o sa fie in repaus digestiv ;
 o dupa toaleta vezicala si intenstinala, fiind contraindicate starile de
constiptie, meteorism, plenitudine gastrica, staza urinara ;
o se interzice fumatul si consumul de alcool ;
Antrenamentul de rezistenta
El este indicat in primul rand pentru hipertensivii tineri sau pentru cei in
primele stadii de evolutie a bolii, cand exista o predominanta simpato-
adrenergica si nu sunt prezente semne de visceralizare (de suferinta a
rinichiului, cordului, creierului, modificari ale fundului de ochi).
In primul rand este necesar sa stabilim o limita a valorilor tensiunii de
repaus care permit accesul la antrenamentul de rezistenta. Pentru a admite la
antrenamentul de rezistenta valoarea tensiunii sistolice sa fie de 170 mm Hg si
100 mm Hg pentru tensiunea diastolica.
De asemenea trebuie stabilita o limita a valorilor tensionale pana la care este
permis sa se ajunga in timpul efortului in cadrul programului de antrenament.
Este recomandabil ca antrenamentul de rezistenta sa se fi precedat de un
program de gimnastica de’’incalzire’’,care sa angreneze toate grupele
musculare, cu o durata de 10-20 minute. Atunci cand programul se desfasoara
in grup se pot introduce si jocuri de atentie si miscare.
Antrenamentul de rezistenta consta in pedalarea continua sau’’cu
intervale’’pe bicicleta ergometrica, 15-30 minute, din elemente de sport sau
jocuri sportive (inot, patinaj,tenis, volei, baschet) executate moderat, intre
parteneri a caror reactie tensionala la efort este asemanatoare. Frecventa
sedintelor este de 3-5 ori pe saptamana.
Adeseori activitatile sportive de grup si cele desfasurate in mijlocul
naturii(excursii, ski etc.) sunt bine tolerate de hipertensivi, permitand eforturi
consistente cu cresteri tensionale moderate.
Pentru bolnavii cu hipertrofie ventriculara stanga evidentiata radiologic
sau electrocardiografic sau cu alte semne de visceralizare, programul de
antrenament trebuie limitat la lectii de gimnastica medicala cu exercitii usoare
de mobilizare, tonificare, gimnastica respiratorie, plimbari, eventual tehnici de
relaxare.
Bolnavii care primesc tratament medicamentos hipotensor trebuie sa fie
testati de medic in privinta reactiei la efort si sa primeasca indicatii referitoare
la esalonarea prizei de medicamente si executarea exercitiilor fizice, deoarece
unele dintre aceste medicamente pot sa inrautateasca adaptarea la efort.
Activitatea fizică este benefică la nivel de tesuturi si celule:
o Ameliorarea hipertensiunii arteriale.
o Stimulare fibrinolizei ( distrugerea trombului).
o Cresterea fractiunii protectoare lipidice HDL – colesterol
o Ameliorarea functiei de agreagare a trombocitelor si scaderea riscului de
tromboze;
o Creşte toleranţa organismului la glucoză şi sensibilitatea la insulină.
National Heart, Lung, and Blood Institute and the American
Heart Association recomandă:
 executarea activităţii fizice de 2-3 şedinţe pe săptămână
 creşterea saptamânală a efortul
 măsurarea pulsului se face înaine şi după terminarea exerciţiului.
mişcarea este benefică dacă se atinge intervalul de puls
corespunzator vârstei
 Atingerea pulsului
Vârsta
bun
100-150 batai pe
20 ani
minut
98-146 batai pe
25 ani
minut
95-142 batai pe
30 ani
minut
93-138 batai pe
35 ani
minut
90-135 batai pe
40 ani
minut
88-131 batai pe
45 ani
minut
85-127 batai pe
50 ani
minut
83-123 batai pe
55 ani
minut
80-120 batai pe
60 ani
minut
78-116 batai pe
65 ani
minut
75-113 batai pe
70 ani
minut

CARACTERISTICI GENERALE ALE PROGRAMELOR DE

ANTRENAMENT CARDIO
 Tipul  De ameliorare a capacităţii de efort
programului
Obiective finale  Menţinerea şi îmbunătăţirea capacităţii de
efort;
 Reducerea riscului unor boli (ateroscleroza,
HTA, osteoporoza, diabetul zaharat etc.);
Obiective  Mărirea puterii funcţionale aerobe sau a
operaţionale consumului maxim de oxigen (VO2max);
 Munca mai economică a inimii si vaselor
(frecvenţă cardiacă mai scăzută);
 Scăderea costului energetic pentru acelaşi tip
de efort efectuat;
 Conştientizarea eficienţei fiecărui exerciţiu
în parte şi executarea corectă a acestuia
conform indicaţiilor kinetoterapeutului;
 Comunicarea permanentă cu
kinetoterapeutul despre starea sa din timpul
efortului prestat;
 Formarea capacităţii şi dorinţei de a duce la
bun sfârşit efortul în fiecare şedinţă.
Strategie Metode
 Metoda observaţiei;
 Metoda explicaţiei şi a demostraţiei practice;
 Metoda conversaţiei;
Materiale
 bicicletă ergometrică
 bicicletă ergometrică
 simulator pentru văslit, stepper
 covor rulant
Mijloace
 exerciţiul fizic (pedalarea la bicicletă, mers pe
covorul rulant, etc.)
 Principii şi reguli  Principiul respectării particularităţilor de vârstă
şi individuale;
 Principiul progresivităţii sau gradării efortului
sau;
 Principiul sistematizării şi al continuităţii
 Principiul participării active şi conştiente;
 Principiul cooperării;
 Principiul motivaţiei;
 Activităţile fizice nu trebuie să accelereze
respiraţia exagerat subiecţii trebuie să poată
vorbi / conversa în
timpul prestării efortului;
 Trebuie să consume lichide chiar dacă nu le este
sete, deoarece în efort în general, dar mai ales la
bătrâni, setea nu mai reprezintă un indicator
fidel (de încredere) al deshidratării;
 Progresia (criteriile de creştere a solicitării);
întâi se creşte durata lucrului, apoi intensitatea.
Loc de defăşurare  Sală de kinetoterapie, luminoasă, aerisită cu o
temperatură optimă desfăşurării programului
kinetic 250C;
Formaţii de lucru  se va lucra în formaţie de câte 2 subiecţi pentru
a putea fi monitorizaţi cu atenţie de către
kinetoterapeut pe tot parcursul antrenamentului.
Timp alocat 50 min / şedinţă
Forme de  Testul de o milă
evaluare (retenţie
şi transfer)

PROGRAM DE ANTRENAMENT CARDIO – MODEL I (după National

Heart, Lung, and Blood Institute and the American Heart Association)

Saptamâna
Încălzirea Atingerea Revenirea Total Aparat
pulsului timp utilizat
bun – 70
% din
FCM
 1

Covor rulant – pantă de înclinare 00

Mers Mers rapid Mers 15
normal 5 minute normal minute
5 minute 5 minute
Mers
2 normal Mers rapid Mers 17
7 minute normal 5 minute
5 minute minute

3 Mers Mers rapid Mers 19

normal 5 9 minute normal 5 minute
minute minute

4 Mers Mers rapid Mers 21

normal 5 11 minute normal 5 minute
minute minute
Mers rapid
5 Mers 13 minute Mers 23
normal 5 normal 5 minute
minute minute

6 Mers Mers rapid Mers 25

normal 5 15 minute normal 5 minute
minute minute

7 Mers Mers rapid Mers 27

normal 5 17 minute normal 5 minute
minute minute
29
8 Mers Mers rapid Mers
normal 5 19 minute normal 5 minute
minute minute

Bibliografie

 Sbenghe T. (1997), Kinetologie profilactică, terapeutică şi de

recuperare, Ed. Medicală, Bucureşti.
 Zdrenghea D. (1995), Urgenţe cardiovasculare, Ed. Clusium,Cluj-
Napoca.
 Zdrenghea D., Branea I. (1995), Recuperarea bolnavilor
cardiovasculari, Ed. Clusium, Cluj-Napoca.