Sunteți pe pagina 1din 8

Vasile Lovinescu Interpretari inedite ale simbolismului din doua snoave apartin nd

lui Ion Creanga


Basmele lui Creanga apartin familiei miturilor de tip complet, desfasur ndu-se ntr-
o lume consecventa cu ea nsasi, n logica supranaturalului, caci si acesta are o lo
gica proprie. "Supranaturalul" nu nseamna n afara sau deasupra legilor Universului
, ci deasupra planului nostru de existenta, care e unul din planurile indefinite
, constituind Cosmosul total, si anume planul "Omului Universal", cum i se mai s
pune. Indefinitatea planurilor de fire este solidara cu diversitatea lor; ierarh
izarea face ca planurile superioare sa fie cauzale fata de planurile inferioare,
deci condition ndu-le. Este exact raportul de dependenta ireversibila a lumii noa
stre fata de lumea basmelor. nc ntati, uimiti de atmosfera basmului si de torsul lu
i " nsira-te margarite", multi ar fi ispititi sa recunoasca o calitate mitica, adi
ca simbolica, numai basmului. Eroarea este imediat perceptibila la cea mai mica
cercetare: nimic n lumea noastra nu-si are ratiunea n el nsusi, ci, imediat, n planu
l superior lui; orice amanunt al vietii si al lumii nconjuratoare este n mod neces
ar simbolic, pentru ca este "reprezentativ", are o calitate simbolica existentia
la, fireasca. A trai lumea simbolic nseamna a o recunoaste ca oglindire analogica
, adesea n sens invers, a unui plan superior. De aceea, lucrurile cele mai mici d
in lumea noastra simbolizeaza lucruri cu at t mai mari din lumea imediat superioar
a, dar cu at t mai greu de interpretat. Prin urmare, o snoava, o jitie, o cimilitu
ra, o fram ntare de limba, s nt, ntr-un anume sens, mai greu de interpretat dec t Harap
-Alb. Simbolismul calului nazdravan , caruia i cresc 24 de aripi, dupa ce sa rege
nerat printr-o cura de jaratec, este mai vizibil dec t acel al unei r me; pe l nga sec
retul natural, se mai adauga si acel al abjectiunii si al infimului. A vedea div
initatea lui Hristos c nd se transfigureaza pe Thabor, c nd nvie, c nd se nalta la cer,
c nd va veni a doua oara la Judecata - este lucru usor; dar s-o vezi n acel care m nc
a cu vamesii si pescarii, n arestatul din pretoriul lui Pilat, gol p na la br u, rege
derizoriu cu coroana de spini si sceptru de trestie, scuipat si batut, n cel sp nz
urat pe cruce, pedeapsa rezervata sclavilor, n cadavrul de pe Golgota, este mult
mai greu, deoarece Dumnezeu se oculteaza pe sine nsusi, pentru ca lumea sa poata
exista; si mai greu este simbolismul bufoneriei, al r sului, care adauga nalucirii
lumii caracterul sau iluzoriu, grotescul. Nu se poate da o importanta minora po
vestirilor mici, snoavelor, si cimiliturilor lui Creanga si ale altora, bine ntele
s pentru ca "nu stii de unde sare puricele", detaliul cel mai infim, cel mai rid
icol al vietii de toate zilele, fiind susceptibil de multe sensuri pe planuri di
verse, cu rasunete nebanuite, prin transpozitia lor indefinita. Lipsa de comuna
masura ntre Principiu si Manifestare interzice autonomia oricarui lucru, oricarui
gest, c t de infim ar fi el, din lumea fenomenala. Nuvela-basm Soacra cu trei nur
ori, lipsita de elementul miraculos si totusi profund initiatica, este, din aces
t punct de vedere, un avertisment pentru cititorul atent. Amintim ca exemplu tip
ic de literatura esoterica, lipsita de ncadrare fantastica, Decameronul lui Bocac
cio, acesta fac nd parte, ca si Dante, din organizatia secreta initiatica Fede San
te [ordin de filiatie templiera, n care s nt utilizate cele mai importante simbolur
i ale
hermetismului crestin. Dante Alighieri (1265-1321) se oare ca ajunsese la un mom
ent dat unul din sefii acesteia, descriind n a sa Divina Comedia fazele succesive
pe care le parcurge constiinta initiatului pentru a atinge nemurirea. Membrii a
cestei organizatii si spuneau fedeli d'amore]. Un chip mai putin familiar al lui
Creanga este masca lui de belfer moralist, autor de manuale didactice edifiante,
institutor bugetar n contrast desfatator cu personalitatea lui gargantuesca, des
tul de vasta ca sa poata primi n ea pe Pasari-Lati-Lungila, pe Flam nzila, Ochila s
i pe celelalte dihanii spaimoase care i-au venit de hac lui Ros- mparat. Aceasta m
asca de lup moralist si-o ia Creanga mai ales n snoavele si istorioarele pe care
le-a semanat, pe ici - pe colo, n abecedarele lui. Privite n ad ncime, din perspecti
va adevaratei personalitati a lui Creanga, ele arata ca simtul comun si platitud
inea pot si ele avea dreptate n felul lor, si ca anumite readaptari la medii pot
parea ridicule, fara sa le mpiedice sa fie uneori mesaje din alte lumi. Luam ca e
xemplu Prostia omeneasca... . Snoava se desfasoara n jurul unui punct central, ca
re este un drob de sare asezat pe laita, deasupra capului unui copil nfasat si cu
lcat n albie. Femeia si mama ei se pornesc pe bocete, c nd se g ndesc ce s-ar nt mpla da
ca m ta ar mpinge drobul. Mai nt i, trebuie remarcat ca ipoteza este o improbabilitate
, nu o imposibilitate; distinctia este mai mult dec t o nuanta. Prostia femeilor e
ste pragmatica, n nici un caz metafizica. De fapt, avem de-a face cu un ax, av nd l
a capatul superior un drob de sare, adica o pietra. Dar, totdeauna, pietrele sfi
nte, betilele, cad din cer, de sus... La capatul inferior este copilul, reprezen
tant paradisiac al genului uman. Din punct de vedere al simtului comun, reprezen
tat de cele doua femei, daca piatra cade peste capul copilului, i-l face chiseli
ta. Dar av nd n vedere ca petra autem erat Christum, verticala caderii este n realit
ate o Avatarana, pe care se coboara avataric Logosul printre oameni; n acest caz,
capusorul copilului ar fi nlocuit cu Piatra Filosofala [ n sensul alchimiei mistic
e, piatra filosofala ar fi omul ajuns la desav rsire dupa multiple prefaceri spiri
tuale. n alchimia practica, piatra se prezinta sub forma unei pulberi rosii, stra
lucitoare, de culoarea "rubinului" (Paracelsul). Prin ncalzire, topire si diluare
se urmarea transformarea unui metal obisnuit n aur. Piatra filosofala este n acel
asi timp Panaceul (Remediul) universal si Elixirul de viata lunga. Dupa unii, da
puterea de a c stiga nemurirea, dupa altii da puterea de a deveni invizibil, de a
se deplasa dupa voie n spatiu, ori de a cunoaste ratiunea ultima a lucrurilor. A
lchimistii desemnau piatra filosofala cu acrostihul Azoth, format din prima lite
ra a tuturo alfabetelor (A), urmata de ultima litera a alfabetelor latin, grec s
i ebraic, ceea ce nseamna: Piatra este nceputul si sf rsitul oricarui corp]. nlocuire
a unui cap omenesc printr-unul de lemn, de piatra sau de fier se mai gaseste n fo
lclor. Drobul de sare este acelasi lucru cu sabia lui Damocles, at rnata nu deasup
ra capului unui anumit individ, ci asupra oricarui om. Ea este identica cu fulge
rul spiritual care poate trasni un om, dar l poate si transfigura, ca pe Ilie. Ba
rbatul vine acasa si le gaseste pe cele doua femei bocind. Pleaca spun nd ca se va
ntorce numai de va gasi mostre mai mari de prostie; n realitate, acestea s nt simil
itudini tangente cu transcendentul. Atunci, de-abia ntors acasa, ar putea face ge
stul eliberator de "inversare a Polilor", adica sa ia piatra de deasupra capului
copilului si s-o aseze dedesubtul lui. Dar aceasta cere epuizarea unui ciclu. C
a ar fi vorba de o restaurare primordiala, o arata faptul ca sarea a avut totdea
una un caracter "bazic", n fundul apelor; la suprafata lor, aspectul hominal al s
arii este giuvaerul din floarea de lotus (Om mani podme hum), reprezentat de cop
il n albia sa. Deci omul nostru porneste n cautarea de asa-zisi prosti, ca Diogene
cu f narul lui, n cautare de oameni destepti. Dar a parcurge ciclul unui lucru nsea
mna a-l epuiza. Aparent, omul nostru sleieste prostia prin rasfoirea ei. n realit
ate, rasfoieste Cartea Vietii, cu mesajele ei transcendente, care pentru lumea n
oastra par niste nebunii. Si merg nd el, vazu un om care tinea un oboroc desert cu
gura spre soare si-l baga repede n bordeiul lui. Voia sa si-l lumineze, duc nd soa
rele n el. Mai nt i,
acest bordei ermetic nchis, fara nici o crapatura, reprezinta nsusi Athanorul [cup
torul alchimistilor, construit dupa reguli precise, n care se spera obtinerea tra
nsmutatiei metalelor si a Pietrei filosofale. n Athanor era ncalzit "oul filosofal
", care trecea, dupa o ntetire corespunzatoare a temperaturii, prin toate culoril
e spectrului, p na la acel rosu stralucitor care, o data spart, devenea "piatra".
Mai departe, aceasta cauta sa se prefaca n aur si sa desav rseasca Magnum Opus (Mar
ea Opera)]. Miracolul alchimic realizeaza soarele mineral tot ntr-un vas complet n
chis, adica tocmai ceea ce ncearca asa-zisul prost, si apare ca nebunie si stupid
itate n lumea sublunare, n care ne facem veacul. Batr nii alchimisti ne spun ca treb
uie sa transformam lumina solara n soare lichid, dar aceasta este transportabila
tocmai cu un oboroc! Ocluziunea vasului hermetic este conditia sine qua non a lu
i Magnum Opus. Fisurarea lui este o catastrofa care nimiceste procesul de transm
utare. Este exact ceea ce face taranul nostru, peregrin "destept", c nd cu un topo
r sparte o gaura n bordei, pe unde intra soarele a toata lumea, soarele prostilor
, distrug nd astfel realizarea a Magnum Opus. Mai departe, un om facuse un car n ca
sa si nu-l putea scoate pe usa. Calatorul nostru, care era un filosof rationalis
t, l face pe rotar sa-si dezarticuleze analitic carul lui sintetic, scot ndu-l afar
a n bucati componente. Este si aceasta o solutie, care ar fi facut bucuria lui De
scartes. Un car ca toate carele, un bou ca toti boii... dar, n snoava, n inima cas
ei, n altarul ei, n Intelect, se afla de fapt ideea de car Merkaba, caruta de foc
a lui Ilie Tesbiteanul, sau busteanul ielelor din basme. Prin magia alba, carul
se putea subtia subtil prin horn, confund ndu-se cu prototipul sau, Carul Mare...
Fara aceasta dezmembrare, casa ar fi fost la capatul pam ntesc al lui "Axis Mundi"
un sanctuar, un temenos. Mai ncolo, un alt "prost" ncerca sa ridice n pod, cu tapo
iul, niste nuci. Vai, lucrul nu mai este posibil n lumea noastra; nu mai este pos
ibil sa nimeresti si sa mpungi punctul central si chintesential al unui lucru, ch
iar al unui atom, si sa-l fixezi n "pod", adica in Excelsis. Dar, simbolic si sap
iential, lucrul este nca posibil, adica perfect real si realizabil pe planul cauz
al. Aceasta ncerca "prostul" sa realizeze, dar "desteptul" l mpiedica sa duca la ca
pat. n sf rsit, ultimul "prost" ncearca sa-si traga cu funia vaca pe casa, ca sa pas
ca f n pe acoperis, n realitate n pasunile si livezile cerului. Daca reusea, precum
Harap-Alb cu gloaba lui costeliva, care zboara la cer, dupa ce a facut o cura de
jaratec, devenind un "nu stiu ce" miraculos, care v sleste prin cerul stelelor fi
xe, daca "prostul" nostru reusea sa faca "gestul" lui n modurile lui intelectuale
, simbolice si calitative, "vaca" ajungea n pasunile celor "sapte boi", Septem Tr
iones, caruia i zicem Carul Mare. Calatorul a sleit ciclul prostiei, asa cum o nte
lege lumea noastra. n fond, a demitizat lumea, adica i-a taiat radacinile ceresti
cu un bun simt marginit care este adevarata prostie, coextensiva cu pacatul con
tra Sf ntului Duh. Se ntoarce acasa si nu se mai sinchiseste de prostia femeilor, d
eoarece acelasi bun simt i arata ca foarte improbabila eventualitatea ca m ta sa mpi
nga drobul de sare de pe polita, copilul gasindu-se tocmai n acel moment pe verti
cala care coboara din drob. Dar daca ar fi stiut sa t lcuiasca semnele, ar fi cobo
r t drobul pe podea, la capatul invers al axului, sau mai bine l-ar fi asezat sub
capul pruncului (ca element "bazic"), iar pruncul ar fi devenit astfel "Fat-Frum
os nascut din Piatra". Snoava Prostia omeneasca ar putea avea ca subtitlu Ravagi
ile bunului simt, iar pl nsul femeilor ar reprezenta, de fapt, imposibilitatea dua
litatii (erau 2 femei) spre sf rsitul ciclului - c nd Ion Creanga si scrie snoavele -
de a realiza redresarea necesara. Ce mult as fi dat sa vad figura acestui om ra
finat si complicat sub aparenta lui taranie, p na la limitele incredibilului; ce r s
de Pan nepatruns n nfiora n interior, c nd scria n manualele lui didactice sau preda
de la catedra copiilor aceste nvataturi, ce ni se par locuri comune, mai greu de
t lcuit (din cauza aparentei lor maruntimi) dec t Harap-Alb! Si ma ntreb, oare la cin
e s-a g ndit autorul c nd a ales titlul snoavei sale, Prostia omeneasca? La cei pe c
are parintele copilului i-a nt lnit, straduindu-se,
n diferite moduri, sa atinga perfectiunea, si pe care nu i-a nteles? sau chiar la
tatal pruncului? * * * Povestea unui om lenes se nscrie n aceeasi literatura didac
tica si moralizatoare, rasp ndita la toate popoarele. Avem de-a face cu acelasi Cr
eanga, de care am pomenit mai sus, cu masca lui de belfer, moraliz nd referitor la
notiunea de lenes "d'un ton de nez fort d vot", n versuri inepte. "Nu lucrezi, nai
ce m nca" - profesa el n nvatatorul Copiilor, n editia din 1871, sub proprie semnatu
ra, spre nminunarea si nveselirea aceluia care i cunoaste dedesubturile. Aurel G. S
tino ne atrasese atentia asupra ideilor lui Creanga despre lenes si asupra poves
tirii sale despre un om lenes; ne pusese la dispozitie rezultatul unor cercetari
personale. Poezioara Nu lucrezi, n-ai ce m nca se compune din doua parti distinct
e: culpabilitatea omului lenes n societate, care nu vrea sa se foloseasca de daru
rile cu care a fost nzestrat: "Membre bune-ndem noase, Creieri n cap de ajuns, Minte
, grai, simtiri, virtute" si n al doilea r nd, binecunoscutul episod din apologul G
reierului si Furnicii: "Ar fi mare pacat Omul lenes de-ajutat" ncepe nvatatorul Cr
eanga stihurile sale. Din moment ce natura l-a utilat pe om cu mijloace pentru a
munci si crea, "Daca lenea-l stap neste Singur este vinovat". n Povestea unui om l
enes, profit nd de libertatea pe care i-o da fictiunea, Creanga mpinge consecintele
jalnicei doctrine, mai sus expusa, p na la extremele ei, anihil ndu-se prin absurd:
lenesul este expulzat din organismul social ambiant (ca unele grefe de pe corpu
l omului), de catre consatenii lui, "la locul cuvenit unde i-au facut felul". nva
tatorul Creanga pronuntase sentinta n nvatatorul Copiilor, cu o usurinta de miscar
e, cu o dezinvoltura n locul comun si n banalitate, care nu e cea mai mica uimire
ce ne-o pricinuieste aceasta personalitate at t de complexa: "Cine ziua nu muncest
e Doarme noaptea nem ncat!" Se poate arata si lui La Fontaine si institutorului Cr
eanga deficitul logic al fabului Greierul si Furnica. Greierele nu-i deloc lenes
: c ntecul lui este o munca (care produce ritmuri armonizatoare), cel putin tot at t
de efectiva ca si aceea a furnicii, ca sa-si adune materie digerabila. Atitudin
ea humulesteanului este cu at t mai echivoca, cu c t n copilaria lui, cel putin, nu p
utea servi ca exemplu altor copii. Iata parerea tatalui despre fiul sau: "Nu-l v
ezi ca-i o tigoare de baiet cobait si lenes, de n-are pareche?" Si n alta parte a
Amintirilor: "Si nu ca ma laud, caci lauda-i fata: prin somn nu ceream de m ncare
; daca ma sculam nu mai asteptam sa-mi deie altii; si c nd era de facut ceva treab
a, o cam raream de acasa. S-apoi mai aveam si alte bunuri: c nd ma lua cineva cu r
aul, putina treaba facea cu mine; c nd ma lua cu binesorul, nici at ta; iar c nd ma la
sa de capul meu, faceam c te-o draguta de trebusoara ca aceea, de nici sf nta Nastas
ia, izbavitoarea de otrava, nu era n stare a o desface, cu tot mestesugul ei." Nu
vedem cum ar fi putut figura aceste fragmente n nvatatorul Copiilor si n Abecedare
le institutorului Creanga. Am atins tangential periferia problemei, acum intram n
miezul ei. Am vorbit n Creanga si Creanga de Aur de Danila Prepeleac, care adus
p na la capat, n nvingator, "Questa", cautarea cea mai grea din lume, aceea a apropr
iei lui finalitati, "Sinea", Atma, cautarea care nu a fost deloc ngreunata sau op
rita
de faptul ca Danila era "lenes, nechitit la minte si nechibzuit la trebi", ceea
ce arata ca, fata de un plan superior, asa-zisa lene este o determinatie negativ
a a unei nalte puteri intelective, la fel cu c ntecul greierului, care este n realit
ate o incantatie. Trebuie sa tinem seama de bivalenta simbolurilor, prin ancadra
mentul lor. Contrar basmului Danila Prepelac, n povestea Fata babii si fata mosne
agului lenea e stigmatizata, ca si n nvatatorul Copiilor; fata cea harnica restabi
leste contactul ntre Cetatea Soarelui (locuinta Sf. Duminici) si Sanctuarul n care
era vestala (propria casa), prin aducerea n el a unei noi Arce de Alianta (ladit
a data de Sf nta Duminica, plina de daruri). Cauza decurge din faptul ca, n poveste
a citata, este vorba de o initiere feminina, o Karma-Yoga, o initiere "harnica",
activa ca lucrarea unei albine. Cu mici exceptii, e cazul tuturor initierilor f
eminine, care tind mai mult la "vindecarea" aceste lumi, la restaurarea ei, la e
laborarea unui nou tesut conjunctiv si nobil; n orice caz, nu la dizolvarea acest
ei lumi prin concentrarea intelectuala. Realitatea este ca ntr-o lume cu totul ro
bita actiunii, cum este cazul timpurilor noastre, contemplativul apare ca un len
es si nteleptul ca nebul. Yoga cunoasterii directe a Principiului, prin stabilire
a unei legaturi permanente cu el, cere imuabilitatea atentiei dar si a activitat
ii exterioare, redusa la minimul necesar pentru a nu muri. n realitate, este o mu
nca mult mai grea dec t muncile lui Herakles si dec t orice cazna exterioara pe care
ne-am imagina-o noi. Cere imuabilitatea atentiei si a mentalului, eliminarea pa
timilor trupului si ale sufletului. Unui om necalificat pentru Cunoasterea Supre
ma, adica, practic vorbind, aproape tuturor oamenilor, Jnana-Yoga [tehnica de me
ditatie n traditia budista. Cuprinde patru etape, ce urmaresc, succesiv, detasare
a de dorinta, activitatea intelectiva, destindere, seninatate interioara, concet
rare, unificarea g ndirii, detasarea si indiferenta, suspendarea afectelor, purita
tea desav rsita. De obicei, exercitiile jnana-yoga s nt nsotite de "reculegeri" (sama
pathi) si concentrari (samadhi)], exclusiv cognitiva, apare ca un non-sens, ca o
inertie ce se exclude de la sine din dinamismul unei colectivitati obisnuite. N
e permitem o comparatie (pe care am mai folosit-o n cursul acestui studiu), Bibli
a pomeneste de "Piatra din v rful Unghiului", cheia de bolta a oricarei opere arhi
tecturale traditionale. Dar tocmai pentru ca este n v rful unghiului, este n afara s
i deasupra edificiului propriu-zis; pentru ca este principiul cladirii, o transc
ede si o conditioneaza prin lipsa de comuna masura cu ea. Piatra unghiului nmanun
cheaza ntr-un mod vital toate "puterile" edificiului; acest nod este un punct de
interferente non-spatial; fara el, toata opera arhitectonica s-ar risipi n neant.
Asadar, fiind n afara planului de ntelegere pur materialist, este ca si inexisten
ta pentru fiintele care nu depasesc acest plan, deci incomprehensibila si inutil
izabila. De aceea, spune Biblia, piatra din v rful unghiului zace zv rlita n drum si
lucratorii nu stiu ce sa faca cu d nsa, pentru ca este n afara de ntelegerea lor. Da
ca transpunem acest simbolism pe plan hominal, piatra din v rf este contemplativul
imobil, n afara de actiune, dar condition nd-o; el contribuie la armonizarea energ
iilor ntregului cosmos, inclusiv cel social, care altfel s-ar risipi n pulbere ato
mica. Dar aceasta o stie numai acel care a atins, cel putin virtual, o anumita t
reapta superioara de realizare spirituala; pentru ceilalti oameni, contemplativu
l este un estropiat moral, un neadaptabil, un parazit social. I se spune lenes,
c nd, de fapt, lumea prinsa n v rtejul actiunii nu ar putea face un gest, nu ar putea
macar respira, fara actiunea sa de prezenta imobila. Dupa cum zidarii nu stiu c
e sa faca cu piatra din v rful unghiului aruncata n sant, pentru ca nu stiu ce este
si la ce e buna, tot asa contemplativul este un ne nteles, un fenomen inclasabil
si inutilizabil n mijlocul unei termitiere, unde fiecare si are rostul si explicat
ia. Si cum este n naravul oamenilor sa se ncapatineze a da un nume Nenumitului, ce
i din satul-stup at rna de g tul contemplativului o pancarta pe care scrie: lenes. n
snoava lui Creanga, de altminteri folclorica, toate acestea s nt vadite prin
exagerare si mpingerea la absurd a situatiei de fapt. S-ar putea ca autorul anoni
m al mitului sa-i fi solicitat dinadins elementele absurde, ce dar ma argumentatia
pe care, aparent, vrea s-o sustina. Procedeul este clasic. Absurditatea apare d
e la nceputul povestirii, si Creanga o cultiva cu voluptate, caci e greu de admis
ca un om cu o inteligenta naturala at t de ad nca, at t de sensibil la inconsecventa,
sa nu fi fost izbit de ea. "Cica era o data ntr-un sat un om grozav de lenes; de
lenes de ce era, nici mbucatura la gura nu o mesteca." Ce-ar fi raspuns Creanga,
daca ar fi fost ntrebat cu ingenuitate: cum a trait lenesul p na n momentul povesti
rii? "Si satul vaz nd ca acest om nu se da la munca nici n ruptul capului, hotar sa-
l sp nzure pentru a nu mai da pilda de lenevire si altora. Si asa se aleg vreo doi
oameni din sat si se duc la casa lenesului, l umfla pe sus, l pun ntr-un car cu bo
i, ca pe un butuc nesimtitor si hai cu d nsul la locul de sp nzuratoare. Asa era pe
vremea aceea." n realitate, n nici o vreme nu a fost asa ceva si i-ar fi greu lui
Creanga sa dea referinte; sigur este nsa ca aceasta este finalitatea unui contemp
lativ n vremea noastra, numai ca moartea i-ar fi lenta si nu brutala - ca n snoava
. Procedeu clasic n pilduire: pui la trecut sau n lumea animalelor fenomene social
e contemporane. Nimeni nu clipeste macar. Vine acum faimoasa nt mplare cu cucoana:
"Pe drum se nt lnesc cu o trasura n care era o cucoana. Cucoana vaz nd n carul cel cu b
oi un om care semana a fi bolnav, ntreba cu mila pe cei doi tarani, zic nd: - Oamen
i buni! Se vede ca omul cel din car e bolnav, sarmanul, si-l duceti la vreo doft
oroaie sa se caute? - Ba nu, cucoana - raspunse unul dintre tarani - sa ierte ci
sntita fata a dumneavoastra, dar aista e un lenes care nu credem a mai fi av nd pa
reche n lume si-l ducem la sp nzuratoare, ca sa curatim satul de un tr ndav. - Alei,
oameni buni, zise cucoana nfior ndu-se, pacat, sarmanul sa moara ca un c ne fara de l
ege! Mai bine, duceti-l la mosie la mine. Eu am un hambar plin de posmagi, ia as
a pentru mprejurari grele. Doamne fereste!... A m nca si el", zice cucoana cu gener
ozitate de dama patroneasa sau de presedinta de sectie la Crucea-Rosie, n provinc
ie, adica cu o darnicie care o costa mult mai putin dec t satisfactia unui amor pr
opriu. Atunci lenesul pune faimoasa ntrebare: "dar muieti-s posmagii?" Stupefacti
e din partea cucoanei: "- Sa si-i moaie el singur." "- Auzi mai lenesule, te pri
nzi sa moi posmagii, or ba? - Ba, raspunse lenesul. Trageti mai bine tot nainte.
Ce mai at ta grija pentru asta pustie de gura? Cucoana atunci, cu toata bunavointa
ce avea, se lehameteste si de binefacere si de tot, zic nd: - Oameni buni, faceti
dar cum v-a lumina Dumnezeu. Iar satenii duc pe lenes la locul cuvenit si-i fac
felul." As vrea sa pun n lumina un lucru pe care nimeni nu l-a remarcat: ironia
feroce a lui Creanga, c nd ne arata o cucoana care toata viata ei s-a purtat pe pe
rnele trasurii, moraliz nd si distribuind judecati de valoare echivalente cu senti
nte. Mare lucru daca nu e sotia boierului din Mos Ion Roata si Unirea, care pune
pe taranii lui sa demonstreze avantajele unirii, sa ridice toti deodata un bolo
van din gradina, el, bine nteles, neclintindu-se din jiltul pe care i-l adusesera
servitorii. Snoava si rateaza scopul ei aparent, poate cu intentie, pentru ca, mpi
nsa p na la aceste limite, lenea nu mai e lene, ci o boala perfect cunoscuta n psih
iatrie: abulie, melancolie, schizofrenie acuta. Si nu se sp nzura astfel de bolnav
i; de obicei, s nt dusi n azile speciale pitite n jurul orasului, unde gurile indisc
rete spun ca o injectie cu doza masiva de cocaina i ajuta sa treaca, pe nesimtite
, ntr-o lume mai buna. Nu, nu lenesul este sp nzurat, ci contemplativul, pentru ca
nu-si mai are locul,
este incompatibil cu o societate n plin delir activist. Si Creanga ne-o spune ras
picat, cu o tristete subiacenta, o presupun: "Si iaca asa, a scapat si lenesul a
cela de sateni si satenii aceia de d nsul. Mai pofteasca de acum si alti lenesi n s
atul acela daca le da m na si-i tine cureaua!" O credem fara greutate, dar cine a
pierdut? C t despre "posmagii muieti", s nt ispitit sa vad n ei o pasta, un simbol al
unei alimentatii redusa la materia ei prima, la cea mai simpla expresie, staza n
care devine o ambrozie nediferentiata, un m l primordial, n care Pam ntul si Apa, n f
orma lor paradisiaca, se amesteca. M ncare de nemurire. Refuzul de a m nca posmagi p
entru ca nu erau muiati nseamna ca eroul nu doreste o hrana n care aceasta nedifer
entiere (amestec apa + posmagi) nu era efectuata, deoarece scopul nteleptului est
e tocmai acela de a avea acces la hrana sau licoarea de nemurire denumita n difer
ite organizatii initiatice Soma, amrita, hydromel etc. SF RSIT