Sunteți pe pagina 1din 27

|  


   
 
2
  
á Conflictele constituie o componentă
naturală inevitabilă a vieţii sociale a
fiecăruia dintre noi.
á Cei mai mulţi oameni consideră conflictele
ca fiind ciocniri distructive, ireconciliabile,
în urma cărora unii câştigă în defavoarea
altora.
á Rezolvarea eficientă şi constructivă a
conflictelor, nu se face ca pe un câmp de
bătălie, ci ca pe o şansă de a învăţa lucruri
noi, de a ne dezvolta responsabilitatea şi
de a rezolva conflictele prin colaborare şi
dialog.
J     
  
á Jericirea, nu o putem vedea decât într-o
existenţă neconflictuală, în armonia
sufletească generală şi proprie.
á Conflictul însă, inevitabil include în sine
dezarmonie, ciocnire, privaţiune, durere şi
chinuri, şi de aceea nu poate face parte
din sfera fericirii.
½ 
       
  

á Ô mare mulţime de oameni participă la


conflicte şi neîntrerupt le dau naştere.
á În mod paradoxal, fiecare participant la
conflict, fiecare parte, fiecare din noi găseşte
o argumentare îndoit pozitivă a participării în
conflict, urmăreşte cele mai nobile scopuri -
dorinţa binelui, apărarea concepţiilor, lupta
pentru idealul luminos, apărarea principiilor
sacre, a valorilor, a prieteniei şi altele.
á Ô parte considerabilă a conflictelor, dacă nu
majoritatea absolută, este condiţionată nu de
intenţii răutăcioase conştiente, dar de dorinţa
sinceră a binelui.
0  


á 0eoarece fiecare persoană este unică şi


contribuie diferit la viaţa de familie, vor apărea
conflicte.
á Jiecare persoană a avut o experienţă de viaţă
diferită, şi fără îndoială, are aşteptări diferite de
la căsătorie şi de la partener.
á În consecinţă, fiecare va reacţiona în mod
diferit la provocările vieţii.
á Adevărata problemă este cum reacţionăm în
faţa conflictelor şi cum le rezolvăm.
u   
 

á Œu trebuie să căutăm mult pentru a


vedea exemple de conflicte în
căsătorie. Œu-i aşa?
á Conflictul poate varia de la un
dezacord minor cu privire la cina din
această seară, până la extremele
abuzului şi violenţei.
2
     
á Conflictele în căsătorie nu sunt rele în
sine.
á Conflictul în căsătorie poate fi o
provocare care să ne ajute să creştem
în maturitate ca şi persoane, poate
face o relaţie mai matură, sau poate
distruge căsniciile noastre.
á Poate 0umnezeu foloseşte remarcile
usturătoare ale partenerului nostru
pentru a şlefui colţurile aspre ale
caracterelor noastre ca un smirghel!.
2
     

á ºedem ce este de fapt în noi când


soţul/soţia ³ne apasă pe butoane´.
á Chiar dacă soţul/soţia nu are dreptate în
ceea ce spune, răspunsul nostru arată de
fapt cine suntem în interior.
á Suntem liberi să alegem.
á Putem reacţiona într-un mod constructiv sau
putem reacţiona într-un mod negativ,
făcând paradă cu mânia noastră,
sentimentele de nedreptate şi orgoliul
nostru rănit.
2   

 

   


á D 

  
 
   
á  
     
á 
      
  .
á [  
          .
á D    
    .
á r  
     
  
á        
á               

á     !    care acum, poate lucra şi în afara
familiei. Acest fapt a influentat şi statutul bărbatului în familie, rolul
său încetând de a mai fi dominant. 0acă soţul insistă asupa rolului
tradiţional de "cap de familie", inevitabil apar contradicţiile.
D    
   

 
][   Vnele persoane consideră că este creştineşte
să nu dăm atenţie conflictelor, să le uităm, să le
ascundem sau să le tratăm cu indiferenţă. 0ar
îngroparea conflictelor nu duce decât la acumularea
nemulţumirilor, care ulterior vor răbufni, iar acestea în
timp au ca efect deteriorarea relaţiei conjugale
"      Vnde se aplică
această metodă este un adevărat câmp de război, în
care orice armă este permisă: cuvinte jignitoare,
gunoaiele trecutului sunt aduse la suprafaţă, strigăte,
ameniţări, dispreţ, ironii. Rezultatul este o imensă
nemulţumire. Jiecare joacă rolul unui avocat priceput
care vrea să-l declare vinovat doar pe celălalt, eventual
să-l condamne şi să-i execute sentinţa.
D    
 
  
 

6#  . Există persoane care socotesc că atâta vreme cât nu


pot controla partenerul, nu se angajează în rezolvarea
conflictului, iar ca autoprotecţie părăsesc locul conflictului sau
manifestă tăcere, ignorând cuvintele celuilalt pentru a nu le lăsa
să pătrundă în minte.
M$    . Recurgi la această abordare când vrei să-ţi protejezi
interesele, când imaginea ta este ameninţată şi ataci slăbiciunile
celulalt şi profiţi de aceste minusuri pentru a-l obliga să cedeze.
Scoţi la iveală situaţii din trecut pentru a stabili Äscorul´ de partea
ta.
%$
 . Socotind că este costisitoare şi riscantă confruntarea,
cedăm în faţa partenerului: ÄBine, fie cum zici tu!´ Cedarea
permanentă duce la formarea unei atitudini de martir şi, până la
urmă, partenerul începe să se simtă vinovat. Cedând, laşi
impresia că te porţi Äcreştineşte´, dar să nu uităm că mânia
înăbuşită şi reprimată se acumulează şi va răbufni ulterior.
D      
  
  

Ú$   . Œu vrei să câştigi tu toate


conflictele, dar nici partenerul tău să nu le
câştige şi faceţi concesii reciproce.
#       . În urma unei
confruntări deschise şi directe, dar
creştine, soţii sunt de acord să rezolve
problema, chiar dacă unele idei şi dorinţe
iniţiale s-au schimbat. Ambii sunt
multumiţi de soluţia la care s-a ajuns, iar
rezultatul este schimbarea situaţiei,
atitudinii sau comportamentului care le
convin la amândoi.
u    

á 0acă te afli într-un conflict în familie, fii


încurajat de faptul că există speranţă pentru
situaţia ta, indiferent dacă tu sau altcineva a
cauzat conflictul din casa ta.
á Indiferent dacă numai tu cauţi soluţii pentru
conflictele din familie sau şi soţul/soţia
tău/ta, există măsuri imediate pe care le
poţi lua pentru început.
á Care sunt aceste măsuri?
D  
á Ôbişnuieşte-te să te gândeşti ce este mai bine
pentru soţul/soţia şi familia ta. 0e exemplu, în
loc să te gândeşti la şosetele soţului tău
aruncate pe jos (şi face din nou, numai să te
enerveze), adu-ţi aminte cât de mult a muncit
el astăzi, ce multe aduce în casă, şi că
probabil, el, doar a uitat să le ia.
á In loc să te plângi de ce îţi lipseşte, aminteşte-
ţi şi fii mulţumit pentru tot ce ai.
á Jii ajutor, mângâiere, încurajare şi o prezenţă
plăcută pentru familia ta. 0acă vei fi un ajutor,
vei oferi mângâiere, vei spune un cuvânt de
încurajare, vei fi politicos şi optimist, vei vedea
probabil că familia ta va începe să-ţi răspundă
cu acelaşi gen de comportament.
D 
á Jii gata să admiţi că ai greşit şi fii gata să-ţi
ceri iertare. Œu doar vei repara relaţia ta, ci
vei lăsa un exemplu pentru soţ/soţie, copii şi
întreaga familie.
á Pentru rezolvarea conflictului este necesar să
elimini cuvântul ³dar´ din vocabularul tău.
Când spui acest cuvânt, tu anulezi tot ce este
înaintea lui ³dar´. 0e asemenea, îţi anulezi
scuzele când adaugi un motiv ± după ³dar´ ±
pentru tot ce ai făcut. 0e exemplu, ³Îmi pare
rău pentru ţipat, dar dacă nu mă exasperai,
nu aş fi ţipat´. În cazul acesta, cheia este să-
ţi cer iertare pentru comportamentul tău, în
loc s-o asociezi ± şi s-o ciunteşti ± cu o
acuzaţie.
J    

á În orice familie, traiul îndelungat într-un spaţiu


restrâns, încrucişarea unor interese diferite,
uneori opuse, duce în cele din urmă la apariţia
unor conflicte.
á Pentru că fiecare membru al familiei vrea să-şi
găsească locul pe care îl râvneşte, apar tensiuni
între diferiţii membri ai familiei.
á Toate aceste confruntări pun serios răbdarea şi
nervii la încercare, chiar şi în cele mai unite
familii.
J   

    
á În fiecare cămin există o manieră proprie de
Äîncheiere³ a conflictelor. Vnii se împacă ieşind
împreună la un film, alţii se îmbrăţişează, alţii ies la
un restaurant şi îşi cer iertare; toate aceste
comportamente au ca scop reafirmarea apartenenţei
la acelaşi grup şi revenirea la acesta.
á 0e multe ori, în fiecare grup familal există Äcăştile
albastre³, Äforţele de menţinere a păcii³, care
restabilesc ordinea firească a relaţiilor între membrii
familiei.
á 0e cele mai multe ori, acestea sunt femeile, fie
mamele, fie bunicile. Ele sunt cele care restabilesc
ordinea lucrurilor în interiorul grupului şi refac
unitatea.
2
   
 
á Ca orice grup social, o familie îşi modifică
constant raporturile între diferiţii ei membri
şi îşi reface periodic unitatea. Această
construcţie dinamică -familia- se bazează,
în principal, pe respectul şi recunoaşterea
drepturilor fiecăruia dintre membrii ei.
á În acelaşi timp, fiecare îşi cere dreptul la
existenţă şi la spaţiu vital.
á 0e aceea, conflictele nu sunt neapărat
sinonime cu lipsa afecţiunii pentru ceilalţi,
iar astfel de confruntări în cadrul grupului
sunt chiar necesare pentru echilibrul
familiei.
ë   
   

á Certurile sunt normale într-o familie, important
este ca împăcarea să nu se facă cu ajutoare
externe.
á 0in cea mai fragedă copilărie până la vârsta
adultă, viaţa, mai mult sau mai puţin conflictuală
din sânul unei familii, se va repercuta asupra
raporturilor pe care le vom avea cu ceilalţi.
á Tocmai de aceea, este recomandat ca Ärufele
murdare să se spele în familie³.
á Scoaterea în exterior a conflictelor creează
frustrări şi tensiuni suplimentare.
á În momentul în care sunt făcute Äpublice³,
tensiunile tind să se cronicizeze şi riscă să nu mai
poată fi rezolvate.
[     
 

á Apelarea la o instanţă externă, din afara familiei, crează


deja o senzaţie de infracţiune la echilibrul grupului, iar
cel/cei vizaţi se simt obligaţi să riposteze mult mai
vehement, adâncind astfel conflictul.
á Pe de altă parte, dacă Äinstanţa externă³ nu face parte
din cadrul familial, nu va putea judeca în mod corect,
obiectiv, responsabilităţile fiecăruia.
á În cazul unor conflicte, nu vă grăbiţi să apelaţi la rude
îndepărtate sau la vecini pentru a rezolva diverse dispute
interne, deoarece aceştia vor pactiza invariabil cu unul
sau cu altul dintre cei aflaţi în conflict şi vor distruge
iremediabil echilibrul din sânul familiei.
2   
 




á Într-un conflict în care cei doi sunt furioşi este


atacată persoană şi nu problema care a dus la
conflict.
á Conflictul deschide sau închide uşa comunicării,
făcând parte din procesul creşterii spre
maturitate.
á Conflictul ne învaţă umilinţa, deoarece duce la
mărturisirea greşelilor, la iertare şi împăcare,
acestea fiind cheie rezolvării oricărei tensiuni.
á Conflictul este semnul că un partener are o nevoie
neîmplinită sau se simte lipsit de valoare.
2   
 



á Dulte conflicte nu sunt abordate deschis, pentru că
majoritatea oamenilor nu au învăţat cum să le rezolve.
În loc să aleagă izolarea şi înstrăinarea, care apar atât
de frecvent în căsnicie, cuplurile trebuie să depăşească
tendinţele de a se retrage în singurătate, de a evita
suferinţele personale, de a se răzbuna şi de a se
învinovăţi unul pe altul.
á Conflictul este o ocazie pentru a dezvolta relaţia. Este
ca un fel de dinamită. Poate fi util, dacă este folosit
corespunzător, dar poate fi şi distructiv, dacă este
folosit într-un moment nepotrivit şi într-un mod
neadecvat.
á Învăţarea modului de rezolvare a unui conflict este o
cale de stimulare a resurselor individuale.
2   
 



á Conflictele care nu duc la ceartă, la luptă pentru
excludere reciprocă, ci sunt rezolvate, îi cheamă pe cei
doi la îmbogăţirea aspectelor afective şi raţionale din
viaţa lor.
á Conflictele nerezolvate ridică ziduri între soţi şi
acumulează tensiuni.
á Conflictele arată că natura noastră este perfectibilă şi
că este nevoie de unitate la care se ajunge prin
abordarea pozitivă a lor.
á Œe simţim mai bine, ne simţim ascultaţi, apăraţi şi mai
bine pregătiţi pentru confruntările cu lumea exterioară
după astfel de dispute în interiorul familiei.


     


 
]. ºorbeşte direct cu persoana cealaltă. Œu presupune că
partenerul tău ştie ce gândeşti şi ce simţi. Jii onest în afirmaţiile
tale. Œu te lăsa prins în capcana ghicirii gândurilor şi motivelor
celuilalt.
2. Pune întrebările sub forma unor afirmaţii.
3. Accentuează dorinţele şi schimbările pozitive pe care le
urmăreşti, nu defectele sau greşelile pe care speri să le eviţi.
4. Împărtăşeşte-ţi dorinţa sub forma unei preferinţe, nu a unei
necesităţi, dacă este necesar să vorbeşti despre dorinţele tale.
5. Abordează-l pe partener cu dragoste, chiar dacă simţi că nu te
iubeşte. 0acă îţi arăţi dragostea prin fapte, partenerul tău s-ar
putea să-ţi răspundă la fel, iar dacă nu, nu te descuraja.
6. Joloseşte în propoziţie persoana întâi, nu persoana a doua, care
duce cu gândul la o acuzaţie.
7. Alege un timp potrivit pentru rezolvarea conflictului.


     


 
*. 0efineşte problema. Cum defineşti tu problema şi cum o
defineşte partenerul tău?
9. 0efineşte aspectele problemei în care vă înţelegeţi şi
aspectele în care există neînţelegeri. 0iscutaţi mai întâi
lucrurile cu care sunteţi de acord şi apoi întrebaţi
partenerul de ceea ce nu este de acord.
] . Identifică întâi contribuţia ta la apariţia conflictului. Puţine
conflicte sunt provocate doar de una din părţi; de obicei,
ambii parteneri contribuie la apariţia problemei. 0acă îţi
asumi responsabilitatea pentru ivirea conflictului,
partenerul tău va vedea dorinţa ta de a coopera la găsirea
unei soluţii şi va fi dispus să discute problema.
]]. Jă-i cunoscut partenerului lucrurile pe care eşti dispus să
le faci pentru rezolvarea conflictului şi apoi să îi ceri
părerea.
]2. «Îţi cer iertare pentru tot ceea ce nu am făcut de când
suntem căsătoriţi». «Atunci când soţul meu mi-a zis lucrul
acesta, a fost ca şi cum ne-am fi căsătorit din nou. Cuplul
nostru a regăsit viaţa», ne-a zis o doamnă în vârstă.
]3. Rugaţi-vă împreună!
º      
       
      
 
D  

á Chestionar asupra stării


dumneavoastră emoţionale din
familie
á ³Reguli de ceartă´

S-ar putea să vă placă și