CURS : CONEXIUNILE ARHITECTURII

STUDENT : CĂLUGĂR DANA 52I

AZULEJOS
- tradiție, meșteșug, culoare -

ETIMOLOGIE CUVÂNT
Originea cuvântului este persană, cu rădăcini mesopotamice. În limba arabă, cuvintele
aljulej sau zulej definesc o piatră plană și lustruită. În Spania musulmană este introdus de mauri
cuvântul derivat azzelij care duce la apariția denumirii azulejo din Andalucia, în sec. XII sau XIV.
Prin Spania ajunge și în Portugalia, o dată cu primele piese și tehnici arabe de acest gen.

PREZENTARE GENERALĂ
Plăcuțele care acoperă pereții Lisabonei spun povestea orașului și a întregii țări. Aceste
plăcuțe erau odată perfect ordonate și așezate, cu o poziție predictibilă una după cealaltă. Stăteau
semețe și înfruntau soarele și marea. Dar se pare că timpul are propriul său design: pe unele dintre
ele le-a distrus, iar de pe altele a șters ușor, ușor, imaginea. În zonele unde plăcuțele s-au pierdut, în
loc să fie date la o parte toate bucățile și puse altele noi de la început, s-a optat pentru înlocuirea
părților pierdute cu unele noi, creându-se un țesut complex de nou și vechi cu atât mai frumos
pentru povestea ilustrată. Chiar dacă proprietarii clădirilor fac tot ce le stă în putință pentru
conservare și întreținere, poate că timpul este adevăraul arhitect.
Plăcuțele portugheze, cunoscute sub numele de azulejos, decorează interiorul și exteriorul
al aproape tuturor caselor din Portugalia. Deși au fost introduse în Peninsula Iberică de mauri,
tradiția a continuat și după ce aceștia au plecat. Maurii s-au complăcut cu arabescuri cu modele
geometrice: triunghiuri, patrate, romburi, probabil pentru că majoritatea aparținea ramurii Sunni a
Islamului care interzicea reprezentarea de ființe vii.
Artiștii portughezi și flamanzi au preluat și perfecționat tehnicile maure și astfel, în sec.
XVI, s-a început în Lisabona producția de azulejos. Combinația cea mai des întâlnită era de
albastru cu galben, iar motivele cele mai răspândite erau cele florale sau scene religioase. O dată cu
extinderea imperiului portughez, au început să apară teme și culori mai exotice.
Spre sfârșitul sec. XVII, culoarea albastră era culoarea oficială și recunoscută pentru
azulejos, ca influență a porțelanului chinezesc alb cu albastru, lucru care a determinat asocierea
numelui azulejos cu azul, cuvântul portughez pentru culoarea albastru. După cutremurul din 1775,
s-a revenit la tehnica de reprezentare multicoloră. Cam în aceeași perioadă, s-a descoperit că acest
material era ideal pentru locurile cu umezeală ridicată. Astfel, la reconstrucția Lisabonei, multe
case au fost acoperite cu aceste plăci, tradiția continuând până în ziua de azi.
Predispoziția pentru utilizarea acestei tehnici atât pentru decorație interioară cât și pentru
decorație exterioară a dat naștere unor utilizări spectaculoase: decorație în spații comerciale, spațiu
publicitar. Breslele și guvernul portughez au încurajat regenerarea acestei forme de artă pentru a
deveni atât parte din moștenirea Portugaliei cât și din Portugalia modernă.

1
 TEMATICA DECORATIVĂ
Albarrada: motiv decorativ independent (sec. al XVII-lea) ce se poate repeta (sec. al XVIII-lea) și
care constă în buchete de flori dispuse în vaze, coșuri, cupe, alăturat apărând și alte elemente
figurative (păsări, copii, sau delfini). În caz că se repetă, de pildă, de-a lungul unui perete, pot
exista alte elemente de separație (arhitectonice sau vegetale).
Alminha: panou de azulejo de dimensiuni reduse, sau ca element autonom, cu
decorație alegorică reprezentând sufletele în purgatoriu. La baza lui pot aparea inițialele P.N. (Tatăl
Nostru) sau A.V. (Ave Maria).
Atlante: figură sculptorică masculină foarte folosită în antichitatea clasică substituind un element
în coloană. Foarte folosit ca motiv decorativ în panouri de azulejo în secolul al XVII-lea și al
XVIII-lea.
Azulejo în pătrățele: plăci de azulejo grupate formând o rețea geometrică în șah folosind elemente
alternative de culori diferite. Motiv aplicat în Portugalia din secolul al XVI-lea până la jumătatea
secolului al XVII-lea.
Azulejo desperecheat: unde fiecare azulejo reprezintă o compoziție izolată (floare, animal, etc, sau
chiar descrierea unor scene mai complexe). În Portugalia s-a divulgat mai ales genul de figura
simplă în albastru în secolul al XVIII-lea cu elemente decorative în colțuri ajutând la unirea vizuală
între diferitele azulejuri. Aplicate mai ales în bucătării și rampe de scară, apar de asemenea în
arhitectura religioasă și cu teme populare în secolul al XX-lea pe vremea Statutului Nou deja.
Compozițiile mai complexe s-au răspândit prin azulejo olandez.
Azulejo model: azulejuri în grupuri de 2x2 până la 12x12 care alcătuiesc o anume compoziție și
care, după ce se repetă de mai multe ori, formează un model (de pildă, azulejuri covor).
Azulejo covor: azulejuri în număr mare, pentru placarea pereților, prin multiplicarea anumitor
modele formând un model policrom. Acestui model i se pot adăuga ornamente, chenare,
prezentându-se în ansamblu asemeni unui covor.
Balustru: stâlp scurt folosit ca element arhitectonic în balustrăzi și care apare ca motiv decorativ în
azulejuri în secolul al XVIII-lea pentru a crea efecte spațiale optice.
Chenar: încheiere orizontală și verticală (de exemplu, în panouri) compusă din două sau mai multe
rânduri de azulejo adiacente cu motive decorative variate.
Cartela: motiv decorativ cu apogeu în baroc care servește ca fond unei anumite imagini sau scene
pentru a o detașa de elementele din jur. Poate avea forma unui pergament sau scut, colțurile
răsucite sau decorațiunile vegetale închipuind rama.
Figura de invitație: caracteristică secolului al XVIII-lea și al XIX-lea, această figură reprezintă o
persoană (lacheu, doamnă, războinic) în costumul specific epocii și e situată la intrarea unei
locuințe de nobil (atriu, scara, etc.) în gest de bun venit, ca și cum ar primi musafirii ce sosesc.
Simbol al protocolului aristocratic, al puterii și opulenței. Azulejo produs în mărime naturală având
conturul decupat.
Panouri narate: panouri descriptive reprezentând o anumită întâmplare sau scenă istorică,
religioasă, mitică sau din cotidian.