c
  Mihai Ursachi

Mihai Ursachi (n. 17 februarie 1941, Băile Struga, judeţul Iaşi - d. 10 martie 2004)
a fost un poet şi traducător român.

În anii '60, a fost închis pentru încercarea de a trece înot Dunărea lângă Porţile
de Fier. Până în 1981, când a emigrat în SUA, nu a avut nici un fel de loc de
muncă stabil. Vara lucra ca salvamar la Lacul Ciric, lângă Iaşi, activitatea sa
literară însumând mai multe volume de poezie, eseuri şi traduceri din limba
germană.

A tradus în limba română creaţiile unor scriitori ca Hölderlin, Schiller şi Paul

Celan.

În Statele Unite a intrat în viaţa universitară, fiind, pe rând, asistent de limba

germană la Universitatea Statului Texas din Fort Worth, apoi doctorand şi lector
la Universitatea Statului California. Cu toate acestea, Ursachi a revenit în
România după Revoluţie, când a obţinut şi primul său contract de muncă în ţara
natală, fiind numit director al Teatrului Vasile Alecsandri din Iaşi.

După ce în 1992 a fost demis, printr-un decret al ministrului culturii, a preferat să

trăiască cât mai discret, având puţini prieteni. În 1998, a publicat un volum
retrospectiv al carierei din România, intitulat Nebunie şi lumină. Autorul locuia în
Iaşi, România, unde preda la universitate şi era secretar al Uniunii Scrii torilor.

În 2001, a fost candidatul propus de România pentru Premiul Nobel pentru

Literatură.
Opera
Inel cu Enigmă (1970)
Missa Solemnis (1971)
Poezii (1972)
Poemul de purpură şi alte poeme (1974)
Diotima (1975)
Marea înfăţişare (1977)
Arca (1979)
Zidirea şi alte povestiri (1978; ed. a II-a revăzută, 1990)
Poezii (1996), în colecţia "Poezia română contemporană" îngrijită de Mircea
Ciobanu
Nebunie şi lumină (Ed. Nemira, 1999)
Inel cu Enigmă. Opere complete (Ed. Cartier, Chişinău, 2002)
Benedictus (2002)
Referinţe critice se găsesc de asemenea şi în Petre Anghel, 'Mihai Ursachi',
Comunicare transculturală, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2003
 V

V V
 VVV VVVV
 V VV VV
V

  V VV

VV V
V ! V" VVV V#
V V
V V

 $V  V VV
  V  V 
%V V VVV V 
 V  V!V  VVV
!V V V

 V VV V V
 V
VV V& V V
  V $VV VV
"VV V
 V VV V
 V 
VV V% $V' $ $(V

VV

Ä

Ä   

    
  
  
       
!Ä!
   " 
    
 
 
V

 
#$
 V)VV
V $V)VV
V V V VV
V V #% V V ! VV $V*V
 V
V$V V V V
VV V%  $V+   V VV
$V

Ä#!

 !
!
  % 
  !
!


Ä
  !  !
 !!
!!
!     !!
  %   
% 
       !

% 
!V

    V  V, V


V ! VV VV
VV
VV V
 $V
! VV
V"
  V%V V
$V VV V  VV
  V$V

Ä
        &V


VV!$V+ V V VVVV 
VVV VVVV

 V VV VV
$V

Ä !
   !'  !! !
!  V


V-V%
$V V V   VV
VV%V VV"V
 V
!.V V

VV V
$V,
V 
 V
V   VVV
V
 $V

Ä
()*(
   
 +
!
 + %
 !
   


!! !, !
!
   
+-  
      
! !
 
     !
   !!
% % %
 

 !
 ! 
 

 

!  
! !

 
    !    


!
 % !

  

' 
!
   !

   
!!  ! !  !
 %   !% % . ! 
!
!  

  
 !
  
/   ! 
 0 !1!
 
' +Ä !
!!
 
!% V


VV  V& V  V
V$VVV VV V
 VV, V  VVV
/ V
 V$VV&V
  VV
VV
 V V V VV+ V  VV
0&$V

Ä2
!

  
   ! 0 !!
   


%3! !
      
  
   
   
 
 
   ++!
   
  V


V-VVVV % V
1VV23V V  V V V
  V VVVV V
4

 V V VV V   V  VV, VV
V V
V  V&

VV, VVV
V V $V*V
V VVVVV V&  VV V $V

Ä-   "V


V  VV V V V V V  VVVV$V5 VV%1V

Ä4  
   
!V


V $V V V  VV/ V
 V V V ! V  V' VV
(V*%V
 V V
5 V'&
V
 V  VV VV
 V V V  V,!V  (V+ V
4   $V5 V
 V V V
V V V V V V/ $V V  VV VV
V
- 

V VV  V VV
%$V  V V V%VV VV V
 V  $V V
 V)  $V

V
 VV)  V V

V

Ä5 #
!&V


V V)  V V
V V VV
V
 V
VV60$V
 V V 

VV)  V-  V
VV V $V+ V
V V VV VV $V)  V V VV V VV V

 $V* V  VV
VV V V VV  V
V$V& V V
V
 VVV7  V V
V  VV8  V $V*V V V V V% .V-  V& V VV VV VV V&
$V V V V V& V $V,
V VV% V
 $VVV V !V  V&  $VV
V VV VV V  VVV  V  VV)  $VV
 VV)  V V


$V-V VV V
V  $V

Ä%!  !   !
 !


 V


V V$V*VV 
V
V9
V VV V
 V

$V V&
V 
 VV V V VV V
 VVV VV V9
V $VV
 VV   V VV 
$V/ V
 VVV V 
VVV% 
 VV
V
 VV4 VV V ! VVV& V VV
$V+

V& V
VV
VV V&
V
 V!V5 V9
 VV $V

- V 
V VVV
VV 
  VV% V V#  V
Ä  
   
 !
!   !
 

! 6     !
 +2!(7+  !  
!
   

   
     V


V)VV VV  $V5 VV  $V* V  V V V
 VV
VV

V V  V VVV  $V+V  V V V  VV V,V-VV V V
 V VV V4 $V   VV V
VV4

 V
V
 V
%V V5 V+%V
,
V5  $V)& V
 V V VV V  V& V
VV& V $V

V%V V

 V VV
V  V V
 ! VV!VV 
V V, V V  
 V'V


V% V$V+ (V& V V V VV V% $VV V VV 
VV+ V
V& VV V V V V
V
V &V V $V& VV V:  V/
VV'
V

V%   (VV VV%V V
V 
 $VVV V
  V 
V
& V V
V% V
V V% VVV V V 
V V4 V4 1$V
- V 
V VVV
VV 
  VV% V V#  $V) V-,;9+V&
V VV
$V

Ä5!   
!
 
  
%

 ! 



! V


V V V VV V  V
 ! VV VVV V
VVVV V V

V
!V $V+V V V V+$V 

%V V,

 V+$V<V V- V$ $V+V
 V V:  V VV V   VV  
 V
V V"VV =VV % VV:  VV
  V
V $V

VV V)  V-  VV V-
 $$$V

Ä# 

 
+   !  +0 ! 
89: 8*:Ä  ! !

3      
    !; %  
!  !

 ! V


V
 V V" $V

 VV-  V-
V4 V&V!V V V VV! V V&
VVV%
 V VV
 $V+ VV
 V  V
V VV
 $V* VV
 V
V V  V
!VV
VV
 V$V)V 
 V
 V V
 $V*V  VV
V V& V
 V
%
! V VV
V
  $V;V VVV  V&  V  V  $VV   V  VV V
4
# V V% $V>
 V VV VV V V  $V V&
V
V VV
7 V V

V  VV
VV
 $V V V
   V V!V
 VV!VV $V

Ä
 
!
! ! !
%   Ä!
   
0 !<
     # 
 !!
!!  0 !&V


V+  $V>V V
 !V V/ 
 VV V!VV
 V  V V V
 
$V* V
V V  $VVV V  V
V% VV4 V V3&2VV V VV
% $V

Ä!    &V


V* VVV $V,  V! V  V V $V V
 V V &
VV, $V

Ä  
 !   ! !% 
!   
  2!
 !Ä 
#  + 
 +!% 
   ! 
! 4  
 !!& VV


V V V+
V 
VV5 V $V*V V
 V !VV V! V V%V% V
 $V+ V V V
V !V  V V  1V-& 
VV V
 VVV V
V
V  V
  $$$V
Ä 
#! 
0 !&V


V)V V
V$V VV
V
V
V  VV60$V* VVV
V
 V
V)  V-  V-
 VV V$V-VV V-
 V V
V
VV VV)  $V

 V VV V VV V #VVV-
 V& V VVVV
VV)  $V V)  V& V
 V VV
 $V

 V
! V    V   V V VV  V% VV
 VV
! V

 VV
VVV
&
 V

ÄÄ! ' 
  !

!  
! 
%  
V


V+V V
 V VV+ V'0&($V* V 
V V
  V- V 
 V V- V
%
$V)V
VV V& VV $V V !!VV 

V?@V V
V V 
 V
  VV

V  $V V VV& V V V V &
 $V

Ä  &V


V
  $V5  V
   $V
V
  VV V
 V  V%  $V VV

  V& V # V

V% $V

Ä#!   
  
!0 =# ! 

 V


V)V V
V V
!$V8 &V V/ $V
$V VV $V5 VAB$V V V
97$V V, 7V V % V

VV V
 V V97$V

Ä5!   
!=&V


V)&V
 VV  1V8
%V, 7VV $V

ÄÄ ' 

!
  !!!     % V


V)V V1V

ÄÄ  
!  
 
! 

 

! 

 
  &V


V % V
VV VC0V VVV%  VV  VV V-

 V
V5@
 V
V V VV

$V+V VVVV
 V& V $V/ D
V5@
 V
 V V
$V V V
V& V VV

V'%V VVV
V! VV


 VV V  (V
VV  V V
! V    V   V V VV  V% VV

 VV
! V

 VVVVV
&
 $V

Ä5 

  ! ,      
 !!
!


 !%

 ! !  +0
   !
!-    ! 
  
  
++



0!  !
> 
!  
+ !  !  #! !


 
&V


V)V& V% $V

Ä+$!
 
 %%
>
!!
+V


V+ V$V 1V
ÄÄ!
     
    
! 
!    
 

 % "V


V9VVV
V VVV
V V #% V V ! VV $V+V V
VV
!$V)V
 VV V V V
V V
V V V
!$V- V>
 V
V V V  V V!% VV
$V) V
V V
V
V
!1V

 0  - 
 ! V

+, !!<
+?::(V

Mihai Ursachi - c



Privighetoare de noapte,
priveghiul din urma, cu tipete jalnice,
rotund privitori (mare veghe la turn),
ochii cei galbeni ai privighetorii
de noapte...

± Vae vae cucu victis,

Benedictus, Benedictus,
toata moartea e un strip-tease!

Mihai Ursachi - 

Îti mai aduci aminte de casa noastra,

Singuratica, nuci si castani ancestrali ascunzându-i
Zidirea imaculata...
Iar catre scarile albe
Erau doua siruri posomorâte de brazi.
Zidire înalta si zvelta, un templu de spuma,
Sau mânastire...
Semne ciudate împodobeau frontonul ionic
Pe care ar fi putut exista o inscriptie
Neconceputa...
Pe sub ferestrele-nalte cu gratii
În umbra crestea margarintul - floarea cu lacrimi
A celor de dinauntru...
O, casa noastra de visuri,
Pe dinauntru n-o cunosteam,
Pe dinafara n-o pricepeam...
Casa aceea asezata îm locul
De nicaieri, sub nuci si castani,
Casa aceea cereasca, desavârsita, inexistenta...

În ceata adânca, durere si spaima,

Si câta iubire, si câta iubire..
Îti mai aduci aminte?

Mihai Ursachi -  

Lazare, Lazare,
scoala-te, Lazare,
s-auzi ce mai pasare
în lanul de mazare.

Cuc de pripas,
mult cânta cu haz;
cuc janghinos,
mult cânta duios:

cu arcusul de tamâie
pe-alauta de-alamâie;
cu bagheta de cristal
pe vioara de opal.

Mihai Ursachi -   

Noapte de veci pentru cel rastignit în el însusi...

Caci la picioarele sale nu au sa plânga

aducatoare de mir,
si nici un apostol nu-i va vesti mântuirea...
În pânza eterna pe dânsul nu-l înfasoara
si nimeni n-au ars pentru el mirodenii
si smirna.
Parintele sau îti întoarce privirea în nouri
când el, dându-si sufletul, roaga iertare...

O, sângele sau picurând în tarâna fierbinte,

nu naste altare de purpura si nu se preface-n
orgii de garoafe aprinse... Iar cele trei lacrimi
nu s-au facut magarint.
Noapte de veci pentru cel rastignit în el însusi.

Mihai Ursachi - Ä  
 

Când singuraticul domn R. a ajuns

din întâmplare în chiar apropierea
domnisoarei sensibile N., el i-a spus:
Äma bucur ca existati, domnisoara´.
La tacerea mirata si indignata a ei, a raspuns:
Äati fi putut, ma gândesc, sa nu existati´.
Dar imediat, încercând sa repare greseala, a spus,
si de altfel aceasta-i era si convingerea ferma
(pe care acum regreta s-o fi pus la-ndoiala)
Äva felicit pentru faptul ca existati, domnisoara´.
Întelegând (prea târziu) ca întrecuse masura
si devenise cam cordial, se corecta, cum urmeaza:
Ävreau sa spun, propriu-zis, ca de fapt
ma felicit pe mine pentru faptul ca existati´.
Abia acum domnul R. savârsise o gafa enorma.
Cât ai clipi, întelese ca ultima-i fraza
era de un echivoc scandalos, cu subsoluri hibride
si intentiuni refulate, ba chiar
de o vanitate absurda (ca si cum domnisoara
i-ar datora cât de cât existenta),
ca din aceasta reiese un fel autarhic
si solipsist de a fi, în sfârsit, se facuse ridicul.
Schimbându-si cu totul dictiunea, domnul R. deveni analitic:
Äadica, voiam sa constat ca sunteti o persoana sensibila´.
Formula aceasta avea, evident, un cusur:
cuvântul Äpersoana´ strecura nu stiu ce aluziv, ca si cum,
domnul R. fiind o persoana, domnisoaara la fel, prin aceasta
o comunitate ar exista între ei,
un soi de fratie, de apartenenta
la aceeasi familie.
ÄMai bine zis, am constatat cu placere obiectul sensibil´.
Si dupa o pauza, în care rosi:
ÄVreau sa zic o idee sensibila, sau, oricum,
posibilitatea unei atare idei, sau
banuiala (în fond destul de obscura) despre putinta,
în general, a ideii ca în principiu
se poate admite ca daca
existenta e genul suprem si inexistenta
exista, atunci inexistenta e existenta, deci
nu exista si, în consecinta...´
Aici domnisoara sensibila N., din pricina
ciudatei purtari a ciudatului domn, deveni
în usoara-ncetosare a serii asa disparenta,
încât domnul R. a conchis: ÄDoamne, iata ca iarasi vorbesc
singur pe strada, probabil ca iarasi
am uitat sa iau picaturile´.

Mihai Ursachi -

Îti amintesti desigur flanela violeta,

flanela aceea sublima pe care o îmbracasem
în cea mai frumoasa din serile noastre;
despre care spuneai ca îmi sade
ca o armura de smalt, stii tu, în seara
când ne porniseram împovarati de garoafe si iasomie
catre Ierusalim«Când madam Zambilovici
ne-a dat câte doua tartine ( ca sa avem pe drum)
flanela pe care apoi am adus-o
fluturând ca un steag zdrentuit în razboaie,
pe care apoi am purtat-o
cu frenezie pe trupu-mi uscat de hangiu,
pâna ce-a fost absorbita prin pori si s-a asimilat
în toate celulele trupului meu,
si în schelet,
iar tesatura ei sclipitoare a devenit un tesut.
De ce încerci sa negi,
de ce pretinzi ca nu stii ce flanela,
ce seara, ce Ierusalim si asa mai departe?
De ce vrei musai s-o pipai, s-o vezi,
sa o dezbrac, tocmai acuma când nu se mai poate,
de ce pretinzi ca n-a fost nici o flanela,
ca nu ma vezi, ca nu ma simti, ca nu ma recunosti?

Mihai Ursachi - ˜ 

Pogoara-te
dintru adâncuri
da-mi hotarâre
ca nu e nimic
în adâncuri...
ca ochii ah ochii
nu tin nimic
în adâncuri...
cum în oceane
nu pot sa fie
ruini si armade...
ca nu e nimic
decât pletele blonde
care-s nimic...
ca nu e nimic
în adâncuri
nimic.

Mihai Ursachi -   



Magia si alcoolul viata`mi guverneaza ,

pe care-am inceput-o studiind filosofia ,
anatomia , dreptul si vai , teologia ,
dar negasind in ele nici liniste nici baza .

Sacrificai Venerei si-am zis : oricum o fi ea ,

sublima ori sordida , in trupu`i se ascunde
misterul fara nume si coapsele`i fecunde
in spasmul ca o moarte confea vesnicia .

Imperialul spirit ma are`n a sa paza

si nici o constiinta`i egala cu betia
si tainica lucrare in noptile de groaza

Taram fara`ndoiala aflat-am , si cuteaza

mereu ratacitorul pe caile profunde :
"Am aurum non vulgi , leonem , poezia ."

Mihai Ursachi - : 





De jur împrejur nalucire de ape,

rastoace rotunde si rotitoare
si glasul de îngeri razbate aproape,
din care izvoare, din care izvoare...

Acuma din nou ma opresc la fântâna,

am fost noi pe-aici, am mai fost noi vreodata,
un om ratacit c-o pribeaga straina...
am duce-n adâncuri o viata bogata.

Acolo-s palaturi verzui si tacute,

cu turnuri de apa, statui de rusalce,
facliile ude si pletele ude,
verzuile plete de alge.

Mihai Ursachi -  
 

Si nu se mai aude... Prin vaste nebuloase

Mai ratacesc departe, stinghere si disperse,
Ca niste fluturi-îngeri; nici semn nu mai ramase,
Si caile-s pierdute, pe care totusi merse.

ÄSe-aprinde si se stinge mereu dupa masura.´

O, nu se va aprinde nicicând si nicairea
Întocmai ca aceea de sfânta si de pura,
Cum nu s-a mai aprinde în sufletu-mi iubirea...

...................................................................
La ce sa se jeleasca aceea ce-a fost ceara
Obscura si inerta, sortita consumarii,
Când razele plecate din sine în afara
Lumina sunt si viata, din moartea lumânarii?

Spre lacul perfectiunii duc drumurile sfinte,

Si pânza lui subtire cu-a cerului e una,
Pe care delireaza febrila si fierbinte
Corabia, nebuna.

Acolo se aude. Concentricele valuri

Emise dintru sine spre tainicele sfere,
Chemate sunt la sine din lacul fara maluri
Situat la înaltime, umbrit de conifere.

II

În pânzele apei se înfasoara

Cu funii de raze la cer se pogoara
În limpede groapa
Sapata în apa.

Deasupra lui zac rânduri de lespezi stravezii

Cioplite din cristaluri albastre-asa de clare,
Încât nici nu exista: pe ultima-n tarii
Clipeste-ncrustata hipnotic Ursa mare.

III

Faclii din ceara vietii aprindeti, si cununa

De chiparos si laur gatiti pentru-necatul
Ce cârmuie prin stele Corabia nebuna.

Pâna-n înaltul apei i-atât de-adânc întinsul,

Bataile de clopot abia daca-l strabatu-l,
Ca zvonul sarbatorii s-ajunga pân¶ la dânsul...

Mihai Ursachi - 

 
Si afara de asta nu vindem
Manusi pentru cai.

Asa mi-a zis minunata

Frumoasa precum Cleopatra
La pravalia din ulita patra
Unde vinde cu bucata.

Iar eu cu umilinta mi-am luat în spinare povara

Formata din sapte valize domestice pline
Cu fân si cu paie uscate la razele lunii
Dupa retetele mele cu totul secrete.

De altfel voisem doar sa-i consider dantura

În timp ce necheaza,
Curiozitate fireasca la unul care studiaza
Natura.

Mihai Ursachi - ( 

Doamne, se porniseo ploaie, o vânata ploaie de seara si noapte

În burgul acela carpatic...

Padurile putrede se înecasera în neguri

Si trasnetul rau bântuia ca o groaza.
De la fereastra din turn ma uitam fara sine
Prin cetina neagra, zidirile negre,
Pierdusem cât mai e ceasul, cât mai e veacul...

Si la lumina lunga a unui fulger mut

Vazui, si cazui lesinat subt icoana...

...Pe caldarâmul albastru, de jad lucitor,

Goneau doua umbre înalte, smintite din sufletul meu,
Siluete prelungi de calugari...

Mihai Ursachi - :   ˜ 

Si iata c'am venit, de foarte de departe,

tot neamul meu se stinse, vlastarele sunt moarte.
Am mostenit conacul cel vechi, argintaria,
si stema casei noastre: vesnicia.

La praznicul Enigmei, când visinii serbeaza

o ora anumita, m'am hotarât sa intru,
sperând sa fii acolo, la ora ceea, treaza,
tinând acelasi sfesnic in mâna, ca un schiptru.

Facui deci invocarea si semnele cerute,

aprinsei in catuie trei feluri de tamâie,
intrai pe usa strâmta cât am putut de iute,
cum e placut la duhuri, cum iti placea si tie.

Mi se paru ciudat ca tu la ora ceea

sa nu fii inca treaza; ma apropiai de patul
de nuc in care cândva ai fost femeia
cu trup de flori de visin, iar eu am fost barbatul...

Ma apropiai cu totul, uitând legile mele

si orb intinsei mâna si cautai fierbinte
aceea ce pierdusem; in albele dantele
zacea o gramajoara de albe oseminte.

Intepenii de spaima si pricepui greseala...

...Crengi mari de visin dalbe prin gratii patrunsese
si la lumina lunii subtire ca beteala
vazui: eram trecut de veacuri pe lista de decese...

Privii in jur - covorul e napadit de ierbi,

in vaza cristalina in care'ti puneam frezii -
sirag de perle negre, un ghemotoc de serpi;
prin vechi paienjenisuri, bezmetici, huhurezii.

Pe masa de parfumuri, printre oglinzi si spelci -

moluste lipicioase, limacsi molâi si melci.
Si craniul celui care am fost, e pe noptiera,
il tii probabil noaptea in chip de scrumiera.
Mihai Ursachi - 4

˜ 

In noapte, in noapte, in noapte

voi bate la usile oarbe ale tacerilor...
"Acestea sunt usile tainei,
in numar de sapte, "
-Corabierilor,
ratacitori dupa soare,
lasati-ma singur...

Cutremurare'n afara, dar pace adânca'n adâncuri,

cu degete palide, flori de iacint,
si usa dintâi s'a deschis scârtiind;
si am statut fara nume, nestiutor,
nespus de usor,
nestiutor inceput,
fara trecut,
nestiutor viitor...

Si am batut - eram altul, cu floare de mar,

si mere rodit-au intr'adevar,
o lume se'ncearca in fiece mar
si fiece mar e un un numar...
Cu degete arse si ochi de scintei,
la usa de taina cu numarul trei;
pe frunte-mi - frunza, una, de trifoi:

"Si tot intelesul, si singurul sens

il vei avea prin subiect, predicat
si voluptoasa lor intruunire;
si totul va fi inlauntru'ti,
si totul va fi infara-ti,
si tu intre ele.
Si vei pricepe si apa ce curge
din deal catre tine
si de la tine la vale
in clipa de ieri,
in clipa de azi
si'n cea de miine;
caci tot de asemeni, odaia lumii tale
e inaltime,
Largime
si Adincime,
amin."

Bratu'mi de bronz cu tarie batu la intrarea a patra,

in fata statuilor goale minat de destin.
"Mai stai putin"
ginguri adormind Cleopatra.

In fata usii cinci

eram in opinci
si nadragi:
"oitelor dragi,
sus la munte sus
doinind v'am adus
ca sa va ascund
dincolo de prund,
la iarba cea grasa,
in tara frumoasa,
de Domnul aleasa...

In fata usii sase

am tras la aghioase:
"Aghios, Aghios, Aghios,
tamâie, tamâie, tamâie,
momâie, momâie,
lalâie..."

"Parea ca prin nouri o poarta s-a deschis",

adânca dintre porti.
Si in tacerea tacerilor
am zis:
-Corabierilor,
lumina! Si-am inviat dintru morti.

Mihai Ursachi - 

  

ÄTreceam ± câta vreme ± pe lânga limanuri

Prin intermundii, tarâmuri inferme,
Fara opriri la cerestile hanuri,
Caci vai, calaream pe un vierme.

³De ce, întrebai albiciosul meu cal,

A trebuit sa ma nasc pentru tine, iar tu
Pentru ce m-ai ales?´ Infernal
Ondulându-si spinarea, tacu.

³Pentru ce esti atât de molâu, de docil,

Pentru ce nu nechezi?´ Si simtindu-l ca plânge,
Cu pinteni adânci rascoleam în tesutul fragil.
«Picioarele mele sunt rosii de sânge«

³O, zisei atunci, umoarea aceasta eu o cunosc,

Curge-n vinele mele, tu n-o poti avea.´
Si plin de mânie lovii cu cravasa mea, pleosc!
În ochii fiintei aceleia, care tacea.

Lumina miloasa a Caii Lactee

Ne-nvalui« Din rana deschisa
Cata catre mine un ochi de femeie
Nespus de iubit ± amintire ori vise.

Iar mâinile mele sunt rosii, sunt rosii,

Întocmai ca steaua carnagiului, Marte,
Spre care pluteam amândoi, ticalosii,
Pe care nimic nu ne poate desparte.

Mihai Ursachi -  4
4

c
 4
  
I. Redesteptarea imaginii lui

Atât de târziu, si cenusa

din sufletul meu, dintr'al tau...
Mai trec si acum pe sub zidul cu usa,
in mahalaua adânca, Ticau.

O, innecat in narcoza salcâmilor mari,

aproape-am uitat de ceasornicul vechi cu nisip
din odaita din zid a batrânului nostru porcar
pe care il poreclisem Chrysip,

desi el era propriu-zis Garibaldi, din pricina barbii

patriarhale, a palariei si-a istetimii
ce-o arata in instructia porcilor lui naravasi precum cerbii
si imaculati precum serafimii...

Traia deci in zidul in care avea o chilie

si ceasul de care ziceam, cu nisipul, cenusa,
si porci peste tot, incredibil de multi, cam o mie,
unii imensi, altii mici, peste dânsul, pe strada, caci usa

din zid statea vesnic deschisa...

El ii iubea, "fetii tatii", cara ne'ntrerupt "laturi caldi",
platea pentru dânsii impozit, avea pentru toti "ricipisa",
batrânul porcar Garibaldi.

II. Descrierea plina de tristete si de intelesuri a mortii lui

"O gaura'n marele zid nu se poate,

i-au spus, o vizuina, un gol in cetate;
miine in zori sa fi parasit acest jalnic defect
in care traiesti. Zidul nostru va trebui sa devina perfect."

A inteles, n'a'nteles... Si-a hranit purcelusii

ca intodeauna, i-a spalat pâna noaptea târziu,
a scos mai pe urma un sip
colbait, cu rachiu,
si-a stat toata noaptea'n deschiderea larga a usii
privind mahalaua adânca Ticau. In mâna tinea ceasul lui cu nisip.
Când goarnele clare cântara in zori,
venira cu sculele lor:
sapte mesteri mari
calfe si zidari.
Facura mortar
din nisip curat
care l-au aflat.
Cumpana dreapta si plumb
sa nu iasa zidul strâmb.
Cancioace, mistrii,
agere-argintii,
de la temelii
inaltei zidiri,
sântei monastiri.

III. Inscriptia pe zid, in locul unde nu se va mai deschide nicicând

usa batrânului porcar

In zidul acesta enorm in care cândva a fost usa,

odihneste de-a pururi porcarul si porcii lui; cu toti sublimii,
s'au prefacut hat de mult in cenusa
dar umbrele lor sunt in ceruri si impreuna cu serafimii

haladuiesc prin toloacele vesnice.

!"
#

"Cât timp vei avea vreo umbră de speranţă,

să nu speri nimic; ci doar atunci când
cu adevărat
vei uita ce-i speranţa, poţi începe
să speri. Şi de îndată
pentru tine nu va mai fi vreo speranţă."

Astfel îmi spuse Demonul, şi

plin de nădejde
lăsai orice speranţă când am intrat acolo.

(preluată din "Nebunie şi lumină" ed.Nemira/1998)

    
 


Un somn adânc, nerăzbătut de glasuri, de umbre

şi nici de zborul vreunei păsări.
Doar cîinele Miriapodis
îmi dă tîrcoale subţire şi lung,
dar el nu există.
Cîinele Miriapodis
e doar o vagă amintire
despre bănuiala destul de obscură
că undeva printre arbori există un fel de pădure.
Dar cîinele acesta atît de'ndoielnic,
cu toate că mişună - urechelniţă lungă
pe la picioarele mele,
cîinele Miriapodis
nici nu există.

Doar apa în veci stătătoare a somnului.

:  ! 
 

" 


Se pare că masiva halteră strămoşească

s-a condesat din factori cândva imponderabili;
fapt e că nici cu gândul nu poate s-o urnească,
vocaţia astrală găsindu-l incapabil.

Încât el stă pe vine, legat de inerţie

c-o funie anume prea scurtă; ghemuit,
cloceşte umilirea ironică ce ştie
că-i parte integrantă din textul stabilit.

Ci-n clipa hotărârii, mirabila balistă

irumpe şi preface tăcerea-ntr-o ghiulea
plasată pe o curbă cerească ce persistă
cu-atât mai mult în sfere, cu cât a fost mai grea.
4
"#
#
.............

VI. Jocul

Iubito, hai să ne jucăm

de-a Ildiko i de-a Attila.
Acesta'i cortul meu de blăni
în care te-am adus cu sila.

Dar jocul nu'i adevărat,

vedem fantasme ca nebunii,
a fost odată-un împărat...
Nunta ii-ace tia nu sunt hunii.

Iubite, oare pentru ce

e-atât de ro u acest fluviu?
i numele lui care e?
Iubito,-acesta e Danubiu.

Iubite, oare fra ii mei

dorm lini ti i în ro ii ape?
i oare tata e cu ei?
Iubito, vino mai aproape.

Iubito, toate au trecut,

să' i spun un vis din multe vise:
dar mai întâi să te sărut,
căci toate u ile's închise.

Părea că-am fost copii cândva

în verdele Septentrion
i doica noastră ne citea
din cartea lui Marcel Brion.

Că ne jucam un straniu joc,

un joc cu flăcări i cu sânge;
iubite, dă'mi acum te rog
pumnalul tău, ceva mă strânge.

Să ne jucăm un joc frumos,

ce se va scrie în istorii
... Deasupra pustei colbul gros,
i lung se tânguie cocorii.

VII. Confesiunea autorului: slăbiciunea sa în fa a lumii, a trecerii vremii ia

Poemului de purpură

Acesta e autorul; el duce pe umăr un crin ca pe-o pu că.

Astfel înarmat, tot ce există îl mu că.
Adeseori spune:
´O, slăbiciune,
numele tău este artă.´
Fiind deci atât de ridicul i slab, întreprinderea lui e de artă,
întocmai ca a zidarului, fratele său,
care a vrut să clădească o piramidă'n icău.
Dar mai cu seamă,
ora îi pare târzie, i mult îi e teamă
că vremea nu-i pe măsura uneltelor sale modeste.
Deci plin de mâhnire el vă propune această poveste:

VIII. Bătrânii cronologi

Doi in i stăteau de foarte multă vreme într'o zidire fără por i; ei nu tiau de câtă
vreme edeau acolo, de i numărau cu meticulozitate fiecare zi care trecea i,
cu ajutorul calendarului digital al călugărului Damaschin, calculaseră exact toate
sărbătorile i datele mai importante pe multe mii de ani. S'ar putea spune că
deveniseră speciali ti în cronologie, căci tiau cu precizie pe ce dată căzuseră
Pa tile în anul 1054, i dacă ziua aceea din 1453 f usese o joi sau o vineri; visul
lor era un calendar complet pe aisprezece mii de ani.
Uneori ziceau: 24 aprilie 11007 va fi o mar i înaintea Floriilor.
i totu i n'ar fi putut spune de cât timp edeau în încăperea aceea, de i î i
aminteau precis ziua venirii lor acolo, precum i numărul exact de zile care
trecuseră de atunci.
Târziu de tot ziseră: calendarul complet pe aisprezece mii de ani e făcut, din
oscioarele degetelor noastre, i tim precis că de azi în aisprezece mii de ani
va fi o mar i înaintea Floriilor.
Dar în clipa aceea unul din ei oftă i zise: iată, acum eu am să mor, păstrează tu
cronologia.
Iar celălalt: i eu simt că mor.
Apoi, privindu' i încheieturile mâinilor mumifiate, cu pielea ca pergamentul, pe
care se aflau însemna i cu minu ie cei aisprezece mii de ani, muriră amândoi.
Era într'o mar i înaintea Floriilor.

IX.
Aici unde suntem e pace cu adevărat. E pace cu adevărat.

La picioarele tale, iubito, prunul sălbatic a înflorit,

colina întreagă e semănată de îngeri cu florile
ce s'au numit imortele. Din inima mea
un mac de câmpie s'aprinde o dată pe an. Este noapte,
i la picioarele tale iubito, prunul sălbatic a înflorit.

Marea adânc priveghează tăcerile albe în care

s'a înecat graiul nostru, iar luna, ca'n vechile sfinte poeme
duminează zidirea în formă de crin. Un crin cugetând,
astfel am fost i-am trecut noi pe ărmul acesta
la marginea mării. Universul întreg e un crin.

Aici unde suntem e pace cu adevărat. E pace cu adevărat.

4

 ""



Visul nostru era

(o, din naivitate
nici nu bănuiam că o mulţime de lume
se gândise mai înainte la asta)
visul nostru era să deschidem
un pension pentru fluturi.
Născoceam felurite metode
educative, tu te pierdeai în detalii
cu privirea la avantajele orei de dans în formarea
graţioasei deprinderi de a plana prin livadă.
Eu voi preda limbi străine şi instrumente
precum clavecinul, viola da gamba şi cornul.
În privinţa chestiunilor practice să nu avem grijă:
tu te pricepi
la dulceţuri şi din rochii mai vechi, prăfuite,
ştii să faci bluze uşoare şi colorate ca florile-n mai.

Acesta era visul nostru, să deschidem

un pension pentru fluturi;
şi din naivitate nici nu ştiam
că o mulţime de lume se gândise
mai înainte la asta.

(Diotima, 1975)

 


Eu sunt ambasadorul Melancoliei,

şi iată,
mult prea duioasele mele scrisori
de acreditare:

PRIMA SCRISOARE:

Noi, Padişahul
întregii Melancolii,
Împărat al Singurtăţii de Sus şi de Jos,
stăpânitor
absolut al Regatului Dor
şi Prinţ Senior
al Tristeţii,
dăm ştire la toţi ca să fie cu luare aminte
către solia trimisului nostru numit Menestrel.

Dată azi în cetatea Mâhnire

A DOUA SCRISOARE:

(Fiind scrisă în limba melancolică, cu caractere insesizabile, scrisoarea se

adresează numai celor care pricep de la sine această limbă.

A TREIA SCRISOARE. BALADA LUI MENESTREL, CARE BĂTU PÂN'ACOLO

DRUM DE MULTE VIEŢI, CI N'A FOST VREDNIC SĂ TREACĂ DE POARTĂ ŞI
SĂ ADUCĂ SOLIA:

Era un castel înecat în verdeaţă,

pe porţile negre sculptat un dragon
părând că de întotdeauna veghează
să nu intre lume străină'n donjon.

Veneam de departe, albastru derviş,

şi ostenit după şirul de ani,
purtam pe veşmânt şi pe frunte înscrişi
versete din Pali şi psalmi din Coran.

Eu nu căutam nicăierea nimic,

se auzea de prin crânguri de roze
cântarea ciudată a lui Laostic,
pierdut în adâncă şi blândă hipnoză.

Desculţ şi purtând o cunună de pai

de rogoz, m'au chemat musafir
(era chiar în ziua de Sfântu' Mihai)
la prânzul cel mare de după Turnir.

Dar eu am tăcut şi-am plecat mai departe,

şi fără să trec pe sub porţile vechi,
eu însumi, pe veci încifrata mea carte,
un cântec de vis îmi suna în urechi.