Curs 1 4.10.

2010

Dreptul Comertului International (DCI)

Bibliografie:
 cursuri (de ajuns)
 “Dreptul Comertului International” - prof. Mircea Costin
 “Dreptul Comertului International” - prof. Dragos Sitaru (partea generala)

Notiuni generale de DCI:

- notiunea de comert international are 2 acceptiuni: - una restransa (traditionala)
- una larga (moderna) – care
cuprinde si formele mai noi/moderne de desfasurare a DCI
DEF: Comertul international = totalitatea operatiunilor de import-export marfuri, lucruri si
servicii pe care le desfasoara PF sau PJ care au calitatea de subiecte de DCI cu parteneri de
nationalitate straina sau cu bunuri aflate in tranzit international.
- in sens larg, comertul international include si notiunea de cooperare economica
internationala, notiune care nu implica in mod necesar un transport de marfa ci operatiuni conexe
celor de comert.
- DCI = normele care reglementeaza raporturile patrimoniale cu caracter de comercialitate si
internationalitate incheiate intre PF/PJ straine si romane, inclusiv intre PF/PJ si stat, raporturi in
care partile se afla pe pozitie juridica de egalitate. => cateva elemente caracteristice ale DCI:
1. felul normelor juridice
2. natura subiectelor
3. pozitia de egalitate juridica a partilor
4. comercialitatea si internationalitatea raporturilor juridice
1. - normele care compun DCI sunt in principal norme materiale cuprinse fie in
izvoarele interne ale dreptului roman, fie in normele materiale uniforme aflate in conventii
internationale la care Romania este parte. (norme materiale & norme conflictuale)
- normele conflictuale din domeniul DCI nu intra in continutul DCI ci in continutul
dreptului international privat. (ele fac trimitere la normele materiale)
2. - subiecte de nationalitate romana: PF si PJ care au calitatea de comercianti.
- subiecte de nationalitate straina: comerciantii PF si PJ care au capacitatea de a
participa la asemenea rapoarte juridice potrivit legii straine care le guverneaza statutul organic.
- exista o categorie distincta de subiecte: societatile transnationale care nu apartin
ordinii interne a vreunei tari, dar in ce priveste statutul lor organic acestea dobandesc
particularitatile tarii in care functioneaza.
- exista o categorie de subiecte cu caracter guvernamental: statul si organizatiile
internationale (OI) formate din mai multe state.
• in aceste raporturi juridice statul actioneaza ca subiect privat (fara
atributul de suveranitate) si se afla pe pozitie juridica de egalitate cu celelalte parti; in alte cazuri,
in raport cu PF/PJ, statul actioneaza ca putere suverana (aceste raporturi se caracterizeaza prin
subordonarea persoanelor fata de stat, fiind in prezenta unor raporturi de drept public (drept
administrativ, drept fiscal etc.))

Raportul juridic de comert international:

- este un raport patrimonial reglementat prin normele DCI si in care participantii se afla intr-
o pozitie de egalitate juridica.

1
Curs 1 4.10.2010
- caracterele raporturilor juridice de comert international:
a. caracterul patrimonial
b. caracterul comercial
c. caracterul international
b. - caracterul comercial se defineste in dreptul intern al fiecarei tari; de aceea, caracterul
comercial il vom analiza in raport cu legea romana.
- pentru a delimita caracterul comercial se foolosesc 2 elemente de distinctie:
i. calitatea subiectului implicat (conceptia subiectiva)
ii. actele sau faptele savarsite (conceptia obiectiva)
i. - pleaca de la premiza ca dreptul comercial este un drept profesional, iar
calitatea de comerciant al celui care savarseste un anumit act/fapt juridic determina natura acelui
act/fapt.
ii. - face abstractie de calitatea celui care savarseste actele/faptele, acestea fiind
apreciate ca si comerciale in functie de aptitudinea lor de a servi comertului. (scopul actului)
- exista un criteriu general a comercialitatii aplicabil tuturor actelor/faptelor
de comert care distinge actele civile de cele comerciale; acest criteriu este bazat pe scopul/cauza
actelor de comert, in sensul ca sunt comerciale actele care urmaresc obtinerea de profit = teoria
speculatiei
• alte teorii: - teoria inteprinderii - are in vedere modul de
organizare a unei activitati comerciale; inteprinderea presupune o repetare profesionala a actelor
potrivit unei organizari sistematice si nu acte izolate.
- actele si faptele de comert - 3 categorii:
a. actele si faptele obiective - sunt prevazute enumerativ
(exemplificativ) de art. 3 Cod Comercial
b. actele si faptele subiective – sunt prezumate comerciale
datorita calitatii de comerciant al celui care le savarseste (art. 4 Cod Comercial)
c. actele si faptele mixte (unilaterale) - prezinta caracter
comercial doar pentru una din parti, insa toate partile sunt supuse legii comerciale.

Actele si faptele de cooperare internationala:

- cooperarea economica internationala la care participa subiectele de drept intern este
cuprinsa in conventiile internationale la care Romania este parte si, in mod special, in acordurile
bilaterale.
- dpdv juridic, operatiunile de cooperare economico-internationale imbraca 2 forme:
1. forma contractuala - care se exprima prin incheierea de contracte.
2. forma institutionala - care presupune in principal constituirea de societati comerciale
(SC) cu capital comun si in subsidiar incheierea unor contracte.
- exemple de forme de cooperare internationala:
• efectuarea de lucrari si prospectiuni ale unor zacaminte naturale.
• efectuarea de studii sau programe comune de cercetare.
• punerea in functiune de obiective economice comune.
• producerea in comun de marfuri.
• constituirea de societati sau banci mixte.
• etc.

Caracterul international al raporturilor juridice:

- acest caracter international este dat de existenta unor elemente de extraneitate specifice.
- in dreptul roman sunt reglementate 2 criterii de definire a caracterului international:
1. un criteriu subiectiv - respectiv ca partile raporturilor juridice sa aiba
2
Curs 1 4.10.2010
domiciliul/sediul in state diferite. (elementul de extraneitate este legat de sediu/domiciliu)
• sediu/domiciliul = atribut de identificare.
2. un criteriu obiectiv – respectiv marfa, serviciul sau bunul sa se afle in
circuitul international; adica sa treaca cel putin o frontiera. (elementul de extraneitate este locul
situarii bunului)