Sunteți pe pagina 1din 3

Eseu Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Scrie un eseu în care sa demonstrezi ca o poezie studiata (apartinând lui Lucian Bla
ga) este o arta poetica moderna.
în realizarea eseului, vei avea în vedere:
explicarea conceptului operational arta poetica;
prezentarea unor aspecte ale conceptiei despre arta si despre creator, reflectat
e în poezia studiata;
prezentarea structurii textului poetic ales;
relevarea rolului expresiv al nivelurilor textului poetic ales;
evidentierea specificului limbajului si a expresivitatii textului poetic.
IPOTEZA
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de
Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii române d
in perioada interbelica, alaturi de Testament de Tudor Arghezi si Joc secund de
Ion Barbu. Poezia este asezata în fruntea primului sau volum, Poemele luminii (191
9), si are rol de program (manifest) literar, realizat însa cu mijloace poetice (n
u este un text teoretic în proza).
ENUNTAREA ARGUMENTELOR:
Este o arta poetica, deoarece autorul îsi exprima crezul liric (propriile convinge
ri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia) si viziunea
asupra lumii. Prin mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre poezie (
teme, modalitati de creatie si de expresie) si despre rolul poetului (raportul a
cestuia cu lumea si creatia, problematica cunoasterii).
Este o arta poetica moderna, pentru ca interesul autorului este deplasat de la t
ehnica poetica la relatia poet-lume si poet-creatie.
Relatia dintre viziunea autorului asupra poeziei si expresionism se concentraza în
jurul unor aspecte relevate în textul poetic: exacerbarea eului creator ca factor
decisiv în raportul interrelational stabilit cu cosmosul, sentimentul absolutului,
interiorizarea si spiritualizarea peisajului, tensiunea lirica.
DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare)
Ideile poetice se vor regasi ulterior în alte volume si îsi vor gasi formularea si co
respondenta în plan teoretic-filozofic în lucrarea Cunoasterea luciferica (1933), vo
lum integrat în Trilogia cunoasterii. Dar textul operei Eu nu strivesc corola de m
inuni a lumii nu este de ordin conceptual, nu contine un sir de rationamente, ci
este un text poetic, cu limbaj metaforic, având, ca la Eminescu, un plan filozofi
c secundar.
Atitudinea poetului fata de cunoastere poate fi explicata cu ajutorul terminolog
iei filozofice ulterior
(cunoasterea poetica, de tip intuitiv). Sintagmele poetice se asociaza cu serii v
erbale simetric antitetice:
- lumina altora" - sugruma (vraja), adica striveste, ucide (nu sporeste, micsorea
za, nu îmbogateste, nu iubeste);
- lumina mea" - sporesc (a lumii taina), mareste, îmbogatesc, iubesc (nu sugrum, nu
strivesc, nu ucid).
Antiteza este marcata si grafic, pentru ca versul liber poate reda fluxul ideati
c si afectiv. în pozitie mediana sunt plasate cel mai scurt [ dar eu") si cel mai lu
ng vers al poeziei ( eu cu lumina mea sporesc a lumii taina"). Conjunctia adversat
iva daf, reluarea pronumelui personal eu", verbul la persoana I singular, forma afi
rmativa, sporesc (a lumii tainaf, afirma optiunea poetica pentru un mod de cunoas
tere - cu lumina mea" - si atitudinea fata de misterele lumii.
Ampla comparatie asezata între linii de pauza functioneaza ca o constructie explic
ativa a ideii exprimate concentrat în versul median. Plasticizarea ideii poetice se
realizeaza cu ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian: luna, noapte, za
re, fiori, mister.
Finalul poeziei constituie o a treia secventa, cu rol conclusiv, desi exprimata
prin raportul de cauzalitate (cacî\. Cunoasterea poetica este un act de contemplatie
( tot ...se schimba... sub ochii mei') si de iubire ( caci eu iubesc").
Elemente de recurenta în poezie sunt: misterul si motivul luminii, care implica pr
incipiul contrar, întunericul. Discursul liric se organizeaza în jurul acestor elemen
te.
Nivelul morfosintactic
- repetarea, de sase ori în poezie, a pronumelui personal eu - sustine caracterul c
onfesiv;
- verbe la timpul prezent, modul indicativ - plasarea eului poetic într-o relatie
definita cu lumea (prezentul etern si prezentul gnomic);
- seriile verbale antonimice, cu forme afirmative si negative - redau optiunea p
oetica pentru o forma de cunoastere, de raportare a eului poetic la lume, care s
ta sub semnul misterului;
- opozitia între adjectivul posesiv mea si adjectivul nehotarât altora,
(cunoasterea poetica, de tip intuitiv). Sintagmele poetice se asociaza cu serii v
erbale simetric antitetice:
- lumina altora" - sugruma (vraja), adica striveste, ucide (nu sporeste, micsorea
za, nu îmbogateste, nu iubeste);
- lumina mea" - sporesc (a lumii taina), mareste, îmbogatesc, iubesc (nu sugrum, nu
strivesc, nu ucid).
Antiteza este marcata si grafic, pentru ca versul liber poate reda fluxul ideati
c si afectiv. în pozitie mediana sunt plasate cel mai scurt ( dar eu") si cel mai lu
ng vers al poeziei ( eu cu lumina mea sporesc a lumii taina"). Conjunctia adversat
iva dar", reluarea pronumelui personal eu", verbul la persoana I singular, forma af
irmativa, sporesc (a lumii tainaT, afirma optiunea poetica pentru un mod de cunoa
stere - cu lumina med' - si atitudinea fata de misterele lumii.
Ampla comparatie asezata între linii de pauza functioneaza ca o constructie explic
ativa a ideii exprimate concentrat în versul median. Plasticizarea ideii poetice se
realizeaza cu ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian: luna, noapte, za
re, fiori, mister.
Finalul poeziei constituie o a treia secventa, cu rol conclusiv, desi exprimata
prin raportul de cauzalitate (caci). Cunoasterea poetica este un act de contemplat
ie ( tot ...se schimba... sub ochii met') si de iubire ( caci eu iubesc").
Elemente de recurenta în poezie sunt: misterul si motivul luminii, care implica pr
incipiul contrar, întunericul. Discursul liric se organizeaza în jurul acestor elemen
te.
Nivelul morfosintactic
- repetarea, de sase ori în poezie, a pronumelui personal eu - sustine caracterul c
onfesiv;
- verbe la timpul prezent, modul indicativ - plasarea eului poetic într-o relatie
definita cu lumea (prezentul etern si prezentul gnomic);
- seriile verbale antonimice, cu forme afirmative si negative - redau optiunea p
oetica pentru o forma de cunoastere, de raportare a eului poetic la lume, care s
ta sub semnul misterului;
- opozitia între adjectivul posesiv mea si adjectivul nehotarât altora, determinanti
ai substantivului lumina; conjunctia si, prezenta în zece pozitii - confera cursi
vitate discursului liric si accentueaza ideile cu valoare gnomica; enumerarea pr
in si din versul final - asaza pe acelasi plan elementele universului; prepoziti
a cu, utilizata în trei pozitii, marcheaza functia sintactica de complement circum
stantial
instrumental - semnificând caile, mijloacele de cunoastere a lumii; conjunctia adv
ersativa dar în pozitie mediana în ansamblul poeziei - sustine paralelismul structur
al; topica afectiva (inversiuni si dislocari sintactice) - evidentiaza optiunea
poetica.
Nivelul lexico-semantic
terminologia abstracta, lexicul împrumutat din sfera cosmicului si a naturii este
organizat ca forme sensibile ale cunoasterii!' (Stefan Munteanu); câmpul semantic a
l misterului realizat prin termeni/ structuri lexicale cu valoare de metafore re
velatorii: tainele, nepatrunsul ascuns, a lumii taina, întunecata zare, sfânt mister,
ne-nteles, ne-ntelesuri si mai mari;
opozitia lumina-întuneric releva simbolic relatia: cunoastere poetica (prin iubire
si creatie) - cunoastere logica; sens denotativ/ sensuri conotative, limbajul me
taforic
- cuvântul poetic nu înseamna, ci sugereaza; plasarea vocabulei eu în pozitie initiala
si repetarea ei
- evidentiaza (auto)definirea relatiei eu-lume.
Nivelul stilistic
limbajul artistic si imaginile artistice sunt puse în relatie cu un plan filozofic
secundar; organizarea ideilor poetice se face în jurul unei imagini realizate pri
n comparatia ampla a elementului abstract, de ordin spiritual, cu un aspect al l
umii materiale, termen concret, de un puternic imagism; se cultiva cu predilecti
e metafora revelatorie, care cauta sa reveleze un mister esential pentru însusi co
ntinutul faptului, dar si metafora plasticizanta, care da concretete faptului, f
iind însa considerata mai putin valoroasa.
Nivelul fonetic
- pauzele marcate de cezura si de dispunerea versurilor cu masura inegala, în func
tie de ritmul interior;
- sublinierea ideilor prin alaturarea cuvintelor din aceeasi familie lexicala (n
e-nteles- ne-ntelesurî);
- eufonia versurilor sugereaza amplificarea misterului.
Particularitati prozodice
- Poezia este alcatuita din 20 de versuri libere (cu metrica variabila), al caro
r ritm interior reda fluxul ideilor si frenezia sentimentelor.
- Forma moderna este o eliberare de rigorile clasice, o cale directa de transmit
ere a ideii si a sentimentului poetic.

CONCLUZIA
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de
Lucian Blaga este o arta poetica moderna pentru ca interesul autorului este depl
asat de la principiile tehnicii poetice (restrânse la enumerarea metaforelor care s
ugereaza temele creatiei sale si la exemplificarea unor elemente de expresivitat
e specifice: metafora revelatorie, comparatia ampla, versul liber)- la relatia po
et-lume si poet-creatie. Creatia este un mijlocitor între eu (constiinta individua
la) si lume.' Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele universale
}'' cu esenta lumii. Actul poetic converteste (transfigureaza) misterul, nu îl redu
ce. Misterul este substanta originara si esentiala a poeziei: cuvântul originar (or
fismul). Iar cuvântul poetic nu înseamna, ci sugereaza, nu explica misterul universal
, ci îl protejeaza prin transfigurare.