Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
:IT IN PERSOT\NIi
D O GìriÀ SI"INTEI TRI':IMI
2. l. DnscoplÌRIRFI^c\St'nrnt'înuxl
iN ^cttltRi-t
Nout-uI Tnsrirr'innr
premergàtoare, nu este
fnvàgàtura despre Dumnezeu, aga cum am expus-o în cele
I completà. In ea a fost vorba numai despre Dumnezeu unul în fiinfà. Cregtinismul mai
învafà însà despre Dumnezeu cà El e întreit în persoane. Drept aceea,pentru a avea
o noliune deplinà despre Dumnezeu, trebuie sà tratàm, pe làngà învà!àtura despre
gi
Dumnezeu unul în fiinfà pe aceeadespre Dumnezeu întreit în persoane. Aceste douà
învà!àturi sunt douà fefe ale aceleiagi realitàfl. Ele se întregesc Ai se làmuresc una pe alta.
De acee4 dupà cum fiinfa nu e separatà de persoanà, tot aga nici doctrina despre fiinla
gi unitatea lui Dumnezeu nu trebuie separatà de trinitatea persoanelor gi invers.
Invàfàtura despre unitatea lui Dumnezeu o aflàm gi în alte religii, de exemplu
la evrei gi mohamedani. Dar învàfàtura cà Durnnezeu e unul în fiin!à gi cà aceafiinfà unicà
existà în trei persoane, o aflàm numai în cregtinism. De aceeaspu,nem cà dogma despre
Sfànta Treime este specificà cregtinismului. Ea este labaza tuturor simboalelor de credin!à
gi condifioneazàtoate adevàrurile cregtine. De aici rezultà marea ei valoare religioasà gi
moralà. Fericitul Augusfir spunea cà mintea gi voin{a omeneascànu au de nicàieri profifuri
mai abundente ca din studierea acestei dogme. Lumina ei se reflectà asupra tuturor
adevàrurilor cregtine. Prjn studierea ei dobàndim posibilitatea unei priviri asupra fiinfei
gi a vielii intime a lui Dumnezeu. Iubirea gi fericirea de care sunt pàtrunse Persoanele
divine revarsà gi asupra celor care sunt unifi cu Dumnezeu'43.
Credinfa în Sfànta Treime însuflefegte pe cregtinii primelor veacuri; fràmànti
în sens constructiv, minlile unor filozofi gi aruncà o luminà puternicà asupra istoriei
cregtinismului în general. Sfinfii Pàrinli càntau gi se rugau în numele acesteicredin{e.
Sfànta Treime era centrul vielii lor gi spre ea tindeau sufletele însetate de adevàr gi
odihnà. Pentru ea tràiau qi pentru ea mureau. Ea fàcea pe cregtini sà tràiascà în
comuniunea iubirii'+a.
E drept cà Sfànta Treime este un mister ce nu poate fi înleles pe deplin de mintea
omeneascà.Noi îrsà îl acceptàm întrucàt ni-l propovàduiegte Biserica gi avem congtiinfa
cà el ne-a fost împàrtàgit de Iisus Hristos, spre binele nostru. Il primim pe baza màrturiilor
Revelafiei. Datorità acestora,unele laturi ale dogmei Sfintei Treimi devin mai dare pentru
minte gi màngàietoare pentru inima cregtinà. De exemplu, Revelatia ne spune cà
Dumnezeu este iubire (In ro, 4, 8). Degi nu putem defini mai de aproape ce este
iubirea, gtim însà din experienfà cà ea este cel mai frumos sentiment ce-l poate avea
omul. Ea este bucuria de a face altuia bucurie. Astfel stànd lucrurile, înseamnà cà iubirea
r43 B. Bartmann, Précis de Théologie Dogntatique, trad. par Marcel Gautier, tome I, éd 3, Mr.rlhouse 1938,
pp.192-193.
la pp 11-112.
II,ed.5,Paris1928,
J.Lebreton,HistoiredudogmedelaTrinité,vol.
29r
1'eofogia' Dognaticà Specio[àfi Sin6o[icà
e în funclie de existen{a altuia. Cà ea e comunitarà; cà.nu poate exista acolo unde existà o
singurà persoanà. De aceea,dacà Dumnezeu este iubire, urmeazà cà în El existà mai
multe Persoane,între care este o vegnicà migcare de iubire de Ia una la alta. $i cum
Dumnezeu e iubire din veci gi Persoanele dumnezeiegti trebuie sà fie vegnice. Acest
lucru îl înva!à Biserica, spunànd cà'.,,Dumnezeuesteunul dupà naturà gifiinla Sa, dar dttpà
fele e în Treime.In dumnezeireauna sunt trei persoane(fele): Tatdl, FiuI 6i Sfîntul Duh"
(Màrt. Ortod. | 9). Deci Revelalia spunàndu-ne cà Dumnezeu este iubire, ne duce la
concluzia cà în El trebuie sà fie mai multe Persoane.Acesta este un adevàr care devine,
întrucàtva, clar pentru mintea omeneascà. Dogma Sfintei Treimi aràtàndu-ne cà
persoanele divine tràiesc în armonie qi iubire, ne îndeamnà gi pe noi, oamenii, sà tràim i:r
armonie gi iubire unii cu allii. Sà tràim în pace cu semenii nogtri gi sà luptàm pentru
pace. Dacà în politeismul pàgàn gàsim zei ai ràzboiului, în cregtinism Dumnezeu este
Dumnezeul pàcii gi a bunei învoiri între oameru.
Dar prin Sfànta Treime se reveleazà nu numai iubirea lui Dumnezeu, ci gi
màrirea Lui cea vegnicà. De aceea,Ea este obiectul màririi gi adoràrii noastre. Iubirea Lui
coboarà ca o razà màngàietoare pànà la noi. Aceastà.razà e apreciatà gi glorificatà de
fiecare fiin!à umanà dupà posibilitàlile gi priceperea sa. Preamàrind-o pe ea, preamàrim
izvorul ei, preamàrim Sfànta Treime. Dar noi preamàrim gi adoràm Sfànta Treime gi
pentru gloria ei ce stràlucegte pretutindeni, degi lumineazà numai sufletele ce sunt
îndreptate spre ea. O preamàrim pentru cà toate existà prin ea gi toate se referà la ea.
Ea e mai presus de toate, ea a creat gi orànduiegte totul. De aceeafacem amintire de ea
în toate actele de cult. Rugàciunile le începem gi le sfàrgim închinàndu-ne Sfintei
Treimi, prin facerea semnului Crucii. La slujbele dumnezeiegti càntàm: Màrire Tatàlui gi
Fiului 9i Sfàntului Duh. Botezul îl împàrtàgim în numele Sfintei Treimi etc.
Dogma Sfintei Treimi ne apàrà de panteism gi de deism. Ea ne feregte de a
confunda pe Dumnezeu cu lumea, de a-L considera ca neavànd nici un raport cu noi.
Ea ne aratà cà Dumnezeu e transcendent 9i imanent. Cà El e mai presus de lume, dar
e qi în lume. Mai mult chiar, EI coboarà la noi cu una din PersoaneleSale.Se apropie
la maximum de omenire, pentru a-i da acesteiaposibilitatea de a se urca la cer.
Învàtànd cà în Dumnezeu Persoanele sunt deosebite, iar fiinla aceeagi,cregti-
nismul tine cumpàna între politeismul pàgàn gi monoteismul iudaic.
Sfànta Treime, degi este un adevàr profesat numai de cregtinism, ea este însà
preînchipuitd gi în unele religii pàgàne. Dar între aceastàpreînchipuire gi Sfànta Treime
este mare deosebire.Pe cànd în cregtinism avem o divinitate, o fiin!à divinà, trei Persoane,
în alte religii e vorba de trei dumnezei, avàndu-gi fiecare fiinla sa aparte, sau fiind trei
manifestàri ale aceleiasi puteri divine.
Înhinduismgàsim'credinla într'o Treime, numità Trimttrti.Aceasta e alcàtuità
din zeii: Brahma, Vignu gi $iua. Fiecare din acegtia e o divinitate qi totugi nu sunt
trei dumnezei, ci unul, care se manifestà în trei forme. Ei formeazà o unicà divinitate,
adicà divinitatea propriu-zisà (centralà), numità Para-Brahmn,spre a se deosebi
de Brahma, care e o manifestare a Para-Brahma. Para-Brahma e reprezentat printr-un
corp omenesc cu trei capete: cel din mijloc reprezintà pe Brahm4 cel din dreapta pe
Vigu, iar cel din stànga pe Siva. Dupà învà!àtura acestei religii, divinitatea e puterea
292
j,{oufui'Te stament
lDumncze u in treit în ?ersoan€. lDogna Sfintei'freimi 'Dcscoperírea SJìntei'Treíui în afara
sau sufletul lumii, iar lumea e evolulia divi-nitàfii. $i cum puterea în lume se manifestà în
trei direcf,i, caproducàtoare,conser-aatoare qi nimicitoare, acestetrei direcfii ale puterii sunt
cele trei zeitàli: Brahma" Vignu gi $iva.
Fiecare e Dumnezeu, dar nu sunt deosebifi unul de altul gi formeazà împreunà
zeitatea centralà sau zeitatea completà, numità Para-Brahma (puterea lumii). Brahma
reprezintà puterea creatoare a lumii, Vignu conservà lumea, iar $iva o distruge gi o
reînnoiegte. Deci Trimurti nu e altceva decàt întreita manifestare a divinitàfii, a puterii
lumii; o personificare a evoluliei naturii. Ea cuprinde ideea unui circuit în lume, dupà
care unele lumi apar, apoi dispar qi altele le iau locul.
$i în China gàsim credinla în Treime. Tso este marea unitate, ce existà înaintea
tuturor. El produce unul sau unitatea; unul produce pe doi sau dualitate4 iar doi produc
pe trei sau Triada gi trei produc toate fiinfele. Aceastà doctrinà misterioasà arelabazà.
vechea tradigie chinezà în care gàsim credinla într'un principiu, în Cuvàntul gi în
Duhul. care formeazà o unitatel45.
Vechii babiloneni cunogteau douà triade de zei. Prima o alcàtuiau zeii cerului,
ai pàmàntului gi ai apelor: Anu, Enlil qi Ea; a doua, soarele, luna gi luceafàruI, numifi
mitologic: Shamash,Sin qilsthar. Primii troneazà în cerul cel mai înalt, de unde coboarà
pentru a interveni în soarta lumii, sau trimit jos spiritele ceregti.Fiecare triadà e cuprinsà
îr notiunea de divinitate. Anu esteconducàtorul triadei cosmice:Arut, ErtIiIgi Ea.Este zeul
cerului gi e considerat ca pàrintele zeilor. Enlil este stàpànul pàmàntului, care învinge
for,teleîntr-rnericului. Ea e zeul apelor, al infernului gi al îngelepciunii, ìrtrucàt oceanul e
sediul în,telepciunii divine. Fiecare zeu îgi are cultul sàu.
$iînEgiptgàsimcredinfaîntr'otreimedezei: Osiriscuso{iasalsisqicufiullor,
Horus. Ei sunt prezentafi ca trei persoane aparte. Osiris a fost regele Egiptului gi dupà
moartea sa tragicà (a fost ucis de fratele sàu, Set) domnegte ca rege în infern. Horus
se ràzboiegte gi învinge pe Set.
Treimea în p arsism^ecompusà dinTimpul nefàcut, Acarana,Onnuzd, zeul binelui,
gi Ahriman, zeul ràului. In fond, aceastà treime se reduce Ia dualism, întrucàt timpul
se supune lui Ormuzd gi astfel el este în funclie de zeul binelui. Nici treimea aceasta uu
are nimic comun cu cea crestinàt+6.
Învà!àtura despre Sfànta Treime, aga cum o avem în cregtinism, nu o avea nici
un popor de dinainte de Hristos. In unele religii, Sfànta Treime era numai preìrchipuità,
iar ùr Vedriul Testament era foarte pulin cunoscutà. Propriu-zis, în Vechiul Testament ea
este numai insinuatà. Aici Dumnezeu o reveleazà numai în linii generale, urmànd ca
revelalia precisà a ei sà se facà în Noul Testament. Sfintii PàrinÉ spun cà descoperirea
29?
'feofogia'Dogmaticd Specíafài Sim6o[icà
147 Sf-Atanasie cel Mare zice cà acelecuvinte exprimà misterul Sfintei Treimi. (Cuts.contraGrecilor,46,P.
G.25,92-93\.
294
lDumnezeu Tntreít în ?ersoane -'Dogma SJintei'Treimi 'Descoperirea SJintei Treimi tu afara'),{ou[ui lle stament
,,Sfànt, Sfànt, Sfànt este Domnul Savaot". In întreita repetare a cuventului Sfànt,
Sfinlii Pàrinfi vàd indicatà Sfànta Treime, iar în singularul Domnul Savaot, vàd ei
unitatea Fiinlei dumnezeiegti. Dar în cuvintele de mai sus gi îr'ì.deosebiîn pericopa în
care se aflà ele (Is 6, r-ro), ei vàd indicatà Sfànta Treime nu numai din motivul întreitei
repetàri a cuvàntului Sfànt, ci qi din cauzà.cà din alte locuri ale Sfintei Scripturi
rezultà cà în vedenia pe care a avut-o Isaia i s'a aràtat cu adevàrat Sfànta Treime.
Isaia în viziunea sa (6, 3) numegte pe Dumnezeu: Domnul Savaot. Dar acestDuÍrnezeu
pe care L-avà.zut Isaia e numit în alte pàrfi ale Sfintei Scripturi: Iisus Hristos gi
Sfàntul Duh. Astfel, Sf. Apostol Ioan, citànd viziunea lui Isaia, vede în Domnul
Savaot pe Domnul Iisus Hristos (,,ZiceaIsaiaacestea, fíindcà s adzut slsaaLui - a lui lisus
Hristos - gi a gràit despreEI" (In rz, 4r)), iar Sf. Apostol Pavel spune cà Isaia a auzitpe
Duhul Sfànt zicànd: ,,Mergi Ia poporul acesta..." . (,,Binea gràit Duhul Sfànt prin Isaia
ProoroculcàtrePàrinlii uogtri, zicànd...") (FA 28, z5-26).
O indicafe a tripersonalitàfii lui Dumnezeu avem în teofania de Ia stejarul Mamvri
(Fc r8, r-r9). Avraam vede trei bàrb ali, dar li seînchinà qi se adreseazà.ca gi cum ar fi fost
unul singur. Prin aceastael màrturisegte un Dumnezeu în trei Persoane.Teofania aceasta
a intrat în iconografia bisericeascà, aga cà avem destule icoane, în multe biserici, în
care Sfànta Treime e reprezentatà în chipul celor trei tineri care s'au aràtat lui Avraam'a8.
c) Vechiul Testament conline càteva màrturii prin care se aratà chiar numele
Persoanelor Sfintei Treimi. În el se vorbegte de Întelepciunea lui Dumnezeu gi de
Cuvàntul lui Dumnezeu ca Persoane dumnezeiegti deosebite de Dumnezeu TatàI.
Sub acestenumiri Sfinlii Pàrinli înleleg pe Fiul lui Dumnezeu.
Înlelepciunea lui Dumnezeu e conceputà la început ca o însugire (Iov z8), dar
mai apoi, autorul Proverbelor, Sirah gi Infelepciunea lui Solomon o considerà ca
o personalitate (Pr 8, 9; Sir r.4/ i.-29 etc.). Ea existà de la început gi îgi are originea
în Dumnezeu. Ea a fost de fa!à cànd s'a fàcut lumea gi gtie ce este plàcut înaintea
ochilor lui Dumnezeu (Sol 9, 9 sq.). Inlelepciunea lui Dumnezeu are dorinfa de a veni
între oameni, de a pàtrunde în ei gi de a crea o via!à nouàl4e.
Cuaàntul lui Dumnezeu (t\oyoc) de asemeneae personificat.
Aceas t a o gàs im în d e o s e b i în P s a l m i . ,,P ri n Cuaàntul D omnul ui ceruri l es' nu
întemeiatgi prin Duhul gurii Lui toatàpodoabalor" (Ps 33, 6). Expresia ,,Prin Cuvàntul
Domnului cerurile s'au întemeiat", se referà la crearea lumii. Aceastà expresie, pusà în
legàturà cu partea a doua a versetului citat ,,qi prin Duhul gurii Lui toatà podoaba lor",
aratà cà Psalmistul pune Cuvàntul alàturi de Duhul. $i cum Duhul care se purta deasupra
apei, la creare, este persoanà, totpersoanà este gi Cuvàntul.
Duhul Sfànt,ca Persoanà,e amintitîn mai pufine locuri ale Vechiului Testament'5o.
Prin Duhul se înfelege în multe locuri ale Vehiului Testament calitatea fiinfei dum-
1a8 Î nbis eric a R e î n t r e g i r i i d i n Alb a lu lia ,a ce a stà ico a n à se a flà p e iconostas,înparteadesus;l amànàsti rea
295
'leofog ia' I) ogma t rcà Sp ecia [à t i Sim6o[icó
t51
E Canly,op.cit, p.52.
'152
S. Bejan,DogmaSt'inteiTreini,7930,p.753.
153
Cf.Psvetlov,izait!àturacregtittàînexpunereapologeticà,trad.deS
BejangiC.Tomescu,vol.
I, 193!p 370.
296
'Dumnezeu 7n treít în ?er soane.'Doqxta Sfifltei'Ireimi ireo SJintei'Ireimi în Xoa['Iestafi
'D escoyter cn t
2 .2. Dr:scopnllmrì^r\Sr-'rNrl:lTnnnrr
îN Nour, Tnsal,tnNr
2.1.L.Treinreaîrr turitate
297
'L'eo[ogia'J)ogmaticùSpccia[àfi Sim(;oficd
Adevàrul cà Tatàl, Fiul gi Sfàntul Duh sunt persoane reale se vede gi din
cuvintele: Botezîndu-leîn numele...Expresia înnumele nu se folosegte cànd e vorba de
lucruri, ci numai cànd e vorba de persoane. Ea aratà cà ceva se face în puterea qi
autoritatea cuiv4 sau cu puterea gi autoritatea respectivei persoane. De aceea, spunànd
ca Sfinlii Apostoli sà boteze în numele Tatàlui gi al Fiului qi al Sfàntului Duh, El
spune cà acesteatrei sunt persoane reale.
Botezul, sàvàrgindu-se în numele Lor gi avànd ca efect iertarea pàcatelor gi
renagtereaspiritualà, lucruri ce pot fi fàcute numai de Dumnezeu, înseamnà cà cele
trei Persoane sunt Dumnezeu, cà au naturà dumnezeiascà. Dar nu are fiecare pentru
sine o naturà aparte; cele trei Persoane nu sunt indivizi ale unei specii, ci toate trei au
aceeaginaturà. Ele se numesc TatàI, Fiul gi Sfàntul Duh, pentru cà Tatàl este principiul
în divinitate, El are fiinla divinà în Sine gi nu a primit-o de la nimeni; a doua Persoanà
are fiinla Sa din TatàL prin nagtere eternà, de aceeaEa se numegte Fiu; a treia îgi are fiin1a
tot din Tatàl, dar prin purcedere eternà gi se cheamà Sfàntul Duh. Fiinla tuturor este
una gi aceeagi.Este unicà. Ea existà o singurà datà în cele trei Persoane. Aceasta o
exprimà cuvintele în numele (eic to óvopa) la singular. Ele aratà cà cele trei Persoane
au o singurà autoritate gi o singurà fiin!à. Dacà fiecare din EIe gi-ar avea fiinfa
deosebità, atunci ar fi trebuit sà se zicà elc ta ovó;.lotrala plural, dupà cum obignuim
sà zicem cànd se sàvàrgegteceva în numele mai multor persoane omenegti.
298
'Dqflnezeu Tntreítîn'Persoqne'Dogna SJintei lÍre iml 'De scoperireoSfín rci lfreimi în )'!o ul'Testqmcilt
e) Sf. Apostol Petru îgi începe prima sa epistolà printr'o urare trinitarà, càtre
credinciogii ,,alegidupà cea mai înainte cunogtintà a lui DumnezeuTatùl gi sfinfi{i de
càtre Duhul, ca sà asculte de credin!à gi sà fie pàrtagi la stropirea cu Sàngele lui Iísus
Hristos" .
Afarà de textele scripturistice invocate mai sus Siì1care se vorbe$te deodatà despre
toate cele trei Persoane dumnezeiegti, ca persoane reale gi egale, mai sunt gi o mullime
de altele, în care e amintità fiecare Persoanà în parte.
PersoanaTatàIui o amintegteSf. Ev. Matei cànd scrie:,,Agasdluminezeluntinavoastrù
înainteaoamenilor,încfrt sà aadàfaptele uonstrecelebune gi sà màreascàpe TatàI l)ostru care
esteîn ceruri" (Mt 5, 16). Persoana Tatàlui se vede gi din faptul cà I se atribuie proprietàli
personale gi anume: rafiune (Mt 6, 3z), voinla (In 5, 3o), iubire (In 5, zo) etc.
PersoanaFiului.Insàgi numirea de Fiu, aratà cà El e persoanà care are aceeaqi
naturà cu Tatàl, adicà natura dumnezeiascà. Dar persoana Lui reiese gi din proprietàfile
care I se atribuie. Astfel, se spune cà are raliune, întrucàt cunoagte în mod perfect pe
Tatàl (Mt tt, z7), are voin!à (In 17, z4), iubegte pe oameni gi lucreazà pentru binele
lor, jerfindu-gi chiar viata pentru ei.
PersoanaSfànttilui Duh.El e trimis pe pàmànt i:r locul Domnului" ca Màngàietor al
Sfinlilor Apostoli, gi al omenirii (In 4, z6; 15, z6). Misiunea Lui va fi gi de a ìrvàla pe
'Sfinlii Apostoli ce sà vorbeascà, atunci cànd vor fi persecutafi (Lc rz, rz). Aceasta
înseamnà cà El are ratiune, voin!à gi iubire fa!à de oameni. Deci proprietàfi pe
care numai o persoanà le poate avea.
Unitatea în Trinitate, sau unitatea fiin{ei celor trei Persoane.Cele trei Persoane
au unitate defiinlà, de atribute qi de actiuitate.
Fiinfa lor este unicà. Ea nu este împàrfità sau multiplicatà în PersoaneleSfintei
Treimi, Ea trebuie înleleasà ca o unitate numericà absolutà. De aceeacele trei Persoane
sunt un singur Dumnezeu. Fiecare este Dumnezeu adevàrat, dar avànd o unicà fiinfà,
toate trei nu sunt decàt un singur Dumnezeu. Toate trei au aceleaqiatribute, întrucàt
atributele fin de fiin!à gi toate trei au aceeagiactivitate externà. Lucrarea extemà a unei
persoane divine (de exemplu crearea, màntuirea etc.) este în acelaqi timp gi lucrarea
celorlalte douà persoane, pentru cà orice lucrare extemà a divinitàlii pomegte dintr'un
singur principiu, este manifestarea unei voinle a Fiinlei divine.
a) Unitateafiinleí Fitthti qi a Tatàluí o aratà Màntuitorul cànd zice'.,,Eu gi Tatàl
Meuunasuntem"(Inro,3o),sau,,TatàlesteîntruMinegiEuîntruEy'([nrc,38).Contextul
aratà cà prin acesteversete se exprimà unitatea fiinlei Fiului gi a Tatàlui gi nu e vorba
în ele numai de o unitate moralà a lor. La Ioan ro, z4 citim cà evreii au cerut Domnului
sà Ie spunà dacà este El Mesia, sau nu? Domnul le spune cà ei ar putea gàsi ràspunsul
îrn faptele Sale, deoarece lucrurile pe care le face în numele Tatàlui, acelea màrturisesc
pentru El (In rq z5). Màrhrrisesc cà El este Mesia. Evreii îrsà nu cred pentru cà nu sunt
din oile Sale. Oile Sale îi ascultà glasul qi-L cunosc. Ele vin dupà El 9i El le dà via!à 9i
nimeni nu le poate face nici un ràu. Tatàl care I le-a dat este mai mare decàt toti gi
nimeni nu le va putea smulge din màinile Tatàlui Sàu. Iar El 9i Tatàl sunt una (In ro,
3o). Domnul aratà deci cà are tot cea ce are TatàI. Are aceeagifiintà, aceeagiputere,
aceeaqiactivitate.
299
1'eo[ogia'.D ogma t icii Speciú[à SíSitn6o[ícà
2.3,1.Ironrrulareaac€steiftu0àfàhlri
300
lDogma Sfíntei 'fre inì
'Dunnezeu lntre it în ?ersoand Jormu[areo logneí Sfinteí'Irchni în tralitia crettínà
2.3.2.Iiristerrfaei în pritnele.Oeacuri
Am spus mai sus cà învà!àtura despre Sfànta Treime s'a fixat în formà definitivà la
sinoadele I gi II ecumenic. Dar màrturii despre existenla acestei credinfe în cregtinism,
aflàm gi înainte de acestesinoade. Desigur cà în cele mai multe màrturii avem credin{a
vie a bisericii în Sfànta Treime gi nu încercarea credinciogilor de a làmuri pe cale ralionalà
acest mister.
a) Pentru apreciza gi imprima càt mai adànc în congtiinla cregtinà adevàrul despre
Sfànta Treime, Biserica primarà a alcàtuit scurte formule de credintà, numite simboule.
Acestea trebuiau cunoscute qi rostite de toli cei ce doreau sà devinà cregtini, deci Ia Botez,
sau de cei ce întrb formà sau alta doreau sau trebuiau sà-gimanifeste credin[a cregtinà. In
Biserica primarà existau mai multe simboale de credin!à. Fondul tuturor era acelagi:
învà!àtura despre Sfànta Treime gi màntuirea prin Hristos, dar ca formà erau unele mici
diferenfe între ele. In toate se aratà egalitatea gi consubstanlialitatea celor trei Persoane
divine: unitatea fiinfei se exprimà prin aceeacà numele Duntnezeuse pune numai odatà
la început gi El se referà la Tatàl, Fiul gi Sfàntul Duh. Cel mai vechi simbol de credinfà
cregtinà esteSimbolulApostolic,în care se spune: ,,Cred în Dumnezeu TatàI atotputernic...
gi în Iisus Hristos, unicul, Fiul Lui, Domnul nostru. Cred qi înDtthul Sfàut".Foarteclar gi
precis se exprimà în aceastàprivin!à SinfuolulAtanasian,în care se zice: ,,Trebuiesà
veneràm pe un Dumnezeu în Treime gi Treimea în unime, nici confundîud Personnele, nici
împàrlind Fiinla (aceastase accentueazà contra monarhianismului qi contra triteismului).
Alta este persoana Tatàlui, alta a Fiului gi alta a Duhului Sfànt, totuqi una este
dumnezeirea Thtàlui, a Fiului gi a Sfàntului Dutu egalà în glorie gi veqnicà în majestate".
b) Formula Botezului,întrebuinfatà în Bisericà de la început pànà azi, este atàt o
màrturisire a credinfei trinitare, càt gi un act de cult prin care se exprimà adevàrul
Sfintei Treimi. Despre aceastàformulà se face amintire în Didahie (c. 7). Dar Biserica
a exprimat credinfa trinitarà nu numai prin formula Botezului, ci gi prin modul
sàvàrqirii acestei taine, prin întreita cufundare în apà. Fiecare cufundare se fàcea în
numele unei Persoane divine. Intreita cufundare era consideratà ca Simbolul Sfintei
Treimi.
c) Sentimentul religios a îndemnat pe cregtini sà-gi exprime comuniunea cu
Dumnezeu nu numai prin congtiinfa cà depind de El, ci qi prin preamàrirea Lui, ca o
Fiinfà ce întrece în calitàli toate creaturile. Aceastà preamàrire însà se adresa, de
regulà, Sfintei Treimi, ca dovadà cà cregtinii aveau credinla cà Dumnezeu unul în
fiin!à este întreit în persoane. Màrturiile acestei credinfe sunt: Doxologia cea nùcà:
,,Màrire Tatàlui gi Fiului gi Sfàntului Duh" gi càntarea de searà Luminà Lind, în care
,,làudàm pe TatàI, pe Fiul gi pe Sfàntul Duh".
156
,,Nici prin un fei de asemànare nu se poate làmuri aceastàtainà qi ràspicat a înfàfiga în mintea noastrà,
în ce chìp Dumnezeu este unul în fiin!à 9i întreit în fefe (ipostasuri)" . (Màrturisiren Ortotloxìi,1,10)
301
1'eo[ogn' Dogmaticó SpecialàSiSim\o[ica
d) Nu sunt lipsite de interes nici màrturiile martirilor care gi-au jertfit viala
glorificànd Sfànta Treime. Una dintre cele mai vechi màrturisiri de acestfel ni s'a pàstrat
î nM ar t ir iul S f. P o l i c a rp (c .r4 ), în c a re s e spune:,,A devàratul e D umnezeu... Te
laud pentru toate, Te binecuvintez, Te slàvesc prin vegnicul gi cerescul Arhiereu Iisus
Hristos, iubitul Tàu Fiu, prin care Jie, împreunà cu El gi cu Sfàntul Duh fie slavà acum
qi în veacurile ce vor sà fie. Amin as7.
e) O expunere a învà!àturii Bisericii despre Sfànta Treime aflàm gi la Pàrinlii
Ap ostolici, la Ap ologel i qi la Sfin! ii Pdr inf i.
Pùrinlii Apostoliciexprimà simplu aceastàcredin!à. Ei repetà, cu mici modificàri
expresiile din scrierile Sf. Apostoli gi au parcà o teamà de a vorbi prea mult despre Sfànta
Treime, ca sà nu gregeascà.Cu toate acestea, spusele lor sunt importante, întrucàt
vedem cà credinla în Sfànta Treime este linutà mereu în conqtiinta cregtinà gi la
suprafala preocupàrilor religioase. Sf. ClementRomantil scrie Corintenilor (c. 46): ,,Nu
avem noi oare un singur Dumnezeu, un singur Hristos gi un singur Duh al Harului,
revàrsat peste noi?"r58.
Apologeliiîn schimb încearcà sà làmureascà"pentru congtiinta cregtinà misterul
Sfintei Treimi. Ei se folosesc de noliunea Logosului, pentru a explica relalia între Tatàl
gi Fiul. Apologelii qi Sfintii Pàrinli au expus învàfàtura despre Sfànta Treime atàt prin
combaterea ereziilor sabelianà qi subordinalian4 càt gi prin clarificareaei spre a nu fi
înfeleasà gregit de credinciogi. Sabelieniiexagerau prezenfa lui Dumnezeu în lume.
Pentru ei Dumnezeu se manifestà în lume în trei moduri.
Subordinalionigtii,dimpotrivà, accentuau cà Dumnezeu e mai presus de lume.
Cà e numai transcendent. El nu vine în atingere cu lumea, deoarece cànd vrea sà o
creeze,creeazà mai întài Logosul, làsànd apoi acestuia sarcina de a o crea. Deci Logosul
gi Duhul Sfànt sunt numai nigte puteri dumnezeiegti prin care îqi desfàgoaràDumnezeu
activitatea.Aceastaînseamnà cà Dumnezeu nu se descoperà în lume gi cà Iisus Hristos
nu e o revelalie a lui Dumnezeu.
Fa!àde acestedouà extreme, apologefii gi Sfinlii Pàrinli au trebuit sà linà echilibrul
dreptei credinfe. Sà arate cà Dumnezeu e gi trascendent gi imanent, gi cà acest adevàr
se poate explica numai admi!ànd unitatea fiinlei (care e trascendentà) gi trinitatea
Persoanelor,dintre care Fiul e gi trascendent, existànd mai înainte de veci, dar e gi imanent
gi coboarà în timp pe pàmànt, în chip de^om; iar Duhul Sfànt, care de asemenea e gi
vegnig dar se gi aratà în lume prin Fiul. In acest sens gàsim màrturii la Sf. Irineulst ,
Tertulian'qu, Origen'6', Sf. Grigore Taumaturgul'6' g.u.
Pàrin{ii anteniceeni însà, încercànd sà.precizezeìn mod speculativ relatiile interne
ale Persoanelordivine gi sà stabileascàadevàrul unitàlii Fiinfei, alunecà adeseaîn expresii
subordinatieng care Ia unii sunt destul de pronuntate. Aceasta este explicabil dacà avem
în vedere cà polemizànd cu cei ce exagerau unitatea fiinfei, ugor putem aluneca în
cealaltà extremà, la o separare completà a persoanelor. Pe làngà aceasta,însàgi învà!àtura
702
lDumnezeq Tntreit în 2ersoane . lDogma Sfintei lfreimi
Jormutarca logmei Sfíntei'frcitní în trqlitio crestinà
despre Sfànta Treime poate duce ugor mintea la un fel de expresii subordinatiene. In ea
se spune doar cà Tatàl e principiul celorlalte douà Persoane gi cà acesteasunt trimise
de El în lume. Aceastà exprimare poate lua, cu ugurinlà, un aspect subordinatian'63 .
Unii apologefi gi Pàrinli bisericegti gregescînsà mai mult, cend cautà sà explice gi sà facà
înleleasà Nagterea Fiului, folosindu-se de nofiunea Logosului din filozofia pàgànà16+.
Unii eretici susfineau cà Logosul nu e persoanà, ci numai înfelepciune dum-
nezeiascà, deci numai o însuqire a dumnezeirii, care s'a manifestat în lume prin
diferili oameni, între care se numàrà gi Iisus Hristos. Allii învàfau cà Logosul e
persoanà emanatà din Dumnezeu gi e mijlocitor între Dumnezeu gi lume.
Folosind ideile filozofiei contemporane despre Logos (luate îndeosebi de la Filo gi
stoici) qi prelucràndu-le în spiritul creqtinismului, apologelii identificà Logosul din acea
filozofie cu Fiul lui Dumnezeu. Prin aceastaei au adus o oarecare înfelegere învàfàturii
despre Fiul lui Dumnezeu, întrucàt ideea de Logos era bine cunoscutà atàt intelectualilor
pàgàni, càt gi multor cregtini. Dar în aceastà expunere ei au fàcut gi gregeli. În sistemul
filozofiei lui Filo gi a stoicilor, Logosul era o idee cosmologicà necesaràpentru a stabili o
punte de legàturà între Dumnezeu gi lume; între absolut qi materie, pentru a crea
lumea.
În sistemul Teologiei apologefilor însó ideea de Logos nu-i atàt de strict necesarà.
În aceastàTeologie, lumea e creatà de Dumnezeu din nimic. Deci nu era numaidecàt
necesar sà existe Logosul ca mijlocitor între Dumnezeu gi lume. Cu toate acestea,
conducàndu-se dupà ideile filozofiei contemporane, ei pun nagterea Logosului în
legàturà cu crearea lumii. Ei învafà cà Logosul existà la Dumnezeu din veci. Dumnezeu
vrànd sà creezelumea, înainte de crearea dat nagtereCuvàntului (Logosului). Aceastà
nagtere nu e o emanalie din Fiinla divinà qi Dumnezeu n'a pierdut nimic din fiinla
Sa nàscànd Logosul. Odatà nàscut, Logosulrut mai existdîn interiorul diainitàfii, ci alàturi de
Dumnezeulb5. Dacà Dumnezeu n'ar fi voit sà creeze lumea, nici (Logostù) FiuI tru s'arfi
nàscuLÎn acel caz Logosul ar fi ràmas numai ca o însugire internà a fiinlei lui Dumnezeu.
Din spusele acestearezultà cà unii apologeti cugetau nagtereaFiului în timp; gí cà Fiul este
întrb anumità màsurà inferior Tatàlui gi nu are toate însugirile Fiinfei dumnezeiegti'66.
Unii dintre ei (de exemplu Ta!ian), vrànd sà explice raportul dintre Dumnezeu
gi Logos, ziceau cà dupà cum omul, prin faptul cà exprimà o gàndire, nu-qi pierde
gàndire4 tot aganici Dumnezeu/ prin faptul cà nagte pe Fiul, nu ràmàne Iipsit de fiinfa
Fiului (a Logosului). Deci Logosul e distinct, dar nu e separat de Tatàl'67.Prin urmare,
unii dintre apologeli gi Pàrinfi bisericegti, degi au contribuit, într'o oarecare màsurà
la dezvoltarea învàfàturii creqtine- totugi aportul lor a fost foarte redus în làmurirea
învà!àturii despre Sfànta Treime. In primul rànd, ei nhu pus gi nhu discutat aceastà
703
'feo[ogia'.Dognaticò Spcciafàsi Sim6o[icà
învà!àturà în ansamblul ei, iar în al doilea rànd nu au clarificat relalia între Persoanele
Sfintei Treimi. De aceeaspeculaliile lor au fost respinse de sinodul de la Niceea.
În schimb, ati Sfinti Pàrinli au adus servicii mari pentru làmurirea gi precizarea
învàfàturii despre Sfànta Treime. Aceasta au fàcut-o ei pe de o parte prin prelucrarea
màrturiilor trinitare revelalionate, iar pe de alta prin crearea unei limbi bisericegti
pentru a exprima aceastà învà!àturà. Eiprecizeazà ce trebuie înfeles prin termeni ca:
ouoía,QúoLq,unóo'rarlq etc.
Iar întrucàt mintea omeneàscà are instinctul de a tinde spre cunoagterea gi
înlelegerea învàfàturilor ce i se propun, - dacà nu se poate direct, màcar prin asemànàri -
gi în cazul de fala Pàrin{ii bisericegti, degi îgi dàdeau seama de neajunsul asemànàrilor,
totuqi au recurs la unele asemànàri pentru a face misterul Sfintei Treimi înfeles, màcar
parfial, de credinciogi. Eiîgi dàdeau seama cà lumea gi creaturile din ea fiind opera Sfintei
Treimi aceastatrebuie sà se reflecteze,într'o anumità màsurà" în lume gi creaturi. Cu alte
cuvinte, în lume trebuie sà existe analogii care sà dezvàluie misterul Sfintei Treimi întrb
màsurà oricàt de micà. Astfel, Sf. Spiridon al Trimitundei s'a servit de o càràmidà,
vrànd sà arate cà dupà cum càràmida constà din pàmànt, apà, foc, gi totugi e una la
vedere, tot aga gi în Sfànta Treime, degi strnt trei Persoane,ele sunt o singurà fiin!à.
Alfii au fàcut asemànarea cu ràul, apa gi izvoruf sau cu soarele, razaqi lumina. Alfii au
asemànat Sfànta Treime cu ràdàcina, trunchiul gi coroana pomului care toate formeazà
pomul; cu trandafirul, culoarea gi mirosul; cu trecutul, prezentul gi viitorul, care sunt
cele trei fele ale timpului; cu lungimea, là1imea gi înàlfimea, care sunt cele trei
dimensiuni ale spaliului; cu intelectuf sentimentul gi voinla sau cu raliune4 cunoagterea
gi iubirea, caresunt funcfiuni ale sufletului omenesc; sau cu mintea, cuvàntul gi duhul
(sau suflarea) care însuflelegte cuvàntul. Mintea este izvorul din care emanà cuvàntul,
iar duhul e ceea ce dà via!à, ce dà putere cuvàntului. E ceea ce face ca, cuvàntul sà fie
exprimat gi înfeles, aga dupà cum a intenlionat mintea din care a iegit. Sf. Grigore de
Nyssa scrie cà firea omeneascà fiind vremelnicà, gi cuvàntul ei e vremelnic, întrucàt
dupà ce a fost rostit piere, trece Ia neexisten{i pe cànd firea dumnezeiascà fiind vegrricà,
gi cuvàntul ei e vegnic. Cuvàntul omenesc este din minte, dar nu este acelagi lucru'cu
mintea. El e altceva decàt mintea. $i degi el nu dà la ivealà mintea, nu putem spune ce
e ceva alàturi de minte, ci e acelagilucru cu mintea în substanla sa. La fel stau lucrurile
gi cu Cuvàntul divin. Cuvàntul lui Dumnezeu existà în sine gi e deosebit de acela de
unde îgi are ipostasul, ,,Iar prin aceeacà Cuvàntul aratà în Sine atributelg, care se vàd
la Dumnezeu, Cuvàntul este dupà naturà, acelagi cu Dumnezeu"---. Le fel stau
lucrurile qi în ce privegte pe Duhul Sfànt. Dupà cum avem noi un duh, o suflare, gi
Dumnezeu are la fel. Dar pe cànd suflarea noastrà e ceva trecàtot, ce însolegte cuvàntul,
suflarea sau mai precis Duhul lui Dumnezeu e ceva vegnic, îgi are ipostasul Lui gi
însolegte Cuvàntul lui Dumnezeu'6e. Toate cele de mai sus sunt simple asemànàri,
care degi ne dau o oarecare idee despre posibilitatea existenfei Sfintei Treimi, totugi
nu se poate spune cà làmuresc acest misterlTo.
168 Sf. Grigorie de Nvssa, Marea qLahntnre catehctícd,I, trad. de D. Cristescu qi N.I Barbu, Bucuregti, 1947,
pp.27-30.
16e Sf. Gr i g o r e d e N y s s a , o p , cit.,II, p .3 7 .
170 Unele din ele, dacà sunt dezvoltate consecvent, duc chiar la erezii, ca de exemplu analogia cu sufletul
Aceasta duce la sabelianism, dupà care Dumnezeu se manifestà în trei moduri Ori, gi despte suflet zicem
cà are trei funcfiuni, adicà se manifestà în trei moduri. Încercàri de a pàtrunde cu rafiunea misterul Sfintei
304
'Dsmnezeu intreit în Qersoane. lDogna SJintei 'Íreímì Jormufarea logmei Sfintei'Treimì în trqdilis creftiflA
Treimi s'au fàcut gi se mai fac Ai azi din partea unor teologi care-gi dau seama de imposibilitatea de a înlelege
acest mister. dar cred cà prin aceste încercàri se aruncà totugi o oarecare luminà asupra lui. O astfel de
încercare vezi gi la Eus Popovici, Încercare de a pàtrunde cu cugetarea filozoficà specr"rlativàîntrucàtva
misterul despre Sfànta Treime, în rev. ,,Candela",194217943,pp.1.62-172
171 Sinodul a càutat mai întài sà convingà pe arieni
cu cuvintele Scripturii, cà Fiul sau Cuvàntul vine de la
Dumnezeu. Arienii însà au interpretat aceastàexpresie în sensul ereziei lor, spunànc'lcà gi noi oamenii qi
toate càte existà sunt de la Dumnezeu (1,Co 8, 6;2 Co 5, 18). Pentru a înlàtura acest sofism, sinodul a recurs
la o altà expresie, nescripturisticà, spunànd cà altfel vine Fiul de la Dumnezeu gi altfel venim noi. El este
Fiu al lui Dumnezeu în alt înfeles decàt noi, càci El se nagte din Fiinta Tatàlui (t:rt tilc or-roicrtou flcrtQoq).
Dar aceasta nu însemnà cà El e o parte din substanfa Tatà[ui. Pentru a evita o astfel de interpretare, sinociul
zice cà Fiul are aceeagi fiin[à cu Tatàl (óptooúoLoc tò flarqi), cà fiinfa Lui nu e deosebità de a Tatàlui,
ci este identicà cu ea. Cà Tatàl 9i Fiul au fiinfa identicà (A. d'Alès, Le dogme de Nicée, Paris, 1926, p.
109). Ori, avànd fiin!à identicà, El nu este subordonat Tatàlui. Dupà cum vedem sìnodul folosegte termeni
filozofici 9i nu biblici, pentru a exprima deofiinfimea Fiului cu TatàI. Aceasta o face pentru cà prin ei se
putea exprima mai bine gi fàrà echivoc acest punct din învàtàtura Bisericii De altfel, ace$ti termeni erau
uzitati gi mai înainte în Bisericà. Ei au fost folosifi de Teognost, Dionisie din Alexandria, Dionisie din
Roma, Origen q.a. Ei erau foarte bine cunoscufi Teologiei alexandrine'. Prin cuvàntul ó;rooúoLoq exprimau
reprezentantii gtiin,tei teologice anteniceene ideea cà Fiul nu e nicidecum o creaturà (rctío;.ra noú1;rcr), qi e
nàscut din Tatàl gi e de o fiinfà cu El. La sinodul din Niceea, diaconul Atanasie (Sf. Atanasie de mai tàrziu),
làmuregte pe membrii sinodului, în discufiile particulare premergàtoare gedinlelor sinodului (gedinfeior
oficiale) asupra sensului lui óprooúoroq gi în urma acetor làmuriri termenul ó;.rooúorcc este acceptat de
sinod. Atanasie cel Mare linea mult Ia acest cuvànt gi a luptat cu înfelepciune gi curaj pentru acceptarea
lui, deoarece vedea cà idec'a relafiei dintre Fiul 9i Tatàl nu poate fi mai bine rcdatà prin nici o altà expresie.
Prin e termenul ó;rooúcrroq li se ia arienilor orice posibilitate de a interpreta relafia dintre Tatàl 9i Fiul în
sensul ereziei lor.
305
'lco[ogia' -DogmaticirSltecia[àSi Sim6o(ica
fàcàtorul, care de la Tatàl purcede, Cel ce împreunà cu Tatàl gi cu Fiul este închinat gi
màrif care a gràit prin prooroci".
Sfinfii Pàrinfi din timpul celor douà sinoade ecumenice gi de dupà ele au
contribuit, unii, cu lumina minfii lor la formularea dogmei - cum a fost de exemplu Sf.
Atanasie -, íar alllí, luànd ca bazà. aceastà.formulare, au dezvoltat-o gi au explicat-o în
scrieri speciale, pentru a da credinciogilor posibilitatea sà o cunoascàdin mai multe
puncte de vedere gi pentru a-gi adànci credinfa în aceastà tainà de nepàtruns. Ei învàlau
cà Fiinla divinà esteuna gi cà aceastàunicà Fiin!à existà în trei Persoane deosebite, dar
perfect egale: TatàI, Fiul gi Sfàntul Duh, fiecare din ele fiind Dumnezeu adevàrat.
Scrieri speciale referitoare la Sfànta Treime au alcàtuit: Sf. Atanasie cel Mare'7',
Sf. Vasile cel Mare'73,Sf. Grigore de Nyssa174, Sf. Grigore de NazianzrT5, Didim cel Orb176,
Sf. Ambrozie'77g.a.Foarte edificatoaresunt în aceastàprivinfà gi cap. 6-8 din cartea I a
Dogmaticii Sf. Ioan Damaschiry care este,aga zicànd o încheiere gi încoronare a Tradifiei
patristice.
{} orbind în cele trei lectii anterioare despre Sfànta Treime, am folosit unele expresii
V ce se cer a fi làmurite. Aceasta cu atàt mai mult cu càt aceleexpresii, sau terminologia
trinitarà, nu er4 în epoca primarà creglinà, atàt de precisà cum e azi. Biblia vorbegte despre
Sfànta Treime în alfi termeni decàt Dogmaticele. Màntuitorul gi Sfin{ii Apostoli vorbesc
altfel despre Sfànta Treime decàt Apologefii, sau sinodul I ecumenic, Sfinlii Pàrinti,
simbolul atanasian etc.
Divinitatea Fiului gi a Duhului Sfànt fiind contestatà din partea unor eretici, Sfinfii
Pàrinfi trebuiau sà expunà învà!àtura Bisericii, bazàndu-se nu numai pe Revelatie, ci
ajutàndu-se gi de termeni luafi din Íilozofia contemporanà. Ei trebuiau sà arate cà în
Dumnezetl degi e o Fiinfa sunt trei Persoane gi cà ulitatea Fiinlei nu nimiceqte Treimea
Persoanelor gi nici trinitatea nu suprimà unitatea. In aceastà,expunere, ei au fàcut gi
unele speculafii asupra esenfei sau Fiintei divine. Seîntrebau gi càutau sà làmureascà
ce însemnau cuvintele fiin!ó persoanà etc. Pànà ce sh ajuns la precizarea acestor termeni,
a trecut un timp destul de lung. Dar odatà ce ei au fost precizali gi au intrat în uz, e
necesar sà fim în clar cu înlelesul lor. Insugi cuvàntul Treime(Tqtag, trinitas)nul aflàm la
306
/Dumnezeu Tntreit în lersoane. (Dogma SJintei Tre imi € xp [icarea termin otogieì t r ín íMre
început folosit în Bisericà. Cel ce-l folosegte pentru prima datà, în Orienf este Teofil din
Antiohia (+ r85) iar în Occident, Tertulian (i zzo).
Dogma Sfintei Treimi poate fi, exprimatà pe scurt, aga: Dumnezeu este o fiin!à
în trei Persoane.Drept aceeaexpresiile create pentru expunerea ei se referà unele la
unitate, altele la Treime.Unele la ceea ce e comun celor trei Persoane,adicà la fiinla
lor, altele la ceea ce este particula4, adicà la persoane. La unitate se referà cuvintele:
fiinfà, substanfà, naturà, (oúoia, QúotLq essentia, substantia, natura), iar la Treime:
persoanà, ipostas, subzisten!à ngóoc;nov, únóoraotq, úno.qE$, tqrónoq úndg[eroq
persona, subsistentia).
Termenii acegtia" mai ales în Orient, nu s'au impus ugor. Ei au provocat chiar
unele neînlelegeri în Biserica veche. Acestea proveneau din faptul cà aceiagi termeni erau
în(elegi de unii întrîn fel, de a[ii întrhlt fel. Aceleagi cuvinte erau folosite de unii
pentru a exprima Fiinla divinà, iar de altii Persoanele dumnezeiegti.Abia mai tàrziu
sh stabilit definitiv cà prin ouoía gi QúcrcLqtrebuie înfeleasà:fiin!4 substant4 esenta sau
natura dumnezeiascà, deci ceea ce e comun celor trei Persoane dumnezeiegti; iar prin
únóoraotg gi ngóor^rnov fiecare Persoanà dumnezeiascà. La aceastà clarificare gi la
introducerea acestor termeni în Teologie, au contribuit întrb mare màsurà cei trei
capadocieni gi îndeosebi Sf. Vasile cel Mare.
307
lDogmaticà Specia[à Sim6o[icà
1'eo[og1ia Si
180Hr.Andrutsos,
Dognntico...,
pp.96-97.
181 Dumnezeu fiind iubire (In 1, a, 8), cele trei Persoane sunt unite, sunt una prin iubire. Au fiecare aceeagi
iubire, aceeagi via!à, aceeagi esen!à. Nu e în una o altà iubire, gi nici o altà fiintà decàt în alta qi nu e în una
iubirea mai mare decàt în alta. Ele sunt una prin iubire, una prin fiin!à, dar sunt deosebite ca persoane.
182 Contra ereziilor,69 n 70, P.G. 42, 317.
183 Cf. decr. sin. Niceea, 27, P.G.25, 465
184 C.t toate acestea
sinodul a înlàturat, pentru cei de bunà credin!à, orice posibilitate de a fi înfeleasà
deofiintimea Fiului cu Tatàl, altfel de cum o definise el in acest scop sinodul se foloseqte de cuvàntul
òptxróoroqcare are un sens precis: deofiinfà, de aceeagi fiinfà.
308
'Dqmnezeu intreit în ?ersoqne . 'Dogtna Sfintei 'Ireimi t x pfi c ar ea ter m i notogíeì tr i ni tur e
fond, credinla lor este aceeagi.Acelagi adevàr î1 exprimà atàt orientalii care spun cà în
Dumnezeu esteo esen[à(iin!à) ouoía qi trei ipostasuri,càt gi occidentalii, care spun cà
Dumnezeu este un ipostas gi trei Persoane(nqóoanov).
Dintre Sfinlii Pàrinfi, Sf. Vasile cel Marc, intrb scrisoarels5 adresatà fratelui sàu
Grigorede Nyssn,explicà deosebirea dintre termenii ouoia gi urcórrtaclq, aràtànd cà
pentru dogma de la Nicee4 deci fiind vorba despre unitatea Fiului cu TatàI, este propriu
termenul ouoía iar'úno<tra<trq aratà dogma trinitarà. ,,Esenta, zice Vasile, este fondul
naturii comune mai multor indivizi, (de exemplu: om, unitate, omenitate) pentru toli
indivizii speciei noastre. Ipostasul este individul subzistent, Petru sau Pavel. Intre
indivizii aceleiagi specii, fondul naturii este unul; indivizii subzistà fiecare pentru
sine. Aplicànd aceasta la Fiinfa divinà, Vasile conclude cà trebuie sà recunoagtem
acelagifond al naturii divine, aceeagisubstanlà divinà; aceastae dogma de la Niceea;
gi trei subzistenfi în natura divinà; aceastae dogma trinitarà"'86. Sf. Vasile vede însà
îndatà cà existà o disproporlie între om, de unde a luat analogia, gi Dumnezeu, la
care o aplicà. De aceea,el completeazà cele de mai sus, recurgànd la o altà comparalie,
degi îgi dà seama cà e imposibil sà làmurim misterul Sfintei Treimi prin comparafii. El
face o comparalie cu curcubeul, în care avem mai multe culori, care însà aulabazà, o
singurà esèn1àsau realitate. Tot aga avem gi în unica Fiin!à divinà trei Persoane. În
Sfànta Treime elementul comun se raportà la esen!à, iar ipostasul esteun element
propriu qi distinctiv. Deci Sf. Vasile cel Mare, ca gi ceilalli capadocieni de altfel, vorbind
despre Sfànta Treime, fac deosebire între oucria gi unó<rtacrLc aràtànd cà în Dumnezeu
esteo esenfà,dar trei ipostasuritsT.
Astfel s'a ajuns cu timpul, ca ouoírx gi únócrtarrLq sà aibà înfelesuri deosebite.
Primul referindu-se la Fiinla divinà, al doilea la Persoanele Sfintei Treimi.
b) Substanlae consideratà uneori ca fiind acelagilucru ca gi esenfa.Deci e identicà
cu esenfa.Dar pe làngà aceasta,acest cuvànt mai are douà sensuri: unul care însemnà
subiectul însuqirilor. Înseamnà obazà pe care stau, sau în care sunt înràdàcinate
însugirile. Acesta este sensul ce-i corespunde cel mai bine din punct de vedere
etimologig întrucàt substare înseamnà a sta sub (acelagisens îl are etimologicegte gi
subiectul = sub-jacere : ce stà Iabazà; sau grecescul únó<rtacltq = stau sub'88).În al
doilea sens, substan!à înseamnà esenfa ce existà într'un lucru subzistent în sine gi
pentru sine. Insemnà un lucru ce nu are existenfa în alt subiect un lucru care pentru
a exista nu are nevoie de altul în care sà existe ca în subiect. In acest sens ea este
opusà însugirilor, sau accidenlilor, care pentru a exista au nevoie de o fiin!à în care
sà existe ca în subiect'8e.
c) Nqtura (<puotLc)este consideratà de cele mai multe ori ca sinonimà cu esenfa.
Natura, esenla sau substanla este materialul din care constà o realitate. Exemplu:
lemnul e natura din care e fàcutà masa. Deci natura e ceva comun tuturor indivizilor
sau lucrurilor din aceeaqispecie.Mai precis însà, natura esteînsàgi esenta ,,consideratà ca
309
1'eofogia /,Dogmaticà Specía[à si Sim6o[ka
de mascà (adicà fa!à artificialà 9i de roljucat de un actor; mai apoi cel de persoanà. Din acestemotivq Sf. Vasile
cel Mare vedea în folosirea acestui termery pentru Persoanele Sfintei Treimi o tendinfà (a apusenilor) spre
sabelianism, clupà care Tatà1, Fiul 9i Sfàntul Duh ar fi numai moduri de exprimare ale unicei substan{e divine
(cf. V. Lossky, Essai sur la Théologie mystique de l'Eglise d'Orient, Aubier, 1944, pp.50-515). Sensul pe carel
dàdeau ereticii modaligti cuvàntului nqóoc.rnov a deteminat de altfel gi pe ceilalli orientali sà refuze, multà
vreme, identificarea acestui cuvànt cu únooraor.. În càrtile noastre vechi, cuvàntul persoanà, referindu-se
la Persoanele Sfintei Treimi, e redat prin substantivul fa!à.
1ea 911.la A. C. Iliescu, Noliuneode persoanà...,în Omagiu IPS Dr. Nicolae Bàlaru Sibiu, 7940,p.469.
310
Dumnezeu Întreit în ?ersoane. lDogma Sfintci lfreími €rezii antitrínitare'
2.5.1. Introclucerea
JLL
1'eo[o6ia'Dogmaticà Specia[àSíSim^oticà
deplin. Càci, de exemplu: cine poate cuprinde cu mintea ce este materia, electricitatea,
care este originea universului etc.? Omul însà, deqi nu gtie mai de aProaPe ce sunt
acestea, totugi nu se îndoiegte cà ele existà în realitate.
Fa!à de învàfàtura Bisericii cà cele trei Persoane au o singurà fiinli unii eretici
contestà realitatea acestor Persoane, allii le subordoneazà pe una, alteia, iar alfii
multiplicà Fiinla dumnezeiascà.
Ereziile antitrinitare surrt: monarhianismul,subordinalionismul,triteismul, unitarismtil
(socinianismul) etc.
2.5.2. Monarlrianisnrul
3L2
/Dumnezeq Întteít în Qersoane.'7)ogma SJintei'Ireitni erezii sntitriflitqre
sec. IV. Astfel, între adepiii ei se numàrà, în acel secol, Fotin (I y6), fost episcop de
Sirminiu.
b) Ramura rnodalistàamonarhianismului avea ca reprezentanli pe Noeflu qi Praxea
(sfàrgitul sec. II gi începutul sec. IID, - ambii din Asia Micà, dar au activat îndeosebi
în Roma gi în Africa de Nord -, $i pe Sabeliu,presbiter din Ptolemaida, care a tràit gi
propovàduit la Roma (sec.III).
Modaligtii admit o treime, dar una aparentà gi nu adevàratà. O divinitate care
ia trei înfàfiqàri, nu însà una care existà în trei persoane distincte. Pentru ei persoana
(nqróoc^rnov= mascà) este modul de înfà[igare,de npari[ie, de nntúfestareexterioaràa
unicului Dumnezeu. Dumnezeu, care este unic, a luat rànd pe rànd diferite înfà1i$àri
prin care se maniestà în lume. El s'a manifestat ca Tatà, în crearea gi conservarea
lumii, ca Fiu, în màntuirea omenirii din pàcat gi ca Duh Sfànt în sfinfirea oamenilor.
Sau, în Vechiul Testament s'a manifestat ca Tatà, în Iisus Hristos, ca Fiu, iar la
Cincizecime ca Duh Sfànt. Agadar, TatàI, Fiul gi Duhul Sfànt nu sunt decàt trei moduri
diferite ìr care se manifestà DumnezeuleT. De aici urmeazà cà în timpul cànd Dumnezeu
existà ca Tatà, El nu existà ca Fiu, sau ca Duh SfànUcànd existà ca Fitl nu existà ca Tatà gi
ca Duh Sfànt etc. Ei admit o întrupare a lui Dumnezeu, dar spun cà ea s'a fàcut în
persoana Tatàlui (càci în fond este o singurà persoanà). Agadar, Persoana care a creat
lumea, Aceea s'a gi întrupat, a pàtimit gi a murit pe Cruce. Faptul acesta a fàcut pe
contemporani sà numeascà pe vechii modaligti patripasieni(Patrea passum esse= cei
ce spun cà Tatàl a pàtimit).
Modalismul pe làngà faptul cà neagà Sfànta Treime, duce la o limitare a Divinitàfii,
deoarece atunci cànd Divinitatea se manifestà ca Fiu întrupat, ea existà numai în lume, nu
gi mai presus de lume. Aceastà erezie avea adepfi gi în sec.IV. In forme modificate ea
a apàrut gi mai tàrziu, la unii din antitrinitarii mai noi, cum a fost Em. Saedenborg
(1688-1772)q.a.
Modalismul a fost combàist de Tertulian (Adv. Praxeam), de lpolit (Adv. Noetum)
qi de Dionisie cel Mare, episcopul Alexandriei. Acegtia însà, în combaterea lor, au
mers uneori prea departe în afirmarea cà Fiul e deosebit de Tatàl gi au càzutìr cealaltà
extremà, învà!ànd cà Fiul este, dupà fiin!à, inferior gi subordonat Tatàlui. Dionisie cel
Mare spunea cà Fiul se deosebegtede Tatàl ca creatura de Creator. Dionisie a revenit
mai apoi asupra afirmaliilor qi comparatiilor sale, manifestàndu-gi întru totul credin[a
ortodoxà.
2.5.3. Subordirralionisrrrul
?13
'fcofogia'Dogrnaricà Sl,eci6[àJi Simío[icd
dinafionismul, dus la extrem, apare numai în sec. IV, sub formà de arianism qi
macedonianism.
a) Arianismul, urzitorul acesteierezii a fost Arie, un presbiter din Alexandria cult,
cu talent oratoric Ai cu o via!à de ascet.Arianismul este subordinafionismul dezvoltat Ia
extrem. Este o tendin!à nereugità de a împàca ralional învà!àtura despre Sfànta Treime
cu unitatea lui Dumnezeu. El începe sà fie manifestat, cunoscut gi discutat în public
în anul 3r9.
Arie învà{a cà existà un singur Dumnezeu fàrà început gi mai presus de lume.
Fiind atàt de superior, El nu poate intra în contact imediat, cu lumea finità. De aceea,
cànd a hotàràt sà creeze lume4 Dumnezeu a creat mai întàL din nimic o fiinià deosebità,
prin care a creat apoi întreg universul. Aceastà Fiin!à, numità Fiul lui Dumnezeu, a fost
creatà în mod liber nu din vegnicie, ci în timp. Agadar, a fost càndva cànd Fiul nu exista
(ef note ótr ourc{v) gi deci nici Dumnezeu nu era Tatà. Fiul este prima creafie a lui
Dumnezeu. Este singura creaturà directà a Tatàlui gi din aceastà.cauzà.e creatura cea
mai perfectà, cea mai apropiatà de TatàI. El nu este nàscut sau creat din fiinfa Tatàlui,
ci din nimic (ÈEourc óvt<^rv). Fiind prima gi cea mai perfectà creaturà a Tatàlui, El poate
fi numit Fiul lui Dumnezeu, degi nu e Dumnezeu adevàrat gi nu e deofiin!à cu TatàI.
El e Fiul adoptiv al lui Dumnezeu gi nu fiu în sensul adevàrat. $i cum prin acest Fiu
Dumnezeu creeazà Iumea, e gi El Dumnezeu, prin participare la stàpànirea lumii
împreunà cu Dumnezeu. De aceease cuvine se fie adorat ca Dumnezeu.
In principiu, Arie nu nega Sfànta Treime, dar subordona pe Fiul gi pe Duhul
Sfànt, Tatàlui. $i cum afirma gi despre acegtia cà pot fi numili Dumnezeu, el punea
creatura în rànd cu Dumnezeu. Ceea ce desigur cà este o impietate, întrucàt creatura
este inferioarà gi esenfial deosebità de Dumnezeu. Pe làngà aceasta,dacà Dumnezeu
a creat lumea printr'o fiinfà intermediarà gi nu vine în contact direct cu ea, cum zicea
Arie, însemneazà,cà Dumnezeu e limitat gi nu e o fiinfà absolutà.
Episcopul Alexandru al Alexandriei vàzànd cà arianismul e o deviere de
la Ortodoxie, a càutat sà determine pe Arie sà se lepede de învàfàtura sa. Arie însà nu
a voit. Din aceastàcauzà el a fost depus gi excomunicat de un sinod din Alexandria,
la anul 323.
Arie pàràsi apoi Egiptul, plecà în Palestina gi Asia Mici unde aflà azll la Eusebiu,
episcopul Cezareei gi la Eusebiu al Nicomidiei. Atàt acegtia,càt gi mulli alli episcopi
îi erau favorabili, ceea ce fàcu ca Biserica din Orient sà fie împàrlità în douà tabere.
Pentru a se curma dezbinarea, care era dàunàtoare nu numai din punct de vedere
religios, ci gi din punct de vedere al linigtii imperiului, Constantin cel Mare convoacà, la
anul 325,un sinod la Niceea, la care au fost invitali gi au participat episcopi din toatà
lumea cregtinà.
Sinodul condamnà erezia lui Arie gi definegte învàfàtura cà Fiul e Dumnezeu
adevàrat, nàscut din veci din TatàI, gi altfel e consubstanfial, sau deofiin!à cu Tatàl
ó;.rooúotoq îdt rtotrgílee.,,Unii din membrii sinodului nu voiau sà admità termenul
óprooúoroq(deofiin!à), deoarece,pe de o parte el nu e folosit de Sfànta Scripturà,iar pe
de altà parte, pentru cà a fost condamnat la Paul de Samosata (care însà îl folosise în
199 Sinodul I ecumcnic stabilind dogma despre cons-rbstanfialitatea Fiului cu Tatà1,nu se folosegte de termeni
din Sf. Scripturà, ci îi ia din filozofia pàgànà. Prin aceàstas'a stabilit, pentru totdeauna, cà Biserica poate
folosi astfel de termeni, atunci cànd prin ei se poate exprima mai bine, pentru rafiune, o idee cregtinà. Deci
cà rafiune are un rol de seamà în precizarea adevàrurilor revelate.
3L4
'f)umnezeu Tntreit în Qersoane Dogma Sfintei Treimi trezíi sntìtrinihre
71,5
llologi a'I)o6ma tícà Specìql'à ti Siffi\ofic;l
Din sec. XVI încoace, de cànd s'a ivit protestantismul, au apàrut diferite
persoane ízolate, care au negat adevàrul despre Sfànta Treime. Aga au fost Ludwig
Hetzer,Ioan Denke, în Elvefia; David Joris în Olanda; Mihail Servetug medic spaniol (t
r563),Blandrata, medic italian (t ry9o),Faust Socinus, în Polonia (+ 16o+).Acesta din urmà
a dat antitrinitarianismului modern o organizalie gi a devoltat gi a sistematizat aceastà
doctrinà. Adeplii lui se numesc socinieni sau unitarieni, întrucàt înva!à cà Dumnezeu e
numai o persoanà, adicà ThtàI. Dupà ei, învàfàtura despre Sfànta Treime nu e cuprinsà
nicàieri în Sfànta Scripturà gi pe deasupra ea contrazice gi rafiunea. Fiul (Iisus Hristos) e
un om simplu, nàscut într'un mod supranatural, gi trimis în lume pentru màntuirea
neamului omenesc.Lui I s a comunicat puterea dumnezeiascà, prin care ne-a luminat
gi pe noi, ca sà tràim dupà voia lui Dumnezeu. De acee4 dupà moarte, Dumnezeu L-a
prì mit în cer, la dreapta Sa. Duhul Sfànt e numai o putere a lui Dumnezeu, care sfinfegte
pe omzoo.
$iTtrotestantismulllberaLde azi e antitrinitar. El cautà sà înlàture formulele trinitare
din simboale gi ritual. Unii dintre protestanfi explicà Sfànta Treime întrîn fel ce se
deosebegtefoarte putin de vechiul modalism (Schelling, Hegel, Schleiermacher'o'). În
cercurile largi protestante, Iisus Hristos e conceput ca Fiu al lui Dumnezeu în sens
etic Ai adopfianist'u'.
Antitrinitarismul îl aflàm gila catari gi albigenzi(sec.XI-XII), iar mai tàrziu la
arminieni, duhoborfi g.a. Arminienii spun cà Tatàl e superior Fiului gi Duhul Sfànt
îsi are dumnezeirea de la El.
2.5.5.Triteisrrrul
Triteismul înva!à existenla a trei Dumnezei. El separà persoanele gi concepe
Fiinla divinà repetàndu-se în cele trei Persoane. Face deci tocmai contrariul de ceea
ce învatà simbolul atanasian, de a nu împàr{i fiinla în Dumnezeu, Sistematizatorul
acestei erezTia fost filozofu) Ioan Filopon din Alexandria (pe la mijlocul sec. VI), din
care cauzà triteismul se mai numeqte gi filoponism. Filopon identifica noliunea de
Fiin!à divinà cu ceea ce se înfelege prin nofiunea de gen gi învàfa cà cele trei Persoane
3r6
'Dqtnnezeu intreit în 2e rsoqne . 'Dogma SJintei'freimi 'D i stì, clii[e t i ctntinomi i[e,logn eí SJìn tt i'Ire im i
divine au o fiintà, o substanfà divinà abstractà, dupà cum trei oameni au aceeagi
fiin!à sau substan!à umanà; sau dupà cum acegtia aparlin aceluia$i gen uman. Deci
cele trei Persoane divine as o unitatespecficàgí moralàEi nu o LlnitatenL:mericàa fiin(ei.
Sunt deofiin!à dupà cum gi oamenii sunt deofiin!à. $i dupà cum natura umanà e repetatà
în indivizii umani despàrlifi între ei, aga e repetatà qi natura sau Fiinla divinà în trei
Persoanedumnezeiegti. Deci fiecare Persoanàdumnezeiascà posedà Fiinla divinà în mod
separat. Aceasta însemnà cà nu avem un Dumnezeu, ci trei. Cà nu e o unicà Fiinfà, ci
trei. Cà Persoanele Sfintei Treimi nu pot exista una în alta.
Triteismul, degi nu în forma sa originalà, dar în consecinlele sale, îl aflàm
la nominalistulRoscalin, canonic din Compiègne (l rrzo) gi la realistul Gilbert Porretanul(l
a75ù-
Dupà alfii, în Dumnezeu mai existà, pe làngà cele trei Persoane,încà gi fiinta
care îgi are existenla proprie alàturi de persoane. Deci e vorba de tetrateism.Tetrateismul
îl aflàm, pentru prima datà, profesat de Damiaru patriarhul monofizililor din Ale-
xandria, J/8-6o42o3.
Pentru combaterea triteismului sau tetrateismului, Biserica nu a avut nevoie
de hotàràri speciale, întrucàt aceste erezii erau combàtute prin Simbolul niceo-
constatinopolitan gi implicit condamnate prin sinoadele I gi II ecumenic. Cum însà aceste
erezii s'au manifestat mai mult în evul mediu în Apus, Biserica de aici a luat o atitudine
directà qi energicà împotriva lor, condamnàndu-le, la sinodul IV Lateran (rzr5).
Dupà cum am vàzut, monarhinismul gi subordinalionismul reduc învà!àtura
cregtinà despre Sfànta Treime la monoteismul iudaic, întrucàtva modifica! iar triteismul
o reduce la politeismul pàgàn. $i unii gi alfii au denaturat învà1àtura pe care ne-a dat-o
MAntuitorul gi de aceeaBiserica a luat màsuri pentru a-i combate qi a preciza mai de
aproape învà!àtura despre Sfànta Treime.
2.6.1.Distirrc[iile
317
'L7ol'ogia'Do6ma ticà Specìa h sí Sim6o[icà
318
/Dumnezeu Tntreit în lPersoqne.lDogne Sfintei'Íreimì 'DìstincAíifu Si anrinomii[e logmei SJintei lfreimi
2,6,2, r\rrtirronriileclogrrreitrirritare
208 Màrturii din Sfinfii Pàrinfi, referitoare Ia purceclerea Duhului Sfànt din TatàI, vezi: A. Comoroqan,
Dogmatic4 p.179sq.
209 Sf. Ioan DamaschirL Dogmatica, I.8, trad. rom., p.28. Dupà unii autori s'ar putea spune, într'un anumit
fel, cà Cuvàntul sau Fiul este un produs al intelectului divin. $i cum producerea ideii gi a cuvàntului prin
spirit o numim concepere gi nagtere, zicem despre Fiul cà e nàscut din TatàI. Duhul Sfànt însà e un produs
al voin[ei divine. ,,$i pentru cà realitàfile, care se reproduc prin voinla unei persoane/ nu se zice cà se nasc,
ci se zice cà purced de la aceasta din urmà", pentru aceea se zice cà Duhul Sfànt nu se nagte, ci purcede din
..4
Tatà|. Vezi Eus. Popovici,
- Incercnrede n pàtntnde a.t uryetareafilozofícà îrt càtua în ntisterul tlcspre S.fîrún Tieime,
în rev. ,,Candel a" , 7942-1943, pp. 1,68-769
210 La prima vedere spusele acestea ni se par o absurditate. Dacà însà avem în vedere cà ele nu au caracter
319
'llologia 'Dogmatìcà SpecialàSi Sim^o[ica
se spune cà Iisus Hristos e Dumnezeu gi om, avànd în acelagi timp toate însugirile
dumnezeiegti gi omenegtii despre Maica Domnului se spune cà e pururea Fecioarà gi e
Nàscàtoare de Dumnezeu etc.
$i dogma Sfintei Treimi are antinomii. $i încà mai multe. În ea se spune cà: a)
Dumnezeu e o fiin!à în trei persoane; cà aceeagi fiinfà se aflà întreagà în fiecare
Persoanà.b) Cà cele trei Persoane existà deodatà, sunt vegnice, gi totuqi se spune
cà Tatàl nagte pe Fiul gi purcede pe Duhul Sfànt ceea ce ar presupune o existen!à
anterioarà a Tatàlui. c) Fiul, degi e nàscut din veci, totuqi El se naqte gi acum, se nagte
mereu. Nagterea Lui e continuà. De asemeneagi purcederea Duhului Sfànt.
Nici una din afirmafiile de mai sus nu pot fi pricepute de minte"'. Noi nu
putem concepe o fiin!à ca existànd în trei persoane; nu putem înfelege cum sunt
nagtereagi purcederea vegnicà qi, cu toate cà ele îgi au izvorul în TatàI, Tatàl nu existà
înaintea Fiului sau a Duhului Sfànt. De asemenea, nici cà Fiul e nàscut din veci, gi
totugi El se nagte continuu. Dupà logica noastrà, nagterea presupune un interval
de timp îrtre nàscàtor gi nàscut. De asemeneaqi purcederea. Ceea ce înseamnà cà, dupà
logica noastrà, Tatàl ar trebui sà existe înaintea Fiului gi a Sfàntului Duh. Cu toate
acestea,dogma ne spune cà toli trei sunt etemi. Sf. Ioan Damaschin cautà sà explice
acestlucru prin comparafie. El zice cà: ,,Dupà cum focul existà deodatà cu lumina din
el gi nu este mai întài focul gi pe urmà lumina, ci deodatà; gi dupà cum lumina se
nagte totdeauna din foc Ai este totdeauna în el, fàrà sà se despartà deloc de el, tot
astfel gi Fiul se nagte din TatàI, fàrà sà se despartà deloc de El, ci este pururea cu
81"212.Fiul are însà un ipostas deosebit de ipostasul Tatàlui.
211 ,,Nici prin un fel de asemànarenu se poate làmuri aceastàtainà gi ràspicata înfàfigaîn mintea noastrà
în ce chip Dumnezeu esteunul în fiinlà 9i întreit în fele (ipostasuri)". MàrturisireaOrtodoxà,'1.,10.
212 Sf. Ioan Damaschin,Dognntica,I,8, trad. D. Feciom,Bucuregti,7938,p. 24.
320
lDoama Sfintci -freimi .D i sth c
'Durnnezeu intreit în Qersoane Aiilesi on tin o mi ift, logtn ei Sfintei'f r ein i
v27
'J'eofogia,Dog na ti cit Speci d [,i ti Sin 6oficà
da o privire de ansamblu asupra ìor, chiar dacà mintea naturalà nu le-ar putea pricepe.
Prin urmare dogmele, în general, gi dogma sfintei rreimi în special, nu an la temétia
lor nici o contradictie, aceastaexistànd numai din punctul nostiu de vedere, deci fiind
numai un ce subiectiv, nu gi obiectiv.
Antinomiile dogmatice sunt inevitabile càt timp tràim în cortul actual. Ele se
lin de dogmà cum se fine verdeafa de frunzà. Cu càt însà ne apropiem mai mult de
Dumnezeu, 9i tràim în comuniune de iubire cu El, cu atàt se llmuresc mai mult gi
antinomiile, iar cànd vom ajunge în Ierusalimul ceresc, ele vor dispàrea, întrucàt
acolo vom vedea adevàrul întreg, gi nu numai pàrfi ale lui, cum vedem în lumea
pàmànteascà.
Neputànd pricepe cu mintea dogma sfintei rreimi, noi nu putem zice cà ea e
nerafionalà. Pentru a putea spune despre ceva cà e neralionaf ar trebui sà cuprindem
pe deplin acel ceva: sà cuprindem pe deplin subiechrl gi predicatul propozifiei rèspective
gi sà cunoagtem raporturile lor. Cum însà noi nu putem qti precii ce înseamnà naturà
gi Persoanàdivinà, nu putem cunoagteraportul dintre ele. De aceeanu putem cunoa$te
cà dogma aceastae contrarà minfii, cà e nerafionalà sau antirationalà, ci cà e supra-
ralionalà, supralogicà.
2.-/,1. Introclucere
vl
e urntl îrrfiinlà gi întreít ùt persoane:Tatàl, Fiul gi Duhul Sfànt. De aceeanoi
l\unttrczeu
rc, spunem gi putem spune cà Tatàl e Dumnezeu, Fiul e Dumnezeu gi Duhul sfànt e
Dumnezeu. Prin aceasta nu facem altceva decàt sà zicem de trei ori Dumnezeu gi nu
zicem cà sunt trei Dumnezei. Spunem cà e unul singur, deoarece Fiinla dumnezeiascà nu
e împàrlità ìr trei, ci ea existà ì:rtreagà pentru fiecare Persoanà. Cele trei Persoane sunt
consubstantiale, egale gi eterne. Acest adevàr ni l-a descoperit Dumnezeu gi El nu
poate fi asemànat cu nimic din ceeace e creat. Simbolul atanasian numegte pe Tatàf pe
Fiul gi pe Sfàntul Duh, pe fiecare în parte, Dumnezeu gi Domn, din caùzà cà este
fiecare pentru Sine o realitate gi se aflà în posesiunea deplinà a tuturor perfecfiunilor
dumnezeiegti. Totîn acestsimbol se mai spune cà TatàI, Fiul gi Duhul Sfàntie deosebesc
numai prin proprietàtile personale, nu gi prin însugirile fiinfiale. Fiinfa Lor e una gi
aceeagi,întreagà, deplinà gi neîmpàrfità, în toate cele trei persoane divine.
Adevàrul de mai sus a fost propovàduit de Bisericà în toate timpurile. El însà
a fost mai accentuat cu prilejul ivirii diferitelor erezii, care contestau divinitatea
uneia sau alteia dintre Persoanele divine. Ag4 de exemplu fa!à de arianism, Sfinlii
Pàrinfi s'au vàzut obligafi sà argumenteze, cv amànunte gi dovezi revela{ionale,
dumnezeirea Fiului; iar fatà de macedonianism, dumnezeirea Duhului sfànt.
322
i 'freimi
'Dumnezeq Tntreit in ?ersoanc. ''[)oqma SJ'inte 'Dunnezeu'Tató(.'1)umflezau Jiil.' Dumnczeu rDuliu( Sfànt
2.-/.2.DunrnezeuTatàl
2.-/.3.DunrnezeuFitrl
Fiul lui Dumnezeu este a doua Persoanàa Sfintei Treimi. Sfànta Scripturà nu-L
numegte în mod direct persoanà, dar î1numegte Fiu. Numele de Fiu însó esteun nume de
persoanà. El are aceeaginaturà ca gi Dumnezeu Pàrintele. De aceeael e Dumnzeu
adevàrat.
În decursul veacurilor, dumnezeirea Lui a fost contestatàsau înleleasà greqit de
mai mulfi eretici ca: monarhienii, arienii, socinienii, ralionaligtii g.a. cu toate cà
Sfànta Scripturà conline màrturii nenumàrate din care se vede dumnezeirea Lui.
Biblia înfàligeazà a doua Persoanà a Sfintei Treimi, ca pe Fiul lui Dumnezeu în înlelesul
propriu al cuvàntului. Deci ca pe unul care a primit natura sau fiinla sa de la Tatàl; ca
pe Acela càruia Tatàl I-a împàrtàgit fiinfa Sa proprie. Psalmistul ne înfàflgeazà pe Mesia,
J23
1eolo21ia'I)ogmeticà SpeciaLisi Sin6o[icà
care zice: ,,A zis Donntul càtreMine: TrLegtiFiul Meu, Eu astàziTe-nmnàscut" (Ps 2,7). Despre
Acest Fiu^scrie,mai apoi, tot Psalmistuf cà e nàscut din veci din TatàI. Acest adevàr îl
exprimà Insugi TatàI, cànd zice càtre Mesia (Fiul): ,,Din phntecemai înainte de luceafarTe-
tnn nàscut" (Ps r ro; z). Atàt cuvàntul astàzi (din Psalmul z), càt gi expresia mai înainte de
luceafàr (din Psalmul rro), exprimà ideea de vegnicie. Exprimà deci ideea cà Fiul e o
Persoanà nàscutà din veci de TatàI. El e nedespàrlit de Tatàf dupà cum nedespàrlità este
raza soarelui de soare.$i dupà cLrmraza existà de cànd existà soarele, tot aga existà gi
Fiul de cànd existà Tatà|, adicà din vegnicie. Textele acestea,gi altele la fel, vorbesc
direct despre divinitatea Fiului lui Dumnezeu. Altele însà vorbesc mai mult despre
Iisus Hristos, dar ne làmuresc cà acesta e a doua Persoanà a Sfintei Treimi, sau Fiul
celîntrupat al lui Dumnezeu. Drept acee4 în cele urmàtoare vom cita astfel de texte din
care se va vedea cà Sfànta Scripturà atribuind lui Iisus Hristos însugiri ce nu se pot
atribui decàt lui Dumnezeu, ele evidenfiazà adevàrul cà Iisus Hristos e Dumnezeu
adevàrat.
Ca Fiu al lui Dumnezeu qi Dumnezeu adevàrat, îl màrturisegte pe Iisus Hristos
Însug^iTatàI, cu ocaziaBotezului în Iordan (Mt 3, t7); se màrturisegte apoi Domnul pe
Sine Insugi în fata arhiereului Caiafa, care-L întreabà: ,,luru-Te pe Dumnzeul cel aiu, sà
ne sytuinouàde e6ti TtLHristosul.,Fiul hLi Dumnezeu?"(Mt 26,@).La care Iisus ràspunde:
,,Tu ni zis-rt", adicà agaesteprecum spui h: (vezi gi In 5, 17 sq.).Tot ca ,,FiuI lui Dumnezeu
celuiai.tr' (Mt 16, 16) îl numegte gi Sf. Apostol Petru, iar Sf. Toma îi spune direct,
Dumnezeu, cànd zice: ,,Domnul meu pi DumnezetLmeu" (In zo, z8).
Divinitatea Fiului sau a lui Iisus Hristos se vede însà gi din alte texte scripturistice,
în care Lui I se at ibtrie naturà gi însugiri dumnezeiegti. Despre El se spune cà este
Dumnezeu întrupat (r Tim 3, 16); cà e consubstanlial cu Tatàl (,,Eu pi TatàI una
suntem") (In ro, 3o); cà în El locuiegte toatà plinàtatea Dumnezeirii (Col z, 9); cà este
veqnic2rT,atotputernic'ró, omniprezentzlg, cà I se cuvine adorare dumnezieascà"oetc.
E adevàrat cà în Sfànta Scripturà existà càteva expresii din care pare a rezulta cà
Fiul nu este egal gi consubstanfial cu TatàI, gi deci cà nu e Dumnezeu adevàrat. Insà dacà
privim acesteexpresii în context gi avem în vedere intenfla cu care ele au fost pronunfate,
vom constata cà nu existà nici o contrazicere între ele gi textele mai sus citate. Iatà càteva
di.n acesteexpresii: ,,Tatùlestenui msredecît Mine" (In 14,z8). ,,Iar despreziua sceeagi despre
ceasulacelnnimeni rru 6ti.e,nici îngerii din cer, nici Fitrl, ci numsi Tatàl" (Mc 13, 3z). Cànd
citim astfel de expresii, nu trebuie sà uitàm cà ele au fost pronunlate de Màntuitorul
Hristos, care are douà naturi: dumnezeiascà gi omeneascà. De aceea El vorbegte
ca Dumnezeu gi ca om. Expresiile de mai sus Ie spune Domnul, ca om. Deci, în
ce privegte natura omeneascà din Iisus Hristos, aceastae fàrà îndoialà inferioarà
lui Dumnezeu TatàI. Tatàl este autorul naturii omeneqti, de aceeaEl e mai mare decàt
acesta.În ce privegte necunoagtereazilei sfàrgitului lumii, aceastase poate referi, fàrà
"' ,,$i acunt ln 'Iine ÎnsrQi, nrà preamùreqti, Tu, Pàrinte, uL slaun pe cnre la 'l'ine am aaut-o, mai înaittte ca sàJic
lu m e a " ( I n 7 7 , 5 ) .
2tB
,,Tooteprintr'hnul s'au fàcut gi fùrà EL nimic nu s'afàt:ut din. tot ce s'afàcut"(In 1,3). ,,DnhL-Mi-s'a tootà
putereaîn cer gi pe pàmînt " (Mt 28, 18)
219
,,Llndesunt doi snu trci adunati în nunteleMeu, ocolosunt gi ELtîn mijloutl lor" (Mt 78,20)
220
,,To1isd citLstcascd pe Fiul preunn cirrstcsc7teTaÍdl. Cine n.LLcinstegtepe Fiul, ttu cirrctegtepe Tatdl, care L-a
trimis" (In5,23).
324
/Doama Sfintei'Treifli rD uttn ezeulfató[.'D u mnezeu iu[.'D umnezeu'Duhu[ Sfànt
'Dumnezeu 7nùeit în'Iersolne. J
îndoialà, la firea omeneascà din Iisus Hristos. Dar e foarte posibil cà Domnul spune cà
nu gtie ziua sfàrqitului spre a exprima ideea cà El e sol divin qi în aceastàcalitate vorbegte
oamenilor numai ceea ce a hotàràt sfatul Sfintei Treimi sà vorbeascà. Ori, Sfànta
Treime nu a socotit folositor sà se comunice omeniriiziua sfàrqitului. De aceea,
în calitatede sol al Sfintei Treimi, El spune cà nu gtie nimic despre ziua sfàrqitului, în
sensul cà Dumnezeu n'a socotit necesar sà spunà aceasta. El gtie pentru oameni
ceea ce I s'a spus sà li se comunice, dar nu gtie, aqa zicànd, nu are misiunea sà comunice
ceeace oamenii nu au voie sà cunoascà.
AdevàruI e cà Fiul lui Dumnezeu e màrhrrisit gi de Sfànta Tradi(ie. Ereticii care au
negat sau neagà dumnezeirea Fiului, spun cà învàfàtura aceastaexistà în Biserica
cregtinà numai de la sec. IV încoace. Înainte de acest veac, respectiv înainte de
sinodul I ecumenic, ea nu era cunoscutà. Ca atare, ea este o inovafie ce trebuie înlàturatà.
Afirmatia de mai sus are labazàsau ignoranf4 sau reaua credinli deoareceSfànta
Tradi{ie gi istoria ne dau numeroase màrturii, anterioare sinodului I ecumenic, din
care se vede cà Biseric4 ctLiar de la ìrceputul ei, a propovàduit credinfa în Dumnezeirea
Fiului, aga cum o propovàduiegte gi azi. Aceasta se vede din:
al Simboalelede credin!à folosite înainte de sinodul I ecumenic, cum ar fi:
Simbolul apostolic, Simbolul lui Grigore Taumaturgul, al Bisericii din Ierusalim
etc.
b) Mùrturisirea de credinfà a sinodului din Antiohia (z6g) - tinut împotriva lui
Paul de Samosata -, màrturisire în care se argumenteazà., cu dovezi scripturistice,
divinitatea Fiului.
c) PracticaBisericiide a excomunica pe cei ce negau cà Fiul e Dumnezeu adevàrat,
cum a fàcut cu Cerint, Ebion, Carpocrat,PauI de Santosntaq.a.
d) Dar foarte multe màrturii despre divinitatea Fiului ne dau qi Sfinlii Pàrinfi
gi scriitori bisericegti din primele trei secole,cum sunt: ClementRoruqntú(t 96), Policarp
(t tSù,lttstin Martírul (l t65)"',Irineu (zoz), Orígen (+ zS+) 9.a.,precum gi
e) Martirii care au suferit moarte pentru credinla lor în Hristos Dumnezeu. Sf.
Muceni!à Donata (zoo) spune celor o chinuiau: ,,Noi cregtinii cinstim pe Cezarul, dar
ne temem gi ne închinàm lui Iisus Hristos, care este adevàratul Dumnezeu".
Fiind date màrturiile de mai sus, sinodul I ecumenic, atunci cànd a definit
deofiintimea (opooúoLog) Fiului cu TatàI, avea Tabazé,o_îrvàfàturà clarà, atàt din Sfànta
Scripturà càt gi din Sfànta Tradilie.
0 Tot între dovezile despre dumnezeirea Fiului, anterioare secolului IV, se
pot înqira gi màrturiile unor pàgàni gi evrei, care fie cà raportau, cu sinceritate, despre
credinfa cregtinilor în divinitatea lui Iisus Hristos, - cum a fàcut Pliniu cel Tànàr,
proconsulul Bitiniei, càtre împàratul Traian -, fie cà îgi bàteau joc de cregtini,pentru
credinla lor în Iisus Hristos ca Dumnezeu, - cum fàcea Cels -, fie cà încercau sà arate cà
e imposibil ca Dumnezeu sà se fi fàcut om, cum cred cre$tinii"2 .
221
Justin scrie cà Dumnezeu are un Logos, care esteînsugi Dumnezeu gi care s'a fàcut om în timp. Acest
Logosse numesteadeseaFiul lui Dumnezeu,singurul adevàratFiu al lui Dumnezeu.Ap 7,23;2, 6 P.C.
6, 3649i 453.
2 Cf.
JustinMartirul, Dialogcu Tiifun,68,P.G6,632.
325
'Ieo[ogia'Dogmatic,i Specidfa Si Sífrtbo(ic;1
2.-/.4'.DurnnezetrDulrtrl Sfàrrt
223
,,Oricittc 71(t
spLmeorewt cuuîrtt îtnpotriaa Duhului Omului, i se aa iertn; dnr celui ce tto htli împotrizta
Sfhn.tuhtiDu.h.,n.u i se pa ierta" (Lc 12, 10). Aici Duhul e pus în paralelà cu Fiul, ceea ce înseamnà cà 9i El e
persoanà.
224 Sf. Apostol Petru zice:
,,Armnio,pentru ce a wnplut satnnainimn tn, sù minli ttLDultului Sfànt gi sà dosegti
din prelul lnrinei?... N'ai nùftit oamerLilor, cilui Dunmczeu" (FA5,3-4).
22s
,,Cnncl ua ueni Mùrtgùietorul, pe care Eu îI uoi trùnite aouù de Ia Tatù\, Duhul Adeuàrului, cnrelecleIa Tatàl
pttrcetle,Acels z'amdrturisi puúru Mine" (ln 15,26).
226
,,Ade,.tdrgràiescaouà, cà toatepàcateleierta-se-uorfiilt>t' oamenilor gi hulele ckte ztorltuli; clar cine aa huLi osrtpra
DuhtLltti Sfînt, rtu are iertiicitLneîn aenc,ci de pàcat aegnic zsnfi uinoant" (Mc 3, 28-29;Mt 12,31),
2 7, , M ergf rn d î n a ò [ a t i t o a t e n c n r n u r ilc,b o te zà n ù L - le în m m r cle T n tàl ui gi al Fi ul ui gi al sftntutui D utr"(Mt28,19).
228
,,DncàDumnezeu...,Duhtil Sàu gi stLflnrenSa le-nr luaînapoi, atntci toatàfàptura ar pieri loolaltàgi omul s'ar
búonrceîn pulbere" (hr 34, 14-15).
326
tD umnezeu'Duít u[ Sfint
'Dutnnezeu lntreít în 2ersoane '.Dogtna SJíttei'fi'eimi 'I) umnezcq'fatà[. lDumnezeu J iu[.
TatàL Duhul Sfànt gi Fiulue; alteori: FiuL Tatàl9i Duhul Sfànt":o;iar alteori: Duhul Sf6nt,
Fiul gi Tatàl'l'.
Unele texte scripturistice, care par a contrazice dumnezeirea Duhului Sfànt nu
au în ele nimic contrazicàtor, dacà se interpreteazà corect. De exemplu: dacà se
zice cà Duhul Sfànt ,,ntt aa aorbi de la Sine, ii un uorbi ce I s'a sptts" (In t6, r3), nu
înseamnà cà prin acestecuvinte se neagà atotgtiinfa. Prin ele se exprimà adevàruI cà dupà
îeàllarea Domnului la cer, Duhul Sfànt e Acela care va continua opera Màntuitorului,
iar în aceastà continuare El nu va spune nimic deosebit de ceea ce a spus Domnul.
Apoi cuvintele: ,,Nimeni nu cunoaQte pe FiuI,fàrà nwnsi Tntà\,rtici pe Tatàl ntt-L cunoagte
nimeni,farù numai FiuI" (Mt r r, z7) nu exprimà ideea cà Duhul Sfànt e lipsit de atotqtiin!à,
cà nu ar cunoagte pe TatàI, aga dupà cum nici cuvintele: ,,Celecestmt ale hri Dumnezeu
nimeni nu le cunoagte, fdrà numai Duhul lui Dumnezeí' (r Co z, r r) nu exprimà ideea cà
fiul nu ar cunoagte pe TatàI. Noi trebuie sà qtim cà Sfànta Scripturà nu e o carte
sistematicà, aga ca sà vorbeascà într'un loc, sau într'o parte a ei, despre o însugire a
lui Dumnezeu, în alt loc despre alta etc., gi în fiecare loc sà spunà tot ce e de spus
despre însuqirea respectivà. Ea vorbegte despre Dumnezeu gi despre însuqirile
dumnezeiegti agacum cer împrejuràrile. Cànd acesteacer sà vorbeascà despre atotgtiinfa
Fiului, vorbegte despre aceasta,iar cànd cer sà vorbeascà despre atotgtiinla Duhului
Sfànt, vorbesc despre ea, fàrà a exclude prin aceasta atotgtiinla celorlalte Persoane
dumnezeiegti.
Nu mai pulin valoroase sunt màrturiile Sfintei Tradilii despre dumnezeirea
Persoanei Duhului Sfànt. Nu ne vom referi la màrturiile de dupà sinodul II ecumenic,
deoarece cei ce neagà dumnezeirea Duhului Sfànt recunosc cà de atunci încoace avem
astfel de màrturii, ci ne vom referi la màrturii anterioare acestui sinod, întrucàt unii
neagà cà atunci ar fi existat în Bisericà credinfa în dumnezeirea Duhului Sfànt, în
consubstanfialitatea Lui cu Tatàl gi cu Fiul. Màrturii în acest sens sunt:
a) Toate simboalelede credin!à,alcàtuite în vechime, care exprimà învà!àtura în
dumnezeirea Tatàlui, a Fiului 9i a Sfàntului Duh.
b) Doxologiacenmicà,în care Duhul Sfànt e agezatîn rànd cu Tatàl gi cu Fiul. De
asemeneagi în rugàciunea de searàLuminà linù, strntem învàlali sà ,,Iàudàm pe TatàI,
pe Fiul gi pe Sfàntul Dulu Dumnezeu".
cl Taina Botezului s'a sàvàrgit totdeauna prin întreita cufundare în apà, în
numele celor trei Persoane divine. Prin aceastase exprimà credinla cà Duhul Sfànt este
o Persoanà egalà gi are aceeagiautoritate cu Tatàl gi cu Fiul.
d\ Literntura patristicà.Sf. lustin Martirul, càutànd sà apere pe cregtini de acuza
cà sunt ateigti, scrie cà aceastà acuzà e gratuità, deoarece ei adorà gi se închinà lui
Dumnezeu TatàI, Fiul gi Duhul Sfànt2l'. Agadar pune pe Sfàntul Duh pe aceeagi
treaptà cu Dumnezeu Tatàl. lntr'un fel asemànàtor vorbesc gi Sf. Irineu, Tertulian qi
alfii. Sf. Grigore Taumaturgul scrie în Màrturisirea lui de credin[à, cà ,,niciodatà
327
Teofogia'Dogmatícà Speciofótí Sim6o[ícà
Pàrintele n'a existat fàrà Fiul, nici Fiul fàrà Duhul Sfànt". Ceea ce însemnà cà gi
Duhul Sfànt e Dumnezeu. Divinitatea Sfàntului Duh a fost apàratà cu mult zef între
alfii, de Sf. Atanasie cel Mare, Sf. Grigore de Nyssa gi mai ales de Didim cel Orb.
2.8.1.Iterihoreza
persoanele Sfintei Treimi sunt distincte, dar nu sunt separateîn aga fel ca sà nu
I existe comuniune strànsàîntre Ele.Comuniunea Lor provine din faptul cà,una din
Ele împàrtàgegtecelorlalteFiinfe.Fiinla divinà se comunicàde la o Persoanàla celelalte,
pàshàndfiecarecaracteristicile Sale.Propriu zisTatàlesteacelacare-$iîmpàrtàqegte Fiinla
SaFiului 9i SfàntuluiDuh. Fiului I secomunicàfiinqaprin nagtere,iar Duhului Sfànt prin
purcedere.$i unuia gi altuia I se comunicàîntreaga substanfàdivinà. Tatàl nu
comunicàFiului gi Sfàntului Duh numai o parte din Fiinfa dumnezeiascà,iar o altà
partesào pàstrezépentru Sine.O astfelde comunicarenu ar fi posibilà,deoareceFiinla
divinà e simplà gi nu poate hdivizatà ca sà secomunicenumai parfial Persoanelordin
SfàntaTreime.Dar din faptul cà estesimplà nu sepoate spunenici aceeacà Tatàl
o comunicàîntreagà Fiului gi Sfàntului Duh, iar pentru Sinenu pàsfieazà.nimic.În
cazul acestael ar înceta de a mai fi Dumnezeu. $i atunci nu ràmàne altceva de spus
decàt cà Tatàl comunicà Fiului gi Sfàntului Duh ìrtreaga Fiinfà divinà, pe careînsà o
pàstreazàgi El întreagà. Deci, în fiinla Sa,el nu se schimbà cu nimic prin aceastà
comunicare. Aceastaînseamnàcà fiecaredin Persoanele SfinteiTreimi are aceeaqiunicà
Fiin{à.Fiecarecuprinde întreagaFiin!à divinà, gi, pentru a fi desàvàrgitànu are nevoie
sà fie completatàprin alta.Dar din faptul cà fiecaree desàvàrgità, nu urmeazàcà una
ar fi alàturi sau în afarà de alta. Dimpotrivà, PersoaneleSfintéi Treimi seîntrepàtrund,
seînconjoarùreciproc, Iocuiescunaînalta,càfiecareesteîntreagàîncelelaltedouàPusoane
esteîn Tatàl 9i în Duhul, Duhul în Tatàl gi în Fiul, iar Tatàlìr Fiul gi Duhuf fàrà ca sà
secontragà,sà se confunde sau sà se amestece"233, dar aceasta,fàrà sà disparà
personalitatealor.
Acestmod de existen{àal Persoanelordivine senumegteperihorezd neqrrlóqqoLq,
ft€QLxr^lQ€ (circumincessio,circuminsessio).Deci la baza periohorezei stà deofiinlimea
Persoanelor,Ideea de perihorezàa existattotdeaunaîn Bisericà,dar cuvàntul nu-
I avem, decàt de la Sf. loan Damnschinîncoace.Antecesoriilui" ca de exemplu Sf
AtanssiecelMaregi capadocieniifoloseau,pentru exprimarea acesteiidei cuvintele:
evúnag[re, tvunógXerv, èvoírc1orgtpuorrclsau Évc.rorc, ouvóQeta.
Prin cuvàntul perihorezà se exprimà atàt unitatea càt gi trinitatea Dumnezeirii.
Unitateaprin aceeacà TatàI,Fiul gi SfentulDuh au aceeagiFiinfi cà Fiinla lor e identicà,
iar Trinitateaprin aceeacà unica Fiin!à divinà subzistàîn trei Persoane.Ea nu e nici
împàr,tità,nici nu serepetà"ci e o unitate deplinà.De aceeaexistàun singur Dumnezeu.
Avànd identitate de Fiinfa PersoaneleSfintei Treimi nici nu pot fi conceputealtfel decàt
ca locuind una în alta,ca întrepàtrunzàndu-se.Dacàele ar fi una alàturi sau îr afaràde
alta, aga de exemplu cum sunt oamenii, atunci ar trebui sà spunem cà existà trei
328
'Du m n e z e u i n tre i t în ? e rso q n c ' Doqma Sfintci Tr etm i '.Parì6orezt si apropîerea
Dumnezei. hrsà în acest caz Ei s'ar limita unul pe altul qi nici urul nlar fi perfect. Adicà
nici unul n'ar fi Dumnezeu adevàrat. Ideea de perihorezà ne feregte de ràtàciri. Prin ea se
evità gnosticismul, tetrateismuf sabelianismul, triteismul etc.
Dupà gnostici, din Divinitatea superioarà emanau divinitàli inferioare, eoni,
careînsà cu càt erau mai departe de origi^e * atàt aveau mai pulinà realitate divinà. Deci
le lipsea deofiinfimea.
Alti eretici, tetrateigtii,considerau Fiinla divinà ca ceva aparte de cele trei
Persoane.Deci un principiu impersonal, care împreunà cu Tatàl, Fiul gi Sfàntul Duh
alcàtuiau pàtrimea divinà. Aceasta înseamnà cà se devia de la Treime.
Sabelieniiînvàfau cà TatàI, Fiul gi Sfàntul Duh nu sunt decàt trei moduri de
manifestare ale lui Dumnezeu în lume. Deci negau existenfa a trei Persoanereale, care
sà fie una în alta.
Triteigtii admiteau existenla a trei Persoane în Dumnezeu, dar considerau ruptà
orice punte de legàturà fiinfialà între Ele. Aceste trei Persoane erau socotite separate
între ele, ca trei fiinte umane. De aceeaEle nu pot locui una în alta.
Perihoreza e màrturisità de Sfànta Scripturà prin cuvinte clare'14.Domnul zice
càtre Filip: ,,Nu crezi tn Cà Eu în TntùI wnt gi Tstàl Meu esteîntru Mirrc? Vorbelepe care
ai le gràiescnu Ie spun de ln Mine, ci TatàI cnresàlùgluiegte întru Mine face lucràrile Lui" (In
L4, ao). Acelagi lucru îl spune Màntuitorul gi cu alt prilej: ,,Tatàl este întru Mine gi Eu
întru El" (In ro, 38). Din acestetexte se vede locuirea Tatàlui în Fiul, qi invers. Se aratà
unitatea indisolubilà a vielii divine, carenu înseamnà gi identitatea personalà a Tatàlui
gi a Fiului. Existenla Persoanei a treia în primele douà ne-o màrturisegte Sf. Apostol
Pavel, cànd scrie: ,,Duhtù toateIe cercetenzà, chinr gi adànutrile lui Dumnezeu" (t Co z,
r o -rr).
Sfin[ii Pàrinli,la ràndul lor, de asemenea accentueazà cà Persoanele Sfintei
Tre i mi se î nt r epàt r und g i s u n t u n a în a l ta . D a r c a sà se poatà întrepàtrunde, E l e
trebuie sà aibà aceeaqifiin!à. Ei cautà sà arate cà întrepàtrunderea Lor e posibilà,
dupà cum e posibilà întrepàtrunderea mai multor gtiinfe în acelagi spirit, Sl Atsnasie
cel Mare scrie: ,,Deoarece Fiinla qi divinitatea Tatàlui este Fiin{a Fiului, pentru aceea
este Fiul în Tatàl gi Tatàl în Fiul. De aceea a gi adàugat El cu drept cuvànt, dupà ce
mai înainte a zis: Eu gi Tatàl una suntem, cuvintele: Eu sunt în Tatàl qi Tatàl esteîntru
Mine, spre a aràta identitatea Dumnezeirii gi unicitatea Fiintei"'r5.
Taina întrepàtrunderii cautà sà o làmureascà, întrucàtva, Dionisie Areopagitul
prin urmàtoarea asemànare:,,Ràmànereagi locuirea... ipostaselor divine în Sine, într'o
unitate nediferenliatà gi trascendenti totugi fàrà vreo amestecare în vreo parte, este
aga precum sunt luminile làmpilor ce se gàsescîntr'o casà gi se pàtrund una pe alta,
dar fiecare se deosebegte în chip distinct gi absolut de cealaltà, degi prin deosebirea lor
sunt unite într'una singurà, iar în unitatea lor îgi pàstreazà deosebirile. In casaîn care
sunt multe làmpi, noi vedem cum làmpile tuturora se unesc într'o singurà luminà
nediferenfiatà, dànd o singurà stràlucire, indivizibilà, gi nimeni, socotesc,n'ar putea
distinge lumina unei làmpi de aceeaa altora, din aerul ce înconjoarà toate luminile gi
nici n'ar putea vedea o luminà fàrà cealaltó pentru cà toate se pàtmnd reciproc fàrà sà se
contopeascà.Iar dacà cineva scoate din casà una din làmpile aprinse, toatà lumina ei
proprie o va însofi, fàrà sà ia cu sine ceva din celelalte lumini sau sà lase din a sa,
329
Teotogia .1)ogmrtticàSpeciafàsi Sínqotica
celorlalte. Càci precum am spus, unirea ùrtreagà gi completà a luminilor între ele nu
s'a confundat sau amestecat deloc, degi lumina este (încorporatà) în aerul material gi
se revarsà din substanfa materialà a focului. Dar noi susfinem cà unitatea cea
supraesenlialà a lui Dumnezeu depàgegtenu numai minunile corpurilor materiale, ci
chiar pe acelea ale sufletelor gi ale inteligenfelor, pe care le posedà, în chip neamestecat
gi supralumesc luminile cele divine gi supraceregti, printr'o participare ce corespunde
puterilor fiecàreia de a participa la unitatea cea a toate transcendentà"46.
Sf. IoanDamaschincautà sà exprime prin perihorezà raporturile Persoanelor divine
ìr aceagi fiin!à. El zice: ,,Spunem cà cele trei ipostasuri sun! unele în altele nu ca sà
introducem multime gi gloatà de Dumnezei. Prin cele trei ipostasuri cunoagtem
cà Dumnezeirea este necompusà gi neamestecatà; iar prin faptul cà ipostasurile sunt
de aceeagifiin!à, sunt unele în altele gi sunt identice în ceea ce privegte voinfa,
activitatea, putere4 stàpànirea gi migcare4 cunoagtem, ca sà spun ag4 cà Dumnezeirea
esteneîmpàrlità gi cà este un singur Dumnezeu"2)7. ,,TatàL,Fiul gi Sfàntul Duh sunt unul,
afarà de nena$tere, nagtere gi purcedere... Cu privire la dumnezeirea cea inhnltà, nu
putem vorbi ca despre noi de o depdrtarespalialà,deoarece ipostasurile sunt unele în
altele, nu în sensul cà ele se amesteci ci î:r sersul cà sunt unite"'r8. ,,Ipostasurile locuiesc
gi stau unele în altele, càci ele sunt nedepàrtate gi nedespàrlite unele de altele gi au
neamestecatàîntrepàtrunderea uneia în alt4 nu în sensul cà ele se contracteazà sau se
amestecà,ci în sensul cà ele sunt unite între ele: Fiul este în Tatàl gi în Duhul, Duhul
în Tatàl gi în Fiul, iar Tatàl în Fiul gi în Duhul, fàrà ca sà se contragà, sà se confunde
sau sà se amestece.Existà la ele o unitate gi identitate de migcare, càci cele trei ipostasuri
au un singur impuls gi o singurà migcare, lucru cu neputin!à de vàzut la firea creatà"'3e.
AvAnd aceeagifiinlà gi locuind una ìr altA Persoaneledivine sunt absolut egale în
perfecfiuni. Nu are una o stràlucire mai mare decàt alta. $i nici stràIucireatuturor
nu e mai mare decàt skàlucirea uneia'4o.Spunànd cà Tatàl e principiul în Sfànta Treime,
nu înlelegem cà El e superior celorlalte douà Persoane, deoarece El are aceeagiputere,
aceeagidemnitate gi aceeagiFiin!à ca gi Ele gi se deosebegtede celelaltenumai prin însugiri
personale, care însà nu sunt de naturà sà-i dea o prioritate realà.
2.8,2. Aproprierea'4'
Tot ce se referà la Fiinla divinà sau la acliunile externe ale lui Dumnezeu, este
comun celor trei Persoane.În Dumnezeu existà o singurà Fiin!à, existà numai o singurà
voin!à gi o singurà activitate externà'4'. Cànd unele numiri, atribuite sau activitàli ce
330
'Dqmnezeu intreit în '?ersodne' lDoamq Sfìntei 'Treimi 'Periborezrt;i apropierea
337
2.9. r\pzrosu l, IÌt.tot1ut:
2.9.1.Introducere
h"pà ce Domnul a fost ràstignit, ,,ostagiiatt luat uegmintele Lui gi le-aufàcut patru pùr[i,
Vfiecùrui ostagcAtuo parte, dar era gi càmaga.Ci càmagaerafàrà cusàturà,desus lesutd
în întregime.Atunci ei ntLgràit între ei: sà n'o sfàgiem,ci sà aruncàm sorti pe ea,a ai sùfie"
(In 19, 23-24).
Ceea ce n'au îndràznit sà facà pàgànii, care au ràstignit pe Domnul, au fàcut
cregtinii. Soldalii pàgàni, care L-au ràstignit nu au voit sà sfàgie càmaga, dar au fàcut
acest lucru cregtinii. Càmaqa lui Hristos care era fàrà cusàturà, care constituia un
întreg gi care era simbolul Bisericii, a fost sfàgiatà de ,,înlelepciunea" lumeascà a
cregtinilor. Cregtinii sunt aceia care au produs dezbinare ìr Bisericà. Aceastà dezbinare
nu poate sà cauzeze decàt durere în Trupul tainic al Domnului. Cauza acestei dezbinàri
sunt aceiacare au creztt sau cred cà interpretànd Sfànta Scripturà într'un anumit fel,
pot pàtrunde cu mintea màrginità, adàncul Dumnezeirii. Sunt aceia care, plecànd
de Ia anumite interpretàri ad-hoc ale unor puncte de credin!à, au pus acesteinterpretàri
la temelia unor învàtàturi noi în Bisericà. Aga a fost cazul cu Filioque. Dacà unii cregtini,
fie în exprimarea teoreticà a unor pàreri personale, fie în tendinfa lor de a converti pe
arieni, foloseau între alte argumente gi pe Filioque, urmagii lor au clàdit apoi pe acest
argument o doctrinà aparte, îndepàrtàndu-se prin aceasta de izvorul limpede ale celor
învàlate de Domnul. Filioque a constituit astfel unul din punctele care au dus la separarea
unei pàr,ti a cregtinilor de adevàrata Bisericà a lui Hristos.
ExpresiaFilioque(sauetFlllo)înseamnà:gidinFiuL Prineaseexprimàînvà!àtura
gregità a romano-catolicilor cà Duhul Sfàntpurcededín TatùIgi din Fiul. Expresia aceasta
a fost intercalati cu timpul, de Biserica romano-catolica gi în simbolul credinfei gi odatà
cu ea s'a ìrcetàlenit în Apus credinfa nouà gi s'a constituit dogma cà Duhul Sfànt purcede
nu numai de la TatàÌ, ci gi de la Fiul.
Cercetànd Sfànta Scripturà, nu vom gàsi nicàieri în ea aceastàexpresie. Vor-
bindu-se în Noul Testament despre originea Duhului Sfànt ni se spune numai atàt cà El
purcede din TatàI. Aceastà expresie a fost luatà de aici gi de Biserica cregtinà, a fost
fixatà de simbolul credinlei gi astfel a fost transmisà din veac în veac. $i fiindcà prin
ea se exprimà una din tainele de nepàtruns ale Dumnezeirli, Biserica Ortodoxà s'a
ferit sà-i adauge ceva, prin care s'ar putea altera cele revelate de Dumnezeu.
Nu tot aqa stau lucrurile la cregtinii din Apus (romano-catolici gi protestanli).
Romano-catolicii deqi recunosc cà în Biblie se spune cà Duhul Sfànt purcede din
sau de la Tatàl, afirmà totugi cà aceastà expresie nu exclude purcederea Lui qi din
sau de la Fiul. Dimpotrivà, ideea de Filioque se zice cà e cuprinsà virtual (nu însà gi
formal)2+r în Sfànta Scripturà. Aceasta se cautà sà se argumenteze cu urmàtoarele
Iocuri scripturistice:
332
'1)umnezeu Tntreít în ?ersoane.'Dogma Sfintei lfreimi Jldosu[ Jí[ioque
a) Ioan L5/ z6i ,,C6nd aa aeni Mîngàietortù, pe care Eu îl aoi trimite uouà de Ia
Tatà\,Duhul Adeadrului,Care de la Tatdl purcede,acelaaa mùrturisi pentru Mine" . Textul
acesta este textul clasic ce stà la temelia dogmei ortodoxe despre purcederea'Sfàntului
Duh de la TatàI. El esteînsà pus de romano-catolici la temelia dogmei Filioque. Agadar, pe
aceeagitemelie sunt clàdite douà învàfàturi opuse. Se poate aga ceva? Desigur cà nu!
Romano-catolicii spun însà cà, fàrà îndoialó prin el se exprimà purcederea Sfàntului
Duh de la TatàI, dar se exprimà implicit purcederea Lui gi de la Fiul, fàrà ca prin
aceastasà se exprime ideea purcederii din douà principii, ci numai dintr'un singur
principiu. De aceea,doctrina ortodoxà despre purcederea Sfàntului Duh de la Tatàl
nu este contrazisà, ci numai completatà, prin Filioque. Cuvintele ,,Care de la Tatàl
purcede", nu exclud, ci dimpotrivà, presupun purederea Sfàntului Duh gi de la Fiul,
pentru cà Tatàl gi Fiul sunt deofiin!à gi toate însugirile pe care le are TatàI, le are gi
Fiul. Deci dacà Tatàl are însugirea de a purcede pe Duhul Sfànt, aceastàînsugire o
are gi Fiul.
Concluzia aceastaeste însà gregità.Tatàl gi Fiul desigur cà sunt una dupà fiin!à,
dar sunt doi ca persoane. Fiind una dupà fiin!à, Ei au atribute sau însugiri comune,
ca de exemplu eternitatea, sfinlenia, dreptatea etc., dar fiind doi ca persoane,ei au
gi proprietàli sau însugiri personale, prin care se deosebescunul de altul. Insugirile
personale nu le sunt comune, càci dacà gi acesteale-ar fi comune, atunci persoanele
Lor s'ar confunda, ceea ce este sabelianism.
În tr ebar ea s e pun e : p u rc e d e re a S fà n tu l u i D uh este o însugi re fi i nl i al à sau
personalà? Dacà este un atribut sau o însugire fiinfialà, atunci fàrà îndoialà cà Duhul
Sfànt purcede de la Tatàl gi de la FiuL întrucàt Acegtia sunt deofiirr!à. Dar, mai mult, în
cazul acesta,Duhul Sfànt purcede gi de la Sine, întrucàt gi El este deofiin!à cu Tatàl gi
cu Fiul. Cu logica aceastase mai pot deduce gi alte concluzii. De exemplu: Tatàl nagte din
veci pe Fiul. Tatàl însà gi cu Duhul Sfànt sunt deofiinîà. Deci Fiul este nàscut din veci din
Tatàl 9i din Duhul Sfànt. Cum însà 9i Fiul este deofiin!à cu Tatàl gi cu Duhul Sfànt,
Fiul este nàscut din veci gi din Sine. Sau: Tatàl este nenàscut. Fiul qi Duhr"rl Sfànt sunt
deofiin!à cu TatàI. $i cum toate càte are Tatàl le are gi Fiul qi Sfàntul Duh, urmeazà
cà 9i Fiul gi Sfàntul Duh sunt nenàscufi.
Evident cà toate acestea sunt concluzii false gi ele nu sunt admise nici de
romano-catolici, degi sunt trase, în mod logic, din premizele date de ei. Pentru a
scàpa de astfel de concluzii gi pentru a putea susfine cà Duhul Sfànt purcede de la
Tatàl 9i de la Fiul, dar cà Fiul nu poate fi nàscut din Tatàl gi din Duhul Sfànt, ei spun
cà ordinea Persoanelor divine este:TatàI, Fiul gi Sfàntul Duh. Sfàntul Duh fiind al treilea
în ordinea Persoanelor divine qi al doilea în ordinea purcederii, El nu poate nagte pe
Fiul, care este înaintea Sa, gi al doilea în ordinea Persoanelor divine gi primul în
ordinea purcederii (respectiv a nagterii). Explicarea aceastanu làmuregte însà problema.
Ea trece doar cu vederea unitatea fiinfialà qi se referà la deosebir:eaPersoanelor
dumnezeiegti. Prin aceastàexplicare se cade îrtr'un fel de subordonafianism întrucàt se
presupune o ierarhie gi nu o egalitate între Persoanele Sfintei Treimi, gi se considerà Fiul
nàscut din Tatàl ìraintea purcederii Sfàntului Duh.
Dacà purcederea nu este gi nu poate fi o însugire fiinlialà a Divinitàfii, urmeazà
cà este o însugire personalà, o proprietate a Tatàlui. Ca atare ea aparfine numai Tatàlui,
care, ca persoanà e deosebit de Fiul gi de Duhul Sfànt. Deci Duhul Sfànt purcede
numai de la TatàI.
)))
'I'eofogia'Dogmaticà Speci6[ósi Siflqo[icú
Acest lucru a $i voit sà-l spunà Màntuitorul prin cuvintele din textul citat mai
sus. Prin aceste cuvinte Domnul face deosebire între trimiterea Duhului Sfànt în
lume, care se face prin Fiul gi între purcedere, care e numai de la TatàI. Prima e temporalà,
a doua e vegnicà. Ca sà màngàie pe Sfinfii Apostoli pentru apropiata despàrfire de ei,
Domnul le promite cà le va trimite în locul Sàu pe Duhul Sfànt. Aceastà trimitere, care
se va întàmpla în viitor, aparline Tatàlui gi Fiului: ,,Pe careEu îI aoi trimite oouà de ls
Tatà\" (In ry, z6\. $i: ,,Pecare-Laa trimite Tatàl întru numeleMeu" (In 14, z6). Cànd însà
este vorba de a se preciza cine este Sf. Dutu de unde îgi are originea, de unde existà
El, Domnul spune cà El existà de la sau din Tatàl" cà purcederea Lui aparline numai
Tatàlui. Ea nu este comunà gi Lui. El zice cà Sfàntul Duh ,,purcede de la TatàI" qi nu
zice: ,,Carele de la Noi purcede", cum ar fi trebuit sà zicà dacà Duhul Sfànt ar purcede din
veci de la Tatàl gi de la Fiul.
Romano-apusenii nu sunt însà mullumifi cu aceastàexplica(ie 9i cautà sà arate
cà însàgi expresia Domnului: ,,pecareEu îl aoi trimite aouù de Ia Tatù|" (ln ry, z6) exprimà
ideea cà Duhul Sfànt purcede gi de la Fiul. Iatà cum exprimà acest lucru dogmatistul V.
Suciu:,,Cànd e vorba de trimitere, e necesarca trimisul sà aibà o relaliune oarecare càtre
trimifàtor, gi sà înceapà sà existe în locul în care este trimis într'un mod nou. Prin
urmare, trimitàndu-ne Spiritul Sfànt de càtre Fiul, El trebuie sà aibà, înainte de toate,
o relafie oarecare cu Fiul. Relalia însà, pe care o are trimisul càtre trimi!àtor, poate fi
de trei feluri, gi anume: a) Relafia de supus ori mai mic, gi în cazul acesta cel ce se
^de
trimite se trimite în virtutea supunerii acesteia.In înfelesul acestatrimite, de exemplu,
stàpànul pe servitorul sàu. b) Relafia de a fi înduplecat, cànd un egal ori un superior
se înduplecà prin rugàminlile 9i insistenta egalilor sau ale inferiorilor sài. In înlelesul
acesta se zice, de exemplu, cà cutare trimite pe cutare prieten la lucrul cutare. c) In
fine: relatia de a-gi avea originea de la trimifàtor, precum se zice de exemplu cà florile îgi
trimit mirosul lor, întrucàt mirosul emanà de la ele, ori cà soarele îgi trimite razelesale.
$i fiindcà e imposibil ca relafia Spiritului Sfànt càtre Fiul - din partea Càruia e trimis -
sà fie relafia supusului ori a înduplecatului, càci Persoanele divine sunt egale, gi Tatàl
gi Fiul s'ar micqora rugànd Ei pe Spritul Sfànt; e làmurit cà Spiritul Sfànt e trimis de
Tatàl gi de Fiul, fiindcà î9i are originea de la Dàngii"'a+. AQadar, dupà Teologia
romano-catolicà, dacà Duhul Sfànt se trimite de Fiul, atunci El gi purcede din veci
din Fiul, altfel n'ar putea Fiul sà trimità pe Duhul Sfànt. Cu alte cuvinte, trimiterea
unei Persoane a Sfintei Treimi de càtre alta, presupune cu necesitate purcederea
celei trimise de la cea care trimite.
$i judecata aceastaeste gregità. Pentru a aràta gregealaei, e suficient sà spunem
cà dacà am admite-o, ar trebui sà admitem cà gi Fiul e nàscut din veci din Duhul Sfànt,
deoarece Sfànta Scripturà ne spune cà gi El (Fiul) se trimite în lume de Duhul Sfànt.
Màntuitorul zicel.,,Duhul Domnului esteasuptaMea, pentru cqreM-a uns sà bineaestesc
sàracilor,M-a trimis sà tàmàduiescpeceizdrobili cu inima" (Lc 4, r8).
Concluzia aceasta e combàtutà de apuseni, care spun cà aici e vorba despre
trimiterea în lume a Fiului dupà omenirea Sa gi nu dupà dumnezeire. Deci în ea nu
poate fi vorba de o naqtere din veci a Fiului din Duhul Sfànt. Insà la asta ràspundem
cà gi Tatàl trimite pe Fiul în lume, ca Màntuito1, numai dupà omenirea Sa, càci dupà
dumnezeire Fiul e veqnic, El e pretutindeni gi ca atare a fost totdeauna în lume gi nu
se poate trimite în lume (ca Dumnezeu), într'un anumit timp. De asemeneaqi Sfàntul
334
lDumnezeu Tntreir în ?ersoane - lDogma Sfìnteî Treimi ,Al"osu( Ji[;oque
Duh s'a trimis în lume de Tatàl gi de Fiul, nu dupà dumnezeirea54 dupà careEl este
pretutindeni, cu Tatàl gi cu Fiul ci dupà forma Savàzutà, de la Cincizecime,cànd s'a
revàrsatîn chip de limbi de foc asupra Sfinfilor Apostoli. Prin trimiterea Sfàntului
Duh în lume de Tatàl qi Fiul, se mai înfelege gi activitatea Lui binecuvàntatà, adicà
revàrsareaHarului în sufletelecredinciogilor.
Sfinfii PàrinfiexplicàtrimitereaSfàntuluiDuhîn lume prin Fiul, 9itrimitereaFiului
pdn Sfàntul Duh, din unitatea Fiinlei dumnezeiegti.Fiinla lor e aceeagi.De acee4 unde
lucreazà o Persoanàdumnezeiascà,acolo sunt active gi celelaltePersoanedumnezeiegti.
Lucrareaìr extem e comunàtuturor PersoanelorSfintei Treimi. Ei spun cà Fiul e trimis
în lume de Tatàl gi de Duhul Sfànt,spre a aràtaprin aceastacà Tatàl gi Duhul Sfàntnu
sunt stràini de activitateamàntuitoarea Fiului, ci participà la aceastàactivitate.$i spun
càDuhul Sfànte trimisîn lume de Tatàl9i de Fiul, sprea aràtacàTatàl 9i Fiul participà
la activitateasfinlitoare a Duhului Sfànt.Sf.Ambrozie scrie:,,Pàrintelecu Duhul trimit
pe Fiul, de asemeneaTatàl gi Fiul trimit pe Duhul... Prin urmare, dacàFiul gi Duhul
se trimitunul pe altul, precumîi trimite Pàrintelgaceastaseîntàmplànu din cauza unei
dependenle oarecare,ci fiindcà au putere comunà"245.
b) Ioan 16,rz-r5 esteun alt text pe careîgibazeazàromano-catoliciidogma despre
Filioque.În acesttextMentuitoml spuneurmàtoarele:,,Încàmulte am a và zicevouà, dar
acum nu putefi sà le purtafi. Ci cànd va veni Acela,Duhul Adevàrului, và va învàla
pe voi tot adevàruI;càcinu va vorbi de la Sine,ci va vorbi ceI s'aspusgi celeviitoarevesti-
va vouà.El pe mine mà va preamàri,càcidin ceesteal Meu va lua casàvà vesteascà vouà.
Toate càte are Tatàl sunt ale Mele, pentru aceeazis-au cà ia din ce e al Meu, ca sà và
vesteascà vouà". Expresia,,dinceesteal Meu va h)a", e interpretatàde apuseniîn sensul
cà Duhul Sfàntîgi ia gtiinla de la Fiul. ,,$i fiindcà în Dumnezeu nu este compozifie
din subiect gi accidenfe,ci toatesunt una;prin urmare,avànd Spiritul SfàntgtiinfaSade
la Fiul, de la El îgi aregi existenfagi esenfa.$i fiindcà a-giaveaexistenfagi esentade la altul,
îr:rseamnà a purcedede la Acela;drept aceeaSpiritul Sfàntpurcedede Ia Fiul. Nu purcede
însàde la Fiul cade la un principiu, caresàfie de la Sine ci cade la un principiu principiat
gi prin urmare, purcezàndSpiritul Sfàntde la Fiul, principiul principiat El purcedegi de
la principiul neprincipiat, adicà de la TatàI. Aceastane-o spune Màntuitorul cànd
motiveazà pentru ce Spiritul Sfànt purcedede la Dànsul:,,Deaceeaam zis vouà cà
dintr'al Meu va lua gi va spunevouà, pentru càtoatecàteare Tatàl sunt ale Mele". Ca gi
cànd ar zice: Spiritul Sfànt îgi va lua gtiinfa de la Mine, dar gtiinfa aceastaEu nu o am
independentde TatàI,ci esteuna cu qtiinla Tatàlui.Ba gi Eu Insumi o am de la Tatàf aga
càluàndu-giSpiritul Sfàntgtiinlade la Mine, o ia gi de la TatàI,9i astfef purcezàndEl de la
Mine, purcede gi de la TatàI. Ba în ràndul întài purcede de la Tatàl gi numai prin
Tatàl purcedeEl gi de la Mine. Nu ca gi cànd am fi douà principii ale Spiritului Sfànt,ci
fiind un singur principiu, pentru cà avem o singurà gtiintà"'46.
Concluziape careo trag apusenii din versetelede mai sus,nu estecorectà.Prin
cuvintele citatg Domnul nu vrea sà vorbeascàdespre despreoriginea Sfàntului Duh.
SfàntulDuh nu aveanevoiesà-giia originea dacàpurcedereaLui din Tatàle desàvàrqità,
de ce El o mai avea deja - sau mai precis, o are - din Tatàl. Ori, dacà originea,
dacà purcedereaLui din Tatàle desàvàrgità" de cemai trebuia sàpurceadàgi de la Fiul?
335
1'eo[ogìa'Dogmaticà Specia[ó5ìSimho[ica
Dacà prin purcederea din TatàL el îqi primegte existenla de la TatàI, de ce ar mai fi nevoie
sà purceadà gi de la Fiuf cànd existenla Lui din Tatàl e suficientà?
Duhul Sfànt trebuia sà ia de Ia Fiul nu originea, ci învà!àtura spre a o continua în
scopul sfinlirii oamenilor. Domnul vorbegte despre Duhul Sfànt ca despre o Persoanà
existentà. El zice cà pe làngà adevàrurile pe care le-a spus Sfinflor Apostoli, mai sunt gi
altele, multe, pe care nu le-a spus làmurit pentru cà nu Ie puteau pricepe atunci. Cànd
va veni însà Duhul Adevàrului, pe care L-a promis, acela va continua opera 54 inspirànd
gi sfinfind pe oameni, asistànd ìr sinoade gi învàfànd pe ucenici tot adevàruI. AdevàruIpe
care-l va propovàdui Duhul Sfànt nu este unul nou, deosebit de acela pe care l-a
propovàduit Domnuf nu este o învà!àturà nouà, deoarece El nu va vorbi de la Sine, ci va
vorbi ce I s'a spus. El nu se trimite sà completeze opera Domnului, ci numai sà o explice.
El nu va învà{a altfel gi altceva decàt a învàlat Domnul. Nu va înmul{i, ci numai va
làmuri ceeace a învàlat Fiul. Càci, ,,din ce este al Meu va lua" înseamnà numai atàt cà va
luaînvàfàtura Fiului gi va continua sà o propage pe aceasta.El va face pe oameni sà
înfeleagà Revelatia adusà de Fiul în lume. El ne va ajuta sà înfelegem pe Iisus Hristos
gi sà stàm în comuniune cu El. Învàfàtura Domnului nu esteînsà a Sa,ci e a Tatàlui care L-
a trimis, de aceeaSf. Apostoli trebuie sà gtie cà ceea ce va propovàdui Duhul Sfànt e
învàfàturà dumnezeiascà. ,,Toate càte are Tatàl sunt ale Mele". Deci gi ìrvàfàtura pe
care a propovàduit-o Fiul e de la Tatàl gi astfel tot de la Tatàl e gi aceeape care o va
propovàdui Duhul Sfànt. Duhul Sfànt fiind Dumnezeu are aceastàînvà!àturà din veci,
dupà cum din veci o are gi Fiul. Deci Domnul nu vrea sà spunà cà Duhul Sfànt va primi o
învàfàturà pe care n'a avut-o mai înainte, ci vrea sà spunà numai atàt cà venind Fiul
pe pàmànt, a descoperit oamenilor învàtàtura Tatàlui, o învàfàturà dumnezeiascà,
gi aceastàînvàfàturà a làsat-o Duhului Sfànt spre a o ràspàndi mai departe pentru
màntuirea oamenilor.
Aceasta este interpretarea pe care o dau Sfinfli Pàrinti textului de mai sus. Sf. Ioan
Hrisostom scrie: ,,A zis Fiul: Din ce este al Meu va lu4 va sà zicà: ceea ce am vorbit Eu,
aceeagiva vorbi gi El (Duhul Sfent). Cànd însà va vorbi, atunci nu va vorbi nimic de la
Sine, nimic contrar, nimic propriu al Sàu, ci numai al Meu. Precum màrhrrisind despre
Sine (Fiul) a observat: nu vo besc de la Mine (In t4, ro), adicà nu vorbesc nimic afarà de
ceea ce este al Tatàlui, nimic propriu al Meu, nimic stràin Lui, aga trebuie a înfelege gi
despre Sf. Duh. Expresia: din ce este al Meu va lua, însemnà: din ceeace gtiu Eu, din gtiinla
Me4 pentru cà una este gtiinfa Mea gi a Duhului... Din ce este al Meu va lua, va sà zicà: va
vorbi în consonantà cu Mine. Toate càte are Tatàl sunt ale Mele fiindcà sunt ale Mele, iar
Sfàntul Duh va vorbi din cele ce sunt ale Tatàlui, prin urmare va vorbi El din ale
Mele..."'47. $i în continuare Sf. Ioan Hrisostom zice: ,,Din ce este al Meu va lua", va sà
zicà: din... aceagtiin,tàpe care o am gi Eu. Va lua nu ca cel ce are lipsà sau ca cel ce seînva{à
de altul, ci pentru cà la Noi este una gi aceeagiqtiin!à..., aceeagieste doctrina Mea gi a Lui,
gi din ce ag mai avea de gràit vouà, din aceeava grài gi El vouà...; pentru cà una estevoinla
Tatàlui, a Fiului gi a Sfàntului Duh"'48.
De altfel, expresia: Din ce este al Meu va lua, fiind la timpul viitor, deci
referindu-se la un fapt ce nu existà în prezent, ci care urmeazà sà se întàmple abia în
viitor, ea nu se poate referi la purcedere. Purcederea e un fapt prezent, un fapt vegnic,
247 Omilia
78 In lttan, nr.2, P.G. 59, 422.
248 78
Omilio I a l o m t,m .3 ,P.G.5 9 ,4 2 4 .
336
'Dumnezeu Tntreit în ?ersoqne' 'Doqms Sfiiltei Treimi JlaosuI Jifioque
care deci nu avea sà se întàmple numai în viitor, gi anume dupà înàllarea Domnului
la cer.
De asemenea nici din cuvintele: ,,Toate càte are Tatàl sunt ale Mele" nu se poate
deduce purcederea Sfàntului Duh gi de la Fiul, pentru cà ele nu se referà la purcedere,
ci la însugirile fiinfiale dumnezeiegti; în cazul de fafà, la qtiinla dumnezeiascà, care e
comunà celor trei Persoane. Dacà Duhul Sfànt purcede de la Fiul pentru cà ia gtiinla
de la El, atunci tot atàt de logic s'ar putea spune cà 9i Fiul se nagte din Tatàl gi din
Duhul Sfànt deoarecegi Fiul are gtiinla de la Tatàl qi de la Duhul Sfent care e deofiintà cu
TatàI. Cànd a venit Fiul în lume, a venit cu aceeagigtiinfà. Dar în lume gtim cà El a
fost trimis nu numai de Tatàl, ci gi de Duhul Sfent Gc 4, r8). Concluzia aceasta gi altele
asemànàtoare însà, dupà cum am vàzut mai sus, nu sunt admise nici de apuseni. De
aceea,în mod logic, din expresia de mai sus, ei nu au dreptul sà concludà purcederea
Sf. Duh qi de la Fiul.
cl Ga 4, 6: ,,$i pentru cà sunte[ifii, trimis-a Dumnezeupe Duhul Fittlui Sùu în inintile
aoastre,carestrigà: Abba! (Pàrinte)".
Rm 8, 9: ,,Voi însù.,nu sunteli sub putereacàrnii, ci a duhttlui, dacàîntr'adeadrDuhul
lui DumnezeusàIùgluieSte întru aoi. lar dncùcineaanu are Duhul lui Hristos:acelnnu esteal
Lut
În citatele de mai sus vedem cà e vorba de Duhul lui Dumnezeu, Duhul Fiului gi
Duhul lui Hristos. Apusenii spun cà Duhul Sfànt se numegte Duhul Tatàlui (Mt ro, zo),
pentru cà purcede de la Tatàl. $i întrucàt în textele de mai sus El se numeqte qi Duhul
Fiului, desigur cà se numegte astfel din cauzà cà purcede gi de la Fiul'+s. Ca dovadà cà este
aga, se poate invoca gi împrejurarea cà Fiul nu se numegte niciodatà ,,al Duhului",
din cauzà cà nu se nagte din Duhul.
Dacà privim expresiile de mai sus în contextul lor gi în spiritul Sf. Scripturi, vom
vedea cà nu pot fi trase din ele concluziile pe care le trag apusenii. Duhul Sfànt se numegte
Duhul Tatàlui, pentru cà purcede din TatàI, dar El se numeqte aga gi pentru cà e
consubstanfial cu TatàI. Drept acee4 dacà la Ga 4, 6 Duhul se numegte Duhuì Fiului, nu e
numaidecàt necesar sà se numeascà aga pentru cà ar purcede din Fiul. Faptul cà e
deofiin!à cu Fiul, cà ràmàne totdeauna în comuniune cu El qi cà e trimis în lume de El, (de
Fiul), sunt împrejuràri suficiente pentru a se numi Duhul Sfent. Expresia aceastanu poate
fi nicidecum interpretatà în sensul purcederii Duhului Sfànt de la Fiul, deoarece
nici contextul, nici litera, nici Spiritul Sfintei Scripturi nu vorbesc nicàieri despre
o purcedere a Lui de la FiuL gi nici nu lasà sà se îr:r,teleagàagaceva.
Vechii învà1àtori ai Bisericii numesc pe Duhul Sfànt Duhul Tatàlui qi al Fiului,
pentru cà e consubstanlial cu Ei. $i cu toate cà spun cà Duhul Sfànt nu este stràin de
Fiul, cà e propriu Fiului, cà e Duhul Fiului, cà ni se dà prin Fiul, ei însà neagà cà Duhul
Sfànt ar purcede gi de la Fiul.
In ce privegte textul de la Rm 8, 9 în el llveùFa apare de trei ori, cu urmàtoarele
înfelesuri: a) starea haricà (,,nu sunteli sub putereacdrnii, cí a duhultti"), opusà stàrii de
pàca! agadar înràurirea activà a Duhului Sfànt în om; b) a treia Persoanà a Sfintei Treimi
(,,Duhul lui Dumnezeu") qi c) încà odatà stare haricà, agadar dispozifie làuntricà
corepunzàtoare calitàfii de om nou, împreunat cu Hristos (,,Duhul lui Hristos"),
acceptarea lui Hristos ca model de vietuire conformà cu voia lui Dumnezeu. Expresia
,,duhul lui Hristos" însemneazà agdar îmbràcarea lui Hristos (cf. Ga 3, z7), însemneazà.o
337
'Teo[ogia'Dog m at i cà Spcci aL1i Sín6o[k a
338
/1)o6ma SJìntei'Treími
'Dumnezeu intreit în ?ersoand. Jlaosu[ Ji[ioque'
versiunile: Iatinà, galicà Qigreacù.El a fost, rànd pe rànd, atribuit lui Ilarie Pictavianul lui
Eusebiu Vercellensis, unui oarecareBonifaciu, lui Virgiliu gi chiar lui Vincenliu de Lerini.
Abia în timpul lui Carol cel Mare este atribuit Sf Atanasie cel Mare gi tot atunci se spune
cà Sf. Grigorie de Nazianz (în cuv. zr), Fer. Augustin (în Comentar la Ps rzo), Sinodul
4 din Toledo, de la anul673 9i Isidor de Sevila (în Epist. càtre Claudiu) fac menfiuni din ef
fapt din care ar re )lta atàt vechimea càt gi autenticitatea lui253.Acest simbol nu are însà
nici o legàturà cu Sf. Atanasie. Dacà ar fi de la eL ar fi inexplicabil de ce nu cuprinde
expresia ó;.rooúooq etc. gi cum de nu e identificat autorul lui pànà în timpul lui Carol
cel Mare, timp în care se adaugà Filioque la simbolul niceo-constantinopolitan?De ce
abia de atunci încoace poartà, în codicii latini, titlul de ,,Fides sancti Athanasii episcopi
Alexandrini"?
În versiunea greacà, simbolul nu are cuvintele ,,et Filio". Simbolul acesta nu este
al Sf. Atanasie cel Mare, ci dateazà dintr'un timp de dupà sec.V. Ori aceastae numai
o dovadà cà pe atunci începuserà unii sà altereze credinfa ortodoxà, care se pàstrase
pànà aici intactà gi pe care o gàsim curatà în toate simboalele vechi de credinlà. Agadar,
din simbolul aga zis atanasian nu rezultà cà Biserica primarà ar fi vrut credinfa
în Filioque.
b) Invà!àtura despre purcederea Duhului Sfànt numai de la Tatàl se zice cà a
fost condamnatà de sinodul III ecumenic din Efes (43r). Aceasta s'a fàcut prin
condamnarea simbolului lui Nestorie,în care se spqne despre Duhul Sfànt: ,,Noi
nu-L numim Fiu, sau avànd existenla Sa prin Fiul. Ceea ce înseamnà cà s'a aprobat
ìrvà!àtura cà El are existenfa prin Fiul. Deci, indirect s'a aprobat purcederea Duhului
Sfànt gi de la Fiul.
Fa!à de aceastàsustinere a apusenilor, observàm cà dacà Sinodul III ecumenic a
condamnat simbolul nestorian, - prezentat ile preotul nestorian Harisiu -, l-a condamnat
pentru ràtàcirile din el gi a îngelessà condamne numai acestdràtàciri, iar nu gi învà!àturile
ortodoxe pe care le continea. Aceasta se vede clar din hotàràrea sinodului, în care se
spune: ,,Dacà se prezintà episcopi, preoli sau laici, care înva!à sau cred ceeace conline
expunerea preotului Harisiu despre întruparea Fiului lui Dumnezeu, ori dogmele
spurcate gi ràtàcite ale nestorienilor, sà se supunà hotàràrii acestui Sf. Sinod ecumenic".
Agadar, întrucàt ràtàcirile lui Nestorie erau de naturà hristologicà, referindu-se
la Persoana lui Iisus Hristos gi a Maicii Domnului, nicidecum însà gi la Persoana Sf. Duhr,
e natural cà numai acelea au gi fost condamnate de sinod. Pentru a ilustra aceasta,ne-
am putea referi la reprobare4 de càtre Biserica ortodoxà, a Màrhrrisirii lui Chiril Lucaris.
Aceastaa fost reprobatà pentru ràtàcirile ce le cuprinde, dar se înfelege cà nu au fost
reprobate gi adevàrurile din ea.
c) Sinodttl III ecumenicse mai spune cà a aprobat Filioque gi pe altà cale. Anume,
el a aprobat anatematismele Sf. Chiril al Alexandriei contra lui Nestorie. În anatematisma
D( Duhul Sfànt e numit propriu Fiului. Expresia aceastaaratà în mod làmurit cà el purcede
qi de la Fiul.
Dacà însà examinàm anatematisma în chestiune gi làmuririle ce le-a dat îrsugi
Chiril Alexandrinul, în legàturà cu ea, vom vedea cà nu confinea nicidecum credinfa în
purcederea Sfàntului Duh gi de la Fiul. Cuprinsul anatematismei este urmàtorul: ,,Dacà
cineva zice cà Domnul Iisus Hristos cel unic a fost preamàrit de Duhul, în sensul cà
2s3 14;1ut
$esan,Sirnboluldin Psaltirea$cheinnù,publ în ,,PrinosIPS Patriah Nicodim", Bucuregti1946,p
232
339
1.t ofogia' Dogm a ù cà Speciaf.i y Sin6o[ica
puterea cea folosità (spre aceasta)ar fi fost una stràinà gi nu cea din El gi cà a luat de la El
(de la Duhul) puterea de a lucra împotriva lucrurilor necurate gi de a face între oameni
semnele cele dumnezeiegti qi nu mai vàrtos, cà propriul Sàu Duh este cel prin care a
lucrat semnele dumnezeiegti, sà fie anatema"t54. Dupà cum se vede, anatematisma IX
nu se referà la însugirea personalà a Sf. Duh, de care nici nu se atingea Nestorie.
Nestorie suslinea numai atàt cà Iisus Hristos, pànà la moartea de pe Cruce nu a fost
unit cu Dumnezeu-Cuvàntul gi astfel nu a fost deofiin!à cu Duhul Sfànt. Duhul Sfànt însà
i-a dat o putere deosebità, prin care Iisus Hristos a sàvàrgit toate minunile. Sf. Chiril
Alexandrinul îndreaptà anatematisma IX împotriva acestei erezii. Prin ea se exprimà
învà!àtura cà Iisus Hristos a fàcut minuni prin Dutrul Sfànt nu ca printrlo putere stràinó
ci ca prin o putere proprie Lui, ìrtrucàt Duhul Sfànt este deofiinlà cu Fiul, este propriu
Fiului, are aceleagiînsugiri dumnezeiegti gi aceeagifiin!à. Iisus Hristos n'a avut nevoie
de puterea Duhului Sfànt ca de una stràinà, întrucàt fiind El deofiintà cu Duhul Sfànt,
Duhul Sfànt gi puterea acestuia îi sunt proprii. Agadar, scopul anatematismei nu este
sà profeseze Filioque, ci sà arate consubstanfialitatea sau deofiinlimea Fiului cu Duhul
Sfànt.
Posibilitatea de a fi interpretatà aceastàanatematismà în sensul Filioque, a fost
înlàturatà de ìrsugi Sf. Chiril al Alexandriei, în ràspunsul pe care-l dà unei nedumeriri,
exprimatà de episcopul Teodoret. Acesta s'a ridicat, cu multà vehemenfà, împotriva
anatematismei IX, ìrtrucàt o considera ca fiind potrivnicà adevàrurilor scripturistice25s.
Expresia de Duh propriu Fiului, fiind destul de làmurità pentru unii episcopi orientali,
Teodoret îgi exprimà nedumerirea, în numele lor, zicànd cà dacà Chiril numegte pe
Sfàntul Duh ,,Propriu Fiului în înfelesul cà este deofiin!à cu Fiul gi purcede din TatàI,
atunci suntem de acord cu el gi recunoaqtem expresia lui de ortodoxà; dar dacà este ìr
alt înleles, cà Sf. Duh ar fi primit existenfa de Ia Fiul sau prin Fiul, atunci o respingem ca
impioasà gi blasfematorie, pentru cà noi credem Domnului, care zice: Duhul Adevàrului
care din Tatàl purcede"z56.Sf. Chiril làmuregte aceste nedumeriri, spunànd cà el
numegte în anatematisma amintità, pe Duhul Sfànt, Duh propriu Fiului, pentru cà
degi purcede de la TatàL dar nu este stràin Fiului257.Iar într'o epistolà adresatàepiscopului
Ioan din Antiohia, Chiril scrie cà el nu înfelege sà schimbe nimic din cele spuse
în simbolul Credinfei. Ori aici se spune cà Duhul Sfànt purcede de la Tatàl. Deci ceea
ce se spune acolo, aceea crede gi el, gi aceea trebuie crezut de tofi. ,,Noi nu ne putem
permite nici nou4 nici altora sà schimbe màcar o expresie din Simbolul credin,tei, sau sà
omità din el o literà, aducàndu-ne aminte de cuvintele celui care a zis: ,,Nu trece marginile
vechi pe care le-au pus pàringii tài" (Pr zz, z8), càci nu ei au vorbit ci însugi Duhul lui
Dumnezeu Tatàl, care purcede de la El, fàrà sà fie cu toate acesteastràin în privinla
.,]' .?a
esentet ')''.
?40
'Dumnezcu Tntreit în ?ersoanc . 'Dogma SJ'intci'Treimi Jlaosu( Jí[ioque
J4T
Teo[o11ia'.Dogmaticà
Specia[àSiSin6o[ica
hotàràrile sinoadele III-VII'5e, precum gi hotàràrile unor sinoade locale din Apus'to, care
interzic, în mod categoric, modificarea simbolului credintei gi amenin!à cu anatema pe
cei ce ar îndràzni sà o facà. Sinoadele ecumenice au socotit cà simbolul niceo-con-
stantinopolitan este suficient pentru exprimarea adevàratei credinfe gi nu e nevoie sà i
se facà vreo modificare. Prilejuri de a se modifica s'au ivit în decursul timpului, mai
multe. La sinodul III ecumenig de exemplq era un prilej foarte nimerit de a se introduce
în el cuvintele: ,,Pururea Fecioarà gi Nàscàtoare de Dumnezeu";la sinodul [V era nimerit
sà se introducà învà!àtura despre douà naturi în Iisus Hristos; la sinodul VI, dogma
despre douà voinle etc. Cu toate acestea,Sfinlii Pàrinli au ràmas la cele stabilite
de înaintagii lor gi nu au modificat simbolul.
La sinodul din Florenfa Í+3g), dupà discuFi care au durat un an gi jumàtatez6t, s'À
admis Filioque gi din partea orientalilor, care s'au unit, sub presiune, cu Roma, gi s'a
aprobat gi introducerea lui în simbol. Dar s'a spus cà nu e necesarsà fie intercalat ìr Crez.
Intercalarea nu a fost decretatà ca dogmà. Sinodul a decis sà se respecte dreptul
orientalilor unifi cu Roma de a nu se introduce Filioque însimbol. E destul dacà
acegtia acceptà credinfa cà Duhul Sfànt purcede gi de la FiuL fàrà a o mai màrhrrisi gi în
simbol.
Luther, Calain qi Zwingli au dus cu ei, din Biserica apuseanà gi au pàstrat credinla ìr
Filioque. Anglicanii la fel. Art. 5 de credin!à al Bisericii anglicane sunà aga: ,,Duhul Sfànt
purcezànd dinTatàl gi din Fiul, este de aceeagifiin!à, de aceeagimàrire gi de aceeagi
slavà, împreunà cu Tatàl gi cu Fiul, Dumnezeu adevàrat gi vegnic".
e) In tendinfa de a aduce càt mai multe dovezi despre Filioque, romano-catolicii
recurg gi la unele texte din Sfinfii Pàrinfl, care, luate aparte, par a sprijini doctrina lor. În
acest sens sunt interpretate urmàtoarele expresii: Duhul Sfànt Sfànt petrece în Fiul, se
odihnegte în Fiul, este icoana Fiului, îgi are izvorul în Fiul etc.,pe care le gàsim la unii
Sfinfi Pàrinfi. E drept, se spune, cà acesteexpresii nu màrturisesc direct, ci numai indirect
cu Filioque, dar gi aceastae suficient spre a se vedea cà Sfinfii Pàrinfi, care le folosesc,
aveau aceastàcredinfà. Dacà privim acesteexpresii în contextul lor gi le raportàm la
doctrina generalà a Sfinfilor Pàrinli, care le folosesc,vom constata cà prin ele se exprimà
sau trimiterea temporalà, sau numai unitatea Fiinlei Sfàntului Duh cu Fiul, niciddecum
însà purcedereaLui de la Fiul'6'.
Sf. Atanasie, de exemplu, numegte pe Fiuf izvorul Sfàntului Dutr, pentru cà Fiul
este Acela ce trimite pe Sfàntul Duh în lume, spre a ajuta la însugirea màntuirii de càtre
Acesta a combàfut rànd pe rànd toate dovezile aduse de latini în favoarea lui Filioque, aràtànd cà ele sunt
sau falsificàri sau traduceri gregite din Sfinfii Pàrin{i. Cum însà presiunea pentru înlelegerea cu latinii era
mare, Matcu a pàràsit, în cele din urmà, gedinlele gi adaosul Filioque a fost admis de sinod.
262 91. 6 Comoroganu, Dogmaticn speciatù,277.
342
lDqmnezcu Tntreit în ?ersoane - Dol1ma Sfìntci Treimi JloosuI Ji[ioque
5+5
'leofogia'I)ogmatíca Speciafusi Sinhoticà
?44
'Dumnezeu Tntreit în ?ersoane . 'Dogma SJinteí 'freími JlaosuI Ji[ioque
- o Pàrerea aceasta nu este admisà de unii teologi ortodocgi. P Svetlori de exemplu, scrie: ,,E o rugine
Teologia rusà, sà continue a considera Filioque ca o erezie". (ittuitòttrra crtgtinàîn expunerenpologeticà,
-ntru de S. Bejan gi C. Tomescu, vol.I, 1,935,p 1,73)
-ad
- Se deosebesc,omenegte vorbind, ca doi frafi. Deci dupà cum existà o deosebire îndestulàtoare între
joi frati, aga existà o deosebire suficientà între Fiul
9i Sfàntul Duh
345
'I'co fogia'I)og m aticà S1tecLa[ir ! Sim6o[icà
346
'Dumnezeu intreit în'Persoane' (Dogma SJintei'Ireimi €xpfìcarea Jormufei òtLtroi, )'iar
prin FiuI, spunend cà, dupà Sfinlii Pàrinfi, a purcede de la Tatàl prin Fiul e tot una cu
a purcede din Tatàl qi din Fiul.
Explicarea aceasta a mulfumit pe apuseni gi ei nu au mai vàzut, în expresia lui
Tarasie, nici un fel de deviere de la credintà.
Sinodul din Florenfa, de asemenea/ a hotàràt cà prepozi!11leprin qi dín au
acelagiînleles'8'. Cu aceasta au consimtit qi orientalii, càci iatà ce declarà patriarhul
Constantinopolului, Iosif II (r4t6-r439), care a participat la numitul sinod: ,,Dupà
ce am auzit pe Sfinlii Pàrinli, atàt apuseni càt gi ràsàriteni, dintre care unii zic cà
Duhul Sfànt purcede din Tatàl gi din Fiul, alfii cà e din Tatàl prin Fiul, deqi expresia
aceastadin Fiul e tot aceea cu'.prin FiuI, gi prin FiuI e tot una cu: din Fi ul, totugi noi,
omi!ànd expresia din Fiul, zicem cà Spiritul Sfànt purcede din etem gi cu substanlaSa din
TatàI prin Fiul, ca de la un singur principiu gi de la o singurà cauzà; însemnànd aici
prepoziliaprin, cauzà în procesiunea Spiritului Sfànt"282.Apusenii spun cà recunoscànd
orientalii formula prin Fittl, ei recunosc prin aceasta cà Duhul Sfànt purcede din veci
gi de la sau din Fiul.
Ideea aceastao repetà to{i teologii romano-catolici, pànà în zilele noastre, càutànd
sà justifice, în mod diferit gi referindu-se mai ales la faptul cà prepozili a prin òw gi din
ercsunt întrebuinlate în Sfànta Scripturà gi de Sfinlii Pàrinfi fàrà deosebire, una în locul
celeilalte.
pe,,pr"in"cle,,clirr"Iriul
2.10.2. Sfirrlii ltàrirrfi cleosebesc
347
'feo[o21ia'Dogmatìcà Specia[ùSíSim6o[ic'i
348
'Dumne zeu Tntreit în ?ersoane 'Dogma SJintei'Treimi Expficarea formufei órqroo Tiou
Fiul... Fiul gi Sfàntul Duh sunt-din TatàI, dupà cum taza Qilumina sunt din soare.
Soareleesteizvorul razei Qial luminii. Púnrazà.ni se dà lumina gi ea esteaceeacare
ne lumineazà gi cu care ne împàrtàgim"'88.,,SfàntulDuh nu esteFiu al Tatàlui, ci
Duh al Tatàlui,pentru cà purcededin TatàI...gi Duh al Fiului, nu în sensulcàestedin
El, ci în sensulcà estepurcesdin Tatàl prin El. Càci numai Tatàl estecauza"'8e.Deci,
dupà cum se vede, Sf. Ioan Damaschinnu numai cà nu exprimà prin cuvinteleprin
FiuI ideeapurcederii Duhului Sfànt gi de la Fiul, ci dimpotrivà, el înlàturà orice
posibilitatede a fi în înleleseîn acelsens,spunàndcànumai TatàlestecauzaDuhului
Sfànt,iar Fiul nu are nici un rol în purcedereaAcestuia.
Agadar,prin formula òrà tou Tioù Sfinfii Pàrinli nu vor sàexprime nicidecum
purcedereaSfàntului Duh qi de la Fiul, ci ei exprimà prin ea saLrardtnreaDuhului
Sfàntîn lumeprin Fiul, sau ideea cà în ordinea Persoanelordivine (dupà cugetarea
noastrà)Duhul SfànturmeazàdttpdFittl, saucà El îgi are existenladin veci,din TatàI,
împreunùcu, saurdeodatà cu FiuI, sau se indicà prin ea unitatea
fiinlel Duhului Sfàntcu
Fiul etc.
288 Dogmaticn,l,
S, trad. rom., p. 34;vezi gi p.28.
28e Dognuticn,I, 12,
trad. rom., 45.
j49
'L'cofoga'Dogmaticò SyeciaLlsi Sitn6oftcà
(\bosità de cei o mie d.eani de polemicà aproape steriló Teologia pravoslavnicei Rusii,
V cea mai stràlucitoare dintre teologiile !àrilor ortodoxe din veacul trecut, s'a ìrdreptat
spre alte limanuri, càutànd o iegire din impasul în care a ajuns. Càci cele douà emisfere
ale lumii cregtine îgi apàrà cu o îndàrjire din ce în ce mai mare poziliile mogtenite.
350
,Dogma Sfinteì 'Ireimi
'Dumnezau Tntreit în 2ersoane'- Xou6 otítvlind o unor teo[ogìruSi .
357
7'eofogia'Dogmaticà Specia[àsì Sim6o[icà
În ,,referatul" sàu, Bolotov face o criticà a scrierii lui Fotie ,,Despre mistagogia
Sfàntului Duh" , pe care o socotegteinsuficient documentatà: Filioque nu e o erezie, iar
Èrcpóvou toù flntqòc nu e o dogmà universal recunoscutà; de asemenea,òtà tou
lflotr e trecutà sub tàcere.
Càt despre adaosul ,,Filioque", el nu e interzis, dupà Bolotov, de sinodul efesan,
care nu vorbegte despre simbolul constantinopolitan, gi despre cel niceean. Critica, pe
care o face Fer. Teodoret Sf. Chiril Alexandrinul se referà la erezia macedonianà, cànd
scrie cà Duhul Sfànt n'are existenla din sauprin Fiul: óq ÈÉTlou, r1ò/ Tioù tiv únaqf w
È1ov.
De asemenea e gregità informalia celor care cred cà papa Leon al III-lea n'a
linut învàf àtura,, Filioqt)e" 3or.
A. L. Katansky luà apàrarea lui Bolotov aràtànd cà în,,Filioque" e vorba depre
anterioritatea logicà, care nu implicà pe cea cronologicà. A. Th. Gussev, profesor la
Academia din Kazan, a atacat viguros pe Bolotov gi pe Kireev, pentru învà!àura expusà
mai sus, în 5o de teze. Kerensky ia o atitudine intermediarà, primind numai càteva
dintre tezele lui Bolotov. Împotriva lui gi a lui Gussev au scris A. Kireev, P. Svetlov gi
Bolotov.3ot
?52
'Du m n c z c u i n tre i t i n ? e rso d n e .'Dogna Sfintci' fr cimi i,Íoua atítttline a unor teo[ogi ruSi.
3oa M.
lugie, op. cit.,p.474.
30s 4.1. 3, apud M.
Jugie,ibidenqp.476.
306 lbidem,pp. 479-481.
307 Prot.S Bulagakov,LeParaclet, traduceredin rusegtede C. Andronicov Paris,Ba6,pp.87-743.
308 Fericitul Augustin, De Trinitate,IV, 20, 229,Migne, P.L. XLII, col. 908:
,Iotius Divinitas vel similius
dicitur Deitatisprincipium Paterest".
353
lfcofogia'7)ogmaticà Specia[àsì Sim6o[ica
354
lDumnezeu intreit în Xoua qtituline a unor teo[ogi rugi .
'Persoare . 'J)ogma Sfintei lfreimí
principium. E aici o enigmí càci toate Persoanele sunt fàrà de cauzà, fàrà principiu
(contrariu expresiilor patdstice: Tatàl e oLyorÍtoLrog dar airía celorlalte Persoane, care
sunt airíarou aga învatà, de pildà, Sf. Vasile gi altii" dupà el, printre care gi Sf. Ioan
Damasdrin). E drept cà la Sfinfii Pàrinli aceastàformulà are sens mai mult descriptiv (la
care se mai adaugà gi: gíCa, rcr11y1;,,ìgX{).De altfef notiunea de cauzà e cu totul alta,
începànd de la Kant gi, în CapeteleFilozoficeale Sf. Ioan Damaschin e absentà orice
învà!àturà asupra cavzei. Pàrinf,i afirmau monarhia Tatàlui, epigonii au pus accentul pe
cauzà:Fotie pune altemativa: douà cauze sau una singurà (p. rz8).
Gregeala inifialà este aceeacà se ìrfelege nahrra ca un fond comun al Ipostaselor, ca
o coproprietate a lor - deci separatà de ele. In realitate natura aparfine tot atàt de bine
Sfintei Treimi în întregimea ei càt gi fiecàreia dintre Ipostase: antinomia identitàfii
distinctului gi a distinqtiei identicului (p.rlù. Natura triunicà a Treimii consubstantiale e
identicà cu a fiecàrei ipostase,,ìrtr'un drip model" (p.rlò.
Sfentul Duh e legàtura de iubire a celorlalte douà ipostase; triunghiul e simbolul
desàvàrgit al Sfintei Treimi, prin punctele sale (nu prin linii" ca în,,Filioque" ,p.a35).
Nu existà dogmà care sà precizeze purcederea Duhului Sfànt gi deci nu poate
fi vorba de o erezie asupra acestui capitol, ca gi în cazul hristologiei înainte de Niceea.
,,Ideea generalà gi fundamentalà a dogmei asupra Duhului Sfànt gi asupra ,,purcederii"
Sale e cà relafia Sa cu Tatàl e determinatà dupà principiul ,,monarhiei Tatàlui";
Sfàntul Duh se referà la El ca acela care reveleazà fa!à de cel ce se reveleazà qi, în afarà de
aceasta,ca Acela care coreveleazà.(cu Fiul) pe TatàI" (p.tlg). De aceea,toate teolo-
gumenele pot fi primite: ,,Filioque" ca gi ercpróvou toú llatqro<. Stadiul de azi al
Pnevmatologiei nu îngàduie formularea acestei dogme gi ea nu poate constitui un
impedimentum dirrimens: diferitele formule amintite sunt numai opinii teologice gi,
prin practica liturgicà, cele douà principale òLagi,,que", au dobàndit drept de cetàfenie
în Biserica cregtinà.
Subiectul în aceastà imagine treimicà a iubirii e TatàI, pe care se orienteazà
ipostasurile...; celelalte Persoane se unesc cu imaginea bi-unicà a acestei descoperiri
pàrintegti gi reprezintà diada în care o Persoanà e nedespàrfità de cealaltà. In acest
fel, Fiinfa fiecàreia e în relalie cu TatàI, care se autoreveleazà prin Ea qi cu celaltà
Persoanà: de aceea,La Filioque se poate adàuga gi a Patre Spirituque. Textele nou-
testamentare (In 16, t3; Ga 4, 6; Rm 8, 9), ca qi numele lui Hristos ne aratà legàtura
strànsà între a doua gi a treia Persoanà (cf. Is 6r, gLc 4, t8).
2.11.6.Concluzii
Pàrerile ilugtrilor teologi citati izvoràsc dintr'o simqire adàncà cregtinà de iubire fa!à
de cei care au primit un punct de vedere stràin de al Bisericii noastre gi sunt în afara ei.
Sà iubim pe cei care au gregit, nàdàjduind îndreptarea lor; dar sà ne ferim de
gregealalor, mai ales cànd Biserica întreagà a osàndit-o. Aceasta e realitatea cu privire la
,,Filioque".
In entuziasmul care a cuprins pe unii dintre participanSi la Conferinla unionistà
de la Bonn s'a mers càteodatà prea departe, aga cum a fàcut, dupà aceea,un Svetlov,
care declarà: ,,Deosebirile între confesiunile cregtine, chiar cele dogmatice, sunt
neesentiale gi exagerate. Erezia Bisericilor apusene nu este dovedità gi nici nu poate fi
dovedità".
355
'leofogia'Dogmaticà Specia|i ti Sim\oftcà
356