Sunteți pe pagina 1din 66

2. DUMNT'ZIIIU INTISI.

:IT IN PERSOT\NIi
D O GìriÀ SI"INTEI TRI':IMI

2. l. DnscoplÌRIRFI^c\St'nrnt'înuxl
iN ^cttltRi-t
Nout-uI Tnsrirr'innr

2.l.1, latrcla SfirrteiTreinri

premergàtoare, nu este
fnvàgàtura despre Dumnezeu, aga cum am expus-o în cele
I completà. In ea a fost vorba numai despre Dumnezeu unul în fiinfà. Cregtinismul mai
învafà însà despre Dumnezeu cà El e întreit în persoane. Drept aceea,pentru a avea
o noliune deplinà despre Dumnezeu, trebuie sà tratàm, pe làngà învà!àtura despre
gi
Dumnezeu unul în fiinfà pe aceeadespre Dumnezeu întreit în persoane. Aceste douà
învà!àturi sunt douà fefe ale aceleiagi realitàfl. Ele se întregesc Ai se làmuresc una pe alta.
De acee4 dupà cum fiinfa nu e separatà de persoanà, tot aga nici doctrina despre fiinla
gi unitatea lui Dumnezeu nu trebuie separatà de trinitatea persoanelor gi invers.
Invàfàtura despre unitatea lui Dumnezeu o aflàm gi în alte religii, de exemplu
la evrei gi mohamedani. Dar învàfàtura cà Durnnezeu e unul în fiin!à gi cà aceafiinfà unicà
existà în trei persoane, o aflàm numai în cregtinism. De aceeaspu,nem cà dogma despre
Sfànta Treime este specificà cregtinismului. Ea este labaza tuturor simboalelor de credin!à
gi condifioneazàtoate adevàrurile cregtine. De aici rezultà marea ei valoare religioasà gi
moralà. Fericitul Augusfir spunea cà mintea gi voin{a omeneascànu au de nicàieri profifuri
mai abundente ca din studierea acestei dogme. Lumina ei se reflectà asupra tuturor
adevàrurilor cregtine. Prjn studierea ei dobàndim posibilitatea unei priviri asupra fiinfei
gi a vielii intime a lui Dumnezeu. Iubirea gi fericirea de care sunt pàtrunse Persoanele
divine revarsà gi asupra celor care sunt unifi cu Dumnezeu'43.
Credinfa în Sfànta Treime însuflefegte pe cregtinii primelor veacuri; fràmànti
în sens constructiv, minlile unor filozofi gi aruncà o luminà puternicà asupra istoriei
cregtinismului în general. Sfinfii Pàrinli càntau gi se rugau în numele acesteicredin{e.
Sfànta Treime era centrul vielii lor gi spre ea tindeau sufletele însetate de adevàr gi
odihnà. Pentru ea tràiau qi pentru ea mureau. Ea fàcea pe cregtini sà tràiascà în
comuniunea iubirii'+a.
E drept cà Sfànta Treime este un mister ce nu poate fi înleles pe deplin de mintea
omeneascà.Noi îrsà îl acceptàm întrucàt ni-l propovàduiegte Biserica gi avem congtiinfa
cà el ne-a fost împàrtàgit de Iisus Hristos, spre binele nostru. Il primim pe baza màrturiilor
Revelafiei. Datorità acestora,unele laturi ale dogmei Sfintei Treimi devin mai dare pentru
minte gi màngàietoare pentru inima cregtinà. De exemplu, Revelatia ne spune cà
Dumnezeu este iubire (In ro, 4, 8). Degi nu putem defini mai de aproape ce este
iubirea, gtim însà din experienfà cà ea este cel mai frumos sentiment ce-l poate avea
omul. Ea este bucuria de a face altuia bucurie. Astfel stànd lucrurile, înseamnà cà iubirea

r43 B. Bartmann, Précis de Théologie Dogntatique, trad. par Marcel Gautier, tome I, éd 3, Mr.rlhouse 1938,
pp.192-193.
la pp 11-112.
II,ed.5,Paris1928,
J.Lebreton,HistoiredudogmedelaTrinité,vol.

29r
1'eofogia' Dognaticà Specio[àfi Sin6o[icà

e în funclie de existen{a altuia. Cà ea e comunitarà; cà.nu poate exista acolo unde existà o
singurà persoanà. De aceea,dacà Dumnezeu este iubire, urmeazà cà în El existà mai
multe Persoane,între care este o vegnicà migcare de iubire de Ia una la alta. $i cum
Dumnezeu e iubire din veci gi Persoanele dumnezeiegti trebuie sà fie vegnice. Acest
lucru îl înva!à Biserica, spunànd cà'.,,Dumnezeuesteunul dupà naturà gifiinla Sa, dar dttpà
fele e în Treime.In dumnezeireauna sunt trei persoane(fele): Tatdl, FiuI 6i Sfîntul Duh"
(Màrt. Ortod. | 9). Deci Revelalia spunàndu-ne cà Dumnezeu este iubire, ne duce la
concluzia cà în El trebuie sà fie mai multe Persoane.Acesta este un adevàr care devine,
întrucàtva, clar pentru mintea omeneascà. Dogma Sfintei Treimi aràtàndu-ne cà
persoanele divine tràiesc în armonie qi iubire, ne îndeamnà gi pe noi, oamenii, sà tràim i:r
armonie gi iubire unii cu allii. Sà tràim în pace cu semenii nogtri gi sà luptàm pentru
pace. Dacà în politeismul pàgàn gàsim zei ai ràzboiului, în cregtinism Dumnezeu este
Dumnezeul pàcii gi a bunei învoiri între oameru.
Dar prin Sfànta Treime se reveleazà nu numai iubirea lui Dumnezeu, ci gi
màrirea Lui cea vegnicà. De aceea,Ea este obiectul màririi gi adoràrii noastre. Iubirea Lui
coboarà ca o razà màngàietoare pànà la noi. Aceastà.razà e apreciatà gi glorificatà de
fiecare fiin!à umanà dupà posibilitàlile gi priceperea sa. Preamàrind-o pe ea, preamàrim
izvorul ei, preamàrim Sfànta Treime. Dar noi preamàrim gi adoràm Sfànta Treime gi
pentru gloria ei ce stràlucegte pretutindeni, degi lumineazà numai sufletele ce sunt
îndreptate spre ea. O preamàrim pentru cà toate existà prin ea gi toate se referà la ea.
Ea e mai presus de toate, ea a creat gi orànduiegte totul. De aceeafacem amintire de ea
în toate actele de cult. Rugàciunile le începem gi le sfàrgim închinàndu-ne Sfintei
Treimi, prin facerea semnului Crucii. La slujbele dumnezeiegti càntàm: Màrire Tatàlui gi
Fiului 9i Sfàntului Duh. Botezul îl împàrtàgim în numele Sfintei Treimi etc.
Dogma Sfintei Treimi ne apàrà de panteism gi de deism. Ea ne feregte de a
confunda pe Dumnezeu cu lumea, de a-L considera ca neavànd nici un raport cu noi.
Ea ne aratà cà Dumnezeu e transcendent 9i imanent. Cà El e mai presus de lume, dar
e qi în lume. Mai mult chiar, EI coboarà la noi cu una din PersoaneleSale.Se apropie
la maximum de omenire, pentru a-i da acesteiaposibilitatea de a se urca la cer.
Învàtànd cà în Dumnezeu Persoanele sunt deosebite, iar fiinla aceeagi,cregti-
nismul tine cumpàna între politeismul pàgàn gi monoteismul iudaic.

2.1.2. ItreîrrclripuireaSfirrteiTreirni îrr religiile pàgane

Sfànta Treime, degi este un adevàr profesat numai de cregtinism, ea este însà
preînchipuitd gi în unele religii pàgàne. Dar între aceastàpreînchipuire gi Sfànta Treime
este mare deosebire.Pe cànd în cregtinism avem o divinitate, o fiin!à divinà, trei Persoane,
în alte religii e vorba de trei dumnezei, avàndu-gi fiecare fiinla sa aparte, sau fiind trei
manifestàri ale aceleiasi puteri divine.
Înhinduismgàsim'credinla într'o Treime, numità Trimttrti.Aceasta e alcàtuità
din zeii: Brahma, Vignu gi $iua. Fiecare din acegtia e o divinitate qi totugi nu sunt
trei dumnezei, ci unul, care se manifestà în trei forme. Ei formeazà o unicà divinitate,
adicà divinitatea propriu-zisà (centralà), numità Para-Brahmn,spre a se deosebi
de Brahma, care e o manifestare a Para-Brahma. Para-Brahma e reprezentat printr-un
corp omenesc cu trei capete: cel din mijloc reprezintà pe Brahm4 cel din dreapta pe
Vigu, iar cel din stànga pe Siva. Dupà învà!àtura acestei religii, divinitatea e puterea

292
j,{oufui'Te stament
lDumncze u in treit în ?ersoan€. lDogna Sfintei'freimi 'Dcscoperírea SJìntei'Treíui în afara

sau sufletul lumii, iar lumea e evolulia divi-nitàfii. $i cum puterea în lume se manifestà în
trei direcf,i, caproducàtoare,conser-aatoare qi nimicitoare, acestetrei direcfii ale puterii sunt
cele trei zeitàli: Brahma" Vignu gi $iva.
Fiecare e Dumnezeu, dar nu sunt deosebifi unul de altul gi formeazà împreunà
zeitatea centralà sau zeitatea completà, numità Para-Brahma (puterea lumii). Brahma
reprezintà puterea creatoare a lumii, Vignu conservà lumea, iar $iva o distruge gi o
reînnoiegte. Deci Trimurti nu e altceva decàt întreita manifestare a divinitàfii, a puterii
lumii; o personificare a evoluliei naturii. Ea cuprinde ideea unui circuit în lume, dupà
care unele lumi apar, apoi dispar qi altele le iau locul.
$i în China gàsim credinla în Treime. Tso este marea unitate, ce existà înaintea
tuturor. El produce unul sau unitatea; unul produce pe doi sau dualitate4 iar doi produc
pe trei sau Triada gi trei produc toate fiinfele. Aceastà doctrinà misterioasà arelabazà.
vechea tradigie chinezà în care gàsim credinla într'un principiu, în Cuvàntul gi în
Duhul. care formeazà o unitatel45.
Vechii babiloneni cunogteau douà triade de zei. Prima o alcàtuiau zeii cerului,
ai pàmàntului gi ai apelor: Anu, Enlil qi Ea; a doua, soarele, luna gi luceafàruI, numifi
mitologic: Shamash,Sin qilsthar. Primii troneazà în cerul cel mai înalt, de unde coboarà
pentru a interveni în soarta lumii, sau trimit jos spiritele ceregti.Fiecare triadà e cuprinsà
îr notiunea de divinitate. Anu esteconducàtorul triadei cosmice:Arut, ErtIiIgi Ea.Este zeul
cerului gi e considerat ca pàrintele zeilor. Enlil este stàpànul pàmàntului, care învinge
for,teleîntr-rnericului. Ea e zeul apelor, al infernului gi al îngelepciunii, ìrtrucàt oceanul e
sediul în,telepciunii divine. Fiecare zeu îgi are cultul sàu.
$iînEgiptgàsimcredinfaîntr'otreimedezei: Osiriscuso{iasalsisqicufiullor,
Horus. Ei sunt prezentafi ca trei persoane aparte. Osiris a fost regele Egiptului gi dupà
moartea sa tragicà (a fost ucis de fratele sàu, Set) domnegte ca rege în infern. Horus
se ràzboiegte gi învinge pe Set.
Treimea în p arsism^ecompusà dinTimpul nefàcut, Acarana,Onnuzd, zeul binelui,
gi Ahriman, zeul ràului. In fond, aceastà treime se reduce Ia dualism, întrucàt timpul
se supune lui Ormuzd gi astfel el este în funclie de zeul binelui. Nici treimea aceasta uu
are nimic comun cu cea crestinàt+6.

2.1.3. Pregàtireaclescopeririiei în \)eclritrl Testanrent

Învà!àtura despre Sfànta Treime, aga cum o avem în cregtinism, nu o avea nici
un popor de dinainte de Hristos. In unele religii, Sfànta Treime era numai preìrchipuità,
iar ùr Vedriul Testament era foarte pulin cunoscutà. Propriu-zis, în Vechiul Testament ea
este numai insinuatà. Aici Dumnezeu o reveleazà numai în linii generale, urmànd ca
revelalia precisà a ei sà se facà în Noul Testament. Sfintii PàrinÉ spun cà descoperirea

tnu Mg.. E. Cauly, Apologétiquechrétienne,ed. 11, Paris 7922,p.51.


146 H. Andrutsos, Dogmntica,Sibiu 193O p. 102. Credinfa în Sfànta Treime o aflàm la ocultigti în general.
9i
Spiritismul de exemplu, spune cà are credin;a în Sfànta Treime cregtinà gi are 9i el pretenfia cà o explicà
pe aceasta într'un mod multumitor pentru ratiune. in realitate, Sfànta Treime de care vorbegte spirihismul
nu are comun cu cea creqtinà decàt numele. Dupà spiritigti, TatàI, Fiul 9i Sfàntul Duh sunt trei guvernatori:
primul central, al doilea solar, iar al treilea planetar. Fiul e subordonat Tatàlui, iar Duhul Sfànt e subordonat
Tatàlui gi Fiului. Deci e un fel de arianism gi macedonianism. (vezi I Petreutà, Spiritivnul, T'irnigoara,1945,
pp.45 si78-79).

29?
'feofogia'Dogmaticd Specíafài Sim6o[icà

acesteitainenu s'afàcutì:r Vechiul Testament,deoareceevreii, careerau înconjurali de


popoare politeiste gi erau gi ei înclinali spre politeism, s-ar fi abàtut ugor de la
monoteism qi ar fi càzut în politeism, dacà li s-ar fi revelat cà în Dumnezeu sunt trei
Persoane.Aceastai-ar fi putut face sà creadàcà sunt trei Dumnezei.
Misterul Sfintei Treimi se aflà indicat, în linii generale,în mai multe locuri
din Vechiul Testament.În unele din acesteasefacealuzie la o pluralitate îr Dumnezeu,irr
altele e vorba despre teofanii,în care Dumnezeu se aratà în trei persoane,în altele
Persoanele SfinteiTreimi sunt numite cu nume diferite, iar în altele se vorbegtedespre
Mesia ca despreo persoanàdivinà.
a) Existenla mai multor Persoaneîn Fiinfa dumnezeiascàeste indicatà în
urmàtoarelelocuri: ,,$i a zis Dumnezeu: sàfacemom dupàchipulgi asemàntvea Noastrd"
(Fc r, z6);,,latà,Adqms'afdcut ca unul din Noi" (Fc a, zz); ,,Venilisà ne pogorîm gi sd
amestecàm pe loc graiul lor" (Fc aa, Z). In locurile acesteavedem o convorbire,o
consfàtuirea lui Dumnezeu cu cineva.Origen gi evreii cred cà aici Dumnezeuvorbegte
cuîngerii.Dar pàrereaaceastanu poatefi justa deoareceîngerii nu stau cu Dumnezeu
într'un astfel de raport, ca sà poatà fi invitali la consfàtuire cu El. Aceastàexplicare
nu esteadmisibilànici pentru motivul cà din primul citat ar iegi cà îngerii sunt de o
fiin!à cu Dumnezeu, càci se zicel.,,5àfacemomdupdchipulgi dupdasemànarea Noastrà".
Din contextrezultdcàceiceuorbesc sunt egalidupàfiin!à, càDumnezeu aorbegtecu cineaa
cu careîmpreunà fàcea toate gi càstiitorul sfàntnu s'a putut gîndi laîngeri, deoarecedupà
cescriecàa zisDumnezeu: ,,5àfacemomdupàchipulgi asemànarea Noastrà",continuà:,,$l
afàcut Dumnezeu peomdupùchipttlSàu"(Fc r, z). Aceastaaratàcà expresiile:sàfacem,
afdcut Dumnezeu,dupùchipulNostru,dupdchipulIuí Dumnezeu, în fa,Iaautorului
sunt sinonime.Elesereferàla Dumnezeugi nu au nici o legàturà cu îngeriila7.
La fel staulucrurile gi cu celelatelocuri. Càci dacàautorul sfàntscrie:,,Veni[isà
nepogorkmgi sàamestecàm pelocgraiullor", scrieîndatàdupà aceastacà,,i-aîmpràgtiatpeei
Dumnezeu deacolo"(Fc rr, 8). Deci cuvintele,,Venifisà amestecàm"se referàla Acela
cares'a gi pogoràtgi i-a împràgtiat.Agadar,numai la Dumnezeu.Drept aceeatrebuie
sà conchidem cà prin ele sefacealuzie la PersoaneleSfintei Treimi. Aga explicà Sfinlii
Pàrinli textelede mai sus.
Ele nu pot fi explicateîn sensulde plural majestatigdeoareceRevelalianu ne
prezintà nicàieri pe Dumnezeuca vorbind astfel.Dimpotrivà, Dumnezeuse adreseazà
oamenilorla singular.EI zice:,,Eusunt DomnulDumnezeultùu" (lq zo,z).
Unii Sfinli Pàrinfi vàd indicat misterul SfinteiTreimi gi în pluralul Elohim,
cu verbul la singular (Fc r, r).
O aluzie la misterul SfinteiTreimi au vàzut unii Sfinli Pàrinfi în binecuvàntarea
leviticà din Vedriul Testament,în careseinvocà numele lui DuÍìnezeu de trei ori. Aceastà
aluzie aparelàmurità dacà facem comparalieîntre binecuvàntarealeviticà cu bine-
cuvàntareaapostolicàdin Noul Testament,în care sunt amintite, cu numele, per-
soaneleSfinteiTreimi. ,,DqrulDomnuluinostrulisusHristosgi dragostea lui Dumnezeugi
împùrtdgirea Sfîntului Duh sàfie cu ttoi cu toli" (z Co t3, l3).
b)Nu mai pulin a fost accentuatgi textul de la Isaia 6,3,în care se spune cà
serafimiipe carei-avàzut profetul stàndîn fafa lui Dumnezeq strigauunul càtre altul:

147 Sf-Atanasie cel Mare zice cà acelecuvinte exprimà misterul Sfintei Treimi. (Cuts.contraGrecilor,46,P.
G.25,92-93\.

294
lDumnezeu Tntreít în ?ersoane -'Dogma SJintei'Treimi 'Descoperirea SJintei Treimi tu afara'),{ou[ui lle stament

,,Sfànt, Sfànt, Sfànt este Domnul Savaot". In întreita repetare a cuventului Sfànt,
Sfinlii Pàrinfi vàd indicatà Sfànta Treime, iar în singularul Domnul Savaot, vàd ei
unitatea Fiinlei dumnezeiegti. Dar în cuvintele de mai sus gi îr'ì.deosebiîn pericopa în
care se aflà ele (Is 6, r-ro), ei vàd indicatà Sfànta Treime nu numai din motivul întreitei
repetàri a cuvàntului Sfànt, ci qi din cauzà.cà din alte locuri ale Sfintei Scripturi
rezultà cà în vedenia pe care a avut-o Isaia i s'a aràtat cu adevàrat Sfànta Treime.
Isaia în viziunea sa (6, 3) numegte pe Dumnezeu: Domnul Savaot. Dar acestDuÍrnezeu
pe care L-avà.zut Isaia e numit în alte pàrfi ale Sfintei Scripturi: Iisus Hristos gi
Sfàntul Duh. Astfel, Sf. Apostol Ioan, citànd viziunea lui Isaia, vede în Domnul
Savaot pe Domnul Iisus Hristos (,,ZiceaIsaiaacestea, fíindcà s adzut slsaaLui - a lui lisus
Hristos - gi a gràit despreEI" (In rz, 4r)), iar Sf. Apostol Pavel spune cà Isaia a auzitpe
Duhul Sfànt zicànd: ,,Mergi Ia poporul acesta..." . (,,Binea gràit Duhul Sfànt prin Isaia
ProoroculcàtrePàrinlii uogtri, zicànd...") (FA 28, z5-26).
O indicafe a tripersonalitàfii lui Dumnezeu avem în teofania de Ia stejarul Mamvri
(Fc r8, r-r9). Avraam vede trei bàrb ali, dar li seînchinà qi se adreseazà.ca gi cum ar fi fost
unul singur. Prin aceastael màrturisegte un Dumnezeu în trei Persoane.Teofania aceasta
a intrat în iconografia bisericeascà, aga cà avem destule icoane, în multe biserici, în
care Sfànta Treime e reprezentatà în chipul celor trei tineri care s'au aràtat lui Avraam'a8.
c) Vechiul Testament conline càteva màrturii prin care se aratà chiar numele
Persoanelor Sfintei Treimi. În el se vorbegte de Întelepciunea lui Dumnezeu gi de
Cuvàntul lui Dumnezeu ca Persoane dumnezeiegti deosebite de Dumnezeu TatàI.
Sub acestenumiri Sfinlii Pàrinli înleleg pe Fiul lui Dumnezeu.
Înlelepciunea lui Dumnezeu e conceputà la început ca o însugire (Iov z8), dar
mai apoi, autorul Proverbelor, Sirah gi Infelepciunea lui Solomon o considerà ca
o personalitate (Pr 8, 9; Sir r.4/ i.-29 etc.). Ea existà de la început gi îgi are originea
în Dumnezeu. Ea a fost de fa!à cànd s'a fàcut lumea gi gtie ce este plàcut înaintea
ochilor lui Dumnezeu (Sol 9, 9 sq.). Inlelepciunea lui Dumnezeu are dorinfa de a veni
între oameni, de a pàtrunde în ei gi de a crea o via!à nouàl4e.
Cuaàntul lui Dumnezeu (t\oyoc) de asemeneae personificat.
Aceas t a o gàs im în d e o s e b i în P s a l m i . ,,P ri n Cuaàntul D omnul ui ceruri l es' nu
întemeiatgi prin Duhul gurii Lui toatàpodoabalor" (Ps 33, 6). Expresia ,,Prin Cuvàntul
Domnului cerurile s'au întemeiat", se referà la crearea lumii. Aceastà expresie, pusà în
legàturà cu partea a doua a versetului citat ,,qi prin Duhul gurii Lui toatà podoaba lor",
aratà cà Psalmistul pune Cuvàntul alàturi de Duhul. $i cum Duhul care se purta deasupra
apei, la creare, este persoanà, totpersoanà este gi Cuvàntul.
Duhul Sfànt,ca Persoanà,e amintitîn mai pufine locuri ale Vechiului Testament'5o.
Prin Duhul se înfelege în multe locuri ale Vehiului Testament calitatea fiinfei dum-

1a8 Î nbis eric a R e î n t r e g i r i i d i n Alb a lu lia ,a ce a stà ico a n à se a flà p e iconostas,înparteadesus;l amànàsti rea

Cozia e în tinda paraclisulur


749 Pebaza expresiilor Vechiului Testament despre Îngelepciunea lui Dumnezeu, S. Bulgakov a construit
qi dezvoltatÎnvà!àtura despre Sofia, care e consideratà de el ca fiinfa comunà a celor trei ipostasuri divine
gi care la un moment dat îqi dà o formà evolutivà de existen!à. Împotriva lui Bulgakov, Teologia ortodoxà
rusà, prin patriarhul Serghie, a luat atitudine.
lm B. Bartman, Dognntica,l, op.cit,206, zice, deexemplu, cà Duhul Sfànt nu e pomenit în Vechiul Testament ca
persoanà aparte.

295
'leofog ia' I) ogma t rcà Sp ecia [à t i Sim6o[icó

nezeieqti de a fi spiritualà gi ralionalà; se înfelege apoi o putere dumnezeiascà ce se


manifestà în lume ca o putere harismaticà ce se va revàrs4 îrr viitor, asupra oamenilor etc.
Dar gàsim qi locuri din care se vede cà El e persoanà.(Zah7, rz;Jd 13,2 etc.).
d) Mesia, despre care vorbegte Vechiul Testament, e o persoanà, care e numità
uneori Dumnezeu, sau Fiul lui Dumnezeu. Mesia se va nagte din Fecioarà (Is 7, l.4).
Numele Lui va h: ,,Dumnezeupren putenric, Pàrinte al aepniciei,Stàpàtt al pàcii" (Is 9, S).
Dumnezeu I se adreseazàLui ca unui Fiu: ,,Tu egti Fiul Meu, Eu astàzi Te-am nàscut" (Ps

Loc trinitar în Vechiul Testament este gi urmàtorul: ,,Duhul Domnului estepeste


Mine, cd Domruù nt-a uns sù bineuestesc sdracilor,M-a trimis sà aindecpe ceicu inima zdrobitù,
sà uestesccelor robiti liberaregi celor din lanfuri, mîntuire" (Is 6r, r). Aici e vorba despre
toate cele trei Persoane divine. Despre Dumnezetl Iahve, despre un trimis al Sàu, care e
purtàtor de màntuire (Màntuitor) qi peste care stà Duhul Lui.
Dupà cum vedem, Sfànta Treime e amintità, dar nu e màrturisità cu toatà
claritatea în Vechiul Testament. Aceastà lipsà de claritate ne împiedicà sà putem construi,
numai pebaza textelor citate, învà!àtura despre Sfànta Treime. Aceasta se poate face
numai dacà privim textele respective îrr lumina Noului Testament. In Vechiul Testament
avem pregàtirea descoperirii Sfintei Treimi, iar nu revelafia ei deplinà. De aceeaea nu e
înfeleasà pe deplin, ci e numai presimfità de autorii Vedeiului Testament, care au €xpus:
o ,,în multe feluri gi chipuri". Poporul iudeu nu avea credinla în Sfànta Treime,
dar reprezentantii lui, care studiau cu sàrg Sfintele Scripturi, au îrceput sà-giformeze, cu
timpul qi treptat, pebaza celor spuse în Biblie, ideea despre Sfànta Treime. Aceasta se
deduce din împrejurarea cà reprezentanlii poporului evreu n'au privit învà1àtura
Domnului despre Sfànta Treime, ca ceva cu totul nou gi necunoscut. $i nu fac obiecliuni
cà li se vorbegte despre Fiul lui Dumnezeu, dar nu vor sà admità cà Iisus Hristos e
Fiul lui Dumnezeu. De asemeneanici Sf. Apostoli nu fac nici o rezervà gi primesc cu
încredere promisiunea Domnului cà le va trimite pe Duhul Sfànf care e o Persoanàrealà,
ce-I va continua opera.
Urme despre Sfànta Treime gàsim gi în filozofia veche gi modernà gi anume la
Platon, neoplatonici, Hegel g.a.
Platon vorbepte de o trinitate ce are o oarecare analogie cu Trinitatea cregtinà.
El pune, în fruntea tuturor lucrurilor, lnteligenla superioarà,care e cauza lumii; în ràndul
al doilea stà Spiritul (voùc sau Aóyoq), care e tipul primordial al tuturor ideilor lui
Dumnezeu, e cugetul sau cuvàntul divin; în ràndul al treilea e un suflet imens, ce
animà lumea gi care e o parte din DumnezeuT5'.
Neoplatonismul vorbegte despre o triadà, unde unitatea de la început trece
în dualitate gi se stabilegteîr treime. Sf. Grigore TeologUl referindu-se la aceasta, spune
cà existà asemànare între ea gi dogma Sfintei Treimil5'.
Hegel zice cà.Dumnezeu Tatàl e ideea absolutà (teza), Fiul e ideea realizatà în
lumea extemà (antitezà), iar Duhul Sfànt este ideea care ajunge la cunogtinla de sine în
spiritul omenesc (sinteza)r::.
Faptul cà Sfànta Treime e preînchipuità în unele religii pàgàne gi de ea se ocupà gi
hlozoha, dovedegte cà adevàrul ei a fost revelat omenirii, într'o oarecare formà - càci

t51
E Canly,op.cit, p.52.
'152
S. Bejan,DogmaSt'inteiTreini,7930,p.753.
153
Cf.Psvetlov,izait!àturacregtittàînexpunereapologeticà,trad.deS
BejangiC.Tomescu,vol.
I, 193!p 370.

296
'Dumnezeu 7n treít în ?er soane.'Doqxta Sfifltei'Ireimi ireo SJintei'Ireimi în Xoa['Iestafi
'D escoyter cn t

altfel e inexplicabil cum omenirea sà fi ajuns la acest adevàr, înfàligàndu-l în forme


ce-l fac sà fie fundamental deosebit de Sfànta Treime cregtinà. Este probabil cà Dumnezeu
a descoperit lui Adam originea lumii. Ori, în creare e vorba de Duhul lui Dumnezeu,
care se purta pe deasupra apelor (Fc r, z). Dupà càdereaîn pàcat, Dumnezeu promite
protopàrinfilor un Màntuitor (Fc a, r5). Deci stràmogii noqtri au al'ut ocazia sà gtie ceva
despre existenla misterului Sfintei Treimi.
Sfànta Treime se reflectà gi în unele opere de artà. Dante, în Paradisul'54 spune
cà a avut viziunea Sfintei Treimi gi el redà aceastaprin urmàtoarele cuvinte: ,,In
sclipitoarea gi adànca tàrie a prea înaltei lumini (divine), mi se aràtarà trei ocoluri
(simbolizànd Sfànta Treime), de trei culori (simbolizànd atributele celor trei Persoane
divine) gi de o singurà màrime (simbolizànd identitatea substanlialà a celor trei
Persoane); iar unul s'ar h zis ràsfrànt de celàlalt, ca irisul de iris (cum se ràsfrànge
lumina curcubeului, - zeila Iris - pe bolta cerului, Tatàl fiind cel ce se ràsfrànge, iar
Fiul cel ràsfrànt), gi cel de-al treilea, (ocol: Sfàntul Duh) se pàrea un foc ce s'ar fi tras de
aici (de la Dumnezeu Tatàl) gi de acolo (de la Fiul), deopotrivà".

2 .2. Dr:scopnllmrì^r\Sr-'rNrl:lTnnnrr
îN Nour, Tnsal,tnNr

l)devàruldespre Sfànta Treime, enunlat numai în linii generale în Vechiul Testament,


l"leste descoperit în mod clar gi variat în Noul Testament. Pe làngà unitatea lui
Dumnezeu, despre care se vorbegte mereu în Vechiul Testament, în Noul Testament
apare în plus gi adevàrul Trinitàfii, care în unele locuri este exprimat cu toatà claritatea.
Màntuitorul se manifestà adeseori ca Fiu al lui Dumnezeu. Prin aceastaEl aratà Sfinlilor
Apostoli cà Dumnezeu nu e o singurà persoanà; cà pe làngà Dumnezeu Tatàl existà gi EI
ca a doua Persoanàa Dumnezeirii (In 5, t7-23; 6,44 etc.). Dar tot El vorbegte gi despre
o a treia Persoanà, care e Duhul Sfànt (In 16,7; t4, z6 etc.).
Textele trinitare ale Noului Testament pot fi împàrfite în trei categorii. Prin ele
se exprimà: r. Trinitatea persoanelor în unitatea fiinfei. z. Existenfa a trei Persoanereale
gi deosebite între ele gi 3. Unitatea în Trinitate sau unitatea Fiinlei celor trei Persoane.

2.1.L.Treinreaîrr turitate

Trinitates Persoanelor qi unitateaFiinfei lor se aratà în cuvintele prin care Domnul


trimite pe Apostoli la propovàduire, zicàndu-le: ,,Mergînd înaàlali toate neamurile,
botezfrndu-Ie în numele TatàIui gi al Fiului gi aI Sfîntului Duh" (Mt 28, r9). Acesta este
unul din textele clasice ale doctrinei trinitare. Aici sunt amintite cu numele toate
cele trei Persoane dumnezeieqti. Màntuitorul le amintegte fàrà a mai da vreo explicatie
în privinla lor, ceea ce dovedegte cà Sfinlii Apostoli erau în clar cu învà!àtura despre
Sfànta Treime.
Cuvintele Tatàl gi Fiul înseamnà totdeauna persoane. Cuvàntul Sfàntul Duh,
pus alàturi de cele douà desigur cà nici el nu se poate referi decàt tot la o persoanà.

r54 Càntul XXXII, ed. a II-a, Craiova,7939,pp.295-29b.

297
'L'eo[ogia'J)ogmaticùSpccia[àfi Sim(;oficd

Adevàrul cà Tatàl, Fiul gi Sfàntul Duh sunt persoane reale se vede gi din
cuvintele: Botezîndu-leîn numele...Expresia înnumele nu se folosegte cànd e vorba de
lucruri, ci numai cànd e vorba de persoane. Ea aratà cà ceva se face în puterea qi
autoritatea cuiv4 sau cu puterea gi autoritatea respectivei persoane. De aceea, spunànd
ca Sfinlii Apostoli sà boteze în numele Tatàlui gi al Fiului qi al Sfàntului Duh, El
spune cà acesteatrei sunt persoane reale.
Botezul, sàvàrgindu-se în numele Lor gi avànd ca efect iertarea pàcatelor gi
renagtereaspiritualà, lucruri ce pot fi fàcute numai de Dumnezeu, înseamnà cà cele
trei Persoane sunt Dumnezeu, cà au naturà dumnezeiascà. Dar nu are fiecare pentru
sine o naturà aparte; cele trei Persoane nu sunt indivizi ale unei specii, ci toate trei au
aceeaginaturà. Ele se numesc TatàI, Fiul gi Sfàntul Duh, pentru cà Tatàl este principiul
în divinitate, El are fiinla divinà în Sine gi nu a primit-o de la nimeni; a doua Persoanà
are fiinla Sa din TatàL prin nagtere eternà, de aceeaEa se numegte Fiu; a treia îgi are fiin1a
tot din Tatàl, dar prin purcedere eternà gi se cheamà Sfàntul Duh. Fiinla tuturor este
una gi aceeagi.Este unicà. Ea existà o singurà datà în cele trei Persoane. Aceasta o
exprimà cuvintele în numele (eic to óvopa) la singular. Ele aratà cà cele trei Persoane
au o singurà autoritate gi o singurà fiin!à. Dacà fiecare din EIe gi-ar avea fiinfa
deosebità, atunci ar fi trebuit sà se zicà elc ta ovó;.lotrala plural, dupà cum obignuim
sà zicem cànd se sàvàrgegteceva în numele mai multor persoane omenegti.

2,2.2. Trei ltersoane


Existenla a trei Persoane reale gi deosebite între ele rezultà din:
a) Cuvintele îngerului, rostite càtre Sfànta Fecioaràla Buna-Vestire'.,,Dnhul Sfknt se
aa pogorîpestetine gi putereaCelui PreaÎnslt te aq umbri; pentru aceeagi Sfàntul carese aa
nagtedin tine, FiuI lui Dumnezeuse aa chema" (Lc t, 35).
b) Versetele în care se vorbegte de BotezulDomnului: ,,lar dupà ce s'abotezat
lisus, îndatà n iepit din npà 6i iatù, cerurile I s'au deschisgi a aàzut Duhul lui Dumnezeu
pogorfrndu-se ca un poruntbelgi uiind pesteEl. $i iatù, glas din ceruri cares zis: Acestaeste
Fittl Meu cel iubit, întru carebine am aoit" (Mt 3, r.6-17).Aici avem revelalia efectivà a
celor trei Persoane.Fiecareeste înfà1igatàca persoanà realà gi deosebità de alta. Glssul
din ceruri este glasul Tatàlui. El se referà la Iisus Hristos, pe care-L numegte Fiul Sàu
cel iubit, iar Duhul Sfànt,în chip de porumbel, se coboarà asupra Fiului. Cuvàntul
Fiul trebuie luat aici în sens natural gi nu moral. E vorba despre Fiul propriu al lui
Dumnezeu, nu despre o persoanà umanà, care a devenit fiu al lui Dumnezeu prin
împlinirea voii Lui. Aceasta rezultà din In 7,32-34.
c) In cuvàntarea de ràmas bun, càtre Sf. Apostoli, (In 4, 4-r.6), Domnul vorbegte
de Tatàf de Fiul gi de un alt Màngàietor, care este Duhul Adevàmlui, care purcede de la
TatàL.,,lar Eu aoi ruga pe Tatdl gi aà aa da un slt Mîngîietor, ca sàfie pururea cu ooi: Duhul
Adeaàrului..." (In t!, r6-t7). ,,Cànd aa aeni Mîngàietorul pe careEu îI uoi trimite aouà de
la Tatà\, Duhul Adeaàrului, Care de Is TatàI purcede,Acela ua mùrturisi pentru Mine" (In t5,
26).
d) Sf. Apostol Pavel, în binecuvàntarea pe care o dà Corintenilor, spune: ,,Hurul
Domnului nostru Iisus Hristos 6i dragostealui Dumnezeugi împàrtùgireaSfîntului Duh sà
fie cu uoi toli" (zCo t 3, r3). Aici cele trei Persoanesunt deosebite nu numai dupà nume, ci
gi dupà darul dumnezeiesc pe care-l doregte Apostolul credinciogilor de la fiecare
Persoanà.Tatàl dà darul pe care Fiul îl merità qi Duhul Sfànt îl împàrtàqegte.

298
'Dqflnezeu Tntreítîn'Persoqne'Dogna SJintei lÍre iml 'De scoperireoSfín rci lfreimi în )'!o ul'Testqmcilt

e) Sf. Apostol Petru îgi începe prima sa epistolà printr'o urare trinitarà, càtre
credinciogii ,,alegidupà cea mai înainte cunogtintà a lui DumnezeuTatùl gi sfinfi{i de
càtre Duhul, ca sà asculte de credin!à gi sà fie pàrtagi la stropirea cu Sàngele lui Iísus
Hristos" .
Afarà de textele scripturistice invocate mai sus Siì1care se vorbe$te deodatà despre
toate cele trei Persoane dumnezeiegti, ca persoane reale gi egale, mai sunt gi o mullime
de altele, în care e amintità fiecare Persoanà în parte.
PersoanaTatàIui o amintegteSf. Ev. Matei cànd scrie:,,Agasdluminezeluntinavoastrù
înainteaoamenilor,încfrt sà aadàfaptele uonstrecelebune gi sà màreascàpe TatàI l)ostru care
esteîn ceruri" (Mt 5, 16). Persoana Tatàlui se vede gi din faptul cà I se atribuie proprietàli
personale gi anume: rafiune (Mt 6, 3z), voinla (In 5, 3o), iubire (In 5, zo) etc.
PersoanaFiului.Insàgi numirea de Fiu, aratà cà El e persoanà care are aceeaqi
naturà cu Tatàl, adicà natura dumnezeiascà. Dar persoana Lui reiese gi din proprietàfile
care I se atribuie. Astfel, se spune cà are raliune, întrucàt cunoagte în mod perfect pe
Tatàl (Mt tt, z7), are voin!à (In 17, z4), iubegte pe oameni gi lucreazà pentru binele
lor, jerfindu-gi chiar viata pentru ei.
PersoanaSfànttilui Duh.El e trimis pe pàmànt i:r locul Domnului" ca Màngàietor al
Sfinlilor Apostoli, gi al omenirii (In 4, z6; 15, z6). Misiunea Lui va fi gi de a ìrvàla pe
'Sfinlii Apostoli ce sà vorbeascà, atunci cànd vor fi persecutafi (Lc rz, rz). Aceasta
înseamnà cà El are ratiune, voin!à gi iubire fa!à de oameni. Deci proprietàfi pe
care numai o persoanà le poate avea.

2.2.3, Urritateaîrr Treinre

Unitatea în Trinitate, sau unitatea fiin{ei celor trei Persoane.Cele trei Persoane
au unitate defiinlà, de atribute qi de actiuitate.
Fiinfa lor este unicà. Ea nu este împàrfità sau multiplicatà în PersoaneleSfintei
Treimi, Ea trebuie înleleasà ca o unitate numericà absolutà. De aceeacele trei Persoane
sunt un singur Dumnezeu. Fiecare este Dumnezeu adevàrat, dar avànd o unicà fiinfà,
toate trei nu sunt decàt un singur Dumnezeu. Toate trei au aceleaqiatribute, întrucàt
atributele fin de fiin!à gi toate trei au aceeagiactivitate externà. Lucrarea extemà a unei
persoane divine (de exemplu crearea, màntuirea etc.) este în acelaqi timp gi lucrarea
celorlalte douà persoane, pentru cà orice lucrare extemà a divinitàlii pomegte dintr'un
singur principiu, este manifestarea unei voinle a Fiinlei divine.
a) Unitateafiinleí Fitthti qi a Tatàluí o aratà Màntuitorul cànd zice'.,,Eu gi Tatàl
Meuunasuntem"(Inro,3o),sau,,TatàlesteîntruMinegiEuîntruEy'([nrc,38).Contextul
aratà cà prin acesteversete se exprimà unitatea fiinlei Fiului gi a Tatàlui gi nu e vorba
în ele numai de o unitate moralà a lor. La Ioan ro, z4 citim cà evreii au cerut Domnului
sà Ie spunà dacà este El Mesia, sau nu? Domnul le spune cà ei ar putea gàsi ràspunsul
îrn faptele Sale, deoarece lucrurile pe care le face în numele Tatàlui, acelea màrturisesc
pentru El (In rq z5). Màrhrrisesc cà El este Mesia. Evreii îrsà nu cred pentru cà nu sunt
din oile Sale. Oile Sale îi ascultà glasul qi-L cunosc. Ele vin dupà El 9i El le dà via!à 9i
nimeni nu le poate face nici un ràu. Tatàl care I le-a dat este mai mare decàt toti gi
nimeni nu le va putea smulge din màinile Tatàlui Sàu. Iar El 9i Tatàl sunt una (In ro,
3o). Domnul aratà deci cà are tot cea ce are TatàI. Are aceeagifiintà, aceeagiputere,
aceeaqiactivitate.

299
1'eo[ogia'.D ogma t icii Speciú[à SíSitn6o[ícà

bl UnitatenfiinleiSfàntuluiDuh cu aTatdluisevede din versetul:,,Càcinedintre


oamenigtiealeomului,fùrù numqiduhrLlomului,careesteînEl; npagi alelui Dumnezeu, nu
Ie-acunoscut fàrà numaiDuhul lui Dumnezeu"(t Co 4 71.).De aici se vede cà Duhul
Sfànt are o cunogtintàperfectàdespreDumnezeu.Cum însà o astfel de cunogtin!à
poate aveanumai Dumnezeu,urmeazàcà Duhul Sfànte Dumnezeu.El are aceeagi
fiintà cu TatàI.
cl UnitateaFiinlei tuturor persoanelor dumnezeiegtl se vede, printre altele, din
explicarea pe careo dau Sfinfii Apostoli textului din profetul Isaia6, r-ro. Isaiavede pe
Domnul Savaot(peTatàl)stàndpe un tron înalt gi zicàndcàtreel: ,,Du-tegispunepoporului
acestuia: Cu urechile sdauzifi,darsànu înlelegefi;
cu ochiisàaàuitafi,darsànu aedefi"(Is 6, 9).
Sf.Evanghelistloan, referindu-sela acestloc,zicecàIsaiacànda vàzut pe Domnul Savaot,
fiindcàa aùzutslaaaLui (aFiului) gi a gràit despreEl" (In
a vàzut pe Fiul: ,,Zis-aIsaiaacestea,
4r).Iar Sf. Apostol Pavelzice cà cuvintelede mai sus au fost adresatelui Isaiade Duhul
Sf6nt ,,Binea gràit Duhul Sfàntprin IsaiaProoroculcàtrePàrinfiivogtri,cànda zis: ,,Mergi
Ia norodulacesta 6i spune:Cu auzulaeliauzigi rtu oe[iînlelege
gi uitíndu-aàaelipriai,darnu
aeliuetlea"(FA 28, z5-26).Deci dupà explicareaSf.Apostoli Ioan gi Pavel,Isaiaa vàzut pe
Dumnezeucelunul în fiin!à qi întreit îr Persoane.
Pri,nurmare,Noul Testamentne dà màrturii càîn Dumnezeiresunt trei Persoane,
caredegisunt deosebite,au aceeagifiintà.'55

2.3. Iùnrul-Ànrì^c\ Docmrir SnlNrr:l Tnr:rxr


îN rnaurlrr\ clrr-)grrNA

2.3,1.Ironrrulareaac€steiftu0àfàhlri

f nvàfàtura despre Sfànta Treime nu a ràmas numai un adevàr agternut pe paginile


I Bibliei, ci ea gi-a fàcut un drum larg în conqtiinla cregtinà, iar dupà ce a pàtruns aici,
nu a fost consideratà numai ca o chestiune de ordin teoretic, ci ca o chestiune de via!à.
Acest fapt a determinat pe cregtini în general, gi pe ierarhi gi teologi în special, sà-i
dea o atenlie deosebità, sà o precizeze gi sà o apere de orice alterare. Spre acest scop,
ei gi-au pus la încercare toatà forfa lor spiritualà, pentru a îr:rlàtura obiec$unile aduse
acesteiînvàfàturi, pentru a îndrepta gregelile de interpretare gi pentru a o expune, a o
dezvolta qi formula în aga fel ca ea sà fie primità, însugità gi valorificatà de toli cei ce
înfelgeau sà adere gi sà urmeze lui Iisus Hristos. Deci ereziile gi tendin{a de a pàstra
unitatea credintei au fost factorii care au determinat dezvoltarea, precizarea Si
formularea adevàrului despre Sfànta Treime de càtre Bisericà. Formularea acestui
adevàr în mod autoritar gi definitiv s'a fàcut de primele douà sinoade ecumenice.
Dar drumul parcurs pànà aici nu a fost ugor, iar unii dintre cei ce càutau sà làmureascà
aceastàînvàtàturà, pentru minfile iscoditoare, s'au vàzut uneori cà merg alàturi de
drum.

155 Pentru capitolul


acesta vezi: Beian, S., Dogma Sfintei Treinú în concepliacregtinismului,lg30; Hugon, Le
nrystère de In très sainte kinité,Paris, 1912. Lebreton J., Les origines clu dogme de la Trinité; idem, Histoire du
clogmccleIa Trinité,2 vol., Paris 7927-7928 etc.

300
lDogma Sfíntei 'fre inì
'Dunnezeu lntre it în ?ersoand Jormu[areo logneí Sfinteí'Irchni în tralitia crettínà

Nu era Si nu este ugor sà làmureqti misterul cà Dumnezeu este unul în fiinfà,


dar întreit în persoane; cà e unul, e unic, e o unitate fàrà egal gi fàrà asemànare, dar
aceastà unitate existà în trei Persoane,întrîn mod mod mai presus de posibilitatea
de înlelegere a mintii omeneqti.156

2.3.2.Iiristerrfaei în pritnele.Oeacuri

Am spus mai sus cà învà!àtura despre Sfànta Treime s'a fixat în formà definitivà la
sinoadele I gi II ecumenic. Dar màrturii despre existenla acestei credinfe în cregtinism,
aflàm gi înainte de acestesinoade. Desigur cà în cele mai multe màrturii avem credin{a
vie a bisericii în Sfànta Treime gi nu încercarea credinciogilor de a làmuri pe cale ralionalà
acest mister.
a) Pentru apreciza gi imprima càt mai adànc în congtiinla cregtinà adevàrul despre
Sfànta Treime, Biserica primarà a alcàtuit scurte formule de credintà, numite simboule.
Acestea trebuiau cunoscute qi rostite de toli cei ce doreau sà devinà cregtini, deci Ia Botez,
sau de cei ce întrb formà sau alta doreau sau trebuiau sà-gimanifeste credin[a cregtinà. In
Biserica primarà existau mai multe simboale de credin!à. Fondul tuturor era acelagi:
învà!àtura despre Sfànta Treime gi màntuirea prin Hristos, dar ca formà erau unele mici
diferenfe între ele. In toate se aratà egalitatea gi consubstanlialitatea celor trei Persoane
divine: unitatea fiinfei se exprimà prin aceeacà numele Duntnezeuse pune numai odatà
la început gi El se referà la Tatàl, Fiul gi Sfàntul Duh. Cel mai vechi simbol de credinfà
cregtinà esteSimbolulApostolic,în care se spune: ,,Cred în Dumnezeu TatàI atotputernic...
gi în Iisus Hristos, unicul, Fiul Lui, Domnul nostru. Cred qi înDtthul Sfàut".Foarteclar gi
precis se exprimà în aceastàprivin!à SinfuolulAtanasian,în care se zice: ,,Trebuiesà
veneràm pe un Dumnezeu în Treime gi Treimea în unime, nici confundîud Personnele, nici
împàrlind Fiinla (aceastase accentueazà contra monarhianismului qi contra triteismului).
Alta este persoana Tatàlui, alta a Fiului gi alta a Duhului Sfànt, totuqi una este
dumnezeirea Thtàlui, a Fiului gi a Sfàntului Dutu egalà în glorie gi veqnicà în majestate".
b) Formula Botezului,întrebuinfatà în Bisericà de la început pànà azi, este atàt o
màrturisire a credinfei trinitare, càt gi un act de cult prin care se exprimà adevàrul
Sfintei Treimi. Despre aceastàformulà se face amintire în Didahie (c. 7). Dar Biserica
a exprimat credinfa trinitarà nu numai prin formula Botezului, ci gi prin modul
sàvàrqirii acestei taine, prin întreita cufundare în apà. Fiecare cufundare se fàcea în
numele unei Persoane divine. Intreita cufundare era consideratà ca Simbolul Sfintei
Treimi.
c) Sentimentul religios a îndemnat pe cregtini sà-gi exprime comuniunea cu
Dumnezeu nu numai prin congtiinfa cà depind de El, ci qi prin preamàrirea Lui, ca o
Fiinfà ce întrece în calitàli toate creaturile. Aceastà preamàrire însà se adresa, de
regulà, Sfintei Treimi, ca dovadà cà cregtinii aveau credinla cà Dumnezeu unul în
fiin!à este întreit în persoane. Màrturiile acestei credinfe sunt: Doxologia cea nùcà:
,,Màrire Tatàlui gi Fiului gi Sfàntului Duh" gi càntarea de searà Luminà Lind, în care
,,làudàm pe TatàI, pe Fiul gi pe Sfàntul Duh".

156
,,Nici prin un fei de asemànare nu se poate làmuri aceastàtainà qi ràspicat a înfàfiga în mintea noastrà,
în ce chìp Dumnezeu este unul în fiin!à 9i întreit în fefe (ipostasuri)" . (Màrturisiren Ortotloxìi,1,10)

301
1'eo[ogn' Dogmaticó SpecialàSiSim\o[ica

d) Nu sunt lipsite de interes nici màrturiile martirilor care gi-au jertfit viala
glorificànd Sfànta Treime. Una dintre cele mai vechi màrturisiri de acestfel ni s'a pàstrat
î nM ar t ir iul S f. P o l i c a rp (c .r4 ), în c a re s e spune:,,A devàratul e D umnezeu... Te
laud pentru toate, Te binecuvintez, Te slàvesc prin vegnicul gi cerescul Arhiereu Iisus
Hristos, iubitul Tàu Fiu, prin care Jie, împreunà cu El gi cu Sfàntul Duh fie slavà acum
qi în veacurile ce vor sà fie. Amin as7.
e) O expunere a învà!àturii Bisericii despre Sfànta Treime aflàm gi la Pàrinlii
Ap ostolici, la Ap ologel i qi la Sfin! ii Pdr inf i.
Pùrinlii Apostoliciexprimà simplu aceastàcredin!à. Ei repetà, cu mici modificàri
expresiile din scrierile Sf. Apostoli gi au parcà o teamà de a vorbi prea mult despre Sfànta
Treime, ca sà nu gregeascà.Cu toate acestea, spusele lor sunt importante, întrucàt
vedem cà credinla în Sfànta Treime este linutà mereu în conqtiinta cregtinà gi la
suprafala preocupàrilor religioase. Sf. ClementRomantil scrie Corintenilor (c. 46): ,,Nu
avem noi oare un singur Dumnezeu, un singur Hristos gi un singur Duh al Harului,
revàrsat peste noi?"r58.
Apologeliiîn schimb încearcà sà làmureascà"pentru congtiinta cregtinà misterul
Sfintei Treimi. Ei se folosesc de noliunea Logosului, pentru a explica relalia între Tatàl
gi Fiul. Apologelii qi Sfintii Pàrinli au expus învàfàtura despre Sfànta Treime atàt prin
combaterea ereziilor sabelianà qi subordinalian4 càt gi prin clarificareaei spre a nu fi
înfeleasà gregit de credinciogi. Sabelieniiexagerau prezenfa lui Dumnezeu în lume.
Pentru ei Dumnezeu se manifestà în lume în trei moduri.
Subordinalionigtii,dimpotrivà, accentuau cà Dumnezeu e mai presus de lume.
Cà e numai transcendent. El nu vine în atingere cu lumea, deoarece cànd vrea sà o
creeze,creeazà mai întài Logosul, làsànd apoi acestuia sarcina de a o crea. Deci Logosul
gi Duhul Sfànt sunt numai nigte puteri dumnezeiegti prin care îqi desfàgoaràDumnezeu
activitatea.Aceastaînseamnà cà Dumnezeu nu se descoperà în lume gi cà Iisus Hristos
nu e o revelalie a lui Dumnezeu.
Fa!àde acestedouà extreme, apologefii gi Sfinlii Pàrinli au trebuit sà linà echilibrul
dreptei credinfe. Sà arate cà Dumnezeu e gi trascendent gi imanent, gi cà acest adevàr
se poate explica numai admi!ànd unitatea fiinlei (care e trascendentà) gi trinitatea
Persoanelor,dintre care Fiul e gi trascendent, existànd mai înainte de veci, dar e gi imanent
gi coboarà în timp pe pàmànt, în chip de^om; iar Duhul Sfànt, care de asemenea e gi
vegnig dar se gi aratà în lume prin Fiul. In acest sens gàsim màrturii la Sf. Irineulst ,
Tertulian'qu, Origen'6', Sf. Grigore Taumaturgul'6' g.u.
Pàrin{ii anteniceeni însà, încercànd sà.precizezeìn mod speculativ relatiile interne
ale Persoanelordivine gi sà stabileascàadevàrul unitàlii Fiinfei, alunecà adeseaîn expresii
subordinatieng care Ia unii sunt destul de pronuntate. Aceasta este explicabil dacà avem
în vedere cà polemizànd cu cei ce exagerau unitatea fiinfei, ugor putem aluneca în
cealaltà extremà, la o separare completà a persoanelor. Pe làngà aceasta,însàgi învà!àtura

1s7 Scrierile Pàrinfilor Apostolici, trad. de I. Mihàlcescu, M.


Pàslaru 9i G.N. NiEu, vol.I, 1927, p.204
158 lbidem, p 122.
15e Contrn ereziitor, I, 22, P.C. 7, 669.
160 Atb. Prax. 2,P.L. 2, 180.
161 Ontilia 11 la Num., n.8, PG. 14, 1039 qi 1041.
162 Exprrneraacredintei, PG. 10, 954.

702
lDumnezeq Tntreit în 2ersoane . lDogma Sfintei lfreimi
Jormutarca logmei Sfíntei'frcitní în trqlitio crestinà

despre Sfànta Treime poate duce ugor mintea la un fel de expresii subordinatiene. In ea
se spune doar cà Tatàl e principiul celorlalte douà Persoane gi cà acesteasunt trimise
de El în lume. Aceastà exprimare poate lua, cu ugurinlà, un aspect subordinatian'63 .
Unii apologefi gi Pàrinli bisericegti gregescînsà mai mult, cend cautà sà explice gi sà facà
înleleasà Nagterea Fiului, folosindu-se de nofiunea Logosului din filozofia pàgànà16+.
Unii eretici susfineau cà Logosul nu e persoanà, ci numai înfelepciune dum-
nezeiascà, deci numai o însuqire a dumnezeirii, care s'a manifestat în lume prin
diferili oameni, între care se numàrà gi Iisus Hristos. Allii învàfau cà Logosul e
persoanà emanatà din Dumnezeu gi e mijlocitor între Dumnezeu gi lume.
Folosind ideile filozofiei contemporane despre Logos (luate îndeosebi de la Filo gi
stoici) qi prelucràndu-le în spiritul creqtinismului, apologelii identificà Logosul din acea
filozofie cu Fiul lui Dumnezeu. Prin aceastaei au adus o oarecare înfelegere învàfàturii
despre Fiul lui Dumnezeu, întrucàt ideea de Logos era bine cunoscutà atàt intelectualilor
pàgàni, càt gi multor cregtini. Dar în aceastà expunere ei au fàcut gi gregeli. În sistemul
filozofiei lui Filo gi a stoicilor, Logosul era o idee cosmologicà necesaràpentru a stabili o
punte de legàturà între Dumnezeu gi lume; între absolut qi materie, pentru a crea
lumea.
În sistemul Teologiei apologefilor însó ideea de Logos nu-i atàt de strict necesarà.
În aceastàTeologie, lumea e creatà de Dumnezeu din nimic. Deci nu era numaidecàt
necesar sà existe Logosul ca mijlocitor între Dumnezeu gi lume. Cu toate acestea,
conducàndu-se dupà ideile filozofiei contemporane, ei pun nagterea Logosului în
legàturà cu crearea lumii. Ei învafà cà Logosul existà la Dumnezeu din veci. Dumnezeu
vrànd sà creezelumea, înainte de crearea dat nagtereCuvàntului (Logosului). Aceastà
nagtere nu e o emanalie din Fiinla divinà qi Dumnezeu n'a pierdut nimic din fiinla
Sa nàscànd Logosul. Odatà nàscut, Logosulrut mai existdîn interiorul diainitàfii, ci alàturi de
Dumnezeulb5. Dacà Dumnezeu n'ar fi voit sà creeze lumea, nici (Logostù) FiuI tru s'arfi
nàscuLÎn acel caz Logosul ar fi ràmas numai ca o însugire internà a fiinlei lui Dumnezeu.
Din spusele acestearezultà cà unii apologeti cugetau nagtereaFiului în timp; gí cà Fiul este
întrb anumità màsurà inferior Tatàlui gi nu are toate însugirile Fiinfei dumnezeiegti'66.
Unii dintre ei (de exemplu Ta!ian), vrànd sà explice raportul dintre Dumnezeu
gi Logos, ziceau cà dupà cum omul, prin faptul cà exprimà o gàndire, nu-qi pierde
gàndire4 tot aganici Dumnezeu/ prin faptul cà nagte pe Fiul, nu ràmàne Iipsit de fiinfa
Fiului (a Logosului). Deci Logosul e distinct, dar nu e separat de Tatàl'67.Prin urmare,
unii dintre apologeli gi Pàrinfi bisericegti, degi au contribuit, într'o oarecare màsurà
la dezvoltarea învàfàturii creqtine- totugi aportul lor a fost foarte redus în làmurirea
învà!àturii despre Sfànta Treime. In primul rànd, ei nhu pus gi nhu discutat aceastà

163 q6. 6. Bartmann, Dogmatik, I, 210.


164 Ideea Logosului dateazà, în filozofia greacà, de la Heraclid. Pe ea o aflàm gi la Platon gi stoici. in moct
sistematic a fost expusà de Filo. Despre Logos vorbegte 9i Sf. Ap. Ioan în Prolop;ul Evanghelieì sale
165 Logosul este izvorul binelui, adevàrului gi al futuror valorilor din lume. Toti oamenii mari au stat
sub influenfa lui. Dar aceastà influen(à n'a fost de aga naturà ca ei sà nu poatà greqi, întrucàt ei posedau
adevàrul numai parfial. La împlinirea vremii, Logosul s'a întrupat în Iisus Hristos Propriu zis, Iisus Hústos
este Însugi Logosul întrupat. De aceeaIisus Hristos nu poate gregi gi posedà întreg adevàrul, 9i prin El îl posedà
gi cregtinii. Deci adevàrata gnozà o au numai cregtiniì
166 S. Belutr, Dogm. Sf. Treimi,70-93.
ttz g1.1. Schwanne, Histofue des dogmes,trad. I. Belet, tome I, Paris 1.903,p. 707.

703
'feo[ogia'.Dognaticò Spcciafàsi Sim6o[icà

învà!àturà în ansamblul ei, iar în al doilea rànd nu au clarificat relalia între Persoanele
Sfintei Treimi. De aceeaspeculaliile lor au fost respinse de sinodul de la Niceea.
În schimb, ati Sfinti Pàrinli au adus servicii mari pentru làmurirea gi precizarea
învàfàturii despre Sfànta Treime. Aceasta au fàcut-o ei pe de o parte prin prelucrarea
màrturiilor trinitare revelalionate, iar pe de alta prin crearea unei limbi bisericegti
pentru a exprima aceastà învà!àturà. Eiprecizeazà ce trebuie înfeles prin termeni ca:
ouoía,QúoLq,unóo'rarlq etc.
Iar întrucàt mintea omeneàscà are instinctul de a tinde spre cunoagterea gi
înlelegerea învàfàturilor ce i se propun, - dacà nu se poate direct, màcar prin asemànàri -
gi în cazul de fala Pàrin{ii bisericegti, degi îgi dàdeau seama de neajunsul asemànàrilor,
totuqi au recurs la unele asemànàri pentru a face misterul Sfintei Treimi înfeles, màcar
parfial, de credinciogi. Eiîgi dàdeau seama cà lumea gi creaturile din ea fiind opera Sfintei
Treimi aceastatrebuie sà se reflecteze,într'o anumità màsurà" în lume gi creaturi. Cu alte
cuvinte, în lume trebuie sà existe analogii care sà dezvàluie misterul Sfintei Treimi întrb
màsurà oricàt de micà. Astfel, Sf. Spiridon al Trimitundei s'a servit de o càràmidà,
vrànd sà arate cà dupà cum càràmida constà din pàmànt, apà, foc, gi totugi e una la
vedere, tot aga gi în Sfànta Treime, degi strnt trei Persoane,ele sunt o singurà fiin!à.
Alfii au fàcut asemànarea cu ràul, apa gi izvoruf sau cu soarele, razaqi lumina. Alfii au
asemànat Sfànta Treime cu ràdàcina, trunchiul gi coroana pomului care toate formeazà
pomul; cu trandafirul, culoarea gi mirosul; cu trecutul, prezentul gi viitorul, care sunt
cele trei fele ale timpului; cu lungimea, là1imea gi înàlfimea, care sunt cele trei
dimensiuni ale spaliului; cu intelectuf sentimentul gi voinla sau cu raliune4 cunoagterea
gi iubirea, caresunt funcfiuni ale sufletului omenesc; sau cu mintea, cuvàntul gi duhul
(sau suflarea) care însuflelegte cuvàntul. Mintea este izvorul din care emanà cuvàntul,
iar duhul e ceea ce dà via!à, ce dà putere cuvàntului. E ceea ce face ca, cuvàntul sà fie
exprimat gi înfeles, aga dupà cum a intenlionat mintea din care a iegit. Sf. Grigore de
Nyssa scrie cà firea omeneascà fiind vremelnicà, gi cuvàntul ei e vremelnic, întrucàt
dupà ce a fost rostit piere, trece Ia neexisten{i pe cànd firea dumnezeiascà fiind vegrricà,
gi cuvàntul ei e vegnic. Cuvàntul omenesc este din minte, dar nu este acelagi lucru'cu
mintea. El e altceva decàt mintea. $i degi el nu dà la ivealà mintea, nu putem spune ce
e ceva alàturi de minte, ci e acelagilucru cu mintea în substanla sa. La fel stau lucrurile
gi cu Cuvàntul divin. Cuvàntul lui Dumnezeu existà în sine gi e deosebit de acela de
unde îgi are ipostasul, ,,Iar prin aceeacà Cuvàntul aratà în Sine atributelg, care se vàd
la Dumnezeu, Cuvàntul este dupà naturà, acelagi cu Dumnezeu"---. Le fel stau
lucrurile qi în ce privegte pe Duhul Sfànt. Dupà cum avem noi un duh, o suflare, gi
Dumnezeu are la fel. Dar pe cànd suflarea noastrà e ceva trecàtot, ce însolegte cuvàntul,
suflarea sau mai precis Duhul lui Dumnezeu e ceva vegnic, îgi are ipostasul Lui gi
însolegte Cuvàntul lui Dumnezeu'6e. Toate cele de mai sus sunt simple asemànàri,
care degi ne dau o oarecare idee despre posibilitatea existenfei Sfintei Treimi, totugi
nu se poate spune cà làmuresc acest misterlTo.

168 Sf. Grigorie de Nvssa, Marea qLahntnre catehctícd,I, trad. de D. Cristescu qi N.I Barbu, Bucuregti, 1947,

pp.27-30.
16e Sf. Gr i g o r e d e N y s s a , o p , cit.,II, p .3 7 .
170 Unele din ele, dacà sunt dezvoltate consecvent, duc chiar la erezii, ca de exemplu analogia cu sufletul

Aceasta duce la sabelianism, dupà care Dumnezeu se manifestà în trei moduri Ori, gi despte suflet zicem
cà are trei funcfiuni, adicà se manifestà în trei moduri. Încercàri de a pàtrunde cu rafiunea misterul Sfintei

304
'Dsmnezeu intreit în Qersoane. lDogna SJintei 'Íreímì Jormufarea logmei Sfintei'Treimì în trqdilis creftiflA

2.3.3.Iùrnrtrlarea €i la sinoaclele I gi II ecunrenic

Învà!àtura despre Sfànta Treime primegte o formulare oficialà, autoritarà gi


definitivà, la primele douà sinoade ecumenice.
Sinodul I ecumenic de la Niceea (325)afirmà cà Tatàl 9i Fiul sunt de o fiinfà.
Aceasta o face combàtànd pe Arie. Sinodul definegte în Simbolul credinfei cà Fiul lui
Dumnezeu este unul nàscut ,,Care din Tatàl sh nàscut (adicà din fiin{a Tatàlui ouoía)
mai înainte de toli vecii. Luminà din luminà, Dumnezeu adevàrat din Dumnezeu
adevàrat, nàscut, nu fàcut. Cel ce este de o fiin!à cu Tatàl (o;.roouotoctrf llatql) prin
care toate shu fàcut".
Prin aceasta erezia arianà este condamnatà. Dar ea e condamnatà qi direct de
sinod, care dà anatemei pe cei ce ar învàla cà a fost un timp cànd Fiul n'a existat gi cà
El a fost creat din nimic sau dintr-o substan!à stràinà celei a Tatàlui'7'.
Sinodul II ecumenic din Contantinopol $8r), se întrunegte pentru combaterea
ereziei lui Macedonie. Acesta afirma cà Duhul Sfànt este o creaturà a Fiului gi deci e
inferior Tatàlui gi Fiului. Sinodul combate gi condamnà mace-donianismuf învàfànd cà
Duhul Sfànt e de o fiin!à cu Tatàl gi cu Fiul. E drept cà nu folosegte termenul o;.rooúoLoc
dar prin cele ce spune în Simbol, el exprimà aceastàidee. Sinodul foloseqtetermenul
scripturistig cà Duhul Sfànt purcede din ThtàI. Prin aceastase aratà cà El are fiinla sa în
Tatàl; cà are fiinfà comunà cu Tatàl. Dar el are fiinfà comunà gi cu Fiuf dupà cum se vede
din spusele Sinodului, cà El trebuie adorat împreunà cu Tatàl qi cu Fiul gi cà a gràit prin
prooroci. In Simbolul credinfei exprimàm credinfa ,intru Duhul Sfànt, Domnul de via!à

Treimi s'au fàcut gi se mai fac Ai azi din partea unor teologi care-gi dau seama de imposibilitatea de a înlelege
acest mister. dar cred cà prin aceste încercàri se aruncà totugi o oarecare luminà asupra lui. O astfel de
încercare vezi gi la Eus Popovici, Încercare de a pàtrunde cu cugetarea filozoficà specr"rlativàîntrucàtva
misterul despre Sfànta Treime, în rev. ,,Candela",194217943,pp.1.62-172
171 Sinodul a càutat mai întài sà convingà pe arieni
cu cuvintele Scripturii, cà Fiul sau Cuvàntul vine de la
Dumnezeu. Arienii însà au interpretat aceastàexpresie în sensul ereziei lor, spunànc'lcà gi noi oamenii qi
toate càte existà sunt de la Dumnezeu (1,Co 8, 6;2 Co 5, 18). Pentru a înlàtura acest sofism, sinodul a recurs
la o altà expresie, nescripturisticà, spunànd cà altfel vine Fiul de la Dumnezeu gi altfel venim noi. El este
Fiu al lui Dumnezeu în alt înfeles decàt noi, càci El se nagte din Fiinta Tatàlui (t:rt tilc or-roicrtou flcrtQoq).
Dar aceasta nu însemnà cà El e o parte din substanfa Tatà[ui. Pentru a evita o astfel de interpretare, sinociul
zice cà Fiul are aceeagi fiin[à cu Tatàl (óptooúoLoc tò flarqi), cà fiinfa Lui nu e deosebità de a Tatàlui,
ci este identicà cu ea. Cà Tatàl 9i Fiul au fiinfa identicà (A. d'Alès, Le dogme de Nicée, Paris, 1926, p.
109). Ori, avànd fiin!à identicà, El nu este subordonat Tatàlui. Dupà cum vedem sìnodul folosegte termeni
filozofici 9i nu biblici, pentru a exprima deofiinfimea Fiului cu TatàI. Aceasta o face pentru cà prin ei se
putea exprima mai bine gi fàrà echivoc acest punct din învàtàtura Bisericii De altfel, ace$ti termeni erau
uzitati gi mai înainte în Bisericà. Ei au fost folosifi de Teognost, Dionisie din Alexandria, Dionisie din
Roma, Origen q.a. Ei erau foarte bine cunoscufi Teologiei alexandrine'. Prin cuvàntul ó;rooúoLoq exprimau
reprezentantii gtiin,tei teologice anteniceene ideea cà Fiul nu e nicidecum o creaturà (rctío;.ra noú1;rcr), qi e
nàscut din Tatàl gi e de o fiinfà cu El. La sinodul din Niceea, diaconul Atanasie (Sf. Atanasie de mai tàrziu),
làmuregte pe membrii sinodului, în discufiile particulare premergàtoare gedinlelor sinodului (gedinfeior
oficiale) asupra sensului lui óprooúoroq gi în urma acetor làmuriri termenul ó;.rooúorcc este acceptat de
sinod. Atanasie cel Mare linea mult Ia acest cuvànt gi a luptat cu înfelepciune gi curaj pentru acceptarea
lui, deoarece vedea cà idec'a relafiei dintre Fiul 9i Tatàl nu poate fi mai bine rcdatà prin nici o altà expresie.
Prin e termenul ó;rooúcrroq li se ia arienilor orice posibilitate de a interpreta relafia dintre Tatàl 9i Fiul în
sensul ereziei lor.

305
'lco[ogia' -DogmaticirSltecia[àSi Sim6o(ica

fàcàtorul, care de la Tatàl purcede, Cel ce împreunà cu Tatàl gi cu Fiul este închinat gi
màrif care a gràit prin prooroci".
Sfinfii Pàrinfi din timpul celor douà sinoade ecumenice gi de dupà ele au
contribuit, unii, cu lumina minfii lor la formularea dogmei - cum a fost de exemplu Sf.
Atanasie -, íar alllí, luànd ca bazà. aceastà.formulare, au dezvoltat-o gi au explicat-o în
scrieri speciale, pentru a da credinciogilor posibilitatea sà o cunoascàdin mai multe
puncte de vedere gi pentru a-gi adànci credinfa în aceastà tainà de nepàtruns. Ei învàlau
cà Fiinla divinà esteuna gi cà aceastàunicà Fiin!à existà în trei Persoane deosebite, dar
perfect egale: TatàI, Fiul gi Sfàntul Duh, fiecare din ele fiind Dumnezeu adevàrat.
Scrieri speciale referitoare la Sfànta Treime au alcàtuit: Sf. Atanasie cel Mare'7',
Sf. Vasile cel Mare'73,Sf. Grigore de Nyssa174, Sf. Grigore de NazianzrT5, Didim cel Orb176,
Sf. Ambrozie'77g.a.Foarte edificatoaresunt în aceastàprivinfà gi cap. 6-8 din cartea I a
Dogmaticii Sf. Ioan Damaschiry care este,aga zicànd o încheiere gi încoronare a Tradifiei
patristice.

2.4'. Í)xpt rcÀllnÀ Tr-:nxrNol-ocrr-:r


rtrrNrrAlSr:

2.4..1.Ternrerriitrirritari îrr general

{} orbind în cele trei lectii anterioare despre Sfànta Treime, am folosit unele expresii
V ce se cer a fi làmurite. Aceasta cu atàt mai mult cu càt aceleexpresii, sau terminologia
trinitarà, nu er4 în epoca primarà creglinà, atàt de precisà cum e azi. Biblia vorbegte despre
Sfànta Treime în alfi termeni decàt Dogmaticele. Màntuitorul gi Sfin{ii Apostoli vorbesc
altfel despre Sfànta Treime decàt Apologefii, sau sinodul I ecumenic, Sfinlii Pàrinti,
simbolul atanasian etc.
Divinitatea Fiului gi a Duhului Sfànt fiind contestatà din partea unor eretici, Sfinfii
Pàrinfi trebuiau sà expunà învà!àtura Bisericii, bazàndu-se nu numai pe Revelatie, ci
ajutàndu-se gi de termeni luafi din Íilozofia contemporanà. Ei trebuiau sà arate cà în
Dumnezetl degi e o Fiinfa sunt trei Persoane gi cà ulitatea Fiinlei nu nimiceqte Treimea
Persoanelor gi nici trinitatea nu suprimà unitatea. In aceastà,expunere, ei au fàcut gi
unele speculafii asupra esenfei sau Fiintei divine. Seîntrebau gi càutau sà làmureascà
ce însemnau cuvintele fiin!ó persoanà etc. Pànà ce sh ajuns la precizarea acestor termeni,
a trecut un timp destul de lung. Dar odatà ce ei au fost precizali gi au intrat în uz, e
necesar sà fim în clar cu înlelesul lor. Insugi cuvàntul Treime(Tqtag, trinitas)nul aflàm la

172 Contrn arienilor, pentru


a aràta deofiingimea Fiului cu Tatàl, gi Cdtre Serapion, despre Duhul Sfànt.
r73 Con t r a l u i E u n o n i e g i D e sp r e Du h u lsfîn t.Scr ie r e a Co n tr o lu i E unomi eeîmpàrfi tàîntrei càr;i .Încarteal
respinge tezele lui Eunomie cà nenagterea (agennesia) ar constitui fiin,ta lui Dumnezeu gi cà în ea s'ar cunoagte
deplin fiir-rfa lui Dumnezeu. În cartea a II-a vorbegte despre omusia Fiului cu Tatàl. În cartea a III-a, despre
deofiinfimea Duhului Sfànt cu Tatàl (vezi V Loidri;à, Teo qi Crristologia Sfinfilor Trei lerarhi, în rev ,,Candela",
7944-1945, pp. 115-116.
1 7L
" ' LÙn
^ trl lut LunÙnlre.
175 Cinci cuztîntàri
176 Despre Sfhnta
Treime.
177 De
lide,hbri s

306
/Dumnezeu Tntreit în lersoane. (Dogma SJintei Tre imi € xp [icarea termin otogieì t r ín íMre

început folosit în Bisericà. Cel ce-l folosegte pentru prima datà, în Orienf este Teofil din
Antiohia (+ r85) iar în Occident, Tertulian (i zzo).
Dogma Sfintei Treimi poate fi, exprimatà pe scurt, aga: Dumnezeu este o fiin!à
în trei Persoane.Drept aceeaexpresiile create pentru expunerea ei se referà unele la
unitate, altele la Treime.Unele la ceea ce e comun celor trei Persoane,adicà la fiinla
lor, altele la ceea ce este particula4, adicà la persoane. La unitate se referà cuvintele:
fiinfà, substanfà, naturà, (oúoia, QúotLq essentia, substantia, natura), iar la Treime:
persoanà, ipostas, subzisten!à ngóoc;nov, únóoraotq, úno.qE$, tqrónoq úndg[eroq
persona, subsistentia).
Termenii acegtia" mai ales în Orient, nu s'au impus ugor. Ei au provocat chiar
unele neînlelegeri în Biserica veche. Acestea proveneau din faptul cà aceiagi termeni erau
în(elegi de unii întrîn fel, de a[ii întrhlt fel. Aceleagi cuvinte erau folosite de unii
pentru a exprima Fiinla divinà, iar de altii Persoanele dumnezeiegti.Abia mai tàrziu
sh stabilit definitiv cà prin ouoía gi QúcrcLqtrebuie înfeleasà:fiin!4 substant4 esenta sau
natura dumnezeiascà, deci ceea ce e comun celor trei Persoane dumnezeiegti; iar prin
únóoraotg gi ngóor^rnov fiecare Persoanà dumnezeiascà. La aceastà clarificare gi la
introducerea acestor termeni în Teologie, au contribuit întrb mare màsurà cei trei
capadocieni gi îndeosebi Sf. Vasile cel Mare.

2.4'.2.Ternrenii ce se referà la fiinfà

Termeniicaresereferàla unitateaFiinfei dumnezeiegtisunt: esen!à,substanfà,


naturà, fiin!à (ouoía Qúotrg ).
a) Cuvàntul esenld(oúoia)însemnàfondul, bazaunei realitàgi.Ea esteceeace
face ca un lucru sà fie el gi nu altceva, de exemplu: esenfaomului este de a fi animal
ra{ional. Numai prin acestedouà elementeeste omul, om. ,,Esenfa,zice Sf. Vasilecel
Mare, estefondul naturii comune mai multor indivizi, de exemplu:om, umanitatea,
omenitatea,pentru tofi indivizii specieinoastre"'78.Acest cuvànt se aplicà la tot ceea
ce are o realitateoarecare,existàndîn sine sauîn altul.
Cuvàntul ouoía îl aflàm,în vechime,în filozofia greacà.La Aristotel, are douà
sensuri:a) esen!àconcretà,existenfàindividualà, obiect al experienfeiimediate,de
exemplu:cutare persoanàumanà, Petru, Paveletc.Aceastao numegteAristotelprima
esenfà,nqót1 oùoía b) ,,Esenfàabstractà,naturà specificàrealizabilà în mai mulli
indivizi de aceeagispecie"l79,ceeace e comun în toate,noliune generalà.Aceasta
esteesenlasecundarà òeutéqa ouoícr.
DacàSfinfii Pàrinfi, càutànd sà exqlice SfàntaTreime, ar fi luat cuvàntul oúoiq.
în primul înfeleg ei ar fi ajunsla Triteism.Invàfàndcà existenfaindividualà este esenfa
lui Dumnezeq ar fi trebuit sàspunàcàexistàtrei Dumnezei.Dacàl-ar fi luat în înfelesul
al doilea,trebuiau sà admità cà cele trei Persoanedivine participà la esen!àsau
numai parlial, sau complet (întrucàt esenfasecundaràexistà numai în lucrurile
singuratice,din carese cunoagtespeculativ).DacàfiecarePersoanàdivinà ar primi
numai o parte din esenfaabstractà,atunci Fiinfa dumnezeiascàs'ar împàrli între
persoane,iar dacà o Persoanàdumnezeiascàar aveaîntreagafiinfà, cu excluderea
celorlalte,atunci nhr mai aveatoate persoanelefiinfa în comun. ,,Iar dacà.fiinla (esen{a)

178 911.la A. d'Ales, Le dogmede Nicée,Paris, 1926,p. 250.


t7e g1.6. d' A\ès,op.cit.,p.5.

307
lDogmaticà Specia[à Sim6o[icà
1'eo[og1ia Si

shr înfelege cà existà în persoane ca viata în membrele organismului, atunci nici o


persoanà, nefiind ceea ce este/ sau neavànd ceea ce are cealaltà, n'ar fi absolutà, iar
fiinta comunà ar fi mai mare ca pàrfile. În felul acesta s'ar introduce în Fiinfa dum-
nezeiascà neasemànàri incompatibile cu ea"'80.
Sfintii Pàrin{i însà nu au tras concluziile acesteadin cuvàntul ouoía. Ei au
respins Triteismul gi au învàlat cà cele trei Persoane, fiind vegnice, au una qi aceeagi
esen!à. Esenla lor nu este împàrlità gi ele nu o au numai parlial, ci total. Esenfa
dumnezeiascà nu este mai mare întrb persoanà decàt în alta, sau mai mare în raport
cu cele trei persoane'8'.Oamenii au tofi aceeagiesen!à, dar ea se repetà în fiecare
individ. De aceea,unitatea ei se deduceprin abstracfie. La Dumnezeu însà nu se repetà,
ci existà o singurà datà în cele trei Persoane. Deci unitatea ei este concretà. In
Dumnezeu existà o singurà Fiinfà. Fiinfa Lui este însàgi Dumnezeirea Lui. Aceeagi Fiin!à
este întreagà la fiecare din Persoanele Sfintei Treimi. Cuvàntul óprooúoroqaratà nu
numai cà Fiinla dumnezeiascà e comunà celor trei Persoane,ci aratà totodatà gi unitatea
Fiinlei lor. Cà au una gi aceeagiFiin!à. Fiinla Tatàlui existà întreagà în Fiul gi în Sfàntul
Duh. Dar cuvàntul opoouoroq mai aratà gi deosebirea dintre Persoaneledivine, deoarece
nimeni nu poate fi deofiin!à cu el însugi, ci pentru aceastae nevoie de altcineva cu care
sà fie deofiin!à.
Pentru exprimarea esen,teisau Fiinlei lui Dumnezeu, shu folositîn mod amestecat
o bunà parte de vreme cuvintele: ouoía únóoracrq. Epifanieconsiderà, în mai multe
locuri ale scrierilor sale, acegti doi termeni ca echivalentils2. La fel face uneori gi Sf
Atanssie cel Mare'ó3.Chiar gi sinodul I ecumenic de la Niceea, considerà ca sinonime
acestecuvinte, dupà cum se vede din Anatema anexatà la Simbolul credinfei gi prin
care sunt condamnali toli cei ce înva!à cà Fiul e de alt ipostas sau esenlàdecàt cea a
Tatàlui, ef è:régaqúnootaoeorq ri ouoia'8+. Aceastà întrebuinlare a celor douà cuvinte
a dat nagtere la confuzii gi la unele neîn{elegeri, deoarecenu erau toli de pàrerea cà sunt
sinonime. Indeosebi cuvàntul únóotcrotc era luat numai de unii orientali în sensul de
fiin!à, iar de cei mai mulfi în aceea de persoanà. De aceea acegtia învàlau cà în
Dumnezeu sunt trei ipostase. Apusenii, în schimb, luau acest cuvànt cu înfelesul de
fiinfà întrucàt ei au tradus cuvàntul úrrooraotq prin substantia. De aceea,ei spuneau
cà în Dumnezeu existà numai un ipostas gi acuzau pe greci de arianism, crezànd cà ei
înva!à trei esente (substanla, ipostasuri), în Dumnezeu.
Consecintele ce se tràgeau din aceste sensuri fiind dàunàtoare intereselor
Bisericii, se cerea o làmurire a termenilor trinitari. Aceastà làmurire se dà atàt de càtre
unii Sfinli Pàrinfi, càt gi de càtre un sinod din Alexandria, de la 362. Acest sinod
ajunge la concluzia cà degi reprezentanlii Bisericii Apusene gi ai celei Ràsàritene
folosesc cuvinte diferite pentru a exprima adevàrul despre Sfànta Treime, totugi în

180Hr.Andrutsos,
Dognntico...,
pp.96-97.
181 Dumnezeu fiind iubire (In 1, a, 8), cele trei Persoane sunt unite, sunt una prin iubire. Au fiecare aceeagi
iubire, aceeagi via!à, aceeagi esen!à. Nu e în una o altà iubire, gi nici o altà fiintà decàt în alta qi nu e în una
iubirea mai mare decàt în alta. Ele sunt una prin iubire, una prin fiin!à, dar sunt deosebite ca persoane.
182 Contra ereziilor,69 n 70, P.G. 42, 317.
183 Cf. decr. sin. Niceea, 27, P.G.25, 465
184 C.t toate acestea
sinodul a înlàturat, pentru cei de bunà credin!à, orice posibilitate de a fi înfeleasà
deofiintimea Fiului cu Tatàl, altfel de cum o definise el in acest scop sinodul se foloseqte de cuvàntul
òptxróoroqcare are un sens precis: deofiinfà, de aceeagi fiinfà.

308
'Dqmnezeu intreit în ?ersoqne . 'Dogtna Sfintei 'Ireimi t x pfi c ar ea ter m i notogíeì tr i ni tur e

fond, credinla lor este aceeagi.Acelagi adevàr î1 exprimà atàt orientalii care spun cà în
Dumnezeu esteo esen[à(iin!à) ouoía qi trei ipostasuri,càt gi occidentalii, care spun cà
Dumnezeu este un ipostas gi trei Persoane(nqóoanov).
Dintre Sfinlii Pàrinfi, Sf. Vasile cel Marc, intrb scrisoarels5 adresatà fratelui sàu
Grigorede Nyssn,explicà deosebirea dintre termenii ouoia gi urcórrtaclq, aràtànd cà
pentru dogma de la Nicee4 deci fiind vorba despre unitatea Fiului cu TatàI, este propriu
termenul ouoía iar'úno<tra<trq aratà dogma trinitarà. ,,Esenta, zice Vasile, este fondul
naturii comune mai multor indivizi, (de exemplu: om, unitate, omenitate) pentru toli
indivizii speciei noastre. Ipostasul este individul subzistent, Petru sau Pavel. Intre
indivizii aceleiagi specii, fondul naturii este unul; indivizii subzistà fiecare pentru
sine. Aplicànd aceasta la Fiinfa divinà, Vasile conclude cà trebuie sà recunoagtem
acelagifond al naturii divine, aceeagisubstanlà divinà; aceastae dogma de la Niceea;
gi trei subzistenfi în natura divinà; aceastae dogma trinitarà"'86. Sf. Vasile vede însà
îndatà cà existà o disproporlie între om, de unde a luat analogia, gi Dumnezeu, la
care o aplicà. De aceea,el completeazà cele de mai sus, recurgànd la o altà comparalie,
degi îgi dà seama cà e imposibil sà làmurim misterul Sfintei Treimi prin comparafii. El
face o comparalie cu curcubeul, în care avem mai multe culori, care însà aulabazà, o
singurà esèn1àsau realitate. Tot aga avem gi în unica Fiin!à divinà trei Persoane. În
Sfànta Treime elementul comun se raportà la esen!à, iar ipostasul esteun element
propriu qi distinctiv. Deci Sf. Vasile cel Mare, ca gi ceilalli capadocieni de altfel, vorbind
despre Sfànta Treime, fac deosebire între oucria gi unó<rtacrLc aràtànd cà în Dumnezeu
esteo esenfà,dar trei ipostasuritsT.
Astfel s'a ajuns cu timpul, ca ouoírx gi únócrtarrLq sà aibà înfelesuri deosebite.
Primul referindu-se la Fiinla divinà, al doilea la Persoanele Sfintei Treimi.
b) Substanlae consideratà uneori ca fiind acelagilucru ca gi esenfa.Deci e identicà
cu esenfa.Dar pe làngà aceasta,acest cuvànt mai are douà sensuri: unul care însemnà
subiectul însuqirilor. Înseamnà obazà pe care stau, sau în care sunt înràdàcinate
însugirile. Acesta este sensul ce-i corespunde cel mai bine din punct de vedere
etimologig întrucàt substare înseamnà a sta sub (acelagisens îl are etimologicegte gi
subiectul = sub-jacere : ce stà Iabazà; sau grecescul únó<rtacltq = stau sub'88).În al
doilea sens, substan!à înseamnà esenfa ce existà într'un lucru subzistent în sine gi
pentru sine. Insemnà un lucru ce nu are existenfa în alt subiect un lucru care pentru
a exista nu are nevoie de altul în care sà existe ca în subiect. In acest sens ea este
opusà însugirilor, sau accidenlilor, care pentru a exista au nevoie de o fiin!à în care
sà existe ca în subiect'8e.
c) Nqtura (<puotLc)este consideratà de cele mai multe ori ca sinonimà cu esenfa.
Natura, esenla sau substanla este materialul din care constà o realitate. Exemplu:
lemnul e natura din care e fàcutà masa. Deci natura e ceva comun tuturor indivizilor
sau lucrurilor din aceeaqispecie.Mai precis însà, natura esteînsàgi esenta ,,consideratà ca

r85 Epist.38,P.c. 32,32s-940.


186 Cf. A. d'Alès,op.cit., pp.25o-251.
787 Ident,253, V Loichilà, Teogi ChristttlogiaSJin[ilorTreilernrhi,în rev ,,Candela", 1944-1945,
p.108 sc1.
9i
Grigore de Nazian4 Cuv.21, n. 35, pp. 7124-1225
188 Cuvàntul únóota<nq a fost tradus de latini prin cuvàntul substantia.De aceea,fiind vorba de SfAnta
Treime,ei foloseauexpresiaipostaspentru substantasau Fìinla divitrà.
18e V Suciu,Teologin Dognaticdspecialà,vol l, ed.2,Blaj,1927,p.704.

309
1'eofogia /,Dogmaticà Specía[à si Sim6o[ka

subiect al proprietàfilor gi principiu intern al lucràrilor"Ieo, principiu al activitàfii.


Fiind vorba despre Sfànta Treime, cuvintele esenfà,naturà gi substan!à, sunt redate în
Iimba romànà prin cuvàntul fiinfà. De aceea,cànd vorbim despre unitatea lui Dumnezeu,
zicem cà Dumnezeu este unul în fiin!à, iar despre Fiul zicem în Crez cà.este deofiin!à
cu Tatàl.

2.4..3,Ternrenii ce se referà la ipostastrri

Termenii ce se referà laTrinitate sunt: ipostas,subzistenfà,persoanà(únóoraotc,


npróocunov).
al lpostasuleste substanla care nu e parte dintrîn tot (exemplu: màna, piciorul),
ci o substan!à individualà completà, existànd în sine gi pentru sine. Existànd în sine,
el e deosebit de orice alt ipostas. El e felul de a fi al naturii. E natura în forma individualà
de sine stàtàtoare. Aceasta înseamnà cà ipostasul e deosebit de naturà. El nu e nici
identic cu ea, nici cu o parte din ea, gi nici nu e un adaus de conlinut în naturà. El este
forma de a exista al naturii'e'. Ipostasul e propietarul, subiectul sau purtàtorul naturii.
Cuvàntul ipostasera consideratîntr-o vreme ca echivalent cu ouoía. Mai tàrziu
însà a început sà-gi aibà sensul lui propriu, deosebit de ouoía. Sf. Vasile cel Mare zice
cà ipostasul e individul determinaf existànd aparte, care posedà dar îi este oput aga
dupà cum e opus ceea ce e propriu la ceea ce e comun, ca particularul la generalle',
ca individul speciei. Pentru Sf. Vasile cel Mare, ca gi pentru mulgi algi Sfinfi ai
Bisericii de Ràsàrit, cuvàntul únóoraotq are acelagisens ca gi persoana (ngóor.rnov).
b) Subzistenfaeste felul de a exista al substantei. Prin urmare este egalà cu
ipostasul.
cl Persoqna(nqróoatnov gi unóotaoLq)'e3 este un ipostas de naturà rationalà; sau o
substan!à individualà de naturà rafionalà, exemplu: Petru, Pavel; sau substanfa
independent existentà a unei naturi rafionalelea.Ipostasul e numele comun pentru toate
existenlele individualg fie ele rationale, fie nerationale. Persoana e numele pentru
ipostasurile rafionale. Deci persoana cuprinde în sine, ca elemente fundamentale:
indiaidualitateqi ra[ionalitate.De aceeaBoetius (la începutul sec. VI) definegte persoana ca

1 e 0 V S u c i u , o p . c i t,\l0 4 .Na tu r a d e la la tin e scu ln a sci,< púcl gdel a<fúopar=adanaqtere.


191 B. Bartman n, Dogm., l, 798.
1e2 D.TC, vol VII, Paris 1927, p. 328 Sf. Ioan Damaschin scrie:
,,Cuvàntul ipostas are douà însemnàri:
uneori el înseamnà simplu, existen!à. Conform acesteiînsemnàri, oroícr gi únóotrxorg sunt unul gi acelagi
lucru. Iatà de ce unii Sfinfi Pàrinli au zis naturi sau ipostase Alteori el înseamnà ceea ce existà prin sine
însugi gi în propria sa existenfà. Dupà aceastàînsemnare el aratà individul numeric, deosebit de altul, de
exemplu: Petru, Pavel, un cal" (Dinlectic4 c.42,P.G.94,612).InDogmat. III, I zice cà ipostasul e ,,fiinta împreunà
cu accidenfii".
1e3 Îngelesul original al cuvành-rlui nqróotrnov înseamnà fa!à Curànd dupà aceastacuvàntul a pr:imit gi înfelesul

de mascà (adicà fa!à artificialà 9i de roljucat de un actor; mai apoi cel de persoanà. Din acestemotivq Sf. Vasile
cel Mare vedea în folosirea acestui termery pentru Persoanele Sfintei Treimi o tendinfà (a apusenilor) spre
sabelianism, clupà care Tatà1, Fiul 9i Sfàntul Duh ar fi numai moduri de exprimare ale unicei substan{e divine
(cf. V. Lossky, Essai sur la Théologie mystique de l'Eglise d'Orient, Aubier, 1944, pp.50-515). Sensul pe carel
dàdeau ereticii modaligti cuvàntului nqóoc.rnov a deteminat de altfel gi pe ceilalli orientali sà refuze, multà
vreme, identificarea acestui cuvànt cu únooraor.. În càrtile noastre vechi, cuvàntul persoanà, referindu-se
la Persoanele Sfintei Treimi, e redat prin substantivul fa!à.
1ea 911.la A. C. Iliescu, Noliuneode persoanà...,în Omagiu IPS Dr. Nicolae Bàlaru Sibiu, 7940,p.469.

310
Dumnezeu Întreit în ?ersoane. lDogma Sfintci lfreími €rezii antitrínitare'

,,substan!àindividualà a unei naturi ralionale".Persoanase deosebegte de naturà prin


faptul cà areprincipii individuale de existen!à.Ea rotunjegte natura prin existenfa sa.
,,Persoana,zice Sf. Ioan DamaschinDialectica, 43,P.G.94, 6a3.'e5, este subiectul ce se
manifestàel însugi prin lucràrile gi proprietàfilesaleca distinct de alte fiinle de aceeagi
naturff'. Persoanaare congtiintàde sine putereade a determina qi dorinla de a fi în
comuniunecu alte persoane,sau:ratiune,voin!à gi iubire.
In Teologiaactualà,cuvàntul persoanà e identic cu ipostas,exemplu:zicemcà
Dumnezeu e în trei ipostasuri,sau,în hristologie,vorbim de ,,uniuneapersonalff' sau
,,ipostaticà"a celor douà naturi.
Termeniiîngirafi mai susseaplicàla Dumnezetl dar numaiprin analogle.Aga au
fàcut Sfinlii Pàrinli gi agaau fàcut gi fac toli teologii. Dumnezeu nu estenici naturà,
nici persoanàîn senscreat.El e ceva asemànàtornaturii gi persoanei, dar într'un
mod absolut,excluzànd orice imperfecfiune. Fiinfa dumnezeiascà nu e o substan!à
generalà,cum ar fi de exemplunatura umanà"cepoatefi realizatàîn mai multe fiinle
individuale. Ea esteo substan!àindividualó dar o substan!àcenu existàdecàto singurà
datà.Ea esteunicà. EsteînsàgiDivinitatea. Dumnezeu esteEl Insugi Dumnezeirea.
Dumnezeu esteo substan!àrealizatà,dar nu în sensulcà e suportul unor accidenfi,
càci în cazul acestanu ar fi perfect. El e o substan!àabsolutà,întrucàt existàîn El
Însugi în mod complet gi posedào fiinfà independentà.Fiinla Sa apar(ineîntreagà
celortrei Persoane, fàràînsà a semultiplica. Ea le aparfineîntr'un mod nepriceputde
noi. Fiinla e aceeagi,dar e posedatàîn mod întreit;e posedatàîn trei moduri diferite.

2. 5 . ÍiB,tizll é\NTITRIN ITAI3I-:

2.5.1. Introclucerea

mari taine ale cregtinismului. De aceea,întrucàt


Q fànta Treime este una din cele mai
,1) nu a putut fi gi nu poate fi înfeleasà de mintea omeneascó unii, cum sunt rafionaligtii,
au negat-o pur gi simplu, iar allii, càutànd sà o facà ìr.teleasà prin rafiune, au ajuns la
concluzii contrare Revelafiei. Acegtia din urmà au deviat de la învà!àtura Bisericii, dànd
nagtere unor erezii, care sub forme diferite, dàinuesc pànà în zilele noastre. În siste-
matizarea învà!àturii lor, ereziarhii au suferit o oarecare influen!à atàt din partea
monoteismului iudaic cet gi din aceeaa politeismului pàgàn. Dar ceeace a fàcut pe unii
sà devieze de la învà!àtura Bisericii, cu privire la Sfànta Treime, a fost nu numai rafiune4
care nu poate concepe Treimea în unimg ci gi lipsa de precizie a termenilor prin care se
exprima fiinla gi Treimea divinà în primele secole cregtine. Cuvintele oùoLa, Qúorg,
únooraote (essentia" natur4 substantia) erau înlelese de unii ca exprimànd fiinf4 iar de
alfii ca referindu-se la Persoanele divine. Aceastà neprecizare a durat pànà spre sfàrgitul
secolul IV.
Argumentul rafionaligtilor cà Sfànta Treime trebuie negatà deoarece nu poate
fi conceputà de minte, nu este valabil. Dacà acest argument ar fi valabil gi ar avea o
aplicare generalà, atunci omenirea ar trebui sà nege existenla a o mullime de lucruri,
cu care vine în contact gi de care se folosegte, dar fiinfa càrora nu o Poate înlelege pe

7e5 Dialectica, 43, P.G. 94, 61,3.

JLL
1'eo[o6ia'Dogmaticà Specia[àSíSim^oticà

deplin. Càci, de exemplu: cine poate cuprinde cu mintea ce este materia, electricitatea,
care este originea universului etc.? Omul însà, deqi nu gtie mai de aProaPe ce sunt
acestea, totugi nu se îndoiegte cà ele existà în realitate.
Fa!à de învàfàtura Bisericii cà cele trei Persoane au o singurà fiinli unii eretici
contestà realitatea acestor Persoane, allii le subordoneazà pe una, alteia, iar alfii
multiplicà Fiinla dumnezeiascà.
Ereziile antitrinitare surrt: monarhianismul,subordinalionismul,triteismul, unitarismtil
(socinianismul) etc.

2.5.2. Monarlrianisnrul

Monarhianismul ìrva!à unitatea lui Dumnezeu,îrvafà càDumnezeu e unul singur


gi în El nu poate existapluralitatea.Deci nu pot existamai multe persoane.Totugi,
monarhianismulnu neglijeazàsàvorbeascàdesprePersoaneledivine. El cautào armonie
îrtre unitateagi trinitatealui Dumnezeu.Accentuàndînsàpreamult unitate4 persoanele
suntprivite dintr'un punct de vedereopus celui ortodox gi sunt confundateuna cu alta.
Seînva!à adicà tocmai contrariul de ceeaceìrva!à Simbolulatanasiande a nu amesteca
sauconfundaipostasele.Monarhienii vorbesc despre TatàI, Fiul gi Sfàntul Duh, dar îi
privesc numai ca pe nigte puteri sau numai ca nigte moduri de manifestareale uneia
gi aceleiagiPersoanedumnezeiegti.Din aceastàcauzàunii (primii) senumescAimonarhieni
dinamicisauebioniticl,iar allii (ceideal doileamodaligfisaupatripasieni).
a) Reprezentanliide seamàai monarhianismului dinamic sauebionitic sunt Teodot
DubàIantldin Bizan!(sec.II), TeodotBancherul (începutulsecoluluiIII), gi mai alesPaul de
Samosata, nàscutîn Samosata(Siria),dar fost episcopal Antiohiei (secolulIII).Acesta
estesistematizatorulmonarhianismului dinamic. Paul de Samosataînvàfa cà existà o
singurà Persoanàdumnezeiascà.Fiul lui Dumnezeu,carese mai numegteîn Scripturà
gi Logos gi înfelepciunea lui Dumnezeu,nu e o persoanàapartede DumnezeuTatàLci
stàfu:racelagiraport cu TatàI,în carestà raliunea cu sufletul omenesc.Dupà cum omul
pierde calitatealui de om dacà se înlàturà de Ia el raliunea, agagi Dumnezeu pierde
calitateade Dumnezeudacàseînlàturà de la el Logosul.De aceeaLogosul fàcàndparte
din fiinfa Tatàlui,zicemcà El e deofiinfaoprooúong cu TatàI.Logosuls'a marLifestat prin
prooroci.Mai apoi s'a sàlàgluitîn Iisus Hristos mai mult decàtîn alfi oameni.Deci nu e
vorba despre o întrupare a Logosului ca a unei Persoanedumnezeiegtiaparte, ci numai
despreo puterea lui Dumnezeu.IisusHristosnu esteo Persoanàdumnezeiascà, ci un om
în caresesàlàgluiegte El
o puteredivinà impersonalà. esteun om simplu, dar s'a nàscut Îr
mod supranaturaldin Fecioarà.Fiind investit de Dumnezeucu puterea Logosului, adicà
a ra$unii diving într'o màsuràmai maredecàt alli oameni, El se numegte Logos gi Fiul
lui Dumnezeu,- ìrtrucàt e manifestareaTatàlui pe pàmànt - dar fiu nu în sensulpropriu,
ci îr sensulîn careqi al{i oameni senumescfiii lui Dumnezeu'96.Iisus Hristos e Fiu
adoptiv al lui Dumnezeu qi nu Dumnezeu-Om. Tot o putere a lui Dumnezeu gi
nu o persoanàestegi Duhul Sfànt.
Paul de Samosataa fost depus gi excomunicatla anul 269,de un sinod din
Antihoia, dar erezialui, carea fost condamnatàde acel sinod, mai avea adepli gi în

1e6 S. Be;an,Dognn Sfiuteikeini în concepliaCregtinismtùui,1930,pp. V9-80.

3L2
/Dumnezeq Întteít în Qersoane.'7)ogma SJintei'Ireitni erezii sntitriflitqre

sec. IV. Astfel, între adepiii ei se numàrà, în acel secol, Fotin (I y6), fost episcop de
Sirminiu.
b) Ramura rnodalistàamonarhianismului avea ca reprezentanli pe Noeflu qi Praxea
(sfàrgitul sec. II gi începutul sec. IID, - ambii din Asia Micà, dar au activat îndeosebi
în Roma gi în Africa de Nord -, $i pe Sabeliu,presbiter din Ptolemaida, care a tràit gi
propovàduit la Roma (sec.III).
Modaligtii admit o treime, dar una aparentà gi nu adevàratà. O divinitate care
ia trei înfàfiqàri, nu însà una care existà în trei persoane distincte. Pentru ei persoana
(nqróoc^rnov= mascà) este modul de înfà[igare,de npari[ie, de nntúfestareexterioaràa
unicului Dumnezeu. Dumnezeu, care este unic, a luat rànd pe rànd diferite înfà1i$àri
prin care se maniestà în lume. El s'a manifestat ca Tatà, în crearea gi conservarea
lumii, ca Fiu, în màntuirea omenirii din pàcat gi ca Duh Sfànt în sfinfirea oamenilor.
Sau, în Vechiul Testament s'a manifestat ca Tatà, în Iisus Hristos, ca Fiu, iar la
Cincizecime ca Duh Sfànt. Agadar, TatàI, Fiul gi Duhul Sfànt nu sunt decàt trei moduri
diferite ìr care se manifestà DumnezeuleT. De aici urmeazà cà în timpul cànd Dumnezeu
existà ca Tatà, El nu existà ca Fiu, sau ca Duh SfànUcànd existà ca Fitl nu existà ca Tatà gi
ca Duh Sfànt etc. Ei admit o întrupare a lui Dumnezeu, dar spun cà ea s'a fàcut în
persoana Tatàlui (càci în fond este o singurà persoanà). Agadar, Persoana care a creat
lumea, Aceea s'a gi întrupat, a pàtimit gi a murit pe Cruce. Faptul acesta a fàcut pe
contemporani sà numeascà pe vechii modaligti patripasieni(Patrea passum esse= cei
ce spun cà Tatàl a pàtimit).
Modalismul pe làngà faptul cà neagà Sfànta Treime, duce la o limitare a Divinitàfii,
deoarece atunci cànd Divinitatea se manifestà ca Fiu întrupat, ea existà numai în lume, nu
gi mai presus de lume. Aceastà erezie avea adepfi gi în sec.IV. In forme modificate ea
a apàrut gi mai tàrziu, la unii din antitrinitarii mai noi, cum a fost Em. Saedenborg
(1688-1772)q.a.
Modalismul a fost combàist de Tertulian (Adv. Praxeam), de lpolit (Adv. Noetum)
qi de Dionisie cel Mare, episcopul Alexandriei. Acegtia însà, în combaterea lor, au
mers uneori prea departe în afirmarea cà Fiul e deosebit de Tatàl gi au càzutìr cealaltà
extremà, învà!ànd cà Fiul este, dupà fiin!à, inferior gi subordonat Tatàlui. Dionisie cel
Mare spunea cà Fiul se deosebegtede Tatàl ca creatura de Creator. Dionisie a revenit
mai apoi asupra afirmaliilor qi comparatiilor sale, manifestàndu-gi întru totul credin[a
ortodoxà.

2.5.3. Subordirralionisrrrul

Subordinafionismul, ca pàrere teologicà gregità, î1întàlnim încà prin sec.IL De


subordinafionism au fost acuzati nu numai lpolit, Origen'08 gi Dionisie cel Mare, ci gi
Atenagora, Teofil, Tertulian gi Lucian (t 3rz).Caerezie, însà, care a avut ràsunet
mare gi un însemnat numàr de aderenli, gi care a produs tulburàri în Bisericà, subor-

197EusebiuPopovici,Istoria BisericiiUniversale,trad. de At. Mironescu,ed. II, vol. I, BucureEti,7925,p.335;


B.BartmanryPrécisde ThéologieDogmatique,had. M. Gautier,tome I, ed. III Mulhouse 1938,p.200.
198 S.h*u.r", Histoire des dogmes,trad P.Belet,tome I. Paris 1903,p. 157sq. qi 182sq.
1.

?13
'fcofogia'Dogrnaricà Sl,eci6[àJi Simío[icd

dinafionismul, dus la extrem, apare numai în sec. IV, sub formà de arianism qi
macedonianism.
a) Arianismul, urzitorul acesteierezii a fost Arie, un presbiter din Alexandria cult,
cu talent oratoric Ai cu o via!à de ascet.Arianismul este subordinafionismul dezvoltat Ia
extrem. Este o tendin!à nereugità de a împàca ralional învà!àtura despre Sfànta Treime
cu unitatea lui Dumnezeu. El începe sà fie manifestat, cunoscut gi discutat în public
în anul 3r9.
Arie învà{a cà existà un singur Dumnezeu fàrà început gi mai presus de lume.
Fiind atàt de superior, El nu poate intra în contact imediat, cu lumea finità. De aceea,
cànd a hotàràt sà creeze lume4 Dumnezeu a creat mai întàL din nimic o fiinià deosebità,
prin care a creat apoi întreg universul. Aceastà Fiin!à, numità Fiul lui Dumnezeu, a fost
creatà în mod liber nu din vegnicie, ci în timp. Agadar, a fost càndva cànd Fiul nu exista
(ef note ótr ourc{v) gi deci nici Dumnezeu nu era Tatà. Fiul este prima creafie a lui
Dumnezeu. Este singura creaturà directà a Tatàlui gi din aceastà.cauzà.e creatura cea
mai perfectà, cea mai apropiatà de TatàI. El nu este nàscut sau creat din fiinfa Tatàlui,
ci din nimic (ÈEourc óvt<^rv). Fiind prima gi cea mai perfectà creaturà a Tatàlui, El poate
fi numit Fiul lui Dumnezeu, degi nu e Dumnezeu adevàrat gi nu e deofiin!à cu TatàI.
El e Fiul adoptiv al lui Dumnezeu gi nu fiu în sensul adevàrat. $i cum prin acest Fiu
Dumnezeu creeazà Iumea, e gi El Dumnezeu, prin participare la stàpànirea lumii
împreunà cu Dumnezeu. De aceease cuvine se fie adorat ca Dumnezeu.
In principiu, Arie nu nega Sfànta Treime, dar subordona pe Fiul gi pe Duhul
Sfànt, Tatàlui. $i cum afirma gi despre acegtia cà pot fi numili Dumnezeu, el punea
creatura în rànd cu Dumnezeu. Ceea ce desigur cà este o impietate, întrucàt creatura
este inferioarà gi esenfial deosebità de Dumnezeu. Pe làngà aceasta,dacà Dumnezeu
a creat lumea printr'o fiinfà intermediarà gi nu vine în contact direct cu ea, cum zicea
Arie, însemneazà,cà Dumnezeu e limitat gi nu e o fiinfà absolutà.
Episcopul Alexandru al Alexandriei vàzànd cà arianismul e o deviere de
la Ortodoxie, a càutat sà determine pe Arie sà se lepede de învàfàtura sa. Arie însà nu
a voit. Din aceastàcauzà el a fost depus gi excomunicat de un sinod din Alexandria,
la anul 323.
Arie pàràsi apoi Egiptul, plecà în Palestina gi Asia Mici unde aflà azll la Eusebiu,
episcopul Cezareei gi la Eusebiu al Nicomidiei. Atàt acegtia,càt gi mulli alli episcopi
îi erau favorabili, ceea ce fàcu ca Biserica din Orient sà fie împàrlità în douà tabere.
Pentru a se curma dezbinarea, care era dàunàtoare nu numai din punct de vedere
religios, ci gi din punct de vedere al linigtii imperiului, Constantin cel Mare convoacà, la
anul 325,un sinod la Niceea, la care au fost invitali gi au participat episcopi din toatà
lumea cregtinà.
Sinodul condamnà erezia lui Arie gi definegte învàfàtura cà Fiul e Dumnezeu
adevàrat, nàscut din veci din TatàI, gi altfel e consubstanfial, sau deofiin!à cu Tatàl
ó;.rooúotoq îdt rtotrgílee.,,Unii din membrii sinodului nu voiau sà admità termenul
óprooúoroq(deofiin!à), deoarece,pe de o parte el nu e folosit de Sfànta Scripturà,iar pe
de altà parte, pentru cà a fost condamnat la Paul de Samosata (care însà îl folosise în

199 Sinodul I ecumcnic stabilind dogma despre cons-rbstanfialitatea Fiului cu Tatà1,nu se folosegte de termeni
din Sf. Scripturà, ci îi ia din filozofia pàgànà. Prin aceàstas'a stabilit, pentru totdeauna, cà Biserica poate
folosi astfel de termeni, atunci cànd prin ei se poate exprima mai bine, pentru rafiune, o idee cregtinà. Deci
cà rafiune are un rol de seamà în precizarea adevàrurilor revelate.

3L4
'f)umnezeu Tntreit în Qersoane Dogma Sfintei Treimi trezíi sntìtrinihre

sensul ereziei monarhiene). Dupà explicaliile date de diaconul Atanasie (episcopul


Atanasie cel Mare de mai tàrziu), sinodul a aprobat acest termen.
'OpoouoLoq este termenul prin care se exprimà cel mai bine egalitatea gi con-
substanfialitatea Fiului cu TatàI. Prin el se aratà cà existà o unicà Fiin!à divinà, pe
care o au deodatà: TatàI, Fiul (gi Sfàntul Duh). Dacà fiecare o are întreagà gi deodatà,
atunci Fiul nu e subordonat Tatàlui, ci e egal cu El. Sinodul definegte cà Fiul e nàscut,
iar nu creat. Fiinla Lui e din fiinfa Tatàlui. Mai mult, e aceeagi fiin!à gi nu e ceva adus
la existen!à din neexisten!à. Fiind vegnic, El a luat parte, împreunà cu TatàI, la creearea
lumii. Prin El s'au fàcut toate cele vàzute gi nevàzute. Aceastà doctrinà a fost fixatà înhlun
simbol care fu alcàtuit pe baza simbolului Bisericii din CezareeaPaleshnei. Dupà aceast4
Pàrinfii sinodului pronunfarà anatema împotriva tuturor celor ce înva!à cu privire la
Fiul.
Cu toate acestea,lupta împotriva lui óprooúoroq nu a luat sfàrgit la sinodul I
ecumenic. Ea s'a continuat gi dupà aceea,luànd parte la ea chiar gi unii din cei ce au
participat la sinod. Aceasta se datoregte faptului cà arienii, gi îndeosebi Eusebiu al
Nicomidiei, cu adepfii lui, au reugit, prin interpretàri perfide, sà discrediteze în fata
multora termenul óproouoroq.
Arienii shu divizat mai apoi în trei ramuri: arieníi rigurogi, semiarieniigi acacienii.
Arienii rigurogi se fineau de cele învàlate de Arie, cà Fiul e o fiin!à creatà gi nu
e egal, nici consubstanfial cu TatàI. Pentru a fi egal gi consubstantial, ar trebui sà fie
gi el neprodus, neprincipiat. Dar în cazul acestaar fi doi Dumnezei, ceea ce e inadmisibil
din punct de vedere cregtin. De aceea,ei spuneau cà e necesar sà admitem cà Fiul e
cu totul deosebit de Tatàl gi nu este asemànàtor Tatàlui (rctxra nanrcr avógoLoc tQ
llatqí). Din aceastàcauzà ei se mai numeau anomei (iar unori aetieni gi eunomieni, dupà
numele conducàtorilor Ior principali).
Semiarieniiînvàlau cà Fiul e nàscut din Tatàl mai înainte de toli vecii, dar nu e
deofiin!à cu Tatàl (óprooúoroc)ci numai deofiin!à asemànàtoare cu a Tàtàlui (o;-rooúoLoc).
De aici gi numirea lor de omiusieni.
Acacienii (numifi aga dupà reprezentatul lor principal, Acacie, mitropolitul
Cezareei), lineau mijlocul între anomei gi semiarieni gi învàlau cà Fiul este asemenea
Tatàlui, dar nu dupà Fiinla dupà Dumnezeire, ci a$a cum este o icoanà asemànàtoare
Aceluia pe care-L reprezintà. Deci Tatàl se reflecteazà în Fiul ca într'o icoanà.
Partidele ariene se combàteau, cu violentà, unele pe altele.
Arianismul degi a fost condamnat la sinodul I ecumenig el a mai supra-viefuit
totugi càteva secole,dupà aceeaa dispàrut pentru a apàrea mai apoi, în forme schimbate,
în unele secte din evul mediu gi modern.
b) Macedonianismul nu este decàt ariansimul extins gi la PersoanaDuhului Sfànt.
Arie nu a discutat îndeosebi despre Sfàntul Duh. Cum el însà învàfa cà toatà existen{a e
creatà de Dumnezeu prin Fiul, în mod logic urma cà gi Duhul Sfànt e creat de Fiul. De
acee4 El e inferior, e subordonat Tatàlui qi Fiului. Concluzia aceastaa tras-o Macedonie,
fost episcop de Constantinopol (t 362).Elînvàla cà Duhul Sfànt e o creaturà a Fiului, dupà
cum Fiul e o creaturà a Tatàlui. De aceea Duhul Sfànt e un slujitor al Tatàlui gi al
Fiului. Întrucàt Macedonie gi adepfii lui negau divinitatea Duhului Sfànt, aga zicànd
luptau împotriva divinitàlii Lui, ei au fost numili pneamatomahi.
Pnevmatomahii au fost combàtuli de Sf. Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare,
Grigore de Nazianz, Grigore de Nyssa, Didim cel Orb gi atii, iar sinodul II ecumenic
din Constantinopol $8r) condamnà macedonianismul, declarànd cà Duhul Sfànt e

71,5
llologi a'I)o6ma tícà Specìql'à ti Siffi\ofic;l

Domnul de via!à fàcàtorul, cà purcede de la Tatàl - deci e deofiin!à cu El -, cà trebuie


adorat gi màrit împreunà cu Tatàl gi cu Fiul gi cà a gràit prin prooroci. Învàfàtura
aceastaa fost adàugatà la simbolul de la Niceea.
Sinodul II ecumenic nu folosegtepentru Duhul Sfànt expresia ópooúoroq întrucàt
unii din membrii lui nu erau favorabili acestui termen. El gàsegteînsà alte expresii prin
care se exprimà aceeagiidee. Spunànd cà Duhul Sfànt se cade sà fie adorat gi màrit
împreunà cu Tatàl gi cu Fiuf el exprimà prin aceastadeofiinlimea Duhului Sfànt cu Tatàl
si cu Fiul.

2. 5.4'. r\rtitrinitarii nroderni

Din sec. XVI încoace, de cànd s'a ivit protestantismul, au apàrut diferite
persoane ízolate, care au negat adevàrul despre Sfànta Treime. Aga au fost Ludwig
Hetzer,Ioan Denke, în Elvefia; David Joris în Olanda; Mihail Servetug medic spaniol (t
r563),Blandrata, medic italian (t ry9o),Faust Socinus, în Polonia (+ 16o+).Acesta din urmà
a dat antitrinitarianismului modern o organizalie gi a devoltat gi a sistematizat aceastà
doctrinà. Adeplii lui se numesc socinieni sau unitarieni, întrucàt înva!à cà Dumnezeu e
numai o persoanà, adicà ThtàI. Dupà ei, învàfàtura despre Sfànta Treime nu e cuprinsà
nicàieri în Sfànta Scripturà gi pe deasupra ea contrazice gi rafiunea. Fiul (Iisus Hristos) e
un om simplu, nàscut într'un mod supranatural, gi trimis în lume pentru màntuirea
neamului omenesc.Lui I s a comunicat puterea dumnezeiascà, prin care ne-a luminat
gi pe noi, ca sà tràim dupà voia lui Dumnezeu. De acee4 dupà moarte, Dumnezeu L-a
prì mit în cer, la dreapta Sa. Duhul Sfànt e numai o putere a lui Dumnezeu, care sfinfegte
pe omzoo.
$iTtrotestantismulllberaLde azi e antitrinitar. El cautà sà înlàture formulele trinitare
din simboale gi ritual. Unii dintre protestanfi explicà Sfànta Treime întrîn fel ce se
deosebegtefoarte putin de vechiul modalism (Schelling, Hegel, Schleiermacher'o'). În
cercurile largi protestante, Iisus Hristos e conceput ca Fiu al lui Dumnezeu în sens
etic Ai adopfianist'u'.
Antitrinitarismul îl aflàm gila catari gi albigenzi(sec.XI-XII), iar mai tàrziu la
arminieni, duhoborfi g.a. Arminienii spun cà Tatàl e superior Fiului gi Duhul Sfànt
îsi are dumnezeirea de la El.

2.5.5.Triteisrrrul
Triteismul înva!à existenla a trei Dumnezei. El separà persoanele gi concepe
Fiinla divinà repetàndu-se în cele trei Persoane. Face deci tocmai contrariul de ceea
ce învatà simbolul atanasian, de a nu împàr{i fiinla în Dumnezeu, Sistematizatorul
acestei erezTia fost filozofu) Ioan Filopon din Alexandria (pe la mijlocul sec. VI), din
care cauzà triteismul se mai numeqte gi filoponism. Filopon identifica noliunea de
Fiin!à divinà cu ceea ce se înfelege prin nofiunea de gen gi învàfa cà cele trei Persoane

200 EusebiuPopovici, lstoria BisericiiUniuersnle,


trad. de Atanasie Mironescu, vol. IV, ed. a ll-a, Bucureqti,
1928,p 71.
201 Vezispuseleìui Hegella P Svetlov,op cit.,vol. I, p. 370.
202 B. Bartmann,opcit,pt 202

3r6
'Dqtnnezeu intreit în 2e rsoqne . 'Dogma SJintei'freimi 'D i stì, clii[e t i ctntinomi i[e,logn eí SJìn tt i'Ire im i

divine au o fiintà, o substanfà divinà abstractà, dupà cum trei oameni au aceeagi
fiin!à sau substan!à umanà; sau dupà cum acegtia aparlin aceluia$i gen uman. Deci
cele trei Persoane divine as o unitatespecficàgí moralàEi nu o LlnitatenL:mericàa fiin(ei.
Sunt deofiin!à dupà cum gi oamenii sunt deofiin!à. $i dupà cum natura umanà e repetatà
în indivizii umani despàrlifi între ei, aga e repetatà qi natura sau Fiinla divinà în trei
Persoanedumnezeiegti. Deci fiecare Persoanàdumnezeiascà posedà Fiinla divinà în mod
separat. Aceasta însemnà cà nu avem un Dumnezeu, ci trei. Cà nu e o unicà Fiinfà, ci
trei. Cà Persoanele Sfintei Treimi nu pot exista una în alta.
Triteismul, degi nu în forma sa originalà, dar în consecinlele sale, îl aflàm
la nominalistulRoscalin, canonic din Compiègne (l rrzo) gi la realistul Gilbert Porretanul(l
a75ù-
Dupà alfii, în Dumnezeu mai existà, pe làngà cele trei Persoane,încà gi fiinta
care îgi are existenla proprie alàturi de persoane. Deci e vorba de tetrateism.Tetrateismul
îl aflàm, pentru prima datà, profesat de Damiaru patriarhul monofizililor din Ale-
xandria, J/8-6o42o3.
Pentru combaterea triteismului sau tetrateismului, Biserica nu a avut nevoie
de hotàràri speciale, întrucàt aceste erezii erau combàtute prin Simbolul niceo-
constatinopolitan gi implicit condamnate prin sinoadele I gi II ecumenic. Cum însà aceste
erezii s'au manifestat mai mult în evul mediu în Apus, Biserica de aici a luat o atitudine
directà qi energicà împotriva lor, condamnàndu-le, la sinodul IV Lateran (rzr5).
Dupà cum am vàzut, monarhinismul gi subordinalionismul reduc învà!àtura
cregtinà despre Sfànta Treime la monoteismul iudaic, întrucàtva modifica! iar triteismul
o reduce la politeismul pàgàn. $i unii gi alfii au denaturat învà1àtura pe care ne-a dat-o
MAntuitorul gi de aceeaBiserica a luat màsuri pentru a-i combate qi a preciza mai de
aproape învà!àtura despre Sfànta Treime.

2.6. DrsrrNcTrn.r:gr z\NTrNoMru.E


DOGMI.:I STTN-IU TNUXT

2.6.1.Distirrc[iile

fnvà1ànd cà Dumnezeu e întreit în persoane, Bisericaì:rvatà prin aceastacà în Dumnezeu


lexistà anumite distinclii sau deosebiri reale. ,,TatàL,Fiul gi Duhul Sfànt: nenàscut,
nàscut qi purces, se deosebesc în dumnezeirea fe,tei,iar nu dupà fiintà, care în sine este
nedespàrfità'o+. Distincfiile se referà Iapersoaneqilamodul de aposednFiinla divinà.
In Dumnezeu existà trei persoane reale. Ca atare, ele sunt qi trebuie sà fie deosebite
una de alta2o5.Prin aceastàafirmatie se respinge atàt modalismul (sabelianismul), dupà
care cele trei Persoanen'ar fi decàt trei moduri de manifestare ale lui Dumnezeu în lume,

203 S. Belan, op. cit.,p 158, nota 2; cf. qi D T.C.,X,2248.


204 Màrturisirea Ortodoxà,I, 72.
205 Despre distincliile în Sfànta Treime vorbesc càr,tilenoastre de rttttal.În Penticosfarulde la Rîmni c, dn7743,
ai
în sedealna I de la Ukenia de Mar$ dupà Rusalii, se spune: ,,impreunez, lautl, slàr'esc,cinstescpe Tatàl gi pe Fiuì
împreunà qi pe Prea Sfàntul Dulr, unindu-I dupà Dumnezeire gi despàrlinduJ dr-rpàosebiri".

317
'L7ol'ogia'Do6ma ticà Specìa h sí Sim6o[icà

càt gi învà!àtura dupà care în Dumnezeu ar fi nu trei, ci patru Persoane.Învà!àtura


aceastao profesagi S. Bulgakov, care_transforma Fiinfa divinà, numità de el Sofia,
într'o a patra persoanàîn Dumnezeu2oo.
Celetrei Persoanesedistingprin modul de a posedaFiinla divinà. Prima Persoanà
posedàFiin!à divinà în Sine,neprimità de nimeni, fàrà principiu. A doua î9i primegte
fiinfa, prin nagtere,de la prima; iar a treia gi-o primegteprin purcederedin prima.
Din aceastàcauzàprimà PersoanàsenumegteTatà,a doua Fiu gi a treia Duh Sfànt.
Drept aceeaputem spune cà proprietàfile, caractereleproprii, sau însugirile personale
prin carese disting celetrei Persoaneuna de alta, sunf Tatàl e nepricinuit, nenàsfl*9 Fiul
e nàscut din veci din TatàI, iar Duhul Sfànt purcede din veci din TatàI. Deci e vorba de o
Trinitate realà, nu de simple numiri gi nu de simple manifestàri succesiveale lui
Dumnezeu în lume, ca gi cànd în acelagiDumnezeu, aceeagiPersoanàdivinà, s'ar fi
revelat odatàcaTatà,apoi ca Fiu gi apoi caDuh Sfànt.Celetrei Persoaneposedàfiecare,
îr mod real gi distinct,Fiinla divinà. PosedàaceeagiFiin!à divinà, caree unicà gi nu se
împarte între Persoaneledivine.
Revelafiadivinà ne prezintà proprietàfile,sauînsugirile personaleinteme, prin care
celetrei Persoanese disting una de alta,în mai multe locuri.
DespreTatdlne spune SfàntaScripturàcà e nepricinuit gi cà are viala în Sine.
,,Precum TatdlareoialdîntruSíne,agal-a datgi Fiului sàaibàaia!àîntruSine"(In 5, z6).De
aceeaSfinfii Pàrinli numesc pe Tatàl óvaqXoq (fàrà început, fàrà principiu), avaíttoq
(fàrà cauzà),iar însugireaprin caresedistingede celelaltePersoaneo numescàyevvoía
(nenagtere).Sf. Grigore de Nazianz, în Cuv. 32,zice:,,Deoarece Tatàlcapersoanà nu are
origineaSaînaltul,pentruaceastnîgi esteEI InsugiprincipiulSàugi pentruaecasta El nu este
nici nàscut,nici purces". Motivul acestaa determinatpe unii Sfinli Pàrinfi sau scriitori
bisericeqtisà-lnumeascàairtó0toc, nquroq,0eóq etc.
Fiul arecaproprietatenagtereaSayévr.1oc din vecidin TatàI.El este,,Unul nàscuf
caredin Tatàl s'a nàscutmai înainte de tofi vecii". El gi-aprimit fiinfa de laTatàL.,,Din
pàntece, mai înaintedebrceafdr, Te-amnàscut"(Ps rro,3). Dar dacàFiul e din substan$a
Tatàlui,El nu e o parte din TatàI,nu primegtenumai o parte din substanlaTatàlui, aga
cum e de exemplu cazul la oameni,ci primegteîntreagasubstanfà(fiin!à) divinà. Tatàl
comunicàîntreaga Sa fiinfà Fiului, ffuà a pierde El ceva din fiinfa Sa prin aceastà
comunicare.Comunicareasefacedin veci.De aceeagi Fiul estevegnic.Nu a fost timp în
caresà fi fost Tatàl fàrà Fiu, agacum nu estenici un timp în carefocul sà fie fàrà luminà.
,,Dupà cum focul existà deodatà cu lumina din el, gi nu este mai întài focul gi pe
urmà lumina ci deodatà;gi dupà cum lumina senagtetotdeaunadin foc Aiestetotdeauna
îr eL fàrà sàsedespartàdelocde EL tot astfelgi Fiul senagtedin Tatàl,fàrà sàsedespartà
delocde El, ci estepururea cu El. Dar cu toatecà lumina senagteî.,.hip nedespàrfitdin
foc qi ràmàne totdeauna cu eL totugi nu are un ipostaspropriu deosebitde ipostasul
focului, deoarecelumina este calitateanaturalà a focului. Fiul, Unul nàscut al lui
Dumnezeu ìrsà, deqiestenàscutdin Tatàlîn chip nedespàrfitgi neìrdepàrtatgi ràmàne
pururea cu El, totugi are un ipostas propriu, desoebit de ipostasul Tatàlui"'o7.
Duhul Sfàntare purcederea(èrcnógeuoq, Èrcnógeupr+ngógoq, ngpoÀrl etc.)ca
proprietateprin care se distinge de Tatàl. Despre aceastàproprietate a Sfàntului
206 Învà;àtura aceasta a fo-st condamnatà de patriarhul Serghie a1 Moscovei în urma unei ample gi

documentate critici, în 1935. Vezi în rev. ,,Ortodoxia", nr. 2-311949.


207 Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica,I, 8, trad. rom. p 24.

318
/Dumnezeu Tntreit în lPersoqne.lDogne Sfintei'Íreimì 'DìstincAíifu Si anrinomii[e logmei SJintei lfreimi

Duh vorbegte sinodul II ecumenic, combàtànd pe Macedonie, qi ea este exprimatà clar


de Màntuitorul, care spune: ,,Cînd aa aeni M1ngAietorttl,pe careEu îl aoi trimite aouà de la
TatàL,Duhul Adeuàrului, carede la Tatùl purcede,Acela oa mùrturisi pentru Mine" (In 15, 26).
Prin cuvintele aceste4 Domnul ne aratà cà Duhul Sfànt îgi are originea din veci din TatàI,
gi astfel este deofiin!à cu Tatil'd.
Între nagterea Fiului gi purcederea Sfàntului Duh este deosebire, dar în ce constà
mai de aproape aceastàdeosebire, noi oamenii nu putem $ti2oe.

2,6,2, r\rrtirronriileclogrrreitrirritare

- Cuvàntul antinomie (àvtívópoq, avtwo;.ría) înseamnà etimologicegte: opozilie


falàdelege,contradiclieînlegi, sauîngeneral contradiclie.Pentruexprimarea acestei idei se
mai folosegtegi cuvàntulparadox. Spunànd cà antinomia înseamnà contradicfie, nu ne
gàndim la o contradiclie în care douà lucruri s'ar exclude unul pe altul -, în sensul cà
numai unul din ele ar fi adevàrat, iar altul fals -, ci ne gàndim la o contradic(ie în care
lucrurile ce se contrazic sunt justificate, fiecare pentru sine, gi astfel ele pot sta împreunà
gi pot fi conciliate. În Dogmaticà mai ales, antinomia nu vrea sà însemneze cà numai
una din afirmalii e adevàratà, dar nici aceeacà nici una nu e adevàratà, ci prin ea se
exprimà ideea cà ambele afirmafii sunt adevàrate, dar fiecare în felul sàu.
Antinomii gàsim pretutindenf atàt în domeniul gàndirii, càt gi în acela al activitàlii
omenegti. Gàsim în gtiinfà, în filozofie, în Teologie etc.
Precum gtiinla gi filozofia, tot astfel gi Teologia nu e lispità de antinomii. Unele
ramuri ale ei, de exemplu Mistica gi Dogmatica, precum gi unele documente de
care se folosegte,de exemplu Biblia (îndeosebi cartea lov) gi Càntàrile bisericegti, abundà
în acestea.Misticii vorbind despre Dumnezeu, folosesc o terminologie antinomicà.
Dionisie Areopagitul zice cà,,Dumnezeu este gi nu este"2ro). Cartea Iov are la bazà ideea
antinomiei. In ea se aratà cà o multime de evenimente se pot întàmpla împotriva logicii
noastre gi cà voia gi lucràrile lui Dumnezeu nu pot fi pricepute de ea. In Càntàrile
bisericegtiauzim spunàndu-se: ,,Azi se spànzurà pe cruce cel ce spànzurà pàmàntul
peste ape". ,,Viafa a fost pusà în mormànt" etc. Nu mai pufin lipsite de antinomii
sunt dogmele. Acestea, prin ele însele au un caracter antinomic. Ele cuprind lucruri
ce nu pot fi pricepute pe deplin de mintea omeneascà.Exemplu: în dogma hristologicà

208 Màrturii din Sfinfii Pàrinfi, referitoare Ia purceclerea Duhului Sfànt din TatàI, vezi: A. Comoroqan,
Dogmatic4 p.179sq.
209 Sf. Ioan DamaschirL Dogmatica, I.8, trad. rom., p.28. Dupà unii autori s'ar putea spune, într'un anumit

fel, cà Cuvàntul sau Fiul este un produs al intelectului divin. $i cum producerea ideii gi a cuvàntului prin
spirit o numim concepere gi nagtere, zicem despre Fiul cà e nàscut din TatàI. Duhul Sfànt însà e un produs
al voin[ei divine. ,,$i pentru cà realitàfile, care se reproduc prin voinla unei persoane/ nu se zice cà se nasc,
ci se zice cà purced de la aceasta din urmà", pentru aceea se zice cà Duhul Sfànt nu se nagte, ci purcede din
..4
Tatà|. Vezi Eus. Popovici,
- Incercnrede n pàtntnde a.t uryetareafilozofícà îrt càtua în ntisterul tlcspre S.fîrún Tieime,
în rev. ,,Candel a" , 7942-1943, pp. 1,68-769
210 La prima vedere spusele acestea ni se par o absurditate. Dacà însà avem în vedere cà ele nu au caracter

absolut, cà nu se referà la Dumnezeu în Sine, ci au un caracter relativ, referindu-se la Dumnezeu în raport


cu lumea, atunci nu mai aflàm în ele nimic absurd. Atunci constatàm cà spusele acestea se pot concilia
Dumnezeu e tot ceea ce este, întrucàt lumea este în mod ideal în El, ca efectul în cauzà; gi Dumnezeu nu
e nimic din ceea ce este, întrucàt lumea e un produs temporal, e o realitate în afara lui Dumnezeu gi are o
naturà deosebità de a Lui.

319
'llologia 'Dogmatìcà SpecialàSi Sim^o[ica

se spune cà Iisus Hristos e Dumnezeu gi om, avànd în acelagi timp toate însugirile
dumnezeiegti gi omenegtii despre Maica Domnului se spune cà e pururea Fecioarà gi e
Nàscàtoare de Dumnezeu etc.
$i dogma Sfintei Treimi are antinomii. $i încà mai multe. În ea se spune cà: a)
Dumnezeu e o fiin!à în trei persoane; cà aceeagi fiinfà se aflà întreagà în fiecare
Persoanà.b) Cà cele trei Persoane existà deodatà, sunt vegnice, gi totuqi se spune
cà Tatàl nagte pe Fiul gi purcede pe Duhul Sfànt ceea ce ar presupune o existen!à
anterioarà a Tatàlui. c) Fiul, degi e nàscut din veci, totuqi El se naqte gi acum, se nagte
mereu. Nagterea Lui e continuà. De asemeneagi purcederea Duhului Sfànt.
Nici una din afirmafiile de mai sus nu pot fi pricepute de minte"'. Noi nu
putem concepe o fiin!à ca existànd în trei persoane; nu putem înfelege cum sunt
nagtereagi purcederea vegnicà qi, cu toate cà ele îgi au izvorul în TatàI, Tatàl nu existà
înaintea Fiului sau a Duhului Sfànt. De asemenea, nici cà Fiul e nàscut din veci, gi
totugi El se nagte continuu. Dupà logica noastrà, nagterea presupune un interval
de timp îrtre nàscàtor gi nàscut. De asemeneaqi purcederea. Ceea ce înseamnà cà, dupà
logica noastrà, Tatàl ar trebui sà existe înaintea Fiului gi a Sfàntului Duh. Cu toate
acestea,dogma ne spune cà toli trei sunt etemi. Sf. Ioan Damaschin cautà sà explice
acestlucru prin comparafie. El zice cà: ,,Dupà cum focul existà deodatà cu lumina din
el gi nu este mai întài focul gi pe urmà lumina, ci deodatà; gi dupà cum lumina se
nagte totdeauna din foc Ai este totdeauna în el, fàrà sà se despartà deloc de el, tot
astfel gi Fiul se nagte din TatàI, fàrà sà se despartà deloc de El, ci este pururea cu
81"212.Fiul are însà un ipostas deosebit de ipostasul Tatàlui.

2.6.3. Îrrcercàriclea explica antinonriileTreirrrii

În fafa antinomiilor sau paradoxelor, mintea omeneascà nu a ràmas pasivà. E


a càutat sà le dea o explicare. Filozoful Hegel, de exemplu, spune cà texa gi antiteza
se rezolvà într'o armonie superioarà, în sintezà. Plotin gi Cusanusspun cà acest
conflict se rezolvà în Dumnezeu, care e coirtcidentiaoppositorum.Al{ii spun cà paradoxele
pot fi înlàturate printr'o logicà trivalentà sau polivalentà. Logica clasicà cunogtea douà
valori pentru propozifii: adevàrul gi falsul. Orice propozltie e adevàratà sau fdlsà.
Tertium non datur. ,,Aparifia paradoxelor, în care apar propozifii ce nu pot fi declarate
nici adevàrate, nici false, fiindcà ajungem la contradicfii, a sugerat ideea cà despàrlirea
duali adevàr-fals,este convenfionalà gi cà îi scapàunele propozltll" .De aceeas'a ajuns
din partea unora la concluzia cà trebuie sà spunem cà o propozilie poate lua mai multe
valori, de exemplu trei: adevàrul, falsul gi terful. Prin aceasta s'a constituit o logicà
trivalentà, cu alte legi decàt ale logicii clasice.O astfel de logicà e o teorie matematicà
perfectà. Mai apoi s'au imaginat logici poli-valente, cu ajutorul càrora se crede cà se
poate face urcarea spre adevàr.
Ideile acestea s'au exprimat fie în mod sistematic Ai organizat prin erezii, fie ca
manifestàri izolate, dar logice ale minlii omenegti. $i fiindcà aceste afirmafii erau o
deviere de la adevàr, Biserica s'a vàzut nevoità sà dea învàtàturii sale o formulà prin

211 ,,Nici prin un fel de asemànarenu se poate làmuri aceastàtainà gi ràspicata înfàfigaîn mintea noastrà
în ce chip Dumnezeu esteunul în fiinlà 9i întreit în fele (ipostasuri)". MàrturisireaOrtodoxà,'1.,10.
212 Sf. Ioan Damaschin,Dognntica,I,8, trad. D. Feciom,Bucuregti,7938,p. 24.

320
lDoama Sfintci -freimi .D i sth c
'Durnnezeu intreit în Qersoane Aiilesi on tin o mi ift, logtn ei Sfintei'f r ein i

care sà cunne orice posibilitate de deviere de la cele propovàduite de Domnul. $i cum


cele primite de la Màntuitorul au un continut bogat, ca sà nu altereze acest cuprins,
ea a càutat o formulà prin care sà-l exprime fàrà sàl altereze; o formulà ,,care sà tinà
seama de laturile contradictorii ale tainei, sà cuprindà toatà bogà|ia e7"213. Aceasta
înseamnà cà prin dogmà se împacà teza cu antiteza.
Cusanusa càutat sà împace antinomiile dogmei Sfintei Treimi folosindu-se
de anumite semne din matematicà. El spune cà la lucrurile divine, Ia cauza ultimà a
lumii, la Dumnezeu putem ajunge numai prin simboluri. Iar spre acestscop, celemai
potrivite semne sunt cele matematice. Insà nu folosite cu proporfiile ce le au în
matematicà, ci consideràndu-le la maximum. Consideràndu-le astfel, constatàm cà
ele nu se mai deosebescunele de altele, nu se mai opun unele altora, ci se confundà
într'un element unic, care le cuprinde pe toate. Sà luàm de exemplu un triunghi
ABC.
Pentru ca laturile lui sà ajungà la dimensiunile maxime, trebuiesc sà creascà toate
deodatà. Lungindu-se latura BC gi devenind B'C', etc. se lungesc Ai laturile AB
gi AC, devenind AB', AC' etc. Odatà cu acesteaunghiul A tot cregte,iar B gi C se tot
micgoreazà. Cànd latura BC ajunge la maximum, adicà la infinit, tot infinite ajung gi
Iaturile AB gi AC. Odatà cu aceastaunghiul a devine de r8o de grade, ceeace înseamnà
cà laturile care îl formau au devenit o linie dreaptà gi se confundà cu latura BC. De
aici rezultà cà triunghiul, màrit la inifinit, nu mai e o figurà cu trei laturi qi hei unghiuri, ci
se transformà într'o linie dreaptà. În acest caz, laturile gi unghiurile nu se mai
deosebescunele de altele, nu se opun unele altora, ci coincid, ca gi cànd ar ti acelagi
lucru. Avem deci coincidenla contrariilor. Aceastà coincidenfà se face în principiul
suprem al universului.
Aplicàad acestexemplu la Sfànta Treime, se poate spune cà, dupà cum în cazul
citat, linia dreaptà infinità, degi unicà, totugi e compusà din trei laturi diferite, tot aqa gi
în Divinitate, care e infinità, existà o unicà Fiin!à, dar trei Persoane.Deci cà principiul
suprem al lumii^este un maximum absolut gi e în acelagi timp unitar gi trinitar"+. $i
Cusanus scrie: ,,In Teologie trebuie, pe càt posibil, sàîmbràfigàm termenii contradictorii
ìrtr'o concepfie sirnplà, depàgindu-i. Nu trebuie, dar, ìr Teologie, sà concepetn distincfia
gi indistincfia numai ca douà lucruri contradictorii. Trebuie sà le concepem, depàgindule,
agacum suntîn principiul lor cel mai simplu, unde nu mai existà deosebire între distincfie
gi indistinclie. Atunci înlelegem limpede cà Trinitatea gi Unitatea sunt unul gi acelagi
lucru. În adevàr, unde distincfia este indistinctig Trinitatea este Unitate; gi invers, unde
indistincfia e distinclie, Unitatea este Trinitate"2l5.
Dupà alfii, antinomismul dogmelor e explicabil dacà avem în vedere cà cuprinsul
lor e revelat; cà el vine din cer, gi cà mintea omului fiind màrginità, nu-l poate cuprinde
întreg qi deodatà. Ea poate cuprinde deoadatà numai pàrli sau aspecte izolate ale lui. In
felul acesta noi avem impresia cà acele aspecte se exclud unul pe altul. Ba gi logica
noastrà ne spune acelaqi lucru. Pentru a înlàtura aceast4 Biserica are datoda de a aduna
sub o privire toate acesteaspecte, cu tot belgugul lor, gi a le formula îr dogme"6, de a ne

213 Acestaestede altfel procedeulurmat de Bisericàîn cursul disputelorsaledogmaticecu tofi ereticii


de totdeauna.
274 p.p.Negulescu,Fil ozofia Renngterii, Bucuregti 1.949,pp. 185-199.
215 Cit. la P.PNegulescu,op. cit,p.200
216 Cf. Florenski,la N. Bubnoffund Hans Ehrenberg,Ostliches Cltistentum,Il,Mùnchen 7925,p.89.

v27
'J'eofogia,Dog na ti cit Speci d [,i ti Sin 6oficà

da o privire de ansamblu asupra ìor, chiar dacà mintea naturalà nu le-ar putea pricepe.
Prin urmare dogmele, în general, gi dogma sfintei rreimi în special, nu an la temétia
lor nici o contradictie, aceastaexistànd numai din punctul nostiu de vedere, deci fiind
numai un ce subiectiv, nu gi obiectiv.
Antinomiile dogmatice sunt inevitabile càt timp tràim în cortul actual. Ele se
lin de dogmà cum se fine verdeafa de frunzà. Cu càt însà ne apropiem mai mult de
Dumnezeu, 9i tràim în comuniune de iubire cu El, cu atàt se llmuresc mai mult gi
antinomiile, iar cànd vom ajunge în Ierusalimul ceresc, ele vor dispàrea, întrucàt
acolo vom vedea adevàrul întreg, gi nu numai pàrfi ale lui, cum vedem în lumea
pàmànteascà.
Neputànd pricepe cu mintea dogma sfintei rreimi, noi nu putem zice cà ea e
nerafionalà. Pentru a putea spune despre ceva cà e neralionaf ar trebui sà cuprindem
pe deplin acel ceva: sà cuprindem pe deplin subiechrl gi predicatul propozifiei rèspective
gi sà cunoagtem raporturile lor. Cum însà noi nu putem qti precii ce înseamnà naturà
gi Persoanàdivinà, nu putem cunoagteraportul dintre ele. De aceeanu putem cunoa$te
cà dogma aceastae contrarà minfii, cà e nerafionalà sau antirationalà, ci cà e supra-
ralionalà, supralogicà.

2.-/, DuwNEzEUTzvrr\r..DuxNr:zDu lÌur..


DuyiNr:zr:u Dunul Sr.'rrNr

2.-/,1. Introclucere
vl
e urntl îrrfiinlà gi întreít ùt persoane:Tatàl, Fiul gi Duhul Sfànt. De aceeanoi
l\unttrczeu
rc, spunem gi putem spune cà Tatàl e Dumnezeu, Fiul e Dumnezeu gi Duhul sfànt e
Dumnezeu. Prin aceasta nu facem altceva decàt sà zicem de trei ori Dumnezeu gi nu
zicem cà sunt trei Dumnezei. Spunem cà e unul singur, deoarece Fiinla dumnezeiascà nu
e împàrlità ìr trei, ci ea existà ì:rtreagà pentru fiecare Persoanà. Cele trei Persoane sunt
consubstantiale, egale gi eterne. Acest adevàr ni l-a descoperit Dumnezeu gi El nu
poate fi asemànat cu nimic din ceeace e creat. Simbolul atanasian numegte pe Tatàf pe
Fiul gi pe Sfàntul Duh, pe fiecare în parte, Dumnezeu gi Domn, din caùzà cà este
fiecare pentru Sine o realitate gi se aflà în posesiunea deplinà a tuturor perfecfiunilor
dumnezeiegti. Totîn acestsimbol se mai spune cà TatàI, Fiul gi Duhul Sfàntie deosebesc
numai prin proprietàtile personale, nu gi prin însugirile fiinfiale. Fiinfa Lor e una gi
aceeagi,întreagà, deplinà gi neîmpàrfità, în toate cele trei persoane divine.
Adevàrul de mai sus a fost propovàduit de Bisericà în toate timpurile. El însà
a fost mai accentuat cu prilejul ivirii diferitelor erezii, care contestau divinitatea
uneia sau alteia dintre Persoanele divine. Ag4 de exemplu fa!à de arianism, Sfinlii
Pàrinfi s'au vàzut obligafi sà argumenteze, cv amànunte gi dovezi revela{ionale,
dumnezeirea Fiului; iar fatà de macedonianism, dumnezeirea Duhului sfànt.

322
i 'freimi
'Dumnezeq Tntreit in ?ersoanc. ''[)oqma SJ'inte 'Dunnezeu'Tató(.'1)umflezau Jiil.' Dumnczeu rDuliu( Sfànt

2.-/.2.DunrnezeuTatàl

DumnezeireaTatdluisaucàTatàl e Dumnezeu, e un adevàr recunoscut de toli teigtii


$i pe care nu l-au contestat nici unul dintre eretici. Tatàl a fost socotit totdeauna gi de tofi
crestirrii, ca Dumnezeu. El e numit Tatà, atàtîn sens propriu, pentru cà nagte în mod real
pe Fiul, càt gi în sensimpropriu, pentru cà a produs din nimic Ai poartà o grijà de toate
creaturile, adicà de întreaga lume. Creaturile sunt într'un anumit sens copiii lui
Dumnezeu, dar nu copii în sensul propriu, pentru cà nu au aceeaqinaturà cu TatàL
aceasta fiind rezervatà numai Fiului (ln t, 14, 18; 3, 16, r8).
Tatàl este ,,atotfiitorul, fàcàtorul cerului qi al pàmàntului vàzutelor tuturor qi
nevàzutelor". Màntuitorul ne înva!à sà ne rugàm lui Dumnezeu adresàndu-I-ne cu
cuvintele ,,TatàInostru" (Mt6,9). El Insugi se roagà lui Dumnezeu numindu-L ,,Pàrintele
Meu" (Mt 26,39. Cregtinilor li se cere sà se poarte îr agafel încàt purtarea lor sà contribuie
la preamàrirca ,,Tatàltri careesteîn ceruri" (Mt 5, 16). Màntuirea noastrà este opera
marii iubiri a Pàrintelui ceresc fa!à de noi. ,,Dumnezeu (Tatàl) aga a iubit lumea
încàt a dat pe Fiul Sàu, Unul Nàscut, pentru ca oricine care crede într'Însul sà nu piarà,
ci sà aibà viatà vegnicà" (In 3, 16). Pe de altà parte Domnul numegte pe Tatàl Sàu,
singurul Dumnezeu adevàrat: ,,Viala aegnicàaceastaeste,cn sà Te cunoqscùpe Tine
singurul, adeaàratulDumnezeu..."(In 18, l). Sfintii Apostoli de asemeneanumesc pe Tatàl,
Dumnezeu. Aceasta se vede îndeosebi de Ia începutul epistolelor lor, unde scÍiui ,,Har
aouàgi pacede Dumnezeu,TatàIrrostru..."(Rm r, 7; r Co r, 3; Ga r, 3 etc.).Aceeagiidee
o gàsim exprimatà gi de urmagii Sfinlilor Apostoli gi de cregtinii de pretutindeni,
care în exprimarea acestei credinle se conduceau atàt dupà Sfànta Scripturà càt gi
dupà naturà. Natura prività atet din pàrlile ei componente càt gi ca întreg, ne duce la
concluzia cà ea este opera unei inteligenle personale, atotputernice. Ori, dacà aceastà
inteligen!à persoanalà gi atotputernicà a creat lumea, ea este - degi în sens impropriu
- Pàrintele ei; este Dumnezeu. Agadar, Pàrintele lumii este Dumnezeu adevàrat.
Dupà Sfànta Scripturà, Tatàl are în Sfànta Treime o întàietate fafà de celealte douà
Persoane.Situalia se prezintà agapentru mintea noastró càci în realitate cele trei Persoane
sunt egale. Aceastà întàietate se datoregte faptului cà El e principiul celor douà Persoane.
Ea este exprimatà de altfel qi de Domnul, care zice: ,,Md stri la Tetal Meu gi la Tatàl
aostrl' (In zo, r7), precum gi de Sf. Apostol Pavel, cànd zice: ,,DrLrrurczeul Donuului
nostru listrs Hristos, Tatàl slaaei" (Ef t, t7).

2.-/.3.DunrnezeuFitrl

Fiul lui Dumnezeu este a doua Persoanàa Sfintei Treimi. Sfànta Scripturà nu-L
numegte în mod direct persoanà, dar î1numegte Fiu. Numele de Fiu însó esteun nume de
persoanà. El are aceeaginaturà ca gi Dumnezeu Pàrintele. De aceeael e Dumnzeu
adevàrat.
În decursul veacurilor, dumnezeirea Lui a fost contestatàsau înleleasà greqit de
mai mulfi eretici ca: monarhienii, arienii, socinienii, ralionaligtii g.a. cu toate cà
Sfànta Scripturà conline màrturii nenumàrate din care se vede dumnezeirea Lui.
Biblia înfàligeazà a doua Persoanà a Sfintei Treimi, ca pe Fiul lui Dumnezeu în înlelesul
propriu al cuvàntului. Deci ca pe unul care a primit natura sau fiinla sa de la Tatàl; ca
pe Acela càruia Tatàl I-a împàrtàgit fiinfa Sa proprie. Psalmistul ne înfàflgeazà pe Mesia,

J23
1eolo21ia'I)ogmeticà SpeciaLisi Sin6o[icà

care zice: ,,A zis Donntul càtreMine: TrLegtiFiul Meu, Eu astàziTe-nmnàscut" (Ps 2,7). Despre
Acest Fiu^scrie,mai apoi, tot Psalmistuf cà e nàscut din veci din TatàI. Acest adevàr îl
exprimà Insugi TatàI, cànd zice càtre Mesia (Fiul): ,,Din phntecemai înainte de luceafarTe-
tnn nàscut" (Ps r ro; z). Atàt cuvàntul astàzi (din Psalmul z), càt gi expresia mai înainte de
luceafàr (din Psalmul rro), exprimà ideea de vegnicie. Exprimà deci ideea cà Fiul e o
Persoanà nàscutà din veci de TatàI. El e nedespàrlit de Tatàf dupà cum nedespàrlità este
raza soarelui de soare.$i dupà cLrmraza existà de cànd existà soarele, tot aga existà gi
Fiul de cànd existà Tatà|, adicà din vegnicie. Textele acestea,gi altele la fel, vorbesc
direct despre divinitatea Fiului lui Dumnezeu. Altele însà vorbesc mai mult despre
Iisus Hristos, dar ne làmuresc cà acesta e a doua Persoanà a Sfintei Treimi, sau Fiul
celîntrupat al lui Dumnezeu. Drept acee4 în cele urmàtoare vom cita astfel de texte din
care se va vedea cà Sfànta Scripturà atribuind lui Iisus Hristos însugiri ce nu se pot
atribui decàt lui Dumnezeu, ele evidenfiazà adevàrul cà Iisus Hristos e Dumnezeu
adevàrat.
Ca Fiu al lui Dumnezeu qi Dumnezeu adevàrat, îl màrturisegte pe Iisus Hristos
Însug^iTatàI, cu ocaziaBotezului în Iordan (Mt 3, t7); se màrturisegte apoi Domnul pe
Sine Insugi în fata arhiereului Caiafa, care-L întreabà: ,,luru-Te pe Dumnzeul cel aiu, sà
ne sytuinouàde e6ti TtLHristosul.,Fiul hLi Dumnezeu?"(Mt 26,@).La care Iisus ràspunde:
,,Tu ni zis-rt", adicà agaesteprecum spui h: (vezi gi In 5, 17 sq.).Tot ca ,,FiuI lui Dumnezeu
celuiai.tr' (Mt 16, 16) îl numegte gi Sf. Apostol Petru, iar Sf. Toma îi spune direct,
Dumnezeu, cànd zice: ,,Domnul meu pi DumnezetLmeu" (In zo, z8).
Divinitatea Fiului sau a lui Iisus Hristos se vede însà gi din alte texte scripturistice,
în care Lui I se at ibtrie naturà gi însugiri dumnezeiegti. Despre El se spune cà este
Dumnezeu întrupat (r Tim 3, 16); cà e consubstanlial cu Tatàl (,,Eu pi TatàI una
suntem") (In ro, 3o); cà în El locuiegte toatà plinàtatea Dumnezeirii (Col z, 9); cà este
veqnic2rT,atotputernic'ró, omniprezentzlg, cà I se cuvine adorare dumnezieascà"oetc.
E adevàrat cà în Sfànta Scripturà existà càteva expresii din care pare a rezulta cà
Fiul nu este egal gi consubstanfial cu TatàI, gi deci cà nu e Dumnezeu adevàrat. Insà dacà
privim acesteexpresii în context gi avem în vedere intenfla cu care ele au fost pronunfate,
vom constata cà nu existà nici o contrazicere între ele gi textele mai sus citate. Iatà càteva
di.n acesteexpresii: ,,Tatùlestenui msredecît Mine" (In 14,z8). ,,Iar despreziua sceeagi despre
ceasulacelnnimeni rru 6ti.e,nici îngerii din cer, nici Fitrl, ci numsi Tatàl" (Mc 13, 3z). Cànd
citim astfel de expresii, nu trebuie sà uitàm cà ele au fost pronunlate de Màntuitorul
Hristos, care are douà naturi: dumnezeiascà gi omeneascà. De aceea El vorbegte
ca Dumnezeu gi ca om. Expresiile de mai sus Ie spune Domnul, ca om. Deci, în
ce privegte natura omeneascà din Iisus Hristos, aceastae fàrà îndoialà inferioarà
lui Dumnezeu TatàI. Tatàl este autorul naturii omeneqti, de aceeaEl e mai mare decàt
acesta.În ce privegte necunoagtereazilei sfàrgitului lumii, aceastase poate referi, fàrà

"' ,,$i acunt ln 'Iine ÎnsrQi, nrà preamùreqti, Tu, Pàrinte, uL slaun pe cnre la 'l'ine am aaut-o, mai înaittte ca sàJic
lu m e a " ( I n 7 7 , 5 ) .
2tB
,,Tooteprintr'hnul s'au fàcut gi fùrà EL nimic nu s'afàt:ut din. tot ce s'afàcut"(In 1,3). ,,DnhL-Mi-s'a tootà
putereaîn cer gi pe pàmînt " (Mt 28, 18)
219
,,Llndesunt doi snu trci adunati în nunteleMeu, ocolosunt gi ELtîn mijloutl lor" (Mt 78,20)
220
,,To1isd citLstcascd pe Fiul preunn cirrstcsc7teTaÍdl. Cine n.LLcinstegtepe Fiul, ttu cirrctegtepe Tatdl, care L-a
trimis" (In5,23).

324
/Doama Sfintei'Treifli rD uttn ezeulfató[.'D u mnezeu iu[.'D umnezeu'Duhu[ Sfànt
'Dumnezeu 7nùeit în'Iersolne. J

îndoialà, la firea omeneascà din Iisus Hristos. Dar e foarte posibil cà Domnul spune cà
nu gtie ziua sfàrqitului spre a exprima ideea cà El e sol divin qi în aceastàcalitate vorbegte
oamenilor numai ceea ce a hotàràt sfatul Sfintei Treimi sà vorbeascà. Ori, Sfànta
Treime nu a socotit folositor sà se comunice omeniriiziua sfàrqitului. De aceea,
în calitatede sol al Sfintei Treimi, El spune cà nu gtie nimic despre ziua sfàrqitului, în
sensul cà Dumnezeu n'a socotit necesar sà spunà aceasta. El gtie pentru oameni
ceea ce I s'a spus sà li se comunice, dar nu gtie, aqa zicànd, nu are misiunea sà comunice
ceeace oamenii nu au voie sà cunoascà.
AdevàruI e cà Fiul lui Dumnezeu e màrhrrisit gi de Sfànta Tradi(ie. Ereticii care au
negat sau neagà dumnezeirea Fiului, spun cà învàfàtura aceastaexistà în Biserica
cregtinà numai de la sec. IV încoace. Înainte de acest veac, respectiv înainte de
sinodul I ecumenic, ea nu era cunoscutà. Ca atare, ea este o inovafie ce trebuie înlàturatà.
Afirmatia de mai sus are labazàsau ignoranf4 sau reaua credinli deoareceSfànta
Tradi{ie gi istoria ne dau numeroase màrturii, anterioare sinodului I ecumenic, din
care se vede cà Biseric4 ctLiar de la ìrceputul ei, a propovàduit credinfa în Dumnezeirea
Fiului, aga cum o propovàduiegte gi azi. Aceasta se vede din:
al Simboalelede credin!à folosite înainte de sinodul I ecumenic, cum ar fi:
Simbolul apostolic, Simbolul lui Grigore Taumaturgul, al Bisericii din Ierusalim
etc.
b) Mùrturisirea de credinfà a sinodului din Antiohia (z6g) - tinut împotriva lui
Paul de Samosata -, màrturisire în care se argumenteazà., cu dovezi scripturistice,
divinitatea Fiului.
c) PracticaBisericiide a excomunica pe cei ce negau cà Fiul e Dumnezeu adevàrat,
cum a fàcut cu Cerint, Ebion, Carpocrat,PauI de Santosntaq.a.
d) Dar foarte multe màrturii despre divinitatea Fiului ne dau qi Sfinlii Pàrinfi
gi scriitori bisericegti din primele trei secole,cum sunt: ClementRoruqntú(t 96), Policarp
(t tSù,lttstin Martírul (l t65)"',Irineu (zoz), Orígen (+ zS+) 9.a.,precum gi
e) Martirii care au suferit moarte pentru credinla lor în Hristos Dumnezeu. Sf.
Muceni!à Donata (zoo) spune celor o chinuiau: ,,Noi cregtinii cinstim pe Cezarul, dar
ne temem gi ne închinàm lui Iisus Hristos, care este adevàratul Dumnezeu".
Fiind date màrturiile de mai sus, sinodul I ecumenic, atunci cànd a definit
deofiintimea (opooúoLog) Fiului cu TatàI, avea Tabazé,o_îrvàfàturà clarà, atàt din Sfànta
Scripturà càt gi din Sfànta Tradilie.
0 Tot între dovezile despre dumnezeirea Fiului, anterioare secolului IV, se
pot înqira gi màrturiile unor pàgàni gi evrei, care fie cà raportau, cu sinceritate, despre
credinfa cregtinilor în divinitatea lui Iisus Hristos, - cum a fàcut Pliniu cel Tànàr,
proconsulul Bitiniei, càtre împàratul Traian -, fie cà îgi bàteau joc de cregtini,pentru
credinla lor în Iisus Hristos ca Dumnezeu, - cum fàcea Cels -, fie cà încercau sà arate cà
e imposibil ca Dumnezeu sà se fi fàcut om, cum cred cre$tinii"2 .

221
Justin scrie cà Dumnezeu are un Logos, care esteînsugi Dumnezeu gi care s'a fàcut om în timp. Acest
Logosse numesteadeseaFiul lui Dumnezeu,singurul adevàratFiu al lui Dumnezeu.Ap 7,23;2, 6 P.C.
6, 3649i 453.
2 Cf.
JustinMartirul, Dialogcu Tiifun,68,P.G6,632.

325
'Ieo[ogia'Dogmatic,i Specidfa Si Sífrtbo(ic;1

2.-/.4'.DurnnezetrDulrtrl Sfàrrt

Personalitatea Duhului Sfànt e mai pulin evindenfiatà în Vechiul Testament.


Eaesteaicinumaiindicatàîncàtevalocuri(Fcr,z;zRgz3,z;Za7,rz).ÌnNoutTestament
apare însà ca Persoanà dumnezeiascà în mod clar, în pericopa referitoare la pàcatul
contra Duhului Sfànt (Lc rz, to)223,în promisiunea pe care o face Domnul Sfinlilor
Apostoli cà le va trimite Duhul Sfànt (In t4, t6; t5, z6; 16, r3) etc.
Dumnezeirea Duhului Sfànt a fost negatà, în vechime, de Macedonie, iar azi e
negatà de unitarieni gi ra{ionaligti. Biserica a combàtut gi a condamnat acesteînvàfàturi
gi a propovàduit totdeauna cà Duhul Sfànt e Dumnezeu adevàrat, cà e o Persoanà
distinctà, care are fiinfà gi însugiri dumnezeiegti. El este ,,Domnul de viafà fàcàtorul,
care din Tatàl purcede, Cel ce împreunà cu Tatàl gi cu Fiul este închinat gi màrit, care
a gràitprin prooroci".
Invà!àtura aceastaare temeiuri revelafionale, dintre care unele numesc pe Duhul
Sfànt, DumnezeLt224, altele înxqiri dumnezeiegti(In
altele îi atribuie naturà dumnezeiascà22s,
t4, t6;t4, z6;Ps 33,6;In3,5 etc.),altele spun cà Lui I se cuvine màrire ca lui Dumnezeu"6,
iar altele îl înfàligeazà egal cu Tatàl gi cu Fiul"7.
Duhul Sfànt e Màngàietorul oamenilor (In r5, z6), agacum numai Dumnezeu
poate fi. EI este atotgtiutor. Domnul spune cà Duhul Sfànt va învàla pe Apostoli
toate cele necesare gi le va aduce aminte de toate càte le-a gràit El (lnl.4, z6). Duhul
Sfànt a gràit prin prooroci, El e atotputernic, întrucàt a participat cu Dumnezeu Tatàl
la crearea lumii. La creafie El se purta pe deasupra apelor (Fc r, z). El e principiul
care dà viafà lumii, sau cum spune în Crez, El este ,,Domnul de uialù fàcàtorul" . Fàrà
El, lumea s'ar întoarce în neant"8. Duhul Sfànt participà nu numai la crearea, ci qi
la recreqrealumii. Prin Duhul Sfànt s'au întàrit cerurile qi toatà puterea lor (Ps 33, 6),
gi numai prin Duhul Sfànt vine màntuirea oamenilor. ,,De nu seua nagtecineaadin apà
qi din Dult nu aa puteasà intre în împàrùlialui Dr.tmnezeul'(In 3, 5). Fiind atotputernig El
revarsà asupra oamenilor diferite daruri, ca darul înfelepciunii, al în{elegerii, al credinfei
etc. El estesfînt, onutiprezerú,neschintbabil,fàrdînceput,uegnicetc.intn:càt aceste însugiri,
care pot fi atribuite numai lui Dumnezeu se atribuiesc Ai Duhului Sfànt, urmeazà
cà gi El e Dumnezeu adevàrat, cà este egal gi coordonat cu Tatàl gi cu Fiul.
Coordonarea Persoanelor Sfintei Treimi o aratà de altfel Sfànta Scripturà gi prin
aceea cà la îngirarea lor se pune Ia început, cànd una, cànd alta. E adevàrat cà de
cele mai multe ori, cele trei Persoane sunt îngirate în ordinea: TatàL Fiul gi Duhul Sfànt
dar existà texte în Sfànta Scripturà unde sunt îrqirate qi altfel. $i anume: uneori se irgirà:

223
,,Oricittc 71(t
spLmeorewt cuuîrtt îtnpotriaa Duhului Omului, i se aa iertn; dnr celui ce tto htli împotrizta
Sfhn.tuhtiDu.h.,n.u i se pa ierta" (Lc 12, 10). Aici Duhul e pus în paralelà cu Fiul, ceea ce înseamnà cà 9i El e
persoanà.
224 Sf. Apostol Petru zice:
,,Armnio,pentru ce a wnplut satnnainimn tn, sù minli ttLDultului Sfànt gi sà dosegti
din prelul lnrinei?... N'ai nùftit oamerLilor, cilui Dunmczeu" (FA5,3-4).
22s
,,Cnncl ua ueni Mùrtgùietorul, pe care Eu îI uoi trùnite aouù de Ia Tatù\, Duhul Adeuàrului, cnrelecleIa Tatàl
pttrcetle,Acels z'amdrturisi puúru Mine" (ln 15,26).
226
,,Ade,.tdrgràiescaouà, cà toatepàcateleierta-se-uorfiilt>t' oamenilor gi hulele ckte ztorltuli; clar cine aa huLi osrtpra
DuhtLltti Sfînt, rtu are iertiicitLneîn aenc,ci de pàcat aegnic zsnfi uinoant" (Mc 3, 28-29;Mt 12,31),
2 7, , M ergf rn d î n a ò [ a t i t o a t e n c n r n u r ilc,b o te zà n ù L - le în m m r cle T n tàl ui gi al Fi ul ui gi al sftntutui D utr"(Mt28,19).
228
,,DncàDumnezeu...,Duhtil Sàu gi stLflnrenSa le-nr luaînapoi, atntci toatàfàptura ar pieri loolaltàgi omul s'ar
búonrceîn pulbere" (hr 34, 14-15).

326
tD umnezeu'Duít u[ Sfint
'Dutnnezeu lntreít în 2ersoane '.Dogtna SJíttei'fi'eimi 'I) umnezcq'fatà[. lDumnezeu J iu[.

TatàL Duhul Sfànt gi Fiulue; alteori: FiuL Tatàl9i Duhul Sfànt":o;iar alteori: Duhul Sf6nt,
Fiul gi Tatàl'l'.
Unele texte scripturistice, care par a contrazice dumnezeirea Duhului Sfànt nu
au în ele nimic contrazicàtor, dacà se interpreteazà corect. De exemplu: dacà se
zice cà Duhul Sfànt ,,ntt aa aorbi de la Sine, ii un uorbi ce I s'a sptts" (In t6, r3), nu
înseamnà cà prin acestecuvinte se neagà atotgtiinfa. Prin ele se exprimà adevàruI cà dupà
îeàllarea Domnului la cer, Duhul Sfànt e Acela care va continua opera Màntuitorului,
iar în aceastà continuare El nu va spune nimic deosebit de ceea ce a spus Domnul.
Apoi cuvintele: ,,Nimeni nu cunoaQte pe FiuI,fàrà nwnsi Tntà\,rtici pe Tatàl ntt-L cunoagte
nimeni,farù numai FiuI" (Mt r r, z7) nu exprimà ideea cà Duhul Sfànt e lipsit de atotqtiin!à,
cà nu ar cunoagte pe TatàI, aga dupà cum nici cuvintele: ,,Celecestmt ale hri Dumnezeu
nimeni nu le cunoagte, fdrà numai Duhul lui Dumnezeí' (r Co z, r r) nu exprimà ideea cà
fiul nu ar cunoagte pe TatàI. Noi trebuie sà qtim cà Sfànta Scripturà nu e o carte
sistematicà, aga ca sà vorbeascà într'un loc, sau într'o parte a ei, despre o însugire a
lui Dumnezeu, în alt loc despre alta etc., gi în fiecare loc sà spunà tot ce e de spus
despre însuqirea respectivà. Ea vorbegte despre Dumnezeu gi despre însuqirile
dumnezeiegti agacum cer împrejuràrile. Cànd acesteacer sà vorbeascà despre atotgtiinfa
Fiului, vorbegte despre aceasta,iar cànd cer sà vorbeascà despre atotgtiinla Duhului
Sfànt, vorbesc despre ea, fàrà a exclude prin aceasta atotgtiinla celorlalte Persoane
dumnezeiegti.
Nu mai pulin valoroase sunt màrturiile Sfintei Tradilii despre dumnezeirea
Persoanei Duhului Sfànt. Nu ne vom referi la màrturiile de dupà sinodul II ecumenic,
deoarece cei ce neagà dumnezeirea Duhului Sfànt recunosc cà de atunci încoace avem
astfel de màrturii, ci ne vom referi la màrturii anterioare acestui sinod, întrucàt unii
neagà cà atunci ar fi existat în Bisericà credinfa în dumnezeirea Duhului Sfànt, în
consubstanfialitatea Lui cu Tatàl gi cu Fiul. Màrturii în acest sens sunt:
a) Toate simboalelede credin!à,alcàtuite în vechime, care exprimà învà!àtura în
dumnezeirea Tatàlui, a Fiului 9i a Sfàntului Duh.
b) Doxologiacenmicà,în care Duhul Sfànt e agezatîn rànd cu Tatàl gi cu Fiul. De
asemeneagi în rugàciunea de searàLuminà linù, strntem învàlali sà ,,Iàudàm pe TatàI,
pe Fiul gi pe Sfàntul Dulu Dumnezeu".
cl Taina Botezului s'a sàvàrgit totdeauna prin întreita cufundare în apà, în
numele celor trei Persoane divine. Prin aceastase exprimà credinla cà Duhul Sfànt este
o Persoanà egalà gi are aceeagiautoritate cu Tatàl gi cu Fiul.
d\ Literntura patristicà.Sf. lustin Martirul, càutànd sà apere pe cregtini de acuza
cà sunt ateigti, scrie cà aceastà acuzà e gratuità, deoarece ei adorà gi se închinà lui
Dumnezeu TatàI, Fiul gi Duhul Sfànt2l'. Agadar pune pe Sfàntul Duh pe aceeagi
treaptà cu Dumnezeu Tatàl. lntr'un fel asemànàtor vorbesc gi Sf. Irineu, Tertulian qi
alfii. Sf. Grigore Taumaturgul scrie în Màrturisirea lui de credin[à, cà ,,niciodatà

22e Frajilor ,,nlepideceamni înninteumogtirr[àn lui DumnezeuTntàlgi.sfinlili decùtreDuhul casà nscultede


credfu!àqi sdt'iepùrtnpiln stropirencu sàngelelui lisusHristos" (1 Ptr 1, 2).
23o
,,Darul Donmului nostru lisus Hristosgi drogostca lui Dtunnczeuffatdl) 9i întpàrtàgirea
Sf. ùth, si fie n uoi
ut tofi" (2 Co 13,13).
231,,Darurilesunt acelnpi$ifehtite slujiriamt, dttre ncelngiDonnt $i hrcrùrilesuntiarùgi
t'elurite,dnrDuhul este
Dumttezeu,
t'elurite,dare acelagi carelucreazù toateîn toli" (1'Co 1,2,4-6)
232 Apologia,I,nr. 6 73,P.G.6,336qi 345.
9i

327
Teofogia'Dogmatícà Speciofótí Sim6o[ícà

Pàrintele n'a existat fàrà Fiul, nici Fiul fàrà Duhul Sfànt". Ceea ce însemnà cà gi
Duhul Sfànt e Dumnezeu. Divinitatea Sfàntului Duh a fost apàratà cu mult zef între
alfii, de Sf. Atanasie cel Mare, Sf. Grigore de Nyssa gi mai ales de Didim cel Orb.

2.8. ItnnrHonnzÀsr .Apl3oplsrnRnÀ

2.8.1.Iterihoreza

persoanele Sfintei Treimi sunt distincte, dar nu sunt separateîn aga fel ca sà nu
I existe comuniune strànsàîntre Ele.Comuniunea Lor provine din faptul cà,una din
Ele împàrtàgegtecelorlalteFiinfe.Fiinla divinà se comunicàde la o Persoanàla celelalte,
pàshàndfiecarecaracteristicile Sale.Propriu zisTatàlesteacelacare-$iîmpàrtàqegte Fiinla
SaFiului 9i SfàntuluiDuh. Fiului I secomunicàfiinqaprin nagtere,iar Duhului Sfànt prin
purcedere.$i unuia gi altuia I se comunicàîntreaga substanfàdivinà. Tatàl nu
comunicàFiului gi Sfàntului Duh numai o parte din Fiinfa dumnezeiascà,iar o altà
partesào pàstrezépentru Sine.O astfelde comunicarenu ar fi posibilà,deoareceFiinla
divinà e simplà gi nu poate hdivizatà ca sà secomunicenumai parfial Persoanelordin
SfàntaTreime.Dar din faptul cà estesimplà nu sepoate spunenici aceeacà Tatàl
o comunicàîntreagà Fiului gi Sfàntului Duh, iar pentru Sinenu pàsfieazà.nimic.În
cazul acestael ar înceta de a mai fi Dumnezeu. $i atunci nu ràmàne altceva de spus
decàt cà Tatàl comunicà Fiului gi Sfàntului Duh ìrtreaga Fiinfà divinà, pe careînsà o
pàstreazàgi El întreagà. Deci, în fiinla Sa,el nu se schimbà cu nimic prin aceastà
comunicare. Aceastaînseamnàcà fiecaredin Persoanele SfinteiTreimi are aceeaqiunicà
Fiin{à.Fiecarecuprinde întreagaFiin!à divinà, gi, pentru a fi desàvàrgitànu are nevoie
sà fie completatàprin alta.Dar din faptul cà fiecaree desàvàrgità, nu urmeazàcà una
ar fi alàturi sau în afarà de alta. Dimpotrivà, PersoaneleSfintéi Treimi seîntrepàtrund,
seînconjoarùreciproc, Iocuiescunaînalta,càfiecareesteîntreagàîncelelaltedouàPusoane
esteîn Tatàl 9i în Duhul, Duhul în Tatàl gi în Fiul, iar Tatàlìr Fiul gi Duhuf fàrà ca sà
secontragà,sà se confunde sau sà se amestece"233, dar aceasta,fàrà sà disparà
personalitatealor.
Acestmod de existen{àal Persoanelordivine senumegteperihorezd neqrrlóqqoLq,
ft€QLxr^lQ€ (circumincessio,circuminsessio).Deci la baza periohorezei stà deofiinlimea
Persoanelor,Ideea de perihorezàa existattotdeaunaîn Bisericà,dar cuvàntul nu-
I avem, decàt de la Sf. loan Damnschinîncoace.Antecesoriilui" ca de exemplu Sf
AtanssiecelMaregi capadocieniifoloseau,pentru exprimarea acesteiidei cuvintele:
evúnag[re, tvunógXerv, èvoírc1orgtpuorrclsau Évc.rorc, ouvóQeta.
Prin cuvàntul perihorezà se exprimà atàt unitatea càt gi trinitatea Dumnezeirii.
Unitateaprin aceeacà TatàI,Fiul gi SfentulDuh au aceeagiFiinfi cà Fiinla lor e identicà,
iar Trinitateaprin aceeacà unica Fiin!à divinà subzistàîn trei Persoane.Ea nu e nici
împàr,tità,nici nu serepetà"ci e o unitate deplinà.De aceeaexistàun singur Dumnezeu.
Avànd identitate de Fiinfa PersoaneleSfintei Treimi nici nu pot fi conceputealtfel decàt
ca locuind una în alta,ca întrepàtrunzàndu-se.Dacàele ar fi una alàturi sau îr afaràde
alta, aga de exemplu cum sunt oamenii, atunci ar trebui sà spunem cà existà trei

233 Sf. Ioan Damaschin, Dogmntica,I, 74, trad. rom.,52

328
'Du m n e z e u i n tre i t în ? e rso q n c ' Doqma Sfintci Tr etm i '.Parì6orezt si apropîerea

Dumnezei. hrsà în acest caz Ei s'ar limita unul pe altul qi nici urul nlar fi perfect. Adicà
nici unul n'ar fi Dumnezeu adevàrat. Ideea de perihorezà ne feregte de ràtàciri. Prin ea se
evità gnosticismul, tetrateismuf sabelianismul, triteismul etc.
Dupà gnostici, din Divinitatea superioarà emanau divinitàli inferioare, eoni,
careînsà cu càt erau mai departe de origi^e * atàt aveau mai pulinà realitate divinà. Deci
le lipsea deofiinfimea.
Alti eretici, tetrateigtii,considerau Fiinla divinà ca ceva aparte de cele trei
Persoane.Deci un principiu impersonal, care împreunà cu Tatàl, Fiul gi Sfàntul Duh
alcàtuiau pàtrimea divinà. Aceasta înseamnà cà se devia de la Treime.
Sabelieniiînvàfau cà TatàI, Fiul gi Sfàntul Duh nu sunt decàt trei moduri de
manifestare ale lui Dumnezeu în lume. Deci negau existenfa a trei Persoanereale, care
sà fie una în alta.
Triteigtii admiteau existenla a trei Persoane în Dumnezeu, dar considerau ruptà
orice punte de legàturà fiinfialà între Ele. Aceste trei Persoane erau socotite separate
între ele, ca trei fiinte umane. De aceeaEle nu pot locui una în alta.
Perihoreza e màrturisità de Sfànta Scripturà prin cuvinte clare'14.Domnul zice
càtre Filip: ,,Nu crezi tn Cà Eu în TntùI wnt gi Tstàl Meu esteîntru Mirrc? Vorbelepe care
ai le gràiescnu Ie spun de ln Mine, ci TatàI cnresàlùgluiegte întru Mine face lucràrile Lui" (In
L4, ao). Acelagi lucru îl spune Màntuitorul gi cu alt prilej: ,,Tatàl este întru Mine gi Eu
întru El" (In ro, 38). Din acestetexte se vede locuirea Tatàlui în Fiul, qi invers. Se aratà
unitatea indisolubilà a vielii divine, carenu înseamnà gi identitatea personalà a Tatàlui
gi a Fiului. Existenla Persoanei a treia în primele douà ne-o màrturisegte Sf. Apostol
Pavel, cànd scrie: ,,Duhtù toateIe cercetenzà, chinr gi adànutrile lui Dumnezeu" (t Co z,
r o -rr).
Sfin[ii Pàrinli,la ràndul lor, de asemenea accentueazà cà Persoanele Sfintei
Tre i mi se î nt r epàt r und g i s u n t u n a în a l ta . D a r c a sà se poatà întrepàtrunde, E l e
trebuie sà aibà aceeaqifiin!à. Ei cautà sà arate cà întrepàtrunderea Lor e posibilà,
dupà cum e posibilà întrepàtrunderea mai multor gtiinfe în acelagi spirit, Sl Atsnasie
cel Mare scrie: ,,Deoarece Fiinla qi divinitatea Tatàlui este Fiin{a Fiului, pentru aceea
este Fiul în Tatàl gi Tatàl în Fiul. De aceea a gi adàugat El cu drept cuvànt, dupà ce
mai înainte a zis: Eu gi Tatàl una suntem, cuvintele: Eu sunt în Tatàl qi Tatàl esteîntru
Mine, spre a aràta identitatea Dumnezeirii gi unicitatea Fiintei"'r5.
Taina întrepàtrunderii cautà sà o làmureascà, întrucàtva, Dionisie Areopagitul
prin urmàtoarea asemànare:,,Ràmànereagi locuirea... ipostaselor divine în Sine, într'o
unitate nediferenliatà gi trascendenti totugi fàrà vreo amestecare în vreo parte, este
aga precum sunt luminile làmpilor ce se gàsescîntr'o casà gi se pàtrund una pe alta,
dar fiecare se deosebegte în chip distinct gi absolut de cealaltà, degi prin deosebirea lor
sunt unite într'una singurà, iar în unitatea lor îgi pàstreazà deosebirile. In casaîn care
sunt multe làmpi, noi vedem cum làmpile tuturora se unesc într'o singurà luminà
nediferenfiatà, dànd o singurà stràlucire, indivizibilà, gi nimeni, socotesc,n'ar putea
distinge lumina unei làmpi de aceeaa altora, din aerul ce înconjoarà toate luminile gi
nici n'ar putea vedea o luminà fàrà cealaltó pentru cà toate se pàtmnd reciproc fàrà sà se
contopeascà.Iar dacà cineva scoate din casà una din làmpile aprinse, toatà lumina ei
proprie o va însofi, fàrà sà ia cu sine ceva din celelalte lumini sau sà lase din a sa,

234 V. Loichilà Periht'trezaînDomaticd, 1939,p.6


,
235 Contrn arienilor, cuv. 3, 3, P.C.26, 328.

329
Teotogia .1)ogmrtticàSpeciafàsi Sínqotica

celorlalte. Càci precum am spus, unirea ùrtreagà gi completà a luminilor între ele nu
s'a confundat sau amestecat deloc, degi lumina este (încorporatà) în aerul material gi
se revarsà din substanfa materialà a focului. Dar noi susfinem cà unitatea cea
supraesenlialà a lui Dumnezeu depàgegtenu numai minunile corpurilor materiale, ci
chiar pe acelea ale sufletelor gi ale inteligenfelor, pe care le posedà, în chip neamestecat
gi supralumesc luminile cele divine gi supraceregti, printr'o participare ce corespunde
puterilor fiecàreia de a participa la unitatea cea a toate transcendentà"46.
Sf. IoanDamaschincautà sà exprime prin perihorezà raporturile Persoanelor divine
ìr aceagi fiin!à. El zice: ,,Spunem cà cele trei ipostasuri sun! unele în altele nu ca sà
introducem multime gi gloatà de Dumnezei. Prin cele trei ipostasuri cunoagtem
cà Dumnezeirea este necompusà gi neamestecatà; iar prin faptul cà ipostasurile sunt
de aceeagifiin!à, sunt unele în altele gi sunt identice în ceea ce privegte voinfa,
activitatea, putere4 stàpànirea gi migcare4 cunoagtem, ca sà spun ag4 cà Dumnezeirea
esteneîmpàrlità gi cà este un singur Dumnezeu"2)7. ,,TatàL,Fiul gi Sfàntul Duh sunt unul,
afarà de nena$tere, nagtere gi purcedere... Cu privire la dumnezeirea cea inhnltà, nu
putem vorbi ca despre noi de o depdrtarespalialà,deoarece ipostasurile sunt unele în
altele, nu în sensul cà ele se amesteci ci î:r sersul cà sunt unite"'r8. ,,Ipostasurile locuiesc
gi stau unele în altele, càci ele sunt nedepàrtate gi nedespàrlite unele de altele gi au
neamestecatàîntrepàtrunderea uneia în alt4 nu în sensul cà ele se contracteazà sau se
amestecà,ci în sensul cà ele sunt unite între ele: Fiul este în Tatàl gi în Duhul, Duhul
în Tatàl gi în Fiul, iar Tatàl în Fiul gi în Duhul, fàrà ca sà se contragà, sà se confunde
sau sà se amestece.Existà la ele o unitate gi identitate de migcare, càci cele trei ipostasuri
au un singur impuls gi o singurà migcare, lucru cu neputin!à de vàzut la firea creatà"'3e.
AvAnd aceeagifiinlà gi locuind una ìr altA Persoaneledivine sunt absolut egale în
perfecfiuni. Nu are una o stràlucire mai mare decàt alta. $i nici stràIucireatuturor
nu e mai mare decàt skàlucirea uneia'4o.Spunànd cà Tatàl e principiul în Sfànta Treime,
nu înlelegem cà El e superior celorlalte douà Persoane, deoarece El are aceeagiputere,
aceeagidemnitate gi aceeagiFiin!à ca gi Ele gi se deosebegtede celelaltenumai prin însugiri
personale, care însà nu sunt de naturà sà-i dea o prioritate realà.

2.8,2. Aproprierea'4'

Tot ce se referà la Fiinla divinà sau la acliunile externe ale lui Dumnezeu, este
comun celor trei Persoane.În Dumnezeu existà o singurà Fiin!à, existà numai o singurà
voin!à gi o singurà activitate externà'4'. Cànd unele numiri, atribuite sau activitàli ce

236 Deslrrenumelcdiaine,2,4, fiad. de C. Iordàchescuqi î Simenschy,7936,p. 1,6.


237 Dognuticn,I,S,trad rom., p.30.
238 Dogmatica,I, S,trad. rom., p.31-32.
239 Dogmntíca,I, 74,p. 52.
240 Grigorede Nazianz,Crtu.40-41,Ia V. Loichifà,Perihorez4p. 10.
241 g1.6.Cholle!Appropriation,art.înD.7.C.,1,2col.,7708-7777.B.BarhnaryDogntatica,I,pp.244-245.
242 Dacà la Botezul Domnului vecìemcà fiecarepersoanàse manifestàîn mod deosebit(Tatàl prin vocea
ce se aude din cer,Fiul prin înfrupare, iar Duhul Sfànt prin aparigiaîn chip de porumbel), aceastase face
nu pentru a aràta cà PersoaneleSfintei Treimi lucreazàseparat,ci numai pentru a indica misterul Sfintei
Treimi.(FericitulAugustin, De Tiinitate,I,5,8;9, 19,P.L.42,824).

330
'Dqmnezeu intreit în '?ersodne' lDoamq Sfìntei 'Treimi 'Periborezrt;i apropierea

se referà la toate trei Persoanele sunt împrumutate gi atribuite unei Persoane,vorbim de


aproPriere.Deci aproprierea ar fi atribuirea unei însugiri sau unei lucràri comune,
uneia din PersoaneleSfintei Treimi. Aproprierea înseamnà a face ceva propriu (traherc ad
proprium), din ceea ce e comun.
Scopul aproprierilor e de a caracteriza càt mai clar pentru noi Persoanele Sfintei
Treimi. De a ne ajuta sà le înfelegem într'o màsurà càt mai mare.
Ceea ce I se atribuie, ce I se apropriazà r-rneiPersoane,nu I se atribuie cu excluderea
celorlalte Persoane. Exemplu: dacà zicem cà Tatàl este puterea, Fiul ìrfelepciunea gi
Duhul Sfànt bunàtatea, nu trebuie înfeles cà Fiul gi Duhul Sfànt sunt exclugi de la putere,
sau Tatàl gi Fiul de la bunàtate, deci cà Fiul gi Duhul Sfànt nu ar avea putere gi cà
aceastaar aparline exclusiv Tatàlui etc. Aceste însugiri, care sunt fiintiale, degi se
atribuie unei Persoane, ele nu înceteazà de a fi comune.
Toate însugirile fiinliale pot fi apropriate unei Persoane; dar gi o însugire sau
lucrare poate fi atribuità mai multor Persoane,întrucàt ea nu e ceva ce fine exclusiv
n u ma i de una. E a poa te fi a tri b u i tà , s u b a l t a s p e ct,gi al tei a. E xempl u: R evel afi a e
atribuità într'un chip Fiului qi în altul, Duhului Sfànt.
Tradilia patristicà a apropriat Persoanelor divine numiri de-ale lui Dumnezeu,
însugiri fiinfiale gi lucràri externe.
În ce privegte numirile, TatàIuilseatribuie de regulà numele de Dumneze u. Fittlui
numele de Domn, iar Duhului Sfànt numele de Spirit. Numirile acesteasunt întemeiate
numai pe Sfànta Scripturà, unde citim: ,,Bineurcîntat esteDumnezeuSi Tatàl Domnului
nostru Iisus Hristos" (z Co r, 3, 7Z).
Insugirile fiinfiei se atribuie diferit celor trei Persoane. Tatùl este'.eternitatea,
principiul fàrà origine puterea. FiuI este:Cuvàntul, chipul Tatàlui, stràlucirea, adevàrul,
înfelepciunea. Duhul Sf6nt este;Harul, darul, bunàtatea.
Lucrdrile externe,gi ele, degi aparlin celor trei Persoane,totugi I se atribuie Tatàlui
hotdrhreade a Ie face, Fiului exeaúnrealor, iar Duhului Sfànt, desàaîr1irea.Sau,bazàndu-ne
pe Rm r:r, 36, putem zice cà Tatàl face fotul prin Fiul, în Duhul Sfànt. În ce privegte
activitatea divinà în lume, Tatàlui I se atribuie crearea,Fiului ràscumpàrarea,iar Duhului
Sfàntsfinlirea. Aceste lucràri (crearea,màntuirea gi sfinfirea) ar putea fi numite gi predicate
sau însugiri personale exferne,întracàtse referà la acfiunea externà a Persoanelor divine,
spre deosebire de însugirile interne, sau proprietàfile propriu zise, prin care se disting cele
trei Persoane între ele (nenàscuf nàscut gi purces).
Desigur cà spunem aceastanumai în general gi pentru a caracteriza mai bine,
pentru noi, cele trei Persoane divine, fàrà a uita însà deosebirea ce existà între
proprietàfi gi aproprieri.

337
2.9. r\pzrosu l, IÌt.tot1ut:

2.9.1.Introducere

h"pà ce Domnul a fost ràstignit, ,,ostagiiatt luat uegmintele Lui gi le-aufàcut patru pùr[i,
Vfiecùrui ostagcAtuo parte, dar era gi càmaga.Ci càmagaerafàrà cusàturà,desus lesutd
în întregime.Atunci ei ntLgràit între ei: sà n'o sfàgiem,ci sà aruncàm sorti pe ea,a ai sùfie"
(In 19, 23-24).
Ceea ce n'au îndràznit sà facà pàgànii, care au ràstignit pe Domnul, au fàcut
cregtinii. Soldalii pàgàni, care L-au ràstignit nu au voit sà sfàgie càmaga, dar au fàcut
acest lucru cregtinii. Càmaqa lui Hristos care era fàrà cusàturà, care constituia un
întreg gi care era simbolul Bisericii, a fost sfàgiatà de ,,înlelepciunea" lumeascà a
cregtinilor. Cregtinii sunt aceia care au produs dezbinare ìr Bisericà. Aceastà dezbinare
nu poate sà cauzeze decàt durere în Trupul tainic al Domnului. Cauza acestei dezbinàri
sunt aceiacare au creztt sau cred cà interpretànd Sfànta Scripturà într'un anumit fel,
pot pàtrunde cu mintea màrginità, adàncul Dumnezeirii. Sunt aceia care, plecànd
de Ia anumite interpretàri ad-hoc ale unor puncte de credin!à, au pus acesteinterpretàri
la temelia unor învàtàturi noi în Bisericà. Aga a fost cazul cu Filioque. Dacà unii cregtini,
fie în exprimarea teoreticà a unor pàreri personale, fie în tendinfa lor de a converti pe
arieni, foloseau între alte argumente gi pe Filioque, urmagii lor au clàdit apoi pe acest
argument o doctrinà aparte, îndepàrtàndu-se prin aceasta de izvorul limpede ale celor
învàlate de Domnul. Filioque a constituit astfel unul din punctele care au dus la separarea
unei pàr,ti a cregtinilor de adevàrata Bisericà a lui Hristos.

2.9.2.llespirrgerealui lriliocluecu argunl€nteclirrSfàrrtaScriptu'à

ExpresiaFilioque(sauetFlllo)înseamnà:gidinFiuL Prineaseexprimàînvà!àtura
gregità a romano-catolicilor cà Duhul Sfàntpurcededín TatùIgi din Fiul. Expresia aceasta
a fost intercalati cu timpul, de Biserica romano-catolica gi în simbolul credinfei gi odatà
cu ea s'a ìrcetàlenit în Apus credinfa nouà gi s'a constituit dogma cà Duhul Sfànt purcede
nu numai de la TatàÌ, ci gi de la Fiul.
Cercetànd Sfànta Scripturà, nu vom gàsi nicàieri în ea aceastàexpresie. Vor-
bindu-se în Noul Testament despre originea Duhului Sfànt ni se spune numai atàt cà El
purcede din TatàI. Aceastà expresie a fost luatà de aici gi de Biserica cregtinà, a fost
fixatà de simbolul credinlei gi astfel a fost transmisà din veac în veac. $i fiindcà prin
ea se exprimà una din tainele de nepàtruns ale Dumnezeirli, Biserica Ortodoxà s'a
ferit sà-i adauge ceva, prin care s'ar putea altera cele revelate de Dumnezeu.
Nu tot aqa stau lucrurile la cregtinii din Apus (romano-catolici gi protestanli).
Romano-catolicii deqi recunosc cà în Biblie se spune cà Duhul Sfànt purcede din
sau de la Tatàl, afirmà totugi cà aceastà expresie nu exclude purcederea Lui qi din
sau de la Fiul. Dimpotrivà, ideea de Filioque se zice cà e cuprinsà virtual (nu însà gi
formal)2+r în Sfànta Scripturà. Aceasta se cautà sà se argumenteze cu urmàtoarele
Iocuri scripturistice:

243 B Bartman, Dogntaticn, I, 231,.

332
'1)umnezeu Tntreít în ?ersoane.'Dogma Sfintei lfreimi Jldosu[ Jí[ioque

a) Ioan L5/ z6i ,,C6nd aa aeni Mîngàietortù, pe care Eu îl aoi trimite uouà de Ia
Tatà\,Duhul Adeadrului,Care de la Tatdl purcede,acelaaa mùrturisi pentru Mine" . Textul
acesta este textul clasic ce stà la temelia dogmei ortodoxe despre purcederea'Sfàntului
Duh de la TatàI. El esteînsà pus de romano-catolici la temelia dogmei Filioque. Agadar, pe
aceeagitemelie sunt clàdite douà învàfàturi opuse. Se poate aga ceva? Desigur cà nu!
Romano-catolicii spun însà cà, fàrà îndoialó prin el se exprimà purcederea Sfàntului
Duh de la TatàI, dar se exprimà implicit purcederea Lui gi de la Fiul, fàrà ca prin
aceastasà se exprime ideea purcederii din douà principii, ci numai dintr'un singur
principiu. De aceea,doctrina ortodoxà despre purcederea Sfàntului Duh de la Tatàl
nu este contrazisà, ci numai completatà, prin Filioque. Cuvintele ,,Care de la Tatàl
purcede", nu exclud, ci dimpotrivà, presupun purederea Sfàntului Duh gi de la Fiul,
pentru cà Tatàl gi Fiul sunt deofiin!à gi toate însugirile pe care le are TatàI, le are gi
Fiul. Deci dacà Tatàl are însugirea de a purcede pe Duhul Sfànt, aceastàînsugire o
are gi Fiul.
Concluzia aceastaeste însà gregità.Tatàl gi Fiul desigur cà sunt una dupà fiin!à,
dar sunt doi ca persoane. Fiind una dupà fiin!à, Ei au atribute sau însugiri comune,
ca de exemplu eternitatea, sfinlenia, dreptatea etc., dar fiind doi ca persoane,ei au
gi proprietàli sau însugiri personale, prin care se deosebescunul de altul. Insugirile
personale nu le sunt comune, càci dacà gi acesteale-ar fi comune, atunci persoanele
Lor s'ar confunda, ceea ce este sabelianism.
În tr ebar ea s e pun e : p u rc e d e re a S fà n tu l u i D uh este o însugi re fi i nl i al à sau
personalà? Dacà este un atribut sau o însugire fiinfialà, atunci fàrà îndoialà cà Duhul
Sfànt purcede de la Tatàl gi de la FiuL întrucàt Acegtia sunt deofiirr!à. Dar, mai mult, în
cazul acesta,Duhul Sfànt purcede gi de la Sine, întrucàt gi El este deofiin!à cu Tatàl gi
cu Fiul. Cu logica aceastase mai pot deduce gi alte concluzii. De exemplu: Tatàl nagte din
veci pe Fiul. Tatàl însà gi cu Duhul Sfànt sunt deofiinîà. Deci Fiul este nàscut din veci din
Tatàl 9i din Duhul Sfànt. Cum însà 9i Fiul este deofiin!à cu Tatàl gi cu Duhul Sfànt,
Fiul este nàscut din veci gi din Sine. Sau: Tatàl este nenàscut. Fiul qi Duhr"rl Sfànt sunt
deofiin!à cu TatàI. $i cum toate càte are Tatàl le are gi Fiul qi Sfàntul Duh, urmeazà
cà 9i Fiul gi Sfàntul Duh sunt nenàscufi.
Evident cà toate acestea sunt concluzii false gi ele nu sunt admise nici de
romano-catolici, degi sunt trase, în mod logic, din premizele date de ei. Pentru a
scàpa de astfel de concluzii gi pentru a putea susfine cà Duhul Sfànt purcede de la
Tatàl 9i de la Fiul, dar cà Fiul nu poate fi nàscut din Tatàl gi din Duhul Sfànt, ei spun
cà ordinea Persoanelor divine este:TatàI, Fiul gi Sfàntul Duh. Sfàntul Duh fiind al treilea
în ordinea Persoanelor divine qi al doilea în ordinea purcederii, El nu poate nagte pe
Fiul, care este înaintea Sa, gi al doilea în ordinea Persoanelor divine gi primul în
ordinea purcederii (respectiv a nagterii). Explicarea aceastanu làmuregte însà problema.
Ea trece doar cu vederea unitatea fiinfialà qi se referà la deosebir:eaPersoanelor
dumnezeiegti. Prin aceastàexplicare se cade îrtr'un fel de subordonafianism întrucàt se
presupune o ierarhie gi nu o egalitate între Persoanele Sfintei Treimi, gi se considerà Fiul
nàscut din Tatàl ìraintea purcederii Sfàntului Duh.
Dacà purcederea nu este gi nu poate fi o însugire fiinlialà a Divinitàfii, urmeazà
cà este o însugire personalà, o proprietate a Tatàlui. Ca atare ea aparfine numai Tatàlui,
care, ca persoanà e deosebit de Fiul gi de Duhul Sfànt. Deci Duhul Sfànt purcede
numai de la TatàI.

)))
'I'eofogia'Dogmaticà Speci6[ósi Siflqo[icú

Acest lucru a $i voit sà-l spunà Màntuitorul prin cuvintele din textul citat mai
sus. Prin aceste cuvinte Domnul face deosebire între trimiterea Duhului Sfànt în
lume, care se face prin Fiul gi între purcedere, care e numai de la TatàI. Prima e temporalà,
a doua e vegnicà. Ca sà màngàie pe Sfinfii Apostoli pentru apropiata despàrfire de ei,
Domnul le promite cà le va trimite în locul Sàu pe Duhul Sfànt. Aceastà trimitere, care
se va întàmpla în viitor, aparline Tatàlui gi Fiului: ,,Pe careEu îI aoi trimite oouà de ls
Tatà\" (In ry, z6\. $i: ,,Pecare-Laa trimite Tatàl întru numeleMeu" (In 14, z6). Cànd însà
este vorba de a se preciza cine este Sf. Dutu de unde îgi are originea, de unde existà
El, Domnul spune cà El existà de la sau din Tatàl" cà purcederea Lui aparline numai
Tatàlui. Ea nu este comunà gi Lui. El zice cà Sfàntul Duh ,,purcede de la TatàI" qi nu
zice: ,,Carele de la Noi purcede", cum ar fi trebuit sà zicà dacà Duhul Sfànt ar purcede din
veci de la Tatàl gi de la Fiul.
Romano-apusenii nu sunt însà mullumifi cu aceastàexplica(ie 9i cautà sà arate
cà însàgi expresia Domnului: ,,pecareEu îl aoi trimite aouù de Ia Tatù|" (ln ry, z6) exprimà
ideea cà Duhul Sfànt purcede gi de la Fiul. Iatà cum exprimà acest lucru dogmatistul V.
Suciu:,,Cànd e vorba de trimitere, e necesarca trimisul sà aibà o relaliune oarecare càtre
trimifàtor, gi sà înceapà sà existe în locul în care este trimis într'un mod nou. Prin
urmare, trimitàndu-ne Spiritul Sfànt de càtre Fiul, El trebuie sà aibà, înainte de toate,
o relafie oarecare cu Fiul. Relalia însà, pe care o are trimisul càtre trimi!àtor, poate fi
de trei feluri, gi anume: a) Relafia de supus ori mai mic, gi în cazul acesta cel ce se
^de
trimite se trimite în virtutea supunerii acesteia.In înfelesul acestatrimite, de exemplu,
stàpànul pe servitorul sàu. b) Relafia de a fi înduplecat, cànd un egal ori un superior
se înduplecà prin rugàminlile 9i insistenta egalilor sau ale inferiorilor sài. In înlelesul
acesta se zice, de exemplu, cà cutare trimite pe cutare prieten la lucrul cutare. c) In
fine: relatia de a-gi avea originea de la trimifàtor, precum se zice de exemplu cà florile îgi
trimit mirosul lor, întrucàt mirosul emanà de la ele, ori cà soarele îgi trimite razelesale.
$i fiindcà e imposibil ca relafia Spiritului Sfànt càtre Fiul - din partea Càruia e trimis -
sà fie relafia supusului ori a înduplecatului, càci Persoanele divine sunt egale, gi Tatàl
gi Fiul s'ar micqora rugànd Ei pe Spritul Sfànt; e làmurit cà Spiritul Sfànt e trimis de
Tatàl gi de Fiul, fiindcà î9i are originea de la Dàngii"'a+. AQadar, dupà Teologia
romano-catolicà, dacà Duhul Sfànt se trimite de Fiul, atunci El gi purcede din veci
din Fiul, altfel n'ar putea Fiul sà trimità pe Duhul Sfànt. Cu alte cuvinte, trimiterea
unei Persoane a Sfintei Treimi de càtre alta, presupune cu necesitate purcederea
celei trimise de la cea care trimite.
$i judecata aceastaeste gregità. Pentru a aràta gregealaei, e suficient sà spunem
cà dacà am admite-o, ar trebui sà admitem cà gi Fiul e nàscut din veci din Duhul Sfànt,
deoarece Sfànta Scripturà ne spune cà gi El (Fiul) se trimite în lume de Duhul Sfànt.
Màntuitorul zicel.,,Duhul Domnului esteasuptaMea, pentru cqreM-a uns sà bineaestesc
sàracilor,M-a trimis sà tàmàduiescpeceizdrobili cu inima" (Lc 4, r8).
Concluzia aceasta e combàtutà de apuseni, care spun cà aici e vorba despre
trimiterea în lume a Fiului dupà omenirea Sa gi nu dupà dumnezeire. Deci în ea nu
poate fi vorba de o naqtere din veci a Fiului din Duhul Sfànt. Insà la asta ràspundem
cà gi Tatàl trimite pe Fiul în lume, ca Màntuito1, numai dupà omenirea Sa, càci dupà
dumnezeire Fiul e veqnic, El e pretutindeni gi ca atare a fost totdeauna în lume gi nu
se poate trimite în lume (ca Dumnezeu), într'un anumit timp. De asemeneaqi Sfàntul

2a V Suciu, Teologin vol.I, ed 7I,Blaj1927,pp. 152-153


DognnticàSpecialà,

334
lDumnezeu Tntreir în ?ersoane - lDogma Sfìnteî Treimi ,Al"osu( Ji[;oque

Duh s'a trimis în lume de Tatàl gi de Fiul, nu dupà dumnezeirea54 dupà careEl este
pretutindeni, cu Tatàl gi cu Fiul ci dupà forma Savàzutà, de la Cincizecime,cànd s'a
revàrsatîn chip de limbi de foc asupra Sfinfilor Apostoli. Prin trimiterea Sfàntului
Duh în lume de Tatàl qi Fiul, se mai înfelege gi activitatea Lui binecuvàntatà, adicà
revàrsareaHarului în sufletelecredinciogilor.
Sfinfii PàrinfiexplicàtrimitereaSfàntuluiDuhîn lume prin Fiul, 9itrimitereaFiului
pdn Sfàntul Duh, din unitatea Fiinlei dumnezeiegti.Fiinla lor e aceeagi.De acee4 unde
lucreazà o Persoanàdumnezeiascà,acolo sunt active gi celelaltePersoanedumnezeiegti.
Lucrareaìr extem e comunàtuturor PersoanelorSfintei Treimi. Ei spun cà Fiul e trimis
în lume de Tatàl gi de Duhul Sfànt,spre a aràtaprin aceastacà Tatàl gi Duhul Sfàntnu
sunt stràini de activitateamàntuitoarea Fiului, ci participà la aceastàactivitate.$i spun
càDuhul Sfànte trimisîn lume de Tatàl9i de Fiul, sprea aràtacàTatàl 9i Fiul participà
la activitateasfinlitoare a Duhului Sfànt.Sf.Ambrozie scrie:,,Pàrintelecu Duhul trimit
pe Fiul, de asemeneaTatàl gi Fiul trimit pe Duhul... Prin urmare, dacàFiul gi Duhul
se trimitunul pe altul, precumîi trimite Pàrintelgaceastaseîntàmplànu din cauza unei
dependenle oarecare,ci fiindcà au putere comunà"245.
b) Ioan 16,rz-r5 esteun alt text pe careîgibazeazàromano-catoliciidogma despre
Filioque.În acesttextMentuitoml spuneurmàtoarele:,,Încàmulte am a và zicevouà, dar
acum nu putefi sà le purtafi. Ci cànd va veni Acela,Duhul Adevàrului, và va învàla
pe voi tot adevàruI;càcinu va vorbi de la Sine,ci va vorbi ceI s'aspusgi celeviitoarevesti-
va vouà.El pe mine mà va preamàri,càcidin ceesteal Meu va lua casàvà vesteascà vouà.
Toate càte are Tatàl sunt ale Mele, pentru aceeazis-au cà ia din ce e al Meu, ca sà và
vesteascà vouà". Expresia,,dinceesteal Meu va h)a", e interpretatàde apuseniîn sensul
cà Duhul Sfàntîgi ia gtiinla de la Fiul. ,,$i fiindcà în Dumnezeu nu este compozifie
din subiect gi accidenfe,ci toatesunt una;prin urmare,avànd Spiritul SfàntgtiinfaSade
la Fiul, de la El îgi aregi existenfagi esenfa.$i fiindcà a-giaveaexistenfagi esentade la altul,
îr:rseamnà a purcedede la Acela;drept aceeaSpiritul Sfàntpurcedede Ia Fiul. Nu purcede
însàde la Fiul cade la un principiu, caresàfie de la Sine ci cade la un principiu principiat
gi prin urmare, purcezàndSpiritul Sfàntde la Fiul, principiul principiat El purcedegi de
la principiul neprincipiat, adicà de la TatàI. Aceastane-o spune Màntuitorul cànd
motiveazà pentru ce Spiritul Sfànt purcedede la Dànsul:,,Deaceeaam zis vouà cà
dintr'al Meu va lua gi va spunevouà, pentru càtoatecàteare Tatàl sunt ale Mele". Ca gi
cànd ar zice: Spiritul Sfànt îgi va lua gtiinfa de la Mine, dar gtiinfa aceastaEu nu o am
independentde TatàI,ci esteuna cu qtiinla Tatàlui.Ba gi Eu Insumi o am de la Tatàf aga
càluàndu-giSpiritul Sfàntgtiinlade la Mine, o ia gi de la TatàI,9i astfef purcezàndEl de la
Mine, purcede gi de la TatàI. Ba în ràndul întài purcede de la Tatàl gi numai prin
Tatàl purcedeEl gi de la Mine. Nu ca gi cànd am fi douà principii ale Spiritului Sfànt,ci
fiind un singur principiu, pentru cà avem o singurà gtiintà"'46.
Concluziape careo trag apusenii din versetelede mai sus,nu estecorectà.Prin
cuvintele citatg Domnul nu vrea sà vorbeascàdespre despreoriginea Sfàntului Duh.
SfàntulDuh nu aveanevoiesà-giia originea dacàpurcedereaLui din Tatàle desàvàrqità,
de ce El o mai avea deja - sau mai precis, o are - din Tatàl. Ori, dacà originea,
dacà purcedereaLui din Tatàle desàvàrgità" de cemai trebuia sàpurceadàgi de la Fiul?

245 De spiriht Sancto,III, 1,P.L. 16,81.1


246 V Suciu, op. cit., pp.147-148.

335
1'eo[ogìa'Dogmaticà Specia[ó5ìSimho[ica

Dacà prin purcederea din TatàL el îqi primegte existenla de la TatàI, de ce ar mai fi nevoie
sà purceadà gi de la Fiuf cànd existenla Lui din Tatàl e suficientà?
Duhul Sfànt trebuia sà ia de Ia Fiul nu originea, ci învà!àtura spre a o continua în
scopul sfinlirii oamenilor. Domnul vorbegte despre Duhul Sfànt ca despre o Persoanà
existentà. El zice cà pe làngà adevàrurile pe care le-a spus Sfinflor Apostoli, mai sunt gi
altele, multe, pe care nu le-a spus làmurit pentru cà nu Ie puteau pricepe atunci. Cànd
va veni însà Duhul Adevàrului, pe care L-a promis, acela va continua opera 54 inspirànd
gi sfinfind pe oameni, asistànd ìr sinoade gi învàfànd pe ucenici tot adevàruI. AdevàruIpe
care-l va propovàdui Duhul Sfànt nu este unul nou, deosebit de acela pe care l-a
propovàduit Domnuf nu este o învà!àturà nouà, deoarece El nu va vorbi de la Sine, ci va
vorbi ce I s'a spus. El nu se trimite sà completeze opera Domnului, ci numai sà o explice.
El nu va învà{a altfel gi altceva decàt a învàlat Domnul. Nu va înmul{i, ci numai va
làmuri ceeace a învàlat Fiul. Càci, ,,din ce este al Meu va lua" înseamnà numai atàt cà va
luaînvàfàtura Fiului gi va continua sà o propage pe aceasta.El va face pe oameni sà
înfeleagà Revelatia adusà de Fiul în lume. El ne va ajuta sà înfelegem pe Iisus Hristos
gi sà stàm în comuniune cu El. Învàfàtura Domnului nu esteînsà a Sa,ci e a Tatàlui care L-
a trimis, de aceeaSf. Apostoli trebuie sà gtie cà ceea ce va propovàdui Duhul Sfànt e
învàfàturà dumnezeiascà. ,,Toate càte are Tatàl sunt ale Mele". Deci gi ìrvàfàtura pe
care a propovàduit-o Fiul e de la Tatàl gi astfel tot de la Tatàl e gi aceeape care o va
propovàdui Duhul Sfànt. Duhul Sfànt fiind Dumnezeu are aceastàînvà!àturà din veci,
dupà cum din veci o are gi Fiul. Deci Domnul nu vrea sà spunà cà Duhul Sfànt va primi o
învàfàturà pe care n'a avut-o mai înainte, ci vrea sà spunà numai atàt cà venind Fiul
pe pàmànt, a descoperit oamenilor învàtàtura Tatàlui, o învàfàturà dumnezeiascà,
gi aceastàînvàfàturà a làsat-o Duhului Sfànt spre a o ràspàndi mai departe pentru
màntuirea oamenilor.
Aceasta este interpretarea pe care o dau Sfinfli Pàrinti textului de mai sus. Sf. Ioan
Hrisostom scrie: ,,A zis Fiul: Din ce este al Meu va lu4 va sà zicà: ceea ce am vorbit Eu,
aceeagiva vorbi gi El (Duhul Sfent). Cànd însà va vorbi, atunci nu va vorbi nimic de la
Sine, nimic contrar, nimic propriu al Sàu, ci numai al Meu. Precum màrhrrisind despre
Sine (Fiul) a observat: nu vo besc de la Mine (In t4, ro), adicà nu vorbesc nimic afarà de
ceea ce este al Tatàlui, nimic propriu al Meu, nimic stràin Lui, aga trebuie a înfelege gi
despre Sf. Duh. Expresia: din ce este al Meu va lua, însemnà: din ceeace gtiu Eu, din gtiinla
Me4 pentru cà una este gtiinfa Mea gi a Duhului... Din ce este al Meu va lua, va sà zicà: va
vorbi în consonantà cu Mine. Toate càte are Tatàl sunt ale Mele fiindcà sunt ale Mele, iar
Sfàntul Duh va vorbi din cele ce sunt ale Tatàlui, prin urmare va vorbi El din ale
Mele..."'47. $i în continuare Sf. Ioan Hrisostom zice: ,,Din ce este al Meu va lua", va sà
zicà: din... aceagtiin,tàpe care o am gi Eu. Va lua nu ca cel ce are lipsà sau ca cel ce seînva{à
de altul, ci pentru cà la Noi este una gi aceeagiqtiin!à..., aceeagieste doctrina Mea gi a Lui,
gi din ce ag mai avea de gràit vouà, din aceeava grài gi El vouà...; pentru cà una estevoinla
Tatàlui, a Fiului gi a Sfàntului Duh"'48.
De altfel, expresia: Din ce este al Meu va lua, fiind la timpul viitor, deci
referindu-se la un fapt ce nu existà în prezent, ci care urmeazà sà se întàmple abia în
viitor, ea nu se poate referi la purcedere. Purcederea e un fapt prezent, un fapt vegnic,

247 Omilia
78 In lttan, nr.2, P.G. 59, 422.
248 78
Omilio I a l o m t,m .3 ,P.G.5 9 ,4 2 4 .

336
'Dumnezeu Tntreit în ?ersoqne' 'Doqms Sfiiltei Treimi JlaosuI Jifioque

care deci nu avea sà se întàmple numai în viitor, gi anume dupà înàllarea Domnului
la cer.
De asemenea nici din cuvintele: ,,Toate càte are Tatàl sunt ale Mele" nu se poate
deduce purcederea Sfàntului Duh gi de la Fiul, pentru cà ele nu se referà la purcedere,
ci la însugirile fiinfiale dumnezeiegti; în cazul de fafà, la qtiinla dumnezeiascà, care e
comunà celor trei Persoane. Dacà Duhul Sfànt purcede de la Fiul pentru cà ia gtiinla
de la El, atunci tot atàt de logic s'ar putea spune cà 9i Fiul se nagte din Tatàl gi din
Duhul Sfànt deoarecegi Fiul are gtiinla de la Tatàl qi de la Duhul Sfent care e deofiintà cu
TatàI. Cànd a venit Fiul în lume, a venit cu aceeagigtiinfà. Dar în lume gtim cà El a
fost trimis nu numai de Tatàl, ci gi de Duhul Sfent Gc 4, r8). Concluzia aceasta gi altele
asemànàtoare însà, dupà cum am vàzut mai sus, nu sunt admise nici de apuseni. De
aceea,în mod logic, din expresia de mai sus, ei nu au dreptul sà concludà purcederea
Sf. Duh qi de la Fiul.
cl Ga 4, 6: ,,$i pentru cà sunte[ifii, trimis-a Dumnezeupe Duhul Fittlui Sùu în inintile
aoastre,carestrigà: Abba! (Pàrinte)".
Rm 8, 9: ,,Voi însù.,nu sunteli sub putereacàrnii, ci a duhttlui, dacàîntr'adeadrDuhul
lui DumnezeusàIùgluieSte întru aoi. lar dncùcineaanu are Duhul lui Hristos:acelnnu esteal
Lut
În citatele de mai sus vedem cà e vorba de Duhul lui Dumnezeu, Duhul Fiului gi
Duhul lui Hristos. Apusenii spun cà Duhul Sfànt se numegte Duhul Tatàlui (Mt ro, zo),
pentru cà purcede de la Tatàl. $i întrucàt în textele de mai sus El se numeqte qi Duhul
Fiului, desigur cà se numegte astfel din cauzà cà purcede gi de la Fiul'+s. Ca dovadà cà este
aga, se poate invoca gi împrejurarea cà Fiul nu se numegte niciodatà ,,al Duhului",
din cauzà cà nu se nagte din Duhul.
Dacà privim expresiile de mai sus în contextul lor gi în spiritul Sf. Scripturi, vom
vedea cà nu pot fi trase din ele concluziile pe care le trag apusenii. Duhul Sfànt se numegte
Duhul Tatàlui, pentru cà purcede din TatàI, dar El se numeqte aga gi pentru cà e
consubstanfial cu TatàI. Drept acee4 dacà la Ga 4, 6 Duhul se numegte Duhuì Fiului, nu e
numaidecàt necesar sà se numeascà aga pentru cà ar purcede din Fiul. Faptul cà e
deofiin!à cu Fiul, cà ràmàne totdeauna în comuniune cu El qi cà e trimis în lume de El, (de
Fiul), sunt împrejuràri suficiente pentru a se numi Duhul Sfent. Expresia aceastanu poate
fi nicidecum interpretatà în sensul purcederii Duhului Sfànt de la Fiul, deoarece
nici contextul, nici litera, nici Spiritul Sfintei Scripturi nu vorbesc nicàieri despre
o purcedere a Lui de la FiuL gi nici nu lasà sà se îr:r,teleagàagaceva.
Vechii învà1àtori ai Bisericii numesc pe Duhul Sfànt Duhul Tatàlui qi al Fiului,
pentru cà e consubstanlial cu Ei. $i cu toate cà spun cà Duhul Sfànt nu este stràin de
Fiul, cà e propriu Fiului, cà e Duhul Fiului, cà ni se dà prin Fiul, ei însà neagà cà Duhul
Sfànt ar purcede gi de la Fiul.
In ce privegte textul de la Rm 8, 9 în el llveùFa apare de trei ori, cu urmàtoarele
înfelesuri: a) starea haricà (,,nu sunteli sub putereacdrnii, cí a duhultti"), opusà stàrii de
pàca! agadar înràurirea activà a Duhului Sfànt în om; b) a treia Persoanà a Sfintei Treimi
(,,Duhul lui Dumnezeu") qi c) încà odatà stare haricà, agadar dispozifie làuntricà
corepunzàtoare calitàfii de om nou, împreunat cu Hristos (,,Duhul lui Hristos"),
acceptarea lui Hristos ca model de vietuire conformà cu voia lui Dumnezeu. Expresia
,,duhul lui Hristos" însemneazà agdar îmbràcarea lui Hristos (cf. Ga 3, z7), însemneazà.o

249 17 q,,.;,, .;t 1qn


^h

337
'Teo[ogia'Dog m at i cà Spcci aL1i Sín6o[k a

viefuire duhormiceascàa cregtinilor'5o. Cei ce nu duc o astfel de viafà dau dovadà cà


sunt stràini de spiritul cregtinismului, cà nu au în ei, darul sau duhul lui Hristos, cà nu
tràiesc îr atmosféra adevàrat cregtinà gi cà astfel ei nu sunt ai lui Hristos. Întrucàt Hristos
este Cel care ne-a adus màntuirea, duhul Lui trebuie sà locuiascà în noi gi.sà ne
càlàuzeascàpagii vielii.
Astfel stànd lucrurile, urmeazà cà în expresia Duhul lui Hristos, de Ia Rm 8, 9
nu este vorba de Persoana a treia a Sfintei Treimi, gi cà deci nu poate servi ca temei
doctrinei despre Filioque.
d) Ioan 2c.,22-z3i ,,$i gràind ncelsta, a atflat gi le-a zis: Iuali Duh Sfànt, càrora ue{i
ierta pàcatele,aor fi iertate...". Romano-catolicii spun cà aici ni se înfàfigeazà purcederea
Sfàntului Duh gi de la Fiul, într'un chip vàzut (prin suflare). ,,Aici Domnul Hristos dà
Apostolilor Sài puterea Spiritului Sfànt de a ierta pàcatele. $i, puterea aceasta le-o dà
prin acea ceremonie tainicà, cà a suflat peste ei. Prin ceremonia aceastaDomnul Hristos
a vrut sà arate cà Spiritul Sfànt purcede gi de la Dànsul251.
Aici e de observat cà dacà explicarea apusenilor ar fi corectà gi dacà suflarea ar fi un
indiciu al purcederii Sf. Duh gi de la Fiul, atunci ar trebui sà spunem cà Duhul
Sfànt purcede gi de la Sfinfii Apostoli (ba chiar gi de la episcopi gi preofi), pentru
cà qi ei au împàrtàgit pe Duhul Sfànt, celor credinciogi, într'un mod và.zut (adicà
prin punerea màinilor). Ba chiar gi despre sufletul omenesc ar trebui sà spunem cà
purcede din veci din TatàI, întrucàt el a fost împàrtàgit lui Adam, de Dumnezeu, prin
suflare. Intrucàt însà concluziile de mai sus nu pot fi trase nici cu privire la Sfinlii
Apostoli (episcopi gi preo!i), nici cu privire la sufletul omenesc, urmeazà cà nu poate
fi trasà nici concluzia referitoare la purcederea Sfàntului Duh gi de la Fiul. De altfel,
Sfinlii Pàrinli în general nu explicà citatul de Ia Ioan zo, zzîn sensul Filioque, iar unii
comentatori înleleg expresia de Duh Sfànt ca referindu-se nu la Persoana a treia a
Sfintei Treimi, ci la darul sau puterea datà Sfin(ilor Apostoli de a învàla gi administra
tainele"52.
Concluzia ce se desprinde din toate cele de mai sus este cà Sf. Scripturà nu conline
nici o indicalie din care sà putem deduce învà!àtura despre Filioque. Textele invocate
de romano-catolici în acest scop, se referà la altceva decàt la purcederea Duhului Sfànt
gi de la Fiul. Cum însà Filioque a fost acceptatàca dogmà în sistemul doctrinei apusene,
teologii romano-catolici se vàd obligafi a justifica aceastàdogmà cu orice pre[. In acest
scop ei invocà qi anumite texte din Sfànta Tradilie gi din istorie, despre care spun cà
màrturisesc pe Filioque unele implicit, iar altele explicif gi deci servescca temelie acestei
învàfàturi.

2.9.3. llespirrgerealui lrilioqtre


cu argunrenteclirrSfàntaTraclifie Ei istorie

Argumentele invocate de apusenidin SfàntaTradifiegi istoriesunt urmàtoarele:


a) Simbohtlaganumit atanasian,
îr caresespune:,,SpiritusSanchrsa Patre et Filio,
non factus,nec creatus,necgenitusest sedprocedens".Textul acestuisimbolîl aflàm în

250 Cf. Grigorie T. Marcu, Antropologiapnutind,Sibiu 1940,p. 59,


9i 250-251.
-" v. )ucru/ op.ctt.,P. r55.
252 91.5. Popescu,nveù;.raîn N.C., Sibiu 1881,p. 45.

338
/1)o6ma SJìntei'Treími
'Dumnezeu intreit în ?ersoand. Jlaosu[ Ji[ioque'

versiunile: Iatinà, galicà Qigreacù.El a fost, rànd pe rànd, atribuit lui Ilarie Pictavianul lui
Eusebiu Vercellensis, unui oarecareBonifaciu, lui Virgiliu gi chiar lui Vincenliu de Lerini.
Abia în timpul lui Carol cel Mare este atribuit Sf Atanasie cel Mare gi tot atunci se spune
cà Sf. Grigorie de Nazianz (în cuv. zr), Fer. Augustin (în Comentar la Ps rzo), Sinodul
4 din Toledo, de la anul673 9i Isidor de Sevila (în Epist. càtre Claudiu) fac menfiuni din ef
fapt din care ar re )lta atàt vechimea càt gi autenticitatea lui253.Acest simbol nu are însà
nici o legàturà cu Sf. Atanasie. Dacà ar fi de la eL ar fi inexplicabil de ce nu cuprinde
expresia ó;.rooúooq etc. gi cum de nu e identificat autorul lui pànà în timpul lui Carol
cel Mare, timp în care se adaugà Filioque la simbolul niceo-constantinopolitan?De ce
abia de atunci încoace poartà, în codicii latini, titlul de ,,Fides sancti Athanasii episcopi
Alexandrini"?
În versiunea greacà, simbolul nu are cuvintele ,,et Filio". Simbolul acesta nu este
al Sf. Atanasie cel Mare, ci dateazà dintr'un timp de dupà sec.V. Ori aceastae numai
o dovadà cà pe atunci începuserà unii sà altereze credinfa ortodoxà, care se pàstrase
pànà aici intactà gi pe care o gàsim curatà în toate simboalele vechi de credinlà. Agadar,
din simbolul aga zis atanasian nu rezultà cà Biserica primarà ar fi vrut credinfa
în Filioque.
b) Invà!àtura despre purcederea Duhului Sfànt numai de la Tatàl se zice cà a
fost condamnatà de sinodul III ecumenic din Efes (43r). Aceasta s'a fàcut prin
condamnarea simbolului lui Nestorie,în care se spqne despre Duhul Sfànt: ,,Noi
nu-L numim Fiu, sau avànd existenla Sa prin Fiul. Ceea ce înseamnà cà s'a aprobat
ìrvà!àtura cà El are existenfa prin Fiul. Deci, indirect s'a aprobat purcederea Duhului
Sfànt gi de la Fiul.
Fa!à de aceastàsustinere a apusenilor, observàm cà dacà Sinodul III ecumenic a
condamnat simbolul nestorian, - prezentat ile preotul nestorian Harisiu -, l-a condamnat
pentru ràtàcirile din el gi a îngelessà condamne numai acestdràtàciri, iar nu gi învà!àturile
ortodoxe pe care le continea. Aceasta se vede clar din hotàràrea sinodului, în care se
spune: ,,Dacà se prezintà episcopi, preoli sau laici, care înva!à sau cred ceeace conline
expunerea preotului Harisiu despre întruparea Fiului lui Dumnezeu, ori dogmele
spurcate gi ràtàcite ale nestorienilor, sà se supunà hotàràrii acestui Sf. Sinod ecumenic".
Agadar, întrucàt ràtàcirile lui Nestorie erau de naturà hristologicà, referindu-se
la Persoana lui Iisus Hristos gi a Maicii Domnului, nicidecum însà gi la Persoana Sf. Duhr,
e natural cà numai acelea au gi fost condamnate de sinod. Pentru a ilustra aceasta,ne-
am putea referi la reprobare4 de càtre Biserica ortodoxà, a Màrhrrisirii lui Chiril Lucaris.
Aceastaa fost reprobatà pentru ràtàcirile ce le cuprinde, dar se înfelege cà nu au fost
reprobate gi adevàrurile din ea.
c) Sinodttl III ecumenicse mai spune cà a aprobat Filioque gi pe altà cale. Anume,
el a aprobat anatematismele Sf. Chiril al Alexandriei contra lui Nestorie. În anatematisma
D( Duhul Sfànt e numit propriu Fiului. Expresia aceastaaratà în mod làmurit cà el purcede
qi de la Fiul.
Dacà însà examinàm anatematisma în chestiune gi làmuririle ce le-a dat îrsugi
Chiril Alexandrinul, în legàturà cu ea, vom vedea cà nu confinea nicidecum credinfa în
purcederea Sfàntului Duh gi de la Fiul. Cuprinsul anatematismei este urmàtorul: ,,Dacà
cineva zice cà Domnul Iisus Hristos cel unic a fost preamàrit de Duhul, în sensul cà

2s3 14;1ut
$esan,Sirnboluldin Psaltirea$cheinnù,publ în ,,PrinosIPS Patriah Nicodim", Bucuregti1946,p
232

339
1.t ofogia' Dogm a ù cà Speciaf.i y Sin6o[ica

puterea cea folosità (spre aceasta)ar fi fost una stràinà gi nu cea din El gi cà a luat de la El
(de la Duhul) puterea de a lucra împotriva lucrurilor necurate gi de a face între oameni
semnele cele dumnezeiegti qi nu mai vàrtos, cà propriul Sàu Duh este cel prin care a
lucrat semnele dumnezeiegti, sà fie anatema"t54. Dupà cum se vede, anatematisma IX
nu se referà la însugirea personalà a Sf. Duh, de care nici nu se atingea Nestorie.
Nestorie suslinea numai atàt cà Iisus Hristos, pànà la moartea de pe Cruce nu a fost
unit cu Dumnezeu-Cuvàntul gi astfel nu a fost deofiin!à cu Duhul Sfànt. Duhul Sfànt însà
i-a dat o putere deosebità, prin care Iisus Hristos a sàvàrgit toate minunile. Sf. Chiril
Alexandrinul îndreaptà anatematisma IX împotriva acestei erezii. Prin ea se exprimà
învà!àtura cà Iisus Hristos a fàcut minuni prin Dutrul Sfànt nu ca printrlo putere stràinó
ci ca prin o putere proprie Lui, ìrtrucàt Duhul Sfànt este deofiinlà cu Fiul, este propriu
Fiului, are aceleagiînsugiri dumnezeiegti gi aceeagifiin!à. Iisus Hristos n'a avut nevoie
de puterea Duhului Sfànt ca de una stràinà, întrucàt fiind El deofiintà cu Duhul Sfànt,
Duhul Sfànt gi puterea acestuia îi sunt proprii. Agadar, scopul anatematismei nu este
sà profeseze Filioque, ci sà arate consubstanfialitatea sau deofiinlimea Fiului cu Duhul
Sfànt.
Posibilitatea de a fi interpretatà aceastàanatematismà în sensul Filioque, a fost
înlàturatà de ìrsugi Sf. Chiril al Alexandriei, în ràspunsul pe care-l dà unei nedumeriri,
exprimatà de episcopul Teodoret. Acesta s'a ridicat, cu multà vehemenfà, împotriva
anatematismei IX, ìrtrucàt o considera ca fiind potrivnicà adevàrurilor scripturistice25s.
Expresia de Duh propriu Fiului, fiind destul de làmurità pentru unii episcopi orientali,
Teodoret îgi exprimà nedumerirea, în numele lor, zicànd cà dacà Chiril numegte pe
Sfàntul Duh ,,Propriu Fiului în înfelesul cà este deofiin!à cu Fiul gi purcede din TatàI,
atunci suntem de acord cu el gi recunoaqtem expresia lui de ortodoxà; dar dacà este ìr
alt înleles, cà Sf. Duh ar fi primit existenfa de Ia Fiul sau prin Fiul, atunci o respingem ca
impioasà gi blasfematorie, pentru cà noi credem Domnului, care zice: Duhul Adevàrului
care din Tatàl purcede"z56.Sf. Chiril làmuregte aceste nedumeriri, spunànd cà el
numegte în anatematisma amintità, pe Duhul Sfànt, Duh propriu Fiului, pentru cà
degi purcede de la TatàL dar nu este stràin Fiului257.Iar într'o epistolà adresatàepiscopului
Ioan din Antiohia, Chiril scrie cà el nu înfelege sà schimbe nimic din cele spuse
în simbolul Credinfei. Ori aici se spune cà Duhul Sfànt purcede de la Tatàl. Deci ceea
ce se spune acolo, aceea crede gi el, gi aceea trebuie crezut de tofi. ,,Noi nu ne putem
permite nici nou4 nici altora sà schimbe màcar o expresie din Simbolul credin,tei, sau sà
omità din el o literà, aducàndu-ne aminte de cuvintele celui care a zis: ,,Nu trece marginile
vechi pe care le-au pus pàringii tài" (Pr zz, z8), càci nu ei au vorbit ci însugi Duhul lui
Dumnezeu Tatàl, care purcede de la El, fàrà sà fie cu toate acesteastràin în privinla
.,]' .?a
esentet ')''.

2sa Dupà N. Popoviciu,hrceputurile nestorianismuluf Sibiu 1953,p. 35.


255 y""1 mai pe larg Ia N Popoviciu,op. cit.,52sq.
256P.c. 76,432.
257P.G.76,429.
258 Cit. la I. Mihàlcescu, Purcederea
Sfkntului Duh gi aclausrtlFilioque,în
,,Prinos IPS Patriarh Nicodim",
Bucuregti1.946,p. 180.Vezi qi A. Comorogan,Dognnticnspeciald,pp.202-203.

?40
'Dumnezcu Tntreit în ?ersoanc . 'Dogma SJ'intci'Treimi Jlaosu( Jí[ioque

Làmuririle acesteaau avut darul sà linigteascà pe episcopii orientali qi ele sunt


destul de clare pentru a làmuri pe oricine cà Sf. Chiril al Alexandriei nu a profesat
Filioque gi nici sinodul III ecumenic nu a aprobat aceastà învà!àturà.
dl Sinoadeledin Toledo(anul 58Q gi Aquisgranum (Aachen,anul 8o9). Sinodul
III din Toledo (S8g),linut pe timpul regelui vizigolilor, Recared, a introdus în simbolul
credinlei cuvintele gi de la Fiul. Acest sinod declarà în can. 3: ,,Quicumque Spiritum
Sanctum non credit aut non crediderit a Patre et Filio procedere, cumque non dixerit
coetemum esse Patri et Filio et coequalem, anatema sit". Iatà deci, se spune, o màrturie
evidentà gi categoricà despre existenla credinlei în Filioque ìr Biserica veche.
Fàrà îndoialà cà cele de mai sus sunt adevàrate, dar ele nu dovedesc cà Filioque
era o credin!à generalà în Biserica veche, ci numai atàt cà aceastàerezie se introduce
prima datà în Biserica din Spania. Iar introducerea ei a fost determinatà nu de vreo
tradilie sau Sfàntà Tradilie, ci din motive de oportunism. Vizigotii erau arieni gi se
pregàtea terenul pentru trecerea lor la ortodoxie. Ori, dupà cum se gtie, arienii învàlau
cà Fiul e mai mic decàt TatàI. Episcopii ortodocgi din Spania vrànd sà arate vizigofilor
cà Fiul nu e inferior Tatàlui, socotirà cà acest lucru s'ar putea face dacà s'ar introduce
în Simbolul credinlei cà qi Fiul, iar nu numai Tatàl, purcede pe Duhul Sfànt. În felul
acesta s'ar evidenlia egalitatea Fiului cu TatàI. Arienii din Spania acceptarà formula
gi trecurà la ortodoxie împreunà cu regele lor, Recared. Formula sinodului din Toledo
dàdu nagtere la o erezie nouà, care trecu apoi în Franla gi în Germania. Ea fu acceptatà
gi de sinodul din Frankfurt, la anul 749, de cel din Aacheru la 8o9 g.a.
Pe la anul 8o8, doi càlugàri galicani rostirà într'o bisericà din Ierusalim, Crezul
cu adaosul Filioque. Monahii greci din Ierusalim, auzind aceasta/îi numirà eretici.
Càlugàrii apuseni, însà, se dezvinovàleau spunànd cà ei cred ceea ce crede Biserica
Romei gi deci nu sunt eretici. Ei raportarà Papii Leon III gi împàratului Carol cel Mare,
cele întàmplate, cerànd totodatà làmuriri în clrestiune. Împàratul încredintà pe Teodulf,
episcopul de Orleans,sà làmureascà problema. Acesta, studiind chestiunea, ajunse la
concluzia cà Duhul Sfànt purcede gi de la Fiul. Aceastà concluzie fu apoi aprobatà
gi de sinodul din Aquisgranum (Aachen), la 8o9 dar nu s'a hotàràt precis, cu aceastà
ocazie, dacà cuvàntul Filioque trebuie sau nu introdus în simbolul credintei. Carol
cel Mare a cerutînsà Papei sà dispunà introducerea lui Filioque ìr simbol. Papa, degi avea
gi el credinla în Filioque, totugi nu s'a învoit ca ea sà fie introdusà în simbol, deoarece,
zicea el, sinoadele interzic modificarea acestuia. Întrucàt unele Biserici din Apus, ca de
pildà cea din Franla g.a. n'au tinut seamà de vechile hotàràri sinodale gi l-au introdus,
papa a ràmas nemulfumit de acestprocedeu. Iar ca sà-qiarate nemultumirea, el puse sà
fie gravat simbolul pe douà plàci de argint, în limba greacà qi latinà, fàrà adaosul
Filioque. Tablele furà apoi agezateîn Biserica Sf. Petru din Roma, avànd dedesubt
inscripfia: ,,Haec Leo posui amore et cautela ortodoxae fiedi". (Acestea le-am pus eu,
Leory din iubire gi solicitudine pentru credinga ortodoxà). În Biserica din Roma, Filioque
se introduce în simbol abia în anul ror4, sub papa Benedict al VIIIJea, degi învà!àtura
cà Duhul Sfànt purcede gi de la Fiul era profesatà gi aici, cu mult înainte.
Prin aceasta,Filioque deveni dogmà în Biserica din Apus. O dogmà nouà,
necunoscutà Bisericii vechi, gi care a contribuit, ìrtr'o mare màsurà" la separarea Bisericii
de Apus de cea de Ràsàrit. Prin introducerea lui Filioque în simbol, s'au nesocotit

J4T
Teo[o11ia'.Dogmaticà
Specia[àSiSin6o[ica

hotàràrile sinoadele III-VII'5e, precum gi hotàràrile unor sinoade locale din Apus'to, care
interzic, în mod categoric, modificarea simbolului credintei gi amenin!à cu anatema pe
cei ce ar îndràzni sà o facà. Sinoadele ecumenice au socotit cà simbolul niceo-con-
stantinopolitan este suficient pentru exprimarea adevàratei credinfe gi nu e nevoie sà i
se facà vreo modificare. Prilejuri de a se modifica s'au ivit în decursul timpului, mai
multe. La sinodul III ecumenig de exemplq era un prilej foarte nimerit de a se introduce
în el cuvintele: ,,Pururea Fecioarà gi Nàscàtoare de Dumnezeu";la sinodul [V era nimerit
sà se introducà învà!àtura despre douà naturi în Iisus Hristos; la sinodul VI, dogma
despre douà voinle etc. Cu toate acestea,Sfinlii Pàrinli au ràmas la cele stabilite
de înaintagii lor gi nu au modificat simbolul.
La sinodul din Florenfa Í+3g), dupà discuFi care au durat un an gi jumàtatez6t, s'À
admis Filioque gi din partea orientalilor, care s'au unit, sub presiune, cu Roma, gi s'a
aprobat gi introducerea lui în simbol. Dar s'a spus cà nu e necesarsà fie intercalat ìr Crez.
Intercalarea nu a fost decretatà ca dogmà. Sinodul a decis sà se respecte dreptul
orientalilor unifi cu Roma de a nu se introduce Filioque însimbol. E destul dacà
acegtia acceptà credinfa cà Duhul Sfànt purcede gi de la FiuL fàrà a o mai màrhrrisi gi în
simbol.
Luther, Calain qi Zwingli au dus cu ei, din Biserica apuseanà gi au pàstrat credinla ìr
Filioque. Anglicanii la fel. Art. 5 de credin!à al Bisericii anglicane sunà aga: ,,Duhul Sfànt
purcezànd dinTatàl gi din Fiul, este de aceeagifiin!à, de aceeagimàrire gi de aceeagi
slavà, împreunà cu Tatàl gi cu Fiul, Dumnezeu adevàrat gi vegnic".
e) In tendinfa de a aduce càt mai multe dovezi despre Filioque, romano-catolicii
recurg gi la unele texte din Sfinfii Pàrinfl, care, luate aparte, par a sprijini doctrina lor. În
acest sens sunt interpretate urmàtoarele expresii: Duhul Sfànt Sfànt petrece în Fiul, se
odihnegte în Fiul, este icoana Fiului, îgi are izvorul în Fiul etc.,pe care le gàsim la unii
Sfinfi Pàrinfi. E drept, se spune, cà acesteexpresii nu màrturisesc direct, ci numai indirect
cu Filioque, dar gi aceastae suficient spre a se vedea cà Sfinfii Pàrinfi, care le folosesc,
aveau aceastàcredinfà. Dacà privim acesteexpresii în contextul lor gi le raportàm la
doctrina generalà a Sfinfilor Pàrinli, care le folosesc,vom constata cà prin ele se exprimà
sau trimiterea temporalà, sau numai unitatea Fiinlei Sfàntului Duh cu Fiul, niciddecum
însà purcedereaLui de la Fiul'6'.
Sf. Atanasie, de exemplu, numegte pe Fiuf izvorul Sfàntului Dutr, pentru cà Fiul
este Acela ce trimite pe Sfàntul Duh în lume, spre a ajuta la însugirea màntuirii de càtre

2se La sinodul III ecumenic, în can. s'a hotàràt:


Z ,,Sà nu fie îngàduit nimànui sà rosteascà, ori sà alcàtuiascà
altà màrturisire de credinfà decàt aceea care a fost decretatà de Sfinfii Pàrinfi adunafi cu Sfàntul Duh, în
cetatea Niceei. Aceia care ar înclràzni sà alcàtuiascà alta, sà o prezinte sau sà o propunà iudeilor, pàgànilor
sau ereticilor, voind sà-i converteascà la adevàr, sà fie càzufi din episcopat, dacà sunt episcopi; exclugi din
cler, dacà sunt clerici, gi anatema, dacà sunt laici.
260 F;x. sinotlrtltlin Laternn de la 649,
linut în timpul papei Martin a rostit simbolul N.C. fàrà Filioque, iar dupà
aceea a repetat hotàràrea sin. III ecumenic care interzice orice schimbare în acest simbol. (I. Mihàlcescu,
Ptrcederen Sf. Duh..., 181).
261 La aceste discufii, rolui principal, din partea ortodocgiÌor l-a avut Marcu Eugenicul, mitropolitul Efesului.

Acesta a combàfut rànd pe rànd toate dovezile aduse de latini în favoarea lui Filioque, aràtànd cà ele sunt
sau falsificàri sau traduceri gregite din Sfinfii Pàrin{i. Cum însà presiunea pentru înlelegerea cu latinii era
mare, Matcu a pàràsit, în cele din urmà, gedinlele gi adaosul Filioque a fost admis de sinod.
262 91. 6 Comoroganu, Dogmaticn speciatù,277.

342
lDqmnezcu Tntreit în ?ersoane - Dol1ma Sfìntci Treimi JloosuI Ji[ioque

oameni2b3.Sf. Ioan Damaschin spunànd cà Duhul Sfànt se odihnegte ìr Fiul, înfelege cà


El e deofiin!à cu Fiul. Càci iatà ce scrie: ,,Credem qi în unul Sf. Duh, Domnul gi
de Fàcàtorul de viafà, care purcede dinTatàl gi se odihnegte în Fiul, împreunà ìrchinat
gi slàvit cu Tatàl gi cu Fiul, ca fiind de aceeagi fiin!à gi coetern"264.Tot în sprijinul lui
Filioque este invocat gi urmàtorul text din Sf. Vasile cel Mare: ,,Din Tatàl se naqte Fiul,
princare sunt toate lucrurile gi cu care, totdeauna, este cunoscut inseparabil gi Sf. Duh,
deoarecenu ne putem gàndi la Fiul fàrà ca Acesta sà fie luminat prin Duhul. Astfef pe de
oparte, Sf. DutU izvor al tuturorbunurilor distribuite creaturilor, este unit cu Fiul
inseparabif pe de altà parte fiinla Sa este independentà de TatàI, din care El purcede.
Prin urmare, nofiunea caracteristicàa proprietàlii Salepersonale este de a se fi manifestat
dupà Fiul gi cu El de a subzist4 purcezànd dinTatàI"'6s. Textul acestaeste însà pe de-a
întregul ortodox. Prin el se exprimà cà Sf. Duh e o Persoanà divinà, consubstantialà cu
Tatàl. El e consubstantial gi cu Fiul, cu care este unit în mod inseparabil. In ce privegte
atributele Sale personale, El e suspendat în Tatàl qi manifestat temporal dupà Fiul gi cu
Fiul. Dacà acestaar fi un text filiocvial, atunci Sf. Vasile ,,ÍLr)at trebui sà insiste atàt de
mult asupra inseparabilitàlii consubstantiale, ci asupra purcederii din etem gi din
Fiul'66.
Pe làngà cele de mai sus sunt invocate o mullime de alte màrturii din Sfinlii
Pàrinfi, despre care se spune cà dovedesc credinla în Filioque. Aceste màrturii însà
sau nu apar$n Sfinfilor Pàrinli gi scriitori bisericegti càrora li se atribuie, sau sunt alterate,
sau citate trunchiat, sau interpretate gregit267.Adam Zoernicov (t 169z) gi Teofan
Procopovici (+ tp6) au dovedit acest lucru, adunànd în scrierile lor, la un loc, textele
respective gi examinàndu-le din toate punctele de vedere'68.
Teologul romano-catolic Perrone susline cà Pàrinlii bisericegti, care spun
cà Duhul purcede numai din TatàI, înfeleg cà Tatàl este cauza primarà a Duhului
Sfànt, dar prin aceastanu exclud cà El purcede gi de la Fiul, ca de la o cauzà secundarà.
Perrone scrie: ,,Tatàl este cauza primarà a Sfàntului Duh, adicà cauza fàrà. cauzà,,
principiul fàrà principiu, izvorul primitiv. Fiul este a doua cauzà.,principiul ce depinde
de principiul primitiv, TatàI. Aga, cànd Pàrinlii vechi zic cà Sf. Duh purcede numai din
Tatàl qi cà Tatàl este izvorul sau principiul Sf. Duh, înleleg pe Tatàl ca o cauzà fàrà,cauzà,
sau cauzaprimarà. De asemenea,cànd zic cà Sf. Duh nu purcede din Fiul, vor sà arate
numai cà Fiul nu este cauza primarà a Sfàntului Duh. Prin urmare, gi într'un caz gi în
altul ei nu neagà cà Sfàntul Duh purcede în acelaqi timp din Fiul ca dintr'o cauzà
secundarà"t69.

263 Despreîntntpnrea Cuaànhlui,9, P.G.26,1,000.


2& Dognnticn,I,8, trad. rom.,p.27.
265 Epistola38,4, P.c. 32, 929.
266 P Rezug,DespreD uhul St'înt,Slbiu, 1941,pp. 87-88
267 LucrtI acestaîl recunoagte,într'o anumità formà qi V. Suciu, Teologin Dogmaticdspecialà,I,ed. lI Blaj
1,927,p.184carescrie:a) Pàrinfii càteodatànu citau texteledin cuvàntîn cuvànt,ci dupà înfeles.$i aceasta
o fàceauei mai alesîn textelemai lungi. De aici provine diferenfa,dar nu corupfiatextelor.De altminteri
Pàrinlii nu citau din cuvànt în cuvànt nici chiar texteledin SfàntaScripturà. b) CàteodatàPàrinfii citeazà
texteledupà o citire pe cànd edifiile s'aufàcut dupà alte citiri. De aici iaràgiprovine în texte deosebire,dar
nu corupfie. Citirile acestea,diferite, s'au ivit din decopiereascrierilor.
)A R
'on Cf.
^î IosifOlariu,TeologìnDogmaticàOrtodox,úad,Caransebeg,
- 1907,p.217,notà;vezigiMacarie,Tbologia
DognmticàOrtodoxà.
26e gi1. la I. Mihàlcescu,PtLrcederen Sf,Duh...,p 1.82.

5+5
'leofogia'I)ogmatíca Speciafusi Sinhoticà

Agadar, dupà Perronegi dupà ceilalti teologi romano-catolici,în SfàntaTreime


existàdouà cartze,douà principii sau douà izvoare.La aceastàconcluzieduce gi logica,
din moment ce seadmite Filioque.Dar în acestcaztot logicamai duce gi la concluzia
cà din moment ceDuhul Sfàntare douà cauze,El e ceva compus. Agadar, se ajunge
la o nouà erezie.E drept cà vorbind de purcedereaSfàntuluiDuh, romano-catolicii
spun cà El purcede din Tatàl qi din Fiul ca dintr'un singur principiu, afirmalie pe
careau accentuat-ogi la sinodul din Florentajustificànd-ocu aceeacàtot ceare Tatàl, are
9i Fiul. Insàdin explicàrilecele dau purcederii,rezultàcà de fapt admit douà principii. O
astfel de ìrvàtàturà esteìrsà cu totul stràinàSfingilorPàrinli. Mai mult chiar,ea e refuzatà
gi de un apusean,cum a fost Fericitul Augustin, care scrie cà Sfinfii Pàrinli ,,observà
în predica lor cà Duhul Sfànt nu este nàscut din TatàI, ca Fiul, càci numai unul este
Hristos; cà,nu estenàscutdin Fiul, ca un nepot al Pàrintelui Suprem,ci, cà, tot ceea
ce El este,datoreazàPàrintelui,de la caresunt toate,pentru ca sà nu admitem douà
principii, ceeace ar fi cu totul fals, absurd gi driar o erezie,gi nicidecum dupà credinfa
catolicà"'7o.Ideea a douà principii în SfàntaTreime precum gi, în general,învàfàtura
despreFilioque,estecombàtutà,cu energie,gi de PatriarhulFotie,carefaceprocesul
inovafiilor latine. El scrie:,,Cinedintre cregtinipoate îngàdui sà se introducà douà
cauzeîn SfàntaTreime: a Fiului gi a Duhului Sfànt,a Duhului iaràgi Fiul? $i sà se
desfacàunitatea în diteie gi sà se destrameteologia cregtinilornu mai pulin decàt
mitologia pàgànà gi sà se insulte demnitateaTreimii celei mai presus de fire gi, ca
principiu, unitarà?Adicà de ce sà purcedàDuhul gi de la Fiul? Càci dacàpurcederea
de la Tatàl estedesàvàrgità(gi estedesàvàrgità, pentru cà e Dumnezeudesàvàrgitdin
Dumnezeudesàvàrgit),ce e purcedereade la Fiul gi pentru ce?Ar fi de prisos gi deci
zadarnicà.
DacàFiul senaqtedin TatàI,iar Duhul purcedede la Tatàl gi de la Fiul, întrucàt
ar fi o inovatie a zicecà gi un altul purcedede la El? Aga cà se poate conchide,dupà
pàrereaacelor potrivnici lui Dumnezeu, cà nu sunt trei, ci patru ipostase,sau mai
degrabàinfinit de multe: al patrulea producànd dupà ei un altul, acelaiaràqi altul,
pànà cànd vor càdeaîn mullimea de zei ceapàgànà"271.
f) Dar sespunecà unii din Sfinlii Pàrinli gi scriitoribisericegtiînva!à nu numai
indirect, ci propovàduiescîn mod clar Filioque.Aceastae o dovadà desprevechimea
acesteicredìn1éîn Bisericacregtinà.În numàrul acestorase citeazàFericitul Augustin
(l 43o)222, despre care se zice cà ar fi primul care înva!à Filioque ir Occident2zt,apoi
Fulgenfiu de Ruspe,ucenicul lui Augustin, careare multe locuri filiocviale'74,Leon cel
Mare, Ghenadiedin Marsilia, Felix de Nola g.a.
Abstracfie fàcànd de faptul cà Fericitul Augustin nu are o atitudine constantà,
în aceastàprivintà, càci uneori el spune cà Duhul Sfànt este sau purcede de la
Tatà1'75, observàmcà afirmaliile celor de mai susnu dovedesccredinla în Filioque, în
Bisericaveche.Din ele nu rezultà cà ei propovàduiescdoctrina Bisericii, ci numai atàt

27o gi1.la I. Mihàlcescu,op.cit.,783


271 Enciclicalui Fotie, traducere,în revista, ,,Studii Teologice...", pp.63-68.
272 lnIoangg,6, P.L.333,1888sq.
273 B. Bartman Dogmntica,l,237
,
27a DeJideadPetrum,77,52,P.L.65,696;DeincarnntioneFilii,3sq.,P.L.65,575.
175 ContrnluiMoximin,Il14,nr. 1,P.L.42,2,770.

?44
'Dumnezeu Tntreit în ?ersoane . 'Dogma SJinteí 'freími JlaosuI Ji[ioque

cà-gi exprimà pàrerea personalà privitoare la un punct de învà!àturà, pe care, prin


diferite intepretàri, l-au deplasat din armonia doctrinei Màntuitorului. Desigur cà
dupà ei au venit altii, care au propovàduit, cu toatà convingere4 Filioque, exprimànd
prin aceasta învàfàtura unor Biserici locale, dar aceastas'a întàmplat mai tàrziu. Vechii
Pàrinli bisericegti, care sunt martorii Sfintei Traditii, sunt stràini de aceastà credinfà.
Deci Filioque nu are temei nici în Sfànta Tradifie. Aceastà învà!àturrà e împotriva
celor spuse de Sfànta Scripturà, de sinoade gi de Sfinlii Pàrinli. Ea este o inovatie,
introdusà în unele Biserici din Apus, în sec.VI, gi ràspàndità în tot Apusul abia în sec.
XI. Nefiind o învàfàturà bazatà. pe Revelafia divinà, este o erezie276.

2,9,4'.llespirrgerealui lrilioqtre cu argunlerrteclirrraliune

În sprijinul doctrinei Filioque s'au adus gi càteva argumente ra(ionale.


a) Dacà Duhul Sfànt nu ar purcede gi de la FiuL atunci Persoana Duhului Sfànt
nu s'ar deosebi ìrdeajuns de PersoanaFiului. Numai admi!ànd Filioque avem deosebirea
necesaràsuficientà între cele douà Persoane (Perrone, Specht, Bauer g.a.).
Conform învàfàturii Sfintei Scripturi, Tatàl e nenàscut, Fiul e nàscut din TatàI,
iar Duhul Sfànt purcede din TatàI. Deci întrucàt Fiul e nàscut iar Duhul Sfànt purces
din TatàI,ei se deosebescîndeajuns unul de altul. Dacà pentru a se deosebi s'ar mai cere
gi alte însugiri, ca de exemplu Fiul-sà purceadà pe Duhul Sfànt, atunci Fiul ar dobàndi
o prioritate fafà de Duhul Sfànt. In cazul acesta Duhul Sfànt ar fi, într'un anumit fel
subordonat Fiului. Ceea ce se înlelege cà nu se poate admite din punct de vedere
cregtin.
b) Intre Persoanele Sfintei Treimi trebuie sà existe un raport perfect. Acest raport
însà ni-l putem închipui cà existà între Fiul gi Duhul Sfànt, numai dacà admitem cà
Duhul Sfànt purcede gi de la Fiul. E drept cà între Fiul 9i Duhul Sfànt existà un raport
al unitàfii, ìrtrucàt ambii îgi au izvorul în Tatàl gi un altul al deosebirii, pentru cà provin
din Tatàl în mod deosebit. Dar acestanu e un raport, nemijlocit al unuia fa!à de altul.
Deci nu e un raport perfect a$a cum se cuvine în Sfànta Treirne'77.
Persoanele Sfintei Treimi avànd aceeagifiintà, constituiesc o unitate neîmpàrfità.
Aceastà unitate e superioarà oricàrui raport intern nemijlocit. Apoi despre cele douà
raporturi amintite mai sus, nu putem spune cà nu-s perfecte. In Sfànta Treime nu existà
ceva mai mult sau mai pulin perfect, aga ca sà putem spune cà fàrà Filioque nu ar
exista un raport perfect între Fiul qi Duhul Sfànt. Pe làngà aceastanu trebuie uitat cà
Sfànta Treime e unul din cele mai mari mistere ale cregtinismului, aqa cà oricàt s'ar
stràdui mintea omeneascà sà-l pàtrundà, nu va reugi siprecízeze în ce constà raportul
perfect între cele trei Persoane.
c) Dacà Duhul Sfànt nu purcede gi de la Fiul ca gi de la TatàI, atunci Tatàl se
deosebegtede Fiul într'un mod îndoit, gi anume prin aceeacà naqte pe Fiul qi a doua
oarà cà purcede pe Sfàntul Duh. Persoanele Sfintei Treimi trebuie sà se distingà una

- o Pàrerea aceasta nu este admisà de unii teologi ortodocgi. P Svetlori de exemplu, scrie: ,,E o rugine
Teologia rusà, sà continue a considera Filioque ca o erezie". (ittuitòttrra crtgtinàîn expunerenpologeticà,
-ntru de S. Bejan gi C. Tomescu, vol.I, 1,935,p 1,73)
-ad
- Se deosebesc,omenegte vorbind, ca doi frafi. Deci dupà cum existà o deosebire îndestulàtoare între
joi frati, aga existà o deosebire suficientà între Fiul
9i Sfàntul Duh

345
'I'co fogia'I)og m aticà S1tecLa[ir ! Sim6o[icà

de alta numai printr'o singurà particularitate,printr'un singur caracterdistinctiv,


deoareceperfectiunea Lor constàîn maximul unitàfii gi minimul diversitàtii'78.
Argumentul de mai susseîntoarceîmpotriva apusenilot deoareceprin admiterea
Iui Filioque gi Fiul se deosebegteprin mai multe însugiri de Duhul Sfànt gi anume/
odatà càe nàscutdin Tatàl,altàdatàcàpurcedeîmpreunà cu Tatàl, pe Sfàntul Duh; iar
în Sfàntul Duh se deosebegtede Fiul prin aceeacà purcedede la TatàI,purcedeqi de
la Fiul qi nu esteîmpreunàcu Tatàlprincipiul Fiului'7e.
Deci Filioqué nu esteîntemeiat nici din punct de vedere ralional. Învà-fàtura
aceastaesteo ereziegi ca atarenu poateavealoc ùr corpul doctrinal al cregtinismului.

2.10. I'lxt t.rclrnnA t'olsltul.El òrò tou'ìf iou


:5rTLTMTTEREÀTnMPOlS.r\l-AÀ Sr'ÀNTUI.UI DUH

2.10.1.r\ptrserrii corrftrnclàp€ ,,prin" cu ,clin" I"iul

f\ in celeprecedenteam vàzut cà formula apuseanàa purcederii Duhului Sfàntde


Ula Tatàl gi de la Fiul, sau din Fiul (È4,Tiou) nu esteîntemeiatànici din punct de
vedere revelafional,nici din punct de vedereraf,onal.Accentuàndprea mult asupra lui
ercAi spunànd cà Duhul Sfàntpurcededin Tatàl gi din Fiul, se ajungela admitereaa
douà principii în Dumnezeire.Deci se distrugeunitateaîn SfàntaTreime,ceeace
înseamnào erezie.
ExistàînsàSfinfi Pàrin$ carefolosescexpresiacà Duhul Sfàntpurcedede la TatàL
prin FiuI òLàT[où sauòrà toù Tioù. Formulaaceastao folosescîndeosebiorientalii.
Careesteesenfialulei? Cum seexplicàea?
Dupà apuseni,formulele din Fiul gi prin Fiul expnmà una gi aceeagiidee.$i
o formulà 9i alta aratà cà Duhul Sfànt purcede din Tatàl 9i din Fiul. V. Suciu scrie:
,,DacàSpiritul Sfàntpurcededin TatàI,prin Fiuf prin urmare El purcedede la Tatàl
gi de la Fiul ca de la un singur principiu. Càci prepozilia aceastaprin, cànd se pune
la vreo lucrare,ea totdeaunaînseamnàcà lucrul, làngàcaresepune,încà are parte la
lucrarea aceea,de exemplu cànd se zice cà Dumnezeu guvemeazàfiinfele inferioare
prin celesuperioare;ori càartistulîrdeplinegtecevaprinartasaetc.Agadar,dacà Spiritul
Sfàntestede la Tatàl prin Fiul, Fiul încà concurgela purcedereaSpiritului Sfànt.
Ce e drept, El nu concurgeîn acelaqimod, în careconcurgeTatàl,adicà,ca principiu
neprincipiatal Spiritului Sfànt,ci ca principiu principiat"'8o.Dacàa existatoarecànd
o nedumerireîn aceastàprivin!à (càprin esteegalcu din), azi,zícromano-catolicii,nu
mai existànici una. Chestiuneaaceastaa fost làmurità încà în sec.VIII, cu prilejul
màrturisirii de credin!à, a patriarhului Tqrasieal Constantinopolului, care spunea cà
Duhul Sfàntpurcedede la Tatàlprin Fiul.Expresiaprin Fiulli s'apàrut unor apuseni
cà estesemiarianà.Intre acegtiasenumàrà gi Carol cel Mare. Ei credeaucà ea cuprinde
ideeacà Duhul Sfàntesteo creaturàadusàla existenfàde Tatàlprin Fiul. PapaAdrian
làmuregtepe Carol cel Mare gi pe cei careerau nedumerili ca gi el, în privinfa formulei

278 Klee, Dognatik, lI, 787,cit. Ia I. Olariu, Dogmntica,218.


27e Klee, op.cit., 177-778,cit. la I. Olariu, Dogmatica,ZtS.
280V Suciu,Dogmaticaspecialà,I,173-774.

346
'Dumnezeu intreit în'Persoane' (Dogma SJintei'Ireimi €xpfìcarea Jormufei òtLtroi, )'iar

prin FiuI, spunend cà, dupà Sfinlii Pàrinfi, a purcede de la Tatàl prin Fiul e tot una cu
a purcede din Tatàl qi din Fiul.
Explicarea aceasta a mulfumit pe apuseni gi ei nu au mai vàzut, în expresia lui
Tarasie, nici un fel de deviere de la credintà.
Sinodul din Florenfa, de asemenea/ a hotàràt cà prepozi!11leprin qi dín au
acelagiînleles'8'. Cu aceasta au consimtit qi orientalii, càci iatà ce declarà patriarhul
Constantinopolului, Iosif II (r4t6-r439), care a participat la numitul sinod: ,,Dupà
ce am auzit pe Sfinlii Pàrinli, atàt apuseni càt gi ràsàriteni, dintre care unii zic cà
Duhul Sfànt purcede din Tatàl gi din Fiul, alfii cà e din Tatàl prin Fiul, deqi expresia
aceastadin Fiul e tot aceea cu'.prin FiuI, gi prin FiuI e tot una cu: din Fi ul, totugi noi,
omi!ànd expresia din Fiul, zicem cà Spiritul Sfànt purcede din etem gi cu substanlaSa din
TatàI prin Fiul, ca de la un singur principiu gi de la o singurà cauzà; însemnànd aici
prepoziliaprin, cauzà în procesiunea Spiritului Sfànt"282.Apusenii spun cà recunoscànd
orientalii formula prin Fittl, ei recunosc prin aceasta cà Duhul Sfànt purcede din veci
gi de la sau din Fiul.
Ideea aceastao repetà to{i teologii romano-catolici, pànà în zilele noastre, càutànd
sà justifice, în mod diferit gi referindu-se mai ales la faptul cà prepozili a prin òw gi din
ercsunt întrebuinlate în Sfànta Scripturà gi de Sfinlii Pàrinfi fàrà deosebire, una în locul
celeilalte.

pe,,pr"in"cle,,clirr"Iriul
2.10.2. Sfirrlii ltàrirrfi cleosebesc

Pàrerea apusenilor e respinsà de ortodocgi ca neìrtemeiatà. E drept cà prepozifia


òrà are de multe ori, în Sfànta Scripturà gi la Sfinlii Pàrinli aceeagiînsemnare ca gi
prepozilia erc.Cea dintài aÍatà cavza prin care provine ceva, iar a doua cauzà primà
sau principiul din care provine ceva. Totugi, înfelesul celor douà prepozilii nu este
totdeauna acelagi. Atàt în Sf. Scripturi càt gi la Sfinlii Pàrinlii se aflà o multime de locuri
în care prepozi$a òta are alt înleles decàt erc.Ea are îngelestemporal gi atunci înseamnà:
cu, dupà, deodatà cu, de la, încoace, pànà la, în decursul etc.; sau înleles cauzal,
însemnànd: prin, prin lucrarea, în urma, pentru, din cauza cuiva etc.
Prin expresia òLà toù Tiou Sfinlii Pàrinfi exprimà uneori manifestarea Duhului
Sfànt în lume, deci nu purcederea, iar alteori originea lui. Exemplu: în Expunerea
credinlei lui Grigore Taumaturgul citim cà Duhul Sfànt îgi are existenla de la Dumnezeu
gi s'a manifestat oamenilor prin Fiul'\t. Sf. Chiril al Alexandriei scrie: ,,Provine din Tatàl
cel viu, prin Fiul" ...provine din Acela dupà fiin!à gi se dàruieqte creaturii prin Fiul'8+.
In locurile acestea gi altele asemànàtoare, expresia prin Fiul are în mod evident
însemnàtatea de aràtarea Duhului Sfànt în lume, prin Fiul; de trimiterea Lui în
lume prin intermediul Fiului. În ele nu se exprimà nicidecum cà Duhul Sfànt gi-ar
avea originea sau cà gi-ar lua fiinfa de la Fiul; cà TatàI, care este izvorul în Sfànta Treime,
gi-ar comunica fiinla Sa Duhului Sfànt prin FiuL ca print/un instrument. Duhul Sfànt îgi
are originea în TatàI, iar Fiul e numai mijlocitorul prin care se trimite Duhul Sfànt în
lume. E drept cà dacà se stàruie mai mult asupra prepozilei òLà ajungem la un fel de

281 Conciliulproaincial,I, Blaj, 1872,p. 5


282 Cit, la V. Suciu, Dogmaticaspeciolà,I,158,nota 2. Vezi p 160,notà.
Ei
283 P.G.10,985.
2& Contrnlui lulian, I, 34-35,P.G.76, 553,556.

347
'feo[o21ia'Dogmatìcà Specia[ùSíSim6o[ic'i

triteism sau poate chiar la monarhianism. Ajungem sà consideràm pe Tatàl ca Dumnezeu


principal, iar pe Fiul ca un instrument de care se folosegte Tatàl pentru a trimite pe
Duhul Sfànt, sau sà consideràm pe Fiul gi pe Duhul Sfànt numai ca moduri prin care
se manifestà Dumnezeu în lume. Acestc concluzii extreme însà, desigur cà nu se pot
trage din spusele Sfinlilor Pàrinfi. Ei vor sà spunà doar cà dacà Duhul Sfànt, care e
Dumnezeu adevàrat, a venit în lume, aceastàvenire e un merit al Fiului. Fiul e cauza
pentru care a trimis Tatàl pe Duhul Sfànt. Càci dacà nu ar fi venit Fiul în lume, nu s'ar
fi trimis nici Duhul Sfànt. Noi am fi fost lipsili de Duhul Sfànt.
Dar Sfinlii Pàrinli folosesc expresia òtà tou Tiou gi cànd vorbesc despre
originea Duhului Sfànt. Cu toate acesteaei nu o iau în sensul de purcedere a Duhului
Sfànt gi de la Fiul; nu exprimà prin ea ideea cà Duhul Sfànt qi-ar avea originea în Fiul,
cà gi Fiul ar h cauza existenfei Lui. Deci nu o iau în înfelesul lui erc.Dimpotrivà, în
astfel de cazuri ei stabilesc o deosebire între òLà qi Érc.Înleleg cu totul altceva prin òLà
gi altceva prin erc.Exemplu: Sf. Grigorede Nqssascrie cà Fiul provine din Tatàl nemijlocit,
iar Duhul Sfànt e tot din TatàI, dar prin Fiuf prin cel nemijlocit. Prin acestecuvinte el nu
vrea sà spunà cà Duhul Sfànt purcede qi de la Fiul, ci aratà numai atàt cà în ordinea
Persoanelor divine, Duhul Sfànt urmeazà nemijlocit dupà FiuI. Deci expresiaprin Fiul
= dtLpùFiul. Este adevàrat cà Fiul gi Duhul Sfànt sunt vegnici gi nu existà unul îr:raintea
altuia. Intre nagtereaFiului gi purcederea Duhului Sfànt nu se poate intercala nici un
interval de timp. Noi însà, cu mintea noastrà màrginità, consideràm pe Fiul înaintea
Duhului gi de aceeazicem cà provine de la Tatàl dupù Finl sau prin FiuI. Sf. Grigorie
de Nyssa spune cà noi cugetàm pe Tatàl ìraintea Fiului, iar prin Fiul gi cu Fiul se cunoagte
unit gi Duhul, acesta nefiind, în ceeace privegte existenfa Sa, în urma Fiului'85. Fiind
gi Duhul Sfànt din fiinla Tatàlui, dar cugetànd noi pe Fiul ca stànd la mijloc între
Tatàl gi Duhul Sfànt, zicem cà Duhul Sfànt e unit cu Tatàlprin Fiul. Aceastao spunem,
fie cà dupà închipuirea noastrà, Tatàl nagte mai întài pe Fiul, fie pentru cà Duhul Sfànt
este din fiinla Tatàlui, care fiinfà este însà gi a Fiului"86.
Unii dintre teologi interpreteazà expresia prin Fiul, în înleles cu Fiul, împreunà
cu FiuI sau deodatàcu Fiul. Deci prin Fiul ar vrea sà spunà cà Duhul Sfànt îgi are existenla
sau purcede din veci din TatàI împreunà cu Fiul, sau deodatà cu Fiul.
Sf. Maxirn Màrturisitorul (+ 662) de asemeneaare expresia prin Fiul, dar el exclude
orice posibilitate de a fi interpretatà în sensul apusean. Prilej la precizarea aceasta
i-a dat o scrisoare a papei Martin I (649-65),în care se spune cà Duhul Sfànt purcede din
Tatàl gi din Fiul. Expresia din urmà a nemullumit pe orientali, care vedeau în ea o abatere
de la credinfa traditionalà. Maxim, vrànd sà-i linigteascà, scrie într'o epistolà càtre
presbiterul Marin din Cipru, cà prin aceastà expresie nu se altereazà credinta
tradilionalà, deoarecelatinii admi!ànd cà Duhul Sfànt purcede din Fiul, ,,nu fac
pe Fiul cauzà. a Duhului, càci numni o cauzàcutToscAi pentru Fiul gi pentru Duhul Sfànt,
pe Tatàl, a unuia prin nagtere, a celuilalt prin purcedere; ci aceastao spun ca sà arate
cà Duhul Sfànt proairteprin Acela gi sà indice astfel unitatea gi identitatea Fiinfei"'87.
Agadar, el dà acelei expresii o interpretare ce exclude ideea de Filioque.
Sf. Ioan Damaschin repetà de mai multe ori expresia cà Duhul Sfànt purcede
din TatàI, prin Fiul. El scrie cà Duhul SfAnt ,,s'a fàcut cunoscut gi se dà nouà prin

285 Contrnltti Eurtomit:,I, P.G


4, 361,369
286 H. Andrutsos, Dogmatica,93.
287 E1tistoln
cùtrepresh Marin din Cipru, P.G.91, 736

348
'Dumne zeu Tntreit în ?ersoane 'Dogma SJintei'Treimi Expficarea formufei órqroo Tiou

Fiul... Fiul gi Sfàntul Duh sunt-din TatàI, dupà cum taza Qilumina sunt din soare.
Soareleesteizvorul razei Qial luminii. Púnrazà.ni se dà lumina gi ea esteaceeacare
ne lumineazà gi cu care ne împàrtàgim"'88.,,SfàntulDuh nu esteFiu al Tatàlui, ci
Duh al Tatàlui,pentru cà purcededin TatàI...gi Duh al Fiului, nu în sensulcàestedin
El, ci în sensulcà estepurcesdin Tatàl prin El. Càci numai Tatàl estecauza"'8e.Deci,
dupà cum se vede, Sf. Ioan Damaschinnu numai cà nu exprimà prin cuvinteleprin
FiuI ideeapurcederii Duhului Sfànt gi de la Fiul, ci dimpotrivà, el înlàturà orice
posibilitatede a fi în înleleseîn acelsens,spunàndcànumai TatàlestecauzaDuhului
Sfànt,iar Fiul nu are nici un rol în purcedereaAcestuia.
Agadar,prin formula òrà tou Tioù Sfinfii Pàrinli nu vor sàexprime nicidecum
purcedereaSfàntului Duh qi de la Fiul, ci ei exprimà prin ea saLrardtnreaDuhului
Sfàntîn lumeprin Fiul, sau ideea cà în ordinea Persoanelordivine (dupà cugetarea
noastrà)Duhul SfànturmeazàdttpdFittl, saucà El îgi are existenladin veci,din TatàI,
împreunùcu, saurdeodatà cu FiuI, sau se indicà prin ea unitatea
fiinlel Duhului Sfàntcu
Fiul etc.

2.10.3,lttrrceclereaDtrlrtrlui Sfàntgi h'inriterealtri îrr lunre

De purcedere trebuie deosebità trimitereatentporalda Duhului Sfànt. Trimiterea


are caracter temporal, iar purcederea are caracter veqnic. Trimiterea e aga zicànd
posterioarà purcederii. Cel ce purcede îgi primegte fiinla de la Acela de la care purcede,
iar Cel ce se trimite îgi are deja fiinfa, El existà, qi numai I se încredinteazà. o misiune
oarecare. Duhul Sfànt nu se trimite în lume dupà dumnezeirea Sa, pe care o are din
veci, ci se trimite pentru a face simfità aceastàDumnezeire într'un mod concret. Duhului
Sfànt I se ìrcredinleazà misiunea de a continua opera Fiului. Fiul întrupàndu-se a venit în
lume cu o misiune. Aceastà misiune fiind spre binele omenirii, trebuie continuatà gi
desàvàrgità.Trebuie continuatà pànà la sfàrgitul veacurilor. Aceastà misiune I s'a
încredin{at Duhului Sfànt. Dacà nu venea în lume Fiul, nu venea nici Duhr"rl Sfànt.
Drept aceeaputem spune cà venirea Fiului în lume e cauza venirii Duhului Sfànf
sau cà Fiul e cauza Duhului Sfànt întrucàt activitatea unuia e o consecinfà a activitàfii
celuilalt gi între activitatea unuia gi a altuia existà un interval de timp. Activitatea
sfintitoare a Duhului Sfànt începe de cànd Acesta a fost trimis de Fiul (In 15, z6; t6,
7), adicà de la Cincizecime. Iar azi efectele acestei trimiteri se împàrtàgesc omenirii
prin Sfintele Taine.
Duhul Sfànt se trimite în lume de Fiul, dar la aceastàtrimitere participà 9i TatàI,
întrucàt trimiterea e o activitate extemà gi ca atare ea aparline Fiinfei divine gi e comunà
Persoanelor. Duhul Sfànt fiind trimis în lume de Fiul, e trimis gi de TatàI, dupà cum gi
Fiul e trimis în lume nu numai de Tatàl ci gi de Duhul Sfànt. Dacà spunem cà Fiul e
trimis de Tatàl gi de Duhul Sfànt, pentru a aràta cà la màntuirea oamenilor participà
9i Tatàl gi Duhul Sfànt, putem spune gi aceeacà Duhul Sfànt e trimis în lume de Fiul
gi de TatàI, pentru a aràta cà Fiul qi Tatàl participà la sfintirea oamenilor. Pentru a
aràta cà activitatea externà a lui Dumnezeu este o activitate a întregii Sfintei Treimi.
De altfel, despre trimiterea Sfàntului Duh în lume gi de càtre TatàI, vorbeqte Însugi

288 Dogmaticn,l,
S, trad. rom., p. 34;vezi gi p.28.
28e Dognuticn,I, 12,
trad. rom., 45.

j49
'L'cofoga'Dogmaticò SyeciaLlsi Sitn6oftcà

Domnul, cànd zice: ,,Duhulcel Sfînt pe care-Laa trimite Tatàlîntru numeleMeu..."


(ln 14, 26)2eo.
Cu toate acestea,cànd vorbim despre trimiterea Duhului Sfànt, spunem în mod
obignuit cà El e trimis de Fiul, pentru a evidenlia cà EI a fost trimis prin mijlocirea,
din cauza, pentru meritele Fiului gi dupà ce Fiul s'a înàltat la cer.

2,11. Nour-rATrruDrNr;À uNoRTnol.ocr nusr


cu lrlSlltlt3E l.À ,,IÌI.IoQUI-:"

(\bosità de cei o mie d.eani de polemicà aproape steriló Teologia pravoslavnicei Rusii,
V cea mai stràlucitoare dintre teologiile !àrilor ortodoxe din veacul trecut, s'a ìrdreptat
spre alte limanuri, càutànd o iegire din impasul în care a ajuns. Càci cele douà emisfere
ale lumii cregtine îgi apàrà cu o îndàrjire din ce în ce mai mare poziliile mogtenite.

z.Ll.l. Disctrliile clela corrferirrlauniorristàclela l3onrr


gi ecourile lor îrr teologia ortoclorà

Conferinta unionistà cu vechii catolici, care a avut loc la Bonn, a prilejuit,


într'adevàr, o punere sub o fa!à nouà, a problematicii dogmei purcederii Sfàntului Duh,
precum gi o adevàratà avalangàde studii asupra ei, în spirit irenic, în care douà nuanle
se înfruntà, totugi, cu îndàrjire: aceeasuslinutà de partizanii fàrà rezerve, a formulei
tradifionale, pe care Biserica o apàrà de la Fotie gi, - alàturi de ea, dacà nu împotriva
ei - alt4 care cere revizuirea îrtregii problematici, pe temeiul pozifiei ambigue a scrierilor
Sfinfilor Pàrinti în aceastà problemà.
În urma discufiilor avute la Bonn între 14-16 sept. :1874gi ro-16 august t875,
s'au stabilit, ca formulà ce trebuia primità de vechii catolici, 6 propozillí care se pot
întemeia pe Dogmatica damascianà; în ea se primegte òd (art. 3), Fiul fiind socotit ca
mijlocitorul între celelalte douà Persoane,iar Duhul, ca legàturà de iubire între TatàI
gi Fiul. Se precizeazà cà Duhul Sfànt este al Fiului gi nu din Fiul, precum e din Tatàl
- ca ,,Duh declarativ" al Cuvàntului. Aceste propozifii fiind înfelese de vechii catolici
altfel decàt de ortodocgi, nu s'a ajuns la nici un rezultat'e' . De aceea, disculiile au fost
reluate de rugi gi de vechii catolici în 1892. Dacà disculiile n'au atins nici de astàdatà
scopul urmàrit, ele au avut însà, repercursiuni neprevàzute, dar solicitate de Sinodul
Bisericii rusegti: cei mai de seamà dintre teologii ràsàriteni contemporani lor s'au rostit
din nou asupra dogmei.

2e0 91.55 Ambrozie,Dc spirit u Snncto,l:l, 1, P.L.16, 877.


-
2er Martin
Jugie,Theohtgia
Dognaticachristinnortun orientaliun,abEcclesia
catholicn
dissidentiunt,
Paris,1933,voi.
Il, pp.4a9-450.

350
,Dogma Sfinteì 'Ireimi
'Dumnezau Tntreit în 2ersoane'- Xou6 otítvlind o unor teo[ogìruSi .

2.11.2. l'àrerea ltri \)asile l3olotort

vasile Bolototfr. publicà în rg9z, anonim, în ,,Rer,,ueintemationale de Theologie,,,


z7 de teze despre purcederca Sfàntului Duh, în nemtegte2el.În calitate de secretar al
comisiei însàrcinate sà dea un ràspuns vechilor-catolici, el înainteazà subcomisiei
însàrcinate cu referatul asupra lui ,,Filioque" , patÍtt documente: a) Un referat asupra
vechilor-catolici, din zzian. ú95;b) Teze asupra lui ,,Filioque"; c) Epistola càtre
Antonie, arhiepiscopul Finiei; d) Disertafia despre însemnàtatea ordinei Persoanelor Prea
Sfintei Treimi, dupà concepfia Pàrinflor ràsàriteni - toate, afarà de ,,Tezele", publicate
abia în rgry de A. Briliantov.
Iatà un rezumat allor,e4: ,,Dogme7" aparfine învà!àtura despre purcederea din
Tatàl qi despre consubstantialitatea Persoanelor. Formula òrcr toù lfloù e un,,teolo-
gumen" de mare autoritate, ca aflàndu-se în scrierile patristice (mai, ales la Sf. Ioan
Damaschin) ca gi în epistola Sf. Tarasie, aprobatà de sinodul VII2e5.Ea aratà însemnàtatea
lucràrii vegnice gi a legàturilor vegnice ale Duhului Sfànt cu Tatàl gi cu Fiul, con-
substantialitatea gi mai ales ordinea Persoanelor'e6.Deci aceastà ordine este cu
adevàrat intimà, imanentà gi vegnicà2e7.Deci nu are caracter cronologic, ci unul
logic.
Fiul nu e nici principiu, nici cauzà.,nici împreunà-cauzator (ouvcritroq), al
existentei Duhului Sfànt, ci conditio sine qua non, aQaîncàt Duhul sà nu purceadà decàt
dupà nagterea Fiului, dupà cum suflarea pucede prin voce... ALà toùTiou înseamnà
purcederea, purcederea Duhului prività în actul prim, sau în devenire, în actualitate
exprimàndu-se însà prin formula: purcede din Tatàl gi se odihnegte în Fiul. Totugi,
màrturisegte cà excluderea nuantei de cauzalitate din formula òLotnu se poate dovedi
cu màrturii patristice pozitive, ci numai negative2es.
De asemenea,în formula €K Fovou toù flarqròq ercnoqreúetar,Bolotov vedea
un teologumery càci nici un sinod - afirmà el n'a consfinfit-o, spre deosebire de formula
òtà toú Tbu. In sprijinul tezei sale, Bolotov aduce màrturia Màrturisirii lui Petru
Movili pe aceeaa lui Dositei, a Catehismului lui Filaref a Dogmaticii lui Macarie gi a
Màrturisirii credinlei de la hirotonia arhiereascà.
Formula Èrc;róvou toú llatqro< nu trebuie sà fie îr:rleleasàcu excluderea formulei
òLa tou'lfloù care completeazà astfel: òr Tkru òe ftqóe Low2ee.
Filioque nu are acelaqi sens cu òrà tou 1fi.où deoarece introduce ideea unei
purcederi active de càtre Fiul; nefiind însà aprobatà de un sinod ecumenic, cu un
telogumen, de o însemnàtate mai micà decàt a aceluia; totuqi ,,Filioque" a primit
autoritatea Fer. Augustin.
De altfel, nu poate fi socotit drept un impedimentum dirrimens al comuniunii
dintre Biserici3oo.

292 Profesorde IstoriaBisericiiuniversalela Universitatea Petersburg.


din
293 Vasile Bolotov Thesenúberdas
,,Filioque",,.toneinemrussischenTheologen.
2ea DupàM
Jugie,Op. cit, pp 462-467.
2e5 tbitlem,pp. 460-462.
2e6 Tezele2-5,pp.63-68;apud idem,ihidem,pp.462-463.
2e7 91.31.Vasile cel Mare, EpistotaLII, Migne, P.G XXX[, col 396;ibidem, p 463.
298 Tezele6 qi 8 etc.,ibidett,p.464.
2ee Teza7,ibiclem, pp.465-466.
3oo Tezele9-27, etc.,ibidem,p. 466.

357
7'eofogia'Dogmaticà Specia[àsì Sim6o[icà

În ,,referatul" sàu, Bolotov face o criticà a scrierii lui Fotie ,,Despre mistagogia
Sfàntului Duh" , pe care o socotegteinsuficient documentatà: Filioque nu e o erezie, iar
Èrcpóvou toù flntqòc nu e o dogmà universal recunoscutà; de asemenea,òtà tou
lflotr e trecutà sub tàcere.
Càt despre adaosul ,,Filioque", el nu e interzis, dupà Bolotov, de sinodul efesan,
care nu vorbegte despre simbolul constantinopolitan, gi despre cel niceean. Critica, pe
care o face Fer. Teodoret Sf. Chiril Alexandrinul se referà la erezia macedonianà, cànd
scrie cà Duhul Sfànt n'are existenla din sauprin Fiul: óq ÈÉTlou, r1ò/ Tioù tiv únaqf w
È1ov.
De asemenea e gregità informalia celor care cred cà papa Leon al III-lea n'a
linut învàf àtura,, Filioqt)e" 3or.
A. L. Katansky luà apàrarea lui Bolotov aràtànd cà în,,Filioque" e vorba depre
anterioritatea logicà, care nu implicà pe cea cronologicà. A. Th. Gussev, profesor la
Academia din Kazan, a atacat viguros pe Bolotov gi pe Kireev, pentru învà!àura expusà
mai sus, în 5o de teze. Kerensky ia o atitudine intermediarà, primind numai càteva
dintre tezele lui Bolotov. Împotriva lui gi a lui Gussev au scris A. Kireev, P. Svetlov gi
Bolotov.3ot

2.ll.3.ltàrerea lui P. Snetlo''o

Protoiereul P. Svetlov, profesor la Universitatea imperialà Sf. Vladimir din Kiev


a exprimat violent un punct de vedere asemànàtor3o3.El socotegtecà ,,e o rugine pentru
Teologia rusà sà continue a corsidera,,Filioque" ca o erezie, dupà ce, în urma disculiilor
între ambele pàrfi, în legàturà cu chestiunea vechilor-catolici, s'a evidenfiat clar
faptul exìstenfei acestei învà!àturi ca o pàrere blagocestivà teologicà,la mai mu$i
Pàrinli gi lrvàfàtori ai Bisericii, atàt din Apus càt gi din Orient, ca: Tertulian, Atanasie
cel Mare, Fer. Augustin, Epifanie din Cipru, Ambrozie din Mediolan, Grigore de
Nyss4 Chiril Alexandrinul gi Ioan Damasdrin". Dacà e drept cà prin adaosul ,,Filioque"
s'a càlcat hotàràrea de a nu se atinge simbolul interzicàndu-se modificarea lui, gi dacà e
drept cà s'a ridicat la rangul de dogmà o pàrere particularà, e tot atàt de drept cà
despàrfirea Bisericilor nu s'a produs din cauza lui ,,Filioque". Acest adaos a existat cu
mult înainte de despàrfirea Bisericilor, iar în Biserica spaniolà a fost introdus chiar în
veacul al Vl-lea. Adevàrata pricinà a despàrlirii Bisericilor a fost cearta pentru
pretenlia de supremafie a papei.
De asemenea, nu se poate socoti ,,Filioque" drept semnal pentru ruperea
legàturilor fràleqti între Ràsàrit gi Apus. Istoria aratà cà nu s'a intenlionat acest lucru gi
cà la sinodul de la Toledo s'a folosit un simbol care are vreo 12 modificàrj fafà de cel niceo-
constantinopolitan. (Observàm în treacàt cà, dacà formula òLà rou lfioú este atestatà de
unii Sfinli Pàrinli, ,,Filioque" nu e deloc atestatà de cei indicafi mai sus de eruditul
profesor, deci nu poate fi ,,o pàrere blagocestivà teologicà"; despre rest, vom face
observafiile cuvenite la urmà).

301 M.;ugie, ibident,pp.468-471.


302 lbidem,pp 468-471.
303 Prot. P Svetlov,înuà!àturacregtinàîn exptLnere
apologeticà,
cit. supra. vol. I, pp. 173-774

?52
'Du m n c z c u i n tre i t i n ? e rso d n e .'Dogna Sfintci' fr cimi i,Íoua atítttline a unor teo[ogi ruSi.

2.11.4'.ltàrerile Comisiei sinoclaleruse

Comisia sinodalà rusi constituità pentru examinarea chestiunii vechilor-catolici a


dat trei ràspunsuri: în al Il-lea articol din primul ràspuns (4 febr. 1893), se respinge
ideea a douà principii în purcedere. In al III-lea articol se recomandà teologilor
studierea expresiilor patristice èrctou llatqroc Tioù <pavsqofitat, 11ercAóprner,q
riQósrorv, 11èrpnoqeúeraL spre a decide dacà ele se referà la trimiterea temporalà, sau
chiar gi la viafa vegnicà a Dumnezeirii3o4.
În al Illea ràspuns se cere din nou teologilor sà.precizeze dacà formula òrà
toù Tloù nu se referà la ,,înainte-hotàràrea creàrii lumii gi împàrtàgirea màntuirii cu
participarea celor trei Persoane ale Treimii"...
In al III-lea ràspuns, adresat de astàdatà vechilor-catolici (6-4 iulie rgoT), se aratà
cà însemnàtatea lui e aceea de conditie:o:. ,,Filioque nu mai e privit aici ca un ,,teo-
logumen", ci ca un ,,philosophumenon", datorat înràuririi lui Augustiry spre deosebire
de formula òLa toú Tioù care e un teologumen ecumenic pentru Ràsàritul ortodox
(art. XVI p. ,,Filioque"); deci acesta nu e un ,,impedimentum dirrimens", iar erc
próvou toú llatqoq e un teologumen dupà òr,atoù Tloù: punctul de vedere al lui Bolotov
a triumfat în acest ràspuns. Leporsky gi Ioan de Kronstadt au acceptat un punct
de vedere aproape romano-catolic3n6.

2.ll.5.ltàrerile lui S. Bulgakoro

Protopresbiterul Sergiu Bulgakov trateazà problema purcederii Duhului Sfànt,


in extenso, în peste 5o de pagini dense din cartea sa Paracletul
El începe studiul sàu cu constatarea unei deformàri a gàndirii dogmatice
în privinla Pnevmatologiei. Ea constà dintr'o logomahie sterilà pe o problematicà
falsà, catolico-scolasticà.Aceastà metodà înseamnà o biruinfà a romano-catolicismului
mai mare decàt dezlegarea problemei însàqi. De aceea,reconsiderarea problematicii
îrrsàgi,se impune (p. A7pv.
Capitolul purcederii Duhului nu se pune pentm Pàrinfi; ea e o tainà de negràit gi
inaccesibilà. Iar introducerea lui,,Filioque" s'a fàcut pentru a se salva unitatea în Treime
gi consubstanlialitatea Persoanei a II-a cu celelalte (p. 88-89).Expresia òtà toù Tloù e cea
mai proprie pnevmatologiei ràsàritene, degi au circulat gi altele, spre a defini raportul
Fiului cu Duhul Sfànt (,,cu Fiul gi prin Fiul", ,,nemijlocitgi prin mijlocirea Fiului" etc.),
cea mai generalà; prin introducerea ei în Dogmatica Sf. Ioan Damaschin, ea a primit
o consacrare definitivà, dar n'are, în general, nici o legàturà cu ,,Filioque" latin (pp.
8g-go).
Teologiaapuseanda luat ca punct de plecare unicitatea naturii în care apar trei
ipostase per relationes ad invicem; iar aceastà naturà unicà e asimilatà Tatàlui,
potrivit pàrerii lui Tertulian, pe care o aflàm exprimatà gi de Fer. Augustin3o8:,,principiu

3oa M.
lugie, op. cit.,p.474.
30s 4.1. 3, apud M.
Jugie,ibidenqp.476.
306 lbidem,pp. 479-481.
307 Prot.S Bulagakov,LeParaclet, traduceredin rusegtede C. Andronicov Paris,Ba6,pp.87-743.
308 Fericitul Augustin, De Trinitate,IV, 20, 229,Migne, P.L. XLII, col. 908:
,Iotius Divinitas vel similius
dicitur Deitatisprincipium Paterest".

353
lfcofogia'7)ogmaticà Specia[àsì Sim6o[ica

asemànàtor, dar nu identic cu cel ràsàritean, al monarhiei Tatàlui" (p. qS).Persoanelefiind


relafii, cele douà sunt unite prin iubirea de a treia, Duhul Sfànt. Medievalii vorbesc despre
prima cauzà, despre purcederea ex ambobus fàcànd deosebirea între ,,de Patre
principaliter" qi,,De Filio" -,,principium de principio"; sinodul de la Florenfa aratà
cà în purcedere e vorba despe ,,ab uno principio et unica spiratione"; iar teologii
apuseni, mai apropiali de noi, folosesc formulele ,,principium imprincipiatum"
gi ,,principium principiatum" (ibidem, p.g5-gù, prima referindu-se la TatàI, a doua
la Fiul.
Cele douà tipuri de interpretare a purcederii - ràsàritean qi apusean -, au
existat paralel gi s'au ignorat; iar cànd s'au descoperit, au intrat în confict (vezi
conflictul dintre Papa Martin gi Sf. Maxim, cu scrisoarea lui càtre Marin al Ciprului;
dupà e1,Sf. Chiril cu Fer. Teodoret) (ibidem, p. 99).
In veacul al lX-lea, progresul normal spre maturizarea dogmei e oprit de
cearta pentru întàietatea jurisdiclionalà sub diferitele ei aspecte istorice... Mai mult,
papa face din,,Filioque" o ,,dogmà" obligatorie, introducàndu-l chiar în simbol (p. roo-
ror ) .
Formula lui Fotie reprezintà o biruin!à a spiritului scolastic, fàrà luptà: e
tot ,,Filioque" latin, cu semnul de,,mai pu!in", deci un,,anti-Filioque". Intr'adevàr, el
înlelegea purcederea ca o problemà. a cauzalltàbii,deci ca gi latinii; ca gi ei, el pleacà de la
cauzà: trebuie una singurà (p. rol).Urmarea a fost deformarea problematicii; totul s'a
redus la argumentarea pro sau contra, cu citafii patristice (p. ro6). Sinoadele de la Lyon
gi din Ferrara-Florenfa desàvàrgescràul, ambele pàrfi ale lumii cregtine disputànd asupra
originii, acea úncr62ftq gi nu se deosebeau decàt asupra numirii acelor izvoare: o
cauzà. unicà sau una dublà (p. rog).
Formula òrà ràu folosità de sinoadele unioniste ca punte de trecere de la un
punct de vedere la celàlalt, a ràmas un cadru gol, umplut de fiecare cu ce a vrut, scrie
Bulgakov. In fond însí cele douà partide au ràmas pe ireductibilele puncte de plecare;
iar schismaticii s'au socotit, reciproc, eretici (p. rrS).
Bulgakov se ridicà împotriva relaliilor de origine, opuse: persoanelenu pot fi aceste
relafii. Subiectul oricàror persoane (gi al celor omenegti ca gi al celor dumnezeiegti)e
spiritul. In ce privegte PersoaneleSfintei Treimi, e unul gi ìrtreit în acelagitimp. Deci trei
ipostase gi toate la fel, fàrà origine gi în raport cu fiinfa Lor, tot fàrà origine, necunoscànd
producerea uneia în alta. $i, deci, teologia producerilor ipostatice e defectuoasà:,,Filioque
e fàrà temei". Càci paternitatea, filiafia, purcederea, nu privesc originea, ci aratà relafii
concrete între ipostase egal de vegnice (p. rzz).
Ca punct de plecare al Concluziilorgeneraleprivitoare la òLà tou Tiou gi ,,Filioque"
(pp. rz3-r43), el aratà sterilitatea controversei: problema se aflà ca gi ìr momentul aparifiei
ei, plus o biliotecà de citaf,i qi de interpretàri. ,,Filioque" a devenit simbolul absolutismului
papal s^aual tàgàduirii lui.
Lrtr'adevàr, nu se poate aràta care e semnificafia vie a acestei divergen,te unde gi
prin ce dovedegte ea nàzuinfa la punerea în luminà a unui capitol teologic de interes
practic: asupra trimiterii Duhului Sfànt, asupra darurilor Lui, asupra misterelor Lui,
sau asupra harului... (pp. rz3-rz$. ,,Filioque" s'a nàscut dintr'un exces de ,,hristo-
centrism" al Bisericii apusene; el duce la un dezechilibru dogmatic Ai practic în concepfia
despre a doua gi a treia ipostasà(p.tzù.
Purcederea Duhului Sfànt e socotità ca o producere - ca gi nagterea Fiului'. duae
prodtLctiones, duaeprocessiones.Iaraceastàproducere e socotità ca auía, cauza, oiex1,,

354
lDumnezeu intreit în Xoua qtituline a unor teo[ogi rugi .
'Persoare . 'J)ogma Sfintei lfreimí

principium. E aici o enigmí càci toate Persoanele sunt fàrà de cauzà, fàrà principiu
(contrariu expresiilor patdstice: Tatàl e oLyorÍtoLrog dar airía celorlalte Persoane, care
sunt airíarou aga învatà, de pildà, Sf. Vasile gi altii" dupà el, printre care gi Sf. Ioan
Damasdrin). E drept cà la Sfinfii Pàrinli aceastàformulà are sens mai mult descriptiv (la
care se mai adaugà gi: gíCa, rcr11y1;,,ìgX{).De altfef notiunea de cauzà e cu totul alta,
începànd de la Kant gi, în CapeteleFilozoficeale Sf. Ioan Damaschin e absentà orice
învà!àturà asupra cavzei. Pàrinf,i afirmau monarhia Tatàlui, epigonii au pus accentul pe
cauzà:Fotie pune altemativa: douà cauze sau una singurà (p. rz8).
Gregeala inifialà este aceeacà se ìrfelege nahrra ca un fond comun al Ipostaselor, ca
o coproprietate a lor - deci separatà de ele. In realitate natura aparfine tot atàt de bine
Sfintei Treimi în întregimea ei càt gi fiecàreia dintre Ipostase: antinomia identitàfii
distinctului gi a distinqtiei identicului (p.rlù. Natura triunicà a Treimii consubstantiale e
identicà cu a fiecàrei ipostase,,ìrtr'un drip model" (p.rlò.
Sfentul Duh e legàtura de iubire a celorlalte douà ipostase; triunghiul e simbolul
desàvàrgit al Sfintei Treimi, prin punctele sale (nu prin linii" ca în,,Filioque" ,p.a35).
Nu existà dogmà care sà precizeze purcederea Duhului Sfànt gi deci nu poate
fi vorba de o erezie asupra acestui capitol, ca gi în cazul hristologiei înainte de Niceea.
,,Ideea generalà gi fundamentalà a dogmei asupra Duhului Sfànt gi asupra ,,purcederii"
Sale e cà relafia Sa cu Tatàl e determinatà dupà principiul ,,monarhiei Tatàlui";
Sfàntul Duh se referà la El ca acela care reveleazà fa!à de cel ce se reveleazà qi, în afarà de
aceasta,ca Acela care coreveleazà.(cu Fiul) pe TatàI" (p.tlg). De aceea,toate teolo-
gumenele pot fi primite: ,,Filioque" ca gi ercpróvou toú llatqro<. Stadiul de azi al
Pnevmatologiei nu îngàduie formularea acestei dogme gi ea nu poate constitui un
impedimentum dirrimens: diferitele formule amintite sunt numai opinii teologice gi,
prin practica liturgicà, cele douà principale òLagi,,que", au dobàndit drept de cetàfenie
în Biserica cregtinà.
Subiectul în aceastà imagine treimicà a iubirii e TatàI, pe care se orienteazà
ipostasurile...; celelalte Persoane se unesc cu imaginea bi-unicà a acestei descoperiri
pàrintegti gi reprezintà diada în care o Persoanà e nedespàrfità de cealaltà. In acest
fel, Fiinfa fiecàreia e în relalie cu TatàI, care se autoreveleazà prin Ea qi cu celaltà
Persoanà: de aceea,La Filioque se poate adàuga gi a Patre Spirituque. Textele nou-
testamentare (In 16, t3; Ga 4, 6; Rm 8, 9), ca qi numele lui Hristos ne aratà legàtura
strànsà între a doua gi a treia Persoanà (cf. Is 6r, gLc 4, t8).

2.11.6.Concluzii

Pàrerile ilugtrilor teologi citati izvoràsc dintr'o simqire adàncà cregtinà de iubire fa!à
de cei care au primit un punct de vedere stràin de al Bisericii noastre gi sunt în afara ei.
Sà iubim pe cei care au gregit, nàdàjduind îndreptarea lor; dar sà ne ferim de
gregealalor, mai ales cànd Biserica întreagà a osàndit-o. Aceasta e realitatea cu privire la
,,Filioque".
In entuziasmul care a cuprins pe unii dintre participanSi la Conferinla unionistà
de la Bonn s'a mers càteodatà prea departe, aga cum a fàcut, dupà aceea,un Svetlov,
care declarà: ,,Deosebirile între confesiunile cregtine, chiar cele dogmatice, sunt
neesentiale gi exagerate. Erezia Bisericilor apusene nu este dovedità gi nici nu poate fi
dovedità".

355
'leofogia'Dogmaticà Specia|i ti Sim\oftcà

Gregeala inilialà este insuficienta informaliei istorice, sau negliiarea ei fafà


de însemnàtatea unirii Bisericilor. Càci Biserica ortodoxà a reac,tionat,de la început, ì:r
Lrecut,ca un organsim viu care taie de la ea màdularul bolnav, ca sà nu se cangreneze
întreg organismul. Aga a procedat fàrà zàbavà la primul contact cu erezia, care a gi
provocat incidentul cunoscut de la Locurile Sfinte, prin anul 8o8. Din acel momenf
erezia apuseanà n'a fost nici uitatà, nici iertatà. Biserica ortodoxà gi-a formuJat asfel
atitudinea:
,,Purcederea e la TatàI" este o dogmi fiind expusà de simbolul formulat de douà
sinoade ecumenice gi primità fàrà rezerve de toatà lumea cregtinà, pe temeiul celor
douà izvoare ale Revelaliei durnnezeiegti.
ALà toù Tloù e un teologumen, fiind primit de unii dintre Sfinfii Pàrinfi.
Càt despre ,,Filioque", este o erezie, deoarece nu-gi are temei nici în Sfànta
Scripturà, nici în Sfànta Tradifie.
Cei ce nu màrturisesc adevàrata credinlà nu pot avea împàrtàgire gi binecuvàntare
cu nor.
Aceasta se poate spune/ în esen[à, despre pàrerile noi ale ilugtrilor teologi
ru9r.
Sinodul al III-lea ecumenic a spus aceasta ràspicat acum mai bine de un mileniu
qi jumàtate.
Càt despre unele afirmalii ca aceeacà papa Leon al III-lea ar fi finut gi el ,,Filioque",
se cunoagte informalia lui Atanasie Bibliotecarul, contrarie ei. De altfel, chiar aga fiind,
sibua{ia ar ràmàne neschimbatà; învàfàtura Bisericii lui Hristos nu e în funcfie de oameni,
ci de Revela{ia dumnezeiascà.

356

S-ar putea să vă placă și