Sunteți pe pagina 1din 4

Socul cardiogen

Definitie

Socul cardiogen este o conditie medicala in care inima nu mai poate pompa brusc sange pentru a
indeplini nevoile organismului. Cel mai frecvent socul cardiogen este determinat de un infarct miocardic masiv.
Socul cardiogen este rar, dar este deseori fatal daca nu este tratat de urgenta. Daca este tratat imediat,
aproximativ jumatate dintre pacientii cu soc cardiogen supravietuiesc.

Simptome

Simptomele socului cardiogen includ:


- frecventa respiratorie crescuta;
- dispnee severa;
- tahicardie (puls rapid);
- confuzie;
- pierderea cunostintei;
- puls slab;
- transpiratii;
- piele palida;
- maini si picioare reci;
- urinare mai putin frecventa sau absenta urinarii;

Simptomele infarctului miocardic


Intrucat socul cardiogen apare cel mai frecvent la pacientii care sufera un infarct miocardic masiv, este
important sa fie cunoscute semnele si simptomele infarctului miocardic.

Acestea sunt:
- senzatie de durere sub forma de presiune, plinatate sau strangere in mijlocul toracelui care dureaza mai mult
de cateva minute;
- durerea se extinde dincolo de torace sau umar, brat, spate, chiar pana la dinti si mandibula;
- episoade recurente de durere toracica;
- durere prelungita in abdomenul superior;
- dispnee;
- transpiratie;
- pierderea cunostintei;
- greturi si varsaturi.
Daca pacientul solicita consult medical de urgenta cand prezinta aceste simptome, poate scadea riscul de a
dezvolta soc cardiogen.

Consultul medical

Tratarea rapida a infarctului miocardic imbunatateste sansele de supravietuire si minimizarea leziunilor


cardiace. Aceste simptome nu trebuie „suportate” mai mult de cinci minute. Este bine sa se solicite ajutor de
urgenta cat mai repede. Daca exista pacienti care prezinta aceste simptome important este sa ajunga cat mai
repede la spital.

Cauze

Socul cardiogen apare atunci cand inima nu mai poate pompa suficient sange pentru a mentine
functionarea optima a organismului. Cel mai frecvent, socul cardiogen apare cand pompa principala a inimii,
ventriculul stang, este lezat datorita lipsei de oxigen determinata de un infarct miocardic. Infarctul miocardic
apare cand una sau mai multe artere coronare devin blocate. In timp, o artera coronara poate deveni ingustata
datorita nivelului crescut de colesterol. 

Aceste acumulari de colesterol – in mod obisnuit numite placi de aterom – in arterele din tot corpul poarta
numele de ateroscleroza. In timpul infarctului, una dintre aceste placi se poate rupe si un cheag de sange se
formeaza la locul rupturii. Daca cheagul este destul de mare, poate bloca fluxul sanguin prin artera. Fara sange
bogat in oxigen care sa circule prin inima si in restul organismului, muschiul cardiac poate slabi si progresa spre
soc cardiogen. 

Rareori, socul cardiogen apare si atunci cand ventriculul drept este lezat. Ventriculul drept trimite sange
spre plamani pentru a primi oxigen inainte ca acesta sa fie pompat in restul corpului. Leziunile ventriculului
drept determina ca sangele sa nu poata fi pompat eficient spre plamani, astfel ca organismul nu obtine suficient
oxigen. Desi infarctul miocardic este cea mai frecventa cauza, socul cardiogen poate apare datorita altor
conditii, cum ar fi miocardita (inflamatia inimii) sau infectiile valvelor cardiace (endocardita). Alte cauze includ
supradozele de medicamente sau droguri sau intoxicatia cu substante care afecteaza abilitatea inimii de a
pompa.

Factori de risc

Unii pacienti cu infarct miocardic au un risc mai mare de a dezvolta soc cardiogen decat altii. Factorii care
cresc riscul pentru socul cardiogen sunt:
- varsta de 65 de ani sau mai mare;
- istoric de insuficienta cardiaca sau infarct miocardic anterior;
- prezenta blocajelor in mai multe artere coronare principale.

Complicatii

Daca nu este tratat imediat, socul cardiogen poate fi fatal. Alta complicatie serioasa a socului cardiogen
este reprezentata de leziunile altor organe. Daca inima nu poate pompa suficient sange oxigenat spre restul
corpului, ficatul, rinichii sau alte organe pot fi lezate. 

Leziunile ficatului sau ale rinichilor pot inrautatii socul cardiogen, deoarece rinichii elibereaza substante
care mentin functionarea musculara, iar ficatul elibereaza proteine care ajuta la coagularea sangelui. In functie
de intervalul de timp in care pacientul este in soc cardiogen, leziunile pot fi permanente.

Teste si diagnostic

Socul cardiogen este de obicei diagnosticat ca urgenta medicala. Medicul va verifica prezenta semnelor
si simptomelor socului cardiogen, si va realiza teste aditionale pentru a descoperi cauza afectiunii.

Testele care pun diagnosticul de soc cardiogen includ:


- Masurarea tensiunii arteriale. Pacientii cu soc deseori au o tensiune arteriala foarte mica. Daca persoana in
soc este adusa la spital de ambulanta, tensiunea arteriala va fi masurata inainte ca pacientul sa ajunga la spital;
- Electrocardiograma. Acesta este primul test care se face pentru a pune diagnosticul de infarct miocardic.
Deseori este realizata in timp ce pacientul este intrebat despre simptome. Acest test inregistraza activitatea
electrica a inimii prin electrozi plasati pe piele. Impulsurile sunt inregistrate ca „unde” pe un monitor sau pe
hartie milimetrica speciala. Intrucat muschiul cardiac lezat nu conduce impulsul electric normal, EKG poate
arata ca un infarct miocardic s-a produs sau este in curs de desfasurare;
- Radiografia toracica. O imagine radiologica a toracelui permite medicului sa verifice forma inimii si a vaselor
de sange;
- Teste de sange. Sangele va fi recoltat pentru a evidentia eventualele leziuni ale rinichilor sau ficatului, pentru
a cauta semne ale unei infectii a inimii, si pentru a confirma prezenta unui infarct miocardic. Alt tip de test de
sange (gazele arteriale sanguine) poate fi folosit pentru a determina saturatia de oxigen din sange;
- Ecocardiograma. Acest test foloseste unde pentru a produce o imagine a inimii. In timpul unei
ecocardiograme, aceste unde sunt directionate spre inima dintr-un transductor plasat la nivelul toracelui.
Undele se lovesc de inima si sunt reflectate inapoi de la inima fiind procesate electronic oferind imagini video
ale inimii. O ecocardiograma poate ajuta la identificarea ariei inimii care a fost lezata de infarctul miocardic si nu
pompeaza normal;
- Cateterizarea coronariana (angiograma). Acest test poate arata daca arterele coronariene sunt blocate sau
ingustate. O substanta de contrast este injectata in arterele inimii printr-un tub lung, subtire numit cateter care
este impins prin artera, de obicei de la nivelul coapsei pana la arterele inimii. Pe masura ce substanta de
contrast umple arterele, acestea devin vizibile la radiografie, aratand zonele de blocaj. 

In plus, in timp ce cateterul este in pozitie, medicul poate trata blocajul prin angioplastie. Angioplastia foloseste
un balon mic trecut prin vasul de sange si artera coronara pentru a largi ingustarea. In majoritatea cazurilor, un
stent este plasat in interiorul arterei pentru a o mentine deschisa si a preveni ingustarea in viitor.

Tratament

Tratamentul socului cardiogen se concentreaza pe repararea leziunilor muschiului cardiac si a altor


organe determinate de lipsa de oxigen. 

Interventia de urgenta
Sustinerea vitala de urgenta este un tratament necesar pentru majoritatea pacientilor cu soc cardiogen. In
timpul sustinerii vitale de urgenta, pacientului i se administraza oxigen pentru a minimaliza leziunile muschilor.
Daca este necesar, pacientul va fi conectat la un ventilator. De asemenea, va primi medicatie si lichide
intravenos. 
Medicatie
Medicatia pentru tratarea socului cardiogen ajuta la imbunatatirea fluxului sanguin la nivelul inimii si a creste
abilitatea inimii de a pompa sange.
- Aspirina. Pacientului i se poate administra aspirina de catre personalul medical de urgenta imediat cand
pacientul ajunge la camera de garda. Aspirina reduce coagularea sangelui si ajuta la trecerea sangelui prin
vasele ingustate. Se recomanda ca pacientul sa ia singur o aspirina in asteptarea ajutorului de urgenta doar
daca medicul i-a spus acestuia sa faca acest lucru in eventualitatea aparitiei unui infarct miocardic.
- Trombolitice. Aceste medicamente, pot ajuta la dizolvarea cheagului de sange care blocheaza fluxul de
sange prin inima. Cu cat mai devreme pacientul primeste un agent trombolitic dupa infarct, cu atat cresc
sansele de supravietuire si micsoreaza leziunile inimii. Cel mai probabil pacientul va primi trombolitice doar
daca, cateterizarea cardiaca de urgenta nu este disponibila.
- Superaspirine. Medicii de la camera de garda pot administra pacientului alte medicamente care sunt intr-un
fel similare cu aspirina, pentru a preveni formarea unor noi cheaguri de sange. Aceste medicamente sunt
clopidogrel si alte medicamente numite blocanti ai receptorilor glicoproteinelor plachetare IIb/IIIa.
- Alte medicamente pentru subtierea sangelui. Posibil pacientului i se vor administra si alte medicamente,
cum ar fi heparina, pentru a face sangele mai putin vascos si cu risc mai mic de a forma cheaguri periculoase.
Heparina se administraza intravenos sau prin injectie subcutanata si este de obicei folosita in timpul primelor
zile dupa infarctul miocardic.
- Agenti inotropici. Acestea sunt reprezentate de dopamina si epinefrina, in incercarea de a amelioara si
sustine functionarea inimii pana cand alte tratamente vor incepe sa actioneze. 

Proceduri medicale
Procedurile medicale pentru tratamentul socului cardiogen de obicei se concentreaza pe reluarea fluxului
sanguin prin inima. 
Acestea sunt:
- Angioplastia. De obicei, o data ce fluxul de sange a fost restabilit prin artera blocata, semnele si simptomele
socului cardiogen se amelioreaza. Angioplastia de urgenta deschide arterele coranare blocate, lasand fluxul de
sange sa circule mai usor prin inima. Medicii insereaza un tub lung si subtire (cateter) prin artera, de obicei la
nivelul coapsei, pana la artera blocata din inima. Acest cateter este echipat cu un varf special cu balon. Odata
pozitionat la locul dorit, balonul este umflat pentru a deschide artera coronara blocata si pentru a o mentine
deschisa pe termen lung, restabilind astfel fluxul de sange prin inima. In functie de starea pacientului, medicul
poate alege sa plaseze un stent acoperit cu o substanta care elibereaza treptat medicatie pentru a ajuta la
mentinerea deschisa a arterei.
- Pompa cu balon. In functie de starea pacientului, medicul poate decide sa insereze o pompa cu balon in
principala artera ce pleaca de la inima(aorta). Pompa cu balon se umfla si se desumfla pentru a mima actiunea
de pompare a inimii, ajutand la circulatia sanguina. 

Interventia chirurgicala
Daca medicamantele si procedurile medicale nu sunt eficiente in tratarea socului cardiogen, medicul poate
recomanda interventia chirurgicala.
- Bypass-ul coronarian. Chirurgia de bypass implica depasirea zonei ingustare sau blocate cu ajutorul unei
grefe de vena sau artera. Astfel este restabilit fluxul sanguin prin inima. De asemeni, medicul poate sugera ca
aceasta interventie sa aiba loc dupa un interval de refacere a inimii afectate de infarct miocardic;
- Interventia chirurgicala de reparare a unei leziuni cardiace. Uneori, o leziune a inimii, o ruptura a peretelui
cardiac sau a unei valve, poate determina soc cardiogen. Daca o leziune de acest tip determina soc cardiogen,
medicul poate recomanda interventia chirurgicala pentru corectarea problemei;
- Pompele cardiace. Aceste dispozitive mecanice, numite dispozitive de asistenta pentru ventriculul stang, sunt
implantate in abdomen si atasate inimii slabite pentru a o ajuta sa pompeze sangele. Pompele cardiace
implantate pot extinde si imbunatatii semnificativ viata unor pacienti in ultimul stadiu de insuficienta cardiaca
care nu sunt eligibili pentru transplantul de inima sau sunt in asteptare pentru o noua inima;
- Transplantul cardiac. Daca inima este atat de afectata incat nici un tratament nu este eficient, transplantul
cardiac poate fi ultima solutie pentru tratarea socului cardiogen.

Preventie

Cea mai buna cale de prevenire a socului cardiogen este prevenirea aparitiei infarctului miocardic.
Modificarile stilului de viata necesare tratarii afectiunilor cardiace pot ajuta la prevenirea aparitiei infarctului
miocardic. Aceste schimbari ale stilului de viata sunt:
- Controlul hipertensiunii arteriale. Unul dintre cele mai importante lucruri care pot fi facute pentru scaderea
riscului de aparitie a infarctului miocardic si a socului cardiogen este mentinerea sub control a tensiunii arteriale.
Exercitiul fizic, absenta stresului, mentinerea unei greutati corporale sanatoase si limitarea consumului de sodiu
si alcool sunt cai de prevenire a aparitiei hipertensiunii. In plus fata de aceste recomandari pentru o modificare
a stilului de viata, medicul poate prescrie pacientului medicamente pentru tratarea hipertensiunii, cum ar fi
diuretice, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei si blocanti ai receptorilor de angiotensina. 

- Limitarea consumului de colesterol si grasimi saturate. Consumul a cat mai putin colesterol si grasimi, in
special grasimi saturate, pot scadea riscul de aparitia a placilor de aterom din artere. Daca pacientul nu poate
tine tensiunea sub control doar prin modificari ale dietei, medicul poate prescrie un tratament pentru scaderea
colesterolului. 

- Renuntarea la fumat. Renuntarea la fumat reduce riscul de aparitie a infarctului miocardic. Mai multi ani dupa
renuntarea la fumat, riscul unui fost fumator pentru accidentul vascular cerebral este acelasi cu al unui
nefumator. 

- Mentinerea unei greutati corporale sanatoase. Supraponderabilitatea contribuie la alti factori de risc pentru
infarctul miocardic si socul cardiogen, cum ar fi hipertensiunea arteriala, bolile cardiovasculare si diabetul.
Pierderea in greutate a 4,5 kilograme poate imbunatati tensiunea arteriala si nivelul de colesterol. 

- Exercitiul fizic regulat. Practicarea exercitiului fizic reduce riscul de aparitie a infarctului miocardic in mai
multe feluri. Exercitiul fizic poate determina scaderea tensiunii arteriale, creste nivelul de HDL colesterol si
imbunatati nivelul general de sanatate al vaselor de sange si al inimii. De asemeni, ajuta la scaderea ponderala,
controlul diabetului si reducerea stresului. Se recomanda o activitate fizica gradata de pana la 30 de minute
zilnic, cum ar fi mersul pe jos, alergarile, inotul sau mersul pe bicicleta, daca nu in fiecare zi, macar in
majoritatea zilelor. Pacientilor care dezvolta un infarct miocardic li se recomanda sa se prezinte cat mai rapid la
medic pentru a nu dezvolta soc cariogen.