Tabel Canoane Apostazie in functie de gravitatea faptei (descrescator)

Nr. Canon Fapta Epitimie Observatii

Crt.
1 4 Petru « celor în privinţa cărora nu « Să nu se mai facă din tine Sf. Petru foloseste in toate
al este nici o nădejde şi sunt rod în veci, şi se uscă canoanele exemplul
Alexandri nepocăiţi » smochinul îndată » smochinului (roditor si
ei neroditor). In acest caz, cel ce
(d. 311 - nu se indreapta sufera
martir) « afurisirea mare » dar avand
posibilitatea de a se intoarce la
Biserica oricand voieste.
Afusrisirea mare nu exclude
deci posibilitatea pocairii ci
arata faptul ca omul, atta
vreme cat nu se intoarce de la
apostazie, este in afara Bisericii.
2 73 Sf. „Cel ce s-a lepădat de Hristos « să se tanguiască tot timpul Canoanele de la 56 la 74 sunt
Vasile şi a călcat taina mantuirii” vieţii sale şi este dator a se preluate de la Paladie al
cel Mare mărturisi (se va pocăi – Amasiei. Canoanele de la 51 la
(d. 379) traducerea din Pidalion) la 85 sunt dintr-o scrisoare
vremea cand iese din adresata de Sf. Vasile lui
viaţă » Epifanie de Iconiu si, in timp ce
aici e prescriptia generala de
tanguire, la 81 se vorbeste
despre cazurile de apostazie.
Acesta este, deci, un canon
general cu privire la apostazie.
In acest caz nu este vorba de
« locul plangatorilor » din
gradele de penitenta si nici
« marturisirea » nu este taina
ca atare ci impacarea
respectivului cu Biserica.
3 3 Petru « celor ce chiar nimic nu au « Iată trei ani de când vin În comparație cu canonul 2
al pătimit ceva de acest fel, şi căutând rod în smochinul Sf. Petru, în care penitența
 Alexandri nici nu au arătat rod de
ei credinţă, ci singuri au alergat
la răutate şi s-au predat de
laşitate ori de frică »
11 Sin I « celor ce au lepădat credinţa,
Ecu fără silă, sau fără luarea
(325) averilor, sau fără primejduire,
sau fără ceva de acest fel »
4 6 Ancira „celor ce au cedat numai de
(314) ameninţarea muncilor şi a
luării averilor, sau a exilării, şi
au jertfit idolilor »
acesta şi nu găsesc, taie-l,
pentru că şi pământul îl face
nefolositor. Iar el
răspunzând, zice lui:
Doamne, lasă-l şi anul
acesta, până ce-l voi săpa
împrejur şi voi pune gunoi, şi
poate face rod! Iar dacă nu, îl
vei tăia la anul cel viitor »
(Luca 13, 6-9)
3 (cei trei de prigoană) +
1 (cel puțin) = 4 ani
„câţi dintre ei ca (nişte)
credincioşi se căiesc cu
adevărat, să petreacă trei ani
între ascultători şi şapte ani
să se smerească (să se
umilească, să stea plecaţi),
iar doi ani fără împărtăşire”
3 (ascultători) + 7
(ingenunchetorii) + 2
(stătători împreună) = 12
ani
« să se umilească trei ani, şi
după alţi doi să se primească
în comuniune, fără de
împărtăşanie, şi aşa să vină
la cele desăvârşite, încât
întreg timpul de şase ani să-l
maximă este aceea de 1 an
(pe langa cei 3 de prigoana),
în cazul acesta, este vorba
despre cel puțin un an de
penitență după terminarea
prigoanei, după exemplul
pildei smochinului.
În acest caz, Sin. I Ecu a
oferit o penitență mai mare
decât în cazul Sf. Petru, deși
fapta este aceeasi. Aceasta
diferenta de epitimie se
datoreaza faptului ca in
timpul Sf. Petru prigoana era
asupra intregii Biserici iar in
timpul Sin I Ecu Biserica nu
era prigonita decat in
anumite regiuni (extra
imperial) unde urma (se
credea in conceptia
imperialista Romano-
Bizantina) ca va ajunge cu
granitele Imperiul.
La Ancira 6 este o problema de
epitimie deoarece existau aceia
care, inainte de a exista
legiferararile acestui sinod, s-au
intors la Biserica si, pentru
aceia se spune sa se ia in

81 Sf. „cei ce fără mare constrangere
Vasile au vandut credinţa cea intru
cel Mare Dumnezeu, si s-au atins de
p. 2 masa demonilor, si s-au jurat
cu jurăminte păganeşti “
5 4 Ancira „celor care prin constrângere
au jertfit idolilor şi pe lângă
aceştia şi în privinţa celor care
au participat la ospeţele de la
împlinească »
3 (ascultatori) + 2
(ingenunchetori) + 1
(statatori impreuna) = 6
ani
« să se scoată adică in trei
ani, şi in doi să asculte, şi in
prosternare să se roage trei
ani, şi in alţi trei să stea
impreună cu credincioşii la
rugăciune, aşa să se
primească la împărtăşirea
celui Bun »
3 (plangatori/tanguitori)
+ 2 (ascultatori) + 3
(ingenunchetori) + 3
(statatori impreuna) = 11
ani
„un an să fie ascultători, şi
trei ani să se smerească, şi
doi ani să participe numai la
rugăciune, şi numai atunci să
considerarea perioada pana la
acest sinod dar sa se continue
penitenta conform prevederilor.
De asemenea, aici se
reglementeaza ca aceia care au
primit impartasania inainte de
perioada de penitenta de 6 ani
din cauza fricii de moarte, sa-si
continue penitenta daca
primejdia a trecut.
Canoanele 74-83 ale Sf. Vasile
sunt preluate de la un sinod din
Antiohia din anul 324 si sunt
cuprinse tot in scrisoarea catre
Epifanie de Iconiu. De
asemenea, ca si in cazul
diferentei dintre epitimiile la Sin
I Ecu si Sf. Petru, si aici se
aplica aceeasi logica. Epitimia
Sf. Vasile cel Mare este mai
mare deoarece perioada
persecutiilor a trecut iar
problema apostaziei s-a ridicat
datorita navalirii barbarilor care,
inevitabil, era un trecatoare. (E
ciudat deoarece Ancira/Ankara
de azi era in Imp. Roman la anul
300 si a fost pana tarziu –
probabil, in 314 prigoana de
abia se sfarsise si Parintii de la
Ancira erau inca cutremurati de
aceasta).
Aici a zis parintele sa punem
accentul pe circumstantele
atenuante. Fapta este aceeasi
„au jertfit cu constragere si au
 idoli, toţi aceia care, deşi fiind
seduşi, au mers acolo cu
înfăţişare mai veselă si au
îmbrăcat haină mai luxoasă şi
s-au împărtăşit fără rezervă
din ospăţul pregătit”
6 5 Ancira „cei ce au mers la ospeţele
idolilor cu haină jalnică şi
şezând la masă au mâncat, dar
în toată vremea şederii au
lăcrimat”
7 2 Petru „celor ce numai după ce au
al fost întemniţaţi şi au răbdat
Alexandri asupririle şi Infecţiile din
ei temniţă, ca în strâmtoare, iar
apoi fiind robiţi neluptând cu
chinurile, după multă lipsă de
putere şi după oarecare orbire,
s-au înfrânt”
8 1 Petru „Deoarece s-au ajuns a patra
al oară Paştile în persecuţie, a
Alexandri fost destul pentru cei ce au
ei fost urmăriţi şi întemniţaţi, şi
au răbdat chinuri cumplite şl
bătăi de nesuferit, şi alte
se apropie de ceea ce este
desăvârşit »
1 (ascultatori) + 3
(ingenunchetori) + 2
(statatori impreuna) = 6
ani
„au împlinit timpul de trei ani
al smeririi, să se primească în
comuniune fără de
împărtăşanie; iar de nu au
mâncat, numai doi ani
smerinduse, într-al treilea an
să se primească în
comuniune fără de
împărtăşanie, ca să ia cele
desăvârşite in al patrulea
an.”
3 (ascultatori) daca au
mancat
2 (ascultatori) + 1
(statatori impreaun) = 3
ani daca nu au mancat
«le va ajunge un an către
celălalt timp »
3 (perioada prigoanelor)
+ 1 (statori impreuna) = 4
ani
„acum au al treilea an de
plângere, să li se dea lor
penitenţă, spre aducerea-
aminte despre întoarcere,
alte patruzeci de zile, pe care
deşi le-a ajunat Domnul şi
fost la ospete”. Atenuant este
modul in care au participat la
ospete, diferenta fiind foarte
mare intre cei care s-au dus cu
tot sufletul si cei care au plans
dar si intre cei care au mancat
(in timp ce plangeau... ) cat si
cei care plangeau si nu mancau
(de suparare  ).
2 Petru sta in legatura cu 3
Petru. Aici, este perioada
maxima de 4 ani. In cazul 3
Petru perioada minima este de
4 ani.
Diferenta dintre Petru si Sf.
Vasile este aceeasi pe care am
discutat-o si mai sus. La Petru e
vorba de prigoana generala, la
Sf. Vasile este vorba de navalira
locala si temporara a barbarilor,
 multe nevoi grele, şi după Mântuitorul nostru Iisus de aici si diferenta mare de
aceea s-au predat din cauza Hristos după ce s-a botezat, epitimie.
neputinţei trupului” totuşi a fost ispitit de
diavolul”
3 (perioada prigoanelor)
+ 40 zile (statatori
impreuna) = 3 si 40
81 Sf. “cei ce au indurat « să fie reprimiţi trei ani, şi De subliniat este faptul ca Sf.
Vasile constrangere cumplită prin doi Vasile nu trece peste perioada
cel Mare munci, şi nesuferind durerile şi să asculte, şi trei să se impreuna statorilor.
p. 1 fiind taraţi spre lepădare” smerească, apoi să se
reprimească la împărtășire «
3 (plangatori) + 2
(ascultatori) + 3
(ingenunchetori) = 8 ani
9 3 Ancira „Cei ce au fugit şi au fost Sa nu fie opriti de la Aci se reglementeaza o
prinşi, sau au fost trădaţi de ai impartasanie (asa cum practica.
lor, sau faceau unii preoti zelosi).
altfel au fost despuiaţi de
averi, sau au suferit chinuri,
sau în temniţă
s-au aruncat, şi strigând că
sunt creştini, şi au fost sfâşiaţi,
sau cu sila
punându-li-se ceva lucru
idolesc în mâini de către
siluitori, sau de silă
primind o oarecare mâncare
de la idoli, însă mărturisind
neîncetat că
sunt creştini”

Nu ma pot abtine sa nu mentionez si canonul 9 Ancira pe care parintele l-a exclus, spunand ca reglementeaza o
alta fapta si nu pe aceea a apostaziei, punand printre canoanele speciale. Acesta spune : „aceia care nu numai ca
s-au lepădat de la credinţă, ci s-au ridicat şi împotrivă şi au siluit pe fraţi, şi s-au făcut pricinuitori ai
siluirii ». Eu trag concluzia de aci ca exista fapta principala a apostaziei si fapta secundara, atenuanta pentru
prima, a prigonirii crestinilor. Ma rog… el nu a inclus acest canon asa ca nu ma astept sa apara in examen. Oricum,
epitimia pentru acest canon este : « aceştia trei ani să se primească la locul ascultării, iar în alţi şase ani în
cel al prosternării; şi alt an să se primească în comuniune fără împărtăşanie, ca zece ani împlinind să se
împărtăşească de cele desăvârşite; însă să se cerceteze atât viaţa lor din acest timp, cât şi cealaltă. »