DREPT PENAL.

PARTEA GENERALĂ

dr. Aurel Teodor Moldovan

DREPT PENAL PARTEA GENERALÃ

BRAŞOV
1

Aurel Teodor Moldovan

Prof. Dr.dr. Cristian Murzea Prof. Dr.dr. Cătălin Joiţa Consilier editorial: Prof. Dr. ing. Florin Andreescu Procesare - editare text: Oana Lazăr Tehnoredactare: Av. Andreea Rădulescu Jr. Georgeta Györffy Av. Oana Lazăr Coperta: Av. Bogdan Andreescu Corectura: Autorul Recenzenţi ştiinţifici:

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MOLDOVAN, AUREL TEODOR Drept penal. Partea generală / Aurel Teodor Moldovan, - Braşov : Lux Libris, 2009 Bibliografie ISBN 978-973-131-058-9 343(498)(075.8)

© 2009 Editură recunoscută CNCSIS, cod 201

ISBN 978-973-131-058-9
2

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

PREFAŢĂ

Că “Dreptul este în continuă mişcare” este o sintagmă ce se regăseşte şi in continua dezvoltare a relaţiilor sociale care ocrotesc sociatatea şi omul ca individ. Necesitatea introducerii a unor noi principii şi a unor noi instituţii de drept penal general au apărut ca o evoluţie necesară în procesul consolidării, transparenţei, şi adaptării europene în general a ştiinţei dreptului penal. Cele 17 capitole ale ediţiei de faţă exprimă o comparaţie între actuala reglementare, modificată prin Legea nr. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 228 din 25.03.2008 şi Noul cod penal, adoptat prin Legea nr 286/2009, publicată în Monitorul Oficial nr 510/24.07.2009 Autorul, folosind metoda de analiză comparativă, şi îmbinând repere permanente de practică judiciară la care se adaugă organizarea şi sistematizarea expunerii, a dorit să îmbine metoda aplicativă cu cea instructiv ştiinţifică a materialului. Deşi sunt diferite moduri de abordare a prefaţării unei lucrări pe care am trăit-o şi o simt îmi este greu să mă despart de ea prin publicare fără a adăuga faptul că atât ca student şi doctor în drept penal la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept, sub bagheta domnului profesor doctor Ion Oancea, şi profesor doctor Costică Bulai ,cât şi în calitate de practician în latura acuzării cât şi a apărării, iar în ultimii ani cadru didactic la Universitatea Transilvania, Braşov, Facultatea de Drept şi Sociologie, catedra de Drept public, disciplina “drept penal general” transmit prin intermediul acestei prefaţe îndemnul de a folosi rezultatul depus în mâna dumneavoastră. Dacă adaug acestei experienţe şi calitatea de Unit Directeur în Direcţia Închisorilor din cadrul Ministerului de Justiţie al Olandei (14 ani) întregesc enunţul anterior. Avocat, doctor şi decan al Baroului Braşov, din anul 2003 şi în prezent, Aurel Teodor

3

Aurel Teodor Moldovan

4

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CUPRINS

PREFAŢĂ ...................................................................................................... ......... CAPITOLUL I. NOŢIUNI GENERALE ................................................................ 1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT ........................................ 1.1.1. Noţiunea dreptului penal ........................................................... ....... 1.1.2. Obiectul dreptului penal .................................................................. 1.1.3. Sarcinile dreptului penal ............................................................ ....... 1.1.4. Caracterele dreptului penal ............................................................ 1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept ................... 1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN .......... 1.2.1. Principiul legalităţii ..................................................................... ...... 1.2.2. Principiul umanismului .................................................................... 1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale ............................................. 1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală ..... 1.2.5. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale ........................ 1.2.6. Principiul personalităţii răspunderii penale ...................................... 1.2.7. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal ........................ 1.3. IZVOARELE DREPTULUI PENAL ........................................................... 1.3.1. Principalele izvoare ale dreptului penal .......................................... 1.3.2. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale .................................. 1.4. RAPORTUL JURIDIC PENAL .................................................................. 1.4.1. Noţiune ...................................................................................... ........ 1.4.2. Elementele raportului juridic penal ........................................... ......... 1.4.3. Naşterea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal ............

3 13 13 13 13 14 14 15 16 17 18 18 18 19 19 20 21 22 23 24 24 24 25

27 27 27 28 29 29 30 CAPITOLUL II. LEGEA PENALĂ ................................................................. 32 ........ 32 2.1. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE ..................................
5

Aurel Teodor Moldovan

........... 2.1.1. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale ........................ 2.1.2. Normele de drept penal şi categorii de norme penale ....................... 2.1.3. Interpretarea legii penale ........................................................... ....... 2.1.3.1. Metode de interpretare a legii penale .................................. 2.1.3.2. Felurile interpretării după rezultat .................................... ....... 2.2. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU ............................................ ........ 2.2.1. Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu ................................. 2.3. EXTRĂDAREA ................................................................................... ....... 2.4. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP ................................................ ....... 2.4.1. Principiul activităţii ......................................................................... 2.4.2. Principiul neretroactivităţii legii penale ....................................... ....... 2.4.3. Principiul retroactivităţii legii penale ................................................ 2.4.4. Principiul ultraactivităţii .............................................................. ........ 2.4.5. Principiul aplicării legii penale mai favorabile ............................ ......... CAPITOLUL III. INFRACŢIUNEA .................................................................. ....... 3.1. DISPOZIŢII GENERALE .......................................................................... 3.1.1. Noţiunea de infracţiunea ................................................................ 3.1.2. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii ................................................. 3.2. CONŢINUTUL INFRACŢIUNII ............................................................ ....... 3.2.1. Noţiune şi importanţă ................................................................. ........ 3.2.2. Structura-conţinutul infracţiunii ....................................................... 3.2.3. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune ........................................ 3.3. CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII ...................................... ........ 3.3.1. Obiectul infracţiunii ......................................................................... 3.3.2. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii ................................................ 3.3.3. Subiecţii infracţiunii .................................................................... ....... 3.4. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI ............................. 3.4.1. Aspecte generale ....................................................................... .......
6

38 41 42 42 42 43 43 46 46 46 47 52 52 53 54 55 55 56 57 60 60 61 61 64 66 68 69 72 73 74 74 74 75 75 77 77 77 79 80 82

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

3.4.2. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei .......................................................................................... ....... 82 3.4.2.1. Legitima apărare .................................................................. 3.4.2.2. Starea de necesitate ........................................................... 82 3.4.2.3. Constrângerea fizică şi constrângerea morală ..................... 83 3.4.2.4. Cazul fortuit .................................................................... 83 ....... 88 3.4.2.5. Iresponsabilitatea ................................................................ 90 3.4.2.6. Minoritatea făptuitorului .................................................. 92 ....... 96 3.4.2.7. Eroarea de fapt ............................................................... ......... 98 3.5. INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI PRIN LIPSA 98 PERICOLULUI ..................................................................................... 98 ...... 100 3.5.1. Preliminarii ................................................................................ 103 ......... 103 3.5.2. Lipsa pericolului social, ca trăsătură esenţială a infracţiunii 104 ............. 106 3.5.3. Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală .... 106 3.6. LIPSA PREVEDERII IN LEGEA PENALA ......................................... 107 ....... 108 CAPITOLUL IV. PEDEPSELE ............................................................................ 109 4.1. GENERALITAĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR ..................................... 109 ......... 109 4.1.1. Noţiunea şi caracterele pedepsei .............................................. 109 ......... 111 4.1.2. Scopul şi funcţiile pedepsei ........................................................... 111 4.1.3. Felurile pedepsei ....................................................................... 112 .......... 114 4.2. CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN .......................... 118 121 4.2.1. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice .................................................................................................... 123 4.2.2. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele 123 juridice .............................................................................................. 124 ...... 127 4.3. PEDEPSELE ÎN SPECIAL ................................................................. 130 ........ 133 4.3.1. Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice ...................... 134 4.3.2. Pedepsele principale pentru persoanele juridice ............................ 135 4.3.3. Pedepsele complimentare pentru persoane fizice ...................... 136
7

Aurel Teodor Moldovan

4.3.4. Pedepsele complimentare aplicabile persoanei juridice 137 .................. 4.3.5. Pedepsele accesorii ................................................................. ........ 138 138 CAPITOLUL V. RĂSPUNDEREA PENALĂ ................................................ 138 ....... 138 5.1. RASPUNDEREA PENALA CA INSTITUTIE FUNDAMENTALA ............ 139 5.1.1. Generalităţi privind răspunderea penală ........................................ 139 5.1.2. Principiile răspunderii penale ................................................... 141 ...... 142 5.2. ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE ................................................ 144 5.2.1. Consideraţii generale ............................................................... 148 .......... 150 5.2.2. Reglementarea instituţiei înlocuirii răspunderii penale ................... 152 5.3. RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE ............................ 5.3.1. Discuţii în doctrină privind răspunderea penală a persoanei juridice ... 155 5.3.2. Necesitatea răspunderii penale a persoanei juridice ........................ 155 5.3.3. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit noii reglementări 155 ... 156 CAPITOLUL VI. APLICAREA PEDEPSEI ....................................................... 156 6.1. ASPECTE GENERALE ......................................................................... 157 6.1.1. Noţiune şi cadru ....................................................................... 158 ......... 159 6.1.2. Forme şi modalităţi de individualizare ...................................... 159 ........ 164 6.2. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR ............................... 166 6.2.1. Criterii generale de individualizare ................................... 167 ........ 6.2.2. Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei 169 ............ 169 6.2.2.1. Circumstanţe atenuante ............................................... 170 ........ 174 6.2.2.2. Circumstanţe agravante ................................................ 177 ....... 179 6.2.3. Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare a pedepsei 179 ... 180 CAPITOLUL VII. FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII ................... 181 7.1. ASPECTE GENERALE ......................................................................... 185 7.1.1. Actele preparatorii ................................................................... 186 ....... 187 7.1.2. Tentativa .................................................................................. 187 ......... 190 7.1.2.1. Felurile tentativei ................................................................
8

.......................................................... Infracţiunea continuă ............... Incriminarea şi sancţionarea tentativei ........................ 221 9...................... Participaţia improprie .............................. Infracţiunea progresivă .2.................... Infracţiuni pentru care tentativa nu este posibilă .................. 203 .........................1..........2.....2......... .......... 209 8.....2.....3........ 206 ............................2......1....................... 7..........1.. 216 9.............2 Instigarea .........3............................................1.........1 Autoratul şi coautoratul ........... Infracţiunea deviată ................. 217 9...................... Felurile participaţiei penale .......... 213 8........2.......... PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA 197 INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) .........................................1............1........................... 222 9.. UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE ......2........................... UNITATE DE INFRACŢIUNI ... 221 9........................2..............4....................3 Complicitatea .................... 199 8...... Tratamentul penal al participaţiei .................. ....................................2.....4 Infracţiunea de obicei .............2.......2........................... 216 9....... Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului .......... 220 9................2........... 210 8.. 7...........1......... 192 192 192 ............ 199 8......3... PARTICIPAŢIA PENALĂ ........... 208 8.... 7.............. CONSIDERATII GENERALE ....................................1...............DREPT PENAL...... Generalităţi privind participaţia penală ..1.3. Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii de infractori . 214 214 CAPITOLUL IX.............................1.1...3........................1. 204 8..2...... ..4.......... Infracţiunea fapt consumat ........... 200 8.........2......................2....4..... 219 .............. 207 .......3.... 209 8............. Infracţiunea fapt epuizat ..... 7............ Infracţiunea continuată .................. 230 ....................... 198 8.......2........................... ................... GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI .......2........... 206 8..2.................. Formele pluralităţii de infractori ..........................................3................1.... ................................ UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE ..2...................... 221 ................. 231 9 7.............1....................................3...2.................... Infracţiunea complexă .................2...........................1. 226 9......... 9.2............. 230 9.......... Felurile unităţii de infracţiune ..................... 9............ PARTEA GENERALĂ 192 195 196 CAPITOLUL VIII.....3....2.3..........2..... Infracţiunea simplă ......

....... 271 11............ PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI .................................... Noţiune .............. Condiţii de aplicare a suspendării executării pedepsei sub su...... Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei ....2........................ 4.......5.............. ...1..................5...... Noţiune ........ 271 ................... GENERALITATI PRINVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI .............................Aurel Teodor Moldovan CAPITOL X........2... Modalităţile recidivei ................................. 257 11........2.....5.2.... Recidiva mare postcondamnatorie .....................2...6.......1.......272 praveghere . 7..................................... 10................1............. Condiţii de acordare a suspendării condiţionate a executării 257 pedepsei .... 273 11.................................1.............. 254 11..........................4............. 257 11........................................... SUSPEBDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE 267 11...........................................5................ 260 11...............5..... 232 232 233 234 236 238 238 239 240 243 243 244 244 245 246 247 248 249 249 252 252 253 CAPITOLUL XI INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII 253 PEDEPSELOR ............... 11.......... Tratamentul penal al recidivei .... CONCURSUL DE INFRACTIUNI ... 256 .........1.2. 10..... 10..............5....3.......5.. Recidiva mare postexecutorie ................. TRATAMENT PENAL IN CAZ DE CONCURS DE INFRACTIUNI ...4...................... Recidiva mică postexecutorie ................. 10.........3. 10............ 10................ CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTR INFRACTIUNI CONCURENTE 10.2.......5. 275 10 ........... 260 11.................... 10.... Recidiva mică postcondamnatorie ...3........... 11.. 5........... 10. Aspecte generale ........................ 10.. 274 .............1................ RECIDIVA .......... Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei ................. 253 ...8................................................... 10....... Termenul de încercare .1.. 10...... ............................1.. Pluralitatea intermediară de infracţiuni ...5.......1.................................. 10................................3...5................. 6................................. ...........................................................1.... Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei 260 .................... SUSPENDAREA CONDITIONATA A EXECUTARII PEDEPSEI .............................. Termenul de încercare .... 259 ............................. ..2........................... 11............1...................

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

11.2.4. Măsurile de supraveghere ............................................................. 11.2.5. Obligaţiile condamnatului .......................................................... 11.2.6. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere ....... 276 11.2.7. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere 276 11.2.8. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere 278 ........ 278 11.3. EXECUTAREA PEDEPSEI INCHISORII LA LOCUL DE MUNCA .......... 279 11.3.1. Noţiune .................................................................................... 280 ...... 281 11.3.2. Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei la locul 281 de muncă .......................................................................................... 281 11.3.3. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă ....................... 285 11.3.4. Anularea executării pedepsei la locul de muncă .......................... 11.3.5. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă .......................... 11.4. LIBERAREA CONDIŢIONATĂ ............................................................ 287 11.4.1. Noţiune .................................................................................... ...... 11.4.2. Condiţii de acordare ...................................................................... 290 11.4.3. Efectele liberării condiţionate ................................................... 290 ....... 291 11.4.4. Liberarea conditionata in cazul detentiei pe viata .......................... 298 305 CAPITOLUL XII. MINORITATEA ...................................................................... 310 12.1. RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR .......................................... 319 12.1.1. Aspecte generale privind sancţionarea infractorilor minori............ 322 12.1.2. Măsurile educative ................................................................ 329 ........ 333 12.1.3. Pedepsele aplicabile infractorilor minorului şi particularităţiile 337 regimului de aplicare şi executare a acestora ...................................... 341 343 CAPITOLUL XIII. MĂSURILE DE SIGURANŢĂ .......................................... 346 13.1. NOTIUNE SI CARACTERIZARE .......................................................... 348 13.2. FELUL MASURILOR DE SIGURANTA ................................................ 350 13.3. REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA .......................................... 351 13.3.1. Obligarea la tratament medical ..................................................... 355 13.3.2. Internarea medicală ............................................................... 360 ....... 368 13.3.3. Interzicerea unei funcţii sau profesii ............................................ 381 13.3.4. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi ............................. 382 13.3.5. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei ................................ 385 ........ 389 pe o perioadă determinată .................................................................. 393 ........ 397 13.3.6. Expulzarea ..............................................................................
11

Aurel Teodor Moldovan

...... 13.3.7. Confiscarea specială .....

........................................................... 399 401 403 404 407 411

CAPITOLUL XIV . CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ 14.1. ASPECTE GENERALE ................................................................. ......... 14.2. AMNISTIA ................................................................................ ..........

12

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I NOŢIUNI GENERALE
1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT 1.1.1. Noţiunea dreptului penal Dreptul penal este o ramură de drept şi reprezintă ansamblul normelor juridice edictate de stat prin care se stabilesc faptele care constituie infracţiuni (crime şi delicte), pedepsele ce se aplică şi dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni, pentru apărarea ordinii de drept. În literatura de specialitate dreptul penal apare şi sub denumirea de drept criminal această denumire derivând de la cuvântul de origine latină crimen, cuvânt ce are semnificaţia de faptă infracţională. Noţiunea de drept penal provine de la cuvântul de origine latină poena, pedeapsă, reprezentând sancţiunea ce se va aplica pentru săvârşirea faptei interzise. În literatura de specialitate au existat mai multe definiţii date acestei noţiuni de drept penal, dar ne vom opri cu precădere asupra definiţiei date de marele penalist român I. Tanoviceanu, care afirma : “ Dreptul penal este acea ramură a dreptului public intern, care se ocupă de infracţiune şi de pedepse ce trebuie aplicate acelora care le comit”1 . Astfel trebuie precizat faptul că marii autori în domeniul dreptului penal au scos în evidenţă faptul că ceea ce este specific dreptului penal este “dreptul de a pedepsi” sau dreptul statului de a exercita represiunea2 . 1.1.2. Obiectul dreptului penal Constă în relaţiile sociale care privesc faptele ce sunt considerate a fi infracţiuni (crime şi delicte) şi pedepsele ce se stabilesc şi se aplică celor care săvârşesc infracţiuni. Dreptului penal îi revin relaţii sociale pe care trebuie să le reglementeze, relaţii sociale care conferă participanţilor anumite drepturi şi obligaţii. Relaţiile sociale ce revin dreptului penal sunt activităţile de luptă împotriva infracţiunilor, activităţi ce se realizează prin tragerea la răspundere penală a celora care săvârşesc fapte prevăzute de legea penală. De asemenea obiect al dreptului penal îl reprezintă şi relaţiile de represiune penală, adică acele relaţii ce se stabilesc după săvârşirea faptei interzise, între stat şi făptuitor, în sensul că statul are obligaţia şi totodată
1 2

I. Tanoviceanu, Curs de drept penal , Bucureşti 1912, pag. 3. Ion Oancea , Drept penal – partea generală, Bucureşti 1971, pag.14.

13

Aurel Teodor Moldovan

şi dreptul de a trage la răspundere pe făptuitor, iar făptuitorul de această dată se va „bucura” numai de obligaţia de a suporta consecinţa faptei sale, şi anume să suporte pedeapsa penală aplicată. Trebuie precizat deasemnea faptul că obiectul dreptului penal mai cuprinde şi relaţiile de apărare socială, relaţii ce se nasc din momentul intrării în vigoare a legii penale.3 1.1.3. Sarcinile dreptului penal Pentru a-şi putea realiza scopul său specific dreptul penal trebuie să îndeplinească anumite funcţii şi anume: ♦ Stabilirea faptelor ce reprezintă infracţiuni (crime şi delicte) şi prevenirea lor, lucru ce se realizează prin încriminarea faptelor ce reprezintă un pericol social . ♦ Arătarea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale, dar şi a sancţiunilor pe care le poate aplica statul prin organele sale în cazul săvârşiri faptelor prevăzute ca interzise. ♦ Dreptul de a pedepsi, drept care trebuie stabilit pentru organele judiciare, precizându–se totodată şi condiţiile în care se poate exercita acest drept. Exercitarea acestui drept presupune existenţă unui temei, iar conform legii penale singurul temei legal îl reprezintă săvârşirea unei infracţiuni. In noul cod penal se poate observa faptul că s-a renunţat la definirea scopului legii penale, scop ce este bine determinat de art 1 din actualul cod penal „legea penală apără împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept”. 1.1.4. Caracterele dreptului penal a. Caracterul autonom Caracterul autonom al dreptului penal se evidenţiază prin faptul că are în primul rând un obiect propriu de reglementare, care îl reprezintă relaţiile sociale specifice acestei ramuri de drept ce trebuie să fie ocrotite, prin faptul că pentru apărarea valorilor sociale să creează reguli de conduită care vin să sublinieze netemeinicia tezei conform căreia dreptul penal reglementează doar relaţii de sancţionare. Caracterul autonom al dreptului penal poate fi justificat şi prin faptul că se pot evidenţia domenii ale vieţii sociale unde numai dreptul penal ocroteşte anumite interese, interese ce nu sunt ocrotite prin intermediul nici unei altei ramuri de drept. b. Caracterul unitar Acest caracter se desprinde din prevederile art. 362 Cod penal:” Dispoziţiile
3

Constantin Mitrache, Drept penal, Bucureşti 2002, pag.9.

14

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancţionate penal prin legi speciale, afară de cazul când legea dispune altfel” Normele dreptului penal sunt nu numai în Codul penal cuprinse ci şi în legi extrapenale, reprezentând sistem unitar datorită unicităţii principilor care străbat legislaţia penală. Dreptul penal îşi păstrează caracterul unitar nefiind afectat de faptul că normele penale sunt grupate în partea generală, partea specială a Codului penal ori în legi penale, sau legi nepenale cu dispoziţii penale. c. Caracterul de drept public Dreptul penal aparţine dreptului public datorită faptului că prin reglementările sale specifice dreptul penal a venit întotdeauna în apărarea valorilor sociale, unde interesul major l-a avut societatea, statul ca reprezentant al acesteia. Prin faptul că dreptul penal reglementează relaţiile de apărare socială, se creează raporturi juridice între stat şi persoanele fizice ca destinatari ai legii penale. Aceste raporturi nu reprezintă altceva decât raporturi de putere prin intermediul cărora se realizează funcţia de apărare a valorilor sociale împotriva infracţiunilor4 . Statul este în toate raporturile juridice de drept este subiect dominant care pretinde o anumită conduită de la destinatarii legii penale, şi tot statul este acela care în caz de încălcare a normelor penale, prin organele sale specializate, asigură restabilirea ordinii încălcate, prin tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni. 1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept Dreptul penal şi dreptul procesual penal. În cadrul sistemului român de drept, dreptul penal este în strânsă legătură cu dreptul procesual penal, cele două ramuri de drept fiind indisolubile. Dreptul penal îşi îndeplineşte sarcinile specifice prin intermediul dreptului procesual penal, şi de asemenea dreptul procesual penal fără dreptul penal ar fi lipsit de conţinut. Prin intermediul dreptului penal se stabilesc faptele ce reprezintă infracţiuni, pedepsele şi răspunderea penală, iar normele de drept procesual penal sunt cele care stabilesc procedura de tragere la răspundere a celora care se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor. Dreptul penal şi dreptul execuţional penal Dreptul execuţional penal apare în unele sisteme de drept, ca de exemplu în sistemul fostelor republici sovietice , drept al muncilor corecţionale . Această ramură de drept a cărei existenţă de sine stătătoare este discutabilă, cuprinde acele norme juridice ce reglementează relaţiile sociale ce iau naştere în procesul executării sancţiunilor de drept penal; aceste relaţii se nasc între organele de stat specializate însărcinate cu executarea acestor sancţiuni şi persoanele condamnate,
4

Costică Bulai – Manual de drept penal, Bucureşti 1997, pag.12

15

Aurel Teodor Moldovan

sancţiuni ce sunt aplicate de instanţele de judecată. Deseori în literatura de specialitate s-a conturat ideea conform căreia pe lângă faptul că dreptul penal execuţional este o ramură de drept de sine stătătoare, unii autori au admis chiar existenţa unei subramuri care poartă denumirea de drept penitenciar, care reglementează relaţiile sociale legate de executarea pedepselor privative de libertate5 . Dreptul penal şi dreptul civil Această legătură se realizează prin apărarea relaţiilor patrimoniale şi personal nepatrimoniale, apărarea împotriva faptelor periculoase. Această apărare se realizează prin interzicerea sub sancţiuni a sustragerilor, distrugerilor. Dreptul penal şi dreptul medical În activitatea specifică domeniului medical, se pot comite o serie de infracţiuni prevăzute cel mai adesea în Codul penal, fie de către persoane care nu au dreptul de a exercita profesiunea de medic (art. 281 cod-penal actual, respectiv art 352 - viitoarea reglementare), de persoane care se sustrag de la tratamentul medical (art. 3091 cod penal), de medicii care prescriu produse şi substanţe stupefiante fără a fi necesare în soluţiuonarea unui caz (art. 312 alin. 3 cod penal actual, respectiv art 363 din viitoarea reglementare) ori provoacă avorturi în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor autorizate în acest scop (art. 185 alin. 1 lit. A codul penal actual, resectiv art 199 alin 1, lit a din viitoarea reglementare), etc, pentru care se aplică normele de drept penal şi se angajează răspunderea penală prevăzută de dreptul material, cu posibilitate reţinerii, după caz, a circumstanţelor atenuante sau agravante ce ar rezulta din activitatea medicală6 . Dreptul penal este în strânsă legătură şi cu celelalte ramuri de drept existente, precum dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul familiei s.a., prin faptul că preocuparea esenţială a dreptului penal rămâne aceea de apărare împotriva faptelor periculoase. 1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN Aceste principii fundamentale ale dreptului penal reprezintă idei directoare care călăuzesc elaborarea cât şi realizarea normelor penale, evidenţiind trăsăturile legislaţiei penale Ca şi principii fundamentale enumerăm:  Principiu legalităţii  Principiul umanismului  Principiul egalităţii în faţa legii penale  Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală
5 6

Costică Bulai – Manual de drept penal, Editura All, Bucureşti 1997, pag.19 Aurel Teodor Moldovan, Tratat de Drept Medical, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 6.

16

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

 Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale  Principiul personalităţii răspunderii penale  Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal 1.2.1. Principiul legalităţii Acest principiu exprimă regula conform căreia întreaga activitate a dreptului penal se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta, exprimând faptul că atât conduita pretinsă membrilor societăţii cât şi sancţiunea ce o vor suporta aceştia în caz de nerespectare a conduitei prevăzute de legea penală, trebuie să fie prevăzută de lege. Principiul legalităţii constituie o garanţie a libertăţii persoanei împotriva abuzurilor, acest principiu a fost înscris în Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului de către ideologii revoluţiei franceze din 1789 în art. 8 astfel : “ nimeni nu poate fi pedepsit decât în virtutea unei legi promulgate anterior infracţiunii şi legal aplicate”.7 Acest principiu al legalităţii examinat în funcţie de cele trei instituţii ale acestuia – infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală , poate fi exprimat pe baza adagiilor: - “ nullum crimen sine lege” acest adagiu trebuie însă completat şi anume “ nullum crimen sine lege praevia” - “ nulla poena sine lege” cu completarea “ nulla poena sine lege praevia “ sau “ sine lege poenali anrteriori” - “ nullum judicum sine lege”. În dreptul românesc principiul legalităţii era înscris în Constituţia din 1923, în art. 14 care prevedea :” Nici o pedeapsă nu poate fi înfiinţată nici aplicată decât în puterea unei legi”, acest text reprezintă o reproducere a art.16 din Constituţia de la 1866. Principiul legalităţii a fost afirmat în “Declaraţia universală a drepturilor omului “ adoptată de adunarea generală ONU la 10 decembrie 1948 în art. 11 , al.2: “ Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituie, în momentul în care ele au fost comise, un cat cu caracter penal potrivit dreptului internaţional sau naţional”, şi de asemenea în “ Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice “ adoptat de adunarea generală ONU la 16 decembrie 1966, pact ratificat de România în 1974, art. 15 :” Nimeni nu va fi condamnat pentru Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. 2. - Legea prevede Art. 1 Legalitatea incriminării care fapte constituie infracţiuni, (1) Legea penală prevede faptele care pedepsele ce se aplică infrac- constituie infracţiuni. torilor şi măsurile ce se pot (2) Nici o persoană nu poate fi sancţionată lua în cazul săvârşirii acestor penal pentru o faptă care nu era prevăzută de fapte. legea penală la data când a fost săvârşită.
7 Constantin Mitrache , Drept penal . Partea generală, Edtura “Casa de Editură şi Presă “Şansa””, Bucureşti 2002, pag.29.

17

Aurel Teodor Moldovan

acţiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului naţional sau internaţional , în momentul în care au fost săvârşite”. Consacrarea acestui principiu în Codul penal nu vine decât ca o garanţie a drepturilor şi libertăţilor prin faptul că împiedică extinderea legii penale prin analogie. 1.2.2. Principiul umanismului Conform acestui principiu întreaga reglementare penală trebuie să pornească de la interesele şi drepturile fundamentale ale omului. Principiul umanismului sublinează faptul că în normele penale sunt prevăzute exigenţe cărora însă omul li se poate conforma, sancţiunile îndeplinesc şi funcţia de reeducare. Umanizarea pedepselor a fost una dintre principalele preocupării ale şcolii clasice. În lucrarea “Principii di diritto criminale” Enrico Ferii spunea că Şcoala clasică s-a opus cruzimii pedepselor şi a modului de executare propunând abolirea pedepsei cu moartea, a pedepselor corporale şi infamante, a propus îmblânzirea pedepselor.8 In conformitate cu prevederile codului penal conform cărora: “executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului”, acest articol nu face altceva decât să reflecte aspecte ale principiului umanismului. 1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale Se exprimă regula conform căreia toţi indivizii societăţii sunt egali în faţa legii, art. 16 din Constituţie prevede faptul că ”cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.” În codul penal acest principiu nu cunoaşte o consacrare expresă, dar se deduce din faptul că legea penală nu promovează imunităţii sau privilegii care să permită inegalităţi de tratament în aplicarea legii penale. Această egalitate a indivizilor în faţa legii penale funcţionează pentru fiecare cetăţean, fie în calitatea sa de beneficiar al ocrotirii penale cât şi în calitatea de destinatar al exigenţelor impuse de legea penală. 1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală Întreaga reglementare juridico – penală trebuie să asigure prevenirea săvârşirii faptelor periculoase, funcţie ce se realizează prin conformare cât şi
8 Constantin Mitrache , Drept penal. Partea generală , Editura “Casa de Editură şi Presă “ Şansa” , Bucureşti 2002, pag.20.

18

1. PARTEA GENERALĂ prin constrângere. Principiul personalităţii răspunderii penale Se consacră regula conform căreia atât obligaţia de a avea o anumită conduită ce decurge dintr-o normă penală cât şi răspunderea care decurge din Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. drepturile şi libertăţile acesteia. prevăd că : ”Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”.6.2. scopul fundamental al legii penale este acela de a apăra. neavând nicio cetăţenie. Realizarea scopului legii penale ia naştere prin prevenirea faptelor prevăzute de legea penală. Aplicarea şi executarea pedepselor trebuie să fie privit ca un mijloc prin intermediul căruia se urmăreşte de fapt prevenirea săvârşirii de noi fapte antisociale atât pentru cei care se “bucură” de aplicarea pedepselor. 19 .DREPT PENAL. Conform art 1 din Codul penal actual este prevăzut faptul că. şi totodată acest principiu vine ca o garanţie a libertăţii persoanei. proprietatea.2. al.5. 9 Personalitatea legii penale se aplică infracţiunilor săvârşite (1) Legea penală română se aplică în afara teritoriului ţării.Legea penală Art. unitatea şi indivizibilitatea statului. Profesorul Costică Bulai vorbind despre doctrina sau şcoala pozitivistă afirma faptul că aceasta “cuprinde un ansamblu de idei şi concepţii cu privire la natura şi cauzele fenomenului infracţional. Deci iată că şi scopul doctrinei pozitiviste a fost acela de prevenire a săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. persoana. respectiv articolul 15 alin 2 din viitoarea reglementare. deoarece fără săvârşirea unei fapte prevăzute de lege ca şi infracţiune nu se poate să existe răspundere penală. dacă pedeapsa are domiciliul în ţară. persoană juridică română. România. ca rezultat al cunoaşterii şi respectării legii. cât şi de alte persoane. 4. precum şi cu privire la căile şi mijloacele de luptă împotriva acestui fenomen”. dacă infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului făptuitorul este cetăţean român ţării de către un cetăţean român sau de o sau dacă. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale Articolul 17. împotriva infracţiunilor.2 din Codul penal actual. 1. legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română. precum şi întreaga ordine de drept. independenţa. . prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. fapt ce presupune existenţa unei fapte care este constată de organele abilitate de lege în forma cerută de lege. suveranitatea. (2) În celelalte cazuri.

astfel ca sancţiunea aplicată să îşi atingă scopul. cât şi penscopul urmărit. 74 Criteriile generale de indişi aplicarea pedepselor se ţine vidualizare a pedepsei seamă de dispoziţiile părţii gen(1) Stabilirea duratei ori a cuantumuerale a acestui cod. tru proporţionalizarea acesteia.7. de limitele lui pedepsei se face în raport cu gravitatea de pedeapsă fixate în partea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea specială. e) natura şi frecvenţa infracţiunilor 20 . atât pentru alegerea uneia dintre d) motivul săvârşirii infracţiunii şi pedepsele alternative.Aurel Teodor Moldovan dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat. In viitoarea reglementare se încearcă o lămurire a acestui principiu. 72.următoarele criterii: na infractorului şi de împrejurările a) împrejurările şi modul de comicare atenuează sau agravează tere a infracţiunii. (3) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau. Principiul individualizări pedepselor îşi găseşte reglementarea în art. a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. nesocotirea obligaţiei au caracter personal.2. de periculozitatea infractorului. Când pentru infracţiunea b) starea de pericol creată pentru săvârşită legea prevede pedepse valoarea socială ocrotită. Acest principiu pune în evidenţă faptul că pedeapsa va fi aplicată numai celui ce a săvârşit o infracţiune. precum şi răspunderea penală. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal Acest principiu presupune faptul că pedepsele vor fi stabilite şi aplicate în funcţie de gravitatea faptei săvârşite. adică va răspunde cel ce a nesocotit normală penală. printr-o completare a articolul din actualul Cod penal 1. după caz. de gradul de pericol so. mijloacele folosite. se ţine seamă de c) întinderea pagubei materiale dispoziţiile alineatului precedent produse.infractorului. respectiv în funcţie de starea concretă de pericol. care se evaluează după cial al faptei săvârşite. de persoa. alternative.72 din Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. .La stabilirea Art.

pag. în speţă normele de drept penal cu elementele componente ale acestora. starea cială pentru persoana fizică. Bineînţeles că importante reglementări penale le întâlnim în unele legi complinitoare. 11 Costică Bulai – Manual de drept penal. 1997. şi anume un ridicat grad de stabilitate. Idem 8. respectiv art 74 din viitoarea reglementare. Bucureşt 2002. unele legi speciale nepenale ce reglementează relaţii sociale din anumite domenii. 21. În lucrarea “Principii di dritto criminale” Enrico Ferii aprecia că Şcoala clasică a stabilit raţiunea şi limitele dreptului de a pedepsi (pedeapsa fiind o justă sancţiune aplicată pentru infracţiunea săvârşită. ce trebuie să fie gradată în raport cu gravitatea infracţiunii). Bucureţti.3. dar şi o mare parte din cele speciale sunt cuprinse în Codul penal. actuala reglementare. ordinele ministerelor. actele emise de organele administraţiei publice locale nu pot constitui izvoare de drept penal. Partea generală. Partea Generală. – Drept penal. 9 10 21 . de de sănătate. se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. situaţia familială şi gravitatea faptei săvârşite şi de socială.(1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea. Astfel. de limitele de lui penal. dar sunt precis determinate. soana juridică se ţine seama f) conduita după săvârşirea de dispoziţiile părţii generale a infracţiunii şi în cursul procesuprezentului cod. împrejurările care atenuează sau (2) Când pentru infracţiunea săvârşită agravează răspunderea penală. raportându-ne la alte ramuri de drept. vârsta. legea prevede pedepse alternative.DREPT PENAL. cu denumirea generică de “ Criterii generale de individualizare”).9 Doctrina pozitivistă consideră că reacţia antiinfarcţională trebuie să corespundă periculozităţii infractorului şi să se realizeze prin măsuri adecvate acestei periculozităţii – de eliminare din societate în cazul criminalilor înnăscuţi. PARTEA GENERALĂ La stabilirea şi aplicacare constituie antecedente perea pedepselor pentru pernale ale infractorului. Editura ALL.11 În consecintă. Normele juridice penale generale. rezultând astfel o altă caracteristică a acestor norme. putem concluziona că izvoarele dreptului penal sunt mai restrânse ca număr. IZVOARELE DREPTULUI PENAL În mod obişnuit termenul de “Izvor de drept” este folosit în accepţiunea de „izvor formal” sau „sursa juridică” a dreptului care constă în „însuşi actul legislativ în care îşi găseşte exprimarea voinţa puterii publice şi care cuprinde normele de drept.10 1. hotărârile şi ordonanţele Guvernului. Constantin Mitrache. pedeapsă fixate în partea speg) nivelul de educaţie.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Codul penal al României este principalul izvor al dreptului penal.3. 22 . Legea nr. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. art. 65 din 16 aprilie 1997. aprobată prin Legea nr. aprobată cu modificări prin Legea nr.2 – care consacră excepţia de la principiul neretroactivitătii legii. art. 289 din 14. Codul penal al României a suferit modificări şi după Revoluţia din 1989 prin mai multe acte normative.23 – care stabileşte condiţiile în care se pot realiza percheziţii. după modificările aduse prin Legea 140 / 1996 publicată în M. 45/2003. socială şi economică creată în România în urma Revoluţiei din decembrie 1989. care prin normele sale consacră valorile sociale fundamentale ale statului român. aprobată prin Legea nr. rolul său fiind de a consfinţi noua ordine politică. nr. 89/2001. 15. In cursul anului 2003.11. Constituţia României din 1991 a fost revizuită prin Legea nr. 20/2002. întrucât aşa cum am precizat mai sus. precum şi îndatoririle fundamentale. Decretul 99/1983. 143/2002. 27 – referitor la inviolabilitatea domiciliului. 61/2002. al. 574/2002. 24 – privind dreptul la apărare. art. fiind izvor juridic pentru toate ramurile dreptului nostru. 58/2002. Constituţia României a fost adoptată prin referendum la 08 decembire 1991. 53 – care prevede posibilitatea restrângerii unor drepturi sau al unor libertăţi) Un interes deosebit pentru dreptul penal prezintă şi dispoziţiile Capitolelor II şi III ale Titlului II din Constituţia României. În Constituţia României sunt prevăzute norme cu caracter principial ce interesează dreptul penal. 10/2001. 758 din 29 octombrie 2003.19 – care reglementează de principiu extrădarea şi expulzarea. Mai întâi trebuie menţionată ca izvor al dreptului penal Constituţia României. 429 din 23 octombrie 2003. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. dintre care: Legea nr. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2. publicată în Monitorul Oficial nr. 61/2002. reţineri şi arestări. prin Legea 6/1973. art. prin Decretul 218/1977 ce a fost abrogat ulterior prin Legea 104/1 octombrie 1992. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Legea nr. 207/2000.1. Legea nr. După republicare. Codul penal a fost adoptat la 21 iunie 1968 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969. Codul penal a fost din nou modificat printr-o serie de acte normative. precum şi cea mai mare parte din normele penale speciale. libertăţi şi îndatoriri să fie respectate. Legea nr. fiind republicat în M. aprobată cu modificări prin Legea nr. 456/2001. Of. ce consacră drepturile şi libertăţile fundamentale. 93/2002. nr.Aurel Teodor Moldovan 1. Principalele izvoare ale dreptului penal 1. 197/2000. 143/2000. 456/2001. întrucât scopul normelor dreptului penal este de a asigura cadrul necesar pentru ca toate aceste drepturi. art. 169/2002.1996. prin Decretul 365/1976. aprobată cu modificări prin Legea nr. dar acest cod a suferit modificări succesive prin Decretul 154/1970.Of. dintre care enumerăm art. 20/2002. respectiv aplicarea legii penale mai blânde. cuprinde practic toate normele penale generale. Legea nr.

275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. 109/2004. Legea nr.2. 85/2005. Decizia Curtii Constitutionale nr.12 Prima categorie de Tratate şi convenţii apare ca izvor indirect de drept penal. 3.02. Legea nr 247/2005. astfel cum a fost 12 Constantin Mitrache . Legea nr.3. fiind menite să completeze reglementările penale cu norme de drept penal.2007. Nr.2006.DREPT PENAL. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. Legea 82/1991 privind regimul contabilităţii. Aceste legi speciale capătă un caracter penal numai în măsura în care în conţinutul lor sunt prevăzute fapte sancţionate penal.2007.Drept penal.03. publicată în M. 39. pag. Partea I nr. În literatura de specialitate se face deosebire între:  Tratate şi convenţii prin care statul român s-a angajat să încrimineze şi să sancţioneze anumite fapte deosebit de periculoase care aduc atingere unor valori şi interese comune ale societăţii omeneşti. Legea nr. Partea Generală – Editura “ Casa de Editură şi Presă “Şansa”” Bucureşti 2002. publicată în Monitorul Oficial. Tot ca izvoare ale dreptului penal ne vom opri şi asupra Tratatelor şi Convenţiilor internaţionale. 228 din 25. 62/2007 publicata in MOF nr. 1. 296 din 7 iunie 2001 privind extrădarea. Legea nr. Of. 160/2005. In acest sens menţionăm Legea nr. prin acestea este asumată obligaţia statelor de a incrimina prin legea penală internă astfel de fapte. 337/2007 publicata in Monitorul Oficial nr. specific fiind faptul că nu conţin incriminări. Aceste legi complimentare cuprind numai norme de drept penal.07. Tratatele şi convenţiile internaţionale privind asistenţa juridică internaţională conţin norme privind extrădarea şi devin obligatorii după ratificarea lor şi sunt socotite izvoare directe de drept penal. acestea devenind izvoare ale dreptului penal în măsura în care ele sunt ratificate. întrucât privesc o anumită instituţie sau câteva instituţii de drept penal. aprobată cu modificări prin Legea nr. 841 din 08. 23 . 4.2008. Legea nr. Cu titlu de exemplu amintim: 1. 278/2006. precum şi actele prin care se acordă amnistia şi graţierea. 104 din 12. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale În această categorie a legilor speciale intră acele legi care conţin încriminări separate faţă de codul penal. de unde şi denumirea de infracţiune de drept internaţional  Tratate şi convenţii internaţionale privind asistenţa juridică internaţonală în materie penală. Legile penale complementare au o sferă de incidenţă sau aplicare mai restrânsă. 627 din 20.12. PARTEA GENERALĂ Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 326 din 18 iunie 2001.

este nenominalizată. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. Partea I nr. 2 – 19 ).Of.08. publicată în M.2000 4. – Editura didactică şi pedagogică Bucureşti 1971 – pag. 454 din 18/06/2008 2.143/26 iulie 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri ( art. 3. publicată în M. de a pedepsi (de a trage la răspundere penală).4.53.2. destinatar al oblgaţiei.2000.Of. iar infractorul are datoria de a suporta acea pedeapsă (de a răspunde penaliceşte) . iar pe de altă parte subiect al raportului juridic penal este persoana fizică. reprezentat prin organele judiciare.Of. 13 Ion Oancea .obiectul A. 17 – 20). Trebuie subliniat faptul că în raportul juridic de conformare persoana fizică. raport în care statul are dreptul de a aplica o pedeapsă. Republicată in Monitorul Oficial.05. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie ( art. RAPORTUL JURIDIC PENAL 1. Legea nr. 16 din 22 februarie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 362 /03. 1. ca destinatar al obligaţiei. cuprinde norme privind infracţiunile silvice 1.Drept penal .1. Partea generală. 24 . Ordonanţa de Urgenţă nr. Subiectele raportului juridic penal Ca şi subiecte ale raportului juridic penal este pe de o parte statul ca subiect dominant.4. publicată în M.13 Raportul juridic penal ia naştere prin săvârşirea infracţiunii fiind un raport reglementat de norma juridică penală. nr.4.Aurel Teodor Moldovan modificată şi completată. cu alte cuvinte infractorul. 5. NR. Elementele raportului juridic penal Elementele oricărui raport juridic sunt: . iar în cadrul raportului juridic de conflict persoana fizică este determinată şi anume este persoana care a săvârşit fapta interzisă. Noţiune Raportul juridic penal este raportul arătat prin lege dintre stat (prin organele judiciare) şi persoana care a săvârşit o infracţiune (infractorul).187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. Codul Silvic.conţinutul . 603 din 9 decembrie 1999 ( art.78/ 5 mai 2000 pentru prevenirea.subiectele . Legea nr. 219 / 18. 24). Legea nr.

În ceea ce priveşte raportul juridic de conformare obiectul specific îl reprezintă însăşi conformarea. iar în raportul juridic de conflict statul impune celuilalt subiect şi anume persoana fizică să suporte consecinţele faptei sale .3. adică adoptarea unei conduite corespunzătoare exigenţei normei penale fapt ce duce la realizarea normei de drept penal ce reprezintă şi temeiul raportului juridic penal de conformare. dar tot odată este format şi din dreptul statului de a pretinde o anume conduită titularilor obligaţiei de conformare. Raportul juridic de conformare se desfăşoară prin respecatrea obligaţiei de abţinere de la acţiunea interzisă. În cazul raportului juridic de conflict obiectul îl constituie pedeapsa. pag.Drept penal. Conţinutul raportului juridic penal Conţinutul raportului juridic penal se referă la drepturile şi obligaţiile ce revin subiecţilor ai raportului juridic penal. PARTEA GENERALĂ În raporturile de conformare statul impune tuturor destinatarilor legii penale norme obligatorii. pag. B. Bucureşti 1997. Raportul acesta este un raport dinamic.15 . Partea generală. Durata unui raport juridic nu este prestabilită ci acesta depinde de perioada 14 Constantin Mitrache . privită ca o sancţiune tipică de drept penal. Naşterea.62 25 . Obiectul raportului juridic penal Obiectul raportului juridic penal îl constituie acţiunile pe care titularii drepturilor le efectuează sau le poate pretinde şi pe care ceilalţi subiecţi au obligaţia de a le săvârşi sau obligaţia de a se abţine de a le săvârşi. Raportul juridic de conformare nu depinde de voinţa destinatarilor. normă ce prevede drepturile şi obligaţiile participanţilor la acest raport. Partea generală.14 Statul prin instanţa judiciară are dreptul de a trage la răspundere penală. . 1.DREPT PENAL. În cadrul raportului penal de conflict impunerea unei sancţiuni pentru fapta săvârşită reprezintă dreptul statului şi totodată acest drept al statului constă şi în obligaţia infractorului de a suporta consecinţele faptei sale. adică pedeapsa. Editura All . în sensul că subiecţii raportului juridic desfăşoară anumite acţiuni sau inacţiuni În cadrul raportului juridic de conformare conţinutul îl reprezintă obligaţia destinatarilor legii penale de a se conforma cerinţelor impuse de lege. C.Casa de Editură şi presă “Şansa”.4. modificarea şi stingerea raportului juridic penal Raportul juridic penal se naşte o dată cu intrarea în vigoare a normei penale incriminatoare. iar infractorul are obligaţia de a suporta pedeapsa. 42 15 Costică Bulai – Manual de drept penal. este deci o creaţie a legii penale. Bucureşti 2002. dar şi alte sancţiuni de drept penal. Prin realizarea obiectului specific raportului juridic penal se realizează norma de drept penal. obligaţie ce incumbă destinatarului normei.

dar cu toate acestea stingerea în acest mod a raportului juridic de conflict poate suporta anumite modificări atunci când întâlnim cauze care înlătură executarea pedepsei cum este spre exemplu cazul când intervine graţierea sau amnistia după condamnare. pag63 26 . modificarea şi stingerea raportului juridic penal de conflict. în forma cerută de lege. în acest sens orice modifiacre a normei incriminatoare. În toate cazurile. se derulează conţinutul raportului substanţial de conflict. aceasta fiind hotărârea judecătoraescă de condamnare rămasă definitivă. Ceea ce deosebeşte cu precădere aceste două raporturi juridice este faptul că în cazul raportului juridic de conformare dobândirea calităţii de subiect al acestui raport nu depinde în niciun fel de voinţa destinatarului legii penale. a infracţiunii. respectiv extinderea sau restrângerea obligaţiei de conformare. hotărâre rămasă definitivă. dtermină o modificare în acelaşi sens şi a raportului juridic . raportul juridic de conformare nu încetează prin simpla nerespectare a obligaţiei de către subiectul pasiv. şi anume:” Când fapta a fost comisă cu intenţie. care durează până la executarea pedepsei aplicate de către instanţa de judecată. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că. în timp ce în cazul raportului juridic de conformare dobăndirea acestei calităţii depinde într-un anumit fel de acesta. să evite actul culpabil. 16 Costică Bulai – Manual de dcrept penal. în acest caz putându-ne referi atât la pedeapsa principală cât şi la eventualele pedepse complementare. lucru care este foarte bine evidenţiat în cartea profesorului Costică Bulai. Odată pronunţată hotărârea judecătorească de condamnare. săvârşirea faptei interzise de legea penală este singurul fapt juridic care paote da naştere raportului de drept penal de conflict sau de contradicţie. unde vorbeşte despre particularităţi privind naşterea.Aurel Teodor Moldovan de timp pentru care normele incriminatoarer sunt în vigoare. acţionând cu mai mulă prudenţă s-au diligenţă. depinde iaraşi de el ca. adică o dată cu intrarea acesteia în vigoare.16 Raportul juridic de conformare se naşte din lege. Bucureşti 1997. iar dacă fapta este săvărşită din culpă. în timp ce raportul juridic de conflict se naşte prin săvărşirea faptei interzise. este evident faptul că depinde de el ca aceasta să nu fie săvărşită.” Existenţa raportului juridic de conflict se face de către organul judiciar competent. constatarea.Partea genearală. adică acesta nu încetează o dată cu săvărşirea faptei interzise.Editura All.

O deosebită importanţă în ceea ce priveşte clasificarea legilor penale o are legea penală cu durată nedeterminată şi legea penală temporară. adică când sunt incidente pentru soluţionarea unui raport juridic de conflict. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale În doctrina penală această noţiune este privită ca fiind. iar în ceea ce priveşte legile penale temporare sau predeterminate aşa cum mai sunt denumite în literatura de specialitate sunt acele legi care în conţinutul lor cuprind o dispoziţie ce limitează aplicarea lor în timp până la o dată calendaristică sau până ce încetează starea care a determinat adoptarea 27 . Privită în alt sens legea penală generală defineşte de fapt codul penal în ansamblu ca lege ordinară pentru a fi deosebită de legea specială. iar în sens restrâns această noţiune defineşte actul normativ emis de parlament şi care conţine norme de drept penal. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE 2.1. Astfel în literatura de specialitate se vorbeşte despre legi penale generale şi legi penale speciale.DREPT PENAL. regula ce se va aplica în această situaţie este: legea penală specială derogă de la legea penală generală şi se completează cu aceasta. acestea fiind normele din partea generală a codului penal. Legile penale generale apar definite ca fiind dispoziţii de drept penal cu caracter de principiu. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL II LEGEA PENALĂ 2. Important de subliniat este faptul că legea penală generală cuprinde norme cu caracter de principii în timp ce legea penală specială cuprinde norme de incriminare. în sens larg. Pentru a înţelege cu exactitate această noţiune este necesară o clasificare a legilor penale. Această clasificare a legilor penale are o importanţă deosebită deoarece atunci când vin în concurs atât legea penală generală cât şi legea penală specială.1. aceeaşi importanţă având-o şi legile penale ordinare şi legile penale excepţionale. Marea majoritate a legilor penale. 141 Cod penal. această clasificare făcându-se după rolul pe care îl au în reglementarea relaţiilor de apărare socială. De asemenea şi în ceea ce priveşte legile penale speciale vom întâlni în literatura de specialitate o clasificare a acestora în sensul că legea penală specială are în vedere în primul rând partea specială a codului penal. iar pe de altă parte are în vedere coduri penale speciale (Codul justiţiei militare) sau legi penale speciale ce cuprind dispoziţii derogatorii de la dreptul obişnuit.1. cele obişnuite. sunt cu durată nedeterminată (permanente). regulă sau normă de drept penal aşa cum legiuitorul prevede prin dispoziţiile art.

B.”17 2. Bucureşti. Bucureşti 2001. Legea penală temporară se va aplica şi după ieşirea ei din vigoare pentru faptele ce au fost săvârşite sub imperiul acestei legi.Partea Generală . deci legea penală temporară în acest sens va ultraactiva. care se vor completa de la alte norme la care fac trimitere. După conţinutul şi sfera de incidenţă deosebim: 1. pag.51 17 18 28 .1. legile penale ordinare sau obişnuite nu sunt altceva decât legi penale ce sunt adoptate în situaţiile unei normale evoluţii a societăţii.19 Normele de referire după ce se completează cu dispoziţia sau sancţiunea din norma complinitoare nu devin independente. modifică şi se sting raporturile juridice penale. edictarea lor fiind determinată de apărarea în mod corespunzător a valorilor sociale ce au fost astfel lezate. Normele de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific. 2006 Constantin Mitrache . Bucureşti 2001. După criteriul cuprinderii dispoziţiei şi sancţiunii în cadrul aceleaşi norme deosebim: 1. Norme penale divizate. 2. Partea genrală.Drept penal.Aurel Teodor Moldovan unei astfel de legi. „Aşa cum de altfel o spune chiar denumirea lor proprie. 2. acestea clasificându – se la rândul lor în:  Norme de incriminare cadru sau norme în alb care conţin o dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţiune corespunzătoare. ci se subordonează faţă de normele complinitoare A.  Norme penale de trimitere şi de referire Normele de trimitere sunt cele care sunt incomplete în ceea ce priveşte dispoziţia ori sancţiunea. norme ce sunt incomplete în ceea ce priveşte conţinutul lor. Norme penale unitare ce cuprind în conţinutul lor atât dispoziţia cât şi sancţiunea. în timp ce legile penale excepţionale sunt adoptate în situaţii excepţionale aşa cum este de pildă starea de război. prevederea faptei interzise făcându-se ulterior prin alte acte normative.18 A. Norme penale generale sunt cele care cuprind condiţiile în care se nasc. Norme penale speciale sunt cele care expun condiţiile în care o faptă constituie o infracţiune şi pedeapsa ce se aplică.48 19 Constantin Mitrache – Drept penal. Moldovan – Drept penal . Editura Era .2. pag. determinat de particularitatea reglementării relaţiilor de apărare socială. Normele de drept penal şi categorii de norme penale Pornind de la această clasificare vom putea face distincţia şi între norma de drept penală generală şi norma de drept penală specială. Partea generală. Astfel această normă împrumută dispoziţia ori sancţiunea ce îi lipseşte devenind astfel independentă faţă de norma la care s-a trimis. T.

Interpretarea neoficială care în literatura de specialitate apare şi sub denumirea de interpretare doctrinară este cea făcută de oamenii de ştiinţă care se materializează în tratate etc.cauzală ( de caz) făcută de organul judiciar 2.raţionamentul a fortiori . 1. PARTEA GENERALĂ 2.1. Interpretarea oficială este interpretarea făcută de un organ oficial şi poate fi : .3.raţionamentul reductio ad absurdum . respectiv: etimologic (înţelesul cuvintelor). are ca şi scop aflarea voinţei legiuitorului.3. stilistic (modul de exprimare).autentică (legală) făcută de legiuitor .1. a judecăţilor.raţionamentul per a contrario . Cu alte cuvinte această interpretare are în vedere analiza textului sub toate aspectele. Această operaţiune logico – raţională este necesară deoarece normele se referă la fapte tipice ce trebuie aplicate unor fapte concrete care sunt şi foarte variate. astfel că pentru a putea înţelege legea sau dispoziţiile de drept penal se va căuta înţelesul noţiunilor folosite. Plecând de la aceste considerente interpretarea logică se face după anumite raţionamente şi anume: .1.raţionamentul a pari Raţionamentul a fortiori este raţionamentul cu ajutorul căruia se demonstrează faptul că. Deosebirea esenţială între cele două feluri de interpretare constă în aceea că interpretarea oficială este obligatorie în timp ce interpretarea neoficială nu are forţă obligatorie. Metode de interpretare a legii penale Metode de interpretare a legii penale sunt : 1) Interpretarea literală sau gramaticală constă în aflarea înţelesului normei penale cu ajutorul textului în care este exprimată norma penală. sintactic (funcţiile cuvintelor în propoziţie. în sensul legii penale. În literatura de specialitate se face distincţie între interpretare oficială şi cea neoficială. raţionamentelor construite de legiuitor. voinţă exprimată în dispoziţiile legii pentru a putea stabili dacă acestea sunt aplicabile cazului concret. 2) Interpretarea raţională sau logică constă în aflarea înţelesului normei. Interpretarea legii penale Interpretarea. a legii penale cu ajutorul elementelor logice.DREPT PENAL. dacă legea permite mai mult. 29 . 2. implicit permite mai puţin. funcţiile propoziţiilor în frază).

3) Interpretarea istorică . Argumentarea “a fortiori” urmăreşte să facă plauzibilă ideea că legea trebuie să fie explicată cu atât mai mult în cazurile în care situaţia este şi mai evidentă decât aceea vizată în mod expres de textul legii. de altero negat”. Partea generală. expunerile de motive. pag. 91 30 .3. adică să interpreteze legi. dezbaterile parlamentare. Partea Generală” : legea dă dreptul Marii Adunări Generale să edicteze legi. Partea Generală. exprimând ideea că cine susţine o teză. Raţionamentul reductio ad absurdum este acela prin care se demonstrează că orice altă interpretare decât ceea pentru care se pledează ar duce la consecinţe contrare legii. ubi idem jus “. Sunt astfel interpretate actele preliminare.21 2. Felurile interpretării după rezultat Atunci când legea penală se interpretează de către un organ sau altul prin intermediul diferitelor metode se va ajunge la o anumită concluzie cu privire la înţelesul legii penale sau numai cu privire la anumite dispoziţii motiv pentru care se face distincţia între interpretarea declarativă. ea are dreptul să facă şi mai puţin. neagă teza contrarie. Raţionamentul a pari este cel care are în vedere faptul că pentru situaţii identice trebuie să existe soluţii juridice identice. Acest raţionament îl găsim exprimat în adagiul “qui dicit de uno. Editura Dedactică şi Pedagogică Bucureşti 1971. Editura didactică şi pedagocică .Aurel Teodor Moldovan acest lucru presupune faptul că noţiunea de mai mult încorporează şi noţiunea de mai puţin. 20 Ion Oancea – Drept penal.potrivit acestei interpretări se ia în considerare istoria sau istoricul legii ce urmează a fi interpretate.89 21 Ion Oancea Drept penal. Acest raţionament se poate exprima şi prin adagiul “ubi eadem ratio. după raţionamentul a fortiori. interpretarea restrictivă şi interpretarea extensivă. În doctrina dreptului penal se apreciază că interpretarea prin analogie nu trebuie confundată cu extinderea legii prin anlogie care presupune aplicarea legii penale la fapte care nu sunt prevăzute în normele sale.1. inadmisibile. pag. 4) Interpretarea sistematică constă în faptul că norma va fi interpretată în corelaţie cu alte dispoziţii sau cu alte legi.20 Raţionamentul per a contrario demonstrează faptul că acolo unde există o altă raţiune trebuie să existe şi o altă rezolvare juridică. Un exemplu în acest sens găsim în cartea profesorului Ion Oancea “Drept penal.2. absurde. proiectele. dacă Marea Adunare Naţională are acest drept. Bucureşti 1971. dar asemănătoare cu cele prevăzute de lege . 5) nterpretarea legii prin analogie unde înţelesul unei norme penale se va face cu ajutorul alteia care prevede însă un caz asemănător şi care este mai clar.

DREPT PENAL. exprimată în norma de drept interpretată.23 Interpretarea restrictivă Această interpretare îşi are originea în adagiul latinesc “ lex dixit plus quam voluit”. iar interpretul constatând acest lucru restrânge înţelesul legii făcând astfel o interpretare restrictivă în conformitate cu voinţa legiuitorului. Trebuie subliniat faptul că în materie penală interpretarea extensivă este rar folosită. Nistoreanu. dar pentru o contravenţie şi nu pentru o infracţiune.22 Concluziile oricărei interpretări declarative sunt că legea este valabilă. Este unanim admis că legile penale sunt de strictă interpretare (poenalia sunt strictissimae interpretationis ) şi că înţelesul lor nu poate fi extins prin interpetare. Bucureşti 2004. prin interpretare. Interpretarea extensivă În cazul acestei interpretări se porneşte de la “lex dixit minus quam voluit” lucru ce constată că textul spune mai puţin decât a voit legiuitorul caz în care interpretul extinde aplicarea legii făcând astfel o interpretare extensivă conformă voinţei legiuitorului. Boroi . pag. pag 88 22 31 . înlăturării unor lacune ale legii cu ajutorul altor 23 Ibidem Alex. PARTEA GENERALĂ Interpretarea conformă cu legea (declarativă) Această interpretare se bazează pe adagiu “Lex dixit quam voluit” ceea ce presupune faptul că prin această interpretare constată faptul că textul exprimă exact intenţia şi voinţa legiuitorului. Ed. fiind folosită în favoarea inculpatului.92 25 C Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. Limitele interpretării Este general admis că interpretarea legii penale trebuie să urmărească cunoaşterea voinţei reale a legiuitorului. Ghe. Drept Penal – Partea Generală . fapt care iniţial păreau a cădea sub incidenţa legii. lucru ce evidenţiază faptul că se ajunge la constatarea că legea spune mai mult decât a voit legiuitorul. All Beck 1997 . Fiind un infractor primar. Această interpretare vizează situaţia când legea nu se poate aplica anumitor situaţii. Beck. el este totuşi un infractor primar.25 Interpretarea legii penale se efectuează nu pentru a crea noi norme de drept. pag. 32 24 Ibidem. Interpretul ajunge la concluzia că textul redă şi spune atât cât a voit legiuitorul. legea i se poate aplica. ci ea trebuie să fie animată de dorinţa cunoaşterii. că textul nu cuprinde nici mai mult nici mai puţin decât a voit legiuitorul. iar nu crearea unei alte norme de drept sau denaturarea sensului acesteia. dacă însă cel care a săvârşit infracţiunea a mai fost condamnat înainte. preferându-se se sensul restrictiv. cercetării şi elucidării înţelesului real al normei de drept. Un exemplu al acestei interpretări găsim în cartea profesorului Ion Oancea24 unde se spune că suspendarea executării pedepsei se aplică numai la cazurile arătate de lege (infractor primar). asigurând condiţii pentru o apărare socială eficientă în lupta împotriva infracţionalităţii. All.

1. când fapta este săvârşită în străinătate de un cetăţean străin sau apatrid care nu are domiciliu în România însă fapta a fost săvârşită împotriva statului Român ori cetăţenilor români. Principiul teritorialităţii Potrivit acestui principiu legea penală se aplică în exclusivitate şi necondiţionat pe întreg teritoriul ţării pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României fără a face distincţie între calităţile diferite pe care le pot avea făptuitorii (cetăţean român. pentru realizarea scopului legii penale şi promovarea principiilor fundamentale ale dreptului penal. sau în situaţia în care fapta s-a săvârşit în parte pe teritoriul ţării. respectiv articolele 8-14 din viitoarea reglementare. toate acestea au loc pe baza legii penale române. 26 Alex. Calificarea faptei ca infracţiune.2.26 2. 1. condiţiile răspunderii. 8 Teritorialitatea legii penale legii penale (1) Legea penală română se Legea penală se aplică aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României. Boroi . Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. României.Aurel Teodor Moldovan norme în materie. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală ” Ed.Teritorialitatea Art. Bucureşti 2004 . 3. cetăţean străin. când fapta este săvârşită de un cetăţean străin în afara teritoriului României. ori numai rezultatul s-a produs pe teritoriul ţării. . executarea acestora. fără ca făptuitorul să poată pretinde aplicarea dispoziţiilor mai favorabile cuprinse în legea penală a ţării sale. când fapta s-a săvârşit în întregime în străinătate. apatrid cu domiciliu în ţară sau în străinătate). All Beck .2. dar după săvârşirea faptei s-a refugiat pe teritoriul României. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU Ceea ce conferă legii penale o eficienţă activă este faptul că exigenţele legii penale sunt respectate de marea majoritate a destinatarilor ei în comparaţie cu eficienţa reactivă care se datorează săvârşirii faptelor interzise (infracţiuni). dar făptuitorul este cetăţean român sau apatrid cu domiciliu în România. Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu vin să dea un răspuns problemelor legate de aplicarea legii penale atunci când fapta este săvârşită în întregime pe teritoriul ţării iar făptuitorul se află în ţară. Aceste principii de aplicare a legii penale în raport cu spaţiul se regăsesc consacrate în cuprinsul actualului Cod penal la articolele 3-9. 2.pag 32 32 . aplicarea sancţiunilor.

al mării teritoriale şi al zonei contigu – Publicată în M.apele interioare .DREPT PENAL. acvatic. criteriul zis al UBICUITĂŢII sau al DESFĂŞURĂRII INTEGRALE. Editura ALL BECK Bucureşti 1997.2002 28 Costică Bulai – Manual de drept penal. în această privinţă. subsolul şi spaţiul aerian ale acesteia”. adică apele cuprinse între frontiere27 . subsolul şi spaţiul aerian.suprafaţa terestră cuprinsă între frontierele politico . (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România. In conformitate cu reglementarile art 8 din viitoarea reglementare alin (3) Prin „infracţiune săvârşită pe teritoriul României” se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în alin.geografice ale statului. 27 O clarificare importantă o aduce Legea 36 din 16 ianuarie 2002 pentru modificarea şi completarea Legii 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare. cuprinse între frontierele de stat. după caz apelor maritime pe o lăţime de 12 mile marine (22224 m) măsurată de la liniile de bază . literatura şi jurisprudenţa română fiind menită să servească la soluţionarea diferitelor probleme controversate ce apar cu privire la stabilirea locului săvârşirii infracţiunii. 77/31. cu subsolul şi spaţiul aerian. O explicaţie a acestei situaţii o găsim în Manualul de drept penal al profesorului Costică Bulai unde găsim următoarele: „Leguitorul codului de la 1968. In viitoarea reglementare întâlnim noţiunea de teritoriu la art 8 alin (2) Prin „teritoriul României” se înţelege întinderea de pământ şi apele cu solul. ca de altfel şi cel al Codului penal de la 1936. Astfel prin aceste dispoziţii se consacră principiul ubicuităţii conform căruia infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni. 94 33 . care cuprinde fâşia de mare adiacentă.O nr.01. 142 sau pe o navă ori aeronavă română aflată în afara graniţelor ţării.Spaţiul aerian sau coloana de aer de deasupra teritoriului Infracţiuni săvârşite pe teritoriul ţării Art.Subsolul. această suprafaţă este stabilită prin convenţii cu statele vecine. PARTEA GENERALĂ Actualul Cod penal la art. 142 defineşte noţiunea de teritoriu : prin termenul “teritoriu” din expresiile “teritoriul României” şi “teritoriul ţării” se înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere. . corespunzător solului terestru. a adoptat. situaţie în care fapta se consideră săvârşită pe teritoriul ţării române.Marea teritorială a României. pag. precum şi marea teritorială cu solul. potrivit căruia infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni (termenul de ubicuitate derivă de la adverbul latin ubique = pretutindeni) unde s-a săvârşit fie şi numai un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii”28 Această teorie a ubicuităţii este unanim admisă. Noţiunea de teritoriu cuprinde: . mării teritoriale fără limite de adâncime . 143 Cod penal actual: prin infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în art. Partea generală. Infracţiunea săvârşită la bordul unei nave sau aeronave române indiferent unde se află aceasta la data săvârşirii infracţiunii cade sub incidenţa legii penale române.

sau folosite în scopuri guvernamentale. Această reglementare o întâlnim şi în viitoarea reglementare la art 8 alin (4) Infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României şi atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România. în conformitate cu convenţiile internaţionale. 143 alin. Conform art. acestora aplicându-li-se legea statului căruia aparţin. 8. de instigare sau de complicitate. Infracţiuni săvârşite la bordul navelor sau aeronavelor străine aflate pe teritoriul ţării noastre În ceea ce priveşte aceste infracţiuni avem în vedere după cum navele sau aeronavele sunt militare sau folosite în scopuri comerciale. regimul lor juridic fiind reglementat prin Convenţii. acestea se află pe 34 . dar şi infracţiunile săvârşite de militarii unei armate străine aflate în trecere ori staţionate pe teriroriul ţării. 1) Navele sau aeronavele militare sau guvernamentale. Statul în care reprezentantul altui stat se bucură de imunitatea de jurisdicţie nu rămâne imun în faţa faptelor penale săvârşite de persoanele ce se bucură de privilegiu ci au la îndemână mijloace de drept internaţional pentru a aduce la cunoştinţa statului acreditat activitatea infracţională a reprezentantului său. respectiv 13 din Codul penal de acest privilegiu se bucură şi militarii unei armate străine aflate în trecere sau staţionate pe teritoriul ţării. s-a efectuat un act de executare.Imunitatea de jurisViitorul cod penal Art. 8 . declarându-l „persona non grata” şi obligându-l să părăsească teritoriul ţării. ori s-a produs rezultatul infracţiunii.Aurel Teodor Moldovan Art. în conformitate cu tratatele internaţionale. Imunitatea de jurisdicţie este o excepţie de ordin procedural având ca şi consecinţă Actualul cod penal Art. însă nu trebuie înţeles faptul că cei care se bucură de acest privilegiu nu vor răspunde penal în faţa organelor statelor ai căror cetăţeni sunt. dictie Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care. Excepţii de la principiul teritorialităţii Aplicarea legii penale în conformitate cu principiul teritorialităţii cunoaşte anumite restrângeri şi priveşte infracţiunile săvârşite de persoanele care se bucură de imunitate de jurisdicţie. Convenţia de la Viena din 1961 ratificată şi de România îşi găseşte oglindire tocmai prin faptul că legea penală română consacră această imunitate de jurisdicţie. 2 consideră infracţiunea săvârşită pe teritoriul ţării şi atunci pe teritoriul ţării sau pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii. 13 Imunitatea de jurisdicţie Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care. nu sunt supuse jurisdicţiei neaplicarea legii penale teritoriale. nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român.

2. Legea penală română se va aplica şi în cazul infracţiunilor săvârşite pe teritoriul ţării române de către o persoană îmbarcată la bordul navelor străine folosite în scopuri comerciale. (2) În celelalte cazuri. dacă peromân sau dacă. . (3) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau.DREPT PENAL. neavând nici o deapsa prevăzută de legea română este cetăţenie. PARTEA GENERALĂ teritoriul ţării doar cu aprobarea specială a guvernului român şi reprezintă statul căruia îi aparţin infracţiunile săvârşite la bordul lor şi nu vor cădea sub jurisdicţia statului român. după caz. ca şi o cerinţă nouă. dacă făptuitorul este cetăţean o persoană juridică română. Aceasta este limitată la cazul infracţiunilor de gravitate mică şi medie. are domiciliul în ţară. a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. cerinţa dublei incriminări. Soluţionarea acestor conflicte se face pe calea dreptului internaţional şi nu a dreptului penal. 9 Personalitatea legii penale penale (1) Legea penală română se aplică Legea penală se aplică infrac.Principiul personalităţii legii penale In cadrul pricipiului personalităţii este introdusă. 4. dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat. detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. faptele săvârşite la bordul acestora.infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului tiunilor savârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de ţării. 35 . Condiţiile necesare pentru aplicarea acestui principiu sunt : Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. 2) În cazul navelor şi aeronavelor folosite în scop comercial. cad sub incidenţa statului român. legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română.Personalitatea legii Art. fapte prevăzute de lege. Aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării 1.

ori prin care statului român. zarea prealabilă a procurorului general. I Oancea Drept Penal – Partea generală Ed Didactică şi Pedagogică . aceasta aplicându-se chiar dacă făptuitorul a fost condamnat în străinătate. de incidenţă a acestui principiu. urmând ca din pedeapsa aplicată de instanţa română să se deducă pedeapsa sau partea din pedeapsă aplicată şi executată în străinătate pentru aceeaşi infracţiune. Principiul realităţii (sau principiul protecţiei reale sau al naţionalităţii pasive) Conform noului cod orice infracţiune comisă împotriva statului român. Bucureşti 1971 pag 107 30 C. contra vieţii unui cetăţean român.obiectul unei proceduri judiciare în statul tul precedent se face numai cu autori. fapt imposibil din cauza neîncadrării infracţiunii în categoriile restrictive Acest principiu prevede faptul că legea penală română se aplică infracţiunilor 29 Vezi R. contra aplică infracţiunilor săvârşite în afara siguranţei statului român sau contra teritoriului ţării de către un străin. Actualul Cod Penal. de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Punerea în mişcare a acţiunii penale şi Justiţie şi numai dacă fapta nu face pentru infracţiunile prevăzute în alinea. 2.pag 101 36 . a unui cetăţean român sau a unei persoane juridice române este încadrată în sfera Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. Stănoiu „ Explicaţii teoretice ale Codului penal” pag 61. el putând fi judecat şi în lipsă. Bulai Manual de drept penal Ed.Aurel Teodor Moldovan • Infracţiunea să fie săvârşită în străinătate • Fapta să fie considerată infracţiune de legea penală română • Infractorul trebuie să fie cetăţean român sau persoană fără cetăţenie dar cu domiciliul în România. în scopul evitării situaţiilor în care este necesară intervenţia legii penale române. contra unui cetăţean s-a adus o vătămare gravă integrităţii român ori a unei persoane juridice corporale sau sănătaţii unui cetăţean române. .29 Legea penală română se va aplica chiar dacă făptuitorul a fost judecat.pe teritoriul căruia s-a comis. spre deosebire de cel din 1937 nu prevede condiţia prezenţei în ţară a infractorului . 10 Realitatea legii penale Legea penală se aplică infracţiunilor (1) Legea penală română se săvârşite în afara teritoriului ţării. 5. All Beck Bucureşti 1997 .Realitatea legii penale Art. când sunt săvârşite de către (2) Punerea în mişcare a acţiunii un cetăţean străin sau de o persoană penale se face cu autorizarea prealabilă fără cetăţenie care nu domiciliază pe a procurorului general al Parchetului teritoriul ţării. precum şi durata reţinerii şi arestării preventive care au fost dispuse în străinătate în legătură cu aceeaşi infracţiune. român.30 Principiul personalităţii este cel care stabileşte competenţa exclusivă a legii penale. condamnat sau achitat în străinătate.

săvârşite în afara de un cetaţean străin sau de o persoană teritoriului ţării de un străin. .mişcare a acţiunii penale sau continusului penal ori executarea pedepsei. Principiul realităţii legii penale vine să consacre ideea necesităţii apărării împotriva unor infracţiuni săvârşite în străinătate a valorilor sociale de maximă importanţă. sau a fost executată numai în parte. legale privitoare la recunoaşterea 31 Costică Bulai – Manual de drept penal. Partea generală.(1) lit. există vreo cauză în care s-a săvârşit infracţiunea. judecat şi în cazul când s-a obţinut b) s-a cerut extrădarea sau predarea extrădarea lui. precedente nu se aplică în cazul când. dacă: următoarele cazuri: a) fapta este prevazută ca infractiune a) s-a săvârşit o infracţiune pe care şi de legea penală a ţării unde a fost statul român şi-a asumat obligaţia săvârşita. de către cetăţeni străini ori apatrizi care nu domiciliază în România. potrivit legii statului savârsit infracţiunea. indiferent dacă este infracţiunile îndreptate împotriva inter.Universalitatea legii Art.DREPT PENAL. să o reprime în temeiul unui tratat b) faptuitorul se află în ţară.prevăzută sau nu de legea penală eselor statului român sau contra unui a statului pe al cărui teritoriu a fost cetăţean român. sau când pedeapsa a fost ori este considerată ca executată. 1. 102 37 .b) nu se potrivit legii statului în care infractorul a aplică atunci când. Dispoziţiile alineatelor infractorului şi aceasta a fost refuzată. 5 aplică şi altor infracţiuni decât celor alin. area procesului penal ori executarea sau când pedeapsa a fost executată pedepsei. 6. executată ori este considerată ca Când pedeapsa nu a fost executată executată. PARTEA GENERALĂ săvârşite în afara teritoriului ţării. Editura ALL BECK Bucureşti 1997 pag. infractorul poate fi comisă. reprezentând de fapt dreptul fiecărui stat „de a-şi apăra pe baza propriei sale legi penale. prevăzute în art. există care împiedică punerea în mişcare a o cauză care împiedică punerea în actiunii penale sau continuarea proce. se procedează potrivit dispoziţiilor străine. 11 Universalitatea legii penale penale Legea penală se aplică şi altor (1) Legea penală română se infracţiuni decât celor prevăzute în art. se (3) Când pedeapsa nu a fost procedează potrivit dispoziţiilor legale executată sau a fost executată numai în privitoare la recunoaşterea hotărârilor parte. 10. Principiul universalităţii legii penale Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. săvârşite în afara teritoriului ţării. care se află fără cetăţenie care nu domiciliază pe de bunăvoie pe teritoriul României. (2) Dispoziţiile alin. infracţiune săvârşită împotriva statului român sau contra vieţii. integrităţii corporale ori sănătăţii unui cetăţean român. în teritoriul ţării. siguranţa fiinţei proprii şi a cetăţenilor săi”31 3. Pentru internaţional.

statul împotriva intereselor căruia a fost săvârşită infracţiunea sau ai cărui cetăţeni au fost victime ale infracţiunii. unde vom întâlni extrădarea pasivă adică acea extrădare pe care România urmează să o realizeze în calitate de stat solicitat şi cea activă atunci când se acordă extrădarea. . iar prin legea de revizuire a Constituţiei publicată în Monitorul Oficial al României. În ansamblu extrădarea poate fi privită ca un act de asistenţă judiciară prin care statele cooperează în vederea combaterii criminalităţii.”32 Din definiţie rezultă faptul că extrădarea se realizează întotdeauna între două state. nr. 669 din 22 septembrie 2003 introduce la acest articol alin.3. partea I.Aurel Teodor Moldovan In viziunea noului cod cimpetenţa universală a legii penale române poate interveni în două cazuri: . Calitatea de stat solicitant o poate avea statul pe teriroriul căruia a fost săvârşită infracţiunea.cazul infracţiunilor pe care România s-a angajat să le reprime în temeiul unei convenţii internaţionale. pe de-o parte statul pe al cărui teriroriu se găseşte infractorul sau condamnatul (statul solicitat) şi statul care cere extrădarea (statul solicitant) pe de-altă parte. 19. EXTRĂDAREA „Extrădarea este un act bilateral între două state în baza căruia un stat pe al cărui teriroriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat îl predă la cerere. statul al cărui cetăţean este infractorul. Ioan Muraru. Editura Rosetti Bucureşti 2003. în momentul în care s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului. Antonie Iorgovan – Revizuirea Constituţiei României. Explicaţii şi comentarii. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 2002 pag 65 33 Mihai Constantinescu. pag. 16 32 Extrădarea îşi găseşte reglementarea şi în Codul penal în art. altui stat pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat. 9 respectiv 38 . 2. Constantin Mitrache – Drept penal. Trebuiesc însă îndeplinite anumite condiţii: • să existe o dublă incriminare în sensul ca fapta să fie prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită • infractorul să fie cetăţean străin sau dacă nu are cetăţenie să nu aibă domiciliu în România • făptuitorul să se afle în ţară. Partea generală. 11 33 .respectiv cazul în care s-a refuzat extrădarea. Instituţia extrădării este consacrată prin intermediul Constituţiei de la 1991 în art. În ceea ce priveşte urmărirea şi judecata se cere ca acestea să fie posibile şi potrivit ţării unde s-a săvârşit infracţiunea în sensul să nu existe o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale ori executarea pedepsei.

34 Pentru realizarea extrădării trebuie îndeplinite anumite condiţii referitoare la infracţiune.2004 35 Alex. (2) Predarea sau extrădarea unei persoane în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită în condiţiile legii.Bucureşti 2004 pag 65 34 39 . Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. Condiţii cu privire la infractor 1) Infractorul să fie cetăţean străin. 4) Legea 296/ 2001 prevede faptul că nu se admite extrădarea infractorului de către statul român în cazul în care potrivit legii statului solicitant pentru infracţiunea săvârşită se prevede pedeapsa cu moartea decât cu condiţia ca statul respectiv să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa urmând a fi comutată.07. PARTEA GENERALĂ Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 9. la solicitarea de extrădare a unui alt stat. persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau trimise în judecată pentru o infracţiune ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse de către autorităţile judiciare ale statului solicitant.Of.35 Condiţii cu privire la infracţiune 1) Infracţiunea să fi fost săvârşită pe teritoriul statului solicitant sau împotriva intereselor acestuia şi să nu fie aplicabilă legea statului solicitat. ori pe bază de reciprocitate. art. 14 din Viitorul Cod penal: Condiţiile de acordare (solicitare) a extrădări România acceptă să predea.DREPT PENAL. la infractor şi la pedeapsa prevăzută de lege sau aplicată de instanţă. 296/ 2001 nu pot fi extrădaţi de către RomâArt 22 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală . pe bază de reciprocitate internaţional la care România este şi în lipsa acestora în temeiul legii. nr. 14 Extrădarea Extrădarea se acordă sau poate (1) Extrădarea poate fi acordată fi solicitată pe bază de convenţie sau solicitată în temeiul unui tratat internaţională. competenţă şi de ordin procedural. publicată în M. Extrădarea Art. (3) Predarea unei persoane către un tribunal penal internaţional se acordă în condiţiile legii. All Beck . parte. 3) Pedeapsa prevăzută să fie privaţiunea de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă. în condiţiile legii. 594/1. Boroi. 2) Să existe dubla incriminare în sensul că fapta să fie incriminată în legile ambelor state. 2) Potrivit art. 5 din Legea nr.

5 al (2) Legea 296/ 2001 dacă se consideră că predarea persoanei străine este susceptibilă să aibe consecinţe deosebit de grave pentru aceasta în speţă din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate. persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie. extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional” .o prezentare a faptelor pentru care se cere extrădarea. . Ed. prescripţia sau orice altă cauză care înlătură răspunderea penală.T. 3) Să nu fie în România pronunţată pentru aceeaşi infracţiune o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. Extrădarea poate fi refuzată sau amânată conform art. All Beck Bucureşti 2004 pag 144 40 . Condiţii privind urmărirea penală sau executarea pedepsei 1) Extrădarea să nu fie solicitată pentru o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate 2) Să nu fi intervenit potrivit oricăruia dintre statele membre la extrădare amnistia.”36 Plecând de la acest principiu nu trebuie să se înţeleagă ideea că persoana care a fost extrădată nu poate fi judecată şi pentru alte infracţiuni săvârşite însă această judecare se poate face doar cu acordul prealabil al statului care a acordat extrădarea şi doar dacă după executarea pedepsei nu părăseşte teritoriul în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă.date privind eventuala executare parţială a pedepsei Principiul specialităţii extrădării Conform acestui principiu persoana extrădată nu poate fi judecată pentru altă infracţiune decât pentru cea care s-a acordat extrădarea şi nici nu poate fi obligată la executarea unei alte pedepse decât pentru cea a cărei executare s-a solicitat extrădarea. persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România. Condiţii privind cererea de extrădare Cererea de extrădare se formulează în scris de către autoritatea competentă a statului solicitant urmând ca aceasta să fie trimisă Ministerului Justiţiei din România. „Persoana este astfel sub protecţia statului care a acordat extrădarea.Aurel Teodor Moldovan nia cetăţenii români. . Moldovan „Expulzarea . 24 din Legea 296/2001 această cerere trebuie să fie însoţită de înscrisuri care să conducă la admiterea extrădării şi anume: . Potrivit art. . 36 A. de achitare sau de încetare a procesului penal sau să nu existe o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.originalul sau copie autentică a mandatului de arestare sau copie a hotărârii de condamnare.copia textelor de lege aplicabile.

Având în vedere dispoziţiile legii 296/2001 şi dispoziţiile constituţionale sistemul de acordare al extrădării este cel jurisdicţional unde doar instanţa de judecată respectiv Curtea de Apel judecă cererea de extrădare şi decide acordarea sau respingerea ei. Drept Penal – Partea Generală Ed. 3) sistemul mixt reprezentând de fapt o combinare a celor două sisteme anterior expuse unde pentru acordarea extrădării vor participa atât organele judiciare menite să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege cât şi autoritatea guvernamentală învestită să decidă asupra acordării extrădării.4. 2. „Aplicarea legii penale în timp” articolele 3-7 din Viitorul Cod penal Prin norme penale privind aplicarea legii penale în timp se înţelege ansamblul de norme juridice penale prin care se reglementează aplicarea legii penale în raport cu timpul săvârşirii infracţiunii şi cu momentul tragerii la răspundere penală a celor care au săvârşit infracţiuni. Didactică şi Pedagogică. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP Aplicarea legii penale în timp în teoria dreptului penal ocupă un loc important datorită faptului că legiile penale cuprind dispoziţii incriminatoare şi sancţionatoare ce au o durată în timp limitată. fiind cunoscut faptul că există o succesiune de legi penale.37 Principiile care guvernează aplicarea legii penale în timp sunt menite să determine legea penală aplicabilă. norme ce sunt înscrise în Codul Penal secţiunea a doua intitulată „Aplicarea legii penale în timp” articolele de la 10-16. 37 I. Pentru soluţionarea corectă a tuturor problemelor ce apar legate de aplicarea legii penale în timp s-au edictat norme speciale de drept. capitolul II. PARTEA GENERALĂ Sistemele de acordare a extrădării În literatura de specialitate şi în sistemul legislativ în vigoare sunt cunoscute 3 sisteme de acordare a extrădării 1) sistemul politic sau guvernamental unde extrădarea este un act politic şi se acordă pe baza datelor culese de către organele administrative sau judiciare. Oancea . Faptele penale se săvârşesc într-un anumit moment şi se judecă sub imperiul aceleaşi legi penale aflată în vigoare.pag 118 41 .DREPT PENAL. Bucureşti 1997 . alte fapte penale se săvârşesc în timp ce o lege penală este în vigoare dar se judecă sub o altă lege penală. respectiv in sectiunea 1. 2) sistemul jurisdicţional unde extrădarea este un act jurisdicţional asupra căruia vor decide instanţele judecătoreşti.

unde se consacră regula că nimeni nu poate fi ţinut să răspundă de o faptă care la data săvârşirii ei nu era prevăzută ca infracţiune garantând astfel ca libertatea indivizilor. cât şi parţială. Abrogarea poate fi totală când întreaga lege este scoasă din vigoare.38 2. atunci când se prevede în legea de abrogare ce anume se scoate din vigoare. prevederea din art . iar ieşirea din vigoare are loc prin abrogare. se poate întâmpla să îşi modifice gradul de pericol social în sensul micşorării lui. este binevenită. când doar o parte din lege este scoasă din vigoare. Întrucât însă prin dispoziţia din art 2 C. fără să se facă vreo referire la neretroactivitatea legii penale. 10 Activitatea legii pe- C.p. la data când au fost săvârşite nu erau prevăzute ca infracţiuni”.4. ceea ce face necesară. 11 din C. 2. progresive unde infracţiunea începe să fie săvârşită sub incidenţa unei legi şi se epuizează sub incidenţa altei legi.p.2.p.1. Principiul activităţii Viitorul cod penal Art.p se prevede numai regula că legea prevede faptele care constituie infracţiuni şi sancţiunile aplicabile. Principiul neretroactivităţii legii penale Îşi găseşte reglementarea în art. datorită modificărilor condiţiilor socio . constituind o completare necesară a principiului legalităţii în dreptul penal.Aurel Teodor Moldovan 2. Bulai Manual de drept penal Ed. 3 Activitatea legii penale nale Legea penală se aplică L e g e a p e n a l ă s e a p l i c ă infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.economice. Legea penală intră în vigoare odată cu publicarea ei în Monitorul Oficial însă ea poate să fie şi ulterioară publicării ei.4.11C.„Legea penală nu se aplică faptelor care.3. caz în care se va aplica legea penală în vigoare din momentul epuizării infracţiunii.4. O situaţie specială apare în cazul infracţiunilor continuate. Principiul retroactivităţii legii penale La un moment dat o faptă care a fost socialmente periculoasă. 11 C. în timp ce abrogarea tacită sau implicită este aceea. de obicei. care se desprinde din economia legii. înlăturarea ei din 38 Actualul cod penal Art. Abrogarea unei legi poate să fie expresă. Acest principiu consacră principiul fundamental al legalităţii în sensul că legea penală dispune numai pentru viitor nu şi pentru trecut când ne referim la incriminarea faptelor. Adagiul latin nullum crimen sine lege praevia îşi găseşte oglindirea în art. All Beck Bucureşti 1997 pag 128 42 .

după ieşirea acesteia din vigoare. precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse.p. PARTEA GENERALĂ sfera ilicitului penal.4.(1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale. 12 alin (1) cod penal actual. Potrivit acestei dispoziţii „Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche dacă numai sunt prevăzute de legea nouă”39 .4. iar până la executarea în întregime (sau chiar după executarea în întregime a pedepesei) apare o lege nouă mai favorabilă . Boroi. Partea generală. dar şi când o condamnare este pronunţată în baza unei legi vechi nefavorabile.5. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 1997 pag 65 39 40 43 . Necesităţiile de apărare socială care determină adoptarea legii penale temporare justifică aplicarea acesteia şi ultraactiv. Principiul ultraactivităţii Acest principiu are în vedere numai legile penale temporare fiind consacrat prin dispoziţiile art. Mitrache – Drept penal. All Beck . Principiul aplicării legii penale mai favorabile Este prevăzut de art. 9). dar numai faptelor săvârşite cât timp era în vigoare.41 2. Scoaterea unor infracţiuni din sfera ilicitului penal. se aplică legea mai favorabilă. 16 Cod penal (Noul Cod Penal consacră acest principiu în art. se face printr-o lege de dezincriminare. Legea penală temporară are aplicaţii asupra faptelor prevăzute ca şi infracţiuni săvârşite în timp cât legea penală era în vigoare chiar dacă faptele nu au fost urmărite sau judecate în acelaşi interval de timp. (2) Dispoziţiile alin. Legea penală mai favorabilă se aplică atât atunci când ea apare în timpul procesului penal .DREPT PENAL. pentru a rămâne nesancţionaţi .Bucureşti 2004 pag 41 Alex. Acest principiu prevede situaţia când la data când fapta este săvârşită aceasta este prevăzută în legea penală în vigoare ca şi infracţiune dar ulterior este adoptată o lege nouă ce scoate fapta în afara ilicitului penal.Art.4. 5. Boroi. All Beck . dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile) având în Alex.Bucureşti 2004 pag 43 41 C. ori de a fi sancţionaţi potrivit legii penale mai favorabile. Retroactivitatea legii de dezincriminare este prevăzută de în art .40 2. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. (Viitorul Cod Penal consacră acest principiu în art. înlăturând posibilitatea pentru făptuitorii care săvârşesc infracţiuni aproape de ieşirea din vigoare a legii penale temporare. 13 din C. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. 5 Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei (1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale.

15 făcând referire la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. 138 44 . Editura ALL BECK Bucureşi 1997 pag. condiţii sau cerinţe pe care cealaltă lege nu le prevede. caz în care minimul este acelaşi dar maximul este diferit. pentru ca fapta să constituie infracţiune. în sensul că una din legi prevede. 14 şi 15 din C. În situaţiile legiilor succesive unde pedepsele sunt de aceeaşi natură dar cu limitele speciale diferite. În literatura de specialitate s-a afirmat faptul că. 6 Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară. T. Partea generală. se reduce la acest maxim. Acest principiu este reglementat în art 6 din Viitorul Cod penal (Art. Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive Acest principiu îmbracă două variante prevăzute în art. (2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare 42 A. dacă acestea nu sunt îndeplinite în fapt43 . de tragere la răspundere şi de sancţionare. care în cazul concret va permite o soluţie mai blândă pentru infractor şi nu la o apreciere generală a legii penale mai favorabile. criteriul cel mai des folosit de determinarea legii penale mai favorabile este cel al pedepselor principale. Profesorul Costică Bulai în „Manual de drept penal” consideră că pentru o soluţionare practică a acestei probleme „se recomandă examinarea mai întâi a condiţiilor privitoare la temeiul şi condiţiile tragerii la răspundere penală pentru infracţiunea săvârşită.”42 Aceste criterii trebuie să aibă ca şi finalitate aflarea acelei legi.Aurel Teodor Moldovan vedere situaţia când de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei intervin una sau mai multe legi penale succesive. Este posibil ca incriminarea faptei în legile succesive să fie diferită. iar în altă lege pedeapsa prevăzută este amenda. legea penală mai favorabilă este cea care prevede un minim mai scăzut. situaţie în care se va aplica infractorului legea penală mai favorabilă. 14 referindu-se la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. atunci de regulă legea care prevede pedeapsa amenzii este mai blândă. sancţiunea aplicată. În acest caz va fi mai favorabilă legea care prevede astfel de condiţii. art. Universitatea Transilvania . iar art. Braşov 2004 43 Costică Bulai – Manual de drept penal. „Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile nu sunt prevăzute de lege însă în ştiinţa dreptului penal s-a admis faptul că pentru a determina legea penală mai favorabilă trebuie comparate legile succesive sub raportul condiţiilor de incriminare a faptei. Moldovan – Note de curs: Drept Penal – Partea generală .p. iar în cazul în care maximul special al pedepsei este acelaşi dar minimul pedepsei este diferit.. În cazul în care există situaţia ca într-o lege pedeapsa ce se aplică este închisoarea. va fi mai favorabilă legea care prevede un maxim mai redus. dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită.

15 din Codul penal face referire la aplicarea facultativă a legii favorabile însă pentru ca aceasta să-şi producă efectele este necesar îndeplinirea anumitor condiţii: a) Să existe hotărâre de condamnare definitivă la pedeapsa închisorii (nu la orice fel de pedeapsă) b) Legea penală este mai favorabilă aceasta reieşind din limitele mai reduse de pedeapsă faţă de legea anterioară c) Pedeapsa aplicată este mai mică decât maximul prevăzut în legea 44 Constantin Mitrache. se ţine seama. iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta. Dacă pedeapsa pronunţată pe baza vechii legi este amenda aceasta va fi redusă la maximul special prevăzut de noua lege. Partea generală. dacă este mai favorabilă. (6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă acestea se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă. iar legea nouă prevede numai pedeapsa amenzii. (4) Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută. fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă.DREPT PENAL. iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta. (3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda. 3 C. (5) Când legea nouă este mai favorabilă în condiţiile alin. se va înlocui pedeapsa închisorii cu amenda (art. 14. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 2002 45 . Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii. pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută. 3) Când pedepsele aplicate sunt de aceeaşi natură situaaţie în care ne vom afla în faţa pedepsei închisorii pedeapsa aplicată după legea veche se va reduce la maximul special prevăzut de noua lege.(1)-(4).p. (7) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate.). Cristian Mitrache – Drept penal. de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alineatelor precedente) 1) Art. se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii. Art. alin. PARTEA GENERALĂ la detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii. în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia. 14 alin. pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda. În acest sens dacă în legea veche pedeapsa era detenţiunea pe viaţă aceasta se va înlocui cu maximul pedepsei închisorii prevăzute de legea nouă (art. 14 din prezentul Cod penal are în vedere situaţia când legea nouă prevede pentru aceeaşi faptă care este prevăzută ca şi infracţiune o pedeapsă mai uşoară. 2 actualul Cod penal) 2) Dacă prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă în baza vechii legi se stabileşte pedeapsa închisorii. 4) Efectele legii penale mai favorabile se întind şi asupra pedepselor complimentare măsurilor de siguranţă şi măsurilor educative şi asupra pedepselor deja executate ori considerate ca executate până la adoptarea aceastei legi. pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune.

1. Curs de drept penal. Dacă legislaţia penală burgheză nu se ocupă de infracţiune. In „Droit penal general” a lui J. săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de A. Universitatea Braşov 2004 F. ca fiind infracţiunea ca fiind „fapta care prezintă pericol social. Liszt afirmă că infracţiunea este „acţiune ilicită ameninţată cu o pedeapsă”46 . Paris. G. frângere. „Infracţiunea este acţiunea sau inacţiunea. Tanoviceanu. care însă pot constitui contravenţii sau abateri disciplinare. că prin infracţiune se înţelege „orice acţiune sau omisiune pe care societatea o interzice sau ameninţarea unei pedepse”. Droit penal et criminologie (Drept penal şî criminologie). Prandel se arată. pag 164 45 46 46 . prevăzută de legea penală cu elementele sale componente şi care defineşte o anumită infracţiune. legiutorul a sancţionat-o penaliceşte. Lehrbuch des deutchen Strafrechs (Tratat de drept penal german). F. Art 17 din Actualul Cod penal defineşte infracţiunea. Vouin şi Leute susţin că infracţiunea este „un fapt material.1. prevăzut şi pedepsit de legea penală care nu se justifică nici prin exerciţiul unui drept. Noţiunea de infracţiunea Noţiunea generală de infracţiune ajută la delimitarea infracţiunilor de alte fapte asemănătoare. vol I. care observând faptele periculoase pentru valorile sociale esenţiale ale societăţii. care fiind socotită doloroasă sau culpoasă. Moldovan. Paris 1956. Liszt. CAPITOLUL III INFRACŢIUNEA 3. Traite droit penal francais (Tratat de drept penal francez).Note de curs. Iar I. le interzice sub sancţiuni specifice pentru a preveni săvârşirea lor în viitor. DISPOZIŢII GENERALE 3. toate tratatele de drept penal burghez încearcă să dea definiţia infracţiunii ca noţiune generală”45 .” Noţiunea de infracţiune provine din substantivul latinesc „infractio” care semnifică spargere. Vouin şi L. „Toţi autorii. Tanoviceanu precizează următoarele când dă definiţia infracţiunii.1.V. pag 44 47 P. îi este ataşată o pedeapsă ca o consecinţă şi sancţiune”47 . Leute. în schimb doctrina penală burgheză îi dă o atenţie suficientă. Este accepţiunea ce o are în vedere legiuitorul.Aurel Teodor Moldovan nouă ori cel mult egal cu acest maxim d) Instanţa de judecată să aprecieze că este necesată reducerea 44 pedepsei . Bucuresti 1912.T. pag 147 49 I. Gerraud.”49 . pag 202 48 R. După Garraud infracţiunea este „o faptă căreia în complexul instituţiilor juridice ale statului. nici prin îndeplinirea unei datorii şi care poate fi imputat autorului”48 . Drept penal parte generală. Antoniu în cartea intitulată „Reflecţii asupra conceptului de infracţiune” consideră că această noţiune desemnează „fapta descrisă. Berlin 1905.

. urmând ca apoi să poată stabili sancţiunea penală ce trebuie aplicată ţinând seama de vătămarea efectivă a valorii sociale.fapta să prezinte perciol social Viitorul cod penal . Levasseur apreciază. perciculozitatea socială are semnificaţia de faptă contrară ordinii sociale. . In ştiinţa dreptului penal.fapta să fie prevăzută de legea penală.52 Pericolul social al infracţiunii prezintă grade deosebite. subliniindu-se în acest fel una din implicaţiile negative ale vătămării pe care infracţiunea o presupune. nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o”.50 Actualul cod penal . Drept penal. a) Pericolul social al faptei Pentru ca fapta să constituie infracţiune trebuie să prezinte pericol social51 .fapta să fie nejustificată. G. 52 C. . Bulai. unele infracţiuni avand un grad mai mare de pericol social (ex: tâlhărie. de urmarea produsă. Caracterul nejustificat al faptei precizează faptul că aceasta are un caracter ilicit. Editura AllBeck. p 113 In literatura juridică noţiunea de pericol social este conturată în modalităţi şi formulări diferite.pericol social generic (abstract).2. omorul fiind evaluat în mod abstract de catre legiuitor pentru a putea stabili dacă fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. 1990.fapta să fie imputabilă persoanei care a săvârşit-o 3. pericol ce va fi stabilit de instanţa de judecată.parte generală. prin atitudinea sa de a tulbura această ordine. Levasseur în Droit des etates units. prin atitudinea sa de a tulbura această ordine. . 1990. G.1.) şi atrăgând o pedeapsă mai aspră. Dalloz.fapta să fie săvârşită cu vinovăţie..).. PARTEA GENERALĂ legea penală”. pericolul social imbracă două forme: .este pericolul social al faptei săvârşite. ameninţarea. cât de mare este gradul de pericol şi care este pedeapsa care trebuie aplicată în această situaţie. altele un pericol social mai mic (ex: lovirea. Droit des etates units. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii In noul cod penal nu se mai face referire la pericolul social ca şi trăsătură generală a infracţiunii.pericol social specific (concret).care se referă la un anumit tip de infracţiune cum este furtul. Pericolul social se exprimă în stare de nelinişte şi de insecuritate socială pe care fapta penală o creează. Art 15 din Viitorul Cod penal defineşte infracţiunea ca fiind „fapta prevăzută de legea penală. Bucureşti 1997. omor. p 113.DREPT PENAL.fapta prevăzută de legea penală. Levasseur. . pag 153 50 51 47 . că potrivit concepţiei realiste periculozitatea socială are semnificaţia unei fapte contrare ordinii sociale. apreciază că potrivit concepţiei realiste care pune în evidenţă această trăsătură a infracţiunii . G. Dalloz. Infracţiunea reprezintă o comportare negativă în sensul neîndeplinirii unei obligaţii impuse de lege. fapte pentru care leguitorul a prevăzut pedepse mai uşoare.

Boroi. Drept penal . a avut posibilitatea reală. Atitudinea psihică periculoasă a infractorului faţă de faptă şi de consecinţele ei îmbracă forma vinovătiei.Parte generală. trăsăturile esenţiale şi conţinutul infracţiunii” un exemplu pentru a explica intenţia indirectă ca formă a vinovăţiei ea existând „nu numai atunci când infractorul trage un foc de armă în tâmpla victimei. forma de vinovăţie. Gh Nistoreanu. în situaţia în care fapta este comisă fără vinovăţie fapta nu poate fi reţinută în sarcina celui care a săvârşit fapta. Pentru tragerea la răspundere penală a unei persoane care a comis o infracţiune şi pentru dozarea cat mai justă a pedepsei. Editura AllBeck.53 b) Vinovăţia ca trăsătură esenţială Este prevăzută în art 17 din Actualul Cod penal. Parte generală” a profesorului Costică Bulai întâlnim „Noţiunea.inacţiunii.culpa.infractorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea luiintenţie directă. Editura AllBeck. Drept penal . mobilul ori scopul cu care s-a acţionat.infractorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu urmăreşte producerea lui acceptă posibilitatea ca acesta să se producă. ci mai este necesar a se stabili şi forma de vinovăţie cu care aceasta a acţionat. Atât în legislaţia penală cât şi în literatură pe lângă intenţia directă şi cea indirectă întâlnim şi praeterintenţia sau intenţia depăşită. pag 85 Al. Gh Nistoreanu. Boroi. subiectivă a acestei reprezentări”. valoarea cauzală a acţiunii. dar şi atunci când focul tras cu intenţia de a ucide un om a avut loc în condiţii în care moartea victimei. respectiv art 17 din Codul penal viitor.54 Vinovăţia îmbracă două forme: . era numai posibilă. . mărimea şi natura urmărilor produse sau care s-ar fi putut producem persoana infractorului. repectiv art 19 al aceluiaşi cod prezintă formele vinovăţiei.intenţia indirectă. Bucureşti 2004. Constatarea că infractorul a dorit săvârşirea faptei prevăzute ca interzisă şi mai mult a prevăzut 53 54 Al. Bucureşti 2004. prevăzând că în mod inevitabil va surveni moartea victimei. dacă făptuitorul urmăreşte aceasta”. Infracţiunea este săvârşită cu intenţie când: .Parte generală. Profesorul C. săvârşind cu voinţă neconstrânsă o faptă ce prezintă pericol social a avut în momentul executării reprezentarea faptei şi a urmărilor socialmente periculoase ale acesteia sau deşi nu a avut reprezentarea faptei şi a urmărilor. . pag 90-91 48 .Aurel Teodor Moldovan Gradul de perciol social este determinat de o serie de faptori ca: valoarea relaţiei lezate.se caracterizează prin faptul că infractorul prevede rezultatul faptei sale. Bulai defineşte vinovăţia ca fiind „atitudinea psihică a persoanei care. In cartea intitulată „Manual de drept penal.intenţia. Intenţia are la rândul său două modalităţi: Intenţia directă. mijloacele folosite etc. urmărind producerea lui prin săvârşirea unei fapte. nu este suficientă numai stabilirea faptului că persoana respectivă a săvârşit fapta cu vinovăţie. pentru ca fapta să prezinte infracţiune este necesar ca această faptă să fie imputabilă făptuitorului.

Mantovani.apare atunci când voinţa infractorului este îndreptată spre realizarea unei anumite finalităţi. Bulai. rezultat pe care nu-l urmăreşte. CEDAM. astfel că în cazul intenţiei determinate se poate vorbi atât despre intenţia determinată directă cât şi de intenţia determinată indirectă. Intenţia nedeterminată. In practica judiciară şi în doctrină se vorbeşte şi despre intenţia determinată şi despre intenţia nedeterminată. consecinţă a cărei producere o urmăreşte sau pur şi simplu o acceptă şi acţionează pentru producerea aceleeaşi concecinţe periculoase. Intenţia determinată. Doctrina de drept penal mai susţine şi existenţa unei intenţii generice si a unei intenţii speciale.atunci când infractorul are reprezentarea unei consecinţe periculoase. Padova. aceasta nu moare ca urmare a loviturii ce i s-a aplicat. este în eroare asupra identităţii persoanei sau cel care deşi aplică victimei lovitura mortală.DREPT PENAL.dolul eventual se caracterizează prin faptul că infractorul prevede rezultatul faptei sale deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii lui. Petem afirma că această intenţie directă sau dol direct cum apare în literatura de specialitate nu este o voinţă oarecare ci este o vointă care este îndreptată spre realizarea unui anumit rezultat are astfel spus o finalitate certă.56 55 56 F. însă admite posibilitatea ca acesta să se producă. crezându-se că este moartă. C. Intenţia generică. unde această infracţiune se poate săvârşi numai cu intenţie directă.atunci când făptuitorul are reprezentarea mai multor consecinţe periculoase care s-ar putea produce fiindu-i indiferent care dintre aceste consecinţe se vor produce. op cit. Profesorul Dongoroz afirmă faptul că intenţia directă nu apare ca o simplă vinovăţie. ci infractorul „trebuie să fi urmărit anume cauzarea unei vătămări„.se caracterizează prin existenţa voinţei acţiunii şi a rezultatului precum şi prin prevederea generică a rezultatului. astfel că se poate afirma că în cazul intenţiei nedeterminate nu se poate discuta decât despre intenţie directă. Trăsăturile specifice dolului eventual pun în evidenţă atitudinea pasivă a subiectului activ al infracţiunii faţă de posibilitatea producerii urmării periculoase. aflată dincolo de momentul când sunt realizate toate cerinţele normei de incriminare. ci a înnecării în fluviul în care fusese aruncat corpul victimei. Diritto penale. Dongoroz şi colaboratorii. PARTEA GENERALĂ rezultatul periculos al acestei fapte reprezintă dovada că el a urmărit defapt producerea acelui rezultat. Intenţia indirectă. 1988. Parte generale secunda edizione.55 Intenţia specială. pag 127. Se află în această situaţie cel care urmărind să ucidă victima. op cit pag 120 49 . pag 314 V. Trebuie precizat faptul că există infracţiuni cum este cazul delapidării.

În cazul culpei simple pentru a se putea stabili vinovăţia se au în vedere 57 58 A. Comisia medico-legală a apreciat că în speţă cauza medicală a morţii a fost compilaţia infecţios distrofică datorită unui avort incomplet care a evoluat un timp îndelungat57 . deşi trebuia şi putea sa-l prevadă. Bucureşti 2002. fără temei. infectat. este examinată de 5 ori în decurs de 20 de zile la o circumscripţie rurală şi i se pune diagnosticul de gastroduodenită. după care este îndrumată la policlinică unde i se pune diagnosticul de colopatie cu constipaţie şi este trimisă la domiciliu. Aici este refuzată pe motivul lipsei de locuri. demonstând faptul că această modalitate a culpei este cea care constă în poziţia psihică a persoanei care nu a prevăzut urmările periculoase ale faptei sale deşi în toate împrejurările şi pe baza capacităţii sale trebuia şi putea să le prevadă.Aurel Teodor Moldovan Culpa constituie forma specifică de legătură psihică a autorului cu fapta. După o lună în cadrul aceleaşi circumscripţii pacienta este diagnsticată în mod corect ca fiind însărcinată în luna a treia cu avort incomplet.culpa cu prevedere (uşurinţă). Ciornea. op cit pag 136 50 . Spre exemplu situaţia când un conducător auto circulând cu o viteză excesivă produce un accident prin care pricinuieşte vătămarea corporală victimei sau poate surveni chiar moartea victimei. Culpa prezintă la rândul ei două modalităţi: . pag 432-433 Gh Scripcaru.T. însă a acţionat socotind fără temei că acel rezultat nu se va produce sau nu a prevăzut rezultatul deşi trebuia şi putea să-l prevadă.Moldovan-tratat de drept medical.culpa simplă (neglijenţă) Culpa cu prevedere sau uşurinţă. a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale dar nu a urmărit şi nu a acceptat eventualitatea producerii lui.există în situaţia când infractorul prevede rezultatul faptei sale. Din cartea profesorului Costică Bulai „Instituţii de drept penal” aflăm că există culpă ca formă a vinovăţiei atunci când făptuitorul săvârşind o faptă care prezintă pericol social. Intre cauză (avort şi complicaţiile sale) şi efect (moartea victimei) se impun în speţă o serie de omisiuni privind asistenţa medicală a victimei. Culpei cu prevedere îi sunt caracteristice două elemente esenţiale şi anume. faptul că făptuitorul prevede rezultatul faptei însă nutreşte cu speranţa. că acesta nu se va produce. dar este readusă după o saptămână în stare gravă urmată de deces. .R. dar nu urmăreşte producerea lui. omisiuni cu caracter de condiţie cauzală care a favorizat moartea58 Culpa simplă (greşeala) – există în situaţia în care infractorul nu prevede rezultatul faptei sale. că acesta nu se va produce. lipsită de temei. T. ci crede. dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce. În dreptul medical exista culpă cu previziune atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale (în speţă moartea bolnavului). şi este trimisă la spital pentru internare. M. editura AllBeck.

Bolnavei i s-a administrat bicarbonat de sodiu. dar cele produse în realitate sunt mult mai grave. Comisia medico-legală a considerat că este vorba de o greşeală de diagnostic şi tratament prin încalcarea unei norme elementare de supraveghere şi vigilenţă. urmări pe care le-a prevăzut însă a socotit că acestea nu se vor produce.un criteriu subiectiv prin care se urmăreşte să se verifice dacă făptuitorul care avea posibilitatea să prevadă rezultatul socialmente periculos.M. el săvârşeşte o faptă ce constituie elementul material al unei infracţiuni. PARTEA GENERALĂ două criterii: . In ciuda tratamentului de reanimare efectuat. adică a lispei de atenţie. a fost internat într-o secţie de urgenţă pentru agitaţie psihomotorie şi delir nesistematizat (pe foaia de observaţie a fost consemnat diagnosticul de intoxicaţie accidentală cu o substanţă necunoscută). a fost consecinţa unui accident terapeutic. prin confuzia medicamentelor şi s-a produs prin stop cardiac. . Medicii au constatat că în loc de ser bicarbonat s-a perfuzat clorură de potasiu. ca apoi în partea Specială a Codului penal se prevede şi se descrie fiecare faptă 59 A. A doua zi de la internare. Prin noul cod penal se doreşte unificarea regimului sancţionator prevăzut pentru acţiunea şi inacţiunea comisă cu aceeaşi formă de vinovăţie. Prin corelarea datelor clinice cu cele morfologice concluzia raportului de autopsie a fost în sensul că moartea pacientei L. bolnava a prezentat cianoză.Moldovan. pag 435 51 . c) Prevederea faptei în legea penală Reprezentând o altă trăsătură a infracţiunii.M. Faptuitorul urmărind producerea unui rezultat. însă rezultatul produs este mult mai grav (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte). de abilitate profesională.Tratat de drept medical. editura AllBeck. Se mai face distincţie între culpa directă (acţiunea săvârşită de infractor) şi culpa indirectă (acţiunea săvârşită de o alta persoană). ci în plus este necesar ca fapta să fie prevăzută de legea penală ca infracţiune şi să fie ca atare sancţionată. convulsii. Pentru cea de-a doua categorie de culpă în dreptul medical un caz ilustrativ ar fi următorul „L. soluţie 10%. Praeterintenţia – presupune o unire a intenţiei cu culpa care mai poartă denumirea şi de intenţie depăşită caracterizăndu-se prin faptul că subiectul acţiunii doreşte sau acceptă producerea urmării periculoase. stare de inconştienţă şi de stop cardio-respirator.DREPT PENAL. a putut să prevadă rezultatul în momentul săvârşirii faptei. constând în administrarea unei substanţe medicamentoase în doză legală”59 . Culpa mai poate îmbrăca forma nebăgării de seamă. In partea generală a codului penal se defineşte şi se reglementează noţiunea generală de infracţiune. Bucureşti 2002. consecutiv administrării neindicate şi supradozate a unei perfuzii de clorură de potasiu. în vârstă de 18 ani. bolnava a decedat. arătând faptul că pentru existenţa infracţiunii nu este suficient să existe o faptă care prezintă pericol social şi să fie săvârşită cu vinovăţie.un criteriu obiectiv prin care se urmăreşte să se stabilească dacă faptuitorul trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos.T.

Manual de drept penal –Partea generală . Moldovan – Note de curs Drept Penal – Partea Generală . partea specială. respectiv 227 din Codul penal.2.”60 Pentru înţelegerea exactă a acestei noţiuni vom avea în vedere de exemplu infracţiunea de omor. Ed All . potrivit dispoziţiei din art .208. Bucureşti 1997.10 această noţiune de „conţinut al infracţiunii” desemnează „totalitatea elementelor constitutive ale infracţiunii”. Pe baza conţinutului infracţiunii are loc calificarea acesteia. astfel această noţiune de „conţinut al infracţiunii” serveşte la calificarea infracţiunilor îndeplinind totodată şi un rol important în realizarea legalităţii. Bulai . Noţiune şi importanţă Aşa cum apare prevăzut în cadrul Codului de procedură penală la art. T. Definiţia unui tip particular de infracţiune se reflectă de fapt în descrierea făcută în cuprinsul textelor de incriminare indicându-se tot odată condiţiile cerute de lege pentru existenţa respectivei infracţiuni.2. Pentru aceasta trebuie să se constate existenţa în fapta săvârşită a tuturor condiţiilor cerute de lege pentru existenţa unei anumite infracţiuni. Conţinutul infracţiunii este definit de profesorul C. Fiind o noţiune stabilită prin lege şi deci obligatorie. Plecând de la această definiţie „prin conţinutul infracţiunii se înţelege totalitatea condiţiilor cerute de lege pentru ca fapta să constituie infracţiune. deci a tuturor elementelor constitutive ale acelei infracţiuni. condiţii ce sunt cerute prin intermediul normelor incriminatoare.Aurel Teodor Moldovan prevăzută ca infracţiune şi pedeapsa corespunzătoare. Bulai ca „totalitatea condiţiilor cerute de lege pentru ca o faptă să constituie infracţiune. cu scopul de a şi-l însuşi pe nedrept. Universitatea Transilvania . Aceste condiţii sunt cerute prin normele incriminatoare. CONŢINUTUL INFRACŢIUNII 3.” Astfel. conţinutul acestei infracţiuni se realizează atunci când o persoană ucide cu intenţie o altă persoană. Braşov 2004 61 C. 174 actualul Cod penal. Calificarea unei fapte ca infracţiune nu se poate face decât în strânsă conformitate 60 A. fără consimţământul acesteia.1. conţinutul infracţiunii are un rol important în realizarea principiului legalităţii în domeniul dreptului penal. In literatura de specialitate prevederea în legea penală a unei fapte şi sancţionarea ei poarta denumirea de element legal al infracţiunii fiind esenţial pentru existenţa infracţiunii 3. pag 167 52 . respectiv în art 186 din viitorul Cod penal. prevăzută la art. iar noţiunea de conţinut al infracţiunii reprezintă de fapt trăsăturile specifice fiecărei infracţiuni. trăsături care în sfera ilicitului penal o deosebesc de celelalte infracţiuni. infracţiunea de furt se realizează atunci când o persoană ia un bun mobil din posesia sau detenţia alteia. Noţiunea de infracţiune şi noţiunea de conţinut al infracţiunii sunt două noţiuni distincte. deoarece noţiunea de infracţiune are în vedere trăsăturile esenţiale ale oricărei infracţiuni. de exemplu. adică caracterizarea unei fapte ca infracţiune şi încadrarea ei în textul de lege care o prevede şi o sancţionează.

Structura conţinutului infracţiunii are în vedere următoarele elemente: obiectul infracţiunii. Pentru ca o faptă să constituie infracţiune este necesar ca ea să prezinte pericol social. Poartă denumirea de condiţii accidentale sau circumstanţiale acele condiţii care ajută la alcătuirea conţinutului infracţiunii în vreuna dintre variantele ei agravante sau atenuante. să fie săvârşită cu vinovăţie şi să fie prevăzută de legea penală.2. Această clasificare este cea care stă la baza distincţiei între conţinutul juridic şi conţinutul constitutiv al infracţiunii. timpul săvârşirii infracţiunii şi actul de conduită cu cele două laturi (latura subiectivă şi latura obiectivă). Dacă fapta concretă nu prezintă vreuna dintre trăsăturile prevăzute de lege. locul. la subiecţii infracţiunii.DREPT PENAL. Structura-conţinutul infracţiunii Prin noţiunea de structură a conţinutului infracţiunii se înţelege modul în care se grupează în cadrul conţinutului infracţiunii diferitele elemente care alcătuiesc acest conţinut şi raporturile care se stabilesc între acestea. la obiectul infracţiunii. după importanţa pe care le au pentru existenţa infracţiunii vom face distincţia între condiţii esenţiale (numite şi constitutive) şi accidentale (circumstanţiale). după factorii la care se referă vom vorbi despre condiţii referitoare la actul de conduită. sau se poate face referire şi la subiecţii infracţiunii. care sunt determinante pentru existenţa infracţiunii. concomitente şi subsecvente. 3. ea nu poate fi prevăzută ca infracţiune.2. PARTEA GENERALĂ cu legea. adică cele determinante pentru existenţa infracţiunii. 62 Ibidem 53 . În ceea ce priveşte condiţiile preexistente în rândul acestora vor intra cele care se referă la obiectul infracţiunii. Condiţiile care formează conţinutul infracţiunii în configuraţia de bază poartă denumirea de condiţii esenţiale sau constitutive.61 3. şi anume ca subiectul activ sau pasiv să aibă o anumită calitate. dar este tot odată necesar ca toate condiţiile ce alcătuiesc conţinutul legal al infracţiunii să se materializeze în trăsăturile concrete ale acelei fapte. ca de exemplu condiţia ca obiectul să se afle într-un anumit loc. 2. lipsind unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii. astfel că lipsa vreunei dintre aceste condiţii conduce la inexistenţa infracţiunii. după existenţa lor în momentul săvârşirii infracţiunii vom vorbi despre condiţii preexistente. Ca şi condiţii concomitente le vom aminti pe cele care se referă la momentul sau timpul săvârşirii infracţiunii. la locul şi timpul săvârşirii infracţiunii. subiecţii infracţiunii.62 Această structură este menită să determine condiţiile care sunt obligatorii pentru conţinutul oricărei infracţiuni şi care ar putea să lipsească. Condiţiile necesare alcătuirii diferitelor conţinuturi de infracţiuni pot fi astfel clasificate: 1.

Partea Generală a profesorului Alexandru Boroi 4 Alexandru Boroi şi colaboratorii. de aceea conţinutul juridic mai poartă denumirea şi de conţinutul propriu-zis al infracţiunii aşa cum apare în norma de incriminare. Există însă şi situaţia în care legea penală adaugă conţinutului de bază anumite condiţii care nu fac altceva decât după caz să reducă sau să sporească pericolul social abstract al infracţiunii.3. atunci când infracţiunea este prevăzută numai într-o singură variantă. pag. 208 şi 211 alin. şi conţinutul constitutiv al infracţiunii care se referă numai la condiţiile care determină conduita ilicită. Trebuie precizat faptul că. mai multe rezultate. . vom vorbi despre conţinuturi simple şi complexe.Partea generală. ce reprezintă de fapt acele cerinţe care pentru existenţa infracţiunii se referă doar la o singură acţiune sau inacţiune.după criteriul structurii juridice. Editura Europa Nova Bucureşti 1997 . Astfel că în cazul conţinuturilor complexe vom avea în vedere mai multe acţiuni sau inacţiuni.după formele infracţiunii (clasificare pe care o întâlnim în cartea intitulată Drept penal.Aurel Teodor Moldovan Printre condiţiile subsecvente vom enumera cele referitoare la producerea unui anumit rezultat.1 Cod penal în care sunt prezentate condiţiile necesare pentru ca o faptă să constituie infracţiune de furt şi cea de tâlhărie). Conţinut complex al infracţiunii. clasificarea condiţiilor în funcţie de momentul săvârşirii infracţiunii nu face altceva decât să ajute la o mai bună cunoaştere a conţinutului infracţiunii. apare atunci când infracţiunea este reglementată în două sau mai multe variante sau există şi situaţia când aceeaşi infracţiune capătă contur sub mai multe modalităţi. ca de exemplu moartea sau sinuciderea victimei. astfel că vom întâlni. dar şi două sau mai multe forme de vinovăţie.după criteriul variantelor de incriminare a infracţiunilor. vom distinge între conţinuturi de bază sau tip şi conţinuturi agravante sau atenuante. la un singur rezultat şi la o singură formă de vinovăţie. 3. 54 . conţinut ce este format din totalitatea condiţiilor referitoare la latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii.dupa structura condiţiilor vom avea conţinut juridic care cuprinde toate condiţiile cerute de legea penală pentru existenţa infracţiunii. – Drept penal. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune În ştiinţa dreptului penal clasificarea conţinuturilor de infracţiune se realizează ţinându. Atunci când avem în vedere conţinutul de bază sau tip al infracţiunii vom pleca de la premiza că legea penală incriminează faptele într-o formă de bază. .2.135. Vom avea conţinut simplu al infracţiunii. adică având în vedere condiţiile subiective şi obiective absolut necesare pentru existenţa acelui tip particular de infracţiune (în acest sens avem în vedere cuprinsul art.se seama de anumite criterii de clasificare. . în primul rând : .

pag 166 66 Costică Bulai şi colaboratorii – Instituţii de drept penal . proprietatea. aşa cum este de altfel şi denumit general. Astfel în doctrina penală obiectul infracţiunii apare definit ca fiind valoarea socială şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori. iar în cazul conţinuturilor atipice sunt cele care corespund tentativei şi actelor premergătoare. drepturile şi libertăţile acesteia.3.63 3.98 6 I. un animal. ceea ce reprezintă fie corpul victimei. Partea generală. Prin obiectul juridic material al infracţiunii se înţelege cantitatea materială. cantitate asupra căreia se îndreaptă materialitatea actului de conduită66 . iar ocrotirea acestei valori sociale prin normele dreptului penal consacră obiectul infracţiunii rangul de obiect juridic. există în orice infracţiune. Astfel că în cazul conţinuturilor tipice ne vom referi la acele condiţii care alcătuiesc conţinutul juridic al infracţiunii. 65 Prin săvârşirea infracţiunii se vatămă o valoare socială ocrotită printr-o normă de drept penal. independenţa. Ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii am enunţat caracterul socialmente periculos al actului de conduită. suveranitatea. Doctrina penală este unanimă în a considera obiectul infracţiunii ca fiind valoarea socială şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori. care sunt periclitate ori vătămate prin fapta infracţională. la modul general. pag. Trebuie menţionat faptul că între obiectul juridic general şi obiectul juridic material existe anumite diferenţe în primul rând prin simplul fapt că obiectul juridic general. precum şi întreaga ordine de drept. PARTEA GENERALĂ şi colaboratorii) vom avea conţinuturi tipice şi conţinuturi atipice. În literatura de specialitate obiectul infracţiunii apare sub mai multe forme. Bucureşti 1971 . unitatea şi indivizibilitatea statului. Obiectul infracţiunii Infracţiunea nu poate fi concepută fără preexistenţa unei anumite relaţii împotriva căreia se îndreaptă actul de conduită şi care constituie de fapt obiectul acestui act. Oancea – Drept Penal . acestea fiind: România. Editura Trei. Aceste valori sociale sunt arătate în cuprinsul art. care sunt periclitate ori vătămate prin fapta infracţională64 . Bucureşti 2001 65 55 . Didactică şi pedagogică . îl formează societatea concepută ca ansamblu al relaţiilor sociale. Ed. Bucureşti 2002. acest caracter evidenţiindu – se prin faptul că actul de conduită se îndreaptă împotriva anumitor valori sociale. Casa de editură şi presă “ Şansa” srl .1 actualul Cod penal la capitolul intitulat „Legea penală şi limitele aplicării ei”. Obiectul juridic general şi obiectul juridic material Obiectul juridic general este format din totalitatea relaţiilor sociale ocrotite prin normele de drept penal.această trăsătură esenţială a infracţiunii ne pune în evidenţă faptul că obiectul infracţiunii. astfel că vom putea vorbi despre: a.1.DREPT PENAL. persoana. CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII 3.3. Partea generală . fie un obiect sau un lucru oarecare. în Constantin Mitrache – Drept penal.

Între obiectul juridic generic şi obiectul juridic specific există un raport de subordonare în sensul că obiectul specific reprezintă o parte din obiectul juridic generic. iar obiectul juridic adiacent fiind format din relaţiile sociale privitoare la apărarea integrităţii corporale.2. cum de exemplu este cazul infracţiunii de tâlhărie unde ca şi obiect juridic principal avem relaţiile sociale ce privesc apărarea avutului privat sau public (relaţiile de detenţie. a vieţii şi sănătăţii persoanei. Obiectul juridic specific (individual) fiind obiectul specific infracţiunii format din relaţiile sociale formate în jurul şi datorită unei valori sociale specifice. toate infracţiunile contra siguranţei statului au ca obiect juridic comun relaţiile sociale privind siguranţa statului român. Pentru înţelegerea exactă a acestui raport de subordonare găsim acest raport explicat de către profesorul Costică Bulai în cartea intitulată „Instituţii de drept penal” şi anume: „Orice infracţiune aduce atingere. În acest sens putem avea ca şi exemplu conducerea unui autovehicul 67 Costică Bulai şi colaboratorii – Instituţii de drept penal. delapidat. b. şi unui anumit obiect juridic generic sau de grup. posesie).49 56 . Obiectul juridic complex este format din obiectul juridic principal.3. 3. Locul săvârşirii infracţiunii: Locul săvârşirii infracţiunii apare ca o condiţie esenţială în conţinutul unei infracţiuni de îndeplinirea căreia depinde însăşi existenţa infracţiunii. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii formează ansamblul elementelor preexistente infracţiunii fără de care nu se poate concepe săvârşirea vreunei infracţiuni. Obiectul juridic generic (de grup) fiind format din grupul de valori sociale de aceeaşi natură ce sunt ocrotite prin normele de drept penal. au ca obiect juridic comun relaţiile sociale privind persoana. adică relaţia socială adiacentă căreia i se aduce atingere prin săvârşirea infracţiunii. toate infracţiunile contra persoanei. putând astfel fi: bunul furat. şi din obiectul juridic secundar (sau adiacent). Mai putem de asemenea întâlni obiect material şi în cazul infracţiunilor contra vieţii şi integrităţii corporale. Bucureşti 2001. Acest obiect juridic este specific infracţiunilor complexe. oricare ar fi obiectul lor specific. sau bunul obţinut prin abuz. Editura Trei. pe lângă obiectului său specific.67 Diferenţa majoră între obiectul juridic generic şi obiectul juridic specific este clădită pe ierarhia şi legăturile ce se stabilesc în cadrul sistemului de valori. cu alte cuvinte acest obiect reprezintă de fapt valoarea socială concretă căreia i se aduce atingere prin săvârşirea infracţiunii.Aurel Teodor Moldovan timp ce obiectul juridic material există numai la acele infracţiunii la care valoarea socială ocrotită constă într-o entitate materială. Astfel. pag. Aceste condiţii cu privire la timpul şi locul săvârşirii infracţiunii sunt prevăzute în conţinutul celor mai multor infracţiuni. obiect care este format în acest caz de însăşi corpul victimei. amăgire. e. Obiectul material există de exemplu în cazul infracţiunilor contra patrimoniului şi este format din obiectul asupra căruia se îndreaptă activitatea infracţională. c. deci relaţiile sociale principale care sunt vătămate.

. din lipsa uneia din elementele ei constitutive Locul săvârşirii infracţiunii este un element circumstanţial de care nu depinde existenţa infracţiunii ci doar realizarea unei variante calificate a infracţiunii. Timpul săvârşirii infracţiunii: Timpul de săvârşire a infracţiunii este în primul rând o condiţie esenţială de realizarea căreia depinde existenţa infracţiunii. Nerealizarea acestei condiţii privind săvârşirea faptei într-un anumit loc nu conduce la inexistenţa respectivei infracţiunii. Drept penal român – Partea generală . fie ca beneficiari ai ocrotirii juridice penale. Astfel vom avea ca subiecţi ai infracţiunii persoanele fizice care nu şi-au respectat obligaţia din cadrul raportului juridic penal de conformare şi au săvârşit fapta interzisă. . decât sfera noţiunii de subiecţi ai infracţiunii. condiţie ce are rol de element circumstanţial în conţinutul agravat al anumitor infracţiuni. fie ca destinatari ai obligaţiei de conformare în cadrul raporturilor juridice penale de cooperare. Timpul săvârşirii infracţiunii constituie un element circumstanţial. şi persoane fizice sau juridice care sunt beneficiarii ocrotirii juridice penale şi care prin săvârşirea faptei interzise suportă consecinţele acestei fapte. prin însăşi săvârşirea infracţiunii sau fie ca subiecţi pasivi. sau în timpul unei calamităţi. fapta rămâne infracţiune în varianta tip (simplă ) dar nu se realizează varianta calificată. 3.3.3. PARTEA GENERALĂ cu tracţiune mecanică fără permis de conducere constituie infracţiune în cazul în care acest autovehicul este condus pe drumurile publice (locul săvârşirii infracţiunii) Nerealizarea condiţiei privind săvârşirea faptei într-un anumit loc conduce la inexistenţa respectivei infracţiuni. Subiecţii infracţiunii Prin noţiunea de subiecţii infracţiunii se înţelege persoanele implicate în săvârşirea infracţiunii fie ca subiecţi activi. Noţiunea de subiecţi ai infracţiunii nu se confundă cu noţiunea de subiecţi de drept penal ce desemnează persoanele implicate în raporturi de drept penal. În acest sens infracţiunea de furt este săvârşită în variantă calificată când furtul este săvârşit într–un loc public (element circumstanţial). Mitrache . ea cuprinzând şi persoanele neimplicate în săvârşirea unei infracţiuni. fiind persoanele care suportă consecinţele infracţiunii. 87 68 57 . Cu alte cuvinte.Casa de editură şi presă «Şansa » Bucureşti 1997 pag 86. Subiecţii de drept penal prin implicarea lor în săvârşirea unei infracţiuni devin subiecţi ai infracţiunii. folosirea emblemei Crucii Roşii în timpul operaţiunilor militare se cerea ca aceste fapte să fie săvârşite în timp de război. toţi subiecţii C.infracţiunea de furt este calificată în situaţia în care această infracţiune este săvârşită pe timp de noapte. În acest sens avem ca şi exemplu pentru existenţa infracţiunilor de trădare prin ajutarea inamicului.DREPT PENAL. Sub acest aspect se poate lesne observa că sfera noţiunii de subiecţi de drept este mai întinsă.

68 În modul cum sunt implicaţi în săvârşirea infracţiunii vom distinge între subiectul activ al infracţiunii şi subiectul pasiv al infracţiunii. ALL Beck . deci va deveni subiect activ al infracţiunii.Aurel Teodor Moldovan infracţiunii sunt şi subiecţi de drept penal. capacitatea privită însă nu în general. iar persoana care a săvârşit–o să nu apară ca infractor ci ca făptuitor. astfel că în literatura şi în practica de specialitate s-a apreciat faptul că minoritatea făptuitorului constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. pag 407 Alex. vărsta de 14 ani împliniţi. În literatura de specialitate pentru a desemna persoana care a săvârşit fapta interzisă se foloseşte atât noţiune de infractor cât şi de făptuitor.Ghe . ci raportată la fapta concretă săvârşită .Nistoreanu Drept penal – Partea generală . Ed. ceea ce nu desemnează infracţiune. dar nu toţi subiecţii de drept penal sunt şi subiecţi ai infracţiunii. Bucureşti 2004 pag 104. Legiuitor a stabilit ca vărstă la care o persoană va putea răspunde penal. persoana care săvârşeşte o infracţiune-fapt consumat ori o tentativă pedepsibilă şi la care participă ca autor. Condiţiile generale privitoare la existenţa subiectului activ: a) vârsta b) responsabilitatea c) libertatea de voinţă şi acţiune a) Vărsta cerută de lege . această vârstă a fost stabilită având în vedere particularităţile bio-psihice ale minorului. Tratat . Deşi şi după împlinirea vărstei de 14 ani dezvoltarea bio-psihică nu este completă s-a prevăzut faptul că minorul între 14-16 ani va răspunde penal numai dacă se dovedeşte că la momentul săvârşirii faptei a avut discernământ. deoarece aceste noţiuni deşi la o primă lecturare apar identice vom vedea că noţiunea de infractor este mai largă desemnând persoana care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. iar lipsa vinovăţiei ori a pericolului social face ca faptă săvârşită prevăzută de legea penală să nu constituie infracţiune. Până la împlinirea vărstei de 14 ani se prezumă absolut că minorul nu are discernamânt. 105 69 70 58 . deci nu are dezvoltarea psiho-fizică necesară pentru a-şi da seama de importanţa faptelor sale. instigator sau complice. Boroi . deoarece pot exista cazuri când în momentul comiterii faptei minorul să nu fii acţionat cu discernământ. în schimb Dongoroz . Prin discernământ se înţelege capacitataea minorului de a-şi da seama de caracterul socialmente periculos al faptei şi de a-şi manifesta conştient voinţa.69 Stabilirea apariţiei discernământului cu care s-a acţionat la săvârşirea unei infracţiuni are o importanţă practică deosebită. Însă nu trebuie înţeles faptul că aceste noţiuni sunt sinonime. Are calitatea de subiect activ al infracţiunii sau de infractor. sau în calitate de participant la săvârşirea infracţiunii (instigator sau complice). Subiectul activ al infracţiunii poate fi persoana fizică care a săvârşit fapta în calitate de autor (în mod direct şi nemijlocit).

”73 Dacă făptuitorul a acţionat sub imperiul constângerii fizice şi constrîngerii morale fapta nu mai este imputabilă acestuia şi fiind săvârşită fără vinovăţie nu este infracţiune. prezumţie relativă însă putând fi înlăturată prin proba contrarie.48 Cod penal actual. fiindcă nu poate exista vinovăţie acolo unde lipsesc cei doi factori. respectiv art 28 din viitoarea reglementare care defineşte iresponsabilitatea. minorul în vârstă de de 14-16 ani lipsit de discernământ aflându-se în aceaşi situaţie cu a minorului care nu împlinise vârsta de 14 ani în momentul săvârşirii faptei . Bucureşti 1997 pag 208 C. iar în dreptul nostru penal. b) Responsabilitatea nu este definită de codul penal. subiect activ al infracţiunii. All Beck Bucureşti 1997 pag 209 73 A. necesari pentru existenţa vinovăţiei şi care marchează. adică nu poate fi. În concepţia profesorului Costică Bulai „responsabilitatea este o condiţie sine qua non pentru ca o persoană să fie răspunzătoare penal pentru fapta săvârşită de ea. intelectiv şi volitiv. 2004 71 72 59 . totodată. T. Responsabilitatea în doctrina penală apare definită ca fiind aptitudinea persoanei de a-şi da seama de faptele sale. această prezumţie este relativă ea putând fi combătută prin proba contrarie. Responsabilitatea se prezumă ca stare normală a oricărei persoane ce a împlinit vârsta de 16 ani. Subiectul pasiv al infracţiunii Pentru a putea fi subiect pasiv al infracţiunii persoana fizică trebuie să fie titulara valorii sociale ocrotite prin norma penală.Universitatea Transilvania . care consideră vinovăţia ca trăsătură esenţială a infracţiunii. ea putându-se deduce din cuprinsul art. C.70 Dovada de discernământ trebuie făcută în fiecare caz în parte şi aceasta cade în sarcina organelor judiciare. nici el. All Beck .72 c) Libertatea de voinţă şi acţiune presupune că „subiectul activ a decis în mod liber asupra săvârşirii faptei şi a avut libertatea de hotărâre şi libertatea de acţiune potrivit propriei sale voinţe. astfel că responsabilitatea se apreciază prin intermediul factorului intelectiv care presupune capacitatea persoanei de a înţelege semnificaţia acţiunilor şi inacţiunilor sale. PARTEA GENERALĂ ulterior să se constate cu certitudine existenţa discernământului. răspunderea acestuia este exclusă. responsabilitatea este o condiţie pentru existenţa subiectului activ al infracţiunii. Braşov. Moldovan – Note de curs Drept Penal – Partea Generală .71 Însă minorul care a împlinit vârsta de 16 ani este prezumat că are capacitate penală. Dacă nu se face dovada existenţei discernământului minorului în momentul săvârşirii faptei. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed.” Nu poate fi subiect al infracţiunii şi deci nu poate fi trasă la răspundere penală persoana care nu are capacitatea de a înţelege de ce fapta sa prezintă pericolul social şi de ce este interzisă şi nici care sunt rosturile pedepsei. Bulai Drept Penal –Partea generală . şi prin intermediul factorului volitiv ce presupune capacitatea persoanei de a fi stăpână pe acţiunile sau inacţiunile sale.DREPT PENAL. prezenţa responsabilităţii. Ed.

Nu trebuie confundat subiectul pasiv al infracţiunii sau persoana vătămată cu subiectul pasiv de drept civil al infracţiunii. în timp ce persoana dăunată sau subiectul pasiv de drept civil este acela care a suferit o pagubă provocată prin săvârşirea infracţiunii.1. „Persoana vătămată sau subiectul pasiv de drept penal al infracţiunii este acela care a suferit răul provocat prin infracţiune.Aurel Teodor Moldovan În doctrina penală. potrivit legii. Bulai. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed. op.74 De cele mai multe ori subiect pasiv al infracţiunii poate fi şi persoana păgubită cum este de exemplu în cazul infracţiunii de furt. 74 75 M. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei au fost clasificate după următoarele criterii : A. Criteriul trăsăturilor esenţiale: a. Bucureşti 1997 60 . Existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei poate fi invocată în orice stadiu al procesului penal. Cadrul şi clasificarea cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei. Există şi unele condiţii speciale cu privire la subiectul pasiv al infracţiunii care sunt prevăzute în conţinutul unor infracţiuni.. Basarab . cum de exemplu pentru infracţiunea de ultraj este necesar ca subiectul pasiv să fie funcţionar public aflat în exerciţiul funcţiunii. ca o „însuşire sintetică a faptei ce decurge din întrunirea trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii”76 . stări.”75 3. ca realizarea vreuneia dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii să devină imposibilă. Aspecte generale Preliminarii despre înlăturarea caracterului penal al faptei Caracterul infracţional al unei fapte este în doctrina penală definit aşa cum menţionează şi profesorul C. cit.4. BULAI – Manual de drept penal. All Beck. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI 3. pag 98 C.. cazuri. Întrunirea trăsăturilor prevăzute de legea penală prin care o faptă este caracterizată ca infracţiune este ceea ce determină caracterul infracţional sau penal al unei fapte. fiind una din cauzele care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale conform Codului de procedură penală. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei pot fi definite ca fiind acele împrejurări. Bucureşti 1997 pag 213 1 C. În principiu aceste cauze produc efecte din momentul în care s-au ivit. de distrugere. cauze care privesc pericolul social. Editura ALL . subiect pasiv este definit ca fiind persoana fizică sau persoana juridică titulară a valorii sociale ocrotite şi care este vătămată ori periclitată prin infracţiune. subiect pasiv în cazul infracţiunii de pruncucidere este nou-născutul.4. condiţii a căror existenţă în timpul săvârşirii faptei face.

deoarece înlăturarea unei trăsături esenţiale influenţează în realitate existenţa celorlalte trăsături. (2) Este în stare de legitimă apărare (2) Este în legitimă apărare peracela care săvârşeşte fapta pentru a soana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei 3. săvârşită prevăzută de legea penală săvârşită în în stare de legitimă apărare. viclenie. imediat înlătura un atac material. cauze care privesc prevederea în legea penală a faptei. 19 Legitima apărare (1) Nu constituie infracţiune fapta (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală. 44. dependinţă sau loc împrejmuit sau delimitat prin semne de marcare.prin violenţă. care pune în pericol persoana sau împotriva unui interes obştesc şi sa. într-o locuinţă. Această clasificare s-a considerat în doctrina penală ca având un caracter convenţional. viclenie. cauze care privesc vinovăţia c. (3) Se prezumă a fi în legitimă 1 (2 )Se prezumă că este în legitimă apărare. (2). cauze generale care înlătură caracterul infracţional . efracţie sau alte nea mijloace. Legitima apărare În Actualul Cod penal legitima apărare îşi găseşte reglementarea în art. B.4. locuinţă. îndreptat împotriva sa. direct. acela apărare. direct. dacă apărarea este sau drepturile celui atacat ori interesul proporţională cu gravitatea atacului. fără drept. 61 .îşi găsesc reglementarea în partea generală a Codului penal şi sunt aplicabile oricăror cauze concrete b. şi acela care săvârşeşte fapta care comite fapta pentru a respinge pentru a respinge pătrunderea fără pătrunderea unei persoane într-o drept a unei persoane prin violenţă. legitimă apărare. sau prin alte aseme. găsindu-şi reglementarea atât în partea generală cât şi în partea specială a Codului penal. PARTEA GENERALĂ b.2. efracţie. drepturile acestora sau un care pune în pericol grav persoana interes general.1. asemenea mijloace. a altuia şi injust. doar la cazurile anume prevăzute de lege. în timpul nopţii. imediat şi injust. Criteriul sferei de aplicare a.2. încăpere.4.DREPT PENAL. Actualul cod penal Viitrul cod penal Art 44 Legitima apărare Art. a altuia. 3. obştesc. în condiţiile alin. cauze speciale având o aplicabilitate mai restrânsă.

iar in Viitorul Cod penal este reglemntată în art 19. Trebuie a avut în vedere faptul că nu există un atac material în cazul agr77 Prof univ dr Constantin Mitrache. atitudine ce se materializează într-o acţiune îndreptată împotriva valorilor sociale ocrotite. imediat şi injust. Pentru a ne afla în prezenţa unei legitime apărării este necesar să existe un act de atac. Observăm că în viitoarea reglementare nu mai regăsim depăşirea limitelor legitimei apărări. ceea ce este reglementată în art 44. Atacul trebuie să fie material. atac ce trebuie să fie material. Cel ce ripostează împotriva atacului pentru a salva valorile sociale periclitate săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală.Drept penal român-parte generală. universul juridic 2009 . Deasemenea atacul poate fi realizat şi printr-o inacţiune deoarece permite altor forţe să pericliteze fizic valorile ocrotite. Condiţiile legitimei apărări Pentru ca o faptă să fie considerată a fi săvârşită în legitimă apărare este necesar îndeplinirea unor condiţii privitoare pe de o parte la atac şi pe de altă parte condiţii privitoare la apărare. a drepturilor acesteia sau împotriva unui interes public punând totodată în pericol grav valorile sociale ocrotite. pag 143. direct. 1. conf univ dr Cristian Mitrache. riposte determinate de necesitatea apărării valorilor sociale periclitare. Condiţiile atacului Atacul este o comportare violentă a omului. Deoarece faptuitorul a acţionat constrâns de necesitatea apărării valorilor sociale ameninţate grav prin atacul periculos şi nu cu voinţă liberă fapta este considerată ca nefiind săvârşită cu vinovăţie77 .Aurel Teodor Moldovan (3) Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. drepturile acesteia ori interesul public. o atitudine ofensivă. alin 3. Este material atacul care pentru realizarea lui se foloseşte forţa fizică ori instrumente care sunt în măsură să producă o modificare fizică a valorilor sociale ocrotite. Legitima apărare apare ca o ripostă şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. Atacul este material atunci când este exercitat prin mijloace fizice menite să periciliteze existenţa fizică a unor valori sociale ocrotite. 62 . concretizat fie într-o acţiune sau inacţiune socialmente periculoasă. fiind îndreptat împotriva unei persoane.” Legitima apărare apare ca o riposta pe care o dă o persoană împotriva unui atac ce pune în pericol grav persoana.

încăpere. viclenie. deoarece persoana calomniată sau funcţionarul ultragiat nu poate invoca starea de legitImă apărare în cazul în care înţelege să se apere prin acte de violenţă.22 alin. care să justifice această comportare.3 Noul Cod penal. legitima apărare este prezumată. îmbrăcând forma actelor pregătitoare ori tentativei.DREPT PENAL. Dacă însă fapta prevăzută de legea penală a intervenit după consumarea atacului ea apare ca o ripostă a fătuitorului neconsituind caracterul unei apărări astfel încât această faptă constituie infracţiune. anume „ săvârşirea faptei pentru a respinge pătrunderea fără drept în locuinţă. Atacul trebuie să fie imediat . dependinţe sau loc împrejmuit ţinând de acestea să se facă fără drept b) pătrunderea să se facă prin violenţă. ete actual sau este pe cale să se ivească.Caracterul imediat al atacului este dat de situaţia în care pericolul s-a ivit. dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii specifice: a) pătrunderea în locuinţă. Apare ca injust acel atac care nu are un fundament legal sau de fapt. încăpere. Dacă cel care face apărarea nu cunoaşte starea de iresponsabilitate a agresorului. această condiţie fiind înşuşi motivarea acţiunii de apărare. 2. Legea impune condiţia ca atacul să poată cauza un pericol iremediabil sau greu remediabil unor valori sociale ocrotite. PARTEA GENERALĂ siunilor morale. Atacul este just sau nu poate da naştere unei legitime apărări atunci când constă într-o activitate permisă sau prevăzută de lege. atacul nu mai poate fi considerta ca fiind imediat deoarece el nu oferă posibilitatea unui pericol prezent ci creeză doar premisele unui pericol care s-ar putea produce ulterior. 5. Atacul să fie injust. Atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau un interes general. astfel că legitima 63 .atunci când se îndreaptă şi pune în pericol în mod nemijlocit valoarea socială ocrotită. situaţie în care legitima apărare va intra în concurs şi cu eroarea de fapt. caracter ce este determinat de raportul în timp între atac şi obiectul vizat. În literatura de specialitate s-a suţinut faptul că atacul este direct şi în situaţia în care vizează una dintre valorile sociale ocrotite chiar şi în situaţia în care nu are un contact nemiljocit cu acea valoare.dependinţe sau loc împrejumit ţinând de acestea”. Acţiunea de apărare să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală. 3. În situaţia în care intervalul de timp dintre începerea actului şi ivirea pericolului este atât de mare încât oferă posibilitatea înlăturării acelui pericol prin alte mijloace. 4. el va riposta în legitimă aparare nefiind obligat să caute o soluţie mai puţin periculoasă ci va înlătura pericolul prin mijloace pe care le consideră ca fiind eficiente. Atacul trebuie să fie direct . efracţie sau prin alte mijloace asemănătoare Condiţii privitoare la apărare a. În situaţia avută în vedere în art.

Dacă apare un dezechilibru între cele de valori fapta este săvârşită cu depăşirea limitelor legitimei apărări. Apărarea să fie proproţională cu gravitatea atacului. Apărarea să fie necesară pentru respingerea atacului. Doctrina penală consideră că legitima apăare subzistă şi atunci când cel atacata se salvează prin fugă. integriSe află în stare de necesitate acela care tatea corporală sau sănătatea sa ori a în momentul săvârşirii faptei nu şi-a altei persoane sau un bun important al dat seama că pricinuieşte urmări vădit său ori al altei persoane sau un interes mai grave decât cele care s-ar fi putut general. făptuitorul a fost constrâns de necesitatea înlăturării agresiunii. nu putea fi înlăturat altfel. Viitorul cod penal Art 45 Art. c. Nefiind infracţiune . 64 Actualul cod penal . 20 Starea de necesitate Este în stare de necesitate acela care (1) Este justificată fapta săvârşeşte fapta pentru a salva de la prevăzută de legea penală săvârşită în un pericol iminent şi care nu poate fi stare de necesitate. civil. dacă urmările faptei nu sunt produce dacă pericolul nu era înlăturat vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.Aurel Teodor Moldovan apărare nu poate fi invocată în cazul faptelor ce nu sunt prevăzute de legea penală şi anume faptele cu caracter administrativ. legitima apărare nu atrage răspunderea penală a făptuitorului considerându-se astefl că fapta sâvărşită în legitimă apărare nu are caracter ilicit neputând atrage astfel nici o lată răspundere juridică. Din punct de vedere al momentului săvârşirii actului de apărare limita necesităţii este dată de limita pericolului rezultat. viaţa. Proporţionalitatea apărării cu gravitatea atacului are în vedere faptul că de pildă în cazul unui atac îndreptat împotriva integrităţii corporale se poate riposta printr-o faptă de apărare ce are în vedere integritatea corporală a agresorului. înlăturat altfel. Necesitatea apărării trebuie analizată şi în raport cu posibilitatea celui atacata de a înfrunta gravitatea atacului. neexistând din partea lui o manifestare liberă a voinţei. a altuia sau un bun persoana care săvârşeşte fapta pentru important al său ori al altuia sau un a salva de la un pericol imediat şi care interes general. Apărarea este necesară sub raportul intensităţii atâta timp căt a condus şa înlăturarea atacului însă nu a depăşit gravitatea pericolului care ameninţa valoarea socială ocrotită. agrsiune ce punea în pericol valorile sociel ocrotite. b. ascundere din faţa agresorului. adică atât timp cât subzistă pericolul subzistă şi necesitatea înlăturării lui. integritatea corporală (2) Este în stare de necesitate sau sănătatea sa. Efectele legitimei apărări: Fapta săvârşită în stare de legitimă apărare nu constituie infracţiune deoarece lipseşte elementul de bază al infracţiunii şi anume vinovăţia. caracterul necesar al apărării se apreciază atât sub raportul întinderii căt şi sub raportul intensităţii.

condiţie ce este îndeplinită şi în situaţia în care pericolul s-a declanşat devenind astfel actual. Noţiunea de „bun important” desemnează acel bun care prin valoarea lui artistică. Pericolul să fie inevitabil. Condiţiile privitoare la pericol a. dar este necesar pentru a putea vorbi de stare de necesitate ca pericolul să fie în punctul de a trece de la ameninţare la producerea efectivă a răului. în sensul că nu trebuie să se afle sub semnul incertitudinii fiind apt să producă făptuitorului o serioază temere că acesta se va produce. cutremure. Acţiunea să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor. situaţie specifică legitimei apărări. Starea de necesitate Fapta săvârşită în stare de necesitate nu este infracţiune deoarece acestă faptă nu este săvârşită cu vinovăţie.2. PARTEA GENERALĂ 3.DREPT PENAL. în sensul că acesta să nu poată fi înlăturat în alt fel decât prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală. un bun important al acesteia sau un interes general. c. Pericolul care ameninţă valorile sociale ocrotite în cazul stării de necesitate poate fi generat de : inundaţii.2. în sensul că aceasta trebuie să fie singura cale de salvare în situaţia de fapt dată.4. incendii şi nu de atacul unei persoane. Aprecierea pericolului ca inevitabil se face prin luarea în considerare a împrejurărilor în care persoana a fost nevoită să acţioneze sub amaninţarea pericolului. o inundaţie. Necesitatea acţiunii de salvare se apreciază în raport cu iminenţa şi actualitatea pericolului. 65 . geneza pericolului este de cele mai multe ori un eveniment întâmplător: un cutremur. Întâmplarea care dă naşterepericolului este datorată unei cauze fortuite. Pericolul trebuie să ameninţe viaţa. integritatea corporală sau sănătatea unei persoane. dar poate fi datorată şi unor activităţi omeneşti imprudente sau intenţionate cum ar fi spre xemplu situaţia unui incendiu declanşat de un individ. b. d. neeliminând în acelaşi timp particularităţile psihofizice ale persoanei pentru a putea concide dacă aceasta putea să prevadă şi altă posibilitate de salvare poate chiar mai puţin dăunătoare. făptuitorul fiind constrâns de necesitatea apărării împotiva unui pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat în alt mod. ştiinţifică istorică sau afectivă legitimează acţiunea de salvare în faţa pericolului. Pericolul trebuie să fie iminent. Condiţiile acţiunii de salvare a. fiind pe punctul de a se produce . Pericolul trebuie însă să fie şi real. un bun important al acesteia ori un interes general. O faptă apare ca fiind săvărşită în stare de necesitate când aceasta a fost necesră pentru a salva de la un pericol iminent viaţa. un incendiu etc. integriatea corporală sau sănătatea unei persoane.

Fapta să nu fie săvărşită de către. care avea obligaţia de a înfrunta pericolul situaţie în care se are în vedere anumite profesii ce prin natura lor obligă pe profesionist să înfrunte pericolul. săvârşită Nu este imputabilă fapta din cauza unei constrângeri fizice căreia prevăzută de legea penală săvârşită făptuitorul nu i-a putut rezista din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.4. Efectele stării de necesitate Fapta săvârşită în stare de necesitate nu constiuie infracţiune deoarece nu este săvârşită cu vinovăţie. 24 Constrângerea fizică prevăzută de legea penală. recunoscându-se însă în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor stării de necesitate. dar în situaţia în care făptuitorul şi-a dat seama de faptul ca prin acţiunea sa de salvare pricinuieşte urmări vădit mai grave în acesată situaţie fapta nu este săvârşită în stare de necesitate ci constituie infracţiune ce atrage răspunderea peanală a făptuitorului. a urmărilor acestuia cât şi a urmărilor faptei sale de salvare. fizică externă. d.Aurel Teodor Moldovan b. Dacă făptuitorul nu şi-a dat seama ă prin acţiunea sa cauzează urmări mai garve fapta urmează a fi considerată săvârşită tot în stare de necesitate. 3. Prin acţiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.3. această faptă fiind comisă sub imperiul constrângerii. Acţiunea de salvare să se realizeze prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală c. căreia nu i se poate opune. 66 . al ameninţării pericolului iminent.2. obligată de o energie Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 46 – Nu constituie infracţiune fapta Art. Acţiunea de salvare a valorilor sociale împotriva pericolului iminent este necesară numai dacă nu produce urmări vădit mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. Persoana care acţionează trebuie să aibe reprezentarea atât a gravităţii pericolului. Constrângerea fizică şi constrângerea morală Constrângerea fizică Constrângerea fizică apare în literatura de specialitate şi sub denumirea de forţă majoră existând în situaţia în care o persoană este silită. sau pentru a salva o persoană.

făptuitorul neavând posibilitatea de –aşi dirija singur voinţa. Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.prevăzută de legea penală săvârşită geri morale. Ameninţarea trebuie să fie aptă să producă celui ameninţat o temre puternică. această acţiune de constrângere putând proveni din partea unei alte persoane. cauză care înlătură caracterul penal al fapte sunt necesare îndeplinirea următorelor condiţii: a) este necesar să se exercite asupra făptuitorului o acţiune de constrângere. Fapta pote fi realizată atât printr-o acţiune căt şi printr-o inacţiune . exercitată prin ameninţare din cauza unei constrângeri morale. din prtea unui animal sau chiar din partea unor eveniment menite a răpii libertatea de mişcare a făptuitorului în sensul ca acesta este oprit de la anumite acşiuni sau este obligat la o anumită acţiune. Să existe o constrângere asupra fizicului unei persoane. printr-o ameninţare. temere ce îl determină să acţionez în modul voit de cel care ameninţă. cel constrâns era obligat la aceasta. de către o altă persoană. PARTEA GENERALĂ Condiţii pentru existenţa constrângerii fizice 1. 25 Constrângerea morală fapta prevăzută de legea penală. Aceasta are în veder natura constrângerii cărei nu i se putea opune o rezistenţă. Constrângerea morală Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 46 alin 2. cu un pericol grav pentru persoana exercitată prin ameninţare cu un pericol făptuitorului ori a altuia şi care nu poate grav pentru persoana făptuitorului ori a fi înlăturat în alt mod altuia şi care nu putea fi înlăturată în alt mod. pentru ca îi lipşsete una dintre trăsturile esenţiale pentru ca fapta să cxonstituie infracţiune şi anume vinovăţia. Trebuie menţionat faptul că posibilitatea de arzista constrângerii se aprecaiză în fiecare caz avându-se în vedere atât natura şi intensitatea forţei de constrângere cât şi capacitatea şi de starea psihică a persoanei onstrânse. Pentru a ne afla în prezenţa constrângerii morale ca. aceasta din urmă se realizează atunci când făptuitorul nu îşi îndeplineşte o obligaţie legală pe care o avea şi astfel săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală 2. Nu este imputabilă fapta săvârşită din cauza unei constrân. Ameninţarea trebuie să fie exercitată de o persoană fizică.nu constituie infracţiune Art. vinovăţia neputând exista atunci când făptuitorul nu are libertat de acţiune. Efecte Fapta săvârşită sub imperiul constrângerii fizice nu constituie infracţiune. ea putându67 . 3. deoorece aceasta este singura situaţie care are în vedere posibiltatea înlăturării caracterului penal al faptei. Constrângerea la care persoana a fost supusă să nu îi fi putut rezista.DREPT PENAL. dr în situaţia în care exista posibilitatea de a rezista constrângerii.

făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenţia forţei străine care a produs rezultatul 68 . Cazul fortuit desemneasză starea. situaţia în care acţiunea sau inacţiunea unei persoane a produs un rezultat pe care însă aceea persoană nu l-a conceput şi nici nu l-a urmărit şi care este rezultatul unei energii a cărei intervenţie nu a putut fi prevăzută. a unei persoane d) starea maladivă a unei persoane .Aurel Teodor Moldovan se realiza atăt direct cât şi indirect. Ea trebuie să trezească în conştiinţa celui ameninţat că dacă nu săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală răul cu care este ameninţat se va produce. ca elemente esenţial al infracţiunii. c) Pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. în sensul că cel constrâns nu are altă altenativă decât să suporte răul cu care este ameninţat. 2. prin alarmarea autorităţilor sau pe alte căi în această situaţie nu va mai opera constrângerea Efecte Constrângerea morală produce efecte numai in persoana. Condiţii O faptă este considerată săvârşită în caz fortuit în măsura în care îndeplineşte următoarele condiţii: 1. 3. al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. ceea ce conduce la concluzia că fapta nu este infracţiune.2. integritatea corporală ori bunurile persoanei ameninţate ori ale altei persoane. dar în situaţia în care cel ameninţat putea evita pericolul prin denunţare. faptă ce este comisă sub imperiul constrângerii nedând frâu liber vionovăţiei. verbal sau în scris sau prin orice alt mijloc de comunicare. lucru ce pune în evidenţă faptul că între împrejuararea neprevăzută şi rezultatul produs trebuie să existe un raport de cauzalitate.4.Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală. faptă care a fost impusă de cel ce ameninţă. atac de cord etc. rezultatul socialmente periculos trebuie să fie consecinţa intervenţiei unei împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului. Sursa împrejurărilor fortuite poate fi: a) fenomenele naturii a căror producere nu poate fi prevăzută b) tehnicizarea activităţilor umane c) conduita imprudentă a unei persoane – apariţia bruscă în faţa unui autovehicul în viteză. Cazul fortuit In conformitate cu prevederile art Art 47.4. b) ameninţarea să fie gravă vizând un pericol pentru viaţa.leşin.

PARTEA GENERALĂ 3. Cazul fortuit operează in rem datorită imposibiltăţii prevederii intervenţiei energiei străine care este generală şi obiectivă. Vinovăţia făptuitorului se exclude deoarece acesta s-a aflat în imposibilitatea de a prevedea intervenţia împrejurării ce a creat rezultatul socialmete periculos. o acţiune sau inacţiune incriminată de Codul penal sau de orice alt act normativ. nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale. care detrmină stări anormale 4. Condiţiile stăriii de iresponsabiliate 1. dacă Nu este imputabilă fapta făptuitorul în momentul săvârşirii faptei. atunci când făptuitorul nu-şi poate da seama de ceea ce face. fenomene fiziologice. să fie prevăzută de legea penală. sau de ordin volitiv. fie din de persoana care.morală şi juridică a faptelor pe care le săvârşeşte şi a urmărilor acestora sau care care nu-şi poate determina în mod normal voinţa. Iresponsabilitatea Codul penal actual Noul cod penal Art 48.2. 2. Iresponsabilitatea poate fi de ordin intelectiv. Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.DREPT PENAL.4.5. ori nu de acţiunile sau inacţiunile sale. ori nu putea fi stăpân pe ele putea să le controleze. Datortită stării de incapacitate psihică. în momentul comialte cauze. snsul şi valoarea socială . Lipsa unuia din aceşti factori sau ai amândurorara exclud vinovăţia. Iresponsabilitatea reprezintă o stare de incapacitae psihofizică a unei persoane care nu îşi poate da seama de carcterul. prevăzută de legea penală. tulburări psihice provocate de intoxicaţii. fapta care a căpătat un rezultat socialmente periculos datorat intervenţiei imprevizibile a unei forţe străine.Nu constituie infracţiune fapta Art. fie din cauza unei boli psihice. săvârşită fie din acuza alienaţiei minatel. făptuitorul să nu fi fost în stare să-ţi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele. 3. nu putea să-şi dea seama terii acesteia. fie din alte cauze. în raport cu faptele sale. starea de de incapaciate psihică a persoanei să existe în momentul 69 . boli neuropsihice. Cauzele care pot determina iresponsabilitatea pot fi: starea de subdezvoltare psihică datorată diferitelor anomalii. starea de incapcitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaţiei mintale sau altor cauze. Efecte Lipsidu-i elementul esenţial şi anume vinovăţia fapta săvârşită sub imperiul cazului fortuit nu constituie infracţiune. 3. atunci când făptuitorul nu este în stare să se stăpânească. 28 Iresponsabilitatea prevăzută de legea penală.

După gradul de intoxicaţie. determinând numai o slăbire a capacităţii de autocontrol si autodirijare a actelor de conduita78 . situaţie în care procesul de intoxicare se află în faze incipiente. ori alte substanţe nu putea să le controleze. în momentul comiterii independente de voinţa sa în stare de acesteia. beţia poate fi completă. Alexandru Boroi.beţia accidentală (involuntară sau fortuită) este beţia în care a ajuns persoana independent de voinţa ei – de exemplu o persoană care lucrează într-un mediu cu vapori de alcool şi fără să conştientizeze 78 Drept penal-parte generală. ori incompletă. Starea de beţie poate constitui în unele imprejurări o cauză de excludere a răspunderii penale. din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau alte substanţe psihoactive. se gasea. datorită unor împrejurări persoana care. Beţia Noţiune Codul penal actual Noul cod penal art 49 C. Cea mai frecventă este beţia alcoolică sau intoxicaţia etilică. 29 Intoxicaţia fapta prevăzută de legea penală. Editura CHBeck 2006.Aurel Teodor Moldovan săvârşirii faptei. Se poate observa clar că termenul de beţie este înlocuit cu cel de intoxicaţie pentru a releva mai bine înţelesul acestei instituţii Aceasta este considerată a fi o cauză care înlătură caracterul penal al faptei numai de către sistemul de drept românesc.vă‘zută de legea penală. iar în altele o cauză de atenuare sau de agravare a sancţiunii. când se ajunge la cvasiparalizarea completă a energiei fizice şi a facultăţilor psihice. adică tot timpul cât durează efectuarea sau omisiunea de a efectua actele prin care s-a săvârşit ori s-a contribuit la săvârşirea faptei.pen nu constituie infracţiune Art. dacă Nu este imputabilă fapta prefăptuitorul în momentul săvârşirii fap. Efecte Deorece în cazul iresponsabilităţii responsabilitatea este cea care lipseşte fapta nu întruneşte trăsătura 3senţaila a infracţiunii. pag 212-213 70 . ceea ce înlătura caracterul penal al faptei. Felurile stării de beţie a) după atitudinea persoanei care a dorit să nu ajungă în stare de beţie : . săvârşită de tei. nu putea să-şi dea seama beţie completă produsă de alcool sau de acţiunile sau inacţiunile sale. Această condiţie nu este îndeplinită dacă înăuntrul intervalului de timp cât a durat săvârşirea faptei făptuitorul şi-a recăpatat la un moment dat capacitaea psihică şi acontinuat toţuşi săvârşirea sau participarea la săvârşirea fapte.

Această formă cunoaşte două forme : * beţia preordinată (premeditată) – reprezintă o circumstanţă agravantă a răspunderii penale deoarece persoana şi-a provocat această stare cu un anumit scop (pentru a avea mai mult curaj în săvârşirea faptei.starea de beţie să fie completă. Beţia voluntară premeditată pentru săvârşirea faptei reprezintă o circumstanţă agravantă .DREPT PENAL. * beţia simplă. Alexandru Boroi.provocată independent de voinţa făptuitorului. conf univ dr Cristian Mitrache.beţia voluntară.reprezintă starea în care ajunge o persoană care consumă voit băuturi alcoolice. . Condiţiile stării de beţie : .fapta săvârşită de persoana aflată în stare de beţie să fie prevăzută de legea penală82 . Editura CHBeck 2006. Caz în care starea de beţie voluntară constituie o circumstanţă atenuantă81 . b) după gradul de intoxicaţie cu alcool. a afectat capacitatea de apreciere critică a faptelor şi mai ales capacitatea de frânare voliţională a actelor comportamentale.beţia incompletă.este caracterizată de paralizarea aproape completă a energiei fizice şi o întunecare a facultăţilor psihice . deoarece faptuitorul când şi-a provocat această stare nu avea intenţia să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Pentru ca făptuitorul să poată să fie tras la răspundere penală el trebuie să aibă o anumită capacitate de a înţelege şi de a voi . pag 214-215 79 71 . . pag 161.intoxicaţia cu alcool sau alte substanţe ebriante este intro fază incipientă manifestată de regulă prin excitabilitate si impulsivitate. ori pentru a o invoca drept scuză la săvârşirea faptei) . decizia nr 254/1978 82 Drept penal-parte generală. . pag 214 81 Tribunalul Suprem. ori substanţe al căror efect ebriant îl cunoaşte. Editura CHBeck 2006. universul juridic 2009 80 Drept penal-parte generală.Drept penal roman-parte generala. Alexandru Boroi.162. Capacitatea persoanei de a înţelege şi de a voi este doar diminuată79 . Nu se consideră a fi îndeplinită această condiţie dacă starea de beţie a existat înainte sau posterior momentului săvârşirii faptei80 .starea de beţie să fi fost accidentală.poate fi considerată o circumstantă atenuantă.beţia completă. . In practică s-a stabilit că prevederile care reglementează iresponsabilitatea nu sunt incidente în cazul când starea de inconştienţă în care se află inculpatul în momentul săvârşirii faptei s-a datorat beţiei voluntare complete care în condiţiile unei boli psihice preexistente. secţia penală. respectiv persoana să nu-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori de urmările şi de pericolul social al acestora sau să nu poată fi stăpână pe ele. PARTEA GENERALĂ inhalează astfel de vapori şi ajunge în stare de beţie . .fapta să se fi găsit in momentul sau în timpul săvârşirii faptei în stare de beţie produsă de alcool ori de alte substanţe. Prof univ dr Constantin Mitrache. ori alte substanţe beţia poate fi : .

113 Cod penal. dar în situaţia în care beţia accidentală nu este completă atunci caracterul penal al faptei nu este înlăturat. 27 Minoritatea făptuitorului prevăzută de legea penală săvârşită Nu este imputabilă fapta de minor. 3. minorii răspund penal. instituţie ce se resfrânge asupra acelei categorii de minori care nu îndeplinesc condiţiile pentru a răspunde penal. ea nefiind săvârşită cu vinovăţie. fapta să fie săvâşită de un minor care nu îndeplineşte condiţiile legale de a răspunde penal. iar minorii între 14 – 16 ani răspund penal numai dacă se dovedeşte că au săvârşit fapta cu discernământ. să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală 2. Efecte Minoritatea face ca fapta să nu constituie infracţiune şi pe cale de consecinţă nu atrage răspunderea penală a făptuitorului. accidentală.6.Aurel Teodor Moldovan Consecinţe juridice Fapta săvârşită în stare de beţie completa.4. săvârşită de îndeplinea condiţiile legale pentru a un minor care la data comiterii acesteia răspunde penal nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal.2. 72 . fiind aptă de a produce efecte numai in personam. fortuită nu constituie infracţiune. Conform art. minoritatea făptuitorului trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei. această condiţii se referă la faptul că starea minorului de natură să înlăture caracterul penal al faptei trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei şi pe întreaga perioasdă de execuatre a acesteia. 3. nu constituie infracţiune fapta Art. sanctiuni de drept penal aplicanile minorilor infractori. Minoritatea făptuitorului În ceea ce priveşte minoritatea în materia dreptului penal a fost creată o instituţie de sine stătătoare.113 minorul care nu aîmplinit vârsta de 14ani nu răspunde penal. care la data comiterii ei nu prevăzută de legea penală. conform art. cea referitoare la măsurile educative. Condiţiile minorităţii 1. dar potrivit unui sistem specific de sancţiuni. dar în acealşi timp minoritatea apare reglementată şi ca u cauză care înlătură caracterul penal al faptei. După împlinirea vărstei de 16 ani. starea de beţie putând constitui o circumstanţă atenuantă Actualul cod penal Noul cod penal Art 50.

factorii care au determinat-o. dacă necunoaşterea stării.Drept penal. pinde caracterul penal al faptei.(1)–(3) se terul penal al faptei aplică în mod corespunzător şi în cazul necunoaşterii unei dispoziţii legale extrapenale.2.4.Parte generală. nu cunoştea existenţa unei situaţii sau împrejurări de care depinde stări. situaţia ori împrejurarezultatul culpei.(1) se aplică agravantă imprejurarea pe care in. situaţii ori împrejurări de care decaracterul penal al faptei.şi faptelor săvârşite din culpă pe care fractorul nu a cunoscut-o în momentul legea penală le pedepseşte. legea penală le pedepseşte. (5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca urmare a necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în nici un fel evitată. Pentru ca eroarea să înlăture caracterul penal al faptei trebuie: . reprezentare determinată de necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unor date ale realităţii”83 În legislaţia în vigoare cât şi în doctrina penală eroarea se clasifică în funcţie de obiectul asupra căruia poartă. în momentul comiterii steia. situaţiei sau agravantă sau element circumstanţial împrejurării respective nu este ea însăşi agravant starea.să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală. acesteia. nu cunoştea existenţa unei stări. evitare şi întinderea consecinţelor. PARTEA GENERALĂ 3. Universal Juridic. greşită a legii penale nu înlătură carac(4) Prevederile alin. 30 Eroarea (1) Nu constituie infracţiune fapta (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală.7. când prevăzută de legea penală. numai săvârşirii infracţiunii. numai (3) Nu constituie circumstanţă dacă necunoaşterea stării. (2) Nu constituie o circumstanţă (2) Dispoziţiile alin. Bucurşti 2004 73 . săvârşită de făptuitorul.DREPT PENAL. posibilitatea de Actualul Cod penal Viitorul Cod penal Art 51 Eroarea de fapt Art. în momentul săvârşirii ace. rea pe care infractorul nu a cunoscut-o (4) Necunoaşterea sau cunoaşterea în momentul săvârşirii infracţiunii.persoana care. Eroarea de fapt „Reprezentarea greşită de către cel ce săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală a realităţii din momentul săvârşirii faptei. 83 Constantin Mitrache. situaţiei ori (3) Dispoziţiile alin (1) şi (2) se aplică împrejurării respective nu este ea însăşi şi faptelor săvârşite din culpă pe care rezultatul culpei.

INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI PRIN LIPSA PERICOLULUI 3. Noul cod penal doreşte o unificare a reglementărilor europene în această materie.5. starea de necesitate. iar în al doilea rând pericolul social caracteristic infracţiunii lipseşte în cazul faptelor concrete şi pentru care nu este necesară aplicarea unei pedepse. cazuri sau împrejurări anume prevăzute de lege.5. Preliminarii Ca trăsătură esenţială a infracţiunii lipsa pericolului social conduce la înlăturarea caracterului infracţional al faptei săvârşite.5. 3.în momentul săvârşirii faptei.2. Fapta prevăzută de legea penală săvârşită în eroare de fapt cu privire la o situaţie sau împrejurare ce sunt prevăzute ca elemente constitutive ale unei infracţiuni. intoxicaţia. pe când în cazul cauzelor de neimputabilitate efectul acestora nu se extinde şi asupra participantilor.Aurel Teodor Moldovan . iresponsabilitatea şi eroarea. eroarea de fapt este cea care înlătură vinovăţia şi deci şi caracterul penal al faptei. In categoria cauzelor justificative intră legitima apărare. 3. constrângerea morală. ca trăsătură esenţială a infracţiunii 74 . Noul cod penal face distincţie între cauzele justificative şi cauzele de neimputabilitate. exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii şi consimţământul persoanei vătămate. minoritatea făptuitorului.1. făptuitorul să nu fi cunoscut existenţa unor împrejurări. în legislaţia statelor europene deja există această delimitare. Eroarea de fapt înlătură agravarea când poartă asupra unor circumstanţe de agravare ale unei infracţiuni intenţionate. astfel că se are în vedere mai multe aspecte şi anume: în primul rând lipsa pericolului social ca trăsătură esenţială a infracţiunii lipseşte în anumite situaţii. împrejurarea ce nu au fost cunoscute pot reprezenta un element constitutiv al infracţiunii sau o circumstanţă a acesteia.situaţia. nu constituie infracţiune astfel că nu atrage răspunderea penală. iar când poartă asupra unei circumstanţe agravante la o infracţiune incriminată şi atunci când este săvârşită în culpă va duce la înlăţurarea ei numai dacă necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a stării. Dacă fapta este incriminată atunci când este săvârşită cu intenţie cât şi atunci când este săvârşită din culpă. excesul neimputabil. situaţii de care ar depinde caracterul penal al faptei. Distincţia intre cauzele justificative şi cele de neimputabilitate rezidă în aceea că în cazul cauzelor justificative efectul cauzelor justificative se extinde şi asupra participanţilor. . împrejurării sau situaţiei ce constituie circumstanţa de agravare nu este ea însăşi rezultatul culpei. Lipsa pericolului social. iar în categia cauzelor de neimputabilitate se regăsesc: constrângerea fizică.

3. caracterul penal al faptei este înlăturat. Este posibil ca fapta săvârşită să fie lipsită de importanţă prin pericolul social minim pe care-l prezintă.6. fiind considerate ca lipsite de pericol social şi faptele comise din culpă. Din cuprinsul art 181 rezultă faptul că atunci când pericolul social concret nu este sufficient pentru a caracteriza fapta ca infracţiune.pen o sancţiune cu caracter administrativ. In viitorul cod penal la art 15 alin (1) – “Art.DREPT PENAL. deşi în mod formal îndeplineşte toate trăsăturile specifice ale infracţiunii. 3. dispoziţii ce sunt înscrise în art 181 Cod penal actual. 15 Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii (1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală.5. 3. Pericolul social este înlăturat şi în cazul anumitor acte inerente desfăşurării unor activităţi ce sunt permise de lege. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni”. dacă ele sunt incriminate numai atunci când sunt săvârşite cu intenţie. astfel că este înlăturat caracterul infracţional al faptei şi pe cale de consecinţă se înlătură şi răspunderea penală. se dă o altă definiţie a infracţiunii ceea ce rezultă din cumulul trăsăturilor reglementate de lege pentru această instituţie. iar făptuitorului i se poate aplica conform art 91 C. fiind lipsită în mod vădit de importanţă. Fapta care este lipsită de pericolul social concret necesar unei infracţiuni nu constituie infracţiune neatrăgând răspunderea penală. PARTEA GENERALĂ Pericolul social este înlăturat pentru anumite fapte determinate prin legea care prevede atât fapta al cărui pericol este înlăturat cât şi împrejurarea în care este înlăturat pericolul social. prin faptul că 75 . Rezultă că pericolul social al infracţiunii este înlăturat şi în situaţia în care fapta este săvârşită fără vinovăţie. nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o”. astfel că apar ca lipsite de pericol social spre exemplu arestarea învinuitului sau inculpatului. LIPSA PREVEDERII IN LEGEA PENALA Lipsa prevederii faptei în legea penală este o împrejurare în care o faptă care aparent întruneşte trăsăturile esenţiale ale infracţiunii în realitate nu are caracter penal deoarece nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune. Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală Caracterul penal al faptei este înlăturat dacă fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Organul de aplicare a legii penale are obligaţia de a stabili pe baza unor criterii legale prevăzute de art 181 Cod penal care prevede că “nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minima adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret.

lipseşte deci o condiţie cerută de lege pentru a caracteriza fapta săvârşită ca infracţiune.neîndeplinirea de către fapta concretă a unui element constitutiv al infracţiunii. ceea ce presupune că atât legea penală română cât şi legea penală strâină de la locul în care s-a săvârşit fapta. . fapta nu mai este prevăzută ca infracţiune. . Neprevederea în legea penală apare în următoarele situaţii: .lipsa dublei incriminări: în cazurile de aplicare a legii penale române conform principiului universalităţii se cere dubla incriminare a faptei. să prevadă drept infracţiune fapta săvârşită.dezincriminarea faptei sau abrogarea incriminării fapt ce se realizează prin scoaterea în afara ilicitului penal al faptei considerate infracţiune până la o anumită dată. Lipsa prevederii faptei săvârşite ca infracţiune în legea penală are drept efect înlăturarea caracterului penal şi pe cale de consecinţă înlăturarea răspunderii penale 76 .Aurel Teodor Moldovan ori îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ori în modalitatea în care a fost săvârşită.

Bucureşti 1997. Bucureşti. Lumina Lex. pag.1.1. Definiţia actuală a pedepsei reiese din dispoziţiile art.a) pedeapsa este o măsură de constrângere.” Din această definiţie putem reţine şi trăsăturile caracteristice ale pedepsei. un rol foarte important îl ocupă pedeapsa. Astfel literatura. Hugo Grotius definea pedeapsa: “Poena est malum passionis quod infligitur propter malum actionis” (pedeapsa e răul suferinţei ce se dă pentru răul făptuirii). sau “răul făcut în numele societăţii şi în executarea unei condamnaţiuni judecătoreşti autorilor unei infracţiuni. Bulai Drept Penal – Partea Generală . pag. All Beck. De-a lungul timpului. 85 Codul Penal Adnotat cu practică judiciară 1969-2000. culpabili şi responsabili de această infracţiune” (Vidal). 86 C. 52 Codul Penal Actual85 “Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. singura sancţiune penală menită să asigure restabilirea ordinii de drept încălcată prin săvârşirea unei infracţiuni.“Curs de drept penal” . o măsură de represiune. 1912. prin pedepsirea infractorului urmărindu-se numai excluderea din societate şi inducerea unei suferinţe infractorului pentru fapta săvârşită.Ed. Societate Anonimă. 181.DREPT PENAL. astfel că la acest moment principalele trăsături ale infracţiunii nu mai sunt cele de constrângere şi excludere din societate.104. de privaţiune pentru cel care a săvârşit o infracţiune. Cu timpul caracterul pedepsei s-a diversificat. intervenind un aspect foarte important. în general apreciază că trăsăturile pedepsei sunt următoarele: . Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Atelierele grafice SOCEC &CO. acela al reeducării. Ed. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL IV PEDEPSELE 4. „Este un rău cu care I. Noţiunea şi caracterele pedepsei In cadrul sancţiunilor de drept penal.1. În alte accepţiuni. pag 283 84 77 .Tanoviceanu. Şi în dreptul românesc se arăta că pedeapsa “este răul pe care puterea publică îl face individului condamnat de justiţie fiindcă a comis una sau mai multe infracţiuni”84 După cum putem observa din aceste definiţii la începutul secolului XX caracterul principal al pedepselor era acela profund retributiv. pedeapsa este “răul pe care îl înflige statul celui care a înfrânt prescripţiunea sa” (Mommsen). Bucureşti. 2000. GENERALITAĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR 4. pedeapsa a fost definită în mai multe feluri.

Ea poate fi pusă în aplicare doar după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti. . Fodor . privaţiune de bunuri.”Constrângerea apare ca mijloc sau instrument de continuare în condiţii speciale a procesului educativ. Bucureşti 1997.Aurel Teodor Moldovan se răspunde răului produs prin săvârşirea infracţiunii (mallum passionis propter mallum actionis). I. Kahane . Ed. Prin aplicarea pedepsei nu se urmăreşte exclusiv reprimarea infractorului. Aceleaşi trăsături ale pedepselor reies şi din dispoziţiile noului Cod Penal care.b) pedeapsa este un mijloc de reeducare. sau în unele cazuri. Pedeapsa are caracter personal nefiind pasibil de pedeapsa decât subiectul activ al infracţiunii(autor. ca organe specializate ale statului.”89 -f) pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. Prin efectul exemplarităţii pedeapsa atenţionează pe toţi ceilalţi subiecţi de drept care ar fi tentaţi să săvârşească o infracţiune convingându-i de posibilitatea ca. la art 57 alin.e) pedeapsa se aplică infractorului. Astfel în cadrul pedepsei constrângerea devine indisolubil legată de reeducare . Prin această trăsătură se realizează funcţia de apărare socială înpotriva infracţiunilor pe care o are dreptul penal. ca sancţiune a prevăzută pentru o infracţiune. ea neputând fi aplicată decât celui vinovat de săvârşirea unei infracţiuni. All Beck. Bulai.”86 Ca şi măsură cu caracter coercitiv pedeapsa se concretizează într-o anumită privaţiune sau restricţie impusă persoanei care a săvârşit infracţiunea.acţiunea penală in vederea tragerii la răspundere a infractorului. Constatăm că dispoziţiile noului cod pun accent pe reeducarea condamnatului şi pe prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Oancea. Aplicarea unei pedepse este atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti. se stinge odată cu viaţa lui nefiind transmisibilă.d) pedeapsa se aplică numai în cazul comiterii unei infracţiuni şi numai de către instanţele judecătoreşti. Iliescu C. 1 prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere aplicată în scopul reeducării condamnatului şi al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. Dongoroz. Nu există pedeapsă în general .5 V. privaţiune chiar de viaţă. G Antoniu.Sancţiunea Penală – concept si orientări. . privaţiune de libertate. ca exponent al societăţii este îndrituit să exercite .ci numai pedeapsă.1970 pag 11 89 C. şi sunt serioase probabilităţi că el nu va mai săvârşi o nouă infracţiune.”87 Reeducare ca finalitate a pedepsei poate fi considerată ca realizată dacă conştiinţa condamnatului s-a însănătoşit din punct de vedere moral şi social . să li se aplice o pedeapsă de aceeaşi natură.Numai statul. N. S. adică săvârşirea cu vinovăţia.p.Pedeapsa nu poate fi aplicată decât de către stat şi în numele societăţii . Bulai Drept Penal – Partea Generală .c) pedeapsa este un mijloc de constrângere statală . în condiţiile în care ar săvârşi o faptă similară. I.88 . R Stănoiu „ Explicaţii teoretice ale codului penal român ” Bucureşti .nr 10-1981.prin organele sale. pedeapsa are totodată şi un puternic rol şi efect educativ de împiedicare a repetării conduitei antisociale şi de îndreptare a condamnatului. pag 283 87 88 78 . instigator sau complice)„ iar în caz de deces al condamnatului înainte de executarea pedepsei . Privaţiunea poate consta în restrângere de drepturi civice.in RRD. .

şi un aspect general („prevenţia generală”) adică împiedicarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a săvârşi infracţiuni. anume funcţiile pedepsei.2. Bucureşti 1997.1.90 Este foarte important de reţinut (şi în acest sens Codul Penal este expres că executarea pedepsei în ciuda caracterului său represiv. Scopul şi funcţiile pedepsei Scopul pedepsei conform codului penal în vigoare este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni (art 52 alin1 din Codul Penal). faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Funcţia de reeducare este prevăzută în mod expres de lege şi este completată de dispoziţiile art. Pedeapsa ar fi de neconceput în condiţiile în care nu ar cauza o suferinţă. Aceste funcţii sunt enumerate de literatura de specialitate astfel: a) Funcţia de constrângere sau de represiune este consacrată expres în definiţia legală a pedepsei (art. Ea trebuie să fie întotdeauna proporţională cu gradul de pericol social pe care îl reprezintă fapta săvârşită şi persoana făptuitorului. statul prin organismele abilitate trebuie să se implice in mod direct în procesul de reeducare a condamnatului. îl deţine reeducarea condamnatului. 90 C. Sub influenţa constrângerii infractorul este împiedicat de a continua sau relua activitatea sa infracţională şi totodată este determinat să-şi schimbe şi. 52 Actualul Codul Penal) şi este unanim recunoscută de literatura de specialitate. Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni are două aspecte: un aspect special („prevenţia specială”) adică preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat.DREPT PENAL. Reiese din aceasta faptul că atât în aplicarea unei pedepse cât şi în ducerea la îndeplinire a acesteia. Bulai Drept Penal – Partea Generală . constrângător nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată). b) Funcţia de reeducare. a fost reorientat în sensul că în acest moment un rol la fel de important ca retribuţia. Ed. pag 286 79 . PARTEA GENERALĂ 4. 52 alin 2 Actualul Cod penal care stipulează că prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă. Constrângerea prin ea însăşi nu ar putea duce la realizarea scopului pedepsei. Acest scop are în slujbă pentru realizarea sa anumite mijloace de realizare. Finalul art 52 alin 2 din Codul penal actual interzice ca executarea pedepsei să cauzeze suferinţe fizice sau să înjosească persoana condamnatului. în condiţiile în care nu ar impune o privaţiune sau o restricţie celui condamnat. S-a considerat că nu răzbunarea şi prigonirea ci din potrivă reeducarea şi îndreptarea condamnatului pot realiza scopul pedepsei. Aşa cum am mai arătat anterior caracterul pur retributiv al pedepsei. să reflecte asupra schimbării conduitei care i-a atras constrângerea . Prevenţia generală şi specială constituie scopul imediat al pedepsei. All Beck. în orice caz . funcţia de reeducare reîntregind funcţia de represiune.

Pag. După rolul şi importanţa atribuită pedepsei se disting93 : a) Pedepse principale. Parte Generală” vol 1. Pedepsele accesorii decurg din pedeapsa principală. Eliminarea temporară se realizează în condiţiile în care condamnatul primeşte o pedeapsă cu închisoarea. pag. 95 C-tin Mitrache op. iar eliminarea definitivă intervine în cazuri excepţionale când se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă. 1969. pag 262.G. ed. P. 2002. 1996. vol 1. de aceea ele sunt aplicabile numai pe lângă o pedeapsă principală. 325. Pedeapsa trebuie să fie promptă şi proporţională cu fapta săvârşită în aşa fel încât să trezească în ceilalţi subiecţi de drept conştiinţa că pentru o astfel de faptă pedeapsa este inevitabilă. 92 80 . 94 Matei Basarab „Drept penal. Pedepsele principale se pot aplica singure şi întotdeauna o infracţiune va fi sancţionată legal cu o pedeapsă principală94 . Lumina Lex. Oancea „Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român”. Felurile pedepsei În doctrină şi în legislaţii se fac diverse clasificări în funcţie de diverse criterii: 1. pedepse corporale . ed. 93 I. Casa de editură şi Presă Şansa. 2. 148. Academiei. cit.3. d) Funcţia de eliminare este şi ea considerată o funcţie adiacentă91 care constă în eliminarea temporară sau definitivă a condamnatului din societate. Ele au rol de a completa represiunea.92 Noul Cod Penal menţine prin dispoziţiile sale funcţiile pe care le consacra pedepsei vechiul Cod. pag. Bucureşti. Parte generală Bucureşti.care se referă la corpul persoanei (bătaia). 147.pedeapsa închisorii. pag. din condamnarea definitivă. Nistoreanu. 2000. b) Pedepse complimentare.Aurel Teodor Moldovan c) Funcţia de exemplaritate a pedepsei este o funcţie inevitabilă şi adiacentă constând în influenţa pe care o are pedeapsa aplicată pentru o faptă pentru ceilalţi subiecţi de drept. ed. Pedepsele complementare sunt acele pedepse care se pot dispune alături de pedeapsa principală. După obiectul asupra căruia poartă sancţiunea. c) Pedepse accesorii.. Cu alte cuvinte această pedeapsă se poate aplica singură infractorului fără să fie condiţionată de aplicarea altor sancţiuni de drept penal95 . 4. 229. Al. Boroi – libertate – detenţiunea pe viaţă sau All Beck. 91 Gh. Distingem pedepse privative de viaţă – prin care se suprimă viaţa infractorului (pedeapsa cu moartea). Partea generală” Bucureşti . C-tin Mitrache – „ Drept Penal Român”.1. pedepse privative sau restrictive de „Drept Penal.

inclusiv pedeapsa cu moartea. în dreptul penal românesc. Pedepsele relativ determinate sunt cele care sunt individualizate prin prevederea: a) a unui maxim. nu răspundeau penal. Codul penal românesc a înţeles să introducă răspunderea penală şi pentru persoanele juridice care sub imperiul vechiului Cod. putem constata că o clasificare de genul celei stabilite de doctrină ar fi aplicabilă şi în materia noului Cod penal. atât în natura lor. În ceea ce priveşte persoanele fizice. Clasificarea după rolul şi importanţa atribuită pedepsei ar putea fi în opinia noastră următoarea: pedepse principale. În lumina modificărilor aduse Codului penal. PARTEA GENERALĂ pedepse privative sau restrictive de drepturi – privesc interzicerea unor drepturi. Şi ele la rândul lor pot fi: absolut determinate şi relativ determinate. pedepse complimentare şi pedepse accesorii. în prezent. Pedepsele absolut determinate prevăd un cuantum fix în care se aplică pedeapsa (ex: trei ani). Prin lege se disting: pedepsele determinate şi nedeterminate. în prezent. c) a unui maxim şi al unui minim al pedepsei. După gradul de determinare a pedepselor. 3. când pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute mai multe pedepse care se aplică toate odată şi alternative. pedepsele pecuniare – care privesc patrimoniul condamnatului. cât şi în cuantum. este obligatoriu a ţine seama de menţiunile pe care noul Cod Penal le face în ceea ce priveşte infracţiunea. Dacă la începutul secolului coexistau toate categoriile de pedepse enumerate mai sus. pedepsele morale – se materializează prin oprobriul public sau excluderea publică. b) a unui minim caz în care maximul pedepsei este cel general. Pedepsele nedeterminate sunt prevăzute fără a fi determinat cuantumul în care acestea pot fi aplicate. când pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute mai multe pedepse. Pedepsele determinate sunt expres prevăzute în lege. Pedepsele multiple pot fi: cumulative. Astfel. în clasificarea pedepselor. însă instanţa poate alege doar una.DREPT PENAL. mai subzistă pedepsele privative sau restrictive de libertate. O altă distincţie se face în literatură între pedepsele unice şi pedepsele multiple. De menţionat este că în dreptul penal nu pot fi cumulate două pedepse principale. caz în care minimul pedepsei este cel general. pedepse corecţionale şi pedepse de simplă poliţie. principala distincţie se face după natura persoanei căreia i se aplică pedeapsa: astfel vom avea pedepsele ce se aplică persoanelor fizice şi pedepsele ce se aplică persoanelor juridice. În cadrul clasificării pedepselor principale intervine automat distincţia între acestea după gravitatea lor în pedepse criminale şi pedepse corecţionale. Dacă în clasificările de la începutul secolului pedepsele erau clasificate în funcţie de diviziunea tripartită a infracţiunilor (şi anume crime. pedepsele criminale vor fi pedepsele principale care se vor aplica infracţiunilor 81 . 4. pedepsele pecuniare şi pedepsele privative sau restrictive de drepturi. în funcţie de următoarele aspecte: pedepsele unice sunt prevăzute câte una pentru fiecare faptă incriminată. delicte şi contravenţii) în pedepse criminale.

4.1.2. adică enumerarea categoriilor de pedepse şi a felurilor de pedeapsă în cuprinsul aceleiaşi categorii astfel: actualul Cod penal prevede că există trei categorii de pedepse şi anume: 1. 3. pedeapsa este reglementată în partea generală a Codului penal. c) amendă de la 100 lei la 50.2.2. b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani. iar pedepsele corecţionale vor fi pedepsele principale aplicate delictelor.000 de lei la 900.000 de lei.Aurel Teodor Moldovan individualizate drept crime. Ca pedepse complimentare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice. CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN 4.2.Pedeapsă accesorie: interzicerea unor drepturi prevăzute de lege. cât şi de amendă sau muncă în folosul comunităţii. diferite ca natură juridică atât faţă de închisoarea strictă. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele juridice În ceea ce priveşte persoanele juridice pedepsele sunt diversificate pentru întâia oară acestea răspunzând penal. Pedepsele principale pentru crime sunt detenţiunea pe viaţă şi detenţiunea severă.000 lei. b) degradarea militară. aceasta fiind amenda de la 10.Pedepsele complimentare: a) interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani. Până în acest moment infracţiunile şi implicit pedepsele aplicabile acestora se refereau la persoanele fizice fiind exclusă din Codurile penale răspunderea penală pentru persoanele juridice. drept urmare acestea vor fi de natură juridică sau în cuantum mai mare decât pedepsele principale pentru delicte. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice Instituţie de bază a dreptului penal. 4. Pedepsele principale pentru crime se deosebesc de pedepsele principale pentru delicte prin faptul că se referă la fapte penale de o gravitate mai mare decât delictele. Distingem în acest context două categorii de pedepse: o categorie de pedepse principale şi o categorie de pedepse complimentare. b) suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 82 . Există o singură pedeapsă principală. 2.Pedepse principale: a) detenţiunea pe viaţă. Locul principal îl ocupă cadrul pedepselor.

C.. tortura care a avut ca urmare moartea victimei. 338 (art 421 Viitorul Cod penal).C. 342 alin2 (art 425 V. 339 (art 422 V. deosebindu-se de pedeapsa închisorii.Pen).C. 107 din C. Pedeapsa cu detenţiune pe viaţă este prevăzută şi în legile penale speciale pentru fapte deosebit de grave: împiedicarea exploatării aeronavei (art.3 C. care a produs moartea uneia sau mai multor persoane.C. Marele avantaj al detenţiunii pe viaţă faţă de pedeapsa cu moartea este acela că se poate repara faţă de înfăptuitor o eroare judiciară. d) interzicerea accesului la unele resurse financiare pe o durată de la un an la cinci ani.Pen). care a produs moartea uneia sau mai multor persoane.Pen). nerespectarea regimului materialelor nucleare sau altor materiale radioactive.2 C.. înlocuind pedeapsa cu moartea prevăzută până la acea dată.p. 341 alin2 (art 424 V. sunt expres menţionate de lege. Codul penal nu prevede aplicarea unor pedepse accesorii. oferind posibilităţi mai largi de individualizare a acesteia.3.p.Genocidul în timp de război şi art 358 alin. e) afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României. detenţiunea pe viaţă este o pedeapsă cu caracter perpetuu. prin presă sau mijloace de comunicare audio-vizuală. anume art 357 alin. Pe când pedeapsa închisorii este o pedeapsă temporară. În aproape toate cazurile.123 alin. 344 (nu există în V.3 din Decretul 443/1972 privind navigaţia civilă). infracţiunea de omor deosebit de grav. 345 alin.6 din 7 ianuarie 1990. aerian). PEDEPSELE ÎN SPECIAL 4.DREPT PENAL. împiedicarea exploatării navei (art.1. Cazurile de aplicare a detenţiunii pe viaţă.p. PARTEA GENERALĂ un an la trei ani (3luni-3ani viitoarea reglementare) c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la un an la cinci ani (1an-3ani viitoarea reglementare).Pen).C.4 C. precum şi în cazul infracţiunilor militare prevăzute de art.Pen). actual (nu există în V. distrugerea şi semnalizarea falsă care au produs o catastrofă de cale ferată.3. Există două cazuri în care pedeapsa nu este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii. Această pedeapsă a fost introdusă prin Decretul Lege nr. această pedeapsă fiind instituită pentru infracţiunile cele mai grave cum ar fi: infracţiuni contra siguranţei statului. În cazul persoanelor juridice. care este o pedeapsă restrictivă de libertate. 83 . pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii de până la 25 de ani.C. Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice Detenţiunea pe viaţă Pedeapsa detenţiunii pe viaţă este cea mai gravă dintre pedepsele aplicabile persoanelor fizice şi reprezintă pedeapsa privativă de libertate cu caracter perpetuu.Pen). nerespectarea regimului materiilor explozive.Tratamente neomenoase in timp de război. 343 (art 426 V. 4. traficul de stupefiante organizat. Detenţiunea pe viaţă nu se aplică persoanelor care au fost condamnate după împlinirea vârstei de 60 de ani.

în momentul condamnării sale la detenţiune pe viaţă. această limită putând fi depăşită în condiţiile faţă de maximul special se adaugă un spor până la maximul general de 30 de ani. pedeapsa ce va fi aplicată în locul detenţiunii pe viaţă. „Legat de locul muncii din penitenciar . Regimul executării se întemeiază pe obligaţia condamnaţilor de a presta o muncă utilă.”96 Pedeapsa este prevăzută în limitele ei generale între 15 zile şi 30 de ani. precum şi pe stimularea şi recompensarea celor stăruitori în muncă. Ed Monitorul Oficial . muncii şi ordinii interioare. Ed Monitorul Oficial . condamnatul putând trece în celelalte regimuri în condiţiile legii. În partea specială a Codului penal. dreptul la respectarea demnităţii persoanei.”97 96 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. Închisoarea ca mijloc de coerciţie (privarea de libertate care atrage şi izolarea relativă de ceilalţi membrii ai societăţii.Aurel Teodor Moldovan respectiv 65 de ani în Viitorul Cod penal În astfel de cazuri se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani (30 de ani V. Bucureşti 1999. În condiţiile în care condamnatul a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executării pedepsei. În condiţiile în care condamnatul la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a împlinit 60 (65 ani) de ani. cel puţin asupra unei părţi din persoanele condamnate. pe acţiunea educativă. disciplinaţi şi care dau dovezi temeinice de îndreptare. Închisoarea Închisoarea este pedeapsa privativă de libertate ce constă în izolarea de societate a celui condamnat prin încarcerarea lui unde este supus unui regim de viaţă şi muncă impus. (in noul cod penal nu mai este obligatorie înlocuirea detenţiunii pe viaţă). precum şi supunerea la un regim de viaţă severă sau alte restricţii) urmăreşte reeducarea infractorului. care „ devine foarte importantă pentru realizarea unui mediu penitenciar cât mai normal posibil” dacă s-ar asigura „dreptul la securitatea persoanei. va fi pedeapsa maximă a detenţiunii severe şi interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata maximă. dreptul la îngrijire. dreptul de a vota şi dreptul de a avea un viitor. pag 13 97 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. în ansamblul drepturilor omului ni se par potrivite şi alte câteva idei privind protejarea drepturilor deţinuţilor.C. Detenţiunea pe viaţă se execută în regim special în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale ale celorlalte penitenciare. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică nici infractorului minor. pag 39 84 . Bucureşti 1999. Regimul încarcerării este prevăzut de Legea 23/ 1969 privind executarea pedepselor. “Recurgerea în toate ţările europene atât de frecvent la pedepsele privative de libertate impune o demonstraţie aparte despre efectele pozitive ale închisorii. acestuia i se va aplica o pedeapsă echivalentă cu maximul detenţiunii severe şi interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata maximă.Pen) şi interzicerea unor drepturi. Regimul în care se execută detenţiunea pe viaţă este de maximă securitate. aplicându-i-se pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani. pedeapsa închisorii are limita maximă prevăzută la 25 de ani. de familie. pe respectarea de către aceştia a disciplinei.

605 1939 98 85 . persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de deschis pot presta munca şi pot desfăşura activităţile socioeducative în afara penitenciarului . potrivit cantităţii şi calităţii acesteia. Amenda Amenda este pedeapsa principală. Condamnaţii sunt separaţi la locul de deţinere. Legea prevede că detenţiunea severă se execută în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale a altor penitenciare. ce constă într-o sumă de bani Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. Ed Monitorul Oficial . vârstă (condamnaţii minori execută separat pedeapsa de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale). al stării de recidivă.23/1969 au fost stabilite măsuri speciale de protecţie a muncii pentru femeile deţinute şi implicit o diferenţiere de regim în munca penitenciară.”99 Executarea pedepsei se face în penitenciare care au ca regim de executare deţinerea în comun. regimul de detenţie va fi un regim închis. dacă pedeapsa închisorii stricte este cuprinsă între 1 şi 5 ani. Astfel din remuneraţia muncii condamnatului. 294/2004 . iar 1/3 din aceste sume sunt atribuite lui în timpul detenţiei. Închisoarea strictă se execută şi ea în penitenciare anume destinate astfel: dacă pedeapsa închisorii stricte este mai mare de 5 ani.sub supraveghere.„Drept penal” pag. pag29 100 Vintilă Dongoroz. în funcţie de comportare şi în funcţie de rezultatele acestora privitor la reeducarea lor. Regimul de detenţie în care va executa pedeapsa condamnatul. după natura infracţiunilor săvârşite. din Legea nr. atunci închisoarea va fi executată într-un regim semideschis. Ed Monitorul Oficial . iar cealaltă administraţiei locului de reţinere. Munca prestată de condamnaţi este remunerată. Femeile gravide nu pot fi folosite la munca în mediul toxic sau vătămător. Bucureşti 1999. în condiţiile în care condamnatul a dat dovezi de îndreptare. Din invenţii şi inovaţii condamnatului îi revine cota de 50% din suma cuvenită acestuia. pag 93 99 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. a dovedit stăruinţă în muncă şi seriozitate. se poate executa în regim semideschis. „Prin art 7. va fi acela de maximă siguranţă.spre exemplu – pedeapsa cu închisoarea strictă între 15 zile şi un an. Şi aceste pedepse sunt în strânsă corelare şi cu regimul de detenţie progresiv introdus de noul Cod. Astfel potrivit art 37. putând aprecia că . neputând fi obligaţi la muncă condamnaţii care au împlinit 60 de ani bărbaţii şi 55 de ani femeile. 2/3 urmând a-i fi înmânate în momentul eliberării din penitenciar. Aceste cote sunt consemnate la CEC.”98 „Pentru minorii condamnaţi se prevede ca în timpul executării pedepsei să li se asigure condiţiile necesare continuării învăţământul general obligatoriu şi posibilitatea de a se califica într-o meserie. diferit de regimul izolării celulare (filadelfian) sau cel mixt(auburnian) sau regimul deschis sau pe încredere100 . Alte criterii după care sunt separaţi condamnaţii sunt acela al sexului. PARTEA GENERALĂ Obligaţia de munci revine condamnaţilor apţi de muncă. pecuniară.DREPT PENAL. Bucureşti 1999. o cotă de 10% revine acestuia.alin 2 din Legea nr.

„Pedeapsa amenzii se aplică sub forma zilelor amendă. amenda poate apărea ca pedeapsă principală unică sau ca pedeapsă alternativă cu pedeapsa închisorii.68 alin. ea stabilind întâi numărul de zile amendă cu care pedepseşte pe infractor. All Beck . iar maximul special este de 240 de zile amendă. În condiţiile în care amenda este prevăzută fără a-i arăta limitele. În condiţiile sustragerii cu rea credinţă de la executarea amenzii avem o distincţie făcută de legiuitor între două situaţii: a) Situaţia în care pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii stricte.06. Ca sancţiune de drept penal. În actualul Cod penal.. Când pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii stricte. permiţând o mare libertate în stabilirea acesteia în funcţie de gravitatea încălcării normei sociale şi ţinând seama de persoana făptuitorului. pag 300 Codul penal din 28. civilă. Manual de drept penal – Partea Generală Ed.2004-Monitorul Oficial 575/29. iar maximul special este de 120 de zile. iar apoi cuantumul contravalorii în bani aferent fiecărei zile-amendă. minimul special este de 60 de zile amendă..2004 art. cu suma reprezentând evaluarea în bani a fiecărei zile de pedeapsă ţinându-se seama de posibilităţile financiare a făptuitorului şi de obligaţiile legale ale acestuia faţă de persoanele aflate în grija sa. Când legea prevede pedeapsa amenzii arătându-i limitele. iar maximul special este de 180 de zile.Aurel Teodor Moldovan pe care condamnatul este obligat să o plătească în contul statului. minimul special al acesteia este de 20 de zile.amendă. Ea poate fi amendă contravenţională – sancţiune administrativă poate fi sancţiune disciplinară. Bucureşti 1997. Amenda. etc. Amenda poate avea diferite forme. în cazul refuzului cu rea credinţă 101 102 C. În această situaţie. aceasta se va aplica în limitele prevăzute de lege. Dacă legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii.”101 In Noul Cod penal amenda se calculează prin sistemul zilelor amenda. Bulai . deci. În aceste condiţii instanţa va trebui să individualizeze sumele aferente fiecărei zile amendă.”102 Instanţa va avea. Marele avantaj al aplicării acestei pedepse este faptul că amenda este foarte uşor de individualizat. minimul special al zilelor amendă este de 40 de zile. se determină valoarea unei zile amendă ţinând cont de obligaţiile patrimoniale ale condamnatului.06. ca sancţiune penală prezintă unele avantaje incontestabile cum ar fi evitarea izolării condamnatului de mediul său obişnuit de viaţă şi contactul cu infractorii înrăiţi. amenda se trece în cazierul judiciar. În acest caz suma totală ce urmează să fie plătită rezultă din înmulţirea numărului de zile de pedeapsă stabilite de instanţă în raport cu gravitatea faptei şi persoana făptuitorului. constituind antecedent penal al persoanei condamnate. mai multe instrumente de individualizare a pedepsei. Funcţia de constrângere a pedepsei amenzii se realizează prin micşorarea patrimoniului condamnatului şi implicit crearea unei situaţii materiale mai dificile a acestuia. instanţa urmând să individualizeze sumele pe fiecare zi.2 86 . De asemenea amenda poate fi cumulată cu pedeapsa închisorii dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit un folos material.

Dacă această pedeapsă ar fi fost o pedeapsă principală.”. Iată că instanţa în aplicarea acestei pedepse principale a muncii în folosul comunităţii va individualiza în prealabil pedeapsa principală a închisorii stricte.1 arătând că instanţa „poate dispune în locul pedepsei privative de libertate executarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii. prevederea obţinerii consimţământului condamnatului pentru aplicarea pedepsei înlătură caracterul obligatoriu al pedepselor. de zilele amendă neplătite. Pedeapsa muncii în folosul comunităţii nu este prevăzută în Codul penal ca pedeapsă de sine stătătoare. Şi în acest caz se va ţine seama de numărul de zileamendă neplătite.. Putem aprecia că munca în folosul comunităţii poate fi executată şi atunci când este prevăzută ca pedeapsă amenda alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii stricte până la 3 ani pentru săvârşirea anumitor delicte. 2. În acest sens munca în folosul comunităţii se apropie de instituţia executării pedepsei la locul de muncă (unde ca o condiţie sine qua non este necesar acordul scris al unităţii în care condamnatul urmează să execute pedeapsa). de lege ferenda se impune în virtutea controlului anterior apariţiei legilor o modificare ori în sensul introducerii unui caracter obligatoriu pentru această pedeapsă şi prevederea ei ca pedeapsă de sine stătătoare. În această situaţie Pedeapsa amenzii se va înlocui cu munca în folosul comunităţii până la 300 de ore sau dacă condamnatul nu îşi dă consimţământul cu pedeapsa cu închisoarea. Pedepsele sunt de esenţa lor obligatorii pentru persoana condamnatului. Deşi este prevăzută ca pedeapsă principală.70 alin. 3. Munca în folosul comunităţii Munca în folosul comunităţii se aplică numai pentru delicte pentru care pedeapsa este închisoarea sau închisoarea strictă de 3 ani. b) A doua situaţie apare dacă condamnatul se sustrage cu rea credinţă de la executarea amenzii când aceasta este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii. iar în cazul în care condamnatul refuză această muncă pedeapsa amenzii se va înlocui cu închisoarea strictă.. art. Această dispoziţie legală înlătură funcţia retributivă a muncii în folosul comunităţii. PARTEA GENERALĂ de a achita amenda aceasta se poate înlocui de către instanţă cu muncă în folosul comunităţii până la 500 de ore. ori în sensul introducerii acestor dispoziţii în categoria instituţiilor privitoare le in87 . Motivele pentru care susţinem acest lucru sunt următoarele: 1. Un alt motiv este acela că munca în folosul comunităţii se poate pronunţa numai în condiţiile în care inculpatul consimte la aplicarea acesteia. nu numai ca modalitate de individualizare a altei pedepse.DREPT PENAL. ea ar fi putut fi aplicată şi de sine stătător. în opinia noastră munca în folosul comunităţii are o natură juridică mai apropiată de modalităţile de individualizare judiciară privind executarea pedepsei. Se va ţine cont în stabilirea acestei pedepse. introducând o condiţie potestativă pentru condamnat. De aceea în opinia noastră. iar în ceea ce priveşte pedeapsa muncii în folosul comunităţii.

Aurel Teodor Moldovan dividualizarea judiciară a executării pedepselor. care este cuprins între 15 zile 5000 lei. iar în plan sociologic ar scădea „ frica de pedeapsă” şi s-ar aduce ştirbire funcţiei de exemplaritate pe care în prezent o are pedeapsa. Amenda este pedeapsa pecuniară care constă în suma de bani pe care persoana juridică o varsă în contul statului în condiţiile în care Art 71 (1) 1 (2) (3) Codul penal actual Noul cod penal Conţinutul pedepsei amenzii Art. 137 Stabilirea amenzii pedeapsa amenzii constă în pentru persoana juridică suma de bani pe care persoana (1) Amenda constă în suma juridică este condamnată să o de bani pe care persoana juridică este plătească. amenzii este de 600. 4. În cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este închisoarea strictă până la 3 ani. iar maximul special al şi 600 de zile. (3) Instanţa stabileşte numărul când legea prevede pentru zilelor–amendă ţinând cont de criteriile infracţiunea săvârşită de per.3. condamnată să o plătească statului. Pedepsele principale pentru persoanele juridice Amenda este pedeapsa principală ce se aplică persoanei juridice în cazul săvârşirii crimelor sau delictelor. soana fizică pedeapsa Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile – amendă 88 . Dacă persoana condamnată nu îşi execută pedeapsa sau nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin ori şi le îndeplineşte în mod defectuos instanţa poate dispune revocarea muncii în folosul comunităţii înlocuind-o cu închisoarea sau cu închisoarea strictă de cel mult 3 ani.000 lei. maximul devine 500 de ore în folosul comunităţii. în opinia noastră din autoritatea instanţelor penale.stabileşte prin sistemul zilelor–amendă.generale de individualizare a pedepsei. soana fizică pedeapsa închisorii Suma corespunzătoare unei zile – de cel mult 10 ani sau amenda. când legea prevede pentru (2) Cuantumul amenzii se infracţiunea săvârşită de per. În condiţiile în care pedeapsa aplicată este aceea a închisorii maximul special al pedepsei este de 300 de ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii. amendă. În cazul în care nu se vor efectua aceste modificări s-ar pierde.lei. cuprinsă între 100 şi 5 000 minimul special al amenzii pen. Este important a sublinia că pedeapsa muncii în folosul comunităţii se dispune numai în cazul în care se obţine consimţământul inculpatului. se înmulţeşte cu numărul zilelortru persoana juriducă este de amendă. Pedeapsa muncii în folosul comunităţii se aplică numai în cazul săvârşirii unui delict pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 3 ani.2.

fără a se depăşi maximul general al amenzii. afaceri în cazul persoanei juridice cu minimul special al amenzii pen. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa amenzii. (4) Limitele speciale ale zileloramendă sunt cuprinse între: a) 60 şi 180 de zile-amendă. când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 20 de ani.DREPT PENAL. iar maximul special juridice. unică sau alternativ cu pedeapsa amenzii. când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani. b) 120 şi 240 de zile-amendă. limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă se pot majora cu o treime. juridice.scop lucrativ.000 lei. respectiv de valoarea actitru persoana juridică este de vului patrimonial în cazul altor persoane 10. Amenda penală aplicată persoanei detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa se determină ţinând seama de cifra de închisorii mai mare de 10 ani. 89 . când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani. (5) Când prin infracţiunea săvârşită persoana juridică a urmărit obţinerea unui folos patrimonial. La stabilirea amenzii se va ţine seama de valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit. se deosebeşte de celelalte amenzi (de natură fiscală. precum şi de celelalte obligaţii al amenzii este de 900. când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani sau detenţiunea pe viaţă. PARTEA GENERALĂ săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. e) 360 şi 510 de zile-amendă.000 lei ale persoanei juridice. administrativă) prin aceea că aceasta este stabilită numai de către instanţele de judecată ca urmare a stabilirii răspunderii penale a persoanei juridice. c) 180 şi 300 de zile-amendă. d) 240 şi 420 de zile-amendă.

publice sau în orice alte funcţii publice. dispune altfel h) dreptul de a deţine.64 şi constau în interzicerea unor drepturi. f) dreptul de a fi tutore sau curator.3. 66 Conţinutul pedepsei (1) pedeapsa complementară a inter.complementare a interzicerii exerzicerii unor drepturi constă în interzi. În dreptul penal român există două feluri de pedepse complimentare: Codul penal actual Noul cod penal Art 64. (d) drepturile părinteşti.3. infracţiunii. e) drepturile părinteşti. purta şi folosi orice categorie de arme.citării unor drepturi cerea unuia sau unora din următoarele (1) Pedeapsa complementară drepturi: a interzicerii exercitării unor drepturi (a) dreptul de a alege şi de a fi ales în constă în interzicerea exercitării. nu pot exista de sine stătător ele putând fi instituite de lege şi aplicate de instanţele judecătoreşti numai pe lângă pedeapsa principală. Pedepsele complimentare prin natura lor. de a litera b) nu se poate pronunţa decât pe exercita profesia sau meseria ori de a lângă interzicerea drepturilor prevăzute desfăşura activitatea de care s-a folosit la litera a). a unuia sau publice. Pedepsele complimentare sunt pedepse restrictive de drepturi. 90 . pe o autorităţile publice sau în funcţii elective perioadă de la unu la 5 ani. afară de cazul când legea pentru săvârşirea infracţiunii. (c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a b) dreptul de a ocupa o funcţie care exercita o profesie sau de a desfăşura o implică exerciţiul autorităţii de stat. (e) drepturile de a fi tutore sau curator. activitate de natura aceleia de care s-a c) dreptul străinului de a se afla pe folosit condamnatul pentru săvârşirea teritoriul României. mai multora dintre următoarele drepturi: (b) dreptul de a ocupa o funcţie ima) dreptul de a fi ales în autorităţile plicând exerciţiul autorităţii de stat.Aurel Teodor Moldovan 4. Ele sunt menite să completeze represiunea instituită de pedepsele principale.interzicerea unor drepturi Art. d) dreptul de a alege. Pedepsele complimentare pentru persoane fizice Aspecte generale Pedepsele complimentare prevăzute în actualul Cod penal la art. acestea constând în interzicerea unor drepturi pe o perioadă determinată. (2) Interzicerea drepturilor prevăzute la g) dreptul de a ocupa funcţia.

(1) lit. Interzicerea unor drepturi 91 . ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi expulzată.DREPT PENAL. culturale ori la alte adunări publice. (1) lit. (2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. stabilite de instanţă. 1. cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane. instanţa dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive. ori de a se apropia de acestea. stabilite de instanţă. j) dreptul de a părăsi teritoriul României. n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia. (4) Pedeapsa prevăzută în alin.c) nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a crede că viaţa persoanei expulzate este pusă în pericol. k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public. (3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la alin.(1) lit. l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă. PARTEA GENERALĂ i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă.a) şi b).a) şi b) se dispune cumulativ.

în rezervă sau în retragere. închisoarea mai mare de 10 ani dacă pedeapsa principală aplicată este sau detenţiunea pe viaţă. dacă pe. mod obligatoriu condamnaţilor (2) Degradarea militară se aplică militari şi rezervişti. Degradarea militară În vederea punerii în executare a acestei pedepse complimentare instanţa de executare trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii. 103 I. în rezervă sau în retragere deapsa principală stabilită este pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie. Pedepsele complimentare aplicabile persoanei juridice Cadrul pedepselor complimentare ce se aplică persoanei juridice Aceste pedepse sunt: a) dizolvarea persoanei juridice b) suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice pe o perioadă de la 1 an la 3 ani c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la 1 an la 5 ani. închisoarea mai mare de 10 ani sau (3) Degradarea militară poate fi detenţiunea pe viaţă. Ed. Neagu – Tratat de drept penal . comandantului unităţii militare din care a făcut parte cel condamnat sau comandantului centrului militar în raza căruia domiciliază condamnatul. aplicată condamnaţilor militari (3) Degradarea militară poate şi rezervişti pentru infracţiuni fi aplicată condamnaţilor militari în săvârşite cu intenţie.Aurel Teodor Moldovan Codul penal actual Noul cod penal Art 67.3. dacă pe. uniformă de la data rămânerii definitive (2) degradarea militară se aplică în a hotărârii de condamnare. 69 Degradarea militară (1) pedeapsa complementară a (1) Pedeapsa complementară degradării militare constă în a degradării militare constă în pierdepierderea gradului şi a dreptului rea gradului şi a dreptului de a purta de a purta uniformă. de cel puţin 5 ani şi de cel mult dacă pedeapsa principală aplicată este 10 ani.activitate. 2.în mod obligatoriu condamnaţilor militari deapsa principală stabilită este în activitate.103 4. Pro 1997 pag 664 92 .4. închisoarea de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani. după caz. Degradarea militară Art.

cu rea-credinţă. prin presă ori mijloace de comunicare audio vizuală. (3) Persoana complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare. de îndată. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 3 ani. potrivit legii. Al României. iar o copie după dispozitivul hotărârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată.(3) lit. in stanţei civile competente. care va proceda la desemnarea lichidatorului. (2) În caz de neexecutare. care va proceda la desemnarea lichidatorului. iar o copie de pe dispozitivul hotărârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată de îndată. 137 alin. Pedeapsa complimentară a dizolvării persoanei juridice Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice constă în interzicerea activităţii persoanei juridice în exercitarea căreia a fost săvârşită 93 .b) . instanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. isntanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. Codul penal actual Noul cod penal Art. Art 712 Conţinutul pedepsei complementare a dizolvării persoanei juridice (1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni sau când obiectul său de activitate a deturnat în acest scop. Of. e) afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în M. (2) In caz de neexecutare cu rea credintă a uneia dintre pedepsele complementare din art 53 1 alin 3 lit b-d. (3) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare. 139 Dizolvarea persoanei juridice (1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când : a) persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni.e). potrivit legii. b) obiectul său de activitate a fost deturnat în scopul comiterii de infracţiuni. a uneia dintre pedepsele complementare prevăzute în art. PARTEA GENERALĂ d) interzicerea accesului la unele resurse financiare pe o durată de la 1 an la 5 ani. instanţei civile competente.DREPT PENAL.

În opinia noastră există două condiţii de existenţă a suspendării: a)Să se fi constatat săvârşirea unei infracţiuni de organele de conducere sau reprezentanţii persoanelor juridice şi b) Infracţiunea săvârşită să aibă legătură de cauzalitate cu activitatea suspendată. dar nu mai mult de 3 luni.Ca şi la dizolvare măsura suspendării va fi comunicată organelor în drept pentru a lua măsurile necesare. Codul penal actual 3 Noul cod penal Art 71 . Conţinutul pedepsei Art. infracţiunea. Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice poate fi aplicată pe o perioadă de la un an la 3 ani. mult de 3 luni. (2) În caz de neexecutare. cu rea. în îndeplinirea scopului persoanei juridice. sau cu una din activităţi a fost săvârşită o infracţiune. pedeapsa complementară nu a fost pusă în ex. dar nu mai depsei complementare. a pedepsei complementare plementare prevăzute în art.Aurel Teodor Moldovan infracţiunea. (3) Dacă până la împlinirea (3) Dacă până la împlinirea termenutermenului prevăzut în alin. în realizare căreia a fost săvârşită (2) În caz de neexecutare. 140 Suspendarea com plementare a suspendării activităţii persoanei juridice activităţii sau a uneia dintre (1) Pedeapsa complementară activităţile persoanei juridice a suspendării activităţii persoanei (1) Pedeapsa complementară a juridice constă în interzicerea suspendării activităţii persoanei judesfăşurării activităţii sau a uneia ridice constă în interzicerea activităţii dintre activităţile persoanei juridice.cu rea-credinţă.(3) lit. instanţa dispune sussuspendarea activităţii sau a uneia pendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice dintre activităţile persoanei juridice până la punerea în executare a până la punerea în executare a pepedepsei complementare. în realizarea căreia. a pedepsei comcredinţă. Regimul de executare al pedepsei suspendării activităţii. infracţiunea. Când se constată că în legătură cu activitatea. sau a uneia dintre activităţile perîn realizarea căreia a fost săvârşită soanei juridice. atunci instanţa poate pronunţa interzicerea activităţii sau a acelei activităţi în legătură cu care a fost săvârşită infracţiunea.f).deapsa complementară nu a fost ecutare instanţa dispune dizolvarea pusă în executare instanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. 94 .(2) pelui prevăzut în alin 2. Conform statutului persoanei juridice aceasta poate avea o activitate sau mai multe activităţi. persoanei juridice Pedeapsa suspendării intervine în momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare . 137 în art 531 alin 3 lit e) instanţa dispune alin.

DREPT PENAL. la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de lege. Măsura are un profund caracter de reeducare şi reabilitare a persoanei juridice prin aceea că sensibilizează organele de conducere sau reprezentanţii acesteia prin convingerea lor că în condiţiile în care vor repeta fapta o altă publicare a hotărârii de condamnare va reprezenta din punct de vedere al relaţiilor cu clienţii o publicitate foarte proastă şi o alterare a imaginii respectivei societăţi. la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de lege Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice Afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei Este pedeapsa care urmăreşte să avertizeze partenerii de afaceri sau viitorii parteneri de afaceri ai unei persoane juridice cu privire la faptul că această persoană juridică a comis o ilegalitate şi că este un partener nesigur de dialog.în sensul că se specifică faptul că acestea nu pot Codul penal actual Noul cod penal Art 71 Conţinutul pedepsei comArt.86 şi un cuantum maxim al cheltuielilor de afişare sau difuzare al hotărârii raportate direct la pedeapsa principală pronunţată – adică amenda. Se prevede în art. PARTEA GENERALĂ Codul penal actual Noul cod penal Art 143 Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice Pedepsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice constă în interzicerea de a participa. direct sau indirect. Totodată prin această pedeapsă se îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate a pedepselor în general prin inocularea conştiinţei pentru celelalte persoane juridice că pentru fapte generale vor fi pasibile de aceiaşi pedeapsă. direct sau indirect. 145 Afişarea sau publiplementare a afişării sau difuzării carea hotărârii de condamnare hotărârii de comdamnare (1) Afişarea hotărârii definitive (1) Afişarea hotărârii definitive de de condamnare sau publicarea acesteia condamnare sau difuzarea se realizează pe cheltuiala persoanei acesteia se realizează juridice condamnate. de aici frica celorlalte persoane juridice de a săvârşi fapte similare. Art 716 Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice Pedepsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice constă în interzicerea de a participa. Cheltuielile de afişare sau difuzare a hotărârii vor fi suportate integral de persoana juridică condamnată. 7 95 .

care nu poare fi mai mare de 10. în forma şi locul stabilite de instanţă. pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni. Pedepsele accesorii Pedepsele accesorii sunt pedepsele ce constituie a-III-a categorie de 96 . 4. pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni. (5) Dacă publicarea se face prin presa scrisă sau audio-vizuală instanţa stabileşte numărul apariţiilor. iar în cazul difuzării prin alte mijloace audio-vizuale. iar în cazul publicării prin alte mijloace audiovizuale durata acesteia nu poate depăşi (2) (3) (4) (5) pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. Difuzarea hotărârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilită de instanţă. Desemnarea se face prin presa scrisă sau audiovizuală instanţa stabileşte numărul apariţiilor.5.Aurel Teodor Moldovan Codul penal actual Noul cod penal (2) Prin afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea persoanei vătămate. (4) Publicarea hotărârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilită de instanţă. depăşi cuantumul amenzii aplicate. Prin afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea victimei. durata acesteia nu poate depăşi 3 luni. în forma şi locul stabilite de instanţă. (3) Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în extras.3. Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în extras. desemnate de instanţă. prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin mijloace de comunicare audio-vizuală. prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin alte mijloace de comu nicare audiovizuală. care nu poate fi mai mare de 10. afară de cazul în care există acordul acesteia sau al reprezentantului său legal. desemnate de instanţă. Afişarea hotărârii se doreşte a fi o pedeapsă care protejează identitatea victimei sau a reprezentantului legal al acesteia.

iar în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie facultativă sfera acesteia este considerabil extinsă. PARTEA GENERALĂ pedepse în sistemul Codului penal în vigoare alături de pedepsele principale şi complimentare. În cazul prescripţiei executării pedepsei.cit. la fel ca şi în actualul cod penal. In conformitate cu prevederile Noului Cod penal în momentul în care pedeapsa accesorie însoţeşte pedeapsa detenţiunii pe viaţă aceasta se aplică de drept.DREPT PENAL. pag .104 104 C-tin Mitrache op. pedeapsa accesorie are durata termenului de prescripţie.159 97 . Când însoţeşte pedeapsa închisorii sfera pedepsei accesorii obligatorii cuprinzând exercitării unor drepturi se reduce.

pornind de la înţelesul etimologic al cuvântului “răspundere”.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL V RĂSPUNDEREA PENALĂ 5. cât de teoria generală a dreptului. Haney şi Wagner.106 Între aceste instituţii există o strânsă interdependenţă. adică prin adoptarea de bunăvoie a conduitei pretinse destinatarilor lor de normele dreptului penal.1. Bulai „Drept penal –Partea Generală Ed. Însăşi definiţia noţiunii de răspundere juridică a ridicat multiple controverse. p. Vol. Generalităţi privind răspunderea penală Noţiunea de răspundere penală. Teză de doctorat. Şcoala germană. Problema identificării acestora presupune stabilirea premergătoare a criteriilor ce vor sta la baza clasificării. adică aplicarea pedepsei nu poate fi justificată decât de existenţa răspunderii penale a infractorului. Academiei. Iovănaş.1. trebuie menţionat faptul că găsirea unei definiţii pentru aceasta instituţie tine nu atât de dreptul penal. ed.1. afirmă că răspunderea este expresia “unei măsuri a conduitei cerute de lege”. Există de asemenea un anumit număr de persoane care nu se conformează legii penale şi săvârşesc infracţiuni. Doctrina italiană. 106 C. RASPUNDEREA PENALA CA INSTITUTIE FUNDAMENTALA 5. în primul rând şi că definiţiile vor fi puţin diferite în cazul fiecărei şcoli de drept aparte. leagă ideea de răspundere de obligaţia care rezultă dintr-o încălcare. Sunt cunoscute mai multe forme sau tipuri de răspundere juridică. În situaţia de faţă realizarea ordinii de drept este posibilă numai prin constrângere. Bucureşti. în “Explicaţii teoretice ale codului penal român”. Oancea. gen. All. 1968). Astfel Henri Lalou. De regulă realizarea ordinii de drept penal se realizează prin conformare. Savantul român I. Răspunderea penală este instituţia juridică fundamentală a dreptului penal care alături de instituţia infracţiunii şi instituţia sancţiunilor formează pilonii oricărui sistem de drept penal105 . I. 1969. o defineşte pe aceasta ca fiind obligaţia infractorului de a suporta pedeapsa penală. În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe criterii de 105 I. adică prin aplicare sancţiunilor prevăzute de normele încălcate faţă de cei care au săvârşit faptele interzise de norma penală. Beck Bucurteşti 1997 pag 310 98 .99. p. Mai întâi de toate. Cluj. care constă într-o obligaţie de a suporta o privaţiune” (I. Iovănaş concepe răspunderea juridică ca pe o “expresie a condamnării de către stat a unei conduite ilicite. orientându-se mai specific spre răspunderea penală. iar răspunderea penală nu se poate întemeia decât pe săvârşirea unei infracţiuni. cu iluştrii săi reprezentanţi G.

care o deosebesc de celelalte forme. Unul dintre principiile de bază ale profesiunii medicale se regăseşte în cunoscutul aforism medical primum non nocere (înainte de toate să nu vătămăm). răspunderea civilă. al cărui conţinut îl formează obligaţia de a suporta o sancţiune juridică şi dreptul de a aplica o sancţiune penală. Tratat de Drept Medical.a. criteriul tipului de sancţiune juridică. delimitarea răspunderii penale faţă de răspunderea medicală. O deosebită importanţă teoretică şi practică o prezintă clasificarea după criteriul particularităţilor definitorii ale conduitei ilicite din punct de vedere al normei juridice încălcate. de vigilenţă. Această definiţie însă a fost supusă criticii deoarece se consideră că ea realizează o confuzie între răspundere şi sancţiunea însăşi. Există două păreri larg răspândite cu privire la definirea răspunderii penale: unii savanţi afirmă că aceasta reprezintă obligaţia unei persoane de a suporta o sancţiune penală datorită faptului că a săvârşit o infracţiune. Hotarul Tradiţional şi legal al profesiunii medicale. răspunderea administrativă. După alte opinii. 1935. ci pedepsele constau. N. pag 341. „Orice medic este răspunzător pentru fiecare din actele sale profesionale”107 „Problematica responsabilităţii medicale capătă noi sensuri în cadrul societăţii româneşti.342 107 99 . lipsei de dexteritate. ALL Beck. ale interesului sau ale valorii lezate. Este firesc ca societatea noastră să fie mai exigentă faţă de eroarea medicală decât în trecut. drept ce aparţine statului şi care este exercitat prin organele sale specializate. cel mult. aşadar a încălcării regulilor de conduită profesională. de pragmatism. în conformitate cu care deosebim următoarele forme de răspundere juridică: răspunderea penală. Pentru un astfel de refuz nu există până astăzi pedepsele penale.”109 Răspunderea penală. Pag 275.”108 Sancţiunea se impune totuşi atunci când prejudicierea intereselor bolnavului sau clientului este rezultatul neglijenţelor şi incorectitudinilor profesionale manifestate sub forma atitudinii superficiale. ca formă distinctă a răspunderii juridice.Kernbach. în «mustrarea conştiinţei». Există însă rezerve şi faţă de această 108 Ase vedea art. Consecinţele încercărilor de a conceptualiza termenul de răspundere juridică au avut inevitabile repercusiuni şi asupra noţiunii de răspundere penală. Cel mai tipic exemplu este refuzul medicului de a presta serviciile la care este obligat. Cluj. PARTEA GENERALĂ distincţie. Ed.Romanescu. cum ar fi criteriul naturii şi al importanţei sociale. la o situaţie penibilă pentru cei chemaţi să judece. posedă anumite trăsături definitorii. Bucureşti 2002. răspunderea juridică trebuie privită ca un raport juridic de constrângere. de grijă sau a imprudenţei. criteriul calităţii subiecţilor ş. răspunderea materială şi răspunderea patrimonială. 109 Aurel Teodor Moldovan .DREPT PENAL.10 teza I din Codul Deontologic al Colegiului Medicilor din România M. răspunderea disciplinară. având în vedere faptul că în ultimii ani au fost semnalate o serie de cazuri ce au pus într-o lumină nefavorabilă profesia de medic şi condiţiile în care aceasta a fost exercitată. ignorând faptul că sancţiunea nu constituie decât instrumentul de realizare a răspunderii juridice. Să examinăm acum rezumativ. Astfel„ neîncriminarea unui fapt prin texte de legi poate să ducă în aplicarea exerciţiului .

Într-o opinie. se mai adaugă: principiul umanismului răspunderii penale. Oancea. Răspunderea penală. sunt reţinute ca principii fundamentale ale reglementării răspunderii penale: infracţiunea unic temei al răspunderii penale. 110 I. legalitatea răspunderii penale. În acelaşi sens este definită răspunderea penală şi în doctrina penală recentă. Importanţa principiilor este lesne de înţeles dacă realizăm faptul că ele reprezintă nişte reguli de drept obiectiv având caracter de generalitate şi care servesc drept idei călăuzitoare în sistemul acestei instituţii juridice. raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului. pronunţarea sentinţei de condamnare cu indicarea pedepsei concrete ce urmează să fie aplicată infractorului. judecat. şi expirarea termenului antecedentului penal.2. p. tragerea persoanei în calitate de inculpat. principiul inevitabilităţii răspunderii penale. Partea Generală”. există şi alţi autori care afirmă că răspunderea penală conferă conţinut şi finalitate raportului juridic penal. şi infractor pe de altă parte. p. Potrivit unei alte opinii112 . după cum urmează: intentarea urmăririi penale. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii”111 . 316. 112 C. este guvernată de o serie de principii juridice. executarea pedepsei. născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat. acuzat. 5. “determinând obiectiv şi subiectiv. “Manual de drept penal. ALL Juridică. ca şi toate celelalte instituţii juridice.1. Ed. C. nu poate să existe o problemă a răspunderii penale. Bulai. principiul prescriptibilităţii răspunderii penale. o dată cu parcurgerea succesivă a acestor etape evoluează şi suferă schimbări şi statutul juridic al persoanei: învinuit.Aurel Teodor Moldovan definiţie: susţinătorii ei au încercat să exprime o noţiune surprinzând în modul cel mai general şi abstract substanţa fenomenului în cauză şi nu au trasat distincţii între elementele de conţinut ale raportului juridic şi însăşi norma juridică. principiul personalităţii răspunderii penale. de urmărire penală. Bulai. deţinut. alături de principiile enumerate. “Tratat de drept penal. În fine. de a-I aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate. mecanismul incidenţei sancţiunilor penale”110 . de a trage la răspundere pe infractor. Principiile răspunderii penale Răspunderea penală. condamnat. individualizarea judiciară a răspunderii penale. este un fenomen complex şi procesul realizării sale în practică constă din câteva etape. ca reprezentant al societăţii. 311. de judecată. 111 100 . p. ca fiind: “raportul juridic penal de constrângere. partea generală”. 1997. Editura ALL. În mod corespunzător şi în concordanţă cu schimbarea etapelor procesului de realizare a răspunderii penale se schimbă şi organele de drept: de anchetă. fără îndoială. 67. activ şi pasiv. Bucureşti. De asemenea. inculpat. În literatura juridică s-a exprimat opinia că dreptul penal nu creează raporturi juridice şi în consecinţă . pe de o parte. şi instituţiile penitenciare. principiul unicităţii răspunderii penale.

În practica judiciară şi de asemenea în dreptul procesual penal acest principiu mai este cunoscut sub denumirea de autoritate de lucru judecat . care intervine în cazul săvârşirii infracţiunii ca şi prevederea pentru destinatarii legii penale a unor exigenţe cărora aceştia li se pot conforma114 . 15 alin. Principiul umanismului. cu condiţia ca aceste sancţiuni penale să se cumuleze din raţiuni diferite şi să aibă funcţii diferite). Bulai. săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi care prezintă pericolul social concret al unei infracţiuni113 . Aceasta nu înseamnă însă că pedepsele penale principale nu pot fi însoţite de pedepse complementare sau de o pedeapsă accesorie (desigur. care sunt organele competente să examineze respectivele încălcări ale ordinii de drept. Mitrache. 2001. care sunt condiţiile de aplicare şi de executare a acestor sancţiuni. Bulai „Drept Penal – Partea Generală ” Ed. are drept consecinţă stingerea răspunderii penale şi a sancţiunilor ce decurg din aceasta. şi presupune că răspunderea penală se întemeiază numai pe săvârşirea unei infracţiuni.d. )”116 . Principiul răspunderii penale personale.118 Constantin Mitrache. 14 113 C. ce sancţiuni pot fi aplicate. Cristian Mitrache. 2 noul C.DREPT PENAL. “Instituţii de drept penal”. sau art. Bucureşti. precum şi cauzele care exclud caracterul infracţional al faptei sau cele care exclud răspunderea penală. All Beck Bucureşti 2004 pag 255 116 117 101 . răspunderea penală poate sa coexiste şi să fie însoţită de alte forme de răspundere juridică. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale. Ed. pen. PARTEA GENERALĂ O importanţă fundamentală o prezintă principiul legalităţii răspunderii penale. precum răspunderea administrativă. Principiul umanismului presupune folosirea acelor instrumente care 115 nu vor duce la înjosirea. 114 C.117 Principiul unicităţii răspunderii penale (non bis in idem) implică regula conform căreia pentru o singură infracţiune nu poate exista decât o singură răspundere penală. C. Acest principiu îşi găseşte consacrarea în dispoziţiile art. grup (familie. All Beck Bucureşti 1997 pag 320 118 Alex Boroi . disciplinară. Trei. “Drept penal român. Principiul umanismului îşi găseşte expresie în condiţiile şi în conţinutul constrângerii juridice. 17 alin.p. Moartea infractorului deci a subiectului pasiv al răspunderii penale . Ghe Nistorenu„ Drept penal – Partea Generală” Ed.a. All Beck Bucureşti 1997 pag 319 C. 2 C. Bucureşti. răspunderea penală neputând interveni pentru fapta altuia. civilă ş. A. Partea generală”. Filipaş.„ după cum nu poate fi colectivă adică pentru fapta unei persoane să răspundă un colectiv. etnie etc. umilirea sau degradarea fiinţei umane şi care nu vor leza demnitatea persoanei trase la răspundere penală. Acest principiu presupune că răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvârşirea unei infracţiuni. Numai legea poate să stabilească care fapte ilicite sunt considerate infracţiuni. 321. care stipulează că întregul proces de tragere la răspundere penală a persoanelor care au încălcat sau au ignorat ordinea de drept trebuie să se desfăşoare numai în limitele şi în cadrul stabilit de legislaţia în vigoare. pen. 2003. p. adică a unei fapte prevăzute de legea penală. Bulai „Drept Penal – Partea Generală ” Ed. Pe lângă aceasta.m.

323. care nu pot fi regăsite în celelalte forme. Cu toate acestea. de persoana infractorului pentru a asigura atât sancţionarea corectă a infractorului cât şi realizarea prevenţiunii generale şi speciale. Un alt semn calificativ care separă răspunderea penală de alte forme de răspundere juridică îl constituie organele chemate să stabilească felurile de răspundere.119 Principiul individualizării răspunderii penale. pen) Fiecare formă de răspundere juridică are anumite caracteristici distinctive. Specificul acesteia constă în comportarea ilicita a subiectului. respectiv art 153 alin 2 cod penal viitor. În legislaţia penală română au fost prevăzute dispoziţiuni prin care este stabilită prescriptibilitatea pentru aproape toate infracţiunile. Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale. 125 alin. împăcarea părţilor. 102 . etc. care stabileşte că toate persoanele au aceleaşi drepturi şi că nimeni nu trebuie să beneficieze de tratament privilegiat. În majoritatea cazurilor răspunderea penală îşi găseşte realizarea sau traducerea în practică în stabilirea şi în executarea pedepsei. şi art. Cristian Mitrache. 5 C. Casa de editură şi presă „ Şansa ” Bucureşti 1997 pag 263 120 Constantin Mitrache. Aceasta este valabil şi pentru răspunderea penală. Răspunderea penală trebuie să fie diferenţiată în funcţie de gravitatea infracţiunii. 121 alin. Pe lângă aceasta. Răspunderea penală trebuie să intervină prompt în vederea restabilirii ordinii de drept încălcate. înlăturate sau şterse prin trecerea timpului nu mai apare ca necesară120 . Acest principiu denumit şi principiul personalităţii stabileşte caracterul strict personal al răspunderii. răspunderea şi pedeapsa nu sunt noţiuni identice şi nu trebuie în nici un caz confundate. răspunderea penală este fundamentată pe conceptul de pedeapsă. tot acest principiu interzice discriminările de orice gen în procesul răspunderii penale. lipsa plângerii prealabile. Partea generală”.Aurel Teodor Moldovan Principiul inevitabilităţii răspunderii penale. Bucureşti. Acest principiu presupune că oricine săvârşeşte o infracţiune trebuie să răspundă penal. rezonanţa socială a infracţiunii se stinge treptat iar stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea care aproape a fost uitată. “Drept penal român.) nu diminuează importanţa principiului care corespunde şi principiului egalităţii tuturor persoanelor în faţa legii. Mitrache Drept penal român – Partea Generală Ed. 119 C. ale cărei urmări au putut fi reparate. cu excepţia infracţiunilor contra păcii şi omenirii în cazul cărora este prevăzută expres imprescriptibilitatea atât a răspunderii penale cât şi a executării pedepsei (art. Destinatarul acesteia nu poate fi decât persoana fizică care este vinovată de comiterea unei infracţiuni. p.2 actualul cod penal. Persoana care este trasă la răspundere penală poate fi scutită de pedeapsă în baza legii şi în conformitate cu aceasta. 2003. În aşa fel este exclusă răspunderea colectivă. faţă de data săvârşirii infracţiunii cu atât eficienţa ei scade. Înlăturarea răspunderii penale în cazurile prevăzute de lege (amnistia. Principiul inevitabilităţii răspunderii penale este realizat de principiul oficialităţii acţiunii penale în vederea tragerii la răspundere penală a infractorului şi care funcţionează pentru marea majoritate a infracţiunilor . comportare care trebuie sa îmbrace numai decât forma infracţiunii. Cu cât răspunderea penală intervine mai târziu.

ceea ce deja constituie un element component al laturii subiective a infracţiunii. Răspunderea penală poate să survină numai pentru comiterea unei anumite fapte. Ştiinţifică.DREPT PENAL. Temeiul atragerii la răspundere constituie un semn distinctiv de o majoră importanţă al răspunderii penale. În schimb. În fine. prescripţie) este posibil ca 121 Ştefan Daneş. Săvârşirea unei infracţiuni are drept consecinţă răspunderea penală a infractorului şi sancţionarea acestuia. lipsa plângerii prealabile.1. intenţionat sau din imprudenţă. care a atins vârsta indicată în lege. se realizează începând cu momentul intrării în vigoare a sentinţei pronunţate de instanţa de judecată şi este clasată în legătură cu ispăşirea pedepsei de către vinovat după stingerea sau ridicarea antecedentului penal. În cazul răspunderii penale drept temei serveşte fapta concretă care îmbracă forma infracţiunii. p. împrejurări (amnistie. Bucureşti. PARTEA GENERALĂ Răspunderea penală se deosebeşte şi prin organele care au dreptul de a aplica sancţiunile: numai instanţele de judecată. fie că este vorba de o acţiune sau de o inacţiune. adică pentru un anume act de comportare. de asemenea. care este calificată de legislaţia în vigoare drept infracţiune. Anume atunci se naşte obligaţia statului de a-l descoperi pe cel vinovat prin intermediul organelor de justiţie şi de a asigura realizarea răspunderii penale. Se precizează. o faptă socialmente periculoasă. Legiuitorul a stabilit de asemenea că răspunderea penală începe numai în momentul săvârşirii infracţiunii. 5. răspunderea este un fenomen care are limite în timp: ea apare în momentul comiterii infracţiunii. care este responsabilă şi care într-un şir de cazuri posedă anumite calităţi specifice prevăzute de lege. 12-13. 103 . Prin urmare. precum şi pentru consecinţele generate de aceasta. precum şi faptul că acestea nu au un caracter specific. “Înlocuirea răspunderii penale”. Pot fi trase la răspundere penală numai persoana fizică care a săvârşit. Fiecare tip de răspundere juridică stabileşte ce formă anume trebuie să îmbrace încălcarea ordinii de drept pentru ca ea să poată surveni. ed. Un alt semn calificativ ce caracterizează răspunderea penală îl constituie nivelul sporit de duritate şi de represivitate al sancţiunilor. 1970. ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE 5. prin voinţa legiuitorului s-a stabilit că în anumite situaţii. Obligaţiunea corelativă a infractorului este de a suporta răspunderea şi privaţiunile prevăzute de aceasta.2. prevăzută de legea penală. Consideraţii generale Noţiunea de înlocuire a răspunderii penale şi caracterizare. aşa cum este caracterul financiar al sancţiunilor în răspunderea civilă şi cea materială. că poate fi trasă la răspundere penală numai persoana care este vinovată.2. răspunderea penală se deosebeşte şi prin calitatea subiecţilor. împăcarea părţilor.

Înlocuirea răspunderii penale se poate dispune de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. în sensul că răspunderea penală este înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice. p.2. Reglementarea instituţiei înlocuirii răspunderii penale Condiţii în care se poate dispune înlocuirea răspunderii penale. 217 alin. Bucureşti. 91 şi art. “Manual de drept penal. în cazul înlăturării răspunderii penale. Daneş. art. 1. Condiţiile prevăzute de lege. consecinţa săvârşirii infracţiunii este înlăturată. art. 215 alin. op.. Bulai. Cristian Mitrache. Bucureşti.p. Şi într-un caz şi în celălalt avem săvârşirea unei infracţiuni. 90 şi care fac referiri pe de o parte la infracţiune iar pe de altă parte la infractor. 1997. 1.Aurel Teodor Moldovan răspunderea penală a infractorului pentru fapta săvârşită să fie înlăturată sau să fie înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice. înlocuirea răspunderii penale este posibilă doar în situaţia infracţiunilor care prezintă un grad de pericol social mai scăzut reliefat de pedeapsa prevăzută de lege. 90. Înlocuirea răspunderii penale ca instituţie a dreptului penal este reglementată prin dispoziţiile art. Condiţii privitoare la infracţiune. 5. actual cu privire la infracţiune sunt următoarele: a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoare de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârşit infracţiunile prevăzute în art. pen. 98 C. Pen. în măsura în care se apreciază că restabilirea ordinii de drept că este mai eficientă prin stabilirea unei alte forme de constrângere juridică121 . iar instanţa apreciază că sunt suficiente date pentru ca făptuitorului să I se aplice o astfel de măsură. 324.actual. în locul ei se stabileşte o altă formă a răspunderii juridice ce atrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. Înlocuirea răspunderii penale nu trebuie confundată cu înlăturarea răspunderii penale. Partea generală”. art. cit. art. răspunderea penală cu altă formă de răspundere juridică care atrage o sancţiune cu caracter administrativ123 .2. 1997. în condiţiile prevăzute de lege. 122 C. numai că consecinţele ei sunt schimbate. În literatura de specialitate se consideră că ordinea de drept penal poate fi realizată nu numai prin aplicarea unei pedepse ori prin luarea de măsuri educative ci şi prin aplicarea unor sancţiuni extrapenale122 . 208. 1. Înlocuirea răspunderii penale poate fi definită ca fiind instituţia juridică în baza căreia instanţa de judecată înlocuieşte. 2003. p. 2151 alin. 213. Editura All. 324. Şt. 90 C. În timp ce în cazul înlocuirii răspunderii penale. Cadrul juridic al înlocuirii răspunderii penale. 123 Constantin Mitrache. Partea generală”. Potrivit legii. “Drept penal român. ori în cazul unor infracţiuni expres prevăzute de lege. 104 .

Potrivit art. ca şi din împrejurarea că fapta nu a produs urmări grave124 . dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 100. de 50 lei.000 lei sau infracţiunea prevăzută în art. conduita sa. 1 lit. infracţiunea consumată fiind sancţionată cu o pedeapsă mai mare de un an închisoare. Condiţii cu privire la făptuitor. 90 delimitează clar că pentru infracţiuni este posibilă înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ.p. este necesar ca făptuitorul să nu mai fi fost condamnat anterior ori să I se fi aplicat de două ori sancţiuni cu caracter administrativ. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 500. După cum se poate desprinde din textul legal. de hrană ale lui ori ale familiei sale. p. nefiind suficientă o simplă declaraţie de regret. Partea generală”. 105 . 91 C. 90 alin. “Drept penal român. PARTEA GENERALĂ art. 38. pen. cât şi prin orice altă infracţiune de cel mult un an. În cazul acestor infracţiuni sunt necesare ambele condiţii a fi îndeplinite: să se săvârşească una din aceste infracţiuni. d) din atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii rezultă că acesta regretă fapta. prezintă un grad de pericol social redus si nu a produs urmări grave.DREPT PENAL. Aceste prevederi legale nu se aplică în cazul în care fapta săvârşită a rămas în faza de tentativă. pen. Bucureşti. Cristian Mitrache. iar paguba pricinuită să nu fie mai mare de 10 lei. Cristian Mitrache. iar în cazul art. Atitudinea făptuitorului trebuie să rezulte din atitudinea acestuia ulterioară săvârşirii faptei de căinţă activă. c) paguba pricinuită prin infracţiune a fost integral reparată până la pronunţarea hotărârii. Bucureşti. “Drept penal român. 249 C. Paguba ce trebuie reparată poate fi cauzată atât prin infracţiunile prevăzute expres prin dispoziţiile art. 328. Partea generală”. b) fapta. 1 al art. Conduita bună a făptuitorului anterior comiterii infracţiunii este necesară şi se probează prin lipsa antecedentelor penale şi a sancţiunilor cu caracter administrativ. 2197 alin. Pentru ca instanţa de judecată să poată aplica înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ. pen. înlocuirea răspunderii penale se poate dispune doar în cazul infracţiunilor fapt consumat pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de cel mult un an închisoare sau amendă. 125 Constantin Mitrache. nevoile de sănătate. 2003. 249. Gradul de pericol social scăzut al faptei se va deduce din împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta ce priveşte deopotrivă pe făptuitor.. a C. Condamnarea se consideră inexistentă în situaţiile prevăzute de art. Sunt suficiente date că făptuitorul poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeapsă. 1. Condiţiile cu privire la infracţiune şi cele cu privire la infractor trebuie îndeplinite cumulativ125 Sancţiunile cu caracter administrativ aplicabile în caz de înlocuire a răspunderii penale. în conţinutul ei concret si în împrejurările în care a fost săvârsită. 327. 2003.000 lei. enumerându-le. La acestea se mai adaugă şi faptul că alin. când instanţa dispune înlocuirea 124 Constantin Mitrache.

se poate face şi în cazul concursului de infracţiuni.1. pen. spre exemplu în materia delictelor civile129 . pe cei care au aprobat şi pe cei care au dezaprobat acţiunea infracţională. 5. “Derecho penal. 1992. Madrid.3.). La acestea mai adăugăm şi faptul că se consideră în literatura de specialitate128 că ceea ce scapă din vedere adversarii ideii de răspundere penală a persoanelor juridice este faptul că principiul specialităţii apare ca o regulă de drept civil ce nu vizează decât materia actelor juridice civile. dacă pentru fiecare infracţiune sunt îndeplinite condiţiile. 1 C. pen.139. Discuţii în doctrină privind răspunderea penală a persoanei juridice Potrivit acestei opinii127 . Parte general. p. Bucureşti. RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE 5. 52. pe cei care nu au votat şi pe cei care au decis comiterea ei130 . b) mustrarea cu avertisment.. “Răspunderea penală a persoanei juridice”. 90 C. Civitas. dacă pentru fiecare infracţiune aflată în concurs sunt îndeplinite condiţiile de înlocuire a răspunderii penale. ceea ce nu este suficient pentru realizarea laturii obiective a unei infracţiuni. 98 alin. a sancţiona fără distincţie vinovaţii şi nevinovaţii. c) amenda de la 10 lei la 1000 lei. Beleiu. Se consideră în literatura de specialitate126 că înlocuirea răspunderii penale în condiţiile prevăzute de art. p. Radu Chiriţă. persoanele juridice nu au capacitate proprie de a acţiona. a angaja răspunderea penală a tuturor indivizilor care o compun. 2 C. Introducere in dreptul civil. ceea ce nu este acceptat. Casa de Editură şi presă “Şansa” S. 128 Gh.L. 126 127 106 . (art. p. Ed.3. pen. În doctrina s-a arătat că a consacra răspunderea penală a unei persoane juridice înseamnă. în realitate. 229. Rodriguez Mourullo. Subiectele dreptului civil”. Chiar dacă Mitrache. principiul specialităţii nu are incidenţă in sfera faptelor civile stricto sensu. 328. “Drept civil român. Ideea unei astfel de răspunderi ar conduce la admiterea răspunderii penale pentru altul. p. 129 Florin Streteanu. 2002.Aurel Teodor Moldovan răspunderii penale aplică una din următoarele sancţiuni cu caracter administrativ: a) mustrarea. p. potrivit art. Bucureşti. Dugue.”. 1978. Astfel. Prin urmare. 130 A. aşa-zisele lor acţiuni nefiind decât acte comise de persoane fizice şi atribuite entităţilor colective. iar actele organelor sunt actele persoanei juridice înseşi pentru că organul nu este ceva distinct de persoana juridică. 98 alin. înlocuirea răspunderii penale poate fi dispusă si în cazul concursului de infracţiuni.R.. 381. ci apare ca o parte a acesteia. G. Înlocuirea răspunderii penale se poate dispune şi în caz de participaţie numai acei făptuitori fată de care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul titlu – art. 90 C. pen. Editura ROSETTI. “Les exceptions au principe de personalite des peines”.

aşa cum am arătat mai sus. “Indispensable responsabilite de l”entreprise. “Controlling Corporate Criminality: Penal Sanctions and Beyond”. 135 Florin Streteanu. acela de a obţine un profit. “Sanctions penales et personnes morales”. este injustă sancţionarea celor care nu au aprobat-o. “La responsabilite penale des personnes morales?”. aşa prin urmare sancţiunea aplicată persoanei juridice nu se răsfrânge asupra membrilor.. şi nici nu se răsfrâng asupra ei într-un mod diferit faţă de alţi membri ai entităţii colective133 . Sancţiunea principală care se aplică persoanei juridice se consideră a fi amenda136 tocmai datorită faptului că aceasta se leagă de scopul principal al companiei. Cit. Cit. amenda trebuind a fi corect individualizată. 63. 60. acţiunea penală nu poate fi îndreptată decât împotriva autorilor şi complicelor prezumaţi ai infracţiunii şi numai cei a căror vinovăţie a determinat comiterea infracţiunii pot fi declaraţi responsabili şi condamnaţi132 . p. cum ar fi spre exemplu faptul că nu poate fi “executată” în sensul clasic al termenului şi nici nu poate fi privată de libertate prin condamnarea la pedeapsa închisorii. Huss. pentru simplul motiv că ei sunt membri ai aceleiaşi persoane juridice. 132 A. 4. În cazul în care în adunarea generală a unei societăţi pe acţiuni se ia o decizie care stă la baza comiterii unei infracţiuni – publicarea unui articol de presă calomnios. 136 J. Francois. Radu Chirita. J. Indiferent dacă autorii persoane fizice ai infracţiunii au fost sau nu identificaţi şi declaraţi vinovaţi. inacceptable culpabilite collective – A propos de l”avant project de loi belge relative a la responsabilite penale des personnes morales. În schimb135 cea mai mare parte a doctrinei a admis că răspunderea penală a persoanei juridice nu intră în conflict cu caracterul personal al răspunderii penale. 565. 133 Florin Streteanu. Potrivit unor autori134 a spune că este sancţionată o persoană juridică înseamnă a recunoaşte că se recurge la o sancţionare colectivă şi că sunt pedepsiţi şi membrii inocenţi doar pentru a asigura certitudinea sancţionării celor vinovaţi. verhaegen. G. 87. p. datorită diferenţelor fundamentale care există între cele două categorii de subiecţi. este foarte clar că sancţiunile aplicabile persoanei juridice nu pot coincide în totalitate cu cele prevăzute pentru persoanele fizice. 674. 131 Chr. Gobert. declaraţia de culpabilitate pronunţată împotriva grupului în ansamblu are ca efect atragerea asupra persoanei juridice şi a membrilor nevinovaţi a consecinţelor păgubitoare ale unei condamnări penale nemeritate131 . PARTEA GENERALĂ decizia a fost luată de majoritatea membrilor. Hennau. reducerea cheltuielilor pentru echipamentele de protecţia muncii. Schamps.DREPT PENAL. p. 134 L. op. desfăşurarea unei activităţi de spălare a banilor – suntem în prezenţa unei răspunderi distincte de cea a agentului care comite fapta în mod nemijlocit. op. Eventualele consecinţe indirecte ale condamnării persoanei juridice nici nu constituie o pedeapsă pentru persoana fizică ce a acţionat. Membrii persoanei juridice au doar un drept de folosinţă asupra bunurilor proprietatea persoanei juridice.De aceea. 107 . p. P. p. Radu Chirita. iar în caz de organizare a acesteia patrimoniul trece în proprietatea persoanei nouconstituite. respectiv să aibă un cuantum suficient de ridicat pentru a realiza scopurile de prevenţie specială şi generală. În ceea ce priveşte sancţionarea persoanei juridice.

orice persoană juridică cu scop lucrativ încearcă să obţină un profit cât mai mare într-un termen cât mai scurt. cu excepţia statului şi a autorităţilor publice. etc. b) suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani. . . Pedepsele complementare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice. etc. La acestea mai adăugăm şi faptul că într-o economie de piaţă. aceasta presupunând la rândul ei încercarea reducerii timpului necesar pentru realizarea scopului prin eludarea legii privind evaziunea fiscală. în spatele unei aparenţe de legalitate.3. p. Necesitatea răspunderii penale a persoanei juridice Consacrarea răspunderii penale a persoanelor juridice îşi găseşte legitimitatea în necesităţi de ordin practic. Cit. organizându-se ca persoane juridice şi încercând astfel ca. puncte de lucru 108 . 66-68.. răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. fraudele comerciale. Nu trebuie uitat că de cele mai multe ori organizaţiile criminale adoptă forme şi structuri specifice industriei şi comerţului.3. impuse de realităţile vieţii economico-sociale contemporane. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit noii reglementări Condiţiile răspunderii penale a persoanelor juridice .)137 . Radu Chirita. să îşi desfăşoare în siguranţă şi la o scară cât mai largă activităţile ilicite (trafic de bunuri şi de persoane.Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi fapte.Persoanele juridice.2. Acestea reprezintă doar câteva argumente care au impus şi impun sancţionarea persoanei juridice.Aurel Teodor Moldovan 5.3. Activitatea persoanelor juridice implică un anumit risc pe care îl impun dezvoltarea tehnologică şi implementarea noilor tehnologii în procesul de producţie.Instituţiile publice nu răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul domeniului privat. ale persoanei juridice pe o durată de 137 Florin Streteanu. rezultatele activităţii industriale şi deşeurile industriale. Pedeapsa principală este amenda. risc legat în principal de procesul de producţie. c) închiderea unor op. spălare de bani. Pedepsele aplicabile persoanei juridice Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale şi complementare. 5.

precum şi de criminologie. 138 139 109 . ALL. de logică judiciară. Noţiune şi cadru Activitatea judiciară (urmărirea penală şi judecarea cauzei) este implicată în cele din urmă. Cristian Mitrache. precum şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. 2003. minoritate) şi care sunt prevăzute în cadrul reglementărilor instituţiilor respective. infracţiunea continuată). 348. 74-106 noul Cod penal. Partea generală”. reeducarea infractorului.1. C.2. Corespunzător acestor faze sunt cunoscute trei forme de individualizare: legală. p.1. din Titlul III al părţii generale a Codului penal (art. în actul de individualizare a pedepsei penale. judiciară sau judecătorească şi administrativă139 . 72. 6.1.89) sau Capitolul V. „Manual de drept penal”. Constantin Mitrache. recidivă. partea generală. e) plasarea sub supraveghere judiciară. a procedurii penale. Scopul instituţiei juridice a individualizării pedepsei penale este prezentat de pedepsirea. 358. Bucureşti. f) afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare. p. intitulat tot Individualizarea pedepselor art. CAPITOLUL VI APLICAREA PEDEPSEI 6. Instituţiei individualizării pedepsei îi este consacrat Capitolul V. ASPECTE GENERALE 6. Forme şi modalităţi de individualizare Criterii de clasificare. în faza de aplicare a pedepsei şi cea în faza de executare a pedepsei. În doctrina penală se face distincţia între individualizarea ce se realizează în faza de elaborare a legii şi prevederii limitelor pedepselor. intitulat Individualizarea pedepselor. ori de atenuare (tentativă. PARTEA GENERALĂ la 3 luni la 3 ani. Bucureşti. Ed. Bulai. “Drept penal român. 1997.1. Individualizarea pedepsei penale necesită aprecieri de psihologie judiciară. de ştiinţa dreptului penal.DREPT PENAL. Mai trebuie menţionat că dispoziţiile privind individualizarea pedepselor sunt deopotrivă aplicabile şi celorlalte sancţiuni de drept penal: măsuri educative şi măsuri de siguranţă138 . La aceste dispoziţii se mai adaugă cele privind individualizarea pedepselor în cazul stărilor de agravare (concursul de infracţiuni. d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la 3 ani.

Aurel Teodor Moldovan

Individualizarea legală. Obiectul principal al individualizării legale este reprezentat de necesitatea stabilirii periodice a faptelor, care constituie infracţiuni şi elaborarea fiecărei norme juridice, în limitele principiilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. actual, respectiv art 74 C.Pen.viitor, stabilirea cadrului legal, a dimensiunilor incriminării actelor penale, prin ocrotirea relaţiilor sociale, prin limitarea întinderii pedepselor în funcţie de gradul de pericol social, de importanţa relaţiei sociale afectate, prin raportarea la necesitatea pedepsirii eficiente a infractorilor şi la determinarea fenomenului de prevenire a infracţionalităţii. Dacă pentru instituţia individualizării judiciare, legea a stabilit criteriile în art. 72 C. Pen. actual, respectiv art 74 C.Pen.viitor, individualizarea legală se regăseşte în adoptarea tuturor regulilor din partea generală, cât şi din partea specială a Codului penal, prin care se identifică limitele de aplicare a legii penale (în timp, în spaţiu), se stabilesc trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, se indică felul pedepselor, formele de înlocuire a răspunderii penale, se stabilesc limitele minime şi maxime ale pedepsei pentru fiecare infracţiune. Individualizarea judiciară sau judecătorească a pedepsei o realizează instanţa de judecată şi se concretizează prin aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisă, în funcţie de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete atenuante ori agravante în care s-a săvârşit infracţiunea sau care caracterizează persoana infractorului. Posibilitatea individualizării pedepsei sub cele două forme: individualizarea legală şi individualizarea judiciară corespunde modalităţii de determinare a pedepsei140 , în sensul că prin completarea reciprocă a limitelor oricăror pedepse, pentru toate infracţiunile, nu se va adopta o altă pedeapsă decât cea relativ precizată de textul legal specific infracţiunii. Legea penală reglementează, ca forme de individualizare judiciară: - circumstanţele atenuante şi agravante; - suspendarea condiţionată a executării pedepsei; - munca corecţională. Ulterioarele măsuri de reducere din pedeapsa definitivă a deţinerii şi arestului preventiv, reducerea din pedeapsă ca urmare a beneficierii de adaosuri la norma legală de muncă a condamnatului, liberarea înainte de terminarea pedepsei pentru bună purtare sau ca efect al graţierii individuale reprezintă concepte care formează obiectul individualizării administrative, întrucât nu afectează cuantumul pedepsei aplicată de instanţa de judecată (atribut al individualizării judiciare), ci

140 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 125; 141 C. Bulai, op. cit., p. 352;

110

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

forma de executare a pedepsei definitive (atribut al individualizării administrative). Individualizarea administrativă. Această formă a individualizării pedepselor nu se rezumă doar la regimul de executare, ci priveşte şi durata executării efective a pedepsei care poate fi modificată la propunerea organelor administrative prin acordarea graţierii ori a liberării condiţionate141 . 6.2. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR 6.2.1. Criterii generale de individualizare Noţiune. După cum am menţionat mai sus individualizarea judiciară a pedepsei este individualizarea realizată de instanţa de judecată şi constă în stabilirea şi aplicarea pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită în funcţie de gradul de pericol social concret al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea. Este cert că individualizarea legală şi cea judiciară sunt condiţii necesare activităţii de incriminare sau dezincriminare a faptei infracţionale, de stabilire concretă a executării pedepsei de către infractor, considerând procesul de raportare a unor criterii la pedeapsa aplicată ca reprezentând conţinutul individualizării pedepselor. Criterii generale de individualizare. În stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa de judecată se conduce după criteriile generale şi obligatorii prevăzute în art. 72 c. pen., respectiv art. 74 noul C. pen (Legea nr. 301/ 2004). După cum se poate desprinde din conţinutul celor două articole, instanţa de judecată trebuie să ţină cont de: - dispoziţiile părţii generale a codului penal, această regulă impunânduse în practica judiciară, mai întâi prin limitarea minimelor şi maximelor pedepsei penale, cât şi prin definirea conceptelor juridice care formează conţinutul sancţiunilor penale (forma infracţiunii, calitatea făptuitorului, modalitatea răspunderii penale) şi nu în ultimul rând prin dispoziţiile privind aplicarea în spaţiu şi în timp a legii penale; - dispoziţiile părţii speciale a Codului penal, care fixează limitele minime şi limitele maxime pentru fiecare infracţiune în parte, aceste limite regăsindu-se însă şi în legile speciale care cuprind unele dispoziţii penale, instanţa de judecată având posibilitatea să aplice pedeapsa penală în cadrul acestor limite, dar prin raportarea directă la gradul de pericol social al infracţiunii şi al infractorului; - gradul de pericol social al faptei săvârşite de infractor, ce reiese din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei în funcţie de importanţa valorilor sociale vătămate şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce ş.a.; - persoana infractorului, un alt criteriu de individualizare a pedepsei care se bazează pe starea psihofizică, atributele socioprofesionale, condiţiile de viaţă, atitudinea în societate, în familie, la locul de muncă (antecedentele penale) şi com111

Aurel Teodor Moldovan

portarea după săvârşirea infracţiunii (atitudinea avută după săvârşirea infracţiunii în faţa organelor de urmărire penală etc.) etc.; - împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Aceste împrejurări la care se referă legiuitorul prin dispoziţiile art. 72 C. pen., sunt acele stări, situaţii, împrejurări, date ale realităţii ce nu sunt cuprinse în conţinutul agravant al infracţiunii şi care prin legătura lor accidentală cu fapta săvârşită ori cu făptuitorul influenţează gradul de pericol social al faptei sau de periculozitate al infractorului şi determină o atenuare ori o agravare a pedepsei concrete142 . Sub denumirea de împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală sunt cuprinse atât stările cât şi circumstanţele de atenuare sau agravare ale pedepsei143 . 6.2.2. Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei Noţiuni. În realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situaţiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracţiunii şi care reliefează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei ori de periculozitate a infractorului144 . În cadrul cauzelor de agravare sau de atenuare a pedepsei se face distincţie între stări şi circumstanţe. Stările sunt definite ca fiind acele situaţii, fapte cu semnificaţie în ce priveşte gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate a făptuitorului, reglementate în partea generală a Codului penal ca instituţii distincte, având efecte de atenuare sau de agravare a pedepsei. Spre exemplu, menţionăm câteva stări de agravare: starea de recidivă, concursul de infracţiuni, precum şi câteva stări de atenuare: tentativa şi minoritatea făptuitorului. În ceea ce priveşte circumstanţele, acestea sunt definite ca fiind acele situaţii, calităţi, alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii ce se referă la faptă şi ambianţa ei, ori de la făptuitor şi biografia acestuia145 . O importanţă deosebită o are împărţirea în stări şi circumstanţe pentru că potrivit unei opinii146 consacrată în literatura de specialitate stările de agravare ori de atenuare îşi produc efecte fiecare în parte asupra pedepsei, acţionând succisiv, iar concursul de circumstanţe nu are acelaşi efect, provocând doar o singură atenuare ori agravare, oricâte astfel de circumstanţe ar fi. Cauze generale şi speciale. După întinderea efectelor se disting: - cauzele generale care au influenţă pentru toate infracţiunile şi sunt

C. Bulai, “Manual de drept penal partea generală”Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 364; D. Lucinescu, „Comentariu I” în Codul penal român comentat şi adnotat, vol. I, partea generală, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 432; 144 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 361; 145 V. Dongoroz, în „Explicaţii teoretice ale codului penal român”, p. gen., vol. II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1969, p. 220; 146 C. Bulai, op. cit., p. 353;
142 143

112

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

prevăzute în partea generală a codului penal; pot fi considerate cauze generale atât stările (concursul de infracţiuni, tentativa, minoritatea), cât şi circumstanţele prevăzute în partea generală a codului penal (atenuante – art. 73 C. pen. sau art. 75 noul C. pen şi agravante – art. 75 C. pen. sau art. 77 noul Cod penal); - cauzele speciale care sunt determinate având influenţă numai cu privire la o anumită infracţiune şi sunt prevăzute în partea specială a Codului penal; cu titlu de exemplu amintim drept cauze speciale de agravare: numărul victimelor, calitatea infractorului, iar cauze speciale de atenuare: înlesnirea arestării participanţilor la unele infracţiuni retragerea mărturiei mincinoase, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege ş.a. Circumstanţe legale şi circumstanţe judiciare. După modul de stabilire a circumstanţelor şi după efectul pe care îl au asupra pedepsei ce urmează să fie stabilită de instanţă se disting: - circumstanţele legale, sunt acele circumstanţe arătate de legiuitor şi al căror caracter, agravant sau atenuant este obligatoriu pentru instanţa de judecată; spre exemplu, menţionăm circumstanţele legale atenuante prevăzute de art. 73 C. pen sau de art. 75 noul C. pen. şi circumstanţele agravante legale prevăzute de art. 75 C. pen sau de art. 77 noul Cod penal. - circumstanţele judiciare, sunt acele împrejurări caracterizate de instanţa de judecată ca fiind atenuante sau agravante, apreciind, de asemenea, semnificaţie juridico-penală a acestora în context cu fapta săvârşită şi cu făptuitorul. Instanţa poate deci să reţină sau să nu reţină, în favoarea sau în defavoarea inculpatului , circumstanţele atenuante sau agravante judiciare.147 Circumstanţe reale şi circumstanţe personale. După criteriul legăturii cu fapta sau cu făptuitorul, circumstanţele se împart în: - circumstanţe reale, acele circumstanţe care sunt legate de faptă şi influenţează gradul de pericol social al acestuia; circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai dacă se face dovada că le-au cunoscut, le-au prevăzut şi le-au acceptat, deoarece participaţia se săvârşeşte doar cu intenţie; Circumstanţele reale sunt stări, situaţii, împrejurări , întâmplări care precedă , însoţesc sau succedă săvârşirii faptei. Ele pot fi dintre cele mai diferite : locul unde infracţiunea este pregătită sau săvârşită, mijloacele utilizate la săvârşirea acestuia , timpul când s-a săvârşit, numărul persoanelor care au participat la infracţiune, modul cum s-a comis, dacă executarea a fost întreruptă şi reluată .148 - circumstanţe personale sunt acele circumstanţe care sunt legale de persoane infractorului şi îl caracterizează sub raportul periculozităţii; referindu-se la calităţile, atitudinile, deprinderile, obiceiurile infractorului, circumstanţele personale (subiective) nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi.
C. Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 , pag 366 C. Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 , pag 367 149 C. Mitrache„ Drept penal român –Partea Generală ” Ed. Casa de editură şi presă « Şansa » Bucureşti 1997 , pag 290
147 148

113

Aurel Teodor Moldovan

Distincţia între circumstanţele reale şi personale este importantă în stabilirea pedepsei pentru participanţii la infracţiune fiind stabilită regula prin dispoziţiile art. 28 C.p., potrivit cu care circumstanţele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrânge asupra celorlalţi , în timp ce circumstanţele privitoare la faptă se răsfrânge asupra participanţilor dar numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.149 Circumstanţe cunoscute şi circumstanţe necunoscute. După cum împrejurările erau cunoscute ori necunoscute infractorului, se disting: - circumstanţe cunoscute infractorului; - circumstanţe necunoscute infractorului. Circumstanţe anterioare, concomitente ori subsecvente infracţiunii. În literatura juridică, circumstanţele se mai clasifică după situarea în timp faţă de momentul săvârşirii infracţiunii, distingându-se între: circumstanţe anterioare, concomitente şi subsecvente infracţiunii150 . 6.2.2.1. Circumstanţe atenuante Noţiune. Circumstanţele atenuante sunt definite ca fiind acele stări, împrejurări, întâmplări ori date ale realităţii anterioare, concomitente sau subsecvente săvârşirii unei infracţiuni, ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care relevă un pericol social mai scăzut al faptei ori o periculozitate mai redusă a infractorului151 . Redactarea distinctă a circumstanţelor care constituie circumstanţe atenuante (art. 73 C. pen. sau art. 75 noul Cod penal) şi a celor care pot constitui, circumstanţe atenuante, reflectă deosebirea pe care însuşi legiuitorul o face între acestea; cele prevăzute la art. 73 C. pen. sau art. 75 noul C. pen. fiind circumstanţe atenuante legale, iar cele prevăzute la art. 74 C. pen. sau art. 75 alin 2 noul C. pen. circumstanţe atenuante judiciare. Circumstanţele atenuante legale. Prin dispoziţiile art. 73 C.pen., au fost prevăzute următoarele circumstanţe atenuante legale: - depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate; - săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Depăşirea limitelor legitimei apărări (art. 73 lit. a partea I, sau art. 75 lit. b noul Cod penal). Această circumstanţă atenuantă legală cunoscută în doctrina 150 penală ca „exces scuzabil”înse deosebeşte de excesul adnotat, vol. I, partealegitimei D. Lucinescu, „Comentariu I” Codul penal român comentat şi justificat asimilat generală,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 428; 151 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 220;

114

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

apărări prevăzut la art. 44 alin. 3 C. pen.actual şi care priveşte depăşirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul, datorat tulburării sau temerii în care s-a aflat cel ce face apărarea. Pentru existenţa circumstanţei atenuante se cer îndeplinite condiţiile ca făptuitorul să se fi aflat, la început, în legitimă apărare, să fi depăşit limitele unei apărări legitime, iar această depăşire să nu se întemeieze pe tulburarea sau temerea acestuia152 . Depăşirea limitelor legitimei apărări este o circumstanţă personală care nu se răsfrânge asupra participanţilor153 . Atrăgând răspunderea penală a persoanei care s-a apărat excesiv, va diminua această răspundere (atenuând-o) în cadrul răspunderii penale pentru fapta săvârşită. Depăşirea limitelor stării de necesitate (art. 73 lit. a, partea a II-a., art 75 viitorul cod penal lit c) Condiţiile de existenţă a acestei circumstanţe atenuante legale se desprind din dispoziţiile art. 45 alin. 3 C. pen.actual şi presupun că făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, necesare pentru a salva de la un pericol iminent una din valorile sociale arătate în art. 45 alin. 2 C. pen. şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. În schimb, în situaţia în care făptuitorul în momentul săvârşirii faptei nu şi-a dat seama că prin fapta sa pricinuieşte astfel de urmări atunci fapta este săvârşită în stare de necesitate şi nu are caracter penal154 . Depăşirea limitelor stării de necesitate este o circumstanţă personală. Instanţa trebuie să examineze nu numai condiţiile ei de existenţă , dar şi mărimea disproporţiei dintre gravitatea urmărilor ce s-ar fi putut produce prin neînlăturarea pericolului , mobilul faptei în raport cu valoarea atribuită de făptuitor bunurilor pe care le-a salvat cu sacrificarea altora .155 Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii (art. 73 lit. b teza I C. pen. sau art. 75 lit. a noul Cod penal ). Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii (perturbatio animi) constă în indignare, mânie, emoţie puternică provocată de victimă prin violenţă, atingerea gravă a demnităţii individuale sau printr-o acţiune ilicită gravă. Între actul de provocare din partea persoanei vătămate, starea de tulburare sau emoţie creată infractorului şi săvârşirea infracţiunii ca urmare a acestor condiţii va trebui să existe un raport de corelare, cele două acte (tulburarea din cauza provocării şi actul infracţional) care aparţin agresorului fiind justificate parţial de atitudinea provocatoare a victimei. Asemenea acte de provocare pot fi realizate prin: violenţă fizică (loviri, vătămări) ori violenţă psihică (ameninţare); printr-o atingere gravă a
152 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 365; 153 D. Lucinescu, op. cit., p. 436; 154 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 365; 155 C. Bulai „ Manual de drept peanal – Partea generală” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 pag 371

115

Aurel Teodor Moldovan

demnităţii persoanei ce se poate realiza de exemplu prin insultă; prin alte acţiuni ilicite grave ca de exemplu surprinderea victimei în flagrant delict de adulter (când victima este soţia sau soţul adulterin al făptuitorului ori partenerul acestora). De asemenea, actul de provocare (oricare ar fi conţinutul sau denumirea sa) va trebui să fie îndreptat în mod direct împotriva infractorului, a unor persoane faţă de care acesta manifestă ataşament psihic, moral, sentimental, însă prin modul de concepţie, de executare sau prin urmările sale provoacă o stare puternică de tulburare sau emoţie şi determină pe infractor să răspundă provocării. Provocarea se reţine şi în cazul trecerii unei perioade de timp între actul provocator şi riposta acestuia cu condiţia ca răspunsul la provocare să fie dat ca urmare a tulburării sau emoţiei trăite de infractor în momentul când a luat cunoştinţă de actul provocator. Actul provocator se poate produce şi printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei, dacă această comportare a produs infractorului (provocat) o puternică tulburare sau o emoţie de nestăpânit, în mod normal. Atingerea gravă a demnităţii persoanei necesită producerea unei tensiuni psihice capabilă să determine pe cel provocat să riposte la actul ilicit provocator. Important este ca infracţiunea să se îndrepte împotriva provocatorului, iar dacă din eroare infractorul ripostează împotriva altei persoane pe care o confundă cu provocatorul, va exista de asemenea scuza provocării. Circumstanţele atenuante judiciare. Prin dispoziţiile art. 74 C. pen., respectiv art 75 alin 2 Viitorul Cod penal care prevăd împrejurări pot constitui circumstanţe atenuante, sunt enumerate exemplificativ circumstanţele atenuante judiciare. Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei. Această circumstanţă priveşte aşadar atitudinea şi comportarea corectă a infractorului în familie, societate, la locul de muncă, înainte de săvârşirea infracţiunii. Conduita bună a infractorului priveşte şi lipsa antecedentelor penale156 . Comportamentul individual, este considerat pozitiv sau negativ în funcţie de interesul social, de nevoile publice generale astfel încât prin examinarea şi identificarea elementelor pozitive („prin investigaţii la locul de muncă, domiciliu, precum şi prin consultarea cazierului judiciar”) se poate reţine conduita bună, pozitivă a infractorului existentă înainte de săvârşirea infracţiunii – ca circumstanţă atenuantă şi implicit să determine atenuarea pedepsei157 . Stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită. Conduita infractorului despre care se menţionează în cuprinsul textului legal se referă la faptul că după comiterea faptei, infractorul manifestă căinţă activă pentru fapta comisă, căinţă care se materializează prin repararea pagubei pricinuite, înlăturarea urmărilor infracţiunii şi care reliefează o
Mitrache, op.cit., p. 366; Iancu Tănăsescu, Camil Tănăsescu, Gabriel Tănăsescu, “Drept penal general”, Editua ALLBECK, Bucureşti, 2002, p. 574; 158 I. Grioraş, „Individualizarea pedepsei”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 167;
156 157

116

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

periculozitate mai scăzută a acestuia. De asemenea, se mai poate materializa şi în comportamentul infractorului ulterior comiterii infracţiunii de a da îngrijiri medicale victimei, de restituire a bunurilor sustrase etc. În doctrina penală158 s-a reţinut că o astfel de circumstanţă atenuantă este şi în cazul împiedicării producerii rezultatului dacă până în acest moment s-a realizat conţinutul unei alte infracţiuni. Atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor O astfel de circumstanţă relevă un grad de pericol de periculozitate scăzută al acestuia şi faptul că reeducarea lui se poate realiza şi printr-o pedeapsă mai uşoară. Printre împrejurările reţinute în practica şi doctrina judiciară 159 ca circumstanţe atenuante se află: - starea de beţie involuntară incompletă, produsă prin alcool sau alte substanţe deşi afectează voinţa infractorului nu înlătură caracterul penal al faptei; starea de beţie voluntară completă care a fost acceptată de o persoană pentru efectele sale speciale asupra propriului comportament, va reprezenta o circumstanţă atenuantă sau o circumstanţă agravantă, după caz. Dublul caracter de circumstanţă atenuantă sau circumstanţă agravantă a beţiei voluntare complete este determinată de interpretarea comportamentului infractorului anterior- concomitent-posterior săvârşirii infracţiunii (faptei) sub starea de beţie voluntară completă, ca o condiţie a producerii infracţiunii (beţia voluntară este reţinută ca circumstanţă agravantă în toate infracţiunile de pericol) sau deopotrivă, având statutul de circumstanţă atenuantă, dacă infractorul a produs acţiunea-inacţiunea, în mod normal, fără ca săvârşirea acesteia să fie cauzată sau condiţionată de starea de beţie a infractorului160 . Practica judiciară161 a apreciat, în unele situaţii, faptul că săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană care prezintă o diminuare a facultăţilor mintale va justifica adoptarea circumstanţelor atenuante pentru diminuarea răspunderii penale, întrucât sub aspect intelectiv şi voliţional nu a putut aprecia gravitatea faptei săvârşite la adevărata lor valoare. O examinare a practicii judiciare relevă, că următoarele împrejurări pot reprezenta circumstanţe atenuante: gradul de cultură şi educaţie scăzut, lipsa unei experienţe sociale, vârsta înaintată, starea psiho-fizică creată de comportamentul victimei, mediul psiho-fizic special în care s-a produs infracţiunea162 .
C. Bulai, op.cit., p. 64, I. Tănăsescu, op. cit., p. 339; G. Antoniu şi colab., “Practica judiciară penală, partea generală”, vol. I (1988), Editura Academiei Române, Bucureşti, p. 77; 160 Tănăsescu, op. cit., p. 580; 161 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 155; 162 Dongoroz, op. cit., p. 156; 163 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 367;
159

Efectele circumstanţelor atenuante. Efectele circumstanţelor sunt de-

117

concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care reflectă un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o periculozitate mai mare a infractorului. Potrivit noilor dispoziţii ale Codului penal. efectele circumstanţelor atenuante au fost reglementate într-un mod nou. Circumstanţele atenuante au ca efect atenuarea obligatorie a pedepsei. prin mai multe rezultate infracţionale şi prin mai multe forme de vinovăţie a infractorului165 . în raport cu noile categorii de pedepse.). pen. legiuitorul lasă instanţei judecătoreşti facultatea de a reţine ca circumstanţe agravante şi alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav (art. împrejurările care pot constitui circumstanţe agravante legale sunt prevăzute limitativ (art. Circumstanţele agravante îşi găsesc reglementarea în dispoziţiile art. 1 lit. op.viitor nu face referiri exprese cu privire la împărţirea circumstanţelor agravante în circumstanţe agravante legale şi circumstanţe agravante judiciare. Basarab.pen. p. 76 alin.2. sau art.). Tănăsescu. 583.actual respectiv art 76 cod penal viitor şi sunt aceleaşi indiferent dacă sunt legale sau judecătoreşti. 75 alin. actual. 431. 77 noul C. calităţi. pen. 6.. 118 . Reducerea ori schimbarea are loc în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită raportată la minimul special al acesteia. 2 sau art. Circumstanţele agravante constau în stări situaţii.2.2. alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii. p.pen. Cadru. instanţa va valorifica aceste circumstanţe în cadrul limitelor legale speciale de pedeapsă şi numai în cazuri bine justificate va coborî pedeapsa sub aceste limite (adică sub limita legală).. 75 C. op.. pe când infracţiunile calificate se caracterizează prin mai multe acţiuniinacţiuni.pen. 77 alin. atenuare ce poate consta într-o reducere a. când neaplicarea pedepselor complimentare se poate datora şi altor cauze decât circumstanţele atenuante. în cazul circumstanţelor atenuante pedeapsa principală se reduce ori se schimbă. Deosebirea esenţială dintre circumstanţele agravante şi infracţiunea calificată (agravantă) constă în faptul că circumstanţele agravante au un caracter accidental. 1 lit. potrivit art. De regulă. anterioare. împrejurări. pen. Circumstanţe agravante Noţiune. nu şi în cazurile în care aplicarea este facultativă. După cum se poate desprinde din conţinutul legal. a-h noul C. în timp ce în cazul circumstanţelor agravante judiciare. Potrivit dispoziţiilor art. 164 165 M. a-f C. Înlăturarea pedepselor complimentare ca efect al circumstanţelor atenuante se pune numai în legătură cu cazurile în care aplicarea acestora este obligatorie164 .Aurel Teodor Moldovan terminate prin dispoziţiile art. art 77 C. cit. 1 C. cit. 76 C. 76 C. 75 alin. pen. ori o schimbare a pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă163 . pen.

op. o sălbăticie în comiterea infracţiunii. dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuirorul. 1491 C. 1 C. art. împrejurare care se valorifică o singură dată ca element circumstanţial168 (violarea de domiciliu. 180 alin. Cristian Mitrache. 2003. Editura Academiei Române. prin violenţe asupra membrilor familiei sau prin metode ori mijloace care prezintă pericol public.p. p. În schimb. 1 şi 21 . Bucureşti.DREPT PENAL. 2/ 1980. 77 alin. 170 Constantin Mitrache. a.) sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. răspunderea participanţilor stabilindu-se potrivit dispoziţiilor privitoare la participaţie166 . 197 alin.art. 370. participarea mai multor persoane ca autori la săvârşirea unei infracţiuni. Agravanta se aplică oricărei infracţiuni de violenţă săvârşite asupra unui membru al familiei171 . sau ale art. Bucureşti. 534/ 1979. 11 C. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”.. Partea generală”. 1 lit. 269 alin. mai ales când numărul lor este mai mare. p. Potrivit dispoziţiilor art. 209 lit. 182 C. 2003. vol. 169 C. prin cooperarea acestora asigurându-se consumarea infracţiunii.) sau al omorului calificat. violul – art. PARTEA GENERALĂ Circumstanţele agravante legale. urmărind provocarea de suferinţe mari victimei în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă170 . ştergerea urmelor infracţiunii. 151. următoarele împrejurări: Săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună (art. 192 ain. 75 alin 1 lit. Săvârşirea infracţiunii prin violenţe asupra membrilor familiei. constituie circumstanţe agravante. p.. Partea generală”. Bucureşti. pen : Prin “membru de familie” se înţelege soţul sau ruda apropiată. Această circumstanţă agravantă nu se aplică dacă în conţinutul agravant al infracţiunii intră ca element circumstanţial. 77 noul C. pen). pen. J. imprimă acestei fapte un caracter grav deoarece sporeşte îndrăzneala făptuitorilor. pen. d. 1 lit. Dongoroz şi colab. 181 alin. scade rezistenţa victimei în apărarea valorilor sociale etc167 . 61. Săvârşirea faptei prin metode ori mijloace care prezintă pericol public. Constanţa. pen. a noul Cod penal). 185 noul cod penal. 2). 75 alin. c C. 2.a C. săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună. Participarea mai multor persoane la săvârşirea unei infracţiuni nu este considerată în general ca o circumstanţă agravantă. Cristian Mitrache. nr. 369. cit. Bulai. p. cu excepţia celor în conţinutul cărora este prevăzută ca element circumstanţial de agravare a infracţiunii (art. II. 2. 2003. Această circumstanţă este prevăzută şi ca element circumstanţial al omorului deosebit de grav (art. p.. 171 Membru al familiei art. RRD nr. “Drept penal român. furtul calificat – art. 379. 168 T. pen. Circumstanţa agravantă a participării mai multor persoane la săvârşirea infracţiunii este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra participanţilor în măsura în care au cunoscut-o fiind necesară dovedirea cunoaşterii ori prevederii de către fiecare participant169 Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime. “Drept penal român. 119 . 167 Constantin Mitrache. pen. Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime presupun o ferocitate din partea infractorului. evadarea – art. 176 alin. sau art. Agravanta generală este aplicabilă în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă (art. 166 V.art.

1 lit. Săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei (art. sau art. Această circumstanţă agravantă este personală. 2003. Bucureşti. c C. 173 Dongoroz. vol. Editura Academiei Române. p. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”.). 1 C.I pen . Această circumstanţă este reală şi se răsfrânge asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia au cunoscut-o sau au prevăzut-o. Dongoroz şi colab. s. 11/1969 . cit. aparate de explodare. înlătură această agravantă. Această circumstanţă agravantă nu este aplicabilă infractorului major care a săvârşit infracţiunea de tăinuire primind spre valorificare bunuri provenind din furtul comis de infractori minori. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”.). pag 165 175 V. Această circumstanţă este personală şi nu se răsfrânge asupra participanţilor. Reţinerea acestei circumstanţe este determinată de cunoaşterea de către major a situaţiei că la comiterea infracţiunii cooperează cu un minor.1 lit. Editura Academiei Române. 964/1969 în Revista română de drept nr. „motivele josnice” sunt acele porniri interioare contrare moralei ca: răzbunarea. corosive sau toxice generale. răsfrângându-se asupra tuturor participanţilor majori care au cunoscut împrejurarea că la săvârşirea infracţiunii participă şi un minor. II. exploziile sau substanţele chimice sub forma de lichide sau gaze asfixiante sau inflamabile. care se poate converti ca şi premeditarea în circumstanţă reală. Săvârşirea infracţiunii de către un major. dispozitive de pulverizare.. II. 174 Trib . dărâmarea unei clădiri sau deteriorarea unei instalaţii etc. în toate cazurile punându-se în pericol viaţa sau integritatea corporală ori sănătatea unui număr indeterminat de persoane172 . Săvârşirea infracţiunii din motive josnice În doctrina penală. Săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia 172 V. c noul Cod penal). p. pen.174 Şi această agravantă este reală. 153. dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor (art. 176 Dongoroz.. Bucureşti. op. Coruperea minorilor şi antrenarea lor la săvârşirea de infracţiuni dovedeşte periculozitatea socială sporită a infractorului major. cu cât influenţa pe care o pot avea persoanele în vârstă asupra celor nevârstnici este mai mare. Această periculozitate este cu atât mai evidentă. având efectele unei astfel de circumstanţe175 . 120 . nr. 75 alin.. pen. Bucureşti . Eroarea cu privire la vârsta minorului. setea de îmbogăţire pe căi ilicite etc. 156. etc. p. indiferent de mijloacele folosite pentru răspândirea lor (bombe. Această stare de beţie preordinată sau premeditată reflectă o periculozitate mai mare a făptuitorului care se pregăteşte pentru săvârşirea infracţiunii provocându-si această stare pentru a avea mai mult curaj în săvârşirea faptei ori pentru a o invoca în instanţă ca împrejurare atenuantă. 2003. Această împrejurare nu mai este menţionată în noul Cod penal.Aurel Teodor Moldovan Aceste metode sau mijloace pot fi: incendiul care creează pericol public. 75 alin. Dongoroz şi colab. p. pe care îl credea major. 77 alin. vol. dec. de unde uşurinţa cu care aceştia sunt antrenaţi pe calea infracţiunii173 .. deoarece infracţiunea se realizează printr-o activitate posterioară aceleia ce constituie infracţiunea ce provine bunul ce formează obiectul tăinuirii . 222. 152.

. se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. care nu poate depăşi o treime din acest maxim. Dongoroz şi colab.” (conform noului cod penal se poate adăuga un spor de până la 2 ani) 6. 160. II. 2003.DREPT PENAL. în cazul închisorii se poate adaugă un spor până la 5 ani. pen. un caracter grav. La acestea mai adăugăm şi săvârşirea infracţiunii asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra sau de a-si exprima voinţa.3. Spre deosebire de circumstanţele agravante legale care erau prezentate exemplificativ. iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumătate din maximul special. săvârşirea infracţiunii pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la urmărire. 178 C. Cristian Mitrache. şi ale art. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii. p. 382. săvârşirea infracţiunii pentru a înlesni sau ascunde comiterea altei infracţiuni (lit. 179 V. Prin dispoziţiile art. Art. arestare sau executarea pedepsei (lit. Efectele circumstanţelor agravante. imprimă faptei un caracter grav177 . Periculozitatea infractorului este mai mare pentru că profită de starea de tulburare produsă de calamitate. f). p. 78 noul Cod penal s-a consacrat principiul agravării facultative a pedepsei în cazul constatării circumstanţelor agravante atât legale cât şi judecătoreşti. 2003. p. surpare de teren)176 . în acel caz. cele judiciare sunt constatate de instanţa judecătorească care are facultatea să aprecieze că unele împrejurări anterioare. h). incendiu puternic. instanţa având deplina libertate de a reţine circumstanţă agravantă orice împrejurare care. 78 C. PARTEA GENERALĂ prilejuită de o calamitate Prin „situaţia prilejuită de calamitate” se înţelege starea de tulburare socială specială pe care o creează existenţa efectivă sau ameninţarea ivirii unei calamităţi (inundaţie. Partea generală”. Bucureşti. prevederi introduse prin noua reglementare. 1 C. 373. Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare a pedepsei 177 Constantin Mitrache. pen. asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani ori asupra unui membru de familie( lit. În doctrina penală178 sunt considerate ca fiind circumstanţe agravante judiciare: împrejurarea că infractorul se găsea în stare de beţie în momentul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă ori împrejurarea că în timpul efectuării serviciului de pază infractorul sustrage bunuri ori comite o tâlhărie. “Drept penal român. 78 alin. Dacă maximul special este neîndestulător. Ele vor putea fi proprii fiecărui caz concret dat. g). 121 . Bucureşti. în mod neîndoielnic şi într-o măsură deosebită.2. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. prevede că: “În cazul în care există circumstanţe agravante. imprimă faptei. Editura Academiei Române. Circumstanţele agravante judiciare. Bulai. vol.

Coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie în caz de concurs între circumstanţele atenuante şi stările de agravare (concursul de infracţiuni. Codul penal în vigoare sau noul Cod penal conţine reglementări privind modul în care trebuie aplicate diferitele cauze modificatoare ale pedepsei. 465. atunci când acestea vin în concurs. Circumstanţe agravante şi atenuante. pe care le-a constatat şi reţinut în cauza respectivă182 .. lăsând la aprecierea instanţei stabilirea duratei sau cuantumului pedepsei în cadrul limitelor speciale prevăzute de lege. Dacă în art. pluralitate intermediară. p. Partea generală”. dar care desigur influenţează. ci să stabilească o pedeapsă care să reflecte luarea în considerare atât a stărilor şi circumstanţelor agravante cât şi a celor atenuante.Aurel Teodor Moldovan Noţiuni şi caracterizare. infracţiunea continuată).. Pe lângă circumstanţele agravante şi atenuante. coborârea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie. Lucinescu. situaţie care de asemenea trebuie să-şi găsească reglementare sub raportul ordinii de aplicare şi al efectului ce trebuie să li se dea la stabilirea pedepsei concrete179 . pen. se prevede ordinea în care li se dă eficienţă cauzelor de agravare şi de atenuare când acestea sunt concurente în aceiaşi cauză şi anume mai întâi circumstanţelor de agravare. op. 180 181 122 . Ordinea de aplicare a circumstanţelor stabilită prin dispoziţiile art. Cristian Mitrache. p. iar o astfel de soluţie anihila efectele circumstanţelor agravante181 . C. 2003. În acest sens. 80 alin. Bucureşti. 80 alin. 80 C. dacă este incidentă în cauza respectivă. Bulai. apoi circumstanţelor de atenuare şi după care stării de recidivă. 173. 182 D. p. reglementări cuprinse în dispoziţiile art.. pune în evidenţă faptul că individualizarea pedepsei se realizează mai întâi în funcţie de gradul de pericol social concret al faptei şi de periculozitate a făptuitorului în funcţie de circumstanţele legate de faptă şi de făptuitor şi numai după aceea se dă eficienţă stării de recidivă. gardul de pericol social al faptei180 . pen.. există anumite stări de agravare care pot intra în concurs cu cele dintâi. op. pen sau ale art. 1 C. Când într-o cauză sunt aplicabile succesiv cauze de agravare şi cauze de atenuare. 80 alin. “Drept penal român. instanţa nu trebuie să fixeze câte o pedeapsă concretă ca efect al fiecărei stări. cit. în caz de concurs între efectele circumstanţelor agravante şi atenuante. prin intermediul infractorului. pen. Constantin Mitrache.1 C. cit.”. Precizarea este necesară deoarece ca efect al circumstanţelor atenuante reducerea pedepsei sub minimul special este obligatorie. 374. 79 noul Cod penal. împrejurarea independentă de fapta care se judecă. Potrivit art. 2 C. „Comentariu. luată în considerare succesiv. Limitele agravării pedepsei.

Această fază poate cuprinde şi o latură externă denumită manifestarea hotărârii infracţionale sau faza oratorie187 .181. Partea generală vol. Decizia poate fi aceea dea a săvârşi infracţiunea sau de renunţa la ideea infracţională. moment în care făptuitorul meditează asupra ideii concepute. V. pag. Nistoreanu.183 Săvârşirea infracţiunii poate parcurge mai multe momente sau faze în drumul ei spre producerea rezultatului socialmente periculos. pag. În mod normal hotărârea infracţională şi comunicarea ei nu atrag răspunderea penală nici a celui M. All. subiective. C. Al. Pag. Drept penal. Este momentul iniţial al infracţiunii în care infractorul concepe ideea de a săvârşi o infracţiune.388 185 C-tin Mitrache op.185 a) În perioada internă putem distinge trei momente: 1) Naşterea ideii infracţionale. Al. Cit. Dongoroz. Fundaţiei Chemarea.184 Doctrina penală este unanimă în a distinge două perioade în care se desfăşoară activitatea infracţională : perioada internă şi perioada externă.DREPT PENAL. Ed. Bucureşti. iar apoi pune în aplicare pentru a obţine urmările. Nistoreanu. Aceasta se desfăşoară în timp şi spaţiu din momentul naşterii ideii infracţionale şi până la producerea rezultatului. 131.II.256.Zolyneak. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL VII FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII 7. 2) Deliberarea. b) Perioada externă se materializează prin acţiunile fizice ale făptuitorului. C-tin Mitrache op. pag. 187 Ghe. Dongoroz. parcurge anumite etape. determinată de un anumit mobil. Manual de Drept Penal. Drept Penal 1939.1. 1997. caracteristică infracţiunilor intenţionate. pag. momentul ce finalizează procesul intern. Cit.113 188 C-tin Mitrache op. Boroi op. Pag.cit. fiecare dintre ele caracterizându-se printr-un anumit grad de înfăptuire a hotărârii infracţionale. Luarea hotărârii de a săvârşi o infracţiune nu este incriminată deoarece simpla rezoluţie infracţională nu reprezintă o manifestare în sfera relaţiilor sociale de aceea nu este incriminată. 3) Decizia finală de a săvârşi infracţiunea. În mod obişnuit.186 Această decizie reprezintă momentul final al perioadei interne. V. 183 184 123 . Partea Generală. Drept Penal 1939. cântărind motivele pro şi contra ideii de a săvârşi o infracţiune.cit.cit. pag.181. persoana fizică întâi concepe activitatea infracţională. 186 Ghe. Activitatea infracţională. Boroi op.Bulai.113.182. pag. ASPECTE GENERALE Fazele de desfăşurare ale infracţiunii Infracţiunea este întotdeauna o manifestare a omului în sfera relaţiilor sociale.266. pag. Ed. Iaşi 1993.

Actele preparatorii 189 190 C. 124 .Fapta epuizată.actual. aceasta poate constitui prin ea însăşi o infracţiune (ameninţarea – art.Bulai. . . C. materiale.p. pag.cit. În această fază făptuitorul îşi procură mijloace. Drept Penal 1939. se poate adapta un instrument cu o altă destinaţie iniţială decât instrument cu care se săvârşeşte o infracţiune.p.viitor) sau poate îmbrăca o formă a pluralităţii de infractori (ex: complot – art. astfel se poate procura o armă.165.188 Perioada externă este delimitată de actele şi activităţile persoanei efectuate în vederea pregătirii şi realizării activităţii infracţionale şi obţinerea rezultatului periculos şi eventual dezvoltarea efectelor acestui rezultat. În această fază se trece la înfăptuirea acţiunii ilicite care are ca şi consecinţă producerea rezultatului socialmente periculos. nu este reglementat în noua reglementare). Această fază a urmărilor cuprinde atât urmările imediate ale acţiunii cât şi consecinţele ulterioare ale acesteia. V.Aurel Teodor Moldovan care a comunicat hotărârea infracţională.167. Formele infracţiunii intenţionate după fazele de desfăşurare În doctrina penală prin formele infracţiunii se înţeleg formele pe care aceasta le poate avea în funcţie de fazele de desfăşurare ale activităţii infracţionale. 7.1. locul. Pag.1. În cazul în care acţiunea este întreruptă sau rezultatul socialmente periculos nu se produce în ciuda faptului că acţiunea este dusă la îndeplinire.193. Este posibil ca în această fază să se execute un act sau mai multe acte. 3) Faza urmărilor se caracterizează prin producerea rezultatului socialmente periculos incriminat de lege.p. Literatura opinează însă că dacă hotărârea infracţională s-a comunicat în scopul de a atrage şi pe alţii la săvârşirea infracţiunii. informaţii cu privire la timpul. art 206 C. Aceste mijloace pot fi de natură materială sau de natură intelectuală.Tentativa.Actele preparatorii. să se întrerupă o activitate sau să fie dusă până la capăt. . date.132. actele prin care se iau măsuri în vederea îngreunării descoperirii infracţiunii sau infractorului (amenajarea unei ascunzători) 2) Faza actelor de executare. nici a celui căruia i-a comunicat-o. Şi în această perioadă putem delimita trei faze: 1) Faza actelor preparatorii se caracterizează prin activitatea fizică a infractorului care îşi pregăteşte în acest moment terenul pentru faza executării. Dacă rezultatul periculos se produce se trece la faza urmărilor. ori de a ajunge la cunoştinţa viitoarei victime.Fapta consumată. se poate confecţiona o armă. se poate confecţiona un şperaclu. actual.op. Acest rezultat poate fi consecinţa directă şi imediată a acţiunii sau poate fi o consecinţă agravată în timp. C. aceasta rămâne ultima fază a faptei. Pot fi acte preparatorii. Dongoroz.189 Formele infracţiunii intenţionate recunoscute de legislaţie şi doctrină sunt: . modul executării infracţiunii.

cit. Literatura defineşte actele preparatorii ca fiind acele acte care constau în procurarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor de săvârşire a infracţiunii ori în crearea condiţiilor favorabile în vederea comiterii acesteia. Această condiţie este strâns legată de prima şi se interpretează împreună cu aceasta. de mijloace.116.274.op. a unei substanţe otrăvitoare.II pag.confecţionarea. vol. pag.193 Actele de pregătire pot fi acte de pregătire materială şi acte de pregătire morală. O altă parte a doctrinei separă condiţia ca actele preparatorii să aibă un caracter neechivoc de condiţia ca actul preparator să se concretizeze într-o activitate obiectivă de creare a condiţiilor pentru săvârşirea infracţiunilor.acte care constau în procurarea mijloacelor (ex: procurarea pe cale licită sau ilicită a unei arme pentru săvârşirea de infracţiuni) .190 Din această definiţie reiese că actele preparatorii pot fi: .culegerea de informaţii. Forma intenţiei este aceea al intenţiei directe. În condiţiile în care există astfel de act trebuie să se aprecieze în concret că persoana le-a procurat în vederea săvârşirii faptei ilicite).191 Doctrina penală şi practica judiciară au arătat că trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: 192 a) Actul de pregătire trebuie să aibă o existenţă obiectivă. Al. pag. Astfel actul material trebuie să fie neechivoc (ex: pot exista acte preparatorii cu caracter echivoc cum ar fi procurarea unui cuţit. c) Activitatea efectuată să nu facă parte din conţinutul elementului material al laturii obiective a infracţiunii. b) Activitatea de pregătire să se efectueze cu intenţie. El trebuie să reprezinte o acţiune efectuată în vederea creării condiţiilor pentru săvârşirea infracţiunii. 193 C-tin Mitrache op. Nistoreanu.cit. neechivocă.cit.I. Cit.184. de date privind locul şi timpul infracţiunii ori despre victimă ( ex: în vederea pătrunderii într-o incintă infractorul se informează cu privire la momentul schimbării paznicilor acestei incinte). M. Acestea pot fi procurarea de instrumente. .165. fapte ce pot fi puse în slujba îndeplinirii unui scop licit. Cit. 191 192 125 . adaptarea de instrumente sau mijloace pentru pregătirea infracţiunii. Boroi op. Infractorul urmărind şi acceptând producerea rezultatului. Actele de pregătire materială. 195 Matei Basarab op. pag. adică sub aspectul raportului de cauzalitate el trebuie să favorizeze acţiunea ilicită. constau în pregătirea materială pentru săvârşirea infracţiunii. PARTEA GENERALĂ Reprezintă prima fază a activităţii infracţionale. Vol. să nu constituie un început de executare al infracţiunii. adaptarea unui instrument care avea o destinaţie diferită de cea pe care i-o conferă infractorul în momentul săvârşirii infracţiunii (ex: modificarea unor chei în vederea pătrunderii într-o incintă pentru a sustrage diverse bunuri).Bulai. Ghe. făptuitorul îşi pregăteşte terenul pentru aceasta.DREPT PENAL.350. momentul în care. pag. aşa cum am arătat. anterior trecerii la săvârşirea propriu-zisă a infracţiunii.Zolyneak op. modificarea. 194 C.

199. precum şi alte infracţiuni cum ar fi insulta.pag. Prima teză susţine necesitatea incriminării actelor preparatorii ca fază de desfăşurare a activităţii infracţionale.7). N. ele sunt inserate în antecedenţa cauzală a infracţiunii. Ed.194 În literatură actele de pregătire morală mai sunt denumite şi acte de natură intelectuală.185.185. A doua teză susţine neincriminarea actelor preparatorii. pag.173 alin.p. Este de menţionat că la unele infracţiuni cum ar fi infracţiunile prin omisiune.200 În dreptul penal român actual s-a ales teza neincriminării actelor preparatorii. Putem constata că în mod excepţional legea penală a prevăzut că în cazul infracţiunilor grave se impune incriminarea actelor premergătoare. Bucureşti.11 C. Nistoreanu. Spre exemplu sunt incriminate actele pregătitoare în art. ceh.p. arăta că se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor sau instrumentelor precum şi I. 1960.201 Actele preparatorii sunt asimilate tentativei în cazuri expres prevăzute de lege. însă. atragerea de complici.184.2 C. bulgar. S-a susţinut că neincriminarea actelor de pregătire ar putea fi interpretată de infractori ca o încurajare la pregătirea cu răbdare şi perseverenţă a infracţiunii. situarea acestora în afara elementului material. nu de sine stătător. Iliescu – Problema incriminării şi sancţionarea actelor preparatorii. Academiei. 202 C-tin Mitrache op. Al. C-tin Mitrache op. Iliescu op. iar în alte ţări actele preparatorii sunt incriminate nelimitat pentru toate infracţiunile unde acestea sunt posibile (C.196 În motivarea tezei se arată că se creează condiţii favorabile pentru comiterea infracţiunii. În susţinerea acestei teze s-au adus argumente ca: echivocitatea marii majorităţi a actelor de pregătire.17. 200 N. bulgar. 199 C-tin Mitrache op. Incriminarea actelor pregătitoare prin asimilare cu tentativa nu înseamnă că acestea îşi pierd individualitatea faţă de actele de executare. Cit. studii juridice. lipsa de pericol social evident. actele preparatorii sunt incriminate limitat numai la anumite infracţiuni198 . C.197 În unele Coduri Penale ale altor ţări.pen.cit. art. ci asimilate tentativei sau ca infracţiuni de sine stătătoare ori ca acte de complicitate anterioară când sunt săvârşite de alte persoane. pag. pag. situarea în timp departe de rezultatul socialmente periculos. actele preparatorii nu sunt posibile. 196 197 126 .cit. Boroi op.cit.199 S-a susţinut că în susţinerea acestei teze că neincriminarea actelor de pregătire înseamnă o încurajare pentru cel care s-a pregătit să săvârşească o infracţiune de a renunţa cât nu este prea târziu. informaţii cu privire la locul şi timpul în care urmează să se săvârşească infracţiunea. pag. Oancea.195 Regimul actelor preparatorii Există mai multe concepţii în literatura de specialitate cu privire la actele preparatorii.Aurel Teodor Moldovan Actele de pregătire morală constau în culegerea de date. op. pag.485 201 Ghe. pag.cit.p. calomnia. 198 Art. date cu privire la victimă. art.485.cit.119.

iar de viitorul Cod penal la art. 285 al C. prevăzut de lege. (2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea. de instrumente poare constitui acte de complicitate anterioară sancţionate atât de actualul Cod cât şi de noul Cod penal. 32. Tentativa Tentativa este definită de actualul Cod penal la art.2. Neproducerea rezultatului se poate datora întreruperii executării fie datorită faptului că în ciuda consumării actului de executare au existat condiţii externe făptuitorului care au împiedicat producerea rezultatului. 314 C. executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul. executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul. 20. 7.viitor). etc. 32 Tentativa (1) Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea. art.1. obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află. Tentativa va fi catalogată ca şi formă a infracţiunii deoarece în acest caz rezultatul nu se va produce. Actele de pregătire săvârşite de altă persoană decât autorul prin procurarea de mijloace. (3) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea. ele au un grad de periculozitate evident. de a săvârşi infracţiunea. De aici deducem că: în primul rând tentativa se situează între actele de pregătire ale infracţiunii şi rezultatul socialmente periculos al acesteia.202 (ex: art. Acestea arată că tentativa este punerea în executare a hotărârii Codul penal actual Noul cod penal Art. PARTEA GENERALĂ luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor de trădare. (2) Există tentativă şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită insuficienţii sau defectuozităţii mijloacelor folosite.p. executare care a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul. 127 . Art 20 Conţinutul tentativei (1) Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea. Actele preparatorii sunt incriminate şi ca infracţiuni de sine stătătoare atunci când prin caracterul lor univoc.DREPT PENAL. ori datorită împrejurării că în timpul în care s-au săvârşit actele de executare.p.actual.

Prin începerea acţiunilor ce constituie elementul material al infracţiunii este declanşat procesul de realizare a urmării imediate şi de producere a rezultatului socialmente periculos (ex: se consideră că s-a pus în executare hotărârea de a comite o infracţiune de tâlhărie în cazul în care s-au aplicat lovituri victimei în scopul luării unui bun din posesia acesteia). Totodată infracţiunea de provocare ilegală a avortului prin care s-a cauzat moartea femeii însărcinate art.332. enervat că fusese respins şi bătut de oamenii de ordine din discotecă şi apoi refuzat de grupul de tineri.2. 128 . sau din cauze externe de persoana infractorului.J. Iată de ce nu se poate vorbi de tentativă în cazul infracţiunilor comise din culpă sau cu praeterintenţie..10/1992. din punct de vedere subiectiv în cazul unei hotărâri infracţionale. c) Cea de-a treia condiţie a tentativei priveşte întreruperea acţiunii de săvârşire a faptei sau neproducerea rezultatului.Aurel Teodor Moldovan După cum se poate observa dispoziţiile alin 2 din actuala reglementare au fos înlăturate considerându-se nerelevante. 172 (art 411 Viitorul cod penal) Cod penal actual203 . În condiţiile în care un grup de tineri a trecut prin preajmă. nu este susceptibilă de tentativă. Întreruperea executării şi neproducerea 203 204 T.754/1977. Tribunalul Constanţa. examinând cazul. Intenţia de a săvârşi poate fi intenţie directă sau indirectă. Suntem în situaţia în care rezultatul nu se produce sau din cauza întreruperii acţiunii.S. fiind exclusă în cazul culpei cu prevedere sau praeterintenţie. pag.actual (art 201 Cod.Constanţa. Tânărul rănit a avut nevoie de îngrijiri medicale într 50 şi 55 de zile. R. Dreptul nr. s. Tentativa nu se poate împlini.d. 20-21 (respectiv art 32-33 Viitorul cod penal) raportat la art. având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului – acesta era foarte tânăr. Prin aceasta se înţelege efectuarea unui act sau a actelor ce constituie elementul material al laturii obiective.204 b) A doua condiţie a tentativei este începerea executării hotărârii infracţionale. atunci întreruperea executării faptei sau neproducerea rezultatului reprezintă momentul final al tentativei. deci. chiar împins de cel căruia-i ceruse ajutorul – că inculpatul nu a acţionat cu voinţă directă sau indirectă şi a schimbat încadrarea juridică din art. Condiţiile de sancţionare a tentativei aşa cum reies din definiţia dată de Codul penal sunt următoarele: a) Să existe intenţia de a săvârşi infracţiunea pentru că tentativa constă în punerea în executare a hotărârii. Dacă începerea executării faptei este momentul iniţial al tentativei.săvârşindu-se cu praeterintenţie. În aceste condiţii prima instanţă l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de tentativă de omor.185 alin. el a intrat în altercaţie cu acestea. (ex: fapta inculpatului care fiind în stare de ebrietate a vrut să intre într-o discotecă fără să achite taxa de intrare. A fost refuzat de aceştia şi de furie a aruncat cu piatra înspre grupul de tineri rănindu-l pe unul dintre aceştia la cap.penal viitor).s. încercând să le lovească cu o piatră.p. a reţinut. 60/1992. Fiind respins de persoanele de ordine. Nr.4 C. care nu se constituie în conştiinţa făptuitorului ca o reprezentare a rezultatului periculos şi o acceptare a urmărilor imediate ale infracţiunii.p. d.174 (art 188 Viitorul cod penal) la încadrarea prevăzută de art.96 T. pag. inculpatul a solicitat ajutorul acestora pentru a-i bate pe oamenii de ordine.

în Dreptul nr.S. obiectul juridic este acelaşi cu obiectul faptei consumate.Zolyneak op. A Boroi .L. T. în condiţiile în care. op cit . întreaga complexitate faptică va trebui apreciată ca tentativă la acea infracţiune şi nu ca faptă consumată. Anumite particularităţi poate prezenta tentativa în cazul infracţiunilor complexe în conţinutul cărora intră ca element sau ca circumstanţă agravantă care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. tentativa crează o stare de pericol cu privire la acele relaţii. la trădare prin transmitere de secrete să fie cetăţean român sau fără cetăţenie cu domiciliul în ţara noastră 206 Latura obiectivă are aceleaşi componente ca şi în cazul infracţiunii consumate. subiectul activ al tentativei. la tentativă M. Tentativa poate fi comisă şi în participaţie. lezarea creierului şi în cele din urmă moartea victimei – şi chiar dacă nu a dorit acest rezultat final l-a acceptat săvârşind astfel fapta cu intenţie indirectă. s. inculpatul a avut reprezentarea consecinţelor actului său – fractura oaselor capului. Partea specială. Dongoroz op. d.143. Casa de Editură şi Presă „Şansa S. . Loghin. cit. În cazul tentativei. nu are nici o influenţă asupra calificării juridice al faptei din punctul de vedere al formei de vinovăţie. 210 V.DREPT PENAL.207 Urmarea imediată diferă la tentativă faţă de infracţiunea consumată.166/1997.306. pag.p. Aplicând o lovitură puternică cu o furcă cu coarne de fier în capul victimei. Astfel şi în cazul tentativei la delapidare.R. 205 206 129 .1.S. tentativa poate să se caracterizeze şi prin existenţa unui obiect material asupra căruia se îndreaptă activitatea făptuitorului. I. op . ori ţin de voinţa acestuia.. Pag. trebuie să întrunească acea condiţie în lipsa căreia activitatea îndeplinită poate fi apreciată ca tentativă la o altă infracţiune sau poate să rămână în afara legii.3/1998 pag. el trebuind să îndeplinească aceleaşi condiţii generale de existenţă a infracţiunii. în sensul că dacă la infracţiunea consumată rezultatul este bine delimitat. ca şi al faptei consumate. Ghe Nistoreanu.. În funcţie de infracţiunea la care s-a început executarea. Elementul material al laturii obiective la infracţiunea consumată poate consta dintr-o acţiune sau dintr-o inacţiune. Împrejurarea că victima nu a decedat. 208 C. 209 M. omorul rămânând în fază de tentativă.” 1998. s. 2958/1970. R. Chiar dacă una dintre faptele incluse în conţinutul infracţiunii complexe se realizează integral. Pascu . PARTEA GENERALĂ rezultatului chiar dacă executarea a fost integral realizată sunt datorate unor împrejurări independente de voinţa făptuitorului. V. infracţiunea consumată vatămă efectiv relaţiile sociale prevăzute de lege. p. Drept Penal.. Din acest punct de vedere gradul de pericol social este diminuat faţă de cel al faptei consumate.. subiectul activ trebuie să fie funcţionar cu atribuţii de gestionare. 128. Pag 142 211 „Tentativa de omor se poate comite şi cu intenţie indirectă. Zolyneak . Cit. Tentativa la infracţiune va avea aceleaşi trăsături ca şi infracţiunea. Cit. pe când la tentativă. 205 Subiectul tentativei: subiectul activ este acelaşi ca în cazul tentativei consumate.J. Însă. Vor fi deci afectate aceleaşi relaţii sociale ca şi în cazul săvârşiri infracţiunii consumate. În cazul în care pentru săvârşirea unei anumite fapte legea prevede o calitate specială.285 V. .r. elementul material al laturii obiective nu poate fi decât o acţiune.p.” – T.58. Dobrinoiu .n. pag 192 207 O. d. deşi lovitura putea produce moartea.Tudorel. Lazăr . iar cealaltă numai parţial. pag.

pag. Tentativa întreruptă sau neterminată sau imperfectă constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşii infracţiunea. În ceea ce priveşte al doilea criteriu avem tentativa proprie şi tentativa improprie. Opinăm că abordarea separată a desistării de tentativă este mai C-tin Mitrache op. renunţă la continuarea acţiunii de furt.Aurel Teodor Moldovan urmarea constă într-o stare de pericol creat în ceea ce priveşte obiectul infracţiunii (ex: în cazul tentativei de omor.cit. latura subiectivă se realizează în întregime.212 După gradul de realizare al executării actului material avem: tentativă întreruptă sau imperfectă sau neterminată şi tentativa perfectă sau terminată sau fără efect. deşi nu exista nici un obstacol în realizarea acestei infracţiuni. exemplu inculpatul a fost surprins de paznicul fermei. în magazie. T.188. în timp ce îşi umplea buzunarele cu porumb.364.J. d. deşi. fie prin preexistenţa unor obstacole de natură materială (rezistenţa încuietorilor).1. Se oferă exemplu situaţia în care infractorul intenţionează să fure şi după ce deschide uşa locuinţei se răzgândeşte.214 Însă majoritatea literaturii reţin desistarea ca fiind o instituţie de drept penal diferită de instituţia tentativei improprii.cit. pag.I. O parte a literaturii susţine că tentativa întreruptă există şi atunci când executarea se datorează voinţei infractorului. fie de obiectul material al infracţiunii. Această tentativă începe din momentul încheierii actelor pregătitoare şi durează până când intervin alte forţe constrângătoare decât voinţa infractorului. executare care s-a întrerupt iar rezultatul nu s-a produs.1. în cazul desistării. tratând-o în mod separat. 214 Matei Basarab op. în cazul infracţiunii consumate. relaţia socială privind dreptul la viaţă a fost numai pusă în pericol208 . b) După cauzele care determină neproducerea rezultatului legate.930/1971. după ce umpluse o traistă şi servieta tot cu porumb – s-a reţinut că activitatea de sustragere era în curs de executare213 ).Timiş. (victima opune rezistenţă agresorului şi acţiunea – element material al laturii obiective nu se consumă). Latura subiectivă a tentativei este aceiaşi cu a infracţiunii consumate cu deosebirea că. există autori care au considerat că aceasta nu este posibilă210 . pe când în situaţia tentativei numai parţial209 .2. Literatura este unanimă în a distinge formele între ele după: a) Gradul de realizare a acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii. R. Aceste elemente pot fi fie prin intervenţia unor forţe umane străine (intervenţia unor terţe persoane care împiedică săvârşirea infracţiunii.p. Forma laturii subiective poate fi intenţie directă atunci când infractorul prevede rezultatul faptei sale pe care îl şi urmăreşte. 212 213 130 . 7. considerăm că aceasta poate fi reţinută211 .193. În ceea ce priveşte intenţia indirectă. fie de mijloacele folosite. chiar dacă s-au produs anumite vătămări. pag. Felurile tentativei În literatura de specialitate se clasifică tentativa după mai multe forme. fie prin intervenţia în timpul desfăşurării acţiunii infracţionale a unor obstacole de natură materială (declanşarea unei alarme ca urmare a atingerii unui obiect). vol.1.

Tentativa perfectă este întâlnită numai la infracţiunile care au obiect material. urmarea nu se produce.cit.S. Tentativa imperfectă va fi întotdeauna pedepsită. deci a elementului material al laturii obiective. De aceea nu putem vorbi despre o tentativă improprie.215 Pentru tentativa terminată sau perfectă neproducerea rezultatului poate avea cauze care se situează în orice moment al acţiunii.218 Situaţiile când rezultatul nu se produce sunt şi ele de natură diferită. Cit.171. 218 T. ceea ce nu regăsim în noul cod penal. imperfectă. căci mijloacele prin natura lor sunt apte să producă rezultatul. fără să survină rezultatul.DREPT PENAL. c. Boroi op. dar aceasta este salvată de intervenţia altor persoane. 126. dar aceasta se fereşte şi nu este ucisă. victima otrăvită este dusă la spital şi salvată). Cit. pag. Legiuitorul catalogând această formă a tentativei a apreciat că pentru ca tentativa să fie improprie trebuie ca acţiunea să fie executată în întregime. Pag. Tentativa perfectă sau fără efect sau terminată constă în executarea integrală a intenţiei infracţionale. defectuoase. Pag. PARTEA GENERALĂ corectă din punct de vedere al naturii juridice a acestei instituţii.col. concomitentă executării – ex: victima se fereşte şi lovitura mortală nu este receptată sau ulterioară executării. ci numai despre o tentativă improprie terminată sau perfectă.20 alin.d. Boroi op. pag.2 din actualul cod penal. pe când desistarea beneficiază de nepedepsire pentru infracţiunea pentru care se începuse actul de executare. însă din motive străine de voinţa făptuitorului. întrucât numai la acestea este posibil ca executarea să fie dusă până la capăt. pag. 127.p. C-tin Mitrache op. Nistoreanu.cit. În acest sens a se vedea C-tin Mitrache op. Al.217 Tentativa improprie este prevăzută de art. Nistoreanu. aşa cum am arătat.cit. Exemplul clasic oferit de literatură: se trage cu arma în direcţia victimei. iar în cazul şi împrejurările în care hotărârea a fost pusă în executare se dovedesc insuficiente. Tentativa proprie terminată este posibilă numai la infracţiunile de rezultat. 217 C. 216 131 . decizia. Motivele pentru care rezultatul periculos nu se produce sunt. Nr.320 219 Exemplul clasic oferit de doctrină este acela în care făptuitorul doreşte uciderea unei persoane prin introducerea unei cantităţi de otravă în mâncarea victimei. în toate cazurile la infracţiunea imperfectă anterioare săvârşirii elementului material al laturii obiective. Această tentativă se caracterizează prin aceea că – similar ca la orice tentativă se realizează punerea în executare a rezoluţiei infracţionale. sau se administrează otravă victimei. Pe când tentativa imperfectă presupune intervenţia unui element independent de voinţa infractorului desistarea este o manifestare directă de voinţă a făptuitorului. Ghe. Cantitatea de otravă este insuficientă încât rezultatul periculos nu se produce.190. O primă 215 Ghe. Imposibilitatea de consumare a infracţiunii este relativă.216 Tentativa terminată poate fi atât proprie (când mijloacele folosite sunt capabile să producă rezultatul acţiunii) cât şi improprie (când mijloacele folosite datorită insuficienţei sau defectuozităţii duc la neproducerea rezultatului). Cauza neproducerii poate fi anterioară începutului executării (ex: infractorul nu este un bun ţintaş în cazul încercării de ucidere a victimei prin împuşcare. 663 din 1966. Al. În conformitate cu al doilea criteriu al cauzelor ce determină neproducerea rezultatului distingem.Bulai op. tentativa proprie şi tentativa improprie.189. În această situaţie acţiunea s-a efectuat în întregime. fără a se produce rezultatul periculos prevăzut de lege. pag.

conform legii. nr. 219 O a doua situaţie de neproducere a rezultatului urmărit de infractor este defectuozitatea mijloacelor folosite. urm. C-tin Mitrache op. 222 Ghe. respectiv art 32 alin 2 din viitorul cod penal.220 Acest fel de tentativă poartă numele de tentativă relativ improprie. datorită unor defecte nu pot duce la consumarea infracţiunii. Infractorul pune în executare acţiunea cu mijloace proprii. apte de a produce rezultatul socialmente periculos. Cit. Al.. 128. Tentativa absolut improprie se caracterizează prin imposibilitatea de consumare a infracţiunii datorată modului cum a fost concepută executarea. mijloacele sunt proprii. 223 Ghe.S.cit. Cit.Aurel Teodor Moldovan situaţie este. cum ar fi un cub de zahăr. Literatura juridică apreciază că există mai multe cauze datorită cărora rezultatul este imposibil să se producă.1080/1978. dar rezultatul nu se produce datorită modului greşit în care a fost concepută infracţiunea. 127. Nistoreanu. insuficienţa mijloacelor.p. în realitate ea neavând trăsăturile şi caracterul unei infracţiuni (ex: încheierea unei noi căsătorii de către o persoană care se considera căsătorită. Nistoreanu.. care nu se produce datorită lipsei obiectului infracţiunii de la locul său. 220 T.190. foloseşte mijloace care. datorită armei de foc decalibrate. O a doua cauză care duce la imposibilitatea producerii rezultatului este inexistenţa absolută a obiectului infracţiunii (există tentativa absolut improprie şi atunci când acţiunea este îndreptată împotriva unui obiect inexistent. prin natura lor sunt apte să producă rezultatul.171. în timpul săvârşirii actelor de executare. infractorul urmăreşte producerea rezultatului şi foloseşte în vederea realizării acestuia. Literatura de specialitate a reţinut un exemplu în acest sens: fapta inculpaţilor care prin violenţă au sustras geanta victimei şi au constatat că nu conţinea valorile pe care le căutau. Făptuitorul pune în executare rezoluţia infracţională în vederea producerii rezultatului periculos.20. O a treia cauză a neconsumării infracţiunii este modul greşit. Prima cauză ar fi inaptitudinea totală a mijloacelor folosite.R. însă. s. el nu nimereşte ţinta.221 Tentativa absolut improprie este reglementată de art. ex: încercarea de a fura un bun care între timp a fost distrus). absurd de concepere a executării faptei (ex: prezentarea drept câştigător a unui bilet loto pe care cifrele sunt falsificate în mod grosolan). În acest caz. Pag. O a treia situaţie care face imposibilă consumarea acţiunii este lipsa obiectului de la locul în care se afla. S-a reţinut în această speţă tentativa de tâlhărie. însă. pag. deşi. În cazul infracţiunii putative se săvârşeşte o faptă ce are caracter infracţional numai în mintea făptuitorului. 221 132 . pag. 222 Literatura distinge tentativa absolut improprie de infracţiune putativă.3 actualul cod penal. alin. Putem da exemplu în acest sens fapta infractorului care trage asupra rivalului său cu intenţia de a-l ucide.. d. Astfel. Al. însă. apte să producă rezultatul. Boroi op. Pag. sunt folosite în cantităţi insuficiente sau în anumite condiţii astfel încât ele nu pot produce urmarea pe care infractorul o prevede şi o doreşte. Boroi op. De exemplu va exista tentativă absolut improprie atunci când se va încerca uciderea unei persoane făcând-o să ingereze o substanţă absolut inofensivă. executarea este dusă până la capăt.

lipsa obiectului de la locul său este accidentală. PARTEA GENERALĂ fără să ştie că vechea căsătorie încetase prin moartea soţului). În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă. dar din cauze necunoscute făptuitorului.223 7.2.2.1. Pedepsirea tentativei (1) Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta.224 224 întregime”. Practic. doctrina caracterizează tentativa ca fiind „o formă atipică de infracţiune datorită împrejurării că latura obiectivă a acesteia nu se realizează Codul penal actual Noul cod penal Art 21. în C-tin Mitrachenerealizându-se urmarea imediată a infracţiunii. acţiunea prin care se urmăreşte rezultatul socialmente periculos este pusă în executare. se aplică pedeapsa închisorii de la 10-25 ani.DREPT PENAL. Art. Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă iar instanţa s-ar orienta spre aceasta. (2) Tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată. tentativa se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. (2) Tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată ale cărei limite se reduc la jumătate. În cazul tentativei relativ improprii.181. lipsa obiectului este totală. tentativa se sancţionează cu amenda cuprinsă între minimul special şi maximul special al amenzii prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată. Incriminarea şi sancţionarea tentativei Tentativa îşi dovedeşte periculozitatea prin faptul că ea reprezintă o executare integrală sau în parte a elementului material al laturii obiective a infracţiunii. De aceea. fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei. pag. pe când în cazul faptei putative. (3) În cazul persoanei juridice. 133 . Fapta putativă se delimitează şi de tentativa relativ improprie. Deosebirea faţă de tentativa absolut improprie este aceea că fapta putativă nu numai că nu este absurd concepută. op. dar se realizează şi produce efectul urmării.cit. faptei îi lipseşte caracterul infracţional. 33 Pedepsirea tentativei (1) Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede în mod expres aceasta.

Aceasta este o nouă dovadă că legiuitorul din 2004 aplică principiul diversificării pedepsei pentru tentativă în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. este mai puţin gravă decât vătămarea acestor relaţii. ceea ce nu mai este regăsit în reglementarea viitorului cod penal. prezintă ca şi fapt consumat un pericol social grav.Aurel Teodor Moldovan În doctrina penală există două concepţii privind incriminarea tentativei: reduse la jumătate. după ce se pronunţă pentru o pedeapsă aplicabilă infracţiunii consumate. De aceea considerăm că. pedepsele complimentare pot fi aplicate. care. Faţă de această teorie se delimitează teoria diversificării pedepselor.1. care susţine un sistem diferenţiat de aplicare a pedepselor pentru tentativă. Actualul cod penal face referire şi la tentativa în cazul infracţiunilor comise de persoana juridică.3. Teoria parificării pedepsei pentru tentativă cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. Sancţionarea tentativei. Cealaltă soluţie ar fi exprimarea că tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă în categoria imediat inferioară categoriei de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. Această din urmă teorie este îmbrăţişată de legiuitorul penal român. cu excepţia pedepsei dizolvării societăţii. de lege ferenda am putea avea două exprimări aplicabile în Codul penal. va trebui să individualizeze din nou o pedeapsă pentru tentativă. indiferent de gravitatea acestora. Şi în acest caz există mai multe teorii cunoscute în doctrina penală privind sancţionarea tentativei.2. fără ca minimul aplicat să scadă sub minimul categoriei inferioare categoriei pedepsei aplicate pentru infracţiunea consumată. Pedepsele complimentare se pot aplica persoanei juridice şi în mod cert se vor aplica şi persoanelor fizice. b) Incriminarea limitată a tentativei adoptată şi de legislaţia română penală prevede incriminarea tentativei numai în cazul infracţiunilor grave. Această din urmă soluţie ar avea neajunsul că instanţa. Această teorie susţine că pedeapsa pentru tentativă ar trebui să fie similară cu pedeapsa pentru infracţiunea consumată. 7. îmbrăţişând ideea că punerea în pericol al unor categorii de relaţii sociale ocrotite. permiţând o marjă mai largă de apreciere pentru judecător. Pe de altă parte aceasta ar putea fi şi un beneficiu. Infracţiuni pentru care tentativa nu este posibilă 134 . Una ar fi aceea a aplicării unei pedepse cuprinsă între jumătate din maxim şi jumătate din minim. În cazul persoanei juridice. La această pedeapsă se pot adăuga una sau mai multe pedepse complementare a) Concepţia incriminării nelimitate în care se susţine că tentativa trebuie incriminată fără excepţie în toate infracţiunile.

Iliescu op. în cazul în care acţiunea a fost executată până la capăt din propria voinţă a făptuitorului. sunt infracţiunile de imediată consumare (sau cu executare promptă). Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului Împiedicarea producerii rezultatului socialmente periculos al acţiunii infracţionale poate fi datorată atât unei voinţe sau a unui eveniment străin de voinţa făptuitorului. Efectuarea unui singur act nu are relevanţă penală iar infracţiunea se consumă tocmai prin repetarea acestor acte. calomnia. se presupune că infractorul acţionează cu intenţia de a săvârşi infracţiunea. Ultima infracţiune la care tentativa nu este posibilă este infracţiunea de obicei. cât şi datorită faptului că nu mai există voinţa infracţională a făptuitorului. al căror element material al laturii obiective constă într-o inacţiune. având în vedere că tentativa presupune punerea în executare a rezoluţiei infracţionale. Din dispoziţiile legii reiese că. atât datorită faptului că valoarea socială ocrotită nu mai este vătămată. Din punct de vedere al elementului subiectiv nu pot avea tentativă infracţiunile săvârşite din culpă şi cele praeterintenţionate.).cit. Aceste infracţiuni nu au o desfăşurare în timp ele consumându-se în momentul actului de executare (ex: infracţiunile desfăşurate verbal. căci infracţiunea se consumă în momentul neîndeplinirii obligaţiilor cerute de lege. 135 .etc.pag. de a stimula pe făptuitorii care renunţă la continuarea executării faptei sau împiedică producerea rezultatului socialmente periculos. 34. deci forma necesară de vinovăţie pentru a exista tentativă trebuie să fie intenţia directă sau indirectă. PARTEA GENERALĂ Interpretând articolului 20 din Codul reiese că tentativa nu este posibilă la toate infracţiunile fie din cauza elementului subiectiv. Motivul nepedepsirii infractorului în caz de desistare sau împiedicare a producerii rezultatului este dorinţa legiuitorului de a încuraja. 7. În cazul în care rezultatul socialmente periculos nu se produce datorită întreruperii executării acţiunii sau datorită împiedicării producerii acestuia. combinaţie între intenţie şi culpă.22.2. În Codul penal actual această cauză de nepedepsire era prevăzută la art. În cazul praeterintenţiei. infractorul acţionează întradevăr cu intenţie. neputându-se reţine faţă de culpa sa forma tentativei. În cazul infracţiunilor comise din culpă. iar în noul Cod penal la art. 225 N. o îndeletnicire. prin cuvinte – insulta. sau din propria voinţă a acestuia. O altă categorie pentru care tentativa nu este posibilă.DREPT PENAL.4. suntem în faţa unei cauze de nepedepsire. având în vedere natura juridică a praeterintenţiei. reglementând două cauze de nepedepsire. În aceste cazuri însăşi actele de executare îşi pierd caracterul socialmente periculos. avem o situaţie oarecum similară. mărturia mincinoasă. Dispoziţiile Codurilor sunt similare în această materie.170. Infracţiunea de obicei presupune repetarea acţiunii în aşa fel încât să rezulte o obişnuinţă. el se află în culpă. Faţă de infracţiunea principală. dar faţă de rezultatul agravat al acţiunilor sale.1. Din punct de vedere al elementului obiectiv tentativa nu este posibilă în primul rând la infracţiunile omisive. fie din cauza elementului obiectiv.

pag. s. Prin această cerinţă se înţelege implicit că trebuie evitată urmarea imediată (dacă la desistare avem o abandonare a executării începute. Boroi op.cit. să fie expresia voinţei libere a făptuitorului. adică să ducă la neconsumarea infracţiunii.194. În Codul penal se prevede că dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării rezultatului constituie o altă infracţiune se aplică pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită. Nistoreanu..nr. C-tin Mitrache. făptuitorul să renunţe în totalitate şi pentru totdeauna la comiterea respectivei infracţiuni. să fie din proprie iniţiativă. se poate reţine că suntem în situaţia împiedicării producerii rezultatului în condiţiile în care.cit. să fie efective. iar în cazul împiedicării producerii rezultatului trebuie ca acţiunea să fi fost executată în întregime. Infracţiunea fapt consumat Infracţiunea consumată reprezintă forma tipică sau perfectă a infracţiunii în raport cu fazele desfăşurării activităţii infracţionale. cât şi împiedicarea rezultatului trebuie să fie voluntare. făptuitorul împiedică moartea victimei administrându-i acesteia un antidot.S. Pag. P.3/1971. pag.p. C. 226 227 136 .1. 1976. Efectele desistării şi împiedicării producerii rezultatului Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de impunitate în sensul că în aceste cazuri făptuitorul nu va fi pedepsit pentru infracţiunea pe care o începuse sau al cărei rezultat îl împiedicase.Bulai. spre exemplu.Gen. Fapta se consideră descoperită atunci când organele în drept sau orice altă persoană în afară de cele implicate la săvârşirea ei au luat la cunoştinţă de comiterea acesteia. Spre exemplu va fi sancţionat pentru vătămare corporală făptuitorul care punând în executare hotărârea de a săvârşi infracţiunea de omor.133..Aurel Teodor Moldovan pentru a fi cauze de impunitate desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului trebuie să îndeplinească anumite condiţii:225 a) În cazul desistării trebuie să existe un început de executare.II.D. Drept penal. Renunţarea. c) Atât întreruperea activităţii. 228 M. Ghe. putem aprecia.vol. d. pag. în cazul otrăvirii). desistarea trebuie să fie definitivă. nr. b) Întreruperea executării în cazul desistării.R.3. op. Iaşi. Cu privire la infracţiunea consumată. deşi făcută din proprie iniţiativă s-au adus vătămări victimei până în momentul desistării. Zolineak. Cit.. De reţinut că pentru a fi efectivă. spre deosebire de T. a renunţat după ce a început executarea ( a aplica mai multe lovituri victimei).226 7.117.227 Infracţiunea consumată presupune parcurgerea tuturor fazelor infracţiunii de la momentul intern al luării hotărârii infracţionale până la momentul producerii urmărilor socialmente periculoase. d) O condiţie specială pentru existenţa cauzei de impunitate în cazul împiedicării producerii rezultatului este că împiedicarea rezultatului trebuie să aibă loc înainte de descoperirea faptei.178.2956/1970 R. op.. Al. 129. respectiv împiedicarea producerii rezultatului.

PARTEA GENERALĂ tentativă. incidenţa actelor de clemenţă. o formă mai gravă datorită faptului că. 229 C. La infracţiunile de pericol. fie datorită activităţii infracţionale care continuă. etc. Infracţiunea fapt consumat este posibilă în condiţiile în care rezultatul socialmente periculos se produce în momentul executării elementului material al laturii obiective. calcularea termenului de prescripţie. progresive şi la infracţiunile din obicei. op.DREPT PENAL. În Codul penal există unele infracţiuni care după momentul consumării cunosc urmări noi. De aceea.este imediat următor acţiunii infracţionale.179. fie datorită amplificării rezultatului iniţial. dacă rezultatul se agravează vătămând mai grav anumite relaţii sociale prevăzute de lege. pe lângă momentul consumării şi momentul epuizării. Momentul consumării infracţiunii marchează momentul producerii definitive a rezultatului periculos. Faţă de acest ultim moment al epuizării. 137 . etc. Determinarea momentului consumării prezintă interes practic în ceea ce priveşte o serie de probleme cum ar fi: determinarea legii aplicabile în spaţiu şi timp. atunci şi răspunderea va fi mai mare pentru cel ce săvârşeşte fapta. amplificării rezultatului iniţial sau continuării activităţii infracţionale.229 7. La aceste infracţiuni distingem. incidenţa actelor de clemenţă. faţă de producerea ultimului rezultat se calculează şi sunt incidente aplicarea legii penale în spaţiu şi timp. iar infracţiunea de rezultat se consideră consumată în momentul în care.4.1.228 În cazurile arătate mai sus avem un moment ulterior momentului consumării infracţiunii şi acela este momentul epuizării infracţiunii. la care momentul consumării – acela al producerii rezultatului periculos . datorită executării acţiunii infracţionale se produce rezultatul socialmente periculos de exemplu infracţiunea de omor se consumă în momentul când s-a produs moartea. Infracţiunea fapt epuizat Infracţiunea fapt epuizat se deosebeşte de marea majoritate a infracţiunilor.Bulai. Dacă infracţiunea fapt consumat este forma tipică a infracţiunii. iar rezultatul periculos s-a produs. infracţiunea de violare de domiciliu ori a sediului se consumă de îndată ce persoana a pătruns fără drept în locuinţa alteia ori a sediului. Infracţiunea fapt epuizat este posibilă la infracţiunile continue. putem aprecia că infracţiunea fapt epuizat este forma atipică de infracţiune. că acţiunea ce reprezintă elementul material al laturii obiective a fost îndeplinită. infracţiunea se consideră consumată în momentul în care s-a executat în întregime elementul material al laturii obiective de exemplu. Prelungirea urmărilor se poate datora. pag. aşa cum am arătat. Infracţiunea consumată atrage în toate cazurile răspunderea penală.cit. continuate. doctrina face distincţie între infracţiunea fapt consumat şi infracţiunea fapt epuizat. calcularea termenului de prescripţie. prin aceea că la infracţiunea fapt epuizat putem constata o prelungire în timp a infracţiunii după momentul consumării.

atunci.180. Astfel. p.46. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997.. Constantin Bulai.Dongoroz în Dongoroz 1. Pluralitatea de infractori presupune contribuţii efective care depind de latura obiectivă a infracţiunii şi voinţa comună de a coopera la săvârşirea unei infracţiuni. 1971.cit.186.1. dintre cele care au săvârşit infracţiunea a acţionat cu vinovăţie.. Drept Penal. p. vol. în caz de adulter partenerul nu cunoaşte că este implicat cu o persoană căsătorită.183. Gen. V. 233 V.2. Drept Penal.1.391. Ed. C. Drept Penal. Editura Lumina Lex . Dacă numai o persoană. p.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL VIII PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) 8. Caracteristici Nu orice faptă comisă de mai multe persoane presupune şi o pluralitate de infractori. p. p.126.1. C. Astfel.p.8.1. P. Bulai.Dongoroz în Dongoroz 1. fapta reprezintă o infracţiune.. 232 Constantin Mitrache . Bulai. Dongoroz. vol. GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI 8.gen.142. Matei Basarab. 1939.Papadopăol –Comentariu 1.231 Dacă nici o persoană nu a participat la comiterea faptei cu vinovăţie.1. 230 231 138 . Press Mihaela Bucureşti.Biro.230 Cooperarea persoanelor este exprimată de intenţia acestora de a realiza o anumită infracţiune împreună.. V.477. Drept Penal. 1997. nu se poate reţine o pluralitate de făptuitori. V. p. pluralitatea de infractori presupune colaborarea cu vinovăţie a mai multor persoane în vederea săvârşirii unei infracţiuni. Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii de infractori Noţiune Prin pluralitate de infractori se desemnează situaţia în care mai multe persoane săvârşesc o singură infracţiune. op. p. Avram Filipaş. L. iar pluralitatea de făptuitori devine pluralitate de infractori232 . Formele pluralităţii de infractori p.185. p.I. iar fapta săvârşită fără vinovăţie nu este considerată infracţiune.

.1. ca atare. Această pluralitate este creată prin voinţa legiuitorului fiindcă scopul urmărit de către cei care s-au asociat prezintă un mare pericol (săvârşirea unor infracţiuni). Avram Filipaş. p. 1997.47. Pluralitatea ocazională (participaţia propriu-zisă şi cea improprie) este forma pluralităţii de infractori ce poartă numele de participaţie penală. Pluralitatea constituită nu este reglementată în partea generală a codului penal şi în partea specială. Specificul pluralităţii naturale de infractori este considerarea fiecărui participant ca autor al infracţiunii. fiind în eroare referitor la starea civilă a celuilalt. gruparea mai multor persoane devine infracţiune şi prin aceasta sunt evidenţiate condiţiile pluralităţii constituită de infractori. 237 Constantin Mitrache .392. Constantin Mitrache . aceste infracţiuni au fost sau nu comise. bigamia art 303 din actualul cod penal. vol. Editura Lumina Lex . atât în cazul infracţiunilor bilaterale dar şi a celor ce presupun cooperarea mai multor persoane la săvârşirea faptei ca toţi făptuitorii să fie infractori. Pluralitatea constituită presupune.235 Pluralitatea constituită există când infracţiunea se săvârşeşte prin simplul fapt al iniţierii sau constituirii unei asociaţii sau grupării interzise de legea penală. Op. 234 235 139 . Dongoroz.236 Pluralitatea constituită există indiferent dacă au fost săvârşite sau nu mai multe fapte infracţionale din cele pe care şi le-au propus cei care s-au constituit237 . să răspundă penal. PARTEA GENERALĂ Pluralitatea de infractori se poate realiza în forme diferite: pluralitate necesară (naturală). p. respectiv art 198 viitoarea reglementare.cit. Pluralitatea naturală sau pluralitatea necesară233 reprezintă forma pluralităţii de infractori în care cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este cerută chiar prin natura acesteia.DREPT PENAL. Ed. Avram Filipaş. De exemplu: va exista bigamie şi dacă unul dintre subiecţii infracţiunii săvârşeşte fapta fără vinovăţie. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. Ed. p. Press Mihaela Bucureşti. V. Constantin Bulai.186. fiind de ajuns ca unul dintre făptuitori să acţioneze cu vinovăţie. p.. Drept Penal. respectiv art 376 din viitorul cod penal. Şi în cazul pluralităţii constituite fiecare persoană este considerată că a săvârşit infracţiunea şi va răspunde penal pentru aceasta ca autor. independent de împrejurarea că ulterior. p. Bulai.478. 322 din actualul cod penal. gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni. Constantin Bulai. presupunând cooperarea mai multor persoane.234 Nu este de esenţa pluralităţii naturale.47. anumite fapte prevăzute de legea penală nu pot fi săvârşite de o singură persoană. 236 Matei Basarab. C. în scopul săvârşirii unor infracţiuni. Ca atare. Press Mihaela Bucureşti.gen. Drept Penal. p. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. având ca urmare tragerea la răspundere penală a fiecărui participant în funcţie de rezultatul produs şi participare. 1997. De exemplu: încăierarea art. constituită şi ocazională (participaţia propriu-zisă şi participaţia improprie). sau al aderării sau sprijinirii sub orice formă a acesteia.

Ed. Filipaş .a Iia.237. Constantin Bulai. Contribuţia făptuitorilor la săvârşirea faptei poate consta în acte de executare – directă sau nemijlocită. vol. Editura Lumina Lex . la comiterea faptei prevăzute de legea penală participă un număr mai mare de persoane decât este necesar. p.47. 1997. p. Matei Basarab. fiecare cooperând cu acte care pot fi de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură.gen. C. Press Mihaela Bucureşti. 240 V.239 Nu este posibilă participaţia penală la constituire. vol. Avram Filipaş.de autor. Avram Filipaş. A. p. Press Mihaela Bucureşti. În cazul pluralităţii ocazionale de infractori. B) La comiterea faptei să îşi fi adus contribuţia mai multe persoane decât ar fi fost necesar potrivit naturii faptei. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. Fundaţiei Chemarea. vol. p. 243 C. Mitrache. Participaţia penală există atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii: A) Să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală... Ed.1. 1997. Ed. În altă opinie -„participaţia penală este posibilă în cazul depăşirii numărului de făptuitori necesari pentru existenţa pluralităţii constituite”240 . Mitrache. p. Instituţii de drept penal. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. comentarii în Codul Penal comentat.gen. 239 Matei Basarab. p. op.47.. p.238 Prin această caracteristică se subliniază posibilitatea existenţei unei pluralităţi ocazionale la o pluralitate naturală şi la o pluralitate constituită de infractori.Aurel Teodor Moldovan 8. fiecare participant este considerat că a contribuit cu o parte la săvârşirea infracţiunii şi va răspunde penal în funcţie de contribuţia adusă la săvârşirea infracţiunii. Ed. Bulai.gen. ea există atunci când o infracţiune prin conţinutul ei legal poate fi săvârşită de o singură persoană. Filipaş . indiferent dacă aceasta a fost consumată sau a rămas în faza de tentativă pedepsibilă.. Trei. Drept Penal. PARTICIPAŢIA PENALĂ 8. când prin actele de sprijinire se intră întro pluralitate constituită. Bulai. sau de determinare la săvârşirea 238 Constantin Mitrache . A.2. C.241 Participaţia penală este reglementată de art. Instituţii de drept penal. 2001. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal.85.cit. 1995. sau de înlesnire. Editura Lumina Lex.393.2. p. Ed. Trei. Drept Penal. Drept Penal. Matei Basarab. p.143. 23 Cod Penal actual care prevede următoarele: „participanţi sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori. Literatura juridică susţine că pluralitatea ocazională ar fi posibilă numai la săvârşirea infracţiunilor ce şi le-au propus cei care s-au constituit. 242 Constantin Mitrache .1. Constantin Bulai. p. Generalităţi privind participaţia penală Participaţia penală reprezintă acea formă de pluralitate de infractori în care. 241 C. dar este comisă în mod concret şi ocazional de mai multe persoane.1. Iaşi. sprijinire materială sau morală – de complice. Ed. spre deosebire de celelalte forme de pluralitate. p. Deci. Papadopol. 49. 2001.. instigatori sau complici”. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal..1.8 140 .

86 247 Constantin Mitrache .245 b) Participaţia improprie sau imperfectă presupune ca participanţii la săvârşirea infracţiunii să nu acţioneze cu aceeaşi formă de vinovăţie (unii cu intenţie -alţii culpă.fără vinovăţie).246 III. este o altă condiţie. 1997.DREPT PENAL. adică. p. V..cit. op. p.cit. însă numai la actele cu executare directă. deci prin acte de coautorat. C.specific autorilor şi coautorilor.2.431 şi urm. Dongoroz I. C. A.431. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997.236-237. Se mai susţine în literatura de specialitate că există participaţie proprie şi atunci când toţi participanţii acţionează cu forma de vinovăţie culpa la comiterea unei fapte din culpă. p. toţi participanţii trebuie să fie animaţi de aceeaşi voinţă de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală. în funcţie de diferite criterii: 244 : I.. Ed.49 244 245 141 . Avram Filipaş.243 8. Mitrache. op. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. intenţie.Dongoroz . 2001. C) Legătura subiectivă între participanţi. Criteriul atitudinii psihice faţă de rezultatul faptei comise distinge între participaţia proprie şi participaţia improprie: a) Participaţia proprie sau perfectă sau propriu-zisă se caracterizează prin aceea că toţi participanţii acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie la săvârşirea infracţiunii. Filipaş . PARTEA GENERALĂ infracţiunii – de instigator. Bulai. II. Instituţii de drept penal. Constantin Bulai. Ed. Felurile participaţiei penale Literatura de specialitate şi legislaţia face deosebire între felurile şi genurile diferite de participaţie penală. Bulai. Bulai . făcându-se diferenţierea între formele principale de participaţie şi formele secundare de participaţie: a) participaţia principală –când prin contribuţia participantului se realizează însăşi conţinutul infracţiunii. Criteriul contribuţiei participanţilor la săvârşirea faptei şi producerea rezultatului. Press Mihaela Bucureşti. p.242 D) Existenţa participaţiei este condiţionată de calificarea faptei comise prin contribuţia mai multor persoane ca infracţiune.2. Deci. 246 C. p. fapta trebuie săvârşită de către cel puţin unul dintre participanţi cu vinovăţia cerută de lege. Criteriul contribuţiei participanţilor la comiterea infracţiunii face deosebirea între: a) activitatea de executare directă şi nemijlocită a faptei – activitate care este specifică autorilor şi coautorilor b) activitatea de determinare la comiterea unei fapte – activitate specifică instigatorilor c) activitatea de înlesnire sau de ajutare la săvârşirea faptei – activitatea specifică complicilor. Trei. Indiferent de modalitatea în care participanţii îşi aduc contribuţia la săvârşirea faptei este considerată îndeplinită condiţia cooperării mai multor persoane la comiterea faptei. C.

cit. A. – specifică complicilor şi instigatorilor. p. Participarea la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni prin două activităţi deosebite – una de instigare şi alta de complicitate. şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două sau mai multe persoane.1. însă nu îi exclude în mod automat. A.191. Trei. singur. fiindcă nu există participaţie.Aurel Teodor Moldovan b) participaţia secundară. cum ar fi instigatori şi complici. Mitrache. p.86 249 V.249 Autoratul. op. Participarea unei persoane la comiterea unei infracţiuni poate fi considerată coautorat (nu şi instigare şi coautorat). autorul trebuie să acţioneze întotdeauna cu intenţie. a luat singur hotărârea infracţională şi nu a fost sprijinit la comiterea infracţiunii de nici o persoană. fără de care celelalte forme de participaţie – instigarea şi complicitatea nu ar putea exista. iar în cazul participaţiei improprii acţionează din culpă sau fără vinovăţie. Nu se poate susţine că ea a săvârşit fapta de autorat. şi nu se aplică regulile concursului de infracţiuni.248 8.247 Ca atare. Mitrache. Instituţii de drept penal. Bulai. Instituţii de drept penal.când contribuţiile participanţilor nu se înscriu în realizarea acţiunii sau inacţiunii ce reprezintă însăşi fapta incriminată. Filipaş .gen. Bulai. Trei. Editura Lumina Lex . culpă. p. Ca atare. Autor este cel care săvârşeşte acţiunea (inacţiunea) prevăzută în norma incriminatoare. Drept Penal. Autoratul reprezintă forma de participaţie penală în care o persoană săvârşeşte prin acte de executare fapta prevăzută de legea penală. După cum se poate observa spre deosebire de actualul cod penal viitorul cod penal dă o definiţie clară şi explicită a coautorului. Autoratul reprezintă o formă de participaţie esenţială şi necesară. C. la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. 2001.1 Autoratul şi coautoratul Atât art 24 din Actualul Cod penal cât şi art 46 din Viitorul Cod penal definesc similar autorul ca fiind: „Autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală. formele principale de participaţie sunt coautoratul faţă de celelalte forme de participaţie şi instigarea faţă de complicitate. Explicaţii teoretice…. C. în mod nemijlocit indiferent că a comis-o cu intenţie. Din punct de vedere subiectiv.2..86 251 Matei Basarab. 2001.art 46 alin 2 din Viitorul cod penal. vor atrage aplicarea formei de participaţie a instigării.2. la participaţia proprie. 142 . este posibilă participaţia sub 248 C.250 Coautoratul reprezintă forma de participaţie în care. Dongoroz. ca formă de participaţie presupune cooperarea mai multor persoane la comiterea infracţiunii ca instigator sau complice. Ed. vol. Ed. Filipaş .409. p. Coautoratul nu necesită prezenţa altor participanţi. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal.” Coautorii sunt persoanele care săvârşesc nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală. p. chiar dacă contribuţia sa poate fi incriminată şi ca instigare şi coautorat. 250 C.

D nr. 1971. Legătura se poate stabili şi în timpul executării acţiunii.III. Spre exemplu: în timp ce inculpatul lovea victima.p.253 Un alt exemplu.S s. iar altele cu alte obiecte şi cu picioarele.DREPT PENAL. op. Drept Penal. loviturile aplicate de mai multe persoane victimei infracţiunii.162. p. De exemplu. a fost dat în practica judiciară.Papadopol. la tâlhărie acela care imobilizează victima pentru ca altul să-i sustragă bunurile aflate asupra sa este coautor. p. p. vol. unele cu cuţitele. dacă a existat o rezoluţie infracţională (hotărâre infracţională) comună.164. Ca atare.412 254 T.Dongoroz. apărarea. 255 V. cu acte de executare (nemijlocit).cit.136. când mai multe persoane – dintre care una vroia să se răzbune pe un duşman al său.cit. vor fi coautori ai infracţiunii obiective ai infracţiunii complexe de tâlhărie. Coautorii sunt persoanele care au cooperat ocazional şi în baza unei legături subiective. Dincu.253. op. p.p. p. rezultat prevăzut şi dorit sau acceptat de fiecare dintre ei252 . Acţiunea trebuie comisă împreună sau în comun. se poate realiza forma de participaţie a coautoratului prin acte de executare diferite.I.gen. Din punct de vedere subiectiv coautoratul – ca formă a participaţiei proprii Matei Basarab.. p.gen. contribuţia coautorilor la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală putând fi concomitentă sau succesivă. Acţiunea coautorilor de executare nemijlocită a infracţiunii nu trebuie să fie identică. 252 253 143 .1. Legătura subiectivă poate interveni înainte sau în timpul executării acţiunii.Loghin.cit.cit. fiind necesar să se completeze doar într-o acţiune unică.251 Coautoratul presupune contribuţia a cel puţin două persoane la comiterea faptei prevăzute de legea penală.185.. PARTEA GENERALĂ forma coautoratului fără alţi participanţi. op.7. decizându-se că acte de executare – de coautorat – sunt şi acelea care contribuie în mod indirect la comiterea faptei. conform acţiunilor care constituie elementul material al laturii obiective al infracţiunii complexe. o. la comiterea în comun a aceleiaşi infracţiuni. se realizează participaţia. Sunt acte de coautorat. adică persoanele respective să săvârşească acţiunea care face parte din latura obiectivă a conţinutului infracţiunii. 256 V. Drept Penal. Editura Lumina Lex . vol.277. doi participanţi care împart sarcinile şi rolurile la comiterea faptei: unul exercită actele de violenţă sau de ameninţare. de altfel. În acest fel toţi au acţionat simultan şi conjugat la suprimarea vieţii victimei.cit. Matei Basarab. op. p. iar altul sustrage bunul din posesia victimei.. de omor.1. comentariu în codul penal . p. care se află într-un grup de persoane –au hotărât să lovească pe cei care constituiau grupul respectiv şi au executat în comun acţiunea. au mai venit încă patru persoane care au început să o lovească şi ele... În ceea ce priveşte infracţiunile complexe. cum sunt actele prin care se face imposibilă rezistenţa. Astfel. A. iar legătura subiectivă s-a stabilit înainte de punerea în executare a acţiunii. O.. chiar dacă nu toate loviturile aplicate au fost mortale.254 Existenţa coautoratului nu este influenţată de momentul în care îşi aduc contribuţiile coautorii la săvârşirea faptei.4065din 1971 în RRD nr. p. Editura Lumina Lex .T.412 Matei Basarab. . aceste contribuţii reprezentând în fapt elementul material al laturii obiective a respectivei infracţiuni. dar şi când alături de coautori la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală au contribuit şi participanţi instigatori şi complici. vol. sau care obstaculează energiile ce tind să combată producerea rezultatului. p. spre exemplu. vol.

ş.259 Codul penal actual Noul cod penal Art 25. De exemplu .a. 1997.Instigatorul Instigator este persoana care.. 257 258 144 . dar atâta timp cât nu toţi participanţii au calitatea de subiect calificat. Unele infracţiuni nu pot fi comise în coautorat deoarece sunt cu autor unic: ameninţarea (art. În funcţie de elementul material al infracţiunii.87. măsurile de protecţie a muncii.pen. nu pot fi comise în forma participaţiei coautorat acele infracţiuni care presupun existenţa unui subiect calificat (gestionar. Drept Penal. Editura Lumina Lex . S-a exprimat opinia că este posibil coautoratul la această infracţiune256 . 262 Cod Penal actual. Filipaş . legea penală. Se susţine. vol.Instigatorul Art 47. astfel că nu va exista participaţie propriu-zisă. dacă acesta nu îndeplineşte. Constantin Bulai. eventual.258 Infracţiunile care nu permit coautoratul ca formă de participaţiei penale.Vasiliu. Deci. op. V. Spre exemplu . art. 273 Cod Penal viitor). T.cit. 2001. cu Instigator este persoana care. op.164. membrii colectivului au calitatea de coautori257 . atunci fapta va fi incriminată în funcţie de subiectul calificat.194. vol. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997.Dongoroz. Numai în situaţia în care s-au înţeles să nu ia măsurile de protecţia muncii prevăzute de lege (cu intenţie) va exista coautorat. determină pe o altă persoană intenţie. C. Matei Basarab. funcţionar public. este personală. p. 260 Constantin Mitrache . participaţie improprie. Nu este posibil coautoratul nici în ceea ce priveşte infracţiunile care se comit în persoana improprie. dacă sunt îndeplinite condiţiile din art.gen.51.255 Infracţiunile care nu pot fi comise în coautorat. ceilalţi participanţi. nu pot comise în coautorat infracţiunile ce presupun inacţiunea. art. 193 Cod Penal actual.I. Ed. p. ş-a. De asemenea. Bulai. Instituţii de drept penal. de exemplu. Avram Filipaş.. făptuitorii care acţionează din culpă sunt autori ai unor infracţiuni distincte. Mitrache. o activitate. când obligaţia de a îndeplini o acţiune. respectiv art 52 C. asemenea fapte se comit din culpă.cit. În realitate. permit însă celelalte forme de participaţie – instigarea şi complicitatea care de altfel nu cunosc restrângeri. că în ceea ce priveşte infracţiunile din culpă nu poate exista coautorat. 206 Cod Penal viitor). actual. Trei.nedenunţarea (art. 259 C. contribuţia tuturor participanţilor poate fi de executare directă. p. care nu au calitatea cerută de lege pentru acea infracţiune.Aurel Teodor Moldovan – presupune săvârşirea actelor de executare de către toţi participanţii cu aceeaşi formă de vinovăţie: intenţie sau culpă. determină pe o altă persoană să săvârşească o fapta prevăzută de să săvârşească o fapta prevăzută de legea penală. p. Press Mihaela Bucureşti. p. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal.416. S-a susţinut. de a ieşi din pasivitate. p. viitor.266 Cod Penal viitor).31 C.pen..mărturia mincinoasă (art. ci. Ed.1. funcţionar) doar dacă făptuitorii au calitatea cerută de lege pentru a comite fapta. vor avea calitatea de complici. art. că atunci când obligaţia de-a face este cerută de un organ colectiv. A. de către literatura juridică.260 Cod Penal actual. cu intenţie.

Dacă activitatea de determinare la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală are loc faţă de o persoană care a luat înainte hotărârea de a săvârşi acea Matei Basarab. ca atare activitatea de determinare nu cunoaşte restrângeri cu privire la infracţiune. p. împrejurare care reiese din aceea că trece la executarea ei. C.. ci o instigare fără efect sau neizbutită 262 .Oancea. Filipaş . 2001.cit.126/1971. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. complet militar. op. hotărâre pe care el o transmite altei persoane numită instigat. determină pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.I.Oancea. P. Drept Penal.11/1972. reprezentând însuşirea ideii de către cel instigat.2 Instigarea Instigarea reprezintă acea formă a participaţiei penale ce constă în fapta de a determina cu intenţie. prin orice mijloace de către o persoană numită instigator a altei persoane numită instigat. 263 V. instigator. I.2. Instigatorului îi aparţine hotărârea de a săvârşi o faptă prevăzută de legea penală.cit. Instituţii de drept penal. îndemnuri.. vol. 261 262 145 . p. p. incitare.197. şi care va săvârşi infracţiunea.1. Nr. 264 T. op.Dincu. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal.263 Instigarea este posibilă la toate faptele prevăzute de legea penală. 1992. Trei. Determinarea însemnă o operaţie de inoculare în conştiinţa instigatorului a hotărârii de a săvârşi o infracţiune.S. p. Mijloacele de obţinere a determinării instigatului de a săvârşi o infracţiune sunt diverse: de la rugăminţi.gen.417 C.nr.260 Instigator este persoana care. faţă de o altă persoană numită instigat. După cum se poate observa există o identitate de conţinut intre actuala şi viitoarea reglementare. nu se va realiza nici condiţia participaţiei penale. 265 C.171. ca atare.392. s..264 Activitatea de determinare trebuie să aibă loc în timp anterior hotărârii de a săvârşi o infracţiune de către autor.261 Dacă în urma activităţii de instigare nu s-a reuşit să se determine instigatul să-şi însuşească hotărârea de a săvârşi infracţiunea. promisiuni.p. A. Bulai. manifestată prin îndemn.. în Dongoroz 1.395-396. d. p.DREPT PENAL. manifestată prin aceea că hotărăşte să comită infracţiunea la care a fost îndemnat. Ed.197. Determinarea este şi o exteriorizare a intenţiei instigatorului. atunci nu va exista o instigare perfectă. Bulai. Drept Penal.Gen. cu intenţie. Dongoroz.297. p. vol. în RRD. Deoarece hotărârea de a săvârşi infracţiunea aparţine instigatorului.. până la constrângerea acestuia. Pentru a exista instigarea sub forma participaţiei penale se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii: a) efectuarea unei activităţi de determinare din partea unei persoane. PARTEA GENERALĂ 8.88.cit. op. Mitrache. oferire de cadouri. p.2. acesta mai poartă numele de autor moral al infracţiunii.p. p. p. I. A. deosebindu-l de instigat care este autorul material al infracţiunii. Editura Lumina Lex .

cit. p.d. Instigatorul trebuie să acţioneze cu intenţie. activitatea instigatorului putând fi incriminată în mod distinct ca infracţiune.88. p. 2001. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal.1970. Instituţii de drept penal. p. p.Aurel Teodor Moldovan infracţiune. T. reprezentând o întărire a deciziei infracţionale luate anterior.gen. Trei. atunci.S. Filipaş . Ed.176. op. atunci se consideră că nu este îndeplinită condiţia de mai sus. Dacă cel instigat nu are calitatea cerută de lege pentru a comite fapta prevăzută de legea penală la care este determinat. II. p. cu alte cuvinte instigatul trebuie să săvârşească fapta cu vinovăţie. 267 M.267 Comiterea faptei de către instigat cu intenţie. I. I. se realizează complicitate morală. Zolyeak. Această legătură se realizează când primul concepe comiterea unei fapte prevăzute de legea penală şi hotărăşte să determine o altă persoană să o săvârşească. Deci. Instigatul poate săvârşi fapta din culpă sau fără vinovăţie.II. Bulai. în CD. Tinând cont de mijloacele folosite de instigator pentru determinarea instigatului să săvârşească o infracţiune se disting: 266 C.265 b) activitatea de determinare trebuie să privească săvârşirea unei fapte penale. feluri având în vedere forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta.nr. d) instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost instigat sau să fi realizat cel puţin o tentativă posibilă. atunci condiţia nu este îndeplinită. sp.266 c) existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat. activitatea de determinare se desfăşoară. De asemenea.284. A. având în vedere modul şi mijloacele folosite de instigator.213/1970. determinarea trebuie să privească săvârşirea unei fapte concrete prevăzută de legea penală şi trebuie făcută în aşa fel încât instigatul să înţeleagă intenţia instigatorului. Mitrache. atât directă dar şi indirectă.206-207. Dacă instigatul a început săvârşirea faptei la care a fost determinat. De exemplu – nu va fi determinare la comiterea infracţiunii de dezertare în cazul în care instigatul nu are calitatea cerută de lege – aceea de militar. ca atare nu se realizează forma de participaţie a instigării. Instigarea poate îmbrăca mai multe forme. având în vedere rezultatul obţinut în activitatea de determinare. Dacă instigatul nu a trecut la săvârşirea faptei. dar ulterior s-a desistat sau a împiedicat producerea rezultatului condiţia este considerată ca îndeplinită. B) instigarea improprie sau imperfectă ce se caracterizează prin lipsa coeziunii psihice între instigator şi instigat.Fodor în Dongoroz I. sub raport subiectiv. realizează condiţiile unei instigări proprii sau perfecte. C. Drept Penal. iar în cazul în care instigatul săvârşeşte infracţiunea din culpă sau fără vinovăţie sunt realizate condiţiile unei instigări imperfecte sau improprii. având în vedere persoanele instigate sau care instigă. Ţinând cont de forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta: A) instigarea proprie sau perfectă ce constă în stabilirea unei concordanţe sub raport subiectiv între instigator şi instigat. vol. numai intenţie. 146 .

Ed. Ed.gen. iar instigatul a luat hotărârea de a săvârşi infracţiunea după ce a fost determinat de primul instigator. Bulai. Trei. ci de în întărirea deciziei infracţionale... III. 1997. Editura Lumina Lex . vol.89.53. Deoarece această instigarea are un caracter periculos. În funcţie de modul de acţiune al instigatorului pentru a determina instigatul la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală: 268 C. Nu vor fi îndeplinite condiţiile uni coinstigări în cazul în care activitatea de determinare a avut loc succesiv.324 alin. este necesar să se dovedească că toţi instigatorii au avut intenţie în determinarea instigatului să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Ed. Filipaş .1. Atunci când coinstigarea este făcută succesiv.269 Dacă acţionează în determinarea unei persoane mai mulţi instigatori. activitate ce caracterizează forma de participaţiei a complicităţii.270 IV. 270 V. activitatea celorlalţi instigatori ne mai având rol de determinare..cit. această formă de instigare nu mai poate fi considerată formă de participaţie penală. p.422. există coinstigatori. dedus din modul de realizare instigarea colectivă este incriminată ca infracţiune de sine stătătoare având denumirea de instigarea publică şi apologia infracţiunilor (art. C. 2001. PARTEA GENERALĂ A) instigarea simplă când mijloacele folosite pentru a determina o persoană să comită o infracţiune sunt simple.Dongoroz. op.173. exemplu : rugăminţi. când pentru determinarea unei persoane să comită o infracţiune se folosesc mijloace diferite: oferirea de daruri. C. Coinstigarea poate fi făcută concomitent sau succesiv. p. Constantin Bulai. dacă s-a realizat o legătură subiectivă între ei. Mitrache.88 269 Constantin Mitrache . A. După numărul persoanelor ce desfăşoară activitatea de instigare se disting: A) instigarea cu un singur instigator B) instigarea care presupune colaborarea mai multor persoane pentru a determina una sau mai multe persoane să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.271 V. 2001.cit. p. ameninţări. Press Mihaela Bucureşti. Ca atare. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. Avram Filipaş. B) instigarea colectivă. fără a cunoaşte unul de celălalt atunci se realizează un concurs de infracţiuni. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. op.1 Codul Penal actual. 271 C. Bulai. A. p.DREPT PENAL. Mitrache. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. p. 147 .când instigatorul se adresează unui număr nedeterminat de persoane.Papadopol. Drept Penal. 368 Codul Penal viitor). care ar fi condiţionată de săvârşirea de instigat a infracţiunii fapt consumat sau a tentativei pedepsibile. se fac două deosebiri: A) instigarea individuală – activitatea de instigarea se desfăşoară asupra unei singure persoane sau asupra mai multor persoane determinate. Instituţii de drept penal. expresă sau tacit. comentariu în Codul Penal. B) instigarea calificată. p. Instituţii de drept penal. 268 În acest ultim caz. exercitarea de presiuni. art. 272 V. îndemnuri.196. În funcţie de numărul persoanelor faţă de care se exercită activitatea de determinare. Matei Basarab. Trei. p. Filipaş ..

ca atare nu sunt îndeplinite condiţiile instigării. se aplică pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani”. dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mică. reuşit.instigatorul reuşeşte să îl convingă pe instigat să accepte hotărârea de a săvârşi infracţiunea. Matei Basarab. afară de cazul când actele îndeplinite de autor până în momentul desistării constituie altă faptă prevăzută de legea penală. vol.197.29 din Codul Penal actual este prevăzută „Instigarea neurmată de executare” în următoarea formulare „Actele neurmate de executarea faptei.1992. se întrunesc condiţiile unei instigări perfecte reuşite. iar persoana ce a încercat determinarea nu poate fi considerată participant. Dacă persoana ce mijloceşte această instigare se limitează la acest rol atunci ele participă sub forma complicităţii. nemijlocit instigatului la determinarea acestuia să săvârşească fapta prevăzută de legea penală. După rezultatul obţinut în determinarea instigatului la comiterea faptei prevăzute de legea penală.instigatorul nu a reuşit să îl convingă pe instigat să săvârşească infracţiunea.423.1. precum şi actele de instigare urmate de desistarea autorului sau de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului se sancţionează cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care s-a instigat şi minimul general.” 8. p. Drept Penal. p.cit. spre a convinge la săvârşirea faptei pe instigat..272 dacă mediatorul are şi o contribuţie personală atunci el devine coinstigator.gen. B) instigarea mediată – determinarea are loc prin intermediul altei persoane. p. îi spune instigatului să facă ce ştie pentru a procura banii. când se precizează infracţiunea care urmează să fie comisă B) instigarea indeterminată.395-396.274 În art. În funcţie de modul în care este comunicată ideea infracţională. I.Aurel Teodor Moldovan A) instigarea imediată –instigatorul se adresează direct. Actele arătate în alineatul precedent nu se sancţionează. p. VII. 148 . chiar prin comiterea unei infracţiuni. Drept Penal. B) instigarea cu efect negativ . Având în vedere rezultatele urmărite prin instigare: A) instigarea poate fi determinată. B) instigarea ascunsă (perfidă) fiindcă instigatorul nu îşi dă în vileag rolul faţă de instigat.2. p. spre exemplu.273 Atunci când instigatul a săvârşit fapta la care a fost instigat.2. În cazul în care pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă. VI. VIII. o.3 Complicitatea 273 274 C. când instigatorul.Bulai. astfel că acesta din urmă crede că ideea infracţională îi aparţine. se deosebesc: A) instigarea cu efect pozitiv.Oancea. Editura Lumina Lex . în formă consumată sau de tentativă pedepsibilă. putem deosebi: A) instigarea explicită (deschisă) instigatorul expune în mod deschis scopul său.gen.

.S. V. cunoscând intenţia lui.1038 280 T. mediată la comiterea infracţiunii.275 Se face o clară distincţie276 între activităţile de înlesnire şi activităţile de ajutor. înainte sau în timpul săvârşirii faptei. ce constă in activitatea persoanei care înlesneşte. d. Condiţiile complicităţii a) Nu putem vorbi de complicitate fără ca să existe o faptă penală comisă de autor.pag.S. chiar dacă. pag. care a comis fapta de omor. nu se săvârşeşte propriu-zis.1. J. deoarece. Al. constituie complicitate. Literatura a apreciat în mod corect că activitatea unor persoane de a însoţi înarmate cu diferite obiecte contondente pe inculpat. pag. Cit pag. pag. de natură să uşureze de comiterea faptei. complicitatea priveşte o anumită faptă prevăzută de legea penală.. a cheilor). Infracţiunea de omisiune a denunţării.278 În acest caz suntem în faţa unei complicităţi morale.p. Înlesnirea se referă la acte îndeplinite anterior începerii executării (ex: procurarea de mijloace. promite că va tăinui bunurile provenite din aceasta. op. Participaţia improprie.V. op.1966/1968. deschiderea unei uşi. col. elementul material al infracţiunii.cit. etc277 ) Aceste acţiuni se situează în faza de pregătire a comiterii infracţiunii. după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. prin întărirea şi întreţinerea hotărârii autorului de a săvârşi fapta.82 279 D.Zlătescu. în esenţă putând spune că în general.P. s. PARTEA GENERALĂ Complicitatea este forma participaţiei penale. Ajutorul dat de complice priveşte activităţile desfăşurate de acesta chiar în timpul săvârşirii infracţiunii. Este îndeplinită condiţia şi atunci când s-a săvârşit doar o tentativă pedepsibilă.2250/1973. Promisiunea de tăinuire a bunurilor sau defavorizarea infractorului. R. Cit. 278 T.nr.1968. b) O a doua condiţie priveşte săvârşirea de către complice a unor acţiuni menite să înlesnească.. Această condiţie priveşte latura obiectivă a complicităţii.172 277 Ghe. op. sau crearea de condiţii. Nistoreanu. 275 276 149 . C.Papadopol.6/1968. sau care. luarea de măsuri. sau să ajute pe autor la comiterea faptei. sau că va favoriza infractorul. Neîndeplinirea de către complice a promisiunii făcute nu înlătură caracterul de complicitate. facilitarea posibilităţii autorului de a se apropia de obiectul asupra căruia urmează să acţioneze. Acţiunile pot fi: comisive (înmânarea armei. Din această definiţie reiese caracterul complicităţii de contribuţie indirectă. procurarea de informaţii sau activităţi ce reprezintă o contribuţie morală (ex: procurarea de informaţii cu privire la obiectul infracţiunii).. C-tin Mitrache. adică între începerea executării şi până la consumarea acesteia. Prin contribuţia complicelui. deşi nu a avut o contribuţie materială în timpul agresiunii.pen. şi pot fi activităţi materiale (ex: procurarea armei.DREPT PENAL. Are loc înainte de comiterea infracţiunii sau cel mai târziu până în momentul comiterii infracţiunii şi reprezintă o încurajare a autorului.220.249. 247-248. Literatura a reţinut în mod corect că actele de complicitate nu sunt indispensabile autorului pentru comiterea faptei. sau ajută în orice fel la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.N.Boroi. d. ci numai se întregeşte acest element material.D. acele persoane au înlesnit realizarea fapte.nr. asigurarea pazei) sau omisive (neîncuierea unei uşi pe care paznicul trebuia să o închidă).

complicitatea prin inacţiune (omisivă).279 c) Complicitatea se săvârşeşte numai cu intenţie directă. pag. b) După momentul în care se acordă ajutorul: 1. op.Bulai.pag. informaţii. când ajutorul complicelui constă în neîndeplinirea unor obligaţii legale: fapta paznicului de a nu activa alarma într-o anumită incintă. etc. complicitatea prin acţiune (comisivă). când. op.cit. 206. când însuşi complicele ajută pe autor la comiterea infracţiunii. complicitatea concomitentă. proprie. Felurile complicităţii: a) După natura ajutorului dat la săvârşirea infracţiunii. indirectă sau praeterintenţie.priveşte actele executate de complice prin care se dă sprijin autorului în momentul săvârşirii infracţiunii: încurajarea infractorului. complicitatea mediată. e) După forma de vinovăţie.2. 2. atât autorul cât şi complicele au aceeaşi formă de vinovăţie. Complicitatea este posibilă în cazul infracţiunilor praeterintenţionate. care întăresc rezoluţia infracţională: procurarea de informaţii cu privire la obiectul infracţiunii. 2. promisiunea de tăinuire a bunurilor şi de favorizare a infractorului. 8. 283 A. (ex: oferirea de instrumente. nefiind importantă forma de vinovăţie a autorului. Priveşte activităţile complicelui pentru pregătirea infracţiunii. pag. Participaţia improprie C. etc) 2. înlăturarea de obstacole. complicele a avut o poziţie subiectivă. dacă se dovedeşte că în raport de rezultatul mai grav. 2. 281 282 150 .269.cit. când autorul săvârşeşte fapta din culpă. pentru a ajuta pe autor să pătrundă în acea incintă. 209.Dincu.Aurel Teodor Moldovan S-a reţinut corect în literaură că reprezintă o promisiune de tăinuire şi promisiunea de nedenunţare a faptei de către persoana care. pag. potrivit legii ar avea obligaţia să o facă. improprie. complicitatea poate fi: 1.209.Bulai. Matei Basarab. complicitate anterioară.cit. Dongoroz. complicitatea morală constă în acte de sprijin moral. sau fără vinovăţie.4. etc. op. op.. 2. Cit. oferirea armei.280 Vinovăţia se apreciază numai faţă de persoana complicelui. complicitatea poate fi: 1. etc. materială.202. similară cu autorul. când sprijinul este dat prin intermediul altui participant (instigator sau complice) d) După aspectul dinamic281 al contribuţiei complicelui la săvârşirea faptei: 1. op.cit. complicitate nemijlocită. c) După modul direct sau indirect în care se realizează contribuţia complicelui la săvârşirea infracţiunii: 1. constă în acte de sprijin material: procurarea instrumentelor de săvârşire a infracţiunii. 284 C. anume intenţia.2.

A treia modalitate este modalitatea culpă şi intenţie în care se reţine participarea din culpă a participantului la fapta săvârşită cu intenţie de autor. op.228) 285 286 151 . în care contribuţia participantului este dată cu intenţie la fapta comisă de autor. care săvârşesc cu voinţă comună o faptă prevăzută de legea penală. iar alţii din culpă sau fără vinovăţie.M. ceea ce înseamnă că participaţia nu ar fi posibilă decât la infracţiunile intenţionate. Prima modalitate a participaţiei improprii este modalitatea intenţie şi culpă. alţii chiar fără vinovăţie. în care contribuţia participantului este dată de intenţie la fapta comisă de autor din culpă. care s-a folosit de autorul adevărat ca de un instrument.284 Participaţia improprie poate exista la toate formele de participaţie. În fine. A doua modalitate este modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie.283 Reglementarea în legea penală română a participaţiei improprii este o reflectare a concepţiei din doctrină potrivit cu care unitatea în raport cu care se apreciază contribuţiile mai multor persoane.Bucureşti.282 Participanţii la comiterea infracţiunii acţionează lucrând cu intenţie. Pentru reglementarea în literatura de specialitate a participaţiei improprii. De aceea pentru a combate această teorie a apărut teza autorului imediat care presupune considerarea ca autor mediat al infracţiunii pe instigatorul care determină cu intenţie pe o altă persoană să săvârşească o infracţiune.a-II-a pen.252. alţii din culpă. Trebuie arătat că în literatură s-a combătut existenţa participaţiei improprii. avem modalitatea lipsă de vinovăţie şi intenţie. când participantul contribuie fără vinovăţie la fapta comisă de autor cu intenţie. nu şi la cele din culpă. fără o înţelegere prealabilă între participanţi. Cit. op. anume modalitatea intenţie şi culpă şi modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie. de la distanţă. la săvârşirea infracţiunii. este fapta prevăzută de legea penală. s. fără vinovăţie. s-a propus soluţia ca instigatorul să fie considerat autorul mediat. când unii din autori acţionează cu intenţie.322/1993 (nepublicată.nr. sau a autorului de mână lungă (de longa manus). şi care săvârşeşte acea faptă fără vinovăţie: iresponsabil. În Codul penal român sunt reţinute doar primele două forme de participaţie improprie. Argumentul principal invocat a fost acela că nu poate exista participaţie penală. citată de Ghe. în eroare de fapt. Al. Cit. inclusiv în cazul coautoratului. la săvârşirea căreia participanţii pot participa. s-a recurs la aşa numita teorie a autorului mediat.. PARTEA GENERALĂ Participaţia improprie sau imperfectă este acea formă a participaţiei penale la care persoanele. T. a) Modalitatea intenţie şi culpă constă în determinarea. sen. nu acţionează toate cu aceiaşi formă de vinovăţie. unii din intenţie. cu intenţie la săvârşirea din culpă de către altă persoană a unei C-tin Mitrache. Modalităţile participaţiei improprii. alţii fără vinovăţie. Pag.285 Având în vedere că fapta nu era infracţiune în raport cu autorul ei. pag. minor sub 14 ani.Boroi. alţii din culpă.DREPT PENAL. etc.. Nistoreanu. Se cunosc mai multe modalităţi ale participaţiei improprii în funcţie de vinovăţia celui care îşi aduce contribuţia. înlesnirea sau ajutarea în orice mod.

Papadopol. adică toţi participanţii. Dongoroz. Al. ci doar autorul nu se pedepseşte.229. având în vedere criteriul subiectiv. minoritate. 286 În acest caz fiecare coautor răspunde potrivit cu vinovăţia sa.253.3/1971. pag. În Codul penal român se păstrează sistemul parificării pedepselor. nu va fi tras la răspundere penală..Aurel Teodor Moldovan fapte prevăzută de legea penală. Caracteristica acestei modalităţi este faptul că autorul acţionează din culpă. indiferent de felul contribuţiei lor să fie sancţionaţi cu aceeaşi pedeapsă prevăzută de lege. Unii autori consideră că participaţia improprie este posibilă şi în cazul legitimei apărări sau al stării de necesitate. fiind. beţie completă involuntară.Boroi.cit. R. Cit pag. 287 288 152 . ne având calitatea de infractor. deşi cărămizile aparţineau altei persoane. autorul şi complicele fiind pedepsiţi pentru infracţiunea intenţionată la care şi-au adus contribuţia.3.. cu aplicarea acestora în funcţie de contribuţia adusă la săvârşirea infracţiunilor. Autorul care a acţionat fără vinovăţie găsindu-se la momentul săvârşirii infracţiunii într-o stare de eroare de fapt.288 8. Participaţia improprie. şi sprijinit tot cu intenţie în cazul complicităţii.289 S-a reproşat sistemului că nu ţine seama de realitate deoarece realizarea sub raport subiectiv a infracţiunii. Tratamentul penal al participaţiei Există două mari opinii cu privire la pedeapsa care trebuie aplicată în cazul participaţiei: într-o opinie. pag. iar înlesnirea şi ajutarea vor constitui complicitate.R. Ghe. constrângere fizică sau morală. afirmând că sunt proprietatea sa. însă determinat cu intenţie să acţioneze în cazul instigării. În aceste condiţii determinarea cu intenţie la săvârşirea faptei constituie instigare.2. ele ne ştiind că bunurile nu aparţin instigatorului şi că se săvârşeşte un furt.D. adică s-a făcut distincţia calitativă şi cantitativă a contribuţiei participanţilor în sistemul diversificării sancţiunilor pentru participanţi. nu este de aceeaşi intensitate în cadrul diferitelor contribuţii ale participanţilor. Nistoreanu. 289 V.290 În altă opinie se analizează elementul obiectiv material al participaţiei. nr. 290 C-tin Mitrache.287 În contracararea acestei opinii s-a susţinut că legitima apărare şi starea de necesitate fac ca fapta să nu aibă caracter penal. op. pag. participaţia improprie nu este înlăturată. Explicaţii teoretice op. Dacă fapta săvârşită de autor nu este incriminată când este săvârşită din culpă. Cit. În acest caz s-a decis de către practica judiciară că există participaţie improprie în cazul determinării unor persoane să participe la luarea unor bunuri. 210. or în acest caz fapta nu a re caracter penal nici pentru terţul intervenient. depozitate într-un loc viran. V. sau înlesnirea în orice mod cu intenţie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o persoană care acţionează fără vinovăţie. sau dacă inculpatul a vândut martorilor 5000 de cărămizi.37. adică coeziunea subiectivă dintre participanţii care au urmărit realizarea aceleiaşi fapte s-a susţinut necesitatea parificării pedepselor participanţilor. ajutarea. op. b) Modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie constă în determinarea. iresponsabilitate.

Circumstanţele sunt împrejurările în care are loc comiterea faptei prevăzute de lege. rezidă din faptul că se pot săvârşi cu privire la o infracţiune.cit.27. în aplicarea pedepsei s-a stipulat în mod expres de către codul penal că se va ţine seama în aplicarea pedepsei de contribuţia fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii. întâmplări. de împrejurările.actual b) Aplicarea pedepsei în cazul instigării. Şi în acest caz. Instigatorul este pedepsit în acest caz cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. calităţi. pag. C. Dacă circumstanţele personale privesc particularităţile personalităţii participantului 291 292 T. şi după săvârşirea furtului primeşte portofelul. pentru a nu fi găsit asupra făptuitorului)291 Circumstanţe personale şi circumstanţe reale. 72.3. 153 . de rezultatul produs.573/1985.. se va ţine seama în mod obligatoriu şi se va aprecia în concret contribuţia fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii. instanţa. Dongoroz. Totuşi. pag. acte de complicitate cu un pericol deosebit (cazul persoanei care în baza unei înţelegeri prealabile stă în apropierea celui care profitând de aglomeraţia unui magazin. Circumstanţele personale privesc atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta prevăzută de legea penală la care a contribuit. sustrage un portofel din poşeta altei persoane. împrejurări ce constau în stări. în momentul individualizării pedepselor. Circumstanţe personale sunt circumstanţele care privesc făptuitorul sau pe un participant şi nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi.292 După cum privesc fapta sau pe făptuitor circumstanţele sunt reale şi personale.a-II-a pen. situaţie în care circumstanţele personale sunt subiective. atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art. C. Conchidem că circumstanţele privitoare la faptă sau reale se răsfrâng asupra participanţilor în măsura în care aceştia le-au cunoscut şi le-au prevăzut. PARTEA GENERALĂ Aplicarea pedepselor în cazul participaţiei proprii . V. că în lumina dispoziţiilor Codului penal. În cazul coautoratului se aplică parificarea pedepsei pentru toţi coautorii. se aplică pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.p. Iată. 220. în conformitate cu dispoziţiile privitoare la individualizare. s. însuşiri şi orice alte date ale realităţii.M. cât şi individualizarea participaţiei în condiţiile art. de timp. ţinându-se seama de obligaţiile impuse de lege instanţelor de judecată. de loc. ţinându-e seama de contribuţia sa la săvârşirea infracţiunii.46. c) Aplicarea pedepsei în cazul complicităţii. deci. fiind obligatorii. Circumstanţele reale sunt legate de împrejurările anteriore concomitente şi posterioare săvârşirii faptei.Bucureşti.DREPT PENAL. Explicaţii teoretice op.. în care fapta s-a comis. situaţii. Necunoaşterea circumstanţei reale de către un participant are ca efect neproducerea agravării răspunderii penale ca urmare a acestei circumstanţe. Necesitatea parificării pedepselor în acest caz. în cazul participaţiei proprii. d. şi privesc conţinutul atenuat sau agravat al faptei legat de mijloacele folosite. a) Aplicarea pedepsei în cazul coautoratului. Conform principiului parificării pedepselor. susceptibile să particularizeze fapta sau pe făptuitor.p. toţi participanţii vor fi sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. R.

În situatia instigării neurmată de executare. împiedicând consumarea infracţiunii. instituie o cauză de nepedepsire a participantului la săvârşirea unei infracţiuni.Aurel Teodor Moldovan (calitatea de militar). ci ca autor al unei infracţiuni distincte. ceilalţi răspunzând pentru tentativa realizată. împiedică consumarea acesteia. dar înainte de descoperirea faptei. În condiţiile în care împiedicarea consumării este realizată de complice. Autorul acţionând fără vinovăţie nu va fi tras la răspundere penală. instigare neurmată de executare era pedepsită în condiţiile în care :a)instigarea era neurmată de un început de executare si b)instigarea era neurmată de o executare pedepsibilă. Dacă cel ce împiedică consumarea faptei este însuşi autorul. În cazul participaţiei improprii sunt incidente dispoziţiile privitoare la circumstanţele reale şi personale şi cele privitoare la împiedicarea de 154 . era de minimum 2 ani. instigatorul era pedepsit cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care a instigat şi minimul general. de această cauză de nepedepsire beneficiau numai ei. În modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie. Condiţiile sunt ca: a) să fi început executarea faptei de către autor. nu ca participant. urmează să fie sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie. nu vor răspunde nici aceştia. iar cauza de impunitate se răsfrânge şi asupra complicelui. instigatorul şi complicele vor răspunde pentru infracţiunea intenţionată. c) intervenţia participantului să fi intervenit înainte de descoperirea faptei. Dacă instigatorul va împiedica consumarea. el va beneficia de impunitate. Instigatorul şi complicele contribuind cu intenţie la săvârşirea faptei. instigatorul răspundea. Dacă fapta săvârşită din culpă nu este incriminată. Dacă infracţiunea a fost săvârşită de mai mulţi coautori dar împiedicarea a fost făcută numai de unii. Dacă fapta este incriminată din culpă. atunci autorul nu va fi pedepsit. ele devin circumstanţe reale şi se răsfrâng asupra tuturor participanţilor în măsura în care le-au cunoscut şi le-au prevăzut. ne fiind întrunite condiţiile participaţiei (nu s-a comis o faptă prevăzută de legea penală).În Codul penal 1969. Sancţionarea actelor de instigare se putea dicta numai în cazul în care pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea la care s-a instigat. lipsind caracterul penal al faptei. În cazul modalităţii intenţie-culpă. Tratamentul penal al instigării neurmate de executare . Pedeapsa în cazul participaţiei improprii. dar vor răspunde ceilalţi participanţi. acestea devin de individualizare. b) după începerea executării participantul să fi intervenit eficient. Dacă circumstanţele de individualizare sunt prevăzute în conţinutul constitutiv al infracţiunii. el nu va mai răspunde. Dacă tentativa nu se pedepseşte. s-a consacrat sistemul diversificării pedepselor. dacă în cursul executării. În situaţia instigării neurmată de o executare pedepsibilă. Împiedicarea de către participant a săvârşirii faptei. el va răspunde conform acestei incriminări. apreciem că suntem în cazul desistării.

pag. vol.cit. pag.Ed. Ghe.1. 1992.II. Definiţia cel mai des îmbrăţişată de doctrină a unităţii de infracţiune este aceea potrivit căreia unitatea de infracţiune presupune activitatea infracţională formată dintr-o singură acţiune ori inacţiune ce decurge din natura faptei sau din voinţa legiuitorului. pag. 1976.. P. Bucureşti !971. C-tin Mitrache.Gen.207.191. Vasile Papadopol.. Doru Pavel. iar în cazul pluralităţii de infracţiuni. Drept Penal.I. săvârşită de o persoană şi în care se identifică conţinutul unei singure infracţiuni.198. CAPITOLUL IX UNITATE DE INFRACŢIUNI 9.Gen. CONSIDERATII GENERALE Legiuitorul penal a considerat necesar să califice o infracţiune ca formând o unitate sau o pluralitate de infracţiuni. PARTEA GENERALĂ către participant a consumării infracţiunii. Felurile unităţii de infracţiune Literatura distinge două feluri de unitate de infracţiune: unitate naturală de 293 C. Al.R. care au conţinutul mai multor infracţiuni sau când fapta săvârşită se identifică cu conţinutul mai multor infracţiuni.Didactică şi Pedagogică. op. op.294 9. 295 C-tin Mitrache. P. Casa de Editură şi Presă „ Şansa S. pentru două sau mai multe infracţiuni. M.L.vol.216. care reprezintă baza de evaluare. Drept Penal. deoarece aceasta produce consecinţe juridice importante.cit.” Bucureşti 1992 294 I.134.1. pag. făptuitorul urmând să răspundă în cazul unităţii de infracţiuni pentru o singură infracţiune. Distincţia între unitate şi pluralitate de infracţiuni se face cu ajutorul conţinutului infracţiunii. pag. op. Nistoreanu..Bulai.1.Oancea. 155 . Boroi.DREPT PENAL.Zolineak.cit.. Formele Unităţii infracţionale în Dreptul Penal Român. Drept Penal.293 Va exista unitatea de infracţiune în condiţiile în care fapta corespunde conţinutului unei singure infracţiuni şi va exista pluralitate de infracţiuni în condiţiile în care se constată existenţa mai multor fapte. pag. 199.

Infracţiunea simplă. fie datorită unei lovituri. Astfel. Esenţial este că toate aceste acte.Aurel Teodor Moldovan infracţiune şi unitate legală de infracţiune Unitatea naturală de infracţiune se poate defini ca fiind unitatea acţiunii sau inacţiunii prin care se realizează conţinutul unei singure infracţiuni. legătură realizată de elementul subiectiv. 296 297 Ghe. fie prin mai multe intervenţii. Al.295 Unitatea legală de infracţiune este dată nu de natura faptei săvârşite. C-tin Mitrache. pag. cât şi forma de vinovăţie. 9. celelalte elemente sunt unice. două acţiuni sau inacţiuni care ar putea constitui. Literatura juridică reţine unitatea de infracţiuni sub trei forme: infracţiunea simplă. 156 .cit. se poate realiza. UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE 9. Este diferită situaţia în care printr-o singură acţiune se aduce atingere valorilor ocrotite care aparţin mai multor titulari. Unitatea legală de infracţiuni este consacrată de Codul penal în patru forme: infracţiunea continuată. subiectul pasiv. deşi pot avea şi semnificaţie proprie.2. legiuitorul a considerat că există o strânsă legătură între acţiuni sau inacţiuni. deşi nu mai avem neapărat o singură acţiune sau inacţiune.cit. Infracţiunea simplă Infracţiunea simplă se caracterizează. pag. pluralitatea persoanei vătămate va determina o pluralitate de infracţiuni. fie prin o singură intervenţie a făptuitorului asupra obiectului infracţiunii. care se succed imediat în timp asupra obiectului infracţiunii (ex: vătămarea corporală poate interveni. atât obiectul cauzei. Nistoreanu. Este important de arătat că actele de executare multiple se integrează în mod natural în aceeaşi infracţiune. infracţiunea continuă şi infracţiunea deviată. prin aceea că există o singură formă de vinovăţie şi un singur rezultat. pierzându-şi astfel această semnificaţie proprie. printr-o singură formă de vinovăţie. iar din punct de vedere subiectiv. Infracţiunea simplă are ca particularitate faptul că momentul consumării coincide cu momentul epuizării. Infracţiunile vor fi într-un număr echivalent cu numărul persoanelor vătămate prin infracţiune. printr-o singură acţiune sau inacţiune.1. fiecare în parte conţinutul unor infracţiuni distincte.136. Boroi. În acest caz. Aceasta se caracterizează. sub aspect obiectiv. op. din punct de vedere obiectiv.. 200. în cazul infracţiunilor contra persoanei.296 În cazul infracţiunii simple. un singur rezultat. ci de voinţa legiuitorului care reuneşte în conţinutul unei singure infracţiuni.2. infracţiunea complexă. în cazul infracţiunii simple sunt înglobate în aceeaşi acţiune. infracţiunea de obicei şi infracţiunea progresivă. op. fie datorită mai multor lovituri). pe lângă faptul că există o singură acţiune sau inacţiune.

Infracţiunea continuă. Doru Pavel op. 298 299 157 . doctrina penală300 a făcut distincţie între infracţiunile continue succesive (cazul de mai sus) şi infracţiunile continue permanente. pag. deşi nu este definită. În acest caz valoarea ocrotită care este vătămată este patrimoniul însuşi. deci avem de-a face cu o unitate de infracţiune. pag.60. Infracţiunea continuă Infracţiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. legiuitorul creând o infracţiune complexă (ex: omorul deosebit de grav. 62. op.cit.pag. Deci. „purtarea”. portul ilegal de uniformă.84 300 C. infracţiunea se epuizează. evadarea. Pe parcursul desfăşurării elementului material al laturii obiective pot apărea întreruperi ce pot fi determinate de natura activităţii infracţionale. Spre exemplu: portul ilegal de uniformă este susceptibil de a fi întrerupt noaptea şi reluat dimineaţa. 301 C-tin Mitrache. Acesta în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale reia în fiecare dimineaţă elementul material al laturii obiective. care prin natura ei se prelungeşte în timp („deţinerea”. orice întrerupere a racordului la reţea reprezintă epuizarea Vasile Papadopol. Având în vedere acest aspect.Bihor. „lipsirea”). Literatura consideră că în cazul altor infracţiuni decât cele care vatămă persoana. nu există o nouă hotărâre infracţională. iar reluarea activităţii infracţionale va constitui o nouă infracţiune. PARTEA GENERALĂ Situaţia este diferită în cazul infracţiunilor contra vieţiii. pag. care continuă şi după consumare până la intervenţia unei forţe contrare. Literatura a reţinut că reluarea de dimineaţă a portului ilegal de uniformă nu schimbă rezoluţia infracţională a infractorului. 201. Dreptul.Oancea.Dongoroz op. fără să fie nevoie de intervenţia făptuitorului pentru prelungirea acesteia (ex: în cazul furtului de energie electrică sau de semnal TV.326.297 9. Ca exemple de infracţiuni continue putem menţiona: furtul de curent electric. T. Pentru acestea din urmă este important de remarcat că fiecare întrerupere în acţiunea infracţională duce la epuizarea infracţiunii continue. abandonul de familie.2.cit. „conducerea unui autovehicul”. uciderea din culpă dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane). Se dă exemplu cazul furtului printr-o singură acţiune de la mai multe persoane (cazul unei persoane care ar fura din bunurile mai multor persoane care bunuri au fost depozitate la un loc). 201. pag. op. numărul mai mare de persoane vătămate nu duce la stabilirea unei pluralităţi de infracţiuni.Basarab op.. intervenţia autorităţii sau intervenţia altei persoane.. deţinerea de arme şi muniţii. pag. pag.nr.140.DREPT PENAL. dezertarea. I.cit.Bulai op.cit. d.298 Literatura299 afirmă că acţiunea sau inacţiunea infracţională durează până când este oprită de o forţă contrară care poate fi: voinţa infractorului. C-tin Mitrache. În momentul în care acţiunea infracţională este curmată.194.cit. pag.2. V. reiese din dispoziţiile părţii speciale a Codului penal fiind identificată după elementul material al laturii obiective ce presupune o acţiune sau o inacţiune. Infracţiunile continue permanente se caracterizează prin desfăşurarea activităţii infracţionale fără întrerupere. M. în acest caz. op. iar reluarea activităţii infracţionale înseamnă săvârşirea unei noi infracţiuni continue.J.cit. 92/1996.cit.

Drept penal comparat. iar minorul va răspunde penal. făptuitorul ucide o altă persoană decât cea pe care vroia să o ucidă iniţial. Cunoaşterea infracţiunii continue are relevanţă în aplicarea anumitor instituţii de drept penal. I. datorită greşelii făptuitorului. acesta va fi sancţionat ca şi infractorul major (de minoritate se va ţine seama în individualizarea pedepsei).Aurel Teodor Moldovan infracţiunii de furt.423. datorită nopţii.302 Infracţiunea deviată se poate săvârşi în două moduri: a) Fie prin devierea acţiunii infracţionale spre un alt obiect sau altă persoană din greşeala făptuitorului (aberatio ictus).. 9. această activitate nu va fi luată în seamă.3. Infracţiunea deviată Infracţiunea deviată este o formă a unităţii naturale de infracţiune.301 Ca exemplu: dacă făptuitorul a început activitatea infracţională înainte de împlinirea vârstei de 14 ani. Spre exemplu. Opinia dominantă în literatură303 susţine că în cazul infracţiunii deviate în C. op. pag. va fi recunoscută incidenţa legii penale române. Dacă activitatea continuată a început în timp ce făptuitorul era minor şi se desfăşoară după ajungerea la majorat. Drept penal. O eventuală rebranşare ar echivala cu o punere în aplicare a unei noi rezoluţii infracţionale. pag.cit.2. Momentul faţă de care se calculează şi se aplică aceste instituţii este momentul epuizării infracţiunii.220-221. V. Cluj 1923. P.469.Dongoroz.Bulai op. dacă o parte din infracţiune sau rezultatul acesteia s-au produs pe teritoriul ţării. prin greşita manipulare a armei. Există în acest sens două opinii în doctrină. În ceea ce priveşte aplicarea legii penale în spaţiu.211. sau prin îndreptarea acţiunii – din eroare a făptuitorului – asupra altei persoane ori altui obiect.Gen. 302 303 158 . 1939. la alt obiect sau persoană. Traian Pop. decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vatăme. desemnând infarcţiunea săvârşită prin devierea acţiunii de la obiectul sau persoana împotriva cărora era îndreptată. infractorul confundă pe rivalul său. se consideră că această infracţiune este în realitate una singură. vol. pag. legea penală aplicabilă va fi legea în vigoare în momentul epuizării faptei. pe de o parte. b) Fie prin săvârşirea faptei asupra altui obiect sau altei persoane datorită erorii făptuitorului cu privire la obiectul sau persoana asupra cărora acesta intenţiona să acţioneze (error in personam). deci am fi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni de furt de curent sau semnal TV). Spre exemplu. De la acest moment. cu o altă persoană pe care o ucide. pe de altă parte.Oancea. În cazurile infracţiunii deviate.cit. se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale. şi nu o infracţiune cu privire la obiectul sau persoana vătămată şi o tentativă cu privire la obiectul sau persoana care se vroia a fi vătămată. de la acest moment se stabileşte incidenţa unui act de clemenţă. pag.II. Astfel legea penală cu privire la aplicarea legii penale în timp.

infracţiunea de obicei. . 9. care ar putea constitui fiecare în parte o infracţiune. iar în viitorul Cod Penal denumirea capitolului este transformat din „Pluralitatea de infracţiuni” în „Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni”. Zolyneak.1: Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite când o persoană săvârşeşte la diintervale de timp. dacă se constată că pe lângă infracţiunea deviată sunt întâlnite în cauză şi condiţiile constitutive ale unei tentative pedepsibile alături de infracţiunea consumată. o primă modificare atinge denumirea capitolului „Pluralitatea de infracţiuni” din Codul Penal în vigoare. trebuie reţinute ambele fapte în concurs de infracţiuni. p. Codul penal actual Noul cod penal Art 41.infracţiunea progresivă. În acest caz se invocă faptul că legea nu apără viaţa unei anumite persoane.Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe nuate şi a celei complexe Alin. Formele unităţii legale sunt în număr de patru. PARTEA GENERALĂ orice modalitate ne găsim în prezenţa unei singure infracţiuni. op. care pedepseşte prin reunirea în conţinutul unei singure infracţiuni două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni.3. ci viaţa tuturor persoanelor.2: Infracţiunea este continuată Alin.304 În ceea ce priveşte unitatea legală de infracţiune Codul Penal viitor conţine mai multe modificări în raport cu reglementările cuprinse în actualul Cod Penal.Art 35. acţiuni sau inacţiuni sau zarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva 304 305 M..infracţiunea continuată.DREPT PENAL. Legiuitorul a creat unitatea legală de infracţiune din două sau mai multe acţiuni cu semnificaţie proprie tocmai datorită legăturii strânse între ele. proprii.ferite intervale de timp.infracţiunea complexă. cu diferenţa că se acordă prioritate infracţiunii continuate şi acelei complexe în raport cu pluralitatea de infracţiuni. dar în realileiaşi rezoluţii. improprii sau relativ improprii. pagina 324. infracţiunea continuată şi cea complexă. spre deosebire de unitatea naturală de infracţiune.Unitatea infracţiunii conti. anume cea realizată în condiţiile devierii proiectului iniţial cu motivarea că legea penală apără toate valorile sociale aflate sub protecţia sa. legiutorul reţinând ca unitate de infracţiuni: . 159 . UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE Unitatea legală de infracţiune. Astfel. în conţinutul căruia se reglementează formele pluralităţii de infracţiuni. Opinăm că. deoarece în realitate se reglementează ambele instituţii de drept penal. este o creaţie a legiuitorului. în acest caz. deoarece ne-am afla în faţa unei nepedepsiri a unei tentative pedepsibile.191 Vintilă Dongoroz – Drept penal 1939. ne putem afla în faţa unei tentative perfecte. În altă opinie se susţine că în cazul devierii acţiunii (aberatio ictus).cit. . dar în realizarea ace. Considerăm că nu poate fi absorbită această tentativă de către infracţiunea consumată.

2 din actualul Cod Penal şi articolul 35 din noul Cod Penal.1. p. conţinutul aceleiaşi infracţiuni.59. D 1261/1983.310 306 I. mai ales că nu asigură continuitatea in activitatea infracţională aceleiaşi persoane în ceea ce priveşte situaţia ei juridică308 . iar la altele în calitate de complice.5/1964.8/1983. p.p. În situaţia în care o persoană instigă prin acţiuni repetate la infracţiuni diferite. unor autori diferiţi. pentru ca o infracţiune să fie continuată trebuie ca aceasta să fie formată dintr-o pluralitate de acte de executare legate între ele printr-o triplă unitate: unitate de subiect atât activ.141. în sensul că acţiunile sau inacţiunile trebuie săvârşite de aceeaşi persoană. Este evident că se va reţine infracţiunea ca fiind continuată şi în condiţia în care făptuitorul care participă are calitatea de autor pentru unele acte. Aspecte ale raporturilor dintre infracţiunea continuată şi formele de participaţie.cit. op. subiect pasiv. nr. Suprem.3. nr. 35 din viitorul Cod Penal. O parte a literaturii consideră discutabil un astfel de punct de vedere.S. fiecare în parte. Astfel.cit.36. care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.p. 310 T. Există o infracţiune continuată şi în cazul în care o persoană acţionând în baza aceleaiaşi rezoluţii participă la săvârşirea unora din acţiunile componente ale infracţiunii în calitate de coautor. ca pluralitatea de acte componente să prezinte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. cât şi pasiv. Al. Papadopol. p. dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale a unor acţiuni sau inacţiuni. prezintă. 9. Potrivit Codului Penal în vigoare infracţiunea continuată este acea formă a unităţii legale caracterizată prin săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite. iar pentru altele calitate de complice.306 Condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate : A) prima condiţie priveşte unitatea subiectului activ.1/1972. Nistoreanu.309 În acelaşi mod se vor încadra juridic şi actele de complicitate repetate în baza aceleiaşi rezoluţii şi a Oancea . p.41 actualul Cod Penal şi de art. RRD nr. unitate de rezoluţie infracţională şi unitate de conţinut al infracţiunii. R. 307 308 160 .R. care prezintă ca element de noutate în definiţia legală a infracţiunii continuate introducerea unei noi condiţii.155 Ghe. alin. 309 V. acţiuni sau inacţiuni care conţinutul aceleiaşi infracţiuni. ci concurs de infracţiuni. nu i se va reţine instigare continuată. s. Boroi. în asemenea caz.305 Caracteristicile infracţiunii continuate rezidă din condiţiile prevăzute de articolul 41 aliniatul 2 Codul Penal în vigoare şi articolul 35 aliniatul 1 din noul Cod Penal. Infracţiunea continuată Infracţiunea continuată este reglementată de dispoziţiile articolului 41. s. forma de unitate mai uşoară se absoarbe în cea mai gravă307 . deoarece se încalcă relaţia de dependenţă a actelor de participaţie faţă de actele de executare.172. nesocotindu-se cerinţa prevăzută de art. D 1670/1971..D. J.N. T. şi anume unitatea de subiect pasiv. p.Aurel Teodor Moldovan inacţiuni care prezintă fiecare în parte. op.

p. are în vedere calitatea de complice şi autor sau coautor. nu şi pe aceea de instigator. PARTEA GENERALĂ În ceea ce ne priveşte suntem de acord cu prima opinie din următoarele considerente: condiţia unicităţii subiectului activ la care se referă tribunalul suprem în decizia menţionată. este evident că se va reţine concursul de infracţiuni. P.. însă autorii sunt diferiţi. Reţinerea concursului de infracţiuni pentru instigare repetată se referă la instigarea repetată pentru infracţiuni diferite or.3886/1971. op.311 Pentru îndeplinirea acestei condiţii trebuie să se săvârşească două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni. Zolyneak. În concepţia viitorului Cod Penal este necesară şi îndeplinirea condiţiei unicităţii subiectului pasiv asupra căruia sunt îndreptate acţiunile sau inacţiunile subiectului activ. Aceste prevederi se aplică şi în cazul complicităţii : dacă se va reţine complicitatea pentru infracţiuni de natură diferită. pag 180.2 . care să fie săvârşite la intervale diferite de timp.S. cu aceeaşi ocazie. vol. 314 T. D nr. T. literatura de specialitate se referă la acte care fiecare în parte reprezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni.p. 311 312 161 . Există infracţiune unică continuată indiferent dacă unele din actele infracţionale sunt consumate. 313 M. în condiţiile în care o persoană este lovită cu ocazia aceleaşi agresiuni reprezintă conţinutul infracţiunii simple şi nu infracţiune continuată sau săvârşirea infracţiunii de furt. fapta săvârşită va fi o nouă infracţiune. s. În condiţiile în care el va acţiona în calitate de complice cu privire la infracţiunea de furt mai sus menţionată şi în calitate de coautor la infracţiunea de vătămare corporală a paznicului care i-a surprins în timp ce consumau un alt act al infracţiunii de furt. astfel că. Suntem în această situaţie în condiţiile în care inculpatul fură dintr-un apartament învecinat. pag. iar apoi în calitate de autor sau coautor este evident că se va reţine infracţiunea continuată. RRD 12/1969.Gen. pentru că fiind o infracţiune de natură diferită s-a schimbat rezoluţiunea infracţională. CD 1971..ex. D 1974/1969. prin comiterea mai multor acţiuni în aceeaşi împrejurare. în condiţiile în care avem de-a face cu o rezoluţie distinctă.248.S. este evident că ne vom afla în cazul concursului de infracţiuni. B) a doua condiţie este aceea să existe o pluralitate de acţiuni sau inacţiuni. şi nu al infracţiunii continuate. Mitrache. ori de câte ori inculpatul a săvârşit actele respective pe baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. s. se va reţine după caz concursul sau recidiva.. caz în care. pag . însă neputând transporta toate bunurile odată efectuează mai multe drumuri312 . nici foarte scurte. C. care intră în conţinutul juridic al aceleiaşi infracţiuni. Cu privire la complicitatea reţinută ca şi concurs de infracţiuni în condiţiile în care complicitatea are aceeaşi rezoluţie.206-207. Dacă un făptuitor va acţiona pentru sustragerea prin acţiuni repetate a materialelor de construcţii dintr-un depozit prima dată în calitate de complice. pag 203. Intervalele de timp nu trebuie să fie nici foarte lungi. iar altele rămase în fază de tentativă. Drept Penal. Un timp prea îndelungat între actele de executare poate duce la schimbarea rezoluţiei infracţionale.cit.DREPT PENAL. arătăm că se poate reţine infracţiunea continuată deoarece sunt respectate condiţiile de existenţă ale acesteia.

p. D) actele de executare să prezinte fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.317 Efectele şi importanţa realizării infracţiunii continuate. conform principiului ubicuităţii. Nr. unitatea de timp. 317 T. C.316 Condiţia este îndeplinită şi atunci când actele de executare nu reprezintă toate infracţiuni consumate. făptuitorul urmărind şi acceptând rezultatul acţiunii sale. în baza rezoluţiei infracţionale iniţiale. a persoanei vătămate. însă infractorul continuă săvârşirea altor acte.313 Un al doilea aspect reţinut de doctrină este acela că unitatea de rezoluţie este păstrată şi în cazul în care a început procesul penal pentru actele de executare săvârşite anterior. în fapt putând să existe numeroase elemente care pot conduce la concluzia că a fost îndeplinită această condiţie de existenţă a infracţiunii continuate (unitatea obiectului infracţiunii.D. Mitrache. Zolineak.314 Pentru a se realiza infracţiunea continuată trebuie ca infractorul să aibă o imagine de ansamblu a activităţii ulterioare pe care o va desfăşura. 316 162 .243.122. iar altele varianta calificată a acelei infracţiuni cu respectarea. Stabilirea caracterului continuat prezintă importanţa în practică cu privire la mai multe aspecte. 241/1971.. folosirea aceloraşi procedee în săvârşirea activităţii infracţionale)315 . op. alin. Elementul subiectiv care caracterizează infracţiunea continuată este numai intenţia ca formă de vinovăţie. pag. unele putând rămâne în fază de tentativă.. Codul penal actual în art. În practica judiciară s-a reţinut întemeiat că vor forma unitate sub forma infracţiunii continuate şi actele de executare care realizează.. În funcţie de momentul epuizării se stabileşte şi legea penală aplicabilă în timp: astfel legea penală aplicabilă este cea în vigoare din momentul epuizării infracţiunii. unele forma de bază sau varianta tip. ci trebuie să realizeze fiecare conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Literatura arată că acţiunile succesive nu trebuie să fie identice. Astfel legea spune că de la momentul epuizării se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale şi se stabileşte incidenţa unui act de clemenţă. desigur şi a celorlalte condiţii. Această rezoluţie infracţională trebuie apreciată în funcţie de fiecare situaţie în parte. în art. pag.2. Dacă actele de executare sau rezultatul se situează pe teritorii diferite. În condiţiile în care 315 C. precum şi Codul Penal viitor. Literatura a reţinut pe de o parte faptul că rezoluţia infracţională trebuie să fie anterioară activităţii infracţionale şi să se menţină în linii generale pe parcursul executării actelor ce compun acea activitate.cit. d. data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiunii.cit. 2. s. op. Fiecare act de executare constă în acţiunea sau inacţiunea ce realizează conţinutul juridic al aceleiaşi infracţiuni.427. a locului. pag. să nu conducă la schimbarea tipului de infracţiune. alin. 1971. stabileşte ca dată a săvârşirii infracţiunii continuate. legea penală aplicabilă va fi cea română. 154. Fiecare infracţiune privită în parte poate prezenta anumite particularităţi.S.Aurel Teodor Moldovan C) a treia condiţie este ca actele efectuate să fie săvârşite cu aceeaşi rezoluţie infracţională. cu condiţia ca ivirea acestora să nu conducă la luarea unei noi hotărâri infracţionale. dacă o parte din acte sau rezultatul s-a produs pe teritoriul României.204 M.

34 sau.1. care nu poate fi mai mică decât cea stabilită anterior. Mitrache. respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.cit. art. Infracţiunea continuată este o cauză de agravare facultativă a pedepsei pentru acea infracţiune. aplicarea pedepsei se va face într-o singură etapă.cit. 37). pag. Tratamentul penal al infracţiunii continuate.42. după caz. este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni. potrivit dispoziţiilor art. op. pag. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. respectiv cu 318 319 Vezi C. cât şi tratamentul penal al infracţiunii continuate. Art 36.443. Această dispoziţie permite instanţei numai stabilirea unei pedepse mai mari sau menţinerea pedepsei iniţiale.1: Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită.36. Mitrache. În noul Cod penal se modifică atât sediul materiei (în actualul Cod Penal este vorba de dispoziţiile art. se aplică un spor de până la jumătate din maximul amenzii.1. Oancea . p. infractorul va răspunde penal ca major. 163 .DREPT PENAL. art. la care se poate adăuga un spor. În actuala reglementare. Sporul nu poate depăşi 5 ani în condiţiile în care pedeapsa este închisoarea. în condiţiile în care instanţa considera necesar. 206.cit. Având în vedere că infracţiunea continuată este tratată ca unitate de infracţiuni. 206. iar dacă infracţiunea continuată a început să fie comisă mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani şi a continuat după aceea. C. că infracţiunea continuată. 401 alin. 36 alin. PARTEA GENERALĂ făptuitorul a început executarea înainte de împlinirea vârstei de 14 ani. Astfel noul Cod prevede la art. op.Pedeapsa pentru infracţiunea continuată Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvărşită. Reglementarea actuală specifică şi faptul că dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată. În cadrul individualizării pedepsei se va ţine seama de cazul că o parte de acte au fost săvârşite în perioada minorităţii. iar în condiţiile în care pedeapsa este amenda. art. art. al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii. op. actele de executare anterioare acestei vârste nu se iau în considerare.35. al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii. iar în noul Cod sediul materiei este redat de art. se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare. şi adăugarea unui spor.41.Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă Alin. interzicând acesteia aplicarea unei pedepse mai uşoare pentru infracţiunea cu privire la care s-a pronunţat deja. pedeapsa pentru infracţiunea continuată se aplică prin condamnarea către maximul special al pedepsei.43. Codul penal actual Noul cod penal Art 42. ci numai cele de după împlinirea vârstei de 14 ani. ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei.art. I.

Noul Cod Penal aduce o modificare în structura definiţiei infracţiunii complexe.320 Sub aspectul obiectului. la infracţiunile al căror obiect nu este susceptibil de divizare318 . pierzându-şi autonomia infracţională.Unitatea infracţiunii conti.Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe nuate şi a celei complexe Alin.443. 320 321 164 .321 Se impune precizarea că. ca element concircumstanţă agravantă. Revista „Drept penal”. op. op. în sensul că expresia „ca element sau circumstanţă agravantă” se înlocuieşte cu expresia „ca element constitutiv sau ca element circumstanţial agravant”. o acţiune sau inacţiune faptă prevăzută de legea penală. Infracţiunea continuată nu este posibilă la infracţiunea comisă din culpă.35 alin.131. infracţiune unică sau concurs de infracţiuni. Ghe.143. Al. infracţiunea de tâlhărie vatămă relaţia socială ce asigură dreptul la proprietate.Bulai.2.2. conţinutul altei infracţiuni care este absorbită de infracţiunea complexă. în sensul că una din infracţiuni serveşte ca mijloc pentru realizarea celeilalte care constituie scop în ansamblul activităţii infracţionale M. 322 C. şi nici la cele care presupun repetarea activităţii în vederea realizării conţinutuliu infracţiunii (infracţiunile de obicei). iar infracţiunea inclusă în conţinutul său poartă numele de infracţiune absorbită. la crearea infracţiunii complexe legiuitorul a avut în vedere existenţa unor legături obiective şi subiective între faptele ce intră în conţinutul infracţiunii complexe. care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.3. nr. iar în Codul penal nou este reglementată la art. întrucât această modificare a fost cerută de doctrina penală. Zolineak. ca element sau ca în conţinutul său intră. o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.3: Infracţiunea este complexă când Alin. deci. cât şi pe cea care priveşte integritatea corporală a persoanei.Art 35.319 9.cit. Infracţiunea complexă Infracţiunea complexă este consacrată în actualul Codul penal la art. Infracţiunea complexă poartă numele de infracţiune absorbantă.2: Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră. o acţiune sau stitutiv sau ca element circumstanţial inacţiune care constituie prin ea însăşi o agravant. pag. p. Boroi. Infracţiuni ce nu se pot săvârşi în mod continuat. În structura infracţiunii complexe se include.Aurel Teodor Moldovan cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii. Infracţiunea complexă este definită în Codul penal actual ca fiind infracţiunea ce cuprinde în conţinutul ei ca element constitutiv sau ca circumstanţă agravantă o acţiune sau Codul penal actual Noul cod penal Art 41.3.41 alin. infracţiunea complexă se caracterizează prin existenţa unui obiect juridic reprezentat de două relaţii sociale: de exemplu. Nistoreanu.cit. pag.. Tâlhăria şi lipsirea de libertate în mod ilegal.II/1994.

pag. op. deoarece circumstanţa agravantă (elementul circumstanţial M.cit. legiuitorul alătură conţinutului de bază o circumstanţă agravantă sau aşa cum este folosit de viitorul Cod Penal un element circumstanţial agravant.219. d. tâlhăria sau pirateria. PARTEA GENERALĂ a făptuitorului. care constituie prin el însuşi.pen actual sau art. Exemplul clasic oferit de literatura de specialitate este infracţiunea de tâlhărie.DREPT PENAL.i.. Nu orice infracţiune calificată este însă infracţiune complexă.Biro. fie a unui raport mijloc-scop (pentru a asigura luarea bunului.216/1979. întrucât lipsa acestuia duce la calificarea ca şi concurs de infracţiune. 325 C. noul Cod Penal). omor săvârşit în anumite condiţii – victima îndeplineşte o activitate importantă în stat. sau propriu-zisă. Exemplul dat de literatură este acela al furtului calificat săvârşit într-un loc public. Se mai numeşte şi infracţiunea complexă calificată şi se caracterizează prin aceea că în conţinutul său este inclusă ca circumstanţă agravantă sau ca element circumstanţial agravant o acţiune sau inacţiune ce constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. fie un raport de la antecedenţă la consecinţă. ameninţare. C. în conţinutul infracţiunii complexe intră ca element o acţiune ce formează conţinutul unei alte infracţiuni. Mitrache. Această conexitate trebuie constatată în fiecare caz concret de către instanţa de judecată. 229. infractorul foloseşte ameninţarea). Drept penal 1971. În acest caz avem de-a face cu o infracţiune simplă.cit. care a creat o a treia infracţiune deosebită de celelalte două.p.209. circumstanţa agravantă neconstituind conţinutul altei infracţiuni. care a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei..cit. Nr.157. se caracterizează prin aceea că în conţinutul ei intră ca element constitutiv o acţiune sau o inacţiune ce reprezintă conţinutul unei alte infracţiuni.324 În literatura juridică penală. care cuprinde în conţinutul ei două infracţiuni distincte: furt şi ameninţare sau furt şi lovire sau alte violenţe. Această conexiune poate echivala cu existenţa. este cuprins conţinutul infracţiunilor de insultă. pag. pag. o infracţiune. Culegere de decizii. Exemplele din literatură sunt violul.lit. 323 324 165 .323 Reunirea infracţiunilor şi crearea celei de-a treia a fost impusă legiuitorului de legătura strânsă ce există între cele două sau mai multe infracţiuni ce apar în conţinutul celei de-a treia. L.322 Din definiţia legală a infracţiunii complexe rezultă că aceasta se poate prezenta în două forme: infracţiunea complexă tip sau simplă şi infracţiunea complexă agravantă sau infracţiunea complexă calificată.etc – în cazul infracţiunii de ultraj. În cazul furtului prin efracţie însă.S. În această infracţiune avem două infracţiuni distincte reunite de către legiuitor. op. În toate aceste cazuri de infracţiuni. calomnie. Zolineak. D. Infracţiunea complexă tip sau simplă. pe timpul nopţii.op. T. avem o infracţiune complexă. lit. 207. s-a stabilit că există o formă a infarcţiunii complexe propriu-zise şi în cazul în care există o faptă incriminată independent la care se adaugă unele condiţii speciale care fac să apară un nou tip de infracţiune cu caracter complex.. Astfel. furtul calificat prin efracţie (art. 1979.328.) Infracţiunea complexă ca variantă agravantă. s. fără a forma o a treia infracţiune distinctă (ex: infracţiunea de atentat care pune în pericol siguranţa statului este formată din infracţiunea de vătămare corporală gravă. pag. care a avut ca urmare moartea victimei.

în alin.189. ori în cazul unor infracţiuni contra persoanei. Structura infracţiunii complexe. 43 din actualul Cod. Elementul juridic principal este vizat de infracţiunea absorbantă.cit. Efecte juridice. Sunt aplicabile dispoziţiile art.op. infracţiunea complexă va fi tratată ca o singură infracţiune. forma de vinovăţie este praeter intenţia sau intenţia depăşită. 36. având în vedere că infracţiunile ce intră în conţinutul infracţiunii complexe îşi pierd autonomia. ci rămâne o infracţiune simplă. infracţiunea complexă nu necesită o prelungire în timp a acţiunilor sau inacţiunilor şi nici a rezultatului. 2 din noul Cod că infracţiunea complexă se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiune. Infracţiunea complexă cuprinde în conţinutul său elementele infracţiunilor reunite sau absorbite. în cazul infracţiunii complexe tip. făptuitorul urmăreşte şi acceptă rezultatul acţiunilor sale. la acea infracţiune. astfel. sancţiunea aplicabilă fiind cea prevăzută de lege. absorbirea infracţiunilor mai uşoare de altele mai grave (ex: infracţiunea de omor consumat cuprinde în mod natural şi elementele tentativei de omor şi elementele infracţiunilor mai puţin grave – vătămarea corporală. Obiectul infracţiunii complexe este şi el complex. Complexitatea naturală.326 Reprezintă absorbirea în chip natural de către infracţiunea fapt consumat a tentativei. 326 V. alin. etc. Ca efecte. sunt întrunite condiţiile de reţinere a tentativei. De regulă.. Forma de vinovăţie este. Infracţiunea complexă nu reprezintă o cauză de agravare a răspunderii penale.325 Infracţiunea complexă calificată poate fi rezultatul unirii unei infracţiuni complexe tip cu circumstanţa agravantă (ex: tâlhăria urmată de moartea victimei). însă dispoziţiile cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea complexă sunt diferite în Codul Penal viitor. În cazul infracţiunii complexe varianta agravantă. Tot astfel. iar cel secundar de infracţiunea absorbită.). Dacă din punct de vedere obiectiv conţinutul infracţiunii nu se realizează (ex: în cazul tâlhăriei s-au produs lovirile. însă victima nu a fost deposedată de bun). se prevede în art. însă nerealizarea conţinutului infracţiunii mai grave va atrage răspundearea pentru infracţiunea mai uşoară. faţă de care va fi apreciată incidenţa instituţiilor de drept penal. fapt ce poate constitui infracţiune distinctă). 166 . analizate anterior. de aceea. Infracţiunea se consumă la realizarea acţiunilor sau inacţiunilor ce reprezintă elementul material al laturii obiective şi producerea rezultatelor prevăzute în conţinutul infracţiunii. dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acţiunii secundare. pag. având un obiect juridic principal şi altul secundar. 3 al aceluiaşi articol se arată că înfracţiunea complexă săvârşită cu intenţie depăşită.Papadopol. intenţia.Aurel Teodor Moldovan agravant în concepţia noului Cod) poate forma conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (furtul se săvârşeşte în acest caz prin distrugerea încuietorilor. infracţiunea absorbantă nu devine o infracţiune complexă. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea complexă consumată.

pag. astfel încât să releve o obişnuinţă a 327 C. 209. 193. op.8/1987. al producerii ultimului rezultat amplificat.1/1987.pag.Bulai op. vătămarea necesitând îngrijiri medicale de până la 60 de zile (vătămare corporală art.B. 167 . 330 Decizia de îndrumare nr.R. 329 C. 1992.).cit. Bucureşti. Codul Penal în vigoare.I. Rezultatul se poate agrava astfel încât victima să necesite îngrijiri medicale de mai mult de 60 de zile.3.U. pag. alin. alin.327 Infracţiunea rezultată în urma amplificării urmărilor absoarbe în conţinutul ei şi infracţiunile mai uşoare. adică momentul epuizării.2 C. vol.329 Cealaltă parte a doctrinei invocă o decizie de îndrumare a instanţei su330 preme .gen.Bulai op. care este acela al săvârşirii elementului material al laturii obiective. 9.183 Codul Penal în vigoare. R. C. fără intervenţia făptuitorului.Bulai op. PARTEA GENERALĂ 9.T.45.1 din Codul Penal actual sau art.DREPT PENAL. art. pg.Pavel. fie prin producerea de noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave.3.P. fiind incriminate ca infracţiune etapele de amplificare a rezultatului. şi nu momentul producerii rezultatului mai grav.255. devenind lovire calificată (îngrijire medicală de cel mult 20 de zile. adică al comiterii infracţiunii.180. pag. care va constitui iniţial conţinutul infracţiunii de lovire sau alte violenţe (art.cit.219. continuate. al cărei rezultat se poate agrava. şi nu în momentul producerii rezultatului.4 Infracţiunea de obicei Infracţiunea de obicei este o formă a unităţii naturale de infracţiune.219. 1975.219. art.p. Mitrache. Faţă de momentul consumării.”. 328 C. Spre deosebire de complexitatea naturală. Infracţiunea progresivă Este definită în doctrină ca fiind acea infracţiune care după momentul consumării infracţiunii produce un rezultat care se amplifică progresiv.328 Exemplul oferit de literatură este fapta de lovire. V.cit.193 noul Cod Penal.Bucureşti. În această opinie se apreciază că trebuie luată în considerare condiţia persoanei în momentul săvârşirii faptei. Casa de editură şi presă „ŞansaS.L. O parte a doctrinei apreciază că efectele juridice ale acestei infracţiuni sunt similare celor de la infracţiunile continuie.nr.R.194 din viitorul Cod Penal). care prevede varianta îngrijirilor medicale de cel mult 90 de zile). În fine. absorbţia este legală. este momentul de la care se calculează şi devin incidente instituţiile de drept penal.D.182. alin.Dincu. rezultatul se poate agrava. care constă în repetarea faptei incriminate.cit.D. arătând că data de săvârşire a infracţiunii progresive trebuie considerată data comiterii acţiunii iniţiale. pag. caz în care suntem în situaţia infracţiunii de vătămare corporală gravă aşa cum este prevăzut de art. art. actual. 331 A. s-a realizat conţinutul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. Formele unităţii infracţionaleîn dreptul penal român.181 al Codului Penal actual) sau îngrijiri medicale de mai mult de 90 de zile( art.195 Codul Penal viitor).Papadopol. când vătămarea a dus la moartea victimei. Drep penal. fie prin agravarea urmării imediate.2 viitorul Cod Penal.3. momentul epuizării este reprezentat de ultimul rezultat amplificat produs.180.

este repetarea acţiunilor infracţionale.Aurel Teodor Moldovan făptuitorului. prostituţia). de îndeletnicire. În funcţie de momentul epuizării se aplică şi se calculează celelalte instituţii de drept penal. corespunzător săvârşirii ultimului act de executare. De esenţa infracţiunii de obicei. ele pot caracteriza infracţiunea (ex: cerşetoria. o îndeletnicire a acestuia. de aceea infracţiunea de obicei nu se confundă cu infracţiunea continuată. Faptele în sine nu prezintă un pericol social de sine stătător. vagabondajul. unde fiecare act de executare realizează conţinutul infracţiunii. în aşa fel încât să se atribuie ansamblului de infracţiuni. 168 .331 Această infracţiune se caracterizează prin aceea că fapta se reia în aşa fel încât din reluarea elementului material al laturii obiective reiese caracterul de obişnuinţă. doar împreună în condiţiile în care arată obişnuinţa sau îndeletnicirea făptuitorului. pe lângă momentul consumării şi un moment al epuizării. neavând semnificaţie penală. deci ca trăsătură constitutivă a acestei infracţiuni. Infracţiunea de obicei nu este posibilă în forma tentativei şi nici nu poate fi săvârşită în coautorat. În acest caz se distinge. pericolul social al infracţiunii.

Bulai. concurs de infracţiuni sau recidivă.Al. spre deosebire de Codul Penal în vigoare. în cadrul capitolului IV.213.cit. şi anume concursul. nici recidivă. Recidiva.Mitrache.op. constă în repetarea comportamentului infracţional. C. dar şi recunoscute şi întâlnite în practica judiciară. înainte ca persoana care le-a săvârşit să fie condamnată definitiv pentru una din ele. în mod expres în art. pe de o parte. 32-40. Ghe. 32.Nistoreanu. 44 pluralitatea intermediară. Codul Penal viitor reglementează trei forme ale pluralităţii de infracţiuni reţinute în doctrina penală. referitor la formele pluralităţii de infracţiuni. anume pluralitatea intermediară.220. fără a fi îndeplinite 332 C. fie înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Pluralitatea de infracţiuni se referă la situaţia în care aceeaşi persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni. după condamnarea definitivă.pag.332 Formele pluralităţii de infracţiuni sunt consacrate de Codul penal în vigoare la art.1. la art. care prevede că pluralitatea de infracţiuni constituie. pe de altă parte. Alături de acestea există situaţia pluralităţii intermediare atunci când infractorul săvârşeşte o nouă infracţiune. Literatura de specialitate recunoaşte şi un al treilea caz de pluralitate de infracţiuni. pag. Concursul de infracţiuni presupune săvârşirea a mai multor infracţiuni.. op. care nu constituie nici concurs. Astfel că. fie după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune. la art. Concursul de infracţiuni şi recidiva reprezintă formele de bază ale pluralităţii de infracţiuni potrivit reglementării actuale.149.. 35-45. recidiva şi pluralitatea intermediară de infracţiuni. cel viitor reglementează. pe de altă parte. iar în noul Cod penal.DREPT PENAL. chiar executarea. sau stingerea executării acesteia. GENERALITATI PRINVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI Pluralitatea de infracţiuni este reglementată în Codul penal actual. mai înainte de executarea pedepsei. ca cea de-a treia formă a pluralităţii de infracţiuni.Boroi.cit. Prin urmare.pag.cit.op. Includerea pluralităţii de infracţiuni în titlul privind infracţiunea. reflectă concepţia legiuitorului de a acorda prioritate problemelor de stabilire a situaţiilor în care există pluralitate de infracţiuni. la capitolul V. PARTEA GENERALĂ CAPITOL X PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI 10. ulterior momentului supunerii făptuitorului sistemului de influenţare pe care îl presupune condamnarea şi în unele cazuri. după caz. 169 .

op.181.2 Codul Penal actual şi art. Este îndeplinită această condiţie şi când făptuitorul a participat în calitate de autor sau în calitate de participant la săvârşirea infracţiunilor. iar când infracţiunile concurente sunt de natură diferită se reţine concursul eterogen. CONCURSUL DE INFRACTIUNI Noţiune Concursul de infracţiuni este desemnat în legislaţie şi doctrină ca fiind forma pluralităţii de infracţiuni ce constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni.68.Aurel Teodor Moldovan condiţiile prevăzute pentru recidivă. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale la săvârşirea unori infracţiuni distincte. pag. progresive. inculpatul a cazuat mpoartea uneia şi a vătămat grav integritatea corporală a celeilalte..d. complexe. C-tin Mitrache.1/1985. op.p.173.cit.D..R.nr.236. nu săvârşeşte o singură infracţiune de lovire. împotriva a două persoane.D.cit. Codul penal.222.223. infracţiunea de omor şi infracţiunea de tentativă de omor. 10.82..cit. Nu are importanţă dacă infracţiunile sunt simple. op. continuate. parte din infracţiuni sunt săvârşite în ţară şi parte în străinătate. Drept penal 1992. 336 T.pag. Va fi îndeplinită condiţia şi când infractorul a participat în calitate de complice.Bulai.Alba.214.Dongoroz I.2148/1983.s. V. 170 .I.337 b) Infracţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană. C. s... op.pag.214 338 T. nr.cit. pag.alin. M.p.1.Bulai.. Şi în acest caz.J.op. I.233.4125/1973.pag. Nu are importanţă foma de vinovăţie cu care sunt comise aceste infracţiuni.338 Infractorul poate să fi comis unele infracţiuni în timpul minorităţii sau după împlinirea vârstei de 18 ani.R. 335 T.S.etc. 337 C-tin Mitrache. 412 Codul Penal viitor.Oancea.Zulineak. T... poate fi reţinut concursul de infracţiuni. Drept penal 1939. pedepsite ca atare336 ). Faptele pot fi consumate sau rămase în stadiul de tentativă pedepsibilă sau asimilate tentativei (ex: art. pag.pag. în cazul în care prin agresiunea săvârşită cu intenţia dea ucide.611/1993. atât în legi speciale.cit.259. d. cât şi în legi nepenale cu dispoziţii penale. Totodată infracţiunile pot fi prevăzute. când infracţiunile concurente sunt de aceeaşi natură avem de-a face cu un concurs omogen (acela care cu aceeaşi ocazie aplică lovituri mai multor persoane. mai înainte de a fi condamnată definitiv..Dongoroz. R.M.Bucureşti.. deviate. pentru vreuna dintre ele. d. câte persoane au fost lovite.5/1969. pag.p. Condiţia este îndeplinită şi în cazul în care.331. apg. În acest caz suntem în situaţia unui concurs omogen335 ).. a cărei viaţă a fost salvată – în sarcina sa urmează a fi reţinute în concurs.40/1969. R. V. 333 334 C.R. ci atâtea infracţiuni în concurs. s. de către aceeaşi persoană.333 această formă a pluralităţii este prevăzută în dispoziţiile viitorului Cod Penal. d.2. pag.S. continue. pag.p.334 Condiţiile de existenţă a concursului de infracţiuni: a) Prima condiţie se referă la săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni Infracţiunile săvârşite pot fi de natură şi gravitate diferită.

ori hotărârea de condamnare. pentru celelalte fiind incidente cauzele prezentate mai sus. În acest caz este posibil ca o faptă din cele săvârşite de făptuitor să nu poată fi judecată. înainte de a fi condamnată săvârşite de aceeaşi persoană. În condiţiile în care infractorul este trimis în judecată numai pentru o infracţiune. lipsa plângerii prealabile). înainte ca persoana infractorului să fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele. op.DREPT PENAL. prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni.d. Există concurs ascunderea altei infracţiuni.. prescripţia. a) . PARTEA GENERALĂ c) A treia condiţie priveşte săvârşirea infracţiunilor mai înainte ca infractorul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele.Concursul de infracţiuni Lit.147. retragerea mărturiei mincinoase.a fost desfiinţată printr-o cale extraordinară de atac (recurs în anulare. concursul real de infracţiuni este definit prin prisma precizării că infracţiunile concurente sunt săvârşite prin acţiuni sau Codul penal actual Noul cod penal Art 33.Concursul real se mai numeşte şi concurs material şi se caracterizează prin aceea că infractorul a săvârşit două sau mai multe infracţiuni. d) Infracţiunile săvârşite.. 38 din viitorul Cod Penal.. R. pag.p. A.Concursul de infracţiuni Art 38. op. Aşa cum am arătat mai sus. inacţiuni distincte. etc)340 . Va fi îndeplinită condiţia chiar dacă infractorul a fost condamnat pentru o infracţiune săvârşită anterior. C. revizuire. nr.252.cit.pag. prin definitiv pentru vreuna dintre ele.. etc. Există acţiuni sau inacţiuni distincte. Concursul de infracţiuni este cunoscut sub două forme: concursul real şi concursul formal sau ideal. În art.Zulineak. pag. deşi definitivă. 171 .cit.3/1974.R. sau se constată o cauză de nepedepsire a infractorului: denunţarea de către mituitor a dării de mită. deoarece există numai o singură infracţiune care să fie supusă judecăţii. nu va mai exista concurs de infracţiuni. concursul poate fi omogen – când infracţiunile sunt de natură similară şi eterogen – când infracţiunile sunt de natură diferită. să poată fi supuse judecăţii.223 .Bulai. înainte concurs chiar dacă una dintre infracţiuni de a fi condamnată definitiv pentru a fost comisă pentru săvârşirea sau vreuna dintre ele. sau cel puţin două dintre ele. M.D.. în cauză. a unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare). instanţa constatând existenţa unei cauze care înlătură răspunderea penală (amnistia.s.când două sau mai multe Există concurs real de infracţiuni când infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi două sau mai multe infracţiuni au fost persoană. dar hotărârea nu era definitivă339 la data comiterii noii infracţiuni. iar acest lucru se datorează şi de această dată cerinţelor făcute 339 340 T.3008/1973.S. real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.

342 Ghe. şi infracţiunea de distrugere calificată.69 346 I. nr.S.II. în sensul că una constituie cauză celeilalte.9/1981. iar formele vinovăţiei sunt legate între ele343 (în cazul conexiunii etiologice putem oferi exemplu înşelăciunea săvârşită prin folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată. considerând că în cadrul conexităţii etiologice este inclusă şi conexitatea teleologică. pag. Conexitatea etiologică se referă la legătura mijloc-scop între infracţiunile comise – adică o infracţiune este comisă pentru a înlesni săvârşirea alei infracţiuni. b) Concursul real calificat sau caracterizat sau cu conexitate se caracterizează prin existenţa unor legături.D.op. În literatura juridică se face distincţie între conexitatea etiologică (o infracţiune constituie cauza săvârşirii altei infracţiuni) şi conexitatea teleologică342 (o infracţiune constituie mijlocul pentru comiterea altei infracţiuni scop). Ghe.. P.pag.Al. vol II. ori exemplul faptei inculpaţilor care.cit. 11.2/1973. Literatura arată că ambele infracţiuni trebuie să fie intenţionate.1971. conexiuni între infracţiunile săvârşite de aceeaşi persoană. pag. conexitatea consecvenţională (în care o infracţiune este săvârşită pentru a ascunde comiterea altei infracţiuni).gen. pag.Al. în paguba avutului obştesc.D.op. (infracţiunile sunt săvârşite în acelaşi moment sau succesiv).12.56/1981. vol. iar hotărârea de a fi săvârşite este anterioară comiterii ambelor infracţiuni. 1..Nistoreanu.cit.cit.pag. op. d. conexitatea poate fi accidentală (atunci când o infracţiune este legată întâmplător cu o altă infracţiune). În literatura juridică sunt menţionate mai multe feluri de conexiuni: conexiunea topografică (infracţiunile sunt săvârşite în acelaşi loc).cit.. în paguba avutului obştesc345 ).cit.136-137. le-au smuls din ansamblele electronice în care erau montate aducând în stare de nefuncţionare acele instalaţii. Unica legătură care caracterizează acest concurs. cunoscând că înscrisul este fals344 .. Conexiunea între infracţiuni.pag.152. de îndrumare nr. R.p. S-a reţinut.341 a) Concursul real simplu nu necesită existenţa vreunei legături între infracţiunile comise prin acţiuni sau inacţiuni distincte.151.R. pag. pag. Matei Basarab.9 din 23. nr. s. este atât de ordin obiectiv. conexitatea etiologică (în care o infracţiune este săvârşită pentru a înlesni comiterea altei infracţiuni).Fodor. 343 Matei Basarab.Nistoreanu.. dec.Aurel Teodor Moldovan în doctrina de drept penal în materia instituţiei analizate. pe lângă infracţiunea de furt. pentru a sustrage diferite piese electronice.243-247 341 172 . caracterizat sau cu conexitate. În ceea ce ne priveşte suntem de acord cu prima clasificare. vol II. cât şi de ordin subiectiv... este că infracţiunile sunt comise de aceeaşi persoană. în scopul folosirii lor la confecţionarea unor aparate de radio şi amplificatoare.346 C-tin Mitrache. R. 344 Plenul T. op. conexitatea cronologică. Concursul cu conexitate. Concursul real de infracţiuni este la rândul său de două feluri: a) concurs real simplu şi b) concurs real calificat. Explicaţii teoretice ale dreptului penal român.S. op. 12.Boroi.216. Nr.Boroi. În dreptul penal român se reţin doar conexitatea etiologică şi conexitatea consecvenţională. 345 T.R.

3/1980. în sarcina inculpatului trebuie reţinută şi uciMatei Basarab. hotărârea infracţională pentru comiterea ultimei infracţiuni s-a luat după comiterea primei infracţiuni. se constată producerea mai multor urmări periculoase. Este definit de literatura juridică ca fiind o acţiune sau inacţiune. concursul cuprinde elemente obiective şi subiective ale mai multor infracţiuni (ca latură obiectivă. În timp ce inculpaţii căutau banii în cameră. PARTEA GENERALĂ 2. 14. În aceste condiţii. ucide sau ameninţă cu moartea pe martor şi fapta conducătorului auto. au acţionat cu intenţie directă. vol II. dar trebuia şi putea să o prevadă (ex: S-a tras cu arma în direcţia unei persoane care a fost ucisă cu intenţie şi s-a rănit altă persoană din culpă ). iar faţă de infracţiunea de omor simplu. d.. însă nu au făcut-o. pag. op. 14. atât cu intenţie. victimei i s-a pus un căluş şi apoi a fost legată peste gură foarte strâns. pag.217.cit. printr-o singură acţiune sau inacţiune. pag. în sensul că se comite o infracţiune pentru a acoperi săvârşirea altei infracţiuni. cât şi din culpă. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă – art. grăbindu-se să plece. caracteristic pentru acest concurs este comiterea mai multor infracţiuni. victima se zbătea în aşa fel încât aceştia şi-au dat seama că nu poate respira bine. dacă prin aceasta se crează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau îmbolnăvire. pag. ca urmare a neluării măsurii respective. forma de vinovăţie pentru ultima infracţiune este întotdeauna intenţia. În acest caz.347 Exemplele clasice date de literatură sunt: fapta infractorului care pentru a ascunde omorul. ea poate fi săvârşită.72. pentru că altfel ar putea muri. Toate infracţiunile pot fi comise din culpă (neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile referitoare la protecţia muncii de către persoana care are îndatorirea de a le lua la locul de muncă. R. părăseşte locul accidentului.p. reglementate de legea penală).pag. 351 T. vol II. s-a produs moartea unui muncitor.D. Ei au discutat că ar fi cazul să o dezlege. Dacă. op. R. 349 T. care datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs. pag. 347 348 173 . care pentru a împiedica descoperirea uciderii din culpă într-un accident de circulaţie. dacă infractorul nu a prevăzut urmarea.349 Deci.p. Conexitatea consecvenţională presupune o legătură de la cauză la efect sau de la antecedenţă la consecinţă. în acest caz. 315/1974. intenţia este indirectă.Concursul ideal sau formal de infracţiuni se mai numeşte şi concursul printr-o singură acţiune sau inacţiune. vol II. Faţă de tâlhărie.350 Unele din infracţiuni pot fi comise cu intenţie.cit.S. întruneşte elementele mai multor infracţiuni. nr. care a comis un omor deosebit de grav şi o tâlhărie. op. În ceea ce priveşte prima infracţiune. infractorii au prevăzut că victima ar putea muri şi au acceptat acest rezultat. 350 Matei Basarab. săvârşită de aceeaşi persoană. B.cit.d.S.. Exemplul dat de literatură348 este fapta săvârşită de infractor.DREPT PENAL. În cursul săvârşirii faptei. Deci.c. iar altele din culpă. C-tin Mitrache.1.R. Matei Basarab.. 21 din Legea 5/1965..219.7. 12.cit. infracţiunile pot fi săvârşite toate cu intenţie directă sau unele cu intenţie directă şi altele cu intenţie indirectă. însă..62/1979. În ceea ce priveşte latura subiectivă. op.

săvârşită de aceeaşi persoană.339.pag. 1944..T.pag. Sistemul a fost criticat.3.Zulineak. 10. din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs. Drept penal. Ardealul. şi concursul formal poate fi omogen sau eterogen ca şi concursul real. reproşândui-se că lasă nesancţionate celelalte infracţiuni. Art 33. b) Sistemul absorbţiei presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru cea mai gravă dintre infracţiuni.1912. 17. În aceste condiţii se consideră că pedeapsa nu ar trebui să depăşească o limită normală..cit. spre deosebire de actuala reglemenCodul penal actual Noul cod penal Art 38.Tanoviceanu.218. întruneşte elementele mai multor infracţiuni tare unde nu se face o distincţie clară între denumirea de concurs real şi concurs formal de infracţiuni. vol II. aceasta absorbind pedepsele pentru infracţiunile mai puţin grave (major poena absorbet minorem ). Cu privire la pedeapsa amenzii s-a reproşat sistemului adiţionării pedepselor că ar conduce în anumite cazuri la o confiscare generală.352.I. vol. C-tin Mitrache. pag.Dongoroz. 353 M. tot poenae) şi executarea pedepselor rezultate din adunarea lor. O altă critică era că modul de sancţionare îi crează infractorului certitudinea că după comiterea unei infracţiuni grave poate săvârşi oricâte altele. pag. Drept penal 1939.când o acţiune sau inacţiune. 352 174 .Concursul de infracţiuni Lit. datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmăririlor pe care le-a produs. op.2570.cit.352 S-a reproşat sistemului şi în cazul pedepselor privative de libertate. se poate aplica un cuantum de pedeapsă ce ar depăşi durată probabilă a vieţii unui om. 354 Matei Basarab. b) . Infracţiuneapenală culpabilitatea. De altfel.Aurel Teodor Moldovan derea din culpă351 ). op. N.Concursul de infracţiuni Există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană.Buzea. similare sau mai puţin grave.cit. În reglementarea noului Cod Penal se face referire directă la denumirea de concurs formal de infracţiuni. pag. fiindcă va executa V. Sistemul adiţionării pedepselor a mai primit reproşul că ar crea un353 plus de suferinţă. TRATAMENT PENAL IN CAZ DE CONCURS DE INFRACTIUNI În doctrina şi legislaţia penală sunt cunoscute trei sisteme de sancţionare pentru concursul de infracţiune: a) Sistemul cumulului aritmetic sau sistemul adiţionării pedepselor presupune adunarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune din concurs (quot delicta. Ed. realizează conţinutul mai multor infracţiuni. Alba-Iulia. considerându-se că adunarea pedepselor reprezintă o pură retribuire în acest caz – şi îşi pierde din caracterul de reeducare. op. I.

34 din actualul Cod Penal.DREPT PENAL. care poate fi sporită până la maximul ei special. se aplică pedeapsa închisorii. se aplică pedeapsa cea mai mare. în totul sau în parte. presupunând aplicarea pedepsei cele mai grave stabilite pentru fiecare infracţiune la care se poate adăuga un spor. absorbţia (art. Stabilirea pedepsei reprezintă activitatea de individualizare a răspunderii penale efectuată de instanţă pentru infracţiune concurentă. după cum acestea sunt de naturi diferite sau identice. se poate adăuga un spor de până la 5 ani. care poate fi sporită până la maximul ei special. 34. 34. d) Când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă. În felul acesta va fi încurajat să comită o infracţiune sau mai multe de gravitate mai mică sau egală cu infracţiunea cea mai gravă. se va aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă. se aplică pedeapsa închisorii. b) Când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare.a) se prevede că atunci când s-a stabilit pentru una dintre infracţiunile în concurs o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoarea ori cu amenda.354 c) Sistemul cumulului juridic sau al contopirii pedepselor este un sistem intermediar între cel al adiţionării şi cel al absorbţiei. iar dacă acest maxim nu este îndestulător. 34 din actualul Cod Penal stabileşte că aplicarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni presupune două etape şi anume: a. O a doua modalitate de pedepsire a concursului de infracţiuni.a) Cod penal). se consacră sistemul absorbţiei. În acest caz. după caz. PARTEA GENERALĂ doar sancţiunea mai severă. care poate fi sporită în limitele prevăzute de lege. după cum urmează: a) în art. se stabileşte pedeapsa pentru fiecare din infracţiunile săvârşite b. Aplicarea pedepsei reprezintă următoarea etapă a stabilirii pedepsei în urma aplicării regulilor specifice prevăzute în art. se aplică pedeapsa cea mai grea. prin prevederea că se poate aplica o pedeapsă care reprezintă totalul pedepselor sta175 . e) Când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă. Sistemul sancţionator este despărţit în art. c). este consacrarea sistemului cumulului aritmetic al pedepselor. 34 din Codul Penal. nu mai poate fi agravată. sistem care se justifică pe caracterul pedepsei. Codul Penal în vigoare consacră un sistem de sancţionare mixt: cumulul juridic sau. prevăzută de legiuitor. Art. alin. potrivit dispoziţiei de la litera b) la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit. ţinându-se seama de faptul că detenţiunea pe viaţă. pentru pedepsele principale şi cumulul aritmetic ori după caz cumulul juridic pentru pedepsele complementare ori măsurile de siguranţă. prin natura ei. se aplică pedeapsa cea mai grea. iar când acest maxim nu este îndestulător. la care se poate adăuga amenda. c) Când s-au stabilit numai amenzi.1. lit.lit. se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim.

se va aplica pedeapsa închisorii rezultantă (calculată conform cumulului juridic).Aurel Teodor Moldovan bilite pentru infracţiunile concurente. În privinţa pedepsei principale şi în viitoarea reglementare s-a optat pentru sistemul absorbţiei în ipoteza în care pentru una dintre infracţiunile concurente s-a aplicat pedeapsa detenţiunii pe viaţă.modul de calcul al pedepsei în acest caz. Se prevede că sporul în cazul amenzii nu trebuie să depăşească o jumătate din maximul special al pedepsei celei mai grele. Ni se pare o soluţie oportună. În condiţiile în care avem stabilite mai multe pedepse privative de libertate şi mai multe amenzi. Aplicarea pedepselor complementare în cazul concursului de 176 . această alternativă la sistemul cumulului juridic. la care se poate adăuga în tot sau în parte pedeapsa amenzii. 39. Opinăm că şi în acest caz. pedeapsa rezultantă este stabilită prin aplicarea celei mai mari amenzi pentru una din infracţiunile concurente. Prin urmare. alin. care poate fi sporită până la maximul ei special. cât şi sistemul cumulului juridic. pertinentă şi conformă cu realitatea. Legiuitorul a consacrat şi sistemul cumulului aritmetic. art. legiuitorul a hotărât că se pot aplica în mod alternativ. În cazul în care pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente sunt pedepsite cu amendă. În condiţiile cumulului juridic. 2 din viitorul Cod oferă judecătorului această posibilitate. Şi în acest caz se prevede că pedeapsa rezultantă nu poate depăşi maximul general al pedepsei imediat superioare. considerăm util ca şi noul Cod să prevadă în mod expres – asemenea actualului Cod . se va aplica pedeapsa privativă de libertate. cu toate că aceasta nu a fost stabilită pentru niciuna dintre infracţiunile concurente. În acest caz. şi nici maximul amenzii. pentru a evita interpretări greşite. prin stabilirea unei pedepse cu o limită normală în ceea ce priveşte gravitatea lor. iar în condiţiile în care acesta este neîndestulător. atât sistemul cumulului aritmetic. O altă ipoteză este aceea în care se stabilesc pedepse de natură diferită adică pedepse privative de libertate şi o pedeapsă cu amendă. Diferenţa este că aplicarea pedepsei se face în acest caz prin însumarea tuturor pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune în parte. urmând a se aprecia de la caz la caz dacă o asemenea opţiune este sau nu justificată. care aprobă ca în situaţia comiterii mai multor fapte deosebit de grave. respectiv sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu şi fix în cazul în care pentru infracţiunile concurente s-au aplicat numai pedepse cu închisoarea sau cu amenda. care vor fi aceleaşi cu cele arătate mai sus. instanţa să poată aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă. al amenzilor. Această îngrădire a cumulului aritmetic. În ceea ce priveşte sancţionarea concursului a fost introdusă o dispoziţie nouă. la care se poate adăuga în total sau în parte amenda rezultantă (calculată şi ea conform cumulului juridic). Stabilirea sancţiunii pentru concursul de infracţiuni va avea tot două etape. se va aplica un spor care să nu depăşească totalul pedepselor cumulate. face ca toate criticile aduse acestui sistem să rămână fără obiect. De lege-ferenda. stabilind că acesta nu poate depăşi maximul general al amenzii. legiuitorul se referă la categoria superioară de pedeapsă.

noul Cod penal prevede că măsurile de siguranţă de aceeaşi natură.pag. 66).221.154.cit.64356 . Achiesăm la opinia literaturii juridice. (3) C.355 b) În cazul în care s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită pentru infracţiunile concurente se vor aplica toate. în sensul că disting mai multe situaţii: a) Dacă s-a stabilit o singură pedeapsă complementară pentru una din infracţiunile concurente. aceasta este o dispoziţie normală. se cumulează. PARTEA GENERALĂ infracţiuni. iar dintre pedepsele complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea otrivit art. aceasta se va aplica alături de pedeapsa privativă de libertate. Pedepsele complementare se aplică în conformitate cu prevederile art.op. că este posibilă cumularea măsurilor de siguranţă. acela de a înlătura o stare de pericol şi de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni.237. op. CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTRU C-tin Mitrache. cu acelaşi conţinut. În ceea ce priveşte cumularea măsurilor de siguranţă. 355 356 177 . că se poate deroga de la opinia că măsurile de siguranţă de acelaşi fel. c) Dacă pedepsele complementare sunt de aceeaşi natură. chiar dacă această pedeapsă complementară nu a fost stabilită pe lângă pedeapsa cea mai grea.221. op. 357 C-tin Mitrache. se va aplica cea mai grea dintre acestea. iar în viitorul Cod în art. cu excepţia dizolvării sau cele de aceeaşi natură. dar cu conţinut diferit.(2) noul Cod Penal în caz de pluralitate de infracţiuni săvârşite de persoana juridică. dar cu conţinut diferit (ex: interzicerea unor drepuri prevăzute de Codul Penal actual la art.pag. chiar de aceeaşi natură. se vor contopi358 .cit. op. alin . deci. 35 Codul penal în vigoare şi cu prevederile art. ele se vor aplica toate.. C-tin Mitrache.cit. 10.pag. Aplicarea măsurilor de siguranţă în cazul concursului de infracţiuni Având în vedere natura măsurilor de siguranţă. se cumulează. luate pentru infracţiuni concurente. Pen pedepsele complimentare se pot cumula.Boroi. iar dacă sunt de natură diferită.. 112 din noul Cod se cumulează.cit. Pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni săvârşite de persoana juridică În dispoziţiile art.pag. 54 alin. 45 din viitorul Cod Penal.Nistoreanu..DREPT PENAL. 358 Ghe. În caz de pluralitate de infracţiuni. căci scopul lor este diferit (ex: confiscarea specială luată în cazul infracţiunilor concurente şi privind lucruri diferite se va lua cu privire la toate lucrurile stabilite). 147. Acestea sunt similare ca modalitate de aplicare a pedepselor complimentare în cazul concursului de infracţiuni.Al. dacă pedepsele complementare stabilite sunt de aceeaşi natură.4. măsurile de siguranţă luate conform art. în cazul infracţiunilor concurente se iau o singură dată. pedepsele complementare de natură diferită.357 Apreciem. având în vedere natura şi scopul măsurilor de siguranţă.

că se poate aplica şi sistemul contopirii. pag.1955. Distingem mai multe situaţii: a) Infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune.1970.S.pag. C.II. după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă.nr. op.Dincu. d.D.cit.1 din Codul penal viitor se vor aplica dispoziţiile art. Dispoziţiile art. Dacă pedeapsa rezultată iniţial pentru concurs cuprinde şi un spor.362 V.Papadopol op. C-tin Mitrache. judecată ulterior. însă. vol.d.359 Este evident că în situaţia cumulului aritmetic.295. 361 T. totuşi. nu şi cele pentru care a intervenit o cauză legală de neexecutare.S. se constată că cel condamnat suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă. în dreptul nr.719/1955. T. el este cu atât mai necesar cu cât s-au descoperit şi mai multe infracţiuni.pag. C-tin Mitrache.12.. op. 1. acesta nu va putea fi înlăturat în cazul contopirii pedepselor pentru infracţiuni concurente.pag. pag. nu se ridică probleme în pedepsirea concursului de infracţiuni.cit.. conform art. în opinia noastră.nr. complet militar. c.74/1972. şi nu între rezultanta cumulului aritmetic şi infracţiunea concurentă. op. C. alin.D..D. 36.cit..Aurel Teodor Moldovan INFRACTIUNI CONCURENTE În condiţiile în care toate infracţiunile concurente au fost judecate concomitent de aceeaşi instanţă. tot prin cumulare aritmetică. împreună cu sporul . Opinăm.360 Ne referim în acest caz la aplicarea pedepselor prin contopire şi nu prin cumul aritmetic. Este posibil. mai mult. 362 T. 318. 1972. ca infracţiunile să fie judecate separat de instanţe diferite.222.. căci dacă era necesar sporul când se cunoşteau doar o parte din infracţiunile comise. 39 din noul Cod se aplică în mod corespunzător.361 În contopire vor fi cuprinse numai pedepsele ce urmează a fi executate. această pedeapsă va intra individual în contopire sau în cumul aritmetic.bucureşti. 363 T.222. şi nu rezultanta pentru o parte din infracţiunile concurente cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea concurentă. Această soluţie este prevăzută şi în legislaţia penală actuală. că se vor contopi pedepsele stabilite pentru infracţiuni concurente. Dacă pentru una din pedepsele ce se contopesc. d. secţia a-II-a pen.p. Literatura identifică şi situaţia în care infractorul a fost anterior condamnat pentru un concurs de infracţiuni şi pedeapsa rezultată cuprinde şi un spor.pen. Opinăm că în această situaţie se vor compara pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente şi conform art. sau de aceeaşi instanţă care s-a pronunţat cu privire la ele prin hotărâri separate de condamnare. deoarece condamnatul era recidivist. fără posibilitatea ca instanţa judecătorească să reducă sau să înlăture acest spor. după regulile prezentate mai sus. pedeapsa se va aplica.68/1995. În aceste situaţii sporul ce se poate stabili va fi întotdeauna egal cu cel stabilit anterior.473. în acest caz. acest spor final putând fi majorat până la limitele general impuse pentru concurs.. însă. pag. C. d.68 A.1935/1970.pag. instanţa a adăugat un spor prin hotărâre definitivă.S. alin.56.10/1995. Practica este.M. b) A doua ipoteză are în vedere situaţia în care..40.s.cit. este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă. 39 din noul Cod.pag. 359 360 178 .

290 din 24.nr. cit.pag. 364 365 179 .cit. p. ca formă a pluralităţii de infracţiuni presupune ca şi în cazul concursului săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni.pag. pe lângă pedeapsa de bază nu mai este obligatorie.S. Deosebirea între recidivă şi concurs.Boroi. T. El dovedeşte prin aceasta. Ghe. Recidivă .226.5. 586/30. că atât controlul cât şi corecţia pe care le exercită condamnarea sau executarea unei pedepse pentru o infracţiune. Literatura de specialitate a apreciat că reluarea activităţii infracţionale după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o altă infracţiune săvârşită anterior reprezintă un indice de incorigibilitate de nărăvire a infractorului 366 şi care duce la o reacţie represivă mai energică şi la înlăturarea recidivistului de la beneficiul unor acte de clemenţă. nr. 2 din Legea nr. nu sunt eficiente în cazul său. 1982 . recidiva ca fiind starea. repertoriu alfabetic (1969-1976). pag.p. pag.156. În legătură cu conceptul de „ Recidivist prin condamnări anterioare ”.Al.cit. 12.op.cit. reduce sau chiar înlătura acest spor. RRD nr. col.P.Nistoreanu. 2.pen. Aspecte generale Recidiva.06. făptuitorul perseverând în activitatea infracţională.06. d.1. d.2004 se ţine evidenţa persoanelor condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal sau administrativ. 2004 369 C-tin Mitrache.222.pag. aceasta putând menţine.4/1981.op.368 Putem defini. L. Pag. RRD nr. PARTEA GENERALĂ c) Contopirea pedepselor pentru concursul de infracţiuni se va face şi în situaţia în care condamnatul a executat în total sau în parte condamnarea.88. astfel că pedeapsa rezultantă va fi desfăcută. ceea ce s-a executat.S. op.363 Incidenţa actelor de clemenţă priveşte fiecare pedeapsă stabilită în cadrul concursului de infracţiuni. RECIDIVA 10...DREPT PENAL.. 136-138 368 Publicată în M.Dongoroz. pag. când făptuitorul săvârşeşte mai multe infracţiuni. Spre deosebire însă de concursul de infracţiuni. cu precizarea că se va scădea din durata pedepsei aplicate pentru tot concursul. a se vedea în acest sens C-tin Mitrache. ci facultativă pentru instanţă. a uneia sau mai multor infracţiuni după ce acea persoană fusese condamnată definitiv pentru o altă infracţiune. împrejurarea în care se T.947/1974.365 10. 366 V. reflectă o periculozitate mai mare a celui ce săvârşeşte o infracţiune în stare de recidivă.364 Dacă în urma aplicării actelor de clemenţă au rămas de executat cel puţin două pedepse.5. 34-38.223.nr. înlăturarea sporului ce fusese iniţial stabilit.cit. 737/1960.s. pentru aspecte din practica judiciară : Victor Nicolescu . 367 Iulian Poenaru .196. deci. nr. recidiva presupune săvârşirea de aceeaşi persoană. Of. op. p. Graţiere . înainte de condamnarea sa. înlăturarea sporului ce a fost aplicat este obligatorie.Bulai op.350.. situaţia. Dacă în urma dezcontopirii şi aplicării actelor de clemenţă rămâne de executat numai o pedeapsă stabilită pentru o infracţiune.367 Starea de recidivă se determină prin cazierul judicar unde potrivit art .. C.

după condamnare sau după executarea pedepsei anterioare. atunci când existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări b) recidiva relativă. atât infracţiunea care formează primul termen. Primul termen al recidivei constă întotdeauna într-o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate. 180 . vom avea: a) recidivă postcondamnatorie – când infracţiunea nouă este săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracţiunea anterioară dar înainte ca infractorul să fi executat în întregime pedeapsa anterioară.5.2. a unei infracţiuni de altă natură. recidiva poate fi: a) recidivă absolută. b) recidiva este specială când infracţiunile ce formează termenii ei sunt de aceeaşi natură (după o condamnare definitivă pentru înşelăciune. iar al doilea termen o infracţiune mai gravă. când este necesar ca pedeapsa anterioară să fie de o anumită gravitate. În funcţie de gravitatea condamnării pentru prima infracţiune. După natura infracţiunilor ce compun recidiva avem: a) recidivă generală care înseamnă săvârşirea mai înainte a unei infracţiuni de o anumită natură. c) recidiva mare există atunci când. cât şi cea care formeză al doilea termen sunt de o anumită gravitate. în funcţie de variaţiunile celor doi termeni. Codul penal român consacră recidiva relativă. Acestea sunt elementele stării de recidivă. d) recidiva mică se caracterizează prin aceea că primul termen este o infracţiune mai uşoară. În literatura juridică aceste elemente au fost denumite termeni ai recidivei. Vom enumera pe scurt şi vom prezenta cele mai cunoscute modalităţi de recidivă: 1. 369 Din această definiţie reiese că trebuie să existe o condamnare pentru o infracţiune şi o nouă infracţiune comisă. şi săvârşirea după condamnare sau după executarea pedepsei. iar cel de-al doilea termen constă în săvârşirea din nou a unei infracţiuni. b) recidiva postexecutorie există atunci când săvârşirea unei noi infracţiuni are loc după executarea în totalitate a pedepsei anterioare . anterior. Modalităţile recidivei Sunt formele pe care aceasta le poate avea. în aşa fel încât să dovedească perseverenţa infractorului şi implicit o periculozitate socială ridicată a acestuia. atât recidiva mare cât şi recidiva mică. a fost condamnată sau a şi executat o pedeapsă pentru o infracţiune. Faţă de momentul săvârşirii noii infracţiuni. condamnatul primeşte o nouă condamnare tot pentru înşelăciune) 3. 10. În Codul penal român s-a reţinut. 2. impunând o anumită gravitate pentru prima infracţiune.Aurel Teodor Moldovan găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracţiune după ce.

într-un anumit termen dat de la condamnarea sau executarea pedepsei pentru infracţiunea de la primul termen. După locul în care s-a aplicat pedeapsa definitivă ce formează primul termen al recidivei. recidiva mare postcondamnatorie este reglementată la art.DREPT PENAL. Recidiva mare postcondamnatorie Recidiva mare postcondamnatorie sau recidiva mare după condamnare. În Codul penal viitor. După criteriul tratamentului sancţionator al recidivei. ce presupune aplicarea aceluiaşi tratament penal pentru infractorul la prima recidivă. În reglementarea viitoare a recidivei se identifică elemente noi atât cu privire la definirea şi termenii recidivei. 37. 5. este reglementată de Codul penal în vigoare. când existenţa ei este condiţionată de condamnarea definitivă pronunţată de o instanţă română (priveşte primul termen al recidivei) b) recidivă internaţională.1 şi schimbă dispoziţiile vechiului Cod în ceea ce priveşte primul termen al recidivei.172.Recidiva în cazul persoanei Art 41.5. avem: a) recidivă naţională sau teritorială. Codul penal român. când primul termen al acesteia poate fi şi o condamnare pronunţată în străinătate. 41. În funcţie de timpul scurs între executarea pedepsei în ceea ce priveşte infracţiunea ce constituie primul termen şi săvârşirea infracţiunii ce constituie al doilea termen.370 10.cit. cât şi pentru cel care s-ar afla la o nouă recidivă (cel care a perseverat în recidivă). avem: a) recidivă permanentă.1: Există recidivă pentru persoana rămânerea definitivă a unei hotărâri de fizică în următoarele cazuri: condamnare la pedeapsa închisorii mai 370 C. alin.3. 6. potrivit dispoziţiilor art. a consacrat recidiva temporară. Dacă în Codul penal actual. b) recidiva temporară a cărei existenţă este condiţionată de săvârşirea noii infracţiuni.Bulai op. cât şi cu privire la pedeapsă. după Alin.Recidiva fizice Alin. a. care nu este condiţionată de săvârşirea infracţiunii într-un anumit termen de la condamnarea sau executarea pedepsei pronunţate pentru infracţiunea de la primul termen.1: Există recidivă când. pag. lit. b) recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivă. primul termen al recidivei îl constituia Codul penal actual Noul cod penal Art 37. şi nu numai. prin instituirea reabilitării. 181 . PARTEA GENERALĂ 4. distingem: a) recidivă cu efect unic.

condamnatul săvârşeşte din nou nat săvârşeşte din nou o infracţiune cu o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie intenţie.. (1) este detenţiunea pe viaţă. pag.Bulai Explicaţii teoretice.I.. condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de şase luni. primul termen îl reprezintă o condamnare la pedeapsa privativă de libertate de un an. delimitează recidiva de concurs şi evidenţiază periculozitatea sporită a infractorului.Dincu. iar pede. Alin.G.324. decât în cazul săvârşirii unei infracţiuni grave. V. cel condamnat. Considerăm că este îndeplinită condiţia şi în cazul în care pedeapsa a fost aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune ori ca pedeapsă rezultantă pentru un concurs de infracţiuni. 371 182 .Aurel Teodor Moldovan a)când după rămânerea definitivă a unei mare de un an şi până la reabilitare hotărâri de condamnare la pedeapsa sau împlinirea termenului de reabiliînchisorii mai mare de 6 luni.301.(1) este detenţiunea pe viaţă.275. Considerăm că aceste dispoziţii sunt prea puţin coercitive pentru infractor.tare.Alin. există recidivă mare şi în cazul în care după condamnare la detenţiunea pe viaţă. Codul penal actual Noul cod penal Art 37. în timpul executării sau în stare de evadare. A. respectiv 1 an. op. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. b) Condamnarea definitivă trebuie conform dispoziţiilor actualului Cod să fie mai mare de 6 luni sau pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Conform dispoziţiilor noului Cod trebuie ca pedeapsa să fie privativă de libertate şi mai mare de 1 an. sau în stare de evadare. săvârşeşte o nouă infracţiune cu intenţie.(1) lit. infracţiune este mai mare de un an. pag. pentru care legea prevede pepedepsei. înainte de începerea executării depăşită. înainte de începerea executării.2: Există recidivă şi în cazul în care apsa prevăzută de lege pentru a doua una dintre pedepsele prevăzute în alin.2: Există recidivă şi în cazurile în care una dintre pedpesele prevăzute la alin.3: Pentru stabilirea stării de recidivă Alin.Recidiva fizice Alin. pag. Condiţiile recidivei mari postcondamnatorii I.Rămureanu .cit. care trebuie să fie mai mare de 6 luni. Potrivit Codului Penal în vigoare. a) şi damnare pronunţată în străinătate. C. Condiţii cu privire la primul termen: a) Prima condiţie constă în existenţa unei hotărâri definitive de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. insuflându-i acestuia convingerea că nu va fi pedepsit pentru recidivă mare. P. Codul penal comentat şi adnotat. vol. Condiţia ca hotărârea să fie definitivă. în noul Cod. cel condam. în timpul executării acesteia deapsa închisorii de un an sau mai mare.371 În cazul concursului de infracţiuni este vorba de pedeapsa rezultantă.Recidiva în cazul persoanei Art 41.3: Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de conîn cazurile prevăzute în alin.

Ştiinţifică. lit. luate separat. pag. Pedeapsa poate fi pronunţată şi de o instanţă străină. chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente. alin. 38 din Codul penal în vigoare nu se ţine seama de: 1. potrivit cărora nu se ţine seama de stabilirea stării de recidivă de condamnările pentru infracţiunile din culpă. pag.DREPT PENAL. 1973. op. Modificarea Codului penal...pag. 283.cit. pag. Condamnările pentru infracţiunile amnistiate. Cit. Încetând consecinţele penale. oarecum similară cu interpretarea din cadrul contopirii pedepselor pentru concursul de infracţiuni.a indice1 din Codul penal actual şi art. 375 C-tin Mitrache. încetează şi abilitatea primului termen de a constitui o pluralitate. op. 6/1973. dacă această hotărâre a fost recunoscută şi în ţară potrivit dispoziţiilor de procedură penală sau a altor legi (art. 41. toate consecinţele penale privitoare la acele fapte. Legea nr.3 din Codul Penal care este în vigoare şi art.cit. 374 I.373 2.374 3. Amnistia având drept efect stingerea răspunderii penale.35.(2). alin.pag.Rămureanu. încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. 42. Bucureşti. 42 prevede că la stabilirea stării de M. 4.cit. c) Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie.551. lit. Apare ca o protecţie a minorului care va fi degrevat pe viitor de consecinţele unor fapte săvârşite în timpul minorităţii.Zolineak. dacă hotărârea de în străinătate. Se consideră că primul termen al recidivei trebuie să-şi păstreze relevanţa penală. rezultă din dispoziţiile art. V..372 d) Condamnarea să nu fie dintre acelea de care. dacă hotărârea de legii. op. 38. Este o interpretare. or în cazul în care legea nouă nu mai prevede ca infracţiune o faptă incriminată de legea veche. se poate ţine seama şi pentru o faptă prevăzută şi de legea de hotărârea de condamnare pronunţată penală română. atunci când condamnarea priveşte o infracţiune săvârşită cu praeter intenţie. Este îndeplinită condiţia. PARTEA GENERALĂ lit. Condamnările pentru fapte care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni. când personalitatea sa era înformare. op.37. 372 373 183 .Poaenaru. nu depăşesc nici una 6 luni.227.3 din viitorul Cod Penal). deci pluralitatea de infracţiuni nu mai este prezentă. Condamnările pentru infracţiunile din culpă.c) noul Cod Penal. respectiv 1 an. Ed. pentru o faptă prevăzută condamnare a fost recunoscută potrivit şi de legea română.375 În concepţia viitoarei reglementări. C-tin Mitrache. ea înlătură consecinţele infracţiunii. condamnare a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii.226. S-a considerat că infractorul recidivist nu probează perseverenţa infracţională decât prin intenţia cu care săvârşeşte infracţiunile. potrivit legii nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă. art. pentru ca să poată forma cu noua infracţiune o pluralitate. Asemenea condiţie. Potrivit art. Condamnările pentru infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii. b) şi alin.

Drept penal. mai mare de un an.cit. II. pag. într-o închisoare militară. A. în timpul liberării condiţioanate. cit. Este îndeplinită această condiţie şi atunci când infarcţiuneaa rămas în fază de tentativă pedepsibilă. op. Este îndeplinită condiţia şi dacă fapta este infracţiune consumată sau rămasă în stadiul de tentativă. pag.. cât şi intenţie depăşită (praeter-intenţie).376 Cel de-al doilea termen al recidivei constă în săvârşirea unei singure infracţiuni. în timpul executării pedepC. 276. Condiţiile celui de-al doilea termen al recidivei. etc.. d) Noua infracţiune să fie săvârşită în intervalul de timp după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.379 2. op. Prin aceasta se înţelege comiterea oricăreia dintre faptele pe care legea la pedepseşte. pag. 1992.I. ca formă de vinovăţie poate fi atât intenţie directă şi indirectă. 378 D. Cel de-al doilea termen constă în săvârşirea unei noi infracţiuni intenţionate. Cit. instigator sau complice. Ştiinţifică şi enciclopedică. iar dacă infractorul săvârşeşte mai multe infracţiuni. Drept penal. de legi speciale penale sau de legi nepenale care prevăd pedepsirea unor infracţiuni. op. Parte specială. c) infracţiunile săvârşite din culpă. Executarea pedepsei poate fi la locul de deţinere.378 c) Pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune să fie mai mare de un an potrivit actualului cod sau potrivit noului cod pedeapsa trebuie să fei de un an sau mai mare. dacă fapta este comisă în calitate de autor sau coautor.231. C-tin Mitrache.Aurel Teodor Moldovan recidivă nu se va ţine cont de hotărârile de condamnare privitoare la: a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală. Bucureşti. În timpul executării pedepsei. op. mai înainte de împlinirea duatei pedepsei. Nu importă dacă fapta este prevăzută de Codul penal. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată este mai mare de un an. pag. Codul penal comentat şi adnotat. altrernativ cu pedeapsa amenzii. Intenţia.377 b) Noua infracţiune să fie săvârşită cu intenţie. deoarece această recidivă are un consacrat caracter general.cit. 1977.pag. dacă condamnatul a obţinut amânarea executării pedepsei sau dacă executarea pedepsei a fost suspendată printr-o cale extraordinară de atac. Deşi toate aceste infracţiuni nu formează primul termen al recidivei. Pag. vol.Dincu. V. fiecare în parte va forma cel de-al doilea termen al unei recidive distincte. ele vor fi avute în vedere ca antecedente penale la individualizarea pedepselor. şi atunci când pedeapsa prevăzută de lege este pedeapsa privativă de libetate.227. Ed. 574 379 M. Înainte de începerea executării pedepsei.331.322. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an: a) Săvârşirea unei noi infracţiuni. sunt îndeplinite condiţiile şi dacă a doua infracţiune se săvârşeşte în timpul întreruperii executării pedepsei. vol.Pavel. b) infracţiunile amnistiate. Delimităm mai multe momente: 1. Nu are importanţă dacă hotărârea definitivă s-a pus în executare sau nu. II.Zolineak.Rămureanu. 376 377 184 .Bulai.

În noul Cod Penal nu se mai întâlneşte o asemenea dispoziţie.cit. Recidiva mare postexecutorie Este reglementată de art. Conform acestor dispoziţii poate fi reţinută starea de recidivă mare post executorie când. în ceea ce priveşte neprevederea expresă a acestor modalităţi de stingere a executării. după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse.DREPT PENAL. în condiţiile în care sunt îndeplinite condiţiile legii (art. după executarea unei pedepse privative de libertate mai mare de 6 luni. b) pedeapsa cu închisoarea să fi fost executată. 41 care incriminează starea de recidivă prevede doar că există recidivă când. din Codul penal. 4. susţinem că în continuare. după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare. art. Nu contează modul de executare al pdepsei.pag.b. Condiţii de existenţă a recidivei mari postexecutorii.37-38 din Codul penal actual. condamnatul săvârşeşte cu intenţie o nouă infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă şi până la împlinirea duratei pedepsei. 4. PARTEA GENERALĂ sei închisorii la locul de muncă sau în timpul. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. Cu opinia că pe viitor aceste situaţii ar trebui prevăzute. Literatura reţine380 şi alte situaţii în care există recidivă mare postcondamnatorie. 10. la analiza380 C-tin Mitrache. aceasta este o infracţiune săvârşita în timpul executării pedepsei. 3. lit.. op. Se va reţine starea de recidivă în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în stare de evadare. 37.228. condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită.5. Infracţiunea de evadare poate forma cel de-al doilea termen al recidivei deoarece este intenţionată şi se pedepseşte cu o pedeapsă mai mare de un an. Condiţii cu privire la primul termen: a) primul termen al recidivei mari postexecutorii îl constituie pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ( în noile dispoziţii pedeapsa trebuia să fie de un an sau mai mare). Actualul Cod penal arătă că pedeapsa poate constitui primul termen al recidivei şi dacă executarea s-a stins prin graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau dacă s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei. I. În toate aceste cazuri se arată că se poate reţine recidiva mare postexecutorie. În stare de evadare. Aceasta constituie o hibă în exprimare a actualului Cod. Sunt concretizate situaţiile de comitere a unei noi infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei sau în termenul de încercare al suspendăriii executării pedepsei sub supraveghere ori în termenul de încercare al graţierii condiţionate. Totodată.41-42 din Codul penal viitor). 185 . art.

definitive. II. este compus din trei condamnări. Drept penal.130. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. la pedeapsa închisorii de până la 6 luni.41 alin.cit. după graţierea totală sau a restului de pedeapsă. primul termen al recidivei mici. În ceea ce priveşte primul termen al recidivei: a) să existe o condamnare definitivă. Ca şi la recidiva mare postcondamnatorie. la o pedeapsă privativă de libertate. S-a considerat că nu se poate proba perseverenţa infracţională în cazul săvârşirii infracţiunilor săvârşite le intervale mari de timp. următoarele: I. 186 . Recidiva mică postcondamnatorie Este reglementată de dispoziţiile art.Aurel Teodor Moldovan rea condiţiilor cu privire la primul termen. cit. din Codul penal actual şi art. În aceste condiţii se apreciaşă că foarte rar se poate întâlni o astfel de situaţie în practica judiciară. 382 Putem aprecia că sunt condiţii de existenţă ale recidivei mici postcondamnatorii. c) pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni să fie executată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. sau prin împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei. În ceea ce priveşte detenţiunea pe viaţă. sau după prescrierea executării pedepsei ce constituie primul termen al recidivei. alin. ori dacă executarea pedepsei s-a stins prin prescripţie. 38.. op. 5. în cazul recidivei postexecutorii se adugă şi infracţiunile cu condamnări pentru care a intervenit reabilitarea sau s-a împlinit termenul de reabilitare.prin aplicarea instituţiei reabilitării – o recidivă temporară. respectiv art. op.381 d) condamnarea să nu fie una dintre acelea de care nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă (art.(1).37.5.230. 381 M. de orice natură.42 C. C. Condiţiile cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei mari postexecutorii. Deducem.p. cât şi în cazu reabilitării judecătoreşti. Pe lângă infracţiunile prevăzute de art. Cu atât mai mult este îndeplinită condiţia în cazul în care pedeapsa pentru a doua infracţiune este infracţiunea pe viaţă. Astfel.c. În Codul penal în vigoare există recidivă mică când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare de până la 6 luni. aceasta poate fi primul termen al recidivei mari postexecutorii.1. aşa cum am mai arătat că legiuitorul penal român a stabilit .actual şi art. Pedepsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune trebuie să fie mai mare de un an.. deci.Zolineak. succesive şi succeptibile de a fi executate separat. 382 C-tin Mitrache. Sunt îndeplinite aceste condiţii atât în cazul reabilitării de drept. al doilea termen trebuie să constituie o infracţiune. Recidiva se reţine atunci când săvârşirea infracţiunii are loc după terminarea executării pedepsei. este oportun să se ia în considerare şi situaţiile în care executarea pedepsei s-a stins prin graţiere totală sau a restului de pedeapsă. lit.pag. 42. cel condamnat săvârşeşte din nou o infacţiune cu intenţie. când condamnatul a fost eiberat condiţionat.viitor). pag.p. 10.din Codul Penal viitor.38. care trebuie săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie.

indirectă sau cu praeterintenţie. lit. 38. Se menţine condiţia ca această condamnare să nu fi fost pronunţată pentru vreuna din infracţiunile pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 42 din Codul penal viitor. PARTEA GENERALĂ Apreciem că sunt aplicabile regulile de la recidiva mare post condamnatorie. Astfel. Trebuie totodată ca noua infracţiune să fie săvârşită înainte de începerea executării pedepsei pentru prima infracţiune. 10. 187 . 7.41 din noul Cod. În ceea ce priveşte al doilea termen al recidivei. condiţiile vor fi identice cu cele de la recidiva mică postcondamnatorie. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare.c. pentru o infracţiune executată. În ceea ce priveşte primul termen. II. acesta trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii cerute de precedentele modalităţi ale recidivei. Cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei mici postexecutorii trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei. primul termen constituindu-l o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate. din Codul Penal actual. respectiv art.38 (Codul penal actual) şi 42 (Codul penal viitor). b) condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie directă.5. recidiva mică postexecutorie. În Codul actual.DREPT PENAL. Noua infracţiune ce formează al doilea termen al micii recidive postexecutorii se săvârşeşte după executarea pedeapsei privative de libertate ce nu depăşeşete 6 luni sau după graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescrierea acesteia. în sensul că este posibilă această agravare. Tratamentul penal al recidivei Prin săvârşirea unei noi infracţiuni după o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii sau după executare. infractorul dovedeşte o periculozitate sporită. adică să fie constituit din săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie.5. c) să nu fie incidente vreo cauză dintre cele prevăzute la art. II. în sensul că pedeapsa poate fi pronunţată şi pentru un concurs de infracţiuni. 10. în ceea ce priveşte condiţiile cu privire la primul termen este identică cu recidiva mică post condamnatorie. vor fi: I. din Codul penal actual sau art. în condiţiile în care instanţa constată necesitatea acesteia. 6. 37. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libetate mai mare de un an. condiţiile de existenţă ale recidivei mici postexecutorii. Discuţiile de la recidiva mare postcondmnatorie se păstrează şi în cazul recidivei mici. Recidiva mică postexecutorie Este prevăzută de art. Caracterul recidivei este acela de cauză de agravare facultativă a pedepsei. săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie.

. cu maximul prevăzut de lege.S. atunci aceasta va fi contopită cu pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune.I. Dacă în cazul cumulului aritmetic lucrurile sunt clare. R. iar dacă pedeapsa pentru concurs este mai gravă.1802/1971. prin dispoziţia de la art.167.2/1974.301. art..163. Dacă pedeapsa aplicată la primul termen al recidivei este rezultanta unui concurs de infracţiuni. Cod Penal viitor. iar dacă acesta este neîndestulător..39 din viitorul Cod Penal. Aplicarea pedepselor complimentare în cazul recidivei mari postcondmnatorii C.s. după regulile de la concursul de infracţiuni.p. Ca sistem de sancţionare se aplică sistemul cumulului juridic cu spor facultativ.333/1971..p.nr.. În acest caz se va stabili o pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită din nou. şi numai după aceea.1. Simplul fapt al evadării poate duce la constatarea unei stări de recidivă. în cazul cumulului juridic. alin.Bulai Explicaţii teoretice.1simplifică tratamentul sancţionator.d.R.s.. Codul penal actual şi art. vom avea mai multe situaţii: a) Înainte de începerea executării pedepsei. între pedepsele rezultate se vor aplica regulile concursului de infracţiuni.1. 383 384 188 . care se contopeşte cu pedeapsa care formează primul termen al recidivei. 385 T. 43. cu pedeapsa pentru evadare. vol.8/1971.43. 45 noul Cod Penal). Sancţionarea recidivei mari postcondmnatorii Aplicarea pedepsei principale Este reglementată de dispoziţiile art. 34-35. nr. actual. pag.p.1088/1973. d. pag. caz în care opinăm că trebuie cumulate aritmetic pedeapsa pentru starea de recidivă şi restul de pedeapsă rămas neexecutat.D...s.D.Aurel Teodor Moldovan a. T. atunci pentru fiecare din infracţiunile din concurs se vor aplica regulile recidivei. nr. Codul penal actual prevede ca al doilea spor să fie de maxim 7 ani. pag. alin. în sensul că se recurge la un cumul artimetic în cazul recidivei postcondamnatorii.S.S. 384 Calcularea restului de pedeapsă ce mai era de executat se face de la data comiterii noii infracţiuni. art.. Când după o condamnare pentru o infracţiune. Deci. în cazul în care înainte de executare se săvârşeşte un concurs de infracţiuni. se va contopi pedeapsa pentru al doilea termen al recidivei cu rezultatul obţinut din adunarea restului de pedeapsă pentru primul termen. R.nr.p. aceasta poate fi sporită în prima fază până la maximul ei special. contopirea are loc între pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune şi restul de pedeapsă rămas neexecutat din condamnarea anterioară.385 c) Dacă infracţiunea s-a săvârşit în stare de evadare. C.39. ca în condiţiile concursului de infracţiuni (art. Noul Cod penal. când a luat naştere starea de recidivă postcondamnatorie şi nu de la data hotărârii de condamnare pentru noua condamnare. T. alin. pedepsele ce se vor contopi vor fi pedeapsa stabiltită pentru infracţiunea comisă în stare de evadare şi rezultanta obţinută din cumulul aritmetic al restului neexecutat din pedeapsa pentru primul termen şi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de evadare.383 b) Când noua infracţiune se săvârşeşte în timpul executării pedepsei.d.R.

43.S-a susţinut în literatura juridică. Sancţionarea recidivei mari postexecurorii Aplicarea pedepsei principale. Luarea măsurilor de siguranţă este determinată de scopul şi funcţiile acestora. Proiectul noului Cod Penal apelează la soluţia majorării legale a limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate în cazul recidivei posteexecutorii. iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. Aplicarea sancţiunilor pentru recidiva mică postcondamnatorie 189 . iar dacă sunt de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se va aplica cea mai grea dintre pedepse sau măsuri. În cazulîn care ele sunt de natură diferită sau în cazul în care suntde aceiaşi natură dar cu conţinut diferit. atunci când numărul şi gravitatea faptelor săvârşite ar întemeia acest lucru. se procedează la o modalitate de aplicare a pedepsei diferită de cel existent în prezent. alin. Este reglementată de art. şi în cazul recidivei postcondamnatorii noul cod penal prevede posibilitatea aplicării detenţiunii pe viaţă chiar dacă pedepsele stabilite constau în închisoare. Astfel. Pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă postexecutorie se aplică o pedeapsă cuprinsă între limitele maximului special şi minimului special prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă. b. 41 din noul Cod Penal. deoarece calitatea de recidivist trebuie să atragă tratamentul specific acestei forme de pluralitate. Cu titlu de excepţie. PARTEA GENERALĂ Aceste pedepse se aplică toate când sunt de natură diferită sau când sunt de aceeaşi natură sau cu conţinut diferit. Dacă maximul special este considerat necorespunzător se poate aplica un spor de până la 10 ani pentru acel maxim. aplicându-se mai întâi dispoziţiile referitoare la concurs şi apoi cele incidente în cazul recidivei. În acest caz. ele se vor adiţiona. alin. dacă sunt de aceeaşi natură. c. restul fiind în pluralitate intermediară. 43. alin. Când sunt de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut. pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni.DREPT PENAL. 2 din noul Cod se prevede că atunci când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente. ci de la început se stabileşte o pedeapsă având în vedere starea de recidivă care este cuprinsă între minimul special şi maximul rezultat din maximul special al pedepsei la care se adaugă. 39. potrivit art. Dacă sunt de natură diferită. Tot în conţinutul noului Cod Penal cu privire la tratamentul sancţionator al recidivei se prevede şi ipoteza în care termenul al doilea al recidivei este alcătuit dintr-un concurs de infracţiuni. ele se adiţionează. Aplicarea pedepselor complementare şi a măsurilor de siguranţă. dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă. că aplicarea pedepsei nu are loc în doi timpi. se va aplica cea mai grea dintre ele. În cazul pedepselor complementare şi măsurilor de siguranţă acestea se vor aplica şi executa toate. dacă se consideră necesar. dar cu conţinut diferit se va aplica tot regula adiţionării. 3 din noul Cod Penal. Această soluţie este prevăzută de art.4 din Codul Penal actual şi art. Se observă din textul de lege că acest tratament îşi găseşte aplicabilitate chiar dacă numai una dintre infracţiunile concurente se află în stare de recidivă. sporul de până la 10 ani.

alin.8.5 faptul că dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă. aplicându-se după caz.5. când pedepsele ce compun primul termen nu au fost executate.39.p. Pluralitatea este denumită intermediară. pentru că nu poate fi concurs. Se afirma că şi în acest caz recalcularea pedepsei se face potrivit art. săvârşeşte o nouă infarcţiune. vechiul Cod trata şi problematica pedepsirii recidivei în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii. Totodată. alin. Aplicarea sancţiunilor pentru recidiva mică postexecutorie În acest caz pedeapsa se aplică similar cu pedeapsa pentru recidiva mare postexecutorie. dispoziţiile cu privire la sancţionarea recidivei postcondamnatorii sau după caz postexecutorii (art. deoarece s-a interpus o condamnare definitivă pentru una din infracţiunile comise de aceeaşi persoană şi nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la recidiva postcondamnatorie. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă Este posibil ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.de infracţiuni când.3. se afla în stare de recidivă. 1: Există pluralitate intermediară Alin. se va stabili pedeapsa pentru fiecare nouă infracţiune săvârşită în stare de recidivă. d.Aurel Teodor Moldovan În cazul recidivei mici postcondamnatorii. după rămânerea nitivă cel condamnat săvârşeşte din definitivă a unei hotărâri de condamnare nou o infracţiune. să se descopere că infractorul.Pedeapsa în unele cazuri în Art 41.3.1969). C. În Codul penal vechi. la data comiterii infracţiunii noi.39. în timpul executării executată sau considerată ca executată. apoi se aplică dispoziţiile privind aplicarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni.1: Când după o condamnare defi. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate. înainte de începerea executării pedepsei. Pluralitatea intermediară de infracţiuni Prin pluralitatea intermediară de infracţiuni este desemnată situaţia în care o persoană. Noul Cod prevede în art. recalcularea pedepsei pentru descoperirea ulterioară a stării de recidivă se face. în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru recidiva post condamnatorie. adică prin aplicarea dispoziţiile cu privire la recidiva postcondamnatorie sau postexecutorie. 43. înainte de începerea şi până la data la care pedeapsa este executării pedepsei. după ce a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune. 10. acestea se contopesc cu pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune săvârşită. după regulile prevăzute pentru aplicarea pedepsei în caz de recidivă mare postcondamnatorie. Dacă în stare de recidivă mică postcondamnatorie s-au săvârşit mai multe infracţiuni. Codul penal actual Noul cod penal Art 40. alin.Pluralitatea intermediară care nu există recidivă Alin. 190 .

ori cuprivire la forma de vinovăţie a infracţiunilor comise. 402 alin. 40 care se referă la pedeapsa în unele cazuri în care nu există recidivă. dar nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la recidivă. 1. pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni. Codul Penal actual şi art. 2: În caz de pluralitate intermediară. că pluralitatea intermediară de infracţiuni nu beneficiază de un articol expres atribuit în prezent. ori cu privire la gravitatea acestora. Condiţiile pluralităţii intermediare. se apropie de recidiva postcondamnatorie prin existenţa unei condamnări definitive. de infracţiuni. Legiuitorul a hotărât ca tratament penal pentru pluralitatea de infracţiuni.2 Codul penal viitor. acesteia sau în stare de evadare şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. sau – ultimul caz – atunci când noua infracţiune este comisă din culpă.2: În cazul persoanei juridice.44. amendă sau zile de muncă.Pluralitatea intermediară care nu există recidivă Alin. Alin. PARTEA GENERALĂ acesteia sau în stare de evadare şi nu condamnatul săvârşeşte din nou o sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile pentru starea de recidivă. Va exista pluralitate intermediară când condamnarea definitivă este la pedeapsa închisorii mai mică de un an. tratamentul de la concursul de infracţiuni. alin. Tratamentul penal al pluralităţii intermediare de infracţiuni. codul penal în vigoare referindu-se la această insituţie în mod indirect în cadrul art. Se poate observa.pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni. dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. înainte de începerea potrivit dispoziţiilor de la concursul de executării pedepsei. 191 .Pedeapsa în unele cazuri în Art 41.a). comparativ cu cele cuprinse în noul Cod Penal. lit.1: Când după o condamnare pedeapsa pentru noua infracţiune şi definitivă cel condamnat săvârşeşte din pedeapsa anterioară se contopesc nou o infracţiune. pedeapsa se prevăzute de lege pentru starea de aplică potrivit regulilor pentru concursul recidivă. în timpul executării infracţiuni. sau când condamnarea definitivă este pronunţată pentru o infracţiune comisă din culpă sau când pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune este amenda.40.DREPT PENAL. zilele de muncă sau închisoare mai mică de un an. Alin. Este prevăzut de Codul penal actual Noul cod penal Art 40. art.

Bucureşti. ţinând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute în art. II. dovedită prin buna conduită în termenul de încercare388 . cit. vol. Instanţa de judecată sesizată cu judecarea inculpatului pentru săvârşirea unei infracţiuni.1. 2003. poate dispune..Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XI INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII PEDEPSELOR Aspecte generale. cât şi de stările şi circumstanţele în care a fost comisă fapta. Prin lege s-a prevăzut posibilitatea pentru instanţa de judecată de a se ocupa şi de modul în care urmează să fie executată pedeapsa. Prin dispunerea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Editura Academiei Române. 388 Mitrache. instanţa de judecată. op. prin executarea închisorii la locul de muncă ori într-o închisoare militară sau se poate chiar dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Sunt socotite măsuri de individualizare judiciară a executării pedepselor şi liberarea condiţionată ca şi înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea. motivat. SUSPENDAREA CONDITIONATA A EXECUTARII PEDEPSEI 11..1.1. 11. op. În adevăr. p. Dongoroz şi colab. deci să individualizeze executarea pedepsei. Noţiune Suspendarea condiţionată a executării pedepsei constă în dispoziţia luată de instanţa de judecată prin hotărârea de condamnare de a suspenda. Condiţii de acordare a suspendării condiţionate Mitrache. 375.2. 72 C. 87 noul Cod penal. executarea pedepsei pronunţate387 . 11. V. instanţa de judecată apreciază că reeducarea infractorului poate avea loc şi fără executarea pedepsei prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acestuia. 386 387 192 . va stabili şi aplica pedeapsa ce urmează să fie executată de condamnat386 . pe o anumită durată şi în anumite condiţii. măsuri ce interviv după executarea în parte a pedepsei închisorii şi respectiv dacă plata amenzii nu se face cu rea credinţă.1. pen sau art. ca pedeapsa să se execute în alt mod decât cel care este propriu naturii acesteia. p.. 376. p. 163. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. cit.

: . viol şi tortură. PARTEA GENERALĂ a executării pedepsei Condiţiile privind acordarea suspendării condiţionate a executării pedepsei sunt prevăzute de art. pen. 81 Codul Penal actual şi se referă la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii.DREPT PENAL.„Instanta poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o anumită durată. în ipoteza în care pedeapsa aplicată de instanţă este închisoarea de cel mult 3 ani. Astfel. b si c. 377. p. În cazul condamnării pentru o infractiune prin care s-a produs o pagubă. 38 din Codul Penal în vigoare sau art. atunci limitele amenzii nu interesează. instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei numai dacă până la pronunţarea hotărârii paguba a fost integral reparată sau plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurare. p. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată si în caz de concurs de infractiuni. Cristian Mitrache. adică se poate dispune suspendarea condiţionată a executării indiferent de cuan389 Constantin Mitrache. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare. condamnatul nu va avea vocaţie la măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei389 . cit. Partea generală”. 376. 390 Mitrache. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se va putea dispune numai dacă pedeapsa aplicată pentru concurs este închisoarea de cel mult 2 ani. Când infractorul a comis mai multe infracţiuni în concurs. 193 . 1 C. c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Potrivit dispoziţiilor art. la aprecierea instanţei că scopul poate fi atins chiar fără executarea acesteia.” Prin această dispoziţie legiuitorul a urmărit excluderea de la eventualul beneficiu al acestei măsuri a condamnaţilor care au săvârşit infracţiuni grave. iar infracţiunile concurente nu fac parte din cele arătate mai sus. 42 din viitorul Cod Penal. 1 lit. Dacă pentru concursul de infracţiuni s-a aplicat amenda ca pedeapsă rezultantă. “Drept penal român. dar aceasta a fost aplicată pentru infracţiuni de genul celor arătate mai sus. afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. la persoana infractorului. 81 alin. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani. precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă. op. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani si sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei trebuie motivată. Condiţii cu privire la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii.. Bucureşti. 2003. dacă sunt întrunite următoarele conditii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda.

Într-o astfel de situaţie. 81 alin. 2003. Editura Academiei Române. 394 Constantin Mitrache. b Cod penal actual priveşte pe infractor care pentru a putea fi condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. executarea pedepsei. 4 Cod Penal). Condiţii cu privire la infractor. Dacă infractorul a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. legiuitorul a avut în vedere. Bucureşti. vol. cit. el va putea beneficia de suspendarea executării pedepsei. nu poate aves loc în alte coordonate decât 391 V. Bucureşti. aceasta nu este luată în considerare şi infractorului poate să i se aplice o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 393 V. p. II. 1 lit. trebuie să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. 392 Mitrache. Paguba trebuie reparată până la pronunţarea hotărârii şi deci repararea este o condiţie a acordării suspendării. Dongoroz şi colab. în timpul judecăţii. după săvârşirea faptei. Desigur că formarea convingerii instanţei că infractorul se poate reeduca şi fărăcolab. alăturate acţiunii penale în cadrul procesului penal. 42 din Codul Penal viitor o astfel de condamnare nu constituie un impediment pentru aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Dongoroz şi Bucureşti. Pe lângă discriminarea pe criteriul averii.Aurel Teodor Moldovan tumul amenzii aplicate390 . p. vol. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”... “Drept penal român. instanţa de judecată are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârşirea faptei. Partea generală”. prin infracţiune. 38 al actualului Cod Penal sau art. Când pentru infracţiunea săvârşită anterior făptuitorului fusese condamnat la amendă. O condiţie care rezultă din dispoziţiile art. Punând o asemenea condiţie pentru aplicarea suspendării. dacă sunt întrunite celelalte condiţii cerute de lege393 . 2003. Repararea prejudiciului cauzat persoanei vătămate prin infracţiune şi care constituie obiectul acţiunii civile. 167. pe care o creează dispoziţia legală (art. 378. 2003. constrângerea inculpatului de a repara un prejudiciu pe care nu l-a creat sau nu l-a produs în măsura pretinsă de persoana vătămată ca preţ al accesului la o măsură de politică penală la care este îndreptăţit. necesitatea ocrotirii avutului obştesc şi asigurarea reparării integrale şi în termenul cel mai scurt a tuturor pagubelor cauzate. 378. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. 168. Cristian Mitrache. În formarea convingerii. dar aceasta face parte din cazurile prevăzute de art. II. Convingerea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia. acestui avut391 . op. este contrară şi principiului consacrat de Constituţie şi în convenţiile internaţionale şi anume dreptul la un proces echitabil care să-i asigure posibilitatea de a dovedi în mod exact întinderea drepturilor şi obligaţiilor în cazul conflictului adus în justiţie392 . p.. se înfăptuieşte pe baza regulilor de drept civil şi nu poate influenţa răspunderea penală a autorului prejudiciului. şi de această dată. p. Editura Academiei Române. 194 . 81 alin.

11. 81 alin. RRD nr. 1 C. PARTEA GENERALĂ cele privind gravitatea pedepsei aplicate şi a condiţiilor prevăzute expres în art. Codul penal în vigoare a considerat că faţă de esenţa instituţiei suspendării executării pedepsei şi faţă de consideraţiile care o fac necesară. Dongoroz. termenul de încercare se compune din durata închisorii. Partea generală”. ultim Cod penal). că scopul pedepsei s-a stins şi fără executarea acesteia. 169. p. Acest termen de încercare este compus din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un termen fix de 2 ani.1. la cererea acestuia . 398 Constantin Mitrache. indicând precis acele împrejurări pe care s-a întemeiat convingerea ei (art. obligaţia condamnatului de a avea o bună conduită. 10/ 1973. p. reprezintă durata de timp în care condamnatul probează că s-a reeducat. 117 alin . 81 lit. că efectele suspendării condiţionate sunt mai întinse decât cele ale graţierii. 110 alin. ultim)395 . nu decurge din avertismentul dat instanţă.p. la 6 luni 396 397 T. totodată. 2003. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în cazul în care pedeapsa este graţiată396 . nr. Termenul de încercare Termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. pen. de preferinţă unei rude apropiate . dar implică cu necesitate luarea în considerare şi a altor aspecte ce privesc personalitatea infractorului394 . Braşov. 320/ 1931. asupra consecinţelor la care se expune în cazul în care săvârşeşte o nouă infracţiune. (1) C. Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare . 82 Codul Penal în vigoare. Bucureşti. Codul penal în vigoare nu prevede obligaţia pentru instanţă de a atrage atenţia condamnatului cu ocazia acordării suspendării executării pedepsei. op. pe acelaşi interval de timp . Soluţia se întemeiază pe dispoziţiile art. 379. Pen : „Măsura educativă a libertăţii sub supraveghere constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an sub supravegherea părinţilor săi . 81 alin. d. J. la 2 ani. avându-se în vedere. 120 alin.3. din care cauză condamnatul are interes să beneficieze de suspendarea executării. instanţa dispune încredinţarea minorului . Legea nu îngrădeşte libertatea instanţei de judecată de a-şi forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei se dispune la cererea condamnatului sau din oficiu şi numai motivat (art.” 195 .. a) şi b) actualul Cod Penal. a celui care l-a adoptat sau a tutorelui . iar dacă pedeapsa este amenda. fixat de instanţă (art. Cristian Mitrache. În cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate minorului. cit. unei persoane de încredere . pen.) Dacă Dongoroz. termenul de încercare este de 1 an potrivit art.. “Drept penal român. care prevăd că graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. la care se adaugă un 395 interval de timp dep. 2 C. ci din însăşi raţiunea de a fi a suspendării condiţionate397 . Dar ea obligă instanţa să-şi motiveze hotărârea de suspendare a executării pedepsei. 399 Art.DREPT PENAL. 169.

Această reducere operează şi asupra termenului de încercare.S. sub supravegherea unei instituţi legal însărcinate cu supravegherea minorului sau a serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. II. 171. Fiind un termen de drept substanţial. El începe să curgă din ziua în care hotărârea de condamnare cu suspendarea executării pedepsei a rămas definitivă într-unul din modurile prevăzute de lege şi ia sfârşit în ziua în care hotărârea de revocare. care va fi redus corespunzător. efectele pe care aplicarea le produce sunt de două categorii şi se produc în etape diferite: imediate care sunt şi provizorii şi ulterioare care sunt definitive. deşi definitiv aplicată. Pedeapsa aplicată nu se execută ca urmare a suspendării executării ei. nr.1. 400 196 . Codul penal în vigoare a prevăzut că regula generală îsi găseşte aplicare şi în ce priveşte măsura suspendării executării pedepsei. 528. Dongoroz şi colab. pronunţată înlăuntrul lui sau hotărârea de anulare a suspendării au rămas definitive ori în ultima zi a duratei sale în cazul când n-a intervenit o asemenea hotărâre403 . d. Este posibil ca durata pedepsei aplicate să fie redusă ca urmare a unei graţieri. cit. p. Editura Academiei Române. 402/ 1973. p. 402 Bulai. vol. nu este pusă în executare. p. cit. iar dacă fusese arestat preventiv. Nu numai pedeapsa principală a închisorii nu se execută.1101 din actualul Cod Penal . condamnatul este pus îndată în libertate... 11.. termenul de încercare se socoteşte pe zile pline. Principalul efect imediat al suspendării condiţionate a executării pedepsei este acela indicat de însăşi denumirea ei şi anume că executarea pedepsei este suspendată. În cazul condamnatului minor. odată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Potrivit art . P. op.. Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei Dat fiind specificul instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei. 171. 404 Dongoroz. 2003. Bucureşti. dar nici pedepsele complementare care. adică pedeapsa.103 Cod Penal ori unei instituţii legale însărcinate cu supravegherea minorilor sau serviciului de reintegrare socială şi supraveghere400 .” 401 T. eventual. au fost alăturate celei dintâi 404 .401 . dar până la împlinirea vârstei de 18 ani . Efecte imediate.Aurel Teodor Moldovan pedeapsa aplicată minorului este amenda.p. instanţa poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane399 din cele arătate în art . termenul de încercare este de 6 luni398 . 403 V. Deducerea arestării preventive din durata pedepsei aplicată de instanţa de judecată nu împietează asupra termenului de încercare care va fi format din durata pedepsei aplicată de instanţă la care se adaugă termenul fix de 2 ani402 .. op.4. pe durata termenului de încercare . s. (1) C. Pen : „Măsura educativă a libertăţii sub supraveghere severă constă în lăsarea minorului în libertate pe o perioadă între un an şi 3 ani . se poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei Art 118 alin .

căreia îi revin obligaţiile prevăzute de acelalşi articol. Aceste efecte se produc. 320. Această măsură nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani (art.p. d) pentru infracţiunea săvârşită în termenul de încercare să se pronunţe o Mitrache. p. pen. condiţia fiind îndeplinită chiar dacă făptuitorul este descoperit şi după împlinirea termenului de încercare407 . astfel că precizarea de mai sus nu era justificată. b) infracţiunea să fie săvârşită cu intenţie. 1 Cod penal)405 .103. nu a mai fost preluat alin. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei După cum se poate desprinde din textul art. nr. iar dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.381. 405 406 197 .. 83 alin. 3988/ 1970 în CD 1970. 84 Cod penal.1. s. 83 alin. 380. şi anume: a) condamnatul să săvârşească în termenul de încercare o nouă infracţiune. pentru a se dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei trebuie îndeplinite mai multe condiţii. 110 alin. instanţa revocă suspendarea condiţionată.. 11. pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. Astfel. instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei. dispunând executarea în întregime a pedepsei. op.DREPT PENAL. 86 C. dacă în termenul de încercare nu a intervenit o cauză de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru săvârşirea unei noi infracţiuni sau pentru neplata cu rea-credinţă a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare406 . De asemenea. 407 T. totalizarea pedepselor pentru infracţiuni concurente până la o anumită limită constituie o soluţie curentă. 1 Cod penal şi art. d. PARTEA GENERALĂ persoane sau instituţii din cele arătate în art. 1 Cod Penal. Mitrache. dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârsit din nou o infracţiune. p. potrivit dispoziţiilor art.s. p.. În raport cu noul sistem de sancţionare a concursului de infracţiuni.5. c) infracţiunea să fie descoperită în termenul de încercare. care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. 83 din Codul penal anterior soluţia neaplicării sporului pentru recidivă post condamnatorie este de la sine înţeleasă faţă de aceea a totalizării pedepselor care urmează să se aplice în raport cu infracţiunea săvârşită în termenul de încercare. 4 al art. cit. Revocarea este obligatorie în prima situaţie menţionată de art. afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii. Efectele definitive ale suspendării condiţionate a executării pedepsei se produc la împlinirea termenului de încercare şi constau în: încetarea obligaţiei de executare a pedepsei şi în reabilitarea de drept a condamnatului.

În acest sens trebuie îndeplinite anumite condiţii. 198 . 83 alin.6. un maximum de sancţiune la care numai excepţional s-ar putea ajunge prin sancţionarea recidivei după condamnare408 . dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează. 85 Cod Penal în vigoare. după caz. p. “Drept penal român. aplicându-se. 2 Codul Penal în vigoare). instanţa are posibilitatea să aplice şi pentru această condamnare suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. ar fi împiedicat acordarea anulării409 . 382. În cazul în care instanţa dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Bucureşti. 83 alin. pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare. Revocarea este facultativă dacă noua infracţiune săvârşită şi descoperită în termenul de încercare este săvârşită din culpă. pedepse care nu se contopesc (art. cât şi pedeapsa pronunţată pentru noua infracţiune. 382. 409 Constantin Mitrache. atunci când în termenul de încercare. Partea generală”. De asemenea.1 Cod penal actual ) şi pentru care nu se aplică nici prevederile privind aplicarea unui spor pentru recidivă. indiferent de natura ori durata pedepsei aplicate. 2003. condamnatul nu-şi îndeplineşte obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. pentru situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate al executării tuturor pedepselor este suficient pentru constrângerea şi reeducarea infractorului şi reprezintă totodată. Sistemul de sancţionare prevăzut de lege. este necesar să se dovedească că. Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei Anularea se datorează unor cauze preexistente acordării suspendării condiţionate a executării pedepsei şi care dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată. “Drept penal român. 2003.Aurel Teodor Moldovan condamnare definitivă. caz în care. 84 actualul Cod penal. În această situaţie. revocarea este facultativă şi în situaţia în care potrivit art. condamnatul a avut putinţa îndeplinirii acestor obligaţii şi totuşi nu le-a îndeplinit. 11. condamnatul va executa pedeapsa ce fusese suspendată condiţionat. Cristian Mitrache. Această situaţie se dispune prin prevederile art. condamnatul va executa atât pedeapsa care fusese suspendată. Partea generală”.1. menţionându-se că dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia. Pentru a se putea dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei din cauza neîndeplinirii obligaţiilor civile. p. Bucureşti. după cum urmează: a) condamnatul a săvârşit o infracţiune mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării 408 Constantin Mitrache. chiar şi după împlinirea termenului de încercare. Cristian Mitrache.

86 indice 9 alin. 305 alin. PARTEA GENERALĂ pedepsei. numai dacă în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie (art. cit.. Mitrache. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazuri speciale Suspendarea condiţionată a executării pedepsei ca modalitate de individualizare a pedepsei se poate dispunde de instanţa de judecată. 83 Cod penal în vigoare.2. 113-120. Revocarea suspendării se va dispune. caz în care termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. instanţa de judecată face aplicarea după caz a dispoziţiilor privind sancţionarea concursului de infracţiuni ori a stării de recidivă sau a pluralităţii de infracţiuni410 .1. 449-450. Anulând suspendarea condiţionată a executării pedepsei.. instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei. în acest caz. 81 Cod penal actual şi în cazul în care condamnatul la pedeapsa închisorii cu executarea la locul de muncă nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă. c) infracţiunea ce atrage anularea să fie descoperită mai înainte de împlinirea termenului de încercare (art. Noţiune M. 81 din actualul Cod Penal în anumite cazuri prevăzute în partea generală sau specială a codului penal411 . 383. p. 378 din noul Cod penal) s-a prevăzut posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 11. op. 2 Cod penal.. “Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere”. pen. se pronunţă după împlinirea termenului de încercare. În partea generală a Codului penal. Basarab. SUSPEBDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE 11. 85 alin. op. 410 411 199 .2. p. Revista de drept penal nr. iar o astfel de incapacitate nu şi-a provocat-o condamnatul. 85 alin. În partea specială a Codului penal ca modalitate de individualizare a pedepsei pentru infracţiunea de abandon de familie (art. ultim Codul penal actual). dacă făptuitorul în cursul judecăţii îşi îndeplineşte obligaţiile legale de întreţinere. chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. La aceste situaţii sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. 2/ 1994. 3 C.DREPT PENAL. iar în situaţia în care sunt întrunite condiţiile concursului de infracţiuni şi pedeapsa rezultantă nu depăşeşte 2 ani (art. 81 C. 305 Codul penal actual sau art. 4 Cod penal chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. cit. pen). 85 alin. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se mai poate dispune potrivit art. 3 Cod penal). fiind îndeplinită această condiţie şi atunci când pedeapsa pentru infracţiunea ce atrage anularea. b) pentru infracţiunea săvârşită s-a aplicat pedeapsa închisorii. 412 Rodica Aida Popa. p.

ţinând seama de persoana condamnatului. portugheză (art. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. c) se apreciază. 132-53). Bucureşti 1997 . 86ą Cod penal în vigoare sau art.art. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi. 132-40 – art. All Beck. 87). persoana condamnatului şi aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat care se va îndrepta şi fără executarea efectivă a pedepsei. de comportamentul său după comiterea faptei. acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul infractiunilor de vătămare corporală gravă.2. pen. 11. 80 . viol si tortură. Instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost introdusă pentru prima dată în legislaţia noastră penală prin Legea nr. 42 din viitorul cod ori în cazul săvârşirii unei infracţiuni intenţionate. 38 sau art. dacă sunt întrunite următoarele condiţii în lumina actualului Cod penal: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani. 86ą Cod penal în vigoare sau ale art. Condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sunt prevăzute expres de art. Bulai „Manual de drept penal . 104 /1992 după modelul francez413 . 163 – art. italiană ( art. lucrări 200 . 91 noul Cod penal. Condiţii de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere Dispoziţiile art. reglementarea fiind rezultatul analizei dispoziţiilor similare din legislaţiile germană (§56 .).art.2.§56g C.Partea generală ”Ed. pedeapsa prevăzută de lege să nu fi fost pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. 91 noul Cod penal prevăd condiţiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere: pedeapsa aplicată. Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. spaniolă (art. Prin actele normative existente în momentul întocmirii acestei pag 533 s-a 413 C. 50 .Aurel Teodor Moldovan Suspendarea executării sub supraveghere este o măsură de individualizare a pedepsei închisorii sau potrivit unei opinii412 consacrate în literatura de specialitate suspendarea executării sub supraveghere este o formă de suspendare condiţionată în care condamnatul pe durata termenului de încercare este supus unor măsuri de siguranţă şi de respectare a unor obligaţii pe care instanţa le stabileşte în conformitate cu legea. 57) şi franceză ( art. Instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere este cunoscută în majoritatea legislaţiilor penale europene. condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere îşi are sediul în noul Cod Penal la articolele 91-98 . chiar fără executarea pedepsei. Condiţii cu privire la pedepsa aplicată şi la natura infracţiunii săvârşite. 168).

Un alt element de noutate constă în faptul că executarea pedepsei amenzii. cu excepţia cazurilor prevăzute în art. dacă instanţa apreciază că. ţinând seama de persoana infractorului şi de conduita avută de acesta anterior şi ulterior săvârşirii infracţiunii. fie ca pedeapsă principală pe lângă peCodul penal actual Noul cod penal Art 91. potrivit art. chiar fără executarea acesteia. de eforturile depuse de acesta pentru Art 86 1 . 414 p.Condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere – (1) Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată. c) se apreciază. afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. dar este însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an. În schimb. 3 Cod penal actual. dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani. inclusiv în caz de consurs de infracţiuni. PARTEA GENERALĂ prevăzut o excepţie cu privire la condiţiile de acordare a supendării executării pedepsei sub supraveghere. cel condamnat nu va mai comite alte infracţiuni. Cristian Mitrache. Constantin Mitrache. 209 alin.Condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere – 2(1) Instanţa poate dispune suspendarea executăii pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere. Partea urmărit Bucureşti. aplicată fie ca pedeapsă principală unică. inclusiv în caz de consurs de infracţiuni. “Drept penal român. 91al noului Cod penal. este închisoarea de cel mult 3 ani. ţinând seama de persoana condamnatului. 38. c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere constă în stabilirea şi aplicarea unei pedepse cu închisoarea de cel mult 3 ani. de comportamentul său după comiterea faptei. d) în raport de persoana infractorului. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani414 . chiar fără executarea pedepsei. punerea în aplicare a pedepsei este suficientă şi. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta si.obţinerea 2003. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare. aceasta putând fi acordată şi în cazul infracţiunii de furt prevăzute de art. de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii. unui deapsa închisorii atunci când prin infracţiunea săvârşită s-agenerală”. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.DREPT PENAL. 385. 201 .

62. condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni. Condiţii cu privire la infractor. dispoziţii care nu mai corespondeau cu noua concepţie asupra acestei instituţii juridico-penale. 3) sau în cazul nerecuperării integrale a pagubei sau dacă plata despăgubirilor n-a fost garantată de o societate de asigurare. “Drept penal român.5 şi 6 se aplică şi în cazul suspendării executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere. 1). Cristian Mitrache. În cazul concursului de infracţiuni. 202 . 81 alin. iar infracţiunile concurente nu fac parte din cele exceptate potrivit art. însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. Nu s-au mai reţinut prevederile de excludere a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul anumitor infracţiuni (art. b) şi c).pen. 86ą alin. 91 alin. Măsura suspendării executării sub supraveghere se poate aplica potrivit art. 86ą alin.Aurel Teodor Moldovan (2) Când pedeapsa închisorii este însoţită de pedeapsa amenzii aplicate în condiţiile art. şi noul Cod dispune că este posibilă această modalitate de suspendare dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani (art. iar instanţa de judecată optează pentru o pedeapsă cumulativă. b) ţi c) din Codul penal viitor numai dacă infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an. De altfel. ) Codul penal actual sau art. 2 C. art. Bucureşti. p. amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere. instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi chiar fără executarea acesteia. 1 lit. 91 alin.81. 2003. nu este susceptibilă de suspendare. afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul din cazurile în care nu atrage starea de recidivă. 86ą alin. dacă pedeapsa închisorii aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. 386. actualul cod prevede că se vor aplica dispoziţiile art. 1 lit. folos patrimonial. Partea generală”. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni. Deci măsura se poate lua atât faţă de infractorul care nu a mai fost condamnat anterior cât şi faţă de infractorul care 415 Constantin Mitrache. 1 lit. 4. precum şi de posibilităţile sale de îndreptare. alin.

4). 416 417 203 . intervalul de 5 ani. p. Această din urmă dispoziţie (obligaţia de motivare) este prevăzută de legea actuală numai referitor la suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii este o caracteristică care este de esenţa acestei instituţii. Prin noul cod penal s-au completat dispoziţiile privind condiţiile de aplicare a suspendării sub supraveghere adăugându-se menţiunea că aceste măsuri nu atrag suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile (art. comportamentul acestuia după comiterea faptei. În caz contrar respectivului condamnat nu i se poate aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere415 . cit. Constantin Mitrache. tot teoretic.alin. Această condiţie este prevăzută în dispoziţiile art. Termenul de încercare. teoretic. 91. ar fi de 2 ani şi 15 zile. PARTEA GENERALĂ anterior a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de cel mult 1 an. Aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat. ajutorul dat imediat victimei. 2003. iar termenul de încercare cel mai scurt. op.3. întrucât prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se naşte în sarcina condamnatului. 86ą lit. 81 alin. cu consimţământul acestuia.alin. cel mai lung ar fi de 9 ani în cazul în care instanţa ar adăuga la pedeapsa de 4 ani aplicată de instanţă.1. ceea ce nu are nicio justificare.416 . În reglementarea noului cod. alin. p. ci doar o vocaţie a acestuia la această măsură de individualizare judiciară a pedepsei. nu va mai săvârşi infracţiuni. stabilit de instanţă între 2 şi 5 ani.. situaţie la care s-ar ajunge când pedeapsa aplicată ar fi de 15 zile la care se adaugă 2 ani Mitrache. Bucureşti.2. unde sunt inserate şi coordonatele în care se apreciază. coordonate ce privesc persoana condamnatului. 98. 6).d) al viitorului cod. s-a prevăzut obligaţia instanţei de judecată de a motiva hotărârea (art. obligaţia executării unei munci neremunerate în folosul comunităţii. 11. Cristian Mitrache.2). “Drept penal român. 386. Partea generală”. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat care chiar şi fără executarea pedepsei. repararea prejudiciului cauzat prin infracţiunea comisă etc. Termenul de încercare Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se dispune pe un termen de încercare care este compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp.91.lit. fără a mai fi reprodusă şi în cazul suspendării sub supraveghere. 386. comportament din care să rezulte preocuparea acestuia pentru împiedicarea amplificării rezultatului la infracţiunile la care este posibil. Întrucât aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere este lăsată la aprecierea instanţei de judecată se consideră că prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege nu se crează un drept pentru condamnat. De asemenea. c) din actualul Cod penal sau în art.DREPT PENAL.

calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă. (2) Dispoziţiile art.3 se aplică în (2) Termenul de supraveghere se mod corespunzător. 82 alin. în noul Cod.(1) Art 92. 1 C. 86˛ alin. deoarece o parte din obligaţiile întâlnite în cazul amânării pedepsei sunt executate în cazul suspendării cu titlu de pedeapsă complementară. alin. pentru a-l determina la o conduită licită. la datele fixate. 86ł alin. durata pedepsei aplicate. Măsurile de supraveghere Măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat pe durata termenului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia. 11. fiind cuprins între 2 şi 4 ani. asigurarea realizării scopului măsurii de individualizare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. pen. Sub aspectul Codul penal actual Noul cod penal Art 862. la judecătorul desemnat cu supravegherea 204 . Pe durata termenului de încercare. pen). 3 C.. Potrivit noii reglementări. termenul de supraveghere în cazul suspendării este unul variabil. dar nu mai mic decât durata pedepsei aplicate.Termenul de supraveghere Termenul de încercare în cazul sus. (3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin.2.pedepsei sub supraveghere constituie praveghere se compune din cuantumul termen de supraveghere pentru conpedepsei închisorii aplicate. Astfel. 2 raportat la art.82. potrivit dispoziţiilor art. condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte.Aurel Teodor Moldovan ce reprezintă minimul din intervalul de timp ce poate fi stabilit de instanţă417 . fără a putea fi însă mai mică decât instanţă. între 2 şi 5 ani. sistemul de supraveghere în cazul suspendării este mai redus.4. constitutiv. expresia „termen de încercare” folosită în actualul Cod Penal este întâlnită sub denumirea de „termen de supraveghere”. la care se damnat şi este cuprinsă între 2 şi 4 adaugă un interval de timp. stabilit de ani.– (1) Durata suspendării executării pendării executării pedepsei sub su. Termenul de încercare se socoteşte de la data când hotărârea prin care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă (art.Termenul de încercare . în condiţiile stabilite de instanţă. iar sistemul de supraveghere la care este supusă persoana condamnată este asemănător cu cel prevăzut în cazul amânării aplicării pedepsei (instituţie nouă introdusă prin dispoziţiile noului Cod Penal).

care în art. orice sa. în prealabil. 3 Din dispoziţiile legale se desprinde concluzia că îndeplinirea măsurilor de supraveghere este cumulativă. reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile. în prealabil. la datele fixate supravegherea lui sau la alte organe de acesta. precum şi întoarcerea. d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. orice schimbare de domiciliu. stabilite de instanţă sau la Serviciul b) să primească vizizele conde protecţie a victimelor şi reintegrare silierului de probaţiune desocială a infractorului. la datele a) să se prezinte la serviciul de fixate. Codul penal actual Noul cod penal Art 86 .de supraveghere. semnat cu supravegherea b) să anunţe.Măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului .DREPT PENAL. la judecătorul desemnat cu probaţiune. reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile. d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. precum şi întoarcerea. condamnatul trebuie natul trebuie să se supună următoarelor să respecte urmă toarele măsuri de măsuri de supraveghere: supraveghere: a) să se prezinte. c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. b) să anunţe.obligaţiile – (1) Pe durata termenului rata termenului de încercare. la datele fixate de acesta. d) să comunice schimbarea locului de muncă. în prealabil. PARTEA GENERALĂ lui sau la alte organe stabilite de instanţă sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorului.Măsurile de supraveghere şi Art 93. b) să primească vizizele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa. c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. condam. c) să anunţe. 205 .(1) Pe du. schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile. schimbare de domiciliu. 93 prevede respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune. Măsurile de supraveghere au fost completate prin noul Cod penal.

după cum urmează: a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare. art. În concepţia viitorului Cod Penal. 2 C. Obligaţiile condamnatului Pe durata termenului de încercare. (1) lit. Actuala legislaţie penală stabileşte obligaţiile condamnatului. b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită.93 noul Cod că. 93. pe lângă măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat. pentru luarea măsurilor de revocare a suspendării executării sub supraveghere.2. nu poate presta această muncă. care este obligat să formuleze recomandări în acest sens. b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. fără acordul instanţei. instanţa va consulta serviciul de probaţiune. Pentru stabilirea conţinutului acestor obligaţii. e) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule. 206 .2 arată că instanţa impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională. Supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţă conform art. decât în condiţiile fixate de instanţă. 93 alin. d) să nu părăsească teritoriul României. tratament sau îngrijire. în special în scopul dezintoxicării. pen se face de organele prevăzute în alin. alin. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor. c) să se supună măsurilor de control. d) să nu intre în legătură cu anumite persoane. instanţa de judecată poate impune acestuia respectarea uneia sau a mai multor obligaţii prevăzute de art.2. a) şi aceleaşi organe sesizează instanţa în caz de neîndeplinire a obligaţiilor. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere Remarcăm două feluri de efecte: provizorii sau imediate şi efecte definitive. 11.3 al art.6. în condiţiile stabilite de instanţă. în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile. 86ł alin. c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite.5. afară de cazul în care. pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul va presta o muncă neremunerată. tratament sau îngrijire medicală.Aurel Teodor Moldovan 11. Tot în sarcina condamnatului se prevede. 3 Cod penal în vigoare sau de art. 86ł alin. 2 noul Cod penal. în alin. f) să se supună măsurilor de control. din cauza stării de sănătate.

afară 207 . Dacă în actuala reglementare se prevede posibilitatea reabilitării la expirarea termenului de încercare. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea ori suspendarea condiţionată a executării pedepsei. doar condamnarea pentru această infracţiune săvârşită din nou poate fi pronunţată şi după expirarea termenului de încercare. 864 raportat la art. al cărei termen va curge de la împlinirea termenului de supraveghere. Aşadar pentru a se putea revoca suspendarea executării sub supraveghere este necesar ca infracţiunea să se săvârşească în termenul de încercare şi să fie descoperită în acest termen. instanţa poate dispune revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere. 864 raportat la art. PARTEA GENERALĂ În timp ce efectul provizoriu al suspendării executării sub supraveghere îl constituie suspendarea executării pedepsei închisorii. (art.2. 83 alin. afară de cazul în care persoana dovedeşte că s-a aflat în imposibilitate de a le îndeplini. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu mai are ca efect intervenirea reabilitării de drept la expirarea termenului de supraveghere. de reabilitare în condiţiile dreptului comun. pe termenul de încercare.7. Întocmai ca şi în cazul amânării aplicării pedepsei. Revocarea este facultativă şi dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. astfel. în privinţa efectelor. 3 Codul penal actual). pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Revocarea suspendării executării sub supraveghere se dispune obligatoriu dacă în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. dacă pedeapsa a fost stabilită la amendă. 4 Codul penal actual). Revocarea este facultativă dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă. Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă. La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă. 11. se poate aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea pedepsei sub supraveghere. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări (art. când este reabilitat de drept.DREPT PENAL. 83 alin. instanţa având posibilitatea să dispună şi pentru pedeapsa stabilită pentru infracţiunea din culpă. efectul definitiv se produce la împlinirea termenului de încercare dacă cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune pe durata termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării executării pedepsei. potrivit noului Cod. producerea efectelor suspendării este condiţionată de executarea intregrală a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare. Condamnarea va fi susceptibilă. revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere nemaifiind obligatorie.

În cazurile prevăzute în alin. în cazul condamnatului care execută pedeapsa închisorii la locul de muncă şi care şi-a pierdut total capacitatea de muncă.2. Cazurile de anulare ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere sunt aceleaşi ca şi pentru anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. respectiv de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionată a executării pedepsei. pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare. iar termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 1 raportat la art.) sau art. În cazul când se dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere. instanţa poate aplica pentru aceasta suspendarea executării sub supraveghere. 208 . 865’ din actualul Cod penal. 864 raportat la art. pen. în mod expres de noul Cod Penal. dacă pedeapsa rezultată în urma aplicării dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă nu au depăşit 3 ani. aplicându-se.Aurel Teodor Moldovan de cazul când cel condamnat dovedeste că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii (art. dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă sau pluralitate intermediară. 86ą Codul Penal actual. prevăzându-se posibilitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere chiar în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile anulării. 85 alin. 11. În cazul anulării suspendării pedepsei sub supraveghere s-a reformulat alin. 97 alin. 1 şi 2 C. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează. 84 Codul Penal actual). noul Cod penal. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Anularea se dispune pentru cauze preexistente aplicării suspendării executării pedespei sub supraveghere care dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată ar fi împiedicat acordarea acesteia. reglementată. 1. Astfel. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune de instanţă chiar dacă nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute în art. 865 alin. Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc.8. termenul de încercare. dacă infractiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. după caz. dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infractiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazuri speciale. 2 din art. dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depăşeşte 3 ani. aşa cum arătat anterior. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu are loc dacă descoperirea infracţiunii a avut loc după împlinirea termenului de încercare şi nici dacă pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită anterior a fost stabilită la amendă.

p. 4 Cod penal în vigoare. în libertate. p. Pe durata termenului de încercare. 418 209 . dar spre deosebire de cele menţionate mai sus unde executarea pedepsei este suspendată. “Drept penal român. 421 C. op. Cristian Mitrache.DREPT PENAL. De asemenea. cit. cu anumite restrângeri de drepturi şi unele penalităţi de ordin pecuniar. 11. dacă instanţa apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate421 . În literatura de specialitate s-a exprimat opinia419 că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu se aplică în cazul amenzii penale. s-a susţinut420 că aplicarea pedepsei sub supraveghe nu este posibilă în cazul cetăţenilor străini sau români cu domiciliul în străinătate . o măsură de individualizare a pedepsei. Dumitru . 86 indice 9 alin. deoarece acestora nu li se pot impune măsurile de supraveghere prevăzute de Codul Penal şi nu se poate determina persoana sau organul care să exercite supravegherea condamnatului. a suspendării executării pedepsei sub supraveghere418 . în cazul acesteia executarea pedepsei închisorii are loc. 392. 419 Gh . instanţa poate dispune luarea vreuneia din măsurile prevăzute în art. stabilit de instanţă . 2/ 1994 . cit . dispune revocarea măsurii şi ţinând seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă şi de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Bucureşti. în revista Dreptul nr. 2003. Executarea pedepsei la locul de muncă reprezintă ca şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării sub supraveghere. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere .. potrivit dispoziţiilor art.1. 422 Mitrache. 391. p. p. EXECUTAREA PEDEPSEI INCHISORII LA LOCUL DE MUNCA 11. cit. în Revista de drept penal nr. întrucât Codul Penal nu face referire la termenul de încercare în cazul amenzii penale. Potrivit art 110 al actualului Cod Penal în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate minorului. instanţa constatând pierderea totală a capacităţii de muncă a condamnatului ce execută pedeapsa închisorii la locul de muncă. care nu depăşeşte o anumită perioadă.. ia măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei sau după caz. 115 . p 91 420 Vezi R. la care se adaugă un interval de timp de la un an la 3 ani . dar nu prin privare de libertate într-un loc de deţinere. PARTEA GENERALĂ Într-adevăr. prin muncă.. 1101.3.3. op. 540. Bulai. ci în libertate prin prestarea unei munci în cadrul unei unităţi unde Constantin Mitrache. Noţiune Executarea pedepsei la locul de muncă este o măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii. în unitatea unde lucrează condamnatul ori în altă unitate. 8 /1996 . Partea generală”. A Popa . op . Natura juridică. termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii .

86 indice 11 C. prin Noul Cod penal nu s-a menţinut instituţia executării pedepsei la locul de muncă. de mediul de muncă şi de viaţă de până atunci şi are posibilitatea de a dovedi. 11. „ Pe planul interesului general al apărării sociale . dar noua organizare. Asigurarea profitului care să justifice activitatea economică nu crează disponibilităţi pentru desfăşurarea unui proces educativ efecient la locul de muncă faţă de cei aflaţi în executarea unei pedepse. La rândul său condamnatul are avantajul că nu este separat de familie. sub supravegherea unităţii care îl acceptă şi îl ajută să se reintegreze. Cadrul de reglementare. ceea ce îi va atrage o reintegrare socială mai rapidă şi redobândirea poziţiei sociale de care se bucură înainte de săvârşirea infracţiunii. a unităţilor la care ar fi urmat să se execute acestă pedeapsă. că nu va mai încălca regulile de convieţuire socială.104 424 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate ”. d) aprecierea instanţei că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate. prin activitate şi bună conduită.art. 107 210 . 23/ 1969 privind executarea pedepselor.”424 În schimb.Aurel Teodor Moldovan este angajat422 .Bucureşti 1999 pag. b) persoana condamnatului.3. ci un privilegiu acordat instanţei de care trebuie să facă uz numai dacă aceasta îşi formează convingerea că lăsarea în libertate a condamnatului contribuie mai mult la atingerea scopului pedepsei decât internarea în penitenciar. De asemenea. Aurel Pentru a opera această măsură de individualizare trebuie . Pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii săvârşite.executarea pedepsei închisorii la locul de muncă asigură o mai profundă influenţă educativă a pedepsei. Cadrul de reglementare al executării pedepsei la locul de muncă îl constituie dispoziţiile art.. 86 indice 7 . se reduc cheltuielile sociale legate de executarea pedepsei în penitenciare. c) acordul scris al unităţii în care urmează condamnatul să presteze munca.”423 „Executarea pedepsei la locul de muncă nu este un drept al condamnatului. Monitorul Oficial ca pedeapsa 423 pag. pen.” Ed. pe baza economiei de piaţă.2. Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei la locul de muncă Executarea pedepsei la locul de muncă se poate dispune de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile privitoare la: a) pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii săvârşite. Bucureşti 1999 Tedor Moldovan „Munca persoanelor condamnate . Ed Monitorul Oficial . S-a avut în vedere nu numai slaba efecienţă a acestui mod de executare a pedepsei închisorii. prin prestarea de către condamnat a unei munci socialmente utile. la acestea adăugându-se dispoziţiile din Codul de procedură penală şi Legea nr.

Persoana condamnatului. 2003. 140/1996 alin. Pentru ca instanţa de judecată să poată lua această măsură. atât înainte de săvârşirea infracţiunii cât şi după aceea. 38. O altă condiţie pentru a putea fi dispusă executarea pedepsei la locul de muncă priveşte acordul scris al unităţii în care urmează condamnatul să presteze munca. pag 211 . Monitorul Oficial . Cristian Mitrache. este necesar ca cel în cauză să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an. PARTEA GENERALĂ aplicată pentru o singură infracţiune să fie închisoarea de cel mult 5 ani. În cazul recidiviştilor însă instanţa are îndatorirea de a examina cu grijă deosebită antecedentele penale ale condamnatului. 3 a fost modificat astfel: executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani. Bucureşti 1999. Partea generală”. Monitorul Oficial . faţă de muncă. viol. executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. 104 / 1992 şi este determinată de consacrarea prin Constituţie a separaţiuniilor puterilor în stat. 107.”427 Pot beneficia de această măsură şi condamnaţii minori care au împlinit vârsta de 16 ani la data aplicării pedepsei (vârsta de 16 ani este admisă în principiu potrivit legislaţiei muncii. faţă de regulile de convieţuire socială. „ Prin Legea nr. pentru prestarea unei munci în cadrul unei unităţi). Tinerii condamnaţi la pedeapsa închisorii cu executarea acesteia la locul de muncă ce devin militari în termen în cursul judecăţii sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Bucureşti. Acordul unităţii. pag . 393.DREPT PENAL. viol şi tortură. Executarea pedepsei la locul de muncă poate fi dispusă şi în caz de concurs de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată pentru concursul de infracţiuni este de cel mult trei ani închisoare şi sunt întrunite celelalte condiţii legale. după trecerea lor în rezervă. astfel că instanţa de judecată nu mai poate impune 425 Constantin Mitrache. “Drept penal român. Această condiţie a fost introdusă în Codul Penal prin modificarea realizată de Legea nr. precum şi în cadrul infracţiunilor de vătămare corporală gravă . legea are în vedere întreaga conduită a acestuia. afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art. precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă. vor executa pedeapsa la locul de muncă. 426 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate” Ed. p. Exceptarea de la aplicarea pedepsei cu executarea la locul de muncă priveşte deopotrivă pedepsele aplicate pentru infracţiunile fapt consumat ori tentativă cât şi pentru participarea la săvârşirea acelor infracţiuni ca instigatori sau complici chiar dacă pedeapsa ar fi stabilită sub 5 ani închisoare425 . faţă de familie. Bucureşti 1999. 427 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate” Ed. si tortură.”426 „ În ceea ce priveşte conduita generală a făptuitorului. În schimb.

pen. în special în scopul dezintoxicării. se reţine o cotă de 15-40%. f) să se supună măsurilor de control. c) durata executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă. condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales. f) condamnatul nu poate ocupa funcţii de conducere. Instanţa. Pe durata executării pedepsei. pentru munca prestată. cu următoarele limitări ale drepturilor ce-i revin potrivit legii: a) din totalul veniturilor cuvenite. apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate. ţinând seama de gravitatea faptei. condamnatul este obligat să îndeplinească toate îndatoririle la locul de muncă. stabilită potrivit legii. după reţinerea cotei prevăzute la lit. care se varsă la bugetul statului. potrivit legii. adică: a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare. Instanţa poate dispune ca cel condamnat să respecte şi una sau mai multe din obligaţiile prevăzute în art. e) condamnatul nu poate fi promovat. 86 indice 8 C. fie în altă unitate. În cazul condamnatului minor. pe durata executării pedepsei. Locul de muncă. Potrivit art. în toate cazurile însă. b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinta avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită. d) nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului. de împrejurările în care a fost comisă. societăţilor comerciale. d) să nu intre în legătură cu anumite tersoane. fie în unitatea în care condamnatul era angajat la data pronunţării hotărârii. e) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule. Executarea pedepsei poate avea loc. instiţuţiilor de stat hotărârile ei cu privire la această instituţie Aprecierea instanţei. iar în raport cu fapta săvârşită nu poate ocupa funcţii care implică exerciţiul autorităţii de stat. poate dispune executarea pedepsei la locul de muncă. funcţii instructiv-educative ori de gestiune. Modul de executare a pedepsei închisorii la locul de muncă. cu acordul scris al unităţii. tratament sau îngrijire. a). cu excepţia sporurilor acordate pentru activitatea desfăsurată în locuri de muncă cu condiţii vătămătoare sau periculoase. de conduita profesională şi generală a făptuitorului şi de posibilităţile acestuia de reeducare. c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite. limitele reţinerii se reduc la jumătate.Aurel Teodor Moldovan regiilor autonome. Pedeapsa se execută la locul de muncă în baza mandatului de executare a pedepsei. b) drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului. 212 . decât în condiţiile fixate de instanţă. 86 indice 3. decât prin hotărârea instanţei de judecată. în raport de cuantumul veniturilor şi de îndatoririle condamnatului pentru întreţinerea altor persoane.

213 . 81 sau 861 C. PARTEA GENERALĂ Pe timpul executării pedepsei în unitatea în care cel condamnat îşi desfăşoară activitatea la data aplicării pedepsei. Bucureşti. ţinând seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă şi de dispoziţiile art. “Drept penal român. Cristian Mitrache. Dispozitiile alin. . după caz. 40 pentru pluralitatea intermediară de infracţiuni. 39 alin. În cazul în care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă a devenit militar în termen în cursul judecăţii sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. dacă sunt îndeplinite condiţiile stării de recidivă postcondamnatorie sau. instanţa poate 428 Constantin Mitrache. contractul de muncă se suspendă. alte persoane desemnate de instanţă sau serviciul de reintegrare socială şi supraveghere). Revocarea facultativă.3. Revocarea măsurii este obligatorie când după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă. ale art. p. instanţa revocând executarea pedepsei la locul de muncă şi. 2003. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă este facultativă în cazurile în care: . cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă Este o sancţiune care intervine pentru nerespectarea de către condamnatul cu executarea pedepsei la locul de muncă a condiţiilor prevăzute de lege. Revocarea obligatorie. Revocarea este de două feluri: obligatorie şi facultativă428 . Pedeapsa se aplică potrivit dispoziţiilor art. instanţa poate să revoce executarea pedepsei la locul de muncă. 72. 396. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art.dacă infracţiunea ulterioară este săvârsită din culpă. în timpul executării pedepsei. În cazul executării pedepsei într-o altă unitate decât cea în care îşi desfăşura activitatea condamnatul la data aplicării pedepsei. 11. pen.DREPT PENAL.condamnatul se sustrage de la prestarea activităţii în cadrul unităţii sau nu-şi îndeplineşte în mod corespunzător îndatoririle ce-i revin la locul de muncă ori nu respectă măsurile de supraveghere sau obligaţiile stabilite prin hotărârea de condamnare. pedeapsa se execută la locul de muncă după trecerea în rezervă a acestuia.3. Revocarea măsurii este tot obligatorie când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă. 1 si 2. contractul de muncă încheiat încetează. 6 se aplică în mod corespunzător şi în cazul condamnatului care nu desfăşoară o activitate la data aplicării pedepsei. Supravegherea respectării acestor obligaţii se va face de aceleaşi persoane ca şi la măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere (judecătorul desemnat cu supravegherea. Partea generală”. Pedeapsa se execută fără a se încheia contract de muncă. înainte de începerea executării pedepsei sau în timpul executării acesteia.

dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art.4. Anularea se dispune şi în cazul în care hotărârea de condamnare pentru infracţiunea descoperită ulterior se pronunţă după ce pedeapsa a fost executată la locul de muncă sau considerată ca executată. 86 indice 9 alin. b) în toată perioada executării pedepsei condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.5. 8610 C. revocarea nu mai are loc si pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni. Pentru a se putea dispune încetarea executării pedepsei la locul de muncă. să fi avut o conduită bună. pen. instanţa poate dispune şi pentru infracţiunea săvârşită din culpă ca executarea ei să fie la locul de muncă. au avut o bună conduită şi care au executat o anumită parte din pedeapsă.. Pentru cazul prevăzut la alin. după caz.3. Anularea executării pedepsei la locul de muncă Este sancţiunea ce intervine pentru o cauză anterioară rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu executarea la locul de muncă şi are în vedere nerespectarea condiţiilor cerute de lege pentru luarea măsurii. Dacă executarea pedepsei la locul de muncă se revocă. 1 sau 3. 11. 11. potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni sau recidivă.) s-a prevăzut posibilitatea încetării executării pedepsei la locul de muncă. 2 al aceluiaşi articol. Pedeapsa se stabileşte. instanţa. dacă cel condamnat mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii şi aceasta se descoperă mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată la locul de muncă sau considerată executată. pedeapsa aplicată sau. c) conducerea organizaţiei în care condamnatul prestează munca să ceară instanţei de judecată încetarea executării pedepsei la locul de 214 . pen. 867. care dau dovezi temeinice de îndreptare. anulează executarea pedepsei la locul de muncă. să fi fost disciplinat şi stăruitor în muncă. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă Pentru stimularea condamnaţilor ce execută pedeapsa la locul de muncă. trebuie îndeplinite condiţiile: a) condamnatul să fi executat două treimi din pedeapsă. restul de pedeapsă rămas neexecutat se execută într-un loc de deţinere.Aurel Teodor Moldovan dispune şi pentru această infracţiune executarea pedepsei la locul de muncă. iar pedeapsa rezultantă se va executa într-un loc de deţinere.3. potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni sau recidivă. în lege (art. sunt disciplinaţi şi stăruitori în muncă. potrivit art. În acest caz. Potrivit dispoziţiilor art. după caz. Când se dispune anularea executării pedepsei la locul de muncă pedeapsa rezultantă se va stabili după caz. 8611 c.

instanţa poate dispune revocarea încetării executării pedepsei la locul de muncă. cererea o poate introduce şi condamnatul. 80) în cazul infracţiunilor sancţionate cu pedeapsa închisorii. persoana infractorului şi conduita acestuia adopatată de acesta anterior şi ulterior comiterii faptei. fiind aplicabile în mod corespunzător. fiind scutit de executarea în continuare a pedepsei. 91 s-a prevăzut posibilitatea instanţei de judecată să oblige pe condamnatul care beneficiază de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere să execute în termenul de încercare o muncă în folosul comunităţii pe o perioadă stabilită prin legea de executare a pedepselor. Noua lege penală a introdus însă alte instituţii menite să contribuie la procesul de individualizare a pedepsei şi la reeducarea celor condamnaţi. iar după săvârşirea faptei a dat dovezi temeinice că se poate chiar fără aplicarea pedepsei. însă nu mai târziu de 2 ani din momentul pronunţării hotărârii. De asemenea. În acest caz instanţa fixează în cuprinsul hotărârii data la care urmează să se pronunţe asupra pedepsei. a acoperit prejudiciul. Dacă în acelaşi interval condamnatul a comis din nou o infracţiune. avându-se în vedere infracţiunea săvârşită. în art. PARTEA GENERALĂ muncă. a acoperit prejudiciul sau dovedeşte că are posibilitatea de a-l acoperi. executarea unei pedepse. 3. Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea 215 . 61 si 86ąş alin. a dat dovezi temeinice că se poate îndrepta chiar fără aplicarea. dacă cel condamnat nu a avut antecedente penale. dacă inculpatul nu a avut antecedente penale. O altă instituţie este renunţarea la aplicarea pedepsei (art. dispoziţiile art.DREPT PENAL. Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă si până la împlinirea duratei pedepsei. s-a prevăzut posibilitatea amânării aplicării pedepsei (art. instanţa poate să nu-i aplice nici o pedeapsă. cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune. Renunţarea la aplicarea pedepsei constă în dreptul recunoscut instanţei de judecată de a renunţa definitiv la stabilirea şi aplicarea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. condamnatul aflându-se într-o situaţie asemănătoare liberatului condiţionat. Dacă cel condamnat nu execută această muncă sau are o conduită necorespunzătoare în timpul sau în legătura cu îndeplinirea acestei obligaţii instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. 83) în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 2 ani. Astfel. În concordanţă cu principiul oportunităţii se prevede însă că această instituţie nu îşi găseşte aplicabilitate în cazul în care pedeapsa legală pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 3 ani sau mai mare. este suficientă aplicarea unui avertisment. pentru îndreptarea căreia. obligându-l la executarea în întregime a pedepsei sau la prelungirea termenului de încercare.

pentru a asigura persoanei supravegheate şanse sporite de îndreptare.. interdecţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită dacă aceasta a avut o conduită care să justifice opţiunea instanţei de a nu-i aplica o pedeapsă. Cristian Mitrache. în art. ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de deţinere mai înainte de executarea în întregime a pedepsei. 11. pentru a contribui într-un mod calificat la procesul de reintegrare socială. la grabnica 430 Constantin Mitrache. Producerea efectelor. 430 lor îndreptare .4. cu un conţinut variat şi flexibil. pentru a spori eficienţa mijloacelor de protecţie a intereselor victimei. O importanţă majoră s-a acordat de către noul Cod Penal rolului pe care îl joacă consilierii de probaţiune. precum şi de Legea 23/1969 privind executarea pedepsei. All a condamnaţilor în pag 77 timpul executării pedepsei închisorii la stăruinţă în muncă şi disciplină. Partea generală”. 59 – 62 Codul penal actual. un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei.Aurel Teodor Moldovan aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.4. În cazul neexecutării acestora se impune revocarea amânării şi dispunerea executării pedepsei. dar şi acordarea unui ajutor în a conştientiza riscurile la care se expune prin comiterea de infracţiuni sau pentru a-i înlesni integrarea socială.429 429 Aurel Liberarea condiţionată constituie un mijloc de stimulareBeck. şi obligaţiile impuse condamnatului pe durata termenului de supraveghere prezintă o natură flexibilă. LIBERAREA CONDIŢIONATĂ 11. este condiţionată. în privinţa efectelor amânării aplicării pedepselor se arată că persoanei faţă de care s-a dispus amânarea nu i se mai aplică pedeapsa şi pe cale de consecinţă nu este supusă niciunei decăderi. fie prin impunerea unor obligaţii noi. prin care s-a urmărit permiterea verificării conduitei persoanei. cu excepţia cazului când persoana în cauză face dovada că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Buucureşti 2001 Teodor Moldovan „Monografia închisorilor din România ” Ed. 2003. fie prin mărirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente. 400. Aceştia reprezintă persoane specializate tocmai în acest gen de activităţi. 450 Cod procedură pen. respectiv de art. 100 – 106 noul Cod penal. De asemenea. sub condiţia ca până la împlinirea duratei acesteia să nu mai săvârşească infracţiuni.1. de îndeplinirea integrală a obligaţiilor stabilite prin hotărâre. Bucureşti. persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei este supusă unui proces de supraveghere. “Drept penal român. Pe parcursul termenului de supraveghere. Potrivit art. Noţiune Liberarea condiţionată este o instituţie complementară regimului executării pedepsei închisorii. printre altele. p. pentru a se mări şansele de reuşită în procesul de recuperare a persoanei aflată sub supraveghere. Această instituţie este reglementată de dispoziţiile art. ce permit instanţei de judecată să le adapteze în funcţie de comportamentul persoanei supuse supravegherii. 90 din noul Cod. 216 . ori chiar prin încetarea executării unora dintre obligaţiile care au fost impuse iniţial.

Bucureşti. (art.DREPT PENAL. 59 alin.. 2 C. cit. după vârsta condamnatului şi după folosirea acestuia în muncă431 . Penal actual). Art. PARTEA GENERALĂ 11. 401. pot fi liberate conditionat după executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani. b) cel condamnat pentru săvârţirea uneia sau a mai multor infractiuni din culpă poate fi liberat conditionat înainte de executarea în întregime a pedepsei. “Drept penal român. după cum urmează : a) după ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăţeţte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani (art. 59 alin. 2003. Cristian Mitrache. 1. 591 alin. p. Constantin Mitrache. 3 Cod Penal actual). pen. 401. op. 59 alin. 59 C. 1. 60 alin. după ce a executat cel putin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau cel putin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani (art. d) cei condamnati în timpul minoritătii. Condiţii de acordare Executarea unei fracţiuni din pedeapsă. ca o garanţie că scopul şi funcţiile acesteia au fost stinse. 1 Cod penal actual). fracţiunea ce trebuie executată se calculează potrivit dispoziţiilor art. când ajung la vârsta de 18 ani. p. 2. 1 C. după forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită infracţiunea. (art. Partea generală”. dacă îndeplinesc celelalte conditii prevăzute în art. adică cele condamnate pentru săvârsirea unei infractiuni din culpă. 100 din noul Cod penal prevede că în cazul închisorii. condamnatul s-a reeducat şi numai este necesară executarea în întregime a pedepsei. În cazul persoanelor prevăzute în alin.4. 431 432 217 . Partea din pedeapsă ce trebuie executată diferă după durata pedepsei efectiv aplicate. dacă îndeplinesc celelalte conditii prevăzute în art. O primă condiţie priveşte executarea unei părţi din pedeapsă.actual) c) în cazul în care pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul între infracţiuni săvârşite în culpă şi infracţiuni intenţionate.2. Liberarea condiţionată se acordă de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite mai multe condiţii. liberarea condiţionată poate fi dispusă dacă: a) cel condamnat a executat cel putin două treimi din durata pedeapsei Mitrache. adică în raport cu pedepsele ce se execută pentru infracţiunile intenţionate432 . Penal actual. 60 alin. precum si condamnatii trecuti de vârsta de 60 de ani pentru bărbati si de 55 de ani pentru femei pot fi liberati conditionat după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau a unei jumătăti în cazul închisorii mai mari de 10 ani.

. Aceasta examinează periodic situaţia fiecărui condamnat sub aspectul îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru a fi propus spre liberare condiţionată436 . p. 433 218 . din îndeplinirea conştiincioasă a oricăror îndatoriri. cu respectarea deplină a disciplinei muncii şi a normelor interne de la locul de deţinere433 . Bucureşti 2001 pag 63 436 Mitrache. dar nu mai mult de 20 de ani în cazul închisorii mai mari de 10 ani. poate cuprinde propunerea către judecătoria (în a cărei rază teritorială se află penitenciarul) de liberare condiţionată. cit.Aurel Teodor Moldovan în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel piuţin trei pătrimi din durata pedepsei. op. 403.100. All Beck . atunci când se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile. O condiţie aparte este prevăzută în art. cit. b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în sistem semideschis sau deschis.2 al noului Cod penal. în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii mai mari de 10 ani dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de alin. Când comisia de propuneri consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile penConstantin Mitrache. 507. la rezultatele muncii. “Drept penal român. op. Stăruinţa în muncă şi disciplina condamnatului. comisie care este organizată şi funcţionează potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor. Oancea. 2003. alin. p. după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei. 435 Aurel Teodor Moldovan „ Monografia închisorilor din România ”.. Dovezile temeinice de îndreptare. c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. Stăruinţa în muncă şi disciplină ca şi dovezile temeinice de îndreptare ce reflectă o bună comportare a condamnatului în timpul executării pedepsei trebuie să rezulte din procesul verbal al comisiei de propuneri constituită în acest scop şi care funcţionează în fiecare penitenciar. Bucureşti. 403. lit. Partea generală”. prin care se prevede că în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani se poate dispune liberarea condiţionată. Comisia de liberare condiţionată îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile art. p. Procesul verbal întocmit în detaliu cu privire la comportarea condamnatului. Ed. Această condiţie presupune că în timpul executării fracţiunii de pedeapsă condamnatul a fost stăruitor în muncă în sensul de a manifesta iniţiativă şi grijă în îndeplinirea unei munci de calitate. d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate. b) – d). 59 şi 60 din Codul Penal” actual435 . afară de cazl când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Cristian Mitrache. Acestea se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare. 434 I.1. din respectul faţă de administraţia locului de deţinere şi atenţia faţă de ceilalţi condamnaţi434 .

termen care nu poate fi mai mare de 1 an. fixează un termen pentru reexaminarea situaţiei condamnatului. iar pedepsele accesorii se execută. G. dacă instanţa de judecată constată că sunt îndeplinite condiţiile legale şi deci executarea restului de pedeapsă. 219 .4. stabileşte că dacă până la expirarea termenului de supraveghere a condamnatului nu a săvârşit din nou o infracţiune. cel condamnat nu a săvârsit din nou o infractiune. Condamnatul liberat condiţionat trebuie să aibă o conduită bună.DREPT PENAL. dispune acordarea liberării condiţionate. liberarea devine definitivă se realizează efectul definitiv al liberării condiţionate. în penitenciar nu mai este necesară. acordarea liberării condiţionate este atributul exclusiv al instanţei de judecată care verifică îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru aceasta. Potrivit art. 61 alin. care în art. 488. cit. 1 C. p.106. Penal actual. poate dispune fie mentinerea liberării conditionate. nu s-a dispus revocarea liberării condiţionate 437 438 M. Efectele liberării sunt reglementate în mod diferit în viitorul Cod penal. Dacă până în momentul expirării pedepsei condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune. După momentul în care se produc efectele liberării condiţionate pot fi: efecte imediate şi efecte definitive437 . iar cererea lui este însoţită obligatoriu de procesul-verbal al comisie de propuneri. PARTEA GENERALĂ tru a fi propusă liberarea condiţionată. de a locui într-o anumită localitate. Într-o astfel de situaţie. condamnatul se poate adresa direct instanţei de judecată. 11. instanta. de a fi supus vreunei instituţii speciale438 Pe perioada liberării condiţionate. pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare ţi până la împlinirea duratei pedepsei. În acest din urmă caz pedeapsa stabilită pentru infractiunea săvârsită ulterior si restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc. După cum se poate constata. Efectele liberării condiţionate. Dacă în acelasi interval cel liberat a comis din nou o infractiune. Efectele imediate Primul efect al liberării condiţionate constă în punerea în libertate a condamnatului fără restricţii de drepturi în sensul că acesta nu are obligaţii de a se prezenta periodic la anumite organe. în sensul de a nu săvârşi din nou o infracţiune până la expirarea duratei pedepsei. condamnatul este considerat în timpul executării pedepsei până la expirarea acesteia.. Astfel. cu cerere de liberare condiţionată. tinând seama de gravitatea acesteia. op. putându-se aplica un spor până la 5 ani. fie revocarea. 86. Basarab. Efectele definitive.3. p. Teodoru.

Aurel Teodor Moldovan şi nu s-a descoperit o cauză de anulare pedeapsa se consideră executată. 2 s-a prevăzut posiblitatea liberării condiţionate a condamnaţilor care au trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbati si de 55 de ani pentru femei numai după executarea efectivă a 15 ani de detentiune. 407. c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotorârea de condamnare. Potrivit art. Partea generală”. atunci instanţa de judecată. d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate. p. 439 Constantin Mitrache. 1. Liberarea conditionata in cazul detentiei pe viata Prin dispoziţiile art.4. b) cel condamnat a avut o conduită bună pe toata durata executării pedepsei. liberarea condiţionată în cazul detenţiunii pe viaţă poate fi dispusă: a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani din pedeapsă. 220 . dacă este stăruitor în muncă. 551 alin. 11. În cuprinsul aceluiaşi articol. ţinând seama de gravitatea acesteia poate menţine ori revoca liberarea condiţionată. “Drept penal român. în afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Cristian Mitrache.4. ultim al articolului amintit stabileşte un termen de supraveghere de 10 ani la care este supus condamnatul. alin. 1 Cod penal actual a fost prevăzută posibilitatea liberării condiţionate a celui condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă numai după executarea efectivă a 20 de ani de detenţiune de către cel condamnat.99 noul Cod penal. Dacă în timpul liberării condiţionate condamnatul a săvârşit o nouă infracţiune. disciplinat si dă dovezi temeinice de îndreptare. Revocarea liberării condiţionate. 2003. Bucureşti. dacă sunt îndeplinite si celelalte conditii prevăzute în alin. ţinându-se seama si de antecedentele sale penale. oferirea unei raze de speranţă că din pedeapsa detenţiunii pe viaţă se poate obţine liberarea condiţionată439 . Alin. Prin aceste prevederi s-au urmărit stimularea condamnaţilor la receptivitate în respectarea regimului de executare a pedepsei.

442 Dongoroz.. art. cit.. op. “Drept penal român. Ambele categorii de sancţiuni au caracterul de sancţiuni de drept penal. RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR 12. cit. 99 sau art. Potrivit dispoziţiilor Codului penal român. op. 348. p. 2003. pen. 221. şcoală. Partea generală”. deficienţe în procesul educativ ce s-a desfăşurat în familie. În mod firesc. Codul penal în vigoare prevede la minorii care răspund pentru faptele săvârşite de ei un sistem sancţionator special. deoarece cauzalitatea infracţionalităţii în rândul minorilor se interacţionează cu o serie de factori. influenţa negativă exercitată de unii majori care îi atrag pe minori pe calea infracţională440 . 441 Dongoroz. Cristian Mitrache.1. Aspecte generale privind sancţionarea infractorilor minori Prevenirea şi sancţionarea infracţiunilor săvârşite de minori Prevenirea şi combaterea infracţionalităţii minorilor a constituit şi constituie o preocupare permanentă de politică penală a statelor moderne. 440 Constantin Mitrache. Bucureşti. format din măsuri educative şi din pedepse.. 113 noul C.1. în reglementarea răspunderii penale în privinţa minorilor apare necesitatea de a face o separaţie între minorii care au capacitate penală şi pot fi făcuţi răspunzători penal pentru faptele lor şi minorii care nu au capacitate penală şi nu răspund penal pentru faptele prevăzute de legea penală pe care lear săvârşi441 . Răspunderea penală a minorului este condiţionată de starea psihicofizică normală a minorului la diferite etape ale minorităţii. p. precum: lipsa de exprienţă de viaţă socială a minorului cu consecinţa neînţelegerii depline a semnificaţiei sociale a conduitei lui periculoase pentru valorile sociale ca şi sancţiunile care s-ar aplica.1. 225. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL XII MINORITATEA 12. p. o importanţă deosebită a fost acordată vârstei minorului de la care acesta răspunde penal adică se consideră că are înţelegerea semnificaţiei sociale a conduitei sale periculoase ca şi a scopului sancţiunilor aplicate pentru a astfel de conduită. 221 . minorul a avut discernământ şi în toate cazurile de la 16 ani fără o astfel de condiţionare. În aceste sens. răspunderea penlă a minorilor începe de la 14 ani sub condiţia dovedirii că în săvârşirea faptei.DREPT PENAL.

1. luarea unei măsuri educative sau aplicarea unei pedepse fiind lăsată la aprecierea instanţei de judecată. Codul penal viitor stabileşte ca regulă aplicarea în cazul minorilor a măsurilor educative neprivative de libertate (art. Măsurile educative În ce priveşte măsurile educative.115. Măsurile educative neprivative Codul penal actual Noul cod penal Art 101. 222 .1 raportat la art. 114.alin. op. măsurile educative sunt sancţiuni de drept penal speciale pentru minori care sunt menite să asigure educarea şi reeducarea acestora prin instruire şcolară şi profesională. Dongoroz. prin cultivarea în conştiinţa acestora a respectului faţă de valorile sociale. c) internarea într-un centru de reeducare. Noul Codul penal introduce măsuri educative noi. op. libertate. 12. cit. fiind rezervate ipotezelor de infracţiuni grave sau pentru minorii care au comis multiple infracţiuni (art. în cazul cărora caracterul coercitiv le caracterizează. Măsurile educative sunt prevăzute de Codul penal la art. 101 Codul penal actual menţionează că măsurile educative care se pot lua faţă de minor sunt: a) mustrarea. Astfel.. d) internarea într-un institut medical-educativ. iar altele care au caracter de pedeapsă.1.1). 411. 115-120 noul Cod penal. clasificate în două categorii. ele neconstituind antecedente penale pentru minor444 . p. pen.2.1). alin. cit. sancţiunile penale sunt însă numai pedepsele442 .pct. în favoarea măsurilor educative. 115.. măsurile educative au un caracter preponderent educativ şi nu lasă să subziste nici o consecinţă penală. 114. Aceste măsuri se iau numai dacă minorul a săvârşit o infracţiune443 . pct. b) libertatea supravegheată sau libertatea sub supraveghere. sau art. 101 – 105 C. Principala modificare adusă de noul Cod Penal în această problemă este renunţarea completă la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal. Spre deosebire de pedepse. alin. 443 444 Mitrache. după cum sunt sau nu privative de libertate.Aurel Teodor Moldovan fiindcă intervin ca o consecinţă a răspunderii penale a minorilor. măsurile privative de libertate (art. Cadrul măsurilor educative. alin. p. în literatura de specialitate s-au dat numeroase definiţii acestei noţiuni. 349.Măsurile educative Art 115 – Măsurile educative Măsurile care se pot lua faţă de (1)Măsurile educative sunt nepriminori sunt: vative de libertate sau privative de a) mustrarea. Art.2).1. acestea constituind excepţia. Sancţiunile de drept penal prevăzute de Codul penal în vigoare pentru infractorii minori care răspund penal sunt de două categorii: sancţiuni care au caracter de măsuri educative.

DREPT PENAL. Prin noua reglementare s-a renunţat la această măsură educativă. c) consemnarea la sfârşit de săptămână şi d) asistarea zilnică. sub supraveghere deosebită. a) stagiul de formare civică. 223 . Această măsură educativă este prevăzută de art.1. pe acelaşi interval de timp. potrivit art. părinţilor minorului. în arătarea pericolului social al faptei săvârşite. De asemenea. alin. – educativ. instanţa atrage atenţia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor comportării necorespunzătoare. iar în acest sens impune minorului respectarea uneia sau mai multora dintre următoarele obligaţii: a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite. instanţa îi pune în vedere. dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală. 115. pct. în scopul îndreptării lui precum şi obligaţia să înştiinţeze instanţa de îndată. stabilite în ordinea crescătoare a b) libertatea supravegheată. 102 C. Măsurile educative privative de libertate sunt în număr de două şi anume: a) internarea într-un centru educativ şi b) internarea într-un centru de reeducare. astfel: a) stagiul de formare civică. d) internarea într-un institut medical b) supravegherea. 2. pen şi constă în dojenirea minorului. în sfătuirea minorului să se poarte în aţa fel încât să dea dovadă de îndreptare. unei persoane de încredere. Libertatea supravegheată (art. Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare. după caz. 103 Codul Penal în vigoare) Este măsura educativă care constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an. Mustrarea. măsura educativă a mustrării nu mai este prevăzută. Măsurile educative privative de libertate sunt: a) internarea într-un centru educativ. ori unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor. îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului. de preferinţă unei rude mai apropiate. la cererea acesteia. Pe timpul libertăţii supravegheate. b) internarea într-un centru de detenţie. b) să nu intre în legătură cu anumite persoane. d) asistarea zilnică. Măsurile educative neprivative de c) internarea într-un centru de libertate sunt: reeducare. Supravegherea poate fi încredinţată. se va lua faţă de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă. atrăgându-i-se totodată atenţia că dacă va săvârşi din nou o infracţiune. Conţinutul măsurii.1. celui căruia i s-a încredinţat supravegherea. c) consemnarea la sfârşit de săptămână. instanţa dispune încredinţarea supravegherii minorului. gravităţii lor. PARTEA GENERALĂ de libertate sunt. b) supravegherea. Prin noua reglementare. celui care l-a înfiat sau tutorelui. 1.

92/ 2000 a fost publicată în M. Internarea într-un centru de reeducare se poate lua de către instanţa de judecată în cazurile în care se apreciază că celelalte măsuri educative nu ar fi fost suficiente pentru îndreptarea minorului. Internarea într-un centru de reeducare (art. măsura educativă a internării poate dura până la împliniG. 5 Codul penal în vigoare). instanţa revocă libertatea supravegheată ţi ia faţă de minor măsura internării într-un centru de reeducare. cu o perioadă de cel mult 2 ani. 129/ 2002. 445 446 224 . terminarea pregătirii şcolare). 103 alin. 1 al art. Dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracţiune. Prelungirea măsurii nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani. Ordonanţa Guvernului nr. instanţa ia măsura internării sau aplică o pedeapsă. printr-un consilier de reintegrare şi supraveghere care se ocupă de cazul respectiv. Pentru reeducarea minorului sunt solicitate să coopereze cu persoana căreia i s-a încredinţat supravegherea şi şcoala unde minorul învaţă sau unitatea unde este angajat si. ori săvârţeţte o faptă prevăzută de legea penală. cit. 104 Codul Penal actual) Este măsura educativă ce constă în internarea minorului infractor într-un centru de reeducare – din subordinea Ministerului Justiţiei – în scopul reeducării minorului căruia i se asigură posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară ţi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale. în zilele nelucrătoare ţi în vacanţă (art. Instanţa atrage atenţia minorului asupra consecinţelor comportării sale. Nr. 35. instanţa judecătorească poate prelungi durata internării şi după împlinirea vârstei de 18 ani.. pe o perioadă nedeterminată. cu o durată între 50 si 200 de ore. minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele. Nr. 190 din 20 martie 2002. 30-44 din Regulamentul446 de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. op. publicată în M. 103 alin. Of. 3 Codul Penal în vigoare se va face de către un serviciu specializat numit Serviciu de reintegrare socială şi supraveghere. aprobată cu modificări prin Legea nr. putând dura până la împlinirea majoratului. Termenul de un an prevăzut în alin. Modul cum se va face supravegherea pentru fiecare dintre cele trei obligaţii ce pot fi impuse minorului de către instanţă sunt prevăzute în art. 103 alin. p. după programul de ţcoală. Of. 423 din 1 septembrie 2000.Aurel Teodor Moldovan c) să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă. Dacă înlăuntrul termenului de un an. În caz de revocare (ca urmare a sustragerii minorului de la supraveghere sau a comiterii din nou a unei infracţiuni). În mod excepţional. după caz. 92/ 2000. instanţa dispune măsura internării întrun centru de reeducare sau aplică o pedeapsă445 . institutia la care prestează activitatea stabilită de instantă (art. de maximum 3 ore pe zi. 3 actualul Cod penal). Conţinutul măsurii. iar dacă internarea este necesară pentru realizarea scopului acesteia (interesul dobândirii unei pregătiri profesionale. Supravegherea respectării de către minor a obligaţiilor prevăzute la art. Antoniu. 103 Codul Penal actual curge de la data punerii în executare a libertătii supravegheate.

În ceea priveşte conţinutul acestor măsuri. nevoile de reeducare a minorului şi necesitatea continuităţii procesului său de pregătire justifică aceasta. Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberării înainte de a deveni major.a) ). Internarea într-un institut medical-educativ (art. În cazul când nu este necesară o pedeapsă. care sunt de natură a 225 .1. 1 Cod penal actual dacă în perioada liberării acordate potrivit articolului precedent. c) consemnarea la sfârşit de săptămână şi d) asistarea zilnică. De asemenea. pct.). potrivit art. pen. ca măsură educativă privativă de libertate. 108 alin. de către instanţa de judecată. În schimb. stabilite în ordinea crescătoare a gravităţii lor. alături de elementele obişnuite în raport de vârsta şi situaţia şcolară sau profesională a minorului (spre exemplu. şi anume internarea într-un centru educativ (art. minorul are o purtare necorespunzătoare. În program sunt incluse. se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major. presupune o intervenţie activă a serviciului de probaţiune. dacă minorul a comis fapta la o dată apropiată vârstei de 18 ani sau dacă gravitatea faptei săvârşite. are nevoie de un tratament medical ţi de un regim special de reeducare. Această măsură este prevăzută în noua reglementare penală. din cauza stării sale fizice sau psihice. lit. 115. Măsurile educative neprivative de libertate sunt. Măsura se ia pe un timp nedeterminat şi durează până la împlinirea vârstei de 18 ani. În schimb. asistarea zilnică. alin. potrivit art. se poate dispune revocarea liberării. 2 C. cum ar fi spre exemplu. 120 din noul Cod Penal. 108 alin. iar dacă starea psihico-fizică a minorului care a determinat luarea măsurii a încetat mai înainte. cu o denumire uşor modificată. astfel: a) stagiul de formare civică. după cum sunt sau nu privative de libertate. clasificate în două categorii. noul Codul penal introduce măsuri educative noi. participarea la acţiuni social-educative. 115.1. rolul acestui serviciu fiind doar acela de a monitoriza modul în care minorul îşi respectă programul obişnuit. Prima dintre aceste măsuri nu antrenează o implicare directă a serviciului de probaţiune în realizarea activităţilor din programul minorului. 122 noul Cod penal – orice activitate necesară realizării scopului măsurii educative. instanţa revocă internarea.DREPT PENAL. minorul săvârşeşte din nou o infracţiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii. pct. se impune o explicaţie legată de supraveghere şi respectiv asistarea zilnică. măsura trebuie ridicată de îndată. 105 Codul Penal actual) Este măsura educativă ce constă în internarea într-un institut medical – educativ a minorului care. frecventarea orelor şcolare) şi pe cele impuse de instanţă. În schimb.1. potrivit art. b) supravegherea. minorul fiind nevoit să respecte un program stabilit de acest serviciu de probaţiune. PARTEA GENERALĂ rea vârstei de 20 de ani. se menţine măsura internării ţi se revocă liberarea (art. dacă a trecut cel puţin un an de la data internării în centrul de reeducare ţi minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare. Prin noua reglementare măsura educativă a internării într-un institut medical – educativ este eliminată. de sârguinţă la învăţătură ţi la însuţirea pregătirii profesionale. 107 Codul penal în vigoare. reglementată de art.2. alin. potrivit art.

Astfel. de la 5 la 15 ani. 226 . Regimul stabilit pentru executarea acestor măsuri este astfel conceput încât să ofere largi posibilităţi de individualizare. parteafapte grave i se va aplica acestuia op. urmărindu-se pe această cale supravegherea minorului în perioada imediat următoare repunerii în libertate. Pe cale de consecinţă. dintre cele prevăzute în art.Aurel Teodor Moldovan ajuta minorul în procesul de integrare socială. Editura ALL. după executarea a cel puţin jumătate din durata măsurii. Pedepsele aplicabile infractorilor minorului şi particularităţiile regimului de aplicare şi executare a acestora Cazuri în care se aplică pedepse minorilor prevăzute de Codul penal în vigoare. 126 noul Cod penal). atunci când minorul dovedeşte că a făcut progrese semnificative în sensul reintegrării sale sociale. sancţiunea iniţială nu se transformă într-o pedeapsă. dar conţinutul lor va fi adaptat în funcţie de persoana şi conduita minorului şi de specificul infracţiunii comise. în mod excepţional. noul Cod penal propune două astfel de măsuri: internarea într-un centru educativ pe o perioadă de la unu la 3 ani şi respectiv internarea într-un centru de detenţie. fie înlocuirea acestei măsuri cu măsura asistării zilnice. care Bulai. permiţând adaptarea sa în funcţie de conduita fiecărui minor pe durata executării. Dacă cel internat a împlinit vârsta de 18 ani şi are un comportament prin care influenţează negativ sau împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate. în linii generale o arie similară cu cea a obligaţiilor impuse majorului infractor ce beneficiază de o modalitate de individualizare a pedepsei neprivativă de libertate. pe o durată de la 2 la 5 ani sau. regimul de executare al măsurii educative în penitenciar va fi diferit de regimul de executare al pedepsei închisorii. pe care minorul trebuie să le respecte (art. “Manualfaptă oripenal. În cazul în care minorul nu are un comportament care să permită repunerea sa în libertate înainte de împlinirea duratei măsurii. Bucureşti. În ambele situaţii. Măsura internării într-un centru de detenţie se dispune pe o perioadă de la 5 la 15 ani. se poate dispune. va rămâne în centrul specializat până la executarea integrală a acesteia. 141.1. 121) şi care acoperă. ea îşi păstrează aceeaşi natură juridică – de măsură educativă – modificându-se doar instituţia de executare. Se poate observa. instanţa va impune respectarea uneia sau a mai multor obligaţii. Instanţa de judecată poate alătura acestor măsuri educative neprivative de libertate şi anumite obligaţii.121 noul Cod. pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de cel puţin 20 de ani. În cazul măsurilor educative privative de libertate. atunci când a împlinit această vârstă. 12. a săvârşit o de drept mai multe generală”. instanţa poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar (art. dar doar în ipoteza comiterii unor infracţiuni foarte grave. dacă nu a împlinit vârsta de 18 ani. dispoziţiile art. 71-73 din noul Cod penal se aplică în mod corespunzător (calculul duratei pedepselor). ştiut fiind faptul că riscul comiterii de noi infracţiuni este mai mare în această perioadă. Atunci când măsura educativă nu este suficientă pentru îndreptarea minorului. fie liberarea. pedeapsă. că în această situaţie. 447 C.3. 1997. În ceea ce priveşte măsurile educative privative de libertate.

). p. Aplicarea pedepsei infractorului minor este cerută de stituaţia concretă. 448 227 . “Drept penal român. Bucureşti. 358 alin. Cristian Mitrache. 2 C. 109 alin. Pedepsele aplicate minorului se execută în regimul prevăzut în legea pentru executarea pedepselor. PARTEA GENERALĂ Aplicarea unei pedepse infractorului minor este impusă şi din raţiuni practice. se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 ani (art. pen. În cazul în care minorul a fost condamnat în timpul minorităţii. 357 alin. Pedepse aplicabile minorului. 2003. 353. p. În cazul minorilor. indiferent de gravitatea infracţiunii săvârşite447 . 1 Codul penal actual.. Condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi. aceasta nu poate constitui primul termen al recidivei. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică minorului. op. care îşi vor produce efectele în raport cu limitele pedepsei determinate pentru infracţiunea săvârşită de minor450 . iar în urma reducerii. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută ca pedeapsă unică doar în două cazuri: pentru infracţiunea de genocid săvârşită în timp de război (art. în raport cu cauzele de atenuare sau de agravare ale pedepsei. Spre exemplu. pen. Limitele pedepsei închisorii pentru minor. pen. limitele pedepsei închisorii sunt determinate în raport cu limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită de major. 2003. Minorului nu i se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi nici pedepsele complementare. 354. 4 C. Atunci când legea prevede pentru infractiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Bucureşti. dar poate reprezenta un antecedent Constantin Mitrache. operaţiunea de individualizare va continua. În astfel de situaţii. Prin noua reglementare s-a renunţat complet la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal în favoarea măsurilor educative. ca pedepse principale. când luarea unei măsuri educative nu mai este posibilă fiindcă infracţiunea a fost săvârşită cu puţin timp mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani ori judecarea acestuia pentru fapta săvârşită când era minor are loc aproape de împlinirea vârstei majoratului sau după ce devine major. Individualizarea pedepsei pentru minor. 109 alin.) şi pentru infracţiunea de tratamente neomenoase săvârşită în timp de război (art. limitele pedepsei aplicabile acestuia pentru tentativă se vor stabili în raport de limitele pedepsei reduse ca urmare a aplicării dispoziţilor art.DREPT PENAL. 449 Constantin Mitrache. luarea unei măsuri educative nu mai este posibilă şi se impune aplicarea unei pedepse448 . iar în restul cazurilor este alternativă cu pedeapsa închisorii449 . După ce a fost stabilită pedeapsa aplicată minorului. Cristian Mitrache. 353.). Neaplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă. Partea generală”. în niciun caz minimul pedepsei nu va depăţi 5 ani. 109 alin. 450 Mitrache. 3 Codul penal actual). “Drept penal român. (art. dacă minorul a săvârşit o tentativă. mai precis limitele pedepselor se reduc la jumătate. 2 C. Partea generală”. cit. Pedepsele care se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda. p.

34 C. astfel că aceştia pot fi liberaţi condiţionat după executarea unei fracţiuni mai reduse de pedeapsă (art. pen. iar aplicarea unei pedepse este prea severă. p.). Aplicarea pedepsei amenzii pentru minori. iar pentru altele s-au luat măsuri educative. în limitele stabilite de lege pentru infracţiunea săvârşită. sau art. 109 alin. pen. în reglementarea cumulului juridic. 631 Codul penal în vigoare. Condamnaţii minori vor executa pedeapsa separat de condamnaţii majori. Potrivit art. inclusiv cele ce privesc înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea potrivit dispoziţiilor art. 129). Infractorilor minori li se aplică prevederile legale ce reglementează liberarea condiţionată. precum şi cele în care pentru unele dintre infracţiuni s-a stabilit o măsură educativă. în secţii speciale din cadrul locului de deţinere ori în locuri de deţinere speciale. 228 . pen. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului se poate dispune în aceleaşi condiţii ca şi pentru condamnatul major. se vor aplica dispoziţiile art. Dacă minorul săvârşeşte mai multe infracţiuni ce sunt concurente. potrivit căreia o măsură educativă este întotdeauna mai uşoară decât o pedeapsă. 59-61 C. 99-106 noul C. 355. Noul Cod penal reglementează şi ipotezele de pluralitate de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii. Cristian Mitrache. Bucureşti. Drept urmare. În această din urmă situaţie s-a renunţat la ficţiunea consacrată de actualul cod penal. s-a avut în vedere natura privativă sau neprivativă de libertate a sancţiunii aplicate. iar pentru altele s-au aplicat pedepse (art. Sunt aplicabile dispoziţiile generale de executare a acestei pedepse. “Drept penal român. În ceea priveşte executarea pedepsei de către minor. inclusiv suspendarea condiţionată a executării acesteia451 . fiindcă până la împlinirea vărstei de 18 ani a rămas puţin timp.Aurel Teodor Moldovan penal de care instanţa va ţine seama de acest lucru la individualizarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită din nou. scopul şi funcţiile pedepsei acoperind scopul măsurilor educative. în principal. iar dacă pentru unele din infracţiunile concurente s-au stabilit pedepse. privind contopirea pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului. Partea generală”. Pedepsei aplicate minorului îi sunt incidente toate mijloacele de individualizare. 2003. se vor aplica regulile speciale prevăzute în codul penal şi în legea de executare a pedepselor. cele două sancţiuni de drept penal neputând fi aplicate. Aplicarea pedepsei amenzii infractorului minor nu este condiţionată de obţinerea de către acesta a unor venituri proprii. dar este o soluţie oportună pentru instanţa de judecată care nu poate lua faţă de minor o măsură educativă. iar măsurile educative vor fi revocate fiindcă minorul nu poate fi supus în acelaşi timp la executarea pedepsei şi acţiunii măsurilor educative. 1 din actualul Cod penal şi pedeapsa amenzii poate fi aplicată infractorului minor. minorului i se va plica o pedeapsă rezultantă a contopirii pedepselor. cu unele particularităţi 451 Constantin Mitrache.

Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligatiilor prevăzute în art. 103 alin. sunt eliminate de la aceste modalităţi de individualizare şi pedepsele cu închisoarea rezultate din aplicarea cumulului juridic al unei pedepse cu o măsură educativă privativă de libertate (art. termenul de încercare este de 6 luni. art. 110 alin. 110 C. noul Cod penal. dar până la împlinirea vârstei de 18 ani. Dispozitiile art. Dacă pedeapsa aplicată este amenda. În cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor stabilite de instanţă. termenele de prescripţie a răspunderii penale. 83. se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau minori şi se întrerup sau se suspendă în condiţiile prevăzute de lege pentru minori. Prin dispoziţiile art. iar după împlinirea vârstei de 18 ani. Prin noua reglementare au fost prevăzute termene speciale de prescripţie a executării măsurilor educative (art. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control. pen. respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art. 131). 103. prevăzute în art. 129. termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii.. 103 alin. 84 si 86 din Codul penal în vigoare se aplică în mod corespunzător. 864 alin. PARTEA GENERALĂ ce se desprind din dispoziţiile art. Având în vedere. fiind în acelaşi timp. astfel că în caz de suspendare condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului. Astfel. alin. pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art. 1101 ale actualului Cod penal s-a prevăzut că o dată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condiţiile art. 1101 alin.5). menţinută reglementarea în vigoare în privinţa calculului termenelor de prescripţie a răspunderii penale (art. pe durata termenului de încercare. în conformitate cu art. adică există obligaţia de reparare integrală a prejudiciului şi de plată a despăgubirilor civile dispuse prin hotărârea de condamnare. 229 . 82 alin. 3 si 4. 863 actualul Cod penal. Art.154. 2 Codul penal actual că odată cu suspendarea. În ce priveşte sustragerea minorului de la această măsură operează prevederile art. 863. totodată. S-a prevăzut prin lege la art. 81 alin. potrivit noului Cod Penal. 3. 4 din codul în vigoare prevede că dispoziţiile privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control se aplică în mod corespunzător şi în caz de liberare condiţionată a minorului. încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. fixat de instanţă. putând stabili. se poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii în condiţii prevăzute în art. 131. 3 din legea actuală). se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art.132). 1101 alin. 103 Cod penal actual privitor la libertatea supravegheată. 110. 3 poate atrage revocarea suspendării condiţionate. la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani. instanţa poate dispune. 3 alin. art. potrivit art.DREPT PENAL. 3. că măsurile educative privative de libertate nu sunt susceptibile de amânarea pronunţării sau de suspendarea executării. 2– suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

111 din Codul penal în vigoare sau art. (3) Măsurile de siguranţă se pot lua nejustificată. Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol. De menţionat este că starea de pericol este distinctă de pericolul social pe care îl prezintă infracţiunea. În cazul înlocuirii măsurilor educative.112. Măsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata măsurii educative luate.1. Conform art. măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.d). executarea se prescrie în raport cu măsura educativă mai grea şi curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus înlocuirea (art. faptă prevăzută de legea penală. i se aplică o pedeapsă.2 din Codul penal viitor. chiar dacă făptuitorului nu i se aplică (3) Măsurile de siguranţă se pot lua o pedeapsă. care au un caracter exclusiv de prevenţie şi preîntâmpinare a săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală. cu excepţia măsurii şi în situaţia în care făptuitorului nu prevăzute în art.Aurel Teodor Moldovan Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate. faptă prevăzută de legea penală b) Măsurile de siguranţă se iau în vederea înlăturării unei stări de pericol 230 . Putem desprinde din aceste dispoziţii următoarele condiţii de existenţă ale măsurilor de siguranţă.4 din noul Cod penal).Scopul măsurilor de siguranţă – siguranţă – (1) Măsurile de siguranţă au ca scop (1) Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. dar nu mai puţin de 2 ani. li. CAPITOLUL XIII MĂSURILE DE SIGURANŢĂ 13. fiind punctual prevăzută de legea penală şi referindu-se în special la persoana făptuitorului.Scopul măsurilor de Art 107. 107. prevăzute de legea penală. 132. alin. (2) Măsurile de siguranţă se iau faţă (2) Măsurile de siguranţă se iau de persoanele care au comis fapte faţă de persoana care a comis o prevăzute de legea penală. a) Măsurile de siguranţă se iau împotriva unei persoane care a săvârşit o Codul penal actual Noul cod penal Art 111. NOTIUNE SI CARACTERIZARE Măsurile de siguranţă reprezintă un cadru complementar de mijloace de constrângere. alin.

g) Interdicţia de a veni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. luându-se. 274 231 .453 ceea ce imprimă acestor măsuri caracterul de sancţiuni nedeterminate ca durată şi eminamente revocabile în caz de încetare a stării de pericol.DREPT PENAL. . nterzicerea de a se afla în anumite localităţi. La fel şi în cazul cauzelor ce înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării nu produc efecte asupra măsurilor de siguranţă.măsuri restrictive de drepturi(interzicerea unei funcţii sau unei profesii.cit. Literatura a stabilit în aceste condiţii mai multe categorii de măsuri de siguranţă: . f) Confiscarea specială. interdicţia de reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. expulzarea.cit. o meserie ori o altă ocupaţie. prin reglementarea propusă s-a urmărit consolidarea caracterului preponderent preventiv al acestor sancţiuni de drept penal care pot fi luate numai dacă s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi nejustificată. pag. c) Interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie. b) Internare medicală. în titlul VI (art.măsurile de siguranţă cu caracter medical (obligare la tratament medical şi internarea medicală). PARTEA GENERALĂ c) Numai prin luarea măsurilor de siguranţă se combate starea de pericol şi se preîntâmpină săvârşirea de noi infracţiuni (adică măsura de siguranţă este singura măsură de natură să amelioreze starea de pericol şi să prevină săvârşirea de noi fapte penale.59 Ghe. . nu se cere însă ca această faptă să fie şi imputabilă. dacă s-au luat măsuri de siguranţă de naturi diferite. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage şi suspendarea măsurilor de siguranţă. Al Boroi op.2. 13. astfel că măsurile de siguranţă pot fi dispuse în prezenţa unei cauze 452 453 C-tin Mitrache op. În Noul Cod penal.măsuri privative de bunuri (confiscarea specială)452 Aceste măsuri de siguranţă durează atâta vreme cât durează starea de pericol ce le-a generat. pag. În cazul concursului de infracţiuni. ce relevă existenţa unei stări de pericol. aceste măsuri. aşa cum am mai arătat independent de pedepsele principale pe durata existnţei stării de pericol. FELUL MASURILOR DE SIGURANTA Măsurile de siguranţă sunt prevăzute în Codul penal actual. simpla aplicare a pedepsei neremediind această stare de pericol).111-118 )şi sunt următoarele: a) Obligarea la tratament medical. Nistoreanu. acestea se cumulează. d) Interzicerea de a se afla în anumite localităţi. e) Expulzarea străinilor.

108) următoarele: a) Obligarea la tratament medical. 109 din viitorul Cod Penal şi priveşte starea de pericol cauzată de o boală sau de o intoxicare cronică cu alcool. în care se află făptuitorul. b) Internarea medicală. un pericol generat de boală sau intoxicare cronică prin alcool. internarea).Aurel Teodor Moldovan de neimputabilitate. 13. ori a intoxicării cronice prin alcool. cum ar fi iresponsabilitatea. care se va însănătoşi şi nu va mai săvârşi fapte prevăzute de legea penală.Obligarea la tratament Art 109. în care se află făptuitorul 3.113 sau în art. Nu are importanţă dacă fapta este sau nu infracţiune. într-o formulare oarecum modificată. Este necesar. din cauza unei boli (1) Dacă făptuitorul. Făptuitorul să prezinte pentru societate. în categoria pedepselor complementare. Obligarea la tratament medical Este prevăzută în Codul penal actual la art. Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Această măsură de siguranţă va putea fi luată numai în condiţiile în care instanţa apreciază că starea de pericol pentru societate poate fi îndepărtată numai prin aplicarea ei. Instanţa de judecată să aprecieze că măsura tratamentului va aduce la încetarea stării de anormalitate a făptuitorului. inclusiv cea provocată de consumul 232 . acesta poate fi obligat să se prezinte în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire. interzicerea de a reveni în locuinţa familiei şi expulzarea străinilor.3. care prezintă pericol pentru societate. ca instanţa să aprecieze că măsura tratamentului medical este necesară şi suficientă pentru înlăturatrea pericolului social (fără a fi nevoie de alt fel de intervenţie. totodată.1. dar nu şi în prezenţa unei cauze justificative. Obligarea la tratament medical poate fi luată numai dacă se apreciază că sunt întrunite următoarele condiţii: 1. Astfel că în viitorul cod penal sunt reglementate ca măsuri de siguranţă (art. spre exemplu.3.Obligarea la tratament medical – medical – (1) Dacă făptuitorul. Ţinând cont de caracterul şi scopul măsurilor de siguranţă s-a apreciat binevenită trecerea unora dintre acestea cum sunt: interzicerea de a se afla în anumite localităţi. Măsura obligării la tratament medical se poate lua şi în timpul urmăririi penale sau al Codul penal actual Noul cod penal Art 113. c) Interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii. 2. stupefiante sau alte substanţe. În condiţiile în care făptuitorul are o stare psiho-fizică de genul celei prezentate mai sus. d) Confiscarea specială. stupefiante sau alte substanţe. REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA 13. din cauza unei boli.

Dacă în Codul penal în vigoare cauza generării stării de pericol. generată de boală mintală sau toxicomanie în care se află persoana care a săvârşit o faptă penală. prezintă pericol pentru societate. conţinutul măsurilor de siguranţă cu caracter medical a fost modificat şi completat. Dacă instanţa va aprecia că singura măsură să înlăture starea de pericol este generată de neprezentarea la tratament a făptuitorului. inclusiv cea produsă de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive”. numai atunci este îndreptăţită la aplicarea unei astfel de măsuri de siguranţă. poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. c) Instanţa de judecată să aprecieze că singura măsură capabilă să înlăture starea de pericol social pe care îl prezintă făptuitorul este internarea medicală. 109) o constituie „o boală ori intoxicarea cronică prin alcool. Starea de pericol social trebuie apreciată în concret şi dovedită printr-un raport de expertiză medico-legal. În condiţiile în care făptuitorul nu s-a prezentat în vederea efectuării tratamentului medical. Măsura obligării la tratament medical se poate dispune şi în timpul executării pedepsei privative de libertate în condiţiile în care s-a aplicat o astfel de pedeapsă. prezintă pericol pentru societate. În Noul Cod Penal.114 din Codul penal actual prevede că atunci când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol social pentru societate.DREPT PENAL. nefiind condiţionată nici de aplicarea unei pedepse. PARTEA GENERALĂ stupefiante sau alte asemenea substanţe. Această înlocuire a măsurii se va face ţinându-se seama de oportunitatea luării acestei măsuri.3. în cazul obligării la tratament medical (art. stupefiante sau alte asemenea substanţe”. se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate până la însănătoşire. poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive. Instanţa va trebui să consulte raportul medicolegal întocmit şi să aprecieze dacă tratamentul recomandat în raportul de expertiză medico-legală şi tratamentul aplicat în instituţia în care 233 . Condiţiile de aplicare ale măsurii de internare sunt: a) Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală b) Făptuitorul bolnav psihic sau toxicoman să prezinte un pericol pentru societate. care să arate şi să dezvolte în detaliu această stare.2. 13. Internarea medicală Este reglementată de dispoziţiile art. în noul Cod penal această cauză are la bază „o boală sau o tulburare psihică. Starea de pericol ce determină luarea unei astfel de măsuri este starea psiho-fizică anormală. judecăţii. măsura de siguranţă a obligării la tratament medical poate fi înlocuită cu măsura internării.

rezolvarea acestor situaţii fiind de domeniul procedurii penale. în vreme ce tratamentul medical se administrează ambulatoriu. Al Boroi op. II. De asemenea. în condiţiile aplicării acestei măsuri de siguranţă.Internarea medicală – Când făptuitorul este bolnav psihic.Aurel Teodor Moldovan făptuitorul va fi internat sunt de natură similară . 1992.cit. până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture instituţie specializată454 . însă. măsura să fie înlocuită cu măsura internării într-un centru de reeducare ( pentru minori) şi în spitale anume destinate anume pentru majori. (2) Această măsură poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii. de obligarea la tratament medical. şi dacă acestea pot conduce la înlăturarea stării de pericol şi la însănătoşirea făptuitorului.293. În concepţia viitorului Cod penal. spre deosebire. pag. Dacă se constată vreo ameliorare în starea făptuitorului. se poate lua măsurii internării într-un institut medical de specialitate. pag. Internarea medicală este o măsură care se ia pe o perioadă nedeterminată şi durează până la însănătoşirea făptuitorului. făptuitorul este internat într-un spital sau într-o Art 114. se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate. Drept Penal pag.117 454 455 234 . Codul penal actual Noul cod penal Art 110. au fost înlăturate dispoziţiile care prevedeau că măsura se putea lua în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii. pentru că. Nistoreanu. Ionaş. când se revocă. Internarea medicală se poate dispune şi atunci când făptuitorul nu a respectat obligaţiile ce-i reveneau în cadrul tratamentului medical pe care îl urma. Bulai. pag.vol. 276 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II. se poate înlocui cu măsura obligării la tratament medical455 . din reglementarea acestei măsuri de siguranţă cu caracter medical. iar starea de pericol s-a agravat456 . C. con sumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru societate. Achiesăm în acest sens opiniei din literatura potrivit căreia se propune de lege ferenda în situaţia nerespectării obligaţiei internării medicale. în care să se asigure pază de aceeaşi Ghe. internarea medicală este şi o măsură restrictivă de libertate. pag. 372 456 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II. pag. Măgureanu Ilie – Noul Cod Penal comentat – Braşov: Romprint 2004..292 457 Al.Internarea medicală – (1) Când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate. Ca şi obligarea la tratament medical măsura internării medicale se poate lua în timpul urmăririi penale şi a judecăţii. până la însănătoşire. internarea medicală poate fi dispusă numai dacă făptuitorul este „bolnav mintal sau consumator cronic de substanţe psihoactive”.

incapacitate psiho-fizică (boală. ori pentru exercitîl fac inapt pentru ocuparea unei area unei profesii. meserii sau alte ocupaţii se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcţie sau de a exercita acea profesie. de cel puţin un an. infirmitate.Interzicerea unei funcţii Art 111.Interzicerea ocupării sau profesii – (1) Când făptuitorul a unei funcţii sau a exercitării unei săvârşit fapta datorită incapacităţii. etc. p. meserie sau ocupaţie”.lipsa de cunoştinţe necesare. O nouă cerere nu se poate face decât după respingerii cererii anterioare. PARTEA GENERALĂ natură cu cea din penitenciare457 . nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii ori pentru exercitarea unei profesii. se poate lua măsura interunei profesii sau meserii ori pentru zicerii de a ocupa acea funcţie sau desfăşurarea unei alte activităţi. superficialitate.nepăsării faţă de regulile şi cerinţele de care depinde buna desfăşurare 458 V. starea de pericol sete Codul penal actual Noul cod penal Art 115. fac impropriu pentru ocuparea unei nepregătirii sau altor cauze care anumite funcţii.111 din noul Cod penal.3. . pag.). dacă se constată (2) Măsura de siguranţă poate fi că temeiurile care au impus luarea revocată la cerere. meserie poate lua măsura interzicerii drepsau ocupaţie. dacă poate face decât după trecerea unui se constată că temeiurile care au termen de cel puţin un an de la data impus luarea ei au încetat.296 235 . Academiei. Dongoroz – Explicaţii teoretice ale Codului penal Român. se de a exercita acea profesie.3.). Bucureşti.Gen. 1970. trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare.. Interzicerea unei funcţii sau profesii Măsura este prevăzută în art. . 13.DREPT PENAL. profesii – (1) Când făptuitorul a nepregătirii sau altor cauze care îl săvârşit fapta datorită incapacităţii. după trecerea ei au încetat. tului de a ocupa acea funcţie ori de (2) Această măsură poate fi revocată a exercita acea profesie. vol.115 Cod penal actual sau art.etc. lipsă de experienţă. II. generată de: . după trecerea unui termen sau activitate. meserii sau alte anumite funcţii. meserie la cerere.nepregătire (ignoranţă. pentru exercitarea ocupaţii. . O nouă cerere nu se unui termen de cel puţin un an. legiuitorul reţinând că atunci când „făptuitorul a săvârşit fapta datorită incapacităţii. În condiţiile acestui articol. intoxicaţie. ed.

pag. c) Săvârşirea faptei să se datoreze incapacităţii.cit.4.Aurel Teodor Moldovan a activităţii458 . 13. Literatura de specialitate apreciază că incidenţa concomitentă de drept penal este posibilă. 158 . d) Existenţa unei stări de pericol social generată de aceste cauze. funcţiei.271. Sustragerea de la executarea acestei măsuri. care crează posibilitatea săvârşirii unei fapte penale în viitor. lit. Măsura de siguranţă are cauza în starea de pericol care rezultă din nepregătirea sau incapacitatea făptuitorului de a exercita funcţia sau profesia în exercitarea căreia a săvârşit fapta penală459 . decât în condiţiile trecerii unui an de la data la care cererea iniţială de respingere a rămas definitivă. Măsura de siguranţă se aplică prin interzicerea făptuitorului de a mai exercita funcţia.173 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II. etc. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi Articolul 116 din Codul penal în vigoare arată că dacă persoana condamnată la pedeapsa închisorii de cel puţin un an a mai fost condamnată pentru alte C-tin Mitrache op. pag.g) din viitorul Cod penal. fără a se prevedea posibilitatea aplicării măsurii în timpul urmăririi penale sau al judecăţii.301 461 C. Noul Cod penal menţine aceleaşi măsuri ca şi vechiul Cod. alin1. Pedeapsa complementară prevăzută de art. e) Instanţa trebuie să aprecieze că înlăturarea pericolului nu este posibilă decât prin luarea măsurii de siguranţă.461 Măsura încetează în momentul în care încetează inaptitudinea făptuitorului.460 Condiţii de aplicare: a) Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Cod penal în vigoare sau art. meserii sau alte ocupaţii.. 64 litera c). ori altor cauze care îl fac impropriu pe făptuitor pentru ocuparea unei funcţii. exercitarea unei profesii. atrage răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiuniii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti (art. 66.etc. 459 460 236 .3. Bulai – Drept penal pag. îşi are cauza în nedemnitatea infractorului de a exercita funcţia sau profesia de care s-a folosit în săvârşirea infracţiunii. b) Fapta prevăzută de legea penală să fi fost săvârşită în exercitarea profesiei. O nouă cerere de revocare nu va putea fi formulată de către făptuitor. Nu trebuie confundată măsura de siguranţă a exercitării unei funcţii sau profesii cu pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o funcţie de natura celei de care s-a folosit condamnatul în săvârşirea infracţiunii. nepregătirii. profesia. în exercitarea căreia a săvârşit fapta penală. 287 din noul Cod penal). Cod penal actual sau art. Măsura de siguranţă poate fi revocată la cererea făptuitorului după trecerea unui termen de cel puţin 1 an de la instituirea ei dacă se constată că au încetat temeiurile în baza cărora a fost luată.

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

infracţiuni, dacă instanţa constată că prezenţa acestuia în localitatea unde a săvârşit infracţiunea sau în alte localităţi, constituie un pericol grav faţă de societate, poate lua faţă de acesta măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localităţi anume determinate prin hotărârea de condamnare. În noul Cod penal, această măsură de siguranţă nu mai este prevăzută, ea fiind trecută, într-o formulare relativ modificată în categoria pedepselor complementare. Astfel, art. 66 din noul Cod, în alin.1, lit. l) stabileşte faptul că instanţa poate interzice pe o perioadă de la unu la 5 ani dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă. Starea de pericol în acest caz rezultă din îmbinarea a doi factori: 1. condiţia personală a infractorului care prezintă mare probabilitate de a săvârşi alte infracţiuni, fie se găseşte într-un mediu social propice pentru săvârşirea de infracţiuni. 2. existenţa unei localităţi sau a unor localităţi care favorizează pentru respectivul infractor săvârşirea de noi infracţiuni. Putem aprecia că odată cu aceste schimbări legislative, se schimbă şi condiţiile de aplicare ale măsurii interzicerii de a se afla în anumite localităţi: a) fapta comisă să fie infracţiune. Constatăm că dacă celelalte măsuri de siguranţă se iau împotriva făptuitorului, această măsură se poate lua numai împotriva infractorului. b) a doua condiţie este impusă cu privire la durata condamnării şi natura infracţiunii pentru care a fost pedepsit infractorul. Astfel este necesar ca infractorul să fi fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an. c) o altă condiţie pentru aplicarea măsurii de siguranţă este ca instanţa să aprecieze că prezenţa infractorului în localitatea interzisă reprezintă un pericol grav pentru societate. Instanţa urmează a aprecia în concret „pericolul grav” pe care îl prezintă infractorul, ţinând seama de gravitatea infracţiunii, natura infracţiunii, numărul de infracţiuni comise în acea localitate şi alte criterii. Măsura de siguranţă se execută după executarea pedepsei sau prin stingerea executării pedepsei prin mijloacele legale (graţiere totală sau a restului de pedeapsă ori prin prescripţia executării pedepsei). Această măsură de siguranţă poate fi luată pe o perioadă de maxim 5 ani, şi poate fi prelungită – în condiţiile în care instanţa apreciază că pericolul iniţial suszistă – pe o perioadă ce nu poate depăşi durata măsurii luate iniţial (dacă s-a dispus interzicerea de a se afla în localitate pe o perioadă de 2 ani nu se poate dispune prelungirea acestei perioade decât cu până la 2 ani). Această măsură de siguranţă se revocă din oficiu dacă temeiurile care au impus-o au încetat. Această revocare, însă, nu poate interveni mai devreme de 1 an de la stabilirea măsurii. De aici putem deduce că măsura interdicţiei de a se afla în anumită localitate poate fi luată pe o perioadă cuprinsă între 1 an şi 5 ani.

237

Aurel Teodor Moldovan

Măsura de siguranţă poate fi revocată şi la cerere, tot după trecerea unei perioade de 1 an de la dispunerea ei. O nouă cerere de revocare nu va putea fi făcută decât într-un termen de 1 an de la data rămânerii definitive a respingerii cererii de revocare (art.116, alin.5 Codul penal în vigoare).

13.3.5. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată Această dispoziţie a fost introdusă în Codul penal actual prin Legea 197/2000 şi este prevăzută în art.118 indice1. Pericolul social prevăzut de această dispoziţie se referă la situaţia în care o persoană este condamnată la pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an pentru următoarele acte: - lovire sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice sau psihice - vătămare corporală - act sexual cu un minor - corupţie sexuală. Toate aceste infracţiuni trebuie săvârşite asupra unui membru al familiei. Dacă această infracţiune nu a fost săvârşită împotriva unui membru al familiei nu poate fi instituită măsura interzicerii revenirii în locuinţa familiei. Pentru luarea măsurii interdicţiei de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:, a) persoana să fi fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an (observăm că aplicarea acestei măsuri se face tot cu privire la infracţiune şi nu la faptă penală, şi la infractor, nu la făptuitor). b) condamnarea să fi fost pentru: lovire sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice sau psihice, vătămare corporală, act sexual cu un minor, corupţie sexuală. c) comiterea faptelor să fie împotriva unui membru al familiei. Legea specifică faptul că prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul. d) instanţa de judecată trebuie să aprecieze că prezenţa infractorului în locuinţa familiei ar constitui un pericol grav pentru ceilalţi membri ai familiei. Măsura de siguranţă se aplică atât preventiv în cursul urmăririi penale şi al judecăţii cât şi după executarea pedepsei sau după stingerea executării pedepsei prin mijloacele legale în conformitate cu legislaţia actuală. Măsura poate fi luată pentru o perioadă de până la 2 ani, la cererea părţii vătămate. De lege ferenda ar putea fi înlocuită sintagma „parte vătămată” cu sintagma „persoană vătămată”, deoarece s-ar putea interpreta în sensul că numai partea vătămată constituită ca atare în procesul penal poate cere această măsură, or, se ştie că nu toate persoanele vătămate , care ar avea interes în dispunerea acestei măsuri se constituie
238

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

parte vătămată în procesul penal. Măsura poate fi prelungită, dacă pericolul subzistă pe o perioadă ce nu poate deăşi perioada pentru care măsura a fost luată iniţial. Măsura poate fi revocată oricând la cererea părţii vătămate şi din oficiu atunci când motivele pentru care ea a fost aplicată au fost înlăturate. Noul Cod penal nu mai prevede ca măsură de siguranţă această interdicţie, ci ea este întâlnită în categoria pedepselor complementare, art.66, alin.1, lit. o), sub o formulare puţin diferită. Astfel, în noul cod instanţa poate interzice dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată. Instanţa trebuie să individualizeze în concret conţinutul acestei pedepse, ţinând seama de împrejurările cauzei, potrivit art. 66, alin.5 din noul Cod penal. 13.3.6. Expulzarea Expulzarea este prevăzută în Codul penal actual în art.117, care arată că cetăţeanului străin care a comis o infracţiune pe teritoriul României i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării. Legiuitorul a apreciat că această măsură de siguranţă se va aplica doar cetăţeanului străin şi apatridului fără domiciliu în ţară (art.117 alin.2 Codul penal actual). „Statul care adoptă măsura expulzării unor străini nu este obligat să dea statului căruia aceştia îi aparţin explicaţii asupra motivelor care au dictat luarea acestei măsuri de siguranţă. Cu toate acestea, în practica internaţională , în temeiul curtuaziei internaţionale s-a instituit obiceiul de anunţa organele statului străinului motivele pentru care acesta este obligatsă părăsească ţara”462 . „Nerespectarea interzicerii de a se întoarce în ţară de către expulzat va constitui infracţiune pentru care va fi pedepsit şi din nou expulzat după executarea pedepsei.”463 Condiţii în care se poate lua măsura de siguranţă a expulzării: a) Expulzarea nu poate fi luată decât împotriva unui cetăţean străin sau a unei persoane fără cetăţenie, care nu are domiciliul în ţară. b) Cetăţeanul străin să fi săvârşit o faptă care să fie infracţiune în condiţiile legii şi care să fie de competenţa instanţelor penale române. Această condiţie este îndeplinită atunci când infracţiunea este săvârşită pe teritoriul României şi atunci când este săvârşită în afară, dar se judecă de către instanţele române conform principiilor realităţii ori universalităţii legii penale.464 c) Instanţa de judecată trebuie să aprecieze că rămânerea în ţară a infractorului ar constitui o stare de pericol social. d) Expulzarea nu va putea fi dispusă dacă există motive serioase de a se crede că infractorul riscă în statul în care urmează a fi expulzat, riscă să fie
Aurel Teodor Moldovan „ Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional”, Ed. All Beck, Bucureşti 2004, pag 88,89. 463 Aurel Teodor Moldovan „ Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional”, Ed. All Beck, Bucureşti 2004, pag 88,89. 464 C-tin Mitrache op.cit pag.176
462

239

Aurel Teodor Moldovan

supus la tortură. În general expulzarea trebuie să aibă ca destinaţie statul al cărui cetăţean este infractorul sau pe teritoriul căruia îşi are domiciliul. Expulzarea constă în îndepărtarea silită a străinului de pe teritoriul ţării. Măsura este luată pentru o perioadă nedeterminată şi se poate lua singură, caz în care se pune în aplicare de la rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a dispus aceasta sau alături de o pedeapsă, caz în care se pune în aplicare după executarea acesteia sau după stingerea ei prin mijloace legale. Noul Cod penal renunţă la reglementarea acestei sancţiuni penale în cadrul măsurilor de siguranţă, expulzarea fiind trecută, la fel ca şi interzicerea de a se afla în anumite localităţi, interzicerea de a reveni în locuinţa familiei în categoria pedepselor complementare. Aceasta întrucât asemenea sancţiuni devin incidente în cazul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală, iar datorită naturii specifice a acestora este necesar ca pedeapsa principală, care reprezintă represiunea directă, să fie completată cu aceste pedepse complementare, care reprezintă represiunea secundară. Potrivit legislaţiei în vigoare, „expulzarea nu poate constitui o extrădare deghizată.”465 „ În ceea ce îi priveşte pe minori, aceştia nu pot fi expulzaţi, ci repatriaţi.”466 „Dacă măsura de siguranţă a expulzării însoţeşte pedeapsa închisorii , va fi adusă la îndeplinire după executarea pedepsei ori după graţierea totală sau a restului de pedeapsă; dacă pedeapsa închisorii nu se mai execută sau măsura nu însoţeşte o pedeapsă, va fi executată îndată ce hotărârea va rămâne definitivă. Expulzarea se duce la îndeplinire după executarea pedepsei penale, dacă o astfel de pedeapsă a fost pronunţată definitiv şi irevocabil”467 . 13.3.7. Confiscarea specială Confiscarea specială este măsura de siguranţă care constă în luarea unor bunuri din patrimoniul persoanelor care au comis fapte prevăzute de legea penală sau infracţiuni a căror deţinere prezintă pericolul săvârşirii unor noi fapte penale. În Codul Penal în vigoare, confiscarea specială este reglementată la art.118, de asemenea, şi noul Cod Penal prevede confiscarea specială ca sancţiune încadrată în categoria măsurilor de siguranţă la art. 112. Confiscarea specială poate fi prevăzută şi printr-o lege specială ( Codul Vamal). Confiscarea specială presupune trecerea bunurilor în mod gratuit în patrimoniul statului. Această măsură se poate lua în condiţiile în care se apreciază periculozitatea obiectivă pe care o prezintă anumite lucruri. În privinţa confiscării speciale, noul Cod Penal menţine dispoziţiile cuprinse în art.118 al actualului Cod penal, aşa cum acest text a fost modificat şi
M.Basarab, Drept Penal. Partea generală, vol. I, ediţia a II-a, Ed. Lumina Lex, Bucureşti , 1997, pag. 310. 466 Aurel Teodor Moldovan „Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional ” , Ed. All Beck Bucureşti 2004 pag 99. 467 Aurel Teodor Moldovan „Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional ” , Ed. All Beck Bucureşti 2004 pag 103.
465

240

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

completat prin Legea nr. 278/2006. Condiţii de luare a confiscărilor speciale: a) Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Este evident că în cazul constatării săvârşirii unei infracţiuni această condiţie va fi îndeplinită. b) Măsura confiscării se ia faţă de lucrurile care sunt direct legate de săvârşirea faptei penale. Trebuie apreciat că prin săvârşirea faptei s-a creat o stare de pericol, o eventuală premisă pentru săvârşirea de noi fapte penale. c) Să se aprecieze că prin măsura de siguranţă se poate combate pericolul social. Legea prevede în mod punctual categoriile de bunuri care sunt supuse confiscării speciale. În noul Cod penal se menţin condiţiile generale ale confiscării speciale. „Sunt supuse confiscării speciale: bunurile produse ori care au dobândit un alt regim juridic prin infracţiune.” În lumina acestor dispoziţii sunt cuprinse în categoria bunurilor speciale atât acele lucruri care au luat fiinţă prin săvârşirea infracţiunii (ex: bani falsificaţi, alimente falsificate, armele confecţionate, etc.), cât şi bunurile care au căpătat un alt regim juridic prin săvârşirea infracţiunii.Un exemplu în acest sens este confiscarea lucrurilor introduse în ţară prin contrabandă care sunt asimilate cu lucrurile produse prin săvârşirea faptei penale.De altfel şi literatura juridică aprecia chiar înainte de apariţia acestei dispoziţii exprese a legii că se impune introducerea acestei categorii de bunuri în enumerarea bunurilor supuse confiscării speciale.468 O a doua categorie de bunuri supuse confiscării sunt bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni. Sunt exceptate totuşi de la confiscare bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească săvârşirii unor infracţiuni prin presă.( ex: Va fi confiscată în conformitate cu art.118 lit.b Cod penal sau art.112 lit. b) Cod penal viitor, cuţitul sau arma cu care s-a comis omorul, arma de vânătoare folosită de inculpat în comiterea infracţiunii de braconaj, prevăzută în dispoziţiile art.32 lit.c din Legea 26/1976.)469 A treia categorie de bunuri sunt acelea care au fost date pentru a determina săvârşirea unei infracţiuni sau pentru a răsplăti pe infractor. Sunt incluse în această categorie lucrurile care au fost oferite pentru a determina pe făptuitor să comită o infracţiune (cazul traficului de influenţă, dări de mită, etc.), şi bunuri care au fost oferite pentru răsplătirea infractorului care a comis infracţiunea (în cazul infracţiunii de primire de foloase necuvenite ). Bunurile vor fi confiscate doar în cazul în care acestea au fost date (remise efectiv infractorului. (Ex: în cazul luării de mită, când s-a comis prin acceptarea promisiunii de bani, valori sau bunuri, nu se poate dispune confiscarea ori obligarea condamnatului la plata echivalentului lor în bani deoarece acestea nu i-au
Vintilă Dongoroz în Dongoroz II, pag.319-320, C-tin Mitrache op.cit pag.177. C-tin Mitrache op.cit pag.177 cu referire la decizia Tribunalului Suprem nr.1822/1979, în Culegere de decizii 1979, pag.464. 470 Matei Basarab Drept penal- Partea generală vol.1 Ed. Lumina Lex, ediţia a-II-a pag. 324, citând Tribunalul Suprem s.pen, decizia nr.2095 din 28.09.1984. 471 C-tin Mitrache op.cit pag.178.
468 469

241

Aurel Teodor Moldovan

fost date efectiv)470 . Bunurile se vor confisca indiferent dacă infractorul care a primit bunurile pentru a săvârşi fapta a săvârşit infracţiunea în forma ei consumată sau dacă fapta este doar o tentativă. Literatura juridică reţine şi faptul că bunurile din această categorie vor fi confiscate special şi atunci când instigatul nu a trecut la săvârşirea faptei sau a denunţat oferta ce i s-a făcut în cazul infracţiunii prevăzută la art.255 alin.4 raportat la art.254 alin. 2 Cod penal actual, respectiv art. 290, raportat la art. 289 din viitorul Cod penal.471 . A patra categorie de bunuri sunt bunurile dobândite prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Literatura de specialitate apreciază ca această categorie de bunuri reprezintă fructul infracţiunii.472 Este cazul bunurilor dobândite prin săvârşirea infracţiunii (lucrurile furate, delapidate, etc.). O condiţie prevăzută de lege este că măsura de siguranţă a confiscării speciale nu poate opera în condiţiile în care există o cerere de despăgubire pe care instanţa o admite. În acest caz numai în condiţiile în care bunul a fost vândut, iar sumele obţinute sunt mai mari decât cuantumul stabilit de instanţă pentru despăgubire poate opera confiscarea specială, numai pentru sumele ce depăşesc cuantumul despăgubirii. Totodată, atunci când bunul a fost înstrăinat către un dobânditor de bună-credinţă, acesta nu poate fi supus confiscării, urmând ca infractorul să fie obligat la plata sumei obţinute prin înstrăinarea bunului supus confiscării speciale.473 A cincea categorie de bunuri sunt bunurile deţinute contra dispoziţiilor legii. Acestea sunt categoria de bunuri a căror deţinere reprezintă faptă penală. Este cazul deţinerii de materiale explozibile, arme şi muniţii, materii nucleare sau alte materii radioactive, stupefiante, etc. Bunurile confiscate vor fi predate organelor în drept pentru ca ele să fie (în condiţiile în care dispozitivul hotărârii o prevede) valorificate sau distruse (cazul stupefiantelor). Măsura de confiscare poate fi luată şi de către procuror, dar numai după scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale faţă de învinuit . Spre deosebire de celelalte măsuri de siguranţă, măsura confiscării este definitivă şi irevocabilă ea neputând fi revocată pe motiv că pericolul social a încetat. Noul Cod penal completează dispoziţiile vechiului Cod în sensul că stipulează că dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc ele vor fi înlocuite cu echivalentul lor în bani sau cu bunurile dobândite în locul acestora.

472 473

Matei Basarab op.cit. Pag.325. C-tin Mitrache op.cit pag.178.

242

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL XIV CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ 14.1. ASPECTE GENERALE Ordinea de drept se înfăptuieşte prin respectarea de bunăvoie de către marea majoritate a destinatarilor legii a prevederilor acesteia. Prin aplicare de sancţiuni celor vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni se restabileşte ordinea de drept încălcată, se realizează constrângerea şi reeducarea infractorilor, se realizează prevenţiunea specială şi generală474 . Cauzele care înlătură răspunderea penală. Cauzele care înlătură răspunderea penală pot fi definite ca anumite stări, situaţii, împrejurări, posterioare săvârşirii infracţiunii, reglementate de lege, în prezenţa cărora se stinge raportul juridic de drept penal, se stinge dreptul statului de a aplica o sancţiune infractorului şi obligaţia acestuia de a executa acea sancţiune. Trebuie făcută distincţie între cauzele generale care sunt situate în partea generală a Codului penal şi care privesc orice infracţiune, precum amnistia, prescripţia răspunderii penale, lipsa plângerii prealabile şi împăcarea părţilor şi cauzele speciale (denumite cauze de nepedepsire ori cauze de impunitate) care sunt reglementate atât în partea generală cât şi în partea specială a Codului penal, şi care au în vedere conduita infractorului în timpul săvârşirii infracţiunii, precum desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului (art. 22 Cod penal actual sau art. 34 noul Cod penal) şi împiedicarea săvârşirii faptei de catre participant existente în partea generală a codului penal sau cauzele de impunitate prevăzute în partea specială şi care sunt legate de conduita condamnatului după comiterea faptei, precum denunţarea faptei de către mituitor (art. 255 alin. 3 Cod penal actual sau art. 290 alin. 3 Cod penal viitor), retragerea mărturiei mincinoase (art. 260 alin. 2 Cod penal actual sau art. 273 alin. 3 Cod penal viitor). De asemenea, trebuie făcută distincţie între cauzele generale care înlătură
474 475

Mitrache, p. 329; C. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed. All Beck Bucureşti 1997 pag 327

243

Aurel Teodor Moldovan

răspunderea penală şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (cauze care fac ca fapta să nu aibă caracter penal, fiind prevăzute de art. 44- 51 Cod penal sau art. 18- 31 noul Cod penal), când fapta nu mai este infracţiune, iar răspunderea penală nu va mai interveni pentru acest considerent. Înlăturând consecinţele penale ale infracţiunii, cauzele care înlătură răspunderea penală nu înlătură însă consecinţele civile ale acesteia .475 Noul Cod penal regrupează cauzele care înlătură răspunderea penală. Astfel, Titlul VII din Codul penal în vigoare, cu denumirea „Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării” a fost reorganizat în cadrul a trei titluri şi anume: Titlul VII – Cauze care înlătură răspunderea penală”; Titlul VIII – „Cauze care înlătură sau modifică executarea pedepsei” şi Titlul IX – „Cauzele care înlătură consecinţele condamnării”. În principiu, noul Cod penal menţine reglementările cuprinse în Codul penal în vigoare cu privire la cauzele care înlătură răspunderea penală, cu unele modificări, pe care le vom menţiona la momentul analizării individuale a cauzelor care înlătură răspunderea penală. 14.2. AMNISTIA 14.2.1. Noţiune Prin definiţie, amnistia este actul de clemenţă al Parlamentului României prin care din considerente de politică penală este înlăturată răspunderea penală pentru infracţiuni comise anterior adoptării legii de amnistie476 . Amnistia este o instituţie care oferă posibilitatea societăţii de a face uitate anumite infracţiuni, ştergând condamnările deja pronunţate477 . Codul penal actual Noul cod penal Art 119 – Efectele amnistiei – (1) Art 152 – Efectele amnistiei – (1) Amnistia înlătură răspunderea penală Amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită. Dacă intervine pentru infracţiunea săvârşită. Dacă indupă condamnare, ea înlătură şi exe- tervine după condamnare, ea înlătură cutarea pedepsei pronunţate, precum şi executarea pedepsei pronunţate, şi celelalte consecinţe ale condamnării. precum şi celelalte consecinţe ale Amenda încasată anterior amnistiei nu condamnării. Amenda încasată anterior se restituie. amnistiei nu se restituie. (2) Amnistita nu are efecte asupra (2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, măsurilor edu- măsurilor de siguranţă şi asupra drepcative şi asupra drepturilor persoanei turilor persoanei vătămate. vătămate.
I. Oancea, “Tratat de drept penal. Partea Generală”, Ed. ALL Juridică, p. 467; Iancu Tănăsescu, Camil Tănăsescu, Gabriel Tănăsescu, “Drept penal general”, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2002, p. 704;
476 477

244

2003. după cum rezultă din natura efectelor sale juridice. cit.. 2003.2. 351-352. precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. în sensul că. Cristian Mitrache. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie. 479 V. ori calitatea infractorilor (minor. p. dacă raportul penal a fost stins prin amnistie. ea înlătură ţi executarea pedepsei pronunţate. Spre exemplu. Când actul de amnistie leagă beneficiul acesteia de anumite condiţii privind pe infractor.. vol. particularizate prin cuantumul pedepsei. bătrâni. etc. 152 alin. Felurile amnistiei În doctrina penală se face deosebire între diferitele feluri ale amnistiei. deşi între cele două instituţii există similitudini.. Dacă intervine după condamnare. prin natura efectelor sale. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. întrucât per a contrario amnistia nu are obiect. operând nu numai „in rem”. femei gravide. deosebirile dintre ele slujesc stabilirii ordinii de aplicare a legilor de amnistie şi dezincriminare. indiferent de gravitatea ei şi de sediul materiei (codul penal şi legi speciale) şi specială – când priveşte doar anumite infracţiuni. alin.3. natura lor. 318. Cu adevărat. 331. amnistia poate fi generală – când este acordată pentru orice infracţiune. dezincriminarea ulterioară va avea ca efect înlăturarea incapacităţilor. trebuie făcută deosebirea între amnistie şi dezincriminare. de condiţiile de acordare şi după stadiul în care se găseşte pricina în faţa justiţiei. După aria de cuprindere. 14. ci şi „in personam”480 . in personam. de regulă. p.). facându-se clasificări în funcţie de întinderea efectelor. în textul privind amnistia (art. Editura Academiei Române. este o cauză reală. Dongoroz şi colab. Bucureşti. II. fiindcă se referă la fapta prevăzută de legea penală şi nu la persoana făptuitorului. şi operează. deci nu poate opera. Bucureşti. Caracterizare. ea profită numai acelora cărora li s-a acordat. Tocmai prin aceasta amnistia se deosebeşte de graţiere.1 din noul Cod penal „Amnistia înlăîtură răspunderea penală pentru fapta săvârţită. 119 Cod penal actual sau ale art. amnistia capătă caracter mixt. “Drept penal român. PARTEA GENERALĂ Potrivit dispoziţiilor art. iar nu in personam478 . 478 245 . Dongoroz şi colab.” Trebuie precizat că noul Cod penal. 480 Constantin Mitrache.152. aceasta înseamnă că în cazul infracţiunilor săvârşite de mai multe persoane. deci. pentru a înlătura răspunderea penală este necesar ca fapta să constituie infracţiune. până la data împlinirii termenului reabilitării de drept sau a intervenirii celei judecătoreşti479 .1) înlocuieşte expresia „înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită” cu expresia „înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită”. op. adică este acordată şi operează in rem. p. Partea generală”.DREPT PENAL. De asemenea. aceasta din urmă este acordată in personam. decăderilor şi interdicţiilor care se menţin. Amnistia. V. de principiu.

. în apel sau recurs şi amnistia după condamnare – postcondamnatorie sau improprie. anterior. Bucureşti.precizarea expresă a infracţiunilor amnistiate. Constantin Mitrache. Editura ALL EDUCATIONAL. “Drept penal român. . care poate apărea oricând în perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii şi aceea a termenului de reabilitare de drept sau a intervenirii reabilitării judecătoreşti. 2003. Determinarea sferei de cuprindere a infracţiunilor ce sunt amnistiate se face prin legea de acordare şi poate privi: indicarea textelor de lege care incriminează faptele ce sunt amnistiate. prin aceasta. Partea generală”.limita maximă a pedepsei desemnează pragul până la care amnistia produce efecte şi peste care aceste efecte nu se produc. Ed. paguba produsă prin anumite infracţiuni să nu depăşească limita valorică cuvenită). 332. . 482 Iancu Mândru. care alcătuiesc „catalogul negativ”. . 483 Alex Boroi . sustragerea de la executarea pedepsei). În funcţie de momentul intervenirii. “Amnistia şi graţierea”. 299-300. Determinarea obiectului amnistiei şi. 14.indicarea maximului special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunile amnistiate. 2003. timpul săvârşirii infracţiunii ( război. antecedentele penale ale infractorului (spre exemplu. All Beck .evidenţierea elementului subiectiv al infracţiunii. Cristian Mitrache. vârsta. urmăririi penale şi judecăţii. infractorul să nu fie recidivist ori să nu fi beneficiat anterior de graţiere). calamităţi). constă în identificarea infracţiunilor sau a categoriilor de infracţiuni cu privire la care intervine înlăturarea răspunderii penale şi se efectuează în modalităţi diverse: . Ghe Nistoreanu „ Partea Generală – Drept Penal”.4. situaţia familială). în cazul amnistiei improprii (să nu fi survenit.Bucureşti 2004. Obiectul amnistiei Amnistia priveşte infracţiunile săvârşite anterior adoptării ei şi pe cele care sunt anume prevăzute în legea prin care este acordată.arătarea obiectului juridic de grupă a infracţiunilor.relevarea infracţiunilor exceptate de la amnistie. p. în primă instanţă. Bucureşti.2.Aurel Teodor Moldovan În funcţie de condiţiile de acordare distingem între amnistia necondiţionată denumită şi pură şi simplă – când actul normativ nu prevede nici un fel de condiţii în afara celor intrinseci privitoare la obiectul său şi la data săvârşirii infracţiunii şi condiţionată – când sunt stabilite anumite condiţii privitoare la persoana infractorului (cetăţenia. amnistia poate fi: amnistia înainte de condamnare – antecondamnatorie sau proprie care poate interveni oricând în timpul efectuări actelor premergătoare. conduita după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. pag 259 481 246 . . urmarea infracţiunii (spre exemplu. la regimul băuturilor alcoolice)481 . ori cel mai adesea ce indică gravitatea infracţiunilor prin arătarea maximului special de pedeapsă prevăzută în textul incriminator sau se prevede natura infracţiunilor (ex: la regimul forestier. p. a întinderii actului de amnistie.

14. nu se va mai porni.referirea la pedeapsa concretă aplicată sau pronunţată de instanţa de judecată482 . efectele amnistiei. g Cod procedură penală. 247 . Efectele amnistiei Reglementarea efectelor amnistiei este cuprinsă în dispoziţiile art. a luat sfârşit ultimul act de executare ori s-a produs ultimul rezultat484 .2. Ed. în orice caz data nu poate fi ulterioară actului de clemenţă. amnistia este incidentă dacă acestea s-au epuizat până la adoptarea legii de amnistie. Leguitorul poate să condiţioneze beneficiul amnistiei şi de anumite condiţii personale . măsurilor educative ţi asupra drepturilor persoanei vătămate. “Tratat de drept penal. ceea ce are drept consecinţă faptul că amnistia capătă un caracter mixt . amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. Amnistia intervenită înainte de condamnare înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. Efectele amnistiei intervenite înainte de condamnare. . potrivit art.delimitarea infracţiunilor pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost executate sau graţiate până la data adoptării actului de clemenţă. ea operând numai in rem (pentru infracţiuni ). se va soluţiona cauza în acest stadiu. Potrivit art. efectele ei nu pot fi refuzate de beneficiar. ALL Juridică. 343. continuate. pe de o parte. Oancea. PARTEA GENERALĂ . alin. respectiv a încetat acţiunea ori inacţiunea continuă. aceste dispoziţii prevăd. progresive. dar poate privi şi altă dată până la care infracţiunile sunt amnistiate. în baza actului de clemenţă survenit. iar dacă s-a pornit acesta va înceta indiferent dacă se găseşte în faza de urmărire ori de judecată. 10 lit. restrângându-se obiectul procesului. 484 I. În cazul infracţiunilor continue. efectele amnistiei se vor produce numai în raport cu faptele care beneficiază de amnistie. aceasta înseamnă că dacă nu s-a pornit procesul penal. 119 alin. Potrivit art. adică în această ultimă situaţie menţionată. amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate. 152 noul Cod penal. În cazul în care amnistia a intervenit înainte de sesizarea organelor judiciare. Amnistia are caracter obligatoriu. dacă din însuşi cuprinsul actului de sesizare rezultă date şi elemente în baza cărora se poate efectua încadrarea juridică a faptei. La acestea mai adăugăm că atunci când persoana este învinuită pentru mai multe infracţiuni în cadrul aceluiaşi proces.2 al noului Cod penal.5. p. Partea Generală”. 2 Cod Penal actual. 152. dar şi in personam ( pentru persoanele care îndeplinesc conţiţiile legii). iar pe de altă parte limitele acesteia. 119 Cod penal actual sau art.DREPT PENAL.483 Amnistia priveşte infracţiunile săvârşite până în ziua adoptării legii prin care este acordată ca regulă. rezultând apoi că aceasta este amnistiată. amnistia nu înlătură răspunderea civilă pentru pagubele provocate persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii.

Ed. II. Partea generală”. 248 . adică o restitutio in integrum. 715. 486 Alex Boroi . amnistia nu produce efecte asupra favorizatorilor sau tăinuitorilor decât în ipoteza în care legea de amnistie prevede în mod expres aceasta 486 . în primul rând obligaţia de a executa pedeapsa. 107 noul Cod penal). p. “Drept penal general”. iar nu şi drepturile pe care persoana le are uneori în legătură cu latura penală (spre ex: dreptul de a face plângere prealabilă. Ghe Nistoreanu „ Partea Generală – Drept Penal”. PRESCRIPTIA RASPUNDERII PENALE 485 V. 2003. pag 260 487 Iancu Tănăsescu. Fapta pierzându-şi caracterul penal. cum ar fi pedepsele complementare. reţinerea faptei amnistiate ca termen al recidivei sau ca temei pentru aplicarea unui spor de pedeapsă în caz de concurs de infracţiuni. prin drepturile persoanei vătămate se înţeleg drepturile privitoare la pretenţiile civile. făcând astfel să înceteze interdicţiile.3. Bucureşti. instigatori sau complici beneficiază şi ei. Bucureşti. All Beck . Camil Tănăsescu. În ceea ce priveşte efectele amnistiei asupra drepturilor persoanelor vătămate. 119 alin. în sensul că aceasta nu va fi restituită ca efect al amnistiei. Amnistia nu are aceleaşi efecte depline ca şi reabilitarea. potrivit art. Cristian Mitrache. Deşi amnistia priveşte întotdeauna şi modalităţiile de participare.. decăderile prevăzute în alte legi penale ori extrapenale. 1 Cod penal actual sau art.Aurel Teodor Moldovan Efectele amnistiei după condamnare. 111 Cod penal sau art. Când amnistia intervine după condamnare. astfel că aceste drepturi se sting şi ele prin amnistie. se înlătură. amnistia nepresupunând repunerea în situaţia anterioară. Gabriel Tănăsescu. Editura ALL BECK. dreptul de a stinge procesul prin retragerea plângerii). 488 Constantin Mitrache. Prin noţiunea „celelalte consecinţe” trebuie să înţelegem orice alte consecinţe cu caracter penal arătate în hotărârea de condamnare sau decurgând din aceasta. astfel că eventualii coautori. p. 1 Cod penal viitor atât executarea pedepsei cât şi celelalte consecinţe penale ale condamnării. vol. 14. de efectele amnistiei. potrivit textului legal amnistia nu produce efecte asupra acestora. pentru că este posibil ca într-o lege extrapenală să se prevadă că efectele unei condamnări pentru o infracţiune amnistiată nu pot fi înlăturate decât prin reabilitare. ori ca motiv pentru revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi altele485 .Bucureşti 2004. Editura Academiei Române. dispar şi consecinţele ei penale. “Drept penal român. 322. 152 alin. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. Bucureşti. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative deoarece toate aceste măsuri sunt luate în favoarea infractorului şi au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală (art. De asemenea. incapacităţile. 2002. amnistia după condamnare nu are efecte asupra pedepsei deja executate. 2003. 335. Dongoroz şi colab. p.

apărut prin săvârşirea unei infracţiuni. 2003. Astfel. potrivit art. fapta nu este. Bulai. înlăturându-se posibilitatea oricărei sancţiuni penale faţă de toţi participanţii. termenele de prescripţie sunt 489 C. De asemenea. 122 Cod penal actual. Cristian Mitrache. 1 Cod penal actual – art. 125 alin. descoperită. după trecerea unui timp îndelungat de la săvârşirea infracţiunii aplicate sau executarea devine indeficientă în raport cu scopul sancţiunilor de drept penal. PARTEA GENERALĂ Caracterizare Răspunderea penală derivă din modalitatea de realizare a dreptului penal. ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege490 . s-a mai arătat în literartura de specialitate489 că justificarea prescripţiei este strâns legată de raţiunea represiunii penale. prevăzute de legea penală. trecerea unui anumit interval de timp determină atât înlăturarea răspunderii penale. determină înlăturarea executării pedepsei principale la împlinirea termenului pentru fiecare condamnare. Prin prescripţie se stinge răspunderea penală. În dreptul penal.3. cât şi înlăturarea executării pedepsei penale urmare a intervenţiei instituţiei prescripţiei penale487 . Realitatea socială învederează şi situaţii în care răspunderea penală nu poate fi stabilită cu promptitudine deoarece. p. “Manual de drept penal. 490 249 .2. 491 Constantin Mitrache. 1 noul Cod penal. Bucureşti. 335. “Drept penal român. iar nu de la data constatării acestei situaţii. adică se stinge dreptul statului de a stabili răspunderea penală şi de a aplica pedeapsa ori măsura educativă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă şi se stinge totodată obligaţia făptuitorului de a suporta consecinţele săvârşirii infracţiunii491 . Termenele de prescripţie a răspunderii penale Durata termenelor de prescripţie. 14. şi de aceea. Noţiune Prescripţia răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic de drept penal de conflict. Durata termenelor de prescripţie a răspunderii penale a fost stabilită de legiuitor în funcţie de natura şi gravitatea pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile comise. ori făptuitorul reuşeşte să se sustragă de la urmărirea penală.3. delimitându-se prin aceasta de prescripţia executării pedepsei care conform art.1. fiind exceptate pedepsele complementare şi condamnările pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii. astfel că la săvârşirea infracţiunii se poate sustrage un timp ce poate fi uneori îndelungat488 . p. Partea generală. Efectele prescripţiei se aplică din momentul împlinirii termenului legal. Bucureşti. 161 alin. pentru săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile consumate sau tentate. 335. 1997.DREPT PENAL. Partea generală”. Bulai. p. Editura ALL. 14.”. 332. C.

dar care chisorii mai mare de 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 ani. 154 alin.chisorii mai mare de 5 ani. Codul penal actual Noul cod penal Art 122 – Termenele de prescripţie a Art 154 – Termenele de prescripţie a răspunderii penale – (1) Termenele de răspunderii penale – (1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru prescripţie a răspunderii penale sunt: persoana fizică sunt: a) 15 ani. dar care nu nu depăţeţte 20 ani. 492 C. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. Bulai. Iar potrivit noii reglementări. “Manual de mai mare de 5 ani. 334.chisorii mai mare de 10 ani. când legea prevede pena) 15 ani.tru infracţiunea săvârţită pedeapsa tru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa îndetenţiunii pe viaţă sau pedeapsa în. Editura ALL. dar care nu depăţeţte 10 ani. dar care nu chisorii mai mare de un an. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii care nu depăţeşte un an sau amenda. dar care nu depăţeţte 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în. respectiv art. depăseste 5 ani. dar care nu depăţeţte 5 ani. când legea prevede pentru b) 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de un an. Partea generală. b) 10 ani.chisorii mai mare de un an. care nu depăţeţte un an sau amenda. c) 8 ani. chisorii mai mare de 15 ani. când legea prevede pentru c) 8 ani. dar care nu depăţeţte 5 ani. e) 3 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisoinfracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii rii care nu depăţeţte un an sau amenda. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în. e) 3 ani. b) 10 ani.Aurel Teodor Moldovan următoarele: a) 15 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. când legea prevede pen. Bucureşti. când legea prevede pentru d) 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în. dar care nu depăţeţte 15 ani. depăseste 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. d) 5 ani. c) 8 ani. b) 10 ani. 250 . d) 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii drept penal.chisorii mai mare de 20 ani. depăţeţte 15 ani. dar care nu depăseste 20 ani.1 noul Cod penal termenele de prescriptie a răspunderii penale sunt următoarele: a) 15 ani. dar care nu depăţeţte 10 ani. 1997.”. c) 8 ani. când legea prevede pentru infracţiun ea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. dar care nu chisorii mai mare de 5 ani. când legea prevede pentru e) 3 ani. p.

154 alin. Se poate observa că în noul Cod penal termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt aceleaşi ca şi în Codul penal în vigoare. 2 Cod penal actual sau art. În literatura de specialitate495 s-a susţinut că termenul de prescripţie în cazul infracţiunilor progresive şi al infracţiunilor de obicei începe să curgă din momentul producerii ultimului rezultat. termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii acţiunii sau inacţiunii şi se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs. e) 3 ani.” All Beck Bucureşti 1997 pag 335 495 C. Bulai „Manual de drept penal -Partea Generală Ed. “Manual de drept penal. 547. Editura ALL. iar nu de 25 de ani. I şi II. PARTEA GENERALĂ d) 5 ani.DREPT PENAL. În cazul infracţiunilor săvârşite de minori. în situaţia în care pentru infracţiunea comisă. editura Fundaţiei “Chemarea”. iar în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea. legea prevede pedeapsa amenzii alternative cu închisoarea. care prevede că în cazul infracţiunilor progresive. chiar dacă infracţiunea săvârşită a rămas în faza tentativei492 . termenele de prescripţie a răspundeii penale se socotesc la data săvârsirii infractiunii„ indiferent dacă aceasta a îmbrăcat forma tentativei sau pe aceea a infracţiunii fapt consumat”494 . “Drept penal” vol. p. termenele de prescripţie reduse la jumătate faţă de cele prevăzute pentru majori se determină în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă. Bucureşti. Calcularea termenelor de prescripţie Potrivit art. Bulai. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii (momentul epuizării). În acest sens opinează şi viitorul Cod penal. iar în cazul infracţiunilor continuate. Partea generală. indiferent de contribuţia fiecăruia. 1997. termenul de prescripţie se determină în raport cu maximul special al pedepsei închisorii. Ediţia a II-a.”. 1995. aşa cum este în reglementarea actuală. C. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda. după cum urmează: acestea se determină în funcţie de pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea tip ori pentru infracţiunea calificată comisă de infractor. în caz de participaţie termenele de prescripţie sunt aceleaşi pentru toţi participanţii. Basarab. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de un an. termenul de prescripţie se determină în funcţie de pedeapsa detenţiunii pe viaţă493 . 494 251 . 335-336. p. 122 alin. motivaţia este determinată de faptul că limita maximă generală a închisorii este de 30 de ani. dar care nu depăţeţte 5 ani. 2 noul Cod penal. Iaşi. Termenele de prescripţie a răspunderii penale se determină în raport cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. În ce priveşte aceste termene de prescripţie s-au impus de-a lungul timpului anumite reguli. În acelaşi timp s-a prevăzut că în cazul infracţiunilor contra libertăţii şi 493 M. de la data săvârţirii ultimei acţiuni sau inacţiuni. cu deosebirea că termenul este de „15 ani” când legea prevede pentru infracţiunea comisă pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mari de 20 de ani – şi nu mai mare de 15 ani.

155 alin. etc. 123 Cod penal actual sau art. 547. chiar dacă actul de întrerupere priveţte numai pe unii dintre ei. cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care potrivit legii. 14. În lege s-a mai prevăzut că prescripţia va interveni dacă se împlineşte o dată şi jumătate termenul de prescripţie prevăzut pentru infracţiunea săvârşită. 2 Cod penal actual sau art. 2 Cod penal actual sau 496 M. percheziţia domiciliară sau corporală. alin. trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăţurarea procesului penal. Suspendarea prescripţiei Potrivit art.Aurel Teodor Moldovan integrităţii sexuale săvârşite faţă de un minor. 5 alin. cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală (spre ex. 155. 128. Potrivit art..3. 123. 1 noul Cod penal) în aceea că după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.3. şi nu într-un text distinct (art. alin. Basarab. prescripţia specială a fost reglementată într-un alineat distinct (art. respectiv înlăturarea răspunderii penale. alin. prin noua reglementare. 14. Dacă în cazul infracţiunilor săvârşite în concurs real. de exemplu actul de punere în miţcare a acţiunii penale. Întreruperea termenului de prescripţie Pentru a-şi produce efectele prevăzute de lege. 155. Efectul întreruperii cursului prescripţiei constă potrivit textului legal (art.3. op. (art. să nu intervină anumite acte sau activităţi care ar readuce în conştiinţa societăţii fapta comisă şi care întrerupând cursul prescripţiei amână efectele acesteia. calculat de la data comiterii infracţiunii (art. afară de cazul în care se săvârşeşte şi o infracţiune progresivă când termenul de prescripţie se va calcula de la data producerii ultimului rezultat496 . arestarea preventivă. 124 Cod penal actual) – cunoscută în doctrina penală şi în legislaţie sub denumirea de “prescripţie specială”. 1 Cod penal actual sau art.4. cit. 3 noul Cod penal). 4 noul Cod penal). 1 noul Cod penal. 124) ca în legea actuală. 156 alin. prezentarea materialului de urmărire penală. termenul de prescripţie trebuie să curgă neîntrerupt. alin. 252 . în cazul infracţiunilor săvârşite în concurs ideal. alin. 155. Întreruperea cursului prescriptiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune. termenul de prescripţie curge pentru fiecare infracţiune. 3 Cod penal actual sau art. pentru a se crea astfel posibilitatea urmăririi acestor infracţiuni chiar dacă au fost descoperite la un interval de timp mai mare de la comiterea lor. În schimb. alin. 123. termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. dispoziţiile prevăzute în art. termenul curge pentru toate infracţiunile de la data comiterii acţiunii sau inacţiunii infracţionale. 1 noul Cod penal. p.

. vol.499 14.1 viitorul Cod penal care prevăd condiţia punerii în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile arătate în acest articol.proc. adică atât a prescripţiei răspunderii penale. alin. cutremur. menţionează condiţiile în care procurorul şi respectiv. 239 şi art. 498 Constantin Mitrache. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”.3. Editura Academiei Române. 303 C. Dongoroz şi colab. naşterea unui raport juridic penal de conflict.1. 2003. Partea generală”. Bucureşti. Bucureşti. Există cazuri în care organele specializate ale statului nu pot interveni dacă persoana vătămată nu îşi manifestă voinţa. p. iar dispoziţiile art. 339. din cauzele arătate. ea operează numai în raport cu persoanele faţă de care.) împiedică punerea în miţcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. p. Editura ALL BECK. 128). Acest drept de a trage la răspundere penală pe cel ce a săvârşit o infracţiune se desprinde din norma care a incriminat fapta respectivă500 .5. inundaţie. cursul prescripţiei este suspendat. nu a fost posibilă punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. iar partea care a curs anterior incidenţei cauzei de suspendare intră în termenul de prescripţie a răspunderii penale498 . implică tragerea la răspundere penală a infractorului. penală. 45. 497 253 . pag 265 500 V. catastrofă. cât şi a prescripţiei executării pedepsei497 14. numai cu autorizarea procurorului general. Cursul termenului de prescripţie este suspendat în cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală. Suspendarea produce efecte in personam. G. instanţa de judecată pot suspenda urmărirea penală ori a judecăţii când învinuitul sau inculpatul este împiedicat să ia parte la proces datorită unei boli grave) sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat (spre ex. spre deosebire de legea actuală care reglementează suspendarea prescripţiei sub ambele ei forme într-un singur text (art. II. LIPSA PLANGERII PREALABILE 14.4. pentru ca la încetarea cauzei care a determinat suspendarea. 156 noul Cod penal) a fost reglementată într-un text distinct. 10.Bucureşti 2004. “Noul Cod penal.DREPT PENAL. Potrivit noii reglementări suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale (art. iar alte situaţii în care desfăşurarea procesului penal poate fi oprită dacă persoana vătămată îşi exprimă dorinţa. p. 55. Antoniu. 499 Alex Boroi . cursul prescripţiei să se reia. Ghe Nistorenu „ Drept penal – Partea generală ”Ed All Beck . Aspecte generale privind plângerea prealabilă Săvârşirea unei infracţiuni.4. 2004. 2003. Codul penal anterior”. epidemie etc. Efectele suspendării Pe perioada existenţei cauzei legale ori de fapt. “Drept penal român. PARTEA GENERALĂ art. Bucureşti. Cristian Mitrache.

alin. dacă nu mai eficient.Aurel Teodor Moldovan Lăsând iniţiativa tragerii la răspunere penală a infractorului – persoanei vătămate prin infracţiune. Pentru persoana vătămată care este lipsită de capacitatea de exerciţiu ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsă. ci dimpotrivă. Având în vedere şi aprecierea persoanei vătămate cu privire la necesitatea tragerii la răspundere penală a infractorului cu publicitatea inerentă. plâng erea prealabilă poate fi introdusă de reprezentantul legal. organul căruia să i se adreseze şi termenul în care poate fi făcută. şi anume plângerea trebuie făcută de persoana vătămată. potrivit noului Cod penal. “Tratat de procedură penală”. sub aspect penal şi o condiţie de procedibilitate. Condiţii în care trebuie făcută plângerea prealabilă şi cazurile în care este necesară Din textul legal care reglementează plângerea prealabilă se desprind anumite condiţii ce trebuie îndeplinite pentru tragerea la răspunderea penală a infractorului. p. Tot astfel. În doctrina penală s-a cristalizat ideea că plângerea prealabilă este o categorie juridică complexă.5. Natura juridică a plângerii penale. cit. 23. Dongoroz.. legea prevede că în cazul acestora.157.2. să fie protejate tot aşa de bine ca şi cum ar funcţiona tragerea la răspundere penală din oficiu. care a săvârşit anumite infracţiuni. 157 alin. personal sau printr-un mandat special. cu respectarea condiţiilor legale în ce priveşte forma. legiuitorul nu a înţeles prin aceasta că valorile sociale periclitate prin astfel de infracţiuni să fie mai puţin apărate. plângerea penală se pune în mişcare din oficiu (art. I. o încunoştiinţare despre săvârşirea unei infracţiuni. ca şi pentru infracţiuni cu un grad de percol social ridicat dar care antrenează drepturi personale (de ex: viol. În primul rând plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă de persoana vătămată. astfel că în timp ce plângerea prealabilă este o condiţie de tragere la răspundere penală a infractorului pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege. I. sub aspect procesual penal.4. 5 Cod penal actual sau art. 2002. RRD nr. 131 alin. Neagu. 9/ 1969. 340. 549. 222 alin. sau de persoana vătămată cu încuviinţarea reprezentantului legal pentru persoana vătămată cu capacitate de exerciţiu restrânsă. pentru fapte în genere cu un grad redus de pericol social. În legătură cu persoana vătămată care este lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. cu un caracter mixt. reprezentând o condiţie pentru tragerea la răspundere penală a infractorului. art. p. Plângerea prealabilă nu trebuie confundată cu plângerea. dacă persoana V. Penală. cu răsfrângeri pe planul dreptului procesual penal502 . plângerea este un mod de sesizare a organelor penale. violarea secretului corespondenţei. pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege. Proc. “Plângerea prealabilă în reglementarea actualului cod de procedură penală”. 5 şi 6 C. divulgarea secretului profesional). op. 14. p. 501 502 254 . 4 noul Cod penal). Bucureşti. fiind reglementată de art. Popovici. de drept penal. chiar restrânsă501 . Plângerea prealabilă este considerată a fi în literatura de specialitate503 o condiţie de admisibilitate. Editura Global Lex. 503 M.

penală. PARTEA GENERALĂ vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice. 206. în cazul infracţiunilor prevăzute de Codul penal actual în art. 284 alin. organul căruia i se adresează plângerea prealabilă diferă după natura infracţiunii şi după calitatea făptuitorului. descrierea faptei. plângerea prealabilă trebuie să îndeplinească anumite condiţii de formă. 2 noul Cod penal. potrivit art. 193.504 504 Cazuri în care lipseşte plângerea prealabilă. Potrivit art. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei. 196 alin1. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai de către una dintre ele. plângerea prealabilă se adresează: instanţei de judecată. 1 C. organului de cercetare penală sau procurorului în cazul altor infracţiuni decât cele arătate la punctul I. 1 C. 206. pen corelate cu dispoziţiile art . Apoi. persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui. 184 alin. În al doilea rând. fie la organul competent. plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de 2 luni. a mijloacelor de probă. Aceste prevederi se aplică şi în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 206. Proc. 210. 29 pct. 3 noul Cod penal. săvârşite prin presă sau orice mijloace de comunicare în masă. 193. iar potrivit alin. alin. 180. notar. procuror.DREPT PENAL. Când făptuitorul este necunoscut. fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală. tutorele sau curatorul. Dispoziţiile art . aceasta a fost lichidată. din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul. 131 alin. 284 alin. Bucureşti 1997. acest articol consacrând principiul individualităţii active. din Codul penal viitor (calomnia şi insulta nu mai sunt incriminate). 279 Cod de proc. data şi locul naşterii). care menţionează că fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea acesteia.4 Codul penal viitor . 132 alin. 159. judecător şi controlor financiar de la camera de conturi sau contra uneia din persoanele din persoanele arătate la art. 2 când persoana vătămată este un minor sau un incapabil. Neagu „ Tratat de procedură penală ” Ed.respectiv art. I. Proc. 213 şi 220. 193. 205. arătarea făptuitorului. Proc. organului competent să efectueze urmărirea penală când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător. acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu. 205 şi 206 din Codul penal actual sau art. Potrivit dispoziţiilor art. ne conduc la concluzia că pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă pot face plângerea prealabilă reprezentanţii lor legali. militar. 238. Pro. să cuprindă obligatoriu datele de identificare a persoanei vătămate (nume şi prenume. 3 din Codul penal în vigoare sau art. pag 463 255 . 157 alin. fie la instanţa de judecată. De asemenea. penală . 131 alin.2 C. 3 Cod penal actual sau art. adică părinţii. 4 Cod penal actuial sau art. 157 alin. să cuprindă de asemenea adresele părţilor şi a martorilor. penală. înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii. domiciliu. termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul. iar principiul individualităţii pasive a răspunderii penale este prevăzut de art. 1. 256 dacă făptutorul este cunoscut. 231.

p. 158. Retragerea plângerii prealabile Alături de lipsa plângerii prealabile şi retragerea plângerii prealabile. În literatura de specialitate505 se afirmă că retragerea plângerii prealabile reprezintă manifestarea de voinţă a personei vătămate printr-o infracţiune. alin. în cazurile în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Aurel Teodor Moldovan Plângerea prealabilă lipseşte atunci când persoana vătămată deşi cunoaşte fapta şi pe făptuitor. “Drept penal român. În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă. 5 Cod penal actual sau art.retragerea plângerii prealabile să reprezinte o manifestare expresă a voinţei persoanei vătămate de a renunţa la plângerea făcută. 131. spre deosebire de reglementarea actuală care face referire la retragerea plângerii penale în aliniatul 2 al art.3 din noul Cod penal). Ca o consecinţă a caracterului total al retragerii plângerii prealabile ea va avea efecte în cazul indivizibilităţii active cât şi pasive numai dacă este făcută de toate persoanele vătămate şi respectiv retrasă faţă de toţi participanţii la săvârşirea infracţiunii. Condiţii în care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală. lipsa plângerii prealabile nu conduce la înlăturarea răspunderii penale deoarece acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu (art. 2 Cod penal actual sau art. mai înainte de soluţionarea cauzei printr-o hotărâre definitivă.4. 131 alin. lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.retragerea plângerii prealabile trebuie să fie totală. Bucureşti. . 505 506 256 .2 noul Cod penal). ori nu o face în termenul legal. 1997. 2003. Bucureşti. ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale. 14. în condiţiile legii. alin. care după ce a introdus plângerea prealabilă necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. în sensul că nu se poate înlătura răspunderea penală dacă retragerea plângerii C. partea specială” Editura ALL. Partea generală”.158). Bulai. alin. 1 Cod penal actual sau art. Constantin Mitrache. adică să privească atât latura penală cât şi cea civilă şi necondiţionată. Noul Cod penal reglementează într-un articol distinct retragerea plângerii penale (art. 343. 157 alin. p. Caracterul necondiţionat este strâns legat de caracterul total al acesteia. revine şi renunţă. 131 care prevede lipsa plângerii prealabile.3. 157. nu face o astfel de plângere. 344. Efectele lipsei plângerii prealabile. Potrivit art. “Manual de drept penal.1 noul Cod penal în cazul infractiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată. Retragerea plângerii prealabile conduce la înlăturarea răspunderii penale dacă sunt îndeplinite condiţiile: . 131 alin. Cristian Mitrache. constituie o cauză care înlătură răpunderea penală (art. la plângerea făcută.

împăcarea se face prin reprezentanţii lor legali. este socotită ca un mijloc eficace pentru restabilirea ordinii de drept şi evitarea unor noi infracţiuni507 .DREPT PENAL. pe planul procesual penal reprezintă un impediment în desfăşurarea procesului penal. 11 pct. ÎMPACAREA PARTILOR 14. în cazurile prevăzute de lege de a pune capăt conflictului născut din săvârşirea infracţiunii. h. Dongoroz şi colab. Editura Academiei Române. se aseamănă cu lipsa plângerii prealabile. Noţiune şi caracterizare Împăcarea părţilor constituie o cauză de înlăturare a răspunderii penale. În literatura de specialitate509 s-au dat mai multe definiţii noţiunii de „împăcarea părţilor”. deşi acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. împăcarea părţilor reprezintă o cauză care înlătură răspunderea penală. b Cod procedură penală) şi respectiv încetarea procesului penal (art. 2003. II. înlăturând consecinţele sale penale şi civile şi de a împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau dacă procesul penal a început a-l face să înceteze sau împăcarea este actul juridic bilateral. 199 Cod penal actual.510 507 V. b Cod procedură penală). Instituţia „împăcării părţilor” este strâns legată de instituţia „plângerii prealabile”.5. p. ca natură juridică.. p. cit. 10 lit. p. op. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. reprezentând o instituţie de drept penal cu răsfrângeri pe planul drepturlui procesual penal. 14..5. cit. În timp ce pe planul dreptului penal. printre care amintim: împăcarea părţilor înseamnă înţelegerea intervenită între persoana vătămată şi infractor. vol. De asemenea. combinat cu art. prin aceasta deosebindu-se de retragerea plângerii prealabile şi de iertare. 372. pag 268 257 . 2 lit. 373. 509 Dongoroz. Boroi .1. pentru toate celelalte situaţii împăcarea este prevăzută la infracţiunile la care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate508 . Bucureşti. 345. în care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. op. care sunt acte unilaterale. pentru realizarea căruia trebuie să concureze voinţa ambilor subiecţi ai raportului juridic de drept penal. încetarea urmăririi penale (art. pe când în cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă cu încuvinţarea reprezentanţiilor lor legali. 2 lit. 508 Mitrache. 11 pct. 510 Alex. această instituţie nu mai este reglementată de noul Cod penal). fiindcă doar o excepţie (seducţia – art. În cazul persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu. Bucureşti 2004.. All Beck . Împăcarea părţilor. PARTEA GENERALĂ prealabile este făcută sub condiţia unor reparaţii civile. a conduitei ulterioare pozitive faţă de persoana vătămată506 .Ghe Nistorenu „ Drept penal –Partea generală ” Ed.

infracţiunile prevăzute de art. împăcarea nu poate fi condiţionată. adică să ducă la stingerea completă a conflictului dintre părţi. 217 alin. Împăcarea părţilor poate interveni oricând. adică stingerea conflictului nu este subordonată niciunei condiţii. Ea nu poate fi realizată prin mandat special şi nu poate fi exprimată decât în faţa instanţei de judecată penală. ultimul alin. definitivă.ultim. 195. dacă persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu. Împăcarea este un act bilateral.2. împăcarea produce efecte in personam. prevăzută de art. 258 . art. 302. 346. art. În faţa instanţei. 378 din Codul penal viitor (infracţiunea de tulburarea folosinţei locuinţei. împăcarea trebuie să intervină personal. necondiţionată şi să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Împăcarea trebuie să fie totală. 253 alin. 181. În timp ce retragerea pângerii prealabile produce efecte in rem. Condiţiile împăcării Pentru a-şi produce efectele urmărite. împăcarea este posibilă la toate infracţiunile la care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate: art. în care infractorul trebuie să repare prejudiciul. respectiv art. ultim. Bucureşti. Împăcarea poate interveni oricând p. 184 alin. “Drept penal român.Aurel Teodor Moldovan 14. 220. În caz de pluralitate de făptuitori. rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. împăcarea se realizează între aceasta personal. 224 ultimul alin. Partea generală”. să fie personală. art. art. cu încuviinţarea reprezentantului legal şi infractor511 . Împăcarea părţilor este posibilă numai în cazurile expres prevăzute de lege. 231. 192 alin. Prin excepţie de la caracterul personal al împăcării. împăcarea se realizează între reprezentantul legal al acesteia şi infractor. ultim. dar nu mai târziu de momentul 511 Constantin Mitrache. iar în cazul în care persoana vătămată are capacitate de exerciţiu restrânsă. 256. 238. art. împăcarea părţilor trebuie să îndeplinească anumite condiţii. 2003. adică trebuie să se refere la persoana celor care au căzut de acord să se împace. împăcarea intervenită ulterior între părţi este necondiţionată. 193. art. pentru a produce înlăturarea răspunderii penale. 205. cu privire la toţi participanţii. cu fiecare dintre infractori. precum: să intervină în cazurile prevăzute de lege. totală. adică la acele infracţiuni la care legea admite împăcarea.196.. Împăcarea este personală. adică numai cu privire la infractorul cu care victima s-a împăcat. 194. respectiv înlăturarea răspunderii penale. Această manifestare de voinţă trebuie să fie explicită.5. ultim. iar dacă se impune repararea prejudiciului cauzat. Cristian Mitrache. 205 şi 206 de actualul Cod penal nu mai sunt reglementate în Codul penal viitor. 305 şi 320 din codul penal actual. 206. art. 320 al actualului cod nu îşi mai găseşte sediul în noul Cod penal). În partea specială a Codului penal. în sensul că nu trebuie să fie afectată de condiţii. ea trebuie să intervină între persoana vătămată şi infractor sau reprezentanţii lor legali. 213. 210. Împăcarea părţilor trebuie să fie necondiţionată. instanţa poate acorda un termen. să nu fie parţială cu privire la aspectul penal ori civil al procesului. ea neputând fi dedusă din fapte sau situaţii care ar implica o împăcare.

5. 259 . 159 alin. (3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei. II. 2 noul Cod penal). Efectele juridice ale împăcării părţilor Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală ţi stinge ţi acţiunea civilă (art. neputând fi dedusă din alte fapte sau situaţii. 374. organul judiciar în faţa căruia s-a produs împăcarea sau căruia i s-a înfăţişat actul de împăcare declară încetarea procesului penal atât în ceea ce priveşte latura penală. Aceasta înseamnă că dacă procesul penal nu a început . tul (data) când s-a încheiat actul juridic al împăcării (ex tunc) şi nu din momentul când. din momenCodul penal actual Noul cod penal Art 132 – Impăcarea părţilor – (1) Art 159 – Împăcarea – (1) Împăcarea Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute poate interveni în cazul în care punerea de lege înlătură răspunderea penală şi în mişcare acţiunii penale s-a făcut din stinge şi acţiunea civilă. penală şi stinge acţiunea civilă. după caz. dar numai „până la rămânerea definitivă a hotărârii”. el nu mai începe. oficiu. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”.. p. În consecinţă. 14. Bucureşti. cât şi în ceea ce priveşte latura civilă.DREPT PENAL. 132 alin. s-a dispus încetarea urmăririi penale sau s-a pronunţat încetarea procesului penal (ex nunc)512 . PARTEA GENERALĂ în cursul procesului penal: în faza de urmărire ori în faza de judecată (în fond sau în recurs). Împăcarea părţilor trebuie să fie expresă. vol. duce efecte numai dacă intervine până (2) Împăcarea înlătură răspunderea la rămânerea definitivă a hotărârii. dacă legea o prevede în mod (2) Împăcarea este personală şi pro. 1 Cod penal actual sau art. Editura Academiei Române. iar dacă a început încetează513 . 512 V. Dongoroz şi colab.expres.3. 2003.

45-46. p. 123. Oancea. 153. 1 şi 2 din Legea nr. 755 din 16 octombrie 2002. potrivit art. vol. ci o modalitate de adaptare legală a lor. 124. 517 I. Dongoroz. Papadopol. 2001. 698. I. 1970. Partea generală. . Noţiune Graţierea este o măsură de clemenţă. Graţierea se acordă şi produce efecte „in personam”.are o dublă natură. „Individualizarea pedepselor”. 94 lit. 72 pct. 3 lit. Nr. „R. d) din Costituţie sau colectiv de către Parlamentul României prin lege organică. C. Mitrache. 872/ 1971. Antoniu.” nr. nu de către organele administrative. Bucureşti.S. Filipaş.” nr.1. Bucureşti 1971. p. În legătura cu natura juridică a graţierii s-au exprimat mai multe puncte de vedere. prin lege de către Parlament potrivit art. 5/ 1972. GRAŢIEREA 15. Ed. 546 din 16 octombrie 2002 privind graţierea şi procedura graţierii. Temeiul acestei individualizări îl reprezintă legea însăşi. „ Explicaţii teoretice ale Codului penal român”.aplicarea ei se face de către instanţa de judecată. acordată individual prin decret al preşedintelui României potrivit art.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XV CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA 15.1. g) din Constituţie . efectele şi limitele graţierii. publicată în Monitorul Oficial nr. Bucureşti. 513 514 260 . p. pag 484 Legea nr.Partea Generală ” Ed. Graţierea poate fi acordată şi colectiv.1. 518 V.154.D. „Drept penal”. 72 alin. II. G. Nota I la dec. 1939. Editura Academiei R. p. 515 V. de drept constituţional şi de drept penal. Potrivit unei alte păreri516 graţierea colectivă nu constituie un mijloc administrativ de individualizare a sancţiunilor penale. Didactică şi pedagogică .I. 1/ 1988. “Instituţii de drept penal”. Trei.R. Oancea „ Drept Penal. g) din Constituţie şi constă în iertarea unui condamnat de executarea în total ori în parte a pedepsei ori în comutarea pedepsei într-una mai uşoară. Potrivit unei păreri515 graţierea constituie un mijloc de adaptare (individualizare) administrativă a pedepselor privative de libertate şi pecuniare.art. ea reglementează competenţa. 516 A. deoarece: . România. 2 lit. dar poate fi acordată şi „in rem” condamnaţilor pentru anumite infracţiuni sau la pedepse de o anumită gravitate. în „B. Pen. C. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii 514 . p. Bulai.

p. 377. întâlnită în dreptul civil.momentul graţierii coincide cu începerea termenului de încercare. indiferent dacă este pură şi simplă sau sub condiţie. . Al doilea argument în favoarea acestei opinii îl constituie faptul că ţine seama de dispoziţiile art.rostul termenului de încercare este acela de a confirma oportunitatea aplicării graţierii. 155/ 1953. o modalitate de liberare condiţionată. Graţierea reprezintă.în măsura în care legiuitorul a vrut să lege efectele actului său de clemenţă de data expirării termenului de încercare. A susţine contrariul înseamnă a tăgădui însăşi esenţa instituţiei graţierii. 520 Iancu Mândru. „Stabilirea momentului în care condamnatul beneficiaza de graţiere”. printre altele. subiectivă. p. 261 . Bucureşti. constând în înlăturarea executării pedepsei.1 Cod Penalviitor. graţierea colectivă este reală. În literatura de specialitate520 se subscrie acestei ultime opinii. Biro. 1998. în R. 160. alin. realizarea ei depinzând doar de voinţa condamnatului. op. 1 Cod Penal actual sau art. nr. În timp ce graţierea individuală este eminamente personală. . a executării pedepsei.DREPT PENAL. nu cu acela al expirării sale.între ele există deosebiri fundamentale privitoare la natura lor juridică.R.D. cetăţenia condamnatului şi antecedenţa penală a acestuia. dispoziţie care a avut însă un caracter singular. În funcţie de mai multe criterii ce privesc persoanele cărora li se acordă 519 L. respectiv. în cazul pedepselor definitive şi de la data intrării în puterea lucrului judecat a hotărârii judecătoreşti. obiectivă. poate dobândi unele trăsături subiective.nesăvârşirea unei infracţiuni intenţionate înlăuntrul termenului de încercare este similară condiţiei rezolutorii pure (si voluero). care este considerată mai convingătoare pentru că se are în vedere caracterul obligatoriu al graţierii. Editura ALL EDUCATIONAL. aceasta aplicându-se de la data adoptării actului de clemenţă.se adoptă prin lege. deoarece: . legea nefăcînd distincţie în raport cu caracterul ei necondiţionat sau condiţionat. o cauză de înlăturare a consecinţelor condamnării şi un mijloc de individualizare a constrângerii juridice penale517 se consideră potrivit unei alte opinii consacrate în literatura de specialitate. cea dintâi reprezentând o cauză de înlăturare a executării pedepsei. ca în cazul art. 784.. p. cit. 4/ 1972. PARTEA GENERALĂ . . Potrivit unei opinii518 graţierea acordată sub condiţie constituie o formă de suspendare condiţionată a executării pedepsei atunci când executarea ei nu a început încă şi. potrivit cărora graţierea are ca efect. Potrivit unei alte păreri519 graţierea condiţionată nu reprezintă o modalitate a suspendării sau liberării condiţionate. „Amnistia şi graţierea”. în ipoteza graţierii anticipate. a prevăzut aceasta în mod expres. impersonală. fiind acordată în considerarea persoanei celor condamnaţi. 4 din Decretul nr. iar ultimele două constituind modalităţi de individualizare a executării ei. Dongoroz. 110. în măsura în care actul de clemenţă cuprinde unele condiţii privitoare la: vârsta şi situaţia familială a condamnatului. 521 V. . în măsura în care a fost acordată după începerea executării. 120 alin. deopotrivă. înlăturarea. totală sau parţială.

ascendenţii. apărătorul ori reprezentantul legal al acesteia. dispoziţiile prezentei legi privitoare la pedepse se aplică în mod corespunzător şi sancţiunilor cu închisoare contravenţională şi că nu pot fi graţiate pedepsele deja executate. prenumele părinţilor. condiţiile în care se acordă graţierea. data şi locul naşterii. descendenţii. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii) În vederea exercitării prerogativei de graţiere. întinderea efectelor graţierii. 546 din 14 octombrie 2002. elementele de identificare a hotărârii judecătoreşti de condamnare. Astfel. indicându-se partea de pedeapsă graţiată. atunci când actul de clemenţă se acordă intuitu personae. în copie legalizată. b) soţul persoanei condamnate. care este obligat să le înainteze în termen de 30 de zile de la data solicitării. hotărârea definitivă de condamnare. care face obiectul graţierii. pedepsele a căror executare nu a început din cauza sustragerii condamnatului de la executare. certificate medicale. pentru graţierea parţială. numai dupa rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. La cererea de graţiere se anexează. 4 din Legea nr. Preşedintele României poate solicita informaţii organelor administraţiei publice locale. pentru condamnaţii militari. atunci cand socoteşte necesar. acte de stare civilă. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii mai face referire şi la conţinutul decretului de graţiere care trebuie să cuprindă anumite elemente obligatorii: datele de identificare a persoanei condamnate: numele. certificatul de cazier judiciar şi. fraţii. după caz. Cererea de graţiere conţine în mod obligatoriu datele de identificare a persoanei condamnate şi pedeapsa pentru care se solicita graţierea. Atunci când consideră necesar. rapoarte de anchetă socială şi alte acte pe care solicitantul le consideră necesare în susţinerea cererii sale (art. precum şi de aceleaşi rude ale soţului persoanei condamnate. graţierea individuală nu are efect asupra laturii civile 262 . Potrivit art. cererea de graţiere individuală. Ceea ce este de observat este faptul că graţierea nu poate fi decât postcondamnatorie. precum şi comandantului unităţii. surorile ori copiii acestora. împreună cu actele anexate. avize consultative de la Ministerul Justiţiei. prenumele. adică numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. în funcţie de persoanele beneficiare521 avem graţierea individuală. chiar dacă se referă la un grup de persoane şi graţierea colectivă atunci când graţierea este acordată unui număr nedeterminat de persoane pentru o categorie de condamnări determinate prin natura pedepsei ori cuantumul lor sau pronunţate pentru anumite infracţiuni.totală sau parţială. Cu privire la graţierea individuală mai trebuie amintite următoarele: graţierea individuală se acordă numai pentru pedepse privative de libertate. organelor judecătoreşti şi ale parchetelor. 5 din Legea nr. În afară de aceste prevederi Legea nr. conducătorului locului de detenţie. în doctrina penală se disting mai multe modalităţi ale acesteia. pedepsele complementare şi cele accesorii. condamnările cu suspendarea executării pedepsei. modalitatea graţierii . pedeapsa aplicată de instanţă.Aurel Teodor Moldovan graţierea. organelor de poliţie şi altor instituţii publice. se adresează Preşedintelui României şi poate fi făcută de: a) persoana condamnată. Preşedintele României poate solicita. Graţierea individuala se acordă la cerere sau din oficiu.

(art. graţierea nu împiedică exercitarea căilor extraordinare de atac de către condamnat. prevăzută în art. 12 Legea nr. şi numai în limitele stabilite de acesta. graţierea colectivă poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanţă pentru fapte săvârşite anterior datei prevăzute în legea de graţiere. Infracţiuni reglementate de Codul penal: 1. lipsirea de libertate în mod ilegal. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracţiuni: A. 543 din 1 octombrie 2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni522 s-au graţiat în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani inclusiv. infracţiunile de omor. aceste prevederi aplicându-se indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanţă (art. 188 -189 din noul cod penal. prevăzute în art. 14).această prevedere neaplicându-se în cazul condamnatului minor. Potrivit art.DREPT PENAL. şi nu pedeapsa rezultantă. dacă pentru unele dintre aceste pedepse este incidentă graţierea. atunci când legea de graţiere intră în vigoare înaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. 5. infracţiunile contra siguranţei statului. 194 viitorul cod penal. obiectul graţierii colective îl constituie pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracţiuni. 20). 9 din Legea nr. ele vor fi descontopite. prevăzute în art. 183 actualul Cod penal. 522 Publicată în Monitorul Oficial nr. 174-176 Cod Penalactual sau art. lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. 1 şi 2). vătămarea corporală gravă. 3. 4. PARTEA GENERALĂ şi asupra măsurilor administrative pronunţate într-o cauză penală (art. în situaţia pluralităţii de infracţiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite. iar graţierea colectivă poate fi acordată şi condiţionat (art. precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată. Cu privire la graţierea colectivă menţionăm următoarele: graţierea colectivă se acordă unui număr de persoane pentru condamnări determinate prin cuantumul pedepselor sau prin infracţiunile pentru care au fost pronunţate (art. 263 . 726/ 4 octombrie 2002. 17). care nu este graţiată. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii). 205 din viitorul Cod penal. 155-173 Cod Penalactual sau infracţiunile contra securităţii naţionale. 182 Cod Penalactual sau art. 4 nu beneficiază de prevederile art. 2. iar dacă a rămas o singură pedeapsă din pedeapsa rezultantă. graţierea îşi produce efectele numai de la data rămânerii definitive a hotărârii (art. Prin Legea nr. respectiv art. va fi înlăturat şi sporul eventual aplicat. în condiţiile legii şi nu poate constitui temei pentru respingerea acestora (art. prevăzute în art. prevăzută de Codul penal. 195 viitorul Cod penal. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura de graţiere). prevăzute în art. graţierea individuală se acordă necondiţionat. 3). graţierea individuală poate fi refuzată de către beneficiarul ei atunci când cererea a fost făcută de altă persoană . prevăzută în art. comutarea se poate face numai într-o pedeapsă mai uşoară. 189 din actualul Cod Penalsau art. Prin aceeaşi lege s-a înlăturat măsura internării într-un centru de reeducare luată de către instanţele de judecată faţă de minorii care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală (art. 13). 394 – 410 din viitorul Cod Penal.

prevăzute în art. 282 noul cod penal. d) şi g). 295 noul cod penal. 377 noul cod penal. 8. respectiv art. 290 noul cod penal. 209 alin. Partea I. 20. 256 actualul cod penal.respectiv furtul în scop de folosinţă – art. actul sexual cu un minor. alin. 10. 17. 7. 19. 197actualul cod penal. prevăzut în art. prevăzută în art. 291 noul cod penal. 209 alin. abuzul în serviciu în formă calificată. 192 alin. Partea I. 22. 203 actualul cod penal. 254 actualul Cod Penal sau art.207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală. tâlhăria. nr. respectiv art. 14. 244 noul cod penal. 23. 2481 actualul Cod Penal. prevăzută în art. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr.410 din 25 iulie 2001. 212 actualul Cod Penal sau art. 2151 alin. 289 noul cod penal. 218 noul cod penal. luarea de mită. pirateria. 12. 2-5 actualul cod penal. 15. 257 actualul Cod Penal sau art. 224 viitorul cod penal. primirea de foloase necuvenite. prevăzut în art. b). nu mai este prevăzută de noul Cod Penal 11. 21. precum şi furtul calificat. respectiv art. 16. şantajul. ultrajul. prevăzut în art. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2 Cod Penalactual sau art. 2-4 actualul cod penal. perversiunea sexuală. 9. nr. violarea de domiciliu. incestul. 211actualul Cod Penal sau art. tortura. prevăzut în art. prevăzută în art. 2 şi în redactarea anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2 şi 3 actualul Cod Penal sau 257 noul cod penal. prevăzută în art. 194 actualul Cod penal. 235 – 236 noul cod penal. traficul de influenţă. 264 . prevăzută în art. prevăzută în art. înşelăciunea. respectiv art. prevăzută în art. 207 noul cod penal. 2-4. 220 noul cod penal. şi în art. publicată în Monitorul Oficial al României. violul. 230 noul cod penal. 201 alin. 209 alin. 239 alin. prevăzut în art. în art. 2 actualul Cod Penal sau art. în redactarea în vigoare.207/2000. 215 alin. 233 noul cod penal. 13. darea de mită. 255 actualul Cod Penal sau art. prevăzută în art. prevăzut în art. a). prevăzut în art. prevăzută în art. 198 alin. 18.594 din 22 noiembrie 2000.Aurel Teodor Moldovan 6. delapidarea. furtul de autovehicule. publicată în Monitorul Oficial al României. 2-5 actualul Cod Penal sau art. 2671 actualul Cod Penalsau art. 1 lit. prevăzută în art.

282 actualul Cod Penal sau art. neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă. falsul intelectual. uzul de fals. 3 actualul Cod Penal sau art. 331 noul cod penal. 283 noul cod penal. părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate.DREPT PENAL. 320 noul cod penal. 345 noul cod penal. 26. 275 alin. 322 noul cod penal. prevăzută în art. 285 noul cod penal. prevăzută în art. 279 actualul Cod Penalsau art. 291 actualul Cod Penalsau art. prevăzută în art. 330 noul cod penal. 41. 42. 33. nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive. 43. prevăzute în art. falsul material în înscrisuri oficiale. 312. prevăzută în art.deturnarea de fonduri. 284 actualul Cod Penal sau art. 316 noul cod penal. prevăzut în art. 289 actualul Cod Penalsau art. 270 actualul Cod Penal sau art 286 noul cod penal. 31. 29. 25. prevăzut în art. 309 actualul Cod Penal sau art. 307 noul cod penal. distrugerea şi semnalizarea falsă. prevăzută în art. nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri. prevăzută în art. 39. prevăzut în art. prevăzută în art. punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji. 40. 288 actualul Cod Penal sau art. traficul de stupefiante. PARTEA GENERALĂ 24. 268 actualul Cod Penal sau art. 28. falsificarea de alimente sau alte produse. 3021 alin. 313 actualul Cod Penal sau art. 2. falsificarea de valori străine. prevăzută în art. 274 alin. falsificarea de monede sau de alte valori. 36. 2 actualul Cod Penal sau art. prevăzute în art. 357 noul cod penal. 290 actualul Cod Penalsau art. 265 . falsul în înscrisuri sub semnătură privată. prevăzute în art. 342 noul cod penal. prevăzut în art. 285 actualul Cod Penal sau art. 34. prevăzută în art. 38. prevăzută în art. deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori. prevăzut în art. 27. 310 – 311 noul cod penal. prevăzută în art. 276 actualul Cod Penal sau art. prevăzută în art. 353 noul cod penal. 2 actualul Cod Penal sau art. 323 noul cod penal. represiunea nedreaptă. 32. evadarea. 3022 alin. 314 noul cod penal. 2791 actualul Cod Penal sau art. 37. contaminarea venerică şi transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit. 321 noul cod penal. 30. 269 actualul Cod Penal sau art. 44. 332 noul cod penal. 35. nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. înlesnirea evadării.

2 actualul Cod Penal sau art. 197 noul cod penal. prevăzute în art. 47. infracţiunile prevăzute în art. 45. nu beneficiază de prevederile prezentei legi cei care au săvârşit infracţiuni. prevăzută în art. 8. pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune. 3 teza II actualul Cod Penal sau art. 141/1997 privind Codul vamal al României. săvârşesc cu intenţie o infracţiune vor executa. 4. 2-14 din Legea nr. dezertarea. altele decât cele prevăzute la alin. 46. 19-21 din Legea nr. 7. 5. 423 noul Cod penal. 50. infracţiunile prevăzute în art. iar potrivit art. 110 şi 115 din Decretul nr. 10-16 din Legea nr. 276 din Legea nr. a măsurii internării într-un centru de reeducare sau a sancţiunii contravenţionale. în curs de 3 ani. 323. infracţiunile prevăzute în art. 48. 6. zborul neautorizat. De asemenea. 340 alin. 109. 7-18 din Legea nr. 266 . 198 noul Cod penal. Infracţiuni reglementate de legi speciale: 1. (2). 9. proxenetismul. 306 actualul Cod Penal sau art. 78/2000 pentru prevenirea. infracţiunile prevăzute în art. relele tratamente aplicate minorului. 314. infracţiunile prevăzute în art. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale. 85 din Legea protecţiei mediului nr. republicată. 3. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor. 23 şi 24 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. prevăzut în art. prevăzută în art. asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. infracţiunile prevăzute în art. precum şi celor care au început executarea. deoarece s-au sustras de la executarea acestora. infracţiunile prevăzute în art. se disting: graţierea necondiţionată (pură şi simplă) şi graţierea condiţionată. 213 noul cod penal. persoanele graţiate care.443/1972 privind navigaţia civilă. 6 graţierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii. În funcţie de condiţiile impuse beneficiarului. prevăzută în art. Potrivit art. încăierarea. 137/1995. 175-181 din Legea nr. 322 alin. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. republicată. Sancţiunile cu închisoare aplicate prin hotărâri judecătoreşti definitive pentru contravenţii nu se mai execută. 2. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. 332. prevăzut în art.Aurel Teodor Moldovan prevăzută în art. infracţiunile prevăzute în art. infracţiunile prevăzute în art. şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi. 49. B. dar ulterior s-au sustras. 7. 51/1991 privind siguranţa naţională a României. 329 actualul Cod Penal sau art.

antecedenţa penală ( spre exemplu. Ungureanu. trebuie făcută distincţia între două situaţii. comportarea după acordarea beneficiului clemenţei înlăuntrul unei perioade. 1 şi 2 din Legea nr. p. în situaţia graţierii antecondamnatorii. Editura “Lumina Lex”. În cazul graţierii paţiale. ca urmare a graţierii care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. În cazul graţierii integrale. ca în cazul graţierii condiţionate.DREPT PENAL. o parte calculată prin raportare la pedeapsa în întregul ei. 15. Graţierea este totală când constă în înlăturarea în întregime a executării pedepsei. Pot fi prevăzute anumite cerinţe. o anumită perioadă de timp sub sancţiunea executării pedepsei neexecutate. Efectele graţierii Prin dispoziţiile art. Graţierea înlătură executarea pedepsei principale.2. Aceasta se mai numeşte şi remitere de pedeapsă. 523 A. cum ar fi: persoana condamnatului (vârsta. de regulă de 3 ani de la data aplicării actului de graţiere. urmarea infracţiunii (de exemplu. fie la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii). 1995. Graţierea este parţială când prin actul de clemenţă este înlăturată executarea doar a unei părţi din pedeapsă. graţierea poate fi: totală. Graţierea parţială se mai numeşte şi reducere de pedeapsă. nu şi prin decret prezidenţial523 . 160 noul Cod penal. condamnatul să nu fie recidivist). pedeapsa va fi considerată ca executată fie la data aplicării actului de clemenţă. situaţia familială). conduita după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (condamnatul să nu se fi sustras de la executarea pedepsei). În afară de aceste criterii mai menţionăm şi clasificarea graţierii din punctul de vedere al momentului intervenirii. în ipoteza graţierii condiţionate. 16 alin. În funcţie de întinderea efectelor. precum şi restul de pedeapsă rămas neexecutat (art. care nu poate fi acordată decât prin lege organică. parţială sau comutare. “Drept penal român” Partea generală. mai uţoară. denumită termen de încercare sau termen-condiţie. astfel că o pedeapsă graţiată produce aceleaşi efecte ca şi o pedeapsă executată. PARTEA GENERALĂ Graţierea este necondiţionată atunci când se acordă fără a impune în viitor beneficiarului ei anumite obligaţii şi este condiţionată atunci cand acordarea ei este condiţionată de buna conduită a condamnatului acesteia în viitor. prejudiciul cauzat prin săvîrşirea unor anumite infracţiuni să nu depăşească un plafon valoric). 120 Cod penal actual sau art. Bucureşti. iar prin actul de acordare a graţierii mai pot fi prevăzute şi alte efecte ale acesteia.ar fi: 267 . sunt prevăzute efectele graţierii necondiţionate. distingând între graţierea postcondamnatorie care a fost acordată privitor la pedepsele aplicate prin hotărâri rămase definitive şi graţierea antecondamnatorie.1. Comutarea este forma graţierii ce constă în înlocuirea pedepsei aplicate de instanţa de judecată cu o pedeapsă de altă natură. spre exemplu pedeapsa închisorii este înlocuită cu amenda. ea înlătură condamnarea şi consecinţele condamnării. cum 416.

. se impune epuizarea acestora mai înainte de data adoptării decretului de graţiere. „Amnistia şi graţierea”. va fi înlăturat şi sporul ce eventual fusese aplicat în considerarea pluralităţii de infracţiuni existente în cauză. Dacă pentru unele din pedepsele contopite. În cazul infracţiunilor continue. în această situaţie pedeapsa anterioară. În a doua situaţie. în situaţia graţierii după condamnare. aceasta va fi scoasă din contopire. dar după împlinirea termenului de încercare a graţierii condiţionate. egală sau mai mare decât partea negraţiată. fusese deja executată o fracţiune din pedeapsă. iar la pedeapsa rezultantă se adaugă partea din pedeapsa neeexecutată ca urmare a graţierii. cu restul rămas neeexecutat din cea anterioară. beneficiul ei fiind dobândit definitiv prin respectarea condiţiei. iar dacă a rămas o singură pedeapsă din pedeapsa rezultantă. Editura ALL EDUCATIONAL.infracţiunea este săvârşită în timpul executării pedepsei şi a termenului de încercare. dar în termenul de încercare al graţierii condiţionate. însă. soluţiile vor fi diferite. Bucureşti. continuate sau progresive. Revocarea graţierii nu mai poate avea loc. potrivit art. „Amnistia şi graţierea”.infracţiunea este comisă după executarea fracţiunii negraţiate. Executarea pedepsei va fi înlăturată dacă. iar condamnatul va continua executarea. după aplicarea graţierii. . . ca în cazul graţierii necondiţionate. va avea loc înlăturarea executării pedepsei.infracţiunea a fost săvârşită înlăuntrul termenului – condiţie a graţierii condiţionate şi a termenului de încercare a liberării condiţionate525 . Iancu Mândru. rămâne un rest de executat. va mai rămâne de executat un rest de pedeapsă524 . calculat prin scăderea perioadei efectiv executate şi a fracţiunii graţiate. p. Graţierea parţială condiţionată produce efecte distincte în raport de stadiul executării pedepsei. în funcţie de următoarele situaţii concrete: . dacă perioada arestării preventive este mai mare sau egală cu restul negraţiat. Inculpatul va începe. redusă prin graţiere. 268 . în măsura în care. Efectele graţierii asupra pedepsei a cărei executare a fost suspendată condiţionat 524 525 Iancu Mândru.Aurel Teodor Moldovan dacă inculpatul sau condamnatul mai are de executat sau nu un rest de pedeapsă. Bucureşti.infracţiunea a fost săvârşită în timpul executării pedepsei negraţiate. 1998. În cazul în care graţierea are ca obiect pedeapsa ce urmează a se aplica pentru o infracţiune săvârşită înainte de adoptarea actului de graţiere. Aici la pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune se adaugă restul de pedeapsă anterioară. p. Dacă săvârşeşte o infracţiune şi sunt întrunite condiţiile privitoare la recidivă. 407. executarea pedepsei va începe sau va continua. În situaţia graţierii antecondamnatorii. Editura ALL EDUCATIONAL. care nu este graţiată. 2 Codul penal actual. În prima situaţie. pedepsa nu va mai fi pusă în executare. 377. dacă după reducerea pedepsei. 1998. ea produce efectele urmărite numai de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. este incidentă graţierea. 39 alin. astfel că noua pedeapsă se contopeşte. se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă. cât şi pedeapsa pentru noua infracţiune. se produc efectele definitive ale suspendării. g) din Constituţie. 416 269 . potrivit art. 528 Constantin Mitrache. efectele suspendării condiţionate se produc. 58-68. ci doar efectul suspendării condiţionate a executării pedepsei. Când atât în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. cât şi în termenul de definitivare al graţierii condiţionate. partea din pedeapsă ce rămâne negraţiată. 120 alin. PARTEA GENERALĂ Graţierea are efecte şi asupra pedepsei a cărei executare a fost suspendată condiţionat. Codul penal actual a prevăzut expres. Gh. Bucureşti.DREPT PENAL. care. în J. În acest caz. nr. decretul de graţiere apărut în înlăuntrul termenului de încercare se aplică numai în măsura în care s-ar prevedea expres acest lucru. Partea generală”. p.N. Când graţierea este parţială. iar săvârşirea unei noi infracţiuni după împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. Potrivit unei alte opinii 527 pedepsele cu suspendarea condiţionată a executării sunt supuse graţierii. Cu privire la această situaţie. Graţierea aplicabilă pedepselor suspendate condiţionat va fi. „În legătură cu efectele graţierii asupra pedepselor suspendate condiţionat”. nr. iar graţierea condiţionată rămâne fără obiect. nu mai determină vreo revocare. 2003. Dărîngă. 4 că: „Graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. condamnatul va executa. în J. Potrivit unei păreri526 . s-au exprimat mai multe opinii în literatura de specialitate. cât şi beneficiul graţierii condiţionate. partea din termenul de încercare se reduce cu durata pedepsei în cazul graţierii totale şi cu fracţiunea din pedeapsă graţiată în cazul graţierii parţiale. 527 J. Grigoraş. p. Mai apare şi situaţia în care termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei se împlineşte mai înainte de termenul de definitivare al graţierii condiţionate. adică reabilitarea de drept a condamnatului. aşa cum a fost redus. nu are loc revocarea sau anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei. 4/ 1962.N. se va executa în cazul anulării ori revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei. “Drept penal român. Dacă până la împlinirea termenului de încercare. atât pedeapsa ce fusese suspendată condiţionat. beneficiul graţierii nu este înlăturat. se reduce în mod corespunzător. Legea 301/ 2004 prevede în art. 1/ 1962. Dacă suspendarea condiţionată este 526 I. În această situaţie. dispusă prin lege organică. în art. deoarece pedepsele a căror executare a fost suspendată condiţionat nu sunt executabile. însă nu se contopesc528 . condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune care atrage atât revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Astfel.102. În cazul în care în termenul de încercare redus ca urmare a graţierii totale intervine anularea sau revocarea suspendării. Pohonţu. 72 (3) lit. 2 că graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare a fost suspendată condiţionat. p. „Condamnarea cu suspendarea executării pedepsei”. 99. Cristian Mitrache. 145 alin. întotdeauna colectivă. dar în termenul de definitivare al graţierii condiţionate.

Art. 613. mă su rilor de siguranţă şi măsurilor (3) Graţierea nu are efect asupra educative. graţierea trebuie să opereze asupra pedepselor care se execută efectiv şi nu a acelora a căror executare este suspendată sub supraveghere.. 9 alin. În ceea ce priveşte noul cod penal529 . 120 alin. cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei au acelaşi conţinut ca în Codul penal în vigoare cu două deosebiri. Bulai. acestea nu sunt consecinţe ale săvârşirii de infracţiuni. 529 530 Legea nr. 270 . afară de cazul când se dispune altfel (4) Graţierea nu are efecte asupra prin actul de graţiere. afară de depselor complementare şi măsurilor cazul când se dispune altfel prin actul educative neprivative de libertate. 160 alin. Acest lucru se explică prin aceea. Efectele graţierii asupra pedepselor complementare Potrivit art. 3 actualul Cod penal. respectiv art. 5 Cod penal actual. afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere”.2 noul Cod penal. Efectele graţierii asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative Potrivit art. 573/ 2004. C. cit. 301 / 2004 noul Cod penal al României publicat în Monitorul Oficial nr. 160. se execută numai partea din pedeapsă rămasă negraţiată. unde se prevede expres în art. p. se menţionează prin prevederile art. afară de cazul în care se dispune altfel prin actul de graţiere. nu sunt pedepse şi nu pot intra sub incidenţa actelor de clemenţă530 . Acest lucru se impune datorită faptului că prin luarea măsurilor de siguranţă se urmăreşte înlăturarea unei stări de pericol şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.Aurel Teodor Moldovan revocată sau anulată. că în principiu. graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare.4: „Graţierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere. în de graţiere. Prima deosebire vizează excluderea de la graţiere a pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere. graţierea nu are efect asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative. alin. 2 că: „Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare. Acest lucru reiese şi din prevederile Legii 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii. 3 că: „nu pot fi graţiate pedepsele complementare şi cele accesorii”. Codul penal actual Noul cod penal Art 120. afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere. în afară de cazul în care de dispune altfel prin actul de graţiere”. 160. alin. măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate.. 120 alin.” În proiectul noului Cod penal.Efectele graţierii Art 160 – Efectele graţierii (3) Graţierea nu are efecte asupra (2) Graţierea nu are efecte asupra pepedepselor complementare. op.

PRESCRIPŢIA EXECUTĂRII PEDEPSEI 15. condamnatul executând în continuare fracţiunea neeexecutată. Noţiune Prescripţia executării pedepsei este o cauză care înlătură executarea pedepsei. p. Efectele graţierii asupra pedepselor accesorii Efectele graţierii asupra pedepselor accesorii sunt diferite. 160. dacă cel condamnat a beneficiat de liberare condiţionată. în acest din urmă caz fiind considerat virtual în executarea pedepsei531 . Explicaţii teoretice. II. care urmăresc îndreptarea şi reintegrarea socială a acestora potrivit prevederilor art.. vol.DREPT PENAL. Editura ALL EDUCATIONAL.1. Astfel.în măsura în care pedeapsa a fost graţiată doar în parte. Efectele graţierilor succesive Prin actul de acordare a graţierii se pot prevedea graţieri parţiale suucesive ce intervin în cursul executării unei pedepse de mai lungă durată având ca efect reducerea succesivă a pedepsei. Persoanele condamnate la pedeapsa închisorii care beneficiază de efectele graţierii totale sunt supuse supravegherii de către Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere. nr. ori la data împlinirii duratei pedepsei. prin aceea că se referă la cele neprivative libertate.. Măsurile educative având un caracter preponderent preventiv. dar şi asupra drepturilor persoanei vătămate (art.. corespunzător fiecărei graţieri. în cazul graţierii antecondamnatorii.dacă pedeapsa a fost graţiată în întregime. 408. în situaţia graţierii postcondamnatorii... dacă restul de pedeapsă a fost executat în întregime. V. „Amnistia şi graţierea”. exerciţiul drepturilor interzise se reia la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. putem distinge între două situaţii: . respectiv că nu beneficiază de graţiere condamnaţii cărora li s-a redus pedeapsa ca urmare a unei graţieri anterioare ori că vor beneficia de dispoziţiile de graţiere mai favorabile. Prescripţia constă în stingerea forţei executive a unei hotărâri de con531 532 Iancu Mândru.2. 3) adăugându-se după prevederea că graţierea nu are efect asupra acestor măsuri cuvintele „în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere”.G. 160 alin. de asemenea nu sunt graţiate. în raport de întinderea actului de clemenţă.. alin.. educativ. 1ą din O.. . 366 271 . dar prin acelaşi act se poate prevedea şi o soluţie contrară. PARTEA GENERALĂ Prin noul Cod Penal s-a completat textul care se referea la efectele graţierii asupra măsurilor de siguranţă (art. şi la aceea a adoptării actului de clemenţă.2. înlăturarea pedepselor accesorii va avea loc la data punerii în libertate. 2) şi asupra măsurilor educative. Dongroz şi colaboratorii. 1998. 15.. ori a fost înlăturată executarea cu privire la tot restul rămas neexecutat. p. 92/ 2000. Bucureşti.

Termenele de prescripţie Prin dispoziţiile art. Codul penal actual Noul cod penal Art 126. contra umanităţii şi de război”. executarea oricărei pedepse cu închisoare mai mică de 15 ani.pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. b) 5 ani. 534 Potrivit acestei dipoziţii. se prescrie deci într-un termen cuprins între 5 ani şi 15 zile (cel mai scurt) şi 15 ani (cel mai lung). “Drept penal român. 417.Aurel Teodor Moldovan damnare ca urmare a trecerii timpului. Prin prescripţie se stinge dreptul statului de a cere executarea pedepsei aplicate şi se stinge şi obligaţia condamnatului de a mai executa pedeapsa ce i s-a aplicat532 . 15.Termenele de prescripţie a Art 162 – Termenele de prescripţie a executării pedepsei – (1) Termenele executării pedepsei – (1) Termenele de prescripţie a executării pedepsei de prescripţie a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt: pentru persoana fizică sunt: a) 20 de ani. sunt stabilite termenele de prescripţie a executării pedepsei în funcţie de durata pedepsei ce urmează a fi executată. în cazul celorlalte pedepse cu închicelorlalte pedepse cu închisoarea. Ca şi prescripţia răspunderii penale. 2003. executarea unei pedepse cuprinsă între 10 şi 15 ani se va prescrie tot în 15 ani. 126 Cod penal actual. mai precis art. precum şi detenţiunea pe viaţă se prescriu în 20 de ani. Partea generală”. 161 unde se menţionează că: „(1) Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale.2. Constantin Mitrache. Acest lucru este confirmat şi de prevederile noului cod penal. Astfel. dar urmează a fi executată. p. când pedeapsa care a) 20 de ani.2. Cristian Mitrache. c) 3 ani în cazul când pedeapsa c) 3 ani în cazul când pedeapsa este amenda. Prin reglementarea prescripţiei executării pedepsei se conferă cadrul legal de rezolvare a ipotezelor în care executarea pedepsei nu a putut fi realizată într-o perioadă de timp. plus durata pedepsei ce b) 5 ani. plus durata pedepsei ce urmează a fi executată. soarea. prescripţia executării pedepsei îşi găseşte justificarea în anihilarea efecienţei pedepsei aplicate dacă nu a fost executată o perioadă de timp. 533 272 . (2) Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale pronunţate pentru infracţiunile de genocid. în cazul mai mult de 15 ani. Bucureşti. dar nu nu mai mult de 15 ani. instituindu-se o cauză de stingere a executării pedepsei533 . după cum urmează: . este amenda. când pedeapsa care urmează a fi executată este urmează a fi executată este detenţiunea pe viaţă sau îndetenţiunea pe viaţă sau închichisoarea mai mare de 15 ani. soarea mai mare de 15 ani.

Întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei Întreruperea cursului de prescripţie a executării pedepsei şi a sancţiunilor cu caracter admninistrativ are aceleaşi efecte ca şi întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale. 126 alin. 3 Cod Penal actual. potrivit art. mai trebuie menţionate şi alte articole din Codul penal care se referă termenele de prescripţie a executării pedepsei ce se reduc la jumătate pentru cei care a data săvârşirii infracţiunii erau minori. 2 Cod penal actual) că se prescriu în termen de 1 an şi sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. PARTEA GENERALĂ . 162.3. alin.2. termenul executării pedepsei amenzii este de 5 ani. păstrându-se aceleaşi termene de prescripţie. respectiv art. Întreruperea termenului de prescripţie a executării pedepsei şi a sancţiunilor cu caracter administrativ are loc.penal). readucând în actualitate fapta 535 M. Durata termenelor de prescripţie a executării pedepsei se calculează de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. alin. 126 alin. b) săvârşirea din nou a unei noi infracţiuni. adică ştergerea termenului curs anterior şi după încetarea cauzei de întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. Dispoziţiile noului Cod penal cu privire la termenele de prescripţie a executării pedepsei sunt redate în art. 91 Cod penal actual. 549 273 . potrivit art.. p. În ceea ce priveşte calcularea termenelor de prescripţie a executării pedepsei. 160. Basarab. suspendării executării sub supraveghere ori liberării condiţionate. . Deşi nu sunt pedepse.1). 127 cod actual prin: a) începerea executării pedepsei. alin.3 că în cazul revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei. care prevede în art. 129 Cod penal actual sau la situaţia în care pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii.1. 15. Această soluţie legislativă este păstrată şi de noul Cod penal.pedeapsa închisorii mai mică de 15 ani se prescrie într-un termen de 5 ani la care se adaugă durata pedepsei închisorii fără a depăşi 15 ani534 .pedeapsa amenzii se prescrie în termen de 3 ani. termenul de prescripţie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare sau anulare a rămas definitivă. 4 C. 149. cit.Termenul de prescripţie a executării pedepsei în cazul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei.DREPT PENAL. termen păstrat şi de noul Cod penal (art. alin. op. în lege s-a prevăzut expres (art. Termenul de prescripţie se calculează în funcţie de pedeapsa aplicată pentru o singură infracţiune ori pedeapsa rezultată în caz de concurs de infracţiuni. 126 alin. pluralitatea intermediară ori recidivă postcondamnatorie535 . a suspendării executării sub supraveghere sau după caz a executării pedepsei la locul de muncă începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă (art. potrivit art.2 al noului Cod penal. 160. executarea pedepsei închisorii prescriindu-se în 20 de ani. Aceste cauze anihilează efectul produs din curgerea timpului. Pentru persoana juridică.

stingerea executării pedepsei ori a sancţiunilor cu caracter administrativ. această cauză fiind mai frecventă în cazurile în care pedeapsa amenzii se execută în rate sau când pedeapsa închisorii se execută la locul de muncă. Sustraurmează a fi executată este gerea de la executare. prin săvârşirea unei noi infracţiuni (alin. 163. pedeapsa aplicată şi respectiv conduita periculoasă a infractorului. soarea. Suspendarea C. în cazul executării se întrerupe şi prin săvârşirea celorlalte pedepse cu închi. după începerea detenţiunea pe viaţă sau în. când pedeapsa care începerea executării pedepsei. cit.Termenele de prescripţie a Art 163 – Întreruperea cursului executării pedepsei – (1) Termenele prescripţiei executării pedepsei – (1) de prescripţie a executării pedepsei Cursul termenului de prescripţie a pentru persoana fizică sunt: executării pedepsei se întrerupe prin d) 20 de ani. de prescripţie. (3) Cursul termenului de prescripţie a f) 3 ani în cazul când pedeapsa executării pedepsei amenzii se întreeste amenda. 620 cursului prescripţiei executării pedepsei 274 536 .4. plus durata pedepsei ce sustragerii. p. La aceste cauze se mai alătură o altă cauză. rupe şi prin înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. 15. nou termen de prescripţie de la data e) 5 ani.. 163 alin. face să curgă un chisoarea mai mare de 15 ani. Bulai. urmează a fi executată. care se calculează. potrivit art. dar (2) Cursul termenului de prescripţie a nu mai mult de 15 ani. Deoarece pentru prescripţia executării pedepsei nu a mai fost prevăzută o prescripţie specială. sustragere care determină curgerea unui nou termen Codul penal actual Noul cod penal Art 126.din nou a unei infracţiuni. şi anume c) sustragerea de la executare.Aurel Teodor Moldovan comisă. Cu privire la întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei.2. prin aceea că întreruperea executării pedepsei amenzii poate avea loc în cazul în care obligaţia de plată a amenzii se înlocuieşte cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. (1) menţionează că cursul termenului prescripţiei executării pedepsei se întrerupe prin începerea executării. op. de la data sustragerii. 127 Cod penal actual. alin. pentru a produce efectele sale.executării pedepsei. noul Cod Penal la art. după începerea executării pedepsei. termenul de prescripţie trebuie să curgă neîntrerupt şi integral536 . Codul penal viitor introduce în art.3 o dispoziţie nouă. ca în cazul prescripţiei răspunderii penale şi care presupunea că prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă s-a împlinit odată şi jumătate termenul de prescripţie.2) sau prin înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

2).p. Cristian Mitrache. ultim) şi art.DREPT PENAL. Legiuitorul român a prevăzut imprescriptibilitatea răspunderii penale şi a executării pedepselor principale pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii. Partea generală”. aceasta explicându-se prin gravitatea deosebită a acestor infracţiuni. 538 C.5. 537 Constantin Mitrache. “Drept penal român. Efectele prescripţiei executării pedepsei Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale (art. Prin prescripţie se stinge executarea pedepsei principale şi odată cu aceasta şi pedeapsa accesorie. 419.. 1 noul Cod penal.. 618. În schimb la alin. 161 alin. 162 alin.p. 275 . Cauzele de suspendare a termenului de prescripţie a executării pedepsei sunt prevăzute în Codul de procedură penală şi privesc suspendarea executării pedepsei în timpul exercitării căilor extraordinare de atac (art. 161 alin. aceasta s-ar pune numai în legătură cu interzicerea unor drepturi care se execută după executarea pedepsei principale. fiindcă pedeapsa complementară se va executa după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare astfel că executarea acesteia nu presupune prezenţa condamnatului. 126 alin.( 6). 453. 125 alin. respectiv înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. Bulai. stare de pericol care nu este înlăturată prin trecerea timpului538 . Bucureşti. În ceea ce priveşte problema înlăturării prin prescripţie a pedepselor complementare. cit. iar potrivit noului Cod penal. 390. Prescripţia nu produce efecte asupra măsurilor de siguranţă (art.) sau în cazurile de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei (art. aceasta se datorează scopului în vederea căruia sunt luate măsurile de siguranţă. Aceasta înseamnă că măsurile de siguranţă se vor executa indiferent de timpul scurs de la luarea acestora până la prinderea făptuitorului.p. 2003. p. pentru infracţiunile contra umanităţii (art. PARTEA GENERALĂ Cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei poate fi oprit sau suspendat în cauzele prevăzute de lege şi reluat după încetarea cauzei care a determinat supendarea.2.p. p. 1 din noul Cod penal. op. 455 C. 1 Cod penal actul) sau art. 164 alin. 411 C. Aceleaşi prevederi sunt cuprinse şi în art. 410. 2 se menţionează că prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.)537 . 15.

542 C. pe plan juridic. Astfel. viitorul Cod penal începe cu reabilitarea de drept – art. 169. p. ca măsură de politică penală. Bulai. cit. 621. În dispoziţiile noului Cod penal. 166. ed. op. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA REABILITARII Noţiune. Interdicţiile şi decăderile pot decurge din hotărârea de condamnare. 539 540 276 . incapacitărţi şi decăderi. op. cit. 622. Bucureşti. potrivit dispoziţiilor art. în situaţia în care pe lângă pedeapsa principală a închisorii. 171. 1970. are ca efect încetarea decăderilor. p. 170 şi condiţiile în care poate opera anularea reabilitării judecătoreşti – art. Reabilitarea. iar incapacităţile pot decurge din legi R. prin repunerea acestuia în deplinătatea drepturilor politice şi social. în societate539 . p.M. interdicţiilor şi a incapacităţilor care rezultă din condamnare. 397.. dintre care amintim: reabilitarea este instituţia juridică prin care efectele unei condamnări ce constau în interdicţii. este menită să stimuleze efortul de îndreptare şi reintegrare al fostului condamnat în cadrul societăţii. I. reglementarea cauzelor care înlătură consecinţele condamnării au o altă structură decât cea cuprinsă în actualul Cod penal. Cozma.. op. se continuă cu reabilitarea judecătorească –art.165.1. 134. cit. prin întreaga sa comportare că s-a îndreptat şi că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia540 sau reabilitatea. 541 C. 169 din noul Cod penal. 133 Cod penal actual şi ale art. Reabilitarea este mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat. s-a aplicat şi pedeapsa compementară a interzicerii unor drepturi. condiţiile în care se poate reînnoi cererea de reabilitare judecătorească – art. efectele celor două forme ale reabilitării – art. încetează pentru viitor. „Reabilitarea în dreptul penal”. Efectele reabilitării Înlăturarea consecinţelor condamnării. pentru fostul condamnat care o perioadă de timp a dovedit.economice pe care le-a avut înainte de condamnare541 . în Dongoroz II. Stănoiu. p. În literatura de specialitate s-au dat mai multe definiţii reabilitării. Bulai.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XVI CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINŢELE CONDAMNĂRII 16.. Ştiinţifică.

Bucureşti. 6 Cod penal actual. 519. 544 Constantin Mitrache. Reabilitarea poate fi obţinută şi pentru condamnări pronunţate în străinătate şi al căror efect a fost recunoscut potrivit dispoziţiilor art. înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. ori că nu pot fi îndeplinite de persoane care au fost condamnate pentru anumite infracţiuni542 . Reabilitarea de drept sau legală se caracterizează prin intervenţia ei din 277 . 86 şi art. de o reputaţie neştirbită. condamnarea pentru care s-a obţinut reabilitarea nu mai este luată în seamă la stabilirea stării de recidivă. iar în cazul unor condamnări succesive. Repunerea prin reabilitare a fostului condamnat. Cristian Mitrache. numai pentru o condamnare ori pentru unele condamnări suferite de condamnat. PARTEA GENERALĂ extrapenale de reglementare a diferitelor activităţi.522 Codul de proc. Reabilitarea de drept cunoaşte şi o formă atipică şi anume cea prevăzută de art. Exceptarea de la reabilitare a celorlalte măsuri de siguranţă îşi găseşte motivarea în scopul în vederea cărora sunt luate. 38 alin. Forme. Trăsăturile caracteristice ale reabilitării Reabilitarea în dreptul penal român poate fi obţinută pentru orice condamnare. “Drept penal român. de sediul acesteia: în codul penal. forme care se deosebesc după modul şi condiţiile în care poate fi obţinută. Astfel în unele legi de reglementare a unor activităţi se pot prevedea că anumite funcţii sau activităţi pot fi îndeplinite numai de persoane care se bucură de integritatea morală. deoarece reabilitarea nu este o restitutio in integrum543 .DREPT PENAL. Partea generală”. produce efecte cu privire la toate. pen. în legi penale speciale. p.544 . ci potrivit legii care reglementează ocuparea funcţiilor ori încadrarea în armată. O reabilitare parţială. indiferent de gravitatea acesteia şi de natura infracţiunii care a atras condamnarea. 421. deoarece reabilitarea priveşte persoana condamnatului şi nu condamnările suferite de acesta. 86 ind. 2003. ori că va fi reprimit în cadrul forţelor armate sau că va obţine gradul militar avut. având un caracter indivizibil. p. Dacă se întâmplă ca fostul condamnat să ocupe o funcţie similară cu cea avută anterior. ultim Codul penal în vigoare. Potrivit art. în deplinătatea drepturilor politice şi social-economice pe care le-a avut înainte de condamnare. Reabilitarea priveşte tot trecutul condamnatului. însă noua reglementare penală nu mai prevede posibilitatea reabilitării de drept a condamnatului care nu mai săvârşeşte nicio infracţiune 543 I. în legi nepenale cu dispoziţiuni penale. Cozma. reabilitarea este cunoscută sub două forme: reabilitarea de drept şi reabilitarea judecătorească. 134 şi urm. În ştiinţa dreptului penal şi în legislaţii. înlăuntrul termenului de dreptul penal”. pare ca lipsită de sens. nu înseamnă că acesta va fi repus şi în funcţia avută înainte de condamnare. „Reabilitarea în supraveghere. întrucât viitoarea reglementare nu mai păstrează această sancţiune în categoria măsurilor de siguranţă. Efectele reabilitării nu se întind asupra măsurilor de siguranţă cu excepţia interzicerii de a se afla în anumite localităţi în concepţia actualei reglementări. ori este rechemat în cadrele forţelor armate şi obţine din nou gradul militar avut. aceasta se datorează nu efectului automat al reabilitării.

Aurel Teodor Moldovan oficiu „ope legis” la îndeplinirea anumitor condiţii. cealaltă formă a reabilitării se acordă la cererea fostului condamnat de către instanţa de judecată care constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. iar reabilitarea judecătorească. Noţiune Reabilitarea de drept este forma de reabilitare ce intervine din oficiu pentru anumite infracţiuni de mică gravitate la împlinirea de către condamnat a condiţiilor prevăzute de lege545 . Bucureşti. Partea generală”. aceasta nu a mai săvârşit nicio altă nu a mai săvârşit nicio altă infracţiune. 134 alin. dacă în decurs de 3 ani tare a fost suspendată sub supraveghere.Reabilitarea persoanei juridice are loc deapsa amenzii sau după caz. la pela amendă sau la pedeapsa în. dacă în decurs de 3 ani de la executarea pedepsei condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune. 422. Textul privind reabilitarea de drept a fost reformulat. 2003. 165 din noul Cod penal. reabilitarea de drept intervine în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an. 16. Potrivit dispoziţiilor art. 1 C. REABILITAREA DE DREPT 16. bilitarea de drept are loc în cazul condamnării la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa p.deapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani chisorii care nu depăşeşte un sau la pedeapsa închisorii a cărei execuan. reabilitarea de drept are loc în cazul condamnării la pedeapsa amenzii. Potrivit dispoziţiilor art. dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune. “Drept penal român. 150 – Reabilitarea persoanei are loc de drept dacă în decurs juridice de 3 ani. în decurs de 3 ani de la pedeapsa complementară a fost data la care pedeapsa amenzii sau peexecutată sau considerată ca deapsa complementară a fost executată executată şi persoana juridică sau considerată ca executată. la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.2. .pen.2..Reabilitarea de drept – Art 165 – Reabilitarea de drept – (1) Reabilitarea persoanei fizice are Reabilitarea are loc de drept în cazul loc de drept în cazul condamnării condamnării la pedeapsa amenzii. Cristian Mitrache. de drept dacă. condamnatul nu a săvârşit nicio dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu altă infracţiune. de la data la care pe. a mai săvârşit o altă infracţiune.1. prevăzându-se că reaCodul penal actual Noul cod penal Art 134. 278 545 Constantin Mitrache. (2) Reabilitarea persoanei juridice Art.

Condiţiile reabilitării de drept Pentru a putea fi dobândită reabilitarea de drept. aceasta este cea aplicată de instanţă şi nu cea executată. PARTEA GENERALĂ închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. Condiţii privind condamnarea. în reglementarea actuală (art. deoarece aceasta priveşte pe condamnat şi nu condamnările acestuia. în legislaţia viitoare se menţionează pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani. dintre care unele sunt suceptibile de rebilitarea de drept. pen. reabilitarea de drept intervine pentru condamnări de mică gravitate şi anume pentru condamnări la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 1 an. reabilitarea de drept nu poate interveni când condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune în intervalul de 3 ani chiar dacă pedeapsa aplicată nu este exceptată de la reabilitarea de drept şi chiar dacă de la executarea acesteia. În caz contrar. fiind exceptate. 134 C. Condiţii privind termenul de reabilitare. respectiv art.) reabilitarea de drept este prevăzută numai în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an. conduita condamnatului. 136 Cod penal actual. condamnatul poate cere reabilitarea judecătorească. şi al art.2. dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit nicio altă infracţiune. Raţiunea noului Cod de a mări limita pedepsei închisorii la 2 ani este aceea de a stimula condamnaţii la pedeapsa închisorii de până la 2 ani să se reintegreze social într-un timp cât mai scurt. trebuie îndeplinite animite condiţii: condamnarea. De asemenea. Din cuprinsul art. reabilitarea de drept nu poate interveni. 165 din noul Cod penal. După cum se poate desprinde din textul legal actual. se împlineşte termenul de 3 ani. pen. 134 C. cu condiţia ca între executarea pedepsei anterioare şi săvârşirea din nou a unei infracţiuni să se împlinească termenul de 3 an. Şi într-un caz şi în celălalt. timpul scurs de la executarea sau stingerea executării pedepsei. 16. în cazul condamnărilor succesive. pentru a interveni reabilitarea de drept. 165 noul Cod penal. iar altele nu. Potrivit art.2. Reabilitarea de drept nu poate opera nici în cazul în care condamnatul a suferit mai multe condamnări succesive.DREPT PENAL. se poate desprinde că reabilitarea de drept este condiţionată de trecerea unui termen de 3 ani de la executarea pedepsei ori de la stingerea acesteia. ter279 . În ceea ce priveşte pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii ce nu depăşeşete un an. În schimb. În practica judiciară s-a mai statuat că poate interveni reabilitarea de drept pentru fiecare condamnare în parte. când pentru una din condamnările succesive nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

. reabilitarea de drept ca efect al suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzută de dispoziţiile art.op.3. pen. va opera înlăturarea reabilitării de drept pentru condamnarea în vederea căreia curgea. Cu privire la acest text care reglementează în comun efectele reabilitării de drept şi ale celei judecătoreşti. 62 alin. Pentru a obţine reabilitarea de drept. . reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare. 133 C. iar în cazul în care pedeapsa a fost redusă cu o treime ori cu jumătate ca urmare a conduitei acestuia (art. penală actuală (art. 627. alături de cele referitoare la reabilitarea judecătorească. În caz contrar. face ca reabilitarea de drept ce curgea după executarea pedepsei anterioare să se îndeplinească546 . 86 indice 6 al Codului penal în vigoare. Bulai. ci după reglementarea 546 C. Reabilitarea de drept în cazuri speciale Reabilitarea de drept intervine şi în anumite cazuri speciale. Condiţii privind persoana condamnatului. la terminarea executării pedepsei. Astfel. condamnatul nu trebuie să mai săvârşească vreo infracţiune în decurs de 3 ani. aceste dispoziţii nemaifiind menţinute. prevăzută de art.reabilitarea de drept intervine la împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei ori a suspendării executării sub supraveghere când acestea au fost acordate în cazuri speciale. Efectele reabilitării de drept Efectele reabilitării de drept sunt menţionate în art. cu excepţia cazurilor în care pentru noua infracţiune săvârşită este incidentă amnistia şi care prin efectul ei de înlăturare a răspunderii penale. 133 Cod penal actual sau în art. 86 Cod penal actual şi 2.reabilitarea de drept intervine pentru condamnatul militar în termen care execută pedeapsa într-o închisoare militară. ca în legea 280 .). este de observat că în noul Cod penal este trecut nu la începutul reglementării instituţiei reabilitării. Ambele forme de reabilitare atipice intervin la împlinirea termenului de încercare. 81 şi 86ą Cod penal actual. dacă în cadrul acestuia nu a intervenit o cauză de revocare ori de anulare a supendării şi sunt menţionate doar de Codul Penal actual. 16. după cum urmează: 1.Aurel Teodor Moldovan menul se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.reabilitarea de drept va interveni şi la împlinirea duratei pedepsei când condamnatul militar a devenit inapt şi a fost liberat condiţionat.2. 2 Cod penal actual) la terminarea executării pedepsei astfel redusă .. reabilitarea de drept ca efect al suspendării executării pedepsei sub supraveghere. p. cit. fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 169 din noul Cod penal.

Nr. op. Mil.3. Condiţiile reabilitării judecătoreşti Reabilitarea judecătorescă se acordă la împlinirea condiţiilor prevăzute de lege şi anume: cu privire la condamnările pentru care se cere. 168) poziţie mai firească dacă avem în vedere că acest text cuprinde o reglementare comună. în literatura de specialitate s-a statuat că se poate cere constatarea judecătorescă a reabilitării.DREPT PENAL. op.. 951/ 1970 în CD 1970.1..S. 409.. în „Explicaţii.3.p. 16. reabilitarea judecătorească este considerată ca fiind forma tipică. 3 se prevedea interdicţia pentru condamnatul care a beneficiat de amnistie de a ocupa funcţia de gestionar timp de 2 ani de la data când a intervenit amnistia. T... 551 T. pe baza lor. De asemenea. reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. p.. 547 În practica judiciară549 s-a statuat 155. printr-o cerere de constatare care se introduce la instanţa judecătorescă după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art.. M. s. Stănoiu. 22/ 1969 art. 332. 4 alin. modalitatea principală de înlăturare a consecinţelor ce rezultă dintr-o condamnare. s.2. respectiv art. cu privire la termenele de reabilitare. 281 .”. 150. reabilitarea judecătorescă presupune nu numai îndeplinirea condiţiilor.. 140.. d) din codul penal actual. 112 lit. de către instanţa de judecată în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege. cit. REABILITAREA JUDECATOREASCA 16.”. p. cu excepţia celor prevăzute în art. Întrucât efectele reabilitării de drept intervin „ope legis”. a reabilitării printr-o hotărâre judecătorescă548 . 550 În Legea nr.S. 13/ 1977 în RRD nr. Noţiune Reabilitarea judecătorească este acea formă a reabilitării care se acordă la cererea fostului condamnat. PARTEA GENERALĂ condiţiilor reabilitării judecătoreşti (art. cât şi a reabilitării judecătoreşti. În literatura de specialitate547 .. Spre deosebire de reabilitarea de drept. 16. ci şi constatarea acestora de către instanţa judecătorescă şi pronunţarea. după cum am mai menţionat. 134 Cod penal actual. la care reabilitarea intervine din oficiu. „Reabilitarea.că pentru o condamnare pentru care a 548 549 R. d. 60. 165 noul Cod penal. I. cit. cu privire la conduita condamnatului. d. Nr. la împlinirea condiţiilor prevăzute de lege.3. atât a reabilitării de drept. Cozma.. Condiţii cu privire la condamnare Condamnările pentru care se acordă reabilitarea judecătorescă sunt de fapt cele pentru care nu intervine reabilitarea de drept. 3/ 1978. p. p.

Aurel Teodor Moldovan

intervenit amnistia se mai poate cere şi reabilitarea judecătorească, tocmai pentru faptul că reabilitarea apare uneori cu efecte mai favorabile decât amnistia550 . Reabilitarea judecătorească se acordă pentru toate condamnările succesive, chiar dacă pentru unele din acestea ar fi incidentă reabilitarea de drept551 . Condiţii cu privire la termenul de reabilitare Termenul de reabilitare este o condiţie esenţială a reabilitării judecătoreşti şi reprezintă intervalul de timp dintre executarea pedepsei ori stingerea executării acesteia prin modurile prevăzute de lege şi judecarea cererii de reabilitare interval în care condamnatul, prin conduita sa, probează că s-a îndreptat şi că merită să i se acorde reabilitarea552 . Durata termenelor de reabilitare judecătorescă Termenele de reabilitare judecătorescă sunt stabilite prin dispoziţiile art. 135 Cod penal actual şi ale art. 166, alin.1 din noul Cod penal, şi sunt diferenţiate după gravitatea pedepsei aplicate, în patru categorii. Corespunzător fiecărei categorii de condamnări este stabilit un termen fix, la care se adaugă un termen variabil ce reprezintă jumătate din durata pedepsei. Termenul de reabilitare, este diferenţiat pentru fiecare condamnare, potrivit dispoziţiilor art. 135 Cod penal actual, după cum urmează: - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an, până la 5 ani, termenul de reabilitare este de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. a) Cod penal); - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii între 5 şi 10 ani, termenul de reabilitarejudecătorescă este de 5 ani plus jumătate din durata pedepsei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. b) Cod penal); - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, termenul de reabilitare este de 7 ani plus jumătate din durata pedesei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. c) Cod penal); - termenul de reabilitare este tot de 7 ani plus jumătate din durata pedepsei, în cazul în care pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii (art. 135 alin. 1 lit. d) Cod penal). Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. ultim, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie poate dispune în cazuri excepţionale reducerea termenelor de reabilitare. Potrivit art. 166 Codul penal viitor, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţa judecătorească, după cum urmează: a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani; b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani; c) 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani 552 Constantin sau în vazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, comutată sau înlocuită cu Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003,
p. 426;

282

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

pedeapsa închisorii; d) 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, considerată executată ca urmare a graţierii, a împlinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei sau a liberării condiţionate. O dispoziţie nouă şi cu semnificaţie umanitară, introdusă în acest text este cea din alin. 2 al art. 166 care prevede că şi condamnatul decedat poate fi reabilitat judecătoreşte dacă instanţa, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu. Termenul de reabilitare judecătorească se stabileşte în funcţie de pedeapsa principală aplicată condamnatului pentru o singură infracţiune ori pentru un concurs de infracţiunişi nu faţă de pedeapsa executată care poate fi mai redusă ca urmare a unei graţieri parţiale. În cazul condamnărilor succesive termenele de reabilitare judecătorescă se calculează în funcţie de condamnarea cea mai grea553 . Calcularea termenelor de reabilitare judecătorescă Termenele de reabilitare de drept sau judecătorescă sunt termene de drept substanţial şi se calculează potrivit dispoziţiilor art. 154 Cod penal actual, respectiv art. 186 noul Cod care prevăd că luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă. Prin dispoziţiile art. 136 Cod penal actual, respectiv art. 167 noul Cod, s-au prevăzut regulile de stabilire a datei de la care începe să curgă termenul de reabilitare de drept sau judecătorească, în funcţie de natura pedepsei şi a modului de stingere a executării pedepsei. Potrivit art. 136 C. pen., termenul de reabilitare se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale ori de la data când aceasta s-a prescris (alin. 1); pentru cei condamnaţi la pedeapsa cu amenda, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod (alin. 2); în caz de graţiere totală sau a restului de pedeapsă, termenul de reabilitare curge de la data actului de graţiere (alin. 3). Acest sistem de calcul este menţinut şi în noul Cod penal în art. 167, alin.1-5, cu uşoare modificări. Termenul de reabilitare începe să curgă, în cazul închisorii, de la punerea în libertate definitivă de la locul de deţinere; termenul de reabilitare curge de la data împlinirii duratei pedepsei şi nu de la data liberării condiţionate, dacă pentru ultima parte din pedeapsă condamnatul fusese liberat condiţionat554 . În practica judecătorescă s-a considerat că: în cazul executării pedepsei
553 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 427; 554 C. Bulai, op. cit., p. 630; 555 T.S., s.p., d. nr. 3295/ 1974 în CD, 1974, p. 369; 556 T.J. Arad, d.p. nr. 65/ 1971, în RRD nr. 7/ 1971, p. 143; 557 T.S., s.p., d. nr. 2539/ 1982 în CD, 1982, p. 260;

283

Aurel Teodor Moldovan

la locul de muncă termenul de reabilitare se calculează de la data următoarei zile de muncă, când executarea pedepsei s-a încheiat555 ; dacă prin comutarea arestării preventive, nu mai rămâne de executat nici un rest de pedeapsă, termenul de reabilitare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare556 ; în cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în funcţie de pedeapsa mai grea, care atrage deci cel mai lung termen de reabilitare şi care va curge de la data când a luat sfârşit executarea ultimei pedepse557 . Condiţii cu privire la conduita condamnatului Prin dispoziţiile art. 137 C. Penal actual şi ale art. 168 noul Cod penal, s-au prevăzut condiţiile care trebuie îndeplinite de către cel condamnat pentru obţinerea reabilitării judecătoreşti. În cursul termenului de reabilitare, condamnatul să nu suferit o nouă condamnare (art. 137 lit. a) Cod penal actual), pentru că o nouă condamnare, întrerupe termenul de reabilitare şi astfel un nou termen de reabilitare urmează să curgă de la data executării pedepsei ori de la stingerea acesteia şi în raport cu pedeapsa cea mai grea. Această condiţie este îndeplinită şi în situaţia în care solicitantul reabilitării a fost condamnat pentru o nouă faptă, dar care ulterior a fost amnistiată ori a intervenit dezincriminarea acesteia558 . Condamnatul care cere reabilitarea trebuie să aibă asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum şi în cazul când fostul condamnat este pensionar sau are vârsta de a fi pensionat ori fiind incapabil de muncă se află în întreţinerea membrilor de familie (art. 137 alin. lit. b) Cod penal actual). Prin prevederea acestei condiţii este stimulată încadrarea în muncă şi desfăşurarea unei munci oneste de către fostul condamnat pentru întreţinerea sa şi totodată este exclus de la reabilitare cel care duce un trai parazitar, care nu-şi asigură existenţa prin muncă cinstită559 . Solicitantul să fi avut o bună conduită (art. 137 alin. 1 lit. c) Codul penal actual). Conduita bună a fostului condamnat presupune integrarea deplină în societate, respectarea legilor şi a regulilor de convieţuire socială, nereducându-se numai la aspectul că nu a mai săvârşit infracţiuni. Conduita bună a condamnatului se examinează de către instanţa de judecată investită cu judecarea cererii de reabilitare, atât în familie, la locul de mună, în societate, cât şi în orice împrejurare în care condamnatul s-a aflat şi pe întreaga perioadă de la executarea pedepsei
Şt. Daneş, op. cit., p. 683; Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 429; 560 T.S., s.p., d. nr. 89/ 1972 în CD, 1972, p. 478; 561 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 430;
558 559

284

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

până la soluţionarea cererii de reabilitare560 . A patra condiţie pe care trebuie să o îndeplinească condamnatul priveşte achitarea în întregime a cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat, în afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare (art. 137 alin. 1 lit. d) actualul Cod penal). Îndeplinirea acestei condiţii reclamă o atenţie deosebită din partea instanţei de judecată, pentru a nu fi acordată reabilitarea unei persoane care s-a sutras cu rea-credinţă de la plata cheltuielilor de judecată ori a despăgubirilor civile şi care prin aceasta demonstrează că nu merită să fie reabilitată561 . Dacă neplata cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile nu se datorează relei credinţe a condamnatului, se poate dispune reabilitarea (art. 137 alin. final Cod penal actual). Noul Cod, în art. 168 stabileşte condiţiile pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească pentru a putea beneficia de reabilitarea judecătorească: a) Nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art.166; b) A achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri. 16.3.3. Admiterea sau respingerea cererii de reabilitare Instanţa sesizată cu cererea de reabilitare a fostului condamnat, constatând că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege, acordă reabilitarea condamnatului. Este posibil ca instanţa de judecată să constate neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea reabilitării şi atunci dispune respingerea cererii de reabilitare. Când respingerea se datorează neîndeplinirii condiţiilor de fond, o nouă cerere de reabilitare va putea fi făcută: - după trecerea unui termen de 3 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani – art. 138 Cod Penal actual. - după trecerea a 2 ani pentru condamnările la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani – art. 138 Cod penal actual; - după trecerea unui termen de un an în celelalte cazuri - art. 138 Cod penal actual. Aceste termene încep să curgă de la data când hotărârea prin care a fost respinsă cerearea de reabilitare a rămas definitivă (art. 138 alin. 1 Cod Penal actual). Condiţiile prevăzute pentru acordarea reabilitării vor fi îndeplinite şi în
285

Aurel Teodor Moldovan

intervalul de timp prevăzut pentru reînnoirea cererii de reabilitare (art. 138 alin. 2 Cod Penal actual). Dacă respingerea cererii de reabilitare se datorează neîndeplinirii condiţiilor de formă, procedurale, cererea de reabilitare poate fi reînnoită oricând cu excepţia cazului când cererea a fost respinsă ca premetură şi care va putea fi introdusă la împlinirea termenului de reabilitare (art. 138 alin. ultim C.pen. actual coroborat cu art. 497 alin. ultim C.proc. pen.). Art. 170 din noul Cod penal care reglementează reînnoirea cererii de reabilitare judecătorească, prevede că în caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere decât după un termen de un an, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotorâre definitive. Condiţiile prevăzute în art. 168 noul Cod penal trebuie să fie îndeplinite şi pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere. Anularea reabilitării judecătoreşti Potrivit dispoziţiilor art. 139 Cod penal actual sau art. 171 noul Cod penal, reabilitarea judecătorescă va fi anulată dacă după acordarea ei s-a descoperit că cel reabilitat mai suferise o altă condamnare care dacă ar fi fost cunoscută ar fi dus la respingerea cererii de reabilitare. Cauza care determină deci anularea reabilitării judecătoreşti o constituie existenţa unei condamnări definitive de care instanţa de judecată nu a avut cunoştinţă în momentul judecării cererii de reabilitare.

286

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL XVII ÎNŢELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ Titlul X din noul Cod penal cuprinde definirea unor termeni sau expresii din legea penală. Faţă de reglementarea în vigoare, proiectul noul Cod aduce câteva modificări şi completări. Modificările aduse acestei materii sunt următoarele: În ceea ce priveşte înţelesul noţiunii de „lege penală”, acesta a fost pus de acord cu reglementările constituţionale în vigoare (art. 73, lit.h) ), incluzând legea organică şi ordonanţa de urgenţă, dar şi acte adoptate anterior actualei Constituţii, care la data intrării în vigoare constituiau izvoare de drept penal (legi, Decrete – legi). S-a reformulat definiţia noţiunii de „public”, reţinându-se numai prima parte din definiţia actuală – art. 176 noul Cod penal: “Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice de drept public.”- dispoziţii suficient de cuprinzătoare pentru a exprima tot ceea ce se înţelege prin public. Ca urmare, au devenit inutile explicaţiile care erau date acestei noţiuni în legea actuală (art. 145). Pe de altă parte, formularea în vigoare, referindu-se şi la serviciile publice ca fiind cuprinse în noţiunea de public, dau naştere la interpretări contradictorii, existând servicii publice prestate şi de liber profesionişti (de exemplu. avocat, notar, executor judecătoresc etc.) De altfel, într-un sens foarte larg, orice agent economic care desfăşoară
562

G. Antoniu, “Noul Cod penal. Codul penal anterior.”, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2004, p. 49;

287

Aurel Teodor Moldovan

o activitate de utilitate generală (bănci, unităţi comerciale, transporturi, etc.) exercită un serviciu public sau deţine bunuri de utilitate publică, fără ca prin aceasta să se confunde cu autorităţile, instituţiile sau alte persoane juridice de drept public. De asemenea, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică poate fi efectuată şi de persoane juridice de drept privat, potrivit Constituţiei (art. 136 alin. 4) bunurile proprietăţii publice pot fi concesionate ori închiriate în condiţiile legii organice562 . Prin noua reglementare s-a reformulat noţiunea de „funcţionar public”, fiind adusă o modificare importantă conţinutului noţiunii de funcţionar public. În noul Cod penal, în acord cu soluţiile în materie din alte legislaţii şi cu convenţiile internaţionale în materie, noţiunea de funcţionar public (art. 175) va desemna persoana care cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: a) Exercită atribuţii specifice puterii legislative, executive sau judecătoreşti; b) Exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură; c) Exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui agent economic sau unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei alte persoane juridice declarată ca fiind de utilitate publică, atribuţii legate de relizarea obiectului de activitate al acesteia. Totodată, noul Cod penal a optat pentru asimilarea cu funcţionarii a persoanelor fizice care exercită o profesie de interes public, pentru care este necesară o abilitare specială a autorităţilor publice şi care este supusă controlului acestora (notari, executori judecătoreşti, etc.). Deşi aceste persoane nu sunt propriu-zis funcţionari publici, ele exercită atribute de autoritate publică, care le-au fost delegate printr-un act al autorităţii statale competente şi sunt supuse controlului acesteia, ceea justifică asimilarea lor cu funcţionarii. S-a renunţat la reglementarea noţiunii de „funcţionar” prevăzută de Codul penal în vigoare în art. 174, alin.2. Noţiunea de membru de familie a fost de asemenea, vizată de o modificare, în sensul că s-a renunţat la paralelismul de reglementare din Codul penal actual, care utilizează atât noţiunea de „rude apropiate” – art. 149, cât şi pe cea de „membri de familie” – art. 1491. Sensul oferit de noul Cod noţiunii de membru de familie (art. 177) vine să absoarbă în totalitate în conţinutul său noţiunea de rude apropiate, dar cuprinde în egală măsură şi persoanele care au stabilit legături asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, cu condiţia
288

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

convieţuirii. În acest fel, noţiunea de membru de familie folosită de către noul Cod penal este armonizată cu cea deja consacrată de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. În cazul expresiei „consecinţe deosebit de grave”, acestea au fost definite prin raportare la paguba materială produsă. Astfel, potrivit art. 183 noul Cod penal se menţionează că prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei”, renunţânduse la partea finală cuprinsă în reglementarea actuală, referitoare „o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzate vreuneia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice” De asemnea, au fost definite o serie de noţiuni care nu îşi găsesc reglementare în actualul Cod penal şi care sunt utilizate în reglementarea unor infracţiuni preluate din legislaţia specială, astfel au fost introduse noţiuni precum sistem informatic şi date informatice (art. 181), instrument de plată electronică (art. 180), exploatarea unei persoane (art.182). Art. 150 din actualul Cod penal care reglementează noţiunea de „secrete de stat şi înscrisuri oficiale” cunoaşte o denumire şi explicaţie diferită în noul concept al codului penal, care face referire în art. 178 la noţiunea de „informaţii secrete de stat şi înscrisuri oficiale”. În fine, reglementarea calculului timpului a fost completată cu câteva precizări suplimentare, cerute datorită faptului că, atât în partea generală, cât şi în partea specială, există numeroase norme care prevăd majorarea sau reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o anumită fracţie. Astfel, potrivit art. 186, care se referă la calculul timpului, alin. 2 se arată că, dacă limita de pedeapsă este exprimată într-un termen pe luni care nu este divizibil cu fracţia de majorare sau reducere ce ar urma să se aplice, fracţia se va aplica asupra termenului transformat în zile, după care durata obţinută se transformă în luni. În acest caz, luna se socoteşte de 30 de zile şi se iau în calcul doar zilele întregi rezultate din aplicarea fracţiei. În cazul limitelor de pedeapsă exprimate în ani, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile menţionate mai sus, transformarea făcânduse între ani şi luni. Prin acest mod de calcul s-a urmărit eliminarea soluţiilor neunitare, cu care se confruntă practica judiciară datorită absenţei unei precizări legale referitoare la modul de calcul al termenelor în situaţia în care prin aplicarea unei fracţii de reducere sau de majorare s-ar fi obţinut un rest.

289

1.  stabilirea faptelor ce reprezintă infarcţiuni prevenirea lor  arătarea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale. Obiectul dreptului penal  constă în relaţiile care privesc faptele ce sunt considerate a fi infracţiuni şi pedepsele ce se stabilesc şi se aplică celor care săvârşesc infracţiuni. dar şi a sancţiunilor pe care le poate aplica statul  dreptul de a pedepsi şi Caracterele dreptului penal: caracterul de drept public Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept: 1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT Definiţie  ramură de drept şi reprezintă ansamblul normelor juridice edictate de stat prin care se stabilesc faptele care constituie infracţiuni. drept civil 4. drept medical Principiile fundaPrincipiile fundamentale ale dreptului penal: mentale ale drepprincipiul legalităţii tului penal: principiul umanisumului principiul egalităţii în faţa legii penale principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale 290 Sacrinile dreptului penal caracterul autonom caracterul unitar . drept execuţional penal 3. pedepsele ce se aplică şi dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni. CAPITOLUL I.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XVIII STRUCTURA TEMELOR .SCHEME ŞI PRACTICĂ JUDICIARĂ 18. drept procesual penal 2. pentru apărarea ordinii de drept.

Legile penale speciale au în vedere în primul rând partea specială a codului penal. defapt codul penal în ansamblu ca lege ordinară pentru a fi deosebită de legea specială . 18. iar pe de altă parte au în vedere coduri 291 . iar pe de altă parte subiect al raportului juridic penal este persoana fizică. acestea fiind normele din partea generală a codului penal. CAPITOLUL II. ca destinatar al obligaţiei  Conţinut: se referă la drepturile şi obligaţile ce revin subiecţilor ai raportului juridic penal  Obiectul: îl constituie acţiunile pe care titularii drepturilor le efectuează sau le poate pretinde şi pe care ceilalţi subiecţi au obligaţia de a le săvârşi sau obligaţia de a se abţine de a le săvârşi. modificarea şi stingerea raportului juridic penal Raportul juridic penal se naşte o dată cu intrarea în vigoare a normei penale incriminatoare. acestea devenind izvoare de  drept penal în măsura în care ele sunt ratificate Legile penale complimentare care au o sferă de incidenţă sau aplicare  mai restrânsă Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale  Raportul juridic penal  Subiect: este pe de o parte statul ca subiect dominant.2. LEGEA PENALĂ NOŢIUNEA DE LEGE PENALĂ ŞI CATEGORII DE LEGI PENALE Legile penale generale dispoziţii de drept penal cu caracter de principiu. Naşterea. PARTEA GENERALĂ principiul personalităţii răspunderii penale principiul individualizării sancţiunilor de drept penal Izvoarele dreptului penal Principalele izvoare ale dreptului penal: Constituţia României  Codul penal  Tratatele şi Convenţiile internaţionale. aceasta fiind hotărârea judecătorească de condamnare rămasă definitivă.DREPT PENAL. în forma cerută de lege. normă ce prevede drepturile şi obligaţiile participanţilor la acest raport. Existenţa raportului juridic de conflict se face de către organul judiciar competent.

NORMELE DE DREPT PENAL ŞI CATEGORII DE NORME PENALE Norme de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific determinat de particularitatea reglementării relaţiilor de apărare socială. regula ce se va aplica în această situaţie este : Legea penală specială derogă de la legea penală generală şi se completează cu aceasta Legile penale cu durată nedeterminată (pemanente) sunt cele obişnuite. Norme penale generale . După criteriul cuprinderii dispoziţiei şi sancţiunii în cadrul aceleeaşi norme . După conţinutul şi sfera de incidenţă B.norme ce sunt incomplete în ceea ce priveşte conţinutul lor.sunt cele care cuprind condiţiile în care se nasc.Aurel Teodor Moldovan penale speciale (Codul Justiţiei Militare) sau legi penale speciale ce cuprind dispoziţii derogatorii de la dreptul obişnuit. Legile penale temporare sau predeterminate sunt acele legi care în conţinutul lor cuprind o dispoziţie ce limitează aplicarea lor în timp până la o dată calendaristică sau până ce încetează starea care a determinat adoptarea unei astfel de legi. Norme penale unitare ce cuprind în conţinutul lor atât dispoziţia cât şi sancţiunea Norme penale divizate. clasificându-se la rândul lor în : Norme de incriminare cadru/ norme în alb conţin o dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţiune corespunzătoare. Când vin în concurs cu legea penală generală cât şi cu legea penală specială. prevederea faptei interzise făcându-se ulterior prin alte acte normative Norme penale de trimitere şi de referire: 292 A. modifică sau sting raporturile juridice penale Norme penale speciale sunt cele care expun condiţiile în care o faptă constituie o infracţiune şi pedeapsa ce se aplică.

Interpretarea neoficială / doctrinară – este cea făcută de oamenii de ştiinţă care se materializează în tratate. ci se subordonează faţă de normele INTERPRETAREA LEGII PENALE Interpretare în sensul legii penale. Metode de interpretare a legii penale : 1) Interpretarea literală sau gramaticală constă în aflarea înţelesului normei penale cu ajutorul textului în care este exprimată norma penală. 293 . sintactic (funcţiile cuvintelor în propoziţie. a legii penale cu ajutorul elementelor logice.cele care sunt incomplete în ceea ce priveşte dispoziţia sau sancţiunea. respectiv: etimologic (înţelesul cuvintelor). stilistic (modul de exprimare). . 2) Interpretarea raţională sau logică constă în aflarea înţelesului normei. are ca şi scop aflarea voinţei legiutorului. care se va completa de la alte norme la care fac trimitere • norme de referire . voinţă exprimată în dispoziţiile legii pentru a putea stabili dacă acestea sunt aplicabile cazului concret. PARTEA GENERALĂ • norme de trimitere . Interpretarea oficială. Interpretarea oficială este obligatorie Deosebire Interpretarea neoficială nu are forţă obligatorie 2.DREPT PENAL.autentică (legală) făcută de legiuitor . funcţiile propoziţiilor în frază).după ce se completează cu dispoziţia sau sancţiunea din norma complinitoare nu devin independente.este interpretarea făcută de un organ oficial şi poate fi: .cauzală (de caz) făcută de organul judiciar. 1. Cu alte cuvinte această interpretare are în vedere analiza textului sub toate aspectele.

Sunt astfel interpretate actele preliminare. dezbaterile parlamentare. inadmisibile. 3) Interpretarea istorică . 4) Interpretarea sistematică constă în faptul că norma va fi interpretată în corelaţie cu alte dispoziţii sau cu alte legi. Raţionamentul a pari. Interpretarea conformă cu legea/ declarativă – se bazează pe adagiul ‘lex dixit quam voluit’ – această interpretare constată faptul că textul exprimă exact intenţia şi voinţa legiuitorului Interpretarea restrictivă . Raţionamentul per a contrario. proiectele. expunerile de motive. acest lucru presupune faptul că noţiunea de mai mult incorporează şi noţiunea de mai puţin. iar interpretul constatând acest lucru restrânge înţelesul legii făcând astfel o interpretare restrictivă în conformitate cu voinţa leguitorului 294 Interpretarea logică se face după anumite raţionamente Felurile interpretării după rezultat .are în vedere faptul că pentru situaţii identice trebuie să existe soluţii identice/adagiul “ubi eadem ratio. Raţionamentul reductio ad absurdumorice altă interpretare decât cea pentru care se pledează ar duce la consecinţe contrare legii.îşi are originea în adagiul ‘legis dixit plus quam voluit’ se ajunge la constatarea că legea spune mai mult decât a voit leguitorul. absurde. dacă legea permite mai mult. ubi idem jus”. implicit permite mai puţin.Aurel Teodor Moldovan Raţionamentul a fortiori – cu ajutorul acestuia se demonstrează faptul că.potrivit acestei interpretări se ia în considerare istoria sau istoricul legii ce urmează a fi interpretate.demonstrează faptul că acolo unde există o alta raţiune trebuie să existe şi o altă rezolvare juridică/ cine susţine o teză neagă teza contrarie. 5) Interpretarea legii prin analogie unde înţelesul unei norme penale se va face cu ajutorul alteia care prevede însă un caz asemănător şi care este mai clar.

respectiv art 13 din Viitorul Cod penal prevad că “Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârsite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care. preferându-se sensul restrictiv. situaţie în care fapta se consideră săvârşită pe teritoriul ţării române/ Art. Infracţiuni săvârşite pe teritoriul ţării. Conform acestui principiu legea penală se aplică în exclusivitate pe întreg teritoriul ţării pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României fără a face distincţie între calităţile diferite pe care le pot avea făptuitorii. caz în care interpretul extinde aplicarea legii făcând astfel o interpretare extensivă conformă voinţei legiuitorului LIMITELE INTERPRETĂRII – Este unanim admis că legile penale sunt de strictă interpretare (poenalia sunt strictissimae interpretationis) şi că înţelesul lor nu poate fi extins prin interpretare. Principiul teritoriatăţii : reglementat de art 3 din Actualul Cod penal. nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român”. în conformitate cu convenţiile internaţionale. respectiv de art 8 din Viitorul Cod penal “Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României”.porneşte de la ‘lex dixit minus quam volui’ – textul spune mai puţin decât a voit legiuitorul. Art 8 din Actualul Cod penal. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu 1.orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat la art 142 sau pe o navă ori aeronavă română aflată în afara graniţelor ţării. 143 alin.DREPT PENAL. Navele şi aeronavele militare sau guvernamentale acestea se află pe teritoriul ţării doar cu aprobarea specială a guvernului român şi reprezintă statul căruia îi aparţin infracţiunile săvârşite la bordul lor şi nu vor 295 . 2 consideră infracţiunea săvârşită pe teritoriul ţării şi atunci pe teritoriul ţării sau pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii. PARTEA GENERALĂ Interpretarea conformă cu legea/ declarativă Interpretare extensivă . Excepţii de la principiul teritoralităţii infracţiuni săvârşite la bordul navelor şi aeronavelor străine flat pe teritoriul ţării noastre.

Principiul personalităţii este cel care stabileşte competenţa exclusivă a legii penale. Aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite în afara teritoriuţării lui 1. neavând nici o cetaţenie. Principiul universalităţii legii penale îşi găseşte consacrarea în art 6 din Actualul Cod penal. are domiciliul în ţară. Soluţionarea acestor conflicte se face pe calea dreptului internaţional şi nu a dreptului penal. faptele săvârşite la bordul acestora.” Infracţiunea să fie săvârşită în străinătate Condiţiile necesare pentru aplicarea principiului Fapta să fie considerată infracţiune de legea penală română Infractorul trebuie să fie cetăţean român sau persoană fără cetăţenie dar cu domiciliul în România. de către cetăţeni străini ori apatrizi care nu domiciliază în România. dacă faptuitorul este cetaţean român sau dacă. aceasta aplicându-se chiard acă făptuitorul a fost condamnat în străinătate. 296 . Principiul personalităţii legii penale. 3. Principiul realităţii (sau principiul protecţiei reale sau al naţionalităţii pasive) – în conformitate cu prevederile art 5 din Actualul Cod penal.Aurel Teodor Moldovan cădea sub jurisdicţia statului român. fapte prevăzute de lege. În cazul navelor şi aeronavelor folosite în scop comercial. cad sub incidenţa statului român. respectiv art 11 din Viitorul Cod penal. respectiv art 9 Cod penal viitor “Legea penală se aplică infracţiunilor savârşite în afara teritoriului ţarii. Trebuiesc însă îndeplinite anumite condiţii dacă făptuitorul este cetăţean străin sau apatrid care nu domiciliază în România: • să existe o dublă incriminare în sensul ca fapta să fie prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită • infractorul să fie cetăţean străin sau dacă nu are cetăţenie să nu aibă domiciliu în România • făptuitorul să se afle în ţară. respectiv art 10 din Viitorul Cod penal Acest principiu prevede faptul că legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării. infracţiune săvârşită împotriva statului român sau contra vieţii. 2. integrităţii corporale ori sănătăţii unui cetăţean român. reglementat de art 4 Actualul Cod penal.

23 din Legea 302/2006 nu pot fi extrădaţi de către România  să nu fie în România pronunţată pentru aceeaşi infracţiune o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. altui stat pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat Condiţii cu privire la infracţiune:  infracţiunea să fi fost săvârşită pe teritoriul statului solicitant sau împotriva intereselor acestuia şi să nu fie aplicabilă legea solicitat  să existe dubla incriminare în sensul că fapta să fie incriminată în legile ambelor state  pedeapsa prevăzută să fie privaţiunea de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă Condiţii cu privire la infractor :  infractorul să fie cetăţean străin  potrivit art. PARTEA GENERALĂ EXTRĂDAREA DEFINIŢIE  este un act bilateral între două state în baza cărui un stat pe al cărui teritoriu s-a rejugiat un infractor sau un condamnat îl predă la cerere. extrădarea să nu fie solicitată pentru o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a perCondiţii privind soanei vătămate urămirea penală sau executarea să nu fi intervenit potrivit oricăruia dintre statele pedepsei: membre la extrădare amnistia. de achitare sau de încetare a procesului penal sau să nu existe o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. prescripţia sau orice altă cauză care înlătură răspunderea penală Principiul specialităţii extrădării C  persoana extrădată nu poate fi judectă pentru altă infracţiune decât pentru cea care s-a acordat extrădarea şi nu poate fi obligată la executarea unei alte pedepse decât pentru cea a cărei executare s-a solicitat extrădarea. Sistemele de acordare a extrădării sistemul politic sistemul jurisdicţional sistemul mixt 297 .DREPT PENAL.

C. a produs un accident de circulaţie în care a fost ucis cetăţeanul german K. 16 Cod penal actual principiul aplicării legii penale mai favorabile  art.P. art 3 Cod penal principiul neretroactivităţii legii penale  Aplicarea legii penale în art. Constantin Mitrache. cetăţean italian aflat în excursie turistică în ţara noastră. găsindu-şi moartea prin înec.P.R. au sustras de la bordul navei care transporta mărfuri din R. indiferent de legea penală a statului al cărui cetăţean ar fi infractorul sau persoana vătămată 3. M. exclusiv şi necondiţionat. printr-o manevra greşită a bărcii pe care o conducea. 10 – 16 Cod principiul retroactivităţii legii penale  art. Aplicarea legii penale în spaţiu563 1.. marinari pe un cargou românesc.2 C. art 6 Cod penal viitor PRACTICĂ CAPITOLUL II 1.penal actual Cod penal principiul ultraactivităţii  art.11 Cod penal actual timp  art. ediţia a III-a revăzută şi adăugită.W. în timpul unei escale în portul Singapore. în timp ce se afla la pescuit pe Marea Neagră împreună cu alţi pescari. nu a putut să înoate şi nu a putut fi salvat. Casa de editură şi presă “Şansa”. art 3-7 din Viitorul alin..I. fapta săvârşită pe ambarcaţiunea română fiind considerată pe teritoriul ţării. Din cauza unei lovituri suferite în cădere şi a valurilor mari.A şi G.I. I. aflat şi el ca turist în ţara noastră Se cere a se arăta dacă fapta cade sau nu sub incidenţa legii noastre penale şi dacă făptuitorul poate pretinde să i se aplice legea penală italiană care îi este mai favorabilă. O. Culegere de probleme din pactica judiciară pentru uzul studenţilor. 563 Constantin Bulai. 5 penal. 2.D. Parte generală. În sarcina lui E. R : Infracţiunea fiind săvârşită pe teritoriul României se aplică legea penală română. s-a reţinut faptul că.Drept penal român. Aceeaşi soluţie şi dacă fapta s-ar fi comis în afara mării teritoriale.I. Se pune întrebarea dacă fapta de ucidere din culpă cade sau nu sub incidenţa legii noastre penale. Bucureşti 1996 298 . S. M. a determinat căderea în mare a lui O.10 Cod penal.13 Cod penal actual. R : Fapta fiind săvârşită în apele teritoriale ale României este aplicabilă legea penală română. conducând neatent autoturismul proprietatea sa.L.Aurel Teodor Moldovan principiul activităţii  art. 14 şi 15 Cod penal actual. art 5 Viitorul Cod penal Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive  art..M.

în această concepţie soluţia este corectă. în această opinie soluţia este criticabilă. Extrădare. PARTEA GENERALĂ Coreeană.K. tribunalul reţine că prin rechizitoriul nr. Se cere a se arăta dacă soluţia pronunţată este cea corectă. a procedat la recunoaşterea hotărârii judecătoreşti iugoslave şi prin aplicarea dispoziţiilor din art 36 a scăzut din pedeapsa aplicată pedeapsa executată în Iugoslavia.N. Totodată instanţa constatând că inculpatul a comis infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei iugoslave. în vederea producerii de efecte juridice pe teritoriul României nu este admisibilă decât în cazuri ca acela din speţă pentru care nu există o prevedere explicită a legii. care a fost arestat provizoriu de către autorităţile judiciare bulgare. Intr-o interpretare restrictivă regula prevăzută la art 36 Cod penal se referă numai la infracţiunile concurente săvârşite pe teritoriul ţării noastre.DREPT PENAL. Bucureşti. în sarcina lui M. 2168/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost trimis în 299 .2. iar după executarea pedepsei a fost predat autorităţilor române. Intr-o interpretare extensivă recunoaşterea hotărârii străine este posibilă în toate cazurile în care aceasta poate produce efecte juridice pe teritoriul ţării noastre.. Este de dorit însă o intervenţie a legiuitorului care să prevadă explicit efectele juridice obligatorii sau facultative ale hotărârii penale străine recunoscută de instanţele române. Prescripţia executării pedepsei împiedică efectuarea formalităţilor de extrădare a condamnatului în vederea executării pedepsei. un număr de 8 bare de zinc pe care le-au vândut unor localnici. Fapta celor trei marinari cade sau nu sub incidenţa legii penale române şi în baza cărui temei ? R : Infracţiunea săvârşită pe nava română este considerată săvârşită pe teritoriul ţării (art 143 Cod penal) şi este incidentă legea penală română (art 3 Cod penal) 4. R : soluţia este controversată. s-a reţinut fapta că a trecut fraudulos în Iugoslavia şi fiind prins de autorităţile iugoslave a fost trimis în judecată şi condamnat pentru infracţiunea de trecere ilegală a frontierei. iar recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine. (Trib.67 alin. Examinând actele dosarului..20905/AD/ 17.2004 Inspectoratul General al Poliţiei Române –Biroul Naţional Interpol a sesizat Tribunalul Bucureşti cu adresa nr. chiar dacă astfel de efecte nu sunt explicit prevăzute de legea penală română.3 şi4 din Legea 302/2004 privind extrădarea în privinţa inculpatului G.09. Intervenţia prescripţiei executării pedepsei. 2.2004 şi a solicitat să se procedeze în conformitate cu prevederile art. încheiere din Camera de Consiliu din 29 septembrie 2004) La data de 17. Fiind trimis în judecată pentru trecerea frauduloasă a frontierei române acesta a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea. secţia a II-a penală.09. Efecte. nu şi la situaţia în care una dintre infracţiuni a fost săvârşită pe teritoriul altei ţări.

proces-verbal de prindere în flagrant.06.1997 s-a început urmărirea penală împotriva sus-numitului pentru infracţiunea de deţinere de stupefiante prevăzută de art. care i-au oferit spre vânzare o punguliţă din celofan ce conţinea un praf de culoare cafenie.06.2007 până la 18. inculpatul a fost reţinut de organele de poliţie. începând de la 19.2004.312 alin.1997. iar la data de 19. aflându-se la data de 14.1997. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepseşte de art.06. rezultă faptul că inculpatul. secţia a II-a penală. 3729/1997.07.95294 din 14.pen.312 alin. s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea de trafic de stupefiante.1 C. conţine din 0.0629 grame heroină amestec cu cofeină şi paracetamol.K.K.1997 în jurul orelor 15 în zona Podului Grozăveşti. sub nr.06. Tribunalul Bucureşti secţia a II-a penală a emis împotriva inculpatului man00 300 .09.03.06. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus obligarea acestuia de nu părăsi raza teritorială a Municipiului Bucureşti pe o durată de 30 de zile.K.000 lei.Aurel Teodor Moldovan judecată inculpatul G.06.penal. La scurt timp după ce a intrat în posesia punguţei cu droguri.K. inculpatul s-a deplasat în zona Grozaveşti cu intenţia de a intra într-un bar şi a fost acostat de două persoane ce păreau a fi de naţionalitate arabă. Prin adresa 20905/AD/17.1998. Aceste fapte au fost stabilite prin administrarea următoarelor probe: declaraţiile inculpatului. La data de 15. Inculpatul G. a fost condamnat la o pedeapsă de 1an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. punguţa din material plastic care conţinea o pulbere de culoare bej şi a fost găsită la inculpatul G.1997.06.06. Din cercetările efectuate în cauză a reieşit faptul că inculpatul a intrat în ţară la începutul din lunii iunie 1997 prin punctul vamal – Aeroportul Otopeni în calitate de turist şi s-a cazat iniţial la Hotelul Bucegi.2004 pe o durată de 40 de zile.163/1997 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a II-a penală. prin mandatul de arestare preventivă 2094/15.1997 pe o perioadă de 5 zile. care la data de 14.pen. În ziua de 14.1997 a fost depistat de organele de poliţie având asupra sa o punguliţa ce conţinea 0.0629grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol. Conform expertizei tehnice nr.09.1 C. apoi la Hotelul Dâmboviţa. a fost depistat de organele de poliţie având asupra sa o punguliţă din celofan ce conţinea 0. arestat provizoriu la data de 16. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepseşte de art.06.1997. autorităţilor judiciare din Bulgaria .1997. rămasă definitivă la data de 03. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. Prin referatul 2168/P/1997 din 19. raport de constatare fizico-chimică analiza droguri şi declaraţii martori. dosarul fiind înregistrat pe roul Tribunalului Bucureşti. Inspectoratul General al Poliţie Române –Biroul Naţional Interpol a solicitat autorităţii române transmiterea documentelor oficiale pentru extrădarea inculpatului. plătind pentru ele suma de 200.312 C.0629 grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol. Prin procesul-verbal din 14.1997.06. Fapta inculpatului G. Inculpatul a recunoscut că a înţeles că în acea punguţă se aflau droguri care puteau fi fumate şi a fost de acord să le cumpere.K. Potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale.

admiţând apelul inculpatului.2006) fără ca soluţia instanţei să fie afectată. 3. toate dispoziţiile 301 . în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea. 4. în speţă de la data de 03.03. dar nu mai mult de 15 ani. inculpatul a săvârşit.penal. iar până la judecarea definitivă a cauzei a fost adoptată Legea 104/1.126 C. în perioada octombrie – 18 noiembrie 1996. prevede că termenul de prescripţie a executării pedepsei este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată. mai multe acţiuni de furt. Având în vedere că a intervenit prescripţia executării pedepsei.1998. PARTEA GENERALĂ datul de executare a pedepsei închisorii nr. a redus pedeapsa la 2 ani închisoare.222/05. Art.1992 care a abrogat Decretul nr.67 din Legea 302/2004.41 alin. în baza art..07. Întrucât la data de 16 octombrie 1990. se încadrează în dipsoziţiile art. iar alin.2 C. pedeapsa de 3 ani închisoare. când au săvârşit infracţiunea de evadare din starea de deţinere preventivă.O. se va aplica – pentru întreaga infracţiune – pedeapsa prevăzută de legea nouă.K.pen. prin Legea140 din 14 noiembrie 1996. dacă cea din urmă dintre acţiunile componente ale acestei infracţiuni a fost săvârşită după intrarea în vigoare a legii penale noi.DREPT PENAL.O.2 din această lege şi nu în art. inculpaţii erau minori.08. tribunalul a constatat existenţa unui impediment la extrădare pentru inculpatul G.10. 125 C.2000).pen. în executarea aceleiaşi rezoluţii. În speţă.302/2004 a fost ulterior abrogată prin Legea 224/2006 ( M.b al art.03. fără a fi reţinut existenţa unor circumstanţe atenuante.209 lit. care a ridicat minimul special al pedepsei pentru infracţiunea de furt calificat de la un an la 3 ani închisoare. În cazul infracţiunii continuate.1999. cu aplicarea art. 362/3.218/1977 şi a repus în vigoare. Minori.2 alin. NOTĂ: Legea nr. prin efracţie.1 lit. care a majorat minimul şi maximul pedepsei.1 C. Pe de altă parte.2004. 534/21. Decizia instanţei de apel care.09. motiv pentru care a apreciat că a intervenit prescripţia executării pedepsei la data de 03. deoarece inculpatul a comis ultima infracţiune de furt ce intră în compunerea infracţiunii continuate după modificarea art. Aplicarea legii penale în timp.312 aln.K.209 C.208 raportat la art.pen. Termenul de prescripţie se socoteşte de la dat când hotărârea de condamnare a rămas definitivă. şi a apreciat că în speţă nu sunt întrunite dispoziţiile art. prevede că prescripţia înlătură executarea pedepsei principale. datorită intrării în vigoare a Legii 143/2000 ( M. Infracţiunea continuată. pentru care i s-a aplicat de prima instanţă.i. este nelegală.pen. în prezent fapta pentru care a fost condamnat numitul G. cu unele modificări. Aplicarea legii penale în timp.

aşadar. fără să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei. prevede numai măsuri educative. a fost condamnat la o pedeapsa de 11 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave. pen. cu aplicarea art. 461 lit. secţia I penala. aplicabilitatea dispoziţiilor art. pen.13 alin. 209 lit. a). 3797 din 5 octombrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie. 209 lit. împreună cu Tribunalul Bucureşti. 456/2001. (Trib. cu aplicarea art. Aplicarea legii penale in timp Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. pen.1998.06. 610 din 6 mai 2004 si nr. folosesc sintagma „lege care prevede o pedeapsă mai uşoară”.C. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. Deşi dispoziţiile art. în baza art. pen. Pen. pen. secţia I penală.. întemeindu-se pe dispoziţiile art. 207/2000. 146 C. pr. prevăzută de art. 41 alin.. nr.. Analizând actele şi lucrările dosarului. textul de lege trebuie interpretat ca referindu-se la intervenţia „legii penale mai favorabile”. 75 lit. reţinându-se că în perioada 27/28. Tribunalul Bucuresti.C. dispoziţiile art. 15 C. se arată. şi art.1 C. pen. 15 C. pag 42-45 In acelasi sens. pen. (2) C. g) şi alin..1998-28/29. însă încadrarea juridică rămâne cea stabilită în hotărârea contestată. se arată că prin sentinţa penală contestată. privind cuantumul prejudicial au fost modificate prin O. sentinţa nr. pen. 458 C. secţia I penală. 11 C. pen. secţia penală. este admisibilă contestaţia la executare în cazul modificării art. i) şi g) şi a lin. d) raportat la art. 208 şi art. 75 lit. a). Bucuresti. 1514 din 22 noiembrie 2004 ) 565 Condamnatul D. Contestaţie la executare564 . 146 C.05. tribunalul reţine următoarele: Prin sentinţa penală nr. Prin urmare. a fost condamnat la 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. pen. (2) C.G. iar după rămânerea definitivă a hotărârii. petentul D. c) C.Aurel Teodor Moldovan cuprinse în Titlul V din Partea generală a Codului penal ( Minoritatea). în sensul majorării cuantumului „consecinţelor deosebit de grave”. Modificarea cuantumului „consecinţelor deosebit de grave” Schimbarea încadrării juridice. c) C. ultim C. aprobată prin Legea nr. pen.pen. ultim C. 310 din 8 iunie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti. şi art. 1437 din 5 noiembrie 2004. i). în accepţiunea art. În motivarea contestaţiei. sectia I penala. numai la reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile. s-a pronuntat si prin sentintele nr.. 15 C. 41 alin. 208 şi art. pen. spre deosebire de Codul penal. 564 565 302 . rămasă definitivă prin decizia penala nr. ca în cauză să se facă aplicarea Decretului 218/1977 care. astfel. şi art. se impune. Pe calea contestaţiei la executare se poate ajunge. Stabilirea încadrării juridice a faptei conform legii noi este numai un raţionament utilizat pentru a se constata dacă legea nouă este mai favorabilă şi pentru a verifica. 310 din 8 iunie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.U. a formulat contestaţie la executare cu privire la sentinţa penală nr.

pen. şi g) C. şi sancţionata cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani.000 lei. 75 lit. 146 C. prevăzută de art. şi art. (2) C. datorita modificării art. În raport cu cele de mai sus. (2) C. 15 alin. ţinându-se seama de infracţiunea săvârşita. ce a intrat în vigoare la data de 25. Din pedeapsa aplicata. şi anume „aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. 146 C. deoarece. a).12. PARTEA GENERALĂ alţi doi inculpaţi. asa cum rezulta din caracterizarea întocmita de Penitenciarul Rahova. pen. fiind apreciat pentru respectul acordat cadrelor din penitenciar şi nu a intrat în conflict cu alţi deţinuţi. 13 C. d) raportat la art. (1) lit. Conform dispoziţiilor art.07.. a). când după rămânerea definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară. (1) C. Contestaţia este admisibila. (15 ani). Pen. pen. aplicarea legii noi ar determina o alta Încadrare juridică a faptei săvârşite de condamnat. cuantum care a fost majorat la 2. pen.. şi art.2000. pen. 15 C. 15 alin. pen. pen. respective infracţiunea prevăzută de art. a avut o atitudine cuviincioasa.11.000.000. spre deosebire de infracţiunea pentru care a fost condamnat. 208 şi art.G.DREPT PENAL.2001.2000).. pen. 209 alin. cu aplicarea art. i). ultim C. c) C. a fost odată sancţionat cu „mustrare” la data de 23. După rămânerea definitive a hotărârii de condamnare (5. 461 lit. în sensul ca prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o paguba materiala mai mare de 1. 207/2000 care a modificat dispoziţiile art. (1) C.000.2003 pentru deţinere de obiecte interzise (fierbător improvizat) şi recompensat de 31 de ori cu suplimentarea drepturilor la pachet şi vizita pentru modul în care si-a îndeplinit sarcinile încredinţate. i) şi g) şi alin. pen. 546/2001.000 lei. cu referire la art.000. de persoana condamnatului şi de conduita acestuia în timpul executării pedepsei şi de timpul cât a executat pedeapsa. c) C.. deoarece pedeapsa aplicata condamnatului (11 ani închisoare) este mai mica decât maximul special prevăzut de legea noua. a intrat în vigoare O.000. pedeapsa aplicata poate fi redusa. 41 alin. sancţionata cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani. condamnatul a executat o perioada de 6 ani şi 4 luni închisoare si. chiar daca soluţionarea acesteia implica stabilirea încadrării juridice prin raportare la dispoziţiile legii noi sin u la cele reţinute prin hotărârea de condamnare contestată. pen. pen. având în vedere denumirea marginală a art. iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea noua. pr. 208 şi art. pen. a pătruns în timpul nopţii şi prin efracţie în sediile unor societăţi comerciale şi în apartamentele unor persoane fizice şi a sustras bunuri în valoare totala de 114. 75 lit.000 lei prin Legea nr. 41 alin. la data de 22.” La stabilirea legii penale mai favorabile (prin compararea legii aplicabile până la soluţionarea definitive a cauzei cu legea ce a intervenit după rămânerea 303 .U. 458 C. 209 lit. Aceste dispoziţii sunt aplicabile în cauza. nr. deşi se foloseşte sintagma „o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară” aceste dispoziţii trebuie interpretate ca „o lege penală mai favorabilă” prin raportare la art. cu aplicarea art.10. tribunalul apreciază ca admisibila contestaţia la executare.. Conform dispoziţiilor art.

15 C. prin reducerea pedepsei în anumite condiţii prevăzute de lege. pen. s-ar reduce sfera de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. 15 C.. verificând astfel aplicabilitatea dispoziţiilor art. 192 alin. 464/2000 emis în baza sentinţei penale nr. în conformitate cu dispoziţiile art. pen. Scopul dispoziţiilor legale mai sus menţionate este tocmai acela. secţia I penală. d) C. pr. iar onorariul avocatului din oficiu. a intervenit o lege penală mai favorabilă ce prevede o pedeapsă mai uşoară. influenţează încadrarea juridică a faptei în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca o formă agravată producerea consecinţelor deosebit de grave. pen. raportat la cuantumul prejudiciului. 461 lit. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Conform art. în cuantum de 200. pen. (1) C.. se constata ca modificarea art. iar pedeapsa de 11 ani închisoare ce a fost aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr.. creând o inegalitate nejustificata între cei judecaţi ulterior şi cei care au fost judecaţi anterior apariţiei legii mai favorabile. 310 din 8 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti. În consecinţă. (3) C. 146 C.000 lei. a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei 304 . pedeapsa aplicată este mai mica decât maximul special prevăzut de legea nouă. 458 şi art. Stabilirea încadrării juridice a faptei conform legii noi este numai un raţionament utilizat pentru a se constata daca legea noua este mai favorabila. S-a dispus anularea MEPI nr. numai la reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile. încadrarea juridică rămânând cea stabilita în hotărârea contestată. pen. condamnatul a executat din pedeapsa aplicată 6 ani şi 4 luni închisoare şi a avut o atitudine deosebită pe perioada executării pedepsei şi pe cale de consecinţă. 15 alin. să beneficieze de legea penală mai favorabilă. a fost admisă contestaţia la executare. Aplicând criteriile privind condiţiile de incriminare şi sancţionare. a fost redusă la 8 ani închisoare. 310 din 8 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti. pen. ca şi aceştia din urma. urmează sa fie avute în vedere toate criteriile şi regulile de determinare a legii penale mai blânde. pr. Tribunalul apreciază ca în cauza sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. poate beneficia de dispoziţiile legii mai favorabile. secţia I penala şi emiterea unui nou mandate de executare a pedepsei stabilita prin prezenta.Aurel Teodor Moldovan definitive a hotărârii de condamnare şi înainte de executarea integrala a pedepsei). deoarece după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi înainte de executarea în întregime a pedepsei de 11 ani închisoare. Dacă s-ar da o altă interpretare acestor dispoziţii. cu referire la art. Pe calea contestaţiei se poate ajunge astfel.

în rândul acestora vor intra cele care se referă la obiectul infracţiunii. Condiţiile necesare alcătuirii diferitelor conţinuturi de infracţiuni: după factorii la care se referă vom vorbi despre condiţii referitoare la actul de conduită. PARTEA GENERALĂ 18. săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.cele care se referă la momentul sau timpul săvârşirii infracţiunii.DREPT PENAL. după importanţa pe care le au pentru existenţa infracţiunii: • condiţii esenţiale (numite şi constitutive). ci în plus este necesar ca fapta să fie prevăzută de lege ca infracţiune şi să fie ca atare snacţionată CONŢINUTUL INFRACŢIUNII Prin noţiunea de structură a conţinutului infracţiunii se înţelege modul în care se grupează în cadrul conţinutului infracţiunii diferitele elemente care alcătuiesc acest conţinut şi raporturile care se stabilesc între acestea. ca de exemplu moartea sau sinuciderea victimei.cele referitoare la producerea unui anumit rezultat. INFRACŢIUNEA DEFINIŢIE  fapta care prezintă pericol social. la locul şi timpul săvârşirii infracţiunii. ca de exemplu condiţia ca obiectul să se afle într-un anumit loc. • condiţii accidentale sau circumstanţiale .formează conţinutul infracţiunii în configuraţia de bază. 305 . sau se poate face referire şi la subiecţii infracţiunii. la obiectul infracţiunii.3.condiţii care ajută la alcătuirea conţinutului infracţiunii în vreuna dintre variantele ei agravante sau atenuante după existenţa lor în momentul săvârşirii infracţiunii: • condiţii preexistente . şi anume ca subiectul activ sau pasiv să aibă o anumită calitate. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii Pericolul social al infracţiunii Vinovăţia ca trăsătură esenţială: intenţia culpa praeterintenţia pentru existenţa infracţiunii nu este suficient să existe o faptă care prezintă pericol social prevederea fapteti în legea penală şi să fie săvârşită cu vinovăţie. • condiţii concomitente . CAPITOLUL III. • condiţiile subsecvente . la subiecţii infracţiunii.

după formele infracţiunii: • conţinuri tipice. . Condiţiile generale privitoare la existenţa subiectului activ: . CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII Obiectul infracţiunii: • Obiectul juridic general şi obiectul juridic material • Obiectul juridic generic (de grup) • Obiectul juridic specific (individual) • Obiectul juridic complex Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii Subiecţii infracţiunii: • subiectul activ. • conţinut constitutiv după criteriul variantelor de incriminare a infracţiunilor: • conţinut de bază sau tip. .responsabilitatea. • conţinuturi complexe. • conţinuturi agravante sau atenuante după criteriul structurii juridice: • conţinuturi simple.vârsta.Aurel Teodor Moldovan Clasificarea conţinuturilor de infracţiune : după structura condiţiilor: • conţinut juridic . • conţinuturi atipice. LEGITIMA APĂRARE  este în stare de legitimă apărare acela care 306 . ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei 1. • subiectul pasiv.libertatea de voinţă şi acţiune.

a altuia sau împotriva unui interes general şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul general atacul trebuie să fie material atacul trebuie să fie direct atacul trebuie să fie imediat atacul trebuie să fie injust atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau un interes general acţiunea de apărare să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală apărarea să fie necesară pentru respingerea atacului apărarea să fie proporţională cu gravitatea atacului Condiţiile atacului Condiţii privitoare la apărare Condiţiile legitimei apărări Efecte  Fapta săvârşită în stare de legitimă apărare nu constituie infracţiune deoarece îi lipseşte elementul de bază al infracţiunii şi anume vinovăţia. integritatea corporală sau sănătatea unei persoane. această fapră fiind comisă sub imperiul 307 .DREPT PENAL. direct. făptuitorul a fost constrâns de necesitatea înlăturării agresiunii. 2. PARTEA GENERALĂ săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. un bun important al acesteia ori un interes general pericolul să fie inevitabil Condiţii privitoare la pericol Efecte  Fapta săvârşită în stare de necesitate nu constiuie infracţiune deoarece nu este săvârşită cu vinovăţie. a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes general întâmplarea care dă naştere pericolului este datorată unei cauze fortuite pericolul trebuie să fie iminent pericolul trebuie să ameninţe viaţa. integritatea corporală sau sănătatea sa. îndreptat împotriva sa. STAREA DE NECESITATEŕ este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu poate fi înlăturat altfel. imediat şi injust. agrsiune ce punea în pericol valorile sociale ocrotite. neexistând din partea lui o manifestare liberă a voinţei.

faptă care a fost impusă de cel ce ameninţă. se exercite asupra făptuitorului o acţiune de constrângere. de către Condiţii pentru o altă persoană. Condiţii pentru existenţa constrângerii fizice să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală constrângerea la care persoana a fost supusă să nu îi fi putut rezista să existe o constrângere asupra fizicului unei persoane Constrângerea morală  art.46 Cod penal  este situaţia când o persoană săvârşeste o faptă prevăzută de legea penală datorită unei constrângeri fizice căreia nu-i poate rezista. al ameninţării pericolului iminent. 3. 47 Cod penal . printr-o ameninţare.Aurel Teodor Moldovan acţiunea să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor. în sensul că acestea trebuie să fie singura cale de salvare în situaţia de fapt dată acţiunea de salvare să se realizeze prin comiterea Condiţiile acţiunii unei fapte prevăzute de legea penală de salvare prin acţiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat fapta să nu fie săvârşită de către. 308 . vinovăţia neputând exista atunci când făptuitorul nu are libertate de acţiune. existenţa conameninţarea să fie gravă vizând un pericol penstrângerii morale tru viaţa. CONSTRÂNGEREA FIZICĂ ŞI CONSTRÂNGEREA MORALĂ Art. integritatea corporală ori bunurile persoanei ameninţate ori ale altei persoane pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. CAZUL FORTUIT  definiţie  art. pentru ca îi lipseşte una dintre trăsturile esenţiale pentru ca fapta să constituie infracţiune şi anume vinovăţia. Efecte  Fapta săvârşită sub imperiul constrângerii fizice nu constituie infracţiune. sau pentru a salva o persoană care avea obligaţia de a înfrunta pericolul constrângerii.46 Cod penal 4.

IRESPONSABILITATEA  definiţie  art. involuntară. să fie prevăzută de legea penală. Condiţii 6. stare produsă prin intoxicaţie cu alcool sau alte substanţe Condiţii starea de beţie trebuie să fie accidntală.DREPT PENAL. făptuitorul să nu fi fost în stare să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele starea de incapcitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaţiei mintale sau altor cauze. minoritatea făptuitorului trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei 309 Condiţiile minorităţii .EROAREA DE FAPT  art. MINORITATEA FĂPTUITORULUI  art. BEŢIA  art. PARTEA GENERALĂ 5. care determină stări anormale starea de incapaciate psihică a persoanei să existe în momentul săvârşirii faptei Condiţiile stăriii de iresponsabiliate 7. fortuită starea de beţie să fie completă faptă comisă în stare de beţie completă accidentală să fie prevăzută de legea penală.51 Cod penal să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală fapta să fie săvâşită de un minor care nu îndeplineşte condiţiile legale de a răspunde penal.49 Cod penal să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală datorită stării de incapacitate psihică. 8. cel ce săvârşeşte fapta trebuie să se afle în stare de beţie. 50 Cod penal în momentul săvârşirii faptei. 48 Cod penal rezultatul socialmente periulos trebuie să fie consecinţa intervenţiei unei împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenţia forţei străine care a produs rezultatul fapta care a căpătat un rezultat socialmente periculos datorat intervenţiei imprevizibile a unei forţe străine.

Recursul declarat a fost considerat nefondat. Înlăturarea caracterului penal al faptei prin lipsa pericolului social Lipsa pericolului social. de art. ambele cu aplicarea art. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. Apelul declarat de Parchet a fost admis prin decizia penală 204/A/14. de art.b C. pen. 37 lit. În fapt.1999 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti. Conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără a fi înmatriculat şi având montate plăcuţe cu numerele de înmatriculare de la un autoturism ce a fost radiat din circulaţie. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 37 lit.2 din Decretul 328/1966 – republicat. inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare. cea prev. ca trăsătură esenţială a infracţiunii Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală Lipsa prevederii în legea penală lat. inculpatul a declarat recurs. fiind respins pentru următoarele considerente: Legea siguranţei circulaţiei rutiere. de art.G. situaţii de care ar depinde Condiţii caracterul penal al faptei situaţia. 35 alin.G.2000 a Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a penală. Prin sentinţa penală 1702/10. iar nu ale unei singure infracţiuni prev. schimbându-se încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat. căruia i-a montat tăbliţe de înmatriculare de la un alt autoturism.35 alin1 şi 2 din Decretul 328/1966. împrejurarea. Împotriva deciziei pronunţate în apel. 35 alin. respectiv prev.35 alin.11.Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatricusă se fi comis o faptă prevăzută de legea penală în momentul săvârşirii fapte.1 şi 2 din actul normatic menţionat. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare. 1 şi art. în ziua de 23.1 şi art.04. făptuitorul să nu fi cunoscut existenţa unor împrejurărrii. inculpatul I. respectiv Decretul 328/1966 a reglemen310 . .Aurel Teodor Moldovan PRACTICĂ CAPITOLUL III 1.a Cod penal.35 alin 1 şi 2 din Decretul 328/1966. în două infracţiuni. de art.02. ce nu au fost cunoscute pot reprezenta un element constitutiv al infracţiunii sau o circumstanţa a acesteia. inculpatul I.35 alin. s-a reţinut că. cu aplicarea art.1995. a condus pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat. aflate în concurs ideal. 35 alin. radiat din circulaţie. apreciind cî a comis o singură infracţiune. 2 din Decretul 328/1966.

la art. în timp ce se afla într-un bar a intrat în conflict cu partea vătămată. fapta se consideră săvârşită „în public” atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului. Totodată.35..N. Pentru a pronunţa această sentinţă. următoarea situaţie de fapt: F. inculpatul s-a înarmat cu un cuţit şi i-a aplicat lui C. prin tehnica folosită. a fost angajat ca paznic la un bar din oraşul Roşiorii de Vede. Prin sentinţa penală 175/16. Examinând hotărârea pronunţată. având câte o structură proprie a elementelor constitutive şi a sancţiunilor prevăzute de lege. de art.p. (Secţia a II-a penală.a Cod penal.11. Omor calificat. 311 .C. Curtea constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman este fondată şi urmează a fi admis. Pe parcursul incidentului.C. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul d. În seara zilei de 1 decembrie 1998 inculpatul a intrat în conflict cu C.pen . s-a înarmat cu un cuţit şi i-a aplicat o lovitură producându-i o „plagă prin înjunghiere toraco – abdominală cu hemoragie internă prin ruptură de ficat ”întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prev.35 alin. şi partea vătămată C. pe baza probelor administrate. însă în ce priveşte încadrarea juridică a faptei a pronunţat o soluţie greşită.C.DREPT PENAL. nu a admis nici existenţa unei infracţiuni complexe. Potrivit art. o lovitură în zona toraco – abdominală.1 şi 2 C. Întrucât legea nu a dat posibilitatea combinării acestor structuri. instanţa de fond a reţinut. Loc public Fapta inculpatului care.i C. decizia 578/2000) 2. inculpatului i s-au interzis drepturile prev.1999 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul F. 20 rap. de art. 174-175 lit.pen şi nu ale tentativei la infracţiunea de omor. de art. care să fie reglementată de art. Prin apelul formulat de parchet se arată că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică deoarece instanţa a dat faptei o greşită încadrare juridică. conflict declanşat de inculpat. PARTEA GENERALĂ tat în conţinutul fiecăruia din cele două alineate ale art. faptă prev. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.152 lit. fiind internată la secţia chirurgie cu diagnosticul „plagă prin înjunghiere toraco – abdominală cu hemoragie internă prin ruptură de ficat”. Instanţa de fond. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor. în esenţă.a şi b Cod penal. două infracţiuni. 174 Cod penal.20 raportat la art.l Tribunalul Teleorman şi inculpatul. Imediat după agresiune victima şi-a pierdut cunoştinţa şi a fost transportată la Spitalul Roşiorii de Vede. 64 lit.C. a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului. iar barul reprezintă un astfel de de loc.

având în vedere că infracţiunea s-a săvârşit într-un loc public. Deşi la termenul de judecată din 14 septembrie 1999 s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei.334 C. să se schimbe încadrarea juridică în art. respectiv conform încadrării juridice a faptei stabilite prin rechizitoriu. Exces justificat. .pen. aflată în stare de ebrietate. Lovitura cu pumnul. în art.E. 20 rap.pen. astfel încât nu poate fi reţinută legitima apărare.1998. instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului în baza textului de lege iniţial.a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv. conform dispoziţiilor art 44 alin2 şi 3 şi respectiv art 73 lit a) C. De asemenea nu se poate reţine nici legitima apărare prevăzută de dispoziţiile art 44 alin2 C. ţinând 312 . din art. După mai multe cicluri procesuale. (tribunalul Bucureşti.pen. Proporţionalitatea apărării.i Cod penal. împreună cu martorii B.20 rap.08.i C. imediat şi injust. în care se afla partea vătămata C. 174-175 lit.Aurel Teodor Moldovan Într-adevăr. sentinţa nr 466 din 14 mai 2003) Prin rechizitoriul nr 1254/p/1998 din data de 17. Întrucât infracţiunea comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat. căci apărarea trebuie să fie proporţională cu gravitatea atacului.I. 174-175 lit.I. pen. 174 – 175 Cod penal. conflictul dintre inculpat şi partea vătămată a avut loc la barul „Casa Albă” din oraşul Roşiorii de Vede. Folosirea cuţitului O lovitură neaşteptată cu pumn aplicată inculpatului de către persoana vătămată nu îndeplineşte condiţiile unui atac material direct.04.penal. care pune în pericol grav persoana atacată.20 rap.pen în condiţiile în care inculpatul a răspuns prin folosirea cuţitului. cu aplicarea art 73 lit b C.prc. în fond Tribunalul Bucureşti. Ulterior. aşa cum rezultă în mod necontestat din situaţia de fapt bine reţinută de instanţa de fond.. (Secţia a II-a penală. Legitima apărare. excesul justificat şi nici excesul scuzabil. pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat. urmează a se admite apelul declarat de inculpat. la art. colegii săi de serviciu s-au urcat de la staţia de metro Pipera într-un vagon de metrou. raportat la art 174 şi art 175 lit i C.A. împotriva părţii vătămate C. instanţa a pus în discuţie noua încadrare şi a acordat un nou termen în acest scop pentru ca inculpatul să-şi pregătească apărarea. la art. la art.1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.V. inculpatul A. şi M. la art. secţia a II a penală.V. prevăzută de art 20 C. penal. inculpatul A. loc prin natura sa „public”. conform art. decizia 136/2000) NOTĂ: Hotărârea de mai sus rămasă definitivă prin respingerea recursului conform deciziei 3065/2000 a Curţii Supreme de Justiţie – secţia penală) 3. 174 C. text în baza cărui inculpatul va fi condamnat.pen. prev de art. Condiţiile atacului.20 rap. secţia a II-a penală a reţinut următoarea situaţie de fapt : La data de 8.

PARTEA GENERALĂ în mână o sticlă care conţinea băuturi alcoolice. din cauza tulburării sau a temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. trebuie să fie proporţională cu gravitatea atacului. iar de faţă nu au fost martori. partea vătămată venind în urma sa. Părţile s-au rostogolit pe scări . l-a lovit în spate cu pumnul sau cu ceva metalic. atât la prima judecată în fond.pen. că partea vătămată. ieşind brusc din vagonul de metrou cu puţin timp înainte de închiderea uşilor de acces. Inculpatul a coborât la staţia de metrou Piaţa Romană. i-a atras atenţia asupra faptului că nu se fumează. Potrivit art 44 alin 2 C. adică sub presiunea unui atac material. In timp ce inculpatul urca scările spre ieşirea din staţia de metrou. ori folosirea cuţitului de către inculpat reprezintă o depăşire a limitelor legitimei apărări. respectiv un atac deosebit de violent. venind din urma sa.pen este considerat în legitimă apărare şi persoana care. iar partea vătămată a urmat-o. se poate constata că acesta nu prezenta plăgi tăiate la nivelul capului. Părţile au început să se lovească reciproc. imediat 313 . Conform art 44 alin 3 C. Partea vătămată s-a ridicat. i-a rupt-o şi a stins-o cu piciorul.. însă inculpatul a împins-o la loc pe scaun. după care inculpatul a lovit-o cu picioarele pe partea vătămată. a înjunghiat-o pe partea vătămată de mai multe ori în zonele hermitorace şi abdomen stâng. pentru a putea susţine o lovitură puternică cu sticla. cu aplicarea art 73 lit b) C. care şi-a aprins o ţigară. l-a lovit cu pumnul. Din analiza acestei dispoziţii legale rezultă că pentru existenţa excesului justificat. Analizând planşele fotografice.pen. raportat la art 174-175 lit i) C.pen. pe lângă necesitatea înlăturării atacului. cât şi la rejudecarea fondului. Inculpatul i-a luat ţigara din gură. a arătat ca l-a lovit cu sticla de coniac. cum ar fi pierderea vieţii sau cauzarea unei infirmităţi sau unei vătămări grave. cu reţinerea circumstanţei atenuante a provocării. Din analiza materialului probator. Inculpatul a invocat şi temerea produsă. o lovitură cu pumnul. tribunalul a apreciat că fapta penală săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la săvârşirea infracţiunii de omor calificat. după care părţile şi-au continuat călătoria. care constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.pen. iar inculpatul a scos un cuţit cu lama rabatabilă. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în pericol. nu poate implica producerea unui rău ireparabil sau grav de remediat. printre alte condiţii ce trebuiesc îndeplinite e necesar ca atacul să pună în pericol grav persoana atacată or. prevăzută de art 20 C. este necesar ca fapta să fie săvârşită în stare de legitimă apărare. momentul fiind văzut de martorul I. chiar neaşteptată. iar după ce o femeie care urcase între timp la staţia Aurel Vlaicu. Apărarea. Se desprinde concluzia că inculpatul nu a văzut cu ce anume l-a lovit partea vătămată.DREPT PENAL. acesta a început să înjure. culcată la pământ. iar în faţa instanţei. direct. Inculpatul a invocat existenţa legitimei apărări. Inculpatul a declarat în faza de urmărire penală.F. în acest caz. care-l înfăţişează pe inculpat.

inculpatul a văzut în faţa acesteia pe consăteanul său cunoscut ca o persoană cu purtări violente. În momentul deschiderii uşii. pag 101-103 . decizia nr 429/2003. Depăşirea limitelor legitimei apărări presupune existenţa tuturor condiţiilor cerute de legea penală pentru existenţa legitimei apărări. nr 1/2005. după care l-a abandonat şi a mers să anunţe poliţia de cele întâmplate. însuşi inculpatul declarând ca i-a fost teamă566 4. Legitima apărare. Instanţa a reţinut că. având un băţ masiv în mână. nu există stare de legitima apărare şi deci nu se poate vorbi nici de exces justificat. Apelul inculpatului a fost respins. La întrebarea inculpatului cum a intrat în curte. cu motivarea că achitarea 566 314 Tribunalul BucureştiI.ICCJ. care a pus în pericol grav persoana sau interesul public. Curtea supremă de justiţie. Temându-se că agresorul se va înarma cu unul din parii aflaţi lângă gard. inculpatul a luat o securice ce se afla la îndemână cu latul căreia. în jurul orei 5 a zilei de 25 septembrie. inculpatul l-a urmărit şi. datorită unui politraumatism cu fracturi costale şi ale antebraţului. deoarece riposta exagerată a inculpatului nu a fost determinată de sentimentul de indignare. Provocare.pen. ea nereferindu-se doar la împrejurarea că riposta a depăşit atacul din cauza tulburării sau temerii de care persoana atacată era stăpânită în momentul violenţelor. inculpatul. mânie sau revoltă în faţa violenţei nejustificate. pct 2 lit a.Aurel Teodor Moldovan şi injust. prin aplicarea unei lovituri cu pumnul. cu aplicarea art 73 lit b) Cod penal. a admis recursul inculpatului şi a dispus achitarea acestuia. acesta nu a răspuns. La examenul medical s-a constat că inculpatul a suferit leziuni la cap vindecabile în 2 zile de îngrijiri medicale. Editura Wolters Kluwer. ajungându-l la poartă. acesta a scăpat băţul din mână şi s-a retras către poarta de intrare în curte. Secţia penală. Nu se poate reţine nici excesul scuzabil. Împotriva deciziei s-a declarat recurs în anulare. nu a constituit un pericol grav. ci l-a lovit de mai multe ori cu băţul în cap. proc pen şi la art 44 alin (2). nu poate exista legitimă apărare. când încă era întuneric. raportat la art 10 alin 1. Internată în spital. ce constituie circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art 73 lit a C. în temeiul art 11. În urma schimbului de lovituri. Or de vreme ce atacul părţii vătămate asupra inculpatului. victima a decedat în aceeaşi zi. inculpatul a lovit pe agresor la întâmplare. secţia penală. pag 167 Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută în art 174. în momentul în care a fost lovit din nou peste cap.CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ 2000-2004 BUCUREŞTI 2007. Dacă atacul nu îndeplineşte aceste condiţii. li e) C. Pentru a se apăra. care locuia singur în casă. l-a lovit repetat. a fost trezit din somn de o izbitură în uşa camerei în care dormea.

pen. direct. Inculpatul a refuzat să bea. imediat şi injust. după care a forţat uşa casei încercând să pătrundă în camera în care acesta dormea. la 9 decembrie 1998. Studii si practica judiciara 1994-2006. Potrivit art 44 C. persoană în vârstă. a venit la locuinţa inculpatului pentru a consuma împreuna cu acesta băuturi alcoolice pe care le adusese el.S. 5. într-o locuinţă. partea vătămată.pen. menţinându-se circumstanţa atenuantă a provocării. introdus prin legea nr 169/2001. viaţa fiindu-i pusă în primejdie. încăpere. se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă. reţinându-se că. depedendinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea. Prin recursul de faţă inculpatul a criticat decizia. el era pus în faţa unui atac material. s-a constatat că achitarea inculpatului este legală şi temeinică. ripostând. susţinând că a săvârşit fapta în legitimă apărare. Legitima apărare.DREPT PENAL. Recursul în anulare este nefondat. deoarece a continuat să lovească victima şi după ce acţiunea acesteia de a pătrunde fără drept în locuinţă încetase şi se îndrepta spre poartă pentru a părăsi curtea. alin 1. cauzându-i leziuni vindecabile în 40-45 zile. care nu a încetat în tot cursul altercaţiei. săvârşită în stare de legitimă apărare. editie ingrigita de George Antoniu. cu aplicarea art 73 lit b) C. despre care ştia că este violent. prevăzută de art 182. pag 472 315 .. de zgomot produs prin forţarea uşii în fata casei căreia inculpatul.. inculpatul a lovit-o cu cuţitul. Apelul procurorului a fost admis şi inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor. dec nr 3594/2001.J. s. Depăşire C. Este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un 567 Revista de drept penal. Astfel fiind. seara. viclenie. Este necontestat că victima a intrat fără drept în curtea casei inculpatului. prin escaladarea gardului.pen.pen. Trezindu-se pe întuneric. Potrivit art 44 alin (2) C pen.p 176 Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută în art 20 raportat la art 174 C. a văzut un bărbat în putere. motiv pentru care recursul în anulare a fost respins567 . Tribunalul a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă. PARTEA GENERALĂ inculpatului este greşită. aflată în stare avansată de ebrietate. Recursul este fondat. nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală. Editura Hamangiu 2006. nr 1/2001. motiv pentru care a fost lovit de partea vătămată. Apelul inculpatului a fost respins. de natură a-i pune persoana într-un grav pericol. efracţie sau prin alte asemenea mijloace.

pr. ca şi cauză care înlătură caracterul penal al faptei şi nu ale legitimei apărări. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin 2 C. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C.pen recursul inculpatului a fost admis. Legitima apărare. In baza art 14 şi art 346 C.pr. Este stabilit că.pen a fost achitat inculpatul E.E. pronunţată în dosarul nr 1844/2002 în baza art 11 pct 2 lt a) raportat la art 10 lit e) C.pr. Studii si practica judiciara 1994-2006.pr.pen fost achitată inculpata E. Inculpatul este în vârsta de 70 de ani şi grav bolnav. victima l-a agresat lovindu-l cu palma şi cu piciorul până când inculpatul s-a prăbuşit.2002 a judecătoriei sector 2 Bucureşti. Starea de necesitate. C pen568 6. decizia nr 492/R din 11 aprilie 2003) Prin sentinţa penală 1310/25. Din fişa medicală a inculpatului rezultă că acesta a fost operat de hernie de disc. proc.pr. direct.pen. în faţa atacului dezlănţuit al victimei.pen fost achitat inculpatul E.pr. In această din urmă situaţie s-a aflat inculpatul. 568 Revista de drept penal. fiind suferind şi de alte boli.T. în vârstă de 28 de ani. Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii.pen.pen.pen. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C.pen fost achitat inculpatul E. Fiind deci întrunite condiţiile unei apărări legitime în sensul prevederilor art 44 alin 3 C. Este de asemenea stabilit că partea vătămată este cunoscută că având o comportare agresivă. a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.pen conbinat cu art 998-999 C. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. inculpatul s-a apărat cum a putut.T. dispunându-se achitarea în baza art 11 pct 2 lit a. ceea ce explică faptul că. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C. iar victima.E.pr.Aurel Teodor Moldovan atac material.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art 180 alin 2 C. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. este viguroasă şi cunoscută ca agresivă. pag 470-471 316 . mai ales după ce consumă băuturi alcoolice.M. sunt întrunite stării de necesitate. dacă pune în pericol grav persoana sa.pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin 2 C. folosind cuţitul. secţia I penală. ca nefiind întemeiată. Deosebiri Intrucât în cauză inculpatul a acţionat lovind-o pe partea vătămată pentru a-şi elibera mama (deci pericolul provine din atacul unei persoane).pen şi la art 44 alin 3. supărat de refuzul inculpatului de a consuma împreună băuturi alcoolice. Editura Hamangiu 2006.pen.E.pen fost achitat inculpatul E. raportat la art 10 alin (1) lit a) C.civ s-a respins acţiunea civilă a părţii civile C. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C.pen fost achitată inculpata E.11. cu art 45 C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C. (Tribunalul Bucureşti. editie ingrigita de George Antoniu. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C.pen. imediat şi injust.

569 Tribunalul BUCURESTI. nr 1/2000. art 74 şi art 76 C. Furt .cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.T. integritatea corporală sau sănătatea sa sau a altuia. dec pen nr 16/2004. 8. susţinând că a comis fapta din cauza lipsurilor materiale şi a stării de sănătate precară.CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARA IN MATERIE PENALA 20002004. BUCURESTI 2007. 7.E.pr.acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel.pen a fost obligată partea vătămată-parte civilă la plata a 1. pag 107-108 570 Revista de drept penal.000 lei cheltuieli de judecată către inculpate E.A. Conform art 45 C. PARTEA GENERALĂ In baza art 193 C.pen. Bucureşti. cu aplicarea art 41 alin 2.. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare prevăzută de art 193 C. s-a deplasat la domiciliul inculpaţilor pentru a-i cere socoteală.E. pag 364 317 . Studii si practica judiciara 1994-2006.pen569 .000 lei.pen.stare de necesitate C. p 160 Inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută în art 184 alin (2) şi (4) C.800. în schimb inculpatul E. ii ameninţase anterior soţia şi pe fondul unor neînţelegeri între familiile părţilor. nu este cazul.chiar dacă ar fi dovedite. starea de necesitate. în recurs. cheltuieli judiciare către stat. a sa şi a membrilor familiei sale. Or. care. nu poate fi considerată ca fiind singura cale de salvare a familiei sale. ceea ce însă. nu a lovit partea vătămată şi de asemenea nici unul dintre inculpaţi nu a ameninţat-o pe aceasta.pen. Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut ca la 10.. A fost obligată partea vătămtă . decizia nr 1084/1998.2001 partea vătămată considerând că inculpata E.02. Caz fortuit C.DREPT PENAL. şi 900. oricum. Recursul a fost respins570 . Editura Wolters Kluwer.E.E. inculpatul E. iar la un moment dat a început să agreseze fizic inculpata. este în stare de necesitate. Faţă de situaţia de fapt reţinută. instanţa a dispus achitarea celor trei inculpaţi pentru inexistenţa faptei. Editura Hamangiu 2006. viaţa. săvârşită prin aceea că a sustras de la o societate comercială la care era angajat în calitate de conducător auto cinci saci cu furaje concentrate. editie ingrigita de George Antoniu. nr 4/2004.A. secţia a-II-a penală. Pitesti. de natură să nu poată fi înlăturat decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. intervenind şi lovind partea vătămată pentru a-şi elibera mama.parte civilă la 400. pag 148 Fiind condamnat la 3 luni de închisoare pentru infracţiunea de furt prevăzută în art 208 alin 1.nu constituie un pericol inevitabil.000 cheltuieli de judecată către E. inculpatul a invocat. împrejurările invocate de recurent.

dec nr 90/A/1996 nr 2/1997. inculpatul a cosit buruieni şi resturi de coceni ramase pe teren în urma recoltării porumbului. să îl prevadă. persoana nu mai are capacitatea de a-şi dirija acţiunile. instantaneu. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. 9. Apelul procurorului şi al părţii vătămate au fost admise şi s-a dispus condamnarea inculpatului în baza art 184 alin 2 şi 4 C.Aurel Teodor Moldovan Instanţa a reţinut ca. aceasta fiind mult stânjenită573 . aceasta nemaifiind stăpână pe mişcările ei fizice şi neavând capacitatea de a înţelege şi voi . fiind făcută pe bază de sudură. s. În consecinţă. pentru vindecare fiind necesare 75-80 de zile de îngrijiri medicale.pen. nu contravine concluziei ca există vinovăţie.a II-a . dar nu a prevăzut rezultatul faptei sale. editie ingrigita de George Antoniu. putându-se chiar reţine existenţa culpei din uşurinţă. p 137 571 Revista de drept penal. în ziua de 4 octombrie 2002. dec nr 1316/1999. recursul inculpatului a fost respins571 . deşi trebuia şi putea. în sistemul de ruperea cuţitului ca suport nu putea fi evitată întrucât ansamblul cuţit suport nu corespundea montajului tehnic. nr 1/2001. în mod obiectiv.. în mişcarea sa rotativă. De cositoare s-a apropiat la o distanta de 10 metri. şi nu pentru a-l folosi în agricultura. în stare de beţie completă. Împrejurarea invocata în apărare. Bucureşti. La un moment dat. lucru pe care iniţial l-a făcut. deoarece s-au datorat unei împrejurări imprevizibile. Beţia voluntară completă C. inclusiv prin sudura la sistemul de prindere al cuţitului. beţia voluntară completă poate constitui după caz o circumstanţă agravantă sau atenuantă. Editura Hamangiu 2006.. s. secţionându-i gamba piciorului. s-a produs ruperea cuţitului cositorii care a lovit partea vătămată. Studii si practica judiciara 1994-2006. toţi aceşti factori conducând la desprinderea cuţitului care. Inculpatul cunoştea că utilajul agricol nu corespunde normelor tehnice pentru a fi pus în exploatare. Instanţa a considerat că aceste urmări nu-i sunt imputabile inculpatului. Eroarea de fapt. pag 168 318 .J. a cauzat rănirea părţii vătămate. victima rămânând cu infinitate fizica permanentă.A. iar repunerea lui în funcţiune s-a făcut prin reparaţii artizanale. la limita stării de iresponsabilitate. partea vătămată care fusese atenţionată de inculpat sa se depărteze. în raport cu cele ce preced. Condiţii C. pen. ea se află. Din probele administrate în cauza rezulta ca inculpatul a achiziţionat utilajul ca fier vechi. ci o confirmă. iar termenul de funcţionare de 8 ani stabilit de constructor era depăşit.S. 10. p 125 Potrivit art 49 alin 2 C pen. Starea de beţie este completă atunci când procesul de intoxicare cu alcool sau alte substanţe este atât de avansat încât a dus la cvasiparalizarea energiei fizice şi la totala întunecare a facultăţilor psihice ale persoanei .

Pedeapsa se aplică numai în cazul comiterii unei infracţiuni şi numai de către instanţele judecătoreşti . inculpaţii au susţinut că s-au aflat în eroare. Apelurile declarate de inculpaţi au fost respinse. situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.. PARTEA GENERALĂ Inculpaţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante sau de substanţe toxice. unul dintre inculpaţi a sustras dintr-un contor al unei staţii de gaz metan cantitatea de 4. astfel că deţinerea de către el a acestei substanţe şi încercarea lor de a o valorifica nu constituie infracţiune potrivit art 51 C. Notiunea şi caracterele pedepsei Este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. nu cunoştea existenţa unei stări. pe care a încercat să o valorifice cu ajutorul celorlalţi inculpaţi. în ziua de 10 august 1997. 572 Revista de drept penal. fapta prevăzută de legea penală nu constituie infracţiune în cazul când făptuitorul.pedeapsa poate fi aplicată decât de către stat prin organele sale. CAPITOLUL IV. Studii şi practică judiciara 1994-2006. iar unul dintre inculpaţi şi pentru săvârşirea infracţiunii de furt. 18. în momentul săvârşirii acesteia.17 kg mercur.pen.DREPT PENAL. Recursurile nu sunt fondate. ediţie ingrigită de George Antoniu. S-a reţinut că. în conformitate cu prevederile art 51 alin 1 C pen. Declarând recurs. Este un mijloc de constrângere statală . Scopul prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni Este o măsură de constrângere – este un rău cu care se răspunde răului produs pentru cel care a săvârşit o infracţiune „mallum passionis propter mallum actionis”. Este un mijloc de reeducare – pedeapsa are un efect educativ de împiedicare a repetării conduitei antisociale şi de îndreptare a condamnatului. deoarece nu au avut cunoştinţă despre toxicitatea mercurului sustras. PEDEPSELE GENERALITĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR 1.4. Este adevărat că. Editura Hamangiu 2006.pedeapsa se pune în aplicarea numai după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti. pag 165 319 . prevăzută în art 312 alin 1 C pen.

să reflecte asupra schimbării conduitei care i-a atras constrângerea. iar eliminarea definitivă intervine în cazuri excepţionale când se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Funcţia de eliminare.Pedeapsa trebuie să fie promptă şi proporţională cu fapta săvârşită în aşa fel încât să trezească în ceilalţi subiecţi de drept conştiinţa că pentru o astfel de faptă pedeapsa este inevitabilă. convingandu-i că în situaţia în care ar săvârşi o faptă similară li se va aplica o pedeapsă de aceeaşi natură 2. În ciuda caracterului său represiv. pasibil de pedeapsă este doar subiectul activ al infracţiunii.constă în eliminarea temporară sau definitivă a condamnatului din societate. Funcţia de reeducare. Eliminarea temporară se realizează în condiţiile în care condamnatul primeşte o pedeapsă cu închisoarea. în orice caz .Aurel Teodor Moldovan Pedeapsa se aplică infractorului. statul prin organismele abilitate trebuie să se implice in mod direct în procesul de reeducare a condamnatului. Pedeapsa se aplică în scopul preveniri săvârşirii de noi infracţiuni. 3. constrângător nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată. Atât în aplicarea unei pedepse cât şi în ducerea la îndeplinire a acesteia.pedeapsa are caracter personal. Funcţia de exemplaritate.pedeapsa atenţionează pe toţi ceilalţi subiecţi de drept care ar fi tentaţi să săvârşească o infracţiune. Felurile pedepsei a) După rolul şi importanţa atribuită pedepsei pedepse principale pedepse complementare pedepse accesorii b) După obiectul asupra căruia poartă sancţiunea pedepse privative de viaţă pedepse corporale pedepse restrictive de libertate 320 .Sub influenţa constrângerii infractorul este împiedicat de a continua sau relua activitatea sa infracţională şi totodată este determinat să-şi schimbe şi. Funcţiile pedepsei Funcţia de constrângere sau de represiune.funcţia de reeducare reîntregind funcţia de represiune.

DREPT PENAL.interzicerea unor drepturi. amenda. închisoarea. • relativ determinate Pedepse nedeterminate CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN d) Pedepse unice Pedepsele multiple: • cumulative • alternative Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice Pedepse principale.detenţiunea pe viaţă.interzicerea unor drepturi Pedeapsa principală – amenda Pedepse complementare:  Dizolvarea persoanei juridice  Suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice  Inchiderea unor puncte de lucru  Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice  Afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României. PARTEA GENERALĂ pedepse privative de drepturi pedepse pecuniare pedepse morale c) După gradul de determinare a pedepselor Pedepse determinate • absolut determinate. Pedepse complementare. prin presă sau mijloace de comunicare audio-vizuală 321 Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele juridice . degradarea militară Pedeapsă accesorie.

Principiul umanismului . Procesul realizării sale constă în câteva etape: intentarea urmăririi penale. şi infractor pe de altă parte. iar răspunderea penală nu se poate întemeia decât pe săvârşirea unei infracţiuni. născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat.presupune folosirea acelor instrumente care 322 .5. raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului.Aurel Teodor Moldovan 18.răspunderea penală se întemeiază numai pe săvârşirea unei infracţiuni. RĂSPUNDEREA PENALĂ Răspunderea penală ca instituţie fundamentală Generalităţi privind răspunderea penală  aplicarea pedepsei nu poate fi justificată decât de existenţa răspunderii penale a infractorului. precum şi cauzele care exclud caracterul infracţional al faptei sau cele care exclud răspunderea penală. care sunt condiţiile de aplicare şi de executare a acestor sancţiuni. Principiile răspunderii penale Definitie: reguli de drept obiectiv având caracter de generalitate şi care servesc drept idei călăuzitoare în sistemul acestei instituţii juridice Principiul legalităţii răspunderii penale . tragerea persoanei în calitate de inculpat pronunţarea sentinţei de condamnare cu indicarea pedepsei concrete ce urmează să fie aplicată infractorului. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale . săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi care prezintă pericolul social concret al unei infracţiuni. care sunt organele competente să examineze respectivele încălcări ale ordinii de drept. executarea pedepsei expirarea termenului antecedentului penal  definiţia: raportul juridic penal de constrângere.  răspunderea penală este un fenomen complex. pe de o parte. CAPITOLUL V. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii 1. adică a unei fapte prevăzute de legea penală. de a-I aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate. ce sancţiuni pot fi aplicate. ca reprezentant al societăţii.numai legea poate să stabilească care fapte ilicite sunt considerate infracţiuni. de a trage la răspundere pe infractor.

împrejurări (amnistie. iar instanţa apreciază că sunt suficiente date pentru ca făptuitorului să I se aplice o astfel de măsură înlocuirea răspunderii înlăturarea răspunderii în locul ei se stabileşte o altă formă a răspunderii juridice ce atrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ 323 consecinţa săvârşirii infracţiunii este înlăturată .cu cât răspunderea penală intervine mai târziu. înlăturate sau şterse prin trecerea timpului nu mai apare ca necesară ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE prin voinţa legiuitorului s-a stabilit că în anumite situaţii.pentru o singură infracţiune nu poate exista decât o singură răspundere penală. Acest principiu mai este cunoscut sub denumirea de autoritate de lucru judecat.oricine săvârşeşte o infracţiune trebuie să răspundă penal.răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvârşirea unei infracţiuni. Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale . în măsura în care se apreciază că restabilirea ordinii de drept că este mai eficientă prin stabilirea unei alte forme de constrângere juridică înlocuirea răspunderii penale este posibilă doar în situaţia infracţiunilor care prezintă un grad de pericol social mai scăzut. PARTEA GENERALĂ nu vor duce la înjosirea. rezonanţa socială a infracţiunii se stinge treptat iar stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea care aproape a fost uitată. ale cărei urmări au putut fi reparate. lipsa plângerii prealabile. răspunderea penală neputând interveni pentru fapta altuia. Principiul inevitabilităţii răspunderii penale . prescripţie) este posibil ca răspunderea penală a infractorului pentru fapta săvârşită să fie înlăturată sau să fie înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice. umilirea sau degradarea fiinţei umane şi care nu vor leza demnitatea persoanei trase la răspundere penală. În aşa fel este exclusă răspunderea colectivă.DREPT PENAL. Principiul unicităţii răspunderii penale (non bis in idem) . ori în cazul unor infracţiuni expres prevăzute de lege. Principiul răspunderii penale personale . împăcarea părţilor. faţă de data săvârşirii infracţiunii cu atât eficienţa ei scade. Principiul individualizării răspunderii penale (personalităţii) .destinatarul acesteia nu poate fi decât persoana fizică care este vinovată de comiterea unei infracţiuni.

art. în prezenţa cărora se stinge raportul juridic de drept penal. 249. cauzele care înlătură răspunderea penală nu înlătură însă consecinţele civile ale acesteia 1. situaţii.amenda de la 10 lei la 1.Aurel Teodor Moldovan Condiţii în care se poate dispune înlocuirea răspunderii penale I . . 1. 1. împrejurări. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 10lei sau infracţiunea prevăzută în art.Condiţii cu privire la făptuitor • Pentru ca instanţa de judecată să poată aplica înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ. prezintă un grad de pericol social redus si nu a produs urmări grave (lit b). Amnistia Atât art 119 din Actualul Cpen. Dacă intervine după condamnare. • fapta. 1. este necesar ca făptuitorul să nu mai fi fost condamnat anterior ori să i se fi aplicat de două ori sancţiuni cu caracter administrativ • Sacţiuni cu caracter administrativ: . în conţinutul ei concret si în împrejurările în care a fost săvârsită. art. • din atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii rezultă că acesta regretă fapta (lit d). lit a). cât şi art 152 din Viitorul Cpen reglementează faptul că „amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită. 2151 alin. actualul cod penal). înlăturând consecinţele penale ale infracţiunii. . 1. art. II . 213. 324 . 2197 alin. precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. • paguba pricinuită prin infracţiune a fost integral reparată până la pronunţarea hotărârii (lit c). iar nu in personam.000 CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ definiţie: anumite stări.mustrarea cu avertisment. 217 alin. reglementate de lege. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie”. 208. posterioare săvârşirii infracţiunii. operează in rem.mustrarea. se stinge dreptul statului de a aplica o sancţiune infractorului şi obligaţia acestuia de a executa acea sancţiune. 215 alin. ea înlătură si executarea pedepsei pronunţate. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 50lei (art 90 alin 1.Condiţii privitoare la infracţiune • pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoare de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârşit infracţiunile prevăzute în art.

aceasta înseamnă că dacă nu s-a pornit procesul penal. instigatori sau complici beneficiază. amnistia nepresupunând repunerea în situaţia anterioară. După aria de cuprindere: • generală. În funcţie de condiţiile de acordare: • necondiţionată denumită şi pură şi simplă. În funcţie de momentul intervenirii: • înainte de condamnare. Fapta pierzându-şi caracterul penal. • în cazul infracţiunilor continui. • după condamnare Obiectul amistiei • infracţiunile săvârşite anterior adoptării ei. progresive. Efectele amnistiei I. amnistia nu înlătură răspunderea civilă pentru pagubele provocate persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii. PARTEA GENERALĂ Felurile amnistiei I. 325 . intervenite înainte de condamnare: • înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. iar dacă s-a pornit acesta va înceta indiferent dacă se găseşte în faza de urmărire ori de judecată. amnistia este incidentă dacă acestea s-au epuizat până la adoptarea legii de amnistie. respectiv a încetat acţiunea ori inacţiunea continuă. II. în sensul că aceasta nu va fi restituită ca efect al amnistiei. • nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative . măsurilor educative si asupra drepturilor persoanei vătămate. • infracţiunile care sunt anume prevăzute în legea prin care este acordată.DREPT PENAL. şi ei. a luat sfârşit ultimul act de executare ori s-a produs ultimul rezultat. amnistia nu produce efecte asupra favorizatorilor sau tăinuitorilor decât în ipoteza în care legea de amnistie prevede în mod expres aceasta. de efectele amnistiei. după condamnare • se înlătură atât executarea pedepsei cât şi celelalte consecinţe penale ale condamnării. adică în această ultimă situaţie menţionată. adică o restitutio in integrum.eventualii coautori. în primul rând obligaţia de a executa pedeapsa • nu are efecte asupra pedepsei deja executate. • specială II. dispar şi consecinţele ei penale. · condiţionată III. continuate. • nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. nu se va mai porni.

de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni Întreruperea termenului de prescripţie prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză. dar care nu depăşeşte 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. iar nu de la data constatării acestei situaţii. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii (momentul epuizării). termenele de prescripţie sunt următoarele: • 15 ani. iar în cazul infracţiunilor continuate. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. Prescripţia răspunderii penale Definiţie: stingerea raportului juridic de drept penal de conflict. respectiv art 154 Viitorul Cod penal. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda. indiferent dacă aceasta a îmbrăcat forma tentativei sau pe aceea a infracţiunii fapt consumat. fiind exceptate pedepsele complimentare şi condamnările pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii Termenele de prescripţie a răspunderii penale . ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege Efecte: Efectele prescripţiei se aplică din momentul împlinirii termenului legal. dar care nu depăşeşte 5 ani. apărut prin săvârşirea unei infracţiuni. dar care nu depăşeşte 15 ani. viitorul cod penal în art 155 alin 5 „Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripţie a răspunderii penale” Suspendarea prescripţiei 326 .Aurel Teodor Moldovan 2. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. (20 ani) • 8 ani. Calcularea termenelor de prescripţie termenele de prescripţie a răspunderii penale se socotesc la data săvârşirii infracţiunii. • 5 ani. (20 ani) • 10 ani. • 3 ani. delimitânduse prin aceasta de prescripţia executării pedepsei care determină înlăturarea executării pedepsei principale la împlinirea termenului pentru fiecare condamnare.In conformitate cu prevederile art 122 Actualul Cod penal. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. înlăturându-se posibilitatea oricărei sancţiuni penale faţă de toţi participanţii.

a mijloacelor de probă. descrierea faptei. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai de către una dintre ele. Efecte: produce efecte in personam. principiul individualităţii pasive: fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea acesteia. să cuprindă de asemenea adresele părţilor şi a martorilor. • condiţie de procedibilitate sub aspect procesual penal. condiţii de formă ale plângerii prealabile: să cuprindă obligatoriu datele de identificare a persoanei vătămate. principiul individualităţii active: fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală.DREPT PENAL. iar alte situaţii în care desfăşurarea procesului penal poate fi oprită dacă persoana vătămată îşi exprimă dorinţa Natura juridică: Plângere prealabilă Plângere este o condiţie de tragere la răspundere penală a infractorului pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege este un mod de sesizare a organelor penale. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei. ea operează numai în raport cu persoanele faţă de care nu a fost posibilă punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal 3. Condiţii în care trebuie făcută plângerea prealabilă şi cazurile în care este necesară plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă de persoana vătămată. Lipsa plângerii prealabile Sunt cazuri în care organele specializate ale statului nu pot interveni dacă persoana vătămată nu îşi manifestă voinţa. arătarea făptuitorului. organul căruia i se adresează plângerea prealabilă diferă după natura infracţiunii şi după calitatea făptuitorului 327 . personal sau printr-un mandat special. PARTEA GENERALĂ cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în miţcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. o încunoştiinţare despre săvârşirea unei infracţiuni • condiţie de admisibilitate sub aspect penal.

revine şi renunţă. fie personală. şi necondiţionată. la plângerea făcută. nu face o astfel de plângere. ori nu o face în termenul legal Efectele lipsei plângerii prealabile • în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată. adică să privească atât latura penală cât şi cea civilă. care după ce a introdus plângerii prealabile necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. retragerea plângerii prealabile trebuie să fie totală. fie la organul competent. • ea trebuie să intervină între persoana vătămată şi infractor sau repre328 . în cazurile prevăzute de lege de a pune capăt conflictului născut din săvârşirea infracţiunii. iar când persoana vătămată este un minor sau un incapabil. fie la instanţa de judecată. Condiţiile împăcării • să intervină în cazurile prevăzute de lege. care sunt acte unilaterale. în condiţiile legii. înlăturând consecinţele sale penale şi civile şi de a împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau dacă procesul penal a început a-l face să înceteze. mai înainte de soluţionarea cauzei printr-o hotărâre definită. Impăcarea părţilor definiţie: înţelegerea intervenită între persoana vătămată şi infractor. din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul. lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală Retragerea plângerii prealabile = manifestarea de voinţă a persoanei vătămate printr-o infracţiune.Aurel Teodor Moldovan în conformitate cu prevederile codului de procedură penală plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de 2 luni. sau împăcarea este actul juridic bilateral. definitivă. 4. pentru realizarea lui trebuie să concureze voinţa ambilor subiecţi ai raportului juridic de drept penal. • să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. totală. termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul Cazuri în care lipseşte plângerea prealabilă atunci când persoana vătămată deşi cunoaşte fapta şi pe făptuitor. Condiţii în care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală retragerea plângerii prealabile să reprezinte o manifestare expresă a voinţei persoanei vătămate de a renunţa la plângerea făcută. prin aceasta deosebindu-se de retragerea plângerii prealabile şi de iertare. necondiţionată.

În baza art 1 din legea nr 137/1997 a constatat pedeapsa graţiată şi a atras atenţia inculpatului asupra art 10 din legea nr 137/1997. Instanţa. Invocarea din oficiu. Wolters Kluwer 2007 .. În baza art 181. În baza art 180 alin 2 C..A.000 lei cu titlul de daune morale.R.pen. dar nu mai târziu de momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. pen a condamnat pe inculpatul C.000. secţia a II-a penală. Bucureşti. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. va pronunţa încetarea procesului penal în privinţa acelor infracţiuni. A admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă B. • împăcarea părţilor trebuie să fie necondiţionată. Incetarea procesului penal1573. a achitat pe inculpaţii D. 573 TRIBUNALUL BUCUREŞTI.R. să plătească acestei părţi suma de 15. În baza art 1 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit a) C.M.000 lei cu titlu de daune morale.01. a constatat pedeapsa graţiată şi a atras atenţia inculpatului asupra art 10 din Legea nr 137/1997.000.M. pentru infracţiunea de ameninţare prevăzută de art 193 C. neputând fi dedusă din alte fapte sau situaţii Efectele juridice ale împăcării părţilor * înlătură răspunderea penală * stinge si acţiunea civilă împăcarea produce efecte in personam PRACTICĂ CAPITOLUL V Prescripţia răspunderii penale. şi C.M. decizia nr 1522/A din 20 decembrie 2004) Prin sentinţa penală nr 312/13.2004 pronunţată de judecătoria sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr 1201/2003.DREPT PENAL.G. şi a obligat pe inculpatul D. PARTEA GENERALĂ zentanţii lor legali. (Trib. iar pe inculpatul C. la o pedeapsă de 1 an închisoarea pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală. a condamnat pe inculpatul D.T. să plătească aceleeaşi părţi civile suma de 3.A.A la 3 luni inchisoare pentru săvărşirea infracţiunii de lovire.pen. În baza art 1 din legea nr 137/1997. • împăcarea părţilor poate interveni oricând. constatând din oficiu intervenţia prescripţia răspunderii penale pentru unele din infracţiunile cercetate.M. • împăcarea părţilor trebuie să fie expresă. • împăcarea trebuie să fie totală. cod penal. instanţa a dispus următoarele: A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de avocatul inculpatului D.G. pag 260-262 329 .G.G.

aceştia din urmă neindicând motivele de apel. Inculpatul D. Dr.000 lei cheltuieli judiciare către aceeaşi parte civilă. pen.M.000.pr.000. sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art 193 C. provocăndu-I o plaga frontală dreaptă pentru a cărei vindecare au fost necesare 22 zile de îngrijiri medicale. şi a lovito în zona capului.A. Impotriva deciziei penale de mai sus au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul D.A. şi pentru infracţiunea prevăzută de art 180 alin 2 Cod penal.Aurel Teodor Moldovan A admis acţiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgenţă Prof.pr pen tribunalul a admis atât ape330 . Prin decizia penală nr 1911/7. tribunalul a constatat întemeiate numai apelurile parchetului de pe lângă judecătoria sector 4 Bucureşti şi inculpatului D.T. Pentru a hotărâ astfel.T. conform raportului de expertiză medico-legală nr A..) şi partea civilă.1997. În baza art 191 alin 1..T.06.R.R.G.G.pen.1997.G.T.G.2004.T. instanţa de fond a reţinut că la data de 22.. care a inchis-o cu putere. (la acea dată concubine inculpatului D. raportat la art 124 C.pr pen a obligat pe fiecare inculpat la 2.G. partea civilă B.000 lei cheltuieli de judecată către stat.04. respectiv 23. In consecinţă în baza art 379 pct 2 lit a C.06. 2 C.02.M. iar pe inculpatul C. inculpaţii s-au deplasat la magazinul părţii civile B.M.. pentru a cărei vindecare au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale. situat în piaţa Berceni-Olteniţei. conform certificatului medico-legal nr A. Împotriva sentinţei au formulat apel Parchetul de pe lângă judecătoria sectorului 4 Bucureşti (criticand-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. s-a casat decizia penală nr 895/A/30. a plecat în urmărirea inculpatului D.T.610 lei reprezentând contravaloarea ingrijirilor medicale acordate părţii civile B.M..2/2591/06. a suferit o contuzie la umărul stâng.2004 Tribunalul Bucureşti secţia a doua penală a respins apelurile ca nefondate.000 lei cheltuieli către partea civilă B.03. şi partea civilă B.G.G.M.1997 s-a împlinit la data de 22.2004 a Curţii de Appel Bucureşti. şi partea civilă B. Partea civilă B. pentru a-i cere acestuia explicaţii cu privire la o altercaţie produsă în aceeaşi zi între martora I. a fost lovit cu uşa în umărul stâng de inculpatul C. Ulterior primirii acestei lovituri.10.09.T.G. termenul de prescripţie de 7 ani şi 6 luni prevăzut de lege.M. secţia a II-a penală au fost admise recursurile declarate de parchetul de pe lândă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul D. a obligat inculpatul D.M. calculat de la data săvârşirii faptelor.1998. la 1. dar chiar la ieşirea din magazine. pentru următoarele considerente : Din oficiu Tribunalul a constatat că pentru infracţiunea prevăzută de art 181 C. a pătruns într-o magazie în care se afla partea civilă B.pen reţinută în sarcina inculpatului D.V.M.1/1115/06. În baza art 192 pct 1 lit a C.2004 şi cauza a fost trimisă spre rejudecare apelurilor declarate de Parchet.M. inculpatul DM.G.M.T. Bagdasar-Arseni şi a obligat inculpaţii să plătească în solidar suma de 227. Procedând la rejudecare.000. in apel după casare. precum şi inculpatul D. la 4. Prin decizia penală nr 985 din 16.pen).03.G.

R. Prescripţia specială.R. va fi redus la jumătate. iar din interior au sustras mai multe obligaţiuni CEC la purtător.pen s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr 115/2001 a judecătoriei sectorului 2 Bucureşti definitivă şi modificată prin decizia penală nr 287/A/2002 a Tribunalului Bucureşti. minori la acel moment. În temeiul art . au pătruns în locuinţa părţii vătămate P. instanţa a constatat.pen s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni. ulterior întreg prejudiciul cauzat părţii vătămate fiind acoperit. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C.A. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare. pag 263-265 331 . inculpaţii D.pen.2003. PARTEA GENERALĂ lul Parchetului de pe lângă judecătoria sector 4 Bucureşti.pen.C. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.000 lei cheltuieli de judecată către stat.pen cu aplicarea art 99 şi urm. a obligat fiecare inculpat la plata a câte 1.DREPT PENAL. pronunţată de judecătoria sector 2 Bucureşti în dosarul nr 9943/2002.A. Prin sentinţa penală nr 773/23. În temeiul art 191 alin (1) şi (2) C.. prejudicial fiind acoperit integral. pen. În temeiul art 81 şi art 110 C.500.05. (Tribunalul Bucureşti. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.L. in drep. calculat conform art 124 C.pen. În raport cu situaţia de fapt reţinută.pr. prima instanţă a reţinut că în cursul lunii martie 1997. pe care le-au schimbat în numerar. În temeiul art 865 raportat la art 55 C. S-a făcut aplicarea art 71 raportat la art 64 C. C. a desfiinţat în parte sentinţa penală şi în fond rejudecând a încetat Prescripţia răspunderii penale.000 lei. pen a fost condamnat inculpatul S.pen termenul de prescripţie specială a răspunderii penale. Pentru a dispune astfel. Minor574 In conformitate cu dispoziţiile art 129 C. în valoare de 7..A.pen cu aplicarea art 99 şi urm. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C.000. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. C. 574 TRIBUNALUL BUCUREŞTI. C. sentinţa nr 572/A din 26 aprilie 2004). instanţa a dispus următoarele: În temeiul art 208. secţia a-II-a penală. că fapta fiecărui inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzut de art 208.G. secţia a-II-a penală şi pedepsele au fost contopite aplicându-se inculpatului o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare.pen.M.A.pen cu aplicarea art 99 şi urm. În temeiul art 359 alin 1 C. Wolters Kluwer 2007 . pen a condamnat pe inculpatul D..D. în cazul în care infractorul era minor la data săvârşirii faptei.pen s-au pus în vedere inculpatului prevederile art 83 C. şi S. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C. cât şi apelul inculpatului .

pen şi art 373 C. tribunalul a admis apelul formulat de către apelantul inculpate D. durata termenului de prescripţie este cea prevăzută de art 122 alin (1) lit c) C. ca termenul de prescripţie prevăzut de art 122 C.pr.pen. De asemenea conform art 129 C. de faptul că ei nu erau cunoscuţi la data respectivă cu antecedente penale. În aceste condiţii. definitivă şi modificată prin decizia penală nr 287/A/2002 a Tribunalului Bucureşti. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C. fiind ca atare înlăturată răspunderea penală a inculpaţilor... Pentru inculpatul S. iar faţă de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă [art 208. pe care le apreciază ca fiind prea mari în raport de circumstanţele sale personale. Sub acest aspect s-a reţinut că fapta a fost comisă în luna martie 1997.pen. temenele de prescripţie a răspunderii penale se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii faptei erau minori.R. C.pen. în baza efectului extensiv.A. în baza art 379 alin (1) pct 2.pen a anulat suspendarea şi a contopit cele două pedepse.A.R. lit a) C.pen cu aplicarea art 99 şi 109 C.A. Pentru a interveni prescripţia specială este necesar potrivit art 124 C.A. de atitudinea procesuală a inculpaţilor care s-au sustras de la judecată. sub toate aspectele de fapt şi de drept. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C.pr pen.. Impotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul D. Verificând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate şi din oficiu. tribunalul a examinat cauza cu privire şi la al doilea inculpat. care a criticat soluţia pronunţată pe motivele de netemeinicie faţă de durata pedepsei şi a termenului de încercare.Aurel Teodor Moldovan La individualizarea pedepselor instanţa a ţinut seamă de intervalul mare de timp scurs de la data săvârşirii faptelor. de împrejurarea că prejudiciul a fost acoperit integral. secţia a-II-a penală. Instanţa de apel a stabilit că termenul de prescripţie specială s-a împlinit în martie 2003. şi a extins efectele şi cu privire la inculpatul S..pen cu aplicarea art 99 şi urm. respectiv de 8 ani. pen]. de starea de minoritate a inculpaţilor. a desfiinţat sentinţa penală şi rejudecând : În baza art 11 pct 2 lit b) raportat la art 10 lit g) C. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi în temeiul dispoziţiei art 865 raportat la art 85 C. constatând că numai unul dintre cei doi inculpati a declarat apel.pen să fie depăşit cu încă jumătate.. pen 332 .pr pen a încetat procesul penal privind pe inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art 208. ca urmare a solidarităţii procesuale a celor doi şi a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale. a constatat că acesta a fost condamnat pentru o faptă concurentă prin sentinţa penală nr 115/2001 a judecătoriei sector 2 Bucureşti.

munca corecţională. prin limitarea întinderii pedepselor în funcţie de gradul de pericol social. de periculozitatea infractorului. CAPITOLUL VI. care fixează limitele min333 . mai întâi prin limitarea minimelor şi maximelor pedepsei penale.Această formă a individualizării pedepselor nu se rezumă doar la regimul de executare. Individualizarea judiciară sau judecătorească . . ci priveşte şi durata executării efective a pedepsei care poate fi modificată la propunerea organelor administrative prin acordarea graţierii ori a liberării condiţionate INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR Instanţa de judecată trebuie să ţină cont de: dispoziţiile părţii generale a codului penal. modalitatea răspunderii penale) şi nu în ultimul rând prin dispoziţiile privind aplicarea în spaţiu şi în timp a legii penale. de împrejurările concrete atenuante ori agravante în care s-a săvârşit infracţiunea sau care caracterizează persoana infractorului. în limitele principiilor generale de individualizare. în funcţie de gradul de pericol social al faptei. stabilirea cadrului legal. această regulă impunânduse în practica judiciară. a dimensiunilor incriminării actelor penale. APLICAREA PEDEPSEI Forme şi modalităţi de individualizare Individualizarea legală .circumstanţele atenuante şi agravante. prin ocrotirea relaţiilor sociale. . Forme de individualizare judiciară: .6. PARTEA GENERALĂ 18. de importanţa relaţiei sociale afectate. calitatea făptuitorului.o realizează instanţa de judecată şi se concretizează prin aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisă. dispoziţiile părţii speciale a Codului penal. cât şi prin definirea conceptelor juridice care formează conţinutul sancţiunilor penale (forma infracţiunii. prin raportarea la necesitatea pedepsirii eficiente a infractorilor şi la determinarea fenomenului de prevenire a infracţionalităţii.suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Individualizarea administrativă . care constituie infracţiuni şi elaborarea fiecărei norme juridice.Obiectul principal al individualizării legale este reprezentat de necesitatea stabilirii periodice a faptelor.DREPT PENAL.

minoritatea). la locul de muncă (antecedentele penale) şi comportarea după săvârşirea infracţiunii (atitudinea avută după săvârşirea infracţiunii în faţa organelor de urmărire penală etc. cât şi circumstanţele prevăzute în partea generală a codului penal. situaţii. date ale realităţii ce nu sunt cuprinse în conţinutul agravant al infracţiunii şi care prin legătura lor accidentală cu fapta săvârşită ori cu făptuitorul influenţează gradul de pericol social al faptei sau de periculozitate al infractorului şi determină o atenuare ori o agravare a pedepsei concrete Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei • Stările sunt definite ca fiind acele situaţii. • circumstanţele sunt definite ca fiind acele situaţii. calităţi. ori de la făptuitor şi biografia acestuia Cauze generale şi speciale . aceste limite regăsindu-se însă şi în legile speciale care cuprind unele dispoziţii penale. condiţiile de viaţă. atitudinea în societate.). alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii ce se referă la faptă şi ambianţa ei. un alt criteriu de individualizare a pedepsei care se bazează pe starea psihofizică. instanţa de judecată având posibilitatea să aplice pedeapsa penală în cadrul acestor limite. ce reiese din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei în funcţie de importanţa valorilor sociale vătămate şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce.cauzele speciale care sunt determinate având influenţă numai cu privire la o anumită infracţiune şi sunt prevăzute în partea specială a Codului penal După modul de stabilire a circumstanţelor şi după efectul pe care îl au asupra pedepsei ce urmează să fie stabilită de instanţă: circumstanţele legale. împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală sunt acele stări.cauzele generale care au influenţă pentru toate infracţiunile şi sunt prevăzute în partea generală a codului penal. gradul de pericol social al faptei săvârşite de infractor. fapte cu semnificaţie în ce priveşte gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate a făptuitorului. în familie. sunt acele circumstanţe arătate de legiuitor şi al 334 . reglementate în partea generală a Codului penal ca instituţii distincte. .Aurel Teodor Moldovan ime şi limitele maxime pentru fiecare infracţiune în parte. persoana infractorului. împrejurări. atributele socioprofesionale. tentativa. pot fi considerate cauze generale atât stările (concursul de infracţiuni. având efecte de atenuare sau de agravare a pedepsei. dar prin raportarea directă la gradul de pericol social al infracţiunii şi al infractorului.

DREPT PENAL. deprinderile. Circumstanţe atenuante legale: * depăşirea limitelor legitimei apărări. agravant sau atenuant este obligatoriu pentru instanţa de judecată. * săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate. circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai dacă se face dovada că le-au cunoscut. deoarece participaţia se săvârşeşte doar cu intenţie. După criteriul legăturii cu fapta sau cu făptuitorul: • circumstanţe reale. referindu-se la calităţile. atitudinile. circumstanţele personale (subiective) nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi. • circumstanţe personale sunt acele circumstanţe care sunt legale de persoane infractorului şi îl caracterizează sub raportul periculozităţii. semnificaţie juridico-penală a acestora în context cu fapta săvârşită şi cu făptuitorul. produsă prin violenţă. apreciind. sunt acele împrejurări caracterizate de instanţa de judecată ca fiind atenuante sau agravante. întâmplări ori date ale realităţii anterioare. 335 . ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care relevă un pericol social mai scăzut al faptei ori o periculozitate mai redusă a infractorului. concomitente sau subsecvente săvârşirii unei infracţiuni. obiceiurile infractorului. le-au prevăzut şi le-au acceptat. • subsecvente. printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. • circumstanţe necunoscute infractorului. PARTEA GENERALĂ căror caracter. • concomitente. împrejurări. * depăşirea limitelor stării de necesitate. acele circumstanţe care sunt legate de faptă şi influenţează gradul de pericol social al acestuia. circumstanţele judiciare. de asemenea. Circumstanţe atenuante Noţiune: Circumstanţele atenuante sunt definite ca fiind acele stări. După cum împrejurările erau cunoscute ori necunoscute infractorului: • circumstanţe cunoscute infractorului. După situarea în timp faţă de momentul săvârşirii infracţiunii: • anterioare.

al infracţiunilor contra păcii şi omenirii. pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special. pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită poate fi înlăturată.Aurel Teodor Moldovan Circumstanţele atenuante judiciare I. sau al infracţiunilor prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave. atenuare ce poate consta într-o reducere a.împrejurările legate de fapta comisă.atenuarea obligatorie a pedepsei.Stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită. . al infracţiunilor de omor. ori o schimbare a pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă. .când există circumstanţe atenuante. Viitorul Cod penal: . în cazul în care există circumstanţe atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10-25 ani (actualul cod penal). înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor II. . care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului Efectele circumstanţelor atenuante .eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii. calităţi.Atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii.dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă. al infracţiunilor săvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane.Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei. anterioare. .in cazul infracţiunilor contra siguranţei statului. comportarea sinceră în cursul procesului. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care reflectă un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o 336 . . alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii. Actualul Cod penal: .amenda pentru persoana juridică poate fi redusă dacă există circumstante atenuante. dacă se constată există circumstanţe atenuante. . respectiv de la 10-20 ani (viitorul cod penal) Circumstanţe agravante Noţiune: Circumstanţele agravante constau în stări situaţii. . împrejurări.

boală cronică. convingeri. secţia I penală. . soţia părţii vătămate S. opinie. Minim special prevăzut de lege. se afla în curtea casei parinteşţi unde a avut o discuţie despre dreptul la mostenire cu inculpatul S. s-a dispus condamnare inculpatului S.săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime prin violenţe asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public. Impotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă 575 TRIBUNALUL BUCUREŞTI.03.săvârşirea infracţiuniipe temei de rasă. dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor. în baza art 180 alin (2) C.DREPT PENAL.. gen. vârstă. decizia nr 9565 din 13 iulie 2004) Prin sentinţa penală nr 881/18. dizabilitate. în data de 08. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. avere.săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate PRACTICĂ CAPITOLUL VI Individualizarea pedepsei.08. orientare sexuală. inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu un obiect din lemn în zona capului.săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei. . instanţa de fond a reţinut că. Pentru a hotărâ astfel. origine socială.săvârşirea infracţiunii de către un infractor major.I. .000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe împotriva părţii vătămate S.I. religie. . Wolters Kluwer 2007 . (Tribunalul Bucureşti. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3. PARTEA GENERALĂ periculozitate mai mare a infractorului. etnie.săvârşirea infracţiunii din motive josnice. Amenda penală. . timp în care partea vătămată a iesit din casă şi a încercat să aplaneze conflictul. pronunţată de judecătoria sectorului 4 Bucureşti. Lipsa circumstanţelor atenuante575 Este nelegală hotărârea prin care s-a aplicat pedeapsa amenzii penale sub minimul special prevăzut de lege.pen. în condiţiile în care nu au fost reţinute circumstanţele atenuante. naţionalitate. . pag 114-115 337 . cauzându-i leziuni care au necesitat cca.2003. apartenenţă politică.2004. Circumstanţele agravante: . În aceste împrejurări.S.S.000. 7-8 zile de îngrijiri medicale. Pe fondul acestei discuţii soţia părţii vătămate a ţipat după ajutor. necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA. limbă.

pen şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.pen a dispus condamnarea inculpatului S.pen. achitarea inculpatului C. tribunalul a constatat recursul declarat de parchet ca nefondat.pen. Individualizarea pedepsei. în conformitate cu art 63 alin (3) C. Wolters Kluwer 2007 . precum şi inculpaţii S. fără a se reţine circumstanţe atenuante.pen. să se reţină în favoarea acestuia circumstanţe atenuante. În motivarea recursului declarat de parchet.000. atunci când ele rezultă din datele particulare ale cauzei.S. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5. decizia nr 272/A din 5 martie 2004) Prin sentinţa penală nr 1770 din 17 decembrie 2003.Aurel Teodor Moldovan judecătoria sectorului 4 Bucureşti. s-a dispus în temeiul art 11. a casat în parte sentinţa atacată.pr. iar faţă de modalitatea concretă de săvârşire. (Tribunalul Bucureşti. prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.000. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art 180 alin (2) C.M. în raport de gradul de pericol social concret al faptelor şi datele ce caracterizează persoana inculpatului. pentru săvârşirea infracţiunii 576 TRIBUNALUL BUCURESTI.S.000 lei.S. Pentru cosiderentele expuse. tribunalul a constatat că s-a făcut greşită aplicare a legii. in baza art 38515 pct 2 lit d) C.pen. pronunţată de judecătoria sectorului 2 Bucureşti. secţia I penală.. în condiţiile în care a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege. De asemenea. atunci când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art 631 C.pen. iar nu de 3. minimul special al amenzii este de 5. pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Formă continuată a infracţiunii.E. În ceea ce priveşte cuantumul amenzii stabilite. În contextual în care săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin (2) C. tribunalul a admis recursul declarat de Parchet. pag 118-120 338 . apreciind că această pedeapsă este de natură a asigura atingerea scopului preventiv prevăzut de art 52 C.. se putea aplica o amendă de cel puţin 5.S.000 lei. reţinând că instanţa de fond a apreciat correct materialul probator administrat în cauză. Examinând sentinţa atacată sub aspectul criticilor formulate şi din oficiu. în mod corect a apreciat că fapta de lovire săvârşită de către inculpatul S.pen.000. s-a arătat că hotărârea este nelegală sub aspectul cuantumului amenzii aplicate inculpatului S.pr pen. Potrivit art 63 alin (3) C. in baza art 180 alin 2 C.000. şi S. Circumstanţe atenuante576 Forma continuată a infracţiunii exclude posibilitatea ca. iar pe fondul cauzei. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. din care a rezultat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor deduse judecăţii prin plângere prealabilă.000 lei aşa cum a apreciat instanţa de fond. precum şi urmarea produsă. procedând astfel la condamnarea sa la pedeapsa amenzii penale.000.

în raport de gradul de pericol social concret al faptelor şi datele ce caracterizează persoana inculpatului. un ceas din plastic şi patru litri de benzină. condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare..pen. respectiv două parasolare. în concretizarea unei rezoluţii infracţionale unice. în privinţa faptei din data de 22 martie 2001. a sustras diverse bunuri de valoare economică redusă din interiorul autoturismului proprietatea părţilor vătămate M. i) C. în sensul reducerii pedepsei de la 3 ani închisoare la 1 an şi 8 luni închisoare. cu executarea în condiţiile art 81 C. că la 18 februarie 2001 şi în data de 28 spre 29 martie 2001. are un copil minor în întreţinere şi desfăşoară o activitate licită care îi permite obţinerea mijloacelor necesare întreţinerii familiei sale.C. în cursul procesului penal. oglindă retrovizoare. de 3 ani închisoare.. în sensul art 74 alin 2 C.M. instanţa a constatat că probele aduse în acuzare nu au confirmat săvârşirea de către inculpat a furtului. colaborând cu organele de cercetare penală la săvârşirea unei infracţiuni concurente cu cea de faţă. inculpatul a recunoscut şi regretat sincer faptele comise.pen. în regim de detenţie.necunoscut cu antecedente penale la momentul săvârşirii infracţiunii. g) şi i) C. intervenită în cursul judecăţii la prima instanţă.pen raportat la art 33 lit a) şi art 34 C. din interiorul autoturismelor aparţinând părţilor vătămate B. prejudicial scăzut cauzat părţilor vătămate şi acoperite integral. a contopit pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr 1333/2001 a judecătoriei sectorului 3 Bucureşti cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre. instanţa a reţinut în baza probelor administrate.pen. impunându-se aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Pentru a hotărâ astfel.pen. căsătorit.. atunci când ele sunt relevate de datele particulare ale cauzei. comise în dauna părţii vătămate F. cu o atitudine siceră de recunoaştere şi regret a faptei comise.pen cu aplicarea art 41 alin (2) C. anterior manifestate.I.. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. iar în baza art 208 alin (1) şi art 209 alin (1) lit e).I... PARTEA GENERALĂ de furt calificat prevăzută de art 208 alin 1 şi art 209 alin (1) lit e). Tribunalul Bucureşti secţia I penală a apreciat ca fondat apelul inculpatului C. inculpatul s-a prezentat la şedinţele de judecată ce au urmat. cu un copil în întreţinere). să se reţină în favoarea acestuia circumstanţe atenuante.pen. pentru următoarele considerente: Forma continuată a infracţiunii nu exclude posibilitatea ca. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.DREPT PENAL. dându-li-se eficienţă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. şi B.L. În speţă activitatea infracţională desfăşurată de inculpat a constat în sustragerea în două rânduri. a unor bunuri cu valoare economică redusă. g). dovedind pe această cale că a înţeles gravitatea şi semnificaţia conduitei antisociale.. Toate aceste împrejurări au fost calificate de instanţa de control judiciar drept circumstanţe atenuante judecătoreşti. solicitând reducerea pedepsei aplicate.I.M. 339 . cu motivarea că toate împrejurările reţinute de prima instanţă în operaţiunea de individualizare (gradul de pericol concret al faptei.. circumstanţele personale. In baza art 36 alin (1) C. este căsătorit.I. şi M. prejudicial astfel cauzat fiind recuperate prin restituire.

Gh.Gh. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C. (fratele său).O.T.. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor. B.Gh.T. locuiau la domiciliul inculpatului.M. i-a aplicat acestuia o lovitură în zona toracică cu un cuţit pricinuindu-i moartea.Aurel Teodor Moldovan această pedepsă fiind contopită cu cea de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr 1333/2001 a judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.07. deoarece agresiunea exercitată de victimă nu a fost de o asemenea gravitate încât să impuna suprimarea vieţii agresorului.07. a început să-l insulte pe fratele său. a spart o sticlă cu bere şi l-a lovit în cap şi în zona feţei. C.M. constatându-se executată în întregime pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art 174. examinând materialul probator administrat în cauză. din 9 decembrie 2003.2003. a fost violentă. Raportul medico legal de autopsie nr A. impreună cu martora B. anterior săvârşirii faptei. acesta din urmă suferind leziuni a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale..V.. şi concubine sa.3/J/204/2003 al serviciului de medicină legală Ilfov a concluzionat că moartea lui C. (Tribunalul Bucureşti. Circumstanţe atenuante.pen.pen cu aplicarea art 73 lit b) C.O. şi 174 lit c) şi i) C. urmată de moartea acesteia. secţia I penală. de cele întâmplate şi apoi toţi trei au revenit la domiciliul inculpatului. generat de împrejurarea că victima C. Ea s-a datorat hemoragiei interne. posibil cuţit. tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt : la data de 27. pag 135-137 340 . Provocare577 Lovirea victimei cu cuţitul în zona inimii. Wolters Kluwer 2007 . inculpatul C.2003. când. Leziunile tanatogeneratoare cardiopericardice s-au putut produce prin lovire cu un corp înţepător tăietor. In continuare. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. situat în comuna Chitila. Omor. Intrucăt C.M. ce a acţionat pe p lăţime de 4 cm şi sunt în legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul. a avut loc o discuţie contradictorie între inculpat şi concubina victimei. Se va reţine însă circumstanţa atenuantă a provocării. s-au deplasat la terasa ‘Doina’.V. Fapta inculpatului s-a produs pe fondul unu conflict interfamilial preexistent. au început sa-l lovească pe inculpat 577 TRIBUNALUL BUCURESTI. se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. pe fondul unui conflict cu victima C. cât şi cercetării judecătoresti. atât în cursul urmăririi penale. sentinţa nr 632 din 10 mai 2004) prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr 3939/P/2003. judeţul Ilfov.M. pentru a-l anunţa pe C.. după ce anterior victima agresase inculpatul. Victima împreună cu fratele său C. Momentul conflictual a culminat în ziua de 27. consecutivă lezării cardio-pericardice printr-o plagă înjunghiată toracică parasternal stâng.

PARTEA GENERALĂ cu o cazma. escoriaţii) traumatice la nivelul bratului stâng şi antebraţului.T. pricinuindu-i moartea. pentru a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale (conform raportului de expertiză medico-legală). • faza urmărilor. de unde a fost ridicat de organele de urmărire penală. Este adevărat că inculpatul a prezentat leziuni traumatice (escoriaţii. făptuitorul îşi pregăteşte terenul pentru aceasta. se impune însă a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art 73 lit b) C. având cuţitul în mână ‘în seara aceasta se va comite crimă’. În favoarea acestuia. care în momentul imediat premergător incidentului s-a exprimat. inculpatul C. Mai mult.Gh întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzut de art 174 şi art 175 lit c) şi i) C. de a lovi pe inculpat se explică (aşa cum rezultă din probe).pen. Condiţii: 341 . provocându-i leziuni (echimoze. • faza actelor de executare. întrucât uciderea victimei s-a produs întro stare de puternică tulburare. De asemenea leziunile suferite de inculpatul C.DREPT PENAL. După comiterea faptei.pen.pen.Gh a aruncat cuţitul într-o aglomerare de deşeuri metalice şi menajere aflate în curtea locuinţei. In aceste împrejurări inculpatul a lovit victima cu cuţitul (pe care il avea asupra sa) în zona toracică. apoi ci o bară metalică. prin comportamentul agresiv al inculpatului. anterior trecerii la săvârşirea propriu-zisă a infracţiunii. fiind aplicabile dispoziţiile art 73 lit b) C.7. fapt confirmat de martorii audiaţi în cauză. atestă că acţiunea acestuia de lovire a victei cu cuţitul a avut loc pe fondul loviturii înculpatului de către victimă. momentul în care. dar acestea dezvăluie că agresiunea celor doi fraţi comisă asupra sa nu era de o asemenea gravitate încât să impună suprimarea vieţii victimei prin lovirea cu cuţitul în zona inimii.au declarat că inculpatul se manifesta agresiv în mod constant-mai ales când consuma băuturi alcoolice. echimoze) corporale pentru a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale.. martorii-membri ai familiei inculpatului şî victimei. În drept s-a apreciat că fapta inculpatului C. CAPITOLUL VII. FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII Aspecte generale Fazele de desfăşurare ale infracţiunii: • faza actelor preparatorii. Formele infracţiunii intenţionate după fazele de desfăşurare: actele preparatorii .prima fază a activităţii infracţionale. 18.Gh. Acţiunea victimei şi a martorului C. determinată de atitudinea violentă a acesteia.

În cazul desistării trebuie să existe un început de executare. . fie de obiectul material al infracţiunii: a) tentivă proprie. . cât şi împiedicarea rezultatului trebuie să 342 fie voluntare.Activitatea efectuată să nu facă parte din conţinutul elementului material al laturii obiective a infracţiunii.după cauzele care determină neproducerea rezultatului legate. Felurile tentativei: . Aceasta poate fi atât proprie când mijloacele folosite sunt capabile să producă rezultatul acţiunii) cât şi improprie (când mijloacele folosite datorită insuficienţei sau defectuozităţii duc la neproducerea rezultatului).Întreruperea executării în cazul desistării. să fie expresia voinţei libere a făptuitorului. Pentru a fi cauze de impunitate desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului trebuie să îndeplinească anumite condiţii: . .începerea executării hotărârii infracţionale..Să existe intenţia de a săvârşi infracţiunea pentru că tentativa constă în punerea în executare a hotărârii. Tentativa .după gradul de realizare a acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii: a) tentivă întreruptă sau imperfectă sau neterminată.Activitatea de pregătire să se efectueze cu intenţie. . . iar în cazul împiedicării producerii rezultatului trebuie ca acţiunea să fi fost executată în întregime.Atât întreruperea activităţii. . infracţiunea fapt consumat . Infracţiunea fapt epuizat – se poate constata o prelungire în timp a infracţiunii după momentul consumării. b) tentivă perfectă sau terminată. aşa cum am arătat. să nu constituie un început de executare al infracţiunii. b) tentativă improprie. să fie efective. fie de mijloacele folosite. să fie din .forma tipică sau perfectă a infracţiunii în raport cu fazele desfăşurării activităţii infracţionale.Actul de pregătire trebuie să aibă o existenţă obiectivă. neechivocă. adică să ducă la neconsumarea infracţiunii. Prelungirea urmărilor se poate datora. amplificării rezultatului iniţial sau continuării activităţii infracţionale.punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea.Aurel Teodor Moldovan .întreruperea acţiunii de săvârşire a faptei sau neproducerea rezultatului. executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul Condiţii: . respectiv împiedicarea producerii rezultatului. .

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 18. • La comiterea faptei să îşi fi adus contribuţia mai multe persoane decât ar fi fost necesar potrivit naturii faptei. Condiţii: • Să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală. • Fapta trebuie săvârşită de către cel puţin unul dintre participanţi cu vinovăţia cerută de lege. 343 . • Legătura subiectivă între participanţi. • pluralitatea constituită. Felurile participaţiei penale: . la comiterea faptei prevăzute de legea penală participă un număr mai mare de persoane decât este necesar. indiferent dacă aceasta a fost consumată sau a rămas în faza de tentativă pedepsibilă. CAPITOLUL VIII.după criteriul contribuţiei participanţilor la comiterea infracţiunii: • activitatea de executare directă şi nemijlocită a faptei.8.este forma pluralităţii de infractori ce poartă numele de participaţie penală.presupune ca participanţii la săvârşirea infracţiunii să nu acţioneze cu aceeaşi formă de vinovăţie . • Participaţia improprie sau imperfectă.gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni.după criteriul atitudinii psihice faţă de rezultatul faptei comise: • Participaţia proprie sau perfectă sau propriu-zisă . fiecare participant este considerat autor al infracţiunii.toţi participanţii acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie la săvârşirea infracţiunii. PARTICIPAŢIA PENALĂ Noţiune: formă de pluralitate de infractori în care. • pluralitatea ocazională. PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI Noţiune: situaţia în care mai multe persoane săvârşesc o singură infracţiune · caracteristica esenţială este dată de colaborarea cu vinovăţie a mai multor persoane în vederea săvârşirii unei infracţiuni Formele pluralităţii de infractori: • pluralitatea naturală/ necesară.cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este cerută chiar prin natura acesteia.

instigarea simplă. Forme: 1. . Condiţii pentru a exista instigarea: a) efectuarea unei activităţi de determinare din partea unei persoane.specific autorilor şi coautorilor. 2. singur. prin orice mijloace de către o persoană numită instigator a altei persoane numită instigat. în mod nemijlocit indiferent că a comis-o cu intenţie.după criteriul contribuţiei participanţilor la săvârşirea faptei şi producerea rezultatului: • participaţia principală –când prin contribuţia participantului se realizează însăşi conţinutul infracţiunii. a luat singur hotărârea infracţională şi nu a fost sprijinit la comiterea infracţiunii de nici o persoană. d) instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost instigat sau să fi realizat cel puţin o tentativă posibilă.instigarea calificată. • activitatea de înlesnire sau de ajutare la săvârşirea faptei. 344 . • participaţia secundară.. 3.instigarea improprie sau imperfectă. După numărul persoanelor ce desfăşoară activitatea de instigare: . După mijloacele folosite de instigator pentru determinarea instigatului să săvârşească o infracţiune: . .formă de participaţie în care.reprezintă forma de participaţie penală în care o persoană săvârşeşte prin acte de executare fapta prevăzută de legea penală.formă a participaţiei penale ce constă în fapta de a determina cu intenţie. .instigarea cu un singur instigator. şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două sau mai multe persoane. c) existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat. Instigarea. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Coautoratul. după forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta: .instigarea proprie sau perfectă. culpă.când contribuţiile participanţilor nu se înscriu în realizarea acţiunii sau inacţiunii ce reprezintă însăşi fapta incriminată – specifică complicilor şi instigatorilor Autoratul. Autor este cel care săvârşeşte acţiunea (inacţiunea) prevăzută în norma incriminatoare. faţă de o altă persoană numită instigat. instigator. b) activitatea de determinare trebuie să privească săvârşirea unei fapte penale.Aurel Teodor Moldovan • activitatea de determinare la comiterea unei fapte. la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.

înainte sau în timpul săvârşirii faptei. . . .săvârşirea de către complice a unor acţiuni menite să înlesnească. 4.instigarea indeterminată.instigarea care presupune colaborarea mai multor persoane. sau ajută în orice fel la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. Condiţii: .DREPT PENAL. sau că va favoriza infractorul .instigarea cu efect pozitiv. PARTEA GENERALĂ . 5.instigarea individuală.instigarea colectivă.concomitentă. 2. . Complicitatea Reprezintă activitatea persoanei care înlesneşte. După rezultatul obţinut în determinarea instigatului la comiterea faptei prevăzute de legea penală: . 7. chiar dacă. sau să ajute pe autor la comiterea faptei. După rezultatele urmărite prin instigare: . sau care.instigarea cu efect negativ.anterioară. . După natura ajutorului dat la săvârşirea infracţiunii: . 3.instigarea imediată. După numărul persoanelor faţă de care se exercită activitatea de determinare: . . După modul direct sau indirect în care se realizează contribuţia complicelui la săvârşirea infracţiunii: 345 . 8. Este îndeplinită condiţia şi atunci când s-a săvârşit doar o tentativă pedepsibilă. reuşit. . .instigarea explicită (deschisă).existenţa unei fapte penale comise de autor. După modul de acţiune al instigatorului pentru a determina instigatul la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală: .morală.instigarea poate fi determinată. După modul în care este comunicată ideea infracţională: .instigarea mediată. Felurile complicităţii: 1.complicitatea se săvârşeşte numai cu intenţie directă.instigarea ascunsă (perfidă).materială. indirectă sau praeterintenţie. promite că va tăinui bunurile provenite din aceasta. . 6. După momentul în care se acordă ajutorul: .

alţii din culpă.complicitatea mediată.improprie. a). Apelurile inculpaţilor au fost respinse. nu acţionează toate cu aceiaşi formă de vinovăţie. . inculpaţii se aflai ăn locul de îmbarcare în autocar a pasagerilor. la 13 iulie 2000.complicitatea prin inacţiune (omisivă).Aurel Teodor Moldovan . alţii chiar fără vinovăţie.30. în aglomeraţie a părăsit locul faptei. Sustragerea portofelului a fost simţită de partea vătămată şi observată de un martor. activitatea fiecăruia fiind necesară pentru producerea rezultatului urmărit. Recursul nu este fondat. În recursul declarat de inculpatul S. 4. Furt Inculpaţii au fost condamnaţi la câte 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută în art. . în jurul orei 3. inculpata D.modalitatea intenţie şi culpă. (1) raportat la art . în calitate de coautori.G. Participaţia improprie Persoanele. nu se poate considera că inculpatul S. în spate. a acordat un 346 .modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie PRACTICA CAPITOLUL VIII PLURALITATEA DE INFRACTORI 1. inculpatului S. sustrăgându-i portofelul cu acte şi bani. După ce partea vătămată a urcat pe scara autocarului. 5. şi-au distribuit rolurile şi au acţionat în mod conjugat. Participanţii la comiterea infracţiunii acţionează lucrând cu intenţie.complicitatea prin acţiune (comisivă).G. În această situaţie. Instanţa a reţinut că. . acesta susţine că a săvârşit fapta în calitate de complice. care săvârşesc cu voinţă comună o faptă prevăzută de legea penală. 1 lit. Coautorat.G. Este posibilă la infracţiunile intenţionate nu şi la cele din culpă. pe care l-a transmis.complicitate nemijlocită.proprie. f) şi g) Cod penal.F i-a băgat mâna în buzunar. 208 alin. iar nu de autor. După forma de vinovăţie: . cum greşit au reţinut instanţele. Forme: . . inculpata fiind reţinută în autocar. Din probele administrate rezultă că cei doi inculpaţi au conceput împreună modul de operare în săvârşirea furtului. După aspectul dinamic al contribuţiei complicelui la săvârşirea faptei: . care.209 alin.

pe lângă autor. Apoi au revenit în local. au fost rugaţi de o salariată să-i taie un geam. (2) lit. (2) lit. au fost admise apelurile declarate de inculpaţi.C. reduce posibilităţile ei de a se apăra.I. aceasta nu înseamnă că fapta a fost săvârşită de mai multe persoane. în ceea ce îl priveşte pe pe B. B. 3.F la comiterea infracţiunii. care consumase băuturi alcoolice în local. În consecinţă. prin plecarea de la locul unde urma să se consume fapta şi prin încuierea uşii. şi în art. a părăsit încăperea. să existe încă o persoană care a imobilizat victima. în seara de 17 octombrie 1994. avea supra ei o importantă sumă de bani. (2) lit. barman intr-un local.000 de lei. inculpatul a spus celor doi minori că banii se află în buzunarul stâng al cămăşii părţii vătămate şi le-a dat un spray lacrimogen pentru a anihila o eventuală rezistenţă a acesteia. dar aceasta opunându-se. Încadrarea juridică a acestor fapte în art.. luându-i suma de 100.I. inculpaţii minori au urmărit-o. Rămânând singuri. 211 alin.Viol În fapt. a ieşit din încăpere.. împrejurare care intimidează victima. 197 alin. ceea ce este specific formei de participare a coautoratului.I. renunţase la intenţia de a avea raport sexual cu aceasta. Este suficient ca.C. 347 . (1) teza I Cod penal. în ceea ce îl priveşte pe B.C. a întreprins acţiuni de natură a înfrânge rezistenţa acesteia.Tentativă. încuind uşa pe dinafară.Complicitate. văzând că partea vătămată. 2. a determinat pe doi inculpaţi minori să o deposedeze de bani pe partea vătămată. s-a înlăturat din încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina lor această agravantă şi s-au individualizat pedepsele. datorită opunerii victimei. Într-o seară. şi B. PARTEA GENERALĂ simplu ajutor inculpatei D. b) Cod penal. b9 Cod penal. neexistând agravanta prevăzută în art. Agravanta implică participarea concomitentă a mai multor persoane.DREPT PENAL. Este adevărat că ea nu presupune ca toate persoanele să fi avut raport sexual cu victima..C. 25 raportat la art.I a încercat. fapta caracterizându-se prin participarea ambilor inculpaţi la realizarea laturii obiective a acesteia. la semnul făcut de colegul său. s-a rerţinut că inculpaţii B. 197 alin.. de-acum. reţinându-se că. prin violenţă.000 de lei din banii luaţi de la partea vătămată. în timp ce se aflau în vestiar. l-a ajutat pe autorul tentativei de viol. b) Cod penal. recursul inculpatului a fost respins. inculpatul. au restituit inculpatului spray-ul şi i-au dat 30. b) Cod penal se referă la situaţia în care infracţiunea de viol a fost săvârşită de mai multe persoane. este greşită. În cazul de faţă. 20 raportat la art. inculpatul B. În acest sens. a ameninţat-o. (2) lit. 20 şi art. B.Instigare la tâlhărie Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. Agravanta prevăzută în art. să aibă raport sexual cu victima. După ce partea vătămată a părăsit localul. încuind uşa şi a revenit după 40-50 de minute când. La un semn discret al lui B. 26 raportat la art.I. B.I. în cele din urmă a renunţat. În consecinţă. Chiar dacă B. lucrau ca muncitori docheri în portul Constanţa. ai folosit împotriva ei spray-ul şi au lovit-o. 197 alin. 197 alin.

printr-o singură formă de vinovăţie. Potrivit art 25 Cod penal. pag.. Infracţiunea simplă.Oancea. op. C-tin Mitrache. pag.Ed. 578 Unitatea naturală de infracţiune Unitatea legală de infracţiune 348 . UNITATEA DE INFRACŢIUNI Noţiune  presupune activitatea infracţională formată dintr-o singură acţiune ori inacţiune ce decurge din natura faptei sau din voinţa legiuitorului. spunându-le că avea în buzunar o importantă sumă de bani şi dându-le un spray lacrimogen pentru anihilarea unei posibile rezistenţe.578 UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE Infractiunea simplă  se caracterizează din punct de vedere obiectiv. fie prin mai multe intervenţii. Tribunalul Dâmboviţa. a respins ca nefondat apelul declarat de procuror. prin decizia penală nr. Bucureşti !971.Zolineak. fie prin o singură intervenţie a făptuitorului asupra obiectului infracţiunii. anterior modificării prin Legea nr. M.191.216. pag. printr-o singură acţiune sau inacţiune. şi anume luarea prin violenţă a banilor. Aşa fiind. În aceste condiţii. se poate realiza.II. Drept Penal. op.cit. pag. 211 alin. 208 şi art 209 Cod penal. 25 raportat la art. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul i-a îndemnat pe inculpaţii minori să o deposedeze de bani pe partea vătămată. vol. I. Ghe. Boroi.. Aceste împrejurări evidenţiază că. un singur rezultat. CAPITOLUL IX. 18. Judecătoria Târgovişte.Aurel Teodor Moldovan Aceasta a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale. pe plan subiectiv. a reţinut situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu şi a condamnat pe inculpat pentru instigare la infracţiunea de furt calificat prevăzută în art.134.Gen.Didactică şi Pedagogică.9. 140/1996. instigator este persoana care. săvârşită de o persoană şi în care se identifică conţinutul unei singure Felurile unitatii de infractiune infracţiuni. (2). 34/1995. P. Recursul în anulare declarat în cauză este fondat. inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii unor leziuni traumatice părţii vătămate. ca urmarea firească a comportamentului violent al autorilor. 1976. sub aspect obiectiv. inculpatul a prevăzut şi a urmărit producerea rezultatului faptei la săvârşirea căreia i-a determinat pe cei doi minori. Drept Penal. iar din punct de vedere subiectiv.198. 3822/1995.cit. prin sentinţa penală nr. 25 raportat la art. Al. cu intenţie. Nistoreanu. determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. fapta săvârşită de inculpat trebuia încadrată în prevederile art. care se succed imediat în timp asupra obiectului infracţiunii.

potrivit viitorului Cod Penal) o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală Infracţiunea progresivă  infracţiune care după momentul consumării infracţiunii produce un rezultat care se amplifică progresiv.cit. care continuă şi după consumare până la intervenţia unei forţe contrare. care pedepseşte prin reunirea în conţinutul unei singure infracţiuni două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni. 349 . desemnând infracţiunea săvârşită prin devierea acţiunii de la obiectul sau persoana împotriva cărora era îndreptată. care constă în repetarea faptei incriminate. pericolul social al infracţiunii 579 C. datorită nopţii. care ar putea constitui fiecare în parte o infracţiune. decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vatămă. fără intervenţia făptuitorului. Formele unităţii legale Infracţiunea continuată  este acea formă a unităţii legale caracterizată prin săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite Infracţiunea complexă  infracţiunea ce cuprinde în conţinutul ei ca element constitutiv sau ca circumstanţă agravantă (element circumstanţial agravant.579 Se poate săvârşi în două moduri:  prin devierea acţiunii infracţionale spre un alt obiect sau altă persoană: Exemplu: prin greşita manipulare a armei. o îndeletnicire a acestuia. pag. făptuitorul ucide o altă persoană decât cea pe care vroia să o ucidă iniţial  prin săvârşirea faptei asupra altui obiect sau altei persoane datorită erorii făptuitorului: Exemplu: infractorul confundă pe rivalul său. Infracţiunea deviată  formă a unităţii naturale de infracţiune.211. pe de o parte. datorită greşelii făptuitorului. Infracţiunea de obicei  este o formă a unităţii naturale de infracţiune. sau prin îndreptarea acţiunii – din eroare a făptuitorului – asupra altei persoane ori altui obiect. pe de altă parte.DREPT PENAL. încât să releve o obişnuinţă a făptuitorului. PARTEA GENERALĂ Infractiunea continuă  se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. la alt obiect sau persoană. fie prin producerea de noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave.Bulai op. cu o altă persoană pe care o ucide UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE Noţiune: creaţie a legiuitorului. fie prin agravarea urmării imediate. în aşa fel încât să se atribuie ansamblului de infracţiuni.

372 din 23 august 2000. să alcătuiască o singură acţiune în vederea aceluiaşi rezultat. decizia nr. Infracţiune continuată. (2) C. Unitate naturală. a admis recursul. în realitate.Aurel Teodor Moldovan PRACTICA CAPITOUL IX Infracţiune. 41 alin. cu aplicarea art. cu aceeaşi promisiune de a le obţine pe paşapoarte vize de şedere temporară. după discuţii repetate purtate. secţia penală. 41 alin. Din situaţia de fapt corect reţinută de instanţe. veniţi împreună la domiciliul său. suma de 64 de milioane de lei şi alte bunuri. rezultă că inculpatul a săvârşit mai multe acte materiale. a înlăturat aplicarea art. cu persoane din două familii. pen. Prin decizia nr. (2) C. iar suspendarea executării nu se justifică. 338 din 2 decembrie 1999. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. ca şi de cea de recus. acţiuni considerate de prima instanţă. 257. Curtea Supremă de Justiţie. cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea uşoară. că infracţiunea de trafic de influenţă nu a fost săvârşită în formă continuată. Împotriva deciziei procurorul a declarat recurs. 4552 din 25 octombrie 2001. Discuţiile repetate avute de inculpat cu reprezentanţi ai celor două familii. în luna martie 1998. ca fiind componente ale infracţiunii continuate de trafic de influenţă. între altele. urmate de primirea unor foloase de la acestea în acelaşi timp şi loc. 604 din 8 decembrie 2003 Prin sentinţa penală nr. în aceeaşi zi. nu au. semnificaţia unor acţiuni autonome. a fost condamnat. Completul de 9 judecători. a redus pedeapsa aplicată inculpatului şi a dispus suspendarea condiţionată a executării acesteia. cu acelaşi prilej. fiecare în parte. cu aceleaşi ocazii. în sensul prevederilor art. inculpatul B. pentru a-i ajuta să obţină vize pentru şedere în străinătate. de la 13 membri ai acelor familii. conţinutul aceleiaşi infracţiuni. În cauză s-a declarat recurs în anulare. caracterizată prin săvârşirea repetată a unor acţiuni care prezintă. prin legătura firească dintre ele. în favoarea membrilor celor două familii. urmate de primirea banilor şi bunurilor de la cele 13 persoane. susţinând că are influenţă asupra unor funcţionari de la ambasada ţării respective. nu atribuie faptei semnificaţia unei infracţiuni continuate de trafic de influenţă. între altele.. Recursul în anulare este fondat. Curtea de Apel Galaţi a admis apelul inculpatului. cu condiţia ca acestea. în unicul scop de a trafica presupusa sa influenţă asupra unor funcţionari de ambasadă. pen. inculpatul a pretins şi apoi a primit. Instanţa a reţinut că. ci constituie o unitate naturală de infracţiune. 41 350 .C. a casat decizia atacată şi a menţinut hotărârea primei instanţe. considerate în ansamblul lor. această unitate nu este incompatibilă cu existenţa unei pluralităţi de acte materiale. cu motivarea. Prin decizia penală nr. Trafic de influenţă Purtarea unor discuţii repetate cu mai multe persoane aflate împreună.

351 . op. PARTEA GENERALĂ alin. În consecinţă recursul în anulare a fost admis.DREPT PENAL. 18.214. pen. sunt legate între ele în mod natural. ori cel puţin două dintre ele să poată fi supuse judecăţii concurs real concursul real/material simplu Formele concursului concurs real de infracţiuni: concursul ideal/formal calificat 580 V. C-tin Mitrache. M. (2) C.cit. ca atare. pen. V. s-a schimbat încadrarea juridică din prevederile art.Oancea. pag.. pag.pag. 257 C. pentru vreuna dintre ele. I. 41 alin.. cât şi situaţia în care o persoană săvârşeşte din nou o infracţiune după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune.Zulineak. PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI NOŢIUNE: desemnează situaţia în care o persoană săvârşeşte mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. (2). urmate de verificarea paşapoartelor de către inculpat şi apoi de primirea foloaselor fiind determinate de natura infracţiunii.580 Condiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni: a)săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni b)infracţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană c)infracţiunile să fie săvârşite mai îninte de condamnarea definitivă a infractorului pentru vreuna din ele.233.. pag.Dongoroz I.Bulai. în condiţiile speţei. C.259. în cele ale art. mai înainte de a fi condamnată definitiv. şi s-a dispus condamnarea inculpatului potrivit noii încadrări. concursul de infracţiuni Formele pluralităţii de infracţiuni: recidiva pluralitatea intermediară Concursul de infracţiuni: forma pluralităţii de infracţiuni ce constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni. ocazionate de primele discuţii. op. Drept penal 1992. d)infracţiunile comise.222.Dongoroz. alcătuind o singură acţiune şi. ele trebuie considerate în ansamblul lor.pag.236. pag. reprezintă o unitate naturală de infracţiune. cu aplicarea art. CAPITOLUL X. scurtele întreruperi în desfăşurarea activităţii infracţionale. Activităţile menţionate ale inculpatului au urmărit un singur rezultat. au fost casate hotărârile atacate.cit.331. având la bază o unică formă de vinovăţie.cit. 257. Drept penal 1939.op. iar nu o infracţiune continuată de trafic de influenţă.10. de către aceeaşi persoană.

MODALITĂŢILE RECIDIVEI: Recidivă postcondamnatorie Recidivă postexecutorie Recidivă generală teritorială Recidivă specială Recidivă absolută Recidivă relativă Recidivă mare 352 Recidivă permanentă Recidivă temporară Recidivă naţională sau Recidivă internaţională Recidivă cu efect unic Recidivă cu efecte progresive . anterior a fost condamnată sau a şi executat o pedeapsă. situaţia.Aurel Teodor Moldovan Tratamentul penal în caz de concurs de infracţiuni: sunt cunoscute trei sisteme: .Sistemul absorbţiei: presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru cea mai gravă dintre infracţiuni. aceasta absorbind pedepsele pentru infracţiunile mai puţin grave . împrejurarea în care se găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracţiune după ce.Sistemul cumulului juridic: sistem intermediar între cel al adiţionării şi cel al absorbţiei.Sistemul cumulului aritmetic: presupune adunarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune din concurs . presupunând aplicarea pedepsei cele mai grave stabilite pentru fiecare infracţiune la care se poate adăuga un spor Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente – în contopire vor fi cuprinse numai pedepsele ce urmează a fi executate. postcondamnatorie şi postexecutorie generală şi specială mare şi mică Modalităţile recidivei: absolută şi relativă permanentă şi temporară teritorială şi internaţională cu efect unic şi cu efecte progresive Tratamentul penal al recidivei: este o cauză de agravare facultativă a pedepsei pentru acea infracţiune RECIDIVA Noţiune: starea. nu şi cele pentru care a intervenit o cauză legală de neexecutare.

Condamnarea definitivă de să fie mai mare de 6 luni. Existenţa unei hotărâri definitive de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie.DREPT PENAL. Primul termen al recidivei îl constituie condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. respectiv de un an conform viitoarei reglementări. primul termen al recidivei îl constituie condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. a) Codul Penal în vigoare. Condamnarea să nu fie dintre acelea de care. RECIDIVA MARE POSTEXECUTORIE: este reglementată de art. 41. iar în viitorul Cod Penal este reglementată în art. respectiv de un an ori pedeapsa detenţiunii pe viaţă. respectiv mai mare de un an de zile potrivit noului Cod Penal. potrivit legii nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă. 37. Primul termen Condiţiile recidivei mari postcondamnatorii Al doilea termen Săvârşirea unei noi infracţiuni Noua infracţiune să fie săvârşită cu intenţie Pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune să fie mai mare un an. 37. lit. potrivit actualului Cod Penal. PARTEA GENERALĂ Recidivă mică RECIDIVA MARE POSTCONDAMNATORIE: este reglementată potrivit dispoziţiilor art.1. alin. b) din actualul Cod Penal şi art. 353 . 41 noul Cod Penal. Noua infracţiune să fie săvârşită în intervalul de timp după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. lit.

de orice natură. potrivit actualei reglementări. RECIDIVĂ MICĂ POSTCONDAMNATORIE : când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoarea de până la 6 luni. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. 42 din viitoarea reglementare. respecvtiv de un an sau mai mare. respectiv un an Pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni sau de un an să fi fost executată Pedeapsa închisorii să fie executată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie Condamnarea să nu fie una dintre acelea de care nu se ţine cont la stabilirea stării de recidivă Condiţii de existenţă a recidivei mari postexecutorii Al doilea termen ca şi la recidiva mare postcondamnatorie.Aurel Teodor Moldovan Primul termen Rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. care trebuie săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiune trebuie să fie mai mare de un an. 354 . Condiţii de existenţă Al doilea termen să fie constituit din săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie. al doilea termen trebuie să constituie o infracţiune. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. 38 din actualul Cod Penal. Să existe o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie directă. indirerctă sau Primul termen cu praeterintenţie. Să nu fie incidentă vreo cauză dintre cele prevăzute la art. respectiv art.

40.Concurs de infracţiuni. respectiv în luna aprilie şi iunie 1993. după caz. alin.c) ale actualului Cod Penal. Concurs real581 C.1 din Codul Penal în vigoare. 39. Studii şi practică judiciră 1994-2006. apare justificată concluzia că sustragerile 581 Revista de drept penal.A. PARTEA GENERALĂ RECIDIVA MICĂ POSTEXECUTORIE: este reglementată în dispoziţiile art. respectiv Codul Penal viitor – art. lit. alin.DREPT PENAL. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă: recalcularea pedepsei pentru descoperirea ulterioară a stării de recidivă se face aplicându-se. Piteşti. nr 2/1996. tratamentul penal este prevăzut de art. TRATAMENTUL PENAL AL RECIDIVEI: este reglementat de dispoziţiile art. Editura Hamangiu.1. iar în noul Cod penal. Ediţie îngrijită de George Antoniu. condiţiile vor fi identice cu cele de la recidiva mică postcondamnatorie Primul termen Condiţii de existenţă Al doilea termen trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei. PLURALITATEA INTERMEDIARĂ: este susceptibilă de a comporta definiţii diferite după cum se au în vedere dispoziţiile legale prevăzute de actele normative menţionate în cadrul capitolului ce analizează instituţia avută în vedere (Codul Penal în vigoare – art. pag 216 355 . 37.pen nr 19/R/1995. 44). dec. 43. p 111 În măsura în care cele două furturi au fost comise la intervale mari de timp. PRACTICĂ CAPITOLUL X Concurs de infracţiuni 1. dispoziţiile cu privire la sancţionarea recidivei postcondamnatorii sau după caz postexecutorii.

p 154 Inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută în art 254 alin (1) şi la 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută în art 289 C. Ediţie îngrijită de George Antoniu. Studii şi practică judiciră 1994-2006..pen s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare. nr 4/2001. Editura Hamangiu. s. dec. Ca urmare în recursul parchetului a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută în art 208 raportat la art 209 lit a) şi g) C.pen. Studii şi practică judiciră 1994-2006. a două infracţiuni de tâlhărie prevăzute în art 211 alin (1) C. Recursul extraordinar declarat în cauză. p 175 Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea. nefiind aplicabile dispoziţiile art 41 alin 2 C. datorită pluralităţii subiecţilor pasivi şi a rezultatelor produse. în cel de-al doilea.S.V. şi S. instanţa reţinând că. dec.F. printre altele. 3. cum a apreciat greşit instanţa de fond.. suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi depusă şi în caz de concurs de infracţiuni. tot atâtea infracţiuni de tâlhărie.pen. P. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult doi ani. 582 Revista de drept penal. Recursul declarat de procuror este fondat. în concurs ideal. pag 222 356 . 2. chiar dacă victimele au remis sumele de bani sau bunurile în acelaşi timp. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei. pag 220 683 Revista de drept penal.583 C. inculpatul a acostat pe stradă două persoane. cu aplicarea art 41 alin 2 C. Concurs de infracţiuni. la 17 şi la 23 ianuarie 1991. a comis câte o infracţiune de tâlhărie. iar la 23 ianuarie trei persoane. şi H. pe care le-a ameninţat şi lovit.C.pen. împotriva părţilor vătămate B. Pedeapsă mai mare de 2 ani. printr-o unică acţiune de ameninţare cu bătaia. În baza art 81 C. s.J. în concurs real. cu motivarea că inculpatul nu a săvârşit câte o infracţiune de tâlhărie la datele susmenţionate.J. şi nu una singură.S. Pluralitate de victime582 C. deposedându-le de sumele de bani şi unele bunuri pe care le aveau asupra lor.. ci două. constatându-se că această din urmă pedeapsă este graţiată conform Legii nr 137/1997. Concurs de infracţiuni.pen.Aurel Teodor Moldovan nu au avut la bază aceeaşi rezoluţie infracţională.pen.. Ediţie îngrijită de George Antoniu. Editura Hamangiu. şi a părţilor vătămate H. nr 2/1994. nr 784/1993.nr 3298/1999. Din probele administrate rezultă că la 17 ianuarie 1991. să-i dea banii sau alte bunuri pe care le aveau asupra lor constituie.I.. Potrivit art 81 alin 2 C. este întemeiat.D. respectiv trei infracţiuni. în primul caz..pen. În toate aceste împrejurări fapta inculpatului de a fi constrâns concomitent două sau trei persoane.pen. în două asemenea infracţiuni.pen.

.J. dec.DREPT PENAL. S-a reţinut că. p 141 Sustragerea unor bunuri de către patru persoane.. cea de fals intelectual. şi câte două infracţiuni de ultraj prevăzute în art 239 alin 2 cu aplicarea art 33 lit a). Tâlhăria prevăzută la art 211 alin 1 C. În consecinţă faptele săvârşite de către fiecare dintre inculpaţi constituie câte o singură infracţiune de tâlhărie prevăzută în art 211 alin (1).J. nu se putea dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate. inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism fără a avea permis de conducere. dec. Infracţiunea de ultraj împotriva poliţistului se află în concurs ideal cu cea de tâlhărie. Concurs ideal şi real de infracţiuni584 C. s. p 131 Condamnatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prevăzută în art 36. la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama Revista de drept penal.nr 839/1999. nr 2611/1996. alin (1) din Decretul nr 328/1996. în data de 22 aprilie 1997. iar inculpatul a fost condamnat şi pentru o altă infracţiune.pen trebuie reţinută în modalitatea furtului urmat de întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări pentru păstrarea bunului furat şi pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea. Studii şi practică judiciră 1994-2006. la 7 luni închisoare. pag 610 584 357 .pen. art 34 lit a) si art 75 lit a C.pen. ci infracţiunea de tâlhărie şi de ultraj. dar există atâtea infracţiuni de ultraj. dacă există concurs de infracţiuni. 4. urmată de ameninţarea şi lovirea celor doi poliţişti care au încercat să-I legitimeze şi sa-i împiedice să plece cu bunurile sustrase nu constituie infracţiunea de furt calificat în concurs cu cea de ultraj. Recidivă. Editura Hamangiu. Potrivit art 38 alin (2) C. nr 1/2002. în raport cu fiecare poliţist agresat. s-a susţinut că reţinerea stării de recidivă este greşită. RECIDIVA 1. Editura Hamangiu. aflate în concurs real. pag 230 585 Revista de drept penal.S. PARTEA GENERALĂ Cum în cauză pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de luare de mită este de 3 ani închisoare. Ediţie îngrijită de George Antoniu.S. Ediţie îngrijită de George Antoniu. deoarece aceasta depăşeşte 2 ani închisoare. nr 2/1997..pen. câte persoane au fost vătămate prin acea infracţiune. s. pen.pen. Studii şi practică judiciră 1994-2006. Reabilitare de drept585 C. Condamnare care nu atrage starea de recidivă. Recursul în anulare este fondat. Sentinţa a rămas definitivă prin neapelare. cu aplicarea art 37 lit b) C.. Declarându-se recurs în anulare.

socotit conform art 136 alin 1 C. Studii şi practică judiciră 1994-2006. în conformitate cu dispoziţiile art 39 raportat la art 36 alin (3) C. casându-le să reţină cauza spre rejudecare şi să schimbe încadrarea juridică a faptei prin înlocuirea art 37 lit b) cu art 37 lit a) C. Aşa fiind.pen. nr 3/1996. Ediţie îngrijită de George Antoniu. deci ulterior datei de 7 iulie 1996 la care s-a împlinit termenul de reabilitare de 3 ani. hotărârile pronunţate sunt casabile in baza art 385 alin (1) pct 17 C. nr 2/1996. Computare587 C.. ca atare..pen. cu suspendarea condiţionată a