DREPT PENAL.

PARTEA GENERALĂ

dr. Aurel Teodor Moldovan

DREPT PENAL PARTEA GENERALÃ

BRAŞOV
1

Aurel Teodor Moldovan

Prof. Dr.dr. Cristian Murzea Prof. Dr.dr. Cătălin Joiţa Consilier editorial: Prof. Dr. ing. Florin Andreescu Procesare - editare text: Oana Lazăr Tehnoredactare: Av. Andreea Rădulescu Jr. Georgeta Györffy Av. Oana Lazăr Coperta: Av. Bogdan Andreescu Corectura: Autorul Recenzenţi ştiinţifici:

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MOLDOVAN, AUREL TEODOR Drept penal. Partea generală / Aurel Teodor Moldovan, - Braşov : Lux Libris, 2009 Bibliografie ISBN 978-973-131-058-9 343(498)(075.8)

© 2009 Editură recunoscută CNCSIS, cod 201

ISBN 978-973-131-058-9
2

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

PREFAŢĂ

Că “Dreptul este în continuă mişcare” este o sintagmă ce se regăseşte şi in continua dezvoltare a relaţiilor sociale care ocrotesc sociatatea şi omul ca individ. Necesitatea introducerii a unor noi principii şi a unor noi instituţii de drept penal general au apărut ca o evoluţie necesară în procesul consolidării, transparenţei, şi adaptării europene în general a ştiinţei dreptului penal. Cele 17 capitole ale ediţiei de faţă exprimă o comparaţie între actuala reglementare, modificată prin Legea nr. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 228 din 25.03.2008 şi Noul cod penal, adoptat prin Legea nr 286/2009, publicată în Monitorul Oficial nr 510/24.07.2009 Autorul, folosind metoda de analiză comparativă, şi îmbinând repere permanente de practică judiciară la care se adaugă organizarea şi sistematizarea expunerii, a dorit să îmbine metoda aplicativă cu cea instructiv ştiinţifică a materialului. Deşi sunt diferite moduri de abordare a prefaţării unei lucrări pe care am trăit-o şi o simt îmi este greu să mă despart de ea prin publicare fără a adăuga faptul că atât ca student şi doctor în drept penal la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept, sub bagheta domnului profesor doctor Ion Oancea, şi profesor doctor Costică Bulai ,cât şi în calitate de practician în latura acuzării cât şi a apărării, iar în ultimii ani cadru didactic la Universitatea Transilvania, Braşov, Facultatea de Drept şi Sociologie, catedra de Drept public, disciplina “drept penal general” transmit prin intermediul acestei prefaţe îndemnul de a folosi rezultatul depus în mâna dumneavoastră. Dacă adaug acestei experienţe şi calitatea de Unit Directeur în Direcţia Închisorilor din cadrul Ministerului de Justiţie al Olandei (14 ani) întregesc enunţul anterior. Avocat, doctor şi decan al Baroului Braşov, din anul 2003 şi în prezent, Aurel Teodor

3

Aurel Teodor Moldovan

4

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CUPRINS

PREFAŢĂ ...................................................................................................... ......... CAPITOLUL I. NOŢIUNI GENERALE ................................................................ 1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT ........................................ 1.1.1. Noţiunea dreptului penal ........................................................... ....... 1.1.2. Obiectul dreptului penal .................................................................. 1.1.3. Sarcinile dreptului penal ............................................................ ....... 1.1.4. Caracterele dreptului penal ............................................................ 1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept ................... 1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN .......... 1.2.1. Principiul legalităţii ..................................................................... ...... 1.2.2. Principiul umanismului .................................................................... 1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale ............................................. 1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală ..... 1.2.5. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale ........................ 1.2.6. Principiul personalităţii răspunderii penale ...................................... 1.2.7. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal ........................ 1.3. IZVOARELE DREPTULUI PENAL ........................................................... 1.3.1. Principalele izvoare ale dreptului penal .......................................... 1.3.2. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale .................................. 1.4. RAPORTUL JURIDIC PENAL .................................................................. 1.4.1. Noţiune ...................................................................................... ........ 1.4.2. Elementele raportului juridic penal ........................................... ......... 1.4.3. Naşterea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal ............

3 13 13 13 13 14 14 15 16 17 18 18 18 19 19 20 21 22 23 24 24 24 25

27 27 27 28 29 29 30 CAPITOLUL II. LEGEA PENALĂ ................................................................. 32 ........ 32 2.1. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE ..................................
5

Aurel Teodor Moldovan

........... 2.1.1. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale ........................ 2.1.2. Normele de drept penal şi categorii de norme penale ....................... 2.1.3. Interpretarea legii penale ........................................................... ....... 2.1.3.1. Metode de interpretare a legii penale .................................. 2.1.3.2. Felurile interpretării după rezultat .................................... ....... 2.2. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU ............................................ ........ 2.2.1. Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu ................................. 2.3. EXTRĂDAREA ................................................................................... ....... 2.4. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP ................................................ ....... 2.4.1. Principiul activităţii ......................................................................... 2.4.2. Principiul neretroactivităţii legii penale ....................................... ....... 2.4.3. Principiul retroactivităţii legii penale ................................................ 2.4.4. Principiul ultraactivităţii .............................................................. ........ 2.4.5. Principiul aplicării legii penale mai favorabile ............................ ......... CAPITOLUL III. INFRACŢIUNEA .................................................................. ....... 3.1. DISPOZIŢII GENERALE .......................................................................... 3.1.1. Noţiunea de infracţiunea ................................................................ 3.1.2. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii ................................................. 3.2. CONŢINUTUL INFRACŢIUNII ............................................................ ....... 3.2.1. Noţiune şi importanţă ................................................................. ........ 3.2.2. Structura-conţinutul infracţiunii ....................................................... 3.2.3. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune ........................................ 3.3. CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII ...................................... ........ 3.3.1. Obiectul infracţiunii ......................................................................... 3.3.2. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii ................................................ 3.3.3. Subiecţii infracţiunii .................................................................... ....... 3.4. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI ............................. 3.4.1. Aspecte generale ....................................................................... .......
6

38 41 42 42 42 43 43 46 46 46 47 52 52 53 54 55 55 56 57 60 60 61 61 64 66 68 69 72 73 74 74 74 75 75 77 77 77 79 80 82

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

3.4.2. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei .......................................................................................... ....... 82 3.4.2.1. Legitima apărare .................................................................. 3.4.2.2. Starea de necesitate ........................................................... 82 3.4.2.3. Constrângerea fizică şi constrângerea morală ..................... 83 3.4.2.4. Cazul fortuit .................................................................... 83 ....... 88 3.4.2.5. Iresponsabilitatea ................................................................ 90 3.4.2.6. Minoritatea făptuitorului .................................................. 92 ....... 96 3.4.2.7. Eroarea de fapt ............................................................... ......... 98 3.5. INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI PRIN LIPSA 98 PERICOLULUI ..................................................................................... 98 ...... 100 3.5.1. Preliminarii ................................................................................ 103 ......... 103 3.5.2. Lipsa pericolului social, ca trăsătură esenţială a infracţiunii 104 ............. 106 3.5.3. Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală .... 106 3.6. LIPSA PREVEDERII IN LEGEA PENALA ......................................... 107 ....... 108 CAPITOLUL IV. PEDEPSELE ............................................................................ 109 4.1. GENERALITAĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR ..................................... 109 ......... 109 4.1.1. Noţiunea şi caracterele pedepsei .............................................. 109 ......... 111 4.1.2. Scopul şi funcţiile pedepsei ........................................................... 111 4.1.3. Felurile pedepsei ....................................................................... 112 .......... 114 4.2. CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN .......................... 118 121 4.2.1. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice .................................................................................................... 123 4.2.2. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele 123 juridice .............................................................................................. 124 ...... 127 4.3. PEDEPSELE ÎN SPECIAL ................................................................. 130 ........ 133 4.3.1. Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice ...................... 134 4.3.2. Pedepsele principale pentru persoanele juridice ............................ 135 4.3.3. Pedepsele complimentare pentru persoane fizice ...................... 136
7

Aurel Teodor Moldovan

4.3.4. Pedepsele complimentare aplicabile persoanei juridice 137 .................. 4.3.5. Pedepsele accesorii ................................................................. ........ 138 138 CAPITOLUL V. RĂSPUNDEREA PENALĂ ................................................ 138 ....... 138 5.1. RASPUNDEREA PENALA CA INSTITUTIE FUNDAMENTALA ............ 139 5.1.1. Generalităţi privind răspunderea penală ........................................ 139 5.1.2. Principiile răspunderii penale ................................................... 141 ...... 142 5.2. ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE ................................................ 144 5.2.1. Consideraţii generale ............................................................... 148 .......... 150 5.2.2. Reglementarea instituţiei înlocuirii răspunderii penale ................... 152 5.3. RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE ............................ 5.3.1. Discuţii în doctrină privind răspunderea penală a persoanei juridice ... 155 5.3.2. Necesitatea răspunderii penale a persoanei juridice ........................ 155 5.3.3. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit noii reglementări 155 ... 156 CAPITOLUL VI. APLICAREA PEDEPSEI ....................................................... 156 6.1. ASPECTE GENERALE ......................................................................... 157 6.1.1. Noţiune şi cadru ....................................................................... 158 ......... 159 6.1.2. Forme şi modalităţi de individualizare ...................................... 159 ........ 164 6.2. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR ............................... 166 6.2.1. Criterii generale de individualizare ................................... 167 ........ 6.2.2. Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei 169 ............ 169 6.2.2.1. Circumstanţe atenuante ............................................... 170 ........ 174 6.2.2.2. Circumstanţe agravante ................................................ 177 ....... 179 6.2.3. Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare a pedepsei 179 ... 180 CAPITOLUL VII. FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII ................... 181 7.1. ASPECTE GENERALE ......................................................................... 185 7.1.1. Actele preparatorii ................................................................... 186 ....... 187 7.1.2. Tentativa .................................................................................. 187 ......... 190 7.1.2.1. Felurile tentativei ................................................................
8

.... 7........... Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii de infractori .. 209 8................ 221 ..................3...... 221 9........... Infracţiunea fapt consumat ..................... Infracţiunea simplă .........1....2.2 Instigarea .............................................3.. PARTEA GENERALĂ 192 195 196 CAPITOLUL VIII............2...................................... 203 ...1 Autoratul şi coautoratul ..............2............. 206 ....1... 231 9 7...3.................1....3.... Felurile unităţii de infracţiune ..................... .......................................... Infracţiunea continuată .................2.1..........2........................2.................. 216 9.. 9............ 230 . 208 8............... UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE ....... CONSIDERATII GENERALE . 219 ..................... Felurile participaţiei penale .........4...1.1.............................. 9................. PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA 197 INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) ..............................................1.. 226 9........ 222 9......3........................................... 200 8..1.......... 221 9.. 198 8...........1.4 Infracţiunea de obicei ............2......... 216 9.1..............2...................... 220 9..1.. GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI ........2....2............2.......2..... 206 8. Infracţiunea progresivă ................. 213 8....... UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE ...............1............................................................................3............ Formele pluralităţii de infractori ........... 192 192 192 .....4.. Infracţiunea complexă ... Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului .2..........................................1.....2.....2............2........4............................... 210 8................................ 199 8....................2..... 207 ...................... 230 9............................ ............... ....... 7........... Tratamentul penal al participaţiei ............................. PARTICIPAŢIA PENALĂ .....2................... Infracţiunea fapt epuizat .............DREPT PENAL....................................... Infracţiunea deviată .................3 Complicitatea ........2..................3................ 217 9.....................2.....2...3........................... 209 8.......2. 7............... 214 214 CAPITOLUL IX..3................................. Participaţia improprie .2...... Incriminarea şi sancţionarea tentativei .....1............................................................... ... 7.................3... 199 8.................. Generalităţi privind participaţia penală ........... 204 8.............. .........1........ Infracţiuni pentru care tentativa nu este posibilă .................. UNITATE DE INFRACŢIUNI ....................2.............. Infracţiunea continuă ...........

........ Termenul de încercare ............2..2..................................... RECIDIVA .........1......... 10.2........................................ SUSPEBDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE 267 11....1.......3......... 271 11.. 273 11...... 4........... CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTR INFRACTIUNI CONCURENTE 10... 232 232 233 234 236 238 238 239 240 243 243 244 244 245 246 247 248 249 249 252 252 253 CAPITOLUL XI INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII 253 PEDEPSELOR ................. Noţiune .................................Aurel Teodor Moldovan CAPITOL X..........5.. CONCURSUL DE INFRACTIUNI .....6........................................ 271 .5................. 260 11.......... 10......... Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei ......2............1...................5.................................................................................... 274 ...............................................1................ 10.......2..272 praveghere .....................5..... 10....... 11.............. 11...... Recidiva mică postcondamnatorie ...........2.....5.. PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI ................................................. 10.. 10.....2..... SUSPENDAREA CONDITIONATA A EXECUTARII PEDEPSEI ..... GENERALITATI PRINVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI ........... Recidiva mare postcondamnatorie ............................ Aspecte generale ................. ... 256 . .............4.....5.................... TRATAMENT PENAL IN CAZ DE CONCURS DE INFRACTIUNI .1........................................8..... 254 11..... 10............ 257 11.. 11...5...........2... 275 10 ..... .. Recidiva mare postexecutorie ............... Tratamentul penal al recidivei .... Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei 260 ...................................................1................ 253 .........5..... 10...................................... Noţiune . 10............ 10.................3....... Termenul de încercare ..... 7....1....3................3....... 260 11.................... Condiţii de aplicare a suspendării executării pedepsei sub su.......... Recidiva mică postexecutorie ...........1..... Pluralitatea intermediară de infracţiuni ..5.................1.....................5................................ Condiţii de acordare a suspendării condiţionate a executării 257 pedepsei .................. 10.... 10............ 6.............................................1...... 5. Modalităţile recidivei ..................4.......... 257 11.....1... Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei ....... ....................................... 259 .............................

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

11.2.4. Măsurile de supraveghere ............................................................. 11.2.5. Obligaţiile condamnatului .......................................................... 11.2.6. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere ....... 276 11.2.7. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere 276 11.2.8. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere 278 ........ 278 11.3. EXECUTAREA PEDEPSEI INCHISORII LA LOCUL DE MUNCA .......... 279 11.3.1. Noţiune .................................................................................... 280 ...... 281 11.3.2. Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei la locul 281 de muncă .......................................................................................... 281 11.3.3. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă ....................... 285 11.3.4. Anularea executării pedepsei la locul de muncă .......................... 11.3.5. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă .......................... 11.4. LIBERAREA CONDIŢIONATĂ ............................................................ 287 11.4.1. Noţiune .................................................................................... ...... 11.4.2. Condiţii de acordare ...................................................................... 290 11.4.3. Efectele liberării condiţionate ................................................... 290 ....... 291 11.4.4. Liberarea conditionata in cazul detentiei pe viata .......................... 298 305 CAPITOLUL XII. MINORITATEA ...................................................................... 310 12.1. RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR .......................................... 319 12.1.1. Aspecte generale privind sancţionarea infractorilor minori............ 322 12.1.2. Măsurile educative ................................................................ 329 ........ 333 12.1.3. Pedepsele aplicabile infractorilor minorului şi particularităţiile 337 regimului de aplicare şi executare a acestora ...................................... 341 343 CAPITOLUL XIII. MĂSURILE DE SIGURANŢĂ .......................................... 346 13.1. NOTIUNE SI CARACTERIZARE .......................................................... 348 13.2. FELUL MASURILOR DE SIGURANTA ................................................ 350 13.3. REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA .......................................... 351 13.3.1. Obligarea la tratament medical ..................................................... 355 13.3.2. Internarea medicală ............................................................... 360 ....... 368 13.3.3. Interzicerea unei funcţii sau profesii ............................................ 381 13.3.4. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi ............................. 382 13.3.5. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei ................................ 385 ........ 389 pe o perioadă determinată .................................................................. 393 ........ 397 13.3.6. Expulzarea ..............................................................................
11

Aurel Teodor Moldovan

...... 13.3.7. Confiscarea specială .....

........................................................... 399 401 403 404 407 411

CAPITOLUL XIV . CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ 14.1. ASPECTE GENERALE ................................................................. ......... 14.2. AMNISTIA ................................................................................ ..........

12

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I NOŢIUNI GENERALE
1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT 1.1.1. Noţiunea dreptului penal Dreptul penal este o ramură de drept şi reprezintă ansamblul normelor juridice edictate de stat prin care se stabilesc faptele care constituie infracţiuni (crime şi delicte), pedepsele ce se aplică şi dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni, pentru apărarea ordinii de drept. În literatura de specialitate dreptul penal apare şi sub denumirea de drept criminal această denumire derivând de la cuvântul de origine latină crimen, cuvânt ce are semnificaţia de faptă infracţională. Noţiunea de drept penal provine de la cuvântul de origine latină poena, pedeapsă, reprezentând sancţiunea ce se va aplica pentru săvârşirea faptei interzise. În literatura de specialitate au existat mai multe definiţii date acestei noţiuni de drept penal, dar ne vom opri cu precădere asupra definiţiei date de marele penalist român I. Tanoviceanu, care afirma : “ Dreptul penal este acea ramură a dreptului public intern, care se ocupă de infracţiune şi de pedepse ce trebuie aplicate acelora care le comit”1 . Astfel trebuie precizat faptul că marii autori în domeniul dreptului penal au scos în evidenţă faptul că ceea ce este specific dreptului penal este “dreptul de a pedepsi” sau dreptul statului de a exercita represiunea2 . 1.1.2. Obiectul dreptului penal Constă în relaţiile sociale care privesc faptele ce sunt considerate a fi infracţiuni (crime şi delicte) şi pedepsele ce se stabilesc şi se aplică celor care săvârşesc infracţiuni. Dreptului penal îi revin relaţii sociale pe care trebuie să le reglementeze, relaţii sociale care conferă participanţilor anumite drepturi şi obligaţii. Relaţiile sociale ce revin dreptului penal sunt activităţile de luptă împotriva infracţiunilor, activităţi ce se realizează prin tragerea la răspundere penală a celora care săvârşesc fapte prevăzute de legea penală. De asemenea obiect al dreptului penal îl reprezintă şi relaţiile de represiune penală, adică acele relaţii ce se stabilesc după săvârşirea faptei interzise, între stat şi făptuitor, în sensul că statul are obligaţia şi totodată
1 2

I. Tanoviceanu, Curs de drept penal , Bucureşti 1912, pag. 3. Ion Oancea , Drept penal – partea generală, Bucureşti 1971, pag.14.

13

Aurel Teodor Moldovan

şi dreptul de a trage la răspundere pe făptuitor, iar făptuitorul de această dată se va „bucura” numai de obligaţia de a suporta consecinţa faptei sale, şi anume să suporte pedeapsa penală aplicată. Trebuie precizat deasemnea faptul că obiectul dreptului penal mai cuprinde şi relaţiile de apărare socială, relaţii ce se nasc din momentul intrării în vigoare a legii penale.3 1.1.3. Sarcinile dreptului penal Pentru a-şi putea realiza scopul său specific dreptul penal trebuie să îndeplinească anumite funcţii şi anume: ♦ Stabilirea faptelor ce reprezintă infracţiuni (crime şi delicte) şi prevenirea lor, lucru ce se realizează prin încriminarea faptelor ce reprezintă un pericol social . ♦ Arătarea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale, dar şi a sancţiunilor pe care le poate aplica statul prin organele sale în cazul săvârşiri faptelor prevăzute ca interzise. ♦ Dreptul de a pedepsi, drept care trebuie stabilit pentru organele judiciare, precizându–se totodată şi condiţiile în care se poate exercita acest drept. Exercitarea acestui drept presupune existenţă unui temei, iar conform legii penale singurul temei legal îl reprezintă săvârşirea unei infracţiuni. In noul cod penal se poate observa faptul că s-a renunţat la definirea scopului legii penale, scop ce este bine determinat de art 1 din actualul cod penal „legea penală apără împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept”. 1.1.4. Caracterele dreptului penal a. Caracterul autonom Caracterul autonom al dreptului penal se evidenţiază prin faptul că are în primul rând un obiect propriu de reglementare, care îl reprezintă relaţiile sociale specifice acestei ramuri de drept ce trebuie să fie ocrotite, prin faptul că pentru apărarea valorilor sociale să creează reguli de conduită care vin să sublinieze netemeinicia tezei conform căreia dreptul penal reglementează doar relaţii de sancţionare. Caracterul autonom al dreptului penal poate fi justificat şi prin faptul că se pot evidenţia domenii ale vieţii sociale unde numai dreptul penal ocroteşte anumite interese, interese ce nu sunt ocrotite prin intermediul nici unei altei ramuri de drept. b. Caracterul unitar Acest caracter se desprinde din prevederile art. 362 Cod penal:” Dispoziţiile
3

Constantin Mitrache, Drept penal, Bucureşti 2002, pag.9.

14

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancţionate penal prin legi speciale, afară de cazul când legea dispune altfel” Normele dreptului penal sunt nu numai în Codul penal cuprinse ci şi în legi extrapenale, reprezentând sistem unitar datorită unicităţii principilor care străbat legislaţia penală. Dreptul penal îşi păstrează caracterul unitar nefiind afectat de faptul că normele penale sunt grupate în partea generală, partea specială a Codului penal ori în legi penale, sau legi nepenale cu dispoziţii penale. c. Caracterul de drept public Dreptul penal aparţine dreptului public datorită faptului că prin reglementările sale specifice dreptul penal a venit întotdeauna în apărarea valorilor sociale, unde interesul major l-a avut societatea, statul ca reprezentant al acesteia. Prin faptul că dreptul penal reglementează relaţiile de apărare socială, se creează raporturi juridice între stat şi persoanele fizice ca destinatari ai legii penale. Aceste raporturi nu reprezintă altceva decât raporturi de putere prin intermediul cărora se realizează funcţia de apărare a valorilor sociale împotriva infracţiunilor4 . Statul este în toate raporturile juridice de drept este subiect dominant care pretinde o anumită conduită de la destinatarii legii penale, şi tot statul este acela care în caz de încălcare a normelor penale, prin organele sale specializate, asigură restabilirea ordinii încălcate, prin tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni. 1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept Dreptul penal şi dreptul procesual penal. În cadrul sistemului român de drept, dreptul penal este în strânsă legătură cu dreptul procesual penal, cele două ramuri de drept fiind indisolubile. Dreptul penal îşi îndeplineşte sarcinile specifice prin intermediul dreptului procesual penal, şi de asemenea dreptul procesual penal fără dreptul penal ar fi lipsit de conţinut. Prin intermediul dreptului penal se stabilesc faptele ce reprezintă infracţiuni, pedepsele şi răspunderea penală, iar normele de drept procesual penal sunt cele care stabilesc procedura de tragere la răspundere a celora care se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor. Dreptul penal şi dreptul execuţional penal Dreptul execuţional penal apare în unele sisteme de drept, ca de exemplu în sistemul fostelor republici sovietice , drept al muncilor corecţionale . Această ramură de drept a cărei existenţă de sine stătătoare este discutabilă, cuprinde acele norme juridice ce reglementează relaţiile sociale ce iau naştere în procesul executării sancţiunilor de drept penal; aceste relaţii se nasc între organele de stat specializate însărcinate cu executarea acestor sancţiuni şi persoanele condamnate,
4

Costică Bulai – Manual de drept penal, Bucureşti 1997, pag.12

15

Aurel Teodor Moldovan

sancţiuni ce sunt aplicate de instanţele de judecată. Deseori în literatura de specialitate s-a conturat ideea conform căreia pe lângă faptul că dreptul penal execuţional este o ramură de drept de sine stătătoare, unii autori au admis chiar existenţa unei subramuri care poartă denumirea de drept penitenciar, care reglementează relaţiile sociale legate de executarea pedepselor privative de libertate5 . Dreptul penal şi dreptul civil Această legătură se realizează prin apărarea relaţiilor patrimoniale şi personal nepatrimoniale, apărarea împotriva faptelor periculoase. Această apărare se realizează prin interzicerea sub sancţiuni a sustragerilor, distrugerilor. Dreptul penal şi dreptul medical În activitatea specifică domeniului medical, se pot comite o serie de infracţiuni prevăzute cel mai adesea în Codul penal, fie de către persoane care nu au dreptul de a exercita profesiunea de medic (art. 281 cod-penal actual, respectiv art 352 - viitoarea reglementare), de persoane care se sustrag de la tratamentul medical (art. 3091 cod penal), de medicii care prescriu produse şi substanţe stupefiante fără a fi necesare în soluţiuonarea unui caz (art. 312 alin. 3 cod penal actual, respectiv art 363 din viitoarea reglementare) ori provoacă avorturi în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor autorizate în acest scop (art. 185 alin. 1 lit. A codul penal actual, resectiv art 199 alin 1, lit a din viitoarea reglementare), etc, pentru care se aplică normele de drept penal şi se angajează răspunderea penală prevăzută de dreptul material, cu posibilitate reţinerii, după caz, a circumstanţelor atenuante sau agravante ce ar rezulta din activitatea medicală6 . Dreptul penal este în strânsă legătură şi cu celelalte ramuri de drept existente, precum dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul familiei s.a., prin faptul că preocuparea esenţială a dreptului penal rămâne aceea de apărare împotriva faptelor periculoase. 1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN Aceste principii fundamentale ale dreptului penal reprezintă idei directoare care călăuzesc elaborarea cât şi realizarea normelor penale, evidenţiind trăsăturile legislaţiei penale Ca şi principii fundamentale enumerăm:  Principiu legalităţii  Principiul umanismului  Principiul egalităţii în faţa legii penale  Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală
5 6

Costică Bulai – Manual de drept penal, Editura All, Bucureşti 1997, pag.19 Aurel Teodor Moldovan, Tratat de Drept Medical, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 6.

16

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

 Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale  Principiul personalităţii răspunderii penale  Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal 1.2.1. Principiul legalităţii Acest principiu exprimă regula conform căreia întreaga activitate a dreptului penal se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta, exprimând faptul că atât conduita pretinsă membrilor societăţii cât şi sancţiunea ce o vor suporta aceştia în caz de nerespectare a conduitei prevăzute de legea penală, trebuie să fie prevăzută de lege. Principiul legalităţii constituie o garanţie a libertăţii persoanei împotriva abuzurilor, acest principiu a fost înscris în Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului de către ideologii revoluţiei franceze din 1789 în art. 8 astfel : “ nimeni nu poate fi pedepsit decât în virtutea unei legi promulgate anterior infracţiunii şi legal aplicate”.7 Acest principiu al legalităţii examinat în funcţie de cele trei instituţii ale acestuia – infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală , poate fi exprimat pe baza adagiilor: - “ nullum crimen sine lege” acest adagiu trebuie însă completat şi anume “ nullum crimen sine lege praevia” - “ nulla poena sine lege” cu completarea “ nulla poena sine lege praevia “ sau “ sine lege poenali anrteriori” - “ nullum judicum sine lege”. În dreptul românesc principiul legalităţii era înscris în Constituţia din 1923, în art. 14 care prevedea :” Nici o pedeapsă nu poate fi înfiinţată nici aplicată decât în puterea unei legi”, acest text reprezintă o reproducere a art.16 din Constituţia de la 1866. Principiul legalităţii a fost afirmat în “Declaraţia universală a drepturilor omului “ adoptată de adunarea generală ONU la 10 decembrie 1948 în art. 11 , al.2: “ Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituie, în momentul în care ele au fost comise, un cat cu caracter penal potrivit dreptului internaţional sau naţional”, şi de asemenea în “ Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice “ adoptat de adunarea generală ONU la 16 decembrie 1966, pact ratificat de România în 1974, art. 15 :” Nimeni nu va fi condamnat pentru Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. 2. - Legea prevede Art. 1 Legalitatea incriminării care fapte constituie infracţiuni, (1) Legea penală prevede faptele care pedepsele ce se aplică infrac- constituie infracţiuni. torilor şi măsurile ce se pot (2) Nici o persoană nu poate fi sancţionată lua în cazul săvârşirii acestor penal pentru o faptă care nu era prevăzută de fapte. legea penală la data când a fost săvârşită.
7 Constantin Mitrache , Drept penal . Partea generală, Edtura “Casa de Editură şi Presă “Şansa””, Bucureşti 2002, pag.29.

17

Aurel Teodor Moldovan

acţiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului naţional sau internaţional , în momentul în care au fost săvârşite”. Consacrarea acestui principiu în Codul penal nu vine decât ca o garanţie a drepturilor şi libertăţilor prin faptul că împiedică extinderea legii penale prin analogie. 1.2.2. Principiul umanismului Conform acestui principiu întreaga reglementare penală trebuie să pornească de la interesele şi drepturile fundamentale ale omului. Principiul umanismului sublinează faptul că în normele penale sunt prevăzute exigenţe cărora însă omul li se poate conforma, sancţiunile îndeplinesc şi funcţia de reeducare. Umanizarea pedepselor a fost una dintre principalele preocupării ale şcolii clasice. În lucrarea “Principii di diritto criminale” Enrico Ferii spunea că Şcoala clasică s-a opus cruzimii pedepselor şi a modului de executare propunând abolirea pedepsei cu moartea, a pedepselor corporale şi infamante, a propus îmblânzirea pedepselor.8 In conformitate cu prevederile codului penal conform cărora: “executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului”, acest articol nu face altceva decât să reflecte aspecte ale principiului umanismului. 1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale Se exprimă regula conform căreia toţi indivizii societăţii sunt egali în faţa legii, art. 16 din Constituţie prevede faptul că ”cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.” În codul penal acest principiu nu cunoaşte o consacrare expresă, dar se deduce din faptul că legea penală nu promovează imunităţii sau privilegii care să permită inegalităţi de tratament în aplicarea legii penale. Această egalitate a indivizilor în faţa legii penale funcţionează pentru fiecare cetăţean, fie în calitatea sa de beneficiar al ocrotirii penale cât şi în calitatea de destinatar al exigenţelor impuse de legea penală. 1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală Întreaga reglementare juridico – penală trebuie să asigure prevenirea săvârşirii faptelor periculoase, funcţie ce se realizează prin conformare cât şi
8 Constantin Mitrache , Drept penal. Partea generală , Editura “Casa de Editură şi Presă “ Şansa” , Bucureşti 2002, pag.20.

18

6. Aplicarea şi executarea pedepselor trebuie să fie privit ca un mijloc prin intermediul căruia se urmăreşte de fapt prevenirea săvârşirii de noi fapte antisociale atât pentru cei care se “bucură” de aplicarea pedepselor. proprietatea. independenţa. prevăd că : ”Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”.Legea penală Art. Realizarea scopului legii penale ia naştere prin prevenirea faptelor prevăzute de legea penală. fapt ce presupune existenţa unei fapte care este constată de organele abilitate de lege în forma cerută de lege.2. 19 . precum şi cu privire la căile şi mijloacele de luptă împotriva acestui fenomen”. unitatea şi indivizibilitatea statului. . scopul fundamental al legii penale este acela de a apăra. suveranitatea. (2) În celelalte cazuri.2. legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română. respectiv articolul 15 alin 2 din viitoarea reglementare. 1. persoană juridică română.DREPT PENAL. al. 4. dacă infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului făptuitorul este cetăţean român ţării de către un cetăţean român sau de o sau dacă. precum şi întreaga ordine de drept. deoarece fără săvârşirea unei fapte prevăzute de lege ca şi infracţiune nu se poate să existe răspundere penală. împotriva infracţiunilor. 9 Personalitatea legii penale se aplică infracţiunilor săvârşite (1) Legea penală română se aplică în afara teritoriului ţării. 1. Deci iată că şi scopul doctrinei pozitiviste a fost acela de prevenire a săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.2 din Codul penal actual. ca rezultat al cunoaşterii şi respectării legii. şi totodată acest principiu vine ca o garanţie a libertăţii persoanei. drepturile şi libertăţile acesteia. Profesorul Costică Bulai vorbind despre doctrina sau şcoala pozitivistă afirma faptul că aceasta “cuprinde un ansamblu de idei şi concepţii cu privire la natura şi cauzele fenomenului infracţional. Principiul personalităţii răspunderii penale Se consacră regula conform căreia atât obligaţia de a avea o anumită conduită ce decurge dintr-o normă penală cât şi răspunderea care decurge din Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. Conform art 1 din Codul penal actual este prevăzut faptul că. cât şi de alte persoane. persoana.5. dacă pedeapsa are domiciliul în ţară. PARTEA GENERALĂ prin constrângere. neavând nicio cetăţenie. prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. România. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale Articolul 17.

Principiul individualizări pedepselor îşi găseşte reglementarea în art. alternative. se ţine seamă de c) întinderea pagubei materiale dispoziţiile alineatului precedent produse.Aurel Teodor Moldovan dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat. atât pentru alegerea uneia dintre d) motivul săvârşirii infracţiunii şi pedepsele alternative. e) natura şi frecvenţa infracţiunilor 20 . de limitele lui pedepsei se face în raport cu gravitatea de pedeapsă fixate în partea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea specială.72 din Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. Acest principiu pune în evidenţă faptul că pedeapsa va fi aplicată numai celui ce a săvârşit o infracţiune. respectiv în funcţie de starea concretă de pericol. a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal Acest principiu presupune faptul că pedepsele vor fi stabilite şi aplicate în funcţie de gravitatea faptei săvârşite. (3) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau. Când pentru infracţiunea b) starea de pericol creată pentru săvârşită legea prevede pedepse valoarea socială ocrotită. de persoa. 72. astfel ca sancţiunea aplicată să îşi atingă scopul.7. . mijloacele folosite.următoarele criterii: na infractorului şi de împrejurările a) împrejurările şi modul de comicare atenuează sau agravează tere a infracţiunii.2. după caz.La stabilirea Art. de gradul de pericol so. In viitoarea reglementare se încearcă o lămurire a acestui principiu. nesocotirea obligaţiei au caracter personal. adică va răspunde cel ce a nesocotit normală penală. 74 Criteriile generale de indişi aplicarea pedepselor se ţine vidualizare a pedepsei seamă de dispoziţiile părţii gen(1) Stabilirea duratei ori a cuantumuerale a acestui cod. de periculozitatea infractorului.infractorului. cât şi penscopul urmărit. tru proporţionalizarea acesteia. care se evaluează după cial al faptei săvârşite. printr-o completare a articolul din actualul Cod penal 1. precum şi răspunderea penală.

Bucureţti. Partea generală. împrejurările care atenuează sau (2) Când pentru infracţiunea săvârşită agravează răspunderea penală. Bineînţeles că importante reglementări penale le întâlnim în unele legi complinitoare. se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. rezultând astfel o altă caracteristică a acestor norme. de de sănătate. 11 Costică Bulai – Manual de drept penal.3. În lucrarea “Principii di dritto criminale” Enrico Ferii aprecia că Şcoala clasică a stabilit raţiunea şi limitele dreptului de a pedepsi (pedeapsa fiind o justă sancţiune aplicată pentru infracţiunea săvârşită. pag. raportându-ne la alte ramuri de drept. putem concluziona că izvoarele dreptului penal sunt mai restrânse ca număr. cu denumirea generică de “ Criterii generale de individualizare”). Partea Generală. şi anume un ridicat grad de stabilitate. Constantin Mitrache.9 Doctrina pozitivistă consideră că reacţia antiinfarcţională trebuie să corespundă periculozităţii infractorului şi să se realizeze prin măsuri adecvate acestei periculozităţii – de eliminare din societate în cazul criminalilor înnăscuţi.DREPT PENAL. vârsta.(1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea. de limitele de lui penal. PARTEA GENERALĂ La stabilirea şi aplicacare constituie antecedente perea pedepselor pentru pernale ale infractorului. situaţia familială şi gravitatea faptei săvârşite şi de socială. în speţă normele de drept penal cu elementele componente ale acestora. pedeapsă fixate în partea speg) nivelul de educaţie. 1997. Normele juridice penale generale. legea prevede pedepse alternative. ordinele ministerelor. 21. starea cială pentru persoana fizică. dar sunt precis determinate. hotărârile şi ordonanţele Guvernului.10 1. – Drept penal. Idem 8. IZVOARELE DREPTULUI PENAL În mod obişnuit termenul de “Izvor de drept” este folosit în accepţiunea de „izvor formal” sau „sursa juridică” a dreptului care constă în „însuşi actul legislativ în care îşi găseşte exprimarea voinţa puterii publice şi care cuprinde normele de drept. soana juridică se ţine seama f) conduita după săvârşirea de dispoziţiile părţii generale a infracţiunii şi în cursul procesuprezentului cod. ce trebuie să fie gradată în raport cu gravitatea infracţiunii). Editura ALL. 9 10 21 . Astfel.11 În consecintă. actuala reglementare. respectiv art 74 din viitoarea reglementare. dar şi o mare parte din cele speciale sunt cuprinse în Codul penal. unele legi speciale nepenale ce reglementează relaţii sociale din anumite domenii. actele emise de organele administraţiei publice locale nu pot constitui izvoare de drept penal. Bucureşt 2002.

20/2002. publicată în Monitorul Oficial nr. 574/2002. Codul penal al României este principalul izvor al dreptului penal. 24 – privind dreptul la apărare. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2002. 758 din 29 octombrie 2003. 169/2002. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 456/2001. 143/2002. rolul său fiind de a consfinţi noua ordine politică. Legea nr. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. prin Legea 6/1973. 61/2002. Legea nr. dar acest cod a suferit modificări succesive prin Decretul 154/1970. art. art. respectiv aplicarea legii penale mai blânde. cuprinde practic toate normele penale generale. Of. 456/2001.1996. ce consacră drepturile şi libertăţile fundamentale. 93/2002. 15. Constituţia României din 1991 a fost revizuită prin Legea nr. al. 289 din 14. socială şi economică creată în România în urma Revoluţiei din decembrie 1989. fiind republicat în M. 65 din 16 aprilie 1997.11. 207/2000. reţineri şi arestări. 2.Aurel Teodor Moldovan 1. 197/2000. 45/2003. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2001. 27 – referitor la inviolabilitatea domiciliului.1. În Constituţia României sunt prevăzute norme cu caracter principial ce interesează dreptul penal. întrucât aşa cum am precizat mai sus. Codul penal a fost adoptat la 21 iunie 1968 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969. prin Decretul 218/1977 ce a fost abrogat ulterior prin Legea 104/1 octombrie 1992. aprobată cu modificări prin Legea nr. Decretul 99/1983. Codul penal a fost din nou modificat printr-o serie de acte normative. precum şi cea mai mare parte din normele penale speciale. 22 . dintre care enumerăm art. nr.3. Codul penal al României a suferit modificări şi după Revoluţia din 1989 prin mai multe acte normative. 20/2002. prin Decretul 365/1976.Of. dintre care: Legea nr. După republicare.19 – care reglementează de principiu extrădarea şi expulzarea. 429 din 23 octombrie 2003. libertăţi şi îndatoriri să fie respectate. aprobată prin Legea nr. nr. aprobată prin Legea nr. art. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. In cursul anului 2003. aprobată cu modificări prin Legea nr.2 – care consacră excepţia de la principiul neretroactivitătii legii. precum şi îndatoririle fundamentale. Constituţia României a fost adoptată prin referendum la 08 decembire 1991. după modificările aduse prin Legea 140 / 1996 publicată în M. Legea nr. întrucât scopul normelor dreptului penal este de a asigura cadrul necesar pentru ca toate aceste drepturi. Principalele izvoare ale dreptului penal 1. Legea nr. art. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. aprobată cu modificări prin Legea nr. care prin normele sale consacră valorile sociale fundamentale ale statului român. art. 143/2000. Legea nr. fiind izvor juridic pentru toate ramurile dreptului nostru. Mai întâi trebuie menţionată ca izvor al dreptului penal Constituţia României. 89/2001.23 – care stabileşte condiţiile în care se pot realiza percheziţii. 61/2002. 53 – care prevede posibilitatea restrângerii unor drepturi sau al unor libertăţi) Un interes deosebit pentru dreptul penal prezintă şi dispoziţiile Capitolelor II şi III ale Titlului II din Constituţia României.

39.02.07. Legile penale complementare au o sferă de incidenţă sau aplicare mai restrânsă. 278/2006. specific fiind faptul că nu conţin incriminări. 85/2005.2008. În literatura de specialitate se face deosebire între:  Tratate şi convenţii prin care statul român s-a angajat să încrimineze şi să sancţioneze anumite fapte deosebit de periculoase care aduc atingere unor valori şi interese comune ale societăţii omeneşti. 326 din 18 iunie 2001. Legea nr. In acest sens menţionăm Legea nr. 62/2007 publicata in MOF nr. Partea Generală – Editura “ Casa de Editură şi Presă “Şansa”” Bucureşti 2002.Drept penal. 1.2007. de unde şi denumirea de infracţiune de drept internaţional  Tratate şi convenţii internaţionale privind asistenţa juridică internaţonală în materie penală. Aceste legi complimentare cuprind numai norme de drept penal. 109/2004. 4.2.12. Legea 82/1991 privind regimul contabilităţii. 104 din 12. Decizia Curtii Constitutionale nr. 3. Legea nr. fiind menite să completeze reglementările penale cu norme de drept penal. Tot ca izvoare ale dreptului penal ne vom opri şi asupra Tratatelor şi Convenţiilor internaţionale. aprobată cu modificări prin Legea nr. 627 din 20. PARTEA GENERALĂ Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 228 din 25. întrucât privesc o anumită instituţie sau câteva instituţii de drept penal. Of. publicată în Monitorul Oficial.3. 296 din 7 iunie 2001 privind extrădarea. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale În această categorie a legilor speciale intră acele legi care conţin încriminări separate faţă de codul penal. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. Tratatele şi convenţiile internaţionale privind asistenţa juridică internaţională conţin norme privind extrădarea şi devin obligatorii după ratificarea lor şi sunt socotite izvoare directe de drept penal. precum şi actele prin care se acordă amnistia şi graţierea.DREPT PENAL. 23 . Legea nr. Cu titlu de exemplu amintim: 1.12 Prima categorie de Tratate şi convenţii apare ca izvor indirect de drept penal. 337/2007 publicata in Monitorul Oficial nr. Legea nr. 841 din 08. prin acestea este asumată obligaţia statelor de a incrimina prin legea penală internă astfel de fapte. Nr. 160/2005. acestea devenind izvoare ale dreptului penal în măsura în care ele sunt ratificate. Legea nr. Legea nr 247/2005. Partea I nr.2007. Aceste legi speciale capătă un caracter penal numai în măsura în care în conţinutul lor sunt prevăzute fapte sancţionate penal.2006. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. astfel cum a fost 12 Constantin Mitrache . pag.03. publicată în M.

– Editura didactică şi pedagogică Bucureşti 1971 – pag. 24 .conţinutul . 17 – 20).2000.13 Raportul juridic penal ia naştere prin săvârşirea infracţiunii fiind un raport reglementat de norma juridică penală. RAPORTUL JURIDIC PENAL 1. 219 / 18. reprezentat prin organele judiciare.obiectul A. Partea I nr.2. publicată în M. cuprinde norme privind infracţiunile silvice 1.Of.143/26 iulie 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri ( art. de a pedepsi (de a trage la răspundere penală). este nenominalizată. 603 din 9 decembrie 1999 ( art. Legea nr.2000 4. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie ( art. 24).08.4. 16 din 22 februarie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.05. Partea generală. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. Trebuie subliniat faptul că în raportul juridic de conformare persoana fizică. 1. ca destinatar al obligaţiei.1. Elementele raportului juridic penal Elementele oricărui raport juridic sunt: . 13 Ion Oancea . publicată în M. NR. cu alte cuvinte infractorul. 5. Republicată in Monitorul Oficial. raport în care statul are dreptul de a aplica o pedeapsă. Subiectele raportului juridic penal Ca şi subiecte ale raportului juridic penal este pe de o parte statul ca subiect dominant. publicată în M.Of.Aurel Teodor Moldovan modificată şi completată. Codul Silvic.53.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. iar infractorul are datoria de a suporta acea pedeapsă (de a răspunde penaliceşte) . 2 – 19 ).78/ 5 mai 2000 pentru prevenirea.4. destinatar al oblgaţiei. 362 /03. 454 din 18/06/2008 2.4. nr. Ordonanţa de Urgenţă nr.subiectele .Of. Legea nr. Legea nr. Noţiune Raportul juridic penal este raportul arătat prin lege dintre stat (prin organele judiciare) şi persoana care a săvârşit o infracţiune (infractorul). iar pe de altă parte subiect al raportului juridic penal este persoana fizică. iar în cadrul raportului juridic de conflict persoana fizică este determinată şi anume este persoana care a săvârşit fapta interzisă. 3.Drept penal .

Editura All . Prin realizarea obiectului specific raportului juridic penal se realizează norma de drept penal. Obiectul raportului juridic penal Obiectul raportului juridic penal îl constituie acţiunile pe care titularii drepturilor le efectuează sau le poate pretinde şi pe care ceilalţi subiecţi au obligaţia de a le săvârşi sau obligaţia de a se abţine de a le săvârşi. În cazul raportului juridic de conflict obiectul îl constituie pedeapsa. Naşterea. B. Partea generală. normă ce prevede drepturile şi obligaţiile participanţilor la acest raport. modificarea şi stingerea raportului juridic penal Raportul juridic penal se naşte o dată cu intrarea în vigoare a normei penale incriminatoare. dar şi alte sancţiuni de drept penal.14 Statul prin instanţa judiciară are dreptul de a trage la răspundere penală. Raportul juridic de conformare nu depinde de voinţa destinatarilor. În ceea ce priveşte raportul juridic de conformare obiectul specific îl reprezintă însăşi conformarea. Raportul juridic de conformare se desfăşoară prin respecatrea obligaţiei de abţinere de la acţiunea interzisă.62 25 . adică adoptarea unei conduite corespunzătoare exigenţei normei penale fapt ce duce la realizarea normei de drept penal ce reprezintă şi temeiul raportului juridic penal de conformare. Bucureşti 2002. 1.Casa de Editură şi presă “Şansa”. în sensul că subiecţii raportului juridic desfăşoară anumite acţiuni sau inacţiuni În cadrul raportului juridic de conformare conţinutul îl reprezintă obligaţia destinatarilor legii penale de a se conforma cerinţelor impuse de lege.3. PARTEA GENERALĂ În raporturile de conformare statul impune tuturor destinatarilor legii penale norme obligatorii. Partea generală. Bucureşti 1997. C. Raportul acesta este un raport dinamic. obligaţie ce incumbă destinatarului normei.15 . . Durata unui raport juridic nu este prestabilită ci acesta depinde de perioada 14 Constantin Mitrache . pag. 42 15 Costică Bulai – Manual de drept penal. iar infractorul are obligaţia de a suporta pedeapsa. adică pedeapsa. Conţinutul raportului juridic penal Conţinutul raportului juridic penal se referă la drepturile şi obligaţiile ce revin subiecţilor ai raportului juridic penal. iar în raportul juridic de conflict statul impune celuilalt subiect şi anume persoana fizică să suporte consecinţele faptei sale . pag.4. În cadrul raportului penal de conflict impunerea unei sancţiuni pentru fapta săvârşită reprezintă dreptul statului şi totodată acest drept al statului constă şi în obligaţia infractorului de a suporta consecinţele faptei sale.DREPT PENAL.Drept penal. privită ca o sancţiune tipică de drept penal. dar tot odată este format şi din dreptul statului de a pretinde o anume conduită titularilor obligaţiei de conformare. este deci o creaţie a legii penale.

constatarea. pag63 26 . dtermină o modificare în acelaşi sens şi a raportului juridic . în timp ce în cazul raportului juridic de conformare dobăndirea acestei calităţii depinde într-un anumit fel de acesta. unde vorbeşte despre particularităţi privind naşterea. şi anume:” Când fapta a fost comisă cu intenţie.16 Raportul juridic de conformare se naşte din lege. este evident faptul că depinde de el ca aceasta să nu fie săvărşită. lucru care este foarte bine evidenţiat în cartea profesorului Costică Bulai. hotărâre rămasă definitivă. care durează până la executarea pedepsei aplicate de către instanţa de judecată. să evite actul culpabil.Aurel Teodor Moldovan de timp pentru care normele incriminatoarer sunt în vigoare. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că. aceasta fiind hotărârea judecătoraescă de condamnare rămasă definitivă. dar cu toate acestea stingerea în acest mod a raportului juridic de conflict poate suporta anumite modificări atunci când întâlnim cauze care înlătură executarea pedepsei cum este spre exemplu cazul când intervine graţierea sau amnistia după condamnare.Partea genearală. Ceea ce deosebeşte cu precădere aceste două raporturi juridice este faptul că în cazul raportului juridic de conformare dobândirea calităţii de subiect al acestui raport nu depinde în niciun fel de voinţa destinatarului legii penale. respectiv extinderea sau restrângerea obligaţiei de conformare. a infracţiunii. Bucureşti 1997. 16 Costică Bulai – Manual de dcrept penal. se derulează conţinutul raportului substanţial de conflict.Editura All. adică o dată cu intrarea acesteia în vigoare. în acest sens orice modifiacre a normei incriminatoare. depinde iaraşi de el ca. în timp ce raportul juridic de conflict se naşte prin săvărşirea faptei interzise. săvârşirea faptei interzise de legea penală este singurul fapt juridic care paote da naştere raportului de drept penal de conflict sau de contradicţie. în forma cerută de lege. în acest caz putându-ne referi atât la pedeapsa principală cât şi la eventualele pedepse complementare. raportul juridic de conformare nu încetează prin simpla nerespectare a obligaţiei de către subiectul pasiv. acţionând cu mai mulă prudenţă s-au diligenţă. adică acesta nu încetează o dată cu săvărşirea faptei interzise. Odată pronunţată hotărârea judecătorească de condamnare. iar dacă fapta este săvărşită din culpă. modificarea şi stingerea raportului juridic penal de conflict. În toate cazurile.” Existenţa raportului juridic de conflict se face de către organul judiciar competent.

cele obişnuite. 141 Cod penal. Privită în alt sens legea penală generală defineşte de fapt codul penal în ansamblu ca lege ordinară pentru a fi deosebită de legea specială. Astfel în literatura de specialitate se vorbeşte despre legi penale generale şi legi penale speciale. De asemenea şi în ceea ce priveşte legile penale speciale vom întâlni în literatura de specialitate o clasificare a acestora în sensul că legea penală specială are în vedere în primul rând partea specială a codului penal.DREPT PENAL. iar în sens restrâns această noţiune defineşte actul normativ emis de parlament şi care conţine norme de drept penal.1. Marea majoritate a legilor penale. această clasificare făcându-se după rolul pe care îl au în reglementarea relaţiilor de apărare socială. regula ce se va aplica în această situaţie este: legea penală specială derogă de la legea penală generală şi se completează cu aceasta. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL II LEGEA PENALĂ 2. acestea fiind normele din partea generală a codului penal. Important de subliniat este faptul că legea penală generală cuprinde norme cu caracter de principii în timp ce legea penală specială cuprinde norme de incriminare. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE 2. sunt cu durată nedeterminată (permanente). Pentru a înţelege cu exactitate această noţiune este necesară o clasificare a legilor penale. iar pe de altă parte are în vedere coduri penale speciale (Codul justiţiei militare) sau legi penale speciale ce cuprind dispoziţii derogatorii de la dreptul obişnuit. adică când sunt incidente pentru soluţionarea unui raport juridic de conflict. iar în ceea ce priveşte legile penale temporare sau predeterminate aşa cum mai sunt denumite în literatura de specialitate sunt acele legi care în conţinutul lor cuprind o dispoziţie ce limitează aplicarea lor în timp până la o dată calendaristică sau până ce încetează starea care a determinat adoptarea 27 . Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale În doctrina penală această noţiune este privită ca fiind.1. Legile penale generale apar definite ca fiind dispoziţii de drept penal cu caracter de principiu.1. regulă sau normă de drept penal aşa cum legiuitorul prevede prin dispoziţiile art. în sens larg. Această clasificare a legilor penale are o importanţă deosebită deoarece atunci când vin în concurs atât legea penală generală cât şi legea penală specială. O deosebită importanţă în ceea ce priveşte clasificarea legilor penale o are legea penală cu durată nedeterminată şi legea penală temporară. aceeaşi importanţă având-o şi legile penale ordinare şi legile penale excepţionale.

Partea Generală . Partea genrală. prevederea faptei interzise făcându-se ulterior prin alte acte normative. 2006 Constantin Mitrache . determinat de particularitatea reglementării relaţiilor de apărare socială.Aurel Teodor Moldovan unei astfel de legi.51 17 18 28 .19 Normele de referire după ce se completează cu dispoziţia sau sancţiunea din norma complinitoare nu devin independente. Partea generală.18 A. După criteriul cuprinderii dispoziţiei şi sancţiunii în cadrul aceleaşi norme deosebim: 1. Bucureşti 2001. „Aşa cum de altfel o spune chiar denumirea lor proprie. Norme penale divizate.1. Norme penale speciale sunt cele care expun condiţiile în care o faptă constituie o infracţiune şi pedeapsa ce se aplică.2. Bucureşti 2001.”17 2. pag.48 19 Constantin Mitrache – Drept penal. 2. pag. deci legea penală temporară în acest sens va ultraactiva. Norme penale unitare ce cuprind în conţinutul lor atât dispoziţia cât şi sancţiunea. edictarea lor fiind determinată de apărarea în mod corespunzător a valorilor sociale ce au fost astfel lezate. care se vor completa de la alte norme la care fac trimitere. Moldovan – Drept penal . 2. Norme penale generale sunt cele care cuprind condiţiile în care se nasc. acestea clasificându – se la rândul lor în:  Norme de incriminare cadru sau norme în alb care conţin o dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţiune corespunzătoare. ci se subordonează faţă de normele complinitoare A. Normele de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific. Legea penală temporară se va aplica şi după ieşirea ei din vigoare pentru faptele ce au fost săvârşite sub imperiul acestei legi. norme ce sunt incomplete în ceea ce priveşte conţinutul lor. Bucureşti. modifică şi se sting raporturile juridice penale. T. legile penale ordinare sau obişnuite nu sunt altceva decât legi penale ce sunt adoptate în situaţiile unei normale evoluţii a societăţii. în timp ce legile penale excepţionale sunt adoptate în situaţii excepţionale aşa cum este de pildă starea de război. B.Drept penal. Astfel această normă împrumută dispoziţia ori sancţiunea ce îi lipseşte devenind astfel independentă faţă de norma la care s-a trimis. Editura Era . După conţinutul şi sfera de incidenţă deosebim: 1.  Norme penale de trimitere şi de referire Normele de trimitere sunt cele care sunt incomplete în ceea ce priveşte dispoziţia ori sancţiunea. Normele de drept penal şi categorii de norme penale Pornind de la această clasificare vom putea face distincţia şi între norma de drept penală generală şi norma de drept penală specială.

2. Metode de interpretare a legii penale Metode de interpretare a legii penale sunt : 1) Interpretarea literală sau gramaticală constă în aflarea înţelesului normei penale cu ajutorul textului în care este exprimată norma penală. Interpretarea oficială este interpretarea făcută de un organ oficial şi poate fi : .1. respectiv: etimologic (înţelesul cuvintelor). funcţiile propoziţiilor în frază). implicit permite mai puţin. Interpretarea legii penale Interpretarea.3. astfel că pentru a putea înţelege legea sau dispoziţiile de drept penal se va căuta înţelesul noţiunilor folosite.1. stilistic (modul de exprimare).raţionamentul reductio ad absurdum . Interpretarea neoficială care în literatura de specialitate apare şi sub denumirea de interpretare doctrinară este cea făcută de oamenii de ştiinţă care se materializează în tratate etc. sintactic (funcţiile cuvintelor în propoziţie. 2) Interpretarea raţională sau logică constă în aflarea înţelesului normei. 29 . În literatura de specialitate se face distincţie între interpretare oficială şi cea neoficială. Cu alte cuvinte această interpretare are în vedere analiza textului sub toate aspectele. 1. are ca şi scop aflarea voinţei legiuitorului. în sensul legii penale. raţionamentelor construite de legiuitor.DREPT PENAL. Această operaţiune logico – raţională este necesară deoarece normele se referă la fapte tipice ce trebuie aplicate unor fapte concrete care sunt şi foarte variate.raţionamentul a pari Raţionamentul a fortiori este raţionamentul cu ajutorul căruia se demonstrează faptul că. a legii penale cu ajutorul elementelor logice.3.autentică (legală) făcută de legiuitor . dacă legea permite mai mult. a judecăţilor. PARTEA GENERALĂ 2.raţionamentul per a contrario . Deosebirea esenţială între cele două feluri de interpretare constă în aceea că interpretarea oficială este obligatorie în timp ce interpretarea neoficială nu are forţă obligatorie.cauzală ( de caz) făcută de organul judiciar 2. voinţă exprimată în dispoziţiile legii pentru a putea stabili dacă acestea sunt aplicabile cazului concret. Plecând de la aceste considerente interpretarea logică se face după anumite raţionamente şi anume: .1.raţionamentul a fortiori .

neagă teza contrarie. 4) Interpretarea sistematică constă în faptul că norma va fi interpretată în corelaţie cu alte dispoziţii sau cu alte legi. ea are dreptul să facă şi mai puţin. 3) Interpretarea istorică .21 2. ubi idem jus “. adică să interpreteze legi. Partea generală. inadmisibile. Sunt astfel interpretate actele preliminare. Partea Generală” : legea dă dreptul Marii Adunări Generale să edicteze legi.Aurel Teodor Moldovan acest lucru presupune faptul că noţiunea de mai mult încorporează şi noţiunea de mai puţin.2. Partea Generală.potrivit acestei interpretări se ia în considerare istoria sau istoricul legii ce urmează a fi interpretate. Acest raţionament se poate exprima şi prin adagiul “ubi eadem ratio. În doctrina dreptului penal se apreciază că interpretarea prin analogie nu trebuie confundată cu extinderea legii prin anlogie care presupune aplicarea legii penale la fapte care nu sunt prevăzute în normele sale. pag.20 Raţionamentul per a contrario demonstrează faptul că acolo unde există o altă raţiune trebuie să existe şi o altă rezolvare juridică.1. Editura Dedactică şi Pedagogică Bucureşti 1971. pag. interpretarea restrictivă şi interpretarea extensivă. Bucureşti 1971. dacă Marea Adunare Naţională are acest drept. proiectele. Acest raţionament îl găsim exprimat în adagiul “qui dicit de uno. de altero negat”. Felurile interpretării după rezultat Atunci când legea penală se interpretează de către un organ sau altul prin intermediul diferitelor metode se va ajunge la o anumită concluzie cu privire la înţelesul legii penale sau numai cu privire la anumite dispoziţii motiv pentru care se face distincţia între interpretarea declarativă. 91 30 . Raţionamentul reductio ad absurdum este acela prin care se demonstrează că orice altă interpretare decât ceea pentru care se pledează ar duce la consecinţe contrare legii. expunerile de motive. Un exemplu în acest sens găsim în cartea profesorului Ion Oancea “Drept penal.89 21 Ion Oancea Drept penal.3. exprimând ideea că cine susţine o teză. 20 Ion Oancea – Drept penal. Argumentarea “a fortiori” urmăreşte să facă plauzibilă ideea că legea trebuie să fie explicată cu atât mai mult în cazurile în care situaţia este şi mai evidentă decât aceea vizată în mod expres de textul legii. 5) nterpretarea legii prin analogie unde înţelesul unei norme penale se va face cu ajutorul alteia care prevede însă un caz asemănător şi care este mai clar. absurde. Editura didactică şi pedagocică . dezbaterile parlamentare. după raţionamentul a fortiori. Raţionamentul a pari este cel care are în vedere faptul că pentru situaţii identice trebuie să existe soluţii juridice identice. dar asemănătoare cu cele prevăzute de lege .

Fiind un infractor primar. fiind folosită în favoarea inculpatului. prin interpretare. Interpretarea extensivă În cazul acestei interpretări se porneşte de la “lex dixit minus quam voluit” lucru ce constată că textul spune mai puţin decât a voit legiuitorul caz în care interpretul extinde aplicarea legii făcând astfel o interpretare extensivă conformă voinţei legiuitorului. cercetării şi elucidării înţelesului real al normei de drept. Un exemplu al acestei interpretări găsim în cartea profesorului Ion Oancea24 unde se spune că suspendarea executării pedepsei se aplică numai la cazurile arătate de lege (infractor primar). asigurând condiţii pentru o apărare socială eficientă în lupta împotriva infracţionalităţii. exprimată în norma de drept interpretată. dacă însă cel care a săvârşit infracţiunea a mai fost condamnat înainte.23 Interpretarea restrictivă Această interpretare îşi are originea în adagiul latinesc “ lex dixit plus quam voluit”. Beck. Această interpretare vizează situaţia când legea nu se poate aplica anumitor situaţii. Interpretul ajunge la concluzia că textul redă şi spune atât cât a voit legiuitorul. pag 88 22 31 . dar pentru o contravenţie şi nu pentru o infracţiune. fapt care iniţial păreau a cădea sub incidenţa legii. Este unanim admis că legile penale sunt de strictă interpretare (poenalia sunt strictissimae interpretationis ) şi că înţelesul lor nu poate fi extins prin interpetare. că textul nu cuprinde nici mai mult nici mai puţin decât a voit legiuitorul. pag. PARTEA GENERALĂ Interpretarea conformă cu legea (declarativă) Această interpretare se bazează pe adagiu “Lex dixit quam voluit” ceea ce presupune faptul că prin această interpretare constată faptul că textul exprimă exact intenţia şi voinţa legiuitorului.25 Interpretarea legii penale se efectuează nu pentru a crea noi norme de drept. iar nu crearea unei alte norme de drept sau denaturarea sensului acesteia. iar interpretul constatând acest lucru restrânge înţelesul legii făcând astfel o interpretare restrictivă în conformitate cu voinţa legiuitorului. All Beck 1997 . Ghe. Nistoreanu. el este totuşi un infractor primar. Bucureşti 2004. Boroi . Ed.22 Concluziile oricărei interpretări declarative sunt că legea este valabilă.92 25 C Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. Trebuie subliniat faptul că în materie penală interpretarea extensivă este rar folosită.DREPT PENAL. All. Drept Penal – Partea Generală . preferându-se se sensul restrictiv. legea i se poate aplica. ci ea trebuie să fie animată de dorinţa cunoaşterii. 32 24 Ibidem. înlăturării unor lacune ale legii cu ajutorul altor 23 Ibidem Alex. Limitele interpretării Este general admis că interpretarea legii penale trebuie să urmărească cunoaşterea voinţei reale a legiuitorului. lucru ce evidenţiază faptul că se ajunge la constatarea că legea spune mai mult decât a voit legiuitorul. pag.

pag 32 32 . Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu vin să dea un răspuns problemelor legate de aplicarea legii penale atunci când fapta este săvârşită în întregime pe teritoriul ţării iar făptuitorul se află în ţară. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală ” Ed. All Beck . condiţiile răspunderii. Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. sau în situaţia în care fapta s-a săvârşit în parte pe teritoriul ţării. respectiv articolele 8-14 din viitoarea reglementare. 26 Alex.2. dar după săvârşirea faptei s-a refugiat pe teritoriul României. României. 3. când fapta s-a săvârşit în întregime în străinătate. Bucureşti 2004 . apatrid cu domiciliu în ţară sau în străinătate). dar făptuitorul este cetăţean român sau apatrid cu domiciliu în România. pentru realizarea scopului legii penale şi promovarea principiilor fundamentale ale dreptului penal. 2. executarea acestora. aplicarea sancţiunilor.2.Teritorialitatea Art. Boroi . când fapta este săvârşită în străinătate de un cetăţean străin sau apatrid care nu are domiciliu în România însă fapta a fost săvârşită împotriva statului Român ori cetăţenilor români. Aceste principii de aplicare a legii penale în raport cu spaţiul se regăsesc consacrate în cuprinsul actualului Cod penal la articolele 3-9. Calificarea faptei ca infracţiune. fără ca făptuitorul să poată pretinde aplicarea dispoziţiilor mai favorabile cuprinse în legea penală a ţării sale. Principiul teritorialităţii Potrivit acestui principiu legea penală se aplică în exclusivitate şi necondiţionat pe întreg teritoriul ţării pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României fără a face distincţie între calităţile diferite pe care le pot avea făptuitorii (cetăţean român. 8 Teritorialitatea legii penale legii penale (1) Legea penală română se Legea penală se aplică aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României. 1. când fapta este săvârşită de un cetăţean străin în afara teritoriului României.26 2.1. . cetăţean străin. ori numai rezultatul s-a produs pe teritoriul ţării. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU Ceea ce conferă legii penale o eficienţă activă este faptul că exigenţele legii penale sunt respectate de marea majoritate a destinatarilor ei în comparaţie cu eficienţa reactivă care se datorează săvârşirii faptelor interzise (infracţiuni).Aurel Teodor Moldovan norme în materie. toate acestea au loc pe baza legii penale române.

27 O clarificare importantă o aduce Legea 36 din 16 ianuarie 2002 pentru modificarea şi completarea Legii 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare.suprafaţa terestră cuprinsă între frontierele politico . cuprinse între frontierele de stat. acvatic. . Editura ALL BECK Bucureşti 1997. care cuprinde fâşia de mare adiacentă. potrivit căruia infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni (termenul de ubicuitate derivă de la adverbul latin ubique = pretutindeni) unde s-a săvârşit fie şi numai un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii”28 Această teorie a ubicuităţii este unanim admisă. 142 defineşte noţiunea de teritoriu : prin termenul “teritoriu” din expresiile “teritoriul României” şi “teritoriul ţării” se înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere. Infracţiunea săvârşită la bordul unei nave sau aeronave române indiferent unde se află aceasta la data săvârşirii infracţiunii cade sub incidenţa legii penale române.O nr. 142 sau pe o navă ori aeronavă română aflată în afara graniţelor ţării. criteriul zis al UBICUITĂŢII sau al DESFĂŞURĂRII INTEGRALE. In viitoarea reglementare întâlnim noţiunea de teritoriu la art 8 alin (2) Prin „teritoriul României” se înţelege întinderea de pământ şi apele cu solul. mării teritoriale fără limite de adâncime . subsolul şi spaţiul aerian. după caz apelor maritime pe o lăţime de 12 mile marine (22224 m) măsurată de la liniile de bază . această suprafaţă este stabilită prin convenţii cu statele vecine. PARTEA GENERALĂ Actualul Cod penal la art.geografice ale statului. cu subsolul şi spaţiul aerian. literatura şi jurisprudenţa română fiind menită să servească la soluţionarea diferitelor probleme controversate ce apar cu privire la stabilirea locului săvârşirii infracţiunii. subsolul şi spaţiul aerian ale acesteia”. în această privinţă. 94 33 . corespunzător solului terestru. al mării teritoriale şi al zonei contigu – Publicată în M. In conformitate cu reglementarile art 8 din viitoarea reglementare alin (3) Prin „infracţiune săvârşită pe teritoriul României” se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în alin.Marea teritorială a României. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România. Noţiunea de teritoriu cuprinde: .2002 28 Costică Bulai – Manual de drept penal. adică apele cuprinse între frontiere27 . a adoptat. situaţie în care fapta se consideră săvârşită pe teritoriul ţării române.apele interioare . Astfel prin aceste dispoziţii se consacră principiul ubicuităţii conform căruia infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni.Spaţiul aerian sau coloana de aer de deasupra teritoriului Infracţiuni săvârşite pe teritoriul ţării Art.01. ca de altfel şi cel al Codului penal de la 1936. 77/31. 143 Cod penal actual: prin infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în art. pag. Partea generală.DREPT PENAL. O explicaţie a acestei situaţii o găsim în Manualul de drept penal al profesorului Costică Bulai unde găsim următoarele: „Leguitorul codului de la 1968.Subsolul. precum şi marea teritorială cu solul.

13 Imunitatea de jurisdicţie Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care. 8 . respectiv 13 din Codul penal de acest privilegiu se bucură şi militarii unei armate străine aflate în trecere sau staţionate pe teritoriul ţării. de instigare sau de complicitate. în conformitate cu convenţiile internaţionale. declarându-l „persona non grata” şi obligându-l să părăsească teritoriul ţării. 8. ori s-a produs rezultatul infracţiunii. sau folosite în scopuri guvernamentale. acestora aplicându-li-se legea statului căruia aparţin. dar şi infracţiunile săvârşite de militarii unei armate străine aflate în trecere ori staţionate pe teriroriul ţării. regimul lor juridic fiind reglementat prin Convenţii. dictie Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care. acestea se află pe 34 . Infracţiuni săvârşite la bordul navelor sau aeronavelor străine aflate pe teritoriul ţării noastre În ceea ce priveşte aceste infracţiuni avem în vedere după cum navele sau aeronavele sunt militare sau folosite în scopuri comerciale. s-a efectuat un act de executare.Aurel Teodor Moldovan Art. Imunitatea de jurisdicţie este o excepţie de ordin procedural având ca şi consecinţă Actualul cod penal Art. nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român. nu sunt supuse jurisdicţiei neaplicarea legii penale teritoriale. 2 consideră infracţiunea săvârşită pe teritoriul ţării şi atunci pe teritoriul ţării sau pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii.Imunitatea de jurisViitorul cod penal Art. Convenţia de la Viena din 1961 ratificată şi de România îşi găseşte oglindire tocmai prin faptul că legea penală română consacră această imunitate de jurisdicţie. Statul în care reprezentantul altui stat se bucură de imunitatea de jurisdicţie nu rămâne imun în faţa faptelor penale săvârşite de persoanele ce se bucură de privilegiu ci au la îndemână mijloace de drept internaţional pentru a aduce la cunoştinţa statului acreditat activitatea infracţională a reprezentantului său. Această reglementare o întâlnim şi în viitoarea reglementare la art 8 alin (4) Infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României şi atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România. 143 alin. însă nu trebuie înţeles faptul că cei care se bucură de acest privilegiu nu vor răspunde penal în faţa organelor statelor ai căror cetăţeni sunt. Conform art. în conformitate cu tratatele internaţionale. 1) Navele sau aeronavele militare sau guvernamentale. Excepţii de la principiul teritorialităţii Aplicarea legii penale în conformitate cu principiul teritorialităţii cunoaşte anumite restrângeri şi priveşte infracţiunile săvârşite de persoanele care se bucură de imunitate de jurisdicţie.

(3) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau. neavând nici o deapsa prevăzută de legea română este cetăţenie. fapte prevăzute de lege. 4. cerinţa dublei incriminări. a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Condiţiile necesare pentru aplicarea acestui principiu sunt : Actualul cod penal Viitorul cod penal Art.Principiul personalităţii legii penale In cadrul pricipiului personalităţii este introdusă.DREPT PENAL. legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română. cad sub incidenţa statului român. PARTEA GENERALĂ teritoriul ţării doar cu aprobarea specială a guvernului român şi reprezintă statul căruia îi aparţin infracţiunile săvârşite la bordul lor şi nu vor cădea sub jurisdicţia statului român. dacă făptuitorul este cetăţean o persoană juridică română.Personalitatea legii Art. faptele săvârşite la bordul acestora. detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. Legea penală română se va aplica şi în cazul infracţiunilor săvârşite pe teritoriul ţării române de către o persoană îmbarcată la bordul navelor străine folosite în scopuri comerciale. 9 Personalitatea legii penale penale (1) Legea penală română se aplică Legea penală se aplică infrac. după caz. ca şi o cerinţă nouă. dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat.infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului tiunilor savârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de ţării. are domiciliul în ţară. Aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării 1. 2. (2) În celelalte cazuri. 2) În cazul navelor şi aeronavelor folosite în scop comercial. Aceasta este limitată la cazul infracţiunilor de gravitate mică şi medie. . 35 . Soluţionarea acestor conflicte se face pe calea dreptului internaţional şi nu a dreptului penal. dacă peromân sau dacă.

pe teritoriul căruia s-a comis. a unui cetăţean român sau a unei persoane juridice române este încadrată în sfera Actualul cod penal Viitorul cod penal Art.30 Principiul personalităţii este cel care stabileşte competenţa exclusivă a legii penale. de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Punerea în mişcare a acţiunii penale şi Justiţie şi numai dacă fapta nu face pentru infracţiunile prevăzute în alinea. 5. Stănoiu „ Explicaţii teoretice ale Codului penal” pag 61.Aurel Teodor Moldovan • Infracţiunea să fie săvârşită în străinătate • Fapta să fie considerată infracţiune de legea penală română • Infractorul trebuie să fie cetăţean român sau persoană fără cetăţenie dar cu domiciliul în România. când sunt săvârşite de către (2) Punerea în mişcare a acţiunii un cetăţean străin sau de o persoană penale se face cu autorizarea prealabilă fără cetăţenie care nu domiciliază pe a procurorului general al Parchetului teritoriul ţării. precum şi durata reţinerii şi arestării preventive care au fost dispuse în străinătate în legătură cu aceeaşi infracţiune. zarea prealabilă a procurorului general. . Actualul Cod Penal. fapt imposibil din cauza neîncadrării infracţiunii în categoriile restrictive Acest principiu prevede faptul că legea penală română se aplică infracţiunilor 29 Vezi R. contra unui cetăţean s-a adus o vătămare gravă integrităţii român ori a unei persoane juridice corporale sau sănătaţii unui cetăţean române. contra aplică infracţiunilor săvârşite în afara siguranţei statului român sau contra teritoriului ţării de către un străin. urmând ca din pedeapsa aplicată de instanţa română să se deducă pedeapsa sau partea din pedeapsă aplicată şi executată în străinătate pentru aceeaşi infracţiune. român.pag 101 36 . All Beck Bucureşti 1997 . aceasta aplicându-se chiar dacă făptuitorul a fost condamnat în străinătate. în scopul evitării situaţiilor în care este necesară intervenţia legii penale române. ori prin care statului român. I Oancea Drept Penal – Partea generală Ed Didactică şi Pedagogică . 2.29 Legea penală română se va aplica chiar dacă făptuitorul a fost judecat. Bulai Manual de drept penal Ed. Principiul realităţii (sau principiul protecţiei reale sau al naţionalităţii pasive) Conform noului cod orice infracţiune comisă împotriva statului român. condamnat sau achitat în străinătate. Bucureşti 1971 pag 107 30 C. contra vieţii unui cetăţean român. de incidenţă a acestui principiu.obiectul unei proceduri judiciare în statul tul precedent se face numai cu autori. 10 Realitatea legii penale Legea penală se aplică infracţiunilor (1) Legea penală română se săvârşite în afara teritoriului ţării. spre deosebire de cel din 1937 nu prevede condiţia prezenţei în ţară a infractorului .Realitatea legii penale Art. el putând fi judecat şi în lipsă.

sau când pedeapsa a fost ori este considerată ca executată. Pentru internaţional.DREPT PENAL. area procesului penal ori executarea sau când pedeapsa a fost executată pedepsei. executată ori este considerată ca Când pedeapsa nu a fost executată executată. reprezentând de fapt dreptul fiecărui stat „de a-şi apăra pe baza propriei sale legi penale. PARTEA GENERALĂ săvârşite în afara teritoriului ţării.(1) lit. . Principiul universalităţii legii penale Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. dacă: următoarele cazuri: a) fapta este prevazută ca infractiune a) s-a săvârşit o infracţiune pe care şi de legea penală a ţării unde a fost statul român şi-a asumat obligaţia săvârşita. de către cetăţeni străini ori apatrizi care nu domiciliază în România.prevăzută sau nu de legea penală eselor statului român sau contra unui a statului pe al cărui teritoriu a fost cetăţean român. săvârşite în afara de un cetaţean străin sau de o persoană teritoriului ţării de un străin. există care împiedică punerea în mişcare a o cauză care împiedică punerea în actiunii penale sau continuarea proce. săvârşite în afara teritoriului ţării. Principiul realităţii legii penale vine să consacre ideea necesităţii apărării împotriva unor infracţiuni săvârşite în străinătate a valorilor sociale de maximă importanţă. 10. (2) Dispoziţiile alin. sau a fost executată numai în parte. judecat şi în cazul când s-a obţinut b) s-a cerut extrădarea sau predarea extrădarea lui. se procedează potrivit dispoziţiilor străine. există vreo cauză în care s-a săvârşit infracţiunea. indiferent dacă este infracţiunile îndreptate împotriva inter. potrivit legii statului savârsit infracţiunea. prevăzute în art. 5 aplică şi altor infracţiuni decât celor alin. să o reprime în temeiul unui tratat b) faptuitorul se află în ţară.b) nu se potrivit legii statului în care infractorul a aplică atunci când. 1. integrităţii corporale ori sănătăţii unui cetăţean român. care se află fără cetăţenie care nu domiciliază pe de bunăvoie pe teritoriul României. Editura ALL BECK Bucureşti 1997 pag. infracţiune săvârşită împotriva statului român sau contra vieţii. se (3) Când pedeapsa nu a fost procedează potrivit dispoziţiilor legale executată sau a fost executată numai în privitoare la recunoaşterea hotărârilor parte. siguranţa fiinţei proprii şi a cetăţenilor săi”31 3. în teritoriul ţării. precedente nu se aplică în cazul când. 6. Dispoziţiile alineatelor infractorului şi aceasta a fost refuzată. 11 Universalitatea legii penale penale Legea penală se aplică şi altor (1) Legea penală română se infracţiuni decât celor prevăzute în art.mişcare a acţiunii penale sau continusului penal ori executarea pedepsei. Partea generală. infractorul poate fi comisă.Universalitatea legii Art. legale privitoare la recunoaşterea 31 Costică Bulai – Manual de drept penal. 102 37 .

Aurel Teodor Moldovan In viziunea noului cod cimpetenţa universală a legii penale române poate interveni în două cazuri: . Partea generală.”32 Din definiţie rezultă faptul că extrădarea se realizează întotdeauna între două state. altui stat pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat. 2. Editura Rosetti Bucureşti 2003. iar prin legea de revizuire a Constituţiei publicată în Monitorul Oficial al României. partea I. EXTRĂDAREA „Extrădarea este un act bilateral între două state în baza căruia un stat pe al cărui teriroriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat îl predă la cerere. statul împotriva intereselor căruia a fost săvârşită infracţiunea sau ai cărui cetăţeni au fost victime ale infracţiunii. 16 32 Extrădarea îşi găseşte reglementarea şi în Codul penal în art. statul al cărui cetăţean este infractorul. Ioan Muraru. Instituţia extrădării este consacrată prin intermediul Constituţiei de la 1991 în art. 669 din 22 septembrie 2003 introduce la acest articol alin. Trebuiesc însă îndeplinite anumite condiţii: • să existe o dublă incriminare în sensul ca fapta să fie prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită • infractorul să fie cetăţean străin sau dacă nu are cetăţenie să nu aibă domiciliu în România • făptuitorul să se afle în ţară. unde vom întâlni extrădarea pasivă adică acea extrădare pe care România urmează să o realizeze în calitate de stat solicitat şi cea activă atunci când se acordă extrădarea. În ansamblu extrădarea poate fi privită ca un act de asistenţă judiciară prin care statele cooperează în vederea combaterii criminalităţii. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 2002 pag 65 33 Mihai Constantinescu.cazul infracţiunilor pe care România s-a angajat să le reprime în temeiul unei convenţii internaţionale. În ceea ce priveşte urmărirea şi judecata se cere ca acestea să fie posibile şi potrivit ţării unde s-a săvârşit infracţiunea în sensul să nu existe o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale ori executarea pedepsei.respectiv cazul în care s-a refuzat extrădarea. . 11 33 . 19. Calitatea de stat solicitant o poate avea statul pe teriroriul căruia a fost săvârşită infracţiunea. nr. Constantin Mitrache – Drept penal.3. Explicaţii şi comentarii. 9 respectiv 38 . pe de-o parte statul pe al cărui teriroriu se găseşte infractorul sau condamnatul (statul solicitat) şi statul care cere extrădarea (statul solicitant) pe de-altă parte. pag. Antonie Iorgovan – Revizuirea Constituţiei României. în momentul în care s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului.

All Beck . ori pe bază de reciprocitate. pe bază de reciprocitate internaţional la care România este şi în lipsa acestora în temeiul legii. 2) Potrivit art. 296/ 2001 nu pot fi extrădaţi de către RomâArt 22 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală . în condiţiile legii. la infractor şi la pedeapsa prevăzută de lege sau aplicată de instanţă. publicată în M.35 Condiţii cu privire la infracţiune 1) Infracţiunea să fi fost săvârşită pe teritoriul statului solicitant sau împotriva intereselor acestuia şi să nu fie aplicabilă legea statului solicitat.DREPT PENAL. (2) Predarea sau extrădarea unei persoane în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită în condiţiile legii. 14 din Viitorul Cod penal: Condiţiile de acordare (solicitare) a extrădări România acceptă să predea. Extrădarea Art. nr. (3) Predarea unei persoane către un tribunal penal internaţional se acordă în condiţiile legii. 14 Extrădarea Extrădarea se acordă sau poate (1) Extrădarea poate fi acordată fi solicitată pe bază de convenţie sau solicitată în temeiul unui tratat internaţională. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. 5 din Legea nr. la solicitarea de extrădare a unui alt stat.34 Pentru realizarea extrădării trebuie îndeplinite anumite condiţii referitoare la infracţiune. Boroi. PARTEA GENERALĂ Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 9. 2) Să existe dubla incriminare în sensul că fapta să fie incriminată în legile ambelor state.2004 35 Alex.Of. 3) Pedeapsa prevăzută să fie privaţiunea de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă. parte. Condiţii cu privire la infractor 1) Infractorul să fie cetăţean străin. 4) Legea 296/ 2001 prevede faptul că nu se admite extrădarea infractorului de către statul român în cazul în care potrivit legii statului solicitant pentru infracţiunea săvârşită se prevede pedeapsa cu moartea decât cu condiţia ca statul respectiv să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa urmând a fi comutată. competenţă şi de ordin procedural. persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau trimise în judecată pentru o infracţiune ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse de către autorităţile judiciare ale statului solicitant. art.Bucureşti 2004 pag 65 34 39 .07. 594/1.

date privind eventuala executare parţială a pedepsei Principiul specialităţii extrădării Conform acestui principiu persoana extrădată nu poate fi judecată pentru altă infracţiune decât pentru cea care s-a acordat extrădarea şi nici nu poate fi obligată la executarea unei alte pedepse decât pentru cea a cărei executare s-a solicitat extrădarea.originalul sau copie autentică a mandatului de arestare sau copie a hotărârii de condamnare. 24 din Legea 296/2001 această cerere trebuie să fie însoţită de înscrisuri care să conducă la admiterea extrădării şi anume: . 36 A. persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie. Extrădarea poate fi refuzată sau amânată conform art. .T. Condiţii privind urmărirea penală sau executarea pedepsei 1) Extrădarea să nu fie solicitată pentru o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate 2) Să nu fi intervenit potrivit oricăruia dintre statele membre la extrădare amnistia. Potrivit art. Condiţii privind cererea de extrădare Cererea de extrădare se formulează în scris de către autoritatea competentă a statului solicitant urmând ca aceasta să fie trimisă Ministerului Justiţiei din România.copia textelor de lege aplicabile. 5 al (2) Legea 296/ 2001 dacă se consideră că predarea persoanei străine este susceptibilă să aibe consecinţe deosebit de grave pentru aceasta în speţă din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate. prescripţia sau orice altă cauză care înlătură răspunderea penală. All Beck Bucureşti 2004 pag 144 40 . extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional” . 3) Să nu fie în România pronunţată pentru aceeaşi infracţiune o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare.Aurel Teodor Moldovan nia cetăţenii români. „Persoana este astfel sub protecţia statului care a acordat extrădarea. .”36 Plecând de la acest principiu nu trebuie să se înţeleagă ideea că persoana care a fost extrădată nu poate fi judecată şi pentru alte infracţiuni săvârşite însă această judecare se poate face doar cu acordul prealabil al statului care a acordat extrădarea şi doar dacă după executarea pedepsei nu părăseşte teritoriul în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă. Ed. Moldovan „Expulzarea . persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România. de achitare sau de încetare a procesului penal sau să nu existe o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. .o prezentare a faptelor pentru care se cere extrădarea.

capitolul II. Didactică şi Pedagogică. 2) sistemul jurisdicţional unde extrădarea este un act jurisdicţional asupra căruia vor decide instanţele judecătoreşti. alte fapte penale se săvârşesc în timp ce o lege penală este în vigoare dar se judecă sub o altă lege penală.DREPT PENAL. 2. Bucureşti 1997 . fiind cunoscut faptul că există o succesiune de legi penale. Pentru soluţionarea corectă a tuturor problemelor ce apar legate de aplicarea legii penale în timp s-au edictat norme speciale de drept. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP Aplicarea legii penale în timp în teoria dreptului penal ocupă un loc important datorită faptului că legiile penale cuprind dispoziţii incriminatoare şi sancţionatoare ce au o durată în timp limitată. Drept Penal – Partea Generală Ed. 3) sistemul mixt reprezentând de fapt o combinare a celor două sisteme anterior expuse unde pentru acordarea extrădării vor participa atât organele judiciare menite să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege cât şi autoritatea guvernamentală învestită să decidă asupra acordării extrădării. PARTEA GENERALĂ Sistemele de acordare a extrădării În literatura de specialitate şi în sistemul legislativ în vigoare sunt cunoscute 3 sisteme de acordare a extrădării 1) sistemul politic sau guvernamental unde extrădarea este un act politic şi se acordă pe baza datelor culese de către organele administrative sau judiciare. „Aplicarea legii penale în timp” articolele 3-7 din Viitorul Cod penal Prin norme penale privind aplicarea legii penale în timp se înţelege ansamblul de norme juridice penale prin care se reglementează aplicarea legii penale în raport cu timpul săvârşirii infracţiunii şi cu momentul tragerii la răspundere penală a celor care au săvârşit infracţiuni. Oancea . respectiv in sectiunea 1.pag 118 41 .4. norme ce sunt înscrise în Codul Penal secţiunea a doua intitulată „Aplicarea legii penale în timp” articolele de la 10-16. 37 I. Având în vedere dispoziţiile legii 296/2001 şi dispoziţiile constituţionale sistemul de acordare al extrădării este cel jurisdicţional unde doar instanţa de judecată respectiv Curtea de Apel judecă cererea de extrădare şi decide acordarea sau respingerea ei.37 Principiile care guvernează aplicarea legii penale în timp sunt menite să determine legea penală aplicabilă. Faptele penale se săvârşesc într-un anumit moment şi se judecă sub imperiul aceleaşi legi penale aflată în vigoare.

Întrucât însă prin dispoziţia din art 2 C. se poate întâmpla să îşi modifice gradul de pericol social în sensul micşorării lui. O situaţie specială apare în cazul infracţiunilor continuate. 10 Activitatea legii pe- C.p.„Legea penală nu se aplică faptelor care. progresive unde infracţiunea începe să fie săvârşită sub incidenţa unei legi şi se epuizează sub incidenţa altei legi. Legea penală intră în vigoare odată cu publicarea ei în Monitorul Oficial însă ea poate să fie şi ulterioară publicării ei. care se desprinde din economia legii.2. 3 Activitatea legii penale nale Legea penală se aplică L e g e a p e n a l ă s e a p l i c ă infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.4. Bulai Manual de drept penal Ed. Acest principiu consacră principiul fundamental al legalităţii în sensul că legea penală dispune numai pentru viitor nu şi pentru trecut când ne referim la incriminarea faptelor.4. iar ieşirea din vigoare are loc prin abrogare. la data când au fost săvârşite nu erau prevăzute ca infracţiuni”.p. înlăturarea ei din 38 Actualul cod penal Art. cât şi parţială. Principiul activităţii Viitorul cod penal Art. Abrogarea unei legi poate să fie expresă. când doar o parte din lege este scoasă din vigoare. Abrogarea poate fi totală când întreaga lege este scoasă din vigoare.Aurel Teodor Moldovan 2.38 2. prevederea din art . 11 din C. 2.3. 11 C. Adagiul latin nullum crimen sine lege praevia îşi găseşte oglindirea în art.p se prevede numai regula că legea prevede faptele care constituie infracţiuni şi sancţiunile aplicabile.economice. de obicei. caz în care se va aplica legea penală în vigoare din momentul epuizării infracţiunii.1. All Beck Bucureşti 1997 pag 128 42 . fără să se facă vreo referire la neretroactivitatea legii penale. atunci când se prevede în legea de abrogare ce anume se scoate din vigoare.11C. este binevenită. unde se consacră regula că nimeni nu poate fi ţinut să răspundă de o faptă care la data săvârşirii ei nu era prevăzută ca infracţiune garantând astfel ca libertatea indivizilor. constituind o completare necesară a principiului legalităţii în dreptul penal. Principiul retroactivităţii legii penale La un moment dat o faptă care a fost socialmente periculoasă. Principiul neretroactivităţii legii penale Îşi găseşte reglementarea în art. datorită modificărilor condiţiilor socio .4. în timp ce abrogarea tacită sau implicită este aceea.p. ceea ce face necesară.

Art. (2) Dispoziţiile alin. 5 Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei (1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale. Partea generală. Boroi.Bucureşti 2004 pag 43 41 C.Bucureşti 2004 pag 41 Alex. dar numai faptelor săvârşite cât timp era în vigoare. (Viitorul Cod Penal consacră acest principiu în art. se face printr-o lege de dezincriminare. iar până la executarea în întregime (sau chiar după executarea în întregime a pedepesei) apare o lege nouă mai favorabilă . Retroactivitatea legii de dezincriminare este prevăzută de în art .DREPT PENAL. Legea penală temporară are aplicaţii asupra faptelor prevăzute ca şi infracţiuni săvârşite în timp cât legea penală era în vigoare chiar dacă faptele nu au fost urmărite sau judecate în acelaşi interval de timp.(1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale.41 2. 12 alin (1) cod penal actual. înlăturând posibilitatea pentru făptuitorii care săvârşesc infracţiuni aproape de ieşirea din vigoare a legii penale temporare. Principiul aplicării legii penale mai favorabile Este prevăzut de art. Principiul ultraactivităţii Acest principiu are în vedere numai legile penale temporare fiind consacrat prin dispoziţiile art. dar şi când o condamnare este pronunţată în baza unei legi vechi nefavorabile. Potrivit acestei dispoziţii „Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche dacă numai sunt prevăzute de legea nouă”39 . Legea penală mai favorabilă se aplică atât atunci când ea apare în timpul procesului penal . Mitrache – Drept penal.4. ori de a fi sancţionaţi potrivit legii penale mai favorabile. 16 Cod penal (Noul Cod Penal consacră acest principiu în art. precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse.5. All Beck . Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed.p. 13 din C. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 1997 pag 65 39 40 43 . 9).40 2. Scoaterea unor infracţiuni din sfera ilicitului penal. după ieşirea acesteia din vigoare. Acest principiu prevede situaţia când la data când fapta este săvârşită aceasta este prevăzută în legea penală în vigoare ca şi infracţiune dar ulterior este adoptată o lege nouă ce scoate fapta în afara ilicitului penal. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. 5. pentru a rămâne nesancţionaţi . PARTEA GENERALĂ sfera ilicitului penal. Necesităţiile de apărare socială care determină adoptarea legii penale temporare justifică aplicarea acesteia şi ultraactiv. se aplică legea mai favorabilă. dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile) având în Alex.4.4. All Beck . Boroi.

iar în altă lege pedeapsa prevăzută este amenda. caz în care minimul este acelaşi dar maximul este diferit. În cazul în care există situaţia ca într-o lege pedeapsa ce se aplică este închisoarea. Moldovan – Note de curs: Drept Penal – Partea generală . 14 şi 15 din C.”42 Aceste criterii trebuie să aibă ca şi finalitate aflarea acelei legi. Profesorul Costică Bulai în „Manual de drept penal” consideră că pentru o soluţionare practică a acestei probleme „se recomandă examinarea mai întâi a condiţiilor privitoare la temeiul şi condiţiile tragerii la răspundere penală pentru infracţiunea săvârşită. 6 Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară. dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită. iar art. 138 44 . criteriul cel mai des folosit de determinarea legii penale mai favorabile este cel al pedepselor principale. atunci de regulă legea care prevede pedeapsa amenzii este mai blândă. În situaţiile legiilor succesive unde pedepsele sunt de aceeaşi natură dar cu limitele speciale diferite. Universitatea Transilvania . pentru ca fapta să constituie infracţiune. În acest caz va fi mai favorabilă legea care prevede astfel de condiţii. 14 referindu-se la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. care în cazul concret va permite o soluţie mai blândă pentru infractor şi nu la o apreciere generală a legii penale mai favorabile. (2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare 42 A. Editura ALL BECK Bucureşi 1997 pag. Este posibil ca incriminarea faptei în legile succesive să fie diferită. va fi mai favorabilă legea care prevede un maxim mai redus. iar în cazul în care maximul special al pedepsei este acelaşi dar minimul pedepsei este diferit. 15 făcând referire la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. sancţiunea aplicată. Braşov 2004 43 Costică Bulai – Manual de drept penal. condiţii sau cerinţe pe care cealaltă lege nu le prevede. „Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile nu sunt prevăzute de lege însă în ştiinţa dreptului penal s-a admis faptul că pentru a determina legea penală mai favorabilă trebuie comparate legile succesive sub raportul condiţiilor de incriminare a faptei. situaţie în care se va aplica infractorului legea penală mai favorabilă. T.Aurel Teodor Moldovan vedere situaţia când de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei intervin una sau mai multe legi penale succesive. în sensul că una din legi prevede.. Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive Acest principiu îmbracă două variante prevăzute în art. de tragere la răspundere şi de sancţionare. dacă acestea nu sunt îndeplinite în fapt43 . Acest principiu este reglementat în art 6 din Viitorul Cod penal (Art. legea penală mai favorabilă este cea care prevede un minim mai scăzut. Partea generală. În literatura de specialitate s-a afirmat faptul că.p. se reduce la acest maxim. art.

se va înlocui pedeapsa închisorii cu amenda (art. (6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă acestea se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă. 15 din Codul penal face referire la aplicarea facultativă a legii favorabile însă pentru ca aceasta să-şi producă efectele este necesar îndeplinirea anumitor condiţii: a) Să existe hotărâre de condamnare definitivă la pedeapsa închisorii (nu la orice fel de pedeapsă) b) Legea penală este mai favorabilă aceasta reieşind din limitele mai reduse de pedeapsă faţă de legea anterioară c) Pedeapsa aplicată este mai mică decât maximul prevăzut în legea 44 Constantin Mitrache. Partea generală. pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda. 14 din prezentul Cod penal are în vedere situaţia când legea nouă prevede pentru aceeaşi faptă care este prevăzută ca şi infracţiune o pedeapsă mai uşoară. în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia. se ţine seama. Art. pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii. pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută.(1)-(4). 3 C. (3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda. Dacă pedeapsa pronunţată pe baza vechii legi este amenda aceasta va fi redusă la maximul special prevăzut de noua lege. 14. (7) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate.). 3) Când pedepsele aplicate sunt de aceeaşi natură situaaţie în care ne vom afla în faţa pedepsei închisorii pedeapsa aplicată după legea veche se va reduce la maximul special prevăzut de noua lege. În acest sens dacă în legea veche pedeapsa era detenţiunea pe viaţă aceasta se va înlocui cu maximul pedepsei închisorii prevăzute de legea nouă (art. se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii. PARTEA GENERALĂ la detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii. iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta. fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. (4) Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută. 14 alin. 2 actualul Cod penal) 2) Dacă prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă în baza vechii legi se stabileşte pedeapsa închisorii.p. 4) Efectele legii penale mai favorabile se întind şi asupra pedepselor complimentare măsurilor de siguranţă şi măsurilor educative şi asupra pedepselor deja executate ori considerate ca executate până la adoptarea aceastei legi. de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alineatelor precedente) 1) Art. alin. iar legea nouă prevede numai pedeapsa amenzii. iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta.DREPT PENAL. dacă este mai favorabilă. (5) Când legea nouă este mai favorabilă în condiţiile alin. Cristian Mitrache – Drept penal. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 2002 45 .

T. care observând faptele periculoase pentru valorile sociale esenţiale ale societăţii. G. pag 202 48 R. Droit penal et criminologie (Drept penal şî criminologie). toate tratatele de drept penal burghez încearcă să dea definiţia infracţiunii ca noţiune generală”45 . DISPOZIŢII GENERALE 3. Drept penal parte generală. Iar I.Note de curs. vol I. Lehrbuch des deutchen Strafrechs (Tratat de drept penal german). Vouin şi Leute susţin că infracţiunea este „un fapt material. Art 17 din Actualul Cod penal defineşte infracţiunea.1. Este accepţiunea ce o are în vedere legiuitorul. în schimb doctrina penală burgheză îi dă o atenţie suficientă. pag 164 45 46 46 . le interzice sub sancţiuni specifice pentru a preveni săvârşirea lor în viitor.1.V. In „Droit penal general” a lui J. „Infracţiunea este acţiunea sau inacţiunea. care fiind socotită doloroasă sau culpoasă.1. Bucuresti 1912. prevăzut şi pedepsit de legea penală care nu se justifică nici prin exerciţiul unui drept. Paris 1956.”49 . îi este ataşată o pedeapsă ca o consecinţă şi sancţiune”47 . CAPITOLUL III INFRACŢIUNEA 3. care însă pot constitui contravenţii sau abateri disciplinare. Antoniu în cartea intitulată „Reflecţii asupra conceptului de infracţiune” consideră că această noţiune desemnează „fapta descrisă. Gerraud. Liszt afirmă că infracţiunea este „acţiune ilicită ameninţată cu o pedeapsă”46 . Tanoviceanu. F. ca fiind infracţiunea ca fiind „fapta care prezintă pericol social.Aurel Teodor Moldovan nouă ori cel mult egal cu acest maxim d) Instanţa de judecată să aprecieze că este necesată reducerea 44 pedepsei . pag 44 47 P. Universitatea Braşov 2004 F. Vouin şi L. Berlin 1905. legiutorul a sancţionat-o penaliceşte. Noţiunea de infracţiunea Noţiunea generală de infracţiune ajută la delimitarea infracţiunilor de alte fapte asemănătoare. Traite droit penal francais (Tratat de drept penal francez). După Garraud infracţiunea este „o faptă căreia în complexul instituţiilor juridice ale statului. frângere. săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de A. Prandel se arată. pag 147 49 I. Leute. că prin infracţiune se înţelege „orice acţiune sau omisiune pe care societatea o interzice sau ameninţarea unei pedepse”. prevăzută de legea penală cu elementele sale componente şi care defineşte o anumită infracţiune. Paris. Moldovan. Dacă legislaţia penală burgheză nu se ocupă de infracţiune. Liszt. Curs de drept penal.” Noţiunea de infracţiune provine din substantivul latinesc „infractio” care semnifică spargere. Tanoviceanu precizează următoarele când dă definiţia infracţiunii. nici prin îndeplinirea unei datorii şi care poate fi imputat autorului”48 . „Toţi autorii.

Levasseur apreciază. perciculozitatea socială are semnificaţia de faptă contrară ordinii sociale.) şi atrăgând o pedeapsă mai aspră.pericol social generic (abstract).). Bucureşti 1997.parte generală. G. 1990.fapta să fie prevăzută de legea penală. pericolul social imbracă două forme: . Levasseur în Droit des etates units. Art 15 din Viitorul Cod penal defineşte infracţiunea ca fiind „fapta prevăzută de legea penală.. p 113 In literatura juridică noţiunea de pericol social este conturată în modalităţi şi formulări diferite. G.50 Actualul cod penal . apreciază că potrivit concepţiei realiste care pune în evidenţă această trăsătură a infracţiunii . Bulai.care se referă la un anumit tip de infracţiune cum este furtul. Dalloz.52 Pericolul social al infracţiunii prezintă grade deosebite. Droit des etates units.DREPT PENAL. omor. . .fapta să prezinte perciol social Viitorul cod penal .1. ameninţarea. că potrivit concepţiei realiste periculozitatea socială are semnificaţia unei fapte contrare ordinii sociale. urmând ca apoi să poată stabili sancţiunea penală ce trebuie aplicată ţinând seama de vătămarea efectivă a valorii sociale. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii In noul cod penal nu se mai face referire la pericolul social ca şi trăsătură generală a infracţiunii. altele un pericol social mai mic (ex: lovirea.fapta să fie imputabilă persoanei care a săvârşit-o 3. cât de mare este gradul de pericol şi care este pedeapsa care trebuie aplicată în această situaţie. Levasseur. PARTEA GENERALĂ legea penală”. Editura AllBeck.2. prin atitudinea sa de a tulbura această ordine. nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o”. fapte pentru care leguitorul a prevăzut pedepse mai uşoare.fapta prevăzută de legea penală. a) Pericolul social al faptei Pentru ca fapta să constituie infracţiune trebuie să prezinte pericol social51 .este pericolul social al faptei săvârşite. de urmarea produsă. In ştiinţa dreptului penal. pericol ce va fi stabilit de instanţa de judecată. 52 C. . omorul fiind evaluat în mod abstract de catre legiuitor pentru a putea stabili dacă fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. unele infracţiuni avand un grad mai mare de pericol social (ex: tâlhărie. Drept penal.fapta să fie nejustificată. Caracterul nejustificat al faptei precizează faptul că aceasta are un caracter ilicit. prin atitudinea sa de a tulbura această ordine. pag 153 50 51 47 . subliniindu-se în acest fel una din implicaţiile negative ale vătămării pe care infracţiunea o presupune. Pericolul social se exprimă în stare de nelinişte şi de insecuritate socială pe care fapta penală o creează. Infracţiunea reprezintă o comportare negativă în sensul neîndeplinirii unei obligaţii impuse de lege. 1990. G.fapta să fie săvârşită cu vinovăţie. .pericol social specific (concret). . p 113.. Dalloz.

trăsăturile esenţiale şi conţinutul infracţiunii” un exemplu pentru a explica intenţia indirectă ca formă a vinovăţiei ea existând „nu numai atunci când infractorul trage un foc de armă în tâmpla victimei. mărimea şi natura urmărilor produse sau care s-ar fi putut producem persoana infractorului. a avut posibilitatea reală. Bulai defineşte vinovăţia ca fiind „atitudinea psihică a persoanei care. urmărind producerea lui prin săvârşirea unei fapte. mijloacele folosite etc. Atitudinea psihică periculoasă a infractorului faţă de faptă şi de consecinţele ei îmbracă forma vinovătiei. Boroi. prevăzând că în mod inevitabil va surveni moartea victimei. ci mai este necesar a se stabili şi forma de vinovăţie cu care aceasta a acţionat.Parte generală.53 b) Vinovăţia ca trăsătură esenţială Este prevăzută în art 17 din Actualul Cod penal. . nu este suficientă numai stabilirea faptului că persoana respectivă a săvârşit fapta cu vinovăţie.culpa. . Boroi. mobilul ori scopul cu care s-a acţionat. Drept penal . respectiv art 17 din Codul penal viitor.se caracterizează prin faptul că infractorul prevede rezultatul faptei sale. In cartea intitulată „Manual de drept penal. subiectivă a acestei reprezentări”. Drept penal . dacă făptuitorul urmăreşte aceasta”.intenţia. Constatarea că infractorul a dorit săvârşirea faptei prevăzute ca interzisă şi mai mult a prevăzut 53 54 Al. Profesorul C. Parte generală” a profesorului Costică Bulai întâlnim „Noţiunea.Aurel Teodor Moldovan Gradul de perciol social este determinat de o serie de faptori ca: valoarea relaţiei lezate. era numai posibilă. Gh Nistoreanu. Bucureşti 2004.Parte generală. forma de vinovăţie. în situaţia în care fapta este comisă fără vinovăţie fapta nu poate fi reţinută în sarcina celui care a săvârşit fapta.intenţia indirectă. Pentru tragerea la răspundere penală a unei persoane care a comis o infracţiune şi pentru dozarea cat mai justă a pedepsei. Bucureşti 2004. pag 85 Al. Editura AllBeck. Atât în legislaţia penală cât şi în literatură pe lângă intenţia directă şi cea indirectă întâlnim şi praeterintenţia sau intenţia depăşită. Gh Nistoreanu. Intenţia are la rândul său două modalităţi: Intenţia directă.54 Vinovăţia îmbracă două forme: . pag 90-91 48 . săvârşind cu voinţă neconstrânsă o faptă ce prezintă pericol social a avut în momentul executării reprezentarea faptei şi a urmărilor socialmente periculoase ale acesteia sau deşi nu a avut reprezentarea faptei şi a urmărilor.inacţiunii.infractorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu urmăreşte producerea lui acceptă posibilitatea ca acesta să se producă. dar şi atunci când focul tras cu intenţia de a ucide un om a avut loc în condiţii în care moartea victimei. Editura AllBeck. pentru ca fapta să prezinte infracţiune este necesar ca această faptă să fie imputabilă făptuitorului. repectiv art 19 al aceluiaşi cod prezintă formele vinovăţiei. Infracţiunea este săvârşită cu intenţie când: .infractorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea luiintenţie directă. valoarea cauzală a acţiunii.

Bulai. unde această infracţiune se poate săvârşi numai cu intenţie directă. crezându-se că este moartă.55 Intenţia specială. Trebuie precizat faptul că există infracţiuni cum este cazul delapidării. In practica judiciară şi în doctrină se vorbeşte şi despre intenţia determinată şi despre intenţia nedeterminată.56 55 56 F. Se află în această situaţie cel care urmărind să ucidă victima. Padova.dolul eventual se caracterizează prin faptul că infractorul prevede rezultatul faptei sale deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii lui. Intenţia determinată. Mantovani. ci a înnecării în fluviul în care fusese aruncat corpul victimei. Doctrina de drept penal mai susţine şi existenţa unei intenţii generice si a unei intenţii speciale.atunci când făptuitorul are reprezentarea mai multor consecinţe periculoase care s-ar putea produce fiindu-i indiferent care dintre aceste consecinţe se vor produce. astfel că în cazul intenţiei determinate se poate vorbi atât despre intenţia determinată directă cât şi de intenţia determinată indirectă. astfel că se poate afirma că în cazul intenţiei nedeterminate nu se poate discuta decât despre intenţie directă. consecinţă a cărei producere o urmăreşte sau pur şi simplu o acceptă şi acţionează pentru producerea aceleeaşi concecinţe periculoase. aceasta nu moare ca urmare a loviturii ce i s-a aplicat. pag 314 V. aflată dincolo de momentul când sunt realizate toate cerinţele normei de incriminare. PARTEA GENERALĂ rezultatul periculos al acestei fapte reprezintă dovada că el a urmărit defapt producerea acelui rezultat. ci infractorul „trebuie să fi urmărit anume cauzarea unei vătămări„. este în eroare asupra identităţii persoanei sau cel care deşi aplică victimei lovitura mortală. CEDAM. rezultat pe care nu-l urmăreşte. op cit. C. Diritto penale. însă admite posibilitatea ca acesta să se producă. Dongoroz şi colaboratorii.DREPT PENAL. op cit pag 120 49 . Intenţia indirectă. Intenţia generică.atunci când infractorul are reprezentarea unei consecinţe periculoase. Petem afirma că această intenţie directă sau dol direct cum apare în literatura de specialitate nu este o voinţă oarecare ci este o vointă care este îndreptată spre realizarea unui anumit rezultat are astfel spus o finalitate certă. Parte generale secunda edizione. Profesorul Dongoroz afirmă faptul că intenţia directă nu apare ca o simplă vinovăţie.se caracterizează prin existenţa voinţei acţiunii şi a rezultatului precum şi prin prevederea generică a rezultatului. Intenţia nedeterminată. 1988. Trăsăturile specifice dolului eventual pun în evidenţă atitudinea pasivă a subiectului activ al infracţiunii faţă de posibilitatea producerii urmării periculoase. pag 127.apare atunci când voinţa infractorului este îndreptată spre realizarea unei anumite finalităţi.

şi este trimisă la spital pentru internare. demonstând faptul că această modalitate a culpei este cea care constă în poziţia psihică a persoanei care nu a prevăzut urmările periculoase ale faptei sale deşi în toate împrejurările şi pe baza capacităţii sale trebuia şi putea să le prevadă. deşi trebuia şi putea sa-l prevadă. Din cartea profesorului Costică Bulai „Instituţii de drept penal” aflăm că există culpă ca formă a vinovăţiei atunci când făptuitorul săvârşind o faptă care prezintă pericol social. După o lună în cadrul aceleaşi circumscripţii pacienta este diagnsticată în mod corect ca fiind însărcinată în luna a treia cu avort incomplet. Bucureşti 2002.culpa cu prevedere (uşurinţă). ci crede. Comisia medico-legală a apreciat că în speţă cauza medicală a morţii a fost compilaţia infecţios distrofică datorită unui avort incomplet care a evoluat un timp îndelungat57 . Aici este refuzată pe motivul lipsei de locuri.culpa simplă (neglijenţă) Culpa cu prevedere sau uşurinţă. Intre cauză (avort şi complicaţiile sale) şi efect (moartea victimei) se impun în speţă o serie de omisiuni privind asistenţa medicală a victimei. este examinată de 5 ori în decurs de 20 de zile la o circumscripţie rurală şi i se pune diagnosticul de gastroduodenită. însă a acţionat socotind fără temei că acel rezultat nu se va produce sau nu a prevăzut rezultatul deşi trebuia şi putea să-l prevadă. faptul că făptuitorul prevede rezultatul faptei însă nutreşte cu speranţa. . În cazul culpei simple pentru a se putea stabili vinovăţia se au în vedere 57 58 A. că acesta nu se va produce. dar este readusă după o saptămână în stare gravă urmată de deces. În dreptul medical exista culpă cu previziune atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale (în speţă moartea bolnavului). op cit pag 136 50 .R. Culpei cu prevedere îi sunt caracteristice două elemente esenţiale şi anume. că acesta nu se va produce. lipsită de temei. infectat. fără temei. Culpa prezintă la rândul ei două modalităţi: .T. M.Moldovan-tratat de drept medical. Ciornea. Spre exemplu situaţia când un conducător auto circulând cu o viteză excesivă produce un accident prin care pricinuieşte vătămarea corporală victimei sau poate surveni chiar moartea victimei. după care este îndrumată la policlinică unde i se pune diagnosticul de colopatie cu constipaţie şi este trimisă la domiciliu.există în situaţia când infractorul prevede rezultatul faptei sale. pag 432-433 Gh Scripcaru. dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce. dar nu urmăreşte producerea lui. T. a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale dar nu a urmărit şi nu a acceptat eventualitatea producerii lui. editura AllBeck.Aurel Teodor Moldovan Culpa constituie forma specifică de legătură psihică a autorului cu fapta. omisiuni cu caracter de condiţie cauzală care a favorizat moartea58 Culpa simplă (greşeala) – există în situaţia în care infractorul nu prevede rezultatul faptei sale.

în vârstă de 18 ani.Tratat de drept medical. Bolnavei i s-a administrat bicarbonat de sodiu.M. ci în plus este necesar ca fapta să fie prevăzută de legea penală ca infracţiune şi să fie ca atare sancţionată. convulsii. In partea generală a codului penal se defineşte şi se reglementează noţiunea generală de infracţiune. In ciuda tratamentului de reanimare efectuat. a fost internat într-o secţie de urgenţă pentru agitaţie psihomotorie şi delir nesistematizat (pe foaia de observaţie a fost consemnat diagnosticul de intoxicaţie accidentală cu o substanţă necunoscută). . a fost consecinţa unui accident terapeutic. Culpa mai poate îmbrăca forma nebăgării de seamă.Moldovan. prin confuzia medicamentelor şi s-a produs prin stop cardiac. a putut să prevadă rezultatul în momentul săvârşirii faptei. adică a lispei de atenţie. soluţie 10%. stare de inconştienţă şi de stop cardio-respirator. Se mai face distincţie între culpa directă (acţiunea săvârşită de infractor) şi culpa indirectă (acţiunea săvârşită de o alta persoană). bolnava a decedat. Faptuitorul urmărind producerea unui rezultat.un criteriu obiectiv prin care se urmăreşte să se stabilească dacă faptuitorul trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos. arătând faptul că pentru existenţa infracţiunii nu este suficient să existe o faptă care prezintă pericol social şi să fie săvârşită cu vinovăţie.T. Praeterintenţia – presupune o unire a intenţiei cu culpa care mai poartă denumirea şi de intenţie depăşită caracterizăndu-se prin faptul că subiectul acţiunii doreşte sau acceptă producerea urmării periculoase. de abilitate profesională.un criteriu subiectiv prin care se urmăreşte să se verifice dacă făptuitorul care avea posibilitatea să prevadă rezultatul socialmente periculos. dar cele produse în realitate sunt mult mai grave. însă rezultatul produs este mult mai grav (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte). PARTEA GENERALĂ două criterii: .M. Prin corelarea datelor clinice cu cele morfologice concluzia raportului de autopsie a fost în sensul că moartea pacientei L. A doua zi de la internare. el săvârşeşte o faptă ce constituie elementul material al unei infracţiuni.DREPT PENAL. Medicii au constatat că în loc de ser bicarbonat s-a perfuzat clorură de potasiu. bolnava a prezentat cianoză. c) Prevederea faptei în legea penală Reprezentând o altă trăsătură a infracţiunii. Prin noul cod penal se doreşte unificarea regimului sancţionator prevăzut pentru acţiunea şi inacţiunea comisă cu aceeaşi formă de vinovăţie. ca apoi în partea Specială a Codului penal se prevede şi se descrie fiecare faptă 59 A. urmări pe care le-a prevăzut însă a socotit că acestea nu se vor produce. Pentru cea de-a doua categorie de culpă în dreptul medical un caz ilustrativ ar fi următorul „L. Bucureşti 2002. Comisia medico-legală a considerat că este vorba de o greşeală de diagnostic şi tratament prin încalcarea unei norme elementare de supraveghere şi vigilenţă. consecutiv administrării neindicate şi supradozate a unei perfuzii de clorură de potasiu. editura AllBeck. constând în administrarea unei substanţe medicamentoase în doză legală”59 . pag 435 51 .

” Astfel. Pe baza conţinutului infracţiunii are loc calificarea acesteia. astfel această noţiune de „conţinut al infracţiunii” serveşte la calificarea infracţiunilor îndeplinind totodată şi un rol important în realizarea legalităţii. Pentru aceasta trebuie să se constate existenţa în fapta săvârşită a tuturor condiţiilor cerute de lege pentru existenţa unei anumite infracţiuni. Braşov 2004 61 C. deoarece noţiunea de infracţiune are în vedere trăsăturile esenţiale ale oricărei infracţiuni. T. cu scopul de a şi-l însuşi pe nedrept. Conţinutul infracţiunii este definit de profesorul C. Calificarea unei fapte ca infracţiune nu se poate face decât în strânsă conformitate 60 A. Fiind o noţiune stabilită prin lege şi deci obligatorie. pag 167 52 . Moldovan – Note de curs Drept Penal – Partea Generală .2. Universitatea Transilvania . Aceste condiţii sunt cerute prin normele incriminatoare. CONŢINUTUL INFRACŢIUNII 3. infracţiunea de furt se realizează atunci când o persoană ia un bun mobil din posesia sau detenţia alteia. de exemplu.1.2. adică caracterizarea unei fapte ca infracţiune şi încadrarea ei în textul de lege care o prevede şi o sancţionează. trăsături care în sfera ilicitului penal o deosebesc de celelalte infracţiuni. Manual de drept penal –Partea generală . conţinutul acestei infracţiuni se realizează atunci când o persoană ucide cu intenţie o altă persoană. respectiv 227 din Codul penal. In literatura de specialitate prevederea în legea penală a unei fapte şi sancţionarea ei poarta denumirea de element legal al infracţiunii fiind esenţial pentru existenţa infracţiunii 3. respectiv în art 186 din viitorul Cod penal. prevăzută la art.10 această noţiune de „conţinut al infracţiunii” desemnează „totalitatea elementelor constitutive ale infracţiunii”. Plecând de la această definiţie „prin conţinutul infracţiunii se înţelege totalitatea condiţiilor cerute de lege pentru ca fapta să constituie infracţiune. Noţiune şi importanţă Aşa cum apare prevăzut în cadrul Codului de procedură penală la art. iar noţiunea de conţinut al infracţiunii reprezintă de fapt trăsăturile specifice fiecărei infracţiuni. Bulai .Aurel Teodor Moldovan prevăzută ca infracţiune şi pedeapsa corespunzătoare. 174 actualul Cod penal. deci a tuturor elementelor constitutive ale acelei infracţiuni.”60 Pentru înţelegerea exactă a acestei noţiuni vom avea în vedere de exemplu infracţiunea de omor. condiţii ce sunt cerute prin intermediul normelor incriminatoare. partea specială. conţinutul infracţiunii are un rol important în realizarea principiului legalităţii în domeniul dreptului penal. fără consimţământul acesteia. Definiţia unui tip particular de infracţiune se reflectă de fapt în descrierea făcută în cuprinsul textelor de incriminare indicându-se tot odată condiţiile cerute de lege pentru existenţa respectivei infracţiuni. potrivit dispoziţiei din art . Noţiunea de infracţiune şi noţiunea de conţinut al infracţiunii sunt două noţiuni distincte. Bulai ca „totalitatea condiţiilor cerute de lege pentru ca o faptă să constituie infracţiune. Bucureşti 1997. Ed All .208.

sau se poate face referire şi la subiecţii infracţiunii. la subiecţii infracţiunii. după factorii la care se referă vom vorbi despre condiţii referitoare la actul de conduită. Pentru ca o faptă să constituie infracţiune este necesar ca ea să prezinte pericol social. Poartă denumirea de condiţii accidentale sau circumstanţiale acele condiţii care ajută la alcătuirea conţinutului infracţiunii în vreuna dintre variantele ei agravante sau atenuante. şi anume ca subiectul activ sau pasiv să aibă o anumită calitate.DREPT PENAL. 2. lipsind unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii.62 Această structură este menită să determine condiţiile care sunt obligatorii pentru conţinutul oricărei infracţiuni şi care ar putea să lipsească. Condiţiile necesare alcătuirii diferitelor conţinuturi de infracţiuni pot fi astfel clasificate: 1. după existenţa lor în momentul săvârşirii infracţiunii vom vorbi despre condiţii preexistente. ca de exemplu condiţia ca obiectul să se afle într-un anumit loc. Dacă fapta concretă nu prezintă vreuna dintre trăsăturile prevăzute de lege. locul. Condiţiile care formează conţinutul infracţiunii în configuraţia de bază poartă denumirea de condiţii esenţiale sau constitutive. Ca şi condiţii concomitente le vom aminti pe cele care se referă la momentul sau timpul săvârşirii infracţiunii. care sunt determinante pentru existenţa infracţiunii. concomitente şi subsecvente.61 3. PARTEA GENERALĂ cu legea. la locul şi timpul săvârşirii infracţiunii. 3. Această clasificare este cea care stă la baza distincţiei între conţinutul juridic şi conţinutul constitutiv al infracţiunii. În ceea ce priveşte condiţiile preexistente în rândul acestora vor intra cele care se referă la obiectul infracţiunii. 62 Ibidem 53 . Structura-conţinutul infracţiunii Prin noţiunea de structură a conţinutului infracţiunii se înţelege modul în care se grupează în cadrul conţinutului infracţiunii diferitele elemente care alcătuiesc acest conţinut şi raporturile care se stabilesc între acestea. să fie săvârşită cu vinovăţie şi să fie prevăzută de legea penală. ea nu poate fi prevăzută ca infracţiune. astfel că lipsa vreunei dintre aceste condiţii conduce la inexistenţa infracţiunii.2. timpul săvârşirii infracţiunii şi actul de conduită cu cele două laturi (latura subiectivă şi latura obiectivă). dar este tot odată necesar ca toate condiţiile ce alcătuiesc conţinutul legal al infracţiunii să se materializeze în trăsăturile concrete ale acelei fapte. subiecţii infracţiunii. Structura conţinutului infracţiunii are în vedere următoarele elemente: obiectul infracţiunii. după importanţa pe care le au pentru existenţa infracţiunii vom face distincţia între condiţii esenţiale (numite şi constitutive) şi accidentale (circumstanţiale).2. la obiectul infracţiunii. adică cele determinante pentru existenţa infracţiunii.

pag. ce reprezintă de fapt acele cerinţe care pentru existenţa infracţiunii se referă doar la o singură acţiune sau inacţiune. în primul rând : . .2. ca de exemplu moartea sau sinuciderea victimei.1 Cod penal în care sunt prezentate condiţiile necesare pentru ca o faptă să constituie infracţiune de furt şi cea de tâlhărie). mai multe rezultate.Partea generală. la un singur rezultat şi la o singură formă de vinovăţie. dar şi două sau mai multe forme de vinovăţie. Conţinut complex al infracţiunii.3. conţinut ce este format din totalitatea condiţiilor referitoare la latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii. – Drept penal. astfel că vom întâlni. Partea Generală a profesorului Alexandru Boroi 4 Alexandru Boroi şi colaboratorii.după criteriul structurii juridice.se seama de anumite criterii de clasificare. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune În ştiinţa dreptului penal clasificarea conţinuturilor de infracţiune se realizează ţinându. Trebuie precizat faptul că. adică având în vedere condiţiile subiective şi obiective absolut necesare pentru existenţa acelui tip particular de infracţiune (în acest sens avem în vedere cuprinsul art. de aceea conţinutul juridic mai poartă denumirea şi de conţinutul propriu-zis al infracţiunii aşa cum apare în norma de incriminare. vom distinge între conţinuturi de bază sau tip şi conţinuturi agravante sau atenuante. clasificarea condiţiilor în funcţie de momentul săvârşirii infracţiunii nu face altceva decât să ajute la o mai bună cunoaştere a conţinutului infracţiunii. vom vorbi despre conţinuturi simple şi complexe. 54 . atunci când infracţiunea este prevăzută numai într-o singură variantă. Vom avea conţinut simplu al infracţiunii. Astfel că în cazul conţinuturilor complexe vom avea în vedere mai multe acţiuni sau inacţiuni. 208 şi 211 alin. şi conţinutul constitutiv al infracţiunii care se referă numai la condiţiile care determină conduita ilicită. .după formele infracţiunii (clasificare pe care o întâlnim în cartea intitulată Drept penal. apare atunci când infracţiunea este reglementată în două sau mai multe variante sau există şi situaţia când aceeaşi infracţiune capătă contur sub mai multe modalităţi. 3. Editura Europa Nova Bucureşti 1997 .135. Atunci când avem în vedere conţinutul de bază sau tip al infracţiunii vom pleca de la premiza că legea penală incriminează faptele într-o formă de bază. Există însă şi situaţia în care legea penală adaugă conţinutului de bază anumite condiţii care nu fac altceva decât după caz să reducă sau să sporească pericolul social abstract al infracţiunii. .dupa structura condiţiilor vom avea conţinut juridic care cuprinde toate condiţiile cerute de legea penală pentru existenţa infracţiunii.Aurel Teodor Moldovan Printre condiţiile subsecvente vom enumera cele referitoare la producerea unui anumit rezultat.după criteriul variantelor de incriminare a infracţiunilor.

63 3. acestea fiind: România. iar în cazul conţinuturilor atipice sunt cele care corespund tentativei şi actelor premergătoare.1 actualul Cod penal la capitolul intitulat „Legea penală şi limitele aplicării ei”.3. un animal. proprietatea. Aceste valori sociale sunt arătate în cuprinsul art. Editura Trei. îl formează societatea concepută ca ansamblu al relaţiilor sociale. care sunt periclitate ori vătămate prin fapta infracţională. Ed. Obiectul infracţiunii Infracţiunea nu poate fi concepută fără preexistenţa unei anumite relaţii împotriva căreia se îndreaptă actul de conduită şi care constituie de fapt obiectul acestui act. iar ocrotirea acestei valori sociale prin normele dreptului penal consacră obiectul infracţiunii rangul de obiect juridic.DREPT PENAL. Obiectul juridic general şi obiectul juridic material Obiectul juridic general este format din totalitatea relaţiilor sociale ocrotite prin normele de drept penal. pag. aşa cum este de altfel şi denumit general. În literatura de specialitate obiectul infracţiunii apare sub mai multe forme. Partea generală . fie un obiect sau un lucru oarecare. astfel că vom putea vorbi despre: a. pag 166 66 Costică Bulai şi colaboratorii – Instituţii de drept penal . CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII 3. Oancea – Drept Penal . Ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii am enunţat caracterul socialmente periculos al actului de conduită. Prin obiectul juridic material al infracţiunii se înţelege cantitatea materială. Didactică şi pedagogică . Bucureşti 1971 . PARTEA GENERALĂ şi colaboratorii) vom avea conţinuturi tipice şi conţinuturi atipice. Astfel că în cazul conţinuturilor tipice ne vom referi la acele condiţii care alcătuiesc conţinutul juridic al infracţiunii. precum şi întreaga ordine de drept. care sunt periclitate ori vătămate prin fapta infracţională64 .3. ceea ce reprezintă fie corpul victimei.98 6 I. Casa de editură şi presă “ Şansa” srl . Doctrina penală este unanimă în a considera obiectul infracţiunii ca fiind valoarea socială şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori. Trebuie menţionat faptul că între obiectul juridic general şi obiectul juridic material existe anumite diferenţe în primul rând prin simplul fapt că obiectul juridic general. Bucureşti 2001 65 55 . există în orice infracţiune. 65 Prin săvârşirea infracţiunii se vatămă o valoare socială ocrotită printr-o normă de drept penal.1. acest caracter evidenţiindu – se prin faptul că actul de conduită se îndreaptă împotriva anumitor valori sociale. drepturile şi libertăţile acesteia. cantitate asupra căreia se îndreaptă materialitatea actului de conduită66 . suveranitatea. persoana. Bucureşti 2002. la modul general. în Constantin Mitrache – Drept penal. independenţa. unitatea şi indivizibilitatea statului. Partea generală. Astfel în doctrina penală obiectul infracţiunii apare definit ca fiind valoarea socială şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori.această trăsătură esenţială a infracţiunii ne pune în evidenţă faptul că obiectul infracţiunii.

b. Obiectul juridic specific (individual) fiind obiectul specific infracţiunii format din relaţiile sociale formate în jurul şi datorită unei valori sociale specifice. Acest obiect juridic este specific infracţiunilor complexe. deci relaţiile sociale principale care sunt vătămate. toate infracţiunile contra siguranţei statului au ca obiect juridic comun relaţiile sociale privind siguranţa statului român. a vieţii şi sănătăţii persoanei. adică relaţia socială adiacentă căreia i se aduce atingere prin săvârşirea infracţiunii. Aceste condiţii cu privire la timpul şi locul săvârşirii infracţiunii sunt prevăzute în conţinutul celor mai multor infracţiuni. e. cum de exemplu este cazul infracţiunii de tâlhărie unde ca şi obiect juridic principal avem relaţiile sociale ce privesc apărarea avutului privat sau public (relaţiile de detenţie. Bucureşti 2001.49 56 . Locul săvârşirii infracţiunii: Locul săvârşirii infracţiunii apare ca o condiţie esenţială în conţinutul unei infracţiuni de îndeplinirea căreia depinde însăşi existenţa infracţiunii. Editura Trei. au ca obiect juridic comun relaţiile sociale privind persoana. Obiectul juridic complex este format din obiectul juridic principal.67 Diferenţa majoră între obiectul juridic generic şi obiectul juridic specific este clădită pe ierarhia şi legăturile ce se stabilesc în cadrul sistemului de valori. amăgire. În acest sens putem avea ca şi exemplu conducerea unui autovehicul 67 Costică Bulai şi colaboratorii – Instituţii de drept penal. Mai putem de asemenea întâlni obiect material şi în cazul infracţiunilor contra vieţii şi integrităţii corporale. cu alte cuvinte acest obiect reprezintă de fapt valoarea socială concretă căreia i se aduce atingere prin săvârşirea infracţiunii. Astfel. pag. 3. posesie). oricare ar fi obiectul lor specific.2. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii formează ansamblul elementelor preexistente infracţiunii fără de care nu se poate concepe săvârşirea vreunei infracţiuni. şi din obiectul juridic secundar (sau adiacent). putând astfel fi: bunul furat. Obiectul juridic generic (de grup) fiind format din grupul de valori sociale de aceeaşi natură ce sunt ocrotite prin normele de drept penal. iar obiectul juridic adiacent fiind format din relaţiile sociale privitoare la apărarea integrităţii corporale. toate infracţiunile contra persoanei.Aurel Teodor Moldovan timp ce obiectul juridic material există numai la acele infracţiunii la care valoarea socială ocrotită constă într-o entitate materială. sau bunul obţinut prin abuz. delapidat. şi unui anumit obiect juridic generic sau de grup. Între obiectul juridic generic şi obiectul juridic specific există un raport de subordonare în sensul că obiectul specific reprezintă o parte din obiectul juridic generic. pe lângă obiectului său specific. c. Pentru înţelegerea exactă a acestui raport de subordonare găsim acest raport explicat de către profesorul Costică Bulai în cartea intitulată „Instituţii de drept penal” şi anume: „Orice infracţiune aduce atingere. Obiectul material există de exemplu în cazul infracţiunilor contra patrimoniului şi este format din obiectul asupra căruia se îndreaptă activitatea infracţională.3. obiect care este format în acest caz de însăşi corpul victimei.

. Sub acest aspect se poate lesne observa că sfera noţiunii de subiecţi de drept este mai întinsă. . Subiecţii de drept penal prin implicarea lor în săvârşirea unei infracţiuni devin subiecţi ai infracţiunii. decât sfera noţiunii de subiecţi ai infracţiunii. Astfel vom avea ca subiecţi ai infracţiunii persoanele fizice care nu şi-au respectat obligaţia din cadrul raportului juridic penal de conformare şi au săvârşit fapta interzisă. În acest sens avem ca şi exemplu pentru existenţa infracţiunilor de trădare prin ajutarea inamicului. Mitrache . Timpul săvârşirii infracţiunii: Timpul de săvârşire a infracţiunii este în primul rând o condiţie esenţială de realizarea căreia depinde existenţa infracţiunii. 87 68 57 . 3.infracţiunea de furt este calificată în situaţia în care această infracţiune este săvârşită pe timp de noapte. Nerealizarea acestei condiţii privind săvârşirea faptei într-un anumit loc nu conduce la inexistenţa respectivei infracţiunii. Subiecţii infracţiunii Prin noţiunea de subiecţii infracţiunii se înţelege persoanele implicate în săvârşirea infracţiunii fie ca subiecţi activi. PARTEA GENERALĂ cu tracţiune mecanică fără permis de conducere constituie infracţiune în cazul în care acest autovehicul este condus pe drumurile publice (locul săvârşirii infracţiunii) Nerealizarea condiţiei privind săvârşirea faptei într-un anumit loc conduce la inexistenţa respectivei infracţiuni.3. prin însăşi săvârşirea infracţiunii sau fie ca subiecţi pasivi. Timpul săvârşirii infracţiunii constituie un element circumstanţial. din lipsa uneia din elementele ei constitutive Locul săvârşirii infracţiunii este un element circumstanţial de care nu depinde existenţa infracţiunii ci doar realizarea unei variante calificate a infracţiunii. condiţie ce are rol de element circumstanţial în conţinutul agravat al anumitor infracţiuni. În acest sens infracţiunea de furt este săvârşită în variantă calificată când furtul este săvârşit într–un loc public (element circumstanţial). fie ca destinatari ai obligaţiei de conformare în cadrul raporturilor juridice penale de cooperare.3. sau în timpul unei calamităţi.DREPT PENAL. toţi subiecţii C. ea cuprinzând şi persoanele neimplicate în săvârşirea unei infracţiuni. şi persoane fizice sau juridice care sunt beneficiarii ocrotirii juridice penale şi care prin săvârşirea faptei interzise suportă consecinţele acestei fapte. folosirea emblemei Crucii Roşii în timpul operaţiunilor militare se cerea ca aceste fapte să fie săvârşite în timp de război.Casa de editură şi presă «Şansa » Bucureşti 1997 pag 86. fiind persoanele care suportă consecinţele infracţiunii. Drept penal român – Partea generală . fie ca beneficiari ai ocrotirii juridice penale. Noţiunea de subiecţi ai infracţiunii nu se confundă cu noţiunea de subiecţi de drept penal ce desemnează persoanele implicate în raporturi de drept penal. fapta rămâne infracţiune în varianta tip (simplă ) dar nu se realizează varianta calificată. Cu alte cuvinte.

68 În modul cum sunt implicaţi în săvârşirea infracţiunii vom distinge între subiectul activ al infracţiunii şi subiectul pasiv al infracţiunii. ci raportată la fapta concretă săvârşită . în schimb Dongoroz . dar nu toţi subiecţii de drept penal sunt şi subiecţi ai infracţiunii. Bucureşti 2004 pag 104. iar persoana care a săvârşit–o să nu apară ca infractor ci ca făptuitor. instigator sau complice. această vârstă a fost stabilită având în vedere particularităţile bio-psihice ale minorului. Însă nu trebuie înţeles faptul că aceste noţiuni sunt sinonime. sau în calitate de participant la săvârşirea infracţiunii (instigator sau complice). capacitatea privită însă nu în general. Legiuitor a stabilit ca vărstă la care o persoană va putea răspunde penal.Aurel Teodor Moldovan infracţiunii sunt şi subiecţi de drept penal. În literatura de specialitate pentru a desemna persoana care a săvârşit fapta interzisă se foloseşte atât noţiune de infractor cât şi de făptuitor. Până la împlinirea vărstei de 14 ani se prezumă absolut că minorul nu are discernamânt. Deşi şi după împlinirea vărstei de 14 ani dezvoltarea bio-psihică nu este completă s-a prevăzut faptul că minorul între 14-16 ani va răspunde penal numai dacă se dovedeşte că la momentul săvârşirii faptei a avut discernământ. ceea ce nu desemnează infracţiune. Ed.69 Stabilirea apariţiei discernământului cu care s-a acţionat la săvârşirea unei infracţiuni are o importanţă practică deosebită.Nistoreanu Drept penal – Partea generală . deoarece pot exista cazuri când în momentul comiterii faptei minorul să nu fii acţionat cu discernământ. Prin discernământ se înţelege capacitataea minorului de a-şi da seama de caracterul socialmente periculos al faptei şi de a-şi manifesta conştient voinţa. Are calitatea de subiect activ al infracţiunii sau de infractor. ALL Beck . astfel că în literatura şi în practica de specialitate s-a apreciat faptul că minoritatea făptuitorului constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Tratat . 105 69 70 58 . iar lipsa vinovăţiei ori a pericolului social face ca faptă săvârşită prevăzută de legea penală să nu constituie infracţiune. Boroi . persoana care săvârşeşte o infracţiune-fapt consumat ori o tentativă pedepsibilă şi la care participă ca autor. deoarece aceste noţiuni deşi la o primă lecturare apar identice vom vedea că noţiunea de infractor este mai largă desemnând persoana care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. vărsta de 14 ani împliniţi. Subiectul activ al infracţiunii poate fi persoana fizică care a săvârşit fapta în calitate de autor (în mod direct şi nemijlocit). deci va deveni subiect activ al infracţiunii.Ghe . pag 407 Alex. deci nu are dezvoltarea psiho-fizică necesară pentru a-şi da seama de importanţa faptelor sale. Condiţiile generale privitoare la existenţa subiectului activ: a) vârsta b) responsabilitatea c) libertatea de voinţă şi acţiune a) Vărsta cerută de lege .

b) Responsabilitatea nu este definită de codul penal. care consideră vinovăţia ca trăsătură esenţială a infracţiunii. C. Responsabilitatea se prezumă ca stare normală a oricărei persoane ce a împlinit vârsta de 16 ani. intelectiv şi volitiv. Braşov. prezenţa responsabilităţii. această prezumţie este relativă ea putând fi combătută prin proba contrarie.Universitatea Transilvania . prezumţie relativă însă putând fi înlăturată prin proba contrarie.71 Însă minorul care a împlinit vârsta de 16 ani este prezumat că are capacitate penală. ea putându-se deduce din cuprinsul art.”73 Dacă făptuitorul a acţionat sub imperiul constângerii fizice şi constrîngerii morale fapta nu mai este imputabilă acestuia şi fiind săvârşită fără vinovăţie nu este infracţiune. răspunderea acestuia este exclusă.72 c) Libertatea de voinţă şi acţiune presupune că „subiectul activ a decis în mod liber asupra săvârşirii faptei şi a avut libertatea de hotărâre şi libertatea de acţiune potrivit propriei sale voinţe. responsabilitatea este o condiţie pentru existenţa subiectului activ al infracţiunii.DREPT PENAL. All Beck Bucureşti 1997 pag 209 73 A. Bucureşti 1997 pag 208 C. All Beck . iar în dreptul nostru penal. adică nu poate fi. 2004 71 72 59 . Bulai Drept Penal –Partea generală . subiect activ al infracţiunii. T. nici el. PARTEA GENERALĂ ulterior să se constate cu certitudine existenţa discernământului.48 Cod penal actual. fiindcă nu poate exista vinovăţie acolo unde lipsesc cei doi factori.70 Dovada de discernământ trebuie făcută în fiecare caz în parte şi aceasta cade în sarcina organelor judiciare. Responsabilitatea în doctrina penală apare definită ca fiind aptitudinea persoanei de a-şi da seama de faptele sale. minorul în vârstă de de 14-16 ani lipsit de discernământ aflându-se în aceaşi situaţie cu a minorului care nu împlinise vârsta de 14 ani în momentul săvârşirii faptei . Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed. Subiectul pasiv al infracţiunii Pentru a putea fi subiect pasiv al infracţiunii persoana fizică trebuie să fie titulara valorii sociale ocrotite prin norma penală. şi prin intermediul factorului volitiv ce presupune capacitatea persoanei de a fi stăpână pe acţiunile sau inacţiunile sale. Ed. Dacă nu se face dovada existenţei discernământului minorului în momentul săvârşirii faptei. Moldovan – Note de curs Drept Penal – Partea Generală . totodată. respectiv art 28 din viitoarea reglementare care defineşte iresponsabilitatea. În concepţia profesorului Costică Bulai „responsabilitatea este o condiţie sine qua non pentru ca o persoană să fie răspunzătoare penal pentru fapta săvârşită de ea. necesari pentru existenţa vinovăţiei şi care marchează. astfel că responsabilitatea se apreciază prin intermediul factorului intelectiv care presupune capacitatea persoanei de a înţelege semnificaţia acţiunilor şi inacţiunilor sale.” Nu poate fi subiect al infracţiunii şi deci nu poate fi trasă la răspundere penală persoana care nu are capacitatea de a înţelege de ce fapta sa prezintă pericolul social şi de ce este interzisă şi nici care sunt rosturile pedepsei.

All Beck. Criteriul trăsăturilor esenţiale: a.1. cauze care privesc pericolul social.74 De cele mai multe ori subiect pasiv al infracţiunii poate fi şi persoana păgubită cum este de exemplu în cazul infracţiunii de furt.Aurel Teodor Moldovan În doctrina penală.”75 3. Bulai. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed. Bucureşti 1997 60 ..4. Cadrul şi clasificarea cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei. de distrugere. cit. cazuri.4. subiect pasiv este definit ca fiind persoana fizică sau persoana juridică titulară a valorii sociale ocrotite şi care este vătămată ori periclitată prin infracţiune. potrivit legii. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei au fost clasificate după următoarele criterii : A. Aspecte generale Preliminarii despre înlăturarea caracterului penal al faptei Caracterul infracţional al unei fapte este în doctrina penală definit aşa cum menţionează şi profesorul C. condiţii a căror existenţă în timpul săvârşirii faptei face.. Editura ALL . Există şi unele condiţii speciale cu privire la subiectul pasiv al infracţiunii care sunt prevăzute în conţinutul unor infracţiuni. Întrunirea trăsăturilor prevăzute de legea penală prin care o faptă este caracterizată ca infracţiune este ceea ce determină caracterul infracţional sau penal al unei fapte. op. cum de exemplu pentru infracţiunea de ultraj este necesar ca subiectul pasiv să fie funcţionar public aflat în exerciţiul funcţiunii. Nu trebuie confundat subiectul pasiv al infracţiunii sau persoana vătămată cu subiectul pasiv de drept civil al infracţiunii. pag 98 C. În principiu aceste cauze produc efecte din momentul în care s-au ivit. BULAI – Manual de drept penal. ca o „însuşire sintetică a faptei ce decurge din întrunirea trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii”76 . Bucureşti 1997 pag 213 1 C. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI 3. stări. în timp ce persoana dăunată sau subiectul pasiv de drept civil este acela care a suferit o pagubă provocată prin săvârşirea infracţiunii. ca realizarea vreuneia dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii să devină imposibilă. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei pot fi definite ca fiind acele împrejurări. subiect pasiv în cazul infracţiunii de pruncucidere este nou-născutul. 74 75 M. Basarab . Existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei poate fi invocată în orice stadiu al procesului penal. „Persoana vătămată sau subiectul pasiv de drept penal al infracţiunii este acela care a suferit răul provocat prin infracţiune. fiind una din cauzele care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale conform Codului de procedură penală.

doar la cazurile anume prevăzute de lege. care pune în pericol persoana sau împotriva unui interes obştesc şi sa. acela apărare. a altuia şi injust. 3. îndreptat împotriva sa. dacă apărarea este sau drepturile celui atacat ori interesul proporţională cu gravitatea atacului. cauze generale care înlătură caracterul infracţional . a altuia. direct. găsindu-şi reglementarea atât în partea generală cât şi în partea specială a Codului penal. drepturile acestora sau un care pune în pericol grav persoana interes general. (2) Este în stare de legitimă apărare (2) Este în legitimă apărare peracela care săvârşeşte fapta pentru a soana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. obştesc.DREPT PENAL.1. cauze care privesc prevederea în legea penală a faptei.2. B. 61 . 19 Legitima apărare (1) Nu constituie infracţiune fapta (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală. cauze speciale având o aplicabilitate mai restrânsă. locuinţă.îşi găsesc reglementarea în partea generală a Codului penal şi sunt aplicabile oricăror cauze concrete b. în condiţiile alin. Criteriul sferei de aplicare a. viclenie. legitimă apărare. PARTEA GENERALĂ b. încăpere. 44. şi acela care săvârşeşte fapta care comite fapta pentru a respinge pentru a respinge pătrunderea fără pătrunderea unei persoane într-o drept a unei persoane prin violenţă. direct. sau prin alte aseme. (2). Această clasificare s-a considerat în doctrina penală ca având un caracter convenţional. săvârşită prevăzută de legea penală săvârşită în în stare de legitimă apărare. asemenea mijloace. dependinţă sau loc împrejmuit sau delimitat prin semne de marcare. efracţie sau alte nea mijloace. în timpul nopţii.4. deoarece înlăturarea unei trăsături esenţiale influenţează în realitate existenţa celorlalte trăsături. (3) Se prezumă a fi în legitimă 1 (2 )Se prezumă că este în legitimă apărare. Actualul cod penal Viitrul cod penal Art 44 Legitima apărare Art. imediat şi injust. efracţie. viclenie. fără drept.2. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei 3. imediat înlătura un atac material. Legitima apărare În Actualul Cod penal legitima apărare îşi găseşte reglementarea în art.4.prin violenţă. într-o locuinţă. cauze care privesc vinovăţia c.

fiind îndreptat împotriva unei persoane. riposte determinate de necesitatea apărării valorilor sociale periclitare.Aurel Teodor Moldovan (3) Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. Este material atacul care pentru realizarea lui se foloseşte forţa fizică ori instrumente care sunt în măsură să producă o modificare fizică a valorilor sociale ocrotite.” Legitima apărare apare ca o riposta pe care o dă o persoană împotriva unui atac ce pune în pericol grav persoana. direct. Deasemenea atacul poate fi realizat şi printr-o inacţiune deoarece permite altor forţe să pericliteze fizic valorile ocrotite. Condiţiile atacului Atacul este o comportare violentă a omului. drepturile acesteia ori interesul public. a drepturilor acesteia sau împotriva unui interes public punând totodată în pericol grav valorile sociale ocrotite. atac ce trebuie să fie material.Drept penal român-parte generală. Pentru a ne afla în prezenţa unei legitime apărării este necesar să existe un act de atac. alin 3. pag 143. universul juridic 2009 . Cel ce ripostează împotriva atacului pentru a salva valorile sociale periclitate săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. imediat şi injust. Observăm că în viitoarea reglementare nu mai regăsim depăşirea limitelor legitimei apărări. Deoarece faptuitorul a acţionat constrâns de necesitatea apărării valorilor sociale ameninţate grav prin atacul periculos şi nu cu voinţă liberă fapta este considerată ca nefiind săvârşită cu vinovăţie77 . conf univ dr Cristian Mitrache. o atitudine ofensivă. atitudine ce se materializează într-o acţiune îndreptată împotriva valorilor sociale ocrotite. Atacul este material atunci când este exercitat prin mijloace fizice menite să periciliteze existenţa fizică a unor valori sociale ocrotite. Atacul trebuie să fie material. 1. concretizat fie într-o acţiune sau inacţiune socialmente periculoasă. 62 . iar in Viitorul Cod penal este reglemntată în art 19. ceea ce este reglementată în art 44. Legitima apărare apare ca o ripostă şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. Condiţiile legitimei apărări Pentru ca o faptă să fie considerată a fi săvârşită în legitimă apărare este necesar îndeplinirea unor condiţii privitoare pe de o parte la atac şi pe de altă parte condiţii privitoare la apărare. Trebuie a avut în vedere faptul că nu există un atac material în cazul agr77 Prof univ dr Constantin Mitrache.

În literatura de specialitate s-a suţinut faptul că atacul este direct şi în situaţia în care vizează una dintre valorile sociale ocrotite chiar şi în situaţia în care nu are un contact nemiljocit cu acea valoare. încăpere. care să justifice această comportare. Atacul trebuie să fie imediat . PARTEA GENERALĂ siunilor morale. Dacă însă fapta prevăzută de legea penală a intervenit după consumarea atacului ea apare ca o ripostă a fătuitorului neconsituind caracterul unei apărări astfel încât această faptă constituie infracţiune. atacul nu mai poate fi considerta ca fiind imediat deoarece el nu oferă posibilitatea unui pericol prezent ci creeză doar premisele unui pericol care s-ar putea produce ulterior. caracter ce este determinat de raportul în timp între atac şi obiectul vizat. În situaţia în care intervalul de timp dintre începerea actului şi ivirea pericolului este atât de mare încât oferă posibilitatea înlăturării acelui pericol prin alte mijloace. Apare ca injust acel atac care nu are un fundament legal sau de fapt. 2. 4.dependinţe sau loc împrejumit ţinând de acestea”. astfel că legitima 63 . legitima apărare este prezumată.22 alin. Dacă cel care face apărarea nu cunoaşte starea de iresponsabilitate a agresorului. dependinţe sau loc împrejmuit ţinând de acestea să se facă fără drept b) pătrunderea să se facă prin violenţă. deoarece persoana calomniată sau funcţionarul ultragiat nu poate invoca starea de legitImă apărare în cazul în care înţelege să se apere prin acte de violenţă. 3. viclenie. Atacul este just sau nu poate da naştere unei legitime apărări atunci când constă într-o activitate permisă sau prevăzută de lege. Atacul să fie injust.Caracterul imediat al atacului este dat de situaţia în care pericolul s-a ivit.încăpere. Legea impune condiţia ca atacul să poată cauza un pericol iremediabil sau greu remediabil unor valori sociale ocrotite. Atacul trebuie să fie direct . efracţie sau prin alte mijloace asemănătoare Condiţii privitoare la apărare a. anume „ săvârşirea faptei pentru a respinge pătrunderea fără drept în locuinţă. această condiţie fiind înşuşi motivarea acţiunii de apărare. dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii specifice: a) pătrunderea în locuinţă. 5. situaţie în care legitima apărare va intra în concurs şi cu eroarea de fapt. Atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau un interes general. el va riposta în legitimă aparare nefiind obligat să caute o soluţie mai puţin periculoasă ci va înlătura pericolul prin mijloace pe care le consideră ca fiind eficiente.3 Noul Cod penal. îmbrăcând forma actelor pregătitoare ori tentativei. În situaţia avută în vedere în art.atunci când se îndreaptă şi pune în pericol în mod nemijlocit valoarea socială ocrotită. ete actual sau este pe cale să se ivească.DREPT PENAL. Acţiunea de apărare să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală.

Aurel Teodor Moldovan apărare nu poate fi invocată în cazul faptelor ce nu sunt prevăzute de legea penală şi anume faptele cu caracter administrativ. Apărarea să fie necesară pentru respingerea atacului. Nefiind infracţiune . Proporţionalitatea apărării cu gravitatea atacului are în vedere faptul că de pildă în cazul unui atac îndreptat împotriva integrităţii corporale se poate riposta printr-o faptă de apărare ce are în vedere integritatea corporală a agresorului. ascundere din faţa agresorului. Apărarea să fie proproţională cu gravitatea atacului. dacă urmările faptei nu sunt produce dacă pericolul nu era înlăturat vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat. viaţa. legitima apărare nu atrage răspunderea penală a făptuitorului considerându-se astefl că fapta sâvărşită în legitimă apărare nu are caracter ilicit neputând atrage astfel nici o lată răspundere juridică. Efectele legitimei apărări: Fapta săvârşită în stare de legitimă apărare nu constituie infracţiune deoarece lipseşte elementul de bază al infracţiunii şi anume vinovăţia. Dacă apare un dezechilibru între cele de valori fapta este săvârşită cu depăşirea limitelor legitimei apărări. Viitorul cod penal Art 45 Art. integriSe află în stare de necesitate acela care tatea corporală sau sănătatea sa ori a în momentul săvârşirii faptei nu şi-a altei persoane sau un bun important al dat seama că pricinuieşte urmări vădit său ori al altei persoane sau un interes mai grave decât cele care s-ar fi putut general. c. agrsiune ce punea în pericol valorile sociel ocrotite. caracterul necesar al apărării se apreciază atât sub raportul întinderii căt şi sub raportul intensităţii. Din punct de vedere al momentului săvârşirii actului de apărare limita necesităţii este dată de limita pericolului rezultat. făptuitorul a fost constrâns de necesitatea înlăturării agresiunii. neexistând din partea lui o manifestare liberă a voinţei. Apărarea este necesară sub raportul intensităţii atâta timp căt a condus şa înlăturarea atacului însă nu a depăşit gravitatea pericolului care ameninţa valoarea socială ocrotită. civil. nu putea fi înlăturat altfel. Necesitatea apărării trebuie analizată şi în raport cu posibilitatea celui atacata de a înfrunta gravitatea atacului. b. integritatea corporală (2) Este în stare de necesitate sau sănătatea sa. înlăturat altfel. 20 Starea de necesitate Este în stare de necesitate acela care (1) Este justificată fapta săvârşeşte fapta pentru a salva de la prevăzută de legea penală săvârşită în un pericol iminent şi care nu poate fi stare de necesitate. a altuia sau un bun persoana care săvârşeşte fapta pentru important al său ori al altuia sau un a salva de la un pericol imediat şi care interes general. adică atât timp cât subzistă pericolul subzistă şi necesitatea înlăturării lui. 64 Actualul cod penal . Doctrina penală consideră că legitima apăare subzistă şi atunci când cel atacata se salvează prin fugă.

integriatea corporală sau sănătatea unei persoane. cutremure. Pericolul trebuie să ameninţe viaţa. geneza pericolului este de cele mai multe ori un eveniment întâmplător: un cutremur. un bun important al acesteia sau un interes general. d. Condiţiile privitoare la pericol a. în sensul că nu trebuie să se afle sub semnul incertitudinii fiind apt să producă făptuitorului o serioază temere că acesta se va produce. un bun important al acesteia ori un interes general. dar este necesar pentru a putea vorbi de stare de necesitate ca pericolul să fie în punctul de a trece de la ameninţare la producerea efectivă a răului. Necesitatea acţiunii de salvare se apreciază în raport cu iminenţa şi actualitatea pericolului. Pericolul care ameninţă valorile sociale ocrotite în cazul stării de necesitate poate fi generat de : inundaţii. O faptă apare ca fiind săvărşită în stare de necesitate când aceasta a fost necesră pentru a salva de la un pericol iminent viaţa. b. situaţie specifică legitimei apărări. incendii şi nu de atacul unei persoane.2. Pericolul să fie inevitabil. PARTEA GENERALĂ 3. Starea de necesitate Fapta săvârşită în stare de necesitate nu este infracţiune deoarece acestă faptă nu este săvârşită cu vinovăţie. condiţie ce este îndeplinită şi în situaţia în care pericolul s-a declanşat devenind astfel actual. Pericolul trebuie însă să fie şi real. o inundaţie. Condiţiile acţiunii de salvare a. Întâmplarea care dă naşterepericolului este datorată unei cauze fortuite. dar poate fi datorată şi unor activităţi omeneşti imprudente sau intenţionate cum ar fi spre xemplu situaţia unui incendiu declanşat de un individ.2. în sensul că acesta să nu poată fi înlăturat în alt fel decât prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală. neeliminând în acelaşi timp particularităţile psihofizice ale persoanei pentru a putea concide dacă aceasta putea să prevadă şi altă posibilitate de salvare poate chiar mai puţin dăunătoare. Noţiunea de „bun important” desemnează acel bun care prin valoarea lui artistică. c. fiind pe punctul de a se produce .4. Aprecierea pericolului ca inevitabil se face prin luarea în considerare a împrejurărilor în care persoana a fost nevoită să acţioneze sub amaninţarea pericolului.DREPT PENAL. în sensul că aceasta trebuie să fie singura cale de salvare în situaţia de fapt dată. un incendiu etc. ştiinţifică istorică sau afectivă legitimează acţiunea de salvare în faţa pericolului. făptuitorul fiind constrâns de necesitatea apărării împotiva unui pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat în alt mod. Acţiunea să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor. Pericolul trebuie să fie iminent. 65 . integritatea corporală sau sănătatea unei persoane.

Efectele stării de necesitate Fapta săvârşită în stare de necesitate nu constiuie infracţiune deoarece nu este săvârşită cu vinovăţie. Acţiunea de salvare să se realizeze prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală c. Prin acţiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. 66 . Persoana care acţionează trebuie să aibe reprezentarea atât a gravităţii pericolului. Dacă făptuitorul nu şi-a dat seama ă prin acţiunea sa cauzează urmări mai garve fapta urmează a fi considerată săvârşită tot în stare de necesitate. sau pentru a salva o persoană. al ameninţării pericolului iminent. 3. Constrângerea fizică şi constrângerea morală Constrângerea fizică Constrângerea fizică apare în literatura de specialitate şi sub denumirea de forţă majoră existând în situaţia în care o persoană este silită.2. recunoscându-se însă în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor stării de necesitate. căreia nu i se poate opune. obligată de o energie Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 46 – Nu constituie infracţiune fapta Art. dar în situaţia în care făptuitorul şi-a dat seama de faptul ca prin acţiunea sa de salvare pricinuieşte urmări vădit mai grave în acesată situaţie fapta nu este săvârşită în stare de necesitate ci constituie infracţiune ce atrage răspunderea peanală a făptuitorului. Acţiunea de salvare a valorilor sociale împotriva pericolului iminent este necesară numai dacă nu produce urmări vădit mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.Aurel Teodor Moldovan b. fizică externă. Fapta să nu fie săvărşită de către. a urmărilor acestuia cât şi a urmărilor faptei sale de salvare. 24 Constrângerea fizică prevăzută de legea penală.3. săvârşită Nu este imputabilă fapta din cauza unei constrângeri fizice căreia prevăzută de legea penală săvârşită făptuitorul nu i-a putut rezista din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. care avea obligaţia de a înfrunta pericolul situaţie în care se are în vedere anumite profesii ce prin natura lor obligă pe profesionist să înfrunte pericolul.4. d. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. această faptă fiind comisă sub imperiul constrângerii.

Ameninţarea trebuie să fie aptă să producă celui ameninţat o temre puternică. Nu este imputabilă fapta săvârşită din cauza unei constrân. cel constrâns era obligat la aceasta. deoorece aceasta este singura situaţie care are în vedere posibiltatea înlăturării caracterului penal al faptei. 3. Trebuie menţionat faptul că posibilitatea de arzista constrângerii se aprecaiză în fiecare caz avându-se în vedere atât natura şi intensitatea forţei de constrângere cât şi capacitatea şi de starea psihică a persoanei onstrânse. ea putându67 . dr în situaţia în care exista posibilitatea de a rezista constrângerii. aceasta din urmă se realizează atunci când făptuitorul nu îşi îndeplineşte o obligaţie legală pe care o avea şi astfel săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală 2.prevăzută de legea penală săvârşită geri morale. exercitată prin ameninţare din cauza unei constrângeri morale.nu constituie infracţiune Art. 25 Constrângerea morală fapta prevăzută de legea penală. făptuitorul neavând posibilitatea de –aşi dirija singur voinţa.DREPT PENAL. Constrângerea morală Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 46 alin 2. printr-o ameninţare. Pentru a ne afla în prezenţa constrângerii morale ca. Efecte Fapta săvârşită sub imperiul constrângerii fizice nu constituie infracţiune. Ameninţarea trebuie să fie exercitată de o persoană fizică. Aceasta are în veder natura constrângerii cărei nu i se putea opune o rezistenţă. Fapta pote fi realizată atât printr-o acţiune căt şi printr-o inacţiune . Constrângerea la care persoana a fost supusă să nu îi fi putut rezista. cu un pericol grav pentru persoana exercitată prin ameninţare cu un pericol făptuitorului ori a altuia şi care nu poate grav pentru persoana făptuitorului ori a fi înlăturat în alt mod altuia şi care nu putea fi înlăturată în alt mod. temere ce îl determină să acţionez în modul voit de cel care ameninţă. Să existe o constrângere asupra fizicului unei persoane. pentru ca îi lipşsete una dintre trăsturile esenţiale pentru ca fapta să cxonstituie infracţiune şi anume vinovăţia. din prtea unui animal sau chiar din partea unor eveniment menite a răpii libertatea de mişcare a făptuitorului în sensul ca acesta este oprit de la anumite acşiuni sau este obligat la o anumită acţiune. vinovăţia neputând exista atunci când făptuitorul nu are libertat de acţiune. această acţiune de constrângere putând proveni din partea unei alte persoane. PARTEA GENERALĂ Condiţii pentru existenţa constrângerii fizice 1. cauză care înlătură caracterul penal al fapte sunt necesare îndeplinirea următorelor condiţii: a) este necesar să se exercite asupra făptuitorului o acţiune de constrângere. Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. de către o altă persoană.

Cazul fortuit In conformitate cu prevederile art Art 47. integritatea corporală ori bunurile persoanei ameninţate ori ale altei persoane. situaţia în care acţiunea sau inacţiunea unei persoane a produs un rezultat pe care însă aceea persoană nu l-a conceput şi nici nu l-a urmărit şi care este rezultatul unei energii a cărei intervenţie nu a putut fi prevăzută. 2. b) ameninţarea să fie gravă vizând un pericol pentru viaţa. dar în situaţia în care cel ameninţat putea evita pericolul prin denunţare. al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. rezultatul socialmente periculos trebuie să fie consecinţa intervenţiei unei împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului. făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenţia forţei străine care a produs rezultatul 68 .2. faptă ce este comisă sub imperiul constrângerii nedând frâu liber vionovăţiei. Cazul fortuit desemneasză starea. atac de cord etc. faptă care a fost impusă de cel ce ameninţă. ceea ce conduce la concluzia că fapta nu este infracţiune. a unei persoane d) starea maladivă a unei persoane . ca elemente esenţial al infracţiunii. lucru ce pune în evidenţă faptul că între împrejuararea neprevăzută şi rezultatul produs trebuie să existe un raport de cauzalitate.4. 3. în sensul că cel constrâns nu are altă altenativă decât să suporte răul cu care este ameninţat. c) Pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.Aurel Teodor Moldovan se realiza atăt direct cât şi indirect.4. Sursa împrejurărilor fortuite poate fi: a) fenomenele naturii a căror producere nu poate fi prevăzută b) tehnicizarea activităţilor umane c) conduita imprudentă a unei persoane – apariţia bruscă în faţa unui autovehicul în viteză.leşin. verbal sau în scris sau prin orice alt mijloc de comunicare. Condiţii O faptă este considerată săvârşită în caz fortuit în măsura în care îndeplineşte următoarele condiţii: 1. Ea trebuie să trezească în conştiinţa celui ameninţat că dacă nu săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală răul cu care este ameninţat se va produce. prin alarmarea autorităţilor sau pe alte căi în această situaţie nu va mai opera constrângerea Efecte Constrângerea morală produce efecte numai in persoana.Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală.

fie din alte cauze. PARTEA GENERALĂ 3. nu putea să-şi dea seama terii acesteia. dacă Nu este imputabilă fapta făptuitorul în momentul săvârşirii faptei. Cauzele care pot determina iresponsabilitatea pot fi: starea de subdezvoltare psihică datorată diferitelor anomalii. ori nu de acţiunile sau inacţiunile sale. Vinovăţia făptuitorului se exclude deoarece acesta s-a aflat în imposibilitatea de a prevedea intervenţia împrejurării ce a creat rezultatul socialmete periculos. tulburări psihice provocate de intoxicaţii. fie din cauza unei boli psihice. Efecte Lipsidu-i elementul esenţial şi anume vinovăţia fapta săvârşită sub imperiul cazului fortuit nu constituie infracţiune. în momentul comialte cauze. 3. o acţiune sau inacţiune incriminată de Codul penal sau de orice alt act normativ. să fie prevăzută de legea penală. prevăzută de legea penală.morală şi juridică a faptelor pe care le săvârşeşte şi a urmărilor acestora sau care care nu-şi poate determina în mod normal voinţa. Iresponsabilitatea Codul penal actual Noul cod penal Art 48.5. Datortită stării de incapacitate psihică. atunci când făptuitorul nu este în stare să se stăpânească. Iresponsabilitatea poate fi de ordin intelectiv.Nu constituie infracţiune fapta Art. Iresponsabilitatea reprezintă o stare de incapacitae psihofizică a unei persoane care nu îşi poate da seama de carcterul. snsul şi valoarea socială . ori nu putea fi stăpân pe ele putea să le controleze. 28 Iresponsabilitatea prevăzută de legea penală. care detrmină stări anormale 4.4. fapta care a căpătat un rezultat socialmente periculos datorat intervenţiei imprevizibile a unei forţe străine. fenomene fiziologice. făptuitorul să nu fi fost în stare să-ţi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele.DREPT PENAL. boli neuropsihice. nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale. atunci când făptuitorul nu-şi poate da seama de ceea ce face.2. Condiţiile stăriii de iresponsabiliate 1. 2. sau de ordin volitiv. fie din de persoana care. în raport cu faptele sale. Cazul fortuit operează in rem datorită imposibiltăţii prevederii intervenţiei energiei străine care este generală şi obiectivă. Lipsa unuia din aceşti factori sau ai amândurorara exclud vinovăţia. starea de incapcitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaţiei mintale sau altor cauze. starea de de incapaciate psihică a persoanei să existe în momentul 69 . săvârşită fie din acuza alienaţiei minatel. 3. Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

adică tot timpul cât durează efectuarea sau omisiunea de a efectua actele prin care s-a săvârşit ori s-a contribuit la săvârşirea faptei.Aurel Teodor Moldovan săvârşirii faptei. datorită unor împrejurări persoana care. Cea mai frecventă este beţia alcoolică sau intoxicaţia etilică. ceea ce înlătura caracterul penal al faptei. când se ajunge la cvasiparalizarea completă a energiei fizice şi a facultăţilor psihice. determinând numai o slăbire a capacităţii de autocontrol si autodirijare a actelor de conduita78 . Se poate observa clar că termenul de beţie este înlocuit cu cel de intoxicaţie pentru a releva mai bine înţelesul acestei instituţii Aceasta este considerată a fi o cauză care înlătură caracterul penal al faptei numai de către sistemul de drept românesc. ori incompletă. din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau alte substanţe psihoactive. 29 Intoxicaţia fapta prevăzută de legea penală. iar în altele o cauză de atenuare sau de agravare a sancţiunii. Efecte Deorece în cazul iresponsabilităţii responsabilitatea este cea care lipseşte fapta nu întruneşte trăsătura 3senţaila a infracţiunii. Felurile stării de beţie a) după atitudinea persoanei care a dorit să nu ajungă în stare de beţie : . situaţie în care procesul de intoxicare se află în faze incipiente. pag 212-213 70 . Starea de beţie poate constitui în unele imprejurări o cauză de excludere a răspunderii penale.beţia accidentală (involuntară sau fortuită) este beţia în care a ajuns persoana independent de voinţa ei – de exemplu o persoană care lucrează într-un mediu cu vapori de alcool şi fără să conştientizeze 78 Drept penal-parte generală. nu putea să-şi dea seama beţie completă produsă de alcool sau de acţiunile sau inacţiunile sale. beţia poate fi completă. După gradul de intoxicaţie. în momentul comiterii independente de voinţa sa în stare de acesteia.vă‘zută de legea penală. Alexandru Boroi. săvârşită de tei. ori alte substanţe nu putea să le controleze. Beţia Noţiune Codul penal actual Noul cod penal art 49 C.pen nu constituie infracţiune Art. se gasea. Editura CHBeck 2006. dacă Nu este imputabilă fapta prefăptuitorul în momentul săvârşirii fap. Această condiţie nu este îndeplinită dacă înăuntrul intervalului de timp cât a durat săvârşirea faptei făptuitorul şi-a recăpatat la un moment dat capacitaea psihică şi acontinuat toţuşi săvârşirea sau participarea la săvârşirea fapte.

deoarece faptuitorul când şi-a provocat această stare nu avea intenţia să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. .starea de beţie să fi fost accidentală. Nu se consideră a fi îndeplinită această condiţie dacă starea de beţie a existat înainte sau posterior momentului săvârşirii faptei80 . Prof univ dr Constantin Mitrache. Beţia voluntară premeditată pentru săvârşirea faptei reprezintă o circumstanţă agravantă . pag 214 81 Tribunalul Suprem.este caracterizată de paralizarea aproape completă a energiei fizice şi o întunecare a facultăţilor psihice . Capacitatea persoanei de a înţelege şi de a voi este doar diminuată79 . pag 161. PARTEA GENERALĂ inhalează astfel de vapori şi ajunge în stare de beţie . . ori pentru a o invoca drept scuză la săvârşirea faptei) .starea de beţie să fie completă.provocată independent de voinţa făptuitorului.162. In practică s-a stabilit că prevederile care reglementează iresponsabilitatea nu sunt incidente în cazul când starea de inconştienţă în care se află inculpatul în momentul săvârşirii faptei s-a datorat beţiei voluntare complete care în condiţiile unei boli psihice preexistente. Condiţiile stării de beţie : .reprezintă starea în care ajunge o persoană care consumă voit băuturi alcoolice.fapta să se fi găsit in momentul sau în timpul săvârşirii faptei în stare de beţie produsă de alcool ori de alte substanţe. universul juridic 2009 80 Drept penal-parte generală.fapta săvârşită de persoana aflată în stare de beţie să fie prevăzută de legea penală82 . respectiv persoana să nu-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori de urmările şi de pericolul social al acestora sau să nu poată fi stăpână pe ele. . b) după gradul de intoxicaţie cu alcool.beţia completă. * beţia simplă. Editura CHBeck 2006. Alexandru Boroi.Drept penal roman-parte generala.DREPT PENAL. ori substanţe al căror efect ebriant îl cunoaşte. .beţia incompletă. decizia nr 254/1978 82 Drept penal-parte generală. Această formă cunoaşte două forme : * beţia preordinată (premeditată) – reprezintă o circumstanţă agravantă a răspunderii penale deoarece persoana şi-a provocat această stare cu un anumit scop (pentru a avea mai mult curaj în săvârşirea faptei. a afectat capacitatea de apreciere critică a faptelor şi mai ales capacitatea de frânare voliţională a actelor comportamentale. Editura CHBeck 2006. ori alte substanţe beţia poate fi : . conf univ dr Cristian Mitrache.intoxicaţia cu alcool sau alte substanţe ebriante este intro fază incipientă manifestată de regulă prin excitabilitate si impulsivitate.beţia voluntară.poate fi considerată o circumstantă atenuantă. . Pentru ca făptuitorul să poată să fie tras la răspundere penală el trebuie să aibă o anumită capacitate de a înţelege şi de a voi . secţia penală. Alexandru Boroi. pag 214-215 79 71 . Caz în care starea de beţie voluntară constituie o circumstanţă atenuantă81 .

starea de beţie putând constitui o circumstanţă atenuantă Actualul cod penal Noul cod penal Art 50. iar minorii între 14 – 16 ani răspund penal numai dacă se dovedeşte că au săvârşit fapta cu discernământ. fortuită nu constituie infracţiune.Aurel Teodor Moldovan Consecinţe juridice Fapta săvârşită în stare de beţie completa. minorii răspund penal. dar în situaţia în care beţia accidentală nu este completă atunci caracterul penal al faptei nu este înlăturat. fapta să fie săvâşită de un minor care nu îndeplineşte condiţiile legale de a răspunde penal. nu constituie infracţiune fapta Art.2.113 Cod penal. cea referitoare la măsurile educative. ea nefiind săvârşită cu vinovăţie. conform art. această condiţii se referă la faptul că starea minorului de natură să înlăture caracterul penal al faptei trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei şi pe întreaga perioasdă de execuatre a acesteia. 27 Minoritatea făptuitorului prevăzută de legea penală săvârşită Nu este imputabilă fapta de minor. Efecte Minoritatea face ca fapta să nu constituie infracţiune şi pe cale de consecinţă nu atrage răspunderea penală a făptuitorului. care la data comiterii ei nu prevăzută de legea penală. După împlinirea vărstei de 16 ani. instituţie ce se resfrânge asupra acelei categorii de minori care nu îndeplinesc condiţiile pentru a răspunde penal. accidentală. 3. minoritatea făptuitorului trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei. Minoritatea făptuitorului În ceea ce priveşte minoritatea în materia dreptului penal a fost creată o instituţie de sine stătătoare. dar potrivit unui sistem specific de sancţiuni.6. Condiţiile minorităţii 1. fiind aptă de a produce efecte numai in personam. 3.4. Conform art. să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală 2. sanctiuni de drept penal aplicanile minorilor infractori. dar în acealşi timp minoritatea apare reglementată şi ca u cauză care înlătură caracterul penal al faptei.113 minorul care nu aîmplinit vârsta de 14ani nu răspunde penal. săvârşită de îndeplinea condiţiile legale pentru a un minor care la data comiterii acesteia răspunde penal nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal. 72 .

nu cunoştea existenţa unei situaţii sau împrejurări de care depinde stări. în momentul comiterii steia. pinde caracterul penal al faptei.DREPT PENAL. rea pe care infractorul nu a cunoscut-o (4) Necunoaşterea sau cunoaşterea în momentul săvârşirii infracţiunii.4. nu cunoştea existenţa unei stări. evitare şi întinderea consecinţelor.persoana care. numai (3) Nu constituie circumstanţă dacă necunoaşterea stării. 83 Constantin Mitrache. 30 Eroarea (1) Nu constituie infracţiune fapta (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală. legea penală le pedepseşte. săvârşită de făptuitorul. situaţiei ori (3) Dispoziţiile alin (1) şi (2) se aplică împrejurării respective nu este ea însăşi şi faptelor săvârşite din culpă pe care rezultatul culpei. numai săvârşirii infracţiunii. greşită a legii penale nu înlătură carac(4) Prevederile alin. acesteia. Eroarea de fapt „Reprezentarea greşită de către cel ce săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală a realităţii din momentul săvârşirii faptei. situaţia ori împrejurarezultatul culpei.Drept penal.2. posibilitatea de Actualul Cod penal Viitorul Cod penal Art 51 Eroarea de fapt Art.(1) se aplică agravantă imprejurarea pe care in.să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală.Parte generală. în momentul săvârşirii ace.(1)–(3) se terul penal al faptei aplică în mod corespunzător şi în cazul necunoaşterii unei dispoziţii legale extrapenale.şi faptelor săvârşite din culpă pe care fractorul nu a cunoscut-o în momentul legea penală le pedepseşte. dacă necunoaşterea stării. situaţiei sau agravantă sau element circumstanţial împrejurării respective nu este ea însăşi agravant starea. (5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca urmare a necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în nici un fel evitată. reprezentare determinată de necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unor date ale realităţii”83 În legislaţia în vigoare cât şi în doctrina penală eroarea se clasifică în funcţie de obiectul asupra căruia poartă. PARTEA GENERALĂ 3. Universal Juridic.7. (2) Nu constituie o circumstanţă (2) Dispoziţiile alin. Pentru ca eroarea să înlăture caracterul penal al faptei trebuie: . situaţii ori împrejurări de care decaracterul penal al faptei. Bucurşti 2004 73 . când prevăzută de legea penală. factorii care au determinat-o.

3. minoritatea făptuitorului. situaţii de care ar depinde caracterul penal al faptei. 3. ca trăsătură esenţială a infracţiunii 74 . intoxicaţia. Lipsa pericolului social. eroarea de fapt este cea care înlătură vinovăţia şi deci şi caracterul penal al faptei. astfel că se are în vedere mai multe aspecte şi anume: în primul rând lipsa pericolului social ca trăsătură esenţială a infracţiunii lipseşte în anumite situaţii. iar în categia cauzelor de neimputabilitate se regăsesc: constrângerea fizică. făptuitorul să nu fi cunoscut existenţa unor împrejurări. iresponsabilitatea şi eroarea. iar când poartă asupra unei circumstanţe agravante la o infracţiune incriminată şi atunci când este săvârşită în culpă va duce la înlăţurarea ei numai dacă necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a stării.5. Eroarea de fapt înlătură agravarea când poartă asupra unor circumstanţe de agravare ale unei infracţiuni intenţionate.situaţia. pe când în cazul cauzelor de neimputabilitate efectul acestora nu se extinde şi asupra participantilor. în legislaţia statelor europene deja există această delimitare.1. Fapta prevăzută de legea penală săvârşită în eroare de fapt cu privire la o situaţie sau împrejurare ce sunt prevăzute ca elemente constitutive ale unei infracţiuni. excesul neimputabil. constrângerea morală. împrejurării sau situaţiei ce constituie circumstanţa de agravare nu este ea însăşi rezultatul culpei. Noul cod penal doreşte o unificare a reglementărilor europene în această materie. cazuri sau împrejurări anume prevăzute de lege. Dacă fapta este incriminată atunci când este săvârşită cu intenţie cât şi atunci când este săvârşită din culpă. Distincţia intre cauzele justificative şi cele de neimputabilitate rezidă în aceea că în cazul cauzelor justificative efectul cauzelor justificative se extinde şi asupra participanţilor. exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii şi consimţământul persoanei vătămate. .5.în momentul săvârşirii faptei.Aurel Teodor Moldovan . INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI PRIN LIPSA PERICOLULUI 3. iar în al doilea rând pericolul social caracteristic infracţiunii lipseşte în cazul faptelor concrete şi pentru care nu este necesară aplicarea unei pedepse. nu constituie infracţiune astfel că nu atrage răspunderea penală. In categoria cauzelor justificative intră legitima apărare. Noul cod penal face distincţie între cauzele justificative şi cauzele de neimputabilitate. starea de necesitate.2. împrejurarea ce nu au fost cunoscute pot reprezenta un element constitutiv al infracţiunii sau o circumstanţă a acesteia. Preliminarii Ca trăsătură esenţială a infracţiunii lipsa pericolului social conduce la înlăturarea caracterului infracţional al faptei săvârşite.5.

6.3. 3. Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală Caracterul penal al faptei este înlăturat dacă fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. se dă o altă definiţie a infracţiunii ceea ce rezultă din cumulul trăsăturilor reglementate de lege pentru această instituţie. caracterul penal al faptei este înlăturat.5. 3. fiind considerate ca lipsite de pericol social şi faptele comise din culpă. In viitorul cod penal la art 15 alin (1) – “Art.pen o sancţiune cu caracter administrativ. Este posibil ca fapta săvârşită să fie lipsită de importanţă prin pericolul social minim pe care-l prezintă. Pericolul social este înlăturat şi în cazul anumitor acte inerente desfăşurării unor activităţi ce sunt permise de lege. Din cuprinsul art 181 rezultă faptul că atunci când pericolul social concret nu este sufficient pentru a caracteriza fapta ca infracţiune. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni”. LIPSA PREVEDERII IN LEGEA PENALA Lipsa prevederii faptei în legea penală este o împrejurare în care o faptă care aparent întruneşte trăsăturile esenţiale ale infracţiunii în realitate nu are caracter penal deoarece nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune. iar făptuitorului i se poate aplica conform art 91 C. Organul de aplicare a legii penale are obligaţia de a stabili pe baza unor criterii legale prevăzute de art 181 Cod penal care prevede că “nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minima adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret. 15 Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii (1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală. astfel că apar ca lipsite de pericol social spre exemplu arestarea învinuitului sau inculpatului. prin faptul că 75 . astfel că este înlăturat caracterul infracţional al faptei şi pe cale de consecinţă se înlătură şi răspunderea penală. Fapta care este lipsită de pericolul social concret necesar unei infracţiuni nu constituie infracţiune neatrăgând răspunderea penală. Rezultă că pericolul social al infracţiunii este înlăturat şi în situaţia în care fapta este săvârşită fără vinovăţie.DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Pericolul social este înlăturat pentru anumite fapte determinate prin legea care prevede atât fapta al cărui pericol este înlăturat cât şi împrejurarea în care este înlăturat pericolul social. dacă ele sunt incriminate numai atunci când sunt săvârşite cu intenţie. nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o”. dispoziţii ce sunt înscrise în art 181 Cod penal actual. deşi în mod formal îndeplineşte toate trăsăturile specifice ale infracţiunii. fiind lipsită în mod vădit de importanţă.

fapta nu mai este prevăzută ca infracţiune.lipsa dublei incriminări: în cazurile de aplicare a legii penale române conform principiului universalităţii se cere dubla incriminare a faptei. ceea ce presupune că atât legea penală română cât şi legea penală strâină de la locul în care s-a săvârşit fapta.neîndeplinirea de către fapta concretă a unui element constitutiv al infracţiunii. Lipsa prevederii faptei săvârşite ca infracţiune în legea penală are drept efect înlăturarea caracterului penal şi pe cale de consecinţă înlăturarea răspunderii penale 76 . lipseşte deci o condiţie cerută de lege pentru a caracteriza fapta săvârşită ca infracţiune. Neprevederea în legea penală apare în următoarele situaţii: .dezincriminarea faptei sau abrogarea incriminării fapt ce se realizează prin scoaterea în afara ilicitului penal al faptei considerate infracţiune până la o anumită dată. .Aurel Teodor Moldovan ori îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ori în modalitatea în care a fost săvârşită. să prevadă drept infracţiune fapta săvârşită. .

Ed. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL IV PEDEPSELE 4. Bucureşti. Şi în dreptul românesc se arăta că pedeapsa “este răul pe care puterea publică îl face individului condamnat de justiţie fiindcă a comis una sau mai multe infracţiuni”84 După cum putem observa din aceste definiţii la începutul secolului XX caracterul principal al pedepselor era acela profund retributiv. de privaţiune pentru cel care a săvârşit o infracţiune. All Beck. în general apreciază că trăsăturile pedepsei sunt următoarele: . pag. pag 283 84 77 .1. Noţiunea şi caracterele pedepsei In cadrul sancţiunilor de drept penal. Hugo Grotius definea pedeapsa: “Poena est malum passionis quod infligitur propter malum actionis” (pedeapsa e răul suferinţei ce se dă pentru răul făptuirii). Atelierele grafice SOCEC &CO. singura sancţiune penală menită să asigure restabilirea ordinii de drept încălcată prin săvârşirea unei infracţiuni. intervenind un aspect foarte important. Bucureşti. acela al reeducării. 1912. o măsură de represiune.DREPT PENAL. Societate Anonimă. 181. 85 Codul Penal Adnotat cu practică judiciară 1969-2000. prin pedepsirea infractorului urmărindu-se numai excluderea din societate şi inducerea unei suferinţe infractorului pentru fapta săvârşită. 52 Codul Penal Actual85 “Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Bucureşti 1997. „Este un rău cu care I. 2000. GENERALITAĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR 4.1. sau “răul făcut în numele societăţii şi în executarea unei condamnaţiuni judecătoreşti autorilor unei infracţiuni. un rol foarte important îl ocupă pedeapsa. culpabili şi responsabili de această infracţiune” (Vidal). Bulai Drept Penal – Partea Generală .Tanoviceanu.1.a) pedeapsa este o măsură de constrângere.104. astfel că la acest moment principalele trăsături ale infracţiunii nu mai sunt cele de constrângere şi excludere din societate. Definiţia actuală a pedepsei reiese din dispoziţiile art. Astfel literatura.” Din această definiţie putem reţine şi trăsăturile caracteristice ale pedepsei. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. pedeapsa a fost definită în mai multe feluri. pedeapsa este “răul pe care îl înflige statul celui care a înfrânt prescripţiunea sa” (Mommsen). De-a lungul timpului. Ed. Lumina Lex. În alte accepţiuni.“Curs de drept penal” . Cu timpul caracterul pedepsei s-a diversificat. pag. 86 C.

instigator sau complice)„ iar în caz de deces al condamnatului înainte de executarea pedepsei . privaţiune chiar de viaţă. Pedeapsa are caracter personal nefiind pasibil de pedeapsa decât subiectul activ al infracţiunii(autor. la art 57 alin. . ea neputând fi aplicată decât celui vinovat de săvârşirea unei infracţiuni. se stinge odată cu viaţa lui nefiind transmisibilă. Bucureşti 1997. 1 prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere aplicată în scopul reeducării condamnatului şi al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. I. R Stănoiu „ Explicaţii teoretice ale codului penal român ” Bucureşti . şi sunt serioase probabilităţi că el nu va mai săvârşi o nouă infracţiune. All Beck.88 .nr 10-1981. Iliescu C.Aurel Teodor Moldovan se răspunde răului produs prin săvârşirea infracţiunii (mallum passionis propter mallum actionis). G Antoniu. I. Fodor .acţiunea penală in vederea tragerii la răspundere a infractorului.”89 -f) pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. privaţiune de libertate. Prin această trăsătură se realizează funcţia de apărare socială înpotriva infracţiunilor pe care o are dreptul penal. pag 283 87 88 78 . Astfel în cadrul pedepsei constrângerea devine indisolubil legată de reeducare . Prin efectul exemplarităţii pedeapsa atenţionează pe toţi ceilalţi subiecţi de drept care ar fi tentaţi să săvârşească o infracţiune convingându-i de posibilitatea ca.Numai statul. Oancea.b) pedeapsa este un mijloc de reeducare. Bulai. Aplicarea unei pedepse este atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti.p. pedeapsa are totodată şi un puternic rol şi efect educativ de împiedicare a repetării conduitei antisociale şi de îndreptare a condamnatului. ca organe specializate ale statului. Dongoroz. ca exponent al societăţii este îndrituit să exercite . să li se aplice o pedeapsă de aceeaşi natură.e) pedeapsa se aplică infractorului. N. Aceleaşi trăsături ale pedepselor reies şi din dispoziţiile noului Cod Penal care.5 V. Ea poate fi pusă în aplicare doar după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.”87 Reeducare ca finalitate a pedepsei poate fi considerată ca realizată dacă conştiinţa condamnatului s-a însănătoşit din punct de vedere moral şi social . sau în unele cazuri.”Constrângerea apare ca mijloc sau instrument de continuare în condiţii speciale a procesului educativ. Prin aplicarea pedepsei nu se urmăreşte exclusiv reprimarea infractorului.”86 Ca şi măsură cu caracter coercitiv pedeapsa se concretizează într-o anumită privaţiune sau restricţie impusă persoanei care a săvârşit infracţiunea.1970 pag 11 89 C. Kahane . adică săvârşirea cu vinovăţia. ca sancţiune a prevăzută pentru o infracţiune. Nu există pedeapsă în general . .prin organele sale. Privaţiunea poate consta în restrângere de drepturi civice. S.Sancţiunea Penală – concept si orientări. Bulai Drept Penal – Partea Generală . privaţiune de bunuri.Pedeapsa nu poate fi aplicată decât de către stat şi în numele societăţii .d) pedeapsa se aplică numai în cazul comiterii unei infracţiuni şi numai de către instanţele judecătoreşti.ci numai pedeapsă. în condiţiile în care ar săvârşi o faptă similară.in RRD. Ed.c) pedeapsa este un mijloc de constrângere statală . . Constatăm că dispoziţiile noului cod pun accent pe reeducarea condamnatului şi pe prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Bulai Drept Penal – Partea Generală . Ed. îl deţine reeducarea condamnatului. Aşa cum am mai arătat anterior caracterul pur retributiv al pedepsei. Reiese din aceasta faptul că atât în aplicarea unei pedepse cât şi în ducerea la îndeplinire a acesteia. b) Funcţia de reeducare. S-a considerat că nu răzbunarea şi prigonirea ci din potrivă reeducarea şi îndreptarea condamnatului pot realiza scopul pedepsei. faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni are două aspecte: un aspect special („prevenţia specială”) adică preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat. Acest scop are în slujbă pentru realizarea sa anumite mijloace de realizare. Aceste funcţii sunt enumerate de literatura de specialitate astfel: a) Funcţia de constrângere sau de represiune este consacrată expres în definiţia legală a pedepsei (art.1. Bucureşti 1997. pag 286 79 . funcţia de reeducare reîntregind funcţia de represiune. 52 alin 2 Actualul Cod penal care stipulează că prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă. All Beck. 90 C. să reflecte asupra schimbării conduitei care i-a atras constrângerea .2. Ea trebuie să fie întotdeauna proporţională cu gradul de pericol social pe care îl reprezintă fapta săvârşită şi persoana făptuitorului. Finalul art 52 alin 2 din Codul penal actual interzice ca executarea pedepsei să cauzeze suferinţe fizice sau să înjosească persoana condamnatului. 52 Actualul Codul Penal) şi este unanim recunoscută de literatura de specialitate. Prevenţia generală şi specială constituie scopul imediat al pedepsei. în condiţiile în care nu ar impune o privaţiune sau o restricţie celui condamnat. anume funcţiile pedepsei. PARTEA GENERALĂ 4. Sub influenţa constrângerii infractorul este împiedicat de a continua sau relua activitatea sa infracţională şi totodată este determinat să-şi schimbe şi. şi un aspect general („prevenţia generală”) adică împiedicarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a săvârşi infracţiuni. constrângător nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată). statul prin organismele abilitate trebuie să se implice in mod direct în procesul de reeducare a condamnatului. Pedeapsa ar fi de neconceput în condiţiile în care nu ar cauza o suferinţă. Funcţia de reeducare este prevăzută în mod expres de lege şi este completată de dispoziţiile art.DREPT PENAL. Constrângerea prin ea însăşi nu ar putea duce la realizarea scopului pedepsei.90 Este foarte important de reţinut (şi în acest sens Codul Penal este expres că executarea pedepsei în ciuda caracterului său represiv. în orice caz . a fost reorientat în sensul că în acest moment un rol la fel de important ca retribuţia. Scopul şi funcţiile pedepsei Scopul pedepsei conform codului penal în vigoare este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni (art 52 alin1 din Codul Penal).

94 Matei Basarab „Drept penal. 325. pag. Pag. Academiei. 2000. b) Pedepse complimentare. Distingem pedepse privative de viaţă – prin care se suprimă viaţa infractorului (pedeapsa cu moartea).care se referă la corpul persoanei (bătaia). c) Pedepse accesorii. Cu alte cuvinte această pedeapsă se poate aplica singură infractorului fără să fie condiţionată de aplicarea altor sancţiuni de drept penal95 . pedepse corporale . Felurile pedepsei În doctrină şi în legislaţii se fac diverse clasificări în funcţie de diverse criterii: 1. Partea generală” Bucureşti . pedepse privative sau restrictive de „Drept Penal.1. P. Nistoreanu. 147. Ele au rol de a completa represiunea. d) Funcţia de eliminare este şi ea considerată o funcţie adiacentă91 care constă în eliminarea temporară sau definitivă a condamnatului din societate.pedeapsa închisorii. Pedepsele principale se pot aplica singure şi întotdeauna o infracţiune va fi sancţionată legal cu o pedeapsă principală94 . Eliminarea temporară se realizează în condiţiile în care condamnatul primeşte o pedeapsă cu închisoarea. iar eliminarea definitivă intervine în cazuri excepţionale când se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă. ed. pag. 1969. 2. 91 Gh. de aceea ele sunt aplicabile numai pe lângă o pedeapsă principală. cit. 93 I. 2002. Oancea „Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român”. din condamnarea definitivă. Boroi – libertate – detenţiunea pe viaţă sau All Beck. După rolul şi importanţa atribuită pedepsei se disting93 : a) Pedepse principale. 229. Pedepsele accesorii decurg din pedeapsa principală. 1996.3. C-tin Mitrache – „ Drept Penal Român”.Aurel Teodor Moldovan c) Funcţia de exemplaritate a pedepsei este o funcţie inevitabilă şi adiacentă constând în influenţa pe care o are pedeapsa aplicată pentru o faptă pentru ceilalţi subiecţi de drept. pag. Al. 92 80 . 95 C-tin Mitrache op. Parte Generală” vol 1. După obiectul asupra căruia poartă sancţiunea. Pedepsele complementare sunt acele pedepse care se pot dispune alături de pedeapsa principală. Pedeapsa trebuie să fie promptă şi proporţională cu fapta săvârşită în aşa fel încât să trezească în ceilalţi subiecţi de drept conştiinţa că pentru o astfel de faptă pedeapsa este inevitabilă. Parte generală Bucureşti.G. 148. Lumina Lex. vol 1.92 Noul Cod Penal menţine prin dispoziţiile sale funcţiile pe care le consacra pedepsei vechiul Cod.. pag 262. Casa de editură şi Presă Şansa. 4. ed. Bucureşti. ed.

Prin lege se disting: pedepsele determinate şi nedeterminate. Pedepsele relativ determinate sunt cele care sunt individualizate prin prevederea: a) a unui maxim. Pedepsele absolut determinate prevăd un cuantum fix în care se aplică pedeapsa (ex: trei ani). mai subzistă pedepsele privative sau restrictive de libertate. inclusiv pedeapsa cu moartea. c) a unui maxim şi al unui minim al pedepsei. 4. Pedepsele determinate sunt expres prevăzute în lege. Dacă la începutul secolului coexistau toate categoriile de pedepse enumerate mai sus. este obligatoriu a ţine seama de menţiunile pe care noul Cod Penal le face în ceea ce priveşte infracţiunea.DREPT PENAL. b) a unui minim caz în care maximul pedepsei este cel general. în clasificarea pedepselor. O altă distincţie se face în literatură între pedepsele unice şi pedepsele multiple. pedepsele criminale vor fi pedepsele principale care se vor aplica infracţiunilor 81 . pedepsele pecuniare şi pedepsele privative sau restrictive de drepturi. În cadrul clasificării pedepselor principale intervine automat distincţia între acestea după gravitatea lor în pedepse criminale şi pedepse corecţionale. însă instanţa poate alege doar una. atât în natura lor. După gradul de determinare a pedepselor. Pedepsele multiple pot fi: cumulative. în prezent. De menţionat este că în dreptul penal nu pot fi cumulate două pedepse principale. nu răspundeau penal. în funcţie de următoarele aspecte: pedepsele unice sunt prevăzute câte una pentru fiecare faptă incriminată. Astfel. Dacă în clasificările de la începutul secolului pedepsele erau clasificate în funcţie de diviziunea tripartită a infracţiunilor (şi anume crime. Şi ele la rândul lor pot fi: absolut determinate şi relativ determinate. Codul penal românesc a înţeles să introducă răspunderea penală şi pentru persoanele juridice care sub imperiul vechiului Cod. când pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute mai multe pedepse. În lumina modificărilor aduse Codului penal. în prezent. 3. pedepsele pecuniare – care privesc patrimoniul condamnatului. pedepse corecţionale şi pedepse de simplă poliţie. Pedepsele nedeterminate sunt prevăzute fără a fi determinat cuantumul în care acestea pot fi aplicate. când pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute mai multe pedepse care se aplică toate odată şi alternative. putem constata că o clasificare de genul celei stabilite de doctrină ar fi aplicabilă şi în materia noului Cod penal. Clasificarea după rolul şi importanţa atribuită pedepsei ar putea fi în opinia noastră următoarea: pedepse principale. pedepse complimentare şi pedepse accesorii. PARTEA GENERALĂ pedepse privative sau restrictive de drepturi – privesc interzicerea unor drepturi. delicte şi contravenţii) în pedepse criminale. caz în care minimul pedepsei este cel general. În ceea ce priveşte persoanele fizice. cât şi în cuantum. principala distincţie se face după natura persoanei căreia i se aplică pedeapsa: astfel vom avea pedepsele ce se aplică persoanelor fizice şi pedepsele ce se aplică persoanelor juridice. pedepsele morale – se materializează prin oprobriul public sau excluderea publică. în dreptul penal românesc.

Pedepsele complimentare: a) interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani. Există o singură pedeapsă principală.Pedepse principale: a) detenţiunea pe viaţă. CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN 4. Distingem în acest context două categorii de pedepse: o categorie de pedepse principale şi o categorie de pedepse complimentare.000 de lei la 900. adică enumerarea categoriilor de pedepse şi a felurilor de pedeapsă în cuprinsul aceleiaşi categorii astfel: actualul Cod penal prevede că există trei categorii de pedepse şi anume: 1. diferite ca natură juridică atât faţă de închisoarea strictă. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele juridice În ceea ce priveşte persoanele juridice pedepsele sunt diversificate pentru întâia oară acestea răspunzând penal. b) suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 82 . 4. Locul principal îl ocupă cadrul pedepselor. Pedepsele principale pentru crime se deosebesc de pedepsele principale pentru delicte prin faptul că se referă la fapte penale de o gravitate mai mare decât delictele. Până în acest moment infracţiunile şi implicit pedepsele aplicabile acestora se refereau la persoanele fizice fiind exclusă din Codurile penale răspunderea penală pentru persoanele juridice. 3. b) degradarea militară.2. 4.000 lei. pedeapsa este reglementată în partea generală a Codului penal. cât şi de amendă sau muncă în folosul comunităţii. drept urmare acestea vor fi de natură juridică sau în cuantum mai mare decât pedepsele principale pentru delicte.Pedeapsă accesorie: interzicerea unor drepturi prevăzute de lege.000 de lei. iar pedepsele corecţionale vor fi pedepsele principale aplicate delictelor. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice Instituţie de bază a dreptului penal. Ca pedepse complimentare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice.2.1.Aurel Teodor Moldovan individualizate drept crime. aceasta fiind amenda de la 10. 2. b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani.2. Pedepsele principale pentru crime sunt detenţiunea pe viaţă şi detenţiunea severă. c) amendă de la 100 lei la 50.2.

Pe când pedeapsa închisorii este o pedeapsă temporară.C. 338 (art 421 Viitorul Cod penal). Pedeapsa cu detenţiune pe viaţă este prevăzută şi în legile penale speciale pentru fapte deosebit de grave: împiedicarea exploatării aeronavei (art. care a produs moartea uneia sau mai multor persoane. care este o pedeapsă restrictivă de libertate. infracţiunea de omor deosebit de grav. Codul penal nu prevede aplicarea unor pedepse accesorii.6 din 7 ianuarie 1990. 83 . nerespectarea regimului materiilor explozive.p. Cazurile de aplicare a detenţiunii pe viaţă.p. distrugerea şi semnalizarea falsă care au produs o catastrofă de cale ferată. deosebindu-se de pedeapsa închisorii.Tratamente neomenoase in timp de război. pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii de până la 25 de ani. e) afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României.p. această pedeapsă fiind instituită pentru infracţiunile cele mai grave cum ar fi: infracţiuni contra siguranţei statului.2 C.C. 107 din C. PEDEPSELE ÎN SPECIAL 4. tortura care a avut ca urmare moartea victimei. sunt expres menţionate de lege. Detenţiunea pe viaţă nu se aplică persoanelor care au fost condamnate după împlinirea vârstei de 60 de ani.Pen). detenţiunea pe viaţă este o pedeapsă cu caracter perpetuu. PARTEA GENERALĂ un an la trei ani (3luni-3ani viitoarea reglementare) c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la un an la cinci ani (1an-3ani viitoarea reglementare). 339 (art 422 V.1.C.Pen). împiedicarea exploatării navei (art.Pen). oferind posibilităţi mai largi de individualizare a acesteia. Această pedeapsă a fost introdusă prin Decretul Lege nr..4 C. precum şi în cazul infracţiunilor militare prevăzute de art.3. În aproape toate cazurile.Genocidul în timp de război şi art 358 alin. care a produs moartea uneia sau mai multor persoane. 344 (nu există în V. Există două cazuri în care pedeapsa nu este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii.C.3. înlocuind pedeapsa cu moartea prevăzută până la acea dată. traficul de stupefiante organizat.. d) interzicerea accesului la unele resurse financiare pe o durată de la un an la cinci ani.123 alin. 342 alin2 (art 425 V.Pen). prin presă sau mijloace de comunicare audio-vizuală. 4. Marele avantaj al detenţiunii pe viaţă faţă de pedeapsa cu moartea este acela că se poate repara faţă de înfăptuitor o eroare judiciară. În cazul persoanelor juridice.Pen).Pen). nerespectarea regimului materialelor nucleare sau altor materiale radioactive. Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice Detenţiunea pe viaţă Pedeapsa detenţiunii pe viaţă este cea mai gravă dintre pedepsele aplicabile persoanelor fizice şi reprezintă pedeapsa privativă de libertate cu caracter perpetuu. 341 alin2 (art 424 V.C. anume art 357 alin. aerian).DREPT PENAL.3 C. actual (nu există în V.C.3 din Decretul 443/1972 privind navigaţia civilă). 345 alin. 343 (art 426 V.

În condiţiile în care condamnatul a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executării pedepsei. În condiţiile în care condamnatul la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a împlinit 60 (65 ani) de ani. pag 13 97 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. care „ devine foarte importantă pentru realizarea unui mediu penitenciar cât mai normal posibil” dacă s-ar asigura „dreptul la securitatea persoanei. pe acţiunea educativă. Închisoarea Închisoarea este pedeapsa privativă de libertate ce constă în izolarea de societate a celui condamnat prin încarcerarea lui unde este supus unui regim de viaţă şi muncă impus. muncii şi ordinii interioare. pedeapsa închisorii are limita maximă prevăzută la 25 de ani.”96 Pedeapsa este prevăzută în limitele ei generale între 15 zile şi 30 de ani. Ed Monitorul Oficial . dreptul la îngrijire.Pen) şi interzicerea unor drepturi.C.”97 96 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. precum şi supunerea la un regim de viaţă severă sau alte restricţii) urmăreşte reeducarea infractorului. pedeapsa ce va fi aplicată în locul detenţiunii pe viaţă. acestuia i se va aplica o pedeapsă echivalentă cu maximul detenţiunii severe şi interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata maximă. pe respectarea de către aceştia a disciplinei. (in noul cod penal nu mai este obligatorie înlocuirea detenţiunii pe viaţă). „Legat de locul muncii din penitenciar . Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică nici infractorului minor. Închisoarea ca mijloc de coerciţie (privarea de libertate care atrage şi izolarea relativă de ceilalţi membrii ai societăţii. de familie. Regimul încarcerării este prevăzut de Legea 23/ 1969 privind executarea pedepselor. Detenţiunea pe viaţă se execută în regim special în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale ale celorlalte penitenciare. condamnatul putând trece în celelalte regimuri în condiţiile legii. pag 39 84 . Regimul executării se întemeiază pe obligaţia condamnaţilor de a presta o muncă utilă. această limită putând fi depăşită în condiţiile faţă de maximul special se adaugă un spor până la maximul general de 30 de ani. În partea specială a Codului penal. Regimul în care se execută detenţiunea pe viaţă este de maximă securitate. dreptul de a vota şi dreptul de a avea un viitor. în ansamblul drepturilor omului ni se par potrivite şi alte câteva idei privind protejarea drepturilor deţinuţilor. Bucureşti 1999. Bucureşti 1999. va fi pedeapsa maximă a detenţiunii severe şi interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata maximă. cel puţin asupra unei părţi din persoanele condamnate. precum şi pe stimularea şi recompensarea celor stăruitori în muncă. “Recurgerea în toate ţările europene atât de frecvent la pedepsele privative de libertate impune o demonstraţie aparte despre efectele pozitive ale închisorii. disciplinaţi şi care dau dovezi temeinice de îndreptare. Ed Monitorul Oficial .Aurel Teodor Moldovan respectiv 65 de ani în Viitorul Cod penal În astfel de cazuri se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani (30 de ani V. dreptul la respectarea demnităţii persoanei. aplicându-i-se pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani. în momentul condamnării sale la detenţiune pe viaţă.

23/1969 au fost stabilite măsuri speciale de protecţie a muncii pentru femeile deţinute şi implicit o diferenţiere de regim în munca penitenciară. pag29 100 Vintilă Dongoroz. potrivit cantităţii şi calităţii acesteia. iar 1/3 din aceste sume sunt atribuite lui în timpul detenţiei. atunci închisoarea va fi executată într-un regim semideschis. pag 93 99 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. pecuniară. Aceste cote sunt consemnate la CEC. 2/3 urmând a-i fi înmânate în momentul eliberării din penitenciar. regimul de detenţie va fi un regim închis. în funcţie de comportare şi în funcţie de rezultatele acestora privitor la reeducarea lor. Condamnaţii sunt separaţi la locul de deţinere. 294/2004 . Astfel din remuneraţia muncii condamnatului. Regimul de detenţie în care va executa pedeapsa condamnatul. Bucureşti 1999. Ed Monitorul Oficial . dacă pedeapsa închisorii stricte este cuprinsă între 1 şi 5 ani.DREPT PENAL. Munca prestată de condamnaţi este remunerată. al stării de recidivă.alin 2 din Legea nr. în condiţiile în care condamnatul a dat dovezi de îndreptare. va fi acela de maximă siguranţă. o cotă de 10% revine acestuia. Bucureşti 1999. din Legea nr. se poate executa în regim semideschis. Astfel potrivit art 37. PARTEA GENERALĂ Obligaţia de munci revine condamnaţilor apţi de muncă. Din invenţii şi inovaţii condamnatului îi revine cota de 50% din suma cuvenită acestuia.605 1939 98 85 . Amenda Amenda este pedeapsa principală. după natura infracţiunilor săvârşite.”99 Executarea pedepsei se face în penitenciare care au ca regim de executare deţinerea în comun. Femeile gravide nu pot fi folosite la munca în mediul toxic sau vătămător. Închisoarea strictă se execută şi ea în penitenciare anume destinate astfel: dacă pedeapsa închisorii stricte este mai mare de 5 ani. vârstă (condamnaţii minori execută separat pedeapsa de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale). putând aprecia că . a dovedit stăruinţă în muncă şi seriozitate. iar cealaltă administraţiei locului de reţinere. Ed Monitorul Oficial . „Prin art 7. Legea prevede că detenţiunea severă se execută în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale a altor penitenciare.„Drept penal” pag. persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de deschis pot presta munca şi pot desfăşura activităţile socioeducative în afara penitenciarului . diferit de regimul izolării celulare (filadelfian) sau cel mixt(auburnian) sau regimul deschis sau pe încredere100 .spre exemplu – pedeapsa cu închisoarea strictă între 15 zile şi un an.”98 „Pentru minorii condamnaţi se prevede ca în timpul executării pedepsei să li se asigure condiţiile necesare continuării învăţământul general obligatoriu şi posibilitatea de a se califica într-o meserie. Alte criterii după care sunt separaţi condamnaţii sunt acela al sexului. Şi aceste pedepse sunt în strânsă corelare şi cu regimul de detenţie progresiv introdus de noul Cod.sub supraveghere. ce constă într-o sumă de bani Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. neputând fi obligaţi la muncă condamnaţii care au împlinit 60 de ani bărbaţii şi 55 de ani femeile.

Amenda.amendă. minimul special al acesteia este de 20 de zile.”102 Instanţa va avea. „Pedeapsa amenzii se aplică sub forma zilelor amendă.2004 art. În condiţiile sustragerii cu rea credinţă de la executarea amenzii avem o distincţie făcută de legiuitor între două situaţii: a) Situaţia în care pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii stricte. în cazul refuzului cu rea credinţă 101 102 C. constituind antecedent penal al persoanei condamnate. În această situaţie. În aceste condiţii instanţa va trebui să individualizeze sumele aferente fiecărei zile amendă. instanţa urmând să individualizeze sumele pe fiecare zi. ca sancţiune penală prezintă unele avantaje incontestabile cum ar fi evitarea izolării condamnatului de mediul său obişnuit de viaţă şi contactul cu infractorii înrăiţi. se determină valoarea unei zile amendă ţinând cont de obligaţiile patrimoniale ale condamnatului. iar maximul special este de 180 de zile. All Beck .68 alin.”101 In Noul Cod penal amenda se calculează prin sistemul zilelor amenda.06.. În condiţiile în care amenda este prevăzută fără a-i arăta limitele. aceasta se va aplica în limitele prevăzute de lege. pag 300 Codul penal din 28. Ea poate fi amendă contravenţională – sancţiune administrativă poate fi sancţiune disciplinară.2 86 . iar maximul special este de 240 de zile amendă. civilă. Dacă legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii.2004-Monitorul Oficial 575/29. minimul special al zilelor amendă este de 40 de zile. cu suma reprezentând evaluarea în bani a fiecărei zile de pedeapsă ţinându-se seama de posibilităţile financiare a făptuitorului şi de obligaţiile legale ale acestuia faţă de persoanele aflate în grija sa..06. În acest caz suma totală ce urmează să fie plătită rezultă din înmulţirea numărului de zile de pedeapsă stabilite de instanţă în raport cu gravitatea faptei şi persoana făptuitorului. Bulai . amenda poate apărea ca pedeapsă principală unică sau ca pedeapsă alternativă cu pedeapsa închisorii. Manual de drept penal – Partea Generală Ed.Aurel Teodor Moldovan pe care condamnatul este obligat să o plătească în contul statului. permiţând o mare libertate în stabilirea acesteia în funcţie de gravitatea încălcării normei sociale şi ţinând seama de persoana făptuitorului. minimul special este de 60 de zile amendă. Când pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii stricte. ea stabilind întâi numărul de zile amendă cu care pedepseşte pe infractor. Marele avantaj al aplicării acestei pedepse este faptul că amenda este foarte uşor de individualizat. iar apoi cuantumul contravalorii în bani aferent fiecărei zile-amendă. amenda se trece în cazierul judiciar. deci. iar maximul special este de 120 de zile. Ca sancţiune de drept penal. De asemenea amenda poate fi cumulată cu pedeapsa închisorii dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit un folos material. Amenda poate avea diferite forme. Bucureşti 1997. etc. mai multe instrumente de individualizare a pedepsei. Când legea prevede pedeapsa amenzii arătându-i limitele. În actualul Cod penal. Funcţia de constrângere a pedepsei amenzii se realizează prin micşorarea patrimoniului condamnatului şi implicit crearea unei situaţii materiale mai dificile a acestuia.

. Şi în acest caz se va ţine seama de numărul de zileamendă neplătite. iar în ceea ce priveşte pedeapsa muncii în folosul comunităţii. Această dispoziţie legală înlătură funcţia retributivă a muncii în folosul comunităţii. Motivele pentru care susţinem acest lucru sunt următoarele: 1. În această situaţie Pedeapsa amenzii se va înlocui cu munca în folosul comunităţii până la 300 de ore sau dacă condamnatul nu îşi dă consimţământul cu pedeapsa cu închisoarea. Pedepsele sunt de esenţa lor obligatorii pentru persoana condamnatului. nu numai ca modalitate de individualizare a altei pedepse. iar în cazul în care condamnatul refuză această muncă pedeapsa amenzii se va înlocui cu închisoarea strictă. Deşi este prevăzută ca pedeapsă principală.”. Dacă această pedeapsă ar fi fost o pedeapsă principală. Iată că instanţa în aplicarea acestei pedepse principale a muncii în folosul comunităţii va individualiza în prealabil pedeapsa principală a închisorii stricte. art. ea ar fi putut fi aplicată şi de sine stătător. de zilele amendă neplătite. de lege ferenda se impune în virtutea controlului anterior apariţiei legilor o modificare ori în sensul introducerii unui caracter obligatoriu pentru această pedeapsă şi prevederea ei ca pedeapsă de sine stătătoare.70 alin. PARTEA GENERALĂ de a achita amenda aceasta se poate înlocui de către instanţă cu muncă în folosul comunităţii până la 500 de ore. 2. b) A doua situaţie apare dacă condamnatul se sustrage cu rea credinţă de la executarea amenzii când aceasta este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii. 3.DREPT PENAL.1 arătând că instanţa „poate dispune în locul pedepsei privative de libertate executarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii. prevederea obţinerii consimţământului condamnatului pentru aplicarea pedepsei înlătură caracterul obligatoriu al pedepselor. Pedeapsa muncii în folosul comunităţii nu este prevăzută în Codul penal ca pedeapsă de sine stătătoare. introducând o condiţie potestativă pentru condamnat. Se va ţine cont în stabilirea acestei pedepse. Munca în folosul comunităţii Munca în folosul comunităţii se aplică numai pentru delicte pentru care pedeapsa este închisoarea sau închisoarea strictă de 3 ani. De aceea în opinia noastră. Un alt motiv este acela că munca în folosul comunităţii se poate pronunţa numai în condiţiile în care inculpatul consimte la aplicarea acesteia. în opinia noastră munca în folosul comunităţii are o natură juridică mai apropiată de modalităţile de individualizare judiciară privind executarea pedepsei. În acest sens munca în folosul comunităţii se apropie de instituţia executării pedepsei la locul de muncă (unde ca o condiţie sine qua non este necesar acordul scris al unităţii în care condamnatul urmează să execute pedeapsa).. Putem aprecia că munca în folosul comunităţii poate fi executată şi atunci când este prevăzută ca pedeapsă amenda alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii stricte până la 3 ani pentru săvârşirea anumitor delicte. ori în sensul introducerii acestor dispoziţii în categoria instituţiilor privitoare le in87 .

maximul devine 500 de ore în folosul comunităţii. condamnată să o plătească statului. 4.generale de individualizare a pedepsei. În condiţiile în care pedeapsa aplicată este aceea a închisorii maximul special al pedepsei este de 300 de ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii. iar maximul special al şi 600 de zile. iar în plan sociologic ar scădea „ frica de pedeapsă” şi s-ar aduce ştirbire funcţiei de exemplaritate pe care în prezent o are pedeapsa. Amenda este pedeapsa pecuniară care constă în suma de bani pe care persoana juridică o varsă în contul statului în condiţiile în care Art 71 (1) 1 (2) (3) Codul penal actual Noul cod penal Conţinutul pedepsei amenzii Art. Pedeapsa muncii în folosul comunităţii se aplică numai în cazul săvârşirii unui delict pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 3 ani. Dacă persoana condamnată nu îşi execută pedeapsa sau nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin ori şi le îndeplineşte în mod defectuos instanţa poate dispune revocarea muncii în folosul comunităţii înlocuind-o cu închisoarea sau cu închisoarea strictă de cel mult 3 ani. cuprinsă între 100 şi 5 000 minimul special al amenzii pen. amendă. În cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este închisoarea strictă până la 3 ani. soana fizică pedeapsa Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile – amendă 88 .lei.2. 137 Stabilirea amenzii pedeapsa amenzii constă în pentru persoana juridică suma de bani pe care persoana (1) Amenda constă în suma juridică este condamnată să o de bani pe care persoana juridică este plătească.Aurel Teodor Moldovan dividualizarea judiciară a executării pedepselor. În cazul în care nu se vor efectua aceste modificări s-ar pierde. când legea prevede pentru (2) Cuantumul amenzii se infracţiunea săvârşită de per. amenzii este de 600.000 lei. soana fizică pedeapsa închisorii Suma corespunzătoare unei zile – de cel mult 10 ani sau amenda. Este important a sublinia că pedeapsa muncii în folosul comunităţii se dispune numai în cazul în care se obţine consimţământul inculpatului.stabileşte prin sistemul zilelor–amendă.3. în opinia noastră din autoritatea instanţelor penale. (3) Instanţa stabileşte numărul când legea prevede pentru zilelor–amendă ţinând cont de criteriile infracţiunea săvârşită de per. Pedepsele principale pentru persoanele juridice Amenda este pedeapsa principală ce se aplică persoanei juridice în cazul săvârşirii crimelor sau delictelor. care este cuprins între 15 zile 5000 lei. se înmulţeşte cu numărul zilelortru persoana juriducă este de amendă.

000 lei. precum şi de celelalte obligaţii al amenzii este de 900. când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani. când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 20 de ani. iar maximul special juridice. c) 180 şi 300 de zile-amendă. (4) Limitele speciale ale zileloramendă sunt cuprinse între: a) 60 şi 180 de zile-amendă. (5) Când prin infracţiunea săvârşită persoana juridică a urmărit obţinerea unui folos patrimonial. fără a se depăşi maximul general al amenzii. administrativă) prin aceea că aceasta este stabilită numai de către instanţele de judecată ca urmare a stabilirii răspunderii penale a persoanei juridice. b) 120 şi 240 de zile-amendă. 89 .DREPT PENAL. respectiv de valoarea actitru persoana juridică este de vului patrimonial în cazul altor persoane 10. limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă se pot majora cu o treime. d) 240 şi 420 de zile-amendă. Amenda penală aplicată persoanei detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa se determină ţinând seama de cifra de închisorii mai mare de 10 ani. când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani. La stabilirea amenzii se va ţine seama de valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit.000 lei ale persoanei juridice.scop lucrativ. afaceri în cazul persoanei juridice cu minimul special al amenzii pen. când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani sau detenţiunea pe viaţă. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa amenzii. juridice. e) 360 şi 510 de zile-amendă. unică sau alternativ cu pedeapsa amenzii. se deosebeşte de celelalte amenzi (de natură fiscală. PARTEA GENERALĂ săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală.

f) dreptul de a fi tutore sau curator. activitate de natura aceleia de care s-a c) dreptul străinului de a se afla pe folosit condamnatul pentru săvârşirea teritoriul României. de a litera b) nu se poate pronunţa decât pe exercita profesia sau meseria ori de a lângă interzicerea drepturilor prevăzute desfăşura activitatea de care s-a folosit la litera a). În dreptul penal român există două feluri de pedepse complimentare: Codul penal actual Noul cod penal Art 64.Aurel Teodor Moldovan 4.citării unor drepturi cerea unuia sau unora din următoarele (1) Pedeapsa complementară drepturi: a interzicerii exercitării unor drepturi (a) dreptul de a alege şi de a fi ales în constă în interzicerea exercitării. Pedepsele complimentare prin natura lor. (d) drepturile părinteşti. Ele sunt menite să completeze represiunea instituită de pedepsele principale. dispune altfel h) dreptul de a deţine.interzicerea unor drepturi Art. e) drepturile părinteşti. 66 Conţinutul pedepsei (1) pedeapsa complementară a inter. (c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a b) dreptul de a ocupa o funcţie care exercita o profesie sau de a desfăşura o implică exerciţiul autorităţii de stat. afară de cazul când legea pentru săvârşirea infracţiunii. pe o autorităţile publice sau în funcţii elective perioadă de la unu la 5 ani. Pedepsele complimentare pentru persoane fizice Aspecte generale Pedepsele complimentare prevăzute în actualul Cod penal la art. a unuia sau publice.complementare a interzicerii exerzicerii unor drepturi constă în interzi.64 şi constau în interzicerea unor drepturi. acestea constând în interzicerea unor drepturi pe o perioadă determinată. publice sau în orice alte funcţii publice. 90 . nu pot exista de sine stătător ele putând fi instituite de lege şi aplicate de instanţele judecătoreşti numai pe lângă pedeapsa principală. mai multora dintre următoarele drepturi: (b) dreptul de a ocupa o funcţie ima) dreptul de a fi ales în autorităţile plicând exerciţiul autorităţii de stat. d) dreptul de a alege. purta şi folosi orice categorie de arme. (e) drepturile de a fi tutore sau curator. infracţiunii.3. (2) Interzicerea drepturilor prevăzute la g) dreptul de a ocupa funcţia.3. Pedepsele complimentare sunt pedepse restrictive de drepturi.

Interzicerea unor drepturi 91 . 1.c) nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a crede că viaţa persoanei expulzate este pusă în pericol.DREPT PENAL. n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia.a) şi b) se dispune cumulativ.(1) lit. (3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la alin. instanţa dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. stabilite de instanţă. (2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. (4) Pedeapsa prevăzută în alin. ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi expulzată. stabilite de instanţă. ori de a se apropia de acestea. k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public. PARTEA GENERALĂ i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă. j) dreptul de a părăsi teritoriul României. (1) lit. l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă.a) şi b). culturale ori la alte adunări publice. cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane. m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive.(1) lit.

activitate. mod obligatoriu condamnaţilor (2) Degradarea militară se aplică militari şi rezervişti. Ed. Neagu – Tratat de drept penal . aplicată condamnaţilor militari (3) Degradarea militară poate şi rezervişti pentru infracţiuni fi aplicată condamnaţilor militari în săvârşite cu intenţie.în mod obligatoriu condamnaţilor militari deapsa principală stabilită este în activitate.Aurel Teodor Moldovan Codul penal actual Noul cod penal Art 67. 69 Degradarea militară (1) pedeapsa complementară a (1) Pedeapsa complementară degradării militare constă în a degradării militare constă în pierdepierderea gradului şi a dreptului rea gradului şi a dreptului de a purta de a purta uniformă. în rezervă sau în retragere. dacă pe. 103 I.103 4. Degradarea militară Art. de cel puţin 5 ani şi de cel mult dacă pedeapsa principală aplicată este 10 ani. închisoarea de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani. după caz. Pedepsele complimentare aplicabile persoanei juridice Cadrul pedepselor complimentare ce se aplică persoanei juridice Aceste pedepse sunt: a) dizolvarea persoanei juridice b) suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice pe o perioadă de la 1 an la 3 ani c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la 1 an la 5 ani. comandantului unităţii militare din care a făcut parte cel condamnat sau comandantului centrului militar în raza căruia domiciliază condamnatul. 2.3. uniformă de la data rămânerii definitive (2) degradarea militară se aplică în a hotărârii de condamnare. în rezervă sau în retragere deapsa principală stabilită este pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie. Degradarea militară În vederea punerii în executare a acestei pedepse complimentare instanţa de executare trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii. Pro 1997 pag 664 92 .4. închisoarea mai mare de 10 ani sau (3) Degradarea militară poate fi detenţiunea pe viaţă. închisoarea mai mare de 10 ani dacă pedeapsa principală aplicată este sau detenţiunea pe viaţă. dacă pe.

potrivit legii. in stanţei civile competente. (2) În caz de neexecutare. e) afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în M. (2) In caz de neexecutare cu rea credintă a uneia dintre pedepsele complementare din art 53 1 alin 3 lit b-d. instanţei civile competente. b) obiectul său de activitate a fost deturnat în scopul comiterii de infracţiuni. potrivit legii. Art 712 Conţinutul pedepsei complementare a dizolvării persoanei juridice (1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni sau când obiectul său de activitate a deturnat în acest scop.e). de îndată. PARTEA GENERALĂ d) interzicerea accesului la unele resurse financiare pe o durată de la 1 an la 5 ani. Codul penal actual Noul cod penal Art. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 3 ani.(3) lit. iar o copie după dispozitivul hotărârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată. care va proceda la desemnarea lichidatorului. (3) Persoana complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare. prin presă ori mijloace de comunicare audio vizuală. a uneia dintre pedepsele complementare prevăzute în art. (3) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare. iar o copie de pe dispozitivul hotărârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată de îndată. 137 alin.DREPT PENAL. 139 Dizolvarea persoanei juridice (1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când : a) persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni. Of. isntanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. cu rea-credinţă.b) . instanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. care va proceda la desemnarea lichidatorului. Pedeapsa complimentară a dizolvării persoanei juridice Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice constă în interzicerea activităţii persoanei juridice în exercitarea căreia a fost săvârşită 93 . Al României.

cu rea. pedeapsa complementară nu a fost pusă în ex. mult de 3 luni. în realizare căreia a fost săvârşită (2) În caz de neexecutare. atunci instanţa poate pronunţa interzicerea activităţii sau a acelei activităţi în legătură cu care a fost săvârşită infracţiunea. în realizarea căreia. instanţa dispune sussuspendarea activităţii sau a uneia pendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice dintre activităţile persoanei juridice până la punerea în executare a până la punerea în executare a pepedepsei complementare. sau cu una din activităţi a fost săvârşită o infracţiune. sau a uneia dintre activităţile perîn realizarea căreia a fost săvârşită soanei juridice.f). dar nu mai mult de 3 luni. dar nu mai depsei complementare.(3) lit. în îndeplinirea scopului persoanei juridice. Regimul de executare al pedepsei suspendării activităţii. Conform statutului persoanei juridice aceasta poate avea o activitate sau mai multe activităţi. Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice poate fi aplicată pe o perioadă de la un an la 3 ani.(2) pelui prevăzut în alin 2. (2) În caz de neexecutare. a pedepsei complementare plementare prevăzute în art. infracţiunea. a pedepsei comcredinţă. (3) Dacă până la împlinirea (3) Dacă până la împlinirea termenutermenului prevăzut în alin. Când se constată că în legătură cu activitatea.deapsa complementară nu a fost ecutare instanţa dispune dizolvarea pusă în executare instanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. Conţinutul pedepsei Art.Aurel Teodor Moldovan infracţiunea. 94 . Codul penal actual 3 Noul cod penal Art 71 .cu rea-credinţă. 140 Suspendarea com plementare a suspendării activităţii persoanei juridice activităţii sau a uneia dintre (1) Pedeapsa complementară activităţile persoanei juridice a suspendării activităţii persoanei (1) Pedeapsa complementară a juridice constă în interzicerea suspendării activităţii persoanei judesfăşurării activităţii sau a uneia ridice constă în interzicerea activităţii dintre activităţile persoanei juridice.Ca şi la dizolvare măsura suspendării va fi comunicată organelor în drept pentru a lua măsurile necesare. 137 în art 531 alin 3 lit e) instanţa dispune alin. persoanei juridice Pedeapsa suspendării intervine în momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare . infracţiunea. În opinia noastră există două condiţii de existenţă a suspendării: a)Să se fi constatat săvârşirea unei infracţiuni de organele de conducere sau reprezentanţii persoanelor juridice şi b) Infracţiunea săvârşită să aibă legătură de cauzalitate cu activitatea suspendată.

86 şi un cuantum maxim al cheltuielilor de afişare sau difuzare al hotărârii raportate direct la pedeapsa principală pronunţată – adică amenda. la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de lege Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice Afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei Este pedeapsa care urmăreşte să avertizeze partenerii de afaceri sau viitorii parteneri de afaceri ai unei persoane juridice cu privire la faptul că această persoană juridică a comis o ilegalitate şi că este un partener nesigur de dialog.DREPT PENAL. Totodată prin această pedeapsă se îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate a pedepselor în general prin inocularea conştiinţei pentru celelalte persoane juridice că pentru fapte generale vor fi pasibile de aceiaşi pedeapsă. de aici frica celorlalte persoane juridice de a săvârşi fapte similare. PARTEA GENERALĂ Codul penal actual Noul cod penal Art 143 Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice Pedepsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice constă în interzicerea de a participa. direct sau indirect. Cheltuielile de afişare sau difuzare a hotărârii vor fi suportate integral de persoana juridică condamnată.în sensul că se specifică faptul că acestea nu pot Codul penal actual Noul cod penal Art 71 Conţinutul pedepsei comArt. Se prevede în art. Măsura are un profund caracter de reeducare şi reabilitare a persoanei juridice prin aceea că sensibilizează organele de conducere sau reprezentanţii acesteia prin convingerea lor că în condiţiile în care vor repeta fapta o altă publicare a hotărârii de condamnare va reprezenta din punct de vedere al relaţiilor cu clienţii o publicitate foarte proastă şi o alterare a imaginii respectivei societăţi. la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de lege. 7 95 . direct sau indirect. Art 716 Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice Pedepsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice constă în interzicerea de a participa. 145 Afişarea sau publiplementare a afişării sau difuzării carea hotărârii de condamnare hotărârii de comdamnare (1) Afişarea hotărârii definitive (1) Afişarea hotărârii definitive de de condamnare sau publicarea acesteia condamnare sau difuzarea se realizează pe cheltuiala persoanei acesteia se realizează juridice condamnate.

prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin alte mijloace de comu nicare audiovizuală. care nu poare fi mai mare de 10. Desemnarea se face prin presa scrisă sau audiovizuală instanţa stabileşte numărul apariţiilor. Prin afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea victimei. (4) Publicarea hotărârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilită de instanţă. depăşi cuantumul amenzii aplicate. iar în cazul difuzării prin alte mijloace audio-vizuale. Afişarea hotărârii se doreşte a fi o pedeapsă care protejează identitatea victimei sau a reprezentantului legal al acesteia.Aurel Teodor Moldovan Codul penal actual Noul cod penal (2) Prin afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea persoanei vătămate. desemnate de instanţă. Difuzarea hotărârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilită de instanţă. pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni. care nu poate fi mai mare de 10. (3) Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în extras. iar în cazul publicării prin alte mijloace audiovizuale durata acesteia nu poate depăşi (2) (3) (4) (5) pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. desemnate de instanţă. 4. în forma şi locul stabilite de instanţă. Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în extras.5. Pedepsele accesorii Pedepsele accesorii sunt pedepsele ce constituie a-III-a categorie de 96 . prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin mijloace de comunicare audio-vizuală. afară de cazul în care există acordul acesteia sau al reprezentantului său legal. pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni. în forma şi locul stabilite de instanţă.3. (5) Dacă publicarea se face prin presa scrisă sau audio-vizuală instanţa stabileşte numărul apariţiilor. durata acesteia nu poate depăşi 3 luni.

la fel ca şi în actualul cod penal. În cazul prescripţiei executării pedepsei.104 104 C-tin Mitrache op. In conformitate cu prevederile Noului Cod penal în momentul în care pedeapsa accesorie însoţeşte pedeapsa detenţiunii pe viaţă aceasta se aplică de drept.cit.DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ pedepse în sistemul Codului penal în vigoare alături de pedepsele principale şi complimentare. iar în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie facultativă sfera acesteia este considerabil extinsă. pag . pedeapsa accesorie are durata termenului de prescripţie. Când însoţeşte pedeapsa închisorii sfera pedepsei accesorii obligatorii cuprinzând exercitării unor drepturi se reduce.159 97 .

cu iluştrii săi reprezentanţi G. Răspunderea penală este instituţia juridică fundamentală a dreptului penal care alături de instituţia infracţiunii şi instituţia sancţiunilor formează pilonii oricărui sistem de drept penal105 . Beck Bucurteşti 1997 pag 310 98 . Sunt cunoscute mai multe forme sau tipuri de răspundere juridică. Academiei.1. RASPUNDEREA PENALA CA INSTITUTIE FUNDAMENTALA 5. 106 C. pornind de la înţelesul etimologic al cuvântului “răspundere”. În situaţia de faţă realizarea ordinii de drept este posibilă numai prin constrângere. leagă ideea de răspundere de obligaţia care rezultă dintr-o încălcare. Iovănaş concepe răspunderea juridică ca pe o “expresie a condamnării de către stat a unei conduite ilicite. ed. adică prin aplicare sancţiunilor prevăzute de normele încălcate faţă de cei care au săvârşit faptele interzise de norma penală. orientându-se mai specific spre răspunderea penală. Şcoala germană. p. 1968). adică aplicarea pedepsei nu poate fi justificată decât de existenţa răspunderii penale a infractorului.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL V RĂSPUNDEREA PENALĂ 5. All. Teză de doctorat. În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe criterii de 105 I. afirmă că răspunderea este expresia “unei măsuri a conduitei cerute de lege”. Vol. Haney şi Wagner. Însăşi definiţia noţiunii de răspundere juridică a ridicat multiple controverse. 1969. Bucureşti. Savantul român I. cât de teoria generală a dreptului. o defineşte pe aceasta ca fiind obligaţia infractorului de a suporta pedeapsa penală. Există de asemenea un anumit număr de persoane care nu se conformează legii penale şi săvârşesc infracţiuni. gen. Doctrina italiană. De regulă realizarea ordinii de drept penal se realizează prin conformare. Iovănaş. Astfel Henri Lalou.1. în “Explicaţii teoretice ale codului penal român”. p. Problema identificării acestora presupune stabilirea premergătoare a criteriilor ce vor sta la baza clasificării. Cluj. adică prin adoptarea de bunăvoie a conduitei pretinse destinatarilor lor de normele dreptului penal. Oancea.99. care constă într-o obligaţie de a suporta o privaţiune” (I. Generalităţi privind răspunderea penală Noţiunea de răspundere penală. Bulai „Drept penal –Partea Generală Ed. I. iar răspunderea penală nu se poate întemeia decât pe săvârşirea unei infracţiuni.106 Între aceste instituţii există o strânsă interdependenţă.1. trebuie menţionat faptul că găsirea unei definiţii pentru aceasta instituţie tine nu atât de dreptul penal. Mai întâi de toate. în primul rând şi că definiţiile vor fi puţin diferite în cazul fiecărei şcoli de drept aparte.

criteriul tipului de sancţiune juridică. în «mustrarea conştiinţei». Să examinăm acum rezumativ. criteriul calităţii subiecţilor ş. de vigilenţă. ca formă distinctă a răspunderii juridice. ale interesului sau ale valorii lezate. ci pedepsele constau. răspunderea civilă. Tratat de Drept Medical. posedă anumite trăsături definitorii. de pragmatism. Astfel„ neîncriminarea unui fapt prin texte de legi poate să ducă în aplicarea exerciţiului . 1935. delimitarea răspunderii penale faţă de răspunderea medicală. Hotarul Tradiţional şi legal al profesiunii medicale. drept ce aparţine statului şi care este exercitat prin organele sale specializate. în conformitate cu care deosebim următoarele forme de răspundere juridică: răspunderea penală. Este firesc ca societatea noastră să fie mai exigentă faţă de eroarea medicală decât în trecut. pag 341. cum ar fi criteriul naturii şi al importanţei sociale.DREPT PENAL. O deosebită importanţă teoretică şi practică o prezintă clasificarea după criteriul particularităţilor definitorii ale conduitei ilicite din punct de vedere al normei juridice încălcate. Bucureşti 2002. lipsei de dexteritate. aşadar a încălcării regulilor de conduită profesională.342 107 99 .a. răspunderea materială şi răspunderea patrimonială. PARTEA GENERALĂ distincţie.”109 Răspunderea penală. având în vedere faptul că în ultimii ani au fost semnalate o serie de cazuri ce au pus într-o lumină nefavorabilă profesia de medic şi condiţiile în care aceasta a fost exercitată. care o deosebesc de celelalte forme. la o situaţie penibilă pentru cei chemaţi să judece.Romanescu. 109 Aurel Teodor Moldovan . N. Pag 275.”108 Sancţiunea se impune totuşi atunci când prejudicierea intereselor bolnavului sau clientului este rezultatul neglijenţelor şi incorectitudinilor profesionale manifestate sub forma atitudinii superficiale. răspunderea juridică trebuie privită ca un raport juridic de constrângere. „Orice medic este răspunzător pentru fiecare din actele sale profesionale”107 „Problematica responsabilităţii medicale capătă noi sensuri în cadrul societăţii româneşti.Kernbach. Cluj. de grijă sau a imprudenţei. răspunderea disciplinară. al cărui conţinut îl formează obligaţia de a suporta o sancţiune juridică şi dreptul de a aplica o sancţiune penală. cel mult. Pentru un astfel de refuz nu există până astăzi pedepsele penale. Ed. răspunderea administrativă. Consecinţele încercărilor de a conceptualiza termenul de răspundere juridică au avut inevitabile repercusiuni şi asupra noţiunii de răspundere penală. Această definiţie însă a fost supusă criticii deoarece se consideră că ea realizează o confuzie între răspundere şi sancţiunea însăşi. Cel mai tipic exemplu este refuzul medicului de a presta serviciile la care este obligat. ALL Beck. Unul dintre principiile de bază ale profesiunii medicale se regăseşte în cunoscutul aforism medical primum non nocere (înainte de toate să nu vătămăm). Există două păreri larg răspândite cu privire la definirea răspunderii penale: unii savanţi afirmă că aceasta reprezintă obligaţia unei persoane de a suporta o sancţiune penală datorită faptului că a săvârşit o infracţiune. ignorând faptul că sancţiunea nu constituie decât instrumentul de realizare a răspunderii juridice. După alte opinii.10 teza I din Codul Deontologic al Colegiului Medicilor din România M. Există însă rezerve şi faţă de această 108 Ase vedea art.

deţinut. ca reprezentant al societăţii. este guvernată de o serie de principii juridice. 1997. p. 110 I. partea generală”. De asemenea. nu poate să existe o problemă a răspunderii penale. p. condamnat. 5. alături de principiile enumerate. 316. Principiile răspunderii penale Răspunderea penală. se mai adaugă: principiul umanismului răspunderii penale. Partea Generală”. inculpat. executarea pedepsei. pronunţarea sentinţei de condamnare cu indicarea pedepsei concrete ce urmează să fie aplicată infractorului. “Manual de drept penal. principiul personalităţii răspunderii penale. p. În literatura juridică s-a exprimat opinia că dreptul penal nu creează raporturi juridice şi în consecinţă . 111 100 . tragerea persoanei în calitate de inculpat. mecanismul incidenţei sancţiunilor penale”110 . acuzat. Bucureşti. ca şi toate celelalte instituţii juridice. Bulai. principiul unicităţii răspunderii penale. născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat. pe de o parte. Într-o opinie. principiul prescriptibilităţii răspunderii penale. şi expirarea termenului antecedentului penal. În fine.1. există şi alţi autori care afirmă că răspunderea penală conferă conţinut şi finalitate raportului juridic penal. 67. de a trage la răspundere pe infractor. “determinând obiectiv şi subiectiv.Aurel Teodor Moldovan definiţie: susţinătorii ei au încercat să exprime o noţiune surprinzând în modul cel mai general şi abstract substanţa fenomenului în cauză şi nu au trasat distincţii între elementele de conţinut ale raportului juridic şi însăşi norma juridică. ca fiind: “raportul juridic penal de constrângere. şi instituţiile penitenciare. Răspunderea penală. ALL Juridică. În mod corespunzător şi în concordanţă cu schimbarea etapelor procesului de realizare a răspunderii penale se schimbă şi organele de drept: de anchetă. fără îndoială. Bulai. de a-I aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate. o dată cu parcurgerea succesivă a acestor etape evoluează şi suferă schimbări şi statutul juridic al persoanei: învinuit. 112 C.2. sunt reţinute ca principii fundamentale ale reglementării răspunderii penale: infracţiunea unic temei al răspunderii penale. activ şi pasiv. principiul inevitabilităţii răspunderii penale. Importanţa principiilor este lesne de înţeles dacă realizăm faptul că ele reprezintă nişte reguli de drept obiectiv având caracter de generalitate şi care servesc drept idei călăuzitoare în sistemul acestei instituţii juridice. de judecată. este un fenomen complex şi procesul realizării sale în practică constă din câteva etape. legalitatea răspunderii penale. Editura ALL. judecat. Potrivit unei alte opinii112 . În acelaşi sens este definită răspunderea penală şi în doctrina penală recentă. Oancea. după cum urmează: intentarea urmăririi penale. Ed. raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului. 311. de urmărire penală. şi infractor pe de altă parte. “Tratat de drept penal. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii”111 . C. individualizarea judiciară a răspunderii penale.

d. All Beck Bucureşti 2004 pag 255 116 117 101 . )”116 . 321. “Drept penal român.117 Principiul unicităţii răspunderii penale (non bis in idem) implică regula conform căreia pentru o singură infracţiune nu poate exista decât o singură răspundere penală. Aceasta nu înseamnă însă că pedepsele penale principale nu pot fi însoţite de pedepse complementare sau de o pedeapsă accesorie (desigur. Numai legea poate să stabilească care fapte ilicite sunt considerate infracţiuni. are drept consecinţă stingerea răspunderii penale şi a sancţiunilor ce decurg din aceasta. Moartea infractorului deci a subiectului pasiv al răspunderii penale .„ după cum nu poate fi colectivă adică pentru fapta unei persoane să răspundă un colectiv. A. Bulai „Drept Penal – Partea Generală ” Ed. ce sancţiuni pot fi aplicate. răspunderea penală poate sa coexiste şi să fie însoţită de alte forme de răspundere juridică.a. răspunderea penală neputând interveni pentru fapta altuia. care intervine în cazul săvârşirii infracţiunii ca şi prevederea pentru destinatarii legii penale a unor exigenţe cărora aceştia li se pot conforma114 . 2003. Mitrache. 114 C. sau art. Principiul umanismului. Filipaş. All Beck Bucureşti 1997 pag 319 C. Bucureşti. Cristian Mitrache. pen. şi presupune că răspunderea penală se întemeiază numai pe săvârşirea unei infracţiuni. Acest principiu îşi găseşte consacrarea în dispoziţiile art.118 Constantin Mitrache. care sunt condiţiile de aplicare şi de executare a acestor sancţiuni. Principiul răspunderii penale personale. care stipulează că întregul proces de tragere la răspundere penală a persoanelor care au încălcat sau au ignorat ordinea de drept trebuie să se desfăşoare numai în limitele şi în cadrul stabilit de legislaţia în vigoare.DREPT PENAL. p. precum răspunderea administrativă. Pe lângă aceasta. 17 alin. Bulai. Partea generală”. disciplinară. În practica judiciară şi de asemenea în dreptul procesual penal acest principiu mai este cunoscut sub denumirea de autoritate de lucru judecat . adică a unei fapte prevăzute de legea penală. C. săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi care prezintă pericolul social concret al unei infracţiuni113 . 14 113 C. 2 noul C. etnie etc.p. Ed.m. cu condiţia ca aceste sancţiuni penale să se cumuleze din raţiuni diferite şi să aibă funcţii diferite). Bucureşti. 2001. “Instituţii de drept penal”. 15 alin. All Beck Bucureşti 1997 pag 320 118 Alex Boroi . Principiul umanismului presupune folosirea acelor instrumente care 115 nu vor duce la înjosirea. umilirea sau degradarea fiinţei umane şi care nu vor leza demnitatea persoanei trase la răspundere penală. Trei. Ghe Nistorenu„ Drept penal – Partea Generală” Ed. civilă ş. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale. Principiul umanismului îşi găseşte expresie în condiţiile şi în conţinutul constrângerii juridice. Bulai „Drept Penal – Partea Generală ” Ed. PARTEA GENERALĂ O importanţă fundamentală o prezintă principiul legalităţii răspunderii penale. 2 C. care sunt organele competente să examineze respectivele încălcări ale ordinii de drept. grup (familie. precum şi cauzele care exclud caracterul infracţional al faptei sau cele care exclud răspunderea penală. pen. Acest principiu presupune că răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvârşirea unei infracţiuni.

125 alin. În aşa fel este exclusă răspunderea colectivă. Răspunderea penală trebuie să fie diferenţiată în funcţie de gravitatea infracţiunii. rezonanţa socială a infracţiunii se stinge treptat iar stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea care aproape a fost uitată. pen) Fiecare formă de răspundere juridică are anumite caracteristici distinctive. Răspunderea penală trebuie să intervină prompt în vederea restabilirii ordinii de drept încălcate. răspunderea şi pedeapsa nu sunt noţiuni identice şi nu trebuie în nici un caz confundate. Acest principiu denumit şi principiul personalităţii stabileşte caracterul strict personal al răspunderii. Persoana care este trasă la răspundere penală poate fi scutită de pedeapsă în baza legii şi în conformitate cu aceasta. “Drept penal român.Aurel Teodor Moldovan Principiul inevitabilităţii răspunderii penale. 121 alin. Cu toate acestea. ale cărei urmări au putut fi reparate. Un alt semn calificativ care separă răspunderea penală de alte forme de răspundere juridică îl constituie organele chemate să stabilească felurile de răspundere. 2003. etc. care stabileşte că toate persoanele au aceleaşi drepturi şi că nimeni nu trebuie să beneficieze de tratament privilegiat. Bucureşti. 5 C. Specificul acesteia constă în comportarea ilicita a subiectului. Mitrache Drept penal român – Partea Generală Ed. 323. Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale. 102 . Înlăturarea răspunderii penale în cazurile prevăzute de lege (amnistia. Cu cât răspunderea penală intervine mai târziu.2 actualul cod penal. Destinatarul acesteia nu poate fi decât persoana fizică care este vinovată de comiterea unei infracţiuni. împăcarea părţilor. Partea generală”. care nu pot fi regăsite în celelalte forme. 119 C. faţă de data săvârşirii infracţiunii cu atât eficienţa ei scade. Principiul inevitabilităţii răspunderii penale este realizat de principiul oficialităţii acţiunii penale în vederea tragerii la răspundere penală a infractorului şi care funcţionează pentru marea majoritate a infracţiunilor . înlăturate sau şterse prin trecerea timpului nu mai apare ca necesară120 . Aceasta este valabil şi pentru răspunderea penală.119 Principiul individualizării răspunderii penale. şi art. Cristian Mitrache. Casa de editură şi presă „ Şansa ” Bucureşti 1997 pag 263 120 Constantin Mitrache. În legislaţia penală română au fost prevăzute dispoziţiuni prin care este stabilită prescriptibilitatea pentru aproape toate infracţiunile. cu excepţia infracţiunilor contra păcii şi omenirii în cazul cărora este prevăzută expres imprescriptibilitatea atât a răspunderii penale cât şi a executării pedepsei (art. tot acest principiu interzice discriminările de orice gen în procesul răspunderii penale.) nu diminuează importanţa principiului care corespunde şi principiului egalităţii tuturor persoanelor în faţa legii. respectiv art 153 alin 2 cod penal viitor. Acest principiu presupune că oricine săvârşeşte o infracţiune trebuie să răspundă penal. de persoana infractorului pentru a asigura atât sancţionarea corectă a infractorului cât şi realizarea prevenţiunii generale şi speciale. p. răspunderea penală este fundamentată pe conceptul de pedeapsă. lipsa plângerii prealabile. comportare care trebuie sa îmbrace numai decât forma infracţiunii. În majoritatea cazurilor răspunderea penală îşi găseşte realizarea sau traducerea în practică în stabilirea şi în executarea pedepsei. Pe lângă aceasta.

Consideraţii generale Noţiunea de înlocuire a răspunderii penale şi caracterizare. Săvârşirea unei infracţiuni are drept consecinţă răspunderea penală a infractorului şi sancţionarea acestuia. împăcarea părţilor. În cazul răspunderii penale drept temei serveşte fapta concretă care îmbracă forma infracţiunii. precum şi faptul că acestea nu au un caracter specific. de asemenea. Prin urmare. prin voinţa legiuitorului s-a stabilit că în anumite situaţii.2. prescripţie) este posibil ca 121 Ştefan Daneş. intenţionat sau din imprudenţă. împrejurări (amnistie. Un alt semn calificativ ce caracterizează răspunderea penală îl constituie nivelul sporit de duritate şi de represivitate al sancţiunilor. Legiuitorul a stabilit de asemenea că răspunderea penală începe numai în momentul săvârşirii infracţiunii. care este calificată de legislaţia în vigoare drept infracţiune. răspunderea penală se deosebeşte şi prin calitatea subiecţilor. Obligaţiunea corelativă a infractorului este de a suporta răspunderea şi privaţiunile prevăzute de aceasta. precum şi pentru consecinţele generate de aceasta. răspunderea este un fenomen care are limite în timp: ea apare în momentul comiterii infracţiunii. Răspunderea penală poate să survină numai pentru comiterea unei anumite fapte. În fine. Anume atunci se naşte obligaţia statului de a-l descoperi pe cel vinovat prin intermediul organelor de justiţie şi de a asigura realizarea răspunderii penale. “Înlocuirea răspunderii penale”. 5.DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Răspunderea penală se deosebeşte şi prin organele care au dreptul de a aplica sancţiunile: numai instanţele de judecată. care este responsabilă şi care într-un şir de cazuri posedă anumite calităţi specifice prevăzute de lege. Se precizează. lipsa plângerii prealabile. 1970. prevăzută de legea penală.2.1. Pot fi trase la răspundere penală numai persoana fizică care a săvârşit. În schimb. 103 . o faptă socialmente periculoasă. aşa cum este caracterul financiar al sancţiunilor în răspunderea civilă şi cea materială. că poate fi trasă la răspundere penală numai persoana care este vinovată. ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE 5. adică pentru un anume act de comportare. Bucureşti. Temeiul atragerii la răspundere constituie un semn distinctiv de o majoră importanţă al răspunderii penale. 12-13. care a atins vârsta indicată în lege. p. ceea ce deja constituie un element component al laturii subiective a infracţiunii. fie că este vorba de o acţiune sau de o inacţiune. Fiecare tip de răspundere juridică stabileşte ce formă anume trebuie să îmbrace încălcarea ordinii de drept pentru ca ea să poată surveni. Ştiinţifică. se realizează începând cu momentul intrării în vigoare a sentinţei pronunţate de instanţa de judecată şi este clasată în legătură cu ispăşirea pedepsei de către vinovat după stingerea sau ridicarea antecedentului penal. ed.

În literatura de specialitate se consideră că ordinea de drept penal poate fi realizată nu numai prin aplicarea unei pedepse ori prin luarea de măsuri educative ci şi prin aplicarea unor sancţiuni extrapenale122 .p. 208. Daneş. 324. “Drept penal român. în condiţiile prevăzute de lege. în cazul înlăturării răspunderii penale. 98 C. iar instanţa apreciază că sunt suficiente date pentru ca făptuitorului să I se aplice o astfel de măsură. Înlocuirea răspunderii penale poate fi definită ca fiind instituţia juridică în baza căreia instanţa de judecată înlocuieşte. 122 C. Cristian Mitrache. Condiţii privitoare la infracţiune..2. în măsura în care se apreciază că restabilirea ordinii de drept că este mai eficientă prin stabilirea unei alte forme de constrângere juridică121 . 1. pen.Aurel Teodor Moldovan răspunderea penală a infractorului pentru fapta săvârşită să fie înlăturată sau să fie înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice. art. Pen. 5.actual. Potrivit legii. În timp ce în cazul înlocuirii răspunderii penale. 2151 alin. Cadrul juridic al înlocuirii răspunderii penale. răspunderea penală cu altă formă de răspundere juridică care atrage o sancţiune cu caracter administrativ123 . 213. “Manual de drept penal. în sensul că răspunderea penală este înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice. p. Bucureşti. Bulai. 1. op. numai că consecinţele ei sunt schimbate. Şi într-un caz şi în celălalt avem săvârşirea unei infracţiuni. Partea generală”. art. actual cu privire la infracţiune sunt următoarele: a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoare de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârşit infracţiunile prevăzute în art. consecinţa săvârşirii infracţiunii este înlăturată. art. art. 90 şi care fac referiri pe de o parte la infracţiune iar pe de altă parte la infractor. ori în cazul unor infracţiuni expres prevăzute de lege. Partea generală”. Înlocuirea răspunderii penale ca instituţie a dreptului penal este reglementată prin dispoziţiile art. 215 alin. 90 C. Înlocuirea răspunderii penale se poate dispune de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 104 . 2003. în locul ei se stabileşte o altă formă a răspunderii juridice ce atrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. 91 şi art. 1. Şt. 1997. 324. p. Condiţiile prevăzute de lege. Reglementarea instituţiei înlocuirii răspunderii penale Condiţii în care se poate dispune înlocuirea răspunderii penale. 1997. 217 alin. cit.2. Editura All. înlocuirea răspunderii penale este posibilă doar în situaţia infracţiunilor care prezintă un grad de pericol social mai scăzut reliefat de pedeapsa prevăzută de lege. 90. 123 Constantin Mitrache. Bucureşti. Înlocuirea răspunderii penale nu trebuie confundată cu înlăturarea răspunderii penale.

dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 100. b) fapta. de 50 lei. Gradul de pericol social scăzut al faptei se va deduce din împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta ce priveşte deopotrivă pe făptuitor. La acestea se mai adaugă şi faptul că alin. “Drept penal român. în conţinutul ei concret si în împrejurările în care a fost săvârsită. 90 delimitează clar că pentru infracţiuni este posibilă înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ. Potrivit art. 327. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 500. 1. 2003. 1 lit. enumerându-le. nefiind suficientă o simplă declaraţie de regret. Conduita bună a făptuitorului anterior comiterii infracţiunii este necesară şi se probează prin lipsa antecedentelor penale şi a sancţiunilor cu caracter administrativ. nevoile de sănătate. conduita sa. După cum se poate desprinde din textul legal. 2003. Cristian Mitrache. d) din atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii rezultă că acesta regretă fapta. 2197 alin. 125 Constantin Mitrache. 249 C. Condamnarea se consideră inexistentă în situaţiile prevăzute de art. pen. 328.DREPT PENAL.p. 1 al art. ca şi din împrejurarea că fapta nu a produs urmări grave124 . prezintă un grad de pericol social redus si nu a produs urmări grave. p. 90 alin. c) paguba pricinuită prin infracţiune a fost integral reparată până la pronunţarea hotărârii. iar în cazul art.000 lei. PARTEA GENERALĂ art. Atitudinea făptuitorului trebuie să rezulte din atitudinea acestuia ulterioară săvârşirii faptei de căinţă activă. Condiţiile cu privire la infracţiune şi cele cu privire la infractor trebuie îndeplinite cumulativ125 Sancţiunile cu caracter administrativ aplicabile în caz de înlocuire a răspunderii penale. Partea generală”. Bucureşti. înlocuirea răspunderii penale se poate dispune doar în cazul infracţiunilor fapt consumat pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de cel mult un an închisoare sau amendă. infracţiunea consumată fiind sancţionată cu o pedeapsă mai mare de un an închisoare. Pentru ca instanţa de judecată să poată aplica înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ. pen. a C. Aceste prevederi legale nu se aplică în cazul în care fapta săvârşită a rămas în faza de tentativă. pen. 91 C. Cristian Mitrache. Partea generală”. 38.000 lei sau infracţiunea prevăzută în art. Paguba ce trebuie reparată poate fi cauzată atât prin infracţiunile prevăzute expres prin dispoziţiile art. de hrană ale lui ori ale familiei sale. este necesar ca făptuitorul să nu mai fi fost condamnat anterior ori să I se fi aplicat de două ori sancţiuni cu caracter administrativ. Sunt suficiente date că făptuitorul poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeapsă. când instanţa dispune înlocuirea 124 Constantin Mitrache. În cazul acestor infracţiuni sunt necesare ambele condiţii a fi îndeplinite: să se săvârşească una din aceste infracţiuni. “Drept penal român. iar paguba pricinuită să nu fie mai mare de 10 lei. 105 . Condiţii cu privire la făptuitor.. Bucureşti. 249. cât şi prin orice altă infracţiune de cel mult un an.

2 C.”. 129 Florin Streteanu. dacă pentru fiecare infracţiune aflată în concurs sunt îndeplinite condiţiile de înlocuire a răspunderii penale. Ed. Introducere in dreptul civil. Ideea unei astfel de răspunderi ar conduce la admiterea răspunderii penale pentru altul. Bucureşti. Madrid. pen. pen.. G. pe cei care au aprobat şi pe cei care au dezaprobat acţiunea infracţională. ceea ce nu este acceptat. 2002. p. 1978. 90 C. 229. pen.R. 126 127 106 . 1 C. ceea ce nu este suficient pentru realizarea laturii obiective a unei infracţiuni. 328. aşa-zisele lor acţiuni nefiind decât acte comise de persoane fizice şi atribuite entităţilor colective. Subiectele dreptului civil”. Rodriguez Mourullo. Civitas. pen.3. Bucureşti. înlocuirea răspunderii penale poate fi dispusă si în cazul concursului de infracţiuni. 128 Gh. “Răspunderea penală a persoanei juridice”. 5. 381. p. potrivit art. 52. p.3. RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE 5..). (art.139. pe cei care nu au votat şi pe cei care au decis comiterea ei130 . 90 C. spre exemplu în materia delictelor civile129 . 1992. Radu Chiriţă. Beleiu. Chiar dacă Mitrache. iar actele organelor sunt actele persoanei juridice înseşi pentru că organul nu este ceva distinct de persoana juridică. Casa de Editură şi presă “Şansa” S. Discuţii în doctrină privind răspunderea penală a persoanei juridice Potrivit acestei opinii127 . Înlocuirea răspunderii penale se poate dispune şi în caz de participaţie numai acei făptuitori fată de care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul titlu – art. persoanele juridice nu au capacitate proprie de a acţiona. În doctrina s-a arătat că a consacra răspunderea penală a unei persoane juridice înseamnă. “Derecho penal. c) amenda de la 10 lei la 1000 lei. se poate face şi în cazul concursului de infracţiuni. Editura ROSETTI. Astfel. 98 alin. Dugue. “Drept civil român. La acestea mai adăugăm şi faptul că se consideră în literatura de specialitate128 că ceea ce scapă din vedere adversarii ideii de răspundere penală a persoanelor juridice este faptul că principiul specialităţii apare ca o regulă de drept civil ce nu vizează decât materia actelor juridice civile. a sancţiona fără distincţie vinovaţii şi nevinovaţii. a angaja răspunderea penală a tuturor indivizilor care o compun. Parte general. 130 A. 98 alin.Aurel Teodor Moldovan răspunderii penale aplică una din următoarele sancţiuni cu caracter administrativ: a) mustrarea. p. Prin urmare. b) mustrarea cu avertisment. “Les exceptions au principe de personalite des peines”. principiul specialităţii nu are incidenţă in sfera faptelor civile stricto sensu.L. Se consideră în literatura de specialitate126 că înlocuirea răspunderii penale în condiţiile prevăzute de art.1. în realitate. dacă pentru fiecare infracţiune sunt îndeplinite condiţiile. p. ci apare ca o parte a acesteia.

cum ar fi spre exemplu faptul că nu poate fi “executată” în sensul clasic al termenului şi nici nu poate fi privată de libertate prin condamnarea la pedeapsa închisorii. Potrivit unor autori134 a spune că este sancţionată o persoană juridică înseamnă a recunoaşte că se recurge la o sancţionare colectivă şi că sunt pedepsiţi şi membrii inocenţi doar pentru a asigura certitudinea sancţionării celor vinovaţi. “Indispensable responsabilite de l”entreprise. aşa prin urmare sancţiunea aplicată persoanei juridice nu se răsfrânge asupra membrilor. “La responsabilite penale des personnes morales?”. p. 63. p. Cit. p. 132 A. Sancţiunea principală care se aplică persoanei juridice se consideră a fi amenda136 tocmai datorită faptului că aceasta se leagă de scopul principal al companiei. pentru simplul motiv că ei sunt membri ai aceleiaşi persoane juridice. 107 . acţiunea penală nu poate fi îndreptată decât împotriva autorilor şi complicelor prezumaţi ai infracţiunii şi numai cei a căror vinovăţie a determinat comiterea infracţiunii pot fi declaraţi responsabili şi condamnaţi132 . G. inacceptable culpabilite collective – A propos de l”avant project de loi belge relative a la responsabilite penale des personnes morales. p. Membrii persoanei juridice au doar un drept de folosinţă asupra bunurilor proprietatea persoanei juridice. verhaegen. aşa cum am arătat mai sus. 136 J. op. Huss. 133 Florin Streteanu. Cit. 674. este foarte clar că sancţiunile aplicabile persoanei juridice nu pot coincide în totalitate cu cele prevăzute pentru persoanele fizice. Eventualele consecinţe indirecte ale condamnării persoanei juridice nici nu constituie o pedeapsă pentru persoana fizică ce a acţionat. acela de a obţine un profit. 134 L. op. J. 135 Florin Streteanu. “Sanctions penales et personnes morales”. declaraţia de culpabilitate pronunţată împotriva grupului în ansamblu are ca efect atragerea asupra persoanei juridice şi a membrilor nevinovaţi a consecinţelor păgubitoare ale unei condamnări penale nemeritate131 . P. p. este injustă sancţionarea celor care nu au aprobat-o. “Controlling Corporate Criminality: Penal Sanctions and Beyond”. Indiferent dacă autorii persoane fizice ai infracţiunii au fost sau nu identificaţi şi declaraţi vinovaţi.De aceea.. Hennau. desfăşurarea unei activităţi de spălare a banilor – suntem în prezenţa unei răspunderi distincte de cea a agentului care comite fapta în mod nemijlocit. PARTEA GENERALĂ decizia a fost luată de majoritatea membrilor. şi nici nu se răsfrâng asupra ei într-un mod diferit faţă de alţi membri ai entităţii colective133 . 131 Chr. reducerea cheltuielilor pentru echipamentele de protecţia muncii. 87. datorită diferenţelor fundamentale care există între cele două categorii de subiecţi. 565. respectiv să aibă un cuantum suficient de ridicat pentru a realiza scopurile de prevenţie specială şi generală. În ceea ce priveşte sancţionarea persoanei juridice. 60. iar în caz de organizare a acesteia patrimoniul trece în proprietatea persoanei nouconstituite. Gobert. 4. Francois. Schamps. Radu Chirita. Radu Chirita.DREPT PENAL. În schimb135 cea mai mare parte a doctrinei a admis că răspunderea penală a persoanei juridice nu intră în conflict cu caracterul personal al răspunderii penale. amenda trebuind a fi corect individualizată. În cazul în care în adunarea generală a unei societăţi pe acţiuni se ia o decizie care stă la baza comiterii unei infracţiuni – publicarea unui articol de presă calomnios.

fraudele comerciale. ale persoanei juridice pe o durată de 137 Florin Streteanu. Activitatea persoanelor juridice implică un anumit risc pe care îl impun dezvoltarea tehnologică şi implementarea noilor tehnologii în procesul de producţie.Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi fapte. orice persoană juridică cu scop lucrativ încearcă să obţină un profit cât mai mare într-un termen cât mai scurt.3.Instituţiile publice nu răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul domeniului privat. .2..3. organizându-se ca persoane juridice şi încercând astfel ca.)137 . . c) închiderea unor op. Acestea reprezintă doar câteva argumente care au impus şi impun sancţionarea persoanei juridice. risc legat în principal de procesul de producţie. în spatele unei aparenţe de legalitate. b) suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani. cu excepţia statului şi a autorităţilor publice. etc. Pedeapsa principală este amenda. Pedepsele aplicabile persoanei juridice Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale şi complementare. 5. 66-68. etc. să îşi desfăşoare în siguranţă şi la o scară cât mai largă activităţile ilicite (trafic de bunuri şi de persoane. răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. p.3. impuse de realităţile vieţii economico-sociale contemporane. Pedepsele complementare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice. Nu trebuie uitat că de cele mai multe ori organizaţiile criminale adoptă forme şi structuri specifice industriei şi comerţului. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit noii reglementări Condiţiile răspunderii penale a persoanelor juridice . puncte de lucru 108 . spălare de bani. Necesitatea răspunderii penale a persoanei juridice Consacrarea răspunderii penale a persoanelor juridice îşi găseşte legitimitatea în necesităţi de ordin practic.Persoanele juridice.Aurel Teodor Moldovan 5. Cit. aceasta presupunând la rândul ei încercarea reducerii timpului necesar pentru realizarea scopului prin eludarea legii privind evaziunea fiscală. La acestea mai adăugăm şi faptul că într-o economie de piaţă. rezultatele activităţii industriale şi deşeurile industriale. Radu Chirita.

recidivă. p.1. C.1. ASPECTE GENERALE 6. reeducarea infractorului. „Manual de drept penal”. 1997. Ed. ori de atenuare (tentativă. Cristian Mitrache. La aceste dispoziţii se mai adaugă cele privind individualizarea pedepselor în cazul stărilor de agravare (concursul de infracţiuni. Forme şi modalităţi de individualizare Criterii de clasificare. Constantin Mitrache. d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la 3 ani. intitulat tot Individualizarea pedepselor art. a procedurii penale. în actul de individualizare a pedepsei penale. Bucureşti. în faza de aplicare a pedepsei şi cea în faza de executare a pedepsei. partea generală. de ştiinţa dreptului penal.1. intitulat Individualizarea pedepselor. 74-106 noul Cod penal. 2003. Mai trebuie menţionat că dispoziţiile privind individualizarea pedepselor sunt deopotrivă aplicabile şi celorlalte sancţiuni de drept penal: măsuri educative şi măsuri de siguranţă138 . judiciară sau judecătorească şi administrativă139 . e) plasarea sub supraveghere judiciară. Bucureşti. p. 358. infracţiunea continuată). precum şi de criminologie. Noţiune şi cadru Activitatea judiciară (urmărirea penală şi judecarea cauzei) este implicată în cele din urmă. precum şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. ALL. Partea generală”. 72. 138 139 109 .DREPT PENAL. 6. În doctrina penală se face distincţia între individualizarea ce se realizează în faza de elaborare a legii şi prevederii limitelor pedepselor.1. minoritate) şi care sunt prevăzute în cadrul reglementărilor instituţiilor respective. din Titlul III al părţii generale a Codului penal (art. CAPITOLUL VI APLICAREA PEDEPSEI 6. Scopul instituţiei juridice a individualizării pedepsei penale este prezentat de pedepsirea. Bulai. de logică judiciară. Individualizarea pedepsei penale necesită aprecieri de psihologie judiciară. Instituţiei individualizării pedepsei îi este consacrat Capitolul V.2. “Drept penal român. 348. Corespunzător acestor faze sunt cunoscute trei forme de individualizare: legală.89) sau Capitolul V. f) afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare. PARTEA GENERALĂ la 3 luni la 3 ani.

Aurel Teodor Moldovan

Individualizarea legală. Obiectul principal al individualizării legale este reprezentat de necesitatea stabilirii periodice a faptelor, care constituie infracţiuni şi elaborarea fiecărei norme juridice, în limitele principiilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. actual, respectiv art 74 C.Pen.viitor, stabilirea cadrului legal, a dimensiunilor incriminării actelor penale, prin ocrotirea relaţiilor sociale, prin limitarea întinderii pedepselor în funcţie de gradul de pericol social, de importanţa relaţiei sociale afectate, prin raportarea la necesitatea pedepsirii eficiente a infractorilor şi la determinarea fenomenului de prevenire a infracţionalităţii. Dacă pentru instituţia individualizării judiciare, legea a stabilit criteriile în art. 72 C. Pen. actual, respectiv art 74 C.Pen.viitor, individualizarea legală se regăseşte în adoptarea tuturor regulilor din partea generală, cât şi din partea specială a Codului penal, prin care se identifică limitele de aplicare a legii penale (în timp, în spaţiu), se stabilesc trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, se indică felul pedepselor, formele de înlocuire a răspunderii penale, se stabilesc limitele minime şi maxime ale pedepsei pentru fiecare infracţiune. Individualizarea judiciară sau judecătorească a pedepsei o realizează instanţa de judecată şi se concretizează prin aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisă, în funcţie de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete atenuante ori agravante în care s-a săvârşit infracţiunea sau care caracterizează persoana infractorului. Posibilitatea individualizării pedepsei sub cele două forme: individualizarea legală şi individualizarea judiciară corespunde modalităţii de determinare a pedepsei140 , în sensul că prin completarea reciprocă a limitelor oricăror pedepse, pentru toate infracţiunile, nu se va adopta o altă pedeapsă decât cea relativ precizată de textul legal specific infracţiunii. Legea penală reglementează, ca forme de individualizare judiciară: - circumstanţele atenuante şi agravante; - suspendarea condiţionată a executării pedepsei; - munca corecţională. Ulterioarele măsuri de reducere din pedeapsa definitivă a deţinerii şi arestului preventiv, reducerea din pedeapsă ca urmare a beneficierii de adaosuri la norma legală de muncă a condamnatului, liberarea înainte de terminarea pedepsei pentru bună purtare sau ca efect al graţierii individuale reprezintă concepte care formează obiectul individualizării administrative, întrucât nu afectează cuantumul pedepsei aplicată de instanţa de judecată (atribut al individualizării judiciare), ci

140 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 125; 141 C. Bulai, op. cit., p. 352;

110

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

forma de executare a pedepsei definitive (atribut al individualizării administrative). Individualizarea administrativă. Această formă a individualizării pedepselor nu se rezumă doar la regimul de executare, ci priveşte şi durata executării efective a pedepsei care poate fi modificată la propunerea organelor administrative prin acordarea graţierii ori a liberării condiţionate141 . 6.2. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR 6.2.1. Criterii generale de individualizare Noţiune. După cum am menţionat mai sus individualizarea judiciară a pedepsei este individualizarea realizată de instanţa de judecată şi constă în stabilirea şi aplicarea pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită în funcţie de gradul de pericol social concret al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea. Este cert că individualizarea legală şi cea judiciară sunt condiţii necesare activităţii de incriminare sau dezincriminare a faptei infracţionale, de stabilire concretă a executării pedepsei de către infractor, considerând procesul de raportare a unor criterii la pedeapsa aplicată ca reprezentând conţinutul individualizării pedepselor. Criterii generale de individualizare. În stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa de judecată se conduce după criteriile generale şi obligatorii prevăzute în art. 72 c. pen., respectiv art. 74 noul C. pen (Legea nr. 301/ 2004). După cum se poate desprinde din conţinutul celor două articole, instanţa de judecată trebuie să ţină cont de: - dispoziţiile părţii generale a codului penal, această regulă impunânduse în practica judiciară, mai întâi prin limitarea minimelor şi maximelor pedepsei penale, cât şi prin definirea conceptelor juridice care formează conţinutul sancţiunilor penale (forma infracţiunii, calitatea făptuitorului, modalitatea răspunderii penale) şi nu în ultimul rând prin dispoziţiile privind aplicarea în spaţiu şi în timp a legii penale; - dispoziţiile părţii speciale a Codului penal, care fixează limitele minime şi limitele maxime pentru fiecare infracţiune în parte, aceste limite regăsindu-se însă şi în legile speciale care cuprind unele dispoziţii penale, instanţa de judecată având posibilitatea să aplice pedeapsa penală în cadrul acestor limite, dar prin raportarea directă la gradul de pericol social al infracţiunii şi al infractorului; - gradul de pericol social al faptei săvârşite de infractor, ce reiese din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei în funcţie de importanţa valorilor sociale vătămate şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce ş.a.; - persoana infractorului, un alt criteriu de individualizare a pedepsei care se bazează pe starea psihofizică, atributele socioprofesionale, condiţiile de viaţă, atitudinea în societate, în familie, la locul de muncă (antecedentele penale) şi com111

Aurel Teodor Moldovan

portarea după săvârşirea infracţiunii (atitudinea avută după săvârşirea infracţiunii în faţa organelor de urmărire penală etc.) etc.; - împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Aceste împrejurări la care se referă legiuitorul prin dispoziţiile art. 72 C. pen., sunt acele stări, situaţii, împrejurări, date ale realităţii ce nu sunt cuprinse în conţinutul agravant al infracţiunii şi care prin legătura lor accidentală cu fapta săvârşită ori cu făptuitorul influenţează gradul de pericol social al faptei sau de periculozitate al infractorului şi determină o atenuare ori o agravare a pedepsei concrete142 . Sub denumirea de împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală sunt cuprinse atât stările cât şi circumstanţele de atenuare sau agravare ale pedepsei143 . 6.2.2. Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei Noţiuni. În realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situaţiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracţiunii şi care reliefează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei ori de periculozitate a infractorului144 . În cadrul cauzelor de agravare sau de atenuare a pedepsei se face distincţie între stări şi circumstanţe. Stările sunt definite ca fiind acele situaţii, fapte cu semnificaţie în ce priveşte gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate a făptuitorului, reglementate în partea generală a Codului penal ca instituţii distincte, având efecte de atenuare sau de agravare a pedepsei. Spre exemplu, menţionăm câteva stări de agravare: starea de recidivă, concursul de infracţiuni, precum şi câteva stări de atenuare: tentativa şi minoritatea făptuitorului. În ceea ce priveşte circumstanţele, acestea sunt definite ca fiind acele situaţii, calităţi, alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii ce se referă la faptă şi ambianţa ei, ori de la făptuitor şi biografia acestuia145 . O importanţă deosebită o are împărţirea în stări şi circumstanţe pentru că potrivit unei opinii146 consacrată în literatura de specialitate stările de agravare ori de atenuare îşi produc efecte fiecare în parte asupra pedepsei, acţionând succisiv, iar concursul de circumstanţe nu are acelaşi efect, provocând doar o singură atenuare ori agravare, oricâte astfel de circumstanţe ar fi. Cauze generale şi speciale. După întinderea efectelor se disting: - cauzele generale care au influenţă pentru toate infracţiunile şi sunt

C. Bulai, “Manual de drept penal partea generală”Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 364; D. Lucinescu, „Comentariu I” în Codul penal român comentat şi adnotat, vol. I, partea generală, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 432; 144 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 361; 145 V. Dongoroz, în „Explicaţii teoretice ale codului penal român”, p. gen., vol. II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1969, p. 220; 146 C. Bulai, op. cit., p. 353;
142 143

112

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

prevăzute în partea generală a codului penal; pot fi considerate cauze generale atât stările (concursul de infracţiuni, tentativa, minoritatea), cât şi circumstanţele prevăzute în partea generală a codului penal (atenuante – art. 73 C. pen. sau art. 75 noul C. pen şi agravante – art. 75 C. pen. sau art. 77 noul Cod penal); - cauzele speciale care sunt determinate având influenţă numai cu privire la o anumită infracţiune şi sunt prevăzute în partea specială a Codului penal; cu titlu de exemplu amintim drept cauze speciale de agravare: numărul victimelor, calitatea infractorului, iar cauze speciale de atenuare: înlesnirea arestării participanţilor la unele infracţiuni retragerea mărturiei mincinoase, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege ş.a. Circumstanţe legale şi circumstanţe judiciare. După modul de stabilire a circumstanţelor şi după efectul pe care îl au asupra pedepsei ce urmează să fie stabilită de instanţă se disting: - circumstanţele legale, sunt acele circumstanţe arătate de legiuitor şi al căror caracter, agravant sau atenuant este obligatoriu pentru instanţa de judecată; spre exemplu, menţionăm circumstanţele legale atenuante prevăzute de art. 73 C. pen sau de art. 75 noul C. pen. şi circumstanţele agravante legale prevăzute de art. 75 C. pen sau de art. 77 noul Cod penal. - circumstanţele judiciare, sunt acele împrejurări caracterizate de instanţa de judecată ca fiind atenuante sau agravante, apreciind, de asemenea, semnificaţie juridico-penală a acestora în context cu fapta săvârşită şi cu făptuitorul. Instanţa poate deci să reţină sau să nu reţină, în favoarea sau în defavoarea inculpatului , circumstanţele atenuante sau agravante judiciare.147 Circumstanţe reale şi circumstanţe personale. După criteriul legăturii cu fapta sau cu făptuitorul, circumstanţele se împart în: - circumstanţe reale, acele circumstanţe care sunt legate de faptă şi influenţează gradul de pericol social al acestuia; circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai dacă se face dovada că le-au cunoscut, le-au prevăzut şi le-au acceptat, deoarece participaţia se săvârşeşte doar cu intenţie; Circumstanţele reale sunt stări, situaţii, împrejurări , întâmplări care precedă , însoţesc sau succedă săvârşirii faptei. Ele pot fi dintre cele mai diferite : locul unde infracţiunea este pregătită sau săvârşită, mijloacele utilizate la săvârşirea acestuia , timpul când s-a săvârşit, numărul persoanelor care au participat la infracţiune, modul cum s-a comis, dacă executarea a fost întreruptă şi reluată .148 - circumstanţe personale sunt acele circumstanţe care sunt legale de persoane infractorului şi îl caracterizează sub raportul periculozităţii; referindu-se la calităţile, atitudinile, deprinderile, obiceiurile infractorului, circumstanţele personale (subiective) nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi.
C. Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 , pag 366 C. Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 , pag 367 149 C. Mitrache„ Drept penal român –Partea Generală ” Ed. Casa de editură şi presă « Şansa » Bucureşti 1997 , pag 290
147 148

113

Aurel Teodor Moldovan

Distincţia între circumstanţele reale şi personale este importantă în stabilirea pedepsei pentru participanţii la infracţiune fiind stabilită regula prin dispoziţiile art. 28 C.p., potrivit cu care circumstanţele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrânge asupra celorlalţi , în timp ce circumstanţele privitoare la faptă se răsfrânge asupra participanţilor dar numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.149 Circumstanţe cunoscute şi circumstanţe necunoscute. După cum împrejurările erau cunoscute ori necunoscute infractorului, se disting: - circumstanţe cunoscute infractorului; - circumstanţe necunoscute infractorului. Circumstanţe anterioare, concomitente ori subsecvente infracţiunii. În literatura juridică, circumstanţele se mai clasifică după situarea în timp faţă de momentul săvârşirii infracţiunii, distingându-se între: circumstanţe anterioare, concomitente şi subsecvente infracţiunii150 . 6.2.2.1. Circumstanţe atenuante Noţiune. Circumstanţele atenuante sunt definite ca fiind acele stări, împrejurări, întâmplări ori date ale realităţii anterioare, concomitente sau subsecvente săvârşirii unei infracţiuni, ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care relevă un pericol social mai scăzut al faptei ori o periculozitate mai redusă a infractorului151 . Redactarea distinctă a circumstanţelor care constituie circumstanţe atenuante (art. 73 C. pen. sau art. 75 noul Cod penal) şi a celor care pot constitui, circumstanţe atenuante, reflectă deosebirea pe care însuşi legiuitorul o face între acestea; cele prevăzute la art. 73 C. pen. sau art. 75 noul C. pen. fiind circumstanţe atenuante legale, iar cele prevăzute la art. 74 C. pen. sau art. 75 alin 2 noul C. pen. circumstanţe atenuante judiciare. Circumstanţele atenuante legale. Prin dispoziţiile art. 73 C.pen., au fost prevăzute următoarele circumstanţe atenuante legale: - depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate; - săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Depăşirea limitelor legitimei apărări (art. 73 lit. a partea I, sau art. 75 lit. b noul Cod penal). Această circumstanţă atenuantă legală cunoscută în doctrina 150 penală ca „exces scuzabil”înse deosebeşte de excesul adnotat, vol. I, partealegitimei D. Lucinescu, „Comentariu I” Codul penal român comentat şi justificat asimilat generală,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 428; 151 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 220;

114

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

apărări prevăzut la art. 44 alin. 3 C. pen.actual şi care priveşte depăşirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul, datorat tulburării sau temerii în care s-a aflat cel ce face apărarea. Pentru existenţa circumstanţei atenuante se cer îndeplinite condiţiile ca făptuitorul să se fi aflat, la început, în legitimă apărare, să fi depăşit limitele unei apărări legitime, iar această depăşire să nu se întemeieze pe tulburarea sau temerea acestuia152 . Depăşirea limitelor legitimei apărări este o circumstanţă personală care nu se răsfrânge asupra participanţilor153 . Atrăgând răspunderea penală a persoanei care s-a apărat excesiv, va diminua această răspundere (atenuând-o) în cadrul răspunderii penale pentru fapta săvârşită. Depăşirea limitelor stării de necesitate (art. 73 lit. a, partea a II-a., art 75 viitorul cod penal lit c) Condiţiile de existenţă a acestei circumstanţe atenuante legale se desprind din dispoziţiile art. 45 alin. 3 C. pen.actual şi presupun că făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, necesare pentru a salva de la un pericol iminent una din valorile sociale arătate în art. 45 alin. 2 C. pen. şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. În schimb, în situaţia în care făptuitorul în momentul săvârşirii faptei nu şi-a dat seama că prin fapta sa pricinuieşte astfel de urmări atunci fapta este săvârşită în stare de necesitate şi nu are caracter penal154 . Depăşirea limitelor stării de necesitate este o circumstanţă personală. Instanţa trebuie să examineze nu numai condiţiile ei de existenţă , dar şi mărimea disproporţiei dintre gravitatea urmărilor ce s-ar fi putut produce prin neînlăturarea pericolului , mobilul faptei în raport cu valoarea atribuită de făptuitor bunurilor pe care le-a salvat cu sacrificarea altora .155 Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii (art. 73 lit. b teza I C. pen. sau art. 75 lit. a noul Cod penal ). Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii (perturbatio animi) constă în indignare, mânie, emoţie puternică provocată de victimă prin violenţă, atingerea gravă a demnităţii individuale sau printr-o acţiune ilicită gravă. Între actul de provocare din partea persoanei vătămate, starea de tulburare sau emoţie creată infractorului şi săvârşirea infracţiunii ca urmare a acestor condiţii va trebui să existe un raport de corelare, cele două acte (tulburarea din cauza provocării şi actul infracţional) care aparţin agresorului fiind justificate parţial de atitudinea provocatoare a victimei. Asemenea acte de provocare pot fi realizate prin: violenţă fizică (loviri, vătămări) ori violenţă psihică (ameninţare); printr-o atingere gravă a
152 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 365; 153 D. Lucinescu, op. cit., p. 436; 154 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 365; 155 C. Bulai „ Manual de drept peanal – Partea generală” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 pag 371

115

Aurel Teodor Moldovan

demnităţii persoanei ce se poate realiza de exemplu prin insultă; prin alte acţiuni ilicite grave ca de exemplu surprinderea victimei în flagrant delict de adulter (când victima este soţia sau soţul adulterin al făptuitorului ori partenerul acestora). De asemenea, actul de provocare (oricare ar fi conţinutul sau denumirea sa) va trebui să fie îndreptat în mod direct împotriva infractorului, a unor persoane faţă de care acesta manifestă ataşament psihic, moral, sentimental, însă prin modul de concepţie, de executare sau prin urmările sale provoacă o stare puternică de tulburare sau emoţie şi determină pe infractor să răspundă provocării. Provocarea se reţine şi în cazul trecerii unei perioade de timp între actul provocator şi riposta acestuia cu condiţia ca răspunsul la provocare să fie dat ca urmare a tulburării sau emoţiei trăite de infractor în momentul când a luat cunoştinţă de actul provocator. Actul provocator se poate produce şi printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei, dacă această comportare a produs infractorului (provocat) o puternică tulburare sau o emoţie de nestăpânit, în mod normal. Atingerea gravă a demnităţii persoanei necesită producerea unei tensiuni psihice capabilă să determine pe cel provocat să riposte la actul ilicit provocator. Important este ca infracţiunea să se îndrepte împotriva provocatorului, iar dacă din eroare infractorul ripostează împotriva altei persoane pe care o confundă cu provocatorul, va exista de asemenea scuza provocării. Circumstanţele atenuante judiciare. Prin dispoziţiile art. 74 C. pen., respectiv art 75 alin 2 Viitorul Cod penal care prevăd împrejurări pot constitui circumstanţe atenuante, sunt enumerate exemplificativ circumstanţele atenuante judiciare. Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei. Această circumstanţă priveşte aşadar atitudinea şi comportarea corectă a infractorului în familie, societate, la locul de muncă, înainte de săvârşirea infracţiunii. Conduita bună a infractorului priveşte şi lipsa antecedentelor penale156 . Comportamentul individual, este considerat pozitiv sau negativ în funcţie de interesul social, de nevoile publice generale astfel încât prin examinarea şi identificarea elementelor pozitive („prin investigaţii la locul de muncă, domiciliu, precum şi prin consultarea cazierului judiciar”) se poate reţine conduita bună, pozitivă a infractorului existentă înainte de săvârşirea infracţiunii – ca circumstanţă atenuantă şi implicit să determine atenuarea pedepsei157 . Stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită. Conduita infractorului despre care se menţionează în cuprinsul textului legal se referă la faptul că după comiterea faptei, infractorul manifestă căinţă activă pentru fapta comisă, căinţă care se materializează prin repararea pagubei pricinuite, înlăturarea urmărilor infracţiunii şi care reliefează o
Mitrache, op.cit., p. 366; Iancu Tănăsescu, Camil Tănăsescu, Gabriel Tănăsescu, “Drept penal general”, Editua ALLBECK, Bucureşti, 2002, p. 574; 158 I. Grioraş, „Individualizarea pedepsei”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 167;
156 157

116

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

periculozitate mai scăzută a acestuia. De asemenea, se mai poate materializa şi în comportamentul infractorului ulterior comiterii infracţiunii de a da îngrijiri medicale victimei, de restituire a bunurilor sustrase etc. În doctrina penală158 s-a reţinut că o astfel de circumstanţă atenuantă este şi în cazul împiedicării producerii rezultatului dacă până în acest moment s-a realizat conţinutul unei alte infracţiuni. Atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor O astfel de circumstanţă relevă un grad de pericol de periculozitate scăzută al acestuia şi faptul că reeducarea lui se poate realiza şi printr-o pedeapsă mai uşoară. Printre împrejurările reţinute în practica şi doctrina judiciară 159 ca circumstanţe atenuante se află: - starea de beţie involuntară incompletă, produsă prin alcool sau alte substanţe deşi afectează voinţa infractorului nu înlătură caracterul penal al faptei; starea de beţie voluntară completă care a fost acceptată de o persoană pentru efectele sale speciale asupra propriului comportament, va reprezenta o circumstanţă atenuantă sau o circumstanţă agravantă, după caz. Dublul caracter de circumstanţă atenuantă sau circumstanţă agravantă a beţiei voluntare complete este determinată de interpretarea comportamentului infractorului anterior- concomitent-posterior săvârşirii infracţiunii (faptei) sub starea de beţie voluntară completă, ca o condiţie a producerii infracţiunii (beţia voluntară este reţinută ca circumstanţă agravantă în toate infracţiunile de pericol) sau deopotrivă, având statutul de circumstanţă atenuantă, dacă infractorul a produs acţiunea-inacţiunea, în mod normal, fără ca săvârşirea acesteia să fie cauzată sau condiţionată de starea de beţie a infractorului160 . Practica judiciară161 a apreciat, în unele situaţii, faptul că săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană care prezintă o diminuare a facultăţilor mintale va justifica adoptarea circumstanţelor atenuante pentru diminuarea răspunderii penale, întrucât sub aspect intelectiv şi voliţional nu a putut aprecia gravitatea faptei săvârşite la adevărata lor valoare. O examinare a practicii judiciare relevă, că următoarele împrejurări pot reprezenta circumstanţe atenuante: gradul de cultură şi educaţie scăzut, lipsa unei experienţe sociale, vârsta înaintată, starea psiho-fizică creată de comportamentul victimei, mediul psiho-fizic special în care s-a produs infracţiunea162 .
C. Bulai, op.cit., p. 64, I. Tănăsescu, op. cit., p. 339; G. Antoniu şi colab., “Practica judiciară penală, partea generală”, vol. I (1988), Editura Academiei Române, Bucureşti, p. 77; 160 Tănăsescu, op. cit., p. 580; 161 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 155; 162 Dongoroz, op. cit., p. 156; 163 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 367;
159

Efectele circumstanţelor atenuante. Efectele circumstanţelor sunt de-

117

p.viitor nu face referiri exprese cu privire la împărţirea circumstanţelor agravante în circumstanţe agravante legale şi circumstanţe agravante judiciare. în cazul circumstanţelor atenuante pedeapsa principală se reduce ori se schimbă. efectele circumstanţelor atenuante au fost reglementate într-un mod nou. După cum se poate desprinde din conţinutul legal. pen. cit. 2 sau art. ori o schimbare a pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă163 . a-h noul C. 431. când neaplicarea pedepselor complimentare se poate datora şi altor cauze decât circumstanţele atenuante.2. Potrivit dispoziţiilor art. Tănăsescu. pen. cit. 77 alin..Aurel Teodor Moldovan terminate prin dispoziţiile art. anterioare. Cadru. Circumstanţele agravante constau în stări situaţii. pen. 75 alin.. 1 C. împrejurările care pot constitui circumstanţe agravante legale sunt prevăzute limitativ (art. 1 lit. 76 C.). p. De regulă.pen. prin mai multe rezultate infracţionale şi prin mai multe forme de vinovăţie a infractorului165 . 77 noul C. art 77 C. Circumstanţe agravante Noţiune. nu şi în cazurile în care aplicarea este facultativă. op. 1 lit. 583. legiuitorul lasă instanţei judecătoreşti facultatea de a reţine ca circumstanţe agravante şi alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav (art. Basarab. Înlăturarea pedepselor complimentare ca efect al circumstanţelor atenuante se pune numai în legătură cu cazurile în care aplicarea acestora este obligatorie164 . 75 C. Deosebirea esenţială dintre circumstanţele agravante şi infracţiunea calificată (agravantă) constă în faptul că circumstanţele agravante au un caracter accidental. op. 76 C.2. instanţa va valorifica aceste circumstanţe în cadrul limitelor legale speciale de pedeapsă şi numai în cazuri bine justificate va coborî pedeapsa sub aceste limite (adică sub limita legală). alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii. calităţi.pen. a-f C. 75 alin. în timp ce în cazul circumstanţelor agravante judiciare. actual. în raport cu noile categorii de pedepse.pen. Potrivit noilor dispoziţii ale Codului penal. 118 . concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care reflectă un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o periculozitate mai mare a infractorului. Reducerea ori schimbarea are loc în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită raportată la minimul special al acesteia. sau art.. 6.). potrivit art. pen. împrejurări. Circumstanţele atenuante au ca efect atenuarea obligatorie a pedepsei.2. 164 165 M. atenuare ce poate consta într-o reducere a. pe când infracţiunile calificate se caracterizează prin mai multe acţiuniinacţiuni. 76 alin.actual respectiv art 76 cod penal viitor şi sunt aceleaşi indiferent dacă sunt legale sau judecătoreşti. pen. Circumstanţele agravante îşi găsesc reglementarea în dispoziţiile art.

prin violenţe asupra membrilor familiei sau prin metode ori mijloace care prezintă pericol public. Săvârşirea faptei prin metode ori mijloace care prezintă pericol public.. Această circumstanţă agravantă nu se aplică dacă în conţinutul agravant al infracţiunii intră ca element circumstanţial. 77 noul C. Dongoroz şi colab. 119 . Săvârşirea infracţiunii prin violenţe asupra membrilor familiei. 75 alin. 171 Membru al familiei art. În schimb. constituie circumstanţe agravante. 185 noul cod penal. 370. op. p. pen.. participarea mai multor persoane ca autori la săvârşirea unei infracţiuni. sau ale art. Partea generală”. Editura Academiei Române. 379. scade rezistenţa victimei în apărarea valorilor sociale etc167 . 166 V. c C. pen. 192 ain. 75 alin 1 lit. 1 C. pen. “Drept penal român.. Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime presupun o ferocitate din partea infractorului. Bucureşti. J. pen. Participarea mai multor persoane la săvârşirea unei infracţiuni nu este considerată în general ca o circumstanţă agravantă. p. cu excepţia celor în conţinutul cărora este prevăzută ca element circumstanţial de agravare a infracţiunii (art.art. mai ales când numărul lor este mai mare. 1 lit.art. Cristian Mitrache. sau art. “Drept penal român. Bulai. Această circumstanţă este prevăzută şi ca element circumstanţial al omorului deosebit de grav (art. o sălbăticie în comiterea infracţiunii. a noul Cod penal). 168 T.p. următoarele împrejurări: Săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună (art. 176 alin. II. cit.) sau al omorului calificat. Cristian Mitrache. 2003. 181 alin. 2003. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. prin cooperarea acestora asigurându-se consumarea infracţiunii. 151. a. 180 alin. săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună. 2/ 1980. 534/ 1979. răspunderea participanţilor stabilindu-se potrivit dispoziţiilor privitoare la participaţie166 . 269 alin. dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuirorul. d. 1 şi 21 . vol. împrejurare care se valorifică o singură dată ca element circumstanţial168 (violarea de domiciliu. pen. 369. p. 209 lit. PARTEA GENERALĂ Circumstanţele agravante legale. Circumstanţa agravantă a participării mai multor persoane la săvârşirea infracţiunii este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra participanţilor în măsura în care au cunoscut-o fiind necesară dovedirea cunoaşterii ori prevederii de către fiecare participant169 Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime. violul – art.a C. 1491 C. Bucureşti. Potrivit dispoziţiilor art. p. ştergerea urmelor infracţiunii.) sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. 61. RRD nr. 182 C. evadarea – art. 197 alin. Constanţa. urmărind provocarea de suferinţe mari victimei în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă170 .DREPT PENAL. Agravanta generală este aplicabilă în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă (art. 1 lit. Bucureşti. 2). furtul calificat – art. art. 169 C. 11 C. Agravanta se aplică oricărei infracţiuni de violenţă săvârşite asupra unui membru al familiei171 . pen). imprimă acestei fapte un caracter grav deoarece sporeşte îndrăzneala făptuitorilor. 2. 170 Constantin Mitrache. 2003. 77 alin. p. 167 Constantin Mitrache. Partea generală”. nr. 2. pen : Prin “membru de familie” se înţelege soţul sau ruda apropiată.

corosive sau toxice generale. 11/1969 .. setea de îmbogăţire pe căi ilicite etc. 174 Trib . 2003. etc. Această stare de beţie preordinată sau premeditată reflectă o periculozitate mai mare a făptuitorului care se pregăteşte pentru săvârşirea infracţiunii provocându-si această stare pentru a avea mai mult curaj în săvârşirea faptei ori pentru a o invoca în instanţă ca împrejurare atenuantă. Săvârşirea infracţiunii de către un major. exploziile sau substanţele chimice sub forma de lichide sau gaze asfixiante sau inflamabile. Bucureşti. Coruperea minorilor şi antrenarea lor la săvârşirea de infracţiuni dovedeşte periculozitatea socială sporită a infractorului major. înlătură această agravantă. Eroarea cu privire la vârsta minorului. de unde uşurinţa cu care aceştia sunt antrenaţi pe calea infracţiunii173 . p. 173 Dongoroz. răsfrângându-se asupra tuturor participanţilor majori care au cunoscut împrejurarea că la săvârşirea infracţiunii participă şi un minor. 75 alin. 152. c noul Cod penal). p. Această periculozitate este cu atât mai evidentă. dispozitive de pulverizare.. 964/1969 în Revista română de drept nr. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. II. Această împrejurare nu mai este menţionată în noul Cod penal. s. 77 alin. c C. sau art.). Reţinerea acestei circumstanţe este determinată de cunoaşterea de către major a situaţiei că la comiterea infracţiunii cooperează cu un minor. vol. op. Săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia 172 V. pen. Bucureşti. 75 alin. Bucureşti . Editura Academiei Române. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”.I pen . 176 Dongoroz.Aurel Teodor Moldovan Aceste metode sau mijloace pot fi: incendiul care creează pericol public. 1 lit. 222. vol. dărâmarea unei clădiri sau deteriorarea unei instalaţii etc.. 153. pe care îl credea major.). în toate cazurile punându-se în pericol viaţa sau integritatea corporală ori sănătatea unui număr indeterminat de persoane172 . Săvârşirea infracţiunii din motive josnice În doctrina penală. având efectele unei astfel de circumstanţe175 . Săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei (art. cit. Această circumstanţă agravantă nu este aplicabilă infractorului major care a săvârşit infracţiunea de tăinuire primind spre valorificare bunuri provenind din furtul comis de infractori minori.1 lit. 156. aparate de explodare. Editura Academiei Române. 2003. nr. Dongoroz şi colab. pen. Această circumstanţă agravantă este personală.174 Şi această agravantă este reală.. care se poate converti ca şi premeditarea în circumstanţă reală. Această circumstanţă este personală şi nu se răsfrânge asupra participanţilor. „motivele josnice” sunt acele porniri interioare contrare moralei ca: răzbunarea. p. II. p. dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor (art. indiferent de mijloacele folosite pentru răspândirea lor (bombe. pag 165 175 V. 1 C. deoarece infracţiunea se realizează printr-o activitate posterioară aceleia ce constituie infracţiunea ce provine bunul ce formează obiectul tăinuirii . 120 . dec. Dongoroz şi colab. Această circumstanţă este reală şi se răsfrânge asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia au cunoscut-o sau au prevăzut-o. cu cât influenţa pe care o pot avea persoanele în vârstă asupra celor nevârstnici este mai mare.

Bulai. Bucureşti. asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani ori asupra unui membru de familie( lit. 179 V. 373. iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumătate din maximul special. f). arestare sau executarea pedepsei (lit. imprimă faptei un caracter grav177 . şi ale art. Prin dispoziţiile art. Ele vor putea fi proprii fiecărui caz concret dat. pen. Art. g). un caracter grav. Periculozitatea infractorului este mai mare pentru că profită de starea de tulburare produsă de calamitate. 121 . săvârşirea infracţiunii pentru a înlesni sau ascunde comiterea altei infracţiuni (lit. p. vol. p. surpare de teren)176 . incendiu puternic. 2003. se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. II.3. h). În doctrina penală178 sunt considerate ca fiind circumstanţe agravante judiciare: împrejurarea că infractorul se găsea în stare de beţie în momentul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă ori împrejurarea că în timpul efectuării serviciului de pază infractorul sustrage bunuri ori comite o tâlhărie. 78 C.” (conform noului cod penal se poate adăuga un spor de până la 2 ani) 6. 1 C. Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare a pedepsei 177 Constantin Mitrache. Cristian Mitrache. 178 C. p. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii. 160. prevederi introduse prin noua reglementare. Spre deosebire de circumstanţele agravante legale care erau prezentate exemplificativ. în mod neîndoielnic şi într-o măsură deosebită. 382. 78 alin. instanţa având deplina libertate de a reţine circumstanţă agravantă orice împrejurare care. Circumstanţele agravante judiciare. Efectele circumstanţelor agravante. 2003. săvârşirea infracţiunii pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la urmărire. prevede că: “În cazul în care există circumstanţe agravante. La acestea mai adăugăm şi săvârşirea infracţiunii asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra sau de a-si exprima voinţa. cele judiciare sunt constatate de instanţa judecătorească care are facultatea să aprecieze că unele împrejurări anterioare. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. Partea generală”. în acel caz.2. în cazul închisorii se poate adaugă un spor până la 5 ani.. imprimă faptei. Bucureşti.DREPT PENAL. 78 noul Cod penal s-a consacrat principiul agravării facultative a pedepsei în cazul constatării circumstanţelor agravante atât legale cât şi judecătoreşti. Editura Academiei Române. care nu poate depăşi o treime din acest maxim. PARTEA GENERALĂ prilejuită de o calamitate Prin „situaţia prilejuită de calamitate” se înţelege starea de tulburare socială specială pe care o creează existenţa efectivă sau ameninţarea ivirii unei calamităţi (inundaţie. pen. Dacă maximul special este neîndestulător. “Drept penal român. Dongoroz şi colab.

dar care desigur influenţează. 80 C. 180 181 122 . 2 C. op. în caz de concurs între efectele circumstanţelor agravante şi atenuante. instanţa nu trebuie să fixeze câte o pedeapsă concretă ca efect al fiecărei stări. Limitele agravării pedepsei. Dacă în art. 80 alin.. luată în considerare succesiv. Potrivit art. reglementări cuprinse în dispoziţiile art. C. pen sau ale art. Codul penal în vigoare sau noul Cod penal conţine reglementări privind modul în care trebuie aplicate diferitele cauze modificatoare ale pedepsei. 79 noul Cod penal. Când într-o cauză sunt aplicabile succesiv cauze de agravare şi cauze de atenuare. Ordinea de aplicare a circumstanţelor stabilită prin dispoziţiile art. atunci când acestea vin în concurs. gardul de pericol social al faptei180 . cit. coborârea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie. lăsând la aprecierea instanţei stabilirea duratei sau cuantumului pedepsei în cadrul limitelor speciale prevăzute de lege. ci să stabilească o pedeapsă care să reflecte luarea în considerare atât a stărilor şi circumstanţelor agravante cât şi a celor atenuante. iar o astfel de soluţie anihila efectele circumstanţelor agravante181 . împrejurarea independentă de fapta care se judecă. Circumstanţe agravante şi atenuante. “Drept penal român. pen. Pe lângă circumstanţele agravante şi atenuante. pe care le-a constatat şi reţinut în cauza respectivă182 . „Comentariu. 1 C. p.. pune în evidenţă faptul că individualizarea pedepsei se realizează mai întâi în funcţie de gradul de pericol social concret al faptei şi de periculozitate a făptuitorului în funcţie de circumstanţele legate de faptă şi de făptuitor şi numai după aceea se dă eficienţă stării de recidivă.. p. pen. există anumite stări de agravare care pot intra în concurs cu cele dintâi.1 C. pen. Precizarea este necesară deoarece ca efect al circumstanţelor atenuante reducerea pedepsei sub minimul special este obligatorie. Coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie în caz de concurs între circumstanţele atenuante şi stările de agravare (concursul de infracţiuni. situaţie care de asemenea trebuie să-şi găsească reglementare sub raportul ordinii de aplicare şi al efectului ce trebuie să li se dea la stabilirea pedepsei concrete179 . 80 alin. 2003. 465. În acest sens. p. prin intermediul infractorului. Lucinescu.”. Constantin Mitrache. cit. Partea generală”. Bucureşti. Bulai. 80 alin. Cristian Mitrache. 374. pluralitate intermediară.. se prevede ordinea în care li se dă eficienţă cauzelor de agravare şi de atenuare când acestea sunt concurente în aceiaşi cauză şi anume mai întâi circumstanţelor de agravare. apoi circumstanţelor de atenuare şi după care stării de recidivă. op. dacă este incidentă în cauza respectivă. infracţiunea continuată).Aurel Teodor Moldovan Noţiuni şi caracterizare. 173. 182 D.

Este momentul iniţial al infracţiunii în care infractorul concepe ideea de a săvârşi o infracţiune. pag.cit. C-tin Mitrache op.cit.113 188 C-tin Mitrache op.388 185 C-tin Mitrache op. moment în care făptuitorul meditează asupra ideii concepute. caracteristică infracţiunilor intenţionate.1. cântărind motivele pro şi contra ideii de a săvârşi o infracţiune.II. persoana fizică întâi concepe activitatea infracţională. Fundaţiei Chemarea. Nistoreanu. pag. Cit. 3) Decizia finală de a săvârşi infracţiunea. pag. În mod normal hotărârea infracţională şi comunicarea ei nu atrag răspunderea penală nici a celui M. Partea Generală. parcurge anumite etape.181.DREPT PENAL. fiecare dintre ele caracterizându-se printr-un anumit grad de înfăptuire a hotărârii infracţionale. Ed. pag. Boroi op. Activitatea infracţională. iar apoi pune în aplicare pentru a obţine urmările.185 a) În perioada internă putem distinge trei momente: 1) Naşterea ideii infracţionale. 2) Deliberarea.256. ASPECTE GENERALE Fazele de desfăşurare ale infracţiunii Infracţiunea este întotdeauna o manifestare a omului în sfera relaţiilor sociale. 186 Ghe. Partea generală vol.181. pag. Boroi op. All. În mod obişnuit. Dongoroz. Această fază poate cuprinde şi o latură externă denumită manifestarea hotărârii infracţionale sau faza oratorie187 . C. Drept Penal 1939.Zolyneak. pag. Drept penal. determinată de un anumit mobil. V. Iaşi 1993.Bulai. Ed. Bucureşti. Al. V. momentul ce finalizează procesul intern. 131. Decizia poate fi aceea dea a săvârşi infracţiunea sau de renunţa la ideea infracţională.cit.182.184 Doctrina penală este unanimă în a distinge două perioade în care se desfăşoară activitatea infracţională : perioada internă şi perioada externă. pag.186 Această decizie reprezintă momentul final al perioadei interne. Luarea hotărârii de a săvârşi o infracţiune nu este incriminată deoarece simpla rezoluţie infracţională nu reprezintă o manifestare în sfera relaţiilor sociale de aceea nu este incriminată. 1997. b) Perioada externă se materializează prin acţiunile fizice ale făptuitorului. Pag. Pag.266.113. Dongoroz.183 Săvârşirea infracţiunii poate parcurge mai multe momente sau faze în drumul ei spre producerea rezultatului socialmente periculos. Cit. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL VII FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII 7. Al. subiective. Nistoreanu. Manual de Drept Penal. Drept Penal 1939. Aceasta se desfăşoară în timp şi spaţiu din momentul naşterii ideii infracţionale şi până la producerea rezultatului. 183 184 123 . 187 Ghe.

132.Actele preparatorii. materiale. aceasta poate constitui prin ea însăşi o infracţiune (ameninţarea – art. Formele infracţiunii intenţionate după fazele de desfăşurare În doctrina penală prin formele infracţiunii se înţeleg formele pe care aceasta le poate avea în funcţie de fazele de desfăşurare ale activităţii infracţionale. locul. În această fază făptuitorul îşi procură mijloace. Această fază a urmărilor cuprinde atât urmările imediate ale acţiunii cât şi consecinţele ulterioare ale acesteia. art 206 C. nu este reglementat în noua reglementare). date.1. pag. informaţii cu privire la timpul. Şi în această perioadă putem delimita trei faze: 1) Faza actelor preparatorii se caracterizează prin activitatea fizică a infractorului care îşi pregăteşte în acest moment terenul pentru faza executării.p. Pag. . ori de a ajunge la cunoştinţa viitoarei victime. C. 3) Faza urmărilor se caracterizează prin producerea rezultatului socialmente periculos incriminat de lege.p. nici a celui căruia i-a comunicat-o. se poate confecţiona un şperaclu. să se întrerupă o activitate sau să fie dusă până la capăt. astfel se poate procura o armă. Drept Penal 1939.p.189 Formele infracţiunii intenţionate recunoscute de legislaţie şi doctrină sunt: .188 Perioada externă este delimitată de actele şi activităţile persoanei efectuate în vederea pregătirii şi realizării activităţii infracţionale şi obţinerea rezultatului periculos şi eventual dezvoltarea efectelor acestui rezultat. Dacă rezultatul periculos se produce se trece la faza urmărilor.193. În această fază se trece la înfăptuirea acţiunii ilicite care are ca şi consecinţă producerea rezultatului socialmente periculos. . Aceste mijloace pot fi de natură materială sau de natură intelectuală. Este posibil ca în această fază să se execute un act sau mai multe acte. În cazul în care acţiunea este întreruptă sau rezultatul socialmente periculos nu se produce în ciuda faptului că acţiunea este dusă la îndeplinire.1. se poate confecţiona o armă. aceasta rămâne ultima fază a faptei.Fapta epuizată. Actele preparatorii 189 190 C. actual.Fapta consumată.actual. Literatura opinează însă că dacă hotărârea infracţională s-a comunicat în scopul de a atrage şi pe alţii la săvârşirea infracţiunii.viitor) sau poate îmbrăca o formă a pluralităţii de infractori (ex: complot – art. Acest rezultat poate fi consecinţa directă şi imediată a acţiunii sau poate fi o consecinţă agravată în timp.Aurel Teodor Moldovan care a comunicat hotărârea infracţională.cit. V. se poate adapta un instrument cu o altă destinaţie iniţială decât instrument cu care se săvârşeşte o infracţiune.165. C. modul executării infracţiunii. .167.op. actele prin care se iau măsuri în vederea îngreunării descoperirii infracţiunii sau infractorului (amenajarea unei ascunzători) 2) Faza actelor de executare.Bulai. 7. Dongoroz. Pot fi acte preparatorii. 124 .Tentativa.

DREPT PENAL.274. constau în pregătirea materială pentru săvârşirea infracţiunii. făptuitorul îşi pregăteşte terenul pentru aceasta. El trebuie să reprezinte o acţiune efectuată în vederea creării condiţiilor pentru săvârşirea infracţiunii.350. M.acte care constau în procurarea mijloacelor (ex: procurarea pe cale licită sau ilicită a unei arme pentru săvârşirea de infracţiuni) .cit.191 Doctrina penală şi practica judiciară au arătat că trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: 192 a) Actul de pregătire trebuie să aibă o existenţă obiectivă. 194 C. momentul în care.cit. PARTEA GENERALĂ Reprezintă prima fază a activităţii infracţionale. să nu constituie un început de executare al infracţiunii. Vol. adică sub aspectul raportului de cauzalitate el trebuie să favorizeze acţiunea ilicită.op.116.190 Din această definiţie reiese că actele preparatorii pot fi: . de mijloace. c) Activitatea efectuată să nu facă parte din conţinutul elementului material al laturii obiective a infracţiunii. pag. Actele de pregătire materială. Literatura defineşte actele preparatorii ca fiind acele acte care constau în procurarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor de săvârşire a infracţiunii ori în crearea condiţiilor favorabile în vederea comiterii acesteia. aşa cum am arătat. Infractorul urmărind şi acceptând producerea rezultatului. de date privind locul şi timpul infracţiunii ori despre victimă ( ex: în vederea pătrunderii într-o incintă infractorul se informează cu privire la momentul schimbării paznicilor acestei incinte).Zolyneak op.184. pag. neechivocă. 193 C-tin Mitrache op. O altă parte a doctrinei separă condiţia ca actele preparatorii să aibă un caracter neechivoc de condiţia ca actul preparator să se concretizeze într-o activitate obiectivă de creare a condiţiilor pentru săvârşirea infracţiunilor.193 Actele de pregătire pot fi acte de pregătire materială şi acte de pregătire morală. a unei substanţe otrăvitoare. Al.Bulai. Boroi op.cit. b) Activitatea de pregătire să se efectueze cu intenţie. pag. 191 192 125 . 195 Matei Basarab op. adaptarea de instrumente sau mijloace pentru pregătirea infracţiunii. Cit. Astfel actul material trebuie să fie neechivoc (ex: pot exista acte preparatorii cu caracter echivoc cum ar fi procurarea unui cuţit. Forma intenţiei este aceea al intenţiei directe. Nistoreanu.I. Cit. Ghe. vol. pag.II pag. adaptarea unui instrument care avea o destinaţie diferită de cea pe care i-o conferă infractorul în momentul săvârşirii infracţiunii (ex: modificarea unor chei în vederea pătrunderii într-o incintă pentru a sustrage diverse bunuri). Acestea pot fi procurarea de instrumente. Această condiţie este strâns legată de prima şi se interpretează împreună cu aceasta. În condiţiile în care există astfel de act trebuie să se aprecieze în concret că persoana le-a procurat în vederea săvârşirii faptei ilicite).165. fapte ce pot fi puse în slujba îndeplinirii unui scop licit.culegerea de informaţii. .confecţionarea. modificarea. anterior trecerii la săvârşirea propriu-zisă a infracţiunii.

bulgar. date cu privire la victimă. 199 C-tin Mitrache op.185. S-a susţinut că neincriminarea actelor de pregătire ar putea fi interpretată de infractori ca o încurajare la pregătirea cu răbdare şi perseverenţă a infracţiunii.cit.p.485 201 Ghe. studii juridice. Boroi op. Ed.194 În literatură actele de pregătire morală mai sunt denumite şi acte de natură intelectuală. 200 N.cit. Nistoreanu. bulgar. iar în alte ţări actele preparatorii sunt incriminate nelimitat pentru toate infracţiunile unde acestea sunt posibile (C. lipsa de pericol social evident. Spre exemplu sunt incriminate actele pregătitoare în art. Oancea. arăta că se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor sau instrumentelor precum şi I.cit. Al. art. A doua teză susţine neincriminarea actelor preparatorii. Iliescu op.185. calomnia. Incriminarea actelor pregătitoare prin asimilare cu tentativa nu înseamnă că acestea îşi pierd individualitatea faţă de actele de executare. 198 Art. atragerea de complici. pag.p. situarea acestora în afara elementului material.cit.pen. C.pag. Este de menţionat că la unele infracţiuni cum ar fi infracţiunile prin omisiune. Putem constata că în mod excepţional legea penală a prevăzut că în cazul infracţiunilor grave se impune incriminarea actelor premergătoare.197 În unele Coduri Penale ale altor ţări. ci asimilate tentativei sau ca infracţiuni de sine stătătoare ori ca acte de complicitate anterioară când sunt săvârşite de alte persoane.173 alin.199 S-a susţinut că în susţinerea acestei teze că neincriminarea actelor de pregătire înseamnă o încurajare pentru cel care s-a pregătit să săvârşească o infracţiune de a renunţa cât nu este prea târziu. precum şi alte infracţiuni cum ar fi insulta.2 C. actele preparatorii sunt incriminate limitat numai la anumite infracţiuni198 . op. Iliescu – Problema incriminării şi sancţionarea actelor preparatorii. însă. pag. informaţii cu privire la locul şi timpul în care urmează să se săvârşească infracţiunea.119.Aurel Teodor Moldovan Actele de pregătire morală constau în culegerea de date.196 În motivarea tezei se arată că se creează condiţii favorabile pentru comiterea infracţiunii. Bucureşti. pag.p.11 C. 196 197 126 . Academiei.7).485. ele sunt inserate în antecedenţa cauzală a infracţiunii. Cit. pag.199. art. pag.cit.17. ceh. situarea în timp departe de rezultatul socialmente periculos.195 Regimul actelor preparatorii Există mai multe concepţii în literatura de specialitate cu privire la actele preparatorii. 202 C-tin Mitrache op.200 În dreptul penal român actual s-a ales teza neincriminării actelor preparatorii. pag. În susţinerea acestei teze s-au adus argumente ca: echivocitatea marii majorităţi a actelor de pregătire.201 Actele preparatorii sunt asimilate tentativei în cazuri expres prevăzute de lege. Prima teză susţine necesitatea incriminării actelor preparatorii ca fază de desfăşurare a activităţii infracţionale. actele preparatorii nu sunt posibile. 1960. C-tin Mitrache op.184. N. nu de sine stătător.

7. Tentativa Tentativa este definită de actualul Cod penal la art.DREPT PENAL.viitor).p. 314 C. iar de viitorul Cod penal la art. 32. 285 al C. Tentativa va fi catalogată ca şi formă a infracţiunii deoarece în acest caz rezultatul nu se va produce. (3) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea. ori datorită împrejurării că în timpul în care s-au săvârşit actele de executare. Actele preparatorii sunt incriminate şi ca infracţiuni de sine stătătoare atunci când prin caracterul lor univoc. 20. etc. 32 Tentativa (1) Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea. de instrumente poare constitui acte de complicitate anterioară sancţionate atât de actualul Cod cât şi de noul Cod penal. (2) Există tentativă şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită insuficienţii sau defectuozităţii mijloacelor folosite. Actele de pregătire săvârşite de altă persoană decât autorul prin procurarea de mijloace. Acestea arată că tentativa este punerea în executare a hotărârii Codul penal actual Noul cod penal Art. executare care a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul. De aici deducem că: în primul rând tentativa se situează între actele de pregătire ale infracţiunii şi rezultatul socialmente periculos al acesteia. (2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea.p. de a săvârşi infracţiunea. ele au un grad de periculozitate evident. PARTEA GENERALĂ luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor de trădare. art. executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.2.202 (ex: art. Neproducerea rezultatului se poate datora întreruperii executării fie datorită faptului că în ciuda consumării actului de executare au existat condiţii externe făptuitorului care au împiedicat producerea rezultatului. 127 .actual.1. prevăzut de lege. obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află. executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul. Art 20 Conţinutul tentativei (1) Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea.

Condiţiile de sancţionare a tentativei aşa cum reies din definiţia dată de Codul penal sunt următoarele: a) Să existe intenţia de a săvârşi infracţiunea pentru că tentativa constă în punerea în executare a hotărârii. din punct de vedere subiectiv în cazul unei hotărâri infracţionale. Prin începerea acţiunilor ce constituie elementul material al infracţiunii este declanşat procesul de realizare a urmării imediate şi de producere a rezultatului socialmente periculos (ex: se consideră că s-a pus în executare hotărârea de a comite o infracţiune de tâlhărie în cazul în care s-au aplicat lovituri victimei în scopul luării unui bun din posesia acesteia). În condiţiile în care un grup de tineri a trecut prin preajmă. examinând cazul. Tribunalul Constanţa. Iată de ce nu se poate vorbi de tentativă în cazul infracţiunilor comise din culpă sau cu praeterintenţie.p. 128 . 20-21 (respectiv art 32-33 Viitorul cod penal) raportat la art. enervat că fusese respins şi bătut de oamenii de ordine din discotecă şi apoi refuzat de grupul de tineri.actual (art 201 Cod. fiind exclusă în cazul culpei cu prevedere sau praeterintenţie.754/1977.d. 60/1992.săvârşindu-se cu praeterintenţie. R.204 b) A doua condiţie a tentativei este începerea executării hotărârii infracţionale. Suntem în situaţia în care rezultatul nu se produce sau din cauza întreruperii acţiunii. încercând să le lovească cu o piatră.4 C.J. care nu se constituie în conştiinţa făptuitorului ca o reprezentare a rezultatului periculos şi o acceptare a urmărilor imediate ale infracţiunii. Totodată infracţiunea de provocare ilegală a avortului prin care s-a cauzat moartea femeii însărcinate art. Întreruperea executării şi neproducerea 203 204 T.332.penal viitor). d. 172 (art 411 Viitorul cod penal) Cod penal actual203 .174 (art 188 Viitorul cod penal) la încadrarea prevăzută de art. atunci întreruperea executării faptei sau neproducerea rezultatului reprezintă momentul final al tentativei.s. nu este susceptibilă de tentativă. Tentativa nu se poate împlini. chiar împins de cel căruia-i ceruse ajutorul – că inculpatul nu a acţionat cu voinţă directă sau indirectă şi a schimbat încadrarea juridică din art. Intenţia de a săvârşi poate fi intenţie directă sau indirectă.Constanţa..p. Prin aceasta se înţelege efectuarea unui act sau a actelor ce constituie elementul material al laturii obiective. (ex: fapta inculpatului care fiind în stare de ebrietate a vrut să intre într-o discotecă fără să achite taxa de intrare. Nr. deci. pag. inculpatul a solicitat ajutorul acestora pentru a-i bate pe oamenii de ordine. În aceste condiţii prima instanţă l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de tentativă de omor. Tânărul rănit a avut nevoie de îngrijiri medicale într 50 şi 55 de zile. având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului – acesta era foarte tânăr.2. s.96 T.Aurel Teodor Moldovan După cum se poate observa dispoziţiile alin 2 din actuala reglementare au fos înlăturate considerându-se nerelevante. Dacă începerea executării faptei este momentul iniţial al tentativei.185 alin. Fiind respins de persoanele de ordine.10/1992. el a intrat în altercaţie cu acestea. pag. sau din cauze externe de persoana infractorului. c) Cea de-a treia condiţie a tentativei priveşte întreruperea acţiunii de săvârşire a faptei sau neproducerea rezultatului. A fost refuzat de aceştia şi de furie a aruncat cu piatra înspre grupul de tineri rănindu-l pe unul dintre aceştia la cap.S. Dreptul nr. a reţinut.

Tentativa la infracţiune va avea aceleaşi trăsături ca şi infracţiunea. Împrejurarea că victima nu a decedat. Pag 142 211 „Tentativa de omor se poate comite şi cu intenţie indirectă. nu are nici o influenţă asupra calificării juridice al faptei din punctul de vedere al formei de vinovăţie.143. op cit . În cazul tentativei. . Drept Penal. 208 C. obiectul juridic este acelaşi cu obiectul faptei consumate.Zolyneak op.r. V.Tudorel.306. deşi lovitura putea produce moartea.285 V. T. tentativa crează o stare de pericol cu privire la acele relaţii. d. elementul material al laturii obiective nu poate fi decât o acţiune. d. Dobrinoiu . întreaga complexitate faptică va trebui apreciată ca tentativă la acea infracţiune şi nu ca faptă consumată. în sensul că dacă la infracţiunea consumată rezultatul este bine delimitat. pag. Loghin. 210 V. pag 192 207 O. 209 M.p. Dongoroz op. Cit. R. inculpatul a avut reprezentarea consecinţelor actului său – fractura oaselor capului. Zolyneak . 205 Subiectul tentativei: subiectul activ este acelaşi ca în cazul tentativei consumate. cit. în condiţiile în care. Anumite particularităţi poate prezenta tentativa în cazul infracţiunilor complexe în conţinutul cărora intră ca element sau ca circumstanţă agravantă care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. În funcţie de infracţiunea la care s-a început executarea.R. ori ţin de voinţa acestuia. Cit. I. A Boroi .n. Ghe Nistoreanu. Pag. la tentativă M. p.p. Însă. 205 206 129 . pe când la tentativă. Aplicând o lovitură puternică cu o furcă cu coarne de fier în capul victimei. pag. PARTEA GENERALĂ rezultatului chiar dacă executarea a fost integral realizată sunt datorate unor împrejurări independente de voinţa făptuitorului. op . lezarea creierului şi în cele din urmă moartea victimei – şi chiar dacă nu a dorit acest rezultat final l-a acceptat săvârşind astfel fapta cu intenţie indirectă.S. 2958/1970. s.. iar cealaltă numai parţial.. Elementul material al laturii obiective la infracţiunea consumată poate consta dintr-o acţiune sau dintr-o inacţiune. trebuie să întrunească acea condiţie în lipsa căreia activitatea îndeplinită poate fi apreciată ca tentativă la o altă infracţiune sau poate să rămână în afara legii. Chiar dacă una dintre faptele incluse în conţinutul infracţiunii complexe se realizează integral.58. 128. Lazăr . Partea specială. omorul rămânând în fază de tentativă. . în Dreptul nr. subiectul activ trebuie să fie funcţionar cu atribuţii de gestionare. Vor fi deci afectate aceleaşi relaţii sociale ca şi în cazul săvârşiri infracţiunii consumate. ca şi al faptei consumate.L.3/1998 pag. la trădare prin transmitere de secrete să fie cetăţean român sau fără cetăţenie cu domiciliul în ţara noastră 206 Latura obiectivă are aceleaşi componente ca şi în cazul infracţiunii consumate.. el trebuind să îndeplinească aceleaşi condiţii generale de existenţă a infracţiunii.” – T.J. Casa de Editură şi Presă „Şansa S. subiectul activ al tentativei.166/1997. Tentativa poate fi comisă şi în participaţie.DREPT PENAL.207 Urmarea imediată diferă la tentativă faţă de infracţiunea consumată. infracţiunea consumată vatămă efectiv relaţiile sociale prevăzute de lege. Astfel şi în cazul tentativei la delapidare.” 1998.S. Din acest punct de vedere gradul de pericol social este diminuat faţă de cel al faptei consumate. Pascu .1. s. tentativa poate să se caracterizeze şi prin existenţa unui obiect material asupra căruia se îndreaptă activitatea făptuitorului. În cazul în care pentru săvârşirea unei anumite fapte legea prevede o calitate specială..

188. în timp ce îşi umplea buzunarele cu porumb. Latura subiectivă a tentativei este aceiaşi cu a infracţiunii consumate cu deosebirea că.Aurel Teodor Moldovan urmarea constă într-o stare de pericol creat în ceea ce priveşte obiectul infracţiunii (ex: în cazul tentativei de omor. Literatura este unanimă în a distinge formele între ele după: a) Gradul de realizare a acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii. latura subiectivă se realizează în întregime. relaţia socială privind dreptul la viaţă a fost numai pusă în pericol208 . în magazie. executare care s-a întrerupt iar rezultatul nu s-a produs. O parte a literaturii susţine că tentativa întreruptă există şi atunci când executarea se datorează voinţei infractorului. pag. fie de obiectul material al infracţiunii. vol. Aceste elemente pot fi fie prin intervenţia unor forţe umane străine (intervenţia unor terţe persoane care împiedică săvârşirea infracţiunii. tratând-o în mod separat. 212 213 130 .1. fie prin intervenţia în timpul desfăşurării acţiunii infracţionale a unor obstacole de natură materială (declanşarea unei alarme ca urmare a atingerii unui obiect).193. pe când în situaţia tentativei numai parţial209 . fie de mijloacele folosite. Opinăm că abordarea separată a desistării de tentativă este mai C-tin Mitrache op. deşi nu exista nici un obstacol în realizarea acestei infracţiuni. Această tentativă începe din momentul încheierii actelor pregătitoare şi durează până când intervin alte forţe constrângătoare decât voinţa infractorului.Timiş.364. chiar dacă s-au produs anumite vătămări.cit.p. 214 Matei Basarab op. Se oferă exemplu situaţia în care infractorul intenţionează să fure şi după ce deschide uşa locuinţei se răzgândeşte.212 După gradul de realizare al executării actului material avem: tentativă întreruptă sau imperfectă sau neterminată şi tentativa perfectă sau terminată sau fără efect. în cazul infracţiunii consumate.1. fie prin preexistenţa unor obstacole de natură materială (rezistenţa încuietorilor).J. R.2.214 Însă majoritatea literaturii reţin desistarea ca fiind o instituţie de drept penal diferită de instituţia tentativei improprii. deşi. Forma laturii subiective poate fi intenţie directă atunci când infractorul prevede rezultatul faptei sale pe care îl şi urmăreşte. Tentativa întreruptă sau neterminată sau imperfectă constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşii infracţiunea. exemplu inculpatul a fost surprins de paznicul fermei. există autori care au considerat că aceasta nu este posibilă210 . În ceea ce priveşte al doilea criteriu avem tentativa proprie şi tentativa improprie. În ceea ce priveşte intenţia indirectă. Felurile tentativei În literatura de specialitate se clasifică tentativa după mai multe forme. T. d. b) După cauzele care determină neproducerea rezultatului legate.1. 7. renunţă la continuarea acţiunii de furt. considerăm că aceasta poate fi reţinută211 . (victima opune rezistenţă agresorului şi acţiunea – element material al laturii obiective nu se consumă).930/1971. în cazul desistării.cit. pag. pag. după ce umpluse o traistă şi servieta tot cu porumb – s-a reţinut că activitatea de sustragere era în curs de executare213 ).I.

216 Tentativa terminată poate fi atât proprie (când mijloacele folosite sunt capabile să producă rezultatul acţiunii) cât şi improprie (când mijloacele folosite datorită insuficienţei sau defectuozităţii duc la neproducerea rezultatului). ci numai despre o tentativă improprie terminată sau perfectă. Această tentativă se caracterizează prin aceea că – similar ca la orice tentativă se realizează punerea în executare a rezoluţiei infracţionale. PARTEA GENERALĂ corectă din punct de vedere al naturii juridice a acestei instituţii. Cantitatea de otravă este insuficientă încât rezultatul periculos nu se produce. Cit. dar aceasta se fereşte şi nu este ucisă.p. 217 C. pe când desistarea beneficiază de nepedepsire pentru infracţiunea pentru care se începuse actul de executare. 218 T. 127.cit. decizia. defectuoase. fără să survină rezultatul. 126. pag.col. În această situaţie acţiunea s-a efectuat în întregime. Ghe. Tentativa perfectă sau fără efect sau terminată constă în executarea integrală a intenţiei infracţionale. Cit. Exemplul clasic oferit de literatură: se trage cu arma în direcţia victimei. întrucât numai la acestea este posibil ca executarea să fie dusă până la capăt. De aceea nu putem vorbi despre o tentativă improprie. Nr. pag. în toate cazurile la infracţiunea imperfectă anterioare săvârşirii elementului material al laturii obiective. În acest sens a se vedea C-tin Mitrache op. concomitentă executării – ex: victima se fereşte şi lovitura mortală nu este receptată sau ulterioară executării. În conformitate cu al doilea criteriu al cauzelor ce determină neproducerea rezultatului distingem. Tentativa perfectă este întâlnită numai la infracţiunile care au obiect material. ceea ce nu regăsim în noul cod penal. Pag. Imposibilitatea de consumare a infracţiunii este relativă. aşa cum am arătat. C-tin Mitrache op. 216 131 .20 alin. tentativa proprie şi tentativa improprie.d. Boroi op.215 Pentru tentativa terminată sau perfectă neproducerea rezultatului poate avea cauze care se situează în orice moment al acţiunii. însă din motive străine de voinţa făptuitorului.S. Al. dar aceasta este salvată de intervenţia altor persoane.2 din actualul cod penal. Pag.171. imperfectă. Pe când tentativa imperfectă presupune intervenţia unui element independent de voinţa infractorului desistarea este o manifestare directă de voinţă a făptuitorului. deci a elementului material al laturii obiective.189.Bulai op. Cauza neproducerii poate fi anterioară începutului executării (ex: infractorul nu este un bun ţintaş în cazul încercării de ucidere a victimei prin împuşcare. Al.190. 663 din 1966.cit.cit. Tentativa imperfectă va fi întotdeauna pedepsită. Nistoreanu. iar în cazul şi împrejurările în care hotărârea a fost pusă în executare se dovedesc insuficiente. c. căci mijloacele prin natura lor sunt apte să producă rezultatul. pag. Nistoreanu. pag. victima otrăvită este dusă la spital şi salvată).320 219 Exemplul clasic oferit de doctrină este acela în care făptuitorul doreşte uciderea unei persoane prin introducerea unei cantităţi de otravă în mâncarea victimei. Motivele pentru care rezultatul periculos nu se produce sunt. urmarea nu se produce. Legiuitorul catalogând această formă a tentativei a apreciat că pentru ca tentativa să fie improprie trebuie ca acţiunea să fie executată în întregime. fără a se produce rezultatul periculos prevăzut de lege.217 Tentativa improprie este prevăzută de art.DREPT PENAL. Tentativa proprie terminată este posibilă numai la infracţiunile de rezultat. O primă 215 Ghe. sau se administrează otravă victimei.218 Situaţiile când rezultatul nu se produce sunt şi ele de natură diferită. Boroi op.

datorită armei de foc decalibrate. Prima cauză ar fi inaptitudinea totală a mijloacelor folosite. ex: încercarea de a fura un bun care între timp a fost distrus). în realitate ea neavând trăsăturile şi caracterul unei infracţiuni (ex: încheierea unei noi căsătorii de către o persoană care se considera căsătorită. Astfel.. datorită unor defecte nu pot duce la consumarea infracţiunii. Boroi op.221 Tentativa absolut improprie este reglementată de art. în timpul săvârşirii actelor de executare. S-a reţinut în această speţă tentativa de tâlhărie. Infractorul pune în executare acţiunea cu mijloace proprii. Făptuitorul pune în executare rezoluţia infracţională în vederea producerii rezultatului periculos. alin. O a doua cauză care duce la imposibilitatea producerii rezultatului este inexistenţa absolută a obiectului infracţiunii (există tentativa absolut improprie şi atunci când acţiunea este îndreptată împotriva unui obiect inexistent. În cazul infracţiunii putative se săvârşeşte o faptă ce are caracter infracţional numai în mintea făptuitorului.190. deşi. însă.220 Acest fel de tentativă poartă numele de tentativă relativ improprie. apte de a produce rezultatul socialmente periculos.S. Al. el nu nimereşte ţinta.1080/1978. O a treia situaţie care face imposibilă consumarea acţiunii este lipsa obiectului de la locul în care se afla. 219 O a doua situaţie de neproducere a rezultatului urmărit de infractor este defectuozitatea mijloacelor folosite. care nu se produce datorită lipsei obiectului infracţiunii de la locul său. Pag. 221 132 . conform legii. absurd de concepere a executării faptei (ex: prezentarea drept câştigător a unui bilet loto pe care cifrele sunt falsificate în mod grosolan).171. Putem da exemplu în acest sens fapta infractorului care trage asupra rivalului său cu intenţia de a-l ucide. Nistoreanu. 127.R. pag. Pag. respectiv art 32 alin 2 din viitorul cod penal.p. infractorul urmăreşte producerea rezultatului şi foloseşte în vederea realizării acestuia. prin natura lor sunt apte să producă rezultatul. De exemplu va exista tentativă absolut improprie atunci când se va încerca uciderea unei persoane făcând-o să ingereze o substanţă absolut inofensivă.3 actualul cod penal. apte să producă rezultatul. Al.. dar rezultatul nu se produce datorită modului greşit în care a fost concepută infracţiunea. foloseşte mijloace care.. cum ar fi un cub de zahăr. mijloacele sunt proprii. nr. sunt folosite în cantităţi insuficiente sau în anumite condiţii astfel încât ele nu pot produce urmarea pe care infractorul o prevede şi o doreşte. pag. Boroi op. executarea este dusă până la capăt. Cit. În acest caz. Tentativa absolut improprie se caracterizează prin imposibilitatea de consumare a infracţiunii datorată modului cum a fost concepută executarea. urm.Aurel Teodor Moldovan situaţie este. Literatura de specialitate a reţinut un exemplu în acest sens: fapta inculpaţilor care prin violenţă au sustras geanta victimei şi au constatat că nu conţinea valorile pe care le căutau.cit. d. 222 Ghe.20. O a treia cauză a neconsumării infracţiunii este modul greşit. 223 Ghe. insuficienţa mijloacelor. însă. 220 T. C-tin Mitrache op. 222 Literatura distinge tentativa absolut improprie de infracţiune putativă. 128. Cit. însă. Nistoreanu. s. Literatura juridică apreciază că există mai multe cauze datorită cărora rezultatul este imposibil să se producă.

(2) Tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată. pag. Fapta putativă se delimitează şi de tentativa relativ improprie. De aceea. Deosebirea faţă de tentativa absolut improprie este aceea că fapta putativă nu numai că nu este absurd concepută. În cazul tentativei relativ improprii.224 224 întregime”. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă. (2) Tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată ale cărei limite se reduc la jumătate. acţiunea prin care se urmăreşte rezultatul socialmente periculos este pusă în executare. 33 Pedepsirea tentativei (1) Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede în mod expres aceasta. doctrina caracterizează tentativa ca fiind „o formă atipică de infracţiune datorită împrejurării că latura obiectivă a acesteia nu se realizează Codul penal actual Noul cod penal Art 21. tentativa se sancţionează cu amenda cuprinsă între minimul special şi maximul special al amenzii prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată. PARTEA GENERALĂ fără să ştie că vechea căsătorie încetase prin moartea soţului).2. op. Art.cit. Pedepsirea tentativei (1) Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta. în C-tin Mitrachenerealizându-se urmarea imediată a infracţiunii.2. lipsa obiectului este totală. fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei. 133 . faptei îi lipseşte caracterul infracţional. tentativa se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. pe când în cazul faptei putative. lipsa obiectului de la locul său este accidentală. (3) În cazul persoanei juridice. dar se realizează şi produce efectul urmării. Incriminarea şi sancţionarea tentativei Tentativa îşi dovedeşte periculozitatea prin faptul că ea reprezintă o executare integrală sau în parte a elementului material al laturii obiective a infracţiunii. Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă iar instanţa s-ar orienta spre aceasta.181.223 7. dar din cauze necunoscute făptuitorului. se aplică pedeapsa închisorii de la 10-25 ani. Practic.1.DREPT PENAL.

prezintă ca şi fapt consumat un pericol social grav. care susţine un sistem diferenţiat de aplicare a pedepselor pentru tentativă. îmbrăţişând ideea că punerea în pericol al unor categorii de relaţii sociale ocrotite. fără ca minimul aplicat să scadă sub minimul categoriei inferioare categoriei pedepsei aplicate pentru infracţiunea consumată. Aceasta este o nouă dovadă că legiuitorul din 2004 aplică principiul diversificării pedepsei pentru tentativă în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. după ce se pronunţă pentru o pedeapsă aplicabilă infracţiunii consumate. De aceea considerăm că. Sancţionarea tentativei. Această din urmă teorie este îmbrăţişată de legiuitorul penal român. va trebui să individualizeze din nou o pedeapsă pentru tentativă.1. pedepsele complimentare pot fi aplicate. Cealaltă soluţie ar fi exprimarea că tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă în categoria imediat inferioară categoriei de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. este mai puţin gravă decât vătămarea acestor relaţii.3.Aurel Teodor Moldovan În doctrina penală există două concepţii privind incriminarea tentativei: reduse la jumătate. La această pedeapsă se pot adăuga una sau mai multe pedepse complementare a) Concepţia incriminării nelimitate în care se susţine că tentativa trebuie incriminată fără excepţie în toate infracţiunile. Pe de altă parte aceasta ar putea fi şi un beneficiu. Teoria parificării pedepsei pentru tentativă cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. Şi în acest caz există mai multe teorii cunoscute în doctrina penală privind sancţionarea tentativei. Pedepsele complimentare se pot aplica persoanei juridice şi în mod cert se vor aplica şi persoanelor fizice. 7. b) Incriminarea limitată a tentativei adoptată şi de legislaţia română penală prevede incriminarea tentativei numai în cazul infracţiunilor grave. ceea ce nu mai este regăsit în reglementarea viitorului cod penal. cu excepţia pedepsei dizolvării societăţii. Această teorie susţine că pedeapsa pentru tentativă ar trebui să fie similară cu pedeapsa pentru infracţiunea consumată. Faţă de această teorie se delimitează teoria diversificării pedepselor. de lege ferenda am putea avea două exprimări aplicabile în Codul penal. Această din urmă soluţie ar avea neajunsul că instanţa. Actualul cod penal face referire şi la tentativa în cazul infracţiunilor comise de persoana juridică. Una ar fi aceea a aplicării unei pedepse cuprinsă între jumătate din maxim şi jumătate din minim. care. În cazul persoanei juridice. Infracţiuni pentru care tentativa nu este posibilă 134 .2. indiferent de gravitatea acestora. permiţând o marjă mai largă de apreciere pentru judecător.

infractorul acţionează întradevăr cu intenţie. reglementând două cauze de nepedepsire.4.1. Din dispoziţiile legii reiese că. mărturia mincinoasă. Ultima infracţiune la care tentativa nu este posibilă este infracţiunea de obicei.cit. 225 N. cât şi datorită faptului că nu mai există voinţa infracţională a făptuitorului.DREPT PENAL. avem o situaţie oarecum similară. deci forma necesară de vinovăţie pentru a exista tentativă trebuie să fie intenţia directă sau indirectă.170. de a stimula pe făptuitorii care renunţă la continuarea executării faptei sau împiedică producerea rezultatului socialmente periculos. Dispoziţiile Codurilor sunt similare în această materie. al căror element material al laturii obiective constă într-o inacţiune. 7. fie din cauza elementului obiectiv.2. căci infracţiunea se consumă în momentul neîndeplinirii obligaţiilor cerute de lege. 135 . Aceste infracţiuni nu au o desfăşurare în timp ele consumându-se în momentul actului de executare (ex: infracţiunile desfăşurate verbal. sau din propria voinţă a acestuia. el se află în culpă. Motivul nepedepsirii infractorului în caz de desistare sau împiedicare a producerii rezultatului este dorinţa legiuitorului de a încuraja. având în vedere că tentativa presupune punerea în executare a rezoluţiei infracţionale.pag. calomnia. în cazul în care acţiunea a fost executată până la capăt din propria voinţă a făptuitorului. În cazul praeterintenţiei. suntem în faţa unei cauze de nepedepsire. dar faţă de rezultatul agravat al acţiunilor sale.etc. se presupune că infractorul acţionează cu intenţia de a săvârşi infracţiunea. neputându-se reţine faţă de culpa sa forma tentativei. În aceste cazuri însăşi actele de executare îşi pierd caracterul socialmente periculos. Efectuarea unui singur act nu are relevanţă penală iar infracţiunea se consumă tocmai prin repetarea acestor acte. PARTEA GENERALĂ Interpretând articolului 20 din Codul reiese că tentativa nu este posibilă la toate infracţiunile fie din cauza elementului subiectiv. În cazul infracţiunilor comise din culpă. o îndeletnicire. Iliescu op. Din punct de vedere al elementului subiectiv nu pot avea tentativă infracţiunile săvârşite din culpă şi cele praeterintenţionate. având în vedere natura juridică a praeterintenţiei. În Codul penal actual această cauză de nepedepsire era prevăzută la art.22. sunt infracţiunile de imediată consumare (sau cu executare promptă). 34. prin cuvinte – insulta. combinaţie între intenţie şi culpă. Faţă de infracţiunea principală. Infracţiunea de obicei presupune repetarea acţiunii în aşa fel încât să rezulte o obişnuinţă. Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului Împiedicarea producerii rezultatului socialmente periculos al acţiunii infracţionale poate fi datorată atât unei voinţe sau a unui eveniment străin de voinţa făptuitorului. În cazul în care rezultatul socialmente periculos nu se produce datorită întreruperii executării acţiunii sau datorită împiedicării producerii acestuia. O altă categorie pentru care tentativa nu este posibilă. atât datorită faptului că valoarea socială ocrotită nu mai este vătămată. iar în noul Cod penal la art.). Din punct de vedere al elementului obiectiv tentativa nu este posibilă în primul rând la infracţiunile omisive.

s.3/1971. Cu privire la infracţiunea consumată.nr. Renunţarea. Efectele desistării şi împiedicării producerii rezultatului Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de impunitate în sensul că în aceste cazuri făptuitorul nu va fi pedepsit pentru infracţiunea pe care o începuse sau al cărei rezultat îl împiedicase. P.S. 228 M.Bulai. d. op. 226 227 136 .117. în cazul otrăvirii). cât şi împiedicarea rezultatului trebuie să fie voluntare.. respectiv împiedicarea producerii rezultatului. C. se poate reţine că suntem în situaţia împiedicării producerii rezultatului în condiţiile în care. c) Atât întreruperea activităţii. 129. Pag. Cit. Iaşi.R.1.Gen. De reţinut că pentru a fi efectivă.. putem aprecia. Ghe. op. Nistoreanu. făptuitorul să renunţe în totalitate şi pentru totdeauna la comiterea respectivei infracţiuni.. pag. Boroi op. Al.3.Aurel Teodor Moldovan pentru a fi cauze de impunitate desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului trebuie să îndeplinească anumite condiţii:225 a) În cazul desistării trebuie să existe un început de executare..vol. spre deosebire de T.II.D. să fie expresia voinţei libere a făptuitorului. Infracţiunea fapt consumat Infracţiunea consumată reprezintă forma tipică sau perfectă a infracţiunii în raport cu fazele desfăşurării activităţii infracţionale.178.2956/1970 R. b) Întreruperea executării în cazul desistării.p.cit. Zolineak.227 Infracţiunea consumată presupune parcurgerea tuturor fazelor infracţiunii de la momentul intern al luării hotărârii infracţionale până la momentul producerii urmărilor socialmente periculoase. Prin această cerinţă se înţelege implicit că trebuie evitată urmarea imediată (dacă la desistare avem o abandonare a executării începute.cit. spre exemplu. C-tin Mitrache.194. desistarea trebuie să fie definitivă. În Codul penal se prevede că dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării rezultatului constituie o altă infracţiune se aplică pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită. făptuitorul împiedică moartea victimei administrându-i acesteia un antidot. pag. să fie din proprie iniţiativă.133. nr. 1976. a renunţat după ce a început executarea ( a aplica mai multe lovituri victimei).226 7. iar în cazul împiedicării producerii rezultatului trebuie ca acţiunea să fi fost executată în întregime. pag. Fapta se consideră descoperită atunci când organele în drept sau orice altă persoană în afară de cele implicate la săvârşirea ei au luat la cunoştinţă de comiterea acesteia. să fie efective. deşi făcută din proprie iniţiativă s-au adus vătămări victimei până în momentul desistării. Drept penal. Spre exemplu va fi sancţionat pentru vătămare corporală făptuitorul care punând în executare hotărârea de a săvârşi infracţiunea de omor. adică să ducă la neconsumarea infracţiunii. d) O condiţie specială pentru existenţa cauzei de impunitate în cazul împiedicării producerii rezultatului este că împiedicarea rezultatului trebuie să aibă loc înainte de descoperirea faptei.

aşa cum am arătat.cit. datorită executării acţiunii infracţionale se produce rezultatul socialmente periculos de exemplu infracţiunea de omor se consumă în momentul când s-a produs moartea. etc. PARTEA GENERALĂ tentativă. putem aprecia că infracţiunea fapt epuizat este forma atipică de infracţiune. În Codul penal există unele infracţiuni care după momentul consumării cunosc urmări noi. Infracţiunea fapt epuizat Infracţiunea fapt epuizat se deosebeşte de marea majoritate a infracţiunilor. Prelungirea urmărilor se poate datora. prin aceea că la infracţiunea fapt epuizat putem constata o prelungire în timp a infracţiunii după momentul consumării. incidenţa actelor de clemenţă. 137 . fie datorită activităţii infracţionale care continuă.DREPT PENAL. doctrina face distincţie între infracţiunea fapt consumat şi infracţiunea fapt epuizat. atunci şi răspunderea va fi mai mare pentru cel ce săvârşeşte fapta. calcularea termenului de prescripţie. fie datorită amplificării rezultatului iniţial. continuate. etc. amplificării rezultatului iniţial sau continuării activităţii infracţionale. infracţiunea de violare de domiciliu ori a sediului se consumă de îndată ce persoana a pătruns fără drept în locuinţa alteia ori a sediului. o formă mai gravă datorită faptului că. Infracţiunea fapt consumat este posibilă în condiţiile în care rezultatul socialmente periculos se produce în momentul executării elementului material al laturii obiective. pag.Bulai. De aceea.229 7. Determinarea momentului consumării prezintă interes practic în ceea ce priveşte o serie de probleme cum ar fi: determinarea legii aplicabile în spaţiu şi timp. Dacă infracţiunea fapt consumat este forma tipică a infracţiunii.este imediat următor acţiunii infracţionale. 229 C. Infracţiunea consumată atrage în toate cazurile răspunderea penală.4. la care momentul consumării – acela al producerii rezultatului periculos . dacă rezultatul se agravează vătămând mai grav anumite relaţii sociale prevăzute de lege. Momentul consumării infracţiunii marchează momentul producerii definitive a rezultatului periculos. La aceste infracţiuni distingem. La infracţiunile de pericol. calcularea termenului de prescripţie.1. progresive şi la infracţiunile din obicei. pe lângă momentul consumării şi momentul epuizării. faţă de producerea ultimului rezultat se calculează şi sunt incidente aplicarea legii penale în spaţiu şi timp. infracţiunea se consideră consumată în momentul în care s-a executat în întregime elementul material al laturii obiective de exemplu. op. Infracţiunea fapt epuizat este posibilă la infracţiunile continue. că acţiunea ce reprezintă elementul material al laturii obiective a fost îndeplinită. iar infracţiunea de rezultat se consideră consumată în momentul în care.228 În cazurile arătate mai sus avem un moment ulterior momentului consumării infracţiunii şi acela este momentul epuizării infracţiunii. Faţă de acest ultim moment al epuizării.179. incidenţa actelor de clemenţă. iar rezultatul periculos s-a produs.

Drept Penal.gen..Biro. V.46. Constantin Bulai.185. 232 Constantin Mitrache . p. GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI 8. atunci. Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii de infractori Noţiune Prin pluralitate de infractori se desemnează situaţia în care mai multe persoane săvârşesc o singură infracţiune. V. L. 1971. vol. p. 1939. în caz de adulter partenerul nu cunoaşte că este implicat cu o persoană căsătorită. Matei Basarab. fapta reprezintă o infracţiune.1.I.126. dintre cele care au săvârşit infracţiunea a acţionat cu vinovăţie. Pluralitatea de infractori presupune contribuţii efective care depind de latura obiectivă a infracţiunii şi voinţa comună de a coopera la săvârşirea unei infracţiuni. Drept Penal. Bulai.1. P. p. iar pluralitatea de făptuitori devine pluralitate de infractori232 . pluralitatea de infractori presupune colaborarea cu vinovăţie a mai multor persoane în vederea săvârşirii unei infracţiuni. 1997. C.cit. Formele pluralităţii de infractori p..Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL VIII PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) 8. Ed. Drept Penal.Dongoroz în Dongoroz 1. Editura Lumina Lex . V. Dongoroz. Astfel.1.1.142.8. Dacă numai o persoană. Avram Filipaş. iar fapta săvârşită fără vinovăţie nu este considerată infracţiune.186.391.180.183. Astfel..2.477.230 Cooperarea persoanelor este exprimată de intenţia acestora de a realiza o anumită infracţiune împreună. p. C. Bulai. vol. 233 V.231 Dacă nici o persoană nu a participat la comiterea faptei cu vinovăţie. op. Drept Penal. p. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. p. p. 230 231 138 .Dongoroz în Dongoroz 1.1. Gen. nu se poate reţine o pluralitate de făptuitori. p. Press Mihaela Bucureşti.Papadopăol –Comentariu 1..p. Caracteristici Nu orice faptă comisă de mai multe persoane presupune şi o pluralitate de infractori.

p. Drept Penal.. respectiv art 376 din viitorul cod penal. presupunând cooperarea mai multor persoane. atât în cazul infracţiunilor bilaterale dar şi a celor ce presupun cooperarea mai multor persoane la săvârşirea faptei ca toţi făptuitorii să fie infractori. p.47. aceste infracţiuni au fost sau nu comise. De exemplu: va exista bigamie şi dacă unul dintre subiecţii infracţiunii săvârşeşte fapta fără vinovăţie. p. p. fiind în eroare referitor la starea civilă a celuilalt. Pluralitatea constituită nu este reglementată în partea generală a codului penal şi în partea specială. Şi în cazul pluralităţii constituite fiecare persoană este considerată că a săvârşit infracţiunea şi va răspunde penal pentru aceasta ca autor. 1997. C. Ca atare. PARTEA GENERALĂ Pluralitatea de infractori se poate realiza în forme diferite: pluralitate necesară (naturală). având ca urmare tragerea la răspundere penală a fiecărui participant în funcţie de rezultatul produs şi participare.236 Pluralitatea constituită există indiferent dacă au fost săvârşite sau nu mai multe fapte infracţionale din cele pe care şi le-au propus cei care s-au constituit237 . Pluralitatea naturală sau pluralitatea necesară233 reprezintă forma pluralităţii de infractori în care cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este cerută chiar prin natura acesteia. Pluralitatea ocazională (participaţia propriu-zisă şi cea improprie) este forma pluralităţii de infractori ce poartă numele de participaţie penală.47. ca atare. gruparea mai multor persoane devine infracţiune şi prin aceasta sunt evidenţiate condiţiile pluralităţii constituită de infractori. gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni. bigamia art 303 din actualul cod penal. Pluralitatea constituită presupune. în scopul săvârşirii unor infracţiuni. să răspundă penal. Ed. Drept Penal. De exemplu: încăierarea art. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. anumite fapte prevăzute de legea penală nu pot fi săvârşite de o singură persoană. sau al aderării sau sprijinirii sub orice formă a acesteia. fiind de ajuns ca unul dintre făptuitori să acţioneze cu vinovăţie.gen. Press Mihaela Bucureşti.478. 1997. 236 Matei Basarab. constituită şi ocazională (participaţia propriu-zisă şi participaţia improprie). respectiv art 198 viitoarea reglementare.cit. Op.392. Ed. vol. Avram Filipaş. Avram Filipaş.235 Pluralitatea constituită există când infracţiunea se săvârşeşte prin simplul fapt al iniţierii sau constituirii unei asociaţii sau grupării interzise de legea penală. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. Bulai. Specificul pluralităţii naturale de infractori este considerarea fiecărui participant ca autor al infracţiunii. Constantin Bulai. 237 Constantin Mitrache . 234 235 139 .. p. independent de împrejurarea că ulterior. Dongoroz.1. Constantin Bulai. Această pluralitate este creată prin voinţa legiuitorului fiindcă scopul urmărit de către cei care s-au asociat prezintă un mare pericol (săvârşirea unor infracţiuni). Press Mihaela Bucureşti. Editura Lumina Lex .DREPT PENAL. p. Constantin Mitrache . V.186. 322 din actualul cod penal.234 Nu este de esenţa pluralităţii naturale.

Constantin Bulai.1. sau de înlesnire.2. C. p.47. 1997.. Avram Filipaş. Ed. Instituţii de drept penal. p. Bulai. Editura Lumina Lex .393. Trei. A.. spre deosebire de celelalte forme de pluralitate. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. Drept Penal. p. p.. Press Mihaela Bucureşti. Matei Basarab. A. C. Constantin Bulai. Matei Basarab. p. Literatura juridică susţine că pluralitatea ocazională ar fi posibilă numai la săvârşirea infracţiunilor ce şi le-au propus cei care s-au constituit. ea există atunci când o infracţiune prin conţinutul ei legal poate fi săvârşită de o singură persoană. p. 243 C. 49. vol. 240 V.gen.241 Participaţia penală este reglementată de art. p. În altă opinie -„participaţia penală este posibilă în cazul depăşirii numărului de făptuitori necesari pentru existenţa pluralităţii constituite”240 .237.. 1997.1. Ed. Ed. Generalităţi privind participaţia penală Participaţia penală reprezintă acea formă de pluralitate de infractori în care. vol. p.cit.1. Ed. Mitrache.gen. Iaşi. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. PARTICIPAŢIA PENALĂ 8. vol. dar este comisă în mod concret şi ocazional de mai multe persoane. indiferent dacă aceasta a fost consumată sau a rămas în faza de tentativă pedepsibilă. fiecare participant este considerat că a contribuit cu o parte la săvârşirea infracţiunii şi va răspunde penal în funcţie de contribuţia adusă la săvârşirea infracţiunii.85. Editura Lumina Lex.. sau de determinare la săvârşirea 238 Constantin Mitrache . Filipaş .238 Prin această caracteristică se subliniază posibilitatea existenţei unei pluralităţi ocazionale la o pluralitate naturală şi la o pluralitate constituită de infractori.2. 241 C. p. 2001. B) La comiterea faptei să îşi fi adus contribuţia mai multe persoane decât ar fi fost necesar potrivit naturii faptei. Papadopol. Press Mihaela Bucureşti. Deci.8 140 . Drept Penal.a Iia. p.de autor. Ed. p. fiecare cooperând cu acte care pot fi de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură. 242 Constantin Mitrache . Avram Filipaş.143. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. Participaţia penală există atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii: A) Să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală.gen.. Ed. 23 Cod Penal actual care prevede următoarele: „participanţi sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori.Aurel Teodor Moldovan 8. În cazul pluralităţii ocazionale de infractori. 2001. comentarii în Codul Penal comentat. instigatori sau complici”. Filipaş . Instituţii de drept penal. Drept Penal. Mitrache. sprijinire materială sau morală – de complice. când prin actele de sprijinire se intră întro pluralitate constituită. 1995. la comiterea faptei prevăzute de legea penală participă un număr mai mare de persoane decât este necesar. op. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997.239 Nu este posibilă participaţia penală la constituire. Bulai. Fundaţiei Chemarea. 239 Matei Basarab. Contribuţia făptuitorilor la săvârşirea faptei poate consta în acte de executare – directă sau nemijlocită.47.1. Trei.

Criteriul contribuţiei participanţilor la săvârşirea faptei şi producerea rezultatului.specific autorilor şi coautorilor. C.242 D) Existenţa participaţiei este condiţionată de calificarea faptei comise prin contribuţia mai multor persoane ca infracţiune. op. Trei.. Ed. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997.246 III. Bulai. Bulai . C.cit. Ed. 246 C. în funcţie de diferite criterii: 244 : I. p.2.DREPT PENAL. p. toţi participanţii trebuie să fie animaţi de aceeaşi voinţă de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală. V. 1997. Press Mihaela Bucureşti. C.49 244 245 141 . este o altă condiţie.Dongoroz . făcându-se diferenţierea între formele principale de participaţie şi formele secundare de participaţie: a) participaţia principală –când prin contribuţia participantului se realizează însăşi conţinutul infracţiunii. p.431. Instituţii de drept penal. p. fapta trebuie săvârşită de către cel puţin unul dintre participanţi cu vinovăţia cerută de lege. C) Legătura subiectivă între participanţi. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. II. Criteriul atitudinii psihice faţă de rezultatul faptei comise distinge între participaţia proprie şi participaţia improprie: a) Participaţia proprie sau perfectă sau propriu-zisă se caracterizează prin aceea că toţi participanţii acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie la săvârşirea infracţiunii.243 8. Mitrache. Se mai susţine în literatura de specialitate că există participaţie proprie şi atunci când toţi participanţii acţionează cu forma de vinovăţie culpa la comiterea unei fapte din culpă.. Felurile participaţiei penale Literatura de specialitate şi legislaţia face deosebire între felurile şi genurile diferite de participaţie penală. intenţie. p.fără vinovăţie). Criteriul contribuţiei participanţilor la comiterea infracţiunii face deosebirea între: a) activitatea de executare directă şi nemijlocită a faptei – activitate care este specifică autorilor şi coautorilor b) activitatea de determinare la comiterea unei fapte – activitate specifică instigatorilor c) activitatea de înlesnire sau de ajutare la săvârşirea faptei – activitatea specifică complicilor. adică.86 247 Constantin Mitrache . Filipaş . Avram Filipaş. Indiferent de modalitatea în care participanţii îşi aduc contribuţia la săvârşirea faptei este considerată îndeplinită condiţia cooperării mai multor persoane la comiterea faptei. op. 2001. deci prin acte de coautorat.2. Dongoroz I.236-237. A. Constantin Bulai. însă numai la actele cu executare directă.431 şi urm.cit. PARTEA GENERALĂ infracţiunii – de instigator.245 b) Participaţia improprie sau imperfectă presupune ca participanţii la săvârşirea infracţiunii să nu acţioneze cu aceeaşi formă de vinovăţie (unii cu intenţie -alţii culpă. Bulai. Deci.

chiar dacă contribuţia sa poate fi incriminată şi ca instigare şi coautorat. Instituţii de drept penal. p. C. la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.248 8. C.249 Autoratul.gen.1. – specifică complicilor şi instigatorilor. culpă. Instituţii de drept penal. şi nu se aplică regulile concursului de infracţiuni.86 249 V.247 Ca atare. A. p. vor atrage aplicarea formei de participaţie a instigării. autorul trebuie să acţioneze întotdeauna cu intenţie.2. Filipaş . Participarea la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni prin două activităţi deosebite – una de instigare şi alta de complicitate. 250 C. Coautoratul nu necesită prezenţa altor participanţi. Dongoroz. op.250 Coautoratul reprezintă forma de participaţie în care. După cum se poate observa spre deosebire de actualul cod penal viitorul cod penal dă o definiţie clară şi explicită a coautorului.86 251 Matei Basarab.art 46 alin 2 din Viitorul cod penal. Ca atare. 2001.409. Ed. Nu se poate susţine că ea a săvârşit fapta de autorat. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. p. vol. 2001. Bulai.191. Participarea unei persoane la comiterea unei infracţiuni poate fi considerată coautorat (nu şi instigare şi coautorat). Autor este cel care săvârşeşte acţiunea (inacţiunea) prevăzută în norma incriminatoare. şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două sau mai multe persoane. Explicaţii teoretice…. însă nu îi exclude în mod automat. la participaţia proprie. singur.Aurel Teodor Moldovan b) participaţia secundară. formele principale de participaţie sunt coautoratul faţă de celelalte forme de participaţie şi instigarea faţă de complicitate. Autoratul reprezintă forma de participaţie penală în care o persoană săvârşeşte prin acte de executare fapta prevăzută de legea penală. a luat singur hotărârea infracţională şi nu a fost sprijinit la comiterea infracţiunii de nici o persoană. Din punct de vedere subiectiv. Autoratul reprezintă o formă de participaţie esenţială şi necesară.1 Autoratul şi coautoratul Atât art 24 din Actualul Cod penal cât şi art 46 din Viitorul Cod penal definesc similar autorul ca fiind: „Autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală. iar în cazul participaţiei improprii acţionează din culpă sau fără vinovăţie. Drept Penal.când contribuţiile participanţilor nu se înscriu în realizarea acţiunii sau inacţiunii ce reprezintă însăşi fapta incriminată. Bulai. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. Mitrache. 142 . este posibilă participaţia sub 248 C. A. Trei. fără de care celelalte forme de participaţie – instigarea şi complicitatea nu ar putea exista. Mitrache. în mod nemijlocit indiferent că a comis-o cu intenţie. p. fiindcă nu există participaţie. Editura Lumina Lex . Trei.cit. p.2. Ed. cum ar fi instigatori şi complici.” Coautorii sunt persoanele care săvârşesc nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală.. ca formă de participaţie presupune cooperarea mai multor persoane la comiterea infracţiunii ca instigator sau complice. Filipaş .

a fost dat în practica judiciară.253. În ceea ce priveşte infracţiunile complexe. O.p. p. Sunt acte de coautorat.S s. dar şi când alături de coautori la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală au contribuit şi participanţi instigatori şi complici. iar altul sustrage bunul din posesia victimei. vol. . loviturile aplicate de mai multe persoane victimei infracţiunii.7. dacă a existat o rezoluţie infracţională (hotărâre infracţională) comună. p. Astfel.4065din 1971 în RRD nr. op. 256 V.136. spre exemplu.Dongoroz. când mai multe persoane – dintre care una vroia să se răzbune pe un duşman al său. chiar dacă nu toate loviturile aplicate au fost mortale. Editura Lumina Lex .. comentariu în codul penal . op. apărarea. de altfel.. p.I. p.cit. Drept Penal. p.T.412 Matei Basarab. de omor. care se află într-un grup de persoane –au hotărât să lovească pe cei care constituiau grupul respectiv şi au executat în comun acţiunea. 252 253 143 . p. op. Acţiunea trebuie comisă împreună sau în comun.p. În acest fel toţi au acţionat simultan şi conjugat la suprimarea vieţii victimei.185. vol. Din punct de vedere subiectiv coautoratul – ca formă a participaţiei proprii Matei Basarab. se realizează participaţia.cit.253 Un alt exemplu. decizându-se că acte de executare – de coautorat – sunt şi acelea care contribuie în mod indirect la comiterea faptei. o. au mai venit încă patru persoane care au început să o lovească şi ele.. iar altele cu alte obiecte şi cu picioarele.cit.162. conform acţiunilor care constituie elementul material al laturii obiective al infracţiunii complexe. cum sunt actele prin care se face imposibilă rezistenţa.251 Coautoratul presupune contribuţia a cel puţin două persoane la comiterea faptei prevăzute de legea penală. la comiterea în comun a aceleiaşi infracţiuni. 1971. vol. Acţiunea coautorilor de executare nemijlocită a infracţiunii nu trebuie să fie identică.164. Coautorii sunt persoanele care au cooperat ocazional şi în baza unei legături subiective. Editura Lumina Lex . Matei Basarab.cit.1. PARTEA GENERALĂ forma coautoratului fără alţi participanţi. vol. A.gen. rezultat prevăzut şi dorit sau acceptat de fiecare dintre ei252 . contribuţia coautorilor la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală putând fi concomitentă sau succesivă.. fiind necesar să se completeze doar într-o acţiune unică. op. Legătura se poate stabili şi în timpul executării acţiunii. unele cu cuţitele.Loghin. la tâlhărie acela care imobilizează victima pentru ca altul să-i sustragă bunurile aflate asupra sa este coautor. doi participanţi care împart sarcinile şi rolurile la comiterea faptei: unul exercită actele de violenţă sau de ameninţare..DREPT PENAL.412 254 T. p. iar legătura subiectivă s-a stabilit înainte de punerea în executare a acţiunii. 255 V. Dincu. Ca atare. De exemplu. p. D nr.. aceste contribuţii reprezentând în fapt elementul material al laturii obiective a respectivei infracţiuni.cit. vor fi coautori ai infracţiunii obiective ai infracţiunii complexe de tâlhărie.III. Drept Penal.254 Existenţa coautoratului nu este influenţată de momentul în care îşi aduc contribuţiile coautorii la săvârşirea faptei. se poate realiza forma de participaţie a coautoratului prin acte de executare diferite. Legătura subiectivă poate interveni înainte sau în timpul executării acţiunii. sau care obstaculează energiile ce tind să combată producerea rezultatului. p. Spre exemplu: în timp ce inculpatul lovea victima. p. cu acte de executare (nemijlocit). adică persoanele respective să săvârşească acţiunea care face parte din latura obiectivă a conţinutului infracţiunii.1.gen.Papadopol.277.

164. respectiv art 52 C.a. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. dacă sunt îndeplinite condiţiile din art.260 Cod Penal actual.Instigatorul Art 47. Matei Basarab. Mitrache. de către literatura juridică. art. Spre exemplu .Instigatorul Instigator este persoana care. 2001.nedenunţarea (art. cu intenţie. permit însă celelalte forme de participaţie – instigarea şi complicitatea care de altfel nu cunosc restrângeri. C. de exemplu. p.Vasiliu. p. este personală. nu pot comise în coautorat infracţiunile ce presupun inacţiunea.pen. participaţie improprie.cit.1. vol.Dongoroz. Se susţine. 260 Constantin Mitrache . nu pot fi comise în forma participaţiei coautorat acele infracţiuni care presupun existenţa unui subiect calificat (gestionar.31 C. În realitate.Aurel Teodor Moldovan – presupune săvârşirea actelor de executare de către toţi participanţii cu aceeaşi formă de vinovăţie: intenţie sau culpă. art. Press Mihaela Bucureşti. Numai în situaţia în care s-au înţeles să nu ia măsurile de protecţia muncii prevăzute de lege (cu intenţie) va exista coautorat. De asemenea. 1997.87. S-a exprimat opinia că este posibil coautoratul la această infracţiune256 . p. op. legea penală.. Constantin Bulai. ci. Trei.51. p. p. astfel că nu va exista participaţie propriu-zisă. ş-a.266 Cod Penal viitor). 193 Cod Penal actual. 259 C. op. Bulai.. vol. că atunci când obligaţia de-a face este cerută de un organ colectiv. Unele infracţiuni nu pot fi comise în coautorat deoarece sunt cu autor unic: ameninţarea (art. dacă acesta nu îndeplineşte. 273 Cod Penal viitor). p. De exemplu .cit.gen. Editura Lumina Lex . 262 Cod Penal actual. asemenea fapte se comit din culpă. V. care nu au calitatea cerută de lege pentru acea infracţiune. cu Instigator este persoana care. vor avea calitatea de complici. că în ceea ce priveşte infracţiunile din culpă nu poate exista coautorat.pen.I.mărturia mincinoasă (art.259 Codul penal actual Noul cod penal Art 25. funcţionar) doar dacă făptuitorii au calitatea cerută de lege pentru a comite fapta. Avram Filipaş. T. Drept Penal. Nu este posibil coautoratul nici în ceea ce priveşte infracţiunile care se comit în persoana improprie. determină pe o altă persoană intenţie. viitor. 257 258 144 .194. făptuitorii care acţionează din culpă sunt autori ai unor infracţiuni distincte.416. dar atâta timp cât nu toţi participanţii au calitatea de subiect calificat. determină pe o altă persoană să săvârşească o fapta prevăzută de să săvârşească o fapta prevăzută de legea penală.258 Infracţiunile care nu permit coautoratul ca formă de participaţiei penale.255 Infracţiunile care nu pot fi comise în coautorat. funcţionar public. Deci. Filipaş . Instituţii de drept penal. În funcţie de elementul material al infracţiunii. când obligaţia de a îndeplini o acţiune. de a ieşi din pasivitate. ceilalţi participanţi. Ed. atunci fapta va fi incriminată în funcţie de subiectul calificat. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. măsurile de protecţie a muncii. o activitate. A. actual. membrii colectivului au calitatea de coautori257 . art. ş. contribuţia tuturor participanţilor poate fi de executare directă. 206 Cod Penal viitor). Ed. S-a susţinut.. eventual.

în RRD. ca atare.260 Instigator este persoana care.261 Dacă în urma activităţii de instigare nu s-a reuşit să se determine instigatul să-şi însuşească hotărârea de a săvârşi infracţiunea. Pentru a exista instigarea sub forma participaţiei penale se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii: a) efectuarea unei activităţi de determinare din partea unei persoane.11/1972..Oancea. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal.264 Activitatea de determinare trebuie să aibă loc în timp anterior hotărârii de a săvârşi o infracţiune de către autor. p. 2001. p. şi care va săvârşi infracţiunea. p.Gen. în Dongoroz 1. 264 T.S.2.cit. p. op.DREPT PENAL. Determinarea este şi o exteriorizare a intenţiei instigatorului. reprezentând însuşirea ideii de către cel instigat. PARTEA GENERALĂ 8.gen. Determinarea însemnă o operaţie de inoculare în conştiinţa instigatorului a hotărârii de a săvârşi o infracţiune. incitare.. până la constrângerea acestuia. I. d. hotărâre pe care el o transmite altei persoane numită instigat. Dongoroz. determină pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. ca atare activitatea de determinare nu cunoaşte restrângeri cu privire la infracţiune. I. Trei. p. p.395-396. Drept Penal.cit. A.. Bulai. Deoarece hotărârea de a săvârşi infracţiunea aparţine instigatorului. Drept Penal. vol.297. împrejurare care reiese din aceea că trece la executarea ei. C. Bulai. P. Mitrache.Oancea. Ed.263 Instigarea este posibilă la toate faptele prevăzute de legea penală. op.197.126/1971. ci o instigare fără efect sau neizbutită 262 .. p. s. 261 262 145 . p.Dincu. îndemnuri. atunci nu va exista o instigare perfectă. prin orice mijloace de către o persoană numită instigator a altei persoane numită instigat. Instigatorului îi aparţine hotărârea de a săvârşi o faptă prevăzută de legea penală. manifestată prin aceea că hotărăşte să comită infracţiunea la care a fost îndemnat. instigator. 263 V. vol. A. promisiuni. op.417 C.171. manifestată prin îndemn..1.p. Instituţii de drept penal.2 Instigarea Instigarea reprezintă acea formă a participaţiei penale ce constă în fapta de a determina cu intenţie. faţă de o altă persoană numită instigat.197. complet militar. Filipaş .I.88.392. Nr. După cum se poate observa există o identitate de conţinut intre actuala şi viitoarea reglementare. Dacă activitatea de determinare la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală are loc faţă de o persoană care a luat înainte hotărârea de a săvârşi acea Matei Basarab.2. deosebindu-l de instigat care este autorul material al infracţiunii.cit. oferire de cadouri. Editura Lumina Lex . 1992. nu se va realiza nici condiţia participaţiei penale. p. cu intenţie. 265 C.nr.p. Mijloacele de obţinere a determinării instigatului de a săvârşi o infracţiune sunt diverse: de la rugăminţi. acesta mai poartă numele de autor moral al infracţiunii.

numai intenţie.II. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. Dacă cel instigat nu are calitatea cerută de lege pentru a comite fapta prevăzută de legea penală la care este determinat. având în vedere persoanele instigate sau care instigă.d. Dacă instigatul nu a trecut la săvârşirea faptei. Bulai. Deci.1970.176. Tinând cont de mijloacele folosite de instigator pentru determinarea instigatului să săvârşească o infracţiune se disting: 266 C. ca atare nu se realizează forma de participaţie a instigării. Instigatul poate săvârşi fapta din culpă sau fără vinovăţie.cit.213/1970. se realizează complicitate morală. feluri având în vedere forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta. sub raport subiectiv. activitatea instigatorului putând fi incriminată în mod distinct ca infracţiune. A.266 c) existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat.S. p.nr.Aurel Teodor Moldovan infracţiune. vol. activitatea de determinare se desfăşoară. De asemenea. având în vedere rezultatul obţinut în activitatea de determinare.Fodor în Dongoroz I. p. Instigarea poate îmbrăca mai multe forme. De exemplu – nu va fi determinare la comiterea infracţiunii de dezertare în cazul în care instigatul nu are calitatea cerută de lege – aceea de militar. p. 146 . p. Zolyeak. p. Trei. Instigatorul trebuie să acţioneze cu intenţie. 2001. Această legătură se realizează când primul concepe comiterea unei fapte prevăzute de legea penală şi hotărăşte să determine o altă persoană să o săvârşească. Filipaş . Ed. B) instigarea improprie sau imperfectă ce se caracterizează prin lipsa coeziunii psihice între instigator şi instigat.265 b) activitatea de determinare trebuie să privească săvârşirea unei fapte penale. realizează condiţiile unei instigări proprii sau perfecte.88.267 Comiterea faptei de către instigat cu intenţie. Mitrache. dar ulterior s-a desistat sau a împiedicat producerea rezultatului condiţia este considerată ca îndeplinită. 267 M. I. op. în CD.206-207. cu alte cuvinte instigatul trebuie să săvârşească fapta cu vinovăţie. Instituţii de drept penal. iar în cazul în care instigatul săvârşeşte infracţiunea din culpă sau fără vinovăţie sunt realizate condiţiile unei instigări imperfecte sau improprii. Ţinând cont de forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta: A) instigarea proprie sau perfectă ce constă în stabilirea unei concordanţe sub raport subiectiv între instigator şi instigat. atunci. II. I. Drept Penal. sp. atât directă dar şi indirectă. d) instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost instigat sau să fi realizat cel puţin o tentativă posibilă. C.284. având în vedere modul şi mijloacele folosite de instigator. atunci se consideră că nu este îndeplinită condiţia de mai sus. atunci condiţia nu este îndeplinită. reprezentând o întărire a deciziei infracţionale luate anterior. Dacă instigatul a început săvârşirea faptei la care a fost determinat. T. determinarea trebuie să privească săvârşirea unei fapte concrete prevăzută de legea penală şi trebuie făcută în aşa fel încât instigatul să înţeleagă intenţia instigatorului.gen.

DREPT PENAL. 1997. p. activitate ce caracterizează forma de participaţiei a complicităţii. 272 V. În funcţie de modul de acţiune al instigatorului pentru a determina instigatul la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală: 268 C. PARTEA GENERALĂ A) instigarea simplă când mijloacele folosite pentru a determina o persoană să comită o infracţiune sunt simple. se fac două deosebiri: A) instigarea individuală – activitatea de instigarea se desfăşoară asupra unei singure persoane sau asupra mai multor persoane determinate. Matei Basarab. În funcţie de numărul persoanelor faţă de care se exercită activitatea de determinare. această formă de instigare nu mai poate fi considerată formă de participaţie penală. 271 C. art. p. când pentru determinarea unei persoane să comită o infracţiune se folosesc mijloace diferite: oferirea de daruri.269 Dacă acţionează în determinarea unei persoane mai mulţi instigatori. După numărul persoanelor ce desfăşoară activitatea de instigare se disting: A) instigarea cu un singur instigator B) instigarea care presupune colaborarea mai multor persoane pentru a determina una sau mai multe persoane să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Instituţii de drept penal. p. 270 V. Constantin Bulai. comentariu în Codul Penal.cit. exemplu : rugăminţi.324 alin.53.196. Filipaş . Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. dedus din modul de realizare instigarea colectivă este incriminată ca infracţiune de sine stătătoare având denumirea de instigarea publică şi apologia infracţiunilor (art. Drept Penal. Atunci când coinstigarea este făcută succesiv. Ed.Papadopol. Bulai. Mitrache..1 Codul Penal actual. îndemnuri. activitatea celorlalţi instigatori ne mai având rol de determinare.271 V. p. Nu vor fi îndeplinite condiţiile uni coinstigări în cazul în care activitatea de determinare a avut loc succesiv.. Ed. ameninţări. B) instigarea calificată. dacă s-a realizat o legătură subiectivă între ei. 2001.422. Editura Lumina Lex . 2001.173.. A. p. care ar fi condiţionată de săvârşirea de instigat a infracţiunii fapt consumat sau a tentativei pedepsibile. op. Instituţii de drept penal.. 368 Codul Penal viitor). iar instigatul a luat hotărârea de a săvârşi infracţiunea după ce a fost determinat de primul instigator.gen. este necesar să se dovedească că toţi instigatorii au avut intenţie în determinarea instigatului să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.1. p. Press Mihaela Bucureşti. Mitrache. Coinstigarea poate fi făcută concomitent sau succesiv. Ca atare. Avram Filipaş. Trei.când instigatorul se adresează unui număr nedeterminat de persoane. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. 268 În acest ultim caz. fără a cunoaşte unul de celălalt atunci se realizează un concurs de infracţiuni. Bulai. C. p. B) instigarea colectivă. A.89. 147 . Trei. expresă sau tacit. Ed. Deoarece această instigarea are un caracter periculos. vol.270 IV. III.Dongoroz. există coinstigatori. Filipaş .88 269 Constantin Mitrache .cit. C. ci de în întărirea deciziei infracţionale. op. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. exercitarea de presiuni.

B) instigarea mediată – determinarea are loc prin intermediul altei persoane.423. putem deosebi: A) instigarea explicită (deschisă) instigatorul expune în mod deschis scopul său. p.29 din Codul Penal actual este prevăzută „Instigarea neurmată de executare” în următoarea formulare „Actele neurmate de executarea faptei. iar persoana ce a încercat determinarea nu poate fi considerată participant. VI.Aurel Teodor Moldovan A) instigarea imediată –instigatorul se adresează direct. Editura Lumina Lex . I.gen.Oancea. îi spune instigatului să facă ce ştie pentru a procura banii. B) instigarea cu efect negativ . se întrunesc condiţiile unei instigări perfecte reuşite.197. În cazul în care pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă.” 8. Dacă persoana ce mijloceşte această instigare se limitează la acest rol atunci ele participă sub forma complicităţii. p. chiar prin comiterea unei infracţiuni.. precum şi actele de instigare urmate de desistarea autorului sau de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului se sancţionează cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care s-a instigat şi minimul general. se aplică pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani”. VII. dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mică.1.273 Atunci când instigatul a săvârşit fapta la care a fost instigat. astfel că acesta din urmă crede că ideea infracţională îi aparţine.instigatorul nu a reuşit să îl convingă pe instigat să săvârşească infracţiunea. vol. Drept Penal. VIII. Actele arătate în alineatul precedent nu se sancţionează. 148 . afară de cazul când actele îndeplinite de autor până în momentul desistării constituie altă faptă prevăzută de legea penală.instigatorul reuşeşte să îl convingă pe instigat să accepte hotărârea de a săvârşi infracţiunea. în formă consumată sau de tentativă pedepsibilă. p. când instigatorul. p. După rezultatul obţinut în determinarea instigatului la comiterea faptei prevăzute de legea penală.gen.2. se deosebesc: A) instigarea cu efect pozitiv.Bulai.2. ca atare nu sunt îndeplinite condiţiile instigării. spre a convinge la săvârşirea faptei pe instigat. p. B) instigarea ascunsă (perfidă) fiindcă instigatorul nu îşi dă în vileag rolul faţă de instigat.cit. o. Drept Penal.1992. nemijlocit instigatului la determinarea acestuia să săvârşească fapta prevăzută de legea penală. Având în vedere rezultatele urmărite prin instigare: A) instigarea poate fi determinată.274 În art.395-396. În funcţie de modul în care este comunicată ideea infracţională. spre exemplu.3 Complicitatea 273 274 C.272 dacă mediatorul are şi o contribuţie personală atunci el devine coinstigator. Matei Basarab. când se precizează infracţiunea care urmează să fie comisă B) instigarea indeterminată. reuşit.

complicitatea priveşte o anumită faptă prevăzută de legea penală.. înainte sau în timpul săvârşirii faptei. pag. Are loc înainte de comiterea infracţiunii sau cel mai târziu până în momentul comiterii infracţiunii şi reprezintă o încurajare a autorului.pen.Zlătescu. op. Nistoreanu. a cheilor).DREPT PENAL. Promisiunea de tăinuire a bunurilor sau defavorizarea infractorului. b) O a doua condiţie priveşte săvârşirea de către complice a unor acţiuni menite să înlesnească. op. Ajutorul dat de complice priveşte activităţile desfăşurate de acesta chiar în timpul săvârşirii infracţiunii. op. Cit pag.D. asigurarea pazei) sau omisive (neîncuierea unei uşi pe care paznicul trebuia să o închidă).p. luarea de măsuri. col. facilitarea posibilităţii autorului de a se apropia de obiectul asupra căruia urmează să acţioneze. Al. Prin contribuţia complicelui. după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. C-tin Mitrache. d. d.P. constituie complicitate. cunoscând intenţia lui. Literatura a reţinut în mod corect că actele de complicitate nu sunt indispensabile autorului pentru comiterea faptei. pag. sau ajută în orice fel la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Literatura a apreciat în mod corect că activitatea unor persoane de a însoţi înarmate cu diferite obiecte contondente pe inculpat. R.172 277 Ghe.nr. sau că va favoriza infractorul. Neîndeplinirea de către complice a promisiunii făcute nu înlătură caracterul de complicitate. J.1966/1968. deoarece. Din această definiţie reiese caracterul complicităţii de contribuţie indirectă.pag. promite că va tăinui bunurile provenite din aceasta.1038 280 T. pag.1968. adică între începerea executării şi până la consumarea acesteia.275 Se face o clară distincţie276 între activităţile de înlesnire şi activităţile de ajutor. ci numai se întregeşte acest element material. prin întărirea şi întreţinerea hotărârii autorului de a săvârşi fapta.278 În acest caz suntem în faţa unei complicităţi morale. Acţiunile pot fi: comisive (înmânarea armei.S. mediată la comiterea infracţiunii. 247-248. C. acele persoane au înlesnit realizarea fapte. PARTEA GENERALĂ Complicitatea este forma participaţiei penale. de natură să uşureze de comiterea faptei. 275 276 149 .Boroi. ce constă in activitatea persoanei care înlesneşte.cit.V. sau crearea de condiţii. Infracţiunea de omisiune a denunţării. Înlesnirea se referă la acte îndeplinite anterior începerii executării (ex: procurarea de mijloace. V.2250/1973. şi pot fi activităţi materiale (ex: procurarea armei. 278 T. Cit. în esenţă putând spune că în general.nr.82 279 D. s. etc277 ) Aceste acţiuni se situează în faza de pregătire a comiterii infracţiunii. Este îndeplinită condiţia şi atunci când s-a săvârşit doar o tentativă pedepsibilă. chiar dacă.N. elementul material al infracţiunii. Condiţiile complicităţii a) Nu putem vorbi de complicitate fără ca să existe o faptă penală comisă de autor. sau să ajute pe autor la comiterea faptei. deşi nu a avut o contribuţie materială în timpul agresiunii.220.1. Participaţia improprie. sau care.249...6/1968. care a comis fapta de omor.Papadopol.S. deschiderea unei uşi. Această condiţie priveşte latura obiectivă a complicităţii.. nu se săvârşeşte propriu-zis. procurarea de informaţii sau activităţi ce reprezintă o contribuţie morală (ex: procurarea de informaţii cu privire la obiectul infracţiunii).

care întăresc rezoluţia infracţională: procurarea de informaţii cu privire la obiectul infracţiunii. etc. pag. când sprijinul este dat prin intermediul altui participant (instigator sau complice) d) După aspectul dinamic281 al contribuţiei complicelui la săvârşirea faptei: 1.cit. op.2. atât autorul cât şi complicele au aceeaşi formă de vinovăţie. constă în acte de sprijin material: procurarea instrumentelor de săvârşire a infracţiunii. complicitatea mediată. complicitatea prin acţiune (comisivă).279 c) Complicitatea se săvârşeşte numai cu intenţie directă. complicitatea poate fi: 1. Felurile complicităţii: a) După natura ajutorului dat la săvârşirea infracţiunii. complicitatea morală constă în acte de sprijin moral.Dincu. 206.cit. improprie. etc) 2.cit. 209. Matei Basarab. nefiind importantă forma de vinovăţie a autorului. etc. pentru a ajuta pe autor să pătrundă în acea incintă. pag. complicele a avut o poziţie subiectivă. oferirea armei. (ex: oferirea de instrumente. b) După momentul în care se acordă ajutorul: 1. complicitatea poate fi: 1. complicitatea prin inacţiune (omisivă). Complicitatea este posibilă în cazul infracţiunilor praeterintenţionate. când autorul săvârşeşte fapta din culpă. potrivit legii ar avea obligaţia să o facă. 2. când însuşi complicele ajută pe autor la comiterea infracţiunii.269.280 Vinovăţia se apreciază numai faţă de persoana complicelui. op.209. pag. e) După forma de vinovăţie. complicitate nemijlocită. când ajutorul complicelui constă în neîndeplinirea unor obligaţii legale: fapta paznicului de a nu activa alarma într-o anumită incintă.Bulai. când. Priveşte activităţile complicelui pentru pregătirea infracţiunii.Aurel Teodor Moldovan S-a reţinut corect în literaură că reprezintă o promisiune de tăinuire şi promisiunea de nedenunţare a faptei de către persoana care.priveşte actele executate de complice prin care se dă sprijin autorului în momentul săvârşirii infracţiunii: încurajarea infractorului.. 2. 8. 281 282 150 . anume intenţia. sau fără vinovăţie. materială. Cit. informaţii. etc. indirectă sau praeterintenţie. înlăturarea de obstacole. 2. 2.pag. op. 284 C. 283 A. op. complicitate anterioară.202. proprie.Bulai. op. Dongoroz.cit. similară cu autorul. dacă se dovedeşte că în raport de rezultatul mai grav.4. promisiunea de tăinuire a bunurilor şi de favorizare a infractorului.2. complicitatea concomitentă. c) După modul direct sau indirect în care se realizează contribuţia complicelui la săvârşirea infracţiunii: 1. Participaţia improprie C.

Pentru reglementarea în literatura de specialitate a participaţiei improprii. unii din intenţie. A treia modalitate este modalitatea culpă şi intenţie în care se reţine participarea din culpă a participantului la fapta săvârşită cu intenţie de autor.282 Participanţii la comiterea infracţiunii acţionează lucrând cu intenţie. care s-a folosit de autorul adevărat ca de un instrument. PARTEA GENERALĂ Participaţia improprie sau imperfectă este acea formă a participaţiei penale la care persoanele. În Codul penal român sunt reţinute doar primele două forme de participaţie improprie. Al. T. alţii fără vinovăţie. Cit. este fapta prevăzută de legea penală. sau a autorului de mână lungă (de longa manus).322/1993 (nepublicată.283 Reglementarea în legea penală română a participaţiei improprii este o reflectare a concepţiei din doctrină potrivit cu care unitatea în raport cu care se apreciază contribuţiile mai multor persoane. a) Modalitatea intenţie şi culpă constă în determinarea. care săvârşesc cu voinţă comună o faptă prevăzută de legea penală.284 Participaţia improprie poate exista la toate formele de participaţie. ceea ce înseamnă că participaţia nu ar fi posibilă decât la infracţiunile intenţionate. alţii din culpă. iar alţii din culpă sau fără vinovăţie. De aceea pentru a combate această teorie a apărut teza autorului imediat care presupune considerarea ca autor mediat al infracţiunii pe instigatorul care determină cu intenţie pe o altă persoană să săvârşească o infracţiune. alţii din culpă.252. când participantul contribuie fără vinovăţie la fapta comisă de autor cu intenţie. minor sub 14 ani.M.. anume modalitatea intenţie şi culpă şi modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie. şi care săvârşeşte acea faptă fără vinovăţie: iresponsabil. Pag.DREPT PENAL. când unii din autori acţionează cu intenţie. avem modalitatea lipsă de vinovăţie şi intenţie. s-a propus soluţia ca instigatorul să fie considerat autorul mediat. la săvârşirea infracţiunii. sen. Prima modalitate a participaţiei improprii este modalitatea intenţie şi culpă. În fine. op. în care contribuţia participantului este dată cu intenţie la fapta comisă de autor. alţii chiar fără vinovăţie. cu intenţie la săvârşirea din culpă de către altă persoană a unei C-tin Mitrache..285 Având în vedere că fapta nu era infracţiune în raport cu autorul ei. la săvârşirea căreia participanţii pot participa. în eroare de fapt. s. Nistoreanu. Argumentul principal invocat a fost acela că nu poate exista participaţie penală. de la distanţă. citată de Ghe. inclusiv în cazul coautoratului. nu şi la cele din culpă. A doua modalitate este modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie. etc. pag. Modalităţile participaţiei improprii.228) 285 286 151 . Se cunosc mai multe modalităţi ale participaţiei improprii în funcţie de vinovăţia celui care îşi aduce contribuţia. Cit. Trebuie arătat că în literatură s-a combătut existenţa participaţiei improprii.a-II-a pen.Boroi. op. în care contribuţia participantului este dată de intenţie la fapta comisă de autor din culpă.Bucureşti. nu acţionează toate cu aceiaşi formă de vinovăţie. fără o înţelegere prealabilă între participanţi.nr. s-a recurs la aşa numita teorie a autorului mediat. fără vinovăţie. înlesnirea sau ajutarea în orice mod.

Explicaţii teoretice op. însă determinat cu intenţie să acţioneze în cazul instigării. ajutarea. deşi cărămizile aparţineau altei persoane. adică toţi participanţii. Nistoreanu.Aurel Teodor Moldovan fapte prevăzută de legea penală.D. pag. Tratamentul penal al participaţiei Există două mari opinii cu privire la pedeapsa care trebuie aplicată în cazul participaţiei: într-o opinie. Participaţia improprie. autorul şi complicele fiind pedepsiţi pentru infracţiunea intenţionată la care şi-au adus contribuţia. or în acest caz fapta nu a re caracter penal nici pentru terţul intervenient. sau dacă inculpatul a vândut martorilor 5000 de cărămizi.Papadopol. 289 V.229. 287 288 152 . minoritate. afirmând că sunt proprietatea sa.287 În contracararea acestei opinii s-a susţinut că legitima apărare şi starea de necesitate fac ca fapta să nu aibă caracter penal.2. V. constrângere fizică sau morală. 210..290 În altă opinie se analizează elementul obiectiv material al participaţiei. R. Cit. op. Ghe. op. Unii autori consideră că participaţia improprie este posibilă şi în cazul legitimei apărări sau al stării de necesitate. adică s-a făcut distincţia calitativă şi cantitativă a contribuţiei participanţilor în sistemul diversificării sancţiunilor pentru participanţi. ne având calitatea de infractor.Boroi.R.3/1971. Al. ci doar autorul nu se pedepseşte. beţie completă involuntară. Dacă fapta săvârşită de autor nu este incriminată când este săvârşită din culpă. şi sprijinit tot cu intenţie în cazul complicităţii.289 S-a reproşat sistemului că nu ţine seama de realitate deoarece realizarea sub raport subiectiv a infracţiunii. fiind. depozitate într-un loc viran. nu va fi tras la răspundere penală. Dongoroz. 290 C-tin Mitrache. ele ne ştiind că bunurile nu aparţin instigatorului şi că se săvârşeşte un furt.253.37. În Codul penal român se păstrează sistemul parificării pedepselor. indiferent de felul contribuţiei lor să fie sancţionaţi cu aceeaşi pedeapsă prevăzută de lege. În acest caz s-a decis de către practica judiciară că există participaţie improprie în cazul determinării unor persoane să participe la luarea unor bunuri. sau înlesnirea în orice mod cu intenţie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o persoană care acţionează fără vinovăţie.cit. Cit pag. Caracteristica acestei modalităţi este faptul că autorul acţionează din culpă. b) Modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie constă în determinarea.3. iar înlesnirea şi ajutarea vor constitui complicitate. pag. având în vedere criteriul subiectiv.. adică coeziunea subiectivă dintre participanţii care au urmărit realizarea aceleiaşi fapte s-a susţinut necesitatea parificării pedepselor participanţilor. nu este de aceeaşi intensitate în cadrul diferitelor contribuţii ale participanţilor. 286 În acest caz fiecare coautor răspunde potrivit cu vinovăţia sa. participaţia improprie nu este înlăturată. În aceste condiţii determinarea cu intenţie la săvârşirea faptei constituie instigare.288 8. Autorul care a acţionat fără vinovăţie găsindu-se la momentul săvârşirii infracţiunii într-o stare de eroare de fapt. cu aplicarea acestora în funcţie de contribuţia adusă la săvârşirea infracţiunilor. iresponsabilitate. pag. nr.

27. de loc. toţi participanţii vor fi sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. ţinându-se seama de obligaţiile impuse de lege instanţelor de judecată. calităţi. s.actual b) Aplicarea pedepsei în cazul instigării. R. Necunoaşterea circumstanţei reale de către un participant are ca efect neproducerea agravării răspunderii penale ca urmare a acestei circumstanţe.. Circumstanţele reale sunt legate de împrejurările anteriore concomitente şi posterioare săvârşirii faptei. situaţie în care circumstanţele personale sunt subiective. cât şi individualizarea participaţiei în condiţiile art. Circumstanţele personale privesc atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta prevăzută de legea penală la care a contribuit. Explicaţii teoretice op. în aplicarea pedepsei s-a stipulat în mod expres de către codul penal că se va ţine seama în aplicarea pedepsei de contribuţia fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii.DREPT PENAL. Circumstanţele sunt împrejurările în care are loc comiterea faptei prevăzute de lege.3.a-II-a pen. a) Aplicarea pedepsei în cazul coautoratului.cit. 72.573/1985. de timp. se va ţine seama în mod obligatoriu şi se va aprecia în concret contribuţia fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii. însuşiri şi orice alte date ale realităţii. Conchidem că circumstanţele privitoare la faptă sau reale se răsfrâng asupra participanţilor în măsura în care aceştia le-au cunoscut şi le-au prevăzut. 220. c) Aplicarea pedepsei în cazul complicităţii. rezidă din faptul că se pot săvârşi cu privire la o infracţiune. în momentul individualizării pedepselor. deci. în cazul participaţiei proprii. în conformitate cu dispoziţiile privitoare la individualizare. acte de complicitate cu un pericol deosebit (cazul persoanei care în baza unei înţelegeri prealabile stă în apropierea celui care profitând de aglomeraţia unui magazin. Şi în acest caz. Conform principiului parificării pedepselor. Circumstanţe personale sunt circumstanţele care privesc făptuitorul sau pe un participant şi nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi. Necesitatea parificării pedepselor în acest caz. sustrage un portofel din poşeta altei persoane. Totuşi. şi după săvârşirea furtului primeşte portofelul. se aplică pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. pag. PARTEA GENERALĂ Aplicarea pedepselor în cazul participaţiei proprii .p.. În cazul coautoratului se aplică parificarea pedepsei pentru toţi coautorii.292 După cum privesc fapta sau pe făptuitor circumstanţele sunt reale şi personale. fiind obligatorii. în care fapta s-a comis. susceptibile să particularizeze fapta sau pe făptuitor. atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art. de împrejurările.M. împrejurări ce constau în stări.46. Instigatorul este pedepsit în acest caz cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. C. d. V.Bucureşti. întâmplări. Iată. pag.p. ţinându-e seama de contribuţia sa la săvârşirea infracţiunii. Dongoroz. de rezultatul produs. 153 . C. şi privesc conţinutul atenuat sau agravat al faptei legat de mijloacele folosite. Dacă circumstanţele personale privesc particularităţile personalităţii participantului 291 292 T. că în lumina dispoziţiilor Codului penal. instanţa. situaţii. pentru a nu fi găsit asupra făptuitorului)291 Circumstanţe personale şi circumstanţe reale.

lipsind caracterul penal al faptei. el nu va mai răspunde. s-a consacrat sistemul diversificării pedepselor. instigatorul era pedepsit cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care a instigat şi minimul general. era de minimum 2 ani. nu vor răspunde nici aceştia. instigare neurmată de executare era pedepsită în condiţiile în care :a)instigarea era neurmată de un început de executare si b)instigarea era neurmată de o executare pedepsibilă. Sancţionarea actelor de instigare se putea dicta numai în cazul în care pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea la care s-a instigat. atunci autorul nu va fi pedepsit. Condiţiile sunt ca: a) să fi început executarea faptei de către autor. Autorul acţionând fără vinovăţie nu va fi tras la răspundere penală. În modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie. apreciem că suntem în cazul desistării. b) după începerea executării participantul să fi intervenit eficient. instigatorul şi complicele vor răspunde pentru infracţiunea intenţionată. iar cauza de impunitate se răsfrânge şi asupra complicelui. Tratamentul penal al instigării neurmate de executare . În condiţiile în care împiedicarea consumării este realizată de complice. Dacă circumstanţele de individualizare sunt prevăzute în conţinutul constitutiv al infracţiunii. el va răspunde conform acestei incriminări. instituie o cauză de nepedepsire a participantului la săvârşirea unei infracţiuni. În situaţia instigării neurmată de o executare pedepsibilă. c) intervenţia participantului să fi intervenit înainte de descoperirea faptei. În cazul modalităţii intenţie-culpă. el va beneficia de impunitate. dar vor răspunde ceilalţi participanţi. împiedicând consumarea infracţiunii. acestea devin de individualizare. dacă în cursul executării. Dacă fapta săvârşită din culpă nu este incriminată. Dacă infracţiunea a fost săvârşită de mai mulţi coautori dar împiedicarea a fost făcută numai de unii. ele devin circumstanţe reale şi se răsfrâng asupra tuturor participanţilor în măsura în care le-au cunoscut şi le-au prevăzut. Instigatorul şi complicele contribuind cu intenţie la săvârşirea faptei. În situatia instigării neurmată de executare. ne fiind întrunite condiţiile participaţiei (nu s-a comis o faptă prevăzută de legea penală). Dacă instigatorul va împiedica consumarea. ci ca autor al unei infracţiuni distincte. dar înainte de descoperirea faptei. Dacă tentativa nu se pedepseşte. Dacă fapta este incriminată din culpă. Dacă cel ce împiedică consumarea faptei este însuşi autorul. instigatorul răspundea. În cazul participaţiei improprii sunt incidente dispoziţiile privitoare la circumstanţele reale şi personale şi cele privitoare la împiedicarea de 154 . Împiedicarea de către participant a săvârşirii faptei. Pedeapsa în cazul participaţiei improprii. nu ca participant.Aurel Teodor Moldovan (calitatea de militar). ceilalţi răspunzând pentru tentativa realizată. de această cauză de nepedepsire beneficiau numai ei.În Codul penal 1969. împiedică consumarea acesteia. urmează să fie sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie.

199.Bulai.R. M. 1976. care reprezintă baza de evaluare.294 9.1.Zolineak.Ed.. op. pag. Nistoreanu. Drept Penal. Drept Penal. iar în cazul pluralităţii de infracţiuni. săvârşită de o persoană şi în care se identifică conţinutul unei singure infracţiuni..cit.cit.191. pag.II.134. Felurile unităţii de infracţiune Literatura distinge două feluri de unitate de infracţiune: unitate naturală de 293 C. 155 .198. Definiţia cel mai des îmbrăţişată de doctrină a unităţii de infracţiune este aceea potrivit căreia unitatea de infracţiune presupune activitatea infracţională formată dintr-o singură acţiune ori inacţiune ce decurge din natura faptei sau din voinţa legiuitorului.cit.Oancea.L. Boroi. Bucureşti !971. 295 C-tin Mitrache. pag. Casa de Editură şi Presă „ Şansa S.” Bucureşti 1992 294 I. pentru două sau mai multe infracţiuni.Didactică şi Pedagogică. Al. Vasile Papadopol.207. CAPITOLUL IX UNITATE DE INFRACŢIUNI 9. P.vol.I. vol. deoarece aceasta produce consecinţe juridice importante. PARTEA GENERALĂ către participant a consumării infracţiunii.. P. Formele Unităţii infracţionale în Dreptul Penal Român. pag.1. op.DREPT PENAL.1. CONSIDERATII GENERALE Legiuitorul penal a considerat necesar să califice o infracţiune ca formând o unitate sau o pluralitate de infracţiuni. C-tin Mitrache.293 Va exista unitatea de infracţiune în condiţiile în care fapta corespunde conţinutului unei singure infracţiuni şi va exista pluralitate de infracţiuni în condiţiile în care se constată existenţa mai multor fapte. 1992. Distincţia între unitate şi pluralitate de infracţiuni se face cu ajutorul conţinutului infracţiunii. care au conţinutul mai multor infracţiuni sau când fapta săvârşită se identifică cu conţinutul mai multor infracţiuni.. pag. făptuitorul urmând să răspundă în cazul unităţii de infracţiuni pentru o singură infracţiune. Ghe.216. Doru Pavel. op. Drept Penal.Gen.Gen. pag.

C-tin Mitrache. Este important de arătat că actele de executare multiple se integrează în mod natural în aceeaşi infracţiune. 200. pag.1. 156 . pierzându-şi astfel această semnificaţie proprie. un singur rezultat. deşi pot avea şi semnificaţie proprie. fiecare în parte conţinutul unor infracţiuni distincte. Nistoreanu. infracţiunea complexă. Infracţiunea simplă. Esenţial este că toate aceste acte. În acest caz. Astfel. celelalte elemente sunt unice.cit.Aurel Teodor Moldovan infracţiune şi unitate legală de infracţiune Unitatea naturală de infracţiune se poate defini ca fiind unitatea acţiunii sau inacţiunii prin care se realizează conţinutul unei singure infracţiuni.. pag. fie datorită mai multor lovituri). 9. cât şi forma de vinovăţie. legătură realizată de elementul subiectiv. Infracţiunile vor fi într-un număr echivalent cu numărul persoanelor vătămate prin infracţiune.296 În cazul infracţiunii simple. pluralitatea persoanei vătămate va determina o pluralitate de infracţiuni. printr-o singură formă de vinovăţie.2. în cazul infracţiunilor contra persoanei. Literatura juridică reţine unitatea de infracţiuni sub trei forme: infracţiunea simplă.136. legiuitorul a considerat că există o strânsă legătură între acţiuni sau inacţiuni. pe lângă faptul că există o singură acţiune sau inacţiune. deşi nu mai avem neapărat o singură acţiune sau inacţiune. Boroi. Aceasta se caracterizează. op. Infracţiunea simplă are ca particularitate faptul că momentul consumării coincide cu momentul epuizării. fie datorită unei lovituri. atât obiectul cauzei.cit. sub aspect obiectiv. UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE 9. iar din punct de vedere subiectiv. Al.295 Unitatea legală de infracţiune este dată nu de natura faptei săvârşite. care se succed imediat în timp asupra obiectului infracţiunii (ex: vătămarea corporală poate interveni. infracţiunea continuă şi infracţiunea deviată. două acţiuni sau inacţiuni care ar putea constitui. op. din punct de vedere obiectiv. subiectul pasiv. Este diferită situaţia în care printr-o singură acţiune se aduce atingere valorilor ocrotite care aparţin mai multor titulari. prin aceea că există o singură formă de vinovăţie şi un singur rezultat. în cazul infracţiunii simple sunt înglobate în aceeaşi acţiune. ci de voinţa legiuitorului care reuneşte în conţinutul unei singure infracţiuni. 296 297 Ghe.2. fie prin o singură intervenţie a făptuitorului asupra obiectului infracţiunii. se poate realiza. printr-o singură acţiune sau inacţiune. Unitatea legală de infracţiuni este consacrată de Codul penal în patru forme: infracţiunea continuată. Infracţiunea simplă Infracţiunea simplă se caracterizează. infracţiunea de obicei şi infracţiunea progresivă. fie prin mai multe intervenţii.

Bihor. V.cit.84 300 C. uciderea din culpă dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane). deci avem de-a face cu o unitate de infracţiune.cit. portul ilegal de uniformă.cit. pag.pag. Infracţiunea continuă. pag. legiuitorul creând o infracţiune complexă (ex: omorul deosebit de grav. dezertarea. pag. deşi nu este definită. nu există o nouă hotărâre infracţională. Deci.. Ca exemple de infracţiuni continue putem menţiona: furtul de curent electric. 298 299 157 . pag.Dongoroz op. abandonul de familie. PARTEA GENERALĂ Situaţia este diferită în cazul infracţiunilor contra vieţiii. infracţiunea se epuizează. Dreptul. M. evadarea..cit.2. pag. T. în acest caz. Se dă exemplu cazul furtului printr-o singură acţiune de la mai multe persoane (cazul unei persoane care ar fura din bunurile mai multor persoane care bunuri au fost depozitate la un loc). Spre exemplu: portul ilegal de uniformă este susceptibil de a fi întrerupt noaptea şi reluat dimineaţa. Având în vedere acest aspect. d. op. Literatura consideră că în cazul altor infracţiuni decât cele care vatămă persoana.140.cit. doctrina penală300 a făcut distincţie între infracţiunile continue succesive (cazul de mai sus) şi infracţiunile continue permanente. pag. În momentul în care acţiunea infracţională este curmată.Bulai op. Pe parcursul desfăşurării elementului material al laturii obiective pot apărea întreruperi ce pot fi determinate de natura activităţii infracţionale. Acesta în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale reia în fiecare dimineaţă elementul material al laturii obiective. iar reluarea activităţii infracţionale va constitui o nouă infracţiune. Infracţiunile continue permanente se caracterizează prin desfăşurarea activităţii infracţionale fără întrerupere. op.194. intervenţia autorităţii sau intervenţia altei persoane. Doru Pavel op. iar reluarea activităţii infracţionale înseamnă săvârşirea unei noi infracţiuni continue. C-tin Mitrache.60. care continuă şi după consumare până la intervenţia unei forţe contrare.Oancea.Basarab op. op. 201.DREPT PENAL. 301 C-tin Mitrache. „conducerea unui autovehicul”.326.297 9.298 Literatura299 afirmă că acţiunea sau inacţiunea infracţională durează până când este oprită de o forţă contrară care poate fi: voinţa infractorului. „purtarea”. 62. orice întrerupere a racordului la reţea reprezintă epuizarea Vasile Papadopol.J. pag.nr. deţinerea de arme şi muniţii. care prin natura ei se prelungeşte în timp („deţinerea”. 92/1996. „lipsirea”). I. Pentru acestea din urmă este important de remarcat că fiecare întrerupere în acţiunea infracţională duce la epuizarea infracţiunii continue. Infracţiunea continuă Infracţiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. fără să fie nevoie de intervenţia făptuitorului pentru prelungirea acesteia (ex: în cazul furtului de energie electrică sau de semnal TV.cit.cit. 201. Literatura a reţinut că reluarea de dimineaţă a portului ilegal de uniformă nu schimbă rezoluţia infracţională a infractorului. În acest caz valoarea ocrotită care este vătămată este patrimoniul însuşi. reiese din dispoziţiile părţii speciale a Codului penal fiind identificată după elementul material al laturii obiective ce presupune o acţiune sau o inacţiune.2. numărul mai mare de persoane vătămate nu duce la stabilirea unei pluralităţi de infracţiuni.

pag. se consideră că această infracţiune este în realitate una singură. Drept penal. datorită greşelii făptuitorului. de la acest moment se stabileşte incidenţa unui act de clemenţă. infractorul confundă pe rivalul său.220-221.. De la acest moment.Dongoroz. pag. În ceea ce priveşte aplicarea legii penale în spaţiu. I. 302 303 158 . Cunoaşterea infracţiunii continue are relevanţă în aplicarea anumitor instituţii de drept penal.302 Infracţiunea deviată se poate săvârşi în două moduri: a) Fie prin devierea acţiunii infracţionale spre un alt obiect sau altă persoană din greşeala făptuitorului (aberatio ictus). iar minorul va răspunde penal. b) Fie prin săvârşirea faptei asupra altui obiect sau altei persoane datorită erorii făptuitorului cu privire la obiectul sau persoana asupra cărora acesta intenţiona să acţioneze (error in personam). Spre exemplu. Momentul faţă de care se calculează şi se aplică aceste instituţii este momentul epuizării infracţiunii.211. se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale. făptuitorul ucide o altă persoană decât cea pe care vroia să o ucidă iniţial. pag. P.cit. Traian Pop. pag. Astfel legea penală cu privire la aplicarea legii penale în timp. Drept penal comparat. desemnând infarcţiunea săvârşită prin devierea acţiunii de la obiectul sau persoana împotriva cărora era îndreptată. decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vatăme. datorită nopţii. În cazurile infracţiunii deviate.Aurel Teodor Moldovan infracţiunii de furt. sau prin îndreptarea acţiunii – din eroare a făptuitorului – asupra altei persoane ori altui obiect.II. şi nu o infracţiune cu privire la obiectul sau persoana vătămată şi o tentativă cu privire la obiectul sau persoana care se vroia a fi vătămată. prin greşita manipulare a armei. V. pe de altă parte. Opinia dominantă în literatură303 susţine că în cazul infracţiunii deviate în C. vol. op. Dacă activitatea continuată a început în timp ce făptuitorul era minor şi se desfăşoară după ajungerea la majorat. acesta va fi sancţionat ca şi infractorul major (de minoritate se va ţine seama în individualizarea pedepsei). 9. Infracţiunea deviată Infracţiunea deviată este o formă a unităţii naturale de infracţiune.469.301 Ca exemplu: dacă făptuitorul a început activitatea infracţională înainte de împlinirea vârstei de 14 ani.3. Cluj 1923.2. va fi recunoscută incidenţa legii penale române. Există în acest sens două opinii în doctrină. O eventuală rebranşare ar echivala cu o punere în aplicare a unei noi rezoluţii infracţionale. deci am fi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni de furt de curent sau semnal TV). dacă o parte din infracţiune sau rezultatul acesteia s-au produs pe teritoriul ţării. cu o altă persoană pe care o ucide.423. această activitate nu va fi luată în seamă. legea penală aplicabilă va fi legea în vigoare în momentul epuizării faptei.Gen. la alt obiect sau persoană.Bulai op. 1939.cit. Spre exemplu. pe de o parte.Oancea.

deoarece ne-am afla în faţa unei nepedepsiri a unei tentative pedepsibile. În acest caz se invocă faptul că legea nu apără viaţa unei anumite persoane. legiutorul reţinând ca unitate de infracţiuni: . improprii sau relativ improprii. UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE Unitatea legală de infracţiune.infracţiunea complexă. 159 . deoarece în realitate se reglementează ambele instituţii de drept penal. PARTEA GENERALĂ orice modalitate ne găsim în prezenţa unei singure infracţiuni.ferite intervale de timp. ci viaţa tuturor persoanelor. 9. op. în conţinutul căruia se reglementează formele pluralităţii de infracţiuni.cit. În altă opinie se susţine că în cazul devierii acţiunii (aberatio ictus). . în acest caz.infracţiunea continuată. proprii. care ar putea constitui fiecare în parte o infracţiune.191 Vintilă Dongoroz – Drept penal 1939.. Astfel. Legiuitorul a creat unitatea legală de infracţiune din două sau mai multe acţiuni cu semnificaţie proprie tocmai datorită legăturii strânse între ele. infracţiunea continuată şi cea complexă.Unitatea infracţiunii conti.Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe nuate şi a celei complexe Alin. o primă modificare atinge denumirea capitolului „Pluralitatea de infracţiuni” din Codul Penal în vigoare. dar în realileiaşi rezoluţii. dacă se constată că pe lângă infracţiunea deviată sunt întâlnite în cauză şi condiţiile constitutive ale unei tentative pedepsibile alături de infracţiunea consumată.3. p. Considerăm că nu poate fi absorbită această tentativă de către infracţiunea consumată. iar în viitorul Cod Penal denumirea capitolului este transformat din „Pluralitatea de infracţiuni” în „Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni”. dar în realizarea ace.Art 35. Opinăm că. trebuie reţinute ambele fapte în concurs de infracţiuni. spre deosebire de unitatea naturală de infracţiune. Zolyneak. .infracţiunea progresivă.2: Infracţiunea este continuată Alin.infracţiunea de obicei.304 În ceea ce priveşte unitatea legală de infracţiune Codul Penal viitor conţine mai multe modificări în raport cu reglementările cuprinse în actualul Cod Penal. ne putem afla în faţa unei tentative perfecte. pagina 324. Codul penal actual Noul cod penal Art 41.1: Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite când o persoană săvârşeşte la diintervale de timp. care pedepseşte prin reunirea în conţinutul unei singure infracţiuni două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni. anume cea realizată în condiţiile devierii proiectului iniţial cu motivarea că legea penală apără toate valorile sociale aflate sub protecţia sa. cu diferenţa că se acordă prioritate infracţiunii continuate şi acelei complexe în raport cu pluralitatea de infracţiuni. Formele unităţii legale sunt în număr de patru. este o creaţie a legiuitorului. acţiuni sau inacţiuni sau zarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva 304 305 M.DREPT PENAL.

141.N. conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Infracţiunea continuată Infracţiunea continuată este reglementată de dispoziţiile articolului 41. dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale a unor acţiuni sau inacţiuni. 9. R.R. deoarece se încalcă relaţia de dependenţă a actelor de participaţie faţă de actele de executare. care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. p. subiect pasiv.59. alin.Aurel Teodor Moldovan inacţiuni care prezintă fiecare în parte. 35 din viitorul Cod Penal.3. Boroi. în asemenea caz. în sensul că acţiunile sau inacţiunile trebuie săvârşite de aceeaşi persoană. 309 V. Este evident că se va reţine infracţiunea ca fiind continuată şi în condiţia în care făptuitorul care participă are calitatea de autor pentru unele acte. ca pluralitatea de acte componente să prezinte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. RRD nr. op. pentru ca o infracţiune să fie continuată trebuie ca aceasta să fie formată dintr-o pluralitate de acte de executare legate între ele printr-o triplă unitate: unitate de subiect atât activ. J. Nistoreanu.cit. Potrivit Codului Penal în vigoare infracţiunea continuată este acea formă a unităţii legale caracterizată prin săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite.305 Caracteristicile infracţiunii continuate rezidă din condiţiile prevăzute de articolul 41 aliniatul 2 Codul Penal în vigoare şi articolul 35 aliniatul 1 din noul Cod Penal.41 actualul Cod Penal şi de art.. iar pentru altele calitate de complice.p.1. Papadopol.8/1983. p.2 din actualul Cod Penal şi articolul 35 din noul Cod Penal. Suprem.5/1964. nr.1/1972. op. 310 T. forma de unitate mai uşoară se absoarbe în cea mai gravă307 . Aspecte ale raporturilor dintre infracţiunea continuată şi formele de participaţie. unitate de rezoluţie infracţională şi unitate de conţinut al infracţiunii. Al. şi anume unitatea de subiect pasiv. D 1261/1983.D. mai ales că nu asigură continuitatea in activitatea infracţională aceleiaşi persoane în ceea ce priveşte situaţia ei juridică308 .155 Ghe. p. unor autori diferiţi. care prezintă ca element de noutate în definiţia legală a infracţiunii continuate introducerea unei noi condiţii. nesocotindu-se cerinţa prevăzută de art. Există o infracţiune continuată şi în cazul în care o persoană acţionând în baza aceleaiaşi rezoluţii participă la săvârşirea unora din acţiunile componente ale infracţiunii în calitate de coautor. fiecare în parte. prezintă. p. iar la altele în calitate de complice.S. Astfel.p. T.306 Condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate : A) prima condiţie priveşte unitatea subiectului activ.309 În acelaşi mod se vor încadra juridic şi actele de complicitate repetate în baza aceleiaşi rezoluţii şi a Oancea . p. acţiuni sau inacţiuni care conţinutul aceleiaşi infracţiuni. nr. s. 307 308 160 . s.36.cit.310 306 I. nu i se va reţine instigare continuată.172. cât şi pasiv. D 1670/1971. În situaţia în care o persoană instigă prin acţiuni repetate la infracţiuni diferite. ci concurs de infracţiuni. O parte a literaturii consideră discutabil un astfel de punct de vedere.

În concepţia viitorului Cod Penal este necesară şi îndeplinirea condiţiei unicităţii subiectului pasiv asupra căruia sunt îndreptate acţiunile sau inacţiunile subiectului activ. C. are în vedere calitatea de complice şi autor sau coautor. Aceste prevederi se aplică şi în cazul complicităţii : dacă se va reţine complicitatea pentru infracţiuni de natură diferită. cu aceeaşi ocazie. pentru că fiind o infracţiune de natură diferită s-a schimbat rezoluţiunea infracţională. s.p. pag 203. Intervalele de timp nu trebuie să fie nici foarte lungi. literatura de specialitate se referă la acte care fiecare în parte reprezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni. PARTEA GENERALĂ În ceea ce ne priveşte suntem de acord cu prima opinie din următoarele considerente: condiţia unicităţii subiectului activ la care se referă tribunalul suprem în decizia menţionată.cit.DREPT PENAL. care să fie săvârşite la intervale diferite de timp. pag . nici foarte scurte. vol. 314 T. fapta săvârşită va fi o nouă infracţiune. s. D 1974/1969. T. este evident că ne vom afla în cazul concursului de infracţiuni. pag 180. P. este evident că se va reţine concursul de infracţiuni.p. se va reţine după caz concursul sau recidiva. 313 M.3886/1971. pag. ori de câte ori inculpatul a săvârşit actele respective pe baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.S. care intră în conţinutul juridic al aceleiaşi infracţiuni. D nr.Gen. În condiţiile în care el va acţiona în calitate de complice cu privire la infracţiunea de furt mai sus menţionată şi în calitate de coautor la infracţiunea de vătămare corporală a paznicului care i-a surprins în timp ce consumau un alt act al infracţiunii de furt. caz în care. arătăm că se poate reţine infracţiunea continuată deoarece sunt respectate condiţiile de existenţă ale acesteia. iar apoi în calitate de autor sau coautor este evident că se va reţine infracţiunea continuată.ex. CD 1971.311 Pentru îndeplinirea acestei condiţii trebuie să se săvârşească două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni. Există infracţiune unică continuată indiferent dacă unele din actele infracţionale sunt consumate. Reţinerea concursului de infracţiuni pentru instigare repetată se referă la instigarea repetată pentru infracţiuni diferite or. Cu privire la complicitatea reţinută ca şi concurs de infracţiuni în condiţiile în care complicitatea are aceeaşi rezoluţie. Mitrache.2 . astfel că.248. în condiţiile în care avem de-a face cu o rezoluţie distinctă. B) a doua condiţie este aceea să existe o pluralitate de acţiuni sau inacţiuni. Zolyneak...S. şi nu al infracţiunii continuate. în condiţiile în care o persoană este lovită cu ocazia aceleaşi agresiuni reprezintă conţinutul infracţiunii simple şi nu infracţiune continuată sau săvârşirea infracţiunii de furt. Un timp prea îndelungat între actele de executare poate duce la schimbarea rezoluţiei infracţionale.206-207. iar altele rămase în fază de tentativă. însă autorii sunt diferiţi. Suntem în această situaţie în condiţiile în care inculpatul fură dintr-un apartament învecinat.. Drept Penal. Dacă un făptuitor va acţiona pentru sustragerea prin acţiuni repetate a materialelor de construcţii dintr-un depozit prima dată în calitate de complice. 311 312 161 . nu şi pe aceea de instigator. RRD 12/1969. op. însă neputând transporta toate bunurile odată efectuează mai multe drumuri312 . prin comiterea mai multor acţiuni în aceeaşi împrejurare.

2. Zolineak. să nu conducă la schimbarea tipului de infracţiune. folosirea aceloraşi procedee în săvârşirea activităţii infracţionale)315 . 154. Mitrache. În funcţie de momentul epuizării se stabileşte şi legea penală aplicabilă în timp: astfel legea penală aplicabilă este cea în vigoare din momentul epuizării infracţiunii.p.122.243. ci trebuie să realizeze fiecare conţinutul aceleiaşi infracţiuni.316 Condiţia este îndeplinită şi atunci când actele de executare nu reprezintă toate infracţiuni consumate. Literatura a reţinut pe de o parte faptul că rezoluţia infracţională trebuie să fie anterioară activităţii infracţionale şi să se menţină în linii generale pe parcursul executării actelor ce compun acea activitate. în baza rezoluţiei infracţionale iniţiale. desigur şi a celorlalte condiţii. Elementul subiectiv care caracterizează infracţiunea continuată este numai intenţia ca formă de vinovăţie.427. făptuitorul urmărind şi acceptând rezultatul acţiunii sale.317 Efectele şi importanţa realizării infracţiunii continuate.Aurel Teodor Moldovan C) a treia condiţie este ca actele efectuate să fie săvârşite cu aceeaşi rezoluţie infracţională. dacă o parte din acte sau rezultatul s-a produs pe teritoriul României. pag.313 Un al doilea aspect reţinut de doctrină este acela că unitatea de rezoluţie este păstrată şi în cazul în care a început procesul penal pentru actele de executare săvârşite anterior. Nr. op.204 M. în art. 2. Literatura arată că acţiunile succesive nu trebuie să fie identice. legea penală aplicabilă va fi cea română. stabileşte ca dată a săvârşirii infracţiunii continuate. pag.D. Codul penal actual în art. C. 241/1971. pag. Astfel legea spune că de la momentul epuizării se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale şi se stabileşte incidenţa unui act de clemenţă.. În condiţiile în care 315 C. data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiunii. D) actele de executare să prezinte fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. cu condiţia ca ivirea acestora să nu conducă la luarea unei noi hotărâri infracţionale. d. precum şi Codul Penal viitor. unele putând rămâne în fază de tentativă. Această rezoluţie infracţională trebuie apreciată în funcţie de fiecare situaţie în parte. Fiecare infracţiune privită în parte poate prezenta anumite particularităţi.314 Pentru a se realiza infracţiunea continuată trebuie ca infractorul să aibă o imagine de ansamblu a activităţii ulterioare pe care o va desfăşura.. iar altele varianta calificată a acelei infracţiuni cu respectarea. 316 162 . 1971. op. 317 T. alin. alin. însă infractorul continuă săvârşirea altor acte. unele forma de bază sau varianta tip.S. a persoanei vătămate..cit. Fiecare act de executare constă în acţiunea sau inacţiunea ce realizează conţinutul juridic al aceleiaşi infracţiuni. conform principiului ubicuităţii. a locului. Dacă actele de executare sau rezultatul se situează pe teritorii diferite. s.cit. În practica judiciară s-a reţinut întemeiat că vor forma unitate sub forma infracţiunii continuate şi actele de executare care realizează. în fapt putând să existe numeroase elemente care pot conduce la concluzia că a fost îndeplinită această condiţie de existenţă a infracţiunii continuate (unitatea obiectului infracţiunii. unitatea de timp. Stabilirea caracterului continuat prezintă importanţa în practică cu privire la mai multe aspecte.

op. art.42. se aplică un spor de până la jumătate din maximul amenzii.cit.DREPT PENAL. potrivit dispoziţiilor art.443. Mitrache. pag. În cadrul individualizării pedepsei se va ţine seama de cazul că o parte de acte au fost săvârşite în perioada minorităţii.43.36.cit. respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii. după caz. Codul penal actual Noul cod penal Art 42. ci numai cele de după împlinirea vârstei de 14 ani. actele de executare anterioare acestei vârste nu se iau în considerare. aplicarea pedepsei se va face într-o singură etapă. PARTEA GENERALĂ făptuitorul a început executarea înainte de împlinirea vârstei de 14 ani.1. p. I. interzicând acesteia aplicarea unei pedepse mai uşoare pentru infracţiunea cu privire la care s-a pronunţat deja.Pedeapsa pentru infracţiunea continuată Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvărşită. al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii. Reglementarea actuală specifică şi faptul că dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată. infractorul va răspunde penal ca major.Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă Alin. Sporul nu poate depăşi 5 ani în condiţiile în care pedeapsa este închisoarea.41. În actuala reglementare. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. iar în condiţiile în care pedeapsa este amenda.35. 206. Art 36. că infracţiunea continuată. op.art. şi adăugarea unui spor. art. pag. 206. se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare. respectiv cu 318 319 Vezi C. cât şi tratamentul penal al infracţiunii continuate. Oancea . 37). art. art. al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii. Astfel noul Cod prevede la art. 34 sau. 163 . Această dispoziţie permite instanţei numai stabilirea unei pedepse mai mari sau menţinerea pedepsei iniţiale. pedeapsa pentru infracţiunea continuată se aplică prin condamnarea către maximul special al pedepsei.1. Infracţiunea continuată este o cauză de agravare facultativă a pedepsei pentru acea infracţiune. care nu poate fi mai mică decât cea stabilită anterior. iar în noul Cod sediul materiei este redat de art. iar dacă infracţiunea continuată a început să fie comisă mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani şi a continuat după aceea.1: Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. Tratamentul penal al infracţiunii continuate. la care se poate adăuga un spor. Mitrache. în condiţiile în care instanţa considera necesar. C. 36 alin. este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni. 401 alin.cit. op. Având în vedere că infracţiunea continuată este tratată ca unitate de infracţiuni. ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei. În noul Cod penal se modifică atât sediul materiei (în actualul Cod Penal este vorba de dispoziţiile art.

op. în sensul că una din infracţiuni serveşte ca mijloc pentru realizarea celeilalte care constituie scop în ansamblul activităţii infracţionale M.cit. şi nici la cele care presupun repetarea activităţii în vederea realizării conţinutuliu infracţiunii (infracţiunile de obicei). În structura infracţiunii complexe se include.Aurel Teodor Moldovan cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii. 322 C.2: Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră.2. deci. o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. iar infracţiunea inclusă în conţinutul său poartă numele de infracţiune absorbită. conţinutul altei infracţiuni care este absorbită de infracţiunea complexă. nr. în sensul că expresia „ca element sau circumstanţă agravantă” se înlocuieşte cu expresia „ca element constitutiv sau ca element circumstanţial agravant”. infracţiunea complexă se caracterizează prin existenţa unui obiect juridic reprezentat de două relaţii sociale: de exemplu.2. pag.443. cât şi pe cea care priveşte integritatea corporală a persoanei.41 alin. la infracţiunile al căror obiect nu este susceptibil de divizare318 . Noul Cod Penal aduce o modificare în structura definiţiei infracţiunii complexe.3. Infracţiunea complexă este definită în Codul penal actual ca fiind infracţiunea ce cuprinde în conţinutul ei ca element constitutiv sau ca circumstanţă agravantă o acţiune sau Codul penal actual Noul cod penal Art 41. Tâlhăria şi lipsirea de libertate în mod ilegal. p..35 alin.Bulai. Boroi. op. la crearea infracţiunii complexe legiuitorul a avut în vedere existenţa unor legături obiective şi subiective între faptele ce intră în conţinutul infracţiunii complexe. infracţiunea de tâlhărie vatămă relaţia socială ce asigură dreptul la proprietate. o acţiune sau stitutiv sau ca element circumstanţial inacţiune care constituie prin ea însăşi o agravant.II/1994. Infracţiunea complexă Infracţiunea complexă este consacrată în actualul Codul penal la art.3: Infracţiunea este complexă când Alin. Zolineak. întrucât această modificare a fost cerută de doctrina penală.Unitatea infracţiunii conti.320 Sub aspectul obiectului. iar în Codul penal nou este reglementată la art.cit. Infracţiuni ce nu se pot săvârşi în mod continuat. Al. ca element sau ca în conţinutul său intră.3.143. pag. infracţiune unică sau concurs de infracţiuni. Infracţiunea complexă poartă numele de infracţiune absorbantă. o acţiune sau inacţiune faptă prevăzută de legea penală. pierzându-şi autonomia infracţională. Ghe.131. care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. Infracţiunea continuată nu este posibilă la infracţiunea comisă din culpă.Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe nuate şi a celei complexe Alin.321 Se impune precizarea că.Art 35. 320 321 164 . Nistoreanu.319 9. Revista „Drept penal”. ca element concircumstanţă agravantă.

Drept penal 1971. pag. ameninţare. În cazul furtului prin efracţie însă. L. s-a stabilit că există o formă a infarcţiunii complexe propriu-zise şi în cazul în care există o faptă incriminată independent la care se adaugă unele condiţii speciale care fac să apară un nou tip de infracţiune cu caracter complex. este cuprins conţinutul infracţiunilor de insultă.S.157. circumstanţa agravantă neconstituind conţinutul altei infracţiuni.etc – în cazul infracţiunii de ultraj.cit. pag.216/1979. T.Biro. Nu orice infracţiune calificată este însă infracţiune complexă. se caracterizează prin aceea că în conţinutul ei intră ca element constitutiv o acţiune sau o inacţiune ce reprezintă conţinutul unei alte infracţiuni. 323 324 165 . fără a forma o a treia infracţiune distinctă (ex: infracţiunea de atentat care pune în pericol siguranţa statului este formată din infracţiunea de vătămare corporală gravă.pen actual sau art. care a avut ca urmare moartea victimei. furtul calificat prin efracţie (art. întrucât lipsa acestuia duce la calificarea ca şi concurs de infracţiune.) Infracţiunea complexă ca variantă agravantă. Infracţiunea complexă tip sau simplă. avem o infracţiune complexă. Se mai numeşte şi infracţiunea complexă calificată şi se caracterizează prin aceea că în conţinutul său este inclusă ca circumstanţă agravantă sau ca element circumstanţial agravant o acţiune sau inacţiune ce constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. Această conexitate trebuie constatată în fiecare caz concret de către instanţa de judecată. tâlhăria sau pirateria. Astfel. sau propriu-zisă. Exemplul dat de literatură este acela al furtului calificat săvârşit într-un loc public. Mitrache. 229.cit.324 În literatura juridică penală. În acest caz avem de-a face cu o infracţiune simplă. care a creat o a treia infracţiune deosebită de celelalte două. d. 207. Nr. 325 C. Culegere de decizii. deoarece circumstanţa agravantă (elementul circumstanţial M. s. infractorul foloseşte ameninţarea).322 Din definiţia legală a infracţiunii complexe rezultă că aceasta se poate prezenta în două forme: infracţiunea complexă tip sau simplă şi infracţiunea complexă agravantă sau infracţiunea complexă calificată. omor săvârşit în anumite condiţii – victima îndeplineşte o activitate importantă în stat. în conţinutul infracţiunii complexe intră ca element o acţiune ce formează conţinutul unei alte infracţiuni. Această conexiune poate echivala cu existenţa. calomnie.lit. Zolineak.. o infracţiune. fie un raport de la antecedenţă la consecinţă.p. Exemplul clasic oferit de literatura de specialitate este infracţiunea de tâlhărie. pag. D.209.DREPT PENAL. fie a unui raport mijloc-scop (pentru a asigura luarea bunului. C. PARTEA GENERALĂ a făptuitorului. lit.i.op. legiuitorul alătură conţinutului de bază o circumstanţă agravantă sau aşa cum este folosit de viitorul Cod Penal un element circumstanţial agravant. op... care a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. care cuprinde în conţinutul ei două infracţiuni distincte: furt şi ameninţare sau furt şi lovire sau alte violenţe. pag. care constituie prin el însuşi. pe timpul nopţii. noul Cod Penal). În această infracţiune avem două infracţiuni distincte reunite de către legiuitor.cit.323 Reunirea infracţiunilor şi crearea celei de-a treia a fost impusă legiuitorului de legătura strânsă ce există între cele două sau mai multe infracţiuni ce apar în conţinutul celei de-a treia.328. 1979. op.219. Exemplele din literatură sunt violul. În toate aceste cazuri de infracţiuni.

326 Reprezintă absorbirea în chip natural de către infracţiunea fapt consumat a tentativei. absorbirea infracţiunilor mai uşoare de altele mai grave (ex: infracţiunea de omor consumat cuprinde în mod natural şi elementele tentativei de omor şi elementele infracţiunilor mai puţin grave – vătămarea corporală. dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acţiunii secundare. ori în cazul unor infracţiuni contra persoanei. astfel.. Efecte juridice. 36. sancţiunea aplicabilă fiind cea prevăzută de lege. însă victima nu a fost deposedată de bun). Tot astfel. Structura infracţiunii complexe. având un obiect juridic principal şi altul secundar. făptuitorul urmăreşte şi acceptă rezultatul acţiunilor sale. infracţiunea absorbantă nu devine o infracţiune complexă. Ca efecte.189.325 Infracţiunea complexă calificată poate fi rezultatul unirii unei infracţiuni complexe tip cu circumstanţa agravantă (ex: tâlhăria urmată de moartea victimei). Infracţiunea complexă cuprinde în conţinutul său elementele infracţiunilor reunite sau absorbite. faţă de care va fi apreciată incidenţa instituţiilor de drept penal. sunt întrunite condiţiile de reţinere a tentativei. în alin.). Infracţiunea se consumă la realizarea acţiunilor sau inacţiunilor ce reprezintă elementul material al laturii obiective şi producerea rezultatelor prevăzute în conţinutul infracţiunii. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea complexă consumată.Papadopol. de aceea. în cazul infracţiunii complexe tip. etc. Obiectul infracţiunii complexe este şi el complex. iar cel secundar de infracţiunea absorbită. 2 din noul Cod că infracţiunea complexă se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiune. forma de vinovăţie este praeter intenţia sau intenţia depăşită. infracţiunea complexă nu necesită o prelungire în timp a acţiunilor sau inacţiunilor şi nici a rezultatului. 326 V. În cazul infracţiunii complexe varianta agravantă.Aurel Teodor Moldovan agravant în concepţia noului Cod) poate forma conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (furtul se săvârşeşte în acest caz prin distrugerea încuietorilor. infracţiunea complexă va fi tratată ca o singură infracţiune.cit. însă nerealizarea conţinutului infracţiunii mai grave va atrage răspundearea pentru infracţiunea mai uşoară. Complexitatea naturală. însă dispoziţiile cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea complexă sunt diferite în Codul Penal viitor. De regulă. alin. pag. ci rămâne o infracţiune simplă. Sunt aplicabile dispoziţiile art.op. 43 din actualul Cod. la acea infracţiune. Dacă din punct de vedere obiectiv conţinutul infracţiunii nu se realizează (ex: în cazul tâlhăriei s-au produs lovirile. având în vedere că infracţiunile ce intră în conţinutul infracţiunii complexe îşi pierd autonomia. intenţia. Forma de vinovăţie este. Elementul juridic principal este vizat de infracţiunea absorbantă. analizate anterior. 3 al aceluiaşi articol se arată că înfracţiunea complexă săvârşită cu intenţie depăşită. fapt ce poate constitui infracţiune distinctă). se prevede în art. 166 . Infracţiunea complexă nu reprezintă o cauză de agravare a răspunderii penale.

D. fiind incriminate ca infracţiune etapele de amplificare a rezultatului.3. art.”. fără intervenţia făptuitorului.). pg. vătămarea necesitând îngrijiri medicale de până la 60 de zile (vătămare corporală art. op.328 Exemplul oferit de literatură este fapta de lovire. şi nu în momentul producerii rezultatului.1/1987. Bucureşti. rezultatul se poate agrava.180. al cărei rezultat se poate agrava.Bulai op. 329 C. 167 .cit. alin.U. Faţă de momentul consumării. 328 C.L. Rezultatul se poate agrava astfel încât victima să necesite îngrijiri medicale de mai mult de 60 de zile.cit. alin. adică al comiterii infracţiunii. art. Mitrache. este momentul de la care se calculează şi devin incidente instituţiile de drept penal.195 Codul Penal viitor).DREPT PENAL.194 din viitorul Cod Penal). Codul Penal în vigoare. arătând că data de săvârşire a infracţiunii progresive trebuie considerată data comiterii acţiunii iniţiale. absorbţia este legală.Pavel. fie prin agravarea urmării imediate.3. 9.329 Cealaltă parte a doctrinei invocă o decizie de îndrumare a instanţei su330 preme . actual. O parte a doctrinei apreciază că efectele juridice ale acestei infracţiuni sunt similare celor de la infracţiunile continuie.Bucureşti. astfel încât să releve o obişnuinţă a 327 C. pag. şi nu momentul producerii rezultatului mai grav.nr. pag.255.Bulai op. Spre deosebire de complexitatea naturală. care este acela al săvârşirii elementului material al laturii obiective.D.1 din Codul Penal actual sau art. adică momentul epuizării.219.Papadopol.3. art.R.cit.193 noul Cod Penal. devenind lovire calificată (îngrijire medicală de cel mult 20 de zile.cit. Casa de editură şi presă „ŞansaS. R.327 Infracţiunea rezultată în urma amplificării urmărilor absoarbe în conţinutul ei şi infracţiunile mai uşoare.B.8/1987. În această opinie se apreciază că trebuie luată în considerare condiţia persoanei în momentul săvârşirii faptei. V. 193. 1992. fie prin producerea de noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave.182. vol.p.gen.2 C. Formele unităţii infracţionaleîn dreptul penal român.I. alin. care va constitui iniţial conţinutul infracţiunii de lovire sau alte violenţe (art. pag. Infracţiunea progresivă Este definită în doctrină ca fiind acea infracţiune care după momentul consumării infracţiunii produce un rezultat care se amplifică progresiv. momentul epuizării este reprezentat de ultimul rezultat amplificat produs. continuate. 209. s-a realizat conţinutul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art.181 al Codului Penal actual) sau îngrijiri medicale de mai mult de 90 de zile( art.pag. caz în care suntem în situaţia infracţiunii de vătămare corporală gravă aşa cum este prevăzut de art. pag.Dincu. PARTEA GENERALĂ 9.219. când vătămarea a dus la moartea victimei.4 Infracţiunea de obicei Infracţiunea de obicei este o formă a unităţii naturale de infracţiune.T.45.R. 1975.180. care constă în repetarea faptei incriminate.Bulai op. În fine. al producerii ultimului rezultat amplificat.P.183 Codul Penal în vigoare. 331 A. 330 Decizia de îndrumare nr.2 viitorul Cod Penal.219. care prevede varianta îngrijirilor medicale de cel mult 90 de zile). Drep penal. C.

o îndeletnicire a acestuia. prostituţia). neavând semnificaţie penală. pericolul social al infracţiunii. În acest caz se distinge. În funcţie de momentul epuizării se aplică şi se calculează celelalte instituţii de drept penal. vagabondajul. 168 . este repetarea acţiunilor infracţionale. unde fiecare act de executare realizează conţinutul infracţiunii. deci ca trăsătură constitutivă a acestei infracţiuni. De esenţa infracţiunii de obicei. în aşa fel încât să se atribuie ansamblului de infracţiuni. ele pot caracteriza infracţiunea (ex: cerşetoria. Faptele în sine nu prezintă un pericol social de sine stătător. Infracţiunea de obicei nu este posibilă în forma tentativei şi nici nu poate fi săvârşită în coautorat. de îndeletnicire. pe lângă momentul consumării şi un moment al epuizării. doar împreună în condiţiile în care arată obişnuinţa sau îndeletnicirea făptuitorului. corespunzător săvârşirii ultimului act de executare.Aurel Teodor Moldovan făptuitorului. de aceea infracţiunea de obicei nu se confundă cu infracţiunea continuată.331 Această infracţiune se caracterizează prin aceea că fapta se reia în aşa fel încât din reluarea elementului material al laturii obiective reiese caracterul de obişnuinţă.

cel viitor reglementează.pag. Concursul de infracţiuni şi recidiva reprezintă formele de bază ale pluralităţii de infracţiuni potrivit reglementării actuale. anume pluralitatea intermediară. C.. la capitolul V. Astfel că. Literatura de specialitate recunoaşte şi un al treilea caz de pluralitate de infracţiuni. Prin urmare. 32. Concursul de infracţiuni presupune săvârşirea a mai multor infracţiuni. care nu constituie nici concurs. Pluralitatea de infracţiuni se referă la situaţia în care aceeaşi persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni. Recidiva. reflectă concepţia legiuitorului de a acorda prioritate problemelor de stabilire a situaţiilor în care există pluralitate de infracţiuni. ulterior momentului supunerii făptuitorului sistemului de influenţare pe care îl presupune condamnarea şi în unele cazuri. fie după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune. fie înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. spre deosebire de Codul Penal în vigoare. Codul Penal viitor reglementează trei forme ale pluralităţii de infracţiuni reţinute în doctrina penală.Al. 169 . constă în repetarea comportamentului infracţional.pag.149. şi anume concursul. dar şi recunoscute şi întâlnite în practica judiciară.332 Formele pluralităţii de infracţiuni sunt consacrate de Codul penal în vigoare la art. după condamnarea definitivă. mai înainte de executarea pedepsei.220. pag.cit.cit. în mod expres în art. nici recidivă. la art. înainte ca persoana care le-a săvârşit să fie condamnată definitiv pentru una din ele. în cadrul capitolului IV.op.Mitrache.. iar în noul Cod penal.1. chiar executarea. concurs de infracţiuni sau recidivă. Alături de acestea există situaţia pluralităţii intermediare atunci când infractorul săvârşeşte o nouă infracţiune. pe de altă parte. PARTEA GENERALĂ CAPITOL X PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI 10. pe de o parte. 35-45. la art. după caz. GENERALITATI PRINVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI Pluralitatea de infracţiuni este reglementată în Codul penal actual.Nistoreanu. 44 pluralitatea intermediară. care prevede că pluralitatea de infracţiuni constituie. Includerea pluralităţii de infracţiuni în titlul privind infracţiunea. op. Ghe. fără a fi îndeplinite 332 C.Bulai.213. ca cea de-a treia formă a pluralităţii de infracţiuni.DREPT PENAL. 32-40.op. recidiva şi pluralitatea intermediară de infracţiuni.Boroi. referitor la formele pluralităţii de infracţiuni. sau stingerea executării acesteia.cit. pe de altă parte.

s.5/1969.2148/1983. M. op. op.214.S. pag.214 338 T.nr.Alba.181. 10.611/1993.40/1969.Bulai. progresive. T.op..Zulineak. continue. de către aceeaşi persoană. parte din infracţiuni sunt săvârşite în ţară şi parte în străinătate. când infracţiunile concurente sunt de aceeaşi natură avem de-a face cu un concurs omogen (acela care cu aceeaşi ocazie aplică lovituri mai multor persoane.Bucureşti. Nu are importanţă foma de vinovăţie cu care sunt comise aceste infracţiuni.pag. pag. atât în legi speciale.pag.S. 412 Codul Penal viitor. inculpatul a cazuat mpoartea uneia şi a vătămat grav integritatea corporală a celeilalte. iar când infracţiunile concurente sunt de natură diferită se reţine concursul eterogen. în cazul în care prin agresiunea săvârşită cu intenţia dea ucide. Va fi îndeplinită condiţia şi când infractorul a participat în calitate de complice. cât şi în legi nepenale cu dispoziţii penale. d.p. Codul penal.d. V.cit.J.82.334 Condiţiile de existenţă a concursului de infracţiuni: a) Prima condiţie se referă la săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni Infracţiunile săvârşite pot fi de natură şi gravitate diferită. 335 T. a cărei viaţă a fost salvată – în sarcina sa urmează a fi reţinute în concurs.p.R. R.338 Infractorul poate să fi comis unele infracţiuni în timpul minorităţii sau după împlinirea vârstei de 18 ani.1. mai înainte de a fi condamnată definitiv...173.Dongoroz I.2 Codul Penal actual şi art. d.cit. nr.cit.p. I.p.. Totodată infracţiunile pot fi prevăzute. 336 T. op.331. pedepsite ca atare336 ). pag.223.cit. 333 334 C.259. pag. Drept penal 1992. CONCURSUL DE INFRACTIUNI Noţiune Concursul de infracţiuni este desemnat în legislaţie şi doctrină ca fiind forma pluralităţii de infracţiuni ce constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni. 170 .pag.pag.1/1985.Oancea. C-tin Mitrache.4125/1973. împotriva a două persoane. s.68.337 b) Infracţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană. C.R.2.R.D. Nu are importanţă dacă infracţiunile sunt simple. Condiţia este îndeplinită şi în cazul în care.alin.etc...Bulai. 337 C-tin Mitrache.I.233. Faptele pot fi consumate sau rămase în stadiul de tentativă pedepsibilă sau asimilate tentativei (ex: art. d. câte persoane au fost lovite... op.236. nu săvârşeşte o singură infracţiune de lovire. apg. În acest caz suntem în situaţia unui concurs omogen335 ). pag. pentru vreuna dintre ele. R.Dongoroz. Este îndeplinită această condiţie şi când făptuitorul a participat în calitate de autor sau în calitate de participant la săvârşirea infracţiunilor.222. V.333 această formă a pluralităţii este prevăzută în dispoziţiile viitorului Cod Penal.M.cit.. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale la săvârşirea unori infracţiuni distincte. deviate.Aurel Teodor Moldovan condiţiile prevăzute pentru recidivă.. Drept penal 1939. infracţiunea de omor şi infracţiunea de tentativă de omor.D.. complexe. continuate. poate fi reţinut concursul de infracţiuni. pag. s. Şi în acest caz. ci atâtea infracţiuni în concurs.

PARTEA GENERALĂ c) A treia condiţie priveşte săvârşirea infracţiunilor mai înainte ca infractorul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele. pentru celelalte fiind incidente cauzele prezentate mai sus. d) Infracţiunile săvârşite. concursul real de infracţiuni este definit prin prisma precizării că infracţiunile concurente sunt săvârşite prin acţiuni sau Codul penal actual Noul cod penal Art 33.. op.Zulineak. prin definitiv pentru vreuna dintre ele.cit. dar hotărârea nu era definitivă339 la data comiterii noii infracţiuni. a unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare). M. Există concurs ascunderea altei infracţiuni. R. înainte de a fi condamnată săvârşite de aceeaşi persoană. Concursul de infracţiuni este cunoscut sub două forme: concursul real şi concursul formal sau ideal. înainte ca persoana infractorului să fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele. etc. În condiţiile în care infractorul este trimis în judecată numai pentru o infracţiune. C. deşi definitivă. pag. în cauză.pag. retragerea mărturiei mincinoase.cit. iar acest lucru se datorează şi de această dată cerinţelor făcute 339 340 T. A.R. nu va mai exista concurs de infracţiuni. 171 . concursul poate fi omogen – când infracţiunile sunt de natură similară şi eterogen – când infracţiunile sunt de natură diferită..252.Concursul real se mai numeşte şi concurs material şi se caracterizează prin aceea că infractorul a săvârşit două sau mai multe infracţiuni.a fost desfiinţată printr-o cale extraordinară de atac (recurs în anulare.Bulai. op. Va fi îndeplinită condiţia chiar dacă infractorul a fost condamnat pentru o infracţiune săvârşită anterior. prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni.. inacţiuni distincte. sau cel puţin două dintre ele.S. sau se constată o cauză de nepedepsire a infractorului: denunţarea de către mituitor a dării de mită.Concursul de infracţiuni Lit.. instanţa constatând existenţa unei cauze care înlătură răspunderea penală (amnistia. ori hotărârea de condamnare. Aşa cum am arătat mai sus. În art.3008/1973..D. Există acţiuni sau inacţiuni distincte.d. deoarece există numai o singură infracţiune care să fie supusă judecăţii. să poată fi supuse judecăţii.când două sau mai multe Există concurs real de infracţiuni când infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi două sau mai multe infracţiuni au fost persoană.3/1974.DREPT PENAL.p. nr. etc)340 .s.147. pag. revizuire. real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.Concursul de infracţiuni Art 38. 38 din viitorul Cod Penal. În acest caz este posibil ca o faptă din cele săvârşite de făptuitor să nu poată fi judecată.223 . a) . înainte concurs chiar dacă una dintre infracţiuni de a fi condamnată definitiv pentru a fost comisă pentru săvârşirea sau vreuna dintre ele. lipsa plângerii prealabile). prescripţia.

cit. este atât de ordin obiectiv. 345 T. iar formele vinovăţiei sunt legate între ele343 (în cazul conexiunii etiologice putem oferi exemplu înşelăciunea săvârşită prin folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată.cit. nr.Al. vol II.Aurel Teodor Moldovan în doctrina de drept penal în materia instituţiei analizate.pag.56/1981.. nr. în paguba avutului obştesc. dec.. Explicaţii teoretice ale dreptului penal român. în paguba avutului obştesc345 ). pag. În literatura juridică se face distincţie între conexitatea etiologică (o infracţiune constituie cauza săvârşirii altei infracţiuni) şi conexitatea teleologică342 (o infracţiune constituie mijlocul pentru comiterea altei infracţiuni scop). 344 Plenul T.D. pag.cit.Nistoreanu. Conexitatea etiologică se referă la legătura mijloc-scop între infracţiunile comise – adică o infracţiune este comisă pentru a înlesni săvârşirea alei infracţiuni.p. Ghe. conexitatea etiologică (în care o infracţiune este săvârşită pentru a înlesni comiterea altei infracţiuni). Literatura arată că ambele infracţiuni trebuie să fie intenţionate.pag. În ceea ce ne priveşte suntem de acord cu prima clasificare.1971. conexitatea cronologică.346 C-tin Mitrache. s. iar hotărârea de a fi săvârşite este anterioară comiterii ambelor infracţiuni.Boroi. cât şi de ordin subiectiv.216. 343 Matei Basarab. Unica legătură care caracterizează acest concurs. pag.op. 12. le-au smuls din ansamblele electronice în care erau montate aducând în stare de nefuncţionare acele instalaţii.II. R. pe lângă infracţiunea de furt. caracterizat sau cu conexitate..S.cit. În dreptul penal român se reţin doar conexitatea etiologică şi conexitatea consecvenţională. vol II.op.136-137.12. op. 342 Ghe.341 a) Concursul real simplu nu necesită existenţa vreunei legături între infracţiunile comise prin acţiuni sau inacţiuni distincte. Nr. 11. pag.243-247 341 172 .gen. b) Concursul real calificat sau caracterizat sau cu conexitate se caracterizează prin existenţa unor legături.151. P. conexitatea consecvenţională (în care o infracţiune este săvârşită pentru a ascunde comiterea altei infracţiuni). şi infracţiunea de distrugere calificată.Fodor. pag. ori exemplul faptei inculpaţilor care. conexitatea poate fi accidentală (atunci când o infracţiune este legată întâmplător cu o altă infracţiune). d.2/1973. vol.. op.R. În literatura juridică sunt menţionate mai multe feluri de conexiuni: conexiunea topografică (infracţiunile sunt săvârşite în acelaşi loc).69 346 I. Conexiunea între infracţiuni. R.Al.9 din 23. în sensul că una constituie cauză celeilalte.Nistoreanu.R. 1. Matei Basarab. considerând că în cadrul conexităţii etiologice este inclusă şi conexitatea teleologică. (infracţiunile sunt săvârşite în acelaşi moment sau succesiv). conexiuni între infracţiunile săvârşite de aceeaşi persoană. de îndrumare nr.pag.D. Concursul real de infracţiuni este la rândul său de două feluri: a) concurs real simplu şi b) concurs real calificat. în scopul folosirii lor la confecţionarea unor aparate de radio şi amplificatoare.9/1981.. pentru a sustrage diferite piese electronice. op. Concursul cu conexitate. este că infracţiunile sunt comise de aceeaşi persoană. cunoscând că înscrisul este fals344 . S-a reţinut..cit.Boroi.152.S..

care pentru a împiedica descoperirea uciderii din culpă într-un accident de circulaţie.DREPT PENAL.349 Deci.347 Exemplele clasice date de literatură sunt: fapta infractorului care pentru a ascunde omorul. Este definit de literatura juridică ca fiind o acţiune sau inacţiune.d. se constată producerea mai multor urmări periculoase. dar trebuia şi putea să o prevadă (ex: S-a tras cu arma în direcţia unei persoane care a fost ucisă cu intenţie şi s-a rănit altă persoană din culpă ). infractorii au prevăzut că victima ar putea muri şi au acceptat acest rezultat.. În cursul săvârşirii faptei.. atât cu intenţie. concursul cuprinde elemente obiective şi subiective ale mai multor infracţiuni (ca latură obiectivă. Toate infracţiunile pot fi comise din culpă (neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile referitoare la protecţia muncii de către persoana care are îndatorirea de a le lua la locul de muncă. 349 T. Faţă de tâlhărie. C-tin Mitrache. însă. op.350 Unele din infracţiuni pot fi comise cu intenţie. ea poate fi săvârşită. Deci. În ceea ce priveşte prima infracţiune. nr. Matei Basarab. părăseşte locul accidentului. pag. intenţia este indirectă. op. B.72. 315/1974.. iar altele din culpă. pentru că altfel ar putea muri.. 347 348 173 . ca urmare a neluării măsurii respective. în sarcina inculpatului trebuie reţinută şi uciMatei Basarab.Concursul ideal sau formal de infracţiuni se mai numeşte şi concursul printr-o singură acţiune sau inacţiune.1.219. În aceste condiţii. pag. victimei i s-a pus un căluş şi apoi a fost legată peste gură foarte strâns. hotărârea infracţională pentru comiterea ultimei infracţiuni s-a luat după comiterea primei infracţiuni. grăbindu-se să plece. caracteristic pentru acest concurs este comiterea mai multor infracţiuni.62/1979. d. forma de vinovăţie pentru ultima infracţiune este întotdeauna intenţia. În acest caz. infracţiunile pot fi săvârşite toate cu intenţie directă sau unele cu intenţie directă şi altele cu intenţie indirectă.S. PARTEA GENERALĂ 2. pag. 14. ucide sau ameninţă cu moartea pe martor şi fapta conducătorului auto. iar faţă de infracţiunea de omor simplu. victima se zbătea în aşa fel încât aceştia şi-au dat seama că nu poate respira bine. care a comis un omor deosebit de grav şi o tâlhărie.cit. Exemplul dat de literatură348 este fapta săvârşită de infractor. op. vol II.pag. În timp ce inculpaţii căutau banii în cameră.. R.p. dacă infractorul nu a prevăzut urmarea. printr-o singură acţiune sau inacţiune. s-a produs moartea unui muncitor. în sensul că se comite o infracţiune pentru a acoperi săvârşirea altei infracţiuni.cit. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă – art. au acţionat cu intenţie directă.cit. vol II. 351 T. 21 din Legea 5/1965. În ceea ce priveşte latura subiectivă. 14. dacă prin aceasta se crează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau îmbolnăvire. pag.7. cât şi din culpă. întruneşte elementele mai multor infracţiuni. pag. în acest caz.c. Conexitatea consecvenţională presupune o legătură de la cauză la efect sau de la antecedenţă la consecinţă.D.217. R. săvârşită de aceeaşi persoană.S. 3/1980.p. 12.R.cit. însă nu au făcut-o. op. care datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs. reglementate de legea penală). Dacă. Ei au discutat că ar fi cazul să o dezlege. vol II. 350 Matei Basarab.

cit.Dongoroz. O altă critică era că modul de sancţionare îi crează infractorului certitudinea că după comiterea unei infracţiuni grave poate săvârşi oricâte altele.339. În reglementarea noului Cod Penal se face referire directă la denumirea de concurs formal de infracţiuni. Infracţiuneapenală culpabilitatea. De altfel. realizează conţinutul mai multor infracţiuni.. reproşândui-se că lasă nesancţionate celelalte infracţiuni. din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs. pag. spre deosebire de actuala reglemenCodul penal actual Noul cod penal Art 38.Tanoviceanu.pag. pag.Aurel Teodor Moldovan derea din culpă351 ).Concursul de infracţiuni Lit.352.Concursul de infracţiuni Există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană.2570. 10. se poate aplica un cuantum de pedeapsă ce ar depăşi durată probabilă a vieţii unui om.cit. fiindcă va executa V. şi concursul formal poate fi omogen sau eterogen ca şi concursul real. 352 174 .pag. op. datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmăririlor pe care le-a produs.. Alba-Iulia.352 S-a reproşat sistemului şi în cazul pedepselor privative de libertate. b) Sistemul absorbţiei presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru cea mai gravă dintre infracţiuni. vol II.cit. Sistemul a fost criticat. 353 M.când o acţiune sau inacţiune. b) . Art 33. Drept penal 1939.Zulineak. întruneşte elementele mai multor infracţiuni tare unde nu se face o distincţie clară între denumirea de concurs real şi concurs formal de infracţiuni.T.I. În aceste condiţii se consideră că pedeapsa nu ar trebui să depăşească o limită normală. 17. op. Drept penal. Cu privire la pedeapsa amenzii s-a reproşat sistemului adiţionării pedepselor că ar conduce în anumite cazuri la o confiscare generală.1912. 354 Matei Basarab. TRATAMENT PENAL IN CAZ DE CONCURS DE INFRACTIUNI În doctrina şi legislaţia penală sunt cunoscute trei sisteme de sancţionare pentru concursul de infracţiune: a) Sistemul cumulului aritmetic sau sistemul adiţionării pedepselor presupune adunarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune din concurs (quot delicta. op. Ed. 1944. Ardealul. Sistemul adiţionării pedepselor a mai primit reproşul că ar crea un353 plus de suferinţă.3. pag. aceasta absorbind pedepsele pentru infracţiunile mai puţin grave (major poena absorbet minorem ). vol. C-tin Mitrache. săvârşită de aceeaşi persoană.218. N. I. similare sau mai puţin grave. considerându-se că adunarea pedepselor reprezintă o pură retribuire în acest caz – şi îşi pierde din caracterul de reeducare. tot poenae) şi executarea pedepselor rezultate din adunarea lor.Buzea.

prevăzută de legiuitor. alin.a) Cod penal). se stabileşte pedeapsa pentru fiecare din infracţiunile săvârşite b. 34. după cum acestea sunt de naturi diferite sau identice. 34. Codul Penal în vigoare consacră un sistem de sancţionare mixt: cumulul juridic sau. se aplică pedeapsa închisorii. Aplicarea pedepsei reprezintă următoarea etapă a stabilirii pedepsei în urma aplicării regulilor specifice prevăzute în art. 34 din Codul Penal.DREPT PENAL. c). se consacră sistemul absorbţiei. În acest caz.lit. Sistemul sancţionator este despărţit în art. care poate fi sporită până la maximul ei special. Stabilirea pedepsei reprezintă activitatea de individualizare a răspunderii penale efectuată de instanţă pentru infracţiune concurentă. potrivit dispoziţiei de la litera b) la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit. se aplică pedeapsa cea mai grea. se aplică pedeapsa închisorii. care poate fi sporită în limitele prevăzute de lege. b) Când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare. după caz. ţinându-se seama de faptul că detenţiunea pe viaţă. este consacrarea sistemului cumulului aritmetic al pedepselor. Art. iar când acest maxim nu este îndestulător. după cum urmează: a) în art. se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim. presupunând aplicarea pedepsei cele mai grave stabilite pentru fiecare infracţiune la care se poate adăuga un spor. sistem care se justifică pe caracterul pedepsei. la care se poate adăuga amenda. se poate adăuga un spor de până la 5 ani. nu mai poate fi agravată. În felul acesta va fi încurajat să comită o infracţiune sau mai multe de gravitate mai mică sau egală cu infracţiunea cea mai gravă. d) Când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă. se aplică pedeapsa cea mai grea. c) Când s-au stabilit numai amenzi. PARTEA GENERALĂ doar sancţiunea mai severă. în totul sau în parte.354 c) Sistemul cumulului juridic sau al contopirii pedepselor este un sistem intermediar între cel al adiţionării şi cel al absorbţiei. absorbţia (art. 34 din actualul Cod Penal. O a doua modalitate de pedepsire a concursului de infracţiuni. e) Când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă.1. 34 din actualul Cod Penal stabileşte că aplicarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni presupune două etape şi anume: a.a) se prevede că atunci când s-a stabilit pentru una dintre infracţiunile în concurs o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoarea ori cu amenda. iar dacă acest maxim nu este îndestulător. lit. se va aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă. pentru pedepsele principale şi cumulul aritmetic ori după caz cumulul juridic pentru pedepsele complementare ori măsurile de siguranţă. se aplică pedeapsa cea mai mare. prin natura ei. prin prevederea că se poate aplica o pedeapsă care reprezintă totalul pedepselor sta175 . care poate fi sporită până la maximul ei special.

pentru a evita interpretări greşite. la care se poate adăuga în total sau în parte amenda rezultantă (calculată şi ea conform cumulului juridic). Diferenţa este că aplicarea pedepsei se face în acest caz prin însumarea tuturor pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune în parte. alin. la care se poate adăuga în tot sau în parte pedeapsa amenzii. urmând a se aprecia de la caz la caz dacă o asemenea opţiune este sau nu justificată. cu toate că aceasta nu a fost stabilită pentru niciuna dintre infracţiunile concurente. care vor fi aceleaşi cu cele arătate mai sus.modul de calcul al pedepsei în acest caz. Se prevede că sporul în cazul amenzii nu trebuie să depăşească o jumătate din maximul special al pedepsei celei mai grele. legiuitorul a hotărât că se pot aplica în mod alternativ. al amenzilor. face ca toate criticile aduse acestui sistem să rămână fără obiect. se va aplica un spor care să nu depăşească totalul pedepselor cumulate. care aprobă ca în situaţia comiterii mai multor fapte deosebit de grave. În condiţiile în care avem stabilite mai multe pedepse privative de libertate şi mai multe amenzi. În condiţiile cumulului juridic. iar în condiţiile în care acesta este neîndestulător. cât şi sistemul cumulului juridic. O altă ipoteză este aceea în care se stabilesc pedepse de natură diferită adică pedepse privative de libertate şi o pedeapsă cu amendă. art. Stabilirea sancţiunii pentru concursul de infracţiuni va avea tot două etape. stabilind că acesta nu poate depăşi maximul general al amenzii. 2 din viitorul Cod oferă judecătorului această posibilitate. pedeapsa rezultantă este stabilită prin aplicarea celei mai mari amenzi pentru una din infracţiunile concurente. Opinăm că şi în acest caz. Aplicarea pedepselor complementare în cazul concursului de 176 . respectiv sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu şi fix în cazul în care pentru infracţiunile concurente s-au aplicat numai pedepse cu închisoarea sau cu amenda. În ceea ce priveşte sancţionarea concursului a fost introdusă o dispoziţie nouă. se va aplica pedeapsa închisorii rezultantă (calculată conform cumulului juridic). Legiuitorul a consacrat şi sistemul cumulului aritmetic. considerăm util ca şi noul Cod să prevadă în mod expres – asemenea actualului Cod . pertinentă şi conformă cu realitatea. 39. În acest caz. Şi în acest caz se prevede că pedeapsa rezultantă nu poate depăşi maximul general al pedepsei imediat superioare. şi nici maximul amenzii. se va aplica pedeapsa privativă de libertate. atât sistemul cumulului aritmetic.Aurel Teodor Moldovan bilite pentru infracţiunile concurente. prin stabilirea unei pedepse cu o limită normală în ceea ce priveşte gravitatea lor. această alternativă la sistemul cumulului juridic. care poate fi sporită până la maximul ei special. De lege-ferenda. Ni se pare o soluţie oportună. instanţa să poată aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă. legiuitorul se referă la categoria superioară de pedeapsă. În privinţa pedepsei principale şi în viitoarea reglementare s-a optat pentru sistemul absorbţiei în ipoteza în care pentru una dintre infracţiunile concurente s-a aplicat pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Această îngrădire a cumulului aritmetic. Prin urmare. În cazul în care pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente sunt pedepsite cu amendă.

4. Pen pedepsele complimentare se pot cumula. acela de a înlătura o stare de pericol şi de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni. dacă pedepsele complementare stabilite sunt de aceeaşi natură. se cumulează.Nistoreanu. op.221. 357 C-tin Mitrache.pag. iar dacă sunt de natură diferită. alin . c) Dacă pedepsele complementare sunt de aceeaşi natură. se vor contopi358 .64356 . 147. cu acelaşi conţinut. În ceea ce priveşte cumularea măsurilor de siguranţă. iar dintre pedepsele complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea otrivit art. Pedepsele complementare se aplică în conformitate cu prevederile art. Acestea sunt similare ca modalitate de aplicare a pedepselor complimentare în cazul concursului de infracţiuni..op. 358 Ghe. CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTRU C-tin Mitrache. 35 Codul penal în vigoare şi cu prevederile art. aceasta se va aplica alături de pedeapsa privativă de libertate. iar în viitorul Cod în art.154. 112 din noul Cod se cumulează.DREPT PENAL. noul Cod penal prevede că măsurile de siguranţă de aceeaşi natură. 54 alin.pag.221.Boroi.pag. dar cu conţinut diferit (ex: interzicerea unor drepuri prevăzute de Codul Penal actual la art. PARTEA GENERALĂ infracţiuni. op. cu excepţia dizolvării sau cele de aceeaşi natură. că este posibilă cumularea măsurilor de siguranţă. se va aplica cea mai grea dintre acestea.(2) noul Cod Penal în caz de pluralitate de infracţiuni săvârşite de persoana juridică. dar cu conţinut diferit. 10.. C-tin Mitrache. măsurile de siguranţă luate conform art.cit. în cazul infracţiunilor concurente se iau o singură dată. (3) C. având în vedere natura şi scopul măsurilor de siguranţă. că se poate deroga de la opinia că măsurile de siguranţă de acelaşi fel. în sensul că disting mai multe situaţii: a) Dacă s-a stabilit o singură pedeapsă complementară pentru una din infracţiunile concurente. luate pentru infracţiuni concurente. pedepsele complementare de natură diferită. 66). Aplicarea măsurilor de siguranţă în cazul concursului de infracţiuni Având în vedere natura măsurilor de siguranţă. op. deci.. În caz de pluralitate de infracţiuni.Al.cit. 355 356 177 .237.357 Apreciem.cit.pag. chiar de aceeaşi natură.355 b) În cazul în care s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită pentru infracţiunile concurente se vor aplica toate. chiar dacă această pedeapsă complementară nu a fost stabilită pe lângă pedeapsa cea mai grea. aceasta este o dispoziţie normală.cit. Pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni săvârşite de persoana juridică În dispoziţiile art. ele se vor aplica toate. Achiesăm la opinia literaturii juridice. 45 din viitorul Cod Penal. căci scopul lor este diferit (ex: confiscarea specială luată în cazul infracţiunilor concurente şi privind lucruri diferite se va lua cu privire la toate lucrurile stabilite). se cumulează.

Practica este. 318. această pedeapsă va intra individual în contopire sau în cumul aritmetic. împreună cu sporul . C. sau de aceeaşi instanţă care s-a pronunţat cu privire la ele prin hotărâri separate de condamnare. căci dacă era necesar sporul când se cunoşteau doar o parte din infracţiunile comise. şi nu rezultanta pentru o parte din infracţiunile concurente cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea concurentă. 362 T. pag. 39 din noul Cod.1970.12. fără posibilitatea ca instanţa judecătorească să reducă sau să înlăture acest spor. Dacă pentru una din pedepsele ce se contopesc.pag.719/1955. op... tot prin cumulare aritmetică.1935/1970.. 1. pag. pedeapsa se va aplica.360 Ne referim în acest caz la aplicarea pedepselor prin contopire şi nu prin cumul aritmetic..pag.295. 36. În aceste situaţii sporul ce se poate stabili va fi întotdeauna egal cu cel stabilit anterior.nr..S.D. este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă.1 din Codul penal viitor se vor aplica dispoziţiile art. mai mult.pag. însă. nu se ridică probleme în pedepsirea concursului de infracţiuni. Opinăm. se constată că cel condamnat suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă. Distingem mai multe situaţii: a) Infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune. Dacă pedeapsa rezultată iniţial pentru concurs cuprinde şi un spor.d.M. Literatura identifică şi situaţia în care infractorul a fost anterior condamnat pentru un concurs de infracţiuni şi pedeapsa rezultată cuprinde şi un spor. C.II.pag.cit. acest spor final putând fi majorat până la limitele general impuse pentru concurs. complet militar. şi nu între rezultanta cumulului aritmetic şi infracţiunea concurentă. judecată ulterior. Această soluţie este prevăzută şi în legislaţia penală actuală. că se poate aplica şi sistemul contopirii. op.Aurel Teodor Moldovan INFRACTIUNI CONCURENTE În condiţiile în care toate infracţiunile concurente au fost judecate concomitent de aceeaşi instanţă.bucureşti.362 V.473.359 Este evident că în situaţia cumulului aritmetic. 39 din noul Cod se aplică în mod corespunzător..Dincu.1955. ca infracţiunile să fie judecate separat de instanţe diferite. acesta nu va putea fi înlăturat în cazul contopirii pedepselor pentru infracţiuni concurente. 359 360 178 .cit.. op. d. după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă. în acest caz. 1972. vol.cit. el este cu atât mai necesar cu cât s-au descoperit şi mai multe infracţiuni. C-tin Mitrache. instanţa a adăugat un spor prin hotărâre definitivă.74/1972.Papadopol op.222. Dispoziţiile art. Este posibil.S.nr. după regulile prezentate mai sus. 361 T. deoarece condamnatul era recidivist.361 În contopire vor fi cuprinse numai pedepsele ce urmează a fi executate. pag.pen. alin.56. alin.68/1995. totuşi.D. b) A doua ipoteză are în vedere situaţia în care.68 A. secţia a-II-a pen.S. în dreptul nr.p. conform art. d. T.pag.s. C.10/1995.cit. în opinia noastră.222. 363 T. c.40. însă. Opinăm că în această situaţie se vor compara pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente şi conform art. d. nu şi cele pentru care a intervenit o cauză legală de neexecutare.D. C-tin Mitrache. că se vor contopi pedepsele stabilite pentru infracţiuni concurente.

06.06.. pag.p. Graţiere .2004 se ţine evidenţa persoanelor condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal sau administrativ. că atât controlul cât şi corecţia pe care le exercită condamnarea sau executarea unei pedepse pentru o infracţiune.365 10. aceasta putând menţine. d.Bulai op.222. a uneia sau mai multor infracţiuni după ce acea persoană fusese condamnată definitiv pentru o altă infracţiune. op. ceea ce s-a executat. Recidivă .1.367 Starea de recidivă se determină prin cazierul judicar unde potrivit art . p. cit. 1982 . deci. RRD nr. Pag. recidiva ca fiind starea.Dongoroz.Al.nr.. În legătură cu conceptul de „ Recidivist prin condamnări anterioare ”.pag. pag.363 Incidenţa actelor de clemenţă priveşte fiecare pedeapsă stabilită în cadrul concursului de infracţiuni. Deosebirea între recidivă şi concurs.5. împrejurarea în care se T.DREPT PENAL..cit. pentru aspecte din practica judiciară : Victor Nicolescu . situaţia.cit.op. 364 365 179 . 737/1960. înlăturarea sporului ce a fost aplicat este obligatorie. a se vedea în acest sens C-tin Mitrache. p. nr. ca formă a pluralităţii de infracţiuni presupune ca şi în cazul concursului săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni. Dacă în urma dezcontopirii şi aplicării actelor de clemenţă rămâne de executat numai o pedeapsă stabilită pentru o infracţiune. când făptuitorul săvârşeşte mai multe infracţiuni.S. d. repertoriu alfabetic (1969-1976). RRD nr. nu sunt eficiente în cazul său. cu precizarea că se va scădea din durata pedepsei aplicate pentru tot concursul. 586/30. 136-138 368 Publicată în M. 366 V.pen.P. astfel că pedeapsa rezultantă va fi desfăcută. înainte de condamnarea sa. înlăturarea sporului ce fusese iniţial stabilit. Spre deosebire însă de concursul de infracţiuni.. 2004 369 C-tin Mitrache.op.Boroi.947/1974.88. col.5.pag.pag. L.4/1981. 34-38. ci facultativă pentru instanţă. 367 Iulian Poenaru . PARTEA GENERALĂ c) Contopirea pedepselor pentru concursul de infracţiuni se va face şi în situaţia în care condamnatul a executat în total sau în parte condamnarea.nr.156. pag. Ghe.368 Putem defini..s. Aspecte generale Recidiva.cit.226. recidiva presupune săvârşirea de aceeaşi persoană. nr. făptuitorul perseverând în activitatea infracţională. RECIDIVA 10. Literatura de specialitate a apreciat că reluarea activităţii infracţionale după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o altă infracţiune săvârşită anterior reprezintă un indice de incorigibilitate de nărăvire a infractorului 366 şi care duce la o reacţie represivă mai energică şi la înlăturarea recidivistului de la beneficiul unor acte de clemenţă. 2.196. reflectă o periculozitate mai mare a celui ce săvârşeşte o infracţiune în stare de recidivă.364 Dacă în urma aplicării actelor de clemenţă au rămas de executat cel puţin două pedepse. 12.Nistoreanu. 290 din 24.223. C. Of. pe lângă pedeapsa de bază nu mai este obligatorie. 2 din Legea nr.S. El dovedeşte prin aceasta. T. op.350.cit. reduce sau chiar înlătura acest spor.

vom avea: a) recidivă postcondamnatorie – când infracţiunea nouă este săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracţiunea anterioară dar înainte ca infractorul să fi executat în întregime pedeapsa anterioară. după condamnare sau după executarea pedepsei anterioare. condamnatul primeşte o nouă condamnare tot pentru înşelăciune) 3. În literatura juridică aceste elemente au fost denumite termeni ai recidivei.2. recidiva poate fi: a) recidivă absolută. În funcţie de gravitatea condamnării pentru prima infracţiune. 2. Acestea sunt elementele stării de recidivă. atât recidiva mare cât şi recidiva mică. când este necesar ca pedeapsa anterioară să fie de o anumită gravitate. d) recidiva mică se caracterizează prin aceea că primul termen este o infracţiune mai uşoară. atunci când existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări b) recidiva relativă. anterior. Faţă de momentul săvârşirii noii infracţiuni. b) recidiva este specială când infracţiunile ce formează termenii ei sunt de aceeaşi natură (după o condamnare definitivă pentru înşelăciune. cât şi cea care formeză al doilea termen sunt de o anumită gravitate. în funcţie de variaţiunile celor doi termeni. 369 Din această definiţie reiese că trebuie să existe o condamnare pentru o infracţiune şi o nouă infracţiune comisă. După natura infracţiunilor ce compun recidiva avem: a) recidivă generală care înseamnă săvârşirea mai înainte a unei infracţiuni de o anumită natură. şi săvârşirea după condamnare sau după executarea pedepsei. iar cel de-al doilea termen constă în săvârşirea din nou a unei infracţiuni. a unei infracţiuni de altă natură. a fost condamnată sau a şi executat o pedeapsă pentru o infracţiune. Codul penal român consacră recidiva relativă. Modalităţile recidivei Sunt formele pe care aceasta le poate avea.5. În Codul penal român s-a reţinut. Vom enumera pe scurt şi vom prezenta cele mai cunoscute modalităţi de recidivă: 1. 180 . iar al doilea termen o infracţiune mai gravă. c) recidiva mare există atunci când.Aurel Teodor Moldovan găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracţiune după ce. în aşa fel încât să dovedească perseverenţa infractorului şi implicit o periculozitate socială ridicată a acestuia. b) recidiva postexecutorie există atunci când săvârşirea unei noi infracţiuni are loc după executarea în totalitate a pedepsei anterioare . impunând o anumită gravitate pentru prima infracţiune. Primul termen al recidivei constă întotdeauna într-o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate. 10. atât infracţiunea care formează primul termen.

este reglementată de Codul penal în vigoare. 181 . PARTEA GENERALĂ 4. când primul termen al acesteia poate fi şi o condamnare pronunţată în străinătate.5. În Codul penal viitor. pag. distingem: a) recidivă cu efect unic. alin.DREPT PENAL. lit. b) recidiva temporară a cărei existenţă este condiţionată de săvârşirea noii infracţiuni.Recidiva fizice Alin. prin instituirea reabilitării. potrivit dispoziţiilor art. ce presupune aplicarea aceluiaşi tratament penal pentru infractorul la prima recidivă.1: Există recidivă pentru persoana rămânerea definitivă a unei hotărâri de fizică în următoarele cazuri: condamnare la pedeapsa închisorii mai 370 C. După criteriul tratamentului sancţionator al recidivei.Recidiva în cazul persoanei Art 41. şi nu numai.1: Există recidivă când. 37. cât şi pentru cel care s-ar afla la o nouă recidivă (cel care a perseverat în recidivă). b) recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivă. Codul penal român. recidiva mare postcondamnatorie este reglementată la art. a. care nu este condiţionată de săvârşirea infracţiunii într-un anumit termen de la condamnarea sau executarea pedepsei pronunţate pentru infracţiunea de la primul termen.370 10.1 şi schimbă dispoziţiile vechiului Cod în ceea ce priveşte primul termen al recidivei. avem: a) recidivă naţională sau teritorială. avem: a) recidivă permanentă.Bulai op.172. Recidiva mare postcondamnatorie Recidiva mare postcondamnatorie sau recidiva mare după condamnare. 41.cit. Dacă în Codul penal actual. primul termen al recidivei îl constituia Codul penal actual Noul cod penal Art 37. După locul în care s-a aplicat pedeapsa definitivă ce formează primul termen al recidivei. după Alin. În reglementarea viitoare a recidivei se identifică elemente noi atât cu privire la definirea şi termenii recidivei. a consacrat recidiva temporară. într-un anumit termen dat de la condamnarea sau executarea pedepsei pentru infracţiunea de la primul termen. cât şi cu privire la pedeapsă. când existenţa ei este condiţionată de condamnarea definitivă pronunţată de o instanţă română (priveşte primul termen al recidivei) b) recidivă internaţională. 5.3. 6. În funcţie de timpul scurs între executarea pedepsei în ceea ce priveşte infracţiunea ce constituie primul termen şi săvârşirea infracţiunii ce constituie al doilea termen.

C. cel condam.371 În cazul concursului de infracţiuni este vorba de pedeapsa rezultantă. există recidivă mare şi în cazul în care după condamnare la detenţiunea pe viaţă. delimitează recidiva de concurs şi evidenţiază periculozitatea sporită a infractorului. înainte de începerea executării. condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de şase luni. 371 182 . Condiţii cu privire la primul termen: a) Prima condiţie constă în existenţa unei hotărâri definitive de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. iar pede. Potrivit Codului Penal în vigoare. în noul Cod. pag. V. care trebuie să fie mai mare de 6 luni. (1) este detenţiunea pe viaţă.3: Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de conîn cazurile prevăzute în alin. sau în stare de evadare.Alin. pag. P.. op.(1) este detenţiunea pe viaţă. Codul penal actual Noul cod penal Art 37. Alin.I. insuflându-i acestuia convingerea că nu va fi pedepsit pentru recidivă mare. Codul penal comentat şi adnotat.(1) lit. în timpul executării sau în stare de evadare.. Considerăm că este îndeplinită condiţia şi în cazul în care pedeapsa a fost aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune ori ca pedeapsă rezultantă pentru un concurs de infracţiuni.2: Există recidivă şi în cazurile în care una dintre pedpesele prevăzute la alin.Bulai Explicaţii teoretice. b) Condamnarea definitivă trebuie conform dispoziţiilor actualului Cod să fie mai mare de 6 luni sau pedeapsa detenţiunii pe viaţă. A.Aurel Teodor Moldovan a)când după rămânerea definitivă a unei mare de un an şi până la reabilitare hotărâri de condamnare la pedeapsa sau împlinirea termenului de reabiliînchisorii mai mare de 6 luni.301.2: Există recidivă şi în cazul în care apsa prevăzută de lege pentru a doua una dintre pedepsele prevăzute în alin. a) şi damnare pronunţată în străinătate.Recidiva în cazul persoanei Art 41.cit.275.tare. respectiv 1 an. în timpul executării acesteia deapsa închisorii de un an sau mai mare. pentru care legea prevede pepedepsei.Rămureanu . cel condamnat. decât în cazul săvârşirii unei infracţiuni grave.324.Dincu. Conform dispoziţiilor noului Cod trebuie ca pedeapsa să fie privativă de libertate şi mai mare de 1 an.Recidiva fizice Alin.G. înainte de începerea executării depăşită. pag. Condiţiile recidivei mari postcondamnatorii I. Considerăm că aceste dispoziţii sunt prea puţin coercitive pentru infractor. săvârşeşte o nouă infracţiune cu intenţie. condamnatul săvârşeşte din nou nat săvârşeşte din nou o infracţiune cu o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie intenţie. primul termen îl reprezintă o condamnare la pedeapsa privativă de libertate de un an. infracţiune este mai mare de un an. vol.3: Pentru stabilirea stării de recidivă Alin. Condiţia ca hotărârea să fie definitivă. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.

încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. toate consecinţele penale privitoare la acele fapte.. oarecum similară cu interpretarea din cadrul contopirii pedepselor pentru concursul de infracţiuni. PARTEA GENERALĂ lit. atunci când condamnarea priveşte o infracţiune săvârşită cu praeter intenţie. Condamnările pentru fapte care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni.372 d) Condamnarea să nu fie dintre acelea de care. S-a considerat că infractorul recidivist nu probează perseverenţa infracţională decât prin intenţia cu care săvârşeşte infracţiunile. respectiv 1 an.. Condamnările pentru infracţiunile amnistiate. rezultă din dispoziţiile art.(2). 41.cit. c) Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie. potrivit cărora nu se ţine seama de stabilirea stării de recidivă de condamnările pentru infracţiunile din culpă. op. 1973. or în cazul în care legea nouă nu mai prevede ca infracţiune o faptă incriminată de legea veche. alin. b) şi alin. Condamnările pentru infracţiunile din culpă. C-tin Mitrache. 42.Poaenaru. 38 din Codul penal în vigoare nu se ţine seama de: 1.374 3.c) noul Cod Penal. chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente. lit.551. dacă hotărârea de în străinătate. Pedeapsa poate fi pronunţată şi de o instanţă străină.DREPT PENAL. alin.373 2. 6/1973.. 42 prevede că la stabilirea stării de M. 4.37. Condamnările pentru infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.pag. Se consideră că primul termen al recidivei trebuie să-şi păstreze relevanţa penală. V. op. condamnare a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii. lit.227. op. încetează şi abilitatea primului termen de a constitui o pluralitate. 283.35. nu depăşesc nici una 6 luni.Rămureanu. Amnistia având drept efect stingerea răspunderii penale. art.226. Este îndeplinită condiţia. pag. 374 I. Ed. pag.a indice1 din Codul penal actual şi art. ea înlătură consecinţele infracţiunii. deci pluralitatea de infracţiuni nu mai este prezentă. 372 373 183 .3 din viitorul Cod Penal). dacă această hotărâre a fost recunoscută şi în ţară potrivit dispoziţiilor de procedură penală sau a altor legi (art. Ştiinţifică. 38.cit. Cit. luate separat. se poate ţine seama şi pentru o faptă prevăzută şi de legea de hotărârea de condamnare pronunţată penală română. Potrivit art.pag. Modificarea Codului penal.3 din Codul Penal care este în vigoare şi art.cit. pag.375 În concepţia viitoarei reglementări. dacă hotărârea de legii. Este o interpretare. când personalitatea sa era înformare. Asemenea condiţie. Încetând consecinţele penale. Bucureşti. Apare ca o protecţie a minorului care va fi degrevat pe viitor de consecinţele unor fapte săvârşite în timpul minorităţii.Zolineak. Legea nr. pentru o faptă prevăzută condamnare a fost recunoscută potrivit şi de legea română. op. pentru ca să poată forma cu noua infracţiune o pluralitate. 375 C-tin Mitrache. potrivit legii nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă.

dacă condamnatul a obţinut amânarea executării pedepsei sau dacă executarea pedepsei a fost suspendată printr-o cale extraordinară de atac. vol. Prin aceasta se înţelege comiterea oricăreia dintre faptele pe care legea la pedepseşte. op. op.Rămureanu. ca formă de vinovăţie poate fi atât intenţie directă şi indirectă.pag. Ed.. cit. Cit. Delimităm mai multe momente: 1. instigator sau complice. fiecare în parte va forma cel de-al doilea termen al unei recidive distincte. II. dacă fapta este comisă în calitate de autor sau coautor. op.376 Cel de-al doilea termen al recidivei constă în săvârşirea unei singure infracţiuni. şi atunci când pedeapsa prevăzută de lege este pedeapsa privativă de libetate. deoarece această recidivă are un consacrat caracter general.Dincu. Cel de-al doilea termen constă în săvârşirea unei noi infracţiuni intenţionate. Drept penal. în timpul executării pedepC. op. Deşi toate aceste infracţiuni nu formează primul termen al recidivei. 1992. pag. Ştiinţifică şi enciclopedică. c) infracţiunile săvârşite din culpă. Executarea pedepsei poate fi la locul de deţinere..377 b) Noua infracţiune să fie săvârşită cu intenţie. pag. Drept penal.378 c) Pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune să fie mai mare de un an potrivit actualului cod sau potrivit noului cod pedeapsa trebuie să fei de un an sau mai mare. etc. Nu are importanţă dacă hotărârea definitivă s-a pus în executare sau nu.231.322. 378 D.cit. de legi speciale penale sau de legi nepenale care prevăd pedepsirea unor infracţiuni. vol.cit.331. Codul penal comentat şi adnotat. pag.I. În timpul executării pedepsei. Condiţiile celui de-al doilea termen al recidivei. în timpul liberării condiţioanate. d) Noua infracţiune să fie săvârşită în intervalul de timp după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. Nu importă dacă fapta este prevăzută de Codul penal. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată este mai mare de un an.Zolineak. iar dacă infractorul săvârşeşte mai multe infracţiuni. Este îndeplinită condiţia şi dacă fapta este infracţiune consumată sau rămasă în stadiul de tentativă. într-o închisoare militară. A. b) infracţiunile amnistiate. Bucureşti. Parte specială. II. mai mare de un an. Intenţia. pag.227. Înainte de începerea executării pedepsei. mai înainte de împlinirea duatei pedepsei.Aurel Teodor Moldovan recidivă nu se va ţine cont de hotărârile de condamnare privitoare la: a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală. 376 377 184 . altrernativ cu pedeapsa amenzii. Este îndeplinită această condiţie şi atunci când infarcţiuneaa rămas în fază de tentativă pedepsibilă.Bulai.Pavel. Pag. 574 379 M. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an: a) Săvârşirea unei noi infracţiuni. V.379 2. sunt îndeplinite condiţiile şi dacă a doua infracţiune se săvârşeşte în timpul întreruperii executării pedepsei. cât şi intenţie depăşită (praeter-intenţie). ele vor fi avute în vedere ca antecedente penale la individualizarea pedepselor. C-tin Mitrache. 1977. 276.

. Se va reţine starea de recidivă în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în stare de evadare. Recidiva mare postexecutorie Este reglementată de art.5. Literatura reţine380 şi alte situaţii în care există recidivă mare postcondamnatorie.cit. în ceea ce priveşte neprevederea expresă a acestor modalităţi de stingere a executării. Totodată.pag. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. art. după executarea unei pedepse privative de libertate mai mare de 6 luni. În toate aceste cazuri se arată că se poate reţine recidiva mare postexecutorie. 4. În stare de evadare. op. 37. de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă şi până la împlinirea duratei pedepsei. Actualul Cod penal arătă că pedeapsa poate constitui primul termen al recidivei şi dacă executarea s-a stins prin graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau dacă s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei. 4.DREPT PENAL. în condiţiile în care sunt îndeplinite condiţiile legii (art. Aceasta constituie o hibă în exprimare a actualului Cod.b. Infracţiunea de evadare poate forma cel de-al doilea termen al recidivei deoarece este intenţionată şi se pedepseşte cu o pedeapsă mai mare de un an. Conform acestor dispoziţii poate fi reţinută starea de recidivă mare post executorie când. În noul Cod Penal nu se mai întâlneşte o asemenea dispoziţie. Sunt concretizate situaţiile de comitere a unei noi infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei sau în termenul de încercare al suspendăriii executării pedepsei sub supraveghere ori în termenul de încercare al graţierii condiţionate. art.228. condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită. susţinem că în continuare. b) pedeapsa cu închisoarea să fi fost executată. 41 care incriminează starea de recidivă prevede doar că există recidivă când. după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare. 3. 10. din Codul penal. Nu contează modul de executare al pdepsei. Condiţii cu privire la primul termen: a) primul termen al recidivei mari postexecutorii îl constituie pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ( în noile dispoziţii pedeapsa trebuia să fie de un an sau mai mare). condamnatul săvârşeşte cu intenţie o nouă infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. 185 .37-38 din Codul penal actual. PARTEA GENERALĂ sei închisorii la locul de muncă sau în timpul. la analiza380 C-tin Mitrache. lit. după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse. I. Cu opinia că pe viitor aceste situaţii ar trebui prevăzute. aceasta este o infracţiune săvârşita în timpul executării pedepsei. Condiţii de existenţă a recidivei mari postexecutorii.41-42 din Codul penal viitor).

după graţierea totală sau a restului de pedeapsă. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.381 d) condamnarea să nu fie una dintre acelea de care nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă (art. cel condamnat săvârşeşte din nou o infacţiune cu intenţie. 186 .c. este oportun să se ia în considerare şi situaţiile în care executarea pedepsei s-a stins prin graţiere totală sau a restului de pedeapsă. la o pedeapsă privativă de libertate. sau prin împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei. C. respectiv art. II. primul termen al recidivei mici.p. în cazul recidivei postexecutorii se adugă şi infracţiunile cu condamnări pentru care a intervenit reabilitarea sau s-a împlinit termenul de reabilitare. 382 Putem aprecia că sunt condiţii de existenţă ale recidivei mici postcondamnatorii.p. op.Aurel Teodor Moldovan rea condiţiilor cu privire la primul termen.5. ori dacă executarea pedepsei s-a stins prin prescripţie. Ca şi la recidiva mare postcondamnatorie.prin aplicarea instituţiei reabilitării – o recidivă temporară. Deducem.actual şi art. 42. alin. pag. Drept penal. definitive.Zolineak. În aceste condiţii se apreciaşă că foarte rar se poate întâlni o astfel de situaţie în practica judiciară.(1). de orice natură. cit. Recidiva se reţine atunci când săvârşirea infracţiunii are loc după terminarea executării pedepsei.din Codul Penal viitor. Astfel.130. În Codul penal în vigoare există recidivă mică când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare de până la 6 luni. aceasta poate fi primul termen al recidivei mari postexecutorii. S-a considerat că nu se poate proba perseverenţa infracţională în cazul săvârşirii infracţiunilor săvârşite le intervale mari de timp.pag. Pedepsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune trebuie să fie mai mare de un an. Recidiva mică postcondamnatorie Este reglementată de dispoziţiile art. următoarele: I.38. cât şi în cazu reabilitării judecătoreşti. 38. aşa cum am mai arătat că legiuitorul penal român a stabilit . la pedeapsa închisorii de până la 6 luni. 381 M.viitor). care trebuie săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie.41 alin.. 382 C-tin Mitrache. este compus din trei condamnări. deci.. În ceea ce priveşte primul termen al recidivei: a) să existe o condamnare definitivă. când condamnatul a fost eiberat condiţionat. c) pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni să fie executată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. sau după prescrierea executării pedepsei ce constituie primul termen al recidivei.37. 10.42 C. lit. succesive şi succeptibile de a fi executate separat. Sunt îndeplinite aceste condiţii atât în cazul reabilitării de drept. Pe lângă infracţiunile prevăzute de art. op.230.cit.1. 5. al doilea termen trebuie să constituie o infracţiune. din Codul penal actual şi art. Condiţiile cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei mari postexecutorii. În ceea ce priveşte detenţiunea pe viaţă. Cu atât mai mult este îndeplinită condiţia în cazul în care pedeapsa pentru a doua infracţiune este infracţiunea pe viaţă.

în sensul că este posibilă această agravare. 6. primul termen constituindu-l o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate. c) să nu fie incidente vreo cauză dintre cele prevăzute la art. condiţiile vor fi identice cu cele de la recidiva mică postcondamnatorie. infractorul dovedeşte o periculozitate sporită. Cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei mici postexecutorii trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei. recidiva mică postexecutorie. 42 din Codul penal viitor. în ceea ce priveşte condiţiile cu privire la primul termen este identică cu recidiva mică post condamnatorie. Caracterul recidivei este acela de cauză de agravare facultativă a pedepsei. condiţiile de existenţă ale recidivei mici postexecutorii.5. adică să fie constituit din săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare. Noua infracţiune ce formează al doilea termen al micii recidive postexecutorii se săvârşeşte după executarea pedeapsei privative de libertate ce nu depăşeşete 6 luni sau după graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescrierea acesteia. pentru o infracţiune executată.DREPT PENAL.38 (Codul penal actual) şi 42 (Codul penal viitor). lit. respectiv art. PARTEA GENERALĂ Apreciem că sunt aplicabile regulile de la recidiva mare post condamnatorie. vor fi: I. Se menţine condiţia ca această condamnare să nu fi fost pronunţată pentru vreuna din infracţiunile pentru care sunt incidente dispoziţiile art.5. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libetate mai mare de un an. II. Discuţiile de la recidiva mare postcondmnatorie se păstrează şi în cazul recidivei mici. 7.41 din noul Cod. săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. 10.c. În Codul actual. Trebuie totodată ca noua infracţiune să fie săvârşită înainte de începerea executării pedepsei pentru prima infracţiune. în sensul că pedeapsa poate fi pronunţată şi pentru un concurs de infracţiuni. Recidiva mică postexecutorie Este prevăzută de art. 37. II. b) condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie directă. din Codul Penal actual. acesta trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii cerute de precedentele modalităţi ale recidivei. Tratamentul penal al recidivei Prin săvârşirea unei noi infracţiuni după o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii sau după executare. indirectă sau cu praeterintenţie. în condiţiile în care instanţa constată necesitatea acesteia. din Codul penal actual sau art. 10. Astfel. În ceea ce priveşte al doilea termen al recidivei. În ceea ce priveşte primul termen. 187 . 38.

şi numai după aceea. R.. Codul penal actual prevede ca al doilea spor să fie de maxim 7 ani. în cazul cumulului juridic. Aplicarea pedepselor complimentare în cazul recidivei mari postcondmnatorii C.1802/1971.43. Dacă în cazul cumulului aritmetic lucrurile sunt clare. T. vom avea mai multe situaţii: a) Înainte de începerea executării pedepsei.. contopirea are loc între pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune şi restul de pedeapsă rămas neexecutat din condamnarea anterioară. caz în care opinăm că trebuie cumulate aritmetic pedeapsa pentru starea de recidivă şi restul de pedeapsă rămas neexecutat. cu maximul prevăzut de lege.s.39.p. nr. vol. în sensul că se recurge la un cumul artimetic în cazul recidivei postcondamnatorii.I.R. atunci aceasta va fi contopită cu pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune.301. 45 noul Cod Penal).. iar dacă pedeapsa pentru concurs este mai gravă. Simplul fapt al evadării poate duce la constatarea unei stări de recidivă.39 din viitorul Cod Penal. nr.R. atunci pentru fiecare din infracţiunile din concurs se vor aplica regulile recidivei.. 34-35.2/1974..163. Ca sistem de sancţionare se aplică sistemul cumulului juridic cu spor facultativ. alin. între pedepsele rezultate se vor aplica regulile concursului de infracţiuni.. C. Codul penal actual şi art.d. Dacă pedeapsa aplicată la primul termen al recidivei este rezultanta unui concurs de infracţiuni.. pag.nr. T. actual. prin dispoziţia de la art.d. În acest caz se va stabili o pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită din nou. 383 384 188 . Sancţionarea recidivei mari postcondmnatorii Aplicarea pedepsei principale Este reglementată de dispoziţiile art.D. d.Bulai Explicaţii teoretice.p.333/1971.p. 43.. care se contopeşte cu pedeapsa care formează primul termen al recidivei. pag.S. R.S.1.D. art.S. cu pedeapsa pentru evadare. Noul Cod penal.383 b) Când noua infracţiune se săvârşeşte în timpul executării pedepsei. Cod Penal viitor.385 c) Dacă infracţiunea s-a săvârşit în stare de evadare.1simplifică tratamentul sancţionator.8/1971. iar dacă acesta este neîndestulător. 385 T.167. art. aceasta poate fi sporită în prima fază până la maximul ei special.p. Deci. 384 Calcularea restului de pedeapsă ce mai era de executat se face de la data comiterii noii infracţiuni. în cazul în care înainte de executare se săvârşeşte un concurs de infracţiuni. ca în condiţiile concursului de infracţiuni (art. alin.Aurel Teodor Moldovan a. Când după o condamnare pentru o infracţiune. pag. alin.nr.1.s. pedepsele ce se vor contopi vor fi pedeapsa stabiltită pentru infracţiunea comisă în stare de evadare şi rezultanta obţinută din cumulul aritmetic al restului neexecutat din pedeapsa pentru primul termen şi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de evadare.. se va contopi pedeapsa pentru al doilea termen al recidivei cu rezultatul obţinut din adunarea restului de pedeapsă pentru primul termen.s. când a luat naştere starea de recidivă postcondamnatorie şi nu de la data hotărârii de condamnare pentru noua condamnare. după regulile de la concursul de infracţiuni.1088/1973.

41 din noul Cod Penal. Pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă postexecutorie se aplică o pedeapsă cuprinsă între limitele maximului special şi minimului special prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă. 39. Dacă maximul special este considerat necorespunzător se poate aplica un spor de până la 10 ani pentru acel maxim. Când sunt de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut. dar cu conţinut diferit se va aplica tot regula adiţionării. Astfel. ele se adiţionează. Dacă sunt de natură diferită. Aplicarea sancţiunilor pentru recidiva mică postcondamnatorie 189 . Sancţionarea recidivei mari postexecurorii Aplicarea pedepsei principale. Proiectul noului Cod Penal apelează la soluţia majorării legale a limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate în cazul recidivei posteexecutorii. Luarea măsurilor de siguranţă este determinată de scopul şi funcţiile acestora. alin. ci de la început se stabileşte o pedeapsă având în vedere starea de recidivă care este cuprinsă între minimul special şi maximul rezultat din maximul special al pedepsei la care se adaugă. aplicându-se mai întâi dispoziţiile referitoare la concurs şi apoi cele incidente în cazul recidivei. alin. 2 din noul Cod se prevede că atunci când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente. Tot în conţinutul noului Cod Penal cu privire la tratamentul sancţionator al recidivei se prevede şi ipoteza în care termenul al doilea al recidivei este alcătuit dintr-un concurs de infracţiuni. deoarece calitatea de recidivist trebuie să atragă tratamentul specific acestei forme de pluralitate. 43. alin. În cazulîn care ele sunt de natură diferită sau în cazul în care suntde aceiaşi natură dar cu conţinut diferit.4 din Codul Penal actual şi art. c.S-a susţinut în literatura juridică. 43. Se observă din textul de lege că acest tratament îşi găseşte aplicabilitate chiar dacă numai una dintre infracţiunile concurente se află în stare de recidivă.DREPT PENAL. dacă sunt de aceeaşi natură. atunci când numărul şi gravitatea faptelor săvârşite ar întemeia acest lucru. 3 din noul Cod Penal. Este reglementată de art. dacă se consideră necesar. potrivit art. Această soluţie este prevăzută de art. că aplicarea pedepsei nu are loc în doi timpi. sporul de până la 10 ani. b. şi în cazul recidivei postcondamnatorii noul cod penal prevede posibilitatea aplicării detenţiunii pe viaţă chiar dacă pedepsele stabilite constau în închisoare. se procedează la o modalitate de aplicare a pedepsei diferită de cel existent în prezent. În cazul pedepselor complementare şi măsurilor de siguranţă acestea se vor aplica şi executa toate. se va aplica cea mai grea dintre ele. PARTEA GENERALĂ Aceste pedepse se aplică toate când sunt de natură diferită sau când sunt de aceeaşi natură sau cu conţinut diferit. În acest caz. dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă. iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. iar dacă sunt de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se va aplica cea mai grea dintre pedepse sau măsuri. ele se vor adiţiona. pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni. Aplicarea pedepselor complementare şi a măsurilor de siguranţă. Cu titlu de excepţie. restul fiind în pluralitate intermediară.

limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.3. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă Este posibil ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.8. d. Totodată. dispoziţiile cu privire la sancţionarea recidivei postcondamnatorii sau după caz postexecutorii (art. alin.39. recalcularea pedepsei pentru descoperirea ulterioară a stării de recidivă se face.de infracţiuni când. vechiul Cod trata şi problematica pedepsirii recidivei în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii. Dacă în stare de recidivă mică postcondamnatorie s-au săvârşit mai multe infracţiuni.p. deoarece s-a interpus o condamnare definitivă pentru una din infracţiunile comise de aceeaşi persoană şi nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la recidiva postcondamnatorie.Pedeapsa în unele cazuri în Art 41. apoi se aplică dispoziţiile privind aplicarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni.3. C. după rămânerea nitivă cel condamnat săvârşeşte din definitivă a unei hotărâri de condamnare nou o infracţiune. să se descopere că infractorul. când pedepsele ce compun primul termen nu au fost executate. Se afirma că şi în acest caz recalcularea pedepsei se face potrivit art. la data comiterii infracţiunii noi. în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru recidiva post condamnatorie. Pluralitatea este denumită intermediară. pentru că nu poate fi concurs. aplicându-se după caz.5.1: Când după o condamnare defi. 1: Există pluralitate intermediară Alin. 10.39. Codul penal actual Noul cod penal Art 40. înainte de începerea şi până la data la care pedeapsa este executării pedepsei. în timpul executării executată sau considerată ca executată. după regulile prevăzute pentru aplicarea pedepsei în caz de recidivă mare postcondamnatorie. În Codul penal vechi. înainte de începerea executării pedepsei.Pluralitatea intermediară care nu există recidivă Alin. Pluralitatea intermediară de infracţiuni Prin pluralitatea intermediară de infracţiuni este desemnată situaţia în care o persoană. Noul Cod prevede în art. săvârşeşte o nouă infarcţiune. adică prin aplicarea dispoziţiile cu privire la recidiva postcondamnatorie sau postexecutorie. se afla în stare de recidivă. acestea se contopesc cu pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune săvârşită. alin. alin.Aurel Teodor Moldovan În cazul recidivei mici postcondamnatorii. Aplicarea sancţiunilor pentru recidiva mică postexecutorie În acest caz pedeapsa se aplică similar cu pedeapsa pentru recidiva mare postexecutorie.5 faptul că dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă.1969). se va stabili pedeapsa pentru fiecare nouă infracţiune săvârşită în stare de recidivă. după ce a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune. 43. 190 .

402 alin. că pluralitatea intermediară de infracţiuni nu beneficiază de un articol expres atribuit în prezent. Condiţiile pluralităţii intermediare. lit. codul penal în vigoare referindu-se la această insituţie în mod indirect în cadrul art. pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni.40. Este prevăzut de Codul penal actual Noul cod penal Art 40. Se poate observa. acesteia sau în stare de evadare şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. se apropie de recidiva postcondamnatorie prin existenţa unei condamnări definitive.2: În cazul persoanei juridice. 2: În caz de pluralitate intermediară. ori cuprivire la forma de vinovăţie a infracţiunilor comise. 191 . Legiuitorul a hotărât ca tratament penal pentru pluralitatea de infracţiuni. Alin. zilele de muncă sau închisoare mai mică de un an. sau – ultimul caz – atunci când noua infracţiune este comisă din culpă. înainte de începerea potrivit dispoziţiilor de la concursul de executării pedepsei.2 Codul penal viitor. PARTEA GENERALĂ acesteia sau în stare de evadare şi nu condamnatul săvârşeşte din nou o sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile pentru starea de recidivă. tratamentul de la concursul de infracţiuni. art.1: Când după o condamnare pedeapsa pentru noua infracţiune şi definitivă cel condamnat săvârşeşte din pedeapsa anterioară se contopesc nou o infracţiune. de infracţiuni. amendă sau zile de muncă. în timpul executării infracţiuni.Pedeapsa în unele cazuri în Art 41. Codul Penal actual şi art. Tratamentul penal al pluralităţii intermediare de infracţiuni. 1. Va exista pluralitate intermediară când condamnarea definitivă este la pedeapsa închisorii mai mică de un an. ori cu privire la gravitatea acestora. dar nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la recidivă.44. 40 care se referă la pedeapsa în unele cazuri în care nu există recidivă. alin. pedeapsa se prevăzute de lege pentru starea de aplică potrivit regulilor pentru concursul recidivă.DREPT PENAL.Pluralitatea intermediară care nu există recidivă Alin.a). dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. comparativ cu cele cuprinse în noul Cod Penal.pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni. sau când condamnarea definitivă este pronunţată pentru o infracţiune comisă din culpă sau când pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune este amenda. Alin.

. instanţa de judecată.. V. cit.1. cât şi de stările şi circumstanţele în care a fost comisă fapta. SUSPENDAREA CONDITIONATA A EXECUTARII PEDEPSEI 11. pe o anumită durată şi în anumite condiţii. Condiţii de acordare a suspendării condiţionate Mitrache.2. instanţa de judecată apreciază că reeducarea infractorului poate avea loc şi fără executarea pedepsei prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acestuia. p. 163. 11. executarea pedepsei pronunţate387 . 376. Prin dispunerea suspendării condiţionate a executării pedepsei. 386 387 192 . ţinând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute în art. 72 C. 2003. Sunt socotite măsuri de individualizare judiciară a executării pedepselor şi liberarea condiţionată ca şi înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea. măsuri ce interviv după executarea în parte a pedepsei închisorii şi respectiv dacă plata amenzii nu se face cu rea credinţă. În adevăr. cit. motivat. p. 11.1. poate dispune.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XI INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII PEDEPSELOR Aspecte generale. ca pedeapsa să se execute în alt mod decât cel care este propriu naturii acesteia. Editura Academiei Române.1. p. deci să individualizeze executarea pedepsei. 375. 388 Mitrache. Prin lege s-a prevăzut posibilitatea pentru instanţa de judecată de a se ocupa şi de modul în care urmează să fie executată pedeapsa. op. op. pen sau art. vol.1. II. Instanţa de judecată sesizată cu judecarea inculpatului pentru săvârşirea unei infracţiuni. va stabili şi aplica pedeapsa ce urmează să fie executată de condamnat386 . Noţiune Suspendarea condiţionată a executării pedepsei constă în dispoziţia luată de instanţa de judecată prin hotărârea de condamnare de a suspenda.. Bucureşti. prin executarea închisorii la locul de muncă ori într-o închisoare militară sau se poate chiar dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. 87 noul Cod penal. Dongoroz şi colab. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. dovedită prin buna conduită în termenul de încercare388 .

376. Partea generală”.DREPT PENAL. adică se poate dispune suspendarea condiţionată a executării indiferent de cuan389 Constantin Mitrache. “Drept penal român. la persoana infractorului. op. 2003. 42 din viitorul Cod Penal. cit. în ipoteza în care pedeapsa aplicată de instanţă este închisoarea de cel mult 3 ani. p. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare. 193 . la aprecierea instanţei că scopul poate fi atins chiar fără executarea acesteia. instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei numai dacă până la pronunţarea hotărârii paguba a fost integral reparată sau plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurare. 390 Mitrache.„Instanta poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o anumită durată. atunci limitele amenzii nu interesează. b si c.” Prin această dispoziţie legiuitorul a urmărit excluderea de la eventualul beneficiu al acestei măsuri a condamnaţilor care au săvârşit infracţiuni grave. Cristian Mitrache. iar infracţiunile concurente nu fac parte din cele arătate mai sus. Potrivit dispoziţiilor art. 81 alin. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată si în caz de concurs de infractiuni. viol şi tortură. PARTEA GENERALĂ a executării pedepsei Condiţiile privind acordarea suspendării condiţionate a executării pedepsei sunt prevăzute de art. pen. afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 1 lit. Dacă pentru concursul de infracţiuni s-a aplicat amenda ca pedeapsă rezultantă. 377. Condiţii cu privire la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani si sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. Bucureşti.. dacă sunt întrunite următoarele conditii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda. Astfel. Când infractorul a comis mai multe infracţiuni în concurs.: . dar aceasta a fost aplicată pentru infracţiuni de genul celor arătate mai sus. 38 din Codul Penal în vigoare sau art. 1 C. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei trebuie motivată. 81 Codul Penal actual şi se referă la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. În cazul condamnării pentru o infractiune prin care s-a produs o pagubă. precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă. condamnatul nu va avea vocaţie la măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei389 . c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. p. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se va putea dispune numai dacă pedeapsa aplicată pentru concurs este închisoarea de cel mult 2 ani.

în timpul judecăţii. dacă sunt întrunite celelalte condiţii cerute de lege393 . Desigur că formarea convingerii instanţei că infractorul se poate reeduca şi fărăcolab. Condiţii cu privire la infractor. Pe lângă discriminarea pe criteriul averii. dar aceasta face parte din cazurile prevăzute de art. Bucureşti. trebuie să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. Bucureşti. vol. Cristian Mitrache. Repararea prejudiciului cauzat persoanei vătămate prin infracţiune şi care constituie obiectul acţiunii civile. “Drept penal român. 194 . “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. Editura Academiei Române. constrângerea inculpatului de a repara un prejudiciu pe care nu l-a creat sau nu l-a produs în măsura pretinsă de persoana vătămată ca preţ al accesului la o măsură de politică penală la care este îndreptăţit. este contrară şi principiului consacrat de Constituţie şi în convenţiile internaţionale şi anume dreptul la un proces echitabil care să-i asigure posibilitatea de a dovedi în mod exact întinderea drepturilor şi obligaţiilor în cazul conflictului adus în justiţie392 . II. după săvârşirea faptei. 392 Mitrache. 81 alin. 2003. se înfăptuieşte pe baza regulilor de drept civil şi nu poate influenţa răspunderea penală a autorului prejudiciului. În formarea convingerii. 81 alin. cit. aceasta nu este luată în considerare şi infractorului poate să i se aplice o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 4 Cod Penal). 378. Dongoroz şi Bucureşti. Dacă infractorul a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. nu poate aves loc în alte coordonate decât 391 V. Punând o asemenea condiţie pentru aplicarea suspendării. pe care o creează dispoziţia legală (art. Convingerea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia. p. 378. b Cod penal actual priveşte pe infractor care pentru a putea fi condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. acestui avut391 . instanţa de judecată are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârşirea faptei. p. executarea pedepsei. Într-o astfel de situaţie. legiuitorul a avut în vedere. 38 al actualului Cod Penal sau art. prin infracţiune. necesitatea ocrotirii avutului obştesc şi asigurarea reparării integrale şi în termenul cel mai scurt a tuturor pagubelor cauzate. op. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”.. 168. Paguba trebuie reparată până la pronunţarea hotărârii şi deci repararea este o condiţie a acordării suspendării. vol. Dongoroz şi colab. şi de această dată. 394 Constantin Mitrache.Aurel Teodor Moldovan tumul amenzii aplicate390 . Când pentru infracţiunea săvârşită anterior făptuitorului fusese condamnat la amendă. el va putea beneficia de suspendarea executării pedepsei.. Partea generală”. 1 lit. alăturate acţiunii penale în cadrul procesului penal. p. 42 din Codul Penal viitor o astfel de condamnare nu constituie un impediment pentru aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Editura Academiei Române. 393 V. II. 2003. 2003. p. O condiţie care rezultă din dispoziţiile art. 167..

asupra consecinţelor la care se expune în cazul în care săvârşeşte o nouă infracţiune. op. 379. RRD nr. la 6 luni 396 397 T. 2003. 81 alin. Soluţia se întemeiază pe dispoziţiile art. d. 82 Codul Penal în vigoare. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei se dispune la cererea condamnatului sau din oficiu şi numai motivat (art. a celui care l-a adoptat sau a tutorelui . 81 lit. termenul de încercare se compune din durata închisorii. Dongoroz. Bucureşti. Partea generală”. nr. nu decurge din avertismentul dat instanţă. 110 alin. indicând precis acele împrejurări pe care s-a întemeiat convingerea ei (art. din care cauză condamnatul are interes să beneficieze de suspendarea executării. avându-se în vedere.3. (1) C. 10/ 1973. Legea nu îngrădeşte libertatea instanţei de judecată de a-şi forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în cazul în care pedeapsa este graţiată396 . Codul penal în vigoare nu prevede obligaţia pentru instanţă de a atrage atenţia condamnatului cu ocazia acordării suspendării executării pedepsei. Acest termen de încercare este compus din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un termen fix de 2 ani. fixat de instanţă (art. pen. p. totodată. dar implică cu necesitate luarea în considerare şi a altor aspecte ce privesc personalitatea infractorului394 .” 195 . Pen : „Măsura educativă a libertăţii sub supraveghere constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an sub supravegherea părinţilor săi . cit. a) şi b) actualul Cod Penal. 2 C. p. ultim Cod penal). la care se adaugă un 395 interval de timp dep. reprezintă durata de timp în care condamnatul probează că s-a reeducat.1. pen. la 2 ani. 117 alin . iar dacă pedeapsa este amenda. 398 Constantin Mitrache. J. Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare .p.. unei persoane de încredere . Cristian Mitrache. pe acelaşi interval de timp . 169. instanţa dispune încredinţarea minorului . că efectele suspendării condiţionate sunt mai întinse decât cele ale graţierii. de preferinţă unei rude apropiate . 169. PARTEA GENERALĂ cele privind gravitatea pedepsei aplicate şi a condiţiilor prevăzute expres în art. 81 alin. 320/ 1931. Braşov. ultim)395 . 399 Art. Codul penal în vigoare a considerat că faţă de esenţa instituţiei suspendării executării pedepsei şi faţă de consideraţiile care o fac necesară. 11.DREPT PENAL. ci din însăşi raţiunea de a fi a suspendării condiţionate397 . Dar ea obligă instanţa să-şi motiveze hotărârea de suspendare a executării pedepsei.) Dacă Dongoroz. 120 alin. 1 C. termenul de încercare este de 1 an potrivit art. că scopul pedepsei s-a stins şi fără executarea acesteia. la cererea acestuia . Termenul de încercare Termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. În cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate minorului. obligaţia condamnatului de a avea o bună conduită. “Drept penal român. care prevăd că graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat..

402 Bulai. 404 Dongoroz. se poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei Art 118 alin . “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. cit. deşi definitiv aplicată. 171. Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei Dat fiind specificul instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei. au fost alăturate celei dintâi 404 . p. adică pedeapsa. pronunţată înlăuntrul lui sau hotărârea de anulare a suspendării au rămas definitive ori în ultima zi a duratei sale în cazul când n-a intervenit o asemenea hotărâre403 .401 . Pen : „Măsura educativă a libertăţii sub supraveghere severă constă în lăsarea minorului în libertate pe o perioadă între un an şi 3 ani . 400 196 .. Potrivit art . Bucureşti. Dongoroz şi colab. Această reducere operează şi asupra termenului de încercare. d. Este posibil ca durata pedepsei aplicate să fie redusă ca urmare a unei graţieri. care va fi redus corespunzător. sub supravegherea unei instituţi legal însărcinate cu supravegherea minorului sau a serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere. El începe să curgă din ziua în care hotărârea de condamnare cu suspendarea executării pedepsei a rămas definitivă într-unul din modurile prevăzute de lege şi ia sfârşit în ziua în care hotărârea de revocare. p.... 402/ 1973. 11. cit.” 401 T. Deducerea arestării preventive din durata pedepsei aplicată de instanţa de judecată nu împietează asupra termenului de încercare care va fi format din durata pedepsei aplicată de instanţă la care se adaugă termenul fix de 2 ani402 . 171. termenul de încercare se socoteşte pe zile pline. dar până la împlinirea vârstei de 18 ani . dar nici pedepsele complementare care. condamnatul este pus îndată în libertate.p. Codul penal în vigoare a prevăzut că regula generală îsi găseşte aplicare şi în ce priveşte măsura suspendării executării pedepsei. termenul de încercare este de 6 luni398 .1. Fiind un termen de drept substanţial. nr.103 Cod Penal ori unei instituţii legale însărcinate cu supravegherea minorilor sau serviciului de reintegrare socială şi supraveghere400 . P. odată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. eventual. (1) C.. II. op. efectele pe care aplicarea le produce sunt de două categorii şi se produc în etape diferite: imediate care sunt şi provizorii şi ulterioare care sunt definitive. nu este pusă în executare. Efecte imediate.4. vol. 528. Editura Academiei Române. În cazul condamnatului minor. instanţa poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane399 din cele arătate în art . 403 V. op. Pedeapsa aplicată nu se execută ca urmare a suspendării executării ei.Aurel Teodor Moldovan pedeapsa aplicată minorului este amenda.1101 din actualul Cod Penal .S. p. s. Nu numai pedeapsa principală a închisorii nu se execută. pe durata termenului de încercare . Principalul efect imediat al suspendării condiţionate a executării pedepsei este acela indicat de însăşi denumirea ei şi anume că executarea pedepsei este suspendată. 2003. iar dacă fusese arestat preventiv.

.s. 83 alin. potrivit dispoziţiilor art.. d. Mitrache. dispunând executarea în întregime a pedepsei. iar dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. 1 Cod Penal. afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii. pen. 110 alin. 83 din Codul penal anterior soluţia neaplicării sporului pentru recidivă post condamnatorie este de la sine înţeleasă faţă de aceea a totalizării pedepselor care urmează să se aplice în raport cu infracţiunea săvârşită în termenul de încercare. care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. instanţa revocă suspendarea condiţionată. p. dacă în termenul de încercare nu a intervenit o cauză de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru săvârşirea unei noi infracţiuni sau pentru neplata cu rea-credinţă a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare406 . totalizarea pedepselor pentru infracţiuni concurente până la o anumită limită constituie o soluţie curentă.DREPT PENAL. 407 T. Efectele definitive ale suspendării condiţionate a executării pedepsei se produc la împlinirea termenului de încercare şi constau în: încetarea obligaţiei de executare a pedepsei şi în reabilitarea de drept a condamnatului. d) pentru infracţiunea săvârşită în termenul de încercare să se pronunţe o Mitrache. 1 Cod penal)405 . pentru a se dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei trebuie îndeplinite mai multe condiţii. 84 Cod penal. şi anume: a) condamnatul să săvârşească în termenul de încercare o nouă infracţiune. Aceste efecte se produc.. Revocarea este obligatorie în prima situaţie menţionată de art. dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârsit din nou o infracţiune. 83 alin. 4 al art. 11. Astfel. 405 406 197 . astfel că precizarea de mai sus nu era justificată. 3988/ 1970 în CD 1970. instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei. 86 C. 320. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei După cum se poate desprinde din textul art. b) infracţiunea să fie săvârşită cu intenţie. condiţia fiind îndeplinită chiar dacă făptuitorul este descoperit şi după împlinirea termenului de încercare407 .p. p.1. 1 Cod penal şi art. Această măsură nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani (art. pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. p. op. s.5. PARTEA GENERALĂ persoane sau instituţii din cele arătate în art. c) infracţiunea să fie descoperită în termenul de încercare. De asemenea. 380. cit. În raport cu noul sistem de sancţionare a concursului de infracţiuni.103. nu a mai fost preluat alin.381. căreia îi revin obligaţiile prevăzute de acelalşi articol. nr.

Bucureşti. Cristian Mitrache. “Drept penal român. În această situaţie.6. aplicându-se. pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare. chiar şi după împlinirea termenului de încercare. condamnatul a avut putinţa îndeplinirii acestor obligaţii şi totuşi nu le-a îndeplinit. Partea generală”. În cazul în care instanţa dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. 382. 2003. instanţa are posibilitatea să aplice şi pentru această condamnare suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. condamnatul va executa pedeapsa ce fusese suspendată condiţionat. În acest sens trebuie îndeplinite anumite condiţii. un maximum de sancţiune la care numai excepţional s-ar putea ajunge prin sancţionarea recidivei după condamnare408 . 85 Cod Penal în vigoare. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează. Partea generală”. 2003. 409 Constantin Mitrache. 84 actualul Cod penal. 2 Codul Penal în vigoare). caz în care.1 Cod penal actual ) şi pentru care nu se aplică nici prevederile privind aplicarea unui spor pentru recidivă. pentru situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate al executării tuturor pedepselor este suficient pentru constrângerea şi reeducarea infractorului şi reprezintă totodată. 198 .1. condamnatul nu-şi îndeplineşte obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. indiferent de natura ori durata pedepsei aplicate. Sistemul de sancţionare prevăzut de lege. atunci când în termenul de încercare. De asemenea.Aurel Teodor Moldovan condamnare definitivă. după cum urmează: a) condamnatul a săvârşit o infracţiune mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării 408 Constantin Mitrache. condamnatul va executa atât pedeapsa care fusese suspendată. p. ar fi împiedicat acordarea anulării409 . “Drept penal român. Această situaţie se dispune prin prevederile art. pedepse care nu se contopesc (art. cât şi pedeapsa pronunţată pentru noua infracţiune. Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei Anularea se datorează unor cauze preexistente acordării suspendării condiţionate a executării pedepsei şi care dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată. 382. revocarea este facultativă şi în situaţia în care potrivit art. dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă. Bucureşti. menţionându-se că dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia. Pentru a se putea dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei din cauza neîndeplinirii obligaţiilor civile. este necesar să se dovedească că. Revocarea este facultativă dacă noua infracţiune săvârşită şi descoperită în termenul de încercare este săvârşită din culpă. p. 83 alin. Cristian Mitrache. 83 alin. 11. după caz.

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazuri speciale Suspendarea condiţionată a executării pedepsei ca modalitate de individualizare a pedepsei se poate dispunde de instanţa de judecată. La aceste situaţii sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. SUSPEBDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE 11. iar în situaţia în care sunt întrunite condiţiile concursului de infracţiuni şi pedeapsa rezultantă nu depăşeşte 2 ani (art. Mitrache.. “Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere”.. p. fiind îndeplinită această condiţie şi atunci când pedeapsa pentru infracţiunea ce atrage anularea. pen.DREPT PENAL. Anulând suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 3 Cod penal). Noţiune M. c) infracţiunea ce atrage anularea să fie descoperită mai înainte de împlinirea termenului de încercare (art. PARTEA GENERALĂ pedepsei. p. 3 C. În partea generală a Codului penal. 383. 2/ 1994.1. 81 C. se pronunţă după împlinirea termenului de încercare. Basarab. pen). Revista de drept penal nr. cit. în acest caz. 305 Codul penal actual sau art. 412 Rodica Aida Popa. instanţa de judecată face aplicarea după caz a dispoziţiilor privind sancţionarea concursului de infracţiuni ori a stării de recidivă sau a pluralităţii de infracţiuni410 .. op. cit. instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 2 Cod penal. 11.2. 85 alin. 85 alin. numai dacă în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie (art. 81 din actualul Cod Penal în anumite cazuri prevăzute în partea generală sau specială a codului penal411 . 113-120. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se mai poate dispune potrivit art. 305 alin. 4 Cod penal chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. ultim Codul penal actual).2. 378 din noul Cod penal) s-a prevăzut posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 410 411 199 . Revocarea suspendării se va dispune. 81 Cod penal actual şi în cazul în care condamnatul la pedeapsa închisorii cu executarea la locul de muncă nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă. dacă făptuitorul în cursul judecăţii îşi îndeplineşte obligaţiile legale de întreţinere. 85 alin. 83 Cod penal în vigoare. op. caz în care termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. b) pentru infracţiunea săvârşită s-a aplicat pedeapsa închisorii. iar o astfel de incapacitate nu şi-a provocat-o condamnatul. În partea specială a Codului penal ca modalitate de individualizare a pedepsei pentru infracţiunea de abandon de familie (art. 86 indice 9 alin. 449-450. p.

86ą Cod penal în vigoare sau ale art. 11. spaniolă (art. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi. condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.). pen. 57) şi franceză ( art. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. portugheză (art. c) se apreciază. 132-53).§56g C.Aurel Teodor Moldovan Suspendarea executării sub supraveghere este o măsură de individualizare a pedepsei închisorii sau potrivit unei opinii412 consacrate în literatura de specialitate suspendarea executării sub supraveghere este o formă de suspendare condiţionată în care condamnatul pe durata termenului de încercare este supus unor măsuri de siguranţă şi de respectare a unor obligaţii pe care instanţa le stabileşte în conformitate cu legea. dacă sunt întrunite următoarele condiţii în lumina actualului Cod penal: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani. pedeapsa prevăzută de lege să nu fi fost pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. de comportamentul său după comiterea faptei.2. 132-40 – art. reglementarea fiind rezultatul analizei dispoziţiilor similare din legislaţiile germană (§56 . viol si tortură. Prin actele normative existente în momentul întocmirii acestei pag 533 s-a 413 C. 168). Instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere este cunoscută în majoritatea legislaţiilor penale europene. 104 /1992 după modelul francez413 . chiar fără executarea pedepsei. All Beck. Condiţii cu privire la pedepsa aplicată şi la natura infracţiunii săvârşite. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere îşi are sediul în noul Cod Penal la articolele 91-98 .art. Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. lucrări 200 . 163 – art. 38 sau art. Condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sunt prevăzute expres de art. 87). 50 . italiană ( art. ţinând seama de persoana condamnatului. 86ą Cod penal în vigoare sau art. persoana condamnatului şi aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat care se va îndrepta şi fără executarea efectivă a pedepsei.2.Partea generală ”Ed. 91 noul Cod penal prevăd condiţiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere: pedeapsa aplicată. 80 . 42 din viitorul cod ori în cazul săvârşirii unei infracţiuni intenţionate. afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 91 noul Cod penal. Instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost introdusă pentru prima dată în legislaţia noastră penală prin Legea nr. Bucureşti 1997 . acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul infractiunilor de vătămare corporală gravă. Condiţii de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere Dispoziţiile art. Bulai „Manual de drept penal .art.

condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii. “Drept penal român. În schimb.Condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere – (1) Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an. inclusiv în caz de consurs de infracţiuni. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta si. ţinând seama de persoana condamnatului. dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani. c) se apreciază. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere constă în stabilirea şi aplicarea unei pedepse cu închisoarea de cel mult 3 ani. 91al noului Cod penal. 38. afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. fie ca pedeapsă principală pe lângă peCodul penal actual Noul cod penal Art 91. chiar fără executarea acesteia. 201 . 3 Cod penal actual. c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.Condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere – 2(1) Instanţa poate dispune suspendarea executăii pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. este închisoarea de cel mult 3 ani. potrivit art.DREPT PENAL. aplicată fie ca pedeapsă principală unică. d) în raport de persoana infractorului. cel condamnat nu va mai comite alte infracţiuni. PARTEA GENERALĂ prevăzut o excepţie cu privire la condiţiile de acordare a supendării executării pedepsei sub supraveghere. dar este însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. punerea în aplicare a pedepsei este suficientă şi. Un alt element de noutate constă în faptul că executarea pedepsei amenzii. dacă instanţa apreciază că. 209 alin. de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii. Cristian Mitrache. unui deapsa închisorii atunci când prin infracţiunea săvârşită s-agenerală”. ţinând seama de persoana infractorului şi de conduita avută de acesta anterior şi ulterior săvârşirii infracţiunii. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare. aceasta putând fi acordată şi în cazul infracţiunii de furt prevăzute de art. 385. Partea urmărit Bucureşti. Constantin Mitrache. de eforturile depuse de acesta pentru Art 86 1 .obţinerea 2003. de comportamentul său după comiterea faptei. chiar fără executarea pedepsei. 414 p. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani414 . cu excepţia cazurilor prevăzute în art. inclusiv în caz de consurs de infracţiuni.

iar instanţa de judecată optează pentru o pedeapsă cumulativă. 1 lit. nu este susceptibilă de suspendare. 1 lit. “Drept penal român. amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere. b) şi c). De altfel. Nu s-au mai reţinut prevederile de excludere a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul anumitor infracţiuni (art.62. p. 2003. 386. Deci măsura se poate lua atât faţă de infractorul care nu a mai fost condamnat anterior cât şi faţă de infractorul care 415 Constantin Mitrache. instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi chiar fără executarea acesteia. afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul din cazurile în care nu atrage starea de recidivă. 1 lit. iar infracţiunile concurente nu fac parte din cele exceptate potrivit art. precum şi de posibilităţile sale de îndreptare. ) Codul penal actual sau art. 91 alin. Partea generală”. 1). Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni. Bucureşti. însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. b) ţi c) din Codul penal viitor numai dacă infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an. actualul cod prevede că se vor aplica dispoziţiile art. 2 C. dispoziţii care nu mai corespondeau cu noua concepţie asupra acestei instituţii juridico-penale. 202 .pen. 86ą alin.5 şi 6 se aplică şi în cazul suspendării executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere. 4. 81 alin. alin. şi noul Cod dispune că este posibilă această modalitate de suspendare dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani (art. Cristian Mitrache. În cazul concursului de infracţiuni. 91 alin. Măsura suspendării executării sub supraveghere se poate aplica potrivit art. folos patrimonial. dacă pedeapsa închisorii aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni. art. Condiţii cu privire la infractor. 3) sau în cazul nerecuperării integrale a pagubei sau dacă plata despăgubirilor n-a fost garantată de o societate de asigurare.Aurel Teodor Moldovan (2) Când pedeapsa închisorii este însoţită de pedeapsa amenzii aplicate în condiţiile art.81. 86ą alin. 86ą alin.

91. teoretic. nu va mai săvârşi infracţiuni. iar termenul de încercare cel mai scurt. Această din urmă dispoziţie (obligaţia de motivare) este prevăzută de legea actuală numai referitor la suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 11. Partea generală”. “Drept penal român. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat care chiar şi fără executarea pedepsei.416 . cu consimţământul acestuia.2. 81 alin. fără a mai fi reprodusă şi în cazul suspendării sub supraveghere. repararea prejudiciului cauzat prin infracţiunea comisă etc. p. 91. situaţie la care s-ar ajunge când pedeapsa aplicată ar fi de 15 zile la care se adaugă 2 ani Mitrache.DREPT PENAL. Termenul de încercare. prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii este o caracteristică care este de esenţa acestei instituţii. ceea ce nu are nicio justificare. tot teoretic.. c) din actualul Cod penal sau în art. stabilit de instanţă între 2 şi 5 ani. intervalul de 5 ani. cel mai lung ar fi de 9 ani în cazul în care instanţa ar adăuga la pedeapsa de 4 ani aplicată de instanţă. Întrucât aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere este lăsată la aprecierea instanţei de judecată se consideră că prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege nu se crează un drept pentru condamnat. În reglementarea noului cod. Această condiţie este prevăzută în dispoziţiile art.2). Termenul de încercare Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se dispune pe un termen de încercare care este compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp. În caz contrar respectivului condamnat nu i se poate aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere415 . obligaţia executării unei munci neremunerate în folosul comunităţii. op. alin.lit. ci doar o vocaţie a acestuia la această măsură de individualizare judiciară a pedepsei. p. 86ą lit. ar fi de 2 ani şi 15 zile. Bucureşti.alin. 416 417 203 . 386. 4). coordonate ce privesc persoana condamnatului. De asemenea. 2003. Constantin Mitrache. PARTEA GENERALĂ anterior a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de cel mult 1 an. Cristian Mitrache. Aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat. întrucât prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se naşte în sarcina condamnatului. 98. s-a prevăzut obligaţia instanţei de judecată de a motiva hotărârea (art. ajutorul dat imediat victimei.3.d) al viitorului cod. Prin noul cod penal s-au completat dispoziţiile privind condiţiile de aplicare a suspendării sub supraveghere adăugându-se menţiunea că aceste măsuri nu atrag suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile (art. comportament din care să rezulte preocuparea acestuia pentru împiedicarea amplificării rezultatului la infracţiunile la care este posibil. unde sunt inserate şi coordonatele în care se apreciază.alin. cit. 386. 6).1. comportamentul acestuia după comiterea faptei.

deoarece o parte din obligaţiile întâlnite în cazul amânării pedepsei sunt executate în cazul suspendării cu titlu de pedeapsă complementară. în noul Cod. durata pedepsei aplicate.pedepsei sub supraveghere constituie praveghere se compune din cuantumul termen de supraveghere pentru conpedepsei închisorii aplicate. pentru a-l determina la o conduită licită.4. 82 alin. stabilit de ani.82. pen. în condiţiile stabilite de instanţă. Măsurile de supraveghere Măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat pe durata termenului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia. condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte. calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.2. alin. termenul de supraveghere în cazul suspendării este unul variabil. pen). expresia „termen de încercare” folosită în actualul Cod Penal este întâlnită sub denumirea de „termen de supraveghere”. constitutiv. Sub aspectul Codul penal actual Noul cod penal Art 862.(1) Art 92. 3 C. dar nu mai mic decât durata pedepsei aplicate. Pe durata termenului de încercare. 1 C. potrivit dispoziţiilor art. asigurarea realizării scopului măsurii de individualizare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. sistemul de supraveghere în cazul suspendării este mai redus. (2) Dispoziţiile art. 86˛ alin. 2 raportat la art. la judecătorul desemnat cu supravegherea 204 . iar sistemul de supraveghere la care este supusă persoana condamnată este asemănător cu cel prevăzut în cazul amânării aplicării pedepsei (instituţie nouă introdusă prin dispoziţiile noului Cod Penal).Termenul de încercare . Potrivit noii reglementări. între 2 şi 5 ani. la datele fixate.Termenul de supraveghere Termenul de încercare în cazul sus. 11..– (1) Durata suspendării executării pendării executării pedepsei sub su. fără a putea fi însă mai mică decât instanţă. fiind cuprins între 2 şi 4 ani.3 se aplică în (2) Termenul de supraveghere se mod corespunzător. Termenul de încercare se socoteşte de la data când hotărârea prin care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă (art. (3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin. la care se damnat şi este cuprinsă între 2 şi 4 adaugă un interval de timp. Astfel.Aurel Teodor Moldovan ce reprezintă minimul din intervalul de timp ce poate fi stabilit de instanţă417 . 86ł alin.

precum şi întoarcerea.(1) Pe du.DREPT PENAL.Măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului . care în art. b) să primească vizizele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa. în prealabil. 93 prevede respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune. 3 Din dispoziţiile legale se desprinde concluzia că îndeplinirea măsurilor de supraveghere este cumulativă. orice schimbare de domiciliu. c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. b) să anunţe. Măsurile de supraveghere au fost completate prin noul Cod penal. la datele fixate de acesta. d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. PARTEA GENERALĂ lui sau la alte organe stabilite de instanţă sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorului. orice sa. la datele fixate supravegherea lui sau la alte organe de acesta. schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile. schimbare de domiciliu. Codul penal actual Noul cod penal Art 86 . stabilite de instanţă sau la Serviciul b) să primească vizizele conde protecţie a victimelor şi reintegrare silierului de probaţiune desocială a infractorului. la judecătorul desemnat cu probaţiune. în prealabil. d) să comunice schimbarea locului de muncă.Măsurile de supraveghere şi Art 93. 205 . condamnatul trebuie natul trebuie să se supună următoarelor să respecte urmă toarele măsuri de măsuri de supraveghere: supraveghere: a) să se prezinte. c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.de supraveghere. e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. în prealabil. la datele a) să se prezinte la serviciul de fixate. reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile. reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile. precum şi întoarcerea. c) să anunţe.obligaţiile – (1) Pe durata termenului rata termenului de încercare. semnat cu supravegherea b) să anunţe. condam. d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

5. Pentru stabilirea conţinutului acestor obligaţii. în special în scopul dezintoxicării. în alin.6. Actuala legislaţie penală stabileşte obligaţiile condamnatului. d) să nu intre în legătură cu anumite persoane. 2 noul Cod penal.3 al art. f) să se supună măsurilor de control. instanţa de judecată poate impune acestuia respectarea uneia sau a mai multor obligaţii prevăzute de art. după cum urmează: a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare.93 noul Cod că. 86ł alin. În concepţia viitorului Cod Penal. alin. instanţa va consulta serviciul de probaţiune. în condiţiile stabilite de instanţă. 11. b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. afară de cazul în care. nu poate presta această muncă. pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul va presta o muncă neremunerată. 206 . Supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţă conform art. b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită. în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile. tratament sau îngrijire. 2 C. fără acordul instanţei. a) şi aceleaşi organe sesizează instanţa în caz de neîndeplinire a obligaţiilor. art.2. Obligaţiile condamnatului Pe durata termenului de încercare. pentru luarea măsurilor de revocare a suspendării executării sub supraveghere. Tot în sarcina condamnatului se prevede. 93. c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite. din cauza stării de sănătate.2 arată că instanţa impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională. pen se face de organele prevăzute în alin. tratament sau îngrijire medicală. e) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule.Aurel Teodor Moldovan 11. decât în condiţiile fixate de instanţă. 86ł alin. 3 Cod penal în vigoare sau de art. c) să se supună măsurilor de control. d) să nu părăsească teritoriul României. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor. pe lângă măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat.2. (1) lit. 93 alin. care este obligat să formuleze recomandări în acest sens. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere Remarcăm două feluri de efecte: provizorii sau imediate şi efecte definitive.

Revocarea este facultativă şi dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. al cărei termen va curge de la împlinirea termenului de supraveghere. (art. 4 Codul penal actual). doar condamnarea pentru această infracţiune săvârşită din nou poate fi pronunţată şi după expirarea termenului de încercare. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu mai are ca efect intervenirea reabilitării de drept la expirarea termenului de supraveghere.2. în privinţa efectelor. revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere nemaifiind obligatorie. Condamnarea va fi susceptibilă. 83 alin. 864 raportat la art. 11. producerea efectelor suspendării este condiţionată de executarea intregrală a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Revocarea suspendării executării sub supraveghere se dispune obligatoriu dacă în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. potrivit noului Cod. efectul definitiv se produce la împlinirea termenului de încercare dacă cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune pe durata termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării executării pedepsei. Revocarea este facultativă dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă. când este reabilitat de drept. pe termenul de încercare. 3 Codul penal actual). Aşadar pentru a se putea revoca suspendarea executării sub supraveghere este necesar ca infracţiunea să se săvârşească în termenul de încercare şi să fie descoperită în acest termen. astfel. afară 207 . se poate aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea pedepsei sub supraveghere. Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă.7. dacă pedeapsa a fost stabilită la amendă. pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări (art. instanţa având posibilitatea să dispună şi pentru pedeapsa stabilită pentru infracţiunea din culpă. 864 raportat la art. de reabilitare în condiţiile dreptului comun. instanţa poate dispune revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere. Dacă în actuala reglementare se prevede posibilitatea reabilitării la expirarea termenului de încercare. PARTEA GENERALĂ În timp ce efectul provizoriu al suspendării executării sub supraveghere îl constituie suspendarea executării pedepsei închisorii. afară de cazul în care persoana dovedeşte că s-a aflat în imposibilitate de a le îndeplini. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea ori suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Întocmai ca şi în cazul amânării aplicării pedepsei. La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă. 83 alin.DREPT PENAL.

noul Cod penal. 1 raportat la art. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează. prevăzându-se posibilitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere chiar în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile anulării. 1 şi 2 C. Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc.2. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Anularea se dispune pentru cauze preexistente aplicării suspendării executării pedespei sub supraveghere care dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată ar fi împiedicat acordarea acesteia. 865’ din actualul Cod penal. în mod expres de noul Cod Penal. 865 alin. în cazul condamnatului care execută pedeapsa închisorii la locul de muncă şi care şi-a pierdut total capacitatea de muncă. dacă pedeapsa rezultată în urma aplicării dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă nu au depăşit 3 ani. iar termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei. dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infractiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia.8. 97 alin. 86ą Codul Penal actual. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu are loc dacă descoperirea infracţiunii a avut loc după împlinirea termenului de încercare şi nici dacă pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită anterior a fost stabilită la amendă. dacă infractiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. 85 alin. respectiv de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionată a executării pedepsei.Aurel Teodor Moldovan de cazul când cel condamnat dovedeste că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii (art. 1. reglementată. 864 raportat la art. dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depăşeşte 3 ani. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune de instanţă chiar dacă nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute în art. 84 Codul Penal actual). dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă sau pluralitate intermediară. pen. termenul de încercare. În cazul când se dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere. instanţa poate aplica pentru aceasta suspendarea executării sub supraveghere. aplicându-se. 11. Cazurile de anulare ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere sunt aceleaşi ca şi pentru anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. aşa cum arătat anterior. În cazurile prevăzute în alin. 2 din art. pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare. Astfel. după caz. În cazul anulării suspendării pedepsei sub supraveghere s-a reformulat alin. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazuri speciale. 208 .) sau art.

în unitatea unde lucrează condamnatul ori în altă unitate.. întrucât Codul Penal nu face referire la termenul de încercare în cazul amenzii penale. Natura juridică. 115 . 4 Cod penal în vigoare. EXECUTAREA PEDEPSEI INCHISORII LA LOCUL DE MUNCA 11. p. De asemenea. Pe durata termenului de încercare.3. potrivit dispoziţiilor art.3. 2003. a suspendării executării pedepsei sub supraveghere418 . op . 421 C. 392. Noţiune Executarea pedepsei la locul de muncă este o măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii. dar spre deosebire de cele menţionate mai sus unde executarea pedepsei este suspendată. în revista Dreptul nr. “Drept penal român. deoarece acestora nu li se pot impune măsurile de supraveghere prevăzute de Codul Penal şi nu se poate determina persoana sau organul care să exercite supravegherea condamnatului. dar nu prin privare de libertate într-un loc de deţinere. op. în cazul acesteia executarea pedepsei închisorii are loc. care nu depăşeşte o anumită perioadă. Executarea pedepsei la locul de muncă reprezintă ca şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării sub supraveghere. cit. 540. în Revista de drept penal nr. Bulai. op. 2/ 1994 . cit . Cristian Mitrache. A Popa . 391. cu anumite restrângeri de drepturi şi unele penalităţi de ordin pecuniar. p. PARTEA GENERALĂ Într-adevăr.1. Dumitru . instanţa poate dispune luarea vreuneia din măsurile prevăzute în art. 86 indice 9 alin. 11. Potrivit art 110 al actualului Cod Penal în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate minorului. p. cit. 1101. dacă instanţa apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate421 .DREPT PENAL. În literatura de specialitate s-a exprimat opinia419 că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu se aplică în cazul amenzii penale. Bucureşti. p 91 420 Vezi R. ci în libertate prin prestarea unei munci în cadrul unei unităţi unde Constantin Mitrache. dispune revocarea măsurii şi ţinând seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă şi de criteriile generale de individualizare a pedepsei. instanţa constatând pierderea totală a capacităţii de muncă a condamnatului ce execută pedeapsa închisorii la locul de muncă. 422 Mitrache. s-a susţinut420 că aplicarea pedepsei sub supraveghe nu este posibilă în cazul cetăţenilor străini sau români cu domiciliul în străinătate . ia măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei sau după caz.. 418 209 . în libertate. o măsură de individualizare a pedepsei. 419 Gh .. stabilit de instanţă . prin muncă. la care se adaugă un interval de timp de la un an la 3 ani . 8 /1996 . termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii . Partea generală”. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere . p.

a unităţilor la care ar fi urmat să se execute acestă pedeapsă. că nu va mai încălca regulile de convieţuire socială. Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei la locul de muncă Executarea pedepsei la locul de muncă se poate dispune de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile privitoare la: a) pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii săvârşite.art.Bucureşti 1999 pag. La rândul său condamnatul are avantajul că nu este separat de familie.Aurel Teodor Moldovan este angajat422 . prin Noul Cod penal nu s-a menţinut instituţia executării pedepsei la locul de muncă. De asemenea.3. prin activitate şi bună conduită. sub supravegherea unităţii care îl acceptă şi îl ajută să se reintegreze. Bucureşti 1999 Tedor Moldovan „Munca persoanelor condamnate . 86 indice 7 .executarea pedepsei închisorii la locul de muncă asigură o mai profundă influenţă educativă a pedepsei.2. de mediul de muncă şi de viaţă de până atunci şi are posibilitatea de a dovedi. se reduc cheltuielile sociale legate de executarea pedepsei în penitenciare. ci un privilegiu acordat instanţei de care trebuie să facă uz numai dacă aceasta îşi formează convingerea că lăsarea în libertate a condamnatului contribuie mai mult la atingerea scopului pedepsei decât internarea în penitenciar. 23/ 1969 privind executarea pedepselor. 11.. d) aprecierea instanţei că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate.”424 În schimb. 107 210 . Pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii săvârşite. 86 indice 11 C. S-a avut în vedere nu numai slaba efecienţă a acestui mod de executare a pedepsei închisorii. Aurel Pentru a opera această măsură de individualizare trebuie . „ Pe planul interesului general al apărării sociale . Monitorul Oficial ca pedeapsa 423 pag.”423 „Executarea pedepsei la locul de muncă nu este un drept al condamnatului. Ed Monitorul Oficial . dar noua organizare.” Ed. Cadrul de reglementare al executării pedepsei la locul de muncă îl constituie dispoziţiile art. pe baza economiei de piaţă.104 424 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate ”. b) persoana condamnatului. pen. c) acordul scris al unităţii în care urmează condamnatul să presteze munca. Asigurarea profitului care să justifice activitatea economică nu crează disponibilităţi pentru desfăşurarea unui proces educativ efecient la locul de muncă faţă de cei aflaţi în executarea unei pedepse. ceea ce îi va atrage o reintegrare socială mai rapidă şi redobândirea poziţiei sociale de care se bucură înainte de săvârşirea infracţiunii. la acestea adăugându-se dispoziţiile din Codul de procedură penală şi Legea nr. Cadrul de reglementare. prin prestarea de către condamnat a unei munci socialmente utile.

p. pag 211 . 2003. Acordul unităţii. 140/1996 alin. 3 a fost modificat astfel: executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani. precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă. Monitorul Oficial . vor executa pedeapsa la locul de muncă. Monitorul Oficial . Bucureşti 1999. Exceptarea de la aplicarea pedepsei cu executarea la locul de muncă priveşte deopotrivă pedepsele aplicate pentru infracţiunile fapt consumat ori tentativă cât şi pentru participarea la săvârşirea acelor infracţiuni ca instigatori sau complici chiar dacă pedeapsa ar fi stabilită sub 5 ani închisoare425 . 104 / 1992 şi este determinată de consacrarea prin Constituţie a separaţiuniilor puterilor în stat. legea are în vedere întreaga conduită a acestuia. Persoana condamnatului.”426 „ În ceea ce priveşte conduita generală a făptuitorului. Partea generală”. viol. astfel că instanţa de judecată nu mai poate impune 425 Constantin Mitrache. este necesar ca cel în cauză să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an. pentru prestarea unei munci în cadrul unei unităţi). „ Prin Legea nr. afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art. 427 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate” Ed. În cazul recidiviştilor însă instanţa are îndatorirea de a examina cu grijă deosebită antecedentele penale ale condamnatului. pag . executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.”427 Pot beneficia de această măsură şi condamnaţii minori care au împlinit vârsta de 16 ani la data aplicării pedepsei (vârsta de 16 ani este admisă în principiu potrivit legislaţiei muncii. Această condiţie a fost introdusă în Codul Penal prin modificarea realizată de Legea nr. atât înainte de săvârşirea infracţiunii cât şi după aceea. Bucureşti. Tinerii condamnaţi la pedeapsa închisorii cu executarea acesteia la locul de muncă ce devin militari în termen în cursul judecăţii sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Cristian Mitrache. În schimb. 426 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate” Ed. faţă de muncă. 38. faţă de familie. după trecerea lor în rezervă. faţă de regulile de convieţuire socială.DREPT PENAL. Pentru ca instanţa de judecată să poată lua această măsură. O altă condiţie pentru a putea fi dispusă executarea pedepsei la locul de muncă priveşte acordul scris al unităţii în care urmează condamnatul să presteze munca. 107. “Drept penal român. precum şi în cadrul infracţiunilor de vătămare corporală gravă . si tortură. viol şi tortură. Executarea pedepsei la locul de muncă poate fi dispusă şi în caz de concurs de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată pentru concursul de infracţiuni este de cel mult trei ani închisoare şi sunt întrunite celelalte condiţii legale. Bucureşti 1999. 393. PARTEA GENERALĂ aplicată pentru o singură infracţiune să fie închisoarea de cel mult 5 ani.

86 indice 8 C. e) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule. în toate cazurile însă. pe durata executării pedepsei. limitele reţinerii se reduc la jumătate. cu următoarele limitări ale drepturilor ce-i revin potrivit legii: a) din totalul veniturilor cuvenite. stabilită potrivit legii. după reţinerea cotei prevăzute la lit. adică: a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare. c) durata executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă. 212 . Instanţa. cu acordul scris al unităţii. apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate. funcţii instructiv-educative ori de gestiune. poate dispune executarea pedepsei la locul de muncă. Modul de executare a pedepsei închisorii la locul de muncă. în raport de cuantumul veniturilor şi de îndatoririle condamnatului pentru întreţinerea altor persoane. pen. În cazul condamnatului minor. f) să se supună măsurilor de control. ţinând seama de gravitatea faptei. potrivit legii. fie în unitatea în care condamnatul era angajat la data pronunţării hotărârii. pentru munca prestată. condamnatul este obligat să îndeplinească toate îndatoririle la locul de muncă. Executarea pedepsei poate avea loc. decât prin hotărârea instanţei de judecată. Instanţa poate dispune ca cel condamnat să respecte şi una sau mai multe din obligaţiile prevăzute în art. de împrejurările în care a fost comisă. c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite. condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales. de conduita profesională şi generală a făptuitorului şi de posibilităţile acestuia de reeducare. Pe durata executării pedepsei. Potrivit art. f) condamnatul nu poate ocupa funcţii de conducere. Locul de muncă. fie în altă unitate. b) drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului. se reţine o cotă de 15-40%. Pedeapsa se execută la locul de muncă în baza mandatului de executare a pedepsei. b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinta avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită. societăţilor comerciale. e) condamnatul nu poate fi promovat. cu excepţia sporurilor acordate pentru activitatea desfăsurată în locuri de muncă cu condiţii vătămătoare sau periculoase. iar în raport cu fapta săvârşită nu poate ocupa funcţii care implică exerciţiul autorităţii de stat. decât în condiţiile fixate de instanţă. tratament sau îngrijire.Aurel Teodor Moldovan regiilor autonome. d) să nu intre în legătură cu anumite tersoane. a). instiţuţiilor de stat hotărârile ei cu privire la această instituţie Aprecierea instanţei. 86 indice 3. în special în scopul dezintoxicării. d) nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului. care se varsă la bugetul statului.

instanţa revocând executarea pedepsei la locul de muncă şi. instanţa poate să revoce executarea pedepsei la locul de muncă. Supravegherea respectării acestor obligaţii se va face de aceleaşi persoane ca şi la măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere (judecătorul desemnat cu supravegherea. 2003. 6 se aplică în mod corespunzător şi în cazul condamnatului care nu desfăşoară o activitate la data aplicării pedepsei. 39 alin. alte persoane desemnate de instanţă sau serviciul de reintegrare socială şi supraveghere). 40 pentru pluralitatea intermediară de infracţiuni. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. contractul de muncă se suspendă. ţinând seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă şi de dispoziţiile art. Partea generală”. În cazul executării pedepsei într-o altă unitate decât cea în care îşi desfăşura activitatea condamnatul la data aplicării pedepsei. 213 . În cazul în care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă a devenit militar în termen în cursul judecăţii sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. “Drept penal român. Pedeapsa se aplică potrivit dispoziţiilor art. după caz. PARTEA GENERALĂ Pe timpul executării pedepsei în unitatea în care cel condamnat îşi desfăşoară activitatea la data aplicării pedepsei. 1 si 2. 11. Revocarea este de două feluri: obligatorie şi facultativă428 . Revocarea obligatorie. dacă sunt îndeplinite condiţiile stării de recidivă postcondamnatorie sau. pedeapsa se execută la locul de muncă după trecerea în rezervă a acestuia.DREPT PENAL. instanţa poate 428 Constantin Mitrache. contractul de muncă încheiat încetează. Revocarea facultativă.condamnatul se sustrage de la prestarea activităţii în cadrul unităţii sau nu-şi îndeplineşte în mod corespunzător îndatoririle ce-i revin la locul de muncă ori nu respectă măsurile de supraveghere sau obligaţiile stabilite prin hotărârea de condamnare.3. Revocarea măsurii este obligatorie când după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă. Cristian Mitrache. 81 sau 861 C. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă este facultativă în cazurile în care: . Revocarea executării pedepsei la locul de muncă Este o sancţiune care intervine pentru nerespectarea de către condamnatul cu executarea pedepsei la locul de muncă a condiţiilor prevăzute de lege. înainte de începerea executării pedepsei sau în timpul executării acesteia. în timpul executării pedepsei. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune.dacă infracţiunea ulterioară este săvârsită din culpă. . 396. p. ale art. Dispozitiile alin. pen. 72. Pedeapsa se execută fără a se încheia contract de muncă.3. Bucureşti. Revocarea măsurii este tot obligatorie când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă.

dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. care dau dovezi temeinice de îndreptare. în lege (art. Pedeapsa se stabileşte. c) conducerea organizaţiei în care condamnatul prestează munca să ceară instanţei de judecată încetarea executării pedepsei la locul de 214 . Potrivit dispoziţiilor art. Pentru cazul prevăzut la alin. instanţa poate dispune şi pentru infracţiunea săvârşită din culpă ca executarea ei să fie la locul de muncă. instanţa. 1 sau 3. sunt disciplinaţi şi stăruitori în muncă.3.3. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă Pentru stimularea condamnaţilor ce execută pedeapsa la locul de muncă. anulează executarea pedepsei la locul de muncă. 2 al aceluiaşi articol. să fi avut o conduită bună. după caz. 867. Când se dispune anularea executării pedepsei la locul de muncă pedeapsa rezultantă se va stabili după caz. pen.) s-a prevăzut posibilitatea încetării executării pedepsei la locul de muncă. 11. potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni sau recidivă. după caz. 8611 c. iar pedeapsa rezultantă se va executa într-un loc de deţinere. 11.5. 8610 C. restul de pedeapsă rămas neexecutat se execută într-un loc de deţinere.Aurel Teodor Moldovan dispune şi pentru această infracţiune executarea pedepsei la locul de muncă. b) în toată perioada executării pedepsei condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare. Dacă executarea pedepsei la locul de muncă se revocă. În acest caz. pen. dacă cel condamnat mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii şi aceasta se descoperă mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată la locul de muncă sau considerată executată. potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni sau recidivă. trebuie îndeplinite condiţiile: a) condamnatul să fi executat două treimi din pedeapsă.. să fi fost disciplinat şi stăruitor în muncă.4. au avut o bună conduită şi care au executat o anumită parte din pedeapsă. Anularea se dispune şi în cazul în care hotărârea de condamnare pentru infracţiunea descoperită ulterior se pronunţă după ce pedeapsa a fost executată la locul de muncă sau considerată ca executată. Pentru a se putea dispune încetarea executării pedepsei la locul de muncă. pedeapsa aplicată sau. 86 indice 9 alin. revocarea nu mai are loc si pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni. Anularea executării pedepsei la locul de muncă Este sancţiunea ce intervine pentru o cauză anterioară rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu executarea la locul de muncă şi are în vedere nerespectarea condiţiilor cerute de lege pentru luarea măsurii. potrivit art.

obligându-l la executarea în întregime a pedepsei sau la prelungirea termenului de încercare. cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune. Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea 215 . PARTEA GENERALĂ muncă. 3. este suficientă aplicarea unui avertisment. pentru îndreptarea căreia. 61 si 86ąş alin. Astfel. a acoperit prejudiciul sau dovedeşte că are posibilitatea de a-l acoperi. În concordanţă cu principiul oportunităţii se prevede însă că această instituţie nu îşi găseşte aplicabilitate în cazul în care pedeapsa legală pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 3 ani sau mai mare. fiind aplicabile în mod corespunzător. a acoperit prejudiciul. Dacă cel condamnat nu execută această muncă sau are o conduită necorespunzătoare în timpul sau în legătura cu îndeplinirea acestei obligaţii instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă si până la împlinirea duratei pedepsei. însă nu mai târziu de 2 ani din momentul pronunţării hotărârii.DREPT PENAL. instanţa poate dispune revocarea încetării executării pedepsei la locul de muncă. iar după săvârşirea faptei a dat dovezi temeinice că se poate chiar fără aplicarea pedepsei. a dat dovezi temeinice că se poate îndrepta chiar fără aplicarea. în art. fiind scutit de executarea în continuare a pedepsei. persoana infractorului şi conduita acestuia adopatată de acesta anterior şi ulterior comiterii faptei. cererea o poate introduce şi condamnatul. s-a prevăzut posibilitatea amânării aplicării pedepsei (art. Renunţarea la aplicarea pedepsei constă în dreptul recunoscut instanţei de judecată de a renunţa definitiv la stabilirea şi aplicarea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. executarea unei pedepse. 91 s-a prevăzut posibilitatea instanţei de judecată să oblige pe condamnatul care beneficiază de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere să execute în termenul de încercare o muncă în folosul comunităţii pe o perioadă stabilită prin legea de executare a pedepselor. Noua lege penală a introdus însă alte instituţii menite să contribuie la procesul de individualizare a pedepsei şi la reeducarea celor condamnaţi. Dacă în acelaşi interval condamnatul a comis din nou o infracţiune. În acest caz instanţa fixează în cuprinsul hotărârii data la care urmează să se pronunţe asupra pedepsei. instanţa poate să nu-i aplice nici o pedeapsă. condamnatul aflându-se într-o situaţie asemănătoare liberatului condiţionat. De asemenea. O altă instituţie este renunţarea la aplicarea pedepsei (art. dispoziţiile art. 80) în cazul infracţiunilor sancţionate cu pedeapsa închisorii. dacă inculpatul nu a avut antecedente penale. avându-se în vedere infracţiunea săvârşită. dacă cel condamnat nu a avut antecedente penale. 83) în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 2 ani.

1. sub condiţia ca până la împlinirea duratei acesteia să nu mai săvârşească infracţiuni. 430 lor îndreptare .429 429 Aurel Liberarea condiţionată constituie un mijloc de stimulareBeck. Noţiune Liberarea condiţionată este o instituţie complementară regimului executării pedepsei închisorii. “Drept penal român. ce permit instanţei de judecată să le adapteze în funcţie de comportamentul persoanei supuse supravegherii. Potrivit art.4. cu un conţinut variat şi flexibil. pentru a contribui într-un mod calificat la procesul de reintegrare socială. 2003. de îndeplinirea integrală a obligaţiilor stabilite prin hotărâre. în privinţa efectelor amânării aplicării pedepselor se arată că persoanei faţă de care s-a dispus amânarea nu i se mai aplică pedeapsa şi pe cale de consecinţă nu este supusă niciunei decăderi. persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei este supusă unui proces de supraveghere. pentru a se mări şansele de reuşită în procesul de recuperare a persoanei aflată sub supraveghere. interdecţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită dacă aceasta a avut o conduită care să justifice opţiunea instanţei de a nu-i aplica o pedeapsă. şi obligaţiile impuse condamnatului pe durata termenului de supraveghere prezintă o natură flexibilă. Această instituţie este reglementată de dispoziţiile art. Partea generală”. dar şi acordarea unui ajutor în a conştientiza riscurile la care se expune prin comiterea de infracţiuni sau pentru a-i înlesni integrarea socială. fie prin mărirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente. 59 – 62 Codul penal actual. 100 – 106 noul Cod penal. în art. 400. LIBERAREA CONDIŢIONATĂ 11. 90 din noul Cod. pentru a spori eficienţa mijloacelor de protecţie a intereselor victimei. prin care s-a urmărit permiterea verificării conduitei persoanei. cu excepţia cazului când persoana în cauză face dovada că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. p. Aceştia reprezintă persoane specializate tocmai în acest gen de activităţi. la grabnica 430 Constantin Mitrache. fie prin impunerea unor obligaţii noi. pentru a asigura persoanei supravegheate şanse sporite de îndreptare.. Cristian Mitrache. Pe parcursul termenului de supraveghere. printre altele. De asemenea. Bucureşti. Producerea efectelor. respectiv de art. All a condamnaţilor în pag 77 timpul executării pedepsei închisorii la stăruinţă în muncă şi disciplină. un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei.Aurel Teodor Moldovan aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor. 11. 450 Cod procedură pen.4. O importanţă majoră s-a acordat de către noul Cod Penal rolului pe care îl joacă consilierii de probaţiune. precum şi de Legea 23/1969 privind executarea pedepsei. 216 . ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de deţinere mai înainte de executarea în întregime a pedepsei. ori chiar prin încetarea executării unora dintre obligaţiile care au fost impuse iniţial. este condiţionată. În cazul neexecutării acestora se impune revocarea amânării şi dispunerea executării pedepsei. Buucureşti 2001 Teodor Moldovan „Monografia închisorilor din România ” Ed.

401.DREPT PENAL. fracţiunea ce trebuie executată se calculează potrivit dispoziţiilor art. În cazul persoanelor prevăzute în alin. pot fi liberate conditionat după executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani. (art. 60 alin. condamnatul s-a reeducat şi numai este necesară executarea în întregime a pedepsei. 1 Cod penal actual).2. pen. Condiţii de acordare Executarea unei fracţiuni din pedeapsă. 401. PARTEA GENERALĂ 11. 59 C. 2 C. după vârsta condamnatului şi după folosirea acestuia în muncă431 . p. cit. când ajung la vârsta de 18 ani. 1 C. d) cei condamnati în timpul minoritătii. 59 alin. 2003. 3 Cod Penal actual). liberarea condiţionată poate fi dispusă dacă: a) cel condamnat a executat cel putin două treimi din durata pedeapsei Mitrache. 59 alin. Penal actual. b) cel condamnat pentru săvârţirea uneia sau a mai multor infractiuni din culpă poate fi liberat conditionat înainte de executarea în întregime a pedepsei. după cum urmează : a) după ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăţeţte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani (art. precum si condamnatii trecuti de vârsta de 60 de ani pentru bărbati si de 55 de ani pentru femei pot fi liberati conditionat după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau a unei jumătăti în cazul închisorii mai mari de 10 ani.4. “Drept penal român. 60 alin. dacă îndeplinesc celelalte conditii prevăzute în art. p. Penal actual). ca o garanţie că scopul şi funcţiile acesteia au fost stinse. 100 din noul Cod penal prevede că în cazul închisorii. Constantin Mitrache. 2. 431 432 217 . adică în raport cu pedepsele ce se execută pentru infracţiunile intenţionate432 .. după forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită infracţiunea. (art. Cristian Mitrache. O primă condiţie priveşte executarea unei părţi din pedeapsă. 591 alin.actual) c) în cazul în care pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul între infracţiuni săvârşite în culpă şi infracţiuni intenţionate. 59 alin. op. 1. Liberarea condiţionată se acordă de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite mai multe condiţii. Partea din pedeapsă ce trebuie executată diferă după durata pedepsei efectiv aplicate. după ce a executat cel putin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau cel putin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani (art. Art. 1. Bucureşti. adică cele condamnate pentru săvârsirea unei infractiuni din culpă. dacă îndeplinesc celelalte conditii prevăzute în art. Partea generală”.

op. 434 I. Cristian Mitrache. Acestea se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare. atunci când se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile. Stăruinţa în muncă şi disciplina condamnatului. în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii mai mari de 10 ani dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de alin. Aceasta examinează periodic situaţia fiecărui condamnat sub aspectul îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru a fi propus spre liberare condiţionată436 . 433 218 .100. Bucureşti 2001 pag 63 436 Mitrache. Procesul verbal întocmit în detaliu cu privire la comportarea condamnatului. la rezultatele muncii. după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei. afară de cazl când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în sistem semideschis sau deschis. p. din îndeplinirea conştiincioasă a oricăror îndatoriri. b) – d). alin. 403. poate cuprinde propunerea către judecătoria (în a cărei rază teritorială se află penitenciarul) de liberare condiţionată. dar nu mai mult de 20 de ani în cazul închisorii mai mari de 10 ani. O condiţie aparte este prevăzută în art. din respectul faţă de administraţia locului de deţinere şi atenţia faţă de ceilalţi condamnaţi434 . p. Stăruinţa în muncă şi disciplină ca şi dovezile temeinice de îndreptare ce reflectă o bună comportare a condamnatului în timpul executării pedepsei trebuie să rezulte din procesul verbal al comisiei de propuneri constituită în acest scop şi care funcţionează în fiecare penitenciar. Partea generală”. cit. 507. Când comisia de propuneri consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile penConstantin Mitrache. Dovezile temeinice de îndreptare. 59 şi 60 din Codul Penal” actual435 . 2003.1. Bucureşti. d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.2 al noului Cod penal.. Ed. p. c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. “Drept penal român. comisie care este organizată şi funcţionează potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor. Această condiţie presupune că în timpul executării fracţiunii de pedeapsă condamnatul a fost stăruitor în muncă în sensul de a manifesta iniţiativă şi grijă în îndeplinirea unei munci de calitate. All Beck . Oancea. cu respectarea deplină a disciplinei muncii şi a normelor interne de la locul de deţinere433 . 403. cit. 435 Aurel Teodor Moldovan „ Monografia închisorilor din România ”. prin care se prevede că în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani se poate dispune liberarea condiţionată. Comisia de liberare condiţionată îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile art. lit..Aurel Teodor Moldovan în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel piuţin trei pătrimi din durata pedepsei. op.

. de a fi supus vreunei instituţii speciale438 Pe perioada liberării condiţionate. de a locui într-o anumită localitate. dacă instanţa de judecată constată că sunt îndeplinite condiţiile legale şi deci executarea restului de pedeapsă. După cum se poate constata. Condamnatul liberat condiţionat trebuie să aibă o conduită bună. cel condamnat nu a săvârsit din nou o infractiune. G. După momentul în care se produc efectele liberării condiţionate pot fi: efecte imediate şi efecte definitive437 .106. iar pedepsele accesorii se execută. Efectele liberării sunt reglementate în mod diferit în viitorul Cod penal. fixează un termen pentru reexaminarea situaţiei condamnatului. dispune acordarea liberării condiţionate. fie revocarea. instanta. putându-se aplica un spor până la 5 ani. 219 . în sensul de a nu săvârşi din nou o infracţiune până la expirarea duratei pedepsei.3.4. PARTEA GENERALĂ tru a fi propusă liberarea condiţionată. acordarea liberării condiţionate este atributul exclusiv al instanţei de judecată care verifică îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru aceasta. Basarab. liberarea devine definitivă se realizează efectul definitiv al liberării condiţionate. 86. Penal actual. Astfel. stabileşte că dacă până la expirarea termenului de supraveghere a condamnatului nu a săvârşit din nou o infracţiune. 11. pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare ţi până la împlinirea duratei pedepsei. Într-o astfel de situaţie. 61 alin. condamnatul se poate adresa direct instanţei de judecată. În acest din urmă caz pedeapsa stabilită pentru infractiunea săvârsită ulterior si restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc. Dacă în acelasi interval cel liberat a comis din nou o infractiune. Dacă până în momentul expirării pedepsei condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune. p. termen care nu poate fi mai mare de 1 an. nu s-a dispus revocarea liberării condiţionate 437 438 M. op. iar cererea lui este însoţită obligatoriu de procesul-verbal al comisie de propuneri. Efectele liberării condiţionate. Efectele definitive. 1 C. tinând seama de gravitatea acesteia. Teodoru. Efectele imediate Primul efect al liberării condiţionate constă în punerea în libertate a condamnatului fără restricţii de drepturi în sensul că acesta nu are obligaţii de a se prezenta periodic la anumite organe. 488.DREPT PENAL. în penitenciar nu mai este necesară. condamnatul este considerat în timpul executării pedepsei până la expirarea acesteia. cu cerere de liberare condiţionată. cit. poate dispune fie mentinerea liberării conditionate. Potrivit art. p. care în art.

alin. Revocarea liberării condiţionate. Partea generală”.Aurel Teodor Moldovan şi nu s-a descoperit o cauză de anulare pedeapsa se consideră executată.4. Bucureşti. Prin aceste prevederi s-au urmărit stimularea condamnaţilor la receptivitate în respectarea regimului de executare a pedepsei. liberarea condiţionată în cazul detenţiunii pe viaţă poate fi dispusă: a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani din pedeapsă. oferirea unei raze de speranţă că din pedeapsa detenţiunii pe viaţă se poate obţine liberarea condiţionată439 . atunci instanţa de judecată. ţinând seama de gravitatea acesteia poate menţine ori revoca liberarea condiţionată. p. În cuprinsul aceluiaşi articol. Potrivit art. 1 Cod penal actual a fost prevăzută posibilitatea liberării condiţionate a celui condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă numai după executarea efectivă a 20 de ani de detenţiune de către cel condamnat. 551 alin. c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotorârea de condamnare.99 noul Cod penal. 1. d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate. 2 s-a prevăzut posiblitatea liberării condiţionate a condamnaţilor care au trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbati si de 55 de ani pentru femei numai după executarea efectivă a 15 ani de detentiune. 439 Constantin Mitrache. Liberarea conditionata in cazul detentiei pe viata Prin dispoziţiile art. Dacă în timpul liberării condiţionate condamnatul a săvârşit o nouă infracţiune. b) cel condamnat a avut o conduită bună pe toata durata executării pedepsei. Cristian Mitrache. în afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. 11. 220 .4. dacă sunt îndeplinite si celelalte conditii prevăzute în alin. 2003. disciplinat si dă dovezi temeinice de îndreptare. 407. ţinându-se seama si de antecedentele sale penale. ultim al articolului amintit stabileşte un termen de supraveghere de 10 ani la care este supus condamnatul. dacă este stăruitor în muncă. “Drept penal român. Alin.

influenţa negativă exercitată de unii majori care îi atrag pe minori pe calea infracţională440 . pen. o importanţă deosebită a fost acordată vârstei minorului de la care acesta răspunde penal adică se consideră că are înţelegerea semnificaţiei sociale a conduitei sale periculoase ca şi a scopului sancţiunilor aplicate pentru a astfel de conduită. “Drept penal român.DREPT PENAL. În aceste sens. în reglementarea răspunderii penale în privinţa minorilor apare necesitatea de a face o separaţie între minorii care au capacitate penală şi pot fi făcuţi răspunzători penal pentru faptele lor şi minorii care nu au capacitate penală şi nu răspund penal pentru faptele prevăzute de legea penală pe care lear săvârşi441 . p. Cristian Mitrache. op. Partea generală”. minorul a avut discernământ şi în toate cazurile de la 16 ani fără o astfel de condiţionare. 225. răspunderea penlă a minorilor începe de la 14 ani sub condiţia dovedirii că în săvârşirea faptei.. 442 Dongoroz. art. În mod firesc. p... deficienţe în procesul educativ ce s-a desfăşurat în familie. 441 Dongoroz. Răspunderea penală a minorului este condiţionată de starea psihicofizică normală a minorului la diferite etape ale minorităţii. precum: lipsa de exprienţă de viaţă socială a minorului cu consecinţa neînţelegerii depline a semnificaţiei sociale a conduitei lui periculoase pentru valorile sociale ca şi sancţiunile care s-ar aplica. format din măsuri educative şi din pedepse. RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR 12. 113 noul C. 221.1. p. deoarece cauzalitatea infracţionalităţii în rândul minorilor se interacţionează cu o serie de factori. cit. 99 sau art. cit. Potrivit dispoziţiilor Codului penal român. 221 . 2003. 348. Aspecte generale privind sancţionarea infractorilor minori Prevenirea şi sancţionarea infracţiunilor săvârşite de minori Prevenirea şi combaterea infracţionalităţii minorilor a constituit şi constituie o preocupare permanentă de politică penală a statelor moderne.1. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL XII MINORITATEA 12. şcoală. Ambele categorii de sancţiuni au caracterul de sancţiuni de drept penal. Bucureşti.1. Codul penal în vigoare prevede la minorii care răspund pentru faptele săvârşite de ei un sistem sancţionator special. op. 440 Constantin Mitrache.

op. 101 Codul penal actual menţionează că măsurile educative care se pot lua faţă de minor sunt: a) mustrarea.1 raportat la art. libertate.1). fiind rezervate ipotezelor de infracţiuni grave sau pentru minorii care au comis multiple infracţiuni (art.1. în literatura de specialitate s-au dat numeroase definiţii acestei noţiuni. Astfel. 443 444 Mitrache.115. măsurile educative sunt sancţiuni de drept penal speciale pentru minori care sunt menite să asigure educarea şi reeducarea acestora prin instruire şcolară şi profesională.alin. sau art. d) internarea într-un institut medical-educativ. iar altele care au caracter de pedeapsă. ele neconstituind antecedente penale pentru minor444 . Cadrul măsurilor educative. pct. în cazul cărora caracterul coercitiv le caracterizează. alin. Art. b) libertatea supravegheată sau libertatea sub supraveghere. 101 – 105 C..2. Principala modificare adusă de noul Cod Penal în această problemă este renunţarea completă la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal. măsurile educative au un caracter preponderent educativ şi nu lasă să subziste nici o consecinţă penală. p. Măsurile educative În ce priveşte măsurile educative. alin. Măsurile educative sunt prevăzute de Codul penal la art. p. luarea unei măsuri educative sau aplicarea unei pedepse fiind lăsată la aprecierea instanţei de judecată. acestea constituind excepţia. 115-120 noul Cod penal. alin.Măsurile educative Art 115 – Măsurile educative Măsurile care se pot lua faţă de (1)Măsurile educative sunt nepriminori sunt: vative de libertate sau privative de a) mustrarea. Codul penal viitor stabileşte ca regulă aplicarea în cazul minorilor a măsurilor educative neprivative de libertate (art. clasificate în două categorii. Spre deosebire de pedepse. 222 . măsurile privative de libertate (art. 411. Sancţiunile de drept penal prevăzute de Codul penal în vigoare pentru infractorii minori care răspund penal sunt de două categorii: sancţiuni care au caracter de măsuri educative.pct. pen. 12.Aurel Teodor Moldovan fiindcă intervin ca o consecinţă a răspunderii penale a minorilor.2).. cit. Măsurile educative neprivative Codul penal actual Noul cod penal Art 101.1). Noul Codul penal introduce măsuri educative noi. 349. Aceste măsuri se iau numai dacă minorul a săvârşit o infracţiune443 . sancţiunile penale sunt însă numai pedepsele442 . 114. în favoarea măsurilor educative. 114. cit.1.1. 115. c) internarea într-un centru de reeducare. după cum sunt sau nu privative de libertate. Dongoroz. op. prin cultivarea în conştiinţa acestora a respectului faţă de valorile sociale.

1. în sfătuirea minorului să se poarte în aţa fel încât să dea dovadă de îndreptare. instanţa dispune încredinţarea supravegherii minorului. a) stagiul de formare civică. pct. 103 Codul Penal în vigoare) Este măsura educativă care constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an. atrăgându-i-se totodată atenţia că dacă va săvârşi din nou o infracţiune. alin. dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală. gravităţii lor. d) internarea într-un institut medical b) supravegherea. c) consemnarea la sfârşit de săptămână. instanţa atrage atenţia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor comportării necorespunzătoare. sub supraveghere deosebită. Măsurile educative neprivative de c) internarea într-un centru de libertate sunt: reeducare. după caz. – educativ. b) supravegherea. Mustrarea. părinţilor minorului. celui care l-a înfiat sau tutorelui. Libertatea supravegheată (art. Conţinutul măsurii. PARTEA GENERALĂ de libertate sunt. Supravegherea poate fi încredinţată. stabilite în ordinea crescătoare a b) libertatea supravegheată. în arătarea pericolului social al faptei săvârşite. 223 . b) să nu intre în legătură cu anumite persoane. instanţa îi pune în vedere. 115. în scopul îndreptării lui precum şi obligaţia să înştiinţeze instanţa de îndată. Această măsură educativă este prevăzută de art. Prin noua reglementare s-a renunţat la această măsură educativă. măsura educativă a mustrării nu mai este prevăzută. ori unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor. b) internarea într-un centru de detenţie. Măsurile educative privative de libertate sunt în număr de două şi anume: a) internarea într-un centru educativ şi b) internarea într-un centru de reeducare. pen şi constă în dojenirea minorului. Prin noua reglementare. iar în acest sens impune minorului respectarea uneia sau mai multora dintre următoarele obligaţii: a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite. la cererea acesteia. pe acelaşi interval de timp. de preferinţă unei rude mai apropiate. îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului. Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare. se va lua faţă de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă. c) consemnarea la sfârşit de săptămână şi d) asistarea zilnică.DREPT PENAL. Măsurile educative privative de libertate sunt: a) internarea într-un centru educativ. astfel: a) stagiul de formare civică. celui căruia i s-a încredinţat supravegherea. De asemenea. d) asistarea zilnică. 2.1. Pe timpul libertăţii supravegheate. 102 C. unei persoane de încredere. potrivit art.1.

3 actualul Cod penal). Internarea într-un centru de reeducare se poate lua de către instanţa de judecată în cazurile în care se apreciază că celelalte măsuri educative nu ar fi fost suficiente pentru îndreptarea minorului. minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele. instanţa revocă libertatea supravegheată ţi ia faţă de minor măsura internării într-un centru de reeducare. Termenul de un an prevăzut în alin. Modul cum se va face supravegherea pentru fiecare dintre cele trei obligaţii ce pot fi impuse minorului de către instanţă sunt prevăzute în art. 445 446 224 . aprobată cu modificări prin Legea nr. printr-un consilier de reintegrare şi supraveghere care se ocupă de cazul respectiv. instanţa dispune măsura internării întrun centru de reeducare sau aplică o pedeapsă445 . publicată în M. de maximum 3 ore pe zi.. 104 Codul Penal actual) Este măsura educativă ce constă în internarea minorului infractor într-un centru de reeducare – din subordinea Ministerului Justiţiei – în scopul reeducării minorului căruia i se asigură posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară ţi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale. măsura educativă a internării poate dura până la împliniG. după programul de ţcoală. Of. putând dura până la împlinirea majoratului. p. 92/ 2000 a fost publicată în M. cu o perioadă de cel mult 2 ani. instanţa ia măsura internării sau aplică o pedeapsă. 35. Conţinutul măsurii. 103 alin. Of. pe o perioadă nedeterminată. Supravegherea respectării de către minor a obligaţiilor prevăzute la art. Instanţa atrage atenţia minorului asupra consecinţelor comportării sale. Nr. terminarea pregătirii şcolare). 92/ 2000. Prelungirea măsurii nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani. Internarea într-un centru de reeducare (art. Dacă înlăuntrul termenului de un an. 5 Codul penal în vigoare). institutia la care prestează activitatea stabilită de instantă (art. 129/ 2002. 1 al art. Ordonanţa Guvernului nr. iar dacă internarea este necesară pentru realizarea scopului acesteia (interesul dobândirii unei pregătiri profesionale. Antoniu. 190 din 20 martie 2002. 103 alin. 423 din 1 septembrie 2000. În caz de revocare (ca urmare a sustragerii minorului de la supraveghere sau a comiterii din nou a unei infracţiuni). În mod excepţional. în zilele nelucrătoare ţi în vacanţă (art. 30-44 din Regulamentul446 de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. op. Dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracţiune. Nr. 103 Codul Penal actual curge de la data punerii în executare a libertătii supravegheate. Pentru reeducarea minorului sunt solicitate să coopereze cu persoana căreia i s-a încredinţat supravegherea şi şcoala unde minorul învaţă sau unitatea unde este angajat si. instanţa judecătorească poate prelungi durata internării şi după împlinirea vârstei de 18 ani.Aurel Teodor Moldovan c) să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă. după caz. 103 alin. cu o durată între 50 si 200 de ore. ori săvârţeţte o faptă prevăzută de legea penală. cit. 3 Codul Penal în vigoare se va face de către un serviciu specializat numit Serviciu de reintegrare socială şi supraveghere.

În schimb. minorul săvârşeşte din nou o infracţiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii. are nevoie de un tratament medical ţi de un regim special de reeducare. reglementată de art. clasificate în două categorii. de sârguinţă la învăţătură ţi la însuţirea pregătirii profesionale. instanţa revocă internarea. ca măsură educativă privativă de libertate. pct. În cazul când nu este necesară o pedeapsă. măsura trebuie ridicată de îndată. lit. minorul fiind nevoit să respecte un program stabilit de acest serviciu de probaţiune. se menţine măsura internării ţi se revocă liberarea (art. 108 alin. după cum sunt sau nu privative de libertate. alin. presupune o intervenţie activă a serviciului de probaţiune. potrivit art. de către instanţa de judecată. c) consemnarea la sfârşit de săptămână şi d) asistarea zilnică. se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major. PARTEA GENERALĂ rea vârstei de 20 de ani. De asemenea. În ceea priveşte conţinutul acestor măsuri. cum ar fi spre exemplu. participarea la acţiuni social-educative. alin. În schimb. dacă a trecut cel puţin un an de la data internării în centrul de reeducare ţi minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare. se impune o explicaţie legată de supraveghere şi respectiv asistarea zilnică.a) ). şi anume internarea într-un centru educativ (art. 122 noul Cod penal – orice activitate necesară realizării scopului măsurii educative. dacă minorul a comis fapta la o dată apropiată vârstei de 18 ani sau dacă gravitatea faptei săvârşite.). asistarea zilnică. Măsurile educative neprivative de libertate sunt. care sunt de natură a 225 . Măsura se ia pe un timp nedeterminat şi durează până la împlinirea vârstei de 18 ani. Această măsură este prevăzută în noua reglementare penală. potrivit art. 2 C.1. rolul acestui serviciu fiind doar acela de a monitoriza modul în care minorul îşi respectă programul obişnuit. potrivit art. Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberării înainte de a deveni major. b) supravegherea.1. Prima dintre aceste măsuri nu antrenează o implicare directă a serviciului de probaţiune în realizarea activităţilor din programul minorului. din cauza stării sale fizice sau psihice. pct. Internarea într-un institut medical-educativ (art. astfel: a) stagiul de formare civică.DREPT PENAL. cu o denumire uşor modificată. Prin noua reglementare măsura educativă a internării într-un institut medical – educativ este eliminată. 108 alin. minorul are o purtare necorespunzătoare. iar dacă starea psihico-fizică a minorului care a determinat luarea măsurii a încetat mai înainte. 115. frecventarea orelor şcolare) şi pe cele impuse de instanţă. În schimb. alături de elementele obişnuite în raport de vârsta şi situaţia şcolară sau profesională a minorului (spre exemplu. nevoile de reeducare a minorului şi necesitatea continuităţii procesului său de pregătire justifică aceasta.2. potrivit art. 107 Codul penal în vigoare. În program sunt incluse. 1 Cod penal actual dacă în perioada liberării acordate potrivit articolului precedent. noul Codul penal introduce măsuri educative noi. pen.1. se poate dispune revocarea liberării. 115. 105 Codul Penal actual) Este măsura educativă ce constă în internarea într-un institut medical – educativ a minorului care. 120 din noul Cod Penal. stabilite în ordinea crescătoare a gravităţii lor.

de la 5 la 15 ani. pe care minorul trebuie să le respecte (art.121 noul Cod.1. dacă nu a împlinit vârsta de 18 ani. 1997. urmărindu-se pe această cale supravegherea minorului în perioada imediat următoare repunerii în libertate. noul Cod penal propune două astfel de măsuri: internarea într-un centru educativ pe o perioadă de la unu la 3 ani şi respectiv internarea într-un centru de detenţie. 141. regimul de executare al măsurii educative în penitenciar va fi diferit de regimul de executare al pedepsei închisorii. în mod excepţional. În ambele situaţii. 121) şi care acoperă. Astfel. instanţa va impune respectarea uneia sau a mai multor obligaţii. atunci când a împlinit această vârstă. Pe cale de consecinţă. 12. atunci când minorul dovedeşte că a făcut progrese semnificative în sensul reintegrării sale sociale. dar conţinutul lor va fi adaptat în funcţie de persoana şi conduita minorului şi de specificul infracţiunii comise. Dacă cel internat a împlinit vârsta de 18 ani şi are un comportament prin care influenţează negativ sau împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate. dintre cele prevăzute în art. Se poate observa. 447 C. parteafapte grave i se va aplica acestuia op. în linii generale o arie similară cu cea a obligaţiilor impuse majorului infractor ce beneficiază de o modalitate de individualizare a pedepsei neprivativă de libertate. În ceea ce priveşte măsurile educative privative de libertate. 226 . 71-73 din noul Cod penal se aplică în mod corespunzător (calculul duratei pedepselor). fie înlocuirea acestei măsuri cu măsura asistării zilnice. permiţând adaptarea sa în funcţie de conduita fiecărui minor pe durata executării. pe o durată de la 2 la 5 ani sau. fie liberarea. ştiut fiind faptul că riscul comiterii de noi infracţiuni este mai mare în această perioadă. pedeapsă. Atunci când măsura educativă nu este suficientă pentru îndreptarea minorului. Măsura internării într-un centru de detenţie se dispune pe o perioadă de la 5 la 15 ani. sancţiunea iniţială nu se transformă într-o pedeapsă. se poate dispune. Regimul stabilit pentru executarea acestor măsuri este astfel conceput încât să ofere largi posibilităţi de individualizare. care Bulai. În cazul în care minorul nu are un comportament care să permită repunerea sa în libertate înainte de împlinirea duratei măsurii. Pedepsele aplicabile infractorilor minorului şi particularităţiile regimului de aplicare şi executare a acestora Cazuri în care se aplică pedepse minorilor prevăzute de Codul penal în vigoare. instanţa poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar (art. după executarea a cel puţin jumătate din durata măsurii. 126 noul Cod penal). Instanţa de judecată poate alătura acestor măsuri educative neprivative de libertate şi anumite obligaţii.Aurel Teodor Moldovan ajuta minorul în procesul de integrare socială. “Manualfaptă oripenal. ea îşi păstrează aceeaşi natură juridică – de măsură educativă – modificându-se doar instituţia de executare. a săvârşit o de drept mai multe generală”. Editura ALL. dar doar în ipoteza comiterii unor infracţiuni foarte grave. dispoziţiile art. că în această situaţie. Bucureşti.3. În cazul măsurilor educative privative de libertate. va rămâne în centrul specializat până la executarea integrală a acesteia. pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de cel puţin 20 de ani.

Pedepsele aplicate minorului se execută în regimul prevăzut în legea pentru executarea pedepselor. Bucureşti. indiferent de gravitatea infracţiunii săvârşite447 .) şi pentru infracţiunea de tratamente neomenoase săvârşită în timp de război (art. 354. 2 C. “Drept penal român. pen. Neaplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă. Spre exemplu. operaţiunea de individualizare va continua. Bucureşti. Cristian Mitrache. Partea generală”.). Pedepse aplicabile minorului. 109 alin. Atunci când legea prevede pentru infractiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viaţă. 2003. 353. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică minorului. iar în urma reducerii. în niciun caz minimul pedepsei nu va depăţi 5 ani. limitele pedepsei aplicabile acestuia pentru tentativă se vor stabili în raport de limitele pedepsei reduse ca urmare a aplicării dispoziţilor art. p. În astfel de situaţii. luarea unei măsuri educative nu mai este posibilă şi se impune aplicarea unei pedepse448 . Partea generală”. “Drept penal român. pen. Minorului nu i se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi nici pedepsele complementare. PARTEA GENERALĂ Aplicarea unei pedepse infractorului minor este impusă şi din raţiuni practice. 357 alin. p. care îşi vor produce efectele în raport cu limitele pedepsei determinate pentru infracţiunea săvârşită de minor450 . 448 227 . când luarea unei măsuri educative nu mai este posibilă fiindcă infracţiunea a fost săvârşită cu puţin timp mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani ori judecarea acestuia pentru fapta săvârşită când era minor are loc aproape de împlinirea vârstei majoratului sau după ce devine major. 2003. 450 Mitrache. cit. 4 C. 3 Codul penal actual). 353. ca pedepse principale. dacă minorul a săvârşit o tentativă. Individualizarea pedepsei pentru minor.). Pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută ca pedeapsă unică doar în două cazuri: pentru infracţiunea de genocid săvârşită în timp de război (art. aceasta nu poate constitui primul termen al recidivei. În cazul minorilor. 109 alin. Cristian Mitrache. Aplicarea pedepsei infractorului minor este cerută de stituaţia concretă. limitele pedepsei închisorii sunt determinate în raport cu limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită de major. Limitele pedepsei închisorii pentru minor. În cazul în care minorul a fost condamnat în timpul minorităţii. p. dar poate reprezenta un antecedent Constantin Mitrache. Prin noua reglementare s-a renunţat complet la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal în favoarea măsurilor educative. mai precis limitele pedepselor se reduc la jumătate. în raport cu cauzele de atenuare sau de agravare ale pedepsei. pen. (art. se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 ani (art. 109 alin. 1 Codul penal actual. 449 Constantin Mitrache. După ce a fost stabilită pedeapsa aplicată minorului. op. Condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi. iar în restul cazurilor este alternativă cu pedeapsa închisorii449 .. Pedepsele care se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda.DREPT PENAL. 358 alin. 2 C.

precum şi cele în care pentru unele dintre infracţiuni s-a stabilit o măsură educativă. Condamnaţii minori vor executa pedeapsa separat de condamnaţii majori. Sunt aplicabile dispoziţiile generale de executare a acestei pedepse. 228 . Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului. 34 C. Pedepsei aplicate minorului îi sunt incidente toate mijloacele de individualizare. Noul Cod penal reglementează şi ipotezele de pluralitate de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii. În această din urmă situaţie s-a renunţat la ficţiunea consacrată de actualul cod penal. s-a avut în vedere natura privativă sau neprivativă de libertate a sancţiunii aplicate. se vor aplica regulile speciale prevăzute în codul penal şi în legea de executare a pedepselor. inclusiv suspendarea condiţionată a executării acesteia451 . p. Dacă minorul săvârşeşte mai multe infracţiuni ce sunt concurente. iar măsurile educative vor fi revocate fiindcă minorul nu poate fi supus în acelaşi timp la executarea pedepsei şi acţiunii măsurilor educative. 355. 109 alin. Drept urmare. minorului i se va plica o pedeapsă rezultantă a contopirii pedepselor. sau art. în secţii speciale din cadrul locului de deţinere ori în locuri de deţinere speciale. se vor aplica dispoziţiile art. Aplicarea pedepsei amenzii infractorului minor nu este condiţionată de obţinerea de către acesta a unor venituri proprii. Aplicarea pedepsei amenzii pentru minori. pen. 129). pen. cu unele particularităţi 451 Constantin Mitrache. cele două sancţiuni de drept penal neputând fi aplicate. în principal. 99-106 noul C. dar este o soluţie oportună pentru instanţa de judecată care nu poate lua faţă de minor o măsură educativă. inclusiv cele ce privesc înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea potrivit dispoziţiilor art. scopul şi funcţiile pedepsei acoperind scopul măsurilor educative. iar pentru altele s-au luat măsuri educative. Potrivit art. potrivit căreia o măsură educativă este întotdeauna mai uşoară decât o pedeapsă. 2003.).Aurel Teodor Moldovan penal de care instanţa va ţine seama de acest lucru la individualizarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită din nou. Cristian Mitrache. 59-61 C. 631 Codul penal în vigoare. astfel că aceştia pot fi liberaţi condiţionat după executarea unei fracţiuni mai reduse de pedeapsă (art. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului se poate dispune în aceleaşi condiţii ca şi pentru condamnatul major. fiindcă până la împlinirea vărstei de 18 ani a rămas puţin timp. iar pentru altele s-au aplicat pedepse (art. în limitele stabilite de lege pentru infracţiunea săvârşită. privind contopirea pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente. iar aplicarea unei pedepse este prea severă. Infractorilor minori li se aplică prevederile legale ce reglementează liberarea condiţionată. “Drept penal român. 1 din actualul Cod penal şi pedeapsa amenzii poate fi aplicată infractorului minor. iar dacă pentru unele din infracţiunile concurente s-au stabilit pedepse. pen. în reglementarea cumulului juridic. Bucureşti. Partea generală”. În ceea priveşte executarea pedepsei de către minor.

82 alin. 129. iar după împlinirea vârstei de 18 ani. 83. art. se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 3 din legea actuală). 3. pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art. 229 . PARTEA GENERALĂ ce se desprind din dispoziţiile art. Prin dispoziţiile art. 81 alin. 103 Cod penal actual privitor la libertatea supravegheată. S-a prevăzut prin lege la art. 863 actualul Cod penal. 4 din codul în vigoare prevede că dispoziţiile privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control se aplică în mod corespunzător şi în caz de liberare condiţionată a minorului. potrivit art. 3.DREPT PENAL. sunt eliminate de la aceste modalităţi de individualizare şi pedepsele cu închisoarea rezultate din aplicarea cumulului juridic al unei pedepse cu o măsură educativă privativă de libertate (art. 1101 alin. 2– suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art. se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau minori şi se întrerup sau se suspendă în condiţiile prevăzute de lege pentru minori.. totodată. că măsurile educative privative de libertate nu sunt susceptibile de amânarea pronunţării sau de suspendarea executării. Având în vedere. la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani. În cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor stabilite de instanţă. Art. art.5). instanţa poate dispune. termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii.154. Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligatiilor prevăzute în art. adică există obligaţia de reparare integrală a prejudiciului şi de plată a despăgubirilor civile dispuse prin hotărârea de condamnare. termenul de încercare este de 6 luni. 131. 103. 3 alin. astfel că în caz de suspendare condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului. fixat de instanţă. încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. potrivit noului Cod Penal. Dispozitiile art. fiind în acelaşi timp. 3 si 4. 110 C. 1101 alin.132). în conformitate cu art. 3 poate atrage revocarea suspendării condiţionate. prevăzute în art. alin. 84 si 86 din Codul penal în vigoare se aplică în mod corespunzător. Prin noua reglementare au fost prevăzute termene speciale de prescripţie a executării măsurilor educative (art. În ce priveşte sustragerea minorului de la această măsură operează prevederile art. 103 alin. termenele de prescripţie a răspunderii penale. 131). 863. pe durata termenului de încercare. 103 alin. dar până la împlinirea vârstei de 18 ani. 2 Codul penal actual că odată cu suspendarea. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control. 110 alin. Dacă pedeapsa aplicată este amenda. 1101 ale actualului Cod penal s-a prevăzut că o dată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condiţiile art. se poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii în condiţii prevăzute în art. putând stabili. 864 alin. menţinută reglementarea în vigoare în privinţa calculului termenelor de prescripţie a răspunderii penale (art. 110. noul Cod penal. pen. Astfel.

Măsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata măsurii educative luate. Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol. măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală. care au un caracter exclusiv de prevenţie şi preîntâmpinare a săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală. executarea se prescrie în raport cu măsura educativă mai grea şi curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus înlocuirea (art. Putem desprinde din aceste dispoziţii următoarele condiţii de existenţă ale măsurilor de siguranţă.2 din Codul penal viitor. NOTIUNE SI CARACTERIZARE Măsurile de siguranţă reprezintă un cadru complementar de mijloace de constrângere. li. (3) Măsurile de siguranţă se pot lua nejustificată.1. alin. chiar dacă făptuitorului nu i se aplică (3) Măsurile de siguranţă se pot lua o pedeapsă. CAPITOLUL XIII MĂSURILE DE SIGURANŢĂ 13.111 din Codul penal în vigoare sau art. faptă prevăzută de legea penală. fiind punctual prevăzută de legea penală şi referindu-se în special la persoana făptuitorului. În cazul înlocuirii măsurilor educative.Scopul măsurilor de Art 107.d). Conform art. i se aplică o pedeapsă. De menţionat este că starea de pericol este distinctă de pericolul social pe care îl prezintă infracţiunea. a) Măsurile de siguranţă se iau împotriva unei persoane care a săvârşit o Codul penal actual Noul cod penal Art 111. cu excepţia măsurii şi în situaţia în care făptuitorului nu prevăzute în art. alin. 132. faptă prevăzută de legea penală b) Măsurile de siguranţă se iau în vederea înlăturării unei stări de pericol 230 . dar nu mai puţin de 2 ani. 107.Scopul măsurilor de siguranţă – siguranţă – (1) Măsurile de siguranţă au ca scop (1) Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. prevăzute de legea penală.4 din noul Cod penal).112.Aurel Teodor Moldovan Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate. (2) Măsurile de siguranţă se iau faţă (2) Măsurile de siguranţă se iau de persoanele care au comis fapte faţă de persoana care a comis o prevăzute de legea penală.

d) Interzicerea de a se afla în anumite localităţi.111-118 )şi sunt următoarele: a) Obligarea la tratament medical. g) Interdicţia de a veni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. f) Confiscarea specială. dacă s-au luat măsuri de siguranţă de naturi diferite.453 ceea ce imprimă acestor măsuri caracterul de sancţiuni nedeterminate ca durată şi eminamente revocabile în caz de încetare a stării de pericol.măsuri privative de bunuri (confiscarea specială)452 Aceste măsuri de siguranţă durează atâta vreme cât durează starea de pericol ce le-a generat. astfel că măsurile de siguranţă pot fi dispuse în prezenţa unei cauze 452 453 C-tin Mitrache op. La fel şi în cazul cauzelor ce înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării nu produc efecte asupra măsurilor de siguranţă.măsurile de siguranţă cu caracter medical (obligare la tratament medical şi internarea medicală). ce relevă existenţa unei stări de pericol. c) Interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie. aceste măsuri. interdicţia de reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. o meserie ori o altă ocupaţie. pag. e) Expulzarea străinilor. nu se cere însă ca această faptă să fie şi imputabilă. acestea se cumulează. 274 231 . în titlul VI (art.măsuri restrictive de drepturi(interzicerea unei funcţii sau unei profesii. Nistoreanu. aşa cum am mai arătat independent de pedepsele principale pe durata existnţei stării de pericol. . FELUL MASURILOR DE SIGURANTA Măsurile de siguranţă sunt prevăzute în Codul penal actual. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage şi suspendarea măsurilor de siguranţă. b) Internare medicală. În cazul concursului de infracţiuni.59 Ghe.cit. expulzarea. 13. Literatura a stabilit în aceste condiţii mai multe categorii de măsuri de siguranţă: . PARTEA GENERALĂ c) Numai prin luarea măsurilor de siguranţă se combate starea de pericol şi se preîntâmpină săvârşirea de noi infracţiuni (adică măsura de siguranţă este singura măsură de natură să amelioreze starea de pericol şi să prevină săvârşirea de noi fapte penale. prin reglementarea propusă s-a urmărit consolidarea caracterului preponderent preventiv al acestor sancţiuni de drept penal care pot fi luate numai dacă s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi nejustificată. luându-se. . pag. Al Boroi op. simpla aplicare a pedepsei neremediind această stare de pericol). nterzicerea de a se afla în anumite localităţi.cit.2. În Noul Cod penal.DREPT PENAL.

dar nu şi în prezenţa unei cauze justificative. ori a intoxicării cronice prin alcool. care prezintă pericol pentru societate. interzicerea de a reveni în locuinţa familiei şi expulzarea străinilor. ca instanţa să aprecieze că măsura tratamentului medical este necesară şi suficientă pentru înlăturatrea pericolului social (fără a fi nevoie de alt fel de intervenţie. internarea). Instanţa de judecată să aprecieze că măsura tratamentului va aduce la încetarea stării de anormalitate a făptuitorului. într-o formulare oarecum modificată. Astfel că în viitorul cod penal sunt reglementate ca măsuri de siguranţă (art. în care se află făptuitorul 3. un pericol generat de boală sau intoxicare cronică prin alcool. Făptuitorul să prezinte pentru societate. care se va însănătoşi şi nu va mai săvârşi fapte prevăzute de legea penală. Ţinând cont de caracterul şi scopul măsurilor de siguranţă s-a apreciat binevenită trecerea unora dintre acestea cum sunt: interzicerea de a se afla în anumite localităţi. d) Confiscarea specială. 109 din viitorul Cod Penal şi priveşte starea de pericol cauzată de o boală sau de o intoxicare cronică cu alcool. 2. Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. totodată. Măsura obligării la tratament medical se poate lua şi în timpul urmăririi penale sau al Codul penal actual Noul cod penal Art 113. În condiţiile în care făptuitorul are o stare psiho-fizică de genul celei prezentate mai sus.Obligarea la tratament Art 109. stupefiante sau alte substanţe. b) Internarea medicală. în categoria pedepselor complementare. stupefiante sau alte substanţe. Este necesar.Obligarea la tratament medical – medical – (1) Dacă făptuitorul. Obligarea la tratament medical poate fi luată numai dacă se apreciază că sunt întrunite următoarele condiţii: 1.3. cum ar fi iresponsabilitatea. spre exemplu.3. Nu are importanţă dacă fapta este sau nu infracţiune. REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA 13. acesta poate fi obligat să se prezinte în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire. 13.1. c) Interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii. inclusiv cea provocată de consumul 232 . din cauza unei boli. 108) următoarele: a) Obligarea la tratament medical. în care se află făptuitorul. Obligarea la tratament medical Este prevăzută în Codul penal actual la art. din cauza unei boli (1) Dacă făptuitorul. Această măsură de siguranţă va putea fi luată numai în condiţiile în care instanţa apreciază că starea de pericol pentru societate poate fi îndepărtată numai prin aplicarea ei.Aurel Teodor Moldovan de neimputabilitate.113 sau în art.

Dacă instanţa va aprecia că singura măsură să înlăture starea de pericol este generată de neprezentarea la tratament a făptuitorului. nefiind condiţionată nici de aplicarea unei pedepse. care să arate şi să dezvolte în detaliu această stare.114 din Codul penal actual prevede că atunci când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol social pentru societate. prezintă pericol pentru societate. În Noul Cod Penal.3. PARTEA GENERALĂ stupefiante sau alte asemenea substanţe. c) Instanţa de judecată să aprecieze că singura măsură capabilă să înlăture starea de pericol social pe care îl prezintă făptuitorul este internarea medicală. Internarea medicală Este reglementată de dispoziţiile art. prezintă pericol pentru societate. În condiţiile în care făptuitorul nu s-a prezentat în vederea efectuării tratamentului medical. poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive. se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate până la însănătoşire. inclusiv cea produsă de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive”. Dacă în Codul penal în vigoare cauza generării stării de pericol.DREPT PENAL. Starea de pericol ce determină luarea unei astfel de măsuri este starea psiho-fizică anormală. în noul Cod penal această cauză are la bază „o boală sau o tulburare psihică. în cazul obligării la tratament medical (art. 109) o constituie „o boală ori intoxicarea cronică prin alcool. numai atunci este îndreptăţită la aplicarea unei astfel de măsuri de siguranţă. Starea de pericol social trebuie apreciată în concret şi dovedită printr-un raport de expertiză medico-legal.2. Măsura obligării la tratament medical se poate dispune şi în timpul executării pedepsei privative de libertate în condiţiile în care s-a aplicat o astfel de pedeapsă. generată de boală mintală sau toxicomanie în care se află persoana care a săvârşit o faptă penală. 13. stupefiante sau alte asemenea substanţe”. Condiţiile de aplicare ale măsurii de internare sunt: a) Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală b) Făptuitorul bolnav psihic sau toxicoman să prezinte un pericol pentru societate. judecăţii. măsura de siguranţă a obligării la tratament medical poate fi înlocuită cu măsura internării. poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. conţinutul măsurilor de siguranţă cu caracter medical a fost modificat şi completat. Instanţa va trebui să consulte raportul medicolegal întocmit şi să aprecieze dacă tratamentul recomandat în raportul de expertiză medico-legală şi tratamentul aplicat în instituţia în care 233 . Această înlocuire a măsurii se va face ţinându-se seama de oportunitatea luării acestei măsuri.

pag.293. până la însănătoşire. pentru că. Ca şi obligarea la tratament medical măsura internării medicale se poate lua în timpul urmăririi penale şi a judecăţii. pag.292 457 Al. 276 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II. Internarea medicală este o măsură care se ia pe o perioadă nedeterminată şi durează până la însănătoşirea făptuitorului. din reglementarea acestei măsuri de siguranţă cu caracter medical.117 454 455 234 . spre deosebire. De asemenea. pag. iar starea de pericol s-a agravat456 . Nistoreanu. con sumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru societate. Drept Penal pag. (2) Această măsură poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii. în care să se asigure pază de aceeaşi Ghe. în vreme ce tratamentul medical se administrează ambulatoriu. se poate înlocui cu măsura obligării la tratament medical455 .cit. 372 456 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II. internarea medicală este şi o măsură restrictivă de libertate. internarea medicală poate fi dispusă numai dacă făptuitorul este „bolnav mintal sau consumator cronic de substanţe psihoactive”. până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture instituţie specializată454 . când se revocă. Al Boroi op. II. şi dacă acestea pot conduce la înlăturarea stării de pericol şi la însănătoşirea făptuitorului. În concepţia viitorului Cod penal. Dacă se constată vreo ameliorare în starea făptuitorului. Internarea medicală se poate dispune şi atunci când făptuitorul nu a respectat obligaţiile ce-i reveneau în cadrul tratamentului medical pe care îl urma. C.Internarea medicală – (1) Când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate.Internarea medicală – Când făptuitorul este bolnav psihic. rezolvarea acestor situaţii fiind de domeniul procedurii penale. se poate lua măsurii internării într-un institut medical de specialitate. se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate.Aurel Teodor Moldovan făptuitorul va fi internat sunt de natură similară . 1992.vol. însă. pag. Ionaş. în condiţiile aplicării acestei măsuri de siguranţă. Achiesăm în acest sens opiniei din literatura potrivit căreia se propune de lege ferenda în situaţia nerespectării obligaţiei internării medicale. de obligarea la tratament medical. pag. Codul penal actual Noul cod penal Art 110. au fost înlăturate dispoziţiile care prevedeau că măsura se putea lua în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii. măsura să fie înlocuită cu măsura internării într-un centru de reeducare ( pentru minori) şi în spitale anume destinate anume pentru majori. Bulai. Măgureanu Ilie – Noul Cod Penal comentat – Braşov: Romprint 2004.. făptuitorul este internat într-un spital sau într-o Art 114.

profesii – (1) Când făptuitorul a nepregătirii sau altor cauze care îl săvârşit fapta datorită incapacităţii. pentru exercitarea ocupaţii. O nouă cerere nu se poate face decât după respingerii cererii anterioare.lipsa de cunoştinţe necesare. meserii sau alte anumite funcţii. generată de: . lipsă de experienţă.Gen. după trecerea unui termen sau activitate.. meserii sau alte ocupaţii se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcţie sau de a exercita acea profesie. . nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii ori pentru exercitarea unei profesii. dacă poate face decât după trecerea unui se constată că temeiurile care au termen de cel puţin un an de la data impus luarea ei au încetat.nepăsării faţă de regulile şi cerinţele de care depinde buna desfăşurare 458 V. meserie poate lua măsura interzicerii drepsau ocupaţie.nepregătire (ignoranţă. 1970. se poate lua măsura interunei profesii sau meserii ori pentru zicerii de a ocupa acea funcţie sau desfăşurarea unei alte activităţi.115 Cod penal actual sau art.296 235 .Interzicerea unei funcţii Art 111.Interzicerea ocupării sau profesii – (1) Când făptuitorul a unei funcţii sau a exercitării unei săvârşit fapta datorită incapacităţii.3. meserie sau ocupaţie”. PARTEA GENERALĂ natură cu cea din penitenciare457 . meserie la cerere. Academiei. În condiţiile acestui articol. legiuitorul reţinând că atunci când „făptuitorul a săvârşit fapta datorită incapacităţii.3.DREPT PENAL. Bucureşti. intoxicaţie. dacă se constată (2) Măsura de siguranţă poate fi că temeiurile care au impus luarea revocată la cerere. . etc. vol. pag. ed.). superficialitate. infirmitate.111 din noul Cod penal. Dongoroz – Explicaţii teoretice ale Codului penal Român.). starea de pericol sete Codul penal actual Noul cod penal Art 115. de cel puţin un an. O nouă cerere nu se unui termen de cel puţin un an. fac impropriu pentru ocuparea unei nepregătirii sau altor cauze care anumite funcţii. după trecerea ei au încetat.incapacitate psiho-fizică (boală. trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare. II. Interzicerea unei funcţii sau profesii Măsura este prevăzută în art. . p. ori pentru exercitîl fac inapt pentru ocuparea unei area unei profesii. 13. se de a exercita acea profesie.etc. tului de a ocupa acea funcţie ori de (2) Această măsură poate fi revocată a exercita acea profesie.

271. e) Instanţa trebuie să aprecieze că înlăturarea pericolului nu este posibilă decât prin luarea măsurii de siguranţă.3.. Bulai – Drept penal pag. în exercitarea căreia a săvârşit fapta penală.173 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II. Nu trebuie confundată măsura de siguranţă a exercitării unei funcţii sau profesii cu pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o funcţie de natura celei de care s-a folosit condamnatul în săvârşirea infracţiunii. atrage răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiuniii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti (art. exercitarea unei profesii. ori altor cauze care îl fac impropriu pe făptuitor pentru ocuparea unei funcţii. 459 460 236 . d) Existenţa unei stări de pericol social generată de aceste cauze. Literatura de specialitate apreciază că incidenţa concomitentă de drept penal este posibilă. b) Fapta prevăzută de legea penală să fi fost săvârşită în exercitarea profesiei. 64 litera c).g) din viitorul Cod penal. etc. Pedeapsa complementară prevăzută de art.4. pag. Cod penal actual sau art.301 461 C. Măsura de siguranţă poate fi revocată la cererea făptuitorului după trecerea unui termen de cel puţin 1 an de la instituirea ei dacă se constată că au încetat temeiurile în baza cărora a fost luată. care crează posibilitatea săvârşirii unei fapte penale în viitor.460 Condiţii de aplicare: a) Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Noul Cod penal menţine aceleaşi măsuri ca şi vechiul Cod. alin1.461 Măsura încetează în momentul în care încetează inaptitudinea făptuitorului. profesia. Măsura de siguranţă are cauza în starea de pericol care rezultă din nepregătirea sau incapacitatea făptuitorului de a exercita funcţia sau profesia în exercitarea căreia a săvârşit fapta penală459 .Aurel Teodor Moldovan a activităţii458 . Sustragerea de la executarea acestei măsuri. 13. Măsura de siguranţă se aplică prin interzicerea făptuitorului de a mai exercita funcţia. O nouă cerere de revocare nu va putea fi formulată de către făptuitor. fără a se prevedea posibilitatea aplicării măsurii în timpul urmăririi penale sau al judecăţii. funcţiei. 66. meserii sau alte ocupaţii. pag.cit. 158 . Cod penal în vigoare sau art. decât în condiţiile trecerii unui an de la data la care cererea iniţială de respingere a rămas definitivă. lit.etc. 287 din noul Cod penal). nepregătirii. c) Săvârşirea faptei să se datoreze incapacităţii. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi Articolul 116 din Codul penal în vigoare arată că dacă persoana condamnată la pedeapsa închisorii de cel puţin un an a mai fost condamnată pentru alte C-tin Mitrache op. îşi are cauza în nedemnitatea infractorului de a exercita funcţia sau profesia de care s-a folosit în săvârşirea infracţiunii.

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

infracţiuni, dacă instanţa constată că prezenţa acestuia în localitatea unde a săvârşit infracţiunea sau în alte localităţi, constituie un pericol grav faţă de societate, poate lua faţă de acesta măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localităţi anume determinate prin hotărârea de condamnare. În noul Cod penal, această măsură de siguranţă nu mai este prevăzută, ea fiind trecută, într-o formulare relativ modificată în categoria pedepselor complementare. Astfel, art. 66 din noul Cod, în alin.1, lit. l) stabileşte faptul că instanţa poate interzice pe o perioadă de la unu la 5 ani dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă. Starea de pericol în acest caz rezultă din îmbinarea a doi factori: 1. condiţia personală a infractorului care prezintă mare probabilitate de a săvârşi alte infracţiuni, fie se găseşte într-un mediu social propice pentru săvârşirea de infracţiuni. 2. existenţa unei localităţi sau a unor localităţi care favorizează pentru respectivul infractor săvârşirea de noi infracţiuni. Putem aprecia că odată cu aceste schimbări legislative, se schimbă şi condiţiile de aplicare ale măsurii interzicerii de a se afla în anumite localităţi: a) fapta comisă să fie infracţiune. Constatăm că dacă celelalte măsuri de siguranţă se iau împotriva făptuitorului, această măsură se poate lua numai împotriva infractorului. b) a doua condiţie este impusă cu privire la durata condamnării şi natura infracţiunii pentru care a fost pedepsit infractorul. Astfel este necesar ca infractorul să fi fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an. c) o altă condiţie pentru aplicarea măsurii de siguranţă este ca instanţa să aprecieze că prezenţa infractorului în localitatea interzisă reprezintă un pericol grav pentru societate. Instanţa urmează a aprecia în concret „pericolul grav” pe care îl prezintă infractorul, ţinând seama de gravitatea infracţiunii, natura infracţiunii, numărul de infracţiuni comise în acea localitate şi alte criterii. Măsura de siguranţă se execută după executarea pedepsei sau prin stingerea executării pedepsei prin mijloacele legale (graţiere totală sau a restului de pedeapsă ori prin prescripţia executării pedepsei). Această măsură de siguranţă poate fi luată pe o perioadă de maxim 5 ani, şi poate fi prelungită – în condiţiile în care instanţa apreciază că pericolul iniţial suszistă – pe o perioadă ce nu poate depăşi durata măsurii luate iniţial (dacă s-a dispus interzicerea de a se afla în localitate pe o perioadă de 2 ani nu se poate dispune prelungirea acestei perioade decât cu până la 2 ani). Această măsură de siguranţă se revocă din oficiu dacă temeiurile care au impus-o au încetat. Această revocare, însă, nu poate interveni mai devreme de 1 an de la stabilirea măsurii. De aici putem deduce că măsura interdicţiei de a se afla în anumită localitate poate fi luată pe o perioadă cuprinsă între 1 an şi 5 ani.

237

Aurel Teodor Moldovan

Măsura de siguranţă poate fi revocată şi la cerere, tot după trecerea unei perioade de 1 an de la dispunerea ei. O nouă cerere de revocare nu va putea fi făcută decât într-un termen de 1 an de la data rămânerii definitive a respingerii cererii de revocare (art.116, alin.5 Codul penal în vigoare).

13.3.5. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată Această dispoziţie a fost introdusă în Codul penal actual prin Legea 197/2000 şi este prevăzută în art.118 indice1. Pericolul social prevăzut de această dispoziţie se referă la situaţia în care o persoană este condamnată la pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an pentru următoarele acte: - lovire sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice sau psihice - vătămare corporală - act sexual cu un minor - corupţie sexuală. Toate aceste infracţiuni trebuie săvârşite asupra unui membru al familiei. Dacă această infracţiune nu a fost săvârşită împotriva unui membru al familiei nu poate fi instituită măsura interzicerii revenirii în locuinţa familiei. Pentru luarea măsurii interdicţiei de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:, a) persoana să fi fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an (observăm că aplicarea acestei măsuri se face tot cu privire la infracţiune şi nu la faptă penală, şi la infractor, nu la făptuitor). b) condamnarea să fi fost pentru: lovire sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice sau psihice, vătămare corporală, act sexual cu un minor, corupţie sexuală. c) comiterea faptelor să fie împotriva unui membru al familiei. Legea specifică faptul că prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul. d) instanţa de judecată trebuie să aprecieze că prezenţa infractorului în locuinţa familiei ar constitui un pericol grav pentru ceilalţi membri ai familiei. Măsura de siguranţă se aplică atât preventiv în cursul urmăririi penale şi al judecăţii cât şi după executarea pedepsei sau după stingerea executării pedepsei prin mijloacele legale în conformitate cu legislaţia actuală. Măsura poate fi luată pentru o perioadă de până la 2 ani, la cererea părţii vătămate. De lege ferenda ar putea fi înlocuită sintagma „parte vătămată” cu sintagma „persoană vătămată”, deoarece s-ar putea interpreta în sensul că numai partea vătămată constituită ca atare în procesul penal poate cere această măsură, or, se ştie că nu toate persoanele vătămate , care ar avea interes în dispunerea acestei măsuri se constituie
238

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

parte vătămată în procesul penal. Măsura poate fi prelungită, dacă pericolul subzistă pe o perioadă ce nu poate deăşi perioada pentru care măsura a fost luată iniţial. Măsura poate fi revocată oricând la cererea părţii vătămate şi din oficiu atunci când motivele pentru care ea a fost aplicată au fost înlăturate. Noul Cod penal nu mai prevede ca măsură de siguranţă această interdicţie, ci ea este întâlnită în categoria pedepselor complementare, art.66, alin.1, lit. o), sub o formulare puţin diferită. Astfel, în noul cod instanţa poate interzice dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată. Instanţa trebuie să individualizeze în concret conţinutul acestei pedepse, ţinând seama de împrejurările cauzei, potrivit art. 66, alin.5 din noul Cod penal. 13.3.6. Expulzarea Expulzarea este prevăzută în Codul penal actual în art.117, care arată că cetăţeanului străin care a comis o infracţiune pe teritoriul României i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării. Legiuitorul a apreciat că această măsură de siguranţă se va aplica doar cetăţeanului străin şi apatridului fără domiciliu în ţară (art.117 alin.2 Codul penal actual). „Statul care adoptă măsura expulzării unor străini nu este obligat să dea statului căruia aceştia îi aparţin explicaţii asupra motivelor care au dictat luarea acestei măsuri de siguranţă. Cu toate acestea, în practica internaţională , în temeiul curtuaziei internaţionale s-a instituit obiceiul de anunţa organele statului străinului motivele pentru care acesta este obligatsă părăsească ţara”462 . „Nerespectarea interzicerii de a se întoarce în ţară de către expulzat va constitui infracţiune pentru care va fi pedepsit şi din nou expulzat după executarea pedepsei.”463 Condiţii în care se poate lua măsura de siguranţă a expulzării: a) Expulzarea nu poate fi luată decât împotriva unui cetăţean străin sau a unei persoane fără cetăţenie, care nu are domiciliul în ţară. b) Cetăţeanul străin să fi săvârşit o faptă care să fie infracţiune în condiţiile legii şi care să fie de competenţa instanţelor penale române. Această condiţie este îndeplinită atunci când infracţiunea este săvârşită pe teritoriul României şi atunci când este săvârşită în afară, dar se judecă de către instanţele române conform principiilor realităţii ori universalităţii legii penale.464 c) Instanţa de judecată trebuie să aprecieze că rămânerea în ţară a infractorului ar constitui o stare de pericol social. d) Expulzarea nu va putea fi dispusă dacă există motive serioase de a se crede că infractorul riscă în statul în care urmează a fi expulzat, riscă să fie
Aurel Teodor Moldovan „ Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional”, Ed. All Beck, Bucureşti 2004, pag 88,89. 463 Aurel Teodor Moldovan „ Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional”, Ed. All Beck, Bucureşti 2004, pag 88,89. 464 C-tin Mitrache op.cit pag.176
462

239

Aurel Teodor Moldovan

supus la tortură. În general expulzarea trebuie să aibă ca destinaţie statul al cărui cetăţean este infractorul sau pe teritoriul căruia îşi are domiciliul. Expulzarea constă în îndepărtarea silită a străinului de pe teritoriul ţării. Măsura este luată pentru o perioadă nedeterminată şi se poate lua singură, caz în care se pune în aplicare de la rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a dispus aceasta sau alături de o pedeapsă, caz în care se pune în aplicare după executarea acesteia sau după stingerea ei prin mijloace legale. Noul Cod penal renunţă la reglementarea acestei sancţiuni penale în cadrul măsurilor de siguranţă, expulzarea fiind trecută, la fel ca şi interzicerea de a se afla în anumite localităţi, interzicerea de a reveni în locuinţa familiei în categoria pedepselor complementare. Aceasta întrucât asemenea sancţiuni devin incidente în cazul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală, iar datorită naturii specifice a acestora este necesar ca pedeapsa principală, care reprezintă represiunea directă, să fie completată cu aceste pedepse complementare, care reprezintă represiunea secundară. Potrivit legislaţiei în vigoare, „expulzarea nu poate constitui o extrădare deghizată.”465 „ În ceea ce îi priveşte pe minori, aceştia nu pot fi expulzaţi, ci repatriaţi.”466 „Dacă măsura de siguranţă a expulzării însoţeşte pedeapsa închisorii , va fi adusă la îndeplinire după executarea pedepsei ori după graţierea totală sau a restului de pedeapsă; dacă pedeapsa închisorii nu se mai execută sau măsura nu însoţeşte o pedeapsă, va fi executată îndată ce hotărârea va rămâne definitivă. Expulzarea se duce la îndeplinire după executarea pedepsei penale, dacă o astfel de pedeapsă a fost pronunţată definitiv şi irevocabil”467 . 13.3.7. Confiscarea specială Confiscarea specială este măsura de siguranţă care constă în luarea unor bunuri din patrimoniul persoanelor care au comis fapte prevăzute de legea penală sau infracţiuni a căror deţinere prezintă pericolul săvârşirii unor noi fapte penale. În Codul Penal în vigoare, confiscarea specială este reglementată la art.118, de asemenea, şi noul Cod Penal prevede confiscarea specială ca sancţiune încadrată în categoria măsurilor de siguranţă la art. 112. Confiscarea specială poate fi prevăzută şi printr-o lege specială ( Codul Vamal). Confiscarea specială presupune trecerea bunurilor în mod gratuit în patrimoniul statului. Această măsură se poate lua în condiţiile în care se apreciază periculozitatea obiectivă pe care o prezintă anumite lucruri. În privinţa confiscării speciale, noul Cod Penal menţine dispoziţiile cuprinse în art.118 al actualului Cod penal, aşa cum acest text a fost modificat şi
M.Basarab, Drept Penal. Partea generală, vol. I, ediţia a II-a, Ed. Lumina Lex, Bucureşti , 1997, pag. 310. 466 Aurel Teodor Moldovan „Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional ” , Ed. All Beck Bucureşti 2004 pag 99. 467 Aurel Teodor Moldovan „Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional ” , Ed. All Beck Bucureşti 2004 pag 103.
465

240

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

completat prin Legea nr. 278/2006. Condiţii de luare a confiscărilor speciale: a) Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Este evident că în cazul constatării săvârşirii unei infracţiuni această condiţie va fi îndeplinită. b) Măsura confiscării se ia faţă de lucrurile care sunt direct legate de săvârşirea faptei penale. Trebuie apreciat că prin săvârşirea faptei s-a creat o stare de pericol, o eventuală premisă pentru săvârşirea de noi fapte penale. c) Să se aprecieze că prin măsura de siguranţă se poate combate pericolul social. Legea prevede în mod punctual categoriile de bunuri care sunt supuse confiscării speciale. În noul Cod penal se menţin condiţiile generale ale confiscării speciale. „Sunt supuse confiscării speciale: bunurile produse ori care au dobândit un alt regim juridic prin infracţiune.” În lumina acestor dispoziţii sunt cuprinse în categoria bunurilor speciale atât acele lucruri care au luat fiinţă prin săvârşirea infracţiunii (ex: bani falsificaţi, alimente falsificate, armele confecţionate, etc.), cât şi bunurile care au căpătat un alt regim juridic prin săvârşirea infracţiunii.Un exemplu în acest sens este confiscarea lucrurilor introduse în ţară prin contrabandă care sunt asimilate cu lucrurile produse prin săvârşirea faptei penale.De altfel şi literatura juridică aprecia chiar înainte de apariţia acestei dispoziţii exprese a legii că se impune introducerea acestei categorii de bunuri în enumerarea bunurilor supuse confiscării speciale.468 O a doua categorie de bunuri supuse confiscării sunt bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni. Sunt exceptate totuşi de la confiscare bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească săvârşirii unor infracţiuni prin presă.( ex: Va fi confiscată în conformitate cu art.118 lit.b Cod penal sau art.112 lit. b) Cod penal viitor, cuţitul sau arma cu care s-a comis omorul, arma de vânătoare folosită de inculpat în comiterea infracţiunii de braconaj, prevăzută în dispoziţiile art.32 lit.c din Legea 26/1976.)469 A treia categorie de bunuri sunt acelea care au fost date pentru a determina săvârşirea unei infracţiuni sau pentru a răsplăti pe infractor. Sunt incluse în această categorie lucrurile care au fost oferite pentru a determina pe făptuitor să comită o infracţiune (cazul traficului de influenţă, dări de mită, etc.), şi bunuri care au fost oferite pentru răsplătirea infractorului care a comis infracţiunea (în cazul infracţiunii de primire de foloase necuvenite ). Bunurile vor fi confiscate doar în cazul în care acestea au fost date (remise efectiv infractorului. (Ex: în cazul luării de mită, când s-a comis prin acceptarea promisiunii de bani, valori sau bunuri, nu se poate dispune confiscarea ori obligarea condamnatului la plata echivalentului lor în bani deoarece acestea nu i-au
Vintilă Dongoroz în Dongoroz II, pag.319-320, C-tin Mitrache op.cit pag.177. C-tin Mitrache op.cit pag.177 cu referire la decizia Tribunalului Suprem nr.1822/1979, în Culegere de decizii 1979, pag.464. 470 Matei Basarab Drept penal- Partea generală vol.1 Ed. Lumina Lex, ediţia a-II-a pag. 324, citând Tribunalul Suprem s.pen, decizia nr.2095 din 28.09.1984. 471 C-tin Mitrache op.cit pag.178.
468 469

241

Aurel Teodor Moldovan

fost date efectiv)470 . Bunurile se vor confisca indiferent dacă infractorul care a primit bunurile pentru a săvârşi fapta a săvârşit infracţiunea în forma ei consumată sau dacă fapta este doar o tentativă. Literatura juridică reţine şi faptul că bunurile din această categorie vor fi confiscate special şi atunci când instigatul nu a trecut la săvârşirea faptei sau a denunţat oferta ce i s-a făcut în cazul infracţiunii prevăzută la art.255 alin.4 raportat la art.254 alin. 2 Cod penal actual, respectiv art. 290, raportat la art. 289 din viitorul Cod penal.471 . A patra categorie de bunuri sunt bunurile dobândite prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Literatura de specialitate apreciază ca această categorie de bunuri reprezintă fructul infracţiunii.472 Este cazul bunurilor dobândite prin săvârşirea infracţiunii (lucrurile furate, delapidate, etc.). O condiţie prevăzută de lege este că măsura de siguranţă a confiscării speciale nu poate opera în condiţiile în care există o cerere de despăgubire pe care instanţa o admite. În acest caz numai în condiţiile în care bunul a fost vândut, iar sumele obţinute sunt mai mari decât cuantumul stabilit de instanţă pentru despăgubire poate opera confiscarea specială, numai pentru sumele ce depăşesc cuantumul despăgubirii. Totodată, atunci când bunul a fost înstrăinat către un dobânditor de bună-credinţă, acesta nu poate fi supus confiscării, urmând ca infractorul să fie obligat la plata sumei obţinute prin înstrăinarea bunului supus confiscării speciale.473 A cincea categorie de bunuri sunt bunurile deţinute contra dispoziţiilor legii. Acestea sunt categoria de bunuri a căror deţinere reprezintă faptă penală. Este cazul deţinerii de materiale explozibile, arme şi muniţii, materii nucleare sau alte materii radioactive, stupefiante, etc. Bunurile confiscate vor fi predate organelor în drept pentru ca ele să fie (în condiţiile în care dispozitivul hotărârii o prevede) valorificate sau distruse (cazul stupefiantelor). Măsura de confiscare poate fi luată şi de către procuror, dar numai după scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale faţă de învinuit . Spre deosebire de celelalte măsuri de siguranţă, măsura confiscării este definitivă şi irevocabilă ea neputând fi revocată pe motiv că pericolul social a încetat. Noul Cod penal completează dispoziţiile vechiului Cod în sensul că stipulează că dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc ele vor fi înlocuite cu echivalentul lor în bani sau cu bunurile dobândite în locul acestora.

472 473

Matei Basarab op.cit. Pag.325. C-tin Mitrache op.cit pag.178.

242

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL XIV CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ 14.1. ASPECTE GENERALE Ordinea de drept se înfăptuieşte prin respectarea de bunăvoie de către marea majoritate a destinatarilor legii a prevederilor acesteia. Prin aplicare de sancţiuni celor vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni se restabileşte ordinea de drept încălcată, se realizează constrângerea şi reeducarea infractorilor, se realizează prevenţiunea specială şi generală474 . Cauzele care înlătură răspunderea penală. Cauzele care înlătură răspunderea penală pot fi definite ca anumite stări, situaţii, împrejurări, posterioare săvârşirii infracţiunii, reglementate de lege, în prezenţa cărora se stinge raportul juridic de drept penal, se stinge dreptul statului de a aplica o sancţiune infractorului şi obligaţia acestuia de a executa acea sancţiune. Trebuie făcută distincţie între cauzele generale care sunt situate în partea generală a Codului penal şi care privesc orice infracţiune, precum amnistia, prescripţia răspunderii penale, lipsa plângerii prealabile şi împăcarea părţilor şi cauzele speciale (denumite cauze de nepedepsire ori cauze de impunitate) care sunt reglementate atât în partea generală cât şi în partea specială a Codului penal, şi care au în vedere conduita infractorului în timpul săvârşirii infracţiunii, precum desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului (art. 22 Cod penal actual sau art. 34 noul Cod penal) şi împiedicarea săvârşirii faptei de catre participant existente în partea generală a codului penal sau cauzele de impunitate prevăzute în partea specială şi care sunt legate de conduita condamnatului după comiterea faptei, precum denunţarea faptei de către mituitor (art. 255 alin. 3 Cod penal actual sau art. 290 alin. 3 Cod penal viitor), retragerea mărturiei mincinoase (art. 260 alin. 2 Cod penal actual sau art. 273 alin. 3 Cod penal viitor). De asemenea, trebuie făcută distincţie între cauzele generale care înlătură
474 475

Mitrache, p. 329; C. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed. All Beck Bucureşti 1997 pag 327

243

Aurel Teodor Moldovan

răspunderea penală şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (cauze care fac ca fapta să nu aibă caracter penal, fiind prevăzute de art. 44- 51 Cod penal sau art. 18- 31 noul Cod penal), când fapta nu mai este infracţiune, iar răspunderea penală nu va mai interveni pentru acest considerent. Înlăturând consecinţele penale ale infracţiunii, cauzele care înlătură răspunderea penală nu înlătură însă consecinţele civile ale acesteia .475 Noul Cod penal regrupează cauzele care înlătură răspunderea penală. Astfel, Titlul VII din Codul penal în vigoare, cu denumirea „Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării” a fost reorganizat în cadrul a trei titluri şi anume: Titlul VII – Cauze care înlătură răspunderea penală”; Titlul VIII – „Cauze care înlătură sau modifică executarea pedepsei” şi Titlul IX – „Cauzele care înlătură consecinţele condamnării”. În principiu, noul Cod penal menţine reglementările cuprinse în Codul penal în vigoare cu privire la cauzele care înlătură răspunderea penală, cu unele modificări, pe care le vom menţiona la momentul analizării individuale a cauzelor care înlătură răspunderea penală. 14.2. AMNISTIA 14.2.1. Noţiune Prin definiţie, amnistia este actul de clemenţă al Parlamentului României prin care din considerente de politică penală este înlăturată răspunderea penală pentru infracţiuni comise anterior adoptării legii de amnistie476 . Amnistia este o instituţie care oferă posibilitatea societăţii de a face uitate anumite infracţiuni, ştergând condamnările deja pronunţate477 . Codul penal actual Noul cod penal Art 119 – Efectele amnistiei – (1) Art 152 – Efectele amnistiei – (1) Amnistia înlătură răspunderea penală Amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită. Dacă intervine pentru infracţiunea săvârşită. Dacă indupă condamnare, ea înlătură şi exe- tervine după condamnare, ea înlătură cutarea pedepsei pronunţate, precum şi executarea pedepsei pronunţate, şi celelalte consecinţe ale condamnării. precum şi celelalte consecinţe ale Amenda încasată anterior amnistiei nu condamnării. Amenda încasată anterior se restituie. amnistiei nu se restituie. (2) Amnistita nu are efecte asupra (2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, măsurilor edu- măsurilor de siguranţă şi asupra drepcative şi asupra drepturilor persoanei turilor persoanei vătămate. vătămate.
I. Oancea, “Tratat de drept penal. Partea Generală”, Ed. ALL Juridică, p. 467; Iancu Tănăsescu, Camil Tănăsescu, Gabriel Tănăsescu, “Drept penal general”, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2002, p. 704;
476 477

244

” Trebuie precizat că noul Cod penal. de principiu. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie. 152 alin. II. Partea generală”. Dongoroz şi colab. în textul privind amnistia (art. p.152. Tocmai prin aceasta amnistia se deosebeşte de graţiere. in personam. ci şi „in personam”480 . 119 Cod penal actual sau ale art. 2003. vol. amnistia capătă caracter mixt. operând nu numai „in rem”.2. ori calitatea infractorilor (minor. 478 245 . de regulă. trebuie făcută deosebirea între amnistie şi dezincriminare. pentru a înlătura răspunderea penală este necesar ca fapta să constituie infracţiune. Felurile amnistiei În doctrina penală se face deosebire între diferitele feluri ale amnistiei. p.3. ea profită numai acelora cărora li s-a acordat.1 din noul Cod penal „Amnistia înlăîtură răspunderea penală pentru fapta săvârţită.). aceasta din urmă este acordată in personam.. adică este acordată şi operează in rem. şi operează. ea înlătură ţi executarea pedepsei pronunţate. Bucureşti.1) înlocuieşte expresia „înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită” cu expresia „înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită”. Dongoroz şi colab. 351-352. dezincriminarea ulterioară va avea ca efect înlăturarea incapacităţilor. deci nu poate opera. 479 V. aceasta înseamnă că în cazul infracţiunilor săvârşite de mai multe persoane. în sensul că. Caracterizare. 331. Dacă intervine după condamnare. Bucureşti. precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. Spre exemplu. etc. natura lor. “Drept penal român. femei gravide. întrucât per a contrario amnistia nu are obiect. bătrâni. op. V. De asemenea. Cristian Mitrache. Cu adevărat. amnistia poate fi generală – când este acordată pentru orice infracţiune. p. 318. particularizate prin cuantumul pedepsei. iar nu in personam478 . după cum rezultă din natura efectelor sale juridice. 480 Constantin Mitrache. prin natura efectelor sale.. 2003. Editura Academiei Române. deosebirile dintre ele slujesc stabilirii ordinii de aplicare a legilor de amnistie şi dezincriminare. deşi între cele două instituţii există similitudini. cit. decăderilor şi interdicţiilor care se menţin. dacă raportul penal a fost stins prin amnistie. alin. facându-se clasificări în funcţie de întinderea efectelor.. PARTEA GENERALĂ Potrivit dispoziţiilor art. După aria de cuprindere. 14. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. indiferent de gravitatea ei şi de sediul materiei (codul penal şi legi speciale) şi specială – când priveşte doar anumite infracţiuni. este o cauză reală. Când actul de amnistie leagă beneficiul acesteia de anumite condiţii privind pe infractor.DREPT PENAL. fiindcă se referă la fapta prevăzută de legea penală şi nu la persoana făptuitorului. de condiţiile de acordare şi după stadiul în care se găseşte pricina în faţa justiţiei. Amnistia. deci. până la data împlinirii termenului reabilitării de drept sau a intervenirii celei judecătoreşti479 .

constă în identificarea infracţiunilor sau a categoriilor de infracţiuni cu privire la care intervine înlăturarea răspunderii penale şi se efectuează în modalităţi diverse: . timpul săvârşirii infracţiunii ( război. Determinarea obiectului amnistiei şi. Bucureşti. Cristian Mitrache. . . 2003. care poate apărea oricând în perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii şi aceea a termenului de reabilitare de drept sau a intervenirii reabilitării judecătoreşti. Ed. 14. antecedentele penale ale infractorului (spre exemplu. Obiectul amnistiei Amnistia priveşte infracţiunile săvârşite anterior adoptării ei şi pe cele care sunt anume prevăzute în legea prin care este acordată. 483 Alex Boroi . în primă instanţă. 332. All Beck . 299-300. care alcătuiesc „catalogul negativ”. paguba produsă prin anumite infracţiuni să nu depăşească limita valorică cuvenită). anterior. Constantin Mitrache.precizarea expresă a infracţiunilor amnistiate. Ghe Nistoreanu „ Partea Generală – Drept Penal”. infractorul să nu fie recidivist ori să nu fi beneficiat anterior de graţiere). prin aceasta. .evidenţierea elementului subiectiv al infracţiunii. ori cel mai adesea ce indică gravitatea infracţiunilor prin arătarea maximului special de pedeapsă prevăzută în textul incriminator sau se prevede natura infracţiunilor (ex: la regimul forestier.Aurel Teodor Moldovan În funcţie de condiţiile de acordare distingem între amnistia necondiţionată denumită şi pură şi simplă – când actul normativ nu prevede nici un fel de condiţii în afara celor intrinseci privitoare la obiectul său şi la data săvârşirii infracţiunii şi condiţionată – când sunt stabilite anumite condiţii privitoare la persoana infractorului (cetăţenia. “Amnistia şi graţierea”. conduita după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. în cazul amnistiei improprii (să nu fi survenit.4. “Drept penal român. . urmăririi penale şi judecăţii. Editura ALL EDUCATIONAL. amnistia poate fi: amnistia înainte de condamnare – antecondamnatorie sau proprie care poate interveni oricând în timpul efectuări actelor premergătoare. p. pag 259 481 246 . la regimul băuturilor alcoolice)481 . . calamităţi). În funcţie de momentul intervenirii.Bucureşti 2004. a întinderii actului de amnistie. Determinarea sferei de cuprindere a infracţiunilor ce sunt amnistiate se face prin legea de acordare şi poate privi: indicarea textelor de lege care incriminează faptele ce sunt amnistiate. 2003. 482 Iancu Mândru.indicarea maximului special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunile amnistiate.2. în apel sau recurs şi amnistia după condamnare – postcondamnatorie sau improprie. vârsta.arătarea obiectului juridic de grupă a infracţiunilor.limita maximă a pedepsei desemnează pragul până la care amnistia produce efecte şi peste care aceste efecte nu se produc. urmarea infracţiunii (spre exemplu. Partea generală”. sustragerea de la executarea pedepsei).relevarea infracţiunilor exceptate de la amnistie. Bucureşti. situaţia familială). p.

10 lit. amnistia este incidentă dacă acestea s-au epuizat până la adoptarea legii de amnistie. 247 . în orice caz data nu poate fi ulterioară actului de clemenţă. progresive. Potrivit art. ceea ce are drept consecinţă faptul că amnistia capătă un caracter mixt . În cazul în care amnistia a intervenit înainte de sesizarea organelor judiciare. amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate. restrângându-se obiectul procesului. 484 I. potrivit art. Potrivit art. continuate. . 2 Cod Penal actual. ea operând numai in rem (pentru infracţiuni ). Efectele amnistiei intervenite înainte de condamnare. efectele amnistiei se vor produce numai în raport cu faptele care beneficiază de amnistie.2.referirea la pedeapsa concretă aplicată sau pronunţată de instanţa de judecată482 . măsurilor educative ţi asupra drepturilor persoanei vătămate.483 Amnistia priveşte infracţiunile săvârşite până în ziua adoptării legii prin care este acordată ca regulă. a luat sfârşit ultimul act de executare ori s-a produs ultimul rezultat484 . dar şi in personam ( pentru persoanele care îndeplinesc conţiţiile legii). Leguitorul poate să condiţioneze beneficiul amnistiei şi de anumite condiţii personale . iar dacă s-a pornit acesta va înceta indiferent dacă se găseşte în faza de urmărire ori de judecată. se va soluţiona cauza în acest stadiu. alin. 152 noul Cod penal. aceasta înseamnă că dacă nu s-a pornit procesul penal. 119 Cod penal actual sau art. pe de o parte. în baza actului de clemenţă survenit. În cazul infracţiunilor continue. 343. 119 alin. La acestea mai adăugăm că atunci când persoana este învinuită pentru mai multe infracţiuni în cadrul aceluiaşi proces. aceste dispoziţii prevăd.2 al noului Cod penal. Efectele amnistiei Reglementarea efectelor amnistiei este cuprinsă în dispoziţiile art.5.delimitarea infracţiunilor pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost executate sau graţiate până la data adoptării actului de clemenţă. Amnistia intervenită înainte de condamnare înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. efectele ei nu pot fi refuzate de beneficiar. “Tratat de drept penal. nu se va mai porni.DREPT PENAL. rezultând apoi că aceasta este amnistiată. adică în această ultimă situaţie menţionată. PARTEA GENERALĂ . 14. p. 152. respectiv a încetat acţiunea ori inacţiunea continuă. Ed. efectele amnistiei. Oancea. amnistia nu înlătură răspunderea civilă pentru pagubele provocate persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii. g Cod procedură penală. amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. iar pe de altă parte limitele acesteia. dacă din însuşi cuprinsul actului de sesizare rezultă date şi elemente în baza cărora se poate efectua încadrarea juridică a faptei. Partea Generală”. dar poate privi şi altă dată până la care infracţiunile sunt amnistiate. Amnistia are caracter obligatoriu. ALL Juridică.

prin drepturile persoanei vătămate se înţeleg drepturile privitoare la pretenţiile civile. ori ca motiv pentru revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi altele485 . p. decăderile prevăzute în alte legi penale ori extrapenale. 335. Când amnistia intervine după condamnare.. Editura ALL BECK. În ceea ce priveşte efectele amnistiei asupra drepturilor persoanelor vătămate. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative deoarece toate aceste măsuri sunt luate în favoarea infractorului şi au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală (art. 1 Cod penal viitor atât executarea pedepsei cât şi celelalte consecinţe penale ale condamnării. Bucureşti. Prin noţiunea „celelalte consecinţe” trebuie să înţelegem orice alte consecinţe cu caracter penal arătate în hotărârea de condamnare sau decurgând din aceasta. 488 Constantin Mitrache. 322. amnistia nepresupunând repunerea în situaţia anterioară. Partea generală”. p. Bucureşti. făcând astfel să înceteze interdicţiile. potrivit art. incapacităţile. Fapta pierzându-şi caracterul penal.Bucureşti 2004. se înlătură. p. Dongoroz şi colab. Ed. De asemenea. Camil Tănăsescu. Gabriel Tănăsescu.3. vol. pentru că este posibil ca într-o lege extrapenală să se prevadă că efectele unei condamnări pentru o infracţiune amnistiată nu pot fi înlăturate decât prin reabilitare. 2003. în sensul că aceasta nu va fi restituită ca efect al amnistiei. Deşi amnistia priveşte întotdeauna şi modalităţiile de participare. astfel că eventualii coautori. pag 260 487 Iancu Tănăsescu. 2003. “Drept penal român. reţinerea faptei amnistiate ca termen al recidivei sau ca temei pentru aplicarea unui spor de pedeapsă în caz de concurs de infracţiuni. potrivit textului legal amnistia nu produce efecte asupra acestora. Amnistia nu are aceleaşi efecte depline ca şi reabilitarea. 111 Cod penal sau art. Bucureşti. 152 alin. 248 . amnistia după condamnare nu are efecte asupra pedepsei deja executate. dispar şi consecinţele ei penale. 107 noul Cod penal). Editura Academiei Române. de efectele amnistiei. în primul rând obligaţia de a executa pedeapsa. iar nu şi drepturile pe care persoana le are uneori în legătură cu latura penală (spre ex: dreptul de a face plângere prealabilă. Ghe Nistoreanu „ Partea Generală – Drept Penal”. cum ar fi pedepsele complementare. 715.Aurel Teodor Moldovan Efectele amnistiei după condamnare. “Drept penal general”. Cristian Mitrache. instigatori sau complici beneficiază şi ei. 1 Cod penal actual sau art. PRESCRIPTIA RASPUNDERII PENALE 485 V. dreptul de a stinge procesul prin retragerea plângerii). adică o restitutio in integrum. 486 Alex Boroi . “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. amnistia nu produce efecte asupra favorizatorilor sau tăinuitorilor decât în ipoteza în care legea de amnistie prevede în mod expres aceasta 486 . 119 alin. 2002. All Beck . astfel că aceste drepturi se sting şi ele prin amnistie. II. 14.

1997. înlăturându-se posibilitatea oricărei sancţiuni penale faţă de toţi participanţii. p. Bulai. prevăzute de legea penală. Durata termenelor de prescripţie a răspunderii penale a fost stabilită de legiuitor în funcţie de natura şi gravitatea pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile comise. 335. astfel că la săvârşirea infracţiunii se poate sustrage un timp ce poate fi uneori îndelungat488 . ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege490 . Bucureşti. 161 alin. după trecerea unui timp îndelungat de la săvârşirea infracţiunii aplicate sau executarea devine indeficientă în raport cu scopul sancţiunilor de drept penal. fiind exceptate pedepsele complementare şi condamnările pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii. 122 Cod penal actual. apărut prin săvârşirea unei infracţiuni. “Drept penal român. şi de aceea. fapta nu este. Noţiune Prescripţia răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic de drept penal de conflict. 490 249 . p.3. De asemenea.1. PARTEA GENERALĂ Caracterizare Răspunderea penală derivă din modalitatea de realizare a dreptului penal. determină înlăturarea executării pedepsei principale la împlinirea termenului pentru fiecare condamnare. Bucureşti. Partea generală. Termenele de prescripţie a răspunderii penale Durata termenelor de prescripţie. 14. 335. 14. s-a mai arătat în literartura de specialitate489 că justificarea prescripţiei este strâns legată de raţiunea represiunii penale.3. delimitându-se prin aceasta de prescripţia executării pedepsei care conform art. 1 Cod penal actual – art. pentru săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile consumate sau tentate. C. În dreptul penal. Partea generală”. iar nu de la data constatării acestei situaţii. 1 noul Cod penal. 491 Constantin Mitrache. p. ori făptuitorul reuşeşte să se sustragă de la urmărirea penală. Bulai. 2003.DREPT PENAL.”. Astfel. Prin prescripţie se stinge răspunderea penală.2. Realitatea socială învederează şi situaţii în care răspunderea penală nu poate fi stabilită cu promptitudine deoarece. Editura ALL. cât şi înlăturarea executării pedepsei penale urmare a intervenţiei instituţiei prescripţiei penale487 . potrivit art. “Manual de drept penal. Cristian Mitrache. termenele de prescripţie sunt 489 C. 125 alin. descoperită. trecerea unui anumit interval de timp determină atât înlăturarea răspunderii penale. adică se stinge dreptul statului de a stabili răspunderea penală şi de a aplica pedeapsa ori măsura educativă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă şi se stinge totodată obligaţia făptuitorului de a suporta consecinţele săvârşirii infracţiunii491 . 332. Efectele prescripţiei se aplică din momentul împlinirii termenului legal.

“Manual de mai mare de 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. 1997. 334. b) 10 ani. dar care nu depăţeţte 10 ani. când legea prevede pena) 15 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisoinfracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii rii care nu depăţeţte un an sau amenda. dar care nu chisorii mai mare de 5 ani. Codul penal actual Noul cod penal Art 122 – Termenele de prescripţie a Art 154 – Termenele de prescripţie a răspunderii penale – (1) Termenele de răspunderii penale – (1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru prescripţie a răspunderii penale sunt: persoana fizică sunt: a) 15 ani. e) 3 ani. c) 8 ani. depăseste 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii drept penal.Aurel Teodor Moldovan următoarele: a) 15 ani.”. c) 8 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în.chisorii mai mare de 20 ani. 492 C. dar care nu depăţeţte 15 ani. d) 5 ani. când legea prevede pentru c) 8 ani. c) 8 ani. 250 . dar care nu nu depăţeţte 20 ani.chisorii mai mare de 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. când legea prevede pen. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în. p. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în.chisorii mai mare de 10 ani. d) 5 ani. când legea prevede pentru d) 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii care nu depăţeşte un an sau amenda. Iar potrivit noii reglementări. când legea prevede pentru e) 3 ani. dar care nu depăseste 20 ani. depăseste 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 ani. Bulai. care nu depăţeţte un an sau amenda. dar care nu chisorii mai mare de un an. depăţeţte 15 ani. când legea prevede pentru b) 10 ani.tru infracţiunea săvârţită pedeapsa tru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa îndetenţiunii pe viaţă sau pedeapsa în. dar care nu depăţeţte 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de un an.1 noul Cod penal termenele de prescriptie a răspunderii penale sunt următoarele: a) 15 ani. Partea generală. dar care chisorii mai mare de 10 ani. e) 3 ani. dar care nu depăţeţte 10 ani. Editura ALL. Bucureşti. când legea prevede pentru infracţiun ea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. dar care nu depăţeţte 5 ani. b) 10 ani. chisorii mai mare de 15 ani. dar care nu depăţeţte 5 ani.chisorii mai mare de un an. 154 alin. respectiv art. b) 10 ani.

editura Fundaţiei “Chemarea”. iar nu de 25 de ani. Termenele de prescripţie a răspunderii penale se determină în raport cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. 154 alin. iar în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea. În ce priveşte aceste termene de prescripţie s-au impus de-a lungul timpului anumite reguli. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de un an. Basarab. În cazul infracţiunilor săvârşite de minori. Partea generală. În literatura de specialitate495 s-a susţinut că termenul de prescripţie în cazul infracţiunilor progresive şi al infracţiunilor de obicei începe să curgă din momentul producerii ultimului rezultat. chiar dacă infracţiunea săvârşită a rămas în faza tentativei492 . termenul de prescripţie se determină în funcţie de pedeapsa detenţiunii pe viaţă493 . termenele de prescripţie reduse la jumătate faţă de cele prevăzute pentru majori se determină în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă. iar în cazul infracţiunilor continuate. I şi II. 2 Cod penal actual sau art. 547. 2 noul Cod penal. 1995. p. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii (momentul epuizării). “Drept penal” vol. termenul de prescripţie se determină în raport cu maximul special al pedepsei închisorii. “Manual de drept penal. p. de la data săvârţirii ultimei acţiuni sau inacţiuni. Bulai. dar care nu depăţeţte 5 ani. 122 alin. Iaşi.”.” All Beck Bucureşti 1997 pag 335 495 C. În acest sens opinează şi viitorul Cod penal. legea prevede pedeapsa amenzii alternative cu închisoarea. în situaţia în care pentru infracţiunea comisă. Ediţia a II-a. indiferent de contribuţia fiecăruia. după cum urmează: acestea se determină în funcţie de pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea tip ori pentru infracţiunea calificată comisă de infractor. termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii acţiunii sau inacţiunii şi se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs. Calcularea termenelor de prescripţie Potrivit art. Editura ALL. termenele de prescripţie a răspundeii penale se socotesc la data săvârsirii infractiunii„ indiferent dacă aceasta a îmbrăcat forma tentativei sau pe aceea a infracţiunii fapt consumat”494 . În acelaşi timp s-a prevăzut că în cazul infracţiunilor contra libertăţii şi 493 M. 494 251 . cu deosebirea că termenul este de „15 ani” când legea prevede pentru infracţiunea comisă pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mari de 20 de ani – şi nu mai mare de 15 ani. motivaţia este determinată de faptul că limita maximă generală a închisorii este de 30 de ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda. 1997. 335-336. care prevede că în cazul infracţiunilor progresive.DREPT PENAL. e) 3 ani. aşa cum este în reglementarea actuală. în caz de participaţie termenele de prescripţie sunt aceleaşi pentru toţi participanţii. Bucureşti. C. Se poate observa că în noul Cod penal termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt aceleaşi ca şi în Codul penal în vigoare. Bulai „Manual de drept penal -Partea Generală Ed. PARTEA GENERALĂ d) 5 ani.

termenul curge pentru toate infracţiunile de la data comiterii acţiunii sau inacţiunii infracţionale. 124 Cod penal actual) – cunoscută în doctrina penală şi în legislaţie sub denumirea de “prescripţie specială”.Aurel Teodor Moldovan integrităţii sexuale săvârşite faţă de un minor. alin. 3 noul Cod penal). În schimb. 155. 3 Cod penal actual sau art. termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. şi nu într-un text distinct (art. 2 Cod penal actual sau art. Efectul întreruperii cursului prescripţiei constă potrivit textului legal (art. În lege s-a mai prevăzut că prescripţia va interveni dacă se împlineşte o dată şi jumătate termenul de prescripţie prevăzut pentru infracţiunea săvârşită. 547. alin. alin. termenul de prescripţie trebuie să curgă neîntrerupt. cit.. să nu intervină anumite acte sau activităţi care ar readuce în conştiinţa societăţii fapta comisă şi care întrerupând cursul prescripţiei amână efectele acesteia.3. 155 alin. p. alin. de exemplu actul de punere în miţcare a acţiunii penale. 1 noul Cod penal. cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală (spre ex. calculat de la data comiterii infracţiunii (art. percheziţia domiciliară sau corporală. pentru a se crea astfel posibilitatea urmăririi acestor infracţiuni chiar dacă au fost descoperite la un interval de timp mai mare de la comiterea lor. 155. 123. 156 alin. 123 Cod penal actual sau art. alin. 1 noul Cod penal. termenul de prescripţie curge pentru fiecare infracţiune. 14. prescripţia specială a fost reglementată într-un alineat distinct (art. 14.3. Întreruperea termenului de prescripţie Pentru a-şi produce efectele prevăzute de lege. 155. Întreruperea cursului prescriptiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune. (art. op. 5 alin. prezentarea materialului de urmărire penală. 2 Cod penal actual sau 496 M. 1 Cod penal actual sau art. Suspendarea prescripţiei Potrivit art. respectiv înlăturarea răspunderii penale. cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care potrivit legii. Dacă în cazul infracţiunilor săvârşite în concurs real. 252 . 1 noul Cod penal) în aceea că după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. 124) ca în legea actuală. prin noua reglementare.4. arestarea preventivă.3. 123. trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăţurarea procesului penal. 128. în cazul infracţiunilor săvârşite în concurs ideal. chiar dacă actul de întrerupere priveţte numai pe unii dintre ei. afară de cazul în care se săvârşeşte şi o infracţiune progresivă când termenul de prescripţie se va calcula de la data producerii ultimului rezultat496 . Basarab. 4 noul Cod penal). alin. dispoziţiile prevăzute în art. etc. Potrivit art.

Bucureşti 2004. vol. PARTEA GENERALĂ art. alin. Cristian Mitrache. p. cursul prescripţiei este suspendat. Potrivit noii reglementări suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale (art. pag 265 500 V. 2003. 499 Alex Boroi . 128). iar partea care a curs anterior incidenţei cauzei de suspendare intră în termenul de prescripţie a răspunderii penale498 .1. Ghe Nistorenu „ Drept penal – Partea generală ”Ed All Beck . implică tragerea la răspundere penală a infractorului. Partea generală”. penală. Dongoroz şi colab. spre deosebire de legea actuală care reglementează suspendarea prescripţiei sub ambele ei forme într-un singur text (art. 45. iar dispoziţiile art. catastrofă. 498 Constantin Mitrache. p.5. Editura ALL BECK. din cauzele arătate. Cursul termenului de prescripţie este suspendat în cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală. Efectele suspendării Pe perioada existenţei cauzei legale ori de fapt.proc. Suspendarea produce efecte in personam. Există cazuri în care organele specializate ale statului nu pot interveni dacă persoana vătămată nu îşi manifestă voinţa. 239 şi art. Editura Academiei Române. numai cu autorizarea procurorului general. Acest drept de a trage la răspundere penală pe cel ce a săvârşit o infracţiune se desprinde din norma care a incriminat fapta respectivă500 . 339. G.499 14. cursul prescripţiei să se reia.. p.4. II. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”.1 viitorul Cod penal care prevăd condiţia punerii în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile arătate în acest articol.4. Bucureşti. Bucureşti. menţionează condiţiile în care procurorul şi respectiv. adică atât a prescripţiei răspunderii penale. “Noul Cod penal. cât şi a prescripţiei executării pedepsei497 14. 10. epidemie etc.3. nu a fost posibilă punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. 2003. pentru ca la încetarea cauzei care a determinat suspendarea. iar alte situaţii în care desfăşurarea procesului penal poate fi oprită dacă persoana vătămată îşi exprimă dorinţa. cutremur.) împiedică punerea în miţcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. LIPSA PLANGERII PREALABILE 14. Aspecte generale privind plângerea prealabilă Săvârşirea unei infracţiuni. 156 noul Cod penal) a fost reglementată într-un text distinct. instanţa de judecată pot suspenda urmărirea penală ori a judecăţii când învinuitul sau inculpatul este împiedicat să ia parte la proces datorită unei boli grave) sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat (spre ex. 55. 2004. Codul penal anterior”. 497 253 . Bucureşti. “Drept penal român. 303 C.DREPT PENAL. inundaţie. ea operează numai în raport cu persoanele faţă de care. Antoniu. naşterea unui raport juridic penal de conflict.

şi anume plângerea trebuie făcută de persoana vătămată. Popovici. cu respectarea condiţiilor legale în ce priveşte forma. dacă persoana V. plâng erea prealabilă poate fi introdusă de reprezentantul legal. “Plângerea prealabilă în reglementarea actualului cod de procedură penală”. 5 Cod penal actual sau art. În legătură cu persoana vătămată care este lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. divulgarea secretului profesional). I. fiind reglementată de art. “Tratat de procedură penală”. 501 502 254 . I. 5 şi 6 C. 14. legea prevede că în cazul acestora. 222 alin. sau de persoana vătămată cu încuviinţarea reprezentantului legal pentru persoana vătămată cu capacitate de exerciţiu restrânsă. ci dimpotrivă. Având în vedere şi aprecierea persoanei vătămate cu privire la necesitatea tragerii la răspundere penală a infractorului cu publicitatea inerentă. cu un caracter mixt. Proc. p. op. Pentru persoana vătămată care este lipsită de capacitatea de exerciţiu ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsă. 2002. 503 M. potrivit noului Cod penal. În primul rând plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă de persoana vătămată. sub aspect procesual penal. art.2.4. 4 noul Cod penal). pentru fapte în genere cu un grad redus de pericol social. plângerea penală se pune în mişcare din oficiu (art. sub aspect penal şi o condiţie de procedibilitate. p. organul căruia să i se adreseze şi termenul în care poate fi făcută. Dongoroz. de drept penal. reprezentând o condiţie pentru tragerea la răspundere penală a infractorului. cit. 23.alin. violarea secretului corespondenţei. 157 alin.. Neagu. personal sau printr-un mandat special.5. cu răsfrângeri pe planul dreptului procesual penal502 . Tot astfel. 131 alin. Plângerea prealabilă nu trebuie confundată cu plângerea.Aurel Teodor Moldovan Lăsând iniţiativa tragerii la răspunere penală a infractorului – persoanei vătămate prin infracţiune. plângerea este un mod de sesizare a organelor penale. dacă nu mai eficient. În doctrina penală s-a cristalizat ideea că plângerea prealabilă este o categorie juridică complexă. chiar restrânsă501 . RRD nr. să fie protejate tot aşa de bine ca şi cum ar funcţiona tragerea la răspundere penală din oficiu. Condiţii în care trebuie făcută plângerea prealabilă şi cazurile în care este necesară Din textul legal care reglementează plângerea prealabilă se desprind anumite condiţii ce trebuie îndeplinite pentru tragerea la răspunderea penală a infractorului. 340. Bucureşti. pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege. care a săvârşit anumite infracţiuni. 549. ca şi pentru infracţiuni cu un grad de percol social ridicat dar care antrenează drepturi personale (de ex: viol. Penală. Natura juridică a plângerii penale. p. 9/ 1969.157. legiuitorul nu a înţeles prin aceasta că valorile sociale periclitate prin astfel de infracţiuni să fie mai puţin apărate. Editura Global Lex. o încunoştiinţare despre săvârşirea unei infracţiuni. Plângerea prealabilă este considerată a fi în literatura de specialitate503 o condiţie de admisibilitate. astfel că în timp ce plângerea prealabilă este o condiţie de tragere la răspundere penală a infractorului pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege.

213 şi 220. 1. 180. 238. 4 Cod penal actuial sau art. I. notar. adică părinţii. 3 noul Cod penal. 131 alin. În al doilea rând. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei. PARTEA GENERALĂ vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice. 184 alin. descrierea faptei. 284 alin. organul căruia i se adresează plângerea prealabilă diferă după natura infracţiunii şi după calitatea făptuitorului. acest articol consacrând principiul individualităţii active. ne conduc la concluzia că pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă pot face plângerea prealabilă reprezentanţii lor legali. 231. procuror. care menţionează că fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea acesteia. plângerea prealabilă se adresează: instanţei de judecată. Pro. Proc. 159.2 C. 29 pct. De asemenea. 1 C. 3 Cod penal actual sau art. iar potrivit alin.4 Codul penal viitor . plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de 2 luni. 196 alin1. fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală. 2 când persoana vătămată este un minor sau un incapabil. săvârşite prin presă sau orice mijloace de comunicare în masă. 193. Potrivit art. Bucureşti 1997. 206. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai de către una dintre ele. Neagu „ Tratat de procedură penală ” Ed. 205 şi 206 din Codul penal actual sau art. fie la organul competent.504 504 Cazuri în care lipseşte plângerea prealabilă. data şi locul naşterii). plângerea prealabilă trebuie să îndeplinească anumite condiţii de formă. Proc. 157 alin. Apoi.DREPT PENAL. 132 alin. 205. organului de cercetare penală sau procurorului în cazul altor infracţiuni decât cele arătate la punctul I. Când făptuitorul este necunoscut. 206. pag 463 255 . judecător şi controlor financiar de la camera de conturi sau contra uneia din persoanele din persoanele arătate la art. penală. 206. domiciliu. în cazul infracţiunilor prevăzute de Codul penal actual în art. 284 alin. Dispoziţiile art . 210. persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui. fie la instanţa de judecată. 131 alin. 193. a mijloacelor de probă.respectiv art. din Codul penal viitor (calomnia şi insulta nu mai sunt incriminate). 2 noul Cod penal. termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul. arătarea făptuitorului. tutorele sau curatorul. Proc. 193. 256 dacă făptutorul este cunoscut. să cuprindă de asemenea adresele părţilor şi a martorilor. acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu. 279 Cod de proc. să cuprindă obligatoriu datele de identificare a persoanei vătămate (nume şi prenume. 3 din Codul penal în vigoare sau art. potrivit art. militar. aceasta a fost lichidată. Aceste prevederi se aplică şi în cazul infracţiunilor prevăzute de art. alin. 157 alin. 1 C. iar principiul individualităţii pasive a răspunderii penale este prevăzut de art. Potrivit dispoziţiilor art. organului competent să efectueze urmărirea penală când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător. înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii. din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul. penală . pen corelate cu dispoziţiile art . penală.

În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă. 157 alin. . Retragerea plângerii prealabile Alături de lipsa plângerii prealabile şi retragerea plângerii prealabile. 343. lipsa plângerii prealabile nu conduce la înlăturarea răspunderii penale deoarece acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu (art. ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Potrivit art. mai înainte de soluţionarea cauzei printr-o hotărâre definitivă.3.3 din noul Cod penal). 505 506 256 . Ca o consecinţă a caracterului total al retragerii plângerii prealabile ea va avea efecte în cazul indivizibilităţii active cât şi pasive numai dacă este făcută de toate persoanele vătămate şi respectiv retrasă faţă de toţi participanţii la săvârşirea infracţiunii. 2 Cod penal actual sau art. 131 alin. alin. Constantin Mitrache. În literatura de specialitate505 se afirmă că retragerea plângerii prealabile reprezintă manifestarea de voinţă a personei vătămate printr-o infracţiune. la plângerea făcută. Caracterul necondiţionat este strâns legat de caracterul total al acesteia. 158.2 noul Cod penal). nu face o astfel de plângere.158). ori nu o face în termenul legal.retragerea plângerii prealabile să reprezinte o manifestare expresă a voinţei persoanei vătămate de a renunţa la plângerea făcută. Efectele lipsei plângerii prealabile. în condiţiile legii. 1 Cod penal actual sau art. Partea generală”. alin. 344.4. Condiţii în care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală. lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală. spre deosebire de reglementarea actuală care face referire la retragerea plângerii penale în aliniatul 2 al art. Bucureşti. partea specială” Editura ALL. 131 alin. alin. Retragerea plângerii prealabile conduce la înlăturarea răspunderii penale dacă sunt îndeplinite condiţiile: .retragerea plângerii prealabile trebuie să fie totală. 14. Noul Cod penal reglementează într-un articol distinct retragerea plângerii penale (art. 157. adică să privească atât latura penală cât şi cea civilă şi necondiţionată.Aurel Teodor Moldovan Plângerea prealabilă lipseşte atunci când persoana vătămată deşi cunoaşte fapta şi pe făptuitor. 131. Bulai. “Drept penal român. 1997. “Manual de drept penal. 5 Cod penal actual sau art. în cazurile în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.1 noul Cod penal în cazul infractiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată. 131 care prevede lipsa plângerii prealabile. p. Cristian Mitrache. Bucureşti. revine şi renunţă. în sensul că nu se poate înlătura răspunderea penală dacă retragerea plângerii C. constituie o cauză care înlătură răpunderea penală (art. 2003. care după ce a introdus plângerea prealabilă necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. p.

op. ÎMPACAREA PARTILOR 14. 2 lit.510 507 V. împăcarea se face prin reprezentanţii lor legali. împăcarea părţilor reprezintă o cauză care înlătură răspunderea penală. 345. h. op. în cazurile prevăzute de lege de a pune capăt conflictului născut din săvârşirea infracţiunii. 510 Alex.. Instituţia „împăcării părţilor” este strâns legată de instituţia „plângerii prealabile”. În cazul persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu. 373. deşi acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. De asemenea. încetarea urmăririi penale (art. care sunt acte unilaterale. reprezentând o instituţie de drept penal cu răsfrângeri pe planul drepturlui procesual penal.1.5. Editura Academiei Române. Noţiune şi caracterizare Împăcarea părţilor constituie o cauză de înlăturare a răspunderii penale.. 14. înlăturând consecinţele sale penale şi civile şi de a împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau dacă procesul penal a început a-l face să înceteze sau împăcarea este actul juridic bilateral. fiindcă doar o excepţie (seducţia – art. b Cod procedură penală) şi respectiv încetarea procesului penal (art. Împăcarea părţilor. combinat cu art. 2 lit. pe planul procesual penal reprezintă un impediment în desfăşurarea procesului penal. În timp ce pe planul dreptului penal. p. 11 pct. pentru realizarea căruia trebuie să concureze voinţa ambilor subiecţi ai raportului juridic de drept penal. p. se aseamănă cu lipsa plângerii prealabile. Bucureşti 2004. vol.. 11 pct. 509 Dongoroz. All Beck . cit. Boroi . 372. pe când în cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă cu încuvinţarea reprezentanţiilor lor legali. Dongoroz şi colab. a conduitei ulterioare pozitive faţă de persoana vătămată506 . în care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. 10 lit. p. este socotită ca un mijloc eficace pentru restabilirea ordinii de drept şi evitarea unor noi infracţiuni507 . prin aceasta deosebindu-se de retragerea plângerii prealabile şi de iertare. 508 Mitrache. ca natură juridică. 199 Cod penal actual. 2003. b Cod procedură penală). pag 268 257 . printre care amintim: împăcarea părţilor înseamnă înţelegerea intervenită între persoana vătămată şi infractor. pentru toate celelalte situaţii împăcarea este prevăzută la infracţiunile la care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate508 . PARTEA GENERALĂ prealabile este făcută sub condiţia unor reparaţii civile. II. cit. În literatura de specialitate509 s-au dat mai multe definiţii noţiunii de „împăcarea părţilor”.5.Ghe Nistorenu „ Drept penal –Partea generală ” Ed. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. această instituţie nu mai este reglementată de noul Cod penal).DREPT PENAL. Bucureşti.

195. 253 alin. pentru a produce înlăturarea răspunderii penale. Această manifestare de voinţă trebuie să fie explicită. împăcarea intervenită ulterior între părţi este necondiţionată. împăcarea se realizează între aceasta personal. art. adică stingerea conflictului nu este subordonată niciunei condiţii.2. 302. 2003. 193. În caz de pluralitate de făptuitori. Prin excepţie de la caracterul personal al împăcării. 231. Împăcarea părţilor trebuie să fie necondiţionată. ultim. împăcarea nu poate fi condiţionată. instanţa poate acorda un termen. 194. respectiv art. precum: să intervină în cazurile prevăzute de lege. rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. cu încuviinţarea reprezentantului legal şi infractor511 . Împăcarea poate interveni oricând p. împăcarea produce efecte in personam.5. ea neputând fi dedusă din fapte sau situaţii care ar implica o împăcare. necondiţionată şi să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. 206.ultim.196. art. prevăzută de art. “Drept penal român. în care infractorul trebuie să repare prejudiciul. adică trebuie să se refere la persoana celor care au căzut de acord să se împace.. 213.Aurel Teodor Moldovan 14. Ea nu poate fi realizată prin mandat special şi nu poate fi exprimată decât în faţa instanţei de judecată penală. împăcarea este posibilă la toate infracţiunile la care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate: art. art. Condiţiile împăcării Pentru a-şi produce efectele urmărite. Bucureşti. definitivă. 220. ea trebuie să intervină între persoana vătămată şi infractor sau reprezentanţii lor legali. 181. 346. adică la acele infracţiuni la care legea admite împăcarea. Cristian Mitrache. Partea generală”. În timp ce retragerea pângerii prealabile produce efecte in rem. 378 din Codul penal viitor (infracţiunea de tulburarea folosinţei locuinţei. respectiv înlăturarea răspunderii penale. În faţa instanţei. adică numai cu privire la infractorul cu care victima s-a împăcat. art. 184 alin. iar în cazul în care persoana vătămată are capacitate de exerciţiu restrânsă. împăcarea trebuie să intervină personal. 258 . 210. 224 ultimul alin. ultim. Împăcarea părţilor este posibilă numai în cazurile expres prevăzute de lege. infracţiunile prevăzute de art. 305 şi 320 din codul penal actual. cu privire la toţi participanţii. Împăcarea trebuie să fie totală. 192 alin. ultimul alin. Împăcarea este personală. în sensul că nu trebuie să fie afectată de condiţii. adică să ducă la stingerea completă a conflictului dintre părţi. În partea specială a Codului penal. 256. împăcarea părţilor trebuie să îndeplinească anumite condiţii. 320 al actualului cod nu îşi mai găseşte sediul în noul Cod penal). iar dacă se impune repararea prejudiciului cauzat. cu fiecare dintre infractori. art. să nu fie parţială cu privire la aspectul penal ori civil al procesului. 217 alin. Împăcarea părţilor poate interveni oricând. ultim. dar nu mai târziu de momentul 511 Constantin Mitrache. dacă persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu. să fie personală. împăcarea se realizează între reprezentantul legal al acesteia şi infractor. 205. art. 205 şi 206 de actualul Cod penal nu mai sunt reglementate în Codul penal viitor. totală. 238. Împăcarea este un act bilateral. art.

2 noul Cod penal). Împăcarea părţilor trebuie să fie expresă.. 1 Cod penal actual sau art. el nu mai începe. Dongoroz şi colab. 159 alin. Aceasta înseamnă că dacă procesul penal nu a început .DREPT PENAL. penală şi stinge acţiunea civilă. Bucureşti. vol. 132 alin. Editura Academiei Române.5. II. PARTEA GENERALĂ în cursul procesului penal: în faza de urmărire ori în faza de judecată (în fond sau în recurs). neputând fi dedusă din alte fapte sau situaţii. oficiu. organul judiciar în faţa căruia s-a produs împăcarea sau căruia i s-a înfăţişat actul de împăcare declară încetarea procesului penal atât în ceea ce priveşte latura penală. din momenCodul penal actual Noul cod penal Art 132 – Impăcarea părţilor – (1) Art 159 – Împăcarea – (1) Împăcarea Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute poate interveni în cazul în care punerea de lege înlătură răspunderea penală şi în mişcare acţiunii penale s-a făcut din stinge şi acţiunea civilă. 374. s-a dispus încetarea urmăririi penale sau s-a pronunţat încetarea procesului penal (ex nunc)512 . 512 V. dar numai „până la rămânerea definitivă a hotărârii”. (3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei.3. În consecinţă. dacă legea o prevede în mod (2) Împăcarea este personală şi pro.expres. cât şi în ceea ce priveşte latura civilă. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. duce efecte numai dacă intervine până (2) Împăcarea înlătură răspunderea la rămânerea definitivă a hotărârii. 259 . iar dacă a început încetează513 . Efectele juridice ale împăcării părţilor Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală ţi stinge ţi acţiunea civilă (art. tul (data) când s-a încheiat actul juridic al împăcării (ex tunc) şi nu din momentul când. după caz. 14. 2003. p.

În legătura cu natura juridică a graţierii s-au exprimat mai multe puncte de vedere. 872/ 1971. 516 A. Pen. Nr.S. 698.are o dublă natură. România. Noţiune Graţierea este o măsură de clemenţă. Nota I la dec. Antoniu. Editura Academiei R. de drept constituţional şi de drept penal. p. 513 514 260 . “Instituţii de drept penal”. Ed. 515 V. 1939. Mitrache. „ Explicaţii teoretice ale Codului penal român”. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii 514 . 546 din 16 octombrie 2002 privind graţierea şi procedura graţierii. C. G. 1 şi 2 din Legea nr. p. Bucureşti. I. pag 484 Legea nr. Trei. Didactică şi pedagogică . Temeiul acestei individualizări îl reprezintă legea însăşi.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XV CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA 15. 517 I. nu de către organele administrative. 45-46. „Drept penal”. 5/ 1972. g) din Constituţie şi constă în iertarea unui condamnat de executarea în total ori în parte a pedepsei ori în comutarea pedepsei într-una mai uşoară. Dongoroz. 124. 1970.R.154. g) din Constituţie . 1/ 1988. prin lege de către Parlament potrivit art. 123. „Individualizarea pedepselor”. Filipaş. ci o modalitate de adaptare legală a lor. Potrivit unei alte păreri516 graţierea colectivă nu constituie un mijloc administrativ de individualizare a sancţiunilor penale. d) din Costituţie sau colectiv de către Parlamentul României prin lege organică. 755 din 16 octombrie 2002. p.” nr.” nr. în „B.1. 518 V.art. Partea generală. Bucureşti 1971. Papadopol. acordată individual prin decret al preşedintelui României potrivit art.1. p. 153. Graţierea se acordă şi produce efecte „in personam”. Graţierea poate fi acordată şi colectiv. 2 lit. Oancea „ Drept Penal. 94 lit.D.aplicarea ei se face de către instanţa de judecată.1. C. II. 2001. dar poate fi acordată şi „in rem” condamnaţilor pentru anumite infracţiuni sau la pedepse de o anumită gravitate. Oancea. publicată în Monitorul Oficial nr. deoarece: .Partea Generală ” Ed. 72 pct. potrivit art. Bulai. GRAŢIEREA 15. „R. efectele şi limitele graţierii. Bucureşti. Potrivit unei păreri515 graţierea constituie un mijloc de adaptare (individualizare) administrativă a pedepselor privative de libertate şi pecuniare.I. ea reglementează competenţa. 3 lit. p. 72 alin. vol. .

1998. cetăţenia condamnatului şi antecedenţa penală a acestuia. „Amnistia şi graţierea”. Al doilea argument în favoarea acestei opinii îl constituie faptul că ţine seama de dispoziţiile art. 521 V.între ele există deosebiri fundamentale privitoare la natura lor juridică. deopotrivă. 784. obiectivă. în R. graţierea colectivă este reală. întâlnită în dreptul civil. ca în cazul art. În literatura de specialitate520 se subscrie acestei ultime opinii. poate dobândi unele trăsături subiective. p. care este considerată mai convingătoare pentru că se are în vedere caracterul obligatoriu al graţierii. în măsura în care a fost acordată după începerea executării. Dongoroz. Potrivit unei opinii518 graţierea acordată sub condiţie constituie o formă de suspendare condiţionată a executării pedepsei atunci când executarea ei nu a început încă şi. 120 alin. Editura ALL EDUCATIONAL. . în ipoteza graţierii anticipate. Potrivit unei alte păreri519 graţierea condiţionată nu reprezintă o modalitate a suspendării sau liberării condiţionate. a executării pedepsei. 377.1 Cod Penalviitor. . o modalitate de liberare condiţionată. indiferent dacă este pură şi simplă sau sub condiţie. . printre altele. 110. înlăturarea. Biro.nesăvârşirea unei infracţiuni intenţionate înlăuntrul termenului de încercare este similară condiţiei rezolutorii pure (si voluero). 4/ 1972. a prevăzut aceasta în mod expres.. alin. deoarece: . nr.D. 4 din Decretul nr.în măsura în care legiuitorul a vrut să lege efectele actului său de clemenţă de data expirării termenului de încercare. nu cu acela al expirării sale. aceasta aplicându-se de la data adoptării actului de clemenţă. 160. 520 Iancu Mândru. în măsura în care actul de clemenţă cuprinde unele condiţii privitoare la: vârsta şi situaţia familială a condamnatului. fiind acordată în considerarea persoanei celor condamnaţi. realizarea ei depinzând doar de voinţa condamnatului. op. constând în înlăturarea executării pedepsei.DREPT PENAL. iar ultimele două constituind modalităţi de individualizare a executării ei. A susţine contrariul înseamnă a tăgădui însăşi esenţa instituţiei graţierii. Graţierea reprezintă. legea nefăcînd distincţie în raport cu caracterul ei necondiţionat sau condiţionat. respectiv. Bucureşti. . p. dispoziţie care a avut însă un caracter singular. impersonală. în cazul pedepselor definitive şi de la data intrării în puterea lucrului judecat a hotărârii judecătoreşti. o cauză de înlăturare a consecinţelor condamnării şi un mijloc de individualizare a constrângerii juridice penale517 se consideră potrivit unei alte opinii consacrate în literatura de specialitate.rostul termenului de încercare este acela de a confirma oportunitatea aplicării graţierii. p. PARTEA GENERALĂ . cea dintâi reprezentând o cauză de înlăturare a executării pedepsei. totală sau parţială. În timp ce graţierea individuală este eminamente personală. 155/ 1953. 1 Cod Penal actual sau art.se adoptă prin lege. subiectivă.momentul graţierii coincide cu începerea termenului de încercare. 261 . cit. „Stabilirea momentului în care condamnatul beneficiaza de graţiere”. În funcţie de mai multe criterii ce privesc persoanele cărora li se acordă 519 L.R. potrivit cărora graţierea are ca efect.

conducătorului locului de detenţie. Preşedintele României poate solicita informaţii organelor administraţiei publice locale. apărătorul ori reprezentantul legal al acesteia. condamnările cu suspendarea executării pedepsei. data şi locul naşterii. condiţiile în care se acordă graţierea. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii) În vederea exercitării prerogativei de graţiere. chiar dacă se referă la un grup de persoane şi graţierea colectivă atunci când graţierea este acordată unui număr nedeterminat de persoane pentru o categorie de condamnări determinate prin natura pedepsei ori cuantumul lor sau pronunţate pentru anumite infracţiuni. ascendenţii. Astfel. pedeapsa aplicată de instanţă. surorile ori copiii acestora.totală sau parţială. prenumele părinţilor. pedepsele complementare şi cele accesorii. dispoziţiile prezentei legi privitoare la pedepse se aplică în mod corespunzător şi sancţiunilor cu închisoare contravenţională şi că nu pot fi graţiate pedepsele deja executate. organelor de poliţie şi altor instituţii publice. care este obligat să le înainteze în termen de 30 de zile de la data solicitării. în funcţie de persoanele beneficiare521 avem graţierea individuală. Atunci când consideră necesar. întinderea efectelor graţierii. Preşedintele României poate solicita. pentru graţierea parţială. cererea de graţiere individuală.Aurel Teodor Moldovan graţierea. rapoarte de anchetă socială şi alte acte pe care solicitantul le consideră necesare în susţinerea cererii sale (art. Ceea ce este de observat este faptul că graţierea nu poate fi decât postcondamnatorie. Potrivit art. 546 din 14 octombrie 2002. organelor judecătoreşti şi ale parchetelor. Cererea de graţiere conţine în mod obligatoriu datele de identificare a persoanei condamnate şi pedeapsa pentru care se solicita graţierea. elementele de identificare a hotărârii judecătoreşti de condamnare. modalitatea graţierii . În afară de aceste prevederi Legea nr. atunci când actul de clemenţă se acordă intuitu personae. care face obiectul graţierii. b) soţul persoanei condamnate. după caz. descendenţii. certificatul de cazier judiciar şi. adică numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. acte de stare civilă. graţierea individuală nu are efect asupra laturii civile 262 . Cu privire la graţierea individuală mai trebuie amintite următoarele: graţierea individuală se acordă numai pentru pedepse privative de libertate. fraţii. indicându-se partea de pedeapsă graţiată. pentru condamnaţii militari. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii mai face referire şi la conţinutul decretului de graţiere care trebuie să cuprindă anumite elemente obligatorii: datele de identificare a persoanei condamnate: numele. numai dupa rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. 4 din Legea nr. La cererea de graţiere se anexează. pedepsele a căror executare nu a început din cauza sustragerii condamnatului de la executare. certificate medicale. împreună cu actele anexate. precum şi comandantului unităţii. hotărârea definitivă de condamnare. Graţierea individuala se acordă la cerere sau din oficiu. atunci cand socoteşte necesar. prenumele. 5 din Legea nr. se adresează Preşedintelui României şi poate fi făcută de: a) persoana condamnată. precum şi de aceleaşi rude ale soţului persoanei condamnate. în doctrina penală se disting mai multe modalităţi ale acesteia. în copie legalizată. avize consultative de la Ministerul Justiţiei.

14). PARTEA GENERALĂ şi asupra măsurilor administrative pronunţate într-o cauză penală (art. Infracţiuni reglementate de Codul penal: 1. graţierea individuală poate fi refuzată de către beneficiarul ei atunci când cererea a fost făcută de altă persoană . iar graţierea colectivă poate fi acordată şi condiţionat (art. 194 viitorul cod penal. atunci când legea de graţiere intră în vigoare înaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. în situaţia pluralităţii de infracţiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite. 4 nu beneficiază de prevederile art. 13). 4. ele vor fi descontopite. în condiţiile legii şi nu poate constitui temei pentru respingerea acestora (art. graţierea colectivă poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanţă pentru fapte săvârşite anterior datei prevăzute în legea de graţiere. 205 din viitorul Cod penal. infracţiunile de omor. 12 Legea nr. şi numai în limitele stabilite de acesta. 9 din Legea nr.această prevedere neaplicându-se în cazul condamnatului minor. aceste prevederi aplicându-se indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanţă (art. 5. iar dacă a rămas o singură pedeapsă din pedeapsa rezultantă. lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. va fi înlăturat şi sporul eventual aplicat. Prin Legea nr. 155-173 Cod Penalactual sau infracţiunile contra securităţii naţionale. respectiv art. prevăzute în art. 522 Publicată în Monitorul Oficial nr. dacă pentru unele dintre aceste pedepse este incidentă graţierea. lipsirea de libertate în mod ilegal. prevăzută în art. Prin aceeaşi lege s-a înlăturat măsura internării într-un centru de reeducare luată de către instanţele de judecată faţă de minorii care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală (art. Cu privire la graţierea colectivă menţionăm următoarele: graţierea colectivă se acordă unui număr de persoane pentru condamnări determinate prin cuantumul pedepselor sau prin infracţiunile pentru care au fost pronunţate (art. care nu este graţiată. 188 -189 din noul cod penal. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii). 263 .DREPT PENAL. graţierea individuală se acordă necondiţionat. graţierea nu împiedică exercitarea căilor extraordinare de atac de către condamnat. prevăzute în art. 2. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura de graţiere). Potrivit art. 17). graţierea îşi produce efectele numai de la data rămânerii definitive a hotărârii (art. prevăzute în art. 1 şi 2). (art. 183 actualul Cod penal. 20). 726/ 4 octombrie 2002. prevăzute în art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracţiuni: A. precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată. 543 din 1 octombrie 2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni522 s-au graţiat în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani inclusiv. şi nu pedeapsa rezultantă. 3. vătămarea corporală gravă. prevăzută de Codul penal. 182 Cod Penalactual sau art. 189 din actualul Cod Penalsau art. 394 – 410 din viitorul Cod Penal. prevăzută în art. comutarea se poate face numai într-o pedeapsă mai uşoară. infracţiunile contra siguranţei statului. obiectul graţierii colective îl constituie pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracţiuni. 3). 174-176 Cod Penalactual sau art. 195 viitorul Cod penal.

209 alin. prevăzut în art. 215 alin. 2 Cod Penalactual sau art. 14. prevăzută în art. 19. nu mai este prevăzută de noul Cod Penal 11. respectiv art. 2-4 actualul cod penal. prevăzut în art. 207 noul cod penal. 220 noul cod penal. prevăzut în art. precum şi furtul calificat. 2-4. şantajul. 23. 22. furtul de autovehicule.Aurel Teodor Moldovan 6. 12. 17. 2-5 actualul Cod Penal sau art. delapidarea. 235 – 236 noul cod penal. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. Partea I. Partea I. 209 alin. 218 noul cod penal. prevăzută în art. ultrajul. 224 viitorul cod penal. 2 actualul Cod Penal sau art. 203 actualul cod penal. prevăzut în art. 377 noul cod penal. prevăzută în art. 211actualul Cod Penal sau art. prevăzută în art. prevăzută în art. 212 actualul Cod Penal sau art. 289 noul cod penal. perversiunea sexuală. 192 alin.594 din 22 noiembrie 2000. 244 noul cod penal. 15. violarea de domiciliu. în art. prevăzută în art. prevăzută în art. 2151 alin. actul sexual cu un minor. 239 alin. respectiv art. 20. 13. 2 şi 3 actualul Cod Penal sau 257 noul cod penal. primirea de foloase necuvenite. 10. 295 noul cod penal. 291 noul cod penal. 18. a). respectiv art. prevăzută în art. prevăzut în art. 256 actualul cod penal. prevăzut în art. 197actualul cod penal. nr. 2671 actualul Cod Penalsau art. tortura. 209 alin. 2 şi în redactarea anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. alin. luarea de mită. 9. 254 actualul Cod Penal sau art.207/2000. 8. 16. 290 noul cod penal. 255 actualul Cod Penal sau art. 201 alin. violul. 21. 2-5 actualul cod penal. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. tâlhăria. nr. prevăzute în art. 264 . d) şi g). traficul de influenţă. 198 alin. 230 noul cod penal. 2481 actualul Cod Penal. prevăzută în art. publicată în Monitorul Oficial al României.207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală. 1 lit. darea de mită. abuzul în serviciu în formă calificată. publicată în Monitorul Oficial al României. b). şi în art. prevăzut în art.respectiv furtul în scop de folosinţă – art. 282 noul cod penal. incestul. 233 noul cod penal. 7.410 din 25 iulie 2001. înşelăciunea. în redactarea în vigoare. 194 actualul Cod penal. pirateria. prevăzută în art. respectiv art. 257 actualul Cod Penal sau art.

274 alin. 2 actualul Cod Penal sau art. 313 actualul Cod Penal sau art. 323 noul cod penal. 310 – 311 noul cod penal. 316 noul cod penal. prevăzută în art. 2. prevăzut în art. 290 actualul Cod Penalsau art. prevăzut în art. prevăzută în art. prevăzută în art. falsul material în înscrisuri oficiale. 3 actualul Cod Penal sau art. 26. 29. prevăzută în art. prevăzută în art. 331 noul cod penal. prevăzută în art. evadarea. prevăzut în art. 34. 279 actualul Cod Penalsau art. 35. punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji. prevăzute în art. PARTEA GENERALĂ 24. 345 noul cod penal. prevăzută în art. contaminarea venerică şi transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit. 309 actualul Cod Penal sau art. prevăzută în art. 321 noul cod penal. uzul de fals. nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri. 37. înlesnirea evadării. 357 noul cod penal. 269 actualul Cod Penal sau art. 285 noul cod penal. 43. prevăzută în art. 40. falsul intelectual. nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive. traficul de stupefiante. 28. 32. 330 noul cod penal. 332 noul cod penal. 291 actualul Cod Penalsau art. 36. neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă. 270 actualul Cod Penal sau art 286 noul cod penal. 3022 alin. 282 actualul Cod Penal sau art. 322 noul cod penal. 41. 342 noul cod penal. 31. 33. prevăzută în art. 44.deturnarea de fonduri. 3021 alin. 284 actualul Cod Penal sau art.DREPT PENAL. 265 . 268 actualul Cod Penal sau art. distrugerea şi semnalizarea falsă. falsificarea de monede sau de alte valori. prevăzută în art. 2791 actualul Cod Penal sau art. deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori. 320 noul cod penal. 285 actualul Cod Penal sau art. 38. 25. nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. 27. 275 alin. prevăzute în art. 42. 283 noul cod penal. 39. represiunea nedreaptă. falsificarea de valori străine. 30. 307 noul cod penal. falsificarea de alimente sau alte produse. prevăzut în art. 353 noul cod penal. 276 actualul Cod Penal sau art. 314 noul cod penal. 289 actualul Cod Penalsau art. 2 actualul Cod Penal sau art. prevăzute în art. prevăzută în art. falsul în înscrisuri sub semnătură privată. părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate. 312. 288 actualul Cod Penal sau art. prevăzut în art.

197 noul cod penal. 6 graţierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii. infracţiunile prevăzute în art. 266 . 110 şi 115 din Decretul nr.Aurel Teodor Moldovan prevăzută în art. 3. asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. 332. Infracţiuni reglementate de legi speciale: 1. republicată. infracţiunile prevăzute în art. 4. republicată. 9. a măsurii internării într-un centru de reeducare sau a sancţiunii contravenţionale. 5. pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune. 323. iar potrivit art. săvârşesc cu intenţie o infracţiune vor executa. 8. 23 şi 24 din Legea nr. în curs de 3 ani. 175-181 din Legea nr. În funcţie de condiţiile impuse beneficiarului. B. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. 329 actualul Cod Penal sau art. 47. 7. 46. dar ulterior s-au sustras. prevăzut în art. 85 din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995. prevăzută în art. zborul neautorizat. 50. 19-21 din Legea nr. infracţiunile prevăzute în art. relele tratamente aplicate minorului. 7-18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.443/1972 privind navigaţia civilă. 51/1991 privind siguranţa naţională a României. deoarece s-au sustras de la executarea acestora. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor. 198 noul Cod penal. 340 alin. nu beneficiază de prevederile prezentei legi cei care au săvârşit infracţiuni. 314. infracţiunile prevăzute în art. 109. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. infracţiunile prevăzute în art. Potrivit art. 6. 48. încăierarea. (2). prevăzute în art. prevăzută în art. 141/1997 privind Codul vamal al României. 276 din Legea nr. 2-14 din Legea nr. dezertarea. 2 actualul Cod Penal sau art. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. infracţiunile prevăzute în art. 7. Sancţiunile cu închisoare aplicate prin hotărâri judecătoreşti definitive pentru contravenţii nu se mai execută. se disting: graţierea necondiţionată (pură şi simplă) şi graţierea condiţionată. infracţiunile prevăzute în art. prevăzut în art. 2. infracţiunile prevăzute în art. altele decât cele prevăzute la alin. 213 noul cod penal. De asemenea. infracţiunile prevăzute în art. precum şi celor care au început executarea. 306 actualul Cod Penal sau art. proxenetismul. persoanele graţiate care. 31/1990 privind societăţile comerciale. 3 teza II actualul Cod Penal sau art. 423 noul Cod penal. 45. prevăzută în art. şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi. 322 alin. 10-16 din Legea nr. 49. 78/2000 pentru prevenirea.

Bucureşti. Efectele graţierii Prin dispoziţiile art. 523 A. precum şi restul de pedeapsă rămas neexecutat (art. Editura “Lumina Lex”. iar prin actul de acordare a graţierii mai pot fi prevăzute şi alte efecte ale acesteia. 1 şi 2 din Legea nr. În cazul graţierii paţiale. 120 Cod penal actual sau art. Graţierea înlătură executarea pedepsei principale. condamnatul să nu fie recidivist). denumită termen de încercare sau termen-condiţie. antecedenţa penală ( spre exemplu. sunt prevăzute efectele graţierii necondiţionate. 15. de regulă de 3 ani de la data aplicării actului de graţiere. “Drept penal român” Partea generală. trebuie făcută distincţia între două situaţii. prejudiciul cauzat prin săvîrşirea unor anumite infracţiuni să nu depăşească un plafon valoric). cum 416. conduita după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (condamnatul să nu se fi sustras de la executarea pedepsei). Comutarea este forma graţierii ce constă în înlocuirea pedepsei aplicate de instanţa de judecată cu o pedeapsă de altă natură.DREPT PENAL. ea înlătură condamnarea şi consecinţele condamnării. spre exemplu pedeapsa închisorii este înlocuită cu amenda. comportarea după acordarea beneficiului clemenţei înlăuntrul unei perioade. cum ar fi: persoana condamnatului (vârsta.2. astfel că o pedeapsă graţiată produce aceleaşi efecte ca şi o pedeapsă executată. nu şi prin decret prezidenţial523 . mai uţoară. În cazul graţierii integrale. 160 noul Cod penal. o anumită perioadă de timp sub sancţiunea executării pedepsei neexecutate. ca în cazul graţierii condiţionate. În afară de aceste criterii mai menţionăm şi clasificarea graţierii din punctul de vedere al momentului intervenirii.1. 16 alin. pedeapsa va fi considerată ca executată fie la data aplicării actului de clemenţă. Aceasta se mai numeşte şi remitere de pedeapsă. în ipoteza graţierii condiţionate. p. urmarea infracţiunii (de exemplu. Graţierea este parţială când prin actul de clemenţă este înlăturată executarea doar a unei părţi din pedeapsă.ar fi: 267 . 1995. o parte calculată prin raportare la pedeapsa în întregul ei. parţială sau comutare. graţierea poate fi: totală. PARTEA GENERALĂ Graţierea este necondiţionată atunci când se acordă fără a impune în viitor beneficiarului ei anumite obligaţii şi este condiţionată atunci cand acordarea ei este condiţionată de buna conduită a condamnatului acesteia în viitor. în situaţia graţierii antecondamnatorii. fie la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. situaţia familială). Pot fi prevăzute anumite cerinţe. Graţierea este totală când constă în înlăturarea în întregime a executării pedepsei. În funcţie de întinderea efectelor. ca urmare a graţierii care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii). care nu poate fi acordată decât prin lege organică. Ungureanu. distingând între graţierea postcondamnatorie care a fost acordată privitor la pedepsele aplicate prin hotărâri rămase definitive şi graţierea antecondamnatorie. Graţierea parţială se mai numeşte şi reducere de pedeapsă.

însă. în această situaţie pedeapsa anterioară. pedepsa nu va mai fi pusă în executare. 377. iar la pedeapsa rezultantă se adaugă partea din pedeapsa neeexecutată ca urmare a graţierii. dacă perioada arestării preventive este mai mare sau egală cu restul negraţiat. Dacă pentru unele din pedepsele contopite. Aici la pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune se adaugă restul de pedeapsă anterioară. soluţiile vor fi diferite.infracţiunea a fost săvârşită înlăuntrul termenului – condiţie a graţierii condiţionate şi a termenului de încercare a liberării condiţionate525 . Dacă săvârşeşte o infracţiune şi sunt întrunite condiţiile privitoare la recidivă.Aurel Teodor Moldovan dacă inculpatul sau condamnatul mai are de executat sau nu un rest de pedeapsă. În a doua situaţie. egală sau mai mare decât partea negraţiată. cu restul rămas neeexecutat din cea anterioară. redusă prin graţiere. 39 alin. „Amnistia şi graţierea”. . 2 Codul penal actual. se impune epuizarea acestora mai înainte de data adoptării decretului de graţiere. În prima situaţie. continuate sau progresive. calculat prin scăderea perioadei efectiv executate şi a fracţiunii graţiate. iar dacă a rămas o singură pedeapsă din pedeapsa rezultantă. Bucureşti. Executarea pedepsei va fi înlăturată dacă. va mai rămâne de executat un rest de pedeapsă524 . dar după împlinirea termenului de încercare a graţierii condiţionate. va fi înlăturat şi sporul ce eventual fusese aplicat în considerarea pluralităţii de infracţiuni existente în cauză. astfel că noua pedeapsă se contopeşte.infracţiunea a fost săvârşită în timpul executării pedepsei negraţiate. dar în termenul de încercare al graţierii condiţionate.infracţiunea este comisă după executarea fracţiunii negraţiate. în situaţia graţierii după condamnare. Efectele graţierii asupra pedepsei a cărei executare a fost suspendată condiţionat 524 525 Iancu Mândru. Inculpatul va începe. ca în cazul graţierii necondiţionate. „Amnistia şi graţierea”. executarea pedepsei va începe sau va continua. p. în măsura în care. aceasta va fi scoasă din contopire. fusese deja executată o fracţiune din pedeapsă. dacă după reducerea pedepsei. va avea loc înlăturarea executării pedepsei.infracţiunea este săvârşită în timpul executării pedepsei şi a termenului de încercare. beneficiul ei fiind dobândit definitiv prin respectarea condiţiei. potrivit art. ea produce efectele urmărite numai de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. rămâne un rest de executat. 268 . În cazul în care graţierea are ca obiect pedeapsa ce urmează a se aplica pentru o infracţiune săvârşită înainte de adoptarea actului de graţiere. Iancu Mândru. este incidentă graţierea. în funcţie de următoarele situaţii concrete: . În situaţia graţierii antecondamnatorii. Graţierea parţială condiţionată produce efecte distincte în raport de stadiul executării pedepsei. iar condamnatul va continua executarea. . după aplicarea graţierii. Editura ALL EDUCATIONAL. 1998. 1998. În cazul infracţiunilor continue. Editura ALL EDUCATIONAL. se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. . care nu este graţiată. 407. Revocarea graţierii nu mai poate avea loc. p. Bucureşti.

„În legătură cu efectele graţierii asupra pedepselor suspendate condiţionat”. deoarece pedepsele a căror executare a fost suspendată condiţionat nu sunt executabile. 99. Codul penal actual a prevăzut expres. Astfel. În acest caz. cât şi în termenul de definitivare al graţierii condiţionate. p. ci doar efectul suspendării condiţionate a executării pedepsei. în art. însă nu se contopesc528 . care.102. cât şi beneficiul graţierii condiţionate. 527 J. se produc efectele definitive ale suspendării. partea din termenul de încercare se reduce cu durata pedepsei în cazul graţierii totale şi cu fracţiunea din pedeapsă graţiată în cazul graţierii parţiale. 58-68. condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune care atrage atât revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. partea din pedeapsă ce rămâne negraţiată. Când atât în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. 2003. Gh.N. dispusă prin lege organică. Dacă suspendarea condiţionată este 526 I. PARTEA GENERALĂ Graţierea are efecte şi asupra pedepsei a cărei executare a fost suspendată condiţionat. potrivit art. întotdeauna colectivă. 2 că graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare a fost suspendată condiţionat. adică reabilitarea de drept a condamnatului. Cu privire la această situaţie. 120 alin. Graţierea aplicabilă pedepselor suspendate condiţionat va fi. Dacă până la împlinirea termenului de încercare. efectele suspendării condiţionate se produc. “Drept penal român. partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă. g) din Constituţie. Grigoraş. Pohonţu. „Condamnarea cu suspendarea executării pedepsei”.N. În cazul în care în termenul de încercare redus ca urmare a graţierii totale intervine anularea sau revocarea suspendării. Partea generală”. 4 că: „Graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. Bucureşti. 416 269 . Legea 301/ 2004 prevede în art.DREPT PENAL. aşa cum a fost redus. 4/ 1962. p. Când graţierea este parţială. atât pedeapsa ce fusese suspendată condiţionat. condamnatul va executa. Potrivit unei păreri526 . iar graţierea condiţionată rămâne fără obiect. În această situaţie. 1/ 1962. cât şi pedeapsa pentru noua infracţiune. nr. s-au exprimat mai multe opinii în literatura de specialitate. nu are loc revocarea sau anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei. nu mai determină vreo revocare. Dărîngă. p. 72 (3) lit. beneficiul graţierii nu este înlăturat. în J. dar în termenul de definitivare al graţierii condiţionate. Potrivit unei alte opinii 527 pedepsele cu suspendarea condiţionată a executării sunt supuse graţierii. se reduce în mod corespunzător. în J. Cristian Mitrache. 528 Constantin Mitrache. iar săvârşirea unei noi infracţiuni după împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. 145 alin. nr. Mai apare şi situaţia în care termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei se împlineşte mai înainte de termenul de definitivare al graţierii condiţionate. decretul de graţiere apărut în înlăuntrul termenului de încercare se aplică numai în măsura în care s-ar prevedea expres acest lucru. se va executa în cazul anulării ori revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei.

măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate. Acest lucru se impune datorită faptului că prin luarea măsurilor de siguranţă se urmăreşte înlăturarea unei stări de pericol şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare. că în principiu. Codul penal actual Noul cod penal Art 120. Acest lucru se explică prin aceea. Efectele graţierii asupra pedepselor complementare Potrivit art. Art. alin. cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei au acelaşi conţinut ca în Codul penal în vigoare cu două deosebiri. C. 160 alin. 2 că: „Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare.Aurel Teodor Moldovan revocată sau anulată. 5 Cod penal actual. respectiv art. afară de depselor complementare şi măsurilor cazul când se dispune altfel prin actul educative neprivative de libertate. 160. acestea nu sunt consecinţe ale săvârşirii de infracţiuni. unde se prevede expres în art.. afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere”.Efectele graţierii Art 160 – Efectele graţierii (3) Graţierea nu are efecte asupra (2) Graţierea nu are efecte asupra pepedepselor complementare. în afară de cazul în care de dispune altfel prin actul de graţiere”. Prima deosebire vizează excluderea de la graţiere a pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere. în de graţiere. 529 530 Legea nr. 120 alin. 613.2 noul Cod penal. mă su rilor de siguranţă şi măsurilor (3) Graţierea nu are efect asupra educative. Bulai. 3 actualul Cod penal. afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere. 301 / 2004 noul Cod penal al României publicat în Monitorul Oficial nr.” În proiectul noului Cod penal. 3 că: „nu pot fi graţiate pedepsele complementare şi cele accesorii”.. În ceea ce priveşte noul cod penal529 . 160. nu sunt pedepse şi nu pot intra sub incidenţa actelor de clemenţă530 . 573/ 2004. alin. cit. 270 . afară de cazul când se dispune altfel (4) Graţierea nu are efecte asupra prin actul de graţiere. Acest lucru reiese şi din prevederile Legii 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii. graţierea trebuie să opereze asupra pedepselor care se execută efectiv şi nu a acelora a căror executare este suspendată sub supraveghere. se execută numai partea din pedeapsă rămasă negraţiată. 9 alin.4: „Graţierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere. afară de cazul în care se dispune altfel prin actul de graţiere. 120 alin. graţierea nu are efect asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative. p. op. Efectele graţierii asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative Potrivit art. se menţionează prin prevederile art.

alin. Măsurile educative având un caracter preponderent preventiv. 2) şi asupra măsurilor educative. prin aceea că se referă la cele neprivative libertate. corespunzător fiecărei graţieri. Noţiune Prescripţia executării pedepsei este o cauză care înlătură executarea pedepsei. respectiv că nu beneficiază de graţiere condamnaţii cărora li s-a redus pedeapsa ca urmare a unei graţieri anterioare ori că vor beneficia de dispoziţiile de graţiere mai favorabile. de asemenea nu sunt graţiate.2. dacă cel condamnat a beneficiat de liberare condiţionată.. Bucureşti. 160. „Amnistia şi graţierea”.2. Persoanele condamnate la pedeapsa închisorii care beneficiază de efectele graţierii totale sunt supuse supravegherii de către Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere. 15. 1998. II.în măsura în care pedeapsa a fost graţiată doar în parte.DREPT PENAL. 1ą din O. ori la data împlinirii duratei pedepsei. 366 271 . 92/ 2000. Astfel.1. Prescripţia constă în stingerea forţei executive a unei hotărâri de con531 532 Iancu Mândru. PARTEA GENERALĂ Prin noul Cod Penal s-a completat textul care se referea la efectele graţierii asupra măsurilor de siguranţă (art. condamnatul executând în continuare fracţiunea neeexecutată. care urmăresc îndreptarea şi reintegrarea socială a acestora potrivit prevederilor art.... în situaţia graţierii postcondamnatorii. ori a fost înlăturată executarea cu privire la tot restul rămas neexecutat. în acest din urmă caz fiind considerat virtual în executarea pedepsei531 .. Efectele graţierii asupra pedepselor accesorii Efectele graţierii asupra pedepselor accesorii sunt diferite.. în cazul graţierii antecondamnatorii. p. şi la aceea a adoptării actului de clemenţă. înlăturarea pedepselor accesorii va avea loc la data punerii în libertate. dar prin acelaşi act se poate prevedea şi o soluţie contrară. p. Editura ALL EDUCATIONAL. . Explicaţii teoretice.. putem distinge între două situaţii: . 3) adăugându-se după prevederea că graţierea nu are efect asupra acestor măsuri cuvintele „în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere”. nr.. vol. 160 alin. în raport de întinderea actului de clemenţă. PRESCRIPŢIA EXECUTĂRII PEDEPSEI 15.G. exerciţiul drepturilor interzise se reia la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.dacă pedeapsa a fost graţiată în întregime. Efectele graţierilor succesive Prin actul de acordare a graţierii se pot prevedea graţieri parţiale suucesive ce intervin în cursul executării unei pedepse de mai lungă durată având ca efect reducerea succesivă a pedepsei. educativ. Dongroz şi colaboratorii. 408. V. dar şi asupra drepturilor persoanei vătămate (art. dacă restul de pedeapsă a fost executat în întregime..

în cazul mai mult de 15 ani. Constantin Mitrache. este amenda. când pedeapsa care a) 20 de ani. Partea generală”. 533 272 . 417. dar urmează a fi executată. Ca şi prescripţia răspunderii penale. în cazul celorlalte pedepse cu închicelorlalte pedepse cu închisoarea.2. b) 5 ani. instituindu-se o cauză de stingere a executării pedepsei533 . Cristian Mitrache. Acest lucru este confirmat şi de prevederile noului cod penal. contra umanităţii şi de război”.Termenele de prescripţie a Art 162 – Termenele de prescripţie a executării pedepsei – (1) Termenele executării pedepsei – (1) Termenele de prescripţie a executării pedepsei de prescripţie a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt: pentru persoana fizică sunt: a) 20 de ani. când pedeapsa care urmează a fi executată este urmează a fi executată este detenţiunea pe viaţă sau îndetenţiunea pe viaţă sau închichisoarea mai mare de 15 ani.pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. Astfel. executarea unei pedepse cuprinsă între 10 şi 15 ani se va prescrie tot în 15 ani. precum şi detenţiunea pe viaţă se prescriu în 20 de ani. soarea mai mare de 15 ani. plus durata pedepsei ce urmează a fi executată. 161 unde se menţionează că: „(1) Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale. executarea oricărei pedepse cu închisoare mai mică de 15 ani. p. Codul penal actual Noul cod penal Art 126. prescripţia executării pedepsei îşi găseşte justificarea în anihilarea efecienţei pedepsei aplicate dacă nu a fost executată o perioadă de timp.Aurel Teodor Moldovan damnare ca urmare a trecerii timpului. Prin prescripţie se stinge dreptul statului de a cere executarea pedepsei aplicate şi se stinge şi obligaţia condamnatului de a mai executa pedeapsa ce i s-a aplicat532 . plus durata pedepsei ce b) 5 ani. dar nu nu mai mult de 15 ani. mai precis art. sunt stabilite termenele de prescripţie a executării pedepsei în funcţie de durata pedepsei ce urmează a fi executată. 126 Cod penal actual. 2003. (2) Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale pronunţate pentru infracţiunile de genocid. Termenele de prescripţie Prin dispoziţiile art. se prescrie deci într-un termen cuprins între 5 ani şi 15 zile (cel mai scurt) şi 15 ani (cel mai lung). c) 3 ani în cazul când pedeapsa c) 3 ani în cazul când pedeapsa este amenda. “Drept penal român. soarea.2. Bucureşti. după cum urmează: . Prin reglementarea prescripţiei executării pedepsei se conferă cadrul legal de rezolvare a ipotezelor în care executarea pedepsei nu a putut fi realizată într-o perioadă de timp. 15. 534 Potrivit acestei dipoziţii.

1. Basarab. 160.Termenul de prescripţie a executării pedepsei în cazul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei. 129 Cod penal actual sau la situaţia în care pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii.pedeapsa închisorii mai mică de 15 ani se prescrie într-un termen de 5 ani la care se adaugă durata pedepsei închisorii fără a depăşi 15 ani534 . În ceea ce priveşte calcularea termenelor de prescripţie a executării pedepsei. adică ştergerea termenului curs anterior şi după încetarea cauzei de întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. Deşi nu sunt pedepse. în lege s-a prevăzut expres (art. readucând în actualitate fapta 535 M. 127 cod actual prin: a) începerea executării pedepsei. op. Durata termenelor de prescripţie a executării pedepsei se calculează de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. alin. termen păstrat şi de noul Cod penal (art.2 al noului Cod penal. potrivit art. care prevede în art.3 că în cazul revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei. alin. PARTEA GENERALĂ .DREPT PENAL. potrivit art. 4 C. respectiv art. b) săvârşirea din nou a unei noi infracţiuni. 126 alin. termenul de prescripţie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare sau anulare a rămas definitivă. 91 Cod penal actual. Pentru persoana juridică. p. păstrându-se aceleaşi termene de prescripţie.3. pluralitatea intermediară ori recidivă postcondamnatorie535 . 160. 126 alin. alin. Dispoziţiile noului Cod penal cu privire la termenele de prescripţie a executării pedepsei sunt redate în art.pedeapsa amenzii se prescrie în termen de 3 ani.. 549 273 . Aceste cauze anihilează efectul produs din curgerea timpului. 15. suspendării executării sub supraveghere ori liberării condiţionate.1). executarea pedepsei închisorii prescriindu-se în 20 de ani. Întreruperea termenului de prescripţie a executării pedepsei şi a sancţiunilor cu caracter administrativ are loc.2. cit.penal). 3 Cod Penal actual. potrivit art. 162. 149. 126 alin. Această soluţie legislativă este păstrată şi de noul Cod penal. mai trebuie menţionate şi alte articole din Codul penal care se referă termenele de prescripţie a executării pedepsei ce se reduc la jumătate pentru cei care a data săvârşirii infracţiunii erau minori. alin. . Întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei Întreruperea cursului de prescripţie a executării pedepsei şi a sancţiunilor cu caracter admninistrativ are aceleaşi efecte ca şi întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale. Termenul de prescripţie se calculează în funcţie de pedeapsa aplicată pentru o singură infracţiune ori pedeapsa rezultată în caz de concurs de infracţiuni. 2 Cod penal actual) că se prescriu în termen de 1 an şi sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. a suspendării executării sub supraveghere sau după caz a executării pedepsei la locul de muncă începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă (art. termenul executării pedepsei amenzii este de 5 ani.

în cazul executării se întrerupe şi prin săvârşirea celorlalte pedepse cu închi. 163 alin. prin săvârşirea unei noi infracţiuni (alin. La aceste cauze se mai alătură o altă cauză. alin. stingerea executării pedepsei ori a sancţiunilor cu caracter administrativ. prin aceea că întreruperea executării pedepsei amenzii poate avea loc în cazul în care obligaţia de plată a amenzii se înlocuieşte cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.2) sau prin înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.4. Suspendarea C. op. nou termen de prescripţie de la data e) 5 ani. termenul de prescripţie trebuie să curgă neîntrerupt şi integral536 .2.Termenele de prescripţie a Art 163 – Întreruperea cursului executării pedepsei – (1) Termenele prescripţiei executării pedepsei – (1) de prescripţie a executării pedepsei Cursul termenului de prescripţie a pentru persoana fizică sunt: executării pedepsei se întrerupe prin d) 20 de ani. sustragere care determină curgerea unui nou termen Codul penal actual Noul cod penal Art 126.. rupe şi prin înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. p. după începerea detenţiunea pe viaţă sau în. potrivit art. plus durata pedepsei ce sustragerii. cit.3 o dispoziţie nouă. Deoarece pentru prescripţia executării pedepsei nu a mai fost prevăzută o prescripţie specială. (3) Cursul termenului de prescripţie a f) 3 ani în cazul când pedeapsa executării pedepsei amenzii se întreeste amenda. 127 Cod penal actual.din nou a unei infracţiuni. de prescripţie. soarea. (1) menţionează că cursul termenului prescripţiei executării pedepsei se întrerupe prin începerea executării. 620 cursului prescripţiei executării pedepsei 274 536 . Sustraurmează a fi executată este gerea de la executare. şi anume c) sustragerea de la executare. urmează a fi executată. Codul penal viitor introduce în art. după începerea executării pedepsei.Aurel Teodor Moldovan comisă. pentru a produce efectele sale. 163. Cu privire la întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei. Bulai. face să curgă un chisoarea mai mare de 15 ani. când pedeapsa care începerea executării pedepsei. ca în cazul prescripţiei răspunderii penale şi care presupunea că prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă s-a împlinit odată şi jumătate termenul de prescripţie.executării pedepsei. această cauză fiind mai frecventă în cazurile în care pedeapsa amenzii se execută în rate sau când pedeapsa închisorii se execută la locul de muncă. pedeapsa aplicată şi respectiv conduita periculoasă a infractorului. care se calculează. 15. noul Cod Penal la art. de la data sustragerii. dar (2) Cursul termenului de prescripţie a nu mai mult de 15 ani.

161 alin. Efectele prescripţiei executării pedepsei Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale (art. Partea generală”. 455 C. 161 alin.)537 . 162 alin. 538 C. Aceasta înseamnă că măsurile de siguranţă se vor executa indiferent de timpul scurs de la luarea acestora până la prinderea făptuitorului.p. 618. fiindcă pedeapsa complementară se va executa după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare astfel că executarea acesteia nu presupune prezenţa condamnatului. Bulai.p.( 6). 411 C. aceasta s-ar pune numai în legătură cu interzicerea unor drepturi care se execută după executarea pedepsei principale.5. respectiv înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.2. pentru infracţiunile contra umanităţii (art. iar potrivit noului Cod penal. Cauzele de suspendare a termenului de prescripţie a executării pedepsei sunt prevăzute în Codul de procedură penală şi privesc suspendarea executării pedepsei în timpul exercitării căilor extraordinare de atac (art. stare de pericol care nu este înlăturată prin trecerea timpului538 . 125 alin. 164 alin. Legiuitorul român a prevăzut imprescriptibilitatea răspunderii penale şi a executării pedepselor principale pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii. 1 noul Cod penal. cit. 126 alin.) sau în cazurile de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei (art.p.p. p. 453.DREPT PENAL. 537 Constantin Mitrache. ultim) şi art. 390. “Drept penal român.. 410. p. În ceea ce priveşte problema înlăturării prin prescripţie a pedepselor complementare. 1 din noul Cod penal. aceasta se datorează scopului în vederea căruia sunt luate măsurile de siguranţă. Aceleaşi prevederi sunt cuprinse şi în art. aceasta explicându-se prin gravitatea deosebită a acestor infracţiuni. 275 . 419. Bucureşti. Cristian Mitrache. 2 se menţionează că prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare. 1 Cod penal actul) sau art. 2003. Prescripţia nu produce efecte asupra măsurilor de siguranţă (art. Prin prescripţie se stinge executarea pedepsei principale şi odată cu aceasta şi pedeapsa accesorie. 2). PARTEA GENERALĂ Cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei poate fi oprit sau suspendat în cauzele prevăzute de lege şi reluat după încetarea cauzei care a determinat supendarea. În schimb la alin. 15. op..

cit. iar incapacităţile pot decurge din legi R. interdicţiilor şi a incapacităţilor care rezultă din condamnare. ca măsură de politică penală. are ca efect încetarea decăderilor. 169 din noul Cod penal. Efectele reabilitării Înlăturarea consecinţelor condamnării.165. p. dintre care amintim: reabilitarea este instituţia juridică prin care efectele unei condamnări ce constau în interdicţii. Ştiinţifică. 1970.1. Astfel. pentru fostul condamnat care o perioadă de timp a dovedit. p. 542 C. Bulai. Cozma. op. condiţiile în care se poate reînnoi cererea de reabilitare judecătorească – art. Bulai. p. 134. 541 C. se continuă cu reabilitarea judecătorească –art. Bucureşti. Reabilitarea. efectele celor două forme ale reabilitării – art.. prin repunerea acestuia în deplinătatea drepturilor politice şi social. op. „Reabilitarea în dreptul penal”. prin întreaga sa comportare că s-a îndreptat şi că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia540 sau reabilitatea. incapacitărţi şi decăderi. viitorul Cod penal începe cu reabilitarea de drept – art. Stănoiu. În dispoziţiile noului Cod penal.M. potrivit dispoziţiilor art. pe plan juridic. 171. 170 şi condiţiile în care poate opera anularea reabilitării judecătoreşti – art. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA REABILITARII Noţiune. 133 Cod penal actual şi ale art. în Dongoroz II. în societate539 . I. p. 622.. încetează pentru viitor. cit. ed. Reabilitarea este mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat. 169. s-a aplicat şi pedeapsa compementară a interzicerii unor drepturi. cit.economice pe care le-a avut înainte de condamnare541 . în situaţia în care pe lângă pedeapsa principală a închisorii. este menită să stimuleze efortul de îndreptare şi reintegrare al fostului condamnat în cadrul societăţii. op. 539 540 276 . 397. reglementarea cauzelor care înlătură consecinţele condamnării au o altă structură decât cea cuprinsă în actualul Cod penal. Interdicţiile şi decăderile pot decurge din hotărârea de condamnare.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XVI CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINŢELE CONDAMNĂRII 16. 166. În literatura de specialitate s-au dat mai multe definiţii reabilitării.. 621.

produce efecte cu privire la toate. ori este rechemat în cadrele forţelor armate şi obţine din nou gradul militar avut. Potrivit art. reabilitarea este cunoscută sub două forme: reabilitarea de drept şi reabilitarea judecătorească.544 . „Reabilitarea în supraveghere. Trăsăturile caracteristice ale reabilitării Reabilitarea în dreptul penal român poate fi obţinută pentru orice condamnare. 544 Constantin Mitrache. Forme. având un caracter indivizibil. Reabilitarea de drept sau legală se caracterizează prin intervenţia ei din 277 . 6 Cod penal actual. ori că va fi reprimit în cadrul forţelor armate sau că va obţine gradul militar avut. de sediul acesteia: în codul penal. înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. în legi penale speciale. Dacă se întâmplă ca fostul condamnat să ocupe o funcţie similară cu cea avută anterior. PARTEA GENERALĂ extrapenale de reglementare a diferitelor activităţi. ori că nu pot fi îndeplinite de persoane care au fost condamnate pentru anumite infracţiuni542 . întrucât viitoarea reglementare nu mai păstrează această sancţiune în categoria măsurilor de siguranţă. pen. înlăuntrul termenului de dreptul penal”. iar în cazul unor condamnări succesive. ultim Codul penal în vigoare. Bucureşti. Repunerea prin reabilitare a fostului condamnat. Reabilitarea priveşte tot trecutul condamnatului. deoarece reabilitarea nu este o restitutio in integrum543 . 38 alin. Astfel în unele legi de reglementare a unor activităţi se pot prevedea că anumite funcţii sau activităţi pot fi îndeplinite numai de persoane care se bucură de integritatea morală. în deplinătatea drepturilor politice şi social-economice pe care le-a avut înainte de condamnare. O reabilitare parţială. condamnarea pentru care s-a obţinut reabilitarea nu mai este luată în seamă la stabilirea stării de recidivă. Efectele reabilitării nu se întind asupra măsurilor de siguranţă cu excepţia interzicerii de a se afla în anumite localităţi în concepţia actualei reglementări. Partea generală”. deoarece reabilitarea priveşte persoana condamnatului şi nu condamnările suferite de acesta. ci potrivit legii care reglementează ocuparea funcţiilor ori încadrarea în armată. Reabilitarea de drept cunoaşte şi o formă atipică şi anume cea prevăzută de art. 86 şi art. în legi nepenale cu dispoziţiuni penale. În ştiinţa dreptului penal şi în legislaţii. p. forme care se deosebesc după modul şi condiţiile în care poate fi obţinută.DREPT PENAL. Exceptarea de la reabilitare a celorlalte măsuri de siguranţă îşi găseşte motivarea în scopul în vederea cărora sunt luate. pare ca lipsită de sens. Cozma. p. însă noua reglementare penală nu mai prevede posibilitatea reabilitării de drept a condamnatului care nu mai săvârşeşte nicio infracţiune 543 I. Reabilitarea poate fi obţinută şi pentru condamnări pronunţate în străinătate şi al căror efect a fost recunoscut potrivit dispoziţiilor art. 519. numai pentru o condamnare ori pentru unele condamnări suferite de condamnat. 134 şi urm. Cristian Mitrache. de o reputaţie neştirbită. 86 ind. “Drept penal român. indiferent de gravitatea acesteia şi de natura infracţiunii care a atras condamnarea.522 Codul de proc. 421. 2003. aceasta se datorează nu efectului automat al reabilitării. nu înseamnă că acesta va fi repus şi în funcţia avută înainte de condamnare.

Noţiune Reabilitarea de drept este forma de reabilitare ce intervine din oficiu pentru anumite infracţiuni de mică gravitate la împlinirea de către condamnat a condiţiilor prevăzute de lege545 .Reabilitarea de drept – Art 165 – Reabilitarea de drept – (1) Reabilitarea persoanei fizice are Reabilitarea are loc de drept în cazul loc de drept în cazul condamnării condamnării la pedeapsa amenzii. dacă în decurs de 3 ani de la executarea pedepsei condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune. reabilitarea de drept are loc în cazul condamnării la pedeapsa amenzii. la pela amendă sau la pedeapsa în. REABILITAREA DE DREPT 16. de la data la care pe. 2003.pen. 165 din noul Cod penal. 1 C.Reabilitarea persoanei juridice are loc deapsa amenzii sau după caz. “Drept penal român. prevăzându-se că reaCodul penal actual Noul cod penal Art 134. 150 – Reabilitarea persoanei are loc de drept dacă în decurs juridice de 3 ani.2. Bucureşti. Textul privind reabilitarea de drept a fost reformulat. de drept dacă.. 134 alin.Aurel Teodor Moldovan oficiu „ope legis” la îndeplinirea anumitor condiţii. Partea generală”. condamnatul nu a săvârşit nicio dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu altă infracţiune. bilitarea de drept are loc în cazul condamnării la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa p. dacă în decurs de 3 ani tare a fost suspendată sub supraveghere. în decurs de 3 ani de la pedeapsa complementară a fost data la care pedeapsa amenzii sau peexecutată sau considerată ca deapsa complementară a fost executată executată şi persoana juridică sau considerată ca executată. (2) Reabilitarea persoanei juridice Art.deapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani chisorii care nu depăşeşte un sau la pedeapsa închisorii a cărei execuan. Potrivit dispoziţiilor art. a mai săvârşit o altă infracţiune. dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune. 16. 422. reabilitarea de drept intervine în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an.1. iar reabilitarea judecătorească. . Cristian Mitrache. Potrivit dispoziţiilor art. 278 545 Constantin Mitrache. aceasta nu a mai săvârşit nicio altă nu a mai săvârşit nicio altă infracţiune. cealaltă formă a reabilitării se acordă la cererea fostului condamnat de către instanţa de judecată care constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.2.

Potrivit art. reabilitarea de drept nu poate interveni când condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune în intervalul de 3 ani chiar dacă pedeapsa aplicată nu este exceptată de la reabilitarea de drept şi chiar dacă de la executarea acesteia.DREPT PENAL. trebuie îndeplinite animite condiţii: condamnarea. iar altele nu. 165 noul Cod penal. Raţiunea noului Cod de a mări limita pedepsei închisorii la 2 ani este aceea de a stimula condamnaţii la pedeapsa închisorii de până la 2 ani să se reintegreze social într-un timp cât mai scurt. şi al art. reabilitarea de drept nu poate interveni. pen. Din cuprinsul art.2. respectiv art. De asemenea. Şi într-un caz şi în celălalt. pen. Condiţii privind condamnarea. ter279 . PARTEA GENERALĂ închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. cu condiţia ca între executarea pedepsei anterioare şi săvârşirea din nou a unei infracţiuni să se împlinească termenul de 3 an. timpul scurs de la executarea sau stingerea executării pedepsei. fiind exceptate. Condiţiile reabilitării de drept Pentru a putea fi dobândită reabilitarea de drept. reabilitarea de drept intervine pentru condamnări de mică gravitate şi anume pentru condamnări la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 1 an. dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit nicio altă infracţiune. pentru a interveni reabilitarea de drept. când pentru una din condamnările succesive nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.) reabilitarea de drept este prevăzută numai în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an. După cum se poate desprinde din textul legal actual.2. se poate desprinde că reabilitarea de drept este condiţionată de trecerea unui termen de 3 ani de la executarea pedepsei ori de la stingerea acesteia. În ceea ce priveşte pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii ce nu depăşeşete un an. aceasta este cea aplicată de instanţă şi nu cea executată. În schimb. în reglementarea actuală (art. condamnatul poate cere reabilitarea judecătorească. deoarece aceasta priveşte pe condamnat şi nu condamnările acestuia. În caz contrar. 136 Cod penal actual. se împlineşte termenul de 3 ani. Condiţii privind termenul de reabilitare. 134 C. Reabilitarea de drept nu poate opera nici în cazul în care condamnatul a suferit mai multe condamnări succesive. În practica judiciară s-a mai statuat că poate interveni reabilitarea de drept pentru fiecare condamnare în parte. 134 C. în legislaţia viitoare se menţionează pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani. dintre care unele sunt suceptibile de rebilitarea de drept. 16. în cazul condamnărilor succesive. 165 din noul Cod penal. conduita condamnatului.

81 şi 86ą Cod penal actual. 133 C.). reabilitarea de drept ca efect al suspendării executării pedepsei sub supraveghere. va opera înlăturarea reabilitării de drept pentru condamnarea în vederea căreia curgea.Aurel Teodor Moldovan menul se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. 627. iar în cazul în care pedeapsa a fost redusă cu o treime ori cu jumătate ca urmare a conduitei acestuia (art. condamnatul nu trebuie să mai săvârşească vreo infracţiune în decurs de 3 ani. este de observat că în noul Cod penal este trecut nu la începutul reglementării instituţiei reabilitării. În caz contrar. 2 Cod penal actual) la terminarea executării pedepsei astfel redusă . . . Astfel. 86 indice 6 al Codului penal în vigoare. Ambele forme de reabilitare atipice intervin la împlinirea termenului de încercare.op. 86 Cod penal actual şi 2. penală actuală (art. cu excepţia cazurilor în care pentru noua infracţiune săvârşită este incidentă amnistia şi care prin efectul ei de înlăturare a răspunderii penale. face ca reabilitarea de drept ce curgea după executarea pedepsei anterioare să se îndeplinească546 .. fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. aceste dispoziţii nemaifiind menţinute.3.reabilitarea de drept intervine la împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei ori a suspendării executării sub supraveghere când acestea au fost acordate în cazuri speciale. alături de cele referitoare la reabilitarea judecătorească. prevăzută de art. Bulai. cit. la terminarea executării pedepsei. dacă în cadrul acestuia nu a intervenit o cauză de revocare ori de anulare a supendării şi sunt menţionate doar de Codul Penal actual. 133 Cod penal actual sau în art. Efectele reabilitării de drept Efectele reabilitării de drept sunt menţionate în art. reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare.reabilitarea de drept intervine pentru condamnatul militar în termen care execută pedeapsa într-o închisoare militară. ci după reglementarea 546 C. pen. după cum urmează: 1. p. ca în legea 280 . 169 din noul Cod penal. Reabilitarea de drept în cazuri speciale Reabilitarea de drept intervine şi în anumite cazuri speciale. Cu privire la acest text care reglementează în comun efectele reabilitării de drept şi ale celei judecătoreşti. reabilitarea de drept ca efect al suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzută de dispoziţiile art.reabilitarea de drept va interveni şi la împlinirea duratei pedepsei când condamnatul militar a devenit inapt şi a fost liberat condiţionat. Condiţii privind persoana condamnatului. 16. 62 alin. Pentru a obţine reabilitarea de drept.2.

2.. PARTEA GENERALĂ condiţiilor reabilitării judecătoreşti (art. la împlinirea condiţiilor prevăzute de lege. Nr.”. p. 332. de către instanţa de judecată în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege. În literatura de specialitate547 . după cum am mai menţionat. 16. cu excepţia celor prevăzute în art. Cozma. 112 lit. 60. 140. p.3. T.”.3. reabilitarea judecătorescă presupune nu numai îndeplinirea condiţiilor. Mil. 547 În practica judiciară549 s-a statuat 155. I.. ci şi constatarea acestora de către instanţa judecătorescă şi pronunţarea. op. a reabilitării printr-o hotărâre judecătorescă548 . cu privire la termenele de reabilitare. cât şi a reabilitării judecătoreşti. 150. s. atât a reabilitării de drept. M. modalitatea principală de înlăturare a consecinţelor ce rezultă dintr-o condamnare. „Reabilitarea. 134 Cod penal actual.. la care reabilitarea intervine din oficiu. 409.. Noţiune Reabilitarea judecătorească este acea formă a reabilitării care se acordă la cererea fostului condamnat. reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. p...S. 13/ 1977 în RRD nr..DREPT PENAL. REABILITAREA JUDECATOREASCA 16. d) din codul penal actual. d. 165 noul Cod penal. 951/ 1970 în CD 1970. 22/ 1969 art. p.. d. cu privire la conduita condamnatului. cit. 3/ 1978. 550 În Legea nr. Condiţiile reabilitării judecătoreşti Reabilitarea judecătorescă se acordă la împlinirea condiţiilor prevăzute de lege şi anume: cu privire la condamnările pentru care se cere. 551 T. printr-o cerere de constatare care se introduce la instanţa judecătorescă după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 281 .. Stănoiu.3. op. respectiv art. reabilitarea judecătorească este considerată ca fiind forma tipică. pe baza lor.că pentru o condamnare pentru care a 548 549 R. 16.1. Nr. cit. Spre deosebire de reabilitarea de drept. s.. De asemenea. în literatura de specialitate s-a statuat că se poate cere constatarea judecătorescă a reabilitării. Întrucât efectele reabilitării de drept intervin „ope legis”. 3 se prevedea interdicţia pentru condamnatul care a beneficiat de amnistie de a ocupa funcţia de gestionar timp de 2 ani de la data când a intervenit amnistia.S.p. 4 alin. Condiţii cu privire la condamnare Condamnările pentru care se acordă reabilitarea judecătorescă sunt de fapt cele pentru care nu intervine reabilitarea de drept. în „Explicaţii.. 168) poziţie mai firească dacă avem în vedere că acest text cuprinde o reglementare comună.

Aurel Teodor Moldovan

intervenit amnistia se mai poate cere şi reabilitarea judecătorească, tocmai pentru faptul că reabilitarea apare uneori cu efecte mai favorabile decât amnistia550 . Reabilitarea judecătorească se acordă pentru toate condamnările succesive, chiar dacă pentru unele din acestea ar fi incidentă reabilitarea de drept551 . Condiţii cu privire la termenul de reabilitare Termenul de reabilitare este o condiţie esenţială a reabilitării judecătoreşti şi reprezintă intervalul de timp dintre executarea pedepsei ori stingerea executării acesteia prin modurile prevăzute de lege şi judecarea cererii de reabilitare interval în care condamnatul, prin conduita sa, probează că s-a îndreptat şi că merită să i se acorde reabilitarea552 . Durata termenelor de reabilitare judecătorescă Termenele de reabilitare judecătorescă sunt stabilite prin dispoziţiile art. 135 Cod penal actual şi ale art. 166, alin.1 din noul Cod penal, şi sunt diferenţiate după gravitatea pedepsei aplicate, în patru categorii. Corespunzător fiecărei categorii de condamnări este stabilit un termen fix, la care se adaugă un termen variabil ce reprezintă jumătate din durata pedepsei. Termenul de reabilitare, este diferenţiat pentru fiecare condamnare, potrivit dispoziţiilor art. 135 Cod penal actual, după cum urmează: - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an, până la 5 ani, termenul de reabilitare este de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. a) Cod penal); - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii între 5 şi 10 ani, termenul de reabilitarejudecătorescă este de 5 ani plus jumătate din durata pedepsei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. b) Cod penal); - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, termenul de reabilitare este de 7 ani plus jumătate din durata pedesei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. c) Cod penal); - termenul de reabilitare este tot de 7 ani plus jumătate din durata pedepsei, în cazul în care pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii (art. 135 alin. 1 lit. d) Cod penal). Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. ultim, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie poate dispune în cazuri excepţionale reducerea termenelor de reabilitare. Potrivit art. 166 Codul penal viitor, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţa judecătorească, după cum urmează: a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani; b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani; c) 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani 552 Constantin sau în vazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, comutată sau înlocuită cu Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003,
p. 426;

282

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

pedeapsa închisorii; d) 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, considerată executată ca urmare a graţierii, a împlinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei sau a liberării condiţionate. O dispoziţie nouă şi cu semnificaţie umanitară, introdusă în acest text este cea din alin. 2 al art. 166 care prevede că şi condamnatul decedat poate fi reabilitat judecătoreşte dacă instanţa, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu. Termenul de reabilitare judecătorească se stabileşte în funcţie de pedeapsa principală aplicată condamnatului pentru o singură infracţiune ori pentru un concurs de infracţiunişi nu faţă de pedeapsa executată care poate fi mai redusă ca urmare a unei graţieri parţiale. În cazul condamnărilor succesive termenele de reabilitare judecătorescă se calculează în funcţie de condamnarea cea mai grea553 . Calcularea termenelor de reabilitare judecătorescă Termenele de reabilitare de drept sau judecătorescă sunt termene de drept substanţial şi se calculează potrivit dispoziţiilor art. 154 Cod penal actual, respectiv art. 186 noul Cod care prevăd că luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă. Prin dispoziţiile art. 136 Cod penal actual, respectiv art. 167 noul Cod, s-au prevăzut regulile de stabilire a datei de la care începe să curgă termenul de reabilitare de drept sau judecătorească, în funcţie de natura pedepsei şi a modului de stingere a executării pedepsei. Potrivit art. 136 C. pen., termenul de reabilitare se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale ori de la data când aceasta s-a prescris (alin. 1); pentru cei condamnaţi la pedeapsa cu amenda, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod (alin. 2); în caz de graţiere totală sau a restului de pedeapsă, termenul de reabilitare curge de la data actului de graţiere (alin. 3). Acest sistem de calcul este menţinut şi în noul Cod penal în art. 167, alin.1-5, cu uşoare modificări. Termenul de reabilitare începe să curgă, în cazul închisorii, de la punerea în libertate definitivă de la locul de deţinere; termenul de reabilitare curge de la data împlinirii duratei pedepsei şi nu de la data liberării condiţionate, dacă pentru ultima parte din pedeapsă condamnatul fusese liberat condiţionat554 . În practica judecătorescă s-a considerat că: în cazul executării pedepsei
553 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 427; 554 C. Bulai, op. cit., p. 630; 555 T.S., s.p., d. nr. 3295/ 1974 în CD, 1974, p. 369; 556 T.J. Arad, d.p. nr. 65/ 1971, în RRD nr. 7/ 1971, p. 143; 557 T.S., s.p., d. nr. 2539/ 1982 în CD, 1982, p. 260;

283

Aurel Teodor Moldovan

la locul de muncă termenul de reabilitare se calculează de la data următoarei zile de muncă, când executarea pedepsei s-a încheiat555 ; dacă prin comutarea arestării preventive, nu mai rămâne de executat nici un rest de pedeapsă, termenul de reabilitare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare556 ; în cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în funcţie de pedeapsa mai grea, care atrage deci cel mai lung termen de reabilitare şi care va curge de la data când a luat sfârşit executarea ultimei pedepse557 . Condiţii cu privire la conduita condamnatului Prin dispoziţiile art. 137 C. Penal actual şi ale art. 168 noul Cod penal, s-au prevăzut condiţiile care trebuie îndeplinite de către cel condamnat pentru obţinerea reabilitării judecătoreşti. În cursul termenului de reabilitare, condamnatul să nu suferit o nouă condamnare (art. 137 lit. a) Cod penal actual), pentru că o nouă condamnare, întrerupe termenul de reabilitare şi astfel un nou termen de reabilitare urmează să curgă de la data executării pedepsei ori de la stingerea acesteia şi în raport cu pedeapsa cea mai grea. Această condiţie este îndeplinită şi în situaţia în care solicitantul reabilitării a fost condamnat pentru o nouă faptă, dar care ulterior a fost amnistiată ori a intervenit dezincriminarea acesteia558 . Condamnatul care cere reabilitarea trebuie să aibă asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum şi în cazul când fostul condamnat este pensionar sau are vârsta de a fi pensionat ori fiind incapabil de muncă se află în întreţinerea membrilor de familie (art. 137 alin. lit. b) Cod penal actual). Prin prevederea acestei condiţii este stimulată încadrarea în muncă şi desfăşurarea unei munci oneste de către fostul condamnat pentru întreţinerea sa şi totodată este exclus de la reabilitare cel care duce un trai parazitar, care nu-şi asigură existenţa prin muncă cinstită559 . Solicitantul să fi avut o bună conduită (art. 137 alin. 1 lit. c) Codul penal actual). Conduita bună a fostului condamnat presupune integrarea deplină în societate, respectarea legilor şi a regulilor de convieţuire socială, nereducându-se numai la aspectul că nu a mai săvârşit infracţiuni. Conduita bună a condamnatului se examinează de către instanţa de judecată investită cu judecarea cererii de reabilitare, atât în familie, la locul de mună, în societate, cât şi în orice împrejurare în care condamnatul s-a aflat şi pe întreaga perioadă de la executarea pedepsei
Şt. Daneş, op. cit., p. 683; Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 429; 560 T.S., s.p., d. nr. 89/ 1972 în CD, 1972, p. 478; 561 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 430;
558 559

284

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

până la soluţionarea cererii de reabilitare560 . A patra condiţie pe care trebuie să o îndeplinească condamnatul priveşte achitarea în întregime a cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat, în afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare (art. 137 alin. 1 lit. d) actualul Cod penal). Îndeplinirea acestei condiţii reclamă o atenţie deosebită din partea instanţei de judecată, pentru a nu fi acordată reabilitarea unei persoane care s-a sutras cu rea-credinţă de la plata cheltuielilor de judecată ori a despăgubirilor civile şi care prin aceasta demonstrează că nu merită să fie reabilitată561 . Dacă neplata cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile nu se datorează relei credinţe a condamnatului, se poate dispune reabilitarea (art. 137 alin. final Cod penal actual). Noul Cod, în art. 168 stabileşte condiţiile pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească pentru a putea beneficia de reabilitarea judecătorească: a) Nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art.166; b) A achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri. 16.3.3. Admiterea sau respingerea cererii de reabilitare Instanţa sesizată cu cererea de reabilitare a fostului condamnat, constatând că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege, acordă reabilitarea condamnatului. Este posibil ca instanţa de judecată să constate neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea reabilitării şi atunci dispune respingerea cererii de reabilitare. Când respingerea se datorează neîndeplinirii condiţiilor de fond, o nouă cerere de reabilitare va putea fi făcută: - după trecerea unui termen de 3 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani – art. 138 Cod Penal actual. - după trecerea a 2 ani pentru condamnările la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani – art. 138 Cod penal actual; - după trecerea unui termen de un an în celelalte cazuri - art. 138 Cod penal actual. Aceste termene încep să curgă de la data când hotărârea prin care a fost respinsă cerearea de reabilitare a rămas definitivă (art. 138 alin. 1 Cod Penal actual). Condiţiile prevăzute pentru acordarea reabilitării vor fi îndeplinite şi în
285

Aurel Teodor Moldovan

intervalul de timp prevăzut pentru reînnoirea cererii de reabilitare (art. 138 alin. 2 Cod Penal actual). Dacă respingerea cererii de reabilitare se datorează neîndeplinirii condiţiilor de formă, procedurale, cererea de reabilitare poate fi reînnoită oricând cu excepţia cazului când cererea a fost respinsă ca premetură şi care va putea fi introdusă la împlinirea termenului de reabilitare (art. 138 alin. ultim C.pen. actual coroborat cu art. 497 alin. ultim C.proc. pen.). Art. 170 din noul Cod penal care reglementează reînnoirea cererii de reabilitare judecătorească, prevede că în caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere decât după un termen de un an, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotorâre definitive. Condiţiile prevăzute în art. 168 noul Cod penal trebuie să fie îndeplinite şi pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere. Anularea reabilitării judecătoreşti Potrivit dispoziţiilor art. 139 Cod penal actual sau art. 171 noul Cod penal, reabilitarea judecătorescă va fi anulată dacă după acordarea ei s-a descoperit că cel reabilitat mai suferise o altă condamnare care dacă ar fi fost cunoscută ar fi dus la respingerea cererii de reabilitare. Cauza care determină deci anularea reabilitării judecătoreşti o constituie existenţa unei condamnări definitive de care instanţa de judecată nu a avut cunoştinţă în momentul judecării cererii de reabilitare.

286

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL XVII ÎNŢELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ Titlul X din noul Cod penal cuprinde definirea unor termeni sau expresii din legea penală. Faţă de reglementarea în vigoare, proiectul noul Cod aduce câteva modificări şi completări. Modificările aduse acestei materii sunt următoarele: În ceea ce priveşte înţelesul noţiunii de „lege penală”, acesta a fost pus de acord cu reglementările constituţionale în vigoare (art. 73, lit.h) ), incluzând legea organică şi ordonanţa de urgenţă, dar şi acte adoptate anterior actualei Constituţii, care la data intrării în vigoare constituiau izvoare de drept penal (legi, Decrete – legi). S-a reformulat definiţia noţiunii de „public”, reţinându-se numai prima parte din definiţia actuală – art. 176 noul Cod penal: “Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice de drept public.”- dispoziţii suficient de cuprinzătoare pentru a exprima tot ceea ce se înţelege prin public. Ca urmare, au devenit inutile explicaţiile care erau date acestei noţiuni în legea actuală (art. 145). Pe de altă parte, formularea în vigoare, referindu-se şi la serviciile publice ca fiind cuprinse în noţiunea de public, dau naştere la interpretări contradictorii, existând servicii publice prestate şi de liber profesionişti (de exemplu. avocat, notar, executor judecătoresc etc.) De altfel, într-un sens foarte larg, orice agent economic care desfăşoară
562

G. Antoniu, “Noul Cod penal. Codul penal anterior.”, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2004, p. 49;

287

Aurel Teodor Moldovan

o activitate de utilitate generală (bănci, unităţi comerciale, transporturi, etc.) exercită un serviciu public sau deţine bunuri de utilitate publică, fără ca prin aceasta să se confunde cu autorităţile, instituţiile sau alte persoane juridice de drept public. De asemenea, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică poate fi efectuată şi de persoane juridice de drept privat, potrivit Constituţiei (art. 136 alin. 4) bunurile proprietăţii publice pot fi concesionate ori închiriate în condiţiile legii organice562 . Prin noua reglementare s-a reformulat noţiunea de „funcţionar public”, fiind adusă o modificare importantă conţinutului noţiunii de funcţionar public. În noul Cod penal, în acord cu soluţiile în materie din alte legislaţii şi cu convenţiile internaţionale în materie, noţiunea de funcţionar public (art. 175) va desemna persoana care cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: a) Exercită atribuţii specifice puterii legislative, executive sau judecătoreşti; b) Exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură; c) Exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui agent economic sau unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei alte persoane juridice declarată ca fiind de utilitate publică, atribuţii legate de relizarea obiectului de activitate al acesteia. Totodată, noul Cod penal a optat pentru asimilarea cu funcţionarii a persoanelor fizice care exercită o profesie de interes public, pentru care este necesară o abilitare specială a autorităţilor publice şi care este supusă controlului acestora (notari, executori judecătoreşti, etc.). Deşi aceste persoane nu sunt propriu-zis funcţionari publici, ele exercită atribute de autoritate publică, care le-au fost delegate printr-un act al autorităţii statale competente şi sunt supuse controlului acesteia, ceea justifică asimilarea lor cu funcţionarii. S-a renunţat la reglementarea noţiunii de „funcţionar” prevăzută de Codul penal în vigoare în art. 174, alin.2. Noţiunea de membru de familie a fost de asemenea, vizată de o modificare, în sensul că s-a renunţat la paralelismul de reglementare din Codul penal actual, care utilizează atât noţiunea de „rude apropiate” – art. 149, cât şi pe cea de „membri de familie” – art. 1491. Sensul oferit de noul Cod noţiunii de membru de familie (art. 177) vine să absoarbă în totalitate în conţinutul său noţiunea de rude apropiate, dar cuprinde în egală măsură şi persoanele care au stabilit legături asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, cu condiţia
288

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

convieţuirii. În acest fel, noţiunea de membru de familie folosită de către noul Cod penal este armonizată cu cea deja consacrată de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. În cazul expresiei „consecinţe deosebit de grave”, acestea au fost definite prin raportare la paguba materială produsă. Astfel, potrivit art. 183 noul Cod penal se menţionează că prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei”, renunţânduse la partea finală cuprinsă în reglementarea actuală, referitoare „o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzate vreuneia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice” De asemnea, au fost definite o serie de noţiuni care nu îşi găsesc reglementare în actualul Cod penal şi care sunt utilizate în reglementarea unor infracţiuni preluate din legislaţia specială, astfel au fost introduse noţiuni precum sistem informatic şi date informatice (art. 181), instrument de plată electronică (art. 180), exploatarea unei persoane (art.182). Art. 150 din actualul Cod penal care reglementează noţiunea de „secrete de stat şi înscrisuri oficiale” cunoaşte o denumire şi explicaţie diferită în noul concept al codului penal, care face referire în art. 178 la noţiunea de „informaţii secrete de stat şi înscrisuri oficiale”. În fine, reglementarea calculului timpului a fost completată cu câteva precizări suplimentare, cerute datorită faptului că, atât în partea generală, cât şi în partea specială, există numeroase norme care prevăd majorarea sau reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o anumită fracţie. Astfel, potrivit art. 186, care se referă la calculul timpului, alin. 2 se arată că, dacă limita de pedeapsă este exprimată într-un termen pe luni care nu este divizibil cu fracţia de majorare sau reducere ce ar urma să se aplice, fracţia se va aplica asupra termenului transformat în zile, după care durata obţinută se transformă în luni. În acest caz, luna se socoteşte de 30 de zile şi se iau în calcul doar zilele întregi rezultate din aplicarea fracţiei. În cazul limitelor de pedeapsă exprimate în ani, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile menţionate mai sus, transformarea făcânduse între ani şi luni. Prin acest mod de calcul s-a urmărit eliminarea soluţiilor neunitare, cu care se confruntă practica judiciară datorită absenţei unei precizări legale referitoare la modul de calcul al termenelor în situaţia în care prin aplicarea unei fracţii de reducere sau de majorare s-ar fi obţinut un rest.

289

drept execuţional penal 3. drept procesual penal 2. dar şi a sancţiunilor pe care le poate aplica statul  dreptul de a pedepsi şi Caracterele dreptului penal: caracterul de drept public Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept: 1.  stabilirea faptelor ce reprezintă infarcţiuni prevenirea lor  arătarea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale. drept medical Principiile fundaPrincipiile fundamentale ale dreptului penal: mentale ale drepprincipiul legalităţii tului penal: principiul umanisumului principiul egalităţii în faţa legii penale principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale 290 Sacrinile dreptului penal caracterul autonom caracterul unitar .1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT Definiţie  ramură de drept şi reprezintă ansamblul normelor juridice edictate de stat prin care se stabilesc faptele care constituie infracţiuni. pentru apărarea ordinii de drept.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XVIII STRUCTURA TEMELOR . drept civil 4. pedepsele ce se aplică şi dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni. Obiectul dreptului penal  constă în relaţiile care privesc faptele ce sunt considerate a fi infracţiuni şi pedepsele ce se stabilesc şi se aplică celor care săvârşesc infracţiuni. CAPITOLUL I.SCHEME ŞI PRACTICĂ JUDICIARĂ 18.

defapt codul penal în ansamblu ca lege ordinară pentru a fi deosebită de legea specială .DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ principiul personalităţii răspunderii penale principiul individualizării sancţiunilor de drept penal Izvoarele dreptului penal Principalele izvoare ale dreptului penal: Constituţia României  Codul penal  Tratatele şi Convenţiile internaţionale. modificarea şi stingerea raportului juridic penal Raportul juridic penal se naşte o dată cu intrarea în vigoare a normei penale incriminatoare. 18. aceasta fiind hotărârea judecătorească de condamnare rămasă definitivă. ca destinatar al obligaţiei  Conţinut: se referă la drepturile şi obligaţile ce revin subiecţilor ai raportului juridic penal  Obiectul: îl constituie acţiunile pe care titularii drepturilor le efectuează sau le poate pretinde şi pe care ceilalţi subiecţi au obligaţia de a le săvârşi sau obligaţia de a se abţine de a le săvârşi. normă ce prevede drepturile şi obligaţiile participanţilor la acest raport. Existenţa raportului juridic de conflict se face de către organul judiciar competent. în forma cerută de lege. Naşterea. LEGEA PENALĂ NOŢIUNEA DE LEGE PENALĂ ŞI CATEGORII DE LEGI PENALE Legile penale generale dispoziţii de drept penal cu caracter de principiu.2. iar pe de altă parte subiect al raportului juridic penal este persoana fizică. iar pe de altă parte au în vedere coduri 291 . CAPITOLUL II. acestea devenind izvoare de  drept penal în măsura în care ele sunt ratificate Legile penale complimentare care au o sferă de incidenţă sau aplicare  mai restrânsă Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale  Raportul juridic penal  Subiect: este pe de o parte statul ca subiect dominant. Legile penale speciale au în vedere în primul rând partea specială a codului penal. acestea fiind normele din partea generală a codului penal.

Norme penale unitare ce cuprind în conţinutul lor atât dispoziţia cât şi sancţiunea Norme penale divizate. prevederea faptei interzise făcându-se ulterior prin alte acte normative Norme penale de trimitere şi de referire: 292 A. clasificându-se la rândul lor în : Norme de incriminare cadru/ norme în alb conţin o dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţiune corespunzătoare.Aurel Teodor Moldovan penale speciale (Codul Justiţiei Militare) sau legi penale speciale ce cuprind dispoziţii derogatorii de la dreptul obişnuit. modifică sau sting raporturile juridice penale Norme penale speciale sunt cele care expun condiţiile în care o faptă constituie o infracţiune şi pedeapsa ce se aplică.norme ce sunt incomplete în ceea ce priveşte conţinutul lor. Norme penale generale . regula ce se va aplica în această situaţie este : Legea penală specială derogă de la legea penală generală şi se completează cu aceasta Legile penale cu durată nedeterminată (pemanente) sunt cele obişnuite. După criteriul cuprinderii dispoziţiei şi sancţiunii în cadrul aceleeaşi norme .sunt cele care cuprind condiţiile în care se nasc. După conţinutul şi sfera de incidenţă B. NORMELE DE DREPT PENAL ŞI CATEGORII DE NORME PENALE Norme de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific determinat de particularitatea reglementării relaţiilor de apărare socială. Când vin în concurs cu legea penală generală cât şi cu legea penală specială. Legile penale temporare sau predeterminate sunt acele legi care în conţinutul lor cuprind o dispoziţie ce limitează aplicarea lor în timp până la o dată calendaristică sau până ce încetează starea care a determinat adoptarea unei astfel de legi.

Metode de interpretare a legii penale : 1) Interpretarea literală sau gramaticală constă în aflarea înţelesului normei penale cu ajutorul textului în care este exprimată norma penală. are ca şi scop aflarea voinţei legiutorului.este interpretarea făcută de un organ oficial şi poate fi: . Interpretarea neoficială / doctrinară – este cea făcută de oamenii de ştiinţă care se materializează în tratate. ci se subordonează faţă de normele INTERPRETAREA LEGII PENALE Interpretare în sensul legii penale.DREPT PENAL. . Interpretarea oficială. care se va completa de la alte norme la care fac trimitere • norme de referire . 2) Interpretarea raţională sau logică constă în aflarea înţelesului normei. 293 . sintactic (funcţiile cuvintelor în propoziţie.cele care sunt incomplete în ceea ce priveşte dispoziţia sau sancţiunea. respectiv: etimologic (înţelesul cuvintelor).după ce se completează cu dispoziţia sau sancţiunea din norma complinitoare nu devin independente.cauzală (de caz) făcută de organul judiciar. stilistic (modul de exprimare). Interpretarea oficială este obligatorie Deosebire Interpretarea neoficială nu are forţă obligatorie 2. funcţiile propoziţiilor în frază).autentică (legală) făcută de legiuitor . 1. a legii penale cu ajutorul elementelor logice. Cu alte cuvinte această interpretare are în vedere analiza textului sub toate aspectele. voinţă exprimată în dispoziţiile legii pentru a putea stabili dacă acestea sunt aplicabile cazului concret. PARTEA GENERALĂ • norme de trimitere .

îşi are originea în adagiul ‘legis dixit plus quam voluit’ se ajunge la constatarea că legea spune mai mult decât a voit leguitorul. inadmisibile. 4) Interpretarea sistematică constă în faptul că norma va fi interpretată în corelaţie cu alte dispoziţii sau cu alte legi.potrivit acestei interpretări se ia în considerare istoria sau istoricul legii ce urmează a fi interpretate. dezbaterile parlamentare. dacă legea permite mai mult. absurde. Interpretarea conformă cu legea/ declarativă – se bazează pe adagiul ‘lex dixit quam voluit’ – această interpretare constată faptul că textul exprimă exact intenţia şi voinţa legiuitorului Interpretarea restrictivă .demonstrează faptul că acolo unde există o alta raţiune trebuie să existe şi o altă rezolvare juridică/ cine susţine o teză neagă teza contrarie. Raţionamentul per a contrario. ubi idem jus”. 5) Interpretarea legii prin analogie unde înţelesul unei norme penale se va face cu ajutorul alteia care prevede însă un caz asemănător şi care este mai clar. iar interpretul constatând acest lucru restrânge înţelesul legii făcând astfel o interpretare restrictivă în conformitate cu voinţa leguitorului 294 Interpretarea logică se face după anumite raţionamente Felurile interpretării după rezultat . 3) Interpretarea istorică . acest lucru presupune faptul că noţiunea de mai mult incorporează şi noţiunea de mai puţin. expunerile de motive. implicit permite mai puţin.are în vedere faptul că pentru situaţii identice trebuie să existe soluţii identice/adagiul “ubi eadem ratio. proiectele.Aurel Teodor Moldovan Raţionamentul a fortiori – cu ajutorul acestuia se demonstrează faptul că. Raţionamentul a pari. Sunt astfel interpretate actele preliminare. Raţionamentul reductio ad absurdumorice altă interpretare decât cea pentru care se pledează ar duce la consecinţe contrare legii.

2 consideră infracţiunea săvârşită pe teritoriul ţării şi atunci pe teritoriul ţării sau pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii.orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat la art 142 sau pe o navă ori aeronavă română aflată în afara graniţelor ţării.DREPT PENAL. Principiul teritoriatăţii : reglementat de art 3 din Actualul Cod penal. nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român”. Infracţiuni săvârşite pe teritoriul ţării. caz în care interpretul extinde aplicarea legii făcând astfel o interpretare extensivă conformă voinţei legiuitorului LIMITELE INTERPRETĂRII – Este unanim admis că legile penale sunt de strictă interpretare (poenalia sunt strictissimae interpretationis) şi că înţelesul lor nu poate fi extins prin interpretare. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu 1. preferându-se sensul restrictiv. 143 alin. Art 8 din Actualul Cod penal. Conform acestui principiu legea penală se aplică în exclusivitate pe întreg teritoriul ţării pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României fără a face distincţie între calităţile diferite pe care le pot avea făptuitorii. respectiv de art 8 din Viitorul Cod penal “Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României”. Navele şi aeronavele militare sau guvernamentale acestea se află pe teritoriul ţării doar cu aprobarea specială a guvernului român şi reprezintă statul căruia îi aparţin infracţiunile săvârşite la bordul lor şi nu vor 295 . Excepţii de la principiul teritoralităţii infracţiuni săvârşite la bordul navelor şi aeronavelor străine flat pe teritoriul ţării noastre. PARTEA GENERALĂ Interpretarea conformă cu legea/ declarativă Interpretare extensivă . situaţie în care fapta se consideră săvârşită pe teritoriul ţării române/ Art. în conformitate cu convenţiile internaţionale. respectiv art 13 din Viitorul Cod penal prevad că “Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârsite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care.porneşte de la ‘lex dixit minus quam volui’ – textul spune mai puţin decât a voit legiuitorul.

respectiv art 9 Cod penal viitor “Legea penală se aplică infracţiunilor savârşite în afara teritoriului ţarii. Principiul personalităţii este cel care stabileşte competenţa exclusivă a legii penale.Aurel Teodor Moldovan cădea sub jurisdicţia statului român. de către cetăţeni străini ori apatrizi care nu domiciliază în România. 296 . Principiul universalităţii legii penale îşi găseşte consacrarea în art 6 din Actualul Cod penal. integrităţii corporale ori sănătăţii unui cetăţean român. faptele săvârşite la bordul acestora. are domiciliul în ţară. respectiv art 11 din Viitorul Cod penal. Principiul realităţii (sau principiul protecţiei reale sau al naţionalităţii pasive) – în conformitate cu prevederile art 5 din Actualul Cod penal. respectiv art 10 din Viitorul Cod penal Acest principiu prevede faptul că legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării. fapte prevăzute de lege. cad sub incidenţa statului român. Trebuiesc însă îndeplinite anumite condiţii dacă făptuitorul este cetăţean străin sau apatrid care nu domiciliază în România: • să existe o dublă incriminare în sensul ca fapta să fie prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită • infractorul să fie cetăţean străin sau dacă nu are cetăţenie să nu aibă domiciliu în România • făptuitorul să se afle în ţară. 2.” Infracţiunea să fie săvârşită în străinătate Condiţiile necesare pentru aplicarea principiului Fapta să fie considerată infracţiune de legea penală română Infractorul trebuie să fie cetăţean român sau persoană fără cetăţenie dar cu domiciliul în România. dacă faptuitorul este cetaţean român sau dacă. Principiul personalităţii legii penale. Soluţionarea acestor conflicte se face pe calea dreptului internaţional şi nu a dreptului penal. reglementat de art 4 Actualul Cod penal. neavând nici o cetaţenie. Aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite în afara teritoriuţării lui 1. În cazul navelor şi aeronavelor folosite în scop comercial. 3. infracţiune săvârşită împotriva statului român sau contra vieţii. aceasta aplicându-se chiard acă făptuitorul a fost condamnat în străinătate.

DREPT PENAL. prescripţia sau orice altă cauză care înlătură răspunderea penală Principiul specialităţii extrădării C  persoana extrădată nu poate fi judectă pentru altă infracţiune decât pentru cea care s-a acordat extrădarea şi nu poate fi obligată la executarea unei alte pedepse decât pentru cea a cărei executare s-a solicitat extrădarea. de achitare sau de încetare a procesului penal sau să nu existe o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Sistemele de acordare a extrădării sistemul politic sistemul jurisdicţional sistemul mixt 297 . altui stat pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat Condiţii cu privire la infracţiune:  infracţiunea să fi fost săvârşită pe teritoriul statului solicitant sau împotriva intereselor acestuia şi să nu fie aplicabilă legea solicitat  să existe dubla incriminare în sensul că fapta să fie incriminată în legile ambelor state  pedeapsa prevăzută să fie privaţiunea de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă Condiţii cu privire la infractor :  infractorul să fie cetăţean străin  potrivit art. extrădarea să nu fie solicitată pentru o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a perCondiţii privind soanei vătămate urămirea penală sau executarea să nu fi intervenit potrivit oricăruia dintre statele pedepsei: membre la extrădare amnistia. PARTEA GENERALĂ EXTRĂDAREA DEFINIŢIE  este un act bilateral între două state în baza cărui un stat pe al cărui teritoriu s-a rejugiat un infractor sau un condamnat îl predă la cerere.23 din Legea 302/2006 nu pot fi extrădaţi de către România  să nu fie în România pronunţată pentru aceeaşi infracţiune o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare.

a determinat căderea în mare a lui O. Parte generală. exclusiv şi necondiţionat.penal actual Cod penal principiul ultraactivităţii  art. R : Fapta fiind săvârşită în apele teritoriale ale României este aplicabilă legea penală română.A şi G. art 6 Cod penal viitor PRACTICĂ CAPITOLUL II 1. au sustras de la bordul navei care transporta mărfuri din R. nu a putut să înoate şi nu a putut fi salvat. art 3 Cod penal principiul neretroactivităţii legii penale  Aplicarea legii penale în art.I. Culegere de probleme din pactica judiciară pentru uzul studenţilor. în timpul unei escale în portul Singapore.I. printr-o manevra greşită a bărcii pe care o conducea. găsindu-şi moartea prin înec.C.10 Cod penal.. art 5 Viitorul Cod penal Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive  art.P. aflat şi el ca turist în ţara noastră Se cere a se arăta dacă fapta cade sau nu sub incidenţa legii noastre penale şi dacă făptuitorul poate pretinde să i se aplice legea penală italiană care îi este mai favorabilă. art 3-7 din Viitorul alin.M. M. Din cauza unei lovituri suferite în cădere şi a valurilor mari. M. Aplicarea legii penale în spaţiu563 1.W. marinari pe un cargou românesc. Se pune întrebarea dacă fapta de ucidere din culpă cade sau nu sub incidenţa legii noastre penale. Bucureşti 1996 298 .13 Cod penal actual. conducând neatent autoturismul proprietatea sa. O.R. s-a reţinut faptul că.. ediţia a III-a revăzută şi adăugită.2 C. indiferent de legea penală a statului al cărui cetăţean ar fi infractorul sau persoana vătămată 3.Aurel Teodor Moldovan principiul activităţii  art. 563 Constantin Bulai.D. Casa de editură şi presă “Şansa”.L.I. 14 şi 15 Cod penal actual. 2. S.11 Cod penal actual timp  art.Drept penal român.P. R : Infracţiunea fiind săvârşită pe teritoriul României se aplică legea penală română. în timp ce se afla la pescuit pe Marea Neagră împreună cu alţi pescari. 16 Cod penal actual principiul aplicării legii penale mai favorabile  art. I. În sarcina lui E. fapta săvârşită pe ambarcaţiunea română fiind considerată pe teritoriul ţării. Constantin Mitrache. a produs un accident de circulaţie în care a fost ucis cetăţeanul german K. cetăţean italian aflat în excursie turistică în ţara noastră.. 10 – 16 Cod principiul retroactivităţii legii penale  art. Aceeaşi soluţie şi dacă fapta s-ar fi comis în afara mării teritoriale. 5 penal.

20905/AD/ 17. Fapta celor trei marinari cade sau nu sub incidenţa legii penale române şi în baza cărui temei ? R : Infracţiunea săvârşită pe nava română este considerată săvârşită pe teritoriul ţării (art 143 Cod penal) şi este incidentă legea penală română (art 3 Cod penal) 4. 2.09. Extrădare. Se cere a se arăta dacă soluţia pronunţată este cea corectă. Totodată instanţa constatând că inculpatul a comis infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei iugoslave. 2168/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost trimis în 299 . PARTEA GENERALĂ Coreeană. a procedat la recunoaşterea hotărârii judecătoreşti iugoslave şi prin aplicarea dispoziţiilor din art 36 a scăzut din pedeapsa aplicată pedeapsa executată în Iugoslavia.09.2004 şi a solicitat să se procedeze în conformitate cu prevederile art.. în această opinie soluţia este criticabilă. Prescripţia executării pedepsei împiedică efectuarea formalităţilor de extrădare a condamnatului în vederea executării pedepsei. R : soluţia este controversată.K. iar recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine. chiar dacă astfel de efecte nu sunt explicit prevăzute de legea penală română. Intr-o interpretare extensivă recunoaşterea hotărârii străine este posibilă în toate cazurile în care aceasta poate produce efecte juridice pe teritoriul ţării noastre. Examinând actele dosarului. Fiind trimis în judecată pentru trecerea frauduloasă a frontierei române acesta a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea. secţia a II-a penală. Este de dorit însă o intervenţie a legiuitorului care să prevadă explicit efectele juridice obligatorii sau facultative ale hotărârii penale străine recunoscută de instanţele române. Intervenţia prescripţiei executării pedepsei.2. în această concepţie soluţia este corectă. încheiere din Camera de Consiliu din 29 septembrie 2004) La data de 17. Bucureşti. în vederea producerii de efecte juridice pe teritoriul României nu este admisibilă decât în cazuri ca acela din speţă pentru care nu există o prevedere explicită a legii. un număr de 8 bare de zinc pe care le-au vândut unor localnici.N. iar după executarea pedepsei a fost predat autorităţilor române.3 şi4 din Legea 302/2004 privind extrădarea în privinţa inculpatului G. în sarcina lui M.DREPT PENAL. (Trib. Efecte. nu şi la situaţia în care una dintre infracţiuni a fost săvârşită pe teritoriul altei ţări.2004 Inspectoratul General al Poliţiei Române –Biroul Naţional Interpol a sesizat Tribunalul Bucureşti cu adresa nr. care a fost arestat provizoriu de către autorităţile judiciare bulgare.. tribunalul reţine că prin rechizitoriul nr.67 alin. Intr-o interpretare restrictivă regula prevăzută la art 36 Cod penal se referă numai la infracţiunile concurente săvârşite pe teritoriul ţării noastre. s-a reţinut fapta că a trecut fraudulos în Iugoslavia şi fiind prins de autorităţile iugoslave a fost trimis în judecată şi condamnat pentru infracţiunea de trecere ilegală a frontierei.

1 C.K.06. începând de la 19.0629 grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol.K. iar la data de 19.0629grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol. aflându-se la data de 14.06. conţine din 0. Prin procesul-verbal din 14. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus obligarea acestuia de nu părăsi raza teritorială a Municipiului Bucureşti pe o durată de 30 de zile.03. care i-au oferit spre vânzare o punguliţă din celofan ce conţinea un praf de culoare cafenie. sub nr. autorităţilor judiciare din Bulgaria .1 C.163/1997 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a II-a penală. Prin referatul 2168/P/1997 din 19. a fost condamnat la o pedeapsă de 1an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. dosarul fiind înregistrat pe roul Tribunalului Bucureşti. apoi la Hotelul Dâmboviţa. Tribunalul Bucureşti secţia a II-a penală a emis împotriva inculpatului man00 300 .1997 s-a început urmărirea penală împotriva sus-numitului pentru infracţiunea de deţinere de stupefiante prevăzută de art.1997. Prin adresa 20905/AD/17. inculpatul s-a deplasat în zona Grozaveşti cu intenţia de a intra într-un bar şi a fost acostat de două persoane ce păreau a fi de naţionalitate arabă. Din cercetările efectuate în cauză a reieşit faptul că inculpatul a intrat în ţară la începutul din lunii iunie 1997 prin punctul vamal – Aeroportul Otopeni în calitate de turist şi s-a cazat iniţial la Hotelul Bucegi.1997.06.06.09.1997. 3729/1997.06. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepseşte de art. Aceste fapte au fost stabilite prin administrarea următoarelor probe: declaraţiile inculpatului. La scurt timp după ce a intrat în posesia punguţei cu droguri.K.1997.09.1997 pe o perioadă de 5 zile. plătind pentru ele suma de 200. La data de 15.000 lei. care la data de 14.1997 a fost depistat de organele de poliţie având asupra sa o punguliţa ce conţinea 0. raport de constatare fizico-chimică analiza droguri şi declaraţii martori.312 alin.1997 în jurul orelor 15 în zona Podului Grozăveşti.312 alin. a fost depistat de organele de poliţie având asupra sa o punguliţă din celofan ce conţinea 0.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G.K. arestat provizoriu la data de 16.1997.penal.95294 din 14.06.1997.pen.2007 până la 18. Inculpatul a recunoscut că a înţeles că în acea punguţă se aflau droguri care puteau fi fumate şi a fost de acord să le cumpere.1998. Fapta inculpatului G. Potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale. Conform expertizei tehnice nr.K.07.2004 pe o durată de 40 de zile.0629 grame heroină amestec cu cofeină şi paracetamol. inculpatul a fost reţinut de organele de poliţie.2004. Inspectoratul General al Poliţie Române –Biroul Naţional Interpol a solicitat autorităţii române transmiterea documentelor oficiale pentru extrădarea inculpatului.06.06. punguţa din material plastic care conţinea o pulbere de culoare bej şi a fost găsită la inculpatul G.06. În ziua de 14. proces-verbal de prindere în flagrant. rămasă definitivă la data de 03. s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea de trafic de stupefiante. prin mandatul de arestare preventivă 2094/15.Aurel Teodor Moldovan judecată inculpatul G. rezultă faptul că inculpatul. secţia a II-a penală.312 C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepseşte de art. Inculpatul G.06.

K. prevede că prescripţia înlătură executarea pedepsei principale.08. dar nu mai mult de 15 ani. prevede că termenul de prescripţie a executării pedepsei este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată.09. PARTEA GENERALĂ datul de executare a pedepsei închisorii nr. În speţă.209 lit.2000). pedeapsa de 3 ani închisoare. inculpatul a săvârşit. în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea. Infracţiunea continuată.208 raportat la art. 3. NOTĂ: Legea nr.DREPT PENAL. motiv pentru care a apreciat că a intervenit prescripţia executării pedepsei la data de 03. cu unele modificări. Minori.10. 4.218/1977 şi a repus în vigoare. 534/21.1 C. deoarece inculpatul a comis ultima infracţiune de furt ce intră în compunerea infracţiunii continuate după modificarea art.pen. în speţă de la data de 03.2 alin. inculpaţii erau minori.03. toate dispoziţiile 301 . iar până la judecarea definitivă a cauzei a fost adoptată Legea 104/1. în perioada octombrie – 18 noiembrie 1996. în prezent fapta pentru care a fost condamnat numitul G.2 din această lege şi nu în art.pen.b al art.209 C.1992 care a abrogat Decretul nr.2006) fără ca soluţia instanţei să fie afectată. se încadrează în dipsoziţiile art.41 alin.1998. prin Legea140 din 14 noiembrie 1996. care a majorat minimul şi maximul pedepsei. Aplicarea legii penale în timp.2 C.67 din Legea 302/2004.K. 362/3. iar alin.07. fără a fi reţinut existenţa unor circumstanţe atenuante.pen.1999. este nelegală. a redus pedeapsa la 2 ani închisoare. Decizia instanţei de apel care. Art. se va aplica – pentru întreaga infracţiune – pedeapsa prevăzută de legea nouă. dacă cea din urmă dintre acţiunile componente ale acestei infracţiuni a fost săvârşită după intrarea în vigoare a legii penale noi. Având în vedere că a intervenit prescripţia executării pedepsei. tribunalul a constatat existenţa unui impediment la extrădare pentru inculpatul G. şi a apreciat că în speţă nu sunt întrunite dispoziţiile art. 125 C. cu aplicarea art. Pe de altă parte.i.O. În cazul infracţiunii continuate.312 aln.302/2004 a fost ulterior abrogată prin Legea 224/2006 ( M.2004.222/05. pentru care i s-a aplicat de prima instanţă. datorită intrării în vigoare a Legii 143/2000 ( M.penal.03. în baza art. Întrucât la data de 16 octombrie 1990. în executarea aceleiaşi rezoluţii. care a ridicat minimul special al pedepsei pentru infracţiunea de furt calificat de la un an la 3 ani închisoare. prin efracţie.. când au săvârşit infracţiunea de evadare din starea de deţinere preventivă.O. admiţând apelul inculpatului.126 C. Aplicarea legii penale în timp. Termenul de prescripţie se socoteşte de la dat când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.pen. mai multe acţiuni de furt.1 lit.

75 lit.G. Pe calea contestaţiei la executare se poate ajunge. tribunalul reţine următoarele: Prin sentinţa penală nr. Tribunalul Bucuresti. 207/2000.Aurel Teodor Moldovan cuprinse în Titlul V din Partea generală a Codului penal ( Minoritatea). pen. (Trib. şi art. se arată. ultim C.C. g) şi alin. i) şi g) şi a lin. dispoziţiile art.13 alin. secţia penală. (2) C. 208 şi art. şi art. se arată că prin sentinţa penală contestată. Bucuresti. 41 alin. 15 C. numai la reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile. 209 lit. Aplicarea legii penale in timp Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. cu aplicarea art. textul de lege trebuie interpretat ca referindu-se la intervenţia „legii penale mai favorabile”. în sensul majorării cuantumului „consecinţelor deosebit de grave”. spre deosebire de Codul penal. pen.1998-28/29. pen. c) C. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004.. fără să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei. d) raportat la art. Analizând actele şi lucrările dosarului. ca în cauză să se facă aplicarea Decretului 218/1977 care.C. 146 C. pen. 209 lit. nr. Modificarea cuantumului „consecinţelor deosebit de grave” Schimbarea încadrării juridice. pen. cu aplicarea art. sectia I penala. ultim C. şi art. s-a pronuntat si prin sentintele nr. 146 C. însă încadrarea juridică rămâne cea stabilită în hotărârea contestată. a). folosesc sintagma „lege care prevede o pedeapsă mai uşoară”. pen. aşadar. astfel. 461 lit. În motivarea contestaţiei. secţia I penală. rămasă definitivă prin decizia penala nr.1998.. prevede numai măsuri educative. pen. 41 alin. Stabilirea încadrării juridice a faptei conform legii noi este numai un raţionament utilizat pentru a se constata dacă legea nouă este mai favorabilă şi pentru a verifica. 564 565 302 . secţia I penala. a formulat contestaţie la executare cu privire la sentinţa penală nr. sentinţa nr. 15 C. Prin urmare.. a). iar după rămânerea definitivă a hotărârii. Contestaţie la executare564 . este admisibilă contestaţia la executare în cazul modificării art. 1514 din 22 noiembrie 2004 ) 565 Condamnatul D. secţia I penală. Pen. întemeindu-se pe dispoziţiile art. 208 şi art. se impune. aprobată prin Legea nr. privind cuantumul prejudicial au fost modificate prin O. 456/2001. i). 610 din 6 mai 2004 si nr. în baza art. pen. pr. pag 42-45 In acelasi sens. 3797 din 5 octombrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie. 1437 din 5 noiembrie 2004. 11 C.06. 15 C.1 C. în accepţiunea art.05. aplicabilitatea dispoziţiilor art. pen. 310 din 8 iunie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti. împreună cu Tribunalul Bucureşti. 75 lit. c) C. prevăzută de art. (2) C. Deşi dispoziţiile art. petentul D. reţinându-se că în perioada 27/28.U.pen. 458 C. pen. a fost condamnat la o pedeapsa de 11 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave. a fost condamnat la 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. pen. pen.. 310 din 8 iunie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti..

Aceste dispoziţii sunt aplicabile în cauza. 13 C. 146 C. fiind apreciat pentru respectul acordat cadrelor din penitenciar şi nu a intrat în conflict cu alţi deţinuţi. d) raportat la art. pedeapsa aplicata poate fi redusa.000 lei prin Legea nr. (2) C. pen. având în vedere denumirea marginală a art. tribunalul apreciază ca admisibila contestaţia la executare. pen. deşi se foloseşte sintagma „o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară” aceste dispoziţii trebuie interpretate ca „o lege penală mai favorabilă” prin raportare la art. aplicarea legii noi ar determina o alta Încadrare juridică a faptei săvârşite de condamnat. 15 alin.12. i) şi g) şi alin.2000).. Conform dispoziţiilor art. cuantum care a fost majorat la 2. i). 15 alin. PARTEA GENERALĂ alţi doi inculpaţi. cu referire la art. şi sancţionata cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani. pen.2001.U. iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea noua.11.G. 75 lit. 15 C. a avut o atitudine cuviincioasa. 461 lit. prevăzută de art. 208 şi art. Contestaţia este admisibila. 75 lit. când după rămânerea definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară. pen. cu aplicarea art. ultim C.000.DREPT PENAL. 208 şi art. la data de 22. şi anume „aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. respective infracţiunea prevăzută de art. deoarece pedeapsa aplicata condamnatului (11 ani închisoare) este mai mica decât maximul special prevăzut de legea noua. 546/2001. c) C. pen. în sensul ca prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o paguba materiala mai mare de 1.000.000 lei.10. de persoana condamnatului şi de conduita acestuia în timpul executării pedepsei şi de timpul cât a executat pedeapsa. Din pedeapsa aplicata.2000. (15 ani). pen. După rămânerea definitive a hotărârii de condamnare (5. pen.000. ţinându-se seama de infracţiunea săvârşita.2003 pentru deţinere de obiecte interzise (fierbător improvizat) şi recompensat de 31 de ori cu suplimentarea drepturilor la pachet şi vizita pentru modul în care si-a îndeplinit sarcinile încredinţate. În raport cu cele de mai sus. 209 lit. 209 alin. (1) lit. sancţionata cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani. asa cum rezulta din caracterizarea întocmita de Penitenciarul Rahova. a fost odată sancţionat cu „mustrare” la data de 23. nr. pr. şi art.. ce a intrat în vigoare la data de 25.. 458 C. a intrat în vigoare O. (2) C. spre deosebire de infracţiunea pentru care a fost condamnat. 207/2000 care a modificat dispoziţiile art. pen. 146 C.000 lei. pen. cu aplicarea art. (1) C. condamnatul a executat o perioada de 6 ani şi 4 luni închisoare si...” La stabilirea legii penale mai favorabile (prin compararea legii aplicabile până la soluţionarea definitive a cauzei cu legea ce a intervenit după rămânerea 303 . deoarece. (1) C. şi art. datorita modificării art. 41 alin. a).07. pen. şi g) C. pen. chiar daca soluţionarea acesteia implica stabilirea încadrării juridice prin raportare la dispoziţiile legii noi sin u la cele reţinute prin hotărârea de condamnare contestată.000. c) C. pen.000. 41 alin. Pen. a pătruns în timpul nopţii şi prin efracţie în sediile unor societăţi comerciale şi în apartamentele unor persoane fizice şi a sustras bunuri în valoare totala de 114. Conform dispoziţiilor art. a).

461 lit. Scopul dispoziţiilor legale mai sus menţionate este tocmai acela.. pr. cu referire la art. pen.. încadrarea juridică rămânând cea stabilita în hotărârea contestată. se constata ca modificarea art. În consecinţă. urmează sa fie avute în vedere toate criteriile şi regulile de determinare a legii penale mai blânde. pedeapsa aplicată este mai mica decât maximul special prevăzut de legea nouă. numai la reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile. Conform art. 15 C. pen. a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei 304 . (3) C. (1) C. a fost admisă contestaţia la executare. iar onorariul avocatului din oficiu. verificând astfel aplicabilitatea dispoziţiilor art. Aplicând criteriile privind condiţiile de incriminare şi sancţionare. 146 C. influenţează încadrarea juridică a faptei în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca o formă agravată producerea consecinţelor deosebit de grave. 464/2000 emis în baza sentinţei penale nr. Pe calea contestaţiei se poate ajunge astfel. secţia I penală. poate beneficia de dispoziţiile legii mai favorabile. pen. pr. 458 şi art. raportat la cuantumul prejudiciului. Dacă s-ar da o altă interpretare acestor dispoziţii. pen. deoarece după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi înainte de executarea în întregime a pedepsei de 11 ani închisoare. 310 din 8 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti. s-ar reduce sfera de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. 15 C. pen. în conformitate cu dispoziţiile art. creând o inegalitate nejustificata între cei judecaţi ulterior şi cei care au fost judecaţi anterior apariţiei legii mai favorabile. Stabilirea încadrării juridice a faptei conform legii noi este numai un raţionament utilizat pentru a se constata daca legea noua este mai favorabila. d) C. să beneficieze de legea penală mai favorabilă. Tribunalul apreciază ca în cauza sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. pen.000 lei. 310 din 8 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. iar pedeapsa de 11 ani închisoare ce a fost aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 15 alin. condamnatul a executat din pedeapsa aplicată 6 ani şi 4 luni închisoare şi a avut o atitudine deosebită pe perioada executării pedepsei şi pe cale de consecinţă. 192 alin. ca şi aceştia din urma.Aurel Teodor Moldovan definitive a hotărârii de condamnare şi înainte de executarea integrala a pedepsei). a intervenit o lege penală mai favorabilă ce prevede o pedeapsă mai uşoară. a fost redusă la 8 ani închisoare. în cuantum de 200. prin reducerea pedepsei în anumite condiţii prevăzute de lege. S-a dispus anularea MEPI nr. secţia I penala şi emiterea unui nou mandate de executare a pedepsei stabilita prin prezenta..

INFRACŢIUNEA DEFINIŢIE  fapta care prezintă pericol social. la subiecţii infracţiunii. şi anume ca subiectul activ sau pasiv să aibă o anumită calitate. la obiectul infracţiunii. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii Pericolul social al infracţiunii Vinovăţia ca trăsătură esenţială: intenţia culpa praeterintenţia pentru existenţa infracţiunii nu este suficient să existe o faptă care prezintă pericol social prevederea fapteti în legea penală şi să fie săvârşită cu vinovăţie. • condiţiile subsecvente . sau se poate face referire şi la subiecţii infracţiunii. Condiţiile necesare alcătuirii diferitelor conţinuturi de infracţiuni: după factorii la care se referă vom vorbi despre condiţii referitoare la actul de conduită. • condiţii accidentale sau circumstanţiale . ca de exemplu condiţia ca obiectul să se afle într-un anumit loc. după importanţa pe care le au pentru existenţa infracţiunii: • condiţii esenţiale (numite şi constitutive). • condiţii concomitente . ci în plus este necesar ca fapta să fie prevăzută de lege ca infracţiune şi să fie ca atare snacţionată CONŢINUTUL INFRACŢIUNII Prin noţiunea de structură a conţinutului infracţiunii se înţelege modul în care se grupează în cadrul conţinutului infracţiunii diferitele elemente care alcătuiesc acest conţinut şi raporturile care se stabilesc între acestea.cele referitoare la producerea unui anumit rezultat. ca de exemplu moartea sau sinuciderea victimei. PARTEA GENERALĂ 18.condiţii care ajută la alcătuirea conţinutului infracţiunii în vreuna dintre variantele ei agravante sau atenuante după existenţa lor în momentul săvârşirii infracţiunii: • condiţii preexistente . CAPITOLUL III. 305 .formează conţinutul infracţiunii în configuraţia de bază.DREPT PENAL.3. la locul şi timpul săvârşirii infracţiunii.în rândul acestora vor intra cele care se referă la obiectul infracţiunii. săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.cele care se referă la momentul sau timpul săvârşirii infracţiunii.

Condiţiile generale privitoare la existenţa subiectului activ: .Aurel Teodor Moldovan Clasificarea conţinuturilor de infracţiune : după structura condiţiilor: • conţinut juridic . .responsabilitatea. • conţinuturi complexe. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei 1. • subiectul pasiv. după formele infracţiunii: • conţinuri tipice. • conţinuturi atipice. . CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII Obiectul infracţiunii: • Obiectul juridic general şi obiectul juridic material • Obiectul juridic generic (de grup) • Obiectul juridic specific (individual) • Obiectul juridic complex Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii Subiecţii infracţiunii: • subiectul activ.libertatea de voinţă şi acţiune. LEGITIMA APĂRARE  este în stare de legitimă apărare acela care 306 .vârsta. • conţinut constitutiv după criteriul variantelor de incriminare a infracţiunilor: • conţinut de bază sau tip. • conţinuturi agravante sau atenuante după criteriul structurii juridice: • conţinuturi simple.

a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes general întâmplarea care dă naştere pericolului este datorată unei cauze fortuite pericolul trebuie să fie iminent pericolul trebuie să ameninţe viaţa. direct. PARTEA GENERALĂ săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. neexistând din partea lui o manifestare liberă a voinţei. făptuitorul a fost constrâns de necesitatea înlăturării agresiunii. un bun important al acesteia ori un interes general pericolul să fie inevitabil Condiţii privitoare la pericol Efecte  Fapta săvârşită în stare de necesitate nu constiuie infracţiune deoarece nu este săvârşită cu vinovăţie. îndreptat împotriva sa. integritatea corporală sau sănătatea unei persoane. agrsiune ce punea în pericol valorile sociale ocrotite. a altuia sau împotriva unui interes general şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul general atacul trebuie să fie material atacul trebuie să fie direct atacul trebuie să fie imediat atacul trebuie să fie injust atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau un interes general acţiunea de apărare să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală apărarea să fie necesară pentru respingerea atacului apărarea să fie proporţională cu gravitatea atacului Condiţiile atacului Condiţii privitoare la apărare Condiţiile legitimei apărări Efecte  Fapta săvârşită în stare de legitimă apărare nu constituie infracţiune deoarece îi lipseşte elementul de bază al infracţiunii şi anume vinovăţia. 2. imediat şi injust.DREPT PENAL. integritatea corporală sau sănătatea sa. această fapră fiind comisă sub imperiul 307 . STAREA DE NECESITATEŕ este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu poate fi înlăturat altfel.

al ameninţării pericolului iminent. printr-o ameninţare.46 Cod penal 4. se exercite asupra făptuitorului o acţiune de constrângere. CAZUL FORTUIT  definiţie  art. 47 Cod penal .Aurel Teodor Moldovan acţiunea să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor. pentru ca îi lipseşte una dintre trăsturile esenţiale pentru ca fapta să constituie infracţiune şi anume vinovăţia. de către Condiţii pentru o altă persoană. 308 . vinovăţia neputând exista atunci când făptuitorul nu are libertate de acţiune. Condiţii pentru existenţa constrângerii fizice să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală constrângerea la care persoana a fost supusă să nu îi fi putut rezista să existe o constrângere asupra fizicului unei persoane Constrângerea morală  art. în sensul că acestea trebuie să fie singura cale de salvare în situaţia de fapt dată acţiunea de salvare să se realizeze prin comiterea Condiţiile acţiunii unei fapte prevăzute de legea penală de salvare prin acţiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat fapta să nu fie săvârşită de către.46 Cod penal  este situaţia când o persoană săvârşeste o faptă prevăzută de legea penală datorită unei constrângeri fizice căreia nu-i poate rezista. existenţa conameninţarea să fie gravă vizând un pericol penstrângerii morale tru viaţa. faptă care a fost impusă de cel ce ameninţă. integritatea corporală ori bunurile persoanei ameninţate ori ale altei persoane pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. sau pentru a salva o persoană care avea obligaţia de a înfrunta pericolul constrângerii. CONSTRÂNGEREA FIZICĂ ŞI CONSTRÂNGEREA MORALĂ Art. Efecte  Fapta săvârşită sub imperiul constrângerii fizice nu constituie infracţiune. 3.

EROAREA DE FAPT  art. minoritatea făptuitorului trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei 309 Condiţiile minorităţii . Condiţii 6. cel ce săvârşeşte fapta trebuie să se afle în stare de beţie.49 Cod penal să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală datorită stării de incapacitate psihică. 48 Cod penal rezultatul socialmente periulos trebuie să fie consecinţa intervenţiei unei împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenţia forţei străine care a produs rezultatul fapta care a căpătat un rezultat socialmente periculos datorat intervenţiei imprevizibile a unei forţe străine.51 Cod penal să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală fapta să fie săvâşită de un minor care nu îndeplineşte condiţiile legale de a răspunde penal. BEŢIA  art. făptuitorul să nu fi fost în stare să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele starea de incapcitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaţiei mintale sau altor cauze. MINORITATEA FĂPTUITORULUI  art. involuntară. să fie prevăzută de legea penală.DREPT PENAL. 8. 50 Cod penal în momentul săvârşirii faptei. IRESPONSABILITATEA  definiţie  art. stare produsă prin intoxicaţie cu alcool sau alte substanţe Condiţii starea de beţie trebuie să fie accidntală. care determină stări anormale starea de incapaciate psihică a persoanei să existe în momentul săvârşirii faptei Condiţiile stăriii de iresponsabiliate 7. PARTEA GENERALĂ 5. fortuită starea de beţie să fie completă faptă comisă în stare de beţie completă accidentală să fie prevăzută de legea penală.

35 alin. Înlăturarea caracterului penal al faptei prin lipsa pericolului social Lipsa pericolului social.02. . întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. Împotriva deciziei pronunţate în apel. căruia i-a montat tăbliţe de înmatriculare de la un alt autoturism.G.a Cod penal. inculpatul I. cu aplicarea art.35 alin1 şi 2 din Decretul 328/1966. inculpatul I. pen. 2 din Decretul 328/1966. aflate în concurs ideal. inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare. ambele cu aplicarea art.04. în două infracţiuni.2 din Decretul 328/1966 – republicat.b C. 37 lit. inculpatul a declarat recurs. a condus pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat. cea prev. schimbându-se încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat.1999 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.1 şi 2 din actul normatic menţionat. situaţii de care ar depinde Condiţii caracterul penal al faptei situaţia. de art. În fapt.35 alin. 37 lit.G. Recursul declarat a fost considerat nefondat. în ziua de 23.1 şi art. împrejurarea.1995.Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatricusă se fi comis o faptă prevăzută de legea penală în momentul săvârşirii fapte. ca trăsătură esenţială a infracţiunii Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală Lipsa prevederii în legea penală lat. 1 şi art. respectiv Decretul 328/1966 a reglemen310 . fiind respins pentru următoarele considerente: Legea siguranţei circulaţiei rutiere. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare. de art. ce nu au fost cunoscute pot reprezenta un element constitutiv al infracţiunii sau o circumstanţa a acesteia. de art. radiat din circulaţie. făptuitorul să nu fi cunoscut existenţa unor împrejurărrii.Aurel Teodor Moldovan PRACTICĂ CAPITOLUL III 1. de art. iar nu ale unei singure infracţiuni prev. 35 alin. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. Apelul declarat de Parchet a fost admis prin decizia penală 204/A/14.2000 a Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a penală. s-a reţinut că.35 alin. Prin sentinţa penală 1702/10. respectiv prev. 35 alin.35 alin 1 şi 2 din Decretul 328/1966. Conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără a fi înmatriculat şi având montate plăcuţe cu numerele de înmatriculare de la un autoturism ce a fost radiat din circulaţie.11. apreciind cî a comis o singură infracţiune.

o lovitură în zona toraco – abdominală. două infracţiuni.DREPT PENAL. de art. 174 Cod penal. Examinând hotărârea pronunţată.C. PARTEA GENERALĂ tat în conţinutul fiecăruia din cele două alineate ale art.C.11.a Cod penal.C.C. instanţa de fond a reţinut. 174-175 lit. inculpatului i s-au interzis drepturile prev.152 lit. următoarea situaţie de fapt: F. 64 lit. fiind internată la secţia chirurgie cu diagnosticul „plagă prin înjunghiere toraco – abdominală cu hemoragie internă prin ruptură de ficat”. de art.l Tribunalul Teleorman şi inculpatul.pen . Totodată. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor. Loc public Fapta inculpatului care. Instanţa de fond.1 şi 2 C. nu a admis nici existenţa unei infracţiuni complexe. în esenţă. conflict declanşat de inculpat. Întrucât legea nu a dat posibilitatea combinării acestor structuri. Omor calificat. a fost angajat ca paznic la un bar din oraşul Roşiorii de Vede. de art. având câte o structură proprie a elementelor constitutive şi a sancţiunilor prevăzute de lege.i C.N.a şi b Cod penal. iar barul reprezintă un astfel de de loc. fapta se consideră săvârşită „în public” atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului. a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului. Imediat după agresiune victima şi-a pierdut cunoştinţa şi a fost transportată la Spitalul Roşiorii de Vede.p. s-a înarmat cu un cuţit şi i-a aplicat o lovitură producându-i o „plagă prin înjunghiere toraco – abdominală cu hemoragie internă prin ruptură de ficat ”întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. În seara zilei de 1 decembrie 1998 inculpatul a intrat în conflict cu C. decizia 578/2000) 2. inculpatul s-a înarmat cu un cuţit şi i-a aplicat lui C. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul d. Pentru a pronunţa această sentinţă. care să fie reglementată de art.20 raportat la art. Curtea constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman este fondată şi urmează a fi admis. Prin apelul formulat de parchet se arată că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică deoarece instanţa a dat faptei o greşită încadrare juridică. însă în ce priveşte încadrarea juridică a faptei a pronunţat o soluţie greşită.pen şi nu ale tentativei la infracţiunea de omor. (Secţia a II-a penală.35 alin. şi partea vătămată C.35. Potrivit art. la art. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei. 311 . 20 rap. pe baza probelor administrate. prin tehnica folosită. în timp ce se afla într-un bar a intrat în conflict cu partea vătămată.. Pe parcursul incidentului. Prin sentinţa penală 175/16. faptă prev.1999 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul F.

împreună cu martorii B. decizia 136/2000) NOTĂ: Hotărârea de mai sus rămasă definitivă prin respingerea recursului conform deciziei 3065/2000 a Curţii Supreme de Justiţie – secţia penală) 3. aflată în stare de ebrietate. instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului în baza textului de lege iniţial.08. Proporţionalitatea apărării. la art. Lovitura cu pumnul. Folosirea cuţitului O lovitură neaşteptată cu pumn aplicată inculpatului de către persoana vătămată nu îndeplineşte condiţiile unui atac material direct.V. . în fond Tribunalul Bucureşti. loc prin natura sa „public”. secţia a II-a penală a reţinut următoarea situaţie de fapt : La data de 8. pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat.i C. la art. să se schimbe încadrarea juridică în art. la art.04. text în baza cărui inculpatul va fi condamnat. Condiţiile atacului. 174-175 lit. Exces justificat. imediat şi injust. în art. instanţa a pus în discuţie noua încadrare şi a acordat un nou termen în acest scop pentru ca inculpatul să-şi pregătească apărarea. conflictul dintre inculpat şi partea vătămată a avut loc la barul „Casa Albă” din oraşul Roşiorii de Vede. (Secţia a II-a penală. De asemenea nu se poate reţine nici legitima apărare prevăzută de dispoziţiile art 44 alin2 C. inculpatul A. raportat la art 174 şi art 175 lit i C. în care se afla partea vătămata C. la art.A.pen.20 rap.pen. excesul justificat şi nici excesul scuzabil. sentinţa nr 466 din 14 mai 2003) Prin rechizitoriul nr 1254/p/1998 din data de 17. ţinând 312 . respectiv conform încadrării juridice a faptei stabilite prin rechizitoriu. 174-175 lit. şi M. prevăzută de art 20 C. 20 rap.i Cod penal.20 rap. penal.I. căci apărarea trebuie să fie proporţională cu gravitatea atacului. care pune în pericol grav persoana atacată. pen. 174 C.E.V. aşa cum rezultă în mod necontestat din situaţia de fapt bine reţinută de instanţa de fond.I. secţia a II a penală. inculpatul A. împotriva părţii vătămate C. (tribunalul Bucureşti.1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. având în vedere că infracţiunea s-a săvârşit într-un loc public. colegii săi de serviciu s-au urcat de la staţia de metro Pipera într-un vagon de metrou. conform art. urmează a se admite apelul declarat de inculpat.20 rap. din art.prc. Întrucât infracţiunea comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat.pen. Deşi la termenul de judecată din 14 septembrie 1999 s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei. După mai multe cicluri procesuale.pen în condiţiile în care inculpatul a răspuns prin folosirea cuţitului.. prev de art. Ulterior.a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv.334 C.pen. conform dispoziţiilor art 44 alin2 şi 3 şi respectiv art 73 lit a) C.penal. Legitima apărare. astfel încât nu poate fi reţinută legitima apărare. cu aplicarea art 73 lit b C.1998.Aurel Teodor Moldovan Într-adevăr. 174 – 175 Cod penal.

se poate constata că acesta nu prezenta plăgi tăiate la nivelul capului. Analizând planşele fotografice. după care inculpatul a lovit-o cu picioarele pe partea vătămată. pe lângă necesitatea înlăturării atacului. care constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.pen. ori folosirea cuţitului de către inculpat reprezintă o depăşire a limitelor legitimei apărări.pen. Apărarea. Inculpatul i-a luat ţigara din gură. momentul fiind văzut de martorul I. respectiv un atac deosebit de violent. Partea vătămată s-a ridicat. i-a rupt-o şi a stins-o cu piciorul. din cauza tulburării sau a temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. o lovitură cu pumnul. Inculpatul a invocat existenţa legitimei apărări. venind din urma sa. care şi-a aprins o ţigară. cât şi la rejudecarea fondului. i-a atras atenţia asupra faptului că nu se fumează. iar inculpatul a scos un cuţit cu lama rabatabilă. însă inculpatul a împins-o la loc pe scaun. acesta a început să înjure. a arătat ca l-a lovit cu sticla de coniac. Inculpatul a declarat în faza de urmărire penală. cu reţinerea circumstanţei atenuante a provocării. iar după ce o femeie care urcase între timp la staţia Aurel Vlaicu. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în pericol. PARTEA GENERALĂ în mână o sticlă care conţinea băuturi alcoolice. pentru a putea susţine o lovitură puternică cu sticla. Inculpatul a coborât la staţia de metrou Piaţa Romană. imediat 313 . Inculpatul a invocat şi temerea produsă. în acest caz.pen. cu aplicarea art 73 lit b) C. Din analiza materialului probator.. Potrivit art 44 alin 2 C. a înjunghiat-o pe partea vătămată de mai multe ori în zonele hermitorace şi abdomen stâng. după care părţile şi-au continuat călătoria. Părţile au început să se lovească reciproc. iar în faţa instanţei. In timp ce inculpatul urca scările spre ieşirea din staţia de metrou. Din analiza acestei dispoziţii legale rezultă că pentru existenţa excesului justificat. raportat la art 174-175 lit i) C. chiar neaşteptată. trebuie să fie proporţională cu gravitatea atacului. l-a lovit cu pumnul. Conform art 44 alin 3 C. partea vătămată venind în urma sa. direct. printre alte condiţii ce trebuiesc îndeplinite e necesar ca atacul să pună în pericol grav persoana atacată or. culcată la pământ. care-l înfăţişează pe inculpat. iar de faţă nu au fost martori. este necesar ca fapta să fie săvârşită în stare de legitimă apărare.DREPT PENAL.pen este considerat în legitimă apărare şi persoana care. tribunalul a apreciat că fapta penală săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la săvârşirea infracţiunii de omor calificat. prevăzută de art 20 C. cum ar fi pierderea vieţii sau cauzarea unei infirmităţi sau unei vătămări grave.pen. l-a lovit în spate cu pumnul sau cu ceva metalic. că partea vătămată. Se desprinde concluzia că inculpatul nu a văzut cu ce anume l-a lovit partea vătămată. iar partea vătămată a urmat-o.F. atât la prima judecată în fond. Părţile s-au rostogolit pe scări . ieşind brusc din vagonul de metrou cu puţin timp înainte de închiderea uşilor de acces. adică sub presiunea unui atac material. nu poate implica producerea unui rău ireparabil sau grav de remediat.

care a pus în pericol grav persoana sau interesul public. prin aplicarea unei lovituri cu pumnul. La întrebarea inculpatului cum a intrat în curte. după care l-a abandonat şi a mers să anunţe poliţia de cele întâmplate. datorită unui politraumatism cu fracturi costale şi ale antebraţului. inculpatul a lovit pe agresor la întâmplare.pen. pag 167 Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută în art 174. Provocare. însuşi inculpatul declarând ca i-a fost teamă566 4. Or de vreme ce atacul părţii vătămate asupra inculpatului. l-a lovit repetat. având un băţ masiv în mână. Editura Wolters Kluwer. Temându-se că agresorul se va înarma cu unul din parii aflaţi lângă gard. raportat la art 10 alin 1. cu motivarea că achitarea 566 314 Tribunalul BucureştiI. ajungându-l la poartă. Împotriva deciziei s-a declarat recurs în anulare. inculpatul l-a urmărit şi. deoarece riposta exagerată a inculpatului nu a fost determinată de sentimentul de indignare. secţia penală. nu poate exista legitimă apărare. ea nereferindu-se doar la împrejurarea că riposta a depăşit atacul din cauza tulburării sau temerii de care persoana atacată era stăpânită în momentul violenţelor. inculpatul. În momentul deschiderii uşii. La examenul medical s-a constat că inculpatul a suferit leziuni la cap vindecabile în 2 zile de îngrijiri medicale. pct 2 lit a. pag 101-103 . În urma schimbului de lovituri. inculpatul a văzut în faţa acesteia pe consăteanul său cunoscut ca o persoană cu purtări violente. ci l-a lovit de mai multe ori cu băţul în cap. Secţia penală. cu aplicarea art 73 lit b) Cod penal. mânie sau revoltă în faţa violenţei nejustificate. Apelul inculpatului a fost respins. a admis recursul inculpatului şi a dispus achitarea acestuia. victima a decedat în aceeaşi zi.Aurel Teodor Moldovan şi injust. în temeiul art 11.CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ 2000-2004 BUCUREŞTI 2007. în momentul în care a fost lovit din nou peste cap. acesta nu a răspuns. Internată în spital.ICCJ. proc pen şi la art 44 alin (2). li e) C. când încă era întuneric. decizia nr 429/2003. Nu se poate reţine nici excesul scuzabil. acesta a scăpat băţul din mână şi s-a retras către poarta de intrare în curte. Legitima apărare. inculpatul a luat o securice ce se afla la îndemână cu latul căreia. nu există stare de legitima apărare şi deci nu se poate vorbi nici de exces justificat. în jurul orei 5 a zilei de 25 septembrie. a fost trezit din somn de o izbitură în uşa camerei în care dormea. nr 1/2005. Depăşirea limitelor legitimei apărări presupune existenţa tuturor condiţiilor cerute de legea penală pentru existenţa legitimei apărări. Dacă atacul nu îndeplineşte aceste condiţii. Pentru a se apăra. Curtea supremă de justiţie. ce constituie circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art 73 lit a C. nu a constituit un pericol grav. Instanţa a reţinut că. care locuia singur în casă.

editie ingrigita de George Antoniu.. imediat şi injust. prin escaladarea gardului. s. Este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un 567 Revista de drept penal. deoarece a continuat să lovească victima şi după ce acţiunea acesteia de a pătrunde fără drept în locuinţă încetase şi se îndrepta spre poartă pentru a părăsi curtea.J. ripostând. aflată în stare avansată de ebrietate. Studii si practica judiciara 1994-2006.pen. menţinându-se circumstanţa atenuantă a provocării. Prin recursul de faţă inculpatul a criticat decizia. după care a forţat uşa casei încercând să pătrundă în camera în care acesta dormea. Apelul procurorului a fost admis şi inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor. Recursul în anulare este nefondat. efracţie sau prin alte asemenea mijloace. despre care ştia că este violent. Este necontestat că victima a intrat fără drept în curtea casei inculpatului. viclenie. depedendinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea. Depăşire C. seara.pen. alin 1. cauzându-i leziuni vindecabile în 40-45 zile. introdus prin legea nr 169/2001. motiv pentru care a fost lovit de partea vătămată. într-o locuinţă.p 176 Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută în art 20 raportat la art 174 C. 5. partea vătămată.S. a văzut un bărbat în putere. viaţa fiindu-i pusă în primejdie. se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă. inculpatul a lovit-o cu cuţitul. Astfel fiind. pag 472 315 .DREPT PENAL. de natură a-i pune persoana într-un grav pericol. nr 1/2001. la 9 decembrie 1998. el era pus în faţa unui atac material. încăpere. Recursul este fondat. Inculpatul a refuzat să bea. a venit la locuinţa inculpatului pentru a consuma împreuna cu acesta băuturi alcoolice pe care le adusese el. Trezindu-se pe întuneric. prevăzută de art 182. persoană în vârstă. Legitima apărare. Apelul inculpatului a fost respins. reţinându-se că. nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală. Editura Hamangiu 2006. susţinând că a săvârşit fapta în legitimă apărare.. cu aplicarea art 73 lit b) C. săvârşită în stare de legitimă apărare. PARTEA GENERALĂ inculpatului este greşită. Potrivit art 44 alin (2) C pen. motiv pentru care recursul în anulare a fost respins567 . care nu a încetat în tot cursul altercaţiei. Tribunalul a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă. de zgomot produs prin forţarea uşii în fata casei căreia inculpatul. dec nr 3594/2001. Potrivit art 44 C.pen. s-a constatat că achitarea inculpatului este legală şi temeinică. direct.pen.

Editura Hamangiu 2006.pen.pen şi la art 44 alin 3. este viguroasă şi cunoscută ca agresivă.pr. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C. Din fişa medicală a inculpatului rezultă că acesta a fost operat de hernie de disc. ca nefiind întemeiată. In baza art 14 şi art 346 C. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C.pen fost achitată inculpata E.E.Aurel Teodor Moldovan atac material.E. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. pronunţată în dosarul nr 1844/2002 în baza art 11 pct 2 lt a) raportat la art 10 lit e) C. dacă pune în pericol grav persoana sa.pen a fost achitat inculpatul E. în vârstă de 28 de ani. Legitima apărare.pen.pr. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. secţia I penală.T. raportat la art 10 alin (1) lit a) C.E. dispunându-se achitarea în baza art 11 pct 2 lit a.T. mai ales după ce consumă băuturi alcoolice. iar victima. Inculpatul este în vârsta de 70 de ani şi grav bolnav. inculpatul s-a apărat cum a putut. imediat şi injust.pen. Studii si practica judiciara 1994-2006. în faţa atacului dezlănţuit al victimei.pr.civ s-a respins acţiunea civilă a părţii civile C. Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. Este de asemenea stabilit că partea vătămată este cunoscută că având o comportare agresivă. victima l-a agresat lovindu-l cu palma şi cu piciorul până când inculpatul s-a prăbuşit. pag 470-471 316 .pen.pen fost achitat inculpatul E. sunt întrunite stării de necesitate. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C. ca şi cauză care înlătură caracterul penal al faptei şi nu ale legitimei apărări. 568 Revista de drept penal. ceea ce explică faptul că.E.pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin 2 C.pen conbinat cu art 998-999 C.M. Este stabilit că. Fiind deci întrunite condiţiile unei apărări legitime în sensul prevederilor art 44 alin 3 C.pen fost achitat inculpatul E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C.pen fost achitat inculpatul E. direct. folosind cuţitul. cu art 45 C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art 180 alin 2 C.11. Starea de necesitate.pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin 2 C. fiind suferind şi de alte boli.pr.pen. proc. (Tribunalul Bucureşti.2002 a judecătoriei sector 2 Bucureşti.pen fost achitată inculpata E. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. editie ingrigita de George Antoniu. a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. decizia nr 492/R din 11 aprilie 2003) Prin sentinţa penală 1310/25. supărat de refuzul inculpatului de a consuma împreună băuturi alcoolice.pen recursul inculpatului a fost admis. C pen568 6.pr.pr. Deosebiri Intrucât în cauză inculpatul a acţionat lovind-o pe partea vătămată pentru a-şi elibera mama (deci pericolul provine din atacul unei persoane). In această din urmă situaţie s-a aflat inculpatul.pr.

E. în schimb inculpatul E.E.. editie ingrigita de George Antoniu. instanţa a dispus achitarea celor trei inculpaţi pentru inexistenţa faptei. Faţă de situaţia de fapt reţinută.000 lei cheltuieli de judecată către inculpate E. Studii si practica judiciara 1994-2006.800.chiar dacă ar fi dovedite. Recursul a fost respins570 . şi 900. 8. pag 364 317 . viaţa. p 160 Inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută în art 184 alin (2) şi (4) C. Furt . inculpatul a invocat.000 cheltuieli de judecată către E.E. dec pen nr 16/2004. împrejurările invocate de recurent. Bucureşti.stare de necesitate C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare prevăzută de art 193 C. este în stare de necesitate. care. A fost obligată partea vătămtă . Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut ca la 10. nr 1/2000.pen569 . Caz fortuit C. integritatea corporală sau sănătatea sa sau a altuia. ceea ce însă. nr 4/2004. 569 Tribunalul BUCURESTI. săvârşită prin aceea că a sustras de la o societate comercială la care era angajat în calitate de conducător auto cinci saci cu furaje concentrate. secţia a-II-a penală.pen. ii ameninţase anterior soţia şi pe fondul unor neînţelegeri între familiile părţilor. Or. a sa şi a membrilor familiei sale. nu poate fi considerată ca fiind singura cale de salvare a familiei sale.E. starea de necesitate. în recurs. inculpatul E. de natură să nu poată fi înlăturat decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. cheltuieli judiciare către stat. 7. oricum.pr. PARTEA GENERALĂ In baza art 193 C.CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARA IN MATERIE PENALA 20002004.A.pen a fost obligată partea vătămată-parte civilă la plata a 1.acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel. s-a deplasat la domiciliul inculpaţilor pentru a-i cere socoteală.cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.. nu este cazul. Pitesti.2001 partea vătămată considerând că inculpata E. Conform art 45 C.pen. decizia nr 1084/1998. Editura Hamangiu 2006. intervenind şi lovind partea vătămată pentru a-şi elibera mama.parte civilă la 400. pag 107-108 570 Revista de drept penal.000 lei. nu a lovit partea vătămată şi de asemenea nici unul dintre inculpaţi nu a ameninţat-o pe aceasta.pen.T. Editura Wolters Kluwer.nu constituie un pericol inevitabil. iar la un moment dat a început să agreseze fizic inculpata. susţinând că a comis fapta din cauza lipsurilor materiale şi a stării de sănătate precară. art 74 şi art 76 C.A. cu aplicarea art 41 alin 2. BUCURESTI 2007.02. pag 148 Fiind condamnat la 3 luni de închisoare pentru infracţiunea de furt prevăzută în art 208 alin 1.DREPT PENAL.

partea vătămată care fusese atenţionată de inculpat sa se depărteze. Bucureşti. dec nr 90/A/1996 nr 2/1997. 9. ci o confirmă. aceasta nemaifiind stăpână pe mişcările ei fizice şi neavând capacitatea de a înţelege şi voi . Împrejurarea invocata în apărare. nr 1/2001. inculpatul a cosit buruieni şi resturi de coceni ramase pe teren în urma recoltării porumbului. Beţia voluntară completă C. a cauzat rănirea părţii vătămate.a II-a . s. beţia voluntară completă poate constitui după caz o circumstanţă agravantă sau atenuantă. victima rămânând cu infinitate fizica permanentă.S. ea se află. la limita stării de iresponsabilitate.J. Starea de beţie este completă atunci când procesul de intoxicare cu alcool sau alte substanţe este atât de avansat încât a dus la cvasiparalizarea energiei fizice şi la totala întunecare a facultăţilor psihice ale persoanei . să îl prevadă. Eroarea de fapt. pag 168 318 . în mişcarea sa rotativă. lucru pe care iniţial l-a făcut. putându-se chiar reţine existenţa culpei din uşurinţă. în raport cu cele ce preced. În consecinţă. Inculpatul cunoştea că utilajul agricol nu corespunde normelor tehnice pentru a fi pus în exploatare. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. La un moment dat. şi nu pentru a-l folosi în agricultura. inclusiv prin sudura la sistemul de prindere al cuţitului. pen.. pentru vindecare fiind necesare 75-80 de zile de îngrijiri medicale. deşi trebuia şi putea. Editura Hamangiu 2006. Condiţii C. aceasta fiind mult stânjenită573 . secţionându-i gamba piciorului. p 137 571 Revista de drept penal. dar nu a prevăzut rezultatul faptei sale. în stare de beţie completă.Aurel Teodor Moldovan Instanţa a reţinut ca. iar repunerea lui în funcţiune s-a făcut prin reparaţii artizanale. Din probele administrate în cauza rezulta ca inculpatul a achiziţionat utilajul ca fier vechi. recursul inculpatului a fost respins571 . în mod obiectiv.. persoana nu mai are capacitatea de a-şi dirija acţiunile. Studii si practica judiciara 1994-2006. s-a produs ruperea cuţitului cositorii care a lovit partea vătămată. editie ingrigita de George Antoniu. s. în ziua de 4 octombrie 2002. dec nr 1316/1999. instantaneu. deoarece s-au datorat unei împrejurări imprevizibile. 10. fiind făcută pe bază de sudură. în sistemul de ruperea cuţitului ca suport nu putea fi evitată întrucât ansamblul cuţit suport nu corespundea montajului tehnic. p 125 Potrivit art 49 alin 2 C pen. iar termenul de funcţionare de 8 ani stabilit de constructor era depăşit. De cositoare s-a apropiat la o distanta de 10 metri.A.pen. nu contravine concluziei ca există vinovăţie. toţi aceşti factori conducând la desprinderea cuţitului care. Apelul procurorului şi al părţii vătămate au fost admise şi s-a dispus condamnarea inculpatului în baza art 184 alin 2 şi 4 C. Instanţa a considerat că aceste urmări nu-i sunt imputabile inculpatului.

unul dintre inculpaţi a sustras dintr-un contor al unei staţii de gaz metan cantitatea de 4. S-a reţinut că. Studii şi practică judiciara 1994-2006. inculpaţii au susţinut că s-au aflat în eroare. pe care a încercat să o valorifice cu ajutorul celorlalţi inculpaţi.17 kg mercur. deoarece nu au avut cunoştinţă despre toxicitatea mercurului sustras. nu cunoştea existenţa unei stări. Notiunea şi caracterele pedepsei Este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Apelurile declarate de inculpaţi au fost respinse. Este adevărat că. Pedeapsa se aplică numai în cazul comiterii unei infracţiuni şi numai de către instanţele judecătoreşti . 18. Editura Hamangiu 2006. pag 165 319 .4.DREPT PENAL. 572 Revista de drept penal. iar unul dintre inculpaţi şi pentru săvârşirea infracţiunii de furt. Scopul prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni Este o măsură de constrângere – este un rău cu care se răspunde răului produs pentru cel care a săvârşit o infracţiune „mallum passionis propter mallum actionis”. Este un mijloc de reeducare – pedeapsa are un efect educativ de împiedicare a repetării conduitei antisociale şi de îndreptare a condamnatului. CAPITOLUL IV..pedeapsa poate fi aplicată decât de către stat prin organele sale. în ziua de 10 august 1997. în conformitate cu prevederile art 51 alin 1 C pen. Declarând recurs. PEDEPSELE GENERALITĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR 1. astfel că deţinerea de către el a acestei substanţe şi încercarea lor de a o valorifica nu constituie infracţiune potrivit art 51 C. în momentul săvârşirii acesteia. Recursurile nu sunt fondate. PARTEA GENERALĂ Inculpaţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante sau de substanţe toxice. fapta prevăzută de legea penală nu constituie infracţiune în cazul când făptuitorul.pedeapsa se pune în aplicarea numai după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti. Este un mijloc de constrângere statală . prevăzută în art 312 alin 1 C pen.pen. ediţie ingrigită de George Antoniu.

pedeapsa are caracter personal.pedeapsa atenţionează pe toţi ceilalţi subiecţi de drept care ar fi tentaţi să săvârşească o infracţiune.Aurel Teodor Moldovan Pedeapsa se aplică infractorului. 3. convingandu-i că în situaţia în care ar săvârşi o faptă similară li se va aplica o pedeapsă de aceeaşi natură 2. să reflecte asupra schimbării conduitei care i-a atras constrângerea. În ciuda caracterului său represiv. Eliminarea temporară se realizează în condiţiile în care condamnatul primeşte o pedeapsă cu închisoarea. Funcţia de eliminare.Sub influenţa constrângerii infractorul este împiedicat de a continua sau relua activitatea sa infracţională şi totodată este determinat să-şi schimbe şi.Pedeapsa trebuie să fie promptă şi proporţională cu fapta săvârşită în aşa fel încât să trezească în ceilalţi subiecţi de drept conştiinţa că pentru o astfel de faptă pedeapsa este inevitabilă. Funcţia de exemplaritate. în orice caz . iar eliminarea definitivă intervine în cazuri excepţionale când se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă.funcţia de reeducare reîntregind funcţia de represiune. Pedeapsa se aplică în scopul preveniri săvârşirii de noi infracţiuni. statul prin organismele abilitate trebuie să se implice in mod direct în procesul de reeducare a condamnatului. Funcţia de reeducare. pasibil de pedeapsă este doar subiectul activ al infracţiunii. Funcţiile pedepsei Funcţia de constrângere sau de represiune. Atât în aplicarea unei pedepse cât şi în ducerea la îndeplinire a acesteia. Felurile pedepsei a) După rolul şi importanţa atribuită pedepsei pedepse principale pedepse complementare pedepse accesorii b) După obiectul asupra căruia poartă sancţiunea pedepse privative de viaţă pedepse corporale pedepse restrictive de libertate 320 .constă în eliminarea temporară sau definitivă a condamnatului din societate. constrângător nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată.

închisoarea. • relativ determinate Pedepse nedeterminate CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN d) Pedepse unice Pedepsele multiple: • cumulative • alternative Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice Pedepse principale. prin presă sau mijloace de comunicare audio-vizuală 321 Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele juridice . amenda.detenţiunea pe viaţă. Pedepse complementare. degradarea militară Pedeapsă accesorie.interzicerea unor drepturi Pedeapsa principală – amenda Pedepse complementare:  Dizolvarea persoanei juridice  Suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice  Inchiderea unor puncte de lucru  Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice  Afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României.interzicerea unor drepturi. PARTEA GENERALĂ pedepse privative de drepturi pedepse pecuniare pedepse morale c) După gradul de determinare a pedepselor Pedepse determinate • absolut determinate.DREPT PENAL.

de a trage la răspundere pe infractor. săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi care prezintă pericolul social concret al unei infracţiuni.Aurel Teodor Moldovan 18. care sunt organele competente să examineze respectivele încălcări ale ordinii de drept. de a-I aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate. RĂSPUNDEREA PENALĂ Răspunderea penală ca instituţie fundamentală Generalităţi privind răspunderea penală  aplicarea pedepsei nu poate fi justificată decât de existenţa răspunderii penale a infractorului. şi infractor pe de altă parte. tragerea persoanei în calitate de inculpat pronunţarea sentinţei de condamnare cu indicarea pedepsei concrete ce urmează să fie aplicată infractorului.numai legea poate să stabilească care fapte ilicite sunt considerate infracţiuni. ce sancţiuni pot fi aplicate. CAPITOLUL V. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii 1. executarea pedepsei expirarea termenului antecedentului penal  definiţia: raportul juridic penal de constrângere.presupune folosirea acelor instrumente care 322 .5. care sunt condiţiile de aplicare şi de executare a acestor sancţiuni. iar răspunderea penală nu se poate întemeia decât pe săvârşirea unei infracţiuni. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale .  răspunderea penală este un fenomen complex. adică a unei fapte prevăzute de legea penală. Principiile răspunderii penale Definitie: reguli de drept obiectiv având caracter de generalitate şi care servesc drept idei călăuzitoare în sistemul acestei instituţii juridice Principiul legalităţii răspunderii penale . ca reprezentant al societăţii. pe de o parte. Procesul realizării sale constă în câteva etape: intentarea urmăririi penale. născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat. raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului.răspunderea penală se întemeiază numai pe săvârşirea unei infracţiuni. Principiul umanismului . precum şi cauzele care exclud caracterul infracţional al faptei sau cele care exclud răspunderea penală.

iar instanţa apreciază că sunt suficiente date pentru ca făptuitorului să I se aplice o astfel de măsură înlocuirea răspunderii înlăturarea răspunderii în locul ei se stabileşte o altă formă a răspunderii juridice ce atrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ 323 consecinţa săvârşirii infracţiunii este înlăturată . răspunderea penală neputând interveni pentru fapta altuia.DREPT PENAL.cu cât răspunderea penală intervine mai târziu. Principiul inevitabilităţii răspunderii penale . PARTEA GENERALĂ nu vor duce la înjosirea. împăcarea părţilor. înlăturate sau şterse prin trecerea timpului nu mai apare ca necesară ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE prin voinţa legiuitorului s-a stabilit că în anumite situaţii. Acest principiu mai este cunoscut sub denumirea de autoritate de lucru judecat.oricine săvârşeşte o infracţiune trebuie să răspundă penal.destinatarul acesteia nu poate fi decât persoana fizică care este vinovată de comiterea unei infracţiuni. împrejurări (amnistie. prescripţie) este posibil ca răspunderea penală a infractorului pentru fapta săvârşită să fie înlăturată sau să fie înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice. în măsura în care se apreciază că restabilirea ordinii de drept că este mai eficientă prin stabilirea unei alte forme de constrângere juridică înlocuirea răspunderii penale este posibilă doar în situaţia infracţiunilor care prezintă un grad de pericol social mai scăzut. umilirea sau degradarea fiinţei umane şi care nu vor leza demnitatea persoanei trase la răspundere penală. Principiul răspunderii penale personale . ori în cazul unor infracţiuni expres prevăzute de lege. Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale .răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvârşirea unei infracţiuni. Principiul unicităţii răspunderii penale (non bis in idem) . rezonanţa socială a infracţiunii se stinge treptat iar stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea care aproape a fost uitată. faţă de data săvârşirii infracţiunii cu atât eficienţa ei scade. lipsa plângerii prealabile. Principiul individualizării răspunderii penale (personalităţii) . În aşa fel este exclusă răspunderea colectivă.pentru o singură infracţiune nu poate exista decât o singură răspundere penală. ale cărei urmări au putut fi reparate.

Aurel Teodor Moldovan Condiţii în care se poate dispune înlocuirea răspunderii penale I . dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 50lei (art 90 alin 1. se stinge dreptul statului de a aplica o sancţiune infractorului şi obligaţia acestuia de a executa acea sancţiune. posterioare săvârşirii infracţiunii. cât şi art 152 din Viitorul Cpen reglementează faptul că „amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită. prezintă un grad de pericol social redus si nu a produs urmări grave (lit b). 1. 249. 215 alin. în conţinutul ei concret si în împrejurările în care a fost săvârsită. operează in rem.mustrarea cu avertisment. ea înlătură si executarea pedepsei pronunţate.000 CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ definiţie: anumite stări. cauzele care înlătură răspunderea penală nu înlătură însă consecinţele civile ale acesteia 1. 213. . 2197 alin. 217 alin. 324 . Dacă intervine după condamnare. 2151 alin. reglementate de lege.Condiţii privitoare la infracţiune • pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoare de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârşit infracţiunile prevăzute în art. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie”. art. 1. 1. iar nu in personam. art. lit a). • din atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii rezultă că acesta regretă fapta (lit d). în prezenţa cărora se stinge raportul juridic de drept penal. Amnistia Atât art 119 din Actualul Cpen. precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. 208. situaţii. 1. • paguba pricinuită prin infracţiune a fost integral reparată până la pronunţarea hotărârii (lit c). actualul cod penal). art. este necesar ca făptuitorul să nu mai fi fost condamnat anterior ori să i se fi aplicat de două ori sancţiuni cu caracter administrativ • Sacţiuni cu caracter administrativ: . II .amenda de la 10 lei la 1. .mustrarea. • fapta.Condiţii cu privire la făptuitor • Pentru ca instanţa de judecată să poată aplica înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 10lei sau infracţiunea prevăzută în art. înlăturând consecinţele penale ale infracţiunii. împrejurări.

continuate. de efectele amnistiei. • infracţiunile care sunt anume prevăzute în legea prin care este acordată. adică o restitutio in integrum. după condamnare • se înlătură atât executarea pedepsei cât şi celelalte consecinţe penale ale condamnării. În funcţie de momentul intervenirii: • înainte de condamnare. intervenite înainte de condamnare: • înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. a luat sfârşit ultimul act de executare ori s-a produs ultimul rezultat. • în cazul infracţiunilor continui. II. adică în această ultimă situaţie menţionată. • după condamnare Obiectul amistiei • infracţiunile săvârşite anterior adoptării ei. aceasta înseamnă că dacă nu s-a pornit procesul penal. în sensul că aceasta nu va fi restituită ca efect al amnistiei. şi ei. · condiţionată III.eventualii coautori. iar dacă s-a pornit acesta va înceta indiferent dacă se găseşte în faza de urmărire ori de judecată. • nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. În funcţie de condiţiile de acordare: • necondiţionată denumită şi pură şi simplă. • nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative . amnistia nu produce efecte asupra favorizatorilor sau tăinuitorilor decât în ipoteza în care legea de amnistie prevede în mod expres aceasta. nu se va mai porni. instigatori sau complici beneficiază. • specială II. măsurilor educative si asupra drepturilor persoanei vătămate. amnistia este incidentă dacă acestea s-au epuizat până la adoptarea legii de amnistie. progresive. Fapta pierzându-şi caracterul penal. respectiv a încetat acţiunea ori inacţiunea continuă. Efectele amnistiei I.DREPT PENAL. 325 . După aria de cuprindere: • generală. amnistia nu înlătură răspunderea civilă pentru pagubele provocate persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii. amnistia nepresupunând repunerea în situaţia anterioară. în primul rând obligaţia de a executa pedeapsa • nu are efecte asupra pedepsei deja executate. PARTEA GENERALĂ Felurile amnistiei I. dispar şi consecinţele ei penale.

Calcularea termenelor de prescripţie termenele de prescripţie a răspunderii penale se socotesc la data săvârşirii infracţiunii. viitorul cod penal în art 155 alin 5 „Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripţie a răspunderii penale” Suspendarea prescripţiei 326 . delimitânduse prin aceasta de prescripţia executării pedepsei care determină înlăturarea executării pedepsei principale la împlinirea termenului pentru fiecare condamnare. de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni Întreruperea termenului de prescripţie prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda. termenele de prescripţie sunt următoarele: • 15 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. (20 ani) • 10 ani. • 3 ani.Aurel Teodor Moldovan 2. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.In conformitate cu prevederile art 122 Actualul Cod penal. • 5 ani. dar care nu depăşeşte 10 ani. ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege Efecte: Efectele prescripţiei se aplică din momentul împlinirii termenului legal. Prescripţia răspunderii penale Definiţie: stingerea raportului juridic de drept penal de conflict. înlăturându-se posibilitatea oricărei sancţiuni penale faţă de toţi participanţii. iar nu de la data constatării acestei situaţii. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an. dar care nu depăşeşte 15 ani. fiind exceptate pedepsele complimentare şi condamnările pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii Termenele de prescripţie a răspunderii penale . respectiv art 154 Viitorul Cod penal. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. (20 ani) • 8 ani. indiferent dacă aceasta a îmbrăcat forma tentativei sau pe aceea a infracţiunii fapt consumat. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii (momentul epuizării). dar care nu depăşeşte 5 ani. iar în cazul infracţiunilor continuate. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. apărut prin săvârşirea unei infracţiuni.

chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei. arătarea făptuitorului. condiţii de formă ale plângerii prealabile: să cuprindă obligatoriu datele de identificare a persoanei vătămate. • condiţie de procedibilitate sub aspect procesual penal. a mijloacelor de probă. o încunoştiinţare despre săvârşirea unei infracţiuni • condiţie de admisibilitate sub aspect penal. Condiţii în care trebuie făcută plângerea prealabilă şi cazurile în care este necesară plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă de persoana vătămată. Efecte: produce efecte in personam. principiul individualităţii pasive: fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea acesteia. principiul individualităţii active: fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală. Lipsa plângerii prealabile Sunt cazuri în care organele specializate ale statului nu pot interveni dacă persoana vătămată nu îşi manifestă voinţa. să cuprindă de asemenea adresele părţilor şi a martorilor.DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în miţcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. personal sau printr-un mandat special. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai de către una dintre ele. iar alte situaţii în care desfăşurarea procesului penal poate fi oprită dacă persoana vătămată îşi exprimă dorinţa Natura juridică: Plângere prealabilă Plângere este o condiţie de tragere la răspundere penală a infractorului pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege este un mod de sesizare a organelor penale. descrierea faptei. organul căruia i se adresează plângerea prealabilă diferă după natura infracţiunii şi după calitatea făptuitorului 327 . ea operează numai în raport cu persoanele faţă de care nu a fost posibilă punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal 3.

Condiţii în care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală retragerea plângerii prealabile să reprezinte o manifestare expresă a voinţei persoanei vătămate de a renunţa la plângerea făcută. sau împăcarea este actul juridic bilateral. mai înainte de soluţionarea cauzei printr-o hotărâre definită. totală. 4. care după ce a introdus plângerii prealabile necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. prin aceasta deosebindu-se de retragerea plângerii prealabile şi de iertare. Impăcarea părţilor definiţie: înţelegerea intervenită între persoana vătămată şi infractor. ori nu o face în termenul legal Efectele lipsei plângerii prealabile • în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată. fie la organul competent. iar când persoana vătămată este un minor sau un incapabil. Condiţiile împăcării • să intervină în cazurile prevăzute de lege. în condiţiile legii. înlăturând consecinţele sale penale şi civile şi de a împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau dacă procesul penal a început a-l face să înceteze. fie la instanţa de judecată. şi necondiţionată. revine şi renunţă.Aurel Teodor Moldovan în conformitate cu prevederile codului de procedură penală plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de 2 luni. necondiţionată. în cazurile prevăzute de lege de a pune capăt conflictului născut din săvârşirea infracţiunii. care sunt acte unilaterale. fie personală. • să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. pentru realizarea lui trebuie să concureze voinţa ambilor subiecţi ai raportului juridic de drept penal. lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală Retragerea plângerii prealabile = manifestarea de voinţă a persoanei vătămate printr-o infracţiune. • ea trebuie să intervină între persoana vătămată şi infractor sau repre328 . din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul. definitivă. la plângerea făcută. retragerea plângerii prealabile trebuie să fie totală. adică să privească atât latura penală cât şi cea civilă. termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul Cazuri în care lipseşte plângerea prealabilă atunci când persoana vătămată deşi cunoaşte fapta şi pe făptuitor. nu face o astfel de plângere.

• împăcarea părţilor trebuie să fie expresă. Wolters Kluwer 2007 .G. • împăcarea părţilor poate interveni oricând.A. pen a condamnat pe inculpatul C.pen. neputând fi dedusă din alte fapte sau situaţii Efectele juridice ale împăcării părţilor * înlătură răspunderea penală * stinge si acţiunea civilă împăcarea produce efecte in personam PRACTICĂ CAPITOLUL V Prescripţia răspunderii penale. secţia a II-a penală.DREPT PENAL. • împăcarea părţilor trebuie să fie necondiţionată. a condamnat pe inculpatul D.01. • împăcarea trebuie să fie totală.000 lei cu titlul de daune morale. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004.T.pen.M. cod penal. şi C. şi a obligat pe inculpatul D. la o pedeapsă de 1 an închisoarea pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală.R.000. decizia nr 1522/A din 20 decembrie 2004) Prin sentinţa penală nr 312/13. (Trib.G. Invocarea din oficiu.R. pag 260-262 329 . Bucureşti. Instanţa. PARTEA GENERALĂ zentanţii lor legali.G. a constatat pedeapsa graţiată şi a atras atenţia inculpatului asupra art 10 din Legea nr 137/1997.000. Incetarea procesului penal1573.2004 pronunţată de judecătoria sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr 1201/2003.000 lei cu titlu de daune morale. a achitat pe inculpaţii D.A la 3 luni inchisoare pentru săvărşirea infracţiunii de lovire. În baza art 181. constatând din oficiu intervenţia prescripţia răspunderii penale pentru unele din infracţiunile cercetate. 573 TRIBUNALUL BUCUREŞTI.. pentru infracţiunea de ameninţare prevăzută de art 193 C. În baza art 1 din legea nr 137/1997. A admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă B. va pronunţa încetarea procesului penal în privinţa acelor infracţiuni. instanţa a dispus următoarele: A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de avocatul inculpatului D. iar pe inculpatul C.M.. să plătească aceleeaşi părţi civile suma de 3. În baza art 1 din legea nr 137/1997 a constatat pedeapsa graţiată şi a atras atenţia inculpatului asupra art 10 din legea nr 137/1997. dar nu mai târziu de momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.A. În baza art 180 alin 2 C.M. să plătească acestei părţi suma de 15. În baza art 1 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit a) C.G.M.

2004 a Curţii de Appel Bucureşti.G.M. instanţa de fond a reţinut că la data de 22. În baza art 192 pct 1 lit a C.2004.610 lei reprezentând contravaloarea ingrijirilor medicale acordate părţii civile B.M.pen).. Dr. in apel după casare. a plecat în urmărirea inculpatului D..) şi partea civilă. În baza art 191 alin 1. conform certificatului medico-legal nr A. partea civilă B.G. tribunalul a constatat întemeiate numai apelurile parchetului de pe lângă judecătoria sector 4 Bucureşti şi inculpatului D.G.G.G. Impotriva deciziei penale de mai sus au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul D.. Împotriva sentinţei au formulat apel Parchetul de pe lângă judecătoria sectorului 4 Bucureşti (criticand-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Inculpatul D.03.M.M.M.G. pentru următoarele considerente : Din oficiu Tribunalul a constatat că pentru infracţiunea prevăzută de art 181 C. şi partea civilă B.1997.T. respectiv 23. secţia a II-a penală au fost admise recursurile declarate de parchetul de pe lândă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul D.pr.02. sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art 193 C. Prin decizia penală nr 985 din 16.M.T.. dar chiar la ieşirea din magazine.V.M.A. calculat de la data săvârşirii faptelor.000. iar pe inculpatul C. inculpatul DM.03.G. Partea civilă B. Prin decizia penală nr 1911/7. şi pentru infracţiunea prevăzută de art 180 alin 2 Cod penal.A.09.000. inculpaţii s-au deplasat la magazinul părţii civile B. pentru a cărei vindecare au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale.. a obligat inculpatul D.T.000 lei cheltuieli judiciare către aceeaşi parte civilă.M.T. şi a lovito în zona capului. termenul de prescripţie de 7 ani şi 6 luni prevăzut de lege. Ulterior primirii acestei lovituri.10.06. raportat la art 124 C. provocăndu-I o plaga frontală dreaptă pentru a cărei vindecare au fost necesare 22 zile de îngrijiri medicale. la 4. la 1.2/2591/06. pentru a-i cere acestuia explicaţii cu privire la o altercaţie produsă în aceeaşi zi între martora I. Bagdasar-Arseni şi a obligat inculpaţii să plătească în solidar suma de 227. situat în piaţa Berceni-Olteniţei. (la acea dată concubine inculpatului D.pen reţinută în sarcina inculpatului D. care a inchis-o cu putere.pr pen tribunalul a admis atât ape330 . 2 C.R.000 lei cheltuieli către partea civilă B.1997. a suferit o contuzie la umărul stâng.04.2004 Tribunalul Bucureşti secţia a doua penală a respins apelurile ca nefondate.G.T.T.000 lei cheltuieli de judecată către stat.pr pen a obligat pe fiecare inculpat la 2. precum şi inculpatul D.06. a fost lovit cu uşa în umărul stâng de inculpatul C. conform raportului de expertiză medico-legală nr A.pen. aceştia din urmă neindicând motivele de apel. Pentru a hotărâ astfel.R.T.T.G.1/1115/06.1998. a pătruns într-o magazie în care se afla partea civilă B.000.G.M.1997 s-a împlinit la data de 22. şi partea civilă B. In consecinţă în baza art 379 pct 2 lit a C. s-a casat decizia penală nr 895/A/30. pen.M.2004 şi cauza a fost trimisă spre rejudecare apelurilor declarate de Parchet.Aurel Teodor Moldovan A admis acţiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgenţă Prof. Procedând la rejudecare.

pen. minori la acel moment.L. Prescripţia specială.A. cât şi apelul inculpatului .DREPT PENAL. Wolters Kluwer 2007 . secţia a-II-a penală şi pedepsele au fost contopite aplicându-se inculpatului o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare. În temeiul art 865 raportat la art 55 C... la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004.pen s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni. instanţa a constatat. pen a condamnat pe inculpatul D. prima instanţă a reţinut că în cursul lunii martie 1997. C. Pentru a dispune astfel. instanţa a dispus următoarele: În temeiul art 208. au pătruns în locuinţa părţii vătămate P. pen a fost condamnat inculpatul S. În temeiul art 359 alin 1 C. S-a făcut aplicarea art 71 raportat la art 64 C. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.G.pen. pag 263-265 331 .000 lei.D. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare. pen.pen cu aplicarea art 99 şi urm. iar din interior au sustras mai multe obligaţiuni CEC la purtător. pe care le-au schimbat în numerar.pr. secţia a-II-a penală. calculat conform art 124 C. C. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C.R. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C. sentinţa nr 572/A din 26 aprilie 2004). Prin sentinţa penală nr 773/23.05.R. prejudicial fiind acoperit integral.000 lei cheltuieli de judecată către stat.pen termenul de prescripţie specială a răspunderii penale.2003. Minor574 In conformitate cu dispoziţiile art 129 C. pronunţată de judecătoria sector 2 Bucureşti în dosarul nr 9943/2002.A. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C.000. a desfiinţat în parte sentinţa penală şi în fond rejudecând a încetat Prescripţia răspunderii penale. ulterior întreg prejudiciul cauzat părţii vătămate fiind acoperit.pen.A. PARTEA GENERALĂ lul Parchetului de pe lângă judecătoria sector 4 Bucureşti. C. (Tribunalul Bucureşti.pen s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr 115/2001 a judecătoriei sectorului 2 Bucureşti definitivă şi modificată prin decizia penală nr 287/A/2002 a Tribunalului Bucureşti.. 574 TRIBUNALUL BUCUREŞTI. În temeiul art .pen cu aplicarea art 99 şi urm. că fapta fiecărui inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzut de art 208. a obligat fiecare inculpat la plata a câte 1.500. în valoare de 7.C. inculpaţii D.A. va fi redus la jumătate.pen s-au pus în vedere inculpatului prevederile art 83 C.M. În temeiul art 81 şi art 110 C. În temeiul art 191 alin (1) şi (2) C.pen. şi S. in drep. în cazul în care infractorul era minor la data săvârşirii faptei. În raport cu situaţia de fapt reţinută.pen cu aplicarea art 99 şi urm.

de starea de minoritate a inculpaţilor. tribunalul a examinat cauza cu privire şi la al doilea inculpat. constatând că numai unul dintre cei doi inculpati a declarat apel.. iar faţă de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă [art 208.pr. fiind ca atare înlăturată răspunderea penală a inculpaţilor..pr pen a încetat procesul penal privind pe inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art 208. în baza efectului extensiv. de împrejurarea că prejudiciul a fost acoperit integral.. de atitudinea procesuală a inculpaţilor care s-au sustras de la judecată. secţia a-II-a penală.Aurel Teodor Moldovan La individualizarea pedepselor instanţa a ţinut seamă de intervalul mare de timp scurs de la data săvârşirii faptelor.. În aceste condiţii. pen 332 . Pentru inculpatul S. a desfiinţat sentinţa penală şi rejudecând : În baza art 11 pct 2 lit b) raportat la art 10 lit g) C.A. ca termenul de prescripţie prevăzut de art 122 C.pen cu aplicarea art 99 şi urm.R.pen a anulat suspendarea şi a contopit cele două pedepse. în baza art 379 alin (1) pct 2..R. de faptul că ei nu erau cunoscuţi la data respectivă cu antecedente penale. Impotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul D. Instanţa de apel a stabilit că termenul de prescripţie specială s-a împlinit în martie 2003.pen şi art 373 C. definitivă şi modificată prin decizia penală nr 287/A/2002 a Tribunalului Bucureşti. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C. durata termenului de prescripţie este cea prevăzută de art 122 alin (1) lit c) C. Sub acest aspect s-a reţinut că fapta a fost comisă în luna martie 1997.A. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C. şi a extins efectele şi cu privire la inculpatul S.pen. a constatat că acesta a fost condamnat pentru o faptă concurentă prin sentinţa penală nr 115/2001 a judecătoriei sector 2 Bucureşti. care a criticat soluţia pronunţată pe motivele de netemeinicie faţă de durata pedepsei şi a termenului de încercare.pen. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi în temeiul dispoziţiei art 865 raportat la art 85 C. tribunalul a admis apelul formulat de către apelantul inculpate D. pe care le apreciază ca fiind prea mari în raport de circumstanţele sale personale. respectiv de 8 ani. De asemenea conform art 129 C.pen. lit a) C. pen]. ca urmare a solidarităţii procesuale a celor doi şi a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale. Pentru a interveni prescripţia specială este necesar potrivit art 124 C.A. C.pen să fie depăşit cu încă jumătate. temenele de prescripţie a răspunderii penale se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii faptei erau minori. Verificând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate şi din oficiu.pen cu aplicarea art 99 şi 109 C.pr pen.A. sub toate aspectele de fapt şi de drept.

de periculozitatea infractorului. PARTEA GENERALĂ 18.munca corecţională. ci priveşte şi durata executării efective a pedepsei care poate fi modificată la propunerea organelor administrative prin acordarea graţierii ori a liberării condiţionate INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR Instanţa de judecată trebuie să ţină cont de: dispoziţiile părţii generale a codului penal. APLICAREA PEDEPSEI Forme şi modalităţi de individualizare Individualizarea legală . care fixează limitele min333 . modalitatea răspunderii penale) şi nu în ultimul rând prin dispoziţiile privind aplicarea în spaţiu şi în timp a legii penale. prin limitarea întinderii pedepselor în funcţie de gradul de pericol social. Forme de individualizare judiciară: . .Obiectul principal al individualizării legale este reprezentat de necesitatea stabilirii periodice a faptelor. a dimensiunilor incriminării actelor penale. de împrejurările concrete atenuante ori agravante în care s-a săvârşit infracţiunea sau care caracterizează persoana infractorului. calitatea făptuitorului.6. în funcţie de gradul de pericol social al faptei. această regulă impunânduse în practica judiciară. prin ocrotirea relaţiilor sociale.o realizează instanţa de judecată şi se concretizează prin aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisă. dispoziţiile părţii speciale a Codului penal.DREPT PENAL. Individualizarea administrativă .Această formă a individualizării pedepselor nu se rezumă doar la regimul de executare. . cât şi prin definirea conceptelor juridice care formează conţinutul sancţiunilor penale (forma infracţiunii. mai întâi prin limitarea minimelor şi maximelor pedepsei penale.circumstanţele atenuante şi agravante. care constituie infracţiuni şi elaborarea fiecărei norme juridice. prin raportarea la necesitatea pedepsirii eficiente a infractorilor şi la determinarea fenomenului de prevenire a infracţionalităţii. CAPITOLUL VI. Individualizarea judiciară sau judecătorească .suspendarea condiţionată a executării pedepsei. în limitele principiilor generale de individualizare. stabilirea cadrului legal. de importanţa relaţiei sociale afectate.

la locul de muncă (antecedentele penale) şi comportarea după săvârşirea infracţiunii (atitudinea avută după săvârşirea infracţiunii în faţa organelor de urmărire penală etc.cauzele speciale care sunt determinate având influenţă numai cu privire la o anumită infracţiune şi sunt prevăzute în partea specială a Codului penal După modul de stabilire a circumstanţelor şi după efectul pe care îl au asupra pedepsei ce urmează să fie stabilită de instanţă: circumstanţele legale. fapte cu semnificaţie în ce priveşte gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate a făptuitorului. . ce reiese din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei în funcţie de importanţa valorilor sociale vătămate şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. tentativa.cauzele generale care au influenţă pentru toate infracţiunile şi sunt prevăzute în partea generală a codului penal. pot fi considerate cauze generale atât stările (concursul de infracţiuni.Aurel Teodor Moldovan ime şi limitele maxime pentru fiecare infracţiune în parte. având efecte de atenuare sau de agravare a pedepsei. dar prin raportarea directă la gradul de pericol social al infracţiunii şi al infractorului. reglementate în partea generală a Codului penal ca instituţii distincte. în familie. calităţi. sunt acele circumstanţe arătate de legiuitor şi al 334 . atributele socioprofesionale. împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală sunt acele stări.). aceste limite regăsindu-se însă şi în legile speciale care cuprind unele dispoziţii penale. condiţiile de viaţă. ori de la făptuitor şi biografia acestuia Cauze generale şi speciale . cât şi circumstanţele prevăzute în partea generală a codului penal. un alt criteriu de individualizare a pedepsei care se bazează pe starea psihofizică. împrejurări. date ale realităţii ce nu sunt cuprinse în conţinutul agravant al infracţiunii şi care prin legătura lor accidentală cu fapta săvârşită ori cu făptuitorul influenţează gradul de pericol social al faptei sau de periculozitate al infractorului şi determină o atenuare ori o agravare a pedepsei concrete Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei • Stările sunt definite ca fiind acele situaţii. alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii ce se referă la faptă şi ambianţa ei. situaţii. instanţa de judecată având posibilitatea să aplice pedeapsa penală în cadrul acestor limite. • circumstanţele sunt definite ca fiind acele situaţii. gradul de pericol social al faptei săvârşite de infractor. atitudinea în societate. persoana infractorului. minoritatea).

circumstanţele judiciare. semnificaţie juridico-penală a acestora în context cu fapta săvârşită şi cu făptuitorul. obiceiurile infractorului. le-au prevăzut şi le-au acceptat. Circumstanţe atenuante legale: * depăşirea limitelor legitimei apărări. ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care relevă un pericol social mai scăzut al faptei ori o periculozitate mai redusă a infractorului. agravant sau atenuant este obligatoriu pentru instanţa de judecată. deoarece participaţia se săvârşeşte doar cu intenţie. de asemenea. atitudinile. Circumstanţe atenuante Noţiune: Circumstanţele atenuante sunt definite ca fiind acele stări. sunt acele împrejurări caracterizate de instanţa de judecată ca fiind atenuante sau agravante. • circumstanţe necunoscute infractorului. circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai dacă se face dovada că le-au cunoscut.DREPT PENAL. * depăşirea limitelor stării de necesitate. produsă prin violenţă. PARTEA GENERALĂ căror caracter. După cum împrejurările erau cunoscute ori necunoscute infractorului: • circumstanţe cunoscute infractorului. După criteriul legăturii cu fapta sau cu făptuitorul: • circumstanţe reale. După situarea în timp faţă de momentul săvârşirii infracţiunii: • anterioare. apreciind. concomitente sau subsecvente săvârşirii unei infracţiuni. întâmplări ori date ale realităţii anterioare. • subsecvente. * săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate. acele circumstanţe care sunt legate de faptă şi influenţează gradul de pericol social al acestuia. împrejurări. • concomitente. circumstanţele personale (subiective) nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi. • circumstanţe personale sunt acele circumstanţe care sunt legale de persoane infractorului şi îl caracterizează sub raportul periculozităţii. deprinderile. printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. referindu-se la calităţile. 335 .

al infracţiunilor contra păcii şi omenirii. care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului Efectele circumstanţelor atenuante .Aurel Teodor Moldovan Circumstanţele atenuante judiciare I. respectiv de la 10-20 ani (viitorul cod penal) Circumstanţe agravante Noţiune: Circumstanţele agravante constau în stări situaţii.Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei. înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor II.amenda pentru persoana juridică poate fi redusă dacă există circumstante atenuante. . alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii.când există circumstanţe atenuante. împrejurări. dacă se constată există circumstanţe atenuante. . sau al infracţiunilor prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave. atenuare ce poate consta într-o reducere a. calităţi.in cazul infracţiunilor contra siguranţei statului.eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii. comportarea sinceră în cursul procesului. în cazul în care există circumstanţe atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10-25 ani (actualul cod penal). .Stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită. . Viitorul Cod penal: . pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită poate fi înlăturată.dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă. pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special. . . ori o schimbare a pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă. Actualul Cod penal: . .atenuarea obligatorie a pedepsei. al infracţiunilor săvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane. anterioare. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care reflectă un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o 336 .împrejurările legate de fapta comisă. al infracţiunilor de omor.Atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii.

pen. convingeri. dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor. pag 114-115 337 . Wolters Kluwer 2007 .2003.săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate PRACTICĂ CAPITOLUL VI Individualizarea pedepsei. dizabilitate. . PARTEA GENERALĂ periculozitate mai mare a infractorului.săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime prin violenţe asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public. religie. apartenenţă politică. etnie. Pe fondul acestei discuţii soţia părţii vătămate a ţipat după ajutor. în condiţiile în care nu au fost reţinute circumstanţele atenuante.. soţia părţii vătămate S.2004. . gen.000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe împotriva părţii vătămate S.săvârşirea infracţiuniipe temei de rasă. decizia nr 9565 din 13 iulie 2004) Prin sentinţa penală nr 881/18. în baza art 180 alin (2) C. Impotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă 575 TRIBUNALUL BUCUREŞTI. Amenda penală. . 7-8 zile de îngrijiri medicale. s-a dispus condamnare inculpatului S. . secţia I penală.săvârşirea infracţiunii de către un infractor major. (Tribunalul Bucureşti. în data de 08.săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.000.săvârşirea infracţiunii din motive josnice. Circumstanţele agravante: . Minim special prevăzut de lege. În aceste împrejurări. pronunţată de judecătoria sectorului 4 Bucureşti. Lipsa circumstanţelor atenuante575 Este nelegală hotărârea prin care s-a aplicat pedeapsa amenzii penale sub minimul special prevăzut de lege. se afla în curtea casei parinteşţi unde a avut o discuţie despre dreptul la mostenire cu inculpatul S.I. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004.DREPT PENAL. boală cronică. origine socială.S.I. naţionalitate. avere.S. cauzându-i leziuni care au necesitat cca. inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu un obiect din lemn în zona capului. timp în care partea vătămată a iesit din casă şi a încercat să aplaneze conflictul.03. . . limbă. necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3. instanţa de fond a reţinut că.săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei. opinie. orientare sexuală. vârstă. Pentru a hotărâ astfel.08.

Pentru cosiderentele expuse. iar faţă de modalitatea concretă de săvârşire.E. s-a arătat că hotărârea este nelegală sub aspectul cuantumului amenzii aplicate inculpatului S.000. în mod corect a apreciat că fapta de lovire săvârşită de către inculpatul S. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.pen. in baza art 38515 pct 2 lit d) C.000.pen şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.pen.000. apreciind că această pedeapsă este de natură a asigura atingerea scopului preventiv prevăzut de art 52 C. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004.S.pen. in baza art 180 alin 2 C. pag 118-120 338 . se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.S. s-a dispus în temeiul art 11.pen. s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art 631 C. iar pe fondul cauzei. atunci când ele rezultă din datele particulare ale cauzei. pronunţată de judecătoria sectorului 2 Bucureşti.M. să se reţină în favoarea acestuia circumstanţe atenuante. Formă continuată a infracţiunii. Individualizarea pedepsei. şi S. din care a rezultat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor deduse judecăţii prin plângere prealabilă. în raport de gradul de pericol social concret al faptelor şi datele ce caracterizează persoana inculpatului. precum şi inculpaţii S.S.pen.pen a dispus condamnarea inculpatului S. pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. pentru săvârşirea infracţiunii 576 TRIBUNALUL BUCURESTI. decizia nr 272/A din 5 martie 2004) Prin sentinţa penală nr 1770 din 17 decembrie 2003. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. tribunalul a constatat că s-a făcut greşită aplicare a legii. Examinând sentinţa atacată sub aspectul criticilor formulate şi din oficiu.000 lei aşa cum a apreciat instanţa de fond. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art 180 alin (2) C. Wolters Kluwer 2007 . atunci când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. În contextual în care săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin (2) C. în conformitate cu art 63 alin (3) C. reţinând că instanţa de fond a apreciat correct materialul probator administrat în cauză. procedând astfel la condamnarea sa la pedeapsa amenzii penale. tribunalul a admis recursul declarat de Parchet.000. În motivarea recursului declarat de parchet.S. se putea aplica o amendă de cel puţin 5.000.. Potrivit art 63 alin (3) C.000 lei.pen. achitarea inculpatului C..000 lei.pr. iar nu de 3.pr pen. (Tribunalul Bucureşti. De asemenea. tribunalul a constatat recursul declarat de parchet ca nefondat. prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. fără a se reţine circumstanţe atenuante. a casat în parte sentinţa atacată. Circumstanţe atenuante576 Forma continuată a infracţiunii exclude posibilitatea ca.Aurel Teodor Moldovan judecătoria sectorului 4 Bucureşti. În ceea ce priveşte cuantumul amenzii stabilite. în condiţiile în care a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege. secţia I penală. precum şi urmarea produsă. minimul special al amenzii este de 5.

cu motivarea că toate împrejurările reţinute de prima instanţă în operaţiunea de individualizare (gradul de pericol concret al faptei.I. iar în baza art 208 alin (1) şi art 209 alin (1) lit e). pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. impunându-se aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.I. de 3 ani închisoare.pen. În speţă activitatea infracţională desfăşurată de inculpat a constat în sustragerea în două rânduri. dovedind pe această cale că a înţeles gravitatea şi semnificaţia conduitei antisociale.DREPT PENAL. In baza art 36 alin (1) C.pen cu aplicarea art 41 alin (2) C. instanţa a reţinut în baza probelor administrate. a sustras diverse bunuri de valoare economică redusă din interiorul autoturismului proprietatea părţilor vătămate M.. inculpatul s-a prezentat la şedinţele de judecată ce au urmat. solicitând reducerea pedepsei aplicate.pen.M.pen.. Tribunalul Bucureşti secţia I penală a apreciat ca fondat apelul inculpatului C. intervenită în cursul judecăţii la prima instanţă. respectiv două parasolare. să se reţină în favoarea acestuia circumstanţe atenuante. prejudicial scăzut cauzat părţilor vătămate şi acoperite integral.C. dându-li-se eficienţă. în privinţa faptei din data de 22 martie 2001. g) şi i) C.I. cu un copil în întreţinere). cu o atitudine siceră de recunoaştere şi regret a faptei comise.I. un ceas din plastic şi patru litri de benzină. inculpatul a recunoscut şi regretat sincer faptele comise..M... 339 .pen raportat la art 33 lit a) şi art 34 C. în cursul procesului penal. şi M.necunoscut cu antecedente penale la momentul săvârşirii infracţiunii. oglindă retrovizoare.L. colaborând cu organele de cercetare penală la săvârşirea unei infracţiuni concurente cu cea de faţă. atunci când ele sunt relevate de datele particulare ale cauzei. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.pen. cu executarea în condiţiile art 81 C. g). este căsătorit.pen. instanţa a constatat că probele aduse în acuzare nu au confirmat săvârşirea de către inculpat a furtului. a contopit pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr 1333/2001 a judecătoriei sectorului 3 Bucureşti cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre. în regim de detenţie.. din interiorul autoturismelor aparţinând părţilor vătămate B. căsătorit.. condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. că la 18 februarie 2001 şi în data de 28 spre 29 martie 2001. prejudicial astfel cauzat fiind recuperate prin restituire. în sensul art 74 alin 2 C. în raport de gradul de pericol social concret al faptelor şi datele ce caracterizează persoana inculpatului. i) C. anterior manifestate. şi B. are un copil minor în întreţinere şi desfăşoară o activitate licită care îi permite obţinerea mijloacelor necesare întreţinerii familiei sale. comise în dauna părţii vătămate F. pentru următoarele considerente: Forma continuată a infracţiunii nu exclude posibilitatea ca. Toate aceste împrejurări au fost calificate de instanţa de control judiciar drept circumstanţe atenuante judecătoreşti. PARTEA GENERALĂ de furt calificat prevăzută de art 208 alin 1 şi art 209 alin (1) lit e). în concretizarea unei rezoluţii infracţionale unice. Pentru a hotărâ astfel. în sensul reducerii pedepsei de la 3 ani închisoare la 1 an şi 8 luni închisoare. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. a unor bunuri cu valoare economică redusă. circumstanţele personale..

s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C. constatându-se executată în întregime pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre. generat de împrejurarea că victima C. acesta din urmă suferind leziuni a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale. (fratele său). a început să-l insulte pe fratele său.pen. consecutivă lezării cardio-pericardice printr-o plagă înjunghiată toracică parasternal stâng. Victima împreună cu fratele său C. din 9 decembrie 2003. au început sa-l lovească pe inculpat 577 TRIBUNALUL BUCURESTI. şi 174 lit c) şi i) C. Omor.O. anterior săvârşirii faptei.07. Fapta inculpatului s-a produs pe fondul unu conflict interfamilial preexistent.07.M. impreună cu martora B.M. urmată de moartea acesteia.M.pen cu aplicarea art 73 lit b) C. Wolters Kluwer 2007 . ce a acţionat pe p lăţime de 4 cm şi sunt în legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul. (Tribunalul Bucureşti.O. tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt : la data de 27.T. se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. pe fondul unui conflict cu victima C. Circumstanţe atenuante.V. situat în comuna Chitila. după ce anterior victima agresase inculpatul. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. a avut loc o discuţie contradictorie între inculpat şi concubina victimei.. Raportul medico legal de autopsie nr A. Se va reţine însă circumstanţa atenuantă a provocării. Intrucăt C. deoarece agresiunea exercitată de victimă nu a fost de o asemenea gravitate încât să impuna suprimarea vieţii agresorului.Gh. judeţul Ilfov.. a fost violentă. In continuare. s-au deplasat la terasa ‘Doina’. i-a aplicat acestuia o lovitură în zona toracică cu un cuţit pricinuindu-i moartea. posibil cuţit..V..Aurel Teodor Moldovan această pedepsă fiind contopită cu cea de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr 1333/2001 a judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.T. pentru a-l anunţa pe C. a spart o sticlă cu bere şi l-a lovit în cap şi în zona feţei. atât în cursul urmăririi penale. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor.2003. Leziunile tanatogeneratoare cardiopericardice s-au putut produce prin lovire cu un corp înţepător tăietor. inculpatul C. Momentul conflictual a culminat în ziua de 27. pag 135-137 340 . secţia I penală. cât şi cercetării judecătoresti. B.Gh. sentinţa nr 632 din 10 mai 2004) prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr 3939/P/2003. Provocare577 Lovirea victimei cu cuţitul în zona inimii. C. examinând materialul probator administrat în cauză. de cele întâmplate şi apoi toţi trei au revenit la domiciliul inculpatului.M.3/J/204/2003 al serviciului de medicină legală Ilfov a concluzionat că moartea lui C. şi concubine sa. când. locuiau la domiciliul inculpatului.2003.Gh. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art 174. Ea s-a datorat hemoragiei interne.

DREPT PENAL. În favoarea acestuia. echimoze) corporale pentru a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale. FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII Aspecte generale Fazele de desfăşurare ale infracţiunii: • faza actelor preparatorii. fiind aplicabile dispoziţiile art 73 lit b) C. se impune însă a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art 73 lit b) C. apoi ci o bară metalică.pen. Este adevărat că inculpatul a prezentat leziuni traumatice (escoriaţii. Condiţii: 341 . dar acestea dezvăluie că agresiunea celor doi fraţi comisă asupra sa nu era de o asemenea gravitate încât să impună suprimarea vieţii victimei prin lovirea cu cuţitul în zona inimii. Formele infracţiunii intenţionate după fazele de desfăşurare: actele preparatorii . făptuitorul îşi pregăteşte terenul pentru aceasta. • faza urmărilor. de unde a fost ridicat de organele de urmărire penală. de a lovi pe inculpat se explică (aşa cum rezultă din probe). PARTEA GENERALĂ cu o cazma. • faza actelor de executare. întrucât uciderea victimei s-a produs întro stare de puternică tulburare. Acţiunea victimei şi a martorului C. In aceste împrejurări inculpatul a lovit victima cu cuţitul (pe care il avea asupra sa) în zona toracică. 18. În drept s-a apreciat că fapta inculpatului C. CAPITOLUL VII. martorii-membri ai familiei inculpatului şî victimei.prima fază a activităţii infracţionale.au declarat că inculpatul se manifesta agresiv în mod constant-mai ales când consuma băuturi alcoolice. determinată de atitudinea violentă a acesteia. Mai mult. inculpatul C. anterior trecerii la săvârşirea propriu-zisă a infracţiunii.pen. De asemenea leziunile suferite de inculpatul C. pricinuindu-i moartea.T. escoriaţii) traumatice la nivelul bratului stâng şi antebraţului. După comiterea faptei.Gh întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzut de art 174 şi art 175 lit c) şi i) C. având cuţitul în mână ‘în seara aceasta se va comite crimă’.Gh a aruncat cuţitul într-o aglomerare de deşeuri metalice şi menajere aflate în curtea locuinţei. care în momentul imediat premergător incidentului s-a exprimat. provocându-i leziuni (echimoze.Gh. pentru a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale (conform raportului de expertiză medico-legală). momentul în care. fapt confirmat de martorii audiaţi în cauză..pen.7. atestă că acţiunea acestuia de lovire a victei cu cuţitul a avut loc pe fondul loviturii înculpatului de către victimă. prin comportamentul agresiv al inculpatului.

Prelungirea urmărilor se poate datora. să fie expresia voinţei libere a făptuitorului. iar în cazul împiedicării producerii rezultatului trebuie ca acţiunea să fi fost executată în întregime. Felurile tentativei: . să fie din .Activitatea efectuată să nu facă parte din conţinutul elementului material al laturii obiective a infracţiunii. să nu constituie un început de executare al infracţiunii.după gradul de realizare a acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii: a) tentivă întreruptă sau imperfectă sau neterminată. amplificării rezultatului iniţial sau continuării activităţii infracţionale.Actul de pregătire trebuie să aibă o existenţă obiectivă. infracţiunea fapt consumat .Atât întreruperea activităţii. . fie de obiectul material al infracţiunii: a) tentivă proprie. Infracţiunea fapt epuizat – se poate constata o prelungire în timp a infracţiunii după momentul consumării.. cât şi împiedicarea rezultatului trebuie să 342 fie voluntare. adică să ducă la neconsumarea infracţiunii.Să existe intenţia de a săvârşi infracţiunea pentru că tentativa constă în punerea în executare a hotărârii. executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul Condiţii: . . Pentru a fi cauze de impunitate desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului trebuie să îndeplinească anumite condiţii: . aşa cum am arătat. fie de mijloacele folosite. .Aurel Teodor Moldovan .forma tipică sau perfectă a infracţiunii în raport cu fazele desfăşurării activităţii infracţionale.începerea executării hotărârii infracţionale. .Activitatea de pregătire să se efectueze cu intenţie. respectiv împiedicarea producerii rezultatului. .Întreruperea executării în cazul desistării. b) tentativă improprie. Aceasta poate fi atât proprie când mijloacele folosite sunt capabile să producă rezultatul acţiunii) cât şi improprie (când mijloacele folosite datorită insuficienţei sau defectuozităţii duc la neproducerea rezultatului). Tentativa . .punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea. . să fie efective.după cauzele care determină neproducerea rezultatului legate. b) tentivă perfectă sau terminată.întreruperea acţiunii de săvârşire a faptei sau neproducerea rezultatului. neechivocă.În cazul desistării trebuie să existe un început de executare.

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 18.gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni. • Legătura subiectivă între participanţi. fiecare participant este considerat autor al infracţiunii.este forma pluralităţii de infractori ce poartă numele de participaţie penală. 343 . Condiţii: • Să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală.8. • Participaţia improprie sau imperfectă. • pluralitatea ocazională. CAPITOLUL VIII.după criteriul contribuţiei participanţilor la comiterea infracţiunii: • activitatea de executare directă şi nemijlocită a faptei.după criteriul atitudinii psihice faţă de rezultatul faptei comise: • Participaţia proprie sau perfectă sau propriu-zisă . la comiterea faptei prevăzute de legea penală participă un număr mai mare de persoane decât este necesar. Felurile participaţiei penale: . • pluralitatea constituită.cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este cerută chiar prin natura acesteia. • Fapta trebuie săvârşită de către cel puţin unul dintre participanţi cu vinovăţia cerută de lege. indiferent dacă aceasta a fost consumată sau a rămas în faza de tentativă pedepsibilă.presupune ca participanţii la săvârşirea infracţiunii să nu acţioneze cu aceeaşi formă de vinovăţie . • La comiterea faptei să îşi fi adus contribuţia mai multe persoane decât ar fi fost necesar potrivit naturii faptei. PARTICIPAŢIA PENALĂ Noţiune: formă de pluralitate de infractori în care.toţi participanţii acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie la săvârşirea infracţiunii. PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI Noţiune: situaţia în care mai multe persoane săvârşesc o singură infracţiune · caracteristica esenţială este dată de colaborarea cu vinovăţie a mai multor persoane în vederea săvârşirii unei infracţiuni Formele pluralităţii de infractori: • pluralitatea naturală/ necesară.

După numărul persoanelor ce desfăşoară activitatea de instigare: . Instigarea.instigarea cu un singur instigator.reprezintă forma de participaţie penală în care o persoană săvârşeşte prin acte de executare fapta prevăzută de legea penală.. După mijloacele folosite de instigator pentru determinarea instigatului să săvârşească o infracţiune: . să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. după forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta: . şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două sau mai multe persoane. 2. faţă de o altă persoană numită instigat. . a luat singur hotărârea infracţională şi nu a fost sprijinit la comiterea infracţiunii de nici o persoană. instigator.instigarea calificată. la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală. . Coautoratul. b) activitatea de determinare trebuie să privească săvârşirea unei fapte penale. d) instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost instigat sau să fi realizat cel puţin o tentativă posibilă. • activitatea de înlesnire sau de ajutare la săvârşirea faptei.instigarea improprie sau imperfectă. culpă. c) existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat. Forme: 1. • participaţia secundară. 344 .când contribuţiile participanţilor nu se înscriu în realizarea acţiunii sau inacţiunii ce reprezintă însăşi fapta incriminată – specifică complicilor şi instigatorilor Autoratul. Autor este cel care săvârşeşte acţiunea (inacţiunea) prevăzută în norma incriminatoare. prin orice mijloace de către o persoană numită instigator a altei persoane numită instigat.specific autorilor şi coautorilor.formă de participaţie în care.instigarea simplă. . Condiţii pentru a exista instigarea: a) efectuarea unei activităţi de determinare din partea unei persoane. 3.Aurel Teodor Moldovan • activitatea de determinare la comiterea unei fapte.după criteriul contribuţiei participanţilor la săvârşirea faptei şi producerea rezultatului: • participaţia principală –când prin contribuţia participantului se realizează însăşi conţinutul infracţiunii.instigarea proprie sau perfectă. singur. în mod nemijlocit indiferent că a comis-o cu intenţie.formă a participaţiei penale ce constă în fapta de a determina cu intenţie.

După natura ajutorului dat la săvârşirea infracţiunii: .anterioară. 6. promite că va tăinui bunurile provenite din aceasta. . După numărul persoanelor faţă de care se exercită activitatea de determinare: . după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. Condiţii: . După rezultatul obţinut în determinarea instigatului la comiterea faptei prevăzute de legea penală: . chiar dacă. După modul în care este comunicată ideea infracţională: . 8. . 3.instigarea cu efect pozitiv. .instigarea cu efect negativ. 5. . reuşit.concomitentă.instigarea ascunsă (perfidă).instigarea care presupune colaborarea mai multor persoane. sau ajută în orice fel la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. . După rezultatele urmărite prin instigare: . indirectă sau praeterintenţie. 2. .morală. După modul de acţiune al instigatorului pentru a determina instigatul la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală: . .complicitatea se săvârşeşte numai cu intenţie directă. Este îndeplinită condiţia şi atunci când s-a săvârşit doar o tentativă pedepsibilă. 4.materială. După modul direct sau indirect în care se realizează contribuţia complicelui la săvârşirea infracţiunii: 345 . .instigarea imediată. sau să ajute pe autor la comiterea faptei.DREPT PENAL. După momentul în care se acordă ajutorul: .existenţa unei fapte penale comise de autor.instigarea mediată. Felurile complicităţii: 1. .instigarea indeterminată.instigarea poate fi determinată. sau care.instigarea individuală.instigarea explicită (deschisă). Complicitatea Reprezintă activitatea persoanei care înlesneşte. înainte sau în timpul săvârşirii faptei.instigarea colectivă. PARTEA GENERALĂ . 7.săvârşirea de către complice a unor acţiuni menite să înlesnească. sau că va favoriza infractorul .

În această situaţie.proprie.F i-a băgat mâna în buzunar. în spate. Din probele administrate rezultă că cei doi inculpaţi au conceput împreună modul de operare în săvârşirea furtului. . nu acţionează toate cu aceiaşi formă de vinovăţie. Coautorat. 1 lit. care săvârşesc cu voinţă comună o faptă prevăzută de legea penală.Aurel Teodor Moldovan .G. . Recursul nu este fondat. la 13 iulie 2000. Apelurile inculpaţilor au fost respinse. inculpatului S. sustrăgându-i portofelul cu acte şi bani. iar nu de autor. f) şi g) Cod penal. Sustragerea portofelului a fost simţită de partea vătămată şi observată de un martor. Participaţia improprie Persoanele.209 alin. 5. După forma de vinovăţie: . nu se poate considera că inculpatul S. alţii din culpă. în aglomeraţie a părăsit locul faptei. După aspectul dinamic al contribuţiei complicelui la săvârşirea faptei: . . pe care l-a transmis. care.complicitatea prin acţiune (comisivă).G.complicitate nemijlocită. alţii chiar fără vinovăţie. a acordat un 346 . (1) raportat la art . Este posibilă la infracţiunile intenţionate nu şi la cele din culpă. Furt Inculpaţii au fost condamnaţi la câte 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută în art. În recursul declarat de inculpatul S. cum greşit au reţinut instanţele. în jurul orei 3. în calitate de coautori. inculpata fiind reţinută în autocar. Instanţa a reţinut că. 4. inculpata D.complicitatea prin inacţiune (omisivă). inculpaţii se aflai ăn locul de îmbarcare în autocar a pasagerilor.30. a).modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie PRACTICA CAPITOLUL VIII PLURALITATEA DE INFRACTORI 1. acesta susţine că a săvârşit fapta în calitate de complice. Participanţii la comiterea infracţiunii acţionează lucrând cu intenţie. După ce partea vătămată a urcat pe scara autocarului. activitatea fiecăruia fiind necesară pentru producerea rezultatului urmărit.modalitatea intenţie şi culpă.complicitatea mediată. 208 alin.G.improprie. . Forme: . şi-au distribuit rolurile şi au acţionat în mod conjugat.

b) Cod penal se referă la situaţia în care infracţiunea de viol a fost săvârşită de mai multe persoane. Încadrarea juridică a acestor fapte în art. în ceea ce îl priveşte pe pe B.Complicitate. reţinându-se că.C. a părăsit încăperea. b) Cod penal.Viol În fapt. au fost rugaţi de o salariată să-i taie un geam. Agravanta implică participarea concomitentă a mai multor persoane. b) Cod penal. în seara de 17 octombrie 1994.I.Tentativă. PARTEA GENERALĂ simplu ajutor inculpatei D. încuind uşa şi a revenit după 40-50 de minute când.Instigare la tâlhărie Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. B. s-a rerţinut că inculpaţii B. care consumase băuturi alcoolice în local. inculpatul B. 25 raportat la art. (2) lit.I. 197 alin.C. a ieşit din încăpere. B.000 de lei. dar aceasta opunându-se. aceasta nu înseamnă că fapta a fost săvârşită de mai multe persoane. 347 . şi în art. Apoi au revenit în local. şi B. Rămânând singuri. la semnul făcut de colegul său. l-a ajutat pe autorul tentativei de viol.C.I a încercat.. 2. încuind uşa pe dinafară. Într-o seară. La un semn discret al lui B. au restituit inculpatului spray-ul şi i-au dat 30. împrejurare care intimidează victima. de-acum. a ameninţat-o. 197 alin.. prin plecarea de la locul unde urma să se consume fapta şi prin încuierea uşii. b9 Cod penal. 3. pe lângă autor. în timp ce se aflau în vestiar. (1) teza I Cod penal. ai folosit împotriva ei spray-ul şi au lovit-o.000 de lei din banii luaţi de la partea vătămată. văzând că partea vătămată. să aibă raport sexual cu victima. să existe încă o persoană care a imobilizat victima. ceea ce este specific formei de participare a coautoratului.I. neexistând agravanta prevăzută în art. Chiar dacă B. Agravanta prevăzută în art. B.. 197 alin. 211 alin. (2) lit. s-a înlăturat din încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina lor această agravantă şi s-au individualizat pedepsele. inculpatul. avea supra ei o importantă sumă de bani. inculpaţii minori au urmărit-o.. lucrau ca muncitori docheri în portul Constanţa. prin violenţă. (2) lit. 197 alin. În cazul de faţă. renunţase la intenţia de a avea raport sexual cu aceasta. 20 şi art. reduce posibilităţile ei de a se apăra. în cele din urmă a renunţat.C. în ceea ce îl priveşte pe B. a determinat pe doi inculpaţi minori să o deposedeze de bani pe partea vătămată. (2) lit. Este suficient ca. După ce partea vătămată a părăsit localul. datorită opunerii victimei. barman intr-un local. Este adevărat că ea nu presupune ca toate persoanele să fi avut raport sexual cu victima. au fost admise apelurile declarate de inculpaţi. În consecinţă. 20 raportat la art.F la comiterea infracţiunii. fapta caracterizându-se prin participarea ambilor inculpaţi la realizarea laturii obiective a acesteia.I. 26 raportat la art. În acest sens. inculpatul a spus celor doi minori că banii se află în buzunarul stâng al cămăşii părţii vătămate şi le-a dat un spray lacrimogen pentru a anihila o eventuală rezistenţă a acesteia. luându-i suma de 100.DREPT PENAL. În consecinţă. a întreprins acţiuni de natură a înfrânge rezistenţa acesteia.I. este greşită. recursul inculpatului a fost respins.

un singur rezultat. M.216. iar din punct de vedere subiectiv.Gen. prin decizia penală nr. UNITATEA DE INFRACŢIUNI Noţiune  presupune activitatea infracţională formată dintr-o singură acţiune ori inacţiune ce decurge din natura faptei sau din voinţa legiuitorului. Nistoreanu. fie prin mai multe intervenţii.191. 578 Unitatea naturală de infracţiune Unitatea legală de infracţiune 348 .Zolineak.. 34/1995. P. CAPITOLUL IX. fie prin o singură intervenţie a făptuitorului asupra obiectului infracţiunii. vol. printr-o singură formă de vinovăţie. a respins ca nefondat apelul declarat de procuror. Drept Penal. 211 alin. cu intenţie. În aceste condiţii. instigator este persoana care.II. şi anume luarea prin violenţă a banilor. săvârşită de o persoană şi în care se identifică conţinutul unei singure Felurile unitatii de infractiune infracţiuni. Bucureşti !971. pe plan subiectiv. pag.Ed.Aurel Teodor Moldovan Aceasta a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale.Didactică şi Pedagogică. inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii unor leziuni traumatice părţii vătămate. pag. pag. Aşa fiind. a reţinut situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu şi a condamnat pe inculpat pentru instigare la infracţiunea de furt calificat prevăzută în art. 18. anterior modificării prin Legea nr. sub aspect obiectiv. Boroi. determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. 208 şi art 209 Cod penal. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul i-a îndemnat pe inculpaţii minori să o deposedeze de bani pe partea vătămată. 1976. Ghe. 25 raportat la art. 25 raportat la art. prin sentinţa penală nr. Potrivit art 25 Cod penal. Infracţiunea simplă. pag. Drept Penal.Oancea. printr-o singură acţiune sau inacţiune. se poate realiza.578 UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE Infractiunea simplă  se caracterizează din punct de vedere obiectiv. Al.. I. 3822/1995.9. inculpatul a prevăzut şi a urmărit producerea rezultatului faptei la săvârşirea căreia i-a determinat pe cei doi minori. 140/1996. Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.134.cit. care se succed imediat în timp asupra obiectului infracţiunii. Aceste împrejurări evidenţiază că. (2). op. spunându-le că avea în buzunar o importantă sumă de bani şi dându-le un spray lacrimogen pentru anihilarea unei posibile rezistenţe. C-tin Mitrache. Tribunalul Dâmboviţa. op. fapta săvârşită de inculpat trebuia încadrată în prevederile art. Judecătoria Târgovişte.cit.198. ca urmarea firească a comportamentului violent al autorilor.

579 Se poate săvârşi în două moduri:  prin devierea acţiunii infracţionale spre un alt obiect sau altă persoană: Exemplu: prin greşita manipulare a armei. în aşa fel încât să se atribuie ansamblului de infracţiuni. încât să releve o obişnuinţă a făptuitorului. care constă în repetarea faptei incriminate.DREPT PENAL. pe de altă parte. PARTEA GENERALĂ Infractiunea continuă  se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. Formele unităţii legale Infracţiunea continuată  este acea formă a unităţii legale caracterizată prin săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite Infracţiunea complexă  infracţiunea ce cuprinde în conţinutul ei ca element constitutiv sau ca circumstanţă agravantă (element circumstanţial agravant.211. Infracţiunea de obicei  este o formă a unităţii naturale de infracţiune. desemnând infracţiunea săvârşită prin devierea acţiunii de la obiectul sau persoana împotriva cărora era îndreptată. datorită nopţii. decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vatămă. potrivit viitorului Cod Penal) o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală Infracţiunea progresivă  infracţiune care după momentul consumării infracţiunii produce un rezultat care se amplifică progresiv. Infracţiunea deviată  formă a unităţii naturale de infracţiune. cu o altă persoană pe care o ucide UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE Noţiune: creaţie a legiuitorului. la alt obiect sau persoană. sau prin îndreptarea acţiunii – din eroare a făptuitorului – asupra altei persoane ori altui obiect. pericolul social al infracţiunii 579 C. pag. o îndeletnicire a acestuia. pe de o parte. care ar putea constitui fiecare în parte o infracţiune.cit. făptuitorul ucide o altă persoană decât cea pe care vroia să o ucidă iniţial  prin săvârşirea faptei asupra altui obiect sau altei persoane datorită erorii făptuitorului: Exemplu: infractorul confundă pe rivalul său. care continuă şi după consumare până la intervenţia unei forţe contrare. datorită greşelii făptuitorului. 349 . fie prin agravarea urmării imediate.Bulai op. care pedepseşte prin reunirea în conţinutul unei singure infracţiuni două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni. fie prin producerea de noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave. fără intervenţia făptuitorului.

Aurel Teodor Moldovan PRACTICA CAPITOUL IX Infracţiune. 41 alin. secţia penală. cu aceleaşi ocazii. Infracţiune continuată.C. în sensul prevederilor art. Instanţa a reţinut că. cu motivarea. prin legătura firească dintre ele. 41 alin. Prin decizia nr.. (2) C. pen. nu atribuie faptei semnificaţia unei infracţiuni continuate de trafic de influenţă. inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea uşoară. 41 350 . semnificaţia unor acţiuni autonome. acţiuni considerate de prima instanţă. Recursul în anulare este fondat. cu aceeaşi promisiune de a le obţine pe paşapoarte vize de şedere temporară. decizia nr. considerate în ansamblul lor. Împotriva deciziei procurorul a declarat recurs. Curtea Supremă de Justiţie. că infracţiunea de trafic de influenţă nu a fost săvârşită în formă continuată. ca fiind componente ale infracţiunii continuate de trafic de influenţă. în realitate. (2) C. între altele. 4552 din 25 octombrie 2001. cu acelaşi prilej. această unitate nu este incompatibilă cu existenţa unei pluralităţi de acte materiale. Curtea de Apel Galaţi a admis apelul inculpatului. Unitate naturală. rezultă că inculpatul a săvârşit mai multe acte materiale. inculpatul a pretins şi apoi a primit. urmate de primirea unor foloase de la acestea în acelaşi timp şi loc. fiecare în parte. cu condiţia ca acestea. cu aplicarea art. cu persoane din două familii. a admis recursul. a redus pedeapsa aplicată inculpatului şi a dispus suspendarea condiţionată a executării acesteia. Trafic de influenţă Purtarea unor discuţii repetate cu mai multe persoane aflate împreună. urmate de primirea banilor şi bunurilor de la cele 13 persoane. nu au. să alcătuiască o singură acţiune în vederea aceluiaşi rezultat. în unicul scop de a trafica presupusa sa influenţă asupra unor funcţionari de ambasadă. în luna martie 1998. iar suspendarea executării nu se justifică. caracterizată prin săvârşirea repetată a unor acţiuni care prezintă. în favoarea membrilor celor două familii. Prin decizia penală nr. Din situaţia de fapt corect reţinută de instanţe. 604 din 8 decembrie 2003 Prin sentinţa penală nr. după discuţii repetate purtate. Completul de 9 judecători. pentru a-i ajuta să obţină vize pentru şedere în străinătate. veniţi împreună la domiciliul său. de la 13 membri ai acelor familii. a casat decizia atacată şi a menţinut hotărârea primei instanţe. În cauză s-a declarat recurs în anulare. între altele. 338 din 2 decembrie 1999. 257. în aceeaşi zi. a fost condamnat. conţinutul aceleiaşi infracţiuni. 372 din 23 august 2000. a înlăturat aplicarea art. pen. ci constituie o unitate naturală de infracţiune. ca şi de cea de recus. Discuţiile repetate avute de inculpat cu reprezentanţi ai celor două familii. suma de 64 de milioane de lei şi alte bunuri. susţinând că are influenţă asupra unor funcţionari de la ambasada ţării respective.

257 C.. 257.259. pen.. concursul de infracţiuni Formele pluralităţii de infracţiuni: recidiva pluralitatea intermediară Concursul de infracţiuni: forma pluralităţii de infracţiuni ce constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni. PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI NOŢIUNE: desemnează situaţia în care o persoană săvârşeşte mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. ocazionate de primele discuţii.10. V. pag.331.Zulineak. având la bază o unică formă de vinovăţie.. op. Activităţile menţionate ale inculpatului au urmărit un singur rezultat.cit.cit. mai înainte de a fi condamnată definitiv. ori cel puţin două dintre ele să poată fi supuse judecăţii concurs real concursul real/material simplu Formele concursului concurs real de infracţiuni: concursul ideal/formal calificat 580 V. În consecinţă recursul în anulare a fost admis.Bulai.op. Drept penal 1992. C-tin Mitrache.pag. sunt legate între ele în mod natural. Drept penal 1939. ele trebuie considerate în ansamblul lor.DREPT PENAL.cit. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din prevederile art. au fost casate hotărârile atacate. alcătuind o singură acţiune şi. iar nu o infracţiune continuată de trafic de influenţă.236. (2). M.222. în cele ale art.pag. 18.Dongoroz I.214. ca atare. I. pag. urmate de verificarea paşapoartelor de către inculpat şi apoi de primirea foloaselor fiind determinate de natura infracţiunii.Oancea. CAPITOLUL X. pentru vreuna dintre ele. pag. 41 alin. scurtele întreruperi în desfăşurarea activităţii infracţionale. d)infracţiunile comise.580 Condiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni: a)săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni b)infracţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană c)infracţiunile să fie săvârşite mai îninte de condamnarea definitivă a infractorului pentru vreuna din ele. reprezintă o unitate naturală de infracţiune. pag. (2) C. op. cu aplicarea art. de către aceeaşi persoană. C. şi s-a dispus condamnarea inculpatului potrivit noii încadrări. cât şi situaţia în care o persoană săvârşeşte din nou o infracţiune după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune.Dongoroz. PARTEA GENERALĂ alin. 351 .233. în condiţiile speţei.

postcondamnatorie şi postexecutorie generală şi specială mare şi mică Modalităţile recidivei: absolută şi relativă permanentă şi temporară teritorială şi internaţională cu efect unic şi cu efecte progresive Tratamentul penal al recidivei: este o cauză de agravare facultativă a pedepsei pentru acea infracţiune RECIDIVA Noţiune: starea. anterior a fost condamnată sau a şi executat o pedeapsă. aceasta absorbind pedepsele pentru infracţiunile mai puţin grave .Aurel Teodor Moldovan Tratamentul penal în caz de concurs de infracţiuni: sunt cunoscute trei sisteme: . împrejurarea în care se găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracţiune după ce. MODALITĂŢILE RECIDIVEI: Recidivă postcondamnatorie Recidivă postexecutorie Recidivă generală teritorială Recidivă specială Recidivă absolută Recidivă relativă Recidivă mare 352 Recidivă permanentă Recidivă temporară Recidivă naţională sau Recidivă internaţională Recidivă cu efect unic Recidivă cu efecte progresive .Sistemul cumulului aritmetic: presupune adunarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune din concurs . presupunând aplicarea pedepsei cele mai grave stabilite pentru fiecare infracţiune la care se poate adăuga un spor Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente – în contopire vor fi cuprinse numai pedepsele ce urmează a fi executate. nu şi cele pentru care a intervenit o cauză legală de neexecutare.Sistemul cumulului juridic: sistem intermediar între cel al adiţionării şi cel al absorbţiei.Sistemul absorbţiei: presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru cea mai gravă dintre infracţiuni. situaţia.

37. Condamnarea să nu fie dintre acelea de care. Primul termen al recidivei îl constituie condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. Primul termen Condiţiile recidivei mari postcondamnatorii Al doilea termen Săvârşirea unei noi infracţiuni Noua infracţiune să fie săvârşită cu intenţie Pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune să fie mai mare un an.DREPT PENAL. primul termen al recidivei îl constituie condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. 41. 41 noul Cod Penal. iar în viitorul Cod Penal este reglementată în art. a) Codul Penal în vigoare. respectiv de un an ori pedeapsa detenţiunii pe viaţă. respectiv de un an conform viitoarei reglementări. RECIDIVA MARE POSTEXECUTORIE: este reglementată de art. Condamnarea definitivă de să fie mai mare de 6 luni. lit. respectiv mai mare de un an de zile potrivit noului Cod Penal. potrivit actualului Cod Penal. alin. 37. 353 . Noua infracţiune să fie săvârşită în intervalul de timp după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. potrivit legii nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă.1. Existenţa unei hotărâri definitive de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. lit. b) din actualul Cod Penal şi art. Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie. PARTEA GENERALĂ Recidivă mică RECIDIVA MARE POSTCONDAMNATORIE: este reglementată potrivit dispoziţiilor art.

354 . Să nu fie incidentă vreo cauză dintre cele prevăzute la art. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. care trebuie săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. respectiv un an Pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni sau de un an să fi fost executată Pedeapsa închisorii să fie executată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie Condamnarea să nu fie una dintre acelea de care nu se ţine cont la stabilirea stării de recidivă Condiţii de existenţă a recidivei mari postexecutorii Al doilea termen ca şi la recidiva mare postcondamnatorie. indirerctă sau Primul termen cu praeterintenţie. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. RECIDIVĂ MICĂ POSTCONDAMNATORIE : când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoarea de până la 6 luni. 38 din actualul Cod Penal. 42 din viitoarea reglementare. al doilea termen trebuie să constituie o infracţiune. respecvtiv de un an sau mai mare. Condiţii de existenţă Al doilea termen să fie constituit din săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie. potrivit actualei reglementări. de orice natură.Aurel Teodor Moldovan Primul termen Rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiune trebuie să fie mai mare de un an. Să existe o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie directă. respectiv art.

lit. tratamentul penal este prevăzut de art. respectiv Codul Penal viitor – art.c) ale actualului Cod Penal. apare justificată concluzia că sustragerile 581 Revista de drept penal. 37. alin. 39.Concurs de infracţiuni. 44).1 din Codul Penal în vigoare. PRACTICĂ CAPITOLUL X Concurs de infracţiuni 1. TRATAMENTUL PENAL AL RECIDIVEI: este reglementat de dispoziţiile art. respectiv în luna aprilie şi iunie 1993. condiţiile vor fi identice cu cele de la recidiva mică postcondamnatorie Primul termen Condiţii de existenţă Al doilea termen trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei. PLURALITATEA INTERMEDIARĂ: este susceptibilă de a comporta definiţii diferite după cum se au în vedere dispoziţiile legale prevăzute de actele normative menţionate în cadrul capitolului ce analizează instituţia avută în vedere (Codul Penal în vigoare – art.DREPT PENAL. dispoziţiile cu privire la sancţionarea recidivei postcondamnatorii sau după caz postexecutorii. dec. Editura Hamangiu. Ediţie îngrijită de George Antoniu. după caz. 43. Concurs real581 C. 40. alin. Studii şi practică judiciră 1994-2006. iar în noul Cod penal. pag 216 355 .pen nr 19/R/1995. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă: recalcularea pedepsei pentru descoperirea ulterioară a stării de recidivă se face aplicându-se.A.1. PARTEA GENERALĂ RECIDIVA MICĂ POSTEXECUTORIE: este reglementată în dispoziţiile art. p 111 În măsura în care cele două furturi au fost comise la intervale mari de timp. Piteşti. nr 2/1996.

a două infracţiuni de tâlhărie prevăzute în art 211 alin (1) C. şi nu una singură.J. în cel de-al doilea.I. Editura Hamangiu. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În baza art 81 C. nefiind aplicabile dispoziţiile art 41 alin 2 C. Pedeapsă mai mare de 2 ani. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult doi ani.S. să-i dea banii sau alte bunuri pe care le aveau asupra lor constituie. în două asemenea infracţiuni. inculpatul a acostat pe stradă două persoane.V. nr 784/1993. s. dec. împotriva părţilor vătămate B. pag 220 683 Revista de drept penal.583 C. Ediţie îngrijită de George Antoniu. suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi depusă şi în caz de concurs de infracţiuni.pen.pen.pen. a comis câte o infracţiune de tâlhărie. în concurs real.pen s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare. Recursul extraordinar declarat în cauză. p 154 Inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută în art 254 alin (1) şi la 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută în art 289 C.C. chiar dacă victimele au remis sumele de bani sau bunurile în acelaşi timp. constatându-se că această din urmă pedeapsă este graţiată conform Legii nr 137/1997. printre altele. şi S... instanţa reţinând că. s.. 2.Aurel Teodor Moldovan nu au avut la bază aceeaşi rezoluţie infracţională. Potrivit art 81 alin 2 C. Studii şi practică judiciră 1994-2006. cu motivarea că inculpatul nu a săvârşit câte o infracţiune de tâlhărie la datele susmenţionate. Ediţie îngrijită de George Antoniu.S.D. ci două. cum a apreciat greşit instanţa de fond.nr 3298/1999. tot atâtea infracţiuni de tâlhărie. respectiv trei infracţiuni. nr 4/2001.J.. În toate aceste împrejurări fapta inculpatului de a fi constrâns concomitent două sau trei persoane. şi H.pen.pen. pe care le-a ameninţat şi lovit. printr-o unică acţiune de ameninţare cu bătaia. iar la 23 ianuarie trei persoane. şi a părţilor vătămate H. Din probele administrate rezultă că la 17 ianuarie 1991. Pluralitate de victime582 C. pag 222 356 . deposedându-le de sumele de bani şi unele bunuri pe care le aveau asupra lor. nr 2/1994. cu aplicarea art 41 alin 2 C. P.pen.. în primul caz. p 175 Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea. Editura Hamangiu.pen. Studii şi practică judiciră 1994-2006. în concurs ideal. 3. este întemeiat. Recursul declarat de procuror este fondat.. Concurs de infracţiuni. datorită pluralităţii subiecţilor pasivi şi a rezultatelor produse. la 17 şi la 23 ianuarie 1991. dec.F. Concurs de infracţiuni. Ca urmare în recursul parchetului a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută în art 208 raportat la art 209 lit a) şi g) C.pen. 582 Revista de drept penal.

Ediţie îngrijită de George Antoniu. p 131 Condamnatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prevăzută în art 36.pen. nr 2611/1996. câte persoane au fost vătămate prin acea infracţiune. alin (1) din Decretul nr 328/1996. cu aplicarea art 37 lit b) C. pag 610 584 357 . Tâlhăria prevăzută la art 211 alin 1 C.J.S. la 7 luni închisoare. Studii şi practică judiciră 1994-2006. s.. s. aflate în concurs real. în data de 22 aprilie 1997.pen. Recursul în anulare este fondat.. Editura Hamangiu.. cea de fals intelectual.. Infracţiunea de ultraj împotriva poliţistului se află în concurs ideal cu cea de tâlhărie. nu se putea dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate.pen. PARTEA GENERALĂ Cum în cauză pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de luare de mită este de 3 ani închisoare. Studii şi practică judiciră 1994-2006. Ediţie îngrijită de George Antoniu. nr 1/2002. Condamnare care nu atrage starea de recidivă.pen. Sentinţa a rămas definitivă prin neapelare. Potrivit art 38 alin (2) C. pag 230 585 Revista de drept penal. Recidivă. inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism fără a avea permis de conducere. pen. dec. ci infracţiunea de tâlhărie şi de ultraj.J. art 34 lit a) si art 75 lit a C. dar există atâtea infracţiuni de ultraj. deoarece aceasta depăşeşte 2 ani închisoare. iar inculpatul a fost condamnat şi pentru o altă infracţiune. În consecinţă faptele săvârşite de către fiecare dintre inculpaţi constituie câte o singură infracţiune de tâlhărie prevăzută în art 211 alin (1). RECIDIVA 1. Declarându-se recurs în anulare. în raport cu fiecare poliţist agresat. S-a reţinut că.nr 839/1999.pen trebuie reţinută în modalitatea furtului urmat de întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări pentru păstrarea bunului furat şi pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea. 4. nr 2/1997. la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama Revista de drept penal. Editura Hamangiu. şi câte două infracţiuni de ultraj prevăzute în art 239 alin 2 cu aplicarea art 33 lit a).S.DREPT PENAL. Reabilitare de drept585 C. dec. urmată de ameninţarea şi lovirea celor doi poliţişti care au încercat să-I legitimeze şi sa-i împiedice să plece cu bunurile sustrase nu constituie infracţiunea de furt calificat în concurs cu cea de ultraj. s-a susţinut că reţinerea stării de recidivă este greşită. Concurs ideal şi real de infracţiuni584 C. dacă există concurs de infracţiuni. p 141 Sustragerea unor bunuri de către patru persoane.

de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale. hotărârile pronunţate sunt casabile in baza art 385 alin (1) pct 17 C. cu suspendarea condiţionată a executării. Revista de drept penal. deci ulterior datei de 7 iulie 1996 la care s-a împlinit termenul de reabilitare de 3 ani. 586 358 .pen. Aşa fiind.pen. pag 613 587 Revista de drept penal. în mod greşit s-a reţinut că inculpatul a săvârşit noua infracţiune în stare de recidivă postexecutorie prevăzută în art 37 lit b) C. Studii şi practică judiciră 1994-2006. a executat această pedeapsă de la 8 iulie 1992 până la 7 iulie 1993.pen.. Cum. ca atare.pen. Ediţie îngrijită de George Antoniu. în conformitate cu dispoziţiile art 39 raportat la art 36 alin (3) C. la un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. 2. Ediţie îngrijită de George Antoniu. Computare587 C. 130 Instanţele trebuiau sa deducă din pedeapsa rezultantă perioada executată prin muncă corecţională din pedeapsa anterioară..A..Piteşti. perioada respectivă trebuie dedusă. după ce a fost condamnat definitiv la o pedeapsă mai mare de 6 luni închisoare. Studii şi practică judiciră 1994-2006. nr 297/R/1995.pr. Editura Hamangiu. art 37 lit b) C.A.pen-. rămasă definitivă prin neatacare cu recurs. există starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută în art 37 lit a) C. se impunea să se constate că acea condamnare anterioară