DREPT PENAL.

PARTEA GENERALĂ

dr. Aurel Teodor Moldovan

DREPT PENAL PARTEA GENERALÃ

BRAŞOV
1

Aurel Teodor Moldovan

Prof. Dr.dr. Cristian Murzea Prof. Dr.dr. Cătălin Joiţa Consilier editorial: Prof. Dr. ing. Florin Andreescu Procesare - editare text: Oana Lazăr Tehnoredactare: Av. Andreea Rădulescu Jr. Georgeta Györffy Av. Oana Lazăr Coperta: Av. Bogdan Andreescu Corectura: Autorul Recenzenţi ştiinţifici:

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MOLDOVAN, AUREL TEODOR Drept penal. Partea generală / Aurel Teodor Moldovan, - Braşov : Lux Libris, 2009 Bibliografie ISBN 978-973-131-058-9 343(498)(075.8)

© 2009 Editură recunoscută CNCSIS, cod 201

ISBN 978-973-131-058-9
2

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

PREFAŢĂ

Că “Dreptul este în continuă mişcare” este o sintagmă ce se regăseşte şi in continua dezvoltare a relaţiilor sociale care ocrotesc sociatatea şi omul ca individ. Necesitatea introducerii a unor noi principii şi a unor noi instituţii de drept penal general au apărut ca o evoluţie necesară în procesul consolidării, transparenţei, şi adaptării europene în general a ştiinţei dreptului penal. Cele 17 capitole ale ediţiei de faţă exprimă o comparaţie între actuala reglementare, modificată prin Legea nr. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 228 din 25.03.2008 şi Noul cod penal, adoptat prin Legea nr 286/2009, publicată în Monitorul Oficial nr 510/24.07.2009 Autorul, folosind metoda de analiză comparativă, şi îmbinând repere permanente de practică judiciară la care se adaugă organizarea şi sistematizarea expunerii, a dorit să îmbine metoda aplicativă cu cea instructiv ştiinţifică a materialului. Deşi sunt diferite moduri de abordare a prefaţării unei lucrări pe care am trăit-o şi o simt îmi este greu să mă despart de ea prin publicare fără a adăuga faptul că atât ca student şi doctor în drept penal la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept, sub bagheta domnului profesor doctor Ion Oancea, şi profesor doctor Costică Bulai ,cât şi în calitate de practician în latura acuzării cât şi a apărării, iar în ultimii ani cadru didactic la Universitatea Transilvania, Braşov, Facultatea de Drept şi Sociologie, catedra de Drept public, disciplina “drept penal general” transmit prin intermediul acestei prefaţe îndemnul de a folosi rezultatul depus în mâna dumneavoastră. Dacă adaug acestei experienţe şi calitatea de Unit Directeur în Direcţia Închisorilor din cadrul Ministerului de Justiţie al Olandei (14 ani) întregesc enunţul anterior. Avocat, doctor şi decan al Baroului Braşov, din anul 2003 şi în prezent, Aurel Teodor

3

Aurel Teodor Moldovan

4

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CUPRINS

PREFAŢĂ ...................................................................................................... ......... CAPITOLUL I. NOŢIUNI GENERALE ................................................................ 1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT ........................................ 1.1.1. Noţiunea dreptului penal ........................................................... ....... 1.1.2. Obiectul dreptului penal .................................................................. 1.1.3. Sarcinile dreptului penal ............................................................ ....... 1.1.4. Caracterele dreptului penal ............................................................ 1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept ................... 1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN .......... 1.2.1. Principiul legalităţii ..................................................................... ...... 1.2.2. Principiul umanismului .................................................................... 1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale ............................................. 1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală ..... 1.2.5. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale ........................ 1.2.6. Principiul personalităţii răspunderii penale ...................................... 1.2.7. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal ........................ 1.3. IZVOARELE DREPTULUI PENAL ........................................................... 1.3.1. Principalele izvoare ale dreptului penal .......................................... 1.3.2. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale .................................. 1.4. RAPORTUL JURIDIC PENAL .................................................................. 1.4.1. Noţiune ...................................................................................... ........ 1.4.2. Elementele raportului juridic penal ........................................... ......... 1.4.3. Naşterea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal ............

3 13 13 13 13 14 14 15 16 17 18 18 18 19 19 20 21 22 23 24 24 24 25

27 27 27 28 29 29 30 CAPITOLUL II. LEGEA PENALĂ ................................................................. 32 ........ 32 2.1. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE ..................................
5

Aurel Teodor Moldovan

........... 2.1.1. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale ........................ 2.1.2. Normele de drept penal şi categorii de norme penale ....................... 2.1.3. Interpretarea legii penale ........................................................... ....... 2.1.3.1. Metode de interpretare a legii penale .................................. 2.1.3.2. Felurile interpretării după rezultat .................................... ....... 2.2. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU ............................................ ........ 2.2.1. Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu ................................. 2.3. EXTRĂDAREA ................................................................................... ....... 2.4. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP ................................................ ....... 2.4.1. Principiul activităţii ......................................................................... 2.4.2. Principiul neretroactivităţii legii penale ....................................... ....... 2.4.3. Principiul retroactivităţii legii penale ................................................ 2.4.4. Principiul ultraactivităţii .............................................................. ........ 2.4.5. Principiul aplicării legii penale mai favorabile ............................ ......... CAPITOLUL III. INFRACŢIUNEA .................................................................. ....... 3.1. DISPOZIŢII GENERALE .......................................................................... 3.1.1. Noţiunea de infracţiunea ................................................................ 3.1.2. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii ................................................. 3.2. CONŢINUTUL INFRACŢIUNII ............................................................ ....... 3.2.1. Noţiune şi importanţă ................................................................. ........ 3.2.2. Structura-conţinutul infracţiunii ....................................................... 3.2.3. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune ........................................ 3.3. CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII ...................................... ........ 3.3.1. Obiectul infracţiunii ......................................................................... 3.3.2. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii ................................................ 3.3.3. Subiecţii infracţiunii .................................................................... ....... 3.4. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI ............................. 3.4.1. Aspecte generale ....................................................................... .......
6

38 41 42 42 42 43 43 46 46 46 47 52 52 53 54 55 55 56 57 60 60 61 61 64 66 68 69 72 73 74 74 74 75 75 77 77 77 79 80 82

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

3.4.2. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei .......................................................................................... ....... 82 3.4.2.1. Legitima apărare .................................................................. 3.4.2.2. Starea de necesitate ........................................................... 82 3.4.2.3. Constrângerea fizică şi constrângerea morală ..................... 83 3.4.2.4. Cazul fortuit .................................................................... 83 ....... 88 3.4.2.5. Iresponsabilitatea ................................................................ 90 3.4.2.6. Minoritatea făptuitorului .................................................. 92 ....... 96 3.4.2.7. Eroarea de fapt ............................................................... ......... 98 3.5. INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI PRIN LIPSA 98 PERICOLULUI ..................................................................................... 98 ...... 100 3.5.1. Preliminarii ................................................................................ 103 ......... 103 3.5.2. Lipsa pericolului social, ca trăsătură esenţială a infracţiunii 104 ............. 106 3.5.3. Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală .... 106 3.6. LIPSA PREVEDERII IN LEGEA PENALA ......................................... 107 ....... 108 CAPITOLUL IV. PEDEPSELE ............................................................................ 109 4.1. GENERALITAĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR ..................................... 109 ......... 109 4.1.1. Noţiunea şi caracterele pedepsei .............................................. 109 ......... 111 4.1.2. Scopul şi funcţiile pedepsei ........................................................... 111 4.1.3. Felurile pedepsei ....................................................................... 112 .......... 114 4.2. CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN .......................... 118 121 4.2.1. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice .................................................................................................... 123 4.2.2. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele 123 juridice .............................................................................................. 124 ...... 127 4.3. PEDEPSELE ÎN SPECIAL ................................................................. 130 ........ 133 4.3.1. Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice ...................... 134 4.3.2. Pedepsele principale pentru persoanele juridice ............................ 135 4.3.3. Pedepsele complimentare pentru persoane fizice ...................... 136
7

Aurel Teodor Moldovan

4.3.4. Pedepsele complimentare aplicabile persoanei juridice 137 .................. 4.3.5. Pedepsele accesorii ................................................................. ........ 138 138 CAPITOLUL V. RĂSPUNDEREA PENALĂ ................................................ 138 ....... 138 5.1. RASPUNDEREA PENALA CA INSTITUTIE FUNDAMENTALA ............ 139 5.1.1. Generalităţi privind răspunderea penală ........................................ 139 5.1.2. Principiile răspunderii penale ................................................... 141 ...... 142 5.2. ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE ................................................ 144 5.2.1. Consideraţii generale ............................................................... 148 .......... 150 5.2.2. Reglementarea instituţiei înlocuirii răspunderii penale ................... 152 5.3. RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE ............................ 5.3.1. Discuţii în doctrină privind răspunderea penală a persoanei juridice ... 155 5.3.2. Necesitatea răspunderii penale a persoanei juridice ........................ 155 5.3.3. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit noii reglementări 155 ... 156 CAPITOLUL VI. APLICAREA PEDEPSEI ....................................................... 156 6.1. ASPECTE GENERALE ......................................................................... 157 6.1.1. Noţiune şi cadru ....................................................................... 158 ......... 159 6.1.2. Forme şi modalităţi de individualizare ...................................... 159 ........ 164 6.2. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR ............................... 166 6.2.1. Criterii generale de individualizare ................................... 167 ........ 6.2.2. Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei 169 ............ 169 6.2.2.1. Circumstanţe atenuante ............................................... 170 ........ 174 6.2.2.2. Circumstanţe agravante ................................................ 177 ....... 179 6.2.3. Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare a pedepsei 179 ... 180 CAPITOLUL VII. FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII ................... 181 7.1. ASPECTE GENERALE ......................................................................... 185 7.1.1. Actele preparatorii ................................................................... 186 ....... 187 7.1.2. Tentativa .................................................................................. 187 ......... 190 7.1.2.1. Felurile tentativei ................................................................
8

......................................... 198 8.... Infracţiunea deviată .................. 221 9........................................................... Formele pluralităţii de infractori .............................2........................2...................................... 9........3...2........................ 214 214 CAPITOLUL IX...................................3............ 213 8..............................1............ 216 9.1 Autoratul şi coautoratul ...2..............................4 Infracţiunea de obicei .........3.............2...........1.........3.............. Infracţiunea continuată ........ 192 192 192 .......... 204 8.......................4...................................... 219 ...........4.. 209 8.... Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii de infractori ........... UNITATE DE INFRACŢIUNI ...... 210 8.. ....2 Instigarea ....... 7.....2.2......3 Complicitatea ..........................3.....1.2................................................ 231 9 7.....3...2........ Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului ........................2....................1.......2.......... Infracţiunea fapt consumat .......................................... 206 8...... 7........ Participaţia improprie .................................. 9........ Infracţiunea fapt epuizat ................. 206 ........ ............ 209 8.......... PARTICIPAŢIA PENALĂ ...... .............. 203 .. 220 9................ 226 9.....2....3....... UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE .......... .. PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA 197 INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) ................ Infracţiunea progresivă .................... PARTEA GENERALĂ 192 195 196 CAPITOLUL VIII................... Incriminarea şi sancţionarea tentativei ............ GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI ....................... 207 ......2............3........2............ 221 9.......1....2....................2..................1.....2..... 230 9.......................... 222 9...........DREPT PENAL.......... 230 ............ 7.........1.. 199 8............2......................1................... 199 8................ Felurile unităţii de infracţiune .......1.................1...............................2............................2...............1........ Tratamentul penal al participaţiei ... 217 9.... 221 ... 208 8..........2. CONSIDERATII GENERALE .1..................................3..............................1.........4... Infracţiuni pentru care tentativa nu este posibilă .... .......2.................................1............ Generalităţi privind participaţia penală ...2...... UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE .3... Infracţiunea simplă ...... 7............. Infracţiunea complexă . 216 9.........1................... 200 8............2.................... Infracţiunea continuă ............ Felurile participaţiei penale ..............

........ 10.... Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei .1........................ CONCURSUL DE INFRACTIUNI ......................... TRATAMENT PENAL IN CAZ DE CONCURS DE INFRACTIUNI . Noţiune . 10............. 10.......... 10........................ 10........... 274 ........... 5........ 4......... Recidiva mare postcondamnatorie .....1...... 275 10 ................ 10..2....5...1......... 271 ... 10.... Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei 260 ......................................................................... Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei ......................................1........................ Termenul de încercare .... Noţiune .5....... RECIDIVA .......... SUSPENDAREA CONDITIONATA A EXECUTARII PEDEPSEI ....................................... 10..................... Recidiva mare postexecutorie .........1............................272 praveghere ....................... 232 232 233 234 236 238 238 239 240 243 243 244 244 245 246 247 248 249 249 252 252 253 CAPITOLUL XI INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII 253 PEDEPSELOR ..2................................2.. 7.............5............... 260 11............. 259 ......... ............. Condiţii de aplicare a suspendării executării pedepsei sub su..... 253 ......4.............. 10......... Tratamentul penal al recidivei .....1.........2.. .... 10. 271 11...................5......... 11....3.... 11................1.................... PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI ............................ 273 11...................3......................... Pluralitatea intermediară de infracţiuni ................8. Modalităţile recidivei .....2........................... Condiţii de acordare a suspendării condiţionate a executării 257 pedepsei ........................4................. 6..................... CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTR INFRACTIUNI CONCURENTE 10.................5........................6.......................... Recidiva mică postexecutorie ............... 257 11....................5..................2.................5.5... 11.......3..........2. SUSPEBDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE 267 11.......3......1.................... 10...... Aspecte generale . ............... GENERALITATI PRINVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI ........ Recidiva mică postcondamnatorie . 260 11.................................................... .1........................ 254 11.Aurel Teodor Moldovan CAPITOL X............................................................2........5....5.................1.... 10....... Termenul de încercare ........ 257 11...........................1................. 256 ......

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

11.2.4. Măsurile de supraveghere ............................................................. 11.2.5. Obligaţiile condamnatului .......................................................... 11.2.6. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere ....... 276 11.2.7. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere 276 11.2.8. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere 278 ........ 278 11.3. EXECUTAREA PEDEPSEI INCHISORII LA LOCUL DE MUNCA .......... 279 11.3.1. Noţiune .................................................................................... 280 ...... 281 11.3.2. Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei la locul 281 de muncă .......................................................................................... 281 11.3.3. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă ....................... 285 11.3.4. Anularea executării pedepsei la locul de muncă .......................... 11.3.5. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă .......................... 11.4. LIBERAREA CONDIŢIONATĂ ............................................................ 287 11.4.1. Noţiune .................................................................................... ...... 11.4.2. Condiţii de acordare ...................................................................... 290 11.4.3. Efectele liberării condiţionate ................................................... 290 ....... 291 11.4.4. Liberarea conditionata in cazul detentiei pe viata .......................... 298 305 CAPITOLUL XII. MINORITATEA ...................................................................... 310 12.1. RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR .......................................... 319 12.1.1. Aspecte generale privind sancţionarea infractorilor minori............ 322 12.1.2. Măsurile educative ................................................................ 329 ........ 333 12.1.3. Pedepsele aplicabile infractorilor minorului şi particularităţiile 337 regimului de aplicare şi executare a acestora ...................................... 341 343 CAPITOLUL XIII. MĂSURILE DE SIGURANŢĂ .......................................... 346 13.1. NOTIUNE SI CARACTERIZARE .......................................................... 348 13.2. FELUL MASURILOR DE SIGURANTA ................................................ 350 13.3. REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA .......................................... 351 13.3.1. Obligarea la tratament medical ..................................................... 355 13.3.2. Internarea medicală ............................................................... 360 ....... 368 13.3.3. Interzicerea unei funcţii sau profesii ............................................ 381 13.3.4. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi ............................. 382 13.3.5. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei ................................ 385 ........ 389 pe o perioadă determinată .................................................................. 393 ........ 397 13.3.6. Expulzarea ..............................................................................
11

Aurel Teodor Moldovan

...... 13.3.7. Confiscarea specială .....

........................................................... 399 401 403 404 407 411

CAPITOLUL XIV . CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ 14.1. ASPECTE GENERALE ................................................................. ......... 14.2. AMNISTIA ................................................................................ ..........

12

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I NOŢIUNI GENERALE
1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT 1.1.1. Noţiunea dreptului penal Dreptul penal este o ramură de drept şi reprezintă ansamblul normelor juridice edictate de stat prin care se stabilesc faptele care constituie infracţiuni (crime şi delicte), pedepsele ce se aplică şi dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni, pentru apărarea ordinii de drept. În literatura de specialitate dreptul penal apare şi sub denumirea de drept criminal această denumire derivând de la cuvântul de origine latină crimen, cuvânt ce are semnificaţia de faptă infracţională. Noţiunea de drept penal provine de la cuvântul de origine latină poena, pedeapsă, reprezentând sancţiunea ce se va aplica pentru săvârşirea faptei interzise. În literatura de specialitate au existat mai multe definiţii date acestei noţiuni de drept penal, dar ne vom opri cu precădere asupra definiţiei date de marele penalist român I. Tanoviceanu, care afirma : “ Dreptul penal este acea ramură a dreptului public intern, care se ocupă de infracţiune şi de pedepse ce trebuie aplicate acelora care le comit”1 . Astfel trebuie precizat faptul că marii autori în domeniul dreptului penal au scos în evidenţă faptul că ceea ce este specific dreptului penal este “dreptul de a pedepsi” sau dreptul statului de a exercita represiunea2 . 1.1.2. Obiectul dreptului penal Constă în relaţiile sociale care privesc faptele ce sunt considerate a fi infracţiuni (crime şi delicte) şi pedepsele ce se stabilesc şi se aplică celor care săvârşesc infracţiuni. Dreptului penal îi revin relaţii sociale pe care trebuie să le reglementeze, relaţii sociale care conferă participanţilor anumite drepturi şi obligaţii. Relaţiile sociale ce revin dreptului penal sunt activităţile de luptă împotriva infracţiunilor, activităţi ce se realizează prin tragerea la răspundere penală a celora care săvârşesc fapte prevăzute de legea penală. De asemenea obiect al dreptului penal îl reprezintă şi relaţiile de represiune penală, adică acele relaţii ce se stabilesc după săvârşirea faptei interzise, între stat şi făptuitor, în sensul că statul are obligaţia şi totodată
1 2

I. Tanoviceanu, Curs de drept penal , Bucureşti 1912, pag. 3. Ion Oancea , Drept penal – partea generală, Bucureşti 1971, pag.14.

13

Aurel Teodor Moldovan

şi dreptul de a trage la răspundere pe făptuitor, iar făptuitorul de această dată se va „bucura” numai de obligaţia de a suporta consecinţa faptei sale, şi anume să suporte pedeapsa penală aplicată. Trebuie precizat deasemnea faptul că obiectul dreptului penal mai cuprinde şi relaţiile de apărare socială, relaţii ce se nasc din momentul intrării în vigoare a legii penale.3 1.1.3. Sarcinile dreptului penal Pentru a-şi putea realiza scopul său specific dreptul penal trebuie să îndeplinească anumite funcţii şi anume: ♦ Stabilirea faptelor ce reprezintă infracţiuni (crime şi delicte) şi prevenirea lor, lucru ce se realizează prin încriminarea faptelor ce reprezintă un pericol social . ♦ Arătarea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale, dar şi a sancţiunilor pe care le poate aplica statul prin organele sale în cazul săvârşiri faptelor prevăzute ca interzise. ♦ Dreptul de a pedepsi, drept care trebuie stabilit pentru organele judiciare, precizându–se totodată şi condiţiile în care se poate exercita acest drept. Exercitarea acestui drept presupune existenţă unui temei, iar conform legii penale singurul temei legal îl reprezintă săvârşirea unei infracţiuni. In noul cod penal se poate observa faptul că s-a renunţat la definirea scopului legii penale, scop ce este bine determinat de art 1 din actualul cod penal „legea penală apără împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept”. 1.1.4. Caracterele dreptului penal a. Caracterul autonom Caracterul autonom al dreptului penal se evidenţiază prin faptul că are în primul rând un obiect propriu de reglementare, care îl reprezintă relaţiile sociale specifice acestei ramuri de drept ce trebuie să fie ocrotite, prin faptul că pentru apărarea valorilor sociale să creează reguli de conduită care vin să sublinieze netemeinicia tezei conform căreia dreptul penal reglementează doar relaţii de sancţionare. Caracterul autonom al dreptului penal poate fi justificat şi prin faptul că se pot evidenţia domenii ale vieţii sociale unde numai dreptul penal ocroteşte anumite interese, interese ce nu sunt ocrotite prin intermediul nici unei altei ramuri de drept. b. Caracterul unitar Acest caracter se desprinde din prevederile art. 362 Cod penal:” Dispoziţiile
3

Constantin Mitrache, Drept penal, Bucureşti 2002, pag.9.

14

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancţionate penal prin legi speciale, afară de cazul când legea dispune altfel” Normele dreptului penal sunt nu numai în Codul penal cuprinse ci şi în legi extrapenale, reprezentând sistem unitar datorită unicităţii principilor care străbat legislaţia penală. Dreptul penal îşi păstrează caracterul unitar nefiind afectat de faptul că normele penale sunt grupate în partea generală, partea specială a Codului penal ori în legi penale, sau legi nepenale cu dispoziţii penale. c. Caracterul de drept public Dreptul penal aparţine dreptului public datorită faptului că prin reglementările sale specifice dreptul penal a venit întotdeauna în apărarea valorilor sociale, unde interesul major l-a avut societatea, statul ca reprezentant al acesteia. Prin faptul că dreptul penal reglementează relaţiile de apărare socială, se creează raporturi juridice între stat şi persoanele fizice ca destinatari ai legii penale. Aceste raporturi nu reprezintă altceva decât raporturi de putere prin intermediul cărora se realizează funcţia de apărare a valorilor sociale împotriva infracţiunilor4 . Statul este în toate raporturile juridice de drept este subiect dominant care pretinde o anumită conduită de la destinatarii legii penale, şi tot statul este acela care în caz de încălcare a normelor penale, prin organele sale specializate, asigură restabilirea ordinii încălcate, prin tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni. 1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept Dreptul penal şi dreptul procesual penal. În cadrul sistemului român de drept, dreptul penal este în strânsă legătură cu dreptul procesual penal, cele două ramuri de drept fiind indisolubile. Dreptul penal îşi îndeplineşte sarcinile specifice prin intermediul dreptului procesual penal, şi de asemenea dreptul procesual penal fără dreptul penal ar fi lipsit de conţinut. Prin intermediul dreptului penal se stabilesc faptele ce reprezintă infracţiuni, pedepsele şi răspunderea penală, iar normele de drept procesual penal sunt cele care stabilesc procedura de tragere la răspundere a celora care se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor. Dreptul penal şi dreptul execuţional penal Dreptul execuţional penal apare în unele sisteme de drept, ca de exemplu în sistemul fostelor republici sovietice , drept al muncilor corecţionale . Această ramură de drept a cărei existenţă de sine stătătoare este discutabilă, cuprinde acele norme juridice ce reglementează relaţiile sociale ce iau naştere în procesul executării sancţiunilor de drept penal; aceste relaţii se nasc între organele de stat specializate însărcinate cu executarea acestor sancţiuni şi persoanele condamnate,
4

Costică Bulai – Manual de drept penal, Bucureşti 1997, pag.12

15

Aurel Teodor Moldovan

sancţiuni ce sunt aplicate de instanţele de judecată. Deseori în literatura de specialitate s-a conturat ideea conform căreia pe lângă faptul că dreptul penal execuţional este o ramură de drept de sine stătătoare, unii autori au admis chiar existenţa unei subramuri care poartă denumirea de drept penitenciar, care reglementează relaţiile sociale legate de executarea pedepselor privative de libertate5 . Dreptul penal şi dreptul civil Această legătură se realizează prin apărarea relaţiilor patrimoniale şi personal nepatrimoniale, apărarea împotriva faptelor periculoase. Această apărare se realizează prin interzicerea sub sancţiuni a sustragerilor, distrugerilor. Dreptul penal şi dreptul medical În activitatea specifică domeniului medical, se pot comite o serie de infracţiuni prevăzute cel mai adesea în Codul penal, fie de către persoane care nu au dreptul de a exercita profesiunea de medic (art. 281 cod-penal actual, respectiv art 352 - viitoarea reglementare), de persoane care se sustrag de la tratamentul medical (art. 3091 cod penal), de medicii care prescriu produse şi substanţe stupefiante fără a fi necesare în soluţiuonarea unui caz (art. 312 alin. 3 cod penal actual, respectiv art 363 din viitoarea reglementare) ori provoacă avorturi în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor autorizate în acest scop (art. 185 alin. 1 lit. A codul penal actual, resectiv art 199 alin 1, lit a din viitoarea reglementare), etc, pentru care se aplică normele de drept penal şi se angajează răspunderea penală prevăzută de dreptul material, cu posibilitate reţinerii, după caz, a circumstanţelor atenuante sau agravante ce ar rezulta din activitatea medicală6 . Dreptul penal este în strânsă legătură şi cu celelalte ramuri de drept existente, precum dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul familiei s.a., prin faptul că preocuparea esenţială a dreptului penal rămâne aceea de apărare împotriva faptelor periculoase. 1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN Aceste principii fundamentale ale dreptului penal reprezintă idei directoare care călăuzesc elaborarea cât şi realizarea normelor penale, evidenţiind trăsăturile legislaţiei penale Ca şi principii fundamentale enumerăm:  Principiu legalităţii  Principiul umanismului  Principiul egalităţii în faţa legii penale  Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală
5 6

Costică Bulai – Manual de drept penal, Editura All, Bucureşti 1997, pag.19 Aurel Teodor Moldovan, Tratat de Drept Medical, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 6.

16

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

 Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale  Principiul personalităţii răspunderii penale  Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal 1.2.1. Principiul legalităţii Acest principiu exprimă regula conform căreia întreaga activitate a dreptului penal se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta, exprimând faptul că atât conduita pretinsă membrilor societăţii cât şi sancţiunea ce o vor suporta aceştia în caz de nerespectare a conduitei prevăzute de legea penală, trebuie să fie prevăzută de lege. Principiul legalităţii constituie o garanţie a libertăţii persoanei împotriva abuzurilor, acest principiu a fost înscris în Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului de către ideologii revoluţiei franceze din 1789 în art. 8 astfel : “ nimeni nu poate fi pedepsit decât în virtutea unei legi promulgate anterior infracţiunii şi legal aplicate”.7 Acest principiu al legalităţii examinat în funcţie de cele trei instituţii ale acestuia – infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală , poate fi exprimat pe baza adagiilor: - “ nullum crimen sine lege” acest adagiu trebuie însă completat şi anume “ nullum crimen sine lege praevia” - “ nulla poena sine lege” cu completarea “ nulla poena sine lege praevia “ sau “ sine lege poenali anrteriori” - “ nullum judicum sine lege”. În dreptul românesc principiul legalităţii era înscris în Constituţia din 1923, în art. 14 care prevedea :” Nici o pedeapsă nu poate fi înfiinţată nici aplicată decât în puterea unei legi”, acest text reprezintă o reproducere a art.16 din Constituţia de la 1866. Principiul legalităţii a fost afirmat în “Declaraţia universală a drepturilor omului “ adoptată de adunarea generală ONU la 10 decembrie 1948 în art. 11 , al.2: “ Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituie, în momentul în care ele au fost comise, un cat cu caracter penal potrivit dreptului internaţional sau naţional”, şi de asemenea în “ Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice “ adoptat de adunarea generală ONU la 16 decembrie 1966, pact ratificat de România în 1974, art. 15 :” Nimeni nu va fi condamnat pentru Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. 2. - Legea prevede Art. 1 Legalitatea incriminării care fapte constituie infracţiuni, (1) Legea penală prevede faptele care pedepsele ce se aplică infrac- constituie infracţiuni. torilor şi măsurile ce se pot (2) Nici o persoană nu poate fi sancţionată lua în cazul săvârşirii acestor penal pentru o faptă care nu era prevăzută de fapte. legea penală la data când a fost săvârşită.
7 Constantin Mitrache , Drept penal . Partea generală, Edtura “Casa de Editură şi Presă “Şansa””, Bucureşti 2002, pag.29.

17

Aurel Teodor Moldovan

acţiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului naţional sau internaţional , în momentul în care au fost săvârşite”. Consacrarea acestui principiu în Codul penal nu vine decât ca o garanţie a drepturilor şi libertăţilor prin faptul că împiedică extinderea legii penale prin analogie. 1.2.2. Principiul umanismului Conform acestui principiu întreaga reglementare penală trebuie să pornească de la interesele şi drepturile fundamentale ale omului. Principiul umanismului sublinează faptul că în normele penale sunt prevăzute exigenţe cărora însă omul li se poate conforma, sancţiunile îndeplinesc şi funcţia de reeducare. Umanizarea pedepselor a fost una dintre principalele preocupării ale şcolii clasice. În lucrarea “Principii di diritto criminale” Enrico Ferii spunea că Şcoala clasică s-a opus cruzimii pedepselor şi a modului de executare propunând abolirea pedepsei cu moartea, a pedepselor corporale şi infamante, a propus îmblânzirea pedepselor.8 In conformitate cu prevederile codului penal conform cărora: “executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului”, acest articol nu face altceva decât să reflecte aspecte ale principiului umanismului. 1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale Se exprimă regula conform căreia toţi indivizii societăţii sunt egali în faţa legii, art. 16 din Constituţie prevede faptul că ”cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.” În codul penal acest principiu nu cunoaşte o consacrare expresă, dar se deduce din faptul că legea penală nu promovează imunităţii sau privilegii care să permită inegalităţi de tratament în aplicarea legii penale. Această egalitate a indivizilor în faţa legii penale funcţionează pentru fiecare cetăţean, fie în calitatea sa de beneficiar al ocrotirii penale cât şi în calitatea de destinatar al exigenţelor impuse de legea penală. 1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală Întreaga reglementare juridico – penală trebuie să asigure prevenirea săvârşirii faptelor periculoase, funcţie ce se realizează prin conformare cât şi
8 Constantin Mitrache , Drept penal. Partea generală , Editura “Casa de Editură şi Presă “ Şansa” , Bucureşti 2002, pag.20.

18

neavând nicio cetăţenie. prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. Conform art 1 din Codul penal actual este prevăzut faptul că. al. precum şi întreaga ordine de drept. independenţa. precum şi cu privire la căile şi mijloacele de luptă împotriva acestui fenomen”. dacă infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului făptuitorul este cetăţean român ţării de către un cetăţean român sau de o sau dacă. Profesorul Costică Bulai vorbind despre doctrina sau şcoala pozitivistă afirma faptul că aceasta “cuprinde un ansamblu de idei şi concepţii cu privire la natura şi cauzele fenomenului infracţional. fapt ce presupune existenţa unei fapte care este constată de organele abilitate de lege în forma cerută de lege. (2) În celelalte cazuri. deoarece fără săvârşirea unei fapte prevăzute de lege ca şi infracţiune nu se poate să existe răspundere penală. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale Articolul 17. persoană juridică română. Deci iată că şi scopul doctrinei pozitiviste a fost acela de prevenire a săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.Legea penală Art. 1.2 din Codul penal actual. ca rezultat al cunoaşterii şi respectării legii.DREPT PENAL. proprietatea. scopul fundamental al legii penale este acela de a apăra. 4. Realizarea scopului legii penale ia naştere prin prevenirea faptelor prevăzute de legea penală. . Principiul personalităţii răspunderii penale Se consacră regula conform căreia atât obligaţia de a avea o anumită conduită ce decurge dintr-o normă penală cât şi răspunderea care decurge din Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. suveranitatea. România.6. cât şi de alte persoane. împotriva infracţiunilor. drepturile şi libertăţile acesteia. 9 Personalitatea legii penale se aplică infracţiunilor săvârşite (1) Legea penală română se aplică în afara teritoriului ţării.5. prevăd că : ”Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”. 1. Aplicarea şi executarea pedepselor trebuie să fie privit ca un mijloc prin intermediul căruia se urmăreşte de fapt prevenirea săvârşirii de noi fapte antisociale atât pentru cei care se “bucură” de aplicarea pedepselor.2. PARTEA GENERALĂ prin constrângere. unitatea şi indivizibilitatea statului. legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română. respectiv articolul 15 alin 2 din viitoarea reglementare.2. şi totodată acest principiu vine ca o garanţie a libertăţii persoanei. persoana. dacă pedeapsa are domiciliul în ţară. 19 .

care se evaluează după cial al faptei săvârşite. de gradul de pericol so. Când pentru infracţiunea b) starea de pericol creată pentru săvârşită legea prevede pedepse valoarea socială ocrotită.2. 72. cât şi penscopul urmărit.La stabilirea Art. a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.7. (3) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau. se ţine seamă de c) întinderea pagubei materiale dispoziţiile alineatului precedent produse. Acest principiu pune în evidenţă faptul că pedeapsa va fi aplicată numai celui ce a săvârşit o infracţiune. alternative. In viitoarea reglementare se încearcă o lămurire a acestui principiu. respectiv în funcţie de starea concretă de pericol. de periculozitatea infractorului.72 din Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. tru proporţionalizarea acesteia. după caz. precum şi răspunderea penală. printr-o completare a articolul din actualul Cod penal 1. e) natura şi frecvenţa infracţiunilor 20 .următoarele criterii: na infractorului şi de împrejurările a) împrejurările şi modul de comicare atenuează sau agravează tere a infracţiunii. atât pentru alegerea uneia dintre d) motivul săvârşirii infracţiunii şi pedepsele alternative. 74 Criteriile generale de indişi aplicarea pedepselor se ţine vidualizare a pedepsei seamă de dispoziţiile părţii gen(1) Stabilirea duratei ori a cuantumuerale a acestui cod. nesocotirea obligaţiei au caracter personal. Principiul individualizări pedepselor îşi găseşte reglementarea în art. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal Acest principiu presupune faptul că pedepsele vor fi stabilite şi aplicate în funcţie de gravitatea faptei săvârşite. astfel ca sancţiunea aplicată să îşi atingă scopul.Aurel Teodor Moldovan dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat. de limitele lui pedepsei se face în raport cu gravitatea de pedeapsă fixate în partea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea specială. . mijloacele folosite.infractorului. de persoa. adică va răspunde cel ce a nesocotit normală penală.

raportându-ne la alte ramuri de drept. Normele juridice penale generale.9 Doctrina pozitivistă consideră că reacţia antiinfarcţională trebuie să corespundă periculozităţii infractorului şi să se realizeze prin măsuri adecvate acestei periculozităţii – de eliminare din societate în cazul criminalilor înnăscuţi. Partea Generală. de limitele de lui penal. dar sunt precis determinate. 1997. Idem 8. cu denumirea generică de “ Criterii generale de individualizare”). 21.3. respectiv art 74 din viitoarea reglementare. situaţia familială şi gravitatea faptei săvârşite şi de socială. dar şi o mare parte din cele speciale sunt cuprinse în Codul penal. actele emise de organele administraţiei publice locale nu pot constitui izvoare de drept penal. starea cială pentru persoana fizică. şi anume un ridicat grad de stabilitate. Partea generală. de de sănătate. Astfel.(1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea. unele legi speciale nepenale ce reglementează relaţii sociale din anumite domenii. Editura ALL. 11 Costică Bulai – Manual de drept penal. soana juridică se ţine seama f) conduita după săvârşirea de dispoziţiile părţii generale a infracţiunii şi în cursul procesuprezentului cod. PARTEA GENERALĂ La stabilirea şi aplicacare constituie antecedente perea pedepselor pentru pernale ale infractorului. pag.DREPT PENAL. hotărârile şi ordonanţele Guvernului. se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. 9 10 21 . pedeapsă fixate în partea speg) nivelul de educaţie. rezultând astfel o altă caracteristică a acestor norme. Constantin Mitrache. împrejurările care atenuează sau (2) Când pentru infracţiunea săvârşită agravează răspunderea penală. Bucureşt 2002. Bineînţeles că importante reglementări penale le întâlnim în unele legi complinitoare. Bucureţti. În lucrarea “Principii di dritto criminale” Enrico Ferii aprecia că Şcoala clasică a stabilit raţiunea şi limitele dreptului de a pedepsi (pedeapsa fiind o justă sancţiune aplicată pentru infracţiunea săvârşită. ordinele ministerelor. putem concluziona că izvoarele dreptului penal sunt mai restrânse ca număr. în speţă normele de drept penal cu elementele componente ale acestora. IZVOARELE DREPTULUI PENAL În mod obişnuit termenul de “Izvor de drept” este folosit în accepţiunea de „izvor formal” sau „sursa juridică” a dreptului care constă în „însuşi actul legislativ în care îşi găseşte exprimarea voinţa puterii publice şi care cuprinde normele de drept.11 În consecintă. legea prevede pedepse alternative. vârsta. – Drept penal. actuala reglementare.10 1. ce trebuie să fie gradată în raport cu gravitatea infracţiunii).

precum şi îndatoririle fundamentale. cuprinde practic toate normele penale generale. art. prin Decretul 218/1977 ce a fost abrogat ulterior prin Legea 104/1 octombrie 1992. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 61/2002. fiind republicat în M. Codul penal al României a suferit modificări şi după Revoluţia din 1989 prin mai multe acte normative. nr. 22 . 24 – privind dreptul la apărare. art. nr. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 758 din 29 octombrie 2003. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1. 58/2002. libertăţi şi îndatoriri să fie respectate. 20/2002. Of. 456/2001. Decretul 99/1983.1996. 143/2002. 27 – referitor la inviolabilitatea domiciliului. 169/2002. întrucât aşa cum am precizat mai sus. 89/2001. 456/2001. după modificările aduse prin Legea 140 / 1996 publicată în M. Legea nr. 65 din 16 aprilie 1997. aprobată cu modificări prin Legea nr. Mai întâi trebuie menţionată ca izvor al dreptului penal Constituţia României. Legea nr.2 – care consacră excepţia de la principiul neretroactivitătii legii. art. 61/2002. întrucât scopul normelor dreptului penal este de a asigura cadrul necesar pentru ca toate aceste drepturi. 574/2002. art. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2001.Aurel Teodor Moldovan 1. 197/2000. 15. Codul penal a fost adoptat la 21 iunie 1968 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969. După republicare. 207/2000. 20/2002. Legea nr.Of. precum şi cea mai mare parte din normele penale speciale. 93/2002. care prin normele sale consacră valorile sociale fundamentale ale statului român. rolul său fiind de a consfinţi noua ordine politică.3. 45/2003.11. Legea nr. aprobată prin Legea nr. art. În Constituţia României sunt prevăzute norme cu caracter principial ce interesează dreptul penal. respectiv aplicarea legii penale mai blânde. In cursul anului 2003. socială şi economică creată în România în urma Revoluţiei din decembrie 1989. fiind izvor juridic pentru toate ramurile dreptului nostru. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. dar acest cod a suferit modificări succesive prin Decretul 154/1970. reţineri şi arestări. Legea nr. Codul penal a fost din nou modificat printr-o serie de acte normative. dintre care enumerăm art. prin Decretul 365/1976. Principalele izvoare ale dreptului penal 1. 143/2000. aprobată cu modificări prin Legea nr. aprobată cu modificări prin Legea nr. 53 – care prevede posibilitatea restrângerii unor drepturi sau al unor libertăţi) Un interes deosebit pentru dreptul penal prezintă şi dispoziţiile Capitolelor II şi III ale Titlului II din Constituţia României. Codul penal al României este principalul izvor al dreptului penal.19 – care reglementează de principiu extrădarea şi expulzarea. al. publicată în Monitorul Oficial nr. ce consacră drepturile şi libertăţile fundamentale.23 – care stabileşte condiţiile în care se pot realiza percheziţii. aprobată prin Legea nr. 2. 429 din 23 octombrie 2003. Constituţia României din 1991 a fost revizuită prin Legea nr. Constituţia României a fost adoptată prin referendum la 08 decembire 1991. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. dintre care: Legea nr. prin Legea 6/1973. 289 din 14.

23 . astfel cum a fost 12 Constantin Mitrache . Decizia Curtii Constitutionale nr. precum şi actele prin care se acordă amnistia şi graţierea. Partea I nr. aprobată cu modificări prin Legea nr. Nr. 296 din 7 iunie 2001 privind extrădarea. Legea nr. 104 din 12. prin acestea este asumată obligaţia statelor de a incrimina prin legea penală internă astfel de fapte. Legea nr.DREPT PENAL.Drept penal.2. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. acestea devenind izvoare ale dreptului penal în măsura în care ele sunt ratificate. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. În literatura de specialitate se face deosebire între:  Tratate şi convenţii prin care statul român s-a angajat să încrimineze şi să sancţioneze anumite fapte deosebit de periculoase care aduc atingere unor valori şi interese comune ale societăţii omeneşti. Of. Tot ca izvoare ale dreptului penal ne vom opri şi asupra Tratatelor şi Convenţiilor internaţionale. Aceste legi complimentare cuprind numai norme de drept penal. pag. specific fiind faptul că nu conţin incriminări. 39. întrucât privesc o anumită instituţie sau câteva instituţii de drept penal. 62/2007 publicata in MOF nr. 3.12. de unde şi denumirea de infracţiune de drept internaţional  Tratate şi convenţii internaţionale privind asistenţa juridică internaţonală în materie penală. Legea nr. Tratatele şi convenţiile internaţionale privind asistenţa juridică internaţională conţin norme privind extrădarea şi devin obligatorii după ratificarea lor şi sunt socotite izvoare directe de drept penal. 160/2005.07. 326 din 18 iunie 2001. fiind menite să completeze reglementările penale cu norme de drept penal. PARTEA GENERALĂ Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Aceste legi speciale capătă un caracter penal numai în măsura în care în conţinutul lor sunt prevăzute fapte sancţionate penal. In acest sens menţionăm Legea nr.2007. 278/2006. publicată în M. Legile penale complementare au o sferă de incidenţă sau aplicare mai restrânsă.2007.3. 1.02.2008. Legea nr 247/2005. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale În această categorie a legilor speciale intră acele legi care conţin încriminări separate faţă de codul penal. Partea Generală – Editura “ Casa de Editură şi Presă “Şansa”” Bucureşti 2002. Legea nr. Cu titlu de exemplu amintim: 1. publicată în Monitorul Oficial. 109/2004.2006. 4.12 Prima categorie de Tratate şi convenţii apare ca izvor indirect de drept penal. 627 din 20. 841 din 08.03. 337/2007 publicata in Monitorul Oficial nr. Legea nr. 85/2005. 228 din 25. Legea 82/1991 privind regimul contabilităţii.

78/ 5 mai 2000 pentru prevenirea. 16 din 22 februarie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.Of.2000. Legea nr.Drept penal . 1. 24).Of.conţinutul .Of. 24 . de a pedepsi (de a trage la răspundere penală). Noţiune Raportul juridic penal este raportul arătat prin lege dintre stat (prin organele judiciare) şi persoana care a săvârşit o infracţiune (infractorul). publicată în M. 3. publicată în M. NR. Partea generală. iar pe de altă parte subiect al raportului juridic penal este persoana fizică. – Editura didactică şi pedagogică Bucureşti 1971 – pag.53.05.obiectul A. publicată în M. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie ( art.143/26 iulie 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri ( art. 362 /03.13 Raportul juridic penal ia naştere prin săvârşirea infracţiunii fiind un raport reglementat de norma juridică penală. Elementele raportului juridic penal Elementele oricărui raport juridic sunt: .2. Ordonanţa de Urgenţă nr.4. 5. 13 Ion Oancea . iar în cadrul raportului juridic de conflict persoana fizică este determinată şi anume este persoana care a săvârşit fapta interzisă. Subiectele raportului juridic penal Ca şi subiecte ale raportului juridic penal este pe de o parte statul ca subiect dominant. Trebuie subliniat faptul că în raportul juridic de conformare persoana fizică.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. RAPORTUL JURIDIC PENAL 1.Aurel Teodor Moldovan modificată şi completată.08.1. Republicată in Monitorul Oficial. cu alte cuvinte infractorul. Legea nr. Legea nr. 219 / 18. nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. raport în care statul are dreptul de a aplica o pedeapsă.2000 4. Codul Silvic.subiectele . 454 din 18/06/2008 2. destinatar al oblgaţiei.4. cuprinde norme privind infracţiunile silvice 1. Partea I nr. ca destinatar al obligaţiei. este nenominalizată. reprezentat prin organele judiciare.4. 2 – 19 ). 603 din 9 decembrie 1999 ( art. iar infractorul are datoria de a suporta acea pedeapsă (de a răspunde penaliceşte) . 17 – 20).

iar în raportul juridic de conflict statul impune celuilalt subiect şi anume persoana fizică să suporte consecinţele faptei sale .4. 42 15 Costică Bulai – Manual de drept penal. . este deci o creaţie a legii penale.15 . Obiectul raportului juridic penal Obiectul raportului juridic penal îl constituie acţiunile pe care titularii drepturilor le efectuează sau le poate pretinde şi pe care ceilalţi subiecţi au obligaţia de a le săvârşi sau obligaţia de a se abţine de a le săvârşi.14 Statul prin instanţa judiciară are dreptul de a trage la răspundere penală. Editura All .3.Drept penal. dar tot odată este format şi din dreptul statului de a pretinde o anume conduită titularilor obligaţiei de conformare. PARTEA GENERALĂ În raporturile de conformare statul impune tuturor destinatarilor legii penale norme obligatorii. dar şi alte sancţiuni de drept penal. Naşterea. Durata unui raport juridic nu este prestabilită ci acesta depinde de perioada 14 Constantin Mitrache .62 25 . modificarea şi stingerea raportului juridic penal Raportul juridic penal se naşte o dată cu intrarea în vigoare a normei penale incriminatoare. Raportul juridic de conformare nu depinde de voinţa destinatarilor. adică adoptarea unei conduite corespunzătoare exigenţei normei penale fapt ce duce la realizarea normei de drept penal ce reprezintă şi temeiul raportului juridic penal de conformare. Partea generală. pag.DREPT PENAL. Bucureşti 2002. Raportul acesta este un raport dinamic. adică pedeapsa. 1. iar infractorul are obligaţia de a suporta pedeapsa. Bucureşti 1997. C. B. privită ca o sancţiune tipică de drept penal. În cazul raportului juridic de conflict obiectul îl constituie pedeapsa. în sensul că subiecţii raportului juridic desfăşoară anumite acţiuni sau inacţiuni În cadrul raportului juridic de conformare conţinutul îl reprezintă obligaţia destinatarilor legii penale de a se conforma cerinţelor impuse de lege. normă ce prevede drepturile şi obligaţiile participanţilor la acest raport. Partea generală. În ceea ce priveşte raportul juridic de conformare obiectul specific îl reprezintă însăşi conformarea. Conţinutul raportului juridic penal Conţinutul raportului juridic penal se referă la drepturile şi obligaţiile ce revin subiecţilor ai raportului juridic penal. În cadrul raportului penal de conflict impunerea unei sancţiuni pentru fapta săvârşită reprezintă dreptul statului şi totodată acest drept al statului constă şi în obligaţia infractorului de a suporta consecinţele faptei sale. Raportul juridic de conformare se desfăşoară prin respecatrea obligaţiei de abţinere de la acţiunea interzisă. obligaţie ce incumbă destinatarului normei. Prin realizarea obiectului specific raportului juridic penal se realizează norma de drept penal. pag.Casa de Editură şi presă “Şansa”.

Ceea ce deosebeşte cu precădere aceste două raporturi juridice este faptul că în cazul raportului juridic de conformare dobândirea calităţii de subiect al acestui raport nu depinde în niciun fel de voinţa destinatarului legii penale. care durează până la executarea pedepsei aplicate de către instanţa de judecată. constatarea. este evident faptul că depinde de el ca aceasta să nu fie săvărşită. adică acesta nu încetează o dată cu săvărşirea faptei interzise. să evite actul culpabil. pag63 26 . a infracţiunii.16 Raportul juridic de conformare se naşte din lege.Editura All. şi anume:” Când fapta a fost comisă cu intenţie. acţionând cu mai mulă prudenţă s-au diligenţă. aceasta fiind hotărârea judecătoraescă de condamnare rămasă definitivă. hotărâre rămasă definitivă. modificarea şi stingerea raportului juridic penal de conflict. depinde iaraşi de el ca. adică o dată cu intrarea acesteia în vigoare. se derulează conţinutul raportului substanţial de conflict. dtermină o modificare în acelaşi sens şi a raportului juridic . dar cu toate acestea stingerea în acest mod a raportului juridic de conflict poate suporta anumite modificări atunci când întâlnim cauze care înlătură executarea pedepsei cum este spre exemplu cazul când intervine graţierea sau amnistia după condamnare. săvârşirea faptei interzise de legea penală este singurul fapt juridic care paote da naştere raportului de drept penal de conflict sau de contradicţie. Odată pronunţată hotărârea judecătorească de condamnare. în acest sens orice modifiacre a normei incriminatoare. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că. unde vorbeşte despre particularităţi privind naşterea. Bucureşti 1997. în forma cerută de lege. respectiv extinderea sau restrângerea obligaţiei de conformare. în timp ce în cazul raportului juridic de conformare dobăndirea acestei calităţii depinde într-un anumit fel de acesta. În toate cazurile. raportul juridic de conformare nu încetează prin simpla nerespectare a obligaţiei de către subiectul pasiv. în acest caz putându-ne referi atât la pedeapsa principală cât şi la eventualele pedepse complementare. lucru care este foarte bine evidenţiat în cartea profesorului Costică Bulai. iar dacă fapta este săvărşită din culpă.” Existenţa raportului juridic de conflict se face de către organul judiciar competent.Partea genearală.Aurel Teodor Moldovan de timp pentru care normele incriminatoarer sunt în vigoare. în timp ce raportul juridic de conflict se naşte prin săvărşirea faptei interzise. 16 Costică Bulai – Manual de dcrept penal.

adică când sunt incidente pentru soluţionarea unui raport juridic de conflict. De asemenea şi în ceea ce priveşte legile penale speciale vom întâlni în literatura de specialitate o clasificare a acestora în sensul că legea penală specială are în vedere în primul rând partea specială a codului penal. iar în ceea ce priveşte legile penale temporare sau predeterminate aşa cum mai sunt denumite în literatura de specialitate sunt acele legi care în conţinutul lor cuprind o dispoziţie ce limitează aplicarea lor în timp până la o dată calendaristică sau până ce încetează starea care a determinat adoptarea 27 . 141 Cod penal. Această clasificare a legilor penale are o importanţă deosebită deoarece atunci când vin în concurs atât legea penală generală cât şi legea penală specială. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale În doctrina penală această noţiune este privită ca fiind. Important de subliniat este faptul că legea penală generală cuprinde norme cu caracter de principii în timp ce legea penală specială cuprinde norme de incriminare.DREPT PENAL. Pentru a înţelege cu exactitate această noţiune este necesară o clasificare a legilor penale. aceeaşi importanţă având-o şi legile penale ordinare şi legile penale excepţionale. în sens larg. O deosebită importanţă în ceea ce priveşte clasificarea legilor penale o are legea penală cu durată nedeterminată şi legea penală temporară. regula ce se va aplica în această situaţie este: legea penală specială derogă de la legea penală generală şi se completează cu aceasta. regulă sau normă de drept penal aşa cum legiuitorul prevede prin dispoziţiile art. sunt cu durată nedeterminată (permanente).1. cele obişnuite. acestea fiind normele din partea generală a codului penal. iar în sens restrâns această noţiune defineşte actul normativ emis de parlament şi care conţine norme de drept penal. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE 2.1.1. această clasificare făcându-se după rolul pe care îl au în reglementarea relaţiilor de apărare socială. Marea majoritate a legilor penale. Privită în alt sens legea penală generală defineşte de fapt codul penal în ansamblu ca lege ordinară pentru a fi deosebită de legea specială. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL II LEGEA PENALĂ 2. Astfel în literatura de specialitate se vorbeşte despre legi penale generale şi legi penale speciale. iar pe de altă parte are în vedere coduri penale speciale (Codul justiţiei militare) sau legi penale speciale ce cuprind dispoziţii derogatorii de la dreptul obişnuit. Legile penale generale apar definite ca fiind dispoziţii de drept penal cu caracter de principiu.

Astfel această normă împrumută dispoziţia ori sancţiunea ce îi lipseşte devenind astfel independentă faţă de norma la care s-a trimis. Partea genrală. legile penale ordinare sau obişnuite nu sunt altceva decât legi penale ce sunt adoptate în situaţiile unei normale evoluţii a societăţii. 2.18 A.Aurel Teodor Moldovan unei astfel de legi. Norme penale unitare ce cuprind în conţinutul lor atât dispoziţia cât şi sancţiunea.Partea Generală . în timp ce legile penale excepţionale sunt adoptate în situaţii excepţionale aşa cum este de pildă starea de război. care se vor completa de la alte norme la care fac trimitere.  Norme penale de trimitere şi de referire Normele de trimitere sunt cele care sunt incomplete în ceea ce priveşte dispoziţia ori sancţiunea. modifică şi se sting raporturile juridice penale. Partea generală. 2006 Constantin Mitrache . Bucureşti 2001. pag.2. Bucureşti 2001. Normele de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific. Norme penale divizate. acestea clasificându – se la rândul lor în:  Norme de incriminare cadru sau norme în alb care conţin o dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţiune corespunzătoare. pag. deci legea penală temporară în acest sens va ultraactiva. Editura Era . „Aşa cum de altfel o spune chiar denumirea lor proprie.1. Normele de drept penal şi categorii de norme penale Pornind de la această clasificare vom putea face distincţia şi între norma de drept penală generală şi norma de drept penală specială. determinat de particularitatea reglementării relaţiilor de apărare socială.”17 2. T. Bucureşti.19 Normele de referire după ce se completează cu dispoziţia sau sancţiunea din norma complinitoare nu devin independente. Moldovan – Drept penal . ci se subordonează faţă de normele complinitoare A. norme ce sunt incomplete în ceea ce priveşte conţinutul lor. Norme penale speciale sunt cele care expun condiţiile în care o faptă constituie o infracţiune şi pedeapsa ce se aplică. edictarea lor fiind determinată de apărarea în mod corespunzător a valorilor sociale ce au fost astfel lezate. Norme penale generale sunt cele care cuprind condiţiile în care se nasc. prevederea faptei interzise făcându-se ulterior prin alte acte normative. După criteriul cuprinderii dispoziţiei şi sancţiunii în cadrul aceleaşi norme deosebim: 1. B. După conţinutul şi sfera de incidenţă deosebim: 1.Drept penal. 2.48 19 Constantin Mitrache – Drept penal. Legea penală temporară se va aplica şi după ieşirea ei din vigoare pentru faptele ce au fost săvârşite sub imperiul acestei legi.51 17 18 28 .

Cu alte cuvinte această interpretare are în vedere analiza textului sub toate aspectele. În literatura de specialitate se face distincţie între interpretare oficială şi cea neoficială.raţionamentul reductio ad absurdum . Interpretarea neoficială care în literatura de specialitate apare şi sub denumirea de interpretare doctrinară este cea făcută de oamenii de ştiinţă care se materializează în tratate etc. 2) Interpretarea raţională sau logică constă în aflarea înţelesului normei. Interpretarea oficială este interpretarea făcută de un organ oficial şi poate fi : . funcţiile propoziţiilor în frază). a legii penale cu ajutorul elementelor logice. are ca şi scop aflarea voinţei legiuitorului. sintactic (funcţiile cuvintelor în propoziţie. astfel că pentru a putea înţelege legea sau dispoziţiile de drept penal se va căuta înţelesul noţiunilor folosite. Plecând de la aceste considerente interpretarea logică se face după anumite raţionamente şi anume: .1. PARTEA GENERALĂ 2. implicit permite mai puţin.cauzală ( de caz) făcută de organul judiciar 2. stilistic (modul de exprimare). dacă legea permite mai mult. Deosebirea esenţială între cele două feluri de interpretare constă în aceea că interpretarea oficială este obligatorie în timp ce interpretarea neoficială nu are forţă obligatorie.raţionamentul per a contrario . Metode de interpretare a legii penale Metode de interpretare a legii penale sunt : 1) Interpretarea literală sau gramaticală constă în aflarea înţelesului normei penale cu ajutorul textului în care este exprimată norma penală. 1.3. Interpretarea legii penale Interpretarea.DREPT PENAL. în sensul legii penale. 2.raţionamentul a pari Raţionamentul a fortiori este raţionamentul cu ajutorul căruia se demonstrează faptul că. a judecăţilor. Această operaţiune logico – raţională este necesară deoarece normele se referă la fapte tipice ce trebuie aplicate unor fapte concrete care sunt şi foarte variate. voinţă exprimată în dispoziţiile legii pentru a putea stabili dacă acestea sunt aplicabile cazului concret. respectiv: etimologic (înţelesul cuvintelor). raţionamentelor construite de legiuitor.raţionamentul a fortiori .3.1.1. 29 .autentică (legală) făcută de legiuitor .

Sunt astfel interpretate actele preliminare. interpretarea restrictivă şi interpretarea extensivă. În doctrina dreptului penal se apreciază că interpretarea prin analogie nu trebuie confundată cu extinderea legii prin anlogie care presupune aplicarea legii penale la fapte care nu sunt prevăzute în normele sale. Partea Generală” : legea dă dreptul Marii Adunări Generale să edicteze legi.21 2.potrivit acestei interpretări se ia în considerare istoria sau istoricul legii ce urmează a fi interpretate. neagă teza contrarie. adică să interpreteze legi.Aurel Teodor Moldovan acest lucru presupune faptul că noţiunea de mai mult încorporează şi noţiunea de mai puţin. ubi idem jus “. de altero negat”.3.89 21 Ion Oancea Drept penal. 91 30 . Bucureşti 1971. Editura didactică şi pedagocică . după raţionamentul a fortiori. dezbaterile parlamentare. pag.2. 20 Ion Oancea – Drept penal. Un exemplu în acest sens găsim în cartea profesorului Ion Oancea “Drept penal. Argumentarea “a fortiori” urmăreşte să facă plauzibilă ideea că legea trebuie să fie explicată cu atât mai mult în cazurile în care situaţia este şi mai evidentă decât aceea vizată în mod expres de textul legii. absurde. dacă Marea Adunare Naţională are acest drept. Felurile interpretării după rezultat Atunci când legea penală se interpretează de către un organ sau altul prin intermediul diferitelor metode se va ajunge la o anumită concluzie cu privire la înţelesul legii penale sau numai cu privire la anumite dispoziţii motiv pentru care se face distincţia între interpretarea declarativă. inadmisibile. exprimând ideea că cine susţine o teză. 5) nterpretarea legii prin analogie unde înţelesul unei norme penale se va face cu ajutorul alteia care prevede însă un caz asemănător şi care este mai clar. 4) Interpretarea sistematică constă în faptul că norma va fi interpretată în corelaţie cu alte dispoziţii sau cu alte legi. pag. Acest raţionament se poate exprima şi prin adagiul “ubi eadem ratio. Partea generală. Acest raţionament îl găsim exprimat în adagiul “qui dicit de uno. Raţionamentul a pari este cel care are în vedere faptul că pentru situaţii identice trebuie să existe soluţii juridice identice. Editura Dedactică şi Pedagogică Bucureşti 1971.1. Raţionamentul reductio ad absurdum este acela prin care se demonstrează că orice altă interpretare decât ceea pentru care se pledează ar duce la consecinţe contrare legii. 3) Interpretarea istorică .20 Raţionamentul per a contrario demonstrează faptul că acolo unde există o altă raţiune trebuie să existe şi o altă rezolvare juridică. dar asemănătoare cu cele prevăzute de lege . ea are dreptul să facă şi mai puţin. Partea Generală. expunerile de motive. proiectele.

dar pentru o contravenţie şi nu pentru o infracţiune. Un exemplu al acestei interpretări găsim în cartea profesorului Ion Oancea24 unde se spune că suspendarea executării pedepsei se aplică numai la cazurile arătate de lege (infractor primar). Limitele interpretării Este general admis că interpretarea legii penale trebuie să urmărească cunoaşterea voinţei reale a legiuitorului. lucru ce evidenţiază faptul că se ajunge la constatarea că legea spune mai mult decât a voit legiuitorul. Boroi . iar nu crearea unei alte norme de drept sau denaturarea sensului acesteia. pag 88 22 31 . exprimată în norma de drept interpretată. legea i se poate aplica. Această interpretare vizează situaţia când legea nu se poate aplica anumitor situaţii. prin interpretare.23 Interpretarea restrictivă Această interpretare îşi are originea în adagiul latinesc “ lex dixit plus quam voluit”. ci ea trebuie să fie animată de dorinţa cunoaşterii. Ghe. 32 24 Ibidem. Fiind un infractor primar.22 Concluziile oricărei interpretări declarative sunt că legea este valabilă. Drept Penal – Partea Generală . dacă însă cel care a săvârşit infracţiunea a mai fost condamnat înainte. înlăturării unor lacune ale legii cu ajutorul altor 23 Ibidem Alex. Trebuie subliniat faptul că în materie penală interpretarea extensivă este rar folosită. pag. cercetării şi elucidării înţelesului real al normei de drept. preferându-se se sensul restrictiv. fapt care iniţial păreau a cădea sub incidenţa legii. asigurând condiţii pentru o apărare socială eficientă în lupta împotriva infracţionalităţii. fiind folosită în favoarea inculpatului.DREPT PENAL. iar interpretul constatând acest lucru restrânge înţelesul legii făcând astfel o interpretare restrictivă în conformitate cu voinţa legiuitorului. Nistoreanu.25 Interpretarea legii penale se efectuează nu pentru a crea noi norme de drept. Este unanim admis că legile penale sunt de strictă interpretare (poenalia sunt strictissimae interpretationis ) şi că înţelesul lor nu poate fi extins prin interpetare. pag. Bucureşti 2004. All Beck 1997 . Ed.92 25 C Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. că textul nu cuprinde nici mai mult nici mai puţin decât a voit legiuitorul. Beck. PARTEA GENERALĂ Interpretarea conformă cu legea (declarativă) Această interpretare se bazează pe adagiu “Lex dixit quam voluit” ceea ce presupune faptul că prin această interpretare constată faptul că textul exprimă exact intenţia şi voinţa legiuitorului. el este totuşi un infractor primar. Interpretarea extensivă În cazul acestei interpretări se porneşte de la “lex dixit minus quam voluit” lucru ce constată că textul spune mai puţin decât a voit legiuitorul caz în care interpretul extinde aplicarea legii făcând astfel o interpretare extensivă conformă voinţei legiuitorului. All. Interpretul ajunge la concluzia că textul redă şi spune atât cât a voit legiuitorul.

Bucureşti 2004 . când fapta este săvârşită în străinătate de un cetăţean străin sau apatrid care nu are domiciliu în România însă fapta a fost săvârşită împotriva statului Român ori cetăţenilor români. ori numai rezultatul s-a produs pe teritoriul ţării. condiţiile răspunderii.Aurel Teodor Moldovan norme în materie. All Beck .2.pag 32 32 . când fapta s-a săvârşit în întregime în străinătate. Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. Boroi . 26 Alex. dar după săvârşirea faptei s-a refugiat pe teritoriul României. când fapta este săvârşită de un cetăţean străin în afara teritoriului României. executarea acestora. fără ca făptuitorul să poată pretinde aplicarea dispoziţiilor mai favorabile cuprinse în legea penală a ţării sale. toate acestea au loc pe baza legii penale române. 2. apatrid cu domiciliu în ţară sau în străinătate). 1. aplicarea sancţiunilor. pentru realizarea scopului legii penale şi promovarea principiilor fundamentale ale dreptului penal. Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu vin să dea un răspuns problemelor legate de aplicarea legii penale atunci când fapta este săvârşită în întregime pe teritoriul ţării iar făptuitorul se află în ţară.Teritorialitatea Art. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU Ceea ce conferă legii penale o eficienţă activă este faptul că exigenţele legii penale sunt respectate de marea majoritate a destinatarilor ei în comparaţie cu eficienţa reactivă care se datorează săvârşirii faptelor interzise (infracţiuni). cetăţean străin. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală ” Ed. 3. . Calificarea faptei ca infracţiune. 8 Teritorialitatea legii penale legii penale (1) Legea penală română se Legea penală se aplică aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României.2. României. sau în situaţia în care fapta s-a săvârşit în parte pe teritoriul ţării. dar făptuitorul este cetăţean român sau apatrid cu domiciliu în România. respectiv articolele 8-14 din viitoarea reglementare. Principiul teritorialităţii Potrivit acestui principiu legea penală se aplică în exclusivitate şi necondiţionat pe întreg teritoriul ţării pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României fără a face distincţie între calităţile diferite pe care le pot avea făptuitorii (cetăţean român.26 2.1. Aceste principii de aplicare a legii penale în raport cu spaţiul se regăsesc consacrate în cuprinsul actualului Cod penal la articolele 3-9.

această suprafaţă este stabilită prin convenţii cu statele vecine. pag. mării teritoriale fără limite de adâncime . precum şi marea teritorială cu solul. Infracţiunea săvârşită la bordul unei nave sau aeronave române indiferent unde se află aceasta la data săvârşirii infracţiunii cade sub incidenţa legii penale române. adică apele cuprinse între frontiere27 . în această privinţă. criteriul zis al UBICUITĂŢII sau al DESFĂŞURĂRII INTEGRALE.2002 28 Costică Bulai – Manual de drept penal. al mării teritoriale şi al zonei contigu – Publicată în M. Editura ALL BECK Bucureşti 1997. care cuprinde fâşia de mare adiacentă. situaţie în care fapta se consideră săvârşită pe teritoriul ţării române.Spaţiul aerian sau coloana de aer de deasupra teritoriului Infracţiuni săvârşite pe teritoriul ţării Art. după caz apelor maritime pe o lăţime de 12 mile marine (22224 m) măsurată de la liniile de bază . In viitoarea reglementare întâlnim noţiunea de teritoriu la art 8 alin (2) Prin „teritoriul României” se înţelege întinderea de pământ şi apele cu solul. a adoptat. 143 Cod penal actual: prin infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în art. cu subsolul şi spaţiul aerian. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România.01.apele interioare .Marea teritorială a României. 94 33 . In conformitate cu reglementarile art 8 din viitoarea reglementare alin (3) Prin „infracţiune săvârşită pe teritoriul României” se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în alin.Subsolul. Astfel prin aceste dispoziţii se consacră principiul ubicuităţii conform căruia infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni. 77/31. O explicaţie a acestei situaţii o găsim în Manualul de drept penal al profesorului Costică Bulai unde găsim următoarele: „Leguitorul codului de la 1968.suprafaţa terestră cuprinsă între frontierele politico . subsolul şi spaţiul aerian ale acesteia”.geografice ale statului. 142 defineşte noţiunea de teritoriu : prin termenul “teritoriu” din expresiile “teritoriul României” şi “teritoriul ţării” se înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere. 142 sau pe o navă ori aeronavă română aflată în afara graniţelor ţării. acvatic. 27 O clarificare importantă o aduce Legea 36 din 16 ianuarie 2002 pentru modificarea şi completarea Legii 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare. Noţiunea de teritoriu cuprinde: . cuprinse între frontierele de stat. ca de altfel şi cel al Codului penal de la 1936.O nr. Partea generală.DREPT PENAL. . potrivit căruia infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni (termenul de ubicuitate derivă de la adverbul latin ubique = pretutindeni) unde s-a săvârşit fie şi numai un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii”28 Această teorie a ubicuităţii este unanim admisă. corespunzător solului terestru. literatura şi jurisprudenţa română fiind menită să servească la soluţionarea diferitelor probleme controversate ce apar cu privire la stabilirea locului săvârşirii infracţiunii. subsolul şi spaţiul aerian. PARTEA GENERALĂ Actualul Cod penal la art.

Statul în care reprezentantul altui stat se bucură de imunitatea de jurisdicţie nu rămâne imun în faţa faptelor penale săvârşite de persoanele ce se bucură de privilegiu ci au la îndemână mijloace de drept internaţional pentru a aduce la cunoştinţa statului acreditat activitatea infracţională a reprezentantului său. Convenţia de la Viena din 1961 ratificată şi de România îşi găseşte oglindire tocmai prin faptul că legea penală română consacră această imunitate de jurisdicţie. s-a efectuat un act de executare. 1) Navele sau aeronavele militare sau guvernamentale. Această reglementare o întâlnim şi în viitoarea reglementare la art 8 alin (4) Infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României şi atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România. 8 . Imunitatea de jurisdicţie este o excepţie de ordin procedural având ca şi consecinţă Actualul cod penal Art. ori s-a produs rezultatul infracţiunii.Imunitatea de jurisViitorul cod penal Art. 2 consideră infracţiunea săvârşită pe teritoriul ţării şi atunci pe teritoriul ţării sau pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii. acestora aplicându-li-se legea statului căruia aparţin. sau folosite în scopuri guvernamentale. respectiv 13 din Codul penal de acest privilegiu se bucură şi militarii unei armate străine aflate în trecere sau staţionate pe teritoriul ţării. însă nu trebuie înţeles faptul că cei care se bucură de acest privilegiu nu vor răspunde penal în faţa organelor statelor ai căror cetăţeni sunt. nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român. de instigare sau de complicitate. regimul lor juridic fiind reglementat prin Convenţii. dar şi infracţiunile săvârşite de militarii unei armate străine aflate în trecere ori staţionate pe teriroriul ţării. acestea se află pe 34 . nu sunt supuse jurisdicţiei neaplicarea legii penale teritoriale. Conform art. 13 Imunitatea de jurisdicţie Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care. în conformitate cu tratatele internaţionale. 8. dictie Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care. declarându-l „persona non grata” şi obligându-l să părăsească teritoriul ţării. Excepţii de la principiul teritorialităţii Aplicarea legii penale în conformitate cu principiul teritorialităţii cunoaşte anumite restrângeri şi priveşte infracţiunile săvârşite de persoanele care se bucură de imunitate de jurisdicţie. în conformitate cu convenţiile internaţionale. 143 alin. Infracţiuni săvârşite la bordul navelor sau aeronavelor străine aflate pe teritoriul ţării noastre În ceea ce priveşte aceste infracţiuni avem în vedere după cum navele sau aeronavele sunt militare sau folosite în scopuri comerciale.Aurel Teodor Moldovan Art.

. (3) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau. Aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării 1. după caz. dacă făptuitorul este cetăţean o persoană juridică română. detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. 2. 2) În cazul navelor şi aeronavelor folosite în scop comercial. dacă peromân sau dacă. 35 . Aceasta este limitată la cazul infracţiunilor de gravitate mică şi medie. 9 Personalitatea legii penale penale (1) Legea penală română se aplică Legea penală se aplică infrac.DREPT PENAL. cerinţa dublei incriminări. faptele săvârşite la bordul acestora. ca şi o cerinţă nouă. cad sub incidenţa statului român. PARTEA GENERALĂ teritoriul ţării doar cu aprobarea specială a guvernului român şi reprezintă statul căruia îi aparţin infracţiunile săvârşite la bordul lor şi nu vor cădea sub jurisdicţia statului român. 4. legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română. are domiciliul în ţară. Soluţionarea acestor conflicte se face pe calea dreptului internaţional şi nu a dreptului penal.infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului tiunilor savârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de ţării. Condiţiile necesare pentru aplicarea acestui principiu sunt : Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. Legea penală română se va aplica şi în cazul infracţiunilor săvârşite pe teritoriul ţării române de către o persoană îmbarcată la bordul navelor străine folosite în scopuri comerciale. fapte prevăzute de lege.Principiul personalităţii legii penale In cadrul pricipiului personalităţii este introdusă. dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat.Personalitatea legii Art. neavând nici o deapsa prevăzută de legea română este cetăţenie. (2) În celelalte cazuri. a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

urmând ca din pedeapsa aplicată de instanţa română să se deducă pedeapsa sau partea din pedeapsă aplicată şi executată în străinătate pentru aceeaşi infracţiune.30 Principiul personalităţii este cel care stabileşte competenţa exclusivă a legii penale. zarea prealabilă a procurorului general.pag 101 36 . în scopul evitării situaţiilor în care este necesară intervenţia legii penale române. a unui cetăţean român sau a unei persoane juridice române este încadrată în sfera Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. spre deosebire de cel din 1937 nu prevede condiţia prezenţei în ţară a infractorului . de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Punerea în mişcare a acţiunii penale şi Justiţie şi numai dacă fapta nu face pentru infracţiunile prevăzute în alinea. 5.Aurel Teodor Moldovan • Infracţiunea să fie săvârşită în străinătate • Fapta să fie considerată infracţiune de legea penală română • Infractorul trebuie să fie cetăţean român sau persoană fără cetăţenie dar cu domiciliul în România. Bulai Manual de drept penal Ed. condamnat sau achitat în străinătate. Bucureşti 1971 pag 107 30 C. Actualul Cod Penal.pe teritoriul căruia s-a comis. fapt imposibil din cauza neîncadrării infracţiunii în categoriile restrictive Acest principiu prevede faptul că legea penală română se aplică infracţiunilor 29 Vezi R. 2.obiectul unei proceduri judiciare în statul tul precedent se face numai cu autori. ori prin care statului român. român.Realitatea legii penale Art. All Beck Bucureşti 1997 . aceasta aplicându-se chiar dacă făptuitorul a fost condamnat în străinătate. de incidenţă a acestui principiu.29 Legea penală română se va aplica chiar dacă făptuitorul a fost judecat. I Oancea Drept Penal – Partea generală Ed Didactică şi Pedagogică . . contra unui cetăţean s-a adus o vătămare gravă integrităţii român ori a unei persoane juridice corporale sau sănătaţii unui cetăţean române. contra aplică infracţiunilor săvârşite în afara siguranţei statului român sau contra teritoriului ţării de către un străin. când sunt săvârşite de către (2) Punerea în mişcare a acţiunii un cetăţean străin sau de o persoană penale se face cu autorizarea prealabilă fără cetăţenie care nu domiciliază pe a procurorului general al Parchetului teritoriul ţării. Stănoiu „ Explicaţii teoretice ale Codului penal” pag 61. el putând fi judecat şi în lipsă. contra vieţii unui cetăţean român. precum şi durata reţinerii şi arestării preventive care au fost dispuse în străinătate în legătură cu aceeaşi infracţiune. Principiul realităţii (sau principiul protecţiei reale sau al naţionalităţii pasive) Conform noului cod orice infracţiune comisă împotriva statului român. 10 Realitatea legii penale Legea penală se aplică infracţiunilor (1) Legea penală română se săvârşite în afara teritoriului ţării.

dacă: următoarele cazuri: a) fapta este prevazută ca infractiune a) s-a săvârşit o infracţiune pe care şi de legea penală a ţării unde a fost statul român şi-a asumat obligaţia săvârşita. PARTEA GENERALĂ săvârşite în afara teritoriului ţării.(1) lit. există vreo cauză în care s-a săvârşit infracţiunea. de către cetăţeni străini ori apatrizi care nu domiciliază în România. în teritoriul ţării. care se află fără cetăţenie care nu domiciliază pe de bunăvoie pe teritoriul României. . există care împiedică punerea în mişcare a o cauză care împiedică punerea în actiunii penale sau continuarea proce. judecat şi în cazul când s-a obţinut b) s-a cerut extrădarea sau predarea extrădarea lui. area procesului penal ori executarea sau când pedeapsa a fost executată pedepsei.Universalitatea legii Art. infractorul poate fi comisă. 102 37 . 11 Universalitatea legii penale penale Legea penală se aplică şi altor (1) Legea penală română se infracţiuni decât celor prevăzute în art. precedente nu se aplică în cazul când.b) nu se potrivit legii statului în care infractorul a aplică atunci când. săvârşite în afara teritoriului ţării. sau a fost executată numai în parte. Dispoziţiile alineatelor infractorului şi aceasta a fost refuzată.prevăzută sau nu de legea penală eselor statului român sau contra unui a statului pe al cărui teritoriu a fost cetăţean român. executată ori este considerată ca Când pedeapsa nu a fost executată executată. Principiul realităţii legii penale vine să consacre ideea necesităţii apărării împotriva unor infracţiuni săvârşite în străinătate a valorilor sociale de maximă importanţă. indiferent dacă este infracţiunile îndreptate împotriva inter. să o reprime în temeiul unui tratat b) faptuitorul se află în ţară. legale privitoare la recunoaşterea 31 Costică Bulai – Manual de drept penal. se procedează potrivit dispoziţiilor străine. 1. se (3) Când pedeapsa nu a fost procedează potrivit dispoziţiilor legale executată sau a fost executată numai în privitoare la recunoaşterea hotărârilor parte. integrităţii corporale ori sănătăţii unui cetăţean român.DREPT PENAL. reprezentând de fapt dreptul fiecărui stat „de a-şi apăra pe baza propriei sale legi penale. potrivit legii statului savârsit infracţiunea. infracţiune săvârşită împotriva statului român sau contra vieţii. Editura ALL BECK Bucureşti 1997 pag. Partea generală. (2) Dispoziţiile alin. Principiul universalităţii legii penale Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. siguranţa fiinţei proprii şi a cetăţenilor săi”31 3. 6. prevăzute în art. 10. Pentru internaţional. 5 aplică şi altor infracţiuni decât celor alin. sau când pedeapsa a fost ori este considerată ca executată.mişcare a acţiunii penale sau continusului penal ori executarea pedepsei. săvârşite în afara de un cetaţean străin sau de o persoană teritoriului ţării de un străin.

19. .”32 Din definiţie rezultă faptul că extrădarea se realizează întotdeauna între două state. nr. Explicaţii şi comentarii.Aurel Teodor Moldovan In viziunea noului cod cimpetenţa universală a legii penale române poate interveni în două cazuri: .respectiv cazul în care s-a refuzat extrădarea. Constantin Mitrache – Drept penal. pe de-o parte statul pe al cărui teriroriu se găseşte infractorul sau condamnatul (statul solicitat) şi statul care cere extrădarea (statul solicitant) pe de-altă parte. altui stat pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat.3. În ansamblu extrădarea poate fi privită ca un act de asistenţă judiciară prin care statele cooperează în vederea combaterii criminalităţii. partea I. statul împotriva intereselor căruia a fost săvârşită infracţiunea sau ai cărui cetăţeni au fost victime ale infracţiunii. Ioan Muraru. în momentul în care s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului. 11 33 . 2. Calitatea de stat solicitant o poate avea statul pe teriroriul căruia a fost săvârşită infracţiunea. EXTRĂDAREA „Extrădarea este un act bilateral între două state în baza căruia un stat pe al cărui teriroriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat îl predă la cerere. 669 din 22 septembrie 2003 introduce la acest articol alin. 16 32 Extrădarea îşi găseşte reglementarea şi în Codul penal în art. Partea generală. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 2002 pag 65 33 Mihai Constantinescu. statul al cărui cetăţean este infractorul.cazul infracţiunilor pe care România s-a angajat să le reprime în temeiul unei convenţii internaţionale. În ceea ce priveşte urmărirea şi judecata se cere ca acestea să fie posibile şi potrivit ţării unde s-a săvârşit infracţiunea în sensul să nu existe o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale ori executarea pedepsei. iar prin legea de revizuire a Constituţiei publicată în Monitorul Oficial al României. 9 respectiv 38 . pag. Instituţia extrădării este consacrată prin intermediul Constituţiei de la 1991 în art. Antonie Iorgovan – Revizuirea Constituţiei României. unde vom întâlni extrădarea pasivă adică acea extrădare pe care România urmează să o realizeze în calitate de stat solicitat şi cea activă atunci când se acordă extrădarea. Editura Rosetti Bucureşti 2003. Trebuiesc însă îndeplinite anumite condiţii: • să existe o dublă incriminare în sensul ca fapta să fie prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită • infractorul să fie cetăţean străin sau dacă nu are cetăţenie să nu aibă domiciliu în România • făptuitorul să se afle în ţară.

la infractor şi la pedeapsa prevăzută de lege sau aplicată de instanţă.Of.DREPT PENAL. parte. PARTEA GENERALĂ Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 9. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. 2) Potrivit art. 2) Să existe dubla incriminare în sensul că fapta să fie incriminată în legile ambelor state. ori pe bază de reciprocitate. 296/ 2001 nu pot fi extrădaţi de către RomâArt 22 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală . pe bază de reciprocitate internaţional la care România este şi în lipsa acestora în temeiul legii. competenţă şi de ordin procedural. la solicitarea de extrădare a unui alt stat. Condiţii cu privire la infractor 1) Infractorul să fie cetăţean străin. Boroi. 14 din Viitorul Cod penal: Condiţiile de acordare (solicitare) a extrădări România acceptă să predea. publicată în M.34 Pentru realizarea extrădării trebuie îndeplinite anumite condiţii referitoare la infracţiune. 5 din Legea nr.Bucureşti 2004 pag 65 34 39 .2004 35 Alex. Extrădarea Art. 594/1. (2) Predarea sau extrădarea unei persoane în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită în condiţiile legii. nr. în condiţiile legii.35 Condiţii cu privire la infracţiune 1) Infracţiunea să fi fost săvârşită pe teritoriul statului solicitant sau împotriva intereselor acestuia şi să nu fie aplicabilă legea statului solicitat.07. persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau trimise în judecată pentru o infracţiune ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse de către autorităţile judiciare ale statului solicitant. 4) Legea 296/ 2001 prevede faptul că nu se admite extrădarea infractorului de către statul român în cazul în care potrivit legii statului solicitant pentru infracţiunea săvârşită se prevede pedeapsa cu moartea decât cu condiţia ca statul respectiv să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa urmând a fi comutată. art. (3) Predarea unei persoane către un tribunal penal internaţional se acordă în condiţiile legii. 3) Pedeapsa prevăzută să fie privaţiunea de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă. 14 Extrădarea Extrădarea se acordă sau poate (1) Extrădarea poate fi acordată fi solicitată pe bază de convenţie sau solicitată în temeiul unui tratat internaţională. All Beck .

Potrivit art. 5 al (2) Legea 296/ 2001 dacă se consideră că predarea persoanei străine este susceptibilă să aibe consecinţe deosebit de grave pentru aceasta în speţă din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate. All Beck Bucureşti 2004 pag 144 40 .o prezentare a faptelor pentru care se cere extrădarea. Condiţii privind cererea de extrădare Cererea de extrădare se formulează în scris de către autoritatea competentă a statului solicitant urmând ca aceasta să fie trimisă Ministerului Justiţiei din România. 24 din Legea 296/2001 această cerere trebuie să fie însoţită de înscrisuri care să conducă la admiterea extrădării şi anume: . persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie. persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România. .date privind eventuala executare parţială a pedepsei Principiul specialităţii extrădării Conform acestui principiu persoana extrădată nu poate fi judecată pentru altă infracţiune decât pentru cea care s-a acordat extrădarea şi nici nu poate fi obligată la executarea unei alte pedepse decât pentru cea a cărei executare s-a solicitat extrădarea. 3) Să nu fie în România pronunţată pentru aceeaşi infracţiune o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. de achitare sau de încetare a procesului penal sau să nu existe o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. . Condiţii privind urmărirea penală sau executarea pedepsei 1) Extrădarea să nu fie solicitată pentru o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate 2) Să nu fi intervenit potrivit oricăruia dintre statele membre la extrădare amnistia.”36 Plecând de la acest principiu nu trebuie să se înţeleagă ideea că persoana care a fost extrădată nu poate fi judecată şi pentru alte infracţiuni săvârşite însă această judecare se poate face doar cu acordul prealabil al statului care a acordat extrădarea şi doar dacă după executarea pedepsei nu părăseşte teritoriul în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă. Moldovan „Expulzarea . prescripţia sau orice altă cauză care înlătură răspunderea penală. extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional” . Extrădarea poate fi refuzată sau amânată conform art.copia textelor de lege aplicabile. 36 A. „Persoana este astfel sub protecţia statului care a acordat extrădarea. . Ed.Aurel Teodor Moldovan nia cetăţenii români.originalul sau copie autentică a mandatului de arestare sau copie a hotărârii de condamnare.T.

capitolul II. „Aplicarea legii penale în timp” articolele 3-7 din Viitorul Cod penal Prin norme penale privind aplicarea legii penale în timp se înţelege ansamblul de norme juridice penale prin care se reglementează aplicarea legii penale în raport cu timpul săvârşirii infracţiunii şi cu momentul tragerii la răspundere penală a celor care au săvârşit infracţiuni. Având în vedere dispoziţiile legii 296/2001 şi dispoziţiile constituţionale sistemul de acordare al extrădării este cel jurisdicţional unde doar instanţa de judecată respectiv Curtea de Apel judecă cererea de extrădare şi decide acordarea sau respingerea ei. 37 I. Drept Penal – Partea Generală Ed. Faptele penale se săvârşesc într-un anumit moment şi se judecă sub imperiul aceleaşi legi penale aflată în vigoare.pag 118 41 . alte fapte penale se săvârşesc în timp ce o lege penală este în vigoare dar se judecă sub o altă lege penală. norme ce sunt înscrise în Codul Penal secţiunea a doua intitulată „Aplicarea legii penale în timp” articolele de la 10-16.37 Principiile care guvernează aplicarea legii penale în timp sunt menite să determine legea penală aplicabilă. respectiv in sectiunea 1. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP Aplicarea legii penale în timp în teoria dreptului penal ocupă un loc important datorită faptului că legiile penale cuprind dispoziţii incriminatoare şi sancţionatoare ce au o durată în timp limitată. Bucureşti 1997 . Oancea .4.DREPT PENAL. Didactică şi Pedagogică. fiind cunoscut faptul că există o succesiune de legi penale. 2) sistemul jurisdicţional unde extrădarea este un act jurisdicţional asupra căruia vor decide instanţele judecătoreşti. 3) sistemul mixt reprezentând de fapt o combinare a celor două sisteme anterior expuse unde pentru acordarea extrădării vor participa atât organele judiciare menite să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege cât şi autoritatea guvernamentală învestită să decidă asupra acordării extrădării. Pentru soluţionarea corectă a tuturor problemelor ce apar legate de aplicarea legii penale în timp s-au edictat norme speciale de drept. PARTEA GENERALĂ Sistemele de acordare a extrădării În literatura de specialitate şi în sistemul legislativ în vigoare sunt cunoscute 3 sisteme de acordare a extrădării 1) sistemul politic sau guvernamental unde extrădarea este un act politic şi se acordă pe baza datelor culese de către organele administrative sau judiciare. 2.

Principiul retroactivităţii legii penale La un moment dat o faptă care a fost socialmente periculoasă.p.4. Legea penală intră în vigoare odată cu publicarea ei în Monitorul Oficial însă ea poate să fie şi ulterioară publicării ei. Abrogarea poate fi totală când întreaga lege este scoasă din vigoare. unde se consacră regula că nimeni nu poate fi ţinut să răspundă de o faptă care la data săvârşirii ei nu era prevăzută ca infracţiune garantând astfel ca libertatea indivizilor.4. Principiul neretroactivităţii legii penale Îşi găseşte reglementarea în art.economice. Principiul activităţii Viitorul cod penal Art. se poate întâmpla să îşi modifice gradul de pericol social în sensul micşorării lui. atunci când se prevede în legea de abrogare ce anume se scoate din vigoare. când doar o parte din lege este scoasă din vigoare. Bulai Manual de drept penal Ed. Întrucât însă prin dispoziţia din art 2 C. iar ieşirea din vigoare are loc prin abrogare.3. Adagiul latin nullum crimen sine lege praevia îşi găseşte oglindirea în art. care se desprinde din economia legii.p se prevede numai regula că legea prevede faptele care constituie infracţiuni şi sancţiunile aplicabile. în timp ce abrogarea tacită sau implicită este aceea. 2. 3 Activitatea legii penale nale Legea penală se aplică L e g e a p e n a l ă s e a p l i c ă infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare. 11 C. cât şi parţială. la data când au fost săvârşite nu erau prevăzute ca infracţiuni”.p. ceea ce face necesară.11C. progresive unde infracţiunea începe să fie săvârşită sub incidenţa unei legi şi se epuizează sub incidenţa altei legi. înlăturarea ei din 38 Actualul cod penal Art. Abrogarea unei legi poate să fie expresă.p. de obicei.1. O situaţie specială apare în cazul infracţiunilor continuate. Acest principiu consacră principiul fundamental al legalităţii în sensul că legea penală dispune numai pentru viitor nu şi pentru trecut când ne referim la incriminarea faptelor. constituind o completare necesară a principiului legalităţii în dreptul penal. datorită modificărilor condiţiilor socio . caz în care se va aplica legea penală în vigoare din momentul epuizării infracţiunii.2.Aurel Teodor Moldovan 2.„Legea penală nu se aplică faptelor care. prevederea din art . este binevenită.4. 11 din C. All Beck Bucureşti 1997 pag 128 42 .38 2. fără să se facă vreo referire la neretroactivitatea legii penale. 10 Activitatea legii pe- C.

40 2. 9). Retroactivitatea legii de dezincriminare este prevăzută de în art .4. 5 Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei (1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale. Boroi. dar numai faptelor săvârşite cât timp era în vigoare.Bucureşti 2004 pag 43 41 C. Partea generală. PARTEA GENERALĂ sfera ilicitului penal. Boroi. 5. Scoaterea unor infracţiuni din sfera ilicitului penal.(1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale. iar până la executarea în întregime (sau chiar după executarea în întregime a pedepesei) apare o lege nouă mai favorabilă .Bucureşti 2004 pag 41 Alex. Legea penală mai favorabilă se aplică atât atunci când ea apare în timpul procesului penal . 12 alin (1) cod penal actual. pentru a rămâne nesancţionaţi . Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. All Beck .4. Acest principiu prevede situaţia când la data când fapta este săvârşită aceasta este prevăzută în legea penală în vigoare ca şi infracţiune dar ulterior este adoptată o lege nouă ce scoate fapta în afara ilicitului penal. (2) Dispoziţiile alin. Legea penală temporară are aplicaţii asupra faptelor prevăzute ca şi infracţiuni săvârşite în timp cât legea penală era în vigoare chiar dacă faptele nu au fost urmărite sau judecate în acelaşi interval de timp. ori de a fi sancţionaţi potrivit legii penale mai favorabile. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. înlăturând posibilitatea pentru făptuitorii care săvârşesc infracţiuni aproape de ieşirea din vigoare a legii penale temporare.41 2. Principiul aplicării legii penale mai favorabile Este prevăzut de art. Mitrache – Drept penal.5.Art.DREPT PENAL. precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse. se aplică legea mai favorabilă. dar şi când o condamnare este pronunţată în baza unei legi vechi nefavorabile. (Viitorul Cod Penal consacră acest principiu în art. 13 din C.p.4. se face printr-o lege de dezincriminare. Necesităţiile de apărare socială care determină adoptarea legii penale temporare justifică aplicarea acesteia şi ultraactiv. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 1997 pag 65 39 40 43 . Potrivit acestei dispoziţii „Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche dacă numai sunt prevăzute de legea nouă”39 . 16 Cod penal (Noul Cod Penal consacră acest principiu în art. dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile) având în Alex. după ieşirea acesteia din vigoare. Principiul ultraactivităţii Acest principiu are în vedere numai legile penale temporare fiind consacrat prin dispoziţiile art. All Beck .

Acest principiu este reglementat în art 6 din Viitorul Cod penal (Art. În situaţiile legiilor succesive unde pedepsele sunt de aceeaşi natură dar cu limitele speciale diferite. Moldovan – Note de curs: Drept Penal – Partea generală . 14 referindu-se la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. 6 Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară. 15 făcând referire la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. 138 44 . În cazul în care există situaţia ca într-o lege pedeapsa ce se aplică este închisoarea.Aurel Teodor Moldovan vedere situaţia când de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei intervin una sau mai multe legi penale succesive. condiţii sau cerinţe pe care cealaltă lege nu le prevede. legea penală mai favorabilă este cea care prevede un minim mai scăzut. va fi mai favorabilă legea care prevede un maxim mai redus. sancţiunea aplicată. În literatura de specialitate s-a afirmat faptul că. de tragere la răspundere şi de sancţionare. în sensul că una din legi prevede. Partea generală. situaţie în care se va aplica infractorului legea penală mai favorabilă. dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită. care în cazul concret va permite o soluţie mai blândă pentru infractor şi nu la o apreciere generală a legii penale mai favorabile. Editura ALL BECK Bucureşi 1997 pag. Profesorul Costică Bulai în „Manual de drept penal” consideră că pentru o soluţionare practică a acestei probleme „se recomandă examinarea mai întâi a condiţiilor privitoare la temeiul şi condiţiile tragerii la răspundere penală pentru infracţiunea săvârşită. iar în altă lege pedeapsa prevăzută este amenda. În acest caz va fi mai favorabilă legea care prevede astfel de condiţii. Este posibil ca incriminarea faptei în legile succesive să fie diferită. T. atunci de regulă legea care prevede pedeapsa amenzii este mai blândă. art. iar art. criteriul cel mai des folosit de determinarea legii penale mai favorabile este cel al pedepselor principale. caz în care minimul este acelaşi dar maximul este diferit. Universitatea Transilvania . (2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare 42 A.p. 14 şi 15 din C.. „Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile nu sunt prevăzute de lege însă în ştiinţa dreptului penal s-a admis faptul că pentru a determina legea penală mai favorabilă trebuie comparate legile succesive sub raportul condiţiilor de incriminare a faptei. dacă acestea nu sunt îndeplinite în fapt43 . iar în cazul în care maximul special al pedepsei este acelaşi dar minimul pedepsei este diferit. Braşov 2004 43 Costică Bulai – Manual de drept penal.”42 Aceste criterii trebuie să aibă ca şi finalitate aflarea acelei legi. Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive Acest principiu îmbracă două variante prevăzute în art. pentru ca fapta să constituie infracţiune. se reduce la acest maxim.

PARTEA GENERALĂ la detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii. se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii. de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alineatelor precedente) 1) Art. (6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă acestea se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă. dacă este mai favorabilă.(1)-(4).p. (5) Când legea nouă este mai favorabilă în condiţiile alin. fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. În acest sens dacă în legea veche pedeapsa era detenţiunea pe viaţă aceasta se va înlocui cu maximul pedepsei închisorii prevăzute de legea nouă (art. se va înlocui pedeapsa închisorii cu amenda (art. 14 din prezentul Cod penal are în vedere situaţia când legea nouă prevede pentru aceeaşi faptă care este prevăzută ca şi infracţiune o pedeapsă mai uşoară. Art.DREPT PENAL. 14. pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută. 2 actualul Cod penal) 2) Dacă prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă în baza vechii legi se stabileşte pedeapsa închisorii. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 2002 45 . alin. (4) Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută. Dacă pedeapsa pronunţată pe baza vechii legi este amenda aceasta va fi redusă la maximul special prevăzut de noua lege. (7) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate. Cristian Mitrache – Drept penal. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii. iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta. în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia. (3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda. pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda.). iar legea nouă prevede numai pedeapsa amenzii. 3 C. Partea generală. pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune. 4) Efectele legii penale mai favorabile se întind şi asupra pedepselor complimentare măsurilor de siguranţă şi măsurilor educative şi asupra pedepselor deja executate ori considerate ca executate până la adoptarea aceastei legi. se ţine seama. 15 din Codul penal face referire la aplicarea facultativă a legii favorabile însă pentru ca aceasta să-şi producă efectele este necesar îndeplinirea anumitor condiţii: a) Să existe hotărâre de condamnare definitivă la pedeapsa închisorii (nu la orice fel de pedeapsă) b) Legea penală este mai favorabilă aceasta reieşind din limitele mai reduse de pedeapsă faţă de legea anterioară c) Pedeapsa aplicată este mai mică decât maximul prevăzut în legea 44 Constantin Mitrache. iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta. 14 alin. 3) Când pedepsele aplicate sunt de aceeaşi natură situaaţie în care ne vom afla în faţa pedepsei închisorii pedeapsa aplicată după legea veche se va reduce la maximul special prevăzut de noua lege.

Prandel se arată. Liszt afirmă că infracţiunea este „acţiune ilicită ameninţată cu o pedeapsă”46 . G. pag 44 47 P. le interzice sub sancţiuni specifice pentru a preveni săvârşirea lor în viitor. Dacă legislaţia penală burgheză nu se ocupă de infracţiune. Lehrbuch des deutchen Strafrechs (Tratat de drept penal german). pag 164 45 46 46 . săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de A. Traite droit penal francais (Tratat de drept penal francez).1. CAPITOLUL III INFRACŢIUNEA 3. Paris. îi este ataşată o pedeapsă ca o consecinţă şi sancţiune”47 . Bucuresti 1912. pag 202 48 R. Liszt. că prin infracţiune se înţelege „orice acţiune sau omisiune pe care societatea o interzice sau ameninţarea unei pedepse”. Universitatea Braşov 2004 F. în schimb doctrina penală burgheză îi dă o atenţie suficientă. Este accepţiunea ce o are în vedere legiuitorul. vol I.1. nici prin îndeplinirea unei datorii şi care poate fi imputat autorului”48 . DISPOZIŢII GENERALE 3.1. Antoniu în cartea intitulată „Reflecţii asupra conceptului de infracţiune” consideră că această noţiune desemnează „fapta descrisă. „Infracţiunea este acţiunea sau inacţiunea. Drept penal parte generală.Aurel Teodor Moldovan nouă ori cel mult egal cu acest maxim d) Instanţa de judecată să aprecieze că este necesată reducerea 44 pedepsei . Iar I. toate tratatele de drept penal burghez încearcă să dea definiţia infracţiunii ca noţiune generală”45 . care observând faptele periculoase pentru valorile sociale esenţiale ale societăţii. care fiind socotită doloroasă sau culpoasă. „Toţi autorii.” Noţiunea de infracţiune provine din substantivul latinesc „infractio” care semnifică spargere. Vouin şi Leute susţin că infracţiunea este „un fapt material. Art 17 din Actualul Cod penal defineşte infracţiunea. prevăzută de legea penală cu elementele sale componente şi care defineşte o anumită infracţiune. Tanoviceanu precizează următoarele când dă definiţia infracţiunii.”49 . Moldovan.V. In „Droit penal general” a lui J. prevăzut şi pedepsit de legea penală care nu se justifică nici prin exerciţiul unui drept. F. Vouin şi L. Gerraud. Paris 1956. Droit penal et criminologie (Drept penal şî criminologie). frângere.T. Curs de drept penal. legiutorul a sancţionat-o penaliceşte. Noţiunea de infracţiunea Noţiunea generală de infracţiune ajută la delimitarea infracţiunilor de alte fapte asemănătoare. Tanoviceanu.Note de curs. ca fiind infracţiunea ca fiind „fapta care prezintă pericol social. Berlin 1905. După Garraud infracţiunea este „o faptă căreia în complexul instituţiilor juridice ale statului. care însă pot constitui contravenţii sau abateri disciplinare. Leute. pag 147 49 I.

1990.fapta să prezinte perciol social Viitorul cod penal . Levasseur în Droit des etates units. G. . pericolul social imbracă două forme: . Art 15 din Viitorul Cod penal defineşte infracţiunea ca fiind „fapta prevăzută de legea penală. apreciază că potrivit concepţiei realiste care pune în evidenţă această trăsătură a infracţiunii . Dalloz.) şi atrăgând o pedeapsă mai aspră. Bucureşti 1997. omorul fiind evaluat în mod abstract de catre legiuitor pentru a putea stabili dacă fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.1..2. cât de mare este gradul de pericol şi care este pedeapsa care trebuie aplicată în această situaţie. 52 C. G. altele un pericol social mai mic (ex: lovirea. urmând ca apoi să poată stabili sancţiunea penală ce trebuie aplicată ţinând seama de vătămarea efectivă a valorii sociale. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii In noul cod penal nu se mai face referire la pericolul social ca şi trăsătură generală a infracţiunii. prin atitudinea sa de a tulbura această ordine. Infracţiunea reprezintă o comportare negativă în sensul neîndeplinirii unei obligaţii impuse de lege.parte generală. prin atitudinea sa de a tulbura această ordine. pericol ce va fi stabilit de instanţa de judecată. Pericolul social se exprimă în stare de nelinişte şi de insecuritate socială pe care fapta penală o creează. Levasseur apreciază.fapta prevăzută de legea penală. Levasseur..care se referă la un anumit tip de infracţiune cum este furtul.pericol social specific (concret). .fapta să fie imputabilă persoanei care a săvârşit-o 3. omor. Dalloz. Bulai. In ştiinţa dreptului penal. de urmarea produsă. nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o”. a) Pericolul social al faptei Pentru ca fapta să constituie infracţiune trebuie să prezinte pericol social51 . p 113. .52 Pericolul social al infracţiunii prezintă grade deosebite. subliniindu-se în acest fel una din implicaţiile negative ale vătămării pe care infracţiunea o presupune.fapta să fie săvârşită cu vinovăţie. Drept penal.pericol social generic (abstract).). perciculozitatea socială are semnificaţia de faptă contrară ordinii sociale. ameninţarea. Caracterul nejustificat al faptei precizează faptul că aceasta are un caracter ilicit.fapta să fie nejustificată.fapta să fie prevăzută de legea penală.50 Actualul cod penal . pag 153 50 51 47 . 1990. p 113 In literatura juridică noţiunea de pericol social este conturată în modalităţi şi formulări diferite.este pericolul social al faptei săvârşite. . G.DREPT PENAL. . Droit des etates units. fapte pentru care leguitorul a prevăzut pedepse mai uşoare. unele infracţiuni avand un grad mai mare de pericol social (ex: tâlhărie. că potrivit concepţiei realiste periculozitatea socială are semnificaţia unei fapte contrare ordinii sociale. Editura AllBeck. PARTEA GENERALĂ legea penală”.

mărimea şi natura urmărilor produse sau care s-ar fi putut producem persoana infractorului. Bulai defineşte vinovăţia ca fiind „atitudinea psihică a persoanei care. . Pentru tragerea la răspundere penală a unei persoane care a comis o infracţiune şi pentru dozarea cat mai justă a pedepsei. Gh Nistoreanu. forma de vinovăţie. Parte generală” a profesorului Costică Bulai întâlnim „Noţiunea.Parte generală. pag 90-91 48 . trăsăturile esenţiale şi conţinutul infracţiunii” un exemplu pentru a explica intenţia indirectă ca formă a vinovăţiei ea existând „nu numai atunci când infractorul trage un foc de armă în tâmpla victimei. Boroi. urmărind producerea lui prin săvârşirea unei fapte.Aurel Teodor Moldovan Gradul de perciol social este determinat de o serie de faptori ca: valoarea relaţiei lezate.53 b) Vinovăţia ca trăsătură esenţială Este prevăzută în art 17 din Actualul Cod penal. Gh Nistoreanu. ci mai este necesar a se stabili şi forma de vinovăţie cu care aceasta a acţionat. Bucureşti 2004.intenţia. Boroi.intenţia indirectă. mijloacele folosite etc. dacă făptuitorul urmăreşte aceasta”. dar şi atunci când focul tras cu intenţia de a ucide un om a avut loc în condiţii în care moartea victimei. Intenţia are la rândul său două modalităţi: Intenţia directă. repectiv art 19 al aceluiaşi cod prezintă formele vinovăţiei. săvârşind cu voinţă neconstrânsă o faptă ce prezintă pericol social a avut în momentul executării reprezentarea faptei şi a urmărilor socialmente periculoase ale acesteia sau deşi nu a avut reprezentarea faptei şi a urmărilor.se caracterizează prin faptul că infractorul prevede rezultatul faptei sale.inacţiunii. Constatarea că infractorul a dorit săvârşirea faptei prevăzute ca interzisă şi mai mult a prevăzut 53 54 Al. era numai posibilă. pag 85 Al. în situaţia în care fapta este comisă fără vinovăţie fapta nu poate fi reţinută în sarcina celui care a săvârşit fapta. In cartea intitulată „Manual de drept penal. Infracţiunea este săvârşită cu intenţie când: .culpa. . a avut posibilitatea reală. prevăzând că în mod inevitabil va surveni moartea victimei. Drept penal .Parte generală. mobilul ori scopul cu care s-a acţionat. Editura AllBeck. Bucureşti 2004. Atât în legislaţia penală cât şi în literatură pe lângă intenţia directă şi cea indirectă întâlnim şi praeterintenţia sau intenţia depăşită. nu este suficientă numai stabilirea faptului că persoana respectivă a săvârşit fapta cu vinovăţie. Profesorul C.54 Vinovăţia îmbracă două forme: . Drept penal . pentru ca fapta să prezinte infracţiune este necesar ca această faptă să fie imputabilă făptuitorului. Atitudinea psihică periculoasă a infractorului faţă de faptă şi de consecinţele ei îmbracă forma vinovătiei. subiectivă a acestei reprezentări”. respectiv art 17 din Codul penal viitor. Editura AllBeck.infractorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu urmăreşte producerea lui acceptă posibilitatea ca acesta să se producă.infractorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea luiintenţie directă. valoarea cauzală a acţiunii.

Mantovani. Bulai. Petem afirma că această intenţie directă sau dol direct cum apare în literatura de specialitate nu este o voinţă oarecare ci este o vointă care este îndreptată spre realizarea unui anumit rezultat are astfel spus o finalitate certă. unde această infracţiune se poate săvârşi numai cu intenţie directă.55 Intenţia specială.56 55 56 F. astfel că în cazul intenţiei determinate se poate vorbi atât despre intenţia determinată directă cât şi de intenţia determinată indirectă. ci a înnecării în fluviul în care fusese aruncat corpul victimei. Intenţia nedeterminată. aceasta nu moare ca urmare a loviturii ce i s-a aplicat. Diritto penale. CEDAM. crezându-se că este moartă. pag 314 V. Doctrina de drept penal mai susţine şi existenţa unei intenţii generice si a unei intenţii speciale.apare atunci când voinţa infractorului este îndreptată spre realizarea unei anumite finalităţi. op cit. astfel că se poate afirma că în cazul intenţiei nedeterminate nu se poate discuta decât despre intenţie directă. Intenţia indirectă. In practica judiciară şi în doctrină se vorbeşte şi despre intenţia determinată şi despre intenţia nedeterminată. Trebuie precizat faptul că există infracţiuni cum este cazul delapidării. pag 127. consecinţă a cărei producere o urmăreşte sau pur şi simplu o acceptă şi acţionează pentru producerea aceleeaşi concecinţe periculoase. Parte generale secunda edizione.atunci când infractorul are reprezentarea unei consecinţe periculoase.atunci când făptuitorul are reprezentarea mai multor consecinţe periculoase care s-ar putea produce fiindu-i indiferent care dintre aceste consecinţe se vor produce. însă admite posibilitatea ca acesta să se producă. aflată dincolo de momentul când sunt realizate toate cerinţele normei de incriminare.DREPT PENAL. Dongoroz şi colaboratorii.dolul eventual se caracterizează prin faptul că infractorul prevede rezultatul faptei sale deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii lui. Se află în această situaţie cel care urmărind să ucidă victima. rezultat pe care nu-l urmăreşte.se caracterizează prin existenţa voinţei acţiunii şi a rezultatului precum şi prin prevederea generică a rezultatului. op cit pag 120 49 . Padova. Profesorul Dongoroz afirmă faptul că intenţia directă nu apare ca o simplă vinovăţie. C. PARTEA GENERALĂ rezultatul periculos al acestei fapte reprezintă dovada că el a urmărit defapt producerea acelui rezultat. ci infractorul „trebuie să fi urmărit anume cauzarea unei vătămări„. Intenţia determinată. este în eroare asupra identităţii persoanei sau cel care deşi aplică victimei lovitura mortală. Intenţia generică. 1988. Trăsăturile specifice dolului eventual pun în evidenţă atitudinea pasivă a subiectului activ al infracţiunii faţă de posibilitatea producerii urmării periculoase.

op cit pag 136 50 . a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale dar nu a urmărit şi nu a acceptat eventualitatea producerii lui. T. Culpei cu prevedere îi sunt caracteristice două elemente esenţiale şi anume. Comisia medico-legală a apreciat că în speţă cauza medicală a morţii a fost compilaţia infecţios distrofică datorită unui avort incomplet care a evoluat un timp îndelungat57 . şi este trimisă la spital pentru internare.R. . dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce.Aurel Teodor Moldovan Culpa constituie forma specifică de legătură psihică a autorului cu fapta. editura AllBeck. În cazul culpei simple pentru a se putea stabili vinovăţia se au în vedere 57 58 A. Bucureşti 2002. infectat. După o lună în cadrul aceleaşi circumscripţii pacienta este diagnsticată în mod corect ca fiind însărcinată în luna a treia cu avort incomplet. Din cartea profesorului Costică Bulai „Instituţii de drept penal” aflăm că există culpă ca formă a vinovăţiei atunci când făptuitorul săvârşind o faptă care prezintă pericol social. fără temei. dar este readusă după o saptămână în stare gravă urmată de deces.există în situaţia când infractorul prevede rezultatul faptei sale. Aici este refuzată pe motivul lipsei de locuri. însă a acţionat socotind fără temei că acel rezultat nu se va produce sau nu a prevăzut rezultatul deşi trebuia şi putea să-l prevadă. Ciornea. pag 432-433 Gh Scripcaru. Culpa prezintă la rândul ei două modalităţi: . că acesta nu se va produce. omisiuni cu caracter de condiţie cauzală care a favorizat moartea58 Culpa simplă (greşeala) – există în situaţia în care infractorul nu prevede rezultatul faptei sale. că acesta nu se va produce. În dreptul medical exista culpă cu previziune atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale (în speţă moartea bolnavului). demonstând faptul că această modalitate a culpei este cea care constă în poziţia psihică a persoanei care nu a prevăzut urmările periculoase ale faptei sale deşi în toate împrejurările şi pe baza capacităţii sale trebuia şi putea să le prevadă.T. faptul că făptuitorul prevede rezultatul faptei însă nutreşte cu speranţa. dar nu urmăreşte producerea lui. M. Intre cauză (avort şi complicaţiile sale) şi efect (moartea victimei) se impun în speţă o serie de omisiuni privind asistenţa medicală a victimei.Moldovan-tratat de drept medical. este examinată de 5 ori în decurs de 20 de zile la o circumscripţie rurală şi i se pune diagnosticul de gastroduodenită.culpa simplă (neglijenţă) Culpa cu prevedere sau uşurinţă. lipsită de temei. deşi trebuia şi putea sa-l prevadă.culpa cu prevedere (uşurinţă). după care este îndrumată la policlinică unde i se pune diagnosticul de colopatie cu constipaţie şi este trimisă la domiciliu. Spre exemplu situaţia când un conducător auto circulând cu o viteză excesivă produce un accident prin care pricinuieşte vătămarea corporală victimei sau poate surveni chiar moartea victimei. ci crede.

dar cele produse în realitate sunt mult mai grave. adică a lispei de atenţie. Medicii au constatat că în loc de ser bicarbonat s-a perfuzat clorură de potasiu. c) Prevederea faptei în legea penală Reprezentând o altă trăsătură a infracţiunii. soluţie 10%. Se mai face distincţie între culpa directă (acţiunea săvârşită de infractor) şi culpa indirectă (acţiunea săvârşită de o alta persoană). însă rezultatul produs este mult mai grav (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte). Comisia medico-legală a considerat că este vorba de o greşeală de diagnostic şi tratament prin încalcarea unei norme elementare de supraveghere şi vigilenţă.un criteriu obiectiv prin care se urmăreşte să se stabilească dacă faptuitorul trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos. . bolnava a decedat.un criteriu subiectiv prin care se urmăreşte să se verifice dacă făptuitorul care avea posibilitatea să prevadă rezultatul socialmente periculos. ci în plus este necesar ca fapta să fie prevăzută de legea penală ca infracţiune şi să fie ca atare sancţionată. In ciuda tratamentului de reanimare efectuat. prin confuzia medicamentelor şi s-a produs prin stop cardiac. pag 435 51 . stare de inconştienţă şi de stop cardio-respirator. PARTEA GENERALĂ două criterii: . el săvârşeşte o faptă ce constituie elementul material al unei infracţiuni. Bolnavei i s-a administrat bicarbonat de sodiu. a fost internat într-o secţie de urgenţă pentru agitaţie psihomotorie şi delir nesistematizat (pe foaia de observaţie a fost consemnat diagnosticul de intoxicaţie accidentală cu o substanţă necunoscută).Tratat de drept medical. bolnava a prezentat cianoză. Prin noul cod penal se doreşte unificarea regimului sancţionator prevăzut pentru acţiunea şi inacţiunea comisă cu aceeaşi formă de vinovăţie. constând în administrarea unei substanţe medicamentoase în doză legală”59 . urmări pe care le-a prevăzut însă a socotit că acestea nu se vor produce. convulsii.M. Pentru cea de-a doua categorie de culpă în dreptul medical un caz ilustrativ ar fi următorul „L. Faptuitorul urmărind producerea unui rezultat.M. Praeterintenţia – presupune o unire a intenţiei cu culpa care mai poartă denumirea şi de intenţie depăşită caracterizăndu-se prin faptul că subiectul acţiunii doreşte sau acceptă producerea urmării periculoase. a fost consecinţa unui accident terapeutic. Prin corelarea datelor clinice cu cele morfologice concluzia raportului de autopsie a fost în sensul că moartea pacientei L. de abilitate profesională.Moldovan. In partea generală a codului penal se defineşte şi se reglementează noţiunea generală de infracţiune. A doua zi de la internare. ca apoi în partea Specială a Codului penal se prevede şi se descrie fiecare faptă 59 A. arătând faptul că pentru existenţa infracţiunii nu este suficient să existe o faptă care prezintă pericol social şi să fie săvârşită cu vinovăţie.T. consecutiv administrării neindicate şi supradozate a unei perfuzii de clorură de potasiu. a putut să prevadă rezultatul în momentul săvârşirii faptei. în vârstă de 18 ani. Bucureşti 2002. Culpa mai poate îmbrăca forma nebăgării de seamă.DREPT PENAL. editura AllBeck.

trăsături care în sfera ilicitului penal o deosebesc de celelalte infracţiuni. Noţiune şi importanţă Aşa cum apare prevăzut în cadrul Codului de procedură penală la art. potrivit dispoziţiei din art . CONŢINUTUL INFRACŢIUNII 3.2. fără consimţământul acesteia. iar noţiunea de conţinut al infracţiunii reprezintă de fapt trăsăturile specifice fiecărei infracţiuni. Bulai ca „totalitatea condiţiilor cerute de lege pentru ca o faptă să constituie infracţiune.208. infracţiunea de furt se realizează atunci când o persoană ia un bun mobil din posesia sau detenţia alteia. Aceste condiţii sunt cerute prin normele incriminatoare. Noţiunea de infracţiune şi noţiunea de conţinut al infracţiunii sunt două noţiuni distincte. Plecând de la această definiţie „prin conţinutul infracţiunii se înţelege totalitatea condiţiilor cerute de lege pentru ca fapta să constituie infracţiune.10 această noţiune de „conţinut al infracţiunii” desemnează „totalitatea elementelor constitutive ale infracţiunii”. Conţinutul infracţiunii este definit de profesorul C.1. adică caracterizarea unei fapte ca infracţiune şi încadrarea ei în textul de lege care o prevede şi o sancţionează. Moldovan – Note de curs Drept Penal – Partea Generală . deoarece noţiunea de infracţiune are în vedere trăsăturile esenţiale ale oricărei infracţiuni. Definiţia unui tip particular de infracţiune se reflectă de fapt în descrierea făcută în cuprinsul textelor de incriminare indicându-se tot odată condiţiile cerute de lege pentru existenţa respectivei infracţiuni. Bucureşti 1997. Manual de drept penal –Partea generală . cu scopul de a şi-l însuşi pe nedrept. conţinutul acestei infracţiuni se realizează atunci când o persoană ucide cu intenţie o altă persoană. conţinutul infracţiunii are un rol important în realizarea principiului legalităţii în domeniul dreptului penal. Pe baza conţinutului infracţiunii are loc calificarea acesteia. Calificarea unei fapte ca infracţiune nu se poate face decât în strânsă conformitate 60 A. Ed All . respectiv 227 din Codul penal. 174 actualul Cod penal. Braşov 2004 61 C. de exemplu. astfel această noţiune de „conţinut al infracţiunii” serveşte la calificarea infracţiunilor îndeplinind totodată şi un rol important în realizarea legalităţii. deci a tuturor elementelor constitutive ale acelei infracţiuni. respectiv în art 186 din viitorul Cod penal. In literatura de specialitate prevederea în legea penală a unei fapte şi sancţionarea ei poarta denumirea de element legal al infracţiunii fiind esenţial pentru existenţa infracţiunii 3. pag 167 52 .Aurel Teodor Moldovan prevăzută ca infracţiune şi pedeapsa corespunzătoare. Bulai . T. condiţii ce sunt cerute prin intermediul normelor incriminatoare.2. Pentru aceasta trebuie să se constate existenţa în fapta săvârşită a tuturor condiţiilor cerute de lege pentru existenţa unei anumite infracţiuni. Universitatea Transilvania .” Astfel. partea specială. prevăzută la art. Fiind o noţiune stabilită prin lege şi deci obligatorie.”60 Pentru înţelegerea exactă a acestei noţiuni vom avea în vedere de exemplu infracţiunea de omor.

care sunt determinante pentru existenţa infracţiunii. Condiţiile care formează conţinutul infracţiunii în configuraţia de bază poartă denumirea de condiţii esenţiale sau constitutive. Această clasificare este cea care stă la baza distincţiei între conţinutul juridic şi conţinutul constitutiv al infracţiunii. Ca şi condiţii concomitente le vom aminti pe cele care se referă la momentul sau timpul săvârşirii infracţiunii.DREPT PENAL. ca de exemplu condiţia ca obiectul să se afle într-un anumit loc. Pentru ca o faptă să constituie infracţiune este necesar ca ea să prezinte pericol social. Structura-conţinutul infracţiunii Prin noţiunea de structură a conţinutului infracţiunii se înţelege modul în care se grupează în cadrul conţinutului infracţiunii diferitele elemente care alcătuiesc acest conţinut şi raporturile care se stabilesc între acestea. Condiţiile necesare alcătuirii diferitelor conţinuturi de infracţiuni pot fi astfel clasificate: 1. adică cele determinante pentru existenţa infracţiunii. după importanţa pe care le au pentru existenţa infracţiunii vom face distincţia între condiţii esenţiale (numite şi constitutive) şi accidentale (circumstanţiale). timpul săvârşirii infracţiunii şi actul de conduită cu cele două laturi (latura subiectivă şi latura obiectivă).2. În ceea ce priveşte condiţiile preexistente în rândul acestora vor intra cele care se referă la obiectul infracţiunii. Poartă denumirea de condiţii accidentale sau circumstanţiale acele condiţii care ajută la alcătuirea conţinutului infracţiunii în vreuna dintre variantele ei agravante sau atenuante. sau se poate face referire şi la subiecţii infracţiunii.2. şi anume ca subiectul activ sau pasiv să aibă o anumită calitate. concomitente şi subsecvente. lipsind unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii. Dacă fapta concretă nu prezintă vreuna dintre trăsăturile prevăzute de lege. subiecţii infracţiunii. la obiectul infracţiunii. la subiecţii infracţiunii. Structura conţinutului infracţiunii are în vedere următoarele elemente: obiectul infracţiunii. astfel că lipsa vreunei dintre aceste condiţii conduce la inexistenţa infracţiunii. ea nu poate fi prevăzută ca infracţiune. după existenţa lor în momentul săvârşirii infracţiunii vom vorbi despre condiţii preexistente. la locul şi timpul săvârşirii infracţiunii.62 Această structură este menită să determine condiţiile care sunt obligatorii pentru conţinutul oricărei infracţiuni şi care ar putea să lipsească. după factorii la care se referă vom vorbi despre condiţii referitoare la actul de conduită. să fie săvârşită cu vinovăţie şi să fie prevăzută de legea penală. PARTEA GENERALĂ cu legea. 62 Ibidem 53 . dar este tot odată necesar ca toate condiţiile ce alcătuiesc conţinutul legal al infracţiunii să se materializeze în trăsăturile concrete ale acelei fapte. locul.61 3. 3. 2.

Editura Europa Nova Bucureşti 1997 .după formele infracţiunii (clasificare pe care o întâlnim în cartea intitulată Drept penal.2. conţinut ce este format din totalitatea condiţiilor referitoare la latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii. 54 .3. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune În ştiinţa dreptului penal clasificarea conţinuturilor de infracţiune se realizează ţinându.după criteriul structurii juridice. astfel că vom întâlni. adică având în vedere condiţiile subiective şi obiective absolut necesare pentru existenţa acelui tip particular de infracţiune (în acest sens avem în vedere cuprinsul art. mai multe rezultate.după criteriul variantelor de incriminare a infracţiunilor. vom vorbi despre conţinuturi simple şi complexe. ce reprezintă de fapt acele cerinţe care pentru existenţa infracţiunii se referă doar la o singură acţiune sau inacţiune. . . Astfel că în cazul conţinuturilor complexe vom avea în vedere mai multe acţiuni sau inacţiuni. la un singur rezultat şi la o singură formă de vinovăţie. de aceea conţinutul juridic mai poartă denumirea şi de conţinutul propriu-zis al infracţiunii aşa cum apare în norma de incriminare. Vom avea conţinut simplu al infracţiunii. atunci când infracţiunea este prevăzută numai într-o singură variantă.1 Cod penal în care sunt prezentate condiţiile necesare pentru ca o faptă să constituie infracţiune de furt şi cea de tâlhărie). 208 şi 211 alin. 3. Conţinut complex al infracţiunii. în primul rând : . – Drept penal. . pag.dupa structura condiţiilor vom avea conţinut juridic care cuprinde toate condiţiile cerute de legea penală pentru existenţa infracţiunii.Partea generală. Există însă şi situaţia în care legea penală adaugă conţinutului de bază anumite condiţii care nu fac altceva decât după caz să reducă sau să sporească pericolul social abstract al infracţiunii. Partea Generală a profesorului Alexandru Boroi 4 Alexandru Boroi şi colaboratorii.se seama de anumite criterii de clasificare. clasificarea condiţiilor în funcţie de momentul săvârşirii infracţiunii nu face altceva decât să ajute la o mai bună cunoaştere a conţinutului infracţiunii. ca de exemplu moartea sau sinuciderea victimei.Aurel Teodor Moldovan Printre condiţiile subsecvente vom enumera cele referitoare la producerea unui anumit rezultat. apare atunci când infracţiunea este reglementată în două sau mai multe variante sau există şi situaţia când aceeaşi infracţiune capătă contur sub mai multe modalităţi.135. dar şi două sau mai multe forme de vinovăţie. şi conţinutul constitutiv al infracţiunii care se referă numai la condiţiile care determină conduita ilicită. vom distinge între conţinuturi de bază sau tip şi conţinuturi agravante sau atenuante. Atunci când avem în vedere conţinutul de bază sau tip al infracţiunii vom pleca de la premiza că legea penală incriminează faptele într-o formă de bază. Trebuie precizat faptul că.

persoana. CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII 3.98 6 I. Astfel în doctrina penală obiectul infracţiunii apare definit ca fiind valoarea socială şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori. Aceste valori sociale sunt arătate în cuprinsul art. Ed. Didactică şi pedagogică . fie un obiect sau un lucru oarecare. Partea generală. Bucureşti 2002. drepturile şi libertăţile acesteia. acestea fiind: România. Obiectul juridic general şi obiectul juridic material Obiectul juridic general este format din totalitatea relaţiilor sociale ocrotite prin normele de drept penal. Obiectul infracţiunii Infracţiunea nu poate fi concepută fără preexistenţa unei anumite relaţii împotriva căreia se îndreaptă actul de conduită şi care constituie de fapt obiectul acestui act. pag 166 66 Costică Bulai şi colaboratorii – Instituţii de drept penal . care sunt periclitate ori vătămate prin fapta infracţională. suveranitatea. care sunt periclitate ori vătămate prin fapta infracţională64 . Partea generală . iar în cazul conţinuturilor atipice sunt cele care corespund tentativei şi actelor premergătoare.1 actualul Cod penal la capitolul intitulat „Legea penală şi limitele aplicării ei”. Oancea – Drept Penal . acest caracter evidenţiindu – se prin faptul că actul de conduită se îndreaptă împotriva anumitor valori sociale. Editura Trei. la modul general. în Constantin Mitrache – Drept penal.DREPT PENAL. Bucureşti 1971 . Trebuie menţionat faptul că între obiectul juridic general şi obiectul juridic material existe anumite diferenţe în primul rând prin simplul fapt că obiectul juridic general.3. Ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii am enunţat caracterul socialmente periculos al actului de conduită. independenţa. aşa cum este de altfel şi denumit general. pag. un animal. Prin obiectul juridic material al infracţiunii se înţelege cantitatea materială. cantitate asupra căreia se îndreaptă materialitatea actului de conduită66 . astfel că vom putea vorbi despre: a. Doctrina penală este unanimă în a considera obiectul infracţiunii ca fiind valoarea socială şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori.1. În literatura de specialitate obiectul infracţiunii apare sub mai multe forme. unitatea şi indivizibilitatea statului. ceea ce reprezintă fie corpul victimei. Astfel că în cazul conţinuturilor tipice ne vom referi la acele condiţii care alcătuiesc conţinutul juridic al infracţiunii. iar ocrotirea acestei valori sociale prin normele dreptului penal consacră obiectul infracţiunii rangul de obiect juridic. 65 Prin săvârşirea infracţiunii se vatămă o valoare socială ocrotită printr-o normă de drept penal. Bucureşti 2001 65 55 .această trăsătură esenţială a infracţiunii ne pune în evidenţă faptul că obiectul infracţiunii. precum şi întreaga ordine de drept. există în orice infracţiune. îl formează societatea concepută ca ansamblu al relaţiilor sociale.63 3.3. PARTEA GENERALĂ şi colaboratorii) vom avea conţinuturi tipice şi conţinuturi atipice. Casa de editură şi presă “ Şansa” srl . proprietatea.

cum de exemplu este cazul infracţiunii de tâlhărie unde ca şi obiect juridic principal avem relaţiile sociale ce privesc apărarea avutului privat sau public (relaţiile de detenţie. putând astfel fi: bunul furat. Locul săvârşirii infracţiunii: Locul săvârşirii infracţiunii apare ca o condiţie esenţială în conţinutul unei infracţiuni de îndeplinirea căreia depinde însăşi existenţa infracţiunii. Obiectul juridic complex este format din obiectul juridic principal. pe lângă obiectului său specific. delapidat. Editura Trei. obiect care este format în acest caz de însăşi corpul victimei. a vieţii şi sănătăţii persoanei. toate infracţiunile contra siguranţei statului au ca obiect juridic comun relaţiile sociale privind siguranţa statului român. oricare ar fi obiectul lor specific. toate infracţiunile contra persoanei. şi din obiectul juridic secundar (sau adiacent). c. sau bunul obţinut prin abuz. cu alte cuvinte acest obiect reprezintă de fapt valoarea socială concretă căreia i se aduce atingere prin săvârşirea infracţiunii.2. şi unui anumit obiect juridic generic sau de grup. deci relaţiile sociale principale care sunt vătămate. Obiectul material există de exemplu în cazul infracţiunilor contra patrimoniului şi este format din obiectul asupra căruia se îndreaptă activitatea infracţională. au ca obiect juridic comun relaţiile sociale privind persoana. Obiectul juridic generic (de grup) fiind format din grupul de valori sociale de aceeaşi natură ce sunt ocrotite prin normele de drept penal. Între obiectul juridic generic şi obiectul juridic specific există un raport de subordonare în sensul că obiectul specific reprezintă o parte din obiectul juridic generic. iar obiectul juridic adiacent fiind format din relaţiile sociale privitoare la apărarea integrităţii corporale. adică relaţia socială adiacentă căreia i se aduce atingere prin săvârşirea infracţiunii. e. posesie). Pentru înţelegerea exactă a acestui raport de subordonare găsim acest raport explicat de către profesorul Costică Bulai în cartea intitulată „Instituţii de drept penal” şi anume: „Orice infracţiune aduce atingere. b.49 56 . Astfel. Obiectul juridic specific (individual) fiind obiectul specific infracţiunii format din relaţiile sociale formate în jurul şi datorită unei valori sociale specifice. Acest obiect juridic este specific infracţiunilor complexe. 3. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii formează ansamblul elementelor preexistente infracţiunii fără de care nu se poate concepe săvârşirea vreunei infracţiuni.Aurel Teodor Moldovan timp ce obiectul juridic material există numai la acele infracţiunii la care valoarea socială ocrotită constă într-o entitate materială. În acest sens putem avea ca şi exemplu conducerea unui autovehicul 67 Costică Bulai şi colaboratorii – Instituţii de drept penal. amăgire. Bucureşti 2001.67 Diferenţa majoră între obiectul juridic generic şi obiectul juridic specific este clădită pe ierarhia şi legăturile ce se stabilesc în cadrul sistemului de valori.3. Mai putem de asemenea întâlni obiect material şi în cazul infracţiunilor contra vieţii şi integrităţii corporale. Aceste condiţii cu privire la timpul şi locul săvârşirii infracţiunii sunt prevăzute în conţinutul celor mai multor infracţiuni. pag.

folosirea emblemei Crucii Roşii în timpul operaţiunilor militare se cerea ca aceste fapte să fie săvârşite în timp de război. 3. Sub acest aspect se poate lesne observa că sfera noţiunii de subiecţi de drept este mai întinsă. Timpul săvârşirii infracţiunii: Timpul de săvârşire a infracţiunii este în primul rând o condiţie esenţială de realizarea căreia depinde existenţa infracţiunii. condiţie ce are rol de element circumstanţial în conţinutul agravat al anumitor infracţiuni. prin însăşi săvârşirea infracţiunii sau fie ca subiecţi pasivi. Drept penal român – Partea generală . Subiecţii de drept penal prin implicarea lor în săvârşirea unei infracţiuni devin subiecţi ai infracţiunii.3.DREPT PENAL. toţi subiecţii C. Noţiunea de subiecţi ai infracţiunii nu se confundă cu noţiunea de subiecţi de drept penal ce desemnează persoanele implicate în raporturi de drept penal. Nerealizarea acestei condiţii privind săvârşirea faptei într-un anumit loc nu conduce la inexistenţa respectivei infracţiunii. . Subiecţii infracţiunii Prin noţiunea de subiecţii infracţiunii se înţelege persoanele implicate în săvârşirea infracţiunii fie ca subiecţi activi. sau în timpul unei calamităţi. fie ca beneficiari ai ocrotirii juridice penale. şi persoane fizice sau juridice care sunt beneficiarii ocrotirii juridice penale şi care prin săvârşirea faptei interzise suportă consecinţele acestei fapte. decât sfera noţiunii de subiecţi ai infracţiunii. din lipsa uneia din elementele ei constitutive Locul săvârşirii infracţiunii este un element circumstanţial de care nu depinde existenţa infracţiunii ci doar realizarea unei variante calificate a infracţiunii.infracţiunea de furt este calificată în situaţia în care această infracţiune este săvârşită pe timp de noapte. Cu alte cuvinte. În acest sens infracţiunea de furt este săvârşită în variantă calificată când furtul este săvârşit într–un loc public (element circumstanţial). fie ca destinatari ai obligaţiei de conformare în cadrul raporturilor juridice penale de cooperare. Timpul săvârşirii infracţiunii constituie un element circumstanţial. Mitrache .Casa de editură şi presă «Şansa » Bucureşti 1997 pag 86. . PARTEA GENERALĂ cu tracţiune mecanică fără permis de conducere constituie infracţiune în cazul în care acest autovehicul este condus pe drumurile publice (locul săvârşirii infracţiunii) Nerealizarea condiţiei privind săvârşirea faptei într-un anumit loc conduce la inexistenţa respectivei infracţiuni. ea cuprinzând şi persoanele neimplicate în săvârşirea unei infracţiuni. 87 68 57 . În acest sens avem ca şi exemplu pentru existenţa infracţiunilor de trădare prin ajutarea inamicului. Astfel vom avea ca subiecţi ai infracţiunii persoanele fizice care nu şi-au respectat obligaţia din cadrul raportului juridic penal de conformare şi au săvârşit fapta interzisă.3. fapta rămâne infracţiune în varianta tip (simplă ) dar nu se realizează varianta calificată. fiind persoanele care suportă consecinţele infracţiunii.

69 Stabilirea apariţiei discernământului cu care s-a acţionat la săvârşirea unei infracţiuni are o importanţă practică deosebită. ci raportată la fapta concretă săvârşită . deoarece aceste noţiuni deşi la o primă lecturare apar identice vom vedea că noţiunea de infractor este mai largă desemnând persoana care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Însă nu trebuie înţeles faptul că aceste noţiuni sunt sinonime. 68 În modul cum sunt implicaţi în săvârşirea infracţiunii vom distinge între subiectul activ al infracţiunii şi subiectul pasiv al infracţiunii. ceea ce nu desemnează infracţiune. deci nu are dezvoltarea psiho-fizică necesară pentru a-şi da seama de importanţa faptelor sale. deoarece pot exista cazuri când în momentul comiterii faptei minorul să nu fii acţionat cu discernământ.Ghe . ALL Beck . Tratat . capacitatea privită însă nu în general. persoana care săvârşeşte o infracţiune-fapt consumat ori o tentativă pedepsibilă şi la care participă ca autor. astfel că în literatura şi în practica de specialitate s-a apreciat faptul că minoritatea făptuitorului constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. pag 407 Alex. Până la împlinirea vărstei de 14 ani se prezumă absolut că minorul nu are discernamânt. Bucureşti 2004 pag 104. iar lipsa vinovăţiei ori a pericolului social face ca faptă săvârşită prevăzută de legea penală să nu constituie infracţiune.Aurel Teodor Moldovan infracţiunii sunt şi subiecţi de drept penal. iar persoana care a săvârşit–o să nu apară ca infractor ci ca făptuitor. Deşi şi după împlinirea vărstei de 14 ani dezvoltarea bio-psihică nu este completă s-a prevăzut faptul că minorul între 14-16 ani va răspunde penal numai dacă se dovedeşte că la momentul săvârşirii faptei a avut discernământ. Condiţiile generale privitoare la existenţa subiectului activ: a) vârsta b) responsabilitatea c) libertatea de voinţă şi acţiune a) Vărsta cerută de lege . Subiectul activ al infracţiunii poate fi persoana fizică care a săvârşit fapta în calitate de autor (în mod direct şi nemijlocit). Prin discernământ se înţelege capacitataea minorului de a-şi da seama de caracterul socialmente periculos al faptei şi de a-şi manifesta conştient voinţa. dar nu toţi subiecţii de drept penal sunt şi subiecţi ai infracţiunii. Are calitatea de subiect activ al infracţiunii sau de infractor. vărsta de 14 ani împliniţi. instigator sau complice. Ed. Legiuitor a stabilit ca vărstă la care o persoană va putea răspunde penal.Nistoreanu Drept penal – Partea generală . 105 69 70 58 . această vârstă a fost stabilită având în vedere particularităţile bio-psihice ale minorului. Boroi . în schimb Dongoroz . sau în calitate de participant la săvârşirea infracţiunii (instigator sau complice). deci va deveni subiect activ al infracţiunii. În literatura de specialitate pentru a desemna persoana care a săvârşit fapta interzisă se foloseşte atât noţiune de infractor cât şi de făptuitor.

Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed. Bucureşti 1997 pag 208 C.Universitatea Transilvania . Dacă nu se face dovada existenţei discernământului minorului în momentul săvârşirii faptei. nici el. ea putându-se deduce din cuprinsul art. această prezumţie este relativă ea putând fi combătută prin proba contrarie. minorul în vârstă de de 14-16 ani lipsit de discernământ aflându-se în aceaşi situaţie cu a minorului care nu împlinise vârsta de 14 ani în momentul săvârşirii faptei . Moldovan – Note de curs Drept Penal – Partea Generală .70 Dovada de discernământ trebuie făcută în fiecare caz în parte şi aceasta cade în sarcina organelor judiciare. Responsabilitatea în doctrina penală apare definită ca fiind aptitudinea persoanei de a-şi da seama de faptele sale. 2004 71 72 59 . All Beck . şi prin intermediul factorului volitiv ce presupune capacitatea persoanei de a fi stăpână pe acţiunile sau inacţiunile sale.” Nu poate fi subiect al infracţiunii şi deci nu poate fi trasă la răspundere penală persoana care nu are capacitatea de a înţelege de ce fapta sa prezintă pericolul social şi de ce este interzisă şi nici care sunt rosturile pedepsei.72 c) Libertatea de voinţă şi acţiune presupune că „subiectul activ a decis în mod liber asupra săvârşirii faptei şi a avut libertatea de hotărâre şi libertatea de acţiune potrivit propriei sale voinţe. Ed. adică nu poate fi. responsabilitatea este o condiţie pentru existenţa subiectului activ al infracţiunii. intelectiv şi volitiv. prezumţie relativă însă putând fi înlăturată prin proba contrarie. În concepţia profesorului Costică Bulai „responsabilitatea este o condiţie sine qua non pentru ca o persoană să fie răspunzătoare penal pentru fapta săvârşită de ea.”73 Dacă făptuitorul a acţionat sub imperiul constângerii fizice şi constrîngerii morale fapta nu mai este imputabilă acestuia şi fiind săvârşită fără vinovăţie nu este infracţiune. b) Responsabilitatea nu este definită de codul penal.DREPT PENAL. Responsabilitatea se prezumă ca stare normală a oricărei persoane ce a împlinit vârsta de 16 ani. astfel că responsabilitatea se apreciază prin intermediul factorului intelectiv care presupune capacitatea persoanei de a înţelege semnificaţia acţiunilor şi inacţiunilor sale. Braşov. subiect activ al infracţiunii. totodată. Subiectul pasiv al infracţiunii Pentru a putea fi subiect pasiv al infracţiunii persoana fizică trebuie să fie titulara valorii sociale ocrotite prin norma penală. Bulai Drept Penal –Partea generală .71 Însă minorul care a împlinit vârsta de 16 ani este prezumat că are capacitate penală. care consideră vinovăţia ca trăsătură esenţială a infracţiunii. PARTEA GENERALĂ ulterior să se constate cu certitudine existenţa discernământului. C. fiindcă nu poate exista vinovăţie acolo unde lipsesc cei doi factori.48 Cod penal actual. T. necesari pentru existenţa vinovăţiei şi care marchează. răspunderea acestuia este exclusă. respectiv art 28 din viitoarea reglementare care defineşte iresponsabilitatea. All Beck Bucureşti 1997 pag 209 73 A. iar în dreptul nostru penal. prezenţa responsabilităţii.

cazuri. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI 3. potrivit legii. În principiu aceste cauze produc efecte din momentul în care s-au ivit. Editura ALL . cauze care privesc pericolul social. de distrugere. ca o „însuşire sintetică a faptei ce decurge din întrunirea trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii”76 . op.74 De cele mai multe ori subiect pasiv al infracţiunii poate fi şi persoana păgubită cum este de exemplu în cazul infracţiunii de furt. Basarab . subiect pasiv în cazul infracţiunii de pruncucidere este nou-născutul. 74 75 M. ca realizarea vreuneia dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii să devină imposibilă. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei au fost clasificate după următoarele criterii : A. Bucureşti 1997 pag 213 1 C..Aurel Teodor Moldovan În doctrina penală. fiind una din cauzele care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale conform Codului de procedură penală. Existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei poate fi invocată în orice stadiu al procesului penal.”75 3. cum de exemplu pentru infracţiunea de ultraj este necesar ca subiectul pasiv să fie funcţionar public aflat în exerciţiul funcţiunii. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei pot fi definite ca fiind acele împrejurări. Există şi unele condiţii speciale cu privire la subiectul pasiv al infracţiunii care sunt prevăzute în conţinutul unor infracţiuni. în timp ce persoana dăunată sau subiectul pasiv de drept civil este acela care a suferit o pagubă provocată prin săvârşirea infracţiunii. „Persoana vătămată sau subiectul pasiv de drept penal al infracţiunii este acela care a suferit răul provocat prin infracţiune. stări.. pag 98 C. Criteriul trăsăturilor esenţiale: a.4. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed. condiţii a căror existenţă în timpul săvârşirii faptei face.1.4. Aspecte generale Preliminarii despre înlăturarea caracterului penal al faptei Caracterul infracţional al unei fapte este în doctrina penală definit aşa cum menţionează şi profesorul C. Nu trebuie confundat subiectul pasiv al infracţiunii sau persoana vătămată cu subiectul pasiv de drept civil al infracţiunii. Întrunirea trăsăturilor prevăzute de legea penală prin care o faptă este caracterizată ca infracţiune este ceea ce determină caracterul infracţional sau penal al unei fapte. cit. subiect pasiv este definit ca fiind persoana fizică sau persoana juridică titulară a valorii sociale ocrotite şi care este vătămată ori periclitată prin infracţiune. Cadrul şi clasificarea cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei. Bucureşti 1997 60 . BULAI – Manual de drept penal. Bulai. All Beck.

acela apărare. a altuia şi injust. drepturile acestora sau un care pune în pericol grav persoana interes general. cauze speciale având o aplicabilitate mai restrânsă. deoarece înlăturarea unei trăsături esenţiale influenţează în realitate existenţa celorlalte trăsături. (2) Este în stare de legitimă apărare (2) Este în legitimă apărare peracela care săvârşeşte fapta pentru a soana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. locuinţă. efracţie. (2). Criteriul sferei de aplicare a. 61 . şi acela care săvârşeşte fapta care comite fapta pentru a respinge pentru a respinge pătrunderea fără pătrunderea unei persoane într-o drept a unei persoane prin violenţă. dependinţă sau loc împrejmuit sau delimitat prin semne de marcare. 44. dacă apărarea este sau drepturile celui atacat ori interesul proporţională cu gravitatea atacului.1. (3) Se prezumă a fi în legitimă 1 (2 )Se prezumă că este în legitimă apărare.2. Legitima apărare În Actualul Cod penal legitima apărare îşi găseşte reglementarea în art.2. încăpere. asemenea mijloace.4. obştesc. în timpul nopţii. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei 3. legitimă apărare. imediat înlătura un atac material. care pune în pericol persoana sau împotriva unui interes obştesc şi sa. viclenie. sau prin alte aseme. viclenie. săvârşită prevăzută de legea penală săvârşită în în stare de legitimă apărare. Această clasificare s-a considerat în doctrina penală ca având un caracter convenţional. găsindu-şi reglementarea atât în partea generală cât şi în partea specială a Codului penal. imediat şi injust. fără drept.4. efracţie sau alte nea mijloace. 19 Legitima apărare (1) Nu constituie infracţiune fapta (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală. PARTEA GENERALĂ b. a altuia.prin violenţă. 3.DREPT PENAL. cauze care privesc vinovăţia c. doar la cazurile anume prevăzute de lege. într-o locuinţă. direct.îşi găsesc reglementarea în partea generală a Codului penal şi sunt aplicabile oricăror cauze concrete b. Actualul cod penal Viitrul cod penal Art 44 Legitima apărare Art. cauze care privesc prevederea în legea penală a faptei. îndreptat împotriva sa. direct. cauze generale care înlătură caracterul infracţional . în condiţiile alin. B.

62 . Deasemenea atacul poate fi realizat şi printr-o inacţiune deoarece permite altor forţe să pericliteze fizic valorile ocrotite. riposte determinate de necesitatea apărării valorilor sociale periclitare. Cel ce ripostează împotriva atacului pentru a salva valorile sociale periclitate săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. o atitudine ofensivă. ceea ce este reglementată în art 44.Drept penal român-parte generală. Pentru a ne afla în prezenţa unei legitime apărării este necesar să existe un act de atac. Condiţiile legitimei apărări Pentru ca o faptă să fie considerată a fi săvârşită în legitimă apărare este necesar îndeplinirea unor condiţii privitoare pe de o parte la atac şi pe de altă parte condiţii privitoare la apărare. alin 3. Atacul este material atunci când este exercitat prin mijloace fizice menite să periciliteze existenţa fizică a unor valori sociale ocrotite. Deoarece faptuitorul a acţionat constrâns de necesitatea apărării valorilor sociale ameninţate grav prin atacul periculos şi nu cu voinţă liberă fapta este considerată ca nefiind săvârşită cu vinovăţie77 . atac ce trebuie să fie material. Este material atacul care pentru realizarea lui se foloseşte forţa fizică ori instrumente care sunt în măsură să producă o modificare fizică a valorilor sociale ocrotite.” Legitima apărare apare ca o riposta pe care o dă o persoană împotriva unui atac ce pune în pericol grav persoana. conf univ dr Cristian Mitrache. Legitima apărare apare ca o ripostă şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. Atacul trebuie să fie material. universul juridic 2009 . Condiţiile atacului Atacul este o comportare violentă a omului. Trebuie a avut în vedere faptul că nu există un atac material în cazul agr77 Prof univ dr Constantin Mitrache. pag 143. fiind îndreptat împotriva unei persoane. a drepturilor acesteia sau împotriva unui interes public punând totodată în pericol grav valorile sociale ocrotite.Aurel Teodor Moldovan (3) Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. Observăm că în viitoarea reglementare nu mai regăsim depăşirea limitelor legitimei apărări. concretizat fie într-o acţiune sau inacţiune socialmente periculoasă. imediat şi injust. direct. iar in Viitorul Cod penal este reglemntată în art 19. 1. drepturile acesteia ori interesul public. atitudine ce se materializează într-o acţiune îndreptată împotriva valorilor sociale ocrotite.

efracţie sau prin alte mijloace asemănătoare Condiţii privitoare la apărare a. 4. el va riposta în legitimă aparare nefiind obligat să caute o soluţie mai puţin periculoasă ci va înlătura pericolul prin mijloace pe care le consideră ca fiind eficiente.atunci când se îndreaptă şi pune în pericol în mod nemijlocit valoarea socială ocrotită. 5.22 alin. care să justifice această comportare. deoarece persoana calomniată sau funcţionarul ultragiat nu poate invoca starea de legitImă apărare în cazul în care înţelege să se apere prin acte de violenţă. Legea impune condiţia ca atacul să poată cauza un pericol iremediabil sau greu remediabil unor valori sociale ocrotite. anume „ săvârşirea faptei pentru a respinge pătrunderea fără drept în locuinţă. dependinţe sau loc împrejmuit ţinând de acestea să se facă fără drept b) pătrunderea să se facă prin violenţă.DREPT PENAL. Apare ca injust acel atac care nu are un fundament legal sau de fapt. caracter ce este determinat de raportul în timp între atac şi obiectul vizat. 3. încăpere. dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii specifice: a) pătrunderea în locuinţă.3 Noul Cod penal. astfel că legitima 63 . În literatura de specialitate s-a suţinut faptul că atacul este direct şi în situaţia în care vizează una dintre valorile sociale ocrotite chiar şi în situaţia în care nu are un contact nemiljocit cu acea valoare. viclenie. Atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau un interes general. În situaţia în care intervalul de timp dintre începerea actului şi ivirea pericolului este atât de mare încât oferă posibilitatea înlăturării acelui pericol prin alte mijloace. Atacul este just sau nu poate da naştere unei legitime apărări atunci când constă într-o activitate permisă sau prevăzută de lege. Atacul să fie injust. situaţie în care legitima apărare va intra în concurs şi cu eroarea de fapt. legitima apărare este prezumată. ete actual sau este pe cale să se ivească.încăpere. Atacul trebuie să fie imediat . PARTEA GENERALĂ siunilor morale.Caracterul imediat al atacului este dat de situaţia în care pericolul s-a ivit. această condiţie fiind înşuşi motivarea acţiunii de apărare. atacul nu mai poate fi considerta ca fiind imediat deoarece el nu oferă posibilitatea unui pericol prezent ci creeză doar premisele unui pericol care s-ar putea produce ulterior. Acţiunea de apărare să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală. Dacă cel care face apărarea nu cunoaşte starea de iresponsabilitate a agresorului. 2. Atacul trebuie să fie direct . Dacă însă fapta prevăzută de legea penală a intervenit după consumarea atacului ea apare ca o ripostă a fătuitorului neconsituind caracterul unei apărări astfel încât această faptă constituie infracţiune. În situaţia avută în vedere în art. îmbrăcând forma actelor pregătitoare ori tentativei.dependinţe sau loc împrejumit ţinând de acestea”.

Apărarea să fie proproţională cu gravitatea atacului. agrsiune ce punea în pericol valorile sociel ocrotite. b. civil. ascundere din faţa agresorului. Doctrina penală consideră că legitima apăare subzistă şi atunci când cel atacata se salvează prin fugă. Apărarea să fie necesară pentru respingerea atacului. legitima apărare nu atrage răspunderea penală a făptuitorului considerându-se astefl că fapta sâvărşită în legitimă apărare nu are caracter ilicit neputând atrage astfel nici o lată răspundere juridică. nu putea fi înlăturat altfel. 64 Actualul cod penal . viaţa. Viitorul cod penal Art 45 Art. integriSe află în stare de necesitate acela care tatea corporală sau sănătatea sa ori a în momentul săvârşirii faptei nu şi-a altei persoane sau un bun important al dat seama că pricinuieşte urmări vădit său ori al altei persoane sau un interes mai grave decât cele care s-ar fi putut general. caracterul necesar al apărării se apreciază atât sub raportul întinderii căt şi sub raportul intensităţii. făptuitorul a fost constrâns de necesitatea înlăturării agresiunii. integritatea corporală (2) Este în stare de necesitate sau sănătatea sa.Aurel Teodor Moldovan apărare nu poate fi invocată în cazul faptelor ce nu sunt prevăzute de legea penală şi anume faptele cu caracter administrativ. Efectele legitimei apărări: Fapta săvârşită în stare de legitimă apărare nu constituie infracţiune deoarece lipseşte elementul de bază al infracţiunii şi anume vinovăţia. Din punct de vedere al momentului săvârşirii actului de apărare limita necesităţii este dată de limita pericolului rezultat. Apărarea este necesară sub raportul intensităţii atâta timp căt a condus şa înlăturarea atacului însă nu a depăşit gravitatea pericolului care ameninţa valoarea socială ocrotită. c. neexistând din partea lui o manifestare liberă a voinţei. Dacă apare un dezechilibru între cele de valori fapta este săvârşită cu depăşirea limitelor legitimei apărări. Proporţionalitatea apărării cu gravitatea atacului are în vedere faptul că de pildă în cazul unui atac îndreptat împotriva integrităţii corporale se poate riposta printr-o faptă de apărare ce are în vedere integritatea corporală a agresorului. a altuia sau un bun persoana care săvârşeşte fapta pentru important al său ori al altuia sau un a salva de la un pericol imediat şi care interes general. 20 Starea de necesitate Este în stare de necesitate acela care (1) Este justificată fapta săvârşeşte fapta pentru a salva de la prevăzută de legea penală săvârşită în un pericol iminent şi care nu poate fi stare de necesitate. dacă urmările faptei nu sunt produce dacă pericolul nu era înlăturat vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat. adică atât timp cât subzistă pericolul subzistă şi necesitatea înlăturării lui. Necesitatea apărării trebuie analizată şi în raport cu posibilitatea celui atacata de a înfrunta gravitatea atacului. înlăturat altfel. Nefiind infracţiune .

Condiţiile acţiunii de salvare a. o inundaţie. făptuitorul fiind constrâns de necesitatea apărării împotiva unui pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat în alt mod. Starea de necesitate Fapta săvârşită în stare de necesitate nu este infracţiune deoarece acestă faptă nu este săvârşită cu vinovăţie. în sensul că aceasta trebuie să fie singura cale de salvare în situaţia de fapt dată. geneza pericolului este de cele mai multe ori un eveniment întâmplător: un cutremur.4. c. PARTEA GENERALĂ 3. incendii şi nu de atacul unei persoane. Pericolul care ameninţă valorile sociale ocrotite în cazul stării de necesitate poate fi generat de : inundaţii.2. O faptă apare ca fiind săvărşită în stare de necesitate când aceasta a fost necesră pentru a salva de la un pericol iminent viaţa. Pericolul trebuie să ameninţe viaţa. Aprecierea pericolului ca inevitabil se face prin luarea în considerare a împrejurărilor în care persoana a fost nevoită să acţioneze sub amaninţarea pericolului. în sensul că acesta să nu poată fi înlăturat în alt fel decât prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală. în sensul că nu trebuie să se afle sub semnul incertitudinii fiind apt să producă făptuitorului o serioază temere că acesta se va produce. un incendiu etc. Pericolul să fie inevitabil. Condiţiile privitoare la pericol a. integritatea corporală sau sănătatea unei persoane. integriatea corporală sau sănătatea unei persoane. cutremure. fiind pe punctul de a se produce .2. b. ştiinţifică istorică sau afectivă legitimează acţiunea de salvare în faţa pericolului. 65 . Întâmplarea care dă naşterepericolului este datorată unei cauze fortuite. un bun important al acesteia ori un interes general. situaţie specifică legitimei apărări. dar poate fi datorată şi unor activităţi omeneşti imprudente sau intenţionate cum ar fi spre xemplu situaţia unui incendiu declanşat de un individ. condiţie ce este îndeplinită şi în situaţia în care pericolul s-a declanşat devenind astfel actual. neeliminând în acelaşi timp particularităţile psihofizice ale persoanei pentru a putea concide dacă aceasta putea să prevadă şi altă posibilitate de salvare poate chiar mai puţin dăunătoare. dar este necesar pentru a putea vorbi de stare de necesitate ca pericolul să fie în punctul de a trece de la ameninţare la producerea efectivă a răului. un bun important al acesteia sau un interes general. Noţiunea de „bun important” desemnează acel bun care prin valoarea lui artistică. d. Pericolul trebuie să fie iminent.DREPT PENAL. Pericolul trebuie însă să fie şi real. Necesitatea acţiunii de salvare se apreciază în raport cu iminenţa şi actualitatea pericolului. Acţiunea să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor.

3. căreia nu i se poate opune. fizică externă.3. obligată de o energie Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 46 – Nu constituie infracţiune fapta Art. 24 Constrângerea fizică prevăzută de legea penală. Fapta să nu fie săvărşită de către. a urmărilor acestuia cât şi a urmărilor faptei sale de salvare. Dacă făptuitorul nu şi-a dat seama ă prin acţiunea sa cauzează urmări mai garve fapta urmează a fi considerată săvârşită tot în stare de necesitate. Prin acţiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. dar în situaţia în care făptuitorul şi-a dat seama de faptul ca prin acţiunea sa de salvare pricinuieşte urmări vădit mai grave în acesată situaţie fapta nu este săvârşită în stare de necesitate ci constituie infracţiune ce atrage răspunderea peanală a făptuitorului. săvârşită Nu este imputabilă fapta din cauza unei constrângeri fizice căreia prevăzută de legea penală săvârşită făptuitorul nu i-a putut rezista din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. sau pentru a salva o persoană. Efectele stării de necesitate Fapta săvârşită în stare de necesitate nu constiuie infracţiune deoarece nu este săvârşită cu vinovăţie. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. care avea obligaţia de a înfrunta pericolul situaţie în care se are în vedere anumite profesii ce prin natura lor obligă pe profesionist să înfrunte pericolul. al ameninţării pericolului iminent. recunoscându-se însă în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor stării de necesitate. d. această faptă fiind comisă sub imperiul constrângerii. 66 . Acţiunea de salvare a valorilor sociale împotriva pericolului iminent este necesară numai dacă nu produce urmări vădit mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.4. Constrângerea fizică şi constrângerea morală Constrângerea fizică Constrângerea fizică apare în literatura de specialitate şi sub denumirea de forţă majoră existând în situaţia în care o persoană este silită.Aurel Teodor Moldovan b. Persoana care acţionează trebuie să aibe reprezentarea atât a gravităţii pericolului.2. Acţiunea de salvare să se realizeze prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală c.

Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Constrângerea la care persoana a fost supusă să nu îi fi putut rezista. Fapta pote fi realizată atât printr-o acţiune căt şi printr-o inacţiune . de către o altă persoană. printr-o ameninţare. vinovăţia neputând exista atunci când făptuitorul nu are libertat de acţiune. Să existe o constrângere asupra fizicului unei persoane. 25 Constrângerea morală fapta prevăzută de legea penală. această acţiune de constrângere putând proveni din partea unei alte persoane. cel constrâns era obligat la aceasta. Trebuie menţionat faptul că posibilitatea de arzista constrângerii se aprecaiză în fiecare caz avându-se în vedere atât natura şi intensitatea forţei de constrângere cât şi capacitatea şi de starea psihică a persoanei onstrânse. pentru ca îi lipşsete una dintre trăsturile esenţiale pentru ca fapta să cxonstituie infracţiune şi anume vinovăţia.nu constituie infracţiune Art. din prtea unui animal sau chiar din partea unor eveniment menite a răpii libertatea de mişcare a făptuitorului în sensul ca acesta este oprit de la anumite acşiuni sau este obligat la o anumită acţiune. aceasta din urmă se realizează atunci când făptuitorul nu îşi îndeplineşte o obligaţie legală pe care o avea şi astfel săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală 2. Ameninţarea trebuie să fie aptă să producă celui ameninţat o temre puternică. deoorece aceasta este singura situaţie care are în vedere posibiltatea înlăturării caracterului penal al faptei. Constrângerea morală Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 46 alin 2. ea putându67 . Aceasta are în veder natura constrângerii cărei nu i se putea opune o rezistenţă.DREPT PENAL. cauză care înlătură caracterul penal al fapte sunt necesare îndeplinirea următorelor condiţii: a) este necesar să se exercite asupra făptuitorului o acţiune de constrângere. cu un pericol grav pentru persoana exercitată prin ameninţare cu un pericol făptuitorului ori a altuia şi care nu poate grav pentru persoana făptuitorului ori a fi înlăturat în alt mod altuia şi care nu putea fi înlăturată în alt mod. Efecte Fapta săvârşită sub imperiul constrângerii fizice nu constituie infracţiune. Pentru a ne afla în prezenţa constrângerii morale ca. Ameninţarea trebuie să fie exercitată de o persoană fizică. făptuitorul neavând posibilitatea de –aşi dirija singur voinţa. Nu este imputabilă fapta săvârşită din cauza unei constrân. dr în situaţia în care exista posibilitatea de a rezista constrângerii. exercitată prin ameninţare din cauza unei constrângeri morale.prevăzută de legea penală săvârşită geri morale. PARTEA GENERALĂ Condiţii pentru existenţa constrângerii fizice 1. 3. temere ce îl determină să acţionez în modul voit de cel care ameninţă.

Ea trebuie să trezească în conştiinţa celui ameninţat că dacă nu săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală răul cu care este ameninţat se va produce.4. al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.4.Aurel Teodor Moldovan se realiza atăt direct cât şi indirect.2. situaţia în care acţiunea sau inacţiunea unei persoane a produs un rezultat pe care însă aceea persoană nu l-a conceput şi nici nu l-a urmărit şi care este rezultatul unei energii a cărei intervenţie nu a putut fi prevăzută. ceea ce conduce la concluzia că fapta nu este infracţiune. 3.Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală. dar în situaţia în care cel ameninţat putea evita pericolul prin denunţare. rezultatul socialmente periculos trebuie să fie consecinţa intervenţiei unei împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului. atac de cord etc. prin alarmarea autorităţilor sau pe alte căi în această situaţie nu va mai opera constrângerea Efecte Constrângerea morală produce efecte numai in persoana. ca elemente esenţial al infracţiunii. făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenţia forţei străine care a produs rezultatul 68 . c) Pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. 2. Cazul fortuit desemneasză starea. verbal sau în scris sau prin orice alt mijloc de comunicare. Condiţii O faptă este considerată săvârşită în caz fortuit în măsura în care îndeplineşte următoarele condiţii: 1. lucru ce pune în evidenţă faptul că între împrejuararea neprevăzută şi rezultatul produs trebuie să existe un raport de cauzalitate. a unei persoane d) starea maladivă a unei persoane .leşin. în sensul că cel constrâns nu are altă altenativă decât să suporte răul cu care este ameninţat. b) ameninţarea să fie gravă vizând un pericol pentru viaţa. Sursa împrejurărilor fortuite poate fi: a) fenomenele naturii a căror producere nu poate fi prevăzută b) tehnicizarea activităţilor umane c) conduita imprudentă a unei persoane – apariţia bruscă în faţa unui autovehicul în viteză. faptă care a fost impusă de cel ce ameninţă. faptă ce este comisă sub imperiul constrângerii nedând frâu liber vionovăţiei. integritatea corporală ori bunurile persoanei ameninţate ori ale altei persoane. Cazul fortuit In conformitate cu prevederile art Art 47.

3. 3. care detrmină stări anormale 4. 2. Lipsa unuia din aceşti factori sau ai amândurorara exclud vinovăţia. în momentul comialte cauze. Condiţiile stăriii de iresponsabiliate 1. fapta care a căpătat un rezultat socialmente periculos datorat intervenţiei imprevizibile a unei forţe străine. starea de incapcitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaţiei mintale sau altor cauze. dacă Nu este imputabilă fapta făptuitorul în momentul săvârşirii faptei. săvârşită fie din acuza alienaţiei minatel. fie din de persoana care. Cauzele care pot determina iresponsabilitatea pot fi: starea de subdezvoltare psihică datorată diferitelor anomalii. să fie prevăzută de legea penală. nu putea să-şi dea seama terii acesteia. Iresponsabilitatea reprezintă o stare de incapacitae psihofizică a unei persoane care nu îşi poate da seama de carcterul. Efecte Lipsidu-i elementul esenţial şi anume vinovăţia fapta săvârşită sub imperiul cazului fortuit nu constituie infracţiune. Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.4. fie din alte cauze.morală şi juridică a faptelor pe care le săvârşeşte şi a urmărilor acestora sau care care nu-şi poate determina în mod normal voinţa. starea de de incapaciate psihică a persoanei să existe în momentul 69 . fie din cauza unei boli psihice. tulburări psihice provocate de intoxicaţii. făptuitorul să nu fi fost în stare să-ţi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele. nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale. 28 Iresponsabilitatea prevăzută de legea penală. sau de ordin volitiv.2. atunci când făptuitorul nu-şi poate da seama de ceea ce face. Iresponsabilitatea Codul penal actual Noul cod penal Art 48. fenomene fiziologice. atunci când făptuitorul nu este în stare să se stăpânească. PARTEA GENERALĂ 3. o acţiune sau inacţiune incriminată de Codul penal sau de orice alt act normativ. ori nu de acţiunile sau inacţiunile sale. Vinovăţia făptuitorului se exclude deoarece acesta s-a aflat în imposibilitatea de a prevedea intervenţia împrejurării ce a creat rezultatul socialmete periculos. snsul şi valoarea socială .Nu constituie infracţiune fapta Art. prevăzută de legea penală.5. Cazul fortuit operează in rem datorită imposibiltăţii prevederii intervenţiei energiei străine care este generală şi obiectivă.DREPT PENAL. Datortită stării de incapacitate psihică. boli neuropsihice. ori nu putea fi stăpân pe ele putea să le controleze. Iresponsabilitatea poate fi de ordin intelectiv. în raport cu faptele sale.

datorită unor împrejurări persoana care. săvârşită de tei. ceea ce înlătura caracterul penal al faptei.pen nu constituie infracţiune Art. când se ajunge la cvasiparalizarea completă a energiei fizice şi a facultăţilor psihice. ori alte substanţe nu putea să le controleze. Starea de beţie poate constitui în unele imprejurări o cauză de excludere a răspunderii penale. pag 212-213 70 . Editura CHBeck 2006. adică tot timpul cât durează efectuarea sau omisiunea de a efectua actele prin care s-a săvârşit ori s-a contribuit la săvârşirea faptei. determinând numai o slăbire a capacităţii de autocontrol si autodirijare a actelor de conduita78 . din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau alte substanţe psihoactive.beţia accidentală (involuntară sau fortuită) este beţia în care a ajuns persoana independent de voinţa ei – de exemplu o persoană care lucrează într-un mediu cu vapori de alcool şi fără să conştientizeze 78 Drept penal-parte generală. beţia poate fi completă. ori incompletă. 29 Intoxicaţia fapta prevăzută de legea penală. Această condiţie nu este îndeplinită dacă înăuntrul intervalului de timp cât a durat săvârşirea faptei făptuitorul şi-a recăpatat la un moment dat capacitaea psihică şi acontinuat toţuşi săvârşirea sau participarea la săvârşirea fapte. dacă Nu este imputabilă fapta prefăptuitorul în momentul săvârşirii fap. în momentul comiterii independente de voinţa sa în stare de acesteia. nu putea să-şi dea seama beţie completă produsă de alcool sau de acţiunile sau inacţiunile sale. Alexandru Boroi.Aurel Teodor Moldovan săvârşirii faptei. După gradul de intoxicaţie. Efecte Deorece în cazul iresponsabilităţii responsabilitatea este cea care lipseşte fapta nu întruneşte trăsătura 3senţaila a infracţiunii. Cea mai frecventă este beţia alcoolică sau intoxicaţia etilică. iar în altele o cauză de atenuare sau de agravare a sancţiunii. Beţia Noţiune Codul penal actual Noul cod penal art 49 C. situaţie în care procesul de intoxicare se află în faze incipiente. se gasea.vă‘zută de legea penală. Felurile stării de beţie a) după atitudinea persoanei care a dorit să nu ajungă în stare de beţie : . Se poate observa clar că termenul de beţie este înlocuit cu cel de intoxicaţie pentru a releva mai bine înţelesul acestei instituţii Aceasta este considerată a fi o cauză care înlătură caracterul penal al faptei numai de către sistemul de drept românesc.

Drept penal roman-parte generala. Alexandru Boroi. secţia penală.starea de beţie să fie completă. Editura CHBeck 2006.poate fi considerată o circumstantă atenuantă.beţia incompletă.beţia voluntară. ori substanţe al căror efect ebriant îl cunoaşte.beţia completă. ori pentru a o invoca drept scuză la săvârşirea faptei) . .fapta săvârşită de persoana aflată în stare de beţie să fie prevăzută de legea penală82 .DREPT PENAL. Caz în care starea de beţie voluntară constituie o circumstanţă atenuantă81 .intoxicaţia cu alcool sau alte substanţe ebriante este intro fază incipientă manifestată de regulă prin excitabilitate si impulsivitate. pag 214-215 79 71 . * beţia simplă. Capacitatea persoanei de a înţelege şi de a voi este doar diminuată79 . In practică s-a stabilit că prevederile care reglementează iresponsabilitatea nu sunt incidente în cazul când starea de inconştienţă în care se află inculpatul în momentul săvârşirii faptei s-a datorat beţiei voluntare complete care în condiţiile unei boli psihice preexistente. Editura CHBeck 2006.162. Nu se consideră a fi îndeplinită această condiţie dacă starea de beţie a existat înainte sau posterior momentului săvârşirii faptei80 .este caracterizată de paralizarea aproape completă a energiei fizice şi o întunecare a facultăţilor psihice . Pentru ca făptuitorul să poată să fie tras la răspundere penală el trebuie să aibă o anumită capacitate de a înţelege şi de a voi . pag 214 81 Tribunalul Suprem. b) după gradul de intoxicaţie cu alcool. PARTEA GENERALĂ inhalează astfel de vapori şi ajunge în stare de beţie . Condiţiile stării de beţie : . ori alte substanţe beţia poate fi : . Alexandru Boroi. a afectat capacitatea de apreciere critică a faptelor şi mai ales capacitatea de frânare voliţională a actelor comportamentale. . Prof univ dr Constantin Mitrache.fapta să se fi găsit in momentul sau în timpul săvârşirii faptei în stare de beţie produsă de alcool ori de alte substanţe.reprezintă starea în care ajunge o persoană care consumă voit băuturi alcoolice. conf univ dr Cristian Mitrache. Beţia voluntară premeditată pentru săvârşirea faptei reprezintă o circumstanţă agravantă . deoarece faptuitorul când şi-a provocat această stare nu avea intenţia să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. universul juridic 2009 80 Drept penal-parte generală.starea de beţie să fi fost accidentală. decizia nr 254/1978 82 Drept penal-parte generală. pag 161.provocată independent de voinţa făptuitorului. . Această formă cunoaşte două forme : * beţia preordinată (premeditată) – reprezintă o circumstanţă agravantă a răspunderii penale deoarece persoana şi-a provocat această stare cu un anumit scop (pentru a avea mai mult curaj în săvârşirea faptei. . . respectiv persoana să nu-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori de urmările şi de pericolul social al acestora sau să nu poată fi stăpână pe ele.

accidentală. dar potrivit unui sistem specific de sancţiuni. care la data comiterii ei nu prevăzută de legea penală. Minoritatea făptuitorului În ceea ce priveşte minoritatea în materia dreptului penal a fost creată o instituţie de sine stătătoare. dar în acealşi timp minoritatea apare reglementată şi ca u cauză care înlătură caracterul penal al faptei. săvârşită de îndeplinea condiţiile legale pentru a un minor care la data comiterii acesteia răspunde penal nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal. cea referitoare la măsurile educative. ea nefiind săvârşită cu vinovăţie.113 minorul care nu aîmplinit vârsta de 14ani nu răspunde penal. nu constituie infracţiune fapta Art. minorii răspund penal. fiind aptă de a produce efecte numai in personam.4. fapta să fie săvâşită de un minor care nu îndeplineşte condiţiile legale de a răspunde penal. instituţie ce se resfrânge asupra acelei categorii de minori care nu îndeplinesc condiţiile pentru a răspunde penal. minoritatea făptuitorului trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei. starea de beţie putând constitui o circumstanţă atenuantă Actualul cod penal Noul cod penal Art 50.Aurel Teodor Moldovan Consecinţe juridice Fapta săvârşită în stare de beţie completa.6. sanctiuni de drept penal aplicanile minorilor infractori. să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală 2. 3. conform art. 27 Minoritatea făptuitorului prevăzută de legea penală săvârşită Nu este imputabilă fapta de minor. Efecte Minoritatea face ca fapta să nu constituie infracţiune şi pe cale de consecinţă nu atrage răspunderea penală a făptuitorului. iar minorii între 14 – 16 ani răspund penal numai dacă se dovedeşte că au săvârşit fapta cu discernământ. 3.113 Cod penal. 72 . Condiţiile minorităţii 1. fortuită nu constituie infracţiune. După împlinirea vărstei de 16 ani. Conform art.2. această condiţii se referă la faptul că starea minorului de natură să înlăture caracterul penal al faptei trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei şi pe întreaga perioasdă de execuatre a acesteia. dar în situaţia în care beţia accidentală nu este completă atunci caracterul penal al faptei nu este înlăturat.

30 Eroarea (1) Nu constituie infracţiune fapta (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală. situaţiei ori (3) Dispoziţiile alin (1) şi (2) se aplică împrejurării respective nu este ea însăşi şi faptelor săvârşite din culpă pe care rezultatul culpei. acesteia. numai săvârşirii infracţiunii. greşită a legii penale nu înlătură carac(4) Prevederile alin. săvârşită de făptuitorul. PARTEA GENERALĂ 3. reprezentare determinată de necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unor date ale realităţii”83 În legislaţia în vigoare cât şi în doctrina penală eroarea se clasifică în funcţie de obiectul asupra căruia poartă.(1) se aplică agravantă imprejurarea pe care in. nu cunoştea existenţa unei situaţii sau împrejurări de care depinde stări.şi faptelor săvârşite din culpă pe care fractorul nu a cunoscut-o în momentul legea penală le pedepseşte. Bucurşti 2004 73 . în momentul comiterii steia. Eroarea de fapt „Reprezentarea greşită de către cel ce săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală a realităţii din momentul săvârşirii faptei.2. dacă necunoaşterea stării. nu cunoştea existenţa unei stări.Parte generală.4.7. rea pe care infractorul nu a cunoscut-o (4) Necunoaşterea sau cunoaşterea în momentul săvârşirii infracţiunii. 83 Constantin Mitrache. când prevăzută de legea penală.persoana care.(1)–(3) se terul penal al faptei aplică în mod corespunzător şi în cazul necunoaşterii unei dispoziţii legale extrapenale. situaţia ori împrejurarezultatul culpei. legea penală le pedepseşte. posibilitatea de Actualul Cod penal Viitorul Cod penal Art 51 Eroarea de fapt Art. (5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca urmare a necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în nici un fel evitată. evitare şi întinderea consecinţelor.să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală. pinde caracterul penal al faptei.Drept penal. în momentul săvârşirii ace. situaţii ori împrejurări de care decaracterul penal al faptei. (2) Nu constituie o circumstanţă (2) Dispoziţiile alin. Pentru ca eroarea să înlăture caracterul penal al faptei trebuie: . situaţiei sau agravantă sau element circumstanţial împrejurării respective nu este ea însăşi agravant starea. factorii care au determinat-o.DREPT PENAL. numai (3) Nu constituie circumstanţă dacă necunoaşterea stării. Universal Juridic.

ca trăsătură esenţială a infracţiunii 74 . minoritatea făptuitorului. INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI PRIN LIPSA PERICOLULUI 3. situaţii de care ar depinde caracterul penal al faptei. iresponsabilitatea şi eroarea. iar în categia cauzelor de neimputabilitate se regăsesc: constrângerea fizică. Noul cod penal face distincţie între cauzele justificative şi cauzele de neimputabilitate. făptuitorul să nu fi cunoscut existenţa unor împrejurări.situaţia. 3. Fapta prevăzută de legea penală săvârşită în eroare de fapt cu privire la o situaţie sau împrejurare ce sunt prevăzute ca elemente constitutive ale unei infracţiuni.1. In categoria cauzelor justificative intră legitima apărare. Preliminarii Ca trăsătură esenţială a infracţiunii lipsa pericolului social conduce la înlăturarea caracterului infracţional al faptei săvârşite.5. constrângerea morală. Noul cod penal doreşte o unificare a reglementărilor europene în această materie. Eroarea de fapt înlătură agravarea când poartă asupra unor circumstanţe de agravare ale unei infracţiuni intenţionate. pe când în cazul cauzelor de neimputabilitate efectul acestora nu se extinde şi asupra participantilor. împrejurarea ce nu au fost cunoscute pot reprezenta un element constitutiv al infracţiunii sau o circumstanţă a acesteia. 3.2. împrejurării sau situaţiei ce constituie circumstanţa de agravare nu este ea însăşi rezultatul culpei. eroarea de fapt este cea care înlătură vinovăţia şi deci şi caracterul penal al faptei. iar când poartă asupra unei circumstanţe agravante la o infracţiune incriminată şi atunci când este săvârşită în culpă va duce la înlăţurarea ei numai dacă necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a stării.Aurel Teodor Moldovan . iar în al doilea rând pericolul social caracteristic infracţiunii lipseşte în cazul faptelor concrete şi pentru care nu este necesară aplicarea unei pedepse. intoxicaţia. Distincţia intre cauzele justificative şi cele de neimputabilitate rezidă în aceea că în cazul cauzelor justificative efectul cauzelor justificative se extinde şi asupra participanţilor. exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii şi consimţământul persoanei vătămate. excesul neimputabil. . Dacă fapta este incriminată atunci când este săvârşită cu intenţie cât şi atunci când este săvârşită din culpă. Lipsa pericolului social. nu constituie infracţiune astfel că nu atrage răspunderea penală. în legislaţia statelor europene deja există această delimitare.5. astfel că se are în vedere mai multe aspecte şi anume: în primul rând lipsa pericolului social ca trăsătură esenţială a infracţiunii lipseşte în anumite situaţii.5.în momentul săvârşirii faptei. cazuri sau împrejurări anume prevăzute de lege. starea de necesitate.

Din cuprinsul art 181 rezultă faptul că atunci când pericolul social concret nu este sufficient pentru a caracteriza fapta ca infracţiune. LIPSA PREVEDERII IN LEGEA PENALA Lipsa prevederii faptei în legea penală este o împrejurare în care o faptă care aparent întruneşte trăsăturile esenţiale ale infracţiunii în realitate nu are caracter penal deoarece nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune. 3. astfel că apar ca lipsite de pericol social spre exemplu arestarea învinuitului sau inculpatului. astfel că este înlăturat caracterul infracţional al faptei şi pe cale de consecinţă se înlătură şi răspunderea penală. Organul de aplicare a legii penale are obligaţia de a stabili pe baza unor criterii legale prevăzute de art 181 Cod penal care prevede că “nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minima adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret. Rezultă că pericolul social al infracţiunii este înlăturat şi în situaţia în care fapta este săvârşită fără vinovăţie.DREPT PENAL. Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală Caracterul penal al faptei este înlăturat dacă fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o”.pen o sancţiune cu caracter administrativ. 3. dispoziţii ce sunt înscrise în art 181 Cod penal actual. Pericolul social este înlăturat şi în cazul anumitor acte inerente desfăşurării unor activităţi ce sunt permise de lege.5. deşi în mod formal îndeplineşte toate trăsăturile specifice ale infracţiunii. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni”.3. caracterul penal al faptei este înlăturat. iar făptuitorului i se poate aplica conform art 91 C. prin faptul că 75 . In viitorul cod penal la art 15 alin (1) – “Art. se dă o altă definiţie a infracţiunii ceea ce rezultă din cumulul trăsăturilor reglementate de lege pentru această instituţie. 15 Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii (1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală. PARTEA GENERALĂ Pericolul social este înlăturat pentru anumite fapte determinate prin legea care prevede atât fapta al cărui pericol este înlăturat cât şi împrejurarea în care este înlăturat pericolul social. Fapta care este lipsită de pericolul social concret necesar unei infracţiuni nu constituie infracţiune neatrăgând răspunderea penală.6. fiind considerate ca lipsite de pericol social şi faptele comise din culpă. Este posibil ca fapta săvârşită să fie lipsită de importanţă prin pericolul social minim pe care-l prezintă. fiind lipsită în mod vădit de importanţă. dacă ele sunt incriminate numai atunci când sunt săvârşite cu intenţie.

Aurel Teodor Moldovan ori îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ori în modalitatea în care a fost săvârşită. să prevadă drept infracţiune fapta săvârşită. . ceea ce presupune că atât legea penală română cât şi legea penală strâină de la locul în care s-a săvârşit fapta. Lipsa prevederii faptei săvârşite ca infracţiune în legea penală are drept efect înlăturarea caracterului penal şi pe cale de consecinţă înlăturarea răspunderii penale 76 .lipsa dublei incriminări: în cazurile de aplicare a legii penale române conform principiului universalităţii se cere dubla incriminare a faptei. lipseşte deci o condiţie cerută de lege pentru a caracteriza fapta săvârşită ca infracţiune. . fapta nu mai este prevăzută ca infracţiune.neîndeplinirea de către fapta concretă a unui element constitutiv al infracţiunii.dezincriminarea faptei sau abrogarea incriminării fapt ce se realizează prin scoaterea în afara ilicitului penal al faptei considerate infracţiune până la o anumită dată. Neprevederea în legea penală apare în următoarele situaţii: .

sau “răul făcut în numele societăţii şi în executarea unei condamnaţiuni judecătoreşti autorilor unei infracţiuni. pag. 181.1. un rol foarte important îl ocupă pedeapsa. pedeapsa este “răul pe care îl înflige statul celui care a înfrânt prescripţiunea sa” (Mommsen). GENERALITAĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR 4.104.Tanoviceanu. Hugo Grotius definea pedeapsa: “Poena est malum passionis quod infligitur propter malum actionis” (pedeapsa e răul suferinţei ce se dă pentru răul făptuirii). Astfel literatura.DREPT PENAL.1. „Este un rău cu care I. 1912. Societate Anonimă.“Curs de drept penal” . Ed. Cu timpul caracterul pedepsei s-a diversificat.Ed. De-a lungul timpului. Şi în dreptul românesc se arăta că pedeapsa “este răul pe care puterea publică îl face individului condamnat de justiţie fiindcă a comis una sau mai multe infracţiuni”84 După cum putem observa din aceste definiţii la începutul secolului XX caracterul principal al pedepselor era acela profund retributiv. Bulai Drept Penal – Partea Generală . pag 283 84 77 . PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL IV PEDEPSELE 4. de privaţiune pentru cel care a săvârşit o infracţiune. astfel că la acest moment principalele trăsături ale infracţiunii nu mai sunt cele de constrângere şi excludere din societate. All Beck. Bucureşti 1997.” Din această definiţie putem reţine şi trăsăturile caracteristice ale pedepsei. acela al reeducării. Definiţia actuală a pedepsei reiese din dispoziţiile art. pag. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. 52 Codul Penal Actual85 “Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.a) pedeapsa este o măsură de constrângere.1. Atelierele grafice SOCEC &CO. În alte accepţiuni. 86 C. intervenind un aspect foarte important. Noţiunea şi caracterele pedepsei In cadrul sancţiunilor de drept penal. Lumina Lex. o măsură de represiune. pedeapsa a fost definită în mai multe feluri. Bucureşti. 85 Codul Penal Adnotat cu practică judiciară 1969-2000. prin pedepsirea infractorului urmărindu-se numai excluderea din societate şi inducerea unei suferinţe infractorului pentru fapta săvârşită. singura sancţiune penală menită să asigure restabilirea ordinii de drept încălcată prin săvârşirea unei infracţiuni. în general apreciază că trăsăturile pedepsei sunt următoarele: . culpabili şi responsabili de această infracţiune” (Vidal). 2000. Bucureşti.

Oancea. Bulai Drept Penal – Partea Generală . Iliescu C. Pedeapsa are caracter personal nefiind pasibil de pedeapsa decât subiectul activ al infracţiunii(autor. instigator sau complice)„ iar în caz de deces al condamnatului înainte de executarea pedepsei . Ea poate fi pusă în aplicare doar după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti. să li se aplice o pedeapsă de aceeaşi natură. Nu există pedeapsă în general . 1 prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere aplicată în scopul reeducării condamnatului şi al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. . la art 57 alin. ca sancţiune a prevăzută pentru o infracţiune. ca exponent al societăţii este îndrituit să exercite .nr 10-1981.”86 Ca şi măsură cu caracter coercitiv pedeapsa se concretizează într-o anumită privaţiune sau restricţie impusă persoanei care a săvârşit infracţiunea.Sancţiunea Penală – concept si orientări.Aurel Teodor Moldovan se răspunde răului produs prin săvârşirea infracţiunii (mallum passionis propter mallum actionis). All Beck. Fodor . Astfel în cadrul pedepsei constrângerea devine indisolubil legată de reeducare . Privaţiunea poate consta în restrângere de drepturi civice. I. şi sunt serioase probabilităţi că el nu va mai săvârşi o nouă infracţiune.1970 pag 11 89 C. sau în unele cazuri. ea neputând fi aplicată decât celui vinovat de săvârşirea unei infracţiuni. .Pedeapsa nu poate fi aplicată decât de către stat şi în numele societăţii . ca organe specializate ale statului. Kahane . pedeapsa are totodată şi un puternic rol şi efect educativ de împiedicare a repetării conduitei antisociale şi de îndreptare a condamnatului. Ed.acţiunea penală in vederea tragerii la răspundere a infractorului.Numai statul.prin organele sale. R Stănoiu „ Explicaţii teoretice ale codului penal român ” Bucureşti . Aceleaşi trăsături ale pedepselor reies şi din dispoziţiile noului Cod Penal care. privaţiune chiar de viaţă.ci numai pedeapsă.”89 -f) pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. Dongoroz. în condiţiile în care ar săvârşi o faptă similară. Prin efectul exemplarităţii pedeapsa atenţionează pe toţi ceilalţi subiecţi de drept care ar fi tentaţi să săvârşească o infracţiune convingându-i de posibilitatea ca.c) pedeapsa este un mijloc de constrângere statală .”87 Reeducare ca finalitate a pedepsei poate fi considerată ca realizată dacă conştiinţa condamnatului s-a însănătoşit din punct de vedere moral şi social . Prin această trăsătură se realizează funcţia de apărare socială înpotriva infracţiunilor pe care o are dreptul penal. privaţiune de bunuri. G Antoniu. Constatăm că dispoziţiile noului cod pun accent pe reeducarea condamnatului şi pe prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.88 .e) pedeapsa se aplică infractorului.5 V.in RRD. Aplicarea unei pedepse este atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti. se stinge odată cu viaţa lui nefiind transmisibilă. . S. Bulai.”Constrângerea apare ca mijloc sau instrument de continuare în condiţii speciale a procesului educativ. pag 283 87 88 78 . Prin aplicarea pedepsei nu se urmăreşte exclusiv reprimarea infractorului. privaţiune de libertate. I.p.b) pedeapsa este un mijloc de reeducare. N. adică săvârşirea cu vinovăţia.d) pedeapsa se aplică numai în cazul comiterii unei infracţiuni şi numai de către instanţele judecătoreşti. Bucureşti 1997.

90 Este foarte important de reţinut (şi în acest sens Codul Penal este expres că executarea pedepsei în ciuda caracterului său represiv. Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni are două aspecte: un aspect special („prevenţia specială”) adică preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat. anume funcţiile pedepsei. 90 C. funcţia de reeducare reîntregind funcţia de represiune. în orice caz . faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Bulai Drept Penal – Partea Generală . Prevenţia generală şi specială constituie scopul imediat al pedepsei.DREPT PENAL. în condiţiile în care nu ar impune o privaţiune sau o restricţie celui condamnat. Sub influenţa constrângerii infractorul este împiedicat de a continua sau relua activitatea sa infracţională şi totodată este determinat să-şi schimbe şi. S-a considerat că nu răzbunarea şi prigonirea ci din potrivă reeducarea şi îndreptarea condamnatului pot realiza scopul pedepsei. îl deţine reeducarea condamnatului. Acest scop are în slujbă pentru realizarea sa anumite mijloace de realizare. Bucureşti 1997. Ea trebuie să fie întotdeauna proporţională cu gradul de pericol social pe care îl reprezintă fapta săvârşită şi persoana făptuitorului. Pedeapsa ar fi de neconceput în condiţiile în care nu ar cauza o suferinţă. 52 Actualul Codul Penal) şi este unanim recunoscută de literatura de specialitate. PARTEA GENERALĂ 4.2. All Beck. 52 alin 2 Actualul Cod penal care stipulează că prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă.1. Finalul art 52 alin 2 din Codul penal actual interzice ca executarea pedepsei să cauzeze suferinţe fizice sau să înjosească persoana condamnatului. Ed. a fost reorientat în sensul că în acest moment un rol la fel de important ca retribuţia. Scopul şi funcţiile pedepsei Scopul pedepsei conform codului penal în vigoare este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni (art 52 alin1 din Codul Penal). să reflecte asupra schimbării conduitei care i-a atras constrângerea . Aceste funcţii sunt enumerate de literatura de specialitate astfel: a) Funcţia de constrângere sau de represiune este consacrată expres în definiţia legală a pedepsei (art. Constrângerea prin ea însăşi nu ar putea duce la realizarea scopului pedepsei. şi un aspect general („prevenţia generală”) adică împiedicarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a săvârşi infracţiuni. Reiese din aceasta faptul că atât în aplicarea unei pedepse cât şi în ducerea la îndeplinire a acesteia. Funcţia de reeducare este prevăzută în mod expres de lege şi este completată de dispoziţiile art. pag 286 79 . constrângător nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată). b) Funcţia de reeducare. Aşa cum am mai arătat anterior caracterul pur retributiv al pedepsei. statul prin organismele abilitate trebuie să se implice in mod direct în procesul de reeducare a condamnatului.

iar eliminarea definitivă intervine în cazuri excepţionale când se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă. pag. pag. ed. Parte Generală” vol 1. 95 C-tin Mitrache op.1. Partea generală” Bucureşti .Aurel Teodor Moldovan c) Funcţia de exemplaritate a pedepsei este o funcţie inevitabilă şi adiacentă constând în influenţa pe care o are pedeapsa aplicată pentru o faptă pentru ceilalţi subiecţi de drept. P. Pedepsele complementare sunt acele pedepse care se pot dispune alături de pedeapsa principală. 92 80 . Boroi – libertate – detenţiunea pe viaţă sau All Beck. Casa de editură şi Presă Şansa. Pag. Ele au rol de a completa represiunea. Al. de aceea ele sunt aplicabile numai pe lângă o pedeapsă principală. Lumina Lex. Pedepsele accesorii decurg din pedeapsa principală. Cu alte cuvinte această pedeapsă se poate aplica singură infractorului fără să fie condiţionată de aplicarea altor sancţiuni de drept penal95 . pedepse corporale . 2002.care se referă la corpul persoanei (bătaia). cit. Parte generală Bucureşti. Nistoreanu. d) Funcţia de eliminare este şi ea considerată o funcţie adiacentă91 care constă în eliminarea temporară sau definitivă a condamnatului din societate.92 Noul Cod Penal menţine prin dispoziţiile sale funcţiile pe care le consacra pedepsei vechiul Cod.. Bucureşti. 94 Matei Basarab „Drept penal. 93 I. 4.G. pag. 229. Eliminarea temporară se realizează în condiţiile în care condamnatul primeşte o pedeapsă cu închisoarea. 148. C-tin Mitrache – „ Drept Penal Român”. Academiei. Distingem pedepse privative de viaţă – prin care se suprimă viaţa infractorului (pedeapsa cu moartea). ed. b) Pedepse complimentare. 2. Felurile pedepsei În doctrină şi în legislaţii se fac diverse clasificări în funcţie de diverse criterii: 1. Pedeapsa trebuie să fie promptă şi proporţională cu fapta săvârşită în aşa fel încât să trezească în ceilalţi subiecţi de drept conştiinţa că pentru o astfel de faptă pedeapsa este inevitabilă.3. 147. pag 262. 325. 91 Gh. După obiectul asupra căruia poartă sancţiunea. După rolul şi importanţa atribuită pedepsei se disting93 : a) Pedepse principale. pedepse privative sau restrictive de „Drept Penal. 1996. Pedepsele principale se pot aplica singure şi întotdeauna o infracţiune va fi sancţionată legal cu o pedeapsă principală94 . Oancea „Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român”. c) Pedepse accesorii. 2000. vol 1. ed. din condamnarea definitivă.pedeapsa închisorii. 1969.

delicte şi contravenţii) în pedepse criminale. în prezent. Pedepsele relativ determinate sunt cele care sunt individualizate prin prevederea: a) a unui maxim. inclusiv pedeapsa cu moartea. Pedepsele nedeterminate sunt prevăzute fără a fi determinat cuantumul în care acestea pot fi aplicate. în dreptul penal românesc. Pedepsele multiple pot fi: cumulative. Pedepsele determinate sunt expres prevăzute în lege. 3. putem constata că o clasificare de genul celei stabilite de doctrină ar fi aplicabilă şi în materia noului Cod penal. c) a unui maxim şi al unui minim al pedepsei. O altă distincţie se face în literatură între pedepsele unice şi pedepsele multiple. în clasificarea pedepselor. pedepsele pecuniare – care privesc patrimoniul condamnatului. caz în care minimul pedepsei este cel general. este obligatoriu a ţine seama de menţiunile pe care noul Cod Penal le face în ceea ce priveşte infracţiunea. De menţionat este că în dreptul penal nu pot fi cumulate două pedepse principale. În lumina modificărilor aduse Codului penal. Codul penal românesc a înţeles să introducă răspunderea penală şi pentru persoanele juridice care sub imperiul vechiului Cod. Dacă la începutul secolului coexistau toate categoriile de pedepse enumerate mai sus. b) a unui minim caz în care maximul pedepsei este cel general. când pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute mai multe pedepse. Prin lege se disting: pedepsele determinate şi nedeterminate. pedepsele criminale vor fi pedepsele principale care se vor aplica infracţiunilor 81 . pedepsele pecuniare şi pedepsele privative sau restrictive de drepturi. în funcţie de următoarele aspecte: pedepsele unice sunt prevăzute câte una pentru fiecare faptă incriminată. atât în natura lor. pedepsele morale – se materializează prin oprobriul public sau excluderea publică. însă instanţa poate alege doar una. mai subzistă pedepsele privative sau restrictive de libertate. După gradul de determinare a pedepselor. cât şi în cuantum. pedepse complimentare şi pedepse accesorii. În ceea ce priveşte persoanele fizice. Şi ele la rândul lor pot fi: absolut determinate şi relativ determinate. principala distincţie se face după natura persoanei căreia i se aplică pedeapsa: astfel vom avea pedepsele ce se aplică persoanelor fizice şi pedepsele ce se aplică persoanelor juridice. În cadrul clasificării pedepselor principale intervine automat distincţia între acestea după gravitatea lor în pedepse criminale şi pedepse corecţionale.DREPT PENAL. Pedepsele absolut determinate prevăd un cuantum fix în care se aplică pedeapsa (ex: trei ani). Astfel. când pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute mai multe pedepse care se aplică toate odată şi alternative. 4. pedepse corecţionale şi pedepse de simplă poliţie. PARTEA GENERALĂ pedepse privative sau restrictive de drepturi – privesc interzicerea unor drepturi. în prezent. nu răspundeau penal. Clasificarea după rolul şi importanţa atribuită pedepsei ar putea fi în opinia noastră următoarea: pedepse principale. Dacă în clasificările de la începutul secolului pedepsele erau clasificate în funcţie de diviziunea tripartită a infracţiunilor (şi anume crime.

3. Pedepsele principale pentru crime se deosebesc de pedepsele principale pentru delicte prin faptul că se referă la fapte penale de o gravitate mai mare decât delictele. diferite ca natură juridică atât faţă de închisoarea strictă.Pedepse principale: a) detenţiunea pe viaţă. b) degradarea militară. 4. b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani. Locul principal îl ocupă cadrul pedepselor.2. iar pedepsele corecţionale vor fi pedepsele principale aplicate delictelor.2. CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN 4. Pedepsele principale pentru crime sunt detenţiunea pe viaţă şi detenţiunea severă. adică enumerarea categoriilor de pedepse şi a felurilor de pedeapsă în cuprinsul aceleiaşi categorii astfel: actualul Cod penal prevede că există trei categorii de pedepse şi anume: 1.1.2.000 de lei la 900.000 de lei. Distingem în acest context două categorii de pedepse: o categorie de pedepse principale şi o categorie de pedepse complimentare. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice Instituţie de bază a dreptului penal.Pedeapsă accesorie: interzicerea unor drepturi prevăzute de lege. 4.Pedepsele complimentare: a) interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani. aceasta fiind amenda de la 10. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele juridice În ceea ce priveşte persoanele juridice pedepsele sunt diversificate pentru întâia oară acestea răspunzând penal. 2. Există o singură pedeapsă principală. cât şi de amendă sau muncă în folosul comunităţii. Până în acest moment infracţiunile şi implicit pedepsele aplicabile acestora se refereau la persoanele fizice fiind exclusă din Codurile penale răspunderea penală pentru persoanele juridice.000 lei.2. c) amendă de la 100 lei la 50. b) suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 82 . Ca pedepse complimentare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice. pedeapsa este reglementată în partea generală a Codului penal. drept urmare acestea vor fi de natură juridică sau în cuantum mai mare decât pedepsele principale pentru delicte.Aurel Teodor Moldovan individualizate drept crime.

2 C. Cazurile de aplicare a detenţiunii pe viaţă.Tratamente neomenoase in timp de război. Pe când pedeapsa închisorii este o pedeapsă temporară. actual (nu există în V.4 C.3.p. aerian).C. Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice Detenţiunea pe viaţă Pedeapsa detenţiunii pe viaţă este cea mai gravă dintre pedepsele aplicabile persoanelor fizice şi reprezintă pedeapsa privativă de libertate cu caracter perpetuu.p.C. oferind posibilităţi mai largi de individualizare a acesteia. 345 alin.C.Pen). PARTEA GENERALĂ un an la trei ani (3luni-3ani viitoarea reglementare) c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la un an la cinci ani (1an-3ani viitoarea reglementare). În cazul persoanelor juridice. pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii de până la 25 de ani. nerespectarea regimului materialelor nucleare sau altor materiale radioactive.1.Pen). deosebindu-se de pedeapsa închisorii. detenţiunea pe viaţă este o pedeapsă cu caracter perpetuu.Pen).C.Pen).C. nerespectarea regimului materiilor explozive. distrugerea şi semnalizarea falsă care au produs o catastrofă de cale ferată. prin presă sau mijloace de comunicare audio-vizuală. Pedeapsa cu detenţiune pe viaţă este prevăzută şi în legile penale speciale pentru fapte deosebit de grave: împiedicarea exploatării aeronavei (art. PEDEPSELE ÎN SPECIAL 4. care este o pedeapsă restrictivă de libertate.Pen). 83 .DREPT PENAL. Există două cazuri în care pedeapsa nu este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii. 342 alin2 (art 425 V. Această pedeapsă a fost introdusă prin Decretul Lege nr. d) interzicerea accesului la unele resurse financiare pe o durată de la un an la cinci ani. care a produs moartea uneia sau mai multor persoane. care a produs moartea uneia sau mai multor persoane.C. anume art 357 alin. 338 (art 421 Viitorul Cod penal). 341 alin2 (art 424 V. 343 (art 426 V. tortura care a avut ca urmare moartea victimei.3..3 din Decretul 443/1972 privind navigaţia civilă). această pedeapsă fiind instituită pentru infracţiunile cele mai grave cum ar fi: infracţiuni contra siguranţei statului.3 C. înlocuind pedeapsa cu moartea prevăzută până la acea dată.6 din 7 ianuarie 1990. 4. În aproape toate cazurile. 339 (art 422 V. împiedicarea exploatării navei (art. 344 (nu există în V.123 alin. e) afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României. Codul penal nu prevede aplicarea unor pedepse accesorii. sunt expres menţionate de lege.Genocidul în timp de război şi art 358 alin.p. infracţiunea de omor deosebit de grav. Marele avantaj al detenţiunii pe viaţă faţă de pedeapsa cu moartea este acela că se poate repara faţă de înfăptuitor o eroare judiciară. 107 din C.Pen). traficul de stupefiante organizat.. precum şi în cazul infracţiunilor militare prevăzute de art. Detenţiunea pe viaţă nu se aplică persoanelor care au fost condamnate după împlinirea vârstei de 60 de ani.

„Legat de locul muncii din penitenciar . În partea specială a Codului penal. muncii şi ordinii interioare. Închisoarea ca mijloc de coerciţie (privarea de libertate care atrage şi izolarea relativă de ceilalţi membrii ai societăţii.Pen) şi interzicerea unor drepturi.”97 96 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. Ed Monitorul Oficial .”96 Pedeapsa este prevăzută în limitele ei generale între 15 zile şi 30 de ani. Bucureşti 1999. Regimul executării se întemeiază pe obligaţia condamnaţilor de a presta o muncă utilă. precum şi pe stimularea şi recompensarea celor stăruitori în muncă. pedeapsa ce va fi aplicată în locul detenţiunii pe viaţă.C. dreptul la îngrijire. pedeapsa închisorii are limita maximă prevăzută la 25 de ani. această limită putând fi depăşită în condiţiile faţă de maximul special se adaugă un spor până la maximul general de 30 de ani. aplicându-i-se pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani. condamnatul putând trece în celelalte regimuri în condiţiile legii. va fi pedeapsa maximă a detenţiunii severe şi interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata maximă. care „ devine foarte importantă pentru realizarea unui mediu penitenciar cât mai normal posibil” dacă s-ar asigura „dreptul la securitatea persoanei. pag 13 97 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică nici infractorului minor. Regimul în care se execută detenţiunea pe viaţă este de maximă securitate. disciplinaţi şi care dau dovezi temeinice de îndreptare.Aurel Teodor Moldovan respectiv 65 de ani în Viitorul Cod penal În astfel de cazuri se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani (30 de ani V. cel puţin asupra unei părţi din persoanele condamnate. acestuia i se va aplica o pedeapsă echivalentă cu maximul detenţiunii severe şi interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata maximă. de familie. În condiţiile în care condamnatul a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executării pedepsei. Detenţiunea pe viaţă se execută în regim special în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale ale celorlalte penitenciare. dreptul la respectarea demnităţii persoanei. pag 39 84 . În condiţiile în care condamnatul la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a împlinit 60 (65 ani) de ani. pe respectarea de către aceştia a disciplinei. Bucureşti 1999. Regimul încarcerării este prevăzut de Legea 23/ 1969 privind executarea pedepselor. “Recurgerea în toate ţările europene atât de frecvent la pedepsele privative de libertate impune o demonstraţie aparte despre efectele pozitive ale închisorii. în ansamblul drepturilor omului ni se par potrivite şi alte câteva idei privind protejarea drepturilor deţinuţilor. Ed Monitorul Oficial . (in noul cod penal nu mai este obligatorie înlocuirea detenţiunii pe viaţă). Închisoarea Închisoarea este pedeapsa privativă de libertate ce constă în izolarea de societate a celui condamnat prin încarcerarea lui unde este supus unui regim de viaţă şi muncă impus. în momentul condamnării sale la detenţiune pe viaţă. precum şi supunerea la un regim de viaţă severă sau alte restricţii) urmăreşte reeducarea infractorului. dreptul de a vota şi dreptul de a avea un viitor. pe acţiunea educativă.

Legea prevede că detenţiunea severă se execută în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale a altor penitenciare. PARTEA GENERALĂ Obligaţia de munci revine condamnaţilor apţi de muncă. potrivit cantităţii şi calităţii acesteia. Şi aceste pedepse sunt în strânsă corelare şi cu regimul de detenţie progresiv introdus de noul Cod. Amenda Amenda este pedeapsa principală.605 1939 98 85 . Aceste cote sunt consemnate la CEC. pecuniară. neputând fi obligaţi la muncă condamnaţii care au împlinit 60 de ani bărbaţii şi 55 de ani femeile. iar cealaltă administraţiei locului de reţinere. Condamnaţii sunt separaţi la locul de deţinere. dacă pedeapsa închisorii stricte este cuprinsă între 1 şi 5 ani. în condiţiile în care condamnatul a dat dovezi de îndreptare.23/1969 au fost stabilite măsuri speciale de protecţie a muncii pentru femeile deţinute şi implicit o diferenţiere de regim în munca penitenciară. Regimul de detenţie în care va executa pedeapsa condamnatul. Alte criterii după care sunt separaţi condamnaţii sunt acela al sexului. va fi acela de maximă siguranţă. în funcţie de comportare şi în funcţie de rezultatele acestora privitor la reeducarea lor. al stării de recidivă. persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de deschis pot presta munca şi pot desfăşura activităţile socioeducative în afara penitenciarului . 2/3 urmând a-i fi înmânate în momentul eliberării din penitenciar. Ed Monitorul Oficial . Ed Monitorul Oficial . pag29 100 Vintilă Dongoroz. după natura infracţiunilor săvârşite. Munca prestată de condamnaţi este remunerată.”98 „Pentru minorii condamnaţi se prevede ca în timpul executării pedepsei să li se asigure condiţiile necesare continuării învăţământul general obligatoriu şi posibilitatea de a se califica într-o meserie. 294/2004 . ce constă într-o sumă de bani Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”.”99 Executarea pedepsei se face în penitenciare care au ca regim de executare deţinerea în comun. Din invenţii şi inovaţii condamnatului îi revine cota de 50% din suma cuvenită acestuia.sub supraveghere. o cotă de 10% revine acestuia. „Prin art 7.DREPT PENAL. Astfel potrivit art 37. atunci închisoarea va fi executată într-un regim semideschis. Femeile gravide nu pot fi folosite la munca în mediul toxic sau vătămător. Închisoarea strictă se execută şi ea în penitenciare anume destinate astfel: dacă pedeapsa închisorii stricte este mai mare de 5 ani. din Legea nr. Bucureşti 1999. putând aprecia că . vârstă (condamnaţii minori execută separat pedeapsa de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale). a dovedit stăruinţă în muncă şi seriozitate. regimul de detenţie va fi un regim închis.„Drept penal” pag.spre exemplu – pedeapsa cu închisoarea strictă între 15 zile şi un an. pag 93 99 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. iar 1/3 din aceste sume sunt atribuite lui în timpul detenţiei.alin 2 din Legea nr. diferit de regimul izolării celulare (filadelfian) sau cel mixt(auburnian) sau regimul deschis sau pe încredere100 . Bucureşti 1999. se poate executa în regim semideschis. Astfel din remuneraţia muncii condamnatului.

2004-Monitorul Oficial 575/29. Când legea prevede pedeapsa amenzii arătându-i limitele. ea stabilind întâi numărul de zile amendă cu care pedepseşte pe infractor. Amenda. În condiţiile sustragerii cu rea credinţă de la executarea amenzii avem o distincţie făcută de legiuitor între două situaţii: a) Situaţia în care pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii stricte. aceasta se va aplica în limitele prevăzute de lege. Bulai . etc. Dacă legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii. Funcţia de constrângere a pedepsei amenzii se realizează prin micşorarea patrimoniului condamnatului şi implicit crearea unei situaţii materiale mai dificile a acestuia. ca sancţiune penală prezintă unele avantaje incontestabile cum ar fi evitarea izolării condamnatului de mediul său obişnuit de viaţă şi contactul cu infractorii înrăiţi. Amenda poate avea diferite forme. All Beck . Când pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii stricte.Aurel Teodor Moldovan pe care condamnatul este obligat să o plătească în contul statului. cu suma reprezentând evaluarea în bani a fiecărei zile de pedeapsă ţinându-se seama de posibilităţile financiare a făptuitorului şi de obligaţiile legale ale acestuia faţă de persoanele aflate în grija sa. iar maximul special este de 120 de zile. în cazul refuzului cu rea credinţă 101 102 C. deci. instanţa urmând să individualizeze sumele pe fiecare zi. pag 300 Codul penal din 28.68 alin. În acest caz suma totală ce urmează să fie plătită rezultă din înmulţirea numărului de zile de pedeapsă stabilite de instanţă în raport cu gravitatea faptei şi persoana făptuitorului. Ca sancţiune de drept penal. Manual de drept penal – Partea Generală Ed. În actualul Cod penal. se determină valoarea unei zile amendă ţinând cont de obligaţiile patrimoniale ale condamnatului. amenda poate apărea ca pedeapsă principală unică sau ca pedeapsă alternativă cu pedeapsa închisorii. iar apoi cuantumul contravalorii în bani aferent fiecărei zile-amendă. În aceste condiţii instanţa va trebui să individualizeze sumele aferente fiecărei zile amendă. iar maximul special este de 180 de zile.amendă. „Pedeapsa amenzii se aplică sub forma zilelor amendă.”101 In Noul Cod penal amenda se calculează prin sistemul zilelor amenda. minimul special al acesteia este de 20 de zile. amenda se trece în cazierul judiciar. Marele avantaj al aplicării acestei pedepse este faptul că amenda este foarte uşor de individualizat. iar maximul special este de 240 de zile amendă. mai multe instrumente de individualizare a pedepsei. minimul special este de 60 de zile amendă..2 86 . În această situaţie.06. civilă.2004 art.. De asemenea amenda poate fi cumulată cu pedeapsa închisorii dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit un folos material. minimul special al zilelor amendă este de 40 de zile. constituind antecedent penal al persoanei condamnate. În condiţiile în care amenda este prevăzută fără a-i arăta limitele.06. Ea poate fi amendă contravenţională – sancţiune administrativă poate fi sancţiune disciplinară. permiţând o mare libertate în stabilirea acesteia în funcţie de gravitatea încălcării normei sociale şi ţinând seama de persoana făptuitorului. Bucureşti 1997.”102 Instanţa va avea.

Dacă această pedeapsă ar fi fost o pedeapsă principală. În acest sens munca în folosul comunităţii se apropie de instituţia executării pedepsei la locul de muncă (unde ca o condiţie sine qua non este necesar acordul scris al unităţii în care condamnatul urmează să execute pedeapsa). ori în sensul introducerii acestor dispoziţii în categoria instituţiilor privitoare le in87 . în opinia noastră munca în folosul comunităţii are o natură juridică mai apropiată de modalităţile de individualizare judiciară privind executarea pedepsei. nu numai ca modalitate de individualizare a altei pedepse. Putem aprecia că munca în folosul comunităţii poate fi executată şi atunci când este prevăzută ca pedeapsă amenda alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii stricte până la 3 ani pentru săvârşirea anumitor delicte. iar în ceea ce priveşte pedeapsa muncii în folosul comunităţii. Munca în folosul comunităţii Munca în folosul comunităţii se aplică numai pentru delicte pentru care pedeapsa este închisoarea sau închisoarea strictă de 3 ani. Această dispoziţie legală înlătură funcţia retributivă a muncii în folosul comunităţii. ea ar fi putut fi aplicată şi de sine stătător. 2.. Motivele pentru care susţinem acest lucru sunt următoarele: 1. prevederea obţinerii consimţământului condamnatului pentru aplicarea pedepsei înlătură caracterul obligatoriu al pedepselor.DREPT PENAL. De aceea în opinia noastră.. introducând o condiţie potestativă pentru condamnat. de zilele amendă neplătite. Pedepsele sunt de esenţa lor obligatorii pentru persoana condamnatului.1 arătând că instanţa „poate dispune în locul pedepsei privative de libertate executarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii. Se va ţine cont în stabilirea acestei pedepse.”.70 alin. În această situaţie Pedeapsa amenzii se va înlocui cu munca în folosul comunităţii până la 300 de ore sau dacă condamnatul nu îşi dă consimţământul cu pedeapsa cu închisoarea. iar în cazul în care condamnatul refuză această muncă pedeapsa amenzii se va înlocui cu închisoarea strictă. PARTEA GENERALĂ de a achita amenda aceasta se poate înlocui de către instanţă cu muncă în folosul comunităţii până la 500 de ore. Deşi este prevăzută ca pedeapsă principală. Pedeapsa muncii în folosul comunităţii nu este prevăzută în Codul penal ca pedeapsă de sine stătătoare. Iată că instanţa în aplicarea acestei pedepse principale a muncii în folosul comunităţii va individualiza în prealabil pedeapsa principală a închisorii stricte. de lege ferenda se impune în virtutea controlului anterior apariţiei legilor o modificare ori în sensul introducerii unui caracter obligatoriu pentru această pedeapsă şi prevederea ei ca pedeapsă de sine stătătoare. 3. b) A doua situaţie apare dacă condamnatul se sustrage cu rea credinţă de la executarea amenzii când aceasta este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii. art. Şi în acest caz se va ţine seama de numărul de zileamendă neplătite. Un alt motiv este acela că munca în folosul comunităţii se poate pronunţa numai în condiţiile în care inculpatul consimte la aplicarea acesteia.

3. Pedeapsa muncii în folosul comunităţii se aplică numai în cazul săvârşirii unui delict pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 3 ani. În condiţiile în care pedeapsa aplicată este aceea a închisorii maximul special al pedepsei este de 300 de ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii. care este cuprins între 15 zile 5000 lei. se înmulţeşte cu numărul zilelortru persoana juriducă este de amendă. soana fizică pedeapsa închisorii Suma corespunzătoare unei zile – de cel mult 10 ani sau amenda. Amenda este pedeapsa pecuniară care constă în suma de bani pe care persoana juridică o varsă în contul statului în condiţiile în care Art 71 (1) 1 (2) (3) Codul penal actual Noul cod penal Conţinutul pedepsei amenzii Art. iar în plan sociologic ar scădea „ frica de pedeapsă” şi s-ar aduce ştirbire funcţiei de exemplaritate pe care în prezent o are pedeapsa. condamnată să o plătească statului.2. iar maximul special al şi 600 de zile. în opinia noastră din autoritatea instanţelor penale. maximul devine 500 de ore în folosul comunităţii. (3) Instanţa stabileşte numărul când legea prevede pentru zilelor–amendă ţinând cont de criteriile infracţiunea săvârşită de per. 137 Stabilirea amenzii pedeapsa amenzii constă în pentru persoana juridică suma de bani pe care persoana (1) Amenda constă în suma juridică este condamnată să o de bani pe care persoana juridică este plătească.lei.000 lei. amendă.Aurel Teodor Moldovan dividualizarea judiciară a executării pedepselor. În cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este închisoarea strictă până la 3 ani.stabileşte prin sistemul zilelor–amendă. În cazul în care nu se vor efectua aceste modificări s-ar pierde. soana fizică pedeapsa Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile – amendă 88 . când legea prevede pentru (2) Cuantumul amenzii se infracţiunea săvârşită de per. amenzii este de 600. Dacă persoana condamnată nu îşi execută pedeapsa sau nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin ori şi le îndeplineşte în mod defectuos instanţa poate dispune revocarea muncii în folosul comunităţii înlocuind-o cu închisoarea sau cu închisoarea strictă de cel mult 3 ani.generale de individualizare a pedepsei. cuprinsă între 100 şi 5 000 minimul special al amenzii pen. Pedepsele principale pentru persoanele juridice Amenda este pedeapsa principală ce se aplică persoanei juridice în cazul săvârşirii crimelor sau delictelor. 4. Este important a sublinia că pedeapsa muncii în folosul comunităţii se dispune numai în cazul în care se obţine consimţământul inculpatului.

se deosebeşte de celelalte amenzi (de natură fiscală. când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani.000 lei. când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa amenzii. unică sau alternativ cu pedeapsa amenzii. d) 240 şi 420 de zile-amendă. (4) Limitele speciale ale zileloramendă sunt cuprinse între: a) 60 şi 180 de zile-amendă. respectiv de valoarea actitru persoana juridică este de vului patrimonial în cazul altor persoane 10. juridice.000 lei ale persoanei juridice. afaceri în cazul persoanei juridice cu minimul special al amenzii pen. administrativă) prin aceea că aceasta este stabilită numai de către instanţele de judecată ca urmare a stabilirii răspunderii penale a persoanei juridice.DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. (5) Când prin infracţiunea săvârşită persoana juridică a urmărit obţinerea unui folos patrimonial. fără a se depăşi maximul general al amenzii. Amenda penală aplicată persoanei detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa se determină ţinând seama de cifra de închisorii mai mare de 10 ani. La stabilirea amenzii se va ţine seama de valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit.scop lucrativ. iar maximul special juridice. limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă se pot majora cu o treime. 89 . b) 120 şi 240 de zile-amendă. e) 360 şi 510 de zile-amendă. c) 180 şi 300 de zile-amendă. când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 20 de ani. când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani sau detenţiunea pe viaţă. precum şi de celelalte obligaţii al amenzii este de 900.

afară de cazul când legea pentru săvârşirea infracţiunii.Aurel Teodor Moldovan 4. pe o autorităţile publice sau în funcţii elective perioadă de la unu la 5 ani. 90 . d) dreptul de a alege. infracţiunii. acestea constând în interzicerea unor drepturi pe o perioadă determinată.interzicerea unor drepturi Art. e) drepturile părinteşti. Pedepsele complimentare prin natura lor. 66 Conţinutul pedepsei (1) pedeapsa complementară a inter. În dreptul penal român există două feluri de pedepse complimentare: Codul penal actual Noul cod penal Art 64. a unuia sau publice. publice sau în orice alte funcţii publice.3. de a litera b) nu se poate pronunţa decât pe exercita profesia sau meseria ori de a lângă interzicerea drepturilor prevăzute desfăşura activitatea de care s-a folosit la litera a). nu pot exista de sine stătător ele putând fi instituite de lege şi aplicate de instanţele judecătoreşti numai pe lângă pedeapsa principală. mai multora dintre următoarele drepturi: (b) dreptul de a ocupa o funcţie ima) dreptul de a fi ales în autorităţile plicând exerciţiul autorităţii de stat. (c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a b) dreptul de a ocupa o funcţie care exercita o profesie sau de a desfăşura o implică exerciţiul autorităţii de stat. Pedepsele complimentare pentru persoane fizice Aspecte generale Pedepsele complimentare prevăzute în actualul Cod penal la art. activitate de natura aceleia de care s-a c) dreptul străinului de a se afla pe folosit condamnatul pentru săvârşirea teritoriul României. (2) Interzicerea drepturilor prevăzute la g) dreptul de a ocupa funcţia. dispune altfel h) dreptul de a deţine. (e) drepturile de a fi tutore sau curator. f) dreptul de a fi tutore sau curator.complementare a interzicerii exerzicerii unor drepturi constă în interzi. (d) drepturile părinteşti. Pedepsele complimentare sunt pedepse restrictive de drepturi.3.64 şi constau în interzicerea unor drepturi. purta şi folosi orice categorie de arme. Ele sunt menite să completeze represiunea instituită de pedepsele principale.citării unor drepturi cerea unuia sau unora din următoarele (1) Pedeapsa complementară drepturi: a interzicerii exercitării unor drepturi (a) dreptul de a alege şi de a fi ales în constă în interzicerea exercitării.

(1) lit.DREPT PENAL. (2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă. (4) Pedeapsa prevăzută în alin. (1) lit. culturale ori la alte adunări publice. (3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la alin. ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi expulzată. instanţa dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. stabilite de instanţă. j) dreptul de a părăsi teritoriul României. m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive. cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane. ori de a se apropia de acestea.(1) lit. n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia.a) şi b). 1. PARTEA GENERALĂ i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă.c) nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a crede că viaţa persoanei expulzate este pusă în pericol.a) şi b) se dispune cumulativ. stabilite de instanţă. Interzicerea unor drepturi 91 . k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

Ed. dacă pe. mod obligatoriu condamnaţilor (2) Degradarea militară se aplică militari şi rezervişti. Degradarea militară Art. Neagu – Tratat de drept penal .103 4. 103 I. închisoarea mai mare de 10 ani dacă pedeapsa principală aplicată este sau detenţiunea pe viaţă.Aurel Teodor Moldovan Codul penal actual Noul cod penal Art 67. în rezervă sau în retragere. de cel puţin 5 ani şi de cel mult dacă pedeapsa principală aplicată este 10 ani. aplicată condamnaţilor militari (3) Degradarea militară poate şi rezervişti pentru infracţiuni fi aplicată condamnaţilor militari în săvârşite cu intenţie.4. 2. 69 Degradarea militară (1) pedeapsa complementară a (1) Pedeapsa complementară degradării militare constă în a degradării militare constă în pierdepierderea gradului şi a dreptului rea gradului şi a dreptului de a purta de a purta uniformă. comandantului unităţii militare din care a făcut parte cel condamnat sau comandantului centrului militar în raza căruia domiciliază condamnatul. după caz. uniformă de la data rămânerii definitive (2) degradarea militară se aplică în a hotărârii de condamnare. Degradarea militară În vederea punerii în executare a acestei pedepse complimentare instanţa de executare trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii. dacă pe. închisoarea de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani. în rezervă sau în retragere deapsa principală stabilită este pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie. Pro 1997 pag 664 92 . Pedepsele complimentare aplicabile persoanei juridice Cadrul pedepselor complimentare ce se aplică persoanei juridice Aceste pedepse sunt: a) dizolvarea persoanei juridice b) suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice pe o perioadă de la 1 an la 3 ani c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la 1 an la 5 ani. închisoarea mai mare de 10 ani sau (3) Degradarea militară poate fi detenţiunea pe viaţă.în mod obligatoriu condamnaţilor militari deapsa principală stabilită este în activitate.activitate.3.

Art 712 Conţinutul pedepsei complementare a dizolvării persoanei juridice (1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni sau când obiectul său de activitate a deturnat în acest scop. e) afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în M. (3) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare. (2) În caz de neexecutare. iar o copie după dispozitivul hotărârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată.DREPT PENAL. cu rea-credinţă.e). potrivit legii. b) obiectul său de activitate a fost deturnat în scopul comiterii de infracţiuni. a uneia dintre pedepsele complementare prevăzute în art. instanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. Al României. de îndată. 139 Dizolvarea persoanei juridice (1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când : a) persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni. PARTEA GENERALĂ d) interzicerea accesului la unele resurse financiare pe o durată de la 1 an la 5 ani. (2) In caz de neexecutare cu rea credintă a uneia dintre pedepsele complementare din art 53 1 alin 3 lit b-d. care va proceda la desemnarea lichidatorului.b) . care va proceda la desemnarea lichidatorului. iar o copie de pe dispozitivul hotărârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată de îndată.(3) lit. Of. Codul penal actual Noul cod penal Art. in stanţei civile competente. isntanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. 137 alin. instanţei civile competente. (3) Persoana complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare. potrivit legii. Pedeapsa complimentară a dizolvării persoanei juridice Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice constă în interzicerea activităţii persoanei juridice în exercitarea căreia a fost săvârşită 93 . iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 3 ani. prin presă ori mijloace de comunicare audio vizuală.

persoanei juridice Pedeapsa suspendării intervine în momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare . Conţinutul pedepsei Art. 140 Suspendarea com plementare a suspendării activităţii persoanei juridice activităţii sau a uneia dintre (1) Pedeapsa complementară activităţile persoanei juridice a suspendării activităţii persoanei (1) Pedeapsa complementară a juridice constă în interzicerea suspendării activităţii persoanei judesfăşurării activităţii sau a uneia ridice constă în interzicerea activităţii dintre activităţile persoanei juridice. dar nu mai mult de 3 luni.(2) pelui prevăzut în alin 2.(3) lit. infracţiunea.deapsa complementară nu a fost ecutare instanţa dispune dizolvarea pusă în executare instanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. (3) Dacă până la împlinirea (3) Dacă până la împlinirea termenutermenului prevăzut în alin. sau cu una din activităţi a fost săvârşită o infracţiune. atunci instanţa poate pronunţa interzicerea activităţii sau a acelei activităţi în legătură cu care a fost săvârşită infracţiunea. Conform statutului persoanei juridice aceasta poate avea o activitate sau mai multe activităţi. (2) În caz de neexecutare. cu rea.Aurel Teodor Moldovan infracţiunea. Regimul de executare al pedepsei suspendării activităţii. a pedepsei comcredinţă. a pedepsei complementare plementare prevăzute în art. În opinia noastră există două condiţii de existenţă a suspendării: a)Să se fi constatat săvârşirea unei infracţiuni de organele de conducere sau reprezentanţii persoanelor juridice şi b) Infracţiunea săvârşită să aibă legătură de cauzalitate cu activitatea suspendată. 94 .cu rea-credinţă. infracţiunea.f). instanţa dispune sussuspendarea activităţii sau a uneia pendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice dintre activităţile persoanei juridice până la punerea în executare a până la punerea în executare a pepedepsei complementare. Codul penal actual 3 Noul cod penal Art 71 . mult de 3 luni. Când se constată că în legătură cu activitatea.Ca şi la dizolvare măsura suspendării va fi comunicată organelor în drept pentru a lua măsurile necesare. în îndeplinirea scopului persoanei juridice. sau a uneia dintre activităţile perîn realizarea căreia a fost săvârşită soanei juridice. în realizarea căreia. pedeapsa complementară nu a fost pusă în ex. 137 în art 531 alin 3 lit e) instanţa dispune alin. în realizare căreia a fost săvârşită (2) În caz de neexecutare. dar nu mai depsei complementare. Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice poate fi aplicată pe o perioadă de la un an la 3 ani.

PARTEA GENERALĂ Codul penal actual Noul cod penal Art 143 Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice Pedepsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice constă în interzicerea de a participa. 7 95 . Art 716 Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice Pedepsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice constă în interzicerea de a participa. Măsura are un profund caracter de reeducare şi reabilitare a persoanei juridice prin aceea că sensibilizează organele de conducere sau reprezentanţii acesteia prin convingerea lor că în condiţiile în care vor repeta fapta o altă publicare a hotărârii de condamnare va reprezenta din punct de vedere al relaţiilor cu clienţii o publicitate foarte proastă şi o alterare a imaginii respectivei societăţi. direct sau indirect. 145 Afişarea sau publiplementare a afişării sau difuzării carea hotărârii de condamnare hotărârii de comdamnare (1) Afişarea hotărârii definitive (1) Afişarea hotărârii definitive de de condamnare sau publicarea acesteia condamnare sau difuzarea se realizează pe cheltuiala persoanei acesteia se realizează juridice condamnate. Totodată prin această pedeapsă se îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate a pedepselor în general prin inocularea conştiinţei pentru celelalte persoane juridice că pentru fapte generale vor fi pasibile de aceiaşi pedeapsă.86 şi un cuantum maxim al cheltuielilor de afişare sau difuzare al hotărârii raportate direct la pedeapsa principală pronunţată – adică amenda. direct sau indirect. la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de lege Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice Afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei Este pedeapsa care urmăreşte să avertizeze partenerii de afaceri sau viitorii parteneri de afaceri ai unei persoane juridice cu privire la faptul că această persoană juridică a comis o ilegalitate şi că este un partener nesigur de dialog. de aici frica celorlalte persoane juridice de a săvârşi fapte similare.în sensul că se specifică faptul că acestea nu pot Codul penal actual Noul cod penal Art 71 Conţinutul pedepsei comArt. Cheltuielile de afişare sau difuzare a hotărârii vor fi suportate integral de persoana juridică condamnată. la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de lege. Se prevede în art.DREPT PENAL.

desemnate de instanţă. depăşi cuantumul amenzii aplicate. (3) Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în extras. care nu poare fi mai mare de 10. 4. prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin alte mijloace de comu nicare audiovizuală. pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni. (4) Publicarea hotărârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilită de instanţă. Difuzarea hotărârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilită de instanţă. iar în cazul publicării prin alte mijloace audiovizuale durata acesteia nu poate depăşi (2) (3) (4) (5) pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.3. Pedepsele accesorii Pedepsele accesorii sunt pedepsele ce constituie a-III-a categorie de 96 . (5) Dacă publicarea se face prin presa scrisă sau audio-vizuală instanţa stabileşte numărul apariţiilor. în forma şi locul stabilite de instanţă.5. Afişarea hotărârii se doreşte a fi o pedeapsă care protejează identitatea victimei sau a reprezentantului legal al acesteia. prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin mijloace de comunicare audio-vizuală. Prin afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea victimei.Aurel Teodor Moldovan Codul penal actual Noul cod penal (2) Prin afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea persoanei vătămate. iar în cazul difuzării prin alte mijloace audio-vizuale. Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în extras. durata acesteia nu poate depăşi 3 luni. desemnate de instanţă. în forma şi locul stabilite de instanţă. pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni. Desemnarea se face prin presa scrisă sau audiovizuală instanţa stabileşte numărul apariţiilor. afară de cazul în care există acordul acesteia sau al reprezentantului său legal. care nu poate fi mai mare de 10.

la fel ca şi în actualul cod penal. pag .DREPT PENAL. pedeapsa accesorie are durata termenului de prescripţie. In conformitate cu prevederile Noului Cod penal în momentul în care pedeapsa accesorie însoţeşte pedeapsa detenţiunii pe viaţă aceasta se aplică de drept.cit. PARTEA GENERALĂ pedepse în sistemul Codului penal în vigoare alături de pedepsele principale şi complimentare. În cazul prescripţiei executării pedepsei.104 104 C-tin Mitrache op. iar în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie facultativă sfera acesteia este considerabil extinsă.159 97 . Când însoţeşte pedeapsa închisorii sfera pedepsei accesorii obligatorii cuprinzând exercitării unor drepturi se reduce.

Însăşi definiţia noţiunii de răspundere juridică a ridicat multiple controverse. Şcoala germană. Teză de doctorat. cu iluştrii săi reprezentanţi G. adică prin aplicare sancţiunilor prevăzute de normele încălcate faţă de cei care au săvârşit faptele interzise de norma penală. Haney şi Wagner. Există de asemenea un anumit număr de persoane care nu se conformează legii penale şi săvârşesc infracţiuni. 1968). trebuie menţionat faptul că găsirea unei definiţii pentru aceasta instituţie tine nu atât de dreptul penal. cât de teoria generală a dreptului.1. Savantul român I. p. I. Mai întâi de toate. All. De regulă realizarea ordinii de drept penal se realizează prin conformare.106 Între aceste instituţii există o strânsă interdependenţă. 106 C. Iovănaş. RASPUNDEREA PENALA CA INSTITUTIE FUNDAMENTALA 5. Sunt cunoscute mai multe forme sau tipuri de răspundere juridică. 1969. Vol. în primul rând şi că definiţiile vor fi puţin diferite în cazul fiecărei şcoli de drept aparte. Bulai „Drept penal –Partea Generală Ed.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL V RĂSPUNDEREA PENALĂ 5. orientându-se mai specific spre răspunderea penală. În situaţia de faţă realizarea ordinii de drept este posibilă numai prin constrângere. adică aplicarea pedepsei nu poate fi justificată decât de existenţa răspunderii penale a infractorului. Problema identificării acestora presupune stabilirea premergătoare a criteriilor ce vor sta la baza clasificării. Cluj. Academiei. În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe criterii de 105 I. p. Bucureşti. Beck Bucurteşti 1997 pag 310 98 .1. afirmă că răspunderea este expresia “unei măsuri a conduitei cerute de lege”. Doctrina italiană. leagă ideea de răspundere de obligaţia care rezultă dintr-o încălcare. Astfel Henri Lalou. o defineşte pe aceasta ca fiind obligaţia infractorului de a suporta pedeapsa penală. pornind de la înţelesul etimologic al cuvântului “răspundere”. Generalităţi privind răspunderea penală Noţiunea de răspundere penală. Oancea. care constă într-o obligaţie de a suporta o privaţiune” (I. iar răspunderea penală nu se poate întemeia decât pe săvârşirea unei infracţiuni. Răspunderea penală este instituţia juridică fundamentală a dreptului penal care alături de instituţia infracţiunii şi instituţia sancţiunilor formează pilonii oricărui sistem de drept penal105 . gen.99. în “Explicaţii teoretice ale codului penal român”. Iovănaş concepe răspunderea juridică ca pe o “expresie a condamnării de către stat a unei conduite ilicite.1. ed. adică prin adoptarea de bunăvoie a conduitei pretinse destinatarilor lor de normele dreptului penal.

având în vedere faptul că în ultimii ani au fost semnalate o serie de cazuri ce au pus într-o lumină nefavorabilă profesia de medic şi condiţiile în care aceasta a fost exercitată. Bucureşti 2002. 1935. în «mustrarea conştiinţei». criteriul calităţii subiecţilor ş. O deosebită importanţă teoretică şi practică o prezintă clasificarea după criteriul particularităţilor definitorii ale conduitei ilicite din punct de vedere al normei juridice încălcate.”108 Sancţiunea se impune totuşi atunci când prejudicierea intereselor bolnavului sau clientului este rezultatul neglijenţelor şi incorectitudinilor profesionale manifestate sub forma atitudinii superficiale. Consecinţele încercărilor de a conceptualiza termenul de răspundere juridică au avut inevitabile repercusiuni şi asupra noţiunii de răspundere penală. răspunderea juridică trebuie privită ca un raport juridic de constrângere. Cluj.a. Tratat de Drept Medical.342 107 99 . Cel mai tipic exemplu este refuzul medicului de a presta serviciile la care este obligat. cum ar fi criteriul naturii şi al importanţei sociale. Această definiţie însă a fost supusă criticii deoarece se consideră că ea realizează o confuzie între răspundere şi sancţiunea însăşi. PARTEA GENERALĂ distincţie. lipsei de dexteritate. de grijă sau a imprudenţei. de pragmatism. răspunderea administrativă. pag 341. Ed. 109 Aurel Teodor Moldovan . Există însă rezerve şi faţă de această 108 Ase vedea art.”109 Răspunderea penală. Este firesc ca societatea noastră să fie mai exigentă faţă de eroarea medicală decât în trecut. ca formă distinctă a răspunderii juridice. răspunderea disciplinară. cel mult. delimitarea răspunderii penale faţă de răspunderea medicală. al cărui conţinut îl formează obligaţia de a suporta o sancţiune juridică şi dreptul de a aplica o sancţiune penală. ci pedepsele constau. Pag 275.Kernbach. răspunderea civilă. răspunderea materială şi răspunderea patrimonială. „Orice medic este răspunzător pentru fiecare din actele sale profesionale”107 „Problematica responsabilităţii medicale capătă noi sensuri în cadrul societăţii româneşti. Să examinăm acum rezumativ.Romanescu.DREPT PENAL. Pentru un astfel de refuz nu există până astăzi pedepsele penale. ALL Beck. posedă anumite trăsături definitorii. care o deosebesc de celelalte forme. Hotarul Tradiţional şi legal al profesiunii medicale. Există două păreri larg răspândite cu privire la definirea răspunderii penale: unii savanţi afirmă că aceasta reprezintă obligaţia unei persoane de a suporta o sancţiune penală datorită faptului că a săvârşit o infracţiune. criteriul tipului de sancţiune juridică. ale interesului sau ale valorii lezate. Unul dintre principiile de bază ale profesiunii medicale se regăseşte în cunoscutul aforism medical primum non nocere (înainte de toate să nu vătămăm). în conformitate cu care deosebim următoarele forme de răspundere juridică: răspunderea penală. Astfel„ neîncriminarea unui fapt prin texte de legi poate să ducă în aplicarea exerciţiului .10 teza I din Codul Deontologic al Colegiului Medicilor din România M. la o situaţie penibilă pentru cei chemaţi să judece. După alte opinii. N. drept ce aparţine statului şi care este exercitat prin organele sale specializate. ignorând faptul că sancţiunea nu constituie decât instrumentul de realizare a răspunderii juridice. de vigilenţă. aşadar a încălcării regulilor de conduită profesională.

legalitatea răspunderii penale. executarea pedepsei. Ed. În fine. condamnat. şi instituţiile penitenciare. p. În mod corespunzător şi în concordanţă cu schimbarea etapelor procesului de realizare a răspunderii penale se schimbă şi organele de drept: de anchetă. Bulai. C. De asemenea. Principiile răspunderii penale Răspunderea penală. şi infractor pe de altă parte. şi expirarea termenului antecedentului penal. principiul unicităţii răspunderii penale. inculpat. de a trage la răspundere pe infractor. Importanţa principiilor este lesne de înţeles dacă realizăm faptul că ele reprezintă nişte reguli de drept obiectiv având caracter de generalitate şi care servesc drept idei călăuzitoare în sistemul acestei instituţii juridice. “determinând obiectiv şi subiectiv. Editura ALL. principiul prescriptibilităţii răspunderii penale. raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului. există şi alţi autori care afirmă că răspunderea penală conferă conţinut şi finalitate raportului juridic penal. “Manual de drept penal. pe de o parte. 110 I. de urmărire penală. ca fiind: “raportul juridic penal de constrângere. nu poate să existe o problemă a răspunderii penale. fără îndoială. Bulai. Într-o opinie. o dată cu parcurgerea succesivă a acestor etape evoluează şi suferă schimbări şi statutul juridic al persoanei: învinuit. se mai adaugă: principiul umanismului răspunderii penale. Partea Generală”. 111 100 . ca reprezentant al societăţii. este un fenomen complex şi procesul realizării sale în practică constă din câteva etape. judecat. de judecată. 1997. Oancea.1.Aurel Teodor Moldovan definiţie: susţinătorii ei au încercat să exprime o noţiune surprinzând în modul cel mai general şi abstract substanţa fenomenului în cauză şi nu au trasat distincţii între elementele de conţinut ale raportului juridic şi însăşi norma juridică. este guvernată de o serie de principii juridice. “Tratat de drept penal. principiul personalităţii răspunderii penale. 311. Potrivit unei alte opinii112 . activ şi pasiv. partea generală”. 316. mecanismul incidenţei sancţiunilor penale”110 . 67. ALL Juridică. Bucureşti. ca şi toate celelalte instituţii juridice. pronunţarea sentinţei de condamnare cu indicarea pedepsei concrete ce urmează să fie aplicată infractorului. 112 C. de a-I aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii”111 . alături de principiile enumerate. p. În literatura juridică s-a exprimat opinia că dreptul penal nu creează raporturi juridice şi în consecinţă . sunt reţinute ca principii fundamentale ale reglementării răspunderii penale: infracţiunea unic temei al răspunderii penale.2. principiul inevitabilităţii răspunderii penale. Răspunderea penală. În acelaşi sens este definită răspunderea penală şi în doctrina penală recentă. tragerea persoanei în calitate de inculpat. individualizarea judiciară a răspunderii penale. 5. născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat. acuzat. p. deţinut. după cum urmează: intentarea urmăririi penale.

p. Bucureşti. 2 noul C. Bulai „Drept Penal – Partea Generală ” Ed.m. Bucureşti. All Beck Bucureşti 1997 pag 320 118 Alex Boroi . 17 alin. Principiul umanismului îşi găseşte expresie în condiţiile şi în conţinutul constrângerii juridice. adică a unei fapte prevăzute de legea penală. În practica judiciară şi de asemenea în dreptul procesual penal acest principiu mai este cunoscut sub denumirea de autoritate de lucru judecat . Filipaş. precum răspunderea administrativă. care stipulează că întregul proces de tragere la răspundere penală a persoanelor care au încălcat sau au ignorat ordinea de drept trebuie să se desfăşoare numai în limitele şi în cadrul stabilit de legislaţia în vigoare. disciplinară. şi presupune că răspunderea penală se întemeiază numai pe săvârşirea unei infracţiuni. Numai legea poate să stabilească care fapte ilicite sunt considerate infracţiuni. care sunt condiţiile de aplicare şi de executare a acestor sancţiuni.„ după cum nu poate fi colectivă adică pentru fapta unei persoane să răspundă un colectiv. Bulai. Bulai „Drept Penal – Partea Generală ” Ed. care sunt organele competente să examineze respectivele încălcări ale ordinii de drept.d. All Beck Bucureşti 2004 pag 255 116 117 101 . pen. 114 C. precum şi cauzele care exclud caracterul infracţional al faptei sau cele care exclud răspunderea penală. C. )”116 . Acest principiu presupune că răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvârşirea unei infracţiuni. 15 alin. Aceasta nu înseamnă însă că pedepsele penale principale nu pot fi însoţite de pedepse complementare sau de o pedeapsă accesorie (desigur. răspunderea penală poate sa coexiste şi să fie însoţită de alte forme de răspundere juridică. săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi care prezintă pericolul social concret al unei infracţiuni113 . Ghe Nistorenu„ Drept penal – Partea Generală” Ed. “Drept penal român. Trei. etnie etc. p. Partea generală”. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale. Principiul răspunderii penale personale. civilă ş. răspunderea penală neputând interveni pentru fapta altuia. grup (familie. 321. umilirea sau degradarea fiinţei umane şi care nu vor leza demnitatea persoanei trase la răspundere penală. Moartea infractorului deci a subiectului pasiv al răspunderii penale . “Instituţii de drept penal”. care intervine în cazul săvârşirii infracţiunii ca şi prevederea pentru destinatarii legii penale a unor exigenţe cărora aceştia li se pot conforma114 .a. pen.117 Principiul unicităţii răspunderii penale (non bis in idem) implică regula conform căreia pentru o singură infracţiune nu poate exista decât o singură răspundere penală.118 Constantin Mitrache. 2001. Pe lângă aceasta. cu condiţia ca aceste sancţiuni penale să se cumuleze din raţiuni diferite şi să aibă funcţii diferite). Cristian Mitrache.DREPT PENAL. A. ce sancţiuni pot fi aplicate. Acest principiu îşi găseşte consacrarea în dispoziţiile art. 14 113 C. Ed. PARTEA GENERALĂ O importanţă fundamentală o prezintă principiul legalităţii răspunderii penale. 2003. Principiul umanismului presupune folosirea acelor instrumente care 115 nu vor duce la înjosirea. Principiul umanismului. All Beck Bucureşti 1997 pag 319 C. sau art. Mitrache. are drept consecinţă stingerea răspunderii penale şi a sancţiunilor ce decurg din aceasta. 2 C.

comportare care trebuie sa îmbrace numai decât forma infracţiunii. Partea generală”. răspunderea penală este fundamentată pe conceptul de pedeapsă. Cu toate acestea. 2003. faţă de data săvârşirii infracţiunii cu atât eficienţa ei scade. 121 alin. Cu cât răspunderea penală intervine mai târziu. Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale. pen) Fiecare formă de răspundere juridică are anumite caracteristici distinctive.Aurel Teodor Moldovan Principiul inevitabilităţii răspunderii penale. În legislaţia penală română au fost prevăzute dispoziţiuni prin care este stabilită prescriptibilitatea pentru aproape toate infracţiunile. înlăturate sau şterse prin trecerea timpului nu mai apare ca necesară120 . Un alt semn calificativ care separă răspunderea penală de alte forme de răspundere juridică îl constituie organele chemate să stabilească felurile de răspundere. care nu pot fi regăsite în celelalte forme. În aşa fel este exclusă răspunderea colectivă. 125 alin. Răspunderea penală trebuie să fie diferenţiată în funcţie de gravitatea infracţiunii. “Drept penal român. care stabileşte că toate persoanele au aceleaşi drepturi şi că nimeni nu trebuie să beneficieze de tratament privilegiat. Înlăturarea răspunderii penale în cazurile prevăzute de lege (amnistia. etc. p. împăcarea părţilor. Destinatarul acesteia nu poate fi decât persoana fizică care este vinovată de comiterea unei infracţiuni.) nu diminuează importanţa principiului care corespunde şi principiului egalităţii tuturor persoanelor în faţa legii. Pe lângă aceasta. rezonanţa socială a infracţiunii se stinge treptat iar stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea care aproape a fost uitată.2 actualul cod penal. Răspunderea penală trebuie să intervină prompt în vederea restabilirii ordinii de drept încălcate. Bucureşti. Specificul acesteia constă în comportarea ilicita a subiectului. 5 C. răspunderea şi pedeapsa nu sunt noţiuni identice şi nu trebuie în nici un caz confundate. de persoana infractorului pentru a asigura atât sancţionarea corectă a infractorului cât şi realizarea prevenţiunii generale şi speciale. 119 C. tot acest principiu interzice discriminările de orice gen în procesul răspunderii penale. respectiv art 153 alin 2 cod penal viitor. Persoana care este trasă la răspundere penală poate fi scutită de pedeapsă în baza legii şi în conformitate cu aceasta. Acest principiu presupune că oricine săvârşeşte o infracţiune trebuie să răspundă penal. 323. şi art. Mitrache Drept penal român – Partea Generală Ed. lipsa plângerii prealabile. Principiul inevitabilităţii răspunderii penale este realizat de principiul oficialităţii acţiunii penale în vederea tragerii la răspundere penală a infractorului şi care funcţionează pentru marea majoritate a infracţiunilor .119 Principiul individualizării răspunderii penale. Casa de editură şi presă „ Şansa ” Bucureşti 1997 pag 263 120 Constantin Mitrache. Acest principiu denumit şi principiul personalităţii stabileşte caracterul strict personal al răspunderii. 102 . cu excepţia infracţiunilor contra păcii şi omenirii în cazul cărora este prevăzută expres imprescriptibilitatea atât a răspunderii penale cât şi a executării pedepsei (art. ale cărei urmări au putut fi reparate. Cristian Mitrache. Aceasta este valabil şi pentru răspunderea penală. În majoritatea cazurilor răspunderea penală îşi găseşte realizarea sau traducerea în practică în stabilirea şi în executarea pedepsei.

Obligaţiunea corelativă a infractorului este de a suporta răspunderea şi privaţiunile prevăzute de aceasta. Fiecare tip de răspundere juridică stabileşte ce formă anume trebuie să îmbrace încălcarea ordinii de drept pentru ca ea să poată surveni. precum şi faptul că acestea nu au un caracter specific. 12-13. ed. că poate fi trasă la răspundere penală numai persoana care este vinovată. PARTEA GENERALĂ Răspunderea penală se deosebeşte şi prin organele care au dreptul de a aplica sancţiunile: numai instanţele de judecată. Anume atunci se naşte obligaţia statului de a-l descoperi pe cel vinovat prin intermediul organelor de justiţie şi de a asigura realizarea răspunderii penale. aşa cum este caracterul financiar al sancţiunilor în răspunderea civilă şi cea materială. Săvârşirea unei infracţiuni are drept consecinţă răspunderea penală a infractorului şi sancţionarea acestuia. 103 . care este calificată de legislaţia în vigoare drept infracţiune.2. Se precizează. Bucureşti. de asemenea. Consideraţii generale Noţiunea de înlocuire a răspunderii penale şi caracterizare.2. prin voinţa legiuitorului s-a stabilit că în anumite situaţii. prescripţie) este posibil ca 121 Ştefan Daneş. Legiuitorul a stabilit de asemenea că răspunderea penală începe numai în momentul săvârşirii infracţiunii. prevăzută de legea penală. 5. 1970. precum şi pentru consecinţele generate de aceasta. Pot fi trase la răspundere penală numai persoana fizică care a săvârşit. p. ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE 5. care este responsabilă şi care într-un şir de cazuri posedă anumite calităţi specifice prevăzute de lege. o faptă socialmente periculoasă. În schimb. intenţionat sau din imprudenţă. Prin urmare. ceea ce deja constituie un element component al laturii subiective a infracţiunii. În fine. Ştiinţifică. împăcarea părţilor. lipsa plângerii prealabile. Răspunderea penală poate să survină numai pentru comiterea unei anumite fapte. Un alt semn calificativ ce caracterizează răspunderea penală îl constituie nivelul sporit de duritate şi de represivitate al sancţiunilor.DREPT PENAL. Temeiul atragerii la răspundere constituie un semn distinctiv de o majoră importanţă al răspunderii penale. care a atins vârsta indicată în lege. “Înlocuirea răspunderii penale”. adică pentru un anume act de comportare. răspunderea penală se deosebeşte şi prin calitatea subiecţilor. împrejurări (amnistie. se realizează începând cu momentul intrării în vigoare a sentinţei pronunţate de instanţa de judecată şi este clasată în legătură cu ispăşirea pedepsei de către vinovat după stingerea sau ridicarea antecedentului penal. răspunderea este un fenomen care are limite în timp: ea apare în momentul comiterii infracţiunii. În cazul răspunderii penale drept temei serveşte fapta concretă care îmbracă forma infracţiunii. fie că este vorba de o acţiune sau de o inacţiune.1.

Înlocuirea răspunderii penale nu trebuie confundată cu înlăturarea răspunderii penale. art. actual cu privire la infracţiune sunt următoarele: a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoare de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârşit infracţiunile prevăzute în art. în locul ei se stabileşte o altă formă a răspunderii juridice ce atrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.. 123 Constantin Mitrache. 2003. Partea generală”. Condiţiile prevăzute de lege. Bucureşti. 5. 2151 alin. Potrivit legii. în sensul că răspunderea penală este înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice. p. înlocuirea răspunderii penale este posibilă doar în situaţia infracţiunilor care prezintă un grad de pericol social mai scăzut reliefat de pedeapsa prevăzută de lege. în măsura în care se apreciază că restabilirea ordinii de drept că este mai eficientă prin stabilirea unei alte forme de constrângere juridică121 . 1.actual.2. Cadrul juridic al înlocuirii răspunderii penale. consecinţa săvârşirii infracţiunii este înlăturată.p. răspunderea penală cu altă formă de răspundere juridică care atrage o sancţiune cu caracter administrativ123 . ori în cazul unor infracţiuni expres prevăzute de lege. Condiţii privitoare la infracţiune. În timp ce în cazul înlocuirii răspunderii penale. numai că consecinţele ei sunt schimbate. Bulai. 1997. 90 şi care fac referiri pe de o parte la infracţiune iar pe de altă parte la infractor. Daneş. art. în condiţiile prevăzute de lege. p. art. Bucureşti. în cazul înlăturării răspunderii penale. 1. Şi într-un caz şi în celălalt avem săvârşirea unei infracţiuni. “Drept penal român. 90. “Manual de drept penal. 208.2. Editura All. art. Înlocuirea răspunderii penale poate fi definită ca fiind instituţia juridică în baza căreia instanţa de judecată înlocuieşte. 91 şi art. 90 C.Aurel Teodor Moldovan răspunderea penală a infractorului pentru fapta săvârşită să fie înlăturată sau să fie înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice. Reglementarea instituţiei înlocuirii răspunderii penale Condiţii în care se poate dispune înlocuirea răspunderii penale. 217 alin. iar instanţa apreciază că sunt suficiente date pentru ca făptuitorului să I se aplice o astfel de măsură. 104 . 324. 122 C. 215 alin. 1997. pen. Înlocuirea răspunderii penale ca instituţie a dreptului penal este reglementată prin dispoziţiile art. Şt. 324. Înlocuirea răspunderii penale se poate dispune de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. Pen. 98 C. 213. op. Partea generală”. cit. În literatura de specialitate se consideră că ordinea de drept penal poate fi realizată nu numai prin aplicarea unei pedepse ori prin luarea de măsuri educative ci şi prin aplicarea unor sancţiuni extrapenale122 . 1. Cristian Mitrache.

249 C. Bucureşti. enumerându-le. Partea generală”. 90 delimitează clar că pentru infracţiuni este posibilă înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ.p. a C. 90 alin. În cazul acestor infracţiuni sunt necesare ambele condiţii a fi îndeplinite: să se săvârşească una din aceste infracţiuni. nevoile de sănătate. 1 lit. 2197 alin. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 500. Pentru ca instanţa de judecată să poată aplica înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ. de hrană ale lui ori ale familiei sale. de 50 lei. 249. pen. Cristian Mitrache. infracţiunea consumată fiind sancţionată cu o pedeapsă mai mare de un an închisoare. 1 al art. iar în cazul art. b) fapta. 38. Sunt suficiente date că făptuitorul poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeapsă.DREPT PENAL. c) paguba pricinuită prin infracţiune a fost integral reparată până la pronunţarea hotărârii. 1. ca şi din împrejurarea că fapta nu a produs urmări grave124 .. când instanţa dispune înlocuirea 124 Constantin Mitrache. 327. 91 C. După cum se poate desprinde din textul legal. nefiind suficientă o simplă declaraţie de regret. prezintă un grad de pericol social redus si nu a produs urmări grave. cât şi prin orice altă infracţiune de cel mult un an. Condamnarea se consideră inexistentă în situaţiile prevăzute de art. Atitudinea făptuitorului trebuie să rezulte din atitudinea acestuia ulterioară săvârşirii faptei de căinţă activă. Cristian Mitrache. Potrivit art. Condiţii cu privire la făptuitor. Conduita bună a făptuitorului anterior comiterii infracţiunii este necesară şi se probează prin lipsa antecedentelor penale şi a sancţiunilor cu caracter administrativ.000 lei. “Drept penal român. Gradul de pericol social scăzut al faptei se va deduce din împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta ce priveşte deopotrivă pe făptuitor. înlocuirea răspunderii penale se poate dispune doar în cazul infracţiunilor fapt consumat pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de cel mult un an închisoare sau amendă. conduita sa. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 100. în conţinutul ei concret si în împrejurările în care a fost săvârsită. pen. Paguba ce trebuie reparată poate fi cauzată atât prin infracţiunile prevăzute expres prin dispoziţiile art. p. d) din atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii rezultă că acesta regretă fapta. pen. Partea generală”. 2003. Bucureşti. 2003.000 lei sau infracţiunea prevăzută în art. este necesar ca făptuitorul să nu mai fi fost condamnat anterior ori să I se fi aplicat de două ori sancţiuni cu caracter administrativ. 105 . 125 Constantin Mitrache. La acestea se mai adaugă şi faptul că alin. iar paguba pricinuită să nu fie mai mare de 10 lei. 328. Condiţiile cu privire la infracţiune şi cele cu privire la infractor trebuie îndeplinite cumulativ125 Sancţiunile cu caracter administrativ aplicabile în caz de înlocuire a răspunderii penale. PARTEA GENERALĂ art. Aceste prevederi legale nu se aplică în cazul în care fapta săvârşită a rămas în faza de tentativă. “Drept penal român.

Înlocuirea răspunderii penale se poate dispune şi în caz de participaţie numai acei făptuitori fată de care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul titlu – art. ci apare ca o parte a acesteia. Discuţii în doctrină privind răspunderea penală a persoanei juridice Potrivit acestei opinii127 . În doctrina s-a arătat că a consacra răspunderea penală a unei persoane juridice înseamnă. p. 328. 2002. Ideea unei astfel de răspunderi ar conduce la admiterea răspunderii penale pentru altul. Chiar dacă Mitrache. c) amenda de la 10 lei la 1000 lei. pen. Madrid. 129 Florin Streteanu. 5. 229. 381. p. pe cei care au aprobat şi pe cei care au dezaprobat acţiunea infracţională.3. b) mustrarea cu avertisment. Beleiu. înlocuirea răspunderii penale poate fi dispusă si în cazul concursului de infracţiuni. Subiectele dreptului civil”.1.. 98 alin. Introducere in dreptul civil. pen. Rodriguez Mourullo. principiul specialităţii nu are incidenţă in sfera faptelor civile stricto sensu. ceea ce nu este suficient pentru realizarea laturii obiective a unei infracţiuni. Dugue. iar actele organelor sunt actele persoanei juridice înseşi pentru că organul nu este ceva distinct de persoana juridică. La acestea mai adăugăm şi faptul că se consideră în literatura de specialitate128 că ceea ce scapă din vedere adversarii ideii de răspundere penală a persoanelor juridice este faptul că principiul specialităţii apare ca o regulă de drept civil ce nu vizează decât materia actelor juridice civile. 90 C. Casa de Editură şi presă “Şansa” S. 1 C. p. Bucureşti. ceea ce nu este acceptat. a sancţiona fără distincţie vinovaţii şi nevinovaţii.L. Editura ROSETTI.3.Aurel Teodor Moldovan răspunderii penale aplică una din următoarele sancţiuni cu caracter administrativ: a) mustrarea. Prin urmare. 130 A. Astfel. 1992. persoanele juridice nu au capacitate proprie de a acţiona. Radu Chiriţă. Bucureşti. “Derecho penal. pe cei care nu au votat şi pe cei care au decis comiterea ei130 . dacă pentru fiecare infracţiune sunt îndeplinite condiţiile. spre exemplu în materia delictelor civile129 . G.139. aşa-zisele lor acţiuni nefiind decât acte comise de persoane fizice şi atribuite entităţilor colective. 2 C. p. 126 127 106 . 52. Ed. “Răspunderea penală a persoanei juridice”. RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE 5. 98 alin. p. Civitas. (art. Parte general. “Les exceptions au principe de personalite des peines”.R. potrivit art. Se consideră în literatura de specialitate126 că înlocuirea răspunderii penale în condiţiile prevăzute de art. pen.). pen. 128 Gh. a angaja răspunderea penală a tuturor indivizilor care o compun. 90 C.”. “Drept civil român. 1978. în realitate.. se poate face şi în cazul concursului de infracţiuni. dacă pentru fiecare infracţiune aflată în concurs sunt îndeplinite condiţiile de înlocuire a răspunderii penale.

Radu Chirita. iar în caz de organizare a acesteia patrimoniul trece în proprietatea persoanei nouconstituite. Indiferent dacă autorii persoane fizice ai infracţiunii au fost sau nu identificaţi şi declaraţi vinovaţi. declaraţia de culpabilitate pronunţată împotriva grupului în ansamblu are ca efect atragerea asupra persoanei juridice şi a membrilor nevinovaţi a consecinţelor păgubitoare ale unei condamnări penale nemeritate131 . Hennau. acela de a obţine un profit. Francois. 4. 87. p. aşa cum am arătat mai sus. “Controlling Corporate Criminality: Penal Sanctions and Beyond”. 63. Cit. desfăşurarea unei activităţi de spălare a banilor – suntem în prezenţa unei răspunderi distincte de cea a agentului care comite fapta în mod nemijlocit. reducerea cheltuielilor pentru echipamentele de protecţia muncii. aşa prin urmare sancţiunea aplicată persoanei juridice nu se răsfrânge asupra membrilor. P. În schimb135 cea mai mare parte a doctrinei a admis că răspunderea penală a persoanei juridice nu intră în conflict cu caracterul personal al răspunderii penale. 133 Florin Streteanu. p. G. cum ar fi spre exemplu faptul că nu poate fi “executată” în sensul clasic al termenului şi nici nu poate fi privată de libertate prin condamnarea la pedeapsa închisorii. În cazul în care în adunarea generală a unei societăţi pe acţiuni se ia o decizie care stă la baza comiterii unei infracţiuni – publicarea unui articol de presă calomnios. 107 . verhaegen. Radu Chirita. Schamps. Huss. amenda trebuind a fi corect individualizată. “Sanctions penales et personnes morales”. p. Potrivit unor autori134 a spune că este sancţionată o persoană juridică înseamnă a recunoaşte că se recurge la o sancţionare colectivă şi că sunt pedepsiţi şi membrii inocenţi doar pentru a asigura certitudinea sancţionării celor vinovaţi. În ceea ce priveşte sancţionarea persoanei juridice. pentru simplul motiv că ei sunt membri ai aceleiaşi persoane juridice. op. 565. este injustă sancţionarea celor care nu au aprobat-o. 134 L. 131 Chr. Gobert. 136 J. şi nici nu se răsfrâng asupra ei într-un mod diferit faţă de alţi membri ai entităţii colective133 . datorită diferenţelor fundamentale care există între cele două categorii de subiecţi. 135 Florin Streteanu. Sancţiunea principală care se aplică persoanei juridice se consideră a fi amenda136 tocmai datorită faptului că aceasta se leagă de scopul principal al companiei. 132 A. “La responsabilite penale des personnes morales?”. J. PARTEA GENERALĂ decizia a fost luată de majoritatea membrilor. este foarte clar că sancţiunile aplicabile persoanei juridice nu pot coincide în totalitate cu cele prevăzute pentru persoanele fizice. Cit. op.DREPT PENAL. 674. “Indispensable responsabilite de l”entreprise. Eventualele consecinţe indirecte ale condamnării persoanei juridice nici nu constituie o pedeapsă pentru persoana fizică ce a acţionat. 60. acţiunea penală nu poate fi îndreptată decât împotriva autorilor şi complicelor prezumaţi ai infracţiunii şi numai cei a căror vinovăţie a determinat comiterea infracţiunii pot fi declaraţi responsabili şi condamnaţi132 . respectiv să aibă un cuantum suficient de ridicat pentru a realiza scopurile de prevenţie specială şi generală. Membrii persoanei juridice au doar un drept de folosinţă asupra bunurilor proprietatea persoanei juridice.. p.De aceea. inacceptable culpabilite collective – A propos de l”avant project de loi belge relative a la responsabilite penale des personnes morales. p.

etc. spălare de bani.Persoanele juridice. puncte de lucru 108 . Necesitatea răspunderii penale a persoanei juridice Consacrarea răspunderii penale a persoanelor juridice îşi găseşte legitimitatea în necesităţi de ordin practic. .. răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. să îşi desfăşoare în siguranţă şi la o scară cât mai largă activităţile ilicite (trafic de bunuri şi de persoane. cu excepţia statului şi a autorităţilor publice. Pedepsele complementare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice. etc. Activitatea persoanelor juridice implică un anumit risc pe care îl impun dezvoltarea tehnologică şi implementarea noilor tehnologii în procesul de producţie. 5.2. b) suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani. c) închiderea unor op. risc legat în principal de procesul de producţie. ale persoanei juridice pe o durată de 137 Florin Streteanu. p. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit noii reglementări Condiţiile răspunderii penale a persoanelor juridice .Aurel Teodor Moldovan 5. Radu Chirita. organizându-se ca persoane juridice şi încercând astfel ca.Instituţiile publice nu răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul domeniului privat. Acestea reprezintă doar câteva argumente care au impus şi impun sancţionarea persoanei juridice. Pedeapsa principală este amenda. . aceasta presupunând la rândul ei încercarea reducerii timpului necesar pentru realizarea scopului prin eludarea legii privind evaziunea fiscală. rezultatele activităţii industriale şi deşeurile industriale. impuse de realităţile vieţii economico-sociale contemporane. orice persoană juridică cu scop lucrativ încearcă să obţină un profit cât mai mare într-un termen cât mai scurt. fraudele comerciale. Pedepsele aplicabile persoanei juridice Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale şi complementare.3. Cit. în spatele unei aparenţe de legalitate.3. 66-68. La acestea mai adăugăm şi faptul că într-o economie de piaţă.3. Nu trebuie uitat că de cele mai multe ori organizaţiile criminale adoptă forme şi structuri specifice industriei şi comerţului.)137 .Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi fapte.

ASPECTE GENERALE 6. minoritate) şi care sunt prevăzute în cadrul reglementărilor instituţiilor respective. CAPITOLUL VI APLICAREA PEDEPSEI 6. ori de atenuare (tentativă.1. din Titlul III al părţii generale a Codului penal (art. Noţiune şi cadru Activitatea judiciară (urmărirea penală şi judecarea cauzei) este implicată în cele din urmă. Constantin Mitrache. Individualizarea pedepsei penale necesită aprecieri de psihologie judiciară. intitulat tot Individualizarea pedepselor art. Forme şi modalităţi de individualizare Criterii de clasificare. recidivă. Mai trebuie menţionat că dispoziţiile privind individualizarea pedepselor sunt deopotrivă aplicabile şi celorlalte sancţiuni de drept penal: măsuri educative şi măsuri de siguranţă138 . d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la 3 ani. în actul de individualizare a pedepsei penale. 2003. ALL. Partea generală”. C. La aceste dispoziţii se mai adaugă cele privind individualizarea pedepselor în cazul stărilor de agravare (concursul de infracţiuni. intitulat Individualizarea pedepselor. 348. a procedurii penale.2. judiciară sau judecătorească şi administrativă139 .1. precum şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. 74-106 noul Cod penal. Bulai. Instituţiei individualizării pedepsei îi este consacrat Capitolul V. p. Corespunzător acestor faze sunt cunoscute trei forme de individualizare: legală. de ştiinţa dreptului penal. în faza de aplicare a pedepsei şi cea în faza de executare a pedepsei. p. de logică judiciară. În doctrina penală se face distincţia între individualizarea ce se realizează în faza de elaborare a legii şi prevederii limitelor pedepselor. 72. Cristian Mitrache. reeducarea infractorului. f) afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare. 1997.89) sau Capitolul V.DREPT PENAL. partea generală. Bucureşti. 6. „Manual de drept penal”.1. PARTEA GENERALĂ la 3 luni la 3 ani. 358. “Drept penal român. precum şi de criminologie. infracţiunea continuată). e) plasarea sub supraveghere judiciară. Scopul instituţiei juridice a individualizării pedepsei penale este prezentat de pedepsirea. Bucureşti. Ed.1. 138 139 109 .

Aurel Teodor Moldovan

Individualizarea legală. Obiectul principal al individualizării legale este reprezentat de necesitatea stabilirii periodice a faptelor, care constituie infracţiuni şi elaborarea fiecărei norme juridice, în limitele principiilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. actual, respectiv art 74 C.Pen.viitor, stabilirea cadrului legal, a dimensiunilor incriminării actelor penale, prin ocrotirea relaţiilor sociale, prin limitarea întinderii pedepselor în funcţie de gradul de pericol social, de importanţa relaţiei sociale afectate, prin raportarea la necesitatea pedepsirii eficiente a infractorilor şi la determinarea fenomenului de prevenire a infracţionalităţii. Dacă pentru instituţia individualizării judiciare, legea a stabilit criteriile în art. 72 C. Pen. actual, respectiv art 74 C.Pen.viitor, individualizarea legală se regăseşte în adoptarea tuturor regulilor din partea generală, cât şi din partea specială a Codului penal, prin care se identifică limitele de aplicare a legii penale (în timp, în spaţiu), se stabilesc trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, se indică felul pedepselor, formele de înlocuire a răspunderii penale, se stabilesc limitele minime şi maxime ale pedepsei pentru fiecare infracţiune. Individualizarea judiciară sau judecătorească a pedepsei o realizează instanţa de judecată şi se concretizează prin aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisă, în funcţie de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete atenuante ori agravante în care s-a săvârşit infracţiunea sau care caracterizează persoana infractorului. Posibilitatea individualizării pedepsei sub cele două forme: individualizarea legală şi individualizarea judiciară corespunde modalităţii de determinare a pedepsei140 , în sensul că prin completarea reciprocă a limitelor oricăror pedepse, pentru toate infracţiunile, nu se va adopta o altă pedeapsă decât cea relativ precizată de textul legal specific infracţiunii. Legea penală reglementează, ca forme de individualizare judiciară: - circumstanţele atenuante şi agravante; - suspendarea condiţionată a executării pedepsei; - munca corecţională. Ulterioarele măsuri de reducere din pedeapsa definitivă a deţinerii şi arestului preventiv, reducerea din pedeapsă ca urmare a beneficierii de adaosuri la norma legală de muncă a condamnatului, liberarea înainte de terminarea pedepsei pentru bună purtare sau ca efect al graţierii individuale reprezintă concepte care formează obiectul individualizării administrative, întrucât nu afectează cuantumul pedepsei aplicată de instanţa de judecată (atribut al individualizării judiciare), ci

140 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 125; 141 C. Bulai, op. cit., p. 352;

110

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

forma de executare a pedepsei definitive (atribut al individualizării administrative). Individualizarea administrativă. Această formă a individualizării pedepselor nu se rezumă doar la regimul de executare, ci priveşte şi durata executării efective a pedepsei care poate fi modificată la propunerea organelor administrative prin acordarea graţierii ori a liberării condiţionate141 . 6.2. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR 6.2.1. Criterii generale de individualizare Noţiune. După cum am menţionat mai sus individualizarea judiciară a pedepsei este individualizarea realizată de instanţa de judecată şi constă în stabilirea şi aplicarea pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită în funcţie de gradul de pericol social concret al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea. Este cert că individualizarea legală şi cea judiciară sunt condiţii necesare activităţii de incriminare sau dezincriminare a faptei infracţionale, de stabilire concretă a executării pedepsei de către infractor, considerând procesul de raportare a unor criterii la pedeapsa aplicată ca reprezentând conţinutul individualizării pedepselor. Criterii generale de individualizare. În stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa de judecată se conduce după criteriile generale şi obligatorii prevăzute în art. 72 c. pen., respectiv art. 74 noul C. pen (Legea nr. 301/ 2004). După cum se poate desprinde din conţinutul celor două articole, instanţa de judecată trebuie să ţină cont de: - dispoziţiile părţii generale a codului penal, această regulă impunânduse în practica judiciară, mai întâi prin limitarea minimelor şi maximelor pedepsei penale, cât şi prin definirea conceptelor juridice care formează conţinutul sancţiunilor penale (forma infracţiunii, calitatea făptuitorului, modalitatea răspunderii penale) şi nu în ultimul rând prin dispoziţiile privind aplicarea în spaţiu şi în timp a legii penale; - dispoziţiile părţii speciale a Codului penal, care fixează limitele minime şi limitele maxime pentru fiecare infracţiune în parte, aceste limite regăsindu-se însă şi în legile speciale care cuprind unele dispoziţii penale, instanţa de judecată având posibilitatea să aplice pedeapsa penală în cadrul acestor limite, dar prin raportarea directă la gradul de pericol social al infracţiunii şi al infractorului; - gradul de pericol social al faptei săvârşite de infractor, ce reiese din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei în funcţie de importanţa valorilor sociale vătămate şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce ş.a.; - persoana infractorului, un alt criteriu de individualizare a pedepsei care se bazează pe starea psihofizică, atributele socioprofesionale, condiţiile de viaţă, atitudinea în societate, în familie, la locul de muncă (antecedentele penale) şi com111

Aurel Teodor Moldovan

portarea după săvârşirea infracţiunii (atitudinea avută după săvârşirea infracţiunii în faţa organelor de urmărire penală etc.) etc.; - împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Aceste împrejurări la care se referă legiuitorul prin dispoziţiile art. 72 C. pen., sunt acele stări, situaţii, împrejurări, date ale realităţii ce nu sunt cuprinse în conţinutul agravant al infracţiunii şi care prin legătura lor accidentală cu fapta săvârşită ori cu făptuitorul influenţează gradul de pericol social al faptei sau de periculozitate al infractorului şi determină o atenuare ori o agravare a pedepsei concrete142 . Sub denumirea de împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală sunt cuprinse atât stările cât şi circumstanţele de atenuare sau agravare ale pedepsei143 . 6.2.2. Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei Noţiuni. În realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situaţiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracţiunii şi care reliefează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei ori de periculozitate a infractorului144 . În cadrul cauzelor de agravare sau de atenuare a pedepsei se face distincţie între stări şi circumstanţe. Stările sunt definite ca fiind acele situaţii, fapte cu semnificaţie în ce priveşte gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate a făptuitorului, reglementate în partea generală a Codului penal ca instituţii distincte, având efecte de atenuare sau de agravare a pedepsei. Spre exemplu, menţionăm câteva stări de agravare: starea de recidivă, concursul de infracţiuni, precum şi câteva stări de atenuare: tentativa şi minoritatea făptuitorului. În ceea ce priveşte circumstanţele, acestea sunt definite ca fiind acele situaţii, calităţi, alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii ce se referă la faptă şi ambianţa ei, ori de la făptuitor şi biografia acestuia145 . O importanţă deosebită o are împărţirea în stări şi circumstanţe pentru că potrivit unei opinii146 consacrată în literatura de specialitate stările de agravare ori de atenuare îşi produc efecte fiecare în parte asupra pedepsei, acţionând succisiv, iar concursul de circumstanţe nu are acelaşi efect, provocând doar o singură atenuare ori agravare, oricâte astfel de circumstanţe ar fi. Cauze generale şi speciale. După întinderea efectelor se disting: - cauzele generale care au influenţă pentru toate infracţiunile şi sunt

C. Bulai, “Manual de drept penal partea generală”Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 364; D. Lucinescu, „Comentariu I” în Codul penal român comentat şi adnotat, vol. I, partea generală, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 432; 144 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 361; 145 V. Dongoroz, în „Explicaţii teoretice ale codului penal român”, p. gen., vol. II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1969, p. 220; 146 C. Bulai, op. cit., p. 353;
142 143

112

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

prevăzute în partea generală a codului penal; pot fi considerate cauze generale atât stările (concursul de infracţiuni, tentativa, minoritatea), cât şi circumstanţele prevăzute în partea generală a codului penal (atenuante – art. 73 C. pen. sau art. 75 noul C. pen şi agravante – art. 75 C. pen. sau art. 77 noul Cod penal); - cauzele speciale care sunt determinate având influenţă numai cu privire la o anumită infracţiune şi sunt prevăzute în partea specială a Codului penal; cu titlu de exemplu amintim drept cauze speciale de agravare: numărul victimelor, calitatea infractorului, iar cauze speciale de atenuare: înlesnirea arestării participanţilor la unele infracţiuni retragerea mărturiei mincinoase, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege ş.a. Circumstanţe legale şi circumstanţe judiciare. După modul de stabilire a circumstanţelor şi după efectul pe care îl au asupra pedepsei ce urmează să fie stabilită de instanţă se disting: - circumstanţele legale, sunt acele circumstanţe arătate de legiuitor şi al căror caracter, agravant sau atenuant este obligatoriu pentru instanţa de judecată; spre exemplu, menţionăm circumstanţele legale atenuante prevăzute de art. 73 C. pen sau de art. 75 noul C. pen. şi circumstanţele agravante legale prevăzute de art. 75 C. pen sau de art. 77 noul Cod penal. - circumstanţele judiciare, sunt acele împrejurări caracterizate de instanţa de judecată ca fiind atenuante sau agravante, apreciind, de asemenea, semnificaţie juridico-penală a acestora în context cu fapta săvârşită şi cu făptuitorul. Instanţa poate deci să reţină sau să nu reţină, în favoarea sau în defavoarea inculpatului , circumstanţele atenuante sau agravante judiciare.147 Circumstanţe reale şi circumstanţe personale. După criteriul legăturii cu fapta sau cu făptuitorul, circumstanţele se împart în: - circumstanţe reale, acele circumstanţe care sunt legate de faptă şi influenţează gradul de pericol social al acestuia; circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai dacă se face dovada că le-au cunoscut, le-au prevăzut şi le-au acceptat, deoarece participaţia se săvârşeşte doar cu intenţie; Circumstanţele reale sunt stări, situaţii, împrejurări , întâmplări care precedă , însoţesc sau succedă săvârşirii faptei. Ele pot fi dintre cele mai diferite : locul unde infracţiunea este pregătită sau săvârşită, mijloacele utilizate la săvârşirea acestuia , timpul când s-a săvârşit, numărul persoanelor care au participat la infracţiune, modul cum s-a comis, dacă executarea a fost întreruptă şi reluată .148 - circumstanţe personale sunt acele circumstanţe care sunt legale de persoane infractorului şi îl caracterizează sub raportul periculozităţii; referindu-se la calităţile, atitudinile, deprinderile, obiceiurile infractorului, circumstanţele personale (subiective) nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi.
C. Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 , pag 366 C. Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 , pag 367 149 C. Mitrache„ Drept penal român –Partea Generală ” Ed. Casa de editură şi presă « Şansa » Bucureşti 1997 , pag 290
147 148

113

Aurel Teodor Moldovan

Distincţia între circumstanţele reale şi personale este importantă în stabilirea pedepsei pentru participanţii la infracţiune fiind stabilită regula prin dispoziţiile art. 28 C.p., potrivit cu care circumstanţele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrânge asupra celorlalţi , în timp ce circumstanţele privitoare la faptă se răsfrânge asupra participanţilor dar numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.149 Circumstanţe cunoscute şi circumstanţe necunoscute. După cum împrejurările erau cunoscute ori necunoscute infractorului, se disting: - circumstanţe cunoscute infractorului; - circumstanţe necunoscute infractorului. Circumstanţe anterioare, concomitente ori subsecvente infracţiunii. În literatura juridică, circumstanţele se mai clasifică după situarea în timp faţă de momentul săvârşirii infracţiunii, distingându-se între: circumstanţe anterioare, concomitente şi subsecvente infracţiunii150 . 6.2.2.1. Circumstanţe atenuante Noţiune. Circumstanţele atenuante sunt definite ca fiind acele stări, împrejurări, întâmplări ori date ale realităţii anterioare, concomitente sau subsecvente săvârşirii unei infracţiuni, ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care relevă un pericol social mai scăzut al faptei ori o periculozitate mai redusă a infractorului151 . Redactarea distinctă a circumstanţelor care constituie circumstanţe atenuante (art. 73 C. pen. sau art. 75 noul Cod penal) şi a celor care pot constitui, circumstanţe atenuante, reflectă deosebirea pe care însuşi legiuitorul o face între acestea; cele prevăzute la art. 73 C. pen. sau art. 75 noul C. pen. fiind circumstanţe atenuante legale, iar cele prevăzute la art. 74 C. pen. sau art. 75 alin 2 noul C. pen. circumstanţe atenuante judiciare. Circumstanţele atenuante legale. Prin dispoziţiile art. 73 C.pen., au fost prevăzute următoarele circumstanţe atenuante legale: - depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate; - săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Depăşirea limitelor legitimei apărări (art. 73 lit. a partea I, sau art. 75 lit. b noul Cod penal). Această circumstanţă atenuantă legală cunoscută în doctrina 150 penală ca „exces scuzabil”înse deosebeşte de excesul adnotat, vol. I, partealegitimei D. Lucinescu, „Comentariu I” Codul penal român comentat şi justificat asimilat generală,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 428; 151 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 220;

114

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

apărări prevăzut la art. 44 alin. 3 C. pen.actual şi care priveşte depăşirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul, datorat tulburării sau temerii în care s-a aflat cel ce face apărarea. Pentru existenţa circumstanţei atenuante se cer îndeplinite condiţiile ca făptuitorul să se fi aflat, la început, în legitimă apărare, să fi depăşit limitele unei apărări legitime, iar această depăşire să nu se întemeieze pe tulburarea sau temerea acestuia152 . Depăşirea limitelor legitimei apărări este o circumstanţă personală care nu se răsfrânge asupra participanţilor153 . Atrăgând răspunderea penală a persoanei care s-a apărat excesiv, va diminua această răspundere (atenuând-o) în cadrul răspunderii penale pentru fapta săvârşită. Depăşirea limitelor stării de necesitate (art. 73 lit. a, partea a II-a., art 75 viitorul cod penal lit c) Condiţiile de existenţă a acestei circumstanţe atenuante legale se desprind din dispoziţiile art. 45 alin. 3 C. pen.actual şi presupun că făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, necesare pentru a salva de la un pericol iminent una din valorile sociale arătate în art. 45 alin. 2 C. pen. şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. În schimb, în situaţia în care făptuitorul în momentul săvârşirii faptei nu şi-a dat seama că prin fapta sa pricinuieşte astfel de urmări atunci fapta este săvârşită în stare de necesitate şi nu are caracter penal154 . Depăşirea limitelor stării de necesitate este o circumstanţă personală. Instanţa trebuie să examineze nu numai condiţiile ei de existenţă , dar şi mărimea disproporţiei dintre gravitatea urmărilor ce s-ar fi putut produce prin neînlăturarea pericolului , mobilul faptei în raport cu valoarea atribuită de făptuitor bunurilor pe care le-a salvat cu sacrificarea altora .155 Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii (art. 73 lit. b teza I C. pen. sau art. 75 lit. a noul Cod penal ). Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii (perturbatio animi) constă în indignare, mânie, emoţie puternică provocată de victimă prin violenţă, atingerea gravă a demnităţii individuale sau printr-o acţiune ilicită gravă. Între actul de provocare din partea persoanei vătămate, starea de tulburare sau emoţie creată infractorului şi săvârşirea infracţiunii ca urmare a acestor condiţii va trebui să existe un raport de corelare, cele două acte (tulburarea din cauza provocării şi actul infracţional) care aparţin agresorului fiind justificate parţial de atitudinea provocatoare a victimei. Asemenea acte de provocare pot fi realizate prin: violenţă fizică (loviri, vătămări) ori violenţă psihică (ameninţare); printr-o atingere gravă a
152 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 365; 153 D. Lucinescu, op. cit., p. 436; 154 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 365; 155 C. Bulai „ Manual de drept peanal – Partea generală” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 pag 371

115

Aurel Teodor Moldovan

demnităţii persoanei ce se poate realiza de exemplu prin insultă; prin alte acţiuni ilicite grave ca de exemplu surprinderea victimei în flagrant delict de adulter (când victima este soţia sau soţul adulterin al făptuitorului ori partenerul acestora). De asemenea, actul de provocare (oricare ar fi conţinutul sau denumirea sa) va trebui să fie îndreptat în mod direct împotriva infractorului, a unor persoane faţă de care acesta manifestă ataşament psihic, moral, sentimental, însă prin modul de concepţie, de executare sau prin urmările sale provoacă o stare puternică de tulburare sau emoţie şi determină pe infractor să răspundă provocării. Provocarea se reţine şi în cazul trecerii unei perioade de timp între actul provocator şi riposta acestuia cu condiţia ca răspunsul la provocare să fie dat ca urmare a tulburării sau emoţiei trăite de infractor în momentul când a luat cunoştinţă de actul provocator. Actul provocator se poate produce şi printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei, dacă această comportare a produs infractorului (provocat) o puternică tulburare sau o emoţie de nestăpânit, în mod normal. Atingerea gravă a demnităţii persoanei necesită producerea unei tensiuni psihice capabilă să determine pe cel provocat să riposte la actul ilicit provocator. Important este ca infracţiunea să se îndrepte împotriva provocatorului, iar dacă din eroare infractorul ripostează împotriva altei persoane pe care o confundă cu provocatorul, va exista de asemenea scuza provocării. Circumstanţele atenuante judiciare. Prin dispoziţiile art. 74 C. pen., respectiv art 75 alin 2 Viitorul Cod penal care prevăd împrejurări pot constitui circumstanţe atenuante, sunt enumerate exemplificativ circumstanţele atenuante judiciare. Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei. Această circumstanţă priveşte aşadar atitudinea şi comportarea corectă a infractorului în familie, societate, la locul de muncă, înainte de săvârşirea infracţiunii. Conduita bună a infractorului priveşte şi lipsa antecedentelor penale156 . Comportamentul individual, este considerat pozitiv sau negativ în funcţie de interesul social, de nevoile publice generale astfel încât prin examinarea şi identificarea elementelor pozitive („prin investigaţii la locul de muncă, domiciliu, precum şi prin consultarea cazierului judiciar”) se poate reţine conduita bună, pozitivă a infractorului existentă înainte de săvârşirea infracţiunii – ca circumstanţă atenuantă şi implicit să determine atenuarea pedepsei157 . Stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită. Conduita infractorului despre care se menţionează în cuprinsul textului legal se referă la faptul că după comiterea faptei, infractorul manifestă căinţă activă pentru fapta comisă, căinţă care se materializează prin repararea pagubei pricinuite, înlăturarea urmărilor infracţiunii şi care reliefează o
Mitrache, op.cit., p. 366; Iancu Tănăsescu, Camil Tănăsescu, Gabriel Tănăsescu, “Drept penal general”, Editua ALLBECK, Bucureşti, 2002, p. 574; 158 I. Grioraş, „Individualizarea pedepsei”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 167;
156 157

116

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

periculozitate mai scăzută a acestuia. De asemenea, se mai poate materializa şi în comportamentul infractorului ulterior comiterii infracţiunii de a da îngrijiri medicale victimei, de restituire a bunurilor sustrase etc. În doctrina penală158 s-a reţinut că o astfel de circumstanţă atenuantă este şi în cazul împiedicării producerii rezultatului dacă până în acest moment s-a realizat conţinutul unei alte infracţiuni. Atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor O astfel de circumstanţă relevă un grad de pericol de periculozitate scăzută al acestuia şi faptul că reeducarea lui se poate realiza şi printr-o pedeapsă mai uşoară. Printre împrejurările reţinute în practica şi doctrina judiciară 159 ca circumstanţe atenuante se află: - starea de beţie involuntară incompletă, produsă prin alcool sau alte substanţe deşi afectează voinţa infractorului nu înlătură caracterul penal al faptei; starea de beţie voluntară completă care a fost acceptată de o persoană pentru efectele sale speciale asupra propriului comportament, va reprezenta o circumstanţă atenuantă sau o circumstanţă agravantă, după caz. Dublul caracter de circumstanţă atenuantă sau circumstanţă agravantă a beţiei voluntare complete este determinată de interpretarea comportamentului infractorului anterior- concomitent-posterior săvârşirii infracţiunii (faptei) sub starea de beţie voluntară completă, ca o condiţie a producerii infracţiunii (beţia voluntară este reţinută ca circumstanţă agravantă în toate infracţiunile de pericol) sau deopotrivă, având statutul de circumstanţă atenuantă, dacă infractorul a produs acţiunea-inacţiunea, în mod normal, fără ca săvârşirea acesteia să fie cauzată sau condiţionată de starea de beţie a infractorului160 . Practica judiciară161 a apreciat, în unele situaţii, faptul că săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană care prezintă o diminuare a facultăţilor mintale va justifica adoptarea circumstanţelor atenuante pentru diminuarea răspunderii penale, întrucât sub aspect intelectiv şi voliţional nu a putut aprecia gravitatea faptei săvârşite la adevărata lor valoare. O examinare a practicii judiciare relevă, că următoarele împrejurări pot reprezenta circumstanţe atenuante: gradul de cultură şi educaţie scăzut, lipsa unei experienţe sociale, vârsta înaintată, starea psiho-fizică creată de comportamentul victimei, mediul psiho-fizic special în care s-a produs infracţiunea162 .
C. Bulai, op.cit., p. 64, I. Tănăsescu, op. cit., p. 339; G. Antoniu şi colab., “Practica judiciară penală, partea generală”, vol. I (1988), Editura Academiei Române, Bucureşti, p. 77; 160 Tănăsescu, op. cit., p. 580; 161 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 155; 162 Dongoroz, op. cit., p. 156; 163 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 367;
159

Efectele circumstanţelor atenuante. Efectele circumstanţelor sunt de-

117

actual. atenuare ce poate consta într-o reducere a. 118 . 583. Deosebirea esenţială dintre circumstanţele agravante şi infracţiunea calificată (agravantă) constă în faptul că circumstanţele agravante au un caracter accidental. 164 165 M. Potrivit noilor dispoziţii ale Codului penal. Înlăturarea pedepselor complimentare ca efect al circumstanţelor atenuante se pune numai în legătură cu cazurile în care aplicarea acestora este obligatorie164 . legiuitorul lasă instanţei judecătoreşti facultatea de a reţine ca circumstanţe agravante şi alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav (art. pen. De regulă.Aurel Teodor Moldovan terminate prin dispoziţiile art. în raport cu noile categorii de pedepse. cit. ori o schimbare a pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă163 . cit. 1 lit. împrejurări.actual respectiv art 76 cod penal viitor şi sunt aceleaşi indiferent dacă sunt legale sau judecătoreşti. 2 sau art. 6. nu şi în cazurile în care aplicarea este facultativă. 1 lit. în timp ce în cazul circumstanţelor agravante judiciare. Tănăsescu. 76 C. Circumstanţe agravante Noţiune. pen. prin mai multe rezultate infracţionale şi prin mai multe forme de vinovăţie a infractorului165 . pen.2. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care reflectă un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o periculozitate mai mare a infractorului. în cazul circumstanţelor atenuante pedeapsa principală se reduce ori se schimbă. calităţi.pen. p. 76 C.). sau art.. efectele circumstanţelor atenuante au fost reglementate într-un mod nou. După cum se poate desprinde din conţinutul legal. anterioare. op. Circumstanţele agravante îşi găsesc reglementarea în dispoziţiile art. 75 C. 1 C.. instanţa va valorifica aceste circumstanţe în cadrul limitelor legale speciale de pedeapsă şi numai în cazuri bine justificate va coborî pedeapsa sub aceste limite (adică sub limita legală). Potrivit dispoziţiilor art.). 75 alin. 76 alin. a-f C.pen. Cadru. op.viitor nu face referiri exprese cu privire la împărţirea circumstanţelor agravante în circumstanţe agravante legale şi circumstanţe agravante judiciare. împrejurările care pot constitui circumstanţe agravante legale sunt prevăzute limitativ (art. a-h noul C. 77 noul C. p. Circumstanţele atenuante au ca efect atenuarea obligatorie a pedepsei. 431.2. alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii. pen. pen. potrivit art. 75 alin.pen.. când neaplicarea pedepselor complimentare se poate datora şi altor cauze decât circumstanţele atenuante. Circumstanţele agravante constau în stări situaţii. 77 alin. Basarab. Reducerea ori schimbarea are loc în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită raportată la minimul special al acesteia.2. pe când infracţiunile calificate se caracterizează prin mai multe acţiuniinacţiuni. art 77 C.

art. pen. Săvârşirea infracţiunii prin violenţe asupra membrilor familiei. Bulai. violul – art. Partea generală”.art. participarea mai multor persoane ca autori la săvârşirea unei infracţiuni. imprimă acestei fapte un caracter grav deoarece sporeşte îndrăzneala făptuitorilor. Editura Academiei Române. scade rezistenţa victimei în apărarea valorilor sociale etc167 . sau art. “Drept penal român. 197 alin. 75 alin. a noul Cod penal).. 2). c C. Bucureşti.p. 181 alin. Bucureşti. p. 2/ 1980. Agravanta se aplică oricărei infracţiuni de violenţă săvârşite asupra unui membru al familiei171 . pen. 182 C. pen. cu excepţia celor în conţinutul cărora este prevăzută ca element circumstanţial de agravare a infracţiunii (art. 379. pen.) sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. furtul calificat – art. p. pen). Această circumstanţă agravantă nu se aplică dacă în conţinutul agravant al infracţiunii intră ca element circumstanţial. Agravanta generală este aplicabilă în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă (art. dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuirorul. 1491 C. 2. răspunderea participanţilor stabilindu-se potrivit dispoziţiilor privitoare la participaţie166 . prin violenţe asupra membrilor familiei sau prin metode ori mijloace care prezintă pericol public. RRD nr. 192 ain. pen : Prin “membru de familie” se înţelege soţul sau ruda apropiată. Această circumstanţă este prevăzută şi ca element circumstanţial al omorului deosebit de grav (art. Cristian Mitrache. 151. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. sau ale art. următoarele împrejurări: Săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună (art. mai ales când numărul lor este mai mare. 370. 1 lit. Circumstanţa agravantă a participării mai multor persoane la săvârşirea infracţiunii este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra participanţilor în măsura în care au cunoscut-o fiind necesară dovedirea cunoaşterii ori prevederii de către fiecare participant169 Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime. prin cooperarea acestora asigurându-se consumarea infracţiunii. Constanţa. a.a C. pen. p. d.DREPT PENAL. Participarea mai multor persoane la săvârşirea unei infracţiuni nu este considerată în general ca o circumstanţă agravantă. op. Cristian Mitrache. 1 şi 21 . 369. evadarea – art. 2003. 77 alin. Partea generală”.. 77 noul C. Bucureşti. J. constituie circumstanţe agravante. 2003. săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună. Potrivit dispoziţiilor art. 75 alin 1 lit. 176 alin. Săvârşirea faptei prin metode ori mijloace care prezintă pericol public. 269 alin. 185 noul cod penal. “Drept penal român. 180 alin. PARTEA GENERALĂ Circumstanţele agravante legale. 11 C. 1 lit. 171 Membru al familiei art. 170 Constantin Mitrache. cit. urmărind provocarea de suferinţe mari victimei în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă170 . 168 T. 166 V. 2003. II. vol. împrejurare care se valorifică o singură dată ca element circumstanţial168 (violarea de domiciliu. 534/ 1979. Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime presupun o ferocitate din partea infractorului. 167 Constantin Mitrache. 61.. 169 C. nr. 2. 1 C. 119 .) sau al omorului calificat. ştergerea urmelor infracţiunii.art. Dongoroz şi colab. p. În schimb. p. 209 lit. o sălbăticie în comiterea infracţiunii.

setea de îmbogăţire pe căi ilicite etc. II. răsfrângându-se asupra tuturor participanţilor majori care au cunoscut împrejurarea că la săvârşirea infracţiunii participă şi un minor. dărâmarea unei clădiri sau deteriorarea unei instalaţii etc. p. Această stare de beţie preordinată sau premeditată reflectă o periculozitate mai mare a făptuitorului care se pregăteşte pentru săvârşirea infracţiunii provocându-si această stare pentru a avea mai mult curaj în săvârşirea faptei ori pentru a o invoca în instanţă ca împrejurare atenuantă. Această împrejurare nu mai este menţionată în noul Cod penal. Dongoroz şi colab. Editura Academiei Române. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. 1 lit. Această circumstanţă este reală şi se răsfrânge asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia au cunoscut-o sau au prevăzut-o. Bucureşti . nr. dec. c C. sau art. Această circumstanţă agravantă este personală.). etc. Săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei (art. 153. 174 Trib . în toate cazurile punându-se în pericol viaţa sau integritatea corporală ori sănătatea unui număr indeterminat de persoane172 . 222. exploziile sau substanţele chimice sub forma de lichide sau gaze asfixiante sau inflamabile. 156. pag 165 175 V. 1 C. Această periculozitate este cu atât mai evidentă. dispozitive de pulverizare. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. 964/1969 în Revista română de drept nr. 77 alin. II. op. pen.Aurel Teodor Moldovan Aceste metode sau mijloace pot fi: incendiul care creează pericol public. vol.. Bucureşti. Reţinerea acestei circumstanţe este determinată de cunoaşterea de către major a situaţiei că la comiterea infracţiunii cooperează cu un minor. Editura Academiei Române.174 Şi această agravantă este reală. Săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia 172 V. 152. cu cât influenţa pe care o pot avea persoanele în vârstă asupra celor nevârstnici este mai mare. pe care îl credea major. 2003. deoarece infracţiunea se realizează printr-o activitate posterioară aceleia ce constituie infracţiunea ce provine bunul ce formează obiectul tăinuirii . indiferent de mijloacele folosite pentru răspândirea lor (bombe.I pen . de unde uşurinţa cu care aceştia sunt antrenaţi pe calea infracţiunii173 . Săvârşirea infracţiunii din motive josnice În doctrina penală. dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor (art.). p. având efectele unei astfel de circumstanţe175 . 75 alin. p. pen. p. cit. Această circumstanţă este personală şi nu se răsfrânge asupra participanţilor. Săvârşirea infracţiunii de către un major. 120 .1 lit. Eroarea cu privire la vârsta minorului. vol.. 2003. care se poate converti ca şi premeditarea în circumstanţă reală. 11/1969 . corosive sau toxice generale. s. înlătură această agravantă. aparate de explodare. 173 Dongoroz.. c noul Cod penal). 75 alin. Bucureşti. 176 Dongoroz. Coruperea minorilor şi antrenarea lor la săvârşirea de infracţiuni dovedeşte periculozitatea socială sporită a infractorului major.. Această circumstanţă agravantă nu este aplicabilă infractorului major care a săvârşit infracţiunea de tăinuire primind spre valorificare bunuri provenind din furtul comis de infractori minori. „motivele josnice” sunt acele porniri interioare contrare moralei ca: răzbunarea. Dongoroz şi colab.

asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani ori asupra unui membru de familie( lit. “Drept penal român. 2003.. 2003. 178 C. iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumătate din maximul special. imprimă faptei un caracter grav177 . vol. Cristian Mitrache. în cazul închisorii se poate adaugă un spor până la 5 ani. PARTEA GENERALĂ prilejuită de o calamitate Prin „situaţia prilejuită de calamitate” se înţelege starea de tulburare socială specială pe care o creează existenţa efectivă sau ameninţarea ivirii unei calamităţi (inundaţie.DREPT PENAL. se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. care nu poate depăşi o treime din acest maxim. instanţa având deplina libertate de a reţine circumstanţă agravantă orice împrejurare care. Bulai. g). 373. 121 . un caracter grav. pen. Periculozitatea infractorului este mai mare pentru că profită de starea de tulburare produsă de calamitate. II. incendiu puternic. p.3. 78 noul Cod penal s-a consacrat principiul agravării facultative a pedepsei în cazul constatării circumstanţelor agravante atât legale cât şi judecătoreşti. p. p. 179 V. pen. La acestea mai adăugăm şi săvârşirea infracţiunii asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra sau de a-si exprima voinţa. Editura Academiei Române. Dongoroz şi colab.2. cele judiciare sunt constatate de instanţa judecătorească care are facultatea să aprecieze că unele împrejurări anterioare. 78 alin. 1 C. 160. Spre deosebire de circumstanţele agravante legale care erau prezentate exemplificativ. Ele vor putea fi proprii fiecărui caz concret dat. surpare de teren)176 . Art.” (conform noului cod penal se poate adăuga un spor de până la 2 ani) 6. imprimă faptei. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii. În doctrina penală178 sunt considerate ca fiind circumstanţe agravante judiciare: împrejurarea că infractorul se găsea în stare de beţie în momentul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă ori împrejurarea că în timpul efectuării serviciului de pază infractorul sustrage bunuri ori comite o tâlhărie. 78 C. şi ale art. Efectele circumstanţelor agravante. f). “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. h). Bucureşti. săvârşirea infracţiunii pentru a înlesni sau ascunde comiterea altei infracţiuni (lit. Partea generală”. prevede că: “În cazul în care există circumstanţe agravante. Bucureşti. Prin dispoziţiile art. prevederi introduse prin noua reglementare. arestare sau executarea pedepsei (lit. Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare a pedepsei 177 Constantin Mitrache. 382. în acel caz. săvârşirea infracţiunii pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la urmărire. Dacă maximul special este neîndestulător. în mod neîndoielnic şi într-o măsură deosebită. Circumstanţele agravante judiciare.

infracţiunea continuată). dar care desigur influenţează. ci să stabilească o pedeapsă care să reflecte luarea în considerare atât a stărilor şi circumstanţelor agravante cât şi a celor atenuante. Ordinea de aplicare a circumstanţelor stabilită prin dispoziţiile art. pen. p. Cristian Mitrache. “Drept penal român. 80 alin. 2 C. Bucureşti.Aurel Teodor Moldovan Noţiuni şi caracterizare. 79 noul Cod penal. apoi circumstanţelor de atenuare şi după care stării de recidivă.”. instanţa nu trebuie să fixeze câte o pedeapsă concretă ca efect al fiecărei stări. op. În acest sens. coborârea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie. op. pune în evidenţă faptul că individualizarea pedepsei se realizează mai întâi în funcţie de gradul de pericol social concret al faptei şi de periculozitate a făptuitorului în funcţie de circumstanţele legate de faptă şi de făptuitor şi numai după aceea se dă eficienţă stării de recidivă. 180 181 122 . 80 alin. pen sau ale art. Partea generală”. 374. 465. Bulai. Pe lângă circumstanţele agravante şi atenuante. împrejurarea independentă de fapta care se judecă. cit. Codul penal în vigoare sau noul Cod penal conţine reglementări privind modul în care trebuie aplicate diferitele cauze modificatoare ale pedepsei. Lucinescu. p.. 80 C. există anumite stări de agravare care pot intra în concurs cu cele dintâi. pe care le-a constatat şi reţinut în cauza respectivă182 . cit. în caz de concurs între efectele circumstanţelor agravante şi atenuante. gardul de pericol social al faptei180 . C. Precizarea este necesară deoarece ca efect al circumstanţelor atenuante reducerea pedepsei sub minimul special este obligatorie.. 80 alin. 182 D. 1 C. se prevede ordinea în care li se dă eficienţă cauzelor de agravare şi de atenuare când acestea sunt concurente în aceiaşi cauză şi anume mai întâi circumstanţelor de agravare. Constantin Mitrache.. Potrivit art. prin intermediul infractorului. reglementări cuprinse în dispoziţiile art. atunci când acestea vin în concurs. iar o astfel de soluţie anihila efectele circumstanţelor agravante181 . Când într-o cauză sunt aplicabile succesiv cauze de agravare şi cauze de atenuare. „Comentariu. pen. Circumstanţe agravante şi atenuante. lăsând la aprecierea instanţei stabilirea duratei sau cuantumului pedepsei în cadrul limitelor speciale prevăzute de lege.. Limitele agravării pedepsei. p. Dacă în art. Coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie în caz de concurs între circumstanţele atenuante şi stările de agravare (concursul de infracţiuni. dacă este incidentă în cauza respectivă. pen. luată în considerare succesiv. situaţie care de asemenea trebuie să-şi găsească reglementare sub raportul ordinii de aplicare şi al efectului ce trebuie să li se dea la stabilirea pedepsei concrete179 .1 C. 173. pluralitate intermediară. 2003.

pag. Bucureşti.113.DREPT PENAL. Pag.388 185 C-tin Mitrache op. Luarea hotărârii de a săvârşi o infracţiune nu este incriminată deoarece simpla rezoluţie infracţională nu reprezintă o manifestare în sfera relaţiilor sociale de aceea nu este incriminată. Pag.cit. pag. Dongoroz. Activitatea infracţională. b) Perioada externă se materializează prin acţiunile fizice ale făptuitorului. C-tin Mitrache op. V. 3) Decizia finală de a săvârşi infracţiunea. Manual de Drept Penal. Această fază poate cuprinde şi o latură externă denumită manifestarea hotărârii infracţionale sau faza oratorie187 . 186 Ghe. ASPECTE GENERALE Fazele de desfăşurare ale infracţiunii Infracţiunea este întotdeauna o manifestare a omului în sfera relaţiilor sociale. Iaşi 1993. Fundaţiei Chemarea.184 Doctrina penală este unanimă în a distinge două perioade în care se desfăşoară activitatea infracţională : perioada internă şi perioada externă.182. moment în care făptuitorul meditează asupra ideii concepute. 131. iar apoi pune în aplicare pentru a obţine urmările. În mod obişnuit. Nistoreanu.cit. Drept penal. Al. V.185 a) În perioada internă putem distinge trei momente: 1) Naşterea ideii infracţionale. All. 187 Ghe. Partea generală vol. pag. momentul ce finalizează procesul intern. În mod normal hotărârea infracţională şi comunicarea ei nu atrag răspunderea penală nici a celui M.Bulai. Drept Penal 1939. pag. pag.cit. 183 184 123 . Este momentul iniţial al infracţiunii în care infractorul concepe ideea de a săvârşi o infracţiune. determinată de un anumit mobil.181. Aceasta se desfăşoară în timp şi spaţiu din momentul naşterii ideii infracţionale şi până la producerea rezultatului. Dongoroz. Boroi op. cântărind motivele pro şi contra ideii de a săvârşi o infracţiune.266.183 Săvârşirea infracţiunii poate parcurge mai multe momente sau faze în drumul ei spre producerea rezultatului socialmente periculos. Decizia poate fi aceea dea a săvârşi infracţiunea sau de renunţa la ideea infracţională.186 Această decizie reprezintă momentul final al perioadei interne. Cit. Cit. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL VII FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII 7. 2) Deliberarea. fiecare dintre ele caracterizându-se printr-un anumit grad de înfăptuire a hotărârii infracţionale. Partea Generală. subiective. 1997.181.Zolyneak. Nistoreanu. C.256. Ed. parcurge anumite etape. caracteristică infracţiunilor intenţionate.1. Drept Penal 1939. Al. persoana fizică întâi concepe activitatea infracţională.II. pag.113 188 C-tin Mitrache op. Ed. pag. Boroi op.

Actele preparatorii. Actele preparatorii 189 190 C.cit. Formele infracţiunii intenţionate după fazele de desfăşurare În doctrina penală prin formele infracţiunii se înţeleg formele pe care aceasta le poate avea în funcţie de fazele de desfăşurare ale activităţii infracţionale. Drept Penal 1939. Acest rezultat poate fi consecinţa directă şi imediată a acţiunii sau poate fi o consecinţă agravată în timp.188 Perioada externă este delimitată de actele şi activităţile persoanei efectuate în vederea pregătirii şi realizării activităţii infracţionale şi obţinerea rezultatului periculos şi eventual dezvoltarea efectelor acestui rezultat. . să se întrerupă o activitate sau să fie dusă până la capăt.Bulai. aceasta rămâne ultima fază a faptei.op. date.189 Formele infracţiunii intenţionate recunoscute de legislaţie şi doctrină sunt: . Dacă rezultatul periculos se produce se trece la faza urmărilor.Tentativa. materiale. se poate adapta un instrument cu o altă destinaţie iniţială decât instrument cu care se săvârşeşte o infracţiune. În cazul în care acţiunea este întreruptă sau rezultatul socialmente periculos nu se produce în ciuda faptului că acţiunea este dusă la îndeplinire. ori de a ajunge la cunoştinţa viitoarei victime. Pag.1. Şi în această perioadă putem delimita trei faze: 1) Faza actelor preparatorii se caracterizează prin activitatea fizică a infractorului care îşi pregăteşte în acest moment terenul pentru faza executării. modul executării infracţiunii.1. pag. locul. art 206 C.165.actual.132. Această fază a urmărilor cuprinde atât urmările imediate ale acţiunii cât şi consecinţele ulterioare ale acesteia. se poate confecţiona o armă.Aurel Teodor Moldovan care a comunicat hotărârea infracţională. actele prin care se iau măsuri în vederea îngreunării descoperirii infracţiunii sau infractorului (amenajarea unei ascunzători) 2) Faza actelor de executare. Este posibil ca în această fază să se execute un act sau mai multe acte. aceasta poate constitui prin ea însăşi o infracţiune (ameninţarea – art. V. informaţii cu privire la timpul.p. astfel se poate procura o armă. nu este reglementat în noua reglementare). Literatura opinează însă că dacă hotărârea infracţională s-a comunicat în scopul de a atrage şi pe alţii la săvârşirea infracţiunii. 124 . 7. Pot fi acte preparatorii.viitor) sau poate îmbrăca o formă a pluralităţii de infractori (ex: complot – art.p. 3) Faza urmărilor se caracterizează prin producerea rezultatului socialmente periculos incriminat de lege. C. În această fază se trece la înfăptuirea acţiunii ilicite care are ca şi consecinţă producerea rezultatului socialmente periculos. . actual.Fapta consumată.p.193.Fapta epuizată. Dongoroz. Aceste mijloace pot fi de natură materială sau de natură intelectuală. nici a celui căruia i-a comunicat-o. C.167. . se poate confecţiona un şperaclu. În această fază făptuitorul îşi procură mijloace.

191 Doctrina penală şi practica judiciară au arătat că trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: 192 a) Actul de pregătire trebuie să aibă o existenţă obiectivă. Nistoreanu. c) Activitatea efectuată să nu facă parte din conţinutul elementului material al laturii obiective a infracţiunii. momentul în care. adaptarea de instrumente sau mijloace pentru pregătirea infracţiunii.190 Din această definiţie reiese că actele preparatorii pot fi: .184. . adaptarea unui instrument care avea o destinaţie diferită de cea pe care i-o conferă infractorul în momentul săvârşirii infracţiunii (ex: modificarea unor chei în vederea pătrunderii într-o incintă pentru a sustrage diverse bunuri). Boroi op. El trebuie să reprezinte o acţiune efectuată în vederea creării condiţiilor pentru săvârşirea infracţiunii. O altă parte a doctrinei separă condiţia ca actele preparatorii să aibă un caracter neechivoc de condiţia ca actul preparator să se concretizeze într-o activitate obiectivă de creare a condiţiilor pentru săvârşirea infracţiunilor. adică sub aspectul raportului de cauzalitate el trebuie să favorizeze acţiunea ilicită. să nu constituie un început de executare al infracţiunii. 195 Matei Basarab op.Bulai.cit. a unei substanţe otrăvitoare. 194 C. M. Vol. Al. pag.op.350.II pag. b) Activitatea de pregătire să se efectueze cu intenţie. de date privind locul şi timpul infracţiunii ori despre victimă ( ex: în vederea pătrunderii într-o incintă infractorul se informează cu privire la momentul schimbării paznicilor acestei incinte). pag. vol.165. În condiţiile în care există astfel de act trebuie să se aprecieze în concret că persoana le-a procurat în vederea săvârşirii faptei ilicite).cit. Ghe. Forma intenţiei este aceea al intenţiei directe. anterior trecerii la săvârşirea propriu-zisă a infracţiunii. Literatura defineşte actele preparatorii ca fiind acele acte care constau în procurarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor de săvârşire a infracţiunii ori în crearea condiţiilor favorabile în vederea comiterii acesteia.193 Actele de pregătire pot fi acte de pregătire materială şi acte de pregătire morală. modificarea. de mijloace. fapte ce pot fi puse în slujba îndeplinirii unui scop licit. neechivocă. pag. Astfel actul material trebuie să fie neechivoc (ex: pot exista acte preparatorii cu caracter echivoc cum ar fi procurarea unui cuţit. constau în pregătirea materială pentru săvârşirea infracţiunii. 191 192 125 .I.cit. Actele de pregătire materială.DREPT PENAL.274. Infractorul urmărind şi acceptând producerea rezultatului. aşa cum am arătat.confecţionarea.culegerea de informaţii. 193 C-tin Mitrache op. PARTEA GENERALĂ Reprezintă prima fază a activităţii infracţionale. Cit.acte care constau în procurarea mijloacelor (ex: procurarea pe cale licită sau ilicită a unei arme pentru săvârşirea de infracţiuni) . Cit.Zolyneak op. Această condiţie este strâns legată de prima şi se interpretează împreună cu aceasta. pag. făptuitorul îşi pregăteşte terenul pentru aceasta. Acestea pot fi procurarea de instrumente.116.

cit. însă. informaţii cu privire la locul şi timpul în care urmează să se săvârşească infracţiunea.cit. Spre exemplu sunt incriminate actele pregătitoare în art. precum şi alte infracţiuni cum ar fi insulta. pag.p. studii juridice.201 Actele preparatorii sunt asimilate tentativei în cazuri expres prevăzute de lege. Bucureşti.7). Oancea. 202 C-tin Mitrache op. pag. actele preparatorii nu sunt posibile. Academiei.p.200 În dreptul penal român actual s-a ales teza neincriminării actelor preparatorii. op. C.cit. A doua teză susţine neincriminarea actelor preparatorii. situarea în timp departe de rezultatul socialmente periculos. Al. Ed. ci asimilate tentativei sau ca infracţiuni de sine stătătoare ori ca acte de complicitate anterioară când sunt săvârşite de alte persoane. Cit. arăta că se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor sau instrumentelor precum şi I. art. calomnia. situarea acestora în afara elementului material. Este de menţionat că la unele infracţiuni cum ar fi infracţiunile prin omisiune. iar în alte ţări actele preparatorii sunt incriminate nelimitat pentru toate infracţiunile unde acestea sunt posibile (C. 1960. În susţinerea acestei teze s-au adus argumente ca: echivocitatea marii majorităţi a actelor de pregătire. bulgar.173 alin.11 C. Incriminarea actelor pregătitoare prin asimilare cu tentativa nu înseamnă că acestea îşi pierd individualitatea faţă de actele de executare. Prima teză susţine necesitatea incriminării actelor preparatorii ca fază de desfăşurare a activităţii infracţionale.485. N.185.199 S-a susţinut că în susţinerea acestei teze că neincriminarea actelor de pregătire înseamnă o încurajare pentru cel care s-a pregătit să săvârşească o infracţiune de a renunţa cât nu este prea târziu. Boroi op. C-tin Mitrache op. atragerea de complici. S-a susţinut că neincriminarea actelor de pregătire ar putea fi interpretată de infractori ca o încurajare la pregătirea cu răbdare şi perseverenţă a infracţiunii. ceh.485 201 Ghe.cit. date cu privire la victimă. 200 N.17. pag.196 În motivarea tezei se arată că se creează condiţii favorabile pentru comiterea infracţiunii. art. 198 Art. bulgar. pag. Nistoreanu.197 În unele Coduri Penale ale altor ţări.p. 196 197 126 . lipsa de pericol social evident.2 C.cit.Aurel Teodor Moldovan Actele de pregătire morală constau în culegerea de date.194 În literatură actele de pregătire morală mai sunt denumite şi acte de natură intelectuală.195 Regimul actelor preparatorii Există mai multe concepţii în literatura de specialitate cu privire la actele preparatorii.pen.184. Putem constata că în mod excepţional legea penală a prevăzut că în cazul infracţiunilor grave se impune incriminarea actelor premergătoare.pag. 199 C-tin Mitrache op. pag. Iliescu op.185. Iliescu – Problema incriminării şi sancţionarea actelor preparatorii. pag.199. actele preparatorii sunt incriminate limitat numai la anumite infracţiuni198 .119. ele sunt inserate în antecedenţa cauzală a infracţiunii. nu de sine stătător.

(2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea. 314 C. etc. iar de viitorul Cod penal la art.p. Actele preparatorii sunt incriminate şi ca infracţiuni de sine stătătoare atunci când prin caracterul lor univoc. executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul. 127 .1. 20. Art 20 Conţinutul tentativei (1) Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea. Neproducerea rezultatului se poate datora întreruperii executării fie datorită faptului că în ciuda consumării actului de executare au existat condiţii externe făptuitorului care au împiedicat producerea rezultatului. prevăzut de lege. art. Acestea arată că tentativa este punerea în executare a hotărârii Codul penal actual Noul cod penal Art. PARTEA GENERALĂ luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor de trădare. obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află. 32 Tentativa (1) Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea. de a săvârşi infracţiunea.DREPT PENAL. (2) Există tentativă şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită insuficienţii sau defectuozităţii mijloacelor folosite.p. 285 al C. 32. ele au un grad de periculozitate evident. 7.2. Tentativa va fi catalogată ca şi formă a infracţiunii deoarece în acest caz rezultatul nu se va produce. de instrumente poare constitui acte de complicitate anterioară sancţionate atât de actualul Cod cât şi de noul Cod penal.202 (ex: art.actual. ori datorită împrejurării că în timpul în care s-au săvârşit actele de executare. executare care a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul. executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul. De aici deducem că: în primul rând tentativa se situează între actele de pregătire ale infracţiunii şi rezultatul socialmente periculos al acesteia. Actele de pregătire săvârşite de altă persoană decât autorul prin procurarea de mijloace.viitor). (3) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea. Tentativa Tentativa este definită de actualul Cod penal la art.

Prin începerea acţiunilor ce constituie elementul material al infracţiunii este declanşat procesul de realizare a urmării imediate şi de producere a rezultatului socialmente periculos (ex: se consideră că s-a pus în executare hotărârea de a comite o infracţiune de tâlhărie în cazul în care s-au aplicat lovituri victimei în scopul luării unui bun din posesia acesteia). Intenţia de a săvârşi poate fi intenţie directă sau indirectă. examinând cazul. R.174 (art 188 Viitorul cod penal) la încadrarea prevăzută de art. având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului – acesta era foarte tânăr.săvârşindu-se cu praeterintenţie.actual (art 201 Cod.204 b) A doua condiţie a tentativei este începerea executării hotărârii infracţionale. 172 (art 411 Viitorul cod penal) Cod penal actual203 . În aceste condiţii prima instanţă l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de tentativă de omor. inculpatul a solicitat ajutorul acestora pentru a-i bate pe oamenii de ordine. Suntem în situaţia în care rezultatul nu se produce sau din cauza întreruperii acţiunii.J.332. (ex: fapta inculpatului care fiind în stare de ebrietate a vrut să intre într-o discotecă fără să achite taxa de intrare.p. pag. Totodată infracţiunea de provocare ilegală a avortului prin care s-a cauzat moartea femeii însărcinate art. încercând să le lovească cu o piatră. enervat că fusese respins şi bătut de oamenii de ordine din discotecă şi apoi refuzat de grupul de tineri.p. care nu se constituie în conştiinţa făptuitorului ca o reprezentare a rezultatului periculos şi o acceptare a urmărilor imediate ale infracţiunii. Tânărul rănit a avut nevoie de îngrijiri medicale într 50 şi 55 de zile. Prin aceasta se înţelege efectuarea unui act sau a actelor ce constituie elementul material al laturii obiective. c) Cea de-a treia condiţie a tentativei priveşte întreruperea acţiunii de săvârşire a faptei sau neproducerea rezultatului.10/1992.754/1977. s.S.. Dreptul nr.d.Constanţa.penal viitor). Condiţiile de sancţionare a tentativei aşa cum reies din definiţia dată de Codul penal sunt următoarele: a) Să existe intenţia de a săvârşi infracţiunea pentru că tentativa constă în punerea în executare a hotărârii. A fost refuzat de aceştia şi de furie a aruncat cu piatra înspre grupul de tineri rănindu-l pe unul dintre aceştia la cap.96 T. Iată de ce nu se poate vorbi de tentativă în cazul infracţiunilor comise din culpă sau cu praeterintenţie.185 alin. Dacă începerea executării faptei este momentul iniţial al tentativei. Întreruperea executării şi neproducerea 203 204 T. atunci întreruperea executării faptei sau neproducerea rezultatului reprezintă momentul final al tentativei. fiind exclusă în cazul culpei cu prevedere sau praeterintenţie. nu este susceptibilă de tentativă. chiar împins de cel căruia-i ceruse ajutorul – că inculpatul nu a acţionat cu voinţă directă sau indirectă şi a schimbat încadrarea juridică din art. 128 . Tentativa nu se poate împlini. 60/1992. a reţinut.2.Aurel Teodor Moldovan După cum se poate observa dispoziţiile alin 2 din actuala reglementare au fos înlăturate considerându-se nerelevante. el a intrat în altercaţie cu acestea. d. sau din cauze externe de persoana infractorului. pag. Tribunalul Constanţa. din punct de vedere subiectiv în cazul unei hotărâri infracţionale. Nr. Fiind respins de persoanele de ordine.4 C. În condiţiile în care un grup de tineri a trecut prin preajmă. 20-21 (respectiv art 32-33 Viitorul cod penal) raportat la art.s. deci.

subiectul activ trebuie să fie funcţionar cu atribuţii de gestionare. Ghe Nistoreanu. Aplicând o lovitură puternică cu o furcă cu coarne de fier în capul victimei. 205 Subiectul tentativei: subiectul activ este acelaşi ca în cazul tentativei consumate. Elementul material al laturii obiective la infracţiunea consumată poate consta dintr-o acţiune sau dintr-o inacţiune. A Boroi . Casa de Editură şi Presă „Şansa S. V.r. op cit . ca şi al faptei consumate. Cit. Tentativa la infracţiune va avea aceleaşi trăsături ca şi infracţiunea. omorul rămânând în fază de tentativă. Cit. . 208 C.L. Pag. întreaga complexitate faptică va trebui apreciată ca tentativă la acea infracţiune şi nu ca faptă consumată. Lazăr . pag 192 207 O. d. infracţiunea consumată vatămă efectiv relaţiile sociale prevăzute de lege.S. 128. lezarea creierului şi în cele din urmă moartea victimei – şi chiar dacă nu a dorit acest rezultat final l-a acceptat săvârşind astfel fapta cu intenţie indirectă. 2958/1970. la tentativă M.” 1998. s.306..58.. Partea specială. s.DREPT PENAL.p. p. tentativa crează o stare de pericol cu privire la acele relaţii. elementul material al laturii obiective nu poate fi decât o acţiune. În funcţie de infracţiunea la care s-a început executarea. pag. în condiţiile în care.207 Urmarea imediată diferă la tentativă faţă de infracţiunea consumată. R. 205 206 129 .166/1997.Tudorel. deşi lovitura putea produce moartea.143. pe când la tentativă. În cazul tentativei.S. Dongoroz op. pag. subiectul activ al tentativei. Zolyneak .p. în Dreptul nr. el trebuind să îndeplinească aceleaşi condiţii generale de existenţă a infracţiunii. în sensul că dacă la infracţiunea consumată rezultatul este bine delimitat. inculpatul a avut reprezentarea consecinţelor actului său – fractura oaselor capului. la trădare prin transmitere de secrete să fie cetăţean român sau fără cetăţenie cu domiciliul în ţara noastră 206 Latura obiectivă are aceleaşi componente ca şi în cazul infracţiunii consumate.R. Drept Penal.. Chiar dacă una dintre faptele incluse în conţinutul infracţiunii complexe se realizează integral. Astfel şi în cazul tentativei la delapidare. Împrejurarea că victima nu a decedat. Însă.Zolyneak op. trebuie să întrunească acea condiţie în lipsa căreia activitatea îndeplinită poate fi apreciată ca tentativă la o altă infracţiune sau poate să rămână în afara legii. tentativa poate să se caracterizeze şi prin existenţa unui obiect material asupra căruia se îndreaptă activitatea făptuitorului. Pag 142 211 „Tentativa de omor se poate comite şi cu intenţie indirectă.. 209 M. T. Pascu . d. cit. Din acest punct de vedere gradul de pericol social este diminuat faţă de cel al faptei consumate. Vor fi deci afectate aceleaşi relaţii sociale ca şi în cazul săvârşiri infracţiunii consumate.n. Anumite particularităţi poate prezenta tentativa în cazul infracţiunilor complexe în conţinutul cărora intră ca element sau ca circumstanţă agravantă care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. PARTEA GENERALĂ rezultatului chiar dacă executarea a fost integral realizată sunt datorate unor împrejurări independente de voinţa făptuitorului. op . iar cealaltă numai parţial.” – T.285 V. ori ţin de voinţa acestuia. I. Tentativa poate fi comisă şi în participaţie.J. obiectul juridic este acelaşi cu obiectul faptei consumate. 210 V. În cazul în care pentru săvârşirea unei anumite fapte legea prevede o calitate specială.3/1998 pag. Dobrinoiu . Loghin.1. . nu are nici o influenţă asupra calificării juridice al faptei din punctul de vedere al formei de vinovăţie.

executare care s-a întrerupt iar rezultatul nu s-a produs. 7. exemplu inculpatul a fost surprins de paznicul fermei. există autori care au considerat că aceasta nu este posibilă210 .J. în cazul desistării.cit. (victima opune rezistenţă agresorului şi acţiunea – element material al laturii obiective nu se consumă).cit. O parte a literaturii susţine că tentativa întreruptă există şi atunci când executarea se datorează voinţei infractorului. Forma laturii subiective poate fi intenţie directă atunci când infractorul prevede rezultatul faptei sale pe care îl şi urmăreşte. Se oferă exemplu situaţia în care infractorul intenţionează să fure şi după ce deschide uşa locuinţei se răzgândeşte. Felurile tentativei În literatura de specialitate se clasifică tentativa după mai multe forme. latura subiectivă se realizează în întregime. pag. Literatura este unanimă în a distinge formele între ele după: a) Gradul de realizare a acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii.364. Opinăm că abordarea separată a desistării de tentativă este mai C-tin Mitrache op. pag. deşi nu exista nici un obstacol în realizarea acestei infracţiuni. fie de mijloacele folosite. considerăm că aceasta poate fi reţinută211 .p. chiar dacă s-au produs anumite vătămări. în timp ce îşi umplea buzunarele cu porumb.Aurel Teodor Moldovan urmarea constă într-o stare de pericol creat în ceea ce priveşte obiectul infracţiunii (ex: în cazul tentativei de omor. relaţia socială privind dreptul la viaţă a fost numai pusă în pericol208 . d. T. pe când în situaţia tentativei numai parţial209 . fie prin preexistenţa unor obstacole de natură materială (rezistenţa încuietorilor).Timiş. 214 Matei Basarab op. Latura subiectivă a tentativei este aceiaşi cu a infracţiunii consumate cu deosebirea că.214 Însă majoritatea literaturii reţin desistarea ca fiind o instituţie de drept penal diferită de instituţia tentativei improprii.2. renunţă la continuarea acţiunii de furt. 212 213 130 .I.193.212 După gradul de realizare al executării actului material avem: tentativă întreruptă sau imperfectă sau neterminată şi tentativa perfectă sau terminată sau fără efect. în cazul infracţiunii consumate.930/1971. În ceea ce priveşte al doilea criteriu avem tentativa proprie şi tentativa improprie. Aceste elemente pot fi fie prin intervenţia unor forţe umane străine (intervenţia unor terţe persoane care împiedică săvârşirea infracţiunii.1. În ceea ce priveşte intenţia indirectă. vol. fie de obiectul material al infracţiunii. pag. deşi. după ce umpluse o traistă şi servieta tot cu porumb – s-a reţinut că activitatea de sustragere era în curs de executare213 ). Tentativa întreruptă sau neterminată sau imperfectă constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşii infracţiunea.1.1. b) După cauzele care determină neproducerea rezultatului legate. în magazie. tratând-o în mod separat.188. fie prin intervenţia în timpul desfăşurării acţiunii infracţionale a unor obstacole de natură materială (declanşarea unei alarme ca urmare a atingerii unui obiect). R. Această tentativă începe din momentul încheierii actelor pregătitoare şi durează până când intervin alte forţe constrângătoare decât voinţa infractorului.

întrucât numai la acestea este posibil ca executarea să fie dusă până la capăt. Al. pag. imperfectă. Exemplul clasic oferit de literatură: se trage cu arma în direcţia victimei.d. Al. De aceea nu putem vorbi despre o tentativă improprie. În conformitate cu al doilea criteriu al cauzelor ce determină neproducerea rezultatului distingem. Pag. Nr. deci a elementului material al laturii obiective.20 alin. Motivele pentru care rezultatul periculos nu se produce sunt.DREPT PENAL.218 Situaţiile când rezultatul nu se produce sunt şi ele de natură diferită. pag. C-tin Mitrache op. Boroi op. urmarea nu se produce. Boroi op. Legiuitorul catalogând această formă a tentativei a apreciat că pentru ca tentativa să fie improprie trebuie ca acţiunea să fie executată în întregime. Nistoreanu. Tentativa perfectă este întâlnită numai la infracţiunile care au obiect material. 127. însă din motive străine de voinţa făptuitorului. concomitentă executării – ex: victima se fereşte şi lovitura mortală nu este receptată sau ulterioară executării.2 din actualul cod penal.cit.p. iar în cazul şi împrejurările în care hotărârea a fost pusă în executare se dovedesc insuficiente. În acest sens a se vedea C-tin Mitrache op. Tentativa imperfectă va fi întotdeauna pedepsită. pag. fără a se produce rezultatul periculos prevăzut de lege. pe când desistarea beneficiază de nepedepsire pentru infracţiunea pentru care se începuse actul de executare.190. În această situaţie acţiunea s-a efectuat în întregime.216 Tentativa terminată poate fi atât proprie (când mijloacele folosite sunt capabile să producă rezultatul acţiunii) cât şi improprie (când mijloacele folosite datorită insuficienţei sau defectuozităţii duc la neproducerea rezultatului).cit. O primă 215 Ghe. Pag. Cit.320 219 Exemplul clasic oferit de doctrină este acela în care făptuitorul doreşte uciderea unei persoane prin introducerea unei cantităţi de otravă în mâncarea victimei. 217 C. Cit.171. 216 131 . c. ceea ce nu regăsim în noul cod penal. ci numai despre o tentativă improprie terminată sau perfectă. în toate cazurile la infracţiunea imperfectă anterioare săvârşirii elementului material al laturii obiective. Pe când tentativa imperfectă presupune intervenţia unui element independent de voinţa infractorului desistarea este o manifestare directă de voinţă a făptuitorului.217 Tentativa improprie este prevăzută de art.cit. victima otrăvită este dusă la spital şi salvată). PARTEA GENERALĂ corectă din punct de vedere al naturii juridice a acestei instituţii. Tentativa proprie terminată este posibilă numai la infracţiunile de rezultat. Cantitatea de otravă este insuficientă încât rezultatul periculos nu se produce. sau se administrează otravă victimei. căci mijloacele prin natura lor sunt apte să producă rezultatul.S.215 Pentru tentativa terminată sau perfectă neproducerea rezultatului poate avea cauze care se situează în orice moment al acţiunii. Cauza neproducerii poate fi anterioară începutului executării (ex: infractorul nu este un bun ţintaş în cazul încercării de ucidere a victimei prin împuşcare. Această tentativă se caracterizează prin aceea că – similar ca la orice tentativă se realizează punerea în executare a rezoluţiei infracţionale. tentativa proprie şi tentativa improprie. 218 T. Imposibilitatea de consumare a infracţiunii este relativă. aşa cum am arătat. fără să survină rezultatul. 126. defectuoase.col. Ghe. dar aceasta se fereşte şi nu este ucisă. decizia. Nistoreanu.189. dar aceasta este salvată de intervenţia altor persoane. Tentativa perfectă sau fără efect sau terminată constă în executarea integrală a intenţiei infracţionale.Bulai op. pag. 663 din 1966.

20. care nu se produce datorită lipsei obiectului infracţiunii de la locul său. însă. infractorul urmăreşte producerea rezultatului şi foloseşte în vederea realizării acestuia.171. prin natura lor sunt apte să producă rezultatul.R. 221 132 . foloseşte mijloace care. Tentativa absolut improprie se caracterizează prin imposibilitatea de consumare a infracţiunii datorată modului cum a fost concepută executarea. ex: încercarea de a fura un bun care între timp a fost distrus). Al. Cit. datorită armei de foc decalibrate. Infractorul pune în executare acţiunea cu mijloace proprii. 127. nr. d. Pag. dar rezultatul nu se produce datorită modului greşit în care a fost concepută infracţiunea. Boroi op. Prima cauză ar fi inaptitudinea totală a mijloacelor folosite. 219 O a doua situaţie de neproducere a rezultatului urmărit de infractor este defectuozitatea mijloacelor folosite. sunt folosite în cantităţi insuficiente sau în anumite condiţii astfel încât ele nu pot produce urmarea pe care infractorul o prevede şi o doreşte. În cazul infracţiunii putative se săvârşeşte o faptă ce are caracter infracţional numai în mintea făptuitorului. pag.p.221 Tentativa absolut improprie este reglementată de art. absurd de concepere a executării faptei (ex: prezentarea drept câştigător a unui bilet loto pe care cifrele sunt falsificate în mod grosolan). mijloacele sunt proprii. pag. Nistoreanu.. O a treia cauză a neconsumării infracţiunii este modul greşit.1080/1978.190. 223 Ghe.220 Acest fel de tentativă poartă numele de tentativă relativ improprie.S. O a doua cauză care duce la imposibilitatea producerii rezultatului este inexistenţa absolută a obiectului infracţiunii (există tentativa absolut improprie şi atunci când acţiunea este îndreptată împotriva unui obiect inexistent. apte să producă rezultatul. executarea este dusă până la capăt. însă. în timpul săvârşirii actelor de executare. urm.. De exemplu va exista tentativă absolut improprie atunci când se va încerca uciderea unei persoane făcând-o să ingereze o substanţă absolut inofensivă. insuficienţa mijloacelor. în realitate ea neavând trăsăturile şi caracterul unei infracţiuni (ex: încheierea unei noi căsătorii de către o persoană care se considera căsătorită. Făptuitorul pune în executare rezoluţia infracţională în vederea producerii rezultatului periculos. cum ar fi un cub de zahăr. apte de a produce rezultatul socialmente periculos. Boroi op. Astfel. 128. S-a reţinut în această speţă tentativa de tâlhărie. Pag. Cit. 222 Literatura distinge tentativa absolut improprie de infracţiune putativă. Nistoreanu.3 actualul cod penal. C-tin Mitrache op. 222 Ghe. s. el nu nimereşte ţinta. Literatura de specialitate a reţinut un exemplu în acest sens: fapta inculpaţilor care prin violenţă au sustras geanta victimei şi au constatat că nu conţinea valorile pe care le căutau.cit. alin. conform legii.. Al. datorită unor defecte nu pot duce la consumarea infracţiunii.Aurel Teodor Moldovan situaţie este. O a treia situaţie care face imposibilă consumarea acţiunii este lipsa obiectului de la locul în care se afla. În acest caz. Putem da exemplu în acest sens fapta infractorului care trage asupra rivalului său cu intenţia de a-l ucide. respectiv art 32 alin 2 din viitorul cod penal. 220 T. deşi. însă. Literatura juridică apreciază că există mai multe cauze datorită cărora rezultatul este imposibil să se producă.

pe când în cazul faptei putative.181. se aplică pedeapsa închisorii de la 10-25 ani.cit. Art.2. lipsa obiectului de la locul său este accidentală. doctrina caracterizează tentativa ca fiind „o formă atipică de infracţiune datorită împrejurării că latura obiectivă a acesteia nu se realizează Codul penal actual Noul cod penal Art 21. op.2. pag.1. Practic. (2) Tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată ale cărei limite se reduc la jumătate. 33 Pedepsirea tentativei (1) Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede în mod expres aceasta. Deosebirea faţă de tentativa absolut improprie este aceea că fapta putativă nu numai că nu este absurd concepută. în C-tin Mitrachenerealizându-se urmarea imediată a infracţiunii. faptei îi lipseşte caracterul infracţional. 133 .DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ fără să ştie că vechea căsătorie încetase prin moartea soţului). tentativa se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă. Fapta putativă se delimitează şi de tentativa relativ improprie. dar se realizează şi produce efectul urmării. (2) Tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată. Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă iar instanţa s-ar orienta spre aceasta. Incriminarea şi sancţionarea tentativei Tentativa îşi dovedeşte periculozitatea prin faptul că ea reprezintă o executare integrală sau în parte a elementului material al laturii obiective a infracţiunii. Pedepsirea tentativei (1) Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta. lipsa obiectului este totală.224 224 întregime”. fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei. tentativa se sancţionează cu amenda cuprinsă între minimul special şi maximul special al amenzii prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată. acţiunea prin care se urmăreşte rezultatul socialmente periculos este pusă în executare. (3) În cazul persoanei juridice. În cazul tentativei relativ improprii. De aceea.223 7. dar din cauze necunoscute făptuitorului.

Aurel Teodor Moldovan În doctrina penală există două concepţii privind incriminarea tentativei: reduse la jumătate. indiferent de gravitatea acestora. Pe de altă parte aceasta ar putea fi şi un beneficiu.2. care. îmbrăţişând ideea că punerea în pericol al unor categorii de relaţii sociale ocrotite. Aceasta este o nouă dovadă că legiuitorul din 2004 aplică principiul diversificării pedepsei pentru tentativă în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. Şi în acest caz există mai multe teorii cunoscute în doctrina penală privind sancţionarea tentativei. ceea ce nu mai este regăsit în reglementarea viitorului cod penal. va trebui să individualizeze din nou o pedeapsă pentru tentativă. prezintă ca şi fapt consumat un pericol social grav. Sancţionarea tentativei. La această pedeapsă se pot adăuga una sau mai multe pedepse complementare a) Concepţia incriminării nelimitate în care se susţine că tentativa trebuie incriminată fără excepţie în toate infracţiunile. Această din urmă soluţie ar avea neajunsul că instanţa. care susţine un sistem diferenţiat de aplicare a pedepselor pentru tentativă. fără ca minimul aplicat să scadă sub minimul categoriei inferioare categoriei pedepsei aplicate pentru infracţiunea consumată. Această teorie susţine că pedeapsa pentru tentativă ar trebui să fie similară cu pedeapsa pentru infracţiunea consumată. În cazul persoanei juridice. Teoria parificării pedepsei pentru tentativă cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. Această din urmă teorie este îmbrăţişată de legiuitorul penal român.3. după ce se pronunţă pentru o pedeapsă aplicabilă infracţiunii consumate. 7. pedepsele complimentare pot fi aplicate. Infracţiuni pentru care tentativa nu este posibilă 134 . Faţă de această teorie se delimitează teoria diversificării pedepselor. b) Incriminarea limitată a tentativei adoptată şi de legislaţia română penală prevede incriminarea tentativei numai în cazul infracţiunilor grave. Una ar fi aceea a aplicării unei pedepse cuprinsă între jumătate din maxim şi jumătate din minim. este mai puţin gravă decât vătămarea acestor relaţii. Actualul cod penal face referire şi la tentativa în cazul infracţiunilor comise de persoana juridică. De aceea considerăm că.1. Pedepsele complimentare se pot aplica persoanei juridice şi în mod cert se vor aplica şi persoanelor fizice. permiţând o marjă mai largă de apreciere pentru judecător. cu excepţia pedepsei dizolvării societăţii. de lege ferenda am putea avea două exprimări aplicabile în Codul penal. Cealaltă soluţie ar fi exprimarea că tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă în categoria imediat inferioară categoriei de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată.

reglementând două cauze de nepedepsire. iar în noul Cod penal la art.1. în cazul în care acţiunea a fost executată până la capăt din propria voinţă a făptuitorului. neputându-se reţine faţă de culpa sa forma tentativei. deci forma necesară de vinovăţie pentru a exista tentativă trebuie să fie intenţia directă sau indirectă.pag. se presupune că infractorul acţionează cu intenţia de a săvârşi infracţiunea. Aceste infracţiuni nu au o desfăşurare în timp ele consumându-se în momentul actului de executare (ex: infracţiunile desfăşurate verbal. având în vedere natura juridică a praeterintenţiei. sunt infracţiunile de imediată consumare (sau cu executare promptă). Din dispoziţiile legii reiese că. Motivul nepedepsirii infractorului în caz de desistare sau împiedicare a producerii rezultatului este dorinţa legiuitorului de a încuraja. În aceste cazuri însăşi actele de executare îşi pierd caracterul socialmente periculos. suntem în faţa unei cauze de nepedepsire. prin cuvinte – insulta. fie din cauza elementului obiectiv. Din punct de vedere al elementului subiectiv nu pot avea tentativă infracţiunile săvârşite din culpă şi cele praeterintenţionate.22.170. Din punct de vedere al elementului obiectiv tentativa nu este posibilă în primul rând la infracţiunile omisive. o îndeletnicire. Ultima infracţiune la care tentativa nu este posibilă este infracţiunea de obicei. avem o situaţie oarecum similară. calomnia. 135 . PARTEA GENERALĂ Interpretând articolului 20 din Codul reiese că tentativa nu este posibilă la toate infracţiunile fie din cauza elementului subiectiv. Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului Împiedicarea producerii rezultatului socialmente periculos al acţiunii infracţionale poate fi datorată atât unei voinţe sau a unui eveniment străin de voinţa făptuitorului. el se află în culpă. Efectuarea unui singur act nu are relevanţă penală iar infracţiunea se consumă tocmai prin repetarea acestor acte. 34. dar faţă de rezultatul agravat al acţiunilor sale. cât şi datorită faptului că nu mai există voinţa infracţională a făptuitorului. Iliescu op.4. În cazul infracţiunilor comise din culpă. sau din propria voinţă a acestuia. 7. având în vedere că tentativa presupune punerea în executare a rezoluţiei infracţionale. infractorul acţionează întradevăr cu intenţie. Infracţiunea de obicei presupune repetarea acţiunii în aşa fel încât să rezulte o obişnuinţă.cit. mărturia mincinoasă. O altă categorie pentru care tentativa nu este posibilă. de a stimula pe făptuitorii care renunţă la continuarea executării faptei sau împiedică producerea rezultatului socialmente periculos. Dispoziţiile Codurilor sunt similare în această materie. În cazul praeterintenţiei.2. atât datorită faptului că valoarea socială ocrotită nu mai este vătămată. În cazul în care rezultatul socialmente periculos nu se produce datorită întreruperii executării acţiunii sau datorită împiedicării producerii acestuia.DREPT PENAL. combinaţie între intenţie şi culpă. al căror element material al laturii obiective constă într-o inacţiune. În Codul penal actual această cauză de nepedepsire era prevăzută la art.etc.). Faţă de infracţiunea principală. căci infracţiunea se consumă în momentul neîndeplinirii obligaţiilor cerute de lege. 225 N.

3/1971. b) Întreruperea executării în cazul desistării. pag. Zolineak. nr. Cu privire la infracţiunea consumată.. putem aprecia. Spre exemplu va fi sancţionat pentru vătămare corporală făptuitorul care punând în executare hotărârea de a săvârşi infracţiunea de omor.1.cit. Al. 1976..226 7. În Codul penal se prevede că dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării rezultatului constituie o altă infracţiune se aplică pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită. iar în cazul împiedicării producerii rezultatului trebuie ca acţiunea să fi fost executată în întregime. în cazul otrăvirii). cât şi împiedicarea rezultatului trebuie să fie voluntare. deşi făcută din proprie iniţiativă s-au adus vătămări victimei până în momentul desistării.vol. Pag. 228 M. pag.2956/1970 R. 129.p.Aurel Teodor Moldovan pentru a fi cauze de impunitate desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului trebuie să îndeplinească anumite condiţii:225 a) În cazul desistării trebuie să existe un început de executare. Drept penal. Renunţarea.D. să fie expresia voinţei libere a făptuitorului.nr. Prin această cerinţă se înţelege implicit că trebuie evitată urmarea imediată (dacă la desistare avem o abandonare a executării începute.133. c) Atât întreruperea activităţii.S. s. spre exemplu. op. făptuitorul împiedică moartea victimei administrându-i acesteia un antidot. pag. să fie efective. respectiv împiedicarea producerii rezultatului.Bulai. desistarea trebuie să fie definitivă. Nistoreanu. Iaşi.178. Boroi op. Infracţiunea fapt consumat Infracţiunea consumată reprezintă forma tipică sau perfectă a infracţiunii în raport cu fazele desfăşurării activităţii infracţionale. op. făptuitorul să renunţe în totalitate şi pentru totdeauna la comiterea respectivei infracţiuni.R. Cit. adică să ducă la neconsumarea infracţiunii.Gen.227 Infracţiunea consumată presupune parcurgerea tuturor fazelor infracţiunii de la momentul intern al luării hotărârii infracţionale până la momentul producerii urmărilor socialmente periculoase.II. să fie din proprie iniţiativă. d) O condiţie specială pentru existenţa cauzei de impunitate în cazul împiedicării producerii rezultatului este că împiedicarea rezultatului trebuie să aibă loc înainte de descoperirea faptei. 226 227 136 .. spre deosebire de T. Efectele desistării şi împiedicării producerii rezultatului Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de impunitate în sensul că în aceste cazuri făptuitorul nu va fi pedepsit pentru infracţiunea pe care o începuse sau al cărei rezultat îl împiedicase.3. Ghe. De reţinut că pentru a fi efectivă.117.. a renunţat după ce a început executarea ( a aplica mai multe lovituri victimei). Fapta se consideră descoperită atunci când organele în drept sau orice altă persoană în afară de cele implicate la săvârşirea ei au luat la cunoştinţă de comiterea acesteia. C.194.cit. P. C-tin Mitrache. d. se poate reţine că suntem în situaţia împiedicării producerii rezultatului în condiţiile în care.

137 . La infracţiunile de pericol.4. În Codul penal există unele infracţiuni care după momentul consumării cunosc urmări noi. 229 C. calcularea termenului de prescripţie. fie datorită amplificării rezultatului iniţial. Faţă de acest ultim moment al epuizării.cit. iar rezultatul periculos s-a produs.Bulai. Infracţiunea fapt epuizat Infracţiunea fapt epuizat se deosebeşte de marea majoritate a infracţiunilor.DREPT PENAL. Determinarea momentului consumării prezintă interes practic în ceea ce priveşte o serie de probleme cum ar fi: determinarea legii aplicabile în spaţiu şi timp. calcularea termenului de prescripţie. Infracţiunea fapt epuizat este posibilă la infracţiunile continue. datorită executării acţiunii infracţionale se produce rezultatul socialmente periculos de exemplu infracţiunea de omor se consumă în momentul când s-a produs moartea.este imediat următor acţiunii infracţionale. o formă mai gravă datorită faptului că. incidenţa actelor de clemenţă. că acţiunea ce reprezintă elementul material al laturii obiective a fost îndeplinită. la care momentul consumării – acela al producerii rezultatului periculos .229 7. faţă de producerea ultimului rezultat se calculează şi sunt incidente aplicarea legii penale în spaţiu şi timp.1. etc. etc. putem aprecia că infracţiunea fapt epuizat este forma atipică de infracţiune. progresive şi la infracţiunile din obicei. incidenţa actelor de clemenţă. pe lângă momentul consumării şi momentul epuizării. PARTEA GENERALĂ tentativă. amplificării rezultatului iniţial sau continuării activităţii infracţionale. infracţiunea se consideră consumată în momentul în care s-a executat în întregime elementul material al laturii obiective de exemplu. infracţiunea de violare de domiciliu ori a sediului se consumă de îndată ce persoana a pătruns fără drept în locuinţa alteia ori a sediului.179. continuate. doctrina face distincţie între infracţiunea fapt consumat şi infracţiunea fapt epuizat.228 În cazurile arătate mai sus avem un moment ulterior momentului consumării infracţiunii şi acela este momentul epuizării infracţiunii. aşa cum am arătat. atunci şi răspunderea va fi mai mare pentru cel ce săvârşeşte fapta. prin aceea că la infracţiunea fapt epuizat putem constata o prelungire în timp a infracţiunii după momentul consumării. Dacă infracţiunea fapt consumat este forma tipică a infracţiunii. dacă rezultatul se agravează vătămând mai grav anumite relaţii sociale prevăzute de lege. La aceste infracţiuni distingem. pag. Prelungirea urmărilor se poate datora. Momentul consumării infracţiunii marchează momentul producerii definitive a rezultatului periculos. Infracţiunea fapt consumat este posibilă în condiţiile în care rezultatul socialmente periculos se produce în momentul executării elementului material al laturii obiective. Infracţiunea consumată atrage în toate cazurile răspunderea penală. fie datorită activităţii infracţionale care continuă. op. iar infracţiunea de rezultat se consideră consumată în momentul în care. De aceea.

1.1.Biro. vol. p. Matei Basarab.1. Pluralitatea de infractori presupune contribuţii efective care depind de latura obiectivă a infracţiunii şi voinţa comună de a coopera la săvârşirea unei infracţiuni. Constantin Bulai.186. p. V. Gen.8. Caracteristici Nu orice faptă comisă de mai multe persoane presupune şi o pluralitate de infractori. pluralitatea de infractori presupune colaborarea cu vinovăţie a mai multor persoane în vederea săvârşirii unei infracţiuni. Dongoroz.183. în caz de adulter partenerul nu cunoaşte că este implicat cu o persoană căsătorită. 232 Constantin Mitrache . V.230 Cooperarea persoanelor este exprimată de intenţia acestora de a realiza o anumită infracţiune împreună.cit.1. 230 231 138 . Drept Penal.185. Ed. 233 V. Formele pluralităţii de infractori p. fapta reprezintă o infracţiune. Editura Lumina Lex .p. Astfel. iar pluralitatea de făptuitori devine pluralitate de infractori232 . Dacă numai o persoană. Bulai. vol. Bulai..Dongoroz în Dongoroz 1.46. P.Dongoroz în Dongoroz 1. p. Drept Penal.231 Dacă nici o persoană nu a participat la comiterea faptei cu vinovăţie.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL VIII PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) 8. p. p. V. Astfel. p. Press Mihaela Bucureşti. C. L.180.gen. nu se poate reţine o pluralitate de făptuitori..1. iar fapta săvârşită fără vinovăţie nu este considerată infracţiune. Drept Penal. op. GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI 8. dintre cele care au săvârşit infracţiunea a acţionat cu vinovăţie.142. 1971. atunci. C. Avram Filipaş.391. Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii de infractori Noţiune Prin pluralitate de infractori se desemnează situaţia în care mai multe persoane săvârşesc o singură infracţiune. p. 1997.Papadopăol –Comentariu 1. Drept Penal. 1939..477.126..I. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997.2. p.

. respectiv art 376 din viitorul cod penal.DREPT PENAL.478. presupunând cooperarea mai multor persoane. De exemplu: va exista bigamie şi dacă unul dintre subiecţii infracţiunii săvârşeşte fapta fără vinovăţie. Constantin Bulai. fiind de ajuns ca unul dintre făptuitori să acţioneze cu vinovăţie. aceste infracţiuni au fost sau nu comise. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. Ed. 1997. bigamia art 303 din actualul cod penal. Op. 234 235 139 .1. vol. p. să răspundă penal. Drept Penal. Ed.392.236 Pluralitatea constituită există indiferent dacă au fost săvârşite sau nu mai multe fapte infracţionale din cele pe care şi le-au propus cei care s-au constituit237 . PARTEA GENERALĂ Pluralitatea de infractori se poate realiza în forme diferite: pluralitate necesară (naturală). p. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. Pluralitatea ocazională (participaţia propriu-zisă şi cea improprie) este forma pluralităţii de infractori ce poartă numele de participaţie penală. Avram Filipaş. Editura Lumina Lex . Bulai. Pluralitatea constituită presupune. în scopul săvârşirii unor infracţiuni. Şi în cazul pluralităţii constituite fiecare persoană este considerată că a săvârşit infracţiunea şi va răspunde penal pentru aceasta ca autor.235 Pluralitatea constituită există când infracţiunea se săvârşeşte prin simplul fapt al iniţierii sau constituirii unei asociaţii sau grupării interzise de legea penală.234 Nu este de esenţa pluralităţii naturale. V. De exemplu: încăierarea art.cit. Dongoroz. p.47. Press Mihaela Bucureşti. respectiv art 198 viitoarea reglementare. atât în cazul infracţiunilor bilaterale dar şi a celor ce presupun cooperarea mai multor persoane la săvârşirea faptei ca toţi făptuitorii să fie infractori. sau al aderării sau sprijinirii sub orice formă a acesteia. ca atare. p. p. Pluralitatea naturală sau pluralitatea necesară233 reprezintă forma pluralităţii de infractori în care cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este cerută chiar prin natura acesteia. Constantin Bulai. gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni. Specificul pluralităţii naturale de infractori este considerarea fiecărui participant ca autor al infracţiunii. având ca urmare tragerea la răspundere penală a fiecărui participant în funcţie de rezultatul produs şi participare. 322 din actualul cod penal. Press Mihaela Bucureşti. Avram Filipaş.. constituită şi ocazională (participaţia propriu-zisă şi participaţia improprie). fiind în eroare referitor la starea civilă a celuilalt.47. anumite fapte prevăzute de legea penală nu pot fi săvârşite de o singură persoană. 237 Constantin Mitrache . gruparea mai multor persoane devine infracţiune şi prin aceasta sunt evidenţiate condiţiile pluralităţii constituită de infractori. Constantin Mitrache . C. Drept Penal. p. 1997.186. Ca atare. Pluralitatea constituită nu este reglementată în partea generală a codului penal şi în partea specială. independent de împrejurarea că ulterior. 236 Matei Basarab. Această pluralitate este creată prin voinţa legiuitorului fiindcă scopul urmărit de către cei care s-au asociat prezintă un mare pericol (săvârşirea unor infracţiuni).gen.

2.8 140 . Constantin Bulai.241 Participaţia penală este reglementată de art.gen.Aurel Teodor Moldovan 8.. 243 C.85. Trei. p.gen. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. Press Mihaela Bucureşti. A. indiferent dacă aceasta a fost consumată sau a rămas în faza de tentativă pedepsibilă. Instituţii de drept penal. sau de înlesnire. Mitrache.47. Editura Lumina Lex . 1997.. Trei. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. Bulai. spre deosebire de celelalte forme de pluralitate. 239 Matei Basarab. Iaşi. Instituţii de drept penal. Ed. 23 Cod Penal actual care prevede următoarele: „participanţi sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori.1.1.. Ed.. Ed.cit. Ed. Drept Penal. B) La comiterea faptei să îşi fi adus contribuţia mai multe persoane decât ar fi fost necesar potrivit naturii faptei. comentarii în Codul Penal comentat. Matei Basarab. Filipaş .237. În cazul pluralităţii ocazionale de infractori. Literatura juridică susţine că pluralitatea ocazională ar fi posibilă numai la săvârşirea infracţiunilor ce şi le-au propus cei care s-au constituit. Editura Lumina Lex. 1995.1. 242 Constantin Mitrache . C. 1997. Mitrache. dar este comisă în mod concret şi ocazional de mai multe persoane. sprijinire materială sau morală – de complice. Ed. p.1.238 Prin această caracteristică se subliniază posibilitatea existenţei unei pluralităţi ocazionale la o pluralitate naturală şi la o pluralitate constituită de infractori. op. p. Avram Filipaş. Generalităţi privind participaţia penală Participaţia penală reprezintă acea formă de pluralitate de infractori în care. p. Filipaş . 240 V. Press Mihaela Bucureşti. vol. p.393. p. Participaţia penală există atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii: A) Să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. p. la comiterea faptei prevăzute de legea penală participă un număr mai mare de persoane decât este necesar. Drept Penal.47. p.. Papadopol. Constantin Bulai. Deci.239 Nu este posibilă participaţia penală la constituire. ea există atunci când o infracţiune prin conţinutul ei legal poate fi săvârşită de o singură persoană. Fundaţiei Chemarea. În altă opinie -„participaţia penală este posibilă în cazul depăşirii numărului de făptuitori necesari pentru existenţa pluralităţii constituite”240 .2. 241 C. vol. când prin actele de sprijinire se intră întro pluralitate constituită. instigatori sau complici”. Ed. fiecare participant este considerat că a contribuit cu o parte la săvârşirea infracţiunii şi va răspunde penal în funcţie de contribuţia adusă la săvârşirea infracţiunii.de autor.143. 2001. sau de determinare la săvârşirea 238 Constantin Mitrache . A. PARTICIPAŢIA PENALĂ 8.gen. p. 49.a Iia. vol. C. Contribuţia făptuitorilor la săvârşirea faptei poate consta în acte de executare – directă sau nemijlocită. fiecare cooperând cu acte care pot fi de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură. Matei Basarab. Bulai.. p. Drept Penal. p. 2001. Avram Filipaş.

Indiferent de modalitatea în care participanţii îşi aduc contribuţia la săvârşirea faptei este considerată îndeplinită condiţia cooperării mai multor persoane la comiterea faptei. Bulai . Filipaş .cit.431. Criteriul atitudinii psihice faţă de rezultatul faptei comise distinge între participaţia proprie şi participaţia improprie: a) Participaţia proprie sau perfectă sau propriu-zisă se caracterizează prin aceea că toţi participanţii acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie la săvârşirea infracţiunii. Bulai. Criteriul contribuţiei participanţilor la săvârşirea faptei şi producerea rezultatului. intenţie. făcându-se diferenţierea între formele principale de participaţie şi formele secundare de participaţie: a) participaţia principală –când prin contribuţia participantului se realizează însăşi conţinutul infracţiunii. p. Constantin Bulai. Ed.2. p. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. II. toţi participanţii trebuie să fie animaţi de aceeaşi voinţă de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală. p. Deci. Criteriul contribuţiei participanţilor la comiterea infracţiunii face deosebirea între: a) activitatea de executare directă şi nemijlocită a faptei – activitate care este specifică autorilor şi coautorilor b) activitatea de determinare la comiterea unei fapte – activitate specifică instigatorilor c) activitatea de înlesnire sau de ajutare la săvârşirea faptei – activitatea specifică complicilor.2. op. Se mai susţine în literatura de specialitate că există participaţie proprie şi atunci când toţi participanţii acţionează cu forma de vinovăţie culpa la comiterea unei fapte din culpă. Trei..245 b) Participaţia improprie sau imperfectă presupune ca participanţii la săvârşirea infracţiunii să nu acţioneze cu aceeaşi formă de vinovăţie (unii cu intenţie -alţii culpă.Dongoroz . op.cit.246 III. adică. Instituţii de drept penal. în funcţie de diferite criterii: 244 : I. Press Mihaela Bucureşti. fapta trebuie săvârşită de către cel puţin unul dintre participanţi cu vinovăţia cerută de lege.86 247 Constantin Mitrache . C. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. deci prin acte de coautorat. p. A. este o altă condiţie.236-237. Bulai. p.49 244 245 141 . 246 C. Felurile participaţiei penale Literatura de specialitate şi legislaţia face deosebire între felurile şi genurile diferite de participaţie penală. C) Legătura subiectivă între participanţi.DREPT PENAL.specific autorilor şi coautorilor. Avram Filipaş.243 8. PARTEA GENERALĂ infracţiunii – de instigator. C.242 D) Existenţa participaţiei este condiţionată de calificarea faptei comise prin contribuţia mai multor persoane ca infracţiune. C.fără vinovăţie). V.. Mitrache. 1997.431 şi urm. Dongoroz I. Ed. însă numai la actele cu executare directă. 2001.

2.86 251 Matei Basarab.2. chiar dacă contribuţia sa poate fi incriminată şi ca instigare şi coautorat. culpă. şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două sau mai multe persoane. p. p. vol. Trei. Mitrache.când contribuţiile participanţilor nu se înscriu în realizarea acţiunii sau inacţiunii ce reprezintă însăşi fapta incriminată.86 249 V. în mod nemijlocit indiferent că a comis-o cu intenţie. p. Ed.191. a luat singur hotărârea infracţională şi nu a fost sprijinit la comiterea infracţiunii de nici o persoană. Autoratul reprezintă forma de participaţie penală în care o persoană săvârşeşte prin acte de executare fapta prevăzută de legea penală. autorul trebuie să acţioneze întotdeauna cu intenţie. cum ar fi instigatori şi complici. fiindcă nu există participaţie. şi nu se aplică regulile concursului de infracţiuni.1. singur. Drept Penal. Editura Lumina Lex . Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. Autoratul reprezintă o formă de participaţie esenţială şi necesară. Instituţii de drept penal. 250 C. la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală. Din punct de vedere subiectiv. Nu se poate susţine că ea a săvârşit fapta de autorat.cit. C. 2001.gen. p. vor atrage aplicarea formei de participaţie a instigării.250 Coautoratul reprezintă forma de participaţie în care. Ed. – specifică complicilor şi instigatorilor. C.” Coautorii sunt persoanele care săvârşesc nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală. 2001.409. Bulai. Dongoroz. este posibilă participaţia sub 248 C. A. Autor este cel care săvârşeşte acţiunea (inacţiunea) prevăzută în norma incriminatoare. Mitrache. Filipaş . Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal.1 Autoratul şi coautoratul Atât art 24 din Actualul Cod penal cât şi art 46 din Viitorul Cod penal definesc similar autorul ca fiind: „Autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală. iar în cazul participaţiei improprii acţionează din culpă sau fără vinovăţie. A. Participarea unei persoane la comiterea unei infracţiuni poate fi considerată coautorat (nu şi instigare şi coautorat).247 Ca atare. Bulai. fără de care celelalte forme de participaţie – instigarea şi complicitatea nu ar putea exista.249 Autoratul. op. 142 . însă nu îi exclude în mod automat. Ca atare.. la participaţia proprie. Trei. Coautoratul nu necesită prezenţa altor participanţi. Explicaţii teoretice….248 8. Filipaş . După cum se poate observa spre deosebire de actualul cod penal viitorul cod penal dă o definiţie clară şi explicită a coautorului. ca formă de participaţie presupune cooperarea mai multor persoane la comiterea infracţiunii ca instigator sau complice.Aurel Teodor Moldovan b) participaţia secundară. p. Instituţii de drept penal. Participarea la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni prin două activităţi deosebite – una de instigare şi alta de complicitate.art 46 alin 2 din Viitorul cod penal. formele principale de participaţie sunt coautoratul faţă de celelalte forme de participaţie şi instigarea faţă de complicitate.

Ca atare. decizându-se că acte de executare – de coautorat – sunt şi acelea care contribuie în mod indirect la comiterea faptei. op. a fost dat în practica judiciară. apărarea. unele cu cuţitele. se realizează participaţia. op.Dongoroz. Din punct de vedere subiectiv coautoratul – ca formă a participaţiei proprii Matei Basarab. 252 253 143 . loviturile aplicate de mai multe persoane victimei infracţiunii. p. au mai venit încă patru persoane care au început să o lovească şi ele. cu acte de executare (nemijlocit). Editura Lumina Lex .cit.412 Matei Basarab. vor fi coautori ai infracţiunii obiective ai infracţiunii complexe de tâlhărie. aceste contribuţii reprezentând în fapt elementul material al laturii obiective a respectivei infracţiuni. vol.7. p.254 Existenţa coautoratului nu este influenţată de momentul în care îşi aduc contribuţiile coautorii la săvârşirea faptei. 1971.gen. iar altele cu alte obiecte şi cu picioarele.p. care se află într-un grup de persoane –au hotărât să lovească pe cei care constituiau grupul respectiv şi au executat în comun acţiunea.251 Coautoratul presupune contribuţia a cel puţin două persoane la comiterea faptei prevăzute de legea penală. la tâlhărie acela care imobilizează victima pentru ca altul să-i sustragă bunurile aflate asupra sa este coautor. Sunt acte de coautorat. În ceea ce priveşte infracţiunile complexe.. dacă a existat o rezoluţie infracţională (hotărâre infracţională) comună. p. adică persoanele respective să săvârşească acţiunea care face parte din latura obiectivă a conţinutului infracţiunii. contribuţia coautorilor la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală putând fi concomitentă sau succesivă. . p.Papadopol. Acţiunea coautorilor de executare nemijlocită a infracţiunii nu trebuie să fie identică.162.4065din 1971 în RRD nr. Drept Penal. Matei Basarab.185. se poate realiza forma de participaţie a coautoratului prin acte de executare diferite. p. chiar dacă nu toate loviturile aplicate au fost mortale... comentariu în codul penal . D nr. când mai multe persoane – dintre care una vroia să se răzbune pe un duşman al său. dar şi când alături de coautori la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală au contribuit şi participanţi instigatori şi complici. Legătura subiectivă poate interveni înainte sau în timpul executării acţiunii.277. A. Drept Penal.I.1.S s. 255 V. op. PARTEA GENERALĂ forma coautoratului fără alţi participanţi. În acest fel toţi au acţionat simultan şi conjugat la suprimarea vieţii victimei.Loghin.cit. o. p. spre exemplu. op.III. 256 V.412 254 T. iar altul sustrage bunul din posesia victimei. Legătura se poate stabili şi în timpul executării acţiunii. Dincu.cit. Acţiunea trebuie comisă împreună sau în comun. rezultat prevăzut şi dorit sau acceptat de fiecare dintre ei252 ..cit. la comiterea în comun a aceleiaşi infracţiuni. vol. p.1.253 Un alt exemplu. p. doi participanţi care împart sarcinile şi rolurile la comiterea faptei: unul exercită actele de violenţă sau de ameninţare.164.. O.p. De exemplu.253. cum sunt actele prin care se face imposibilă rezistenţa. Editura Lumina Lex . conform acţiunilor care constituie elementul material al laturii obiective al infracţiunii complexe. de altfel. Astfel..cit. p.DREPT PENAL. p.136. Coautorii sunt persoanele care au cooperat ocazional şi în baza unei legături subiective. vol.gen. sau care obstaculează energiile ce tind să combată producerea rezultatului. Spre exemplu: în timp ce inculpatul lovea victima. de omor.T. iar legătura subiectivă s-a stabilit înainte de punerea în executare a acţiunii. fiind necesar să se completeze doar într-o acţiune unică. vol.

o activitate. Filipaş . Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. dar atâta timp cât nu toţi participanţii au calitatea de subiect calificat. Ed. A.Dongoroz.51. care nu au calitatea cerută de lege pentru acea infracţiune. când obligaţia de a îndeplini o acţiune. de către literatura juridică. art. op. Unele infracţiuni nu pot fi comise în coautorat deoarece sunt cu autor unic: ameninţarea (art. ş-a. vol. Drept Penal. p.I. asemenea fapte se comit din culpă.194. ş.a. 262 Cod Penal actual. făptuitorii care acţionează din culpă sunt autori ai unor infracţiuni distincte. 1997.pen. Numai în situaţia în care s-au înţeles să nu ia măsurile de protecţia muncii prevăzute de lege (cu intenţie) va exista coautorat. legea penală. Se susţine. Mitrache.87. S-a exprimat opinia că este posibil coautoratul la această infracţiune256 .164. actual. Bulai. 193 Cod Penal actual. de a ieşi din pasivitate. art.259 Codul penal actual Noul cod penal Art 25. op. nu pot comise în coautorat infracţiunile ce presupun inacţiunea. determină pe o altă persoană intenţie. p.mărturia mincinoasă (art.pen. măsurile de protecţie a muncii.260 Cod Penal actual. De exemplu .Instigatorul Instigator este persoana care. Instituţii de drept penal. Avram Filipaş.258 Infracţiunile care nu permit coautoratul ca formă de participaţiei penale. Trei. 259 C. În funcţie de elementul material al infracţiunii. astfel că nu va exista participaţie propriu-zisă. Deci. dacă acesta nu îndeplineşte. viitor. respectiv art 52 C.1. permit însă celelalte forme de participaţie – instigarea şi complicitatea care de altfel nu cunosc restrângeri. dacă sunt îndeplinite condiţiile din art. Matei Basarab.416. Spre exemplu .31 C. p. contribuţia tuturor participanţilor poate fi de executare directă. de exemplu. p. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal.266 Cod Penal viitor). 257 258 144 . funcţionar public.Instigatorul Art 47. 2001. eventual. că atunci când obligaţia de-a face este cerută de un organ colectiv.gen.Aurel Teodor Moldovan – presupune săvârşirea actelor de executare de către toţi participanţii cu aceeaşi formă de vinovăţie: intenţie sau culpă. cu Instigator este persoana care. De asemenea. 273 Cod Penal viitor). S-a susţinut.Vasiliu. determină pe o altă persoană să săvârşească o fapta prevăzută de să săvârşească o fapta prevăzută de legea penală. Ed. participaţie improprie. ceilalţi participanţi. membrii colectivului au calitatea de coautori257 . În realitate. este personală.nedenunţarea (art. T. cu intenţie. vol. Editura Lumina Lex . 206 Cod Penal viitor). că în ceea ce priveşte infracţiunile din culpă nu poate exista coautorat.. vor avea calitatea de complici. C. funcţionar) doar dacă făptuitorii au calitatea cerută de lege pentru a comite fapta. 260 Constantin Mitrache .cit. Constantin Bulai. p. art. nu pot fi comise în forma participaţiei coautorat acele infracţiuni care presupun existenţa unui subiect calificat (gestionar.255 Infracţiunile care nu pot fi comise în coautorat. Nu este posibil coautoratul nici în ceea ce priveşte infracţiunile care se comit în persoana improprie. Press Mihaela Bucureşti. atunci fapta va fi incriminată în funcţie de subiectul calificat. V. ci... p.cit.

264 Activitatea de determinare trebuie să aibă loc în timp anterior hotărârii de a săvârşi o infracţiune de către autor.. deosebindu-l de instigat care este autorul material al infracţiunii.1.197. Nr. ci o instigare fără efect sau neizbutită 262 . în Dongoroz 1. determină pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.261 Dacă în urma activităţii de instigare nu s-a reuşit să se determine instigatul să-şi însuşească hotărârea de a săvârşi infracţiunea. Determinarea însemnă o operaţie de inoculare în conştiinţa instigatorului a hotărârii de a săvârşi o infracţiune. incitare. cu intenţie. Mijloacele de obţinere a determinării instigatului de a săvârşi o infracţiune sunt diverse: de la rugăminţi. instigator. Dongoroz. Instigatorului îi aparţine hotărârea de a săvârşi o faptă prevăzută de legea penală.nr. Dacă activitatea de determinare la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală are loc faţă de o persoană care a luat înainte hotărârea de a săvârşi acea Matei Basarab.I.2.cit. p. p.88. s. complet militar.2 Instigarea Instigarea reprezintă acea formă a participaţiei penale ce constă în fapta de a determina cu intenţie.cit.Oancea.DREPT PENAL. p. p. PARTEA GENERALĂ 8. îndemnuri. şi care va săvârşi infracţiunea.Dincu. Bulai.S. 261 262 145 . p. P. prin orice mijloace de către o persoană numită instigator a altei persoane numită instigat. Pentru a exista instigarea sub forma participaţiei penale se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii: a) efectuarea unei activităţi de determinare din partea unei persoane. până la constrângerea acestuia. Drept Penal.2. oferire de cadouri. reprezentând însuşirea ideii de către cel instigat.Oancea.p. p. d. atunci nu va exista o instigare perfectă. A.. op.gen.cit.197. Determinarea este şi o exteriorizare a intenţiei instigatorului. p. manifestată prin aceea că hotărăşte să comită infracţiunea la care a fost îndemnat. împrejurare care reiese din aceea că trece la executarea ei. Deoarece hotărârea de a săvârşi infracţiunea aparţine instigatorului.. Ed.417 C. p. promisiuni. Editura Lumina Lex . vol. op. vol. manifestată prin îndemn.297. 1992.p. Drept Penal. acesta mai poartă numele de autor moral al infracţiunii.. Filipaş .260 Instigator este persoana care. nu se va realiza nici condiţia participaţiei penale. I. 2001.11/1972. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. faţă de o altă persoană numită instigat. A. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.263 Instigarea este posibilă la toate faptele prevăzute de legea penală. După cum se poate observa există o identitate de conţinut intre actuala şi viitoarea reglementare. op. 264 T. 265 C. Bulai. hotărâre pe care el o transmite altei persoane numită instigat. ca atare. Instituţii de drept penal. ca atare activitatea de determinare nu cunoaşte restrângeri cu privire la infracţiune. 263 V. C.392. Mitrache..171. Trei. în RRD.Gen. p.126/1971. I.395-396.

gen. op.Aurel Teodor Moldovan infracţiune.1970.213/1970. sub raport subiectiv. p. De asemenea.265 b) activitatea de determinare trebuie să privească săvârşirea unei fapte penale. 146 .cit. De exemplu – nu va fi determinare la comiterea infracţiunii de dezertare în cazul în care instigatul nu are calitatea cerută de lege – aceea de militar.88. Dacă instigatul nu a trecut la săvârşirea faptei. cu alte cuvinte instigatul trebuie să săvârşească fapta cu vinovăţie. 2001. Instigatorul trebuie să acţioneze cu intenţie. având în vedere rezultatul obţinut în activitatea de determinare. Dacă cel instigat nu are calitatea cerută de lege pentru a comite fapta prevăzută de legea penală la care este determinat.II. vol. Ed. ca atare nu se realizează forma de participaţie a instigării.d. atunci condiţia nu este îndeplinită. C. numai intenţie. Filipaş . Bulai. sp. p. Instigarea poate îmbrăca mai multe forme. A.S.176. II. Instituţii de drept penal. atunci.267 Comiterea faptei de către instigat cu intenţie. I. se realizează complicitate morală. în CD.266 c) existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat. Tinând cont de mijloacele folosite de instigator pentru determinarea instigatului să săvârşească o infracţiune se disting: 266 C. Această legătură se realizează când primul concepe comiterea unei fapte prevăzute de legea penală şi hotărăşte să determine o altă persoană să o săvârşească. activitatea de determinare se desfăşoară. I. 267 M. Drept Penal. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. având în vedere persoanele instigate sau care instigă. Zolyeak.nr. reprezentând o întărire a deciziei infracţionale luate anterior. p.Fodor în Dongoroz I. Deci. feluri având în vedere forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta. determinarea trebuie să privească săvârşirea unei fapte concrete prevăzută de legea penală şi trebuie făcută în aşa fel încât instigatul să înţeleagă intenţia instigatorului. având în vedere modul şi mijloacele folosite de instigator. Mitrache.206-207. p. p. realizează condiţiile unei instigări proprii sau perfecte. activitatea instigatorului putând fi incriminată în mod distinct ca infracţiune. iar în cazul în care instigatul săvârşeşte infracţiunea din culpă sau fără vinovăţie sunt realizate condiţiile unei instigări imperfecte sau improprii. dar ulterior s-a desistat sau a împiedicat producerea rezultatului condiţia este considerată ca îndeplinită. T. Trei. Instigatul poate săvârşi fapta din culpă sau fără vinovăţie. atunci se consideră că nu este îndeplinită condiţia de mai sus. B) instigarea improprie sau imperfectă ce se caracterizează prin lipsa coeziunii psihice între instigator şi instigat. d) instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost instigat sau să fi realizat cel puţin o tentativă posibilă.284. Dacă instigatul a început săvârşirea faptei la care a fost determinat. atât directă dar şi indirectă. Ţinând cont de forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta: A) instigarea proprie sau perfectă ce constă în stabilirea unei concordanţe sub raport subiectiv între instigator şi instigat.

expresă sau tacit. Ed. Atunci când coinstigarea este făcută succesiv. dedus din modul de realizare instigarea colectivă este incriminată ca infracţiune de sine stătătoare având denumirea de instigarea publică şi apologia infracţiunilor (art.Papadopol. 1997. În funcţie de numărul persoanelor faţă de care se exercită activitatea de determinare.53. p.. comentariu în Codul Penal. activitatea celorlalţi instigatori ne mai având rol de determinare. p. După numărul persoanelor ce desfăşoară activitatea de instigare se disting: A) instigarea cu un singur instigator B) instigarea care presupune colaborarea mai multor persoane pentru a determina una sau mai multe persoane să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.când instigatorul se adresează unui număr nedeterminat de persoane. 272 V. op. fără a cunoaşte unul de celălalt atunci se realizează un concurs de infracţiuni. op. Mitrache. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. când pentru determinarea unei persoane să comită o infracţiune se folosesc mijloace diferite: oferirea de daruri.324 alin.DREPT PENAL. art.88 269 Constantin Mitrache . Instituţii de drept penal. A. B) instigarea calificată.1. care ar fi condiţionată de săvârşirea de instigat a infracţiunii fapt consumat sau a tentativei pedepsibile. PARTEA GENERALĂ A) instigarea simplă când mijloacele folosite pentru a determina o persoană să comită o infracţiune sunt simple. În funcţie de modul de acţiune al instigatorului pentru a determina instigatul la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală: 268 C. Press Mihaela Bucureşti. Nu vor fi îndeplinite condiţiile uni coinstigări în cazul în care activitatea de determinare a avut loc succesiv. Filipaş . III.1 Codul Penal actual. Editura Lumina Lex .cit. p. exercitarea de presiuni.89. Mitrache. iar instigatul a luat hotărârea de a săvârşi infracţiunea după ce a fost determinat de primul instigator. B) instigarea colectivă. Ca atare.269 Dacă acţionează în determinarea unei persoane mai mulţi instigatori. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. Drept Penal.gen. există coinstigatori.. 271 C.. este necesar să se dovedească că toţi instigatorii au avut intenţie în determinarea instigatului să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. ci de în întărirea deciziei infracţionale. 2001. dacă s-a realizat o legătură subiectivă între ei. se fac două deosebiri: A) instigarea individuală – activitatea de instigarea se desfăşoară asupra unei singure persoane sau asupra mai multor persoane determinate. Trei. C. ameninţări.270 IV. Instituţii de drept penal. Deoarece această instigarea are un caracter periculos.196.173. Ed. p. 270 V. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. p. Constantin Bulai.Dongoroz. 268 În acest ultim caz. vol.cit. p. Ed. Trei. Filipaş . p. această formă de instigare nu mai poate fi considerată formă de participaţie penală.. 147 .422. 2001. Matei Basarab. A. 368 Codul Penal viitor). Bulai. C. exemplu : rugăminţi. îndemnuri. activitate ce caracterizează forma de participaţiei a complicităţii. Bulai. Avram Filipaş. Coinstigarea poate fi făcută concomitent sau succesiv.271 V.

vol. Dacă persoana ce mijloceşte această instigare se limitează la acest rol atunci ele participă sub forma complicităţii. putem deosebi: A) instigarea explicită (deschisă) instigatorul expune în mod deschis scopul său. p.instigatorul nu a reuşit să îl convingă pe instigat să săvârşească infracţiunea. VII.Aurel Teodor Moldovan A) instigarea imediată –instigatorul se adresează direct. 148 . dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mică. nemijlocit instigatului la determinarea acestuia să săvârşească fapta prevăzută de legea penală. p. VIII.274 În art.29 din Codul Penal actual este prevăzută „Instigarea neurmată de executare” în următoarea formulare „Actele neurmate de executarea faptei. în formă consumată sau de tentativă pedepsibilă.272 dacă mediatorul are şi o contribuţie personală atunci el devine coinstigator.gen. iar persoana ce a încercat determinarea nu poate fi considerată participant. B) instigarea ascunsă (perfidă) fiindcă instigatorul nu îşi dă în vileag rolul faţă de instigat.Bulai.gen. I. După rezultatul obţinut în determinarea instigatului la comiterea faptei prevăzute de legea penală. când se precizează infracţiunea care urmează să fie comisă B) instigarea indeterminată. p. Având în vedere rezultatele urmărite prin instigare: A) instigarea poate fi determinată.” 8. spre exemplu. afară de cazul când actele îndeplinite de autor până în momentul desistării constituie altă faptă prevăzută de legea penală.cit.395-396. Actele arătate în alineatul precedent nu se sancţionează. reuşit. când instigatorul. astfel că acesta din urmă crede că ideea infracţională îi aparţine.2. B) instigarea cu efect negativ . p.273 Atunci când instigatul a săvârşit fapta la care a fost instigat.2. B) instigarea mediată – determinarea are loc prin intermediul altei persoane. se întrunesc condiţiile unei instigări perfecte reuşite. Editura Lumina Lex . se deosebesc: A) instigarea cu efect pozitiv.1.. o.1992. Drept Penal. Matei Basarab.423. ca atare nu sunt îndeplinite condiţiile instigării.3 Complicitatea 273 274 C.Oancea. îi spune instigatului să facă ce ştie pentru a procura banii. p.instigatorul reuşeşte să îl convingă pe instigat să accepte hotărârea de a săvârşi infracţiunea.197. În cazul în care pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă. Drept Penal. VI. chiar prin comiterea unei infracţiuni. În funcţie de modul în care este comunicată ideea infracţională. spre a convinge la săvârşirea faptei pe instigat. se aplică pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani”. precum şi actele de instigare urmate de desistarea autorului sau de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului se sancţionează cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care s-a instigat şi minimul general.

adică între începerea executării şi până la consumarea acesteia.1966/1968. col. sau că va favoriza infractorul.220.p.1038 280 T. PARTEA GENERALĂ Complicitatea este forma participaţiei penale. complicitatea priveşte o anumită faptă prevăzută de legea penală. op. în esenţă putând spune că în general. Promisiunea de tăinuire a bunurilor sau defavorizarea infractorului.82 279 D. 247-248.S. Are loc înainte de comiterea infracţiunii sau cel mai târziu până în momentul comiterii infracţiunii şi reprezintă o încurajare a autorului. pag.2250/1973. sau să ajute pe autor la comiterea faptei.pen. după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.278 În acest caz suntem în faţa unei complicităţi morale.1968. Ajutorul dat de complice priveşte activităţile desfăşurate de acesta chiar în timpul săvârşirii infracţiunii. Înlesnirea se referă la acte îndeplinite anterior începerii executării (ex: procurarea de mijloace.S. sau ajută în orice fel la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.P. promite că va tăinui bunurile provenite din aceasta. nu se săvârşeşte propriu-zis. luarea de măsuri. sau crearea de condiţii. Participaţia improprie.D. procurarea de informaţii sau activităţi ce reprezintă o contribuţie morală (ex: procurarea de informaţii cu privire la obiectul infracţiunii). Condiţiile complicităţii a) Nu putem vorbi de complicitate fără ca să existe o faptă penală comisă de autor.275 Se face o clară distincţie276 între activităţile de înlesnire şi activităţile de ajutor..6/1968. a cheilor). deschiderea unei uşi. V.N.Papadopol. Literatura a reţinut în mod corect că actele de complicitate nu sunt indispensabile autorului pentru comiterea faptei. cunoscând intenţia lui. Literatura a apreciat în mod corect că activitatea unor persoane de a însoţi înarmate cu diferite obiecte contondente pe inculpat.DREPT PENAL. Nistoreanu.nr.1.Boroi. d. ci numai se întregeşte acest element material. C. Cit.172 277 Ghe. 278 T. op. facilitarea posibilităţii autorului de a se apropia de obiectul asupra căruia urmează să acţioneze. pag. pag. op. chiar dacă. Din această definiţie reiese caracterul complicităţii de contribuţie indirectă.cit. înainte sau în timpul săvârşirii faptei. Infracţiunea de omisiune a denunţării.. R. Este îndeplinită condiţia şi atunci când s-a săvârşit doar o tentativă pedepsibilă. Cit pag. constituie complicitate. Acţiunile pot fi: comisive (înmânarea armei. J. de natură să uşureze de comiterea faptei. sau care. d.V. etc277 ) Aceste acţiuni se situează în faza de pregătire a comiterii infracţiunii. ce constă in activitatea persoanei care înlesneşte. 275 276 149 .pag.nr. s.249. Al. care a comis fapta de omor. acele persoane au înlesnit realizarea fapte.Zlătescu. C-tin Mitrache. Această condiţie priveşte latura obiectivă a complicităţii. asigurarea pazei) sau omisive (neîncuierea unei uşi pe care paznicul trebuia să o închidă). elementul material al infracţiunii.. mediată la comiterea infracţiunii. deoarece. b) O a doua condiţie priveşte săvârşirea de către complice a unor acţiuni menite să înlesnească. Neîndeplinirea de către complice a promisiunii făcute nu înlătură caracterul de complicitate.. prin întărirea şi întreţinerea hotărârii autorului de a săvârşi fapta. deşi nu a avut o contribuţie materială în timpul agresiunii. Prin contribuţia complicelui. şi pot fi activităţi materiale (ex: procurarea armei.

complicitatea concomitentă. dacă se dovedeşte că în raport de rezultatul mai grav. promisiunea de tăinuire a bunurilor şi de favorizare a infractorului. 2. 281 282 150 .priveşte actele executate de complice prin care se dă sprijin autorului în momentul săvârşirii infracţiunii: încurajarea infractorului. etc) 2. indirectă sau praeterintenţie. Priveşte activităţile complicelui pentru pregătirea infracţiunii. c) După modul direct sau indirect în care se realizează contribuţia complicelui la săvârşirea infracţiunii: 1. 283 A. înlăturarea de obstacole.202. atât autorul cât şi complicele au aceeaşi formă de vinovăţie.280 Vinovăţia se apreciază numai faţă de persoana complicelui. etc. când autorul săvârşeşte fapta din culpă.Dincu. b) După momentul în care se acordă ajutorul: 1.cit. pag. similară cu autorul. informaţii. pag.Bulai.279 c) Complicitatea se săvârşeşte numai cu intenţie directă.Aurel Teodor Moldovan S-a reţinut corect în literaură că reprezintă o promisiune de tăinuire şi promisiunea de nedenunţare a faptei de către persoana care. 206.269. materială. pentru a ajuta pe autor să pătrundă în acea incintă. oferirea armei.2.cit. complicitatea mediată.Bulai. complicitatea prin inacţiune (omisivă). complicitatea prin acţiune (comisivă). (ex: oferirea de instrumente. constă în acte de sprijin material: procurarea instrumentelor de săvârşire a infracţiunii. complicitate anterioară. complicele a avut o poziţie subiectivă. proprie. 2. nefiind importantă forma de vinovăţie a autorului. când ajutorul complicelui constă în neîndeplinirea unor obligaţii legale: fapta paznicului de a nu activa alarma într-o anumită incintă. complicitatea poate fi: 1. op. Complicitatea este posibilă în cazul infracţiunilor praeterintenţionate. etc.. 2. anume intenţia. Cit. complicitatea poate fi: 1. op. 8. 284 C. 209.209. etc. sau fără vinovăţie. când. potrivit legii ar avea obligaţia să o facă. când însuşi complicele ajută pe autor la comiterea infracţiunii.cit. improprie.4. Felurile complicităţii: a) După natura ajutorului dat la săvârşirea infracţiunii. op. complicitate nemijlocită.cit. Matei Basarab. op. 2. Participaţia improprie C. care întăresc rezoluţia infracţională: procurarea de informaţii cu privire la obiectul infracţiunii. op. e) După forma de vinovăţie. complicitatea morală constă în acte de sprijin moral. pag.pag. Dongoroz. când sprijinul este dat prin intermediul altui participant (instigator sau complice) d) După aspectul dinamic281 al contribuţiei complicelui la săvârşirea faptei: 1.2.

care săvârşesc cu voinţă comună o faptă prevăzută de legea penală. pag. alţii chiar fără vinovăţie. avem modalitatea lipsă de vinovăţie şi intenţie. A treia modalitate este modalitatea culpă şi intenţie în care se reţine participarea din culpă a participantului la fapta săvârşită cu intenţie de autor. şi care săvârşeşte acea faptă fără vinovăţie: iresponsabil.283 Reglementarea în legea penală română a participaţiei improprii este o reflectare a concepţiei din doctrină potrivit cu care unitatea în raport cu care se apreciază contribuţiile mai multor persoane..Boroi. etc..252. s-a propus soluţia ca instigatorul să fie considerat autorul mediat. citată de Ghe. sau a autorului de mână lungă (de longa manus).284 Participaţia improprie poate exista la toate formele de participaţie. Pentru reglementarea în literatura de specialitate a participaţiei improprii. În Codul penal român sunt reţinute doar primele două forme de participaţie improprie. Nistoreanu. A doua modalitate este modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie. Pag. nu şi la cele din culpă.DREPT PENAL. În fine. a) Modalitatea intenţie şi culpă constă în determinarea. De aceea pentru a combate această teorie a apărut teza autorului imediat care presupune considerarea ca autor mediat al infracţiunii pe instigatorul care determină cu intenţie pe o altă persoană să săvârşească o infracţiune. inclusiv în cazul coautoratului.285 Având în vedere că fapta nu era infracţiune în raport cu autorul ei. la săvârşirea căreia participanţii pot participa. op. minor sub 14 ani. în care contribuţia participantului este dată de intenţie la fapta comisă de autor din culpă. în eroare de fapt. care s-a folosit de autorul adevărat ca de un instrument. înlesnirea sau ajutarea în orice mod. sen. Prima modalitate a participaţiei improprii este modalitatea intenţie şi culpă. fără o înţelegere prealabilă între participanţi.M. Al. Trebuie arătat că în literatură s-a combătut existenţa participaţiei improprii. de la distanţă. când unii din autori acţionează cu intenţie. când participantul contribuie fără vinovăţie la fapta comisă de autor cu intenţie. cu intenţie la săvârşirea din culpă de către altă persoană a unei C-tin Mitrache. este fapta prevăzută de legea penală. iar alţii din culpă sau fără vinovăţie. fără vinovăţie. s. alţii din culpă. PARTEA GENERALĂ Participaţia improprie sau imperfectă este acea formă a participaţiei penale la care persoanele. la săvârşirea infracţiunii. Cit. în care contribuţia participantului este dată cu intenţie la fapta comisă de autor. op. anume modalitatea intenţie şi culpă şi modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie.322/1993 (nepublicată. nu acţionează toate cu aceiaşi formă de vinovăţie.Bucureşti. Cit.nr. Modalităţile participaţiei improprii. unii din intenţie. ceea ce înseamnă că participaţia nu ar fi posibilă decât la infracţiunile intenţionate. s-a recurs la aşa numita teorie a autorului mediat.282 Participanţii la comiterea infracţiunii acţionează lucrând cu intenţie. Argumentul principal invocat a fost acela că nu poate exista participaţie penală. alţii din culpă.a-II-a pen.228) 285 286 151 . T. Se cunosc mai multe modalităţi ale participaţiei improprii în funcţie de vinovăţia celui care îşi aduce contribuţia. alţii fără vinovăţie.

adică toţi participanţii.253. op.37.Boroi.Papadopol. Nistoreanu. iresponsabilitate. Participaţia improprie. Ghe.287 În contracararea acestei opinii s-a susţinut că legitima apărare şi starea de necesitate fac ca fapta să nu aibă caracter penal. deşi cărămizile aparţineau altei persoane. participaţia improprie nu este înlăturată..2. Dacă fapta săvârşită de autor nu este incriminată când este săvârşită din culpă. sau dacă inculpatul a vândut martorilor 5000 de cărămizi. ci doar autorul nu se pedepseşte.290 În altă opinie se analizează elementul obiectiv material al participaţiei. Autorul care a acţionat fără vinovăţie găsindu-se la momentul săvârşirii infracţiunii într-o stare de eroare de fapt. pag. beţie completă involuntară. V. însă determinat cu intenţie să acţioneze în cazul instigării. Tratamentul penal al participaţiei Există două mari opinii cu privire la pedeapsa care trebuie aplicată în cazul participaţiei: într-o opinie. În Codul penal român se păstrează sistemul parificării pedepselor. indiferent de felul contribuţiei lor să fie sancţionaţi cu aceeaşi pedeapsă prevăzută de lege.3. 286 În acest caz fiecare coautor răspunde potrivit cu vinovăţia sa. 287 288 152 . ele ne ştiind că bunurile nu aparţin instigatorului şi că se săvârşeşte un furt. ajutarea.. 290 C-tin Mitrache.289 S-a reproşat sistemului că nu ţine seama de realitate deoarece realizarea sub raport subiectiv a infracţiunii. Explicaţii teoretice op. fiind. Caracteristica acestei modalităţi este faptul că autorul acţionează din culpă. Al. şi sprijinit tot cu intenţie în cazul complicităţii. or în acest caz fapta nu a re caracter penal nici pentru terţul intervenient. minoritate. nu va fi tras la răspundere penală. pag. Cit. Dongoroz. op.288 8.3/1971. nr. Cit pag. adică s-a făcut distincţia calitativă şi cantitativă a contribuţiei participanţilor în sistemul diversificării sancţiunilor pentru participanţi. ne având calitatea de infractor. sau înlesnirea în orice mod cu intenţie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o persoană care acţionează fără vinovăţie. constrângere fizică sau morală. 289 V. 210. nu este de aceeaşi intensitate în cadrul diferitelor contribuţii ale participanţilor. având în vedere criteriul subiectiv. Unii autori consideră că participaţia improprie este posibilă şi în cazul legitimei apărări sau al stării de necesitate. R. b) Modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie constă în determinarea. pag.D. autorul şi complicele fiind pedepsiţi pentru infracţiunea intenţionată la care şi-au adus contribuţia.229.Aurel Teodor Moldovan fapte prevăzută de legea penală. cu aplicarea acestora în funcţie de contribuţia adusă la săvârşirea infracţiunilor. iar înlesnirea şi ajutarea vor constitui complicitate. depozitate într-un loc viran. În acest caz s-a decis de către practica judiciară că există participaţie improprie în cazul determinării unor persoane să participe la luarea unor bunuri. adică coeziunea subiectivă dintre participanţii care au urmărit realizarea aceleiaşi fapte s-a susţinut necesitatea parificării pedepselor participanţilor.cit. afirmând că sunt proprietatea sa. În aceste condiţii determinarea cu intenţie la săvârşirea faptei constituie instigare.R.

a) Aplicarea pedepsei în cazul coautoratului. Circumstanţele sunt împrejurările în care are loc comiterea faptei prevăzute de lege. şi privesc conţinutul atenuat sau agravat al faptei legat de mijloacele folosite. de loc. PARTEA GENERALĂ Aplicarea pedepselor în cazul participaţiei proprii . susceptibile să particularizeze fapta sau pe făptuitor. 220. Necesitatea parificării pedepselor în acest caz.p. Circumstanţe personale sunt circumstanţele care privesc făptuitorul sau pe un participant şi nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi. c) Aplicarea pedepsei în cazul complicităţii.27. acte de complicitate cu un pericol deosebit (cazul persoanei care în baza unei înţelegeri prealabile stă în apropierea celui care profitând de aglomeraţia unui magazin.cit. de împrejurările. 72. rezidă din faptul că se pot săvârşi cu privire la o infracţiune..DREPT PENAL.46. atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art. Instigatorul este pedepsit în acest caz cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. în conformitate cu dispoziţiile privitoare la individualizare. fiind obligatorii. însuşiri şi orice alte date ale realităţii. cât şi individualizarea participaţiei în condiţiile art. instanţa. de rezultatul produs. pag. ţinându-se seama de obligaţiile impuse de lege instanţelor de judecată. 153 .p. situaţii. Dacă circumstanţele personale privesc particularităţile personalităţii participantului 291 292 T. ţinându-e seama de contribuţia sa la săvârşirea infracţiunii. în care fapta s-a comis. toţi participanţii vor fi sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. C. Totuşi. s. în cazul participaţiei proprii. în aplicarea pedepsei s-a stipulat în mod expres de către codul penal că se va ţine seama în aplicarea pedepsei de contribuţia fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii. Explicaţii teoretice op. Circumstanţele reale sunt legate de împrejurările anteriore concomitente şi posterioare săvârşirii faptei. că în lumina dispoziţiilor Codului penal. În cazul coautoratului se aplică parificarea pedepsei pentru toţi coautorii. şi după săvârşirea furtului primeşte portofelul. Necunoaşterea circumstanţei reale de către un participant are ca efect neproducerea agravării răspunderii penale ca urmare a acestei circumstanţe. Circumstanţele personale privesc atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta prevăzută de legea penală la care a contribuit.Bucureşti. împrejurări ce constau în stări.573/1985. d. se aplică pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. deci. situaţie în care circumstanţele personale sunt subiective..292 După cum privesc fapta sau pe făptuitor circumstanţele sunt reale şi personale. Şi în acest caz. Dongoroz. V. întâmplări. în momentul individualizării pedepselor. pentru a nu fi găsit asupra făptuitorului)291 Circumstanţe personale şi circumstanţe reale. C.3. pag. R.a-II-a pen. calităţi. Conchidem că circumstanţele privitoare la faptă sau reale se răsfrâng asupra participanţilor în măsura în care aceştia le-au cunoscut şi le-au prevăzut.actual b) Aplicarea pedepsei în cazul instigării. se va ţine seama în mod obligatoriu şi se va aprecia în concret contribuţia fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii. sustrage un portofel din poşeta altei persoane. Conform principiului parificării pedepselor. Iată.M. de timp.

s-a consacrat sistemul diversificării pedepselor. lipsind caracterul penal al faptei. În situaţia instigării neurmată de o executare pedepsibilă. instituie o cauză de nepedepsire a participantului la săvârşirea unei infracţiuni. b) după începerea executării participantul să fi intervenit eficient. În modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie. de această cauză de nepedepsire beneficiau numai ei. În situatia instigării neurmată de executare. el nu va mai răspunde. În cazul participaţiei improprii sunt incidente dispoziţiile privitoare la circumstanţele reale şi personale şi cele privitoare la împiedicarea de 154 . Sancţionarea actelor de instigare se putea dicta numai în cazul în care pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea la care s-a instigat. Dacă fapta săvârşită din culpă nu este incriminată. Dacă cel ce împiedică consumarea faptei este însuşi autorul. ceilalţi răspunzând pentru tentativa realizată. c) intervenţia participantului să fi intervenit înainte de descoperirea faptei. Dacă tentativa nu se pedepseşte. instigare neurmată de executare era pedepsită în condiţiile în care :a)instigarea era neurmată de un început de executare si b)instigarea era neurmată de o executare pedepsibilă. Dacă circumstanţele de individualizare sunt prevăzute în conţinutul constitutiv al infracţiunii. iar cauza de impunitate se răsfrânge şi asupra complicelui. dacă în cursul executării. dar înainte de descoperirea faptei. ci ca autor al unei infracţiuni distincte. Împiedicarea de către participant a săvârşirii faptei. Tratamentul penal al instigării neurmate de executare . Dacă instigatorul va împiedica consumarea. În cazul modalităţii intenţie-culpă. În condiţiile în care împiedicarea consumării este realizată de complice.Aurel Teodor Moldovan (calitatea de militar). Condiţiile sunt ca: a) să fi început executarea faptei de către autor.În Codul penal 1969. Dacă infracţiunea a fost săvârşită de mai mulţi coautori dar împiedicarea a fost făcută numai de unii. împiedicând consumarea infracţiunii. instigatorul şi complicele vor răspunde pentru infracţiunea intenţionată. nu ca participant. atunci autorul nu va fi pedepsit. nu vor răspunde nici aceştia. Instigatorul şi complicele contribuind cu intenţie la săvârşirea faptei. el va beneficia de impunitate. ele devin circumstanţe reale şi se răsfrâng asupra tuturor participanţilor în măsura în care le-au cunoscut şi le-au prevăzut. împiedică consumarea acesteia. apreciem că suntem în cazul desistării. instigatorul era pedepsit cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care a instigat şi minimul general. Pedeapsa în cazul participaţiei improprii. era de minimum 2 ani. urmează să fie sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie. Dacă fapta este incriminată din culpă. ne fiind întrunite condiţiile participaţiei (nu s-a comis o faptă prevăzută de legea penală). Autorul acţionând fără vinovăţie nu va fi tras la răspundere penală. dar vor răspunde ceilalţi participanţi. instigatorul răspundea. el va răspunde conform acestei incriminări. acestea devin de individualizare.

săvârşită de o persoană şi în care se identifică conţinutul unei singure infracţiuni.. P.Didactică şi Pedagogică. 155 . Boroi. Formele Unităţii infracţionale în Dreptul Penal Român. pag. iar în cazul pluralităţii de infracţiuni. Definiţia cel mai des îmbrăţişată de doctrină a unităţii de infracţiune este aceea potrivit căreia unitatea de infracţiune presupune activitatea infracţională formată dintr-o singură acţiune ori inacţiune ce decurge din natura faptei sau din voinţa legiuitorului. Felurile unităţii de infracţiune Literatura distinge două feluri de unitate de infracţiune: unitate naturală de 293 C. pag.293 Va exista unitatea de infracţiune în condiţiile în care fapta corespunde conţinutului unei singure infracţiuni şi va exista pluralitate de infracţiuni în condiţiile în care se constată existenţa mai multor fapte. C-tin Mitrache. pag. M.II. Nistoreanu.Bulai.DREPT PENAL.Gen. vol.134.1. Casa de Editură şi Presă „ Şansa S.Zolineak. făptuitorul urmând să răspundă în cazul unităţii de infracţiuni pentru o singură infracţiune. 1976.cit. 199..207. pag. pag. 295 C-tin Mitrache. care au conţinutul mai multor infracţiuni sau când fapta săvârşită se identifică cu conţinutul mai multor infracţiuni.198. CONSIDERATII GENERALE Legiuitorul penal a considerat necesar să califice o infracţiune ca formând o unitate sau o pluralitate de infracţiuni. P. op. Drept Penal. op.1.216. PARTEA GENERALĂ către participant a consumării infracţiunii.Gen. Vasile Papadopol.R. Ghe.Ed. Bucureşti !971.I.L. Distincţia între unitate şi pluralitate de infracţiuni se face cu ajutorul conţinutului infracţiunii. Drept Penal.vol.Oancea.294 9. 1992. CAPITOLUL IX UNITATE DE INFRACŢIUNI 9.” Bucureşti 1992 294 I. pag. care reprezintă baza de evaluare. deoarece aceasta produce consecinţe juridice importante.191.. pentru două sau mai multe infracţiuni. Al. Drept Penal. op.cit.cit..1. Doru Pavel.

cit. Infracţiunea simplă. infracţiunea continuă şi infracţiunea deviată.295 Unitatea legală de infracţiune este dată nu de natura faptei săvârşite. pe lângă faptul că există o singură acţiune sau inacţiune.Aurel Teodor Moldovan infracţiune şi unitate legală de infracţiune Unitatea naturală de infracţiune se poate defini ca fiind unitatea acţiunii sau inacţiunii prin care se realizează conţinutul unei singure infracţiuni. Infracţiunea simplă Infracţiunea simplă se caracterizează. Literatura juridică reţine unitatea de infracţiuni sub trei forme: infracţiunea simplă. pierzându-şi astfel această semnificaţie proprie. Nistoreanu. sub aspect obiectiv. op. ci de voinţa legiuitorului care reuneşte în conţinutul unei singure infracţiuni. fie datorită mai multor lovituri). fie prin o singură intervenţie a făptuitorului asupra obiectului infracţiunii. două acţiuni sau inacţiuni care ar putea constitui. printr-o singură acţiune sau inacţiune.296 În cazul infracţiunii simple. Al. C-tin Mitrache. pag. Infracţiunea simplă are ca particularitate faptul că momentul consumării coincide cu momentul epuizării. un singur rezultat.2. se poate realiza. deşi nu mai avem neapărat o singură acţiune sau inacţiune. cât şi forma de vinovăţie. Este important de arătat că actele de executare multiple se integrează în mod natural în aceeaşi infracţiune. fie prin mai multe intervenţii. în cazul infracţiunii simple sunt înglobate în aceeaşi acţiune. deşi pot avea şi semnificaţie proprie. infracţiunea complexă. Astfel.136. legiuitorul a considerat că există o strânsă legătură între acţiuni sau inacţiuni. legătură realizată de elementul subiectiv. infracţiunea de obicei şi infracţiunea progresivă. subiectul pasiv. Unitatea legală de infracţiuni este consacrată de Codul penal în patru forme: infracţiunea continuată. Este diferită situaţia în care printr-o singură acţiune se aduce atingere valorilor ocrotite care aparţin mai multor titulari. Esenţial este că toate aceste acte. 9. în cazul infracţiunilor contra persoanei.cit. care se succed imediat în timp asupra obiectului infracţiunii (ex: vătămarea corporală poate interveni. 200. fie datorită unei lovituri. pluralitatea persoanei vătămate va determina o pluralitate de infracţiuni. Aceasta se caracterizează. Boroi. UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE 9. din punct de vedere obiectiv. fiecare în parte conţinutul unor infracţiuni distincte. prin aceea că există o singură formă de vinovăţie şi un singur rezultat. op. printr-o singură formă de vinovăţie. celelalte elemente sunt unice. 156 .2. pag.1. iar din punct de vedere subiectiv.. 296 297 Ghe. Infracţiunile vor fi într-un număr echivalent cu numărul persoanelor vătămate prin infracţiune. În acest caz. atât obiectul cauzei.

Bulai op.cit. Acesta în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale reia în fiecare dimineaţă elementul material al laturii obiective.cit.60.Dongoroz op. Doru Pavel op. Infracţiunea continuă Infracţiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. dezertarea. op.Basarab op.140.nr. Având în vedere acest aspect. 201. pag.297 9. V. care prin natura ei se prelungeşte în timp („deţinerea”. deci avem de-a face cu o unitate de infracţiune.cit. Pe parcursul desfăşurării elementului material al laturii obiective pot apărea întreruperi ce pot fi determinate de natura activităţii infracţionale.298 Literatura299 afirmă că acţiunea sau inacţiunea infracţională durează până când este oprită de o forţă contrară care poate fi: voinţa infractorului. legiuitorul creând o infracţiune complexă (ex: omorul deosebit de grav.. abandonul de familie.326. I.2.J. Deci. pag. PARTEA GENERALĂ Situaţia este diferită în cazul infracţiunilor contra vieţiii. 92/1996.2.84 300 C. Literatura consideră că în cazul altor infracţiuni decât cele care vatămă persoana.Oancea. Se dă exemplu cazul furtului printr-o singură acţiune de la mai multe persoane (cazul unei persoane care ar fura din bunurile mai multor persoane care bunuri au fost depozitate la un loc). „conducerea unui autovehicul”. numărul mai mare de persoane vătămate nu duce la stabilirea unei pluralităţi de infracţiuni. „purtarea”.194. evadarea. iar reluarea activităţii infracţionale va constitui o nouă infracţiune. Infracţiunea continuă. În acest caz valoarea ocrotită care este vătămată este patrimoniul însuşi. în acest caz.DREPT PENAL. Ca exemple de infracţiuni continue putem menţiona: furtul de curent electric. Spre exemplu: portul ilegal de uniformă este susceptibil de a fi întrerupt noaptea şi reluat dimineaţa. orice întrerupere a racordului la reţea reprezintă epuizarea Vasile Papadopol. infracţiunea se epuizează. M. uciderea din culpă dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane). C-tin Mitrache. „lipsirea”). doctrina penală300 a făcut distincţie între infracţiunile continue succesive (cazul de mai sus) şi infracţiunile continue permanente.Bihor.cit. pag.pag. pag.cit. nu există o nouă hotărâre infracţională. Pentru acestea din urmă este important de remarcat că fiecare întrerupere în acţiunea infracţională duce la epuizarea infracţiunii continue. Literatura a reţinut că reluarea de dimineaţă a portului ilegal de uniformă nu schimbă rezoluţia infracţională a infractorului. fără să fie nevoie de intervenţia făptuitorului pentru prelungirea acesteia (ex: în cazul furtului de energie electrică sau de semnal TV. T. pag. În momentul în care acţiunea infracţională este curmată.cit. deţinerea de arme şi muniţii. deşi nu este definită. d. 298 299 157 . iar reluarea activităţii infracţionale înseamnă săvârşirea unei noi infracţiuni continue. 301 C-tin Mitrache. care continuă şi după consumare până la intervenţia unei forţe contrare. pag.. op. intervenţia autorităţii sau intervenţia altei persoane. Dreptul. pag. 62. op. portul ilegal de uniformă.cit. Infracţiunile continue permanente se caracterizează prin desfăşurarea activităţii infracţionale fără întrerupere. reiese din dispoziţiile părţii speciale a Codului penal fiind identificată după elementul material al laturii obiective ce presupune o acţiune sau o inacţiune. 201.

se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale. Există în acest sens două opinii în doctrină. decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vatăme. În ceea ce priveşte aplicarea legii penale în spaţiu. pag.II. Drept penal comparat. pag.cit. cu o altă persoană pe care o ucide. pag. V.Aurel Teodor Moldovan infracţiunii de furt. b) Fie prin săvârşirea faptei asupra altui obiect sau altei persoane datorită erorii făptuitorului cu privire la obiectul sau persoana asupra cărora acesta intenţiona să acţioneze (error in personam). Infracţiunea deviată Infracţiunea deviată este o formă a unităţii naturale de infracţiune. Cunoaşterea infracţiunii continue are relevanţă în aplicarea anumitor instituţii de drept penal.301 Ca exemplu: dacă făptuitorul a început activitatea infracţională înainte de împlinirea vârstei de 14 ani.302 Infracţiunea deviată se poate săvârşi în două moduri: a) Fie prin devierea acţiunii infracţionale spre un alt obiect sau altă persoană din greşeala făptuitorului (aberatio ictus).469..Gen. Astfel legea penală cu privire la aplicarea legii penale în timp. va fi recunoscută incidenţa legii penale române. această activitate nu va fi luată în seamă. De la acest moment. sau prin îndreptarea acţiunii – din eroare a făptuitorului – asupra altei persoane ori altui obiect. pe de altă parte. 1939. O eventuală rebranşare ar echivala cu o punere în aplicare a unei noi rezoluţii infracţionale. 302 303 158 .2. se consideră că această infracţiune este în realitate una singură.211.423. Momentul faţă de care se calculează şi se aplică aceste instituţii este momentul epuizării infracţiunii. deci am fi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni de furt de curent sau semnal TV). Dacă activitatea continuată a început în timp ce făptuitorul era minor şi se desfăşoară după ajungerea la majorat. Spre exemplu. făptuitorul ucide o altă persoană decât cea pe care vroia să o ucidă iniţial. infractorul confundă pe rivalul său. Traian Pop. datorită nopţii. Spre exemplu. datorită greşelii făptuitorului. şi nu o infracţiune cu privire la obiectul sau persoana vătămată şi o tentativă cu privire la obiectul sau persoana care se vroia a fi vătămată. 9.220-221.Oancea. de la acest moment se stabileşte incidenţa unui act de clemenţă. legea penală aplicabilă va fi legea în vigoare în momentul epuizării faptei. op.Bulai op. I.Dongoroz. Cluj 1923. dacă o parte din infracţiune sau rezultatul acesteia s-au produs pe teritoriul ţării. P. iar minorul va răspunde penal. vol. Drept penal. prin greşita manipulare a armei. la alt obiect sau persoană.cit. desemnând infarcţiunea săvârşită prin devierea acţiunii de la obiectul sau persoana împotriva cărora era îndreptată. pag. Opinia dominantă în literatură303 susţine că în cazul infracţiunii deviate în C. În cazurile infracţiunii deviate.3. pe de o parte. acesta va fi sancţionat ca şi infractorul major (de minoritate se va ţine seama în individualizarea pedepsei).

spre deosebire de unitatea naturală de infracţiune.191 Vintilă Dongoroz – Drept penal 1939. în acest caz.. deoarece în realitate se reglementează ambele instituţii de drept penal.cit. 9.infracţiunea complexă. proprii. improprii sau relativ improprii. UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE Unitatea legală de infracţiune.3. acţiuni sau inacţiuni sau zarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva 304 305 M. . . Legiuitorul a creat unitatea legală de infracţiune din două sau mai multe acţiuni cu semnificaţie proprie tocmai datorită legăturii strânse între ele. care ar putea constitui fiecare în parte o infracţiune. ci viaţa tuturor persoanelor. În altă opinie se susţine că în cazul devierii acţiunii (aberatio ictus). legiutorul reţinând ca unitate de infracţiuni: .Art 35. Formele unităţii legale sunt în număr de patru. dacă se constată că pe lângă infracţiunea deviată sunt întâlnite în cauză şi condiţiile constitutive ale unei tentative pedepsibile alături de infracţiunea consumată.ferite intervale de timp. deoarece ne-am afla în faţa unei nepedepsiri a unei tentative pedepsibile. Considerăm că nu poate fi absorbită această tentativă de către infracţiunea consumată. anume cea realizată în condiţiile devierii proiectului iniţial cu motivarea că legea penală apără toate valorile sociale aflate sub protecţia sa. trebuie reţinute ambele fapte în concurs de infracţiuni.infracţiunea progresivă.1: Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite când o persoană săvârşeşte la diintervale de timp. care pedepseşte prin reunirea în conţinutul unei singure infracţiuni două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni.infracţiunea continuată. în conţinutul căruia se reglementează formele pluralităţii de infracţiuni. cu diferenţa că se acordă prioritate infracţiunii continuate şi acelei complexe în raport cu pluralitatea de infracţiuni. Zolyneak. dar în realizarea ace.Unitatea infracţiunii conti. dar în realileiaşi rezoluţii. infracţiunea continuată şi cea complexă. pagina 324. op.2: Infracţiunea este continuată Alin. Codul penal actual Noul cod penal Art 41. În acest caz se invocă faptul că legea nu apără viaţa unei anumite persoane. Astfel. o primă modificare atinge denumirea capitolului „Pluralitatea de infracţiuni” din Codul Penal în vigoare. 159 .DREPT PENAL.304 În ceea ce priveşte unitatea legală de infracţiune Codul Penal viitor conţine mai multe modificări în raport cu reglementările cuprinse în actualul Cod Penal. ne putem afla în faţa unei tentative perfecte.Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe nuate şi a celei complexe Alin.infracţiunea de obicei. PARTEA GENERALĂ orice modalitate ne găsim în prezenţa unei singure infracţiuni. este o creaţie a legiuitorului. Opinăm că. p. iar în viitorul Cod Penal denumirea capitolului este transformat din „Pluralitatea de infracţiuni” în „Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni”.

deoarece se încalcă relaţia de dependenţă a actelor de participaţie faţă de actele de executare. cât şi pasiv. mai ales că nu asigură continuitatea in activitatea infracţională aceleiaşi persoane în ceea ce priveşte situaţia ei juridică308 .p. nr.306 Condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate : A) prima condiţie priveşte unitatea subiectului activ.R. în asemenea caz. Astfel. Nistoreanu. R.155 Ghe. Există o infracţiune continuată şi în cazul în care o persoană acţionând în baza aceleaiaşi rezoluţii participă la săvârşirea unora din acţiunile componente ale infracţiunii în calitate de coautor. iar pentru altele calitate de complice.59. care prezintă ca element de noutate în definiţia legală a infracţiunii continuate introducerea unei noi condiţii. care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.141. nesocotindu-se cerinţa prevăzută de art. nu i se va reţine instigare continuată.3. s. pentru ca o infracţiune să fie continuată trebuie ca aceasta să fie formată dintr-o pluralitate de acte de executare legate între ele printr-o triplă unitate: unitate de subiect atât activ. subiect pasiv. Al. op. Potrivit Codului Penal în vigoare infracţiunea continuată este acea formă a unităţii legale caracterizată prin săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite.1/1972.36. Papadopol. în sensul că acţiunile sau inacţiunile trebuie săvârşite de aceeaşi persoană.p. şi anume unitatea de subiect pasiv. p. J. prezintă.cit.310 306 I. 310 T.cit.8/1983. Boroi.172. s. fiecare în parte. unor autori diferiţi. 309 V.S. 35 din viitorul Cod Penal. În situaţia în care o persoană instigă prin acţiuni repetate la infracţiuni diferite. ca pluralitatea de acte componente să prezinte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.309 În acelaşi mod se vor încadra juridic şi actele de complicitate repetate în baza aceleiaşi rezoluţii şi a Oancea . acţiuni sau inacţiuni care conţinutul aceleiaşi infracţiuni.N. p. dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale a unor acţiuni sau inacţiuni. unitate de rezoluţie infracţională şi unitate de conţinut al infracţiunii. Aspecte ale raporturilor dintre infracţiunea continuată şi formele de participaţie.305 Caracteristicile infracţiunii continuate rezidă din condiţiile prevăzute de articolul 41 aliniatul 2 Codul Penal în vigoare şi articolul 35 aliniatul 1 din noul Cod Penal. 307 308 160 . nr. Suprem. p.Aurel Teodor Moldovan inacţiuni care prezintă fiecare în parte.. Infracţiunea continuată Infracţiunea continuată este reglementată de dispoziţiile articolului 41. ci concurs de infracţiuni. 9. D 1261/1983. forma de unitate mai uşoară se absoarbe în cea mai gravă307 . RRD nr. alin.41 actualul Cod Penal şi de art. p. T. O parte a literaturii consideră discutabil un astfel de punct de vedere. iar la altele în calitate de complice.1.2 din actualul Cod Penal şi articolul 35 din noul Cod Penal.5/1964. p. conţinutul aceleiaşi infracţiuni. D 1670/1971.D. Este evident că se va reţine infracţiunea ca fiind continuată şi în condiţia în care făptuitorul care participă are calitatea de autor pentru unele acte. op.

248. P. nu şi pe aceea de instigator.2 . Dacă un făptuitor va acţiona pentru sustragerea prin acţiuni repetate a materialelor de construcţii dintr-un depozit prima dată în calitate de complice. este evident că se va reţine concursul de infracţiuni.S. Aceste prevederi se aplică şi în cazul complicităţii : dacă se va reţine complicitatea pentru infracţiuni de natură diferită.Gen. în condiţiile în care avem de-a face cu o rezoluţie distinctă. pentru că fiind o infracţiune de natură diferită s-a schimbat rezoluţiunea infracţională.3886/1971. Drept Penal. RRD 12/1969.206-207. s. iar apoi în calitate de autor sau coautor este evident că se va reţine infracţiunea continuată. iar altele rămase în fază de tentativă. fapta săvârşită va fi o nouă infracţiune. pag 180. pag . 313 M. 311 312 161 . care intră în conţinutul juridic al aceleiaşi infracţiuni. PARTEA GENERALĂ În ceea ce ne priveşte suntem de acord cu prima opinie din următoarele considerente: condiţia unicităţii subiectului activ la care se referă tribunalul suprem în decizia menţionată. care să fie săvârşite la intervale diferite de timp.311 Pentru îndeplinirea acestei condiţii trebuie să se săvârşească două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni. 314 T. însă autorii sunt diferiţi. D 1974/1969. vol. caz în care.p. CD 1971. în condiţiile în care o persoană este lovită cu ocazia aceleaşi agresiuni reprezintă conţinutul infracţiunii simple şi nu infracţiune continuată sau săvârşirea infracţiunii de furt.DREPT PENAL. este evident că ne vom afla în cazul concursului de infracţiuni. În concepţia viitorului Cod Penal este necesară şi îndeplinirea condiţiei unicităţii subiectului pasiv asupra căruia sunt îndreptate acţiunile sau inacţiunile subiectului activ. Mitrache.. Există infracţiune unică continuată indiferent dacă unele din actele infracţionale sunt consumate. pag 203.ex. s. Un timp prea îndelungat între actele de executare poate duce la schimbarea rezoluţiei infracţionale. arătăm că se poate reţine infracţiunea continuată deoarece sunt respectate condiţiile de existenţă ale acesteia. prin comiterea mai multor acţiuni în aceeaşi împrejurare. Intervalele de timp nu trebuie să fie nici foarte lungi. Reţinerea concursului de infracţiuni pentru instigare repetată se referă la instigarea repetată pentru infracţiuni diferite or.S. D nr. se va reţine după caz concursul sau recidiva.cit. însă neputând transporta toate bunurile odată efectuează mai multe drumuri312 . pag.. şi nu al infracţiunii continuate. B) a doua condiţie este aceea să existe o pluralitate de acţiuni sau inacţiuni. literatura de specialitate se referă la acte care fiecare în parte reprezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni.p. T. Suntem în această situaţie în condiţiile în care inculpatul fură dintr-un apartament învecinat. Cu privire la complicitatea reţinută ca şi concurs de infracţiuni în condiţiile în care complicitatea are aceeaşi rezoluţie. op. În condiţiile în care el va acţiona în calitate de complice cu privire la infracţiunea de furt mai sus menţionată şi în calitate de coautor la infracţiunea de vătămare corporală a paznicului care i-a surprins în timp ce consumau un alt act al infracţiunii de furt. cu aceeaşi ocazie. ori de câte ori inculpatul a săvârşit actele respective pe baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. Zolyneak. nici foarte scurte. are în vedere calitatea de complice şi autor sau coautor.. astfel că. C.

Elementul subiectiv care caracterizează infracţiunea continuată este numai intenţia ca formă de vinovăţie. Literatura a reţinut pe de o parte faptul că rezoluţia infracţională trebuie să fie anterioară activităţii infracţionale şi să se menţină în linii generale pe parcursul executării actelor ce compun acea activitate. În practica judiciară s-a reţinut întemeiat că vor forma unitate sub forma infracţiunii continuate şi actele de executare care realizează. Dacă actele de executare sau rezultatul se situează pe teritorii diferite.Aurel Teodor Moldovan C) a treia condiţie este ca actele efectuate să fie săvârşite cu aceeaşi rezoluţie infracţională.. Zolineak.. 154.314 Pentru a se realiza infracţiunea continuată trebuie ca infractorul să aibă o imagine de ansamblu a activităţii ulterioare pe care o va desfăşura. d. În condiţiile în care 315 C. 316 162 . pag. unele putând rămâne în fază de tentativă.317 Efectele şi importanţa realizării infracţiunii continuate. în art. Fiecare act de executare constă în acţiunea sau inacţiunea ce realizează conţinutul juridic al aceleiaşi infracţiuni. iar altele varianta calificată a acelei infracţiuni cu respectarea. Stabilirea caracterului continuat prezintă importanţa în practică cu privire la mai multe aspecte. În funcţie de momentul epuizării se stabileşte şi legea penală aplicabilă în timp: astfel legea penală aplicabilă este cea în vigoare din momentul epuizării infracţiunii. Mitrache.S. dacă o parte din acte sau rezultatul s-a produs pe teritoriul României. 1971. Astfel legea spune că de la momentul epuizării se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale şi se stabileşte incidenţa unui act de clemenţă.cit. op. folosirea aceloraşi procedee în săvârşirea activităţii infracţionale)315 . desigur şi a celorlalte condiţii. C. precum şi Codul Penal viitor. Nr. pag. 241/1971. D) actele de executare să prezinte fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. unitatea de timp.D. a persoanei vătămate. data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiunii. însă infractorul continuă săvârşirea altor acte. alin.122.243. în fapt putând să existe numeroase elemente care pot conduce la concluzia că a fost îndeplinită această condiţie de existenţă a infracţiunii continuate (unitatea obiectului infracţiunii. Fiecare infracţiune privită în parte poate prezenta anumite particularităţi.316 Condiţia este îndeplinită şi atunci când actele de executare nu reprezintă toate infracţiuni consumate.427. în baza rezoluţiei infracţionale iniţiale. ci trebuie să realizeze fiecare conţinutul aceleiaşi infracţiuni. făptuitorul urmărind şi acceptând rezultatul acţiunii sale. alin. unele forma de bază sau varianta tip. stabileşte ca dată a săvârşirii infracţiunii continuate. pag.p. op. 2.. Această rezoluţie infracţională trebuie apreciată în funcţie de fiecare situaţie în parte. s. 317 T. să nu conducă la schimbarea tipului de infracţiune.204 M.cit. Codul penal actual în art. cu condiţia ca ivirea acestora să nu conducă la luarea unei noi hotărâri infracţionale. conform principiului ubicuităţii. legea penală aplicabilă va fi cea română. a locului.2. Literatura arată că acţiunile succesive nu trebuie să fie identice.313 Un al doilea aspect reţinut de doctrină este acela că unitatea de rezoluţie este păstrată şi în cazul în care a început procesul penal pentru actele de executare săvârşite anterior.

42. 34 sau. Tratamentul penal al infracţiunii continuate.DREPT PENAL. respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.cit. iar în condiţiile în care pedeapsa este amenda. se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare. I. după caz. art. care nu poate fi mai mică decât cea stabilită anterior. 36 alin. C. op. ci numai cele de după împlinirea vârstei de 14 ani. p. că infracţiunea continuată.1: Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. 163 .Pedeapsa pentru infracţiunea continuată Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvărşită. Reglementarea actuală specifică şi faptul că dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată. Având în vedere că infracţiunea continuată este tratată ca unitate de infracţiuni. În cadrul individualizării pedepsei se va ţine seama de cazul că o parte de acte au fost săvârşite în perioada minorităţii. respectiv cu 318 319 Vezi C.443. art.1. pag. Mitrache. aplicarea pedepsei se va face într-o singură etapă.36. se aplică un spor de până la jumătate din maximul amenzii. Oancea . pag. În noul Cod penal se modifică atât sediul materiei (în actualul Cod Penal este vorba de dispoziţiile art. iar dacă infracţiunea continuată a început să fie comisă mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani şi a continuat după aceea. al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. Codul penal actual Noul cod penal Art 42.cit. Astfel noul Cod prevede la art. la care se poate adăuga un spor. Infracţiunea continuată este o cauză de agravare facultativă a pedepsei pentru acea infracţiune. În actuala reglementare. infractorul va răspunde penal ca major. op. este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni. 401 alin.art. cât şi tratamentul penal al infracţiunii continuate. potrivit dispoziţiilor art. iar în noul Cod sediul materiei este redat de art. 37). op. al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii. Sporul nu poate depăşi 5 ani în condiţiile în care pedeapsa este închisoarea. Art 36.35. art. Această dispoziţie permite instanţei numai stabilirea unei pedepse mai mari sau menţinerea pedepsei iniţiale. Mitrache. actele de executare anterioare acestei vârste nu se iau în considerare.Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă Alin.41. pedeapsa pentru infracţiunea continuată se aplică prin condamnarea către maximul special al pedepsei.cit. art. interzicând acesteia aplicarea unei pedepse mai uşoare pentru infracţiunea cu privire la care s-a pronunţat deja.43. ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei. 206. în condiţiile în care instanţa considera necesar.1. şi adăugarea unui spor. PARTEA GENERALĂ făptuitorul a început executarea înainte de împlinirea vârstei de 14 ani. 206.

cât şi pe cea care priveşte integritatea corporală a persoanei. ca element concircumstanţă agravantă. care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. ca element sau ca în conţinutul său intră. infracţiunea de tâlhărie vatămă relaţia socială ce asigură dreptul la proprietate. o acţiune sau inacţiune faptă prevăzută de legea penală. Ghe. iar infracţiunea inclusă în conţinutul său poartă numele de infracţiune absorbită.cit. Infracţiunea continuată nu este posibilă la infracţiunea comisă din culpă. în sensul că una din infracţiuni serveşte ca mijloc pentru realizarea celeilalte care constituie scop în ansamblul activităţii infracţionale M.2. o acţiune sau stitutiv sau ca element circumstanţial inacţiune care constituie prin ea însăşi o agravant. infracţiunea complexă se caracterizează prin existenţa unui obiect juridic reprezentat de două relaţii sociale: de exemplu. op.35 alin.2: Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră.3. pierzându-şi autonomia infracţională. o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.Art 35. Infracţiunea complexă este definită în Codul penal actual ca fiind infracţiunea ce cuprinde în conţinutul ei ca element constitutiv sau ca circumstanţă agravantă o acţiune sau Codul penal actual Noul cod penal Art 41.Unitatea infracţiunii conti. Zolineak. nr. întrucât această modificare a fost cerută de doctrina penală. Al.3: Infracţiunea este complexă când Alin. Infracţiunea complexă Infracţiunea complexă este consacrată în actualul Codul penal la art. op. pag. la infracţiunile al căror obiect nu este susceptibil de divizare318 .Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe nuate şi a celei complexe Alin. în sensul că expresia „ca element sau circumstanţă agravantă” se înlocuieşte cu expresia „ca element constitutiv sau ca element circumstanţial agravant”. Revista „Drept penal”.320 Sub aspectul obiectului. Tâlhăria şi lipsirea de libertate în mod ilegal. la crearea infracţiunii complexe legiuitorul a avut în vedere existenţa unor legături obiective şi subiective între faptele ce intră în conţinutul infracţiunii complexe. Boroi.443. Nistoreanu.II/1994.cit.143. conţinutul altei infracţiuni care este absorbită de infracţiunea complexă.2. 320 321 164 . Infracţiunea complexă poartă numele de infracţiune absorbantă. 322 C. Infracţiuni ce nu se pot săvârşi în mod continuat. p. pag..Bulai.3. deci.131. infracţiune unică sau concurs de infracţiuni. şi nici la cele care presupun repetarea activităţii în vederea realizării conţinutuliu infracţiunii (infracţiunile de obicei).319 9. iar în Codul penal nou este reglementată la art. Noul Cod Penal aduce o modificare în structura definiţiei infracţiunii complexe.Aurel Teodor Moldovan cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.321 Se impune precizarea că.41 alin. În structura infracţiunii complexe se include.

lit. În acest caz avem de-a face cu o infracţiune simplă. este cuprins conţinutul infracţiunilor de insultă... Drept penal 1971. care a avut ca urmare moartea victimei.323 Reunirea infracţiunilor şi crearea celei de-a treia a fost impusă legiuitorului de legătura strânsă ce există între cele două sau mai multe infracţiuni ce apar în conţinutul celei de-a treia. pag. care a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. infractorul foloseşte ameninţarea). 1979.cit.cit.324 În literatura juridică penală. Exemplele din literatură sunt violul. întrucât lipsa acestuia duce la calificarea ca şi concurs de infracţiune.etc – în cazul infracţiunii de ultraj. fără a forma o a treia infracţiune distinctă (ex: infracţiunea de atentat care pune în pericol siguranţa statului este formată din infracţiunea de vătămare corporală gravă. op.S. în conţinutul infracţiunii complexe intră ca element o acţiune ce formează conţinutul unei alte infracţiuni. Astfel. sau propriu-zisă. avem o infracţiune complexă. o infracţiune.cit. 207.209. pag. Această conexiune poate echivala cu existenţa. L. pag. Mitrache.157. Infracţiunea complexă tip sau simplă. se caracterizează prin aceea că în conţinutul ei intră ca element constitutiv o acţiune sau o inacţiune ce reprezintă conţinutul unei alte infracţiuni. C.. PARTEA GENERALĂ a făptuitorului. care constituie prin el însuşi.pen actual sau art. care cuprinde în conţinutul ei două infracţiuni distincte: furt şi ameninţare sau furt şi lovire sau alte violenţe. În toate aceste cazuri de infracţiuni. Exemplul dat de literatură este acela al furtului calificat săvârşit într-un loc public. pe timpul nopţii. 325 C. pag.p. T. lit. deoarece circumstanţa agravantă (elementul circumstanţial M. s.DREPT PENAL.216/1979.Biro.322 Din definiţia legală a infracţiunii complexe rezultă că aceasta se poate prezenta în două forme: infracţiunea complexă tip sau simplă şi infracţiunea complexă agravantă sau infracţiunea complexă calificată.i. Nu orice infracţiune calificată este însă infracţiune complexă. legiuitorul alătură conţinutului de bază o circumstanţă agravantă sau aşa cum este folosit de viitorul Cod Penal un element circumstanţial agravant. Se mai numeşte şi infracţiunea complexă calificată şi se caracterizează prin aceea că în conţinutul său este inclusă ca circumstanţă agravantă sau ca element circumstanţial agravant o acţiune sau inacţiune ce constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. Zolineak. 323 324 165 . fie a unui raport mijloc-scop (pentru a asigura luarea bunului.) Infracţiunea complexă ca variantă agravantă. Nr. 229. fie un raport de la antecedenţă la consecinţă.219. care a creat o a treia infracţiune deosebită de celelalte două. omor săvârşit în anumite condiţii – victima îndeplineşte o activitate importantă în stat. În cazul furtului prin efracţie însă. Exemplul clasic oferit de literatura de specialitate este infracţiunea de tâlhărie.328. furtul calificat prin efracţie (art. ameninţare. D.op. s-a stabilit că există o formă a infarcţiunii complexe propriu-zise şi în cazul în care există o faptă incriminată independent la care se adaugă unele condiţii speciale care fac să apară un nou tip de infracţiune cu caracter complex. circumstanţa agravantă neconstituind conţinutul altei infracţiuni. tâlhăria sau pirateria. În această infracţiune avem două infracţiuni distincte reunite de către legiuitor. d. Culegere de decizii. op. Această conexitate trebuie constatată în fiecare caz concret de către instanţa de judecată. noul Cod Penal). calomnie.

Forma de vinovăţie este. pag. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea complexă consumată. astfel. În cazul infracţiunii complexe varianta agravantă. Complexitatea naturală. Obiectul infracţiunii complexe este şi el complex. având un obiect juridic principal şi altul secundar.Papadopol. infracţiunea complexă nu necesită o prelungire în timp a acţiunilor sau inacţiunilor şi nici a rezultatului. Ca efecte.326 Reprezintă absorbirea în chip natural de către infracţiunea fapt consumat a tentativei. 2 din noul Cod că infracţiunea complexă se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiune. 166 .. 36. infracţiunea absorbantă nu devine o infracţiune complexă. Infracţiunea se consumă la realizarea acţiunilor sau inacţiunilor ce reprezintă elementul material al laturii obiective şi producerea rezultatelor prevăzute în conţinutul infracţiunii. ori în cazul unor infracţiuni contra persoanei. Structura infracţiunii complexe.cit. 3 al aceluiaşi articol se arată că înfracţiunea complexă săvârşită cu intenţie depăşită. având în vedere că infracţiunile ce intră în conţinutul infracţiunii complexe îşi pierd autonomia.). absorbirea infracţiunilor mai uşoare de altele mai grave (ex: infracţiunea de omor consumat cuprinde în mod natural şi elementele tentativei de omor şi elementele infracţiunilor mai puţin grave – vătămarea corporală. 43 din actualul Cod. Infracţiunea complexă cuprinde în conţinutul său elementele infracţiunilor reunite sau absorbite.189. Elementul juridic principal este vizat de infracţiunea absorbantă. se prevede în art. sunt întrunite condiţiile de reţinere a tentativei. Infracţiunea complexă nu reprezintă o cauză de agravare a răspunderii penale. însă dispoziţiile cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea complexă sunt diferite în Codul Penal viitor. dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acţiunii secundare. de aceea.op. la acea infracţiune. intenţia. forma de vinovăţie este praeter intenţia sau intenţia depăşită. însă victima nu a fost deposedată de bun). alin. 326 V. Dacă din punct de vedere obiectiv conţinutul infracţiunii nu se realizează (ex: în cazul tâlhăriei s-au produs lovirile. însă nerealizarea conţinutului infracţiunii mai grave va atrage răspundearea pentru infracţiunea mai uşoară. ci rămâne o infracţiune simplă. în alin. Sunt aplicabile dispoziţiile art.Aurel Teodor Moldovan agravant în concepţia noului Cod) poate forma conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (furtul se săvârşeşte în acest caz prin distrugerea încuietorilor. De regulă. etc. Efecte juridice. făptuitorul urmăreşte şi acceptă rezultatul acţiunilor sale. infracţiunea complexă va fi tratată ca o singură infracţiune. fapt ce poate constitui infracţiune distinctă). sancţiunea aplicabilă fiind cea prevăzută de lege.325 Infracţiunea complexă calificată poate fi rezultatul unirii unei infracţiuni complexe tip cu circumstanţa agravantă (ex: tâlhăria urmată de moartea victimei). în cazul infracţiunii complexe tip. faţă de care va fi apreciată incidenţa instituţiilor de drept penal. Tot astfel. analizate anterior. iar cel secundar de infracţiunea absorbită.

cit.3. V.Dincu. este momentul de la care se calculează şi devin incidente instituţiile de drept penal.”. 329 C. devenind lovire calificată (îngrijire medicală de cel mult 20 de zile. fără intervenţia făptuitorului. momentul epuizării este reprezentat de ultimul rezultat amplificat produs. s-a realizat conţinutul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art.8/1987.255. fiind incriminate ca infracţiune etapele de amplificare a rezultatului.U.gen.180. art. 9. care constă în repetarea faptei incriminate.pag. absorbţia este legală. Mitrache. Faţă de momentul consumării.Papadopol.327 Infracţiunea rezultată în urma amplificării urmărilor absoarbe în conţinutul ei şi infracţiunile mai uşoare.P.nr.Bulai op.219.193 noul Cod Penal. care prevede varianta îngrijirilor medicale de cel mult 90 de zile). 209. C. O parte a doctrinei apreciază că efectele juridice ale acestei infracţiuni sunt similare celor de la infracţiunile continuie. caz în care suntem în situaţia infracţiunii de vătămare corporală gravă aşa cum este prevăzut de art.B. alin. PARTEA GENERALĂ 9.Pavel.D. continuate. când vătămarea a dus la moartea victimei.Bucureşti.p. vol. R.194 din viitorul Cod Penal).183 Codul Penal în vigoare. pg.2 viitorul Cod Penal.1 din Codul Penal actual sau art. 1992. pag. actual.328 Exemplul oferit de literatură este fapta de lovire.4 Infracţiunea de obicei Infracţiunea de obicei este o formă a unităţii naturale de infracţiune. art. Rezultatul se poate agrava astfel încât victima să necesite îngrijiri medicale de mai mult de 60 de zile.). care este acela al săvârşirii elementului material al laturii obiective.cit. pag. art.R.2 C.R.cit. fie prin producerea de noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave. al cărei rezultat se poate agrava.I.Bulai op.181 al Codului Penal actual) sau îngrijiri medicale de mai mult de 90 de zile( art.219. adică al comiterii infracţiunii. care va constitui iniţial conţinutul infracţiunii de lovire sau alte violenţe (art. arătând că data de săvârşire a infracţiunii progresive trebuie considerată data comiterii acţiunii iniţiale.3. pag.195 Codul Penal viitor).180. vătămarea necesitând îngrijiri medicale de până la 60 de zile (vătămare corporală art. rezultatul se poate agrava. 167 . 331 A. alin. Bucureşti.D.3. Spre deosebire de complexitatea naturală.L. şi nu momentul producerii rezultatului mai grav. În această opinie se apreciază că trebuie luată în considerare condiţia persoanei în momentul săvârşirii faptei.cit. şi nu în momentul producerii rezultatului. astfel încât să releve o obişnuinţă a 327 C. Casa de editură şi presă „ŞansaS. 328 C.219. adică momentul epuizării. al producerii ultimului rezultat amplificat.45. alin.182. 193.T.1/1987. fie prin agravarea urmării imediate.DREPT PENAL. În fine. pag. 330 Decizia de îndrumare nr. Formele unităţii infracţionaleîn dreptul penal român. Codul Penal în vigoare.329 Cealaltă parte a doctrinei invocă o decizie de îndrumare a instanţei su330 preme . 1975.Bulai op. op. Drep penal. Infracţiunea progresivă Este definită în doctrină ca fiind acea infracţiune care după momentul consumării infracţiunii produce un rezultat care se amplifică progresiv.

În acest caz se distinge. doar împreună în condiţiile în care arată obişnuinţa sau îndeletnicirea făptuitorului. Faptele în sine nu prezintă un pericol social de sine stătător. Infracţiunea de obicei nu este posibilă în forma tentativei şi nici nu poate fi săvârşită în coautorat. vagabondajul. de îndeletnicire. corespunzător săvârşirii ultimului act de executare. prostituţia). unde fiecare act de executare realizează conţinutul infracţiunii.331 Această infracţiune se caracterizează prin aceea că fapta se reia în aşa fel încât din reluarea elementului material al laturii obiective reiese caracterul de obişnuinţă. de aceea infracţiunea de obicei nu se confundă cu infracţiunea continuată. deci ca trăsătură constitutivă a acestei infracţiuni.Aurel Teodor Moldovan făptuitorului. neavând semnificaţie penală. este repetarea acţiunilor infracţionale. pericolul social al infracţiunii. în aşa fel încât să se atribuie ansamblului de infracţiuni. În funcţie de momentul epuizării se aplică şi se calculează celelalte instituţii de drept penal. o îndeletnicire a acestuia. pe lângă momentul consumării şi un moment al epuizării. ele pot caracteriza infracţiunea (ex: cerşetoria. 168 . De esenţa infracţiunii de obicei.

op.cit. Alături de acestea există situaţia pluralităţii intermediare atunci când infractorul săvârşeşte o nouă infracţiune. fie după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune. recidiva şi pluralitatea intermediară de infracţiuni.cit. fie înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. pag.Nistoreanu.Boroi.op.213. ca cea de-a treia formă a pluralităţii de infracţiuni.220. înainte ca persoana care le-a săvârşit să fie condamnată definitiv pentru una din ele. concurs de infracţiuni sau recidivă. 32. pe de altă parte.pag. ulterior momentului supunerii făptuitorului sistemului de influenţare pe care îl presupune condamnarea şi în unele cazuri. Pluralitatea de infracţiuni se referă la situaţia în care aceeaşi persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni. şi anume concursul. 169 . la art. anume pluralitatea intermediară. după condamnarea definitivă. 32-40. PARTEA GENERALĂ CAPITOL X PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI 10. pe de o parte. în mod expres în art. Concursul de infracţiuni presupune săvârşirea a mai multor infracţiuni.149. constă în repetarea comportamentului infracţional. iar în noul Cod penal. 35-45. reflectă concepţia legiuitorului de a acorda prioritate problemelor de stabilire a situaţiilor în care există pluralitate de infracţiuni. cel viitor reglementează. 44 pluralitatea intermediară. la capitolul V.cit. care nu constituie nici concurs.. Prin urmare. Astfel că..Bulai. dar şi recunoscute şi întâlnite în practica judiciară.Mitrache. referitor la formele pluralităţii de infracţiuni. GENERALITATI PRINVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI Pluralitatea de infracţiuni este reglementată în Codul penal actual. care prevede că pluralitatea de infracţiuni constituie. mai înainte de executarea pedepsei. sau stingerea executării acesteia. în cadrul capitolului IV. nici recidivă. spre deosebire de Codul Penal în vigoare.1. Ghe. op. Codul Penal viitor reglementează trei forme ale pluralităţii de infracţiuni reţinute în doctrina penală.DREPT PENAL. C. după caz. pe de altă parte.332 Formele pluralităţii de infracţiuni sunt consacrate de Codul penal în vigoare la art. Concursul de infracţiuni şi recidiva reprezintă formele de bază ale pluralităţii de infracţiuni potrivit reglementării actuale. fără a fi îndeplinite 332 C. la art. Literatura de specialitate recunoaşte şi un al treilea caz de pluralitate de infracţiuni. Includerea pluralităţii de infracţiuni în titlul privind infracţiunea. chiar executarea.Al.pag. Recidiva.

poate fi reţinut concursul de infracţiuni.173. V.p..2148/1983. R. iar când infracţiunile concurente sunt de natură diferită se reţine concursul eterogen.40/1969.d.222. R. C.Bulai.D. Nu are importanţă foma de vinovăţie cu care sunt comise aceste infracţiuni. continuate. 333 334 C. atât în legi speciale. d. În acest caz suntem în situaţia unui concurs omogen335 ).Alba. Drept penal 1992. pag.p. Este îndeplinită această condiţie şi când făptuitorul a participat în calitate de autor sau în calitate de participant la săvârşirea infracţiunilor. infracţiunea de omor şi infracţiunea de tentativă de omor.pag. CONCURSUL DE INFRACTIUNI Noţiune Concursul de infracţiuni este desemnat în legislaţie şi doctrină ca fiind forma pluralităţii de infracţiuni ce constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni.2 Codul Penal actual şi art. continue.236.337 b) Infracţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană.R. 336 T.cit.223. inculpatul a cazuat mpoartea uneia şi a vătămat grav integritatea corporală a celeilalte.. pentru vreuna dintre ele. pag. 335 T.pag. Faptele pot fi consumate sau rămase în stadiul de tentativă pedepsibilă sau asimilate tentativei (ex: art.nr. Totodată infracţiunile pot fi prevăzute.Dongoroz. op. ci atâtea infracţiuni în concurs.S.Aurel Teodor Moldovan condiţiile prevăzute pentru recidivă. pag. d.68.Bucureşti. pag. Codul penal.338 Infractorul poate să fi comis unele infracţiuni în timpul minorităţii sau după împlinirea vârstei de 18 ani..cit. nr.181.cit.alin. împotriva a două persoane. câte persoane au fost lovite. pag..M. parte din infracţiuni sunt săvârşite în ţară şi parte în străinătate.R. Condiţia este îndeplinită şi în cazul în care.214 338 T. op. Va fi îndeplinită condiţia şi când infractorul a participat în calitate de complice.4125/1973. în cazul în care prin agresiunea săvârşită cu intenţia dea ucide.pag. M. Şi în acest caz. I.. 10.334 Condiţiile de existenţă a concursului de infracţiuni: a) Prima condiţie se referă la săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni Infracţiunile săvârşite pot fi de natură şi gravitate diferită. T. 170 . s.331.Zulineak. s. d.259.1/1985.cit.Oancea. C-tin Mitrache.233.1.pag. V.. Nu are importanţă dacă infracţiunile sunt simple.2.5/1969.333 această formă a pluralităţii este prevăzută în dispoziţiile viitorului Cod Penal. 337 C-tin Mitrache. apg.R. deviate. mai înainte de a fi condamnată definitiv.. pedepsite ca atare336 ).s. când infracţiunile concurente sunt de aceeaşi natură avem de-a face cu un concurs omogen (acela care cu aceeaşi ocazie aplică lovituri mai multor persoane.611/1993. a cărei viaţă a fost salvată – în sarcina sa urmează a fi reţinute în concurs. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale la săvârşirea unori infracţiuni distincte.S.cit. progresive.p.214.D.. nu săvârşeşte o singură infracţiune de lovire..op. op. 412 Codul Penal viitor. Drept penal 1939.Dongoroz I. op.Bulai.p. pag.82.. cât şi în legi nepenale cu dispoziţii penale.I.etc. complexe. de către aceeaşi persoană..J.

PARTEA GENERALĂ c) A treia condiţie priveşte săvârşirea infracţiunilor mai înainte ca infractorul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele.a fost desfiinţată printr-o cale extraordinară de atac (recurs în anulare. R.pag. a) ..252. pentru celelalte fiind incidente cauzele prezentate mai sus.3/1974. 38 din viitorul Cod Penal. să poată fi supuse judecăţii. inacţiuni distincte. În condiţiile în care infractorul este trimis în judecată numai pentru o infracţiune. înainte de a fi condamnată săvârşite de aceeaşi persoană. Există concurs ascunderea altei infracţiuni. Aşa cum am arătat mai sus.. a unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare).Concursul real se mai numeşte şi concurs material şi se caracterizează prin aceea că infractorul a săvârşit două sau mai multe infracţiuni. concursul poate fi omogen – când infracţiunile sunt de natură similară şi eterogen – când infracţiunile sunt de natură diferită. sau cel puţin două dintre ele. C. prin definitiv pentru vreuna dintre ele. 171 . în cauză.147. A.D. iar acest lucru se datorează şi de această dată cerinţelor făcute 339 340 T. real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni. sau se constată o cauză de nepedepsire a infractorului: denunţarea de către mituitor a dării de mită. înainte ca persoana infractorului să fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele. d) Infracţiunile săvârşite. concursul real de infracţiuni este definit prin prisma precizării că infracţiunile concurente sunt săvârşite prin acţiuni sau Codul penal actual Noul cod penal Art 33.Concursul de infracţiuni Lit.Zulineak. instanţa constatând existenţa unei cauze care înlătură răspunderea penală (amnistia.. În art. retragerea mărturiei mincinoase. op. op. Va fi îndeplinită condiţia chiar dacă infractorul a fost condamnat pentru o infracţiune săvârşită anterior. deşi definitivă.S.DREPT PENAL.. nr. prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni.cit.p. Există acţiuni sau inacţiuni distincte.d.3008/1973.Concursul de infracţiuni Art 38. revizuire. etc. lipsa plângerii prealabile). M. prescripţia.cit. înainte concurs chiar dacă una dintre infracţiuni de a fi condamnată definitiv pentru a fost comisă pentru săvârşirea sau vreuna dintre ele. ori hotărârea de condamnare.s. etc)340 .. Concursul de infracţiuni este cunoscut sub două forme: concursul real şi concursul formal sau ideal. nu va mai exista concurs de infracţiuni.când două sau mai multe Există concurs real de infracţiuni când infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi două sau mai multe infracţiuni au fost persoană. pag. În acest caz este posibil ca o faptă din cele săvârşite de făptuitor să nu poată fi judecată. pag.223 . dar hotărârea nu era definitivă339 la data comiterii noii infracţiuni. deoarece există numai o singură infracţiune care să fie supusă judecăţii.Bulai.R.

cât şi de ordin subiectiv. op. caracterizat sau cu conexitate. Explicaţii teoretice ale dreptului penal român.cit.R. conexitatea consecvenţională (în care o infracţiune este săvârşită pentru a ascunde comiterea altei infracţiuni).Fodor. Conexitatea etiologică se referă la legătura mijloc-scop între infracţiunile comise – adică o infracţiune este comisă pentru a înlesni săvârşirea alei infracţiuni. iar formele vinovăţiei sunt legate între ele343 (în cazul conexiunii etiologice putem oferi exemplu înşelăciunea săvârşită prin folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată. ori exemplul faptei inculpaţilor care.152.346 C-tin Mitrache. vol II. 1.D. Ghe. Concursul real de infracţiuni este la rândul său de două feluri: a) concurs real simplu şi b) concurs real calificat.gen. dec. conexitatea cronologică.9/1981.cit. conexiuni între infracţiunile săvârşite de aceeaşi persoană. pag.Al. (infracţiunile sunt săvârşite în acelaşi moment sau succesiv). 12.op.12.S.cit. pentru a sustrage diferite piese electronice.9 din 23. În literatura juridică se face distincţie între conexitatea etiologică (o infracţiune constituie cauza săvârşirii altei infracţiuni) şi conexitatea teleologică342 (o infracţiune constituie mijlocul pentru comiterea altei infracţiuni scop). 345 T. cunoscând că înscrisul este fals344 . pe lângă infracţiunea de furt.II. d. Conexiunea între infracţiuni. Concursul cu conexitate.S. R.Al.69 346 I.Nistoreanu.pag.151. În dreptul penal român se reţin doar conexitatea etiologică şi conexitatea consecvenţională.R.pag. şi infracţiunea de distrugere calificată. iar hotărârea de a fi săvârşite este anterioară comiterii ambelor infracţiuni.. considerând că în cadrul conexităţii etiologice este inclusă şi conexitatea teleologică. le-au smuls din ansamblele electronice în care erau montate aducând în stare de nefuncţionare acele instalaţii..243-247 341 172 .2/1973.p. op. 343 Matei Basarab. pag.. conexitatea etiologică (în care o infracţiune este săvârşită pentru a înlesni comiterea altei infracţiuni). nr. pag. 11.56/1981.341 a) Concursul real simplu nu necesită existenţa vreunei legături între infracţiunile comise prin acţiuni sau inacţiuni distincte. Matei Basarab. P. în scopul folosirii lor la confecţionarea unor aparate de radio şi amplificatoare.1971. conexitatea poate fi accidentală (atunci când o infracţiune este legată întâmplător cu o altă infracţiune).Nistoreanu. este că infracţiunile sunt comise de aceeaşi persoană.cit. 342 Ghe. vol.D. de îndrumare nr. Unica legătură care caracterizează acest concurs.. Nr.Aurel Teodor Moldovan în doctrina de drept penal în materia instituţiei analizate. În ceea ce ne priveşte suntem de acord cu prima clasificare. vol II. nr.cit. în paguba avutului obştesc345 ).pag. Literatura arată că ambele infracţiuni trebuie să fie intenţionate.op.136-137. S-a reţinut. op. în sensul că una constituie cauză celeilalte. este atât de ordin obiectiv.216. pag.. R.Boroi. pag. în paguba avutului obştesc.Boroi. 344 Plenul T. s.. În literatura juridică sunt menţionate mai multe feluri de conexiuni: conexiunea topografică (infracţiunile sunt săvârşite în acelaşi loc).. b) Concursul real calificat sau caracterizat sau cu conexitate se caracterizează prin existenţa unor legături.

ucide sau ameninţă cu moartea pe martor şi fapta conducătorului auto. hotărârea infracţională pentru comiterea ultimei infracţiuni s-a luat după comiterea primei infracţiuni. victimei i s-a pus un căluş şi apoi a fost legată peste gură foarte strâns.1. 14.D.. Conexitatea consecvenţională presupune o legătură de la cauză la efect sau de la antecedenţă la consecinţă.. printr-o singură acţiune sau inacţiune. vol II. În timp ce inculpaţii căutau banii în cameră.349 Deci.350 Unele din infracţiuni pot fi comise cu intenţie. au acţionat cu intenţie directă. grăbindu-se să plece. pag.62/1979. atât cu intenţie. Toate infracţiunile pot fi comise din culpă (neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile referitoare la protecţia muncii de către persoana care are îndatorirea de a le lua la locul de muncă. infractorii au prevăzut că victima ar putea muri şi au acceptat acest rezultat. infracţiunile pot fi săvârşite toate cu intenţie directă sau unele cu intenţie directă şi altele cu intenţie indirectă. 12.72. op..d.. PARTEA GENERALĂ 2. s-a produs moartea unui muncitor. reglementate de legea penală). părăseşte locul accidentului. pag. 21 din Legea 5/1965. se constată producerea mai multor urmări periculoase.c. în sarcina inculpatului trebuie reţinută şi uciMatei Basarab. vol II.S. în sensul că se comite o infracţiune pentru a acoperi săvârşirea altei infracţiuni.S. C-tin Mitrache. op. în acest caz. caracteristic pentru acest concurs este comiterea mai multor infracţiuni.DREPT PENAL. d.cit. intenţia este indirectă. 315/1974. dar trebuia şi putea să o prevadă (ex: S-a tras cu arma în direcţia unei persoane care a fost ucisă cu intenţie şi s-a rănit altă persoană din culpă ). Este definit de literatura juridică ca fiind o acţiune sau inacţiune. ca urmare a neluării măsurii respective.p.pag. 3/1980. săvârşită de aceeaşi persoană. pag.347 Exemplele clasice date de literatură sunt: fapta infractorului care pentru a ascunde omorul. R. Matei Basarab. Dacă. însă. care a comis un omor deosebit de grav şi o tâlhărie. 350 Matei Basarab. victima se zbătea în aşa fel încât aceştia şi-au dat seama că nu poate respira bine.217. dacă infractorul nu a prevăzut urmarea. 351 T. dacă prin aceasta se crează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau îmbolnăvire.cit. În aceste condiţii. Deci. B.7. op.p.R. forma de vinovăţie pentru ultima infracţiune este întotdeauna intenţia. pag. întruneşte elementele mai multor infracţiuni. care datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs.cit. R. pag. În ceea ce priveşte latura subiectivă. În cursul săvârşirii faptei. Exemplul dat de literatură348 este fapta săvârşită de infractor. În ceea ce priveşte prima infracţiune. iar altele din culpă. nr. În acest caz. concursul cuprinde elemente obiective şi subiective ale mai multor infracţiuni (ca latură obiectivă. Ei au discutat că ar fi cazul să o dezlege. op. însă nu au făcut-o.219. ea poate fi săvârşită. pentru că altfel ar putea muri. cât şi din culpă.cit. Faţă de tâlhărie. 349 T. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă – art. iar faţă de infracţiunea de omor simplu. care pentru a împiedica descoperirea uciderii din culpă într-un accident de circulaţie. 347 348 173 .. 14.Concursul ideal sau formal de infracţiuni se mai numeşte şi concursul printr-o singură acţiune sau inacţiune. vol II.

.3. reproşândui-se că lasă nesancţionate celelalte infracţiuni.cit. 10.. datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmăririlor pe care le-a produs.Zulineak. 352 174 . spre deosebire de actuala reglemenCodul penal actual Noul cod penal Art 38.T. aceasta absorbind pedepsele pentru infracţiunile mai puţin grave (major poena absorbet minorem ). b) . op. În aceste condiţii se consideră că pedeapsa nu ar trebui să depăşească o limită normală.când o acţiune sau inacţiune.Tanoviceanu.Buzea. pag.Dongoroz.352 S-a reproşat sistemului şi în cazul pedepselor privative de libertate. vol. din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs. întruneşte elementele mai multor infracţiuni tare unde nu se face o distincţie clară între denumirea de concurs real şi concurs formal de infracţiuni. 17.pag. 354 Matei Basarab. considerându-se că adunarea pedepselor reprezintă o pură retribuire în acest caz – şi îşi pierde din caracterul de reeducare.I. tot poenae) şi executarea pedepselor rezultate din adunarea lor. Infracţiuneapenală culpabilitatea. pag.2570. Sistemul a fost criticat. O altă critică era că modul de sancţionare îi crează infractorului certitudinea că după comiterea unei infracţiuni grave poate săvârşi oricâte altele.Aurel Teodor Moldovan derea din culpă351 ). 1944. fiindcă va executa V. similare sau mai puţin grave. 353 M. se poate aplica un cuantum de pedeapsă ce ar depăşi durată probabilă a vieţii unui om. b) Sistemul absorbţiei presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru cea mai gravă dintre infracţiuni.cit. Drept penal 1939. săvârşită de aceeaşi persoană. Art 33. pag.1912. op. vol II.Concursul de infracţiuni Lit. Alba-Iulia.339. Cu privire la pedeapsa amenzii s-a reproşat sistemului adiţionării pedepselor că ar conduce în anumite cazuri la o confiscare generală. Drept penal. realizează conţinutul mai multor infracţiuni. Ardealul. Ed.cit. şi concursul formal poate fi omogen sau eterogen ca şi concursul real.Concursul de infracţiuni Există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană.352. I. În reglementarea noului Cod Penal se face referire directă la denumirea de concurs formal de infracţiuni. TRATAMENT PENAL IN CAZ DE CONCURS DE INFRACTIUNI În doctrina şi legislaţia penală sunt cunoscute trei sisteme de sancţionare pentru concursul de infracţiune: a) Sistemul cumulului aritmetic sau sistemul adiţionării pedepselor presupune adunarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune din concurs (quot delicta. C-tin Mitrache. op.218. De altfel. N. Sistemul adiţionării pedepselor a mai primit reproşul că ar crea un353 plus de suferinţă.pag.

absorbţia (art. În acest caz.1. O a doua modalitate de pedepsire a concursului de infracţiuni. prevăzută de legiuitor. 34. după cum acestea sunt de naturi diferite sau identice. 34 din actualul Cod Penal. după cum urmează: a) în art. Codul Penal în vigoare consacră un sistem de sancţionare mixt: cumulul juridic sau. în totul sau în parte. prin prevederea că se poate aplica o pedeapsă care reprezintă totalul pedepselor sta175 . c). se aplică pedeapsa cea mai mare. după caz. care poate fi sporită în limitele prevăzute de lege. pentru pedepsele principale şi cumulul aritmetic ori după caz cumulul juridic pentru pedepsele complementare ori măsurile de siguranţă. d) Când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă. presupunând aplicarea pedepsei cele mai grave stabilite pentru fiecare infracţiune la care se poate adăuga un spor. se aplică pedeapsa închisorii. e) Când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă. potrivit dispoziţiei de la litera b) la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit. PARTEA GENERALĂ doar sancţiunea mai severă. este consacrarea sistemului cumulului aritmetic al pedepselor.a) Cod penal). În felul acesta va fi încurajat să comită o infracţiune sau mai multe de gravitate mai mică sau egală cu infracţiunea cea mai gravă. Art. se consacră sistemul absorbţiei. c) Când s-au stabilit numai amenzi. 34 din Codul Penal. se stabileşte pedeapsa pentru fiecare din infracţiunile săvârşite b. se aplică pedeapsa cea mai grea. Aplicarea pedepsei reprezintă următoarea etapă a stabilirii pedepsei în urma aplicării regulilor specifice prevăzute în art. Stabilirea pedepsei reprezintă activitatea de individualizare a răspunderii penale efectuată de instanţă pentru infracţiune concurentă.lit. alin. care poate fi sporită până la maximul ei special. se aplică pedeapsa cea mai grea.354 c) Sistemul cumulului juridic sau al contopirii pedepselor este un sistem intermediar între cel al adiţionării şi cel al absorbţiei. Sistemul sancţionator este despărţit în art. ţinându-se seama de faptul că detenţiunea pe viaţă. b) Când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare. care poate fi sporită până la maximul ei special. se poate adăuga un spor de până la 5 ani. lit.DREPT PENAL. se aplică pedeapsa închisorii. 34. iar când acest maxim nu este îndestulător. nu mai poate fi agravată. prin natura ei. sistem care se justifică pe caracterul pedepsei. se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim.a) se prevede că atunci când s-a stabilit pentru una dintre infracţiunile în concurs o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoarea ori cu amenda. 34 din actualul Cod Penal stabileşte că aplicarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni presupune două etape şi anume: a. iar dacă acest maxim nu este îndestulător. se va aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă. la care se poate adăuga amenda.

prin stabilirea unei pedepse cu o limită normală în ceea ce priveşte gravitatea lor. cât şi sistemul cumulului juridic. pentru a evita interpretări greşite. atât sistemul cumulului aritmetic. se va aplica un spor care să nu depăşească totalul pedepselor cumulate.Aurel Teodor Moldovan bilite pentru infracţiunile concurente. care vor fi aceleaşi cu cele arătate mai sus. la care se poate adăuga în total sau în parte amenda rezultantă (calculată şi ea conform cumulului juridic). considerăm util ca şi noul Cod să prevadă în mod expres – asemenea actualului Cod . legiuitorul se referă la categoria superioară de pedeapsă. În acest caz. 39. 2 din viitorul Cod oferă judecătorului această posibilitate. În condiţiile în care avem stabilite mai multe pedepse privative de libertate şi mai multe amenzi. Această îngrădire a cumulului aritmetic. Legiuitorul a consacrat şi sistemul cumulului aritmetic. se va aplica pedeapsa privativă de libertate. Opinăm că şi în acest caz. Ni se pare o soluţie oportună. se va aplica pedeapsa închisorii rezultantă (calculată conform cumulului juridic). face ca toate criticile aduse acestui sistem să rămână fără obiect. Prin urmare. alin. Diferenţa este că aplicarea pedepsei se face în acest caz prin însumarea tuturor pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune în parte. urmând a se aprecia de la caz la caz dacă o asemenea opţiune este sau nu justificată. pedeapsa rezultantă este stabilită prin aplicarea celei mai mari amenzi pentru una din infracţiunile concurente. În condiţiile cumulului juridic. această alternativă la sistemul cumulului juridic. pertinentă şi conformă cu realitatea. În privinţa pedepsei principale şi în viitoarea reglementare s-a optat pentru sistemul absorbţiei în ipoteza în care pentru una dintre infracţiunile concurente s-a aplicat pedeapsa detenţiunii pe viaţă. O altă ipoteză este aceea în care se stabilesc pedepse de natură diferită adică pedepse privative de libertate şi o pedeapsă cu amendă.modul de calcul al pedepsei în acest caz. care poate fi sporită până la maximul ei special. Stabilirea sancţiunii pentru concursul de infracţiuni va avea tot două etape. iar în condiţiile în care acesta este neîndestulător. legiuitorul a hotărât că se pot aplica în mod alternativ. şi nici maximul amenzii. care aprobă ca în situaţia comiterii mai multor fapte deosebit de grave. Se prevede că sporul în cazul amenzii nu trebuie să depăşească o jumătate din maximul special al pedepsei celei mai grele. Şi în acest caz se prevede că pedeapsa rezultantă nu poate depăşi maximul general al pedepsei imediat superioare. la care se poate adăuga în tot sau în parte pedeapsa amenzii. De lege-ferenda. art. stabilind că acesta nu poate depăşi maximul general al amenzii. instanţa să poată aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă. al amenzilor. În ceea ce priveşte sancţionarea concursului a fost introdusă o dispoziţie nouă. Aplicarea pedepselor complementare în cazul concursului de 176 . În cazul în care pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente sunt pedepsite cu amendă. cu toate că aceasta nu a fost stabilită pentru niciuna dintre infracţiunile concurente. respectiv sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu şi fix în cazul în care pentru infracţiunile concurente s-au aplicat numai pedepse cu închisoarea sau cu amenda.

se va aplica cea mai grea dintre acestea.4. se cumulează.355 b) În cazul în care s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită pentru infracţiunile concurente se vor aplica toate.pag.. aceasta se va aplica alături de pedeapsa privativă de libertate. chiar de aceeaşi natură.DREPT PENAL. 112 din noul Cod se cumulează. chiar dacă această pedeapsă complementară nu a fost stabilită pe lângă pedeapsa cea mai grea. dacă pedepsele complementare stabilite sunt de aceeaşi natură. 54 alin.cit. că este posibilă cumularea măsurilor de siguranţă.op.154. în cazul infracţiunilor concurente se iau o singură dată. În caz de pluralitate de infracţiuni. 358 Ghe. alin .cit. c) Dacă pedepsele complementare sunt de aceeaşi natură. Achiesăm la opinia literaturii juridice. Pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni săvârşite de persoana juridică În dispoziţiile art. Acestea sunt similare ca modalitate de aplicare a pedepselor complimentare în cazul concursului de infracţiuni.Al. C-tin Mitrache.64356 . cu excepţia dizolvării sau cele de aceeaşi natură.221. aceasta este o dispoziţie normală.pag. 10.357 Apreciem.cit. 45 din viitorul Cod Penal. 355 356 177 . 35 Codul penal în vigoare şi cu prevederile art. în sensul că disting mai multe situaţii: a) Dacă s-a stabilit o singură pedeapsă complementară pentru una din infracţiunile concurente.. iar dintre pedepsele complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea otrivit art. se vor contopi358 . cu acelaşi conţinut. PARTEA GENERALĂ infracţiuni. iar în viitorul Cod în art. că se poate deroga de la opinia că măsurile de siguranţă de acelaşi fel.pag. dar cu conţinut diferit (ex: interzicerea unor drepuri prevăzute de Codul Penal actual la art. op. pedepsele complementare de natură diferită.221. Pedepsele complementare se aplică în conformitate cu prevederile art. se cumulează.cit. ele se vor aplica toate. măsurile de siguranţă luate conform art. căci scopul lor este diferit (ex: confiscarea specială luată în cazul infracţiunilor concurente şi privind lucruri diferite se va lua cu privire la toate lucrurile stabilite). CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTRU C-tin Mitrache. dar cu conţinut diferit. acela de a înlătura o stare de pericol şi de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni. iar dacă sunt de natură diferită.. În ceea ce priveşte cumularea măsurilor de siguranţă. 66). luate pentru infracţiuni concurente. având în vedere natura şi scopul măsurilor de siguranţă. Aplicarea măsurilor de siguranţă în cazul concursului de infracţiuni Având în vedere natura măsurilor de siguranţă. 357 C-tin Mitrache.pag.(2) noul Cod Penal în caz de pluralitate de infracţiuni săvârşite de persoana juridică. noul Cod penal prevede că măsurile de siguranţă de aceeaşi natură. Pen pedepsele complimentare se pot cumula.Boroi. op. 147.237. (3) C. deci.Nistoreanu. op.

318.. C.222. şi nu rezultanta pentru o parte din infracţiunile concurente cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea concurentă.68 A. alin. conform art..Aurel Teodor Moldovan INFRACTIUNI CONCURENTE În condiţiile în care toate infracţiunile concurente au fost judecate concomitent de aceeaşi instanţă.D. C-tin Mitrache.pag.Dincu. d.p.Papadopol op. tot prin cumulare aritmetică. d. pag...719/1955. 1. însă. judecată ulterior.D. Practica este. op.s.1970. Dacă pentru una din pedepsele ce se contopesc. 359 360 178 . b) A doua ipoteză are în vedere situaţia în care.d. el este cu atât mai necesar cu cât s-au descoperit şi mai multe infracţiuni.222. acest spor final putând fi majorat până la limitele general impuse pentru concurs.pag. 39 din noul Cod se aplică în mod corespunzător. C. 361 T. după regulile prezentate mai sus. instanţa a adăugat un spor prin hotărâre definitivă. vol.II.cit. 363 T. ca infracţiunile să fie judecate separat de instanţe diferite. în acest caz. Opinăm.1955. c. Dacă pedeapsa rezultată iniţial pentru concurs cuprinde şi un spor. Opinăm că în această situaţie se vor compara pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente şi conform art.cit. pedeapsa se va aplica. căci dacă era necesar sporul când se cunoşteau doar o parte din infracţiunile comise.473.56. în opinia noastră. pag.. Această soluţie este prevăzută şi în legislaţia penală actuală. acesta nu va putea fi înlăturat în cazul contopirii pedepselor pentru infracţiuni concurente.40.361 În contopire vor fi cuprinse numai pedepsele ce urmează a fi executate. mai mult.. nu se ridică probleme în pedepsirea concursului de infracţiuni. deoarece condamnatul era recidivist.S. 1972. că se vor contopi pedepsele stabilite pentru infracţiuni concurente.M. fără posibilitatea ca instanţa judecătorească să reducă sau să înlăture acest spor.1935/1970.359 Este evident că în situaţia cumulului aritmetic. Literatura identifică şi situaţia în care infractorul a fost anterior condamnat pentru un concurs de infracţiuni şi pedeapsa rezultată cuprinde şi un spor. complet militar. 362 T. sau de aceeaşi instanţă care s-a pronunţat cu privire la ele prin hotărâri separate de condamnare. 36.pag. Distingem mai multe situaţii: a) Infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune. T. d.cit.1 din Codul penal viitor se vor aplica dispoziţiile art. secţia a-II-a pen.D. este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă. însă.12. alin.68/1995. C.295. totuşi.pen. împreună cu sporul . şi nu între rezultanta cumulului aritmetic şi infracţiunea concurentă.S.360 Ne referim în acest caz la aplicarea pedepselor prin contopire şi nu prin cumul aritmetic. 39 din noul Cod. nu şi cele pentru care a intervenit o cauză legală de neexecutare.10/1995.nr.pag. pag.74/1972.S.pag.cit.. că se poate aplica şi sistemul contopirii.nr. după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă. op. Dispoziţiile art. se constată că cel condamnat suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă. C-tin Mitrache. op.bucureşti. în dreptul nr. Este posibil.362 V. această pedeapsă va intra individual în contopire sau în cumul aritmetic. În aceste situaţii sporul ce se poate stabili va fi întotdeauna egal cu cel stabilit anterior.

repertoriu alfabetic (1969-1976). ceea ce s-a executat. Spre deosebire însă de concursul de infracţiuni.156. recidiva presupune săvârşirea de aceeaşi persoană.DREPT PENAL..S.1. Graţiere . Deosebirea între recidivă şi concurs.P. deci.pen. Dacă în urma dezcontopirii şi aplicării actelor de clemenţă rămâne de executat numai o pedeapsă stabilită pentru o infracţiune.cit. RRD nr.368 Putem defini. În legătură cu conceptul de „ Recidivist prin condamnări anterioare ”.2004 se ţine evidenţa persoanelor condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal sau administrativ. 367 Iulian Poenaru .pag. cit.op. 2004 369 C-tin Mitrache.364 Dacă în urma aplicării actelor de clemenţă au rămas de executat cel puţin două pedepse. Recidivă . p. 34-38. pag.op.pag. aceasta putând menţine. 2.. RECIDIVA 10.367 Starea de recidivă se determină prin cazierul judicar unde potrivit art .nr. pentru aspecte din practica judiciară : Victor Nicolescu . pag. reflectă o periculozitate mai mare a celui ce săvârşeşte o infracţiune în stare de recidivă.363 Incidenţa actelor de clemenţă priveşte fiecare pedeapsă stabilită în cadrul concursului de infracţiuni. Aspecte generale Recidiva. reduce sau chiar înlătura acest spor. RRD nr.cit.365 10. Ghe. împrejurarea în care se T. op. op. nu sunt eficiente în cazul său. nr. 737/1960. 1982 .947/1974. col. p. 364 365 179 . situaţia. că atât controlul cât şi corecţia pe care le exercită condamnarea sau executarea unei pedepse pentru o infracţiune. pe lângă pedeapsa de bază nu mai este obligatorie.S. 586/30.Dongoroz. T. Pag.Boroi.pag.223. 2 din Legea nr. El dovedeşte prin aceasta. 290 din 24. Of.196. d. 12.222.4/1981. nr. PARTEA GENERALĂ c) Contopirea pedepselor pentru concursul de infracţiuni se va face şi în situaţia în care condamnatul a executat în total sau în parte condamnarea.Bulai op. a se vedea în acest sens C-tin Mitrache..5.p. cu precizarea că se va scădea din durata pedepsei aplicate pentru tot concursul. 366 V.cit. înainte de condamnarea sa. Literatura de specialitate a apreciat că reluarea activităţii infracţionale după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o altă infracţiune săvârşită anterior reprezintă un indice de incorigibilitate de nărăvire a infractorului 366 şi care duce la o reacţie represivă mai energică şi la înlăturarea recidivistului de la beneficiul unor acte de clemenţă.Al. când făptuitorul săvârşeşte mai multe infracţiuni.cit.06... 136-138 368 Publicată în M. făptuitorul perseverând în activitatea infracţională.s. L. astfel că pedeapsa rezultantă va fi desfăcută. pag. C. ci facultativă pentru instanţă.88.Nistoreanu.nr.06.350.226. înlăturarea sporului ce fusese iniţial stabilit. înlăturarea sporului ce a fost aplicat este obligatorie. a uneia sau mai multor infracţiuni după ce acea persoană fusese condamnată definitiv pentru o altă infracţiune. d. recidiva ca fiind starea. ca formă a pluralităţii de infracţiuni presupune ca şi în cazul concursului săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni.5.

În literatura juridică aceste elemente au fost denumite termeni ai recidivei. Acestea sunt elementele stării de recidivă. şi săvârşirea după condamnare sau după executarea pedepsei. a fost condamnată sau a şi executat o pedeapsă pentru o infracţiune. recidiva poate fi: a) recidivă absolută. iar al doilea termen o infracţiune mai gravă.5. Faţă de momentul săvârşirii noii infracţiuni. atunci când existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări b) recidiva relativă. Primul termen al recidivei constă întotdeauna într-o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate. Vom enumera pe scurt şi vom prezenta cele mai cunoscute modalităţi de recidivă: 1. b) recidiva este specială când infracţiunile ce formează termenii ei sunt de aceeaşi natură (după o condamnare definitivă pentru înşelăciune. După natura infracţiunilor ce compun recidiva avem: a) recidivă generală care înseamnă săvârşirea mai înainte a unei infracţiuni de o anumită natură. în aşa fel încât să dovedească perseverenţa infractorului şi implicit o periculozitate socială ridicată a acestuia. condamnatul primeşte o nouă condamnare tot pentru înşelăciune) 3. 369 Din această definiţie reiese că trebuie să existe o condamnare pentru o infracţiune şi o nouă infracţiune comisă. b) recidiva postexecutorie există atunci când săvârşirea unei noi infracţiuni are loc după executarea în totalitate a pedepsei anterioare . anterior. a unei infracţiuni de altă natură. 10. În funcţie de gravitatea condamnării pentru prima infracţiune. atât infracţiunea care formează primul termen. cât şi cea care formeză al doilea termen sunt de o anumită gravitate. d) recidiva mică se caracterizează prin aceea că primul termen este o infracţiune mai uşoară. impunând o anumită gravitate pentru prima infracţiune. Modalităţile recidivei Sunt formele pe care aceasta le poate avea. iar cel de-al doilea termen constă în săvârşirea din nou a unei infracţiuni. În Codul penal român s-a reţinut.Aurel Teodor Moldovan găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracţiune după ce.2. c) recidiva mare există atunci când. după condamnare sau după executarea pedepsei anterioare. Codul penal român consacră recidiva relativă. 180 . când este necesar ca pedeapsa anterioară să fie de o anumită gravitate. în funcţie de variaţiunile celor doi termeni. 2. atât recidiva mare cât şi recidiva mică. vom avea: a) recidivă postcondamnatorie – când infracţiunea nouă este săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracţiunea anterioară dar înainte ca infractorul să fi executat în întregime pedeapsa anterioară.

şi nu numai.370 10. Recidiva mare postcondamnatorie Recidiva mare postcondamnatorie sau recidiva mare după condamnare. prin instituirea reabilitării. avem: a) recidivă permanentă. b) recidiva temporară a cărei existenţă este condiţionată de săvârşirea noii infracţiuni. avem: a) recidivă naţională sau teritorială. alin. 181 .Recidiva în cazul persoanei Art 41. b) recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivă. După locul în care s-a aplicat pedeapsa definitivă ce formează primul termen al recidivei. În reglementarea viitoare a recidivei se identifică elemente noi atât cu privire la definirea şi termenii recidivei.172. lit. PARTEA GENERALĂ 4. după Alin. În Codul penal viitor. potrivit dispoziţiilor art. După criteriul tratamentului sancţionator al recidivei. Dacă în Codul penal actual. care nu este condiţionată de săvârşirea infracţiunii într-un anumit termen de la condamnarea sau executarea pedepsei pronunţate pentru infracţiunea de la primul termen. a. Codul penal român. cât şi cu privire la pedeapsă.1 şi schimbă dispoziţiile vechiului Cod în ceea ce priveşte primul termen al recidivei. primul termen al recidivei îl constituia Codul penal actual Noul cod penal Art 37. când primul termen al acesteia poate fi şi o condamnare pronunţată în străinătate. pag. 41. într-un anumit termen dat de la condamnarea sau executarea pedepsei pentru infracţiunea de la primul termen. este reglementată de Codul penal în vigoare.1: Există recidivă pentru persoana rămânerea definitivă a unei hotărâri de fizică în următoarele cazuri: condamnare la pedeapsa închisorii mai 370 C. 6.DREPT PENAL. a consacrat recidiva temporară.3.Recidiva fizice Alin. 37. În funcţie de timpul scurs între executarea pedepsei în ceea ce priveşte infracţiunea ce constituie primul termen şi săvârşirea infracţiunii ce constituie al doilea termen.cit. cât şi pentru cel care s-ar afla la o nouă recidivă (cel care a perseverat în recidivă). ce presupune aplicarea aceluiaşi tratament penal pentru infractorul la prima recidivă. recidiva mare postcondamnatorie este reglementată la art. distingem: a) recidivă cu efect unic. când existenţa ei este condiţionată de condamnarea definitivă pronunţată de o instanţă română (priveşte primul termen al recidivei) b) recidivă internaţională.Bulai op.5.1: Există recidivă când. 5.

Condiţii cu privire la primul termen: a) Prima condiţie constă în existenţa unei hotărâri definitive de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. op.2: Există recidivă şi în cazul în care apsa prevăzută de lege pentru a doua una dintre pedepsele prevăzute în alin. în timpul executării sau în stare de evadare. condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de şase luni. pag. Alin.Aurel Teodor Moldovan a)când după rămânerea definitivă a unei mare de un an şi până la reabilitare hotărâri de condamnare la pedeapsa sau împlinirea termenului de reabiliînchisorii mai mare de 6 luni. în timpul executării acesteia deapsa închisorii de un an sau mai mare.324. V.G. delimitează recidiva de concurs şi evidenţiază periculozitatea sporită a infractorului. respectiv 1 an.275. P. Condiţia ca hotărârea să fie definitivă.. Conform dispoziţiilor noului Cod trebuie ca pedeapsa să fie privativă de libertate şi mai mare de 1 an. decât în cazul săvârşirii unei infracţiuni grave. Considerăm că este îndeplinită condiţia şi în cazul în care pedeapsa a fost aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune ori ca pedeapsă rezultantă pentru un concurs de infracţiuni. pag. pentru care legea prevede pepedepsei. condamnatul săvârşeşte din nou nat săvârşeşte din nou o infracţiune cu o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie intenţie.Dincu. sau în stare de evadare. care trebuie să fie mai mare de 6 luni. Considerăm că aceste dispoziţii sunt prea puţin coercitive pentru infractor.371 În cazul concursului de infracţiuni este vorba de pedeapsa rezultantă. iar pede. înainte de începerea executării.301. C. cel condam. insuflându-i acestuia convingerea că nu va fi pedepsit pentru recidivă mare.2: Există recidivă şi în cazurile în care una dintre pedpesele prevăzute la alin. pag. (1) este detenţiunea pe viaţă. există recidivă mare şi în cazul în care după condamnare la detenţiunea pe viaţă.Recidiva în cazul persoanei Art 41.Rămureanu .cit.3: Pentru stabilirea stării de recidivă Alin.Recidiva fizice Alin.(1) lit. Potrivit Codului Penal în vigoare. b) Condamnarea definitivă trebuie conform dispoziţiilor actualului Cod să fie mai mare de 6 luni sau pedeapsa detenţiunii pe viaţă. în noul Cod.tare. vol. înainte de începerea executării depăşită. Codul penal actual Noul cod penal Art 37. primul termen îl reprezintă o condamnare la pedeapsa privativă de libertate de un an. 371 182 . Codul penal comentat şi adnotat. cel condamnat.Alin. A. săvârşeşte o nouă infracţiune cu intenţie. infracţiune este mai mare de un an. Condiţiile recidivei mari postcondamnatorii I..I.3: Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de conîn cazurile prevăzute în alin. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. a) şi damnare pronunţată în străinătate.Bulai Explicaţii teoretice.(1) este detenţiunea pe viaţă.

dacă hotărârea de legii. 6/1973. Cit. 375 C-tin Mitrache. PARTEA GENERALĂ lit. 38 din Codul penal în vigoare nu se ţine seama de: 1. 38. luate separat. oarecum similară cu interpretarea din cadrul contopirii pedepselor pentru concursul de infracţiuni. pentru ca să poată forma cu noua infracţiune o pluralitate.374 3. dacă hotărârea de în străinătate.3 din Codul Penal care este în vigoare şi art. Legea nr. dacă această hotărâre a fost recunoscută şi în ţară potrivit dispoziţiilor de procedură penală sau a altor legi (art. Condamnările pentru infracţiunile din culpă.Zolineak. C-tin Mitrache. 4. op. Este îndeplinită condiţia.(2). op.c) noul Cod Penal. respectiv 1 an.551.227.cit.35. Asemenea condiţie. Amnistia având drept efect stingerea răspunderii penale.372 d) Condamnarea să nu fie dintre acelea de care. 42. ea înlătură consecinţele infracţiunii.. Se consideră că primul termen al recidivei trebuie să-şi păstreze relevanţa penală. op. încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. Este o interpretare. 374 I. Potrivit art. art. V. op. 41. lit.375 În concepţia viitoarei reglementări. atunci când condamnarea priveşte o infracţiune săvârşită cu praeter intenţie.pag.Poaenaru. potrivit legii nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă. alin. b) şi alin. c) Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie. Încetând consecinţele penale.a indice1 din Codul penal actual şi art. Condamnările pentru infracţiunile amnistiate. alin. Modificarea Codului penal.226. se poate ţine seama şi pentru o faptă prevăzută şi de legea de hotărârea de condamnare pronunţată penală română. toate consecinţele penale privitoare la acele fapte.Rămureanu. pentru o faptă prevăzută condamnare a fost recunoscută potrivit şi de legea română. chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente. Ed.cit. pag. pag. Pedeapsa poate fi pronunţată şi de o instanţă străină. potrivit cărora nu se ţine seama de stabilirea stării de recidivă de condamnările pentru infracţiunile din culpă. Apare ca o protecţie a minorului care va fi degrevat pe viitor de consecinţele unor fapte săvârşite în timpul minorităţii. lit...cit.37. Ştiinţifică. Bucureşti.373 2. când personalitatea sa era înformare. 372 373 183 . 42 prevede că la stabilirea stării de M. încetează şi abilitatea primului termen de a constitui o pluralitate. nu depăşesc nici una 6 luni. Condamnările pentru infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.3 din viitorul Cod Penal). condamnare a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii. rezultă din dispoziţiile art. or în cazul în care legea nouă nu mai prevede ca infracţiune o faptă incriminată de legea veche. S-a considerat că infractorul recidivist nu probează perseverenţa infracţională decât prin intenţia cu care săvârşeşte infracţiunile. deci pluralitatea de infracţiuni nu mai este prezentă.DREPT PENAL. pag. 283.pag. 1973. Condamnările pentru fapte care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni.

pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an: a) Săvârşirea unei noi infracţiuni. Drept penal. altrernativ cu pedeapsa amenzii. vol. şi atunci când pedeapsa prevăzută de lege este pedeapsa privativă de libetate.231. Codul penal comentat şi adnotat.pag. cât şi intenţie depăşită (praeter-intenţie).Bulai. 574 379 M. 376 377 184 . Nu importă dacă fapta este prevăzută de Codul penal. Ştiinţifică şi enciclopedică. de legi speciale penale sau de legi nepenale care prevăd pedepsirea unor infracţiuni.Zolineak.Pavel. Condiţiile celui de-al doilea termen al recidivei. în timpul executării pedepC. pag. Drept penal. pag. II. Nu are importanţă dacă hotărârea definitivă s-a pus în executare sau nu. 1977. II. sunt îndeplinite condiţiile şi dacă a doua infracţiune se săvârşeşte în timpul întreruperii executării pedepsei. Este îndeplinită această condiţie şi atunci când infarcţiuneaa rămas în fază de tentativă pedepsibilă. cit.cit. Deşi toate aceste infracţiuni nu formează primul termen al recidivei. mai mare de un an. op. ele vor fi avute în vedere ca antecedente penale la individualizarea pedepselor. într-o închisoare militară. iar dacă infractorul săvârşeşte mai multe infracţiuni. dacă fapta este comisă în calitate de autor sau coautor.379 2. Executarea pedepsei poate fi la locul de deţinere.Dincu. c) infracţiunile săvârşite din culpă. vol. C-tin Mitrache. Ed. pag. Cel de-al doilea termen constă în săvârşirea unei noi infracţiuni intenţionate. d) Noua infracţiune să fie săvârşită în intervalul de timp după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.cit. în timpul liberării condiţioanate. fiecare în parte va forma cel de-al doilea termen al unei recidive distincte.331. 1992. A. 276.. op. deoarece această recidivă are un consacrat caracter general.227. Este îndeplinită condiţia şi dacă fapta este infracţiune consumată sau rămasă în stadiul de tentativă. op. Prin aceasta se înţelege comiterea oricăreia dintre faptele pe care legea la pedepseşte. Delimităm mai multe momente: 1. b) infracţiunile amnistiate. Intenţia.376 Cel de-al doilea termen al recidivei constă în săvârşirea unei singure infracţiuni. op.Aurel Teodor Moldovan recidivă nu se va ţine cont de hotărârile de condamnare privitoare la: a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală. mai înainte de împlinirea duatei pedepsei. Bucureşti.322.Rămureanu. În timpul executării pedepsei. V.I. Parte specială. Pag. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată este mai mare de un an.. 378 D. ca formă de vinovăţie poate fi atât intenţie directă şi indirectă. Cit.378 c) Pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune să fie mai mare de un an potrivit actualului cod sau potrivit noului cod pedeapsa trebuie să fei de un an sau mai mare.377 b) Noua infracţiune să fie săvârşită cu intenţie. etc. Înainte de începerea executării pedepsei. instigator sau complice. dacă condamnatul a obţinut amânarea executării pedepsei sau dacă executarea pedepsei a fost suspendată printr-o cale extraordinară de atac. pag.

228.DREPT PENAL. aceasta este o infracţiune săvârşita în timpul executării pedepsei. În noul Cod Penal nu se mai întâlneşte o asemenea dispoziţie.cit. 4. condamnatul săvârşeşte cu intenţie o nouă infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. Condiţii de existenţă a recidivei mari postexecutorii.41-42 din Codul penal viitor). Aceasta constituie o hibă în exprimare a actualului Cod. de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă şi până la împlinirea duratei pedepsei. după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare. art.37-38 din Codul penal actual. 4.5. Actualul Cod penal arătă că pedeapsa poate constitui primul termen al recidivei şi dacă executarea s-a stins prin graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau dacă s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei. susţinem că în continuare. din Codul penal. În stare de evadare. în condiţiile în care sunt îndeplinite condiţiile legii (art. Totodată. condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită. 185 . în ceea ce priveşte neprevederea expresă a acestor modalităţi de stingere a executării. op.. 3. lit. după executarea unei pedepse privative de libertate mai mare de 6 luni. Sunt concretizate situaţiile de comitere a unei noi infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei sau în termenul de încercare al suspendăriii executării pedepsei sub supraveghere ori în termenul de încercare al graţierii condiţionate. art. 10. Condiţii cu privire la primul termen: a) primul termen al recidivei mari postexecutorii îl constituie pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ( în noile dispoziţii pedeapsa trebuia să fie de un an sau mai mare). Cu opinia că pe viitor aceste situaţii ar trebui prevăzute. după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse. 37.pag. Se va reţine starea de recidivă în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în stare de evadare. la analiza380 C-tin Mitrache. I.b. Nu contează modul de executare al pdepsei. Literatura reţine380 şi alte situaţii în care există recidivă mare postcondamnatorie. Conform acestor dispoziţii poate fi reţinută starea de recidivă mare post executorie când. 41 care incriminează starea de recidivă prevede doar că există recidivă când. b) pedeapsa cu închisoarea să fi fost executată. Infracţiunea de evadare poate forma cel de-al doilea termen al recidivei deoarece este intenţionată şi se pedepseşte cu o pedeapsă mai mare de un an. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. În toate aceste cazuri se arată că se poate reţine recidiva mare postexecutorie. PARTEA GENERALĂ sei închisorii la locul de muncă sau în timpul. Recidiva mare postexecutorie Este reglementată de art.

pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.5.38. este compus din trei condamnări. II. 38. Drept penal. op. definitive. după graţierea totală sau a restului de pedeapsă. Cu atât mai mult este îndeplinită condiţia în cazul în care pedeapsa pentru a doua infracţiune este infracţiunea pe viaţă.130. alin. care trebuie săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. primul termen al recidivei mici. Recidiva se reţine atunci când săvârşirea infracţiunii are loc după terminarea executării pedepsei. c) pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni să fie executată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. când condamnatul a fost eiberat condiţionat. următoarele: I. Condiţiile cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei mari postexecutorii. este oportun să se ia în considerare şi situaţiile în care executarea pedepsei s-a stins prin graţiere totală sau a restului de pedeapsă. sau după prescrierea executării pedepsei ce constituie primul termen al recidivei.prin aplicarea instituţiei reabilitării – o recidivă temporară.37.. pag. deci.viitor). 381 M.42 C.(1).230.381 d) condamnarea să nu fie una dintre acelea de care nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă (art. Astfel.1. Recidiva mică postcondamnatorie Este reglementată de dispoziţiile art.pag. cât şi în cazu reabilitării judecătoreşti.p. cel condamnat săvârşeşte din nou o infacţiune cu intenţie. la pedeapsa închisorii de până la 6 luni. Ca şi la recidiva mare postcondamnatorie.41 alin. S-a considerat că nu se poate proba perseverenţa infracţională în cazul săvârşirii infracţiunilor săvârşite le intervale mari de timp. sau prin împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.Zolineak. respectiv art.din Codul Penal viitor. Deducem. al doilea termen trebuie să constituie o infracţiune. din Codul penal actual şi art. cit. la o pedeapsă privativă de libertate. op. ori dacă executarea pedepsei s-a stins prin prescripţie. aşa cum am mai arătat că legiuitorul penal român a stabilit .cit. 42. 10.actual şi art. aceasta poate fi primul termen al recidivei mari postexecutorii. În aceste condiţii se apreciaşă că foarte rar se poate întâlni o astfel de situaţie în practica judiciară..c. Pedepsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune trebuie să fie mai mare de un an. C. de orice natură. succesive şi succeptibile de a fi executate separat. În Codul penal în vigoare există recidivă mică când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare de până la 6 luni. 382 C-tin Mitrache.p. 382 Putem aprecia că sunt condiţii de existenţă ale recidivei mici postcondamnatorii. Sunt îndeplinite aceste condiţii atât în cazul reabilitării de drept. în cazul recidivei postexecutorii se adugă şi infracţiunile cu condamnări pentru care a intervenit reabilitarea sau s-a împlinit termenul de reabilitare. Pe lângă infracţiunile prevăzute de art. În ceea ce priveşte primul termen al recidivei: a) să existe o condamnare definitivă. 5. lit. În ceea ce priveşte detenţiunea pe viaţă. 186 .Aurel Teodor Moldovan rea condiţiilor cu privire la primul termen.

săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. 10. c) să nu fie incidente vreo cauză dintre cele prevăzute la art. primul termen constituindu-l o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate. Cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei mici postexecutorii trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei. Trebuie totodată ca noua infracţiune să fie săvârşită înainte de începerea executării pedepsei pentru prima infracţiune. acesta trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii cerute de precedentele modalităţi ale recidivei. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libetate mai mare de un an. În ceea ce priveşte al doilea termen al recidivei. Discuţiile de la recidiva mare postcondmnatorie se păstrează şi în cazul recidivei mici. vor fi: I. În Codul actual.5. Noua infracţiune ce formează al doilea termen al micii recidive postexecutorii se săvârşeşte după executarea pedeapsei privative de libertate ce nu depăşeşete 6 luni sau după graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescrierea acesteia. infractorul dovedeşte o periculozitate sporită. condiţiile de existenţă ale recidivei mici postexecutorii. condiţiile vor fi identice cu cele de la recidiva mică postcondamnatorie. lit. Se menţine condiţia ca această condamnare să nu fi fost pronunţată pentru vreuna din infracţiunile pentru care sunt incidente dispoziţiile art. Recidiva mică postexecutorie Este prevăzută de art. din Codul Penal actual.41 din noul Cod. în ceea ce priveşte condiţiile cu privire la primul termen este identică cu recidiva mică post condamnatorie.c. în condiţiile în care instanţa constată necesitatea acesteia. din Codul penal actual sau art. 187 . În ceea ce priveşte primul termen. II. în sensul că pedeapsa poate fi pronunţată şi pentru un concurs de infracţiuni. 6. Caracterul recidivei este acela de cauză de agravare facultativă a pedepsei. b) condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie directă. 38. respectiv art. adică să fie constituit din săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie. pentru o infracţiune executată. 42 din Codul penal viitor.DREPT PENAL. în sensul că este posibilă această agravare. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare.5. indirectă sau cu praeterintenţie. PARTEA GENERALĂ Apreciem că sunt aplicabile regulile de la recidiva mare post condamnatorie. II.38 (Codul penal actual) şi 42 (Codul penal viitor). recidiva mică postexecutorie. Tratamentul penal al recidivei Prin săvârşirea unei noi infracţiuni după o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii sau după executare. Astfel. 10. 37. 7.

se va contopi pedeapsa pentru al doilea termen al recidivei cu rezultatul obţinut din adunarea restului de pedeapsă pentru primul termen.nr. 383 384 188 . 385 T. C. R. În acest caz se va stabili o pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită din nou.167.383 b) Când noua infracţiune se săvârşeşte în timpul executării pedepsei. 384 Calcularea restului de pedeapsă ce mai era de executat se face de la data comiterii noii infracţiuni. iar dacă acesta este neîndestulător...2/1974. şi numai după aceea. după regulile de la concursul de infracţiuni. Deci.39. pedepsele ce se vor contopi vor fi pedeapsa stabiltită pentru infracţiunea comisă în stare de evadare şi rezultanta obţinută din cumulul aritmetic al restului neexecutat din pedeapsa pentru primul termen şi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de evadare. când a luat naştere starea de recidivă postcondamnatorie şi nu de la data hotărârii de condamnare pentru noua condamnare...p. 45 noul Cod Penal). Simplul fapt al evadării poate duce la constatarea unei stări de recidivă.s.1simplifică tratamentul sancţionator..s. art. aceasta poate fi sporită în prima fază până la maximul ei special.1088/1973. între pedepsele rezultate se vor aplica regulile concursului de infracţiuni.p.Aurel Teodor Moldovan a.D. în cazul cumulului juridic.1.d. T. d..301. contopirea are loc între pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune şi restul de pedeapsă rămas neexecutat din condamnarea anterioară. Aplicarea pedepselor complimentare în cazul recidivei mari postcondmnatorii C. T. Codul penal actual şi art.1802/1971.S.. alin.R. Ca sistem de sancţionare se aplică sistemul cumulului juridic cu spor facultativ.d.I.1. 34-35. iar dacă pedeapsa pentru concurs este mai gravă.p. nr.D.s. atunci pentru fiecare din infracţiunile din concurs se vor aplica regulile recidivei. 43.333/1971. Dacă în cazul cumulului aritmetic lucrurile sunt clare.S.43. nr. alin. vol.39 din viitorul Cod Penal. Cod Penal viitor.R.Bulai Explicaţii teoretice. alin. pag. pag. prin dispoziţia de la art. ca în condiţiile concursului de infracţiuni (art. Noul Cod penal. în cazul în care înainte de executare se săvârşeşte un concurs de infracţiuni.nr. Dacă pedeapsa aplicată la primul termen al recidivei este rezultanta unui concurs de infracţiuni. actual. R..S. art. Codul penal actual prevede ca al doilea spor să fie de maxim 7 ani.385 c) Dacă infracţiunea s-a săvârşit în stare de evadare. care se contopeşte cu pedeapsa care formează primul termen al recidivei. Când după o condamnare pentru o infracţiune.p. cu pedeapsa pentru evadare.. pag.163.8/1971. Sancţionarea recidivei mari postcondmnatorii Aplicarea pedepsei principale Este reglementată de dispoziţiile art. atunci aceasta va fi contopită cu pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune. cu maximul prevăzut de lege. caz în care opinăm că trebuie cumulate aritmetic pedeapsa pentru starea de recidivă şi restul de pedeapsă rămas neexecutat. vom avea mai multe situaţii: a) Înainte de începerea executării pedepsei. în sensul că se recurge la un cumul artimetic în cazul recidivei postcondamnatorii.

3 din noul Cod Penal. În cazulîn care ele sunt de natură diferită sau în cazul în care suntde aceiaşi natură dar cu conţinut diferit. Tot în conţinutul noului Cod Penal cu privire la tratamentul sancţionator al recidivei se prevede şi ipoteza în care termenul al doilea al recidivei este alcătuit dintr-un concurs de infracţiuni. În cazul pedepselor complementare şi măsurilor de siguranţă acestea se vor aplica şi executa toate. Sancţionarea recidivei mari postexecurorii Aplicarea pedepsei principale. Pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă postexecutorie se aplică o pedeapsă cuprinsă între limitele maximului special şi minimului special prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă. sporul de până la 10 ani. iar dacă sunt de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se va aplica cea mai grea dintre pedepse sau măsuri. Aplicarea pedepselor complementare şi a măsurilor de siguranţă.4 din Codul Penal actual şi art. Dacă sunt de natură diferită. PARTEA GENERALĂ Aceste pedepse se aplică toate când sunt de natură diferită sau când sunt de aceeaşi natură sau cu conţinut diferit. b. pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni. restul fiind în pluralitate intermediară. În acest caz. alin. alin. Proiectul noului Cod Penal apelează la soluţia majorării legale a limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate în cazul recidivei posteexecutorii.DREPT PENAL. Este reglementată de art. 39. ele se vor adiţiona. Se observă din textul de lege că acest tratament îşi găseşte aplicabilitate chiar dacă numai una dintre infracţiunile concurente se află în stare de recidivă. atunci când numărul şi gravitatea faptelor săvârşite ar întemeia acest lucru. se va aplica cea mai grea dintre ele. potrivit art. că aplicarea pedepsei nu are loc în doi timpi. dacă sunt de aceeaşi natură. Această soluţie este prevăzută de art. dacă se consideră necesar. dar cu conţinut diferit se va aplica tot regula adiţionării. şi în cazul recidivei postcondamnatorii noul cod penal prevede posibilitatea aplicării detenţiunii pe viaţă chiar dacă pedepsele stabilite constau în închisoare. Cu titlu de excepţie. ele se adiţionează. Când sunt de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut. se procedează la o modalitate de aplicare a pedepsei diferită de cel existent în prezent. ci de la început se stabileşte o pedeapsă având în vedere starea de recidivă care este cuprinsă între minimul special şi maximul rezultat din maximul special al pedepsei la care se adaugă. 2 din noul Cod se prevede că atunci când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente. dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă. 43. c. 41 din noul Cod Penal. Aplicarea sancţiunilor pentru recidiva mică postcondamnatorie 189 . Luarea măsurilor de siguranţă este determinată de scopul şi funcţiile acestora. alin.S-a susţinut în literatura juridică. aplicându-se mai întâi dispoziţiile referitoare la concurs şi apoi cele incidente în cazul recidivei. 43. Dacă maximul special este considerat necorespunzător se poate aplica un spor de până la 10 ani pentru acel maxim. deoarece calitatea de recidivist trebuie să atragă tratamentul specific acestei forme de pluralitate. iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. Astfel.

C. acestea se contopesc cu pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune săvârşită. Codul penal actual Noul cod penal Art 40.de infracţiuni când.1969). în timpul executării executată sau considerată ca executată. Se afirma că şi în acest caz recalcularea pedepsei se face potrivit art. se afla în stare de recidivă. 10. în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru recidiva post condamnatorie. Totodată.3.39. 43. alin. adică prin aplicarea dispoziţiile cu privire la recidiva postcondamnatorie sau postexecutorie. 1: Există pluralitate intermediară Alin.p.1: Când după o condamnare defi. Noul Cod prevede în art.Pluralitatea intermediară care nu există recidivă Alin. după regulile prevăzute pentru aplicarea pedepsei în caz de recidivă mare postcondamnatorie. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate. apoi se aplică dispoziţiile privind aplicarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni. În Codul penal vechi.39. Pluralitatea este denumită intermediară. dispoziţiile cu privire la sancţionarea recidivei postcondamnatorii sau după caz postexecutorii (art. la data comiterii infracţiunii noi.3. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă Este posibil ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. după rămânerea nitivă cel condamnat săvârşeşte din definitivă a unei hotărâri de condamnare nou o infracţiune.5 faptul că dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă. după ce a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune. pentru că nu poate fi concurs. se va stabili pedeapsa pentru fiecare nouă infracţiune săvârşită în stare de recidivă. când pedepsele ce compun primul termen nu au fost executate. săvârşeşte o nouă infarcţiune. Pluralitatea intermediară de infracţiuni Prin pluralitatea intermediară de infracţiuni este desemnată situaţia în care o persoană. înainte de începerea executării pedepsei. vechiul Cod trata şi problematica pedepsirii recidivei în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.Pedeapsa în unele cazuri în Art 41. Aplicarea sancţiunilor pentru recidiva mică postexecutorie În acest caz pedeapsa se aplică similar cu pedeapsa pentru recidiva mare postexecutorie. alin. 190 . să se descopere că infractorul. d. recalcularea pedepsei pentru descoperirea ulterioară a stării de recidivă se face. aplicându-se după caz. înainte de începerea şi până la data la care pedeapsa este executării pedepsei.8. deoarece s-a interpus o condamnare definitivă pentru una din infracţiunile comise de aceeaşi persoană şi nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la recidiva postcondamnatorie. Dacă în stare de recidivă mică postcondamnatorie s-au săvârşit mai multe infracţiuni.Aurel Teodor Moldovan În cazul recidivei mici postcondamnatorii. alin.5.

lit. Se poate observa. 191 .pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni. alin. zilele de muncă sau închisoare mai mică de un an. pedeapsa se prevăzute de lege pentru starea de aplică potrivit regulilor pentru concursul recidivă. ori cuprivire la forma de vinovăţie a infracţiunilor comise. sau când condamnarea definitivă este pronunţată pentru o infracţiune comisă din culpă sau când pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune este amenda. acesteia sau în stare de evadare şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. se apropie de recidiva postcondamnatorie prin existenţa unei condamnări definitive.2: În cazul persoanei juridice. Alin.44. în timpul executării infracţiuni. Condiţiile pluralităţii intermediare. PARTEA GENERALĂ acesteia sau în stare de evadare şi nu condamnatul săvârşeşte din nou o sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile pentru starea de recidivă. pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni. Va exista pluralitate intermediară când condamnarea definitivă este la pedeapsa închisorii mai mică de un an. Codul Penal actual şi art. 2: În caz de pluralitate intermediară. tratamentul de la concursul de infracţiuni. că pluralitatea intermediară de infracţiuni nu beneficiază de un articol expres atribuit în prezent. Legiuitorul a hotărât ca tratament penal pentru pluralitatea de infracţiuni. amendă sau zile de muncă. de infracţiuni. 402 alin. Alin.2 Codul penal viitor. înainte de începerea potrivit dispoziţiilor de la concursul de executării pedepsei. 40 care se referă la pedeapsa în unele cazuri în care nu există recidivă. 1.DREPT PENAL.1: Când după o condamnare pedeapsa pentru noua infracţiune şi definitivă cel condamnat săvârşeşte din pedeapsa anterioară se contopesc nou o infracţiune. ori cu privire la gravitatea acestora. Este prevăzut de Codul penal actual Noul cod penal Art 40.a). art. codul penal în vigoare referindu-se la această insituţie în mod indirect în cadrul art. comparativ cu cele cuprinse în noul Cod Penal. Tratamentul penal al pluralităţii intermediare de infracţiuni.40. sau – ultimul caz – atunci când noua infracţiune este comisă din culpă. dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art.Pedeapsa în unele cazuri în Art 41. dar nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la recidivă.Pluralitatea intermediară care nu există recidivă Alin.

executarea pedepsei pronunţate387 .1. măsuri ce interviv după executarea în parte a pedepsei închisorii şi respectiv dacă plata amenzii nu se face cu rea credinţă. vol. 87 noul Cod penal. deci să individualizeze executarea pedepsei.1. p. Prin dispunerea suspendării condiţionate a executării pedepsei. ţinând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute în art. ca pedeapsa să se execute în alt mod decât cel care este propriu naturii acesteia. cât şi de stările şi circumstanţele în care a fost comisă fapta. 386 387 192 . poate dispune.1.. 388 Mitrache.1. Condiţii de acordare a suspendării condiţionate Mitrache. cit. pen sau art. 375. Editura Academiei Române. op. Prin lege s-a prevăzut posibilitatea pentru instanţa de judecată de a se ocupa şi de modul în care urmează să fie executată pedeapsa. Noţiune Suspendarea condiţionată a executării pedepsei constă în dispoziţia luată de instanţa de judecată prin hotărârea de condamnare de a suspenda.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XI INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII PEDEPSELOR Aspecte generale. motivat. p. op. În adevăr. 376. 163. Instanţa de judecată sesizată cu judecarea inculpatului pentru săvârşirea unei infracţiuni. va stabili şi aplica pedeapsa ce urmează să fie executată de condamnat386 ... Dongoroz şi colab. instanţa de judecată.2. 11. p. instanţa de judecată apreciază că reeducarea infractorului poate avea loc şi fără executarea pedepsei prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acestuia. Sunt socotite măsuri de individualizare judiciară a executării pedepselor şi liberarea condiţionată ca şi înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea. prin executarea închisorii la locul de muncă ori într-o închisoare militară sau se poate chiar dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. 2003. pe o anumită durată şi în anumite condiţii. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. V. Bucureşti. 11. 72 C. II. dovedită prin buna conduită în termenul de încercare388 . cit. SUSPENDAREA CONDITIONATA A EXECUTARII PEDEPSEI 11.

la aprecierea instanţei că scopul poate fi atins chiar fără executarea acesteia. afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. op.. la persoana infractorului. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani si sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. 2003. 390 Mitrache. În cazul condamnării pentru o infractiune prin care s-a produs o pagubă. p. dar aceasta a fost aplicată pentru infracţiuni de genul celor arătate mai sus. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei trebuie motivată. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare. 38 din Codul Penal în vigoare sau art. b si c. pen. dacă sunt întrunite următoarele conditii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda. Când infractorul a comis mai multe infracţiuni în concurs. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani. 193 . Condiţii cu privire la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii. c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. 377. “Drept penal român. instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei numai dacă până la pronunţarea hotărârii paguba a fost integral reparată sau plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurare. Bucureşti. Astfel. condamnatul nu va avea vocaţie la măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei389 .DREPT PENAL.” Prin această dispoziţie legiuitorul a urmărit excluderea de la eventualul beneficiu al acestei măsuri a condamnaţilor care au săvârşit infracţiuni grave. 81 Codul Penal actual şi se referă la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii. viol şi tortură. cit. 376.„Instanta poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o anumită durată. PARTEA GENERALĂ a executării pedepsei Condiţiile privind acordarea suspendării condiţionate a executării pedepsei sunt prevăzute de art. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se va putea dispune numai dacă pedeapsa aplicată pentru concurs este închisoarea de cel mult 2 ani. 1 lit. p. în ipoteza în care pedeapsa aplicată de instanţă este închisoarea de cel mult 3 ani. Cristian Mitrache. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată si în caz de concurs de infractiuni.: . 42 din viitorul Cod Penal. adică se poate dispune suspendarea condiţionată a executării indiferent de cuan389 Constantin Mitrache. Partea generală”. atunci limitele amenzii nu interesează. 1 C. 81 alin. Dacă pentru concursul de infracţiuni s-a aplicat amenda ca pedeapsă rezultantă. precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă. Potrivit dispoziţiilor art. iar infracţiunile concurente nu fac parte din cele arătate mai sus.

în timpul judecăţii. executarea pedepsei.Aurel Teodor Moldovan tumul amenzii aplicate390 . Partea generală”. p. Desigur că formarea convingerii instanţei că infractorul se poate reeduca şi fărăcolab. 1 lit. Paguba trebuie reparată până la pronunţarea hotărârii şi deci repararea este o condiţie a acordării suspendării. 393 V. op. trebuie să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. şi de această dată. prin infracţiune. nu poate aves loc în alte coordonate decât 391 V. 4 Cod Penal). vol.. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. Pe lângă discriminarea pe criteriul averii. Repararea prejudiciului cauzat persoanei vătămate prin infracţiune şi care constituie obiectul acţiunii civile. 394 Constantin Mitrache. Condiţii cu privire la infractor. Bucureşti. 2003. p. 81 alin. p. acestui avut391 .. p. este contrară şi principiului consacrat de Constituţie şi în convenţiile internaţionale şi anume dreptul la un proces echitabil care să-i asigure posibilitatea de a dovedi în mod exact întinderea drepturilor şi obligaţiilor în cazul conflictului adus în justiţie392 . Cristian Mitrache. 2003. II. el va putea beneficia de suspendarea executării pedepsei. alăturate acţiunii penale în cadrul procesului penal. b Cod penal actual priveşte pe infractor care pentru a putea fi condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Dongoroz şi colab. Când pentru infracţiunea săvârşită anterior făptuitorului fusese condamnat la amendă. Editura Academiei Române. Într-o astfel de situaţie. aceasta nu este luată în considerare şi infractorului poate să i se aplice o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. necesitatea ocrotirii avutului obştesc şi asigurarea reparării integrale şi în termenul cel mai scurt a tuturor pagubelor cauzate. II. În formarea convingerii. 378. 168. 2003. O condiţie care rezultă din dispoziţiile art. Dongoroz şi Bucureşti. 194 . Dacă infractorul a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. dar aceasta face parte din cazurile prevăzute de art. constrângerea inculpatului de a repara un prejudiciu pe care nu l-a creat sau nu l-a produs în măsura pretinsă de persoana vătămată ca preţ al accesului la o măsură de politică penală la care este îndreptăţit. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. Punând o asemenea condiţie pentru aplicarea suspendării. 42 din Codul Penal viitor o astfel de condamnare nu constituie un impediment pentru aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. se înfăptuieşte pe baza regulilor de drept civil şi nu poate influenţa răspunderea penală a autorului prejudiciului. legiuitorul a avut în vedere. după săvârşirea faptei. dacă sunt întrunite celelalte condiţii cerute de lege393 . Editura Academiei Române. vol. 81 alin. Convingerea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia.. cit. 378. instanţa de judecată are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârşirea faptei. Bucureşti. 38 al actualului Cod Penal sau art. 392 Mitrache. pe care o creează dispoziţia legală (art. “Drept penal român. 167.

totodată. fixat de instanţă (art. 11. 117 alin .. Soluţia se întemeiază pe dispoziţiile art.. a celui care l-a adoptat sau a tutorelui . Legea nu îngrădeşte libertatea instanţei de judecată de a-şi forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei. termenul de încercare este de 1 an potrivit art. 1 C.1. 81 alin. la 6 luni 396 397 T. Pen : „Măsura educativă a libertăţii sub supraveghere constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an sub supravegherea părinţilor săi . asupra consecinţelor la care se expune în cazul în care săvârşeşte o nouă infracţiune. Codul penal în vigoare nu prevede obligaţia pentru instanţă de a atrage atenţia condamnatului cu ocazia acordării suspendării executării pedepsei. reprezintă durata de timp în care condamnatul probează că s-a reeducat.3. iar dacă pedeapsa este amenda. 169. PARTEA GENERALĂ cele privind gravitatea pedepsei aplicate şi a condiţiilor prevăzute expres în art. (1) C. care prevăd că graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. termenul de încercare se compune din durata închisorii. că efectele suspendării condiţionate sunt mai întinse decât cele ale graţierii. 110 alin. nr. 320/ 1931. unei persoane de încredere . Acest termen de încercare este compus din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un termen fix de 2 ani. Braşov. Codul penal în vigoare a considerat că faţă de esenţa instituţiei suspendării executării pedepsei şi faţă de consideraţiile care o fac necesară. În cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate minorului. cit. Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare .) Dacă Dongoroz. obligaţia condamnatului de a avea o bună conduită. Partea generală”. ultim)395 . op. 10/ 1973. instanţa dispune încredinţarea minorului . 2 C. la care se adaugă un 395 interval de timp dep.DREPT PENAL. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei se dispune la cererea condamnatului sau din oficiu şi numai motivat (art. Dongoroz. 81 lit. p. pen. pe acelaşi interval de timp . d. de preferinţă unei rude apropiate . RRD nr. pen. J. 120 alin. Dar ea obligă instanţa să-şi motiveze hotărârea de suspendare a executării pedepsei. 399 Art. Bucureşti. p. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în cazul în care pedeapsa este graţiată396 . a) şi b) actualul Cod Penal.” 195 . 82 Codul Penal în vigoare. Cristian Mitrache. 169. la cererea acestuia . din care cauză condamnatul are interes să beneficieze de suspendarea executării. 379. 2003. 81 alin. indicând precis acele împrejurări pe care s-a întemeiat convingerea ei (art. că scopul pedepsei s-a stins şi fără executarea acesteia. 398 Constantin Mitrache. ci din însăşi raţiunea de a fi a suspendării condiţionate397 .p. la 2 ani. ultim Cod penal). Termenul de încercare Termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. “Drept penal român. dar implică cu necesitate luarea în considerare şi a altor aspecte ce privesc personalitatea infractorului394 . nu decurge din avertismentul dat instanţă. avându-se în vedere.

p. Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei Dat fiind specificul instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei. au fost alăturate celei dintâi 404 . eventual. Deducerea arestării preventive din durata pedepsei aplicată de instanţa de judecată nu împietează asupra termenului de încercare care va fi format din durata pedepsei aplicată de instanţă la care se adaugă termenul fix de 2 ani402 . 404 Dongoroz.. Pedeapsa aplicată nu se execută ca urmare a suspendării executării ei. condamnatul este pus îndată în libertate. 528. se poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei Art 118 alin . 171. Dongoroz şi colab. 400 196 . deşi definitiv aplicată. termenul de încercare este de 6 luni398 . pe durata termenului de încercare . 403 V. dar nici pedepsele complementare care. În cazul condamnatului minor. op. p. sub supravegherea unei instituţi legal însărcinate cu supravegherea minorului sau a serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere. Editura Academiei Române. odată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. adică pedeapsa.. vol. Fiind un termen de drept substanţial. Această reducere operează şi asupra termenului de încercare. cit. Este posibil ca durata pedepsei aplicate să fie redusă ca urmare a unei graţieri. d.4. s. cit.. Pen : „Măsura educativă a libertăţii sub supraveghere severă constă în lăsarea minorului în libertate pe o perioadă între un an şi 3 ani .1. Bucureşti. Potrivit art .Aurel Teodor Moldovan pedeapsa aplicată minorului este amenda. care va fi redus corespunzător. 171. 402 Bulai. Codul penal în vigoare a prevăzut că regula generală îsi găseşte aplicare şi în ce priveşte măsura suspendării executării pedepsei. instanţa poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane399 din cele arătate în art . iar dacă fusese arestat preventiv. P..1101 din actualul Cod Penal . “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. op. nr. II. p. Principalul efect imediat al suspendării condiţionate a executării pedepsei este acela indicat de însăşi denumirea ei şi anume că executarea pedepsei este suspendată. termenul de încercare se socoteşte pe zile pline. p.103 Cod Penal ori unei instituţii legale însărcinate cu supravegherea minorilor sau serviciului de reintegrare socială şi supraveghere400 . 2003.” 401 T. nu este pusă în executare. (1) C. 11. El începe să curgă din ziua în care hotărârea de condamnare cu suspendarea executării pedepsei a rămas definitivă într-unul din modurile prevăzute de lege şi ia sfârşit în ziua în care hotărârea de revocare. pronunţată înlăuntrul lui sau hotărârea de anulare a suspendării au rămas definitive ori în ultima zi a duratei sale în cazul când n-a intervenit o asemenea hotărâre403 . dar până la împlinirea vârstei de 18 ani .S. 402/ 1973. efectele pe care aplicarea le produce sunt de două categorii şi se produc în etape diferite: imediate care sunt şi provizorii şi ulterioare care sunt definitive..401 . Efecte imediate. Nu numai pedeapsa principală a închisorii nu se execută.

103. p. astfel că precizarea de mai sus nu era justificată. 1 Cod penal)405 . dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârsit din nou o infracţiune. b) infracţiunea să fie săvârşită cu intenţie. Mitrache. dispunând executarea în întregime a pedepsei. p. PARTEA GENERALĂ persoane sau instituţii din cele arătate în art. 4 al art. nr. 3988/ 1970 în CD 1970. 11.p. instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei. 1 Cod penal şi art.1. dacă în termenul de încercare nu a intervenit o cauză de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru săvârşirea unei noi infracţiuni sau pentru neplata cu rea-credinţă a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare406 . pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen.381. În raport cu noul sistem de sancţionare a concursului de infracţiuni. s. condiţia fiind îndeplinită chiar dacă făptuitorul este descoperit şi după împlinirea termenului de încercare407 . 380. De asemenea. Această măsură nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani (art. care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. c) infracţiunea să fie descoperită în termenul de încercare.DREPT PENAL. p. 407 T. 83 alin. nu a mai fost preluat alin. Efectele definitive ale suspendării condiţionate a executării pedepsei se produc la împlinirea termenului de încercare şi constau în: încetarea obligaţiei de executare a pedepsei şi în reabilitarea de drept a condamnatului.s. căreia îi revin obligaţiile prevăzute de acelalşi articol. şi anume: a) condamnatul să săvârşească în termenul de încercare o nouă infracţiune. 405 406 197 . 83 din Codul penal anterior soluţia neaplicării sporului pentru recidivă post condamnatorie este de la sine înţeleasă faţă de aceea a totalizării pedepselor care urmează să se aplice în raport cu infracţiunea săvârşită în termenul de încercare.. d. 1 Cod Penal. instanţa revocă suspendarea condiţionată. potrivit dispoziţiilor art.. op. pentru a se dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei trebuie îndeplinite mai multe condiţii. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei După cum se poate desprinde din textul art. pen. Aceste efecte se produc. 320. totalizarea pedepselor pentru infracţiuni concurente până la o anumită limită constituie o soluţie curentă.5. 110 alin. 86 C. d) pentru infracţiunea săvârşită în termenul de încercare să se pronunţe o Mitrache. 83 alin.. cit. Revocarea este obligatorie în prima situaţie menţionată de art. Astfel. iar dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii. 84 Cod penal.

198 . condamnatul va executa atât pedeapsa care fusese suspendată. Bucureşti. 409 Constantin Mitrache. Partea generală”. instanţa are posibilitatea să aplice şi pentru această condamnare suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art.Aurel Teodor Moldovan condamnare definitivă. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează. aplicându-se. În cazul în care instanţa dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Revocarea este facultativă dacă noua infracţiune săvârşită şi descoperită în termenul de încercare este săvârşită din culpă. În acest sens trebuie îndeplinite anumite condiţii. p. 382. “Drept penal român. 382. 83 alin. Bucureşti. cât şi pedeapsa pronunţată pentru noua infracţiune. Cristian Mitrache. după caz. revocarea este facultativă şi în situaţia în care potrivit art. este necesar să se dovedească că. pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare. ar fi împiedicat acordarea anulării409 . condamnatul va executa pedeapsa ce fusese suspendată condiţionat. pedepse care nu se contopesc (art. 85 Cod Penal în vigoare.6. În această situaţie. indiferent de natura ori durata pedepsei aplicate. Pentru a se putea dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei din cauza neîndeplinirii obligaţiilor civile. menţionându-se că dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia. 2003. 2 Codul Penal în vigoare). 84 actualul Cod penal. p. condamnatul a avut putinţa îndeplinirii acestor obligaţii şi totuşi nu le-a îndeplinit. un maximum de sancţiune la care numai excepţional s-ar putea ajunge prin sancţionarea recidivei după condamnare408 . chiar şi după împlinirea termenului de încercare. Sistemul de sancţionare prevăzut de lege. Această situaţie se dispune prin prevederile art. 11.1. Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei Anularea se datorează unor cauze preexistente acordării suspendării condiţionate a executării pedepsei şi care dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată. “Drept penal român. pentru situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate al executării tuturor pedepselor este suficient pentru constrângerea şi reeducarea infractorului şi reprezintă totodată. caz în care. 83 alin. condamnatul nu-şi îndeplineşte obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă. 2003.1 Cod penal actual ) şi pentru care nu se aplică nici prevederile privind aplicarea unui spor pentru recidivă. după cum urmează: a) condamnatul a săvârşit o infracţiune mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării 408 Constantin Mitrache. atunci când în termenul de încercare. De asemenea. Partea generală”. Cristian Mitrache.

3 Cod penal). “Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere”. 81 C. 85 alin. iar o astfel de incapacitate nu şi-a provocat-o condamnatul. 113-120.. 412 Rodica Aida Popa. Noţiune M.. Revista de drept penal nr. op. cit.1. pen. p. 449-450. 81 din actualul Cod Penal în anumite cazuri prevăzute în partea generală sau specială a codului penal411 . b) pentru infracţiunea săvârşită s-a aplicat pedeapsa închisorii. Mitrache. În partea generală a Codului penal. cit. dacă făptuitorul în cursul judecăţii îşi îndeplineşte obligaţiile legale de întreţinere. 378 din noul Cod penal) s-a prevăzut posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se mai poate dispune potrivit art. pen). 11.2. La aceste situaţii sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. 86 indice 9 alin. instanţa de judecată face aplicarea după caz a dispoziţiilor privind sancţionarea concursului de infracţiuni ori a stării de recidivă sau a pluralităţii de infracţiuni410 . Basarab. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazuri speciale Suspendarea condiţionată a executării pedepsei ca modalitate de individualizare a pedepsei se poate dispunde de instanţa de judecată. în acest caz. instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei. p. 2 Cod penal. 85 alin. numai dacă în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie (art. chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 383.DREPT PENAL. 3 C. PARTEA GENERALĂ pedepsei. 83 Cod penal în vigoare. 4 Cod penal chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. fiind îndeplinită această condiţie şi atunci când pedeapsa pentru infracţiunea ce atrage anularea. 2/ 1994.2. Anulând suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 305 alin. iar în situaţia în care sunt întrunite condiţiile concursului de infracţiuni şi pedeapsa rezultantă nu depăşeşte 2 ani (art. În partea specială a Codului penal ca modalitate de individualizare a pedepsei pentru infracţiunea de abandon de familie (art. 305 Codul penal actual sau art. SUSPEBDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE 11. ultim Codul penal actual). p. 81 Cod penal actual şi în cazul în care condamnatul la pedeapsa închisorii cu executarea la locul de muncă nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă. c) infracţiunea ce atrage anularea să fie descoperită mai înainte de împlinirea termenului de încercare (art. 85 alin. 410 411 199 . op. caz în care termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. se pronunţă după împlinirea termenului de încercare. Revocarea suspendării se va dispune.

132-40 – art. 91 noul Cod penal prevăd condiţiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere: pedeapsa aplicată. acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul infractiunilor de vătămare corporală gravă. 38 sau art.§56g C.2. 86ą Cod penal în vigoare sau ale art.Partea generală ”Ed. condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni. Prin actele normative existente în momentul întocmirii acestei pag 533 s-a 413 C. All Beck. viol si tortură. dacă sunt întrunite următoarele condiţii în lumina actualului Cod penal: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani. pen. persoana condamnatului şi aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat care se va îndrepta şi fără executarea efectivă a pedepsei.art. 87). 91 noul Cod penal. lucrări 200 .2. c) se apreciază. Bulai „Manual de drept penal . Condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sunt prevăzute expres de art. portugheză (art. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. 86ą Cod penal în vigoare sau art. 104 /1992 după modelul francez413 . de comportamentul său după comiterea faptei. italiană ( art. reglementarea fiind rezultatul analizei dispoziţiilor similare din legislaţiile germană (§56 . că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi. 50 . Condiţii de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere Dispoziţiile art. spaniolă (art. ţinând seama de persoana condamnatului.art. Bucureşti 1997 . 168). afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. Instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost introdusă pentru prima dată în legislaţia noastră penală prin Legea nr. 42 din viitorul cod ori în cazul săvârşirii unei infracţiuni intenţionate. Instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere este cunoscută în majoritatea legislaţiilor penale europene. Condiţii cu privire la pedepsa aplicată şi la natura infracţiunii săvârşite. Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. 57) şi franceză ( art. 11. 163 – art. chiar fără executarea pedepsei. pedeapsa prevăzută de lege să nu fi fost pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.Aurel Teodor Moldovan Suspendarea executării sub supraveghere este o măsură de individualizare a pedepsei închisorii sau potrivit unei opinii412 consacrate în literatura de specialitate suspendarea executării sub supraveghere este o formă de suspendare condiţionată în care condamnatul pe durata termenului de încercare este supus unor măsuri de siguranţă şi de respectare a unor obligaţii pe care instanţa le stabileşte în conformitate cu legea. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere îşi are sediul în noul Cod Penal la articolele 91-98 . 132-53).). 80 .

În schimb. inclusiv în caz de consurs de infracţiuni. chiar fără executarea acesteia. PARTEA GENERALĂ prevăzut o excepţie cu privire la condiţiile de acordare a supendării executării pedepsei sub supraveghere. punerea în aplicare a pedepsei este suficientă şi. afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. dacă instanţa apreciază că. fie ca pedeapsă principală pe lângă peCodul penal actual Noul cod penal Art 91. 3 Cod penal actual. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere constă în stabilirea şi aplicarea unei pedepse cu închisoarea de cel mult 3 ani. 414 p. de comportamentul său după comiterea faptei. Un alt element de noutate constă în faptul că executarea pedepsei amenzii.Condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere – 2(1) Instanţa poate dispune suspendarea executăii pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere. c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.DREPT PENAL. potrivit art.Condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere – (1) Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată. este închisoarea de cel mult 3 ani.obţinerea 2003. aceasta putând fi acordată şi în cazul infracţiunii de furt prevăzute de art. aplicată fie ca pedeapsă principală unică. c) se apreciază. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. d) în raport de persoana infractorului. cel condamnat nu va mai comite alte infracţiuni. 201 . 385. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani414 . Constantin Mitrache. 91al noului Cod penal. “Drept penal român. inclusiv în caz de consurs de infracţiuni. ţinând seama de persoana infractorului şi de conduita avută de acesta anterior şi ulterior săvârşirii infracţiunii. Partea urmărit Bucureşti. 209 alin. Cristian Mitrache. dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta si. condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii. 38. unui deapsa închisorii atunci când prin infracţiunea săvârşită s-agenerală”. dar este însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. de eforturile depuse de acesta pentru Art 86 1 . de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii. cu excepţia cazurilor prevăzute în art. chiar fără executarea pedepsei. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an. ţinând seama de persoana condamnatului.

şi noul Cod dispune că este posibilă această modalitate de suspendare dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani (art. De altfel. actualul cod prevede că se vor aplica dispoziţiile art. 86ą alin. Măsura suspendării executării sub supraveghere se poate aplica potrivit art. ) Codul penal actual sau art. amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere. 1 lit.81. precum şi de posibilităţile sale de îndreptare. 86ą alin. 1). Partea generală”. 91 alin. În cazul concursului de infracţiuni. Deci măsura se poate lua atât faţă de infractorul care nu a mai fost condamnat anterior cât şi faţă de infractorul care 415 Constantin Mitrache. b) şi c). Nu s-au mai reţinut prevederile de excludere a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul anumitor infracţiuni (art. 81 alin. 3) sau în cazul nerecuperării integrale a pagubei sau dacă plata despăgubirilor n-a fost garantată de o societate de asigurare. 1 lit. b) ţi c) din Codul penal viitor numai dacă infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an. iar infracţiunile concurente nu fac parte din cele exceptate potrivit art. 2 C.62. instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi chiar fără executarea acesteia. art. folos patrimonial. 1 lit. Bucureşti. 91 alin. p. însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. 386. condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni. 4. afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul din cazurile în care nu atrage starea de recidivă. dacă pedeapsa închisorii aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. Condiţii cu privire la infractor.5 şi 6 se aplică şi în cazul suspendării executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere.pen. dispoziţii care nu mai corespondeau cu noua concepţie asupra acestei instituţii juridico-penale. Cristian Mitrache. 86ą alin. 2003. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni. alin. 202 .Aurel Teodor Moldovan (2) Când pedeapsa închisorii este însoţită de pedeapsa amenzii aplicate în condiţiile art. “Drept penal român. nu este susceptibilă de suspendare. iar instanţa de judecată optează pentru o pedeapsă cumulativă.

98. Partea generală”. Termenul de încercare Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se dispune pe un termen de încercare care este compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp. Constantin Mitrache. ceea ce nu are nicio justificare. stabilit de instanţă între 2 şi 5 ani.alin.d) al viitorului cod. iar termenul de încercare cel mai scurt. c) din actualul Cod penal sau în art.416 . s-a prevăzut obligaţia instanţei de judecată de a motiva hotărârea (art. 4). Bucureşti. “Drept penal român. În caz contrar respectivului condamnat nu i se poate aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere415 . cit. 81 alin. p. ajutorul dat imediat victimei. PARTEA GENERALĂ anterior a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de cel mult 1 an. ar fi de 2 ani şi 15 zile. Această condiţie este prevăzută în dispoziţiile art. comportament din care să rezulte preocuparea acestuia pentru împiedicarea amplificării rezultatului la infracţiunile la care este posibil. 91. p. Termenul de încercare. Aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat. 416 417 203 . 386.2). fără a mai fi reprodusă şi în cazul suspendării sub supraveghere.alin. repararea prejudiciului cauzat prin infracţiunea comisă etc. Această din urmă dispoziţie (obligaţia de motivare) este prevăzută de legea actuală numai referitor la suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. ci doar o vocaţie a acestuia la această măsură de individualizare judiciară a pedepsei.DREPT PENAL.2. alin. 386. nu va mai săvârşi infracţiuni. cel mai lung ar fi de 9 ani în cazul în care instanţa ar adăuga la pedeapsa de 4 ani aplicată de instanţă. Prin noul cod penal s-au completat dispoziţiile privind condiţiile de aplicare a suspendării sub supraveghere adăugându-se menţiunea că aceste măsuri nu atrag suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile (art. Cristian Mitrache. întrucât prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se naşte în sarcina condamnatului.3. op. Întrucât aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere este lăsată la aprecierea instanţei de judecată se consideră că prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege nu se crează un drept pentru condamnat. În reglementarea noului cod. teoretic. prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii este o caracteristică care este de esenţa acestei instituţii.lit. 2003. cu consimţământul acestuia. obligaţia executării unei munci neremunerate în folosul comunităţii.1. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat care chiar şi fără executarea pedepsei. 11.. 6). comportamentul acestuia după comiterea faptei. unde sunt inserate şi coordonatele în care se apreciază.91. tot teoretic. coordonate ce privesc persoana condamnatului. De asemenea. 86ą lit. intervalul de 5 ani. situaţie la care s-ar ajunge când pedeapsa aplicată ar fi de 15 zile la care se adaugă 2 ani Mitrache.

alin. 2 raportat la art. la datele fixate.(1) Art 92.pedepsei sub supraveghere constituie praveghere se compune din cuantumul termen de supraveghere pentru conpedepsei închisorii aplicate.4.Aurel Teodor Moldovan ce reprezintă minimul din intervalul de timp ce poate fi stabilit de instanţă417 . iar sistemul de supraveghere la care este supusă persoana condamnată este asemănător cu cel prevăzut în cazul amânării aplicării pedepsei (instituţie nouă introdusă prin dispoziţiile noului Cod Penal). la care se damnat şi este cuprinsă între 2 şi 4 adaugă un interval de timp. calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.Termenul de încercare . termenul de supraveghere în cazul suspendării este unul variabil. 82 alin. constitutiv. pen).2.3 se aplică în (2) Termenul de supraveghere se mod corespunzător. în condiţiile stabilite de instanţă. asigurarea realizării scopului măsurii de individualizare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. între 2 şi 5 ani. durata pedepsei aplicate. 86ł alin. dar nu mai mic decât durata pedepsei aplicate. la judecătorul desemnat cu supravegherea 204 . (2) Dispoziţiile art. deoarece o parte din obligaţiile întâlnite în cazul amânării pedepsei sunt executate în cazul suspendării cu titlu de pedeapsă complementară. fiind cuprins între 2 şi 4 ani. sistemul de supraveghere în cazul suspendării este mai redus. în noul Cod. fără a putea fi însă mai mică decât instanţă. pentru a-l determina la o conduită licită. 1 C.82. Sub aspectul Codul penal actual Noul cod penal Art 862. pen. 11. (3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin. stabilit de ani. expresia „termen de încercare” folosită în actualul Cod Penal este întâlnită sub denumirea de „termen de supraveghere”..– (1) Durata suspendării executării pendării executării pedepsei sub su. Măsurile de supraveghere Măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat pe durata termenului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia. Astfel.Termenul de supraveghere Termenul de încercare în cazul sus. Termenul de încercare se socoteşte de la data când hotărârea prin care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă (art. condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte. Pe durata termenului de încercare. 86˛ alin. Potrivit noii reglementări. 3 C. potrivit dispoziţiilor art.

condam. la datele fixate de acesta. Codul penal actual Noul cod penal Art 86 . la datele fixate supravegherea lui sau la alte organe de acesta. reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile. PARTEA GENERALĂ lui sau la alte organe stabilite de instanţă sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorului. b) să anunţe. la judecătorul desemnat cu probaţiune. c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. b) să primească vizizele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa. precum şi întoarcerea.(1) Pe du. c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. Măsurile de supraveghere au fost completate prin noul Cod penal.DREPT PENAL. reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile. 3 Din dispoziţiile legale se desprinde concluzia că îndeplinirea măsurilor de supraveghere este cumulativă. e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. 205 . c) să anunţe. 93 prevede respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune. orice sa. d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. la datele a) să se prezinte la serviciul de fixate. schimbare de domiciliu. d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. semnat cu supravegherea b) să anunţe.Măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului . în prealabil.obligaţiile – (1) Pe durata termenului rata termenului de încercare. schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile. care în art.Măsurile de supraveghere şi Art 93.de supraveghere. condamnatul trebuie natul trebuie să se supună următoarelor să respecte urmă toarele măsuri de măsuri de supraveghere: supraveghere: a) să se prezinte. precum şi întoarcerea. orice schimbare de domiciliu. în prealabil. stabilite de instanţă sau la Serviciul b) să primească vizizele conde protecţie a victimelor şi reintegrare silierului de probaţiune desocială a infractorului. în prealabil. d) să comunice schimbarea locului de muncă.

Obligaţiile condamnatului Pe durata termenului de încercare. pe lângă măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat. instanţa de judecată poate impune acestuia respectarea uneia sau a mai multor obligaţii prevăzute de art. pentru luarea măsurilor de revocare a suspendării executării sub supraveghere. a) şi aceleaşi organe sesizează instanţa în caz de neîndeplinire a obligaţiilor. pen se face de organele prevăzute în alin. b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită. 206 . 93 alin. tratament sau îngrijire medicală. 86ł alin. d) să nu intre în legătură cu anumite persoane. Pentru stabilirea conţinutului acestor obligaţii. care este obligat să formuleze recomandări în acest sens.Aurel Teodor Moldovan 11.2. 11. 86ł alin. afară de cazul în care. din cauza stării de sănătate.93 noul Cod că. art. pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul va presta o muncă neremunerată. f) să se supună măsurilor de control. 3 Cod penal în vigoare sau de art. în condiţiile stabilite de instanţă. c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite. alin. în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile. în special în scopul dezintoxicării. 93. c) să se supună măsurilor de control.2 arată că instanţa impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională. tratament sau îngrijire. În concepţia viitorului Cod Penal. decât în condiţiile fixate de instanţă. b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere Remarcăm două feluri de efecte: provizorii sau imediate şi efecte definitive. în alin. nu poate presta această muncă. Tot în sarcina condamnatului se prevede.2. 2 C. Actuala legislaţie penală stabileşte obligaţiile condamnatului. (1) lit.5. e) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule. instanţa va consulta serviciul de probaţiune. 2 noul Cod penal. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor. după cum urmează: a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare.3 al art.6. Supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţă conform art. d) să nu părăsească teritoriul României. fără acordul instanţei.

când este reabilitat de drept. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări (art. La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă. astfel. 864 raportat la art. 4 Codul penal actual). (art. Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă. pe termenul de încercare. PARTEA GENERALĂ În timp ce efectul provizoriu al suspendării executării sub supraveghere îl constituie suspendarea executării pedepsei închisorii. 11.DREPT PENAL. producerea efectelor suspendării este condiţionată de executarea intregrală a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare. Aşadar pentru a se putea revoca suspendarea executării sub supraveghere este necesar ca infracţiunea să se săvârşească în termenul de încercare şi să fie descoperită în acest termen. de reabilitare în condiţiile dreptului comun. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea ori suspendarea condiţionată a executării pedepsei. potrivit noului Cod. Întocmai ca şi în cazul amânării aplicării pedepsei. doar condamnarea pentru această infracţiune săvârşită din nou poate fi pronunţată şi după expirarea termenului de încercare. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu mai are ca efect intervenirea reabilitării de drept la expirarea termenului de supraveghere.2. Revocarea este facultativă dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă. 864 raportat la art. al cărei termen va curge de la împlinirea termenului de supraveghere. efectul definitiv se produce la împlinirea termenului de încercare dacă cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune pe durata termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării executării pedepsei. 83 alin. instanţa poate dispune revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere. afară 207 . afară de cazul în care persoana dovedeşte că s-a aflat în imposibilitate de a le îndeplini.7. Dacă în actuala reglementare se prevede posibilitatea reabilitării la expirarea termenului de încercare. 83 alin. Revocarea este facultativă şi dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. în privinţa efectelor. Condamnarea va fi susceptibilă. 3 Codul penal actual). revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere nemaifiind obligatorie. pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Revocarea suspendării executării sub supraveghere se dispune obligatoriu dacă în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. se poate aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea pedepsei sub supraveghere. dacă pedeapsa a fost stabilită la amendă. instanţa având posibilitatea să dispună şi pentru pedeapsa stabilită pentru infracţiunea din culpă.

pen.8. iar termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei. dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infractiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia. instanţa poate aplica pentru aceasta suspendarea executării sub supraveghere. 1. Cazurile de anulare ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere sunt aceleaşi ca şi pentru anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Anularea se dispune pentru cauze preexistente aplicării suspendării executării pedespei sub supraveghere care dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată ar fi împiedicat acordarea acesteia. 865 alin. în mod expres de noul Cod Penal. aplicându-se. reglementată. aşa cum arătat anterior. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu are loc dacă descoperirea infracţiunii a avut loc după împlinirea termenului de încercare şi nici dacă pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită anterior a fost stabilită la amendă. prevăzându-se posibilitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere chiar în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile anulării.) sau art. 2 din art. noul Cod penal. 864 raportat la art. 865’ din actualul Cod penal. 1 raportat la art. 208 .2. În cazul când se dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere. în cazul condamnatului care execută pedeapsa închisorii la locul de muncă şi care şi-a pierdut total capacitatea de muncă. Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc. dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă sau pluralitate intermediară. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune de instanţă chiar dacă nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute în art. dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depăşeşte 3 ani. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazuri speciale. termenul de încercare. dacă infractiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.Aurel Teodor Moldovan de cazul când cel condamnat dovedeste că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii (art. Astfel. dacă pedeapsa rezultată în urma aplicării dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă nu au depăşit 3 ani. 85 alin. În cazurile prevăzute în alin. 1 şi 2 C. pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare. respectiv de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionată a executării pedepsei. 86ą Codul Penal actual. 84 Codul Penal actual). 97 alin. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează. 11. după caz. În cazul anulării suspendării pedepsei sub supraveghere s-a reformulat alin.

3. la care se adaugă un interval de timp de la un an la 3 ani . cit. în revista Dreptul nr. p.. ci în libertate prin prestarea unei munci în cadrul unei unităţi unde Constantin Mitrache. 421 C. În literatura de specialitate s-a exprimat opinia419 că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu se aplică în cazul amenzii penale. PARTEA GENERALĂ Într-adevăr. a suspendării executării pedepsei sub supraveghere418 . op. 419 Gh .. întrucât Codul Penal nu face referire la termenul de încercare în cazul amenzii penale. care nu depăşeşte o anumită perioadă. o măsură de individualizare a pedepsei. cu anumite restrângeri de drepturi şi unele penalităţi de ordin pecuniar. p. dar nu prin privare de libertate într-un loc de deţinere. Bucureşti. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere . Natura juridică. A Popa . Bulai. p. p 91 420 Vezi R. 2/ 1994 . 4 Cod penal în vigoare. 11. op. Potrivit art 110 al actualului Cod Penal în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate minorului. p. 418 209 . în Revista de drept penal nr. “Drept penal român. op . în libertate.DREPT PENAL. 392. EXECUTAREA PEDEPSEI INCHISORII LA LOCUL DE MUNCA 11. termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii . prin muncă. s-a susţinut420 că aplicarea pedepsei sub supraveghe nu este posibilă în cazul cetăţenilor străini sau români cu domiciliul în străinătate . 8 /1996 . 115 . deoarece acestora nu li se pot impune măsurile de supraveghere prevăzute de Codul Penal şi nu se poate determina persoana sau organul care să exercite supravegherea condamnatului. Pe durata termenului de încercare. 540. dispune revocarea măsurii şi ţinând seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă şi de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Noţiune Executarea pedepsei la locul de muncă este o măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii. în unitatea unde lucrează condamnatul ori în altă unitate. instanţa poate dispune luarea vreuneia din măsurile prevăzute în art. Cristian Mitrache.3. 422 Mitrache. Partea generală”. 1101. cit . în cazul acesteia executarea pedepsei închisorii are loc. Dumitru . instanţa constatând pierderea totală a capacităţii de muncă a condamnatului ce execută pedeapsa închisorii la locul de muncă.. dar spre deosebire de cele menţionate mai sus unde executarea pedepsei este suspendată. Executarea pedepsei la locul de muncă reprezintă ca şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării sub supraveghere.1. 391. cit. 86 indice 9 alin. stabilit de instanţă . dacă instanţa apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate421 . 2003. potrivit dispoziţiilor art. De asemenea. ia măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei sau după caz.

b) persoana condamnatului. la acestea adăugându-se dispoziţiile din Codul de procedură penală şi Legea nr. „ Pe planul interesului general al apărării sociale . Cadrul de reglementare. Ed Monitorul Oficial . Bucureşti 1999 Tedor Moldovan „Munca persoanelor condamnate . 86 indice 7 . Aurel Pentru a opera această măsură de individualizare trebuie . Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei la locul de muncă Executarea pedepsei la locul de muncă se poate dispune de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile privitoare la: a) pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii săvârşite. Monitorul Oficial ca pedeapsa 423 pag.executarea pedepsei închisorii la locul de muncă asigură o mai profundă influenţă educativă a pedepsei. 23/ 1969 privind executarea pedepselor. prin activitate şi bună conduită. sub supravegherea unităţii care îl acceptă şi îl ajută să se reintegreze. a unităţilor la care ar fi urmat să se execute acestă pedeapsă. prin prestarea de către condamnat a unei munci socialmente utile. 86 indice 11 C.” Ed. prin Noul Cod penal nu s-a menţinut instituţia executării pedepsei la locul de muncă. c) acordul scris al unităţii în care urmează condamnatul să presteze munca. 11. pe baza economiei de piaţă. S-a avut în vedere nu numai slaba efecienţă a acestui mod de executare a pedepsei închisorii. 107 210 .”424 În schimb. De asemenea. dar noua organizare.Aurel Teodor Moldovan este angajat422 . că nu va mai încălca regulile de convieţuire socială. d) aprecierea instanţei că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate. de mediul de muncă şi de viaţă de până atunci şi are posibilitatea de a dovedi.”423 „Executarea pedepsei la locul de muncă nu este un drept al condamnatului.art.. La rândul său condamnatul are avantajul că nu este separat de familie.Bucureşti 1999 pag.2.3. se reduc cheltuielile sociale legate de executarea pedepsei în penitenciare. Pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii săvârşite. pen. Cadrul de reglementare al executării pedepsei la locul de muncă îl constituie dispoziţiile art.104 424 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate ”. Asigurarea profitului care să justifice activitatea economică nu crează disponibilităţi pentru desfăşurarea unui proces educativ efecient la locul de muncă faţă de cei aflaţi în executarea unei pedepse. ceea ce îi va atrage o reintegrare socială mai rapidă şi redobândirea poziţiei sociale de care se bucură înainte de săvârşirea infracţiunii. ci un privilegiu acordat instanţei de care trebuie să facă uz numai dacă aceasta îşi formează convingerea că lăsarea în libertate a condamnatului contribuie mai mult la atingerea scopului pedepsei decât internarea în penitenciar.

Persoana condamnatului. Tinerii condamnaţi la pedeapsa închisorii cu executarea acesteia la locul de muncă ce devin militari în termen în cursul judecăţii sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. 427 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate” Ed. „ Prin Legea nr. În schimb. Această condiţie a fost introdusă în Codul Penal prin modificarea realizată de Legea nr. Bucureşti. este necesar ca cel în cauză să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an.”427 Pot beneficia de această măsură şi condamnaţii minori care au împlinit vârsta de 16 ani la data aplicării pedepsei (vârsta de 16 ani este admisă în principiu potrivit legislaţiei muncii. 393. PARTEA GENERALĂ aplicată pentru o singură infracţiune să fie închisoarea de cel mult 5 ani. Bucureşti 1999. după trecerea lor în rezervă. Monitorul Oficial .DREPT PENAL.”426 „ În ceea ce priveşte conduita generală a făptuitorului. Pentru ca instanţa de judecată să poată lua această măsură. viol. p. afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art. 3 a fost modificat astfel: executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani. atât înainte de săvârşirea infracţiunii cât şi după aceea. Bucureşti 1999. Exceptarea de la aplicarea pedepsei cu executarea la locul de muncă priveşte deopotrivă pedepsele aplicate pentru infracţiunile fapt consumat ori tentativă cât şi pentru participarea la săvârşirea acelor infracţiuni ca instigatori sau complici chiar dacă pedeapsa ar fi stabilită sub 5 ani închisoare425 . O altă condiţie pentru a putea fi dispusă executarea pedepsei la locul de muncă priveşte acordul scris al unităţii în care urmează condamnatul să presteze munca. pag 211 . 107. pentru prestarea unei munci în cadrul unei unităţi). 104 / 1992 şi este determinată de consacrarea prin Constituţie a separaţiuniilor puterilor în stat. legea are în vedere întreaga conduită a acestuia. Cristian Mitrache. pag . În cazul recidiviştilor însă instanţa are îndatorirea de a examina cu grijă deosebită antecedentele penale ale condamnatului. faţă de regulile de convieţuire socială. si tortură. astfel că instanţa de judecată nu mai poate impune 425 Constantin Mitrache. Acordul unităţii. 140/1996 alin. viol şi tortură. Monitorul Oficial . 426 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate” Ed. precum şi în cadrul infracţiunilor de vătămare corporală gravă . vor executa pedeapsa la locul de muncă. faţă de muncă. faţă de familie. Executarea pedepsei la locul de muncă poate fi dispusă şi în caz de concurs de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată pentru concursul de infracţiuni este de cel mult trei ani închisoare şi sunt întrunite celelalte condiţii legale. “Drept penal român. precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă. Partea generală”. 38. 2003. executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.

pentru munca prestată. d) să nu intre în legătură cu anumite tersoane. după reţinerea cotei prevăzute la lit. Pe durata executării pedepsei. c) durata executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă. f) condamnatul nu poate ocupa funcţii de conducere. fie în unitatea în care condamnatul era angajat la data pronunţării hotărârii. funcţii instructiv-educative ori de gestiune. fie în altă unitate. care se varsă la bugetul statului. Executarea pedepsei poate avea loc. f) să se supună măsurilor de control. d) nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului. adică: a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare. 86 indice 8 C. limitele reţinerii se reduc la jumătate. iar în raport cu fapta săvârşită nu poate ocupa funcţii care implică exerciţiul autorităţii de stat.Aurel Teodor Moldovan regiilor autonome. Pedeapsa se execută la locul de muncă în baza mandatului de executare a pedepsei. tratament sau îngrijire. potrivit legii. Instanţa. în special în scopul dezintoxicării. apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate. societăţilor comerciale. e) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule. decât în condiţiile fixate de instanţă. condamnatul este obligat să îndeplinească toate îndatoririle la locul de muncă. e) condamnatul nu poate fi promovat. c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite. b) drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului. cu acordul scris al unităţii. se reţine o cotă de 15-40%. cu următoarele limitări ale drepturilor ce-i revin potrivit legii: a) din totalul veniturilor cuvenite. decât prin hotărârea instanţei de judecată. a). Potrivit art. Instanţa poate dispune ca cel condamnat să respecte şi una sau mai multe din obligaţiile prevăzute în art. în raport de cuantumul veniturilor şi de îndatoririle condamnatului pentru întreţinerea altor persoane. 86 indice 3. stabilită potrivit legii. de împrejurările în care a fost comisă. 212 . pen. b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinta avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită. În cazul condamnatului minor. pe durata executării pedepsei. instiţuţiilor de stat hotărârile ei cu privire la această instituţie Aprecierea instanţei. condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales. în toate cazurile însă. Modul de executare a pedepsei închisorii la locul de muncă. ţinând seama de gravitatea faptei. de conduita profesională şi generală a făptuitorului şi de posibilităţile acestuia de reeducare. poate dispune executarea pedepsei la locul de muncă. cu excepţia sporurilor acordate pentru activitatea desfăsurată în locuri de muncă cu condiţii vătămătoare sau periculoase. Locul de muncă.

pen. 213 . pedeapsa se execută la locul de muncă după trecerea în rezervă a acestuia. Revocarea obligatorie. ţinând seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă şi de dispoziţiile art. instanţa poate să revoce executarea pedepsei la locul de muncă. Revocarea este de două feluri: obligatorie şi facultativă428 . 81 sau 861 C. 11.3. în timpul executării pedepsei. 40 pentru pluralitatea intermediară de infracţiuni. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune. “Drept penal român.DREPT PENAL. În cazul executării pedepsei într-o altă unitate decât cea în care îşi desfăşura activitatea condamnatul la data aplicării pedepsei. 1 si 2. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă Este o sancţiune care intervine pentru nerespectarea de către condamnatul cu executarea pedepsei la locul de muncă a condiţiilor prevăzute de lege. 396. Partea generală”.condamnatul se sustrage de la prestarea activităţii în cadrul unităţii sau nu-şi îndeplineşte în mod corespunzător îndatoririle ce-i revin la locul de muncă ori nu respectă măsurile de supraveghere sau obligaţiile stabilite prin hotărârea de condamnare. Pedeapsa se execută fără a se încheia contract de muncă. 6 se aplică în mod corespunzător şi în cazul condamnatului care nu desfăşoară o activitate la data aplicării pedepsei. 39 alin. dacă sunt îndeplinite condiţiile stării de recidivă postcondamnatorie sau. Dispozitiile alin. Supravegherea respectării acestor obligaţii se va face de aceleaşi persoane ca şi la măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere (judecătorul desemnat cu supravegherea. PARTEA GENERALĂ Pe timpul executării pedepsei în unitatea în care cel condamnat îşi desfăşoară activitatea la data aplicării pedepsei. instanţa poate 428 Constantin Mitrache. contractul de muncă încheiat încetează. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă este facultativă în cazurile în care: . înainte de începerea executării pedepsei sau în timpul executării acesteia. p. 2003. Revocarea măsurii este tot obligatorie când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă. Pedeapsa se aplică potrivit dispoziţiilor art. contractul de muncă se suspendă. Revocarea facultativă. ale art.dacă infracţiunea ulterioară este săvârsită din culpă. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. după caz. Cristian Mitrache. . În cazul în care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă a devenit militar în termen în cursul judecăţii sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. instanţa revocând executarea pedepsei la locul de muncă şi. Bucureşti. 72.3. alte persoane desemnate de instanţă sau serviciul de reintegrare socială şi supraveghere). Revocarea măsurii este obligatorie când după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. instanţa poate dispune şi pentru infracţiunea săvârşită din culpă ca executarea ei să fie la locul de muncă. Când se dispune anularea executării pedepsei la locul de muncă pedeapsa rezultantă se va stabili după caz. 8610 C. pen.4. restul de pedeapsă rămas neexecutat se execută într-un loc de deţinere. Dacă executarea pedepsei la locul de muncă se revocă. b) în toată perioada executării pedepsei condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare. pen.3..5. Pedeapsa se stabileşte. 8611 c. 2 al aceluiaşi articol. 86 indice 9 alin. potrivit art. Pentru a se putea dispune încetarea executării pedepsei la locul de muncă. au avut o bună conduită şi care au executat o anumită parte din pedeapsă. Anularea executării pedepsei la locul de muncă Este sancţiunea ce intervine pentru o cauză anterioară rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu executarea la locul de muncă şi are în vedere nerespectarea condiţiilor cerute de lege pentru luarea măsurii. după caz. Pentru cazul prevăzut la alin. care dau dovezi temeinice de îndreptare. trebuie îndeplinite condiţiile: a) condamnatul să fi executat două treimi din pedeapsă.3. sunt disciplinaţi şi stăruitori în muncă. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă Pentru stimularea condamnaţilor ce execută pedeapsa la locul de muncă. dacă cel condamnat mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii şi aceasta se descoperă mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată la locul de muncă sau considerată executată. revocarea nu mai are loc si pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni. anulează executarea pedepsei la locul de muncă. În acest caz. în lege (art.) s-a prevăzut posibilitatea încetării executării pedepsei la locul de muncă. să fi avut o conduită bună. iar pedeapsa rezultantă se va executa într-un loc de deţinere. potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni sau recidivă. Anularea se dispune şi în cazul în care hotărârea de condamnare pentru infracţiunea descoperită ulterior se pronunţă după ce pedeapsa a fost executată la locul de muncă sau considerată ca executată. potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni sau recidivă. 11. după caz. 11.Aurel Teodor Moldovan dispune şi pentru această infracţiune executarea pedepsei la locul de muncă. dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. pedeapsa aplicată sau. 1 sau 3. să fi fost disciplinat şi stăruitor în muncă. 867. c) conducerea organizaţiei în care condamnatul prestează munca să ceară instanţei de judecată încetarea executării pedepsei la locul de 214 . instanţa.

a acoperit prejudiciul sau dovedeşte că are posibilitatea de a-l acoperi. În acest caz instanţa fixează în cuprinsul hotărârii data la care urmează să se pronunţe asupra pedepsei. avându-se în vedere infracţiunea săvârşită. Dacă în acelaşi interval condamnatul a comis din nou o infracţiune. instanţa poate dispune revocarea încetării executării pedepsei la locul de muncă. De asemenea. iar după săvârşirea faptei a dat dovezi temeinice că se poate chiar fără aplicarea pedepsei. dacă cel condamnat nu a avut antecedente penale. Noua lege penală a introdus însă alte instituţii menite să contribuie la procesul de individualizare a pedepsei şi la reeducarea celor condamnaţi. Astfel. cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune. însă nu mai târziu de 2 ani din momentul pronunţării hotărârii. Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea 215 . Renunţarea la aplicarea pedepsei constă în dreptul recunoscut instanţei de judecată de a renunţa definitiv la stabilirea şi aplicarea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. s-a prevăzut posibilitatea amânării aplicării pedepsei (art. Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă si până la împlinirea duratei pedepsei.DREPT PENAL. este suficientă aplicarea unui avertisment. dispoziţiile art. instanţa poate să nu-i aplice nici o pedeapsă. a acoperit prejudiciul. 3. în art. persoana infractorului şi conduita acestuia adopatată de acesta anterior şi ulterior comiterii faptei. executarea unei pedepse. a dat dovezi temeinice că se poate îndrepta chiar fără aplicarea. O altă instituţie este renunţarea la aplicarea pedepsei (art. 61 si 86ąş alin. 91 s-a prevăzut posibilitatea instanţei de judecată să oblige pe condamnatul care beneficiază de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere să execute în termenul de încercare o muncă în folosul comunităţii pe o perioadă stabilită prin legea de executare a pedepselor. 80) în cazul infracţiunilor sancţionate cu pedeapsa închisorii. obligându-l la executarea în întregime a pedepsei sau la prelungirea termenului de încercare. cererea o poate introduce şi condamnatul. pentru îndreptarea căreia. 83) în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 2 ani. condamnatul aflându-se într-o situaţie asemănătoare liberatului condiţionat. PARTEA GENERALĂ muncă. fiind scutit de executarea în continuare a pedepsei. În concordanţă cu principiul oportunităţii se prevede însă că această instituţie nu îşi găseşte aplicabilitate în cazul în care pedeapsa legală pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 3 ani sau mai mare. fiind aplicabile în mod corespunzător. Dacă cel condamnat nu execută această muncă sau are o conduită necorespunzătoare în timpul sau în legătura cu îndeplinirea acestei obligaţii instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. dacă inculpatul nu a avut antecedente penale.

1. De asemenea. persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei este supusă unui proces de supraveghere. pentru a contribui într-un mod calificat la procesul de reintegrare socială. Buucureşti 2001 Teodor Moldovan „Monografia închisorilor din România ” Ed. p. interdecţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită dacă aceasta a avut o conduită care să justifice opţiunea instanţei de a nu-i aplica o pedeapsă. Producerea efectelor. LIBERAREA CONDIŢIONATĂ 11. prin care s-a urmărit permiterea verificării conduitei persoanei. pentru a spori eficienţa mijloacelor de protecţie a intereselor victimei. pentru a asigura persoanei supravegheate şanse sporite de îndreptare. sub condiţia ca până la împlinirea duratei acesteia să nu mai săvârşească infracţiuni. dar şi acordarea unui ajutor în a conştientiza riscurile la care se expune prin comiterea de infracţiuni sau pentru a-i înlesni integrarea socială. un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei. Noţiune Liberarea condiţionată este o instituţie complementară regimului executării pedepsei închisorii. respectiv de art. este condiţionată.Aurel Teodor Moldovan aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor. În cazul neexecutării acestora se impune revocarea amânării şi dispunerea executării pedepsei. precum şi de Legea 23/1969 privind executarea pedepsei.. la grabnica 430 Constantin Mitrache. de îndeplinirea integrală a obligaţiilor stabilite prin hotărâre. în privinţa efectelor amânării aplicării pedepselor se arată că persoanei faţă de care s-a dispus amânarea nu i se mai aplică pedeapsa şi pe cale de consecinţă nu este supusă niciunei decăderi. printre altele. 216 . Bucureşti. ori chiar prin încetarea executării unora dintre obligaţiile care au fost impuse iniţial. 11. 430 lor îndreptare .429 429 Aurel Liberarea condiţionată constituie un mijloc de stimulareBeck. “Drept penal român.4. cu excepţia cazului când persoana în cauză face dovada că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Această instituţie este reglementată de dispoziţiile art. 400.4. Potrivit art. 2003. Aceştia reprezintă persoane specializate tocmai în acest gen de activităţi. pentru a se mări şansele de reuşită în procesul de recuperare a persoanei aflată sub supraveghere. 59 – 62 Codul penal actual. cu un conţinut variat şi flexibil. 100 – 106 noul Cod penal. fie prin mărirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente. 450 Cod procedură pen. ce permit instanţei de judecată să le adapteze în funcţie de comportamentul persoanei supuse supravegherii. O importanţă majoră s-a acordat de către noul Cod Penal rolului pe care îl joacă consilierii de probaţiune. ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de deţinere mai înainte de executarea în întregime a pedepsei. şi obligaţiile impuse condamnatului pe durata termenului de supraveghere prezintă o natură flexibilă. în art. 90 din noul Cod. Partea generală”. All a condamnaţilor în pag 77 timpul executării pedepsei închisorii la stăruinţă în muncă şi disciplină. fie prin impunerea unor obligaţii noi. Cristian Mitrache. Pe parcursul termenului de supraveghere.

liberarea condiţionată poate fi dispusă dacă: a) cel condamnat a executat cel putin două treimi din durata pedeapsei Mitrache. Condiţii de acordare Executarea unei fracţiuni din pedeapsă. “Drept penal român. O primă condiţie priveşte executarea unei părţi din pedeapsă. PARTEA GENERALĂ 11.4. pen.DREPT PENAL. când ajung la vârsta de 18 ani. 59 C. 60 alin. Constantin Mitrache. 59 alin. 2.actual) c) în cazul în care pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul între infracţiuni săvârşite în culpă şi infracţiuni intenţionate. cit. adică în raport cu pedepsele ce se execută pentru infracţiunile intenţionate432 . (art. după vârsta condamnatului şi după folosirea acestuia în muncă431 . b) cel condamnat pentru săvârţirea uneia sau a mai multor infractiuni din culpă poate fi liberat conditionat înainte de executarea în întregime a pedepsei. 431 432 217 . p. 401. 1 Cod penal actual). 1 C. dacă îndeplinesc celelalte conditii prevăzute în art. Art. după forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită infracţiunea. 2003. În cazul persoanelor prevăzute în alin. Cristian Mitrache. Bucureşti. 60 alin. condamnatul s-a reeducat şi numai este necesară executarea în întregime a pedepsei. (art. 3 Cod Penal actual). fracţiunea ce trebuie executată se calculează potrivit dispoziţiilor art. 2 C. ca o garanţie că scopul şi funcţiile acesteia au fost stinse. Partea din pedeapsă ce trebuie executată diferă după durata pedepsei efectiv aplicate. d) cei condamnati în timpul minoritătii. după ce a executat cel putin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau cel putin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani (art. adică cele condamnate pentru săvârsirea unei infractiuni din culpă. Liberarea condiţionată se acordă de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite mai multe condiţii. 59 alin. 59 alin. op. 1. 100 din noul Cod penal prevede că în cazul închisorii. Partea generală”. p. dacă îndeplinesc celelalte conditii prevăzute în art.. pot fi liberate conditionat după executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani. 401. după cum urmează : a) după ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăţeţte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani (art. 591 alin. precum si condamnatii trecuti de vârsta de 60 de ani pentru bărbati si de 55 de ani pentru femei pot fi liberati conditionat după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau a unei jumătăti în cazul închisorii mai mari de 10 ani. Penal actual). 1. Penal actual.2.

p. alin. Procesul verbal întocmit în detaliu cu privire la comportarea condamnatului. b) – d). All Beck . p. din respectul faţă de administraţia locului de deţinere şi atenţia faţă de ceilalţi condamnaţi434 . 434 I. 2003. 403. atunci când se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile. 433 218 . Partea generală”. Oancea. d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate. Când comisia de propuneri consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile penConstantin Mitrache.1. Bucureşti. comisie care este organizată şi funcţionează potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor. în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii mai mari de 10 ani dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de alin. lit.. 507. cu respectarea deplină a disciplinei muncii şi a normelor interne de la locul de deţinere433 . Comisia de liberare condiţionată îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile art. afară de cazl când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Această condiţie presupune că în timpul executării fracţiunii de pedeapsă condamnatul a fost stăruitor în muncă în sensul de a manifesta iniţiativă şi grijă în îndeplinirea unei munci de calitate. 59 şi 60 din Codul Penal” actual435 . “Drept penal român. cit. Dovezile temeinice de îndreptare. Aceasta examinează periodic situaţia fiecărui condamnat sub aspectul îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru a fi propus spre liberare condiţionată436 . O condiţie aparte este prevăzută în art. la rezultatele muncii. cit.. dar nu mai mult de 20 de ani în cazul închisorii mai mari de 10 ani. Bucureşti 2001 pag 63 436 Mitrache. 435 Aurel Teodor Moldovan „ Monografia închisorilor din România ”. Acestea se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare.Aurel Teodor Moldovan în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel piuţin trei pătrimi din durata pedepsei. b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în sistem semideschis sau deschis.2 al noului Cod penal. Cristian Mitrache. op. Stăruinţa în muncă şi disciplina condamnatului. Ed. op. p.100. poate cuprinde propunerea către judecătoria (în a cărei rază teritorială se află penitenciarul) de liberare condiţionată. din îndeplinirea conştiincioasă a oricăror îndatoriri. după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei. 403. c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. Stăruinţa în muncă şi disciplină ca şi dovezile temeinice de îndreptare ce reflectă o bună comportare a condamnatului în timpul executării pedepsei trebuie să rezulte din procesul verbal al comisiei de propuneri constituită în acest scop şi care funcţionează în fiecare penitenciar. prin care se prevede că în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani se poate dispune liberarea condiţionată.

condamnatul este considerat în timpul executării pedepsei până la expirarea acesteia. PARTEA GENERALĂ tru a fi propusă liberarea condiţionată. După momentul în care se produc efectele liberării condiţionate pot fi: efecte imediate şi efecte definitive437 . După cum se poate constata. nu s-a dispus revocarea liberării condiţionate 437 438 M.3. Efectele definitive. 61 alin. 488. dacă instanţa de judecată constată că sunt îndeplinite condiţiile legale şi deci executarea restului de pedeapsă. instanta. Penal actual. Dacă în acelasi interval cel liberat a comis din nou o infractiune.106. termen care nu poate fi mai mare de 1 an. 1 C. Într-o astfel de situaţie. Astfel. condamnatul se poate adresa direct instanţei de judecată. 219 . cit. Condamnatul liberat condiţionat trebuie să aibă o conduită bună. Basarab. Efectele imediate Primul efect al liberării condiţionate constă în punerea în libertate a condamnatului fără restricţii de drepturi în sensul că acesta nu are obligaţii de a se prezenta periodic la anumite organe. fixează un termen pentru reexaminarea situaţiei condamnatului. pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare ţi până la împlinirea duratei pedepsei. Dacă până în momentul expirării pedepsei condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune. dispune acordarea liberării condiţionate. Efectele liberării sunt reglementate în mod diferit în viitorul Cod penal. de a fi supus vreunei instituţii speciale438 Pe perioada liberării condiţionate. tinând seama de gravitatea acesteia. p. Potrivit art. G. cel condamnat nu a săvârsit din nou o infractiune. op.4. 86. În acest din urmă caz pedeapsa stabilită pentru infractiunea săvârsită ulterior si restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc. în penitenciar nu mai este necesară.DREPT PENAL. 11. iar pedepsele accesorii se execută. care în art. liberarea devine definitivă se realizează efectul definitiv al liberării condiţionate. Teodoru. cu cerere de liberare condiţionată. stabileşte că dacă până la expirarea termenului de supraveghere a condamnatului nu a săvârşit din nou o infracţiune. putându-se aplica un spor până la 5 ani. în sensul de a nu săvârşi din nou o infracţiune până la expirarea duratei pedepsei. iar cererea lui este însoţită obligatoriu de procesul-verbal al comisie de propuneri. fie revocarea.. de a locui într-o anumită localitate. p. acordarea liberării condiţionate este atributul exclusiv al instanţei de judecată care verifică îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru aceasta. poate dispune fie mentinerea liberării conditionate. Efectele liberării condiţionate.

439 Constantin Mitrache. 407. 1 Cod penal actual a fost prevăzută posibilitatea liberării condiţionate a celui condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă numai după executarea efectivă a 20 de ani de detenţiune de către cel condamnat. b) cel condamnat a avut o conduită bună pe toata durata executării pedepsei. Partea generală”.4.Aurel Teodor Moldovan şi nu s-a descoperit o cauză de anulare pedeapsa se consideră executată. Prin aceste prevederi s-au urmărit stimularea condamnaţilor la receptivitate în respectarea regimului de executare a pedepsei. ţinând seama de gravitatea acesteia poate menţine ori revoca liberarea condiţionată.99 noul Cod penal. În cuprinsul aceluiaşi articol. alin. dacă este stăruitor în muncă. 1. p.4. ultim al articolului amintit stabileşte un termen de supraveghere de 10 ani la care este supus condamnatul. “Drept penal român. 2 s-a prevăzut posiblitatea liberării condiţionate a condamnaţilor care au trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbati si de 55 de ani pentru femei numai după executarea efectivă a 15 ani de detentiune. Liberarea conditionata in cazul detentiei pe viata Prin dispoziţiile art. ţinându-se seama si de antecedentele sale penale. Alin. 220 . liberarea condiţionată în cazul detenţiunii pe viaţă poate fi dispusă: a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani din pedeapsă. dacă sunt îndeplinite si celelalte conditii prevăzute în alin. 2003. oferirea unei raze de speranţă că din pedeapsa detenţiunii pe viaţă se poate obţine liberarea condiţionată439 . în afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate. atunci instanţa de judecată. disciplinat si dă dovezi temeinice de îndreptare. Cristian Mitrache. Potrivit art. Revocarea liberării condiţionate. 551 alin. Bucureşti. Dacă în timpul liberării condiţionate condamnatul a săvârşit o nouă infracţiune. 11. c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotorârea de condamnare.

1. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL XII MINORITATEA 12.1. cit. Partea generală”. În aceste sens. cit. Bucureşti. p. minorul a avut discernământ şi în toate cazurile de la 16 ani fără o astfel de condiţionare. o importanţă deosebită a fost acordată vârstei minorului de la care acesta răspunde penal adică se consideră că are înţelegerea semnificaţiei sociale a conduitei sale periculoase ca şi a scopului sancţiunilor aplicate pentru a astfel de conduită. precum: lipsa de exprienţă de viaţă socială a minorului cu consecinţa neînţelegerii depline a semnificaţiei sociale a conduitei lui periculoase pentru valorile sociale ca şi sancţiunile care s-ar aplica. 348. Potrivit dispoziţiilor Codului penal român. Aspecte generale privind sancţionarea infractorilor minori Prevenirea şi sancţionarea infracţiunilor săvârşite de minori Prevenirea şi combaterea infracţionalităţii minorilor a constituit şi constituie o preocupare permanentă de politică penală a statelor moderne.DREPT PENAL. Răspunderea penală a minorului este condiţionată de starea psihicofizică normală a minorului la diferite etape ale minorităţii. 225. p. şcoală. în reglementarea răspunderii penale în privinţa minorilor apare necesitatea de a face o separaţie între minorii care au capacitate penală şi pot fi făcuţi răspunzători penal pentru faptele lor şi minorii care nu au capacitate penală şi nu răspund penal pentru faptele prevăzute de legea penală pe care lear săvârşi441 . Codul penal în vigoare prevede la minorii care răspund pentru faptele săvârşite de ei un sistem sancţionator special.. 113 noul C. deficienţe în procesul educativ ce s-a desfăşurat în familie. 441 Dongoroz. pen. În mod firesc. op. influenţa negativă exercitată de unii majori care îi atrag pe minori pe calea infracţională440 .. 442 Dongoroz. p. format din măsuri educative şi din pedepse.. Ambele categorii de sancţiuni au caracterul de sancţiuni de drept penal. 221 . 99 sau art. Cristian Mitrache. 2003. RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR 12. “Drept penal român. 221. 440 Constantin Mitrache. deoarece cauzalitatea infracţionalităţii în rândul minorilor se interacţionează cu o serie de factori. răspunderea penlă a minorilor începe de la 14 ani sub condiţia dovedirii că în săvârşirea faptei.1. art. op.

2). măsurile educative sunt sancţiuni de drept penal speciale pentru minori care sunt menite să asigure educarea şi reeducarea acestora prin instruire şcolară şi profesională. ele neconstituind antecedente penale pentru minor444 . alin. pct.1.Măsurile educative Art 115 – Măsurile educative Măsurile care se pot lua faţă de (1)Măsurile educative sunt nepriminori sunt: vative de libertate sau privative de a) mustrarea.1 raportat la art. măsurile educative au un caracter preponderent educativ şi nu lasă să subziste nici o consecinţă penală. Spre deosebire de pedepse. 114. Cadrul măsurilor educative.. alin. Principala modificare adusă de noul Cod Penal în această problemă este renunţarea completă la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal. după cum sunt sau nu privative de libertate. cit. Măsurile educative neprivative Codul penal actual Noul cod penal Art 101. 115-120 noul Cod penal. 101 – 105 C.1. cit.2. op. 411. Măsurile educative În ce priveşte măsurile educative.. op.1). acestea constituind excepţia. Noul Codul penal introduce măsuri educative noi.115. clasificate în două categorii. 349. alin.1). 222 . Dongoroz. 101 Codul penal actual menţionează că măsurile educative care se pot lua faţă de minor sunt: a) mustrarea.1. Aceste măsuri se iau numai dacă minorul a săvârşit o infracţiune443 . Art. Codul penal viitor stabileşte ca regulă aplicarea în cazul minorilor a măsurilor educative neprivative de libertate (art. 12. c) internarea într-un centru de reeducare. fiind rezervate ipotezelor de infracţiuni grave sau pentru minorii care au comis multiple infracţiuni (art. iar altele care au caracter de pedeapsă. p. sancţiunile penale sunt însă numai pedepsele442 . libertate. b) libertatea supravegheată sau libertatea sub supraveghere. Sancţiunile de drept penal prevăzute de Codul penal în vigoare pentru infractorii minori care răspund penal sunt de două categorii: sancţiuni care au caracter de măsuri educative. p. 443 444 Mitrache. d) internarea într-un institut medical-educativ. prin cultivarea în conştiinţa acestora a respectului faţă de valorile sociale. în literatura de specialitate s-au dat numeroase definiţii acestei noţiuni.alin. sau art.pct. în cazul cărora caracterul coercitiv le caracterizează. în favoarea măsurilor educative. 114. Astfel. pen.Aurel Teodor Moldovan fiindcă intervin ca o consecinţă a răspunderii penale a minorilor. luarea unei măsuri educative sau aplicarea unei pedepse fiind lăsată la aprecierea instanţei de judecată. măsurile privative de libertate (art. Măsurile educative sunt prevăzute de Codul penal la art. 115.

gravităţii lor. De asemenea. 102 C. dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală.DREPT PENAL. d) asistarea zilnică. b) să nu intre în legătură cu anumite persoane. în sfătuirea minorului să se poarte în aţa fel încât să dea dovadă de îndreptare. părinţilor minorului. celui care l-a înfiat sau tutorelui. în scopul îndreptării lui precum şi obligaţia să înştiinţeze instanţa de îndată. a) stagiul de formare civică. 223 . se va lua faţă de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă. Măsurile educative privative de libertate sunt: a) internarea într-un centru educativ. Măsurile educative privative de libertate sunt în număr de două şi anume: a) internarea într-un centru educativ şi b) internarea într-un centru de reeducare. b) internarea într-un centru de detenţie. Prin noua reglementare. 1. în arătarea pericolului social al faptei săvârşite. celui căruia i s-a încredinţat supravegherea.1. Prin noua reglementare s-a renunţat la această măsură educativă. atrăgându-i-se totodată atenţia că dacă va săvârşi din nou o infracţiune.1. potrivit art. după caz. Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare. instanţa îi pune în vedere. – educativ. ori unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor. b) supravegherea. pe acelaşi interval de timp. PARTEA GENERALĂ de libertate sunt. 2. iar în acest sens impune minorului respectarea uneia sau mai multora dintre următoarele obligaţii: a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite. Libertatea supravegheată (art. c) consemnarea la sfârşit de săptămână şi d) asistarea zilnică. alin. pct. unei persoane de încredere. stabilite în ordinea crescătoare a b) libertatea supravegheată. astfel: a) stagiul de formare civică. instanţa dispune încredinţarea supravegherii minorului. d) internarea într-un institut medical b) supravegherea. Conţinutul măsurii. de preferinţă unei rude mai apropiate. măsura educativă a mustrării nu mai este prevăzută. Mustrarea. c) consemnarea la sfârşit de săptămână. îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului. la cererea acesteia. 103 Codul Penal în vigoare) Este măsura educativă care constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an. Măsurile educative neprivative de c) internarea într-un centru de libertate sunt: reeducare. sub supraveghere deosebită. instanţa atrage atenţia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor comportării necorespunzătoare. Supravegherea poate fi încredinţată. Această măsură educativă este prevăzută de art. pen şi constă în dojenirea minorului. 115. Pe timpul libertăţii supravegheate.

Conţinutul măsurii. Prelungirea măsurii nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani. op. 103 alin. aprobată cu modificări prin Legea nr. măsura educativă a internării poate dura până la împliniG. Of. iar dacă internarea este necesară pentru realizarea scopului acesteia (interesul dobândirii unei pregătiri profesionale. după programul de ţcoală. pe o perioadă nedeterminată. Antoniu. de maximum 3 ore pe zi.Aurel Teodor Moldovan c) să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă. ori săvârţeţte o faptă prevăzută de legea penală. cu o perioadă de cel mult 2 ani. 103 alin. Modul cum se va face supravegherea pentru fiecare dintre cele trei obligaţii ce pot fi impuse minorului de către instanţă sunt prevăzute în art. cu o durată între 50 si 200 de ore. 103 alin. putând dura până la împlinirea majoratului. 5 Codul penal în vigoare). în zilele nelucrătoare ţi în vacanţă (art. terminarea pregătirii şcolare). printr-un consilier de reintegrare şi supraveghere care se ocupă de cazul respectiv. publicată în M.. 92/ 2000. 103 Codul Penal actual curge de la data punerii în executare a libertătii supravegheate. minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele. Nr. În caz de revocare (ca urmare a sustragerii minorului de la supraveghere sau a comiterii din nou a unei infracţiuni). 190 din 20 martie 2002. 30-44 din Regulamentul446 de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. institutia la care prestează activitatea stabilită de instantă (art. Nr. instanţa revocă libertatea supravegheată ţi ia faţă de minor măsura internării într-un centru de reeducare. Internarea într-un centru de reeducare se poate lua de către instanţa de judecată în cazurile în care se apreciază că celelalte măsuri educative nu ar fi fost suficiente pentru îndreptarea minorului. Instanţa atrage atenţia minorului asupra consecinţelor comportării sale. În mod excepţional. Dacă înlăuntrul termenului de un an. Ordonanţa Guvernului nr. Internarea într-un centru de reeducare (art. 423 din 1 septembrie 2000. cit. 104 Codul Penal actual) Este măsura educativă ce constă în internarea minorului infractor într-un centru de reeducare – din subordinea Ministerului Justiţiei – în scopul reeducării minorului căruia i se asigură posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară ţi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale. 3 Codul Penal în vigoare se va face de către un serviciu specializat numit Serviciu de reintegrare socială şi supraveghere. instanţa dispune măsura internării întrun centru de reeducare sau aplică o pedeapsă445 . 129/ 2002. instanţa judecătorească poate prelungi durata internării şi după împlinirea vârstei de 18 ani. după caz. p. 3 actualul Cod penal). Supravegherea respectării de către minor a obligaţiilor prevăzute la art. Termenul de un an prevăzut în alin. Pentru reeducarea minorului sunt solicitate să coopereze cu persoana căreia i s-a încredinţat supravegherea şi şcoala unde minorul învaţă sau unitatea unde este angajat si. 445 446 224 . Dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracţiune. 35. 92/ 2000 a fost publicată în M. 1 al art. instanţa ia măsura internării sau aplică o pedeapsă. Of.

alin. c) consemnarea la sfârşit de săptămână şi d) asistarea zilnică. stabilite în ordinea crescătoare a gravităţii lor. minorul are o purtare necorespunzătoare. potrivit art. ca măsură educativă privativă de libertate. nevoile de reeducare a minorului şi necesitatea continuităţii procesului său de pregătire justifică aceasta. presupune o intervenţie activă a serviciului de probaţiune. lit. În schimb. 115. pct. 2 C. În schimb. cu o denumire uşor modificată.1. 108 alin. şi anume internarea într-un centru educativ (art.a) ). potrivit art.1. 108 alin. Prin noua reglementare măsura educativă a internării într-un institut medical – educativ este eliminată.2. dacă a trecut cel puţin un an de la data internării în centrul de reeducare ţi minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare. pct. se poate dispune revocarea liberării. În ceea priveşte conţinutul acestor măsuri. potrivit art. 122 noul Cod penal – orice activitate necesară realizării scopului măsurii educative. care sunt de natură a 225 . cum ar fi spre exemplu. dacă minorul a comis fapta la o dată apropiată vârstei de 18 ani sau dacă gravitatea faptei săvârşite. noul Codul penal introduce măsuri educative noi. Măsura se ia pe un timp nedeterminat şi durează până la împlinirea vârstei de 18 ani. minorul fiind nevoit să respecte un program stabilit de acest serviciu de probaţiune. În schimb. iar dacă starea psihico-fizică a minorului care a determinat luarea măsurii a încetat mai înainte. alin. frecventarea orelor şcolare) şi pe cele impuse de instanţă. rolul acestui serviciu fiind doar acela de a monitoriza modul în care minorul îşi respectă programul obişnuit. 120 din noul Cod Penal. Această măsură este prevăzută în noua reglementare penală. asistarea zilnică. b) supravegherea. instanţa revocă internarea. 1 Cod penal actual dacă în perioada liberării acordate potrivit articolului precedent. În program sunt incluse. de către instanţa de judecată. după cum sunt sau nu privative de libertate.1. alături de elementele obişnuite în raport de vârsta şi situaţia şcolară sau profesională a minorului (spre exemplu. clasificate în două categorii. Măsurile educative neprivative de libertate sunt.DREPT PENAL. reglementată de art. PARTEA GENERALĂ rea vârstei de 20 de ani. Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberării înainte de a deveni major. Prima dintre aceste măsuri nu antrenează o implicare directă a serviciului de probaţiune în realizarea activităţilor din programul minorului. se menţine măsura internării ţi se revocă liberarea (art. De asemenea. pen. se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major. potrivit art. se impune o explicaţie legată de supraveghere şi respectiv asistarea zilnică. are nevoie de un tratament medical ţi de un regim special de reeducare. măsura trebuie ridicată de îndată. astfel: a) stagiul de formare civică. de sârguinţă la învăţătură ţi la însuţirea pregătirii profesionale. 115.). Internarea într-un institut medical-educativ (art. 105 Codul Penal actual) Este măsura educativă ce constă în internarea într-un institut medical – educativ a minorului care. participarea la acţiuni social-educative. minorul săvârşeşte din nou o infracţiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii. din cauza stării sale fizice sau psihice. 107 Codul penal în vigoare. În cazul când nu este necesară o pedeapsă.

În ambele situaţii. dintre cele prevăzute în art. sancţiunea iniţială nu se transformă într-o pedeapsă. pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de cel puţin 20 de ani. ea îşi păstrează aceeaşi natură juridică – de măsură educativă – modificându-se doar instituţia de executare. Instanţa de judecată poate alătura acestor măsuri educative neprivative de libertate şi anumite obligaţii.1. în mod excepţional. noul Cod penal propune două astfel de măsuri: internarea într-un centru educativ pe o perioadă de la unu la 3 ani şi respectiv internarea într-un centru de detenţie. atunci când a împlinit această vârstă. dar doar în ipoteza comiterii unor infracţiuni foarte grave. dar conţinutul lor va fi adaptat în funcţie de persoana şi conduita minorului şi de specificul infracţiunii comise. fie liberarea. Editura ALL. Măsura internării într-un centru de detenţie se dispune pe o perioadă de la 5 la 15 ani. 1997. pe o durată de la 2 la 5 ani sau. 12. fie înlocuirea acestei măsuri cu măsura asistării zilnice. 71-73 din noul Cod penal se aplică în mod corespunzător (calculul duratei pedepselor). de la 5 la 15 ani. în linii generale o arie similară cu cea a obligaţiilor impuse majorului infractor ce beneficiază de o modalitate de individualizare a pedepsei neprivativă de libertate. Se poate observa. parteafapte grave i se va aplica acestuia op. pe care minorul trebuie să le respecte (art. se poate dispune. Atunci când măsura educativă nu este suficientă pentru îndreptarea minorului. 121) şi care acoperă. după executarea a cel puţin jumătate din durata măsurii. permiţând adaptarea sa în funcţie de conduita fiecărui minor pe durata executării. Pedepsele aplicabile infractorilor minorului şi particularităţiile regimului de aplicare şi executare a acestora Cazuri în care se aplică pedepse minorilor prevăzute de Codul penal în vigoare. 226 . va rămâne în centrul specializat până la executarea integrală a acesteia. regimul de executare al măsurii educative în penitenciar va fi diferit de regimul de executare al pedepsei închisorii. Astfel. pedeapsă.Aurel Teodor Moldovan ajuta minorul în procesul de integrare socială. că în această situaţie. Pe cale de consecinţă. a săvârşit o de drept mai multe generală”. dacă nu a împlinit vârsta de 18 ani. Regimul stabilit pentru executarea acestor măsuri este astfel conceput încât să ofere largi posibilităţi de individualizare. urmărindu-se pe această cale supravegherea minorului în perioada imediat următoare repunerii în libertate. 141. “Manualfaptă oripenal. instanţa va impune respectarea uneia sau a mai multor obligaţii. ştiut fiind faptul că riscul comiterii de noi infracţiuni este mai mare în această perioadă. instanţa poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar (art. care Bulai.121 noul Cod. În ceea ce priveşte măsurile educative privative de libertate. 447 C.3. Dacă cel internat a împlinit vârsta de 18 ani şi are un comportament prin care influenţează negativ sau împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate. În cazul în care minorul nu are un comportament care să permită repunerea sa în libertate înainte de împlinirea duratei măsurii. Bucureşti. 126 noul Cod penal). atunci când minorul dovedeşte că a făcut progrese semnificative în sensul reintegrării sale sociale. În cazul măsurilor educative privative de libertate. dispoziţiile art.

cit. aceasta nu poate constitui primul termen al recidivei. în raport cu cauzele de atenuare sau de agravare ale pedepsei.DREPT PENAL. Pedepse aplicabile minorului. limitele pedepsei închisorii sunt determinate în raport cu limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită de major. indiferent de gravitatea infracţiunii săvârşite447 . 354. 2003. p. În cazul în care minorul a fost condamnat în timpul minorităţii. 4 C. iar în restul cazurilor este alternativă cu pedeapsa închisorii449 . Aplicarea pedepsei infractorului minor este cerută de stituaţia concretă. Atunci când legea prevede pentru infractiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viaţă. op. 353. Pedepsele care se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda. p. Limitele pedepsei închisorii pentru minor. “Drept penal român. 2003. Pedepsele aplicate minorului se execută în regimul prevăzut în legea pentru executarea pedepselor.). 449 Constantin Mitrache. care îşi vor produce efectele în raport cu limitele pedepsei determinate pentru infracţiunea săvârşită de minor450 . 2 C. În astfel de situaţii. mai precis limitele pedepselor se reduc la jumătate. Minorului nu i se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi nici pedepsele complementare. “Drept penal român. Prin noua reglementare s-a renunţat complet la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal în favoarea măsurilor educative. pen. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică minorului. Partea generală”. când luarea unei măsuri educative nu mai este posibilă fiindcă infracţiunea a fost săvârşită cu puţin timp mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani ori judecarea acestuia pentru fapta săvârşită când era minor are loc aproape de împlinirea vârstei majoratului sau după ce devine major. se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 ani (art. Partea generală”. În cazul minorilor. Condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi. PARTEA GENERALĂ Aplicarea unei pedepse infractorului minor este impusă şi din raţiuni practice. 2 C. dar poate reprezenta un antecedent Constantin Mitrache. Neaplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă. Bucureşti. pen. p. în niciun caz minimul pedepsei nu va depăţi 5 ani.). iar în urma reducerii. operaţiunea de individualizare va continua. 109 alin. Cristian Mitrache. Bucureşti. 358 alin. Individualizarea pedepsei pentru minor. 3 Codul penal actual). limitele pedepsei aplicabile acestuia pentru tentativă se vor stabili în raport de limitele pedepsei reduse ca urmare a aplicării dispoziţilor art. 109 alin. 109 alin. 448 227 . luarea unei măsuri educative nu mai este posibilă şi se impune aplicarea unei pedepse448 . Cristian Mitrache. ca pedepse principale. 357 alin. După ce a fost stabilită pedeapsa aplicată minorului. dacă minorul a săvârşit o tentativă. (art. Spre exemplu.. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută ca pedeapsă unică doar în două cazuri: pentru infracţiunea de genocid săvârşită în timp de război (art. 450 Mitrache.) şi pentru infracţiunea de tratamente neomenoase săvârşită în timp de război (art. 1 Codul penal actual. 353. pen.

în principal. 1 din actualul Cod penal şi pedeapsa amenzii poate fi aplicată infractorului minor. În această din urmă situaţie s-a renunţat la ficţiunea consacrată de actualul cod penal. iar pentru altele s-au aplicat pedepse (art. precum şi cele în care pentru unele dintre infracţiuni s-a stabilit o măsură educativă. scopul şi funcţiile pedepsei acoperind scopul măsurilor educative. Cristian Mitrache. cu unele particularităţi 451 Constantin Mitrache.Aurel Teodor Moldovan penal de care instanţa va ţine seama de acest lucru la individualizarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită din nou. 129). s-a avut în vedere natura privativă sau neprivativă de libertate a sancţiunii aplicate. 2003. iar pentru altele s-au luat măsuri educative. astfel că aceştia pot fi liberaţi condiţionat după executarea unei fracţiuni mai reduse de pedeapsă (art. în reglementarea cumulului juridic. Condamnaţii minori vor executa pedeapsa separat de condamnaţii majori. În ceea priveşte executarea pedepsei de către minor. 228 . privind contopirea pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente. dar este o soluţie oportună pentru instanţa de judecată care nu poate lua faţă de minor o măsură educativă. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului se poate dispune în aceleaşi condiţii ca şi pentru condamnatul major. cele două sancţiuni de drept penal neputând fi aplicate. fiindcă până la împlinirea vărstei de 18 ani a rămas puţin timp. “Drept penal român. 99-106 noul C. se vor aplica dispoziţiile art.). pen. Infractorilor minori li se aplică prevederile legale ce reglementează liberarea condiţionată. inclusiv cele ce privesc înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea potrivit dispoziţiilor art. Sunt aplicabile dispoziţiile generale de executare a acestei pedepse. Partea generală”. Aplicarea pedepsei amenzii pentru minori. 109 alin. p. Aplicarea pedepsei amenzii infractorului minor nu este condiţionată de obţinerea de către acesta a unor venituri proprii. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului. Drept urmare. Noul Cod penal reglementează şi ipotezele de pluralitate de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii. 355. iar aplicarea unei pedepse este prea severă. 631 Codul penal în vigoare. în limitele stabilite de lege pentru infracţiunea săvârşită. inclusiv suspendarea condiţionată a executării acesteia451 . iar măsurile educative vor fi revocate fiindcă minorul nu poate fi supus în acelaşi timp la executarea pedepsei şi acţiunii măsurilor educative. iar dacă pentru unele din infracţiunile concurente s-au stabilit pedepse. Potrivit art. se vor aplica regulile speciale prevăzute în codul penal şi în legea de executare a pedepselor. sau art. 34 C. Pedepsei aplicate minorului îi sunt incidente toate mijloacele de individualizare. potrivit căreia o măsură educativă este întotdeauna mai uşoară decât o pedeapsă. pen. minorului i se va plica o pedeapsă rezultantă a contopirii pedepselor. 59-61 C. pen. Dacă minorul săvârşeşte mai multe infracţiuni ce sunt concurente. în secţii speciale din cadrul locului de deţinere ori în locuri de deţinere speciale. Bucureşti.

4 din codul în vigoare prevede că dispoziţiile privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control se aplică în mod corespunzător şi în caz de liberare condiţionată a minorului. totodată. 103 alin. termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii. Art. adică există obligaţia de reparare integrală a prejudiciului şi de plată a despăgubirilor civile dispuse prin hotărârea de condamnare.. 2– suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. instanţa poate dispune. 229 . putând stabili. pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art. 131.5). fixat de instanţă. fiind în acelaşi timp. 83. respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art. termenele de prescripţie a răspunderii penale. Astfel. 131).DREPT PENAL. iar după împlinirea vârstei de 18 ani. noul Cod penal. 110. 3 si 4. 3. 82 alin. Prin dispoziţiile art. 84 si 86 din Codul penal în vigoare se aplică în mod corespunzător. PARTEA GENERALĂ ce se desprind din dispoziţiile art. se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. sunt eliminate de la aceste modalităţi de individualizare şi pedepsele cu închisoarea rezultate din aplicarea cumulului juridic al unei pedepse cu o măsură educativă privativă de libertate (art. 864 alin. 110 alin. 129. 863. termenul de încercare este de 6 luni. 3. alin. dar până la împlinirea vârstei de 18 ani. că măsurile educative privative de libertate nu sunt susceptibile de amânarea pronunţării sau de suspendarea executării. 103 Cod penal actual privitor la libertatea supravegheată. pen. 103. S-a prevăzut prin lege la art. Având în vedere. 1101 ale actualului Cod penal s-a prevăzut că o dată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condiţiile art. se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau minori şi se întrerup sau se suspendă în condiţiile prevăzute de lege pentru minori. 863 actualul Cod penal. potrivit art. încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. Dispozitiile art. menţinută reglementarea în vigoare în privinţa calculului termenelor de prescripţie a răspunderii penale (art. În ce priveşte sustragerea minorului de la această măsură operează prevederile art. 3 alin. potrivit noului Cod Penal. se poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii în condiţii prevăzute în art. art. 3 poate atrage revocarea suspendării condiţionate.132). astfel că în caz de suspendare condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului. 81 alin.154. În cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor stabilite de instanţă. 3 din legea actuală). Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligatiilor prevăzute în art. 103 alin. în conformitate cu art. la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani. art. 2 Codul penal actual că odată cu suspendarea. prevăzute în art. Dacă pedeapsa aplicată este amenda. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control. 110 C. 1101 alin. Prin noua reglementare au fost prevăzute termene speciale de prescripţie a executării măsurilor educative (art. 1101 alin. pe durata termenului de încercare.

i se aplică o pedeapsă. În cazul înlocuirii măsurilor educative.1. 132. faptă prevăzută de legea penală. care au un caracter exclusiv de prevenţie şi preîntâmpinare a săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală.d). a) Măsurile de siguranţă se iau împotriva unei persoane care a săvârşit o Codul penal actual Noul cod penal Art 111. 107. NOTIUNE SI CARACTERIZARE Măsurile de siguranţă reprezintă un cadru complementar de mijloace de constrângere. alin. alin. chiar dacă făptuitorului nu i se aplică (3) Măsurile de siguranţă se pot lua o pedeapsă. măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.4 din noul Cod penal). li. Putem desprinde din aceste dispoziţii următoarele condiţii de existenţă ale măsurilor de siguranţă. CAPITOLUL XIII MĂSURILE DE SIGURANŢĂ 13. Măsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata măsurii educative luate. faptă prevăzută de legea penală b) Măsurile de siguranţă se iau în vederea înlăturării unei stări de pericol 230 .111 din Codul penal în vigoare sau art. (2) Măsurile de siguranţă se iau faţă (2) Măsurile de siguranţă se iau de persoanele care au comis fapte faţă de persoana care a comis o prevăzute de legea penală. executarea se prescrie în raport cu măsura educativă mai grea şi curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus înlocuirea (art.Scopul măsurilor de Art 107. De menţionat este că starea de pericol este distinctă de pericolul social pe care îl prezintă infracţiunea.Scopul măsurilor de siguranţă – siguranţă – (1) Măsurile de siguranţă au ca scop (1) Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. dar nu mai puţin de 2 ani. prevăzute de legea penală. Conform art.112. (3) Măsurile de siguranţă se pot lua nejustificată. Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol.2 din Codul penal viitor. cu excepţia măsurii şi în situaţia în care făptuitorului nu prevăzute în art.Aurel Teodor Moldovan Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate. fiind punctual prevăzută de legea penală şi referindu-se în special la persoana făptuitorului.

111-118 )şi sunt următoarele: a) Obligarea la tratament medical. pag. acestea se cumulează. PARTEA GENERALĂ c) Numai prin luarea măsurilor de siguranţă se combate starea de pericol şi se preîntâmpină săvârşirea de noi infracţiuni (adică măsura de siguranţă este singura măsură de natură să amelioreze starea de pericol şi să prevină săvârşirea de noi fapte penale. c) Interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie. expulzarea. interdicţia de reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. o meserie ori o altă ocupaţie. La fel şi în cazul cauzelor ce înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării nu produc efecte asupra măsurilor de siguranţă. aşa cum am mai arătat independent de pedepsele principale pe durata existnţei stării de pericol. În Noul Cod penal. aceste măsuri. astfel că măsurile de siguranţă pot fi dispuse în prezenţa unei cauze 452 453 C-tin Mitrache op. în titlul VI (art. ce relevă existenţa unei stări de pericol. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage şi suspendarea măsurilor de siguranţă. nterzicerea de a se afla în anumite localităţi.2. g) Interdicţia de a veni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată.măsurile de siguranţă cu caracter medical (obligare la tratament medical şi internarea medicală). . 274 231 .DREPT PENAL.453 ceea ce imprimă acestor măsuri caracterul de sancţiuni nedeterminate ca durată şi eminamente revocabile în caz de încetare a stării de pericol. nu se cere însă ca această faptă să fie şi imputabilă. .cit. b) Internare medicală.59 Ghe. În cazul concursului de infracţiuni. FELUL MASURILOR DE SIGURANTA Măsurile de siguranţă sunt prevăzute în Codul penal actual. simpla aplicare a pedepsei neremediind această stare de pericol).măsuri restrictive de drepturi(interzicerea unei funcţii sau unei profesii. pag.cit. 13. Literatura a stabilit în aceste condiţii mai multe categorii de măsuri de siguranţă: . dacă s-au luat măsuri de siguranţă de naturi diferite. prin reglementarea propusă s-a urmărit consolidarea caracterului preponderent preventiv al acestor sancţiuni de drept penal care pot fi luate numai dacă s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi nejustificată. Al Boroi op.măsuri privative de bunuri (confiscarea specială)452 Aceste măsuri de siguranţă durează atâta vreme cât durează starea de pericol ce le-a generat. luându-se. e) Expulzarea străinilor. f) Confiscarea specială. d) Interzicerea de a se afla în anumite localităţi. Nistoreanu.

Nu are importanţă dacă fapta este sau nu infracţiune. ca instanţa să aprecieze că măsura tratamentului medical este necesară şi suficientă pentru înlăturatrea pericolului social (fără a fi nevoie de alt fel de intervenţie. totodată. din cauza unei boli (1) Dacă făptuitorul.113 sau în art. internarea). cum ar fi iresponsabilitatea. stupefiante sau alte substanţe. spre exemplu.1. Această măsură de siguranţă va putea fi luată numai în condiţiile în care instanţa apreciază că starea de pericol pentru societate poate fi îndepărtată numai prin aplicarea ei. dar nu şi în prezenţa unei cauze justificative. în categoria pedepselor complementare. Este necesar. stupefiante sau alte substanţe. c) Interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii. într-o formulare oarecum modificată. 109 din viitorul Cod Penal şi priveşte starea de pericol cauzată de o boală sau de o intoxicare cronică cu alcool.Aurel Teodor Moldovan de neimputabilitate. care prezintă pericol pentru societate. un pericol generat de boală sau intoxicare cronică prin alcool. ori a intoxicării cronice prin alcool. Măsura obligării la tratament medical se poate lua şi în timpul urmăririi penale sau al Codul penal actual Noul cod penal Art 113. interzicerea de a reveni în locuinţa familiei şi expulzarea străinilor. în care se află făptuitorul 3. b) Internarea medicală. 108) următoarele: a) Obligarea la tratament medical. inclusiv cea provocată de consumul 232 .Obligarea la tratament Art 109.3. Obligarea la tratament medical poate fi luată numai dacă se apreciază că sunt întrunite următoarele condiţii: 1. Făptuitorul să prezinte pentru societate.Obligarea la tratament medical – medical – (1) Dacă făptuitorul. acesta poate fi obligat să se prezinte în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire. d) Confiscarea specială. în care se află făptuitorul. REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA 13. Obligarea la tratament medical Este prevăzută în Codul penal actual la art. Astfel că în viitorul cod penal sunt reglementate ca măsuri de siguranţă (art. 2.3. 13. Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Ţinând cont de caracterul şi scopul măsurilor de siguranţă s-a apreciat binevenită trecerea unora dintre acestea cum sunt: interzicerea de a se afla în anumite localităţi. din cauza unei boli. Instanţa de judecată să aprecieze că măsura tratamentului va aduce la încetarea stării de anormalitate a făptuitorului. În condiţiile în care făptuitorul are o stare psiho-fizică de genul celei prezentate mai sus. care se va însănătoşi şi nu va mai săvârşi fapte prevăzute de legea penală.

c) Instanţa de judecată să aprecieze că singura măsură capabilă să înlăture starea de pericol social pe care îl prezintă făptuitorul este internarea medicală. măsura de siguranţă a obligării la tratament medical poate fi înlocuită cu măsura internării.DREPT PENAL.3. Instanţa va trebui să consulte raportul medicolegal întocmit şi să aprecieze dacă tratamentul recomandat în raportul de expertiză medico-legală şi tratamentul aplicat în instituţia în care 233 . în cazul obligării la tratament medical (art. prezintă pericol pentru societate. conţinutul măsurilor de siguranţă cu caracter medical a fost modificat şi completat. nefiind condiţionată nici de aplicarea unei pedepse. Această înlocuire a măsurii se va face ţinându-se seama de oportunitatea luării acestei măsuri. se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate până la însănătoşire. 13. stupefiante sau alte asemenea substanţe”. PARTEA GENERALĂ stupefiante sau alte asemenea substanţe. inclusiv cea produsă de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive”. În Noul Cod Penal. Internarea medicală Este reglementată de dispoziţiile art. în noul Cod penal această cauză are la bază „o boală sau o tulburare psihică. judecăţii. Măsura obligării la tratament medical se poate dispune şi în timpul executării pedepsei privative de libertate în condiţiile în care s-a aplicat o astfel de pedeapsă.114 din Codul penal actual prevede că atunci când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol social pentru societate. numai atunci este îndreptăţită la aplicarea unei astfel de măsuri de siguranţă. Dacă în Codul penal în vigoare cauza generării stării de pericol. Starea de pericol social trebuie apreciată în concret şi dovedită printr-un raport de expertiză medico-legal. poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive. generată de boală mintală sau toxicomanie în care se află persoana care a săvârşit o faptă penală. 109) o constituie „o boală ori intoxicarea cronică prin alcool. Dacă instanţa va aprecia că singura măsură să înlăture starea de pericol este generată de neprezentarea la tratament a făptuitorului. poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. În condiţiile în care făptuitorul nu s-a prezentat în vederea efectuării tratamentului medical. Condiţiile de aplicare ale măsurii de internare sunt: a) Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală b) Făptuitorul bolnav psihic sau toxicoman să prezinte un pericol pentru societate. Starea de pericol ce determină luarea unei astfel de măsuri este starea psiho-fizică anormală. prezintă pericol pentru societate.2. care să arate şi să dezvolte în detaliu această stare.

Bulai.vol. în vreme ce tratamentul medical se administrează ambulatoriu.Internarea medicală – Când făptuitorul este bolnav psihic. şi dacă acestea pot conduce la înlăturarea stării de pericol şi la însănătoşirea făptuitorului. Nistoreanu. Achiesăm în acest sens opiniei din literatura potrivit căreia se propune de lege ferenda în situaţia nerespectării obligaţiei internării medicale. internarea medicală poate fi dispusă numai dacă făptuitorul este „bolnav mintal sau consumator cronic de substanţe psihoactive”. pag. C.cit. se poate lua măsurii internării într-un institut medical de specialitate. Internarea medicală se poate dispune şi atunci când făptuitorul nu a respectat obligaţiile ce-i reveneau în cadrul tratamentului medical pe care îl urma.Internarea medicală – (1) Când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate.. spre deosebire.293. măsura să fie înlocuită cu măsura internării într-un centru de reeducare ( pentru minori) şi în spitale anume destinate anume pentru majori.Aurel Teodor Moldovan făptuitorul va fi internat sunt de natură similară . pag. însă. de obligarea la tratament medical. (2) Această măsură poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii. rezolvarea acestor situaţii fiind de domeniul procedurii penale. pag. De asemenea. Internarea medicală este o măsură care se ia pe o perioadă nedeterminată şi durează până la însănătoşirea făptuitorului. Drept Penal pag. Ca şi obligarea la tratament medical măsura internării medicale se poate lua în timpul urmăririi penale şi a judecăţii.292 457 Al. când se revocă. Al Boroi op. se poate înlocui cu măsura obligării la tratament medical455 . pag. 372 456 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II. până la însănătoşire. pentru că. Măgureanu Ilie – Noul Cod Penal comentat – Braşov: Romprint 2004. pag. până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture instituţie specializată454 . con sumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru societate. în care să se asigure pază de aceeaşi Ghe. din reglementarea acestei măsuri de siguranţă cu caracter medical. Codul penal actual Noul cod penal Art 110. făptuitorul este internat într-un spital sau într-o Art 114. În concepţia viitorului Cod penal.117 454 455 234 . Ionaş. în condiţiile aplicării acestei măsuri de siguranţă. 276 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II. au fost înlăturate dispoziţiile care prevedeau că măsura se putea lua în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii. 1992. iar starea de pericol s-a agravat456 . Dacă se constată vreo ameliorare în starea făptuitorului. internarea medicală este şi o măsură restrictivă de libertate. II. se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate.

pag. fac impropriu pentru ocuparea unei nepregătirii sau altor cauze care anumite funcţii. meserie la cerere.296 235 .115 Cod penal actual sau art. O nouă cerere nu se unui termen de cel puţin un an. legiuitorul reţinând că atunci când „făptuitorul a săvârşit fapta datorită incapacităţii. trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare. O nouă cerere nu se poate face decât după respingerii cererii anterioare.Interzicerea ocupării sau profesii – (1) Când făptuitorul a unei funcţii sau a exercitării unei săvârşit fapta datorită incapacităţii. Academiei.Interzicerea unei funcţii Art 111.lipsa de cunoştinţe necesare. Dongoroz – Explicaţii teoretice ale Codului penal Român. nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii ori pentru exercitarea unei profesii.).Gen.). superficialitate. Bucureşti. dacă se constată (2) Măsura de siguranţă poate fi că temeiurile care au impus luarea revocată la cerere. meserie sau ocupaţie”. ed. meserii sau alte ocupaţii se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcţie sau de a exercita acea profesie. intoxicaţie. dacă poate face decât după trecerea unui se constată că temeiurile care au termen de cel puţin un an de la data impus luarea ei au încetat.nepregătire (ignoranţă. 13. etc. .3. . ori pentru exercitîl fac inapt pentru ocuparea unei area unei profesii. se de a exercita acea profesie. generată de: . tului de a ocupa acea funcţie ori de (2) Această măsură poate fi revocată a exercita acea profesie..3. de cel puţin un an. profesii – (1) Când făptuitorul a nepregătirii sau altor cauze care îl săvârşit fapta datorită incapacităţii. În condiţiile acestui articol.nepăsării faţă de regulile şi cerinţele de care depinde buna desfăşurare 458 V. lipsă de experienţă. II. meserie poate lua măsura interzicerii drepsau ocupaţie. infirmitate. meserii sau alte anumite funcţii.DREPT PENAL.etc. . p. starea de pericol sete Codul penal actual Noul cod penal Art 115. 1970. Interzicerea unei funcţii sau profesii Măsura este prevăzută în art. după trecerea unui termen sau activitate.incapacitate psiho-fizică (boală. după trecerea ei au încetat.111 din noul Cod penal. vol. PARTEA GENERALĂ natură cu cea din penitenciare457 . pentru exercitarea ocupaţii. se poate lua măsura interunei profesii sau meserii ori pentru zicerii de a ocupa acea funcţie sau desfăşurarea unei alte activităţi.

13. care crează posibilitatea săvârşirii unei fapte penale în viitor.461 Măsura încetează în momentul în care încetează inaptitudinea făptuitorului. b) Fapta prevăzută de legea penală să fi fost săvârşită în exercitarea profesiei. etc. ori altor cauze care îl fac impropriu pe făptuitor pentru ocuparea unei funcţii. funcţiei. Literatura de specialitate apreciază că incidenţa concomitentă de drept penal este posibilă. Bulai – Drept penal pag.g) din viitorul Cod penal. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi Articolul 116 din Codul penal în vigoare arată că dacă persoana condamnată la pedeapsa închisorii de cel puţin un an a mai fost condamnată pentru alte C-tin Mitrache op.cit.Aurel Teodor Moldovan a activităţii458 .4. 66. meserii sau alte ocupaţii. 459 460 236 . 158 . exercitarea unei profesii. e) Instanţa trebuie să aprecieze că înlăturarea pericolului nu este posibilă decât prin luarea măsurii de siguranţă. pag.etc. Noul Cod penal menţine aceleaşi măsuri ca şi vechiul Cod. în exercitarea căreia a săvârşit fapta penală. fără a se prevedea posibilitatea aplicării măsurii în timpul urmăririi penale sau al judecăţii. decât în condiţiile trecerii unui an de la data la care cererea iniţială de respingere a rămas definitivă.460 Condiţii de aplicare: a) Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. nepregătirii. îşi are cauza în nedemnitatea infractorului de a exercita funcţia sau profesia de care s-a folosit în săvârşirea infracţiunii. 64 litera c). 287 din noul Cod penal).. O nouă cerere de revocare nu va putea fi formulată de către făptuitor. lit. Cod penal actual sau art. Nu trebuie confundată măsura de siguranţă a exercitării unei funcţii sau profesii cu pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o funcţie de natura celei de care s-a folosit condamnatul în săvârşirea infracţiunii.271. Pedeapsa complementară prevăzută de art. alin1.3. Măsura de siguranţă se aplică prin interzicerea făptuitorului de a mai exercita funcţia.173 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II. Cod penal în vigoare sau art.301 461 C. atrage răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiuniii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti (art. pag. Măsura de siguranţă are cauza în starea de pericol care rezultă din nepregătirea sau incapacitatea făptuitorului de a exercita funcţia sau profesia în exercitarea căreia a săvârşit fapta penală459 . d) Existenţa unei stări de pericol social generată de aceste cauze. profesia. Sustragerea de la executarea acestei măsuri. c) Săvârşirea faptei să se datoreze incapacităţii. Măsura de siguranţă poate fi revocată la cererea făptuitorului după trecerea unui termen de cel puţin 1 an de la instituirea ei dacă se constată că au încetat temeiurile în baza cărora a fost luată.

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

infracţiuni, dacă instanţa constată că prezenţa acestuia în localitatea unde a săvârşit infracţiunea sau în alte localităţi, constituie un pericol grav faţă de societate, poate lua faţă de acesta măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localităţi anume determinate prin hotărârea de condamnare. În noul Cod penal, această măsură de siguranţă nu mai este prevăzută, ea fiind trecută, într-o formulare relativ modificată în categoria pedepselor complementare. Astfel, art. 66 din noul Cod, în alin.1, lit. l) stabileşte faptul că instanţa poate interzice pe o perioadă de la unu la 5 ani dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă. Starea de pericol în acest caz rezultă din îmbinarea a doi factori: 1. condiţia personală a infractorului care prezintă mare probabilitate de a săvârşi alte infracţiuni, fie se găseşte într-un mediu social propice pentru săvârşirea de infracţiuni. 2. existenţa unei localităţi sau a unor localităţi care favorizează pentru respectivul infractor săvârşirea de noi infracţiuni. Putem aprecia că odată cu aceste schimbări legislative, se schimbă şi condiţiile de aplicare ale măsurii interzicerii de a se afla în anumite localităţi: a) fapta comisă să fie infracţiune. Constatăm că dacă celelalte măsuri de siguranţă se iau împotriva făptuitorului, această măsură se poate lua numai împotriva infractorului. b) a doua condiţie este impusă cu privire la durata condamnării şi natura infracţiunii pentru care a fost pedepsit infractorul. Astfel este necesar ca infractorul să fi fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an. c) o altă condiţie pentru aplicarea măsurii de siguranţă este ca instanţa să aprecieze că prezenţa infractorului în localitatea interzisă reprezintă un pericol grav pentru societate. Instanţa urmează a aprecia în concret „pericolul grav” pe care îl prezintă infractorul, ţinând seama de gravitatea infracţiunii, natura infracţiunii, numărul de infracţiuni comise în acea localitate şi alte criterii. Măsura de siguranţă se execută după executarea pedepsei sau prin stingerea executării pedepsei prin mijloacele legale (graţiere totală sau a restului de pedeapsă ori prin prescripţia executării pedepsei). Această măsură de siguranţă poate fi luată pe o perioadă de maxim 5 ani, şi poate fi prelungită – în condiţiile în care instanţa apreciază că pericolul iniţial suszistă – pe o perioadă ce nu poate depăşi durata măsurii luate iniţial (dacă s-a dispus interzicerea de a se afla în localitate pe o perioadă de 2 ani nu se poate dispune prelungirea acestei perioade decât cu până la 2 ani). Această măsură de siguranţă se revocă din oficiu dacă temeiurile care au impus-o au încetat. Această revocare, însă, nu poate interveni mai devreme de 1 an de la stabilirea măsurii. De aici putem deduce că măsura interdicţiei de a se afla în anumită localitate poate fi luată pe o perioadă cuprinsă între 1 an şi 5 ani.

237

Aurel Teodor Moldovan

Măsura de siguranţă poate fi revocată şi la cerere, tot după trecerea unei perioade de 1 an de la dispunerea ei. O nouă cerere de revocare nu va putea fi făcută decât într-un termen de 1 an de la data rămânerii definitive a respingerii cererii de revocare (art.116, alin.5 Codul penal în vigoare).

13.3.5. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată Această dispoziţie a fost introdusă în Codul penal actual prin Legea 197/2000 şi este prevăzută în art.118 indice1. Pericolul social prevăzut de această dispoziţie se referă la situaţia în care o persoană este condamnată la pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an pentru următoarele acte: - lovire sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice sau psihice - vătămare corporală - act sexual cu un minor - corupţie sexuală. Toate aceste infracţiuni trebuie săvârşite asupra unui membru al familiei. Dacă această infracţiune nu a fost săvârşită împotriva unui membru al familiei nu poate fi instituită măsura interzicerii revenirii în locuinţa familiei. Pentru luarea măsurii interdicţiei de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:, a) persoana să fi fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an (observăm că aplicarea acestei măsuri se face tot cu privire la infracţiune şi nu la faptă penală, şi la infractor, nu la făptuitor). b) condamnarea să fi fost pentru: lovire sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice sau psihice, vătămare corporală, act sexual cu un minor, corupţie sexuală. c) comiterea faptelor să fie împotriva unui membru al familiei. Legea specifică faptul că prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul. d) instanţa de judecată trebuie să aprecieze că prezenţa infractorului în locuinţa familiei ar constitui un pericol grav pentru ceilalţi membri ai familiei. Măsura de siguranţă se aplică atât preventiv în cursul urmăririi penale şi al judecăţii cât şi după executarea pedepsei sau după stingerea executării pedepsei prin mijloacele legale în conformitate cu legislaţia actuală. Măsura poate fi luată pentru o perioadă de până la 2 ani, la cererea părţii vătămate. De lege ferenda ar putea fi înlocuită sintagma „parte vătămată” cu sintagma „persoană vătămată”, deoarece s-ar putea interpreta în sensul că numai partea vătămată constituită ca atare în procesul penal poate cere această măsură, or, se ştie că nu toate persoanele vătămate , care ar avea interes în dispunerea acestei măsuri se constituie
238

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

parte vătămată în procesul penal. Măsura poate fi prelungită, dacă pericolul subzistă pe o perioadă ce nu poate deăşi perioada pentru care măsura a fost luată iniţial. Măsura poate fi revocată oricând la cererea părţii vătămate şi din oficiu atunci când motivele pentru care ea a fost aplicată au fost înlăturate. Noul Cod penal nu mai prevede ca măsură de siguranţă această interdicţie, ci ea este întâlnită în categoria pedepselor complementare, art.66, alin.1, lit. o), sub o formulare puţin diferită. Astfel, în noul cod instanţa poate interzice dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată. Instanţa trebuie să individualizeze în concret conţinutul acestei pedepse, ţinând seama de împrejurările cauzei, potrivit art. 66, alin.5 din noul Cod penal. 13.3.6. Expulzarea Expulzarea este prevăzută în Codul penal actual în art.117, care arată că cetăţeanului străin care a comis o infracţiune pe teritoriul României i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării. Legiuitorul a apreciat că această măsură de siguranţă se va aplica doar cetăţeanului străin şi apatridului fără domiciliu în ţară (art.117 alin.2 Codul penal actual). „Statul care adoptă măsura expulzării unor străini nu este obligat să dea statului căruia aceştia îi aparţin explicaţii asupra motivelor care au dictat luarea acestei măsuri de siguranţă. Cu toate acestea, în practica internaţională , în temeiul curtuaziei internaţionale s-a instituit obiceiul de anunţa organele statului străinului motivele pentru care acesta este obligatsă părăsească ţara”462 . „Nerespectarea interzicerii de a se întoarce în ţară de către expulzat va constitui infracţiune pentru care va fi pedepsit şi din nou expulzat după executarea pedepsei.”463 Condiţii în care se poate lua măsura de siguranţă a expulzării: a) Expulzarea nu poate fi luată decât împotriva unui cetăţean străin sau a unei persoane fără cetăţenie, care nu are domiciliul în ţară. b) Cetăţeanul străin să fi săvârşit o faptă care să fie infracţiune în condiţiile legii şi care să fie de competenţa instanţelor penale române. Această condiţie este îndeplinită atunci când infracţiunea este săvârşită pe teritoriul României şi atunci când este săvârşită în afară, dar se judecă de către instanţele române conform principiilor realităţii ori universalităţii legii penale.464 c) Instanţa de judecată trebuie să aprecieze că rămânerea în ţară a infractorului ar constitui o stare de pericol social. d) Expulzarea nu va putea fi dispusă dacă există motive serioase de a se crede că infractorul riscă în statul în care urmează a fi expulzat, riscă să fie
Aurel Teodor Moldovan „ Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional”, Ed. All Beck, Bucureşti 2004, pag 88,89. 463 Aurel Teodor Moldovan „ Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional”, Ed. All Beck, Bucureşti 2004, pag 88,89. 464 C-tin Mitrache op.cit pag.176
462

239

Aurel Teodor Moldovan

supus la tortură. În general expulzarea trebuie să aibă ca destinaţie statul al cărui cetăţean este infractorul sau pe teritoriul căruia îşi are domiciliul. Expulzarea constă în îndepărtarea silită a străinului de pe teritoriul ţării. Măsura este luată pentru o perioadă nedeterminată şi se poate lua singură, caz în care se pune în aplicare de la rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a dispus aceasta sau alături de o pedeapsă, caz în care se pune în aplicare după executarea acesteia sau după stingerea ei prin mijloace legale. Noul Cod penal renunţă la reglementarea acestei sancţiuni penale în cadrul măsurilor de siguranţă, expulzarea fiind trecută, la fel ca şi interzicerea de a se afla în anumite localităţi, interzicerea de a reveni în locuinţa familiei în categoria pedepselor complementare. Aceasta întrucât asemenea sancţiuni devin incidente în cazul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală, iar datorită naturii specifice a acestora este necesar ca pedeapsa principală, care reprezintă represiunea directă, să fie completată cu aceste pedepse complementare, care reprezintă represiunea secundară. Potrivit legislaţiei în vigoare, „expulzarea nu poate constitui o extrădare deghizată.”465 „ În ceea ce îi priveşte pe minori, aceştia nu pot fi expulzaţi, ci repatriaţi.”466 „Dacă măsura de siguranţă a expulzării însoţeşte pedeapsa închisorii , va fi adusă la îndeplinire după executarea pedepsei ori după graţierea totală sau a restului de pedeapsă; dacă pedeapsa închisorii nu se mai execută sau măsura nu însoţeşte o pedeapsă, va fi executată îndată ce hotărârea va rămâne definitivă. Expulzarea se duce la îndeplinire după executarea pedepsei penale, dacă o astfel de pedeapsă a fost pronunţată definitiv şi irevocabil”467 . 13.3.7. Confiscarea specială Confiscarea specială este măsura de siguranţă care constă în luarea unor bunuri din patrimoniul persoanelor care au comis fapte prevăzute de legea penală sau infracţiuni a căror deţinere prezintă pericolul săvârşirii unor noi fapte penale. În Codul Penal în vigoare, confiscarea specială este reglementată la art.118, de asemenea, şi noul Cod Penal prevede confiscarea specială ca sancţiune încadrată în categoria măsurilor de siguranţă la art. 112. Confiscarea specială poate fi prevăzută şi printr-o lege specială ( Codul Vamal). Confiscarea specială presupune trecerea bunurilor în mod gratuit în patrimoniul statului. Această măsură se poate lua în condiţiile în care se apreciază periculozitatea obiectivă pe care o prezintă anumite lucruri. În privinţa confiscării speciale, noul Cod Penal menţine dispoziţiile cuprinse în art.118 al actualului Cod penal, aşa cum acest text a fost modificat şi
M.Basarab, Drept Penal. Partea generală, vol. I, ediţia a II-a, Ed. Lumina Lex, Bucureşti , 1997, pag. 310. 466 Aurel Teodor Moldovan „Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional ” , Ed. All Beck Bucureşti 2004 pag 99. 467 Aurel Teodor Moldovan „Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional ” , Ed. All Beck Bucureşti 2004 pag 103.
465

240

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

completat prin Legea nr. 278/2006. Condiţii de luare a confiscărilor speciale: a) Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Este evident că în cazul constatării săvârşirii unei infracţiuni această condiţie va fi îndeplinită. b) Măsura confiscării se ia faţă de lucrurile care sunt direct legate de săvârşirea faptei penale. Trebuie apreciat că prin săvârşirea faptei s-a creat o stare de pericol, o eventuală premisă pentru săvârşirea de noi fapte penale. c) Să se aprecieze că prin măsura de siguranţă se poate combate pericolul social. Legea prevede în mod punctual categoriile de bunuri care sunt supuse confiscării speciale. În noul Cod penal se menţin condiţiile generale ale confiscării speciale. „Sunt supuse confiscării speciale: bunurile produse ori care au dobândit un alt regim juridic prin infracţiune.” În lumina acestor dispoziţii sunt cuprinse în categoria bunurilor speciale atât acele lucruri care au luat fiinţă prin săvârşirea infracţiunii (ex: bani falsificaţi, alimente falsificate, armele confecţionate, etc.), cât şi bunurile care au căpătat un alt regim juridic prin săvârşirea infracţiunii.Un exemplu în acest sens este confiscarea lucrurilor introduse în ţară prin contrabandă care sunt asimilate cu lucrurile produse prin săvârşirea faptei penale.De altfel şi literatura juridică aprecia chiar înainte de apariţia acestei dispoziţii exprese a legii că se impune introducerea acestei categorii de bunuri în enumerarea bunurilor supuse confiscării speciale.468 O a doua categorie de bunuri supuse confiscării sunt bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni. Sunt exceptate totuşi de la confiscare bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească săvârşirii unor infracţiuni prin presă.( ex: Va fi confiscată în conformitate cu art.118 lit.b Cod penal sau art.112 lit. b) Cod penal viitor, cuţitul sau arma cu care s-a comis omorul, arma de vânătoare folosită de inculpat în comiterea infracţiunii de braconaj, prevăzută în dispoziţiile art.32 lit.c din Legea 26/1976.)469 A treia categorie de bunuri sunt acelea care au fost date pentru a determina săvârşirea unei infracţiuni sau pentru a răsplăti pe infractor. Sunt incluse în această categorie lucrurile care au fost oferite pentru a determina pe făptuitor să comită o infracţiune (cazul traficului de influenţă, dări de mită, etc.), şi bunuri care au fost oferite pentru răsplătirea infractorului care a comis infracţiunea (în cazul infracţiunii de primire de foloase necuvenite ). Bunurile vor fi confiscate doar în cazul în care acestea au fost date (remise efectiv infractorului. (Ex: în cazul luării de mită, când s-a comis prin acceptarea promisiunii de bani, valori sau bunuri, nu se poate dispune confiscarea ori obligarea condamnatului la plata echivalentului lor în bani deoarece acestea nu i-au
Vintilă Dongoroz în Dongoroz II, pag.319-320, C-tin Mitrache op.cit pag.177. C-tin Mitrache op.cit pag.177 cu referire la decizia Tribunalului Suprem nr.1822/1979, în Culegere de decizii 1979, pag.464. 470 Matei Basarab Drept penal- Partea generală vol.1 Ed. Lumina Lex, ediţia a-II-a pag. 324, citând Tribunalul Suprem s.pen, decizia nr.2095 din 28.09.1984. 471 C-tin Mitrache op.cit pag.178.
468 469

241

Aurel Teodor Moldovan

fost date efectiv)470 . Bunurile se vor confisca indiferent dacă infractorul care a primit bunurile pentru a săvârşi fapta a săvârşit infracţiunea în forma ei consumată sau dacă fapta este doar o tentativă. Literatura juridică reţine şi faptul că bunurile din această categorie vor fi confiscate special şi atunci când instigatul nu a trecut la săvârşirea faptei sau a denunţat oferta ce i s-a făcut în cazul infracţiunii prevăzută la art.255 alin.4 raportat la art.254 alin. 2 Cod penal actual, respectiv art. 290, raportat la art. 289 din viitorul Cod penal.471 . A patra categorie de bunuri sunt bunurile dobândite prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Literatura de specialitate apreciază ca această categorie de bunuri reprezintă fructul infracţiunii.472 Este cazul bunurilor dobândite prin săvârşirea infracţiunii (lucrurile furate, delapidate, etc.). O condiţie prevăzută de lege este că măsura de siguranţă a confiscării speciale nu poate opera în condiţiile în care există o cerere de despăgubire pe care instanţa o admite. În acest caz numai în condiţiile în care bunul a fost vândut, iar sumele obţinute sunt mai mari decât cuantumul stabilit de instanţă pentru despăgubire poate opera confiscarea specială, numai pentru sumele ce depăşesc cuantumul despăgubirii. Totodată, atunci când bunul a fost înstrăinat către un dobânditor de bună-credinţă, acesta nu poate fi supus confiscării, urmând ca infractorul să fie obligat la plata sumei obţinute prin înstrăinarea bunului supus confiscării speciale.473 A cincea categorie de bunuri sunt bunurile deţinute contra dispoziţiilor legii. Acestea sunt categoria de bunuri a căror deţinere reprezintă faptă penală. Este cazul deţinerii de materiale explozibile, arme şi muniţii, materii nucleare sau alte materii radioactive, stupefiante, etc. Bunurile confiscate vor fi predate organelor în drept pentru ca ele să fie (în condiţiile în care dispozitivul hotărârii o prevede) valorificate sau distruse (cazul stupefiantelor). Măsura de confiscare poate fi luată şi de către procuror, dar numai după scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale faţă de învinuit . Spre deosebire de celelalte măsuri de siguranţă, măsura confiscării este definitivă şi irevocabilă ea neputând fi revocată pe motiv că pericolul social a încetat. Noul Cod penal completează dispoziţiile vechiului Cod în sensul că stipulează că dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc ele vor fi înlocuite cu echivalentul lor în bani sau cu bunurile dobândite în locul acestora.

472 473

Matei Basarab op.cit. Pag.325. C-tin Mitrache op.cit pag.178.

242

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL XIV CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ 14.1. ASPECTE GENERALE Ordinea de drept se înfăptuieşte prin respectarea de bunăvoie de către marea majoritate a destinatarilor legii a prevederilor acesteia. Prin aplicare de sancţiuni celor vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni se restabileşte ordinea de drept încălcată, se realizează constrângerea şi reeducarea infractorilor, se realizează prevenţiunea specială şi generală474 . Cauzele care înlătură răspunderea penală. Cauzele care înlătură răspunderea penală pot fi definite ca anumite stări, situaţii, împrejurări, posterioare săvârşirii infracţiunii, reglementate de lege, în prezenţa cărora se stinge raportul juridic de drept penal, se stinge dreptul statului de a aplica o sancţiune infractorului şi obligaţia acestuia de a executa acea sancţiune. Trebuie făcută distincţie între cauzele generale care sunt situate în partea generală a Codului penal şi care privesc orice infracţiune, precum amnistia, prescripţia răspunderii penale, lipsa plângerii prealabile şi împăcarea părţilor şi cauzele speciale (denumite cauze de nepedepsire ori cauze de impunitate) care sunt reglementate atât în partea generală cât şi în partea specială a Codului penal, şi care au în vedere conduita infractorului în timpul săvârşirii infracţiunii, precum desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului (art. 22 Cod penal actual sau art. 34 noul Cod penal) şi împiedicarea săvârşirii faptei de catre participant existente în partea generală a codului penal sau cauzele de impunitate prevăzute în partea specială şi care sunt legate de conduita condamnatului după comiterea faptei, precum denunţarea faptei de către mituitor (art. 255 alin. 3 Cod penal actual sau art. 290 alin. 3 Cod penal viitor), retragerea mărturiei mincinoase (art. 260 alin. 2 Cod penal actual sau art. 273 alin. 3 Cod penal viitor). De asemenea, trebuie făcută distincţie între cauzele generale care înlătură
474 475

Mitrache, p. 329; C. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed. All Beck Bucureşti 1997 pag 327

243

Aurel Teodor Moldovan

răspunderea penală şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (cauze care fac ca fapta să nu aibă caracter penal, fiind prevăzute de art. 44- 51 Cod penal sau art. 18- 31 noul Cod penal), când fapta nu mai este infracţiune, iar răspunderea penală nu va mai interveni pentru acest considerent. Înlăturând consecinţele penale ale infracţiunii, cauzele care înlătură răspunderea penală nu înlătură însă consecinţele civile ale acesteia .475 Noul Cod penal regrupează cauzele care înlătură răspunderea penală. Astfel, Titlul VII din Codul penal în vigoare, cu denumirea „Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării” a fost reorganizat în cadrul a trei titluri şi anume: Titlul VII – Cauze care înlătură răspunderea penală”; Titlul VIII – „Cauze care înlătură sau modifică executarea pedepsei” şi Titlul IX – „Cauzele care înlătură consecinţele condamnării”. În principiu, noul Cod penal menţine reglementările cuprinse în Codul penal în vigoare cu privire la cauzele care înlătură răspunderea penală, cu unele modificări, pe care le vom menţiona la momentul analizării individuale a cauzelor care înlătură răspunderea penală. 14.2. AMNISTIA 14.2.1. Noţiune Prin definiţie, amnistia este actul de clemenţă al Parlamentului României prin care din considerente de politică penală este înlăturată răspunderea penală pentru infracţiuni comise anterior adoptării legii de amnistie476 . Amnistia este o instituţie care oferă posibilitatea societăţii de a face uitate anumite infracţiuni, ştergând condamnările deja pronunţate477 . Codul penal actual Noul cod penal Art 119 – Efectele amnistiei – (1) Art 152 – Efectele amnistiei – (1) Amnistia înlătură răspunderea penală Amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită. Dacă intervine pentru infracţiunea săvârşită. Dacă indupă condamnare, ea înlătură şi exe- tervine după condamnare, ea înlătură cutarea pedepsei pronunţate, precum şi executarea pedepsei pronunţate, şi celelalte consecinţe ale condamnării. precum şi celelalte consecinţe ale Amenda încasată anterior amnistiei nu condamnării. Amenda încasată anterior se restituie. amnistiei nu se restituie. (2) Amnistita nu are efecte asupra (2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, măsurilor edu- măsurilor de siguranţă şi asupra drepcative şi asupra drepturilor persoanei turilor persoanei vătămate. vătămate.
I. Oancea, “Tratat de drept penal. Partea Generală”, Ed. ALL Juridică, p. 467; Iancu Tănăsescu, Camil Tănăsescu, Gabriel Tănăsescu, “Drept penal general”, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2002, p. 704;
476 477

244

alin. aceasta înseamnă că în cazul infracţiunilor săvârşite de mai multe persoane. op. Bucureşti. pentru a înlătura răspunderea penală este necesar ca fapta să constituie infracţiune. deşi între cele două instituţii există similitudini. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.DREPT PENAL.). de regulă. “Drept penal român. trebuie făcută deosebirea între amnistie şi dezincriminare. prin natura efectelor sale. De asemenea. deosebirile dintre ele slujesc stabilirii ordinii de aplicare a legilor de amnistie şi dezincriminare. deci nu poate opera. amnistia poate fi generală – când este acordată pentru orice infracţiune. etc. bătrâni. Partea generală”. 331.” Trebuie precizat că noul Cod penal. ea înlătură ţi executarea pedepsei pronunţate. deci. 318. în textul privind amnistia (art. p.3. Caracterizare. natura lor. până la data împlinirii termenului reabilitării de drept sau a intervenirii celei judecătoreşti479 ... 479 V. Editura Academiei Române. PARTEA GENERALĂ Potrivit dispoziţiilor art. vol. adică este acordată şi operează in rem. de principiu.1) înlocuieşte expresia „înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită” cu expresia „înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită”. femei gravide.2. 480 Constantin Mitrache. amnistia capătă caracter mixt. ori calitatea infractorilor (minor. Bucureşti. II. Felurile amnistiei În doctrina penală se face deosebire între diferitele feluri ale amnistiei. întrucât per a contrario amnistia nu are obiect. Spre exemplu. Dacă intervine după condamnare. 152 alin. Dongoroz şi colab. decăderilor şi interdicţiilor care se menţin. 351-352. Tocmai prin aceasta amnistia se deosebeşte de graţiere. Cu adevărat. este o cauză reală. După aria de cuprindere. particularizate prin cuantumul pedepsei. dezincriminarea ulterioară va avea ca efect înlăturarea incapacităţilor. 14. Dongoroz şi colab. precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. operând nu numai „in rem”. în sensul că.. aceasta din urmă este acordată in personam. indiferent de gravitatea ei şi de sediul materiei (codul penal şi legi speciale) şi specială – când priveşte doar anumite infracţiuni. Când actul de amnistie leagă beneficiul acesteia de anumite condiţii privind pe infractor. p. V. şi operează. dacă raportul penal a fost stins prin amnistie. fiindcă se referă la fapta prevăzută de legea penală şi nu la persoana făptuitorului. ci şi „in personam”480 . 478 245 . 119 Cod penal actual sau ale art. Cristian Mitrache. ea profită numai acelora cărora li s-a acordat. in personam. Amnistia. de condiţiile de acordare şi după stadiul în care se găseşte pricina în faţa justiţiei. iar nu in personam478 . 2003.1 din noul Cod penal „Amnistia înlăîtură răspunderea penală pentru fapta săvârţită. 2003.152. cit. p. facându-se clasificări în funcţie de întinderea efectelor. după cum rezultă din natura efectelor sale juridice.

. Editura ALL EDUCATIONAL. urmarea infracţiunii (spre exemplu. . În funcţie de momentul intervenirii.Bucureşti 2004. Bucureşti. 332. 482 Iancu Mândru. amnistia poate fi: amnistia înainte de condamnare – antecondamnatorie sau proprie care poate interveni oricând în timpul efectuări actelor premergătoare. 2003. Constantin Mitrache. “Amnistia şi graţierea”. . Bucureşti.4. p. constă în identificarea infracţiunilor sau a categoriilor de infracţiuni cu privire la care intervine înlăturarea răspunderii penale şi se efectuează în modalităţi diverse: . infractorul să nu fie recidivist ori să nu fi beneficiat anterior de graţiere). sustragerea de la executarea pedepsei). Partea generală”. a întinderii actului de amnistie. paguba produsă prin anumite infracţiuni să nu depăşească limita valorică cuvenită).indicarea maximului special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunile amnistiate. Cristian Mitrache. pag 259 481 246 . calamităţi). All Beck . care poate apărea oricând în perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii şi aceea a termenului de reabilitare de drept sau a intervenirii reabilitării judecătoreşti. 483 Alex Boroi .precizarea expresă a infracţiunilor amnistiate. Ed. urmăririi penale şi judecăţii. . ori cel mai adesea ce indică gravitatea infracţiunilor prin arătarea maximului special de pedeapsă prevăzută în textul incriminator sau se prevede natura infracţiunilor (ex: la regimul forestier. prin aceasta. conduita după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. la regimul băuturilor alcoolice)481 .evidenţierea elementului subiectiv al infracţiunii.limita maximă a pedepsei desemnează pragul până la care amnistia produce efecte şi peste care aceste efecte nu se produc.arătarea obiectului juridic de grupă a infracţiunilor. vârsta. . Determinarea sferei de cuprindere a infracţiunilor ce sunt amnistiate se face prin legea de acordare şi poate privi: indicarea textelor de lege care incriminează faptele ce sunt amnistiate. 2003. situaţia familială). Determinarea obiectului amnistiei şi.Aurel Teodor Moldovan În funcţie de condiţiile de acordare distingem între amnistia necondiţionată denumită şi pură şi simplă – când actul normativ nu prevede nici un fel de condiţii în afara celor intrinseci privitoare la obiectul său şi la data săvârşirii infracţiunii şi condiţionată – când sunt stabilite anumite condiţii privitoare la persoana infractorului (cetăţenia. 14. 299-300. p.2. Ghe Nistoreanu „ Partea Generală – Drept Penal”. timpul săvârşirii infracţiunii ( război.relevarea infracţiunilor exceptate de la amnistie. anterior. în cazul amnistiei improprii (să nu fi survenit. în apel sau recurs şi amnistia după condamnare – postcondamnatorie sau improprie. care alcătuiesc „catalogul negativ”. antecedentele penale ale infractorului (spre exemplu. în primă instanţă. Obiectul amnistiei Amnistia priveşte infracţiunile săvârşite anterior adoptării ei şi pe cele care sunt anume prevăzute în legea prin care este acordată. “Drept penal român.

rezultând apoi că aceasta este amnistiată. Leguitorul poate să condiţioneze beneficiul amnistiei şi de anumite condiţii personale . măsurilor educative ţi asupra drepturilor persoanei vătămate. Ed. amnistia este incidentă dacă acestea s-au epuizat până la adoptarea legii de amnistie. 343.2. amnistia nu înlătură răspunderea civilă pentru pagubele provocate persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii. amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. respectiv a încetat acţiunea ori inacţiunea continuă. Efectele amnistiei Reglementarea efectelor amnistiei este cuprinsă în dispoziţiile art. în orice caz data nu poate fi ulterioară actului de clemenţă. alin. Amnistia are caracter obligatoriu. efectele amnistiei. Oancea. iar pe de altă parte limitele acesteia. potrivit art. ea operând numai in rem (pentru infracţiuni ). amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate. dacă din însuşi cuprinsul actului de sesizare rezultă date şi elemente în baza cărora se poate efectua încadrarea juridică a faptei. Amnistia intervenită înainte de condamnare înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. Potrivit art.delimitarea infracţiunilor pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost executate sau graţiate până la data adoptării actului de clemenţă. În cazul în care amnistia a intervenit înainte de sesizarea organelor judiciare. . adică în această ultimă situaţie menţionată. Partea Generală”. aceasta înseamnă că dacă nu s-a pornit procesul penal. p. dar poate privi şi altă dată până la care infracţiunile sunt amnistiate. nu se va mai porni. La acestea mai adăugăm că atunci când persoana este învinuită pentru mai multe infracţiuni în cadrul aceluiaşi proces.5. PARTEA GENERALĂ . pe de o parte. restrângându-se obiectul procesului. 119 Cod penal actual sau art. g Cod procedură penală. 119 alin. dar şi in personam ( pentru persoanele care îndeplinesc conţiţiile legii). “Tratat de drept penal. 2 Cod Penal actual. În cazul infracţiunilor continue.referirea la pedeapsa concretă aplicată sau pronunţată de instanţa de judecată482 . a luat sfârşit ultimul act de executare ori s-a produs ultimul rezultat484 . aceste dispoziţii prevăd. se va soluţiona cauza în acest stadiu. efectele ei nu pot fi refuzate de beneficiar.DREPT PENAL. Efectele amnistiei intervenite înainte de condamnare. 152 noul Cod penal. 484 I. ceea ce are drept consecinţă faptul că amnistia capătă un caracter mixt . 152.483 Amnistia priveşte infracţiunile săvârşite până în ziua adoptării legii prin care este acordată ca regulă. 14. 10 lit. în baza actului de clemenţă survenit. iar dacă s-a pornit acesta va înceta indiferent dacă se găseşte în faza de urmărire ori de judecată. progresive. Potrivit art. efectele amnistiei se vor produce numai în raport cu faptele care beneficiază de amnistie. continuate. ALL Juridică. 247 .2 al noului Cod penal.

în sensul că aceasta nu va fi restituită ca efect al amnistiei. potrivit textului legal amnistia nu produce efecte asupra acestora. instigatori sau complici beneficiază şi ei. dreptul de a stinge procesul prin retragerea plângerii). 107 noul Cod penal). 322. vol. 1 Cod penal actual sau art. Cristian Mitrache. amnistia nepresupunând repunerea în situaţia anterioară. ori ca motiv pentru revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi altele485 . Camil Tănăsescu. Fapta pierzându-şi caracterul penal.3. Partea generală”. în primul rând obligaţia de a executa pedeapsa. decăderile prevăzute în alte legi penale ori extrapenale. Editura Academiei Române. Amnistia nu are aceleaşi efecte depline ca şi reabilitarea. De asemenea. Bucureşti. Bucureşti. dispar şi consecinţele ei penale. În ceea ce priveşte efectele amnistiei asupra drepturilor persoanelor vătămate. Editura ALL BECK. Deşi amnistia priveşte întotdeauna şi modalităţiile de participare. pentru că este posibil ca într-o lege extrapenală să se prevadă că efectele unei condamnări pentru o infracţiune amnistiată nu pot fi înlăturate decât prin reabilitare. se înlătură. reţinerea faptei amnistiate ca termen al recidivei sau ca temei pentru aplicarea unui spor de pedeapsă în caz de concurs de infracţiuni. 1 Cod penal viitor atât executarea pedepsei cât şi celelalte consecinţe penale ale condamnării. cum ar fi pedepsele complementare. All Beck . Când amnistia intervine după condamnare. de efectele amnistiei. prin drepturile persoanei vătămate se înţeleg drepturile privitoare la pretenţiile civile. 2003. p. 152 alin. amnistia după condamnare nu are efecte asupra pedepsei deja executate. Prin noţiunea „celelalte consecinţe” trebuie să înţelegem orice alte consecinţe cu caracter penal arătate în hotărârea de condamnare sau decurgând din aceasta. Gabriel Tănăsescu. 2002. Ghe Nistoreanu „ Partea Generală – Drept Penal”. amnistia nu produce efecte asupra favorizatorilor sau tăinuitorilor decât în ipoteza în care legea de amnistie prevede în mod expres aceasta 486 . “Drept penal general”. incapacităţile.. Dongoroz şi colab. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative deoarece toate aceste măsuri sunt luate în favoarea infractorului şi au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală (art. iar nu şi drepturile pe care persoana le are uneori în legătură cu latura penală (spre ex: dreptul de a face plângere prealabilă. 488 Constantin Mitrache.Aurel Teodor Moldovan Efectele amnistiei după condamnare. “Drept penal român. 335. adică o restitutio in integrum. potrivit art. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. p. PRESCRIPTIA RASPUNDERII PENALE 485 V. p. Ed. 486 Alex Boroi . Bucureşti. 715. 119 alin. astfel că eventualii coautori. astfel că aceste drepturi se sting şi ele prin amnistie. 2003. 14. 111 Cod penal sau art. făcând astfel să înceteze interdicţiile. 248 .Bucureşti 2004. pag 260 487 Iancu Tănăsescu. II.

Partea generală”. Cristian Mitrache. ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege490 . Durata termenelor de prescripţie a răspunderii penale a fost stabilită de legiuitor în funcţie de natura şi gravitatea pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile comise. Bucureşti. Efectele prescripţiei se aplică din momentul împlinirii termenului legal. iar nu de la data constatării acestei situaţii. pentru săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile consumate sau tentate. s-a mai arătat în literartura de specialitate489 că justificarea prescripţiei este strâns legată de raţiunea represiunii penale. 125 alin. Noţiune Prescripţia răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic de drept penal de conflict. 1 Cod penal actual – art. fiind exceptate pedepsele complementare şi condamnările pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii. 332. “Manual de drept penal. În dreptul penal. determină înlăturarea executării pedepsei principale la împlinirea termenului pentru fiecare condamnare.2. după trecerea unui timp îndelungat de la săvârşirea infracţiunii aplicate sau executarea devine indeficientă în raport cu scopul sancţiunilor de drept penal. şi de aceea. înlăturându-se posibilitatea oricărei sancţiuni penale faţă de toţi participanţii. fapta nu este. 1 noul Cod penal. De asemenea.”. Termenele de prescripţie a răspunderii penale Durata termenelor de prescripţie. Bulai. p. trecerea unui anumit interval de timp determină atât înlăturarea răspunderii penale.3. p. apărut prin săvârşirea unei infracţiuni. 491 Constantin Mitrache.DREPT PENAL. 335.1. 2003. 122 Cod penal actual. prevăzute de legea penală. descoperită. Realitatea socială învederează şi situaţii în care răspunderea penală nu poate fi stabilită cu promptitudine deoarece. 161 alin. Bucureşti. 335. 490 249 . potrivit art. termenele de prescripţie sunt 489 C. ori făptuitorul reuşeşte să se sustragă de la urmărirea penală. p.3. Partea generală. 14. PARTEA GENERALĂ Caracterizare Răspunderea penală derivă din modalitatea de realizare a dreptului penal. C. Prin prescripţie se stinge răspunderea penală. Editura ALL. 14. Astfel. delimitându-se prin aceasta de prescripţia executării pedepsei care conform art. Bulai. adică se stinge dreptul statului de a stabili răspunderea penală şi de a aplica pedeapsa ori măsura educativă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă şi se stinge totodată obligaţia făptuitorului de a suporta consecinţele săvârşirii infracţiunii491 . 1997. astfel că la săvârşirea infracţiunii se poate sustrage un timp ce poate fi uneori îndelungat488 . “Drept penal român. cât şi înlăturarea executării pedepsei penale urmare a intervenţiei instituţiei prescripţiei penale487 .

154 alin. când legea prevede pena) 15 ani. dar care nu depăţeţte 10 ani. e) 3 ani. chisorii mai mare de 15 ani. d) 5 ani. dar care nu depăţeţte 10 ani. c) 8 ani. Editura ALL.”. respectiv art. b) 10 ani. 492 C. dar care nu depăţeţte 15 ani. depăseste 5 ani. c) 8 ani. dar care nu depăseste 20 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de un an. “Manual de mai mare de 5 ani. dar care nu chisorii mai mare de un an. când legea prevede pentru d) 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. când legea prevede pentru infracţiun ea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani.1 noul Cod penal termenele de prescriptie a răspunderii penale sunt următoarele: a) 15 ani. Iar potrivit noii reglementări. 334. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisoinfracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii rii care nu depăţeţte un an sau amenda. Bucureşti. e) 3 ani.chisorii mai mare de 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. dar care nu depăţeţte 5 ani. care nu depăţeţte un an sau amenda.chisorii mai mare de 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii drept penal. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în. când legea prevede pentru e) 3 ani. Codul penal actual Noul cod penal Art 122 – Termenele de prescripţie a Art 154 – Termenele de prescripţie a răspunderii penale – (1) Termenele de răspunderii penale – (1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru prescripţie a răspunderii penale sunt: persoana fizică sunt: a) 15 ani. 1997. dar care nu chisorii mai mare de 5 ani. dar care nu nu depăţeţte 20 ani. când legea prevede pen. Partea generală. dar care chisorii mai mare de 10 ani.chisorii mai mare de un an. depăseste 10 ani. dar care nu depăţeţte 10 ani. când legea prevede pentru b) 10 ani. depăţeţte 15 ani. dar care nu depăţeţte 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în. c) 8 ani.tru infracţiunea săvârţită pedeapsa tru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa îndetenţiunii pe viaţă sau pedeapsa în. b) 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii care nu depăţeşte un an sau amenda. Bulai.Aurel Teodor Moldovan următoarele: a) 15 ani. p. b) 10 ani.chisorii mai mare de 20 ani. 250 . când legea prevede pentru c) 8 ani. d) 5 ani.

Basarab. Se poate observa că în noul Cod penal termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt aceleaşi ca şi în Codul penal în vigoare. Termenele de prescripţie a răspunderii penale se determină în raport cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. Calcularea termenelor de prescripţie Potrivit art. Editura ALL. în caz de participaţie termenele de prescripţie sunt aceleaşi pentru toţi participanţii. În acelaşi timp s-a prevăzut că în cazul infracţiunilor contra libertăţii şi 493 M. legea prevede pedeapsa amenzii alternative cu închisoarea. “Manual de drept penal. în situaţia în care pentru infracţiunea comisă. iar în cazul infracţiunilor continuate. C. 1997.” All Beck Bucureşti 1997 pag 335 495 C. 154 alin. 2 noul Cod penal. termenele de prescripţie reduse la jumătate faţă de cele prevăzute pentru majori se determină în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă. indiferent de contribuţia fiecăruia. În ce priveşte aceste termene de prescripţie s-au impus de-a lungul timpului anumite reguli. “Drept penal” vol. 494 251 . Bulai „Manual de drept penal -Partea Generală Ed. În acest sens opinează şi viitorul Cod penal. termenul de prescripţie se determină în raport cu maximul special al pedepsei închisorii. p. iar în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea. Iaşi. iar nu de 25 de ani. 1995. I şi II. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de un an. motivaţia este determinată de faptul că limita maximă generală a închisorii este de 30 de ani. termenele de prescripţie a răspundeii penale se socotesc la data săvârsirii infractiunii„ indiferent dacă aceasta a îmbrăcat forma tentativei sau pe aceea a infracţiunii fapt consumat”494 . 2 Cod penal actual sau art. care prevede că în cazul infracţiunilor progresive. Ediţia a II-a. editura Fundaţiei “Chemarea”. după cum urmează: acestea se determină în funcţie de pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea tip ori pentru infracţiunea calificată comisă de infractor. 335-336.DREPT PENAL. chiar dacă infracţiunea săvârşită a rămas în faza tentativei492 . p. În literatura de specialitate495 s-a susţinut că termenul de prescripţie în cazul infracţiunilor progresive şi al infracţiunilor de obicei începe să curgă din momentul producerii ultimului rezultat. termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii acţiunii sau inacţiunii şi se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs. dar care nu depăţeţte 5 ani. aşa cum este în reglementarea actuală. Bucureşti. termenul de prescripţie se determină în funcţie de pedeapsa detenţiunii pe viaţă493 . În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii (momentul epuizării). 547. e) 3 ani. În cazul infracţiunilor săvârşite de minori. de la data săvârţirii ultimei acţiuni sau inacţiuni. PARTEA GENERALĂ d) 5 ani. cu deosebirea că termenul este de „15 ani” când legea prevede pentru infracţiunea comisă pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mari de 20 de ani – şi nu mai mare de 15 ani. 122 alin. Bulai. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda. Partea generală.”.

128. Potrivit art. p. să nu intervină anumite acte sau activităţi care ar readuce în conştiinţa societăţii fapta comisă şi care întrerupând cursul prescripţiei amână efectele acesteia. 4 noul Cod penal). 156 alin. prescripţia specială a fost reglementată într-un alineat distinct (art. alin. 14. 155. termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. 123 Cod penal actual sau art. 1 noul Cod penal.Aurel Teodor Moldovan integrităţii sexuale săvârşite faţă de un minor. şi nu într-un text distinct (art.3. alin. 123. calculat de la data comiterii infracţiunii (art. Basarab.4. alin. 547. 2 Cod penal actual sau 496 M. alin. În lege s-a mai prevăzut că prescripţia va interveni dacă se împlineşte o dată şi jumătate termenul de prescripţie prevăzut pentru infracţiunea săvârşită. etc. 5 alin. op. Întreruperea cursului prescriptiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune. prin noua reglementare. 124 Cod penal actual) – cunoscută în doctrina penală şi în legislaţie sub denumirea de “prescripţie specială”. respectiv înlăturarea răspunderii penale. în cazul infracţiunilor săvârşite în concurs ideal. 155 alin. (art. 3 Cod penal actual sau art.3. afară de cazul în care se săvârşeşte şi o infracţiune progresivă când termenul de prescripţie se va calcula de la data producerii ultimului rezultat496 . Suspendarea prescripţiei Potrivit art. prezentarea materialului de urmărire penală. 1 Cod penal actual sau art. termenul de prescripţie curge pentru fiecare infracţiune. pentru a se crea astfel posibilitatea urmăririi acestor infracţiuni chiar dacă au fost descoperite la un interval de timp mai mare de la comiterea lor. 155. cit. 14. alin. de exemplu actul de punere în miţcare a acţiunii penale. 3 noul Cod penal).. arestarea preventivă. dispoziţiile prevăzute în art. chiar dacă actul de întrerupere priveţte numai pe unii dintre ei. 2 Cod penal actual sau art. 1 noul Cod penal) în aceea că după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care potrivit legii. Întreruperea termenului de prescripţie Pentru a-şi produce efectele prevăzute de lege. termenul curge pentru toate infracţiunile de la data comiterii acţiunii sau inacţiunii infracţionale. 123. percheziţia domiciliară sau corporală. Efectul întreruperii cursului prescripţiei constă potrivit textului legal (art. Dacă în cazul infracţiunilor săvârşite în concurs real. 155.3. alin. termenul de prescripţie trebuie să curgă neîntrerupt. În schimb. 252 . cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală (spre ex. 1 noul Cod penal. trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăţurarea procesului penal. 124) ca în legea actuală.

iar alte situaţii în care desfăşurarea procesului penal poate fi oprită dacă persoana vătămată îşi exprimă dorinţa. Potrivit noii reglementări suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale (art. 498 Constantin Mitrache. epidemie etc.499 14. 2003. 2003. “Drept penal român.4. pag 265 500 V. iar partea care a curs anterior incidenţei cauzei de suspendare intră în termenul de prescripţie a răspunderii penale498 . Cursul termenului de prescripţie este suspendat în cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală. 499 Alex Boroi .. Bucureşti. numai cu autorizarea procurorului general. alin. spre deosebire de legea actuală care reglementează suspendarea prescripţiei sub ambele ei forme într-un singur text (art. instanţa de judecată pot suspenda urmărirea penală ori a judecăţii când învinuitul sau inculpatul este împiedicat să ia parte la proces datorită unei boli grave) sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat (spre ex. Bucureşti.1. 239 şi art. LIPSA PLANGERII PREALABILE 14. 55. Cristian Mitrache. Codul penal anterior”. Efectele suspendării Pe perioada existenţei cauzei legale ori de fapt.3. implică tragerea la răspundere penală a infractorului. pentru ca la încetarea cauzei care a determinat suspendarea. 2004. cursul prescripţiei este suspendat.proc. p. G. PARTEA GENERALĂ art. menţionează condiţiile în care procurorul şi respectiv. nu a fost posibilă punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. Dongoroz şi colab. Partea generală”. 339. cutremur.5.Bucureşti 2004. iar dispoziţiile art. naşterea unui raport juridic penal de conflict. 45. p. cât şi a prescripţiei executării pedepsei497 14. adică atât a prescripţiei răspunderii penale. Editura ALL BECK. 10. “Noul Cod penal. p. catastrofă. 156 noul Cod penal) a fost reglementată într-un text distinct. Acest drept de a trage la răspundere penală pe cel ce a săvârşit o infracţiune se desprinde din norma care a incriminat fapta respectivă500 .4. Editura Academiei Române. Suspendarea produce efecte in personam. 128). 497 253 . “Explicaţii teoretice ale Codului penal”.1 viitorul Cod penal care prevăd condiţia punerii în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile arătate în acest articol. penală. 303 C. inundaţie. Aspecte generale privind plângerea prealabilă Săvârşirea unei infracţiuni. II. Bucureşti. Ghe Nistorenu „ Drept penal – Partea generală ”Ed All Beck . din cauzele arătate. Antoniu.) împiedică punerea în miţcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.DREPT PENAL. cursul prescripţiei să se reia. vol. Există cazuri în care organele specializate ale statului nu pot interveni dacă persoana vătămată nu îşi manifestă voinţa. ea operează numai în raport cu persoanele faţă de care.

chiar restrânsă501 . 5 Cod penal actual sau art.2. dacă nu mai eficient. 157 alin. personal sau printr-un mandat special. Bucureşti. Editura Global Lex. “Plângerea prealabilă în reglementarea actualului cod de procedură penală”. plâng erea prealabilă poate fi introdusă de reprezentantul legal.alin. p. Plângerea prealabilă nu trebuie confundată cu plângerea. organul căruia să i se adreseze şi termenul în care poate fi făcută. În legătură cu persoana vătămată care este lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. fiind reglementată de art. dacă persoana V. şi anume plângerea trebuie făcută de persoana vătămată. În primul rând plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă de persoana vătămată. sub aspect procesual penal. violarea secretului corespondenţei. potrivit noului Cod penal. ci dimpotrivă. 549. Natura juridică a plângerii penale. 23. astfel că în timp ce plângerea prealabilă este o condiţie de tragere la răspundere penală a infractorului pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege. Condiţii în care trebuie făcută plângerea prealabilă şi cazurile în care este necesară Din textul legal care reglementează plângerea prealabilă se desprind anumite condiţii ce trebuie îndeplinite pentru tragerea la răspunderea penală a infractorului. plângerea este un mod de sesizare a organelor penale. Penală.5. 14. care a săvârşit anumite infracţiuni. Dongoroz. Popovici. reprezentând o condiţie pentru tragerea la răspundere penală a infractorului. 340. legiuitorul nu a înţeles prin aceasta că valorile sociale periclitate prin astfel de infracţiuni să fie mai puţin apărate. divulgarea secretului profesional). 9/ 1969. În doctrina penală s-a cristalizat ideea că plângerea prealabilă este o categorie juridică complexă. sau de persoana vătămată cu încuviinţarea reprezentantului legal pentru persoana vătămată cu capacitate de exerciţiu restrânsă. cu răsfrângeri pe planul dreptului procesual penal502 . cit. p. pentru fapte în genere cu un grad redus de pericol social. 503 M. Proc. 222 alin. 2002. I. o încunoştiinţare despre săvârşirea unei infracţiuni. “Tratat de procedură penală”. 501 502 254 . Pentru persoana vătămată care este lipsită de capacitatea de exerciţiu ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsă. op. pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege. cu respectarea condiţiilor legale în ce priveşte forma. plângerea penală se pune în mişcare din oficiu (art. de drept penal. legea prevede că în cazul acestora. ca şi pentru infracţiuni cu un grad de percol social ridicat dar care antrenează drepturi personale (de ex: viol. Plângerea prealabilă este considerată a fi în literatura de specialitate503 o condiţie de admisibilitate. Având în vedere şi aprecierea persoanei vătămate cu privire la necesitatea tragerii la răspundere penală a infractorului cu publicitatea inerentă. cu un caracter mixt. 131 alin. să fie protejate tot aşa de bine ca şi cum ar funcţiona tragerea la răspundere penală din oficiu. Neagu.. 4 noul Cod penal). Tot astfel. p. I. RRD nr.4.Aurel Teodor Moldovan Lăsând iniţiativa tragerii la răspunere penală a infractorului – persoanei vătămate prin infracţiune. 5 şi 6 C.157. art. sub aspect penal şi o condiţie de procedibilitate.

organului competent să efectueze urmărirea penală când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător. 3 noul Cod penal. 238. organului de cercetare penală sau procurorului în cazul altor infracţiuni decât cele arătate la punctul I.2 C. 180. ne conduc la concluzia că pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă pot face plângerea prealabilă reprezentanţii lor legali. fie la instanţa de judecată. tutorele sau curatorul. potrivit art. 131 alin. 184 alin. 1 C. Neagu „ Tratat de procedură penală ” Ed. descrierea faptei. 205 şi 206 din Codul penal actual sau art. acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu. alin. fie la organul competent. să cuprindă de asemenea adresele părţilor şi a martorilor. pag 463 255 . Potrivit art. 210. domiciliu. a mijloacelor de probă. persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui. 206. înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii. adică părinţii. I. Proc.4 Codul penal viitor . Potrivit dispoziţiilor art. militar. 256 dacă făptutorul este cunoscut. 193. acest articol consacrând principiul individualităţii active. 206. 1. 157 alin. 1 C. 196 alin1. 193. iar principiul individualităţii pasive a răspunderii penale este prevăzut de art. în cazul infracţiunilor prevăzute de Codul penal actual în art. care menţionează că fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea acesteia. Dispoziţiile art . 131 alin. 4 Cod penal actuial sau art. 2 când persoana vătămată este un minor sau un incapabil. 193. 132 alin.respectiv art. fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală. termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul. arătarea făptuitorului. 231. 205. din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul. 213 şi 220. Proc. aceasta a fost lichidată. penală . iar potrivit alin. Pro. PARTEA GENERALĂ vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice.504 504 Cazuri în care lipseşte plângerea prealabilă. plângerea prealabilă trebuie să îndeplinească anumite condiţii de formă. din Codul penal viitor (calomnia şi insulta nu mai sunt incriminate). Proc. 2 noul Cod penal. Bucureşti 1997. notar. 206. penală.DREPT PENAL. 284 alin. 159. pen corelate cu dispoziţiile art . data şi locul naşterii). În al doilea rând. penală. Aceste prevederi se aplică şi în cazul infracţiunilor prevăzute de art. judecător şi controlor financiar de la camera de conturi sau contra uneia din persoanele din persoanele arătate la art. 3 Cod penal actual sau art. 29 pct. să cuprindă obligatoriu datele de identificare a persoanei vătămate (nume şi prenume. organul căruia i se adresează plângerea prealabilă diferă după natura infracţiunii şi după calitatea făptuitorului. plângerea prealabilă se adresează: instanţei de judecată. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei. 284 alin. săvârşite prin presă sau orice mijloace de comunicare în masă. 3 din Codul penal în vigoare sau art. procuror. De asemenea. plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de 2 luni. 279 Cod de proc. Apoi. Când făptuitorul este necunoscut. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai de către una dintre ele. 157 alin.

constituie o cauză care înlătură răpunderea penală (art. nu face o astfel de plângere. Bulai. 14.2 noul Cod penal). 5 Cod penal actual sau art. Potrivit art.retragerea plângerii prealabile trebuie să fie totală. ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Bucureşti. alin. “Drept penal român. revine şi renunţă.158). p. care după ce a introdus plângerea prealabilă necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. 1997. .4. 131. 157. 131 alin. Bucureşti. 157 alin. alin. în condiţiile legii. Constantin Mitrache. p. “Manual de drept penal. 131 alin. lipsa plângerii prealabile nu conduce la înlăturarea răspunderii penale deoarece acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu (art. mai înainte de soluţionarea cauzei printr-o hotărâre definitivă. În literatura de specialitate505 se afirmă că retragerea plângerii prealabile reprezintă manifestarea de voinţă a personei vătămate printr-o infracţiune. lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală. 2 Cod penal actual sau art. ori nu o face în termenul legal. 505 506 256 . În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă.retragerea plângerii prealabile să reprezinte o manifestare expresă a voinţei persoanei vătămate de a renunţa la plângerea făcută. la plângerea făcută. Caracterul necondiţionat este strâns legat de caracterul total al acesteia. 2003. în cazurile în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Efectele lipsei plângerii prealabile. Cristian Mitrache. 131 care prevede lipsa plângerii prealabile. partea specială” Editura ALL. alin. Ca o consecinţă a caracterului total al retragerii plângerii prealabile ea va avea efecte în cazul indivizibilităţii active cât şi pasive numai dacă este făcută de toate persoanele vătămate şi respectiv retrasă faţă de toţi participanţii la săvârşirea infracţiunii.3. 343. adică să privească atât latura penală cât şi cea civilă şi necondiţionată. 158. Retragerea plângerii prealabile Alături de lipsa plângerii prealabile şi retragerea plângerii prealabile. 1 Cod penal actual sau art. 344.3 din noul Cod penal). Condiţii în care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală. spre deosebire de reglementarea actuală care face referire la retragerea plângerii penale în aliniatul 2 al art.Aurel Teodor Moldovan Plângerea prealabilă lipseşte atunci când persoana vătămată deşi cunoaşte fapta şi pe făptuitor. Retragerea plângerii prealabile conduce la înlăturarea răspunderii penale dacă sunt îndeplinite condiţiile: . în sensul că nu se poate înlătura răspunderea penală dacă retragerea plângerii C. Noul Cod penal reglementează într-un articol distinct retragerea plângerii penale (art.1 noul Cod penal în cazul infractiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată. Partea generală”.

fiindcă doar o excepţie (seducţia – art. h. împăcarea părţilor reprezintă o cauză care înlătură răspunderea penală. Boroi . 508 Mitrache. op. pentru toate celelalte situaţii împăcarea este prevăzută la infracţiunile la care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate508 . p.5. 509 Dongoroz. Editura Academiei Române. împăcarea se face prin reprezentanţii lor legali. este socotită ca un mijloc eficace pentru restabilirea ordinii de drept şi evitarea unor noi infracţiuni507 . Noţiune şi caracterizare Împăcarea părţilor constituie o cauză de înlăturare a răspunderii penale. ca natură juridică. pentru realizarea căruia trebuie să concureze voinţa ambilor subiecţi ai raportului juridic de drept penal. De asemenea. încetarea urmăririi penale (art.510 507 V. deşi acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. cit. 510 Alex. pe planul procesual penal reprezintă un impediment în desfăşurarea procesului penal. În cazul persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu. Dongoroz şi colab. înlăturând consecinţele sale penale şi civile şi de a împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau dacă procesul penal a început a-l face să înceteze sau împăcarea este actul juridic bilateral. reprezentând o instituţie de drept penal cu răsfrângeri pe planul drepturlui procesual penal. 373. în care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. prin aceasta deosebindu-se de retragerea plângerii prealabile şi de iertare. p. 10 lit. se aseamănă cu lipsa plângerii prealabile. Bucureşti 2004. 2003.DREPT PENAL. 14. All Beck . 11 pct. combinat cu art. 2 lit. această instituţie nu mai este reglementată de noul Cod penal). Instituţia „împăcării părţilor” este strâns legată de instituţia „plângerii prealabile”..5.1. p. II.. a conduitei ulterioare pozitive faţă de persoana vătămată506 . în cazurile prevăzute de lege de a pune capăt conflictului născut din săvârşirea infracţiunii. În timp ce pe planul dreptului penal. Bucureşti. printre care amintim: împăcarea părţilor înseamnă înţelegerea intervenită între persoana vătămată şi infractor. b Cod procedură penală). PARTEA GENERALĂ prealabile este făcută sub condiţia unor reparaţii civile. 345. b Cod procedură penală) şi respectiv încetarea procesului penal (art. cit. Împăcarea părţilor.. 11 pct. 199 Cod penal actual. pe când în cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă cu încuvinţarea reprezentanţiilor lor legali. care sunt acte unilaterale.Ghe Nistorenu „ Drept penal –Partea generală ” Ed. vol. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. pag 268 257 . 372. op. În literatura de specialitate509 s-au dat mai multe definiţii noţiunii de „împăcarea părţilor”. ÎMPACAREA PARTILOR 14. 2 lit.

ultimul alin. iar în cazul în care persoana vătămată are capacitate de exerciţiu restrânsă. împăcarea trebuie să intervină personal. dar nu mai târziu de momentul 511 Constantin Mitrache. ultim. prevăzută de art.ultim. ea trebuie să intervină între persoana vătămată şi infractor sau reprezentanţii lor legali. 205. Cristian Mitrache. 2003. ultim. În faţa instanţei. precum: să intervină în cazurile prevăzute de lege. necondiţionată şi să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. 220. ultim. instanţa poate acorda un termen. adică stingerea conflictului nu este subordonată niciunei condiţii. 205 şi 206 de actualul Cod penal nu mai sunt reglementate în Codul penal viitor. adică la acele infracţiuni la care legea admite împăcarea.196. Împăcarea trebuie să fie totală. Împăcarea părţilor poate interveni oricând. 181. Condiţiile împăcării Pentru a-şi produce efectele urmărite.5. 253 alin. în sensul că nu trebuie să fie afectată de condiţii.2. În timp ce retragerea pângerii prealabile produce efecte in rem. 224 ultimul alin.Aurel Teodor Moldovan 14. cu încuviinţarea reprezentantului legal şi infractor511 . respectiv art. Prin excepţie de la caracterul personal al împăcării. 193. Împăcarea părţilor este posibilă numai în cazurile expres prevăzute de lege. Ea nu poate fi realizată prin mandat special şi nu poate fi exprimată decât în faţa instanţei de judecată penală. împăcarea intervenită ulterior între părţi este necondiţionată. Împăcarea este personală. Împăcarea este un act bilateral. 192 alin. adică să ducă la stingerea completă a conflictului dintre părţi. cu privire la toţi participanţii. art. 258 . Această manifestare de voinţă trebuie să fie explicită. 206. Împăcarea poate interveni oricând p. definitivă. În partea specială a Codului penal. rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. împăcarea se realizează între reprezentantul legal al acesteia şi infractor. 217 alin. 194. 231. 346. adică numai cu privire la infractorul cu care victima s-a împăcat. art. respectiv înlăturarea răspunderii penale. adică trebuie să se refere la persoana celor care au căzut de acord să se împace. să nu fie parţială cu privire la aspectul penal ori civil al procesului. “Drept penal român. Împăcarea părţilor trebuie să fie necondiţionată. împăcarea este posibilă la toate infracţiunile la care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate: art. 213. 238. art. împăcarea se realizează între aceasta personal. 195. 256. art. art. 305 şi 320 din codul penal actual. ea neputând fi dedusă din fapte sau situaţii care ar implica o împăcare. împăcarea părţilor trebuie să îndeplinească anumite condiţii. în care infractorul trebuie să repare prejudiciul. totală. dacă persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu. Partea generală”. 184 alin. Bucureşti. să fie personală. art. iar dacă se impune repararea prejudiciului cauzat. 378 din Codul penal viitor (infracţiunea de tulburarea folosinţei locuinţei. împăcarea nu poate fi condiţionată. pentru a produce înlăturarea răspunderii penale. 302. 320 al actualului cod nu îşi mai găseşte sediul în noul Cod penal). infracţiunile prevăzute de art. art. împăcarea produce efecte in personam. 210. cu fiecare dintre infractori. În caz de pluralitate de făptuitori..

dar numai „până la rămânerea definitivă a hotărârii”. dacă legea o prevede în mod (2) Împăcarea este personală şi pro. tul (data) când s-a încheiat actul juridic al împăcării (ex tunc) şi nu din momentul când. 259 . neputând fi dedusă din alte fapte sau situaţii. 512 V.DREPT PENAL. 132 alin. Dongoroz şi colab. după caz. duce efecte numai dacă intervine până (2) Împăcarea înlătură răspunderea la rămânerea definitivă a hotărârii. Efectele juridice ale împăcării părţilor Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală ţi stinge ţi acţiunea civilă (art. din momenCodul penal actual Noul cod penal Art 132 – Impăcarea părţilor – (1) Art 159 – Împăcarea – (1) Împăcarea Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute poate interveni în cazul în care punerea de lege înlătură răspunderea penală şi în mişcare acţiunii penale s-a făcut din stinge şi acţiunea civilă. În consecinţă. vol. iar dacă a început încetează513 .. 1 Cod penal actual sau art. Editura Academiei Române. Împăcarea părţilor trebuie să fie expresă. organul judiciar în faţa căruia s-a produs împăcarea sau căruia i s-a înfăţişat actul de împăcare declară încetarea procesului penal atât în ceea ce priveşte latura penală. p. II.expres. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. penală şi stinge acţiunea civilă. PARTEA GENERALĂ în cursul procesului penal: în faza de urmărire ori în faza de judecată (în fond sau în recurs). Aceasta înseamnă că dacă procesul penal nu a început . 2003. 374. 159 alin. (3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei.5. s-a dispus încetarea urmăririi penale sau s-a pronunţat încetarea procesului penal (ex nunc)512 .3. oficiu. cât şi în ceea ce priveşte latura civilă. el nu mai începe. 14. Bucureşti. 2 noul Cod penal).

pag 484 Legea nr.are o dublă natură.1. g) din Constituţie . GRAŢIEREA 15. 513 514 260 .” nr. p. Didactică şi pedagogică . Temeiul acestei individualizări îl reprezintă legea însăşi.D. „ Explicaţii teoretice ale Codului penal român”. ea reglementează competenţa. Bucureşti. Papadopol.” nr. potrivit art. Antoniu. p. G. d) din Costituţie sau colectiv de către Parlamentul României prin lege organică.1. 1 şi 2 din Legea nr. 755 din 16 octombrie 2002. „Individualizarea pedepselor”. vol. p. 516 A. 94 lit. “Instituţii de drept penal”. Bucureşti.154. 5/ 1972. Oancea „ Drept Penal. 124. România. 1970. publicată în Monitorul Oficial nr.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XV CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA 15. I. Ed. efectele şi limitele graţierii. Pen. Potrivit unei păreri515 graţierea constituie un mijloc de adaptare (individualizare) administrativă a pedepselor privative de libertate şi pecuniare. p. de drept constituţional şi de drept penal. acordată individual prin decret al preşedintelui României potrivit art. C. în „B. prin lege de către Parlament potrivit art. 518 V. Potrivit unei alte păreri516 graţierea colectivă nu constituie un mijloc administrativ de individualizare a sancţiunilor penale. 546 din 16 octombrie 2002 privind graţierea şi procedura graţierii. 153. dar poate fi acordată şi „in rem” condamnaţilor pentru anumite infracţiuni sau la pedepse de o anumită gravitate. 872/ 1971. Trei. În legătura cu natura juridică a graţierii s-au exprimat mai multe puncte de vedere. Editura Academiei R.S. „R. II. g) din Constituţie şi constă în iertarea unui condamnat de executarea în total ori în parte a pedepsei ori în comutarea pedepsei într-una mai uşoară. 45-46.art. C.1. 517 I. Nota I la dec. 72 pct. 2 lit. 698. „Drept penal”. deoarece: . Graţierea poate fi acordată şi colectiv. Bucureşti 1971. nu de către organele administrative. 1939. Partea generală. . 515 V. p. Mitrache.Partea Generală ” Ed. 3 lit.R. 1/ 1988. Bulai. ci o modalitate de adaptare legală a lor. Dongoroz.I. Graţierea se acordă şi produce efecte „in personam”. 123. 72 alin.aplicarea ei se face de către instanţa de judecată. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii 514 . Noţiune Graţierea este o măsură de clemenţă. Oancea. 2001. Nr. Filipaş.

respectiv. „Stabilirea momentului în care condamnatul beneficiaza de graţiere”. dispoziţie care a avut însă un caracter singular.rostul termenului de încercare este acela de a confirma oportunitatea aplicării graţierii. cetăţenia condamnatului şi antecedenţa penală a acestuia. alin.D. cea dintâi reprezentând o cauză de înlăturare a executării pedepsei. „Amnistia şi graţierea”. întâlnită în dreptul civil. 1998. În funcţie de mai multe criterii ce privesc persoanele cărora li se acordă 519 L. fiind acordată în considerarea persoanei celor condamnaţi. o cauză de înlăturare a consecinţelor condamnării şi un mijloc de individualizare a constrângerii juridice penale517 se consideră potrivit unei alte opinii consacrate în literatura de specialitate.. 160. 521 V. înlăturarea. Bucureşti. legea nefăcînd distincţie în raport cu caracterul ei necondiţionat sau condiţionat. subiectivă.între ele există deosebiri fundamentale privitoare la natura lor juridică. A susţine contrariul înseamnă a tăgădui însăşi esenţa instituţiei graţierii. nu cu acela al expirării sale. nr. graţierea colectivă este reală. p. 520 Iancu Mândru. Editura ALL EDUCATIONAL. deoarece: . în ipoteza graţierii anticipate. poate dobândi unele trăsături subiective.nesăvârşirea unei infracţiuni intenţionate înlăuntrul termenului de încercare este similară condiţiei rezolutorii pure (si voluero). PARTEA GENERALĂ . 1 Cod Penal actual sau art. în măsura în care actul de clemenţă cuprinde unele condiţii privitoare la: vârsta şi situaţia familială a condamnatului. . o modalitate de liberare condiţionată. 784. În timp ce graţierea individuală este eminamente personală. Al doilea argument în favoarea acestei opinii îl constituie faptul că ţine seama de dispoziţiile art. op. Graţierea reprezintă. în cazul pedepselor definitive şi de la data intrării în puterea lucrului judecat a hotărârii judecătoreşti. realizarea ei depinzând doar de voinţa condamnatului. printre altele. 261 . . p. 155/ 1953. 377.R. constând în înlăturarea executării pedepsei. Biro. Potrivit unei alte păreri519 graţierea condiţionată nu reprezintă o modalitate a suspendării sau liberării condiţionate. aceasta aplicându-se de la data adoptării actului de clemenţă.1 Cod Penalviitor.în măsura în care legiuitorul a vrut să lege efectele actului său de clemenţă de data expirării termenului de încercare.DREPT PENAL. Dongoroz. În literatura de specialitate520 se subscrie acestei ultime opinii.se adoptă prin lege. indiferent dacă este pură şi simplă sau sub condiţie. ca în cazul art. în măsura în care a fost acordată după începerea executării. care este considerată mai convingătoare pentru că se are în vedere caracterul obligatoriu al graţierii. obiectivă.momentul graţierii coincide cu începerea termenului de încercare. Potrivit unei opinii518 graţierea acordată sub condiţie constituie o formă de suspendare condiţionată a executării pedepsei atunci când executarea ei nu a început încă şi. 4 din Decretul nr. p. potrivit cărora graţierea are ca efect. 110. în R. . a prevăzut aceasta în mod expres. cit. iar ultimele două constituind modalităţi de individualizare a executării ei. impersonală. 4/ 1972. deopotrivă. totală sau parţială. . a executării pedepsei. 120 alin.

adică numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. data şi locul naşterii. elementele de identificare a hotărârii judecătoreşti de condamnare. hotărârea definitivă de condamnare. rapoarte de anchetă socială şi alte acte pe care solicitantul le consideră necesare în susţinerea cererii sale (art. surorile ori copiii acestora. La cererea de graţiere se anexează. pentru graţierea parţială. precum şi de aceleaşi rude ale soţului persoanei condamnate. în funcţie de persoanele beneficiare521 avem graţierea individuală.totală sau parţială.Aurel Teodor Moldovan graţierea. Graţierea individuala se acordă la cerere sau din oficiu. graţierea individuală nu are efect asupra laturii civile 262 . Preşedintele României poate solicita informaţii organelor administraţiei publice locale. prenumele. se adresează Preşedintelui României şi poate fi făcută de: a) persoana condamnată. organelor de poliţie şi altor instituţii publice. întinderea efectelor graţierii. Astfel. conducătorului locului de detenţie. 4 din Legea nr. apărătorul ori reprezentantul legal al acesteia. dispoziţiile prezentei legi privitoare la pedepse se aplică în mod corespunzător şi sancţiunilor cu închisoare contravenţională şi că nu pot fi graţiate pedepsele deja executate. Cererea de graţiere conţine în mod obligatoriu datele de identificare a persoanei condamnate şi pedeapsa pentru care se solicita graţierea. descendenţii. chiar dacă se referă la un grup de persoane şi graţierea colectivă atunci când graţierea este acordată unui număr nedeterminat de persoane pentru o categorie de condamnări determinate prin natura pedepsei ori cuantumul lor sau pronunţate pentru anumite infracţiuni. ascendenţii. atunci cand socoteşte necesar. organelor judecătoreşti şi ale parchetelor. avize consultative de la Ministerul Justiţiei. atunci când actul de clemenţă se acordă intuitu personae. precum şi comandantului unităţii. condamnările cu suspendarea executării pedepsei. Cu privire la graţierea individuală mai trebuie amintite următoarele: graţierea individuală se acordă numai pentru pedepse privative de libertate. în copie legalizată. certificatul de cazier judiciar şi. b) soţul persoanei condamnate. împreună cu actele anexate. după caz. care este obligat să le înainteze în termen de 30 de zile de la data solicitării. condiţiile în care se acordă graţierea. care face obiectul graţierii. numai dupa rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Atunci când consideră necesar. 546 din 14 octombrie 2002. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii) În vederea exercitării prerogativei de graţiere. indicându-se partea de pedeapsă graţiată. Potrivit art. În afară de aceste prevederi Legea nr. certificate medicale. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii mai face referire şi la conţinutul decretului de graţiere care trebuie să cuprindă anumite elemente obligatorii: datele de identificare a persoanei condamnate: numele. prenumele părinţilor. acte de stare civilă. Ceea ce este de observat este faptul că graţierea nu poate fi decât postcondamnatorie. pedepsele a căror executare nu a început din cauza sustragerii condamnatului de la executare. pedepsele complementare şi cele accesorii. 5 din Legea nr. cererea de graţiere individuală. în doctrina penală se disting mai multe modalităţi ale acesteia. modalitatea graţierii . fraţii. pentru condamnaţii militari. Preşedintele României poate solicita. pedeapsa aplicată de instanţă.

20). 3. în situaţia pluralităţii de infracţiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite. 14). şi numai în limitele stabilite de acesta. 205 din viitorul Cod penal. respectiv art. 174-176 Cod Penalactual sau art. 182 Cod Penalactual sau art. 5. graţierea colectivă poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanţă pentru fapte săvârşite anterior datei prevăzute în legea de graţiere. Cu privire la graţierea colectivă menţionăm următoarele: graţierea colectivă se acordă unui număr de persoane pentru condamnări determinate prin cuantumul pedepselor sau prin infracţiunile pentru care au fost pronunţate (art. 194 viitorul cod penal. 155-173 Cod Penalactual sau infracţiunile contra securităţii naţionale. 17). graţierea individuală poate fi refuzată de către beneficiarul ei atunci când cererea a fost făcută de altă persoană . dacă pentru unele dintre aceste pedepse este incidentă graţierea. 4 nu beneficiază de prevederile art. prevăzută de Codul penal. 9 din Legea nr. prevăzute în art.DREPT PENAL. infracţiunile contra siguranţei statului. lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. atunci când legea de graţiere intră în vigoare înaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. graţierea îşi produce efectele numai de la data rămânerii definitive a hotărârii (art. 726/ 4 octombrie 2002. prevăzute în art. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii). Potrivit art. 188 -189 din noul cod penal. 12 Legea nr. iar dacă a rămas o singură pedeapsă din pedeapsa rezultantă. lipsirea de libertate în mod ilegal. 4. obiectul graţierii colective îl constituie pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracţiuni.această prevedere neaplicându-se în cazul condamnatului minor. Prin Legea nr. infracţiunile de omor. Prin aceeaşi lege s-a înlăturat măsura internării într-un centru de reeducare luată de către instanţele de judecată faţă de minorii care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală (art. graţierea nu împiedică exercitarea căilor extraordinare de atac de către condamnat. 543 din 1 octombrie 2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni522 s-au graţiat în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani inclusiv. iar graţierea colectivă poate fi acordată şi condiţionat (art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracţiuni: A. 189 din actualul Cod Penalsau art. 1 şi 2). 195 viitorul Cod penal. (art. 183 actualul Cod penal. aceste prevederi aplicându-se indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanţă (art. şi nu pedeapsa rezultantă. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura de graţiere). prevăzute în art. Infracţiuni reglementate de Codul penal: 1. care nu este graţiată. 13). prevăzută în art. graţierea individuală se acordă necondiţionat. PARTEA GENERALĂ şi asupra măsurilor administrative pronunţate într-o cauză penală (art. va fi înlăturat şi sporul eventual aplicat. 2. vătămarea corporală gravă. prevăzute în art. 263 . prevăzută în art. în condiţiile legii şi nu poate constitui temei pentru respingerea acestora (art. precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată. ele vor fi descontopite. 394 – 410 din viitorul Cod Penal. comutarea se poate face numai într-o pedeapsă mai uşoară. 3). 522 Publicată în Monitorul Oficial nr.

197actualul cod penal. 2-5 actualul Cod Penal sau art. 19. 255 actualul Cod Penal sau art. 17. actul sexual cu un minor.Aurel Teodor Moldovan 6.respectiv furtul în scop de folosinţă – art. nu mai este prevăzută de noul Cod Penal 11. 1 lit. tortura. d) şi g). violarea de domiciliu. 16. prevăzută în art. publicată în Monitorul Oficial al României. 2 şi 3 actualul Cod Penal sau 257 noul cod penal. 21. prevăzută în art. 233 noul cod penal. 20. 220 noul cod penal.207/2000. 2-5 actualul cod penal. 377 noul cod penal. 207 noul cod penal. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. 244 noul cod penal. 2 actualul Cod Penal sau art. nr. prevăzută în art. ultrajul. prevăzută în art. 230 noul cod penal. în redactarea în vigoare. 2-4. a). 15. 203 actualul cod penal. 290 noul cod penal. darea de mită. 8. Partea I. tâlhăria. 224 viitorul cod penal. respectiv art. şi în art. 2-4 actualul cod penal. respectiv art. prevăzut în art. 2151 alin. 2671 actualul Cod Penalsau art. 22. 211actualul Cod Penal sau art. prevăzută în art. 18. 14. 282 noul cod penal. delapidarea. în art. 2 şi în redactarea anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 256 actualul cod penal.410 din 25 iulie 2001. 212 actualul Cod Penal sau art. pirateria. prevăzut în art. 254 actualul Cod Penal sau art. luarea de mită. prevăzută în art.207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală. 2481 actualul Cod Penal. 235 – 236 noul cod penal. b). 10. nr. 264 . prevăzute în art. 13. precum şi furtul calificat. 9. 295 noul cod penal. incestul. 289 noul cod penal. prevăzut în art. violul. prevăzut în art. abuzul în serviciu în formă calificată. 209 alin. 218 noul cod penal. prevăzută în art. furtul de autovehicule. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 291 noul cod penal. 257 actualul Cod Penal sau art. înşelăciunea. 239 alin. 7. respectiv art. 194 actualul Cod penal. prevăzut în art. perversiunea sexuală. publicată în Monitorul Oficial al României. prevăzută în art. 23. 198 alin. 192 alin. 201 alin. şantajul. prevăzută în art. prevăzut în art. prevăzut în art. Partea I. prevăzută în art. 12. 215 alin. primirea de foloase necuvenite. alin. respectiv art. 209 alin. traficul de influenţă. 209 alin.594 din 22 noiembrie 2000. 2 Cod Penalactual sau art.

prevăzută în art. 31. 285 noul cod penal. 2. prevăzute în art.deturnarea de fonduri. prevăzute în art. prevăzut în art. prevăzut în art. 29. falsul material în înscrisuri oficiale. 3 actualul Cod Penal sau art. 268 actualul Cod Penal sau art. prevăzută în art. prevăzută în art. 320 noul cod penal. 30. 2 actualul Cod Penal sau art. falsificarea de alimente sau alte produse. falsificarea de monede sau de alte valori. 2 actualul Cod Penal sau art. 28. 265 . prevăzută în art. 322 noul cod penal. 37. 288 actualul Cod Penal sau art. traficul de stupefiante. contaminarea venerică şi transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit. 289 actualul Cod Penalsau art. 307 noul cod penal. nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri. PARTEA GENERALĂ 24. 342 noul cod penal. 323 noul cod penal. nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. 332 noul cod penal. 3021 alin. falsificarea de valori străine. 2791 actualul Cod Penal sau art. 41. 36. 33. 357 noul cod penal. prevăzută în art. 309 actualul Cod Penal sau art. părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate. 43. 27. 316 noul cod penal. 283 noul cod penal. 26. 345 noul cod penal. 313 actualul Cod Penal sau art. prevăzută în art. 331 noul cod penal. 3022 alin. prevăzută în art. distrugerea şi semnalizarea falsă. deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori. 275 alin. prevăzută în art. 274 alin. prevăzută în art. prevăzut în art. 276 actualul Cod Penal sau art. 34. prevăzute în art. 270 actualul Cod Penal sau art 286 noul cod penal. falsul în înscrisuri sub semnătură privată. înlesnirea evadării. 330 noul cod penal. represiunea nedreaptă. 25. neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă. 353 noul cod penal. prevăzută în art. punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji. prevăzut în art. 279 actualul Cod Penalsau art. prevăzută în art. 312. falsul intelectual.DREPT PENAL. 269 actualul Cod Penal sau art. 32. 291 actualul Cod Penalsau art. uzul de fals. 40. 310 – 311 noul cod penal. 42. prevăzută în art. prevăzut în art. 321 noul cod penal. 290 actualul Cod Penalsau art. 314 noul cod penal. 39. 284 actualul Cod Penal sau art. 38. 44. 282 actualul Cod Penal sau art. nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive. 285 actualul Cod Penal sau art. evadarea. 35.

2-14 din Legea nr. republicată. infracţiunile prevăzute în art. 31/1990 privind societăţile comerciale. 423 noul Cod penal. 23 şi 24 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României. În funcţie de condiţiile impuse beneficiarului. a măsurii internării într-un centru de reeducare sau a sancţiunii contravenţionale. 306 actualul Cod Penal sau art. 78/2000 pentru prevenirea. Sancţiunile cu închisoare aplicate prin hotărâri judecătoreşti definitive pentru contravenţii nu se mai execută. infracţiunile prevăzute în art. se disting: graţierea necondiţionată (pură şi simplă) şi graţierea condiţionată. infracţiunile prevăzute în art. 6 graţierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii. nu beneficiază de prevederile prezentei legi cei care au săvârşit infracţiuni. asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. 47.443/1972 privind navigaţia civilă. 7. în curs de 3 ani. 332. zborul neautorizat. 109. relele tratamente aplicate minorului. Potrivit art. 110 şi 115 din Decretul nr. 9. şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi. republicată. iar potrivit art. Infracţiuni reglementate de legi speciale: 1. 6. 175-181 din Legea nr. prevăzută în art. infracţiunile prevăzute în art. infracţiunile prevăzute în art. 8.Aurel Teodor Moldovan prevăzută în art. 4. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. prevăzut în art. 7-18 din Legea nr. pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune. 49. 3. 2. 46. 314. prevăzută în art. deoarece s-au sustras de la executarea acestora. 323. (2). prevăzut în art. precum şi celor care au început executarea. proxenetismul. 85 din Legea protecţiei mediului nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor. 340 alin. infracţiunile prevăzute în art. 7. 322 alin. 5. săvârşesc cu intenţie o infracţiune vor executa. 48. 329 actualul Cod Penal sau art. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. prevăzută în art. 51/1991 privind siguranţa naţională a României. încăierarea. 197 noul cod penal. B. De asemenea. prevăzute în art. 45. 266 . dezertarea. 137/1995. infracţiunile prevăzute în art. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. 10-16 din Legea nr. 50. 2 actualul Cod Penal sau art. infracţiunile prevăzute în art. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale. dar ulterior s-au sustras. infracţiunile prevăzute în art. 198 noul Cod penal. persoanele graţiate care. altele decât cele prevăzute la alin. 276 din Legea nr. 213 noul cod penal. 3 teza II actualul Cod Penal sau art. 19-21 din Legea nr.

în situaţia graţierii antecondamnatorii. graţierea poate fi: totală. În afară de aceste criterii mai menţionăm şi clasificarea graţierii din punctul de vedere al momentului intervenirii. Editura “Lumina Lex”. 16 alin.1. denumită termen de încercare sau termen-condiţie. 1 şi 2 din Legea nr. 160 noul Cod penal. ca urmare a graţierii care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. cum 416. În cazul graţierii paţiale. În funcţie de întinderea efectelor. situaţia familială). o anumită perioadă de timp sub sancţiunea executării pedepsei neexecutate. ea înlătură condamnarea şi consecinţele condamnării. de regulă de 3 ani de la data aplicării actului de graţiere. 120 Cod penal actual sau art. 1995. precum şi restul de pedeapsă rămas neexecutat (art. care nu poate fi acordată decât prin lege organică. Bucureşti. spre exemplu pedeapsa închisorii este înlocuită cu amenda. ca în cazul graţierii condiţionate. Graţierea parţială se mai numeşte şi reducere de pedeapsă. p. Ungureanu. Comutarea este forma graţierii ce constă în înlocuirea pedepsei aplicate de instanţa de judecată cu o pedeapsă de altă natură. 15. Aceasta se mai numeşte şi remitere de pedeapsă. trebuie făcută distincţia între două situaţii. o parte calculată prin raportare la pedeapsa în întregul ei. fie la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. antecedenţa penală ( spre exemplu.2. astfel că o pedeapsă graţiată produce aceleaşi efecte ca şi o pedeapsă executată. comportarea după acordarea beneficiului clemenţei înlăuntrul unei perioade. nu şi prin decret prezidenţial523 . urmarea infracţiunii (de exemplu. 523 A. condamnatul să nu fie recidivist). “Drept penal român” Partea generală. Pot fi prevăzute anumite cerinţe. PARTEA GENERALĂ Graţierea este necondiţionată atunci când se acordă fără a impune în viitor beneficiarului ei anumite obligaţii şi este condiţionată atunci cand acordarea ei este condiţionată de buna conduită a condamnatului acesteia în viitor. mai uţoară. sunt prevăzute efectele graţierii necondiţionate. distingând între graţierea postcondamnatorie care a fost acordată privitor la pedepsele aplicate prin hotărâri rămase definitive şi graţierea antecondamnatorie. cum ar fi: persoana condamnatului (vârsta.DREPT PENAL. În cazul graţierii integrale. iar prin actul de acordare a graţierii mai pot fi prevăzute şi alte efecte ale acesteia. Graţierea înlătură executarea pedepsei principale. în ipoteza graţierii condiţionate. prejudiciul cauzat prin săvîrşirea unor anumite infracţiuni să nu depăşească un plafon valoric). Graţierea este totală când constă în înlăturarea în întregime a executării pedepsei. parţială sau comutare. pedeapsa va fi considerată ca executată fie la data aplicării actului de clemenţă. Efectele graţierii Prin dispoziţiile art. Graţierea este parţială când prin actul de clemenţă este înlăturată executarea doar a unei părţi din pedeapsă. conduita după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (condamnatul să nu se fi sustras de la executarea pedepsei).ar fi: 267 . 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii).

iar dacă a rămas o singură pedeapsă din pedeapsa rezultantă. rămâne un rest de executat. Editura ALL EDUCATIONAL.infracţiunea este săvârşită în timpul executării pedepsei şi a termenului de încercare. pedepsa nu va mai fi pusă în executare.Aurel Teodor Moldovan dacă inculpatul sau condamnatul mai are de executat sau nu un rest de pedeapsă. Editura ALL EDUCATIONAL. calculat prin scăderea perioadei efectiv executate şi a fracţiunii graţiate. „Amnistia şi graţierea”. . fusese deja executată o fracţiune din pedeapsă.infracţiunea este comisă după executarea fracţiunii negraţiate. p. p. beneficiul ei fiind dobândit definitiv prin respectarea condiţiei. după aplicarea graţierii. Inculpatul va începe. dacă după reducerea pedepsei. 2 Codul penal actual. 268 . executarea pedepsei va începe sau va continua.infracţiunea a fost săvârşită în timpul executării pedepsei negraţiate. însă. ea produce efectele urmărite numai de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. continuate sau progresive. dacă perioada arestării preventive este mai mare sau egală cu restul negraţiat. în funcţie de următoarele situaţii concrete: . În prima situaţie. Graţierea parţială condiţionată produce efecte distincte în raport de stadiul executării pedepsei. cu restul rămas neeexecutat din cea anterioară. egală sau mai mare decât partea negraţiată.infracţiunea a fost săvârşită înlăuntrul termenului – condiţie a graţierii condiţionate şi a termenului de încercare a liberării condiţionate525 . aceasta va fi scoasă din contopire. Executarea pedepsei va fi înlăturată dacă. se impune epuizarea acestora mai înainte de data adoptării decretului de graţiere. . 407. va fi înlăturat şi sporul ce eventual fusese aplicat în considerarea pluralităţii de infracţiuni existente în cauză. care nu este graţiată. Dacă pentru unele din pedepsele contopite. 1998. Dacă săvârşeşte o infracţiune şi sunt întrunite condiţiile privitoare la recidivă. „Amnistia şi graţierea”. În situaţia graţierii antecondamnatorii. se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. Bucureşti. soluţiile vor fi diferite. este incidentă graţierea. astfel că noua pedeapsă se contopeşte. Aici la pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune se adaugă restul de pedeapsă anterioară. iar la pedeapsa rezultantă se adaugă partea din pedeapsa neeexecutată ca urmare a graţierii. 377. În cazul infracţiunilor continue. 39 alin. iar condamnatul va continua executarea. În a doua situaţie. În cazul în care graţierea are ca obiect pedeapsa ce urmează a se aplica pentru o infracţiune săvârşită înainte de adoptarea actului de graţiere. dar în termenul de încercare al graţierii condiţionate. 1998. în măsura în care. va avea loc înlăturarea executării pedepsei. în această situaţie pedeapsa anterioară. redusă prin graţiere. va mai rămâne de executat un rest de pedeapsă524 . Iancu Mândru. în situaţia graţierii după condamnare. Efectele graţierii asupra pedepsei a cărei executare a fost suspendată condiţionat 524 525 Iancu Mândru. dar după împlinirea termenului de încercare a graţierii condiţionate. potrivit art. Bucureşti. Revocarea graţierii nu mai poate avea loc. ca în cazul graţierii necondiţionate. .

2 că graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare a fost suspendată condiţionat. 145 alin. cât şi în termenul de definitivare al graţierii condiţionate. Partea generală”.DREPT PENAL. „În legătură cu efectele graţierii asupra pedepselor suspendate condiţionat”. În această situaţie. Astfel. 4/ 1962. 528 Constantin Mitrache. Bucureşti. cât şi beneficiul graţierii condiţionate. nr. nr. Mai apare şi situaţia în care termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei se împlineşte mai înainte de termenul de definitivare al graţierii condiţionate. 2003. partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă. Legea 301/ 2004 prevede în art. “Drept penal român. dar în termenul de definitivare al graţierii condiţionate. se produc efectele definitive ale suspendării. Pohonţu. se va executa în cazul anulării ori revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei.N. potrivit art. 527 J. Dacă suspendarea condiţionată este 526 I.102. 99. Codul penal actual a prevăzut expres. p. „Condamnarea cu suspendarea executării pedepsei”. dispusă prin lege organică. în J. iar graţierea condiţionată rămâne fără obiect. p. 120 alin. partea din termenul de încercare se reduce cu durata pedepsei în cazul graţierii totale şi cu fracţiunea din pedeapsă graţiată în cazul graţierii parţiale. 72 (3) lit. 4 că: „Graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. adică reabilitarea de drept a condamnatului. 416 269 . condamnatul va executa. s-au exprimat mai multe opinii în literatura de specialitate. cât şi pedeapsa pentru noua infracţiune. Cu privire la această situaţie. Dărîngă. În cazul în care în termenul de încercare redus ca urmare a graţierii totale intervine anularea sau revocarea suspendării. decretul de graţiere apărut în înlăuntrul termenului de încercare se aplică numai în măsura în care s-ar prevedea expres acest lucru. PARTEA GENERALĂ Graţierea are efecte şi asupra pedepsei a cărei executare a fost suspendată condiţionat. Potrivit unei păreri526 . nu are loc revocarea sau anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei. g) din Constituţie. nu mai determină vreo revocare. iar săvârşirea unei noi infracţiuni după împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. 58-68. Când atât în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. Când graţierea este parţială. condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune care atrage atât revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Potrivit unei alte opinii 527 pedepsele cu suspendarea condiţionată a executării sunt supuse graţierii. atât pedeapsa ce fusese suspendată condiţionat. însă nu se contopesc528 .N. ci doar efectul suspendării condiţionate a executării pedepsei. deoarece pedepsele a căror executare a fost suspendată condiţionat nu sunt executabile. în art. p. partea din pedeapsă ce rămâne negraţiată. 1/ 1962. Cristian Mitrache. în J. Gh. În acest caz. întotdeauna colectivă. aşa cum a fost redus. Graţierea aplicabilă pedepselor suspendate condiţionat va fi. Dacă până la împlinirea termenului de încercare. se reduce în mod corespunzător. beneficiul graţierii nu este înlăturat. efectele suspendării condiţionate se produc. care. Grigoraş.

cit. Bulai. 160. Efectele graţierii asupra pedepselor complementare Potrivit art. respectiv art. alin. 160 alin. 573/ 2004. afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere.4: „Graţierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere. Acest lucru se impune datorită faptului că prin luarea măsurilor de siguranţă se urmăreşte înlăturarea unei stări de pericol şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. p. în afară de cazul în care de dispune altfel prin actul de graţiere”. afară de depselor complementare şi măsurilor cazul când se dispune altfel prin actul educative neprivative de libertate. Acest lucru reiese şi din prevederile Legii 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii. 2 că: „Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare.Aurel Teodor Moldovan revocată sau anulată. 301 / 2004 noul Cod penal al României publicat în Monitorul Oficial nr. mă su rilor de siguranţă şi măsurilor (3) Graţierea nu are efect asupra educative. Codul penal actual Noul cod penal Art 120. Acest lucru se explică prin aceea. 529 530 Legea nr. Efectele graţierii asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative Potrivit art. că în principiu. 3 actualul Cod penal. Art... 9 alin.2 noul Cod penal. se menţionează prin prevederile art. 270 . Prima deosebire vizează excluderea de la graţiere a pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere. 120 alin. graţierea trebuie să opereze asupra pedepselor care se execută efectiv şi nu a acelora a căror executare este suspendată sub supraveghere. 120 alin. nu sunt pedepse şi nu pot intra sub incidenţa actelor de clemenţă530 .” În proiectul noului Cod penal. 613. alin. afară de cazul în care se dispune altfel prin actul de graţiere.Efectele graţierii Art 160 – Efectele graţierii (3) Graţierea nu are efecte asupra (2) Graţierea nu are efecte asupra pepedepselor complementare. 160. graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare. cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei au acelaşi conţinut ca în Codul penal în vigoare cu două deosebiri. 3 că: „nu pot fi graţiate pedepsele complementare şi cele accesorii”. măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate. 5 Cod penal actual. în de graţiere. se execută numai partea din pedeapsă rămasă negraţiată. În ceea ce priveşte noul cod penal529 . unde se prevede expres în art. graţierea nu are efect asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative. acestea nu sunt consecinţe ale săvârşirii de infracţiuni. op. afară de cazul când se dispune altfel (4) Graţierea nu are efecte asupra prin actul de graţiere. C. afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere”.

„Amnistia şi graţierea”. vol. ori la data împlinirii duratei pedepsei. II. 1ą din O.DREPT PENAL. 3) adăugându-se după prevederea că graţierea nu are efect asupra acestor măsuri cuvintele „în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere”. care urmăresc îndreptarea şi reintegrarea socială a acestora potrivit prevederilor art.în măsura în care pedeapsa a fost graţiată doar în parte. alin. 15. V. respectiv că nu beneficiază de graţiere condamnaţii cărora li s-a redus pedeapsa ca urmare a unei graţieri anterioare ori că vor beneficia de dispoziţiile de graţiere mai favorabile. putem distinge între două situaţii: . .. 366 271 . PRESCRIPŢIA EXECUTĂRII PEDEPSEI 15. Prescripţia constă în stingerea forţei executive a unei hotărâri de con531 532 Iancu Mândru. de asemenea nu sunt graţiate. p. nr. în acest din urmă caz fiind considerat virtual în executarea pedepsei531 . 408. dacă cel condamnat a beneficiat de liberare condiţionată. Persoanele condamnate la pedeapsa închisorii care beneficiază de efectele graţierii totale sunt supuse supravegherii de către Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere. în cazul graţierii antecondamnatorii. 160 alin. p.. condamnatul executând în continuare fracţiunea neeexecutată. Bucureşti.dacă pedeapsa a fost graţiată în întregime... în situaţia graţierii postcondamnatorii. Explicaţii teoretice.G. Măsurile educative având un caracter preponderent preventiv. dacă restul de pedeapsă a fost executat în întregime. în raport de întinderea actului de clemenţă. Efectele graţierilor succesive Prin actul de acordare a graţierii se pot prevedea graţieri parţiale suucesive ce intervin în cursul executării unei pedepse de mai lungă durată având ca efect reducerea succesivă a pedepsei. prin aceea că se referă la cele neprivative libertate.2..1. exerciţiul drepturilor interzise se reia la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. 2) şi asupra măsurilor educative. ori a fost înlăturată executarea cu privire la tot restul rămas neexecutat. 92/ 2000. educativ. 160. Editura ALL EDUCATIONAL. PARTEA GENERALĂ Prin noul Cod Penal s-a completat textul care se referea la efectele graţierii asupra măsurilor de siguranţă (art. corespunzător fiecărei graţieri. Noţiune Prescripţia executării pedepsei este o cauză care înlătură executarea pedepsei.2. Dongroz şi colaboratorii. dar şi asupra drepturilor persoanei vătămate (art. şi la aceea a adoptării actului de clemenţă. 1998. dar prin acelaşi act se poate prevedea şi o soluţie contrară.. Astfel. înlăturarea pedepselor accesorii va avea loc la data punerii în libertate... Efectele graţierii asupra pedepselor accesorii Efectele graţierii asupra pedepselor accesorii sunt diferite..

Bucureşti.2. prescripţia executării pedepsei îşi găseşte justificarea în anihilarea efecienţei pedepsei aplicate dacă nu a fost executată o perioadă de timp. Codul penal actual Noul cod penal Art 126. Prin prescripţie se stinge dreptul statului de a cere executarea pedepsei aplicate şi se stinge şi obligaţia condamnatului de a mai executa pedeapsa ce i s-a aplicat532 . Ca şi prescripţia răspunderii penale. p. precum şi detenţiunea pe viaţă se prescriu în 20 de ani. “Drept penal român. executarea oricărei pedepse cu închisoare mai mică de 15 ani. în cazul mai mult de 15 ani. sunt stabilite termenele de prescripţie a executării pedepsei în funcţie de durata pedepsei ce urmează a fi executată. Termenele de prescripţie Prin dispoziţiile art. când pedeapsa care urmează a fi executată este urmează a fi executată este detenţiunea pe viaţă sau îndetenţiunea pe viaţă sau închichisoarea mai mare de 15 ani. Partea generală”. 417. dar urmează a fi executată.2. contra umanităţii şi de război”. plus durata pedepsei ce urmează a fi executată. 161 unde se menţionează că: „(1) Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale. Prin reglementarea prescripţiei executării pedepsei se conferă cadrul legal de rezolvare a ipotezelor în care executarea pedepsei nu a putut fi realizată într-o perioadă de timp. 126 Cod penal actual. în cazul celorlalte pedepse cu închicelorlalte pedepse cu închisoarea. Astfel.Termenele de prescripţie a Art 162 – Termenele de prescripţie a executării pedepsei – (1) Termenele executării pedepsei – (1) Termenele de prescripţie a executării pedepsei de prescripţie a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt: pentru persoana fizică sunt: a) 20 de ani.pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. dar nu nu mai mult de 15 ani. soarea mai mare de 15 ani. executarea unei pedepse cuprinsă între 10 şi 15 ani se va prescrie tot în 15 ani. soarea. Cristian Mitrache. 533 272 . (2) Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale pronunţate pentru infracţiunile de genocid. este amenda. Constantin Mitrache. c) 3 ani în cazul când pedeapsa c) 3 ani în cazul când pedeapsa este amenda. 2003. Acest lucru este confirmat şi de prevederile noului cod penal. b) 5 ani. după cum urmează: .Aurel Teodor Moldovan damnare ca urmare a trecerii timpului. când pedeapsa care a) 20 de ani. plus durata pedepsei ce b) 5 ani. 534 Potrivit acestei dipoziţii. mai precis art. instituindu-se o cauză de stingere a executării pedepsei533 . se prescrie deci într-un termen cuprins între 5 ani şi 15 zile (cel mai scurt) şi 15 ani (cel mai lung). 15.

Dispoziţiile noului Cod penal cu privire la termenele de prescripţie a executării pedepsei sunt redate în art. termenul de prescripţie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare sau anulare a rămas definitivă. 126 alin. 3 Cod Penal actual. 160. potrivit art. Întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei Întreruperea cursului de prescripţie a executării pedepsei şi a sancţiunilor cu caracter admninistrativ are aceleaşi efecte ca şi întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale. 2 Cod penal actual) că se prescriu în termen de 1 an şi sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. Această soluţie legislativă este păstrată şi de noul Cod penal. op.. 91 Cod penal actual. Întreruperea termenului de prescripţie a executării pedepsei şi a sancţiunilor cu caracter administrativ are loc. potrivit art. păstrându-se aceleaşi termene de prescripţie. mai trebuie menţionate şi alte articole din Codul penal care se referă termenele de prescripţie a executării pedepsei ce se reduc la jumătate pentru cei care a data săvârşirii infracţiunii erau minori.1. pluralitatea intermediară ori recidivă postcondamnatorie535 .pedeapsa amenzii se prescrie în termen de 3 ani. alin. alin. alin.1). potrivit art.2 al noului Cod penal. readucând în actualitate fapta 535 M. 127 cod actual prin: a) începerea executării pedepsei. 4 C. În ceea ce priveşte calcularea termenelor de prescripţie a executării pedepsei.2. Aceste cauze anihilează efectul produs din curgerea timpului. termen păstrat şi de noul Cod penal (art. Deşi nu sunt pedepse. 126 alin. b) săvârşirea din nou a unei noi infracţiuni. 149. în lege s-a prevăzut expres (art. termenul executării pedepsei amenzii este de 5 ani. a suspendării executării sub supraveghere sau după caz a executării pedepsei la locul de muncă începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă (art.pedeapsa închisorii mai mică de 15 ani se prescrie într-un termen de 5 ani la care se adaugă durata pedepsei închisorii fără a depăşi 15 ani534 . Pentru persoana juridică. 126 alin. suspendării executării sub supraveghere ori liberării condiţionate. respectiv art.3 că în cazul revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei. 160. Termenul de prescripţie se calculează în funcţie de pedeapsa aplicată pentru o singură infracţiune ori pedeapsa rezultată în caz de concurs de infracţiuni.3. cit. p. adică ştergerea termenului curs anterior şi după încetarea cauzei de întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. PARTEA GENERALĂ . 15. 129 Cod penal actual sau la situaţia în care pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii.DREPT PENAL. 549 273 . Durata termenelor de prescripţie a executării pedepsei se calculează de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. alin.penal). . care prevede în art.Termenul de prescripţie a executării pedepsei în cazul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei. executarea pedepsei închisorii prescriindu-se în 20 de ani. Basarab. 162.

când pedeapsa care începerea executării pedepsei. 163 alin. ca în cazul prescripţiei răspunderii penale şi care presupunea că prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă s-a împlinit odată şi jumătate termenul de prescripţie.2) sau prin înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. La aceste cauze se mai alătură o altă cauză.3 o dispoziţie nouă. prin săvârşirea unei noi infracţiuni (alin. prin aceea că întreruperea executării pedepsei amenzii poate avea loc în cazul în care obligaţia de plată a amenzii se înlocuieşte cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. potrivit art. face să curgă un chisoarea mai mare de 15 ani.2.4. rupe şi prin înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.din nou a unei infracţiuni.Aurel Teodor Moldovan comisă. pentru a produce efectele sale. stingerea executării pedepsei ori a sancţiunilor cu caracter administrativ. alin. Cu privire la întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei. p. (3) Cursul termenului de prescripţie a f) 3 ani în cazul când pedeapsa executării pedepsei amenzii se întreeste amenda. în cazul executării se întrerupe şi prin săvârşirea celorlalte pedepse cu închi. de prescripţie. Sustraurmează a fi executată este gerea de la executare. plus durata pedepsei ce sustragerii. cit. pedeapsa aplicată şi respectiv conduita periculoasă a infractorului. această cauză fiind mai frecventă în cazurile în care pedeapsa amenzii se execută în rate sau când pedeapsa închisorii se execută la locul de muncă. 15. dar (2) Cursul termenului de prescripţie a nu mai mult de 15 ani. Suspendarea C. şi anume c) sustragerea de la executare. soarea. nou termen de prescripţie de la data e) 5 ani. Codul penal viitor introduce în art.Termenele de prescripţie a Art 163 – Întreruperea cursului executării pedepsei – (1) Termenele prescripţiei executării pedepsei – (1) de prescripţie a executării pedepsei Cursul termenului de prescripţie a pentru persoana fizică sunt: executării pedepsei se întrerupe prin d) 20 de ani. după începerea detenţiunea pe viaţă sau în. de la data sustragerii. după începerea executării pedepsei. Deoarece pentru prescripţia executării pedepsei nu a mai fost prevăzută o prescripţie specială. 620 cursului prescripţiei executării pedepsei 274 536 . care se calculează. 163. op.executării pedepsei. termenul de prescripţie trebuie să curgă neîntrerupt şi integral536 . (1) menţionează că cursul termenului prescripţiei executării pedepsei se întrerupe prin începerea executării. sustragere care determină curgerea unui nou termen Codul penal actual Noul cod penal Art 126. urmează a fi executată. 127 Cod penal actual. Bulai. noul Cod Penal la art..

275 . 1 din noul Cod penal. respectiv înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. Bulai. 453. 410.p. 164 alin. Prescripţia nu produce efecte asupra măsurilor de siguranţă (art. 455 C. 15..p. 2 se menţionează că prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare. 538 C. iar potrivit noului Cod penal. 2). 161 alin. “Drept penal român. Cristian Mitrache. 537 Constantin Mitrache.( 6).DREPT PENAL. 2003. aceasta s-ar pune numai în legătură cu interzicerea unor drepturi care se execută după executarea pedepsei principale. Prin prescripţie se stinge executarea pedepsei principale şi odată cu aceasta şi pedeapsa accesorie. fiindcă pedeapsa complementară se va executa după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare astfel că executarea acesteia nu presupune prezenţa condamnatului. Aceleaşi prevederi sunt cuprinse şi în art. aceasta se datorează scopului în vederea căruia sunt luate măsurile de siguranţă.5.p. op.)537 . Partea generală”.. 1 noul Cod penal. Cauzele de suspendare a termenului de prescripţie a executării pedepsei sunt prevăzute în Codul de procedură penală şi privesc suspendarea executării pedepsei în timpul exercitării căilor extraordinare de atac (art. 126 alin. 419. p. 411 C. PARTEA GENERALĂ Cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei poate fi oprit sau suspendat în cauzele prevăzute de lege şi reluat după încetarea cauzei care a determinat supendarea.) sau în cazurile de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei (art. 1 Cod penal actul) sau art. Aceasta înseamnă că măsurile de siguranţă se vor executa indiferent de timpul scurs de la luarea acestora până la prinderea făptuitorului. 162 alin. În schimb la alin. În ceea ce priveşte problema înlăturării prin prescripţie a pedepselor complementare. 390. pentru infracţiunile contra umanităţii (art. cit. stare de pericol care nu este înlăturată prin trecerea timpului538 . ultim) şi art. aceasta explicându-se prin gravitatea deosebită a acestor infracţiuni.p. p. 125 alin. Legiuitorul român a prevăzut imprescriptibilitatea răspunderii penale şi a executării pedepselor principale pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii. Bucureşti. 161 alin. 618. Efectele prescripţiei executării pedepsei Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale (art.2.

. cit. Bulai. 166. I. Astfel. 541 C. op. Reabilitarea este mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat.. p..Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XVI CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINŢELE CONDAMNĂRII 16. interdicţiilor şi a incapacităţilor care rezultă din condamnare. op. 542 C. 171. ed.economice pe care le-a avut înainte de condamnare541 . „Reabilitarea în dreptul penal”. potrivit dispoziţiilor art. Interdicţiile şi decăderile pot decurge din hotărârea de condamnare.165. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA REABILITARII Noţiune. efectele celor două forme ale reabilitării – art. În dispoziţiile noului Cod penal. ca măsură de politică penală. incapacitărţi şi decăderi. Cozma. s-a aplicat şi pedeapsa compementară a interzicerii unor drepturi. 622. în societate539 . 170 şi condiţiile în care poate opera anularea reabilitării judecătoreşti – art. se continuă cu reabilitarea judecătorească –art. încetează pentru viitor. Stănoiu. 133 Cod penal actual şi ale art. Bucureşti. În literatura de specialitate s-au dat mai multe definiţii reabilitării. în Dongoroz II. Bulai. 539 540 276 .M. 169. op. pentru fostul condamnat care o perioadă de timp a dovedit. prin repunerea acestuia în deplinătatea drepturilor politice şi social. Ştiinţifică. cit. condiţiile în care se poate reînnoi cererea de reabilitare judecătorească – art. are ca efect încetarea decăderilor. 1970. p. 397. 621. Reabilitarea. Efectele reabilitării Înlăturarea consecinţelor condamnării. 169 din noul Cod penal.1. dintre care amintim: reabilitarea este instituţia juridică prin care efectele unei condamnări ce constau în interdicţii. cit. este menită să stimuleze efortul de îndreptare şi reintegrare al fostului condamnat în cadrul societăţii. p. pe plan juridic. 134. prin întreaga sa comportare că s-a îndreptat şi că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia540 sau reabilitatea. p. iar incapacităţile pot decurge din legi R. în situaţia în care pe lângă pedeapsa principală a închisorii. viitorul Cod penal începe cu reabilitarea de drept – art. reglementarea cauzelor care înlătură consecinţele condamnării au o altă structură decât cea cuprinsă în actualul Cod penal.

2003. Cristian Mitrache. Astfel în unele legi de reglementare a unor activităţi se pot prevedea că anumite funcţii sau activităţi pot fi îndeplinite numai de persoane care se bucură de integritatea morală. întrucât viitoarea reglementare nu mai păstrează această sancţiune în categoria măsurilor de siguranţă. În ştiinţa dreptului penal şi în legislaţii. înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. în legi penale speciale. 421. Forme. însă noua reglementare penală nu mai prevede posibilitatea reabilitării de drept a condamnatului care nu mai săvârşeşte nicio infracţiune 543 I. Dacă se întâmplă ca fostul condamnat să ocupe o funcţie similară cu cea avută anterior. condamnarea pentru care s-a obţinut reabilitarea nu mai este luată în seamă la stabilirea stării de recidivă. Reabilitarea priveşte tot trecutul condamnatului. înlăuntrul termenului de dreptul penal”. p. „Reabilitarea în supraveghere. Reabilitarea de drept sau legală se caracterizează prin intervenţia ei din 277 .544 . PARTEA GENERALĂ extrapenale de reglementare a diferitelor activităţi. aceasta se datorează nu efectului automat al reabilitării. 134 şi urm. pen. Partea generală”. ori că nu pot fi îndeplinite de persoane care au fost condamnate pentru anumite infracţiuni542 . Reabilitarea poate fi obţinută şi pentru condamnări pronunţate în străinătate şi al căror efect a fost recunoscut potrivit dispoziţiilor art. “Drept penal român. deoarece reabilitarea nu este o restitutio in integrum543 . în legi nepenale cu dispoziţiuni penale.522 Codul de proc. ori este rechemat în cadrele forţelor armate şi obţine din nou gradul militar avut. Efectele reabilitării nu se întind asupra măsurilor de siguranţă cu excepţia interzicerii de a se afla în anumite localităţi în concepţia actualei reglementări. Potrivit art. indiferent de gravitatea acesteia şi de natura infracţiunii care a atras condamnarea. deoarece reabilitarea priveşte persoana condamnatului şi nu condamnările suferite de acesta. ci potrivit legii care reglementează ocuparea funcţiilor ori încadrarea în armată. Trăsăturile caracteristice ale reabilitării Reabilitarea în dreptul penal român poate fi obţinută pentru orice condamnare. nu înseamnă că acesta va fi repus şi în funcţia avută înainte de condamnare. pare ca lipsită de sens. p. Repunerea prin reabilitare a fostului condamnat. de sediul acesteia: în codul penal. 86 ind. Reabilitarea de drept cunoaşte şi o formă atipică şi anume cea prevăzută de art. iar în cazul unor condamnări succesive. forme care se deosebesc după modul şi condiţiile în care poate fi obţinută. ultim Codul penal în vigoare. numai pentru o condamnare ori pentru unele condamnări suferite de condamnat. 86 şi art.DREPT PENAL. 38 alin. produce efecte cu privire la toate. având un caracter indivizibil. 544 Constantin Mitrache. de o reputaţie neştirbită. 6 Cod penal actual. ori că va fi reprimit în cadrul forţelor armate sau că va obţine gradul militar avut. Bucureşti. în deplinătatea drepturilor politice şi social-economice pe care le-a avut înainte de condamnare. Exceptarea de la reabilitare a celorlalte măsuri de siguranţă îşi găseşte motivarea în scopul în vederea cărora sunt luate. Cozma. 519. reabilitarea este cunoscută sub două forme: reabilitarea de drept şi reabilitarea judecătorească. O reabilitare parţială.

prevăzându-se că reaCodul penal actual Noul cod penal Art 134. Potrivit dispoziţiilor art. Partea generală”. 150 – Reabilitarea persoanei are loc de drept dacă în decurs juridice de 3 ani. de drept dacă. Bucureşti. reabilitarea de drept are loc în cazul condamnării la pedeapsa amenzii.pen. 278 545 Constantin Mitrache. “Drept penal român. reabilitarea de drept intervine în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an. aceasta nu a mai săvârşit nicio altă nu a mai săvârşit nicio altă infracţiune. bilitarea de drept are loc în cazul condamnării la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa p. a mai săvârşit o altă infracţiune.Aurel Teodor Moldovan oficiu „ope legis” la îndeplinirea anumitor condiţii. Cristian Mitrache. Textul privind reabilitarea de drept a fost reformulat. la pela amendă sau la pedeapsa în. REABILITAREA DE DREPT 16. . dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune. la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. Potrivit dispoziţiilor art.deapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani chisorii care nu depăşeşte un sau la pedeapsa închisorii a cărei execuan. dacă în decurs de 3 ani de la executarea pedepsei condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune. cealaltă formă a reabilitării se acordă la cererea fostului condamnat de către instanţa de judecată care constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. 165 din noul Cod penal. în decurs de 3 ani de la pedeapsa complementară a fost data la care pedeapsa amenzii sau peexecutată sau considerată ca deapsa complementară a fost executată executată şi persoana juridică sau considerată ca executată. 16.1. 134 alin. Noţiune Reabilitarea de drept este forma de reabilitare ce intervine din oficiu pentru anumite infracţiuni de mică gravitate la împlinirea de către condamnat a condiţiilor prevăzute de lege545 . de la data la care pe.. 422.2. iar reabilitarea judecătorească.Reabilitarea de drept – Art 165 – Reabilitarea de drept – (1) Reabilitarea persoanei fizice are Reabilitarea are loc de drept în cazul loc de drept în cazul condamnării condamnării la pedeapsa amenzii. dacă în decurs de 3 ani tare a fost suspendată sub supraveghere. condamnatul nu a săvârşit nicio dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu altă infracţiune. 1 C.Reabilitarea persoanei juridice are loc deapsa amenzii sau după caz. 2003. (2) Reabilitarea persoanei juridice Art.2.

2. când pentru una din condamnările succesive nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.2. în cazul condamnărilor succesive. Raţiunea noului Cod de a mări limita pedepsei închisorii la 2 ani este aceea de a stimula condamnaţii la pedeapsa închisorii de până la 2 ani să se reintegreze social într-un timp cât mai scurt. condamnatul poate cere reabilitarea judecătorească. timpul scurs de la executarea sau stingerea executării pedepsei. După cum se poate desprinde din textul legal actual. se împlineşte termenul de 3 ani. reabilitarea de drept nu poate interveni. se poate desprinde că reabilitarea de drept este condiţionată de trecerea unui termen de 3 ani de la executarea pedepsei ori de la stingerea acesteia. reabilitarea de drept nu poate interveni când condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune în intervalul de 3 ani chiar dacă pedeapsa aplicată nu este exceptată de la reabilitarea de drept şi chiar dacă de la executarea acesteia. pentru a interveni reabilitarea de drept. 16. În practica judiciară s-a mai statuat că poate interveni reabilitarea de drept pentru fiecare condamnare în parte. PARTEA GENERALĂ închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. conduita condamnatului. ter279 . reabilitarea de drept intervine pentru condamnări de mică gravitate şi anume pentru condamnări la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 1 an. Şi într-un caz şi în celălalt. Din cuprinsul art. Condiţii privind condamnarea. respectiv art. iar altele nu. deoarece aceasta priveşte pe condamnat şi nu condamnările acestuia. fiind exceptate.) reabilitarea de drept este prevăzută numai în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an. Condiţiile reabilitării de drept Pentru a putea fi dobândită reabilitarea de drept. 136 Cod penal actual. dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit nicio altă infracţiune. 165 noul Cod penal. cu condiţia ca între executarea pedepsei anterioare şi săvârşirea din nou a unei infracţiuni să se împlinească termenul de 3 an. 134 C. De asemenea. pen. dintre care unele sunt suceptibile de rebilitarea de drept. în reglementarea actuală (art. Reabilitarea de drept nu poate opera nici în cazul în care condamnatul a suferit mai multe condamnări succesive. În schimb. În ceea ce priveşte pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii ce nu depăşeşete un an. Condiţii privind termenul de reabilitare. 165 din noul Cod penal. Potrivit art.DREPT PENAL. aceasta este cea aplicată de instanţă şi nu cea executată. şi al art. pen. 134 C. în legislaţia viitoare se menţionează pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani. În caz contrar. trebuie îndeplinite animite condiţii: condamnarea.

2 Cod penal actual) la terminarea executării pedepsei astfel redusă . este de observat că în noul Cod penal este trecut nu la începutul reglementării instituţiei reabilitării. ca în legea 280 . 62 alin. 627. aceste dispoziţii nemaifiind menţinute. 81 şi 86ą Cod penal actual. 86 indice 6 al Codului penal în vigoare. va opera înlăturarea reabilitării de drept pentru condamnarea în vederea căreia curgea. prevăzută de art. fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. pen. Astfel. 16. 133 Cod penal actual sau în art. iar în cazul în care pedeapsa a fost redusă cu o treime ori cu jumătate ca urmare a conduitei acestuia (art.2. reabilitarea de drept ca efect al suspendării executării pedepsei sub supraveghere. dacă în cadrul acestuia nu a intervenit o cauză de revocare ori de anulare a supendării şi sunt menţionate doar de Codul Penal actual. ci după reglementarea 546 C. alături de cele referitoare la reabilitarea judecătorească.. 86 Cod penal actual şi 2. la terminarea executării pedepsei. Condiţii privind persoana condamnatului. Ambele forme de reabilitare atipice intervin la împlinirea termenului de încercare. cu excepţia cazurilor în care pentru noua infracţiune săvârşită este incidentă amnistia şi care prin efectul ei de înlăturare a răspunderii penale.op. . p. Cu privire la acest text care reglementează în comun efectele reabilitării de drept şi ale celei judecătoreşti. face ca reabilitarea de drept ce curgea după executarea pedepsei anterioare să se îndeplinească546 .).Aurel Teodor Moldovan menul se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.reabilitarea de drept va interveni şi la împlinirea duratei pedepsei când condamnatul militar a devenit inapt şi a fost liberat condiţionat. după cum urmează: 1. condamnatul nu trebuie să mai săvârşească vreo infracţiune în decurs de 3 ani.reabilitarea de drept intervine pentru condamnatul militar în termen care execută pedeapsa într-o închisoare militară.3. Pentru a obţine reabilitarea de drept. penală actuală (art. 169 din noul Cod penal. Reabilitarea de drept în cazuri speciale Reabilitarea de drept intervine şi în anumite cazuri speciale. reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare. . Efectele reabilitării de drept Efectele reabilitării de drept sunt menţionate în art. reabilitarea de drept ca efect al suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzută de dispoziţiile art.reabilitarea de drept intervine la împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei ori a suspendării executării sub supraveghere când acestea au fost acordate în cazuri speciale. cit. Bulai. În caz contrar. 133 C.

pe baza lor. reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. 4 alin. la împlinirea condiţiilor prevăzute de lege.... Condiţii cu privire la condamnare Condamnările pentru care se acordă reabilitarea judecătorescă sunt de fapt cele pentru care nu intervine reabilitarea de drept. 165 noul Cod penal. Noţiune Reabilitarea judecătorească este acea formă a reabilitării care se acordă la cererea fostului condamnat. cit. după cum am mai menţionat. d.că pentru o condamnare pentru care a 548 549 R. d) din codul penal actual.. PARTEA GENERALĂ condiţiilor reabilitării judecătoreşti (art. cu privire la termenele de reabilitare. op.1. 112 lit. 281 ..”.3. s. REABILITAREA JUDECATOREASCA 16. reabilitarea judecătorească este considerată ca fiind forma tipică.DREPT PENAL. cât şi a reabilitării judecătoreşti. Mil. 13/ 1977 în RRD nr. reabilitarea judecătorescă presupune nu numai îndeplinirea condiţiilor. De asemenea.”. 168) poziţie mai firească dacă avem în vedere că acest text cuprinde o reglementare comună. 3 se prevedea interdicţia pentru condamnatul care a beneficiat de amnistie de a ocupa funcţia de gestionar timp de 2 ani de la data când a intervenit amnistia. 951/ 1970 în CD 1970.. T. modalitatea principală de înlăturare a consecinţelor ce rezultă dintr-o condamnare. printr-o cerere de constatare care se introduce la instanţa judecătorescă după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 551 T. 134 Cod penal actual. Nr. „Reabilitarea. 140. p. p.S. 550 În Legea nr. s.3. Condiţiile reabilitării judecătoreşti Reabilitarea judecătorescă se acordă la împlinirea condiţiilor prevăzute de lege şi anume: cu privire la condamnările pentru care se cere. Spre deosebire de reabilitarea de drept. Stănoiu.S. d. I. p. în literatura de specialitate s-a statuat că se poate cere constatarea judecătorescă a reabilitării. 60. p... cit. 16. M. respectiv art. a reabilitării printr-o hotărâre judecătorescă548 . ci şi constatarea acestora de către instanţa judecătorescă şi pronunţarea. 3/ 1978. 332. 409. atât a reabilitării de drept. la care reabilitarea intervine din oficiu. cu excepţia celor prevăzute în art. 150.3. Nr. în „Explicaţii. 16. 547 În practica judiciară549 s-a statuat 155. Cozma. În literatura de specialitate547 .2. cu privire la conduita condamnatului... de către instanţa de judecată în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege. 22/ 1969 art.. op. Întrucât efectele reabilitării de drept intervin „ope legis”.p.

Aurel Teodor Moldovan

intervenit amnistia se mai poate cere şi reabilitarea judecătorească, tocmai pentru faptul că reabilitarea apare uneori cu efecte mai favorabile decât amnistia550 . Reabilitarea judecătorească se acordă pentru toate condamnările succesive, chiar dacă pentru unele din acestea ar fi incidentă reabilitarea de drept551 . Condiţii cu privire la termenul de reabilitare Termenul de reabilitare este o condiţie esenţială a reabilitării judecătoreşti şi reprezintă intervalul de timp dintre executarea pedepsei ori stingerea executării acesteia prin modurile prevăzute de lege şi judecarea cererii de reabilitare interval în care condamnatul, prin conduita sa, probează că s-a îndreptat şi că merită să i se acorde reabilitarea552 . Durata termenelor de reabilitare judecătorescă Termenele de reabilitare judecătorescă sunt stabilite prin dispoziţiile art. 135 Cod penal actual şi ale art. 166, alin.1 din noul Cod penal, şi sunt diferenţiate după gravitatea pedepsei aplicate, în patru categorii. Corespunzător fiecărei categorii de condamnări este stabilit un termen fix, la care se adaugă un termen variabil ce reprezintă jumătate din durata pedepsei. Termenul de reabilitare, este diferenţiat pentru fiecare condamnare, potrivit dispoziţiilor art. 135 Cod penal actual, după cum urmează: - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an, până la 5 ani, termenul de reabilitare este de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. a) Cod penal); - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii între 5 şi 10 ani, termenul de reabilitarejudecătorescă este de 5 ani plus jumătate din durata pedepsei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. b) Cod penal); - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, termenul de reabilitare este de 7 ani plus jumătate din durata pedesei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. c) Cod penal); - termenul de reabilitare este tot de 7 ani plus jumătate din durata pedepsei, în cazul în care pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii (art. 135 alin. 1 lit. d) Cod penal). Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. ultim, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie poate dispune în cazuri excepţionale reducerea termenelor de reabilitare. Potrivit art. 166 Codul penal viitor, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţa judecătorească, după cum urmează: a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani; b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani; c) 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani 552 Constantin sau în vazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, comutată sau înlocuită cu Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003,
p. 426;

282

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

pedeapsa închisorii; d) 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, considerată executată ca urmare a graţierii, a împlinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei sau a liberării condiţionate. O dispoziţie nouă şi cu semnificaţie umanitară, introdusă în acest text este cea din alin. 2 al art. 166 care prevede că şi condamnatul decedat poate fi reabilitat judecătoreşte dacă instanţa, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu. Termenul de reabilitare judecătorească se stabileşte în funcţie de pedeapsa principală aplicată condamnatului pentru o singură infracţiune ori pentru un concurs de infracţiunişi nu faţă de pedeapsa executată care poate fi mai redusă ca urmare a unei graţieri parţiale. În cazul condamnărilor succesive termenele de reabilitare judecătorescă se calculează în funcţie de condamnarea cea mai grea553 . Calcularea termenelor de reabilitare judecătorescă Termenele de reabilitare de drept sau judecătorescă sunt termene de drept substanţial şi se calculează potrivit dispoziţiilor art. 154 Cod penal actual, respectiv art. 186 noul Cod care prevăd că luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă. Prin dispoziţiile art. 136 Cod penal actual, respectiv art. 167 noul Cod, s-au prevăzut regulile de stabilire a datei de la care începe să curgă termenul de reabilitare de drept sau judecătorească, în funcţie de natura pedepsei şi a modului de stingere a executării pedepsei. Potrivit art. 136 C. pen., termenul de reabilitare se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale ori de la data când aceasta s-a prescris (alin. 1); pentru cei condamnaţi la pedeapsa cu amenda, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod (alin. 2); în caz de graţiere totală sau a restului de pedeapsă, termenul de reabilitare curge de la data actului de graţiere (alin. 3). Acest sistem de calcul este menţinut şi în noul Cod penal în art. 167, alin.1-5, cu uşoare modificări. Termenul de reabilitare începe să curgă, în cazul închisorii, de la punerea în libertate definitivă de la locul de deţinere; termenul de reabilitare curge de la data împlinirii duratei pedepsei şi nu de la data liberării condiţionate, dacă pentru ultima parte din pedeapsă condamnatul fusese liberat condiţionat554 . În practica judecătorescă s-a considerat că: în cazul executării pedepsei
553 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 427; 554 C. Bulai, op. cit., p. 630; 555 T.S., s.p., d. nr. 3295/ 1974 în CD, 1974, p. 369; 556 T.J. Arad, d.p. nr. 65/ 1971, în RRD nr. 7/ 1971, p. 143; 557 T.S., s.p., d. nr. 2539/ 1982 în CD, 1982, p. 260;

283

Aurel Teodor Moldovan

la locul de muncă termenul de reabilitare se calculează de la data următoarei zile de muncă, când executarea pedepsei s-a încheiat555 ; dacă prin comutarea arestării preventive, nu mai rămâne de executat nici un rest de pedeapsă, termenul de reabilitare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare556 ; în cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în funcţie de pedeapsa mai grea, care atrage deci cel mai lung termen de reabilitare şi care va curge de la data când a luat sfârşit executarea ultimei pedepse557 . Condiţii cu privire la conduita condamnatului Prin dispoziţiile art. 137 C. Penal actual şi ale art. 168 noul Cod penal, s-au prevăzut condiţiile care trebuie îndeplinite de către cel condamnat pentru obţinerea reabilitării judecătoreşti. În cursul termenului de reabilitare, condamnatul să nu suferit o nouă condamnare (art. 137 lit. a) Cod penal actual), pentru că o nouă condamnare, întrerupe termenul de reabilitare şi astfel un nou termen de reabilitare urmează să curgă de la data executării pedepsei ori de la stingerea acesteia şi în raport cu pedeapsa cea mai grea. Această condiţie este îndeplinită şi în situaţia în care solicitantul reabilitării a fost condamnat pentru o nouă faptă, dar care ulterior a fost amnistiată ori a intervenit dezincriminarea acesteia558 . Condamnatul care cere reabilitarea trebuie să aibă asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum şi în cazul când fostul condamnat este pensionar sau are vârsta de a fi pensionat ori fiind incapabil de muncă se află în întreţinerea membrilor de familie (art. 137 alin. lit. b) Cod penal actual). Prin prevederea acestei condiţii este stimulată încadrarea în muncă şi desfăşurarea unei munci oneste de către fostul condamnat pentru întreţinerea sa şi totodată este exclus de la reabilitare cel care duce un trai parazitar, care nu-şi asigură existenţa prin muncă cinstită559 . Solicitantul să fi avut o bună conduită (art. 137 alin. 1 lit. c) Codul penal actual). Conduita bună a fostului condamnat presupune integrarea deplină în societate, respectarea legilor şi a regulilor de convieţuire socială, nereducându-se numai la aspectul că nu a mai săvârşit infracţiuni. Conduita bună a condamnatului se examinează de către instanţa de judecată investită cu judecarea cererii de reabilitare, atât în familie, la locul de mună, în societate, cât şi în orice împrejurare în care condamnatul s-a aflat şi pe întreaga perioadă de la executarea pedepsei
Şt. Daneş, op. cit., p. 683; Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 429; 560 T.S., s.p., d. nr. 89/ 1972 în CD, 1972, p. 478; 561 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 430;
558 559

284

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

până la soluţionarea cererii de reabilitare560 . A patra condiţie pe care trebuie să o îndeplinească condamnatul priveşte achitarea în întregime a cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat, în afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare (art. 137 alin. 1 lit. d) actualul Cod penal). Îndeplinirea acestei condiţii reclamă o atenţie deosebită din partea instanţei de judecată, pentru a nu fi acordată reabilitarea unei persoane care s-a sutras cu rea-credinţă de la plata cheltuielilor de judecată ori a despăgubirilor civile şi care prin aceasta demonstrează că nu merită să fie reabilitată561 . Dacă neplata cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile nu se datorează relei credinţe a condamnatului, se poate dispune reabilitarea (art. 137 alin. final Cod penal actual). Noul Cod, în art. 168 stabileşte condiţiile pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească pentru a putea beneficia de reabilitarea judecătorească: a) Nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art.166; b) A achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri. 16.3.3. Admiterea sau respingerea cererii de reabilitare Instanţa sesizată cu cererea de reabilitare a fostului condamnat, constatând că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege, acordă reabilitarea condamnatului. Este posibil ca instanţa de judecată să constate neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea reabilitării şi atunci dispune respingerea cererii de reabilitare. Când respingerea se datorează neîndeplinirii condiţiilor de fond, o nouă cerere de reabilitare va putea fi făcută: - după trecerea unui termen de 3 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani – art. 138 Cod Penal actual. - după trecerea a 2 ani pentru condamnările la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani – art. 138 Cod penal actual; - după trecerea unui termen de un an în celelalte cazuri - art. 138 Cod penal actual. Aceste termene încep să curgă de la data când hotărârea prin care a fost respinsă cerearea de reabilitare a rămas definitivă (art. 138 alin. 1 Cod Penal actual). Condiţiile prevăzute pentru acordarea reabilitării vor fi îndeplinite şi în
285

Aurel Teodor Moldovan

intervalul de timp prevăzut pentru reînnoirea cererii de reabilitare (art. 138 alin. 2 Cod Penal actual). Dacă respingerea cererii de reabilitare se datorează neîndeplinirii condiţiilor de formă, procedurale, cererea de reabilitare poate fi reînnoită oricând cu excepţia cazului când cererea a fost respinsă ca premetură şi care va putea fi introdusă la împlinirea termenului de reabilitare (art. 138 alin. ultim C.pen. actual coroborat cu art. 497 alin. ultim C.proc. pen.). Art. 170 din noul Cod penal care reglementează reînnoirea cererii de reabilitare judecătorească, prevede că în caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere decât după un termen de un an, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotorâre definitive. Condiţiile prevăzute în art. 168 noul Cod penal trebuie să fie îndeplinite şi pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere. Anularea reabilitării judecătoreşti Potrivit dispoziţiilor art. 139 Cod penal actual sau art. 171 noul Cod penal, reabilitarea judecătorescă va fi anulată dacă după acordarea ei s-a descoperit că cel reabilitat mai suferise o altă condamnare care dacă ar fi fost cunoscută ar fi dus la respingerea cererii de reabilitare. Cauza care determină deci anularea reabilitării judecătoreşti o constituie existenţa unei condamnări definitive de care instanţa de judecată nu a avut cunoştinţă în momentul judecării cererii de reabilitare.

286

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL XVII ÎNŢELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ Titlul X din noul Cod penal cuprinde definirea unor termeni sau expresii din legea penală. Faţă de reglementarea în vigoare, proiectul noul Cod aduce câteva modificări şi completări. Modificările aduse acestei materii sunt următoarele: În ceea ce priveşte înţelesul noţiunii de „lege penală”, acesta a fost pus de acord cu reglementările constituţionale în vigoare (art. 73, lit.h) ), incluzând legea organică şi ordonanţa de urgenţă, dar şi acte adoptate anterior actualei Constituţii, care la data intrării în vigoare constituiau izvoare de drept penal (legi, Decrete – legi). S-a reformulat definiţia noţiunii de „public”, reţinându-se numai prima parte din definiţia actuală – art. 176 noul Cod penal: “Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice de drept public.”- dispoziţii suficient de cuprinzătoare pentru a exprima tot ceea ce se înţelege prin public. Ca urmare, au devenit inutile explicaţiile care erau date acestei noţiuni în legea actuală (art. 145). Pe de altă parte, formularea în vigoare, referindu-se şi la serviciile publice ca fiind cuprinse în noţiunea de public, dau naştere la interpretări contradictorii, existând servicii publice prestate şi de liber profesionişti (de exemplu. avocat, notar, executor judecătoresc etc.) De altfel, într-un sens foarte larg, orice agent economic care desfăşoară
562

G. Antoniu, “Noul Cod penal. Codul penal anterior.”, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2004, p. 49;

287

Aurel Teodor Moldovan

o activitate de utilitate generală (bănci, unităţi comerciale, transporturi, etc.) exercită un serviciu public sau deţine bunuri de utilitate publică, fără ca prin aceasta să se confunde cu autorităţile, instituţiile sau alte persoane juridice de drept public. De asemenea, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică poate fi efectuată şi de persoane juridice de drept privat, potrivit Constituţiei (art. 136 alin. 4) bunurile proprietăţii publice pot fi concesionate ori închiriate în condiţiile legii organice562 . Prin noua reglementare s-a reformulat noţiunea de „funcţionar public”, fiind adusă o modificare importantă conţinutului noţiunii de funcţionar public. În noul Cod penal, în acord cu soluţiile în materie din alte legislaţii şi cu convenţiile internaţionale în materie, noţiunea de funcţionar public (art. 175) va desemna persoana care cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: a) Exercită atribuţii specifice puterii legislative, executive sau judecătoreşti; b) Exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură; c) Exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui agent economic sau unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei alte persoane juridice declarată ca fiind de utilitate publică, atribuţii legate de relizarea obiectului de activitate al acesteia. Totodată, noul Cod penal a optat pentru asimilarea cu funcţionarii a persoanelor fizice care exercită o profesie de interes public, pentru care este necesară o abilitare specială a autorităţilor publice şi care este supusă controlului acestora (notari, executori judecătoreşti, etc.). Deşi aceste persoane nu sunt propriu-zis funcţionari publici, ele exercită atribute de autoritate publică, care le-au fost delegate printr-un act al autorităţii statale competente şi sunt supuse controlului acesteia, ceea justifică asimilarea lor cu funcţionarii. S-a renunţat la reglementarea noţiunii de „funcţionar” prevăzută de Codul penal în vigoare în art. 174, alin.2. Noţiunea de membru de familie a fost de asemenea, vizată de o modificare, în sensul că s-a renunţat la paralelismul de reglementare din Codul penal actual, care utilizează atât noţiunea de „rude apropiate” – art. 149, cât şi pe cea de „membri de familie” – art. 1491. Sensul oferit de noul Cod noţiunii de membru de familie (art. 177) vine să absoarbă în totalitate în conţinutul său noţiunea de rude apropiate, dar cuprinde în egală măsură şi persoanele care au stabilit legături asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, cu condiţia
288

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

convieţuirii. În acest fel, noţiunea de membru de familie folosită de către noul Cod penal este armonizată cu cea deja consacrată de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. În cazul expresiei „consecinţe deosebit de grave”, acestea au fost definite prin raportare la paguba materială produsă. Astfel, potrivit art. 183 noul Cod penal se menţionează că prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei”, renunţânduse la partea finală cuprinsă în reglementarea actuală, referitoare „o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzate vreuneia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice” De asemnea, au fost definite o serie de noţiuni care nu îşi găsesc reglementare în actualul Cod penal şi care sunt utilizate în reglementarea unor infracţiuni preluate din legislaţia specială, astfel au fost introduse noţiuni precum sistem informatic şi date informatice (art. 181), instrument de plată electronică (art. 180), exploatarea unei persoane (art.182). Art. 150 din actualul Cod penal care reglementează noţiunea de „secrete de stat şi înscrisuri oficiale” cunoaşte o denumire şi explicaţie diferită în noul concept al codului penal, care face referire în art. 178 la noţiunea de „informaţii secrete de stat şi înscrisuri oficiale”. În fine, reglementarea calculului timpului a fost completată cu câteva precizări suplimentare, cerute datorită faptului că, atât în partea generală, cât şi în partea specială, există numeroase norme care prevăd majorarea sau reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o anumită fracţie. Astfel, potrivit art. 186, care se referă la calculul timpului, alin. 2 se arată că, dacă limita de pedeapsă este exprimată într-un termen pe luni care nu este divizibil cu fracţia de majorare sau reducere ce ar urma să se aplice, fracţia se va aplica asupra termenului transformat în zile, după care durata obţinută se transformă în luni. În acest caz, luna se socoteşte de 30 de zile şi se iau în calcul doar zilele întregi rezultate din aplicarea fracţiei. În cazul limitelor de pedeapsă exprimate în ani, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile menţionate mai sus, transformarea făcânduse între ani şi luni. Prin acest mod de calcul s-a urmărit eliminarea soluţiilor neunitare, cu care se confruntă practica judiciară datorită absenţei unei precizări legale referitoare la modul de calcul al termenelor în situaţia în care prin aplicarea unei fracţii de reducere sau de majorare s-ar fi obţinut un rest.

289

dar şi a sancţiunilor pe care le poate aplica statul  dreptul de a pedepsi şi Caracterele dreptului penal: caracterul de drept public Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept: 1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT Definiţie  ramură de drept şi reprezintă ansamblul normelor juridice edictate de stat prin care se stabilesc faptele care constituie infracţiuni. CAPITOLUL I.SCHEME ŞI PRACTICĂ JUDICIARĂ 18. Obiectul dreptului penal  constă în relaţiile care privesc faptele ce sunt considerate a fi infracţiuni şi pedepsele ce se stabilesc şi se aplică celor care săvârşesc infracţiuni. drept execuţional penal 3. pedepsele ce se aplică şi dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni.1. pentru apărarea ordinii de drept. drept civil 4. drept procesual penal 2. drept medical Principiile fundaPrincipiile fundamentale ale dreptului penal: mentale ale drepprincipiul legalităţii tului penal: principiul umanisumului principiul egalităţii în faţa legii penale principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale 290 Sacrinile dreptului penal caracterul autonom caracterul unitar .  stabilirea faptelor ce reprezintă infarcţiuni prevenirea lor  arătarea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XVIII STRUCTURA TEMELOR .

modificarea şi stingerea raportului juridic penal Raportul juridic penal se naşte o dată cu intrarea în vigoare a normei penale incriminatoare. iar pe de altă parte au în vedere coduri 291 . LEGEA PENALĂ NOŢIUNEA DE LEGE PENALĂ ŞI CATEGORII DE LEGI PENALE Legile penale generale dispoziţii de drept penal cu caracter de principiu. defapt codul penal în ansamblu ca lege ordinară pentru a fi deosebită de legea specială .2. acestea devenind izvoare de  drept penal în măsura în care ele sunt ratificate Legile penale complimentare care au o sferă de incidenţă sau aplicare  mai restrânsă Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale  Raportul juridic penal  Subiect: este pe de o parte statul ca subiect dominant. aceasta fiind hotărârea judecătorească de condamnare rămasă definitivă. Legile penale speciale au în vedere în primul rând partea specială a codului penal. 18. acestea fiind normele din partea generală a codului penal. Existenţa raportului juridic de conflict se face de către organul judiciar competent. ca destinatar al obligaţiei  Conţinut: se referă la drepturile şi obligaţile ce revin subiecţilor ai raportului juridic penal  Obiectul: îl constituie acţiunile pe care titularii drepturilor le efectuează sau le poate pretinde şi pe care ceilalţi subiecţi au obligaţia de a le săvârşi sau obligaţia de a se abţine de a le săvârşi. în forma cerută de lege. normă ce prevede drepturile şi obligaţiile participanţilor la acest raport. iar pe de altă parte subiect al raportului juridic penal este persoana fizică.DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ principiul personalităţii răspunderii penale principiul individualizării sancţiunilor de drept penal Izvoarele dreptului penal Principalele izvoare ale dreptului penal: Constituţia României  Codul penal  Tratatele şi Convenţiile internaţionale. Naşterea. CAPITOLUL II.

Aurel Teodor Moldovan penale speciale (Codul Justiţiei Militare) sau legi penale speciale ce cuprind dispoziţii derogatorii de la dreptul obişnuit. Norme penale generale . După criteriul cuprinderii dispoziţiei şi sancţiunii în cadrul aceleeaşi norme . NORMELE DE DREPT PENAL ŞI CATEGORII DE NORME PENALE Norme de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific determinat de particularitatea reglementării relaţiilor de apărare socială.norme ce sunt incomplete în ceea ce priveşte conţinutul lor. Când vin în concurs cu legea penală generală cât şi cu legea penală specială. modifică sau sting raporturile juridice penale Norme penale speciale sunt cele care expun condiţiile în care o faptă constituie o infracţiune şi pedeapsa ce se aplică.sunt cele care cuprind condiţiile în care se nasc. clasificându-se la rândul lor în : Norme de incriminare cadru/ norme în alb conţin o dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţiune corespunzătoare. prevederea faptei interzise făcându-se ulterior prin alte acte normative Norme penale de trimitere şi de referire: 292 A. regula ce se va aplica în această situaţie este : Legea penală specială derogă de la legea penală generală şi se completează cu aceasta Legile penale cu durată nedeterminată (pemanente) sunt cele obişnuite. După conţinutul şi sfera de incidenţă B. Legile penale temporare sau predeterminate sunt acele legi care în conţinutul lor cuprind o dispoziţie ce limitează aplicarea lor în timp până la o dată calendaristică sau până ce încetează starea care a determinat adoptarea unei astfel de legi. Norme penale unitare ce cuprind în conţinutul lor atât dispoziţia cât şi sancţiunea Norme penale divizate.

autentică (legală) făcută de legiuitor . Interpretarea oficială este obligatorie Deosebire Interpretarea neoficială nu are forţă obligatorie 2.DREPT PENAL.cele care sunt incomplete în ceea ce priveşte dispoziţia sau sancţiunea. Interpretarea oficială. 1.este interpretarea făcută de un organ oficial şi poate fi: . 293 . 2) Interpretarea raţională sau logică constă în aflarea înţelesului normei. Metode de interpretare a legii penale : 1) Interpretarea literală sau gramaticală constă în aflarea înţelesului normei penale cu ajutorul textului în care este exprimată norma penală. voinţă exprimată în dispoziţiile legii pentru a putea stabili dacă acestea sunt aplicabile cazului concret. Interpretarea neoficială / doctrinară – este cea făcută de oamenii de ştiinţă care se materializează în tratate. . Cu alte cuvinte această interpretare are în vedere analiza textului sub toate aspectele. are ca şi scop aflarea voinţei legiutorului. PARTEA GENERALĂ • norme de trimitere . funcţiile propoziţiilor în frază). respectiv: etimologic (înţelesul cuvintelor). stilistic (modul de exprimare). ci se subordonează faţă de normele INTERPRETAREA LEGII PENALE Interpretare în sensul legii penale.cauzală (de caz) făcută de organul judiciar.după ce se completează cu dispoziţia sau sancţiunea din norma complinitoare nu devin independente. sintactic (funcţiile cuvintelor în propoziţie. a legii penale cu ajutorul elementelor logice. care se va completa de la alte norme la care fac trimitere • norme de referire .

are în vedere faptul că pentru situaţii identice trebuie să existe soluţii identice/adagiul “ubi eadem ratio. inadmisibile. 4) Interpretarea sistematică constă în faptul că norma va fi interpretată în corelaţie cu alte dispoziţii sau cu alte legi. dacă legea permite mai mult. 3) Interpretarea istorică . iar interpretul constatând acest lucru restrânge înţelesul legii făcând astfel o interpretare restrictivă în conformitate cu voinţa leguitorului 294 Interpretarea logică se face după anumite raţionamente Felurile interpretării după rezultat .îşi are originea în adagiul ‘legis dixit plus quam voluit’ se ajunge la constatarea că legea spune mai mult decât a voit leguitorul.potrivit acestei interpretări se ia în considerare istoria sau istoricul legii ce urmează a fi interpretate. expunerile de motive.demonstrează faptul că acolo unde există o alta raţiune trebuie să existe şi o altă rezolvare juridică/ cine susţine o teză neagă teza contrarie. 5) Interpretarea legii prin analogie unde înţelesul unei norme penale se va face cu ajutorul alteia care prevede însă un caz asemănător şi care este mai clar. acest lucru presupune faptul că noţiunea de mai mult incorporează şi noţiunea de mai puţin. dezbaterile parlamentare.Aurel Teodor Moldovan Raţionamentul a fortiori – cu ajutorul acestuia se demonstrează faptul că. Raţionamentul reductio ad absurdumorice altă interpretare decât cea pentru care se pledează ar duce la consecinţe contrare legii. Raţionamentul a pari. Sunt astfel interpretate actele preliminare. ubi idem jus”. proiectele. implicit permite mai puţin. Raţionamentul per a contrario. Interpretarea conformă cu legea/ declarativă – se bazează pe adagiul ‘lex dixit quam voluit’ – această interpretare constată faptul că textul exprimă exact intenţia şi voinţa legiuitorului Interpretarea restrictivă . absurde.

2 consideră infracţiunea săvârşită pe teritoriul ţării şi atunci pe teritoriul ţării sau pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii. Principiul teritoriatăţii : reglementat de art 3 din Actualul Cod penal. Infracţiuni săvârşite pe teritoriul ţării. Conform acestui principiu legea penală se aplică în exclusivitate pe întreg teritoriul ţării pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României fără a face distincţie între calităţile diferite pe care le pot avea făptuitorii. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu 1. respectiv de art 8 din Viitorul Cod penal “Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României”. 143 alin. respectiv art 13 din Viitorul Cod penal prevad că “Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârsite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care. nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român”.porneşte de la ‘lex dixit minus quam volui’ – textul spune mai puţin decât a voit legiuitorul. în conformitate cu convenţiile internaţionale. situaţie în care fapta se consideră săvârşită pe teritoriul ţării române/ Art.DREPT PENAL. Art 8 din Actualul Cod penal. PARTEA GENERALĂ Interpretarea conformă cu legea/ declarativă Interpretare extensivă . Excepţii de la principiul teritoralităţii infracţiuni săvârşite la bordul navelor şi aeronavelor străine flat pe teritoriul ţării noastre.orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat la art 142 sau pe o navă ori aeronavă română aflată în afara graniţelor ţării. preferându-se sensul restrictiv. caz în care interpretul extinde aplicarea legii făcând astfel o interpretare extensivă conformă voinţei legiuitorului LIMITELE INTERPRETĂRII – Este unanim admis că legile penale sunt de strictă interpretare (poenalia sunt strictissimae interpretationis) şi că înţelesul lor nu poate fi extins prin interpretare. Navele şi aeronavele militare sau guvernamentale acestea se află pe teritoriul ţării doar cu aprobarea specială a guvernului român şi reprezintă statul căruia îi aparţin infracţiunile săvârşite la bordul lor şi nu vor 295 .

de către cetăţeni străini ori apatrizi care nu domiciliază în România. 2. neavând nici o cetaţenie.” Infracţiunea să fie săvârşită în străinătate Condiţiile necesare pentru aplicarea principiului Fapta să fie considerată infracţiune de legea penală română Infractorul trebuie să fie cetăţean român sau persoană fără cetăţenie dar cu domiciliul în România. respectiv art 10 din Viitorul Cod penal Acest principiu prevede faptul că legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării. reglementat de art 4 Actualul Cod penal. respectiv art 11 din Viitorul Cod penal. Aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite în afara teritoriuţării lui 1. are domiciliul în ţară. fapte prevăzute de lege. Trebuiesc însă îndeplinite anumite condiţii dacă făptuitorul este cetăţean străin sau apatrid care nu domiciliază în România: • să existe o dublă incriminare în sensul ca fapta să fie prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită • infractorul să fie cetăţean străin sau dacă nu are cetăţenie să nu aibă domiciliu în România • făptuitorul să se afle în ţară. infracţiune săvârşită împotriva statului român sau contra vieţii. faptele săvârşite la bordul acestora. cad sub incidenţa statului român.Aurel Teodor Moldovan cădea sub jurisdicţia statului român. Principiul realităţii (sau principiul protecţiei reale sau al naţionalităţii pasive) – în conformitate cu prevederile art 5 din Actualul Cod penal. respectiv art 9 Cod penal viitor “Legea penală se aplică infracţiunilor savârşite în afara teritoriului ţarii. Principiul personalităţii legii penale. Soluţionarea acestor conflicte se face pe calea dreptului internaţional şi nu a dreptului penal. integrităţii corporale ori sănătăţii unui cetăţean român. Principiul personalităţii este cel care stabileşte competenţa exclusivă a legii penale. aceasta aplicându-se chiard acă făptuitorul a fost condamnat în străinătate. dacă faptuitorul este cetaţean român sau dacă. Principiul universalităţii legii penale îşi găseşte consacrarea în art 6 din Actualul Cod penal. 296 . 3. În cazul navelor şi aeronavelor folosite în scop comercial.

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ EXTRĂDAREA DEFINIŢIE  este un act bilateral între două state în baza cărui un stat pe al cărui teritoriu s-a rejugiat un infractor sau un condamnat îl predă la cerere.23 din Legea 302/2006 nu pot fi extrădaţi de către România  să nu fie în România pronunţată pentru aceeaşi infracţiune o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. Sistemele de acordare a extrădării sistemul politic sistemul jurisdicţional sistemul mixt 297 . altui stat pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat Condiţii cu privire la infracţiune:  infracţiunea să fi fost săvârşită pe teritoriul statului solicitant sau împotriva intereselor acestuia şi să nu fie aplicabilă legea solicitat  să existe dubla incriminare în sensul că fapta să fie incriminată în legile ambelor state  pedeapsa prevăzută să fie privaţiunea de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă Condiţii cu privire la infractor :  infractorul să fie cetăţean străin  potrivit art. de achitare sau de încetare a procesului penal sau să nu existe o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. extrădarea să nu fie solicitată pentru o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a perCondiţii privind soanei vătămate urămirea penală sau executarea să nu fi intervenit potrivit oricăruia dintre statele pedepsei: membre la extrădare amnistia. prescripţia sau orice altă cauză care înlătură răspunderea penală Principiul specialităţii extrădării C  persoana extrădată nu poate fi judectă pentru altă infracţiune decât pentru cea care s-a acordat extrădarea şi nu poate fi obligată la executarea unei alte pedepse decât pentru cea a cărei executare s-a solicitat extrădarea.

Aurel Teodor Moldovan principiul activităţii  art. I. indiferent de legea penală a statului al cărui cetăţean ar fi infractorul sau persoana vătămată 3. Parte generală. ediţia a III-a revăzută şi adăugită. M. Aplicarea legii penale în spaţiu563 1. a produs un accident de circulaţie în care a fost ucis cetăţeanul german K. art 3 Cod penal principiul neretroactivităţii legii penale  Aplicarea legii penale în art.M.2 C.13 Cod penal actual. cetăţean italian aflat în excursie turistică în ţara noastră. exclusiv şi necondiţionat. În sarcina lui E. R : Infracţiunea fiind săvârşită pe teritoriul României se aplică legea penală română. 16 Cod penal actual principiul aplicării legii penale mai favorabile  art.W. în timpul unei escale în portul Singapore. a determinat căderea în mare a lui O. 10 – 16 Cod principiul retroactivităţii legii penale  art. R : Fapta fiind săvârşită în apele teritoriale ale României este aplicabilă legea penală română. au sustras de la bordul navei care transporta mărfuri din R.A şi G.. art 6 Cod penal viitor PRACTICĂ CAPITOLUL II 1. găsindu-şi moartea prin înec.I.penal actual Cod penal principiul ultraactivităţii  art. marinari pe un cargou românesc.I. S.P. Aceeaşi soluţie şi dacă fapta s-ar fi comis în afara mării teritoriale. O. Bucureşti 1996 298 . Constantin Mitrache.I.D. Casa de editură şi presă “Şansa”.10 Cod penal. art 5 Viitorul Cod penal Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive  art. M. 5 penal. s-a reţinut faptul că.P. în timp ce se afla la pescuit pe Marea Neagră împreună cu alţi pescari. Se pune întrebarea dacă fapta de ucidere din culpă cade sau nu sub incidenţa legii noastre penale. Culegere de probleme din pactica judiciară pentru uzul studenţilor.11 Cod penal actual timp  art.C. printr-o manevra greşită a bărcii pe care o conducea. 14 şi 15 Cod penal actual.L. Din cauza unei lovituri suferite în cădere şi a valurilor mari. fapta săvârşită pe ambarcaţiunea română fiind considerată pe teritoriul ţării. conducând neatent autoturismul proprietatea sa.. 2. aflat şi el ca turist în ţara noastră Se cere a se arăta dacă fapta cade sau nu sub incidenţa legii noastre penale şi dacă făptuitorul poate pretinde să i se aplice legea penală italiană care îi este mai favorabilă.. nu a putut să înoate şi nu a putut fi salvat.Drept penal român. art 3-7 din Viitorul alin.R. 563 Constantin Bulai.

2004 şi a solicitat să se procedeze în conformitate cu prevederile art. Totodată instanţa constatând că inculpatul a comis infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei iugoslave. iar după executarea pedepsei a fost predat autorităţilor române. care a fost arestat provizoriu de către autorităţile judiciare bulgare. s-a reţinut fapta că a trecut fraudulos în Iugoslavia şi fiind prins de autorităţile iugoslave a fost trimis în judecată şi condamnat pentru infracţiunea de trecere ilegală a frontierei. Fiind trimis în judecată pentru trecerea frauduloasă a frontierei române acesta a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea. Intr-o interpretare restrictivă regula prevăzută la art 36 Cod penal se referă numai la infracţiunile concurente săvârşite pe teritoriul ţării noastre. nu şi la situaţia în care una dintre infracţiuni a fost săvârşită pe teritoriul altei ţări. Bucureşti. tribunalul reţine că prin rechizitoriul nr. secţia a II-a penală. a procedat la recunoaşterea hotărârii judecătoreşti iugoslave şi prin aplicarea dispoziţiilor din art 36 a scăzut din pedeapsa aplicată pedeapsa executată în Iugoslavia. PARTEA GENERALĂ Coreeană. Efecte. Examinând actele dosarului. R : soluţia este controversată. încheiere din Camera de Consiliu din 29 septembrie 2004) La data de 17.N. Se cere a se arăta dacă soluţia pronunţată este cea corectă. Intr-o interpretare extensivă recunoaşterea hotărârii străine este posibilă în toate cazurile în care aceasta poate produce efecte juridice pe teritoriul ţării noastre.20905/AD/ 17.09. 2.K. Extrădare. Intervenţia prescripţiei executării pedepsei.3 şi4 din Legea 302/2004 privind extrădarea în privinţa inculpatului G.2. iar recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine.09.. chiar dacă astfel de efecte nu sunt explicit prevăzute de legea penală română. în vederea producerii de efecte juridice pe teritoriul României nu este admisibilă decât în cazuri ca acela din speţă pentru care nu există o prevedere explicită a legii..DREPT PENAL. un număr de 8 bare de zinc pe care le-au vândut unor localnici. în această opinie soluţia este criticabilă. (Trib. în sarcina lui M. în această concepţie soluţia este corectă.67 alin. 2168/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost trimis în 299 . Prescripţia executării pedepsei împiedică efectuarea formalităţilor de extrădare a condamnatului în vederea executării pedepsei. Este de dorit însă o intervenţie a legiuitorului care să prevadă explicit efectele juridice obligatorii sau facultative ale hotărârii penale străine recunoscută de instanţele române.2004 Inspectoratul General al Poliţiei Române –Biroul Naţional Interpol a sesizat Tribunalul Bucureşti cu adresa nr. Fapta celor trei marinari cade sau nu sub incidenţa legii penale române şi în baza cărui temei ? R : Infracţiunea săvârşită pe nava română este considerată săvârşită pe teritoriul ţării (art 143 Cod penal) şi este incidentă legea penală română (art 3 Cod penal) 4.

06.1997. Aceste fapte au fost stabilite prin administrarea următoarelor probe: declaraţiile inculpatului. Prin referatul 2168/P/1997 din 19. Potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale.penal. conţine din 0. proces-verbal de prindere în flagrant. La scurt timp după ce a intrat în posesia punguţei cu droguri. începând de la 19.06. inculpatul a fost reţinut de organele de poliţie. dosarul fiind înregistrat pe roul Tribunalului Bucureşti. s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea de trafic de stupefiante. a fost condamnat la o pedeapsă de 1an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr.K. În ziua de 14. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus obligarea acestuia de nu părăsi raza teritorială a Municipiului Bucureşti pe o durată de 30 de zile.1997. care i-au oferit spre vânzare o punguliţă din celofan ce conţinea un praf de culoare cafenie.pen. Din cercetările efectuate în cauză a reieşit faptul că inculpatul a intrat în ţară la începutul din lunii iunie 1997 prin punctul vamal – Aeroportul Otopeni în calitate de turist şi s-a cazat iniţial la Hotelul Bucegi. inculpatul s-a deplasat în zona Grozaveşti cu intenţia de a intra într-un bar şi a fost acostat de două persoane ce păreau a fi de naţionalitate arabă. Prin procesul-verbal din 14. raport de constatare fizico-chimică analiza droguri şi declaraţii martori.03. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepseşte de art. Fapta inculpatului G.1997.06. prin mandatul de arestare preventivă 2094/15. La data de 15. Inculpatul G. care la data de 14.1997 a fost depistat de organele de poliţie având asupra sa o punguliţa ce conţinea 0.0629grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol.06.1 C.K.1997 în jurul orelor 15 în zona Podului Grozăveşti.312 alin.Aurel Teodor Moldovan judecată inculpatul G. autorităţilor judiciare din Bulgaria .95294 din 14.06. plătind pentru ele suma de 200.1997.1998. rămasă definitivă la data de 03. punguţa din material plastic care conţinea o pulbere de culoare bej şi a fost găsită la inculpatul G. 3729/1997. rezultă faptul că inculpatul.09.312 alin.312 C. Prin adresa 20905/AD/17. sub nr.000 lei. apoi la Hotelul Dâmboviţa.06. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. iar la data de 19. secţia a II-a penală. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepseşte de art.1 C.K.09. Conform expertizei tehnice nr. Inspectoratul General al Poliţie Române –Biroul Naţional Interpol a solicitat autorităţii române transmiterea documentelor oficiale pentru extrădarea inculpatului. Tribunalul Bucureşti secţia a II-a penală a emis împotriva inculpatului man00 300 . Inculpatul a recunoscut că a înţeles că în acea punguţă se aflau droguri care puteau fi fumate şi a fost de acord să le cumpere.pen.2004.0629 grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol. a fost depistat de organele de poliţie având asupra sa o punguliţă din celofan ce conţinea 0.1997 pe o perioadă de 5 zile.06.06.163/1997 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a II-a penală.1997.07.2007 până la 18.K.0629 grame heroină amestec cu cofeină şi paracetamol. aflându-se la data de 14.06.1997 s-a început urmărirea penală împotriva sus-numitului pentru infracţiunea de deţinere de stupefiante prevăzută de art. arestat provizoriu la data de 16.1997.2004 pe o durată de 40 de zile.06.K.

iar alin. iar până la judecarea definitivă a cauzei a fost adoptată Legea 104/1. datorită intrării în vigoare a Legii 143/2000 ( M. În speţă.K. NOTĂ: Legea nr. în baza art. Art. în executarea aceleiaşi rezoluţii. Termenul de prescripţie se socoteşte de la dat când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.208 raportat la art. fără a fi reţinut existenţa unor circumstanţe atenuante.DREPT PENAL. Minori. 362/3.1999.pen. deoarece inculpatul a comis ultima infracţiune de furt ce intră în compunerea infracţiunii continuate după modificarea art.1 lit. prevede că prescripţia înlătură executarea pedepsei principale. care a ridicat minimul special al pedepsei pentru infracţiunea de furt calificat de la un an la 3 ani închisoare.222/05.209 lit.O. tribunalul a constatat existenţa unui impediment la extrădare pentru inculpatul G. este nelegală.pen. în speţă de la data de 03. 534/21. PARTEA GENERALĂ datul de executare a pedepsei închisorii nr. şi a apreciat că în speţă nu sunt întrunite dispoziţiile art. 4.2000). pedeapsa de 3 ani închisoare. Având în vedere că a intervenit prescripţia executării pedepsei.b al art. Întrucât la data de 16 octombrie 1990. Infracţiunea continuată.07. pentru care i s-a aplicat de prima instanţă.126 C.1 C.218/1977 şi a repus în vigoare. care a majorat minimul şi maximul pedepsei. prin efracţie.03.pen. când au săvârşit infracţiunea de evadare din starea de deţinere preventivă.67 din Legea 302/2004. a redus pedeapsa la 2 ani închisoare. în perioada octombrie – 18 noiembrie 1996. toate dispoziţiile 301 .2004.O. dacă cea din urmă dintre acţiunile componente ale acestei infracţiuni a fost săvârşită după intrarea în vigoare a legii penale noi.K. 3. cu aplicarea art.03.2 din această lege şi nu în art. motiv pentru care a apreciat că a intervenit prescripţia executării pedepsei la data de 03.41 alin. prin Legea140 din 14 noiembrie 1996.08.2 C. se va aplica – pentru întreaga infracţiune – pedeapsa prevăzută de legea nouă. Pe de altă parte. Aplicarea legii penale în timp. În cazul infracţiunii continuate. admiţând apelul inculpatului.pen.2006) fără ca soluţia instanţei să fie afectată.312 aln. se încadrează în dipsoziţiile art. mai multe acţiuni de furt. Decizia instanţei de apel care.2 alin. prevede că termenul de prescripţie a executării pedepsei este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată.i. în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea.209 C. cu unele modificări.1992 care a abrogat Decretul nr.1998.10.09.. Aplicarea legii penale în timp. inculpatul a săvârşit.penal. dar nu mai mult de 15 ani. inculpaţii erau minori.302/2004 a fost ulterior abrogată prin Legea 224/2006 ( M. în prezent fapta pentru care a fost condamnat numitul G. 125 C.

g) şi alin.. i) şi g) şi a lin. 15 C. în accepţiunea art. prevăzută de art. d) raportat la art. pen. şi art. nr. pr. a).1998. numai la reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile. (2) C. rămasă definitivă prin decizia penala nr.13 alin.. 310 din 8 iunie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti. în sensul majorării cuantumului „consecinţelor deosebit de grave”. pen. Pe calea contestaţiei la executare se poate ajunge. pen. cu aplicarea art. petentul D. pen.C. s-a pronuntat si prin sentintele nr. (Trib. pen. iar după rămânerea definitivă a hotărârii. În motivarea contestaţiei. 310 din 8 iunie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti. 146 C. privind cuantumul prejudicial au fost modificate prin O. întemeindu-se pe dispoziţiile art. c) C. 75 lit. Deşi dispoziţiile art. se impune. pen. Contestaţie la executare564 . dispoziţiile art. Analizând actele şi lucrările dosarului. pen.G. secţia I penală. 146 C.U. c) C. împreună cu Tribunalul Bucureşti. 208 şi art. aşadar.Aurel Teodor Moldovan cuprinse în Titlul V din Partea generală a Codului penal ( Minoritatea). 41 alin. tribunalul reţine următoarele: Prin sentinţa penală nr. pag 42-45 In acelasi sens. 208 şi art. 456/2001. a fost condamnat la 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. pen.. 458 C. pen. 461 lit. pen. în baza art. astfel. pen.. sectia I penala. 209 lit. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004.05. i). 209 lit. pen. Pen. ca în cauză să se facă aplicarea Decretului 218/1977 care.pen. ultim C. 41 alin. prevede numai măsuri educative. se arată. 75 lit. 15 C. Modificarea cuantumului „consecinţelor deosebit de grave” Schimbarea încadrării juridice. fără să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei. 15 C. Stabilirea încadrării juridice a faptei conform legii noi este numai un raţionament utilizat pentru a se constata dacă legea nouă este mai favorabilă şi pentru a verifica. a fost condamnat la o pedeapsa de 11 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave. sentinţa nr.1998-28/29.C. 610 din 6 mai 2004 si nr. 3797 din 5 octombrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie. ultim C. aplicabilitatea dispoziţiilor art. şi art. textul de lege trebuie interpretat ca referindu-se la intervenţia „legii penale mai favorabile”. cu aplicarea art. şi art. 207/2000. reţinându-se că în perioada 27/28. 1514 din 22 noiembrie 2004 ) 565 Condamnatul D. Tribunalul Bucuresti. secţia I penală. secţia penală. spre deosebire de Codul penal. a formulat contestaţie la executare cu privire la sentinţa penală nr. însă încadrarea juridică rămâne cea stabilită în hotărârea contestată. 11 C. a). se arată că prin sentinţa penală contestată. este admisibilă contestaţia la executare în cazul modificării art. 564 565 302 ..06.1 C. (2) C. folosesc sintagma „lege care prevede o pedeapsă mai uşoară”. Aplicarea legii penale in timp Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. aprobată prin Legea nr. Prin urmare. 1437 din 5 noiembrie 2004. Bucuresti. secţia I penala.

208 şi art. În raport cu cele de mai sus. prevăzută de art. a).2000. datorita modificării art. a intrat în vigoare O. cu aplicarea art. de persoana condamnatului şi de conduita acestuia în timpul executării pedepsei şi de timpul cât a executat pedeapsa. pen. 15 C. 146 C. spre deosebire de infracţiunea pentru care a fost condamnat.12. 75 lit. când după rămânerea definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară.000 lei prin Legea nr. ultim C. (2) C. 458 C. (1) C. chiar daca soluţionarea acesteia implica stabilirea încadrării juridice prin raportare la dispoziţiile legii noi sin u la cele reţinute prin hotărârea de condamnare contestată. cuantum care a fost majorat la 2. 15 alin. a fost odată sancţionat cu „mustrare” la data de 23.. pen. Pen. (15 ani).. Conform dispoziţiilor art.G. (2) C. şi g) C..U. deoarece pedeapsa aplicata condamnatului (11 ani închisoare) este mai mica decât maximul special prevăzut de legea noua. Aceste dispoziţii sunt aplicabile în cauza. 208 şi art.2000). 207/2000 care a modificat dispoziţiile art. asa cum rezulta din caracterizarea întocmita de Penitenciarul Rahova. şi art. pen. (1) lit. tribunalul apreciază ca admisibila contestaţia la executare. ce a intrat în vigoare la data de 25.000. i) şi g) şi alin. pen. (1) C..2001. condamnatul a executat o perioada de 6 ani şi 4 luni închisoare si. fiind apreciat pentru respectul acordat cadrelor din penitenciar şi nu a intrat în conflict cu alţi deţinuţi. c) C. ţinându-se seama de infracţiunea săvârşita.10. având în vedere denumirea marginală a art. la data de 22. 75 lit. pen.. i). 209 lit. aplicarea legii noi ar determina o alta Încadrare juridică a faptei săvârşite de condamnat. a pătruns în timpul nopţii şi prin efracţie în sediile unor societăţi comerciale şi în apartamentele unor persoane fizice şi a sustras bunuri în valoare totala de 114.2003 pentru deţinere de obiecte interzise (fierbător improvizat) şi recompensat de 31 de ori cu suplimentarea drepturilor la pachet şi vizita pentru modul în care si-a îndeplinit sarcinile încredinţate. pr. pen.07. Contestaţia este admisibila.000. iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea noua. nr. Conform dispoziţiilor art. pen. deşi se foloseşte sintagma „o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară” aceste dispoziţii trebuie interpretate ca „o lege penală mai favorabilă” prin raportare la art. pen.000 lei. După rămânerea definitive a hotărârii de condamnare (5. a avut o atitudine cuviincioasa. Din pedeapsa aplicata. şi art. 15 alin. în sensul ca prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o paguba materiala mai mare de 1.000. 546/2001.000 lei. sancţionata cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani. c) C. pedeapsa aplicata poate fi redusa. 41 alin. cu referire la art. d) raportat la art. pen. a).DREPT PENAL. 146 C. cu aplicarea art. 209 alin. 13 C. 41 alin. pen. deoarece.11.000. respective infracţiunea prevăzută de art. şi sancţionata cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani. pen. PARTEA GENERALĂ alţi doi inculpaţi. pen. 461 lit.000. şi anume „aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive.” La stabilirea legii penale mai favorabile (prin compararea legii aplicabile până la soluţionarea definitive a cauzei cu legea ce a intervenit după rămânerea 303 .

192 alin. 310 din 8 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti. S-a dispus anularea MEPI nr. iar onorariul avocatului din oficiu. creând o inegalitate nejustificata între cei judecaţi ulterior şi cei care au fost judecaţi anterior apariţiei legii mai favorabile. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. 310 din 8 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti. prin reducerea pedepsei în anumite condiţii prevăzute de lege. secţia I penală. 15 C. Tribunalul apreciază ca în cauza sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. pen. condamnatul a executat din pedeapsa aplicată 6 ani şi 4 luni închisoare şi a avut o atitudine deosebită pe perioada executării pedepsei şi pe cale de consecinţă. pen. 458 şi art. a intervenit o lege penală mai favorabilă ce prevede o pedeapsă mai uşoară. raportat la cuantumul prejudiciului. pr. Pe calea contestaţiei se poate ajunge astfel. a fost redusă la 8 ani închisoare. în cuantum de 200. Scopul dispoziţiilor legale mai sus menţionate este tocmai acela. Aplicând criteriile privind condiţiile de incriminare şi sancţionare. 464/2000 emis în baza sentinţei penale nr. urmează sa fie avute în vedere toate criteriile şi regulile de determinare a legii penale mai blânde. încadrarea juridică rămânând cea stabilita în hotărârea contestată.Aurel Teodor Moldovan definitive a hotărârii de condamnare şi înainte de executarea integrala a pedepsei).. (1) C. s-ar reduce sfera de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei 304 . d) C.. cu referire la art. pedeapsa aplicată este mai mica decât maximul special prevăzut de legea nouă. pen. iar pedeapsa de 11 ani închisoare ce a fost aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. În consecinţă. Dacă s-ar da o altă interpretare acestor dispoziţii. deoarece după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi înainte de executarea în întregime a pedepsei de 11 ani închisoare. poate beneficia de dispoziţiile legii mai favorabile. se constata ca modificarea art. numai la reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile. pr. Stabilirea încadrării juridice a faptei conform legii noi este numai un raţionament utilizat pentru a se constata daca legea noua este mai favorabila. să beneficieze de legea penală mai favorabilă.000 lei. influenţează încadrarea juridică a faptei în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca o formă agravată producerea consecinţelor deosebit de grave. 15 alin. (3) C. secţia I penala şi emiterea unui nou mandate de executare a pedepsei stabilita prin prezenta.. verificând astfel aplicabilitatea dispoziţiilor art. pen. 146 C. pen. pen. ca şi aceştia din urma. a fost admisă contestaţia la executare. Conform art. 461 lit. în conformitate cu dispoziţiile art. 15 C.

după importanţa pe care le au pentru existenţa infracţiunii: • condiţii esenţiale (numite şi constitutive).3.DREPT PENAL. la locul şi timpul săvârşirii infracţiunii. ci în plus este necesar ca fapta să fie prevăzută de lege ca infracţiune şi să fie ca atare snacţionată CONŢINUTUL INFRACŢIUNII Prin noţiunea de structură a conţinutului infracţiunii se înţelege modul în care se grupează în cadrul conţinutului infracţiunii diferitele elemente care alcătuiesc acest conţinut şi raporturile care se stabilesc între acestea.condiţii care ajută la alcătuirea conţinutului infracţiunii în vreuna dintre variantele ei agravante sau atenuante după existenţa lor în momentul săvârşirii infracţiunii: • condiţii preexistente .cele referitoare la producerea unui anumit rezultat. PARTEA GENERALĂ 18.în rândul acestora vor intra cele care se referă la obiectul infracţiunii. CAPITOLUL III. ca de exemplu condiţia ca obiectul să se afle într-un anumit loc. la obiectul infracţiunii. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii Pericolul social al infracţiunii Vinovăţia ca trăsătură esenţială: intenţia culpa praeterintenţia pentru existenţa infracţiunii nu este suficient să existe o faptă care prezintă pericol social prevederea fapteti în legea penală şi să fie săvârşită cu vinovăţie. la subiecţii infracţiunii. • condiţii accidentale sau circumstanţiale . Condiţiile necesare alcătuirii diferitelor conţinuturi de infracţiuni: după factorii la care se referă vom vorbi despre condiţii referitoare la actul de conduită. şi anume ca subiectul activ sau pasiv să aibă o anumită calitate. • condiţii concomitente . săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. • condiţiile subsecvente . 305 . INFRACŢIUNEA DEFINIŢIE  fapta care prezintă pericol social. sau se poate face referire şi la subiecţii infracţiunii.formează conţinutul infracţiunii în configuraţia de bază.cele care se referă la momentul sau timpul săvârşirii infracţiunii. ca de exemplu moartea sau sinuciderea victimei.

vârsta. după formele infracţiunii: • conţinuri tipice. . • conţinuturi agravante sau atenuante după criteriul structurii juridice: • conţinuturi simple. • conţinuturi atipice.libertatea de voinţă şi acţiune. . ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei 1. • subiectul pasiv. LEGITIMA APĂRARE  este în stare de legitimă apărare acela care 306 . • conţinuturi complexe.responsabilitatea. CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII Obiectul infracţiunii: • Obiectul juridic general şi obiectul juridic material • Obiectul juridic generic (de grup) • Obiectul juridic specific (individual) • Obiectul juridic complex Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii Subiecţii infracţiunii: • subiectul activ.Aurel Teodor Moldovan Clasificarea conţinuturilor de infracţiune : după structura condiţiilor: • conţinut juridic . • conţinut constitutiv după criteriul variantelor de incriminare a infracţiunilor: • conţinut de bază sau tip. Condiţiile generale privitoare la existenţa subiectului activ: .

a altuia sau împotriva unui interes general şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul general atacul trebuie să fie material atacul trebuie să fie direct atacul trebuie să fie imediat atacul trebuie să fie injust atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau un interes general acţiunea de apărare să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală apărarea să fie necesară pentru respingerea atacului apărarea să fie proporţională cu gravitatea atacului Condiţiile atacului Condiţii privitoare la apărare Condiţiile legitimei apărări Efecte  Fapta săvârşită în stare de legitimă apărare nu constituie infracţiune deoarece îi lipseşte elementul de bază al infracţiunii şi anume vinovăţia. integritatea corporală sau sănătatea sa. imediat şi injust. îndreptat împotriva sa. STAREA DE NECESITATEŕ este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu poate fi înlăturat altfel. făptuitorul a fost constrâns de necesitatea înlăturării agresiunii. această fapră fiind comisă sub imperiul 307 . integritatea corporală sau sănătatea unei persoane. agrsiune ce punea în pericol valorile sociale ocrotite. direct. un bun important al acesteia ori un interes general pericolul să fie inevitabil Condiţii privitoare la pericol Efecte  Fapta săvârşită în stare de necesitate nu constiuie infracţiune deoarece nu este săvârşită cu vinovăţie. neexistând din partea lui o manifestare liberă a voinţei.DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. 2. a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes general întâmplarea care dă naştere pericolului este datorată unei cauze fortuite pericolul trebuie să fie iminent pericolul trebuie să ameninţe viaţa.

în sensul că acestea trebuie să fie singura cale de salvare în situaţia de fapt dată acţiunea de salvare să se realizeze prin comiterea Condiţiile acţiunii unei fapte prevăzute de legea penală de salvare prin acţiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat fapta să nu fie săvârşită de către. al ameninţării pericolului iminent.Aurel Teodor Moldovan acţiunea să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor. 47 Cod penal . de către Condiţii pentru o altă persoană. vinovăţia neputând exista atunci când făptuitorul nu are libertate de acţiune. existenţa conameninţarea să fie gravă vizând un pericol penstrângerii morale tru viaţa.46 Cod penal  este situaţia când o persoană săvârşeste o faptă prevăzută de legea penală datorită unei constrângeri fizice căreia nu-i poate rezista. sau pentru a salva o persoană care avea obligaţia de a înfrunta pericolul constrângerii. faptă care a fost impusă de cel ce ameninţă. CAZUL FORTUIT  definiţie  art. integritatea corporală ori bunurile persoanei ameninţate ori ale altei persoane pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. 308 . 3. se exercite asupra făptuitorului o acţiune de constrângere. printr-o ameninţare. Condiţii pentru existenţa constrângerii fizice să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală constrângerea la care persoana a fost supusă să nu îi fi putut rezista să existe o constrângere asupra fizicului unei persoane Constrângerea morală  art. Efecte  Fapta săvârşită sub imperiul constrângerii fizice nu constituie infracţiune.46 Cod penal 4. pentru ca îi lipseşte una dintre trăsturile esenţiale pentru ca fapta să constituie infracţiune şi anume vinovăţia. CONSTRÂNGEREA FIZICĂ ŞI CONSTRÂNGEREA MORALĂ Art.

care determină stări anormale starea de incapaciate psihică a persoanei să existe în momentul săvârşirii faptei Condiţiile stăriii de iresponsabiliate 7. să fie prevăzută de legea penală. MINORITATEA FĂPTUITORULUI  art. IRESPONSABILITATEA  definiţie  art. minoritatea făptuitorului trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei 309 Condiţiile minorităţii . stare produsă prin intoxicaţie cu alcool sau alte substanţe Condiţii starea de beţie trebuie să fie accidntală. 48 Cod penal rezultatul socialmente periulos trebuie să fie consecinţa intervenţiei unei împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenţia forţei străine care a produs rezultatul fapta care a căpătat un rezultat socialmente periculos datorat intervenţiei imprevizibile a unei forţe străine. făptuitorul să nu fi fost în stare să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele starea de incapcitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaţiei mintale sau altor cauze.51 Cod penal să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală fapta să fie săvâşită de un minor care nu îndeplineşte condiţiile legale de a răspunde penal.49 Cod penal să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală datorită stării de incapacitate psihică. BEŢIA  art. involuntară. cel ce săvârşeşte fapta trebuie să se afle în stare de beţie. fortuită starea de beţie să fie completă faptă comisă în stare de beţie completă accidentală să fie prevăzută de legea penală. 8. 50 Cod penal în momentul săvârşirii faptei. PARTEA GENERALĂ 5.DREPT PENAL.EROAREA DE FAPT  art. Condiţii 6.

04.a Cod penal.G.35 alin. 1 şi art. în două infracţiuni.1995. de art. inculpatul I. Împotriva deciziei pronunţate în apel. 2 din Decretul 328/1966. Prin sentinţa penală 1702/10.2 din Decretul 328/1966 – republicat.35 alin 1 şi 2 din Decretul 328/1966.G. a condus pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. iar nu ale unei singure infracţiuni prev. ambele cu aplicarea art. Recursul declarat a fost considerat nefondat. schimbându-se încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat. În fapt. Conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără a fi înmatriculat şi având montate plăcuţe cu numerele de înmatriculare de la un autoturism ce a fost radiat din circulaţie. apreciind cî a comis o singură infracţiune. 35 alin.35 alin. situaţii de care ar depinde Condiţii caracterul penal al faptei situaţia. respectiv prev.11. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare. de art. 35 alin. inculpatul a declarat recurs. de art.Aurel Teodor Moldovan PRACTICĂ CAPITOLUL III 1.1999 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti. ce nu au fost cunoscute pot reprezenta un element constitutiv al infracţiunii sau o circumstanţa a acesteia. respectiv Decretul 328/1966 a reglemen310 .1 şi 2 din actul normatic menţionat.1 şi art. Apelul declarat de Parchet a fost admis prin decizia penală 204/A/14. fiind respins pentru următoarele considerente: Legea siguranţei circulaţiei rutiere.Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatricusă se fi comis o faptă prevăzută de legea penală în momentul săvârşirii fapte. făptuitorul să nu fi cunoscut existenţa unor împrejurărrii. 37 lit. radiat din circulaţie. cu aplicarea art. căruia i-a montat tăbliţe de înmatriculare de la un alt autoturism. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.2000 a Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a penală. împrejurarea.02.b C.35 alin1 şi 2 din Decretul 328/1966. în ziua de 23. . de art. aflate în concurs ideal. inculpatul I. 37 lit. cea prev. pen. s-a reţinut că. 35 alin. ca trăsătură esenţială a infracţiunii Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală Lipsa prevederii în legea penală lat. inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare. Înlăturarea caracterului penal al faptei prin lipsa pericolului social Lipsa pericolului social.

pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei. fiind internată la secţia chirurgie cu diagnosticul „plagă prin înjunghiere toraco – abdominală cu hemoragie internă prin ruptură de ficat”. Potrivit art. iar barul reprezintă un astfel de de loc. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor. de art. 20 rap. Întrucât legea nu a dat posibilitatea combinării acestor structuri. faptă prev. (Secţia a II-a penală. nu a admis nici existenţa unei infracţiuni complexe.35 alin. pe baza probelor administrate. Pe parcursul incidentului. două infracţiuni. Examinând hotărârea pronunţată. şi partea vătămată C.C. inculpatul s-a înarmat cu un cuţit şi i-a aplicat lui C.20 raportat la art. Prin sentinţa penală 175/16. instanţa de fond a reţinut. fapta se consideră săvârşită „în public” atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului. Imediat după agresiune victima şi-a pierdut cunoştinţa şi a fost transportată la Spitalul Roşiorii de Vede.C. de art.a Cod penal. Curtea constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman este fondată şi urmează a fi admis.pen .1999 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul F. care să fie reglementată de art. Totodată. inculpatului i s-au interzis drepturile prev. Loc public Fapta inculpatului care. Pentru a pronunţa această sentinţă. o lovitură în zona toraco – abdominală. Prin apelul formulat de parchet se arată că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică deoarece instanţa a dat faptei o greşită încadrare juridică. de art. 174-175 lit. În seara zilei de 1 decembrie 1998 inculpatul a intrat în conflict cu C.C. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul d.i C. la art.1 şi 2 C. a fost angajat ca paznic la un bar din oraşul Roşiorii de Vede. în timp ce se afla într-un bar a intrat în conflict cu partea vătămată. în esenţă.pen şi nu ale tentativei la infracţiunea de omor.152 lit.DREPT PENAL.N.. a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului. prin tehnica folosită. PARTEA GENERALĂ tat în conţinutul fiecăruia din cele două alineate ale art. s-a înarmat cu un cuţit şi i-a aplicat o lovitură producându-i o „plagă prin înjunghiere toraco – abdominală cu hemoragie internă prin ruptură de ficat ”întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. însă în ce priveşte încadrarea juridică a faptei a pronunţat o soluţie greşită. 311 .35. Instanţa de fond. următoarea situaţie de fapt: F.C. Omor calificat. având câte o structură proprie a elementelor constitutive şi a sancţiunilor prevăzute de lege.p.l Tribunalul Teleorman şi inculpatul.11.a şi b Cod penal. decizia 578/2000) 2. 174 Cod penal. 64 lit. conflict declanşat de inculpat.

Aurel Teodor Moldovan Într-adevăr. din art. la art. Deşi la termenul de judecată din 14 septembrie 1999 s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei. conflictul dintre inculpat şi partea vătămată a avut loc la barul „Casa Albă” din oraşul Roşiorii de Vede. excesul justificat şi nici excesul scuzabil. căci apărarea trebuie să fie proporţională cu gravitatea atacului. text în baza cărui inculpatul va fi condamnat. urmează a se admite apelul declarat de inculpat. Proporţionalitatea apărării.a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv.pen. 174-175 lit.04.pen. Întrucât infracţiunea comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat. astfel încât nu poate fi reţinută legitima apărare. prevăzută de art 20 C.pen. Condiţiile atacului. sentinţa nr 466 din 14 mai 2003) Prin rechizitoriul nr 1254/p/1998 din data de 17.20 rap. imediat şi injust. pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat.20 rap. colegii săi de serviciu s-au urcat de la staţia de metro Pipera într-un vagon de metrou. ţinând 312 .i C.20 rap.1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.. conform art. . să se schimbe încadrarea juridică în art.I. împotriva părţii vătămate C. instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului în baza textului de lege iniţial. la art.E. aflată în stare de ebrietate. 20 rap. De asemenea nu se poate reţine nici legitima apărare prevăzută de dispoziţiile art 44 alin2 C. la art. având în vedere că infracţiunea s-a săvârşit într-un loc public. raportat la art 174 şi art 175 lit i C. în fond Tribunalul Bucureşti. respectiv conform încadrării juridice a faptei stabilite prin rechizitoriu. După mai multe cicluri procesuale. Lovitura cu pumnul. în art. Folosirea cuţitului O lovitură neaşteptată cu pumn aplicată inculpatului de către persoana vătămată nu îndeplineşte condiţiile unui atac material direct.334 C. instanţa a pus în discuţie noua încadrare şi a acordat un nou termen în acest scop pentru ca inculpatul să-şi pregătească apărarea. secţia a II-a penală a reţinut următoarea situaţie de fapt : La data de 8. loc prin natura sa „public”. inculpatul A.08. pen. Ulterior. prev de art. penal. aşa cum rezultă în mod necontestat din situaţia de fapt bine reţinută de instanţa de fond. 174 C. Legitima apărare. cu aplicarea art 73 lit b C.1998. care pune în pericol grav persoana atacată. decizia 136/2000) NOTĂ: Hotărârea de mai sus rămasă definitivă prin respingerea recursului conform deciziei 3065/2000 a Curţii Supreme de Justiţie – secţia penală) 3. în care se afla partea vătămata C. la art. inculpatul A.A. (tribunalul Bucureşti. 174-175 lit. împreună cu martorii B. secţia a II a penală.pen.I. Exces justificat.prc.penal. 174 – 175 Cod penal. conform dispoziţiilor art 44 alin2 şi 3 şi respectiv art 73 lit a) C. (Secţia a II-a penală.i Cod penal.V. şi M.V.pen în condiţiile în care inculpatul a răspuns prin folosirea cuţitului.

trebuie să fie proporţională cu gravitatea atacului. după care inculpatul a lovit-o cu picioarele pe partea vătămată. l-a lovit în spate cu pumnul sau cu ceva metalic. chiar neaşteptată. ori folosirea cuţitului de către inculpat reprezintă o depăşire a limitelor legitimei apărări. nu poate implica producerea unui rău ireparabil sau grav de remediat. Părţile s-au rostogolit pe scări . în acest caz. că partea vătămată. a înjunghiat-o pe partea vătămată de mai multe ori în zonele hermitorace şi abdomen stâng. i-a atras atenţia asupra faptului că nu se fumează. Părţile au început să se lovească reciproc. cum ar fi pierderea vieţii sau cauzarea unei infirmităţi sau unei vătămări grave.DREPT PENAL. cât şi la rejudecarea fondului.pen. iar partea vătămată a urmat-o. prevăzută de art 20 C. după care părţile şi-au continuat călătoria. este necesar ca fapta să fie săvârşită în stare de legitimă apărare. PARTEA GENERALĂ în mână o sticlă care conţinea băuturi alcoolice. venind din urma sa. Partea vătămată s-a ridicat.. cu aplicarea art 73 lit b) C.F. cu reţinerea circumstanţei atenuante a provocării. imediat 313 . a arătat ca l-a lovit cu sticla de coniac. partea vătămată venind în urma sa. care şi-a aprins o ţigară. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în pericol.pen.pen este considerat în legitimă apărare şi persoana care.pen. momentul fiind văzut de martorul I. culcată la pământ. o lovitură cu pumnul. Potrivit art 44 alin 2 C. Inculpatul a coborât la staţia de metrou Piaţa Romană. Din analiza acestei dispoziţii legale rezultă că pentru existenţa excesului justificat. raportat la art 174-175 lit i) C. Inculpatul a declarat în faza de urmărire penală. din cauza tulburării sau a temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. l-a lovit cu pumnul. care-l înfăţişează pe inculpat. iar după ce o femeie care urcase între timp la staţia Aurel Vlaicu. ieşind brusc din vagonul de metrou cu puţin timp înainte de închiderea uşilor de acces.pen. însă inculpatul a împins-o la loc pe scaun. Conform art 44 alin 3 C. direct. tribunalul a apreciat că fapta penală săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la săvârşirea infracţiunii de omor calificat. Inculpatul i-a luat ţigara din gură. Inculpatul a invocat existenţa legitimei apărări. pe lângă necesitatea înlăturării atacului. adică sub presiunea unui atac material. In timp ce inculpatul urca scările spre ieşirea din staţia de metrou. Se desprinde concluzia că inculpatul nu a văzut cu ce anume l-a lovit partea vătămată. Din analiza materialului probator. Apărarea. iar de faţă nu au fost martori. iar în faţa instanţei. Inculpatul a invocat şi temerea produsă. iar inculpatul a scos un cuţit cu lama rabatabilă. printre alte condiţii ce trebuiesc îndeplinite e necesar ca atacul să pună în pericol grav persoana atacată or. acesta a început să înjure. se poate constata că acesta nu prezenta plăgi tăiate la nivelul capului. atât la prima judecată în fond. Analizând planşele fotografice. respectiv un atac deosebit de violent. i-a rupt-o şi a stins-o cu piciorul. pentru a putea susţine o lovitură puternică cu sticla. care constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

ICCJ. pag 101-103 . Provocare. acesta nu a răspuns. inculpatul a lovit pe agresor la întâmplare. Nu se poate reţine nici excesul scuzabil. Apelul inculpatului a fost respins. decizia nr 429/2003. Împotriva deciziei s-a declarat recurs în anulare. Secţia penală. pct 2 lit a. nu există stare de legitima apărare şi deci nu se poate vorbi nici de exces justificat. când încă era întuneric. Internată în spital. l-a lovit repetat. nr 1/2005. inculpatul. însuşi inculpatul declarând ca i-a fost teamă566 4. ea nereferindu-se doar la împrejurarea că riposta a depăşit atacul din cauza tulburării sau temerii de care persoana atacată era stăpânită în momentul violenţelor. ce constituie circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art 73 lit a C. nu a constituit un pericol grav. a admis recursul inculpatului şi a dispus achitarea acestuia. mânie sau revoltă în faţa violenţei nejustificate. Editura Wolters Kluwer. raportat la art 10 alin 1. în jurul orei 5 a zilei de 25 septembrie. care locuia singur în casă.pen. având un băţ masiv în mână. În momentul deschiderii uşii. inculpatul l-a urmărit şi. acesta a scăpat băţul din mână şi s-a retras către poarta de intrare în curte. în temeiul art 11. care a pus în pericol grav persoana sau interesul public. pag 167 Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută în art 174. Legitima apărare. Dacă atacul nu îndeplineşte aceste condiţii. ci l-a lovit de mai multe ori cu băţul în cap. proc pen şi la art 44 alin (2).CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ 2000-2004 BUCUREŞTI 2007. după care l-a abandonat şi a mers să anunţe poliţia de cele întâmplate. Curtea supremă de justiţie. cu motivarea că achitarea 566 314 Tribunalul BucureştiI. datorită unui politraumatism cu fracturi costale şi ale antebraţului. inculpatul a luat o securice ce se afla la îndemână cu latul căreia. secţia penală. deoarece riposta exagerată a inculpatului nu a fost determinată de sentimentul de indignare.Aurel Teodor Moldovan şi injust. La întrebarea inculpatului cum a intrat în curte. în momentul în care a fost lovit din nou peste cap. victima a decedat în aceeaşi zi. În urma schimbului de lovituri. nu poate exista legitimă apărare. La examenul medical s-a constat că inculpatul a suferit leziuni la cap vindecabile în 2 zile de îngrijiri medicale. cu aplicarea art 73 lit b) Cod penal. Instanţa a reţinut că. Or de vreme ce atacul părţii vătămate asupra inculpatului. li e) C. a fost trezit din somn de o izbitură în uşa camerei în care dormea. inculpatul a văzut în faţa acesteia pe consăteanul său cunoscut ca o persoană cu purtări violente. prin aplicarea unei lovituri cu pumnul. Temându-se că agresorul se va înarma cu unul din parii aflaţi lângă gard. Depăşirea limitelor legitimei apărări presupune existenţa tuturor condiţiilor cerute de legea penală pentru existenţa legitimei apărări. ajungându-l la poartă. Pentru a se apăra.

Apelul inculpatului a fost respins.J.. reţinându-se că. Recursul este fondat.p 176 Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută în art 20 raportat la art 174 C. a văzut un bărbat în putere. partea vătămată. săvârşită în stare de legitimă apărare.DREPT PENAL.pen. pag 472 315 . editie ingrigita de George Antoniu. care nu a încetat în tot cursul altercaţiei. s. Tribunalul a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă. 5. de zgomot produs prin forţarea uşii în fata casei căreia inculpatul. introdus prin legea nr 169/2001. motiv pentru care recursul în anulare a fost respins567 . motiv pentru care a fost lovit de partea vătămată.pen. Potrivit art 44 alin (2) C pen. Este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un 567 Revista de drept penal. Apelul procurorului a fost admis şi inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor. la 9 decembrie 1998. se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă. nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală. menţinându-se circumstanţa atenuantă a provocării. Legitima apărare. dec nr 3594/2001. prevăzută de art 182. de natură a-i pune persoana într-un grav pericol. inculpatul a lovit-o cu cuţitul. deoarece a continuat să lovească victima şi după ce acţiunea acesteia de a pătrunde fără drept în locuinţă încetase şi se îndrepta spre poartă pentru a părăsi curtea.pen. despre care ştia că este violent.S. a venit la locuinţa inculpatului pentru a consuma împreuna cu acesta băuturi alcoolice pe care le adusese el. Potrivit art 44 C. PARTEA GENERALĂ inculpatului este greşită. direct. Este necontestat că victima a intrat fără drept în curtea casei inculpatului. Editura Hamangiu 2006. viaţa fiindu-i pusă în primejdie. persoană în vârstă. cu aplicarea art 73 lit b) C. după care a forţat uşa casei încercând să pătrundă în camera în care acesta dormea. alin 1. ripostând. aflată în stare avansată de ebrietate. Astfel fiind. imediat şi injust. seara. Prin recursul de faţă inculpatul a criticat decizia. Depăşire C. Inculpatul a refuzat să bea. Studii si practica judiciara 1994-2006. Recursul în anulare este nefondat. depedendinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea.. el era pus în faţa unui atac material. viclenie. într-o locuinţă. susţinând că a săvârşit fapta în legitimă apărare. s-a constatat că achitarea inculpatului este legală şi temeinică.pen. Trezindu-se pe întuneric. prin escaladarea gardului. nr 1/2001. încăpere. cauzându-i leziuni vindecabile în 40-45 zile. efracţie sau prin alte asemenea mijloace.

mai ales după ce consumă băuturi alcoolice. Deosebiri Intrucât în cauză inculpatul a acţionat lovind-o pe partea vătămată pentru a-şi elibera mama (deci pericolul provine din atacul unei persoane). pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin 2 C. este viguroasă şi cunoscută ca agresivă. a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.pen şi la art 44 alin 3. C pen568 6. (Tribunalul Bucureşti.pen recursul inculpatului a fost admis.pr. Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii.pen fost achitată inculpata E. Este de asemenea stabilit că partea vătămată este cunoscută că având o comportare agresivă.pr.pen.E.M. victima l-a agresat lovindu-l cu palma şi cu piciorul până când inculpatul s-a prăbuşit. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C.T.pen fost achitat inculpatul E. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C.pen.pen. In această din urmă situaţie s-a aflat inculpatul.2002 a judecătoriei sector 2 Bucureşti. 568 Revista de drept penal.E. Legitima apărare. ceea ce explică faptul că. pag 470-471 316 .T. în vârstă de 28 de ani. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C.E.pen. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C.pr.pr. Starea de necesitate. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. direct. editie ingrigita de George Antoniu. ca nefiind întemeiată. supărat de refuzul inculpatului de a consuma împreună băuturi alcoolice. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art 180 alin 2 C. secţia I penală.pen fost achitat inculpatul E.E. fiind suferind şi de alte boli. decizia nr 492/R din 11 aprilie 2003) Prin sentinţa penală 1310/25.pen. In baza art 14 şi art 346 C.pr. cu art 45 C. Fiind deci întrunite condiţiile unei apărări legitime în sensul prevederilor art 44 alin 3 C. Din fişa medicală a inculpatului rezultă că acesta a fost operat de hernie de disc. Este stabilit că. ca şi cauză care înlătură caracterul penal al faptei şi nu ale legitimei apărări.pen. sunt întrunite stării de necesitate.civ s-a respins acţiunea civilă a părţii civile C. raportat la art 10 alin (1) lit a) C.pen fost achitată inculpata E.pen. imediat şi injust.pen fost achitat inculpatul E. dispunându-se achitarea în baza art 11 pct 2 lit a.pen a fost achitat inculpatul E. Studii si practica judiciara 1994-2006. Inculpatul este în vârsta de 70 de ani şi grav bolnav. Editura Hamangiu 2006.pr. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin 2 C.pen conbinat cu art 998-999 C. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. iar victima.pr.11. folosind cuţitul. inculpatul s-a apărat cum a putut. pronunţată în dosarul nr 1844/2002 în baza art 11 pct 2 lt a) raportat la art 10 lit e) C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C. dacă pune în pericol grav persoana sa.Aurel Teodor Moldovan atac material. în faţa atacului dezlănţuit al victimei. proc.

împrejurările invocate de recurent. săvârşită prin aceea că a sustras de la o societate comercială la care era angajat în calitate de conducător auto cinci saci cu furaje concentrate. care. ceea ce însă. 8. integritatea corporală sau sănătatea sa sau a altuia. Faţă de situaţia de fapt reţinută. nu a lovit partea vătămată şi de asemenea nici unul dintre inculpaţi nu a ameninţat-o pe aceasta.nu constituie un pericol inevitabil. secţia a-II-a penală. instanţa a dispus achitarea celor trei inculpaţi pentru inexistenţa faptei. nr 4/2004. Furt .CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARA IN MATERIE PENALA 20002004. nu poate fi considerată ca fiind singura cale de salvare a familiei sale. Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut ca la 10.stare de necesitate C.parte civilă la 400. Pitesti. decizia nr 1084/1998. BUCURESTI 2007. oricum. 7.DREPT PENAL. este în stare de necesitate.02. Or. de natură să nu poată fi înlăturat decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.000 cheltuieli de judecată către E.E. inculpatul E. starea de necesitate. A fost obligată partea vătămtă . Recursul a fost respins570 . 569 Tribunalul BUCURESTI. Conform art 45 C.pen. cheltuieli judiciare către stat.000 lei cheltuieli de judecată către inculpate E.chiar dacă ar fi dovedite.E.pr. nu este cazul.. intervenind şi lovind partea vătămată pentru a-şi elibera mama. Editura Hamangiu 2006. p 160 Inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută în art 184 alin (2) şi (4) C.A. ii ameninţase anterior soţia şi pe fondul unor neînţelegeri între familiile părţilor. nr 1/2000. pag 107-108 570 Revista de drept penal.T. Caz fortuit C. dec pen nr 16/2004. cu aplicarea art 41 alin 2. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare prevăzută de art 193 C. iar la un moment dat a început să agreseze fizic inculpata. s-a deplasat la domiciliul inculpaţilor pentru a-i cere socoteală.pen. în schimb inculpatul E. pag 364 317 .2001 partea vătămată considerând că inculpata E.pen. a sa şi a membrilor familiei sale. şi 900. art 74 şi art 76 C. PARTEA GENERALĂ In baza art 193 C. viaţa.A.pen569 .acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel. pag 148 Fiind condamnat la 3 luni de închisoare pentru infracţiunea de furt prevăzută în art 208 alin 1.E. în recurs. Bucureşti.800.E.cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei. editie ingrigita de George Antoniu.pen a fost obligată partea vătămată-parte civilă la plata a 1. susţinând că a comis fapta din cauza lipsurilor materiale şi a stării de sănătate precară. inculpatul a invocat. Editura Wolters Kluwer.000 lei. Studii si practica judiciara 1994-2006..

Starea de beţie este completă atunci când procesul de intoxicare cu alcool sau alte substanţe este atât de avansat încât a dus la cvasiparalizarea energiei fizice şi la totala întunecare a facultăţilor psihice ale persoanei . la limita stării de iresponsabilitate.J. în stare de beţie completă. Inculpatul cunoştea că utilajul agricol nu corespunde normelor tehnice pentru a fi pus în exploatare. Împrejurarea invocata în apărare. dec nr 90/A/1996 nr 2/1997. iar repunerea lui în funcţiune s-a făcut prin reparaţii artizanale. inclusiv prin sudura la sistemul de prindere al cuţitului. p 125 Potrivit art 49 alin 2 C pen. beţia voluntară completă poate constitui după caz o circumstanţă agravantă sau atenuantă. în raport cu cele ce preced. victima rămânând cu infinitate fizica permanentă. în mişcarea sa rotativă. deşi trebuia şi putea. s. nr 1/2001. Recursul declarat de inculpat nu este fondat.a II-a . aceasta nemaifiind stăpână pe mişcările ei fizice şi neavând capacitatea de a înţelege şi voi . 10. toţi aceşti factori conducând la desprinderea cuţitului care. dec nr 1316/1999.Aurel Teodor Moldovan Instanţa a reţinut ca. Apelul procurorului şi al părţii vătămate au fost admise şi s-a dispus condamnarea inculpatului în baza art 184 alin 2 şi 4 C. Eroarea de fapt. fiind făcută pe bază de sudură. lucru pe care iniţial l-a făcut. în sistemul de ruperea cuţitului ca suport nu putea fi evitată întrucât ansamblul cuţit suport nu corespundea montajului tehnic. persoana nu mai are capacitatea de a-şi dirija acţiunile. s. s-a produs ruperea cuţitului cositorii care a lovit partea vătămată. De cositoare s-a apropiat la o distanta de 10 metri. în ziua de 4 octombrie 2002. În consecinţă. partea vătămată care fusese atenţionată de inculpat sa se depărteze. să îl prevadă. inculpatul a cosit buruieni şi resturi de coceni ramase pe teren în urma recoltării porumbului. 9. putându-se chiar reţine existenţa culpei din uşurinţă. pag 168 318 . editie ingrigita de George Antoniu. deoarece s-au datorat unei împrejurări imprevizibile. recursul inculpatului a fost respins571 .S. Editura Hamangiu 2006. dar nu a prevăzut rezultatul faptei sale. Bucureşti. şi nu pentru a-l folosi în agricultura. a cauzat rănirea părţii vătămate. Condiţii C.A.pen. Studii si practica judiciara 1994-2006. pen. ci o confirmă.. nu contravine concluziei ca există vinovăţie. Beţia voluntară completă C. Din probele administrate în cauza rezulta ca inculpatul a achiziţionat utilajul ca fier vechi. iar termenul de funcţionare de 8 ani stabilit de constructor era depăşit. aceasta fiind mult stânjenită573 . ea se află. pentru vindecare fiind necesare 75-80 de zile de îngrijiri medicale. Instanţa a considerat că aceste urmări nu-i sunt imputabile inculpatului. La un moment dat.. în mod obiectiv. secţionându-i gamba piciorului. instantaneu. p 137 571 Revista de drept penal.

nu cunoştea existenţa unei stări. deoarece nu au avut cunoştinţă despre toxicitatea mercurului sustras. unul dintre inculpaţi a sustras dintr-un contor al unei staţii de gaz metan cantitatea de 4. Declarând recurs. Recursurile nu sunt fondate.pen. PEDEPSELE GENERALITĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR 1.4. Scopul prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni Este o măsură de constrângere – este un rău cu care se răspunde răului produs pentru cel care a săvârşit o infracţiune „mallum passionis propter mallum actionis”. situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. prevăzută în art 312 alin 1 C pen. CAPITOLUL IV. fapta prevăzută de legea penală nu constituie infracţiune în cazul când făptuitorul. ediţie ingrigită de George Antoniu. 572 Revista de drept penal. inculpaţii au susţinut că s-au aflat în eroare.pedeapsa se pune în aplicarea numai după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.DREPT PENAL. S-a reţinut că. PARTEA GENERALĂ Inculpaţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante sau de substanţe toxice. în conformitate cu prevederile art 51 alin 1 C pen. iar unul dintre inculpaţi şi pentru săvârşirea infracţiunii de furt. astfel că deţinerea de către el a acestei substanţe şi încercarea lor de a o valorifica nu constituie infracţiune potrivit art 51 C. Este un mijloc de constrângere statală .17 kg mercur.. în momentul săvârşirii acesteia. Este un mijloc de reeducare – pedeapsa are un efect educativ de împiedicare a repetării conduitei antisociale şi de îndreptare a condamnatului. 18. Studii şi practică judiciara 1994-2006. în ziua de 10 august 1997. Este adevărat că.pedeapsa poate fi aplicată decât de către stat prin organele sale. pag 165 319 . Editura Hamangiu 2006. pe care a încercat să o valorifice cu ajutorul celorlalţi inculpaţi. Notiunea şi caracterele pedepsei Este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Apelurile declarate de inculpaţi au fost respinse. Pedeapsa se aplică numai în cazul comiterii unei infracţiuni şi numai de către instanţele judecătoreşti .

pedeapsa atenţionează pe toţi ceilalţi subiecţi de drept care ar fi tentaţi să săvârşească o infracţiune. constrângător nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată. în orice caz . iar eliminarea definitivă intervine în cazuri excepţionale când se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Atât în aplicarea unei pedepse cât şi în ducerea la îndeplinire a acesteia. 3. Funcţiile pedepsei Funcţia de constrângere sau de represiune.Aurel Teodor Moldovan Pedeapsa se aplică infractorului. pasibil de pedeapsă este doar subiectul activ al infracţiunii.funcţia de reeducare reîntregind funcţia de represiune. statul prin organismele abilitate trebuie să se implice in mod direct în procesul de reeducare a condamnatului. Funcţia de eliminare.Pedeapsa trebuie să fie promptă şi proporţională cu fapta săvârşită în aşa fel încât să trezească în ceilalţi subiecţi de drept conştiinţa că pentru o astfel de faptă pedeapsa este inevitabilă.pedeapsa are caracter personal.constă în eliminarea temporară sau definitivă a condamnatului din societate. să reflecte asupra schimbării conduitei care i-a atras constrângerea.Sub influenţa constrângerii infractorul este împiedicat de a continua sau relua activitatea sa infracţională şi totodată este determinat să-şi schimbe şi. convingandu-i că în situaţia în care ar săvârşi o faptă similară li se va aplica o pedeapsă de aceeaşi natură 2. Pedeapsa se aplică în scopul preveniri săvârşirii de noi infracţiuni. Felurile pedepsei a) După rolul şi importanţa atribuită pedepsei pedepse principale pedepse complementare pedepse accesorii b) După obiectul asupra căruia poartă sancţiunea pedepse privative de viaţă pedepse corporale pedepse restrictive de libertate 320 . Eliminarea temporară se realizează în condiţiile în care condamnatul primeşte o pedeapsă cu închisoarea. Funcţia de exemplaritate. Funcţia de reeducare. În ciuda caracterului său represiv.

• relativ determinate Pedepse nedeterminate CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN d) Pedepse unice Pedepsele multiple: • cumulative • alternative Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice Pedepse principale. degradarea militară Pedeapsă accesorie. închisoarea. PARTEA GENERALĂ pedepse privative de drepturi pedepse pecuniare pedepse morale c) După gradul de determinare a pedepselor Pedepse determinate • absolut determinate.interzicerea unor drepturi Pedeapsa principală – amenda Pedepse complementare:  Dizolvarea persoanei juridice  Suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice  Inchiderea unor puncte de lucru  Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice  Afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României.interzicerea unor drepturi. prin presă sau mijloace de comunicare audio-vizuală 321 Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele juridice .DREPT PENAL. amenda. Pedepse complementare.detenţiunea pe viaţă.

RĂSPUNDEREA PENALĂ Răspunderea penală ca instituţie fundamentală Generalităţi privind răspunderea penală  aplicarea pedepsei nu poate fi justificată decât de existenţa răspunderii penale a infractorului. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii 1. născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat. adică a unei fapte prevăzute de legea penală. de a trage la răspundere pe infractor. Principiul umanismului . care sunt organele competente să examineze respectivele încălcări ale ordinii de drept.Aurel Teodor Moldovan 18.numai legea poate să stabilească care fapte ilicite sunt considerate infracţiuni. şi infractor pe de altă parte. raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului. executarea pedepsei expirarea termenului antecedentului penal  definiţia: raportul juridic penal de constrângere.5.presupune folosirea acelor instrumente care 322 . de a-I aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate.  răspunderea penală este un fenomen complex. precum şi cauzele care exclud caracterul infracţional al faptei sau cele care exclud răspunderea penală. ca reprezentant al societăţii. CAPITOLUL V. Procesul realizării sale constă în câteva etape: intentarea urmăririi penale.răspunderea penală se întemeiază numai pe săvârşirea unei infracţiuni. ce sancţiuni pot fi aplicate. pe de o parte. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale . tragerea persoanei în calitate de inculpat pronunţarea sentinţei de condamnare cu indicarea pedepsei concrete ce urmează să fie aplicată infractorului. săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi care prezintă pericolul social concret al unei infracţiuni. Principiile răspunderii penale Definitie: reguli de drept obiectiv având caracter de generalitate şi care servesc drept idei călăuzitoare în sistemul acestei instituţii juridice Principiul legalităţii răspunderii penale . iar răspunderea penală nu se poate întemeia decât pe săvârşirea unei infracţiuni. care sunt condiţiile de aplicare şi de executare a acestor sancţiuni.

Principiul răspunderii penale personale . lipsa plângerii prealabile.DREPT PENAL. Principiul inevitabilităţii răspunderii penale . Acest principiu mai este cunoscut sub denumirea de autoritate de lucru judecat. Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale . iar instanţa apreciază că sunt suficiente date pentru ca făptuitorului să I se aplice o astfel de măsură înlocuirea răspunderii înlăturarea răspunderii în locul ei se stabileşte o altă formă a răspunderii juridice ce atrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ 323 consecinţa săvârşirii infracţiunii este înlăturată .cu cât răspunderea penală intervine mai târziu. În aşa fel este exclusă răspunderea colectivă.destinatarul acesteia nu poate fi decât persoana fizică care este vinovată de comiterea unei infracţiuni. împăcarea părţilor.oricine săvârşeşte o infracţiune trebuie să răspundă penal. rezonanţa socială a infracţiunii se stinge treptat iar stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea care aproape a fost uitată.răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvârşirea unei infracţiuni. PARTEA GENERALĂ nu vor duce la înjosirea. faţă de data săvârşirii infracţiunii cu atât eficienţa ei scade. înlăturate sau şterse prin trecerea timpului nu mai apare ca necesară ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE prin voinţa legiuitorului s-a stabilit că în anumite situaţii. umilirea sau degradarea fiinţei umane şi care nu vor leza demnitatea persoanei trase la răspundere penală. Principiul individualizării răspunderii penale (personalităţii) . împrejurări (amnistie. ale cărei urmări au putut fi reparate. răspunderea penală neputând interveni pentru fapta altuia. prescripţie) este posibil ca răspunderea penală a infractorului pentru fapta săvârşită să fie înlăturată sau să fie înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice. ori în cazul unor infracţiuni expres prevăzute de lege.pentru o singură infracţiune nu poate exista decât o singură răspundere penală. Principiul unicităţii răspunderii penale (non bis in idem) . în măsura în care se apreciază că restabilirea ordinii de drept că este mai eficientă prin stabilirea unei alte forme de constrângere juridică înlocuirea răspunderii penale este posibilă doar în situaţia infracţiunilor care prezintă un grad de pericol social mai scăzut.

mustrarea. este necesar ca făptuitorul să nu mai fi fost condamnat anterior ori să i se fi aplicat de două ori sancţiuni cu caracter administrativ • Sacţiuni cu caracter administrativ: . art. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie”. precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. 217 alin. 324 . 249. 2151 alin.Condiţii cu privire la făptuitor • Pentru ca instanţa de judecată să poată aplica înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ. • fapta. reglementate de lege. 1. 1. 2197 alin. 1. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 50lei (art 90 alin 1. 1. operează in rem.mustrarea cu avertisment. în prezenţa cărora se stinge raportul juridic de drept penal. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 10lei sau infracţiunea prevăzută în art. • din atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii rezultă că acesta regretă fapta (lit d). în conţinutul ei concret si în împrejurările în care a fost săvârsită. art. ea înlătură si executarea pedepsei pronunţate. • paguba pricinuită prin infracţiune a fost integral reparată până la pronunţarea hotărârii (lit c). iar nu in personam. 215 alin. prezintă un grad de pericol social redus si nu a produs urmări grave (lit b). actualul cod penal). împrejurări. 213. II . . posterioare săvârşirii infracţiunii. art. cauzele care înlătură răspunderea penală nu înlătură însă consecinţele civile ale acesteia 1. situaţii.Condiţii privitoare la infracţiune • pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoare de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârşit infracţiunile prevăzute în art. Amnistia Atât art 119 din Actualul Cpen. cât şi art 152 din Viitorul Cpen reglementează faptul că „amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită. lit a).Aurel Teodor Moldovan Condiţii în care se poate dispune înlocuirea răspunderii penale I . 208. înlăturând consecinţele penale ale infracţiunii. Dacă intervine după condamnare.amenda de la 10 lei la 1. . se stinge dreptul statului de a aplica o sancţiune infractorului şi obligaţia acestuia de a executa acea sancţiune.000 CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ definiţie: anumite stări.

În funcţie de condiţiile de acordare: • necondiţionată denumită şi pură şi simplă. măsurilor educative si asupra drepturilor persoanei vătămate. progresive. • nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative . de efectele amnistiei. continuate. II. • infracţiunile care sunt anume prevăzute în legea prin care este acordată. nu se va mai porni. dispar şi consecinţele ei penale. • nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. în primul rând obligaţia de a executa pedeapsa • nu are efecte asupra pedepsei deja executate. După aria de cuprindere: • generală. în sensul că aceasta nu va fi restituită ca efect al amnistiei. intervenite înainte de condamnare: • înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. amnistia nepresupunând repunerea în situaţia anterioară.DREPT PENAL. respectiv a încetat acţiunea ori inacţiunea continuă. a luat sfârşit ultimul act de executare ori s-a produs ultimul rezultat. În funcţie de momentul intervenirii: • înainte de condamnare. adică în această ultimă situaţie menţionată. • specială II. amnistia nu înlătură răspunderea civilă pentru pagubele provocate persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii. şi ei. Fapta pierzându-şi caracterul penal. 325 . • în cazul infracţiunilor continui. Efectele amnistiei I. PARTEA GENERALĂ Felurile amnistiei I. amnistia nu produce efecte asupra favorizatorilor sau tăinuitorilor decât în ipoteza în care legea de amnistie prevede în mod expres aceasta. instigatori sau complici beneficiază. aceasta înseamnă că dacă nu s-a pornit procesul penal. • după condamnare Obiectul amistiei • infracţiunile săvârşite anterior adoptării ei. · condiţionată III. adică o restitutio in integrum. amnistia este incidentă dacă acestea s-au epuizat până la adoptarea legii de amnistie.eventualii coautori. după condamnare • se înlătură atât executarea pedepsei cât şi celelalte consecinţe penale ale condamnării. iar dacă s-a pornit acesta va înceta indiferent dacă se găseşte în faza de urmărire ori de judecată.

viitorul cod penal în art 155 alin 5 „Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripţie a răspunderii penale” Suspendarea prescripţiei 326 . • 5 ani. Calcularea termenelor de prescripţie termenele de prescripţie a răspunderii penale se socotesc la data săvârşirii infracţiunii. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. (20 ani) • 10 ani.Aurel Teodor Moldovan 2. iar în cazul infracţiunilor continuate.In conformitate cu prevederile art 122 Actualul Cod penal. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. (20 ani) • 8 ani. indiferent dacă aceasta a îmbrăcat forma tentativei sau pe aceea a infracţiunii fapt consumat. dar care nu depăşeşte 15 ani. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. apărut prin săvârşirea unei infracţiuni. • 3 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege Efecte: Efectele prescripţiei se aplică din momentul împlinirii termenului legal. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii (momentul epuizării). dar care nu depăşeşte 10 ani. iar nu de la data constatării acestei situaţii. de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni Întreruperea termenului de prescripţie prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză. înlăturându-se posibilitatea oricărei sancţiuni penale faţă de toţi participanţii. dar care nu depăşeşte 5 ani. respectiv art 154 Viitorul Cod penal. Prescripţia răspunderii penale Definiţie: stingerea raportului juridic de drept penal de conflict. delimitânduse prin aceasta de prescripţia executării pedepsei care determină înlăturarea executării pedepsei principale la împlinirea termenului pentru fiecare condamnare. termenele de prescripţie sunt următoarele: • 15 ani. fiind exceptate pedepsele complimentare şi condamnările pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii Termenele de prescripţie a răspunderii penale . când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an.

• condiţie de procedibilitate sub aspect procesual penal. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai de către una dintre ele. a mijloacelor de probă. organul căruia i se adresează plângerea prealabilă diferă după natura infracţiunii şi după calitatea făptuitorului 327 . Condiţii în care trebuie făcută plângerea prealabilă şi cazurile în care este necesară plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă de persoana vătămată. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei. PARTEA GENERALĂ cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în miţcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. Efecte: produce efecte in personam. principiul individualităţii active: fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală. iar alte situaţii în care desfăşurarea procesului penal poate fi oprită dacă persoana vătămată îşi exprimă dorinţa Natura juridică: Plângere prealabilă Plângere este o condiţie de tragere la răspundere penală a infractorului pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege este un mod de sesizare a organelor penale. condiţii de formă ale plângerii prealabile: să cuprindă obligatoriu datele de identificare a persoanei vătămate. ea operează numai în raport cu persoanele faţă de care nu a fost posibilă punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal 3. arătarea făptuitorului. personal sau printr-un mandat special. descrierea faptei. Lipsa plângerii prealabile Sunt cazuri în care organele specializate ale statului nu pot interveni dacă persoana vătămată nu îşi manifestă voinţa. principiul individualităţii pasive: fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea acesteia.DREPT PENAL. să cuprindă de asemenea adresele părţilor şi a martorilor. o încunoştiinţare despre săvârşirea unei infracţiuni • condiţie de admisibilitate sub aspect penal.

totală. Condiţii în care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală retragerea plângerii prealabile să reprezinte o manifestare expresă a voinţei persoanei vătămate de a renunţa la plângerea făcută. înlăturând consecinţele sale penale şi civile şi de a împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau dacă procesul penal a început a-l face să înceteze. revine şi renunţă. fie la organul competent. în condiţiile legii. • ea trebuie să intervină între persoana vătămată şi infractor sau repre328 . în cazurile prevăzute de lege de a pune capăt conflictului născut din săvârşirea infracţiunii. prin aceasta deosebindu-se de retragerea plângerii prealabile şi de iertare. fie la instanţa de judecată. care după ce a introdus plângerii prealabile necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. necondiţionată. fie personală. adică să privească atât latura penală cât şi cea civilă. iar când persoana vătămată este un minor sau un incapabil. sau împăcarea este actul juridic bilateral. Condiţiile împăcării • să intervină în cazurile prevăzute de lege. termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul Cazuri în care lipseşte plângerea prealabilă atunci când persoana vătămată deşi cunoaşte fapta şi pe făptuitor. care sunt acte unilaterale. mai înainte de soluţionarea cauzei printr-o hotărâre definită. 4. definitivă. • să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Impăcarea părţilor definiţie: înţelegerea intervenită între persoana vătămată şi infractor. pentru realizarea lui trebuie să concureze voinţa ambilor subiecţi ai raportului juridic de drept penal. şi necondiţionată. nu face o astfel de plângere. retragerea plângerii prealabile trebuie să fie totală.Aurel Teodor Moldovan în conformitate cu prevederile codului de procedură penală plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de 2 luni. lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală Retragerea plângerii prealabile = manifestarea de voinţă a persoanei vătămate printr-o infracţiune. ori nu o face în termenul legal Efectele lipsei plângerii prealabile • în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată. din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul. la plângerea făcută.

.A la 3 luni inchisoare pentru săvărşirea infracţiunii de lovire. pag 260-262 329 . cod penal.000. a condamnat pe inculpatul D. Bucureşti.R. PARTEA GENERALĂ zentanţii lor legali.G.M.01.R. În baza art 180 alin 2 C. • împăcarea trebuie să fie totală.DREPT PENAL.G. la o pedeapsă de 1 an închisoarea pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală. Instanţa. secţia a II-a penală.000 lei cu titlul de daune morale.pen.2004 pronunţată de judecătoria sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr 1201/2003.T. iar pe inculpatul C. decizia nr 1522/A din 20 decembrie 2004) Prin sentinţa penală nr 312/13. • împăcarea părţilor trebuie să fie expresă. a constatat pedeapsa graţiată şi a atras atenţia inculpatului asupra art 10 din Legea nr 137/1997. pen a condamnat pe inculpatul C. În baza art 1 din legea nr 137/1997 a constatat pedeapsa graţiată şi a atras atenţia inculpatului asupra art 10 din legea nr 137/1997.000 lei cu titlu de daune morale.M. a achitat pe inculpaţii D.pen. şi a obligat pe inculpatul D.G. În baza art 181.. A admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă B. Incetarea procesului penal1573. (Trib. dar nu mai târziu de momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. În baza art 1 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit a) C. În baza art 1 din legea nr 137/1997. să plătească aceleeaşi părţi civile suma de 3. să plătească acestei părţi suma de 15. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004.A. • împăcarea părţilor trebuie să fie necondiţionată. Invocarea din oficiu. 573 TRIBUNALUL BUCUREŞTI. • împăcarea părţilor poate interveni oricând. şi C. va pronunţa încetarea procesului penal în privinţa acelor infracţiuni. Wolters Kluwer 2007 .M. constatând din oficiu intervenţia prescripţia răspunderii penale pentru unele din infracţiunile cercetate.000.A. instanţa a dispus următoarele: A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de avocatul inculpatului D.G. neputând fi dedusă din alte fapte sau situaţii Efectele juridice ale împăcării părţilor * înlătură răspunderea penală * stinge si acţiunea civilă împăcarea produce efecte in personam PRACTICĂ CAPITOLUL V Prescripţia răspunderii penale.M. pentru infracţiunea de ameninţare prevăzută de art 193 C.

Procedând la rejudecare.A.G.000.. In consecinţă în baza art 379 pct 2 lit a C. la 1.000 lei cheltuieli către partea civilă B. termenul de prescripţie de 7 ani şi 6 luni prevăzut de lege.02.V.M.M. (la acea dată concubine inculpatului D.G.1997.) şi partea civilă.000 lei cheltuieli de judecată către stat. Împotriva sentinţei au formulat apel Parchetul de pe lângă judecătoria sectorului 4 Bucureşti (criticand-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.M... care a inchis-o cu putere.610 lei reprezentând contravaloarea ingrijirilor medicale acordate părţii civile B. În baza art 191 alin 1.09. s-a casat decizia penală nr 895/A/30.T. pentru a cărei vindecare au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale.pr pen tribunalul a admis atât ape330 . 2 C.2004 şi cauza a fost trimisă spre rejudecare apelurilor declarate de Parchet. in apel după casare.M. secţia a II-a penală au fost admise recursurile declarate de parchetul de pe lândă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul D. sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art 193 C.T.T. Impotriva deciziei penale de mai sus au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul D.000. şi partea civilă B.G.1997. şi pentru infracţiunea prevăzută de art 180 alin 2 Cod penal. Partea civilă B. iar pe inculpatul C. provocăndu-I o plaga frontală dreaptă pentru a cărei vindecare au fost necesare 22 zile de îngrijiri medicale.2/2591/06.G.G..T. inculpaţii s-au deplasat la magazinul părţii civile B.M.T. conform certificatului medico-legal nr A. a obligat inculpatul D. pentru următoarele considerente : Din oficiu Tribunalul a constatat că pentru infracţiunea prevăzută de art 181 C.000.1997 s-a împlinit la data de 22.1/1115/06.G.2004.M. aceştia din urmă neindicând motivele de apel. situat în piaţa Berceni-Olteniţei. pen. a suferit o contuzie la umărul stâng.R. partea civilă B.pen).pr..pr pen a obligat pe fiecare inculpat la 2.G. a fost lovit cu uşa în umărul stâng de inculpatul C.pen. Pentru a hotărâ astfel. tribunalul a constatat întemeiate numai apelurile parchetului de pe lângă judecătoria sector 4 Bucureşti şi inculpatului D.2004 Tribunalul Bucureşti secţia a doua penală a respins apelurile ca nefondate. calculat de la data săvârşirii faptelor.pen reţinută în sarcina inculpatului D. dar chiar la ieşirea din magazine.G. Prin decizia penală nr 1911/7. raportat la art 124 C. Ulterior primirii acestei lovituri. Dr.1998. instanţa de fond a reţinut că la data de 22. precum şi inculpatul D. respectiv 23.T. şi partea civilă B. la 4.T. a plecat în urmărirea inculpatului D.000 lei cheltuieli judiciare către aceeaşi parte civilă. a pătruns într-o magazie în care se afla partea civilă B.10. inculpatul DM. pentru a-i cere acestuia explicaţii cu privire la o altercaţie produsă în aceeaşi zi între martora I.06. conform raportului de expertiză medico-legală nr A.06.R.03. Inculpatul D.2004 a Curţii de Appel Bucureşti. În baza art 192 pct 1 lit a C.03.A.T.G. şi a lovito în zona capului.G.M.M. Bagdasar-Arseni şi a obligat inculpaţii să plătească în solidar suma de 227.Aurel Teodor Moldovan A admis acţiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgenţă Prof.M.04. Prin decizia penală nr 985 din 16.M.

574 TRIBUNALUL BUCUREŞTI.pen s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.2003. În temeiul art . iar din interior au sustras mai multe obligaţiuni CEC la purtător.000 lei. în valoare de 7. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. Prescripţia specială.D. pronunţată de judecătoria sector 2 Bucureşti în dosarul nr 9943/2002. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C.pen cu aplicarea art 99 şi urm.A. prejudicial fiind acoperit integral. În temeiul art 191 alin (1) şi (2) C. instanţa a dispus următoarele: În temeiul art 208.A. S-a făcut aplicarea art 71 raportat la art 64 C.05. cât şi apelul inculpatului . pen a condamnat pe inculpatul D.R.. sentinţa nr 572/A din 26 aprilie 2004). (Tribunalul Bucureşti.pen.pr. În temeiul art 359 alin 1 C. secţia a-II-a penală şi pedepsele au fost contopite aplicându-se inculpatului o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare. au pătruns în locuinţa părţii vătămate P. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C.000. În raport cu situaţia de fapt reţinută. şi S. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C.G. minori la acel moment..C. C. Pentru a dispune astfel.pen. În temeiul art 81 şi art 110 C. inculpaţii D. in drep.pen s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr 115/2001 a judecătoriei sectorului 2 Bucureşti definitivă şi modificată prin decizia penală nr 287/A/2002 a Tribunalului Bucureşti.M. Prin sentinţa penală nr 773/23. În temeiul art 865 raportat la art 55 C. pag 263-265 331 . pe care le-au schimbat în numerar. calculat conform art 124 C. în cazul în care infractorul era minor la data săvârşirii faptei. secţia a-II-a penală.pen.500.pen termenul de prescripţie specială a răspunderii penale.. PARTEA GENERALĂ lul Parchetului de pe lângă judecătoria sector 4 Bucureşti.A. pen. va fi redus la jumătate. Minor574 In conformitate cu dispoziţiile art 129 C. C.R.L.000 lei cheltuieli de judecată către stat.pen cu aplicarea art 99 şi urm. C. pen a fost condamnat inculpatul S. instanţa a constatat. a desfiinţat în parte sentinţa penală şi în fond rejudecând a încetat Prescripţia răspunderii penale. a obligat fiecare inculpat la plata a câte 1.pen s-au pus în vedere inculpatului prevederile art 83 C. că fapta fiecărui inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzut de art 208. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. Wolters Kluwer 2007 .pen. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare. prima instanţă a reţinut că în cursul lunii martie 1997.DREPT PENAL. ulterior întreg prejudiciul cauzat părţii vătămate fiind acoperit.pen cu aplicarea art 99 şi urm.A.

. fiind ca atare înlăturată răspunderea penală a inculpaţilor. durata termenului de prescripţie este cea prevăzută de art 122 alin (1) lit c) C.A. Instanţa de apel a stabilit că termenul de prescripţie specială s-a împlinit în martie 2003.pen. sub toate aspectele de fapt şi de drept.R. temenele de prescripţie a răspunderii penale se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii faptei erau minori.pen a anulat suspendarea şi a contopit cele două pedepse. tribunalul a admis apelul formulat de către apelantul inculpate D. Sub acest aspect s-a reţinut că fapta a fost comisă în luna martie 1997. pen]. în baza efectului extensiv. Pentru a interveni prescripţia specială este necesar potrivit art 124 C. De asemenea conform art 129 C. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C. respectiv de 8 ani.A. care a criticat soluţia pronunţată pe motivele de netemeinicie faţă de durata pedepsei şi a termenului de încercare.pen cu aplicarea art 99 şi urm. Impotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul D. lit a) C. În aceste condiţii. pe care le apreciază ca fiind prea mari în raport de circumstanţele sale personale.A.pen. Pentru inculpatul S. ca urmare a solidarităţii procesuale a celor doi şi a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.pr pen a încetat procesul penal privind pe inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art 208.. constatând că numai unul dintre cei doi inculpati a declarat apel. de împrejurarea că prejudiciul a fost acoperit integral.pen. definitivă şi modificată prin decizia penală nr 287/A/2002 a Tribunalului Bucureşti... tribunalul a examinat cauza cu privire şi la al doilea inculpat.. iar faţă de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă [art 208. în baza art 379 alin (1) pct 2. de atitudinea procesuală a inculpaţilor care s-au sustras de la judecată. şi a extins efectele şi cu privire la inculpatul S. Verificând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate şi din oficiu. pen 332 .R.A. de faptul că ei nu erau cunoscuţi la data respectivă cu antecedente penale. a desfiinţat sentinţa penală şi rejudecând : În baza art 11 pct 2 lit b) raportat la art 10 lit g) C. C. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C.pr. ca termenul de prescripţie prevăzut de art 122 C. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi în temeiul dispoziţiei art 865 raportat la art 85 C.pen să fie depăşit cu încă jumătate. de starea de minoritate a inculpaţilor.pr pen.Aurel Teodor Moldovan La individualizarea pedepselor instanţa a ţinut seamă de intervalul mare de timp scurs de la data săvârşirii faptelor.pen cu aplicarea art 99 şi 109 C.pen şi art 373 C. a constatat că acesta a fost condamnat pentru o faptă concurentă prin sentinţa penală nr 115/2001 a judecătoriei sector 2 Bucureşti. secţia a-II-a penală.

a dimensiunilor incriminării actelor penale.circumstanţele atenuante şi agravante. .Obiectul principal al individualizării legale este reprezentat de necesitatea stabilirii periodice a faptelor. mai întâi prin limitarea minimelor şi maximelor pedepsei penale. . în limitele principiilor generale de individualizare. de periculozitatea infractorului. de importanţa relaţiei sociale afectate. prin ocrotirea relaţiilor sociale.Această formă a individualizării pedepselor nu se rezumă doar la regimul de executare. prin raportarea la necesitatea pedepsirii eficiente a infractorilor şi la determinarea fenomenului de prevenire a infracţionalităţii. prin limitarea întinderii pedepselor în funcţie de gradul de pericol social.o realizează instanţa de judecată şi se concretizează prin aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisă. calitatea făptuitorului. CAPITOLUL VI. Forme de individualizare judiciară: .DREPT PENAL. stabilirea cadrului legal. de împrejurările concrete atenuante ori agravante în care s-a săvârşit infracţiunea sau care caracterizează persoana infractorului. ci priveşte şi durata executării efective a pedepsei care poate fi modificată la propunerea organelor administrative prin acordarea graţierii ori a liberării condiţionate INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR Instanţa de judecată trebuie să ţină cont de: dispoziţiile părţii generale a codului penal. modalitatea răspunderii penale) şi nu în ultimul rând prin dispoziţiile privind aplicarea în spaţiu şi în timp a legii penale. cât şi prin definirea conceptelor juridice care formează conţinutul sancţiunilor penale (forma infracţiunii. dispoziţiile părţii speciale a Codului penal.munca corecţională. APLICAREA PEDEPSEI Forme şi modalităţi de individualizare Individualizarea legală . în funcţie de gradul de pericol social al faptei. această regulă impunânduse în practica judiciară.6.suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Individualizarea administrativă . PARTEA GENERALĂ 18. Individualizarea judiciară sau judecătorească . care fixează limitele min333 . care constituie infracţiuni şi elaborarea fiecărei norme juridice.

având efecte de atenuare sau de agravare a pedepsei. ori de la făptuitor şi biografia acestuia Cauze generale şi speciale .). dar prin raportarea directă la gradul de pericol social al infracţiunii şi al infractorului. minoritatea). • circumstanţele sunt definite ca fiind acele situaţii. situaţii. pot fi considerate cauze generale atât stările (concursul de infracţiuni. condiţiile de viaţă. ce reiese din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei în funcţie de importanţa valorilor sociale vătămate şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. cât şi circumstanţele prevăzute în partea generală a codului penal. instanţa de judecată având posibilitatea să aplice pedeapsa penală în cadrul acestor limite.cauzele speciale care sunt determinate având influenţă numai cu privire la o anumită infracţiune şi sunt prevăzute în partea specială a Codului penal După modul de stabilire a circumstanţelor şi după efectul pe care îl au asupra pedepsei ce urmează să fie stabilită de instanţă: circumstanţele legale. persoana infractorului. tentativa.Aurel Teodor Moldovan ime şi limitele maxime pentru fiecare infracţiune în parte. atitudinea în societate. sunt acele circumstanţe arătate de legiuitor şi al 334 . date ale realităţii ce nu sunt cuprinse în conţinutul agravant al infracţiunii şi care prin legătura lor accidentală cu fapta săvârşită ori cu făptuitorul influenţează gradul de pericol social al faptei sau de periculozitate al infractorului şi determină o atenuare ori o agravare a pedepsei concrete Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei • Stările sunt definite ca fiind acele situaţii.cauzele generale care au influenţă pentru toate infracţiunile şi sunt prevăzute în partea generală a codului penal. atributele socioprofesionale. reglementate în partea generală a Codului penal ca instituţii distincte. în familie. împrejurări. . alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii ce se referă la faptă şi ambianţa ei. la locul de muncă (antecedentele penale) şi comportarea după săvârşirea infracţiunii (atitudinea avută după săvârşirea infracţiunii în faţa organelor de urmărire penală etc. împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală sunt acele stări. gradul de pericol social al faptei săvârşite de infractor. aceste limite regăsindu-se însă şi în legile speciale care cuprind unele dispoziţii penale. calităţi. fapte cu semnificaţie în ce priveşte gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate a făptuitorului. un alt criteriu de individualizare a pedepsei care se bazează pe starea psihofizică.

semnificaţie juridico-penală a acestora în context cu fapta săvârşită şi cu făptuitorul.DREPT PENAL. Circumstanţe atenuante Noţiune: Circumstanţele atenuante sunt definite ca fiind acele stări. agravant sau atenuant este obligatoriu pentru instanţa de judecată. împrejurări. După criteriul legăturii cu fapta sau cu făptuitorul: • circumstanţe reale. apreciind. concomitente sau subsecvente săvârşirii unei infracţiuni. * depăşirea limitelor stării de necesitate. ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care relevă un pericol social mai scăzut al faptei ori o periculozitate mai redusă a infractorului. circumstanţele personale (subiective) nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi. 335 . referindu-se la calităţile. produsă prin violenţă. deoarece participaţia se săvârşeşte doar cu intenţie. După situarea în timp faţă de momentul săvârşirii infracţiunii: • anterioare. sunt acele împrejurări caracterizate de instanţa de judecată ca fiind atenuante sau agravante. acele circumstanţe care sunt legate de faptă şi influenţează gradul de pericol social al acestuia. Circumstanţe atenuante legale: * depăşirea limitelor legitimei apărări. * săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate. • subsecvente. După cum împrejurările erau cunoscute ori necunoscute infractorului: • circumstanţe cunoscute infractorului. întâmplări ori date ale realităţii anterioare. de asemenea. printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. le-au prevăzut şi le-au acceptat. • concomitente. obiceiurile infractorului. • circumstanţe necunoscute infractorului. deprinderile. circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai dacă se face dovada că le-au cunoscut. circumstanţele judiciare. • circumstanţe personale sunt acele circumstanţe care sunt legale de persoane infractorului şi îl caracterizează sub raportul periculozităţii. atitudinile. PARTEA GENERALĂ căror caracter.

care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului Efectele circumstanţelor atenuante . al infracţiunilor de omor. .Stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită. alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii. înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor II. pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită poate fi înlăturată. comportarea sinceră în cursul procesului. pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special. dacă se constată există circumstanţe atenuante. ori o schimbare a pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă. . atenuare ce poate consta într-o reducere a. . anterioare. Viitorul Cod penal: . calităţi.eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.când există circumstanţe atenuante. al infracţiunilor săvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane.amenda pentru persoana juridică poate fi redusă dacă există circumstante atenuante. al infracţiunilor contra păcii şi omenirii.dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care reflectă un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o 336 . . Actualul Cod penal: . .Aurel Teodor Moldovan Circumstanţele atenuante judiciare I. în cazul în care există circumstanţe atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10-25 ani (actualul cod penal). .in cazul infracţiunilor contra siguranţei statului. sau al infracţiunilor prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave.atenuarea obligatorie a pedepsei. .împrejurările legate de fapta comisă.Atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii.Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei. respectiv de la 10-20 ani (viitorul cod penal) Circumstanţe agravante Noţiune: Circumstanţele agravante constau în stări situaţii. împrejurări.

Wolters Kluwer 2007 . Pentru a hotărâ astfel.I. pag 114-115 337 . orientare sexuală. . dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor. opinie. PARTEA GENERALĂ periculozitate mai mare a infractorului. . (Tribunalul Bucureşti.DREPT PENAL.S.S. instanţa de fond a reţinut că.000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe împotriva părţii vătămate S.I. . convingeri..săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei. dizabilitate. Pe fondul acestei discuţii soţia părţii vătămate a ţipat după ajutor. timp în care partea vătămată a iesit din casă şi a încercat să aplaneze conflictul. decizia nr 9565 din 13 iulie 2004) Prin sentinţa penală nr 881/18.săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună. Amenda penală. inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu un obiect din lemn în zona capului. în baza art 180 alin (2) C.2003. avere.săvârşirea infracţiuniipe temei de rasă. În aceste împrejurări.2004.săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime prin violenţe asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public. Impotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă 575 TRIBUNALUL BUCUREŞTI. gen. religie. apartenenţă politică. în data de 08.pen. vârstă. .08. secţia I penală. Lipsa circumstanţelor atenuante575 Este nelegală hotărârea prin care s-a aplicat pedeapsa amenzii penale sub minimul special prevăzut de lege. naţionalitate. etnie. Circumstanţele agravante: . soţia părţii vătămate S. .03. limbă. 7-8 zile de îngrijiri medicale.000. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004.săvârşirea infracţiunii din motive josnice.săvârşirea infracţiunii de către un infractor major. boală cronică.săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate PRACTICĂ CAPITOLUL VI Individualizarea pedepsei. s-a dispus condamnare inculpatului S. în condiţiile în care nu au fost reţinute circumstanţele atenuante. origine socială. pronunţată de judecătoria sectorului 4 Bucureşti. se afla în curtea casei parinteşţi unde a avut o discuţie despre dreptul la mostenire cu inculpatul S. necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA. Minim special prevăzut de lege. cauzându-i leziuni care au necesitat cca. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3. .

pen.S. tribunalul a constatat recursul declarat de parchet ca nefondat. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art 180 alin (2) C.pen. şi S. pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C.M. Individualizarea pedepsei. din care a rezultat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor deduse judecăţii prin plângere prealabilă. in baza art 180 alin 2 C. iar nu de 3.S.S. se putea aplica o amendă de cel puţin 5. În contextual în care săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin (2) C. achitarea inculpatului C. în condiţiile în care a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege. tribunalul a admis recursul declarat de Parchet. atunci când ele rezultă din datele particulare ale cauzei. se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. a casat în parte sentinţa atacată. atunci când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. în raport de gradul de pericol social concret al faptelor şi datele ce caracterizează persoana inculpatului. pag 118-120 338 . De asemenea.000 lei.000. reţinând că instanţa de fond a apreciat correct materialul probator administrat în cauză.pen a dispus condamnarea inculpatului S. pentru săvârşirea infracţiunii 576 TRIBUNALUL BUCURESTI. Potrivit art 63 alin (3) C. s-a arătat că hotărârea este nelegală sub aspectul cuantumului amenzii aplicate inculpatului S. în conformitate cu art 63 alin (3) C.pen.000 lei. Pentru cosiderentele expuse.000 lei aşa cum a apreciat instanţa de fond. secţia I penală. pronunţată de judecătoria sectorului 2 Bucureşti.pen. procedând astfel la condamnarea sa la pedeapsa amenzii penale.pr.pen. iar pe fondul cauzei.000. apreciind că această pedeapsă este de natură a asigura atingerea scopului preventiv prevăzut de art 52 C. precum şi inculpaţii S.S. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. iar faţă de modalitatea concretă de săvârşire. Wolters Kluwer 2007 .pen şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art 631 C. fără a se reţine circumstanţe atenuante. decizia nr 272/A din 5 martie 2004) Prin sentinţa penală nr 1770 din 17 decembrie 2003.Aurel Teodor Moldovan judecătoria sectorului 4 Bucureşti. prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.pen.. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5. Examinând sentinţa atacată sub aspectul criticilor formulate şi din oficiu. tribunalul a constatat că s-a făcut greşită aplicare a legii. minimul special al amenzii este de 5.. Formă continuată a infracţiunii. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. În motivarea recursului declarat de parchet.pr pen. in baza art 38515 pct 2 lit d) C.E.000.000.000. în mod corect a apreciat că fapta de lovire săvârşită de către inculpatul S. (Tribunalul Bucureşti. să se reţină în favoarea acestuia circumstanţe atenuante. În ceea ce priveşte cuantumul amenzii stabilite. Circumstanţe atenuante576 Forma continuată a infracţiunii exclude posibilitatea ca. precum şi urmarea produsă. s-a dispus în temeiul art 11.

anterior manifestate. în raport de gradul de pericol social concret al faptelor şi datele ce caracterizează persoana inculpatului. este căsătorit. un ceas din plastic şi patru litri de benzină. circumstanţele personale. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea. cu un copil în întreţinere). i) C.I. g) şi i) C. În speţă activitatea infracţională desfăşurată de inculpat a constat în sustragerea în două rânduri.C.pen raportat la art 33 lit a) şi art 34 C. instanţa a reţinut în baza probelor administrate. dându-li-se eficienţă. că la 18 februarie 2001 şi în data de 28 spre 29 martie 2001.pen.pen. iar în baza art 208 alin (1) şi art 209 alin (1) lit e).. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.M. respectiv două parasolare. Toate aceste împrejurări au fost calificate de instanţa de control judiciar drept circumstanţe atenuante judecătoreşti. în regim de detenţie. să se reţină în favoarea acestuia circumstanţe atenuante. în cursul procesului penal. colaborând cu organele de cercetare penală la săvârşirea unei infracţiuni concurente cu cea de faţă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. cu executarea în condiţiile art 81 C. a sustras diverse bunuri de valoare economică redusă din interiorul autoturismului proprietatea părţilor vătămate M. atunci când ele sunt relevate de datele particulare ale cauzei. prejudicial scăzut cauzat părţilor vătămate şi acoperite integral. prejudicial astfel cauzat fiind recuperate prin restituire...necunoscut cu antecedente penale la momentul săvârşirii infracţiunii. impunându-se aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Tribunalul Bucureşti secţia I penală a apreciat ca fondat apelul inculpatului C.I. intervenită în cursul judecăţii la prima instanţă. pentru următoarele considerente: Forma continuată a infracţiunii nu exclude posibilitatea ca. în sensul reducerii pedepsei de la 3 ani închisoare la 1 an şi 8 luni închisoare. căsătorit. comise în dauna părţii vătămate F.pen. cu o atitudine siceră de recunoaştere şi regret a faptei comise. solicitând reducerea pedepsei aplicate..I. dovedind pe această cale că a înţeles gravitatea şi semnificaţia conduitei antisociale. 339 . în privinţa faptei din data de 22 martie 2001.. în sensul art 74 alin 2 C.. cu motivarea că toate împrejurările reţinute de prima instanţă în operaţiunea de individualizare (gradul de pericol concret al faptei.pen. a unor bunuri cu valoare economică redusă.DREPT PENAL.pen cu aplicarea art 41 alin (2) C.M. a contopit pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr 1333/2001 a judecătoriei sectorului 3 Bucureşti cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre. In baza art 36 alin (1) C. inculpatul s-a prezentat la şedinţele de judecată ce au urmat. inculpatul a recunoscut şi regretat sincer faptele comise. şi B. are un copil minor în întreţinere şi desfăşoară o activitate licită care îi permite obţinerea mijloacelor necesare întreţinerii familiei sale. în concretizarea unei rezoluţii infracţionale unice. oglindă retrovizoare.. din interiorul autoturismelor aparţinând părţilor vătămate B.L. g). de 3 ani închisoare. condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.pen..I. Pentru a hotărâ astfel. şi M. PARTEA GENERALĂ de furt calificat prevăzută de art 208 alin 1 şi art 209 alin (1) lit e). instanţa a constatat că probele aduse în acuzare nu au confirmat săvârşirea de către inculpat a furtului.

pen. Fapta inculpatului s-a produs pe fondul unu conflict interfamilial preexistent.T.2003. Ea s-a datorat hemoragiei interne. B. Victima împreună cu fratele său C. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C. locuiau la domiciliul inculpatului. când. Momentul conflictual a culminat în ziua de 27..Gh.3/J/204/2003 al serviciului de medicină legală Ilfov a concluzionat că moartea lui C.Aurel Teodor Moldovan această pedepsă fiind contopită cu cea de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr 1333/2001 a judecătoriei sectorului 3 Bucureşti. situat în comuna Chitila. (Tribunalul Bucureşti.07. Raportul medico legal de autopsie nr A.. atât în cursul urmăririi penale.2003. a fost violentă. după ce anterior victima agresase inculpatul. acesta din urmă suferind leziuni a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale. deoarece agresiunea exercitată de victimă nu a fost de o asemenea gravitate încât să impuna suprimarea vieţii agresorului. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art 174.O. (fratele său). generat de împrejurarea că victima C. impreună cu martora B.Gh. examinând materialul probator administrat în cauză. sentinţa nr 632 din 10 mai 2004) prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr 3939/P/2003. de cele întâmplate şi apoi toţi trei au revenit la domiciliul inculpatului.M. i-a aplicat acestuia o lovitură în zona toracică cu un cuţit pricinuindu-i moartea.O.pen cu aplicarea art 73 lit b) C. inculpatul C. constatându-se executată în întregime pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.07. Intrucăt C. urmată de moartea acesteia. din 9 decembrie 2003. au început sa-l lovească pe inculpat 577 TRIBUNALUL BUCURESTI. judeţul Ilfov. posibil cuţit. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor.M. şi 174 lit c) şi i) C. cât şi cercetării judecătoresti. Se va reţine însă circumstanţa atenuantă a provocării. C. Omor. a spart o sticlă cu bere şi l-a lovit în cap şi în zona feţei. Circumstanţe atenuante. a început să-l insulte pe fratele său.V.T. Wolters Kluwer 2007 .M. pentru a-l anunţa pe C.. secţia I penală. pe fondul unui conflict cu victima C.Gh. anterior săvârşirii faptei. s-au deplasat la terasa ‘Doina’. a avut loc o discuţie contradictorie între inculpat şi concubina victimei. Leziunile tanatogeneratoare cardiopericardice s-au putut produce prin lovire cu un corp înţepător tăietor.. pag 135-137 340 . consecutivă lezării cardio-pericardice printr-o plagă înjunghiată toracică parasternal stâng.M. tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt : la data de 27. se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. Provocare577 Lovirea victimei cu cuţitul în zona inimii. In continuare. ce a acţionat pe p lăţime de 4 cm şi sunt în legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul.V. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. şi concubine sa.

Gh. pricinuindu-i moartea.DREPT PENAL. În favoarea acestuia. martorii-membri ai familiei inculpatului şî victimei. fiind aplicabile dispoziţiile art 73 lit b) C. Este adevărat că inculpatul a prezentat leziuni traumatice (escoriaţii. PARTEA GENERALĂ cu o cazma. In aceste împrejurări inculpatul a lovit victima cu cuţitul (pe care il avea asupra sa) în zona toracică. se impune însă a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art 73 lit b) C. De asemenea leziunile suferite de inculpatul C. inculpatul C. După comiterea faptei. pentru a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale (conform raportului de expertiză medico-legală). anterior trecerii la săvârşirea propriu-zisă a infracţiunii. prin comportamentul agresiv al inculpatului. provocându-i leziuni (echimoze. escoriaţii) traumatice la nivelul bratului stâng şi antebraţului. CAPITOLUL VII.pen. Formele infracţiunii intenţionate după fazele de desfăşurare: actele preparatorii .au declarat că inculpatul se manifesta agresiv în mod constant-mai ales când consuma băuturi alcoolice.Gh întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzut de art 174 şi art 175 lit c) şi i) C.Gh a aruncat cuţitul într-o aglomerare de deşeuri metalice şi menajere aflate în curtea locuinţei. care în momentul imediat premergător incidentului s-a exprimat. fapt confirmat de martorii audiaţi în cauză. • faza urmărilor.prima fază a activităţii infracţionale.T.. având cuţitul în mână ‘în seara aceasta se va comite crimă’. momentul în care. apoi ci o bară metalică. • faza actelor de executare.7. FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII Aspecte generale Fazele de desfăşurare ale infracţiunii: • faza actelor preparatorii. făptuitorul îşi pregăteşte terenul pentru aceasta. atestă că acţiunea acestuia de lovire a victei cu cuţitul a avut loc pe fondul loviturii înculpatului de către victimă. întrucât uciderea victimei s-a produs întro stare de puternică tulburare. Condiţii: 341 . dar acestea dezvăluie că agresiunea celor doi fraţi comisă asupra sa nu era de o asemenea gravitate încât să impună suprimarea vieţii victimei prin lovirea cu cuţitul în zona inimii. 18. Acţiunea victimei şi a martorului C.pen. Mai mult. de a lovi pe inculpat se explică (aşa cum rezultă din probe). În drept s-a apreciat că fapta inculpatului C. de unde a fost ridicat de organele de urmărire penală. determinată de atitudinea violentă a acesteia.pen. echimoze) corporale pentru a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale.

amplificării rezultatului iniţial sau continuării activităţii infracţionale. Infracţiunea fapt epuizat – se poate constata o prelungire în timp a infracţiunii după momentul consumării. cât şi împiedicarea rezultatului trebuie să 342 fie voluntare.Activitatea efectuată să nu facă parte din conţinutul elementului material al laturii obiective a infracţiunii. . . adică să ducă la neconsumarea infracţiunii.după gradul de realizare a acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii: a) tentivă întreruptă sau imperfectă sau neterminată. să fie expresia voinţei libere a făptuitorului. respectiv împiedicarea producerii rezultatului. b) tentivă perfectă sau terminată. ..punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea. Tentativa .după cauzele care determină neproducerea rezultatului legate. Pentru a fi cauze de impunitate desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului trebuie să îndeplinească anumite condiţii: . . . aşa cum am arătat. b) tentativă improprie. să fie din . iar în cazul împiedicării producerii rezultatului trebuie ca acţiunea să fi fost executată în întregime. fie de obiectul material al infracţiunii: a) tentivă proprie. să nu constituie un început de executare al infracţiunii.Actul de pregătire trebuie să aibă o existenţă obiectivă.forma tipică sau perfectă a infracţiunii în raport cu fazele desfăşurării activităţii infracţionale. Felurile tentativei: .Întreruperea executării în cazul desistării. să fie efective.întreruperea acţiunii de săvârşire a faptei sau neproducerea rezultatului.Atât întreruperea activităţii.începerea executării hotărârii infracţionale. Aceasta poate fi atât proprie când mijloacele folosite sunt capabile să producă rezultatul acţiunii) cât şi improprie (când mijloacele folosite datorită insuficienţei sau defectuozităţii duc la neproducerea rezultatului).Aurel Teodor Moldovan . .Activitatea de pregătire să se efectueze cu intenţie. infracţiunea fapt consumat .Să existe intenţia de a săvârşi infracţiunea pentru că tentativa constă în punerea în executare a hotărârii. executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul Condiţii: . fie de mijloacele folosite. neechivocă.În cazul desistării trebuie să existe un început de executare. . Prelungirea urmărilor se poate datora.

• Participaţia improprie sau imperfectă. PARTEA GENERALĂ 18. PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI Noţiune: situaţia în care mai multe persoane săvârşesc o singură infracţiune · caracteristica esenţială este dată de colaborarea cu vinovăţie a mai multor persoane în vederea săvârşirii unei infracţiuni Formele pluralităţii de infractori: • pluralitatea naturală/ necesară.după criteriul contribuţiei participanţilor la comiterea infracţiunii: • activitatea de executare directă şi nemijlocită a faptei. Condiţii: • Să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală. 343 . • pluralitatea constituită. • pluralitatea ocazională.gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni. • Fapta trebuie săvârşită de către cel puţin unul dintre participanţi cu vinovăţia cerută de lege.presupune ca participanţii la săvârşirea infracţiunii să nu acţioneze cu aceeaşi formă de vinovăţie . CAPITOLUL VIII. • Legătura subiectivă între participanţi. PARTICIPAŢIA PENALĂ Noţiune: formă de pluralitate de infractori în care. fiecare participant este considerat autor al infracţiunii.este forma pluralităţii de infractori ce poartă numele de participaţie penală.cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este cerută chiar prin natura acesteia.toţi participanţii acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie la săvârşirea infracţiunii. la comiterea faptei prevăzute de legea penală participă un număr mai mare de persoane decât este necesar.DREPT PENAL. Felurile participaţiei penale: . indiferent dacă aceasta a fost consumată sau a rămas în faza de tentativă pedepsibilă. • La comiterea faptei să îşi fi adus contribuţia mai multe persoane decât ar fi fost necesar potrivit naturii faptei.după criteriul atitudinii psihice faţă de rezultatul faptei comise: • Participaţia proprie sau perfectă sau propriu-zisă .8.

d) instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost instigat sau să fi realizat cel puţin o tentativă posibilă. a luat singur hotărârea infracţională şi nu a fost sprijinit la comiterea infracţiunii de nici o persoană. instigator. .instigarea simplă.după criteriul contribuţiei participanţilor la săvârşirea faptei şi producerea rezultatului: • participaţia principală –când prin contribuţia participantului se realizează însăşi conţinutul infracţiunii.reprezintă forma de participaţie penală în care o persoană săvârşeşte prin acte de executare fapta prevăzută de legea penală.când contribuţiile participanţilor nu se înscriu în realizarea acţiunii sau inacţiunii ce reprezintă însăşi fapta incriminată – specifică complicilor şi instigatorilor Autoratul.instigarea improprie sau imperfectă. 3. la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală. Instigarea. 344 . După mijloacele folosite de instigator pentru determinarea instigatului să săvârşească o infracţiune: .instigarea cu un singur instigator.Aurel Teodor Moldovan • activitatea de determinare la comiterea unei fapte.specific autorilor şi coautorilor. Coautoratul.instigarea calificată. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. singur. prin orice mijloace de către o persoană numită instigator a altei persoane numită instigat. • activitatea de înlesnire sau de ajutare la săvârşirea faptei.formă de participaţie în care. în mod nemijlocit indiferent că a comis-o cu intenţie. faţă de o altă persoană numită instigat. . culpă. după forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta: .instigarea proprie sau perfectă. Forme: 1. şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două sau mai multe persoane. 2. . Condiţii pentru a exista instigarea: a) efectuarea unei activităţi de determinare din partea unei persoane. • participaţia secundară. După numărul persoanelor ce desfăşoară activitatea de instigare: .formă a participaţiei penale ce constă în fapta de a determina cu intenţie.. c) existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat. b) activitatea de determinare trebuie să privească săvârşirea unei fapte penale. Autor este cel care săvârşeşte acţiunea (inacţiunea) prevăzută în norma incriminatoare.

instigarea care presupune colaborarea mai multor persoane. sau care.instigarea indeterminată.instigarea colectivă. 4. După rezultatele urmărite prin instigare: . După natura ajutorului dat la săvârşirea infracţiunii: .existenţa unei fapte penale comise de autor. După numărul persoanelor faţă de care se exercită activitatea de determinare: .complicitatea se săvârşeşte numai cu intenţie directă. . 7. Complicitatea Reprezintă activitatea persoanei care înlesneşte. După modul de acţiune al instigatorului pentru a determina instigatul la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală: . . Este îndeplinită condiţia şi atunci când s-a săvârşit doar o tentativă pedepsibilă.concomitentă. 8. 6. chiar dacă.materială. După rezultatul obţinut în determinarea instigatului la comiterea faptei prevăzute de legea penală: .instigarea poate fi determinată. 2. După modul în care este comunicată ideea infracţională: . . PARTEA GENERALĂ . Felurile complicităţii: 1. După momentul în care se acordă ajutorul: .instigarea ascunsă (perfidă). sau că va favoriza infractorul . 5. după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. .anterioară. 3.instigarea cu efect pozitiv. indirectă sau praeterintenţie.morală.DREPT PENAL.instigarea cu efect negativ. . .instigarea imediată. promite că va tăinui bunurile provenite din aceasta. înainte sau în timpul săvârşirii faptei. reuşit. După modul direct sau indirect în care se realizează contribuţia complicelui la săvârşirea infracţiunii: 345 .săvârşirea de către complice a unor acţiuni menite să înlesnească.instigarea individuală. sau ajută în orice fel la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Condiţii: .instigarea mediată. sau să ajute pe autor la comiterea faptei. .instigarea explicită (deschisă). . .

alţii din culpă. În recursul declarat de inculpatul S. Instanţa a reţinut că.Aurel Teodor Moldovan .F i-a băgat mâna în buzunar.modalitatea intenţie şi culpă. în jurul orei 3. care. a acordat un 346 . În această situaţie. în calitate de coautori.209 alin.G. şi-au distribuit rolurile şi au acţionat în mod conjugat. inculpata D.complicitate nemijlocită. Participaţia improprie Persoanele. După ce partea vătămată a urcat pe scara autocarului. (1) raportat la art . 1 lit. în spate.complicitatea prin acţiune (comisivă). activitatea fiecăruia fiind necesară pentru producerea rezultatului urmărit.proprie.G. Participanţii la comiterea infracţiunii acţionează lucrând cu intenţie. După aspectul dinamic al contribuţiei complicelui la săvârşirea faptei: . Este posibilă la infracţiunile intenţionate nu şi la cele din culpă. inculpata fiind reţinută în autocar. alţii chiar fără vinovăţie. nu acţionează toate cu aceiaşi formă de vinovăţie. în aglomeraţie a părăsit locul faptei.complicitatea prin inacţiune (omisivă). a). inculpatului S. iar nu de autor. . Sustragerea portofelului a fost simţită de partea vătămată şi observată de un martor. acesta susţine că a săvârşit fapta în calitate de complice. Forme: . f) şi g) Cod penal.improprie. 4. 208 alin. 5.G.30.complicitatea mediată. nu se poate considera că inculpatul S. Apelurile inculpaţilor au fost respinse. . sustrăgându-i portofelul cu acte şi bani. Recursul nu este fondat. inculpaţii se aflai ăn locul de îmbarcare în autocar a pasagerilor.modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie PRACTICA CAPITOLUL VIII PLURALITATEA DE INFRACTORI 1. Furt Inculpaţii au fost condamnaţi la câte 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută în art. Coautorat. După forma de vinovăţie: . Din probele administrate rezultă că cei doi inculpaţi au conceput împreună modul de operare în săvârşirea furtului. . pe care l-a transmis. la 13 iulie 2000. cum greşit au reţinut instanţele. . care săvârşesc cu voinţă comună o faptă prevăzută de legea penală.

2. lucrau ca muncitori docheri în portul Constanţa.Instigare la tâlhărie Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. văzând că partea vătămată. 197 alin. încuind uşa şi a revenit după 40-50 de minute când. luându-i suma de 100. de-acum. în ceea ce îl priveşte pe B. prin plecarea de la locul unde urma să se consume fapta şi prin încuierea uşii. b) Cod penal. Agravanta prevăzută în art.F la comiterea infracţiunii. a părăsit încăperea. care consumase băuturi alcoolice în local. B. În cazul de faţă.DREPT PENAL. ai folosit împotriva ei spray-ul şi au lovit-o. Este suficient ca. La un semn discret al lui B.000 de lei din banii luaţi de la partea vătămată.. 197 alin. 20 şi art.. 25 raportat la art. barman intr-un local. În consecinţă. a întreprins acţiuni de natură a înfrânge rezistenţa acesteia. avea supra ei o importantă sumă de bani. 197 alin.C. 3. în timp ce se aflau în vestiar. au fost admise apelurile declarate de inculpaţi. pe lângă autor.Tentativă. s-a înlăturat din încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina lor această agravantă şi s-au individualizat pedepsele. datorită opunerii victimei. şi în art. a ieşit din încăpere. aceasta nu înseamnă că fapta a fost săvârşită de mai multe persoane. 347 . 211 alin. (2) lit. PARTEA GENERALĂ simplu ajutor inculpatei D. 197 alin. au restituit inculpatului spray-ul şi i-au dat 30.. la semnul făcut de colegul său. (2) lit.. şi B. să aibă raport sexual cu victima. în ceea ce îl priveşte pe pe B. reduce posibilităţile ei de a se apăra. B. b9 Cod penal.I a încercat. fapta caracterizându-se prin participarea ambilor inculpaţi la realizarea laturii obiective a acesteia. După ce partea vătămată a părăsit localul. a ameninţat-o. s-a rerţinut că inculpaţii B. Apoi au revenit în local. În consecinţă. în cele din urmă a renunţat. prin violenţă. neexistând agravanta prevăzută în art.Viol În fapt. inculpatul a spus celor doi minori că banii se află în buzunarul stâng al cămăşii părţii vătămate şi le-a dat un spray lacrimogen pentru a anihila o eventuală rezistenţă a acesteia. în seara de 17 octombrie 1994. recursul inculpatului a fost respins. Chiar dacă B. inculpatul. au fost rugaţi de o salariată să-i taie un geam. În acest sens. să existe încă o persoană care a imobilizat victima.000 de lei. b) Cod penal.C. Este adevărat că ea nu presupune ca toate persoanele să fi avut raport sexual cu victima.C. reţinându-se că. Încadrarea juridică a acestor fapte în art. încuind uşa pe dinafară. renunţase la intenţia de a avea raport sexual cu aceasta. b) Cod penal se referă la situaţia în care infracţiunea de viol a fost săvârşită de mai multe persoane. ceea ce este specific formei de participare a coautoratului. a determinat pe doi inculpaţi minori să o deposedeze de bani pe partea vătămată. B. 20 raportat la art. (2) lit.I. Rămânând singuri. (1) teza I Cod penal. împrejurare care intimidează victima.I. este greşită. Agravanta implică participarea concomitentă a mai multor persoane. 26 raportat la art. Într-o seară. l-a ajutat pe autorul tentativei de viol.Complicitate. inculpaţii minori au urmărit-o.I. inculpatul B.I.I. (2) lit.C. dar aceasta opunându-se.

Aceste împrejurări evidenţiază că. Recursul în anulare declarat în cauză este fondat. pe plan subiectiv. sub aspect obiectiv. Judecătoria Târgovişte. ca urmarea firească a comportamentului violent al autorilor. I. 208 şi art 209 Cod penal. se poate realiza. vol. op. determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Potrivit art 25 Cod penal. În aceste condiţii. Drept Penal. inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii unor leziuni traumatice părţii vătămate.cit. Drept Penal.578 UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE Infractiunea simplă  se caracterizează din punct de vedere obiectiv. care se succed imediat în timp asupra obiectului infracţiunii. 25 raportat la art. săvârşită de o persoană şi în care se identifică conţinutul unei singure Felurile unitatii de infractiune infracţiuni. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul i-a îndemnat pe inculpaţii minori să o deposedeze de bani pe partea vătămată. 3822/1995. pag. instigator este persoana care. a reţinut situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu şi a condamnat pe inculpat pentru instigare la infracţiunea de furt calificat prevăzută în art. printr-o singură formă de vinovăţie. 1976. inculpatul a prevăzut şi a urmărit producerea rezultatului faptei la săvârşirea căreia i-a determinat pe cei doi minori. printr-o singură acţiune sau inacţiune. cu intenţie. un singur rezultat.cit.216.191.. pag.Aurel Teodor Moldovan Aceasta a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale. Bucureşti !971. iar din punct de vedere subiectiv. Tribunalul Dâmboviţa.Oancea. fie prin o singură intervenţie a făptuitorului asupra obiectului infracţiunii. fapta săvârşită de inculpat trebuia încadrată în prevederile art. op.Ed. fie prin mai multe intervenţii.Gen. prin decizia penală nr. 211 alin.II.Didactică şi Pedagogică.. Nistoreanu. şi anume luarea prin violenţă a banilor. pag. 18. spunându-le că avea în buzunar o importantă sumă de bani şi dându-le un spray lacrimogen pentru anihilarea unei posibile rezistenţe.9. CAPITOLUL IX. Infracţiunea simplă. Boroi. 25 raportat la art. 140/1996. prin sentinţa penală nr. Aşa fiind. C-tin Mitrache. pag. M. UNITATEA DE INFRACŢIUNI Noţiune  presupune activitatea infracţională formată dintr-o singură acţiune ori inacţiune ce decurge din natura faptei sau din voinţa legiuitorului.Zolineak. Ghe. (2). 34/1995. Al. 578 Unitatea naturală de infracţiune Unitatea legală de infracţiune 348 . P.134. a respins ca nefondat apelul declarat de procuror. anterior modificării prin Legea nr.198.

care ar putea constitui fiecare în parte o infracţiune. făptuitorul ucide o altă persoană decât cea pe care vroia să o ucidă iniţial  prin săvârşirea faptei asupra altui obiect sau altei persoane datorită erorii făptuitorului: Exemplu: infractorul confundă pe rivalul său.211. pag.579 Se poate săvârşi în două moduri:  prin devierea acţiunii infracţionale spre un alt obiect sau altă persoană: Exemplu: prin greşita manipulare a armei. care pedepseşte prin reunirea în conţinutul unei singure infracţiuni două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni. datorită nopţii. o îndeletnicire a acestuia. pericolul social al infracţiunii 579 C. la alt obiect sau persoană. încât să releve o obişnuinţă a făptuitorului. desemnând infracţiunea săvârşită prin devierea acţiunii de la obiectul sau persoana împotriva cărora era îndreptată.cit. decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vatămă. care continuă şi după consumare până la intervenţia unei forţe contrare. fie prin agravarea urmării imediate. Formele unităţii legale Infracţiunea continuată  este acea formă a unităţii legale caracterizată prin săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite Infracţiunea complexă  infracţiunea ce cuprinde în conţinutul ei ca element constitutiv sau ca circumstanţă agravantă (element circumstanţial agravant. potrivit viitorului Cod Penal) o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală Infracţiunea progresivă  infracţiune care după momentul consumării infracţiunii produce un rezultat care se amplifică progresiv. care constă în repetarea faptei incriminate. pe de altă parte. PARTEA GENERALĂ Infractiunea continuă  se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. 349 . datorită greşelii făptuitorului. sau prin îndreptarea acţiunii – din eroare a făptuitorului – asupra altei persoane ori altui obiect.Bulai op. fie prin producerea de noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave. Infracţiunea de obicei  este o formă a unităţii naturale de infracţiune. Infracţiunea deviată  formă a unităţii naturale de infracţiune. în aşa fel încât să se atribuie ansamblului de infracţiuni.DREPT PENAL. pe de o parte. cu o altă persoană pe care o ucide UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE Noţiune: creaţie a legiuitorului. fără intervenţia făptuitorului.

cu acelaşi prilej. veniţi împreună la domiciliul său. iar suspendarea executării nu se justifică. semnificaţia unor acţiuni autonome. a casat decizia atacată şi a menţinut hotărârea primei instanţe. Din situaţia de fapt corect reţinută de instanţe. în favoarea membrilor celor două familii. 41 350 . cu aceeaşi promisiune de a le obţine pe paşapoarte vize de şedere temporară. nu au. Curtea de Apel Galaţi a admis apelul inculpatului. a redus pedeapsa aplicată inculpatului şi a dispus suspendarea condiţionată a executării acesteia. Împotriva deciziei procurorul a declarat recurs. în unicul scop de a trafica presupusa sa influenţă asupra unor funcţionari de ambasadă. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. inculpatul a pretins şi apoi a primit. secţia penală. 41 alin. pen. Curtea Supremă de Justiţie. 604 din 8 decembrie 2003 Prin sentinţa penală nr. suma de 64 de milioane de lei şi alte bunuri. Recursul în anulare este fondat.C. Instanţa a reţinut că. în realitate. Discuţiile repetate avute de inculpat cu reprezentanţi ai celor două familii. în aceeaşi zi. cu persoane din două familii. susţinând că are influenţă asupra unor funcţionari de la ambasada ţării respective. urmate de primirea banilor şi bunurilor de la cele 13 persoane. între altele. cu motivarea. să alcătuiască o singură acţiune în vederea aceluiaşi rezultat. 338 din 2 decembrie 1999. de la 13 membri ai acelor familii. caracterizată prin săvârşirea repetată a unor acţiuni care prezintă. cu condiţia ca acestea. (2) C. cu aceleaşi ocazii. între altele. 41 alin. Unitate naturală. a înlăturat aplicarea art. a fost condamnat. urmate de primirea unor foloase de la acestea în acelaşi timp şi loc. fiecare în parte. ca fiind componente ale infracţiunii continuate de trafic de influenţă. pentru a-i ajuta să obţină vize pentru şedere în străinătate. în luna martie 1998.. decizia nr. 372 din 23 august 2000. În cauză s-a declarat recurs în anulare. acţiuni considerate de prima instanţă. (2) C. 4552 din 25 octombrie 2001. 257. a admis recursul. prin legătura firească dintre ele. că infracţiunea de trafic de influenţă nu a fost săvârşită în formă continuată. cu aplicarea art. ci constituie o unitate naturală de infracţiune. considerate în ansamblul lor. cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea uşoară. Completul de 9 judecători. nu atribuie faptei semnificaţia unei infracţiuni continuate de trafic de influenţă. Prin decizia nr. această unitate nu este incompatibilă cu existenţa unei pluralităţi de acte materiale. Trafic de influenţă Purtarea unor discuţii repetate cu mai multe persoane aflate împreună. conţinutul aceleiaşi infracţiuni.Aurel Teodor Moldovan PRACTICA CAPITOUL IX Infracţiune. după discuţii repetate purtate. rezultă că inculpatul a săvârşit mai multe acte materiale. Infracţiune continuată. inculpatul B. în sensul prevederilor art. pen. Prin decizia penală nr. ca şi de cea de recus.

18. 351 . concursul de infracţiuni Formele pluralităţii de infracţiuni: recidiva pluralitatea intermediară Concursul de infracţiuni: forma pluralităţii de infracţiuni ce constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni. PARTEA GENERALĂ alin. pen.580 Condiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni: a)săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni b)infracţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană c)infracţiunile să fie săvârşite mai îninte de condamnarea definitivă a infractorului pentru vreuna din ele.Dongoroz. şi s-a dispus condamnarea inculpatului potrivit noii încadrări. În consecinţă recursul în anulare a fost admis. în cele ale art.Dongoroz I.236. cât şi situaţia în care o persoană săvârşeşte din nou o infracţiune după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune. C. Drept penal 1939.cit.pag. pentru vreuna dintre ele. 257. scurtele întreruperi în desfăşurarea activităţii infracţionale. urmate de verificarea paşapoartelor de către inculpat şi apoi de primirea foloaselor fiind determinate de natura infracţiunii. pag. CAPITOLUL X. pag. pen. alcătuind o singură acţiune şi. în condiţiile speţei.233.Oancea. pag.214. s-a schimbat încadrarea juridică din prevederile art.cit. cu aplicarea art. Drept penal 1992. C-tin Mitrache. mai înainte de a fi condamnată definitiv. d)infracţiunile comise. iar nu o infracţiune continuată de trafic de influenţă..op. ocazionate de primele discuţii.10.Zulineak. având la bază o unică formă de vinovăţie.331. de către aceeaşi persoană.pag. (2) C. (2). op.cit. au fost casate hotărârile atacate. sunt legate între ele în mod natural. ele trebuie considerate în ansamblul lor. PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI NOŢIUNE: desemnează situaţia în care o persoană săvârşeşte mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. M. 41 alin. Activităţile menţionate ale inculpatului au urmărit un singur rezultat. op. ca atare.DREPT PENAL. ori cel puţin două dintre ele să poată fi supuse judecăţii concurs real concursul real/material simplu Formele concursului concurs real de infracţiuni: concursul ideal/formal calificat 580 V.Bulai.. V. pag. I.259.222. reprezintă o unitate naturală de infracţiune.. 257 C.

anterior a fost condamnată sau a şi executat o pedeapsă. MODALITĂŢILE RECIDIVEI: Recidivă postcondamnatorie Recidivă postexecutorie Recidivă generală teritorială Recidivă specială Recidivă absolută Recidivă relativă Recidivă mare 352 Recidivă permanentă Recidivă temporară Recidivă naţională sau Recidivă internaţională Recidivă cu efect unic Recidivă cu efecte progresive . aceasta absorbind pedepsele pentru infracţiunile mai puţin grave . postcondamnatorie şi postexecutorie generală şi specială mare şi mică Modalităţile recidivei: absolută şi relativă permanentă şi temporară teritorială şi internaţională cu efect unic şi cu efecte progresive Tratamentul penal al recidivei: este o cauză de agravare facultativă a pedepsei pentru acea infracţiune RECIDIVA Noţiune: starea. împrejurarea în care se găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracţiune după ce. nu şi cele pentru care a intervenit o cauză legală de neexecutare.Aurel Teodor Moldovan Tratamentul penal în caz de concurs de infracţiuni: sunt cunoscute trei sisteme: .Sistemul cumulului aritmetic: presupune adunarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune din concurs .Sistemul cumulului juridic: sistem intermediar între cel al adiţionării şi cel al absorbţiei. presupunând aplicarea pedepsei cele mai grave stabilite pentru fiecare infracţiune la care se poate adăuga un spor Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente – în contopire vor fi cuprinse numai pedepsele ce urmează a fi executate. situaţia.Sistemul absorbţiei: presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru cea mai gravă dintre infracţiuni.

a) Codul Penal în vigoare. iar în viitorul Cod Penal este reglementată în art. 37. Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie. lit. potrivit legii nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă. Noua infracţiune să fie săvârşită în intervalul de timp după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. 37. PARTEA GENERALĂ Recidivă mică RECIDIVA MARE POSTCONDAMNATORIE: este reglementată potrivit dispoziţiilor art. lit. Primul termen al recidivei îl constituie condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. Primul termen Condiţiile recidivei mari postcondamnatorii Al doilea termen Săvârşirea unei noi infracţiuni Noua infracţiune să fie săvârşită cu intenţie Pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune să fie mai mare un an. RECIDIVA MARE POSTEXECUTORIE: este reglementată de art. Condamnarea să nu fie dintre acelea de care. Existenţa unei hotărâri definitive de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. potrivit actualului Cod Penal. 41 noul Cod Penal. 41. primul termen al recidivei îl constituie condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni.DREPT PENAL. respectiv de un an conform viitoarei reglementări. respectiv mai mare de un an de zile potrivit noului Cod Penal.1. 353 . alin. b) din actualul Cod Penal şi art. Condamnarea definitivă de să fie mai mare de 6 luni. respectiv de un an ori pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

respectiv un an Pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni sau de un an să fi fost executată Pedeapsa închisorii să fie executată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie Condamnarea să nu fie una dintre acelea de care nu se ţine cont la stabilirea stării de recidivă Condiţii de existenţă a recidivei mari postexecutorii Al doilea termen ca şi la recidiva mare postcondamnatorie. respectiv art. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Condiţii de existenţă Al doilea termen să fie constituit din săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie. RECIDIVĂ MICĂ POSTCONDAMNATORIE : când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoarea de până la 6 luni. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiune trebuie să fie mai mare de un an. al doilea termen trebuie să constituie o infracţiune. de orice natură. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. potrivit actualei reglementări. Să nu fie incidentă vreo cauză dintre cele prevăzute la art. 42 din viitoarea reglementare. 38 din actualul Cod Penal. indirerctă sau Primul termen cu praeterintenţie. care trebuie săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. respecvtiv de un an sau mai mare. Să existe o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie directă. 354 .Aurel Teodor Moldovan Primul termen Rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni.

37. Concurs real581 C. TRATAMENTUL PENAL AL RECIDIVEI: este reglementat de dispoziţiile art.1 din Codul Penal în vigoare.1.DREPT PENAL. dec. Editura Hamangiu. 39. după caz. pag 216 355 . condiţiile vor fi identice cu cele de la recidiva mică postcondamnatorie Primul termen Condiţii de existenţă Al doilea termen trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei.c) ale actualului Cod Penal. Studii şi practică judiciră 1994-2006. respectiv în luna aprilie şi iunie 1993. PRACTICĂ CAPITOLUL X Concurs de infracţiuni 1. Piteşti. 44). apare justificată concluzia că sustragerile 581 Revista de drept penal. 40. PLURALITATEA INTERMEDIARĂ: este susceptibilă de a comporta definiţii diferite după cum se au în vedere dispoziţiile legale prevăzute de actele normative menţionate în cadrul capitolului ce analizează instituţia avută în vedere (Codul Penal în vigoare – art. 43. dispoziţiile cu privire la sancţionarea recidivei postcondamnatorii sau după caz postexecutorii. Ediţie îngrijită de George Antoniu. tratamentul penal este prevăzut de art. nr 2/1996. alin. lit. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă: recalcularea pedepsei pentru descoperirea ulterioară a stării de recidivă se face aplicându-se. PARTEA GENERALĂ RECIDIVA MICĂ POSTEXECUTORIE: este reglementată în dispoziţiile art.Concurs de infracţiuni. alin.pen nr 19/R/1995. respectiv Codul Penal viitor – art. iar în noul Cod penal. p 111 În măsura în care cele două furturi au fost comise la intervale mari de timp.A.

Studii şi practică judiciră 1994-2006. să-i dea banii sau alte bunuri pe care le aveau asupra lor constituie. dec. în două asemenea infracţiuni. a comis câte o infracţiune de tâlhărie. Pluralitate de victime582 C.. pag 220 683 Revista de drept penal.pen. iar la 23 ianuarie trei persoane. în concurs real. 2.pen. 582 Revista de drept penal. p 175 Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea. chiar dacă victimele au remis sumele de bani sau bunurile în acelaşi timp. Pedeapsă mai mare de 2 ani. s. 3. printr-o unică acţiune de ameninţare cu bătaia.D. în cel de-al doilea. ci două. datorită pluralităţii subiecţilor pasivi şi a rezultatelor produse.S. şi nu una singură. în primul caz. Potrivit art 81 alin 2 C..V. cu motivarea că inculpatul nu a săvârşit câte o infracţiune de tâlhărie la datele susmenţionate..pen. tot atâtea infracţiuni de tâlhărie.pen.pen s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei. dec. deposedându-le de sumele de bani şi unele bunuri pe care le aveau asupra lor. pag 222 356 . s. instanţa reţinând că.F. şi S. suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi depusă şi în caz de concurs de infracţiuni. împotriva părţilor vătămate B. nr 784/1993.. în concurs ideal. Concurs de infracţiuni.J. şi a părţilor vătămate H. Concurs de infracţiuni.pen. constatându-se că această din urmă pedeapsă este graţiată conform Legii nr 137/1997.nr 3298/1999. respectiv trei infracţiuni. P. Recursul declarat de procuror este fondat.Aurel Teodor Moldovan nu au avut la bază aceeaşi rezoluţie infracţională. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult doi ani. Editura Hamangiu.. Ediţie îngrijită de George Antoniu. inculpatul a acostat pe stradă două persoane.pen. Ediţie îngrijită de George Antoniu. printre altele. În toate aceste împrejurări fapta inculpatului de a fi constrâns concomitent două sau trei persoane. Recursul extraordinar declarat în cauză. nr 2/1994. şi H. p 154 Inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută în art 254 alin (1) şi la 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută în art 289 C. nefiind aplicabile dispoziţiile art 41 alin 2 C. la 17 şi la 23 ianuarie 1991.583 C. a două infracţiuni de tâlhărie prevăzute în art 211 alin (1) C.. Din probele administrate rezultă că la 17 ianuarie 1991. Ca urmare în recursul parchetului a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută în art 208 raportat la art 209 lit a) şi g) C. cum a apreciat greşit instanţa de fond. este întemeiat. nr 4/2001. Studii şi practică judiciră 1994-2006. Editura Hamangiu. pe care le-a ameninţat şi lovit. cu aplicarea art 41 alin 2 C.J.C.S.pen.pen. În baza art 81 C.I.

Declarându-se recurs în anulare. iar inculpatul a fost condamnat şi pentru o altă infracţiune. pag 610 584 357 . p 131 Condamnatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prevăzută în art 36. p 141 Sustragerea unor bunuri de către patru persoane. s. urmată de ameninţarea şi lovirea celor doi poliţişti care au încercat să-I legitimeze şi sa-i împiedice să plece cu bunurile sustrase nu constituie infracţiunea de furt calificat în concurs cu cea de ultraj.S.pen.pen. la 7 luni închisoare. S-a reţinut că. Condamnare care nu atrage starea de recidivă.nr 839/1999. Editura Hamangiu. Concurs ideal şi real de infracţiuni584 C. dec. Sentinţa a rămas definitivă prin neapelare. RECIDIVA 1. deoarece aceasta depăşeşte 2 ani închisoare. PARTEA GENERALĂ Cum în cauză pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de luare de mită este de 3 ani închisoare. nr 1/2002. Reabilitare de drept585 C. câte persoane au fost vătămate prin acea infracţiune. în data de 22 aprilie 1997.DREPT PENAL. Recursul în anulare este fondat. s. aflate în concurs real. dec. ci infracţiunea de tâlhărie şi de ultraj.pen. nr 2/1997. Studii şi practică judiciră 1994-2006. 4. Recidivă. dar există atâtea infracţiuni de ultraj. pag 230 585 Revista de drept penal.pen trebuie reţinută în modalitatea furtului urmat de întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări pentru păstrarea bunului furat şi pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea. s-a susţinut că reţinerea stării de recidivă este greşită. În consecinţă faptele săvârşite de către fiecare dintre inculpaţi constituie câte o singură infracţiune de tâlhărie prevăzută în art 211 alin (1).J. Infracţiunea de ultraj împotriva poliţistului se află în concurs ideal cu cea de tâlhărie. inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism fără a avea permis de conducere. dacă există concurs de infracţiuni. nu se putea dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate. Studii şi practică judiciră 1994-2006.. în raport cu fiecare poliţist agresat. cea de fals intelectual. art 34 lit a) si art 75 lit a C.S. Tâlhăria prevăzută la art 211 alin 1 C. Ediţie îngrijită de George Antoniu. Ediţie îngrijită de George Antoniu. nr 2611/1996.pen. Potrivit art 38 alin (2) C. alin (1) din Decretul nr 328/1996..J. la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama Revista de drept penal. Editura Hamangiu... şi câte două infracţiuni de ultraj prevăzute în art 239 alin 2 cu aplicarea art 33 lit a). cu aplicarea art 37 lit b) C. pen.

rămasă definitivă prin neatacare cu recurs. reabilitarea a avut loc de drept. perioada respectivă trebuie dedusă. pag 613 587 Revista de drept penal. prin sentinţa penală nr. cu suspendarea condiţionată a executării. hotărârile pronunţate sunt casabile in baza art 385 alin (1) pct 17 C. nr 82/1996.pen. urmând ca instanţa de recurs. Schimbarea încadrării juridice586 C. deoarece ce s-a executat ulterior săvârşirii infracţiunii care constituie cel de-al doilea termen al recidivei apare ca o executare anticipată a pedepsei rezultante şi.pen. în conformitate cu dispoziţiile art 39 raportat la art 36 alin (3) C. Revista de drept penal. în raport cu prevederile art 38 alin 2 C. ca atare.pen. Studii şi practică judiciră 1994-2006. a executat această pedeapsă de la 8 iulie 1992 până la 7 iulie 1993. pag 613. nr 3/1996. se impunea să se constate că acea condamnare anterioară nu poate constitui prim termen al recidivei.I pen. s.pen. Bucureşti.pr.. casându