DREPT PENAL.

PARTEA GENERALĂ

dr. Aurel Teodor Moldovan

DREPT PENAL PARTEA GENERALÃ

BRAŞOV
1

Aurel Teodor Moldovan

Prof. Dr.dr. Cristian Murzea Prof. Dr.dr. Cătălin Joiţa Consilier editorial: Prof. Dr. ing. Florin Andreescu Procesare - editare text: Oana Lazăr Tehnoredactare: Av. Andreea Rădulescu Jr. Georgeta Györffy Av. Oana Lazăr Coperta: Av. Bogdan Andreescu Corectura: Autorul Recenzenţi ştiinţifici:

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MOLDOVAN, AUREL TEODOR Drept penal. Partea generală / Aurel Teodor Moldovan, - Braşov : Lux Libris, 2009 Bibliografie ISBN 978-973-131-058-9 343(498)(075.8)

© 2009 Editură recunoscută CNCSIS, cod 201

ISBN 978-973-131-058-9
2

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

PREFAŢĂ

Că “Dreptul este în continuă mişcare” este o sintagmă ce se regăseşte şi in continua dezvoltare a relaţiilor sociale care ocrotesc sociatatea şi omul ca individ. Necesitatea introducerii a unor noi principii şi a unor noi instituţii de drept penal general au apărut ca o evoluţie necesară în procesul consolidării, transparenţei, şi adaptării europene în general a ştiinţei dreptului penal. Cele 17 capitole ale ediţiei de faţă exprimă o comparaţie între actuala reglementare, modificată prin Legea nr. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 228 din 25.03.2008 şi Noul cod penal, adoptat prin Legea nr 286/2009, publicată în Monitorul Oficial nr 510/24.07.2009 Autorul, folosind metoda de analiză comparativă, şi îmbinând repere permanente de practică judiciară la care se adaugă organizarea şi sistematizarea expunerii, a dorit să îmbine metoda aplicativă cu cea instructiv ştiinţifică a materialului. Deşi sunt diferite moduri de abordare a prefaţării unei lucrări pe care am trăit-o şi o simt îmi este greu să mă despart de ea prin publicare fără a adăuga faptul că atât ca student şi doctor în drept penal la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept, sub bagheta domnului profesor doctor Ion Oancea, şi profesor doctor Costică Bulai ,cât şi în calitate de practician în latura acuzării cât şi a apărării, iar în ultimii ani cadru didactic la Universitatea Transilvania, Braşov, Facultatea de Drept şi Sociologie, catedra de Drept public, disciplina “drept penal general” transmit prin intermediul acestei prefaţe îndemnul de a folosi rezultatul depus în mâna dumneavoastră. Dacă adaug acestei experienţe şi calitatea de Unit Directeur în Direcţia Închisorilor din cadrul Ministerului de Justiţie al Olandei (14 ani) întregesc enunţul anterior. Avocat, doctor şi decan al Baroului Braşov, din anul 2003 şi în prezent, Aurel Teodor

3

Aurel Teodor Moldovan

4

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CUPRINS

PREFAŢĂ ...................................................................................................... ......... CAPITOLUL I. NOŢIUNI GENERALE ................................................................ 1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT ........................................ 1.1.1. Noţiunea dreptului penal ........................................................... ....... 1.1.2. Obiectul dreptului penal .................................................................. 1.1.3. Sarcinile dreptului penal ............................................................ ....... 1.1.4. Caracterele dreptului penal ............................................................ 1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept ................... 1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN .......... 1.2.1. Principiul legalităţii ..................................................................... ...... 1.2.2. Principiul umanismului .................................................................... 1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale ............................................. 1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală ..... 1.2.5. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale ........................ 1.2.6. Principiul personalităţii răspunderii penale ...................................... 1.2.7. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal ........................ 1.3. IZVOARELE DREPTULUI PENAL ........................................................... 1.3.1. Principalele izvoare ale dreptului penal .......................................... 1.3.2. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale .................................. 1.4. RAPORTUL JURIDIC PENAL .................................................................. 1.4.1. Noţiune ...................................................................................... ........ 1.4.2. Elementele raportului juridic penal ........................................... ......... 1.4.3. Naşterea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal ............

3 13 13 13 13 14 14 15 16 17 18 18 18 19 19 20 21 22 23 24 24 24 25

27 27 27 28 29 29 30 CAPITOLUL II. LEGEA PENALĂ ................................................................. 32 ........ 32 2.1. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE ..................................
5

Aurel Teodor Moldovan

........... 2.1.1. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale ........................ 2.1.2. Normele de drept penal şi categorii de norme penale ....................... 2.1.3. Interpretarea legii penale ........................................................... ....... 2.1.3.1. Metode de interpretare a legii penale .................................. 2.1.3.2. Felurile interpretării după rezultat .................................... ....... 2.2. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU ............................................ ........ 2.2.1. Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu ................................. 2.3. EXTRĂDAREA ................................................................................... ....... 2.4. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP ................................................ ....... 2.4.1. Principiul activităţii ......................................................................... 2.4.2. Principiul neretroactivităţii legii penale ....................................... ....... 2.4.3. Principiul retroactivităţii legii penale ................................................ 2.4.4. Principiul ultraactivităţii .............................................................. ........ 2.4.5. Principiul aplicării legii penale mai favorabile ............................ ......... CAPITOLUL III. INFRACŢIUNEA .................................................................. ....... 3.1. DISPOZIŢII GENERALE .......................................................................... 3.1.1. Noţiunea de infracţiunea ................................................................ 3.1.2. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii ................................................. 3.2. CONŢINUTUL INFRACŢIUNII ............................................................ ....... 3.2.1. Noţiune şi importanţă ................................................................. ........ 3.2.2. Structura-conţinutul infracţiunii ....................................................... 3.2.3. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune ........................................ 3.3. CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII ...................................... ........ 3.3.1. Obiectul infracţiunii ......................................................................... 3.3.2. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii ................................................ 3.3.3. Subiecţii infracţiunii .................................................................... ....... 3.4. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI ............................. 3.4.1. Aspecte generale ....................................................................... .......
6

38 41 42 42 42 43 43 46 46 46 47 52 52 53 54 55 55 56 57 60 60 61 61 64 66 68 69 72 73 74 74 74 75 75 77 77 77 79 80 82

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

3.4.2. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei .......................................................................................... ....... 82 3.4.2.1. Legitima apărare .................................................................. 3.4.2.2. Starea de necesitate ........................................................... 82 3.4.2.3. Constrângerea fizică şi constrângerea morală ..................... 83 3.4.2.4. Cazul fortuit .................................................................... 83 ....... 88 3.4.2.5. Iresponsabilitatea ................................................................ 90 3.4.2.6. Minoritatea făptuitorului .................................................. 92 ....... 96 3.4.2.7. Eroarea de fapt ............................................................... ......... 98 3.5. INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI PRIN LIPSA 98 PERICOLULUI ..................................................................................... 98 ...... 100 3.5.1. Preliminarii ................................................................................ 103 ......... 103 3.5.2. Lipsa pericolului social, ca trăsătură esenţială a infracţiunii 104 ............. 106 3.5.3. Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală .... 106 3.6. LIPSA PREVEDERII IN LEGEA PENALA ......................................... 107 ....... 108 CAPITOLUL IV. PEDEPSELE ............................................................................ 109 4.1. GENERALITAĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR ..................................... 109 ......... 109 4.1.1. Noţiunea şi caracterele pedepsei .............................................. 109 ......... 111 4.1.2. Scopul şi funcţiile pedepsei ........................................................... 111 4.1.3. Felurile pedepsei ....................................................................... 112 .......... 114 4.2. CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN .......................... 118 121 4.2.1. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice .................................................................................................... 123 4.2.2. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele 123 juridice .............................................................................................. 124 ...... 127 4.3. PEDEPSELE ÎN SPECIAL ................................................................. 130 ........ 133 4.3.1. Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice ...................... 134 4.3.2. Pedepsele principale pentru persoanele juridice ............................ 135 4.3.3. Pedepsele complimentare pentru persoane fizice ...................... 136
7

Aurel Teodor Moldovan

4.3.4. Pedepsele complimentare aplicabile persoanei juridice 137 .................. 4.3.5. Pedepsele accesorii ................................................................. ........ 138 138 CAPITOLUL V. RĂSPUNDEREA PENALĂ ................................................ 138 ....... 138 5.1. RASPUNDEREA PENALA CA INSTITUTIE FUNDAMENTALA ............ 139 5.1.1. Generalităţi privind răspunderea penală ........................................ 139 5.1.2. Principiile răspunderii penale ................................................... 141 ...... 142 5.2. ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE ................................................ 144 5.2.1. Consideraţii generale ............................................................... 148 .......... 150 5.2.2. Reglementarea instituţiei înlocuirii răspunderii penale ................... 152 5.3. RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE ............................ 5.3.1. Discuţii în doctrină privind răspunderea penală a persoanei juridice ... 155 5.3.2. Necesitatea răspunderii penale a persoanei juridice ........................ 155 5.3.3. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit noii reglementări 155 ... 156 CAPITOLUL VI. APLICAREA PEDEPSEI ....................................................... 156 6.1. ASPECTE GENERALE ......................................................................... 157 6.1.1. Noţiune şi cadru ....................................................................... 158 ......... 159 6.1.2. Forme şi modalităţi de individualizare ...................................... 159 ........ 164 6.2. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR ............................... 166 6.2.1. Criterii generale de individualizare ................................... 167 ........ 6.2.2. Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei 169 ............ 169 6.2.2.1. Circumstanţe atenuante ............................................... 170 ........ 174 6.2.2.2. Circumstanţe agravante ................................................ 177 ....... 179 6.2.3. Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare a pedepsei 179 ... 180 CAPITOLUL VII. FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII ................... 181 7.1. ASPECTE GENERALE ......................................................................... 185 7.1.1. Actele preparatorii ................................................................... 186 ....... 187 7.1.2. Tentativa .................................................................................. 187 ......... 190 7.1.2.1. Felurile tentativei ................................................................
8

.. 230 9.................. 7.............2... Formele pluralităţii de infractori .......................... 206 ........................2......... 217 9.............4...... 200 8..........1 Autoratul şi coautoratul ......... CONSIDERATII GENERALE ......................................... UNITATE DE INFRACŢIUNI ..........3..........2. 7.................3...... Participaţia improprie ..... 230 .. 216 9.. Tratamentul penal al participaţiei ... Infracţiunea progresivă .............2..........1..........1.......2. Infracţiunea fapt consumat ....... Infracţiunea simplă ................ 209 8...1................................. 9................1......... Felurile unităţii de infracţiune ........... PARTEA GENERALĂ 192 195 196 CAPITOLUL VIII................... 206 8........................ 199 8. 220 9.......................................2 Instigarea .. Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii de infractori ....... Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului ......1...1...1...2...............................1.............................1....2.... 198 8........................ ............ 222 9...............................................................................3....................................... Infracţiunea deviată ....... 9..............3.....2....................... 226 9................................ UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE ......... UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE .................... Infracţiunea continuată ........................... 203 .. 7... 216 9.....1.......................................2....... Incriminarea şi sancţionarea tentativei ...... Infracţiuni pentru care tentativa nu este posibilă ................2............................................2.. 192 192 192 ....2...............1....2............... ... Infracţiunea complexă .......................... 221 9..........3..... Infracţiunea continuă ... 204 8.. 7......................................... 219 .2........................... 221 9...... ... GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI ..2........... Infracţiunea fapt epuizat .......... 210 8.......... 209 8......................... ..2..........................................3 Complicitatea ....................... 199 8................................. 208 8.... Felurile participaţiei penale .........2.................. Generalităţi privind participaţia penală .. 231 9 7............................... 214 214 CAPITOLUL IX.............1..2... 213 8.............2.2. 207 ............3.2.................................................1...1...... PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA 197 INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) .4 Infracţiunea de obicei .....3...4............... .2...................................................... PARTICIPAŢIA PENALĂ .3.......3....DREPT PENAL..2................4.... 221 .....................1....................................2........3.............

....... GENERALITATI PRINVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI ................... 257 11...........5................................ 253 ......................8.........2................ 271 11...................1... Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei 260 .5.............1........ Noţiune .....4...............3...1.......................................2........5.... 10. Termenul de încercare .......................3.. 10... TRATAMENT PENAL IN CAZ DE CONCURS DE INFRACTIUNI .....................Aurel Teodor Moldovan CAPITOL X........ 273 11........ 10............................................................ CONCURSUL DE INFRACTIUNI ..... 10...2.....2.............................. Condiţii de acordare a suspendării condiţionate a executării 257 pedepsei ....................... .................................................................................................................2..... Termenul de încercare .........1.................................................. 6..............1...........1.... 256 ..............5....... 232 232 233 234 236 238 238 239 240 243 243 244 244 245 246 247 248 249 249 252 252 253 CAPITOLUL XI INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII 253 PEDEPSELOR ..3.........5.. 10..............................6... Noţiune ..................... SUSPEBDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE 267 11..... PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI . 10......... 10.... 259 ...... 257 11...................................... . 4.. 275 10 .... 274 ..........5..................... 10...........................1.... 10.. Tratamentul penal al recidivei ... 260 11.2. 254 11............. 271 .......... 260 11............... .5.1........ Recidiva mică postcondamnatorie ...........4.......2.......1....5........ 11.............................272 praveghere . Recidiva mică postexecutorie ......................2...........................................5.................. Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei ..... Modalităţile recidivei ....... Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei .......5. 5........................... 11............................................ Recidiva mare postcondamnatorie ....................................... 7........3. 11....................1....... CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTR INFRACTIUNI CONCURENTE 10... 10........... 10............ Pluralitatea intermediară de infracţiuni ....... Condiţii de aplicare a suspendării executării pedepsei sub su...... Aspecte generale .............. SUSPENDAREA CONDITIONATA A EXECUTARII PEDEPSEI .. 10..................... RECIDIVA .............. ....1............ Recidiva mare postexecutorie ..................

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

11.2.4. Măsurile de supraveghere ............................................................. 11.2.5. Obligaţiile condamnatului .......................................................... 11.2.6. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere ....... 276 11.2.7. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere 276 11.2.8. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere 278 ........ 278 11.3. EXECUTAREA PEDEPSEI INCHISORII LA LOCUL DE MUNCA .......... 279 11.3.1. Noţiune .................................................................................... 280 ...... 281 11.3.2. Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei la locul 281 de muncă .......................................................................................... 281 11.3.3. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă ....................... 285 11.3.4. Anularea executării pedepsei la locul de muncă .......................... 11.3.5. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă .......................... 11.4. LIBERAREA CONDIŢIONATĂ ............................................................ 287 11.4.1. Noţiune .................................................................................... ...... 11.4.2. Condiţii de acordare ...................................................................... 290 11.4.3. Efectele liberării condiţionate ................................................... 290 ....... 291 11.4.4. Liberarea conditionata in cazul detentiei pe viata .......................... 298 305 CAPITOLUL XII. MINORITATEA ...................................................................... 310 12.1. RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR .......................................... 319 12.1.1. Aspecte generale privind sancţionarea infractorilor minori............ 322 12.1.2. Măsurile educative ................................................................ 329 ........ 333 12.1.3. Pedepsele aplicabile infractorilor minorului şi particularităţiile 337 regimului de aplicare şi executare a acestora ...................................... 341 343 CAPITOLUL XIII. MĂSURILE DE SIGURANŢĂ .......................................... 346 13.1. NOTIUNE SI CARACTERIZARE .......................................................... 348 13.2. FELUL MASURILOR DE SIGURANTA ................................................ 350 13.3. REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA .......................................... 351 13.3.1. Obligarea la tratament medical ..................................................... 355 13.3.2. Internarea medicală ............................................................... 360 ....... 368 13.3.3. Interzicerea unei funcţii sau profesii ............................................ 381 13.3.4. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi ............................. 382 13.3.5. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei ................................ 385 ........ 389 pe o perioadă determinată .................................................................. 393 ........ 397 13.3.6. Expulzarea ..............................................................................
11

Aurel Teodor Moldovan

...... 13.3.7. Confiscarea specială .....

........................................................... 399 401 403 404 407 411

CAPITOLUL XIV . CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ 14.1. ASPECTE GENERALE ................................................................. ......... 14.2. AMNISTIA ................................................................................ ..........

12

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I NOŢIUNI GENERALE
1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT 1.1.1. Noţiunea dreptului penal Dreptul penal este o ramură de drept şi reprezintă ansamblul normelor juridice edictate de stat prin care se stabilesc faptele care constituie infracţiuni (crime şi delicte), pedepsele ce se aplică şi dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni, pentru apărarea ordinii de drept. În literatura de specialitate dreptul penal apare şi sub denumirea de drept criminal această denumire derivând de la cuvântul de origine latină crimen, cuvânt ce are semnificaţia de faptă infracţională. Noţiunea de drept penal provine de la cuvântul de origine latină poena, pedeapsă, reprezentând sancţiunea ce se va aplica pentru săvârşirea faptei interzise. În literatura de specialitate au existat mai multe definiţii date acestei noţiuni de drept penal, dar ne vom opri cu precădere asupra definiţiei date de marele penalist român I. Tanoviceanu, care afirma : “ Dreptul penal este acea ramură a dreptului public intern, care se ocupă de infracţiune şi de pedepse ce trebuie aplicate acelora care le comit”1 . Astfel trebuie precizat faptul că marii autori în domeniul dreptului penal au scos în evidenţă faptul că ceea ce este specific dreptului penal este “dreptul de a pedepsi” sau dreptul statului de a exercita represiunea2 . 1.1.2. Obiectul dreptului penal Constă în relaţiile sociale care privesc faptele ce sunt considerate a fi infracţiuni (crime şi delicte) şi pedepsele ce se stabilesc şi se aplică celor care săvârşesc infracţiuni. Dreptului penal îi revin relaţii sociale pe care trebuie să le reglementeze, relaţii sociale care conferă participanţilor anumite drepturi şi obligaţii. Relaţiile sociale ce revin dreptului penal sunt activităţile de luptă împotriva infracţiunilor, activităţi ce se realizează prin tragerea la răspundere penală a celora care săvârşesc fapte prevăzute de legea penală. De asemenea obiect al dreptului penal îl reprezintă şi relaţiile de represiune penală, adică acele relaţii ce se stabilesc după săvârşirea faptei interzise, între stat şi făptuitor, în sensul că statul are obligaţia şi totodată
1 2

I. Tanoviceanu, Curs de drept penal , Bucureşti 1912, pag. 3. Ion Oancea , Drept penal – partea generală, Bucureşti 1971, pag.14.

13

Aurel Teodor Moldovan

şi dreptul de a trage la răspundere pe făptuitor, iar făptuitorul de această dată se va „bucura” numai de obligaţia de a suporta consecinţa faptei sale, şi anume să suporte pedeapsa penală aplicată. Trebuie precizat deasemnea faptul că obiectul dreptului penal mai cuprinde şi relaţiile de apărare socială, relaţii ce se nasc din momentul intrării în vigoare a legii penale.3 1.1.3. Sarcinile dreptului penal Pentru a-şi putea realiza scopul său specific dreptul penal trebuie să îndeplinească anumite funcţii şi anume: ♦ Stabilirea faptelor ce reprezintă infracţiuni (crime şi delicte) şi prevenirea lor, lucru ce se realizează prin încriminarea faptelor ce reprezintă un pericol social . ♦ Arătarea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale, dar şi a sancţiunilor pe care le poate aplica statul prin organele sale în cazul săvârşiri faptelor prevăzute ca interzise. ♦ Dreptul de a pedepsi, drept care trebuie stabilit pentru organele judiciare, precizându–se totodată şi condiţiile în care se poate exercita acest drept. Exercitarea acestui drept presupune existenţă unui temei, iar conform legii penale singurul temei legal îl reprezintă săvârşirea unei infracţiuni. In noul cod penal se poate observa faptul că s-a renunţat la definirea scopului legii penale, scop ce este bine determinat de art 1 din actualul cod penal „legea penală apără împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept”. 1.1.4. Caracterele dreptului penal a. Caracterul autonom Caracterul autonom al dreptului penal se evidenţiază prin faptul că are în primul rând un obiect propriu de reglementare, care îl reprezintă relaţiile sociale specifice acestei ramuri de drept ce trebuie să fie ocrotite, prin faptul că pentru apărarea valorilor sociale să creează reguli de conduită care vin să sublinieze netemeinicia tezei conform căreia dreptul penal reglementează doar relaţii de sancţionare. Caracterul autonom al dreptului penal poate fi justificat şi prin faptul că se pot evidenţia domenii ale vieţii sociale unde numai dreptul penal ocroteşte anumite interese, interese ce nu sunt ocrotite prin intermediul nici unei altei ramuri de drept. b. Caracterul unitar Acest caracter se desprinde din prevederile art. 362 Cod penal:” Dispoziţiile
3

Constantin Mitrache, Drept penal, Bucureşti 2002, pag.9.

14

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancţionate penal prin legi speciale, afară de cazul când legea dispune altfel” Normele dreptului penal sunt nu numai în Codul penal cuprinse ci şi în legi extrapenale, reprezentând sistem unitar datorită unicităţii principilor care străbat legislaţia penală. Dreptul penal îşi păstrează caracterul unitar nefiind afectat de faptul că normele penale sunt grupate în partea generală, partea specială a Codului penal ori în legi penale, sau legi nepenale cu dispoziţii penale. c. Caracterul de drept public Dreptul penal aparţine dreptului public datorită faptului că prin reglementările sale specifice dreptul penal a venit întotdeauna în apărarea valorilor sociale, unde interesul major l-a avut societatea, statul ca reprezentant al acesteia. Prin faptul că dreptul penal reglementează relaţiile de apărare socială, se creează raporturi juridice între stat şi persoanele fizice ca destinatari ai legii penale. Aceste raporturi nu reprezintă altceva decât raporturi de putere prin intermediul cărora se realizează funcţia de apărare a valorilor sociale împotriva infracţiunilor4 . Statul este în toate raporturile juridice de drept este subiect dominant care pretinde o anumită conduită de la destinatarii legii penale, şi tot statul este acela care în caz de încălcare a normelor penale, prin organele sale specializate, asigură restabilirea ordinii încălcate, prin tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni. 1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept Dreptul penal şi dreptul procesual penal. În cadrul sistemului român de drept, dreptul penal este în strânsă legătură cu dreptul procesual penal, cele două ramuri de drept fiind indisolubile. Dreptul penal îşi îndeplineşte sarcinile specifice prin intermediul dreptului procesual penal, şi de asemenea dreptul procesual penal fără dreptul penal ar fi lipsit de conţinut. Prin intermediul dreptului penal se stabilesc faptele ce reprezintă infracţiuni, pedepsele şi răspunderea penală, iar normele de drept procesual penal sunt cele care stabilesc procedura de tragere la răspundere a celora care se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor. Dreptul penal şi dreptul execuţional penal Dreptul execuţional penal apare în unele sisteme de drept, ca de exemplu în sistemul fostelor republici sovietice , drept al muncilor corecţionale . Această ramură de drept a cărei existenţă de sine stătătoare este discutabilă, cuprinde acele norme juridice ce reglementează relaţiile sociale ce iau naştere în procesul executării sancţiunilor de drept penal; aceste relaţii se nasc între organele de stat specializate însărcinate cu executarea acestor sancţiuni şi persoanele condamnate,
4

Costică Bulai – Manual de drept penal, Bucureşti 1997, pag.12

15

Aurel Teodor Moldovan

sancţiuni ce sunt aplicate de instanţele de judecată. Deseori în literatura de specialitate s-a conturat ideea conform căreia pe lângă faptul că dreptul penal execuţional este o ramură de drept de sine stătătoare, unii autori au admis chiar existenţa unei subramuri care poartă denumirea de drept penitenciar, care reglementează relaţiile sociale legate de executarea pedepselor privative de libertate5 . Dreptul penal şi dreptul civil Această legătură se realizează prin apărarea relaţiilor patrimoniale şi personal nepatrimoniale, apărarea împotriva faptelor periculoase. Această apărare se realizează prin interzicerea sub sancţiuni a sustragerilor, distrugerilor. Dreptul penal şi dreptul medical În activitatea specifică domeniului medical, se pot comite o serie de infracţiuni prevăzute cel mai adesea în Codul penal, fie de către persoane care nu au dreptul de a exercita profesiunea de medic (art. 281 cod-penal actual, respectiv art 352 - viitoarea reglementare), de persoane care se sustrag de la tratamentul medical (art. 3091 cod penal), de medicii care prescriu produse şi substanţe stupefiante fără a fi necesare în soluţiuonarea unui caz (art. 312 alin. 3 cod penal actual, respectiv art 363 din viitoarea reglementare) ori provoacă avorturi în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor autorizate în acest scop (art. 185 alin. 1 lit. A codul penal actual, resectiv art 199 alin 1, lit a din viitoarea reglementare), etc, pentru care se aplică normele de drept penal şi se angajează răspunderea penală prevăzută de dreptul material, cu posibilitate reţinerii, după caz, a circumstanţelor atenuante sau agravante ce ar rezulta din activitatea medicală6 . Dreptul penal este în strânsă legătură şi cu celelalte ramuri de drept existente, precum dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul familiei s.a., prin faptul că preocuparea esenţială a dreptului penal rămâne aceea de apărare împotriva faptelor periculoase. 1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN Aceste principii fundamentale ale dreptului penal reprezintă idei directoare care călăuzesc elaborarea cât şi realizarea normelor penale, evidenţiind trăsăturile legislaţiei penale Ca şi principii fundamentale enumerăm:  Principiu legalităţii  Principiul umanismului  Principiul egalităţii în faţa legii penale  Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală
5 6

Costică Bulai – Manual de drept penal, Editura All, Bucureşti 1997, pag.19 Aurel Teodor Moldovan, Tratat de Drept Medical, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 6.

16

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

 Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale  Principiul personalităţii răspunderii penale  Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal 1.2.1. Principiul legalităţii Acest principiu exprimă regula conform căreia întreaga activitate a dreptului penal se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta, exprimând faptul că atât conduita pretinsă membrilor societăţii cât şi sancţiunea ce o vor suporta aceştia în caz de nerespectare a conduitei prevăzute de legea penală, trebuie să fie prevăzută de lege. Principiul legalităţii constituie o garanţie a libertăţii persoanei împotriva abuzurilor, acest principiu a fost înscris în Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului de către ideologii revoluţiei franceze din 1789 în art. 8 astfel : “ nimeni nu poate fi pedepsit decât în virtutea unei legi promulgate anterior infracţiunii şi legal aplicate”.7 Acest principiu al legalităţii examinat în funcţie de cele trei instituţii ale acestuia – infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală , poate fi exprimat pe baza adagiilor: - “ nullum crimen sine lege” acest adagiu trebuie însă completat şi anume “ nullum crimen sine lege praevia” - “ nulla poena sine lege” cu completarea “ nulla poena sine lege praevia “ sau “ sine lege poenali anrteriori” - “ nullum judicum sine lege”. În dreptul românesc principiul legalităţii era înscris în Constituţia din 1923, în art. 14 care prevedea :” Nici o pedeapsă nu poate fi înfiinţată nici aplicată decât în puterea unei legi”, acest text reprezintă o reproducere a art.16 din Constituţia de la 1866. Principiul legalităţii a fost afirmat în “Declaraţia universală a drepturilor omului “ adoptată de adunarea generală ONU la 10 decembrie 1948 în art. 11 , al.2: “ Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituie, în momentul în care ele au fost comise, un cat cu caracter penal potrivit dreptului internaţional sau naţional”, şi de asemenea în “ Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice “ adoptat de adunarea generală ONU la 16 decembrie 1966, pact ratificat de România în 1974, art. 15 :” Nimeni nu va fi condamnat pentru Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. 2. - Legea prevede Art. 1 Legalitatea incriminării care fapte constituie infracţiuni, (1) Legea penală prevede faptele care pedepsele ce se aplică infrac- constituie infracţiuni. torilor şi măsurile ce se pot (2) Nici o persoană nu poate fi sancţionată lua în cazul săvârşirii acestor penal pentru o faptă care nu era prevăzută de fapte. legea penală la data când a fost săvârşită.
7 Constantin Mitrache , Drept penal . Partea generală, Edtura “Casa de Editură şi Presă “Şansa””, Bucureşti 2002, pag.29.

17

Aurel Teodor Moldovan

acţiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului naţional sau internaţional , în momentul în care au fost săvârşite”. Consacrarea acestui principiu în Codul penal nu vine decât ca o garanţie a drepturilor şi libertăţilor prin faptul că împiedică extinderea legii penale prin analogie. 1.2.2. Principiul umanismului Conform acestui principiu întreaga reglementare penală trebuie să pornească de la interesele şi drepturile fundamentale ale omului. Principiul umanismului sublinează faptul că în normele penale sunt prevăzute exigenţe cărora însă omul li se poate conforma, sancţiunile îndeplinesc şi funcţia de reeducare. Umanizarea pedepselor a fost una dintre principalele preocupării ale şcolii clasice. În lucrarea “Principii di diritto criminale” Enrico Ferii spunea că Şcoala clasică s-a opus cruzimii pedepselor şi a modului de executare propunând abolirea pedepsei cu moartea, a pedepselor corporale şi infamante, a propus îmblânzirea pedepselor.8 In conformitate cu prevederile codului penal conform cărora: “executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului”, acest articol nu face altceva decât să reflecte aspecte ale principiului umanismului. 1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale Se exprimă regula conform căreia toţi indivizii societăţii sunt egali în faţa legii, art. 16 din Constituţie prevede faptul că ”cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.” În codul penal acest principiu nu cunoaşte o consacrare expresă, dar se deduce din faptul că legea penală nu promovează imunităţii sau privilegii care să permită inegalităţi de tratament în aplicarea legii penale. Această egalitate a indivizilor în faţa legii penale funcţionează pentru fiecare cetăţean, fie în calitatea sa de beneficiar al ocrotirii penale cât şi în calitatea de destinatar al exigenţelor impuse de legea penală. 1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală Întreaga reglementare juridico – penală trebuie să asigure prevenirea săvârşirii faptelor periculoase, funcţie ce se realizează prin conformare cât şi
8 Constantin Mitrache , Drept penal. Partea generală , Editura “Casa de Editură şi Presă “ Şansa” , Bucureşti 2002, pag.20.

18

persoana. precum şi cu privire la căile şi mijloacele de luptă împotriva acestui fenomen”. Realizarea scopului legii penale ia naştere prin prevenirea faptelor prevăzute de legea penală. Profesorul Costică Bulai vorbind despre doctrina sau şcoala pozitivistă afirma faptul că aceasta “cuprinde un ansamblu de idei şi concepţii cu privire la natura şi cauzele fenomenului infracţional. fapt ce presupune existenţa unei fapte care este constată de organele abilitate de lege în forma cerută de lege.2.2 din Codul penal actual. împotriva infracţiunilor.5. respectiv articolul 15 alin 2 din viitoarea reglementare. 19 .Legea penală Art. .2. scopul fundamental al legii penale este acela de a apăra.6. Aplicarea şi executarea pedepselor trebuie să fie privit ca un mijloc prin intermediul căruia se urmăreşte de fapt prevenirea săvârşirii de noi fapte antisociale atât pentru cei care se “bucură” de aplicarea pedepselor. PARTEA GENERALĂ prin constrângere. ca rezultat al cunoaşterii şi respectării legii. persoană juridică română. 1.DREPT PENAL. dacă infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului făptuitorul este cetăţean român ţării de către un cetăţean român sau de o sau dacă. independenţa. proprietatea. 1. deoarece fără săvârşirea unei fapte prevăzute de lege ca şi infracţiune nu se poate să existe răspundere penală. legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română. neavând nicio cetăţenie. prevăd că : ”Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”. Deci iată că şi scopul doctrinei pozitiviste a fost acela de prevenire a săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. şi totodată acest principiu vine ca o garanţie a libertăţii persoanei. Principiul personalităţii răspunderii penale Se consacră regula conform căreia atât obligaţia de a avea o anumită conduită ce decurge dintr-o normă penală cât şi răspunderea care decurge din Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. drepturile şi libertăţile acesteia. (2) În celelalte cazuri. al. România. Conform art 1 din Codul penal actual este prevăzut faptul că. prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. 9 Personalitatea legii penale se aplică infracţiunilor săvârşite (1) Legea penală română se aplică în afara teritoriului ţării. cât şi de alte persoane. 4. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale Articolul 17. precum şi întreaga ordine de drept. unitatea şi indivizibilitatea statului. suveranitatea. dacă pedeapsa are domiciliul în ţară.

de gradul de pericol so. 72. se ţine seamă de c) întinderea pagubei materiale dispoziţiile alineatului precedent produse. a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 74 Criteriile generale de indişi aplicarea pedepselor se ţine vidualizare a pedepsei seamă de dispoziţiile părţii gen(1) Stabilirea duratei ori a cuantumuerale a acestui cod. (3) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau. tru proporţionalizarea acesteia. precum şi răspunderea penală. mijloacele folosite.2. Când pentru infracţiunea b) starea de pericol creată pentru săvârşită legea prevede pedepse valoarea socială ocrotită.La stabilirea Art. de periculozitatea infractorului. adică va răspunde cel ce a nesocotit normală penală. In viitoarea reglementare se încearcă o lămurire a acestui principiu.următoarele criterii: na infractorului şi de împrejurările a) împrejurările şi modul de comicare atenuează sau agravează tere a infracţiunii. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal Acest principiu presupune faptul că pedepsele vor fi stabilite şi aplicate în funcţie de gravitatea faptei săvârşite. după caz.Aurel Teodor Moldovan dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat. atât pentru alegerea uneia dintre d) motivul săvârşirii infracţiunii şi pedepsele alternative. care se evaluează după cial al faptei săvârşite. printr-o completare a articolul din actualul Cod penal 1. nesocotirea obligaţiei au caracter personal. Principiul individualizări pedepselor îşi găseşte reglementarea în art.infractorului. respectiv în funcţie de starea concretă de pericol. e) natura şi frecvenţa infracţiunilor 20 . . alternative. cât şi penscopul urmărit. de persoa. Acest principiu pune în evidenţă faptul că pedeapsa va fi aplicată numai celui ce a săvârşit o infracţiune. de limitele lui pedepsei se face în raport cu gravitatea de pedeapsă fixate în partea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea specială. astfel ca sancţiunea aplicată să îşi atingă scopul.72 din Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art.7.

Astfel. actele emise de organele administraţiei publice locale nu pot constitui izvoare de drept penal. vârsta.9 Doctrina pozitivistă consideră că reacţia antiinfarcţională trebuie să corespundă periculozităţii infractorului şi să se realizeze prin măsuri adecvate acestei periculozităţii – de eliminare din societate în cazul criminalilor înnăscuţi. Partea Generală. 9 10 21 .3. putem concluziona că izvoarele dreptului penal sunt mai restrânse ca număr. Bucureţti. de de sănătate. 1997. unele legi speciale nepenale ce reglementează relaţii sociale din anumite domenii.DREPT PENAL. dar şi o mare parte din cele speciale sunt cuprinse în Codul penal. ce trebuie să fie gradată în raport cu gravitatea infracţiunii). în speţă normele de drept penal cu elementele componente ale acestora. Idem 8. şi anume un ridicat grad de stabilitate. 11 Costică Bulai – Manual de drept penal. 21. Constantin Mitrache. cu denumirea generică de “ Criterii generale de individualizare”). de limitele de lui penal. Normele juridice penale generale. Partea generală. ordinele ministerelor. se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. legea prevede pedepse alternative. dar sunt precis determinate.10 1. În lucrarea “Principii di dritto criminale” Enrico Ferii aprecia că Şcoala clasică a stabilit raţiunea şi limitele dreptului de a pedepsi (pedeapsa fiind o justă sancţiune aplicată pentru infracţiunea săvârşită.(1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea. hotărârile şi ordonanţele Guvernului. Bineînţeles că importante reglementări penale le întâlnim în unele legi complinitoare. rezultând astfel o altă caracteristică a acestor norme. situaţia familială şi gravitatea faptei săvârşite şi de socială. starea cială pentru persoana fizică. raportându-ne la alte ramuri de drept. IZVOARELE DREPTULUI PENAL În mod obişnuit termenul de “Izvor de drept” este folosit în accepţiunea de „izvor formal” sau „sursa juridică” a dreptului care constă în „însuşi actul legislativ în care îşi găseşte exprimarea voinţa puterii publice şi care cuprinde normele de drept. pedeapsă fixate în partea speg) nivelul de educaţie. actuala reglementare.11 În consecintă. – Drept penal. Editura ALL. pag. respectiv art 74 din viitoarea reglementare. împrejurările care atenuează sau (2) Când pentru infracţiunea săvârşită agravează răspunderea penală. soana juridică se ţine seama f) conduita după săvârşirea de dispoziţiile părţii generale a infracţiunii şi în cursul procesuprezentului cod. Bucureşt 2002. PARTEA GENERALĂ La stabilirea şi aplicacare constituie antecedente perea pedepselor pentru pernale ale infractorului.

In cursul anului 2003. întrucât aşa cum am precizat mai sus. Codul penal al României a suferit modificări şi după Revoluţia din 1989 prin mai multe acte normative. Mai întâi trebuie menţionată ca izvor al dreptului penal Constituţia României.19 – care reglementează de principiu extrădarea şi expulzarea. respectiv aplicarea legii penale mai blânde. Codul penal a fost din nou modificat printr-o serie de acte normative. Constituţia României din 1991 a fost revizuită prin Legea nr. Legea nr.Aurel Teodor Moldovan 1.1996. aprobată prin Legea nr. Legea nr. cuprinde practic toate normele penale generale. al. 758 din 29 octombrie 2003.3. 24 – privind dreptul la apărare. 207/2000.11. 197/2000. 143/2000. Codul penal a fost adoptat la 21 iunie 1968 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969. 429 din 23 octombrie 2003. 65 din 16 aprilie 1997. prin Decretul 218/1977 ce a fost abrogat ulterior prin Legea 104/1 octombrie 1992. 93/2002. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. precum şi îndatoririle fundamentale. 58/2002. nr. precum şi cea mai mare parte din normele penale speciale. fiind republicat în M. Codul penal al României este principalul izvor al dreptului penal. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. nr. Legea nr. prin Legea 6/1973. art.2 – care consacră excepţia de la principiul neretroactivitătii legii. aprobată cu modificări prin Legea nr. 169/2002. După republicare. 27 – referitor la inviolabilitatea domiciliului. reţineri şi arestări. 289 din 14. Legea nr. prin Decretul 365/1976. 53 – care prevede posibilitatea restrângerii unor drepturi sau al unor libertăţi) Un interes deosebit pentru dreptul penal prezintă şi dispoziţiile Capitolelor II şi III ale Titlului II din Constituţia României. publicată în Monitorul Oficial nr. libertăţi şi îndatoriri să fie respectate. 10/2001.1. art. 89/2001. 15.Of. Principalele izvoare ale dreptului penal 1. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22 . 2. Legea nr. 20/2002. întrucât scopul normelor dreptului penal este de a asigura cadrul necesar pentru ca toate aceste drepturi. 45/2003. Of. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 456/2001. 61/2002.23 – care stabileşte condiţiile în care se pot realiza percheziţii. 61/2002. dintre care: Legea nr. Decretul 99/1983. art. 20/2002. aprobată prin Legea nr. ce consacră drepturile şi libertăţile fundamentale. art. socială şi economică creată în România în urma Revoluţiei din decembrie 1989. fiind izvor juridic pentru toate ramurile dreptului nostru. 574/2002. care prin normele sale consacră valorile sociale fundamentale ale statului român. 143/2002. În Constituţia României sunt prevăzute norme cu caracter principial ce interesează dreptul penal. aprobată cu modificări prin Legea nr. dintre care enumerăm art. art. dar acest cod a suferit modificări succesive prin Decretul 154/1970. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Constituţia României a fost adoptată prin referendum la 08 decembire 1991. rolul său fiind de a consfinţi noua ordine politică. după modificările aduse prin Legea 140 / 1996 publicată în M. 456/2001. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. aprobată cu modificări prin Legea nr.

1. Decizia Curtii Constitutionale nr. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. Of. specific fiind faptul că nu conţin incriminări. publicată în M. de unde şi denumirea de infracţiune de drept internaţional  Tratate şi convenţii internaţionale privind asistenţa juridică internaţonală în materie penală.2007. 337/2007 publicata in Monitorul Oficial nr. În literatura de specialitate se face deosebire între:  Tratate şi convenţii prin care statul român s-a angajat să încrimineze şi să sancţioneze anumite fapte deosebit de periculoase care aduc atingere unor valori şi interese comune ale societăţii omeneşti.2007. 841 din 08. 4.07.2008. 296 din 7 iunie 2001 privind extrădarea. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale În această categorie a legilor speciale intră acele legi care conţin încriminări separate faţă de codul penal. 109/2004. 160/2005. 3. 85/2005. Legea nr. Legea nr. Tot ca izvoare ale dreptului penal ne vom opri şi asupra Tratatelor şi Convenţiilor internaţionale. 23 . 228 din 25. Legea nr 247/2005. In acest sens menţionăm Legea nr. prin acestea este asumată obligaţia statelor de a incrimina prin legea penală internă astfel de fapte. 326 din 18 iunie 2001. 62/2007 publicata in MOF nr. fiind menite să completeze reglementările penale cu norme de drept penal. precum şi actele prin care se acordă amnistia şi graţierea. Legea nr.12.2006. acestea devenind izvoare ale dreptului penal în măsura în care ele sunt ratificate. 278/2006. 39. Aceste legi speciale capătă un caracter penal numai în măsura în care în conţinutul lor sunt prevăzute fapte sancţionate penal. PARTEA GENERALĂ Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. publicată în Monitorul Oficial. Cu titlu de exemplu amintim: 1. 104 din 12.2. Legea 82/1991 privind regimul contabilităţii. Legea nr. Legile penale complementare au o sferă de incidenţă sau aplicare mai restrânsă. Nr. întrucât privesc o anumită instituţie sau câteva instituţii de drept penal.12 Prima categorie de Tratate şi convenţii apare ca izvor indirect de drept penal.3.Drept penal. Partea Generală – Editura “ Casa de Editură şi Presă “Şansa”” Bucureşti 2002. Tratatele şi convenţiile internaţionale privind asistenţa juridică internaţională conţin norme privind extrădarea şi devin obligatorii după ratificarea lor şi sunt socotite izvoare directe de drept penal.02. aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Legea nr. Partea I nr.DREPT PENAL. 627 din 20.03. astfel cum a fost 12 Constantin Mitrache . pag. Aceste legi complimentare cuprind numai norme de drept penal.

17 – 20). de a pedepsi (de a trage la răspundere penală). 454 din 18/06/2008 2. 13 Ion Oancea . Codul Silvic. 362 /03.Of.4.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică.08. 1. raport în care statul are dreptul de a aplica o pedeapsă. destinatar al oblgaţiei. NR.143/26 iulie 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri ( art. publicată în M. Ordonanţa de Urgenţă nr. RAPORTUL JURIDIC PENAL 1.subiectele . descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie ( art.Aurel Teodor Moldovan modificată şi completată.Drept penal . 2 – 19 ). Elementele raportului juridic penal Elementele oricărui raport juridic sunt: . 5.2000. 24 . este nenominalizată. Legea nr. iar în cadrul raportului juridic de conflict persoana fizică este determinată şi anume este persoana care a săvârşit fapta interzisă. Subiectele raportului juridic penal Ca şi subiecte ale raportului juridic penal este pe de o parte statul ca subiect dominant.13 Raportul juridic penal ia naştere prin săvârşirea infracţiunii fiind un raport reglementat de norma juridică penală.conţinutul .Of.53. 16 din 22 februarie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. nr. 3. Partea I nr. iar infractorul are datoria de a suporta acea pedeapsă (de a răspunde penaliceşte) . iar pe de altă parte subiect al raportului juridic penal este persoana fizică.78/ 5 mai 2000 pentru prevenirea. – Editura didactică şi pedagogică Bucureşti 1971 – pag. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică.2000 4. 603 din 9 decembrie 1999 ( art. Republicată in Monitorul Oficial.4. ca destinatar al obligaţiei. Legea nr. Partea generală. publicată în M.obiectul A.4.1. cuprinde norme privind infracţiunile silvice 1. cu alte cuvinte infractorul.Of. Legea nr. 219 / 18. 24). publicată în M.2. Noţiune Raportul juridic penal este raportul arătat prin lege dintre stat (prin organele judiciare) şi persoana care a săvârşit o infracţiune (infractorul). Trebuie subliniat faptul că în raportul juridic de conformare persoana fizică.05. reprezentat prin organele judiciare.

Bucureşti 2002. adică adoptarea unei conduite corespunzătoare exigenţei normei penale fapt ce duce la realizarea normei de drept penal ce reprezintă şi temeiul raportului juridic penal de conformare. Conţinutul raportului juridic penal Conţinutul raportului juridic penal se referă la drepturile şi obligaţiile ce revin subiecţilor ai raportului juridic penal. Editura All . Partea generală. Bucureşti 1997.15 . privită ca o sancţiune tipică de drept penal. Durata unui raport juridic nu este prestabilită ci acesta depinde de perioada 14 Constantin Mitrache . Prin realizarea obiectului specific raportului juridic penal se realizează norma de drept penal. pag.Drept penal. iar în raportul juridic de conflict statul impune celuilalt subiect şi anume persoana fizică să suporte consecinţele faptei sale . Obiectul raportului juridic penal Obiectul raportului juridic penal îl constituie acţiunile pe care titularii drepturilor le efectuează sau le poate pretinde şi pe care ceilalţi subiecţi au obligaţia de a le săvârşi sau obligaţia de a se abţine de a le săvârşi. Partea generală. B. În ceea ce priveşte raportul juridic de conformare obiectul specific îl reprezintă însăşi conformarea.4. normă ce prevede drepturile şi obligaţiile participanţilor la acest raport.DREPT PENAL. Raportul juridic de conformare se desfăşoară prin respecatrea obligaţiei de abţinere de la acţiunea interzisă. adică pedeapsa. 42 15 Costică Bulai – Manual de drept penal. . dar tot odată este format şi din dreptul statului de a pretinde o anume conduită titularilor obligaţiei de conformare. dar şi alte sancţiuni de drept penal. în sensul că subiecţii raportului juridic desfăşoară anumite acţiuni sau inacţiuni În cadrul raportului juridic de conformare conţinutul îl reprezintă obligaţia destinatarilor legii penale de a se conforma cerinţelor impuse de lege. este deci o creaţie a legii penale. 1. În cazul raportului juridic de conflict obiectul îl constituie pedeapsa. În cadrul raportului penal de conflict impunerea unei sancţiuni pentru fapta săvârşită reprezintă dreptul statului şi totodată acest drept al statului constă şi în obligaţia infractorului de a suporta consecinţele faptei sale. modificarea şi stingerea raportului juridic penal Raportul juridic penal se naşte o dată cu intrarea în vigoare a normei penale incriminatoare.3. iar infractorul are obligaţia de a suporta pedeapsa. obligaţie ce incumbă destinatarului normei. C.14 Statul prin instanţa judiciară are dreptul de a trage la răspundere penală. PARTEA GENERALĂ În raporturile de conformare statul impune tuturor destinatarilor legii penale norme obligatorii. Raportul acesta este un raport dinamic. pag.Casa de Editură şi presă “Şansa”. Raportul juridic de conformare nu depinde de voinţa destinatarilor. Naşterea.62 25 .

săvârşirea faptei interzise de legea penală este singurul fapt juridic care paote da naştere raportului de drept penal de conflict sau de contradicţie. dtermină o modificare în acelaşi sens şi a raportului juridic . iar dacă fapta este săvărşită din culpă. să evite actul culpabil. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că.16 Raportul juridic de conformare se naşte din lege. este evident faptul că depinde de el ca aceasta să nu fie săvărşită. modificarea şi stingerea raportului juridic penal de conflict. respectiv extinderea sau restrângerea obligaţiei de conformare. care durează până la executarea pedepsei aplicate de către instanţa de judecată. depinde iaraşi de el ca. în acest caz putându-ne referi atât la pedeapsa principală cât şi la eventualele pedepse complementare.Aurel Teodor Moldovan de timp pentru care normele incriminatoarer sunt în vigoare.Editura All. constatarea. se derulează conţinutul raportului substanţial de conflict. Bucureşti 1997. În toate cazurile. hotărâre rămasă definitivă. adică o dată cu intrarea acesteia în vigoare. în timp ce în cazul raportului juridic de conformare dobăndirea acestei calităţii depinde într-un anumit fel de acesta. aceasta fiind hotărârea judecătoraescă de condamnare rămasă definitivă. 16 Costică Bulai – Manual de dcrept penal. în timp ce raportul juridic de conflict se naşte prin săvărşirea faptei interzise. şi anume:” Când fapta a fost comisă cu intenţie. a infracţiunii. raportul juridic de conformare nu încetează prin simpla nerespectare a obligaţiei de către subiectul pasiv. în acest sens orice modifiacre a normei incriminatoare. dar cu toate acestea stingerea în acest mod a raportului juridic de conflict poate suporta anumite modificări atunci când întâlnim cauze care înlătură executarea pedepsei cum este spre exemplu cazul când intervine graţierea sau amnistia după condamnare.Partea genearală. unde vorbeşte despre particularităţi privind naşterea. pag63 26 . lucru care este foarte bine evidenţiat în cartea profesorului Costică Bulai. în forma cerută de lege. adică acesta nu încetează o dată cu săvărşirea faptei interzise. acţionând cu mai mulă prudenţă s-au diligenţă. Odată pronunţată hotărârea judecătorească de condamnare.” Existenţa raportului juridic de conflict se face de către organul judiciar competent. Ceea ce deosebeşte cu precădere aceste două raporturi juridice este faptul că în cazul raportului juridic de conformare dobândirea calităţii de subiect al acestui raport nu depinde în niciun fel de voinţa destinatarului legii penale.

această clasificare făcându-se după rolul pe care îl au în reglementarea relaţiilor de apărare socială. iar în sens restrâns această noţiune defineşte actul normativ emis de parlament şi care conţine norme de drept penal. Pentru a înţelege cu exactitate această noţiune este necesară o clasificare a legilor penale. iar în ceea ce priveşte legile penale temporare sau predeterminate aşa cum mai sunt denumite în literatura de specialitate sunt acele legi care în conţinutul lor cuprind o dispoziţie ce limitează aplicarea lor în timp până la o dată calendaristică sau până ce încetează starea care a determinat adoptarea 27 . 141 Cod penal. în sens larg.DREPT PENAL. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale În doctrina penală această noţiune este privită ca fiind.1.1.1. Privită în alt sens legea penală generală defineşte de fapt codul penal în ansamblu ca lege ordinară pentru a fi deosebită de legea specială. aceeaşi importanţă având-o şi legile penale ordinare şi legile penale excepţionale. De asemenea şi în ceea ce priveşte legile penale speciale vom întâlni în literatura de specialitate o clasificare a acestora în sensul că legea penală specială are în vedere în primul rând partea specială a codului penal. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE 2. iar pe de altă parte are în vedere coduri penale speciale (Codul justiţiei militare) sau legi penale speciale ce cuprind dispoziţii derogatorii de la dreptul obişnuit. regula ce se va aplica în această situaţie este: legea penală specială derogă de la legea penală generală şi se completează cu aceasta. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL II LEGEA PENALĂ 2. Marea majoritate a legilor penale. Important de subliniat este faptul că legea penală generală cuprinde norme cu caracter de principii în timp ce legea penală specială cuprinde norme de incriminare. cele obişnuite. Această clasificare a legilor penale are o importanţă deosebită deoarece atunci când vin în concurs atât legea penală generală cât şi legea penală specială. Astfel în literatura de specialitate se vorbeşte despre legi penale generale şi legi penale speciale. adică când sunt incidente pentru soluţionarea unui raport juridic de conflict. regulă sau normă de drept penal aşa cum legiuitorul prevede prin dispoziţiile art. acestea fiind normele din partea generală a codului penal. sunt cu durată nedeterminată (permanente). O deosebită importanţă în ceea ce priveşte clasificarea legilor penale o are legea penală cu durată nedeterminată şi legea penală temporară. Legile penale generale apar definite ca fiind dispoziţii de drept penal cu caracter de principiu.

 Norme penale de trimitere şi de referire Normele de trimitere sunt cele care sunt incomplete în ceea ce priveşte dispoziţia ori sancţiunea. „Aşa cum de altfel o spune chiar denumirea lor proprie. Norme penale unitare ce cuprind în conţinutul lor atât dispoziţia cât şi sancţiunea. T. Astfel această normă împrumută dispoziţia ori sancţiunea ce îi lipseşte devenind astfel independentă faţă de norma la care s-a trimis.1. După conţinutul şi sfera de incidenţă deosebim: 1.18 A. edictarea lor fiind determinată de apărarea în mod corespunzător a valorilor sociale ce au fost astfel lezate. în timp ce legile penale excepţionale sunt adoptate în situaţii excepţionale aşa cum este de pildă starea de război.”17 2. pag. norme ce sunt incomplete în ceea ce priveşte conţinutul lor.Partea Generală . După criteriul cuprinderii dispoziţiei şi sancţiunii în cadrul aceleaşi norme deosebim: 1. Moldovan – Drept penal . Legea penală temporară se va aplica şi după ieşirea ei din vigoare pentru faptele ce au fost săvârşite sub imperiul acestei legi. Partea generală. legile penale ordinare sau obişnuite nu sunt altceva decât legi penale ce sunt adoptate în situaţiile unei normale evoluţii a societăţii. Norme penale divizate.2. Normele de drept penal şi categorii de norme penale Pornind de la această clasificare vom putea face distincţia şi între norma de drept penală generală şi norma de drept penală specială. modifică şi se sting raporturile juridice penale. Editura Era . Norme penale generale sunt cele care cuprind condiţiile în care se nasc. Normele de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific. Bucureşti. pag.48 19 Constantin Mitrache – Drept penal.51 17 18 28 . Norme penale speciale sunt cele care expun condiţiile în care o faptă constituie o infracţiune şi pedeapsa ce se aplică. care se vor completa de la alte norme la care fac trimitere. Partea genrală.Drept penal. acestea clasificându – se la rândul lor în:  Norme de incriminare cadru sau norme în alb care conţin o dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţiune corespunzătoare. prevederea faptei interzise făcându-se ulterior prin alte acte normative. deci legea penală temporară în acest sens va ultraactiva.Aurel Teodor Moldovan unei astfel de legi. Bucureşti 2001. determinat de particularitatea reglementării relaţiilor de apărare socială.19 Normele de referire după ce se completează cu dispoziţia sau sancţiunea din norma complinitoare nu devin independente. Bucureşti 2001. 2. ci se subordonează faţă de normele complinitoare A. 2006 Constantin Mitrache . 2. B.

1. Metode de interpretare a legii penale Metode de interpretare a legii penale sunt : 1) Interpretarea literală sau gramaticală constă în aflarea înţelesului normei penale cu ajutorul textului în care este exprimată norma penală.raţionamentul a pari Raţionamentul a fortiori este raţionamentul cu ajutorul căruia se demonstrează faptul că. Cu alte cuvinte această interpretare are în vedere analiza textului sub toate aspectele. funcţiile propoziţiilor în frază).3. voinţă exprimată în dispoziţiile legii pentru a putea stabili dacă acestea sunt aplicabile cazului concret.3. Interpretarea oficială este interpretarea făcută de un organ oficial şi poate fi : . Această operaţiune logico – raţională este necesară deoarece normele se referă la fapte tipice ce trebuie aplicate unor fapte concrete care sunt şi foarte variate. dacă legea permite mai mult. Interpretarea legii penale Interpretarea. astfel că pentru a putea înţelege legea sau dispoziţiile de drept penal se va căuta înţelesul noţiunilor folosite. PARTEA GENERALĂ 2.cauzală ( de caz) făcută de organul judiciar 2. a judecăţilor. În literatura de specialitate se face distincţie între interpretare oficială şi cea neoficială.raţionamentul reductio ad absurdum . în sensul legii penale.autentică (legală) făcută de legiuitor .DREPT PENAL. implicit permite mai puţin.raţionamentul per a contrario . respectiv: etimologic (înţelesul cuvintelor).raţionamentul a fortiori . stilistic (modul de exprimare).1. 2. Deosebirea esenţială între cele două feluri de interpretare constă în aceea că interpretarea oficială este obligatorie în timp ce interpretarea neoficială nu are forţă obligatorie. sintactic (funcţiile cuvintelor în propoziţie. a legii penale cu ajutorul elementelor logice.1. raţionamentelor construite de legiuitor. are ca şi scop aflarea voinţei legiuitorului. Plecând de la aceste considerente interpretarea logică se face după anumite raţionamente şi anume: . 2) Interpretarea raţională sau logică constă în aflarea înţelesului normei. 29 . Interpretarea neoficială care în literatura de specialitate apare şi sub denumirea de interpretare doctrinară este cea făcută de oamenii de ştiinţă care se materializează în tratate etc.1.

Felurile interpretării după rezultat Atunci când legea penală se interpretează de către un organ sau altul prin intermediul diferitelor metode se va ajunge la o anumită concluzie cu privire la înţelesul legii penale sau numai cu privire la anumite dispoziţii motiv pentru care se face distincţia între interpretarea declarativă. pag. dacă Marea Adunare Naţională are acest drept. 4) Interpretarea sistematică constă în faptul că norma va fi interpretată în corelaţie cu alte dispoziţii sau cu alte legi. interpretarea restrictivă şi interpretarea extensivă. Acest raţionament se poate exprima şi prin adagiul “ubi eadem ratio. 20 Ion Oancea – Drept penal.1. inadmisibile. ea are dreptul să facă şi mai puţin.20 Raţionamentul per a contrario demonstrează faptul că acolo unde există o altă raţiune trebuie să existe şi o altă rezolvare juridică.2. exprimând ideea că cine susţine o teză. Partea generală.3. Bucureşti 1971. expunerile de motive.potrivit acestei interpretări se ia în considerare istoria sau istoricul legii ce urmează a fi interpretate. Partea Generală. 3) Interpretarea istorică . după raţionamentul a fortiori. de altero negat”. absurde. Editura Dedactică şi Pedagogică Bucureşti 1971. Argumentarea “a fortiori” urmăreşte să facă plauzibilă ideea că legea trebuie să fie explicată cu atât mai mult în cazurile în care situaţia este şi mai evidentă decât aceea vizată în mod expres de textul legii.Aurel Teodor Moldovan acest lucru presupune faptul că noţiunea de mai mult încorporează şi noţiunea de mai puţin. proiectele. dar asemănătoare cu cele prevăzute de lege . pag. 91 30 . neagă teza contrarie. ubi idem jus “. Acest raţionament îl găsim exprimat în adagiul “qui dicit de uno. dezbaterile parlamentare. Raţionamentul reductio ad absurdum este acela prin care se demonstrează că orice altă interpretare decât ceea pentru care se pledează ar duce la consecinţe contrare legii.89 21 Ion Oancea Drept penal.21 2. Sunt astfel interpretate actele preliminare. adică să interpreteze legi. În doctrina dreptului penal se apreciază că interpretarea prin analogie nu trebuie confundată cu extinderea legii prin anlogie care presupune aplicarea legii penale la fapte care nu sunt prevăzute în normele sale. Raţionamentul a pari este cel care are în vedere faptul că pentru situaţii identice trebuie să existe soluţii juridice identice. Partea Generală” : legea dă dreptul Marii Adunări Generale să edicteze legi. Un exemplu în acest sens găsim în cartea profesorului Ion Oancea “Drept penal. Editura didactică şi pedagocică . 5) nterpretarea legii prin analogie unde înţelesul unei norme penale se va face cu ajutorul alteia care prevede însă un caz asemănător şi care este mai clar.

iar interpretul constatând acest lucru restrânge înţelesul legii făcând astfel o interpretare restrictivă în conformitate cu voinţa legiuitorului. Trebuie subliniat faptul că în materie penală interpretarea extensivă este rar folosită. legea i se poate aplica. All. Bucureşti 2004. fapt care iniţial păreau a cădea sub incidenţa legii. pag.92 25 C Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. pag. Un exemplu al acestei interpretări găsim în cartea profesorului Ion Oancea24 unde se spune că suspendarea executării pedepsei se aplică numai la cazurile arătate de lege (infractor primar). el este totuşi un infractor primar. Boroi . asigurând condiţii pentru o apărare socială eficientă în lupta împotriva infracţionalităţii. Nistoreanu. exprimată în norma de drept interpretată. Această interpretare vizează situaţia când legea nu se poate aplica anumitor situaţii. PARTEA GENERALĂ Interpretarea conformă cu legea (declarativă) Această interpretare se bazează pe adagiu “Lex dixit quam voluit” ceea ce presupune faptul că prin această interpretare constată faptul că textul exprimă exact intenţia şi voinţa legiuitorului. Drept Penal – Partea Generală .22 Concluziile oricărei interpretări declarative sunt că legea este valabilă. că textul nu cuprinde nici mai mult nici mai puţin decât a voit legiuitorul. ci ea trebuie să fie animată de dorinţa cunoaşterii. dar pentru o contravenţie şi nu pentru o infracţiune. Limitele interpretării Este general admis că interpretarea legii penale trebuie să urmărească cunoaşterea voinţei reale a legiuitorului.23 Interpretarea restrictivă Această interpretare îşi are originea în adagiul latinesc “ lex dixit plus quam voluit”. Ghe. fiind folosită în favoarea inculpatului.DREPT PENAL. pag 88 22 31 . Fiind un infractor primar. cercetării şi elucidării înţelesului real al normei de drept. Beck. înlăturării unor lacune ale legii cu ajutorul altor 23 Ibidem Alex.25 Interpretarea legii penale se efectuează nu pentru a crea noi norme de drept. 32 24 Ibidem. dacă însă cel care a săvârşit infracţiunea a mai fost condamnat înainte. preferându-se se sensul restrictiv. lucru ce evidenţiază faptul că se ajunge la constatarea că legea spune mai mult decât a voit legiuitorul. All Beck 1997 . Ed. Interpretul ajunge la concluzia că textul redă şi spune atât cât a voit legiuitorul. Este unanim admis că legile penale sunt de strictă interpretare (poenalia sunt strictissimae interpretationis ) şi că înţelesul lor nu poate fi extins prin interpetare. prin interpretare. iar nu crearea unei alte norme de drept sau denaturarea sensului acesteia. Interpretarea extensivă În cazul acestei interpretări se porneşte de la “lex dixit minus quam voluit” lucru ce constată că textul spune mai puţin decât a voit legiuitorul caz în care interpretul extinde aplicarea legii făcând astfel o interpretare extensivă conformă voinţei legiuitorului.

cetăţean străin. apatrid cu domiciliu în ţară sau în străinătate). Boroi . APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU Ceea ce conferă legii penale o eficienţă activă este faptul că exigenţele legii penale sunt respectate de marea majoritate a destinatarilor ei în comparaţie cu eficienţa reactivă care se datorează săvârşirii faptelor interzise (infracţiuni). sau în situaţia în care fapta s-a săvârşit în parte pe teritoriul ţării. 1.26 2. respectiv articolele 8-14 din viitoarea reglementare. toate acestea au loc pe baza legii penale române. Bucureşti 2004 . fără ca făptuitorul să poată pretinde aplicarea dispoziţiilor mai favorabile cuprinse în legea penală a ţării sale. ori numai rezultatul s-a produs pe teritoriul ţării.2. Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art.Teritorialitatea Art. Calificarea faptei ca infracţiune. când fapta este săvârşită în străinătate de un cetăţean străin sau apatrid care nu are domiciliu în România însă fapta a fost săvârşită împotriva statului Român ori cetăţenilor români. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală ” Ed.Aurel Teodor Moldovan norme în materie. pentru realizarea scopului legii penale şi promovarea principiilor fundamentale ale dreptului penal. aplicarea sancţiunilor. 3.1. 26 Alex. 2. Aceste principii de aplicare a legii penale în raport cu spaţiul se regăsesc consacrate în cuprinsul actualului Cod penal la articolele 3-9. când fapta este săvârşită de un cetăţean străin în afara teritoriului României. României. All Beck . dar după săvârşirea faptei s-a refugiat pe teritoriul României. condiţiile răspunderii. Principiul teritorialităţii Potrivit acestui principiu legea penală se aplică în exclusivitate şi necondiţionat pe întreg teritoriul ţării pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României fără a face distincţie între calităţile diferite pe care le pot avea făptuitorii (cetăţean român. . când fapta s-a săvârşit în întregime în străinătate. executarea acestora. Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu vin să dea un răspuns problemelor legate de aplicarea legii penale atunci când fapta este săvârşită în întregime pe teritoriul ţării iar făptuitorul se află în ţară. 8 Teritorialitatea legii penale legii penale (1) Legea penală română se Legea penală se aplică aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României.2. dar făptuitorul este cetăţean român sau apatrid cu domiciliu în România.pag 32 32 .

DREPT PENAL. în această privinţă. pag.01.suprafaţa terestră cuprinsă între frontierele politico . potrivit căruia infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni (termenul de ubicuitate derivă de la adverbul latin ubique = pretutindeni) unde s-a săvârşit fie şi numai un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii”28 Această teorie a ubicuităţii este unanim admisă.Subsolul. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România. Astfel prin aceste dispoziţii se consacră principiul ubicuităţii conform căruia infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni.geografice ale statului.O nr. precum şi marea teritorială cu solul. . criteriul zis al UBICUITĂŢII sau al DESFĂŞURĂRII INTEGRALE. In conformitate cu reglementarile art 8 din viitoarea reglementare alin (3) Prin „infracţiune săvârşită pe teritoriul României” se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în alin. cu subsolul şi spaţiul aerian.Marea teritorială a României. a adoptat. PARTEA GENERALĂ Actualul Cod penal la art. 142 defineşte noţiunea de teritoriu : prin termenul “teritoriu” din expresiile “teritoriul României” şi “teritoriul ţării” se înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere.apele interioare . adică apele cuprinse între frontiere27 . mării teritoriale fără limite de adâncime . Partea generală.2002 28 Costică Bulai – Manual de drept penal. In viitoarea reglementare întâlnim noţiunea de teritoriu la art 8 alin (2) Prin „teritoriul României” se înţelege întinderea de pământ şi apele cu solul. subsolul şi spaţiul aerian ale acesteia”. subsolul şi spaţiul aerian. care cuprinde fâşia de mare adiacentă. acvatic. al mării teritoriale şi al zonei contigu – Publicată în M. 94 33 . Infracţiunea săvârşită la bordul unei nave sau aeronave române indiferent unde se află aceasta la data săvârşirii infracţiunii cade sub incidenţa legii penale române. literatura şi jurisprudenţa română fiind menită să servească la soluţionarea diferitelor probleme controversate ce apar cu privire la stabilirea locului săvârşirii infracţiunii. 27 O clarificare importantă o aduce Legea 36 din 16 ianuarie 2002 pentru modificarea şi completarea Legii 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare. cuprinse între frontierele de stat. 143 Cod penal actual: prin infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în art. corespunzător solului terestru. ca de altfel şi cel al Codului penal de la 1936. 77/31. situaţie în care fapta se consideră săvârşită pe teritoriul ţării române. Editura ALL BECK Bucureşti 1997. O explicaţie a acestei situaţii o găsim în Manualul de drept penal al profesorului Costică Bulai unde găsim următoarele: „Leguitorul codului de la 1968. 142 sau pe o navă ori aeronavă română aflată în afara graniţelor ţării. după caz apelor maritime pe o lăţime de 12 mile marine (22224 m) măsurată de la liniile de bază .Spaţiul aerian sau coloana de aer de deasupra teritoriului Infracţiuni săvârşite pe teritoriul ţării Art. Noţiunea de teritoriu cuprinde: . această suprafaţă este stabilită prin convenţii cu statele vecine.

8. Statul în care reprezentantul altui stat se bucură de imunitatea de jurisdicţie nu rămâne imun în faţa faptelor penale săvârşite de persoanele ce se bucură de privilegiu ci au la îndemână mijloace de drept internaţional pentru a aduce la cunoştinţa statului acreditat activitatea infracţională a reprezentantului său. Conform art. respectiv 13 din Codul penal de acest privilegiu se bucură şi militarii unei armate străine aflate în trecere sau staţionate pe teritoriul ţării. sau folosite în scopuri guvernamentale. nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român. 8 . 13 Imunitatea de jurisdicţie Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care. în conformitate cu convenţiile internaţionale. Excepţii de la principiul teritorialităţii Aplicarea legii penale în conformitate cu principiul teritorialităţii cunoaşte anumite restrângeri şi priveşte infracţiunile săvârşite de persoanele care se bucură de imunitate de jurisdicţie. nu sunt supuse jurisdicţiei neaplicarea legii penale teritoriale. în conformitate cu tratatele internaţionale. 143 alin. acestora aplicându-li-se legea statului căruia aparţin. s-a efectuat un act de executare. Această reglementare o întâlnim şi în viitoarea reglementare la art 8 alin (4) Infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României şi atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România. de instigare sau de complicitate. dictie Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care.Aurel Teodor Moldovan Art. ori s-a produs rezultatul infracţiunii.Imunitatea de jurisViitorul cod penal Art. însă nu trebuie înţeles faptul că cei care se bucură de acest privilegiu nu vor răspunde penal în faţa organelor statelor ai căror cetăţeni sunt. dar şi infracţiunile săvârşite de militarii unei armate străine aflate în trecere ori staţionate pe teriroriul ţării. acestea se află pe 34 . Imunitatea de jurisdicţie este o excepţie de ordin procedural având ca şi consecinţă Actualul cod penal Art. regimul lor juridic fiind reglementat prin Convenţii. 2 consideră infracţiunea săvârşită pe teritoriul ţării şi atunci pe teritoriul ţării sau pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii. declarându-l „persona non grata” şi obligându-l să părăsească teritoriul ţării. Infracţiuni săvârşite la bordul navelor sau aeronavelor străine aflate pe teritoriul ţării noastre În ceea ce priveşte aceste infracţiuni avem în vedere după cum navele sau aeronavele sunt militare sau folosite în scopuri comerciale. Convenţia de la Viena din 1961 ratificată şi de România îşi găseşte oglindire tocmai prin faptul că legea penală română consacră această imunitate de jurisdicţie. 1) Navele sau aeronavele militare sau guvernamentale.

infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului tiunilor savârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de ţării. ca şi o cerinţă nouă. cerinţa dublei incriminări. dacă făptuitorul este cetăţean o persoană juridică română.Personalitatea legii Art. Soluţionarea acestor conflicte se face pe calea dreptului internaţional şi nu a dreptului penal. 2. 4. neavând nici o deapsa prevăzută de legea română este cetăţenie. Condiţiile necesare pentru aplicarea acestui principiu sunt : Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. faptele săvârşite la bordul acestora. fapte prevăzute de lege.DREPT PENAL. (3) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau. legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română. Aceasta este limitată la cazul infracţiunilor de gravitate mică şi medie. are domiciliul în ţară. după caz. Legea penală română se va aplica şi în cazul infracţiunilor săvârşite pe teritoriul ţării române de către o persoană îmbarcată la bordul navelor străine folosite în scopuri comerciale. 35 . . dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat. 9 Personalitatea legii penale penale (1) Legea penală română se aplică Legea penală se aplică infrac. dacă peromân sau dacă. (2) În celelalte cazuri. detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. Aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării 1. a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. cad sub incidenţa statului român.Principiul personalităţii legii penale In cadrul pricipiului personalităţii este introdusă. 2) În cazul navelor şi aeronavelor folosite în scop comercial. PARTEA GENERALĂ teritoriul ţării doar cu aprobarea specială a guvernului român şi reprezintă statul căruia îi aparţin infracţiunile săvârşite la bordul lor şi nu vor cădea sub jurisdicţia statului român.

de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Punerea în mişcare a acţiunii penale şi Justiţie şi numai dacă fapta nu face pentru infracţiunile prevăzute în alinea. de incidenţă a acestui principiu. el putând fi judecat şi în lipsă. a unui cetăţean român sau a unei persoane juridice române este încadrată în sfera Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. condamnat sau achitat în străinătate.30 Principiul personalităţii este cel care stabileşte competenţa exclusivă a legii penale.pag 101 36 . Principiul realităţii (sau principiul protecţiei reale sau al naţionalităţii pasive) Conform noului cod orice infracţiune comisă împotriva statului român.29 Legea penală română se va aplica chiar dacă făptuitorul a fost judecat. spre deosebire de cel din 1937 nu prevede condiţia prezenţei în ţară a infractorului . . precum şi durata reţinerii şi arestării preventive care au fost dispuse în străinătate în legătură cu aceeaşi infracţiune. All Beck Bucureşti 1997 . 5. în scopul evitării situaţiilor în care este necesară intervenţia legii penale române. contra unui cetăţean s-a adus o vătămare gravă integrităţii român ori a unei persoane juridice corporale sau sănătaţii unui cetăţean române. ori prin care statului român.obiectul unei proceduri judiciare în statul tul precedent se face numai cu autori. contra vieţii unui cetăţean român. Actualul Cod Penal. urmând ca din pedeapsa aplicată de instanţa română să se deducă pedeapsa sau partea din pedeapsă aplicată şi executată în străinătate pentru aceeaşi infracţiune. aceasta aplicându-se chiar dacă făptuitorul a fost condamnat în străinătate.pe teritoriul căruia s-a comis. I Oancea Drept Penal – Partea generală Ed Didactică şi Pedagogică . Bulai Manual de drept penal Ed. 10 Realitatea legii penale Legea penală se aplică infracţiunilor (1) Legea penală română se săvârşite în afara teritoriului ţării. Bucureşti 1971 pag 107 30 C. Stănoiu „ Explicaţii teoretice ale Codului penal” pag 61.Realitatea legii penale Art. fapt imposibil din cauza neîncadrării infracţiunii în categoriile restrictive Acest principiu prevede faptul că legea penală română se aplică infracţiunilor 29 Vezi R. 2. român. când sunt săvârşite de către (2) Punerea în mişcare a acţiunii un cetăţean străin sau de o persoană penale se face cu autorizarea prealabilă fără cetăţenie care nu domiciliază pe a procurorului general al Parchetului teritoriul ţării. contra aplică infracţiunilor săvârşite în afara siguranţei statului român sau contra teritoriului ţării de către un străin.Aurel Teodor Moldovan • Infracţiunea să fie săvârşită în străinătate • Fapta să fie considerată infracţiune de legea penală română • Infractorul trebuie să fie cetăţean român sau persoană fără cetăţenie dar cu domiciliul în România. zarea prealabilă a procurorului general.

de către cetăţeni străini ori apatrizi care nu domiciliază în România. 6. 10. potrivit legii statului savârsit infracţiunea. siguranţa fiinţei proprii şi a cetăţenilor săi”31 3. Pentru internaţional. există care împiedică punerea în mişcare a o cauză care împiedică punerea în actiunii penale sau continuarea proce. 1. infracţiune săvârşită împotriva statului român sau contra vieţii.Universalitatea legii Art. PARTEA GENERALĂ săvârşite în afara teritoriului ţării. legale privitoare la recunoaşterea 31 Costică Bulai – Manual de drept penal. să o reprime în temeiul unui tratat b) faptuitorul se află în ţară. dacă: următoarele cazuri: a) fapta este prevazută ca infractiune a) s-a săvârşit o infracţiune pe care şi de legea penală a ţării unde a fost statul român şi-a asumat obligaţia săvârşita. Editura ALL BECK Bucureşti 1997 pag. 102 37 . Dispoziţiile alineatelor infractorului şi aceasta a fost refuzată.prevăzută sau nu de legea penală eselor statului român sau contra unui a statului pe al cărui teritoriu a fost cetăţean român. 11 Universalitatea legii penale penale Legea penală se aplică şi altor (1) Legea penală română se infracţiuni decât celor prevăzute în art. există vreo cauză în care s-a săvârşit infracţiunea. precedente nu se aplică în cazul când. integrităţii corporale ori sănătăţii unui cetăţean român. săvârşite în afara teritoriului ţării. infractorul poate fi comisă.mişcare a acţiunii penale sau continusului penal ori executarea pedepsei.(1) lit. sau când pedeapsa a fost ori este considerată ca executată. (2) Dispoziţiile alin. indiferent dacă este infracţiunile îndreptate împotriva inter.b) nu se potrivit legii statului în care infractorul a aplică atunci când. 5 aplică şi altor infracţiuni decât celor alin. Principiul universalităţii legii penale Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. se (3) Când pedeapsa nu a fost procedează potrivit dispoziţiilor legale executată sau a fost executată numai în privitoare la recunoaşterea hotărârilor parte. reprezentând de fapt dreptul fiecărui stat „de a-şi apăra pe baza propriei sale legi penale. executată ori este considerată ca Când pedeapsa nu a fost executată executată. . area procesului penal ori executarea sau când pedeapsa a fost executată pedepsei. în teritoriul ţării. judecat şi în cazul când s-a obţinut b) s-a cerut extrădarea sau predarea extrădarea lui. sau a fost executată numai în parte. săvârşite în afara de un cetaţean străin sau de o persoană teritoriului ţării de un străin. prevăzute în art.DREPT PENAL. Principiul realităţii legii penale vine să consacre ideea necesităţii apărării împotriva unor infracţiuni săvârşite în străinătate a valorilor sociale de maximă importanţă. care se află fără cetăţenie care nu domiciliază pe de bunăvoie pe teritoriul României. Partea generală. se procedează potrivit dispoziţiilor străine.

În ansamblu extrădarea poate fi privită ca un act de asistenţă judiciară prin care statele cooperează în vederea combaterii criminalităţii. Ioan Muraru. 19. Explicaţii şi comentarii. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 2002 pag 65 33 Mihai Constantinescu.respectiv cazul în care s-a refuzat extrădarea. 16 32 Extrădarea îşi găseşte reglementarea şi în Codul penal în art. iar prin legea de revizuire a Constituţiei publicată în Monitorul Oficial al României. Calitatea de stat solicitant o poate avea statul pe teriroriul căruia a fost săvârşită infracţiunea.”32 Din definiţie rezultă faptul că extrădarea se realizează întotdeauna între două state. altui stat pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat. Editura Rosetti Bucureşti 2003. în momentul în care s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului.Aurel Teodor Moldovan In viziunea noului cod cimpetenţa universală a legii penale române poate interveni în două cazuri: . pe de-o parte statul pe al cărui teriroriu se găseşte infractorul sau condamnatul (statul solicitat) şi statul care cere extrădarea (statul solicitant) pe de-altă parte. pag. Antonie Iorgovan – Revizuirea Constituţiei României.cazul infracţiunilor pe care România s-a angajat să le reprime în temeiul unei convenţii internaţionale. statul al cărui cetăţean este infractorul. . nr. 2. Constantin Mitrache – Drept penal. statul împotriva intereselor căruia a fost săvârşită infracţiunea sau ai cărui cetăţeni au fost victime ale infracţiunii. 9 respectiv 38 . 11 33 . Trebuiesc însă îndeplinite anumite condiţii: • să existe o dublă incriminare în sensul ca fapta să fie prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită • infractorul să fie cetăţean străin sau dacă nu are cetăţenie să nu aibă domiciliu în România • făptuitorul să se afle în ţară. În ceea ce priveşte urmărirea şi judecata se cere ca acestea să fie posibile şi potrivit ţării unde s-a săvârşit infracţiunea în sensul să nu existe o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale ori executarea pedepsei.3. 669 din 22 septembrie 2003 introduce la acest articol alin. Instituţia extrădării este consacrată prin intermediul Constituţiei de la 1991 în art. EXTRĂDAREA „Extrădarea este un act bilateral între două state în baza căruia un stat pe al cărui teriroriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat îl predă la cerere. unde vom întâlni extrădarea pasivă adică acea extrădare pe care România urmează să o realizeze în calitate de stat solicitat şi cea activă atunci când se acordă extrădarea. partea I. Partea generală.

296/ 2001 nu pot fi extrădaţi de către RomâArt 22 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală .DREPT PENAL. 5 din Legea nr. art.07. 14 din Viitorul Cod penal: Condiţiile de acordare (solicitare) a extrădări România acceptă să predea. 2) Potrivit art. parte. (3) Predarea unei persoane către un tribunal penal internaţional se acordă în condiţiile legii.2004 35 Alex.34 Pentru realizarea extrădării trebuie îndeplinite anumite condiţii referitoare la infracţiune. în condiţiile legii.35 Condiţii cu privire la infracţiune 1) Infracţiunea să fi fost săvârşită pe teritoriul statului solicitant sau împotriva intereselor acestuia şi să nu fie aplicabilă legea statului solicitat. persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau trimise în judecată pentru o infracţiune ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse de către autorităţile judiciare ale statului solicitant. la infractor şi la pedeapsa prevăzută de lege sau aplicată de instanţă. la solicitarea de extrădare a unui alt stat. 3) Pedeapsa prevăzută să fie privaţiunea de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă.Of. 14 Extrădarea Extrădarea se acordă sau poate (1) Extrădarea poate fi acordată fi solicitată pe bază de convenţie sau solicitată în temeiul unui tratat internaţională. PARTEA GENERALĂ Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 9. pe bază de reciprocitate internaţional la care România este şi în lipsa acestora în temeiul legii. Extrădarea Art. 4) Legea 296/ 2001 prevede faptul că nu se admite extrădarea infractorului de către statul român în cazul în care potrivit legii statului solicitant pentru infracţiunea săvârşită se prevede pedeapsa cu moartea decât cu condiţia ca statul respectiv să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa urmând a fi comutată. ori pe bază de reciprocitate. publicată în M. 2) Să existe dubla incriminare în sensul că fapta să fie incriminată în legile ambelor state. (2) Predarea sau extrădarea unei persoane în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită în condiţiile legii.Bucureşti 2004 pag 65 34 39 . 594/1. competenţă şi de ordin procedural. Boroi. All Beck . Condiţii cu privire la infractor 1) Infractorul să fie cetăţean străin. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. nr.

Condiţii privind urmărirea penală sau executarea pedepsei 1) Extrădarea să nu fie solicitată pentru o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate 2) Să nu fi intervenit potrivit oricăruia dintre statele membre la extrădare amnistia. Potrivit art. de achitare sau de încetare a procesului penal sau să nu existe o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. 24 din Legea 296/2001 această cerere trebuie să fie însoţită de înscrisuri care să conducă la admiterea extrădării şi anume: . 3) Să nu fie în România pronunţată pentru aceeaşi infracţiune o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare.copia textelor de lege aplicabile. All Beck Bucureşti 2004 pag 144 40 . Ed.o prezentare a faptelor pentru care se cere extrădarea. Extrădarea poate fi refuzată sau amânată conform art. prescripţia sau orice altă cauză care înlătură răspunderea penală.Aurel Teodor Moldovan nia cetăţenii români.originalul sau copie autentică a mandatului de arestare sau copie a hotărârii de condamnare. 5 al (2) Legea 296/ 2001 dacă se consideră că predarea persoanei străine este susceptibilă să aibe consecinţe deosebit de grave pentru aceasta în speţă din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate. Condiţii privind cererea de extrădare Cererea de extrădare se formulează în scris de către autoritatea competentă a statului solicitant urmând ca aceasta să fie trimisă Ministerului Justiţiei din România. extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional” .T. . „Persoana este astfel sub protecţia statului care a acordat extrădarea. Moldovan „Expulzarea . . 36 A. persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie. persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România.”36 Plecând de la acest principiu nu trebuie să se înţeleagă ideea că persoana care a fost extrădată nu poate fi judecată şi pentru alte infracţiuni săvârşite însă această judecare se poate face doar cu acordul prealabil al statului care a acordat extrădarea şi doar dacă după executarea pedepsei nu părăseşte teritoriul în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă. .date privind eventuala executare parţială a pedepsei Principiul specialităţii extrădării Conform acestui principiu persoana extrădată nu poate fi judecată pentru altă infracţiune decât pentru cea care s-a acordat extrădarea şi nici nu poate fi obligată la executarea unei alte pedepse decât pentru cea a cărei executare s-a solicitat extrădarea.

Faptele penale se săvârşesc într-un anumit moment şi se judecă sub imperiul aceleaşi legi penale aflată în vigoare. respectiv in sectiunea 1. Pentru soluţionarea corectă a tuturor problemelor ce apar legate de aplicarea legii penale în timp s-au edictat norme speciale de drept. norme ce sunt înscrise în Codul Penal secţiunea a doua intitulată „Aplicarea legii penale în timp” articolele de la 10-16. alte fapte penale se săvârşesc în timp ce o lege penală este în vigoare dar se judecă sub o altă lege penală. Bucureşti 1997 .DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Sistemele de acordare a extrădării În literatura de specialitate şi în sistemul legislativ în vigoare sunt cunoscute 3 sisteme de acordare a extrădării 1) sistemul politic sau guvernamental unde extrădarea este un act politic şi se acordă pe baza datelor culese de către organele administrative sau judiciare. Didactică şi Pedagogică. 37 I.4. „Aplicarea legii penale în timp” articolele 3-7 din Viitorul Cod penal Prin norme penale privind aplicarea legii penale în timp se înţelege ansamblul de norme juridice penale prin care se reglementează aplicarea legii penale în raport cu timpul săvârşirii infracţiunii şi cu momentul tragerii la răspundere penală a celor care au săvârşit infracţiuni. 2) sistemul jurisdicţional unde extrădarea este un act jurisdicţional asupra căruia vor decide instanţele judecătoreşti. capitolul II. 3) sistemul mixt reprezentând de fapt o combinare a celor două sisteme anterior expuse unde pentru acordarea extrădării vor participa atât organele judiciare menite să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege cât şi autoritatea guvernamentală învestită să decidă asupra acordării extrădării. fiind cunoscut faptul că există o succesiune de legi penale.pag 118 41 . Drept Penal – Partea Generală Ed. Oancea . Având în vedere dispoziţiile legii 296/2001 şi dispoziţiile constituţionale sistemul de acordare al extrădării este cel jurisdicţional unde doar instanţa de judecată respectiv Curtea de Apel judecă cererea de extrădare şi decide acordarea sau respingerea ei. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP Aplicarea legii penale în timp în teoria dreptului penal ocupă un loc important datorită faptului că legiile penale cuprind dispoziţii incriminatoare şi sancţionatoare ce au o durată în timp limitată.37 Principiile care guvernează aplicarea legii penale în timp sunt menite să determine legea penală aplicabilă. 2.

O situaţie specială apare în cazul infracţiunilor continuate. ceea ce face necesară.p.4. 10 Activitatea legii pe- C. Adagiul latin nullum crimen sine lege praevia îşi găseşte oglindirea în art. când doar o parte din lege este scoasă din vigoare. prevederea din art . la data când au fost săvârşite nu erau prevăzute ca infracţiuni”. 2. 11 din C. care se desprinde din economia legii. Bulai Manual de drept penal Ed. Abrogarea unei legi poate să fie expresă. este binevenită. se poate întâmpla să îşi modifice gradul de pericol social în sensul micşorării lui. 3 Activitatea legii penale nale Legea penală se aplică L e g e a p e n a l ă s e a p l i c ă infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare. în timp ce abrogarea tacită sau implicită este aceea. înlăturarea ei din 38 Actualul cod penal Art. Acest principiu consacră principiul fundamental al legalităţii în sensul că legea penală dispune numai pentru viitor nu şi pentru trecut când ne referim la incriminarea faptelor. Principiul retroactivităţii legii penale La un moment dat o faptă care a fost socialmente periculoasă. Întrucât însă prin dispoziţia din art 2 C.p. caz în care se va aplica legea penală în vigoare din momentul epuizării infracţiunii. de obicei. fără să se facă vreo referire la neretroactivitatea legii penale.„Legea penală nu se aplică faptelor care.p.11C. progresive unde infracţiunea începe să fie săvârşită sub incidenţa unei legi şi se epuizează sub incidenţa altei legi. Legea penală intră în vigoare odată cu publicarea ei în Monitorul Oficial însă ea poate să fie şi ulterioară publicării ei.1.4. unde se consacră regula că nimeni nu poate fi ţinut să răspundă de o faptă care la data săvârşirii ei nu era prevăzută ca infracţiune garantând astfel ca libertatea indivizilor.3. cât şi parţială. 11 C. Principiul neretroactivităţii legii penale Îşi găseşte reglementarea în art.2.Aurel Teodor Moldovan 2. datorită modificărilor condiţiilor socio . Abrogarea poate fi totală când întreaga lege este scoasă din vigoare.p se prevede numai regula că legea prevede faptele care constituie infracţiuni şi sancţiunile aplicabile.38 2. constituind o completare necesară a principiului legalităţii în dreptul penal.4. atunci când se prevede în legea de abrogare ce anume se scoate din vigoare. iar ieşirea din vigoare are loc prin abrogare. All Beck Bucureşti 1997 pag 128 42 . Principiul activităţii Viitorul cod penal Art.economice.

Boroi. Principiul ultraactivităţii Acest principiu are în vedere numai legile penale temporare fiind consacrat prin dispoziţiile art. precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse. Partea generală. 12 alin (1) cod penal actual.DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ sfera ilicitului penal. se aplică legea mai favorabilă.5. Acest principiu prevede situaţia când la data când fapta este săvârşită aceasta este prevăzută în legea penală în vigoare ca şi infracţiune dar ulterior este adoptată o lege nouă ce scoate fapta în afara ilicitului penal. ori de a fi sancţionaţi potrivit legii penale mai favorabile.4. Scoaterea unor infracţiuni din sfera ilicitului penal. 16 Cod penal (Noul Cod Penal consacră acest principiu în art.40 2.41 2. dar şi când o condamnare este pronunţată în baza unei legi vechi nefavorabile. 9). All Beck . Retroactivitatea legii de dezincriminare este prevăzută de în art . Mitrache – Drept penal. All Beck .p. Legea penală temporară are aplicaţii asupra faptelor prevăzute ca şi infracţiuni săvârşite în timp cât legea penală era în vigoare chiar dacă faptele nu au fost urmărite sau judecate în acelaşi interval de timp. înlăturând posibilitatea pentru făptuitorii care săvârşesc infracţiuni aproape de ieşirea din vigoare a legii penale temporare. (Viitorul Cod Penal consacră acest principiu în art.Art. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 1997 pag 65 39 40 43 .Bucureşti 2004 pag 41 Alex. Potrivit acestei dispoziţii „Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche dacă numai sunt prevăzute de legea nouă”39 .4. dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile) având în Alex. Legea penală mai favorabilă se aplică atât atunci când ea apare în timpul procesului penal .(1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale.4. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. Principiul aplicării legii penale mai favorabile Este prevăzut de art. 5 Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei (1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale. iar până la executarea în întregime (sau chiar după executarea în întregime a pedepesei) apare o lege nouă mai favorabilă . Boroi. 13 din C. se face printr-o lege de dezincriminare. (2) Dispoziţiile alin. Necesităţiile de apărare socială care determină adoptarea legii penale temporare justifică aplicarea acesteia şi ultraactiv. pentru a rămâne nesancţionaţi . dar numai faptelor săvârşite cât timp era în vigoare.Bucureşti 2004 pag 43 41 C. 5. după ieşirea acesteia din vigoare.

În literatura de specialitate s-a afirmat faptul că. În acest caz va fi mai favorabilă legea care prevede astfel de condiţii. Este posibil ca incriminarea faptei în legile succesive să fie diferită. criteriul cel mai des folosit de determinarea legii penale mai favorabile este cel al pedepselor principale. dacă acestea nu sunt îndeplinite în fapt43 . Partea generală. Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive Acest principiu îmbracă două variante prevăzute în art. Universitatea Transilvania . Editura ALL BECK Bucureşi 1997 pag. Acest principiu este reglementat în art 6 din Viitorul Cod penal (Art. de tragere la răspundere şi de sancţionare. 14 şi 15 din C. 14 referindu-se la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive.”42 Aceste criterii trebuie să aibă ca şi finalitate aflarea acelei legi. se reduce la acest maxim. legea penală mai favorabilă este cea care prevede un minim mai scăzut. 138 44 . În situaţiile legiilor succesive unde pedepsele sunt de aceeaşi natură dar cu limitele speciale diferite. situaţie în care se va aplica infractorului legea penală mai favorabilă. care în cazul concret va permite o soluţie mai blândă pentru infractor şi nu la o apreciere generală a legii penale mai favorabile. pentru ca fapta să constituie infracţiune. 15 făcând referire la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Profesorul Costică Bulai în „Manual de drept penal” consideră că pentru o soluţionare practică a acestei probleme „se recomandă examinarea mai întâi a condiţiilor privitoare la temeiul şi condiţiile tragerii la răspundere penală pentru infracţiunea săvârşită. în sensul că una din legi prevede. caz în care minimul este acelaşi dar maximul este diferit. iar în altă lege pedeapsa prevăzută este amenda.p. (2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare 42 A. 6 Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară. dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită. Moldovan – Note de curs: Drept Penal – Partea generală . atunci de regulă legea care prevede pedeapsa amenzii este mai blândă. iar art. În cazul în care există situaţia ca într-o lege pedeapsa ce se aplică este închisoarea. iar în cazul în care maximul special al pedepsei este acelaşi dar minimul pedepsei este diferit. „Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile nu sunt prevăzute de lege însă în ştiinţa dreptului penal s-a admis faptul că pentru a determina legea penală mai favorabilă trebuie comparate legile succesive sub raportul condiţiilor de incriminare a faptei. art. va fi mai favorabilă legea care prevede un maxim mai redus.Aurel Teodor Moldovan vedere situaţia când de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei intervin una sau mai multe legi penale succesive. sancţiunea aplicată. Braşov 2004 43 Costică Bulai – Manual de drept penal. T. condiţii sau cerinţe pe care cealaltă lege nu le prevede..

iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta. dacă este mai favorabilă. pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune. În acest sens dacă în legea veche pedeapsa era detenţiunea pe viaţă aceasta se va înlocui cu maximul pedepsei închisorii prevăzute de legea nouă (art. 15 din Codul penal face referire la aplicarea facultativă a legii favorabile însă pentru ca aceasta să-şi producă efectele este necesar îndeplinirea anumitor condiţii: a) Să existe hotărâre de condamnare definitivă la pedeapsa închisorii (nu la orice fel de pedeapsă) b) Legea penală este mai favorabilă aceasta reieşind din limitele mai reduse de pedeapsă faţă de legea anterioară c) Pedeapsa aplicată este mai mică decât maximul prevăzut în legea 44 Constantin Mitrache. alin. de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alineatelor precedente) 1) Art. (3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda. 3 C. 3) Când pedepsele aplicate sunt de aceeaşi natură situaaţie în care ne vom afla în faţa pedepsei închisorii pedeapsa aplicată după legea veche se va reduce la maximul special prevăzut de noua lege. pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută.DREPT PENAL. (5) Când legea nouă este mai favorabilă în condiţiile alin.(1)-(4). (7) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate. Cristian Mitrache – Drept penal. (4) Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută. iar legea nouă prevede numai pedeapsa amenzii. Art. 14 din prezentul Cod penal are în vedere situaţia când legea nouă prevede pentru aceeaşi faptă care este prevăzută ca şi infracţiune o pedeapsă mai uşoară. PARTEA GENERALĂ la detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii. fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. 14 alin. 14. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii. Partea generală. pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda.p. Dacă pedeapsa pronunţată pe baza vechii legi este amenda aceasta va fi redusă la maximul special prevăzut de noua lege. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 2002 45 . se va înlocui pedeapsa închisorii cu amenda (art. 4) Efectele legii penale mai favorabile se întind şi asupra pedepselor complimentare măsurilor de siguranţă şi măsurilor educative şi asupra pedepselor deja executate ori considerate ca executate până la adoptarea aceastei legi. (6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă acestea se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă.). iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta. în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia. se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii. se ţine seama. 2 actualul Cod penal) 2) Dacă prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă în baza vechii legi se stabileşte pedeapsa închisorii.

săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de A. In „Droit penal general” a lui J. frângere. în schimb doctrina penală burgheză îi dă o atenţie suficientă.1. Paris. Universitatea Braşov 2004 F. pag 202 48 R. Dacă legislaţia penală burgheză nu se ocupă de infracţiune. ca fiind infracţiunea ca fiind „fapta care prezintă pericol social. Tanoviceanu precizează următoarele când dă definiţia infracţiunii.Aurel Teodor Moldovan nouă ori cel mult egal cu acest maxim d) Instanţa de judecată să aprecieze că este necesată reducerea 44 pedepsei . vol I. Traite droit penal francais (Tratat de drept penal francez). care observând faptele periculoase pentru valorile sociale esenţiale ale societăţii. îi este ataşată o pedeapsă ca o consecinţă şi sancţiune”47 . CAPITOLUL III INFRACŢIUNEA 3. Vouin şi L. legiutorul a sancţionat-o penaliceşte. prevăzut şi pedepsit de legea penală care nu se justifică nici prin exerciţiul unui drept. prevăzută de legea penală cu elementele sale componente şi care defineşte o anumită infracţiune. le interzice sub sancţiuni specifice pentru a preveni săvârşirea lor în viitor. nici prin îndeplinirea unei datorii şi care poate fi imputat autorului”48 .” Noţiunea de infracţiune provine din substantivul latinesc „infractio” care semnifică spargere. Gerraud. Moldovan. Tanoviceanu. Este accepţiunea ce o are în vedere legiuitorul. Lehrbuch des deutchen Strafrechs (Tratat de drept penal german). pag 44 47 P.V. Liszt. Antoniu în cartea intitulată „Reflecţii asupra conceptului de infracţiune” consideră că această noţiune desemnează „fapta descrisă. F. DISPOZIŢII GENERALE 3. Paris 1956. Liszt afirmă că infracţiunea este „acţiune ilicită ameninţată cu o pedeapsă”46 . Art 17 din Actualul Cod penal defineşte infracţiunea.T. pag 147 49 I. Drept penal parte generală. Bucuresti 1912.1. pag 164 45 46 46 . „Infracţiunea este acţiunea sau inacţiunea. Prandel se arată. Droit penal et criminologie (Drept penal şî criminologie). G. Berlin 1905. care fiind socotită doloroasă sau culpoasă.1. Leute. Iar I. Vouin şi Leute susţin că infracţiunea este „un fapt material. Noţiunea de infracţiunea Noţiunea generală de infracţiune ajută la delimitarea infracţiunilor de alte fapte asemănătoare. că prin infracţiune se înţelege „orice acţiune sau omisiune pe care societatea o interzice sau ameninţarea unei pedepse”. care însă pot constitui contravenţii sau abateri disciplinare. După Garraud infracţiunea este „o faptă căreia în complexul instituţiilor juridice ale statului. „Toţi autorii.”49 . Curs de drept penal. toate tratatele de drept penal burghez încearcă să dea definiţia infracţiunii ca noţiune generală”45 .Note de curs.

52 Pericolul social al infracţiunii prezintă grade deosebite. cât de mare este gradul de pericol şi care este pedeapsa care trebuie aplicată în această situaţie. . PARTEA GENERALĂ legea penală”. Dalloz. p 113. nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o”. . Levasseur apreciază. perciculozitatea socială are semnificaţia de faptă contrară ordinii sociale. . Bucureşti 1997. . Droit des etates units. 52 C. de urmarea produsă. că potrivit concepţiei realiste periculozitatea socială are semnificaţia unei fapte contrare ordinii sociale. prin atitudinea sa de a tulbura această ordine.DREPT PENAL.pericol social generic (abstract). Levasseur. unele infracţiuni avand un grad mai mare de pericol social (ex: tâlhărie.1.fapta să prezinte perciol social Viitorul cod penal . Bulai. p 113 In literatura juridică noţiunea de pericol social este conturată în modalităţi şi formulări diferite. Editura AllBeck.. 1990. G. pericol ce va fi stabilit de instanţa de judecată. subliniindu-se în acest fel una din implicaţiile negative ale vătămării pe care infracţiunea o presupune. G.care se referă la un anumit tip de infracţiune cum este furtul. urmând ca apoi să poată stabili sancţiunea penală ce trebuie aplicată ţinând seama de vătămarea efectivă a valorii sociale.2. . ameninţarea. pericolul social imbracă două forme: .) şi atrăgând o pedeapsă mai aspră. Drept penal. pag 153 50 51 47 . omorul fiind evaluat în mod abstract de catre legiuitor pentru a putea stabili dacă fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. omor. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii In noul cod penal nu se mai face referire la pericolul social ca şi trăsătură generală a infracţiunii.este pericolul social al faptei săvârşite.. Art 15 din Viitorul Cod penal defineşte infracţiunea ca fiind „fapta prevăzută de legea penală.fapta să fie nejustificată. Caracterul nejustificat al faptei precizează faptul că aceasta are un caracter ilicit. In ştiinţa dreptului penal.pericol social specific (concret).parte generală.). Infracţiunea reprezintă o comportare negativă în sensul neîndeplinirii unei obligaţii impuse de lege.50 Actualul cod penal . altele un pericol social mai mic (ex: lovirea. a) Pericolul social al faptei Pentru ca fapta să constituie infracţiune trebuie să prezinte pericol social51 . Dalloz.fapta să fie prevăzută de legea penală.fapta să fie imputabilă persoanei care a săvârşit-o 3. prin atitudinea sa de a tulbura această ordine. 1990.fapta prevăzută de legea penală. Pericolul social se exprimă în stare de nelinişte şi de insecuritate socială pe care fapta penală o creează. Levasseur în Droit des etates units.fapta să fie săvârşită cu vinovăţie. fapte pentru care leguitorul a prevăzut pedepse mai uşoare. G. apreciază că potrivit concepţiei realiste care pune în evidenţă această trăsătură a infracţiunii .

era numai posibilă.intenţia. Gh Nistoreanu. pentru ca fapta să prezinte infracţiune este necesar ca această faptă să fie imputabilă făptuitorului.infractorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea luiintenţie directă. Atât în legislaţia penală cât şi în literatură pe lângă intenţia directă şi cea indirectă întâlnim şi praeterintenţia sau intenţia depăşită.Parte generală. Bulai defineşte vinovăţia ca fiind „atitudinea psihică a persoanei care.54 Vinovăţia îmbracă două forme: . mijloacele folosite etc. subiectivă a acestei reprezentări”. a avut posibilitatea reală. Intenţia are la rândul său două modalităţi: Intenţia directă.53 b) Vinovăţia ca trăsătură esenţială Este prevăzută în art 17 din Actualul Cod penal. forma de vinovăţie. . trăsăturile esenţiale şi conţinutul infracţiunii” un exemplu pentru a explica intenţia indirectă ca formă a vinovăţiei ea existând „nu numai atunci când infractorul trage un foc de armă în tâmpla victimei. Bucureşti 2004. pag 90-91 48 . Drept penal . prevăzând că în mod inevitabil va surveni moartea victimei. respectiv art 17 din Codul penal viitor. Drept penal . Editura AllBeck. Infracţiunea este săvârşită cu intenţie când: . urmărind producerea lui prin săvârşirea unei fapte.inacţiunii. Profesorul C. în situaţia în care fapta este comisă fără vinovăţie fapta nu poate fi reţinută în sarcina celui care a săvârşit fapta.infractorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu urmăreşte producerea lui acceptă posibilitatea ca acesta să se producă. pag 85 Al. Boroi. mărimea şi natura urmărilor produse sau care s-ar fi putut producem persoana infractorului. dacă făptuitorul urmăreşte aceasta”. Parte generală” a profesorului Costică Bulai întâlnim „Noţiunea. mobilul ori scopul cu care s-a acţionat. Constatarea că infractorul a dorit săvârşirea faptei prevăzute ca interzisă şi mai mult a prevăzut 53 54 Al.Parte generală. Gh Nistoreanu.culpa. dar şi atunci când focul tras cu intenţia de a ucide un om a avut loc în condiţii în care moartea victimei. Editura AllBeck.Aurel Teodor Moldovan Gradul de perciol social este determinat de o serie de faptori ca: valoarea relaţiei lezate. săvârşind cu voinţă neconstrânsă o faptă ce prezintă pericol social a avut în momentul executării reprezentarea faptei şi a urmărilor socialmente periculoase ale acesteia sau deşi nu a avut reprezentarea faptei şi a urmărilor. nu este suficientă numai stabilirea faptului că persoana respectivă a săvârşit fapta cu vinovăţie. . ci mai este necesar a se stabili şi forma de vinovăţie cu care aceasta a acţionat. Atitudinea psihică periculoasă a infractorului faţă de faptă şi de consecinţele ei îmbracă forma vinovătiei.intenţia indirectă. Bucureşti 2004. repectiv art 19 al aceluiaşi cod prezintă formele vinovăţiei.se caracterizează prin faptul că infractorul prevede rezultatul faptei sale. Boroi. In cartea intitulată „Manual de drept penal. Pentru tragerea la răspundere penală a unei persoane care a comis o infracţiune şi pentru dozarea cat mai justă a pedepsei. valoarea cauzală a acţiunii.

atunci când făptuitorul are reprezentarea mai multor consecinţe periculoase care s-ar putea produce fiindu-i indiferent care dintre aceste consecinţe se vor produce.atunci când infractorul are reprezentarea unei consecinţe periculoase. Trebuie precizat faptul că există infracţiuni cum este cazul delapidării.DREPT PENAL. pag 127. Intenţia indirectă. pag 314 V. Dongoroz şi colaboratorii. Intenţia nedeterminată. Parte generale secunda edizione. In practica judiciară şi în doctrină se vorbeşte şi despre intenţia determinată şi despre intenţia nedeterminată. op cit. Intenţia generică. însă admite posibilitatea ca acesta să se producă. Padova. CEDAM. Mantovani. 1988. ci a înnecării în fluviul în care fusese aruncat corpul victimei.dolul eventual se caracterizează prin faptul că infractorul prevede rezultatul faptei sale deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii lui. crezându-se că este moartă. Se află în această situaţie cel care urmărind să ucidă victima. astfel că în cazul intenţiei determinate se poate vorbi atât despre intenţia determinată directă cât şi de intenţia determinată indirectă. Bulai. aflată dincolo de momentul când sunt realizate toate cerinţele normei de incriminare.apare atunci când voinţa infractorului este îndreptată spre realizarea unei anumite finalităţi. este în eroare asupra identităţii persoanei sau cel care deşi aplică victimei lovitura mortală. rezultat pe care nu-l urmăreşte. astfel că se poate afirma că în cazul intenţiei nedeterminate nu se poate discuta decât despre intenţie directă. consecinţă a cărei producere o urmăreşte sau pur şi simplu o acceptă şi acţionează pentru producerea aceleeaşi concecinţe periculoase. C. op cit pag 120 49 .55 Intenţia specială.se caracterizează prin existenţa voinţei acţiunii şi a rezultatului precum şi prin prevederea generică a rezultatului.56 55 56 F. Trăsăturile specifice dolului eventual pun în evidenţă atitudinea pasivă a subiectului activ al infracţiunii faţă de posibilitatea producerii urmării periculoase. aceasta nu moare ca urmare a loviturii ce i s-a aplicat. Diritto penale. PARTEA GENERALĂ rezultatul periculos al acestei fapte reprezintă dovada că el a urmărit defapt producerea acelui rezultat. unde această infracţiune se poate săvârşi numai cu intenţie directă. Intenţia determinată. Petem afirma că această intenţie directă sau dol direct cum apare în literatura de specialitate nu este o voinţă oarecare ci este o vointă care este îndreptată spre realizarea unui anumit rezultat are astfel spus o finalitate certă. Profesorul Dongoroz afirmă faptul că intenţia directă nu apare ca o simplă vinovăţie. ci infractorul „trebuie să fi urmărit anume cauzarea unei vătămări„. Doctrina de drept penal mai susţine şi existenţa unei intenţii generice si a unei intenţii speciale.

Ciornea. Culpa prezintă la rândul ei două modalităţi: .există în situaţia când infractorul prevede rezultatul faptei sale. După o lună în cadrul aceleaşi circumscripţii pacienta este diagnsticată în mod corect ca fiind însărcinată în luna a treia cu avort incomplet. dar nu urmăreşte producerea lui. fără temei. faptul că făptuitorul prevede rezultatul faptei însă nutreşte cu speranţa. lipsită de temei. însă a acţionat socotind fără temei că acel rezultat nu se va produce sau nu a prevăzut rezultatul deşi trebuia şi putea să-l prevadă. Spre exemplu situaţia când un conducător auto circulând cu o viteză excesivă produce un accident prin care pricinuieşte vătămarea corporală victimei sau poate surveni chiar moartea victimei. În cazul culpei simple pentru a se putea stabili vinovăţia se au în vedere 57 58 A. că acesta nu se va produce. Aici este refuzată pe motivul lipsei de locuri. Din cartea profesorului Costică Bulai „Instituţii de drept penal” aflăm că există culpă ca formă a vinovăţiei atunci când făptuitorul săvârşind o faptă care prezintă pericol social. pag 432-433 Gh Scripcaru. dar este readusă după o saptămână în stare gravă urmată de deces. M.Moldovan-tratat de drept medical. este examinată de 5 ori în decurs de 20 de zile la o circumscripţie rurală şi i se pune diagnosticul de gastroduodenită. În dreptul medical exista culpă cu previziune atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale (în speţă moartea bolnavului). ci crede. a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale dar nu a urmărit şi nu a acceptat eventualitatea producerii lui. T.T. Bucureşti 2002. omisiuni cu caracter de condiţie cauzală care a favorizat moartea58 Culpa simplă (greşeala) – există în situaţia în care infractorul nu prevede rezultatul faptei sale. editura AllBeck. că acesta nu se va produce. op cit pag 136 50 . Intre cauză (avort şi complicaţiile sale) şi efect (moartea victimei) se impun în speţă o serie de omisiuni privind asistenţa medicală a victimei. . Culpei cu prevedere îi sunt caracteristice două elemente esenţiale şi anume. deşi trebuia şi putea sa-l prevadă. demonstând faptul că această modalitate a culpei este cea care constă în poziţia psihică a persoanei care nu a prevăzut urmările periculoase ale faptei sale deşi în toate împrejurările şi pe baza capacităţii sale trebuia şi putea să le prevadă. infectat.culpa simplă (neglijenţă) Culpa cu prevedere sau uşurinţă.Aurel Teodor Moldovan Culpa constituie forma specifică de legătură psihică a autorului cu fapta. şi este trimisă la spital pentru internare. după care este îndrumată la policlinică unde i se pune diagnosticul de colopatie cu constipaţie şi este trimisă la domiciliu.culpa cu prevedere (uşurinţă).R. Comisia medico-legală a apreciat că în speţă cauza medicală a morţii a fost compilaţia infecţios distrofică datorită unui avort incomplet care a evoluat un timp îndelungat57 . dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce.

In ciuda tratamentului de reanimare efectuat. convulsii. însă rezultatul produs este mult mai grav (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte). soluţie 10%. Culpa mai poate îmbrăca forma nebăgării de seamă. stare de inconştienţă şi de stop cardio-respirator. pag 435 51 . în vârstă de 18 ani. editura AllBeck. PARTEA GENERALĂ două criterii: . consecutiv administrării neindicate şi supradozate a unei perfuzii de clorură de potasiu.DREPT PENAL. ca apoi în partea Specială a Codului penal se prevede şi se descrie fiecare faptă 59 A. a putut să prevadă rezultatul în momentul săvârşirii faptei. Prin corelarea datelor clinice cu cele morfologice concluzia raportului de autopsie a fost în sensul că moartea pacientei L.un criteriu subiectiv prin care se urmăreşte să se verifice dacă făptuitorul care avea posibilitatea să prevadă rezultatul socialmente periculos.T. prin confuzia medicamentelor şi s-a produs prin stop cardiac. In partea generală a codului penal se defineşte şi se reglementează noţiunea generală de infracţiune.M. . a fost internat într-o secţie de urgenţă pentru agitaţie psihomotorie şi delir nesistematizat (pe foaia de observaţie a fost consemnat diagnosticul de intoxicaţie accidentală cu o substanţă necunoscută). constând în administrarea unei substanţe medicamentoase în doză legală”59 .Tratat de drept medical. Prin noul cod penal se doreşte unificarea regimului sancţionator prevăzut pentru acţiunea şi inacţiunea comisă cu aceeaşi formă de vinovăţie. Pentru cea de-a doua categorie de culpă în dreptul medical un caz ilustrativ ar fi următorul „L. a fost consecinţa unui accident terapeutic. Comisia medico-legală a considerat că este vorba de o greşeală de diagnostic şi tratament prin încalcarea unei norme elementare de supraveghere şi vigilenţă. Bolnavei i s-a administrat bicarbonat de sodiu. urmări pe care le-a prevăzut însă a socotit că acestea nu se vor produce. arătând faptul că pentru existenţa infracţiunii nu este suficient să existe o faptă care prezintă pericol social şi să fie săvârşită cu vinovăţie. Faptuitorul urmărind producerea unui rezultat. dar cele produse în realitate sunt mult mai grave.M. bolnava a decedat. A doua zi de la internare. adică a lispei de atenţie. Praeterintenţia – presupune o unire a intenţiei cu culpa care mai poartă denumirea şi de intenţie depăşită caracterizăndu-se prin faptul că subiectul acţiunii doreşte sau acceptă producerea urmării periculoase. de abilitate profesională.Moldovan. Bucureşti 2002. c) Prevederea faptei în legea penală Reprezentând o altă trăsătură a infracţiunii.un criteriu obiectiv prin care se urmăreşte să se stabilească dacă faptuitorul trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos. ci în plus este necesar ca fapta să fie prevăzută de legea penală ca infracţiune şi să fie ca atare sancţionată. el săvârşeşte o faptă ce constituie elementul material al unei infracţiuni. Se mai face distincţie între culpa directă (acţiunea săvârşită de infractor) şi culpa indirectă (acţiunea săvârşită de o alta persoană). bolnava a prezentat cianoză. Medicii au constatat că în loc de ser bicarbonat s-a perfuzat clorură de potasiu.

Braşov 2004 61 C. Bucureşti 1997. Pe baza conţinutului infracţiunii are loc calificarea acesteia. trăsături care în sfera ilicitului penal o deosebesc de celelalte infracţiuni.Aurel Teodor Moldovan prevăzută ca infracţiune şi pedeapsa corespunzătoare.” Astfel. Bulai . Universitatea Transilvania .2. Aceste condiţii sunt cerute prin normele incriminatoare.208.1. de exemplu. potrivit dispoziţiei din art . Definiţia unui tip particular de infracţiune se reflectă de fapt în descrierea făcută în cuprinsul textelor de incriminare indicându-se tot odată condiţiile cerute de lege pentru existenţa respectivei infracţiuni.2. Plecând de la această definiţie „prin conţinutul infracţiunii se înţelege totalitatea condiţiilor cerute de lege pentru ca fapta să constituie infracţiune. partea specială. Noţiune şi importanţă Aşa cum apare prevăzut în cadrul Codului de procedură penală la art. Ed All . In literatura de specialitate prevederea în legea penală a unei fapte şi sancţionarea ei poarta denumirea de element legal al infracţiunii fiind esenţial pentru existenţa infracţiunii 3. deci a tuturor elementelor constitutive ale acelei infracţiuni. prevăzută la art. pag 167 52 . respectiv 227 din Codul penal. respectiv în art 186 din viitorul Cod penal. deoarece noţiunea de infracţiune are în vedere trăsăturile esenţiale ale oricărei infracţiuni. infracţiunea de furt se realizează atunci când o persoană ia un bun mobil din posesia sau detenţia alteia. fără consimţământul acesteia. conţinutul acestei infracţiuni se realizează atunci când o persoană ucide cu intenţie o altă persoană.”60 Pentru înţelegerea exactă a acestei noţiuni vom avea în vedere de exemplu infracţiunea de omor. conţinutul infracţiunii are un rol important în realizarea principiului legalităţii în domeniul dreptului penal. Fiind o noţiune stabilită prin lege şi deci obligatorie. Noţiunea de infracţiune şi noţiunea de conţinut al infracţiunii sunt două noţiuni distincte. Bulai ca „totalitatea condiţiilor cerute de lege pentru ca o faptă să constituie infracţiune. cu scopul de a şi-l însuşi pe nedrept. T. Conţinutul infracţiunii este definit de profesorul C. adică caracterizarea unei fapte ca infracţiune şi încadrarea ei în textul de lege care o prevede şi o sancţionează. 174 actualul Cod penal. astfel această noţiune de „conţinut al infracţiunii” serveşte la calificarea infracţiunilor îndeplinind totodată şi un rol important în realizarea legalităţii. Calificarea unei fapte ca infracţiune nu se poate face decât în strânsă conformitate 60 A.10 această noţiune de „conţinut al infracţiunii” desemnează „totalitatea elementelor constitutive ale infracţiunii”. Manual de drept penal –Partea generală . iar noţiunea de conţinut al infracţiunii reprezintă de fapt trăsăturile specifice fiecărei infracţiuni. condiţii ce sunt cerute prin intermediul normelor incriminatoare. Moldovan – Note de curs Drept Penal – Partea Generală . CONŢINUTUL INFRACŢIUNII 3. Pentru aceasta trebuie să se constate existenţa în fapta săvârşită a tuturor condiţiilor cerute de lege pentru existenţa unei anumite infracţiuni.

concomitente şi subsecvente. 2. dar este tot odată necesar ca toate condiţiile ce alcătuiesc conţinutul legal al infracţiunii să se materializeze în trăsăturile concrete ale acelei fapte. În ceea ce priveşte condiţiile preexistente în rândul acestora vor intra cele care se referă la obiectul infracţiunii. Condiţiile necesare alcătuirii diferitelor conţinuturi de infracţiuni pot fi astfel clasificate: 1. după existenţa lor în momentul săvârşirii infracţiunii vom vorbi despre condiţii preexistente. Structura conţinutului infracţiunii are în vedere următoarele elemente: obiectul infracţiunii. locul. Poartă denumirea de condiţii accidentale sau circumstanţiale acele condiţii care ajută la alcătuirea conţinutului infracţiunii în vreuna dintre variantele ei agravante sau atenuante. Structura-conţinutul infracţiunii Prin noţiunea de structură a conţinutului infracţiunii se înţelege modul în care se grupează în cadrul conţinutului infracţiunii diferitele elemente care alcătuiesc acest conţinut şi raporturile care se stabilesc între acestea.2. adică cele determinante pentru existenţa infracţiunii. 3.DREPT PENAL.62 Această structură este menită să determine condiţiile care sunt obligatorii pentru conţinutul oricărei infracţiuni şi care ar putea să lipsească. şi anume ca subiectul activ sau pasiv să aibă o anumită calitate. lipsind unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii. astfel că lipsa vreunei dintre aceste condiţii conduce la inexistenţa infracţiunii. PARTEA GENERALĂ cu legea.61 3. ea nu poate fi prevăzută ca infracţiune. subiecţii infracţiunii. Pentru ca o faptă să constituie infracţiune este necesar ca ea să prezinte pericol social. 62 Ibidem 53 . Această clasificare este cea care stă la baza distincţiei între conţinutul juridic şi conţinutul constitutiv al infracţiunii. sau se poate face referire şi la subiecţii infracţiunii. care sunt determinante pentru existenţa infracţiunii. Ca şi condiţii concomitente le vom aminti pe cele care se referă la momentul sau timpul săvârşirii infracţiunii.2. la subiecţii infracţiunii. după importanţa pe care le au pentru existenţa infracţiunii vom face distincţia între condiţii esenţiale (numite şi constitutive) şi accidentale (circumstanţiale). după factorii la care se referă vom vorbi despre condiţii referitoare la actul de conduită. la locul şi timpul săvârşirii infracţiunii. Dacă fapta concretă nu prezintă vreuna dintre trăsăturile prevăzute de lege. Condiţiile care formează conţinutul infracţiunii în configuraţia de bază poartă denumirea de condiţii esenţiale sau constitutive. să fie săvârşită cu vinovăţie şi să fie prevăzută de legea penală. ca de exemplu condiţia ca obiectul să se afle într-un anumit loc. timpul săvârşirii infracţiunii şi actul de conduită cu cele două laturi (latura subiectivă şi latura obiectivă). la obiectul infracţiunii.

după formele infracţiunii (clasificare pe care o întâlnim în cartea intitulată Drept penal. ce reprezintă de fapt acele cerinţe care pentru existenţa infracţiunii se referă doar la o singură acţiune sau inacţiune. . la un singur rezultat şi la o singură formă de vinovăţie. 54 . Există însă şi situaţia în care legea penală adaugă conţinutului de bază anumite condiţii care nu fac altceva decât după caz să reducă sau să sporească pericolul social abstract al infracţiunii. clasificarea condiţiilor în funcţie de momentul săvârşirii infracţiunii nu face altceva decât să ajute la o mai bună cunoaştere a conţinutului infracţiunii. 3. apare atunci când infracţiunea este reglementată în două sau mai multe variante sau există şi situaţia când aceeaşi infracţiune capătă contur sub mai multe modalităţi. dar şi două sau mai multe forme de vinovăţie.după criteriul structurii juridice. Trebuie precizat faptul că. adică având în vedere condiţiile subiective şi obiective absolut necesare pentru existenţa acelui tip particular de infracţiune (în acest sens avem în vedere cuprinsul art.Aurel Teodor Moldovan Printre condiţiile subsecvente vom enumera cele referitoare la producerea unui anumit rezultat.1 Cod penal în care sunt prezentate condiţiile necesare pentru ca o faptă să constituie infracţiune de furt şi cea de tâlhărie). vom distinge între conţinuturi de bază sau tip şi conţinuturi agravante sau atenuante. Editura Europa Nova Bucureşti 1997 .135. conţinut ce este format din totalitatea condiţiilor referitoare la latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii.după criteriul variantelor de incriminare a infracţiunilor. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune În ştiinţa dreptului penal clasificarea conţinuturilor de infracţiune se realizează ţinându. şi conţinutul constitutiv al infracţiunii care se referă numai la condiţiile care determină conduita ilicită. Atunci când avem în vedere conţinutul de bază sau tip al infracţiunii vom pleca de la premiza că legea penală incriminează faptele într-o formă de bază.se seama de anumite criterii de clasificare. în primul rând : . 208 şi 211 alin. atunci când infracţiunea este prevăzută numai într-o singură variantă. Partea Generală a profesorului Alexandru Boroi 4 Alexandru Boroi şi colaboratorii. vom vorbi despre conţinuturi simple şi complexe. . . mai multe rezultate. Vom avea conţinut simplu al infracţiunii. astfel că vom întâlni. de aceea conţinutul juridic mai poartă denumirea şi de conţinutul propriu-zis al infracţiunii aşa cum apare în norma de incriminare.dupa structura condiţiilor vom avea conţinut juridic care cuprinde toate condiţiile cerute de legea penală pentru existenţa infracţiunii.2. Conţinut complex al infracţiunii.3. pag. Astfel că în cazul conţinuturilor complexe vom avea în vedere mai multe acţiuni sau inacţiuni. – Drept penal.Partea generală. ca de exemplu moartea sau sinuciderea victimei.

CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII 3.1.DREPT PENAL.1 actualul Cod penal la capitolul intitulat „Legea penală şi limitele aplicării ei”. un animal. acest caracter evidenţiindu – se prin faptul că actul de conduită se îndreaptă împotriva anumitor valori sociale. Astfel că în cazul conţinuturilor tipice ne vom referi la acele condiţii care alcătuiesc conţinutul juridic al infracţiunii. PARTEA GENERALĂ şi colaboratorii) vom avea conţinuturi tipice şi conţinuturi atipice.63 3.3. unitatea şi indivizibilitatea statului. Obiectul juridic general şi obiectul juridic material Obiectul juridic general este format din totalitatea relaţiilor sociale ocrotite prin normele de drept penal. iar în cazul conţinuturilor atipice sunt cele care corespund tentativei şi actelor premergătoare. Aceste valori sociale sunt arătate în cuprinsul art. astfel că vom putea vorbi despre: a. Obiectul infracţiunii Infracţiunea nu poate fi concepută fără preexistenţa unei anumite relaţii împotriva căreia se îndreaptă actul de conduită şi care constituie de fapt obiectul acestui act. fie un obiect sau un lucru oarecare. Editura Trei. pag. Ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii am enunţat caracterul socialmente periculos al actului de conduită. în Constantin Mitrache – Drept penal. Doctrina penală este unanimă în a considera obiectul infracţiunii ca fiind valoarea socială şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori. există în orice infracţiune. drepturile şi libertăţile acesteia. care sunt periclitate ori vătămate prin fapta infracţională. persoana. Partea generală . 65 Prin săvârşirea infracţiunii se vatămă o valoare socială ocrotită printr-o normă de drept penal. Bucureşti 2001 65 55 .98 6 I. Oancea – Drept Penal . În literatura de specialitate obiectul infracţiunii apare sub mai multe forme. Trebuie menţionat faptul că între obiectul juridic general şi obiectul juridic material existe anumite diferenţe în primul rând prin simplul fapt că obiectul juridic general. ceea ce reprezintă fie corpul victimei. Astfel în doctrina penală obiectul infracţiunii apare definit ca fiind valoarea socială şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori. Prin obiectul juridic material al infracţiunii se înţelege cantitatea materială. iar ocrotirea acestei valori sociale prin normele dreptului penal consacră obiectul infracţiunii rangul de obiect juridic. Didactică şi pedagogică . independenţa. cantitate asupra căreia se îndreaptă materialitatea actului de conduită66 . precum şi întreaga ordine de drept. Partea generală. pag 166 66 Costică Bulai şi colaboratorii – Instituţii de drept penal .această trăsătură esenţială a infracţiunii ne pune în evidenţă faptul că obiectul infracţiunii. Ed. Bucureşti 2002. la modul general. Bucureşti 1971 . suveranitatea.3. proprietatea. care sunt periclitate ori vătămate prin fapta infracţională64 . îl formează societatea concepută ca ansamblu al relaţiilor sociale. Casa de editură şi presă “ Şansa” srl . acestea fiind: România. aşa cum este de altfel şi denumit general.

Aurel Teodor Moldovan timp ce obiectul juridic material există numai la acele infracţiunii la care valoarea socială ocrotită constă într-o entitate materială. Obiectul material există de exemplu în cazul infracţiunilor contra patrimoniului şi este format din obiectul asupra căruia se îndreaptă activitatea infracţională. e. sau bunul obţinut prin abuz. şi unui anumit obiect juridic generic sau de grup. a vieţii şi sănătăţii persoanei. delapidat. 3. adică relaţia socială adiacentă căreia i se aduce atingere prin săvârşirea infracţiunii. cu alte cuvinte acest obiect reprezintă de fapt valoarea socială concretă căreia i se aduce atingere prin săvârşirea infracţiunii. şi din obiectul juridic secundar (sau adiacent). Obiectul juridic generic (de grup) fiind format din grupul de valori sociale de aceeaşi natură ce sunt ocrotite prin normele de drept penal. iar obiectul juridic adiacent fiind format din relaţiile sociale privitoare la apărarea integrităţii corporale. toate infracţiunile contra persoanei. Pentru înţelegerea exactă a acestui raport de subordonare găsim acest raport explicat de către profesorul Costică Bulai în cartea intitulată „Instituţii de drept penal” şi anume: „Orice infracţiune aduce atingere. pe lângă obiectului său specific.2. b.67 Diferenţa majoră între obiectul juridic generic şi obiectul juridic specific este clădită pe ierarhia şi legăturile ce se stabilesc în cadrul sistemului de valori. Obiectul juridic complex este format din obiectul juridic principal. Acest obiect juridic este specific infracţiunilor complexe. Astfel.49 56 . c. putând astfel fi: bunul furat. toate infracţiunile contra siguranţei statului au ca obiect juridic comun relaţiile sociale privind siguranţa statului român. Locul săvârşirii infracţiunii: Locul săvârşirii infracţiunii apare ca o condiţie esenţială în conţinutul unei infracţiuni de îndeplinirea căreia depinde însăşi existenţa infracţiunii. obiect care este format în acest caz de însăşi corpul victimei. Editura Trei. Bucureşti 2001. deci relaţiile sociale principale care sunt vătămate. În acest sens putem avea ca şi exemplu conducerea unui autovehicul 67 Costică Bulai şi colaboratorii – Instituţii de drept penal. Aceste condiţii cu privire la timpul şi locul săvârşirii infracţiunii sunt prevăzute în conţinutul celor mai multor infracţiuni.3. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii formează ansamblul elementelor preexistente infracţiunii fără de care nu se poate concepe săvârşirea vreunei infracţiuni. Între obiectul juridic generic şi obiectul juridic specific există un raport de subordonare în sensul că obiectul specific reprezintă o parte din obiectul juridic generic. amăgire. au ca obiect juridic comun relaţiile sociale privind persoana. Obiectul juridic specific (individual) fiind obiectul specific infracţiunii format din relaţiile sociale formate în jurul şi datorită unei valori sociale specifice. oricare ar fi obiectul lor specific. Mai putem de asemenea întâlni obiect material şi în cazul infracţiunilor contra vieţii şi integrităţii corporale. posesie). pag. cum de exemplu este cazul infracţiunii de tâlhărie unde ca şi obiect juridic principal avem relaţiile sociale ce privesc apărarea avutului privat sau public (relaţiile de detenţie.

Casa de editură şi presă «Şansa » Bucureşti 1997 pag 86.DREPT PENAL. Subiecţii de drept penal prin implicarea lor în săvârşirea unei infracţiuni devin subiecţi ai infracţiunii. PARTEA GENERALĂ cu tracţiune mecanică fără permis de conducere constituie infracţiune în cazul în care acest autovehicul este condus pe drumurile publice (locul săvârşirii infracţiunii) Nerealizarea condiţiei privind săvârşirea faptei într-un anumit loc conduce la inexistenţa respectivei infracţiuni. Noţiunea de subiecţi ai infracţiunii nu se confundă cu noţiunea de subiecţi de drept penal ce desemnează persoanele implicate în raporturi de drept penal. fie ca beneficiari ai ocrotirii juridice penale. Mitrache . fiind persoanele care suportă consecinţele infracţiunii. sau în timpul unei calamităţi. Timpul săvârşirii infracţiunii: Timpul de săvârşire a infracţiunii este în primul rând o condiţie esenţială de realizarea căreia depinde existenţa infracţiunii. ea cuprinzând şi persoanele neimplicate în săvârşirea unei infracţiuni. În acest sens avem ca şi exemplu pentru existenţa infracţiunilor de trădare prin ajutarea inamicului. decât sfera noţiunii de subiecţi ai infracţiunii. Subiecţii infracţiunii Prin noţiunea de subiecţii infracţiunii se înţelege persoanele implicate în săvârşirea infracţiunii fie ca subiecţi activi. Nerealizarea acestei condiţii privind săvârşirea faptei într-un anumit loc nu conduce la inexistenţa respectivei infracţiunii. folosirea emblemei Crucii Roşii în timpul operaţiunilor militare se cerea ca aceste fapte să fie săvârşite în timp de război. În acest sens infracţiunea de furt este săvârşită în variantă calificată când furtul este săvârşit într–un loc public (element circumstanţial). fapta rămâne infracţiune în varianta tip (simplă ) dar nu se realizează varianta calificată. Sub acest aspect se poate lesne observa că sfera noţiunii de subiecţi de drept este mai întinsă. prin însăşi săvârşirea infracţiunii sau fie ca subiecţi pasivi. toţi subiecţii C. 87 68 57 . 3. . . Timpul săvârşirii infracţiunii constituie un element circumstanţial.3. fie ca destinatari ai obligaţiei de conformare în cadrul raporturilor juridice penale de cooperare. Astfel vom avea ca subiecţi ai infracţiunii persoanele fizice care nu şi-au respectat obligaţia din cadrul raportului juridic penal de conformare şi au săvârşit fapta interzisă. din lipsa uneia din elementele ei constitutive Locul săvârşirii infracţiunii este un element circumstanţial de care nu depinde existenţa infracţiunii ci doar realizarea unei variante calificate a infracţiunii. şi persoane fizice sau juridice care sunt beneficiarii ocrotirii juridice penale şi care prin săvârşirea faptei interzise suportă consecinţele acestei fapte.infracţiunea de furt este calificată în situaţia în care această infracţiune este săvârşită pe timp de noapte. condiţie ce are rol de element circumstanţial în conţinutul agravat al anumitor infracţiuni.3. Drept penal român – Partea generală . Cu alte cuvinte.

astfel că în literatura şi în practica de specialitate s-a apreciat faptul că minoritatea făptuitorului constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. deoarece aceste noţiuni deşi la o primă lecturare apar identice vom vedea că noţiunea de infractor este mai largă desemnând persoana care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Până la împlinirea vărstei de 14 ani se prezumă absolut că minorul nu are discernamânt. Însă nu trebuie înţeles faptul că aceste noţiuni sunt sinonime. Prin discernământ se înţelege capacitataea minorului de a-şi da seama de caracterul socialmente periculos al faptei şi de a-şi manifesta conştient voinţa.Ghe .69 Stabilirea apariţiei discernământului cu care s-a acţionat la săvârşirea unei infracţiuni are o importanţă practică deosebită. această vârstă a fost stabilită având în vedere particularităţile bio-psihice ale minorului. Deşi şi după împlinirea vărstei de 14 ani dezvoltarea bio-psihică nu este completă s-a prevăzut faptul că minorul între 14-16 ani va răspunde penal numai dacă se dovedeşte că la momentul săvârşirii faptei a avut discernământ. deci va deveni subiect activ al infracţiunii. Tratat . în schimb Dongoroz . Bucureşti 2004 pag 104. deoarece pot exista cazuri când în momentul comiterii faptei minorul să nu fii acţionat cu discernământ. În literatura de specialitate pentru a desemna persoana care a săvârşit fapta interzisă se foloseşte atât noţiune de infractor cât şi de făptuitor.Aurel Teodor Moldovan infracţiunii sunt şi subiecţi de drept penal.Nistoreanu Drept penal – Partea generală . sau în calitate de participant la săvârşirea infracţiunii (instigator sau complice). vărsta de 14 ani împliniţi. ci raportată la fapta concretă săvârşită . 68 În modul cum sunt implicaţi în săvârşirea infracţiunii vom distinge între subiectul activ al infracţiunii şi subiectul pasiv al infracţiunii. Legiuitor a stabilit ca vărstă la care o persoană va putea răspunde penal. ceea ce nu desemnează infracţiune. pag 407 Alex. Subiectul activ al infracţiunii poate fi persoana fizică care a săvârşit fapta în calitate de autor (în mod direct şi nemijlocit). Ed. ALL Beck . instigator sau complice. Boroi . deci nu are dezvoltarea psiho-fizică necesară pentru a-şi da seama de importanţa faptelor sale. Are calitatea de subiect activ al infracţiunii sau de infractor. dar nu toţi subiecţii de drept penal sunt şi subiecţi ai infracţiunii. iar persoana care a săvârşit–o să nu apară ca infractor ci ca făptuitor. persoana care săvârşeşte o infracţiune-fapt consumat ori o tentativă pedepsibilă şi la care participă ca autor. 105 69 70 58 . capacitatea privită însă nu în general. Condiţiile generale privitoare la existenţa subiectului activ: a) vârsta b) responsabilitatea c) libertatea de voinţă şi acţiune a) Vărsta cerută de lege . iar lipsa vinovăţiei ori a pericolului social face ca faptă săvârşită prevăzută de legea penală să nu constituie infracţiune.

nici el. Bulai Drept Penal –Partea generală .70 Dovada de discernământ trebuie făcută în fiecare caz în parte şi aceasta cade în sarcina organelor judiciare. responsabilitatea este o condiţie pentru existenţa subiectului activ al infracţiunii. Subiectul pasiv al infracţiunii Pentru a putea fi subiect pasiv al infracţiunii persoana fizică trebuie să fie titulara valorii sociale ocrotite prin norma penală. totodată. această prezumţie este relativă ea putând fi combătută prin proba contrarie. respectiv art 28 din viitoarea reglementare care defineşte iresponsabilitatea. prezenţa responsabilităţii.Universitatea Transilvania . 2004 71 72 59 . T. minorul în vârstă de de 14-16 ani lipsit de discernământ aflându-se în aceaşi situaţie cu a minorului care nu împlinise vârsta de 14 ani în momentul săvârşirii faptei . astfel că responsabilitatea se apreciază prin intermediul factorului intelectiv care presupune capacitatea persoanei de a înţelege semnificaţia acţiunilor şi inacţiunilor sale. adică nu poate fi.”73 Dacă făptuitorul a acţionat sub imperiul constângerii fizice şi constrîngerii morale fapta nu mai este imputabilă acestuia şi fiind săvârşită fără vinovăţie nu este infracţiune. necesari pentru existenţa vinovăţiei şi care marchează.DREPT PENAL. All Beck Bucureşti 1997 pag 209 73 A. subiect activ al infracţiunii. iar în dreptul nostru penal. PARTEA GENERALĂ ulterior să se constate cu certitudine existenţa discernământului. Responsabilitatea se prezumă ca stare normală a oricărei persoane ce a împlinit vârsta de 16 ani.48 Cod penal actual. intelectiv şi volitiv. Dacă nu se face dovada existenţei discernământului minorului în momentul săvârşirii faptei. C. fiindcă nu poate exista vinovăţie acolo unde lipsesc cei doi factori. Braşov. ea putându-se deduce din cuprinsul art. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed. care consideră vinovăţia ca trăsătură esenţială a infracţiunii.” Nu poate fi subiect al infracţiunii şi deci nu poate fi trasă la răspundere penală persoana care nu are capacitatea de a înţelege de ce fapta sa prezintă pericolul social şi de ce este interzisă şi nici care sunt rosturile pedepsei. Moldovan – Note de curs Drept Penal – Partea Generală . Bucureşti 1997 pag 208 C.71 Însă minorul care a împlinit vârsta de 16 ani este prezumat că are capacitate penală.72 c) Libertatea de voinţă şi acţiune presupune că „subiectul activ a decis în mod liber asupra săvârşirii faptei şi a avut libertatea de hotărâre şi libertatea de acţiune potrivit propriei sale voinţe. răspunderea acestuia este exclusă. b) Responsabilitatea nu este definită de codul penal. Responsabilitatea în doctrina penală apare definită ca fiind aptitudinea persoanei de a-şi da seama de faptele sale. În concepţia profesorului Costică Bulai „responsabilitatea este o condiţie sine qua non pentru ca o persoană să fie răspunzătoare penal pentru fapta săvârşită de ea. Ed. prezumţie relativă însă putând fi înlăturată prin proba contrarie. şi prin intermediul factorului volitiv ce presupune capacitatea persoanei de a fi stăpână pe acţiunile sau inacţiunile sale. All Beck .

74 De cele mai multe ori subiect pasiv al infracţiunii poate fi şi persoana păgubită cum este de exemplu în cazul infracţiunii de furt. Criteriul trăsăturilor esenţiale: a. cazuri. subiect pasiv este definit ca fiind persoana fizică sau persoana juridică titulară a valorii sociale ocrotite şi care este vătămată ori periclitată prin infracţiune. Bucureşti 1997 pag 213 1 C. ca o „însuşire sintetică a faptei ce decurge din întrunirea trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii”76 . Bulai. Existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei poate fi invocată în orice stadiu al procesului penal. BULAI – Manual de drept penal. op. în timp ce persoana dăunată sau subiectul pasiv de drept civil este acela care a suferit o pagubă provocată prin săvârşirea infracţiunii.. În principiu aceste cauze produc efecte din momentul în care s-au ivit. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed. All Beck. Bucureşti 1997 60 . cit. „Persoana vătămată sau subiectul pasiv de drept penal al infracţiunii este acela care a suferit răul provocat prin infracţiune. Aspecte generale Preliminarii despre înlăturarea caracterului penal al faptei Caracterul infracţional al unei fapte este în doctrina penală definit aşa cum menţionează şi profesorul C. condiţii a căror existenţă în timpul săvârşirii faptei face. Editura ALL . 74 75 M. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei pot fi definite ca fiind acele împrejurări. pag 98 C. Cadrul şi clasificarea cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei.Aurel Teodor Moldovan În doctrina penală. Nu trebuie confundat subiectul pasiv al infracţiunii sau persoana vătămată cu subiectul pasiv de drept civil al infracţiunii. stări. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI 3. cum de exemplu pentru infracţiunea de ultraj este necesar ca subiectul pasiv să fie funcţionar public aflat în exerciţiul funcţiunii. Întrunirea trăsăturilor prevăzute de legea penală prin care o faptă este caracterizată ca infracţiune este ceea ce determină caracterul infracţional sau penal al unei fapte. potrivit legii.4. Există şi unele condiţii speciale cu privire la subiectul pasiv al infracţiunii care sunt prevăzute în conţinutul unor infracţiuni. de distrugere. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei au fost clasificate după următoarele criterii : A.4.”75 3.1. cauze care privesc pericolul social. subiect pasiv în cazul infracţiunii de pruncucidere este nou-născutul. fiind una din cauzele care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale conform Codului de procedură penală.. ca realizarea vreuneia dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii să devină imposibilă. Basarab .

deoarece înlăturarea unei trăsături esenţiale influenţează în realitate existenţa celorlalte trăsături. direct. legitimă apărare. dependinţă sau loc împrejmuit sau delimitat prin semne de marcare. sau prin alte aseme. a altuia şi injust.4. locuinţă. Această clasificare s-a considerat în doctrina penală ca având un caracter convenţional. în condiţiile alin. (3) Se prezumă a fi în legitimă 1 (2 )Se prezumă că este în legitimă apărare.îşi găsesc reglementarea în partea generală a Codului penal şi sunt aplicabile oricăror cauze concrete b. 19 Legitima apărare (1) Nu constituie infracţiune fapta (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală. găsindu-şi reglementarea atât în partea generală cât şi în partea specială a Codului penal. dacă apărarea este sau drepturile celui atacat ori interesul proporţională cu gravitatea atacului. asemenea mijloace. încăpere. cauze care privesc prevederea în legea penală a faptei.4. (2) Este în stare de legitimă apărare (2) Este în legitimă apărare peracela care săvârşeşte fapta pentru a soana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. 61 . 44. obştesc. Actualul cod penal Viitrul cod penal Art 44 Legitima apărare Art. imediat şi injust. într-o locuinţă. efracţie. a altuia. viclenie. Criteriul sferei de aplicare a. îndreptat împotriva sa. Legitima apărare În Actualul Cod penal legitima apărare îşi găseşte reglementarea în art. cauze care privesc vinovăţia c.2.DREPT PENAL. (2). PARTEA GENERALĂ b. acela apărare. viclenie. 3. direct. care pune în pericol persoana sau împotriva unui interes obştesc şi sa.1. cauze speciale având o aplicabilitate mai restrânsă. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei 3. cauze generale care înlătură caracterul infracţional . în timpul nopţii.prin violenţă. drepturile acestora sau un care pune în pericol grav persoana interes general. săvârşită prevăzută de legea penală săvârşită în în stare de legitimă apărare.2. B. doar la cazurile anume prevăzute de lege. efracţie sau alte nea mijloace. şi acela care săvârşeşte fapta care comite fapta pentru a respinge pentru a respinge pătrunderea fără pătrunderea unei persoane într-o drept a unei persoane prin violenţă. fără drept. imediat înlătura un atac material.

drepturile acesteia ori interesul public. concretizat fie într-o acţiune sau inacţiune socialmente periculoasă. Atacul este material atunci când este exercitat prin mijloace fizice menite să periciliteze existenţa fizică a unor valori sociale ocrotite.Aurel Teodor Moldovan (3) Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. direct. atitudine ce se materializează într-o acţiune îndreptată împotriva valorilor sociale ocrotite.Drept penal român-parte generală. a drepturilor acesteia sau împotriva unui interes public punând totodată în pericol grav valorile sociale ocrotite. Este material atacul care pentru realizarea lui se foloseşte forţa fizică ori instrumente care sunt în măsură să producă o modificare fizică a valorilor sociale ocrotite. atac ce trebuie să fie material. Cel ce ripostează împotriva atacului pentru a salva valorile sociale periclitate săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. Pentru a ne afla în prezenţa unei legitime apărării este necesar să existe un act de atac. Deasemenea atacul poate fi realizat şi printr-o inacţiune deoarece permite altor forţe să pericliteze fizic valorile ocrotite. o atitudine ofensivă. 1. universul juridic 2009 . imediat şi injust. Deoarece faptuitorul a acţionat constrâns de necesitatea apărării valorilor sociale ameninţate grav prin atacul periculos şi nu cu voinţă liberă fapta este considerată ca nefiind săvârşită cu vinovăţie77 . alin 3. Trebuie a avut în vedere faptul că nu există un atac material în cazul agr77 Prof univ dr Constantin Mitrache. Condiţiile legitimei apărări Pentru ca o faptă să fie considerată a fi săvârşită în legitimă apărare este necesar îndeplinirea unor condiţii privitoare pe de o parte la atac şi pe de altă parte condiţii privitoare la apărare. Observăm că în viitoarea reglementare nu mai regăsim depăşirea limitelor legitimei apărări. ceea ce este reglementată în art 44.” Legitima apărare apare ca o riposta pe care o dă o persoană împotriva unui atac ce pune în pericol grav persoana. riposte determinate de necesitatea apărării valorilor sociale periclitare. fiind îndreptat împotriva unei persoane. Legitima apărare apare ca o ripostă şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. Atacul trebuie să fie material. Condiţiile atacului Atacul este o comportare violentă a omului. 62 . iar in Viitorul Cod penal este reglemntată în art 19. conf univ dr Cristian Mitrache. pag 143.

4. încăpere. Atacul trebuie să fie direct . În literatura de specialitate s-a suţinut faptul că atacul este direct şi în situaţia în care vizează una dintre valorile sociale ocrotite chiar şi în situaţia în care nu are un contact nemiljocit cu acea valoare. Legea impune condiţia ca atacul să poată cauza un pericol iremediabil sau greu remediabil unor valori sociale ocrotite. 5. astfel că legitima 63 . deoarece persoana calomniată sau funcţionarul ultragiat nu poate invoca starea de legitImă apărare în cazul în care înţelege să se apere prin acte de violenţă. caracter ce este determinat de raportul în timp între atac şi obiectul vizat. Dacă însă fapta prevăzută de legea penală a intervenit după consumarea atacului ea apare ca o ripostă a fătuitorului neconsituind caracterul unei apărări astfel încât această faptă constituie infracţiune. ete actual sau este pe cale să se ivească. Atacul trebuie să fie imediat .atunci când se îndreaptă şi pune în pericol în mod nemijlocit valoarea socială ocrotită. Apare ca injust acel atac care nu are un fundament legal sau de fapt. Atacul este just sau nu poate da naştere unei legitime apărări atunci când constă într-o activitate permisă sau prevăzută de lege. Acţiunea de apărare să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală. În situaţia avută în vedere în art. atacul nu mai poate fi considerta ca fiind imediat deoarece el nu oferă posibilitatea unui pericol prezent ci creeză doar premisele unui pericol care s-ar putea produce ulterior. anume „ săvârşirea faptei pentru a respinge pătrunderea fără drept în locuinţă.DREPT PENAL.încăpere.3 Noul Cod penal. dependinţe sau loc împrejmuit ţinând de acestea să se facă fără drept b) pătrunderea să se facă prin violenţă. Atacul să fie injust. această condiţie fiind înşuşi motivarea acţiunii de apărare. Atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau un interes general. efracţie sau prin alte mijloace asemănătoare Condiţii privitoare la apărare a. îmbrăcând forma actelor pregătitoare ori tentativei. 2.22 alin. viclenie. PARTEA GENERALĂ siunilor morale.dependinţe sau loc împrejumit ţinând de acestea”.Caracterul imediat al atacului este dat de situaţia în care pericolul s-a ivit. Dacă cel care face apărarea nu cunoaşte starea de iresponsabilitate a agresorului. dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii specifice: a) pătrunderea în locuinţă. care să justifice această comportare. legitima apărare este prezumată. În situaţia în care intervalul de timp dintre începerea actului şi ivirea pericolului este atât de mare încât oferă posibilitatea înlăturării acelui pericol prin alte mijloace. 3. el va riposta în legitimă aparare nefiind obligat să caute o soluţie mai puţin periculoasă ci va înlătura pericolul prin mijloace pe care le consideră ca fiind eficiente. situaţie în care legitima apărare va intra în concurs şi cu eroarea de fapt.

Nefiind infracţiune . adică atât timp cât subzistă pericolul subzistă şi necesitatea înlăturării lui. b. înlăturat altfel. c. integriSe află în stare de necesitate acela care tatea corporală sau sănătatea sa ori a în momentul săvârşirii faptei nu şi-a altei persoane sau un bun important al dat seama că pricinuieşte urmări vădit său ori al altei persoane sau un interes mai grave decât cele care s-ar fi putut general. nu putea fi înlăturat altfel. 20 Starea de necesitate Este în stare de necesitate acela care (1) Este justificată fapta săvârşeşte fapta pentru a salva de la prevăzută de legea penală săvârşită în un pericol iminent şi care nu poate fi stare de necesitate. legitima apărare nu atrage răspunderea penală a făptuitorului considerându-se astefl că fapta sâvărşită în legitimă apărare nu are caracter ilicit neputând atrage astfel nici o lată răspundere juridică. Doctrina penală consideră că legitima apăare subzistă şi atunci când cel atacata se salvează prin fugă. Efectele legitimei apărări: Fapta săvârşită în stare de legitimă apărare nu constituie infracţiune deoarece lipseşte elementul de bază al infracţiunii şi anume vinovăţia. civil. Necesitatea apărării trebuie analizată şi în raport cu posibilitatea celui atacata de a înfrunta gravitatea atacului. Proporţionalitatea apărării cu gravitatea atacului are în vedere faptul că de pildă în cazul unui atac îndreptat împotriva integrităţii corporale se poate riposta printr-o faptă de apărare ce are în vedere integritatea corporală a agresorului. integritatea corporală (2) Este în stare de necesitate sau sănătatea sa. agrsiune ce punea în pericol valorile sociel ocrotite. Din punct de vedere al momentului săvârşirii actului de apărare limita necesităţii este dată de limita pericolului rezultat. Apărarea este necesară sub raportul intensităţii atâta timp căt a condus şa înlăturarea atacului însă nu a depăşit gravitatea pericolului care ameninţa valoarea socială ocrotită. Viitorul cod penal Art 45 Art. 64 Actualul cod penal . Apărarea să fie proproţională cu gravitatea atacului. ascundere din faţa agresorului. caracterul necesar al apărării se apreciază atât sub raportul întinderii căt şi sub raportul intensităţii. viaţa. a altuia sau un bun persoana care săvârşeşte fapta pentru important al său ori al altuia sau un a salva de la un pericol imediat şi care interes general. Apărarea să fie necesară pentru respingerea atacului. Dacă apare un dezechilibru între cele de valori fapta este săvârşită cu depăşirea limitelor legitimei apărări. făptuitorul a fost constrâns de necesitatea înlăturării agresiunii. neexistând din partea lui o manifestare liberă a voinţei.Aurel Teodor Moldovan apărare nu poate fi invocată în cazul faptelor ce nu sunt prevăzute de legea penală şi anume faptele cu caracter administrativ. dacă urmările faptei nu sunt produce dacă pericolul nu era înlăturat vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.

O faptă apare ca fiind săvărşită în stare de necesitate când aceasta a fost necesră pentru a salva de la un pericol iminent viaţa. Acţiunea să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor.DREPT PENAL. d. Starea de necesitate Fapta săvârşită în stare de necesitate nu este infracţiune deoarece acestă faptă nu este săvârşită cu vinovăţie. ştiinţifică istorică sau afectivă legitimează acţiunea de salvare în faţa pericolului. un bun important al acesteia sau un interes general. un incendiu etc. o inundaţie. integritatea corporală sau sănătatea unei persoane. neeliminând în acelaşi timp particularităţile psihofizice ale persoanei pentru a putea concide dacă aceasta putea să prevadă şi altă posibilitate de salvare poate chiar mai puţin dăunătoare. dar este necesar pentru a putea vorbi de stare de necesitate ca pericolul să fie în punctul de a trece de la ameninţare la producerea efectivă a răului.2.2. Noţiunea de „bun important” desemnează acel bun care prin valoarea lui artistică. Pericolul trebuie să ameninţe viaţa. integriatea corporală sau sănătatea unei persoane. cutremure. geneza pericolului este de cele mai multe ori un eveniment întâmplător: un cutremur. c. fiind pe punctul de a se produce . Condiţiile acţiunii de salvare a. condiţie ce este îndeplinită şi în situaţia în care pericolul s-a declanşat devenind astfel actual. b. Pericolul să fie inevitabil. în sensul că nu trebuie să se afle sub semnul incertitudinii fiind apt să producă făptuitorului o serioază temere că acesta se va produce. Pericolul trebuie însă să fie şi real. Condiţiile privitoare la pericol a. Întâmplarea care dă naşterepericolului este datorată unei cauze fortuite. situaţie specifică legitimei apărări. făptuitorul fiind constrâns de necesitatea apărării împotiva unui pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.4. dar poate fi datorată şi unor activităţi omeneşti imprudente sau intenţionate cum ar fi spre xemplu situaţia unui incendiu declanşat de un individ. PARTEA GENERALĂ 3. un bun important al acesteia ori un interes general. Pericolul care ameninţă valorile sociale ocrotite în cazul stării de necesitate poate fi generat de : inundaţii. Necesitatea acţiunii de salvare se apreciază în raport cu iminenţa şi actualitatea pericolului. Pericolul trebuie să fie iminent. 65 . Aprecierea pericolului ca inevitabil se face prin luarea în considerare a împrejurărilor în care persoana a fost nevoită să acţioneze sub amaninţarea pericolului. în sensul că acesta să nu poată fi înlăturat în alt fel decât prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală. incendii şi nu de atacul unei persoane. în sensul că aceasta trebuie să fie singura cale de salvare în situaţia de fapt dată.

Acţiunea de salvare a valorilor sociale împotriva pericolului iminent este necesară numai dacă nu produce urmări vădit mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. care avea obligaţia de a înfrunta pericolul situaţie în care se are în vedere anumite profesii ce prin natura lor obligă pe profesionist să înfrunte pericolul. Efectele stării de necesitate Fapta săvârşită în stare de necesitate nu constiuie infracţiune deoarece nu este săvârşită cu vinovăţie. săvârşită Nu este imputabilă fapta din cauza unei constrângeri fizice căreia prevăzută de legea penală săvârşită făptuitorul nu i-a putut rezista din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. Constrângerea fizică şi constrângerea morală Constrângerea fizică Constrângerea fizică apare în literatura de specialitate şi sub denumirea de forţă majoră existând în situaţia în care o persoană este silită. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Dacă făptuitorul nu şi-a dat seama ă prin acţiunea sa cauzează urmări mai garve fapta urmează a fi considerată săvârşită tot în stare de necesitate.Aurel Teodor Moldovan b. dar în situaţia în care făptuitorul şi-a dat seama de faptul ca prin acţiunea sa de salvare pricinuieşte urmări vădit mai grave în acesată situaţie fapta nu este săvârşită în stare de necesitate ci constituie infracţiune ce atrage răspunderea peanală a făptuitorului. Persoana care acţionează trebuie să aibe reprezentarea atât a gravităţii pericolului. căreia nu i se poate opune. 66 . a urmărilor acestuia cât şi a urmărilor faptei sale de salvare. Acţiunea de salvare să se realizeze prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală c. această faptă fiind comisă sub imperiul constrângerii. 3.2. d. fizică externă. al ameninţării pericolului iminent. recunoscându-se însă în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor stării de necesitate.3. Fapta să nu fie săvărşită de către. obligată de o energie Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 46 – Nu constituie infracţiune fapta Art.4. 24 Constrângerea fizică prevăzută de legea penală. Prin acţiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. sau pentru a salva o persoană.

făptuitorul neavând posibilitatea de –aşi dirija singur voinţa. Efecte Fapta săvârşită sub imperiul constrângerii fizice nu constituie infracţiune. Ameninţarea trebuie să fie exercitată de o persoană fizică. Nu este imputabilă fapta săvârşită din cauza unei constrân. cu un pericol grav pentru persoana exercitată prin ameninţare cu un pericol făptuitorului ori a altuia şi care nu poate grav pentru persoana făptuitorului ori a fi înlăturat în alt mod altuia şi care nu putea fi înlăturată în alt mod. deoorece aceasta este singura situaţie care are în vedere posibiltatea înlăturării caracterului penal al faptei. pentru ca îi lipşsete una dintre trăsturile esenţiale pentru ca fapta să cxonstituie infracţiune şi anume vinovăţia. Constrângerea la care persoana a fost supusă să nu îi fi putut rezista.nu constituie infracţiune Art. printr-o ameninţare. această acţiune de constrângere putând proveni din partea unei alte persoane. Aceasta are în veder natura constrângerii cărei nu i se putea opune o rezistenţă. 25 Constrângerea morală fapta prevăzută de legea penală.DREPT PENAL. vinovăţia neputând exista atunci când făptuitorul nu are libertat de acţiune. Constrângerea morală Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 46 alin 2. din prtea unui animal sau chiar din partea unor eveniment menite a răpii libertatea de mişcare a făptuitorului în sensul ca acesta este oprit de la anumite acşiuni sau este obligat la o anumită acţiune. ea putându67 . Să existe o constrângere asupra fizicului unei persoane. dr în situaţia în care exista posibilitatea de a rezista constrângerii. Fapta pote fi realizată atât printr-o acţiune căt şi printr-o inacţiune . PARTEA GENERALĂ Condiţii pentru existenţa constrângerii fizice 1.prevăzută de legea penală săvârşită geri morale. de către o altă persoană. cel constrâns era obligat la aceasta. temere ce îl determină să acţionez în modul voit de cel care ameninţă. aceasta din urmă se realizează atunci când făptuitorul nu îşi îndeplineşte o obligaţie legală pe care o avea şi astfel săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală 2. cauză care înlătură caracterul penal al fapte sunt necesare îndeplinirea următorelor condiţii: a) este necesar să se exercite asupra făptuitorului o acţiune de constrângere. 3. Pentru a ne afla în prezenţa constrângerii morale ca. Trebuie menţionat faptul că posibilitatea de arzista constrângerii se aprecaiză în fiecare caz avându-se în vedere atât natura şi intensitatea forţei de constrângere cât şi capacitatea şi de starea psihică a persoanei onstrânse. Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. exercitată prin ameninţare din cauza unei constrângeri morale. Ameninţarea trebuie să fie aptă să producă celui ameninţat o temre puternică.

leşin. a unei persoane d) starea maladivă a unei persoane . dar în situaţia în care cel ameninţat putea evita pericolul prin denunţare. b) ameninţarea să fie gravă vizând un pericol pentru viaţa.2. lucru ce pune în evidenţă faptul că între împrejuararea neprevăzută şi rezultatul produs trebuie să existe un raport de cauzalitate. în sensul că cel constrâns nu are altă altenativă decât să suporte răul cu care este ameninţat. prin alarmarea autorităţilor sau pe alte căi în această situaţie nu va mai opera constrângerea Efecte Constrângerea morală produce efecte numai in persoana. rezultatul socialmente periculos trebuie să fie consecinţa intervenţiei unei împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului. situaţia în care acţiunea sau inacţiunea unei persoane a produs un rezultat pe care însă aceea persoană nu l-a conceput şi nici nu l-a urmărit şi care este rezultatul unei energii a cărei intervenţie nu a putut fi prevăzută. făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenţia forţei străine care a produs rezultatul 68 . Cazul fortuit desemneasză starea. c) Pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. atac de cord etc. faptă ce este comisă sub imperiul constrângerii nedând frâu liber vionovăţiei. ca elemente esenţial al infracţiunii. Condiţii O faptă este considerată săvârşită în caz fortuit în măsura în care îndeplineşte următoarele condiţii: 1. 3. 2. Sursa împrejurărilor fortuite poate fi: a) fenomenele naturii a căror producere nu poate fi prevăzută b) tehnicizarea activităţilor umane c) conduita imprudentă a unei persoane – apariţia bruscă în faţa unui autovehicul în viteză. al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.4.4. verbal sau în scris sau prin orice alt mijloc de comunicare. faptă care a fost impusă de cel ce ameninţă. Cazul fortuit In conformitate cu prevederile art Art 47. ceea ce conduce la concluzia că fapta nu este infracţiune.Aurel Teodor Moldovan se realiza atăt direct cât şi indirect. integritatea corporală ori bunurile persoanei ameninţate ori ale altei persoane.Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală. Ea trebuie să trezească în conştiinţa celui ameninţat că dacă nu săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală răul cu care este ameninţat se va produce.

Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. să fie prevăzută de legea penală. tulburări psihice provocate de intoxicaţii.morală şi juridică a faptelor pe care le săvârşeşte şi a urmărilor acestora sau care care nu-şi poate determina în mod normal voinţa.DREPT PENAL. o acţiune sau inacţiune incriminată de Codul penal sau de orice alt act normativ. Lipsa unuia din aceşti factori sau ai amândurorara exclud vinovăţia. săvârşită fie din acuza alienaţiei minatel. Iresponsabilitatea poate fi de ordin intelectiv. în momentul comialte cauze. Cazul fortuit operează in rem datorită imposibiltăţii prevederii intervenţiei energiei străine care este generală şi obiectivă. 2. ori nu putea fi stăpân pe ele putea să le controleze. fie din cauza unei boli psihice. Condiţiile stăriii de iresponsabiliate 1. ori nu de acţiunile sau inacţiunile sale. sau de ordin volitiv. Iresponsabilitatea Codul penal actual Noul cod penal Art 48.Nu constituie infracţiune fapta Art. Cauzele care pot determina iresponsabilitatea pot fi: starea de subdezvoltare psihică datorată diferitelor anomalii. atunci când făptuitorul nu-şi poate da seama de ceea ce face.2. Efecte Lipsidu-i elementul esenţial şi anume vinovăţia fapta săvârşită sub imperiul cazului fortuit nu constituie infracţiune. care detrmină stări anormale 4. Datortită stării de incapacitate psihică. fapta care a căpătat un rezultat socialmente periculos datorat intervenţiei imprevizibile a unei forţe străine. 3. prevăzută de legea penală. boli neuropsihice. atunci când făptuitorul nu este în stare să se stăpânească. fie din de persoana care. starea de de incapaciate psihică a persoanei să existe în momentul 69 . fenomene fiziologice. nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale. dacă Nu este imputabilă fapta făptuitorul în momentul săvârşirii faptei. în raport cu faptele sale. 3. snsul şi valoarea socială .4. Vinovăţia făptuitorului se exclude deoarece acesta s-a aflat în imposibilitatea de a prevedea intervenţia împrejurării ce a creat rezultatul socialmete periculos. nu putea să-şi dea seama terii acesteia. PARTEA GENERALĂ 3. făptuitorul să nu fi fost în stare să-ţi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele. Iresponsabilitatea reprezintă o stare de incapacitae psihofizică a unei persoane care nu îşi poate da seama de carcterul.5. 28 Iresponsabilitatea prevăzută de legea penală. fie din alte cauze. starea de incapcitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaţiei mintale sau altor cauze.

nu putea să-şi dea seama beţie completă produsă de alcool sau de acţiunile sau inacţiunile sale. După gradul de intoxicaţie. Felurile stării de beţie a) după atitudinea persoanei care a dorit să nu ajungă în stare de beţie : .vă‘zută de legea penală. iar în altele o cauză de atenuare sau de agravare a sancţiunii. Se poate observa clar că termenul de beţie este înlocuit cu cel de intoxicaţie pentru a releva mai bine înţelesul acestei instituţii Aceasta este considerată a fi o cauză care înlătură caracterul penal al faptei numai de către sistemul de drept românesc. din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau alte substanţe psihoactive. ori alte substanţe nu putea să le controleze. Alexandru Boroi.Aurel Teodor Moldovan săvârşirii faptei. Beţia Noţiune Codul penal actual Noul cod penal art 49 C. când se ajunge la cvasiparalizarea completă a energiei fizice şi a facultăţilor psihice. ori incompletă. Starea de beţie poate constitui în unele imprejurări o cauză de excludere a răspunderii penale.pen nu constituie infracţiune Art. dacă Nu este imputabilă fapta prefăptuitorul în momentul săvârşirii fap.beţia accidentală (involuntară sau fortuită) este beţia în care a ajuns persoana independent de voinţa ei – de exemplu o persoană care lucrează într-un mediu cu vapori de alcool şi fără să conştientizeze 78 Drept penal-parte generală. Efecte Deorece în cazul iresponsabilităţii responsabilitatea este cea care lipseşte fapta nu întruneşte trăsătura 3senţaila a infracţiunii. determinând numai o slăbire a capacităţii de autocontrol si autodirijare a actelor de conduita78 . săvârşită de tei. Cea mai frecventă este beţia alcoolică sau intoxicaţia etilică. Această condiţie nu este îndeplinită dacă înăuntrul intervalului de timp cât a durat săvârşirea faptei făptuitorul şi-a recăpatat la un moment dat capacitaea psihică şi acontinuat toţuşi săvârşirea sau participarea la săvârşirea fapte. pag 212-213 70 . adică tot timpul cât durează efectuarea sau omisiunea de a efectua actele prin care s-a săvârşit ori s-a contribuit la săvârşirea faptei. beţia poate fi completă. în momentul comiterii independente de voinţa sa în stare de acesteia. ceea ce înlătura caracterul penal al faptei. se gasea. Editura CHBeck 2006. situaţie în care procesul de intoxicare se află în faze incipiente. datorită unor împrejurări persoana care. 29 Intoxicaţia fapta prevăzută de legea penală.

Caz în care starea de beţie voluntară constituie o circumstanţă atenuantă81 . .162.intoxicaţia cu alcool sau alte substanţe ebriante este intro fază incipientă manifestată de regulă prin excitabilitate si impulsivitate. Condiţiile stării de beţie : .starea de beţie să fi fost accidentală. Beţia voluntară premeditată pentru săvârşirea faptei reprezintă o circumstanţă agravantă . . pag 214 81 Tribunalul Suprem. ori substanţe al căror efect ebriant îl cunoaşte. Pentru ca făptuitorul să poată să fie tras la răspundere penală el trebuie să aibă o anumită capacitate de a înţelege şi de a voi .Drept penal roman-parte generala. Editura CHBeck 2006. Nu se consideră a fi îndeplinită această condiţie dacă starea de beţie a existat înainte sau posterior momentului săvârşirii faptei80 . In practică s-a stabilit că prevederile care reglementează iresponsabilitatea nu sunt incidente în cazul când starea de inconştienţă în care se află inculpatul în momentul săvârşirii faptei s-a datorat beţiei voluntare complete care în condiţiile unei boli psihice preexistente. . Prof univ dr Constantin Mitrache. * beţia simplă.starea de beţie să fie completă. Capacitatea persoanei de a înţelege şi de a voi este doar diminuată79 .fapta săvârşită de persoana aflată în stare de beţie să fie prevăzută de legea penală82 .beţia voluntară.reprezintă starea în care ajunge o persoană care consumă voit băuturi alcoolice.poate fi considerată o circumstantă atenuantă. conf univ dr Cristian Mitrache.beţia incompletă. a afectat capacitatea de apreciere critică a faptelor şi mai ales capacitatea de frânare voliţională a actelor comportamentale. . pag 214-215 79 71 . universul juridic 2009 80 Drept penal-parte generală. ori alte substanţe beţia poate fi : . ori pentru a o invoca drept scuză la săvârşirea faptei) . Editura CHBeck 2006. . b) după gradul de intoxicaţie cu alcool. pag 161. Această formă cunoaşte două forme : * beţia preordinată (premeditată) – reprezintă o circumstanţă agravantă a răspunderii penale deoarece persoana şi-a provocat această stare cu un anumit scop (pentru a avea mai mult curaj în săvârşirea faptei. secţia penală.DREPT PENAL. Alexandru Boroi.este caracterizată de paralizarea aproape completă a energiei fizice şi o întunecare a facultăţilor psihice . deoarece faptuitorul când şi-a provocat această stare nu avea intenţia să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. decizia nr 254/1978 82 Drept penal-parte generală. Alexandru Boroi. respectiv persoana să nu-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori de urmările şi de pericolul social al acestora sau să nu poată fi stăpână pe ele.fapta să se fi găsit in momentul sau în timpul săvârşirii faptei în stare de beţie produsă de alcool ori de alte substanţe.beţia completă.provocată independent de voinţa făptuitorului. PARTEA GENERALĂ inhalează astfel de vapori şi ajunge în stare de beţie .

săvârşită de îndeplinea condiţiile legale pentru a un minor care la data comiterii acesteia răspunde penal nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal. Efecte Minoritatea face ca fapta să nu constituie infracţiune şi pe cale de consecinţă nu atrage răspunderea penală a făptuitorului.4. să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală 2. 3. dar în acealşi timp minoritatea apare reglementată şi ca u cauză care înlătură caracterul penal al faptei. care la data comiterii ei nu prevăzută de legea penală. iar minorii între 14 – 16 ani răspund penal numai dacă se dovedeşte că au săvârşit fapta cu discernământ. această condiţii se referă la faptul că starea minorului de natură să înlăture caracterul penal al faptei trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei şi pe întreaga perioasdă de execuatre a acesteia. starea de beţie putând constitui o circumstanţă atenuantă Actualul cod penal Noul cod penal Art 50. nu constituie infracţiune fapta Art. fapta să fie săvâşită de un minor care nu îndeplineşte condiţiile legale de a răspunde penal. minorii răspund penal.2.6. 27 Minoritatea făptuitorului prevăzută de legea penală săvârşită Nu este imputabilă fapta de minor. instituţie ce se resfrânge asupra acelei categorii de minori care nu îndeplinesc condiţiile pentru a răspunde penal.Aurel Teodor Moldovan Consecinţe juridice Fapta săvârşită în stare de beţie completa. Condiţiile minorităţii 1. fiind aptă de a produce efecte numai in personam. fortuită nu constituie infracţiune. Conform art. sanctiuni de drept penal aplicanile minorilor infractori. cea referitoare la măsurile educative. minoritatea făptuitorului trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei. 72 .113 minorul care nu aîmplinit vârsta de 14ani nu răspunde penal. ea nefiind săvârşită cu vinovăţie. accidentală. 3. dar potrivit unui sistem specific de sancţiuni. Minoritatea făptuitorului În ceea ce priveşte minoritatea în materia dreptului penal a fost creată o instituţie de sine stătătoare. dar în situaţia în care beţia accidentală nu este completă atunci caracterul penal al faptei nu este înlăturat. După împlinirea vărstei de 16 ani. conform art.113 Cod penal.

Parte generală. numai săvârşirii infracţiunii.persoana care. în momentul comiterii steia. când prevăzută de legea penală. Bucurşti 2004 73 . numai (3) Nu constituie circumstanţă dacă necunoaşterea stării. rea pe care infractorul nu a cunoscut-o (4) Necunoaşterea sau cunoaşterea în momentul săvârşirii infracţiunii. dacă necunoaşterea stării. (5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca urmare a necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în nici un fel evitată. evitare şi întinderea consecinţelor. situaţii ori împrejurări de care decaracterul penal al faptei.2. situaţiei sau agravantă sau element circumstanţial împrejurării respective nu este ea însăşi agravant starea. situaţia ori împrejurarezultatul culpei.(1)–(3) se terul penal al faptei aplică în mod corespunzător şi în cazul necunoaşterii unei dispoziţii legale extrapenale. posibilitatea de Actualul Cod penal Viitorul Cod penal Art 51 Eroarea de fapt Art.să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală. situaţiei ori (3) Dispoziţiile alin (1) şi (2) se aplică împrejurării respective nu este ea însăşi şi faptelor săvârşite din culpă pe care rezultatul culpei. acesteia. nu cunoştea existenţa unei situaţii sau împrejurări de care depinde stări.4. legea penală le pedepseşte. 83 Constantin Mitrache.DREPT PENAL. 30 Eroarea (1) Nu constituie infracţiune fapta (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală. factorii care au determinat-o.Drept penal. pinde caracterul penal al faptei. în momentul săvârşirii ace. Universal Juridic. Pentru ca eroarea să înlăture caracterul penal al faptei trebuie: . nu cunoştea existenţa unei stări. săvârşită de făptuitorul.7. reprezentare determinată de necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unor date ale realităţii”83 În legislaţia în vigoare cât şi în doctrina penală eroarea se clasifică în funcţie de obiectul asupra căruia poartă. (2) Nu constituie o circumstanţă (2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică agravantă imprejurarea pe care in.şi faptelor săvârşite din culpă pe care fractorul nu a cunoscut-o în momentul legea penală le pedepseşte. Eroarea de fapt „Reprezentarea greşită de către cel ce săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală a realităţii din momentul săvârşirii faptei. greşită a legii penale nu înlătură carac(4) Prevederile alin. PARTEA GENERALĂ 3.

5. 3. . In categoria cauzelor justificative intră legitima apărare. constrângerea morală. excesul neimputabil. cazuri sau împrejurări anume prevăzute de lege. INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI PRIN LIPSA PERICOLULUI 3. iar în al doilea rând pericolul social caracteristic infracţiunii lipseşte în cazul faptelor concrete şi pentru care nu este necesară aplicarea unei pedepse. Distincţia intre cauzele justificative şi cele de neimputabilitate rezidă în aceea că în cazul cauzelor justificative efectul cauzelor justificative se extinde şi asupra participanţilor. împrejurarea ce nu au fost cunoscute pot reprezenta un element constitutiv al infracţiunii sau o circumstanţă a acesteia. starea de necesitate.în momentul săvârşirii faptei. 3. Noul cod penal face distincţie între cauzele justificative şi cauzele de neimputabilitate. nu constituie infracţiune astfel că nu atrage răspunderea penală. exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii şi consimţământul persoanei vătămate. pe când în cazul cauzelor de neimputabilitate efectul acestora nu se extinde şi asupra participantilor. iar când poartă asupra unei circumstanţe agravante la o infracţiune incriminată şi atunci când este săvârşită în culpă va duce la înlăţurarea ei numai dacă necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a stării. Dacă fapta este incriminată atunci când este săvârşită cu intenţie cât şi atunci când este săvârşită din culpă. făptuitorul să nu fi cunoscut existenţa unor împrejurări. astfel că se are în vedere mai multe aspecte şi anume: în primul rând lipsa pericolului social ca trăsătură esenţială a infracţiunii lipseşte în anumite situaţii.5.1. Noul cod penal doreşte o unificare a reglementărilor europene în această materie.5. intoxicaţia.situaţia. ca trăsătură esenţială a infracţiunii 74 . împrejurării sau situaţiei ce constituie circumstanţa de agravare nu este ea însăşi rezultatul culpei. eroarea de fapt este cea care înlătură vinovăţia şi deci şi caracterul penal al faptei. Fapta prevăzută de legea penală săvârşită în eroare de fapt cu privire la o situaţie sau împrejurare ce sunt prevăzute ca elemente constitutive ale unei infracţiuni. iresponsabilitatea şi eroarea. Eroarea de fapt înlătură agravarea când poartă asupra unor circumstanţe de agravare ale unei infracţiuni intenţionate.2. Preliminarii Ca trăsătură esenţială a infracţiunii lipsa pericolului social conduce la înlăturarea caracterului infracţional al faptei săvârşite. situaţii de care ar depinde caracterul penal al faptei. în legislaţia statelor europene deja există această delimitare. iar în categia cauzelor de neimputabilitate se regăsesc: constrângerea fizică. Lipsa pericolului social.Aurel Teodor Moldovan . minoritatea făptuitorului.

Pericolul social este înlăturat şi în cazul anumitor acte inerente desfăşurării unor activităţi ce sunt permise de lege. 3. iar făptuitorului i se poate aplica conform art 91 C. Este posibil ca fapta săvârşită să fie lipsită de importanţă prin pericolul social minim pe care-l prezintă. Organul de aplicare a legii penale are obligaţia de a stabili pe baza unor criterii legale prevăzute de art 181 Cod penal care prevede că “nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minima adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni”. Fapta care este lipsită de pericolul social concret necesar unei infracţiuni nu constituie infracţiune neatrăgând răspunderea penală. astfel că este înlăturat caracterul infracţional al faptei şi pe cale de consecinţă se înlătură şi răspunderea penală. deşi în mod formal îndeplineşte toate trăsăturile specifice ale infracţiunii.3. fiind considerate ca lipsite de pericol social şi faptele comise din culpă. se dă o altă definiţie a infracţiunii ceea ce rezultă din cumulul trăsăturilor reglementate de lege pentru această instituţie. Rezultă că pericolul social al infracţiunii este înlăturat şi în situaţia în care fapta este săvârşită fără vinovăţie. fiind lipsită în mod vădit de importanţă. dispoziţii ce sunt înscrise în art 181 Cod penal actual. LIPSA PREVEDERII IN LEGEA PENALA Lipsa prevederii faptei în legea penală este o împrejurare în care o faptă care aparent întruneşte trăsăturile esenţiale ale infracţiunii în realitate nu are caracter penal deoarece nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune. astfel că apar ca lipsite de pericol social spre exemplu arestarea învinuitului sau inculpatului. nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o”. Din cuprinsul art 181 rezultă faptul că atunci când pericolul social concret nu este sufficient pentru a caracteriza fapta ca infracţiune. 15 Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii (1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală.5.pen o sancţiune cu caracter administrativ.DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Pericolul social este înlăturat pentru anumite fapte determinate prin legea care prevede atât fapta al cărui pericol este înlăturat cât şi împrejurarea în care este înlăturat pericolul social. Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală Caracterul penal al faptei este înlăturat dacă fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. dacă ele sunt incriminate numai atunci când sunt săvârşite cu intenţie. In viitorul cod penal la art 15 alin (1) – “Art. 3. caracterul penal al faptei este înlăturat. prin faptul că 75 .6.

Aurel Teodor Moldovan ori îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ori în modalitatea în care a fost săvârşită. . Lipsa prevederii faptei săvârşite ca infracţiune în legea penală are drept efect înlăturarea caracterului penal şi pe cale de consecinţă înlăturarea răspunderii penale 76 . . lipseşte deci o condiţie cerută de lege pentru a caracteriza fapta săvârşită ca infracţiune. ceea ce presupune că atât legea penală română cât şi legea penală strâină de la locul în care s-a săvârşit fapta.dezincriminarea faptei sau abrogarea incriminării fapt ce se realizează prin scoaterea în afara ilicitului penal al faptei considerate infracţiune până la o anumită dată.neîndeplinirea de către fapta concretă a unui element constitutiv al infracţiunii. Neprevederea în legea penală apare în următoarele situaţii: . fapta nu mai este prevăzută ca infracţiune. să prevadă drept infracţiune fapta săvârşită.lipsa dublei incriminări: în cazurile de aplicare a legii penale române conform principiului universalităţii se cere dubla incriminare a faptei.

1. Hugo Grotius definea pedeapsa: “Poena est malum passionis quod infligitur propter malum actionis” (pedeapsa e răul suferinţei ce se dă pentru răul făptuirii). În alte accepţiuni. Noţiunea şi caracterele pedepsei In cadrul sancţiunilor de drept penal.” Din această definiţie putem reţine şi trăsăturile caracteristice ale pedepsei.1. Atelierele grafice SOCEC &CO. 2000. pag. Definiţia actuală a pedepsei reiese din dispoziţiile art. un rol foarte important îl ocupă pedeapsa. „Este un rău cu care I. Bulai Drept Penal – Partea Generală .a) pedeapsa este o măsură de constrângere.“Curs de drept penal” . Lumina Lex.Ed. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL IV PEDEPSELE 4. De-a lungul timpului. astfel că la acest moment principalele trăsături ale infracţiunii nu mai sunt cele de constrângere şi excludere din societate.1. prin pedepsirea infractorului urmărindu-se numai excluderea din societate şi inducerea unei suferinţe infractorului pentru fapta săvârşită. 85 Codul Penal Adnotat cu practică judiciară 1969-2000.DREPT PENAL. acela al reeducării. 181. Bucureşti 1997. 86 C. Cu timpul caracterul pedepsei s-a diversificat. Bucureşti. în general apreciază că trăsăturile pedepsei sunt următoarele: . Bucureşti. culpabili şi responsabili de această infracţiune” (Vidal). Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.Tanoviceanu. Societate Anonimă. o măsură de represiune. pedeapsa este “răul pe care îl înflige statul celui care a înfrânt prescripţiunea sa” (Mommsen). Ed. Astfel literatura. de privaţiune pentru cel care a săvârşit o infracţiune. GENERALITAĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR 4. 1912. intervenind un aspect foarte important.104. singura sancţiune penală menită să asigure restabilirea ordinii de drept încălcată prin săvârşirea unei infracţiuni. Şi în dreptul românesc se arăta că pedeapsa “este răul pe care puterea publică îl face individului condamnat de justiţie fiindcă a comis una sau mai multe infracţiuni”84 După cum putem observa din aceste definiţii la începutul secolului XX caracterul principal al pedepselor era acela profund retributiv. pedeapsa a fost definită în mai multe feluri. All Beck. pag. sau “răul făcut în numele societăţii şi în executarea unei condamnaţiuni judecătoreşti autorilor unei infracţiuni. pag 283 84 77 . 52 Codul Penal Actual85 “Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.

ca sancţiune a prevăzută pentru o infracţiune. N. . Pedeapsa are caracter personal nefiind pasibil de pedeapsa decât subiectul activ al infracţiunii(autor. instigator sau complice)„ iar în caz de deces al condamnatului înainte de executarea pedepsei .acţiunea penală in vederea tragerii la răspundere a infractorului. Fodor . Kahane .ci numai pedeapsă.p. All Beck.”89 -f) pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.in RRD. Bucureşti 1997. la art 57 alin. . Prin această trăsătură se realizează funcţia de apărare socială înpotriva infracţiunilor pe care o are dreptul penal. R Stănoiu „ Explicaţii teoretice ale codului penal român ” Bucureşti .”86 Ca şi măsură cu caracter coercitiv pedeapsa se concretizează într-o anumită privaţiune sau restricţie impusă persoanei care a săvârşit infracţiunea. sau în unele cazuri. privaţiune de libertate. Prin aplicarea pedepsei nu se urmăreşte exclusiv reprimarea infractorului. ea neputând fi aplicată decât celui vinovat de săvârşirea unei infracţiuni. ca organe specializate ale statului. Iliescu C. Nu există pedeapsă în general .Aurel Teodor Moldovan se răspunde răului produs prin săvârşirea infracţiunii (mallum passionis propter mallum actionis).b) pedeapsa este un mijloc de reeducare. se stinge odată cu viaţa lui nefiind transmisibilă. I. . şi sunt serioase probabilităţi că el nu va mai săvârşi o nouă infracţiune. adică săvârşirea cu vinovăţia. Astfel în cadrul pedepsei constrângerea devine indisolubil legată de reeducare . Oancea.Numai statul.Pedeapsa nu poate fi aplicată decât de către stat şi în numele societăţii . Constatăm că dispoziţiile noului cod pun accent pe reeducarea condamnatului şi pe prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. pag 283 87 88 78 .1970 pag 11 89 C. să li se aplice o pedeapsă de aceeaşi natură. I. Prin efectul exemplarităţii pedeapsa atenţionează pe toţi ceilalţi subiecţi de drept care ar fi tentaţi să săvârşească o infracţiune convingându-i de posibilitatea ca. Privaţiunea poate consta în restrângere de drepturi civice. Aplicarea unei pedepse este atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti.Sancţiunea Penală – concept si orientări. Bulai.nr 10-1981.”Constrângerea apare ca mijloc sau instrument de continuare în condiţii speciale a procesului educativ.d) pedeapsa se aplică numai în cazul comiterii unei infracţiuni şi numai de către instanţele judecătoreşti.”87 Reeducare ca finalitate a pedepsei poate fi considerată ca realizată dacă conştiinţa condamnatului s-a însănătoşit din punct de vedere moral şi social .e) pedeapsa se aplică infractorului. 1 prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere aplicată în scopul reeducării condamnatului şi al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. privaţiune de bunuri.c) pedeapsa este un mijloc de constrângere statală .88 . privaţiune chiar de viaţă. G Antoniu. Aceleaşi trăsături ale pedepselor reies şi din dispoziţiile noului Cod Penal care. pedeapsa are totodată şi un puternic rol şi efect educativ de împiedicare a repetării conduitei antisociale şi de îndreptare a condamnatului. Ea poate fi pusă în aplicare doar după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti. în condiţiile în care ar săvârşi o faptă similară.prin organele sale. Dongoroz. S.5 V. Ed. ca exponent al societăţii este îndrituit să exercite . Bulai Drept Penal – Partea Generală .

S-a considerat că nu răzbunarea şi prigonirea ci din potrivă reeducarea şi îndreptarea condamnatului pot realiza scopul pedepsei. funcţia de reeducare reîntregind funcţia de represiune. Bucureşti 1997. Ed. faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. 52 Actualul Codul Penal) şi este unanim recunoscută de literatura de specialitate. 90 C. Aceste funcţii sunt enumerate de literatura de specialitate astfel: a) Funcţia de constrângere sau de represiune este consacrată expres în definiţia legală a pedepsei (art. în orice caz . constrângător nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată). Acest scop are în slujbă pentru realizarea sa anumite mijloace de realizare. a fost reorientat în sensul că în acest moment un rol la fel de important ca retribuţia. Sub influenţa constrângerii infractorul este împiedicat de a continua sau relua activitatea sa infracţională şi totodată este determinat să-şi schimbe şi. pag 286 79 . Prevenţia generală şi specială constituie scopul imediat al pedepsei. All Beck. Pedeapsa ar fi de neconceput în condiţiile în care nu ar cauza o suferinţă. Bulai Drept Penal – Partea Generală .2. să reflecte asupra schimbării conduitei care i-a atras constrângerea . îl deţine reeducarea condamnatului. şi un aspect general („prevenţia generală”) adică împiedicarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a săvârşi infracţiuni. statul prin organismele abilitate trebuie să se implice in mod direct în procesul de reeducare a condamnatului.1. Reiese din aceasta faptul că atât în aplicarea unei pedepse cât şi în ducerea la îndeplinire a acesteia. Constrângerea prin ea însăşi nu ar putea duce la realizarea scopului pedepsei. Ea trebuie să fie întotdeauna proporţională cu gradul de pericol social pe care îl reprezintă fapta săvârşită şi persoana făptuitorului. Aşa cum am mai arătat anterior caracterul pur retributiv al pedepsei. Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni are două aspecte: un aspect special („prevenţia specială”) adică preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat. în condiţiile în care nu ar impune o privaţiune sau o restricţie celui condamnat. 52 alin 2 Actualul Cod penal care stipulează că prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă. anume funcţiile pedepsei. Finalul art 52 alin 2 din Codul penal actual interzice ca executarea pedepsei să cauzeze suferinţe fizice sau să înjosească persoana condamnatului.90 Este foarte important de reţinut (şi în acest sens Codul Penal este expres că executarea pedepsei în ciuda caracterului său represiv. b) Funcţia de reeducare. Funcţia de reeducare este prevăzută în mod expres de lege şi este completată de dispoziţiile art.DREPT PENAL. Scopul şi funcţiile pedepsei Scopul pedepsei conform codului penal în vigoare este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni (art 52 alin1 din Codul Penal). PARTEA GENERALĂ 4.

din condamnarea definitivă. pedepse privative sau restrictive de „Drept Penal. P. Pag.. Parte generală Bucureşti. d) Funcţia de eliminare este şi ea considerată o funcţie adiacentă91 care constă în eliminarea temporară sau definitivă a condamnatului din societate. C-tin Mitrache – „ Drept Penal Român”.Aurel Teodor Moldovan c) Funcţia de exemplaritate a pedepsei este o funcţie inevitabilă şi adiacentă constând în influenţa pe care o are pedeapsa aplicată pentru o faptă pentru ceilalţi subiecţi de drept. Eliminarea temporară se realizează în condiţiile în care condamnatul primeşte o pedeapsă cu închisoarea. Oancea „Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român”. 91 Gh. Casa de editură şi Presă Şansa. 95 C-tin Mitrache op. iar eliminarea definitivă intervine în cazuri excepţionale când se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Boroi – libertate – detenţiunea pe viaţă sau All Beck. Partea generală” Bucureşti . 2002.pedeapsa închisorii. ed. 229.1. 93 I. vol 1. Al. pag. pedepse corporale . ed. Pedepsele accesorii decurg din pedeapsa principală. Nistoreanu. c) Pedepse accesorii.G. pag. ed. Lumina Lex. 1996. Parte Generală” vol 1. 92 80 . cit. Ele au rol de a completa represiunea. Cu alte cuvinte această pedeapsă se poate aplica singură infractorului fără să fie condiţionată de aplicarea altor sancţiuni de drept penal95 . După rolul şi importanţa atribuită pedepsei se disting93 : a) Pedepse principale. După obiectul asupra căruia poartă sancţiunea. Felurile pedepsei În doctrină şi în legislaţii se fac diverse clasificări în funcţie de diverse criterii: 1. b) Pedepse complimentare. 4. pag. 148. 325. pag 262.care se referă la corpul persoanei (bătaia). Distingem pedepse privative de viaţă – prin care se suprimă viaţa infractorului (pedeapsa cu moartea). 2000. 147. Academiei. Pedeapsa trebuie să fie promptă şi proporţională cu fapta săvârşită în aşa fel încât să trezească în ceilalţi subiecţi de drept conştiinţa că pentru o astfel de faptă pedeapsa este inevitabilă. de aceea ele sunt aplicabile numai pe lângă o pedeapsă principală. 2. Bucureşti. Pedepsele complementare sunt acele pedepse care se pot dispune alături de pedeapsa principală. Pedepsele principale se pot aplica singure şi întotdeauna o infracţiune va fi sancţionată legal cu o pedeapsă principală94 .3.92 Noul Cod Penal menţine prin dispoziţiile sale funcţiile pe care le consacra pedepsei vechiul Cod. 94 Matei Basarab „Drept penal. 1969.

putem constata că o clasificare de genul celei stabilite de doctrină ar fi aplicabilă şi în materia noului Cod penal. când pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute mai multe pedepse. c) a unui maxim şi al unui minim al pedepsei. Prin lege se disting: pedepsele determinate şi nedeterminate. cât şi în cuantum. Astfel. în prezent. mai subzistă pedepsele privative sau restrictive de libertate. pedepsele criminale vor fi pedepsele principale care se vor aplica infracţiunilor 81 . De menţionat este că în dreptul penal nu pot fi cumulate două pedepse principale.DREPT PENAL. În cadrul clasificării pedepselor principale intervine automat distincţia între acestea după gravitatea lor în pedepse criminale şi pedepse corecţionale. În lumina modificărilor aduse Codului penal. însă instanţa poate alege doar una. 4. b) a unui minim caz în care maximul pedepsei este cel general. pedepsele pecuniare – care privesc patrimoniul condamnatului. PARTEA GENERALĂ pedepse privative sau restrictive de drepturi – privesc interzicerea unor drepturi. pedepse corecţionale şi pedepse de simplă poliţie. pedepsele morale – se materializează prin oprobriul public sau excluderea publică. inclusiv pedeapsa cu moartea. în clasificarea pedepselor. în funcţie de următoarele aspecte: pedepsele unice sunt prevăzute câte una pentru fiecare faptă incriminată. O altă distincţie se face în literatură între pedepsele unice şi pedepsele multiple. Codul penal românesc a înţeles să introducă răspunderea penală şi pentru persoanele juridice care sub imperiul vechiului Cod. principala distincţie se face după natura persoanei căreia i se aplică pedeapsa: astfel vom avea pedepsele ce se aplică persoanelor fizice şi pedepsele ce se aplică persoanelor juridice. După gradul de determinare a pedepselor. delicte şi contravenţii) în pedepse criminale. în prezent. Pedepsele absolut determinate prevăd un cuantum fix în care se aplică pedeapsa (ex: trei ani). pedepse complimentare şi pedepse accesorii. Pedepsele multiple pot fi: cumulative. caz în care minimul pedepsei este cel general. Pedepsele relativ determinate sunt cele care sunt individualizate prin prevederea: a) a unui maxim. În ceea ce priveşte persoanele fizice. Dacă la începutul secolului coexistau toate categoriile de pedepse enumerate mai sus. în dreptul penal românesc. pedepsele pecuniare şi pedepsele privative sau restrictive de drepturi. 3. când pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute mai multe pedepse care se aplică toate odată şi alternative. nu răspundeau penal. atât în natura lor. Clasificarea după rolul şi importanţa atribuită pedepsei ar putea fi în opinia noastră următoarea: pedepse principale. Pedepsele nedeterminate sunt prevăzute fără a fi determinat cuantumul în care acestea pot fi aplicate. Dacă în clasificările de la începutul secolului pedepsele erau clasificate în funcţie de diviziunea tripartită a infracţiunilor (şi anume crime. este obligatoriu a ţine seama de menţiunile pe care noul Cod Penal le face în ceea ce priveşte infracţiunea. Şi ele la rândul lor pot fi: absolut determinate şi relativ determinate. Pedepsele determinate sunt expres prevăzute în lege.

Pedepsele principale pentru crime sunt detenţiunea pe viaţă şi detenţiunea severă.Pedeapsă accesorie: interzicerea unor drepturi prevăzute de lege. aceasta fiind amenda de la 10. iar pedepsele corecţionale vor fi pedepsele principale aplicate delictelor. 3.2. Până în acest moment infracţiunile şi implicit pedepsele aplicabile acestora se refereau la persoanele fizice fiind exclusă din Codurile penale răspunderea penală pentru persoanele juridice. Există o singură pedeapsă principală. drept urmare acestea vor fi de natură juridică sau în cuantum mai mare decât pedepsele principale pentru delicte.Aurel Teodor Moldovan individualizate drept crime. cât şi de amendă sau muncă în folosul comunităţii. diferite ca natură juridică atât faţă de închisoarea strictă.2. 2.1. CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN 4. Ca pedepse complimentare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice. b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani.Pedepsele complimentare: a) interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani. 4. pedeapsa este reglementată în partea generală a Codului penal. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele juridice În ceea ce priveşte persoanele juridice pedepsele sunt diversificate pentru întâia oară acestea răspunzând penal.2.Pedepse principale: a) detenţiunea pe viaţă.000 de lei la 900. 4. Locul principal îl ocupă cadrul pedepselor. adică enumerarea categoriilor de pedepse şi a felurilor de pedeapsă în cuprinsul aceleiaşi categorii astfel: actualul Cod penal prevede că există trei categorii de pedepse şi anume: 1.2. b) degradarea militară. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice Instituţie de bază a dreptului penal. Distingem în acest context două categorii de pedepse: o categorie de pedepse principale şi o categorie de pedepse complimentare.000 lei. b) suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 82 . c) amendă de la 100 lei la 50. Pedepsele principale pentru crime se deosebesc de pedepsele principale pentru delicte prin faptul că se referă la fapte penale de o gravitate mai mare decât delictele.000 de lei.

p.C. 341 alin2 (art 424 V. PEDEPSELE ÎN SPECIAL 4. Cazurile de aplicare a detenţiunii pe viaţă. nerespectarea regimului materialelor nucleare sau altor materiale radioactive.p.1. Marele avantaj al detenţiunii pe viaţă faţă de pedeapsa cu moartea este acela că se poate repara faţă de înfăptuitor o eroare judiciară. Detenţiunea pe viaţă nu se aplică persoanelor care au fost condamnate după împlinirea vârstei de 60 de ani.Pen).3. pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii de până la 25 de ani. În cazul persoanelor juridice. Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice Detenţiunea pe viaţă Pedeapsa detenţiunii pe viaţă este cea mai gravă dintre pedepsele aplicabile persoanelor fizice şi reprezintă pedeapsa privativă de libertate cu caracter perpetuu. nerespectarea regimului materiilor explozive. 345 alin. împiedicarea exploatării navei (art. această pedeapsă fiind instituită pentru infracţiunile cele mai grave cum ar fi: infracţiuni contra siguranţei statului. aerian).DREPT PENAL. infracţiunea de omor deosebit de grav. 83 . 339 (art 422 V. traficul de stupefiante organizat.2 C.6 din 7 ianuarie 1990.123 alin. sunt expres menţionate de lege. care a produs moartea uneia sau mai multor persoane.Genocidul în timp de război şi art 358 alin. care este o pedeapsă restrictivă de libertate. prin presă sau mijloace de comunicare audio-vizuală.3. Pe când pedeapsa închisorii este o pedeapsă temporară. Această pedeapsă a fost introdusă prin Decretul Lege nr..Pen).Tratamente neomenoase in timp de război. 342 alin2 (art 425 V.Pen). Codul penal nu prevede aplicarea unor pedepse accesorii.. 107 din C. înlocuind pedeapsa cu moartea prevăzută până la acea dată. deosebindu-se de pedeapsa închisorii.Pen). tortura care a avut ca urmare moartea victimei.3 C.3 din Decretul 443/1972 privind navigaţia civilă).C.C. Există două cazuri în care pedeapsa nu este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii. d) interzicerea accesului la unele resurse financiare pe o durată de la un an la cinci ani. e) afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României.Pen). În aproape toate cazurile. distrugerea şi semnalizarea falsă care au produs o catastrofă de cale ferată.C. 344 (nu există în V.C. oferind posibilităţi mai largi de individualizare a acesteia. anume art 357 alin.p. 338 (art 421 Viitorul Cod penal).4 C. precum şi în cazul infracţiunilor militare prevăzute de art. 4. actual (nu există în V.Pen). care a produs moartea uneia sau mai multor persoane.C. 343 (art 426 V. PARTEA GENERALĂ un an la trei ani (3luni-3ani viitoarea reglementare) c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la un an la cinci ani (1an-3ani viitoarea reglementare). Pedeapsa cu detenţiune pe viaţă este prevăzută şi în legile penale speciale pentru fapte deosebit de grave: împiedicarea exploatării aeronavei (art. detenţiunea pe viaţă este o pedeapsă cu caracter perpetuu.

Regimul executării se întemeiază pe obligaţia condamnaţilor de a presta o muncă utilă. Bucureşti 1999. pag 39 84 .C. „Legat de locul muncii din penitenciar . În partea specială a Codului penal. Ed Monitorul Oficial . Închisoarea ca mijloc de coerciţie (privarea de libertate care atrage şi izolarea relativă de ceilalţi membrii ai societăţii. aplicându-i-se pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani. dreptul la îngrijire.Aurel Teodor Moldovan respectiv 65 de ani în Viitorul Cod penal În astfel de cazuri se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani (30 de ani V. precum şi supunerea la un regim de viaţă severă sau alte restricţii) urmăreşte reeducarea infractorului.Pen) şi interzicerea unor drepturi. În condiţiile în care condamnatul a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executării pedepsei. Închisoarea Închisoarea este pedeapsa privativă de libertate ce constă în izolarea de societate a celui condamnat prin încarcerarea lui unde este supus unui regim de viaţă şi muncă impus. Bucureşti 1999. pe acţiunea educativă. muncii şi ordinii interioare.”96 Pedeapsa este prevăzută în limitele ei generale între 15 zile şi 30 de ani. condamnatul putând trece în celelalte regimuri în condiţiile legii. va fi pedeapsa maximă a detenţiunii severe şi interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata maximă. pedeapsa închisorii are limita maximă prevăzută la 25 de ani. de familie. “Recurgerea în toate ţările europene atât de frecvent la pedepsele privative de libertate impune o demonstraţie aparte despre efectele pozitive ale închisorii. disciplinaţi şi care dau dovezi temeinice de îndreptare. care „ devine foarte importantă pentru realizarea unui mediu penitenciar cât mai normal posibil” dacă s-ar asigura „dreptul la securitatea persoanei. cel puţin asupra unei părţi din persoanele condamnate.”97 96 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. în ansamblul drepturilor omului ni se par potrivite şi alte câteva idei privind protejarea drepturilor deţinuţilor. această limită putând fi depăşită în condiţiile faţă de maximul special se adaugă un spor până la maximul general de 30 de ani. Ed Monitorul Oficial . pedeapsa ce va fi aplicată în locul detenţiunii pe viaţă. În condiţiile în care condamnatul la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a împlinit 60 (65 ani) de ani. pe respectarea de către aceştia a disciplinei. Detenţiunea pe viaţă se execută în regim special în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale ale celorlalte penitenciare. dreptul de a vota şi dreptul de a avea un viitor. acestuia i se va aplica o pedeapsă echivalentă cu maximul detenţiunii severe şi interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata maximă. Regimul în care se execută detenţiunea pe viaţă este de maximă securitate. (in noul cod penal nu mai este obligatorie înlocuirea detenţiunii pe viaţă). în momentul condamnării sale la detenţiune pe viaţă. Regimul încarcerării este prevăzut de Legea 23/ 1969 privind executarea pedepselor. precum şi pe stimularea şi recompensarea celor stăruitori în muncă. dreptul la respectarea demnităţii persoanei. pag 13 97 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică nici infractorului minor.

Ed Monitorul Oficial . pag29 100 Vintilă Dongoroz. pag 93 99 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. Şi aceste pedepse sunt în strânsă corelare şi cu regimul de detenţie progresiv introdus de noul Cod.605 1939 98 85 . a dovedit stăruinţă în muncă şi seriozitate. Din invenţii şi inovaţii condamnatului îi revine cota de 50% din suma cuvenită acestuia. al stării de recidivă. în condiţiile în care condamnatul a dat dovezi de îndreptare.spre exemplu – pedeapsa cu închisoarea strictă între 15 zile şi un an. dacă pedeapsa închisorii stricte este cuprinsă între 1 şi 5 ani. din Legea nr. Bucureşti 1999. 294/2004 . o cotă de 10% revine acestuia. în funcţie de comportare şi în funcţie de rezultatele acestora privitor la reeducarea lor. Ed Monitorul Oficial .alin 2 din Legea nr.sub supraveghere.23/1969 au fost stabilite măsuri speciale de protecţie a muncii pentru femeile deţinute şi implicit o diferenţiere de regim în munca penitenciară. Alte criterii după care sunt separaţi condamnaţii sunt acela al sexului. iar cealaltă administraţiei locului de reţinere. putând aprecia că . atunci închisoarea va fi executată într-un regim semideschis. va fi acela de maximă siguranţă.„Drept penal” pag. pecuniară. Condamnaţii sunt separaţi la locul de deţinere. Astfel potrivit art 37. vârstă (condamnaţii minori execută separat pedeapsa de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale). se poate executa în regim semideschis. Bucureşti 1999. PARTEA GENERALĂ Obligaţia de munci revine condamnaţilor apţi de muncă. regimul de detenţie va fi un regim închis. diferit de regimul izolării celulare (filadelfian) sau cel mixt(auburnian) sau regimul deschis sau pe încredere100 . Amenda Amenda este pedeapsa principală. Legea prevede că detenţiunea severă se execută în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale a altor penitenciare.DREPT PENAL. Femeile gravide nu pot fi folosite la munca în mediul toxic sau vătămător. potrivit cantităţii şi calităţii acesteia. persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de deschis pot presta munca şi pot desfăşura activităţile socioeducative în afara penitenciarului . Munca prestată de condamnaţi este remunerată. Închisoarea strictă se execută şi ea în penitenciare anume destinate astfel: dacă pedeapsa închisorii stricte este mai mare de 5 ani.”99 Executarea pedepsei se face în penitenciare care au ca regim de executare deţinerea în comun. Astfel din remuneraţia muncii condamnatului. „Prin art 7. iar 1/3 din aceste sume sunt atribuite lui în timpul detenţiei. după natura infracţiunilor săvârşite. neputând fi obligaţi la muncă condamnaţii care au împlinit 60 de ani bărbaţii şi 55 de ani femeile. ce constă într-o sumă de bani Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. Regimul de detenţie în care va executa pedeapsa condamnatul. Aceste cote sunt consemnate la CEC.”98 „Pentru minorii condamnaţi se prevede ca în timpul executării pedepsei să li se asigure condiţiile necesare continuării învăţământul general obligatoriu şi posibilitatea de a se califica într-o meserie. 2/3 urmând a-i fi înmânate în momentul eliberării din penitenciar.

amenda se trece în cazierul judiciar. În această situaţie. cu suma reprezentând evaluarea în bani a fiecărei zile de pedeapsă ţinându-se seama de posibilităţile financiare a făptuitorului şi de obligaţiile legale ale acestuia faţă de persoanele aflate în grija sa. În acest caz suma totală ce urmează să fie plătită rezultă din înmulţirea numărului de zile de pedeapsă stabilite de instanţă în raport cu gravitatea faptei şi persoana făptuitorului. Manual de drept penal – Partea Generală Ed.2004 art. iar apoi cuantumul contravalorii în bani aferent fiecărei zile-amendă.Aurel Teodor Moldovan pe care condamnatul este obligat să o plătească în contul statului. amenda poate apărea ca pedeapsă principală unică sau ca pedeapsă alternativă cu pedeapsa închisorii. De asemenea amenda poate fi cumulată cu pedeapsa închisorii dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit un folos material. ca sancţiune penală prezintă unele avantaje incontestabile cum ar fi evitarea izolării condamnatului de mediul său obişnuit de viaţă şi contactul cu infractorii înrăiţi. „Pedeapsa amenzii se aplică sub forma zilelor amendă. În actualul Cod penal. În condiţiile sustragerii cu rea credinţă de la executarea amenzii avem o distincţie făcută de legiuitor între două situaţii: a) Situaţia în care pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii stricte. în cazul refuzului cu rea credinţă 101 102 C.06. minimul special este de 60 de zile amendă. Bucureşti 1997. ea stabilind întâi numărul de zile amendă cu care pedepseşte pe infractor. Ea poate fi amendă contravenţională – sancţiune administrativă poate fi sancţiune disciplinară. iar maximul special este de 180 de zile. Amenda. Când pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii stricte.2 86 .”101 In Noul Cod penal amenda se calculează prin sistemul zilelor amenda. Când legea prevede pedeapsa amenzii arătându-i limitele. În condiţiile în care amenda este prevăzută fără a-i arăta limitele. etc. Funcţia de constrângere a pedepsei amenzii se realizează prin micşorarea patrimoniului condamnatului şi implicit crearea unei situaţii materiale mai dificile a acestuia. În aceste condiţii instanţa va trebui să individualizeze sumele aferente fiecărei zile amendă. All Beck .amendă. Dacă legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii. permiţând o mare libertate în stabilirea acesteia în funcţie de gravitatea încălcării normei sociale şi ţinând seama de persoana făptuitorului. deci. minimul special al acesteia este de 20 de zile. Ca sancţiune de drept penal.06. civilă. se determină valoarea unei zile amendă ţinând cont de obligaţiile patrimoniale ale condamnatului.”102 Instanţa va avea. aceasta se va aplica în limitele prevăzute de lege. mai multe instrumente de individualizare a pedepsei.2004-Monitorul Oficial 575/29. instanţa urmând să individualizeze sumele pe fiecare zi. pag 300 Codul penal din 28.. iar maximul special este de 120 de zile.68 alin. iar maximul special este de 240 de zile amendă. Bulai . constituind antecedent penal al persoanei condamnate.. Marele avantaj al aplicării acestei pedepse este faptul că amenda este foarte uşor de individualizat. minimul special al zilelor amendă este de 40 de zile. Amenda poate avea diferite forme.

3. Dacă această pedeapsă ar fi fost o pedeapsă principală.”. PARTEA GENERALĂ de a achita amenda aceasta se poate înlocui de către instanţă cu muncă în folosul comunităţii până la 500 de ore. Motivele pentru care susţinem acest lucru sunt următoarele: 1. art. ea ar fi putut fi aplicată şi de sine stătător. În această situaţie Pedeapsa amenzii se va înlocui cu munca în folosul comunităţii până la 300 de ore sau dacă condamnatul nu îşi dă consimţământul cu pedeapsa cu închisoarea. iar în ceea ce priveşte pedeapsa muncii în folosul comunităţii. prevederea obţinerii consimţământului condamnatului pentru aplicarea pedepsei înlătură caracterul obligatoriu al pedepselor.70 alin. Se va ţine cont în stabilirea acestei pedepse. De aceea în opinia noastră. b) A doua situaţie apare dacă condamnatul se sustrage cu rea credinţă de la executarea amenzii când aceasta este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii. nu numai ca modalitate de individualizare a altei pedepse. În acest sens munca în folosul comunităţii se apropie de instituţia executării pedepsei la locul de muncă (unde ca o condiţie sine qua non este necesar acordul scris al unităţii în care condamnatul urmează să execute pedeapsa)... Iată că instanţa în aplicarea acestei pedepse principale a muncii în folosul comunităţii va individualiza în prealabil pedeapsa principală a închisorii stricte. de zilele amendă neplătite. Deşi este prevăzută ca pedeapsă principală. de lege ferenda se impune în virtutea controlului anterior apariţiei legilor o modificare ori în sensul introducerii unui caracter obligatoriu pentru această pedeapsă şi prevederea ei ca pedeapsă de sine stătătoare. introducând o condiţie potestativă pentru condamnat. Munca în folosul comunităţii Munca în folosul comunităţii se aplică numai pentru delicte pentru care pedeapsa este închisoarea sau închisoarea strictă de 3 ani.DREPT PENAL. Această dispoziţie legală înlătură funcţia retributivă a muncii în folosul comunităţii. în opinia noastră munca în folosul comunităţii are o natură juridică mai apropiată de modalităţile de individualizare judiciară privind executarea pedepsei. Un alt motiv este acela că munca în folosul comunităţii se poate pronunţa numai în condiţiile în care inculpatul consimte la aplicarea acesteia. Pedepsele sunt de esenţa lor obligatorii pentru persoana condamnatului.1 arătând că instanţa „poate dispune în locul pedepsei privative de libertate executarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii. Putem aprecia că munca în folosul comunităţii poate fi executată şi atunci când este prevăzută ca pedeapsă amenda alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii stricte până la 3 ani pentru săvârşirea anumitor delicte. Şi în acest caz se va ţine seama de numărul de zileamendă neplătite. iar în cazul în care condamnatul refuză această muncă pedeapsa amenzii se va înlocui cu închisoarea strictă. Pedeapsa muncii în folosul comunităţii nu este prevăzută în Codul penal ca pedeapsă de sine stătătoare. ori în sensul introducerii acestor dispoziţii în categoria instituţiilor privitoare le in87 . 2.

condamnată să o plătească statului.2. soana fizică pedeapsa închisorii Suma corespunzătoare unei zile – de cel mult 10 ani sau amenda.3.generale de individualizare a pedepsei.lei.000 lei. când legea prevede pentru (2) Cuantumul amenzii se infracţiunea săvârşită de per. Este important a sublinia că pedeapsa muncii în folosul comunităţii se dispune numai în cazul în care se obţine consimţământul inculpatului.Aurel Teodor Moldovan dividualizarea judiciară a executării pedepselor. amendă. 4.stabileşte prin sistemul zilelor–amendă. se înmulţeşte cu numărul zilelortru persoana juriducă este de amendă. În condiţiile în care pedeapsa aplicată este aceea a închisorii maximul special al pedepsei este de 300 de ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii. cuprinsă între 100 şi 5 000 minimul special al amenzii pen. Dacă persoana condamnată nu îşi execută pedeapsa sau nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin ori şi le îndeplineşte în mod defectuos instanţa poate dispune revocarea muncii în folosul comunităţii înlocuind-o cu închisoarea sau cu închisoarea strictă de cel mult 3 ani. iar maximul special al şi 600 de zile. Pedeapsa muncii în folosul comunităţii se aplică numai în cazul săvârşirii unui delict pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 3 ani. maximul devine 500 de ore în folosul comunităţii. În cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este închisoarea strictă până la 3 ani. Amenda este pedeapsa pecuniară care constă în suma de bani pe care persoana juridică o varsă în contul statului în condiţiile în care Art 71 (1) 1 (2) (3) Codul penal actual Noul cod penal Conţinutul pedepsei amenzii Art. soana fizică pedeapsa Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile – amendă 88 . amenzii este de 600. care este cuprins între 15 zile 5000 lei. În cazul în care nu se vor efectua aceste modificări s-ar pierde. Pedepsele principale pentru persoanele juridice Amenda este pedeapsa principală ce se aplică persoanei juridice în cazul săvârşirii crimelor sau delictelor. 137 Stabilirea amenzii pedeapsa amenzii constă în pentru persoana juridică suma de bani pe care persoana (1) Amenda constă în suma juridică este condamnată să o de bani pe care persoana juridică este plătească. iar în plan sociologic ar scădea „ frica de pedeapsă” şi s-ar aduce ştirbire funcţiei de exemplaritate pe care în prezent o are pedeapsa. în opinia noastră din autoritatea instanţelor penale. (3) Instanţa stabileşte numărul când legea prevede pentru zilelor–amendă ţinând cont de criteriile infracţiunea săvârşită de per.

fără a se depăşi maximul general al amenzii.scop lucrativ. respectiv de valoarea actitru persoana juridică este de vului patrimonial în cazul altor persoane 10. se deosebeşte de celelalte amenzi (de natură fiscală.000 lei ale persoanei juridice. PARTEA GENERALĂ săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 20 de ani.DREPT PENAL. juridice. Amenda penală aplicată persoanei detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa se determină ţinând seama de cifra de închisorii mai mare de 10 ani. d) 240 şi 420 de zile-amendă. administrativă) prin aceea că aceasta este stabilită numai de către instanţele de judecată ca urmare a stabilirii răspunderii penale a persoanei juridice. 89 . unică sau alternativ cu pedeapsa amenzii. când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani sau detenţiunea pe viaţă. (4) Limitele speciale ale zileloramendă sunt cuprinse între: a) 60 şi 180 de zile-amendă. La stabilirea amenzii se va ţine seama de valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit. afaceri în cazul persoanei juridice cu minimul special al amenzii pen. (5) Când prin infracţiunea săvârşită persoana juridică a urmărit obţinerea unui folos patrimonial. b) 120 şi 240 de zile-amendă.000 lei. c) 180 şi 300 de zile-amendă. iar maximul special juridice. precum şi de celelalte obligaţii al amenzii este de 900. când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa amenzii. limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă se pot majora cu o treime. când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani. e) 360 şi 510 de zile-amendă.

90 . f) dreptul de a fi tutore sau curator. d) dreptul de a alege.Aurel Teodor Moldovan 4. (c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a b) dreptul de a ocupa o funcţie care exercita o profesie sau de a desfăşura o implică exerciţiul autorităţii de stat. 66 Conţinutul pedepsei (1) pedeapsa complementară a inter. (d) drepturile părinteşti. acestea constând în interzicerea unor drepturi pe o perioadă determinată. nu pot exista de sine stătător ele putând fi instituite de lege şi aplicate de instanţele judecătoreşti numai pe lângă pedeapsa principală. dispune altfel h) dreptul de a deţine. pe o autorităţile publice sau în funcţii elective perioadă de la unu la 5 ani. publice sau în orice alte funcţii publice. afară de cazul când legea pentru săvârşirea infracţiunii.3.citării unor drepturi cerea unuia sau unora din următoarele (1) Pedeapsa complementară drepturi: a interzicerii exercitării unor drepturi (a) dreptul de a alege şi de a fi ales în constă în interzicerea exercitării.3. a unuia sau publice. activitate de natura aceleia de care s-a c) dreptul străinului de a se afla pe folosit condamnatul pentru săvârşirea teritoriul României. (e) drepturile de a fi tutore sau curator.complementare a interzicerii exerzicerii unor drepturi constă în interzi. Pedepsele complimentare pentru persoane fizice Aspecte generale Pedepsele complimentare prevăzute în actualul Cod penal la art. e) drepturile părinteşti. purta şi folosi orice categorie de arme.interzicerea unor drepturi Art.64 şi constau în interzicerea unor drepturi. infracţiunii. Ele sunt menite să completeze represiunea instituită de pedepsele principale. de a litera b) nu se poate pronunţa decât pe exercita profesia sau meseria ori de a lângă interzicerea drepturilor prevăzute desfăşura activitatea de care s-a folosit la litera a). mai multora dintre următoarele drepturi: (b) dreptul de a ocupa o funcţie ima) dreptul de a fi ales în autorităţile plicând exerciţiul autorităţii de stat. (2) Interzicerea drepturilor prevăzute la g) dreptul de a ocupa funcţia. În dreptul penal român există două feluri de pedepse complimentare: Codul penal actual Noul cod penal Art 64. Pedepsele complimentare sunt pedepse restrictive de drepturi. Pedepsele complimentare prin natura lor.

cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane. m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive.c) nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a crede că viaţa persoanei expulzate este pusă în pericol. n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia. ori de a se apropia de acestea. (3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la alin. l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă. Interzicerea unor drepturi 91 . instanţa dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. culturale ori la alte adunări publice. ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi expulzată.(1) lit. (4) Pedeapsa prevăzută în alin. stabilite de instanţă. PARTEA GENERALĂ i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă.a) şi b) se dispune cumulativ.a) şi b). (2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. (1) lit. k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public. j) dreptul de a părăsi teritoriul României.(1) lit.DREPT PENAL. stabilite de instanţă. 1.

închisoarea mai mare de 10 ani sau (3) Degradarea militară poate fi detenţiunea pe viaţă.activitate. după caz. Pedepsele complimentare aplicabile persoanei juridice Cadrul pedepselor complimentare ce se aplică persoanei juridice Aceste pedepse sunt: a) dizolvarea persoanei juridice b) suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice pe o perioadă de la 1 an la 3 ani c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la 1 an la 5 ani. închisoarea de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani. dacă pe. mod obligatoriu condamnaţilor (2) Degradarea militară se aplică militari şi rezervişti. aplicată condamnaţilor militari (3) Degradarea militară poate şi rezervişti pentru infracţiuni fi aplicată condamnaţilor militari în săvârşite cu intenţie.103 4. de cel puţin 5 ani şi de cel mult dacă pedeapsa principală aplicată este 10 ani. uniformă de la data rămânerii definitive (2) degradarea militară se aplică în a hotărârii de condamnare. Degradarea militară Art.3. dacă pe.Aurel Teodor Moldovan Codul penal actual Noul cod penal Art 67. 69 Degradarea militară (1) pedeapsa complementară a (1) Pedeapsa complementară degradării militare constă în a degradării militare constă în pierdepierderea gradului şi a dreptului rea gradului şi a dreptului de a purta de a purta uniformă. Pro 1997 pag 664 92 . 103 I. 2. în rezervă sau în retragere deapsa principală stabilită este pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie. în rezervă sau în retragere. închisoarea mai mare de 10 ani dacă pedeapsa principală aplicată este sau detenţiunea pe viaţă. comandantului unităţii militare din care a făcut parte cel condamnat sau comandantului centrului militar în raza căruia domiciliază condamnatul.în mod obligatoriu condamnaţilor militari deapsa principală stabilită este în activitate. Degradarea militară În vederea punerii în executare a acestei pedepse complimentare instanţa de executare trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii. Ed.4. Neagu – Tratat de drept penal .

(3) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare. a uneia dintre pedepsele complementare prevăzute în art. de îndată. Codul penal actual Noul cod penal Art. cu rea-credinţă. (2) În caz de neexecutare. isntanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. 139 Dizolvarea persoanei juridice (1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când : a) persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni.b) . care va proceda la desemnarea lichidatorului. Art 712 Conţinutul pedepsei complementare a dizolvării persoanei juridice (1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni sau când obiectul său de activitate a deturnat în acest scop. PARTEA GENERALĂ d) interzicerea accesului la unele resurse financiare pe o durată de la 1 an la 5 ani. in stanţei civile competente. b) obiectul său de activitate a fost deturnat în scopul comiterii de infracţiuni.DREPT PENAL. potrivit legii. prin presă ori mijloace de comunicare audio vizuală. (2) In caz de neexecutare cu rea credintă a uneia dintre pedepsele complementare din art 53 1 alin 3 lit b-d.e). Of. e) afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în M. iar o copie după dispozitivul hotărârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată. care va proceda la desemnarea lichidatorului. potrivit legii. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 3 ani.(3) lit. instanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. instanţei civile competente. Al României. iar o copie de pe dispozitivul hotărârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată de îndată. 137 alin. (3) Persoana complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare. Pedeapsa complimentară a dizolvării persoanei juridice Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice constă în interzicerea activităţii persoanei juridice în exercitarea căreia a fost săvârşită 93 .

Codul penal actual 3 Noul cod penal Art 71 . (2) În caz de neexecutare.f). În opinia noastră există două condiţii de existenţă a suspendării: a)Să se fi constatat săvârşirea unei infracţiuni de organele de conducere sau reprezentanţii persoanelor juridice şi b) Infracţiunea săvârşită să aibă legătură de cauzalitate cu activitatea suspendată. dar nu mai mult de 3 luni.(2) pelui prevăzut în alin 2. mult de 3 luni. (3) Dacă până la împlinirea (3) Dacă până la împlinirea termenutermenului prevăzut în alin. Când se constată că în legătură cu activitatea. în realizare căreia a fost săvârşită (2) În caz de neexecutare. 137 în art 531 alin 3 lit e) instanţa dispune alin. sau cu una din activităţi a fost săvârşită o infracţiune.cu rea-credinţă.Aurel Teodor Moldovan infracţiunea.Ca şi la dizolvare măsura suspendării va fi comunicată organelor în drept pentru a lua măsurile necesare. 94 . a pedepsei complementare plementare prevăzute în art. în realizarea căreia. în îndeplinirea scopului persoanei juridice. Regimul de executare al pedepsei suspendării activităţii.(3) lit. cu rea. sau a uneia dintre activităţile perîn realizarea căreia a fost săvârşită soanei juridice. Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice poate fi aplicată pe o perioadă de la un an la 3 ani. infracţiunea. Conţinutul pedepsei Art. dar nu mai depsei complementare. 140 Suspendarea com plementare a suspendării activităţii persoanei juridice activităţii sau a uneia dintre (1) Pedeapsa complementară activităţile persoanei juridice a suspendării activităţii persoanei (1) Pedeapsa complementară a juridice constă în interzicerea suspendării activităţii persoanei judesfăşurării activităţii sau a uneia ridice constă în interzicerea activităţii dintre activităţile persoanei juridice. atunci instanţa poate pronunţa interzicerea activităţii sau a acelei activităţi în legătură cu care a fost săvârşită infracţiunea. instanţa dispune sussuspendarea activităţii sau a uneia pendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice dintre activităţile persoanei juridice până la punerea în executare a până la punerea în executare a pepedepsei complementare. a pedepsei comcredinţă. pedeapsa complementară nu a fost pusă în ex. Conform statutului persoanei juridice aceasta poate avea o activitate sau mai multe activităţi. infracţiunea. persoanei juridice Pedeapsa suspendării intervine în momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare .deapsa complementară nu a fost ecutare instanţa dispune dizolvarea pusă în executare instanţa dispune dizolvarea persoanei juridice.

direct sau indirect. Totodată prin această pedeapsă se îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate a pedepselor în general prin inocularea conştiinţei pentru celelalte persoane juridice că pentru fapte generale vor fi pasibile de aceiaşi pedeapsă.DREPT PENAL. Cheltuielile de afişare sau difuzare a hotărârii vor fi suportate integral de persoana juridică condamnată.în sensul că se specifică faptul că acestea nu pot Codul penal actual Noul cod penal Art 71 Conţinutul pedepsei comArt. 7 95 .86 şi un cuantum maxim al cheltuielilor de afişare sau difuzare al hotărârii raportate direct la pedeapsa principală pronunţată – adică amenda. la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de lege. Măsura are un profund caracter de reeducare şi reabilitare a persoanei juridice prin aceea că sensibilizează organele de conducere sau reprezentanţii acesteia prin convingerea lor că în condiţiile în care vor repeta fapta o altă publicare a hotărârii de condamnare va reprezenta din punct de vedere al relaţiilor cu clienţii o publicitate foarte proastă şi o alterare a imaginii respectivei societăţi. de aici frica celorlalte persoane juridice de a săvârşi fapte similare. PARTEA GENERALĂ Codul penal actual Noul cod penal Art 143 Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice Pedepsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice constă în interzicerea de a participa. Art 716 Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice Pedepsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice constă în interzicerea de a participa. Se prevede în art. la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de lege Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice Afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei Este pedeapsa care urmăreşte să avertizeze partenerii de afaceri sau viitorii parteneri de afaceri ai unei persoane juridice cu privire la faptul că această persoană juridică a comis o ilegalitate şi că este un partener nesigur de dialog. 145 Afişarea sau publiplementare a afişării sau difuzării carea hotărârii de condamnare hotărârii de comdamnare (1) Afişarea hotărârii definitive (1) Afişarea hotărârii definitive de de condamnare sau publicarea acesteia condamnare sau difuzarea se realizează pe cheltuiala persoanei acesteia se realizează juridice condamnate. direct sau indirect.

5. afară de cazul în care există acordul acesteia sau al reprezentantului său legal. Afişarea hotărârii se doreşte a fi o pedeapsă care protejează identitatea victimei sau a reprezentantului legal al acesteia. Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în extras.Aurel Teodor Moldovan Codul penal actual Noul cod penal (2) Prin afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea persoanei vătămate.3. Difuzarea hotărârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilită de instanţă. prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin mijloace de comunicare audio-vizuală. 4. care nu poare fi mai mare de 10. desemnate de instanţă. (5) Dacă publicarea se face prin presa scrisă sau audio-vizuală instanţa stabileşte numărul apariţiilor. desemnate de instanţă. durata acesteia nu poate depăşi 3 luni. prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin alte mijloace de comu nicare audiovizuală. pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni. (4) Publicarea hotărârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilită de instanţă. Desemnarea se face prin presa scrisă sau audiovizuală instanţa stabileşte numărul apariţiilor. în forma şi locul stabilite de instanţă. depăşi cuantumul amenzii aplicate. pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni. în forma şi locul stabilite de instanţă. care nu poate fi mai mare de 10. Prin afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea victimei. iar în cazul publicării prin alte mijloace audiovizuale durata acesteia nu poate depăşi (2) (3) (4) (5) pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. (3) Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în extras. iar în cazul difuzării prin alte mijloace audio-vizuale. Pedepsele accesorii Pedepsele accesorii sunt pedepsele ce constituie a-III-a categorie de 96 .

pag . PARTEA GENERALĂ pedepse în sistemul Codului penal în vigoare alături de pedepsele principale şi complimentare.159 97 . iar în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie facultativă sfera acesteia este considerabil extinsă. pedeapsa accesorie are durata termenului de prescripţie.DREPT PENAL. Când însoţeşte pedeapsa închisorii sfera pedepsei accesorii obligatorii cuprinzând exercitării unor drepturi se reduce. In conformitate cu prevederile Noului Cod penal în momentul în care pedeapsa accesorie însoţeşte pedeapsa detenţiunii pe viaţă aceasta se aplică de drept. În cazul prescripţiei executării pedepsei.cit.104 104 C-tin Mitrache op. la fel ca şi în actualul cod penal.

106 Între aceste instituţii există o strânsă interdependenţă. în “Explicaţii teoretice ale codului penal român”. iar răspunderea penală nu se poate întemeia decât pe săvârşirea unei infracţiuni. p. pornind de la înţelesul etimologic al cuvântului “răspundere”. Astfel Henri Lalou.1. cu iluştrii săi reprezentanţi G.1. I. În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe criterii de 105 I. leagă ideea de răspundere de obligaţia care rezultă dintr-o încălcare. ed. Teză de doctorat. Iovănaş concepe răspunderea juridică ca pe o “expresie a condamnării de către stat a unei conduite ilicite. adică prin adoptarea de bunăvoie a conduitei pretinse destinatarilor lor de normele dreptului penal. Beck Bucurteşti 1997 pag 310 98 . Şcoala germană. orientându-se mai specific spre răspunderea penală. Răspunderea penală este instituţia juridică fundamentală a dreptului penal care alături de instituţia infracţiunii şi instituţia sancţiunilor formează pilonii oricărui sistem de drept penal105 . 106 C. gen. Savantul român I. Haney şi Wagner. trebuie menţionat faptul că găsirea unei definiţii pentru aceasta instituţie tine nu atât de dreptul penal.1. Oancea. în primul rând şi că definiţiile vor fi puţin diferite în cazul fiecărei şcoli de drept aparte. care constă într-o obligaţie de a suporta o privaţiune” (I. Bulai „Drept penal –Partea Generală Ed. All. o defineşte pe aceasta ca fiind obligaţia infractorului de a suporta pedeapsa penală.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL V RĂSPUNDEREA PENALĂ 5. afirmă că răspunderea este expresia “unei măsuri a conduitei cerute de lege”.99. Iovănaş. Există de asemenea un anumit număr de persoane care nu se conformează legii penale şi săvârşesc infracţiuni. În situaţia de faţă realizarea ordinii de drept este posibilă numai prin constrângere. p. Vol. Însăşi definiţia noţiunii de răspundere juridică a ridicat multiple controverse. cât de teoria generală a dreptului. Generalităţi privind răspunderea penală Noţiunea de răspundere penală. RASPUNDEREA PENALA CA INSTITUTIE FUNDAMENTALA 5. Problema identificării acestora presupune stabilirea premergătoare a criteriilor ce vor sta la baza clasificării. adică aplicarea pedepsei nu poate fi justificată decât de existenţa răspunderii penale a infractorului. De regulă realizarea ordinii de drept penal se realizează prin conformare. Bucureşti. 1969. Cluj. Mai întâi de toate. Academiei. Doctrina italiană. 1968). adică prin aplicare sancţiunilor prevăzute de normele încălcate faţă de cei care au săvârşit faptele interzise de norma penală. Sunt cunoscute mai multe forme sau tipuri de răspundere juridică.

ci pedepsele constau. Pentru un astfel de refuz nu există până astăzi pedepsele penale. Cel mai tipic exemplu este refuzul medicului de a presta serviciile la care este obligat. Pag 275. Această definiţie însă a fost supusă criticii deoarece se consideră că ea realizează o confuzie între răspundere şi sancţiunea însăşi. „Orice medic este răspunzător pentru fiecare din actele sale profesionale”107 „Problematica responsabilităţii medicale capătă noi sensuri în cadrul societăţii româneşti. în conformitate cu care deosebim următoarele forme de răspundere juridică: răspunderea penală. răspunderea administrativă. criteriul calităţii subiecţilor ş. drept ce aparţine statului şi care este exercitat prin organele sale specializate. la o situaţie penibilă pentru cei chemaţi să judece. care o deosebesc de celelalte forme. ignorând faptul că sancţiunea nu constituie decât instrumentul de realizare a răspunderii juridice. ale interesului sau ale valorii lezate.”108 Sancţiunea se impune totuşi atunci când prejudicierea intereselor bolnavului sau clientului este rezultatul neglijenţelor şi incorectitudinilor profesionale manifestate sub forma atitudinii superficiale. Ed. cel mult. 109 Aurel Teodor Moldovan . pag 341.DREPT PENAL. Există două păreri larg răspândite cu privire la definirea răspunderii penale: unii savanţi afirmă că aceasta reprezintă obligaţia unei persoane de a suporta o sancţiune penală datorită faptului că a săvârşit o infracţiune. N. Este firesc ca societatea noastră să fie mai exigentă faţă de eroarea medicală decât în trecut. Bucureşti 2002. Unul dintre principiile de bază ale profesiunii medicale se regăseşte în cunoscutul aforism medical primum non nocere (înainte de toate să nu vătămăm). lipsei de dexteritate. de grijă sau a imprudenţei.a. răspunderea juridică trebuie privită ca un raport juridic de constrângere. O deosebită importanţă teoretică şi practică o prezintă clasificarea după criteriul particularităţilor definitorii ale conduitei ilicite din punct de vedere al normei juridice încălcate. Hotarul Tradiţional şi legal al profesiunii medicale. 1935. răspunderea materială şi răspunderea patrimonială. în «mustrarea conştiinţei». Consecinţele încercărilor de a conceptualiza termenul de răspundere juridică au avut inevitabile repercusiuni şi asupra noţiunii de răspundere penală. delimitarea răspunderii penale faţă de răspunderea medicală. răspunderea civilă. ca formă distinctă a răspunderii juridice.Romanescu. După alte opinii. aşadar a încălcării regulilor de conduită profesională. Astfel„ neîncriminarea unui fapt prin texte de legi poate să ducă în aplicarea exerciţiului . Să examinăm acum rezumativ.”109 Răspunderea penală.342 107 99 .Kernbach. posedă anumite trăsături definitorii. PARTEA GENERALĂ distincţie. Tratat de Drept Medical. răspunderea disciplinară. de vigilenţă. având în vedere faptul că în ultimii ani au fost semnalate o serie de cazuri ce au pus într-o lumină nefavorabilă profesia de medic şi condiţiile în care aceasta a fost exercitată. criteriul tipului de sancţiune juridică. cum ar fi criteriul naturii şi al importanţei sociale. al cărui conţinut îl formează obligaţia de a suporta o sancţiune juridică şi dreptul de a aplica o sancţiune penală. Există însă rezerve şi faţă de această 108 Ase vedea art. Cluj. de pragmatism.10 teza I din Codul Deontologic al Colegiului Medicilor din România M. ALL Beck.

Editura ALL. există şi alţi autori care afirmă că răspunderea penală conferă conţinut şi finalitate raportului juridic penal. Bulai. În fine. partea generală”. De asemenea. alături de principiile enumerate. de judecată. “determinând obiectiv şi subiectiv. principiul inevitabilităţii răspunderii penale. Bucureşti. pronunţarea sentinţei de condamnare cu indicarea pedepsei concrete ce urmează să fie aplicată infractorului. mecanismul incidenţei sancţiunilor penale”110 . şi instituţiile penitenciare. Răspunderea penală. de urmărire penală. 112 C. acuzat. ca şi toate celelalte instituţii juridice. legalitatea răspunderii penale. 111 100 . principiul personalităţii răspunderii penale. de a-I aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate. În literatura juridică s-a exprimat opinia că dreptul penal nu creează raporturi juridice şi în consecinţă . Bulai. Ed. individualizarea judiciară a răspunderii penale. În mod corespunzător şi în concordanţă cu schimbarea etapelor procesului de realizare a răspunderii penale se schimbă şi organele de drept: de anchetă. deţinut. 1997. “Tratat de drept penal. se mai adaugă: principiul umanismului răspunderii penale. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii”111 . inculpat. Importanţa principiilor este lesne de înţeles dacă realizăm faptul că ele reprezintă nişte reguli de drept obiectiv având caracter de generalitate şi care servesc drept idei călăuzitoare în sistemul acestei instituţii juridice. p. p. Oancea. principiul prescriptibilităţii răspunderii penale. Potrivit unei alte opinii112 . o dată cu parcurgerea succesivă a acestor etape evoluează şi suferă schimbări şi statutul juridic al persoanei: învinuit. 311. ca fiind: “raportul juridic penal de constrângere. raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului. C. de a trage la răspundere pe infractor.1. Partea Generală”. activ şi pasiv. “Manual de drept penal. În acelaşi sens este definită răspunderea penală şi în doctrina penală recentă. ca reprezentant al societăţii. 316. 110 I. născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat. principiul unicităţii răspunderii penale. nu poate să existe o problemă a răspunderii penale.2.Aurel Teodor Moldovan definiţie: susţinătorii ei au încercat să exprime o noţiune surprinzând în modul cel mai general şi abstract substanţa fenomenului în cauză şi nu au trasat distincţii între elementele de conţinut ale raportului juridic şi însăşi norma juridică. p. este un fenomen complex şi procesul realizării sale în practică constă din câteva etape. ALL Juridică. şi expirarea termenului antecedentului penal. după cum urmează: intentarea urmăririi penale. fără îndoială. condamnat. şi infractor pe de altă parte. pe de o parte. Principiile răspunderii penale Răspunderea penală. judecat. 5. executarea pedepsei. Într-o opinie. sunt reţinute ca principii fundamentale ale reglementării răspunderii penale: infracţiunea unic temei al răspunderii penale. tragerea persoanei în calitate de inculpat. este guvernată de o serie de principii juridice. 67.

disciplinară. Ghe Nistorenu„ Drept penal – Partea Generală” Ed.m. Acest principiu presupune că răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvârşirea unei infracţiuni. Bulai „Drept Penal – Partea Generală ” Ed. 2001. Acest principiu îşi găseşte consacrarea în dispoziţiile art. săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi care prezintă pericolul social concret al unei infracţiuni113 . răspunderea penală poate sa coexiste şi să fie însoţită de alte forme de răspundere juridică. Mitrache. Numai legea poate să stabilească care fapte ilicite sunt considerate infracţiuni. care stipulează că întregul proces de tragere la răspundere penală a persoanelor care au încălcat sau au ignorat ordinea de drept trebuie să se desfăşoare numai în limitele şi în cadrul stabilit de legislaţia în vigoare.d. grup (familie. 17 alin. cu condiţia ca aceste sancţiuni penale să se cumuleze din raţiuni diferite şi să aibă funcţii diferite). care sunt condiţiile de aplicare şi de executare a acestor sancţiuni. 14 113 C.DREPT PENAL. pen. 114 C. All Beck Bucureşti 1997 pag 319 C. etnie etc. pen. p.p. All Beck Bucureşti 1997 pag 320 118 Alex Boroi . şi presupune că răspunderea penală se întemeiază numai pe săvârşirea unei infracţiuni. precum şi cauzele care exclud caracterul infracţional al faptei sau cele care exclud răspunderea penală. Bulai „Drept Penal – Partea Generală ” Ed. În practica judiciară şi de asemenea în dreptul procesual penal acest principiu mai este cunoscut sub denumirea de autoritate de lucru judecat . )”116 . Bucureşti. civilă ş. Cristian Mitrache. Partea generală”. A. Bucureşti. răspunderea penală neputând interveni pentru fapta altuia. Filipaş. 2 noul C. umilirea sau degradarea fiinţei umane şi care nu vor leza demnitatea persoanei trase la răspundere penală. Trei.118 Constantin Mitrache. Moartea infractorului deci a subiectului pasiv al răspunderii penale . care intervine în cazul săvârşirii infracţiunii ca şi prevederea pentru destinatarii legii penale a unor exigenţe cărora aceştia li se pot conforma114 . 2 C. ce sancţiuni pot fi aplicate. Bulai. “Instituţii de drept penal”. Principiul umanismului îşi găseşte expresie în condiţiile şi în conţinutul constrângerii juridice. precum răspunderea administrativă. Pe lângă aceasta. Principiul umanismului presupune folosirea acelor instrumente care 115 nu vor duce la înjosirea. adică a unei fapte prevăzute de legea penală.„ după cum nu poate fi colectivă adică pentru fapta unei persoane să răspundă un colectiv.117 Principiul unicităţii răspunderii penale (non bis in idem) implică regula conform căreia pentru o singură infracţiune nu poate exista decât o singură răspundere penală. care sunt organele competente să examineze respectivele încălcări ale ordinii de drept. 2003. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale. C. All Beck Bucureşti 2004 pag 255 116 117 101 . Principiul răspunderii penale personale.a. 15 alin. sau art. Principiul umanismului. PARTEA GENERALĂ O importanţă fundamentală o prezintă principiul legalităţii răspunderii penale. “Drept penal român. 321. Aceasta nu înseamnă însă că pedepsele penale principale nu pot fi însoţite de pedepse complementare sau de o pedeapsă accesorie (desigur. are drept consecinţă stingerea răspunderii penale şi a sancţiunilor ce decurg din aceasta. Ed.

Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale. răspunderea şi pedeapsa nu sunt noţiuni identice şi nu trebuie în nici un caz confundate. 2003. Acest principiu denumit şi principiul personalităţii stabileşte caracterul strict personal al răspunderii. 102 . Răspunderea penală trebuie să intervină prompt în vederea restabilirii ordinii de drept încălcate. Cu toate acestea.Aurel Teodor Moldovan Principiul inevitabilităţii răspunderii penale. Acest principiu presupune că oricine săvârşeşte o infracţiune trebuie să răspundă penal. pen) Fiecare formă de răspundere juridică are anumite caracteristici distinctive. ale cărei urmări au putut fi reparate.119 Principiul individualizării răspunderii penale. În legislaţia penală română au fost prevăzute dispoziţiuni prin care este stabilită prescriptibilitatea pentru aproape toate infracţiunile. Destinatarul acesteia nu poate fi decât persoana fizică care este vinovată de comiterea unei infracţiuni. rezonanţa socială a infracţiunii se stinge treptat iar stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea care aproape a fost uitată. 121 alin. 119 C. În majoritatea cazurilor răspunderea penală îşi găseşte realizarea sau traducerea în practică în stabilirea şi în executarea pedepsei. Cu cât răspunderea penală intervine mai târziu. Persoana care este trasă la răspundere penală poate fi scutită de pedeapsă în baza legii şi în conformitate cu aceasta. Răspunderea penală trebuie să fie diferenţiată în funcţie de gravitatea infracţiunii. Mitrache Drept penal român – Partea Generală Ed. respectiv art 153 alin 2 cod penal viitor. 323. care stabileşte că toate persoanele au aceleaşi drepturi şi că nimeni nu trebuie să beneficieze de tratament privilegiat. care nu pot fi regăsite în celelalte forme. Bucureşti.) nu diminuează importanţa principiului care corespunde şi principiului egalităţii tuturor persoanelor în faţa legii. În aşa fel este exclusă răspunderea colectivă. Principiul inevitabilităţii răspunderii penale este realizat de principiul oficialităţii acţiunii penale în vederea tragerii la răspundere penală a infractorului şi care funcţionează pentru marea majoritate a infracţiunilor . Aceasta este valabil şi pentru răspunderea penală. p. Cristian Mitrache. Un alt semn calificativ care separă răspunderea penală de alte forme de răspundere juridică îl constituie organele chemate să stabilească felurile de răspundere. Înlăturarea răspunderii penale în cazurile prevăzute de lege (amnistia. de persoana infractorului pentru a asigura atât sancţionarea corectă a infractorului cât şi realizarea prevenţiunii generale şi speciale. 5 C.2 actualul cod penal. împăcarea părţilor. Specificul acesteia constă în comportarea ilicita a subiectului. faţă de data săvârşirii infracţiunii cu atât eficienţa ei scade. Casa de editură şi presă „ Şansa ” Bucureşti 1997 pag 263 120 Constantin Mitrache. tot acest principiu interzice discriminările de orice gen în procesul răspunderii penale. cu excepţia infracţiunilor contra păcii şi omenirii în cazul cărora este prevăzută expres imprescriptibilitatea atât a răspunderii penale cât şi a executării pedepsei (art. “Drept penal român. 125 alin. Pe lângă aceasta. comportare care trebuie sa îmbrace numai decât forma infracţiunii. Partea generală”. înlăturate sau şterse prin trecerea timpului nu mai apare ca necesară120 . etc. răspunderea penală este fundamentată pe conceptul de pedeapsă. lipsa plângerii prealabile. şi art.

adică pentru un anume act de comportare. Pot fi trase la răspundere penală numai persoana fizică care a săvârşit. ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE 5. p. Anume atunci se naşte obligaţia statului de a-l descoperi pe cel vinovat prin intermediul organelor de justiţie şi de a asigura realizarea răspunderii penale. Bucureşti. ed. intenţionat sau din imprudenţă. Un alt semn calificativ ce caracterizează răspunderea penală îl constituie nivelul sporit de duritate şi de represivitate al sancţiunilor. În schimb. 1970. precum şi pentru consecinţele generate de aceasta.2. 103 . Răspunderea penală poate să survină numai pentru comiterea unei anumite fapte. lipsa plângerii prealabile. se realizează începând cu momentul intrării în vigoare a sentinţei pronunţate de instanţa de judecată şi este clasată în legătură cu ispăşirea pedepsei de către vinovat după stingerea sau ridicarea antecedentului penal. “Înlocuirea răspunderii penale”.1. ceea ce deja constituie un element component al laturii subiective a infracţiunii. Ştiinţifică. fie că este vorba de o acţiune sau de o inacţiune. precum şi faptul că acestea nu au un caracter specific. Obligaţiunea corelativă a infractorului este de a suporta răspunderea şi privaţiunile prevăzute de aceasta. Fiecare tip de răspundere juridică stabileşte ce formă anume trebuie să îmbrace încălcarea ordinii de drept pentru ca ea să poată surveni. prin voinţa legiuitorului s-a stabilit că în anumite situaţii. prevăzută de legea penală. care este responsabilă şi care într-un şir de cazuri posedă anumite calităţi specifice prevăzute de lege. care este calificată de legislaţia în vigoare drept infracţiune. PARTEA GENERALĂ Răspunderea penală se deosebeşte şi prin organele care au dreptul de a aplica sancţiunile: numai instanţele de judecată. Consideraţii generale Noţiunea de înlocuire a răspunderii penale şi caracterizare. Se precizează. Temeiul atragerii la răspundere constituie un semn distinctiv de o majoră importanţă al răspunderii penale.DREPT PENAL. răspunderea este un fenomen care are limite în timp: ea apare în momentul comiterii infracţiunii. În fine. Prin urmare. răspunderea penală se deosebeşte şi prin calitatea subiecţilor. de asemenea. că poate fi trasă la răspundere penală numai persoana care este vinovată. 5. În cazul răspunderii penale drept temei serveşte fapta concretă care îmbracă forma infracţiunii. împrejurări (amnistie. care a atins vârsta indicată în lege. Legiuitorul a stabilit de asemenea că răspunderea penală începe numai în momentul săvârşirii infracţiunii. 12-13. o faptă socialmente periculoasă. aşa cum este caracterul financiar al sancţiunilor în răspunderea civilă şi cea materială.2. împăcarea părţilor. prescripţie) este posibil ca 121 Ştefan Daneş. Săvârşirea unei infracţiuni are drept consecinţă răspunderea penală a infractorului şi sancţionarea acestuia.

în măsura în care se apreciază că restabilirea ordinii de drept că este mai eficientă prin stabilirea unei alte forme de constrângere juridică121 . Editura All. Partea generală”. 122 C. 90. Bucureşti. 90 C. 104 . Condiţii privitoare la infracţiune.p. numai că consecinţele ei sunt schimbate. art. 5. “Drept penal român. în cazul înlăturării răspunderii penale. Înlocuirea răspunderii penale ca instituţie a dreptului penal este reglementată prin dispoziţiile art. răspunderea penală cu altă formă de răspundere juridică care atrage o sancţiune cu caracter administrativ123 . înlocuirea răspunderii penale este posibilă doar în situaţia infracţiunilor care prezintă un grad de pericol social mai scăzut reliefat de pedeapsa prevăzută de lege. 324. 123 Constantin Mitrache. 217 alin. Înlocuirea răspunderii penale se poate dispune de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. în locul ei se stabileşte o altă formă a răspunderii juridice ce atrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. actual cu privire la infracţiune sunt următoarele: a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoare de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârşit infracţiunile prevăzute în art. În literatura de specialitate se consideră că ordinea de drept penal poate fi realizată nu numai prin aplicarea unei pedepse ori prin luarea de măsuri educative ci şi prin aplicarea unor sancţiuni extrapenale122 .. Înlocuirea răspunderii penale poate fi definită ca fiind instituţia juridică în baza căreia instanţa de judecată înlocuieşte. 2003. art. art. Cristian Mitrache. Bulai. 213. Şt. Daneş. 1. în condiţiile prevăzute de lege. 91 şi art. op. p. În timp ce în cazul înlocuirii răspunderii penale. p. 324. cit. Înlocuirea răspunderii penale nu trebuie confundată cu înlăturarea răspunderii penale. 1. Pen. 98 C. Condiţiile prevăzute de lege. Bucureşti. 90 şi care fac referiri pe de o parte la infracţiune iar pe de altă parte la infractor.actual. 1. art. Partea generală”. 208. 215 alin.Aurel Teodor Moldovan răspunderea penală a infractorului pentru fapta săvârşită să fie înlăturată sau să fie înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice. “Manual de drept penal. Şi într-un caz şi în celălalt avem săvârşirea unei infracţiuni. Reglementarea instituţiei înlocuirii răspunderii penale Condiţii în care se poate dispune înlocuirea răspunderii penale. 1997. ori în cazul unor infracţiuni expres prevăzute de lege. Cadrul juridic al înlocuirii răspunderii penale.2. pen. în sensul că răspunderea penală este înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice.2. 2151 alin. iar instanţa apreciază că sunt suficiente date pentru ca făptuitorului să I se aplice o astfel de măsură. consecinţa săvârşirii infracţiunii este înlăturată. 1997. Potrivit legii.

enumerându-le. Condiţii cu privire la făptuitor. 328. Potrivit art. 38. infracţiunea consumată fiind sancţionată cu o pedeapsă mai mare de un an închisoare. Pentru ca instanţa de judecată să poată aplica înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ. c) paguba pricinuită prin infracţiune a fost integral reparată până la pronunţarea hotărârii.000 lei. După cum se poate desprinde din textul legal. Condamnarea se consideră inexistentă în situaţiile prevăzute de art.p. Conduita bună a făptuitorului anterior comiterii infracţiunii este necesară şi se probează prin lipsa antecedentelor penale şi a sancţiunilor cu caracter administrativ. 2003. Aceste prevederi legale nu se aplică în cazul în care fapta săvârşită a rămas în faza de tentativă. b) fapta. pen. PARTEA GENERALĂ art. “Drept penal român. înlocuirea răspunderii penale se poate dispune doar în cazul infracţiunilor fapt consumat pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de cel mult un an închisoare sau amendă. 249 C. 90 alin. iar paguba pricinuită să nu fie mai mare de 10 lei. d) din atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii rezultă că acesta regretă fapta. nefiind suficientă o simplă declaraţie de regret. prezintă un grad de pericol social redus si nu a produs urmări grave. 2003. nevoile de sănătate. 125 Constantin Mitrache. Paguba ce trebuie reparată poate fi cauzată atât prin infracţiunile prevăzute expres prin dispoziţiile art. Atitudinea făptuitorului trebuie să rezulte din atitudinea acestuia ulterioară săvârşirii faptei de căinţă activă. de 50 lei. 90 delimitează clar că pentru infracţiuni este posibilă înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ. cât şi prin orice altă infracţiune de cel mult un an. 2197 alin. când instanţa dispune înlocuirea 124 Constantin Mitrache. pen. Partea generală”. 91 C. Condiţiile cu privire la infracţiune şi cele cu privire la infractor trebuie îndeplinite cumulativ125 Sancţiunile cu caracter administrativ aplicabile în caz de înlocuire a răspunderii penale. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 500. Cristian Mitrache. “Drept penal român. 1. Bucureşti. În cazul acestor infracţiuni sunt necesare ambele condiţii a fi îndeplinite: să se săvârşească una din aceste infracţiuni. 105 . Sunt suficiente date că făptuitorul poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeapsă. Gradul de pericol social scăzut al faptei se va deduce din împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta ce priveşte deopotrivă pe făptuitor. p. iar în cazul art. conduita sa. 327. La acestea se mai adaugă şi faptul că alin. 1 al art. este necesar ca făptuitorul să nu mai fi fost condamnat anterior ori să I se fi aplicat de două ori sancţiuni cu caracter administrativ. pen. 249. ca şi din împrejurarea că fapta nu a produs urmări grave124 . 1 lit. Cristian Mitrache. Bucureşti..DREPT PENAL. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 100. a C. în conţinutul ei concret si în împrejurările în care a fost săvârsită. Partea generală”. de hrană ale lui ori ale familiei sale.000 lei sau infracţiunea prevăzută în art.

Introducere in dreptul civil. Chiar dacă Mitrache. Beleiu. 130 A. potrivit art. 126 127 106 . RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE 5. 1992.. 90 C. Astfel. Casa de Editură şi presă “Şansa” S.L. 381. Ed. 2 C. 129 Florin Streteanu. Discuţii în doctrină privind răspunderea penală a persoanei juridice Potrivit acestei opinii127 . p. p. Subiectele dreptului civil”. p. se poate face şi în cazul concursului de infracţiuni. Prin urmare. în realitate. persoanele juridice nu au capacitate proprie de a acţiona. dacă pentru fiecare infracţiune aflată în concurs sunt îndeplinite condiţiile de înlocuire a răspunderii penale. 52. Parte general. Madrid..Aurel Teodor Moldovan răspunderii penale aplică una din următoarele sancţiuni cu caracter administrativ: a) mustrarea. p. 1978. Înlocuirea răspunderii penale se poate dispune şi în caz de participaţie numai acei făptuitori fată de care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul titlu – art. ceea ce nu este acceptat. (art.3. p. pen. Se consideră în literatura de specialitate126 că înlocuirea răspunderii penale în condiţiile prevăzute de art. pen. ceea ce nu este suficient pentru realizarea laturii obiective a unei infracţiuni. Dugue. a sancţiona fără distincţie vinovaţii şi nevinovaţii. “Derecho penal. spre exemplu în materia delictelor civile129 . În doctrina s-a arătat că a consacra răspunderea penală a unei persoane juridice înseamnă. c) amenda de la 10 lei la 1000 lei. pe cei care au aprobat şi pe cei care au dezaprobat acţiunea infracţională.1.R. G. 128 Gh. Civitas. pen. ci apare ca o parte a acesteia. dacă pentru fiecare infracţiune sunt îndeplinite condiţiile.3. înlocuirea răspunderii penale poate fi dispusă si în cazul concursului de infracţiuni. 229. “Les exceptions au principe de personalite des peines”. 2002. 98 alin. aşa-zisele lor acţiuni nefiind decât acte comise de persoane fizice şi atribuite entităţilor colective. a angaja răspunderea penală a tuturor indivizilor care o compun. La acestea mai adăugăm şi faptul că se consideră în literatura de specialitate128 că ceea ce scapă din vedere adversarii ideii de răspundere penală a persoanelor juridice este faptul că principiul specialităţii apare ca o regulă de drept civil ce nu vizează decât materia actelor juridice civile. 90 C. Bucureşti. 98 alin.).139. b) mustrarea cu avertisment. Editura ROSETTI. pe cei care nu au votat şi pe cei care au decis comiterea ei130 . “Răspunderea penală a persoanei juridice”. pen. Ideea unei astfel de răspunderi ar conduce la admiterea răspunderii penale pentru altul. 5. 1 C.”. iar actele organelor sunt actele persoanei juridice înseşi pentru că organul nu este ceva distinct de persoana juridică. principiul specialităţii nu are incidenţă in sfera faptelor civile stricto sensu. 328. “Drept civil român. Bucureşti. Radu Chiriţă. Rodriguez Mourullo.

respectiv să aibă un cuantum suficient de ridicat pentru a realiza scopurile de prevenţie specială şi generală. 131 Chr. reducerea cheltuielilor pentru echipamentele de protecţia muncii. 674. Sancţiunea principală care se aplică persoanei juridice se consideră a fi amenda136 tocmai datorită faptului că aceasta se leagă de scopul principal al companiei. cum ar fi spre exemplu faptul că nu poate fi “executată” în sensul clasic al termenului şi nici nu poate fi privată de libertate prin condamnarea la pedeapsa închisorii. iar în caz de organizare a acesteia patrimoniul trece în proprietatea persoanei nouconstituite.DREPT PENAL. G. Cit.. 133 Florin Streteanu. Huss. În schimb135 cea mai mare parte a doctrinei a admis că răspunderea penală a persoanei juridice nu intră în conflict cu caracterul personal al răspunderii penale. Francois. inacceptable culpabilite collective – A propos de l”avant project de loi belge relative a la responsabilite penale des personnes morales. Radu Chirita. Indiferent dacă autorii persoane fizice ai infracţiunii au fost sau nu identificaţi şi declaraţi vinovaţi. p. “Sanctions penales et personnes morales”. În cazul în care în adunarea generală a unei societăţi pe acţiuni se ia o decizie care stă la baza comiterii unei infracţiuni – publicarea unui articol de presă calomnios. este injustă sancţionarea celor care nu au aprobat-o. “Controlling Corporate Criminality: Penal Sanctions and Beyond”. acţiunea penală nu poate fi îndreptată decât împotriva autorilor şi complicelor prezumaţi ai infracţiunii şi numai cei a căror vinovăţie a determinat comiterea infracţiunii pot fi declaraţi responsabili şi condamnaţi132 . 4. “Indispensable responsabilite de l”entreprise. aşa cum am arătat mai sus. 134 L. 63. Radu Chirita. p. pentru simplul motiv că ei sunt membri ai aceleiaşi persoane juridice. şi nici nu se răsfrâng asupra ei într-un mod diferit faţă de alţi membri ai entităţii colective133 . aşa prin urmare sancţiunea aplicată persoanei juridice nu se răsfrânge asupra membrilor. P. 136 J. 87. Potrivit unor autori134 a spune că este sancţionată o persoană juridică înseamnă a recunoaşte că se recurge la o sancţionare colectivă şi că sunt pedepsiţi şi membrii inocenţi doar pentru a asigura certitudinea sancţionării celor vinovaţi. datorită diferenţelor fundamentale care există între cele două categorii de subiecţi. p. Gobert. 107 . Eventualele consecinţe indirecte ale condamnării persoanei juridice nici nu constituie o pedeapsă pentru persoana fizică ce a acţionat. amenda trebuind a fi corect individualizată.De aceea. acela de a obţine un profit. Hennau. desfăşurarea unei activităţi de spălare a banilor – suntem în prezenţa unei răspunderi distincte de cea a agentului care comite fapta în mod nemijlocit. declaraţia de culpabilitate pronunţată împotriva grupului în ansamblu are ca efect atragerea asupra persoanei juridice şi a membrilor nevinovaţi a consecinţelor păgubitoare ale unei condamnări penale nemeritate131 . “La responsabilite penale des personnes morales?”. Cit. 60. verhaegen. J. În ceea ce priveşte sancţionarea persoanei juridice. 135 Florin Streteanu. op. 132 A. p. este foarte clar că sancţiunile aplicabile persoanei juridice nu pot coincide în totalitate cu cele prevăzute pentru persoanele fizice. op. Schamps. Membrii persoanei juridice au doar un drept de folosinţă asupra bunurilor proprietatea persoanei juridice. 565. PARTEA GENERALĂ decizia a fost luată de majoritatea membrilor. p.

spălare de bani. să îşi desfăşoare în siguranţă şi la o scară cât mai largă activităţile ilicite (trafic de bunuri şi de persoane.3. răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. aceasta presupunând la rândul ei încercarea reducerii timpului necesar pentru realizarea scopului prin eludarea legii privind evaziunea fiscală.Instituţiile publice nu răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul domeniului privat.3. impuse de realităţile vieţii economico-sociale contemporane. Nu trebuie uitat că de cele mai multe ori organizaţiile criminale adoptă forme şi structuri specifice industriei şi comerţului. Activitatea persoanelor juridice implică un anumit risc pe care îl impun dezvoltarea tehnologică şi implementarea noilor tehnologii în procesul de producţie. La acestea mai adăugăm şi faptul că într-o economie de piaţă. cu excepţia statului şi a autorităţilor publice.Persoanele juridice. p. Acestea reprezintă doar câteva argumente care au impus şi impun sancţionarea persoanei juridice. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit noii reglementări Condiţiile răspunderii penale a persoanelor juridice . c) închiderea unor op. Necesitatea răspunderii penale a persoanei juridice Consacrarea răspunderii penale a persoanelor juridice îşi găseşte legitimitatea în necesităţi de ordin practic.)137 . Radu Chirita.3.Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi fapte.2. orice persoană juridică cu scop lucrativ încearcă să obţină un profit cât mai mare într-un termen cât mai scurt. ale persoanei juridice pe o durată de 137 Florin Streteanu. etc. b) suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani.. 66-68. . 5. în spatele unei aparenţe de legalitate. Pedepsele aplicabile persoanei juridice Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale şi complementare. fraudele comerciale. rezultatele activităţii industriale şi deşeurile industriale. puncte de lucru 108 .Aurel Teodor Moldovan 5. Pedepsele complementare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice. organizându-se ca persoane juridice şi încercând astfel ca. Cit. Pedeapsa principală este amenda. . risc legat în principal de procesul de producţie. etc.

DREPT PENAL. Noţiune şi cadru Activitatea judiciară (urmărirea penală şi judecarea cauzei) este implicată în cele din urmă. Individualizarea pedepsei penale necesită aprecieri de psihologie judiciară. în actul de individualizare a pedepsei penale. 2003. Scopul instituţiei juridice a individualizării pedepsei penale este prezentat de pedepsirea. 138 139 109 .2. judiciară sau judecătorească şi administrativă139 . precum şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Forme şi modalităţi de individualizare Criterii de clasificare. Constantin Mitrache. minoritate) şi care sunt prevăzute în cadrul reglementărilor instituţiilor respective. Partea generală”. „Manual de drept penal”. în faza de aplicare a pedepsei şi cea în faza de executare a pedepsei. de ştiinţa dreptului penal. e) plasarea sub supraveghere judiciară. 6. Ed. PARTEA GENERALĂ la 3 luni la 3 ani. ASPECTE GENERALE 6. partea generală. ori de atenuare (tentativă. ALL. În doctrina penală se face distincţia între individualizarea ce se realizează în faza de elaborare a legii şi prevederii limitelor pedepselor. intitulat tot Individualizarea pedepselor art. Bucureşti. precum şi de criminologie. Instituţiei individualizării pedepsei îi este consacrat Capitolul V. Bucureşti. a procedurii penale. Bulai.1. p. 1997. intitulat Individualizarea pedepselor. din Titlul III al părţii generale a Codului penal (art.1. reeducarea infractorului.1.89) sau Capitolul V. f) afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare. 348. infracţiunea continuată). Corespunzător acestor faze sunt cunoscute trei forme de individualizare: legală. 72. Mai trebuie menţionat că dispoziţiile privind individualizarea pedepselor sunt deopotrivă aplicabile şi celorlalte sancţiuni de drept penal: măsuri educative şi măsuri de siguranţă138 . “Drept penal român. Cristian Mitrache. 74-106 noul Cod penal. de logică judiciară. d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la 3 ani. recidivă.1. C. CAPITOLUL VI APLICAREA PEDEPSEI 6. La aceste dispoziţii se mai adaugă cele privind individualizarea pedepselor în cazul stărilor de agravare (concursul de infracţiuni. 358. p.

Aurel Teodor Moldovan

Individualizarea legală. Obiectul principal al individualizării legale este reprezentat de necesitatea stabilirii periodice a faptelor, care constituie infracţiuni şi elaborarea fiecărei norme juridice, în limitele principiilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. actual, respectiv art 74 C.Pen.viitor, stabilirea cadrului legal, a dimensiunilor incriminării actelor penale, prin ocrotirea relaţiilor sociale, prin limitarea întinderii pedepselor în funcţie de gradul de pericol social, de importanţa relaţiei sociale afectate, prin raportarea la necesitatea pedepsirii eficiente a infractorilor şi la determinarea fenomenului de prevenire a infracţionalităţii. Dacă pentru instituţia individualizării judiciare, legea a stabilit criteriile în art. 72 C. Pen. actual, respectiv art 74 C.Pen.viitor, individualizarea legală se regăseşte în adoptarea tuturor regulilor din partea generală, cât şi din partea specială a Codului penal, prin care se identifică limitele de aplicare a legii penale (în timp, în spaţiu), se stabilesc trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, se indică felul pedepselor, formele de înlocuire a răspunderii penale, se stabilesc limitele minime şi maxime ale pedepsei pentru fiecare infracţiune. Individualizarea judiciară sau judecătorească a pedepsei o realizează instanţa de judecată şi se concretizează prin aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisă, în funcţie de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete atenuante ori agravante în care s-a săvârşit infracţiunea sau care caracterizează persoana infractorului. Posibilitatea individualizării pedepsei sub cele două forme: individualizarea legală şi individualizarea judiciară corespunde modalităţii de determinare a pedepsei140 , în sensul că prin completarea reciprocă a limitelor oricăror pedepse, pentru toate infracţiunile, nu se va adopta o altă pedeapsă decât cea relativ precizată de textul legal specific infracţiunii. Legea penală reglementează, ca forme de individualizare judiciară: - circumstanţele atenuante şi agravante; - suspendarea condiţionată a executării pedepsei; - munca corecţională. Ulterioarele măsuri de reducere din pedeapsa definitivă a deţinerii şi arestului preventiv, reducerea din pedeapsă ca urmare a beneficierii de adaosuri la norma legală de muncă a condamnatului, liberarea înainte de terminarea pedepsei pentru bună purtare sau ca efect al graţierii individuale reprezintă concepte care formează obiectul individualizării administrative, întrucât nu afectează cuantumul pedepsei aplicată de instanţa de judecată (atribut al individualizării judiciare), ci

140 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 125; 141 C. Bulai, op. cit., p. 352;

110

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

forma de executare a pedepsei definitive (atribut al individualizării administrative). Individualizarea administrativă. Această formă a individualizării pedepselor nu se rezumă doar la regimul de executare, ci priveşte şi durata executării efective a pedepsei care poate fi modificată la propunerea organelor administrative prin acordarea graţierii ori a liberării condiţionate141 . 6.2. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR 6.2.1. Criterii generale de individualizare Noţiune. După cum am menţionat mai sus individualizarea judiciară a pedepsei este individualizarea realizată de instanţa de judecată şi constă în stabilirea şi aplicarea pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită în funcţie de gradul de pericol social concret al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea. Este cert că individualizarea legală şi cea judiciară sunt condiţii necesare activităţii de incriminare sau dezincriminare a faptei infracţionale, de stabilire concretă a executării pedepsei de către infractor, considerând procesul de raportare a unor criterii la pedeapsa aplicată ca reprezentând conţinutul individualizării pedepselor. Criterii generale de individualizare. În stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa de judecată se conduce după criteriile generale şi obligatorii prevăzute în art. 72 c. pen., respectiv art. 74 noul C. pen (Legea nr. 301/ 2004). După cum se poate desprinde din conţinutul celor două articole, instanţa de judecată trebuie să ţină cont de: - dispoziţiile părţii generale a codului penal, această regulă impunânduse în practica judiciară, mai întâi prin limitarea minimelor şi maximelor pedepsei penale, cât şi prin definirea conceptelor juridice care formează conţinutul sancţiunilor penale (forma infracţiunii, calitatea făptuitorului, modalitatea răspunderii penale) şi nu în ultimul rând prin dispoziţiile privind aplicarea în spaţiu şi în timp a legii penale; - dispoziţiile părţii speciale a Codului penal, care fixează limitele minime şi limitele maxime pentru fiecare infracţiune în parte, aceste limite regăsindu-se însă şi în legile speciale care cuprind unele dispoziţii penale, instanţa de judecată având posibilitatea să aplice pedeapsa penală în cadrul acestor limite, dar prin raportarea directă la gradul de pericol social al infracţiunii şi al infractorului; - gradul de pericol social al faptei săvârşite de infractor, ce reiese din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei în funcţie de importanţa valorilor sociale vătămate şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce ş.a.; - persoana infractorului, un alt criteriu de individualizare a pedepsei care se bazează pe starea psihofizică, atributele socioprofesionale, condiţiile de viaţă, atitudinea în societate, în familie, la locul de muncă (antecedentele penale) şi com111

Aurel Teodor Moldovan

portarea după săvârşirea infracţiunii (atitudinea avută după săvârşirea infracţiunii în faţa organelor de urmărire penală etc.) etc.; - împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Aceste împrejurări la care se referă legiuitorul prin dispoziţiile art. 72 C. pen., sunt acele stări, situaţii, împrejurări, date ale realităţii ce nu sunt cuprinse în conţinutul agravant al infracţiunii şi care prin legătura lor accidentală cu fapta săvârşită ori cu făptuitorul influenţează gradul de pericol social al faptei sau de periculozitate al infractorului şi determină o atenuare ori o agravare a pedepsei concrete142 . Sub denumirea de împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală sunt cuprinse atât stările cât şi circumstanţele de atenuare sau agravare ale pedepsei143 . 6.2.2. Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei Noţiuni. În realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situaţiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracţiunii şi care reliefează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei ori de periculozitate a infractorului144 . În cadrul cauzelor de agravare sau de atenuare a pedepsei se face distincţie între stări şi circumstanţe. Stările sunt definite ca fiind acele situaţii, fapte cu semnificaţie în ce priveşte gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate a făptuitorului, reglementate în partea generală a Codului penal ca instituţii distincte, având efecte de atenuare sau de agravare a pedepsei. Spre exemplu, menţionăm câteva stări de agravare: starea de recidivă, concursul de infracţiuni, precum şi câteva stări de atenuare: tentativa şi minoritatea făptuitorului. În ceea ce priveşte circumstanţele, acestea sunt definite ca fiind acele situaţii, calităţi, alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii ce se referă la faptă şi ambianţa ei, ori de la făptuitor şi biografia acestuia145 . O importanţă deosebită o are împărţirea în stări şi circumstanţe pentru că potrivit unei opinii146 consacrată în literatura de specialitate stările de agravare ori de atenuare îşi produc efecte fiecare în parte asupra pedepsei, acţionând succisiv, iar concursul de circumstanţe nu are acelaşi efect, provocând doar o singură atenuare ori agravare, oricâte astfel de circumstanţe ar fi. Cauze generale şi speciale. După întinderea efectelor se disting: - cauzele generale care au influenţă pentru toate infracţiunile şi sunt

C. Bulai, “Manual de drept penal partea generală”Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 364; D. Lucinescu, „Comentariu I” în Codul penal român comentat şi adnotat, vol. I, partea generală, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 432; 144 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 361; 145 V. Dongoroz, în „Explicaţii teoretice ale codului penal român”, p. gen., vol. II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1969, p. 220; 146 C. Bulai, op. cit., p. 353;
142 143

112

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

prevăzute în partea generală a codului penal; pot fi considerate cauze generale atât stările (concursul de infracţiuni, tentativa, minoritatea), cât şi circumstanţele prevăzute în partea generală a codului penal (atenuante – art. 73 C. pen. sau art. 75 noul C. pen şi agravante – art. 75 C. pen. sau art. 77 noul Cod penal); - cauzele speciale care sunt determinate având influenţă numai cu privire la o anumită infracţiune şi sunt prevăzute în partea specială a Codului penal; cu titlu de exemplu amintim drept cauze speciale de agravare: numărul victimelor, calitatea infractorului, iar cauze speciale de atenuare: înlesnirea arestării participanţilor la unele infracţiuni retragerea mărturiei mincinoase, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege ş.a. Circumstanţe legale şi circumstanţe judiciare. După modul de stabilire a circumstanţelor şi după efectul pe care îl au asupra pedepsei ce urmează să fie stabilită de instanţă se disting: - circumstanţele legale, sunt acele circumstanţe arătate de legiuitor şi al căror caracter, agravant sau atenuant este obligatoriu pentru instanţa de judecată; spre exemplu, menţionăm circumstanţele legale atenuante prevăzute de art. 73 C. pen sau de art. 75 noul C. pen. şi circumstanţele agravante legale prevăzute de art. 75 C. pen sau de art. 77 noul Cod penal. - circumstanţele judiciare, sunt acele împrejurări caracterizate de instanţa de judecată ca fiind atenuante sau agravante, apreciind, de asemenea, semnificaţie juridico-penală a acestora în context cu fapta săvârşită şi cu făptuitorul. Instanţa poate deci să reţină sau să nu reţină, în favoarea sau în defavoarea inculpatului , circumstanţele atenuante sau agravante judiciare.147 Circumstanţe reale şi circumstanţe personale. După criteriul legăturii cu fapta sau cu făptuitorul, circumstanţele se împart în: - circumstanţe reale, acele circumstanţe care sunt legate de faptă şi influenţează gradul de pericol social al acestuia; circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai dacă se face dovada că le-au cunoscut, le-au prevăzut şi le-au acceptat, deoarece participaţia se săvârşeşte doar cu intenţie; Circumstanţele reale sunt stări, situaţii, împrejurări , întâmplări care precedă , însoţesc sau succedă săvârşirii faptei. Ele pot fi dintre cele mai diferite : locul unde infracţiunea este pregătită sau săvârşită, mijloacele utilizate la săvârşirea acestuia , timpul când s-a săvârşit, numărul persoanelor care au participat la infracţiune, modul cum s-a comis, dacă executarea a fost întreruptă şi reluată .148 - circumstanţe personale sunt acele circumstanţe care sunt legale de persoane infractorului şi îl caracterizează sub raportul periculozităţii; referindu-se la calităţile, atitudinile, deprinderile, obiceiurile infractorului, circumstanţele personale (subiective) nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi.
C. Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 , pag 366 C. Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 , pag 367 149 C. Mitrache„ Drept penal român –Partea Generală ” Ed. Casa de editură şi presă « Şansa » Bucureşti 1997 , pag 290
147 148

113

Aurel Teodor Moldovan

Distincţia între circumstanţele reale şi personale este importantă în stabilirea pedepsei pentru participanţii la infracţiune fiind stabilită regula prin dispoziţiile art. 28 C.p., potrivit cu care circumstanţele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrânge asupra celorlalţi , în timp ce circumstanţele privitoare la faptă se răsfrânge asupra participanţilor dar numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.149 Circumstanţe cunoscute şi circumstanţe necunoscute. După cum împrejurările erau cunoscute ori necunoscute infractorului, se disting: - circumstanţe cunoscute infractorului; - circumstanţe necunoscute infractorului. Circumstanţe anterioare, concomitente ori subsecvente infracţiunii. În literatura juridică, circumstanţele se mai clasifică după situarea în timp faţă de momentul săvârşirii infracţiunii, distingându-se între: circumstanţe anterioare, concomitente şi subsecvente infracţiunii150 . 6.2.2.1. Circumstanţe atenuante Noţiune. Circumstanţele atenuante sunt definite ca fiind acele stări, împrejurări, întâmplări ori date ale realităţii anterioare, concomitente sau subsecvente săvârşirii unei infracţiuni, ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care relevă un pericol social mai scăzut al faptei ori o periculozitate mai redusă a infractorului151 . Redactarea distinctă a circumstanţelor care constituie circumstanţe atenuante (art. 73 C. pen. sau art. 75 noul Cod penal) şi a celor care pot constitui, circumstanţe atenuante, reflectă deosebirea pe care însuşi legiuitorul o face între acestea; cele prevăzute la art. 73 C. pen. sau art. 75 noul C. pen. fiind circumstanţe atenuante legale, iar cele prevăzute la art. 74 C. pen. sau art. 75 alin 2 noul C. pen. circumstanţe atenuante judiciare. Circumstanţele atenuante legale. Prin dispoziţiile art. 73 C.pen., au fost prevăzute următoarele circumstanţe atenuante legale: - depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate; - săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Depăşirea limitelor legitimei apărări (art. 73 lit. a partea I, sau art. 75 lit. b noul Cod penal). Această circumstanţă atenuantă legală cunoscută în doctrina 150 penală ca „exces scuzabil”înse deosebeşte de excesul adnotat, vol. I, partealegitimei D. Lucinescu, „Comentariu I” Codul penal român comentat şi justificat asimilat generală,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 428; 151 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 220;

114

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

apărări prevăzut la art. 44 alin. 3 C. pen.actual şi care priveşte depăşirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul, datorat tulburării sau temerii în care s-a aflat cel ce face apărarea. Pentru existenţa circumstanţei atenuante se cer îndeplinite condiţiile ca făptuitorul să se fi aflat, la început, în legitimă apărare, să fi depăşit limitele unei apărări legitime, iar această depăşire să nu se întemeieze pe tulburarea sau temerea acestuia152 . Depăşirea limitelor legitimei apărări este o circumstanţă personală care nu se răsfrânge asupra participanţilor153 . Atrăgând răspunderea penală a persoanei care s-a apărat excesiv, va diminua această răspundere (atenuând-o) în cadrul răspunderii penale pentru fapta săvârşită. Depăşirea limitelor stării de necesitate (art. 73 lit. a, partea a II-a., art 75 viitorul cod penal lit c) Condiţiile de existenţă a acestei circumstanţe atenuante legale se desprind din dispoziţiile art. 45 alin. 3 C. pen.actual şi presupun că făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, necesare pentru a salva de la un pericol iminent una din valorile sociale arătate în art. 45 alin. 2 C. pen. şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. În schimb, în situaţia în care făptuitorul în momentul săvârşirii faptei nu şi-a dat seama că prin fapta sa pricinuieşte astfel de urmări atunci fapta este săvârşită în stare de necesitate şi nu are caracter penal154 . Depăşirea limitelor stării de necesitate este o circumstanţă personală. Instanţa trebuie să examineze nu numai condiţiile ei de existenţă , dar şi mărimea disproporţiei dintre gravitatea urmărilor ce s-ar fi putut produce prin neînlăturarea pericolului , mobilul faptei în raport cu valoarea atribuită de făptuitor bunurilor pe care le-a salvat cu sacrificarea altora .155 Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii (art. 73 lit. b teza I C. pen. sau art. 75 lit. a noul Cod penal ). Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii (perturbatio animi) constă în indignare, mânie, emoţie puternică provocată de victimă prin violenţă, atingerea gravă a demnităţii individuale sau printr-o acţiune ilicită gravă. Între actul de provocare din partea persoanei vătămate, starea de tulburare sau emoţie creată infractorului şi săvârşirea infracţiunii ca urmare a acestor condiţii va trebui să existe un raport de corelare, cele două acte (tulburarea din cauza provocării şi actul infracţional) care aparţin agresorului fiind justificate parţial de atitudinea provocatoare a victimei. Asemenea acte de provocare pot fi realizate prin: violenţă fizică (loviri, vătămări) ori violenţă psihică (ameninţare); printr-o atingere gravă a
152 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 365; 153 D. Lucinescu, op. cit., p. 436; 154 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 365; 155 C. Bulai „ Manual de drept peanal – Partea generală” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 pag 371

115

Aurel Teodor Moldovan

demnităţii persoanei ce se poate realiza de exemplu prin insultă; prin alte acţiuni ilicite grave ca de exemplu surprinderea victimei în flagrant delict de adulter (când victima este soţia sau soţul adulterin al făptuitorului ori partenerul acestora). De asemenea, actul de provocare (oricare ar fi conţinutul sau denumirea sa) va trebui să fie îndreptat în mod direct împotriva infractorului, a unor persoane faţă de care acesta manifestă ataşament psihic, moral, sentimental, însă prin modul de concepţie, de executare sau prin urmările sale provoacă o stare puternică de tulburare sau emoţie şi determină pe infractor să răspundă provocării. Provocarea se reţine şi în cazul trecerii unei perioade de timp între actul provocator şi riposta acestuia cu condiţia ca răspunsul la provocare să fie dat ca urmare a tulburării sau emoţiei trăite de infractor în momentul când a luat cunoştinţă de actul provocator. Actul provocator se poate produce şi printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei, dacă această comportare a produs infractorului (provocat) o puternică tulburare sau o emoţie de nestăpânit, în mod normal. Atingerea gravă a demnităţii persoanei necesită producerea unei tensiuni psihice capabilă să determine pe cel provocat să riposte la actul ilicit provocator. Important este ca infracţiunea să se îndrepte împotriva provocatorului, iar dacă din eroare infractorul ripostează împotriva altei persoane pe care o confundă cu provocatorul, va exista de asemenea scuza provocării. Circumstanţele atenuante judiciare. Prin dispoziţiile art. 74 C. pen., respectiv art 75 alin 2 Viitorul Cod penal care prevăd împrejurări pot constitui circumstanţe atenuante, sunt enumerate exemplificativ circumstanţele atenuante judiciare. Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei. Această circumstanţă priveşte aşadar atitudinea şi comportarea corectă a infractorului în familie, societate, la locul de muncă, înainte de săvârşirea infracţiunii. Conduita bună a infractorului priveşte şi lipsa antecedentelor penale156 . Comportamentul individual, este considerat pozitiv sau negativ în funcţie de interesul social, de nevoile publice generale astfel încât prin examinarea şi identificarea elementelor pozitive („prin investigaţii la locul de muncă, domiciliu, precum şi prin consultarea cazierului judiciar”) se poate reţine conduita bună, pozitivă a infractorului existentă înainte de săvârşirea infracţiunii – ca circumstanţă atenuantă şi implicit să determine atenuarea pedepsei157 . Stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită. Conduita infractorului despre care se menţionează în cuprinsul textului legal se referă la faptul că după comiterea faptei, infractorul manifestă căinţă activă pentru fapta comisă, căinţă care se materializează prin repararea pagubei pricinuite, înlăturarea urmărilor infracţiunii şi care reliefează o
Mitrache, op.cit., p. 366; Iancu Tănăsescu, Camil Tănăsescu, Gabriel Tănăsescu, “Drept penal general”, Editua ALLBECK, Bucureşti, 2002, p. 574; 158 I. Grioraş, „Individualizarea pedepsei”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 167;
156 157

116

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

periculozitate mai scăzută a acestuia. De asemenea, se mai poate materializa şi în comportamentul infractorului ulterior comiterii infracţiunii de a da îngrijiri medicale victimei, de restituire a bunurilor sustrase etc. În doctrina penală158 s-a reţinut că o astfel de circumstanţă atenuantă este şi în cazul împiedicării producerii rezultatului dacă până în acest moment s-a realizat conţinutul unei alte infracţiuni. Atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor O astfel de circumstanţă relevă un grad de pericol de periculozitate scăzută al acestuia şi faptul că reeducarea lui se poate realiza şi printr-o pedeapsă mai uşoară. Printre împrejurările reţinute în practica şi doctrina judiciară 159 ca circumstanţe atenuante se află: - starea de beţie involuntară incompletă, produsă prin alcool sau alte substanţe deşi afectează voinţa infractorului nu înlătură caracterul penal al faptei; starea de beţie voluntară completă care a fost acceptată de o persoană pentru efectele sale speciale asupra propriului comportament, va reprezenta o circumstanţă atenuantă sau o circumstanţă agravantă, după caz. Dublul caracter de circumstanţă atenuantă sau circumstanţă agravantă a beţiei voluntare complete este determinată de interpretarea comportamentului infractorului anterior- concomitent-posterior săvârşirii infracţiunii (faptei) sub starea de beţie voluntară completă, ca o condiţie a producerii infracţiunii (beţia voluntară este reţinută ca circumstanţă agravantă în toate infracţiunile de pericol) sau deopotrivă, având statutul de circumstanţă atenuantă, dacă infractorul a produs acţiunea-inacţiunea, în mod normal, fără ca săvârşirea acesteia să fie cauzată sau condiţionată de starea de beţie a infractorului160 . Practica judiciară161 a apreciat, în unele situaţii, faptul că săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană care prezintă o diminuare a facultăţilor mintale va justifica adoptarea circumstanţelor atenuante pentru diminuarea răspunderii penale, întrucât sub aspect intelectiv şi voliţional nu a putut aprecia gravitatea faptei săvârşite la adevărata lor valoare. O examinare a practicii judiciare relevă, că următoarele împrejurări pot reprezenta circumstanţe atenuante: gradul de cultură şi educaţie scăzut, lipsa unei experienţe sociale, vârsta înaintată, starea psiho-fizică creată de comportamentul victimei, mediul psiho-fizic special în care s-a produs infracţiunea162 .
C. Bulai, op.cit., p. 64, I. Tănăsescu, op. cit., p. 339; G. Antoniu şi colab., “Practica judiciară penală, partea generală”, vol. I (1988), Editura Academiei Române, Bucureşti, p. 77; 160 Tănăsescu, op. cit., p. 580; 161 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 155; 162 Dongoroz, op. cit., p. 156; 163 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 367;
159

Efectele circumstanţelor atenuante. Efectele circumstanţelor sunt de-

117

Potrivit noilor dispoziţii ale Codului penal. 75 alin. 77 noul C.Aurel Teodor Moldovan terminate prin dispoziţiile art. p. instanţa va valorifica aceste circumstanţe în cadrul limitelor legale speciale de pedeapsă şi numai în cazuri bine justificate va coborî pedeapsa sub aceste limite (adică sub limita legală). când neaplicarea pedepselor complimentare se poate datora şi altor cauze decât circumstanţele atenuante. a-h noul C. prin mai multe rezultate infracţionale şi prin mai multe forme de vinovăţie a infractorului165 . Reducerea ori schimbarea are loc în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită raportată la minimul special al acesteia. 583. ori o schimbare a pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă163 . op. cit. 76 alin.viitor nu face referiri exprese cu privire la împărţirea circumstanţelor agravante în circumstanţe agravante legale şi circumstanţe agravante judiciare. pen. 6. actual. Cadru. împrejurări. Potrivit dispoziţiilor art.2. împrejurările care pot constitui circumstanţe agravante legale sunt prevăzute limitativ (art. Deosebirea esenţială dintre circumstanţele agravante şi infracţiunea calificată (agravantă) constă în faptul că circumstanţele agravante au un caracter accidental.2. pen.). Tănăsescu.pen. alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii. 76 C. legiuitorul lasă instanţei judecătoreşti facultatea de a reţine ca circumstanţe agravante şi alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav (art. 76 C. pen. 1 lit. potrivit art. nu şi în cazurile în care aplicarea este facultativă. 1 C.. Înlăturarea pedepselor complimentare ca efect al circumstanţelor atenuante se pune numai în legătură cu cazurile în care aplicarea acestora este obligatorie164 . a-f C. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care reflectă un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o periculozitate mai mare a infractorului. 77 alin. 1 lit. atenuare ce poate consta într-o reducere a.2. op.. cit.. sau art. Circumstanţele atenuante au ca efect atenuarea obligatorie a pedepsei. 2 sau art. pe când infracţiunile calificate se caracterizează prin mai multe acţiuniinacţiuni. pen. 75 C. p.). în timp ce în cazul circumstanţelor agravante judiciare. Circumstanţe agravante Noţiune. calităţi. anterioare. 118 .actual respectiv art 76 cod penal viitor şi sunt aceleaşi indiferent dacă sunt legale sau judecătoreşti. Circumstanţele agravante constau în stări situaţii. Basarab. în cazul circumstanţelor atenuante pedeapsa principală se reduce ori se schimbă.pen.pen. Circumstanţele agravante îşi găsesc reglementarea în dispoziţiile art. De regulă. efectele circumstanţelor atenuante au fost reglementate într-un mod nou. în raport cu noile categorii de pedepse. 431. 75 alin. După cum se poate desprinde din conţinutul legal. 164 165 M. art 77 C. pen.

“Drept penal român. pen. constituie circumstanţe agravante. 119 . PARTEA GENERALĂ Circumstanţele agravante legale. pen : Prin “membru de familie” se înţelege soţul sau ruda apropiată. săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună.p. furtul calificat – art. 534/ 1979. răspunderea participanţilor stabilindu-se potrivit dispoziţiilor privitoare la participaţie166 . 269 alin. imprimă acestei fapte un caracter grav deoarece sporeşte îndrăzneala făptuitorilor. prin violenţe asupra membrilor familiei sau prin metode ori mijloace care prezintă pericol public. cu excepţia celor în conţinutul cărora este prevăzută ca element circumstanţial de agravare a infracţiunii (art. 77 noul C.DREPT PENAL.. 1 C. cit. Circumstanţa agravantă a participării mai multor persoane la săvârşirea infracţiunii este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra participanţilor în măsura în care au cunoscut-o fiind necesară dovedirea cunoaşterii ori prevederii de către fiecare participant169 Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime. Potrivit dispoziţiilor art. a noul Cod penal). 1491 C. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”.. Bucureşti. prin cooperarea acestora asigurându-se consumarea infracţiunii. împrejurare care se valorifică o singură dată ca element circumstanţial168 (violarea de domiciliu. 151. următoarele împrejurări: Săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună (art. Bucureşti. 168 T. evadarea – art.) sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. 182 C. 379. J. 2/ 1980. sau art. II. pen. 11 C. Bulai. 176 alin.. pen). Participarea mai multor persoane la săvârşirea unei infracţiuni nu este considerată în general ca o circumstanţă agravantă. Cristian Mitrache. 2. În schimb. 369. dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuirorul. p.art. pen. 166 V. Săvârşirea infracţiunii prin violenţe asupra membrilor familiei. a. c C. vol. Cristian Mitrache. scade rezistenţa victimei în apărarea valorilor sociale etc167 . Partea generală”.art. p. 171 Membru al familiei art. 209 lit. 1 lit. Bucureşti. op. 2003. Editura Academiei Române. 185 noul cod penal. p. Agravanta generală este aplicabilă în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă (art. 75 alin. Partea generală”. pen. 170 Constantin Mitrache. 370. Această circumstanţă este prevăzută şi ca element circumstanţial al omorului deosebit de grav (art. pen. 192 ain. 2. “Drept penal român. o sălbăticie în comiterea infracţiunii.a C. urmărind provocarea de suferinţe mari victimei în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă170 . 1 lit. 167 Constantin Mitrache. 2). ştergerea urmelor infracţiunii. Această circumstanţă agravantă nu se aplică dacă în conţinutul agravant al infracţiunii intră ca element circumstanţial. sau ale art. 169 C. nr. Dongoroz şi colab. art. 2003. Constanţa. p. 61. mai ales când numărul lor este mai mare. violul – art. Agravanta se aplică oricărei infracţiuni de violenţă săvârşite asupra unui membru al familiei171 . 197 alin. d. p. 180 alin. RRD nr. 1 şi 21 . participarea mai multor persoane ca autori la săvârşirea unei infracţiuni. 75 alin 1 lit. Săvârşirea faptei prin metode ori mijloace care prezintă pericol public. 77 alin. 181 alin. 2003.) sau al omorului calificat. Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime presupun o ferocitate din partea infractorului.

dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor (art. Bucureşti. sau art. Săvârşirea infracţiunii din motive josnice În doctrina penală. 77 alin. Bucureşti. 11/1969 .Aurel Teodor Moldovan Aceste metode sau mijloace pot fi: incendiul care creează pericol public. Această periculozitate este cu atât mai evidentă. pen. Dongoroz şi colab. care se poate converti ca şi premeditarea în circumstanţă reală. Această împrejurare nu mai este menţionată în noul Cod penal.. Această circumstanţă este personală şi nu se răsfrânge asupra participanţilor.174 Şi această agravantă este reală. corosive sau toxice generale. 1 lit. înlătură această agravantă. Săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia 172 V. deoarece infracţiunea se realizează printr-o activitate posterioară aceleia ce constituie infracţiunea ce provine bunul ce formează obiectul tăinuirii . 120 . Această circumstanţă este reală şi se răsfrânge asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia au cunoscut-o sau au prevăzut-o. 174 Trib . în toate cazurile punându-se în pericol viaţa sau integritatea corporală ori sănătatea unui număr indeterminat de persoane172 .1 lit. II. nr.. II. Această circumstanţă agravantă este personală. 156. pag 165 175 V. 222. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”.I pen . „motivele josnice” sunt acele porniri interioare contrare moralei ca: răzbunarea. Dongoroz şi colab. 1 C. răsfrângându-se asupra tuturor participanţilor majori care au cunoscut împrejurarea că la săvârşirea infracţiunii participă şi un minor. Editura Academiei Române. indiferent de mijloacele folosite pentru răspândirea lor (bombe. 75 alin.. 964/1969 în Revista română de drept nr. pe care îl credea major. 2003.. Această stare de beţie preordinată sau premeditată reflectă o periculozitate mai mare a făptuitorului care se pregăteşte pentru săvârşirea infracţiunii provocându-si această stare pentru a avea mai mult curaj în săvârşirea faptei ori pentru a o invoca în instanţă ca împrejurare atenuantă. având efectele unei astfel de circumstanţe175 . c noul Cod penal).). vol. exploziile sau substanţele chimice sub forma de lichide sau gaze asfixiante sau inflamabile. vol. 176 Dongoroz. c C. Bucureşti . p. cit. 173 Dongoroz. 152. Săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei (art. cu cât influenţa pe care o pot avea persoanele în vârstă asupra celor nevârstnici este mai mare. aparate de explodare. setea de îmbogăţire pe căi ilicite etc. pen. dispozitive de pulverizare. 153. etc. 2003. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. op. dec. Reţinerea acestei circumstanţe este determinată de cunoaşterea de către major a situaţiei că la comiterea infracţiunii cooperează cu un minor. Săvârşirea infracţiunii de către un major. de unde uşurinţa cu care aceştia sunt antrenaţi pe calea infracţiunii173 . Editura Academiei Române. p. Coruperea minorilor şi antrenarea lor la săvârşirea de infracţiuni dovedeşte periculozitatea socială sporită a infractorului major. dărâmarea unei clădiri sau deteriorarea unei instalaţii etc. Această circumstanţă agravantă nu este aplicabilă infractorului major care a săvârşit infracţiunea de tăinuire primind spre valorificare bunuri provenind din furtul comis de infractori minori. 75 alin. Eroarea cu privire la vârsta minorului. p. p. s.).

Bucureşti. p.DREPT PENAL. “Drept penal român. 373. 382. 2003.3.2. Spre deosebire de circumstanţele agravante legale care erau prezentate exemplificativ. 78 C. 2003. în mod neîndoielnic şi într-o măsură deosebită. Dongoroz şi colab. p. La acestea mai adăugăm şi săvârşirea infracţiunii asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra sau de a-si exprima voinţa. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. săvârşirea infracţiunii pentru a înlesni sau ascunde comiterea altei infracţiuni (lit. Ele vor putea fi proprii fiecărui caz concret dat. 78 noul Cod penal s-a consacrat principiul agravării facultative a pedepsei în cazul constatării circumstanţelor agravante atât legale cât şi judecătoreşti. iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumătate din maximul special. f). II. arestare sau executarea pedepsei (lit. Cristian Mitrache. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii. prevede că: “În cazul în care există circumstanţe agravante. 78 alin. 160.. şi ale art. un caracter grav. vol. h). 179 V. 1 C. PARTEA GENERALĂ prilejuită de o calamitate Prin „situaţia prilejuită de calamitate” se înţelege starea de tulburare socială specială pe care o creează existenţa efectivă sau ameninţarea ivirii unei calamităţi (inundaţie. Efectele circumstanţelor agravante. prevederi introduse prin noua reglementare. se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. imprimă faptei un caracter grav177 . Dacă maximul special este neîndestulător. care nu poate depăşi o treime din acest maxim. pen. Periculozitatea infractorului este mai mare pentru că profită de starea de tulburare produsă de calamitate. În doctrina penală178 sunt considerate ca fiind circumstanţe agravante judiciare: împrejurarea că infractorul se găsea în stare de beţie în momentul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă ori împrejurarea că în timpul efectuării serviciului de pază infractorul sustrage bunuri ori comite o tâlhărie. incendiu puternic. Partea generală”. Bucureşti. Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare a pedepsei 177 Constantin Mitrache. cele judiciare sunt constatate de instanţa judecătorească care are facultatea să aprecieze că unele împrejurări anterioare. Editura Academiei Române. Circumstanţele agravante judiciare. instanţa având deplina libertate de a reţine circumstanţă agravantă orice împrejurare care. asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani ori asupra unui membru de familie( lit. în acel caz. g). pen.” (conform noului cod penal se poate adăuga un spor de până la 2 ani) 6. p. surpare de teren)176 . săvârşirea infracţiunii pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la urmărire. 178 C. Art. în cazul închisorii se poate adaugă un spor până la 5 ani. Bulai. Prin dispoziţiile art. 121 . imprimă faptei.

Dacă în art. Lucinescu. 182 D. Pe lângă circumstanţele agravante şi atenuante. p. în caz de concurs între efectele circumstanţelor agravante şi atenuante. Precizarea este necesară deoarece ca efect al circumstanţelor atenuante reducerea pedepsei sub minimul special este obligatorie. reglementări cuprinse în dispoziţiile art. op.. Bucureşti. pen. Circumstanţe agravante şi atenuante. 80 alin. Când într-o cauză sunt aplicabile succesiv cauze de agravare şi cauze de atenuare. 2 C. se prevede ordinea în care li se dă eficienţă cauzelor de agravare şi de atenuare când acestea sunt concurente în aceiaşi cauză şi anume mai întâi circumstanţelor de agravare. dacă este incidentă în cauza respectivă. pune în evidenţă faptul că individualizarea pedepsei se realizează mai întâi în funcţie de gradul de pericol social concret al faptei şi de periculozitate a făptuitorului în funcţie de circumstanţele legate de faptă şi de făptuitor şi numai după aceea se dă eficienţă stării de recidivă.1 C. pen... există anumite stări de agravare care pot intra în concurs cu cele dintâi. C. Bulai. „Comentariu.. pluralitate intermediară. pe care le-a constatat şi reţinut în cauza respectivă182 . gardul de pericol social al faptei180 . atunci când acestea vin în concurs. 173. apoi circumstanţelor de atenuare şi după care stării de recidivă. dar care desigur influenţează. Potrivit art. instanţa nu trebuie să fixeze câte o pedeapsă concretă ca efect al fiecărei stări.Aurel Teodor Moldovan Noţiuni şi caracterizare. Constantin Mitrache. ci să stabilească o pedeapsă care să reflecte luarea în considerare atât a stărilor şi circumstanţelor agravante cât şi a celor atenuante. luată în considerare succesiv. prin intermediul infractorului. 2003. cit. lăsând la aprecierea instanţei stabilirea duratei sau cuantumului pedepsei în cadrul limitelor speciale prevăzute de lege. În acest sens. 80 alin. p. “Drept penal român. 374. iar o astfel de soluţie anihila efectele circumstanţelor agravante181 . 80 C. coborârea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie. pen. Cristian Mitrache. Ordinea de aplicare a circumstanţelor stabilită prin dispoziţiile art. 180 181 122 . împrejurarea independentă de fapta care se judecă. Partea generală”. 80 alin. Limitele agravării pedepsei. pen sau ale art. Codul penal în vigoare sau noul Cod penal conţine reglementări privind modul în care trebuie aplicate diferitele cauze modificatoare ale pedepsei. cit.”. 79 noul Cod penal. situaţie care de asemenea trebuie să-şi găsească reglementare sub raportul ordinii de aplicare şi al efectului ce trebuie să li se dea la stabilirea pedepsei concrete179 . op. infracţiunea continuată). p. Coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie în caz de concurs între circumstanţele atenuante şi stările de agravare (concursul de infracţiuni. 1 C. 465.

113. Drept Penal 1939. Al.183 Săvârşirea infracţiunii poate parcurge mai multe momente sau faze în drumul ei spre producerea rezultatului socialmente periculos.113 188 C-tin Mitrache op. pag.II. caracteristică infracţiunilor intenţionate. All. pag.182. subiective. Această fază poate cuprinde şi o latură externă denumită manifestarea hotărârii infracţionale sau faza oratorie187 . parcurge anumite etape. 187 Ghe. Drept Penal 1939.184 Doctrina penală este unanimă în a distinge două perioade în care se desfăşoară activitatea infracţională : perioada internă şi perioada externă. persoana fizică întâi concepe activitatea infracţională. moment în care făptuitorul meditează asupra ideii concepute. Nistoreanu. iar apoi pune în aplicare pentru a obţine urmările. Dongoroz. pag. determinată de un anumit mobil. V. Nistoreanu. 3) Decizia finală de a săvârşi infracţiunea. Pag. Drept penal. Luarea hotărârii de a săvârşi o infracţiune nu este incriminată deoarece simpla rezoluţie infracţională nu reprezintă o manifestare în sfera relaţiilor sociale de aceea nu este incriminată. 1997. 131. Pag. Boroi op.1.186 Această decizie reprezintă momentul final al perioadei interne. Fundaţiei Chemarea. Cit. Activitatea infracţională. În mod normal hotărârea infracţională şi comunicarea ei nu atrag răspunderea penală nici a celui M. pag.388 185 C-tin Mitrache op.Zolyneak.181.Bulai. C. V.256. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL VII FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII 7.185 a) În perioada internă putem distinge trei momente: 1) Naşterea ideii infracţionale. Manual de Drept Penal. Cit. pag. Este momentul iniţial al infracţiunii în care infractorul concepe ideea de a săvârşi o infracţiune.cit. b) Perioada externă se materializează prin acţiunile fizice ale făptuitorului. Partea Generală.cit. cântărind motivele pro şi contra ideii de a săvârşi o infracţiune. Aceasta se desfăşoară în timp şi spaţiu din momentul naşterii ideii infracţionale şi până la producerea rezultatului. Ed. 186 Ghe. Dongoroz. fiecare dintre ele caracterizându-se printr-un anumit grad de înfăptuire a hotărârii infracţionale. momentul ce finalizează procesul intern. ASPECTE GENERALE Fazele de desfăşurare ale infracţiunii Infracţiunea este întotdeauna o manifestare a omului în sfera relaţiilor sociale.DREPT PENAL. Bucureşti. pag. Boroi op.cit. pag. Ed. Partea generală vol. 183 184 123 . C-tin Mitrache op.181. În mod obişnuit. Al. Decizia poate fi aceea dea a săvârşi infracţiunea sau de renunţa la ideea infracţională. Iaşi 1993. 2) Deliberarea.266.

viitor) sau poate îmbrăca o formă a pluralităţii de infractori (ex: complot – art.Fapta consumată.actual. 124 . În această fază se trece la înfăptuirea acţiunii ilicite care are ca şi consecinţă producerea rezultatului socialmente periculos. Acest rezultat poate fi consecinţa directă şi imediată a acţiunii sau poate fi o consecinţă agravată în timp. C.Actele preparatorii. să se întrerupă o activitate sau să fie dusă până la capăt.cit. informaţii cu privire la timpul. 3) Faza urmărilor se caracterizează prin producerea rezultatului socialmente periculos incriminat de lege. Actele preparatorii 189 190 C. Dacă rezultatul periculos se produce se trece la faza urmărilor. . materiale. pag. modul executării infracţiunii. se poate confecţiona un şperaclu.Fapta epuizată. se poate adapta un instrument cu o altă destinaţie iniţială decât instrument cu care se săvârşeşte o infracţiune. astfel se poate procura o armă. Pot fi acte preparatorii. Drept Penal 1939. art 206 C. Aceste mijloace pot fi de natură materială sau de natură intelectuală. Pag.188 Perioada externă este delimitată de actele şi activităţile persoanei efectuate în vederea pregătirii şi realizării activităţii infracţionale şi obţinerea rezultatului periculos şi eventual dezvoltarea efectelor acestui rezultat.1. În cazul în care acţiunea este întreruptă sau rezultatul socialmente periculos nu se produce în ciuda faptului că acţiunea este dusă la îndeplinire. Literatura opinează însă că dacă hotărârea infracţională s-a comunicat în scopul de a atrage şi pe alţii la săvârşirea infracţiunii.p. Şi în această perioadă putem delimita trei faze: 1) Faza actelor preparatorii se caracterizează prin activitatea fizică a infractorului care îşi pregăteşte în acest moment terenul pentru faza executării. C. . actele prin care se iau măsuri în vederea îngreunării descoperirii infracţiunii sau infractorului (amenajarea unei ascunzători) 2) Faza actelor de executare. Această fază a urmărilor cuprinde atât urmările imediate ale acţiunii cât şi consecinţele ulterioare ale acesteia. Formele infracţiunii intenţionate după fazele de desfăşurare În doctrina penală prin formele infracţiunii se înţeleg formele pe care aceasta le poate avea în funcţie de fazele de desfăşurare ale activităţii infracţionale.1. .132. nu este reglementat în noua reglementare). locul.Aurel Teodor Moldovan care a comunicat hotărârea infracţională. Este posibil ca în această fază să se execute un act sau mai multe acte.165. ori de a ajunge la cunoştinţa viitoarei victime. În această fază făptuitorul îşi procură mijloace. se poate confecţiona o armă. 7.167. Dongoroz. V.p. actual.189 Formele infracţiunii intenţionate recunoscute de legislaţie şi doctrină sunt: . date. aceasta poate constitui prin ea însăşi o infracţiune (ameninţarea – art.op.193.Tentativa.p.Bulai. aceasta rămâne ultima fază a faptei. nici a celui căruia i-a comunicat-o.

Acestea pot fi procurarea de instrumente. pag.cit. Forma intenţiei este aceea al intenţiei directe. Boroi op. PARTEA GENERALĂ Reprezintă prima fază a activităţii infracţionale. aşa cum am arătat. neechivocă.193 Actele de pregătire pot fi acte de pregătire materială şi acte de pregătire morală. adaptarea de instrumente sau mijloace pentru pregătirea infracţiunii. c) Activitatea efectuată să nu facă parte din conţinutul elementului material al laturii obiective a infracţiunii.350. b) Activitatea de pregătire să se efectueze cu intenţie. constau în pregătirea materială pentru săvârşirea infracţiunii. fapte ce pot fi puse în slujba îndeplinirii unui scop licit. El trebuie să reprezinte o acţiune efectuată în vederea creării condiţiilor pentru săvârşirea infracţiunii. Vol.cit.DREPT PENAL. să nu constituie un început de executare al infracţiunii. pag. Cit.116. Literatura defineşte actele preparatorii ca fiind acele acte care constau în procurarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor de săvârşire a infracţiunii ori în crearea condiţiilor favorabile în vederea comiterii acesteia. Nistoreanu. anterior trecerii la săvârşirea propriu-zisă a infracţiunii.190 Din această definiţie reiese că actele preparatorii pot fi: .184. a unei substanţe otrăvitoare.165. modificarea. . Cit. Infractorul urmărind şi acceptând producerea rezultatului. adaptarea unui instrument care avea o destinaţie diferită de cea pe care i-o conferă infractorul în momentul săvârşirii infracţiunii (ex: modificarea unor chei în vederea pătrunderii într-o incintă pentru a sustrage diverse bunuri). de mijloace. O altă parte a doctrinei separă condiţia ca actele preparatorii să aibă un caracter neechivoc de condiţia ca actul preparator să se concretizeze într-o activitate obiectivă de creare a condiţiilor pentru săvârşirea infracţiunilor.274.cit. momentul în care. făptuitorul îşi pregăteşte terenul pentru aceasta. adică sub aspectul raportului de cauzalitate el trebuie să favorizeze acţiunea ilicită. pag. M.culegerea de informaţii. Ghe.II pag.191 Doctrina penală şi practica judiciară au arătat că trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: 192 a) Actul de pregătire trebuie să aibă o existenţă obiectivă.I. 195 Matei Basarab op.Zolyneak op. de date privind locul şi timpul infracţiunii ori despre victimă ( ex: în vederea pătrunderii într-o incintă infractorul se informează cu privire la momentul schimbării paznicilor acestei incinte).op. 194 C. pag. Al. vol. 191 192 125 . Actele de pregătire materială.confecţionarea. În condiţiile în care există astfel de act trebuie să se aprecieze în concret că persoana le-a procurat în vederea săvârşirii faptei ilicite).Bulai. 193 C-tin Mitrache op.acte care constau în procurarea mijloacelor (ex: procurarea pe cale licită sau ilicită a unei arme pentru săvârşirea de infracţiuni) . Astfel actul material trebuie să fie neechivoc (ex: pot exista acte preparatorii cu caracter echivoc cum ar fi procurarea unui cuţit. Această condiţie este strâns legată de prima şi se interpretează împreună cu aceasta.

arăta că se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor sau instrumentelor precum şi I. C.184. date cu privire la victimă. Putem constata că în mod excepţional legea penală a prevăzut că în cazul infracţiunilor grave se impune incriminarea actelor premergătoare.cit. atragerea de complici. A doua teză susţine neincriminarea actelor preparatorii.201 Actele preparatorii sunt asimilate tentativei în cazuri expres prevăzute de lege. bulgar. Iliescu – Problema incriminării şi sancţionarea actelor preparatorii.cit.173 alin. N.200 În dreptul penal român actual s-a ales teza neincriminării actelor preparatorii.17. actele preparatorii nu sunt posibile.199. C-tin Mitrache op. 200 N.195 Regimul actelor preparatorii Există mai multe concepţii în literatura de specialitate cu privire la actele preparatorii. 1960. ele sunt inserate în antecedenţa cauzală a infracţiunii. Cit.485 201 Ghe. Al.pag. iar în alte ţări actele preparatorii sunt incriminate nelimitat pentru toate infracţiunile unde acestea sunt posibile (C. lipsa de pericol social evident. informaţii cu privire la locul şi timpul în care urmează să se săvârşească infracţiunea. Spre exemplu sunt incriminate actele pregătitoare în art. Incriminarea actelor pregătitoare prin asimilare cu tentativa nu înseamnă că acestea îşi pierd individualitatea faţă de actele de executare.p. Bucureşti.185. Nistoreanu. În susţinerea acestei teze s-au adus argumente ca: echivocitatea marii majorităţi a actelor de pregătire. pag.7). pag. ceh. Academiei. Prima teză susţine necesitatea incriminării actelor preparatorii ca fază de desfăşurare a activităţii infracţionale. pag. art.p. situarea acestora în afara elementului material. pag. Oancea.cit. 202 C-tin Mitrache op. S-a susţinut că neincriminarea actelor de pregătire ar putea fi interpretată de infractori ca o încurajare la pregătirea cu răbdare şi perseverenţă a infracţiunii. ci asimilate tentativei sau ca infracţiuni de sine stătătoare ori ca acte de complicitate anterioară când sunt săvârşite de alte persoane.196 În motivarea tezei se arată că se creează condiţii favorabile pentru comiterea infracţiunii.cit.cit.Aurel Teodor Moldovan Actele de pregătire morală constau în culegerea de date.185.197 În unele Coduri Penale ale altor ţări. Boroi op.2 C. actele preparatorii sunt incriminate limitat numai la anumite infracţiuni198 . precum şi alte infracţiuni cum ar fi insulta. bulgar. Ed. Este de menţionat că la unele infracţiuni cum ar fi infracţiunile prin omisiune.11 C. calomnia. Iliescu op. situarea în timp departe de rezultatul socialmente periculos. studii juridice. op. pag. 198 Art. 199 C-tin Mitrache op. pag. art.p.194 În literatură actele de pregătire morală mai sunt denumite şi acte de natură intelectuală. 196 197 126 .485.199 S-a susţinut că în susţinerea acestei teze că neincriminarea actelor de pregătire înseamnă o încurajare pentru cel care s-a pregătit să săvârşească o infracţiune de a renunţa cât nu este prea târziu. însă.119.pen. nu de sine stătător.

Actele preparatorii sunt incriminate şi ca infracţiuni de sine stătătoare atunci când prin caracterul lor univoc. obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află. executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul. executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul. Actele de pregătire săvârşite de altă persoană decât autorul prin procurarea de mijloace.2. De aici deducem că: în primul rând tentativa se situează între actele de pregătire ale infracţiunii şi rezultatul socialmente periculos al acesteia. 285 al C.DREPT PENAL. ele au un grad de periculozitate evident. Neproducerea rezultatului se poate datora întreruperii executării fie datorită faptului că în ciuda consumării actului de executare au existat condiţii externe făptuitorului care au împiedicat producerea rezultatului. prevăzut de lege. Tentativa va fi catalogată ca şi formă a infracţiunii deoarece în acest caz rezultatul nu se va produce. (3) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea. 314 C. Tentativa Tentativa este definită de actualul Cod penal la art. ori datorită împrejurării că în timpul în care s-au săvârşit actele de executare. iar de viitorul Cod penal la art. 20.p. de a săvârşi infracţiunea. Art 20 Conţinutul tentativei (1) Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea. executare care a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul. 127 . 32. (2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea. (2) Există tentativă şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită insuficienţii sau defectuozităţii mijloacelor folosite. PARTEA GENERALĂ luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor de trădare.202 (ex: art. etc.p. art.viitor). Acestea arată că tentativa este punerea în executare a hotărârii Codul penal actual Noul cod penal Art.actual. 7. 32 Tentativa (1) Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea.1. de instrumente poare constitui acte de complicitate anterioară sancţionate atât de actualul Cod cât şi de noul Cod penal.

128 .. În condiţiile în care un grup de tineri a trecut prin preajmă. Intenţia de a săvârşi poate fi intenţie directă sau indirectă.actual (art 201 Cod. Întreruperea executării şi neproducerea 203 204 T.332. c) Cea de-a treia condiţie a tentativei priveşte întreruperea acţiunii de săvârşire a faptei sau neproducerea rezultatului. Dacă începerea executării faptei este momentul iniţial al tentativei. A fost refuzat de aceştia şi de furie a aruncat cu piatra înspre grupul de tineri rănindu-l pe unul dintre aceştia la cap.185 alin. Tribunalul Constanţa. pag.4 C. d.174 (art 188 Viitorul cod penal) la încadrarea prevăzută de art. sau din cauze externe de persoana infractorului.s.p. din punct de vedere subiectiv în cazul unei hotărâri infracţionale. Condiţiile de sancţionare a tentativei aşa cum reies din definiţia dată de Codul penal sunt următoarele: a) Să existe intenţia de a săvârşi infracţiunea pentru că tentativa constă în punerea în executare a hotărârii. atunci întreruperea executării faptei sau neproducerea rezultatului reprezintă momentul final al tentativei. Fiind respins de persoanele de ordine.10/1992. având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului – acesta era foarte tânăr. examinând cazul. Nr.p. 20-21 (respectiv art 32-33 Viitorul cod penal) raportat la art. nu este susceptibilă de tentativă. (ex: fapta inculpatului care fiind în stare de ebrietate a vrut să intre într-o discotecă fără să achite taxa de intrare. fiind exclusă în cazul culpei cu prevedere sau praeterintenţie. 172 (art 411 Viitorul cod penal) Cod penal actual203 . el a intrat în altercaţie cu acestea.2.Aurel Teodor Moldovan După cum se poate observa dispoziţiile alin 2 din actuala reglementare au fos înlăturate considerându-se nerelevante. În aceste condiţii prima instanţă l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de tentativă de omor.J.204 b) A doua condiţie a tentativei este începerea executării hotărârii infracţionale.754/1977. Prin aceasta se înţelege efectuarea unui act sau a actelor ce constituie elementul material al laturii obiective. inculpatul a solicitat ajutorul acestora pentru a-i bate pe oamenii de ordine. Dreptul nr. Totodată infracţiunea de provocare ilegală a avortului prin care s-a cauzat moartea femeii însărcinate art. Tentativa nu se poate împlini. s. Tânărul rănit a avut nevoie de îngrijiri medicale într 50 şi 55 de zile. Iată de ce nu se poate vorbi de tentativă în cazul infracţiunilor comise din culpă sau cu praeterintenţie. Prin începerea acţiunilor ce constituie elementul material al infracţiunii este declanşat procesul de realizare a urmării imediate şi de producere a rezultatului socialmente periculos (ex: se consideră că s-a pus în executare hotărârea de a comite o infracţiune de tâlhărie în cazul în care s-au aplicat lovituri victimei în scopul luării unui bun din posesia acesteia).săvârşindu-se cu praeterintenţie. chiar împins de cel căruia-i ceruse ajutorul – că inculpatul nu a acţionat cu voinţă directă sau indirectă şi a schimbat încadrarea juridică din art.penal viitor). deci.d. 60/1992. a reţinut. R. Suntem în situaţia în care rezultatul nu se produce sau din cauza întreruperii acţiunii. enervat că fusese respins şi bătut de oamenii de ordine din discotecă şi apoi refuzat de grupul de tineri.96 T.S. pag. încercând să le lovească cu o piatră.Constanţa. care nu se constituie în conştiinţa făptuitorului ca o reprezentare a rezultatului periculos şi o acceptare a urmărilor imediate ale infracţiunii.

.R. elementul material al laturii obiective nu poate fi decât o acţiune. pag 192 207 O. R. la trădare prin transmitere de secrete să fie cetăţean român sau fără cetăţenie cu domiciliul în ţara noastră 206 Latura obiectivă are aceleaşi componente ca şi în cazul infracţiunii consumate.. Pascu .. tentativa crează o stare de pericol cu privire la acele relaţii. Partea specială. omorul rămânând în fază de tentativă.207 Urmarea imediată diferă la tentativă faţă de infracţiunea consumată. Pag 142 211 „Tentativa de omor se poate comite şi cu intenţie indirectă. Tentativa poate fi comisă şi în participaţie.” – T. op cit .58. Zolyneak . I.J.n. 208 C. în sensul că dacă la infracţiunea consumată rezultatul este bine delimitat. pag. el trebuind să îndeplinească aceleaşi condiţii generale de existenţă a infracţiunii. PARTEA GENERALĂ rezultatului chiar dacă executarea a fost integral realizată sunt datorate unor împrejurări independente de voinţa făptuitorului. A Boroi . iar cealaltă numai parţial.1. 2958/1970. Anumite particularităţi poate prezenta tentativa în cazul infracţiunilor complexe în conţinutul cărora intră ca element sau ca circumstanţă agravantă care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. pe când la tentativă. s. În funcţie de infracţiunea la care s-a început executarea. 205 206 129 . obiectul juridic este acelaşi cu obiectul faptei consumate. ori ţin de voinţa acestuia. 128. Elementul material al laturii obiective la infracţiunea consumată poate consta dintr-o acţiune sau dintr-o inacţiune. Cit.” 1998.3/1998 pag.L.S. întreaga complexitate faptică va trebui apreciată ca tentativă la acea infracţiune şi nu ca faptă consumată.p. Chiar dacă una dintre faptele incluse în conţinutul infracţiunii complexe se realizează integral.Zolyneak op. la tentativă M. subiectul activ al tentativei. în Dreptul nr. subiectul activ trebuie să fie funcţionar cu atribuţii de gestionare. tentativa poate să se caracterizeze şi prin existenţa unui obiect material asupra căruia se îndreaptă activitatea făptuitorului. Pag. Astfel şi în cazul tentativei la delapidare. Dobrinoiu . Vor fi deci afectate aceleaşi relaţii sociale ca şi în cazul săvârşiri infracţiunii consumate. 210 V.285 V. s. în condiţiile în care.Tudorel. p. Drept Penal. d. deşi lovitura putea produce moartea. infracţiunea consumată vatămă efectiv relaţiile sociale prevăzute de lege. pag. Ghe Nistoreanu. . d. Cit. Împrejurarea că victima nu a decedat.p. Tentativa la infracţiune va avea aceleaşi trăsături ca şi infracţiunea. .306. inculpatul a avut reprezentarea consecinţelor actului său – fractura oaselor capului. 209 M. cit. V. op . nu are nici o influenţă asupra calificării juridice al faptei din punctul de vedere al formei de vinovăţie. Casa de Editură şi Presă „Şansa S. Din acest punct de vedere gradul de pericol social este diminuat faţă de cel al faptei consumate.DREPT PENAL. În cazul tentativei.143.. ca şi al faptei consumate. În cazul în care pentru săvârşirea unei anumite fapte legea prevede o calitate specială. Lazăr . Loghin.S. Însă. Dongoroz op. trebuie să întrunească acea condiţie în lipsa căreia activitatea îndeplinită poate fi apreciată ca tentativă la o altă infracţiune sau poate să rămână în afara legii.r.166/1997. lezarea creierului şi în cele din urmă moartea victimei – şi chiar dacă nu a dorit acest rezultat final l-a acceptat săvârşind astfel fapta cu intenţie indirectă. Aplicând o lovitură puternică cu o furcă cu coarne de fier în capul victimei. T. 205 Subiectul tentativei: subiectul activ este acelaşi ca în cazul tentativei consumate.

Tentativa întreruptă sau neterminată sau imperfectă constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşii infracţiunea. pag. vol. Aceste elemente pot fi fie prin intervenţia unor forţe umane străine (intervenţia unor terţe persoane care împiedică săvârşirea infracţiunii. Această tentativă începe din momentul încheierii actelor pregătitoare şi durează până când intervin alte forţe constrângătoare decât voinţa infractorului. Se oferă exemplu situaţia în care infractorul intenţionează să fure şi după ce deschide uşa locuinţei se răzgândeşte. fie prin preexistenţa unor obstacole de natură materială (rezistenţa încuietorilor). 214 Matei Basarab op. (victima opune rezistenţă agresorului şi acţiunea – element material al laturii obiective nu se consumă). fie de obiectul material al infracţiunii. Latura subiectivă a tentativei este aceiaşi cu a infracţiunii consumate cu deosebirea că. există autori care au considerat că aceasta nu este posibilă210 . 7. chiar dacă s-au produs anumite vătămări. deşi nu exista nici un obstacol în realizarea acestei infracţiuni. pag. în magazie.cit.364. fie prin intervenţia în timpul desfăşurării acţiunii infracţionale a unor obstacole de natură materială (declanşarea unei alarme ca urmare a atingerii unui obiect). renunţă la continuarea acţiunii de furt. O parte a literaturii susţine că tentativa întreruptă există şi atunci când executarea se datorează voinţei infractorului. latura subiectivă se realizează în întregime. pag.188. d. Literatura este unanimă în a distinge formele între ele după: a) Gradul de realizare a acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii. în cazul infracţiunii consumate.I. exemplu inculpatul a fost surprins de paznicul fermei.1. Opinăm că abordarea separată a desistării de tentativă este mai C-tin Mitrache op. b) După cauzele care determină neproducerea rezultatului legate.193. 212 213 130 .1. În ceea ce priveşte al doilea criteriu avem tentativa proprie şi tentativa improprie. tratând-o în mod separat.cit. executare care s-a întrerupt iar rezultatul nu s-a produs. Forma laturii subiective poate fi intenţie directă atunci când infractorul prevede rezultatul faptei sale pe care îl şi urmăreşte.930/1971.p. În ceea ce priveşte intenţia indirectă. Felurile tentativei În literatura de specialitate se clasifică tentativa după mai multe forme. în timp ce îşi umplea buzunarele cu porumb. deşi. în cazul desistării.J. T. pe când în situaţia tentativei numai parţial209 .Timiş. considerăm că aceasta poate fi reţinută211 . R.212 După gradul de realizare al executării actului material avem: tentativă întreruptă sau imperfectă sau neterminată şi tentativa perfectă sau terminată sau fără efect. fie de mijloacele folosite.Aurel Teodor Moldovan urmarea constă într-o stare de pericol creat în ceea ce priveşte obiectul infracţiunii (ex: în cazul tentativei de omor.2. relaţia socială privind dreptul la viaţă a fost numai pusă în pericol208 .1. după ce umpluse o traistă şi servieta tot cu porumb – s-a reţinut că activitatea de sustragere era în curs de executare213 ).214 Însă majoritatea literaturii reţin desistarea ca fiind o instituţie de drept penal diferită de instituţia tentativei improprii.

fără să survină rezultatul. ceea ce nu regăsim în noul cod penal. Imposibilitatea de consumare a infracţiunii este relativă. c. imperfectă.cit. Tentativa perfectă este întâlnită numai la infracţiunile care au obiect material.320 219 Exemplul clasic oferit de doctrină este acela în care făptuitorul doreşte uciderea unei persoane prin introducerea unei cantităţi de otravă în mâncarea victimei. concomitentă executării – ex: victima se fereşte şi lovitura mortală nu este receptată sau ulterioară executării. C-tin Mitrache op. pag. urmarea nu se produce. în toate cazurile la infracţiunea imperfectă anterioare săvârşirii elementului material al laturii obiective.171. Tentativa perfectă sau fără efect sau terminată constă în executarea integrală a intenţiei infracţionale. Cit. 216 131 . Ghe. 663 din 1966.190.p. De aceea nu putem vorbi despre o tentativă improprie. Cit. În această situaţie acţiunea s-a efectuat în întregime. Nistoreanu. Pe când tentativa imperfectă presupune intervenţia unui element independent de voinţa infractorului desistarea este o manifestare directă de voinţă a făptuitorului. dar aceasta este salvată de intervenţia altor persoane. ci numai despre o tentativă improprie terminată sau perfectă.DREPT PENAL. În conformitate cu al doilea criteriu al cauzelor ce determină neproducerea rezultatului distingem. fără a se produce rezultatul periculos prevăzut de lege.cit. Pag. Nistoreanu. căci mijloacele prin natura lor sunt apte să producă rezultatul. defectuoase. 127.189. deci a elementului material al laturii obiective. iar în cazul şi împrejurările în care hotărârea a fost pusă în executare se dovedesc insuficiente. dar aceasta se fereşte şi nu este ucisă.2 din actualul cod penal. aşa cum am arătat. Această tentativă se caracterizează prin aceea că – similar ca la orice tentativă se realizează punerea în executare a rezoluţiei infracţionale. Pag. Boroi op. Al.S.217 Tentativa improprie este prevăzută de art. Legiuitorul catalogând această formă a tentativei a apreciat că pentru ca tentativa să fie improprie trebuie ca acţiunea să fie executată în întregime. Boroi op. tentativa proprie şi tentativa improprie. pag.215 Pentru tentativa terminată sau perfectă neproducerea rezultatului poate avea cauze care se situează în orice moment al acţiunii. Tentativa imperfectă va fi întotdeauna pedepsită. 217 C. victima otrăvită este dusă la spital şi salvată).cit. pag. pag.col. În acest sens a se vedea C-tin Mitrache op. Tentativa proprie terminată este posibilă numai la infracţiunile de rezultat. Nr.Bulai op. PARTEA GENERALĂ corectă din punct de vedere al naturii juridice a acestei instituţii. O primă 215 Ghe. însă din motive străine de voinţa făptuitorului. decizia.d. Al. 218 T. sau se administrează otravă victimei.20 alin. întrucât numai la acestea este posibil ca executarea să fie dusă până la capăt. pe când desistarea beneficiază de nepedepsire pentru infracţiunea pentru care se începuse actul de executare.218 Situaţiile când rezultatul nu se produce sunt şi ele de natură diferită. Exemplul clasic oferit de literatură: se trage cu arma în direcţia victimei. Motivele pentru care rezultatul periculos nu se produce sunt.216 Tentativa terminată poate fi atât proprie (când mijloacele folosite sunt capabile să producă rezultatul acţiunii) cât şi improprie (când mijloacele folosite datorită insuficienţei sau defectuozităţii duc la neproducerea rezultatului). Cantitatea de otravă este insuficientă încât rezultatul periculos nu se produce. 126. Cauza neproducerii poate fi anterioară începutului executării (ex: infractorul nu este un bun ţintaş în cazul încercării de ucidere a victimei prin împuşcare.

executarea este dusă până la capăt. apte să producă rezultatul. însă. infractorul urmăreşte producerea rezultatului şi foloseşte în vederea realizării acestuia. S-a reţinut în această speţă tentativa de tâlhărie. Prima cauză ar fi inaptitudinea totală a mijloacelor folosite. 219 O a doua situaţie de neproducere a rezultatului urmărit de infractor este defectuozitatea mijloacelor folosite.190. Făptuitorul pune în executare rezoluţia infracţională în vederea producerii rezultatului periculos. cum ar fi un cub de zahăr. C-tin Mitrache op.p. s. în timpul săvârşirii actelor de executare. În acest caz.171. sunt folosite în cantităţi insuficiente sau în anumite condiţii astfel încât ele nu pot produce urmarea pe care infractorul o prevede şi o doreşte. însă. Literatura juridică apreciază că există mai multe cauze datorită cărora rezultatul este imposibil să se producă. prin natura lor sunt apte să producă rezultatul. În cazul infracţiunii putative se săvârşeşte o faptă ce are caracter infracţional numai în mintea făptuitorului. ex: încercarea de a fura un bun care între timp a fost distrus).. 222 Literatura distinge tentativa absolut improprie de infracţiune putativă. nr.S. O a treia cauză a neconsumării infracţiunii este modul greşit.20. datorită unor defecte nu pot duce la consumarea infracţiunii. 220 T. 128. insuficienţa mijloacelor. apte de a produce rezultatul socialmente periculos.R. d.220 Acest fel de tentativă poartă numele de tentativă relativ improprie. datorită armei de foc decalibrate. Nistoreanu. care nu se produce datorită lipsei obiectului infracţiunii de la locul său. urm. Infractorul pune în executare acţiunea cu mijloace proprii. Astfel. dar rezultatul nu se produce datorită modului greşit în care a fost concepută infracţiunea. foloseşte mijloace care..221 Tentativa absolut improprie este reglementată de art. conform legii. 222 Ghe. 127.Aurel Teodor Moldovan situaţie este. Cit. alin. el nu nimereşte ţinta.3 actualul cod penal. Boroi op. respectiv art 32 alin 2 din viitorul cod penal. însă. Putem da exemplu în acest sens fapta infractorului care trage asupra rivalului său cu intenţia de a-l ucide. De exemplu va exista tentativă absolut improprie atunci când se va încerca uciderea unei persoane făcând-o să ingereze o substanţă absolut inofensivă.. O a treia situaţie care face imposibilă consumarea acţiunii este lipsa obiectului de la locul în care se afla. în realitate ea neavând trăsăturile şi caracterul unei infracţiuni (ex: încheierea unei noi căsătorii de către o persoană care se considera căsătorită. absurd de concepere a executării faptei (ex: prezentarea drept câştigător a unui bilet loto pe care cifrele sunt falsificate în mod grosolan).cit. pag. Pag. 221 132 . Nistoreanu. 223 Ghe. Cit. pag.1080/1978. Al. Tentativa absolut improprie se caracterizează prin imposibilitatea de consumare a infracţiunii datorată modului cum a fost concepută executarea. deşi. O a doua cauză care duce la imposibilitatea producerii rezultatului este inexistenţa absolută a obiectului infracţiunii (există tentativa absolut improprie şi atunci când acţiunea este îndreptată împotriva unui obiect inexistent. Literatura de specialitate a reţinut un exemplu în acest sens: fapta inculpaţilor care prin violenţă au sustras geanta victimei şi au constatat că nu conţinea valorile pe care le căutau. Pag. Al. mijloacele sunt proprii. Boroi op.

dar se realizează şi produce efectul urmării. dar din cauze necunoscute făptuitorului. se aplică pedeapsa închisorii de la 10-25 ani. tentativa se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. lipsa obiectului de la locul său este accidentală. În cazul tentativei relativ improprii. De aceea. Pedepsirea tentativei (1) Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta. 33 Pedepsirea tentativei (1) Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede în mod expres aceasta.1. (3) În cazul persoanei juridice. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă. tentativa se sancţionează cu amenda cuprinsă între minimul special şi maximul special al amenzii prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată.224 224 întregime”. fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei. Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă iar instanţa s-ar orienta spre aceasta. (2) Tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată. Practic. pag. doctrina caracterizează tentativa ca fiind „o formă atipică de infracţiune datorită împrejurării că latura obiectivă a acesteia nu se realizează Codul penal actual Noul cod penal Art 21. PARTEA GENERALĂ fără să ştie că vechea căsătorie încetase prin moartea soţului). lipsa obiectului este totală. acţiunea prin care se urmăreşte rezultatul socialmente periculos este pusă în executare. (2) Tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată ale cărei limite se reduc la jumătate.181. faptei îi lipseşte caracterul infracţional.cit. pe când în cazul faptei putative. op.DREPT PENAL.2.223 7.2. Deosebirea faţă de tentativa absolut improprie este aceea că fapta putativă nu numai că nu este absurd concepută. 133 . în C-tin Mitrachenerealizându-se urmarea imediată a infracţiunii. Art. Fapta putativă se delimitează şi de tentativa relativ improprie. Incriminarea şi sancţionarea tentativei Tentativa îşi dovedeşte periculozitatea prin faptul că ea reprezintă o executare integrală sau în parte a elementului material al laturii obiective a infracţiunii.

pedepsele complimentare pot fi aplicate. Faţă de această teorie se delimitează teoria diversificării pedepselor. permiţând o marjă mai largă de apreciere pentru judecător.Aurel Teodor Moldovan În doctrina penală există două concepţii privind incriminarea tentativei: reduse la jumătate. prezintă ca şi fapt consumat un pericol social grav. De aceea considerăm că. Teoria parificării pedepsei pentru tentativă cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. după ce se pronunţă pentru o pedeapsă aplicabilă infracţiunii consumate. La această pedeapsă se pot adăuga una sau mai multe pedepse complementare a) Concepţia incriminării nelimitate în care se susţine că tentativa trebuie incriminată fără excepţie în toate infracţiunile. de lege ferenda am putea avea două exprimări aplicabile în Codul penal.3. Sancţionarea tentativei. indiferent de gravitatea acestora. îmbrăţişând ideea că punerea în pericol al unor categorii de relaţii sociale ocrotite. Pe de altă parte aceasta ar putea fi şi un beneficiu. ceea ce nu mai este regăsit în reglementarea viitorului cod penal. Această din urmă soluţie ar avea neajunsul că instanţa.1. Infracţiuni pentru care tentativa nu este posibilă 134 . este mai puţin gravă decât vătămarea acestor relaţii. Aceasta este o nouă dovadă că legiuitorul din 2004 aplică principiul diversificării pedepsei pentru tentativă în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. Şi în acest caz există mai multe teorii cunoscute în doctrina penală privind sancţionarea tentativei. Actualul cod penal face referire şi la tentativa în cazul infracţiunilor comise de persoana juridică. Această teorie susţine că pedeapsa pentru tentativă ar trebui să fie similară cu pedeapsa pentru infracţiunea consumată. Una ar fi aceea a aplicării unei pedepse cuprinsă între jumătate din maxim şi jumătate din minim. b) Incriminarea limitată a tentativei adoptată şi de legislaţia română penală prevede incriminarea tentativei numai în cazul infracţiunilor grave. cu excepţia pedepsei dizolvării societăţii.2. 7. care. fără ca minimul aplicat să scadă sub minimul categoriei inferioare categoriei pedepsei aplicate pentru infracţiunea consumată. care susţine un sistem diferenţiat de aplicare a pedepselor pentru tentativă. Pedepsele complimentare se pot aplica persoanei juridice şi în mod cert se vor aplica şi persoanelor fizice. va trebui să individualizeze din nou o pedeapsă pentru tentativă. Această din urmă teorie este îmbrăţişată de legiuitorul penal român. Cealaltă soluţie ar fi exprimarea că tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă în categoria imediat inferioară categoriei de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. În cazul persoanei juridice.

infractorul acţionează întradevăr cu intenţie. Motivul nepedepsirii infractorului în caz de desistare sau împiedicare a producerii rezultatului este dorinţa legiuitorului de a încuraja. combinaţie între intenţie şi culpă. 225 N. Dispoziţiile Codurilor sunt similare în această materie.etc. 34. fie din cauza elementului obiectiv. deci forma necesară de vinovăţie pentru a exista tentativă trebuie să fie intenţia directă sau indirectă. se presupune că infractorul acţionează cu intenţia de a săvârşi infracţiunea. În cazul praeterintenţiei. mărturia mincinoasă.22. de a stimula pe făptuitorii care renunţă la continuarea executării faptei sau împiedică producerea rezultatului socialmente periculos. În cazul în care rezultatul socialmente periculos nu se produce datorită întreruperii executării acţiunii sau datorită împiedicării producerii acestuia. Efectuarea unui singur act nu are relevanţă penală iar infracţiunea se consumă tocmai prin repetarea acestor acte. Ultima infracţiune la care tentativa nu este posibilă este infracţiunea de obicei.170. O altă categorie pentru care tentativa nu este posibilă. în cazul în care acţiunea a fost executată până la capăt din propria voinţă a făptuitorului. calomnia. căci infracţiunea se consumă în momentul neîndeplinirii obligaţiilor cerute de lege. Din punct de vedere al elementului subiectiv nu pot avea tentativă infracţiunile săvârşite din culpă şi cele praeterintenţionate. neputându-se reţine faţă de culpa sa forma tentativei. Din dispoziţiile legii reiese că. Iliescu op.pag.1. atât datorită faptului că valoarea socială ocrotită nu mai este vătămată. PARTEA GENERALĂ Interpretând articolului 20 din Codul reiese că tentativa nu este posibilă la toate infracţiunile fie din cauza elementului subiectiv. reglementând două cauze de nepedepsire. dar faţă de rezultatul agravat al acţiunilor sale. al căror element material al laturii obiective constă într-o inacţiune. 7. În aceste cazuri însăşi actele de executare îşi pierd caracterul socialmente periculos.DREPT PENAL. având în vedere natura juridică a praeterintenţiei. Faţă de infracţiunea principală. sau din propria voinţă a acestuia. cât şi datorită faptului că nu mai există voinţa infracţională a făptuitorului. o îndeletnicire. având în vedere că tentativa presupune punerea în executare a rezoluţiei infracţionale. Infracţiunea de obicei presupune repetarea acţiunii în aşa fel încât să rezulte o obişnuinţă. În cazul infracţiunilor comise din culpă.4.cit. Din punct de vedere al elementului obiectiv tentativa nu este posibilă în primul rând la infracţiunile omisive. Aceste infracţiuni nu au o desfăşurare în timp ele consumându-se în momentul actului de executare (ex: infracţiunile desfăşurate verbal. avem o situaţie oarecum similară. prin cuvinte – insulta.). el se află în culpă. 135 .2. iar în noul Cod penal la art. suntem în faţa unei cauze de nepedepsire. sunt infracţiunile de imediată consumare (sau cu executare promptă). În Codul penal actual această cauză de nepedepsire era prevăzută la art. Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului Împiedicarea producerii rezultatului socialmente periculos al acţiunii infracţionale poate fi datorată atât unei voinţe sau a unui eveniment străin de voinţa făptuitorului.

228 M.226 7. op. pag. P. Iaşi.3/1971. Renunţarea. Pag. d. pag. cât şi împiedicarea rezultatului trebuie să fie voluntare.R. Cu privire la infracţiunea consumată. Efectele desistării şi împiedicării producerii rezultatului Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de impunitate în sensul că în aceste cazuri făptuitorul nu va fi pedepsit pentru infracţiunea pe care o începuse sau al cărei rezultat îl împiedicase. să fie expresia voinţei libere a făptuitorului.cit. desistarea trebuie să fie definitivă. spre exemplu. deşi făcută din proprie iniţiativă s-au adus vătămări victimei până în momentul desistării. făptuitorul să renunţe în totalitate şi pentru totdeauna la comiterea respectivei infracţiuni. Ghe.. 226 227 136 . d) O condiţie specială pentru existenţa cauzei de impunitate în cazul împiedicării producerii rezultatului este că împiedicarea rezultatului trebuie să aibă loc înainte de descoperirea faptei. respectiv împiedicarea producerii rezultatului.117.Bulai. spre deosebire de T.178. C. Al. 129. c) Atât întreruperea activităţii.Aurel Teodor Moldovan pentru a fi cauze de impunitate desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului trebuie să îndeplinească anumite condiţii:225 a) În cazul desistării trebuie să existe un început de executare.2956/1970 R. Prin această cerinţă se înţelege implicit că trebuie evitată urmarea imediată (dacă la desistare avem o abandonare a executării începute.194. De reţinut că pentru a fi efectivă. să fie efective.p.II.3.Gen. 1976.227 Infracţiunea consumată presupune parcurgerea tuturor fazelor infracţiunii de la momentul intern al luării hotărârii infracţionale până la momentul producerii urmărilor socialmente periculoase. pag. Boroi op. să fie din proprie iniţiativă. Zolineak. Infracţiunea fapt consumat Infracţiunea consumată reprezintă forma tipică sau perfectă a infracţiunii în raport cu fazele desfăşurării activităţii infracţionale.1. în cazul otrăvirii). iar în cazul împiedicării producerii rezultatului trebuie ca acţiunea să fi fost executată în întregime. Cit. Drept penal.. se poate reţine că suntem în situaţia împiedicării producerii rezultatului în condiţiile în care. b) Întreruperea executării în cazul desistării. s. Spre exemplu va fi sancţionat pentru vătămare corporală făptuitorul care punând în executare hotărârea de a săvârşi infracţiunea de omor... op.cit. În Codul penal se prevede că dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării rezultatului constituie o altă infracţiune se aplică pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită. Nistoreanu.D. făptuitorul împiedică moartea victimei administrându-i acesteia un antidot. C-tin Mitrache. a renunţat după ce a început executarea ( a aplica mai multe lovituri victimei).nr. Fapta se consideră descoperită atunci când organele în drept sau orice altă persoană în afară de cele implicate la săvârşirea ei au luat la cunoştinţă de comiterea acesteia.vol. putem aprecia.S. nr. adică să ducă la neconsumarea infracţiunii.133.

Infracţiunea fapt consumat este posibilă în condiţiile în care rezultatul socialmente periculos se produce în momentul executării elementului material al laturii obiective. incidenţa actelor de clemenţă. În Codul penal există unele infracţiuni care după momentul consumării cunosc urmări noi. atunci şi răspunderea va fi mai mare pentru cel ce săvârşeşte fapta.228 În cazurile arătate mai sus avem un moment ulterior momentului consumării infracţiunii şi acela este momentul epuizării infracţiunii. doctrina face distincţie între infracţiunea fapt consumat şi infracţiunea fapt epuizat. pe lângă momentul consumării şi momentul epuizării. Infracţiunea consumată atrage în toate cazurile răspunderea penală. Faţă de acest ultim moment al epuizării. datorită executării acţiunii infracţionale se produce rezultatul socialmente periculos de exemplu infracţiunea de omor se consumă în momentul când s-a produs moartea. iar infracţiunea de rezultat se consideră consumată în momentul în care. Prelungirea urmărilor se poate datora. infracţiunea de violare de domiciliu ori a sediului se consumă de îndată ce persoana a pătruns fără drept în locuinţa alteia ori a sediului. aşa cum am arătat. Infracţiunea fapt epuizat Infracţiunea fapt epuizat se deosebeşte de marea majoritate a infracţiunilor. 229 C.229 7. pag. Determinarea momentului consumării prezintă interes practic în ceea ce priveşte o serie de probleme cum ar fi: determinarea legii aplicabile în spaţiu şi timp. o formă mai gravă datorită faptului că. fie datorită amplificării rezultatului iniţial. Infracţiunea fapt epuizat este posibilă la infracţiunile continue.DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ tentativă. că acţiunea ce reprezintă elementul material al laturii obiective a fost îndeplinită.1. calcularea termenului de prescripţie. dacă rezultatul se agravează vătămând mai grav anumite relaţii sociale prevăzute de lege.4.cit. La infracţiunile de pericol. putem aprecia că infracţiunea fapt epuizat este forma atipică de infracţiune. amplificării rezultatului iniţial sau continuării activităţii infracţionale. iar rezultatul periculos s-a produs. fie datorită activităţii infracţionale care continuă.Bulai.este imediat următor acţiunii infracţionale. op. etc. la care momentul consumării – acela al producerii rezultatului periculos . etc.179. De aceea. infracţiunea se consideră consumată în momentul în care s-a executat în întregime elementul material al laturii obiective de exemplu. faţă de producerea ultimului rezultat se calculează şi sunt incidente aplicarea legii penale în spaţiu şi timp. Dacă infracţiunea fapt consumat este forma tipică a infracţiunii. prin aceea că la infracţiunea fapt epuizat putem constata o prelungire în timp a infracţiunii după momentul consumării. 137 . incidenţa actelor de clemenţă. La aceste infracţiuni distingem. continuate. progresive şi la infracţiunile din obicei. Momentul consumării infracţiunii marchează momentul producerii definitive a rezultatului periculos. calcularea termenului de prescripţie.

. iar pluralitatea de făptuitori devine pluralitate de infractori232 . p.230 Cooperarea persoanelor este exprimată de intenţia acestora de a realiza o anumită infracţiune împreună. p. V. p. Ed.cit. vol. C. 1997. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997.1. atunci. Matei Basarab.1. Avram Filipaş.142.183.Dongoroz în Dongoroz 1. Drept Penal.8. p. 232 Constantin Mitrache .391. Caracteristici Nu orice faptă comisă de mai multe persoane presupune şi o pluralitate de infractori. Astfel.. dintre cele care au săvârşit infracţiunea a acţionat cu vinovăţie.46. 1971. Dacă numai o persoană.231 Dacă nici o persoană nu a participat la comiterea faptei cu vinovăţie. 1939. Bulai. Press Mihaela Bucureşti. GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI 8.Papadopăol –Comentariu 1.p.1. C.gen. V. vol. în caz de adulter partenerul nu cunoaşte că este implicat cu o persoană căsătorită.1.185.I. p. fapta reprezintă o infracţiune. pluralitatea de infractori presupune colaborarea cu vinovăţie a mai multor persoane în vederea săvârşirii unei infracţiuni. Pluralitatea de infractori presupune contribuţii efective care depind de latura obiectivă a infracţiunii şi voinţa comună de a coopera la săvârşirea unei infracţiuni.126.180. p. iar fapta săvârşită fără vinovăţie nu este considerată infracţiune. Gen. op.Dongoroz în Dongoroz 1. 230 231 138 .1. 233 V. Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii de infractori Noţiune Prin pluralitate de infractori se desemnează situaţia în care mai multe persoane săvârşesc o singură infracţiune.. Bulai. Editura Lumina Lex .2.477. nu se poate reţine o pluralitate de făptuitori. Drept Penal. V. p. Dongoroz.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL VIII PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) 8. Astfel. Formele pluralităţii de infractori p.Biro. Drept Penal. L. Constantin Bulai.186.. P. Drept Penal. p.

atât în cazul infracţiunilor bilaterale dar şi a celor ce presupun cooperarea mai multor persoane la săvârşirea faptei ca toţi făptuitorii să fie infractori. Pluralitatea naturală sau pluralitatea necesară233 reprezintă forma pluralităţii de infractori în care cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este cerută chiar prin natura acesteia. p. Ed.1. p. Ed. gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni. 236 Matei Basarab.gen.234 Nu este de esenţa pluralităţii naturale.236 Pluralitatea constituită există indiferent dacă au fost săvârşite sau nu mai multe fapte infracţionale din cele pe care şi le-au propus cei care s-au constituit237 .235 Pluralitatea constituită există când infracţiunea se săvârşeşte prin simplul fapt al iniţierii sau constituirii unei asociaţii sau grupării interzise de legea penală. având ca urmare tragerea la răspundere penală a fiecărui participant în funcţie de rezultatul produs şi participare.47. aceste infracţiuni au fost sau nu comise. Pluralitatea constituită presupune. să răspundă penal. Şi în cazul pluralităţii constituite fiecare persoană este considerată că a săvârşit infracţiunea şi va răspunde penal pentru aceasta ca autor. anumite fapte prevăzute de legea penală nu pot fi săvârşite de o singură persoană. p. gruparea mai multor persoane devine infracţiune şi prin aceasta sunt evidenţiate condiţiile pluralităţii constituită de infractori. în scopul săvârşirii unor infracţiuni. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. Dongoroz. respectiv art 198 viitoarea reglementare. presupunând cooperarea mai multor persoane. Pluralitatea ocazională (participaţia propriu-zisă şi cea improprie) este forma pluralităţii de infractori ce poartă numele de participaţie penală. 1997. Avram Filipaş. independent de împrejurarea că ulterior. 234 235 139 . Op. sau al aderării sau sprijinirii sub orice formă a acesteia. Press Mihaela Bucureşti. ca atare. fiind de ajuns ca unul dintre făptuitori să acţioneze cu vinovăţie. p. vol.. 322 din actualul cod penal.. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. Avram Filipaş. bigamia art 303 din actualul cod penal. V.47.DREPT PENAL. 1997. 237 Constantin Mitrache . p. Press Mihaela Bucureşti. Constantin Bulai. p. Bulai. Această pluralitate este creată prin voinţa legiuitorului fiindcă scopul urmărit de către cei care s-au asociat prezintă un mare pericol (săvârşirea unor infracţiuni). Editura Lumina Lex . Constantin Mitrache .cit. Specificul pluralităţii naturale de infractori este considerarea fiecărui participant ca autor al infracţiunii.186. Ca atare. constituită şi ocazională (participaţia propriu-zisă şi participaţia improprie). PARTEA GENERALĂ Pluralitatea de infractori se poate realiza în forme diferite: pluralitate necesară (naturală). C. respectiv art 376 din viitorul cod penal. Constantin Bulai. Drept Penal.392. De exemplu: va exista bigamie şi dacă unul dintre subiecţii infracţiunii săvârşeşte fapta fără vinovăţie. fiind în eroare referitor la starea civilă a celuilalt. Pluralitatea constituită nu este reglementată în partea generală a codului penal şi în partea specială. De exemplu: încăierarea art. Drept Penal.478.

sau de înlesnire. Contribuţia făptuitorilor la săvârşirea faptei poate consta în acte de executare – directă sau nemijlocită.47. 240 V. Ed. Avram Filipaş. Press Mihaela Bucureşti.1. PARTICIPAŢIA PENALĂ 8. sau de determinare la săvârşirea 238 Constantin Mitrache . 242 Constantin Mitrache .. Bulai. 49. C. În altă opinie -„participaţia penală este posibilă în cazul depăşirii numărului de făptuitori necesari pentru existenţa pluralităţii constituite”240 .85. În cazul pluralităţii ocazionale de infractori.143. p. Fundaţiei Chemarea. vol. Ed. Generalităţi privind participaţia penală Participaţia penală reprezintă acea formă de pluralitate de infractori în care. Matei Basarab. 1995.239 Nu este posibilă participaţia penală la constituire. p. Matei Basarab. Deci. Instituţii de drept penal. 23 Cod Penal actual care prevede următoarele: „participanţi sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. C. p.238 Prin această caracteristică se subliniază posibilitatea existenţei unei pluralităţi ocazionale la o pluralitate naturală şi la o pluralitate constituită de infractori. Bulai. Instituţii de drept penal. Avram Filipaş. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. 241 C.gen. A.Aurel Teodor Moldovan 8. instigatori sau complici”.2. p. 2001. Trei. p. 1997. Ed. p.8 140 . 1997. Ed. vol. Editura Lumina Lex . p. Filipaş .. spre deosebire de celelalte forme de pluralitate. Ed.de autor. p. dar este comisă în mod concret şi ocazional de mai multe persoane. Papadopol. Press Mihaela Bucureşti..gen. p.241 Participaţia penală este reglementată de art. Constantin Bulai. indiferent dacă aceasta a fost consumată sau a rămas în faza de tentativă pedepsibilă.47.. fiecare participant este considerat că a contribuit cu o parte la săvârşirea infracţiunii şi va răspunde penal în funcţie de contribuţia adusă la săvârşirea infracţiunii.1. op.393. comentarii în Codul Penal comentat.gen. Participaţia penală există atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii: A) Să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală. B) La comiterea faptei să îşi fi adus contribuţia mai multe persoane decât ar fi fost necesar potrivit naturii faptei. Literatura juridică susţine că pluralitatea ocazională ar fi posibilă numai la săvârşirea infracţiunilor ce şi le-au propus cei care s-au constituit.. Trei. Ed. vol. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. p. când prin actele de sprijinire se intră întro pluralitate constituită..1. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal.237. 239 Matei Basarab.1. la comiterea faptei prevăzute de legea penală participă un număr mai mare de persoane decât este necesar.2. Drept Penal. p. 2001. fiecare cooperând cu acte care pot fi de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură. Mitrache. Drept Penal.a Iia. A. Editura Lumina Lex. sprijinire materială sau morală – de complice. ea există atunci când o infracţiune prin conţinutul ei legal poate fi săvârşită de o singură persoană. Iaşi. Filipaş . 243 C.cit. Drept Penal. Mitrache. Constantin Bulai.

Filipaş . p. V. Criteriul contribuţiei participanţilor la comiterea infracţiunii face deosebirea între: a) activitatea de executare directă şi nemijlocită a faptei – activitate care este specifică autorilor şi coautorilor b) activitatea de determinare la comiterea unei fapte – activitate specifică instigatorilor c) activitatea de înlesnire sau de ajutare la săvârşirea faptei – activitatea specifică complicilor. Trei..243 8. Press Mihaela Bucureşti. deci prin acte de coautorat. Ed. este o altă condiţie.236-237. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. Se mai susţine în literatura de specialitate că există participaţie proprie şi atunci când toţi participanţii acţionează cu forma de vinovăţie culpa la comiterea unei fapte din culpă. 2001. p. Bulai. toţi participanţii trebuie să fie animaţi de aceeaşi voinţă de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală. în funcţie de diferite criterii: 244 : I. Criteriul contribuţiei participanţilor la săvârşirea faptei şi producerea rezultatului. 246 C. Mitrache.245 b) Participaţia improprie sau imperfectă presupune ca participanţii la săvârşirea infracţiunii să nu acţioneze cu aceeaşi formă de vinovăţie (unii cu intenţie -alţii culpă. însă numai la actele cu executare directă. Instituţii de drept penal.431 şi urm. p.specific autorilor şi coautorilor. Bulai .49 244 245 141 .cit. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. 1997.DREPT PENAL. Constantin Bulai.cit. C. Avram Filipaş.246 III. Deci. Criteriul atitudinii psihice faţă de rezultatul faptei comise distinge între participaţia proprie şi participaţia improprie: a) Participaţia proprie sau perfectă sau propriu-zisă se caracterizează prin aceea că toţi participanţii acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie la săvârşirea infracţiunii. PARTEA GENERALĂ infracţiunii – de instigator.431. p. făcându-se diferenţierea între formele principale de participaţie şi formele secundare de participaţie: a) participaţia principală –când prin contribuţia participantului se realizează însăşi conţinutul infracţiunii. C) Legătura subiectivă între participanţi. fapta trebuie săvârşită de către cel puţin unul dintre participanţi cu vinovăţia cerută de lege.86 247 Constantin Mitrache . II. Bulai. Ed. adică. Felurile participaţiei penale Literatura de specialitate şi legislaţia face deosebire între felurile şi genurile diferite de participaţie penală. op. Dongoroz I. intenţie. p.Dongoroz . Indiferent de modalitatea în care participanţii îşi aduc contribuţia la săvârşirea faptei este considerată îndeplinită condiţia cooperării mai multor persoane la comiterea faptei..242 D) Existenţa participaţiei este condiţionată de calificarea faptei comise prin contribuţia mai multor persoane ca infracţiune. A.2.fără vinovăţie). C.2. op. C.

250 Coautoratul reprezintă forma de participaţie în care. p. 142 . p. este posibilă participaţia sub 248 C.gen. chiar dacă contribuţia sa poate fi incriminată şi ca instigare şi coautorat. ca formă de participaţie presupune cooperarea mai multor persoane la comiterea infracţiunii ca instigator sau complice. După cum se poate observa spre deosebire de actualul cod penal viitorul cod penal dă o definiţie clară şi explicită a coautorului. fiindcă nu există participaţie. Instituţii de drept penal.86 251 Matei Basarab. 250 C. Participarea unei persoane la comiterea unei infracţiuni poate fi considerată coautorat (nu şi instigare şi coautorat).409.86 249 V.Aurel Teodor Moldovan b) participaţia secundară. singur. Instituţii de drept penal. Autoratul reprezintă o formă de participaţie esenţială şi necesară. Drept Penal. autorul trebuie să acţioneze întotdeauna cu intenţie. Trei. culpă. în mod nemijlocit indiferent că a comis-o cu intenţie.când contribuţiile participanţilor nu se înscriu în realizarea acţiunii sau inacţiunii ce reprezintă însăşi fapta incriminată. vol. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal.. Autor este cel care săvârşeşte acţiunea (inacţiunea) prevăzută în norma incriminatoare.1. op. Nu se poate susţine că ea a săvârşit fapta de autorat.247 Ca atare.249 Autoratul. A. Dongoroz. Ed. însă nu îi exclude în mod automat. iar în cazul participaţiei improprii acţionează din culpă sau fără vinovăţie. A.” Coautorii sunt persoanele care săvârşesc nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală. Mitrache. p. Participarea la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni prin două activităţi deosebite – una de instigare şi alta de complicitate. Filipaş . Mitrache. 2001. a luat singur hotărârea infracţională şi nu a fost sprijinit la comiterea infracţiunii de nici o persoană.art 46 alin 2 din Viitorul cod penal. p. C.248 8.cit. – specifică complicilor şi instigatorilor. la participaţia proprie. C.1 Autoratul şi coautoratul Atât art 24 din Actualul Cod penal cât şi art 46 din Viitorul Cod penal definesc similar autorul ca fiind: „Autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală. şi nu se aplică regulile concursului de infracţiuni. cum ar fi instigatori şi complici. Explicaţii teoretice….2. Editura Lumina Lex . vor atrage aplicarea formei de participaţie a instigării.2. Bulai. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală. p. Coautoratul nu necesită prezenţa altor participanţi. Filipaş . Bulai. Ed. Trei. şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două sau mai multe persoane. Ca atare. Autoratul reprezintă forma de participaţie penală în care o persoană săvârşeşte prin acte de executare fapta prevăzută de legea penală. formele principale de participaţie sunt coautoratul faţă de celelalte forme de participaţie şi instigarea faţă de complicitate. Din punct de vedere subiectiv.191. fără de care celelalte forme de participaţie – instigarea şi complicitatea nu ar putea exista. 2001.

251 Coautoratul presupune contribuţia a cel puţin două persoane la comiterea faptei prevăzute de legea penală.1. Editura Lumina Lex . Acţiunea trebuie comisă împreună sau în comun. a fost dat în practica judiciară. p. adică persoanele respective să săvârşească acţiunea care face parte din latura obiectivă a conţinutului infracţiunii. 255 V. de altfel. Legătura se poate stabili şi în timpul executării acţiunii. Legătura subiectivă poate interveni înainte sau în timpul executării acţiunii. De exemplu..p.cit.254 Existenţa coautoratului nu este influenţată de momentul în care îşi aduc contribuţiile coautorii la săvârşirea faptei. iar altele cu alte obiecte şi cu picioarele. O. Drept Penal. D nr.412 254 T. Spre exemplu: în timp ce inculpatul lovea victima. loviturile aplicate de mai multe persoane victimei infracţiunii. rezultat prevăzut şi dorit sau acceptat de fiecare dintre ei252 . Drept Penal. p. p. . A. iar legătura subiectivă s-a stabilit înainte de punerea în executare a acţiunii. conform acţiunilor care constituie elementul material al laturii obiective al infracţiunii complexe. Editura Lumina Lex . Din punct de vedere subiectiv coautoratul – ca formă a participaţiei proprii Matei Basarab. Ca atare. p.4065din 1971 în RRD nr.Dongoroz.253.253 Un alt exemplu. vol. se realizează participaţia. p. 1971. Astfel. de omor. op. se poate realiza forma de participaţie a coautoratului prin acte de executare diferite. la tâlhărie acela care imobilizează victima pentru ca altul să-i sustragă bunurile aflate asupra sa este coautor. spre exemplu. vol. vol.. vol. dacă a existat o rezoluţie infracţională (hotărâre infracţională) comună. Dincu.Loghin. dar şi când alături de coautori la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală au contribuit şi participanţi instigatori şi complici. p..185. iar altul sustrage bunul din posesia victimei. la comiterea în comun a aceleiaşi infracţiuni.gen.III.277. când mai multe persoane – dintre care una vroia să se răzbune pe un duşman al său. Coautorii sunt persoanele care au cooperat ocazional şi în baza unei legături subiective. unele cu cuţitele. fiind necesar să se completeze doar într-o acţiune unică. au mai venit încă patru persoane care au început să o lovească şi ele. Sunt acte de coautorat. apărarea.Papadopol. cum sunt actele prin care se face imposibilă rezistenţa.cit. 256 V.p. sau care obstaculează energiile ce tind să combată producerea rezultatului. decizându-se că acte de executare – de coautorat – sunt şi acelea care contribuie în mod indirect la comiterea faptei. contribuţia coautorilor la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală putând fi concomitentă sau succesivă.cit. Matei Basarab. vor fi coautori ai infracţiunii obiective ai infracţiunii complexe de tâlhărie..gen. op.T..412 Matei Basarab. p. op. În ceea ce priveşte infracţiunile complexe. chiar dacă nu toate loviturile aplicate au fost mortale. o. cu acte de executare (nemijlocit). 252 253 143 . op. care se află într-un grup de persoane –au hotărât să lovească pe cei care constituiau grupul respectiv şi au executat în comun acţiunea.cit.DREPT PENAL..cit. PARTEA GENERALĂ forma coautoratului fără alţi participanţi.1.164. În acest fel toţi au acţionat simultan şi conjugat la suprimarea vieţii victimei. doi participanţi care împart sarcinile şi rolurile la comiterea faptei: unul exercită actele de violenţă sau de ameninţare.S s. p.I. p.162. comentariu în codul penal . aceste contribuţii reprezentând în fapt elementul material al laturii obiective a respectivei infracţiuni. Acţiunea coautorilor de executare nemijlocită a infracţiunii nu trebuie să fie identică.136.7. p.

eventual. viitor. Ed. op. dacă acesta nu îndeplineşte.mărturia mincinoasă (art. 260 Constantin Mitrache . Spre exemplu . Bulai. p. dacă sunt îndeplinite condiţiile din art.Instigatorul Art 47. 206 Cod Penal viitor).Dongoroz. Unele infracţiuni nu pot fi comise în coautorat deoarece sunt cu autor unic: ameninţarea (art. participaţie improprie. C. Drept Penal. cu Instigator este persoana care. o activitate. care nu au calitatea cerută de lege pentru acea infracţiune. măsurile de protecţie a muncii.194.1. determină pe o altă persoană să săvârşească o fapta prevăzută de să săvârşească o fapta prevăzută de legea penală. membrii colectivului au calitatea de coautori257 . vor avea calitatea de complici. făptuitorii care acţionează din culpă sunt autori ai unor infracţiuni distincte. vol.31 C. atunci fapta va fi incriminată în funcţie de subiectul calificat. S-a susţinut. S-a exprimat opinia că este posibil coautoratul la această infracţiune256 .I. p. cu intenţie. respectiv art 52 C. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. este personală. Instituţii de drept penal.Instigatorul Instigator este persoana care.. vol. Editura Lumina Lex .pen. 193 Cod Penal actual. nu pot comise în coautorat infracţiunile ce presupun inacţiunea. În funcţie de elementul material al infracţiunii. De asemenea.. Nu este posibil coautoratul nici în ceea ce priveşte infracţiunile care se comit în persoana improprie. op. V.cit. A. art. actual. T. Trei. dar atâta timp cât nu toţi participanţii au calitatea de subiect calificat. 262 Cod Penal actual. de a ieşi din pasivitate.255 Infracţiunile care nu pot fi comise în coautorat. Matei Basarab. 257 258 144 . art..260 Cod Penal actual. ci. ceilalţi participanţi. 2001. p. astfel că nu va exista participaţie propriu-zisă. art.Vasiliu. Mitrache. funcţionar public. când obligaţia de a îndeplini o acţiune.cit. Se susţine. 1997. p. De exemplu .258 Infracţiunile care nu permit coautoratul ca formă de participaţiei penale. că atunci când obligaţia de-a face este cerută de un organ colectiv. ş-a. funcţionar) doar dacă făptuitorii au calitatea cerută de lege pentru a comite fapta. 273 Cod Penal viitor). contribuţia tuturor participanţilor poate fi de executare directă. Deci. asemenea fapte se comit din culpă. Filipaş .51.pen. Ed. Numai în situaţia în care s-au înţeles să nu ia măsurile de protecţia muncii prevăzute de lege (cu intenţie) va exista coautorat.gen.nedenunţarea (art. Press Mihaela Bucureşti. legea penală. de către literatura juridică. În realitate.259 Codul penal actual Noul cod penal Art 25. de exemplu. permit însă celelalte forme de participaţie – instigarea şi complicitatea care de altfel nu cunosc restrângeri. 259 C. p.a.416. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. Avram Filipaş.Aurel Teodor Moldovan – presupune săvârşirea actelor de executare de către toţi participanţii cu aceeaşi formă de vinovăţie: intenţie sau culpă. nu pot fi comise în forma participaţiei coautorat acele infracţiuni care presupun existenţa unui subiect calificat (gestionar. că în ceea ce priveşte infracţiunile din culpă nu poate exista coautorat. ş. determină pe o altă persoană intenţie.164. p. Constantin Bulai.266 Cod Penal viitor).87.

Ed. şi care va săvârşi infracţiunea. împrejurare care reiese din aceea că trece la executarea ei. P.392. d.S. manifestată prin îndemn. A.171. Drept Penal.. cu intenţie... p. 265 C. ca atare activitatea de determinare nu cunoaşte restrângeri cu privire la infracţiune. îndemnuri.261 Dacă în urma activităţii de instigare nu s-a reuşit să se determine instigatul să-şi însuşească hotărârea de a săvârşi infracţiunea. p. Bulai. p. Editura Lumina Lex . s. Determinarea este şi o exteriorizare a intenţiei instigatorului. p. 263 V. p. oferire de cadouri. Instituţii de drept penal. op. în Dongoroz 1. Trei. ca atare. până la constrângerea acestuia.2. Dacă activitatea de determinare la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală are loc faţă de o persoană care a luat înainte hotărârea de a săvârşi acea Matei Basarab. 2001. complet militar. vol.DREPT PENAL. Drept Penal. promisiuni. vol. ci o instigare fără efect sau neizbutită 262 .nr. I. incitare.cit. determină pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. PARTEA GENERALĂ 8.1.197.2.Dincu.88.Oancea. I. A. Pentru a exista instigarea sub forma participaţiei penale se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii: a) efectuarea unei activităţi de determinare din partea unei persoane. nu se va realiza nici condiţia participaţiei penale.126/1971. op. atunci nu va exista o instigare perfectă. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Instigatorului îi aparţine hotărârea de a săvârşi o faptă prevăzută de legea penală. Determinarea însemnă o operaţie de inoculare în conştiinţa instigatorului a hotărârii de a săvârşi o infracţiune.2 Instigarea Instigarea reprezintă acea formă a participaţiei penale ce constă în fapta de a determina cu intenţie.11/1972.197.p. p.. acesta mai poartă numele de autor moral al infracţiunii. Deoarece hotărârea de a săvârşi infracţiunea aparţine instigatorului. 1992. în RRD.417 C. p. prin orice mijloace de către o persoană numită instigator a altei persoane numită instigat.gen. Bulai.297.Gen. manifestată prin aceea că hotărăşte să comită infracţiunea la care a fost îndemnat.p. Dongoroz.Oancea. Mitrache. Mijloacele de obţinere a determinării instigatului de a săvârşi o infracţiune sunt diverse: de la rugăminţi.I. După cum se poate observa există o identitate de conţinut intre actuala şi viitoarea reglementare.cit. p. faţă de o altă persoană numită instigat.395-396. Nr. instigator. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. 264 T. hotărâre pe care el o transmite altei persoane numită instigat. op. C.260 Instigator este persoana care. p. deosebindu-l de instigat care este autorul material al infracţiunii.264 Activitatea de determinare trebuie să aibă loc în timp anterior hotărârii de a săvârşi o infracţiune de către autor. 261 262 145 .cit.. reprezentând însuşirea ideii de către cel instigat.263 Instigarea este posibilă la toate faptele prevăzute de legea penală. Filipaş .

Drept Penal. activitatea instigatorului putând fi incriminată în mod distinct ca infracţiune. Zolyeak. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. ca atare nu se realizează forma de participaţie a instigării. p.S. atât directă dar şi indirectă.Aurel Teodor Moldovan infracţiune. Dacă instigatul a început săvârşirea faptei la care a fost determinat. Bulai. I.Fodor în Dongoroz I. Instigarea poate îmbrăca mai multe forme. De asemenea. se realizează complicitate morală. atunci se consideră că nu este îndeplinită condiţia de mai sus. p. p. Deci. numai intenţie. A.d. 267 M. 146 . sub raport subiectiv. în CD. C. dar ulterior s-a desistat sau a împiedicat producerea rezultatului condiţia este considerată ca îndeplinită. Instigatorul trebuie să acţioneze cu intenţie. având în vedere persoanele instigate sau care instigă. Tinând cont de mijloacele folosite de instigator pentru determinarea instigatului să săvârşească o infracţiune se disting: 266 C. p.88. I. B) instigarea improprie sau imperfectă ce se caracterizează prin lipsa coeziunii psihice între instigator şi instigat. II. De exemplu – nu va fi determinare la comiterea infracţiunii de dezertare în cazul în care instigatul nu are calitatea cerută de lege – aceea de militar. d) instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost instigat sau să fi realizat cel puţin o tentativă posibilă. Dacă instigatul nu a trecut la săvârşirea faptei. reprezentând o întărire a deciziei infracţionale luate anterior.gen. determinarea trebuie să privească săvârşirea unei fapte concrete prevăzută de legea penală şi trebuie făcută în aşa fel încât instigatul să înţeleagă intenţia instigatorului. atunci. activitatea de determinare se desfăşoară. având în vedere modul şi mijloacele folosite de instigator. op. vol. sp. p. Dacă cel instigat nu are calitatea cerută de lege pentru a comite fapta prevăzută de legea penală la care este determinat.cit. 2001. atunci condiţia nu este îndeplinită. iar în cazul în care instigatul săvârşeşte infracţiunea din culpă sau fără vinovăţie sunt realizate condiţiile unei instigări imperfecte sau improprii. Această legătură se realizează când primul concepe comiterea unei fapte prevăzute de legea penală şi hotărăşte să determine o altă persoană să o săvârşească.267 Comiterea faptei de către instigat cu intenţie.nr.266 c) existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat. Trei. feluri având în vedere forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta.213/1970. realizează condiţiile unei instigări proprii sau perfecte.1970.206-207. Ţinând cont de forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta: A) instigarea proprie sau perfectă ce constă în stabilirea unei concordanţe sub raport subiectiv între instigator şi instigat. având în vedere rezultatul obţinut în activitatea de determinare. Mitrache.II. Instituţii de drept penal.176. cu alte cuvinte instigatul trebuie să săvârşească fapta cu vinovăţie.284. Instigatul poate săvârşi fapta din culpă sau fără vinovăţie. T. Ed. Filipaş .265 b) activitatea de determinare trebuie să privească săvârşirea unei fapte penale.

cit.269 Dacă acţionează în determinarea unei persoane mai mulţi instigatori. Atunci când coinstigarea este făcută succesiv. este necesar să se dovedească că toţi instigatorii au avut intenţie în determinarea instigatului să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Ca atare. Constantin Bulai.196.Papadopol.. p. Instituţii de drept penal. când pentru determinarea unei persoane să comită o infracţiune se folosesc mijloace diferite: oferirea de daruri. p. Bulai.DREPT PENAL. Ed. În funcţie de modul de acţiune al instigatorului pentru a determina instigatul la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală: 268 C. dacă s-a realizat o legătură subiectivă între ei. op. p. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. exercitarea de presiuni. III. îndemnuri. această formă de instigare nu mai poate fi considerată formă de participaţie penală. comentariu în Codul Penal. există coinstigatori. dedus din modul de realizare instigarea colectivă este incriminată ca infracţiune de sine stătătoare având denumirea de instigarea publică şi apologia infracţiunilor (art.1 Codul Penal actual. ameninţări. Press Mihaela Bucureşti.324 alin. 2001. iar instigatul a luat hotărârea de a săvârşi infracţiunea după ce a fost determinat de primul instigator.271 V. expresă sau tacit.. exemplu : rugăminţi. Trei. 147 . 272 V. ci de în întărirea deciziei infracţionale. 368 Codul Penal viitor). vol. 270 V. activitatea celorlalţi instigatori ne mai având rol de determinare. Matei Basarab.422. art. Editura Lumina Lex . Drept Penal.89. Mitrache. p. Mitrache. Coinstigarea poate fi făcută concomitent sau succesiv.270 IV. Filipaş . p. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. p. Bulai. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal.Dongoroz.cit. PARTEA GENERALĂ A) instigarea simplă când mijloacele folosite pentru a determina o persoană să comită o infracţiune sunt simple. A.. 271 C. Deoarece această instigarea are un caracter periculos. Filipaş . Instituţii de drept penal.1. 268 În acest ultim caz. După numărul persoanelor ce desfăşoară activitatea de instigare se disting: A) instigarea cu un singur instigator B) instigarea care presupune colaborarea mai multor persoane pentru a determina una sau mai multe persoane să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.88 269 Constantin Mitrache . B) instigarea calificată. În funcţie de numărul persoanelor faţă de care se exercită activitatea de determinare. C. se fac două deosebiri: A) instigarea individuală – activitatea de instigarea se desfăşoară asupra unei singure persoane sau asupra mai multor persoane determinate.53. care ar fi condiţionată de săvârşirea de instigat a infracţiunii fapt consumat sau a tentativei pedepsibile. A. activitate ce caracterizează forma de participaţiei a complicităţii.gen. B) instigarea colectivă. C. p. 1997. Trei.când instigatorul se adresează unui număr nedeterminat de persoane. 2001.. Avram Filipaş. fără a cunoaşte unul de celălalt atunci se realizează un concurs de infracţiuni. Ed.173. op. Nu vor fi îndeplinite condiţiile uni coinstigări în cazul în care activitatea de determinare a avut loc succesiv. Ed.

se aplică pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani”.2. când instigatorul. B) instigarea ascunsă (perfidă) fiindcă instigatorul nu îşi dă în vileag rolul faţă de instigat. reuşit. când se precizează infracţiunea care urmează să fie comisă B) instigarea indeterminată. spre a convinge la săvârşirea faptei pe instigat. se întrunesc condiţiile unei instigări perfecte reuşite.Aurel Teodor Moldovan A) instigarea imediată –instigatorul se adresează direct. p.cit.197. astfel că acesta din urmă crede că ideea infracţională îi aparţine. p. Drept Penal. ca atare nu sunt îndeplinite condiţiile instigării. După rezultatul obţinut în determinarea instigatului la comiterea faptei prevăzute de legea penală. vol. chiar prin comiterea unei infracţiuni. îi spune instigatului să facă ce ştie pentru a procura banii. În funcţie de modul în care este comunicată ideea infracţională. în formă consumată sau de tentativă pedepsibilă. o. nemijlocit instigatului la determinarea acestuia să săvârşească fapta prevăzută de legea penală. p. Actele arătate în alineatul precedent nu se sancţionează.gen.29 din Codul Penal actual este prevăzută „Instigarea neurmată de executare” în următoarea formulare „Actele neurmate de executarea faptei.Bulai. VII. Având în vedere rezultatele urmărite prin instigare: A) instigarea poate fi determinată. spre exemplu.Oancea. se deosebesc: A) instigarea cu efect pozitiv. Drept Penal. I. afară de cazul când actele îndeplinite de autor până în momentul desistării constituie altă faptă prevăzută de legea penală.423. În cazul în care pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă. VIII..395-396. dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mică. iar persoana ce a încercat determinarea nu poate fi considerată participant. p. VI.272 dacă mediatorul are şi o contribuţie personală atunci el devine coinstigator. Dacă persoana ce mijloceşte această instigare se limitează la acest rol atunci ele participă sub forma complicităţii.instigatorul nu a reuşit să îl convingă pe instigat să săvârşească infracţiunea. p.3 Complicitatea 273 274 C. B) instigarea mediată – determinarea are loc prin intermediul altei persoane. B) instigarea cu efect negativ .2. precum şi actele de instigare urmate de desistarea autorului sau de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului se sancţionează cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care s-a instigat şi minimul general.gen.1992.1. 148 .instigatorul reuşeşte să îl convingă pe instigat să accepte hotărârea de a săvârşi infracţiunea. putem deosebi: A) instigarea explicită (deschisă) instigatorul expune în mod deschis scopul său.274 În art.” 8.273 Atunci când instigatul a săvârşit fapta la care a fost instigat. Editura Lumina Lex . Matei Basarab.

Literatura a reţinut în mod corect că actele de complicitate nu sunt indispensabile autorului pentru comiterea faptei. b) O a doua condiţie priveşte săvârşirea de către complice a unor acţiuni menite să înlesnească. sau să ajute pe autor la comiterea faptei. d.1038 280 T.p.P. deşi nu a avut o contribuţie materială în timpul agresiunii. Prin contribuţia complicelui. Cit pag. 247-248. PARTEA GENERALĂ Complicitatea este forma participaţiei penale.cit. op. Cit. Promisiunea de tăinuire a bunurilor sau defavorizarea infractorului. sau că va favoriza infractorul. R. facilitarea posibilităţii autorului de a se apropia de obiectul asupra căruia urmează să acţioneze.V. Din această definiţie reiese caracterul complicităţii de contribuţie indirectă.S. elementul material al infracţiunii.DREPT PENAL.. Condiţiile complicităţii a) Nu putem vorbi de complicitate fără ca să existe o faptă penală comisă de autor. op. Literatura a apreciat în mod corect că activitatea unor persoane de a însoţi înarmate cu diferite obiecte contondente pe inculpat.278 În acest caz suntem în faţa unei complicităţi morale. deoarece. ce constă in activitatea persoanei care înlesneşte. constituie complicitate.Boroi. procurarea de informaţii sau activităţi ce reprezintă o contribuţie morală (ex: procurarea de informaţii cu privire la obiectul infracţiunii).220. Are loc înainte de comiterea infracţiunii sau cel mai târziu până în momentul comiterii infracţiunii şi reprezintă o încurajare a autorului.2250/1973.. ci numai se întregeşte acest element material. C. Această condiţie priveşte latura obiectivă a complicităţii. după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. prin întărirea şi întreţinerea hotărârii autorului de a săvârşi fapta. chiar dacă. pag.1966/1968. nu se săvârşeşte propriu-zis. Neîndeplinirea de către complice a promisiunii făcute nu înlătură caracterul de complicitate. s. Infracţiunea de omisiune a denunţării. Nistoreanu. 275 276 149 . V.172 277 Ghe. 278 T. etc277 ) Aceste acţiuni se situează în faza de pregătire a comiterii infracţiunii. care a comis fapta de omor. deschiderea unei uşi. Acţiunile pot fi: comisive (înmânarea armei.1. pag.pen. în esenţă putând spune că în general. de natură să uşureze de comiterea faptei. op. Este îndeplinită condiţia şi atunci când s-a săvârşit doar o tentativă pedepsibilă. acele persoane au înlesnit realizarea fapte..Zlătescu. Ajutorul dat de complice priveşte activităţile desfăşurate de acesta chiar în timpul săvârşirii infracţiunii.D. complicitatea priveşte o anumită faptă prevăzută de legea penală. C-tin Mitrache.nr. sau crearea de condiţii. J.6/1968. cunoscând intenţia lui.Papadopol. mediată la comiterea infracţiunii.1968.275 Se face o clară distincţie276 între activităţile de înlesnire şi activităţile de ajutor. şi pot fi activităţi materiale (ex: procurarea armei. Al. promite că va tăinui bunurile provenite din aceasta. pag. asigurarea pazei) sau omisive (neîncuierea unei uşi pe care paznicul trebuia să o închidă). col.249. luarea de măsuri. sau care.N. d..S.nr. adică între începerea executării şi până la consumarea acesteia. Participaţia improprie. Înlesnirea se referă la acte îndeplinite anterior începerii executării (ex: procurarea de mijloace. a cheilor).82 279 D. înainte sau în timpul săvârşirii faptei.pag. sau ajută în orice fel la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

dacă se dovedeşte că în raport de rezultatul mai grav. indirectă sau praeterintenţie. complicele a avut o poziţie subiectivă. atât autorul cât şi complicele au aceeaşi formă de vinovăţie. etc. complicitate nemijlocită. similară cu autorul. când autorul săvârşeşte fapta din culpă.priveşte actele executate de complice prin care se dă sprijin autorului în momentul săvârşirii infracţiunii: încurajarea infractorului. complicitatea morală constă în acte de sprijin moral. anume intenţia. 8.cit. pag. Participaţia improprie C. etc) 2. oferirea armei. op.280 Vinovăţia se apreciază numai faţă de persoana complicelui.cit. b) După momentul în care se acordă ajutorul: 1. Cit.. Priveşte activităţile complicelui pentru pregătirea infracţiunii. 209. sau fără vinovăţie. informaţii. (ex: oferirea de instrumente. Complicitatea este posibilă în cazul infracţiunilor praeterintenţionate. op.Aurel Teodor Moldovan S-a reţinut corect în literaură că reprezintă o promisiune de tăinuire şi promisiunea de nedenunţare a faptei de către persoana care. 2.279 c) Complicitatea se săvârşeşte numai cu intenţie directă. complicitatea poate fi: 1. Felurile complicităţii: a) După natura ajutorului dat la săvârşirea infracţiunii.Bulai. Dongoroz. op. Matei Basarab.Dincu. etc. constă în acte de sprijin material: procurarea instrumentelor de săvârşire a infracţiunii. complicitatea mediată.Bulai. complicitatea prin acţiune (comisivă). complicitatea concomitentă. improprie. potrivit legii ar avea obligaţia să o facă. etc.2.202. 283 A.cit. 2.4. pag.209. promisiunea de tăinuire a bunurilor şi de favorizare a infractorului. 284 C.pag. proprie. care întăresc rezoluţia infracţională: procurarea de informaţii cu privire la obiectul infracţiunii. 206. când sprijinul este dat prin intermediul altui participant (instigator sau complice) d) După aspectul dinamic281 al contribuţiei complicelui la săvârşirea faptei: 1. nefiind importantă forma de vinovăţie a autorului.269. complicitate anterioară. pag. op. materială. când ajutorul complicelui constă în neîndeplinirea unor obligaţii legale: fapta paznicului de a nu activa alarma într-o anumită incintă. complicitatea prin inacţiune (omisivă). e) După forma de vinovăţie.2. 281 282 150 . 2.cit. 2. op. c) După modul direct sau indirect în care se realizează contribuţia complicelui la săvârşirea infracţiunii: 1. înlăturarea de obstacole. pentru a ajuta pe autor să pătrundă în acea incintă. când. când însuşi complicele ajută pe autor la comiterea infracţiunii. complicitatea poate fi: 1.

Pag. ceea ce înseamnă că participaţia nu ar fi posibilă decât la infracţiunile intenţionate. op. T. în care contribuţia participantului este dată de intenţie la fapta comisă de autor din culpă. Pentru reglementarea în literatura de specialitate a participaţiei improprii.284 Participaţia improprie poate exista la toate formele de participaţie. inclusiv în cazul coautoratului. care săvârşesc cu voinţă comună o faptă prevăzută de legea penală. PARTEA GENERALĂ Participaţia improprie sau imperfectă este acea formă a participaţiei penale la care persoanele. când unii din autori acţionează cu intenţie. la săvârşirea căreia participanţii pot participa.282 Participanţii la comiterea infracţiunii acţionează lucrând cu intenţie. nu acţionează toate cu aceiaşi formă de vinovăţie. De aceea pentru a combate această teorie a apărut teza autorului imediat care presupune considerarea ca autor mediat al infracţiunii pe instigatorul care determină cu intenţie pe o altă persoană să săvârşească o infracţiune. iar alţii din culpă sau fără vinovăţie.Boroi. Cit.. alţii din culpă.a-II-a pen. anume modalitatea intenţie şi culpă şi modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie. sen. op. s-a propus soluţia ca instigatorul să fie considerat autorul mediat. alţii chiar fără vinovăţie. alţii fără vinovăţie. a) Modalitatea intenţie şi culpă constă în determinarea. minor sub 14 ani.322/1993 (nepublicată. în care contribuţia participantului este dată cu intenţie la fapta comisă de autor. Nistoreanu. înlesnirea sau ajutarea în orice mod. Trebuie arătat că în literatură s-a combătut existenţa participaţiei improprii. Al. A doua modalitate este modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie.252. Cit. s-a recurs la aşa numita teorie a autorului mediat.DREPT PENAL. Argumentul principal invocat a fost acela că nu poate exista participaţie penală. fără o înţelegere prealabilă între participanţi. sau a autorului de mână lungă (de longa manus).nr. Modalităţile participaţiei improprii. care s-a folosit de autorul adevărat ca de un instrument. în eroare de fapt. În Codul penal român sunt reţinute doar primele două forme de participaţie improprie. de la distanţă.285 Având în vedere că fapta nu era infracţiune în raport cu autorul ei. alţii din culpă.228) 285 286 151 . citată de Ghe. Se cunosc mai multe modalităţi ale participaţiei improprii în funcţie de vinovăţia celui care îşi aduce contribuţia. nu şi la cele din culpă.Bucureşti.283 Reglementarea în legea penală română a participaţiei improprii este o reflectare a concepţiei din doctrină potrivit cu care unitatea în raport cu care se apreciază contribuţiile mai multor persoane. când participantul contribuie fără vinovăţie la fapta comisă de autor cu intenţie. pag. avem modalitatea lipsă de vinovăţie şi intenţie. la săvârşirea infracţiunii. Prima modalitate a participaţiei improprii este modalitatea intenţie şi culpă. fără vinovăţie. În fine. unii din intenţie.. este fapta prevăzută de legea penală. A treia modalitate este modalitatea culpă şi intenţie în care se reţine participarea din culpă a participantului la fapta săvârşită cu intenţie de autor. etc.M. cu intenţie la săvârşirea din culpă de către altă persoană a unei C-tin Mitrache. şi care săvârşeşte acea faptă fără vinovăţie: iresponsabil. s.

adică toţi participanţii. pag. Tratamentul penal al participaţiei Există două mari opinii cu privire la pedeapsa care trebuie aplicată în cazul participaţiei: într-o opinie. nr. Dacă fapta săvârşită de autor nu este incriminată când este săvârşită din culpă. Explicaţii teoretice op. şi sprijinit tot cu intenţie în cazul complicităţii. Unii autori consideră că participaţia improprie este posibilă şi în cazul legitimei apărări sau al stării de necesitate.229. adică coeziunea subiectivă dintre participanţii care au urmărit realizarea aceleiaşi fapte s-a susţinut necesitatea parificării pedepselor participanţilor. fiind. ci doar autorul nu se pedepseşte.289 S-a reproşat sistemului că nu ţine seama de realitate deoarece realizarea sub raport subiectiv a infracţiunii. b) Modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie constă în determinarea. Cit. indiferent de felul contribuţiei lor să fie sancţionaţi cu aceeaşi pedeapsă prevăzută de lege. adică s-a făcut distincţia calitativă şi cantitativă a contribuţiei participanţilor în sistemul diversificării sancţiunilor pentru participanţi. 287 288 152 . Dongoroz.Aurel Teodor Moldovan fapte prevăzută de legea penală. având în vedere criteriul subiectiv. nu va fi tras la răspundere penală. ajutarea. Al. Caracteristica acestei modalităţi este faptul că autorul acţionează din culpă.37. R. În aceste condiţii determinarea cu intenţie la săvârşirea faptei constituie instigare.Boroi.cit.2. 210. participaţia improprie nu este înlăturată. ne având calitatea de infractor.3. 290 C-tin Mitrache. iresponsabilitate. Autorul care a acţionat fără vinovăţie găsindu-se la momentul săvârşirii infracţiunii într-o stare de eroare de fapt. deşi cărămizile aparţineau altei persoane.R. cu aplicarea acestora în funcţie de contribuţia adusă la săvârşirea infracţiunilor. or în acest caz fapta nu a re caracter penal nici pentru terţul intervenient. Nistoreanu. sau dacă inculpatul a vândut martorilor 5000 de cărămizi. nu este de aceeaşi intensitate în cadrul diferitelor contribuţii ale participanţilor. În acest caz s-a decis de către practica judiciară că există participaţie improprie în cazul determinării unor persoane să participe la luarea unor bunuri. V. 286 În acest caz fiecare coautor răspunde potrivit cu vinovăţia sa. op. autorul şi complicele fiind pedepsiţi pentru infracţiunea intenţionată la care şi-au adus contribuţia.288 8. pag.290 În altă opinie se analizează elementul obiectiv material al participaţiei. minoritate.D. Cit pag.253.287 În contracararea acestei opinii s-a susţinut că legitima apărare şi starea de necesitate fac ca fapta să nu aibă caracter penal. constrângere fizică sau morală... 289 V. Ghe. Participaţia improprie. însă determinat cu intenţie să acţioneze în cazul instigării.3/1971. beţie completă involuntară. iar înlesnirea şi ajutarea vor constitui complicitate. pag. ele ne ştiind că bunurile nu aparţin instigatorului şi că se săvârşeşte un furt. depozitate într-un loc viran. sau înlesnirea în orice mod cu intenţie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o persoană care acţionează fără vinovăţie.Papadopol. op. afirmând că sunt proprietatea sa. În Codul penal român se păstrează sistemul parificării pedepselor.

DREPT PENAL. Conform principiului parificării pedepselor.. ţinându-e seama de contribuţia sa la săvârşirea infracţiunii. de împrejurările. şi privesc conţinutul atenuat sau agravat al faptei legat de mijloacele folosite. sustrage un portofel din poşeta altei persoane. pentru a nu fi găsit asupra făptuitorului)291 Circumstanţe personale şi circumstanţe reale. se aplică pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. toţi participanţii vor fi sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.3.p. Totuşi. Circumstanţe personale sunt circumstanţele care privesc făptuitorul sau pe un participant şi nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi. calităţi. În cazul coautoratului se aplică parificarea pedepsei pentru toţi coautorii. situaţie în care circumstanţele personale sunt subiective. în aplicarea pedepsei s-a stipulat în mod expres de către codul penal că se va ţine seama în aplicarea pedepsei de contribuţia fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii. rezidă din faptul că se pot săvârşi cu privire la o infracţiune. Conchidem că circumstanţele privitoare la faptă sau reale se răsfrâng asupra participanţilor în măsura în care aceştia le-au cunoscut şi le-au prevăzut. întâmplări. pag. Necesitatea parificării pedepselor în acest caz.292 După cum privesc fapta sau pe făptuitor circumstanţele sunt reale şi personale. PARTEA GENERALĂ Aplicarea pedepselor în cazul participaţiei proprii . instanţa. împrejurări ce constau în stări. d. 153 .cit. ţinându-se seama de obligaţiile impuse de lege instanţelor de judecată. V. Instigatorul este pedepsit în acest caz cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. Explicaţii teoretice op. C. C. se va ţine seama în mod obligatoriu şi se va aprecia în concret contribuţia fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii. deci. Circumstanţele reale sunt legate de împrejurările anteriore concomitente şi posterioare săvârşirii faptei. 220. situaţii.a-II-a pen. Şi în acest caz. de timp. de rezultatul produs. acte de complicitate cu un pericol deosebit (cazul persoanei care în baza unei înţelegeri prealabile stă în apropierea celui care profitând de aglomeraţia unui magazin. s. a) Aplicarea pedepsei în cazul coautoratului. în conformitate cu dispoziţiile privitoare la individualizare. c) Aplicarea pedepsei în cazul complicităţii. însuşiri şi orice alte date ale realităţii. pag. Iată. în care fapta s-a comis. 72.27. de loc. că în lumina dispoziţiilor Codului penal. în cazul participaţiei proprii.p. Dongoroz. Necunoaşterea circumstanţei reale de către un participant are ca efect neproducerea agravării răspunderii penale ca urmare a acestei circumstanţe.actual b) Aplicarea pedepsei în cazul instigării. Dacă circumstanţele personale privesc particularităţile personalităţii participantului 291 292 T.M. Circumstanţele personale privesc atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta prevăzută de legea penală la care a contribuit. atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art. R. şi după săvârşirea furtului primeşte portofelul.46. fiind obligatorii.Bucureşti.. susceptibile să particularizeze fapta sau pe făptuitor. cât şi individualizarea participaţiei în condiţiile art. Circumstanţele sunt împrejurările în care are loc comiterea faptei prevăzute de lege.573/1985. în momentul individualizării pedepselor.

ne fiind întrunite condiţiile participaţiei (nu s-a comis o faptă prevăzută de legea penală). nu vor răspunde nici aceştia. dacă în cursul executării. nu ca participant. instigatorul era pedepsit cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care a instigat şi minimul general. el va beneficia de impunitate. urmează să fie sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie. Condiţiile sunt ca: a) să fi început executarea faptei de către autor. el nu va mai răspunde. În cazul modalităţii intenţie-culpă. Dacă fapta este incriminată din culpă. ceilalţi răspunzând pentru tentativa realizată. În condiţiile în care împiedicarea consumării este realizată de complice. atunci autorul nu va fi pedepsit. Dacă tentativa nu se pedepseşte. lipsind caracterul penal al faptei. el va răspunde conform acestei incriminări. instituie o cauză de nepedepsire a participantului la săvârşirea unei infracţiuni. Autorul acţionând fără vinovăţie nu va fi tras la răspundere penală. iar cauza de impunitate se răsfrânge şi asupra complicelui. instigatorul răspundea. Împiedicarea de către participant a săvârşirii faptei. de această cauză de nepedepsire beneficiau numai ei. acestea devin de individualizare. Tratamentul penal al instigării neurmate de executare . împiedicând consumarea infracţiunii. În situatia instigării neurmată de executare. era de minimum 2 ani. Sancţionarea actelor de instigare se putea dicta numai în cazul în care pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea la care s-a instigat.Aurel Teodor Moldovan (calitatea de militar). apreciem că suntem în cazul desistării. Instigatorul şi complicele contribuind cu intenţie la săvârşirea faptei. b) după începerea executării participantul să fi intervenit eficient. În cazul participaţiei improprii sunt incidente dispoziţiile privitoare la circumstanţele reale şi personale şi cele privitoare la împiedicarea de 154 .În Codul penal 1969. dar înainte de descoperirea faptei. În situaţia instigării neurmată de o executare pedepsibilă. c) intervenţia participantului să fi intervenit înainte de descoperirea faptei. împiedică consumarea acesteia. Dacă fapta săvârşită din culpă nu este incriminată. Dacă cel ce împiedică consumarea faptei este însuşi autorul. Dacă instigatorul va împiedica consumarea. ele devin circumstanţe reale şi se răsfrâng asupra tuturor participanţilor în măsura în care le-au cunoscut şi le-au prevăzut. dar vor răspunde ceilalţi participanţi. În modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie. ci ca autor al unei infracţiuni distincte. Dacă infracţiunea a fost săvârşită de mai mulţi coautori dar împiedicarea a fost făcută numai de unii. Dacă circumstanţele de individualizare sunt prevăzute în conţinutul constitutiv al infracţiunii. Pedeapsa în cazul participaţiei improprii. instigatorul şi complicele vor răspunde pentru infracţiunea intenţionată. instigare neurmată de executare era pedepsită în condiţiile în care :a)instigarea era neurmată de un început de executare si b)instigarea era neurmată de o executare pedepsibilă. s-a consacrat sistemul diversificării pedepselor.

op. pag. P. C-tin Mitrache.R. iar în cazul pluralităţii de infracţiuni. PARTEA GENERALĂ către participant a consumării infracţiunii.vol.Gen. CONSIDERATII GENERALE Legiuitorul penal a considerat necesar să califice o infracţiune ca formând o unitate sau o pluralitate de infracţiuni.DREPT PENAL. Formele Unităţii infracţionale în Dreptul Penal Român. făptuitorul urmând să răspundă în cazul unităţii de infracţiuni pentru o singură infracţiune. care au conţinutul mai multor infracţiuni sau când fapta săvârşită se identifică cu conţinutul mai multor infracţiuni.. pag.” Bucureşti 1992 294 I..293 Va exista unitatea de infracţiune în condiţiile în care fapta corespunde conţinutului unei singure infracţiuni şi va exista pluralitate de infracţiuni în condiţiile în care se constată existenţa mai multor fapte. Nistoreanu. Al.cit. Definiţia cel mai des îmbrăţişată de doctrină a unităţii de infracţiune este aceea potrivit căreia unitatea de infracţiune presupune activitatea infracţională formată dintr-o singură acţiune ori inacţiune ce decurge din natura faptei sau din voinţa legiuitorului.II.294 9.Oancea. CAPITOLUL IX UNITATE DE INFRACŢIUNI 9. 295 C-tin Mitrache.1. vol. op. P.Didactică şi Pedagogică. 1976.1. op.216. Drept Penal.. Drept Penal.L. M.134.cit. pag.I..Gen.Zolineak.Bulai. pag. Drept Penal. săvârşită de o persoană şi în care se identifică conţinutul unei singure infracţiuni. Casa de Editură şi Presă „ Şansa S. 199. Bucureşti !971.191. Doru Pavel. Felurile unităţii de infracţiune Literatura distinge două feluri de unitate de infracţiune: unitate naturală de 293 C. pentru două sau mai multe infracţiuni. Vasile Papadopol. deoarece aceasta produce consecinţe juridice importante.cit. Boroi.1. Distincţia între unitate şi pluralitate de infracţiuni se face cu ajutorul conţinutului infracţiunii. 1992. Ghe. pag.Ed.207.198. care reprezintă baza de evaluare. pag. 155 .

iar din punct de vedere subiectiv. fie datorită unei lovituri. atât obiectul cauzei. fie prin mai multe intervenţii. prin aceea că există o singură formă de vinovăţie şi un singur rezultat. Al. pag. În acest caz. printr-o singură acţiune sau inacţiune.cit. legiuitorul a considerat că există o strânsă legătură între acţiuni sau inacţiuni. Este diferită situaţia în care printr-o singură acţiune se aduce atingere valorilor ocrotite care aparţin mai multor titulari. fiecare în parte conţinutul unor infracţiuni distincte. Astfel.cit. fie prin o singură intervenţie a făptuitorului asupra obiectului infracţiunii. deşi pot avea şi semnificaţie proprie. Infracţiunile vor fi într-un număr echivalent cu numărul persoanelor vătămate prin infracţiune. 9. Boroi.296 În cazul infracţiunii simple. Aceasta se caracterizează. pluralitatea persoanei vătămate va determina o pluralitate de infracţiuni. Infracţiunea simplă are ca particularitate faptul că momentul consumării coincide cu momentul epuizării.Aurel Teodor Moldovan infracţiune şi unitate legală de infracţiune Unitatea naturală de infracţiune se poate defini ca fiind unitatea acţiunii sau inacţiunii prin care se realizează conţinutul unei singure infracţiuni. legătură realizată de elementul subiectiv. Este important de arătat că actele de executare multiple se integrează în mod natural în aceeaşi infracţiune. op. pierzându-şi astfel această semnificaţie proprie. UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE 9. două acţiuni sau inacţiuni care ar putea constitui. C-tin Mitrache. sub aspect obiectiv. 200. Infracţiunea simplă. Nistoreanu. subiectul pasiv. Esenţial este că toate aceste acte. 156 . printr-o singură formă de vinovăţie. care se succed imediat în timp asupra obiectului infracţiunii (ex: vătămarea corporală poate interveni. ci de voinţa legiuitorului care reuneşte în conţinutul unei singure infracţiuni. în cazul infracţiunii simple sunt înglobate în aceeaşi acţiune.2.2. pe lângă faptul că există o singură acţiune sau inacţiune. infracţiunea de obicei şi infracţiunea progresivă. cât şi forma de vinovăţie.. Unitatea legală de infracţiuni este consacrată de Codul penal în patru forme: infracţiunea continuată.295 Unitatea legală de infracţiune este dată nu de natura faptei săvârşite. un singur rezultat.1. din punct de vedere obiectiv. deşi nu mai avem neapărat o singură acţiune sau inacţiune. în cazul infracţiunilor contra persoanei. pag.136. Literatura juridică reţine unitatea de infracţiuni sub trei forme: infracţiunea simplă. infracţiunea complexă. fie datorită mai multor lovituri). Infracţiunea simplă Infracţiunea simplă se caracterizează. infracţiunea continuă şi infracţiunea deviată. se poate realiza. 296 297 Ghe. op. celelalte elemente sunt unice.

deci avem de-a face cu o unitate de infracţiune. iar reluarea activităţii infracţionale înseamnă săvârşirea unei noi infracţiuni continue. I.cit. M. C-tin Mitrache. pag. op. abandonul de familie. pag. op. fără să fie nevoie de intervenţia făptuitorului pentru prelungirea acesteia (ex: în cazul furtului de energie electrică sau de semnal TV. pag. uciderea din culpă dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane). deţinerea de arme şi muniţii..Bulai op. orice întrerupere a racordului la reţea reprezintă epuizarea Vasile Papadopol. 301 C-tin Mitrache. numărul mai mare de persoane vătămate nu duce la stabilirea unei pluralităţi de infracţiuni.cit. Infracţiunile continue permanente se caracterizează prin desfăşurarea activităţii infracţionale fără întrerupere. infracţiunea se epuizează. pag.Oancea.pag. „conducerea unui autovehicul”. În acest caz valoarea ocrotită care este vătămată este patrimoniul însuşi.Dongoroz op. dezertarea. d.cit. Literatura consideră că în cazul altor infracţiuni decât cele care vatămă persoana.cit.nr. pag.140. „lipsirea”).J. Deci. „purtarea”. legiuitorul creând o infracţiune complexă (ex: omorul deosebit de grav. nu există o nouă hotărâre infracţională.84 300 C. 92/1996.194.2.297 9. Infracţiunea continuă Infracţiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. Doru Pavel op.298 Literatura299 afirmă că acţiunea sau inacţiunea infracţională durează până când este oprită de o forţă contrară care poate fi: voinţa infractorului.cit. evadarea.Bihor. 201. V. T. Pentru acestea din urmă este important de remarcat că fiecare întrerupere în acţiunea infracţională duce la epuizarea infracţiunii continue. deşi nu este definită.DREPT PENAL.Basarab op. care prin natura ei se prelungeşte în timp („deţinerea”. Având în vedere acest aspect. iar reluarea activităţii infracţionale va constitui o nouă infracţiune. 62. pag. în acest caz. care continuă şi după consumare până la intervenţia unei forţe contrare. Pe parcursul desfăşurării elementului material al laturii obiective pot apărea întreruperi ce pot fi determinate de natura activităţii infracţionale.. reiese din dispoziţiile părţii speciale a Codului penal fiind identificată după elementul material al laturii obiective ce presupune o acţiune sau o inacţiune. Acesta în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale reia în fiecare dimineaţă elementul material al laturii obiective.cit.2.60. 298 299 157 . Dreptul. op. intervenţia autorităţii sau intervenţia altei persoane. doctrina penală300 a făcut distincţie între infracţiunile continue succesive (cazul de mai sus) şi infracţiunile continue permanente.cit. portul ilegal de uniformă. pag. PARTEA GENERALĂ Situaţia este diferită în cazul infracţiunilor contra vieţiii. În momentul în care acţiunea infracţională este curmată. 201. Ca exemple de infracţiuni continue putem menţiona: furtul de curent electric. Infracţiunea continuă. Se dă exemplu cazul furtului printr-o singură acţiune de la mai multe persoane (cazul unei persoane care ar fura din bunurile mai multor persoane care bunuri au fost depozitate la un loc).326. Spre exemplu: portul ilegal de uniformă este susceptibil de a fi întrerupt noaptea şi reluat dimineaţa. Literatura a reţinut că reluarea de dimineaţă a portului ilegal de uniformă nu schimbă rezoluţia infracţională a infractorului.

P. prin greşita manipulare a armei. 302 303 158 . se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale. această activitate nu va fi luată în seamă.469. Astfel legea penală cu privire la aplicarea legii penale în timp.423. Infracţiunea deviată Infracţiunea deviată este o formă a unităţii naturale de infracţiune. pe de altă parte.3. se consideră că această infracţiune este în realitate una singură. b) Fie prin săvârşirea faptei asupra altui obiect sau altei persoane datorită erorii făptuitorului cu privire la obiectul sau persoana asupra cărora acesta intenţiona să acţioneze (error in personam). datorită greşelii făptuitorului. la alt obiect sau persoană. cu o altă persoană pe care o ucide. Momentul faţă de care se calculează şi se aplică aceste instituţii este momentul epuizării infracţiunii. Cunoaşterea infracţiunii continue are relevanţă în aplicarea anumitor instituţii de drept penal. În cazurile infracţiunii deviate.II. Opinia dominantă în literatură303 susţine că în cazul infracţiunii deviate în C. V. decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vatăme.. Drept penal.2. făptuitorul ucide o altă persoană decât cea pe care vroia să o ucidă iniţial. iar minorul va răspunde penal.cit.Oancea.Dongoroz. sau prin îndreptarea acţiunii – din eroare a făptuitorului – asupra altei persoane ori altui obiect. De la acest moment. dacă o parte din infracţiune sau rezultatul acesteia s-au produs pe teritoriul ţării. de la acest moment se stabileşte incidenţa unui act de clemenţă. Traian Pop.301 Ca exemplu: dacă făptuitorul a început activitatea infracţională înainte de împlinirea vârstei de 14 ani. va fi recunoscută incidenţa legii penale române. datorită nopţii. pag. 1939. Drept penal comparat. infractorul confundă pe rivalul său.Gen. acesta va fi sancţionat ca şi infractorul major (de minoritate se va ţine seama în individualizarea pedepsei).211. I.Aurel Teodor Moldovan infracţiunii de furt. pag. vol. Există în acest sens două opinii în doctrină.cit. pag.302 Infracţiunea deviată se poate săvârşi în două moduri: a) Fie prin devierea acţiunii infracţionale spre un alt obiect sau altă persoană din greşeala făptuitorului (aberatio ictus). Spre exemplu. pag. pe de o parte. legea penală aplicabilă va fi legea în vigoare în momentul epuizării faptei.220-221. şi nu o infracţiune cu privire la obiectul sau persoana vătămată şi o tentativă cu privire la obiectul sau persoana care se vroia a fi vătămată. Spre exemplu.Bulai op. Cluj 1923. Dacă activitatea continuată a început în timp ce făptuitorul era minor şi se desfăşoară după ajungerea la majorat. O eventuală rebranşare ar echivala cu o punere în aplicare a unei noi rezoluţii infracţionale. op. deci am fi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni de furt de curent sau semnal TV). 9. În ceea ce priveşte aplicarea legii penale în spaţiu. desemnând infarcţiunea săvârşită prin devierea acţiunii de la obiectul sau persoana împotriva cărora era îndreptată.

op. Legiuitorul a creat unitatea legală de infracţiune din două sau mai multe acţiuni cu semnificaţie proprie tocmai datorită legăturii strânse între ele. infracţiunea continuată şi cea complexă.304 În ceea ce priveşte unitatea legală de infracţiune Codul Penal viitor conţine mai multe modificări în raport cu reglementările cuprinse în actualul Cod Penal. o primă modificare atinge denumirea capitolului „Pluralitatea de infracţiuni” din Codul Penal în vigoare.Unitatea infracţiunii conti. 9. în acest caz. trebuie reţinute ambele fapte în concurs de infracţiuni.Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe nuate şi a celei complexe Alin. care ar putea constitui fiecare în parte o infracţiune. spre deosebire de unitatea naturală de infracţiune. În acest caz se invocă faptul că legea nu apără viaţa unei anumite persoane.ferite intervale de timp. dar în realileiaşi rezoluţii.infracţiunea de obicei. ci viaţa tuturor persoanelor. Astfel. UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE Unitatea legală de infracţiune. deoarece ne-am afla în faţa unei nepedepsiri a unei tentative pedepsibile. Opinăm că.. deoarece în realitate se reglementează ambele instituţii de drept penal.191 Vintilă Dongoroz – Drept penal 1939.Art 35. cu diferenţa că se acordă prioritate infracţiunii continuate şi acelei complexe în raport cu pluralitatea de infracţiuni. improprii sau relativ improprii. iar în viitorul Cod Penal denumirea capitolului este transformat din „Pluralitatea de infracţiuni” în „Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni”. .infracţiunea progresivă.3.2: Infracţiunea este continuată Alin. 159 . dacă se constată că pe lângă infracţiunea deviată sunt întâlnite în cauză şi condiţiile constitutive ale unei tentative pedepsibile alături de infracţiunea consumată. ne putem afla în faţa unei tentative perfecte. care pedepseşte prin reunirea în conţinutul unei singure infracţiuni două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni. Considerăm că nu poate fi absorbită această tentativă de către infracţiunea consumată. legiutorul reţinând ca unitate de infracţiuni: . Zolyneak. .infracţiunea continuată. anume cea realizată în condiţiile devierii proiectului iniţial cu motivarea că legea penală apără toate valorile sociale aflate sub protecţia sa.DREPT PENAL. dar în realizarea ace. Formele unităţii legale sunt în număr de patru. Codul penal actual Noul cod penal Art 41. în conţinutul căruia se reglementează formele pluralităţii de infracţiuni. este o creaţie a legiuitorului. acţiuni sau inacţiuni sau zarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva 304 305 M. proprii. p. În altă opinie se susţine că în cazul devierii acţiunii (aberatio ictus).infracţiunea complexă. PARTEA GENERALĂ orice modalitate ne găsim în prezenţa unei singure infracţiuni. pagina 324.cit.1: Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite când o persoană săvârşeşte la diintervale de timp.

J. s. p. Potrivit Codului Penal în vigoare infracţiunea continuată este acea formă a unităţii legale caracterizată prin săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite. Papadopol. p. ci concurs de infracţiuni. R.141. ca pluralitatea de acte componente să prezinte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.41 actualul Cod Penal şi de art. în sensul că acţiunile sau inacţiunile trebuie săvârşite de aceeaşi persoană. conţinutul aceleiaşi infracţiuni.Aurel Teodor Moldovan inacţiuni care prezintă fiecare în parte. nr. p. Aspecte ale raporturilor dintre infracţiunea continuată şi formele de participaţie. 309 V. op.cit. 35 din viitorul Cod Penal.1/1972. cât şi pasiv. subiect pasiv.cit. Nistoreanu. prezintă.S. şi anume unitatea de subiect pasiv. unor autori diferiţi.N. alin.R. Boroi.2 din actualul Cod Penal şi articolul 35 din noul Cod Penal. care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.5/1964.59. Este evident că se va reţine infracţiunea ca fiind continuată şi în condiţia în care făptuitorul care participă are calitatea de autor pentru unele acte. Astfel. în asemenea caz. Al. nr. unitate de rezoluţie infracţională şi unitate de conţinut al infracţiunii. iar pentru altele calitate de complice.D.305 Caracteristicile infracţiunii continuate rezidă din condiţiile prevăzute de articolul 41 aliniatul 2 Codul Penal în vigoare şi articolul 35 aliniatul 1 din noul Cod Penal. Suprem.36. mai ales că nu asigură continuitatea in activitatea infracţională aceleiaşi persoane în ceea ce priveşte situaţia ei juridică308 . acţiuni sau inacţiuni care conţinutul aceleiaşi infracţiuni. 307 308 160 . D 1670/1971. O parte a literaturii consideră discutabil un astfel de punct de vedere. RRD nr.172. p. 9.p.306 Condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate : A) prima condiţie priveşte unitatea subiectului activ.310 306 I. forma de unitate mai uşoară se absoarbe în cea mai gravă307 . 310 T. Infracţiunea continuată Infracţiunea continuată este reglementată de dispoziţiile articolului 41.1. nesocotindu-se cerinţa prevăzută de art.8/1983.. Există o infracţiune continuată şi în cazul în care o persoană acţionând în baza aceleaiaşi rezoluţii participă la săvârşirea unora din acţiunile componente ale infracţiunii în calitate de coautor. op. fiecare în parte. nu i se va reţine instigare continuată.309 În acelaşi mod se vor încadra juridic şi actele de complicitate repetate în baza aceleiaşi rezoluţii şi a Oancea . În situaţia în care o persoană instigă prin acţiuni repetate la infracţiuni diferite.155 Ghe. pentru ca o infracţiune să fie continuată trebuie ca aceasta să fie formată dintr-o pluralitate de acte de executare legate între ele printr-o triplă unitate: unitate de subiect atât activ. iar la altele în calitate de complice. care prezintă ca element de noutate în definiţia legală a infracţiunii continuate introducerea unei noi condiţii. dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale a unor acţiuni sau inacţiuni.3.p. D 1261/1983. T. p. s. deoarece se încalcă relaţia de dependenţă a actelor de participaţie faţă de actele de executare.

are în vedere calitatea de complice şi autor sau coautor.DREPT PENAL. pentru că fiind o infracţiune de natură diferită s-a schimbat rezoluţiunea infracţională.2 . cu aceeaşi ocazie.248. Aceste prevederi se aplică şi în cazul complicităţii : dacă se va reţine complicitatea pentru infracţiuni de natură diferită. se va reţine după caz concursul sau recidiva. în condiţiile în care avem de-a face cu o rezoluţie distinctă. D nr. P. În concepţia viitorului Cod Penal este necesară şi îndeplinirea condiţiei unicităţii subiectului pasiv asupra căruia sunt îndreptate acţiunile sau inacţiunile subiectului activ. pag. B) a doua condiţie este aceea să existe o pluralitate de acţiuni sau inacţiuni.311 Pentru îndeplinirea acestei condiţii trebuie să se săvârşească două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni. şi nu al infracţiunii continuate. În condiţiile în care el va acţiona în calitate de complice cu privire la infracţiunea de furt mai sus menţionată şi în calitate de coautor la infracţiunea de vătămare corporală a paznicului care i-a surprins în timp ce consumau un alt act al infracţiunii de furt. Un timp prea îndelungat între actele de executare poate duce la schimbarea rezoluţiei infracţionale. însă neputând transporta toate bunurile odată efectuează mai multe drumuri312 .p. caz în care. 311 312 161 . iar altele rămase în fază de tentativă. T. nu şi pe aceea de instigator. s.. C. Există infracţiune unică continuată indiferent dacă unele din actele infracţionale sunt consumate. pag . iar apoi în calitate de autor sau coautor este evident că se va reţine infracţiunea continuată.. CD 1971. vol. însă autorii sunt diferiţi.Gen. Dacă un făptuitor va acţiona pentru sustragerea prin acţiuni repetate a materialelor de construcţii dintr-un depozit prima dată în calitate de complice. D 1974/1969. s. nici foarte scurte.206-207.. PARTEA GENERALĂ În ceea ce ne priveşte suntem de acord cu prima opinie din următoarele considerente: condiţia unicităţii subiectului activ la care se referă tribunalul suprem în decizia menţionată. este evident că ne vom afla în cazul concursului de infracţiuni. astfel că. ori de câte ori inculpatul a săvârşit actele respective pe baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.ex. pag 203. op.S. Cu privire la complicitatea reţinută ca şi concurs de infracţiuni în condiţiile în care complicitatea are aceeaşi rezoluţie. Mitrache. Reţinerea concursului de infracţiuni pentru instigare repetată se referă la instigarea repetată pentru infracţiuni diferite or. Suntem în această situaţie în condiţiile în care inculpatul fură dintr-un apartament învecinat.p. este evident că se va reţine concursul de infracţiuni. Drept Penal. literatura de specialitate se referă la acte care fiecare în parte reprezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni.S.3886/1971. Zolyneak.cit. în condiţiile în care o persoană este lovită cu ocazia aceleaşi agresiuni reprezintă conţinutul infracţiunii simple şi nu infracţiune continuată sau săvârşirea infracţiunii de furt. 313 M. pag 180. arătăm că se poate reţine infracţiunea continuată deoarece sunt respectate condiţiile de existenţă ale acesteia. 314 T. prin comiterea mai multor acţiuni în aceeaşi împrejurare. RRD 12/1969. fapta săvârşită va fi o nouă infracţiune. care intră în conţinutul juridic al aceleiaşi infracţiuni. care să fie săvârşite la intervale diferite de timp. Intervalele de timp nu trebuie să fie nici foarte lungi.

d.317 Efectele şi importanţa realizării infracţiunii continuate.D. dacă o parte din acte sau rezultatul s-a produs pe teritoriul României. 2.313 Un al doilea aspect reţinut de doctrină este acela că unitatea de rezoluţie este păstrată şi în cazul în care a început procesul penal pentru actele de executare săvârşite anterior. 316 162 . Stabilirea caracterului continuat prezintă importanţa în practică cu privire la mai multe aspecte. În practica judiciară s-a reţinut întemeiat că vor forma unitate sub forma infracţiunii continuate şi actele de executare care realizează. data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiunii. alin.. Codul penal actual în art.314 Pentru a se realiza infracţiunea continuată trebuie ca infractorul să aibă o imagine de ansamblu a activităţii ulterioare pe care o va desfăşura.. a locului. în art.243. Fiecare infracţiune privită în parte poate prezenta anumite particularităţi. stabileşte ca dată a săvârşirii infracţiunii continuate.204 M. pag. C. desigur şi a celorlalte condiţii.2. să nu conducă la schimbarea tipului de infracţiune.316 Condiţia este îndeplinită şi atunci când actele de executare nu reprezintă toate infracţiuni consumate. pag.Aurel Teodor Moldovan C) a treia condiţie este ca actele efectuate să fie săvârşite cu aceeaşi rezoluţie infracţională. Literatura a reţinut pe de o parte faptul că rezoluţia infracţională trebuie să fie anterioară activităţii infracţionale şi să se menţină în linii generale pe parcursul executării actelor ce compun acea activitate. Literatura arată că acţiunile succesive nu trebuie să fie identice.cit. Dacă actele de executare sau rezultatul se situează pe teritorii diferite. În condiţiile în care 315 C. în baza rezoluţiei infracţionale iniţiale. În funcţie de momentul epuizării se stabileşte şi legea penală aplicabilă în timp: astfel legea penală aplicabilă este cea în vigoare din momentul epuizării infracţiunii. însă infractorul continuă săvârşirea altor acte. op. folosirea aceloraşi procedee în săvârşirea activităţii infracţionale)315 . Această rezoluţie infracţională trebuie apreciată în funcţie de fiecare situaţie în parte. unele putând rămâne în fază de tentativă. Zolineak. legea penală aplicabilă va fi cea română. 317 T. ci trebuie să realizeze fiecare conţinutul aceleiaşi infracţiuni. alin. conform principiului ubicuităţii. Astfel legea spune că de la momentul epuizării se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale şi se stabileşte incidenţa unui act de clemenţă.S. Fiecare act de executare constă în acţiunea sau inacţiunea ce realizează conţinutul juridic al aceleiaşi infracţiuni.427. precum şi Codul Penal viitor. în fapt putând să existe numeroase elemente care pot conduce la concluzia că a fost îndeplinită această condiţie de existenţă a infracţiunii continuate (unitatea obiectului infracţiunii. Elementul subiectiv care caracterizează infracţiunea continuată este numai intenţia ca formă de vinovăţie. s. iar altele varianta calificată a acelei infracţiuni cu respectarea. cu condiţia ca ivirea acestora să nu conducă la luarea unei noi hotărâri infracţionale. a persoanei vătămate. pag. op.122.cit. 241/1971. Nr. 1971. unitatea de timp. Mitrache. unele forma de bază sau varianta tip. D) actele de executare să prezinte fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. 154.. făptuitorul urmărind şi acceptând rezultatul acţiunii sale.p.

la care se poate adăuga un spor. Astfel noul Cod prevede la art. al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii. Având în vedere că infracţiunea continuată este tratată ca unitate de infracţiuni. op. iar dacă infracţiunea continuată a început să fie comisă mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani şi a continuat după aceea. potrivit dispoziţiilor art.DREPT PENAL.43. art. este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni. 34 sau. interzicând acesteia aplicarea unei pedepse mai uşoare pentru infracţiunea cu privire la care s-a pronunţat deja.cit. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. pag. pag.35. În actuala reglementare.1. C.cit.Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă Alin. 401 alin.1. actele de executare anterioare acestei vârste nu se iau în considerare. 206. PARTEA GENERALĂ făptuitorul a început executarea înainte de împlinirea vârstei de 14 ani.1: Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită.Pedeapsa pentru infracţiunea continuată Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvărşită. art. Mitrache. p.443. 37). respectiv cu 318 319 Vezi C. aplicarea pedepsei se va face într-o singură etapă. 206. op. că infracţiunea continuată. I. Sporul nu poate depăşi 5 ani în condiţiile în care pedeapsa este închisoarea. iar în noul Cod sediul materiei este redat de art. Mitrache. Infracţiunea continuată este o cauză de agravare facultativă a pedepsei pentru acea infracţiune. după caz. respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii. cât şi tratamentul penal al infracţiunii continuate. Tratamentul penal al infracţiunii continuate. Codul penal actual Noul cod penal Art 42.36. 163 . În cadrul individualizării pedepsei se va ţine seama de cazul că o parte de acte au fost săvârşite în perioada minorităţii. art. op. iar în condiţiile în care pedeapsa este amenda. al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii. se aplică un spor de până la jumătate din maximul amenzii.42. 36 alin. infractorul va răspunde penal ca major.art. art. care nu poate fi mai mică decât cea stabilită anterior. Această dispoziţie permite instanţei numai stabilirea unei pedepse mai mari sau menţinerea pedepsei iniţiale. ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei. Reglementarea actuală specifică şi faptul că dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată. În noul Cod penal se modifică atât sediul materiei (în actualul Cod Penal este vorba de dispoziţiile art. în condiţiile în care instanţa considera necesar. se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare.41.cit. şi adăugarea unui spor. pedeapsa pentru infracţiunea continuată se aplică prin condamnarea către maximul special al pedepsei. Art 36. Oancea . ci numai cele de după împlinirea vârstei de 14 ani.

Ghe.3. infracţiunea de tâlhărie vatămă relaţia socială ce asigură dreptul la proprietate. infracţiunea complexă se caracterizează prin existenţa unui obiect juridic reprezentat de două relaţii sociale: de exemplu. la infracţiunile al căror obiect nu este susceptibil de divizare318 .35 alin. cât şi pe cea care priveşte integritatea corporală a persoanei.3: Infracţiunea este complexă când Alin.2.2: Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră.320 Sub aspectul obiectului.Bulai.3. o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. Infracţiunea complexă Infracţiunea complexă este consacrată în actualul Codul penal la art.cit. întrucât această modificare a fost cerută de doctrina penală. o acţiune sau stitutiv sau ca element circumstanţial inacţiune care constituie prin ea însăşi o agravant. iar infracţiunea inclusă în conţinutul său poartă numele de infracţiune absorbită. Infracţiunea complexă poartă numele de infracţiune absorbantă. conţinutul altei infracţiuni care este absorbită de infracţiunea complexă.131. Al. pag.143. ca element concircumstanţă agravantă. la crearea infracţiunii complexe legiuitorul a avut în vedere existenţa unor legături obiective şi subiective între faptele ce intră în conţinutul infracţiunii complexe.Aurel Teodor Moldovan cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii. 320 321 164 . nr.2. op. pierzându-şi autonomia infracţională. Tâlhăria şi lipsirea de libertate în mod ilegal. Boroi.cit. Infracţiuni ce nu se pot săvârşi în mod continuat. Infracţiunea complexă este definită în Codul penal actual ca fiind infracţiunea ce cuprinde în conţinutul ei ca element constitutiv sau ca circumstanţă agravantă o acţiune sau Codul penal actual Noul cod penal Art 41. În structura infracţiunii complexe se include.Unitatea infracţiunii conti. Infracţiunea continuată nu este posibilă la infracţiunea comisă din culpă. pag. ca element sau ca în conţinutul său intră. deci. op. Noul Cod Penal aduce o modificare în structura definiţiei infracţiunii complexe. iar în Codul penal nou este reglementată la art.319 9. Revista „Drept penal”. Zolineak.41 alin. infracţiune unică sau concurs de infracţiuni. în sensul că una din infracţiuni serveşte ca mijloc pentru realizarea celeilalte care constituie scop în ansamblul activităţii infracţionale M. p. o acţiune sau inacţiune faptă prevăzută de legea penală. în sensul că expresia „ca element sau circumstanţă agravantă” se înlocuieşte cu expresia „ca element constitutiv sau ca element circumstanţial agravant”. care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală..Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe nuate şi a celei complexe Alin.321 Se impune precizarea că. şi nici la cele care presupun repetarea activităţii în vederea realizării conţinutuliu infracţiunii (infracţiunile de obicei). Nistoreanu.Art 35. 322 C.443.II/1994.

infractorul foloseşte ameninţarea). avem o infracţiune complexă. care a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. 325 C. 229. În cazul furtului prin efracţie însă. fie a unui raport mijloc-scop (pentru a asigura luarea bunului. în conţinutul infracţiunii complexe intră ca element o acţiune ce formează conţinutul unei alte infracţiuni. Mitrache. 207. se caracterizează prin aceea că în conţinutul ei intră ca element constitutiv o acţiune sau o inacţiune ce reprezintă conţinutul unei alte infracţiuni. furtul calificat prin efracţie (art.209. Această conexiune poate echivala cu existenţa. care a creat o a treia infracţiune deosebită de celelalte două. sau propriu-zisă. În acest caz avem de-a face cu o infracţiune simplă.etc – în cazul infracţiunii de ultraj. D.S.op. pag.322 Din definiţia legală a infracţiunii complexe rezultă că aceasta se poate prezenta în două forme: infracţiunea complexă tip sau simplă şi infracţiunea complexă agravantă sau infracţiunea complexă calificată. circumstanţa agravantă neconstituind conţinutul altei infracţiuni. Nr. legiuitorul alătură conţinutului de bază o circumstanţă agravantă sau aşa cum este folosit de viitorul Cod Penal un element circumstanţial agravant. tâlhăria sau pirateria. Zolineak. lit. fie un raport de la antecedenţă la consecinţă.. pag. C. care constituie prin el însuşi.i. întrucât lipsa acestuia duce la calificarea ca şi concurs de infracţiune.219. calomnie. 1979.157.DREPT PENAL.324 În literatura juridică penală.cit. pe timpul nopţii. ameninţare. Exemplul dat de literatură este acela al furtului calificat săvârşit într-un loc public. deoarece circumstanţa agravantă (elementul circumstanţial M. pag.216/1979. op.lit. s. omor săvârşit în anumite condiţii – victima îndeplineşte o activitate importantă în stat. Nu orice infracţiune calificată este însă infracţiune complexă. care cuprinde în conţinutul ei două infracţiuni distincte: furt şi ameninţare sau furt şi lovire sau alte violenţe. T.323 Reunirea infracţiunilor şi crearea celei de-a treia a fost impusă legiuitorului de legătura strânsă ce există între cele două sau mai multe infracţiuni ce apar în conţinutul celei de-a treia..) Infracţiunea complexă ca variantă agravantă. pag. este cuprins conţinutul infracţiunilor de insultă. Drept penal 1971. Infracţiunea complexă tip sau simplă. În această infracţiune avem două infracţiuni distincte reunite de către legiuitor. d. Această conexitate trebuie constatată în fiecare caz concret de către instanţa de judecată.. op. Se mai numeşte şi infracţiunea complexă calificată şi se caracterizează prin aceea că în conţinutul său este inclusă ca circumstanţă agravantă sau ca element circumstanţial agravant o acţiune sau inacţiune ce constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. Astfel.pen actual sau art. s-a stabilit că există o formă a infarcţiunii complexe propriu-zise şi în cazul în care există o faptă incriminată independent la care se adaugă unele condiţii speciale care fac să apară un nou tip de infracţiune cu caracter complex. care a avut ca urmare moartea victimei.328. Exemplele din literatură sunt violul.cit. fără a forma o a treia infracţiune distinctă (ex: infracţiunea de atentat care pune în pericol siguranţa statului este formată din infracţiunea de vătămare corporală gravă. o infracţiune. În toate aceste cazuri de infracţiuni.p. noul Cod Penal). L.cit. Culegere de decizii.Biro. 323 324 165 . Exemplul clasic oferit de literatura de specialitate este infracţiunea de tâlhărie. PARTEA GENERALĂ a făptuitorului.

la acea infracţiune.. Structura infracţiunii complexe. ci rămâne o infracţiune simplă.op. însă nerealizarea conţinutului infracţiunii mai grave va atrage răspundearea pentru infracţiunea mai uşoară.cit. În cazul infracţiunii complexe varianta agravantă. sunt întrunite condiţiile de reţinere a tentativei. Tot astfel.Papadopol. 2 din noul Cod că infracţiunea complexă se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiune.189.). infracţiunea complexă nu necesită o prelungire în timp a acţiunilor sau inacţiunilor şi nici a rezultatului. analizate anterior. în alin. absorbirea infracţiunilor mai uşoare de altele mai grave (ex: infracţiunea de omor consumat cuprinde în mod natural şi elementele tentativei de omor şi elementele infracţiunilor mai puţin grave – vătămarea corporală. 326 V. de aceea. Efecte juridice. sancţiunea aplicabilă fiind cea prevăzută de lege. ori în cazul unor infracţiuni contra persoanei. pag. alin.326 Reprezintă absorbirea în chip natural de către infracţiunea fapt consumat a tentativei. 3 al aceluiaşi articol se arată că înfracţiunea complexă săvârşită cu intenţie depăşită. astfel. 36. De regulă. forma de vinovăţie este praeter intenţia sau intenţia depăşită. 166 . se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea complexă consumată. infracţiunea complexă va fi tratată ca o singură infracţiune. Ca efecte. Forma de vinovăţie este. 43 din actualul Cod. având în vedere că infracţiunile ce intră în conţinutul infracţiunii complexe îşi pierd autonomia. însă dispoziţiile cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea complexă sunt diferite în Codul Penal viitor. Elementul juridic principal este vizat de infracţiunea absorbantă. făptuitorul urmăreşte şi acceptă rezultatul acţiunilor sale. Sunt aplicabile dispoziţiile art. se prevede în art. însă victima nu a fost deposedată de bun). intenţia. Obiectul infracţiunii complexe este şi el complex. etc. dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acţiunii secundare. Infracţiunea complexă cuprinde în conţinutul său elementele infracţiunilor reunite sau absorbite. Complexitatea naturală. în cazul infracţiunii complexe tip. Infracţiunea se consumă la realizarea acţiunilor sau inacţiunilor ce reprezintă elementul material al laturii obiective şi producerea rezultatelor prevăzute în conţinutul infracţiunii. iar cel secundar de infracţiunea absorbită. Dacă din punct de vedere obiectiv conţinutul infracţiunii nu se realizează (ex: în cazul tâlhăriei s-au produs lovirile. Infracţiunea complexă nu reprezintă o cauză de agravare a răspunderii penale. faţă de care va fi apreciată incidenţa instituţiilor de drept penal.Aurel Teodor Moldovan agravant în concepţia noului Cod) poate forma conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (furtul se săvârşeşte în acest caz prin distrugerea încuietorilor. fapt ce poate constitui infracţiune distinctă). infracţiunea absorbantă nu devine o infracţiune complexă. având un obiect juridic principal şi altul secundar.325 Infracţiunea complexă calificată poate fi rezultatul unirii unei infracţiuni complexe tip cu circumstanţa agravantă (ex: tâlhăria urmată de moartea victimei).

al cărei rezultat se poate agrava. care este acela al săvârşirii elementului material al laturii obiective. Mitrache.180.328 Exemplul oferit de literatură este fapta de lovire. pag. alin.219.”.329 Cealaltă parte a doctrinei invocă o decizie de îndrumare a instanţei su330 preme . op. şi nu momentul producerii rezultatului mai grav. O parte a doctrinei apreciază că efectele juridice ale acestei infracţiuni sunt similare celor de la infracţiunile continuie. alin.cit. fără intervenţia făptuitorului.DREPT PENAL.2 viitorul Cod Penal.L.8/1987. când vătămarea a dus la moartea victimei. PARTEA GENERALĂ 9.181 al Codului Penal actual) sau îngrijiri medicale de mai mult de 90 de zile( art.Bulai op. 1992. absorbţia este legală.3. Infracţiunea progresivă Este definită în doctrină ca fiind acea infracţiune care după momentul consumării infracţiunii produce un rezultat care se amplifică progresiv. care prevede varianta îngrijirilor medicale de cel mult 90 de zile).182. 9. este momentul de la care se calculează şi devin incidente instituţiile de drept penal.3.pag.P. V.219. adică al comiterii infracţiunii.B.183 Codul Penal în vigoare.p.255. vol. Drep penal. 329 C. În această opinie se apreciază că trebuie luată în considerare condiţia persoanei în momentul săvârşirii faptei. momentul epuizării este reprezentat de ultimul rezultat amplificat produs.T. pag.180.R. fiind incriminate ca infracţiune etapele de amplificare a rezultatului. C.Dincu. actual.cit.45.I. Faţă de momentul consumării.Bulai op. Spre deosebire de complexitatea naturală.D.1 din Codul Penal actual sau art.D.2 C.cit.195 Codul Penal viitor). fie prin agravarea urmării imediate. fie prin producerea de noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave.Papadopol.193 noul Cod Penal. Rezultatul se poate agrava astfel încât victima să necesite îngrijiri medicale de mai mult de 60 de zile. alin.nr. caz în care suntem în situaţia infracţiunii de vătămare corporală gravă aşa cum este prevăzut de art.cit. Casa de editură şi presă „ŞansaS. 193. Codul Penal în vigoare. adică momentul epuizării.1/1987.Pavel.Bulai op. rezultatul se poate agrava.).R. al producerii ultimului rezultat amplificat. care va constitui iniţial conţinutul infracţiunii de lovire sau alte violenţe (art. art. 330 Decizia de îndrumare nr.194 din viitorul Cod Penal). 328 C. arătând că data de săvârşire a infracţiunii progresive trebuie considerată data comiterii acţiunii iniţiale. care constă în repetarea faptei incriminate. pag. s-a realizat conţinutul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art.219. art. 209.327 Infracţiunea rezultată în urma amplificării urmărilor absoarbe în conţinutul ei şi infracţiunile mai uşoare.U. vătămarea necesitând îngrijiri medicale de până la 60 de zile (vătămare corporală art. pg. art. 167 .3. 331 A. continuate. devenind lovire calificată (îngrijire medicală de cel mult 20 de zile.Bucureşti. Bucureşti.gen. şi nu în momentul producerii rezultatului. În fine. pag.4 Infracţiunea de obicei Infracţiunea de obicei este o formă a unităţii naturale de infracţiune. astfel încât să releve o obişnuinţă a 327 C. 1975. R. Formele unităţii infracţionaleîn dreptul penal român.

de aceea infracţiunea de obicei nu se confundă cu infracţiunea continuată. În funcţie de momentul epuizării se aplică şi se calculează celelalte instituţii de drept penal. corespunzător săvârşirii ultimului act de executare. prostituţia). o îndeletnicire a acestuia. Faptele în sine nu prezintă un pericol social de sine stătător. pericolul social al infracţiunii. deci ca trăsătură constitutivă a acestei infracţiuni. În acest caz se distinge. de îndeletnicire.Aurel Teodor Moldovan făptuitorului. Infracţiunea de obicei nu este posibilă în forma tentativei şi nici nu poate fi săvârşită în coautorat. este repetarea acţiunilor infracţionale. 168 .331 Această infracţiune se caracterizează prin aceea că fapta se reia în aşa fel încât din reluarea elementului material al laturii obiective reiese caracterul de obişnuinţă. neavând semnificaţie penală. vagabondajul. ele pot caracteriza infracţiunea (ex: cerşetoria. doar împreună în condiţiile în care arată obişnuinţa sau îndeletnicirea făptuitorului. în aşa fel încât să se atribuie ansamblului de infracţiuni. De esenţa infracţiunii de obicei. pe lângă momentul consumării şi un moment al epuizării. unde fiecare act de executare realizează conţinutul infracţiunii.

fie după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune.cit. după caz. la capitolul V.. GENERALITATI PRINVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI Pluralitatea de infracţiuni este reglementată în Codul penal actual.pag.Nistoreanu.Boroi.213. 32-40. recidiva şi pluralitatea intermediară de infracţiuni.cit. pe de altă parte. Includerea pluralităţii de infracţiuni în titlul privind infracţiunea. concurs de infracţiuni sau recidivă. Concursul de infracţiuni presupune săvârşirea a mai multor infracţiuni.op. Astfel că. Prin urmare. 44 pluralitatea intermediară. Ghe.Al. constă în repetarea comportamentului infracţional. PARTEA GENERALĂ CAPITOL X PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI 10.220. Concursul de infracţiuni şi recidiva reprezintă formele de bază ale pluralităţii de infracţiuni potrivit reglementării actuale. în cadrul capitolului IV. pe de o parte.pag. chiar executarea.1. 35-45. şi anume concursul. anume pluralitatea intermediară. fie înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. 169 . Alături de acestea există situaţia pluralităţii intermediare atunci când infractorul săvârşeşte o nouă infracţiune. dar şi recunoscute şi întâlnite în practica judiciară. în mod expres în art. C. spre deosebire de Codul Penal în vigoare.. care prevede că pluralitatea de infracţiuni constituie. care nu constituie nici concurs. sau stingerea executării acesteia. 32.DREPT PENAL. Literatura de specialitate recunoaşte şi un al treilea caz de pluralitate de infracţiuni. după condamnarea definitivă. la art. mai înainte de executarea pedepsei. la art. ca cea de-a treia formă a pluralităţii de infracţiuni. înainte ca persoana care le-a săvârşit să fie condamnată definitiv pentru una din ele.Bulai. Pluralitatea de infracţiuni se referă la situaţia în care aceeaşi persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni. Recidiva. iar în noul Cod penal. referitor la formele pluralităţii de infracţiuni.332 Formele pluralităţii de infracţiuni sunt consacrate de Codul penal în vigoare la art.op. nici recidivă. pag. fără a fi îndeplinite 332 C.cit. reflectă concepţia legiuitorului de a acorda prioritate problemelor de stabilire a situaţiilor în care există pluralitate de infracţiuni. Codul Penal viitor reglementează trei forme ale pluralităţii de infracţiuni reţinute în doctrina penală. pe de altă parte. ulterior momentului supunerii făptuitorului sistemului de influenţare pe care îl presupune condamnarea şi în unele cazuri.149.Mitrache. cel viitor reglementează. op.

233. cât şi în legi nepenale cu dispoziţii penale. pag.p.R..2.nr. de către aceeaşi persoană. nu săvârşeşte o singură infracţiune de lovire..222.cit. d. V. C.op. inculpatul a cazuat mpoartea uneia şi a vătămat grav integritatea corporală a celeilalte.R.J. câte persoane au fost lovite. op.236. progresive.Aurel Teodor Moldovan condiţiile prevăzute pentru recidivă.337 b) Infracţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană.331.. 412 Codul Penal viitor. parte din infracţiuni sunt săvârşite în ţară şi parte în străinătate. complexe.334 Condiţiile de existenţă a concursului de infracţiuni: a) Prima condiţie se referă la săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni Infracţiunile săvârşite pot fi de natură şi gravitate diferită.pag.cit. iar când infracţiunile concurente sunt de natură diferită se reţine concursul eterogen. op. ci atâtea infracţiuni în concurs.Alba.Oancea. C-tin Mitrache.4125/1973.cit.214 338 T.D.2148/1983.. M. Drept penal 1992. apg. când infracţiunile concurente sunt de aceeaşi natură avem de-a face cu un concurs omogen (acela care cu aceeaşi ocazie aplică lovituri mai multor persoane. Condiţia este îndeplinită şi în cazul în care.. În acest caz suntem în situaţia unui concurs omogen335 ).Bulai. R..1/1985. a cărei viaţă a fost salvată – în sarcina sa urmează a fi reţinute în concurs. infracţiunea de omor şi infracţiunea de tentativă de omor. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale la săvârşirea unori infracţiuni distincte. Este îndeplinită această condiţie şi când făptuitorul a participat în calitate de autor sau în calitate de participant la săvârşirea infracţiunilor.p. continue.D. pag.. op. s.cit.Bulai. T.R. 10. d.223.S.Zulineak.s.Bucureşti. pag. 336 T.cit. atât în legi speciale.333 această formă a pluralităţii este prevăzută în dispoziţiile viitorului Cod Penal. 170 . continuate.pag. CONCURSUL DE INFRACTIUNI Noţiune Concursul de infracţiuni este desemnat în legislaţie şi doctrină ca fiind forma pluralităţii de infracţiuni ce constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni.pag.. d. op. pag.p.2 Codul Penal actual şi art.259. împotriva a două persoane.S.40/1969.M. 335 T.d.alin.I. Şi în acest caz.. nr.214.1. mai înainte de a fi condamnată definitiv. Nu are importanţă foma de vinovăţie cu care sunt comise aceste infracţiuni. pag.. Totodată infracţiunile pot fi prevăzute. Faptele pot fi consumate sau rămase în stadiul de tentativă pedepsibilă sau asimilate tentativei (ex: art. I.etc. Nu are importanţă dacă infracţiunile sunt simple.pag. s.173. V.p. R.611/1993. poate fi reţinut concursul de infracţiuni.5/1969.Dongoroz I. Codul penal. pentru vreuna dintre ele. deviate. pag. Drept penal 1939. pedepsite ca atare336 ). Va fi îndeplinită condiţia şi când infractorul a participat în calitate de complice.. în cazul în care prin agresiunea săvârşită cu intenţia dea ucide.82.68. 333 334 C.181.338 Infractorul poate să fi comis unele infracţiuni în timpul minorităţii sau după împlinirea vârstei de 18 ani. 337 C-tin Mitrache.Dongoroz.

223 . prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni.s. retragerea mărturiei mincinoase.Concursul de infracţiuni Art 38. înainte concurs chiar dacă una dintre infracţiuni de a fi condamnată definitiv pentru a fost comisă pentru săvârşirea sau vreuna dintre ele.p.pag. nu va mai exista concurs de infracţiuni. revizuire.147.DREPT PENAL. În condiţiile în care infractorul este trimis în judecată numai pentru o infracţiune.. nr. iar acest lucru se datorează şi de această dată cerinţelor făcute 339 340 T. pag.S..când două sau mai multe Există concurs real de infracţiuni când infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi două sau mai multe infracţiuni au fost persoană. Aşa cum am arătat mai sus. sau cel puţin două dintre ele..Concursul real se mai numeşte şi concurs material şi se caracterizează prin aceea că infractorul a săvârşit două sau mai multe infracţiuni. Va fi îndeplinită condiţia chiar dacă infractorul a fost condamnat pentru o infracţiune săvârşită anterior. dar hotărârea nu era definitivă339 la data comiterii noii infracţiuni. 171 . a) .Zulineak. pentru celelalte fiind incidente cauzele prezentate mai sus.3/1974. concursul poate fi omogen – când infracţiunile sunt de natură similară şi eterogen – când infracţiunile sunt de natură diferită. C. înainte de a fi condamnată săvârşite de aceeaşi persoană.3008/1973. sau se constată o cauză de nepedepsire a infractorului: denunţarea de către mituitor a dării de mită.cit. prescripţia. a unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare). să poată fi supuse judecăţii. op.D.. în cauză.a fost desfiinţată printr-o cale extraordinară de atac (recurs în anulare. înainte ca persoana infractorului să fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele.cit. Există acţiuni sau inacţiuni distincte. instanţa constatând existenţa unei cauze care înlătură răspunderea penală (amnistia.. prin definitiv pentru vreuna dintre ele.252. În art. ori hotărârea de condamnare. etc. PARTEA GENERALĂ c) A treia condiţie priveşte săvârşirea infracţiunilor mai înainte ca infractorul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele. A. etc)340 . inacţiuni distincte. d) Infracţiunile săvârşite. op. deoarece există numai o singură infracţiune care să fie supusă judecăţii. deşi definitivă. M.Bulai. lipsa plângerii prealabile).d. R.R. real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni. În acest caz este posibil ca o faptă din cele săvârşite de făptuitor să nu poată fi judecată. Concursul de infracţiuni este cunoscut sub două forme: concursul real şi concursul formal sau ideal. concursul real de infracţiuni este definit prin prisma precizării că infracţiunile concurente sunt săvârşite prin acţiuni sau Codul penal actual Noul cod penal Art 33. 38 din viitorul Cod Penal.Concursul de infracţiuni Lit. pag. Există concurs ascunderea altei infracţiuni.

În literatura juridică se face distincţie între conexitatea etiologică (o infracţiune constituie cauza săvârşirii altei infracţiuni) şi conexitatea teleologică342 (o infracţiune constituie mijlocul pentru comiterea altei infracţiuni scop).341 a) Concursul real simplu nu necesită existenţa vreunei legături între infracţiunile comise prin acţiuni sau inacţiuni distincte. şi infracţiunea de distrugere calificată. nr. R. pag.346 C-tin Mitrache.op. 343 Matei Basarab. iar hotărârea de a fi săvârşite este anterioară comiterii ambelor infracţiuni.152.cit.1971.216.cit. s. este atât de ordin obiectiv.. ori exemplul faptei inculpaţilor care. op.Boroi.II.pag.p. este că infracţiunile sunt comise de aceeaşi persoană. caracterizat sau cu conexitate. dec.Al.D..136-137. în sensul că una constituie cauză celeilalte. 1..56/1981. conexitatea cronologică.gen. vol II.Fodor.pag.243-247 341 172 .R. considerând că în cadrul conexităţii etiologice este inclusă şi conexitatea teleologică. pentru a sustrage diferite piese electronice.D. Nr. în paguba avutului obştesc. Conexiunea între infracţiuni.Aurel Teodor Moldovan în doctrina de drept penal în materia instituţiei analizate.cit. Concursul real de infracţiuni este la rândul său de două feluri: a) concurs real simplu şi b) concurs real calificat.69 346 I. pag. cât şi de ordin subiectiv.2/1973..Nistoreanu.cit.151.9/1981. 342 Ghe. Concursul cu conexitate. R. vol. conexitatea poate fi accidentală (atunci când o infracţiune este legată întâmplător cu o altă infracţiune). Unica legătură care caracterizează acest concurs.pag. 345 T. d. Ghe. pe lângă infracţiunea de furt.12. 344 Plenul T.Al.op. în paguba avutului obştesc345 ). Matei Basarab. Conexitatea etiologică se referă la legătura mijloc-scop între infracţiunile comise – adică o infracţiune este comisă pentru a înlesni săvârşirea alei infracţiuni. În literatura juridică sunt menţionate mai multe feluri de conexiuni: conexiunea topografică (infracţiunile sunt săvârşite în acelaşi loc). Explicaţii teoretice ale dreptului penal român. cunoscând că înscrisul este fals344 . op. de îndrumare nr. în scopul folosirii lor la confecţionarea unor aparate de radio şi amplificatoare. (infracţiunile sunt săvârşite în acelaşi moment sau succesiv).Boroi. pag.. Literatura arată că ambele infracţiuni trebuie să fie intenţionate. În ceea ce ne priveşte suntem de acord cu prima clasificare.9 din 23.cit. 11.S.. P.Nistoreanu. pag. conexiuni între infracţiunile săvârşite de aceeaşi persoană. nr.. b) Concursul real calificat sau caracterizat sau cu conexitate se caracterizează prin existenţa unor legături. iar formele vinovăţiei sunt legate între ele343 (în cazul conexiunii etiologice putem oferi exemplu înşelăciunea săvârşită prin folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată.R. conexitatea consecvenţională (în care o infracţiune este săvârşită pentru a ascunde comiterea altei infracţiuni). În dreptul penal român se reţin doar conexitatea etiologică şi conexitatea consecvenţională. S-a reţinut. conexitatea etiologică (în care o infracţiune este săvârşită pentru a înlesni comiterea altei infracţiuni). le-au smuls din ansamblele electronice în care erau montate aducând în stare de nefuncţionare acele instalaţii. 12. pag.S. op. vol II.

vol II. d.347 Exemplele clasice date de literatură sunt: fapta infractorului care pentru a ascunde omorul. În cursul săvârşirii faptei. nr. ca urmare a neluării măsurii respective. pag. se constată producerea mai multor urmări periculoase. săvârşită de aceeaşi persoană. care datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs. Deci. caracteristic pentru acest concurs este comiterea mai multor infracţiuni. 12. În aceste condiţii.cit.S. însă nu au făcut-o.cit. ucide sau ameninţă cu moartea pe martor şi fapta conducătorului auto. Matei Basarab. hotărârea infracţională pentru comiterea ultimei infracţiuni s-a luat după comiterea primei infracţiuni.pag. B. pag. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă – art.DREPT PENAL. pag.Concursul ideal sau formal de infracţiuni se mai numeşte şi concursul printr-o singură acţiune sau inacţiune.R. intenţia este indirectă. în sarcina inculpatului trebuie reţinută şi uciMatei Basarab. iar faţă de infracţiunea de omor simplu...219. părăseşte locul accidentului. victima se zbătea în aşa fel încât aceştia şi-au dat seama că nu poate respira bine. s-a produs moartea unui muncitor. care pentru a împiedica descoperirea uciderii din culpă într-un accident de circulaţie. dar trebuia şi putea să o prevadă (ex: S-a tras cu arma în direcţia unei persoane care a fost ucisă cu intenţie şi s-a rănit altă persoană din culpă ). întruneşte elementele mai multor infracţiuni. pentru că altfel ar putea muri. pag.d.. Conexitatea consecvenţională presupune o legătură de la cauză la efect sau de la antecedenţă la consecinţă. op.D. însă. vol II.217. iar altele din culpă. infracţiunile pot fi săvârşite toate cu intenţie directă sau unele cu intenţie directă şi altele cu intenţie indirectă. vol II.72. 349 T. 347 348 173 .c.7. concursul cuprinde elemente obiective şi subiective ale mai multor infracţiuni (ca latură obiectivă.. PARTEA GENERALĂ 2. victimei i s-a pus un căluş şi apoi a fost legată peste gură foarte strâns. reglementate de legea penală). Este definit de literatura juridică ca fiind o acţiune sau inacţiune. op. au acţionat cu intenţie directă. dacă prin aceasta se crează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau îmbolnăvire. Faţă de tâlhărie. În timp ce inculpaţii căutau banii în cameră. Exemplul dat de literatură348 este fapta săvârşită de infractor. cât şi din culpă. În ceea ce priveşte latura subiectivă. În acest caz. 3/1980. 21 din Legea 5/1965.349 Deci. atât cu intenţie. Dacă. pag. 315/1974. C-tin Mitrache. 14.62/1979. forma de vinovăţie pentru ultima infracţiune este întotdeauna intenţia. ea poate fi săvârşită.p.. op. Ei au discutat că ar fi cazul să o dezlege. R. R. 350 Matei Basarab. în acest caz.cit. în sensul că se comite o infracţiune pentru a acoperi săvârşirea altei infracţiuni. 351 T.1. Toate infracţiunile pot fi comise din culpă (neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile referitoare la protecţia muncii de către persoana care are îndatorirea de a le lua la locul de muncă. care a comis un omor deosebit de grav şi o tâlhărie. 14.cit. dacă infractorul nu a prevăzut urmarea. printr-o singură acţiune sau inacţiune. În ceea ce priveşte prima infracţiune.S.350 Unele din infracţiuni pot fi comise cu intenţie.p. op. infractorii au prevăzut că victima ar putea muri şi au acceptat acest rezultat. grăbindu-se să plece.

tot poenae) şi executarea pedepselor rezultate din adunarea lor. din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs.2570.Concursul de infracţiuni Există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană. şi concursul formal poate fi omogen sau eterogen ca şi concursul real. vol II. op. În reglementarea noului Cod Penal se face referire directă la denumirea de concurs formal de infracţiuni. Cu privire la pedeapsa amenzii s-a reproşat sistemului adiţionării pedepselor că ar conduce în anumite cazuri la o confiscare generală. Infracţiuneapenală culpabilitatea. TRATAMENT PENAL IN CAZ DE CONCURS DE INFRACTIUNI În doctrina şi legislaţia penală sunt cunoscute trei sisteme de sancţionare pentru concursul de infracţiune: a) Sistemul cumulului aritmetic sau sistemul adiţionării pedepselor presupune adunarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune din concurs (quot delicta. săvârşită de aceeaşi persoană. considerându-se că adunarea pedepselor reprezintă o pură retribuire în acest caz – şi îşi pierde din caracterul de reeducare. Drept penal 1939. op.cit. N. 354 Matei Basarab.pag. întruneşte elementele mai multor infracţiuni tare unde nu se face o distincţie clară între denumirea de concurs real şi concurs formal de infracţiuni.cit. b) .Dongoroz. op. pag.Aurel Teodor Moldovan derea din culpă351 ).Zulineak. O altă critică era că modul de sancţionare îi crează infractorului certitudinea că după comiterea unei infracţiuni grave poate săvârşi oricâte altele.Concursul de infracţiuni Lit.cit. Sistemul a fost criticat.T.352 S-a reproşat sistemului şi în cazul pedepselor privative de libertate.339.când o acţiune sau inacţiune. spre deosebire de actuala reglemenCodul penal actual Noul cod penal Art 38.I. 353 M. C-tin Mitrache. 1944. aceasta absorbind pedepsele pentru infracţiunile mai puţin grave (major poena absorbet minorem ). Alba-Iulia.Buzea.. 17. Ardealul. pag. Drept penal.352. De altfel. datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmăririlor pe care le-a produs. Art 33. Ed. vol. realizează conţinutul mai multor infracţiuni. b) Sistemul absorbţiei presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru cea mai gravă dintre infracţiuni. reproşândui-se că lasă nesancţionate celelalte infracţiuni.pag. Sistemul adiţionării pedepselor a mai primit reproşul că ar crea un353 plus de suferinţă.3. 10. fiindcă va executa V.. 352 174 .Tanoviceanu.1912. pag. similare sau mai puţin grave. se poate aplica un cuantum de pedeapsă ce ar depăşi durată probabilă a vieţii unui om. I. În aceste condiţii se consideră că pedeapsa nu ar trebui să depăşească o limită normală.218.

presupunând aplicarea pedepsei cele mai grave stabilite pentru fiecare infracţiune la care se poate adăuga un spor. În acest caz. Stabilirea pedepsei reprezintă activitatea de individualizare a răspunderii penale efectuată de instanţă pentru infracţiune concurentă. b) Când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare. ţinându-se seama de faptul că detenţiunea pe viaţă. în totul sau în parte. iar când acest maxim nu este îndestulător.a) Cod penal). care poate fi sporită până la maximul ei special. 34 din Codul Penal.DREPT PENAL. se aplică pedeapsa cea mai grea. c). c) Când s-au stabilit numai amenzi.354 c) Sistemul cumulului juridic sau al contopirii pedepselor este un sistem intermediar între cel al adiţionării şi cel al absorbţiei. absorbţia (art. d) Când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă. O a doua modalitate de pedepsire a concursului de infracţiuni. e) Când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă. prin prevederea că se poate aplica o pedeapsă care reprezintă totalul pedepselor sta175 . Art. se stabileşte pedeapsa pentru fiecare din infracţiunile săvârşite b. lit. se aplică pedeapsa cea mai mare. după cum urmează: a) în art. după caz. este consacrarea sistemului cumulului aritmetic al pedepselor. care poate fi sporită până la maximul ei special.a) se prevede că atunci când s-a stabilit pentru una dintre infracţiunile în concurs o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoarea ori cu amenda. alin. care poate fi sporită în limitele prevăzute de lege. se va aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă. sistem care se justifică pe caracterul pedepsei. Sistemul sancţionator este despărţit în art. se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim. În felul acesta va fi încurajat să comită o infracţiune sau mai multe de gravitate mai mică sau egală cu infracţiunea cea mai gravă. pentru pedepsele principale şi cumulul aritmetic ori după caz cumulul juridic pentru pedepsele complementare ori măsurile de siguranţă. se consacră sistemul absorbţiei. se aplică pedeapsa închisorii. potrivit dispoziţiei de la litera b) la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit. Codul Penal în vigoare consacră un sistem de sancţionare mixt: cumulul juridic sau. prin natura ei.1. se poate adăuga un spor de până la 5 ani. Aplicarea pedepsei reprezintă următoarea etapă a stabilirii pedepsei în urma aplicării regulilor specifice prevăzute în art. se aplică pedeapsa închisorii. la care se poate adăuga amenda.lit. iar dacă acest maxim nu este îndestulător. 34 din actualul Cod Penal stabileşte că aplicarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni presupune două etape şi anume: a. 34. PARTEA GENERALĂ doar sancţiunea mai severă. 34 din actualul Cod Penal. după cum acestea sunt de naturi diferite sau identice. 34. nu mai poate fi agravată. prevăzută de legiuitor. se aplică pedeapsa cea mai grea.

cu toate că aceasta nu a fost stabilită pentru niciuna dintre infracţiunile concurente. 2 din viitorul Cod oferă judecătorului această posibilitate. iar în condiţiile în care acesta este neîndestulător.Aurel Teodor Moldovan bilite pentru infracţiunile concurente. şi nici maximul amenzii. În privinţa pedepsei principale şi în viitoarea reglementare s-a optat pentru sistemul absorbţiei în ipoteza în care pentru una dintre infracţiunile concurente s-a aplicat pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Aplicarea pedepselor complementare în cazul concursului de 176 . urmând a se aprecia de la caz la caz dacă o asemenea opţiune este sau nu justificată. În ceea ce priveşte sancţionarea concursului a fost introdusă o dispoziţie nouă. se va aplica pedeapsa privativă de libertate. pentru a evita interpretări greşite. O altă ipoteză este aceea în care se stabilesc pedepse de natură diferită adică pedepse privative de libertate şi o pedeapsă cu amendă. Ni se pare o soluţie oportună. care vor fi aceleaşi cu cele arătate mai sus. respectiv sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu şi fix în cazul în care pentru infracţiunile concurente s-au aplicat numai pedepse cu închisoarea sau cu amenda. Prin urmare. la care se poate adăuga în tot sau în parte pedeapsa amenzii. Şi în acest caz se prevede că pedeapsa rezultantă nu poate depăşi maximul general al pedepsei imediat superioare. legiuitorul a hotărât că se pot aplica în mod alternativ. prin stabilirea unei pedepse cu o limită normală în ceea ce priveşte gravitatea lor. se va aplica un spor care să nu depăşească totalul pedepselor cumulate. Această îngrădire a cumulului aritmetic. pedeapsa rezultantă este stabilită prin aplicarea celei mai mari amenzi pentru una din infracţiunile concurente. De lege-ferenda. pertinentă şi conformă cu realitatea. considerăm util ca şi noul Cod să prevadă în mod expres – asemenea actualului Cod .modul de calcul al pedepsei în acest caz. al amenzilor. care poate fi sporită până la maximul ei special. 39. art. În cazul în care pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente sunt pedepsite cu amendă. Opinăm că şi în acest caz. instanţa să poată aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Se prevede că sporul în cazul amenzii nu trebuie să depăşească o jumătate din maximul special al pedepsei celei mai grele. În condiţiile cumulului juridic. Stabilirea sancţiunii pentru concursul de infracţiuni va avea tot două etape. cât şi sistemul cumulului juridic. face ca toate criticile aduse acestui sistem să rămână fără obiect. Legiuitorul a consacrat şi sistemul cumulului aritmetic. stabilind că acesta nu poate depăşi maximul general al amenzii. alin. Diferenţa este că aplicarea pedepsei se face în acest caz prin însumarea tuturor pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune în parte. la care se poate adăuga în total sau în parte amenda rezultantă (calculată şi ea conform cumulului juridic). În acest caz. se va aplica pedeapsa închisorii rezultantă (calculată conform cumulului juridic). această alternativă la sistemul cumulului juridic. legiuitorul se referă la categoria superioară de pedeapsă. În condiţiile în care avem stabilite mai multe pedepse privative de libertate şi mai multe amenzi. atât sistemul cumulului aritmetic. care aprobă ca în situaţia comiterii mai multor fapte deosebit de grave.

se cumulează. aceasta este o dispoziţie normală. se vor contopi358 .64356 .237.Boroi.4. Pen pedepsele complimentare se pot cumula. (3) C. op. 358 Ghe. În caz de pluralitate de infracţiuni. 355 356 177 ...Nistoreanu. 45 din viitorul Cod Penal. 112 din noul Cod se cumulează.pag. se va aplica cea mai grea dintre acestea.cit. 147.357 Apreciem. cu acelaşi conţinut. 10. acela de a înlătura o stare de pericol şi de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni. Achiesăm la opinia literaturii juridice.154. c) Dacă pedepsele complementare sunt de aceeaşi natură.Al. dacă pedepsele complementare stabilite sunt de aceeaşi natură.DREPT PENAL. deci. Pedepsele complementare se aplică în conformitate cu prevederile art. în cazul infracţiunilor concurente se iau o singură dată. 35 Codul penal în vigoare şi cu prevederile art.cit. op. op. Acestea sunt similare ca modalitate de aplicare a pedepselor complimentare în cazul concursului de infracţiuni.221. dar cu conţinut diferit.op. CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTRU C-tin Mitrache. În ceea ce priveşte cumularea măsurilor de siguranţă. PARTEA GENERALĂ infracţiuni. Aplicarea măsurilor de siguranţă în cazul concursului de infracţiuni Având în vedere natura măsurilor de siguranţă. Pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni săvârşite de persoana juridică În dispoziţiile art. iar în viitorul Cod în art.355 b) În cazul în care s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită pentru infracţiunile concurente se vor aplica toate. având în vedere natura şi scopul măsurilor de siguranţă. cu excepţia dizolvării sau cele de aceeaşi natură.(2) noul Cod Penal în caz de pluralitate de infracţiuni săvârşite de persoana juridică. că este posibilă cumularea măsurilor de siguranţă. în sensul că disting mai multe situaţii: a) Dacă s-a stabilit o singură pedeapsă complementară pentru una din infracţiunile concurente.cit. măsurile de siguranţă luate conform art. C-tin Mitrache.pag. 54 alin. se cumulează.pag. pedepsele complementare de natură diferită.. luate pentru infracţiuni concurente. ele se vor aplica toate. că se poate deroga de la opinia că măsurile de siguranţă de acelaşi fel. aceasta se va aplica alături de pedeapsa privativă de libertate. 357 C-tin Mitrache. noul Cod penal prevede că măsurile de siguranţă de aceeaşi natură.pag. iar dacă sunt de natură diferită. alin . iar dintre pedepsele complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea otrivit art. căci scopul lor este diferit (ex: confiscarea specială luată în cazul infracţiunilor concurente şi privind lucruri diferite se va lua cu privire la toate lucrurile stabilite).221. dar cu conţinut diferit (ex: interzicerea unor drepuri prevăzute de Codul Penal actual la art. chiar de aceeaşi natură. 66). chiar dacă această pedeapsă complementară nu a fost stabilită pe lângă pedeapsa cea mai grea.cit.

D. 361 T.68 A. însă.1970. este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă. pag.1 din Codul penal viitor se vor aplica dispoziţiile art. acest spor final putând fi majorat până la limitele general impuse pentru concurs. Practica este. fără posibilitatea ca instanţa judecătorească să reducă sau să înlăture acest spor. în opinia noastră. d. vol. 362 T. 39 din noul Cod se aplică în mod corespunzător. alin. şi nu rezultanta pentru o parte din infracţiunile concurente cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea concurentă. C.719/1955. op.222. el este cu atât mai necesar cu cât s-au descoperit şi mai multe infracţiuni.cit.360 Ne referim în acest caz la aplicarea pedepselor prin contopire şi nu prin cumul aritmetic. în dreptul nr. 359 360 178 . 1. C.. În aceste situaţii sporul ce se poate stabili va fi întotdeauna egal cu cel stabilit anterior.cit.pag. totuşi. conform art. judecată ulterior.D.74/1972. şi nu între rezultanta cumulului aritmetic şi infracţiunea concurentă.1955. op.. 36..cit. nu se ridică probleme în pedepsirea concursului de infracţiuni. Distingem mai multe situaţii: a) Infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune.Papadopol op. Această soluţie este prevăzută şi în legislaţia penală actuală. deoarece condamnatul era recidivist. Opinăm. C-tin Mitrache. mai mult. acesta nu va putea fi înlăturat în cazul contopirii pedepselor pentru infracţiuni concurente. căci dacă era necesar sporul când se cunoşteau doar o parte din infracţiunile comise.362 V.Aurel Teodor Moldovan INFRACTIUNI CONCURENTE În condiţiile în care toate infracţiunile concurente au fost judecate concomitent de aceeaşi instanţă. d. tot prin cumulare aritmetică. ca infracţiunile să fie judecate separat de instanţe diferite. în acest caz. op.361 În contopire vor fi cuprinse numai pedepsele ce urmează a fi executate.pag.p.56.222. Este posibil. împreună cu sporul . această pedeapsă va intra individual în contopire sau în cumul aritmetic. se constată că cel condamnat suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.D.nr. Dacă pedeapsa rezultată iniţial pentru concurs cuprinde şi un spor. T. nu şi cele pentru care a intervenit o cauză legală de neexecutare. d.cit.d. că se vor contopi pedepsele stabilite pentru infracţiuni concurente. după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă.1935/1970.. sau de aceeaşi instanţă care s-a pronunţat cu privire la ele prin hotărâri separate de condamnare.295. alin.Dincu. pag. C-tin Mitrache. însă.68/1995.II. Dispoziţiile art.S.pag.10/1995..nr. Opinăm că în această situaţie se vor compara pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente şi conform art. pedeapsa se va aplica. instanţa a adăugat un spor prin hotărâre definitivă.473. Dacă pentru una din pedepsele ce se contopesc. 1972. după regulile prezentate mai sus.359 Este evident că în situaţia cumulului aritmetic.40. că se poate aplica şi sistemul contopirii.S.12. secţia a-II-a pen. complet militar. 318... 363 T.s. C. 39 din noul Cod.bucureşti.pen. c. Literatura identifică şi situaţia în care infractorul a fost anterior condamnat pentru un concurs de infracţiuni şi pedeapsa rezultată cuprinde şi un spor.pag.pag.M.S. b) A doua ipoteză are în vedere situaţia în care. pag.

947/1974. 586/30. RRD nr. ci facultativă pentru instanţă.196. L. El dovedeşte prin aceasta. ca formă a pluralităţii de infracţiuni presupune ca şi în cazul concursului săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni. împrejurarea în care se T. 367 Iulian Poenaru . recidiva ca fiind starea..368 Putem defini.367 Starea de recidivă se determină prin cazierul judicar unde potrivit art .88.363 Incidenţa actelor de clemenţă priveşte fiecare pedeapsă stabilită în cadrul concursului de infracţiuni. 366 V. Literatura de specialitate a apreciat că reluarea activităţii infracţionale după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o altă infracţiune săvârşită anterior reprezintă un indice de incorigibilitate de nărăvire a infractorului 366 şi care duce la o reacţie represivă mai energică şi la înlăturarea recidivistului de la beneficiul unor acte de clemenţă. C.S.s. situaţia.DREPT PENAL.06.222. 364 365 179 . nr. deci. pag. 1982 . recidiva presupune săvârşirea de aceeaşi persoană. 2 din Legea nr. ceea ce s-a executat. aceasta putând menţine.1. Aspecte generale Recidiva.cit. op.p.P. Recidivă .op. a uneia sau mai multor infracţiuni după ce acea persoană fusese condamnată definitiv pentru o altă infracţiune.Nistoreanu. op.06.Bulai op. înainte de condamnarea sa.4/1981.Boroi.S. d..5. astfel că pedeapsa rezultantă va fi desfăcută. p.. d. cit.pag. 12.350. Graţiere . p. 136-138 368 Publicată în M.156. repertoriu alfabetic (1969-1976). În legătură cu conceptul de „ Recidivist prin condamnări anterioare ”.. pentru aspecte din practica judiciară : Victor Nicolescu . Spre deosebire însă de concursul de infracţiuni.cit. 2.226.2004 se ţine evidenţa persoanelor condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal sau administrativ. înlăturarea sporului ce fusese iniţial stabilit. Of. 737/1960.nr.365 10.pen. 34-38.364 Dacă în urma aplicării actelor de clemenţă au rămas de executat cel puţin două pedepse. pag. a se vedea în acest sens C-tin Mitrache. T.Dongoroz.cit. când făptuitorul săvârşeşte mai multe infracţiuni. cu precizarea că se va scădea din durata pedepsei aplicate pentru tot concursul. făptuitorul perseverând în activitatea infracţională..pag. nu sunt eficiente în cazul său. 290 din 24. col. Pag.cit. că atât controlul cât şi corecţia pe care le exercită condamnarea sau executarea unei pedepse pentru o infracţiune. înlăturarea sporului ce a fost aplicat este obligatorie.5.nr. RECIDIVA 10. Dacă în urma dezcontopirii şi aplicării actelor de clemenţă rămâne de executat numai o pedeapsă stabilită pentru o infracţiune. pag.pag. nr. PARTEA GENERALĂ c) Contopirea pedepselor pentru concursul de infracţiuni se va face şi în situaţia în care condamnatul a executat în total sau în parte condamnarea. pe lângă pedeapsa de bază nu mai este obligatorie.223. reduce sau chiar înlătura acest spor. RRD nr. Ghe.op.Al. 2004 369 C-tin Mitrache. Deosebirea între recidivă şi concurs. reflectă o periculozitate mai mare a celui ce săvârşeşte o infracţiune în stare de recidivă.

Faţă de momentul săvârşirii noii infracţiuni. anterior. impunând o anumită gravitate pentru prima infracţiune. în funcţie de variaţiunile celor doi termeni. cât şi cea care formeză al doilea termen sunt de o anumită gravitate. atât recidiva mare cât şi recidiva mică. iar al doilea termen o infracţiune mai gravă. în aşa fel încât să dovedească perseverenţa infractorului şi implicit o periculozitate socială ridicată a acestuia. vom avea: a) recidivă postcondamnatorie – când infracţiunea nouă este săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracţiunea anterioară dar înainte ca infractorul să fi executat în întregime pedeapsa anterioară.2. după condamnare sau după executarea pedepsei anterioare. Vom enumera pe scurt şi vom prezenta cele mai cunoscute modalităţi de recidivă: 1. b) recidiva este specială când infracţiunile ce formează termenii ei sunt de aceeaşi natură (după o condamnare definitivă pentru înşelăciune. şi săvârşirea după condamnare sau după executarea pedepsei. Primul termen al recidivei constă întotdeauna într-o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate. După natura infracţiunilor ce compun recidiva avem: a) recidivă generală care înseamnă săvârşirea mai înainte a unei infracţiuni de o anumită natură. 10. Codul penal român consacră recidiva relativă. a unei infracţiuni de altă natură. 2.5.Aurel Teodor Moldovan găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracţiune după ce. În Codul penal român s-a reţinut. În funcţie de gravitatea condamnării pentru prima infracţiune. condamnatul primeşte o nouă condamnare tot pentru înşelăciune) 3. b) recidiva postexecutorie există atunci când săvârşirea unei noi infracţiuni are loc după executarea în totalitate a pedepsei anterioare . Acestea sunt elementele stării de recidivă. atunci când existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări b) recidiva relativă. a fost condamnată sau a şi executat o pedeapsă pentru o infracţiune. atât infracţiunea care formează primul termen. d) recidiva mică se caracterizează prin aceea că primul termen este o infracţiune mai uşoară. iar cel de-al doilea termen constă în săvârşirea din nou a unei infracţiuni. când este necesar ca pedeapsa anterioară să fie de o anumită gravitate. În literatura juridică aceste elemente au fost denumite termeni ai recidivei. recidiva poate fi: a) recidivă absolută. c) recidiva mare există atunci când. 369 Din această definiţie reiese că trebuie să existe o condamnare pentru o infracţiune şi o nouă infracţiune comisă. Modalităţile recidivei Sunt formele pe care aceasta le poate avea. 180 .

Recidiva mare postcondamnatorie Recidiva mare postcondamnatorie sau recidiva mare după condamnare. recidiva mare postcondamnatorie este reglementată la art. pag. când existenţa ei este condiţionată de condamnarea definitivă pronunţată de o instanţă română (priveşte primul termen al recidivei) b) recidivă internaţională.cit. ce presupune aplicarea aceluiaşi tratament penal pentru infractorul la prima recidivă. În funcţie de timpul scurs între executarea pedepsei în ceea ce priveşte infracţiunea ce constituie primul termen şi săvârşirea infracţiunii ce constituie al doilea termen. a.5. potrivit dispoziţiilor art. alin.Recidiva în cazul persoanei Art 41. PARTEA GENERALĂ 4. 6. După locul în care s-a aplicat pedeapsa definitivă ce formează primul termen al recidivei. Codul penal român.DREPT PENAL. după Alin. b) recidiva temporară a cărei existenţă este condiţionată de săvârşirea noii infracţiuni. După criteriul tratamentului sancţionator al recidivei.370 10. a consacrat recidiva temporară. cât şi cu privire la pedeapsă. În reglementarea viitoare a recidivei se identifică elemente noi atât cu privire la definirea şi termenii recidivei. 5.Bulai op. când primul termen al acesteia poate fi şi o condamnare pronunţată în străinătate. 37. şi nu numai. Dacă în Codul penal actual. prin instituirea reabilitării. b) recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivă. într-un anumit termen dat de la condamnarea sau executarea pedepsei pentru infracţiunea de la primul termen.1: Există recidivă când. primul termen al recidivei îl constituia Codul penal actual Noul cod penal Art 37. care nu este condiţionată de săvârşirea infracţiunii într-un anumit termen de la condamnarea sau executarea pedepsei pronunţate pentru infracţiunea de la primul termen.3.1: Există recidivă pentru persoana rămânerea definitivă a unei hotărâri de fizică în următoarele cazuri: condamnare la pedeapsa închisorii mai 370 C. 181 .1 şi schimbă dispoziţiile vechiului Cod în ceea ce priveşte primul termen al recidivei.Recidiva fizice Alin. În Codul penal viitor. este reglementată de Codul penal în vigoare. 41.172. lit. avem: a) recidivă permanentă. cât şi pentru cel care s-ar afla la o nouă recidivă (cel care a perseverat în recidivă). avem: a) recidivă naţională sau teritorială. distingem: a) recidivă cu efect unic.

371 În cazul concursului de infracţiuni este vorba de pedeapsa rezultantă.Dincu.324.Rămureanu . există recidivă mare şi în cazul în care după condamnare la detenţiunea pe viaţă.I. a) şi damnare pronunţată în străinătate.Bulai Explicaţii teoretice. în noul Cod. V. Condiţia ca hotărârea să fie definitivă. condamnatul săvârşeşte din nou nat săvârşeşte din nou o infracţiune cu o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie intenţie.(1) este detenţiunea pe viaţă. Considerăm că aceste dispoziţii sunt prea puţin coercitive pentru infractor. înainte de începerea executării.3: Pentru stabilirea stării de recidivă Alin. înainte de începerea executării depăşită..301. sau în stare de evadare. infracţiune este mai mare de un an. primul termen îl reprezintă o condamnare la pedeapsa privativă de libertate de un an. pag. pag. în timpul executării acesteia deapsa închisorii de un an sau mai mare.Alin. (1) este detenţiunea pe viaţă. op. care trebuie să fie mai mare de 6 luni. Codul penal comentat şi adnotat. A. b) Condamnarea definitivă trebuie conform dispoziţiilor actualului Cod să fie mai mare de 6 luni sau pedeapsa detenţiunii pe viaţă. P. Alin. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. Potrivit Codului Penal în vigoare.Recidiva fizice Alin. Condiţii cu privire la primul termen: a) Prima condiţie constă în existenţa unei hotărâri definitive de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. Condiţiile recidivei mari postcondamnatorii I. 371 182 . cel condam. cel condamnat.tare.Aurel Teodor Moldovan a)când după rămânerea definitivă a unei mare de un an şi până la reabilitare hotărâri de condamnare la pedeapsa sau împlinirea termenului de reabiliînchisorii mai mare de 6 luni. condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de şase luni. pag. respectiv 1 an.275. Codul penal actual Noul cod penal Art 37. insuflându-i acestuia convingerea că nu va fi pedepsit pentru recidivă mare.3: Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de conîn cazurile prevăzute în alin. Considerăm că este îndeplinită condiţia şi în cazul în care pedeapsa a fost aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune ori ca pedeapsă rezultantă pentru un concurs de infracţiuni. pentru care legea prevede pepedepsei. Conform dispoziţiilor noului Cod trebuie ca pedeapsa să fie privativă de libertate şi mai mare de 1 an.. în timpul executării sau în stare de evadare. vol.Recidiva în cazul persoanei Art 41.(1) lit.2: Există recidivă şi în cazurile în care una dintre pedpesele prevăzute la alin. iar pede. C. săvârşeşte o nouă infracţiune cu intenţie.cit. delimitează recidiva de concurs şi evidenţiază periculozitatea sporită a infractorului.2: Există recidivă şi în cazul în care apsa prevăzută de lege pentru a doua una dintre pedepsele prevăzute în alin. decât în cazul săvârşirii unei infracţiuni grave.G.

Legea nr. 42. 41.pag. 374 I. respectiv 1 an.37. Apare ca o protecţie a minorului care va fi degrevat pe viitor de consecinţele unor fapte săvârşite în timpul minorităţii. încetează şi abilitatea primului termen de a constitui o pluralitate.. Încetând consecinţele penale.cit. Condamnările pentru infracţiunile amnistiate. Bucureşti. condamnare a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii. 372 373 183 ..a indice1 din Codul penal actual şi art. b) şi alin.cit. 283. Asemenea condiţie. se poate ţine seama şi pentru o faptă prevăzută şi de legea de hotărârea de condamnare pronunţată penală română. 1973. pag. alin. pentru o faptă prevăzută condamnare a fost recunoscută potrivit şi de legea română. pag. Ed. atunci când condamnarea priveşte o infracţiune săvârşită cu praeter intenţie.Zolineak. Potrivit art. PARTEA GENERALĂ lit. 6/1973. oarecum similară cu interpretarea din cadrul contopirii pedepselor pentru concursul de infracţiuni. Pedeapsa poate fi pronunţată şi de o instanţă străină. lit. când personalitatea sa era înformare.. 42 prevede că la stabilirea stării de M. pag. Condamnările pentru infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.373 2. potrivit legii nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă.pag. Amnistia având drept efect stingerea răspunderii penale. op.226. lit.Poaenaru. pentru ca să poată forma cu noua infracţiune o pluralitate.cit.DREPT PENAL.374 3. Ştiinţifică. or în cazul în care legea nouă nu mai prevede ca infracţiune o faptă incriminată de legea veche. dacă hotărârea de în străinătate.c) noul Cod Penal.(2). 4. Este îndeplinită condiţia.Rămureanu. ea înlătură consecinţele infracţiunii. rezultă din dispoziţiile art. Modificarea Codului penal.3 din viitorul Cod Penal).3 din Codul Penal care este în vigoare şi art. op. S-a considerat că infractorul recidivist nu probează perseverenţa infracţională decât prin intenţia cu care săvârşeşte infracţiunile. dacă această hotărâre a fost recunoscută şi în ţară potrivit dispoziţiilor de procedură penală sau a altor legi (art. op. op. deci pluralitatea de infracţiuni nu mai este prezentă.35. Se consideră că primul termen al recidivei trebuie să-şi păstreze relevanţa penală.227. Cit.375 În concepţia viitoarei reglementări. luate separat. încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. Condamnările pentru infracţiunile din culpă. c) Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie. V. alin. C-tin Mitrache. chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente. 38 din Codul penal în vigoare nu se ţine seama de: 1. Condamnările pentru fapte care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni.372 d) Condamnarea să nu fie dintre acelea de care.551. 375 C-tin Mitrache. toate consecinţele penale privitoare la acele fapte. 38. art. Este o interpretare. nu depăşesc nici una 6 luni. dacă hotărârea de legii. potrivit cărora nu se ţine seama de stabilirea stării de recidivă de condamnările pentru infracţiunile din culpă.

322. de legi speciale penale sau de legi nepenale care prevăd pedepsirea unor infracţiuni. pag. fiecare în parte va forma cel de-al doilea termen al unei recidive distincte. În timpul executării pedepsei.Aurel Teodor Moldovan recidivă nu se va ţine cont de hotărârile de condamnare privitoare la: a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală. Bucureşti. 376 377 184 . şi atunci când pedeapsa prevăzută de lege este pedeapsa privativă de libetate. Drept penal.378 c) Pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune să fie mai mare de un an potrivit actualului cod sau potrivit noului cod pedeapsa trebuie să fei de un an sau mai mare.Rămureanu. Drept penal. op. d) Noua infracţiune să fie săvârşită în intervalul de timp după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. op.379 2.377 b) Noua infracţiune să fie săvârşită cu intenţie. 276. V. cât şi intenţie depăşită (praeter-intenţie). Cit. Cel de-al doilea termen constă în săvârşirea unei noi infracţiuni intenţionate. cit. 1977. ca formă de vinovăţie poate fi atât intenţie directă şi indirectă. Parte specială. pag. pag. C-tin Mitrache.I. Executarea pedepsei poate fi la locul de deţinere. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an: a) Săvârşirea unei noi infracţiuni. iar dacă infractorul săvârşeşte mai multe infracţiuni. II. 378 D. mai înainte de împlinirea duatei pedepsei. Este îndeplinită condiţia şi dacă fapta este infracţiune consumată sau rămasă în stadiul de tentativă. altrernativ cu pedeapsa amenzii. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată este mai mare de un an.cit.Dincu. Ed.Bulai. deoarece această recidivă are un consacrat caracter general.Pavel. în timpul liberării condiţioanate. 1992.331. Condiţiile celui de-al doilea termen al recidivei. Prin aceasta se înţelege comiterea oricăreia dintre faptele pe care legea la pedepseşte. pag. Pag.Zolineak. b) infracţiunile amnistiate. Deşi toate aceste infracţiuni nu formează primul termen al recidivei.pag.. etc. în timpul executării pedepC. Nu are importanţă dacă hotărârea definitivă s-a pus în executare sau nu. Ştiinţifică şi enciclopedică. A. Delimităm mai multe momente: 1. Intenţia.376 Cel de-al doilea termen al recidivei constă în săvârşirea unei singure infracţiuni. Înainte de începerea executării pedepsei. Nu importă dacă fapta este prevăzută de Codul penal. c) infracţiunile săvârşite din culpă. ele vor fi avute în vedere ca antecedente penale la individualizarea pedepselor. dacă fapta este comisă în calitate de autor sau coautor. op. op. Codul penal comentat şi adnotat.cit.231. 574 379 M. vol. mai mare de un an. într-o închisoare militară. II. dacă condamnatul a obţinut amânarea executării pedepsei sau dacă executarea pedepsei a fost suspendată printr-o cale extraordinară de atac. Este îndeplinită această condiţie şi atunci când infarcţiuneaa rămas în fază de tentativă pedepsibilă. sunt îndeplinite condiţiile şi dacă a doua infracţiune se săvârşeşte în timpul întreruperii executării pedepsei.227.. vol. instigator sau complice.

după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse.DREPT PENAL. în ceea ce priveşte neprevederea expresă a acestor modalităţi de stingere a executării. condamnatul săvârşeşte cu intenţie o nouă infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. b) pedeapsa cu închisoarea să fi fost executată. PARTEA GENERALĂ sei închisorii la locul de muncă sau în timpul.pag. op. lit. Literatura reţine380 şi alte situaţii în care există recidivă mare postcondamnatorie. 4. Recidiva mare postexecutorie Este reglementată de art. În toate aceste cazuri se arată că se poate reţine recidiva mare postexecutorie. după executarea unei pedepse privative de libertate mai mare de 6 luni.b.228. În noul Cod Penal nu se mai întâlneşte o asemenea dispoziţie. în condiţiile în care sunt îndeplinite condiţiile legii (art. 37. În stare de evadare. 185 .37-38 din Codul penal actual. Totodată. art. Actualul Cod penal arătă că pedeapsa poate constitui primul termen al recidivei şi dacă executarea s-a stins prin graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau dacă s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei. Se va reţine starea de recidivă în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în stare de evadare. Condiţii cu privire la primul termen: a) primul termen al recidivei mari postexecutorii îl constituie pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ( în noile dispoziţii pedeapsa trebuia să fie de un an sau mai mare). art. Nu contează modul de executare al pdepsei. 4.41-42 din Codul penal viitor). din Codul penal. 3. Infracţiunea de evadare poate forma cel de-al doilea termen al recidivei deoarece este intenţionată şi se pedepseşte cu o pedeapsă mai mare de un an. susţinem că în continuare. Conform acestor dispoziţii poate fi reţinută starea de recidivă mare post executorie când. de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă şi până la împlinirea duratei pedepsei. Aceasta constituie o hibă în exprimare a actualului Cod.5. Sunt concretizate situaţiile de comitere a unei noi infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei sau în termenul de încercare al suspendăriii executării pedepsei sub supraveghere ori în termenul de încercare al graţierii condiţionate. după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare.. Cu opinia că pe viitor aceste situaţii ar trebui prevăzute. aceasta este o infracţiune săvârşita în timpul executării pedepsei. condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită. Condiţii de existenţă a recidivei mari postexecutorii. I.cit. 41 care incriminează starea de recidivă prevede doar că există recidivă când. 10. la analiza380 C-tin Mitrache. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

Cu atât mai mult este îndeplinită condiţia în cazul în care pedeapsa pentru a doua infracţiune este infracţiunea pe viaţă.p.. după graţierea totală sau a restului de pedeapsă. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Condiţiile cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei mari postexecutorii.pag. 382 Putem aprecia că sunt condiţii de existenţă ale recidivei mici postcondamnatorii. 381 M. sau prin împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.din Codul Penal viitor. op. care trebuie săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie.5. la o pedeapsă privativă de libertate. lit. în cazul recidivei postexecutorii se adugă şi infracţiunile cu condamnări pentru care a intervenit reabilitarea sau s-a împlinit termenul de reabilitare. cit. aşa cum am mai arătat că legiuitorul penal român a stabilit .. Drept penal. S-a considerat că nu se poate proba perseverenţa infracţională în cazul săvârşirii infracţiunilor săvârşite le intervale mari de timp.p. Pe lângă infracţiunile prevăzute de art. În aceste condiţii se apreciaşă că foarte rar se poate întâlni o astfel de situaţie în practica judiciară. c) pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni să fie executată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. al doilea termen trebuie să constituie o infracţiune. din Codul penal actual şi art.Zolineak.Aurel Teodor Moldovan rea condiţiilor cu privire la primul termen. aceasta poate fi primul termen al recidivei mari postexecutorii. Ca şi la recidiva mare postcondamnatorie. Sunt îndeplinite aceste condiţii atât în cazul reabilitării de drept. sau după prescrierea executării pedepsei ce constituie primul termen al recidivei.37. Recidiva mică postcondamnatorie Este reglementată de dispoziţiile art. pag. este oportun să se ia în considerare şi situaţiile în care executarea pedepsei s-a stins prin graţiere totală sau a restului de pedeapsă. 10. deci. 42. II. definitive.actual şi art. ori dacă executarea pedepsei s-a stins prin prescripţie. alin. În ceea ce priveşte primul termen al recidivei: a) să existe o condamnare definitivă. În ceea ce priveşte detenţiunea pe viaţă.230. Astfel. 38. primul termen al recidivei mici.prin aplicarea instituţiei reabilitării – o recidivă temporară. de orice natură. cât şi în cazu reabilitării judecătoreşti.1.c. 382 C-tin Mitrache. C. În Codul penal în vigoare există recidivă mică când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare de până la 6 luni. succesive şi succeptibile de a fi executate separat. 5. Deducem.cit.viitor). respectiv art. următoarele: I. când condamnatul a fost eiberat condiţionat. Recidiva se reţine atunci când săvârşirea infracţiunii are loc după terminarea executării pedepsei. cel condamnat săvârşeşte din nou o infacţiune cu intenţie.381 d) condamnarea să nu fie una dintre acelea de care nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă (art.41 alin. 186 .130.(1).42 C. este compus din trei condamnări. Pedepsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune trebuie să fie mai mare de un an. op. la pedeapsa închisorii de până la 6 luni.38.

41 din noul Cod. Cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei mici postexecutorii trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei. din Codul penal actual sau art. PARTEA GENERALĂ Apreciem că sunt aplicabile regulile de la recidiva mare post condamnatorie. acesta trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii cerute de precedentele modalităţi ale recidivei. 42 din Codul penal viitor. În ceea ce priveşte primul termen. infractorul dovedeşte o periculozitate sporită. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libetate mai mare de un an.5. în sensul că este posibilă această agravare. în ceea ce priveşte condiţiile cu privire la primul termen este identică cu recidiva mică post condamnatorie.c. 10. condiţiile de existenţă ale recidivei mici postexecutorii. lit. b) condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie directă. condiţiile vor fi identice cu cele de la recidiva mică postcondamnatorie. pentru o infracţiune executată.DREPT PENAL. Recidiva mică postexecutorie Este prevăzută de art. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare. Tratamentul penal al recidivei Prin săvârşirea unei noi infracţiuni după o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii sau după executare. primul termen constituindu-l o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate. săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. În Codul actual. în condiţiile în care instanţa constată necesitatea acesteia. vor fi: I. II. Trebuie totodată ca noua infracţiune să fie săvârşită înainte de începerea executării pedepsei pentru prima infracţiune. Discuţiile de la recidiva mare postcondmnatorie se păstrează şi în cazul recidivei mici. 37. În ceea ce priveşte al doilea termen al recidivei. adică să fie constituit din săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie. II. 187 . 6. în sensul că pedeapsa poate fi pronunţată şi pentru un concurs de infracţiuni. c) să nu fie incidente vreo cauză dintre cele prevăzute la art. recidiva mică postexecutorie. Caracterul recidivei este acela de cauză de agravare facultativă a pedepsei. Noua infracţiune ce formează al doilea termen al micii recidive postexecutorii se săvârşeşte după executarea pedeapsei privative de libertate ce nu depăşeşete 6 luni sau după graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescrierea acesteia. respectiv art. 38. Se menţine condiţia ca această condamnare să nu fi fost pronunţată pentru vreuna din infracţiunile pentru care sunt incidente dispoziţiile art. Astfel.38 (Codul penal actual) şi 42 (Codul penal viitor). 10. din Codul Penal actual. 7.5. indirectă sau cu praeterintenţie.

I. între pedepsele rezultate se vor aplica regulile concursului de infracţiuni.39.1802/1971. vol. T.163.Aurel Teodor Moldovan a.2/1974..167. pedepsele ce se vor contopi vor fi pedeapsa stabiltită pentru infracţiunea comisă în stare de evadare şi rezultanta obţinută din cumulul aritmetic al restului neexecutat din pedeapsa pentru primul termen şi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de evadare.nr. R. atunci aceasta va fi contopită cu pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune. Când după o condamnare pentru o infracţiune. Dacă în cazul cumulului aritmetic lucrurile sunt clare.s. actual.p. pag. pag.D. Ca sistem de sancţionare se aplică sistemul cumulului juridic cu spor facultativ. când a luat naştere starea de recidivă postcondamnatorie şi nu de la data hotărârii de condamnare pentru noua condamnare. nr.p. ca în condiţiile concursului de infracţiuni (art.d.. Noul Cod penal. Codul penal actual şi art.333/1971.s.D. art. 43.. 383 384 188 . în sensul că se recurge la un cumul artimetic în cazul recidivei postcondamnatorii. se va contopi pedeapsa pentru al doilea termen al recidivei cu rezultatul obţinut din adunarea restului de pedeapsă pentru primul termen. alin. alin. d. Codul penal actual prevede ca al doilea spor să fie de maxim 7 ani.Bulai Explicaţii teoretice.S. nr. cu pedeapsa pentru evadare. vom avea mai multe situaţii: a) Înainte de începerea executării pedepsei. care se contopeşte cu pedeapsa care formează primul termen al recidivei. T. Dacă pedeapsa aplicată la primul termen al recidivei este rezultanta unui concurs de infracţiuni.1simplifică tratamentul sancţionator.1088/1973.301. iar dacă acesta este neîndestulător.p. 385 T.R. art. pag. în cazul în care înainte de executare se săvârşeşte un concurs de infracţiuni.. Simplul fapt al evadării poate duce la constatarea unei stări de recidivă. şi numai după aceea.s... R.R. contopirea are loc între pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune şi restul de pedeapsă rămas neexecutat din condamnarea anterioară.1. În acest caz se va stabili o pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită din nou. Sancţionarea recidivei mari postcondmnatorii Aplicarea pedepsei principale Este reglementată de dispoziţiile art. 45 noul Cod Penal). în cazul cumulului juridic. Deci.383 b) Când noua infracţiune se săvârşeşte în timpul executării pedepsei. 34-35. aceasta poate fi sporită în prima fază până la maximul ei special..39 din viitorul Cod Penal.1. C. prin dispoziţia de la art.385 c) Dacă infracţiunea s-a săvârşit în stare de evadare.S.43. cu maximul prevăzut de lege. caz în care opinăm că trebuie cumulate aritmetic pedeapsa pentru starea de recidivă şi restul de pedeapsă rămas neexecutat. iar dacă pedeapsa pentru concurs este mai gravă.nr.S.d. 384 Calcularea restului de pedeapsă ce mai era de executat se face de la data comiterii noii infracţiuni.8/1971. alin.. atunci pentru fiecare din infracţiunile din concurs se vor aplica regulile recidivei. după regulile de la concursul de infracţiuni..p. Cod Penal viitor. Aplicarea pedepselor complimentare în cazul recidivei mari postcondmnatorii C.

Cu titlu de excepţie. Se observă din textul de lege că acest tratament îşi găseşte aplicabilitate chiar dacă numai una dintre infracţiunile concurente se află în stare de recidivă. pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni. În acest caz. Această soluţie este prevăzută de art. iar dacă sunt de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se va aplica cea mai grea dintre pedepse sau măsuri. Dacă sunt de natură diferită. şi în cazul recidivei postcondamnatorii noul cod penal prevede posibilitatea aplicării detenţiunii pe viaţă chiar dacă pedepsele stabilite constau în închisoare.S-a susţinut în literatura juridică. ele se vor adiţiona. dar cu conţinut diferit se va aplica tot regula adiţionării. Luarea măsurilor de siguranţă este determinată de scopul şi funcţiile acestora. atunci când numărul şi gravitatea faptelor săvârşite ar întemeia acest lucru. Aplicarea pedepselor complementare şi a măsurilor de siguranţă. dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă. PARTEA GENERALĂ Aceste pedepse se aplică toate când sunt de natură diferită sau când sunt de aceeaşi natură sau cu conţinut diferit. sporul de până la 10 ani. Proiectul noului Cod Penal apelează la soluţia majorării legale a limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate în cazul recidivei posteexecutorii. Astfel. 43. că aplicarea pedepsei nu are loc în doi timpi. 2 din noul Cod se prevede că atunci când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente. c. 41 din noul Cod Penal.4 din Codul Penal actual şi art. ci de la început se stabileşte o pedeapsă având în vedere starea de recidivă care este cuprinsă între minimul special şi maximul rezultat din maximul special al pedepsei la care se adaugă. potrivit art. deoarece calitatea de recidivist trebuie să atragă tratamentul specific acestei forme de pluralitate. În cazulîn care ele sunt de natură diferită sau în cazul în care suntde aceiaşi natură dar cu conţinut diferit. b. Sancţionarea recidivei mari postexecurorii Aplicarea pedepsei principale. iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. Este reglementată de art. Aplicarea sancţiunilor pentru recidiva mică postcondamnatorie 189 .DREPT PENAL. ele se adiţionează. Dacă maximul special este considerat necorespunzător se poate aplica un spor de până la 10 ani pentru acel maxim. dacă se consideră necesar. alin. dacă sunt de aceeaşi natură. 39. Tot în conţinutul noului Cod Penal cu privire la tratamentul sancţionator al recidivei se prevede şi ipoteza în care termenul al doilea al recidivei este alcătuit dintr-un concurs de infracţiuni. restul fiind în pluralitate intermediară. 3 din noul Cod Penal. aplicându-se mai întâi dispoziţiile referitoare la concurs şi apoi cele incidente în cazul recidivei. alin. alin. Pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă postexecutorie se aplică o pedeapsă cuprinsă între limitele maximului special şi minimului special prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă. se va aplica cea mai grea dintre ele. Când sunt de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut. În cazul pedepselor complementare şi măsurilor de siguranţă acestea se vor aplica şi executa toate. 43. se procedează la o modalitate de aplicare a pedepsei diferită de cel existent în prezent.

8.39. apoi se aplică dispoziţiile privind aplicarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni. 43. în timpul executării executată sau considerată ca executată. Totodată.Aurel Teodor Moldovan În cazul recidivei mici postcondamnatorii. pentru că nu poate fi concurs. săvârşeşte o nouă infarcţiune. înainte de începerea executării pedepsei. la data comiterii infracţiunii noi.3.Pedeapsa în unele cazuri în Art 41. Se afirma că şi în acest caz recalcularea pedepsei se face potrivit art. În Codul penal vechi. Codul penal actual Noul cod penal Art 40.39. 190 . se va stabili pedeapsa pentru fiecare nouă infracţiune săvârşită în stare de recidivă. în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru recidiva post condamnatorie. înainte de începerea şi până la data la care pedeapsa este executării pedepsei. să se descopere că infractorul. alin.5 faptul că dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă. vechiul Cod trata şi problematica pedepsirii recidivei în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii. Aplicarea sancţiunilor pentru recidiva mică postexecutorie În acest caz pedeapsa se aplică similar cu pedeapsa pentru recidiva mare postexecutorie. alin. adică prin aplicarea dispoziţiile cu privire la recidiva postcondamnatorie sau postexecutorie. C. recalcularea pedepsei pentru descoperirea ulterioară a stării de recidivă se face.de infracţiuni când. d.Pluralitatea intermediară care nu există recidivă Alin. alin. după regulile prevăzute pentru aplicarea pedepsei în caz de recidivă mare postcondamnatorie. Dacă în stare de recidivă mică postcondamnatorie s-au săvârşit mai multe infracţiuni.3. după rămânerea nitivă cel condamnat săvârşeşte din definitivă a unei hotărâri de condamnare nou o infracţiune. aplicându-se după caz. 10. Pluralitatea intermediară de infracţiuni Prin pluralitatea intermediară de infracţiuni este desemnată situaţia în care o persoană. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă Este posibil ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate. dispoziţiile cu privire la sancţionarea recidivei postcondamnatorii sau după caz postexecutorii (art. se afla în stare de recidivă.5. când pedepsele ce compun primul termen nu au fost executate. Pluralitatea este denumită intermediară. acestea se contopesc cu pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune săvârşită. deoarece s-a interpus o condamnare definitivă pentru una din infracţiunile comise de aceeaşi persoană şi nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la recidiva postcondamnatorie.p. după ce a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune. 1: Există pluralitate intermediară Alin. Noul Cod prevede în art.1969).1: Când după o condamnare defi.

Se poate observa. 1. Condiţiile pluralităţii intermediare. amendă sau zile de muncă. Este prevăzut de Codul penal actual Noul cod penal Art 40.Pluralitatea intermediară care nu există recidivă Alin.pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni. 191 . zilele de muncă sau închisoare mai mică de un an. că pluralitatea intermediară de infracţiuni nu beneficiază de un articol expres atribuit în prezent.Pedeapsa în unele cazuri în Art 41.1: Când după o condamnare pedeapsa pentru noua infracţiune şi definitivă cel condamnat săvârşeşte din pedeapsa anterioară se contopesc nou o infracţiune. alin. art. dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. PARTEA GENERALĂ acesteia sau în stare de evadare şi nu condamnatul săvârşeşte din nou o sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile pentru starea de recidivă. tratamentul de la concursul de infracţiuni. Alin. lit. ori cuprivire la forma de vinovăţie a infracţiunilor comise. de infracţiuni. Alin. sau când condamnarea definitivă este pronunţată pentru o infracţiune comisă din culpă sau când pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune este amenda.a).44.DREPT PENAL. pedeapsa se prevăzute de lege pentru starea de aplică potrivit regulilor pentru concursul recidivă.40. dar nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la recidivă.2 Codul penal viitor. Tratamentul penal al pluralităţii intermediare de infracţiuni. Legiuitorul a hotărât ca tratament penal pentru pluralitatea de infracţiuni. ori cu privire la gravitatea acestora. Va exista pluralitate intermediară când condamnarea definitivă este la pedeapsa închisorii mai mică de un an. pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni. sau – ultimul caz – atunci când noua infracţiune este comisă din culpă. se apropie de recidiva postcondamnatorie prin existenţa unei condamnări definitive. 2: În caz de pluralitate intermediară. înainte de începerea potrivit dispoziţiilor de la concursul de executării pedepsei. codul penal în vigoare referindu-se la această insituţie în mod indirect în cadrul art. acesteia sau în stare de evadare şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.2: În cazul persoanei juridice. în timpul executării infracţiuni. 40 care se referă la pedeapsa în unele cazuri în care nu există recidivă. comparativ cu cele cuprinse în noul Cod Penal. 402 alin. Codul Penal actual şi art.

deci să individualizeze executarea pedepsei. Noţiune Suspendarea condiţionată a executării pedepsei constă în dispoziţia luată de instanţa de judecată prin hotărârea de condamnare de a suspenda. Instanţa de judecată sesizată cu judecarea inculpatului pentru săvârşirea unei infracţiuni. op. ca pedeapsa să se execute în alt mod decât cel care este propriu naturii acesteia. p.1. poate dispune. 11. Prin lege s-a prevăzut posibilitatea pentru instanţa de judecată de a se ocupa şi de modul în care urmează să fie executată pedeapsa.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XI INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII PEDEPSELOR Aspecte generale. 87 noul Cod penal.1.. 2003. 11. Editura Academiei Române.1. prin executarea închisorii la locul de muncă ori într-o închisoare militară sau se poate chiar dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. ţinând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute în art. pen sau art.1. Prin dispunerea suspendării condiţionate a executării pedepsei. instanţa de judecată apreciază că reeducarea infractorului poate avea loc şi fără executarea pedepsei prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acestuia. cit. II. vol. 376. V. pe o anumită durată şi în anumite condiţii. p. dovedită prin buna conduită în termenul de încercare388 . instanţa de judecată. Bucureşti.. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. măsuri ce interviv după executarea în parte a pedepsei închisorii şi respectiv dacă plata amenzii nu se face cu rea credinţă. Sunt socotite măsuri de individualizare judiciară a executării pedepselor şi liberarea condiţionată ca şi înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea. 386 387 192 . cit. Condiţii de acordare a suspendării condiţionate Mitrache. 388 Mitrache. 72 C. 375. Dongoroz şi colab. va stabili şi aplica pedeapsa ce urmează să fie executată de condamnat386 . În adevăr. 163. cât şi de stările şi circumstanţele în care a fost comisă fapta. SUSPENDAREA CONDITIONATA A EXECUTARII PEDEPSEI 11. executarea pedepsei pronunţate387 .. motivat. p. op.2.

viol şi tortură. Când infractorul a comis mai multe infracţiuni în concurs. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se va putea dispune numai dacă pedeapsa aplicată pentru concurs este închisoarea de cel mult 2 ani.. dar aceasta a fost aplicată pentru infracţiuni de genul celor arătate mai sus. În cazul condamnării pentru o infractiune prin care s-a produs o pagubă. 193 . în ipoteza în care pedeapsa aplicată de instanţă este închisoarea de cel mult 3 ani. op. c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Potrivit dispoziţiilor art. condamnatul nu va avea vocaţie la măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei389 . Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată si în caz de concurs de infractiuni. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani si sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. Partea generală”. la persoana infractorului. Dacă pentru concursul de infracţiuni s-a aplicat amenda ca pedeapsă rezultantă. afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. Astfel. Bucureşti. p.„Instanta poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o anumită durată. la aprecierea instanţei că scopul poate fi atins chiar fără executarea acesteia. iar infracţiunile concurente nu fac parte din cele arătate mai sus. precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă. cit. p. 81 alin. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani. 2003.DREPT PENAL. 376.” Prin această dispoziţie legiuitorul a urmărit excluderea de la eventualul beneficiu al acestei măsuri a condamnaţilor care au săvârşit infracţiuni grave. Condiţii cu privire la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii. 1 lit. 377. atunci limitele amenzii nu interesează. 81 Codul Penal actual şi se referă la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. 390 Mitrache. instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei numai dacă până la pronunţarea hotărârii paguba a fost integral reparată sau plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurare. b si c. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei trebuie motivată. “Drept penal român. pen. dacă sunt întrunite următoarele conditii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda. PARTEA GENERALĂ a executării pedepsei Condiţiile privind acordarea suspendării condiţionate a executării pedepsei sunt prevăzute de art. Cristian Mitrache. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare. 1 C. adică se poate dispune suspendarea condiţionată a executării indiferent de cuan389 Constantin Mitrache. 42 din viitorul Cod Penal. 38 din Codul Penal în vigoare sau art.: .

Bucureşti. nu poate aves loc în alte coordonate decât 391 V. 2003. alăturate acţiunii penale în cadrul procesului penal. 194 . legiuitorul a avut în vedere. se înfăptuieşte pe baza regulilor de drept civil şi nu poate influenţa răspunderea penală a autorului prejudiciului. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. Punând o asemenea condiţie pentru aplicarea suspendării. vol. Într-o astfel de situaţie. instanţa de judecată are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârşirea faptei. Condiţii cu privire la infractor. 378. este contrară şi principiului consacrat de Constituţie şi în convenţiile internaţionale şi anume dreptul la un proces echitabil care să-i asigure posibilitatea de a dovedi în mod exact întinderea drepturilor şi obligaţiilor în cazul conflictului adus în justiţie392 . dacă sunt întrunite celelalte condiţii cerute de lege393 . 378. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. Editura Academiei Române. 2003. trebuie să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. vol. p. 167. 394 Constantin Mitrache. el va putea beneficia de suspendarea executării pedepsei. “Drept penal român. constrângerea inculpatului de a repara un prejudiciu pe care nu l-a creat sau nu l-a produs în măsura pretinsă de persoana vătămată ca preţ al accesului la o măsură de politică penală la care este îndreptăţit. p.. 81 alin. p. pe care o creează dispoziţia legală (art.. II. p. necesitatea ocrotirii avutului obştesc şi asigurarea reparării integrale şi în termenul cel mai scurt a tuturor pagubelor cauzate. Dacă infractorul a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. Partea generală”. Desigur că formarea convingerii instanţei că infractorul se poate reeduca şi fărăcolab. O condiţie care rezultă din dispoziţiile art. 2003. prin infracţiune. În formarea convingerii. în timpul judecăţii. II. Repararea prejudiciului cauzat persoanei vătămate prin infracţiune şi care constituie obiectul acţiunii civile. acestui avut391 . 393 V. Convingerea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia. 81 alin. 4 Cod Penal). Paguba trebuie reparată până la pronunţarea hotărârii şi deci repararea este o condiţie a acordării suspendării. executarea pedepsei. dar aceasta face parte din cazurile prevăzute de art. Editura Academiei Române. Bucureşti. şi de această dată. Cristian Mitrache. cit. Când pentru infracţiunea săvârşită anterior făptuitorului fusese condamnat la amendă. op. 38 al actualului Cod Penal sau art. aceasta nu este luată în considerare şi infractorului poate să i se aplice o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 168. 392 Mitrache. 1 lit. Dongoroz şi Bucureşti. 42 din Codul Penal viitor o astfel de condamnare nu constituie un impediment pentru aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.Aurel Teodor Moldovan tumul amenzii aplicate390 . Pe lângă discriminarea pe criteriul averii.. după săvârşirea faptei. b Cod penal actual priveşte pe infractor care pentru a putea fi condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Dongoroz şi colab.

că efectele suspendării condiţionate sunt mai întinse decât cele ale graţierii. reprezintă durata de timp în care condamnatul probează că s-a reeducat. 81 lit. pen. 117 alin . ultim Cod penal).) Dacă Dongoroz. Soluţia se întemeiază pe dispoziţiile art. 82 Codul Penal în vigoare. instanţa dispune încredinţarea minorului . iar dacă pedeapsa este amenda. dar implică cu necesitate luarea în considerare şi a altor aspecte ce privesc personalitatea infractorului394 . Bucureşti. PARTEA GENERALĂ cele privind gravitatea pedepsei aplicate şi a condiţiilor prevăzute expres în art. Legea nu îngrădeşte libertatea instanţei de judecată de a-şi forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei. termenul de încercare este de 1 an potrivit art. fixat de instanţă (art. 169. 120 alin. ci din însăşi raţiunea de a fi a suspendării condiţionate397 . totodată. 320/ 1931. 2 C. Pen : „Măsura educativă a libertăţii sub supraveghere constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an sub supravegherea părinţilor săi . care prevăd că graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. Acest termen de încercare este compus din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un termen fix de 2 ani. Termenul de încercare Termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. nu decurge din avertismentul dat instanţă. p. că scopul pedepsei s-a stins şi fără executarea acesteia. unei persoane de încredere . RRD nr. 379.. Cristian Mitrache. “Drept penal român. op. Codul penal în vigoare nu prevede obligaţia pentru instanţă de a atrage atenţia condamnatului cu ocazia acordării suspendării executării pedepsei. (1) C. indicând precis acele împrejurări pe care s-a întemeiat convingerea ei (art. din care cauză condamnatul are interes să beneficieze de suspendarea executării. J. Braşov. la 2 ani. Codul penal în vigoare a considerat că faţă de esenţa instituţiei suspendării executării pedepsei şi faţă de consideraţiile care o fac necesară. d. 11. 1 C.1. a celui care l-a adoptat sau a tutorelui . 110 alin. a) şi b) actualul Cod Penal. avându-se în vedere. nr. la 6 luni 396 397 T. Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare . Suspendarea condiţionată a executării pedepsei se dispune la cererea condamnatului sau din oficiu şi numai motivat (art. de preferinţă unei rude apropiate . 10/ 1973. cit. În cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate minorului. Dar ea obligă instanţa să-şi motiveze hotărârea de suspendare a executării pedepsei. 81 alin. ultim)395 . termenul de încercare se compune din durata închisorii. pe acelaşi interval de timp . 399 Art. asupra consecinţelor la care se expune în cazul în care săvârşeşte o nouă infracţiune. obligaţia condamnatului de a avea o bună conduită. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în cazul în care pedeapsa este graţiată396 . la cererea acestuia .DREPT PENAL.p. 169. Partea generală”. 81 alin. 2003. pen. la care se adaugă un 395 interval de timp dep.3.” 195 . p. 398 Constantin Mitrache. Dongoroz..

Aurel Teodor Moldovan pedeapsa aplicată minorului este amenda.1.1101 din actualul Cod Penal . Această reducere operează şi asupra termenului de încercare. p.. iar dacă fusese arestat preventiv. Codul penal în vigoare a prevăzut că regula generală îsi găseşte aplicare şi în ce priveşte măsura suspendării executării pedepsei. sub supravegherea unei instituţi legal însărcinate cu supravegherea minorului sau a serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere. nr. p. Pedeapsa aplicată nu se execută ca urmare a suspendării executării ei. 171. 403 V. Nu numai pedeapsa principală a închisorii nu se execută. Deducerea arestării preventive din durata pedepsei aplicată de instanţa de judecată nu împietează asupra termenului de încercare care va fi format din durata pedepsei aplicată de instanţă la care se adaugă termenul fix de 2 ani402 . 402 Bulai. Fiind un termen de drept substanţial. se poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei Art 118 alin . nu este pusă în executare. cit. Dongoroz şi colab. 11.401 . odată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei Dat fiind specificul instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei. II.” 401 T. eventual. d. Efecte imediate. 528.p. s.4. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. Bucureşti. p. dar până la împlinirea vârstei de 18 ani . Editura Academiei Române. 2003. cit. condamnatul este pus îndată în libertate. au fost alăturate celei dintâi 404 . care va fi redus corespunzător. Principalul efect imediat al suspendării condiţionate a executării pedepsei este acela indicat de însăşi denumirea ei şi anume că executarea pedepsei este suspendată. op. 171. termenul de încercare este de 6 luni398 . P. 404 Dongoroz. (1) C. În cazul condamnatului minor. Este posibil ca durata pedepsei aplicate să fie redusă ca urmare a unei graţieri. instanţa poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane399 din cele arătate în art . El începe să curgă din ziua în care hotărârea de condamnare cu suspendarea executării pedepsei a rămas definitivă într-unul din modurile prevăzute de lege şi ia sfârşit în ziua în care hotărârea de revocare. efectele pe care aplicarea le produce sunt de două categorii şi se produc în etape diferite: imediate care sunt şi provizorii şi ulterioare care sunt definitive. 402/ 1973. vol. pe durata termenului de încercare . Potrivit art . 400 196 . dar nici pedepsele complementare care... pronunţată înlăuntrul lui sau hotărârea de anulare a suspendării au rămas definitive ori în ultima zi a duratei sale în cazul când n-a intervenit o asemenea hotărâre403 . deşi definitiv aplicată. op. termenul de încercare se socoteşte pe zile pline...103 Cod Penal ori unei instituţii legale însărcinate cu supravegherea minorilor sau serviciului de reintegrare socială şi supraveghere400 . Pen : „Măsura educativă a libertăţii sub supraveghere severă constă în lăsarea minorului în libertate pe o perioadă între un an şi 3 ani . adică pedeapsa.S.

407 T. De asemenea.DREPT PENAL.p. pentru a se dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei trebuie îndeplinite mai multe condiţii. d) pentru infracţiunea săvârşită în termenul de încercare să se pronunţe o Mitrache. Aceste efecte se produc.. Astfel. 84 Cod penal. 1 Cod penal şi art. c) infracţiunea să fie descoperită în termenul de încercare. şi anume: a) condamnatul să săvârşească în termenul de încercare o nouă infracţiune. nu a mai fost preluat alin. dispunând executarea în întregime a pedepsei. pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. În raport cu noul sistem de sancţionare a concursului de infracţiuni.1. instanţa revocă suspendarea condiţionată. p. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei După cum se poate desprinde din textul art. 110 alin. afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii. care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. op. 86 C. 83 din Codul penal anterior soluţia neaplicării sporului pentru recidivă post condamnatorie este de la sine înţeleasă faţă de aceea a totalizării pedepselor care urmează să se aplice în raport cu infracţiunea săvârşită în termenul de încercare. 83 alin. cit. căreia îi revin obligaţiile prevăzute de acelalşi articol. Efectele definitive ale suspendării condiţionate a executării pedepsei se produc la împlinirea termenului de încercare şi constau în: încetarea obligaţiei de executare a pedepsei şi în reabilitarea de drept a condamnatului. p.381. astfel că precizarea de mai sus nu era justificată. d. 3988/ 1970 în CD 1970. iar dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. totalizarea pedepselor pentru infracţiuni concurente până la o anumită limită constituie o soluţie curentă. potrivit dispoziţiilor art. 320.103. 1 Cod Penal. 380. 4 al art. condiţia fiind îndeplinită chiar dacă făptuitorul este descoperit şi după împlinirea termenului de încercare407 . dacă în termenul de încercare nu a intervenit o cauză de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru săvârşirea unei noi infracţiuni sau pentru neplata cu rea-credinţă a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare406 . p. Mitrache. 1 Cod penal)405 .. 11. Această măsură nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani (art.. s. dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârsit din nou o infracţiune.s. 405 406 197 . PARTEA GENERALĂ persoane sau instituţii din cele arătate în art. pen. Revocarea este obligatorie în prima situaţie menţionată de art. nr. b) infracţiunea să fie săvârşită cu intenţie. instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei.5. 83 alin.

83 alin. 2003. De asemenea. indiferent de natura ori durata pedepsei aplicate. Cristian Mitrache. un maximum de sancţiune la care numai excepţional s-ar putea ajunge prin sancţionarea recidivei după condamnare408 . 2 Codul Penal în vigoare). 85 Cod Penal în vigoare. 84 actualul Cod penal. Partea generală”. 409 Constantin Mitrache. Pentru a se putea dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei din cauza neîndeplinirii obligaţiilor civile. după caz. instanţa are posibilitatea să aplice şi pentru această condamnare suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. p.1. 382. Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei Anularea se datorează unor cauze preexistente acordării suspendării condiţionate a executării pedepsei şi care dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată. după cum urmează: a) condamnatul a săvârşit o infracţiune mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării 408 Constantin Mitrache. chiar şi după împlinirea termenului de încercare. ar fi împiedicat acordarea anulării409 . atunci când în termenul de încercare. 2003. revocarea este facultativă şi în situaţia în care potrivit art. Revocarea este facultativă dacă noua infracţiune săvârşită şi descoperită în termenul de încercare este săvârşită din culpă. este necesar să se dovedească că. cât şi pedeapsa pronunţată pentru noua infracţiune. Bucureşti. 382. pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare. dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă. Această situaţie se dispune prin prevederile art. Bucureşti. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează. În această situaţie.Aurel Teodor Moldovan condamnare definitivă. 11. condamnatul a avut putinţa îndeplinirii acestor obligaţii şi totuşi nu le-a îndeplinit. p. 198 .1 Cod penal actual ) şi pentru care nu se aplică nici prevederile privind aplicarea unui spor pentru recidivă. condamnatul nu-şi îndeplineşte obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. menţionându-se că dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia. pentru situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate al executării tuturor pedepselor este suficient pentru constrângerea şi reeducarea infractorului şi reprezintă totodată. condamnatul va executa atât pedeapsa care fusese suspendată. În acest sens trebuie îndeplinite anumite condiţii. Cristian Mitrache. Sistemul de sancţionare prevăzut de lege. condamnatul va executa pedeapsa ce fusese suspendată condiţionat. “Drept penal român. caz în care. Partea generală”. aplicându-se. 83 alin. “Drept penal român.6. pedepse care nu se contopesc (art. În cazul în care instanţa dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

85 alin. 383. Mitrache. 85 alin. op. 81 Cod penal actual şi în cazul în care condamnatul la pedeapsa închisorii cu executarea la locul de muncă nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă.2. PARTEA GENERALĂ pedepsei. cit. p. Basarab. dacă făptuitorul în cursul judecăţii îşi îndeplineşte obligaţiile legale de întreţinere. “Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere”. 305 Codul penal actual sau art. instanţa de judecată face aplicarea după caz a dispoziţiilor privind sancţionarea concursului de infracţiuni ori a stării de recidivă sau a pluralităţii de infracţiuni410 . În partea generală a Codului penal. iar în situaţia în care sunt întrunite condiţiile concursului de infracţiuni şi pedeapsa rezultantă nu depăşeşte 2 ani (art. 449-450. iar o astfel de incapacitate nu şi-a provocat-o condamnatul. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazuri speciale Suspendarea condiţionată a executării pedepsei ca modalitate de individualizare a pedepsei se poate dispunde de instanţa de judecată.2. cit. 85 alin. p. pen). SUSPEBDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE 11. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se mai poate dispune potrivit art. 305 alin. 113-120. numai dacă în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie (art. 3 Cod penal). Revista de drept penal nr. p. 410 411 199 .DREPT PENAL. 81 C. Revocarea suspendării se va dispune. b) pentru infracţiunea săvârşită s-a aplicat pedeapsa închisorii.. 2/ 1994. 81 din actualul Cod Penal în anumite cazuri prevăzute în partea generală sau specială a codului penal411 . 3 C.. op. La aceste situaţii sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. În partea specială a Codului penal ca modalitate de individualizare a pedepsei pentru infracţiunea de abandon de familie (art. c) infracţiunea ce atrage anularea să fie descoperită mai înainte de împlinirea termenului de încercare (art. 378 din noul Cod penal) s-a prevăzut posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. se pronunţă după împlinirea termenului de încercare. chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. Anulând suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 11. Noţiune M. 412 Rodica Aida Popa. fiind îndeplinită această condiţie şi atunci când pedeapsa pentru infracţiunea ce atrage anularea. instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei. în acest caz. ultim Codul penal actual). caz în care termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. pen. 2 Cod penal. 83 Cod penal în vigoare.. 86 indice 9 alin.1. 4 Cod penal chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.

acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul infractiunilor de vătămare corporală gravă.art. afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. lucrări 200 .2. 91 noul Cod penal prevăd condiţiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere: pedeapsa aplicată. 86ą Cod penal în vigoare sau art. Instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere este cunoscută în majoritatea legislaţiilor penale europene. 80 . Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere îşi are sediul în noul Cod Penal la articolele 91-98 . viol si tortură. Bucureşti 1997 .§56g C. 42 din viitorul cod ori în cazul săvârşirii unei infracţiuni intenţionate. 104 /1992 după modelul francez413 . 57) şi franceză ( art. pedeapsa prevăzută de lege să nu fi fost pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. persoana condamnatului şi aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat care se va îndrepta şi fără executarea efectivă a pedepsei. Prin actele normative existente în momentul întocmirii acestei pag 533 s-a 413 C. Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. 132-53). Bulai „Manual de drept penal .2. Condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sunt prevăzute expres de art. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi.Partea generală ”Ed.art. italiană ( art. All Beck. dacă sunt întrunite următoarele condiţii în lumina actualului Cod penal: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani. spaniolă (art. 38 sau art. 168). 91 noul Cod penal. portugheză (art. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. 87). 163 – art.). c) se apreciază. Condiţii cu privire la pedepsa aplicată şi la natura infracţiunii săvârşite.Aurel Teodor Moldovan Suspendarea executării sub supraveghere este o măsură de individualizare a pedepsei închisorii sau potrivit unei opinii412 consacrate în literatura de specialitate suspendarea executării sub supraveghere este o formă de suspendare condiţionată în care condamnatul pe durata termenului de încercare este supus unor măsuri de siguranţă şi de respectare a unor obligaţii pe care instanţa le stabileşte în conformitate cu legea. 11. Instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost introdusă pentru prima dată în legislaţia noastră penală prin Legea nr. 50 . pen. 132-40 – art. condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni. ţinând seama de persoana condamnatului. reglementarea fiind rezultatul analizei dispoziţiilor similare din legislaţiile germană (§56 . chiar fără executarea pedepsei. de comportamentul său după comiterea faptei. 86ą Cod penal în vigoare sau ale art. Condiţii de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere Dispoziţiile art.

chiar fără executarea pedepsei. 38.Condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere – (1) Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată. unui deapsa închisorii atunci când prin infracţiunea săvârşită s-agenerală”. de comportamentul său după comiterea faptei. ţinând seama de persoana condamnatului. potrivit art. 91al noului Cod penal. este închisoarea de cel mult 3 ani. Cristian Mitrache. ţinând seama de persoana infractorului şi de conduita avută de acesta anterior şi ulterior săvârşirii infracţiunii. “Drept penal român. Un alt element de noutate constă în faptul că executarea pedepsei amenzii. fie ca pedeapsă principală pe lângă peCodul penal actual Noul cod penal Art 91. 385. aplicată fie ca pedeapsă principală unică. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere constă în stabilirea şi aplicarea unei pedepse cu închisoarea de cel mult 3 ani. Constantin Mitrache. 3 Cod penal actual. PARTEA GENERALĂ prevăzut o excepţie cu privire la condiţiile de acordare a supendării executării pedepsei sub supraveghere. de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii. c) se apreciază. 414 p. 201 . de eforturile depuse de acesta pentru Art 86 1 . punerea în aplicare a pedepsei este suficientă şi. d) în raport de persoana infractorului.DREPT PENAL.obţinerea 2003. cu excepţia cazurilor prevăzute în art. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an. 209 alin. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta si. inclusiv în caz de consurs de infracţiuni. dacă instanţa apreciază că. condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani414 . dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani. c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.Condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere – 2(1) Instanţa poate dispune suspendarea executăii pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere. Partea urmărit Bucureşti. inclusiv în caz de consurs de infracţiuni. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. În schimb. cel condamnat nu va mai comite alte infracţiuni. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare. aceasta putând fi acordată şi în cazul infracţiunii de furt prevăzute de art. chiar fără executarea acesteia. afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. dar este însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

) Codul penal actual sau art. 4. 1 lit. p. precum şi de posibilităţile sale de îndreptare. iar instanţa de judecată optează pentru o pedeapsă cumulativă.62. afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul din cazurile în care nu atrage starea de recidivă. alin. 86ą alin. 86ą alin. Condiţii cu privire la infractor. art.pen. Măsura suspendării executării sub supraveghere se poate aplica potrivit art. iar infracţiunile concurente nu fac parte din cele exceptate potrivit art. nu este susceptibilă de suspendare. 3) sau în cazul nerecuperării integrale a pagubei sau dacă plata despăgubirilor n-a fost garantată de o societate de asigurare. dispoziţii care nu mai corespondeau cu noua concepţie asupra acestei instituţii juridico-penale.Aurel Teodor Moldovan (2) Când pedeapsa închisorii este însoţită de pedeapsa amenzii aplicate în condiţiile art. De altfel. 1). şi noul Cod dispune că este posibilă această modalitate de suspendare dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani (art. 2003. 81 alin. 91 alin. Deci măsura se poate lua atât faţă de infractorul care nu a mai fost condamnat anterior cât şi faţă de infractorul care 415 Constantin Mitrache. dacă pedeapsa închisorii aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. b) şi c). b) ţi c) din Codul penal viitor numai dacă infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an. Bucureşti. actualul cod prevede că se vor aplica dispoziţiile art. În cazul concursului de infracţiuni. 1 lit. 1 lit. folos patrimonial. “Drept penal român. Partea generală”. 2 C. condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni. Cristian Mitrache.81. 386. 86ą alin. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni. amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere. însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.5 şi 6 se aplică şi în cazul suspendării executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere. 202 . Nu s-au mai reţinut prevederile de excludere a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul anumitor infracţiuni (art. 91 alin. instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi chiar fără executarea acesteia.

2. p. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat care chiar şi fără executarea pedepsei. coordonate ce privesc persoana condamnatului. “Drept penal român. ar fi de 2 ani şi 15 zile. p.1. 4). nu va mai săvârşi infracţiuni. situaţie la care s-ar ajunge când pedeapsa aplicată ar fi de 15 zile la care se adaugă 2 ani Mitrache. comportament din care să rezulte preocuparea acestuia pentru împiedicarea amplificării rezultatului la infracţiunile la care este posibil. cit. Întrucât aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere este lăsată la aprecierea instanţei de judecată se consideră că prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege nu se crează un drept pentru condamnat.2)..alin. stabilit de instanţă între 2 şi 5 ani. Prin noul cod penal s-au completat dispoziţiile privind condiţiile de aplicare a suspendării sub supraveghere adăugându-se menţiunea că aceste măsuri nu atrag suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile (art. tot teoretic. cu consimţământul acestuia.d) al viitorului cod.DREPT PENAL. Aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat. 2003. În caz contrar respectivului condamnat nu i se poate aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere415 . În reglementarea noului cod.alin.91. PARTEA GENERALĂ anterior a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de cel mult 1 an. obligaţia executării unei munci neremunerate în folosul comunităţii. Termenul de încercare. c) din actualul Cod penal sau în art. op. 86ą lit. repararea prejudiciului cauzat prin infracţiunea comisă etc.3. 416 417 203 . ci doar o vocaţie a acestuia la această măsură de individualizare judiciară a pedepsei. Bucureşti. 6). prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii este o caracteristică care este de esenţa acestei instituţii. s-a prevăzut obligaţia instanţei de judecată de a motiva hotărârea (art. iar termenul de încercare cel mai scurt. întrucât prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se naşte în sarcina condamnatului. Termenul de încercare Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se dispune pe un termen de încercare care este compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp. Partea generală”. comportamentul acestuia după comiterea faptei. fără a mai fi reprodusă şi în cazul suspendării sub supraveghere. Această condiţie este prevăzută în dispoziţiile art. 386. 98. 91. De asemenea. unde sunt inserate şi coordonatele în care se apreciază. Constantin Mitrache. 386. intervalul de 5 ani.416 . alin. 11. Această din urmă dispoziţie (obligaţia de motivare) este prevăzută de legea actuală numai referitor la suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. ajutorul dat imediat victimei. Cristian Mitrache. 81 alin. ceea ce nu are nicio justificare.lit. cel mai lung ar fi de 9 ani în cazul în care instanţa ar adăuga la pedeapsa de 4 ani aplicată de instanţă. teoretic.

la datele fixate. Sub aspectul Codul penal actual Noul cod penal Art 862. 2 raportat la art. stabilit de ani. (2) Dispoziţiile art. calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă. între 2 şi 5 ani. iar sistemul de supraveghere la care este supusă persoana condamnată este asemănător cu cel prevăzut în cazul amânării aplicării pedepsei (instituţie nouă introdusă prin dispoziţiile noului Cod Penal). Pe durata termenului de încercare. constitutiv.pedepsei sub supraveghere constituie praveghere se compune din cuantumul termen de supraveghere pentru conpedepsei închisorii aplicate. în condiţiile stabilite de instanţă. pentru a-l determina la o conduită licită.82.. 82 alin. Potrivit noii reglementări. 86˛ alin.(1) Art 92. Termenul de încercare se socoteşte de la data când hotărârea prin care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă (art. asigurarea realizării scopului măsurii de individualizare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. la judecătorul desemnat cu supravegherea 204 . condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte. durata pedepsei aplicate.3 se aplică în (2) Termenul de supraveghere se mod corespunzător. alin. fără a putea fi însă mai mică decât instanţă.2.4. fiind cuprins între 2 şi 4 ani. 11. pen. potrivit dispoziţiilor art. 86ł alin. pen). expresia „termen de încercare” folosită în actualul Cod Penal este întâlnită sub denumirea de „termen de supraveghere”. dar nu mai mic decât durata pedepsei aplicate. (3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin.Termenul de încercare . 1 C. la care se damnat şi este cuprinsă între 2 şi 4 adaugă un interval de timp.– (1) Durata suspendării executării pendării executării pedepsei sub su. deoarece o parte din obligaţiile întâlnite în cazul amânării pedepsei sunt executate în cazul suspendării cu titlu de pedeapsă complementară. Măsurile de supraveghere Măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat pe durata termenului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia. termenul de supraveghere în cazul suspendării este unul variabil. sistemul de supraveghere în cazul suspendării este mai redus.Termenul de supraveghere Termenul de încercare în cazul sus. Astfel. 3 C. în noul Cod.Aurel Teodor Moldovan ce reprezintă minimul din intervalul de timp ce poate fi stabilit de instanţă417 .

stabilite de instanţă sau la Serviciul b) să primească vizizele conde protecţie a victimelor şi reintegrare silierului de probaţiune desocială a infractorului. reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile.(1) Pe du. în prealabil. orice sa. orice schimbare de domiciliu. la datele fixate de acesta. Măsurile de supraveghere au fost completate prin noul Cod penal. la datele fixate supravegherea lui sau la alte organe de acesta. d) să comunice schimbarea locului de muncă. semnat cu supravegherea b) să anunţe. condamnatul trebuie natul trebuie să se supună următoarelor să respecte urmă toarele măsuri de măsuri de supraveghere: supraveghere: a) să se prezinte. condam. c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. b) să primească vizizele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa. d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. schimbare de domiciliu. e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.de supraveghere. la judecătorul desemnat cu probaţiune.DREPT PENAL.obligaţiile – (1) Pe durata termenului rata termenului de încercare. 205 . 93 prevede respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune. Codul penal actual Noul cod penal Art 86 . în prealabil. în prealabil. PARTEA GENERALĂ lui sau la alte organe stabilite de instanţă sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorului. c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile.Măsurile de supraveghere şi Art 93. d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. b) să anunţe. la datele a) să se prezinte la serviciul de fixate. care în art. reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile.Măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului . c) să anunţe. 3 Din dispoziţiile legale se desprinde concluzia că îndeplinirea măsurilor de supraveghere este cumulativă. precum şi întoarcerea. precum şi întoarcerea.

b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită.93 noul Cod că. 3 Cod penal în vigoare sau de art. b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. după cum urmează: a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare.2. 206 . pe lângă măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat. (1) lit. a) şi aceleaşi organe sesizează instanţa în caz de neîndeplinire a obligaţiilor. în special în scopul dezintoxicării. art. pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul va presta o muncă neremunerată. 86ł alin. în alin. pentru luarea măsurilor de revocare a suspendării executării sub supraveghere. alin. instanţa va consulta serviciul de probaţiune. instanţa de judecată poate impune acestuia respectarea uneia sau a mai multor obligaţii prevăzute de art. 93 alin. fără acordul instanţei. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere Remarcăm două feluri de efecte: provizorii sau imediate şi efecte definitive. afară de cazul în care. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor. Pentru stabilirea conţinutului acestor obligaţii. 2 noul Cod penal.Aurel Teodor Moldovan 11. în condiţiile stabilite de instanţă. e) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule. c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite.2. 2 C. c) să se supună măsurilor de control. 11. nu poate presta această muncă.2 arată că instanţa impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională. d) să nu părăsească teritoriul României.5.6. În concepţia viitorului Cod Penal. Tot în sarcina condamnatului se prevede. f) să se supună măsurilor de control. Obligaţiile condamnatului Pe durata termenului de încercare. Actuala legislaţie penală stabileşte obligaţiile condamnatului. decât în condiţiile fixate de instanţă. în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile. care este obligat să formuleze recomandări în acest sens. tratament sau îngrijire. d) să nu intre în legătură cu anumite persoane. Supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţă conform art. din cauza stării de sănătate. tratament sau îngrijire medicală. 93.3 al art. 86ł alin. pen se face de organele prevăzute în alin.

864 raportat la art. 4 Codul penal actual).DREPT PENAL. Dacă în actuala reglementare se prevede posibilitatea reabilitării la expirarea termenului de încercare. La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă. când este reabilitat de drept. astfel. 3 Codul penal actual). 11. în privinţa efectelor. revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere nemaifiind obligatorie. 864 raportat la art. instanţa având posibilitatea să dispună şi pentru pedeapsa stabilită pentru infracţiunea din culpă. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Revocarea suspendării executării sub supraveghere se dispune obligatoriu dacă în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. efectul definitiv se produce la împlinirea termenului de încercare dacă cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune pe durata termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării executării pedepsei. doar condamnarea pentru această infracţiune săvârşită din nou poate fi pronunţată şi după expirarea termenului de încercare. potrivit noului Cod. afară 207 . PARTEA GENERALĂ În timp ce efectul provizoriu al suspendării executării sub supraveghere îl constituie suspendarea executării pedepsei închisorii. Revocarea este facultativă şi dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.7. afară de cazul în care persoana dovedeşte că s-a aflat în imposibilitate de a le îndeplini. al cărei termen va curge de la împlinirea termenului de supraveghere. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea ori suspendarea condiţionată a executării pedepsei. instanţa poate dispune revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere. Întocmai ca şi în cazul amânării aplicării pedepsei. Revocarea este facultativă dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă. Aşadar pentru a se putea revoca suspendarea executării sub supraveghere este necesar ca infracţiunea să se săvârşească în termenul de încercare şi să fie descoperită în acest termen. producerea efectelor suspendării este condiţionată de executarea intregrală a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare. pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. se poate aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea pedepsei sub supraveghere. pe termenul de încercare. Condamnarea va fi susceptibilă. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări (art. (art. Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă. dacă pedeapsa a fost stabilită la amendă. 83 alin.2. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu mai are ca efect intervenirea reabilitării de drept la expirarea termenului de supraveghere. de reabilitare în condiţiile dreptului comun. 83 alin.

aplicându-se. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează. reglementată. 84 Codul Penal actual). Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc. 1. 11. 86ą Codul Penal actual. 864 raportat la art. 2 din art. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune de instanţă chiar dacă nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute în art. dacă pedeapsa rezultată în urma aplicării dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă nu au depăşit 3 ani. Cazurile de anulare ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere sunt aceleaşi ca şi pentru anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. respectiv de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionată a executării pedepsei. 865’ din actualul Cod penal. instanţa poate aplica pentru aceasta suspendarea executării sub supraveghere. noul Cod penal. 1 raportat la art. În cazul anulării suspendării pedepsei sub supraveghere s-a reformulat alin. iar termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În cazul când se dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere. termenul de încercare. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu are loc dacă descoperirea infracţiunii a avut loc după împlinirea termenului de încercare şi nici dacă pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită anterior a fost stabilită la amendă. dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă sau pluralitate intermediară.Aurel Teodor Moldovan de cazul când cel condamnat dovedeste că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii (art. în mod expres de noul Cod Penal. dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depăşeşte 3 ani. 208 . în cazul condamnatului care execută pedeapsa închisorii la locul de muncă şi care şi-a pierdut total capacitatea de muncă. aşa cum arătat anterior. 85 alin.8. 97 alin. În cazurile prevăzute în alin. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Anularea se dispune pentru cauze preexistente aplicării suspendării executării pedespei sub supraveghere care dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată ar fi împiedicat acordarea acesteia.) sau art. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazuri speciale. pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare.2. 865 alin. dacă infractiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. pen. Astfel. dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infractiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia. prevăzându-se posibilitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere chiar în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile anulării. după caz. 1 şi 2 C.

Partea generală”. A Popa . 421 C. termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii . p. o măsură de individualizare a pedepsei. 391. dar nu prin privare de libertate într-un loc de deţinere. 115 .1. Dumitru . în cazul acesteia executarea pedepsei închisorii are loc. 8 /1996 . 2/ 1994 . a suspendării executării pedepsei sub supraveghere418 . Bulai. care nu depăşeşte o anumită perioadă. în revista Dreptul nr. Executarea pedepsei la locul de muncă reprezintă ca şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării sub supraveghere. Pe durata termenului de încercare. 419 Gh . la care se adaugă un interval de timp de la un an la 3 ani . 540. Bucureşti. instanţa constatând pierderea totală a capacităţii de muncă a condamnatului ce execută pedeapsa închisorii la locul de muncă. ia măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei sau după caz.. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere . p. op .DREPT PENAL. 422 Mitrache. op. 392. În literatura de specialitate s-a exprimat opinia419 că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu se aplică în cazul amenzii penale.3. dispune revocarea măsurii şi ţinând seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă şi de criteriile generale de individualizare a pedepsei. De asemenea. p. 2003. 86 indice 9 alin. EXECUTAREA PEDEPSEI INCHISORII LA LOCUL DE MUNCA 11. în unitatea unde lucrează condamnatul ori în altă unitate. întrucât Codul Penal nu face referire la termenul de încercare în cazul amenzii penale.3. în libertate.. cit . “Drept penal român. deoarece acestora nu li se pot impune măsurile de supraveghere prevăzute de Codul Penal şi nu se poate determina persoana sau organul care să exercite supravegherea condamnatului. op. cit. 11. ci în libertate prin prestarea unei munci în cadrul unei unităţi unde Constantin Mitrache. stabilit de instanţă . Cristian Mitrache. s-a susţinut420 că aplicarea pedepsei sub supraveghe nu este posibilă în cazul cetăţenilor străini sau români cu domiciliul în străinătate . PARTEA GENERALĂ Într-adevăr. instanţa poate dispune luarea vreuneia din măsurile prevăzute în art. 418 209 . în Revista de drept penal nr. dacă instanţa apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate421 . cu anumite restrângeri de drepturi şi unele penalităţi de ordin pecuniar. 1101. Natura juridică. p 91 420 Vezi R. Potrivit art 110 al actualului Cod Penal în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate minorului.. dar spre deosebire de cele menţionate mai sus unde executarea pedepsei este suspendată. p. potrivit dispoziţiilor art. 4 Cod penal în vigoare. prin muncă. Noţiune Executarea pedepsei la locul de muncă este o măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii. cit.

că nu va mai încălca regulile de convieţuire socială. sub supravegherea unităţii care îl acceptă şi îl ajută să se reintegreze. dar noua organizare.Aurel Teodor Moldovan este angajat422 . De asemenea. prin prestarea de către condamnat a unei munci socialmente utile. Ed Monitorul Oficial . c) acordul scris al unităţii în care urmează condamnatul să presteze munca. „ Pe planul interesului general al apărării sociale . Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei la locul de muncă Executarea pedepsei la locul de muncă se poate dispune de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile privitoare la: a) pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii săvârşite.executarea pedepsei închisorii la locul de muncă asigură o mai profundă influenţă educativă a pedepsei.art.. la acestea adăugându-se dispoziţiile din Codul de procedură penală şi Legea nr. Cadrul de reglementare. prin Noul Cod penal nu s-a menţinut instituţia executării pedepsei la locul de muncă. Aurel Pentru a opera această măsură de individualizare trebuie .”423 „Executarea pedepsei la locul de muncă nu este un drept al condamnatului.2. Cadrul de reglementare al executării pedepsei la locul de muncă îl constituie dispoziţiile art. S-a avut în vedere nu numai slaba efecienţă a acestui mod de executare a pedepsei închisorii. Bucureşti 1999 Tedor Moldovan „Munca persoanelor condamnate .”424 În schimb.Bucureşti 1999 pag. a unităţilor la care ar fi urmat să se execute acestă pedeapsă. 11. ci un privilegiu acordat instanţei de care trebuie să facă uz numai dacă aceasta îşi formează convingerea că lăsarea în libertate a condamnatului contribuie mai mult la atingerea scopului pedepsei decât internarea în penitenciar. de mediul de muncă şi de viaţă de până atunci şi are posibilitatea de a dovedi. b) persoana condamnatului. Asigurarea profitului care să justifice activitatea economică nu crează disponibilităţi pentru desfăşurarea unui proces educativ efecient la locul de muncă faţă de cei aflaţi în executarea unei pedepse. pen. prin activitate şi bună conduită. 107 210 . ceea ce îi va atrage o reintegrare socială mai rapidă şi redobândirea poziţiei sociale de care se bucură înainte de săvârşirea infracţiunii. 86 indice 7 .104 424 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate ”. se reduc cheltuielile sociale legate de executarea pedepsei în penitenciare. 86 indice 11 C. pe baza economiei de piaţă. Monitorul Oficial ca pedeapsa 423 pag.” Ed. 23/ 1969 privind executarea pedepselor. d) aprecierea instanţei că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate. Pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii săvârşite. La rândul său condamnatul are avantajul că nu este separat de familie.3.

Bucureşti 1999. Cristian Mitrache. 426 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate” Ed. “Drept penal român. 107. pentru prestarea unei munci în cadrul unei unităţi). Acordul unităţii. Persoana condamnatului. Executarea pedepsei la locul de muncă poate fi dispusă şi în caz de concurs de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată pentru concursul de infracţiuni este de cel mult trei ani închisoare şi sunt întrunite celelalte condiţii legale. viol şi tortură. p. 38. În schimb. Tinerii condamnaţi la pedeapsa închisorii cu executarea acesteia la locul de muncă ce devin militari în termen în cursul judecăţii sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În cazul recidiviştilor însă instanţa are îndatorirea de a examina cu grijă deosebită antecedentele penale ale condamnatului. Această condiţie a fost introdusă în Codul Penal prin modificarea realizată de Legea nr. legea are în vedere întreaga conduită a acestuia. 427 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate” Ed. faţă de regulile de convieţuire socială. si tortură. 2003. astfel că instanţa de judecată nu mai poate impune 425 Constantin Mitrache. 393. Pentru ca instanţa de judecată să poată lua această măsură. vor executa pedeapsa la locul de muncă. viol. 3 a fost modificat astfel: executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani. executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.DREPT PENAL. precum şi în cadrul infracţiunilor de vătămare corporală gravă . afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art. pag . Bucureşti 1999. PARTEA GENERALĂ aplicată pentru o singură infracţiune să fie închisoarea de cel mult 5 ani. „ Prin Legea nr. Partea generală”.”427 Pot beneficia de această măsură şi condamnaţii minori care au împlinit vârsta de 16 ani la data aplicării pedepsei (vârsta de 16 ani este admisă în principiu potrivit legislaţiei muncii. faţă de muncă. Monitorul Oficial . 104 / 1992 şi este determinată de consacrarea prin Constituţie a separaţiuniilor puterilor în stat. Exceptarea de la aplicarea pedepsei cu executarea la locul de muncă priveşte deopotrivă pedepsele aplicate pentru infracţiunile fapt consumat ori tentativă cât şi pentru participarea la săvârşirea acelor infracţiuni ca instigatori sau complici chiar dacă pedeapsa ar fi stabilită sub 5 ani închisoare425 . după trecerea lor în rezervă. precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă. este necesar ca cel în cauză să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an. 140/1996 alin. Bucureşti.”426 „ În ceea ce priveşte conduita generală a făptuitorului. O altă condiţie pentru a putea fi dispusă executarea pedepsei la locul de muncă priveşte acordul scris al unităţii în care urmează condamnatul să presteze munca. faţă de familie. pag 211 . Monitorul Oficial . atât înainte de săvârşirea infracţiunii cât şi după aceea.

86 indice 3. d) nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului. care se varsă la bugetul statului. a). Pedeapsa se execută la locul de muncă în baza mandatului de executare a pedepsei. tratament sau îngrijire. Locul de muncă. e) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule. adică: a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare. în raport de cuantumul veniturilor şi de îndatoririle condamnatului pentru întreţinerea altor persoane. cu excepţia sporurilor acordate pentru activitatea desfăsurată în locuri de muncă cu condiţii vătămătoare sau periculoase. în toate cazurile însă. fie în unitatea în care condamnatul era angajat la data pronunţării hotărârii. c) durata executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă. condamnatul este obligat să îndeplinească toate îndatoririle la locul de muncă. iar în raport cu fapta săvârşită nu poate ocupa funcţii care implică exerciţiul autorităţii de stat. f) condamnatul nu poate ocupa funcţii de conducere. b) drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului.Aurel Teodor Moldovan regiilor autonome. pen. funcţii instructiv-educative ori de gestiune. decât prin hotărârea instanţei de judecată. fie în altă unitate. Executarea pedepsei poate avea loc. 86 indice 8 C. e) condamnatul nu poate fi promovat. cu următoarele limitări ale drepturilor ce-i revin potrivit legii: a) din totalul veniturilor cuvenite. 212 . În cazul condamnatului minor. d) să nu intre în legătură cu anumite tersoane. în special în scopul dezintoxicării. Potrivit art. condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales. Modul de executare a pedepsei închisorii la locul de muncă. de împrejurările în care a fost comisă. pe durata executării pedepsei. ţinând seama de gravitatea faptei. apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate. limitele reţinerii se reduc la jumătate. pentru munca prestată. stabilită potrivit legii. Instanţa. c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite. Instanţa poate dispune ca cel condamnat să respecte şi una sau mai multe din obligaţiile prevăzute în art. societăţilor comerciale. b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinta avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită. f) să se supună măsurilor de control. poate dispune executarea pedepsei la locul de muncă. Pe durata executării pedepsei. cu acordul scris al unităţii. potrivit legii. decât în condiţiile fixate de instanţă. de conduita profesională şi generală a făptuitorului şi de posibilităţile acestuia de reeducare. se reţine o cotă de 15-40%. după reţinerea cotei prevăzute la lit. instiţuţiilor de stat hotărârile ei cu privire la această instituţie Aprecierea instanţei.

Revocarea obligatorie. ţinând seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă şi de dispoziţiile art. alte persoane desemnate de instanţă sau serviciul de reintegrare socială şi supraveghere). Dispozitiile alin.DREPT PENAL. pedeapsa se execută la locul de muncă după trecerea în rezervă a acestuia. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 2003.3. În cazul în care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă a devenit militar în termen în cursul judecăţii sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. 396. înainte de începerea executării pedepsei sau în timpul executării acesteia. 1 si 2. 11. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă este facultativă în cazurile în care: . după caz. În cazul executării pedepsei într-o altă unitate decât cea în care îşi desfăşura activitatea condamnatul la data aplicării pedepsei. Pedeapsa se execută fără a se încheia contract de muncă.dacă infracţiunea ulterioară este săvârsită din culpă. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă Este o sancţiune care intervine pentru nerespectarea de către condamnatul cu executarea pedepsei la locul de muncă a condiţiilor prevăzute de lege.3. Pedeapsa se aplică potrivit dispoziţiilor art. contractul de muncă se suspendă. 213 . pen. . dacă sunt îndeplinite condiţiile stării de recidivă postcondamnatorie sau. Revocarea măsurii este obligatorie când după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă. Cristian Mitrache. instanţa poate să revoce executarea pedepsei la locul de muncă. 72. “Drept penal român. 39 alin. instanţa revocând executarea pedepsei la locul de muncă şi. în timpul executării pedepsei. 6 se aplică în mod corespunzător şi în cazul condamnatului care nu desfăşoară o activitate la data aplicării pedepsei. 81 sau 861 C. Bucureşti. Revocarea măsurii este tot obligatorie când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă. Supravegherea respectării acestor obligaţii se va face de aceleaşi persoane ca şi la măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere (judecătorul desemnat cu supravegherea. Revocarea este de două feluri: obligatorie şi facultativă428 . Revocarea facultativă.condamnatul se sustrage de la prestarea activităţii în cadrul unităţii sau nu-şi îndeplineşte în mod corespunzător îndatoririle ce-i revin la locul de muncă ori nu respectă măsurile de supraveghere sau obligaţiile stabilite prin hotărârea de condamnare. p. 40 pentru pluralitatea intermediară de infracţiuni. instanţa poate 428 Constantin Mitrache. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune. contractul de muncă încheiat încetează. Partea generală”. PARTEA GENERALĂ Pe timpul executării pedepsei în unitatea în care cel condamnat îşi desfăşoară activitatea la data aplicării pedepsei. ale art.

pen.) s-a prevăzut posibilitatea încetării executării pedepsei la locul de muncă. sunt disciplinaţi şi stăruitori în muncă. anulează executarea pedepsei la locul de muncă. b) în toată perioada executării pedepsei condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare. Pedeapsa se stabileşte. potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni sau recidivă. instanţa poate dispune şi pentru infracţiunea săvârşită din culpă ca executarea ei să fie la locul de muncă. Când se dispune anularea executării pedepsei la locul de muncă pedeapsa rezultantă se va stabili după caz. 86 indice 9 alin. În acest caz. care dau dovezi temeinice de îndreptare. au avut o bună conduită şi care au executat o anumită parte din pedeapsă. după caz. c) conducerea organizaţiei în care condamnatul prestează munca să ceară instanţei de judecată încetarea executării pedepsei la locul de 214 . Potrivit dispoziţiilor art.4. să fi avut o conduită bună. 2 al aceluiaşi articol. după caz. dacă cel condamnat mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii şi aceasta se descoperă mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată la locul de muncă sau considerată executată.3. 11. 11. trebuie îndeplinite condiţiile: a) condamnatul să fi executat două treimi din pedeapsă. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă Pentru stimularea condamnaţilor ce execută pedeapsa la locul de muncă. 8610 C. restul de pedeapsă rămas neexecutat se execută într-un loc de deţinere. 8611 c. potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni sau recidivă. Pentru cazul prevăzut la alin. revocarea nu mai are loc si pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni. 867.5. Pentru a se putea dispune încetarea executării pedepsei la locul de muncă. 1 sau 3. Anularea executării pedepsei la locul de muncă Este sancţiunea ce intervine pentru o cauză anterioară rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu executarea la locul de muncă şi are în vedere nerespectarea condiţiilor cerute de lege pentru luarea măsurii. pen. instanţa. Dacă executarea pedepsei la locul de muncă se revocă.Aurel Teodor Moldovan dispune şi pentru această infracţiune executarea pedepsei la locul de muncă. iar pedeapsa rezultantă se va executa într-un loc de deţinere. să fi fost disciplinat şi stăruitor în muncă. pedeapsa aplicată sau. în lege (art. potrivit art.. Anularea se dispune şi în cazul în care hotărârea de condamnare pentru infracţiunea descoperită ulterior se pronunţă după ce pedeapsa a fost executată la locul de muncă sau considerată ca executată.3. dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art.

avându-se în vedere infracţiunea săvârşită. Dacă în acelaşi interval condamnatul a comis din nou o infracţiune. O altă instituţie este renunţarea la aplicarea pedepsei (art. obligându-l la executarea în întregime a pedepsei sau la prelungirea termenului de încercare. a dat dovezi temeinice că se poate îndrepta chiar fără aplicarea. 3. pentru îndreptarea căreia. Astfel. Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă si până la împlinirea duratei pedepsei. iar după săvârşirea faptei a dat dovezi temeinice că se poate chiar fără aplicarea pedepsei. a acoperit prejudiciul. cererea o poate introduce şi condamnatul. instanţa poate dispune revocarea încetării executării pedepsei la locul de muncă. Noua lege penală a introdus însă alte instituţii menite să contribuie la procesul de individualizare a pedepsei şi la reeducarea celor condamnaţi. instanţa poate să nu-i aplice nici o pedeapsă. a acoperit prejudiciul sau dovedeşte că are posibilitatea de a-l acoperi. este suficientă aplicarea unui avertisment. fiind scutit de executarea în continuare a pedepsei. 80) în cazul infracţiunilor sancţionate cu pedeapsa închisorii. condamnatul aflându-se într-o situaţie asemănătoare liberatului condiţionat. Renunţarea la aplicarea pedepsei constă în dreptul recunoscut instanţei de judecată de a renunţa definitiv la stabilirea şi aplicarea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. 61 si 86ąş alin. Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea 215 . cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune. De asemenea. fiind aplicabile în mod corespunzător. 91 s-a prevăzut posibilitatea instanţei de judecată să oblige pe condamnatul care beneficiază de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere să execute în termenul de încercare o muncă în folosul comunităţii pe o perioadă stabilită prin legea de executare a pedepselor. dacă cel condamnat nu a avut antecedente penale. dispoziţiile art. executarea unei pedepse. însă nu mai târziu de 2 ani din momentul pronunţării hotărârii. Dacă cel condamnat nu execută această muncă sau are o conduită necorespunzătoare în timpul sau în legătura cu îndeplinirea acestei obligaţii instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. dacă inculpatul nu a avut antecedente penale. PARTEA GENERALĂ muncă. s-a prevăzut posibilitatea amânării aplicării pedepsei (art. În acest caz instanţa fixează în cuprinsul hotărârii data la care urmează să se pronunţe asupra pedepsei. 83) în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 2 ani. în art. În concordanţă cu principiul oportunităţii se prevede însă că această instituţie nu îşi găseşte aplicabilitate în cazul în care pedeapsa legală pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 3 ani sau mai mare. persoana infractorului şi conduita acestuia adopatată de acesta anterior şi ulterior comiterii faptei.DREPT PENAL.

Aceştia reprezintă persoane specializate tocmai în acest gen de activităţi. prin care s-a urmărit permiterea verificării conduitei persoanei. la grabnica 430 Constantin Mitrache. All a condamnaţilor în pag 77 timpul executării pedepsei închisorii la stăruinţă în muncă şi disciplină.. 216 . 400. cu un conţinut variat şi flexibil. 90 din noul Cod. ori chiar prin încetarea executării unora dintre obligaţiile care au fost impuse iniţial.4. interdecţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită dacă aceasta a avut o conduită care să justifice opţiunea instanţei de a nu-i aplica o pedeapsă. Producerea efectelor. 430 lor îndreptare . Bucureşti. un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei. pentru a se mări şansele de reuşită în procesul de recuperare a persoanei aflată sub supraveghere. Pe parcursul termenului de supraveghere. în art. ce permit instanţei de judecată să le adapteze în funcţie de comportamentul persoanei supuse supravegherii. 11. 450 Cod procedură pen. pentru a asigura persoanei supravegheate şanse sporite de îndreptare. sub condiţia ca până la împlinirea duratei acesteia să nu mai săvârşească infracţiuni. dar şi acordarea unui ajutor în a conştientiza riscurile la care se expune prin comiterea de infracţiuni sau pentru a-i înlesni integrarea socială. 59 – 62 Codul penal actual. de îndeplinirea integrală a obligaţiilor stabilite prin hotărâre. Partea generală”. cu excepţia cazului când persoana în cauză face dovada că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. p. Buucureşti 2001 Teodor Moldovan „Monografia închisorilor din România ” Ed. Cristian Mitrache. “Drept penal român. În cazul neexecutării acestora se impune revocarea amânării şi dispunerea executării pedepsei. printre altele. fie prin impunerea unor obligaţii noi. în privinţa efectelor amânării aplicării pedepselor se arată că persoanei faţă de care s-a dispus amânarea nu i se mai aplică pedeapsa şi pe cale de consecinţă nu este supusă niciunei decăderi. şi obligaţiile impuse condamnatului pe durata termenului de supraveghere prezintă o natură flexibilă. 100 – 106 noul Cod penal.Aurel Teodor Moldovan aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.1. pentru a contribui într-un mod calificat la procesul de reintegrare socială. ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de deţinere mai înainte de executarea în întregime a pedepsei. 2003. respectiv de art. Potrivit art. O importanţă majoră s-a acordat de către noul Cod Penal rolului pe care îl joacă consilierii de probaţiune. precum şi de Legea 23/1969 privind executarea pedepsei. Noţiune Liberarea condiţionată este o instituţie complementară regimului executării pedepsei închisorii. fie prin mărirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente. De asemenea.429 429 Aurel Liberarea condiţionată constituie un mijloc de stimulareBeck. LIBERAREA CONDIŢIONATĂ 11. pentru a spori eficienţa mijloacelor de protecţie a intereselor victimei. persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei este supusă unui proces de supraveghere. este condiţionată. Această instituţie este reglementată de dispoziţiile art.4.

p. 591 alin. pot fi liberate conditionat după executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani. dacă îndeplinesc celelalte conditii prevăzute în art. 1 Cod penal actual).actual) c) în cazul în care pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul între infracţiuni săvârşite în culpă şi infracţiuni intenţionate. 59 alin. adică cele condamnate pentru săvârsirea unei infractiuni din culpă. 2. În cazul persoanelor prevăzute în alin. 401. 59 alin. Constantin Mitrache.2. dacă îndeplinesc celelalte conditii prevăzute în art. (art. 60 alin. 431 432 217 . Liberarea condiţionată se acordă de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite mai multe condiţii. “Drept penal român.4. 401. op. după forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită infracţiunea. (art. după vârsta condamnatului şi după folosirea acestuia în muncă431 . PARTEA GENERALĂ 11. Penal actual. p. 1 C. 60 alin. după ce a executat cel putin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau cel putin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani (art. după cum urmează : a) după ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăţeţte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani (art. condamnatul s-a reeducat şi numai este necesară executarea în întregime a pedepsei. Partea din pedeapsă ce trebuie executată diferă după durata pedepsei efectiv aplicate. 1. 100 din noul Cod penal prevede că în cazul închisorii. Art. O primă condiţie priveşte executarea unei părţi din pedeapsă. fracţiunea ce trebuie executată se calculează potrivit dispoziţiilor art. b) cel condamnat pentru săvârţirea uneia sau a mai multor infractiuni din culpă poate fi liberat conditionat înainte de executarea în întregime a pedepsei. Cristian Mitrache. Bucureşti. Partea generală”. pen. d) cei condamnati în timpul minoritătii. 2 C. când ajung la vârsta de 18 ani. adică în raport cu pedepsele ce se execută pentru infracţiunile intenţionate432 .DREPT PENAL. liberarea condiţionată poate fi dispusă dacă: a) cel condamnat a executat cel putin două treimi din durata pedeapsei Mitrache. ca o garanţie că scopul şi funcţiile acesteia au fost stinse. precum si condamnatii trecuti de vârsta de 60 de ani pentru bărbati si de 55 de ani pentru femei pot fi liberati conditionat după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau a unei jumătăti în cazul închisorii mai mari de 10 ani. Condiţii de acordare Executarea unei fracţiuni din pedeapsă. 59 C. 59 alin.. Penal actual). 1. 3 Cod Penal actual). cit. 2003.

afară de cazl când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. O condiţie aparte este prevăzută în art. poate cuprinde propunerea către judecătoria (în a cărei rază teritorială se află penitenciarul) de liberare condiţionată. Ed. alin. 403. b) – d).2 al noului Cod penal. b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în sistem semideschis sau deschis. cit. după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei. d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate. în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii mai mari de 10 ani dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de alin. Această condiţie presupune că în timpul executării fracţiunii de pedeapsă condamnatul a fost stăruitor în muncă în sensul de a manifesta iniţiativă şi grijă în îndeplinirea unei munci de calitate. Acestea se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare. 433 218 . Bucureşti 2001 pag 63 436 Mitrache. Comisia de liberare condiţionată îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile art. Procesul verbal întocmit în detaliu cu privire la comportarea condamnatului. All Beck .Aurel Teodor Moldovan în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel piuţin trei pătrimi din durata pedepsei. Oancea.100. 434 I. din îndeplinirea conştiincioasă a oricăror îndatoriri. Dovezile temeinice de îndreptare.. atunci când se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile. 59 şi 60 din Codul Penal” actual435 . Bucureşti. cu respectarea deplină a disciplinei muncii şi a normelor interne de la locul de deţinere433 . Partea generală”. Cristian Mitrache. 403. comisie care este organizată şi funcţionează potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor. p. “Drept penal român. din respectul faţă de administraţia locului de deţinere şi atenţia faţă de ceilalţi condamnaţi434 . p. Stăruinţa în muncă şi disciplină ca şi dovezile temeinice de îndreptare ce reflectă o bună comportare a condamnatului în timpul executării pedepsei trebuie să rezulte din procesul verbal al comisiei de propuneri constituită în acest scop şi care funcţionează în fiecare penitenciar. p. 435 Aurel Teodor Moldovan „ Monografia închisorilor din România ”. Stăruinţa în muncă şi disciplina condamnatului. prin care se prevede că în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani se poate dispune liberarea condiţionată. 2003. op. c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. cit. lit.1. Când comisia de propuneri consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile penConstantin Mitrache. Aceasta examinează periodic situaţia fiecărui condamnat sub aspectul îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru a fi propus spre liberare condiţionată436 . 507.. op. dar nu mai mult de 20 de ani în cazul închisorii mai mari de 10 ani. la rezultatele muncii.

termen care nu poate fi mai mare de 1 an. fie revocarea. acordarea liberării condiţionate este atributul exclusiv al instanţei de judecată care verifică îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru aceasta. Penal actual. tinând seama de gravitatea acesteia. 61 alin.106. cel condamnat nu a săvârsit din nou o infractiune.3. 11. G. Dacă până în momentul expirării pedepsei condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune. de a fi supus vreunei instituţii speciale438 Pe perioada liberării condiţionate. în penitenciar nu mai este necesară. Basarab.4. care în art. stabileşte că dacă până la expirarea termenului de supraveghere a condamnatului nu a săvârşit din nou o infracţiune. instanta. p. Efectele definitive. Efectele imediate Primul efect al liberării condiţionate constă în punerea în libertate a condamnatului fără restricţii de drepturi în sensul că acesta nu are obligaţii de a se prezenta periodic la anumite organe. putându-se aplica un spor până la 5 ani. poate dispune fie mentinerea liberării conditionate. 488. Efectele liberării condiţionate. Potrivit art. Dacă în acelasi interval cel liberat a comis din nou o infractiune. dacă instanţa de judecată constată că sunt îndeplinite condiţiile legale şi deci executarea restului de pedeapsă. Teodoru. cu cerere de liberare condiţionată. iar pedepsele accesorii se execută. Efectele liberării sunt reglementate în mod diferit în viitorul Cod penal. În acest din urmă caz pedeapsa stabilită pentru infractiunea săvârsită ulterior si restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc.DREPT PENAL. liberarea devine definitivă se realizează efectul definitiv al liberării condiţionate. op. fixează un termen pentru reexaminarea situaţiei condamnatului. p. de a locui într-o anumită localitate. PARTEA GENERALĂ tru a fi propusă liberarea condiţionată. 219 . condamnatul se poate adresa direct instanţei de judecată. După momentul în care se produc efectele liberării condiţionate pot fi: efecte imediate şi efecte definitive437 . dispune acordarea liberării condiţionate. în sensul de a nu săvârşi din nou o infracţiune până la expirarea duratei pedepsei. 1 C. Condamnatul liberat condiţionat trebuie să aibă o conduită bună. condamnatul este considerat în timpul executării pedepsei până la expirarea acesteia. pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare ţi până la împlinirea duratei pedepsei. 86. iar cererea lui este însoţită obligatoriu de procesul-verbal al comisie de propuneri.. După cum se poate constata. Într-o astfel de situaţie. cit. Astfel. nu s-a dispus revocarea liberării condiţionate 437 438 M.

407. 2 s-a prevăzut posiblitatea liberării condiţionate a condamnaţilor care au trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbati si de 55 de ani pentru femei numai după executarea efectivă a 15 ani de detentiune. 11. dacă sunt îndeplinite si celelalte conditii prevăzute în alin. ţinându-se seama si de antecedentele sale penale. Bucureşti. Cristian Mitrache. dacă este stăruitor în muncă.Aurel Teodor Moldovan şi nu s-a descoperit o cauză de anulare pedeapsa se consideră executată. 439 Constantin Mitrache. oferirea unei raze de speranţă că din pedeapsa detenţiunii pe viaţă se poate obţine liberarea condiţionată439 . atunci instanţa de judecată. Liberarea conditionata in cazul detentiei pe viata Prin dispoziţiile art. alin. d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate. În cuprinsul aceluiaşi articol.4. Revocarea liberării condiţionate. 1. Prin aceste prevederi s-au urmărit stimularea condamnaţilor la receptivitate în respectarea regimului de executare a pedepsei. disciplinat si dă dovezi temeinice de îndreptare. Potrivit art.99 noul Cod penal. 551 alin. 2003. b) cel condamnat a avut o conduită bună pe toata durata executării pedepsei. Alin. p. Partea generală”. 220 . ultim al articolului amintit stabileşte un termen de supraveghere de 10 ani la care este supus condamnatul. în afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. 1 Cod penal actual a fost prevăzută posibilitatea liberării condiţionate a celui condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă numai după executarea efectivă a 20 de ani de detenţiune de către cel condamnat. c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotorârea de condamnare. ţinând seama de gravitatea acesteia poate menţine ori revoca liberarea condiţionată. liberarea condiţionată în cazul detenţiunii pe viaţă poate fi dispusă: a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani din pedeapsă.4. Dacă în timpul liberării condiţionate condamnatul a săvârşit o nouă infracţiune. “Drept penal român.

441 Dongoroz. deficienţe în procesul educativ ce s-a desfăşurat în familie. cit. “Drept penal român.. 440 Constantin Mitrache. Bucureşti.1. Cristian Mitrache. format din măsuri educative şi din pedepse. Partea generală”. o importanţă deosebită a fost acordată vârstei minorului de la care acesta răspunde penal adică se consideră că are înţelegerea semnificaţiei sociale a conduitei sale periculoase ca şi a scopului sancţiunilor aplicate pentru a astfel de conduită. 442 Dongoroz. minorul a avut discernământ şi în toate cazurile de la 16 ani fără o astfel de condiţionare. influenţa negativă exercitată de unii majori care îi atrag pe minori pe calea infracţională440 . răspunderea penlă a minorilor începe de la 14 ani sub condiţia dovedirii că în săvârşirea faptei. 2003. În aceste sens. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL XII MINORITATEA 12.DREPT PENAL. pen. p. Codul penal în vigoare prevede la minorii care răspund pentru faptele săvârşite de ei un sistem sancţionator special. RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR 12. p.1. deoarece cauzalitatea infracţionalităţii în rândul minorilor se interacţionează cu o serie de factori. cit. Potrivit dispoziţiilor Codului penal român. 221 . op. p. precum: lipsa de exprienţă de viaţă socială a minorului cu consecinţa neînţelegerii depline a semnificaţiei sociale a conduitei lui periculoase pentru valorile sociale ca şi sancţiunile care s-ar aplica. Aspecte generale privind sancţionarea infractorilor minori Prevenirea şi sancţionarea infracţiunilor săvârşite de minori Prevenirea şi combaterea infracţionalităţii minorilor a constituit şi constituie o preocupare permanentă de politică penală a statelor moderne. 221.. 225.1. 348. Răspunderea penală a minorului este condiţionată de starea psihicofizică normală a minorului la diferite etape ale minorităţii. în reglementarea răspunderii penale în privinţa minorilor apare necesitatea de a face o separaţie între minorii care au capacitate penală şi pot fi făcuţi răspunzători penal pentru faptele lor şi minorii care nu au capacitate penală şi nu răspund penal pentru faptele prevăzute de legea penală pe care lear săvârşi441 .. Ambele categorii de sancţiuni au caracterul de sancţiuni de drept penal. În mod firesc. 99 sau art. art. şcoală. op. 113 noul C.

luarea unei măsuri educative sau aplicarea unei pedepse fiind lăsată la aprecierea instanţei de judecată. 115. măsurile educative sunt sancţiuni de drept penal speciale pentru minori care sunt menite să asigure educarea şi reeducarea acestora prin instruire şcolară şi profesională. pct. 12. op. libertate. 114. măsurile educative au un caracter preponderent educativ şi nu lasă să subziste nici o consecinţă penală.1. alin. Sancţiunile de drept penal prevăzute de Codul penal în vigoare pentru infractorii minori care răspund penal sunt de două categorii: sancţiuni care au caracter de măsuri educative. Aceste măsuri se iau numai dacă minorul a săvârşit o infracţiune443 . 349. Noul Codul penal introduce măsuri educative noi.2).1. iar altele care au caracter de pedeapsă. 101 – 105 C. Măsurile educative În ce priveşte măsurile educative. 114. acestea constituind excepţia. măsurile privative de libertate (art. 222 . Măsurile educative neprivative Codul penal actual Noul cod penal Art 101. 411.1).2. p.pct. sancţiunile penale sunt însă numai pedepsele442 . Codul penal viitor stabileşte ca regulă aplicarea în cazul minorilor a măsurilor educative neprivative de libertate (art. Principala modificare adusă de noul Cod Penal în această problemă este renunţarea completă la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal.1 raportat la art. prin cultivarea în conştiinţa acestora a respectului faţă de valorile sociale. în literatura de specialitate s-au dat numeroase definiţii acestei noţiuni. Astfel.1. Art.Măsurile educative Art 115 – Măsurile educative Măsurile care se pot lua faţă de (1)Măsurile educative sunt nepriminori sunt: vative de libertate sau privative de a) mustrarea. cit. Cadrul măsurilor educative. alin. în favoarea măsurilor educative. clasificate în două categorii.1).Aurel Teodor Moldovan fiindcă intervin ca o consecinţă a răspunderii penale a minorilor. pen.alin. b) libertatea supravegheată sau libertatea sub supraveghere. sau art. c) internarea într-un centru de reeducare. 443 444 Mitrache. cit. d) internarea într-un institut medical-educativ. 115-120 noul Cod penal.. fiind rezervate ipotezelor de infracţiuni grave sau pentru minorii care au comis multiple infracţiuni (art. p. Spre deosebire de pedepse. 101 Codul penal actual menţionează că măsurile educative care se pot lua faţă de minor sunt: a) mustrarea.115. Dongoroz.. în cazul cărora caracterul coercitiv le caracterizează. alin. op. Măsurile educative sunt prevăzute de Codul penal la art. ele neconstituind antecedente penale pentru minor444 . după cum sunt sau nu privative de libertate.

De asemenea. îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului.1. b) internarea într-un centru de detenţie. se va lua faţă de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă. Măsurile educative privative de libertate sunt: a) internarea într-un centru educativ. – educativ. sub supraveghere deosebită.1. pen şi constă în dojenirea minorului. pe acelaşi interval de timp. c) consemnarea la sfârşit de săptămână şi d) asistarea zilnică. Conţinutul măsurii. Mustrarea. 103 Codul Penal în vigoare) Este măsura educativă care constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an. 1. 223 . Pe timpul libertăţii supravegheate. potrivit art. alin. părinţilor minorului. 2. instanţa atrage atenţia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor comportării necorespunzătoare. Libertatea supravegheată (art. gravităţii lor. c) consemnarea la sfârşit de săptămână. atrăgându-i-se totodată atenţia că dacă va săvârşi din nou o infracţiune. d) asistarea zilnică. Măsurile educative privative de libertate sunt în număr de două şi anume: a) internarea într-un centru educativ şi b) internarea într-un centru de reeducare. b) supravegherea. d) internarea într-un institut medical b) supravegherea. unei persoane de încredere. celui căruia i s-a încredinţat supravegherea. astfel: a) stagiul de formare civică. instanţa dispune încredinţarea supravegherii minorului. Prin noua reglementare. Prin noua reglementare s-a renunţat la această măsură educativă. b) să nu intre în legătură cu anumite persoane. ori unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor. stabilite în ordinea crescătoare a b) libertatea supravegheată. în scopul îndreptării lui precum şi obligaţia să înştiinţeze instanţa de îndată. la cererea acesteia. Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare. în sfătuirea minorului să se poarte în aţa fel încât să dea dovadă de îndreptare. PARTEA GENERALĂ de libertate sunt. 115. Supravegherea poate fi încredinţată. Această măsură educativă este prevăzută de art. de preferinţă unei rude mai apropiate. celui care l-a înfiat sau tutorelui. pct. instanţa îi pune în vedere. măsura educativă a mustrării nu mai este prevăzută. după caz. dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală.DREPT PENAL. în arătarea pericolului social al faptei săvârşite. Măsurile educative neprivative de c) internarea într-un centru de libertate sunt: reeducare. iar în acest sens impune minorului respectarea uneia sau mai multora dintre următoarele obligaţii: a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite. 102 C. a) stagiul de formare civică.

după programul de ţcoală. Nr. în zilele nelucrătoare ţi în vacanţă (art. În caz de revocare (ca urmare a sustragerii minorului de la supraveghere sau a comiterii din nou a unei infracţiuni). putând dura până la împlinirea majoratului. Supravegherea respectării de către minor a obligaţiilor prevăzute la art. 103 alin. măsura educativă a internării poate dura până la împliniG. instanţa revocă libertatea supravegheată ţi ia faţă de minor măsura internării într-un centru de reeducare. Ordonanţa Guvernului nr. ori săvârţeţte o faptă prevăzută de legea penală. 5 Codul penal în vigoare). 92/ 2000. 30-44 din Regulamentul446 de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. În mod excepţional. 103 Codul Penal actual curge de la data punerii în executare a libertătii supravegheate. Dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracţiune. de maximum 3 ore pe zi. 445 446 224 . cu o perioadă de cel mult 2 ani. 92/ 2000 a fost publicată în M. minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele. 3 actualul Cod penal). Of. Antoniu. Dacă înlăuntrul termenului de un an. Instanţa atrage atenţia minorului asupra consecinţelor comportării sale. aprobată cu modificări prin Legea nr. Internarea într-un centru de reeducare se poate lua de către instanţa de judecată în cazurile în care se apreciază că celelalte măsuri educative nu ar fi fost suficiente pentru îndreptarea minorului. instanţa dispune măsura internării întrun centru de reeducare sau aplică o pedeapsă445 . 35. Termenul de un an prevăzut în alin. cit. instanţa ia măsura internării sau aplică o pedeapsă. op. Nr. Internarea într-un centru de reeducare (art. Prelungirea măsurii nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani. publicată în M. 103 alin. iar dacă internarea este necesară pentru realizarea scopului acesteia (interesul dobândirii unei pregătiri profesionale. 129/ 2002. Conţinutul măsurii. 103 alin.. Modul cum se va face supravegherea pentru fiecare dintre cele trei obligaţii ce pot fi impuse minorului de către instanţă sunt prevăzute în art. institutia la care prestează activitatea stabilită de instantă (art. după caz. pe o perioadă nedeterminată. 1 al art.Aurel Teodor Moldovan c) să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă. Pentru reeducarea minorului sunt solicitate să coopereze cu persoana căreia i s-a încredinţat supravegherea şi şcoala unde minorul învaţă sau unitatea unde este angajat si. 104 Codul Penal actual) Este măsura educativă ce constă în internarea minorului infractor într-un centru de reeducare – din subordinea Ministerului Justiţiei – în scopul reeducării minorului căruia i se asigură posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară ţi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale. 190 din 20 martie 2002. p. instanţa judecătorească poate prelungi durata internării şi după împlinirea vârstei de 18 ani. 3 Codul Penal în vigoare se va face de către un serviciu specializat numit Serviciu de reintegrare socială şi supraveghere. cu o durată între 50 si 200 de ore. 423 din 1 septembrie 2000. printr-un consilier de reintegrare şi supraveghere care se ocupă de cazul respectiv. terminarea pregătirii şcolare). Of.

potrivit art. stabilite în ordinea crescătoare a gravităţii lor. frecventarea orelor şcolare) şi pe cele impuse de instanţă. 2 C. care sunt de natură a 225 . cum ar fi spre exemplu. măsura trebuie ridicată de îndată. 115. În schimb. 107 Codul penal în vigoare. În cazul când nu este necesară o pedeapsă. În program sunt incluse. potrivit art. ca măsură educativă privativă de libertate.1. şi anume internarea într-un centru educativ (art. 122 noul Cod penal – orice activitate necesară realizării scopului măsurii educative. lit. 115. se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major. minorul fiind nevoit să respecte un program stabilit de acest serviciu de probaţiune. 120 din noul Cod Penal. Măsurile educative neprivative de libertate sunt. de către instanţa de judecată. 108 alin. cu o denumire uşor modificată. În schimb. participarea la acţiuni social-educative. 105 Codul Penal actual) Este măsura educativă ce constă în internarea într-un institut medical – educativ a minorului care. PARTEA GENERALĂ rea vârstei de 20 de ani. are nevoie de un tratament medical ţi de un regim special de reeducare. c) consemnarea la sfârşit de săptămână şi d) asistarea zilnică. nevoile de reeducare a minorului şi necesitatea continuităţii procesului său de pregătire justifică aceasta. presupune o intervenţie activă a serviciului de probaţiune. Internarea într-un institut medical-educativ (art. iar dacă starea psihico-fizică a minorului care a determinat luarea măsurii a încetat mai înainte. 108 alin. după cum sunt sau nu privative de libertate. Prima dintre aceste măsuri nu antrenează o implicare directă a serviciului de probaţiune în realizarea activităţilor din programul minorului. alături de elementele obişnuite în raport de vârsta şi situaţia şcolară sau profesională a minorului (spre exemplu. alin. pen.).1. minorul are o purtare necorespunzătoare. 1 Cod penal actual dacă în perioada liberării acordate potrivit articolului precedent. potrivit art. astfel: a) stagiul de formare civică. se menţine măsura internării ţi se revocă liberarea (art. se poate dispune revocarea liberării. b) supravegherea. potrivit art.2. clasificate în două categorii.a) ). pct. Măsura se ia pe un timp nedeterminat şi durează până la împlinirea vârstei de 18 ani. din cauza stării sale fizice sau psihice. Prin noua reglementare măsura educativă a internării într-un institut medical – educativ este eliminată. dacă a trecut cel puţin un an de la data internării în centrul de reeducare ţi minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare.DREPT PENAL. În schimb. De asemenea. dacă minorul a comis fapta la o dată apropiată vârstei de 18 ani sau dacă gravitatea faptei săvârşite. alin. Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberării înainte de a deveni major. de sârguinţă la învăţătură ţi la însuţirea pregătirii profesionale.1. noul Codul penal introduce măsuri educative noi. reglementată de art. minorul săvârşeşte din nou o infracţiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii. rolul acestui serviciu fiind doar acela de a monitoriza modul în care minorul îşi respectă programul obişnuit. Această măsură este prevăzută în noua reglementare penală. asistarea zilnică. pct. instanţa revocă internarea. În ceea priveşte conţinutul acestor măsuri. se impune o explicaţie legată de supraveghere şi respectiv asistarea zilnică.

Editura ALL. dispoziţiile art. instanţa poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar (art. care Bulai. 226 . pedeapsă. 12. va rămâne în centrul specializat până la executarea integrală a acesteia. ştiut fiind faptul că riscul comiterii de noi infracţiuni este mai mare în această perioadă. pe care minorul trebuie să le respecte (art. regimul de executare al măsurii educative în penitenciar va fi diferit de regimul de executare al pedepsei închisorii. Se poate observa. de la 5 la 15 ani. 71-73 din noul Cod penal se aplică în mod corespunzător (calculul duratei pedepselor). noul Cod penal propune două astfel de măsuri: internarea într-un centru educativ pe o perioadă de la unu la 3 ani şi respectiv internarea într-un centru de detenţie. 447 C.1. în mod excepţional. Pe cale de consecinţă. pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de cel puţin 20 de ani. Regimul stabilit pentru executarea acestor măsuri este astfel conceput încât să ofere largi posibilităţi de individualizare. Atunci când măsura educativă nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.Aurel Teodor Moldovan ajuta minorul în procesul de integrare socială. Dacă cel internat a împlinit vârsta de 18 ani şi are un comportament prin care influenţează negativ sau împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate. 1997. pe o durată de la 2 la 5 ani sau. că în această situaţie. Instanţa de judecată poate alătura acestor măsuri educative neprivative de libertate şi anumite obligaţii. dacă nu a împlinit vârsta de 18 ani. În ceea ce priveşte măsurile educative privative de libertate. 126 noul Cod penal). ea îşi păstrează aceeaşi natură juridică – de măsură educativă – modificându-se doar instituţia de executare. parteafapte grave i se va aplica acestuia op. În ambele situaţii. Bucureşti. Măsura internării într-un centru de detenţie se dispune pe o perioadă de la 5 la 15 ani. după executarea a cel puţin jumătate din durata măsurii.121 noul Cod. în linii generale o arie similară cu cea a obligaţiilor impuse majorului infractor ce beneficiază de o modalitate de individualizare a pedepsei neprivativă de libertate. fie înlocuirea acestei măsuri cu măsura asistării zilnice. În cazul în care minorul nu are un comportament care să permită repunerea sa în libertate înainte de împlinirea duratei măsurii. “Manualfaptă oripenal. fie liberarea. permiţând adaptarea sa în funcţie de conduita fiecărui minor pe durata executării. dar conţinutul lor va fi adaptat în funcţie de persoana şi conduita minorului şi de specificul infracţiunii comise. dar doar în ipoteza comiterii unor infracţiuni foarte grave. Pedepsele aplicabile infractorilor minorului şi particularităţiile regimului de aplicare şi executare a acestora Cazuri în care se aplică pedepse minorilor prevăzute de Codul penal în vigoare. sancţiunea iniţială nu se transformă într-o pedeapsă. se poate dispune. În cazul măsurilor educative privative de libertate. urmărindu-se pe această cale supravegherea minorului în perioada imediat următoare repunerii în libertate. 121) şi care acoperă. instanţa va impune respectarea uneia sau a mai multor obligaţii. Astfel. a săvârşit o de drept mai multe generală”.3. 141. dintre cele prevăzute în art. atunci când a împlinit această vârstă. atunci când minorul dovedeşte că a făcut progrese semnificative în sensul reintegrării sale sociale.

dar poate reprezenta un antecedent Constantin Mitrache. În cazul minorilor. 354.. pen. În astfel de situaţii. mai precis limitele pedepselor se reduc la jumătate. limitele pedepsei închisorii sunt determinate în raport cu limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită de major. aceasta nu poate constitui primul termen al recidivei. se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 ani (art. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută ca pedeapsă unică doar în două cazuri: pentru infracţiunea de genocid săvârşită în timp de război (art. Aplicarea pedepsei infractorului minor este cerută de stituaţia concretă. p. Partea generală”. Individualizarea pedepsei pentru minor. operaţiunea de individualizare va continua. Neaplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă. Cristian Mitrache. pen. limitele pedepsei aplicabile acestuia pentru tentativă se vor stabili în raport de limitele pedepsei reduse ca urmare a aplicării dispoziţilor art.DREPT PENAL. 2003. 4 C. p. 1 Codul penal actual. 109 alin. ca pedepse principale. în niciun caz minimul pedepsei nu va depăţi 5 ani. 450 Mitrache. iar în urma reducerii.) şi pentru infracţiunea de tratamente neomenoase săvârşită în timp de război (art. PARTEA GENERALĂ Aplicarea unei pedepse infractorului minor este impusă şi din raţiuni practice. pen. 353. p. (art. Condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi. Minorului nu i se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi nici pedepsele complementare. indiferent de gravitatea infracţiunii săvârşite447 . Pedepse aplicabile minorului. iar în restul cazurilor este alternativă cu pedeapsa închisorii449 . După ce a fost stabilită pedeapsa aplicată minorului. Partea generală”. Cristian Mitrache. 358 alin. 2 C. Limitele pedepsei închisorii pentru minor. op. 109 alin. care îşi vor produce efectele în raport cu limitele pedepsei determinate pentru infracţiunea săvârşită de minor450 . 357 alin. Spre exemplu. 353.). În cazul în care minorul a fost condamnat în timpul minorităţii. “Drept penal român. Bucureşti. 449 Constantin Mitrache. Prin noua reglementare s-a renunţat complet la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal în favoarea măsurilor educative. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică minorului. dacă minorul a săvârşit o tentativă. Pedepsele care se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda. 2003. “Drept penal român. Atunci când legea prevede pentru infractiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Pedepsele aplicate minorului se execută în regimul prevăzut în legea pentru executarea pedepselor. luarea unei măsuri educative nu mai este posibilă şi se impune aplicarea unei pedepse448 . cit. 448 227 . 3 Codul penal actual). 2 C. în raport cu cauzele de atenuare sau de agravare ale pedepsei. 109 alin. când luarea unei măsuri educative nu mai este posibilă fiindcă infracţiunea a fost săvârşită cu puţin timp mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani ori judecarea acestuia pentru fapta săvârşită când era minor are loc aproape de împlinirea vârstei majoratului sau după ce devine major.). Bucureşti.

99-106 noul C. În ceea priveşte executarea pedepsei de către minor. Sunt aplicabile dispoziţiile generale de executare a acestei pedepse. inclusiv suspendarea condiţionată a executării acesteia451 .Aurel Teodor Moldovan penal de care instanţa va ţine seama de acest lucru la individualizarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită din nou. s-a avut în vedere natura privativă sau neprivativă de libertate a sancţiunii aplicate. se vor aplica regulile speciale prevăzute în codul penal şi în legea de executare a pedepselor. 59-61 C. 631 Codul penal în vigoare. iar aplicarea unei pedepse este prea severă. pen. Cristian Mitrache. precum şi cele în care pentru unele dintre infracţiuni s-a stabilit o măsură educativă. În această din urmă situaţie s-a renunţat la ficţiunea consacrată de actualul cod penal. 129). Pedepsei aplicate minorului îi sunt incidente toate mijloacele de individualizare. fiindcă până la împlinirea vărstei de 18 ani a rămas puţin timp. potrivit căreia o măsură educativă este întotdeauna mai uşoară decât o pedeapsă. Infractorilor minori li se aplică prevederile legale ce reglementează liberarea condiţionată. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului. scopul şi funcţiile pedepsei acoperind scopul măsurilor educative. 355. Dacă minorul săvârşeşte mai multe infracţiuni ce sunt concurente. astfel că aceştia pot fi liberaţi condiţionat după executarea unei fracţiuni mai reduse de pedeapsă (art. “Drept penal român. Bucureşti. cu unele particularităţi 451 Constantin Mitrache. iar dacă pentru unele din infracţiunile concurente s-au stabilit pedepse. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului se poate dispune în aceleaşi condiţii ca şi pentru condamnatul major. Aplicarea pedepsei amenzii pentru minori. în limitele stabilite de lege pentru infracţiunea săvârşită.). în principal. Partea generală”. 228 . 1 din actualul Cod penal şi pedeapsa amenzii poate fi aplicată infractorului minor. 109 alin. privind contopirea pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente. iar pentru altele s-au aplicat pedepse (art. iar pentru altele s-au luat măsuri educative. pen. minorului i se va plica o pedeapsă rezultantă a contopirii pedepselor. Noul Cod penal reglementează şi ipotezele de pluralitate de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii. se vor aplica dispoziţiile art. iar măsurile educative vor fi revocate fiindcă minorul nu poate fi supus în acelaşi timp la executarea pedepsei şi acţiunii măsurilor educative. Aplicarea pedepsei amenzii infractorului minor nu este condiţionată de obţinerea de către acesta a unor venituri proprii. cele două sancţiuni de drept penal neputând fi aplicate. inclusiv cele ce privesc înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea potrivit dispoziţiilor art. Condamnaţii minori vor executa pedeapsa separat de condamnaţii majori. în secţii speciale din cadrul locului de deţinere ori în locuri de deţinere speciale. p. dar este o soluţie oportună pentru instanţa de judecată care nu poate lua faţă de minor o măsură educativă. pen. 34 C. în reglementarea cumulului juridic. 2003. Drept urmare. sau art. Potrivit art.

adică există obligaţia de reparare integrală a prejudiciului şi de plată a despăgubirilor civile dispuse prin hotărârea de condamnare. 83. Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligatiilor prevăzute în art. sunt eliminate de la aceste modalităţi de individualizare şi pedepsele cu închisoarea rezultate din aplicarea cumulului juridic al unei pedepse cu o măsură educativă privativă de libertate (art. Astfel. potrivit art. 863.5).154. alin. pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art. termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii. potrivit noului Cod Penal. fiind în acelaşi timp. 3. 2– suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. iar după împlinirea vârstei de 18 ani. Art. noul Cod penal. 81 alin. 103 alin. Prin dispoziţiile art. În ce priveşte sustragerea minorului de la această măsură operează prevederile art. 3 din legea actuală). 84 si 86 din Codul penal în vigoare se aplică în mod corespunzător. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control. 2 Codul penal actual că odată cu suspendarea. în conformitate cu art. 1101 alin. pen. 110. 103 alin. termenele de prescripţie a răspunderii penale. încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. 131). instanţa poate dispune. art. Având în vedere. astfel că în caz de suspendare condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului. că măsurile educative privative de libertate nu sunt susceptibile de amânarea pronunţării sau de suspendarea executării. PARTEA GENERALĂ ce se desprind din dispoziţiile art. 863 actualul Cod penal. se poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii în condiţii prevăzute în art. 3 poate atrage revocarea suspendării condiţionate. totodată. 129. 3 alin. 864 alin.DREPT PENAL. prevăzute în art. 131. 103 Cod penal actual privitor la libertatea supravegheată.132). 3. 103. Dispozitiile art. Dacă pedeapsa aplicată este amenda. respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art. pe durata termenului de încercare. la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani.. S-a prevăzut prin lege la art. putând stabili. dar până la împlinirea vârstei de 18 ani. 82 alin. 1101 ale actualului Cod penal s-a prevăzut că o dată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condiţiile art. termenul de încercare este de 6 luni. Prin noua reglementare au fost prevăzute termene speciale de prescripţie a executării măsurilor educative (art. 1101 alin. 110 alin. se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 3 si 4. fixat de instanţă. 4 din codul în vigoare prevede că dispoziţiile privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control se aplică în mod corespunzător şi în caz de liberare condiţionată a minorului. art. 110 C. 229 . se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau minori şi se întrerup sau se suspendă în condiţiile prevăzute de lege pentru minori. În cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor stabilite de instanţă. menţinută reglementarea în vigoare în privinţa calculului termenelor de prescripţie a răspunderii penale (art.

132. măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală. a) Măsurile de siguranţă se iau împotriva unei persoane care a săvârşit o Codul penal actual Noul cod penal Art 111.111 din Codul penal în vigoare sau art. prevăzute de legea penală. Măsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata măsurii educative luate.d). (2) Măsurile de siguranţă se iau faţă (2) Măsurile de siguranţă se iau de persoanele care au comis fapte faţă de persoana care a comis o prevăzute de legea penală. fiind punctual prevăzută de legea penală şi referindu-se în special la persoana făptuitorului. alin. i se aplică o pedeapsă. Conform art. În cazul înlocuirii măsurilor educative. 107.4 din noul Cod penal). faptă prevăzută de legea penală b) Măsurile de siguranţă se iau în vederea înlăturării unei stări de pericol 230 . NOTIUNE SI CARACTERIZARE Măsurile de siguranţă reprezintă un cadru complementar de mijloace de constrângere. Putem desprinde din aceste dispoziţii următoarele condiţii de existenţă ale măsurilor de siguranţă.Aurel Teodor Moldovan Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate. care au un caracter exclusiv de prevenţie şi preîntâmpinare a săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală.112. CAPITOLUL XIII MĂSURILE DE SIGURANŢĂ 13. alin. chiar dacă făptuitorului nu i se aplică (3) Măsurile de siguranţă se pot lua o pedeapsă. dar nu mai puţin de 2 ani. Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol. (3) Măsurile de siguranţă se pot lua nejustificată. De menţionat este că starea de pericol este distinctă de pericolul social pe care îl prezintă infracţiunea. executarea se prescrie în raport cu măsura educativă mai grea şi curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus înlocuirea (art. li.1. cu excepţia măsurii şi în situaţia în care făptuitorului nu prevăzute în art.Scopul măsurilor de siguranţă – siguranţă – (1) Măsurile de siguranţă au ca scop (1) Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. faptă prevăzută de legea penală.Scopul măsurilor de Art 107.2 din Codul penal viitor.

interdicţia de reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. Literatura a stabilit în aceste condiţii mai multe categorii de măsuri de siguranţă: . pag. e) Expulzarea străinilor. În Noul Cod penal. prin reglementarea propusă s-a urmărit consolidarea caracterului preponderent preventiv al acestor sancţiuni de drept penal care pot fi luate numai dacă s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi nejustificată. c) Interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie.453 ceea ce imprimă acestor măsuri caracterul de sancţiuni nedeterminate ca durată şi eminamente revocabile în caz de încetare a stării de pericol. Al Boroi op.111-118 )şi sunt următoarele: a) Obligarea la tratament medical. Nistoreanu. f) Confiscarea specială.2. nterzicerea de a se afla în anumite localităţi.măsuri privative de bunuri (confiscarea specială)452 Aceste măsuri de siguranţă durează atâta vreme cât durează starea de pericol ce le-a generat. simpla aplicare a pedepsei neremediind această stare de pericol). pag. luându-se. La fel şi în cazul cauzelor ce înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării nu produc efecte asupra măsurilor de siguranţă.cit. . dacă s-au luat măsuri de siguranţă de naturi diferite. în titlul VI (art. În cazul concursului de infracţiuni. astfel că măsurile de siguranţă pot fi dispuse în prezenţa unei cauze 452 453 C-tin Mitrache op.măsuri restrictive de drepturi(interzicerea unei funcţii sau unei profesii. . b) Internare medicală. FELUL MASURILOR DE SIGURANTA Măsurile de siguranţă sunt prevăzute în Codul penal actual. o meserie ori o altă ocupaţie. acestea se cumulează. expulzarea. nu se cere însă ca această faptă să fie şi imputabilă.măsurile de siguranţă cu caracter medical (obligare la tratament medical şi internarea medicală).DREPT PENAL.59 Ghe. d) Interzicerea de a se afla în anumite localităţi. aceste măsuri. aşa cum am mai arătat independent de pedepsele principale pe durata existnţei stării de pericol. g) Interdicţia de a veni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. 13. 274 231 .cit. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage şi suspendarea măsurilor de siguranţă. PARTEA GENERALĂ c) Numai prin luarea măsurilor de siguranţă se combate starea de pericol şi se preîntâmpină săvârşirea de noi infracţiuni (adică măsura de siguranţă este singura măsură de natură să amelioreze starea de pericol şi să prevină săvârşirea de noi fapte penale. ce relevă existenţa unei stări de pericol.

c) Interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii. totodată. 109 din viitorul Cod Penal şi priveşte starea de pericol cauzată de o boală sau de o intoxicare cronică cu alcool. Această măsură de siguranţă va putea fi luată numai în condiţiile în care instanţa apreciază că starea de pericol pentru societate poate fi îndepărtată numai prin aplicarea ei.113 sau în art.Obligarea la tratament Art 109. un pericol generat de boală sau intoxicare cronică prin alcool. 2.Obligarea la tratament medical – medical – (1) Dacă făptuitorul. interzicerea de a reveni în locuinţa familiei şi expulzarea străinilor. din cauza unei boli (1) Dacă făptuitorul. Este necesar. Făptuitorul să prezinte pentru societate. Măsura obligării la tratament medical se poate lua şi în timpul urmăririi penale sau al Codul penal actual Noul cod penal Art 113. Obligarea la tratament medical poate fi luată numai dacă se apreciază că sunt întrunite următoarele condiţii: 1. din cauza unei boli. care se va însănătoşi şi nu va mai săvârşi fapte prevăzute de legea penală. Instanţa de judecată să aprecieze că măsura tratamentului va aduce la încetarea stării de anormalitate a făptuitorului. dar nu şi în prezenţa unei cauze justificative. 108) următoarele: a) Obligarea la tratament medical. b) Internarea medicală. Ţinând cont de caracterul şi scopul măsurilor de siguranţă s-a apreciat binevenită trecerea unora dintre acestea cum sunt: interzicerea de a se afla în anumite localităţi. cum ar fi iresponsabilitatea. d) Confiscarea specială. stupefiante sau alte substanţe. În condiţiile în care făptuitorul are o stare psiho-fizică de genul celei prezentate mai sus. Obligarea la tratament medical Este prevăzută în Codul penal actual la art.3. ca instanţa să aprecieze că măsura tratamentului medical este necesară şi suficientă pentru înlăturatrea pericolului social (fără a fi nevoie de alt fel de intervenţie. Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.3. stupefiante sau alte substanţe. în care se află făptuitorul. Astfel că în viitorul cod penal sunt reglementate ca măsuri de siguranţă (art. care prezintă pericol pentru societate.1. spre exemplu. 13.Aurel Teodor Moldovan de neimputabilitate. în categoria pedepselor complementare. inclusiv cea provocată de consumul 232 . REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA 13. internarea). Nu are importanţă dacă fapta este sau nu infracţiune. ori a intoxicării cronice prin alcool. într-o formulare oarecum modificată. în care se află făptuitorul 3. acesta poate fi obligat să se prezinte în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire.

se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate până la însănătoşire. Dacă în Codul penal în vigoare cauza generării stării de pericol. stupefiante sau alte asemenea substanţe”.3. 13. în cazul obligării la tratament medical (art. poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. generată de boală mintală sau toxicomanie în care se află persoana care a săvârşit o faptă penală. poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive. numai atunci este îndreptăţită la aplicarea unei astfel de măsuri de siguranţă. Această înlocuire a măsurii se va face ţinându-se seama de oportunitatea luării acestei măsuri.2. 109) o constituie „o boală ori intoxicarea cronică prin alcool. Dacă instanţa va aprecia că singura măsură să înlăture starea de pericol este generată de neprezentarea la tratament a făptuitorului. judecăţii. În Noul Cod Penal. prezintă pericol pentru societate. Internarea medicală Este reglementată de dispoziţiile art. Starea de pericol social trebuie apreciată în concret şi dovedită printr-un raport de expertiză medico-legal. prezintă pericol pentru societate. inclusiv cea produsă de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive”. Condiţiile de aplicare ale măsurii de internare sunt: a) Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală b) Făptuitorul bolnav psihic sau toxicoman să prezinte un pericol pentru societate.114 din Codul penal actual prevede că atunci când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol social pentru societate. În condiţiile în care făptuitorul nu s-a prezentat în vederea efectuării tratamentului medical. Măsura obligării la tratament medical se poate dispune şi în timpul executării pedepsei privative de libertate în condiţiile în care s-a aplicat o astfel de pedeapsă. Starea de pericol ce determină luarea unei astfel de măsuri este starea psiho-fizică anormală. măsura de siguranţă a obligării la tratament medical poate fi înlocuită cu măsura internării. în noul Cod penal această cauză are la bază „o boală sau o tulburare psihică.DREPT PENAL. c) Instanţa de judecată să aprecieze că singura măsură capabilă să înlăture starea de pericol social pe care îl prezintă făptuitorul este internarea medicală. Instanţa va trebui să consulte raportul medicolegal întocmit şi să aprecieze dacă tratamentul recomandat în raportul de expertiză medico-legală şi tratamentul aplicat în instituţia în care 233 . care să arate şi să dezvolte în detaliu această stare. nefiind condiţionată nici de aplicarea unei pedepse. conţinutul măsurilor de siguranţă cu caracter medical a fost modificat şi completat. PARTEA GENERALĂ stupefiante sau alte asemenea substanţe.

însă. internarea medicală poate fi dispusă numai dacă făptuitorul este „bolnav mintal sau consumator cronic de substanţe psihoactive”.292 457 Al. măsura să fie înlocuită cu măsura internării într-un centru de reeducare ( pentru minori) şi în spitale anume destinate anume pentru majori. Ionaş. până la însănătoşire. spre deosebire.vol. pag. se poate lua măsurii internării într-un institut medical de specialitate. Dacă se constată vreo ameliorare în starea făptuitorului. Codul penal actual Noul cod penal Art 110. iar starea de pericol s-a agravat456 .cit.Aurel Teodor Moldovan făptuitorul va fi internat sunt de natură similară . De asemenea. în care să se asigure pază de aceeaşi Ghe. pag.Internarea medicală – Când făptuitorul este bolnav psihic.Internarea medicală – (1) Când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate. Bulai. 1992. pentru că. Achiesăm în acest sens opiniei din literatura potrivit căreia se propune de lege ferenda în situaţia nerespectării obligaţiei internării medicale. când se revocă. 276 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II. II.117 454 455 234 . făptuitorul este internat într-un spital sau într-o Art 114. Al Boroi op. Internarea medicală este o măsură care se ia pe o perioadă nedeterminată şi durează până la însănătoşirea făptuitorului. se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate. în vreme ce tratamentul medical se administrează ambulatoriu. Internarea medicală se poate dispune şi atunci când făptuitorul nu a respectat obligaţiile ce-i reveneau în cadrul tratamentului medical pe care îl urma. Ca şi obligarea la tratament medical măsura internării medicale se poate lua în timpul urmăririi penale şi a judecăţii. C. de obligarea la tratament medical. rezolvarea acestor situaţii fiind de domeniul procedurii penale. În concepţia viitorului Cod penal. au fost înlăturate dispoziţiile care prevedeau că măsura se putea lua în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii. internarea medicală este şi o măsură restrictivă de libertate. pag. şi dacă acestea pot conduce la înlăturarea stării de pericol şi la însănătoşirea făptuitorului. Drept Penal pag. pag. Nistoreanu. în condiţiile aplicării acestei măsuri de siguranţă. pag. Măgureanu Ilie – Noul Cod Penal comentat – Braşov: Romprint 2004. (2) Această măsură poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii. con sumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru societate.. din reglementarea acestei măsuri de siguranţă cu caracter medical. 372 456 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II. până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture instituţie specializată454 . se poate înlocui cu măsura obligării la tratament medical455 .293.

meserie sau ocupaţie”. dacă poate face decât după trecerea unui se constată că temeiurile care au termen de cel puţin un an de la data impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât după respingerii cererii anterioare. pentru exercitarea ocupaţii. II.115 Cod penal actual sau art. ed.). Dongoroz – Explicaţii teoretice ale Codului penal Român.Interzicerea ocupării sau profesii – (1) Când făptuitorul a unei funcţii sau a exercitării unei săvârşit fapta datorită incapacităţii. vol. se poate lua măsura interunei profesii sau meserii ori pentru zicerii de a ocupa acea funcţie sau desfăşurarea unei alte activităţi.lipsa de cunoştinţe necesare. O nouă cerere nu se unui termen de cel puţin un an. după trecerea ei au încetat.DREPT PENAL. profesii – (1) Când făptuitorul a nepregătirii sau altor cauze care îl săvârşit fapta datorită incapacităţii. generată de: .Gen. se de a exercita acea profesie.Interzicerea unei funcţii Art 111. meserii sau alte anumite funcţii. 13. PARTEA GENERALĂ natură cu cea din penitenciare457 . etc.3. nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii ori pentru exercitarea unei profesii.nepăsării faţă de regulile şi cerinţele de care depinde buna desfăşurare 458 V. 1970. . intoxicaţie. tului de a ocupa acea funcţie ori de (2) Această măsură poate fi revocată a exercita acea profesie. În condiţiile acestui articol. p. dacă se constată (2) Măsura de siguranţă poate fi că temeiurile care au impus luarea revocată la cerere. pag. Interzicerea unei funcţii sau profesii Măsura este prevăzută în art.111 din noul Cod penal.296 235 . Academiei. ori pentru exercitîl fac inapt pentru ocuparea unei area unei profesii. .etc. Bucureşti.. lipsă de experienţă.3. fac impropriu pentru ocuparea unei nepregătirii sau altor cauze care anumite funcţii.incapacitate psiho-fizică (boală.). după trecerea unui termen sau activitate. de cel puţin un an. meserie la cerere. .nepregătire (ignoranţă. infirmitate. meserie poate lua măsura interzicerii drepsau ocupaţie. meserii sau alte ocupaţii se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcţie sau de a exercita acea profesie. legiuitorul reţinând că atunci când „făptuitorul a săvârşit fapta datorită incapacităţii. superficialitate. trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare. starea de pericol sete Codul penal actual Noul cod penal Art 115.

pag. 459 460 236 .460 Condiţii de aplicare: a) Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Literatura de specialitate apreciază că incidenţa concomitentă de drept penal este posibilă. d) Existenţa unei stări de pericol social generată de aceste cauze. fără a se prevedea posibilitatea aplicării măsurii în timpul urmăririi penale sau al judecăţii. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi Articolul 116 din Codul penal în vigoare arată că dacă persoana condamnată la pedeapsa închisorii de cel puţin un an a mai fost condamnată pentru alte C-tin Mitrache op. lit. Pedeapsa complementară prevăzută de art. funcţiei. exercitarea unei profesii.173 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II.271.etc. Cod penal actual sau art. 66.301 461 C. ori altor cauze care îl fac impropriu pe făptuitor pentru ocuparea unei funcţii. e) Instanţa trebuie să aprecieze că înlăturarea pericolului nu este posibilă decât prin luarea măsurii de siguranţă. 13.4. Nu trebuie confundată măsura de siguranţă a exercitării unei funcţii sau profesii cu pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o funcţie de natura celei de care s-a folosit condamnatul în săvârşirea infracţiunii. care crează posibilitatea săvârşirii unei fapte penale în viitor.. b) Fapta prevăzută de legea penală să fi fost săvârşită în exercitarea profesiei. Măsura de siguranţă se aplică prin interzicerea făptuitorului de a mai exercita funcţia. Noul Cod penal menţine aceleaşi măsuri ca şi vechiul Cod. meserii sau alte ocupaţii. nepregătirii. atrage răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiuniii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti (art. O nouă cerere de revocare nu va putea fi formulată de către făptuitor. Sustragerea de la executarea acestei măsuri.g) din viitorul Cod penal. alin1.3. 64 litera c). etc.461 Măsura încetează în momentul în care încetează inaptitudinea făptuitorului. îşi are cauza în nedemnitatea infractorului de a exercita funcţia sau profesia de care s-a folosit în săvârşirea infracţiunii.Aurel Teodor Moldovan a activităţii458 . în exercitarea căreia a săvârşit fapta penală. pag. Bulai – Drept penal pag. 158 . Cod penal în vigoare sau art. Măsura de siguranţă are cauza în starea de pericol care rezultă din nepregătirea sau incapacitatea făptuitorului de a exercita funcţia sau profesia în exercitarea căreia a săvârşit fapta penală459 . 287 din noul Cod penal). profesia.cit. Măsura de siguranţă poate fi revocată la cererea făptuitorului după trecerea unui termen de cel puţin 1 an de la instituirea ei dacă se constată că au încetat temeiurile în baza cărora a fost luată. decât în condiţiile trecerii unui an de la data la care cererea iniţială de respingere a rămas definitivă. c) Săvârşirea faptei să se datoreze incapacităţii.

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

infracţiuni, dacă instanţa constată că prezenţa acestuia în localitatea unde a săvârşit infracţiunea sau în alte localităţi, constituie un pericol grav faţă de societate, poate lua faţă de acesta măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localităţi anume determinate prin hotărârea de condamnare. În noul Cod penal, această măsură de siguranţă nu mai este prevăzută, ea fiind trecută, într-o formulare relativ modificată în categoria pedepselor complementare. Astfel, art. 66 din noul Cod, în alin.1, lit. l) stabileşte faptul că instanţa poate interzice pe o perioadă de la unu la 5 ani dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă. Starea de pericol în acest caz rezultă din îmbinarea a doi factori: 1. condiţia personală a infractorului care prezintă mare probabilitate de a săvârşi alte infracţiuni, fie se găseşte într-un mediu social propice pentru săvârşirea de infracţiuni. 2. existenţa unei localităţi sau a unor localităţi care favorizează pentru respectivul infractor săvârşirea de noi infracţiuni. Putem aprecia că odată cu aceste schimbări legislative, se schimbă şi condiţiile de aplicare ale măsurii interzicerii de a se afla în anumite localităţi: a) fapta comisă să fie infracţiune. Constatăm că dacă celelalte măsuri de siguranţă se iau împotriva făptuitorului, această măsură se poate lua numai împotriva infractorului. b) a doua condiţie este impusă cu privire la durata condamnării şi natura infracţiunii pentru care a fost pedepsit infractorul. Astfel este necesar ca infractorul să fi fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an. c) o altă condiţie pentru aplicarea măsurii de siguranţă este ca instanţa să aprecieze că prezenţa infractorului în localitatea interzisă reprezintă un pericol grav pentru societate. Instanţa urmează a aprecia în concret „pericolul grav” pe care îl prezintă infractorul, ţinând seama de gravitatea infracţiunii, natura infracţiunii, numărul de infracţiuni comise în acea localitate şi alte criterii. Măsura de siguranţă se execută după executarea pedepsei sau prin stingerea executării pedepsei prin mijloacele legale (graţiere totală sau a restului de pedeapsă ori prin prescripţia executării pedepsei). Această măsură de siguranţă poate fi luată pe o perioadă de maxim 5 ani, şi poate fi prelungită – în condiţiile în care instanţa apreciază că pericolul iniţial suszistă – pe o perioadă ce nu poate depăşi durata măsurii luate iniţial (dacă s-a dispus interzicerea de a se afla în localitate pe o perioadă de 2 ani nu se poate dispune prelungirea acestei perioade decât cu până la 2 ani). Această măsură de siguranţă se revocă din oficiu dacă temeiurile care au impus-o au încetat. Această revocare, însă, nu poate interveni mai devreme de 1 an de la stabilirea măsurii. De aici putem deduce că măsura interdicţiei de a se afla în anumită localitate poate fi luată pe o perioadă cuprinsă între 1 an şi 5 ani.

237

Aurel Teodor Moldovan

Măsura de siguranţă poate fi revocată şi la cerere, tot după trecerea unei perioade de 1 an de la dispunerea ei. O nouă cerere de revocare nu va putea fi făcută decât într-un termen de 1 an de la data rămânerii definitive a respingerii cererii de revocare (art.116, alin.5 Codul penal în vigoare).

13.3.5. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată Această dispoziţie a fost introdusă în Codul penal actual prin Legea 197/2000 şi este prevăzută în art.118 indice1. Pericolul social prevăzut de această dispoziţie se referă la situaţia în care o persoană este condamnată la pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an pentru următoarele acte: - lovire sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice sau psihice - vătămare corporală - act sexual cu un minor - corupţie sexuală. Toate aceste infracţiuni trebuie săvârşite asupra unui membru al familiei. Dacă această infracţiune nu a fost săvârşită împotriva unui membru al familiei nu poate fi instituită măsura interzicerii revenirii în locuinţa familiei. Pentru luarea măsurii interdicţiei de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:, a) persoana să fi fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an (observăm că aplicarea acestei măsuri se face tot cu privire la infracţiune şi nu la faptă penală, şi la infractor, nu la făptuitor). b) condamnarea să fi fost pentru: lovire sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice sau psihice, vătămare corporală, act sexual cu un minor, corupţie sexuală. c) comiterea faptelor să fie împotriva unui membru al familiei. Legea specifică faptul că prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul. d) instanţa de judecată trebuie să aprecieze că prezenţa infractorului în locuinţa familiei ar constitui un pericol grav pentru ceilalţi membri ai familiei. Măsura de siguranţă se aplică atât preventiv în cursul urmăririi penale şi al judecăţii cât şi după executarea pedepsei sau după stingerea executării pedepsei prin mijloacele legale în conformitate cu legislaţia actuală. Măsura poate fi luată pentru o perioadă de până la 2 ani, la cererea părţii vătămate. De lege ferenda ar putea fi înlocuită sintagma „parte vătămată” cu sintagma „persoană vătămată”, deoarece s-ar putea interpreta în sensul că numai partea vătămată constituită ca atare în procesul penal poate cere această măsură, or, se ştie că nu toate persoanele vătămate , care ar avea interes în dispunerea acestei măsuri se constituie
238

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

parte vătămată în procesul penal. Măsura poate fi prelungită, dacă pericolul subzistă pe o perioadă ce nu poate deăşi perioada pentru care măsura a fost luată iniţial. Măsura poate fi revocată oricând la cererea părţii vătămate şi din oficiu atunci când motivele pentru care ea a fost aplicată au fost înlăturate. Noul Cod penal nu mai prevede ca măsură de siguranţă această interdicţie, ci ea este întâlnită în categoria pedepselor complementare, art.66, alin.1, lit. o), sub o formulare puţin diferită. Astfel, în noul cod instanţa poate interzice dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată. Instanţa trebuie să individualizeze în concret conţinutul acestei pedepse, ţinând seama de împrejurările cauzei, potrivit art. 66, alin.5 din noul Cod penal. 13.3.6. Expulzarea Expulzarea este prevăzută în Codul penal actual în art.117, care arată că cetăţeanului străin care a comis o infracţiune pe teritoriul României i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării. Legiuitorul a apreciat că această măsură de siguranţă se va aplica doar cetăţeanului străin şi apatridului fără domiciliu în ţară (art.117 alin.2 Codul penal actual). „Statul care adoptă măsura expulzării unor străini nu este obligat să dea statului căruia aceştia îi aparţin explicaţii asupra motivelor care au dictat luarea acestei măsuri de siguranţă. Cu toate acestea, în practica internaţională , în temeiul curtuaziei internaţionale s-a instituit obiceiul de anunţa organele statului străinului motivele pentru care acesta este obligatsă părăsească ţara”462 . „Nerespectarea interzicerii de a se întoarce în ţară de către expulzat va constitui infracţiune pentru care va fi pedepsit şi din nou expulzat după executarea pedepsei.”463 Condiţii în care se poate lua măsura de siguranţă a expulzării: a) Expulzarea nu poate fi luată decât împotriva unui cetăţean străin sau a unei persoane fără cetăţenie, care nu are domiciliul în ţară. b) Cetăţeanul străin să fi săvârşit o faptă care să fie infracţiune în condiţiile legii şi care să fie de competenţa instanţelor penale române. Această condiţie este îndeplinită atunci când infracţiunea este săvârşită pe teritoriul României şi atunci când este săvârşită în afară, dar se judecă de către instanţele române conform principiilor realităţii ori universalităţii legii penale.464 c) Instanţa de judecată trebuie să aprecieze că rămânerea în ţară a infractorului ar constitui o stare de pericol social. d) Expulzarea nu va putea fi dispusă dacă există motive serioase de a se crede că infractorul riscă în statul în care urmează a fi expulzat, riscă să fie
Aurel Teodor Moldovan „ Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional”, Ed. All Beck, Bucureşti 2004, pag 88,89. 463 Aurel Teodor Moldovan „ Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional”, Ed. All Beck, Bucureşti 2004, pag 88,89. 464 C-tin Mitrache op.cit pag.176
462

239

Aurel Teodor Moldovan

supus la tortură. În general expulzarea trebuie să aibă ca destinaţie statul al cărui cetăţean este infractorul sau pe teritoriul căruia îşi are domiciliul. Expulzarea constă în îndepărtarea silită a străinului de pe teritoriul ţării. Măsura este luată pentru o perioadă nedeterminată şi se poate lua singură, caz în care se pune în aplicare de la rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a dispus aceasta sau alături de o pedeapsă, caz în care se pune în aplicare după executarea acesteia sau după stingerea ei prin mijloace legale. Noul Cod penal renunţă la reglementarea acestei sancţiuni penale în cadrul măsurilor de siguranţă, expulzarea fiind trecută, la fel ca şi interzicerea de a se afla în anumite localităţi, interzicerea de a reveni în locuinţa familiei în categoria pedepselor complementare. Aceasta întrucât asemenea sancţiuni devin incidente în cazul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală, iar datorită naturii specifice a acestora este necesar ca pedeapsa principală, care reprezintă represiunea directă, să fie completată cu aceste pedepse complementare, care reprezintă represiunea secundară. Potrivit legislaţiei în vigoare, „expulzarea nu poate constitui o extrădare deghizată.”465 „ În ceea ce îi priveşte pe minori, aceştia nu pot fi expulzaţi, ci repatriaţi.”466 „Dacă măsura de siguranţă a expulzării însoţeşte pedeapsa închisorii , va fi adusă la îndeplinire după executarea pedepsei ori după graţierea totală sau a restului de pedeapsă; dacă pedeapsa închisorii nu se mai execută sau măsura nu însoţeşte o pedeapsă, va fi executată îndată ce hotărârea va rămâne definitivă. Expulzarea se duce la îndeplinire după executarea pedepsei penale, dacă o astfel de pedeapsă a fost pronunţată definitiv şi irevocabil”467 . 13.3.7. Confiscarea specială Confiscarea specială este măsura de siguranţă care constă în luarea unor bunuri din patrimoniul persoanelor care au comis fapte prevăzute de legea penală sau infracţiuni a căror deţinere prezintă pericolul săvârşirii unor noi fapte penale. În Codul Penal în vigoare, confiscarea specială este reglementată la art.118, de asemenea, şi noul Cod Penal prevede confiscarea specială ca sancţiune încadrată în categoria măsurilor de siguranţă la art. 112. Confiscarea specială poate fi prevăzută şi printr-o lege specială ( Codul Vamal). Confiscarea specială presupune trecerea bunurilor în mod gratuit în patrimoniul statului. Această măsură se poate lua în condiţiile în care se apreciază periculozitatea obiectivă pe care o prezintă anumite lucruri. În privinţa confiscării speciale, noul Cod Penal menţine dispoziţiile cuprinse în art.118 al actualului Cod penal, aşa cum acest text a fost modificat şi
M.Basarab, Drept Penal. Partea generală, vol. I, ediţia a II-a, Ed. Lumina Lex, Bucureşti , 1997, pag. 310. 466 Aurel Teodor Moldovan „Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional ” , Ed. All Beck Bucureşti 2004 pag 99. 467 Aurel Teodor Moldovan „Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional ” , Ed. All Beck Bucureşti 2004 pag 103.
465

240

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

completat prin Legea nr. 278/2006. Condiţii de luare a confiscărilor speciale: a) Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Este evident că în cazul constatării săvârşirii unei infracţiuni această condiţie va fi îndeplinită. b) Măsura confiscării se ia faţă de lucrurile care sunt direct legate de săvârşirea faptei penale. Trebuie apreciat că prin săvârşirea faptei s-a creat o stare de pericol, o eventuală premisă pentru săvârşirea de noi fapte penale. c) Să se aprecieze că prin măsura de siguranţă se poate combate pericolul social. Legea prevede în mod punctual categoriile de bunuri care sunt supuse confiscării speciale. În noul Cod penal se menţin condiţiile generale ale confiscării speciale. „Sunt supuse confiscării speciale: bunurile produse ori care au dobândit un alt regim juridic prin infracţiune.” În lumina acestor dispoziţii sunt cuprinse în categoria bunurilor speciale atât acele lucruri care au luat fiinţă prin săvârşirea infracţiunii (ex: bani falsificaţi, alimente falsificate, armele confecţionate, etc.), cât şi bunurile care au căpătat un alt regim juridic prin săvârşirea infracţiunii.Un exemplu în acest sens este confiscarea lucrurilor introduse în ţară prin contrabandă care sunt asimilate cu lucrurile produse prin săvârşirea faptei penale.De altfel şi literatura juridică aprecia chiar înainte de apariţia acestei dispoziţii exprese a legii că se impune introducerea acestei categorii de bunuri în enumerarea bunurilor supuse confiscării speciale.468 O a doua categorie de bunuri supuse confiscării sunt bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni. Sunt exceptate totuşi de la confiscare bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească săvârşirii unor infracţiuni prin presă.( ex: Va fi confiscată în conformitate cu art.118 lit.b Cod penal sau art.112 lit. b) Cod penal viitor, cuţitul sau arma cu care s-a comis omorul, arma de vânătoare folosită de inculpat în comiterea infracţiunii de braconaj, prevăzută în dispoziţiile art.32 lit.c din Legea 26/1976.)469 A treia categorie de bunuri sunt acelea care au fost date pentru a determina săvârşirea unei infracţiuni sau pentru a răsplăti pe infractor. Sunt incluse în această categorie lucrurile care au fost oferite pentru a determina pe făptuitor să comită o infracţiune (cazul traficului de influenţă, dări de mită, etc.), şi bunuri care au fost oferite pentru răsplătirea infractorului care a comis infracţiunea (în cazul infracţiunii de primire de foloase necuvenite ). Bunurile vor fi confiscate doar în cazul în care acestea au fost date (remise efectiv infractorului. (Ex: în cazul luării de mită, când s-a comis prin acceptarea promisiunii de bani, valori sau bunuri, nu se poate dispune confiscarea ori obligarea condamnatului la plata echivalentului lor în bani deoarece acestea nu i-au
Vintilă Dongoroz în Dongoroz II, pag.319-320, C-tin Mitrache op.cit pag.177. C-tin Mitrache op.cit pag.177 cu referire la decizia Tribunalului Suprem nr.1822/1979, în Culegere de decizii 1979, pag.464. 470 Matei Basarab Drept penal- Partea generală vol.1 Ed. Lumina Lex, ediţia a-II-a pag. 324, citând Tribunalul Suprem s.pen, decizia nr.2095 din 28.09.1984. 471 C-tin Mitrache op.cit pag.178.
468 469

241

Aurel Teodor Moldovan

fost date efectiv)470 . Bunurile se vor confisca indiferent dacă infractorul care a primit bunurile pentru a săvârşi fapta a săvârşit infracţiunea în forma ei consumată sau dacă fapta este doar o tentativă. Literatura juridică reţine şi faptul că bunurile din această categorie vor fi confiscate special şi atunci când instigatul nu a trecut la săvârşirea faptei sau a denunţat oferta ce i s-a făcut în cazul infracţiunii prevăzută la art.255 alin.4 raportat la art.254 alin. 2 Cod penal actual, respectiv art. 290, raportat la art. 289 din viitorul Cod penal.471 . A patra categorie de bunuri sunt bunurile dobândite prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Literatura de specialitate apreciază ca această categorie de bunuri reprezintă fructul infracţiunii.472 Este cazul bunurilor dobândite prin săvârşirea infracţiunii (lucrurile furate, delapidate, etc.). O condiţie prevăzută de lege este că măsura de siguranţă a confiscării speciale nu poate opera în condiţiile în care există o cerere de despăgubire pe care instanţa o admite. În acest caz numai în condiţiile în care bunul a fost vândut, iar sumele obţinute sunt mai mari decât cuantumul stabilit de instanţă pentru despăgubire poate opera confiscarea specială, numai pentru sumele ce depăşesc cuantumul despăgubirii. Totodată, atunci când bunul a fost înstrăinat către un dobânditor de bună-credinţă, acesta nu poate fi supus confiscării, urmând ca infractorul să fie obligat la plata sumei obţinute prin înstrăinarea bunului supus confiscării speciale.473 A cincea categorie de bunuri sunt bunurile deţinute contra dispoziţiilor legii. Acestea sunt categoria de bunuri a căror deţinere reprezintă faptă penală. Este cazul deţinerii de materiale explozibile, arme şi muniţii, materii nucleare sau alte materii radioactive, stupefiante, etc. Bunurile confiscate vor fi predate organelor în drept pentru ca ele să fie (în condiţiile în care dispozitivul hotărârii o prevede) valorificate sau distruse (cazul stupefiantelor). Măsura de confiscare poate fi luată şi de către procuror, dar numai după scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale faţă de învinuit . Spre deosebire de celelalte măsuri de siguranţă, măsura confiscării este definitivă şi irevocabilă ea neputând fi revocată pe motiv că pericolul social a încetat. Noul Cod penal completează dispoziţiile vechiului Cod în sensul că stipulează că dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc ele vor fi înlocuite cu echivalentul lor în bani sau cu bunurile dobândite în locul acestora.

472 473

Matei Basarab op.cit. Pag.325. C-tin Mitrache op.cit pag.178.

242

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL XIV CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ 14.1. ASPECTE GENERALE Ordinea de drept se înfăptuieşte prin respectarea de bunăvoie de către marea majoritate a destinatarilor legii a prevederilor acesteia. Prin aplicare de sancţiuni celor vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni se restabileşte ordinea de drept încălcată, se realizează constrângerea şi reeducarea infractorilor, se realizează prevenţiunea specială şi generală474 . Cauzele care înlătură răspunderea penală. Cauzele care înlătură răspunderea penală pot fi definite ca anumite stări, situaţii, împrejurări, posterioare săvârşirii infracţiunii, reglementate de lege, în prezenţa cărora se stinge raportul juridic de drept penal, se stinge dreptul statului de a aplica o sancţiune infractorului şi obligaţia acestuia de a executa acea sancţiune. Trebuie făcută distincţie între cauzele generale care sunt situate în partea generală a Codului penal şi care privesc orice infracţiune, precum amnistia, prescripţia răspunderii penale, lipsa plângerii prealabile şi împăcarea părţilor şi cauzele speciale (denumite cauze de nepedepsire ori cauze de impunitate) care sunt reglementate atât în partea generală cât şi în partea specială a Codului penal, şi care au în vedere conduita infractorului în timpul săvârşirii infracţiunii, precum desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului (art. 22 Cod penal actual sau art. 34 noul Cod penal) şi împiedicarea săvârşirii faptei de catre participant existente în partea generală a codului penal sau cauzele de impunitate prevăzute în partea specială şi care sunt legate de conduita condamnatului după comiterea faptei, precum denunţarea faptei de către mituitor (art. 255 alin. 3 Cod penal actual sau art. 290 alin. 3 Cod penal viitor), retragerea mărturiei mincinoase (art. 260 alin. 2 Cod penal actual sau art. 273 alin. 3 Cod penal viitor). De asemenea, trebuie făcută distincţie între cauzele generale care înlătură
474 475

Mitrache, p. 329; C. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed. All Beck Bucureşti 1997 pag 327

243

Aurel Teodor Moldovan

răspunderea penală şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (cauze care fac ca fapta să nu aibă caracter penal, fiind prevăzute de art. 44- 51 Cod penal sau art. 18- 31 noul Cod penal), când fapta nu mai este infracţiune, iar răspunderea penală nu va mai interveni pentru acest considerent. Înlăturând consecinţele penale ale infracţiunii, cauzele care înlătură răspunderea penală nu înlătură însă consecinţele civile ale acesteia .475 Noul Cod penal regrupează cauzele care înlătură răspunderea penală. Astfel, Titlul VII din Codul penal în vigoare, cu denumirea „Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării” a fost reorganizat în cadrul a trei titluri şi anume: Titlul VII – Cauze care înlătură răspunderea penală”; Titlul VIII – „Cauze care înlătură sau modifică executarea pedepsei” şi Titlul IX – „Cauzele care înlătură consecinţele condamnării”. În principiu, noul Cod penal menţine reglementările cuprinse în Codul penal în vigoare cu privire la cauzele care înlătură răspunderea penală, cu unele modificări, pe care le vom menţiona la momentul analizării individuale a cauzelor care înlătură răspunderea penală. 14.2. AMNISTIA 14.2.1. Noţiune Prin definiţie, amnistia este actul de clemenţă al Parlamentului României prin care din considerente de politică penală este înlăturată răspunderea penală pentru infracţiuni comise anterior adoptării legii de amnistie476 . Amnistia este o instituţie care oferă posibilitatea societăţii de a face uitate anumite infracţiuni, ştergând condamnările deja pronunţate477 . Codul penal actual Noul cod penal Art 119 – Efectele amnistiei – (1) Art 152 – Efectele amnistiei – (1) Amnistia înlătură răspunderea penală Amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită. Dacă intervine pentru infracţiunea săvârşită. Dacă indupă condamnare, ea înlătură şi exe- tervine după condamnare, ea înlătură cutarea pedepsei pronunţate, precum şi executarea pedepsei pronunţate, şi celelalte consecinţe ale condamnării. precum şi celelalte consecinţe ale Amenda încasată anterior amnistiei nu condamnării. Amenda încasată anterior se restituie. amnistiei nu se restituie. (2) Amnistita nu are efecte asupra (2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, măsurilor edu- măsurilor de siguranţă şi asupra drepcative şi asupra drepturilor persoanei turilor persoanei vătămate. vătămate.
I. Oancea, “Tratat de drept penal. Partea Generală”, Ed. ALL Juridică, p. 467; Iancu Tănăsescu, Camil Tănăsescu, Gabriel Tănăsescu, “Drept penal general”, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2002, p. 704;
476 477

244

aceasta din urmă este acordată in personam.DREPT PENAL. Bucureşti. 331. p..” Trebuie precizat că noul Cod penal. Cristian Mitrache. amnistia poate fi generală – când este acordată pentru orice infracţiune. în textul privind amnistia (art.1) înlocuieşte expresia „înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită” cu expresia „înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită”. până la data împlinirii termenului reabilitării de drept sau a intervenirii celei judecătoreşti479 .. natura lor. După aria de cuprindere. 14. Dongoroz şi colab. II. întrucât per a contrario amnistia nu are obiect. ea profită numai acelora cărora li s-a acordat. pentru a înlătura răspunderea penală este necesar ca fapta să constituie infracţiune. 478 245 . 479 V. amnistia capătă caracter mixt. 351-352. 119 Cod penal actual sau ale art. “Drept penal român. Caracterizare. p. după cum rezultă din natura efectelor sale juridice. Partea generală”. Cu adevărat. Dongoroz şi colab. precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. deci. femei gravide. vol. Editura Academiei Române. Spre exemplu. 318. indiferent de gravitatea ei şi de sediul materiei (codul penal şi legi speciale) şi specială – când priveşte doar anumite infracţiuni. dacă raportul penal a fost stins prin amnistie. în sensul că. PARTEA GENERALĂ Potrivit dispoziţiilor art. Bucureşti. ea înlătură ţi executarea pedepsei pronunţate. deci nu poate opera. trebuie făcută deosebirea între amnistie şi dezincriminare. etc. decăderilor şi interdicţiilor care se menţin. alin. dezincriminarea ulterioară va avea ca efect înlăturarea incapacităţilor. adică este acordată şi operează in rem. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.2. Amnistia. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. Felurile amnistiei În doctrina penală se face deosebire între diferitele feluri ale amnistiei. 152 alin. Tocmai prin aceasta amnistia se deosebeşte de graţiere. prin natura efectelor sale.). deşi între cele două instituţii există similitudini. iar nu in personam478 . in personam. 480 Constantin Mitrache. şi operează. de condiţiile de acordare şi după stadiul în care se găseşte pricina în faţa justiţiei. ci şi „in personam”480 . p. bătrâni. operând nu numai „in rem”.1 din noul Cod penal „Amnistia înlăîtură răspunderea penală pentru fapta săvârţită. Când actul de amnistie leagă beneficiul acesteia de anumite condiţii privind pe infractor. Dacă intervine după condamnare. 2003. cit.3. aceasta înseamnă că în cazul infracţiunilor săvârşite de mai multe persoane. particularizate prin cuantumul pedepsei. De asemenea.152. fiindcă se referă la fapta prevăzută de legea penală şi nu la persoana făptuitorului.. deosebirile dintre ele slujesc stabilirii ordinii de aplicare a legilor de amnistie şi dezincriminare. facându-se clasificări în funcţie de întinderea efectelor. V. op. 2003. ori calitatea infractorilor (minor. de regulă. de principiu. este o cauză reală.

Bucureşti. Obiectul amnistiei Amnistia priveşte infracţiunile săvârşite anterior adoptării ei şi pe cele care sunt anume prevăzute în legea prin care este acordată. Bucureşti. care alcătuiesc „catalogul negativ”. Editura ALL EDUCATIONAL.limita maximă a pedepsei desemnează pragul până la care amnistia produce efecte şi peste care aceste efecte nu se produc.4. . urmarea infracţiunii (spre exemplu. în apel sau recurs şi amnistia după condamnare – postcondamnatorie sau improprie. situaţia familială).Bucureşti 2004.2. . Constantin Mitrache. Ed. 332. urmăririi penale şi judecăţii. Ghe Nistoreanu „ Partea Generală – Drept Penal”. Determinarea obiectului amnistiei şi. 2003. a întinderii actului de amnistie. paguba produsă prin anumite infracţiuni să nu depăşească limita valorică cuvenită). 14. în primă instanţă.relevarea infracţiunilor exceptate de la amnistie. care poate apărea oricând în perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii şi aceea a termenului de reabilitare de drept sau a intervenirii reabilitării judecătoreşti. 482 Iancu Mândru. prin aceasta. amnistia poate fi: amnistia înainte de condamnare – antecondamnatorie sau proprie care poate interveni oricând în timpul efectuări actelor premergătoare.Aurel Teodor Moldovan În funcţie de condiţiile de acordare distingem între amnistia necondiţionată denumită şi pură şi simplă – când actul normativ nu prevede nici un fel de condiţii în afara celor intrinseci privitoare la obiectul său şi la data săvârşirii infracţiunii şi condiţionată – când sunt stabilite anumite condiţii privitoare la persoana infractorului (cetăţenia.precizarea expresă a infracţiunilor amnistiate.indicarea maximului special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunile amnistiate. All Beck . anterior. 483 Alex Boroi . p. p.arătarea obiectului juridic de grupă a infracţiunilor. constă în identificarea infracţiunilor sau a categoriilor de infracţiuni cu privire la care intervine înlăturarea răspunderii penale şi se efectuează în modalităţi diverse: . Cristian Mitrache. . timpul săvârşirii infracţiunii ( război. conduita după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. la regimul băuturilor alcoolice)481 . . 299-300.evidenţierea elementului subiectiv al infracţiunii. infractorul să nu fie recidivist ori să nu fi beneficiat anterior de graţiere). Partea generală”. antecedentele penale ale infractorului (spre exemplu. 2003. În funcţie de momentul intervenirii. vârsta. sustragerea de la executarea pedepsei). în cazul amnistiei improprii (să nu fi survenit. ori cel mai adesea ce indică gravitatea infracţiunilor prin arătarea maximului special de pedeapsă prevăzută în textul incriminator sau se prevede natura infracţiunilor (ex: la regimul forestier. “Drept penal român. “Amnistia şi graţierea”. pag 259 481 246 . Determinarea sferei de cuprindere a infracţiunilor ce sunt amnistiate se face prin legea de acordare şi poate privi: indicarea textelor de lege care incriminează faptele ce sunt amnistiate. . calamităţi).

În cazul infracţiunilor continue. dacă din însuşi cuprinsul actului de sesizare rezultă date şi elemente în baza cărora se poate efectua încadrarea juridică a faptei. ALL Juridică.DREPT PENAL. ea operând numai in rem (pentru infracţiuni ). 14. aceasta înseamnă că dacă nu s-a pornit procesul penal. . Amnistia are caracter obligatoriu.2. continuate. dar şi in personam ( pentru persoanele care îndeplinesc conţiţiile legii). alin. 119 alin. 2 Cod Penal actual. PARTEA GENERALĂ . nu se va mai porni. efectele ei nu pot fi refuzate de beneficiar. restrângându-se obiectul procesului. măsurilor educative ţi asupra drepturilor persoanei vătămate. efectele amnistiei. ceea ce are drept consecinţă faptul că amnistia capătă un caracter mixt . 247 . iar dacă s-a pornit acesta va înceta indiferent dacă se găseşte în faza de urmărire ori de judecată. “Tratat de drept penal. amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate. 343. a luat sfârşit ultimul act de executare ori s-a produs ultimul rezultat484 . se va soluţiona cauza în acest stadiu. La acestea mai adăugăm că atunci când persoana este învinuită pentru mai multe infracţiuni în cadrul aceluiaşi proces. 10 lit. Amnistia intervenită înainte de condamnare înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. respectiv a încetat acţiunea ori inacţiunea continuă. Potrivit art. amnistia este incidentă dacă acestea s-au epuizat până la adoptarea legii de amnistie.5. pe de o parte. 152. Oancea. p.referirea la pedeapsa concretă aplicată sau pronunţată de instanţa de judecată482 .483 Amnistia priveşte infracţiunile săvârşite până în ziua adoptării legii prin care este acordată ca regulă. 119 Cod penal actual sau art.delimitarea infracţiunilor pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost executate sau graţiate până la data adoptării actului de clemenţă. amnistia nu înlătură răspunderea civilă pentru pagubele provocate persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii. potrivit art. în baza actului de clemenţă survenit. Partea Generală”. în orice caz data nu poate fi ulterioară actului de clemenţă. progresive. Potrivit art. efectele amnistiei se vor produce numai în raport cu faptele care beneficiază de amnistie. amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. g Cod procedură penală. adică în această ultimă situaţie menţionată.2 al noului Cod penal. 152 noul Cod penal. iar pe de altă parte limitele acesteia. dar poate privi şi altă dată până la care infracţiunile sunt amnistiate. În cazul în care amnistia a intervenit înainte de sesizarea organelor judiciare. Ed. rezultând apoi că aceasta este amnistiată. aceste dispoziţii prevăd. Efectele amnistiei Reglementarea efectelor amnistiei este cuprinsă în dispoziţiile art. Leguitorul poate să condiţioneze beneficiul amnistiei şi de anumite condiţii personale . Efectele amnistiei intervenite înainte de condamnare. 484 I.

3. p. 2002. prin drepturile persoanei vătămate se înţeleg drepturile privitoare la pretenţiile civile. Camil Tănăsescu. 14. făcând astfel să înceteze interdicţiile. Amnistia nu are aceleaşi efecte depline ca şi reabilitarea. în primul rând obligaţia de a executa pedeapsa. “Drept penal general”. instigatori sau complici beneficiază şi ei. ori ca motiv pentru revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi altele485 . 1 Cod penal viitor atât executarea pedepsei cât şi celelalte consecinţe penale ale condamnării. II. Partea generală”. Editura Academiei Române. dispar şi consecinţele ei penale. p. amnistia nu produce efecte asupra favorizatorilor sau tăinuitorilor decât în ipoteza în care legea de amnistie prevede în mod expres aceasta 486 . Cristian Mitrache. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. 335. 322. adică o restitutio in integrum. All Beck . reţinerea faptei amnistiate ca termen al recidivei sau ca temei pentru aplicarea unui spor de pedeapsă în caz de concurs de infracţiuni. 152 alin. 107 noul Cod penal). 119 alin.. decăderile prevăzute în alte legi penale ori extrapenale. 488 Constantin Mitrache. Editura ALL BECK. de efectele amnistiei. amnistia după condamnare nu are efecte asupra pedepsei deja executate. Bucureşti. 111 Cod penal sau art. “Drept penal român. Prin noţiunea „celelalte consecinţe” trebuie să înţelegem orice alte consecinţe cu caracter penal arătate în hotărârea de condamnare sau decurgând din aceasta. potrivit art. 715. În ceea ce priveşte efectele amnistiei asupra drepturilor persoanelor vătămate. amnistia nepresupunând repunerea în situaţia anterioară. Dongoroz şi colab. pag 260 487 Iancu Tănăsescu. dreptul de a stinge procesul prin retragerea plângerii). PRESCRIPTIA RASPUNDERII PENALE 485 V. vol. în sensul că aceasta nu va fi restituită ca efect al amnistiei. De asemenea.Aurel Teodor Moldovan Efectele amnistiei după condamnare. incapacităţile. 486 Alex Boroi . 248 . iar nu şi drepturile pe care persoana le are uneori în legătură cu latura penală (spre ex: dreptul de a face plângere prealabilă. Ed. Gabriel Tănăsescu. potrivit textului legal amnistia nu produce efecte asupra acestora. astfel că aceste drepturi se sting şi ele prin amnistie. 2003. 1 Cod penal actual sau art. Fapta pierzându-şi caracterul penal. Când amnistia intervine după condamnare. Bucureşti. Deşi amnistia priveşte întotdeauna şi modalităţiile de participare. astfel că eventualii coautori. Ghe Nistoreanu „ Partea Generală – Drept Penal”. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative deoarece toate aceste măsuri sunt luate în favoarea infractorului şi au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală (art. p. 2003.Bucureşti 2004. cum ar fi pedepsele complementare. pentru că este posibil ca într-o lege extrapenală să se prevadă că efectele unei condamnări pentru o infracţiune amnistiată nu pot fi înlăturate decât prin reabilitare. se înlătură. Bucureşti.

înlăturându-se posibilitatea oricărei sancţiuni penale faţă de toţi participanţii. De asemenea. ori făptuitorul reuşeşte să se sustragă de la urmărirea penală. Partea generală. determină înlăturarea executării pedepsei principale la împlinirea termenului pentru fiecare condamnare. Astfel.3. s-a mai arătat în literartura de specialitate489 că justificarea prescripţiei este strâns legată de raţiunea represiunii penale. Efectele prescripţiei se aplică din momentul împlinirii termenului legal. pentru săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile consumate sau tentate. Editura ALL. 491 Constantin Mitrache. Bucureşti. 1 Cod penal actual – art. 161 alin. descoperită. fapta nu este. 1997. termenele de prescripţie sunt 489 C. “Drept penal român. adică se stinge dreptul statului de a stabili răspunderea penală şi de a aplica pedeapsa ori măsura educativă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă şi se stinge totodată obligaţia făptuitorului de a suporta consecinţele săvârşirii infracţiunii491 . C. cât şi înlăturarea executării pedepsei penale urmare a intervenţiei instituţiei prescripţiei penale487 .”. Cristian Mitrache. Prin prescripţie se stinge răspunderea penală.2. p. 125 alin. Realitatea socială învederează şi situaţii în care răspunderea penală nu poate fi stabilită cu promptitudine deoarece. În dreptul penal. 14. 2003.DREPT PENAL. Noţiune Prescripţia răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic de drept penal de conflict. Bulai. 335. 122 Cod penal actual. “Manual de drept penal. PARTEA GENERALĂ Caracterizare Răspunderea penală derivă din modalitatea de realizare a dreptului penal. potrivit art. 332. 1 noul Cod penal. prevăzute de legea penală. Partea generală”. Bucureşti. 490 249 . ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege490 . p. după trecerea unui timp îndelungat de la săvârşirea infracţiunii aplicate sau executarea devine indeficientă în raport cu scopul sancţiunilor de drept penal.1. fiind exceptate pedepsele complementare şi condamnările pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii. 335. Bulai. astfel că la săvârşirea infracţiunii se poate sustrage un timp ce poate fi uneori îndelungat488 . şi de aceea. delimitându-se prin aceasta de prescripţia executării pedepsei care conform art. iar nu de la data constatării acestei situaţii.3. apărut prin săvârşirea unei infracţiuni. Durata termenelor de prescripţie a răspunderii penale a fost stabilită de legiuitor în funcţie de natura şi gravitatea pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile comise. p. Termenele de prescripţie a răspunderii penale Durata termenelor de prescripţie. trecerea unui anumit interval de timp determină atât înlăturarea răspunderii penale. 14.

dar care nu depăţeţte 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în. “Manual de mai mare de 5 ani. depăseste 5 ani. dar care nu depăţeţte 10 ani. c) 8 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisoinfracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii rii care nu depăţeţte un an sau amenda. Bucureşti.tru infracţiunea săvârţită pedeapsa tru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa îndetenţiunii pe viaţă sau pedeapsa în. b) 10 ani. când legea prevede pen. dar care nu depăţeţte 5 ani. Partea generală.chisorii mai mare de 20 ani. d) 5 ani. dar care nu nu depăţeţte 20 ani. când legea prevede pena) 15 ani. dar care nu depăţeţte 15 ani. e) 3 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.chisorii mai mare de un an. când legea prevede pentru e) 3 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în. depăţeţte 15 ani. Iar potrivit noii reglementări.1 noul Cod penal termenele de prescriptie a răspunderii penale sunt următoarele: a) 15 ani. Bulai. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în. dar care nu chisorii mai mare de 5 ani. b) 10 ani. e) 3 ani. d) 5 ani. dar care nu depăseste 20 ani. când legea prevede pentru c) 8 ani. b) 10 ani. chisorii mai mare de 15 ani.Aurel Teodor Moldovan următoarele: a) 15 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. când legea prevede pentru infracţiun ea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. depăseste 10 ani.”. Editura ALL. 250 . când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de un an. dar care nu depăţeţte 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. c) 8 ani. 1997. 334.chisorii mai mare de 5 ani. când legea prevede pentru d) 5 ani. care nu depăţeţte un an sau amenda. 492 C. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii drept penal. Codul penal actual Noul cod penal Art 122 – Termenele de prescripţie a Art 154 – Termenele de prescripţie a răspunderii penale – (1) Termenele de răspunderii penale – (1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru prescripţie a răspunderii penale sunt: persoana fizică sunt: a) 15 ani.chisorii mai mare de 10 ani. p. respectiv art. dar care nu chisorii mai mare de un an. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii care nu depăţeşte un an sau amenda. când legea prevede pentru b) 10 ani. dar care chisorii mai mare de 10 ani. 154 alin. c) 8 ani. dar care nu depăţeţte 10 ani.

Bulai. “Manual de drept penal. În cazul infracţiunilor săvârşite de minori.” All Beck Bucureşti 1997 pag 335 495 C. termenul de prescripţie se determină în funcţie de pedeapsa detenţiunii pe viaţă493 . 1995. iar în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea. Iaşi. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de un an.”. În acelaşi timp s-a prevăzut că în cazul infracţiunilor contra libertăţii şi 493 M. în caz de participaţie termenele de prescripţie sunt aceleaşi pentru toţi participanţii. de la data săvârţirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.DREPT PENAL. C. care prevede că în cazul infracţiunilor progresive. “Drept penal” vol. Partea generală. Basarab. Termenele de prescripţie a răspunderii penale se determină în raport cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. editura Fundaţiei “Chemarea”. chiar dacă infracţiunea săvârşită a rămas în faza tentativei492 . iar nu de 25 de ani. indiferent de contribuţia fiecăruia. în situaţia în care pentru infracţiunea comisă. după cum urmează: acestea se determină în funcţie de pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea tip ori pentru infracţiunea calificată comisă de infractor. 2 Cod penal actual sau art. În literatura de specialitate495 s-a susţinut că termenul de prescripţie în cazul infracţiunilor progresive şi al infracţiunilor de obicei începe să curgă din momentul producerii ultimului rezultat. I şi II. În ce priveşte aceste termene de prescripţie s-au impus de-a lungul timpului anumite reguli. Bucureşti. 494 251 . Editura ALL. e) 3 ani. Ediţia a II-a. legea prevede pedeapsa amenzii alternative cu închisoarea. Calcularea termenelor de prescripţie Potrivit art. termenele de prescripţie a răspundeii penale se socotesc la data săvârsirii infractiunii„ indiferent dacă aceasta a îmbrăcat forma tentativei sau pe aceea a infracţiunii fapt consumat”494 . 547. În acest sens opinează şi viitorul Cod penal. termenele de prescripţie reduse la jumătate faţă de cele prevăzute pentru majori se determină în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă. cu deosebirea că termenul este de „15 ani” când legea prevede pentru infracţiunea comisă pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mari de 20 de ani – şi nu mai mare de 15 ani. 154 alin. Se poate observa că în noul Cod penal termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt aceleaşi ca şi în Codul penal în vigoare. 1997. iar în cazul infracţiunilor continuate. motivaţia este determinată de faptul că limita maximă generală a închisorii este de 30 de ani. Bulai „Manual de drept penal -Partea Generală Ed. PARTEA GENERALĂ d) 5 ani. termenul de prescripţie se determină în raport cu maximul special al pedepsei închisorii. p. 2 noul Cod penal. 122 alin. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii (momentul epuizării). aşa cum este în reglementarea actuală. 335-336. p. termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii acţiunii sau inacţiunii şi se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda. dar care nu depăţeţte 5 ani.

cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care potrivit legii. respectiv înlăturarea răspunderii penale. termenul de prescripţie trebuie să curgă neîntrerupt. p. alin.. calculat de la data comiterii infracţiunii (art.3. 155 alin. 128. 2 Cod penal actual sau art. 252 . 123. 1 noul Cod penal. Dacă în cazul infracţiunilor săvârşite în concurs real. 2 Cod penal actual sau 496 M. 3 noul Cod penal). 4 noul Cod penal). 124 Cod penal actual) – cunoscută în doctrina penală şi în legislaţie sub denumirea de “prescripţie specială”. afară de cazul în care se săvârşeşte şi o infracţiune progresivă când termenul de prescripţie se va calcula de la data producerii ultimului rezultat496 . 1 Cod penal actual sau art. Potrivit art.3. trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăţurarea procesului penal. cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală (spre ex. să nu intervină anumite acte sau activităţi care ar readuce în conştiinţa societăţii fapta comisă şi care întrerupând cursul prescripţiei amână efectele acesteia. 123 Cod penal actual sau art. alin. Suspendarea prescripţiei Potrivit art. termenul de prescripţie curge pentru fiecare infracţiune. 1 noul Cod penal. 155. de exemplu actul de punere în miţcare a acţiunii penale. percheziţia domiciliară sau corporală. 5 alin. 14. alin. termenul curge pentru toate infracţiunile de la data comiterii acţiunii sau inacţiunii infracţionale. (art. 155. În lege s-a mai prevăzut că prescripţia va interveni dacă se împlineşte o dată şi jumătate termenul de prescripţie prevăzut pentru infracţiunea săvârşită. 1 noul Cod penal) în aceea că după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. 3 Cod penal actual sau art. Întreruperea cursului prescriptiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune. Basarab. în cazul infracţiunilor săvârşite în concurs ideal. arestarea preventivă. alin.Aurel Teodor Moldovan integrităţii sexuale săvârşite faţă de un minor. termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. etc. 124) ca în legea actuală. chiar dacă actul de întrerupere priveţte numai pe unii dintre ei. prescripţia specială a fost reglementată într-un alineat distinct (art.3. alin. 14. Efectul întreruperii cursului prescripţiei constă potrivit textului legal (art. pentru a se crea astfel posibilitatea urmăririi acestor infracţiuni chiar dacă au fost descoperite la un interval de timp mai mare de la comiterea lor. Întreruperea termenului de prescripţie Pentru a-şi produce efectele prevăzute de lege.4. 156 alin. dispoziţiile prevăzute în art. prin noua reglementare. 155. alin. În schimb. op. cit. prezentarea materialului de urmărire penală. 547. 123. şi nu într-un text distinct (art.

adică atât a prescripţiei răspunderii penale. epidemie etc. 2004. instanţa de judecată pot suspenda urmărirea penală ori a judecăţii când învinuitul sau inculpatul este împiedicat să ia parte la proces datorită unei boli grave) sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat (spre ex. PARTEA GENERALĂ art. II. LIPSA PLANGERII PREALABILE 14. Bucureşti. 128). 498 Constantin Mitrache. catastrofă. numai cu autorizarea procurorului general.499 14. cât şi a prescripţiei executării pedepsei497 14. Codul penal anterior”.1 viitorul Cod penal care prevăd condiţia punerii în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile arătate în acest articol. Ghe Nistorenu „ Drept penal – Partea generală ”Ed All Beck . Cristian Mitrache. Suspendarea produce efecte in personam. ea operează numai în raport cu persoanele faţă de care. Efectele suspendării Pe perioada existenţei cauzei legale ori de fapt. cursul prescripţiei este suspendat. Aspecte generale privind plângerea prealabilă Săvârşirea unei infracţiuni. 303 C. spre deosebire de legea actuală care reglementează suspendarea prescripţiei sub ambele ei forme într-un singur text (art. 339. menţionează condiţiile în care procurorul şi respectiv.4. 239 şi art. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. p. Editura ALL BECK.DREPT PENAL.1. Dongoroz şi colab. 497 253 . cutremur. inundaţie. nu a fost posibilă punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.5. 2003. 499 Alex Boroi . vol. Acest drept de a trage la răspundere penală pe cel ce a săvârşit o infracţiune se desprinde din norma care a incriminat fapta respectivă500 . “Drept penal român. Potrivit noii reglementări suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale (art. Cursul termenului de prescripţie este suspendat în cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală. 2003.. iar partea care a curs anterior incidenţei cauzei de suspendare intră în termenul de prescripţie a răspunderii penale498 . Partea generală”. 10. 45.4. Antoniu.proc. cursul prescripţiei să se reia. pentru ca la încetarea cauzei care a determinat suspendarea.3. G. Editura Academiei Române. Există cazuri în care organele specializate ale statului nu pot interveni dacă persoana vătămată nu îşi manifestă voinţa. pag 265 500 V. alin. din cauzele arătate. p. 55.Bucureşti 2004.) împiedică punerea în miţcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. Bucureşti. naşterea unui raport juridic penal de conflict. implică tragerea la răspundere penală a infractorului. p. iar dispoziţiile art. 156 noul Cod penal) a fost reglementată într-un text distinct. “Noul Cod penal. Bucureşti. iar alte situaţii în care desfăşurarea procesului penal poate fi oprită dacă persoana vătămată îşi exprimă dorinţa. penală.

violarea secretului corespondenţei. ci dimpotrivă. 14. dacă persoana V. potrivit noului Cod penal. sau de persoana vătămată cu încuviinţarea reprezentantului legal pentru persoana vătămată cu capacitate de exerciţiu restrânsă. plâng erea prealabilă poate fi introdusă de reprezentantul legal.alin. 131 alin.157. 222 alin. fiind reglementată de art. sub aspect penal şi o condiţie de procedibilitate. 2002.2. În primul rând plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă de persoana vătămată. În legătură cu persoana vătămată care este lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. şi anume plângerea trebuie făcută de persoana vătămată. Având în vedere şi aprecierea persoanei vătămate cu privire la necesitatea tragerii la răspundere penală a infractorului cu publicitatea inerentă. ca şi pentru infracţiuni cu un grad de percol social ridicat dar care antrenează drepturi personale (de ex: viol. op. Tot astfel. cu răsfrângeri pe planul dreptului procesual penal502 . o încunoştiinţare despre săvârşirea unei infracţiuni. cu respectarea condiţiilor legale în ce priveşte forma. de drept penal. 503 M.. 4 noul Cod penal). Condiţii în care trebuie făcută plângerea prealabilă şi cazurile în care este necesară Din textul legal care reglementează plângerea prealabilă se desprind anumite condiţii ce trebuie îndeplinite pentru tragerea la răspunderea penală a infractorului. Editura Global Lex. p. 340. 23. 549.Aurel Teodor Moldovan Lăsând iniţiativa tragerii la răspunere penală a infractorului – persoanei vătămate prin infracţiune. Bucureşti. p. chiar restrânsă501 . 5 Cod penal actual sau art. Dongoroz. p. Proc. Natura juridică a plângerii penale. cit. legiuitorul nu a înţeles prin aceasta că valorile sociale periclitate prin astfel de infracţiuni să fie mai puţin apărate. personal sau printr-un mandat special. 157 alin. organul căruia să i se adreseze şi termenul în care poate fi făcută. cu un caracter mixt. Neagu.4. Plângerea prealabilă este considerată a fi în literatura de specialitate503 o condiţie de admisibilitate. pentru fapte în genere cu un grad redus de pericol social. divulgarea secretului profesional). sub aspect procesual penal. reprezentând o condiţie pentru tragerea la răspundere penală a infractorului. legea prevede că în cazul acestora. 9/ 1969. art. 501 502 254 . să fie protejate tot aşa de bine ca şi cum ar funcţiona tragerea la răspundere penală din oficiu. care a săvârşit anumite infracţiuni. Popovici. I. I. plângerea este un mod de sesizare a organelor penale. Plângerea prealabilă nu trebuie confundată cu plângerea. Penală.5. În doctrina penală s-a cristalizat ideea că plângerea prealabilă este o categorie juridică complexă. “Tratat de procedură penală”. “Plângerea prealabilă în reglementarea actualului cod de procedură penală”. Pentru persoana vătămată care este lipsită de capacitatea de exerciţiu ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsă. pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege. RRD nr. 5 şi 6 C. plângerea penală se pune în mişcare din oficiu (art. dacă nu mai eficient. astfel că în timp ce plângerea prealabilă este o condiţie de tragere la răspundere penală a infractorului pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege.

persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui.2 C. a mijloacelor de probă. Potrivit art. care menţionează că fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea acesteia. 256 dacă făptutorul este cunoscut. 206. 1. în cazul infracţiunilor prevăzute de Codul penal actual în art. acest articol consacrând principiul individualităţii active.4 Codul penal viitor . tutorele sau curatorul. procuror. În al doilea rând. 193. 29 pct. judecător şi controlor financiar de la camera de conturi sau contra uneia din persoanele din persoanele arătate la art. 157 alin. să cuprindă obligatoriu datele de identificare a persoanei vătămate (nume şi prenume. Pro. 2 noul Cod penal. 1 C. militar. potrivit art. din Codul penal viitor (calomnia şi insulta nu mai sunt incriminate). I. 3 Cod penal actual sau art. De asemenea. Proc. 157 alin. Proc. iar potrivit alin. pag 463 255 . pen corelate cu dispoziţiile art . 213 şi 220. 205. 131 alin. 210. săvârşite prin presă sau orice mijloace de comunicare în masă. 193. 3 din Codul penal în vigoare sau art. Aceste prevederi se aplică şi în cazul infracţiunilor prevăzute de art. data şi locul naşterii). ne conduc la concluzia că pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă pot face plângerea prealabilă reprezentanţii lor legali. Apoi. 205 şi 206 din Codul penal actual sau art.respectiv art. plângerea prealabilă se adresează: instanţei de judecată. organul căruia i se adresează plângerea prealabilă diferă după natura infracţiunii şi după calitatea făptuitorului. Când făptuitorul este necunoscut. Bucureşti 1997. fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală. alin. 284 alin. să cuprindă de asemenea adresele părţilor şi a martorilor. 238. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai de către una dintre ele. 1 C. PARTEA GENERALĂ vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice. 193.DREPT PENAL. 131 alin. 132 alin. plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de 2 luni. Proc.504 504 Cazuri în care lipseşte plângerea prealabilă. 2 când persoana vătămată este un minor sau un incapabil. domiciliu. 184 alin. termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul. organului de cercetare penală sau procurorului în cazul altor infracţiuni decât cele arătate la punctul I. penală . iar principiul individualităţii pasive a răspunderii penale este prevăzut de art. 284 alin. 180. Potrivit dispoziţiilor art. arătarea făptuitorului. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei. notar. fie la organul competent. aceasta a fost lichidată. 3 noul Cod penal. înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii. penală. 196 alin1. 4 Cod penal actuial sau art. penală. Neagu „ Tratat de procedură penală ” Ed. adică părinţii. 206. 159. acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu. descrierea faptei. din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul. 279 Cod de proc. plângerea prealabilă trebuie să îndeplinească anumite condiţii de formă. organului competent să efectueze urmărirea penală când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător. 231. 206. fie la instanţa de judecată. Dispoziţiile art .

la plângerea făcută. mai înainte de soluţionarea cauzei printr-o hotărâre definitivă. 2 Cod penal actual sau art. ori nu o face în termenul legal.retragerea plângerii prealabile să reprezinte o manifestare expresă a voinţei persoanei vătămate de a renunţa la plângerea făcută. “Drept penal român. 2003. ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale. . Bulai. alin.2 noul Cod penal). Retragerea plângerii prealabile Alături de lipsa plângerii prealabile şi retragerea plângerii prealabile. 131. care după ce a introdus plângerea prealabilă necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală. alin. 157 alin. În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Partea generală”. p. 157.3 din noul Cod penal).3. Bucureşti. revine şi renunţă. adică să privească atât latura penală cât şi cea civilă şi necondiţionată. 343. “Manual de drept penal. nu face o astfel de plângere. 14. în sensul că nu se poate înlătura răspunderea penală dacă retragerea plângerii C. p. Ca o consecinţă a caracterului total al retragerii plângerii prealabile ea va avea efecte în cazul indivizibilităţii active cât şi pasive numai dacă este făcută de toate persoanele vătămate şi respectiv retrasă faţă de toţi participanţii la săvârşirea infracţiunii. 344. Efectele lipsei plângerii prealabile. în cazurile în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. 131 care prevede lipsa plângerii prealabile.Aurel Teodor Moldovan Plângerea prealabilă lipseşte atunci când persoana vătămată deşi cunoaşte fapta şi pe făptuitor. Cristian Mitrache.4. Noul Cod penal reglementează într-un articol distinct retragerea plângerii penale (art. în condiţiile legii. 131 alin. 1 Cod penal actual sau art. Retragerea plângerii prealabile conduce la înlăturarea răspunderii penale dacă sunt îndeplinite condiţiile: .1 noul Cod penal în cazul infractiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată. spre deosebire de reglementarea actuală care face referire la retragerea plângerii penale în aliniatul 2 al art. constituie o cauză care înlătură răpunderea penală (art. 158. Caracterul necondiţionat este strâns legat de caracterul total al acesteia. 5 Cod penal actual sau art. Potrivit art. 131 alin. lipsa plângerii prealabile nu conduce la înlăturarea răspunderii penale deoarece acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu (art. alin. Constantin Mitrache. Condiţii în care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală. partea specială” Editura ALL. În literatura de specialitate505 se afirmă că retragerea plângerii prealabile reprezintă manifestarea de voinţă a personei vătămate printr-o infracţiune.retragerea plângerii prealabile trebuie să fie totală. Bucureşti. 1997.158). 505 506 256 .

11 pct. 510 Alex. Bucureşti. înlăturând consecinţele sale penale şi civile şi de a împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau dacă procesul penal a început a-l face să înceteze sau împăcarea este actul juridic bilateral.510 507 V. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. 199 Cod penal actual. pag 268 257 . prin aceasta deosebindu-se de retragerea plângerii prealabile şi de iertare. vol. împăcarea se face prin reprezentanţii lor legali. împăcarea părţilor reprezintă o cauză care înlătură răspunderea penală. 509 Dongoroz. 11 pct. încetarea urmăririi penale (art. De asemenea. printre care amintim: împăcarea părţilor înseamnă înţelegerea intervenită între persoana vătămată şi infractor. reprezentând o instituţie de drept penal cu răsfrângeri pe planul drepturlui procesual penal. 10 lit. în care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. a conduitei ulterioare pozitive faţă de persoana vătămată506 ..DREPT PENAL. 2 lit. 345. Instituţia „împăcării părţilor” este strâns legată de instituţia „plângerii prealabile”.5. este socotită ca un mijloc eficace pentru restabilirea ordinii de drept şi evitarea unor noi infracţiuni507 . Bucureşti 2004. În cazul persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu. 372.. această instituţie nu mai este reglementată de noul Cod penal). Editura Academiei Române. All Beck .. p.1. 373. b Cod procedură penală). pe planul procesual penal reprezintă un impediment în desfăşurarea procesului penal. ca natură juridică. În literatura de specialitate509 s-au dat mai multe definiţii noţiunii de „împăcarea părţilor”. 14. cit. care sunt acte unilaterale. II. cit. deşi acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. p. Împăcarea părţilor. în cazurile prevăzute de lege de a pune capăt conflictului născut din săvârşirea infracţiunii. ÎMPACAREA PARTILOR 14. 2 lit. pe când în cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă cu încuvinţarea reprezentanţiilor lor legali. b Cod procedură penală) şi respectiv încetarea procesului penal (art. PARTEA GENERALĂ prealabile este făcută sub condiţia unor reparaţii civile. pentru toate celelalte situaţii împăcarea este prevăzută la infracţiunile la care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate508 .5. În timp ce pe planul dreptului penal. op. h. fiindcă doar o excepţie (seducţia – art. combinat cu art. 2003. 508 Mitrache. p. Boroi . Noţiune şi caracterizare Împăcarea părţilor constituie o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Dongoroz şi colab. op. se aseamănă cu lipsa plângerii prealabile.Ghe Nistorenu „ Drept penal –Partea generală ” Ed. pentru realizarea căruia trebuie să concureze voinţa ambilor subiecţi ai raportului juridic de drept penal.

ea neputând fi dedusă din fapte sau situaţii care ar implica o împăcare. ultimul alin. Împăcarea trebuie să fie totală. 231. 253 alin. Împăcarea este un act bilateral. pentru a produce înlăturarea răspunderii penale. 193. 346. cu încuviinţarea reprezentantului legal şi infractor511 . împăcarea se realizează între reprezentantul legal al acesteia şi infractor. Împăcarea părţilor este posibilă numai în cazurile expres prevăzute de lege. instanţa poate acorda un termen. dar nu mai târziu de momentul 511 Constantin Mitrache. împăcarea intervenită ulterior între părţi este necondiţionată. 224 ultimul alin. să nu fie parţială cu privire la aspectul penal ori civil al procesului.Aurel Teodor Moldovan 14. definitivă. necondiţionată şi să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. art. 220. 256. Cristian Mitrache.5. iar dacă se impune repararea prejudiciului cauzat. adică numai cu privire la infractorul cu care victima s-a împăcat. dacă persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu. 205. rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. adică să ducă la stingerea completă a conflictului dintre părţi. 192 alin. În faţa instanţei. Bucureşti. infracţiunile prevăzute de art. adică la acele infracţiuni la care legea admite împăcarea. Această manifestare de voinţă trebuie să fie explicită. ultim. ultim. 184 alin. 378 din Codul penal viitor (infracţiunea de tulburarea folosinţei locuinţei. ultim. În timp ce retragerea pângerii prealabile produce efecte in rem. Împăcarea este personală.ultim. adică trebuie să se refere la persoana celor care au căzut de acord să se împace. 217 alin. 194. împăcarea nu poate fi condiţionată. 2003. împăcarea este posibilă la toate infracţiunile la care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate: art. împăcarea trebuie să intervină personal. împăcarea produce efecte in personam. Prin excepţie de la caracterul personal al împăcării. totală. Ea nu poate fi realizată prin mandat special şi nu poate fi exprimată decât în faţa instanţei de judecată penală. 305 şi 320 din codul penal actual. În caz de pluralitate de făptuitori. În partea specială a Codului penal. 181. 210.196. prevăzută de art. Împăcarea părţilor poate interveni oricând. art. 238. cu fiecare dintre infractori. în care infractorul trebuie să repare prejudiciul. să fie personală. împăcarea se realizează între aceasta personal. 258 . art. “Drept penal român.. Partea generală”. Împăcarea părţilor trebuie să fie necondiţionată. iar în cazul în care persoana vătămată are capacitate de exerciţiu restrânsă.2. 213. art. respectiv art. adică stingerea conflictului nu este subordonată niciunei condiţii. art. ea trebuie să intervină între persoana vătămată şi infractor sau reprezentanţii lor legali. în sensul că nu trebuie să fie afectată de condiţii. respectiv înlăturarea răspunderii penale. Condiţiile împăcării Pentru a-şi produce efectele urmărite. 320 al actualului cod nu îşi mai găseşte sediul în noul Cod penal). art. cu privire la toţi participanţii. 195. împăcarea părţilor trebuie să îndeplinească anumite condiţii. 206. 302. 205 şi 206 de actualul Cod penal nu mai sunt reglementate în Codul penal viitor. art. precum: să intervină în cazurile prevăzute de lege. Împăcarea poate interveni oricând p.

5. PARTEA GENERALĂ în cursul procesului penal: în faza de urmărire ori în faza de judecată (în fond sau în recurs). cât şi în ceea ce priveşte latura civilă. 259 .expres. s-a dispus încetarea urmăririi penale sau s-a pronunţat încetarea procesului penal (ex nunc)512 . după caz. 512 V. 374. el nu mai începe. vol. 2003. Editura Academiei Române. Împăcarea părţilor trebuie să fie expresă. 1 Cod penal actual sau art. (3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei. dacă legea o prevede în mod (2) Împăcarea este personală şi pro. din momenCodul penal actual Noul cod penal Art 132 – Impăcarea părţilor – (1) Art 159 – Împăcarea – (1) Împăcarea Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute poate interveni în cazul în care punerea de lege înlătură răspunderea penală şi în mişcare acţiunii penale s-a făcut din stinge şi acţiunea civilă. II. 2 noul Cod penal). iar dacă a început încetează513 . tul (data) când s-a încheiat actul juridic al împăcării (ex tunc) şi nu din momentul când.. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”.DREPT PENAL. penală şi stinge acţiunea civilă. organul judiciar în faţa căruia s-a produs împăcarea sau căruia i s-a înfăţişat actul de împăcare declară încetarea procesului penal atât în ceea ce priveşte latura penală. 14. dar numai „până la rămânerea definitivă a hotărârii”. Bucureşti. duce efecte numai dacă intervine până (2) Împăcarea înlătură răspunderea la rămânerea definitivă a hotărârii. Dongoroz şi colab.3. 159 alin. p. 132 alin. neputând fi dedusă din alte fapte sau situaţii. Efectele juridice ale împăcării părţilor Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală ţi stinge ţi acţiunea civilă (art. Aceasta înseamnă că dacă procesul penal nu a început . oficiu. În consecinţă.

Noţiune Graţierea este o măsură de clemenţă. Filipaş. nu de către organele administrative. g) din Constituţie şi constă în iertarea unui condamnat de executarea în total ori în parte a pedepsei ori în comutarea pedepsei într-una mai uşoară.1.art. publicată în Monitorul Oficial nr. I. 153.I. „ Explicaţii teoretice ale Codului penal român”. 1970. Nr. p. 45-46. p. acordată individual prin decret al preşedintelui României potrivit art. dar poate fi acordată şi „in rem” condamnaţilor pentru anumite infracţiuni sau la pedepse de o anumită gravitate. Bucureşti 1971. În legătura cu natura juridică a graţierii s-au exprimat mai multe puncte de vedere.” nr. 698. ea reglementează competenţa.” nr. 124. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii 514 . 1 şi 2 din Legea nr. 72 alin. 546 din 16 octombrie 2002 privind graţierea şi procedura graţierii. ci o modalitate de adaptare legală a lor. 755 din 16 octombrie 2002. p. de drept constituţional şi de drept penal.1. Dongoroz. 2 lit. 872/ 1971. Bucureşti. 1939. d) din Costituţie sau colectiv de către Parlamentul României prin lege organică.R. potrivit art. Oancea „ Drept Penal. G. Nota I la dec.S. p. 513 514 260 . Partea generală. efectele şi limitele graţierii. „R. Didactică şi pedagogică . . Antoniu. „Individualizarea pedepselor”. Bucureşti. Graţierea se acordă şi produce efecte „in personam”. 518 V.D. 2001. C. prin lege de către Parlament potrivit art. „Drept penal”. C. 123. Potrivit unei alte păreri516 graţierea colectivă nu constituie un mijloc administrativ de individualizare a sancţiunilor penale. p. 3 lit. Potrivit unei păreri515 graţierea constituie un mijloc de adaptare (individualizare) administrativă a pedepselor privative de libertate şi pecuniare. în „B.are o dublă natură. Temeiul acestei individualizări îl reprezintă legea însăşi.154. 1/ 1988. 5/ 1972. Oancea. GRAŢIEREA 15. Bulai. Graţierea poate fi acordată şi colectiv. Trei. Papadopol. Ed. 517 I. Pen. 516 A. 94 lit. 515 V. g) din Constituţie . România. II.Partea Generală ” Ed. vol. deoarece: . Editura Academiei R. Mitrache.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XV CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA 15.1. pag 484 Legea nr. “Instituţii de drept penal”.aplicarea ei se face de către instanţa de judecată. 72 pct.

aceasta aplicându-se de la data adoptării actului de clemenţă. 160. întâlnită în dreptul civil. op. deoarece: . fiind acordată în considerarea persoanei celor condamnaţi.se adoptă prin lege. respectiv. a executării pedepsei. poate dobândi unele trăsături subiective. o modalitate de liberare condiţionată.în măsura în care legiuitorul a vrut să lege efectele actului său de clemenţă de data expirării termenului de încercare. p. 784. în cazul pedepselor definitive şi de la data intrării în puterea lucrului judecat a hotărârii judecătoreşti. „Amnistia şi graţierea”. p.1 Cod Penalviitor. 4/ 1972. nu cu acela al expirării sale. 521 V. în ipoteza graţierii anticipate.între ele există deosebiri fundamentale privitoare la natura lor juridică.R. totală sau parţială. iar ultimele două constituind modalităţi de individualizare a executării ei. cea dintâi reprezentând o cauză de înlăturare a executării pedepsei. În literatura de specialitate520 se subscrie acestei ultime opinii. .DREPT PENAL. Potrivit unei alte păreri519 graţierea condiţionată nu reprezintă o modalitate a suspendării sau liberării condiţionate. 377. în măsura în care a fost acordată după începerea executării. . o cauză de înlăturare a consecinţelor condamnării şi un mijloc de individualizare a constrângerii juridice penale517 se consideră potrivit unei alte opinii consacrate în literatura de specialitate. indiferent dacă este pură şi simplă sau sub condiţie. nr. graţierea colectivă este reală. În funcţie de mai multe criterii ce privesc persoanele cărora li se acordă 519 L. care este considerată mai convingătoare pentru că se are în vedere caracterul obligatoriu al graţierii. impersonală. obiectivă. 110. . Editura ALL EDUCATIONAL. în măsura în care actul de clemenţă cuprinde unele condiţii privitoare la: vârsta şi situaţia familială a condamnatului.. PARTEA GENERALĂ . legea nefăcînd distincţie în raport cu caracterul ei necondiţionat sau condiţionat. potrivit cărora graţierea are ca efect. 520 Iancu Mândru. 1 Cod Penal actual sau art. realizarea ei depinzând doar de voinţa condamnatului. printre altele. Al doilea argument în favoarea acestei opinii îl constituie faptul că ţine seama de dispoziţiile art.nesăvârşirea unei infracţiuni intenţionate înlăuntrul termenului de încercare este similară condiţiei rezolutorii pure (si voluero). „Stabilirea momentului în care condamnatul beneficiaza de graţiere”. Potrivit unei opinii518 graţierea acordată sub condiţie constituie o formă de suspendare condiţionată a executării pedepsei atunci când executarea ei nu a început încă şi. 155/ 1953. deopotrivă. constând în înlăturarea executării pedepsei. cetăţenia condamnatului şi antecedenţa penală a acestuia. Bucureşti.momentul graţierii coincide cu începerea termenului de încercare. 120 alin. în R. alin. 4 din Decretul nr. 1998. dispoziţie care a avut însă un caracter singular. înlăturarea. 261 . ca în cazul art. subiectivă. Graţierea reprezintă. În timp ce graţierea individuală este eminamente personală. Dongoroz. .rostul termenului de încercare este acela de a confirma oportunitatea aplicării graţierii. p.D. Biro. a prevăzut aceasta în mod expres. cit. A susţine contrariul înseamnă a tăgădui însăşi esenţa instituţiei graţierii.

modalitatea graţierii . avize consultative de la Ministerul Justiţiei. certificate medicale. împreună cu actele anexate. care este obligat să le înainteze în termen de 30 de zile de la data solicitării. prenumele. precum şi de aceleaşi rude ale soţului persoanei condamnate. în doctrina penală se disting mai multe modalităţi ale acesteia. condamnările cu suspendarea executării pedepsei. Potrivit art. precum şi comandantului unităţii. fraţii. elementele de identificare a hotărârii judecătoreşti de condamnare. organelor de poliţie şi altor instituţii publice. se adresează Preşedintelui României şi poate fi făcută de: a) persoana condamnată. În afară de aceste prevederi Legea nr. pentru condamnaţii militari. atunci când actul de clemenţă se acordă intuitu personae. adică numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. conducătorului locului de detenţie. Astfel. întinderea efectelor graţierii. 5 din Legea nr. în copie legalizată. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii) În vederea exercitării prerogativei de graţiere. pedepsele complementare şi cele accesorii. Graţierea individuala se acordă la cerere sau din oficiu. hotărârea definitivă de condamnare. Cererea de graţiere conţine în mod obligatoriu datele de identificare a persoanei condamnate şi pedeapsa pentru care se solicita graţierea. condiţiile în care se acordă graţierea.totală sau parţială. 546 din 14 octombrie 2002. Atunci când consideră necesar. în funcţie de persoanele beneficiare521 avem graţierea individuală. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii mai face referire şi la conţinutul decretului de graţiere care trebuie să cuprindă anumite elemente obligatorii: datele de identificare a persoanei condamnate: numele. pedepsele a căror executare nu a început din cauza sustragerii condamnatului de la executare. chiar dacă se referă la un grup de persoane şi graţierea colectivă atunci când graţierea este acordată unui număr nedeterminat de persoane pentru o categorie de condamnări determinate prin natura pedepsei ori cuantumul lor sau pronunţate pentru anumite infracţiuni. rapoarte de anchetă socială şi alte acte pe care solicitantul le consideră necesare în susţinerea cererii sale (art. dispoziţiile prezentei legi privitoare la pedepse se aplică în mod corespunzător şi sancţiunilor cu închisoare contravenţională şi că nu pot fi graţiate pedepsele deja executate. pedeapsa aplicată de instanţă. organelor judecătoreşti şi ale parchetelor. acte de stare civilă. descendenţii. La cererea de graţiere se anexează. 4 din Legea nr. ascendenţii. numai dupa rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. pentru graţierea parţială. b) soţul persoanei condamnate. după caz. graţierea individuală nu are efect asupra laturii civile 262 . atunci cand socoteşte necesar. Preşedintele României poate solicita informaţii organelor administraţiei publice locale. Cu privire la graţierea individuală mai trebuie amintite următoarele: graţierea individuală se acordă numai pentru pedepse privative de libertate. surorile ori copiii acestora. data şi locul naşterii. cererea de graţiere individuală. care face obiectul graţierii. Preşedintele României poate solicita. Ceea ce este de observat este faptul că graţierea nu poate fi decât postcondamnatorie. certificatul de cazier judiciar şi. apărătorul ori reprezentantul legal al acesteia.Aurel Teodor Moldovan graţierea. prenumele părinţilor. indicându-se partea de pedeapsă graţiată.

546/ 2002 privind graţierea şi procedura de graţiere). prevăzute în art. graţierea îşi produce efectele numai de la data rămânerii definitive a hotărârii (art. 195 viitorul Cod penal. prevăzută în art. prevăzută în art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracţiuni: A. 13). 263 . care nu este graţiată. Prin Legea nr. în condiţiile legii şi nu poate constitui temei pentru respingerea acestora (art. Cu privire la graţierea colectivă menţionăm următoarele: graţierea colectivă se acordă unui număr de persoane pentru condamnări determinate prin cuantumul pedepselor sau prin infracţiunile pentru care au fost pronunţate (art. va fi înlăturat şi sporul eventual aplicat. lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. 1 şi 2). 12 Legea nr. graţierea individuală se acordă necondiţionat.această prevedere neaplicându-se în cazul condamnatului minor. 3. graţierea nu împiedică exercitarea căilor extraordinare de atac de către condamnat. 4. 183 actualul Cod penal. respectiv art. ele vor fi descontopite. şi numai în limitele stabilite de acesta. 9 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni522 s-au graţiat în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani inclusiv. aceste prevederi aplicându-se indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanţă (art. 3). atunci când legea de graţiere intră în vigoare înaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii). Prin aceeaşi lege s-a înlăturat măsura internării într-un centru de reeducare luată de către instanţele de judecată faţă de minorii care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală (art. graţierea individuală poate fi refuzată de către beneficiarul ei atunci când cererea a fost făcută de altă persoană . lipsirea de libertate în mod ilegal. 174-176 Cod Penalactual sau art. şi nu pedeapsa rezultantă. în situaţia pluralităţii de infracţiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite. 189 din actualul Cod Penalsau art. Potrivit art. prevăzute în art. Infracţiuni reglementate de Codul penal: 1. PARTEA GENERALĂ şi asupra măsurilor administrative pronunţate într-o cauză penală (art. 182 Cod Penalactual sau art. iar graţierea colectivă poate fi acordată şi condiţionat (art. 20). (art. 155-173 Cod Penalactual sau infracţiunile contra securităţii naţionale. comutarea se poate face numai într-o pedeapsă mai uşoară. prevăzută de Codul penal. obiectul graţierii colective îl constituie pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracţiuni. infracţiunile de omor. prevăzute în art. 4 nu beneficiază de prevederile art. 205 din viitorul Cod penal. 726/ 4 octombrie 2002. 14). graţierea colectivă poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanţă pentru fapte săvârşite anterior datei prevăzute în legea de graţiere. iar dacă a rămas o singură pedeapsă din pedeapsa rezultantă.DREPT PENAL. infracţiunile contra siguranţei statului. 5. 394 – 410 din viitorul Cod Penal. 17). vătămarea corporală gravă. precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată. 522 Publicată în Monitorul Oficial nr. 194 viitorul cod penal. dacă pentru unele dintre aceste pedepse este incidentă graţierea. prevăzute în art. 188 -189 din noul cod penal. 2.

respectiv art. 2151 alin. 14. 12. 207 noul cod penal. prevăzut în art. şi în art. 201 alin. tortura. 13. prevăzut în art.594 din 22 noiembrie 2000. 264 . violul. 23. nr. 290 noul cod penal. şantajul. 209 alin. în redactarea în vigoare. 233 noul cod penal.Aurel Teodor Moldovan 6. precum şi furtul calificat. a). 2-4. respectiv art. 2-4 actualul cod penal. 16. 17. 2-5 actualul cod penal. 2671 actualul Cod Penalsau art. abuzul în serviciu în formă calificată. 7. 218 noul cod penal. 211actualul Cod Penal sau art. delapidarea. primirea de foloase necuvenite. prevăzut în art. 230 noul cod penal. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19. perversiunea sexuală. 295 noul cod penal. actul sexual cu un minor. 224 viitorul cod penal. 2 Cod Penalactual sau art. prevăzută în art. 282 noul cod penal. 209 alin. 255 actualul Cod Penal sau art. prevăzut în art. prevăzut în art. 256 actualul cod penal.207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală. prevăzută în art. 2481 actualul Cod Penal. tâlhăria. prevăzută în art. pirateria. 9. furtul de autovehicule. luarea de mită. respectiv art. 194 actualul Cod penal. 2 actualul Cod Penal sau art. Partea I. 215 alin. darea de mită. prevăzut în art. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. 22. d) şi g). 15. 2 şi în redactarea anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 289 noul cod penal. ultrajul. înşelăciunea. publicată în Monitorul Oficial al României. prevăzută în art. nu mai este prevăzută de noul Cod Penal 11. b). 197actualul cod penal. incestul. 291 noul cod penal. 21.207/2000. violarea de domiciliu. 220 noul cod penal. 254 actualul Cod Penal sau art. 244 noul cod penal. 198 alin. 209 alin. prevăzută în art. 212 actualul Cod Penal sau art. 20. 10. prevăzute în art. nr. 2-5 actualul Cod Penal sau art. respectiv art. alin. 2 şi 3 actualul Cod Penal sau 257 noul cod penal.410 din 25 iulie 2001. 203 actualul cod penal. prevăzută în art. 257 actualul Cod Penal sau art. publicată în Monitorul Oficial al României. prevăzută în art. prevăzut în art. traficul de influenţă. 18. 1 lit. prevăzută în art. 377 noul cod penal. 235 – 236 noul cod penal. Partea I. 239 alin. 8.respectiv furtul în scop de folosinţă – art. prevăzută în art. prevăzută în art. în art. 192 alin.

traficul de stupefiante. prevăzute în art. 274 alin.DREPT PENAL. 34. prevăzută în art. prevăzută în art. prevăzut în art. 310 – 311 noul cod penal. 321 noul cod penal. deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori. 39. 44. contaminarea venerică şi transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit. prevăzută în art. 279 actualul Cod Penalsau art. 313 actualul Cod Penal sau art. 25. 276 actualul Cod Penal sau art. distrugerea şi semnalizarea falsă. 353 noul cod penal. 32. punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji. prevăzută în art. 2 actualul Cod Penal sau art. 2 actualul Cod Penal sau art. 42. 342 noul cod penal. 320 noul cod penal. 285 actualul Cod Penal sau art. 291 actualul Cod Penalsau art. prevăzute în art. falsificarea de alimente sau alte produse. 283 noul cod penal. falsul în înscrisuri sub semnătură privată. prevăzută în art. 282 actualul Cod Penal sau art. falsul intelectual. falsul material în înscrisuri oficiale. 38. prevăzută în art. 314 noul cod penal. 316 noul cod penal. 37. 265 . 288 actualul Cod Penal sau art. 270 actualul Cod Penal sau art 286 noul cod penal. 26. falsificarea de monede sau de alte valori. 307 noul cod penal. 345 noul cod penal. 323 noul cod penal. prevăzute în art. 40. înlesnirea evadării. 36. uzul de fals. 30. 284 actualul Cod Penal sau art. 31. prevăzută în art. părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate. 331 noul cod penal. prevăzut în art. prevăzută în art. 3 actualul Cod Penal sau art. 43. PARTEA GENERALĂ 24. 27. 275 alin. prevăzut în art. 330 noul cod penal. nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. 312. falsificarea de valori străine. 33. prevăzut în art. 289 actualul Cod Penalsau art. 309 actualul Cod Penal sau art. 285 noul cod penal. evadarea. 41. nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri. 268 actualul Cod Penal sau art. 35. represiunea nedreaptă. nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive. prevăzut în art. 332 noul cod penal. 322 noul cod penal. prevăzută în art. 2791 actualul Cod Penal sau art. 28. 269 actualul Cod Penal sau art. 290 actualul Cod Penalsau art. neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă. 357 noul cod penal. 3021 alin. 2. prevăzută în art. prevăzută în art. 29.deturnarea de fonduri. prevăzută în art. 3022 alin.

340 alin. asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. 332. în curs de 3 ani. prevăzută în art. 7. 10-16 din Legea nr. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. încăierarea. 85 din Legea protecţiei mediului nr. 23 şi 24 din Legea nr. 5. B. Potrivit art. 31/1990 privind societăţile comerciale. 78/2000 pentru prevenirea. 46. republicată. 19-21 din Legea nr. prevăzut în art. infracţiunile prevăzute în art. pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune. 322 alin. 197 noul cod penal. altele decât cele prevăzute la alin. nu beneficiază de prevederile prezentei legi cei care au săvârşit infracţiuni. 3. a măsurii internării într-un centru de reeducare sau a sancţiunii contravenţionale. 110 şi 115 din Decretul nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale. relele tratamente aplicate minorului. 306 actualul Cod Penal sau art. 48. 7-18 din Legea nr. şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi. 6 graţierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii. 51/1991 privind siguranţa naţională a României. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. dar ulterior s-au sustras. 175-181 din Legea nr. infracţiunile prevăzute în art.Aurel Teodor Moldovan prevăzută în art. se disting: graţierea necondiţionată (pură şi simplă) şi graţierea condiţionată. 49. 45. 4. republicată. săvârşesc cu intenţie o infracţiune vor executa. infracţiunile prevăzute în art. 137/1995. 9. infracţiunile prevăzute în art. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. 109. 6. 276 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României. zborul neautorizat. Infracţiuni reglementate de legi speciale: 1. iar potrivit art. 2-14 din Legea nr. (2). precum şi celor care au început executarea. prevăzută în art. prevăzute în art. 47. infracţiunile prevăzute în art. 198 noul Cod penal. infracţiunile prevăzute în art. 329 actualul Cod Penal sau art. proxenetismul. 213 noul cod penal. 8. prevăzut în art. 266 . deoarece s-au sustras de la executarea acestora. 423 noul Cod penal. infracţiunile prevăzute în art. persoanele graţiate care. 314. 3 teza II actualul Cod Penal sau art. prevăzută în art. 7. 2. 2 actualul Cod Penal sau art. infracţiunile prevăzute în art. De asemenea. dezertarea. În funcţie de condiţiile impuse beneficiarului. 323. infracţiunile prevăzute în art. Sancţiunile cu închisoare aplicate prin hotărâri judecătoreşti definitive pentru contravenţii nu se mai execută.443/1972 privind navigaţia civilă. 50.

În cazul graţierii paţiale. Graţierea este parţială când prin actul de clemenţă este înlăturată executarea doar a unei părţi din pedeapsă. mai uţoară. 160 noul Cod penal. o parte calculată prin raportare la pedeapsa în întregul ei. ca în cazul graţierii condiţionate. Aceasta se mai numeşte şi remitere de pedeapsă. fie la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. comportarea după acordarea beneficiului clemenţei înlăuntrul unei perioade. Efectele graţierii Prin dispoziţiile art. precum şi restul de pedeapsă rămas neexecutat (art. conduita după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (condamnatul să nu se fi sustras de la executarea pedepsei). 120 Cod penal actual sau art. “Drept penal român” Partea generală. situaţia familială). în situaţia graţierii antecondamnatorii. Bucureşti. parţială sau comutare. Graţierea este totală când constă în înlăturarea în întregime a executării pedepsei. astfel că o pedeapsă graţiată produce aceleaşi efecte ca şi o pedeapsă executată.1. 16 alin. Ungureanu. spre exemplu pedeapsa închisorii este înlocuită cu amenda. sunt prevăzute efectele graţierii necondiţionate. cum ar fi: persoana condamnatului (vârsta. ea înlătură condamnarea şi consecinţele condamnării. graţierea poate fi: totală. 15. În cazul graţierii integrale. prejudiciul cauzat prin săvîrşirea unor anumite infracţiuni să nu depăşească un plafon valoric). denumită termen de încercare sau termen-condiţie. p. condamnatul să nu fie recidivist).DREPT PENAL. Editura “Lumina Lex”. de regulă de 3 ani de la data aplicării actului de graţiere. Graţierea înlătură executarea pedepsei principale. pedeapsa va fi considerată ca executată fie la data aplicării actului de clemenţă. în ipoteza graţierii condiţionate. ca urmare a graţierii care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. 1 şi 2 din Legea nr. Graţierea parţială se mai numeşte şi reducere de pedeapsă. Pot fi prevăzute anumite cerinţe. urmarea infracţiunii (de exemplu.2. În funcţie de întinderea efectelor. care nu poate fi acordată decât prin lege organică. trebuie făcută distincţia între două situaţii. Comutarea este forma graţierii ce constă în înlocuirea pedepsei aplicate de instanţa de judecată cu o pedeapsă de altă natură. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii). 523 A. cum 416. nu şi prin decret prezidenţial523 . o anumită perioadă de timp sub sancţiunea executării pedepsei neexecutate. antecedenţa penală ( spre exemplu. PARTEA GENERALĂ Graţierea este necondiţionată atunci când se acordă fără a impune în viitor beneficiarului ei anumite obligaţii şi este condiţionată atunci cand acordarea ei este condiţionată de buna conduită a condamnatului acesteia în viitor. distingând între graţierea postcondamnatorie care a fost acordată privitor la pedepsele aplicate prin hotărâri rămase definitive şi graţierea antecondamnatorie. 1995. iar prin actul de acordare a graţierii mai pot fi prevăzute şi alte efecte ale acesteia.ar fi: 267 . În afară de aceste criterii mai menţionăm şi clasificarea graţierii din punctul de vedere al momentului intervenirii.

Bucureşti. 268 . se impune epuizarea acestora mai înainte de data adoptării decretului de graţiere. Iancu Mândru. p. 377. beneficiul ei fiind dobândit definitiv prin respectarea condiţiei. Aici la pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune se adaugă restul de pedeapsă anterioară. 1998. va fi înlăturat şi sporul ce eventual fusese aplicat în considerarea pluralităţii de infracţiuni existente în cauză. 1998. Bucureşti. ea produce efectele urmărite numai de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. continuate sau progresive. „Amnistia şi graţierea”. p.infracţiunea este săvârşită în timpul executării pedepsei şi a termenului de încercare.infracţiunea a fost săvârşită înlăuntrul termenului – condiţie a graţierii condiţionate şi a termenului de încercare a liberării condiţionate525 . Graţierea parţială condiţionată produce efecte distincte în raport de stadiul executării pedepsei. se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. dar după împlinirea termenului de încercare a graţierii condiţionate. Inculpatul va începe. potrivit art. după aplicarea graţierii. . Editura ALL EDUCATIONAL. astfel că noua pedeapsă se contopeşte. însă. dar în termenul de încercare al graţierii condiţionate. soluţiile vor fi diferite. rămâne un rest de executat. În situaţia graţierii antecondamnatorii. 39 alin. Editura ALL EDUCATIONAL. fusese deja executată o fracţiune din pedeapsă. în această situaţie pedeapsa anterioară. care nu este graţiată. Efectele graţierii asupra pedepsei a cărei executare a fost suspendată condiţionat 524 525 Iancu Mândru. iar dacă a rămas o singură pedeapsă din pedeapsa rezultantă. Dacă pentru unele din pedepsele contopite. . Dacă săvârşeşte o infracţiune şi sunt întrunite condiţiile privitoare la recidivă. executarea pedepsei va începe sau va continua. Executarea pedepsei va fi înlăturată dacă. iar la pedeapsa rezultantă se adaugă partea din pedeapsa neeexecutată ca urmare a graţierii. calculat prin scăderea perioadei efectiv executate şi a fracţiunii graţiate. în funcţie de următoarele situaţii concrete: .infracţiunea este comisă după executarea fracţiunii negraţiate. În cazul în care graţierea are ca obiect pedeapsa ce urmează a se aplica pentru o infracţiune săvârşită înainte de adoptarea actului de graţiere. În a doua situaţie. aceasta va fi scoasă din contopire. este incidentă graţierea. dacă după reducerea pedepsei.Aurel Teodor Moldovan dacă inculpatul sau condamnatul mai are de executat sau nu un rest de pedeapsă. În cazul infracţiunilor continue. 2 Codul penal actual. „Amnistia şi graţierea”. în măsura în care. ca în cazul graţierii necondiţionate. redusă prin graţiere. . 407. În prima situaţie.infracţiunea a fost săvârşită în timpul executării pedepsei negraţiate. va avea loc înlăturarea executării pedepsei. va mai rămâne de executat un rest de pedeapsă524 . pedepsa nu va mai fi pusă în executare. în situaţia graţierii după condamnare. iar condamnatul va continua executarea. cu restul rămas neeexecutat din cea anterioară. Revocarea graţierii nu mai poate avea loc. dacă perioada arestării preventive este mai mare sau egală cu restul negraţiat. egală sau mai mare decât partea negraţiată.

se reduce în mod corespunzător. în art. p. potrivit art. Grigoraş. Dărîngă.N. 1/ 1962. Pohonţu. efectele suspendării condiţionate se produc. „În legătură cu efectele graţierii asupra pedepselor suspendate condiţionat”. În cazul în care în termenul de încercare redus ca urmare a graţierii totale intervine anularea sau revocarea suspendării. nu are loc revocarea sau anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei. decretul de graţiere apărut în înlăuntrul termenului de încercare se aplică numai în măsura în care s-ar prevedea expres acest lucru. Dacă până la împlinirea termenului de încercare. Astfel. dispusă prin lege organică. Când graţierea este parţială. adică reabilitarea de drept a condamnatului. Legea 301/ 2004 prevede în art. „Condamnarea cu suspendarea executării pedepsei”. Gh. iar săvârşirea unei noi infracţiuni după împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. se produc efectele definitive ale suspendării. 58-68.N. Bucureşti. întotdeauna colectivă. 4/ 1962. 2003. care. Dacă suspendarea condiţionată este 526 I. 145 alin. Codul penal actual a prevăzut expres. aşa cum a fost redus.102. 528 Constantin Mitrache. dar în termenul de definitivare al graţierii condiţionate. în J. partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă. g) din Constituţie. condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune care atrage atât revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. nr. nu mai determină vreo revocare.DREPT PENAL. partea din pedeapsă ce rămâne negraţiată. 99. s-au exprimat mai multe opinii în literatura de specialitate. iar graţierea condiţionată rămâne fără obiect. partea din termenul de încercare se reduce cu durata pedepsei în cazul graţierii totale şi cu fracţiunea din pedeapsă graţiată în cazul graţierii parţiale. p. 2 că graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare a fost suspendată condiţionat. nr. Cu privire la această situaţie. 120 alin. Mai apare şi situaţia în care termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei se împlineşte mai înainte de termenul de definitivare al graţierii condiţionate. cât şi beneficiul graţierii condiţionate. în J. Partea generală”. ci doar efectul suspendării condiţionate a executării pedepsei. Când atât în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. Potrivit unei alte opinii 527 pedepsele cu suspendarea condiţionată a executării sunt supuse graţierii. deoarece pedepsele a căror executare a fost suspendată condiţionat nu sunt executabile. cât şi în termenul de definitivare al graţierii condiţionate. “Drept penal român. PARTEA GENERALĂ Graţierea are efecte şi asupra pedepsei a cărei executare a fost suspendată condiţionat. atât pedeapsa ce fusese suspendată condiţionat. condamnatul va executa. 416 269 . cât şi pedeapsa pentru noua infracţiune. Graţierea aplicabilă pedepselor suspendate condiţionat va fi. beneficiul graţierii nu este înlăturat. se va executa în cazul anulării ori revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei. Cristian Mitrache. În acest caz. p. 72 (3) lit. 4 că: „Graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. 527 J. însă nu se contopesc528 . În această situaţie. Potrivit unei păreri526 .

3 că: „nu pot fi graţiate pedepsele complementare şi cele accesorii”. graţierea nu are efect asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative. graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare. 160. măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate.2 noul Cod penal. 160. Acest lucru reiese şi din prevederile Legii 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii. 301 / 2004 noul Cod penal al României publicat în Monitorul Oficial nr.. Acest lucru se explică prin aceea. graţierea trebuie să opereze asupra pedepselor care se execută efectiv şi nu a acelora a căror executare este suspendată sub supraveghere. respectiv art. Codul penal actual Noul cod penal Art 120.Aurel Teodor Moldovan revocată sau anulată. afară de depselor complementare şi măsurilor cazul când se dispune altfel prin actul educative neprivative de libertate. C. în afară de cazul în care de dispune altfel prin actul de graţiere”. În ceea ce priveşte noul cod penal529 . 529 530 Legea nr. afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere”. Bulai. Efectele graţierii asupra pedepselor complementare Potrivit art. afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere. cit. se menţionează prin prevederile art. 3 actualul Cod penal.. 160 alin. 613. afară de cazul în care se dispune altfel prin actul de graţiere. alin. acestea nu sunt consecinţe ale săvârşirii de infracţiuni. 2 că: „Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare. se execută numai partea din pedeapsă rămasă negraţiată. 5 Cod penal actual.” În proiectul noului Cod penal. 120 alin.4: „Graţierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere. unde se prevede expres în art.Efectele graţierii Art 160 – Efectele graţierii (3) Graţierea nu are efecte asupra (2) Graţierea nu are efecte asupra pepedepselor complementare. Acest lucru se impune datorită faptului că prin luarea măsurilor de siguranţă se urmăreşte înlăturarea unei stări de pericol şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. nu sunt pedepse şi nu pot intra sub incidenţa actelor de clemenţă530 . Art. cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei au acelaşi conţinut ca în Codul penal în vigoare cu două deosebiri. p. Efectele graţierii asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative Potrivit art. că în principiu. op. 9 alin. Prima deosebire vizează excluderea de la graţiere a pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere. 270 . 573/ 2004. alin. afară de cazul când se dispune altfel (4) Graţierea nu are efecte asupra prin actul de graţiere. 120 alin. mă su rilor de siguranţă şi măsurilor (3) Graţierea nu are efect asupra educative. în de graţiere.

..dacă pedeapsa a fost graţiată în întregime. care urmăresc îndreptarea şi reintegrarea socială a acestora potrivit prevederilor art. 408.G... în situaţia graţierii postcondamnatorii. 2) şi asupra măsurilor educative. alin. prin aceea că se referă la cele neprivative libertate. Persoanele condamnate la pedeapsa închisorii care beneficiază de efectele graţierii totale sunt supuse supravegherii de către Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere. 92/ 2000. în raport de întinderea actului de clemenţă. dar şi asupra drepturilor persoanei vătămate (art. Prescripţia constă în stingerea forţei executive a unei hotărâri de con531 532 Iancu Mândru. 160. de asemenea nu sunt graţiate. dacă cel condamnat a beneficiat de liberare condiţionată. exerciţiul drepturilor interzise se reia la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. respectiv că nu beneficiază de graţiere condamnaţii cărora li s-a redus pedeapsa ca urmare a unei graţieri anterioare ori că vor beneficia de dispoziţiile de graţiere mai favorabile. II. p. Dongroz şi colaboratorii.. ori a fost înlăturată executarea cu privire la tot restul rămas neexecutat. Efectele graţierii asupra pedepselor accesorii Efectele graţierii asupra pedepselor accesorii sunt diferite. „Amnistia şi graţierea”. 1ą din O. putem distinge între două situaţii: . 366 271 .în măsura în care pedeapsa a fost graţiată doar în parte. 160 alin. corespunzător fiecărei graţieri. nr. p. Efectele graţierilor succesive Prin actul de acordare a graţierii se pot prevedea graţieri parţiale suucesive ce intervin în cursul executării unei pedepse de mai lungă durată având ca efect reducerea succesivă a pedepsei. în acest din urmă caz fiind considerat virtual în executarea pedepsei531 . vol.. Explicaţii teoretice.2. înlăturarea pedepselor accesorii va avea loc la data punerii în libertate. Astfel. Măsurile educative având un caracter preponderent preventiv. Bucureşti.. condamnatul executând în continuare fracţiunea neeexecutată.2. PRESCRIPŢIA EXECUTĂRII PEDEPSEI 15. ori la data împlinirii duratei pedepsei. . Noţiune Prescripţia executării pedepsei este o cauză care înlătură executarea pedepsei. şi la aceea a adoptării actului de clemenţă. în cazul graţierii antecondamnatorii.. V. Editura ALL EDUCATIONAL. dar prin acelaşi act se poate prevedea şi o soluţie contrară. 1998. dacă restul de pedeapsă a fost executat în întregime.DREPT PENAL. educativ. 15. PARTEA GENERALĂ Prin noul Cod Penal s-a completat textul care se referea la efectele graţierii asupra măsurilor de siguranţă (art.1. 3) adăugându-se după prevederea că graţierea nu are efect asupra acestor măsuri cuvintele „în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere”..

533 272 . c) 3 ani în cazul când pedeapsa c) 3 ani în cazul când pedeapsa este amenda. instituindu-se o cauză de stingere a executării pedepsei533 . Acest lucru este confirmat şi de prevederile noului cod penal. Termenele de prescripţie Prin dispoziţiile art. Constantin Mitrache. Cristian Mitrache. este amenda. 15. 126 Cod penal actual. mai precis art. executarea unei pedepse cuprinsă între 10 şi 15 ani se va prescrie tot în 15 ani. se prescrie deci într-un termen cuprins între 5 ani şi 15 zile (cel mai scurt) şi 15 ani (cel mai lung). Ca şi prescripţia răspunderii penale. 2003. Partea generală”.Termenele de prescripţie a Art 162 – Termenele de prescripţie a executării pedepsei – (1) Termenele executării pedepsei – (1) Termenele de prescripţie a executării pedepsei de prescripţie a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt: pentru persoana fizică sunt: a) 20 de ani. soarea mai mare de 15 ani. plus durata pedepsei ce b) 5 ani. 534 Potrivit acestei dipoziţii. în cazul mai mult de 15 ani. plus durata pedepsei ce urmează a fi executată. dar urmează a fi executată. prescripţia executării pedepsei îşi găseşte justificarea în anihilarea efecienţei pedepsei aplicate dacă nu a fost executată o perioadă de timp. 161 unde se menţionează că: „(1) Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale. b) 5 ani.2. Astfel. p. când pedeapsa care a) 20 de ani. Prin reglementarea prescripţiei executării pedepsei se conferă cadrul legal de rezolvare a ipotezelor în care executarea pedepsei nu a putut fi realizată într-o perioadă de timp. executarea oricărei pedepse cu închisoare mai mică de 15 ani. Codul penal actual Noul cod penal Art 126. Bucureşti. Prin prescripţie se stinge dreptul statului de a cere executarea pedepsei aplicate şi se stinge şi obligaţia condamnatului de a mai executa pedeapsa ce i s-a aplicat532 . “Drept penal român. soarea.2. după cum urmează: . în cazul celorlalte pedepse cu închicelorlalte pedepse cu închisoarea. când pedeapsa care urmează a fi executată este urmează a fi executată este detenţiunea pe viaţă sau îndetenţiunea pe viaţă sau închichisoarea mai mare de 15 ani. (2) Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale pronunţate pentru infracţiunile de genocid. 417.pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. dar nu nu mai mult de 15 ani. precum şi detenţiunea pe viaţă se prescriu în 20 de ani.Aurel Teodor Moldovan damnare ca urmare a trecerii timpului. sunt stabilite termenele de prescripţie a executării pedepsei în funcţie de durata pedepsei ce urmează a fi executată. contra umanităţii şi de război”.

1).2 al noului Cod penal. păstrându-se aceleaşi termene de prescripţie. termen păstrat şi de noul Cod penal (art. 160. mai trebuie menţionate şi alte articole din Codul penal care se referă termenele de prescripţie a executării pedepsei ce se reduc la jumătate pentru cei care a data săvârşirii infracţiunii erau minori. Întreruperea termenului de prescripţie a executării pedepsei şi a sancţiunilor cu caracter administrativ are loc. PARTEA GENERALĂ . termenul executării pedepsei amenzii este de 5 ani. Pentru persoana juridică.penal). potrivit art. Durata termenelor de prescripţie a executării pedepsei se calculează de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Basarab. 149. În ceea ce priveşte calcularea termenelor de prescripţie a executării pedepsei. 91 Cod penal actual. termenul de prescripţie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare sau anulare a rămas definitivă. cit. readucând în actualitate fapta 535 M. pluralitatea intermediară ori recidivă postcondamnatorie535 . suspendării executării sub supraveghere ori liberării condiţionate. potrivit art. 126 alin. alin. Dispoziţiile noului Cod penal cu privire la termenele de prescripţie a executării pedepsei sunt redate în art.DREPT PENAL. 3 Cod Penal actual.3 că în cazul revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei. p. 549 273 . 2 Cod penal actual) că se prescriu în termen de 1 an şi sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 126 alin. op. care prevede în art. . executarea pedepsei închisorii prescriindu-se în 20 de ani. Deşi nu sunt pedepse. b) săvârşirea din nou a unei noi infracţiuni. Această soluţie legislativă este păstrată şi de noul Cod penal. 126 alin.Termenul de prescripţie a executării pedepsei în cazul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei. adică ştergerea termenului curs anterior şi după încetarea cauzei de întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. 127 cod actual prin: a) începerea executării pedepsei. în lege s-a prevăzut expres (art.pedeapsa amenzii se prescrie în termen de 3 ani. alin. 162. 160. 4 C. alin.1. Aceste cauze anihilează efectul produs din curgerea timpului..3. alin. 129 Cod penal actual sau la situaţia în care pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii. 15. potrivit art. Termenul de prescripţie se calculează în funcţie de pedeapsa aplicată pentru o singură infracţiune ori pedeapsa rezultată în caz de concurs de infracţiuni. respectiv art.2.pedeapsa închisorii mai mică de 15 ani se prescrie într-un termen de 5 ani la care se adaugă durata pedepsei închisorii fără a depăşi 15 ani534 . Întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei Întreruperea cursului de prescripţie a executării pedepsei şi a sancţiunilor cu caracter admninistrativ are aceleaşi efecte ca şi întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale. a suspendării executării sub supraveghere sau după caz a executării pedepsei la locul de muncă începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă (art.

sustragere care determină curgerea unui nou termen Codul penal actual Noul cod penal Art 126.4.2.2) sau prin înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. de prescripţie. soarea.Aurel Teodor Moldovan comisă. nou termen de prescripţie de la data e) 5 ani. potrivit art. p. 163 alin. La aceste cauze se mai alătură o altă cauză. face să curgă un chisoarea mai mare de 15 ani. pentru a produce efectele sale. 127 Cod penal actual.. stingerea executării pedepsei ori a sancţiunilor cu caracter administrativ. care se calculează. termenul de prescripţie trebuie să curgă neîntrerupt şi integral536 . această cauză fiind mai frecventă în cazurile în care pedeapsa amenzii se execută în rate sau când pedeapsa închisorii se execută la locul de muncă. prin săvârşirea unei noi infracţiuni (alin. 620 cursului prescripţiei executării pedepsei 274 536 . Bulai. alin. 15. Cu privire la întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei.3 o dispoziţie nouă. Sustraurmează a fi executată este gerea de la executare. ca în cazul prescripţiei răspunderii penale şi care presupunea că prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă s-a împlinit odată şi jumătate termenul de prescripţie. pedeapsa aplicată şi respectiv conduita periculoasă a infractorului. în cazul executării se întrerupe şi prin săvârşirea celorlalte pedepse cu închi. 163. prin aceea că întreruperea executării pedepsei amenzii poate avea loc în cazul în care obligaţia de plată a amenzii se înlocuieşte cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. rupe şi prin înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. Codul penal viitor introduce în art. după începerea detenţiunea pe viaţă sau în. cit.Termenele de prescripţie a Art 163 – Întreruperea cursului executării pedepsei – (1) Termenele prescripţiei executării pedepsei – (1) de prescripţie a executării pedepsei Cursul termenului de prescripţie a pentru persoana fizică sunt: executării pedepsei se întrerupe prin d) 20 de ani. când pedeapsa care începerea executării pedepsei. (1) menţionează că cursul termenului prescripţiei executării pedepsei se întrerupe prin începerea executării. şi anume c) sustragerea de la executare. Suspendarea C.executării pedepsei. după începerea executării pedepsei. plus durata pedepsei ce sustragerii. urmează a fi executată. Deoarece pentru prescripţia executării pedepsei nu a mai fost prevăzută o prescripţie specială. dar (2) Cursul termenului de prescripţie a nu mai mult de 15 ani. de la data sustragerii. noul Cod Penal la art.din nou a unei infracţiuni. op. (3) Cursul termenului de prescripţie a f) 3 ani în cazul când pedeapsa executării pedepsei amenzii se întreeste amenda.

pentru infracţiunile contra umanităţii (art. 1 din noul Cod penal. 455 C. aceasta se datorează scopului în vederea căruia sunt luate măsurile de siguranţă. respectiv înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. stare de pericol care nu este înlăturată prin trecerea timpului538 . Aceleaşi prevederi sunt cuprinse şi în art. iar potrivit noului Cod penal. 2). 2003. 275 . 411 C. Efectele prescripţiei executării pedepsei Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale (art.)537 . 161 alin. 410.) sau în cazurile de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei (art. În schimb la alin.. op. aceasta explicându-se prin gravitatea deosebită a acestor infracţiuni. 162 alin.2.p. p. ultim) şi art. 1 noul Cod penal. 161 alin. 164 alin.( 6). 537 Constantin Mitrache. Bulai. cit. Cristian Mitrache. 2 se menţionează că prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare. Legiuitorul român a prevăzut imprescriptibilitatea răspunderii penale şi a executării pedepselor principale pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii.. Aceasta înseamnă că măsurile de siguranţă se vor executa indiferent de timpul scurs de la luarea acestora până la prinderea făptuitorului. 15. Cauzele de suspendare a termenului de prescripţie a executării pedepsei sunt prevăzute în Codul de procedură penală şi privesc suspendarea executării pedepsei în timpul exercitării căilor extraordinare de atac (art. 390.p. 453. 125 alin. fiindcă pedeapsa complementară se va executa după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare astfel că executarea acesteia nu presupune prezenţa condamnatului. “Drept penal român. aceasta s-ar pune numai în legătură cu interzicerea unor drepturi care se execută după executarea pedepsei principale.5. Prescripţia nu produce efecte asupra măsurilor de siguranţă (art. Bucureşti. 618.DREPT PENAL.p. 538 C. PARTEA GENERALĂ Cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei poate fi oprit sau suspendat în cauzele prevăzute de lege şi reluat după încetarea cauzei care a determinat supendarea. 126 alin. 419. În ceea ce priveşte problema înlăturării prin prescripţie a pedepselor complementare. p. Partea generală”.p. 1 Cod penal actul) sau art. Prin prescripţie se stinge executarea pedepsei principale şi odată cu aceasta şi pedeapsa accesorie.

ca măsură de politică penală. cit.. p. interdicţiilor şi a incapacităţilor care rezultă din condamnare. pentru fostul condamnat care o perioadă de timp a dovedit. încetează pentru viitor. reglementarea cauzelor care înlătură consecinţele condamnării au o altă structură decât cea cuprinsă în actualul Cod penal. În literatura de specialitate s-au dat mai multe definiţii reabilitării. Efectele reabilitării Înlăturarea consecinţelor condamnării. 171. viitorul Cod penal începe cu reabilitarea de drept – art. I. Stănoiu. cit. s-a aplicat şi pedeapsa compementară a interzicerii unor drepturi. potrivit dispoziţiilor art. Bulai. 539 540 276 . op. p.M. iar incapacităţile pot decurge din legi R. 621. p. Cozma. Reabilitarea este mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat. Reabilitarea. în situaţia în care pe lângă pedeapsa principală a închisorii. condiţiile în care se poate reînnoi cererea de reabilitare judecătorească – art. În dispoziţiile noului Cod penal. op.165. efectele celor două forme ale reabilitării – art. p. Bucureşti. 169 din noul Cod penal. 166. Astfel. se continuă cu reabilitarea judecătorească –art. cit. 622. 133 Cod penal actual şi ale art. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA REABILITARII Noţiune. 1970. este menită să stimuleze efortul de îndreptare şi reintegrare al fostului condamnat în cadrul societăţii. 542 C. are ca efect încetarea decăderilor. „Reabilitarea în dreptul penal”. dintre care amintim: reabilitarea este instituţia juridică prin care efectele unei condamnări ce constau în interdicţii. incapacitărţi şi decăderi. Interdicţiile şi decăderile pot decurge din hotărârea de condamnare. în Dongoroz II. op.1. 541 C.. 397. ed. prin repunerea acestuia în deplinătatea drepturilor politice şi social. în societate539 . prin întreaga sa comportare că s-a îndreptat şi că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia540 sau reabilitatea.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XVI CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINŢELE CONDAMNĂRII 16. pe plan juridic. Ştiinţifică.economice pe care le-a avut înainte de condamnare541 . 169. 134.. 170 şi condiţiile în care poate opera anularea reabilitării judecătoreşti – art. Bulai.

„Reabilitarea în supraveghere. Cozma. întrucât viitoarea reglementare nu mai păstrează această sancţiune în categoria măsurilor de siguranţă. deoarece reabilitarea priveşte persoana condamnatului şi nu condamnările suferite de acesta. ci potrivit legii care reglementează ocuparea funcţiilor ori încadrarea în armată. 38 alin. ori că nu pot fi îndeplinite de persoane care au fost condamnate pentru anumite infracţiuni542 . În ştiinţa dreptului penal şi în legislaţii. indiferent de gravitatea acesteia şi de natura infracţiunii care a atras condamnarea. O reabilitare parţială. ultim Codul penal în vigoare. Reabilitarea de drept cunoaşte şi o formă atipică şi anume cea prevăzută de art. în legi nepenale cu dispoziţiuni penale. aceasta se datorează nu efectului automat al reabilitării. p. având un caracter indivizibil. produce efecte cu privire la toate. condamnarea pentru care s-a obţinut reabilitarea nu mai este luată în seamă la stabilirea stării de recidivă. Dacă se întâmplă ca fostul condamnat să ocupe o funcţie similară cu cea avută anterior. de sediul acesteia: în codul penal. iar în cazul unor condamnări succesive. 421.544 . Reabilitarea de drept sau legală se caracterizează prin intervenţia ei din 277 . PARTEA GENERALĂ extrapenale de reglementare a diferitelor activităţi. Repunerea prin reabilitare a fostului condamnat. ori că va fi reprimit în cadrul forţelor armate sau că va obţine gradul militar avut. p. Reabilitarea poate fi obţinută şi pentru condamnări pronunţate în străinătate şi al căror efect a fost recunoscut potrivit dispoziţiilor art. 519.DREPT PENAL. Potrivit art. deoarece reabilitarea nu este o restitutio in integrum543 . forme care se deosebesc după modul şi condiţiile în care poate fi obţinută. pen. Exceptarea de la reabilitare a celorlalte măsuri de siguranţă îşi găseşte motivarea în scopul în vederea cărora sunt luate. Reabilitarea priveşte tot trecutul condamnatului. 86 şi art. 134 şi urm. Astfel în unele legi de reglementare a unor activităţi se pot prevedea că anumite funcţii sau activităţi pot fi îndeplinite numai de persoane care se bucură de integritatea morală. numai pentru o condamnare ori pentru unele condamnări suferite de condamnat. Partea generală”. 544 Constantin Mitrache.522 Codul de proc. 86 ind. 6 Cod penal actual. în legi penale speciale. însă noua reglementare penală nu mai prevede posibilitatea reabilitării de drept a condamnatului care nu mai săvârşeşte nicio infracţiune 543 I. Efectele reabilitării nu se întind asupra măsurilor de siguranţă cu excepţia interzicerii de a se afla în anumite localităţi în concepţia actualei reglementări. Bucureşti. înlăuntrul termenului de dreptul penal”. Forme. nu înseamnă că acesta va fi repus şi în funcţia avută înainte de condamnare. ori este rechemat în cadrele forţelor armate şi obţine din nou gradul militar avut. pare ca lipsită de sens. reabilitarea este cunoscută sub două forme: reabilitarea de drept şi reabilitarea judecătorească. înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. în deplinătatea drepturilor politice şi social-economice pe care le-a avut înainte de condamnare. 2003. Cristian Mitrache. “Drept penal român. de o reputaţie neştirbită. Trăsăturile caracteristice ale reabilitării Reabilitarea în dreptul penal român poate fi obţinută pentru orice condamnare.

Cristian Mitrache.Reabilitarea persoanei juridice are loc deapsa amenzii sau după caz. 2003. aceasta nu a mai săvârşit nicio altă nu a mai săvârşit nicio altă infracţiune. iar reabilitarea judecătorească. Potrivit dispoziţiilor art. (2) Reabilitarea persoanei juridice Art. reabilitarea de drept are loc în cazul condamnării la pedeapsa amenzii. Bucureşti. 422. Partea generală”. 134 alin. Noţiune Reabilitarea de drept este forma de reabilitare ce intervine din oficiu pentru anumite infracţiuni de mică gravitate la împlinirea de către condamnat a condiţiilor prevăzute de lege545 . de drept dacă.Aurel Teodor Moldovan oficiu „ope legis” la îndeplinirea anumitor condiţii. cealaltă formă a reabilitării se acordă la cererea fostului condamnat de către instanţa de judecată care constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. în decurs de 3 ani de la pedeapsa complementară a fost data la care pedeapsa amenzii sau peexecutată sau considerată ca deapsa complementară a fost executată executată şi persoana juridică sau considerată ca executată.deapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani chisorii care nu depăşeşte un sau la pedeapsa închisorii a cărei execuan. a mai săvârşit o altă infracţiune. la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. “Drept penal român.2. dacă în decurs de 3 ani tare a fost suspendată sub supraveghere. . 150 – Reabilitarea persoanei are loc de drept dacă în decurs juridice de 3 ani. dacă în decurs de 3 ani de la executarea pedepsei condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune. 16. Textul privind reabilitarea de drept a fost reformulat. 165 din noul Cod penal. la pela amendă sau la pedeapsa în.2. 1 C.Reabilitarea de drept – Art 165 – Reabilitarea de drept – (1) Reabilitarea persoanei fizice are Reabilitarea are loc de drept în cazul loc de drept în cazul condamnării condamnării la pedeapsa amenzii. de la data la care pe.1. bilitarea de drept are loc în cazul condamnării la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa p. prevăzându-se că reaCodul penal actual Noul cod penal Art 134.. Potrivit dispoziţiilor art. dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune.pen. REABILITAREA DE DREPT 16. condamnatul nu a săvârşit nicio dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu altă infracţiune. 278 545 Constantin Mitrache. reabilitarea de drept intervine în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an.

fiind exceptate. Reabilitarea de drept nu poate opera nici în cazul în care condamnatul a suferit mai multe condamnări succesive. ter279 . pentru a interveni reabilitarea de drept. 134 C. 165 noul Cod penal. aceasta este cea aplicată de instanţă şi nu cea executată. respectiv art. 16. reabilitarea de drept nu poate interveni. Din cuprinsul art. Condiţii privind condamnarea. se poate desprinde că reabilitarea de drept este condiţionată de trecerea unui termen de 3 ani de la executarea pedepsei ori de la stingerea acesteia. conduita condamnatului.2. condamnatul poate cere reabilitarea judecătorească. 165 din noul Cod penal. şi al art. în cazul condamnărilor succesive. reabilitarea de drept nu poate interveni când condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune în intervalul de 3 ani chiar dacă pedeapsa aplicată nu este exceptată de la reabilitarea de drept şi chiar dacă de la executarea acesteia. 134 C. trebuie îndeplinite animite condiţii: condamnarea. timpul scurs de la executarea sau stingerea executării pedepsei. deoarece aceasta priveşte pe condamnat şi nu condamnările acestuia. 136 Cod penal actual. Şi într-un caz şi în celălalt. se împlineşte termenul de 3 ani. Potrivit art.) reabilitarea de drept este prevăzută numai în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an. dintre care unele sunt suceptibile de rebilitarea de drept. În practica judiciară s-a mai statuat că poate interveni reabilitarea de drept pentru fiecare condamnare în parte. pen. cu condiţia ca între executarea pedepsei anterioare şi săvârşirea din nou a unei infracţiuni să se împlinească termenul de 3 an. Condiţiile reabilitării de drept Pentru a putea fi dobândită reabilitarea de drept. Raţiunea noului Cod de a mări limita pedepsei închisorii la 2 ani este aceea de a stimula condamnaţii la pedeapsa închisorii de până la 2 ani să se reintegreze social într-un timp cât mai scurt. În schimb. În ceea ce priveşte pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii ce nu depăşeşete un an. PARTEA GENERALĂ închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. în legislaţia viitoare se menţionează pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani. În caz contrar. iar altele nu. pen. dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit nicio altă infracţiune. Condiţii privind termenul de reabilitare.DREPT PENAL. când pentru una din condamnările succesive nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. reabilitarea de drept intervine pentru condamnări de mică gravitate şi anume pentru condamnări la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 1 an. După cum se poate desprinde din textul legal actual.2. De asemenea. în reglementarea actuală (art.

reabilitarea de drept va interveni şi la împlinirea duratei pedepsei când condamnatul militar a devenit inapt şi a fost liberat condiţionat.reabilitarea de drept intervine la împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei ori a suspendării executării sub supraveghere când acestea au fost acordate în cazuri speciale. Reabilitarea de drept în cazuri speciale Reabilitarea de drept intervine şi în anumite cazuri speciale. reabilitarea de drept ca efect al suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. va opera înlăturarea reabilitării de drept pentru condamnarea în vederea căreia curgea. În caz contrar. Cu privire la acest text care reglementează în comun efectele reabilitării de drept şi ale celei judecătoreşti. 62 alin.op. . 81 şi 86ą Cod penal actual. Efectele reabilitării de drept Efectele reabilitării de drept sunt menţionate în art. alături de cele referitoare la reabilitarea judecătorească. 133 C. cu excepţia cazurilor în care pentru noua infracţiune săvârşită este incidentă amnistia şi care prin efectul ei de înlăturare a răspunderii penale. ci după reglementarea 546 C. face ca reabilitarea de drept ce curgea după executarea pedepsei anterioare să se îndeplinească546 . Astfel. 86 indice 6 al Codului penal în vigoare. este de observat că în noul Cod penal este trecut nu la începutul reglementării instituţiei reabilitării. Ambele forme de reabilitare atipice intervin la împlinirea termenului de încercare. la terminarea executării pedepsei.Aurel Teodor Moldovan menul se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. p. fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. după cum urmează: 1. 2 Cod penal actual) la terminarea executării pedepsei astfel redusă .2. condamnatul nu trebuie să mai săvârşească vreo infracţiune în decurs de 3 ani. prevăzută de art.3. reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare. ca în legea 280 . cit.. aceste dispoziţii nemaifiind menţinute. dacă în cadrul acestuia nu a intervenit o cauză de revocare ori de anulare a supendării şi sunt menţionate doar de Codul Penal actual. penală actuală (art. Pentru a obţine reabilitarea de drept. 133 Cod penal actual sau în art. Bulai. Condiţii privind persoana condamnatului. 16.reabilitarea de drept intervine pentru condamnatul militar în termen care execută pedeapsa într-o închisoare militară. . 86 Cod penal actual şi 2.). pen. 627. 169 din noul Cod penal. iar în cazul în care pedeapsa a fost redusă cu o treime ori cu jumătate ca urmare a conduitei acestuia (art. reabilitarea de drept ca efect al suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

547 În practica judiciară549 s-a statuat 155. de către instanţa de judecată în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege. 168) poziţie mai firească dacă avem în vedere că acest text cuprinde o reglementare comună.. 22/ 1969 art.2. 16.”. 3 se prevedea interdicţia pentru condamnatul care a beneficiat de amnistie de a ocupa funcţia de gestionar timp de 2 ani de la data când a intervenit amnistia... d) din codul penal actual. 550 În Legea nr. 13/ 1977 în RRD nr. ci şi constatarea acestora de către instanţa judecătorescă şi pronunţarea. d.p.1. Stănoiu. 409. 150.3. 112 lit. 951/ 1970 în CD 1970. pe baza lor. 60.3. op.. Mil. printr-o cerere de constatare care se introduce la instanţa judecătorescă după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. Condiţii cu privire la condamnare Condamnările pentru care se acordă reabilitarea judecătorescă sunt de fapt cele pentru care nu intervine reabilitarea de drept. în „Explicaţii. după cum am mai menţionat. Cozma. 140. op. p. Nr. respectiv art.S... s. M. Nr. PARTEA GENERALĂ condiţiilor reabilitării judecătoreşti (art. modalitatea principală de înlăturare a consecinţelor ce rezultă dintr-o condamnare.. cu privire la conduita condamnatului. p. Spre deosebire de reabilitarea de drept. reabilitarea judecătorescă presupune nu numai îndeplinirea condiţiilor. REABILITAREA JUDECATOREASCA 16. 134 Cod penal actual. T. s. 332.”. reabilitarea judecătorească este considerată ca fiind forma tipică.. 16. 3/ 1978. la împlinirea condiţiilor prevăzute de lege. 4 alin. la care reabilitarea intervine din oficiu. cu privire la termenele de reabilitare. atât a reabilitării de drept. în literatura de specialitate s-a statuat că se poate cere constatarea judecătorescă a reabilitării. d.că pentru o condamnare pentru care a 548 549 R. 165 noul Cod penal. De asemenea. cit. a reabilitării printr-o hotărâre judecătorescă548 . I. În literatura de specialitate547 .DREPT PENAL.. cit. Noţiune Reabilitarea judecătorească este acea formă a reabilitării care se acordă la cererea fostului condamnat.S. cât şi a reabilitării judecătoreşti. p. p. reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. 551 T. Condiţiile reabilitării judecătoreşti Reabilitarea judecătorescă se acordă la împlinirea condiţiilor prevăzute de lege şi anume: cu privire la condamnările pentru care se cere. 281 . cu excepţia celor prevăzute în art.. „Reabilitarea.3. Întrucât efectele reabilitării de drept intervin „ope legis”..

Aurel Teodor Moldovan

intervenit amnistia se mai poate cere şi reabilitarea judecătorească, tocmai pentru faptul că reabilitarea apare uneori cu efecte mai favorabile decât amnistia550 . Reabilitarea judecătorească se acordă pentru toate condamnările succesive, chiar dacă pentru unele din acestea ar fi incidentă reabilitarea de drept551 . Condiţii cu privire la termenul de reabilitare Termenul de reabilitare este o condiţie esenţială a reabilitării judecătoreşti şi reprezintă intervalul de timp dintre executarea pedepsei ori stingerea executării acesteia prin modurile prevăzute de lege şi judecarea cererii de reabilitare interval în care condamnatul, prin conduita sa, probează că s-a îndreptat şi că merită să i se acorde reabilitarea552 . Durata termenelor de reabilitare judecătorescă Termenele de reabilitare judecătorescă sunt stabilite prin dispoziţiile art. 135 Cod penal actual şi ale art. 166, alin.1 din noul Cod penal, şi sunt diferenţiate după gravitatea pedepsei aplicate, în patru categorii. Corespunzător fiecărei categorii de condamnări este stabilit un termen fix, la care se adaugă un termen variabil ce reprezintă jumătate din durata pedepsei. Termenul de reabilitare, este diferenţiat pentru fiecare condamnare, potrivit dispoziţiilor art. 135 Cod penal actual, după cum urmează: - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an, până la 5 ani, termenul de reabilitare este de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. a) Cod penal); - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii între 5 şi 10 ani, termenul de reabilitarejudecătorescă este de 5 ani plus jumătate din durata pedepsei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. b) Cod penal); - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, termenul de reabilitare este de 7 ani plus jumătate din durata pedesei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. c) Cod penal); - termenul de reabilitare este tot de 7 ani plus jumătate din durata pedepsei, în cazul în care pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii (art. 135 alin. 1 lit. d) Cod penal). Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. ultim, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie poate dispune în cazuri excepţionale reducerea termenelor de reabilitare. Potrivit art. 166 Codul penal viitor, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţa judecătorească, după cum urmează: a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani; b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani; c) 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani 552 Constantin sau în vazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, comutată sau înlocuită cu Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003,
p. 426;

282

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

pedeapsa închisorii; d) 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, considerată executată ca urmare a graţierii, a împlinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei sau a liberării condiţionate. O dispoziţie nouă şi cu semnificaţie umanitară, introdusă în acest text este cea din alin. 2 al art. 166 care prevede că şi condamnatul decedat poate fi reabilitat judecătoreşte dacă instanţa, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu. Termenul de reabilitare judecătorească se stabileşte în funcţie de pedeapsa principală aplicată condamnatului pentru o singură infracţiune ori pentru un concurs de infracţiunişi nu faţă de pedeapsa executată care poate fi mai redusă ca urmare a unei graţieri parţiale. În cazul condamnărilor succesive termenele de reabilitare judecătorescă se calculează în funcţie de condamnarea cea mai grea553 . Calcularea termenelor de reabilitare judecătorescă Termenele de reabilitare de drept sau judecătorescă sunt termene de drept substanţial şi se calculează potrivit dispoziţiilor art. 154 Cod penal actual, respectiv art. 186 noul Cod care prevăd că luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă. Prin dispoziţiile art. 136 Cod penal actual, respectiv art. 167 noul Cod, s-au prevăzut regulile de stabilire a datei de la care începe să curgă termenul de reabilitare de drept sau judecătorească, în funcţie de natura pedepsei şi a modului de stingere a executării pedepsei. Potrivit art. 136 C. pen., termenul de reabilitare se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale ori de la data când aceasta s-a prescris (alin. 1); pentru cei condamnaţi la pedeapsa cu amenda, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod (alin. 2); în caz de graţiere totală sau a restului de pedeapsă, termenul de reabilitare curge de la data actului de graţiere (alin. 3). Acest sistem de calcul este menţinut şi în noul Cod penal în art. 167, alin.1-5, cu uşoare modificări. Termenul de reabilitare începe să curgă, în cazul închisorii, de la punerea în libertate definitivă de la locul de deţinere; termenul de reabilitare curge de la data împlinirii duratei pedepsei şi nu de la data liberării condiţionate, dacă pentru ultima parte din pedeapsă condamnatul fusese liberat condiţionat554 . În practica judecătorescă s-a considerat că: în cazul executării pedepsei
553 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 427; 554 C. Bulai, op. cit., p. 630; 555 T.S., s.p., d. nr. 3295/ 1974 în CD, 1974, p. 369; 556 T.J. Arad, d.p. nr. 65/ 1971, în RRD nr. 7/ 1971, p. 143; 557 T.S., s.p., d. nr. 2539/ 1982 în CD, 1982, p. 260;

283

Aurel Teodor Moldovan

la locul de muncă termenul de reabilitare se calculează de la data următoarei zile de muncă, când executarea pedepsei s-a încheiat555 ; dacă prin comutarea arestării preventive, nu mai rămâne de executat nici un rest de pedeapsă, termenul de reabilitare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare556 ; în cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în funcţie de pedeapsa mai grea, care atrage deci cel mai lung termen de reabilitare şi care va curge de la data când a luat sfârşit executarea ultimei pedepse557 . Condiţii cu privire la conduita condamnatului Prin dispoziţiile art. 137 C. Penal actual şi ale art. 168 noul Cod penal, s-au prevăzut condiţiile care trebuie îndeplinite de către cel condamnat pentru obţinerea reabilitării judecătoreşti. În cursul termenului de reabilitare, condamnatul să nu suferit o nouă condamnare (art. 137 lit. a) Cod penal actual), pentru că o nouă condamnare, întrerupe termenul de reabilitare şi astfel un nou termen de reabilitare urmează să curgă de la data executării pedepsei ori de la stingerea acesteia şi în raport cu pedeapsa cea mai grea. Această condiţie este îndeplinită şi în situaţia în care solicitantul reabilitării a fost condamnat pentru o nouă faptă, dar care ulterior a fost amnistiată ori a intervenit dezincriminarea acesteia558 . Condamnatul care cere reabilitarea trebuie să aibă asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum şi în cazul când fostul condamnat este pensionar sau are vârsta de a fi pensionat ori fiind incapabil de muncă se află în întreţinerea membrilor de familie (art. 137 alin. lit. b) Cod penal actual). Prin prevederea acestei condiţii este stimulată încadrarea în muncă şi desfăşurarea unei munci oneste de către fostul condamnat pentru întreţinerea sa şi totodată este exclus de la reabilitare cel care duce un trai parazitar, care nu-şi asigură existenţa prin muncă cinstită559 . Solicitantul să fi avut o bună conduită (art. 137 alin. 1 lit. c) Codul penal actual). Conduita bună a fostului condamnat presupune integrarea deplină în societate, respectarea legilor şi a regulilor de convieţuire socială, nereducându-se numai la aspectul că nu a mai săvârşit infracţiuni. Conduita bună a condamnatului se examinează de către instanţa de judecată investită cu judecarea cererii de reabilitare, atât în familie, la locul de mună, în societate, cât şi în orice împrejurare în care condamnatul s-a aflat şi pe întreaga perioadă de la executarea pedepsei
Şt. Daneş, op. cit., p. 683; Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 429; 560 T.S., s.p., d. nr. 89/ 1972 în CD, 1972, p. 478; 561 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 430;
558 559

284

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

până la soluţionarea cererii de reabilitare560 . A patra condiţie pe care trebuie să o îndeplinească condamnatul priveşte achitarea în întregime a cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat, în afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare (art. 137 alin. 1 lit. d) actualul Cod penal). Îndeplinirea acestei condiţii reclamă o atenţie deosebită din partea instanţei de judecată, pentru a nu fi acordată reabilitarea unei persoane care s-a sutras cu rea-credinţă de la plata cheltuielilor de judecată ori a despăgubirilor civile şi care prin aceasta demonstrează că nu merită să fie reabilitată561 . Dacă neplata cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile nu se datorează relei credinţe a condamnatului, se poate dispune reabilitarea (art. 137 alin. final Cod penal actual). Noul Cod, în art. 168 stabileşte condiţiile pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească pentru a putea beneficia de reabilitarea judecătorească: a) Nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art.166; b) A achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri. 16.3.3. Admiterea sau respingerea cererii de reabilitare Instanţa sesizată cu cererea de reabilitare a fostului condamnat, constatând că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege, acordă reabilitarea condamnatului. Este posibil ca instanţa de judecată să constate neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea reabilitării şi atunci dispune respingerea cererii de reabilitare. Când respingerea se datorează neîndeplinirii condiţiilor de fond, o nouă cerere de reabilitare va putea fi făcută: - după trecerea unui termen de 3 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani – art. 138 Cod Penal actual. - după trecerea a 2 ani pentru condamnările la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani – art. 138 Cod penal actual; - după trecerea unui termen de un an în celelalte cazuri - art. 138 Cod penal actual. Aceste termene încep să curgă de la data când hotărârea prin care a fost respinsă cerearea de reabilitare a rămas definitivă (art. 138 alin. 1 Cod Penal actual). Condiţiile prevăzute pentru acordarea reabilitării vor fi îndeplinite şi în
285

Aurel Teodor Moldovan

intervalul de timp prevăzut pentru reînnoirea cererii de reabilitare (art. 138 alin. 2 Cod Penal actual). Dacă respingerea cererii de reabilitare se datorează neîndeplinirii condiţiilor de formă, procedurale, cererea de reabilitare poate fi reînnoită oricând cu excepţia cazului când cererea a fost respinsă ca premetură şi care va putea fi introdusă la împlinirea termenului de reabilitare (art. 138 alin. ultim C.pen. actual coroborat cu art. 497 alin. ultim C.proc. pen.). Art. 170 din noul Cod penal care reglementează reînnoirea cererii de reabilitare judecătorească, prevede că în caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere decât după un termen de un an, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotorâre definitive. Condiţiile prevăzute în art. 168 noul Cod penal trebuie să fie îndeplinite şi pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere. Anularea reabilitării judecătoreşti Potrivit dispoziţiilor art. 139 Cod penal actual sau art. 171 noul Cod penal, reabilitarea judecătorescă va fi anulată dacă după acordarea ei s-a descoperit că cel reabilitat mai suferise o altă condamnare care dacă ar fi fost cunoscută ar fi dus la respingerea cererii de reabilitare. Cauza care determină deci anularea reabilitării judecătoreşti o constituie existenţa unei condamnări definitive de care instanţa de judecată nu a avut cunoştinţă în momentul judecării cererii de reabilitare.

286

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL XVII ÎNŢELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ Titlul X din noul Cod penal cuprinde definirea unor termeni sau expresii din legea penală. Faţă de reglementarea în vigoare, proiectul noul Cod aduce câteva modificări şi completări. Modificările aduse acestei materii sunt următoarele: În ceea ce priveşte înţelesul noţiunii de „lege penală”, acesta a fost pus de acord cu reglementările constituţionale în vigoare (art. 73, lit.h) ), incluzând legea organică şi ordonanţa de urgenţă, dar şi acte adoptate anterior actualei Constituţii, care la data intrării în vigoare constituiau izvoare de drept penal (legi, Decrete – legi). S-a reformulat definiţia noţiunii de „public”, reţinându-se numai prima parte din definiţia actuală – art. 176 noul Cod penal: “Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice de drept public.”- dispoziţii suficient de cuprinzătoare pentru a exprima tot ceea ce se înţelege prin public. Ca urmare, au devenit inutile explicaţiile care erau date acestei noţiuni în legea actuală (art. 145). Pe de altă parte, formularea în vigoare, referindu-se şi la serviciile publice ca fiind cuprinse în noţiunea de public, dau naştere la interpretări contradictorii, existând servicii publice prestate şi de liber profesionişti (de exemplu. avocat, notar, executor judecătoresc etc.) De altfel, într-un sens foarte larg, orice agent economic care desfăşoară
562

G. Antoniu, “Noul Cod penal. Codul penal anterior.”, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2004, p. 49;

287

Aurel Teodor Moldovan

o activitate de utilitate generală (bănci, unităţi comerciale, transporturi, etc.) exercită un serviciu public sau deţine bunuri de utilitate publică, fără ca prin aceasta să se confunde cu autorităţile, instituţiile sau alte persoane juridice de drept public. De asemenea, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică poate fi efectuată şi de persoane juridice de drept privat, potrivit Constituţiei (art. 136 alin. 4) bunurile proprietăţii publice pot fi concesionate ori închiriate în condiţiile legii organice562 . Prin noua reglementare s-a reformulat noţiunea de „funcţionar public”, fiind adusă o modificare importantă conţinutului noţiunii de funcţionar public. În noul Cod penal, în acord cu soluţiile în materie din alte legislaţii şi cu convenţiile internaţionale în materie, noţiunea de funcţionar public (art. 175) va desemna persoana care cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: a) Exercită atribuţii specifice puterii legislative, executive sau judecătoreşti; b) Exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură; c) Exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui agent economic sau unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei alte persoane juridice declarată ca fiind de utilitate publică, atribuţii legate de relizarea obiectului de activitate al acesteia. Totodată, noul Cod penal a optat pentru asimilarea cu funcţionarii a persoanelor fizice care exercită o profesie de interes public, pentru care este necesară o abilitare specială a autorităţilor publice şi care este supusă controlului acestora (notari, executori judecătoreşti, etc.). Deşi aceste persoane nu sunt propriu-zis funcţionari publici, ele exercită atribute de autoritate publică, care le-au fost delegate printr-un act al autorităţii statale competente şi sunt supuse controlului acesteia, ceea justifică asimilarea lor cu funcţionarii. S-a renunţat la reglementarea noţiunii de „funcţionar” prevăzută de Codul penal în vigoare în art. 174, alin.2. Noţiunea de membru de familie a fost de asemenea, vizată de o modificare, în sensul că s-a renunţat la paralelismul de reglementare din Codul penal actual, care utilizează atât noţiunea de „rude apropiate” – art. 149, cât şi pe cea de „membri de familie” – art. 1491. Sensul oferit de noul Cod noţiunii de membru de familie (art. 177) vine să absoarbă în totalitate în conţinutul său noţiunea de rude apropiate, dar cuprinde în egală măsură şi persoanele care au stabilit legături asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, cu condiţia
288

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

convieţuirii. În acest fel, noţiunea de membru de familie folosită de către noul Cod penal este armonizată cu cea deja consacrată de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. În cazul expresiei „consecinţe deosebit de grave”, acestea au fost definite prin raportare la paguba materială produsă. Astfel, potrivit art. 183 noul Cod penal se menţionează că prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei”, renunţânduse la partea finală cuprinsă în reglementarea actuală, referitoare „o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzate vreuneia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice” De asemnea, au fost definite o serie de noţiuni care nu îşi găsesc reglementare în actualul Cod penal şi care sunt utilizate în reglementarea unor infracţiuni preluate din legislaţia specială, astfel au fost introduse noţiuni precum sistem informatic şi date informatice (art. 181), instrument de plată electronică (art. 180), exploatarea unei persoane (art.182). Art. 150 din actualul Cod penal care reglementează noţiunea de „secrete de stat şi înscrisuri oficiale” cunoaşte o denumire şi explicaţie diferită în noul concept al codului penal, care face referire în art. 178 la noţiunea de „informaţii secrete de stat şi înscrisuri oficiale”. În fine, reglementarea calculului timpului a fost completată cu câteva precizări suplimentare, cerute datorită faptului că, atât în partea generală, cât şi în partea specială, există numeroase norme care prevăd majorarea sau reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o anumită fracţie. Astfel, potrivit art. 186, care se referă la calculul timpului, alin. 2 se arată că, dacă limita de pedeapsă este exprimată într-un termen pe luni care nu este divizibil cu fracţia de majorare sau reducere ce ar urma să se aplice, fracţia se va aplica asupra termenului transformat în zile, după care durata obţinută se transformă în luni. În acest caz, luna se socoteşte de 30 de zile şi se iau în calcul doar zilele întregi rezultate din aplicarea fracţiei. În cazul limitelor de pedeapsă exprimate în ani, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile menţionate mai sus, transformarea făcânduse între ani şi luni. Prin acest mod de calcul s-a urmărit eliminarea soluţiilor neunitare, cu care se confruntă practica judiciară datorită absenţei unei precizări legale referitoare la modul de calcul al termenelor în situaţia în care prin aplicarea unei fracţii de reducere sau de majorare s-ar fi obţinut un rest.

289

pedepsele ce se aplică şi dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni. drept execuţional penal 3. pentru apărarea ordinii de drept. dar şi a sancţiunilor pe care le poate aplica statul  dreptul de a pedepsi şi Caracterele dreptului penal: caracterul de drept public Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept: 1.SCHEME ŞI PRACTICĂ JUDICIARĂ 18.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XVIII STRUCTURA TEMELOR . CAPITOLUL I. drept civil 4. Obiectul dreptului penal  constă în relaţiile care privesc faptele ce sunt considerate a fi infracţiuni şi pedepsele ce se stabilesc şi se aplică celor care săvârşesc infracţiuni.1. drept medical Principiile fundaPrincipiile fundamentale ale dreptului penal: mentale ale drepprincipiul legalităţii tului penal: principiul umanisumului principiul egalităţii în faţa legii penale principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale 290 Sacrinile dreptului penal caracterul autonom caracterul unitar .  stabilirea faptelor ce reprezintă infarcţiuni prevenirea lor  arătarea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT Definiţie  ramură de drept şi reprezintă ansamblul normelor juridice edictate de stat prin care se stabilesc faptele care constituie infracţiuni. drept procesual penal 2.

ca destinatar al obligaţiei  Conţinut: se referă la drepturile şi obligaţile ce revin subiecţilor ai raportului juridic penal  Obiectul: îl constituie acţiunile pe care titularii drepturilor le efectuează sau le poate pretinde şi pe care ceilalţi subiecţi au obligaţia de a le săvârşi sau obligaţia de a se abţine de a le săvârşi. LEGEA PENALĂ NOŢIUNEA DE LEGE PENALĂ ŞI CATEGORII DE LEGI PENALE Legile penale generale dispoziţii de drept penal cu caracter de principiu. acestea fiind normele din partea generală a codului penal. defapt codul penal în ansamblu ca lege ordinară pentru a fi deosebită de legea specială . CAPITOLUL II. iar pe de altă parte au în vedere coduri 291 .2. iar pe de altă parte subiect al raportului juridic penal este persoana fizică. PARTEA GENERALĂ principiul personalităţii răspunderii penale principiul individualizării sancţiunilor de drept penal Izvoarele dreptului penal Principalele izvoare ale dreptului penal: Constituţia României  Codul penal  Tratatele şi Convenţiile internaţionale. Naşterea. modificarea şi stingerea raportului juridic penal Raportul juridic penal se naşte o dată cu intrarea în vigoare a normei penale incriminatoare. Legile penale speciale au în vedere în primul rând partea specială a codului penal. 18. acestea devenind izvoare de  drept penal în măsura în care ele sunt ratificate Legile penale complimentare care au o sferă de incidenţă sau aplicare  mai restrânsă Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale  Raportul juridic penal  Subiect: este pe de o parte statul ca subiect dominant. aceasta fiind hotărârea judecătorească de condamnare rămasă definitivă. Existenţa raportului juridic de conflict se face de către organul judiciar competent.DREPT PENAL. în forma cerută de lege. normă ce prevede drepturile şi obligaţiile participanţilor la acest raport.

Aurel Teodor Moldovan penale speciale (Codul Justiţiei Militare) sau legi penale speciale ce cuprind dispoziţii derogatorii de la dreptul obişnuit. După criteriul cuprinderii dispoziţiei şi sancţiunii în cadrul aceleeaşi norme . NORMELE DE DREPT PENAL ŞI CATEGORII DE NORME PENALE Norme de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific determinat de particularitatea reglementării relaţiilor de apărare socială. După conţinutul şi sfera de incidenţă B. Legile penale temporare sau predeterminate sunt acele legi care în conţinutul lor cuprind o dispoziţie ce limitează aplicarea lor în timp până la o dată calendaristică sau până ce încetează starea care a determinat adoptarea unei astfel de legi. Când vin în concurs cu legea penală generală cât şi cu legea penală specială. modifică sau sting raporturile juridice penale Norme penale speciale sunt cele care expun condiţiile în care o faptă constituie o infracţiune şi pedeapsa ce se aplică.norme ce sunt incomplete în ceea ce priveşte conţinutul lor. Norme penale generale . clasificându-se la rândul lor în : Norme de incriminare cadru/ norme în alb conţin o dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţiune corespunzătoare.sunt cele care cuprind condiţiile în care se nasc. Norme penale unitare ce cuprind în conţinutul lor atât dispoziţia cât şi sancţiunea Norme penale divizate. prevederea faptei interzise făcându-se ulterior prin alte acte normative Norme penale de trimitere şi de referire: 292 A. regula ce se va aplica în această situaţie este : Legea penală specială derogă de la legea penală generală şi se completează cu aceasta Legile penale cu durată nedeterminată (pemanente) sunt cele obişnuite.

.cele care sunt incomplete în ceea ce priveşte dispoziţia sau sancţiunea.cauzală (de caz) făcută de organul judiciar. are ca şi scop aflarea voinţei legiutorului. care se va completa de la alte norme la care fac trimitere • norme de referire . Interpretarea neoficială / doctrinară – este cea făcută de oamenii de ştiinţă care se materializează în tratate.DREPT PENAL. Interpretarea oficială.este interpretarea făcută de un organ oficial şi poate fi: . Metode de interpretare a legii penale : 1) Interpretarea literală sau gramaticală constă în aflarea înţelesului normei penale cu ajutorul textului în care este exprimată norma penală. funcţiile propoziţiilor în frază). 293 . PARTEA GENERALĂ • norme de trimitere . 1. Interpretarea oficială este obligatorie Deosebire Interpretarea neoficială nu are forţă obligatorie 2. 2) Interpretarea raţională sau logică constă în aflarea înţelesului normei. a legii penale cu ajutorul elementelor logice. Cu alte cuvinte această interpretare are în vedere analiza textului sub toate aspectele.după ce se completează cu dispoziţia sau sancţiunea din norma complinitoare nu devin independente.autentică (legală) făcută de legiuitor . sintactic (funcţiile cuvintelor în propoziţie. respectiv: etimologic (înţelesul cuvintelor). ci se subordonează faţă de normele INTERPRETAREA LEGII PENALE Interpretare în sensul legii penale. stilistic (modul de exprimare). voinţă exprimată în dispoziţiile legii pentru a putea stabili dacă acestea sunt aplicabile cazului concret.

proiectele. 5) Interpretarea legii prin analogie unde înţelesul unei norme penale se va face cu ajutorul alteia care prevede însă un caz asemănător şi care este mai clar. Raţionamentul reductio ad absurdumorice altă interpretare decât cea pentru care se pledează ar duce la consecinţe contrare legii.îşi are originea în adagiul ‘legis dixit plus quam voluit’ se ajunge la constatarea că legea spune mai mult decât a voit leguitorul. dezbaterile parlamentare.are în vedere faptul că pentru situaţii identice trebuie să existe soluţii identice/adagiul “ubi eadem ratio. ubi idem jus”. implicit permite mai puţin. expunerile de motive. 3) Interpretarea istorică . 4) Interpretarea sistematică constă în faptul că norma va fi interpretată în corelaţie cu alte dispoziţii sau cu alte legi. acest lucru presupune faptul că noţiunea de mai mult incorporează şi noţiunea de mai puţin.potrivit acestei interpretări se ia în considerare istoria sau istoricul legii ce urmează a fi interpretate. inadmisibile.demonstrează faptul că acolo unde există o alta raţiune trebuie să existe şi o altă rezolvare juridică/ cine susţine o teză neagă teza contrarie. absurde.Aurel Teodor Moldovan Raţionamentul a fortiori – cu ajutorul acestuia se demonstrează faptul că. Raţionamentul a pari. Raţionamentul per a contrario. Interpretarea conformă cu legea/ declarativă – se bazează pe adagiul ‘lex dixit quam voluit’ – această interpretare constată faptul că textul exprimă exact intenţia şi voinţa legiuitorului Interpretarea restrictivă . iar interpretul constatând acest lucru restrânge înţelesul legii făcând astfel o interpretare restrictivă în conformitate cu voinţa leguitorului 294 Interpretarea logică se face după anumite raţionamente Felurile interpretării după rezultat . dacă legea permite mai mult. Sunt astfel interpretate actele preliminare.

Navele şi aeronavele militare sau guvernamentale acestea se află pe teritoriul ţării doar cu aprobarea specială a guvernului român şi reprezintă statul căruia îi aparţin infracţiunile săvârşite la bordul lor şi nu vor 295 .orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat la art 142 sau pe o navă ori aeronavă română aflată în afara graniţelor ţării. situaţie în care fapta se consideră săvârşită pe teritoriul ţării române/ Art. respectiv art 13 din Viitorul Cod penal prevad că “Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârsite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care.porneşte de la ‘lex dixit minus quam volui’ – textul spune mai puţin decât a voit legiuitorul. nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român”. Excepţii de la principiul teritoralităţii infracţiuni săvârşite la bordul navelor şi aeronavelor străine flat pe teritoriul ţării noastre. preferându-se sensul restrictiv. 2 consideră infracţiunea săvârşită pe teritoriul ţării şi atunci pe teritoriul ţării sau pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii. Principiul teritoriatăţii : reglementat de art 3 din Actualul Cod penal. Art 8 din Actualul Cod penal. în conformitate cu convenţiile internaţionale. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu 1. PARTEA GENERALĂ Interpretarea conformă cu legea/ declarativă Interpretare extensivă . respectiv de art 8 din Viitorul Cod penal “Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României”. Conform acestui principiu legea penală se aplică în exclusivitate pe întreg teritoriul ţării pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României fără a face distincţie între calităţile diferite pe care le pot avea făptuitorii. 143 alin.DREPT PENAL. caz în care interpretul extinde aplicarea legii făcând astfel o interpretare extensivă conformă voinţei legiuitorului LIMITELE INTERPRETĂRII – Este unanim admis că legile penale sunt de strictă interpretare (poenalia sunt strictissimae interpretationis) şi că înţelesul lor nu poate fi extins prin interpretare. Infracţiuni săvârşite pe teritoriul ţării.

reglementat de art 4 Actualul Cod penal. integrităţii corporale ori sănătăţii unui cetăţean român. Trebuiesc însă îndeplinite anumite condiţii dacă făptuitorul este cetăţean străin sau apatrid care nu domiciliază în România: • să existe o dublă incriminare în sensul ca fapta să fie prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită • infractorul să fie cetăţean străin sau dacă nu are cetăţenie să nu aibă domiciliu în România • făptuitorul să se afle în ţară.” Infracţiunea să fie săvârşită în străinătate Condiţiile necesare pentru aplicarea principiului Fapta să fie considerată infracţiune de legea penală română Infractorul trebuie să fie cetăţean român sau persoană fără cetăţenie dar cu domiciliul în România. faptele săvârşite la bordul acestora. Principiul realităţii (sau principiul protecţiei reale sau al naţionalităţii pasive) – în conformitate cu prevederile art 5 din Actualul Cod penal. 2. Principiul personalităţii legii penale. de către cetăţeni străini ori apatrizi care nu domiciliază în România.Aurel Teodor Moldovan cădea sub jurisdicţia statului român. 3. Principiul universalităţii legii penale îşi găseşte consacrarea în art 6 din Actualul Cod penal. infracţiune săvârşită împotriva statului român sau contra vieţii. Aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite în afara teritoriuţării lui 1. aceasta aplicându-se chiard acă făptuitorul a fost condamnat în străinătate. cad sub incidenţa statului român. are domiciliul în ţară. fapte prevăzute de lege. În cazul navelor şi aeronavelor folosite în scop comercial. respectiv art 11 din Viitorul Cod penal. neavând nici o cetaţenie. Principiul personalităţii este cel care stabileşte competenţa exclusivă a legii penale. dacă faptuitorul este cetaţean român sau dacă. 296 . respectiv art 10 din Viitorul Cod penal Acest principiu prevede faptul că legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării. Soluţionarea acestor conflicte se face pe calea dreptului internaţional şi nu a dreptului penal. respectiv art 9 Cod penal viitor “Legea penală se aplică infracţiunilor savârşite în afara teritoriului ţarii.

extrădarea să nu fie solicitată pentru o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a perCondiţii privind soanei vătămate urămirea penală sau executarea să nu fi intervenit potrivit oricăruia dintre statele pedepsei: membre la extrădare amnistia. PARTEA GENERALĂ EXTRĂDAREA DEFINIŢIE  este un act bilateral între două state în baza cărui un stat pe al cărui teritoriu s-a rejugiat un infractor sau un condamnat îl predă la cerere. altui stat pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat Condiţii cu privire la infracţiune:  infracţiunea să fi fost săvârşită pe teritoriul statului solicitant sau împotriva intereselor acestuia şi să nu fie aplicabilă legea solicitat  să existe dubla incriminare în sensul că fapta să fie incriminată în legile ambelor state  pedeapsa prevăzută să fie privaţiunea de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă Condiţii cu privire la infractor :  infractorul să fie cetăţean străin  potrivit art. prescripţia sau orice altă cauză care înlătură răspunderea penală Principiul specialităţii extrădării C  persoana extrădată nu poate fi judectă pentru altă infracţiune decât pentru cea care s-a acordat extrădarea şi nu poate fi obligată la executarea unei alte pedepse decât pentru cea a cărei executare s-a solicitat extrădarea.DREPT PENAL. de achitare sau de încetare a procesului penal sau să nu existe o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Sistemele de acordare a extrădării sistemul politic sistemul jurisdicţional sistemul mixt 297 .23 din Legea 302/2006 nu pot fi extrădaţi de către România  să nu fie în România pronunţată pentru aceeaşi infracţiune o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare.

L. aflat şi el ca turist în ţara noastră Se cere a se arăta dacă fapta cade sau nu sub incidenţa legii noastre penale şi dacă făptuitorul poate pretinde să i se aplice legea penală italiană care îi este mai favorabilă. găsindu-şi moartea prin înec.R. 5 penal.Drept penal român.C. fapta săvârşită pe ambarcaţiunea română fiind considerată pe teritoriul ţării. conducând neatent autoturismul proprietatea sa. În sarcina lui E. Aplicarea legii penale în spaţiu563 1. ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Casa de editură şi presă “Şansa”.I. M. R : Fapta fiind săvârşită în apele teritoriale ale României este aplicabilă legea penală română.P. Din cauza unei lovituri suferite în cădere şi a valurilor mari.11 Cod penal actual timp  art.I. Se pune întrebarea dacă fapta de ucidere din culpă cade sau nu sub incidenţa legii noastre penale. Constantin Mitrache...W.10 Cod penal. nu a putut să înoate şi nu a putut fi salvat. s-a reţinut faptul că. a produs un accident de circulaţie în care a fost ucis cetăţeanul german K.Aurel Teodor Moldovan principiul activităţii  art. au sustras de la bordul navei care transporta mărfuri din R. Parte generală. Bucureşti 1996 298 . a determinat căderea în mare a lui O. 16 Cod penal actual principiul aplicării legii penale mai favorabile  art. S.D.13 Cod penal actual. în timpul unei escale în portul Singapore. Aceeaşi soluţie şi dacă fapta s-ar fi comis în afara mării teritoriale. art 3-7 din Viitorul alin. M.penal actual Cod penal principiul ultraactivităţii  art. 2. în timp ce se afla la pescuit pe Marea Neagră împreună cu alţi pescari. 563 Constantin Bulai. 14 şi 15 Cod penal actual.2 C. cetăţean italian aflat în excursie turistică în ţara noastră.M. R : Infracţiunea fiind săvârşită pe teritoriul României se aplică legea penală română. O. art 6 Cod penal viitor PRACTICĂ CAPITOLUL II 1.P. I. marinari pe un cargou românesc. 10 – 16 Cod principiul retroactivităţii legii penale  art. indiferent de legea penală a statului al cărui cetăţean ar fi infractorul sau persoana vătămată 3. art 3 Cod penal principiul neretroactivităţii legii penale  Aplicarea legii penale în art. art 5 Viitorul Cod penal Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive  art. Culegere de probleme din pactica judiciară pentru uzul studenţilor. printr-o manevra greşită a bărcii pe care o conducea.I.A şi G. exclusiv şi necondiţionat..

20905/AD/ 17. Bucureşti. secţia a II-a penală. un număr de 8 bare de zinc pe care le-au vândut unor localnici. Prescripţia executării pedepsei împiedică efectuarea formalităţilor de extrădare a condamnatului în vederea executării pedepsei. nu şi la situaţia în care una dintre infracţiuni a fost săvârşită pe teritoriul altei ţări. iar recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine.09..2004 Inspectoratul General al Poliţiei Române –Biroul Naţional Interpol a sesizat Tribunalul Bucureşti cu adresa nr. Intervenţia prescripţiei executării pedepsei. în vederea producerii de efecte juridice pe teritoriul României nu este admisibilă decât în cazuri ca acela din speţă pentru care nu există o prevedere explicită a legii. (Trib.67 alin. în această opinie soluţia este criticabilă. iar după executarea pedepsei a fost predat autorităţilor române. Intr-o interpretare restrictivă regula prevăzută la art 36 Cod penal se referă numai la infracţiunile concurente săvârşite pe teritoriul ţării noastre. R : soluţia este controversată.DREPT PENAL. Fapta celor trei marinari cade sau nu sub incidenţa legii penale române şi în baza cărui temei ? R : Infracţiunea săvârşită pe nava română este considerată săvârşită pe teritoriul ţării (art 143 Cod penal) şi este incidentă legea penală română (art 3 Cod penal) 4. Examinând actele dosarului.. Fiind trimis în judecată pentru trecerea frauduloasă a frontierei române acesta a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea. Este de dorit însă o intervenţie a legiuitorului care să prevadă explicit efectele juridice obligatorii sau facultative ale hotărârii penale străine recunoscută de instanţele române.3 şi4 din Legea 302/2004 privind extrădarea în privinţa inculpatului G. care a fost arestat provizoriu de către autorităţile judiciare bulgare. chiar dacă astfel de efecte nu sunt explicit prevăzute de legea penală română.2004 şi a solicitat să se procedeze în conformitate cu prevederile art. Efecte. Totodată instanţa constatând că inculpatul a comis infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei iugoslave.K. 2168/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost trimis în 299 . tribunalul reţine că prin rechizitoriul nr.2. a procedat la recunoaşterea hotărârii judecătoreşti iugoslave şi prin aplicarea dispoziţiilor din art 36 a scăzut din pedeapsa aplicată pedeapsa executată în Iugoslavia. încheiere din Camera de Consiliu din 29 septembrie 2004) La data de 17. Extrădare. PARTEA GENERALĂ Coreeană. Intr-o interpretare extensivă recunoaşterea hotărârii străine este posibilă în toate cazurile în care aceasta poate produce efecte juridice pe teritoriul ţării noastre. s-a reţinut fapta că a trecut fraudulos în Iugoslavia şi fiind prins de autorităţile iugoslave a fost trimis în judecată şi condamnat pentru infracţiunea de trecere ilegală a frontierei.N. în această concepţie soluţia este corectă. în sarcina lui M. Se cere a se arăta dacă soluţia pronunţată este cea corectă.09. 2.

Conform expertizei tehnice nr.1997 pe o perioadă de 5 zile. plătind pentru ele suma de 200. aflându-se la data de 14.06.2004 pe o durată de 40 de zile. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepseşte de art. Inspectoratul General al Poliţie Române –Biroul Naţional Interpol a solicitat autorităţii române transmiterea documentelor oficiale pentru extrădarea inculpatului. conţine din 0. Prin procesul-verbal din 14.06.0629grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol. Aceste fapte au fost stabilite prin administrarea următoarelor probe: declaraţiile inculpatului.95294 din 14. s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea de trafic de stupefiante.1997.09.312 alin. proces-verbal de prindere în flagrant.K.1997.06.1997. Prin referatul 2168/P/1997 din 19. rămasă definitivă la data de 03.1997 a fost depistat de organele de poliţie având asupra sa o punguliţa ce conţinea 0. dosarul fiind înregistrat pe roul Tribunalului Bucureşti.K. În ziua de 14.06. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G.2004.09.06. iar la data de 19.pen. punguţa din material plastic care conţinea o pulbere de culoare bej şi a fost găsită la inculpatul G.312 C.06. a fost condamnat la o pedeapsă de 1an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr.1997 s-a început urmărirea penală împotriva sus-numitului pentru infracţiunea de deţinere de stupefiante prevăzută de art. secţia a II-a penală.0629 grame heroină amestec cu cofeină şi paracetamol. Potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale.0629 grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol.penal.06. Inculpatul a recunoscut că a înţeles că în acea punguţă se aflau droguri care puteau fi fumate şi a fost de acord să le cumpere. a fost depistat de organele de poliţie având asupra sa o punguliţă din celofan ce conţinea 0.K. Prin adresa 20905/AD/17.06. începând de la 19.06. sub nr. Fapta inculpatului G. apoi la Hotelul Dâmboviţa.03. prin mandatul de arestare preventivă 2094/15. inculpatul a fost reţinut de organele de poliţie.1997.06.1 C.pen.K.1998.000 lei.1 C. raport de constatare fizico-chimică analiza droguri şi declaraţii martori. Din cercetările efectuate în cauză a reieşit faptul că inculpatul a intrat în ţară la începutul din lunii iunie 1997 prin punctul vamal – Aeroportul Otopeni în calitate de turist şi s-a cazat iniţial la Hotelul Bucegi.1997 în jurul orelor 15 în zona Podului Grozăveşti. rezultă faptul că inculpatul.K. La scurt timp după ce a intrat în posesia punguţei cu droguri. care i-au oferit spre vânzare o punguliţă din celofan ce conţinea un praf de culoare cafenie.Aurel Teodor Moldovan judecată inculpatul G. Inculpatul G. care la data de 14. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepseşte de art. La data de 15.163/1997 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a II-a penală.1997. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus obligarea acestuia de nu părăsi raza teritorială a Municipiului Bucureşti pe o durată de 30 de zile. Tribunalul Bucureşti secţia a II-a penală a emis împotriva inculpatului man00 300 .2007 până la 18.07. autorităţilor judiciare din Bulgaria . arestat provizoriu la data de 16.312 alin. inculpatul s-a deplasat în zona Grozaveşti cu intenţia de a intra într-un bar şi a fost acostat de două persoane ce păreau a fi de naţionalitate arabă. 3729/1997.1997.

care a majorat minimul şi maximul pedepsei. Decizia instanţei de apel care. în speţă de la data de 03. care a ridicat minimul special al pedepsei pentru infracţiunea de furt calificat de la un an la 3 ani închisoare. inculpatul a săvârşit. în executarea aceleiaşi rezoluţii.pen.03.b al art. NOTĂ: Legea nr.K.1999. Aplicarea legii penale în timp. Întrucât la data de 16 octombrie 1990.O. deoarece inculpatul a comis ultima infracţiune de furt ce intră în compunerea infracţiunii continuate după modificarea art.209 lit. pedeapsa de 3 ani închisoare.302/2004 a fost ulterior abrogată prin Legea 224/2006 ( M. prevede că prescripţia înlătură executarea pedepsei principale. 3. Având în vedere că a intervenit prescripţia executării pedepsei. 125 C. Aplicarea legii penale în timp. în perioada octombrie – 18 noiembrie 1996.126 C. fără a fi reţinut existenţa unor circumstanţe atenuante. se încadrează în dipsoziţiile art. Pe de altă parte. dar nu mai mult de 15 ani. când au săvârşit infracţiunea de evadare din starea de deţinere preventivă. tribunalul a constatat existenţa unui impediment la extrădare pentru inculpatul G. PARTEA GENERALĂ datul de executare a pedepsei închisorii nr.2 alin.1992 care a abrogat Decretul nr. prin efracţie.O.1 lit. şi a apreciat că în speţă nu sunt întrunite dispoziţiile art.2004. 4.08.2 din această lege şi nu în art.i. a redus pedeapsa la 2 ani închisoare.312 aln.1998. se va aplica – pentru întreaga infracţiune – pedeapsa prevăzută de legea nouă. mai multe acţiuni de furt. iar până la judecarea definitivă a cauzei a fost adoptată Legea 104/1.DREPT PENAL.2 C.03. în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea.pen. cu aplicarea art. dacă cea din urmă dintre acţiunile componente ale acestei infracţiuni a fost săvârşită după intrarea în vigoare a legii penale noi.09. prevede că termenul de prescripţie a executării pedepsei este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată. Minori. în prezent fapta pentru care a fost condamnat numitul G. Art. iar alin.67 din Legea 302/2004.pen.41 alin.2000).07.K.pen. motiv pentru care a apreciat că a intervenit prescripţia executării pedepsei la data de 03.2006) fără ca soluţia instanţei să fie afectată. cu unele modificări. datorită intrării în vigoare a Legii 143/2000 ( M. Termenul de prescripţie se socoteşte de la dat când hotărârea de condamnare a rămas definitivă. în baza art. prin Legea140 din 14 noiembrie 1996.209 C.222/05.penal.208 raportat la art. este nelegală. Infracţiunea continuată. În cazul infracţiunii continuate.. admiţând apelul inculpatului. 362/3. În speţă. toate dispoziţiile 301 . pentru care i s-a aplicat de prima instanţă. 534/21. inculpaţii erau minori.10.218/1977 şi a repus în vigoare.1 C.

1437 din 5 noiembrie 2004.. împreună cu Tribunalul Bucureşti. i). 75 lit.G.pen. petentul D. se impune. reţinându-se că în perioada 27/28. este admisibilă contestaţia la executare în cazul modificării art. aprobată prin Legea nr. se arată. 146 C. şi art. 456/2001. pen.. cu aplicarea art. în sensul majorării cuantumului „consecinţelor deosebit de grave”. pen. dispoziţiile art. spre deosebire de Codul penal. fără să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei. 209 lit.1998. Deşi dispoziţiile art. a). în accepţiunea art. Tribunalul Bucuresti. prevede numai măsuri educative. pag 42-45 In acelasi sens.. pen. cu aplicarea art. ca în cauză să se facă aplicarea Decretului 218/1977 care. nr.C. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. c) C.. ultim C. a fost condamnat la o pedeapsa de 11 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave. întemeindu-se pe dispoziţiile art. 11 C. prevăzută de art. pen. Prin urmare. În motivarea contestaţiei. 75 lit. pen. numai la reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile. secţia I penală. pen. Modificarea cuantumului „consecinţelor deosebit de grave” Schimbarea încadrării juridice. Stabilirea încadrării juridice a faptei conform legii noi este numai un raţionament utilizat pentru a se constata dacă legea nouă este mai favorabilă şi pentru a verifica. s-a pronuntat si prin sentintele nr. privind cuantumul prejudicial au fost modificate prin O. pen. sectia I penala. Pen.05. d) raportat la art. iar după rămânerea definitivă a hotărârii. Aplicarea legii penale in timp Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. tribunalul reţine următoarele: Prin sentinţa penală nr.06. c) C. g) şi alin.1998-28/29. aplicabilitatea dispoziţiilor art. Pe calea contestaţiei la executare se poate ajunge.1 C. a formulat contestaţie la executare cu privire la sentinţa penală nr. secţia I penala. 208 şi art.U. astfel.Aurel Teodor Moldovan cuprinse în Titlul V din Partea generală a Codului penal ( Minoritatea). (2) C. secţia penală. textul de lege trebuie interpretat ca referindu-se la intervenţia „legii penale mai favorabile”. 15 C. pen. şi art. folosesc sintagma „lege care prevede o pedeapsă mai uşoară”.13 alin. aşadar. ultim C. a fost condamnat la 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.. pen. 564 565 302 . 15 C. (Trib. (2) C. însă încadrarea juridică rămâne cea stabilită în hotărârea contestată. Analizând actele şi lucrările dosarului. pen. Bucuresti. Contestaţie la executare564 . a). şi art. 458 C. pen. în baza art. 209 lit. 208 şi art. 461 lit. pen.C. pr. 41 alin. se arată că prin sentinţa penală contestată. secţia I penală. 310 din 8 iunie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti. 3797 din 5 octombrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie. 310 din 8 iunie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti. 610 din 6 mai 2004 si nr. 41 alin. rămasă definitivă prin decizia penala nr. 146 C. 1514 din 22 noiembrie 2004 ) 565 Condamnatul D. 15 C. sentinţa nr. 207/2000. i) şi g) şi a lin.

pen.G. de persoana condamnatului şi de conduita acestuia în timpul executării pedepsei şi de timpul cât a executat pedeapsa. c) C.000 lei prin Legea nr. pen. pen. în sensul ca prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o paguba materiala mai mare de 1. cu aplicarea art. şi g) C. pen. sancţionata cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani. 458 C.2000. deoarece pedeapsa aplicata condamnatului (11 ani închisoare) este mai mica decât maximul special prevăzut de legea noua.DREPT PENAL. 15 alin.. spre deosebire de infracţiunea pentru care a fost condamnat. Din pedeapsa aplicata.000. 41 alin. pen. Contestaţia este admisibila.07. 207/2000 care a modificat dispoziţiile art. 461 lit. nr.. când după rămânerea definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară. pen. Conform dispoziţiilor art.000 lei.000. iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea noua. (15 ani). 208 şi art. pen.12. pen. deoarece. 15 C. 15 alin. fiind apreciat pentru respectul acordat cadrelor din penitenciar şi nu a intrat în conflict cu alţi deţinuţi.2001. a avut o atitudine cuviincioasa. datorita modificării art. asa cum rezulta din caracterizarea întocmita de Penitenciarul Rahova.11. pen. PARTEA GENERALĂ alţi doi inculpaţi. cu referire la art. (1) C. ultim C. condamnatul a executat o perioada de 6 ani şi 4 luni închisoare si.10. şi art. (2) C. 75 lit. a). pen. a pătruns în timpul nopţii şi prin efracţie în sediile unor societăţi comerciale şi în apartamentele unor persoane fizice şi a sustras bunuri în valoare totala de 114. şi art.000. 13 C. respective infracţiunea prevăzută de art. După rămânerea definitive a hotărârii de condamnare (5. pr. Aceste dispoziţii sunt aplicabile în cauza. a). i) şi g) şi alin. cuantum care a fost majorat la 2. 546/2001. 208 şi art.2003 pentru deţinere de obiecte interzise (fierbător improvizat) şi recompensat de 31 de ori cu suplimentarea drepturilor la pachet şi vizita pentru modul în care si-a îndeplinit sarcinile încredinţate.. (1) C. ţinându-se seama de infracţiunea săvârşita. la data de 22.. şi anume „aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. c) C. pedeapsa aplicata poate fi redusa. şi sancţionata cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani.U. 146 C. 209 alin. a fost odată sancţionat cu „mustrare” la data de 23. ce a intrat în vigoare la data de 25. (2) C. 146 C. prevăzută de art. Pen. tribunalul apreciază ca admisibila contestaţia la executare. În raport cu cele de mai sus. chiar daca soluţionarea acesteia implica stabilirea încadrării juridice prin raportare la dispoziţiile legii noi sin u la cele reţinute prin hotărârea de condamnare contestată. aplicarea legii noi ar determina o alta Încadrare juridică a faptei săvârşite de condamnat. având în vedere denumirea marginală a art.000. d) raportat la art. pen. 75 lit. 209 lit..000 lei. pen. a intrat în vigoare O.” La stabilirea legii penale mai favorabile (prin compararea legii aplicabile până la soluţionarea definitive a cauzei cu legea ce a intervenit după rămânerea 303 . cu aplicarea art. Conform dispoziţiilor art. 41 alin. i). deşi se foloseşte sintagma „o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară” aceste dispoziţii trebuie interpretate ca „o lege penală mai favorabilă” prin raportare la art.2000).000. (1) lit.

pen. (3) C. Tribunalul apreciază ca în cauza sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. poate beneficia de dispoziţiile legii mai favorabile. pen. să beneficieze de legea penală mai favorabilă. 310 din 8 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti. verificând astfel aplicabilitatea dispoziţiilor art. se constata ca modificarea art. urmează sa fie avute în vedere toate criteriile şi regulile de determinare a legii penale mai blânde.Aurel Teodor Moldovan definitive a hotărârii de condamnare şi înainte de executarea integrala a pedepsei). 15 alin. numai la reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile. a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei 304 . 146 C. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. pen. 461 lit. d) C. secţia I penală. încadrarea juridică rămânând cea stabilita în hotărârea contestată. pen. iar onorariul avocatului din oficiu. ca şi aceştia din urma. pr. prin reducerea pedepsei în anumite condiţii prevăzute de lege. pr. cu referire la art. a fost redusă la 8 ani închisoare. Pe calea contestaţiei se poate ajunge astfel. pedeapsa aplicată este mai mica decât maximul special prevăzut de legea nouă. pen. 310 din 8 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti. influenţează încadrarea juridică a faptei în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca o formă agravată producerea consecinţelor deosebit de grave. în cuantum de 200. s-ar reduce sfera de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. 15 C. 15 C.. a intervenit o lege penală mai favorabilă ce prevede o pedeapsă mai uşoară. Stabilirea încadrării juridice a faptei conform legii noi este numai un raţionament utilizat pentru a se constata daca legea noua este mai favorabila. S-a dispus anularea MEPI nr. creând o inegalitate nejustificata între cei judecaţi ulterior şi cei care au fost judecaţi anterior apariţiei legii mai favorabile. Conform art.000 lei. În consecinţă. raportat la cuantumul prejudiciului. iar pedeapsa de 11 ani închisoare ce a fost aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. secţia I penala şi emiterea unui nou mandate de executare a pedepsei stabilita prin prezenta. condamnatul a executat din pedeapsa aplicată 6 ani şi 4 luni închisoare şi a avut o atitudine deosebită pe perioada executării pedepsei şi pe cale de consecinţă. Dacă s-ar da o altă interpretare acestor dispoziţii. (1) C.. pen. Scopul dispoziţiilor legale mai sus menţionate este tocmai acela. deoarece după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi înainte de executarea în întregime a pedepsei de 11 ani închisoare. 192 alin. a fost admisă contestaţia la executare.. 458 şi art. 464/2000 emis în baza sentinţei penale nr. Aplicând criteriile privind condiţiile de incriminare şi sancţionare. în conformitate cu dispoziţiile art.

la obiectul infracţiunii.formează conţinutul infracţiunii în configuraţia de bază. CAPITOLUL III. PARTEA GENERALĂ 18.în rândul acestora vor intra cele care se referă la obiectul infracţiunii. săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. ca de exemplu moartea sau sinuciderea victimei.cele care se referă la momentul sau timpul săvârşirii infracţiunii. • condiţii accidentale sau circumstanţiale . ci în plus este necesar ca fapta să fie prevăzută de lege ca infracţiune şi să fie ca atare snacţionată CONŢINUTUL INFRACŢIUNII Prin noţiunea de structură a conţinutului infracţiunii se înţelege modul în care se grupează în cadrul conţinutului infracţiunii diferitele elemente care alcătuiesc acest conţinut şi raporturile care se stabilesc între acestea. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii Pericolul social al infracţiunii Vinovăţia ca trăsătură esenţială: intenţia culpa praeterintenţia pentru existenţa infracţiunii nu este suficient să existe o faptă care prezintă pericol social prevederea fapteti în legea penală şi să fie săvârşită cu vinovăţie.cele referitoare la producerea unui anumit rezultat. sau se poate face referire şi la subiecţii infracţiunii. şi anume ca subiectul activ sau pasiv să aibă o anumită calitate. ca de exemplu condiţia ca obiectul să se afle într-un anumit loc.condiţii care ajută la alcătuirea conţinutului infracţiunii în vreuna dintre variantele ei agravante sau atenuante după existenţa lor în momentul săvârşirii infracţiunii: • condiţii preexistente . • condiţiile subsecvente .DREPT PENAL. după importanţa pe care le au pentru existenţa infracţiunii: • condiţii esenţiale (numite şi constitutive). • condiţii concomitente . 305 . INFRACŢIUNEA DEFINIŢIE  fapta care prezintă pericol social. la subiecţii infracţiunii. Condiţiile necesare alcătuirii diferitelor conţinuturi de infracţiuni: după factorii la care se referă vom vorbi despre condiţii referitoare la actul de conduită. la locul şi timpul săvârşirii infracţiunii.3.

CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII Obiectul infracţiunii: • Obiectul juridic general şi obiectul juridic material • Obiectul juridic generic (de grup) • Obiectul juridic specific (individual) • Obiectul juridic complex Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii Subiecţii infracţiunii: • subiectul activ. după formele infracţiunii: • conţinuri tipice. • conţinut constitutiv după criteriul variantelor de incriminare a infracţiunilor: • conţinut de bază sau tip. • conţinuturi complexe. • subiectul pasiv. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei 1.Aurel Teodor Moldovan Clasificarea conţinuturilor de infracţiune : după structura condiţiilor: • conţinut juridic .libertatea de voinţă şi acţiune.vârsta.responsabilitatea. . • conţinuturi agravante sau atenuante după criteriul structurii juridice: • conţinuturi simple. . Condiţiile generale privitoare la existenţa subiectului activ: . LEGITIMA APĂRARE  este în stare de legitimă apărare acela care 306 . • conţinuturi atipice.

îndreptat împotriva sa. integritatea corporală sau sănătatea unei persoane. neexistând din partea lui o manifestare liberă a voinţei. integritatea corporală sau sănătatea sa. PARTEA GENERALĂ săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. direct. a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes general întâmplarea care dă naştere pericolului este datorată unei cauze fortuite pericolul trebuie să fie iminent pericolul trebuie să ameninţe viaţa. un bun important al acesteia ori un interes general pericolul să fie inevitabil Condiţii privitoare la pericol Efecte  Fapta săvârşită în stare de necesitate nu constiuie infracţiune deoarece nu este săvârşită cu vinovăţie. imediat şi injust.DREPT PENAL. STAREA DE NECESITATEŕ este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu poate fi înlăturat altfel. a altuia sau împotriva unui interes general şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul general atacul trebuie să fie material atacul trebuie să fie direct atacul trebuie să fie imediat atacul trebuie să fie injust atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau un interes general acţiunea de apărare să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală apărarea să fie necesară pentru respingerea atacului apărarea să fie proporţională cu gravitatea atacului Condiţiile atacului Condiţii privitoare la apărare Condiţiile legitimei apărări Efecte  Fapta săvârşită în stare de legitimă apărare nu constituie infracţiune deoarece îi lipseşte elementul de bază al infracţiunii şi anume vinovăţia. această fapră fiind comisă sub imperiul 307 . 2. agrsiune ce punea în pericol valorile sociale ocrotite. făptuitorul a fost constrâns de necesitatea înlăturării agresiunii.

sau pentru a salva o persoană care avea obligaţia de a înfrunta pericolul constrângerii. se exercite asupra făptuitorului o acţiune de constrângere. Condiţii pentru existenţa constrângerii fizice să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală constrângerea la care persoana a fost supusă să nu îi fi putut rezista să existe o constrângere asupra fizicului unei persoane Constrângerea morală  art. 3. în sensul că acestea trebuie să fie singura cale de salvare în situaţia de fapt dată acţiunea de salvare să se realizeze prin comiterea Condiţiile acţiunii unei fapte prevăzute de legea penală de salvare prin acţiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat fapta să nu fie săvârşită de către. Efecte  Fapta săvârşită sub imperiul constrângerii fizice nu constituie infracţiune. CAZUL FORTUIT  definiţie  art. integritatea corporală ori bunurile persoanei ameninţate ori ale altei persoane pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.46 Cod penal 4. CONSTRÂNGEREA FIZICĂ ŞI CONSTRÂNGEREA MORALĂ Art.Aurel Teodor Moldovan acţiunea să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor. pentru ca îi lipseşte una dintre trăsturile esenţiale pentru ca fapta să constituie infracţiune şi anume vinovăţia. 308 . existenţa conameninţarea să fie gravă vizând un pericol penstrângerii morale tru viaţa. faptă care a fost impusă de cel ce ameninţă. 47 Cod penal . vinovăţia neputând exista atunci când făptuitorul nu are libertate de acţiune.46 Cod penal  este situaţia când o persoană săvârşeste o faptă prevăzută de legea penală datorită unei constrângeri fizice căreia nu-i poate rezista. al ameninţării pericolului iminent. printr-o ameninţare. de către Condiţii pentru o altă persoană.

48 Cod penal rezultatul socialmente periulos trebuie să fie consecinţa intervenţiei unei împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenţia forţei străine care a produs rezultatul fapta care a căpătat un rezultat socialmente periculos datorat intervenţiei imprevizibile a unei forţe străine. fortuită starea de beţie să fie completă faptă comisă în stare de beţie completă accidentală să fie prevăzută de legea penală. 8. IRESPONSABILITATEA  definiţie  art. minoritatea făptuitorului trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei 309 Condiţiile minorităţii .51 Cod penal să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală fapta să fie săvâşită de un minor care nu îndeplineşte condiţiile legale de a răspunde penal. să fie prevăzută de legea penală. cel ce săvârşeşte fapta trebuie să se afle în stare de beţie.49 Cod penal să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală datorită stării de incapacitate psihică. care determină stări anormale starea de incapaciate psihică a persoanei să existe în momentul săvârşirii faptei Condiţiile stăriii de iresponsabiliate 7. BEŢIA  art. făptuitorul să nu fi fost în stare să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele starea de incapcitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaţiei mintale sau altor cauze. stare produsă prin intoxicaţie cu alcool sau alte substanţe Condiţii starea de beţie trebuie să fie accidntală.DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 5.EROAREA DE FAPT  art. MINORITATEA FĂPTUITORULUI  art. Condiţii 6. 50 Cod penal în momentul săvârşirii faptei. involuntară.

de art. căruia i-a montat tăbliţe de înmatriculare de la un alt autoturism. 37 lit. respectiv prev. 35 alin. de art. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.35 alin 1 şi 2 din Decretul 328/1966.35 alin1 şi 2 din Decretul 328/1966.02. apreciind cî a comis o singură infracţiune. inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare. Înlăturarea caracterului penal al faptei prin lipsa pericolului social Lipsa pericolului social. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare. schimbându-se încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat. Conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără a fi înmatriculat şi având montate plăcuţe cu numerele de înmatriculare de la un autoturism ce a fost radiat din circulaţie. 1 şi art. s-a reţinut că. aflate în concurs ideal. Apelul declarat de Parchet a fost admis prin decizia penală 204/A/14.2000 a Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a penală. 37 lit. cu aplicarea art. inculpatul I.G. de art. radiat din circulaţie. . făptuitorul să nu fi cunoscut existenţa unor împrejurărrii. În fapt.b C. Împotriva deciziei pronunţate în apel. 35 alin. 35 alin.1 şi art. în două infracţiuni.a Cod penal. cea prev.1 şi 2 din actul normatic menţionat. de art. în ziua de 23. 2 din Decretul 328/1966. Prin sentinţa penală 1702/10.Aurel Teodor Moldovan PRACTICĂ CAPITOLUL III 1.04. inculpatul I. ambele cu aplicarea art. împrejurarea. ca trăsătură esenţială a infracţiunii Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală Lipsa prevederii în legea penală lat. fiind respins pentru următoarele considerente: Legea siguranţei circulaţiei rutiere. Recursul declarat a fost considerat nefondat.1999 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti. iar nu ale unei singure infracţiuni prev.35 alin.35 alin.1995.11. pen. situaţii de care ar depinde Condiţii caracterul penal al faptei situaţia. respectiv Decretul 328/1966 a reglemen310 .Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatricusă se fi comis o faptă prevăzută de legea penală în momentul săvârşirii fapte. inculpatul a declarat recurs.G.2 din Decretul 328/1966 – republicat. a condus pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. ce nu au fost cunoscute pot reprezenta un element constitutiv al infracţiunii sau o circumstanţa a acesteia.

instanţa de fond a reţinut. Prin apelul formulat de parchet se arată că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică deoarece instanţa a dat faptei o greşită încadrare juridică.p.C. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.pen şi nu ale tentativei la infracţiunea de omor. PARTEA GENERALĂ tat în conţinutul fiecăruia din cele două alineate ale art. şi partea vătămată C.pen .l Tribunalul Teleorman şi inculpatul.C.1999 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul F. având câte o structură proprie a elementelor constitutive şi a sancţiunilor prevăzute de lege. În seara zilei de 1 decembrie 1998 inculpatul a intrat în conflict cu C. fiind internată la secţia chirurgie cu diagnosticul „plagă prin înjunghiere toraco – abdominală cu hemoragie internă prin ruptură de ficat”. 311 . care să fie reglementată de art. Prin sentinţa penală 175/16. 20 rap.C.a Cod penal. Întrucât legea nu a dat posibilitatea combinării acestor structuri. Instanţa de fond.. două infracţiuni.11. Pe parcursul incidentului. nu a admis nici existenţa unei infracţiuni complexe. Totodată.35. la art. Curtea constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman este fondată şi urmează a fi admis. faptă prev. prin tehnica folosită. Omor calificat.152 lit.1 şi 2 C. inculpatul s-a înarmat cu un cuţit şi i-a aplicat lui C. în timp ce se afla într-un bar a intrat în conflict cu partea vătămată. Loc public Fapta inculpatului care.i C. Potrivit art. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul d. iar barul reprezintă un astfel de de loc. de art. Imediat după agresiune victima şi-a pierdut cunoştinţa şi a fost transportată la Spitalul Roşiorii de Vede.DREPT PENAL. de art. inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. (Secţia a II-a penală. fapta se consideră săvârşită „în public” atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului.20 raportat la art. 64 lit.C.N. 174-175 lit. decizia 578/2000) 2. Examinând hotărârea pronunţată. Pentru a pronunţa această sentinţă. conflict declanşat de inculpat. 174 Cod penal. în esenţă. însă în ce priveşte încadrarea juridică a faptei a pronunţat o soluţie greşită. pe baza probelor administrate. s-a înarmat cu un cuţit şi i-a aplicat o lovitură producându-i o „plagă prin înjunghiere toraco – abdominală cu hemoragie internă prin ruptură de ficat ”întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.a şi b Cod penal. următoarea situaţie de fapt: F.35 alin. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor. a fost angajat ca paznic la un bar din oraşul Roşiorii de Vede. o lovitură în zona toraco – abdominală.

. la art.1998. Exces justificat.1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. inculpatul A. Folosirea cuţitului O lovitură neaşteptată cu pumn aplicată inculpatului de către persoana vătămată nu îndeplineşte condiţiile unui atac material direct. care pune în pericol grav persoana atacată. secţia a II a penală. aşa cum rezultă în mod necontestat din situaţia de fapt bine reţinută de instanţa de fond.A.a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv. la art. având în vedere că infracţiunea s-a săvârşit într-un loc public.E. 174 – 175 Cod penal. şi M. 20 rap. De asemenea nu se poate reţine nici legitima apărare prevăzută de dispoziţiile art 44 alin2 C. în care se afla partea vătămata C. în fond Tribunalul Bucureşti. împotriva părţii vătămate C. (Secţia a II-a penală. Condiţiile atacului.prc. Legitima apărare. secţia a II-a penală a reţinut următoarea situaţie de fapt : La data de 8. loc prin natura sa „public”.V. pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat. prev de art. Ulterior. imediat şi injust. După mai multe cicluri procesuale.20 rap. să se schimbe încadrarea juridică în art. la art. căci apărarea trebuie să fie proporţională cu gravitatea atacului.pen.i Cod penal. instanţa a pus în discuţie noua încadrare şi a acordat un nou termen în acest scop pentru ca inculpatul să-şi pregătească apărarea. text în baza cărui inculpatul va fi condamnat. împreună cu martorii B.V.pen în condiţiile în care inculpatul a răspuns prin folosirea cuţitului.I.334 C. ţinând 312 .pen. . din art. Deşi la termenul de judecată din 14 septembrie 1999 s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei. Întrucât infracţiunea comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat. (tribunalul Bucureşti.pen. conflictul dintre inculpat şi partea vătămată a avut loc la barul „Casa Albă” din oraşul Roşiorii de Vede. în art. Lovitura cu pumnul.20 rap.penal. aflată în stare de ebrietate. decizia 136/2000) NOTĂ: Hotărârea de mai sus rămasă definitivă prin respingerea recursului conform deciziei 3065/2000 a Curţii Supreme de Justiţie – secţia penală) 3. conform art. penal. la art. 174-175 lit.i C. colegii săi de serviciu s-au urcat de la staţia de metro Pipera într-un vagon de metrou. Proporţionalitatea apărării. 174 C. pen.I. 174-175 lit.04. excesul justificat şi nici excesul scuzabil. urmează a se admite apelul declarat de inculpat.20 rap.Aurel Teodor Moldovan Într-adevăr.08. conform dispoziţiilor art 44 alin2 şi 3 şi respectiv art 73 lit a) C. instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului în baza textului de lege iniţial. astfel încât nu poate fi reţinută legitima apărare. respectiv conform încadrării juridice a faptei stabilite prin rechizitoriu. prevăzută de art 20 C. sentinţa nr 466 din 14 mai 2003) Prin rechizitoriul nr 1254/p/1998 din data de 17.pen. cu aplicarea art 73 lit b C. inculpatul A. raportat la art 174 şi art 175 lit i C.

iar în faţa instanţei. Inculpatul a declarat în faza de urmărire penală. cât şi la rejudecarea fondului. că partea vătămată. acesta a început să înjure.pen. Inculpatul a invocat şi temerea produsă. prevăzută de art 20 C.pen. iar partea vătămată a urmat-o. trebuie să fie proporţională cu gravitatea atacului. Inculpatul i-a luat ţigara din gură. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în pericol.. o lovitură cu pumnul. nu poate implica producerea unui rău ireparabil sau grav de remediat. adică sub presiunea unui atac material. Inculpatul a coborât la staţia de metrou Piaţa Romană. Din analiza materialului probator. raportat la art 174-175 lit i) C. venind din urma sa.DREPT PENAL. Analizând planşele fotografice. care şi-a aprins o ţigară. l-a lovit în spate cu pumnul sau cu ceva metalic. atât la prima judecată în fond. iar de faţă nu au fost martori. culcată la pământ. pentru a putea susţine o lovitură puternică cu sticla.pen. partea vătămată venind în urma sa. i-a rupt-o şi a stins-o cu piciorul. este necesar ca fapta să fie săvârşită în stare de legitimă apărare. Partea vătămată s-a ridicat. Se desprinde concluzia că inculpatul nu a văzut cu ce anume l-a lovit partea vătămată. după care părţile şi-au continuat călătoria. momentul fiind văzut de martorul I. l-a lovit cu pumnul. Potrivit art 44 alin 2 C. din cauza tulburării sau a temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. tribunalul a apreciat că fapta penală săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la săvârşirea infracţiunii de omor calificat. cum ar fi pierderea vieţii sau cauzarea unei infirmităţi sau unei vătămări grave. Conform art 44 alin 3 C. care-l înfăţişează pe inculpat. pe lângă necesitatea înlăturării atacului. Apărarea. ori folosirea cuţitului de către inculpat reprezintă o depăşire a limitelor legitimei apărări. iar după ce o femeie care urcase între timp la staţia Aurel Vlaicu. care constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Inculpatul a invocat existenţa legitimei apărări. se poate constata că acesta nu prezenta plăgi tăiate la nivelul capului. Din analiza acestei dispoziţii legale rezultă că pentru existenţa excesului justificat.pen este considerat în legitimă apărare şi persoana care. a înjunghiat-o pe partea vătămată de mai multe ori în zonele hermitorace şi abdomen stâng. însă inculpatul a împins-o la loc pe scaun. i-a atras atenţia asupra faptului că nu se fumează. respectiv un atac deosebit de violent. Părţile s-au rostogolit pe scări .F.pen. cu reţinerea circumstanţei atenuante a provocării. chiar neaşteptată. Părţile au început să se lovească reciproc. imediat 313 . iar inculpatul a scos un cuţit cu lama rabatabilă. cu aplicarea art 73 lit b) C. direct. a arătat ca l-a lovit cu sticla de coniac. ieşind brusc din vagonul de metrou cu puţin timp înainte de închiderea uşilor de acces. In timp ce inculpatul urca scările spre ieşirea din staţia de metrou. printre alte condiţii ce trebuiesc îndeplinite e necesar ca atacul să pună în pericol grav persoana atacată or. PARTEA GENERALĂ în mână o sticlă care conţinea băuturi alcoolice. în acest caz. după care inculpatul a lovit-o cu picioarele pe partea vătămată.

a fost trezit din somn de o izbitură în uşa camerei în care dormea. decizia nr 429/2003. Apelul inculpatului a fost respins. Provocare. prin aplicarea unei lovituri cu pumnul. În urma schimbului de lovituri. Secţia penală. Editura Wolters Kluwer. În momentul deschiderii uşii. Or de vreme ce atacul părţii vătămate asupra inculpatului. Instanţa a reţinut că. inculpatul a văzut în faţa acesteia pe consăteanul său cunoscut ca o persoană cu purtări violente. în jurul orei 5 a zilei de 25 septembrie. inculpatul a lovit pe agresor la întâmplare. Temându-se că agresorul se va înarma cu unul din parii aflaţi lângă gard. mânie sau revoltă în faţa violenţei nejustificate. având un băţ masiv în mână. Pentru a se apăra. când încă era întuneric. secţia penală. inculpatul. li e) C. Curtea supremă de justiţie. Dacă atacul nu îndeplineşte aceste condiţii. inculpatul a luat o securice ce se afla la îndemână cu latul căreia. în momentul în care a fost lovit din nou peste cap. victima a decedat în aceeaşi zi. Legitima apărare. Împotriva deciziei s-a declarat recurs în anulare. Depăşirea limitelor legitimei apărări presupune existenţa tuturor condiţiilor cerute de legea penală pentru existenţa legitimei apărări. nr 1/2005. deoarece riposta exagerată a inculpatului nu a fost determinată de sentimentul de indignare. nu există stare de legitima apărare şi deci nu se poate vorbi nici de exces justificat. cu motivarea că achitarea 566 314 Tribunalul BucureştiI. raportat la art 10 alin 1. pag 167 Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută în art 174. nu a constituit un pericol grav. după care l-a abandonat şi a mers să anunţe poliţia de cele întâmplate.CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ 2000-2004 BUCUREŞTI 2007. inculpatul l-a urmărit şi.Aurel Teodor Moldovan şi injust. însuşi inculpatul declarând ca i-a fost teamă566 4. care locuia singur în casă. ci l-a lovit de mai multe ori cu băţul în cap. Internată în spital. care a pus în pericol grav persoana sau interesul public. ajungându-l la poartă. ce constituie circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art 73 lit a C. Nu se poate reţine nici excesul scuzabil. La examenul medical s-a constat că inculpatul a suferit leziuni la cap vindecabile în 2 zile de îngrijiri medicale.ICCJ. pag 101-103 . a admis recursul inculpatului şi a dispus achitarea acestuia. l-a lovit repetat. acesta a scăpat băţul din mână şi s-a retras către poarta de intrare în curte. acesta nu a răspuns. datorită unui politraumatism cu fracturi costale şi ale antebraţului. în temeiul art 11. pct 2 lit a. cu aplicarea art 73 lit b) Cod penal. La întrebarea inculpatului cum a intrat în curte. proc pen şi la art 44 alin (2).pen. nu poate exista legitimă apărare. ea nereferindu-se doar la împrejurarea că riposta a depăşit atacul din cauza tulburării sau temerii de care persoana atacată era stăpânită în momentul violenţelor.

reţinându-se că. Potrivit art 44 alin (2) C pen..p 176 Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută în art 20 raportat la art 174 C. susţinând că a săvârşit fapta în legitimă apărare. motiv pentru care a fost lovit de partea vătămată. de natură a-i pune persoana într-un grav pericol. deoarece a continuat să lovească victima şi după ce acţiunea acesteia de a pătrunde fără drept în locuinţă încetase şi se îndrepta spre poartă pentru a părăsi curtea. imediat şi injust. 5. încăpere. viclenie. pag 472 315 . inculpatul a lovit-o cu cuţitul. seara. efracţie sau prin alte asemenea mijloace. săvârşită în stare de legitimă apărare. Potrivit art 44 C. editie ingrigita de George Antoniu.J. a văzut un bărbat în putere. ripostând. Prin recursul de faţă inculpatul a criticat decizia. la 9 decembrie 1998. introdus prin legea nr 169/2001. direct. s. după care a forţat uşa casei încercând să pătrundă în camera în care acesta dormea. persoană în vârstă. Apelul inculpatului a fost respins.pen. Recursul în anulare este nefondat.DREPT PENAL. depedendinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea. PARTEA GENERALĂ inculpatului este greşită. viaţa fiindu-i pusă în primejdie.. Trezindu-se pe întuneric. Inculpatul a refuzat să bea. Apelul procurorului a fost admis şi inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor. despre care ştia că este violent. într-o locuinţă. menţinându-se circumstanţa atenuantă a provocării. Depăşire C. el era pus în faţa unui atac material. prevăzută de art 182. de zgomot produs prin forţarea uşii în fata casei căreia inculpatul. dec nr 3594/2001.S. prin escaladarea gardului. nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală. a venit la locuinţa inculpatului pentru a consuma împreuna cu acesta băuturi alcoolice pe care le adusese el. motiv pentru care recursul în anulare a fost respins567 .pen. aflată în stare avansată de ebrietate. Este necontestat că victima a intrat fără drept în curtea casei inculpatului. se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă. Editura Hamangiu 2006. care nu a încetat în tot cursul altercaţiei. Studii si practica judiciara 1994-2006. cauzându-i leziuni vindecabile în 40-45 zile. Este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un 567 Revista de drept penal. s-a constatat că achitarea inculpatului este legală şi temeinică. Astfel fiind. Tribunalul a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă. partea vătămată.pen. Legitima apărare. cu aplicarea art 73 lit b) C. nr 1/2001.pen. Recursul este fondat. alin 1.

(Tribunalul Bucureşti.E.pr.pen fost achitat inculpatul E. Studii si practica judiciara 1994-2006.pen fost achitat inculpatul E. Din fişa medicală a inculpatului rezultă că acesta a fost operat de hernie de disc.pen.pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C.Aurel Teodor Moldovan atac material. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. în faţa atacului dezlănţuit al victimei. Fiind deci întrunite condiţiile unei apărări legitime în sensul prevederilor art 44 alin 3 C. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. C pen568 6. mai ales după ce consumă băuturi alcoolice.pen conbinat cu art 998-999 C.E. imediat şi injust.pr. editie ingrigita de George Antoniu. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin 2 C. In această din urmă situaţie s-a aflat inculpatul. ca nefiind întemeiată. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art 180 alin 2 C. Deosebiri Intrucât în cauză inculpatul a acţionat lovind-o pe partea vătămată pentru a-şi elibera mama (deci pericolul provine din atacul unei persoane). Este de asemenea stabilit că partea vătămată este cunoscută că având o comportare agresivă. supărat de refuzul inculpatului de a consuma împreună băuturi alcoolice. In baza art 14 şi art 346 C.pen fost achitată inculpata E.E.pen recursul inculpatului a fost admis. Este stabilit că.pen şi la art 44 alin 3. dispunându-se achitarea în baza art 11 pct 2 lit a.T.pr.E. Legitima apărare. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. raportat la art 10 alin (1) lit a) C.T. ca şi cauză care înlătură caracterul penal al faptei şi nu ale legitimei apărări. victima l-a agresat lovindu-l cu palma şi cu piciorul până când inculpatul s-a prăbuşit. fiind suferind şi de alte boli.pen.pr. este viguroasă şi cunoscută ca agresivă. Starea de necesitate. dacă pune în pericol grav persoana sa. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin 2 C. Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii. ceea ce explică faptul că.pen a fost achitat inculpatul E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C. pronunţată în dosarul nr 1844/2002 în baza art 11 pct 2 lt a) raportat la art 10 lit e) C.pen. folosind cuţitul. inculpatul s-a apărat cum a putut.M. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. pag 470-471 316 . în vârstă de 28 de ani. Inculpatul este în vârsta de 70 de ani şi grav bolnav.civ s-a respins acţiunea civilă a părţii civile C. sunt întrunite stării de necesitate.pr.pen.pen.2002 a judecătoriei sector 2 Bucureşti. 568 Revista de drept penal. iar victima.pen fost achitată inculpata E. decizia nr 492/R din 11 aprilie 2003) Prin sentinţa penală 1310/25. direct.pr. proc.pr. Editura Hamangiu 2006.11. cu art 45 C.pen fost achitat inculpatul E. a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.pen. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. secţia I penală.

Faţă de situaţia de fapt reţinută.E. art 74 şi art 76 C. dec pen nr 16/2004. pag 364 317 .A.cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei. instanţa a dispus achitarea celor trei inculpaţi pentru inexistenţa faptei.pen. A fost obligată partea vătămtă . 7. împrejurările invocate de recurent. Bucureşti. BUCURESTI 2007. PARTEA GENERALĂ In baza art 193 C. care. viaţa. este în stare de necesitate. secţia a-II-a penală.E. iar la un moment dat a început să agreseze fizic inculpata.pr.pen. Or. 8. integritatea corporală sau sănătatea sa sau a altuia. săvârşită prin aceea că a sustras de la o societate comercială la care era angajat în calitate de conducător auto cinci saci cu furaje concentrate.acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel.02. Caz fortuit C.T. inculpatul a invocat.CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARA IN MATERIE PENALA 20002004.chiar dacă ar fi dovedite. nu a lovit partea vătămată şi de asemenea nici unul dintre inculpaţi nu a ameninţat-o pe aceasta. Editura Wolters Kluwer. în recurs. de natură să nu poată fi înlăturat decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. nr 1/2000. p 160 Inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută în art 184 alin (2) şi (4) C.pen a fost obligată partea vătămată-parte civilă la plata a 1. Recursul a fost respins570 . ceea ce însă. s-a deplasat la domiciliul inculpaţilor pentru a-i cere socoteală. cheltuieli judiciare către stat.pen. Editura Hamangiu 2006. Conform art 45 C.DREPT PENAL.800.pen569 . sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare prevăzută de art 193 C. starea de necesitate.E. editie ingrigita de George Antoniu. Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut ca la 10. susţinând că a comis fapta din cauza lipsurilor materiale şi a stării de sănătate precară. nu este cazul. nr 4/2004. ii ameninţase anterior soţia şi pe fondul unor neînţelegeri între familiile părţilor. a sa şi a membrilor familiei sale. pag 107-108 570 Revista de drept penal.2001 partea vătămată considerând că inculpata E. inculpatul E. oricum.000 cheltuieli de judecată către E.000 lei cheltuieli de judecată către inculpate E. cu aplicarea art 41 alin 2. 569 Tribunalul BUCURESTI. nu poate fi considerată ca fiind singura cale de salvare a familiei sale. decizia nr 1084/1998.. pag 148 Fiind condamnat la 3 luni de închisoare pentru infracţiunea de furt prevăzută în art 208 alin 1. în schimb inculpatul E.E.. Furt .parte civilă la 400. Studii si practica judiciara 1994-2006. şi 900. intervenind şi lovind partea vătămată pentru a-şi elibera mama. Pitesti.nu constituie un pericol inevitabil.stare de necesitate C.000 lei.A.

editie ingrigita de George Antoniu.a II-a . a cauzat rănirea părţii vătămate. partea vătămată care fusese atenţionată de inculpat sa se depărteze. p 137 571 Revista de drept penal. aceasta fiind mult stânjenită573 . Beţia voluntară completă C. ea se află.. dec nr 90/A/1996 nr 2/1997. ci o confirmă. Eroarea de fapt. în ziua de 4 octombrie 2002.Aurel Teodor Moldovan Instanţa a reţinut ca. în stare de beţie completă. în mişcarea sa rotativă.pen. lucru pe care iniţial l-a făcut. iar repunerea lui în funcţiune s-a făcut prin reparaţii artizanale. victima rămânând cu infinitate fizica permanentă.S. dec nr 1316/1999. inclusiv prin sudura la sistemul de prindere al cuţitului. aceasta nemaifiind stăpână pe mişcările ei fizice şi neavând capacitatea de a înţelege şi voi . pag 168 318 . deoarece s-au datorat unei împrejurări imprevizibile. dar nu a prevăzut rezultatul faptei sale. p 125 Potrivit art 49 alin 2 C pen. pentru vindecare fiind necesare 75-80 de zile de îngrijiri medicale. secţionându-i gamba piciorului. Editura Hamangiu 2006. pen. s-a produs ruperea cuţitului cositorii care a lovit partea vătămată. nu contravine concluziei ca există vinovăţie. De cositoare s-a apropiat la o distanta de 10 metri. Studii si practica judiciara 1994-2006. Starea de beţie este completă atunci când procesul de intoxicare cu alcool sau alte substanţe este atât de avansat încât a dus la cvasiparalizarea energiei fizice şi la totala întunecare a facultăţilor psihice ale persoanei . în raport cu cele ce preced. în mod obiectiv.J.. s. În consecinţă. Împrejurarea invocata în apărare. şi nu pentru a-l folosi în agricultura. recursul inculpatului a fost respins571 . fiind făcută pe bază de sudură. 10. Condiţii C. deşi trebuia şi putea. să îl prevadă. beţia voluntară completă poate constitui după caz o circumstanţă agravantă sau atenuantă. putându-se chiar reţine existenţa culpei din uşurinţă. în sistemul de ruperea cuţitului ca suport nu putea fi evitată întrucât ansamblul cuţit suport nu corespundea montajului tehnic. 9. Bucureşti. Din probele administrate în cauza rezulta ca inculpatul a achiziţionat utilajul ca fier vechi. la limita stării de iresponsabilitate. nr 1/2001. Instanţa a considerat că aceste urmări nu-i sunt imputabile inculpatului. s. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. persoana nu mai are capacitatea de a-şi dirija acţiunile. iar termenul de funcţionare de 8 ani stabilit de constructor era depăşit. La un moment dat. toţi aceşti factori conducând la desprinderea cuţitului care. instantaneu. Apelul procurorului şi al părţii vătămate au fost admise şi s-a dispus condamnarea inculpatului în baza art 184 alin 2 şi 4 C. inculpatul a cosit buruieni şi resturi de coceni ramase pe teren în urma recoltării porumbului.A. Inculpatul cunoştea că utilajul agricol nu corespunde normelor tehnice pentru a fi pus în exploatare.

PEDEPSELE GENERALITĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR 1. PARTEA GENERALĂ Inculpaţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante sau de substanţe toxice.DREPT PENAL. Este un mijloc de constrângere statală . iar unul dintre inculpaţi şi pentru săvârşirea infracţiunii de furt. pe care a încercat să o valorifice cu ajutorul celorlalţi inculpaţi. Notiunea şi caracterele pedepsei Este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. inculpaţii au susţinut că s-au aflat în eroare. Studii şi practică judiciara 1994-2006. Editura Hamangiu 2006. 572 Revista de drept penal. Recursurile nu sunt fondate. în ziua de 10 august 1997. nu cunoştea existenţa unei stări. S-a reţinut că. CAPITOLUL IV. Scopul prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni Este o măsură de constrângere – este un rău cu care se răspunde răului produs pentru cel care a săvârşit o infracţiune „mallum passionis propter mallum actionis”. Pedeapsa se aplică numai în cazul comiterii unei infracţiuni şi numai de către instanţele judecătoreşti . prevăzută în art 312 alin 1 C pen. astfel că deţinerea de către el a acestei substanţe şi încercarea lor de a o valorifica nu constituie infracţiune potrivit art 51 C. unul dintre inculpaţi a sustras dintr-un contor al unei staţii de gaz metan cantitatea de 4. Declarând recurs. pag 165 319 . Apelurile declarate de inculpaţi au fost respinse.. Este un mijloc de reeducare – pedeapsa are un efect educativ de împiedicare a repetării conduitei antisociale şi de îndreptare a condamnatului. ediţie ingrigită de George Antoniu. Este adevărat că.17 kg mercur. deoarece nu au avut cunoştinţă despre toxicitatea mercurului sustras. în momentul săvârşirii acesteia. situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.pen. în conformitate cu prevederile art 51 alin 1 C pen.4.pedeapsa se pune în aplicarea numai după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti. fapta prevăzută de legea penală nu constituie infracţiune în cazul când făptuitorul.pedeapsa poate fi aplicată decât de către stat prin organele sale. 18.

Sub influenţa constrângerii infractorul este împiedicat de a continua sau relua activitatea sa infracţională şi totodată este determinat să-şi schimbe şi. în orice caz . constrângător nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată. convingandu-i că în situaţia în care ar săvârşi o faptă similară li se va aplica o pedeapsă de aceeaşi natură 2.Pedeapsa trebuie să fie promptă şi proporţională cu fapta săvârşită în aşa fel încât să trezească în ceilalţi subiecţi de drept conştiinţa că pentru o astfel de faptă pedeapsa este inevitabilă.Aurel Teodor Moldovan Pedeapsa se aplică infractorului. pasibil de pedeapsă este doar subiectul activ al infracţiunii. Funcţiile pedepsei Funcţia de constrângere sau de represiune. În ciuda caracterului său represiv. Funcţia de exemplaritate. să reflecte asupra schimbării conduitei care i-a atras constrângerea. iar eliminarea definitivă intervine în cazuri excepţionale când se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Funcţia de eliminare. 3. Funcţia de reeducare.pedeapsa are caracter personal. Pedeapsa se aplică în scopul preveniri săvârşirii de noi infracţiuni. Atât în aplicarea unei pedepse cât şi în ducerea la îndeplinire a acesteia. Felurile pedepsei a) După rolul şi importanţa atribuită pedepsei pedepse principale pedepse complementare pedepse accesorii b) După obiectul asupra căruia poartă sancţiunea pedepse privative de viaţă pedepse corporale pedepse restrictive de libertate 320 .constă în eliminarea temporară sau definitivă a condamnatului din societate. Eliminarea temporară se realizează în condiţiile în care condamnatul primeşte o pedeapsă cu închisoarea.funcţia de reeducare reîntregind funcţia de represiune.pedeapsa atenţionează pe toţi ceilalţi subiecţi de drept care ar fi tentaţi să săvârşească o infracţiune. statul prin organismele abilitate trebuie să se implice in mod direct în procesul de reeducare a condamnatului.

interzicerea unor drepturi. prin presă sau mijloace de comunicare audio-vizuală 321 Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele juridice . Pedepse complementare. închisoarea.DREPT PENAL.detenţiunea pe viaţă. • relativ determinate Pedepse nedeterminate CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN d) Pedepse unice Pedepsele multiple: • cumulative • alternative Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice Pedepse principale. amenda. degradarea militară Pedeapsă accesorie. PARTEA GENERALĂ pedepse privative de drepturi pedepse pecuniare pedepse morale c) După gradul de determinare a pedepselor Pedepse determinate • absolut determinate.interzicerea unor drepturi Pedeapsa principală – amenda Pedepse complementare:  Dizolvarea persoanei juridice  Suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice  Inchiderea unor puncte de lucru  Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice  Afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României.

săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi care prezintă pericolul social concret al unei infracţiuni. adică a unei fapte prevăzute de legea penală. care sunt condiţiile de aplicare şi de executare a acestor sancţiuni. iar răspunderea penală nu se poate întemeia decât pe săvârşirea unei infracţiuni. Procesul realizării sale constă în câteva etape: intentarea urmăririi penale. raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului. precum şi cauzele care exclud caracterul infracţional al faptei sau cele care exclud răspunderea penală. care sunt organele competente să examineze respectivele încălcări ale ordinii de drept.5. ce sancţiuni pot fi aplicate. şi infractor pe de altă parte. CAPITOLUL V. Principiul umanismului . născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat. Principiile răspunderii penale Definitie: reguli de drept obiectiv având caracter de generalitate şi care servesc drept idei călăuzitoare în sistemul acestei instituţii juridice Principiul legalităţii răspunderii penale .  răspunderea penală este un fenomen complex.presupune folosirea acelor instrumente care 322 . de a trage la răspundere pe infractor. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii 1.răspunderea penală se întemeiază numai pe săvârşirea unei infracţiuni. tragerea persoanei în calitate de inculpat pronunţarea sentinţei de condamnare cu indicarea pedepsei concrete ce urmează să fie aplicată infractorului. RĂSPUNDEREA PENALĂ Răspunderea penală ca instituţie fundamentală Generalităţi privind răspunderea penală  aplicarea pedepsei nu poate fi justificată decât de existenţa răspunderii penale a infractorului. pe de o parte.Aurel Teodor Moldovan 18. executarea pedepsei expirarea termenului antecedentului penal  definiţia: raportul juridic penal de constrângere. ca reprezentant al societăţii.numai legea poate să stabilească care fapte ilicite sunt considerate infracţiuni. de a-I aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale .

rezonanţa socială a infracţiunii se stinge treptat iar stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea care aproape a fost uitată. iar instanţa apreciază că sunt suficiente date pentru ca făptuitorului să I se aplice o astfel de măsură înlocuirea răspunderii înlăturarea răspunderii în locul ei se stabileşte o altă formă a răspunderii juridice ce atrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ 323 consecinţa săvârşirii infracţiunii este înlăturată . Principiul individualizării răspunderii penale (personalităţii) . răspunderea penală neputând interveni pentru fapta altuia.destinatarul acesteia nu poate fi decât persoana fizică care este vinovată de comiterea unei infracţiuni. lipsa plângerii prealabile. Acest principiu mai este cunoscut sub denumirea de autoritate de lucru judecat. Principiul răspunderii penale personale . Principiul unicităţii răspunderii penale (non bis in idem) . ale cărei urmări au putut fi reparate. În aşa fel este exclusă răspunderea colectivă.pentru o singură infracţiune nu poate exista decât o singură răspundere penală. umilirea sau degradarea fiinţei umane şi care nu vor leza demnitatea persoanei trase la răspundere penală. ori în cazul unor infracţiuni expres prevăzute de lege. prescripţie) este posibil ca răspunderea penală a infractorului pentru fapta săvârşită să fie înlăturată sau să fie înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice. în măsura în care se apreciază că restabilirea ordinii de drept că este mai eficientă prin stabilirea unei alte forme de constrângere juridică înlocuirea răspunderii penale este posibilă doar în situaţia infracţiunilor care prezintă un grad de pericol social mai scăzut. Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale . PARTEA GENERALĂ nu vor duce la înjosirea. înlăturate sau şterse prin trecerea timpului nu mai apare ca necesară ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE prin voinţa legiuitorului s-a stabilit că în anumite situaţii. Principiul inevitabilităţii răspunderii penale .oricine săvârşeşte o infracţiune trebuie să răspundă penal. împrejurări (amnistie.DREPT PENAL.răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvârşirea unei infracţiuni. faţă de data săvârşirii infracţiunii cu atât eficienţa ei scade.cu cât răspunderea penală intervine mai târziu. împăcarea părţilor.

cât şi art 152 din Viitorul Cpen reglementează faptul că „amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită. 1. 1. • paguba pricinuită prin infracţiune a fost integral reparată până la pronunţarea hotărârii (lit c). cauzele care înlătură răspunderea penală nu înlătură însă consecinţele civile ale acesteia 1. posterioare săvârşirii infracţiunii. se stinge dreptul statului de a aplica o sancţiune infractorului şi obligaţia acestuia de a executa acea sancţiune. II . art. Dacă intervine după condamnare. în conţinutul ei concret si în împrejurările în care a fost săvârsită. . iar nu in personam.000 CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ definiţie: anumite stări. art. lit a). precum şi celelalte consecinţe ale condamnării.mustrarea cu avertisment. 217 alin. împrejurări. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie”. ea înlătură si executarea pedepsei pronunţate. 213.mustrarea. 208. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 10lei sau infracţiunea prevăzută în art. înlăturând consecinţele penale ale infracţiunii. . 2197 alin. situaţii.amenda de la 10 lei la 1. Amnistia Atât art 119 din Actualul Cpen. 249. 1. 215 alin. prezintă un grad de pericol social redus si nu a produs urmări grave (lit b). 324 . • din atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii rezultă că acesta regretă fapta (lit d). • fapta. reglementate de lege. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 50lei (art 90 alin 1.Aurel Teodor Moldovan Condiţii în care se poate dispune înlocuirea răspunderii penale I .Condiţii cu privire la făptuitor • Pentru ca instanţa de judecată să poată aplica înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ. art. este necesar ca făptuitorul să nu mai fi fost condamnat anterior ori să i se fi aplicat de două ori sancţiuni cu caracter administrativ • Sacţiuni cu caracter administrativ: . 1.Condiţii privitoare la infracţiune • pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoare de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârşit infracţiunile prevăzute în art. actualul cod penal). 2151 alin. în prezenţa cărora se stinge raportul juridic de drept penal. operează in rem.

respectiv a încetat acţiunea ori inacţiunea continuă. II. iar dacă s-a pornit acesta va înceta indiferent dacă se găseşte în faza de urmărire ori de judecată.eventualii coautori. în primul rând obligaţia de a executa pedeapsa • nu are efecte asupra pedepsei deja executate.DREPT PENAL. Fapta pierzându-şi caracterul penal. intervenite înainte de condamnare: • înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. • nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. Efectele amnistiei I. aceasta înseamnă că dacă nu s-a pornit procesul penal. şi ei. amnistia nu înlătură răspunderea civilă pentru pagubele provocate persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii. • specială II. · condiţionată III. În funcţie de condiţiile de acordare: • necondiţionată denumită şi pură şi simplă. a luat sfârşit ultimul act de executare ori s-a produs ultimul rezultat. progresive. • infracţiunile care sunt anume prevăzute în legea prin care este acordată. nu se va mai porni. După aria de cuprindere: • generală. amnistia nepresupunând repunerea în situaţia anterioară. PARTEA GENERALĂ Felurile amnistiei I. amnistia nu produce efecte asupra favorizatorilor sau tăinuitorilor decât în ipoteza în care legea de amnistie prevede în mod expres aceasta. 325 . • în cazul infracţiunilor continui. amnistia este incidentă dacă acestea s-au epuizat până la adoptarea legii de amnistie. adică o restitutio in integrum. în sensul că aceasta nu va fi restituită ca efect al amnistiei. continuate. măsurilor educative si asupra drepturilor persoanei vătămate. În funcţie de momentul intervenirii: • înainte de condamnare. instigatori sau complici beneficiază. dispar şi consecinţele ei penale. adică în această ultimă situaţie menţionată. • nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative . de efectele amnistiei. după condamnare • se înlătură atât executarea pedepsei cât şi celelalte consecinţe penale ale condamnării. • după condamnare Obiectul amistiei • infracţiunile săvârşite anterior adoptării ei.

• 5 ani. iar în cazul infracţiunilor continuate. fiind exceptate pedepsele complimentare şi condamnările pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii Termenele de prescripţie a răspunderii penale . delimitânduse prin aceasta de prescripţia executării pedepsei care determină înlăturarea executării pedepsei principale la împlinirea termenului pentru fiecare condamnare. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an. apărut prin săvârşirea unei infracţiuni. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. indiferent dacă aceasta a îmbrăcat forma tentativei sau pe aceea a infracţiunii fapt consumat. iar nu de la data constatării acestei situaţii. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. respectiv art 154 Viitorul Cod penal. ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege Efecte: Efectele prescripţiei se aplică din momentul împlinirii termenului legal. Prescripţia răspunderii penale Definiţie: stingerea raportului juridic de drept penal de conflict. viitorul cod penal în art 155 alin 5 „Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripţie a răspunderii penale” Suspendarea prescripţiei 326 . dar care nu depăşeşte 15 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. Calcularea termenelor de prescripţie termenele de prescripţie a răspunderii penale se socotesc la data săvârşirii infracţiunii.In conformitate cu prevederile art 122 Actualul Cod penal. (20 ani) • 10 ani. termenele de prescripţie sunt următoarele: • 15 ani. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni Întreruperea termenului de prescripţie prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză. • 3 ani.Aurel Teodor Moldovan 2. dar care nu depăşeşte 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda. (20 ani) • 8 ani. dar care nu depăşeşte 5 ani. înlăturându-se posibilitatea oricărei sancţiuni penale faţă de toţi participanţii. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii (momentul epuizării).

ea operează numai în raport cu persoanele faţă de care nu a fost posibilă punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal 3. arătarea făptuitorului. principiul individualităţii active: fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală. Lipsa plângerii prealabile Sunt cazuri în care organele specializate ale statului nu pot interveni dacă persoana vătămată nu îşi manifestă voinţa. descrierea faptei. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai de către una dintre ele. personal sau printr-un mandat special. Condiţii în care trebuie făcută plângerea prealabilă şi cazurile în care este necesară plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă de persoana vătămată. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei. organul căruia i se adresează plângerea prealabilă diferă după natura infracţiunii şi după calitatea făptuitorului 327 . a mijloacelor de probă. Efecte: produce efecte in personam. principiul individualităţii pasive: fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea acesteia. condiţii de formă ale plângerii prealabile: să cuprindă obligatoriu datele de identificare a persoanei vătămate. PARTEA GENERALĂ cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în miţcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.DREPT PENAL. o încunoştiinţare despre săvârşirea unei infracţiuni • condiţie de admisibilitate sub aspect penal. • condiţie de procedibilitate sub aspect procesual penal. să cuprindă de asemenea adresele părţilor şi a martorilor. iar alte situaţii în care desfăşurarea procesului penal poate fi oprită dacă persoana vătămată îşi exprimă dorinţa Natura juridică: Plângere prealabilă Plângere este o condiţie de tragere la răspundere penală a infractorului pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege este un mod de sesizare a organelor penale.

nu face o astfel de plângere. şi necondiţionată. fie la instanţa de judecată. ori nu o face în termenul legal Efectele lipsei plângerii prealabile • în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată. totală. din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul. revine şi renunţă. 4. în cazurile prevăzute de lege de a pune capăt conflictului născut din săvârşirea infracţiunii. • să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală Retragerea plângerii prealabile = manifestarea de voinţă a persoanei vătămate printr-o infracţiune. fie personală. fie la organul competent. retragerea plângerii prealabile trebuie să fie totală. termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul Cazuri în care lipseşte plângerea prealabilă atunci când persoana vătămată deşi cunoaşte fapta şi pe făptuitor. în condiţiile legii. care după ce a introdus plângerii prealabile necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. la plângerea făcută. pentru realizarea lui trebuie să concureze voinţa ambilor subiecţi ai raportului juridic de drept penal.Aurel Teodor Moldovan în conformitate cu prevederile codului de procedură penală plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de 2 luni. prin aceasta deosebindu-se de retragerea plângerii prealabile şi de iertare. sau împăcarea este actul juridic bilateral. adică să privească atât latura penală cât şi cea civilă. necondiţionată. Impăcarea părţilor definiţie: înţelegerea intervenită între persoana vătămată şi infractor. înlăturând consecinţele sale penale şi civile şi de a împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau dacă procesul penal a început a-l face să înceteze. iar când persoana vătămată este un minor sau un incapabil. care sunt acte unilaterale. mai înainte de soluţionarea cauzei printr-o hotărâre definită. Condiţii în care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală retragerea plângerii prealabile să reprezinte o manifestare expresă a voinţei persoanei vătămate de a renunţa la plângerea făcută. definitivă. Condiţiile împăcării • să intervină în cazurile prevăzute de lege. • ea trebuie să intervină între persoana vătămată şi infractor sau repre328 .

Wolters Kluwer 2007 . şi a obligat pe inculpatul D.pen. • împăcarea trebuie să fie totală. • împăcarea părţilor trebuie să fie expresă. În baza art 1 din legea nr 137/1997.G.R. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. a achitat pe inculpaţii D. constatând din oficiu intervenţia prescripţia răspunderii penale pentru unele din infracţiunile cercetate. va pronunţa încetarea procesului penal în privinţa acelor infracţiuni.A. să plătească acestei părţi suma de 15.M.000 lei cu titlul de daune morale.000 lei cu titlu de daune morale. pentru infracţiunea de ameninţare prevăzută de art 193 C. • împăcarea părţilor trebuie să fie necondiţionată.M.01.G. (Trib.A. şi C.G. secţia a II-a penală.000. pen a condamnat pe inculpatul C. A admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă B. cod penal. instanţa a dispus următoarele: A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de avocatul inculpatului D. a condamnat pe inculpatul D. • împăcarea părţilor poate interveni oricând. pag 260-262 329 . Bucureşti. 573 TRIBUNALUL BUCUREŞTI. dar nu mai târziu de momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.2004 pronunţată de judecătoria sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr 1201/2003. la o pedeapsă de 1 an închisoarea pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală.DREPT PENAL. a constatat pedeapsa graţiată şi a atras atenţia inculpatului asupra art 10 din Legea nr 137/1997. PARTEA GENERALĂ zentanţii lor legali. Incetarea procesului penal1573. În baza art 1 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit a) C. Instanţa. Invocarea din oficiu.T. neputând fi dedusă din alte fapte sau situaţii Efectele juridice ale împăcării părţilor * înlătură răspunderea penală * stinge si acţiunea civilă împăcarea produce efecte in personam PRACTICĂ CAPITOLUL V Prescripţia răspunderii penale. În baza art 181. decizia nr 1522/A din 20 decembrie 2004) Prin sentinţa penală nr 312/13.G.A la 3 luni inchisoare pentru săvărşirea infracţiunii de lovire.M. să plătească aceleeaşi părţi civile suma de 3.pen.M. În baza art 180 alin 2 C.R.. În baza art 1 din legea nr 137/1997 a constatat pedeapsa graţiată şi a atras atenţia inculpatului asupra art 10 din legea nr 137/1997.000. iar pe inculpatul C..

A.000.000.M.G. a suferit o contuzie la umărul stâng.1998.G. situat în piaţa Berceni-Olteniţei.000 lei cheltuieli către partea civilă B. şi partea civilă B. pentru a-i cere acestuia explicaţii cu privire la o altercaţie produsă în aceeaşi zi între martora I.T.pr.M. Impotriva deciziei penale de mai sus au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul D. pentru a cărei vindecare au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale. În baza art 191 alin 1... Dr.G.M.2004. In consecinţă în baza art 379 pct 2 lit a C.M.. inculpatul DM. secţia a II-a penală au fost admise recursurile declarate de parchetul de pe lândă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul D. Împotriva sentinţei au formulat apel Parchetul de pe lângă judecătoria sectorului 4 Bucureşti (criticand-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.pen reţinută în sarcina inculpatului D.1/1115/06.M. sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art 193 C. termenul de prescripţie de 7 ani şi 6 luni prevăzut de lege. calculat de la data săvârşirii faptelor. Prin decizia penală nr 1911/7. raportat la art 124 C. 2 C.10.pen. (la acea dată concubine inculpatului D. conform certificatului medico-legal nr A..pr pen tribunalul a admis atât ape330 . Prin decizia penală nr 985 din 16.000 lei cheltuieli de judecată către stat. a pătruns într-o magazie în care se afla partea civilă B. s-a casat decizia penală nr 895/A/30.T.M.pr pen a obligat pe fiecare inculpat la 2.2004 a Curţii de Appel Bucureşti. conform raportului de expertiză medico-legală nr A.M.1997. instanţa de fond a reţinut că la data de 22.000 lei cheltuieli judiciare către aceeaşi parte civilă. a plecat în urmărirea inculpatului D.G. dar chiar la ieşirea din magazine.02. Pentru a hotărâ astfel.T.A.G. provocăndu-I o plaga frontală dreaptă pentru a cărei vindecare au fost necesare 22 zile de îngrijiri medicale.2004 şi cauza a fost trimisă spre rejudecare apelurilor declarate de Parchet. la 1.G.pen).06.T. a fost lovit cu uşa în umărul stâng de inculpatul C.) şi partea civilă.T.G.09.R. şi partea civilă B. pen.M. inculpaţii s-au deplasat la magazinul părţii civile B.T.T. tribunalul a constatat întemeiate numai apelurile parchetului de pe lângă judecătoria sector 4 Bucureşti şi inculpatului D. În baza art 192 pct 1 lit a C.03. şi pentru infracţiunea prevăzută de art 180 alin 2 Cod penal.000.R. la 4. in apel după casare. care a inchis-o cu putere.Aurel Teodor Moldovan A admis acţiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgenţă Prof.06. respectiv 23.03. Procedând la rejudecare.1997 s-a împlinit la data de 22.2/2591/06.G. şi a lovito în zona capului.G.M.M. aceştia din urmă neindicând motivele de apel.2004 Tribunalul Bucureşti secţia a doua penală a respins apelurile ca nefondate. Ulterior primirii acestei lovituri. iar pe inculpatul C.04. pentru următoarele considerente : Din oficiu Tribunalul a constatat că pentru infracţiunea prevăzută de art 181 C. Partea civilă B. Inculpatul D.V. Bagdasar-Arseni şi a obligat inculpaţii să plătească în solidar suma de 227.1997. precum şi inculpatul D. a obligat inculpatul D. partea civilă B.610 lei reprezentând contravaloarea ingrijirilor medicale acordate părţii civile B..T.G.

Prescripţia specială.pen. C. C.DREPT PENAL. pen a condamnat pe inculpatul D. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare. ulterior întreg prejudiciul cauzat părţii vătămate fiind acoperit.. Wolters Kluwer 2007 .pen. pen. În temeiul art 865 raportat la art 55 C.M. (Tribunalul Bucureşti.C.A. secţia a-II-a penală.A. pronunţată de judecătoria sector 2 Bucureşti în dosarul nr 9943/2002.500.G. prejudicial fiind acoperit integral. sentinţa nr 572/A din 26 aprilie 2004).000 lei.000. minori la acel moment. cât şi apelul inculpatului . iar din interior au sustras mai multe obligaţiuni CEC la purtător. va fi redus la jumătate.. în valoare de 7. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C.R. prima instanţă a reţinut că în cursul lunii martie 1997. calculat conform art 124 C. a desfiinţat în parte sentinţa penală şi în fond rejudecând a încetat Prescripţia răspunderii penale. Prin sentinţa penală nr 773/23.pen cu aplicarea art 99 şi urm. a obligat fiecare inculpat la plata a câte 1.. C.pen s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni. 574 TRIBUNALUL BUCUREŞTI. PARTEA GENERALĂ lul Parchetului de pe lângă judecătoria sector 4 Bucureşti. inculpaţii D.05. În raport cu situaţia de fapt reţinută. instanţa a constatat.pen.pen s-au pus în vedere inculpatului prevederile art 83 C.pen cu aplicarea art 99 şi urm. În temeiul art 191 alin (1) şi (2) C. S-a făcut aplicarea art 71 raportat la art 64 C. Minor574 In conformitate cu dispoziţiile art 129 C. În temeiul art 359 alin 1 C.pen cu aplicarea art 99 şi urm. Pentru a dispune astfel.pen s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr 115/2001 a judecătoriei sectorului 2 Bucureşti definitivă şi modificată prin decizia penală nr 287/A/2002 a Tribunalului Bucureşti. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C. şi S.A.2003.pen. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C. că fapta fiecărui inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzut de art 208. pag 263-265 331 . În temeiul art 81 şi art 110 C. în cazul în care infractorul era minor la data săvârşirii faptei.L. pen a fost condamnat inculpatul S. pe care le-au schimbat în numerar.R.A.pr. secţia a-II-a penală şi pedepsele au fost contopite aplicându-se inculpatului o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare. În temeiul art .pen termenul de prescripţie specială a răspunderii penale.000 lei cheltuieli de judecată către stat. in drep. au pătruns în locuinţa părţii vătămate P.D. instanţa a dispus următoarele: În temeiul art 208.

în baza art 379 alin (1) pct 2. care a criticat soluţia pronunţată pe motivele de netemeinicie faţă de durata pedepsei şi a termenului de încercare.pr pen a încetat procesul penal privind pe inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art 208.Aurel Teodor Moldovan La individualizarea pedepselor instanţa a ţinut seamă de intervalul mare de timp scurs de la data săvârşirii faptelor. Verificând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate şi din oficiu. de împrejurarea că prejudiciul a fost acoperit integral..A. respectiv de 8 ani. pe care le apreciază ca fiind prea mari în raport de circumstanţele sale personale..A. şi a extins efectele şi cu privire la inculpatul S.R. pen]. C.pen. Pentru inculpatul S.pen şi art 373 C. durata termenului de prescripţie este cea prevăzută de art 122 alin (1) lit c) C.pr pen. fiind ca atare înlăturată răspunderea penală a inculpaţilor.pen. de starea de minoritate a inculpaţilor.pen să fie depăşit cu încă jumătate.pen cu aplicarea art 99 şi urm. tribunalul a examinat cauza cu privire şi la al doilea inculpat. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C. În aceste condiţii.A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi în temeiul dispoziţiei art 865 raportat la art 85 C. temenele de prescripţie a răspunderii penale se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii faptei erau minori. de faptul că ei nu erau cunoscuţi la data respectivă cu antecedente penale.pen. definitivă şi modificată prin decizia penală nr 287/A/2002 a Tribunalului Bucureşti. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C. De asemenea conform art 129 C. a constatat că acesta a fost condamnat pentru o faptă concurentă prin sentinţa penală nr 115/2001 a judecătoriei sector 2 Bucureşti.pen a anulat suspendarea şi a contopit cele două pedepse.pen cu aplicarea art 99 şi 109 C. iar faţă de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă [art 208. constatând că numai unul dintre cei doi inculpati a declarat apel. Pentru a interveni prescripţia specială este necesar potrivit art 124 C. lit a) C.A. secţia a-II-a penală..R.. Sub acest aspect s-a reţinut că fapta a fost comisă în luna martie 1997.. tribunalul a admis apelul formulat de către apelantul inculpate D. a desfiinţat sentinţa penală şi rejudecând : În baza art 11 pct 2 lit b) raportat la art 10 lit g) C. ca termenul de prescripţie prevăzut de art 122 C. sub toate aspectele de fapt şi de drept. ca urmare a solidarităţii procesuale a celor doi şi a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale. pen 332 .pr. Impotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul D. Instanţa de apel a stabilit că termenul de prescripţie specială s-a împlinit în martie 2003. de atitudinea procesuală a inculpaţilor care s-au sustras de la judecată. în baza efectului extensiv.

Individualizarea judiciară sau judecătorească .munca corecţională. în limitele principiilor generale de individualizare.circumstanţele atenuante şi agravante. a dimensiunilor incriminării actelor penale.suspendarea condiţionată a executării pedepsei. de împrejurările concrete atenuante ori agravante în care s-a săvârşit infracţiunea sau care caracterizează persoana infractorului. cât şi prin definirea conceptelor juridice care formează conţinutul sancţiunilor penale (forma infracţiunii.Această formă a individualizării pedepselor nu se rezumă doar la regimul de executare.Obiectul principal al individualizării legale este reprezentat de necesitatea stabilirii periodice a faptelor. Individualizarea administrativă .6. prin ocrotirea relaţiilor sociale. mai întâi prin limitarea minimelor şi maximelor pedepsei penale. prin raportarea la necesitatea pedepsirii eficiente a infractorilor şi la determinarea fenomenului de prevenire a infracţionalităţii. dispoziţiile părţii speciale a Codului penal. . prin limitarea întinderii pedepselor în funcţie de gradul de pericol social. ci priveşte şi durata executării efective a pedepsei care poate fi modificată la propunerea organelor administrative prin acordarea graţierii ori a liberării condiţionate INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR Instanţa de judecată trebuie să ţină cont de: dispoziţiile părţii generale a codului penal.DREPT PENAL. care fixează limitele min333 . stabilirea cadrului legal. în funcţie de gradul de pericol social al faptei. calitatea făptuitorului. Forme de individualizare judiciară: . de periculozitatea infractorului. de importanţa relaţiei sociale afectate. care constituie infracţiuni şi elaborarea fiecărei norme juridice. . modalitatea răspunderii penale) şi nu în ultimul rând prin dispoziţiile privind aplicarea în spaţiu şi în timp a legii penale. CAPITOLUL VI. PARTEA GENERALĂ 18. această regulă impunânduse în practica judiciară.o realizează instanţa de judecată şi se concretizează prin aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisă. APLICAREA PEDEPSEI Forme şi modalităţi de individualizare Individualizarea legală .

având efecte de atenuare sau de agravare a pedepsei. • circumstanţele sunt definite ca fiind acele situaţii.). alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii ce se referă la faptă şi ambianţa ei. atitudinea în societate. dar prin raportarea directă la gradul de pericol social al infracţiunii şi al infractorului. aceste limite regăsindu-se însă şi în legile speciale care cuprind unele dispoziţii penale. situaţii. în familie. împrejurări. ce reiese din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei în funcţie de importanţa valorilor sociale vătămate şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. .Aurel Teodor Moldovan ime şi limitele maxime pentru fiecare infracţiune în parte. atributele socioprofesionale. tentativa.cauzele generale care au influenţă pentru toate infracţiunile şi sunt prevăzute în partea generală a codului penal. un alt criteriu de individualizare a pedepsei care se bazează pe starea psihofizică. împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală sunt acele stări. la locul de muncă (antecedentele penale) şi comportarea după săvârşirea infracţiunii (atitudinea avută după săvârşirea infracţiunii în faţa organelor de urmărire penală etc. cât şi circumstanţele prevăzute în partea generală a codului penal. minoritatea). fapte cu semnificaţie în ce priveşte gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate a făptuitorului. condiţiile de viaţă. pot fi considerate cauze generale atât stările (concursul de infracţiuni.cauzele speciale care sunt determinate având influenţă numai cu privire la o anumită infracţiune şi sunt prevăzute în partea specială a Codului penal După modul de stabilire a circumstanţelor şi după efectul pe care îl au asupra pedepsei ce urmează să fie stabilită de instanţă: circumstanţele legale. sunt acele circumstanţe arătate de legiuitor şi al 334 . instanţa de judecată având posibilitatea să aplice pedeapsa penală în cadrul acestor limite. ori de la făptuitor şi biografia acestuia Cauze generale şi speciale . reglementate în partea generală a Codului penal ca instituţii distincte. persoana infractorului. date ale realităţii ce nu sunt cuprinse în conţinutul agravant al infracţiunii şi care prin legătura lor accidentală cu fapta săvârşită ori cu făptuitorul influenţează gradul de pericol social al faptei sau de periculozitate al infractorului şi determină o atenuare ori o agravare a pedepsei concrete Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei • Stările sunt definite ca fiind acele situaţii. calităţi. gradul de pericol social al faptei săvârşite de infractor.

Circumstanţe atenuante Noţiune: Circumstanţele atenuante sunt definite ca fiind acele stări. concomitente sau subsecvente săvârşirii unei infracţiuni. referindu-se la calităţile. sunt acele împrejurări caracterizate de instanţa de judecată ca fiind atenuante sau agravante. * săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate. ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care relevă un pericol social mai scăzut al faptei ori o periculozitate mai redusă a infractorului. apreciind. circumstanţele personale (subiective) nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi. întâmplări ori date ale realităţii anterioare. obiceiurile infractorului. • concomitente. agravant sau atenuant este obligatoriu pentru instanţa de judecată. • circumstanţe personale sunt acele circumstanţe care sunt legale de persoane infractorului şi îl caracterizează sub raportul periculozităţii. circumstanţele judiciare. atitudinile. După situarea în timp faţă de momentul săvârşirii infracţiunii: • anterioare. Circumstanţe atenuante legale: * depăşirea limitelor legitimei apărări. le-au prevăzut şi le-au acceptat. produsă prin violenţă. * depăşirea limitelor stării de necesitate. deprinderile. • circumstanţe necunoscute infractorului. de asemenea. circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai dacă se face dovada că le-au cunoscut. • subsecvente. 335 . PARTEA GENERALĂ căror caracter. După criteriul legăturii cu fapta sau cu făptuitorul: • circumstanţe reale. După cum împrejurările erau cunoscute ori necunoscute infractorului: • circumstanţe cunoscute infractorului.DREPT PENAL. semnificaţie juridico-penală a acestora în context cu fapta săvârşită şi cu făptuitorul. împrejurări. acele circumstanţe care sunt legate de faptă şi influenţează gradul de pericol social al acestuia. deoarece participaţia se săvârşeşte doar cu intenţie. printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei. respectiv de la 10-20 ani (viitorul cod penal) Circumstanţe agravante Noţiune: Circumstanţele agravante constau în stări situaţii. pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special. . . al infracţiunilor de omor.amenda pentru persoana juridică poate fi redusă dacă există circumstante atenuante.când există circumstanţe atenuante. .eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă. în cazul în care există circumstanţe atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10-25 ani (actualul cod penal).Aurel Teodor Moldovan Circumstanţele atenuante judiciare I.atenuarea obligatorie a pedepsei. alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii. înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor II. al infracţiunilor săvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane. dacă se constată există circumstanţe atenuante. Viitorul Cod penal: . care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului Efectele circumstanţelor atenuante . Actualul Cod penal: . calităţi.Atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii. al infracţiunilor contra păcii şi omenirii.împrejurările legate de fapta comisă. anterioare. atenuare ce poate consta într-o reducere a. . sau al infracţiunilor prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave. pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită poate fi înlăturată. .Stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită. . comportarea sinceră în cursul procesului.in cazul infracţiunilor contra siguranţei statului. împrejurări. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care reflectă un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o 336 . ori o schimbare a pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă. .

08.. .săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate PRACTICĂ CAPITOLUL VI Individualizarea pedepsei. dizabilitate. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. . limbă. Lipsa circumstanţelor atenuante575 Este nelegală hotărârea prin care s-a aplicat pedeapsa amenzii penale sub minimul special prevăzut de lege.2003. în data de 08.săvârşirea infracţiunii de către un infractor major. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3. Wolters Kluwer 2007 .I.săvârşirea infracţiunii din motive josnice.săvârşirea infracţiuniipe temei de rasă. Amenda penală. naţionalitate.S. apartenenţă politică. origine socială.000. religie. (Tribunalul Bucureşti. opinie. Impotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă 575 TRIBUNALUL BUCUREŞTI. 7-8 zile de îngrijiri medicale. s-a dispus condamnare inculpatului S. instanţa de fond a reţinut că. boală cronică. timp în care partea vătămată a iesit din casă şi a încercat să aplaneze conflictul.săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună. cauzându-i leziuni care au necesitat cca. pag 114-115 337 . dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor. secţia I penală. PARTEA GENERALĂ periculozitate mai mare a infractorului. decizia nr 9565 din 13 iulie 2004) Prin sentinţa penală nr 881/18. .săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime prin violenţe asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public. Circumstanţele agravante: . Minim special prevăzut de lege. . avere.săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei.000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe împotriva părţii vătămate S.I. convingeri.pen. .2004.03. În aceste împrejurări. Pe fondul acestei discuţii soţia părţii vătămate a ţipat după ajutor.DREPT PENAL. în condiţiile în care nu au fost reţinute circumstanţele atenuante. se afla în curtea casei parinteşţi unde a avut o discuţie despre dreptul la mostenire cu inculpatul S. soţia părţii vătămate S. orientare sexuală. inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu un obiect din lemn în zona capului. vârstă. gen. Pentru a hotărâ astfel. în baza art 180 alin (2) C. . necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.S. etnie. pronunţată de judecătoria sectorului 4 Bucureşti.

minimul special al amenzii este de 5.pen.S. Circumstanţe atenuante576 Forma continuată a infracţiunii exclude posibilitatea ca.000 lei. În ceea ce priveşte cuantumul amenzii stabilite.Aurel Teodor Moldovan judecătoria sectorului 4 Bucureşti.S. să se reţină în favoarea acestuia circumstanţe atenuante.000.pen. (Tribunalul Bucureşti. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. fără a se reţine circumstanţe atenuante.E. se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art 180 alin (2) C. pronunţată de judecătoria sectorului 2 Bucureşti. în raport de gradul de pericol social concret al faptelor şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.pen. reţinând că instanţa de fond a apreciat correct materialul probator administrat în cauză.M. pentru săvârşirea infracţiunii 576 TRIBUNALUL BUCURESTI. pag 118-120 338 . în mod corect a apreciat că fapta de lovire săvârşită de către inculpatul S.pen. Pentru cosiderentele expuse. decizia nr 272/A din 5 martie 2004) Prin sentinţa penală nr 1770 din 17 decembrie 2003. şi S. pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5. se putea aplica o amendă de cel puţin 5. Wolters Kluwer 2007 . iar nu de 3. Formă continuată a infracţiunii. secţia I penală.S. in baza art 38515 pct 2 lit d) C. Individualizarea pedepsei. apreciind că această pedeapsă este de natură a asigura atingerea scopului preventiv prevăzut de art 52 C. s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art 631 C. În contextual în care săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin (2) C. De asemenea.000 lei aşa cum a apreciat instanţa de fond. precum şi urmarea produsă. tribunalul a constatat că s-a făcut greşită aplicare a legii. în condiţiile în care a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.000 lei. atunci când ele rezultă din datele particulare ale cauzei. s-a arătat că hotărârea este nelegală sub aspectul cuantumului amenzii aplicate inculpatului S.. iar pe fondul cauzei.000.pr pen.000.pr. in baza art 180 alin 2 C.000. achitarea inculpatului C. În motivarea recursului declarat de parchet. Examinând sentinţa atacată sub aspectul criticilor formulate şi din oficiu. procedând astfel la condamnarea sa la pedeapsa amenzii penale.pen. prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. iar faţă de modalitatea concretă de săvârşire. tribunalul a constatat recursul declarat de parchet ca nefondat.pen şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. s-a dispus în temeiul art 11.. Potrivit art 63 alin (3) C. a casat în parte sentinţa atacată. tribunalul a admis recursul declarat de Parchet. în conformitate cu art 63 alin (3) C.000.S. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004.pen a dispus condamnarea inculpatului S. din care a rezultat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor deduse judecăţii prin plângere prealabilă. precum şi inculpaţii S. atunci când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.pen.

şi M. PARTEA GENERALĂ de furt calificat prevăzută de art 208 alin 1 şi art 209 alin (1) lit e). în regim de detenţie. prejudicial scăzut cauzat părţilor vătămate şi acoperite integral. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. atunci când ele sunt relevate de datele particulare ale cauzei.. impunându-se aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. pentru următoarele considerente: Forma continuată a infracţiunii nu exclude posibilitatea ca.pen.. în raport de gradul de pericol social concret al faptelor şi datele ce caracterizează persoana inculpatului. oglindă retrovizoare. a contopit pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr 1333/2001 a judecătoriei sectorului 3 Bucureşti cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre.pen. căsătorit. inculpatul s-a prezentat la şedinţele de judecată ce au urmat.I. Toate aceste împrejurări au fost calificate de instanţa de control judiciar drept circumstanţe atenuante judecătoreşti. respectiv două parasolare. dovedind pe această cale că a înţeles gravitatea şi semnificaţia conduitei antisociale. să se reţină în favoarea acestuia circumstanţe atenuante.pen.DREPT PENAL. In baza art 36 alin (1) C.. cu executarea în condiţiile art 81 C. anterior manifestate. prejudicial astfel cauzat fiind recuperate prin restituire. solicitând reducerea pedepsei aplicate. în cursul procesului penal. un ceas din plastic şi patru litri de benzină. în sensul art 74 alin 2 C. instanţa a constatat că probele aduse în acuzare nu au confirmat săvârşirea de către inculpat a furtului. cu un copil în întreţinere). cu motivarea că toate împrejurările reţinute de prima instanţă în operaţiunea de individualizare (gradul de pericol concret al faptei. g). instanţa a reţinut în baza probelor administrate. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.M.pen cu aplicarea art 41 alin (2) C. că la 18 februarie 2001 şi în data de 28 spre 29 martie 2001. în concretizarea unei rezoluţii infracţionale unice.L. i) C. a unor bunuri cu valoare economică redusă. În speţă activitatea infracţională desfăşurată de inculpat a constat în sustragerea în două rânduri. din interiorul autoturismelor aparţinând părţilor vătămate B.. are un copil minor în întreţinere şi desfăşoară o activitate licită care îi permite obţinerea mijloacelor necesare întreţinerii familiei sale. a sustras diverse bunuri de valoare economică redusă din interiorul autoturismului proprietatea părţilor vătămate M. intervenită în cursul judecăţii la prima instanţă.pen raportat la art 33 lit a) şi art 34 C.. circumstanţele personale. şi B.. colaborând cu organele de cercetare penală la săvârşirea unei infracţiuni concurente cu cea de faţă. în privinţa faptei din data de 22 martie 2001. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.I. de 3 ani închisoare. este căsătorit.pen. 339 .necunoscut cu antecedente penale la momentul săvârşirii infracţiunii.C..I. condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. comise în dauna părţii vătămate F.M.pen. g) şi i) C. în sensul reducerii pedepsei de la 3 ani închisoare la 1 an şi 8 luni închisoare. dându-li-se eficienţă. Tribunalul Bucureşti secţia I penală a apreciat ca fondat apelul inculpatului C. iar în baza art 208 alin (1) şi art 209 alin (1) lit e).I.. cu o atitudine siceră de recunoaştere şi regret a faptei comise. inculpatul a recunoscut şi regretat sincer faptele comise. Pentru a hotărâ astfel.

s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C. inculpatul C. a avut loc o discuţie contradictorie între inculpat şi concubina victimei. când. Circumstanţe atenuante.pen cu aplicarea art 73 lit b) C.Gh. Momentul conflictual a culminat în ziua de 27. Wolters Kluwer 2007 . s-au deplasat la terasa ‘Doina’. din 9 decembrie 2003. sentinţa nr 632 din 10 mai 2004) prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr 3939/P/2003. Leziunile tanatogeneratoare cardiopericardice s-au putut produce prin lovire cu un corp înţepător tăietor.. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art 174.M. şi 174 lit c) şi i) C. Ea s-a datorat hemoragiei interne. şi concubine sa. cât şi cercetării judecătoresti. pe fondul unui conflict cu victima C. secţia I penală. judeţul Ilfov. după ce anterior victima agresase inculpatul.. C. Omor.T.2003. posibil cuţit.. se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. B.07. generat de împrejurarea că victima C. consecutivă lezării cardio-pericardice printr-o plagă înjunghiată toracică parasternal stâng.Aurel Teodor Moldovan această pedepsă fiind contopită cu cea de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr 1333/2001 a judecătoriei sectorului 3 Bucureşti. Se va reţine însă circumstanţa atenuantă a provocării. Fapta inculpatului s-a produs pe fondul unu conflict interfamilial preexistent.M. au început sa-l lovească pe inculpat 577 TRIBUNALUL BUCURESTI. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. a fost violentă.M. locuiau la domiciliul inculpatului. Victima împreună cu fratele său C.Gh. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor. deoarece agresiunea exercitată de victimă nu a fost de o asemenea gravitate încât să impuna suprimarea vieţii agresorului.07. i-a aplicat acestuia o lovitură în zona toracică cu un cuţit pricinuindu-i moartea. examinând materialul probator administrat în cauză.O. In continuare. acesta din urmă suferind leziuni a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale. constatându-se executată în întregime pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre. a spart o sticlă cu bere şi l-a lovit în cap şi în zona feţei.3/J/204/2003 al serviciului de medicină legală Ilfov a concluzionat că moartea lui C. de cele întâmplate şi apoi toţi trei au revenit la domiciliul inculpatului.Gh. Raportul medico legal de autopsie nr A.V. impreună cu martora B. tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt : la data de 27. atât în cursul urmăririi penale. urmată de moartea acesteia.. pag 135-137 340 . (fratele său). a început să-l insulte pe fratele său. situat în comuna Chitila. Intrucăt C. pentru a-l anunţa pe C. anterior săvârşirii faptei.O.pen.M.2003. ce a acţionat pe p lăţime de 4 cm şi sunt în legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul.T. (Tribunalul Bucureşti. Provocare577 Lovirea victimei cu cuţitul în zona inimii.V.

dar acestea dezvăluie că agresiunea celor doi fraţi comisă asupra sa nu era de o asemenea gravitate încât să impună suprimarea vieţii victimei prin lovirea cu cuţitul în zona inimii. de unde a fost ridicat de organele de urmărire penală. Acţiunea victimei şi a martorului C. 18. PARTEA GENERALĂ cu o cazma. apoi ci o bară metalică. echimoze) corporale pentru a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale. După comiterea faptei. care în momentul imediat premergător incidentului s-a exprimat. provocându-i leziuni (echimoze. fiind aplicabile dispoziţiile art 73 lit b) C. fapt confirmat de martorii audiaţi în cauză. anterior trecerii la săvârşirea propriu-zisă a infracţiunii. FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII Aspecte generale Fazele de desfăşurare ale infracţiunii: • faza actelor preparatorii. CAPITOLUL VII.Gh a aruncat cuţitul într-o aglomerare de deşeuri metalice şi menajere aflate în curtea locuinţei. În favoarea acestuia. pricinuindu-i moartea.au declarat că inculpatul se manifesta agresiv în mod constant-mai ales când consuma băuturi alcoolice. întrucât uciderea victimei s-a produs întro stare de puternică tulburare.DREPT PENAL. atestă că acţiunea acestuia de lovire a victei cu cuţitul a avut loc pe fondul loviturii înculpatului de către victimă. prin comportamentul agresiv al inculpatului.prima fază a activităţii infracţionale. • faza actelor de executare.pen..pen. Formele infracţiunii intenţionate după fazele de desfăşurare: actele preparatorii . determinată de atitudinea violentă a acesteia. se impune însă a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art 73 lit b) C. martorii-membri ai familiei inculpatului şî victimei. În drept s-a apreciat că fapta inculpatului C. Condiţii: 341 .7. escoriaţii) traumatice la nivelul bratului stâng şi antebraţului. • faza urmărilor. In aceste împrejurări inculpatul a lovit victima cu cuţitul (pe care il avea asupra sa) în zona toracică. inculpatul C. Mai mult. pentru a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale (conform raportului de expertiză medico-legală). Este adevărat că inculpatul a prezentat leziuni traumatice (escoriaţii. făptuitorul îşi pregăteşte terenul pentru aceasta. De asemenea leziunile suferite de inculpatul C.T. de a lovi pe inculpat se explică (aşa cum rezultă din probe). având cuţitul în mână ‘în seara aceasta se va comite crimă’.Gh.pen.Gh întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzut de art 174 şi art 175 lit c) şi i) C. momentul în care.

Activitatea efectuată să nu facă parte din conţinutul elementului material al laturii obiective a infracţiunii.punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea. . . executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul Condiţii: .În cazul desistării trebuie să existe un început de executare. să fie expresia voinţei libere a făptuitorului. amplificării rezultatului iniţial sau continuării activităţii infracţionale. Tentativa .Întreruperea executării în cazul desistării. adică să ducă la neconsumarea infracţiunii. fie de mijloacele folosite.întreruperea acţiunii de săvârşire a faptei sau neproducerea rezultatului. să fie din ..după cauzele care determină neproducerea rezultatului legate. . să fie efective.Activitatea de pregătire să se efectueze cu intenţie.după gradul de realizare a acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii: a) tentivă întreruptă sau imperfectă sau neterminată. b) tentivă perfectă sau terminată. respectiv împiedicarea producerii rezultatului. iar în cazul împiedicării producerii rezultatului trebuie ca acţiunea să fi fost executată în întregime. fie de obiectul material al infracţiunii: a) tentivă proprie. . Prelungirea urmărilor se poate datora. Pentru a fi cauze de impunitate desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului trebuie să îndeplinească anumite condiţii: . Felurile tentativei: . neechivocă.Actul de pregătire trebuie să aibă o existenţă obiectivă. . Infracţiunea fapt epuizat – se poate constata o prelungire în timp a infracţiunii după momentul consumării. . aşa cum am arătat.forma tipică sau perfectă a infracţiunii în raport cu fazele desfăşurării activităţii infracţionale.Atât întreruperea activităţii. infracţiunea fapt consumat . Aceasta poate fi atât proprie când mijloacele folosite sunt capabile să producă rezultatul acţiunii) cât şi improprie (când mijloacele folosite datorită insuficienţei sau defectuozităţii duc la neproducerea rezultatului). cât şi împiedicarea rezultatului trebuie să 342 fie voluntare. să nu constituie un început de executare al infracţiunii.Aurel Teodor Moldovan .începerea executării hotărârii infracţionale.Să existe intenţia de a săvârşi infracţiunea pentru că tentativa constă în punerea în executare a hotărârii. b) tentativă improprie. .

• Participaţia improprie sau imperfectă.DREPT PENAL. Condiţii: • Să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală. CAPITOLUL VIII. PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI Noţiune: situaţia în care mai multe persoane săvârşesc o singură infracţiune · caracteristica esenţială este dată de colaborarea cu vinovăţie a mai multor persoane în vederea săvârşirii unei infracţiuni Formele pluralităţii de infractori: • pluralitatea naturală/ necesară. • La comiterea faptei să îşi fi adus contribuţia mai multe persoane decât ar fi fost necesar potrivit naturii faptei. 343 .8. la comiterea faptei prevăzute de legea penală participă un număr mai mare de persoane decât este necesar.este forma pluralităţii de infractori ce poartă numele de participaţie penală. PARTEA GENERALĂ 18.toţi participanţii acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie la săvârşirea infracţiunii.gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni. • Legătura subiectivă între participanţi. fiecare participant este considerat autor al infracţiunii. • pluralitatea ocazională. Felurile participaţiei penale: . indiferent dacă aceasta a fost consumată sau a rămas în faza de tentativă pedepsibilă.cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este cerută chiar prin natura acesteia.presupune ca participanţii la săvârşirea infracţiunii să nu acţioneze cu aceeaşi formă de vinovăţie .după criteriul contribuţiei participanţilor la comiterea infracţiunii: • activitatea de executare directă şi nemijlocită a faptei. • pluralitatea constituită. PARTICIPAŢIA PENALĂ Noţiune: formă de pluralitate de infractori în care. • Fapta trebuie săvârşită de către cel puţin unul dintre participanţi cu vinovăţia cerută de lege.după criteriul atitudinii psihice faţă de rezultatul faptei comise: • Participaţia proprie sau perfectă sau propriu-zisă .

3. După numărul persoanelor ce desfăşoară activitatea de instigare: . Instigarea.Aurel Teodor Moldovan • activitatea de determinare la comiterea unei fapte. c) existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat. şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două sau mai multe persoane.după criteriul contribuţiei participanţilor la săvârşirea faptei şi producerea rezultatului: • participaţia principală –când prin contribuţia participantului se realizează însăşi conţinutul infracţiunii.formă a participaţiei penale ce constă în fapta de a determina cu intenţie. • participaţia secundară. faţă de o altă persoană numită instigat. la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.. d) instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost instigat sau să fi realizat cel puţin o tentativă posibilă. . instigator.când contribuţiile participanţilor nu se înscriu în realizarea acţiunii sau inacţiunii ce reprezintă însăşi fapta incriminată – specifică complicilor şi instigatorilor Autoratul. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. după forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta: . După mijloacele folosite de instigator pentru determinarea instigatului să săvârşească o infracţiune: . culpă. Condiţii pentru a exista instigarea: a) efectuarea unei activităţi de determinare din partea unei persoane. Forme: 1.instigarea cu un singur instigator.reprezintă forma de participaţie penală în care o persoană săvârşeşte prin acte de executare fapta prevăzută de legea penală. 344 . în mod nemijlocit indiferent că a comis-o cu intenţie.instigarea improprie sau imperfectă. Coautoratul. • activitatea de înlesnire sau de ajutare la săvârşirea faptei. prin orice mijloace de către o persoană numită instigator a altei persoane numită instigat. .instigarea calificată.specific autorilor şi coautorilor. Autor este cel care săvârşeşte acţiunea (inacţiunea) prevăzută în norma incriminatoare. a luat singur hotărârea infracţională şi nu a fost sprijinit la comiterea infracţiunii de nici o persoană.instigarea simplă. 2.formă de participaţie în care. . b) activitatea de determinare trebuie să privească săvârşirea unei fapte penale. singur.instigarea proprie sau perfectă.

sau ajută în orice fel la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. După rezultatele urmărite prin instigare: .săvârşirea de către complice a unor acţiuni menite să înlesnească. După modul în care este comunicată ideea infracţională: .instigarea explicită (deschisă). După modul direct sau indirect în care se realizează contribuţia complicelui la săvârşirea infracţiunii: 345 . .instigarea colectivă. PARTEA GENERALĂ . După natura ajutorului dat la săvârşirea infracţiunii: . înainte sau în timpul săvârşirii faptei. 5.instigarea imediată. Este îndeplinită condiţia şi atunci când s-a săvârşit doar o tentativă pedepsibilă. 7. .complicitatea se săvârşeşte numai cu intenţie directă.anterioară. 4. reuşit.instigarea indeterminată. sau să ajute pe autor la comiterea faptei. după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. Condiţii: .instigarea individuală. sau care. 3. . . După rezultatul obţinut în determinarea instigatului la comiterea faptei prevăzute de legea penală: .instigarea ascunsă (perfidă). indirectă sau praeterintenţie. chiar dacă. 8.instigarea cu efect pozitiv. . .DREPT PENAL.existenţa unei fapte penale comise de autor.materială. sau că va favoriza infractorul .instigarea poate fi determinată. Felurile complicităţii: 1. . . .morală.instigarea care presupune colaborarea mai multor persoane. 2. promite că va tăinui bunurile provenite din aceasta. Complicitatea Reprezintă activitatea persoanei care înlesneşte. După numărul persoanelor faţă de care se exercită activitatea de determinare: .instigarea mediată. După modul de acţiune al instigatorului pentru a determina instigatul la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală: .concomitentă.instigarea cu efect negativ. După momentul în care se acordă ajutorul: . 6.

30. inculpaţii se aflai ăn locul de îmbarcare în autocar a pasagerilor. cum greşit au reţinut instanţele. şi-au distribuit rolurile şi au acţionat în mod conjugat. Forme: . Este posibilă la infracţiunile intenţionate nu şi la cele din culpă.G. la 13 iulie 2000.209 alin. În recursul declarat de inculpatul S. în calitate de coautori.complicitatea prin inacţiune (omisivă).F i-a băgat mâna în buzunar. După aspectul dinamic al contribuţiei complicelui la săvârşirea faptei: . pe care l-a transmis.modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie PRACTICA CAPITOLUL VIII PLURALITATEA DE INFRACTORI 1. Din probele administrate rezultă că cei doi inculpaţi au conceput împreună modul de operare în săvârşirea furtului. care săvârşesc cu voinţă comună o faptă prevăzută de legea penală. în spate. inculpata D. . Apelurile inculpaţilor au fost respinse.modalitatea intenţie şi culpă. inculpatului S. acesta susţine că a săvârşit fapta în calitate de complice. 5. Furt Inculpaţii au fost condamnaţi la câte 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută în art. sustrăgându-i portofelul cu acte şi bani. Participaţia improprie Persoanele. După ce partea vătămată a urcat pe scara autocarului. (1) raportat la art . a acordat un 346 . În această situaţie. în jurul orei 3.proprie.Aurel Teodor Moldovan . iar nu de autor. inculpata fiind reţinută în autocar. Participanţii la comiterea infracţiunii acţionează lucrând cu intenţie. Coautorat. . care. f) şi g) Cod penal. alţii din culpă. activitatea fiecăruia fiind necesară pentru producerea rezultatului urmărit. a). Instanţa a reţinut că. alţii chiar fără vinovăţie. După forma de vinovăţie: . Recursul nu este fondat.complicitatea mediată.complicitatea prin acţiune (comisivă). nu acţionează toate cu aceiaşi formă de vinovăţie.complicitate nemijlocită.improprie. în aglomeraţie a părăsit locul faptei. 1 lit.G.G. nu se poate considera că inculpatul S. . Sustragerea portofelului a fost simţită de partea vătămată şi observată de un martor. 208 alin. . 4.

în ceea ce îl priveşte pe B. PARTEA GENERALĂ simplu ajutor inculpatei D. dar aceasta opunându-se. au restituit inculpatului spray-ul şi i-au dat 30. de-acum.000 de lei. pe lângă autor. 197 alin.Instigare la tâlhărie Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art.Tentativă. prin plecarea de la locul unde urma să se consume fapta şi prin încuierea uşii. 211 alin.. a ieşit din încăpere.I a încercat. 197 alin. s-a rerţinut că inculpaţii B. inculpatul. 3. Este adevărat că ea nu presupune ca toate persoanele să fi avut raport sexual cu victima.I. ceea ce este specific formei de participare a coautoratului. 2. lucrau ca muncitori docheri în portul Constanţa. 347 .DREPT PENAL. care consumase băuturi alcoolice în local. 20 şi art. renunţase la intenţia de a avea raport sexual cu aceasta. b) Cod penal. B. l-a ajutat pe autorul tentativei de viol. În acest sens. În cazul de faţă. a întreprins acţiuni de natură a înfrânge rezistenţa acesteia. neexistând agravanta prevăzută în art. (1) teza I Cod penal. După ce partea vătămată a părăsit localul. 25 raportat la art. Apoi au revenit în local. în timp ce se aflau în vestiar. B. Într-o seară. 197 alin.F la comiterea infracţiunii. inculpatul B. Rămânând singuri. inculpatul a spus celor doi minori că banii se află în buzunarul stâng al cămăşii părţii vătămate şi le-a dat un spray lacrimogen pentru a anihila o eventuală rezistenţă a acesteia. barman intr-un local. recursul inculpatului a fost respins. au fost rugaţi de o salariată să-i taie un geam. să existe încă o persoană care a imobilizat victima. este greşită.Complicitate. în ceea ce îl priveşte pe pe B. şi B. ai folosit împotriva ei spray-ul şi au lovit-o. (2) lit. luându-i suma de 100. şi în art.000 de lei din banii luaţi de la partea vătămată. încuind uşa pe dinafară. În consecinţă. Agravanta prevăzută în art.I. a părăsit încăperea. Chiar dacă B.I. încuind uşa şi a revenit după 40-50 de minute când. s-a înlăturat din încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina lor această agravantă şi s-au individualizat pedepsele. B. împrejurare care intimidează victima. în cele din urmă a renunţat. Agravanta implică participarea concomitentă a mai multor persoane. inculpaţii minori au urmărit-o.. avea supra ei o importantă sumă de bani. a ameninţat-o. au fost admise apelurile declarate de inculpaţi.I. 26 raportat la art. b9 Cod penal. datorită opunerii victimei. aceasta nu înseamnă că fapta a fost săvârşită de mai multe persoane. Încadrarea juridică a acestor fapte în art. La un semn discret al lui B.C. 197 alin. a determinat pe doi inculpaţi minori să o deposedeze de bani pe partea vătămată.C..I. la semnul făcut de colegul său. în seara de 17 octombrie 1994. (2) lit. b) Cod penal. În consecinţă. (2) lit.C.C. fapta caracterizându-se prin participarea ambilor inculpaţi la realizarea laturii obiective a acesteia. reduce posibilităţile ei de a se apăra. reţinându-se că. prin violenţă.Viol În fapt.. (2) lit. b) Cod penal se referă la situaţia în care infracţiunea de viol a fost săvârşită de mai multe persoane. Este suficient ca. văzând că partea vătămată. 20 raportat la art. să aibă raport sexual cu victima.

Infracţiunea simplă.. op.Oancea. 211 alin. inculpatul a prevăzut şi a urmărit producerea rezultatului faptei la săvârşirea căreia i-a determinat pe cei doi minori. ca urmarea firească a comportamentului violent al autorilor. sub aspect obiectiv. 3822/1995.216. un singur rezultat. printr-o singură acţiune sau inacţiune.cit. P. se poate realiza. anterior modificării prin Legea nr. op. C-tin Mitrache. Nistoreanu.Ed. Boroi. 208 şi art 209 Cod penal. vol. Drept Penal. Recursul în anulare declarat în cauză este fondat. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul i-a îndemnat pe inculpaţii minori să o deposedeze de bani pe partea vătămată. Aşa fiind. prin decizia penală nr. UNITATEA DE INFRACŢIUNI Noţiune  presupune activitatea infracţională formată dintr-o singură acţiune ori inacţiune ce decurge din natura faptei sau din voinţa legiuitorului. printr-o singură formă de vinovăţie. Tribunalul Dâmboviţa. 578 Unitatea naturală de infracţiune Unitatea legală de infracţiune 348 . iar din punct de vedere subiectiv. M. I. inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii unor leziuni traumatice părţii vătămate. instigator este persoana care. fie prin o singură intervenţie a făptuitorului asupra obiectului infracţiunii. Ghe. În aceste condiţii. săvârşită de o persoană şi în care se identifică conţinutul unei singure Felurile unitatii de infractiune infracţiuni.Didactică şi Pedagogică. 18. care se succed imediat în timp asupra obiectului infracţiunii. Aceste împrejurări evidenţiază că. prin sentinţa penală nr. 25 raportat la art. 1976..191.9. fie prin mai multe intervenţii. 140/1996.Zolineak. fapta săvârşită de inculpat trebuia încadrată în prevederile art. 34/1995.578 UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE Infractiunea simplă  se caracterizează din punct de vedere obiectiv. pag. a respins ca nefondat apelul declarat de procuror. CAPITOLUL IX. Drept Penal. Judecătoria Târgovişte. a reţinut situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu şi a condamnat pe inculpat pentru instigare la infracţiunea de furt calificat prevăzută în art. spunându-le că avea în buzunar o importantă sumă de bani şi dându-le un spray lacrimogen pentru anihilarea unei posibile rezistenţe. (2). 25 raportat la art. determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. pag. pe plan subiectiv. pag. pag.Gen.Aurel Teodor Moldovan Aceasta a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale.cit. şi anume luarea prin violenţă a banilor.198.II. cu intenţie.134. Al. Potrivit art 25 Cod penal. Bucureşti !971.

fie prin producerea de noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave.579 Se poate săvârşi în două moduri:  prin devierea acţiunii infracţionale spre un alt obiect sau altă persoană: Exemplu: prin greşita manipulare a armei. decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vatămă. pag. care ar putea constitui fiecare în parte o infracţiune.Bulai op. pe de o parte. Infracţiunea de obicei  este o formă a unităţii naturale de infracţiune. potrivit viitorului Cod Penal) o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală Infracţiunea progresivă  infracţiune care după momentul consumării infracţiunii produce un rezultat care se amplifică progresiv. fie prin agravarea urmării imediate. pericolul social al infracţiunii 579 C. sau prin îndreptarea acţiunii – din eroare a făptuitorului – asupra altei persoane ori altui obiect.211. făptuitorul ucide o altă persoană decât cea pe care vroia să o ucidă iniţial  prin săvârşirea faptei asupra altui obiect sau altei persoane datorită erorii făptuitorului: Exemplu: infractorul confundă pe rivalul său. datorită greşelii făptuitorului. care pedepseşte prin reunirea în conţinutul unei singure infracţiuni două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni. care constă în repetarea faptei incriminate. în aşa fel încât să se atribuie ansamblului de infracţiuni. 349 . pe de altă parte. încât să releve o obişnuinţă a făptuitorului.cit. desemnând infracţiunea săvârşită prin devierea acţiunii de la obiectul sau persoana împotriva cărora era îndreptată. fără intervenţia făptuitorului. la alt obiect sau persoană. o îndeletnicire a acestuia.DREPT PENAL. cu o altă persoană pe care o ucide UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE Noţiune: creaţie a legiuitorului. datorită nopţii. Infracţiunea deviată  formă a unităţii naturale de infracţiune. Formele unităţii legale Infracţiunea continuată  este acea formă a unităţii legale caracterizată prin săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite Infracţiunea complexă  infracţiunea ce cuprinde în conţinutul ei ca element constitutiv sau ca circumstanţă agravantă (element circumstanţial agravant. PARTEA GENERALĂ Infractiunea continuă  se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. care continuă şi după consumare până la intervenţia unei forţe contrare.

rezultă că inculpatul a săvârşit mai multe acte materiale. (2) C. considerate în ansamblul lor. iar suspendarea executării nu se justifică. 338 din 2 decembrie 1999. (2) C. pen. cu persoane din două familii. în sensul prevederilor art. Discuţiile repetate avute de inculpat cu reprezentanţi ai celor două familii. în realitate. ci constituie o unitate naturală de infracţiune. în luna martie 1998. cu aceleaşi ocazii. conţinutul aceleiaşi infracţiuni.C. Recursul în anulare este fondat. urmate de primirea banilor şi bunurilor de la cele 13 persoane. acţiuni considerate de prima instanţă. în favoarea membrilor celor două familii. cu acelaşi prilej. nu atribuie faptei semnificaţia unei infracţiuni continuate de trafic de influenţă. de la 13 membri ai acelor familii.Aurel Teodor Moldovan PRACTICA CAPITOUL IX Infracţiune. între altele. Prin decizia penală nr. Infracţiune continuată. caracterizată prin săvârşirea repetată a unor acţiuni care prezintă. a casat decizia atacată şi a menţinut hotărârea primei instanţe. susţinând că are influenţă asupra unor funcţionari de la ambasada ţării respective. decizia nr. cu motivarea.. după discuţii repetate purtate. În cauză s-a declarat recurs în anulare. 41 alin. cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea uşoară. prin legătura firească dintre ele. Curtea de Apel Galaţi a admis apelul inculpatului. a înlăturat aplicarea art. nu au. 41 350 . 604 din 8 decembrie 2003 Prin sentinţa penală nr. Din situaţia de fapt corect reţinută de instanţe. pen. suma de 64 de milioane de lei şi alte bunuri. pentru a-i ajuta să obţină vize pentru şedere în străinătate. a redus pedeapsa aplicată inculpatului şi a dispus suspendarea condiţionată a executării acesteia. 41 alin. în unicul scop de a trafica presupusa sa influenţă asupra unor funcţionari de ambasadă. cu condiţia ca acestea. 4552 din 25 octombrie 2001. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. urmate de primirea unor foloase de la acestea în acelaşi timp şi loc. ca şi de cea de recus. această unitate nu este incompatibilă cu existenţa unei pluralităţi de acte materiale. Instanţa a reţinut că. Împotriva deciziei procurorul a declarat recurs. a admis recursul. Curtea Supremă de Justiţie. cu aceeaşi promisiune de a le obţine pe paşapoarte vize de şedere temporară. între altele. inculpatul B. secţia penală. 257. că infracţiunea de trafic de influenţă nu a fost săvârşită în formă continuată. veniţi împreună la domiciliul său. 372 din 23 august 2000. fiecare în parte. în aceeaşi zi. să alcătuiască o singură acţiune în vederea aceluiaşi rezultat. Completul de 9 judecători. Unitate naturală. cu aplicarea art. Prin decizia nr. semnificaţia unor acţiuni autonome. a fost condamnat. inculpatul a pretins şi apoi a primit. Trafic de influenţă Purtarea unor discuţii repetate cu mai multe persoane aflate împreună. ca fiind componente ale infracţiunii continuate de trafic de influenţă.

236. reprezintă o unitate naturală de infracţiune. pag.259. Activităţile menţionate ale inculpatului au urmărit un singur rezultat. C. şi s-a dispus condamnarea inculpatului potrivit noii încadrări.Oancea.cit. C-tin Mitrache.580 Condiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni: a)săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni b)infracţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană c)infracţiunile să fie săvârşite mai îninte de condamnarea definitivă a infractorului pentru vreuna din ele. pen. în condiţiile speţei. au fost casate hotărârile atacate. 257 C. 18. op. mai înainte de a fi condamnată definitiv. Drept penal 1992. sunt legate între ele în mod natural. În consecinţă recursul în anulare a fost admis.214. ele trebuie considerate în ansamblul lor.Dongoroz I. (2) C. pen.222. ocazionate de primele discuţii. iar nu o infracţiune continuată de trafic de influenţă.op. ori cel puţin două dintre ele să poată fi supuse judecăţii concurs real concursul real/material simplu Formele concursului concurs real de infracţiuni: concursul ideal/formal calificat 580 V. 41 alin. cât şi situaţia în care o persoană săvârşeşte din nou o infracţiune după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune.. ca atare. 351 . de către aceeaşi persoană. s-a schimbat încadrarea juridică din prevederile art.. concursul de infracţiuni Formele pluralităţii de infracţiuni: recidiva pluralitatea intermediară Concursul de infracţiuni: forma pluralităţii de infracţiuni ce constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni. alcătuind o singură acţiune şi. 257.331.Dongoroz. având la bază o unică formă de vinovăţie. op. PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI NOŢIUNE: desemnează situaţia în care o persoană săvârşeşte mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. PARTEA GENERALĂ alin. (2).pag. d)infracţiunile comise.cit. în cele ale art.pag. M. urmate de verificarea paşapoartelor de către inculpat şi apoi de primirea foloaselor fiind determinate de natura infracţiunii. pentru vreuna dintre ele.10. pag. cu aplicarea art. Drept penal 1939.. pag. pag. CAPITOLUL X.Zulineak.Bulai. scurtele întreruperi în desfăşurarea activităţii infracţionale.DREPT PENAL. V.233.cit. I.

Sistemul absorbţiei: presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru cea mai gravă dintre infracţiuni. aceasta absorbind pedepsele pentru infracţiunile mai puţin grave . situaţia. postcondamnatorie şi postexecutorie generală şi specială mare şi mică Modalităţile recidivei: absolută şi relativă permanentă şi temporară teritorială şi internaţională cu efect unic şi cu efecte progresive Tratamentul penal al recidivei: este o cauză de agravare facultativă a pedepsei pentru acea infracţiune RECIDIVA Noţiune: starea.Sistemul cumulului juridic: sistem intermediar între cel al adiţionării şi cel al absorbţiei. MODALITĂŢILE RECIDIVEI: Recidivă postcondamnatorie Recidivă postexecutorie Recidivă generală teritorială Recidivă specială Recidivă absolută Recidivă relativă Recidivă mare 352 Recidivă permanentă Recidivă temporară Recidivă naţională sau Recidivă internaţională Recidivă cu efect unic Recidivă cu efecte progresive .Sistemul cumulului aritmetic: presupune adunarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune din concurs . împrejurarea în care se găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracţiune după ce. presupunând aplicarea pedepsei cele mai grave stabilite pentru fiecare infracţiune la care se poate adăuga un spor Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente – în contopire vor fi cuprinse numai pedepsele ce urmează a fi executate. nu şi cele pentru care a intervenit o cauză legală de neexecutare.Aurel Teodor Moldovan Tratamentul penal în caz de concurs de infracţiuni: sunt cunoscute trei sisteme: . anterior a fost condamnată sau a şi executat o pedeapsă.

respectiv de un an ori pedeapsa detenţiunii pe viaţă. potrivit legii nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă. Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie. Primul termen Condiţiile recidivei mari postcondamnatorii Al doilea termen Săvârşirea unei noi infracţiuni Noua infracţiune să fie săvârşită cu intenţie Pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune să fie mai mare un an. a) Codul Penal în vigoare. PARTEA GENERALĂ Recidivă mică RECIDIVA MARE POSTCONDAMNATORIE: este reglementată potrivit dispoziţiilor art. iar în viitorul Cod Penal este reglementată în art. 37. RECIDIVA MARE POSTEXECUTORIE: este reglementată de art. Condamnarea definitivă de să fie mai mare de 6 luni. potrivit actualului Cod Penal. respectiv mai mare de un an de zile potrivit noului Cod Penal. lit.1. alin. Condamnarea să nu fie dintre acelea de care. 353 . Primul termen al recidivei îl constituie condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. b) din actualul Cod Penal şi art. primul termen al recidivei îl constituie condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. 41. lit.DREPT PENAL. respectiv de un an conform viitoarei reglementări. Noua infracţiune să fie săvârşită în intervalul de timp după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. 41 noul Cod Penal. Existenţa unei hotărâri definitive de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. 37.

de orice natură.Aurel Teodor Moldovan Primul termen Rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. Să nu fie incidentă vreo cauză dintre cele prevăzute la art. Condiţii de existenţă Al doilea termen să fie constituit din săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie. respectiv un an Pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni sau de un an să fi fost executată Pedeapsa închisorii să fie executată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie Condamnarea să nu fie una dintre acelea de care nu se ţine cont la stabilirea stării de recidivă Condiţii de existenţă a recidivei mari postexecutorii Al doilea termen ca şi la recidiva mare postcondamnatorie. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiune trebuie să fie mai mare de un an. 38 din actualul Cod Penal. RECIDIVĂ MICĂ POSTCONDAMNATORIE : când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoarea de până la 6 luni. respecvtiv de un an sau mai mare. care trebuie săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. respectiv art. al doilea termen trebuie să constituie o infracţiune. 354 . potrivit actualei reglementări. indirerctă sau Primul termen cu praeterintenţie. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. Să existe o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie directă. 42 din viitoarea reglementare.

c) ale actualului Cod Penal. condiţiile vor fi identice cu cele de la recidiva mică postcondamnatorie Primul termen Condiţii de existenţă Al doilea termen trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei. Piteşti.A. PLURALITATEA INTERMEDIARĂ: este susceptibilă de a comporta definiţii diferite după cum se au în vedere dispoziţiile legale prevăzute de actele normative menţionate în cadrul capitolului ce analizează instituţia avută în vedere (Codul Penal în vigoare – art. 44). Descoperirea ulterioară a stării de recidivă: recalcularea pedepsei pentru descoperirea ulterioară a stării de recidivă se face aplicându-se. iar în noul Cod penal.Concurs de infracţiuni. apare justificată concluzia că sustragerile 581 Revista de drept penal. pag 216 355 . 43. respectiv în luna aprilie şi iunie 1993.1 din Codul Penal în vigoare. dispoziţiile cu privire la sancţionarea recidivei postcondamnatorii sau după caz postexecutorii.1. 40. Editura Hamangiu. lit.DREPT PENAL. dec. după caz. TRATAMENTUL PENAL AL RECIDIVEI: este reglementat de dispoziţiile art. tratamentul penal este prevăzut de art. Concurs real581 C. 39. Ediţie îngrijită de George Antoniu. 37. alin. respectiv Codul Penal viitor – art.pen nr 19/R/1995. alin. PARTEA GENERALĂ RECIDIVA MICĂ POSTEXECUTORIE: este reglementată în dispoziţiile art. nr 2/1996. Studii şi practică judiciră 1994-2006. PRACTICĂ CAPITOLUL X Concurs de infracţiuni 1. p 111 În măsura în care cele două furturi au fost comise la intervale mari de timp.

respectiv trei infracţiuni. printr-o unică acţiune de ameninţare cu bătaia. iar la 23 ianuarie trei persoane.. a două infracţiuni de tâlhărie prevăzute în art 211 alin (1) C. şi S..D. nefiind aplicabile dispoziţiile art 41 alin 2 C.V.pen. Studii şi practică judiciră 1994-2006. să-i dea banii sau alte bunuri pe care le aveau asupra lor constituie.pen. Editura Hamangiu. şi H. împotriva părţilor vătămate B. Recursul extraordinar declarat în cauză. tot atâtea infracţiuni de tâlhărie. instanţa reţinând că. în primul caz. este întemeiat.I. p 175 Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea. Din probele administrate rezultă că la 17 ianuarie 1991.Aurel Teodor Moldovan nu au avut la bază aceeaşi rezoluţie infracţională. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 3.S. nr 4/2001. în concurs ideal.pen.C. Recursul declarat de procuror este fondat.J.pen s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare.pen.J. pag 222 356 . Potrivit art 81 alin 2 C.S. 582 Revista de drept penal. pag 220 683 Revista de drept penal. Pluralitate de victime582 C. s.F.pen. în cel de-al doilea. deposedându-le de sumele de bani şi unele bunuri pe care le aveau asupra lor. p 154 Inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută în art 254 alin (1) şi la 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută în art 289 C. şi a părţilor vătămate H. cum a apreciat greşit instanţa de fond. ci două. dec. suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi depusă şi în caz de concurs de infracţiuni. Ca urmare în recursul parchetului a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută în art 208 raportat la art 209 lit a) şi g) C. Ediţie îngrijită de George Antoniu. în concurs real. cu motivarea că inculpatul nu a săvârşit câte o infracţiune de tâlhărie la datele susmenţionate. în do