P. 1
drept_penal (1)

drept_penal (1)

|Views: 196|Likes:
Published by zuzugirl89

More info:

Published by: zuzugirl89 on Feb 08, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/25/2013

pdf

text

original

DREPT PENAL.

PARTEA GENERALĂ

dr. Aurel Teodor Moldovan

DREPT PENAL PARTEA GENERALÃ

BRAŞOV
1

Aurel Teodor Moldovan

Prof. Dr.dr. Cristian Murzea Prof. Dr.dr. Cătălin Joiţa Consilier editorial: Prof. Dr. ing. Florin Andreescu Procesare - editare text: Oana Lazăr Tehnoredactare: Av. Andreea Rădulescu Jr. Georgeta Györffy Av. Oana Lazăr Coperta: Av. Bogdan Andreescu Corectura: Autorul Recenzenţi ştiinţifici:

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MOLDOVAN, AUREL TEODOR Drept penal. Partea generală / Aurel Teodor Moldovan, - Braşov : Lux Libris, 2009 Bibliografie ISBN 978-973-131-058-9 343(498)(075.8)

© 2009 Editură recunoscută CNCSIS, cod 201

ISBN 978-973-131-058-9
2

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

PREFAŢĂ

Că “Dreptul este în continuă mişcare” este o sintagmă ce se regăseşte şi in continua dezvoltare a relaţiilor sociale care ocrotesc sociatatea şi omul ca individ. Necesitatea introducerii a unor noi principii şi a unor noi instituţii de drept penal general au apărut ca o evoluţie necesară în procesul consolidării, transparenţei, şi adaptării europene în general a ştiinţei dreptului penal. Cele 17 capitole ale ediţiei de faţă exprimă o comparaţie între actuala reglementare, modificată prin Legea nr. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 228 din 25.03.2008 şi Noul cod penal, adoptat prin Legea nr 286/2009, publicată în Monitorul Oficial nr 510/24.07.2009 Autorul, folosind metoda de analiză comparativă, şi îmbinând repere permanente de practică judiciară la care se adaugă organizarea şi sistematizarea expunerii, a dorit să îmbine metoda aplicativă cu cea instructiv ştiinţifică a materialului. Deşi sunt diferite moduri de abordare a prefaţării unei lucrări pe care am trăit-o şi o simt îmi este greu să mă despart de ea prin publicare fără a adăuga faptul că atât ca student şi doctor în drept penal la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept, sub bagheta domnului profesor doctor Ion Oancea, şi profesor doctor Costică Bulai ,cât şi în calitate de practician în latura acuzării cât şi a apărării, iar în ultimii ani cadru didactic la Universitatea Transilvania, Braşov, Facultatea de Drept şi Sociologie, catedra de Drept public, disciplina “drept penal general” transmit prin intermediul acestei prefaţe îndemnul de a folosi rezultatul depus în mâna dumneavoastră. Dacă adaug acestei experienţe şi calitatea de Unit Directeur în Direcţia Închisorilor din cadrul Ministerului de Justiţie al Olandei (14 ani) întregesc enunţul anterior. Avocat, doctor şi decan al Baroului Braşov, din anul 2003 şi în prezent, Aurel Teodor

3

Aurel Teodor Moldovan

4

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CUPRINS

PREFAŢĂ ...................................................................................................... ......... CAPITOLUL I. NOŢIUNI GENERALE ................................................................ 1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT ........................................ 1.1.1. Noţiunea dreptului penal ........................................................... ....... 1.1.2. Obiectul dreptului penal .................................................................. 1.1.3. Sarcinile dreptului penal ............................................................ ....... 1.1.4. Caracterele dreptului penal ............................................................ 1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept ................... 1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN .......... 1.2.1. Principiul legalităţii ..................................................................... ...... 1.2.2. Principiul umanismului .................................................................... 1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale ............................................. 1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală ..... 1.2.5. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale ........................ 1.2.6. Principiul personalităţii răspunderii penale ...................................... 1.2.7. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal ........................ 1.3. IZVOARELE DREPTULUI PENAL ........................................................... 1.3.1. Principalele izvoare ale dreptului penal .......................................... 1.3.2. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale .................................. 1.4. RAPORTUL JURIDIC PENAL .................................................................. 1.4.1. Noţiune ...................................................................................... ........ 1.4.2. Elementele raportului juridic penal ........................................... ......... 1.4.3. Naşterea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal ............

3 13 13 13 13 14 14 15 16 17 18 18 18 19 19 20 21 22 23 24 24 24 25

27 27 27 28 29 29 30 CAPITOLUL II. LEGEA PENALĂ ................................................................. 32 ........ 32 2.1. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE ..................................
5

Aurel Teodor Moldovan

........... 2.1.1. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale ........................ 2.1.2. Normele de drept penal şi categorii de norme penale ....................... 2.1.3. Interpretarea legii penale ........................................................... ....... 2.1.3.1. Metode de interpretare a legii penale .................................. 2.1.3.2. Felurile interpretării după rezultat .................................... ....... 2.2. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU ............................................ ........ 2.2.1. Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu ................................. 2.3. EXTRĂDAREA ................................................................................... ....... 2.4. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP ................................................ ....... 2.4.1. Principiul activităţii ......................................................................... 2.4.2. Principiul neretroactivităţii legii penale ....................................... ....... 2.4.3. Principiul retroactivităţii legii penale ................................................ 2.4.4. Principiul ultraactivităţii .............................................................. ........ 2.4.5. Principiul aplicării legii penale mai favorabile ............................ ......... CAPITOLUL III. INFRACŢIUNEA .................................................................. ....... 3.1. DISPOZIŢII GENERALE .......................................................................... 3.1.1. Noţiunea de infracţiunea ................................................................ 3.1.2. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii ................................................. 3.2. CONŢINUTUL INFRACŢIUNII ............................................................ ....... 3.2.1. Noţiune şi importanţă ................................................................. ........ 3.2.2. Structura-conţinutul infracţiunii ....................................................... 3.2.3. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune ........................................ 3.3. CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII ...................................... ........ 3.3.1. Obiectul infracţiunii ......................................................................... 3.3.2. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii ................................................ 3.3.3. Subiecţii infracţiunii .................................................................... ....... 3.4. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI ............................. 3.4.1. Aspecte generale ....................................................................... .......
6

38 41 42 42 42 43 43 46 46 46 47 52 52 53 54 55 55 56 57 60 60 61 61 64 66 68 69 72 73 74 74 74 75 75 77 77 77 79 80 82

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

3.4.2. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei .......................................................................................... ....... 82 3.4.2.1. Legitima apărare .................................................................. 3.4.2.2. Starea de necesitate ........................................................... 82 3.4.2.3. Constrângerea fizică şi constrângerea morală ..................... 83 3.4.2.4. Cazul fortuit .................................................................... 83 ....... 88 3.4.2.5. Iresponsabilitatea ................................................................ 90 3.4.2.6. Minoritatea făptuitorului .................................................. 92 ....... 96 3.4.2.7. Eroarea de fapt ............................................................... ......... 98 3.5. INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI PRIN LIPSA 98 PERICOLULUI ..................................................................................... 98 ...... 100 3.5.1. Preliminarii ................................................................................ 103 ......... 103 3.5.2. Lipsa pericolului social, ca trăsătură esenţială a infracţiunii 104 ............. 106 3.5.3. Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală .... 106 3.6. LIPSA PREVEDERII IN LEGEA PENALA ......................................... 107 ....... 108 CAPITOLUL IV. PEDEPSELE ............................................................................ 109 4.1. GENERALITAĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR ..................................... 109 ......... 109 4.1.1. Noţiunea şi caracterele pedepsei .............................................. 109 ......... 111 4.1.2. Scopul şi funcţiile pedepsei ........................................................... 111 4.1.3. Felurile pedepsei ....................................................................... 112 .......... 114 4.2. CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN .......................... 118 121 4.2.1. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice .................................................................................................... 123 4.2.2. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele 123 juridice .............................................................................................. 124 ...... 127 4.3. PEDEPSELE ÎN SPECIAL ................................................................. 130 ........ 133 4.3.1. Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice ...................... 134 4.3.2. Pedepsele principale pentru persoanele juridice ............................ 135 4.3.3. Pedepsele complimentare pentru persoane fizice ...................... 136
7

Aurel Teodor Moldovan

4.3.4. Pedepsele complimentare aplicabile persoanei juridice 137 .................. 4.3.5. Pedepsele accesorii ................................................................. ........ 138 138 CAPITOLUL V. RĂSPUNDEREA PENALĂ ................................................ 138 ....... 138 5.1. RASPUNDEREA PENALA CA INSTITUTIE FUNDAMENTALA ............ 139 5.1.1. Generalităţi privind răspunderea penală ........................................ 139 5.1.2. Principiile răspunderii penale ................................................... 141 ...... 142 5.2. ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE ................................................ 144 5.2.1. Consideraţii generale ............................................................... 148 .......... 150 5.2.2. Reglementarea instituţiei înlocuirii răspunderii penale ................... 152 5.3. RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE ............................ 5.3.1. Discuţii în doctrină privind răspunderea penală a persoanei juridice ... 155 5.3.2. Necesitatea răspunderii penale a persoanei juridice ........................ 155 5.3.3. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit noii reglementări 155 ... 156 CAPITOLUL VI. APLICAREA PEDEPSEI ....................................................... 156 6.1. ASPECTE GENERALE ......................................................................... 157 6.1.1. Noţiune şi cadru ....................................................................... 158 ......... 159 6.1.2. Forme şi modalităţi de individualizare ...................................... 159 ........ 164 6.2. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR ............................... 166 6.2.1. Criterii generale de individualizare ................................... 167 ........ 6.2.2. Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei 169 ............ 169 6.2.2.1. Circumstanţe atenuante ............................................... 170 ........ 174 6.2.2.2. Circumstanţe agravante ................................................ 177 ....... 179 6.2.3. Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare a pedepsei 179 ... 180 CAPITOLUL VII. FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII ................... 181 7.1. ASPECTE GENERALE ......................................................................... 185 7.1.1. Actele preparatorii ................................................................... 186 ....... 187 7.1.2. Tentativa .................................................................................. 187 ......... 190 7.1.2.1. Felurile tentativei ................................................................
8

CONSIDERATII GENERALE ................. ........................3...... Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii de infractori ... Incriminarea şi sancţionarea tentativei .....................................1................ GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI ...2.......................................4 Infracţiunea de obicei ...2.... 220 9......... 221 9.....1.............. PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA 197 INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) .2......... Infracţiunea simplă .....2........1..............4.........1............................... 209 8.....1 Autoratul şi coautoratul ....................3 Complicitatea .............2.................................. .....................3................. Felurile participaţiei penale .................................................... 204 8...2........................ 230 9........1...... 208 8..... 7............................ Infracţiunea deviată .............DREPT PENAL.................................1..1............ UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE ......... Participaţia improprie ..... . Infracţiunea progresivă . 203 ............... 7.... 230 ...........1....... 214 214 CAPITOLUL IX.............3............ 9...... 213 8................................ Generalităţi privind participaţia penală ........ ...... UNITATE DE INFRACŢIUNI . Infracţiunea continuă ... 219 .............. 216 9.........................................2...............2............................ UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE .... Infracţiuni pentru care tentativa nu este posibilă .2......................... .2.....3........2.....................4............2.... Tratamentul penal al participaţiei .3.............. 226 9..................... 209 8............1............................................ 200 8..... PARTEA GENERALĂ 192 195 196 CAPITOLUL VIII..........2........................................................4.................. Felurile unităţii de infracţiune ............. Formele pluralităţii de infractori ........................................... Infracţiunea continuată ..........2........1... 231 9 7....2.....2...............2.................... PARTICIPAŢIA PENALĂ ................................................2....... 7.2................. 199 8..2.................. 199 8.2..... Infracţiunea fapt consumat ....................... 217 9...3..........1....................................2..........2............ 221 ................ 221 9.....1............1.............2 Instigarea .... Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului .3...... 222 9.........3...............................1.. 198 8.......2.... Infracţiunea fapt epuizat ........ 216 9........................................................ 9...... 206 8...... 192 192 192 .......3............. 7............................. 206 . Infracţiunea complexă ....... 207 ........ 210 8...........1....3...........

................................... 10...................... SUSPENDAREA CONDITIONATA A EXECUTARII PEDEPSEI .. 10......2................... 6...8.............................................................................. Pluralitatea intermediară de infracţiuni .. Termenul de încercare ............................... 10.......2. Recidiva mare postexecutorie . Modalităţile recidivei ........... 10.. 10.5........... 11............4......4. 260 11.............. 259 .............. Noţiune ..................................... 10......................5..............1......2.5...................2......... 274 . 10..... CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTR INFRACTIUNI CONCURENTE 10.3............................. 10.........................5.......... 10................................................. 4. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei 260 ..............1.................................................2........ 7.... Condiţii de aplicare a suspendării executării pedepsei sub su......6..3...1............... 260 11................5. 11................1. Recidiva mare postcondamnatorie ..................2................... 257 11....... Tratamentul penal al recidivei ..................................1.... .5............. Aspecte generale ....... RECIDIVA ....3.......1...............1...2..1...5..... 257 11............................ 232 232 233 234 236 238 238 239 240 243 243 244 244 245 246 247 248 249 249 252 252 253 CAPITOLUL XI INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII 253 PEDEPSELOR ................................ 10.... Condiţii de acordare a suspendării condiţionate a executării 257 pedepsei ...5..................................... 275 10 ............ 10.......... 11.............. CONCURSUL DE INFRACTIUNI ...................... .......................................................3............. Termenul de încercare ............ 5.............................. Recidiva mică postcondamnatorie ...................... 273 11.........................5...272 praveghere ... 253 ....................... 271 11. Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei .... ..... Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei ...............1..................... 254 11................... PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI ................. SUSPEBDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE 267 11... Noţiune ...1.................... GENERALITATI PRINVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI ......... TRATAMENT PENAL IN CAZ DE CONCURS DE INFRACTIUNI ..5......... ........... Recidiva mică postexecutorie ........Aurel Teodor Moldovan CAPITOL X............. 271 ....... 10.2............................................ 256 .1.

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

11.2.4. Măsurile de supraveghere ............................................................. 11.2.5. Obligaţiile condamnatului .......................................................... 11.2.6. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere ....... 276 11.2.7. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere 276 11.2.8. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere 278 ........ 278 11.3. EXECUTAREA PEDEPSEI INCHISORII LA LOCUL DE MUNCA .......... 279 11.3.1. Noţiune .................................................................................... 280 ...... 281 11.3.2. Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei la locul 281 de muncă .......................................................................................... 281 11.3.3. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă ....................... 285 11.3.4. Anularea executării pedepsei la locul de muncă .......................... 11.3.5. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă .......................... 11.4. LIBERAREA CONDIŢIONATĂ ............................................................ 287 11.4.1. Noţiune .................................................................................... ...... 11.4.2. Condiţii de acordare ...................................................................... 290 11.4.3. Efectele liberării condiţionate ................................................... 290 ....... 291 11.4.4. Liberarea conditionata in cazul detentiei pe viata .......................... 298 305 CAPITOLUL XII. MINORITATEA ...................................................................... 310 12.1. RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR .......................................... 319 12.1.1. Aspecte generale privind sancţionarea infractorilor minori............ 322 12.1.2. Măsurile educative ................................................................ 329 ........ 333 12.1.3. Pedepsele aplicabile infractorilor minorului şi particularităţiile 337 regimului de aplicare şi executare a acestora ...................................... 341 343 CAPITOLUL XIII. MĂSURILE DE SIGURANŢĂ .......................................... 346 13.1. NOTIUNE SI CARACTERIZARE .......................................................... 348 13.2. FELUL MASURILOR DE SIGURANTA ................................................ 350 13.3. REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA .......................................... 351 13.3.1. Obligarea la tratament medical ..................................................... 355 13.3.2. Internarea medicală ............................................................... 360 ....... 368 13.3.3. Interzicerea unei funcţii sau profesii ............................................ 381 13.3.4. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi ............................. 382 13.3.5. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei ................................ 385 ........ 389 pe o perioadă determinată .................................................................. 393 ........ 397 13.3.6. Expulzarea ..............................................................................
11

Aurel Teodor Moldovan

...... 13.3.7. Confiscarea specială .....

........................................................... 399 401 403 404 407 411

CAPITOLUL XIV . CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ 14.1. ASPECTE GENERALE ................................................................. ......... 14.2. AMNISTIA ................................................................................ ..........

12

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I NOŢIUNI GENERALE
1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT 1.1.1. Noţiunea dreptului penal Dreptul penal este o ramură de drept şi reprezintă ansamblul normelor juridice edictate de stat prin care se stabilesc faptele care constituie infracţiuni (crime şi delicte), pedepsele ce se aplică şi dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni, pentru apărarea ordinii de drept. În literatura de specialitate dreptul penal apare şi sub denumirea de drept criminal această denumire derivând de la cuvântul de origine latină crimen, cuvânt ce are semnificaţia de faptă infracţională. Noţiunea de drept penal provine de la cuvântul de origine latină poena, pedeapsă, reprezentând sancţiunea ce se va aplica pentru săvârşirea faptei interzise. În literatura de specialitate au existat mai multe definiţii date acestei noţiuni de drept penal, dar ne vom opri cu precădere asupra definiţiei date de marele penalist român I. Tanoviceanu, care afirma : “ Dreptul penal este acea ramură a dreptului public intern, care se ocupă de infracţiune şi de pedepse ce trebuie aplicate acelora care le comit”1 . Astfel trebuie precizat faptul că marii autori în domeniul dreptului penal au scos în evidenţă faptul că ceea ce este specific dreptului penal este “dreptul de a pedepsi” sau dreptul statului de a exercita represiunea2 . 1.1.2. Obiectul dreptului penal Constă în relaţiile sociale care privesc faptele ce sunt considerate a fi infracţiuni (crime şi delicte) şi pedepsele ce se stabilesc şi se aplică celor care săvârşesc infracţiuni. Dreptului penal îi revin relaţii sociale pe care trebuie să le reglementeze, relaţii sociale care conferă participanţilor anumite drepturi şi obligaţii. Relaţiile sociale ce revin dreptului penal sunt activităţile de luptă împotriva infracţiunilor, activităţi ce se realizează prin tragerea la răspundere penală a celora care săvârşesc fapte prevăzute de legea penală. De asemenea obiect al dreptului penal îl reprezintă şi relaţiile de represiune penală, adică acele relaţii ce se stabilesc după săvârşirea faptei interzise, între stat şi făptuitor, în sensul că statul are obligaţia şi totodată
1 2

I. Tanoviceanu, Curs de drept penal , Bucureşti 1912, pag. 3. Ion Oancea , Drept penal – partea generală, Bucureşti 1971, pag.14.

13

Aurel Teodor Moldovan

şi dreptul de a trage la răspundere pe făptuitor, iar făptuitorul de această dată se va „bucura” numai de obligaţia de a suporta consecinţa faptei sale, şi anume să suporte pedeapsa penală aplicată. Trebuie precizat deasemnea faptul că obiectul dreptului penal mai cuprinde şi relaţiile de apărare socială, relaţii ce se nasc din momentul intrării în vigoare a legii penale.3 1.1.3. Sarcinile dreptului penal Pentru a-şi putea realiza scopul său specific dreptul penal trebuie să îndeplinească anumite funcţii şi anume: ♦ Stabilirea faptelor ce reprezintă infracţiuni (crime şi delicte) şi prevenirea lor, lucru ce se realizează prin încriminarea faptelor ce reprezintă un pericol social . ♦ Arătarea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale, dar şi a sancţiunilor pe care le poate aplica statul prin organele sale în cazul săvârşiri faptelor prevăzute ca interzise. ♦ Dreptul de a pedepsi, drept care trebuie stabilit pentru organele judiciare, precizându–se totodată şi condiţiile în care se poate exercita acest drept. Exercitarea acestui drept presupune existenţă unui temei, iar conform legii penale singurul temei legal îl reprezintă săvârşirea unei infracţiuni. In noul cod penal se poate observa faptul că s-a renunţat la definirea scopului legii penale, scop ce este bine determinat de art 1 din actualul cod penal „legea penală apără împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept”. 1.1.4. Caracterele dreptului penal a. Caracterul autonom Caracterul autonom al dreptului penal se evidenţiază prin faptul că are în primul rând un obiect propriu de reglementare, care îl reprezintă relaţiile sociale specifice acestei ramuri de drept ce trebuie să fie ocrotite, prin faptul că pentru apărarea valorilor sociale să creează reguli de conduită care vin să sublinieze netemeinicia tezei conform căreia dreptul penal reglementează doar relaţii de sancţionare. Caracterul autonom al dreptului penal poate fi justificat şi prin faptul că se pot evidenţia domenii ale vieţii sociale unde numai dreptul penal ocroteşte anumite interese, interese ce nu sunt ocrotite prin intermediul nici unei altei ramuri de drept. b. Caracterul unitar Acest caracter se desprinde din prevederile art. 362 Cod penal:” Dispoziţiile
3

Constantin Mitrache, Drept penal, Bucureşti 2002, pag.9.

14

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancţionate penal prin legi speciale, afară de cazul când legea dispune altfel” Normele dreptului penal sunt nu numai în Codul penal cuprinse ci şi în legi extrapenale, reprezentând sistem unitar datorită unicităţii principilor care străbat legislaţia penală. Dreptul penal îşi păstrează caracterul unitar nefiind afectat de faptul că normele penale sunt grupate în partea generală, partea specială a Codului penal ori în legi penale, sau legi nepenale cu dispoziţii penale. c. Caracterul de drept public Dreptul penal aparţine dreptului public datorită faptului că prin reglementările sale specifice dreptul penal a venit întotdeauna în apărarea valorilor sociale, unde interesul major l-a avut societatea, statul ca reprezentant al acesteia. Prin faptul că dreptul penal reglementează relaţiile de apărare socială, se creează raporturi juridice între stat şi persoanele fizice ca destinatari ai legii penale. Aceste raporturi nu reprezintă altceva decât raporturi de putere prin intermediul cărora se realizează funcţia de apărare a valorilor sociale împotriva infracţiunilor4 . Statul este în toate raporturile juridice de drept este subiect dominant care pretinde o anumită conduită de la destinatarii legii penale, şi tot statul este acela care în caz de încălcare a normelor penale, prin organele sale specializate, asigură restabilirea ordinii încălcate, prin tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni. 1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept Dreptul penal şi dreptul procesual penal. În cadrul sistemului român de drept, dreptul penal este în strânsă legătură cu dreptul procesual penal, cele două ramuri de drept fiind indisolubile. Dreptul penal îşi îndeplineşte sarcinile specifice prin intermediul dreptului procesual penal, şi de asemenea dreptul procesual penal fără dreptul penal ar fi lipsit de conţinut. Prin intermediul dreptului penal se stabilesc faptele ce reprezintă infracţiuni, pedepsele şi răspunderea penală, iar normele de drept procesual penal sunt cele care stabilesc procedura de tragere la răspundere a celora care se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor. Dreptul penal şi dreptul execuţional penal Dreptul execuţional penal apare în unele sisteme de drept, ca de exemplu în sistemul fostelor republici sovietice , drept al muncilor corecţionale . Această ramură de drept a cărei existenţă de sine stătătoare este discutabilă, cuprinde acele norme juridice ce reglementează relaţiile sociale ce iau naştere în procesul executării sancţiunilor de drept penal; aceste relaţii se nasc între organele de stat specializate însărcinate cu executarea acestor sancţiuni şi persoanele condamnate,
4

Costică Bulai – Manual de drept penal, Bucureşti 1997, pag.12

15

Aurel Teodor Moldovan

sancţiuni ce sunt aplicate de instanţele de judecată. Deseori în literatura de specialitate s-a conturat ideea conform căreia pe lângă faptul că dreptul penal execuţional este o ramură de drept de sine stătătoare, unii autori au admis chiar existenţa unei subramuri care poartă denumirea de drept penitenciar, care reglementează relaţiile sociale legate de executarea pedepselor privative de libertate5 . Dreptul penal şi dreptul civil Această legătură se realizează prin apărarea relaţiilor patrimoniale şi personal nepatrimoniale, apărarea împotriva faptelor periculoase. Această apărare se realizează prin interzicerea sub sancţiuni a sustragerilor, distrugerilor. Dreptul penal şi dreptul medical În activitatea specifică domeniului medical, se pot comite o serie de infracţiuni prevăzute cel mai adesea în Codul penal, fie de către persoane care nu au dreptul de a exercita profesiunea de medic (art. 281 cod-penal actual, respectiv art 352 - viitoarea reglementare), de persoane care se sustrag de la tratamentul medical (art. 3091 cod penal), de medicii care prescriu produse şi substanţe stupefiante fără a fi necesare în soluţiuonarea unui caz (art. 312 alin. 3 cod penal actual, respectiv art 363 din viitoarea reglementare) ori provoacă avorturi în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor autorizate în acest scop (art. 185 alin. 1 lit. A codul penal actual, resectiv art 199 alin 1, lit a din viitoarea reglementare), etc, pentru care se aplică normele de drept penal şi se angajează răspunderea penală prevăzută de dreptul material, cu posibilitate reţinerii, după caz, a circumstanţelor atenuante sau agravante ce ar rezulta din activitatea medicală6 . Dreptul penal este în strânsă legătură şi cu celelalte ramuri de drept existente, precum dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul familiei s.a., prin faptul că preocuparea esenţială a dreptului penal rămâne aceea de apărare împotriva faptelor periculoase. 1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN Aceste principii fundamentale ale dreptului penal reprezintă idei directoare care călăuzesc elaborarea cât şi realizarea normelor penale, evidenţiind trăsăturile legislaţiei penale Ca şi principii fundamentale enumerăm:  Principiu legalităţii  Principiul umanismului  Principiul egalităţii în faţa legii penale  Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală
5 6

Costică Bulai – Manual de drept penal, Editura All, Bucureşti 1997, pag.19 Aurel Teodor Moldovan, Tratat de Drept Medical, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 6.

16

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

 Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale  Principiul personalităţii răspunderii penale  Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal 1.2.1. Principiul legalităţii Acest principiu exprimă regula conform căreia întreaga activitate a dreptului penal se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta, exprimând faptul că atât conduita pretinsă membrilor societăţii cât şi sancţiunea ce o vor suporta aceştia în caz de nerespectare a conduitei prevăzute de legea penală, trebuie să fie prevăzută de lege. Principiul legalităţii constituie o garanţie a libertăţii persoanei împotriva abuzurilor, acest principiu a fost înscris în Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului de către ideologii revoluţiei franceze din 1789 în art. 8 astfel : “ nimeni nu poate fi pedepsit decât în virtutea unei legi promulgate anterior infracţiunii şi legal aplicate”.7 Acest principiu al legalităţii examinat în funcţie de cele trei instituţii ale acestuia – infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală , poate fi exprimat pe baza adagiilor: - “ nullum crimen sine lege” acest adagiu trebuie însă completat şi anume “ nullum crimen sine lege praevia” - “ nulla poena sine lege” cu completarea “ nulla poena sine lege praevia “ sau “ sine lege poenali anrteriori” - “ nullum judicum sine lege”. În dreptul românesc principiul legalităţii era înscris în Constituţia din 1923, în art. 14 care prevedea :” Nici o pedeapsă nu poate fi înfiinţată nici aplicată decât în puterea unei legi”, acest text reprezintă o reproducere a art.16 din Constituţia de la 1866. Principiul legalităţii a fost afirmat în “Declaraţia universală a drepturilor omului “ adoptată de adunarea generală ONU la 10 decembrie 1948 în art. 11 , al.2: “ Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituie, în momentul în care ele au fost comise, un cat cu caracter penal potrivit dreptului internaţional sau naţional”, şi de asemenea în “ Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice “ adoptat de adunarea generală ONU la 16 decembrie 1966, pact ratificat de România în 1974, art. 15 :” Nimeni nu va fi condamnat pentru Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. 2. - Legea prevede Art. 1 Legalitatea incriminării care fapte constituie infracţiuni, (1) Legea penală prevede faptele care pedepsele ce se aplică infrac- constituie infracţiuni. torilor şi măsurile ce se pot (2) Nici o persoană nu poate fi sancţionată lua în cazul săvârşirii acestor penal pentru o faptă care nu era prevăzută de fapte. legea penală la data când a fost săvârşită.
7 Constantin Mitrache , Drept penal . Partea generală, Edtura “Casa de Editură şi Presă “Şansa””, Bucureşti 2002, pag.29.

17

Aurel Teodor Moldovan

acţiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului naţional sau internaţional , în momentul în care au fost săvârşite”. Consacrarea acestui principiu în Codul penal nu vine decât ca o garanţie a drepturilor şi libertăţilor prin faptul că împiedică extinderea legii penale prin analogie. 1.2.2. Principiul umanismului Conform acestui principiu întreaga reglementare penală trebuie să pornească de la interesele şi drepturile fundamentale ale omului. Principiul umanismului sublinează faptul că în normele penale sunt prevăzute exigenţe cărora însă omul li se poate conforma, sancţiunile îndeplinesc şi funcţia de reeducare. Umanizarea pedepselor a fost una dintre principalele preocupării ale şcolii clasice. În lucrarea “Principii di diritto criminale” Enrico Ferii spunea că Şcoala clasică s-a opus cruzimii pedepselor şi a modului de executare propunând abolirea pedepsei cu moartea, a pedepselor corporale şi infamante, a propus îmblânzirea pedepselor.8 In conformitate cu prevederile codului penal conform cărora: “executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului”, acest articol nu face altceva decât să reflecte aspecte ale principiului umanismului. 1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale Se exprimă regula conform căreia toţi indivizii societăţii sunt egali în faţa legii, art. 16 din Constituţie prevede faptul că ”cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.” În codul penal acest principiu nu cunoaşte o consacrare expresă, dar se deduce din faptul că legea penală nu promovează imunităţii sau privilegii care să permită inegalităţi de tratament în aplicarea legii penale. Această egalitate a indivizilor în faţa legii penale funcţionează pentru fiecare cetăţean, fie în calitatea sa de beneficiar al ocrotirii penale cât şi în calitatea de destinatar al exigenţelor impuse de legea penală. 1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală Întreaga reglementare juridico – penală trebuie să asigure prevenirea săvârşirii faptelor periculoase, funcţie ce se realizează prin conformare cât şi
8 Constantin Mitrache , Drept penal. Partea generală , Editura “Casa de Editură şi Presă “ Şansa” , Bucureşti 2002, pag.20.

18

persoană juridică română. şi totodată acest principiu vine ca o garanţie a libertăţii persoanei. precum şi întreaga ordine de drept. proprietatea. Aplicarea şi executarea pedepselor trebuie să fie privit ca un mijloc prin intermediul căruia se urmăreşte de fapt prevenirea săvârşirii de noi fapte antisociale atât pentru cei care se “bucură” de aplicarea pedepselor. Deci iată că şi scopul doctrinei pozitiviste a fost acela de prevenire a săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.6. 4. 19 . Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale Articolul 17. independenţa. persoana. al. scopul fundamental al legii penale este acela de a apăra. 9 Personalitatea legii penale se aplică infracţiunilor săvârşite (1) Legea penală română se aplică în afara teritoriului ţării. Profesorul Costică Bulai vorbind despre doctrina sau şcoala pozitivistă afirma faptul că aceasta “cuprinde un ansamblu de idei şi concepţii cu privire la natura şi cauzele fenomenului infracţional. unitatea şi indivizibilitatea statului. PARTEA GENERALĂ prin constrângere. cât şi de alte persoane. legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română.Legea penală Art. prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. drepturile şi libertăţile acesteia. dacă infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului făptuitorul este cetăţean român ţării de către un cetăţean român sau de o sau dacă. Principiul personalităţii răspunderii penale Se consacră regula conform căreia atât obligaţia de a avea o anumită conduită ce decurge dintr-o normă penală cât şi răspunderea care decurge din Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. deoarece fără săvârşirea unei fapte prevăzute de lege ca şi infracţiune nu se poate să existe răspundere penală. suveranitatea. (2) În celelalte cazuri. prevăd că : ”Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”. respectiv articolul 15 alin 2 din viitoarea reglementare. fapt ce presupune existenţa unei fapte care este constată de organele abilitate de lege în forma cerută de lege.2. . ca rezultat al cunoaşterii şi respectării legii.2 din Codul penal actual.5.2. împotriva infracţiunilor. precum şi cu privire la căile şi mijloacele de luptă împotriva acestui fenomen”.DREPT PENAL. dacă pedeapsa are domiciliul în ţară. Realizarea scopului legii penale ia naştere prin prevenirea faptelor prevăzute de legea penală. 1. Conform art 1 din Codul penal actual este prevăzut faptul că. neavând nicio cetăţenie. România. 1.

Acest principiu pune în evidenţă faptul că pedeapsa va fi aplicată numai celui ce a săvârşit o infracţiune. după caz. de persoa.infractorului.7.următoarele criterii: na infractorului şi de împrejurările a) împrejurările şi modul de comicare atenuează sau agravează tere a infracţiunii. nesocotirea obligaţiei au caracter personal. In viitoarea reglementare se încearcă o lămurire a acestui principiu. a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. de gradul de pericol so. e) natura şi frecvenţa infracţiunilor 20 . 72. mijloacele folosite. cât şi penscopul urmărit. adică va răspunde cel ce a nesocotit normală penală. respectiv în funcţie de starea concretă de pericol. de limitele lui pedepsei se face în raport cu gravitatea de pedeapsă fixate în partea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea specială.Aurel Teodor Moldovan dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat. Principiul individualizări pedepselor îşi găseşte reglementarea în art. 74 Criteriile generale de indişi aplicarea pedepselor se ţine vidualizare a pedepsei seamă de dispoziţiile părţii gen(1) Stabilirea duratei ori a cuantumuerale a acestui cod. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal Acest principiu presupune faptul că pedepsele vor fi stabilite şi aplicate în funcţie de gravitatea faptei săvârşite. . precum şi răspunderea penală. tru proporţionalizarea acesteia. alternative. de periculozitatea infractorului. (3) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau. care se evaluează după cial al faptei săvârşite. se ţine seamă de c) întinderea pagubei materiale dispoziţiile alineatului precedent produse. printr-o completare a articolul din actualul Cod penal 1. astfel ca sancţiunea aplicată să îşi atingă scopul.72 din Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. Când pentru infracţiunea b) starea de pericol creată pentru săvârşită legea prevede pedepse valoarea socială ocrotită.2. atât pentru alegerea uneia dintre d) motivul săvârşirii infracţiunii şi pedepsele alternative.La stabilirea Art.

situaţia familială şi gravitatea faptei săvârşite şi de socială. 9 10 21 . Constantin Mitrache. şi anume un ridicat grad de stabilitate. – Drept penal. hotărârile şi ordonanţele Guvernului. Bucureţti. cu denumirea generică de “ Criterii generale de individualizare”). ordinele ministerelor. Idem 8. împrejurările care atenuează sau (2) Când pentru infracţiunea săvârşită agravează răspunderea penală. Partea generală. de limitele de lui penal.3. IZVOARELE DREPTULUI PENAL În mod obişnuit termenul de “Izvor de drept” este folosit în accepţiunea de „izvor formal” sau „sursa juridică” a dreptului care constă în „însuşi actul legislativ în care îşi găseşte exprimarea voinţa puterii publice şi care cuprinde normele de drept. unele legi speciale nepenale ce reglementează relaţii sociale din anumite domenii. ce trebuie să fie gradată în raport cu gravitatea infracţiunii). PARTEA GENERALĂ La stabilirea şi aplicacare constituie antecedente perea pedepselor pentru pernale ale infractorului. pag. raportându-ne la alte ramuri de drept. pedeapsă fixate în partea speg) nivelul de educaţie. starea cială pentru persoana fizică. 21. actele emise de organele administraţiei publice locale nu pot constitui izvoare de drept penal.10 1.(1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea. se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. Partea Generală. dar şi o mare parte din cele speciale sunt cuprinse în Codul penal. legea prevede pedepse alternative.11 În consecintă. 1997. respectiv art 74 din viitoarea reglementare. Editura ALL. soana juridică se ţine seama f) conduita după săvârşirea de dispoziţiile părţii generale a infracţiunii şi în cursul procesuprezentului cod. actuala reglementare. putem concluziona că izvoarele dreptului penal sunt mai restrânse ca număr. dar sunt precis determinate. Bucureşt 2002. vârsta. În lucrarea “Principii di dritto criminale” Enrico Ferii aprecia că Şcoala clasică a stabilit raţiunea şi limitele dreptului de a pedepsi (pedeapsa fiind o justă sancţiune aplicată pentru infracţiunea săvârşită. de de sănătate. Bineînţeles că importante reglementări penale le întâlnim în unele legi complinitoare. Normele juridice penale generale. 11 Costică Bulai – Manual de drept penal. rezultând astfel o altă caracteristică a acestor norme. în speţă normele de drept penal cu elementele componente ale acestora. Astfel.DREPT PENAL.9 Doctrina pozitivistă consideră că reacţia antiinfarcţională trebuie să corespundă periculozităţii infractorului şi să se realizeze prin măsuri adecvate acestei periculozităţii – de eliminare din societate în cazul criminalilor înnăscuţi.

art.Of. dar acest cod a suferit modificări succesive prin Decretul 154/1970. 15. Principalele izvoare ale dreptului penal 1. prin Decretul 218/1977 ce a fost abrogat ulterior prin Legea 104/1 octombrie 1992. ce consacră drepturile şi libertăţile fundamentale. socială şi economică creată în România în urma Revoluţiei din decembrie 1989. 574/2002. aprobată cu modificări prin Legea nr. După republicare. întrucât aşa cum am precizat mai sus. rolul său fiind de a consfinţi noua ordine politică. 758 din 29 octombrie 2003. 65 din 16 aprilie 1997. aprobată prin Legea nr.11. Legea nr. Legea nr. 169/2002. aprobată cu modificări prin Legea nr. 61/2002. Legea nr. prin Legea 6/1973. 22 .1. aprobată prin Legea nr. al. 197/2000. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Legea nr. care prin normele sale consacră valorile sociale fundamentale ale statului român. nr. întrucât scopul normelor dreptului penal este de a asigura cadrul necesar pentru ca toate aceste drepturi. 93/2002. aprobată cu modificări prin Legea nr. 207/2000. 143/2000. prin Decretul 365/1976. Codul penal al României este principalul izvor al dreptului penal. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.Aurel Teodor Moldovan 1.3. Mai întâi trebuie menţionată ca izvor al dreptului penal Constituţia României. art. 61/2002.23 – care stabileşte condiţiile în care se pot realiza percheziţii. 2. Codul penal al României a suferit modificări şi după Revoluţia din 1989 prin mai multe acte normative. 20/2002. Decretul 99/1983. art. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2001. Codul penal a fost adoptat la 21 iunie 1968 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969. 45/2003. Of. publicată în Monitorul Oficial nr. 24 – privind dreptul la apărare. art. precum şi îndatoririle fundamentale. art. libertăţi şi îndatoriri să fie respectate. Codul penal a fost din nou modificat printr-o serie de acte normative. 10/2001. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. fiind republicat în M. 456/2001. 143/2002. dintre care: Legea nr. 429 din 23 octombrie 2003. după modificările aduse prin Legea 140 / 1996 publicată în M.2 – care consacră excepţia de la principiul neretroactivitătii legii.19 – care reglementează de principiu extrădarea şi expulzarea. Legea nr. respectiv aplicarea legii penale mai blânde. fiind izvor juridic pentru toate ramurile dreptului nostru. Constituţia României a fost adoptată prin referendum la 08 decembire 1991. 58/2002. 27 – referitor la inviolabilitatea domiciliului.1996. precum şi cea mai mare parte din normele penale speciale. 53 – care prevede posibilitatea restrângerii unor drepturi sau al unor libertăţi) Un interes deosebit pentru dreptul penal prezintă şi dispoziţiile Capitolelor II şi III ale Titlului II din Constituţia României. reţineri şi arestări. Constituţia României din 1991 a fost revizuită prin Legea nr. nr. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. In cursul anului 2003. cuprinde practic toate normele penale generale. 20/2002. 289 din 14. 456/2001. dintre care enumerăm art. În Constituţia României sunt prevăzute norme cu caracter principial ce interesează dreptul penal.

publicată în Monitorul Oficial. 4. 1. 627 din 20. precum şi actele prin care se acordă amnistia şi graţierea. Legea nr. Legea nr 247/2005. fiind menite să completeze reglementările penale cu norme de drept penal. 23 . prin acestea este asumată obligaţia statelor de a incrimina prin legea penală internă astfel de fapte. 337/2007 publicata in Monitorul Oficial nr. Tot ca izvoare ale dreptului penal ne vom opri şi asupra Tratatelor şi Convenţiilor internaţionale. 228 din 25. 160/2005. specific fiind faptul că nu conţin incriminări.3.DREPT PENAL. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Legea 82/1991 privind regimul contabilităţii. Tratatele şi convenţiile internaţionale privind asistenţa juridică internaţională conţin norme privind extrădarea şi devin obligatorii după ratificarea lor şi sunt socotite izvoare directe de drept penal. Aceste legi speciale capătă un caracter penal numai în măsura în care în conţinutul lor sunt prevăzute fapte sancţionate penal. Partea I nr.2. 326 din 18 iunie 2001. de unde şi denumirea de infracţiune de drept internaţional  Tratate şi convenţii internaţionale privind asistenţa juridică internaţonală în materie penală. Legea nr. 278/2006. 85/2005. publicată în M. Aceste legi complimentare cuprind numai norme de drept penal. 109/2004. Legile penale complementare au o sferă de incidenţă sau aplicare mai restrânsă. pag. 296 din 7 iunie 2001 privind extrădarea. Nr.2008. Legea nr. astfel cum a fost 12 Constantin Mitrache . Of.2007. 62/2007 publicata in MOF nr. PARTEA GENERALĂ Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Legea nr. Cu titlu de exemplu amintim: 1.Drept penal. 841 din 08. În literatura de specialitate se face deosebire între:  Tratate şi convenţii prin care statul român s-a angajat să încrimineze şi să sancţioneze anumite fapte deosebit de periculoase care aduc atingere unor valori şi interese comune ale societăţii omeneşti.2006. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale În această categorie a legilor speciale intră acele legi care conţin încriminări separate faţă de codul penal. aprobată cu modificări prin Legea nr. Legea nr. întrucât privesc o anumită instituţie sau câteva instituţii de drept penal.03. 104 din 12.2007.02. In acest sens menţionăm Legea nr.12. acestea devenind izvoare ale dreptului penal în măsura în care ele sunt ratificate.07.12 Prima categorie de Tratate şi convenţii apare ca izvor indirect de drept penal. Decizia Curtii Constitutionale nr. 39. 3. Partea Generală – Editura “ Casa de Editură şi Presă “Şansa”” Bucureşti 2002. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr.

24).obiectul A.2. Elementele raportului juridic penal Elementele oricărui raport juridic sunt: . Legea nr. Ordonanţa de Urgenţă nr.subiectele .13 Raportul juridic penal ia naştere prin săvârşirea infracţiunii fiind un raport reglementat de norma juridică penală. iar pe de altă parte subiect al raportului juridic penal este persoana fizică. reprezentat prin organele judiciare. 5.05. 16 din 22 februarie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 454 din 18/06/2008 2. de a pedepsi (de a trage la răspundere penală). iar în cadrul raportului juridic de conflict persoana fizică este determinată şi anume este persoana care a săvârşit fapta interzisă. 17 – 20). 2 – 19 ).4.4. publicată în M. iar infractorul are datoria de a suporta acea pedeapsă (de a răspunde penaliceşte) . 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. 3.4. Legea nr.Drept penal .Of. Noţiune Raportul juridic penal este raportul arătat prin lege dintre stat (prin organele judiciare) şi persoana care a săvârşit o infracţiune (infractorul). cuprinde norme privind infracţiunile silvice 1. este nenominalizată. 13 Ion Oancea .143/26 iulie 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri ( art.2000.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. Partea generală. Partea I nr. nr. Legea nr. NR.Aurel Teodor Moldovan modificată şi completată. 603 din 9 decembrie 1999 ( art. cu alte cuvinte infractorul. 362 /03.08. Subiectele raportului juridic penal Ca şi subiecte ale raportului juridic penal este pe de o parte statul ca subiect dominant.1. publicată în M.Of.78/ 5 mai 2000 pentru prevenirea. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie ( art. ca destinatar al obligaţiei. Codul Silvic. – Editura didactică şi pedagogică Bucureşti 1971 – pag.2000 4. destinatar al oblgaţiei. publicată în M.53. 24 . Trebuie subliniat faptul că în raportul juridic de conformare persoana fizică. RAPORTUL JURIDIC PENAL 1. 1. 219 / 18. raport în care statul are dreptul de a aplica o pedeapsă. Republicată in Monitorul Oficial.conţinutul .Of.

Raportul juridic de conformare se desfăşoară prin respecatrea obligaţiei de abţinere de la acţiunea interzisă. În cazul raportului juridic de conflict obiectul îl constituie pedeapsa. B. iar infractorul are obligaţia de a suporta pedeapsa. pag.Casa de Editură şi presă “Şansa”.15 . 42 15 Costică Bulai – Manual de drept penal.14 Statul prin instanţa judiciară are dreptul de a trage la răspundere penală. este deci o creaţie a legii penale. Prin realizarea obiectului specific raportului juridic penal se realizează norma de drept penal. PARTEA GENERALĂ În raporturile de conformare statul impune tuturor destinatarilor legii penale norme obligatorii. obligaţie ce incumbă destinatarului normei. dar tot odată este format şi din dreptul statului de a pretinde o anume conduită titularilor obligaţiei de conformare. În cadrul raportului penal de conflict impunerea unei sancţiuni pentru fapta săvârşită reprezintă dreptul statului şi totodată acest drept al statului constă şi în obligaţia infractorului de a suporta consecinţele faptei sale. Editura All . modificarea şi stingerea raportului juridic penal Raportul juridic penal se naşte o dată cu intrarea în vigoare a normei penale incriminatoare. Naşterea. Partea generală. Raportul acesta este un raport dinamic. în sensul că subiecţii raportului juridic desfăşoară anumite acţiuni sau inacţiuni În cadrul raportului juridic de conformare conţinutul îl reprezintă obligaţia destinatarilor legii penale de a se conforma cerinţelor impuse de lege.DREPT PENAL. C. Bucureşti 1997. 1. iar în raportul juridic de conflict statul impune celuilalt subiect şi anume persoana fizică să suporte consecinţele faptei sale .4. În ceea ce priveşte raportul juridic de conformare obiectul specific îl reprezintă însăşi conformarea.Drept penal. Conţinutul raportului juridic penal Conţinutul raportului juridic penal se referă la drepturile şi obligaţiile ce revin subiecţilor ai raportului juridic penal. Obiectul raportului juridic penal Obiectul raportului juridic penal îl constituie acţiunile pe care titularii drepturilor le efectuează sau le poate pretinde şi pe care ceilalţi subiecţi au obligaţia de a le săvârşi sau obligaţia de a se abţine de a le săvârşi. pag. . Durata unui raport juridic nu este prestabilită ci acesta depinde de perioada 14 Constantin Mitrache . Raportul juridic de conformare nu depinde de voinţa destinatarilor. adică adoptarea unei conduite corespunzătoare exigenţei normei penale fapt ce duce la realizarea normei de drept penal ce reprezintă şi temeiul raportului juridic penal de conformare. Partea generală.3. privită ca o sancţiune tipică de drept penal. adică pedeapsa. normă ce prevede drepturile şi obligaţiile participanţilor la acest raport.62 25 . Bucureşti 2002. dar şi alte sancţiuni de drept penal.

în acest sens orice modifiacre a normei incriminatoare. modificarea şi stingerea raportului juridic penal de conflict. adică acesta nu încetează o dată cu săvărşirea faptei interzise. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că.Editura All. în acest caz putându-ne referi atât la pedeapsa principală cât şi la eventualele pedepse complementare. hotărâre rămasă definitivă. lucru care este foarte bine evidenţiat în cartea profesorului Costică Bulai. săvârşirea faptei interzise de legea penală este singurul fapt juridic care paote da naştere raportului de drept penal de conflict sau de contradicţie. Ceea ce deosebeşte cu precădere aceste două raporturi juridice este faptul că în cazul raportului juridic de conformare dobândirea calităţii de subiect al acestui raport nu depinde în niciun fel de voinţa destinatarului legii penale. constatarea. dtermină o modificare în acelaşi sens şi a raportului juridic . raportul juridic de conformare nu încetează prin simpla nerespectare a obligaţiei de către subiectul pasiv. şi anume:” Când fapta a fost comisă cu intenţie. Odată pronunţată hotărârea judecătorească de condamnare.16 Raportul juridic de conformare se naşte din lege. aceasta fiind hotărârea judecătoraescă de condamnare rămasă definitivă. pag63 26 . se derulează conţinutul raportului substanţial de conflict. a infracţiunii. În toate cazurile. depinde iaraşi de el ca.” Existenţa raportului juridic de conflict se face de către organul judiciar competent. acţionând cu mai mulă prudenţă s-au diligenţă. în timp ce raportul juridic de conflict se naşte prin săvărşirea faptei interzise. Bucureşti 1997. 16 Costică Bulai – Manual de dcrept penal. în forma cerută de lege. este evident faptul că depinde de el ca aceasta să nu fie săvărşită. în timp ce în cazul raportului juridic de conformare dobăndirea acestei calităţii depinde într-un anumit fel de acesta. adică o dată cu intrarea acesteia în vigoare. respectiv extinderea sau restrângerea obligaţiei de conformare. iar dacă fapta este săvărşită din culpă. dar cu toate acestea stingerea în acest mod a raportului juridic de conflict poate suporta anumite modificări atunci când întâlnim cauze care înlătură executarea pedepsei cum este spre exemplu cazul când intervine graţierea sau amnistia după condamnare. care durează până la executarea pedepsei aplicate de către instanţa de judecată. unde vorbeşte despre particularităţi privind naşterea. să evite actul culpabil.Aurel Teodor Moldovan de timp pentru care normele incriminatoarer sunt în vigoare.Partea genearală.

cele obişnuite. adică când sunt incidente pentru soluţionarea unui raport juridic de conflict. acestea fiind normele din partea generală a codului penal.1.DREPT PENAL. sunt cu durată nedeterminată (permanente). regulă sau normă de drept penal aşa cum legiuitorul prevede prin dispoziţiile art. Pentru a înţelege cu exactitate această noţiune este necesară o clasificare a legilor penale. iar în sens restrâns această noţiune defineşte actul normativ emis de parlament şi care conţine norme de drept penal. Privită în alt sens legea penală generală defineşte de fapt codul penal în ansamblu ca lege ordinară pentru a fi deosebită de legea specială.1. Important de subliniat este faptul că legea penală generală cuprinde norme cu caracter de principii în timp ce legea penală specială cuprinde norme de incriminare. Astfel în literatura de specialitate se vorbeşte despre legi penale generale şi legi penale speciale. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE 2. aceeaşi importanţă având-o şi legile penale ordinare şi legile penale excepţionale. regula ce se va aplica în această situaţie este: legea penală specială derogă de la legea penală generală şi se completează cu aceasta. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL II LEGEA PENALĂ 2. De asemenea şi în ceea ce priveşte legile penale speciale vom întâlni în literatura de specialitate o clasificare a acestora în sensul că legea penală specială are în vedere în primul rând partea specială a codului penal. iar pe de altă parte are în vedere coduri penale speciale (Codul justiţiei militare) sau legi penale speciale ce cuprind dispoziţii derogatorii de la dreptul obişnuit. această clasificare făcându-se după rolul pe care îl au în reglementarea relaţiilor de apărare socială. iar în ceea ce priveşte legile penale temporare sau predeterminate aşa cum mai sunt denumite în literatura de specialitate sunt acele legi care în conţinutul lor cuprind o dispoziţie ce limitează aplicarea lor în timp până la o dată calendaristică sau până ce încetează starea care a determinat adoptarea 27 . Această clasificare a legilor penale are o importanţă deosebită deoarece atunci când vin în concurs atât legea penală generală cât şi legea penală specială.1. O deosebită importanţă în ceea ce priveşte clasificarea legilor penale o are legea penală cu durată nedeterminată şi legea penală temporară. Marea majoritate a legilor penale. în sens larg. 141 Cod penal. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale În doctrina penală această noţiune este privită ca fiind. Legile penale generale apar definite ca fiind dispoziţii de drept penal cu caracter de principiu.

în timp ce legile penale excepţionale sunt adoptate în situaţii excepţionale aşa cum este de pildă starea de război. care se vor completa de la alte norme la care fac trimitere. Legea penală temporară se va aplica şi după ieşirea ei din vigoare pentru faptele ce au fost săvârşite sub imperiul acestei legi. ci se subordonează faţă de normele complinitoare A. determinat de particularitatea reglementării relaţiilor de apărare socială. B. „Aşa cum de altfel o spune chiar denumirea lor proprie.18 A. Editura Era . Norme penale speciale sunt cele care expun condiţiile în care o faptă constituie o infracţiune şi pedeapsa ce se aplică. Norme penale divizate. Bucureşti 2001. Bucureşti 2001. Norme penale generale sunt cele care cuprind condiţiile în care se nasc.  Norme penale de trimitere şi de referire Normele de trimitere sunt cele care sunt incomplete în ceea ce priveşte dispoziţia ori sancţiunea. 2. T. pag. acestea clasificându – se la rândul lor în:  Norme de incriminare cadru sau norme în alb care conţin o dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţiune corespunzătoare. pag.Aurel Teodor Moldovan unei astfel de legi.2. edictarea lor fiind determinată de apărarea în mod corespunzător a valorilor sociale ce au fost astfel lezate. Bucureşti. prevederea faptei interzise făcându-se ulterior prin alte acte normative. norme ce sunt incomplete în ceea ce priveşte conţinutul lor. Normele de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific.48 19 Constantin Mitrache – Drept penal. Moldovan – Drept penal . După conţinutul şi sfera de incidenţă deosebim: 1.19 Normele de referire după ce se completează cu dispoziţia sau sancţiunea din norma complinitoare nu devin independente.”17 2. 2.1. deci legea penală temporară în acest sens va ultraactiva.Drept penal.51 17 18 28 . Astfel această normă împrumută dispoziţia ori sancţiunea ce îi lipseşte devenind astfel independentă faţă de norma la care s-a trimis. Normele de drept penal şi categorii de norme penale Pornind de la această clasificare vom putea face distincţia şi între norma de drept penală generală şi norma de drept penală specială. modifică şi se sting raporturile juridice penale. După criteriul cuprinderii dispoziţiei şi sancţiunii în cadrul aceleaşi norme deosebim: 1. Partea generală. legile penale ordinare sau obişnuite nu sunt altceva decât legi penale ce sunt adoptate în situaţiile unei normale evoluţii a societăţii. Partea genrală. Norme penale unitare ce cuprind în conţinutul lor atât dispoziţia cât şi sancţiunea. 2006 Constantin Mitrache .Partea Generală .

1.autentică (legală) făcută de legiuitor . sintactic (funcţiile cuvintelor în propoziţie. a legii penale cu ajutorul elementelor logice. Interpretarea neoficială care în literatura de specialitate apare şi sub denumirea de interpretare doctrinară este cea făcută de oamenii de ştiinţă care se materializează în tratate etc. Această operaţiune logico – raţională este necesară deoarece normele se referă la fapte tipice ce trebuie aplicate unor fapte concrete care sunt şi foarte variate. În literatura de specialitate se face distincţie între interpretare oficială şi cea neoficială.raţionamentul per a contrario . implicit permite mai puţin. Deosebirea esenţială între cele două feluri de interpretare constă în aceea că interpretarea oficială este obligatorie în timp ce interpretarea neoficială nu are forţă obligatorie. 2. are ca şi scop aflarea voinţei legiuitorului.raţionamentul a fortiori . respectiv: etimologic (înţelesul cuvintelor). Interpretarea oficială este interpretarea făcută de un organ oficial şi poate fi : .1. în sensul legii penale. 2) Interpretarea raţională sau logică constă în aflarea înţelesului normei. stilistic (modul de exprimare). Metode de interpretare a legii penale Metode de interpretare a legii penale sunt : 1) Interpretarea literală sau gramaticală constă în aflarea înţelesului normei penale cu ajutorul textului în care este exprimată norma penală. funcţiile propoziţiilor în frază). 29 . Cu alte cuvinte această interpretare are în vedere analiza textului sub toate aspectele.raţionamentul reductio ad absurdum .DREPT PENAL. voinţă exprimată în dispoziţiile legii pentru a putea stabili dacă acestea sunt aplicabile cazului concret. dacă legea permite mai mult. astfel că pentru a putea înţelege legea sau dispoziţiile de drept penal se va căuta înţelesul noţiunilor folosite. raţionamentelor construite de legiuitor.3.3.cauzală ( de caz) făcută de organul judiciar 2. Interpretarea legii penale Interpretarea. PARTEA GENERALĂ 2. a judecăţilor. Plecând de la aceste considerente interpretarea logică se face după anumite raţionamente şi anume: . 1.1.raţionamentul a pari Raţionamentul a fortiori este raţionamentul cu ajutorul căruia se demonstrează faptul că.

3. neagă teza contrarie. ubi idem jus “. 91 30 . Partea Generală” : legea dă dreptul Marii Adunări Generale să edicteze legi. Acest raţionament îl găsim exprimat în adagiul “qui dicit de uno. de altero negat”. Argumentarea “a fortiori” urmăreşte să facă plauzibilă ideea că legea trebuie să fie explicată cu atât mai mult în cazurile în care situaţia este şi mai evidentă decât aceea vizată în mod expres de textul legii. 20 Ion Oancea – Drept penal. pag. Editura Dedactică şi Pedagogică Bucureşti 1971. Bucureşti 1971. proiectele. interpretarea restrictivă şi interpretarea extensivă. absurde.Aurel Teodor Moldovan acest lucru presupune faptul că noţiunea de mai mult încorporează şi noţiunea de mai puţin. 3) Interpretarea istorică . dacă Marea Adunare Naţională are acest drept. 5) nterpretarea legii prin analogie unde înţelesul unei norme penale se va face cu ajutorul alteia care prevede însă un caz asemănător şi care este mai clar.2.20 Raţionamentul per a contrario demonstrează faptul că acolo unde există o altă raţiune trebuie să existe şi o altă rezolvare juridică. Raţionamentul reductio ad absurdum este acela prin care se demonstrează că orice altă interpretare decât ceea pentru care se pledează ar duce la consecinţe contrare legii. după raţionamentul a fortiori. inadmisibile. Un exemplu în acest sens găsim în cartea profesorului Ion Oancea “Drept penal. Acest raţionament se poate exprima şi prin adagiul “ubi eadem ratio. exprimând ideea că cine susţine o teză. ea are dreptul să facă şi mai puţin. Raţionamentul a pari este cel care are în vedere faptul că pentru situaţii identice trebuie să existe soluţii juridice identice. dezbaterile parlamentare. dar asemănătoare cu cele prevăzute de lege . Editura didactică şi pedagocică . adică să interpreteze legi.1. Partea generală. Felurile interpretării după rezultat Atunci când legea penală se interpretează de către un organ sau altul prin intermediul diferitelor metode se va ajunge la o anumită concluzie cu privire la înţelesul legii penale sau numai cu privire la anumite dispoziţii motiv pentru care se face distincţia între interpretarea declarativă. Sunt astfel interpretate actele preliminare.21 2. Partea Generală. expunerile de motive. 4) Interpretarea sistematică constă în faptul că norma va fi interpretată în corelaţie cu alte dispoziţii sau cu alte legi. pag.89 21 Ion Oancea Drept penal.potrivit acestei interpretări se ia în considerare istoria sau istoricul legii ce urmează a fi interpretate. În doctrina dreptului penal se apreciază că interpretarea prin analogie nu trebuie confundată cu extinderea legii prin anlogie care presupune aplicarea legii penale la fapte care nu sunt prevăzute în normele sale.

92 25 C Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. Ed. Fiind un infractor primar. Această interpretare vizează situaţia când legea nu se poate aplica anumitor situaţii. asigurând condiţii pentru o apărare socială eficientă în lupta împotriva infracţionalităţii. preferându-se se sensul restrictiv. cercetării şi elucidării înţelesului real al normei de drept. Trebuie subliniat faptul că în materie penală interpretarea extensivă este rar folosită. el este totuşi un infractor primar. legea i se poate aplica. lucru ce evidenţiază faptul că se ajunge la constatarea că legea spune mai mult decât a voit legiuitorul. dar pentru o contravenţie şi nu pentru o infracţiune. înlăturării unor lacune ale legii cu ajutorul altor 23 Ibidem Alex. Limitele interpretării Este general admis că interpretarea legii penale trebuie să urmărească cunoaşterea voinţei reale a legiuitorului. că textul nu cuprinde nici mai mult nici mai puţin decât a voit legiuitorul. Drept Penal – Partea Generală . ci ea trebuie să fie animată de dorinţa cunoaşterii. dacă însă cel care a săvârşit infracţiunea a mai fost condamnat înainte. All Beck 1997 . exprimată în norma de drept interpretată. prin interpretare. iar nu crearea unei alte norme de drept sau denaturarea sensului acesteia. Boroi .22 Concluziile oricărei interpretări declarative sunt că legea este valabilă. pag. pag 88 22 31 . Bucureşti 2004. Un exemplu al acestei interpretări găsim în cartea profesorului Ion Oancea24 unde se spune că suspendarea executării pedepsei se aplică numai la cazurile arătate de lege (infractor primar). PARTEA GENERALĂ Interpretarea conformă cu legea (declarativă) Această interpretare se bazează pe adagiu “Lex dixit quam voluit” ceea ce presupune faptul că prin această interpretare constată faptul că textul exprimă exact intenţia şi voinţa legiuitorului. Nistoreanu. 32 24 Ibidem. fiind folosită în favoarea inculpatului. Interpretarea extensivă În cazul acestei interpretări se porneşte de la “lex dixit minus quam voluit” lucru ce constată că textul spune mai puţin decât a voit legiuitorul caz în care interpretul extinde aplicarea legii făcând astfel o interpretare extensivă conformă voinţei legiuitorului. iar interpretul constatând acest lucru restrânge înţelesul legii făcând astfel o interpretare restrictivă în conformitate cu voinţa legiuitorului.25 Interpretarea legii penale se efectuează nu pentru a crea noi norme de drept.DREPT PENAL. Beck. Interpretul ajunge la concluzia că textul redă şi spune atât cât a voit legiuitorul. pag. Ghe.23 Interpretarea restrictivă Această interpretare îşi are originea în adagiul latinesc “ lex dixit plus quam voluit”. All. Este unanim admis că legile penale sunt de strictă interpretare (poenalia sunt strictissimae interpretationis ) şi că înţelesul lor nu poate fi extins prin interpetare. fapt care iniţial păreau a cădea sub incidenţa legii.

1. Bucureşti 2004 . apatrid cu domiciliu în ţară sau în străinătate). Principiul teritorialităţii Potrivit acestui principiu legea penală se aplică în exclusivitate şi necondiţionat pe întreg teritoriul ţării pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României fără a face distincţie între calităţile diferite pe care le pot avea făptuitorii (cetăţean român. cetăţean străin. condiţiile răspunderii. sau în situaţia în care fapta s-a săvârşit în parte pe teritoriul ţării. fără ca făptuitorul să poată pretinde aplicarea dispoziţiilor mai favorabile cuprinse în legea penală a ţării sale.Aurel Teodor Moldovan norme în materie. când fapta s-a săvârşit în întregime în străinătate. pentru realizarea scopului legii penale şi promovarea principiilor fundamentale ale dreptului penal. All Beck . Aceste principii de aplicare a legii penale în raport cu spaţiul se regăsesc consacrate în cuprinsul actualului Cod penal la articolele 3-9. 2. când fapta este săvârşită în străinătate de un cetăţean străin sau apatrid care nu are domiciliu în România însă fapta a fost săvârşită împotriva statului Român ori cetăţenilor români. Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu vin să dea un răspuns problemelor legate de aplicarea legii penale atunci când fapta este săvârşită în întregime pe teritoriul ţării iar făptuitorul se află în ţară. dar făptuitorul este cetăţean român sau apatrid cu domiciliu în România. executarea acestora. României.1. dar după săvârşirea faptei s-a refugiat pe teritoriul României. 26 Alex. ori numai rezultatul s-a produs pe teritoriul ţării.26 2.2. . aplicarea sancţiunilor. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală ” Ed. 3. toate acestea au loc pe baza legii penale române.Teritorialitatea Art. Boroi .pag 32 32 . Calificarea faptei ca infracţiune. Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. respectiv articolele 8-14 din viitoarea reglementare. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU Ceea ce conferă legii penale o eficienţă activă este faptul că exigenţele legii penale sunt respectate de marea majoritate a destinatarilor ei în comparaţie cu eficienţa reactivă care se datorează săvârşirii faptelor interzise (infracţiuni).2. 8 Teritorialitatea legii penale legii penale (1) Legea penală română se Legea penală se aplică aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României. când fapta este săvârşită de un cetăţean străin în afara teritoriului României.

precum şi marea teritorială cu solul.O nr. In viitoarea reglementare întâlnim noţiunea de teritoriu la art 8 alin (2) Prin „teritoriul României” se înţelege întinderea de pământ şi apele cu solul. subsolul şi spaţiul aerian. pag. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România. . 143 Cod penal actual: prin infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în art. cuprinse între frontierele de stat. care cuprinde fâşia de mare adiacentă. Infracţiunea săvârşită la bordul unei nave sau aeronave române indiferent unde se află aceasta la data săvârşirii infracţiunii cade sub incidenţa legii penale române.DREPT PENAL. In conformitate cu reglementarile art 8 din viitoarea reglementare alin (3) Prin „infracţiune săvârşită pe teritoriul României” se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în alin. PARTEA GENERALĂ Actualul Cod penal la art. acvatic.geografice ale statului.suprafaţa terestră cuprinsă între frontierele politico . adică apele cuprinse între frontiere27 . al mării teritoriale şi al zonei contigu – Publicată în M.apele interioare . criteriul zis al UBICUITĂŢII sau al DESFĂŞURĂRII INTEGRALE. Partea generală. după caz apelor maritime pe o lăţime de 12 mile marine (22224 m) măsurată de la liniile de bază . literatura şi jurisprudenţa română fiind menită să servească la soluţionarea diferitelor probleme controversate ce apar cu privire la stabilirea locului săvârşirii infracţiunii. în această privinţă.Marea teritorială a României. cu subsolul şi spaţiul aerian. 94 33 . mării teritoriale fără limite de adâncime . această suprafaţă este stabilită prin convenţii cu statele vecine.2002 28 Costică Bulai – Manual de drept penal. subsolul şi spaţiul aerian ale acesteia”. Editura ALL BECK Bucureşti 1997.Spaţiul aerian sau coloana de aer de deasupra teritoriului Infracţiuni săvârşite pe teritoriul ţării Art.Subsolul. a adoptat.01. corespunzător solului terestru. potrivit căruia infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni (termenul de ubicuitate derivă de la adverbul latin ubique = pretutindeni) unde s-a săvârşit fie şi numai un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii”28 Această teorie a ubicuităţii este unanim admisă. O explicaţie a acestei situaţii o găsim în Manualul de drept penal al profesorului Costică Bulai unde găsim următoarele: „Leguitorul codului de la 1968. Astfel prin aceste dispoziţii se consacră principiul ubicuităţii conform căruia infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni. 77/31. ca de altfel şi cel al Codului penal de la 1936. situaţie în care fapta se consideră săvârşită pe teritoriul ţării române. 142 sau pe o navă ori aeronavă română aflată în afara graniţelor ţării. 27 O clarificare importantă o aduce Legea 36 din 16 ianuarie 2002 pentru modificarea şi completarea Legii 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare. 142 defineşte noţiunea de teritoriu : prin termenul “teritoriu” din expresiile “teritoriul României” şi “teritoriul ţării” se înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere. Noţiunea de teritoriu cuprinde: .

Infracţiuni săvârşite la bordul navelor sau aeronavelor străine aflate pe teritoriul ţării noastre În ceea ce priveşte aceste infracţiuni avem în vedere după cum navele sau aeronavele sunt militare sau folosite în scopuri comerciale. respectiv 13 din Codul penal de acest privilegiu se bucură şi militarii unei armate străine aflate în trecere sau staţionate pe teritoriul ţării. dictie Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care. declarându-l „persona non grata” şi obligându-l să părăsească teritoriul ţării. în conformitate cu tratatele internaţionale. sau folosite în scopuri guvernamentale. Excepţii de la principiul teritorialităţii Aplicarea legii penale în conformitate cu principiul teritorialităţii cunoaşte anumite restrângeri şi priveşte infracţiunile săvârşite de persoanele care se bucură de imunitate de jurisdicţie. 143 alin. regimul lor juridic fiind reglementat prin Convenţii. 8. nu sunt supuse jurisdicţiei neaplicarea legii penale teritoriale.Aurel Teodor Moldovan Art.Imunitatea de jurisViitorul cod penal Art. Convenţia de la Viena din 1961 ratificată şi de România îşi găseşte oglindire tocmai prin faptul că legea penală română consacră această imunitate de jurisdicţie. în conformitate cu convenţiile internaţionale. de instigare sau de complicitate. 1) Navele sau aeronavele militare sau guvernamentale. Conform art. nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român. Statul în care reprezentantul altui stat se bucură de imunitatea de jurisdicţie nu rămâne imun în faţa faptelor penale săvârşite de persoanele ce se bucură de privilegiu ci au la îndemână mijloace de drept internaţional pentru a aduce la cunoştinţa statului acreditat activitatea infracţională a reprezentantului său. 13 Imunitatea de jurisdicţie Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care. ori s-a produs rezultatul infracţiunii. însă nu trebuie înţeles faptul că cei care se bucură de acest privilegiu nu vor răspunde penal în faţa organelor statelor ai căror cetăţeni sunt. acestora aplicându-li-se legea statului căruia aparţin. Această reglementare o întâlnim şi în viitoarea reglementare la art 8 alin (4) Infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României şi atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România. Imunitatea de jurisdicţie este o excepţie de ordin procedural având ca şi consecinţă Actualul cod penal Art. acestea se află pe 34 . 2 consideră infracţiunea săvârşită pe teritoriul ţării şi atunci pe teritoriul ţării sau pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii. s-a efectuat un act de executare. dar şi infracţiunile săvârşite de militarii unei armate străine aflate în trecere ori staţionate pe teriroriul ţării. 8 .

Aceasta este limitată la cazul infracţiunilor de gravitate mică şi medie. Legea penală română se va aplica şi în cazul infracţiunilor săvârşite pe teritoriul ţării române de către o persoană îmbarcată la bordul navelor străine folosite în scopuri comerciale.Principiul personalităţii legii penale In cadrul pricipiului personalităţii este introdusă. neavând nici o deapsa prevăzută de legea română este cetăţenie. legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română. 35 . dacă făptuitorul este cetăţean o persoană juridică română. 2.Personalitatea legii Art. fapte prevăzute de lege.DREPT PENAL. după caz. Soluţionarea acestor conflicte se face pe calea dreptului internaţional şi nu a dreptului penal. a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. cerinţa dublei incriminări. ca şi o cerinţă nouă. (2) În celelalte cazuri. faptele săvârşite la bordul acestora.infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului tiunilor savârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de ţării. detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. 2) În cazul navelor şi aeronavelor folosite în scop comercial. Condiţiile necesare pentru aplicarea acestui principiu sunt : Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat. cad sub incidenţa statului român. are domiciliul în ţară. Aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării 1. (3) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau. 9 Personalitatea legii penale penale (1) Legea penală română se aplică Legea penală se aplică infrac. 4. PARTEA GENERALĂ teritoriul ţării doar cu aprobarea specială a guvernului român şi reprezintă statul căruia îi aparţin infracţiunile săvârşite la bordul lor şi nu vor cădea sub jurisdicţia statului român. dacă peromân sau dacă. .

obiectul unei proceduri judiciare în statul tul precedent se face numai cu autori. urmând ca din pedeapsa aplicată de instanţa română să se deducă pedeapsa sau partea din pedeapsă aplicată şi executată în străinătate pentru aceeaşi infracţiune. Bulai Manual de drept penal Ed. român. 2. I Oancea Drept Penal – Partea generală Ed Didactică şi Pedagogică . contra vieţii unui cetăţean român. zarea prealabilă a procurorului general.30 Principiul personalităţii este cel care stabileşte competenţa exclusivă a legii penale. 5. a unui cetăţean român sau a unei persoane juridice române este încadrată în sfera Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. el putând fi judecat şi în lipsă. Bucureşti 1971 pag 107 30 C. Actualul Cod Penal. de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Punerea în mişcare a acţiunii penale şi Justiţie şi numai dacă fapta nu face pentru infracţiunile prevăzute în alinea.Aurel Teodor Moldovan • Infracţiunea să fie săvârşită în străinătate • Fapta să fie considerată infracţiune de legea penală română • Infractorul trebuie să fie cetăţean român sau persoană fără cetăţenie dar cu domiciliul în România. când sunt săvârşite de către (2) Punerea în mişcare a acţiunii un cetăţean străin sau de o persoană penale se face cu autorizarea prealabilă fără cetăţenie care nu domiciliază pe a procurorului general al Parchetului teritoriul ţării. contra unui cetăţean s-a adus o vătămare gravă integrităţii român ori a unei persoane juridice corporale sau sănătaţii unui cetăţean române. precum şi durata reţinerii şi arestării preventive care au fost dispuse în străinătate în legătură cu aceeaşi infracţiune. 10 Realitatea legii penale Legea penală se aplică infracţiunilor (1) Legea penală română se săvârşite în afara teritoriului ţării. Principiul realităţii (sau principiul protecţiei reale sau al naţionalităţii pasive) Conform noului cod orice infracţiune comisă împotriva statului român. . All Beck Bucureşti 1997 . ori prin care statului român. contra aplică infracţiunilor săvârşite în afara siguranţei statului român sau contra teritoriului ţării de către un străin. Stănoiu „ Explicaţii teoretice ale Codului penal” pag 61. în scopul evitării situaţiilor în care este necesară intervenţia legii penale române. spre deosebire de cel din 1937 nu prevede condiţia prezenţei în ţară a infractorului . de incidenţă a acestui principiu. fapt imposibil din cauza neîncadrării infracţiunii în categoriile restrictive Acest principiu prevede faptul că legea penală română se aplică infracţiunilor 29 Vezi R. aceasta aplicându-se chiar dacă făptuitorul a fost condamnat în străinătate.29 Legea penală română se va aplica chiar dacă făptuitorul a fost judecat.pe teritoriul căruia s-a comis.pag 101 36 .Realitatea legii penale Art. condamnat sau achitat în străinătate.

se procedează potrivit dispoziţiilor străine. . sau a fost executată numai în parte. de către cetăţeni străini ori apatrizi care nu domiciliază în România. dacă: următoarele cazuri: a) fapta este prevazută ca infractiune a) s-a săvârşit o infracţiune pe care şi de legea penală a ţării unde a fost statul român şi-a asumat obligaţia săvârşita. Editura ALL BECK Bucureşti 1997 pag. Partea generală. indiferent dacă este infracţiunile îndreptate împotriva inter.Universalitatea legii Art. săvârşite în afara de un cetaţean străin sau de o persoană teritoriului ţării de un străin. se (3) Când pedeapsa nu a fost procedează potrivit dispoziţiilor legale executată sau a fost executată numai în privitoare la recunoaşterea hotărârilor parte. executată ori este considerată ca Când pedeapsa nu a fost executată executată. 6. infracţiune săvârşită împotriva statului român sau contra vieţii. judecat şi în cazul când s-a obţinut b) s-a cerut extrădarea sau predarea extrădarea lui. există care împiedică punerea în mişcare a o cauză care împiedică punerea în actiunii penale sau continuarea proce. 102 37 . area procesului penal ori executarea sau când pedeapsa a fost executată pedepsei. Principiul realităţii legii penale vine să consacre ideea necesităţii apărării împotriva unor infracţiuni săvârşite în străinătate a valorilor sociale de maximă importanţă. PARTEA GENERALĂ săvârşite în afara teritoriului ţării. Principiul universalităţii legii penale Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. integrităţii corporale ori sănătăţii unui cetăţean român. săvârşite în afara teritoriului ţării. care se află fără cetăţenie care nu domiciliază pe de bunăvoie pe teritoriul României. siguranţa fiinţei proprii şi a cetăţenilor săi”31 3. sau când pedeapsa a fost ori este considerată ca executată. 10. precedente nu se aplică în cazul când. legale privitoare la recunoaşterea 31 Costică Bulai – Manual de drept penal. în teritoriul ţării. prevăzute în art. există vreo cauză în care s-a săvârşit infracţiunea.(1) lit. 1. reprezentând de fapt dreptul fiecărui stat „de a-şi apăra pe baza propriei sale legi penale.mişcare a acţiunii penale sau continusului penal ori executarea pedepsei. 5 aplică şi altor infracţiuni decât celor alin. Dispoziţiile alineatelor infractorului şi aceasta a fost refuzată.b) nu se potrivit legii statului în care infractorul a aplică atunci când. (2) Dispoziţiile alin. Pentru internaţional. infractorul poate fi comisă. potrivit legii statului savârsit infracţiunea.prevăzută sau nu de legea penală eselor statului român sau contra unui a statului pe al cărui teritoriu a fost cetăţean român. 11 Universalitatea legii penale penale Legea penală se aplică şi altor (1) Legea penală română se infracţiuni decât celor prevăzute în art. să o reprime în temeiul unui tratat b) faptuitorul se află în ţară.DREPT PENAL.

3.respectiv cazul în care s-a refuzat extrădarea. statul al cărui cetăţean este infractorul. Partea generală. iar prin legea de revizuire a Constituţiei publicată în Monitorul Oficial al României. statul împotriva intereselor căruia a fost săvârşită infracţiunea sau ai cărui cetăţeni au fost victime ale infracţiunii. unde vom întâlni extrădarea pasivă adică acea extrădare pe care România urmează să o realizeze în calitate de stat solicitat şi cea activă atunci când se acordă extrădarea. 11 33 . Ioan Muraru. 9 respectiv 38 . Explicaţii şi comentarii. Trebuiesc însă îndeplinite anumite condiţii: • să existe o dublă incriminare în sensul ca fapta să fie prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită • infractorul să fie cetăţean străin sau dacă nu are cetăţenie să nu aibă domiciliu în România • făptuitorul să se afle în ţară. altui stat pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat. în momentul în care s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului. pe de-o parte statul pe al cărui teriroriu se găseşte infractorul sau condamnatul (statul solicitat) şi statul care cere extrădarea (statul solicitant) pe de-altă parte. În ansamblu extrădarea poate fi privită ca un act de asistenţă judiciară prin care statele cooperează în vederea combaterii criminalităţii.Aurel Teodor Moldovan In viziunea noului cod cimpetenţa universală a legii penale române poate interveni în două cazuri: . Constantin Mitrache – Drept penal. EXTRĂDAREA „Extrădarea este un act bilateral între două state în baza căruia un stat pe al cărui teriroriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat îl predă la cerere. pag. Antonie Iorgovan – Revizuirea Constituţiei României. 19. nr. 16 32 Extrădarea îşi găseşte reglementarea şi în Codul penal în art. Editura Rosetti Bucureşti 2003. 669 din 22 septembrie 2003 introduce la acest articol alin.”32 Din definiţie rezultă faptul că extrădarea se realizează întotdeauna între două state. Calitatea de stat solicitant o poate avea statul pe teriroriul căruia a fost săvârşită infracţiunea.cazul infracţiunilor pe care România s-a angajat să le reprime în temeiul unei convenţii internaţionale. Instituţia extrădării este consacrată prin intermediul Constituţiei de la 1991 în art. În ceea ce priveşte urmărirea şi judecata se cere ca acestea să fie posibile şi potrivit ţării unde s-a săvârşit infracţiunea în sensul să nu existe o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale ori executarea pedepsei. 2. partea I. . Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 2002 pag 65 33 Mihai Constantinescu.

5 din Legea nr. Condiţii cu privire la infractor 1) Infractorul să fie cetăţean străin.35 Condiţii cu privire la infracţiune 1) Infracţiunea să fi fost săvârşită pe teritoriul statului solicitant sau împotriva intereselor acestuia şi să nu fie aplicabilă legea statului solicitat. All Beck . Extrădarea Art. (2) Predarea sau extrădarea unei persoane în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită în condiţiile legii. 4) Legea 296/ 2001 prevede faptul că nu se admite extrădarea infractorului de către statul român în cazul în care potrivit legii statului solicitant pentru infracţiunea săvârşită se prevede pedeapsa cu moartea decât cu condiţia ca statul respectiv să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa urmând a fi comutată. 14 din Viitorul Cod penal: Condiţiile de acordare (solicitare) a extrădări România acceptă să predea.Of. 3) Pedeapsa prevăzută să fie privaţiunea de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. în condiţiile legii. 296/ 2001 nu pot fi extrădaţi de către RomâArt 22 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală . (3) Predarea unei persoane către un tribunal penal internaţional se acordă în condiţiile legii. persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau trimise în judecată pentru o infracţiune ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse de către autorităţile judiciare ale statului solicitant.Bucureşti 2004 pag 65 34 39 .34 Pentru realizarea extrădării trebuie îndeplinite anumite condiţii referitoare la infracţiune.DREPT PENAL. pe bază de reciprocitate internaţional la care România este şi în lipsa acestora în temeiul legii. Boroi. nr. la solicitarea de extrădare a unui alt stat.2004 35 Alex. parte. publicată în M. 14 Extrădarea Extrădarea se acordă sau poate (1) Extrădarea poate fi acordată fi solicitată pe bază de convenţie sau solicitată în temeiul unui tratat internaţională. ori pe bază de reciprocitate.07. 2) Potrivit art. la infractor şi la pedeapsa prevăzută de lege sau aplicată de instanţă. competenţă şi de ordin procedural. 2) Să existe dubla incriminare în sensul că fapta să fie incriminată în legile ambelor state. 594/1. art. PARTEA GENERALĂ Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 9.

persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie.originalul sau copie autentică a mandatului de arestare sau copie a hotărârii de condamnare.Aurel Teodor Moldovan nia cetăţenii români.o prezentare a faptelor pentru care se cere extrădarea. extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional” .copia textelor de lege aplicabile. .”36 Plecând de la acest principiu nu trebuie să se înţeleagă ideea că persoana care a fost extrădată nu poate fi judecată şi pentru alte infracţiuni săvârşite însă această judecare se poate face doar cu acordul prealabil al statului care a acordat extrădarea şi doar dacă după executarea pedepsei nu părăseşte teritoriul în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă. Condiţii privind urmărirea penală sau executarea pedepsei 1) Extrădarea să nu fie solicitată pentru o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate 2) Să nu fi intervenit potrivit oricăruia dintre statele membre la extrădare amnistia. Moldovan „Expulzarea . „Persoana este astfel sub protecţia statului care a acordat extrădarea. 36 A. 5 al (2) Legea 296/ 2001 dacă se consideră că predarea persoanei străine este susceptibilă să aibe consecinţe deosebit de grave pentru aceasta în speţă din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate. Extrădarea poate fi refuzată sau amânată conform art. persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România. 24 din Legea 296/2001 această cerere trebuie să fie însoţită de înscrisuri care să conducă la admiterea extrădării şi anume: . prescripţia sau orice altă cauză care înlătură răspunderea penală. . de achitare sau de încetare a procesului penal sau să nu existe o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. All Beck Bucureşti 2004 pag 144 40 . Ed.date privind eventuala executare parţială a pedepsei Principiul specialităţii extrădării Conform acestui principiu persoana extrădată nu poate fi judecată pentru altă infracţiune decât pentru cea care s-a acordat extrădarea şi nici nu poate fi obligată la executarea unei alte pedepse decât pentru cea a cărei executare s-a solicitat extrădarea. . Condiţii privind cererea de extrădare Cererea de extrădare se formulează în scris de către autoritatea competentă a statului solicitant urmând ca aceasta să fie trimisă Ministerului Justiţiei din România. 3) Să nu fie în România pronunţată pentru aceeaşi infracţiune o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare.T. Potrivit art.

Didactică şi Pedagogică.pag 118 41 . respectiv in sectiunea 1. capitolul II.4. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP Aplicarea legii penale în timp în teoria dreptului penal ocupă un loc important datorită faptului că legiile penale cuprind dispoziţii incriminatoare şi sancţionatoare ce au o durată în timp limitată. Bucureşti 1997 . norme ce sunt înscrise în Codul Penal secţiunea a doua intitulată „Aplicarea legii penale în timp” articolele de la 10-16. „Aplicarea legii penale în timp” articolele 3-7 din Viitorul Cod penal Prin norme penale privind aplicarea legii penale în timp se înţelege ansamblul de norme juridice penale prin care se reglementează aplicarea legii penale în raport cu timpul săvârşirii infracţiunii şi cu momentul tragerii la răspundere penală a celor care au săvârşit infracţiuni. fiind cunoscut faptul că există o succesiune de legi penale. Drept Penal – Partea Generală Ed. alte fapte penale se săvârşesc în timp ce o lege penală este în vigoare dar se judecă sub o altă lege penală. 37 I. 2) sistemul jurisdicţional unde extrădarea este un act jurisdicţional asupra căruia vor decide instanţele judecătoreşti. Oancea . Pentru soluţionarea corectă a tuturor problemelor ce apar legate de aplicarea legii penale în timp s-au edictat norme speciale de drept. PARTEA GENERALĂ Sistemele de acordare a extrădării În literatura de specialitate şi în sistemul legislativ în vigoare sunt cunoscute 3 sisteme de acordare a extrădării 1) sistemul politic sau guvernamental unde extrădarea este un act politic şi se acordă pe baza datelor culese de către organele administrative sau judiciare. 3) sistemul mixt reprezentând de fapt o combinare a celor două sisteme anterior expuse unde pentru acordarea extrădării vor participa atât organele judiciare menite să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege cât şi autoritatea guvernamentală învestită să decidă asupra acordării extrădării. 2.DREPT PENAL.37 Principiile care guvernează aplicarea legii penale în timp sunt menite să determine legea penală aplicabilă. Având în vedere dispoziţiile legii 296/2001 şi dispoziţiile constituţionale sistemul de acordare al extrădării este cel jurisdicţional unde doar instanţa de judecată respectiv Curtea de Apel judecă cererea de extrădare şi decide acordarea sau respingerea ei. Faptele penale se săvârşesc într-un anumit moment şi se judecă sub imperiul aceleaşi legi penale aflată în vigoare.

progresive unde infracţiunea începe să fie săvârşită sub incidenţa unei legi şi se epuizează sub incidenţa altei legi.4. Abrogarea unei legi poate să fie expresă. Adagiul latin nullum crimen sine lege praevia îşi găseşte oglindirea în art. fără să se facă vreo referire la neretroactivitatea legii penale.4. ceea ce face necesară.1.„Legea penală nu se aplică faptelor care. Întrucât însă prin dispoziţia din art 2 C. Abrogarea poate fi totală când întreaga lege este scoasă din vigoare. cât şi parţială. Principiul retroactivităţii legii penale La un moment dat o faptă care a fost socialmente periculoasă. 11 din C.p. 10 Activitatea legii pe- C. All Beck Bucureşti 1997 pag 128 42 . iar ieşirea din vigoare are loc prin abrogare.economice. Legea penală intră în vigoare odată cu publicarea ei în Monitorul Oficial însă ea poate să fie şi ulterioară publicării ei. înlăturarea ei din 38 Actualul cod penal Art. de obicei. caz în care se va aplica legea penală în vigoare din momentul epuizării infracţiunii. în timp ce abrogarea tacită sau implicită este aceea. atunci când se prevede în legea de abrogare ce anume se scoate din vigoare. Bulai Manual de drept penal Ed. Principiul neretroactivităţii legii penale Îşi găseşte reglementarea în art. prevederea din art . este binevenită. se poate întâmpla să îşi modifice gradul de pericol social în sensul micşorării lui. la data când au fost săvârşite nu erau prevăzute ca infracţiuni”.Aurel Teodor Moldovan 2.38 2. O situaţie specială apare în cazul infracţiunilor continuate.4.p.p se prevede numai regula că legea prevede faptele care constituie infracţiuni şi sancţiunile aplicabile.p. 11 C. care se desprinde din economia legii. constituind o completare necesară a principiului legalităţii în dreptul penal. 3 Activitatea legii penale nale Legea penală se aplică L e g e a p e n a l ă s e a p l i c ă infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.3.11C. 2. unde se consacră regula că nimeni nu poate fi ţinut să răspundă de o faptă care la data săvârşirii ei nu era prevăzută ca infracţiune garantând astfel ca libertatea indivizilor. datorită modificărilor condiţiilor socio .2. Principiul activităţii Viitorul cod penal Art. Acest principiu consacră principiul fundamental al legalităţii în sensul că legea penală dispune numai pentru viitor nu şi pentru trecut când ne referim la incriminarea faptelor. când doar o parte din lege este scoasă din vigoare.

Boroi. înlăturând posibilitatea pentru făptuitorii care săvârşesc infracţiuni aproape de ieşirea din vigoare a legii penale temporare.p. 5 Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei (1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale.41 2. Boroi.40 2. (2) Dispoziţiile alin.Bucureşti 2004 pag 41 Alex.DREPT PENAL. 5. 13 din C.4. Legea penală temporară are aplicaţii asupra faptelor prevăzute ca şi infracţiuni săvârşite în timp cât legea penală era în vigoare chiar dacă faptele nu au fost urmărite sau judecate în acelaşi interval de timp. ori de a fi sancţionaţi potrivit legii penale mai favorabile. 12 alin (1) cod penal actual. iar până la executarea în întregime (sau chiar după executarea în întregime a pedepesei) apare o lege nouă mai favorabilă . Principiul ultraactivităţii Acest principiu are în vedere numai legile penale temporare fiind consacrat prin dispoziţiile art. Retroactivitatea legii de dezincriminare este prevăzută de în art .(1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 1997 pag 65 39 40 43 .5. Legea penală mai favorabilă se aplică atât atunci când ea apare în timpul procesului penal .Art. dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile) având în Alex. precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. dar şi când o condamnare este pronunţată în baza unei legi vechi nefavorabile.4. Acest principiu prevede situaţia când la data când fapta este săvârşită aceasta este prevăzută în legea penală în vigoare ca şi infracţiune dar ulterior este adoptată o lege nouă ce scoate fapta în afara ilicitului penal. All Beck . All Beck . Mitrache – Drept penal. Scoaterea unor infracţiuni din sfera ilicitului penal. după ieşirea acesteia din vigoare. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed.Bucureşti 2004 pag 43 41 C. (Viitorul Cod Penal consacră acest principiu în art. pentru a rămâne nesancţionaţi . Potrivit acestei dispoziţii „Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche dacă numai sunt prevăzute de legea nouă”39 . PARTEA GENERALĂ sfera ilicitului penal.4. 16 Cod penal (Noul Cod Penal consacră acest principiu în art. dar numai faptelor săvârşite cât timp era în vigoare. Necesităţiile de apărare socială care determină adoptarea legii penale temporare justifică aplicarea acesteia şi ultraactiv. Principiul aplicării legii penale mai favorabile Este prevăzut de art. 9). Partea generală. se face printr-o lege de dezincriminare. se aplică legea mai favorabilă.

Profesorul Costică Bulai în „Manual de drept penal” consideră că pentru o soluţionare practică a acestei probleme „se recomandă examinarea mai întâi a condiţiilor privitoare la temeiul şi condiţiile tragerii la răspundere penală pentru infracţiunea săvârşită. În literatura de specialitate s-a afirmat faptul că. Braşov 2004 43 Costică Bulai – Manual de drept penal. caz în care minimul este acelaşi dar maximul este diferit. de tragere la răspundere şi de sancţionare. legea penală mai favorabilă este cea care prevede un minim mai scăzut. va fi mai favorabilă legea care prevede un maxim mai redus. art.”42 Aceste criterii trebuie să aibă ca şi finalitate aflarea acelei legi. iar art. În acest caz va fi mai favorabilă legea care prevede astfel de condiţii. Editura ALL BECK Bucureşi 1997 pag. criteriul cel mai des folosit de determinarea legii penale mai favorabile este cel al pedepselor principale. Moldovan – Note de curs: Drept Penal – Partea generală .Aurel Teodor Moldovan vedere situaţia când de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei intervin una sau mai multe legi penale succesive. în sensul că una din legi prevede. 14 şi 15 din C. 14 referindu-se la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive.p. „Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile nu sunt prevăzute de lege însă în ştiinţa dreptului penal s-a admis faptul că pentru a determina legea penală mai favorabilă trebuie comparate legile succesive sub raportul condiţiilor de incriminare a faptei. Este posibil ca incriminarea faptei în legile succesive să fie diferită. Universitatea Transilvania . Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive Acest principiu îmbracă două variante prevăzute în art. situaţie în care se va aplica infractorului legea penală mai favorabilă. dacă acestea nu sunt îndeplinite în fapt43 . atunci de regulă legea care prevede pedeapsa amenzii este mai blândă. Partea generală. În situaţiile legiilor succesive unde pedepsele sunt de aceeaşi natură dar cu limitele speciale diferite. iar în altă lege pedeapsa prevăzută este amenda.. condiţii sau cerinţe pe care cealaltă lege nu le prevede. (2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare 42 A. 6 Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară. dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită. care în cazul concret va permite o soluţie mai blândă pentru infractor şi nu la o apreciere generală a legii penale mai favorabile. pentru ca fapta să constituie infracţiune. 15 făcând referire la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. sancţiunea aplicată. se reduce la acest maxim. Acest principiu este reglementat în art 6 din Viitorul Cod penal (Art. 138 44 . iar în cazul în care maximul special al pedepsei este acelaşi dar minimul pedepsei este diferit. În cazul în care există situaţia ca într-o lege pedeapsa ce se aplică este închisoarea. T.

15 din Codul penal face referire la aplicarea facultativă a legii favorabile însă pentru ca aceasta să-şi producă efectele este necesar îndeplinirea anumitor condiţii: a) Să existe hotărâre de condamnare definitivă la pedeapsa închisorii (nu la orice fel de pedeapsă) b) Legea penală este mai favorabilă aceasta reieşind din limitele mai reduse de pedeapsă faţă de legea anterioară c) Pedeapsa aplicată este mai mică decât maximul prevăzut în legea 44 Constantin Mitrache. 2 actualul Cod penal) 2) Dacă prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă în baza vechii legi se stabileşte pedeapsa închisorii. alin. 3) Când pedepsele aplicate sunt de aceeaşi natură situaaţie în care ne vom afla în faţa pedepsei închisorii pedeapsa aplicată după legea veche se va reduce la maximul special prevăzut de noua lege. 14 din prezentul Cod penal are în vedere situaţia când legea nouă prevede pentru aceeaşi faptă care este prevăzută ca şi infracţiune o pedeapsă mai uşoară. Dacă pedeapsa pronunţată pe baza vechii legi este amenda aceasta va fi redusă la maximul special prevăzut de noua lege. 3 C.). pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda. (4) Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută. (5) Când legea nouă este mai favorabilă în condiţiile alin. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii. Partea generală.(1)-(4). PARTEA GENERALĂ la detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii. Art. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 2002 45 . pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune. iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta. 14. 4) Efectele legii penale mai favorabile se întind şi asupra pedepselor complimentare măsurilor de siguranţă şi măsurilor educative şi asupra pedepselor deja executate ori considerate ca executate până la adoptarea aceastei legi. Cristian Mitrache – Drept penal.p. se ţine seama. 14 alin. se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii. de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alineatelor precedente) 1) Art. iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta. se va înlocui pedeapsa închisorii cu amenda (art. dacă este mai favorabilă. În acest sens dacă în legea veche pedeapsa era detenţiunea pe viaţă aceasta se va înlocui cu maximul pedepsei închisorii prevăzute de legea nouă (art. în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia. (3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda. (6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă acestea se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă. pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută. (7) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate. iar legea nouă prevede numai pedeapsa amenzii. fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă.DREPT PENAL.

Gerraud. Iar I. care fiind socotită doloroasă sau culpoasă.”49 . pag 164 45 46 46 . „Infracţiunea este acţiunea sau inacţiunea. care observând faptele periculoase pentru valorile sociale esenţiale ale societăţii. In „Droit penal general” a lui J. pag 44 47 P. că prin infracţiune se înţelege „orice acţiune sau omisiune pe care societatea o interzice sau ameninţarea unei pedepse”. le interzice sub sancţiuni specifice pentru a preveni săvârşirea lor în viitor. Este accepţiunea ce o are în vedere legiuitorul. Antoniu în cartea intitulată „Reflecţii asupra conceptului de infracţiune” consideră că această noţiune desemnează „fapta descrisă. ca fiind infracţiunea ca fiind „fapta care prezintă pericol social. Moldovan.Note de curs.1. CAPITOLUL III INFRACŢIUNEA 3. Liszt afirmă că infracţiunea este „acţiune ilicită ameninţată cu o pedeapsă”46 . Universitatea Braşov 2004 F. Dacă legislaţia penală burgheză nu se ocupă de infracţiune. pag 202 48 R. Vouin şi Leute susţin că infracţiunea este „un fapt material.1. toate tratatele de drept penal burghez încearcă să dea definiţia infracţiunii ca noţiune generală”45 . G. Bucuresti 1912. frângere.V. prevăzută de legea penală cu elementele sale componente şi care defineşte o anumită infracţiune. Leute. Prandel se arată. Curs de drept penal. nici prin îndeplinirea unei datorii şi care poate fi imputat autorului”48 .1. îi este ataşată o pedeapsă ca o consecinţă şi sancţiune”47 . Lehrbuch des deutchen Strafrechs (Tratat de drept penal german). pag 147 49 I. săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de A. Paris 1956. Paris. După Garraud infracţiunea este „o faptă căreia în complexul instituţiilor juridice ale statului. Art 17 din Actualul Cod penal defineşte infracţiunea. Tanoviceanu precizează următoarele când dă definiţia infracţiunii. care însă pot constitui contravenţii sau abateri disciplinare. F. Liszt.T. Droit penal et criminologie (Drept penal şî criminologie). „Toţi autorii. legiutorul a sancţionat-o penaliceşte. în schimb doctrina penală burgheză îi dă o atenţie suficientă. Berlin 1905. Tanoviceanu. DISPOZIŢII GENERALE 3. vol I. Traite droit penal francais (Tratat de drept penal francez). prevăzut şi pedepsit de legea penală care nu se justifică nici prin exerciţiul unui drept. Noţiunea de infracţiunea Noţiunea generală de infracţiune ajută la delimitarea infracţiunilor de alte fapte asemănătoare.” Noţiunea de infracţiune provine din substantivul latinesc „infractio” care semnifică spargere. Drept penal parte generală.Aurel Teodor Moldovan nouă ori cel mult egal cu acest maxim d) Instanţa de judecată să aprecieze că este necesată reducerea 44 pedepsei . Vouin şi L.

Dalloz.fapta să prezinte perciol social Viitorul cod penal . Droit des etates units. pericol ce va fi stabilit de instanţa de judecată. 1990. subliniindu-se în acest fel una din implicaţiile negative ale vătămării pe care infracţiunea o presupune.1. omorul fiind evaluat în mod abstract de catre legiuitor pentru a putea stabili dacă fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.DREPT PENAL. Bulai. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii In noul cod penal nu se mai face referire la pericolul social ca şi trăsătură generală a infracţiunii.fapta să fie săvârşită cu vinovăţie. . Caracterul nejustificat al faptei precizează faptul că aceasta are un caracter ilicit. Art 15 din Viitorul Cod penal defineşte infracţiunea ca fiind „fapta prevăzută de legea penală.. omor.) şi atrăgând o pedeapsă mai aspră. apreciază că potrivit concepţiei realiste care pune în evidenţă această trăsătură a infracţiunii . de urmarea produsă.).este pericolul social al faptei săvârşite. . prin atitudinea sa de a tulbura această ordine. a) Pericolul social al faptei Pentru ca fapta să constituie infracţiune trebuie să prezinte pericol social51 . ameninţarea. cât de mare este gradul de pericol şi care este pedeapsa care trebuie aplicată în această situaţie. prin atitudinea sa de a tulbura această ordine. G. perciculozitatea socială are semnificaţia de faptă contrară ordinii sociale. Levasseur apreciază. p 113 In literatura juridică noţiunea de pericol social este conturată în modalităţi şi formulări diferite. G. . Bucureşti 1997. nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o”. Levasseur. că potrivit concepţiei realiste periculozitatea socială are semnificaţia unei fapte contrare ordinii sociale.fapta să fie prevăzută de legea penală. PARTEA GENERALĂ legea penală”.pericol social specific (concret). Editura AllBeck. fapte pentru care leguitorul a prevăzut pedepse mai uşoare.fapta să fie imputabilă persoanei care a săvârşit-o 3.fapta să fie nejustificată. 52 C. unele infracţiuni avand un grad mai mare de pericol social (ex: tâlhărie. G. Pericolul social se exprimă în stare de nelinişte şi de insecuritate socială pe care fapta penală o creează. altele un pericol social mai mic (ex: lovirea. Dalloz. p 113. Levasseur în Droit des etates units. pag 153 50 51 47 .pericol social generic (abstract).care se referă la un anumit tip de infracţiune cum este furtul.fapta prevăzută de legea penală.parte generală. 1990. pericolul social imbracă două forme: .2.. Infracţiunea reprezintă o comportare negativă în sensul neîndeplinirii unei obligaţii impuse de lege. Drept penal.52 Pericolul social al infracţiunii prezintă grade deosebite. . urmând ca apoi să poată stabili sancţiunea penală ce trebuie aplicată ţinând seama de vătămarea efectivă a valorii sociale.50 Actualul cod penal . In ştiinţa dreptului penal. .

prevăzând că în mod inevitabil va surveni moartea victimei. Drept penal . săvârşind cu voinţă neconstrânsă o faptă ce prezintă pericol social a avut în momentul executării reprezentarea faptei şi a urmărilor socialmente periculoase ale acesteia sau deşi nu a avut reprezentarea faptei şi a urmărilor. .Parte generală.culpa. forma de vinovăţie. Editura AllBeck. pag 85 Al. dacă făptuitorul urmăreşte aceasta”. Atitudinea psihică periculoasă a infractorului faţă de faptă şi de consecinţele ei îmbracă forma vinovătiei. Profesorul C. pentru ca fapta să prezinte infracţiune este necesar ca această faptă să fie imputabilă făptuitorului. în situaţia în care fapta este comisă fără vinovăţie fapta nu poate fi reţinută în sarcina celui care a săvârşit fapta. .infractorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea luiintenţie directă.infractorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu urmăreşte producerea lui acceptă posibilitatea ca acesta să se producă. Gh Nistoreanu. Bulai defineşte vinovăţia ca fiind „atitudinea psihică a persoanei care.intenţia indirectă. ci mai este necesar a se stabili şi forma de vinovăţie cu care aceasta a acţionat. In cartea intitulată „Manual de drept penal.se caracterizează prin faptul că infractorul prevede rezultatul faptei sale. Drept penal . mărimea şi natura urmărilor produse sau care s-ar fi putut producem persoana infractorului.intenţia. Bucureşti 2004. urmărind producerea lui prin săvârşirea unei fapte. mijloacele folosite etc. Bucureşti 2004. Editura AllBeck. repectiv art 19 al aceluiaşi cod prezintă formele vinovăţiei. nu este suficientă numai stabilirea faptului că persoana respectivă a săvârşit fapta cu vinovăţie. era numai posibilă.Parte generală.53 b) Vinovăţia ca trăsătură esenţială Este prevăzută în art 17 din Actualul Cod penal. a avut posibilitatea reală. respectiv art 17 din Codul penal viitor. valoarea cauzală a acţiunii. Boroi. Pentru tragerea la răspundere penală a unei persoane care a comis o infracţiune şi pentru dozarea cat mai justă a pedepsei. Boroi. mobilul ori scopul cu care s-a acţionat. trăsăturile esenţiale şi conţinutul infracţiunii” un exemplu pentru a explica intenţia indirectă ca formă a vinovăţiei ea existând „nu numai atunci când infractorul trage un foc de armă în tâmpla victimei.inacţiunii. subiectivă a acestei reprezentări”. Constatarea că infractorul a dorit săvârşirea faptei prevăzute ca interzisă şi mai mult a prevăzut 53 54 Al. Atât în legislaţia penală cât şi în literatură pe lângă intenţia directă şi cea indirectă întâlnim şi praeterintenţia sau intenţia depăşită. dar şi atunci când focul tras cu intenţia de a ucide un om a avut loc în condiţii în care moartea victimei. Infracţiunea este săvârşită cu intenţie când: . pag 90-91 48 .54 Vinovăţia îmbracă două forme: .Aurel Teodor Moldovan Gradul de perciol social este determinat de o serie de faptori ca: valoarea relaţiei lezate. Intenţia are la rândul său două modalităţi: Intenţia directă. Gh Nistoreanu. Parte generală” a profesorului Costică Bulai întâlnim „Noţiunea.

CEDAM. însă admite posibilitatea ca acesta să se producă. rezultat pe care nu-l urmăreşte. pag 127. Petem afirma că această intenţie directă sau dol direct cum apare în literatura de specialitate nu este o voinţă oarecare ci este o vointă care este îndreptată spre realizarea unui anumit rezultat are astfel spus o finalitate certă. astfel că se poate afirma că în cazul intenţiei nedeterminate nu se poate discuta decât despre intenţie directă. ci a înnecării în fluviul în care fusese aruncat corpul victimei. Profesorul Dongoroz afirmă faptul că intenţia directă nu apare ca o simplă vinovăţie. Bulai. Parte generale secunda edizione. PARTEA GENERALĂ rezultatul periculos al acestei fapte reprezintă dovada că el a urmărit defapt producerea acelui rezultat.dolul eventual se caracterizează prin faptul că infractorul prevede rezultatul faptei sale deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii lui. In practica judiciară şi în doctrină se vorbeşte şi despre intenţia determinată şi despre intenţia nedeterminată. unde această infracţiune se poate săvârşi numai cu intenţie directă.56 55 56 F.se caracterizează prin existenţa voinţei acţiunii şi a rezultatului precum şi prin prevederea generică a rezultatului. Padova. aflată dincolo de momentul când sunt realizate toate cerinţele normei de incriminare.apare atunci când voinţa infractorului este îndreptată spre realizarea unei anumite finalităţi. Dongoroz şi colaboratorii. 1988. este în eroare asupra identităţii persoanei sau cel care deşi aplică victimei lovitura mortală. Doctrina de drept penal mai susţine şi existenţa unei intenţii generice si a unei intenţii speciale. aceasta nu moare ca urmare a loviturii ce i s-a aplicat.55 Intenţia specială. Diritto penale. C. op cit pag 120 49 . Intenţia nedeterminată.DREPT PENAL.atunci când infractorul are reprezentarea unei consecinţe periculoase. astfel că în cazul intenţiei determinate se poate vorbi atât despre intenţia determinată directă cât şi de intenţia determinată indirectă. Mantovani. ci infractorul „trebuie să fi urmărit anume cauzarea unei vătămări„.atunci când făptuitorul are reprezentarea mai multor consecinţe periculoase care s-ar putea produce fiindu-i indiferent care dintre aceste consecinţe se vor produce. consecinţă a cărei producere o urmăreşte sau pur şi simplu o acceptă şi acţionează pentru producerea aceleeaşi concecinţe periculoase. Trăsăturile specifice dolului eventual pun în evidenţă atitudinea pasivă a subiectului activ al infracţiunii faţă de posibilitatea producerii urmării periculoase. pag 314 V. op cit. Intenţia generică. crezându-se că este moartă. Intenţia determinată. Se află în această situaţie cel care urmărind să ucidă victima. Trebuie precizat faptul că există infracţiuni cum este cazul delapidării. Intenţia indirectă.

editura AllBeck. dar este readusă după o saptămână în stare gravă urmată de deces. ci crede. demonstând faptul că această modalitate a culpei este cea care constă în poziţia psihică a persoanei care nu a prevăzut urmările periculoase ale faptei sale deşi în toate împrejurările şi pe baza capacităţii sale trebuia şi putea să le prevadă. că acesta nu se va produce. a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale dar nu a urmărit şi nu a acceptat eventualitatea producerii lui. În cazul culpei simple pentru a se putea stabili vinovăţia se au în vedere 57 58 A. Culpei cu prevedere îi sunt caracteristice două elemente esenţiale şi anume. Bucureşti 2002. fără temei. că acesta nu se va produce. După o lună în cadrul aceleaşi circumscripţii pacienta este diagnsticată în mod corect ca fiind însărcinată în luna a treia cu avort incomplet.Moldovan-tratat de drept medical. Aici este refuzată pe motivul lipsei de locuri. Din cartea profesorului Costică Bulai „Instituţii de drept penal” aflăm că există culpă ca formă a vinovăţiei atunci când făptuitorul săvârşind o faptă care prezintă pericol social. .T. T. însă a acţionat socotind fără temei că acel rezultat nu se va produce sau nu a prevăzut rezultatul deşi trebuia şi putea să-l prevadă. este examinată de 5 ori în decurs de 20 de zile la o circumscripţie rurală şi i se pune diagnosticul de gastroduodenită.Aurel Teodor Moldovan Culpa constituie forma specifică de legătură psihică a autorului cu fapta. faptul că făptuitorul prevede rezultatul faptei însă nutreşte cu speranţa. Ciornea. după care este îndrumată la policlinică unde i se pune diagnosticul de colopatie cu constipaţie şi este trimisă la domiciliu. dar nu urmăreşte producerea lui. şi este trimisă la spital pentru internare. op cit pag 136 50 . lipsită de temei. pag 432-433 Gh Scripcaru.există în situaţia când infractorul prevede rezultatul faptei sale.culpa cu prevedere (uşurinţă). Intre cauză (avort şi complicaţiile sale) şi efect (moartea victimei) se impun în speţă o serie de omisiuni privind asistenţa medicală a victimei. M. Culpa prezintă la rândul ei două modalităţi: . Spre exemplu situaţia când un conducător auto circulând cu o viteză excesivă produce un accident prin care pricinuieşte vătămarea corporală victimei sau poate surveni chiar moartea victimei. Comisia medico-legală a apreciat că în speţă cauza medicală a morţii a fost compilaţia infecţios distrofică datorită unui avort incomplet care a evoluat un timp îndelungat57 .culpa simplă (neglijenţă) Culpa cu prevedere sau uşurinţă. În dreptul medical exista culpă cu previziune atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale (în speţă moartea bolnavului). infectat. dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce. deşi trebuia şi putea sa-l prevadă.R. omisiuni cu caracter de condiţie cauzală care a favorizat moartea58 Culpa simplă (greşeala) – există în situaţia în care infractorul nu prevede rezultatul faptei sale.

stare de inconştienţă şi de stop cardio-respirator. de abilitate profesională. Comisia medico-legală a considerat că este vorba de o greşeală de diagnostic şi tratament prin încalcarea unei norme elementare de supraveghere şi vigilenţă. prin confuzia medicamentelor şi s-a produs prin stop cardiac.un criteriu subiectiv prin care se urmăreşte să se verifice dacă făptuitorul care avea posibilitatea să prevadă rezultatul socialmente periculos. editura AllBeck. A doua zi de la internare. PARTEA GENERALĂ două criterii: . bolnava a prezentat cianoză. însă rezultatul produs este mult mai grav (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte). el săvârşeşte o faptă ce constituie elementul material al unei infracţiuni.M.DREPT PENAL.T. pag 435 51 . soluţie 10%.Tratat de drept medical. Faptuitorul urmărind producerea unui rezultat. Pentru cea de-a doua categorie de culpă în dreptul medical un caz ilustrativ ar fi următorul „L. Culpa mai poate îmbrăca forma nebăgării de seamă. arătând faptul că pentru existenţa infracţiunii nu este suficient să existe o faptă care prezintă pericol social şi să fie săvârşită cu vinovăţie. Prin noul cod penal se doreşte unificarea regimului sancţionator prevăzut pentru acţiunea şi inacţiunea comisă cu aceeaşi formă de vinovăţie. bolnava a decedat.M. a putut să prevadă rezultatul în momentul săvârşirii faptei. . c) Prevederea faptei în legea penală Reprezentând o altă trăsătură a infracţiunii. Bolnavei i s-a administrat bicarbonat de sodiu. urmări pe care le-a prevăzut însă a socotit că acestea nu se vor produce. convulsii.Moldovan. Praeterintenţia – presupune o unire a intenţiei cu culpa care mai poartă denumirea şi de intenţie depăşită caracterizăndu-se prin faptul că subiectul acţiunii doreşte sau acceptă producerea urmării periculoase. constând în administrarea unei substanţe medicamentoase în doză legală”59 . consecutiv administrării neindicate şi supradozate a unei perfuzii de clorură de potasiu. ci în plus este necesar ca fapta să fie prevăzută de legea penală ca infracţiune şi să fie ca atare sancţionată. In ciuda tratamentului de reanimare efectuat. Prin corelarea datelor clinice cu cele morfologice concluzia raportului de autopsie a fost în sensul că moartea pacientei L. Medicii au constatat că în loc de ser bicarbonat s-a perfuzat clorură de potasiu. dar cele produse în realitate sunt mult mai grave. adică a lispei de atenţie. Bucureşti 2002. a fost consecinţa unui accident terapeutic. In partea generală a codului penal se defineşte şi se reglementează noţiunea generală de infracţiune. ca apoi în partea Specială a Codului penal se prevede şi se descrie fiecare faptă 59 A. a fost internat într-o secţie de urgenţă pentru agitaţie psihomotorie şi delir nesistematizat (pe foaia de observaţie a fost consemnat diagnosticul de intoxicaţie accidentală cu o substanţă necunoscută). Se mai face distincţie între culpa directă (acţiunea săvârşită de infractor) şi culpa indirectă (acţiunea săvârşită de o alta persoană).un criteriu obiectiv prin care se urmăreşte să se stabilească dacă faptuitorul trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos. în vârstă de 18 ani.

conţinutul acestei infracţiuni se realizează atunci când o persoană ucide cu intenţie o altă persoană. condiţii ce sunt cerute prin intermediul normelor incriminatoare. partea specială. Universitatea Transilvania .208. Calificarea unei fapte ca infracţiune nu se poate face decât în strânsă conformitate 60 A. pag 167 52 . Pe baza conţinutului infracţiunii are loc calificarea acesteia. deci a tuturor elementelor constitutive ale acelei infracţiuni. Bucureşti 1997.Aurel Teodor Moldovan prevăzută ca infracţiune şi pedeapsa corespunzătoare. 174 actualul Cod penal.10 această noţiune de „conţinut al infracţiunii” desemnează „totalitatea elementelor constitutive ale infracţiunii”. Plecând de la această definiţie „prin conţinutul infracţiunii se înţelege totalitatea condiţiilor cerute de lege pentru ca fapta să constituie infracţiune. prevăzută la art. Fiind o noţiune stabilită prin lege şi deci obligatorie. Pentru aceasta trebuie să se constate existenţa în fapta săvârşită a tuturor condiţiilor cerute de lege pentru existenţa unei anumite infracţiuni. Manual de drept penal –Partea generală .1. cu scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.”60 Pentru înţelegerea exactă a acestei noţiuni vom avea în vedere de exemplu infracţiunea de omor. Aceste condiţii sunt cerute prin normele incriminatoare. Braşov 2004 61 C. In literatura de specialitate prevederea în legea penală a unei fapte şi sancţionarea ei poarta denumirea de element legal al infracţiunii fiind esenţial pentru existenţa infracţiunii 3. infracţiunea de furt se realizează atunci când o persoană ia un bun mobil din posesia sau detenţia alteia. iar noţiunea de conţinut al infracţiunii reprezintă de fapt trăsăturile specifice fiecărei infracţiuni. Noţiune şi importanţă Aşa cum apare prevăzut în cadrul Codului de procedură penală la art. conţinutul infracţiunii are un rol important în realizarea principiului legalităţii în domeniul dreptului penal. deoarece noţiunea de infracţiune are în vedere trăsăturile esenţiale ale oricărei infracţiuni.” Astfel. T. CONŢINUTUL INFRACŢIUNII 3. trăsături care în sfera ilicitului penal o deosebesc de celelalte infracţiuni. adică caracterizarea unei fapte ca infracţiune şi încadrarea ei în textul de lege care o prevede şi o sancţionează. Moldovan – Note de curs Drept Penal – Partea Generală . astfel această noţiune de „conţinut al infracţiunii” serveşte la calificarea infracţiunilor îndeplinind totodată şi un rol important în realizarea legalităţii. respectiv în art 186 din viitorul Cod penal. Noţiunea de infracţiune şi noţiunea de conţinut al infracţiunii sunt două noţiuni distincte. de exemplu. fără consimţământul acesteia. Conţinutul infracţiunii este definit de profesorul C. respectiv 227 din Codul penal. Bulai . potrivit dispoziţiei din art . Ed All . Bulai ca „totalitatea condiţiilor cerute de lege pentru ca o faptă să constituie infracţiune.2.2. Definiţia unui tip particular de infracţiune se reflectă de fapt în descrierea făcută în cuprinsul textelor de incriminare indicându-se tot odată condiţiile cerute de lege pentru existenţa respectivei infracţiuni.

după existenţa lor în momentul săvârşirii infracţiunii vom vorbi despre condiţii preexistente. subiecţii infracţiunii. 2. Dacă fapta concretă nu prezintă vreuna dintre trăsăturile prevăzute de lege. după importanţa pe care le au pentru existenţa infracţiunii vom face distincţia între condiţii esenţiale (numite şi constitutive) şi accidentale (circumstanţiale). În ceea ce priveşte condiţiile preexistente în rândul acestora vor intra cele care se referă la obiectul infracţiunii. PARTEA GENERALĂ cu legea. şi anume ca subiectul activ sau pasiv să aibă o anumită calitate.62 Această structură este menită să determine condiţiile care sunt obligatorii pentru conţinutul oricărei infracţiuni şi care ar putea să lipsească. lipsind unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii. ca de exemplu condiţia ca obiectul să se afle într-un anumit loc. adică cele determinante pentru existenţa infracţiunii. Poartă denumirea de condiţii accidentale sau circumstanţiale acele condiţii care ajută la alcătuirea conţinutului infracţiunii în vreuna dintre variantele ei agravante sau atenuante. Condiţiile necesare alcătuirii diferitelor conţinuturi de infracţiuni pot fi astfel clasificate: 1.61 3. dar este tot odată necesar ca toate condiţiile ce alcătuiesc conţinutul legal al infracţiunii să se materializeze în trăsăturile concrete ale acelei fapte.2. la subiecţii infracţiunii. după factorii la care se referă vom vorbi despre condiţii referitoare la actul de conduită. sau se poate face referire şi la subiecţii infracţiunii. la obiectul infracţiunii. 62 Ibidem 53 . locul. să fie săvârşită cu vinovăţie şi să fie prevăzută de legea penală. Ca şi condiţii concomitente le vom aminti pe cele care se referă la momentul sau timpul săvârşirii infracţiunii. care sunt determinante pentru existenţa infracţiunii. la locul şi timpul săvârşirii infracţiunii.2.DREPT PENAL. Pentru ca o faptă să constituie infracţiune este necesar ca ea să prezinte pericol social. Structura-conţinutul infracţiunii Prin noţiunea de structură a conţinutului infracţiunii se înţelege modul în care se grupează în cadrul conţinutului infracţiunii diferitele elemente care alcătuiesc acest conţinut şi raporturile care se stabilesc între acestea. concomitente şi subsecvente. Această clasificare este cea care stă la baza distincţiei între conţinutul juridic şi conţinutul constitutiv al infracţiunii. timpul săvârşirii infracţiunii şi actul de conduită cu cele două laturi (latura subiectivă şi latura obiectivă). Condiţiile care formează conţinutul infracţiunii în configuraţia de bază poartă denumirea de condiţii esenţiale sau constitutive. Structura conţinutului infracţiunii are în vedere următoarele elemente: obiectul infracţiunii. astfel că lipsa vreunei dintre aceste condiţii conduce la inexistenţa infracţiunii. ea nu poate fi prevăzută ca infracţiune. 3.

208 şi 211 alin.dupa structura condiţiilor vom avea conţinut juridic care cuprinde toate condiţiile cerute de legea penală pentru existenţa infracţiunii. Conţinut complex al infracţiunii. Vom avea conţinut simplu al infracţiunii. 3. atunci când infracţiunea este prevăzută numai într-o singură variantă.2. dar şi două sau mai multe forme de vinovăţie. astfel că vom întâlni. vom vorbi despre conţinuturi simple şi complexe. apare atunci când infracţiunea este reglementată în două sau mai multe variante sau există şi situaţia când aceeaşi infracţiune capătă contur sub mai multe modalităţi. 54 . pag.se seama de anumite criterii de clasificare. în primul rând : . Editura Europa Nova Bucureşti 1997 . . – Drept penal. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune În ştiinţa dreptului penal clasificarea conţinuturilor de infracţiune se realizează ţinându.3. Partea Generală a profesorului Alexandru Boroi 4 Alexandru Boroi şi colaboratorii. conţinut ce este format din totalitatea condiţiilor referitoare la latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii.1 Cod penal în care sunt prezentate condiţiile necesare pentru ca o faptă să constituie infracţiune de furt şi cea de tâlhărie).după criteriul variantelor de incriminare a infracţiunilor. ce reprezintă de fapt acele cerinţe care pentru existenţa infracţiunii se referă doar la o singură acţiune sau inacţiune. la un singur rezultat şi la o singură formă de vinovăţie.Aurel Teodor Moldovan Printre condiţiile subsecvente vom enumera cele referitoare la producerea unui anumit rezultat. clasificarea condiţiilor în funcţie de momentul săvârşirii infracţiunii nu face altceva decât să ajute la o mai bună cunoaştere a conţinutului infracţiunii. Atunci când avem în vedere conţinutul de bază sau tip al infracţiunii vom pleca de la premiza că legea penală incriminează faptele într-o formă de bază. adică având în vedere condiţiile subiective şi obiective absolut necesare pentru existenţa acelui tip particular de infracţiune (în acest sens avem în vedere cuprinsul art.Partea generală. Există însă şi situaţia în care legea penală adaugă conţinutului de bază anumite condiţii care nu fac altceva decât după caz să reducă sau să sporească pericolul social abstract al infracţiunii. .135.după criteriul structurii juridice. mai multe rezultate. .după formele infracţiunii (clasificare pe care o întâlnim în cartea intitulată Drept penal. Trebuie precizat faptul că. şi conţinutul constitutiv al infracţiunii care se referă numai la condiţiile care determină conduita ilicită. Astfel că în cazul conţinuturilor complexe vom avea în vedere mai multe acţiuni sau inacţiuni. de aceea conţinutul juridic mai poartă denumirea şi de conţinutul propriu-zis al infracţiunii aşa cum apare în norma de incriminare. ca de exemplu moartea sau sinuciderea victimei. vom distinge între conţinuturi de bază sau tip şi conţinuturi agravante sau atenuante.

Didactică şi pedagogică .această trăsătură esenţială a infracţiunii ne pune în evidenţă faptul că obiectul infracţiunii. Trebuie menţionat faptul că între obiectul juridic general şi obiectul juridic material existe anumite diferenţe în primul rând prin simplul fapt că obiectul juridic general. unitatea şi indivizibilitatea statului. astfel că vom putea vorbi despre: a.DREPT PENAL. Bucureşti 2002. Partea generală. care sunt periclitate ori vătămate prin fapta infracţională. în Constantin Mitrache – Drept penal. pag 166 66 Costică Bulai şi colaboratorii – Instituţii de drept penal . la modul general. care sunt periclitate ori vătămate prin fapta infracţională64 . iar ocrotirea acestei valori sociale prin normele dreptului penal consacră obiectul infracţiunii rangul de obiect juridic. 65 Prin săvârşirea infracţiunii se vatămă o valoare socială ocrotită printr-o normă de drept penal. Astfel în doctrina penală obiectul infracţiunii apare definit ca fiind valoarea socială şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori. Aceste valori sociale sunt arătate în cuprinsul art. există în orice infracţiune. fie un obiect sau un lucru oarecare. persoana. Editura Trei. pag. Doctrina penală este unanimă în a considera obiectul infracţiunii ca fiind valoarea socială şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori.3. îl formează societatea concepută ca ansamblu al relaţiilor sociale. cantitate asupra căreia se îndreaptă materialitatea actului de conduită66 . acestea fiind: România. aşa cum este de altfel şi denumit general. Casa de editură şi presă “ Şansa” srl .98 6 I. iar în cazul conţinuturilor atipice sunt cele care corespund tentativei şi actelor premergătoare. un animal. ceea ce reprezintă fie corpul victimei. PARTEA GENERALĂ şi colaboratorii) vom avea conţinuturi tipice şi conţinuturi atipice. precum şi întreaga ordine de drept. acest caracter evidenţiindu – se prin faptul că actul de conduită se îndreaptă împotriva anumitor valori sociale.3. Bucureşti 2001 65 55 . suveranitatea. Astfel că în cazul conţinuturilor tipice ne vom referi la acele condiţii care alcătuiesc conţinutul juridic al infracţiunii. Ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii am enunţat caracterul socialmente periculos al actului de conduită.1 actualul Cod penal la capitolul intitulat „Legea penală şi limitele aplicării ei”. Obiectul infracţiunii Infracţiunea nu poate fi concepută fără preexistenţa unei anumite relaţii împotriva căreia se îndreaptă actul de conduită şi care constituie de fapt obiectul acestui act. Oancea – Drept Penal . Partea generală . Ed. independenţa. Obiectul juridic general şi obiectul juridic material Obiectul juridic general este format din totalitatea relaţiilor sociale ocrotite prin normele de drept penal. Bucureşti 1971 .63 3.1. În literatura de specialitate obiectul infracţiunii apare sub mai multe forme. drepturile şi libertăţile acesteia. proprietatea. Prin obiectul juridic material al infracţiunii se înţelege cantitatea materială. CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII 3.

Astfel. Între obiectul juridic generic şi obiectul juridic specific există un raport de subordonare în sensul că obiectul specific reprezintă o parte din obiectul juridic generic. Aceste condiţii cu privire la timpul şi locul săvârşirii infracţiunii sunt prevăzute în conţinutul celor mai multor infracţiuni. Mai putem de asemenea întâlni obiect material şi în cazul infracţiunilor contra vieţii şi integrităţii corporale. pag. Obiectul juridic specific (individual) fiind obiectul specific infracţiunii format din relaţiile sociale formate în jurul şi datorită unei valori sociale specifice. Bucureşti 2001. delapidat. au ca obiect juridic comun relaţiile sociale privind persoana.3. şi unui anumit obiect juridic generic sau de grup. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii formează ansamblul elementelor preexistente infracţiunii fără de care nu se poate concepe săvârşirea vreunei infracţiuni. cu alte cuvinte acest obiect reprezintă de fapt valoarea socială concretă căreia i se aduce atingere prin săvârşirea infracţiunii. toate infracţiunile contra persoanei. sau bunul obţinut prin abuz. Pentru înţelegerea exactă a acestui raport de subordonare găsim acest raport explicat de către profesorul Costică Bulai în cartea intitulată „Instituţii de drept penal” şi anume: „Orice infracţiune aduce atingere. În acest sens putem avea ca şi exemplu conducerea unui autovehicul 67 Costică Bulai şi colaboratorii – Instituţii de drept penal. şi din obiectul juridic secundar (sau adiacent). obiect care este format în acest caz de însăşi corpul victimei. adică relaţia socială adiacentă căreia i se aduce atingere prin săvârşirea infracţiunii. amăgire. 3. Acest obiect juridic este specific infracţiunilor complexe. Editura Trei. iar obiectul juridic adiacent fiind format din relaţiile sociale privitoare la apărarea integrităţii corporale. e.2. b. deci relaţiile sociale principale care sunt vătămate. c. Obiectul material există de exemplu în cazul infracţiunilor contra patrimoniului şi este format din obiectul asupra căruia se îndreaptă activitatea infracţională.49 56 . oricare ar fi obiectul lor specific.67 Diferenţa majoră între obiectul juridic generic şi obiectul juridic specific este clădită pe ierarhia şi legăturile ce se stabilesc în cadrul sistemului de valori. putând astfel fi: bunul furat. a vieţii şi sănătăţii persoanei. posesie). Obiectul juridic complex este format din obiectul juridic principal. cum de exemplu este cazul infracţiunii de tâlhărie unde ca şi obiect juridic principal avem relaţiile sociale ce privesc apărarea avutului privat sau public (relaţiile de detenţie. pe lângă obiectului său specific. Obiectul juridic generic (de grup) fiind format din grupul de valori sociale de aceeaşi natură ce sunt ocrotite prin normele de drept penal. toate infracţiunile contra siguranţei statului au ca obiect juridic comun relaţiile sociale privind siguranţa statului român.Aurel Teodor Moldovan timp ce obiectul juridic material există numai la acele infracţiunii la care valoarea socială ocrotită constă într-o entitate materială. Locul săvârşirii infracţiunii: Locul săvârşirii infracţiunii apare ca o condiţie esenţială în conţinutul unei infracţiuni de îndeplinirea căreia depinde însăşi existenţa infracţiunii.

din lipsa uneia din elementele ei constitutive Locul săvârşirii infracţiunii este un element circumstanţial de care nu depinde existenţa infracţiunii ci doar realizarea unei variante calificate a infracţiunii. fiind persoanele care suportă consecinţele infracţiunii. Mitrache . 3. Timpul săvârşirii infracţiunii: Timpul de săvârşire a infracţiunii este în primul rând o condiţie esenţială de realizarea căreia depinde existenţa infracţiunii. fapta rămâne infracţiune în varianta tip (simplă ) dar nu se realizează varianta calificată. fie ca beneficiari ai ocrotirii juridice penale. prin însăşi săvârşirea infracţiunii sau fie ca subiecţi pasivi.DREPT PENAL. sau în timpul unei calamităţi. toţi subiecţii C. decât sfera noţiunii de subiecţi ai infracţiunii. 87 68 57 . Noţiunea de subiecţi ai infracţiunii nu se confundă cu noţiunea de subiecţi de drept penal ce desemnează persoanele implicate în raporturi de drept penal. condiţie ce are rol de element circumstanţial în conţinutul agravat al anumitor infracţiuni. fie ca destinatari ai obligaţiei de conformare în cadrul raporturilor juridice penale de cooperare. şi persoane fizice sau juridice care sunt beneficiarii ocrotirii juridice penale şi care prin săvârşirea faptei interzise suportă consecinţele acestei fapte. Drept penal român – Partea generală . În acest sens infracţiunea de furt este săvârşită în variantă calificată când furtul este săvârşit într–un loc public (element circumstanţial). . Subiecţii infracţiunii Prin noţiunea de subiecţii infracţiunii se înţelege persoanele implicate în săvârşirea infracţiunii fie ca subiecţi activi. Subiecţii de drept penal prin implicarea lor în săvârşirea unei infracţiuni devin subiecţi ai infracţiunii. Cu alte cuvinte. . ea cuprinzând şi persoanele neimplicate în săvârşirea unei infracţiuni.3. Nerealizarea acestei condiţii privind săvârşirea faptei într-un anumit loc nu conduce la inexistenţa respectivei infracţiunii. Astfel vom avea ca subiecţi ai infracţiunii persoanele fizice care nu şi-au respectat obligaţia din cadrul raportului juridic penal de conformare şi au săvârşit fapta interzisă. Timpul săvârşirii infracţiunii constituie un element circumstanţial.infracţiunea de furt este calificată în situaţia în care această infracţiune este săvârşită pe timp de noapte. PARTEA GENERALĂ cu tracţiune mecanică fără permis de conducere constituie infracţiune în cazul în care acest autovehicul este condus pe drumurile publice (locul săvârşirii infracţiunii) Nerealizarea condiţiei privind săvârşirea faptei într-un anumit loc conduce la inexistenţa respectivei infracţiuni. folosirea emblemei Crucii Roşii în timpul operaţiunilor militare se cerea ca aceste fapte să fie săvârşite în timp de război.Casa de editură şi presă «Şansa » Bucureşti 1997 pag 86.3. Sub acest aspect se poate lesne observa că sfera noţiunii de subiecţi de drept este mai întinsă. În acest sens avem ca şi exemplu pentru existenţa infracţiunilor de trădare prin ajutarea inamicului.

această vârstă a fost stabilită având în vedere particularităţile bio-psihice ale minorului. deoarece pot exista cazuri când în momentul comiterii faptei minorul să nu fii acţionat cu discernământ. Subiectul activ al infracţiunii poate fi persoana fizică care a săvârşit fapta în calitate de autor (în mod direct şi nemijlocit). deci nu are dezvoltarea psiho-fizică necesară pentru a-şi da seama de importanţa faptelor sale. pag 407 Alex. deci va deveni subiect activ al infracţiunii. 105 69 70 58 . Condiţiile generale privitoare la existenţa subiectului activ: a) vârsta b) responsabilitatea c) libertatea de voinţă şi acţiune a) Vărsta cerută de lege . ci raportată la fapta concretă săvârşită . Însă nu trebuie înţeles faptul că aceste noţiuni sunt sinonime. Bucureşti 2004 pag 104. În literatura de specialitate pentru a desemna persoana care a săvârşit fapta interzisă se foloseşte atât noţiune de infractor cât şi de făptuitor. Are calitatea de subiect activ al infracţiunii sau de infractor. vărsta de 14 ani împliniţi. iar lipsa vinovăţiei ori a pericolului social face ca faptă săvârşită prevăzută de legea penală să nu constituie infracţiune. ceea ce nu desemnează infracţiune. Deşi şi după împlinirea vărstei de 14 ani dezvoltarea bio-psihică nu este completă s-a prevăzut faptul că minorul între 14-16 ani va răspunde penal numai dacă se dovedeşte că la momentul săvârşirii faptei a avut discernământ. capacitatea privită însă nu în general. 68 În modul cum sunt implicaţi în săvârşirea infracţiunii vom distinge între subiectul activ al infracţiunii şi subiectul pasiv al infracţiunii. Ed.Ghe . instigator sau complice. Tratat . în schimb Dongoroz . ALL Beck . astfel că în literatura şi în practica de specialitate s-a apreciat faptul că minoritatea făptuitorului constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. dar nu toţi subiecţii de drept penal sunt şi subiecţi ai infracţiunii. Legiuitor a stabilit ca vărstă la care o persoană va putea răspunde penal.Nistoreanu Drept penal – Partea generală . deoarece aceste noţiuni deşi la o primă lecturare apar identice vom vedea că noţiunea de infractor este mai largă desemnând persoana care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Prin discernământ se înţelege capacitataea minorului de a-şi da seama de caracterul socialmente periculos al faptei şi de a-şi manifesta conştient voinţa. Până la împlinirea vărstei de 14 ani se prezumă absolut că minorul nu are discernamânt. iar persoana care a săvârşit–o să nu apară ca infractor ci ca făptuitor. sau în calitate de participant la săvârşirea infracţiunii (instigator sau complice).Aurel Teodor Moldovan infracţiunii sunt şi subiecţi de drept penal. Boroi .69 Stabilirea apariţiei discernământului cu care s-a acţionat la săvârşirea unei infracţiuni are o importanţă practică deosebită. persoana care săvârşeşte o infracţiune-fapt consumat ori o tentativă pedepsibilă şi la care participă ca autor.

Dacă nu se face dovada existenţei discernământului minorului în momentul săvârşirii faptei. prezumţie relativă însă putând fi înlăturată prin proba contrarie. care consideră vinovăţia ca trăsătură esenţială a infracţiunii. C. iar în dreptul nostru penal. All Beck Bucureşti 1997 pag 209 73 A.Universitatea Transilvania . În concepţia profesorului Costică Bulai „responsabilitatea este o condiţie sine qua non pentru ca o persoană să fie răspunzătoare penal pentru fapta săvârşită de ea.72 c) Libertatea de voinţă şi acţiune presupune că „subiectul activ a decis în mod liber asupra săvârşirii faptei şi a avut libertatea de hotărâre şi libertatea de acţiune potrivit propriei sale voinţe. Subiectul pasiv al infracţiunii Pentru a putea fi subiect pasiv al infracţiunii persoana fizică trebuie să fie titulara valorii sociale ocrotite prin norma penală. necesari pentru existenţa vinovăţiei şi care marchează. prezenţa responsabilităţii.” Nu poate fi subiect al infracţiunii şi deci nu poate fi trasă la răspundere penală persoana care nu are capacitatea de a înţelege de ce fapta sa prezintă pericolul social şi de ce este interzisă şi nici care sunt rosturile pedepsei. Moldovan – Note de curs Drept Penal – Partea Generală .”73 Dacă făptuitorul a acţionat sub imperiul constângerii fizice şi constrîngerii morale fapta nu mai este imputabilă acestuia şi fiind săvârşită fără vinovăţie nu este infracţiune.71 Însă minorul care a împlinit vârsta de 16 ani este prezumat că are capacitate penală. b) Responsabilitatea nu este definită de codul penal. responsabilitatea este o condiţie pentru existenţa subiectului activ al infracţiunii. 2004 71 72 59 . Braşov. ea putându-se deduce din cuprinsul art. răspunderea acestuia este exclusă. astfel că responsabilitatea se apreciază prin intermediul factorului intelectiv care presupune capacitatea persoanei de a înţelege semnificaţia acţiunilor şi inacţiunilor sale. T. subiect activ al infracţiunii.70 Dovada de discernământ trebuie făcută în fiecare caz în parte şi aceasta cade în sarcina organelor judiciare. fiindcă nu poate exista vinovăţie acolo unde lipsesc cei doi factori. intelectiv şi volitiv. minorul în vârstă de de 14-16 ani lipsit de discernământ aflându-se în aceaşi situaţie cu a minorului care nu împlinise vârsta de 14 ani în momentul săvârşirii faptei . Ed. PARTEA GENERALĂ ulterior să se constate cu certitudine existenţa discernământului. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed.DREPT PENAL. Bucureşti 1997 pag 208 C. All Beck . Responsabilitatea se prezumă ca stare normală a oricărei persoane ce a împlinit vârsta de 16 ani. Responsabilitatea în doctrina penală apare definită ca fiind aptitudinea persoanei de a-şi da seama de faptele sale. adică nu poate fi. această prezumţie este relativă ea putând fi combătută prin proba contrarie. nici el.48 Cod penal actual. totodată. şi prin intermediul factorului volitiv ce presupune capacitatea persoanei de a fi stăpână pe acţiunile sau inacţiunile sale. respectiv art 28 din viitoarea reglementare care defineşte iresponsabilitatea. Bulai Drept Penal –Partea generală .

74 De cele mai multe ori subiect pasiv al infracţiunii poate fi şi persoana păgubită cum este de exemplu în cazul infracţiunii de furt.4. condiţii a căror existenţă în timpul săvârşirii faptei face. cauze care privesc pericolul social. stări.4. 74 75 M. ca o „însuşire sintetică a faptei ce decurge din întrunirea trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii”76 . Criteriul trăsăturilor esenţiale: a. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed.Aurel Teodor Moldovan În doctrina penală. Bucureşti 1997 pag 213 1 C. în timp ce persoana dăunată sau subiectul pasiv de drept civil este acela care a suferit o pagubă provocată prin săvârşirea infracţiunii. All Beck. cazuri.”75 3. Nu trebuie confundat subiectul pasiv al infracţiunii sau persoana vătămată cu subiectul pasiv de drept civil al infracţiunii. de distrugere. fiind una din cauzele care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale conform Codului de procedură penală.1. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei au fost clasificate după următoarele criterii : A.. op. cit. Aspecte generale Preliminarii despre înlăturarea caracterului penal al faptei Caracterul infracţional al unei fapte este în doctrina penală definit aşa cum menţionează şi profesorul C. subiect pasiv în cazul infracţiunii de pruncucidere este nou-născutul. BULAI – Manual de drept penal. Întrunirea trăsăturilor prevăzute de legea penală prin care o faptă este caracterizată ca infracţiune este ceea ce determină caracterul infracţional sau penal al unei fapte. Existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei poate fi invocată în orice stadiu al procesului penal. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei pot fi definite ca fiind acele împrejurări. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI 3. În principiu aceste cauze produc efecte din momentul în care s-au ivit. subiect pasiv este definit ca fiind persoana fizică sau persoana juridică titulară a valorii sociale ocrotite şi care este vătămată ori periclitată prin infracţiune. Bucureşti 1997 60 . Bulai.. Editura ALL . Cadrul şi clasificarea cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei. „Persoana vătămată sau subiectul pasiv de drept penal al infracţiunii este acela care a suferit răul provocat prin infracţiune. cum de exemplu pentru infracţiunea de ultraj este necesar ca subiectul pasiv să fie funcţionar public aflat în exerciţiul funcţiunii. potrivit legii. ca realizarea vreuneia dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii să devină imposibilă. Basarab . pag 98 C. Există şi unele condiţii speciale cu privire la subiectul pasiv al infracţiunii care sunt prevăzute în conţinutul unor infracţiuni.

viclenie.îşi găsesc reglementarea în partea generală a Codului penal şi sunt aplicabile oricăror cauze concrete b. viclenie. îndreptat împotriva sa. (2).DREPT PENAL. doar la cazurile anume prevăzute de lege. într-o locuinţă. Criteriul sferei de aplicare a. efracţie sau alte nea mijloace. PARTEA GENERALĂ b.prin violenţă. B. Actualul cod penal Viitrul cod penal Art 44 Legitima apărare Art. legitimă apărare. Această clasificare s-a considerat în doctrina penală ca având un caracter convenţional. (2) Este în stare de legitimă apărare (2) Este în legitimă apărare peracela care săvârşeşte fapta pentru a soana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. a altuia şi injust. găsindu-şi reglementarea atât în partea generală cât şi în partea specială a Codului penal. şi acela care săvârşeşte fapta care comite fapta pentru a respinge pentru a respinge pătrunderea fără pătrunderea unei persoane într-o drept a unei persoane prin violenţă. a altuia. sau prin alte aseme. Legitima apărare În Actualul Cod penal legitima apărare îşi găseşte reglementarea în art. direct. care pune în pericol persoana sau împotriva unui interes obştesc şi sa. dacă apărarea este sau drepturile celui atacat ori interesul proporţională cu gravitatea atacului. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei 3. (3) Se prezumă a fi în legitimă 1 (2 )Se prezumă că este în legitimă apărare. încăpere.4. direct.2. locuinţă. în condiţiile alin. 19 Legitima apărare (1) Nu constituie infracţiune fapta (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală. 44. asemenea mijloace. drepturile acestora sau un care pune în pericol grav persoana interes general.1. cauze care privesc vinovăţia c. acela apărare. deoarece înlăturarea unei trăsături esenţiale influenţează în realitate existenţa celorlalte trăsături. săvârşită prevăzută de legea penală săvârşită în în stare de legitimă apărare. efracţie. imediat şi injust. imediat înlătura un atac material. fără drept. 61 . 3.4. în timpul nopţii. dependinţă sau loc împrejmuit sau delimitat prin semne de marcare.2. obştesc. cauze care privesc prevederea în legea penală a faptei. cauze generale care înlătură caracterul infracţional . cauze speciale având o aplicabilitate mai restrânsă.

ceea ce este reglementată în art 44. imediat şi injust. universul juridic 2009 . Condiţiile atacului Atacul este o comportare violentă a omului.” Legitima apărare apare ca o riposta pe care o dă o persoană împotriva unui atac ce pune în pericol grav persoana. a drepturilor acesteia sau împotriva unui interes public punând totodată în pericol grav valorile sociale ocrotite. direct. Trebuie a avut în vedere faptul că nu există un atac material în cazul agr77 Prof univ dr Constantin Mitrache. Legitima apărare apare ca o ripostă şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.Drept penal român-parte generală.Aurel Teodor Moldovan (3) Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. alin 3. riposte determinate de necesitatea apărării valorilor sociale periclitare. Pentru a ne afla în prezenţa unei legitime apărării este necesar să existe un act de atac. iar in Viitorul Cod penal este reglemntată în art 19. drepturile acesteia ori interesul public. fiind îndreptat împotriva unei persoane. pag 143. Deoarece faptuitorul a acţionat constrâns de necesitatea apărării valorilor sociale ameninţate grav prin atacul periculos şi nu cu voinţă liberă fapta este considerată ca nefiind săvârşită cu vinovăţie77 . o atitudine ofensivă. Deasemenea atacul poate fi realizat şi printr-o inacţiune deoarece permite altor forţe să pericliteze fizic valorile ocrotite. conf univ dr Cristian Mitrache. 62 . Cel ce ripostează împotriva atacului pentru a salva valorile sociale periclitate săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. Atacul trebuie să fie material. Observăm că în viitoarea reglementare nu mai regăsim depăşirea limitelor legitimei apărări. 1. atitudine ce se materializează într-o acţiune îndreptată împotriva valorilor sociale ocrotite. Atacul este material atunci când este exercitat prin mijloace fizice menite să periciliteze existenţa fizică a unor valori sociale ocrotite. Este material atacul care pentru realizarea lui se foloseşte forţa fizică ori instrumente care sunt în măsură să producă o modificare fizică a valorilor sociale ocrotite. Condiţiile legitimei apărări Pentru ca o faptă să fie considerată a fi săvârşită în legitimă apărare este necesar îndeplinirea unor condiţii privitoare pe de o parte la atac şi pe de altă parte condiţii privitoare la apărare. concretizat fie într-o acţiune sau inacţiune socialmente periculoasă. atac ce trebuie să fie material.

viclenie.Caracterul imediat al atacului este dat de situaţia în care pericolul s-a ivit. În literatura de specialitate s-a suţinut faptul că atacul este direct şi în situaţia în care vizează una dintre valorile sociale ocrotite chiar şi în situaţia în care nu are un contact nemiljocit cu acea valoare. anume „ săvârşirea faptei pentru a respinge pătrunderea fără drept în locuinţă. el va riposta în legitimă aparare nefiind obligat să caute o soluţie mai puţin periculoasă ci va înlătura pericolul prin mijloace pe care le consideră ca fiind eficiente. ete actual sau este pe cale să se ivească. Dacă cel care face apărarea nu cunoaşte starea de iresponsabilitate a agresorului. atacul nu mai poate fi considerta ca fiind imediat deoarece el nu oferă posibilitatea unui pericol prezent ci creeză doar premisele unui pericol care s-ar putea produce ulterior. legitima apărare este prezumată. 2. Dacă însă fapta prevăzută de legea penală a intervenit după consumarea atacului ea apare ca o ripostă a fătuitorului neconsituind caracterul unei apărări astfel încât această faptă constituie infracţiune. efracţie sau prin alte mijloace asemănătoare Condiţii privitoare la apărare a. Atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau un interes general. Acţiunea de apărare să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală. 5.DREPT PENAL. situaţie în care legitima apărare va intra în concurs şi cu eroarea de fapt. dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii specifice: a) pătrunderea în locuinţă. astfel că legitima 63 . Atacul să fie injust. dependinţe sau loc împrejmuit ţinând de acestea să se facă fără drept b) pătrunderea să se facă prin violenţă.dependinţe sau loc împrejumit ţinând de acestea”.încăpere. această condiţie fiind înşuşi motivarea acţiunii de apărare.3 Noul Cod penal. Legea impune condiţia ca atacul să poată cauza un pericol iremediabil sau greu remediabil unor valori sociale ocrotite.22 alin. 3. Atacul este just sau nu poate da naştere unei legitime apărări atunci când constă într-o activitate permisă sau prevăzută de lege. În situaţia avută în vedere în art. caracter ce este determinat de raportul în timp între atac şi obiectul vizat. Atacul trebuie să fie direct . deoarece persoana calomniată sau funcţionarul ultragiat nu poate invoca starea de legitImă apărare în cazul în care înţelege să se apere prin acte de violenţă. care să justifice această comportare.atunci când se îndreaptă şi pune în pericol în mod nemijlocit valoarea socială ocrotită. Apare ca injust acel atac care nu are un fundament legal sau de fapt. În situaţia în care intervalul de timp dintre începerea actului şi ivirea pericolului este atât de mare încât oferă posibilitatea înlăturării acelui pericol prin alte mijloace. încăpere. Atacul trebuie să fie imediat . îmbrăcând forma actelor pregătitoare ori tentativei. 4. PARTEA GENERALĂ siunilor morale.

64 Actualul cod penal . viaţa. Necesitatea apărării trebuie analizată şi în raport cu posibilitatea celui atacata de a înfrunta gravitatea atacului. ascundere din faţa agresorului. neexistând din partea lui o manifestare liberă a voinţei. Din punct de vedere al momentului săvârşirii actului de apărare limita necesităţii este dată de limita pericolului rezultat. Proporţionalitatea apărării cu gravitatea atacului are în vedere faptul că de pildă în cazul unui atac îndreptat împotriva integrităţii corporale se poate riposta printr-o faptă de apărare ce are în vedere integritatea corporală a agresorului. Nefiind infracţiune . caracterul necesar al apărării se apreciază atât sub raportul întinderii căt şi sub raportul intensităţii. adică atât timp cât subzistă pericolul subzistă şi necesitatea înlăturării lui. dacă urmările faptei nu sunt produce dacă pericolul nu era înlăturat vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat. Viitorul cod penal Art 45 Art. Efectele legitimei apărări: Fapta săvârşită în stare de legitimă apărare nu constituie infracţiune deoarece lipseşte elementul de bază al infracţiunii şi anume vinovăţia. 20 Starea de necesitate Este în stare de necesitate acela care (1) Este justificată fapta săvârşeşte fapta pentru a salva de la prevăzută de legea penală săvârşită în un pericol iminent şi care nu poate fi stare de necesitate. a altuia sau un bun persoana care săvârşeşte fapta pentru important al său ori al altuia sau un a salva de la un pericol imediat şi care interes general. integritatea corporală (2) Este în stare de necesitate sau sănătatea sa. Apărarea să fie proproţională cu gravitatea atacului. civil. b. c. legitima apărare nu atrage răspunderea penală a făptuitorului considerându-se astefl că fapta sâvărşită în legitimă apărare nu are caracter ilicit neputând atrage astfel nici o lată răspundere juridică.Aurel Teodor Moldovan apărare nu poate fi invocată în cazul faptelor ce nu sunt prevăzute de legea penală şi anume faptele cu caracter administrativ. integriSe află în stare de necesitate acela care tatea corporală sau sănătatea sa ori a în momentul săvârşirii faptei nu şi-a altei persoane sau un bun important al dat seama că pricinuieşte urmări vădit său ori al altei persoane sau un interes mai grave decât cele care s-ar fi putut general. agrsiune ce punea în pericol valorile sociel ocrotite. înlăturat altfel. Dacă apare un dezechilibru între cele de valori fapta este săvârşită cu depăşirea limitelor legitimei apărări. Doctrina penală consideră că legitima apăare subzistă şi atunci când cel atacata se salvează prin fugă. Apărarea este necesară sub raportul intensităţii atâta timp căt a condus şa înlăturarea atacului însă nu a depăşit gravitatea pericolului care ameninţa valoarea socială ocrotită. Apărarea să fie necesară pentru respingerea atacului. nu putea fi înlăturat altfel. făptuitorul a fost constrâns de necesitatea înlăturării agresiunii.

situaţie specifică legitimei apărări. Pericolul trebuie să ameninţe viaţa. b. Întâmplarea care dă naşterepericolului este datorată unei cauze fortuite. neeliminând în acelaşi timp particularităţile psihofizice ale persoanei pentru a putea concide dacă aceasta putea să prevadă şi altă posibilitate de salvare poate chiar mai puţin dăunătoare. în sensul că acesta să nu poată fi înlăturat în alt fel decât prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală. integriatea corporală sau sănătatea unei persoane. Pericolul trebuie însă să fie şi real. d.DREPT PENAL. făptuitorul fiind constrâns de necesitatea apărării împotiva unui pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.4. 65 . cutremure. Pericolul care ameninţă valorile sociale ocrotite în cazul stării de necesitate poate fi generat de : inundaţii. dar este necesar pentru a putea vorbi de stare de necesitate ca pericolul să fie în punctul de a trece de la ameninţare la producerea efectivă a răului. în sensul că aceasta trebuie să fie singura cale de salvare în situaţia de fapt dată. Acţiunea să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor. Noţiunea de „bun important” desemnează acel bun care prin valoarea lui artistică.2. fiind pe punctul de a se produce . dar poate fi datorată şi unor activităţi omeneşti imprudente sau intenţionate cum ar fi spre xemplu situaţia unui incendiu declanşat de un individ. condiţie ce este îndeplinită şi în situaţia în care pericolul s-a declanşat devenind astfel actual. incendii şi nu de atacul unei persoane. PARTEA GENERALĂ 3. ştiinţifică istorică sau afectivă legitimează acţiunea de salvare în faţa pericolului. Pericolul să fie inevitabil. un bun important al acesteia sau un interes general. Pericolul trebuie să fie iminent. O faptă apare ca fiind săvărşită în stare de necesitate când aceasta a fost necesră pentru a salva de la un pericol iminent viaţa. c.2. un bun important al acesteia ori un interes general. în sensul că nu trebuie să se afle sub semnul incertitudinii fiind apt să producă făptuitorului o serioază temere că acesta se va produce. Aprecierea pericolului ca inevitabil se face prin luarea în considerare a împrejurărilor în care persoana a fost nevoită să acţioneze sub amaninţarea pericolului. o inundaţie. Starea de necesitate Fapta săvârşită în stare de necesitate nu este infracţiune deoarece acestă faptă nu este săvârşită cu vinovăţie. geneza pericolului este de cele mai multe ori un eveniment întâmplător: un cutremur. un incendiu etc. integritatea corporală sau sănătatea unei persoane. Necesitatea acţiunii de salvare se apreciază în raport cu iminenţa şi actualitatea pericolului. Condiţiile privitoare la pericol a. Condiţiile acţiunii de salvare a.

Acţiunea de salvare să se realizeze prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală c. Constrângerea fizică şi constrângerea morală Constrângerea fizică Constrângerea fizică apare în literatura de specialitate şi sub denumirea de forţă majoră existând în situaţia în care o persoană este silită. săvârşită Nu este imputabilă fapta din cauza unei constrângeri fizice căreia prevăzută de legea penală săvârşită făptuitorul nu i-a putut rezista din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.2. Efectele stării de necesitate Fapta săvârşită în stare de necesitate nu constiuie infracţiune deoarece nu este săvârşită cu vinovăţie. al ameninţării pericolului iminent.Aurel Teodor Moldovan b. această faptă fiind comisă sub imperiul constrângerii.3. dar în situaţia în care făptuitorul şi-a dat seama de faptul ca prin acţiunea sa de salvare pricinuieşte urmări vădit mai grave în acesată situaţie fapta nu este săvârşită în stare de necesitate ci constituie infracţiune ce atrage răspunderea peanală a făptuitorului. fizică externă. care avea obligaţia de a înfrunta pericolul situaţie în care se are în vedere anumite profesii ce prin natura lor obligă pe profesionist să înfrunte pericolul. Dacă făptuitorul nu şi-a dat seama ă prin acţiunea sa cauzează urmări mai garve fapta urmează a fi considerată săvârşită tot în stare de necesitate. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. recunoscându-se însă în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor stării de necesitate. 66 . sau pentru a salva o persoană. Fapta să nu fie săvărşită de către. căreia nu i se poate opune. 3. 24 Constrângerea fizică prevăzută de legea penală. Persoana care acţionează trebuie să aibe reprezentarea atât a gravităţii pericolului.4. d. Prin acţiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. a urmărilor acestuia cât şi a urmărilor faptei sale de salvare. obligată de o energie Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 46 – Nu constituie infracţiune fapta Art. Acţiunea de salvare a valorilor sociale împotriva pericolului iminent este necesară numai dacă nu produce urmări vădit mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.

făptuitorul neavând posibilitatea de –aşi dirija singur voinţa. printr-o ameninţare. ea putându67 . cauză care înlătură caracterul penal al fapte sunt necesare îndeplinirea următorelor condiţii: a) este necesar să se exercite asupra făptuitorului o acţiune de constrângere. Ameninţarea trebuie să fie exercitată de o persoană fizică. PARTEA GENERALĂ Condiţii pentru existenţa constrângerii fizice 1. Trebuie menţionat faptul că posibilitatea de arzista constrângerii se aprecaiză în fiecare caz avându-se în vedere atât natura şi intensitatea forţei de constrângere cât şi capacitatea şi de starea psihică a persoanei onstrânse. Să existe o constrângere asupra fizicului unei persoane. aceasta din urmă se realizează atunci când făptuitorul nu îşi îndeplineşte o obligaţie legală pe care o avea şi astfel săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală 2. Constrângerea morală Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 46 alin 2. pentru ca îi lipşsete una dintre trăsturile esenţiale pentru ca fapta să cxonstituie infracţiune şi anume vinovăţia.DREPT PENAL. Pentru a ne afla în prezenţa constrângerii morale ca. deoorece aceasta este singura situaţie care are în vedere posibiltatea înlăturării caracterului penal al faptei. Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Constrângerea la care persoana a fost supusă să nu îi fi putut rezista.prevăzută de legea penală săvârşită geri morale. Nu este imputabilă fapta săvârşită din cauza unei constrân. Efecte Fapta săvârşită sub imperiul constrângerii fizice nu constituie infracţiune. temere ce îl determină să acţionez în modul voit de cel care ameninţă. cel constrâns era obligat la aceasta. dr în situaţia în care exista posibilitatea de a rezista constrângerii. această acţiune de constrângere putând proveni din partea unei alte persoane. 25 Constrângerea morală fapta prevăzută de legea penală. exercitată prin ameninţare din cauza unei constrângeri morale. din prtea unui animal sau chiar din partea unor eveniment menite a răpii libertatea de mişcare a făptuitorului în sensul ca acesta este oprit de la anumite acşiuni sau este obligat la o anumită acţiune.nu constituie infracţiune Art. cu un pericol grav pentru persoana exercitată prin ameninţare cu un pericol făptuitorului ori a altuia şi care nu poate grav pentru persoana făptuitorului ori a fi înlăturat în alt mod altuia şi care nu putea fi înlăturată în alt mod. Ameninţarea trebuie să fie aptă să producă celui ameninţat o temre puternică. 3. Aceasta are în veder natura constrângerii cărei nu i se putea opune o rezistenţă. vinovăţia neputând exista atunci când făptuitorul nu are libertat de acţiune. Fapta pote fi realizată atât printr-o acţiune căt şi printr-o inacţiune . de către o altă persoană.

Aurel Teodor Moldovan se realiza atăt direct cât şi indirect. integritatea corporală ori bunurile persoanei ameninţate ori ale altei persoane. Condiţii O faptă este considerată săvârşită în caz fortuit în măsura în care îndeplineşte următoarele condiţii: 1. 3. al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. lucru ce pune în evidenţă faptul că între împrejuararea neprevăzută şi rezultatul produs trebuie să existe un raport de cauzalitate. 2. b) ameninţarea să fie gravă vizând un pericol pentru viaţa.4. Sursa împrejurărilor fortuite poate fi: a) fenomenele naturii a căror producere nu poate fi prevăzută b) tehnicizarea activităţilor umane c) conduita imprudentă a unei persoane – apariţia bruscă în faţa unui autovehicul în viteză. a unei persoane d) starea maladivă a unei persoane . prin alarmarea autorităţilor sau pe alte căi în această situaţie nu va mai opera constrângerea Efecte Constrângerea morală produce efecte numai in persoana. Cazul fortuit In conformitate cu prevederile art Art 47. făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenţia forţei străine care a produs rezultatul 68 .Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală. ca elemente esenţial al infracţiunii. faptă care a fost impusă de cel ce ameninţă. în sensul că cel constrâns nu are altă altenativă decât să suporte răul cu care este ameninţat. atac de cord etc.2.leşin. ceea ce conduce la concluzia că fapta nu este infracţiune. Cazul fortuit desemneasză starea. Ea trebuie să trezească în conştiinţa celui ameninţat că dacă nu săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală răul cu care este ameninţat se va produce. rezultatul socialmente periculos trebuie să fie consecinţa intervenţiei unei împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului. situaţia în care acţiunea sau inacţiunea unei persoane a produs un rezultat pe care însă aceea persoană nu l-a conceput şi nici nu l-a urmărit şi care este rezultatul unei energii a cărei intervenţie nu a putut fi prevăzută. verbal sau în scris sau prin orice alt mijloc de comunicare. dar în situaţia în care cel ameninţat putea evita pericolul prin denunţare.4. faptă ce este comisă sub imperiul constrângerii nedând frâu liber vionovăţiei. c) Pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

tulburări psihice provocate de intoxicaţii. fie din de persoana care.Nu constituie infracţiune fapta Art. 3. fie din alte cauze. dacă Nu este imputabilă fapta făptuitorul în momentul săvârşirii faptei. Efecte Lipsidu-i elementul esenţial şi anume vinovăţia fapta săvârşită sub imperiul cazului fortuit nu constituie infracţiune. nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale.morală şi juridică a faptelor pe care le săvârşeşte şi a urmărilor acestora sau care care nu-şi poate determina în mod normal voinţa. ori nu de acţiunile sau inacţiunile sale. făptuitorul să nu fi fost în stare să-ţi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele. o acţiune sau inacţiune incriminată de Codul penal sau de orice alt act normativ. care detrmină stări anormale 4. Cazul fortuit operează in rem datorită imposibiltăţii prevederii intervenţiei energiei străine care este generală şi obiectivă. în momentul comialte cauze. atunci când făptuitorul nu-şi poate da seama de ceea ce face. PARTEA GENERALĂ 3. atunci când făptuitorul nu este în stare să se stăpânească. ori nu putea fi stăpân pe ele putea să le controleze. 28 Iresponsabilitatea prevăzută de legea penală. sau de ordin volitiv. 3. boli neuropsihice.4. în raport cu faptele sale. Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. fapta care a căpătat un rezultat socialmente periculos datorat intervenţiei imprevizibile a unei forţe străine. nu putea să-şi dea seama terii acesteia. Datortită stării de incapacitate psihică. să fie prevăzută de legea penală. Iresponsabilitatea reprezintă o stare de incapacitae psihofizică a unei persoane care nu îşi poate da seama de carcterul. săvârşită fie din acuza alienaţiei minatel. starea de incapcitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaţiei mintale sau altor cauze. snsul şi valoarea socială . Cauzele care pot determina iresponsabilitatea pot fi: starea de subdezvoltare psihică datorată diferitelor anomalii. prevăzută de legea penală.5. 2. fenomene fiziologice.2.DREPT PENAL. Vinovăţia făptuitorului se exclude deoarece acesta s-a aflat în imposibilitatea de a prevedea intervenţia împrejurării ce a creat rezultatul socialmete periculos. Condiţiile stăriii de iresponsabiliate 1. Lipsa unuia din aceşti factori sau ai amândurorara exclud vinovăţia. Iresponsabilitatea poate fi de ordin intelectiv. Iresponsabilitatea Codul penal actual Noul cod penal Art 48. starea de de incapaciate psihică a persoanei să existe în momentul 69 . fie din cauza unei boli psihice.

nu putea să-şi dea seama beţie completă produsă de alcool sau de acţiunile sau inacţiunile sale. ceea ce înlătura caracterul penal al faptei. iar în altele o cauză de atenuare sau de agravare a sancţiunii. Cea mai frecventă este beţia alcoolică sau intoxicaţia etilică. dacă Nu este imputabilă fapta prefăptuitorul în momentul săvârşirii fap.vă‘zută de legea penală. Beţia Noţiune Codul penal actual Noul cod penal art 49 C.pen nu constituie infracţiune Art. adică tot timpul cât durează efectuarea sau omisiunea de a efectua actele prin care s-a săvârşit ori s-a contribuit la săvârşirea faptei. Se poate observa clar că termenul de beţie este înlocuit cu cel de intoxicaţie pentru a releva mai bine înţelesul acestei instituţii Aceasta este considerată a fi o cauză care înlătură caracterul penal al faptei numai de către sistemul de drept românesc. Efecte Deorece în cazul iresponsabilităţii responsabilitatea este cea care lipseşte fapta nu întruneşte trăsătura 3senţaila a infracţiunii. Starea de beţie poate constitui în unele imprejurări o cauză de excludere a răspunderii penale. se gasea. pag 212-213 70 . ori incompletă. în momentul comiterii independente de voinţa sa în stare de acesteia.Aurel Teodor Moldovan săvârşirii faptei. ori alte substanţe nu putea să le controleze.beţia accidentală (involuntară sau fortuită) este beţia în care a ajuns persoana independent de voinţa ei – de exemplu o persoană care lucrează într-un mediu cu vapori de alcool şi fără să conştientizeze 78 Drept penal-parte generală. Această condiţie nu este îndeplinită dacă înăuntrul intervalului de timp cât a durat săvârşirea faptei făptuitorul şi-a recăpatat la un moment dat capacitaea psihică şi acontinuat toţuşi săvârşirea sau participarea la săvârşirea fapte. când se ajunge la cvasiparalizarea completă a energiei fizice şi a facultăţilor psihice. beţia poate fi completă. din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau alte substanţe psihoactive. situaţie în care procesul de intoxicare se află în faze incipiente. săvârşită de tei. 29 Intoxicaţia fapta prevăzută de legea penală. Felurile stării de beţie a) după atitudinea persoanei care a dorit să nu ajungă în stare de beţie : . Alexandru Boroi. datorită unor împrejurări persoana care. Editura CHBeck 2006. După gradul de intoxicaţie. determinând numai o slăbire a capacităţii de autocontrol si autodirijare a actelor de conduita78 .

Drept penal roman-parte generala. PARTEA GENERALĂ inhalează astfel de vapori şi ajunge în stare de beţie . pag 214-215 79 71 .reprezintă starea în care ajunge o persoană care consumă voit băuturi alcoolice. Condiţiile stării de beţie : . respectiv persoana să nu-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori de urmările şi de pericolul social al acestora sau să nu poată fi stăpână pe ele. Alexandru Boroi. .beţia voluntară. pag 214 81 Tribunalul Suprem. pag 161.beţia completă.beţia incompletă. . decizia nr 254/1978 82 Drept penal-parte generală. In practică s-a stabilit că prevederile care reglementează iresponsabilitatea nu sunt incidente în cazul când starea de inconştienţă în care se află inculpatul în momentul săvârşirii faptei s-a datorat beţiei voluntare complete care în condiţiile unei boli psihice preexistente.fapta săvârşită de persoana aflată în stare de beţie să fie prevăzută de legea penală82 . conf univ dr Cristian Mitrache.intoxicaţia cu alcool sau alte substanţe ebriante este intro fază incipientă manifestată de regulă prin excitabilitate si impulsivitate. Nu se consideră a fi îndeplinită această condiţie dacă starea de beţie a existat înainte sau posterior momentului săvârşirii faptei80 . ori substanţe al căror efect ebriant îl cunoaşte. Caz în care starea de beţie voluntară constituie o circumstanţă atenuantă81 .poate fi considerată o circumstantă atenuantă. Editura CHBeck 2006. * beţia simplă. deoarece faptuitorul când şi-a provocat această stare nu avea intenţia să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. ori alte substanţe beţia poate fi : . Editura CHBeck 2006.starea de beţie să fi fost accidentală. . Alexandru Boroi. Prof univ dr Constantin Mitrache.fapta să se fi găsit in momentul sau în timpul săvârşirii faptei în stare de beţie produsă de alcool ori de alte substanţe.162. Pentru ca făptuitorul să poată să fie tras la răspundere penală el trebuie să aibă o anumită capacitate de a înţelege şi de a voi .este caracterizată de paralizarea aproape completă a energiei fizice şi o întunecare a facultăţilor psihice . Capacitatea persoanei de a înţelege şi de a voi este doar diminuată79 . secţia penală. . universul juridic 2009 80 Drept penal-parte generală. .provocată independent de voinţa făptuitorului.starea de beţie să fie completă. ori pentru a o invoca drept scuză la săvârşirea faptei) . a afectat capacitatea de apreciere critică a faptelor şi mai ales capacitatea de frânare voliţională a actelor comportamentale. b) după gradul de intoxicaţie cu alcool. Această formă cunoaşte două forme : * beţia preordinată (premeditată) – reprezintă o circumstanţă agravantă a răspunderii penale deoarece persoana şi-a provocat această stare cu un anumit scop (pentru a avea mai mult curaj în săvârşirea faptei. Beţia voluntară premeditată pentru săvârşirea faptei reprezintă o circumstanţă agravantă .DREPT PENAL.

conform art. nu constituie infracţiune fapta Art. această condiţii se referă la faptul că starea minorului de natură să înlăture caracterul penal al faptei trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei şi pe întreaga perioasdă de execuatre a acesteia. minoritatea făptuitorului trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei. săvârşită de îndeplinea condiţiile legale pentru a un minor care la data comiterii acesteia răspunde penal nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal. fapta să fie săvâşită de un minor care nu îndeplineşte condiţiile legale de a răspunde penal. minorii răspund penal.Aurel Teodor Moldovan Consecinţe juridice Fapta săvârşită în stare de beţie completa. 3. să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală 2. Conform art. 27 Minoritatea făptuitorului prevăzută de legea penală săvârşită Nu este imputabilă fapta de minor. sanctiuni de drept penal aplicanile minorilor infractori. care la data comiterii ei nu prevăzută de legea penală.6. 72 . dar în situaţia în care beţia accidentală nu este completă atunci caracterul penal al faptei nu este înlăturat. cea referitoare la măsurile educative. dar în acealşi timp minoritatea apare reglementată şi ca u cauză care înlătură caracterul penal al faptei. ea nefiind săvârşită cu vinovăţie. accidentală. fiind aptă de a produce efecte numai in personam.113 Cod penal. 3. Efecte Minoritatea face ca fapta să nu constituie infracţiune şi pe cale de consecinţă nu atrage răspunderea penală a făptuitorului.4.2. După împlinirea vărstei de 16 ani. dar potrivit unui sistem specific de sancţiuni. starea de beţie putând constitui o circumstanţă atenuantă Actualul cod penal Noul cod penal Art 50. instituţie ce se resfrânge asupra acelei categorii de minori care nu îndeplinesc condiţiile pentru a răspunde penal. Minoritatea făptuitorului În ceea ce priveşte minoritatea în materia dreptului penal a fost creată o instituţie de sine stătătoare. Condiţiile minorităţii 1.113 minorul care nu aîmplinit vârsta de 14ani nu răspunde penal. iar minorii între 14 – 16 ani răspund penal numai dacă se dovedeşte că au săvârşit fapta cu discernământ. fortuită nu constituie infracţiune.

numai săvârşirii infracţiunii. situaţiei ori (3) Dispoziţiile alin (1) şi (2) se aplică împrejurării respective nu este ea însăşi şi faptelor săvârşite din culpă pe care rezultatul culpei. nu cunoştea existenţa unei situaţii sau împrejurări de care depinde stări. numai (3) Nu constituie circumstanţă dacă necunoaşterea stării. dacă necunoaşterea stării. greşită a legii penale nu înlătură carac(4) Prevederile alin. pinde caracterul penal al faptei. situaţiei sau agravantă sau element circumstanţial împrejurării respective nu este ea însăşi agravant starea.Parte generală. situaţii ori împrejurări de care decaracterul penal al faptei.(1)–(3) se terul penal al faptei aplică în mod corespunzător şi în cazul necunoaşterii unei dispoziţii legale extrapenale. legea penală le pedepseşte. când prevăzută de legea penală. acesteia. rea pe care infractorul nu a cunoscut-o (4) Necunoaşterea sau cunoaşterea în momentul săvârşirii infracţiunii.DREPT PENAL. (5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca urmare a necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în nici un fel evitată. situaţia ori împrejurarezultatul culpei.4. PARTEA GENERALĂ 3.(1) se aplică agravantă imprejurarea pe care in. în momentul comiterii steia. Bucurşti 2004 73 . (2) Nu constituie o circumstanţă (2) Dispoziţiile alin. evitare şi întinderea consecinţelor. 30 Eroarea (1) Nu constituie infracţiune fapta (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală. Eroarea de fapt „Reprezentarea greşită de către cel ce săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală a realităţii din momentul săvârşirii faptei. săvârşită de făptuitorul.2. 83 Constantin Mitrache.să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală. în momentul săvârşirii ace.şi faptelor săvârşite din culpă pe care fractorul nu a cunoscut-o în momentul legea penală le pedepseşte.persoana care.7. Universal Juridic. reprezentare determinată de necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unor date ale realităţii”83 În legislaţia în vigoare cât şi în doctrina penală eroarea se clasifică în funcţie de obiectul asupra căruia poartă. nu cunoştea existenţa unei stări. factorii care au determinat-o. Pentru ca eroarea să înlăture caracterul penal al faptei trebuie: .Drept penal. posibilitatea de Actualul Cod penal Viitorul Cod penal Art 51 Eroarea de fapt Art.

în legislaţia statelor europene deja există această delimitare. eroarea de fapt este cea care înlătură vinovăţia şi deci şi caracterul penal al faptei. cazuri sau împrejurări anume prevăzute de lege. nu constituie infracţiune astfel că nu atrage răspunderea penală. astfel că se are în vedere mai multe aspecte şi anume: în primul rând lipsa pericolului social ca trăsătură esenţială a infracţiunii lipseşte în anumite situaţii. Fapta prevăzută de legea penală săvârşită în eroare de fapt cu privire la o situaţie sau împrejurare ce sunt prevăzute ca elemente constitutive ale unei infracţiuni. iresponsabilitatea şi eroarea.5. INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI PRIN LIPSA PERICOLULUI 3. 3. minoritatea făptuitorului. starea de necesitate. exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii şi consimţământul persoanei vătămate. Noul cod penal doreşte o unificare a reglementărilor europene în această materie. iar în al doilea rând pericolul social caracteristic infracţiunii lipseşte în cazul faptelor concrete şi pentru care nu este necesară aplicarea unei pedepse. 3. Lipsa pericolului social. Distincţia intre cauzele justificative şi cele de neimputabilitate rezidă în aceea că în cazul cauzelor justificative efectul cauzelor justificative se extinde şi asupra participanţilor. ca trăsătură esenţială a infracţiunii 74 .1. In categoria cauzelor justificative intră legitima apărare. Dacă fapta este incriminată atunci când este săvârşită cu intenţie cât şi atunci când este săvârşită din culpă. . Noul cod penal face distincţie între cauzele justificative şi cauzele de neimputabilitate. împrejurării sau situaţiei ce constituie circumstanţa de agravare nu este ea însăşi rezultatul culpei. Preliminarii Ca trăsătură esenţială a infracţiunii lipsa pericolului social conduce la înlăturarea caracterului infracţional al faptei săvârşite. iar în categia cauzelor de neimputabilitate se regăsesc: constrângerea fizică.situaţia. excesul neimputabil.în momentul săvârşirii faptei.5. împrejurarea ce nu au fost cunoscute pot reprezenta un element constitutiv al infracţiunii sau o circumstanţă a acesteia. iar când poartă asupra unei circumstanţe agravante la o infracţiune incriminată şi atunci când este săvârşită în culpă va duce la înlăţurarea ei numai dacă necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a stării.Aurel Teodor Moldovan .5. constrângerea morală. făptuitorul să nu fi cunoscut existenţa unor împrejurări. Eroarea de fapt înlătură agravarea când poartă asupra unor circumstanţe de agravare ale unei infracţiuni intenţionate. situaţii de care ar depinde caracterul penal al faptei. intoxicaţia. pe când în cazul cauzelor de neimputabilitate efectul acestora nu se extinde şi asupra participantilor.2.

fiind considerate ca lipsite de pericol social şi faptele comise din culpă. dispoziţii ce sunt înscrise în art 181 Cod penal actual. caracterul penal al faptei este înlăturat. nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o”.DREPT PENAL.6. In viitorul cod penal la art 15 alin (1) – “Art. LIPSA PREVEDERII IN LEGEA PENALA Lipsa prevederii faptei în legea penală este o împrejurare în care o faptă care aparent întruneşte trăsăturile esenţiale ale infracţiunii în realitate nu are caracter penal deoarece nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune. Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală Caracterul penal al faptei este înlăturat dacă fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Organul de aplicare a legii penale are obligaţia de a stabili pe baza unor criterii legale prevăzute de art 181 Cod penal care prevede că “nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minima adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret. prin faptul că 75 . PARTEA GENERALĂ Pericolul social este înlăturat pentru anumite fapte determinate prin legea care prevede atât fapta al cărui pericol este înlăturat cât şi împrejurarea în care este înlăturat pericolul social.pen o sancţiune cu caracter administrativ.3. iar făptuitorului i se poate aplica conform art 91 C. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni”. Din cuprinsul art 181 rezultă faptul că atunci când pericolul social concret nu este sufficient pentru a caracteriza fapta ca infracţiune. 3. 15 Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii (1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală. Fapta care este lipsită de pericolul social concret necesar unei infracţiuni nu constituie infracţiune neatrăgând răspunderea penală. Pericolul social este înlăturat şi în cazul anumitor acte inerente desfăşurării unor activităţi ce sunt permise de lege. dacă ele sunt incriminate numai atunci când sunt săvârşite cu intenţie. astfel că apar ca lipsite de pericol social spre exemplu arestarea învinuitului sau inculpatului. astfel că este înlăturat caracterul infracţional al faptei şi pe cale de consecinţă se înlătură şi răspunderea penală. 3.5. deşi în mod formal îndeplineşte toate trăsăturile specifice ale infracţiunii. se dă o altă definiţie a infracţiunii ceea ce rezultă din cumulul trăsăturilor reglementate de lege pentru această instituţie. Este posibil ca fapta săvârşită să fie lipsită de importanţă prin pericolul social minim pe care-l prezintă. fiind lipsită în mod vădit de importanţă. Rezultă că pericolul social al infracţiunii este înlăturat şi în situaţia în care fapta este săvârşită fără vinovăţie.

Aurel Teodor Moldovan ori îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ori în modalitatea în care a fost săvârşită.lipsa dublei incriminări: în cazurile de aplicare a legii penale române conform principiului universalităţii se cere dubla incriminare a faptei. fapta nu mai este prevăzută ca infracţiune.dezincriminarea faptei sau abrogarea incriminării fapt ce se realizează prin scoaterea în afara ilicitului penal al faptei considerate infracţiune până la o anumită dată. . .neîndeplinirea de către fapta concretă a unui element constitutiv al infracţiunii. lipseşte deci o condiţie cerută de lege pentru a caracteriza fapta săvârşită ca infracţiune. ceea ce presupune că atât legea penală română cât şi legea penală strâină de la locul în care s-a săvârşit fapta. Lipsa prevederii faptei săvârşite ca infracţiune în legea penală are drept efect înlăturarea caracterului penal şi pe cale de consecinţă înlăturarea răspunderii penale 76 . să prevadă drept infracţiune fapta săvârşită. Neprevederea în legea penală apare în următoarele situaţii: .

1. pag. Şi în dreptul românesc se arăta că pedeapsa “este răul pe care puterea publică îl face individului condamnat de justiţie fiindcă a comis una sau mai multe infracţiuni”84 După cum putem observa din aceste definiţii la începutul secolului XX caracterul principal al pedepselor era acela profund retributiv. 85 Codul Penal Adnotat cu practică judiciară 1969-2000. All Beck. Cu timpul caracterul pedepsei s-a diversificat. 181. o măsură de represiune. „Este un rău cu care I.DREPT PENAL. sau “răul făcut în numele societăţii şi în executarea unei condamnaţiuni judecătoreşti autorilor unei infracţiuni. Societate Anonimă.Ed. Hugo Grotius definea pedeapsa: “Poena est malum passionis quod infligitur propter malum actionis” (pedeapsa e răul suferinţei ce se dă pentru răul făptuirii).a) pedeapsa este o măsură de constrângere. de privaţiune pentru cel care a săvârşit o infracţiune.” Din această definiţie putem reţine şi trăsăturile caracteristice ale pedepsei. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. 2000.“Curs de drept penal” . Atelierele grafice SOCEC &CO. pag. singura sancţiune penală menită să asigure restabilirea ordinii de drept încălcată prin săvârşirea unei infracţiuni. De-a lungul timpului. Bulai Drept Penal – Partea Generală . GENERALITAĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR 4. pag 283 84 77 .1.1. Definiţia actuală a pedepsei reiese din dispoziţiile art. Lumina Lex. Ed. Bucureşti. pedeapsa este “răul pe care îl înflige statul celui care a înfrânt prescripţiunea sa” (Mommsen). prin pedepsirea infractorului urmărindu-se numai excluderea din societate şi inducerea unei suferinţe infractorului pentru fapta săvârşită. Astfel literatura. astfel că la acest moment principalele trăsături ale infracţiunii nu mai sunt cele de constrângere şi excludere din societate. Bucureşti. pedeapsa a fost definită în mai multe feluri.104. Noţiunea şi caracterele pedepsei In cadrul sancţiunilor de drept penal. 52 Codul Penal Actual85 “Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. 1912. În alte accepţiuni. acela al reeducării.Tanoviceanu. în general apreciază că trăsăturile pedepsei sunt următoarele: . un rol foarte important îl ocupă pedeapsa. Bucureşti 1997. 86 C. culpabili şi responsabili de această infracţiune” (Vidal). PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL IV PEDEPSELE 4. intervenind un aspect foarte important.

se stinge odată cu viaţa lui nefiind transmisibilă. Ed. Astfel în cadrul pedepsei constrângerea devine indisolubil legată de reeducare . Aplicarea unei pedepse este atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti. adică săvârşirea cu vinovăţia. I. All Beck. pedeapsa are totodată şi un puternic rol şi efect educativ de împiedicare a repetării conduitei antisociale şi de îndreptare a condamnatului. Iliescu C.”86 Ca şi măsură cu caracter coercitiv pedeapsa se concretizează într-o anumită privaţiune sau restricţie impusă persoanei care a săvârşit infracţiunea.ci numai pedeapsă. N. . instigator sau complice)„ iar în caz de deces al condamnatului înainte de executarea pedepsei . Bulai.”Constrângerea apare ca mijloc sau instrument de continuare în condiţii speciale a procesului educativ. R Stănoiu „ Explicaţii teoretice ale codului penal român ” Bucureşti . G Antoniu. şi sunt serioase probabilităţi că el nu va mai săvârşi o nouă infracţiune. Bucureşti 1997.Pedeapsa nu poate fi aplicată decât de către stat şi în numele societăţii .”87 Reeducare ca finalitate a pedepsei poate fi considerată ca realizată dacă conştiinţa condamnatului s-a însănătoşit din punct de vedere moral şi social .d) pedeapsa se aplică numai în cazul comiterii unei infracţiuni şi numai de către instanţele judecătoreşti. Fodor . Prin această trăsătură se realizează funcţia de apărare socială înpotriva infracţiunilor pe care o are dreptul penal. . 1 prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere aplicată în scopul reeducării condamnatului şi al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.Aurel Teodor Moldovan se răspunde răului produs prin săvârşirea infracţiunii (mallum passionis propter mallum actionis). Constatăm că dispoziţiile noului cod pun accent pe reeducarea condamnatului şi pe prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.1970 pag 11 89 C.”89 -f) pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.acţiunea penală in vederea tragerii la răspundere a infractorului. la art 57 alin. pag 283 87 88 78 . Pedeapsa are caracter personal nefiind pasibil de pedeapsa decât subiectul activ al infracţiunii(autor.nr 10-1981. Aceleaşi trăsături ale pedepselor reies şi din dispoziţiile noului Cod Penal care. Privaţiunea poate consta în restrângere de drepturi civice. Prin efectul exemplarităţii pedeapsa atenţionează pe toţi ceilalţi subiecţi de drept care ar fi tentaţi să săvârşească o infracţiune convingându-i de posibilitatea ca.c) pedeapsa este un mijloc de constrângere statală .prin organele sale. Kahane .e) pedeapsa se aplică infractorului. Nu există pedeapsă în general .in RRD. Bulai Drept Penal – Partea Generală . Ea poate fi pusă în aplicare doar după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti. ca exponent al societăţii este îndrituit să exercite . I. . Prin aplicarea pedepsei nu se urmăreşte exclusiv reprimarea infractorului.p. S.Sancţiunea Penală – concept si orientări.b) pedeapsa este un mijloc de reeducare. privaţiune de libertate.Numai statul. sau în unele cazuri.88 . Dongoroz. în condiţiile în care ar săvârşi o faptă similară. ea neputând fi aplicată decât celui vinovat de săvârşirea unei infracţiuni. privaţiune de bunuri.5 V. ca sancţiune a prevăzută pentru o infracţiune. ca organe specializate ale statului. Oancea. privaţiune chiar de viaţă. să li se aplice o pedeapsă de aceeaşi natură.

Constrângerea prin ea însăşi nu ar putea duce la realizarea scopului pedepsei. Pedeapsa ar fi de neconceput în condiţiile în care nu ar cauza o suferinţă. Funcţia de reeducare este prevăzută în mod expres de lege şi este completată de dispoziţiile art. Acest scop are în slujbă pentru realizarea sa anumite mijloace de realizare. în orice caz . anume funcţiile pedepsei. 90 C.DREPT PENAL. îl deţine reeducarea condamnatului. 52 Actualul Codul Penal) şi este unanim recunoscută de literatura de specialitate. faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Prevenţia generală şi specială constituie scopul imediat al pedepsei. Reiese din aceasta faptul că atât în aplicarea unei pedepse cât şi în ducerea la îndeplinire a acesteia. în condiţiile în care nu ar impune o privaţiune sau o restricţie celui condamnat. Scopul şi funcţiile pedepsei Scopul pedepsei conform codului penal în vigoare este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni (art 52 alin1 din Codul Penal). funcţia de reeducare reîntregind funcţia de represiune.1. a fost reorientat în sensul că în acest moment un rol la fel de important ca retribuţia.90 Este foarte important de reţinut (şi în acest sens Codul Penal este expres că executarea pedepsei în ciuda caracterului său represiv. Bulai Drept Penal – Partea Generală . Finalul art 52 alin 2 din Codul penal actual interzice ca executarea pedepsei să cauzeze suferinţe fizice sau să înjosească persoana condamnatului. Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni are două aspecte: un aspect special („prevenţia specială”) adică preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat. să reflecte asupra schimbării conduitei care i-a atras constrângerea . PARTEA GENERALĂ 4. statul prin organismele abilitate trebuie să se implice in mod direct în procesul de reeducare a condamnatului.2. pag 286 79 . S-a considerat că nu răzbunarea şi prigonirea ci din potrivă reeducarea şi îndreptarea condamnatului pot realiza scopul pedepsei. Bucureşti 1997. constrângător nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată). Ed. All Beck. Aceste funcţii sunt enumerate de literatura de specialitate astfel: a) Funcţia de constrângere sau de represiune este consacrată expres în definiţia legală a pedepsei (art. şi un aspect general („prevenţia generală”) adică împiedicarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a săvârşi infracţiuni. Aşa cum am mai arătat anterior caracterul pur retributiv al pedepsei. 52 alin 2 Actualul Cod penal care stipulează că prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă. Ea trebuie să fie întotdeauna proporţională cu gradul de pericol social pe care îl reprezintă fapta săvârşită şi persoana făptuitorului. Sub influenţa constrângerii infractorul este împiedicat de a continua sau relua activitatea sa infracţională şi totodată este determinat să-şi schimbe şi. b) Funcţia de reeducare.

Aurel Teodor Moldovan c) Funcţia de exemplaritate a pedepsei este o funcţie inevitabilă şi adiacentă constând în influenţa pe care o are pedeapsa aplicată pentru o faptă pentru ceilalţi subiecţi de drept. 2000. Pedeapsa trebuie să fie promptă şi proporţională cu fapta săvârşită în aşa fel încât să trezească în ceilalţi subiecţi de drept conştiinţa că pentru o astfel de faptă pedeapsa este inevitabilă. ed. 91 Gh.1. Eliminarea temporară se realizează în condiţiile în care condamnatul primeşte o pedeapsă cu închisoarea. c) Pedepse accesorii. Pedepsele complementare sunt acele pedepse care se pot dispune alături de pedeapsa principală. După rolul şi importanţa atribuită pedepsei se disting93 : a) Pedepse principale. Ele au rol de a completa represiunea. C-tin Mitrache – „ Drept Penal Român”. Bucureşti. Boroi – libertate – detenţiunea pe viaţă sau All Beck. b) Pedepse complimentare. 2. ed. Parte generală Bucureşti. ed. de aceea ele sunt aplicabile numai pe lângă o pedeapsă principală.pedeapsa închisorii. 95 C-tin Mitrache op. pag. iar eliminarea definitivă intervine în cazuri excepţionale când se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă. P. Al. d) Funcţia de eliminare este şi ea considerată o funcţie adiacentă91 care constă în eliminarea temporară sau definitivă a condamnatului din societate. Pedepsele principale se pot aplica singure şi întotdeauna o infracţiune va fi sancţionată legal cu o pedeapsă principală94 . Pag. 325. Casa de editură şi Presă Şansa. vol 1. pedepse privative sau restrictive de „Drept Penal.3. Oancea „Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român”. pag. 147. După obiectul asupra căruia poartă sancţiunea. 4. 1969. din condamnarea definitivă. Partea generală” Bucureşti . Lumina Lex. 148. pag 262. 94 Matei Basarab „Drept penal. Parte Generală” vol 1. 93 I.care se referă la corpul persoanei (bătaia). 2002. Cu alte cuvinte această pedeapsă se poate aplica singură infractorului fără să fie condiţionată de aplicarea altor sancţiuni de drept penal95 . Academiei. Nistoreanu.. pedepse corporale . Pedepsele accesorii decurg din pedeapsa principală. 1996.G. cit. pag. Distingem pedepse privative de viaţă – prin care se suprimă viaţa infractorului (pedeapsa cu moartea). 92 80 . Felurile pedepsei În doctrină şi în legislaţii se fac diverse clasificări în funcţie de diverse criterii: 1. 229.92 Noul Cod Penal menţine prin dispoziţiile sale funcţiile pe care le consacra pedepsei vechiul Cod.

însă instanţa poate alege doar una. pedepse complimentare şi pedepse accesorii. pedepsele criminale vor fi pedepsele principale care se vor aplica infracţiunilor 81 . principala distincţie se face după natura persoanei căreia i se aplică pedeapsa: astfel vom avea pedepsele ce se aplică persoanelor fizice şi pedepsele ce se aplică persoanelor juridice. putem constata că o clasificare de genul celei stabilite de doctrină ar fi aplicabilă şi în materia noului Cod penal. Pedepsele multiple pot fi: cumulative. b) a unui minim caz în care maximul pedepsei este cel general. cât şi în cuantum. PARTEA GENERALĂ pedepse privative sau restrictive de drepturi – privesc interzicerea unor drepturi. Pedepsele relativ determinate sunt cele care sunt individualizate prin prevederea: a) a unui maxim. pedepse corecţionale şi pedepse de simplă poliţie. Pedepsele absolut determinate prevăd un cuantum fix în care se aplică pedeapsa (ex: trei ani). în prezent. O altă distincţie se face în literatură între pedepsele unice şi pedepsele multiple. De menţionat este că în dreptul penal nu pot fi cumulate două pedepse principale. c) a unui maxim şi al unui minim al pedepsei. când pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute mai multe pedepse care se aplică toate odată şi alternative. este obligatoriu a ţine seama de menţiunile pe care noul Cod Penal le face în ceea ce priveşte infracţiunea. pedepsele pecuniare şi pedepsele privative sau restrictive de drepturi. delicte şi contravenţii) în pedepse criminale. 3. atât în natura lor. în funcţie de următoarele aspecte: pedepsele unice sunt prevăzute câte una pentru fiecare faptă incriminată. inclusiv pedeapsa cu moartea. Dacă în clasificările de la începutul secolului pedepsele erau clasificate în funcţie de diviziunea tripartită a infracţiunilor (şi anume crime. 4. în prezent. Prin lege se disting: pedepsele determinate şi nedeterminate. Astfel. Codul penal românesc a înţeles să introducă răspunderea penală şi pentru persoanele juridice care sub imperiul vechiului Cod. când pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute mai multe pedepse. în clasificarea pedepselor. caz în care minimul pedepsei este cel general. în dreptul penal românesc. În cadrul clasificării pedepselor principale intervine automat distincţia între acestea după gravitatea lor în pedepse criminale şi pedepse corecţionale. nu răspundeau penal. Şi ele la rândul lor pot fi: absolut determinate şi relativ determinate. Pedepsele determinate sunt expres prevăzute în lege. În lumina modificărilor aduse Codului penal. În ceea ce priveşte persoanele fizice. Clasificarea după rolul şi importanţa atribuită pedepsei ar putea fi în opinia noastră următoarea: pedepse principale. Dacă la începutul secolului coexistau toate categoriile de pedepse enumerate mai sus. După gradul de determinare a pedepselor.DREPT PENAL. pedepsele morale – se materializează prin oprobriul public sau excluderea publică. mai subzistă pedepsele privative sau restrictive de libertate. pedepsele pecuniare – care privesc patrimoniul condamnatului. Pedepsele nedeterminate sunt prevăzute fără a fi determinat cuantumul în care acestea pot fi aplicate.

000 lei.1.Pedepsele complimentare: a) interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani.Pedeapsă accesorie: interzicerea unor drepturi prevăzute de lege. 3. pedeapsa este reglementată în partea generală a Codului penal. cât şi de amendă sau muncă în folosul comunităţii. diferite ca natură juridică atât faţă de închisoarea strictă.2. adică enumerarea categoriilor de pedepse şi a felurilor de pedeapsă în cuprinsul aceleiaşi categorii astfel: actualul Cod penal prevede că există trei categorii de pedepse şi anume: 1.2. Până în acest moment infracţiunile şi implicit pedepsele aplicabile acestora se refereau la persoanele fizice fiind exclusă din Codurile penale răspunderea penală pentru persoanele juridice. Distingem în acest context două categorii de pedepse: o categorie de pedepse principale şi o categorie de pedepse complimentare. Locul principal îl ocupă cadrul pedepselor. Pedepsele principale pentru crime sunt detenţiunea pe viaţă şi detenţiunea severă. Există o singură pedeapsă principală. 4. Pedepsele principale pentru crime se deosebesc de pedepsele principale pentru delicte prin faptul că se referă la fapte penale de o gravitate mai mare decât delictele.2. 2.000 de lei la 900. iar pedepsele corecţionale vor fi pedepsele principale aplicate delictelor. Ca pedepse complimentare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice. aceasta fiind amenda de la 10. CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN 4. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice Instituţie de bază a dreptului penal. c) amendă de la 100 lei la 50. b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani. drept urmare acestea vor fi de natură juridică sau în cuantum mai mare decât pedepsele principale pentru delicte. b) degradarea militară. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele juridice În ceea ce priveşte persoanele juridice pedepsele sunt diversificate pentru întâia oară acestea răspunzând penal. 4. b) suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 82 .2.000 de lei.Pedepse principale: a) detenţiunea pe viaţă.Aurel Teodor Moldovan individualizate drept crime.

nerespectarea regimului materialelor nucleare sau altor materiale radioactive. înlocuind pedeapsa cu moartea prevăzută până la acea dată. detenţiunea pe viaţă este o pedeapsă cu caracter perpetuu.3.p. sunt expres menţionate de lege. care a produs moartea uneia sau mai multor persoane.2 C. Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice Detenţiunea pe viaţă Pedeapsa detenţiunii pe viaţă este cea mai gravă dintre pedepsele aplicabile persoanelor fizice şi reprezintă pedeapsa privativă de libertate cu caracter perpetuu. 4.DREPT PENAL. nerespectarea regimului materiilor explozive.C. e) afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României. Codul penal nu prevede aplicarea unor pedepse accesorii. pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii de până la 25 de ani.p. oferind posibilităţi mai largi de individualizare a acesteia. În cazul persoanelor juridice. 343 (art 426 V.Pen).6 din 7 ianuarie 1990. Detenţiunea pe viaţă nu se aplică persoanelor care au fost condamnate după împlinirea vârstei de 60 de ani.Pen). PARTEA GENERALĂ un an la trei ani (3luni-3ani viitoarea reglementare) c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la un an la cinci ani (1an-3ani viitoarea reglementare). deosebindu-se de pedeapsa închisorii. Marele avantaj al detenţiunii pe viaţă faţă de pedeapsa cu moartea este acela că se poate repara faţă de înfăptuitor o eroare judiciară. tortura care a avut ca urmare moartea victimei.123 alin..C. d) interzicerea accesului la unele resurse financiare pe o durată de la un an la cinci ani.Pen)..3. infracţiunea de omor deosebit de grav.C.C. Pedeapsa cu detenţiune pe viaţă este prevăzută şi în legile penale speciale pentru fapte deosebit de grave: împiedicarea exploatării aeronavei (art. care a produs moartea uneia sau mai multor persoane. traficul de stupefiante organizat. În aproape toate cazurile. Cazurile de aplicare a detenţiunii pe viaţă. 342 alin2 (art 425 V. 345 alin.Pen).3 din Decretul 443/1972 privind navigaţia civilă).C. împiedicarea exploatării navei (art. 83 . precum şi în cazul infracţiunilor militare prevăzute de art. prin presă sau mijloace de comunicare audio-vizuală. 341 alin2 (art 424 V. Există două cazuri în care pedeapsa nu este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii.Tratamente neomenoase in timp de război. 107 din C.Pen). Această pedeapsă a fost introdusă prin Decretul Lege nr.p. anume art 357 alin.C. care este o pedeapsă restrictivă de libertate. 344 (nu există în V. 338 (art 421 Viitorul Cod penal).4 C.Pen).3 C. PEDEPSELE ÎN SPECIAL 4. aerian).1.Genocidul în timp de război şi art 358 alin. distrugerea şi semnalizarea falsă care au produs o catastrofă de cale ferată. Pe când pedeapsa închisorii este o pedeapsă temporară. actual (nu există în V. 339 (art 422 V. această pedeapsă fiind instituită pentru infracţiunile cele mai grave cum ar fi: infracţiuni contra siguranţei statului.

precum şi supunerea la un regim de viaţă severă sau alte restricţii) urmăreşte reeducarea infractorului.Aurel Teodor Moldovan respectiv 65 de ani în Viitorul Cod penal În astfel de cazuri se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani (30 de ani V. dreptul la îngrijire. pag 13 97 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. Regimul executării se întemeiază pe obligaţia condamnaţilor de a presta o muncă utilă.C. Ed Monitorul Oficial . Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică nici infractorului minor. Regimul încarcerării este prevăzut de Legea 23/ 1969 privind executarea pedepselor. „Legat de locul muncii din penitenciar . dreptul la respectarea demnităţii persoanei. condamnatul putând trece în celelalte regimuri în condiţiile legii. Bucureşti 1999. precum şi pe stimularea şi recompensarea celor stăruitori în muncă.Pen) şi interzicerea unor drepturi. în ansamblul drepturilor omului ni se par potrivite şi alte câteva idei privind protejarea drepturilor deţinuţilor. Regimul în care se execută detenţiunea pe viaţă este de maximă securitate. în momentul condamnării sale la detenţiune pe viaţă.”96 Pedeapsa este prevăzută în limitele ei generale între 15 zile şi 30 de ani. (in noul cod penal nu mai este obligatorie înlocuirea detenţiunii pe viaţă). care „ devine foarte importantă pentru realizarea unui mediu penitenciar cât mai normal posibil” dacă s-ar asigura „dreptul la securitatea persoanei. Ed Monitorul Oficial . pag 39 84 . În partea specială a Codului penal. cel puţin asupra unei părţi din persoanele condamnate. pedeapsa ce va fi aplicată în locul detenţiunii pe viaţă. disciplinaţi şi care dau dovezi temeinice de îndreptare. dreptul de a vota şi dreptul de a avea un viitor. În condiţiile în care condamnatul a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executării pedepsei. va fi pedeapsa maximă a detenţiunii severe şi interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata maximă. pedeapsa închisorii are limita maximă prevăzută la 25 de ani. această limită putând fi depăşită în condiţiile faţă de maximul special se adaugă un spor până la maximul general de 30 de ani. În condiţiile în care condamnatul la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a împlinit 60 (65 ani) de ani. pe respectarea de către aceştia a disciplinei. Detenţiunea pe viaţă se execută în regim special în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale ale celorlalte penitenciare. de familie.”97 96 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. Închisoarea Închisoarea este pedeapsa privativă de libertate ce constă în izolarea de societate a celui condamnat prin încarcerarea lui unde este supus unui regim de viaţă şi muncă impus. Închisoarea ca mijloc de coerciţie (privarea de libertate care atrage şi izolarea relativă de ceilalţi membrii ai societăţii. pe acţiunea educativă. acestuia i se va aplica o pedeapsă echivalentă cu maximul detenţiunii severe şi interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata maximă. aplicându-i-se pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani. Bucureşti 1999. muncii şi ordinii interioare. “Recurgerea în toate ţările europene atât de frecvent la pedepsele privative de libertate impune o demonstraţie aparte despre efectele pozitive ale închisorii.

Astfel din remuneraţia muncii condamnatului. din Legea nr. 294/2004 . persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de deschis pot presta munca şi pot desfăşura activităţile socioeducative în afara penitenciarului . Şi aceste pedepse sunt în strânsă corelare şi cu regimul de detenţie progresiv introdus de noul Cod. se poate executa în regim semideschis. iar 1/3 din aceste sume sunt atribuite lui în timpul detenţiei. vârstă (condamnaţii minori execută separat pedeapsa de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale).23/1969 au fost stabilite măsuri speciale de protecţie a muncii pentru femeile deţinute şi implicit o diferenţiere de regim în munca penitenciară. va fi acela de maximă siguranţă. după natura infracţiunilor săvârşite. potrivit cantităţii şi calităţii acesteia. Amenda Amenda este pedeapsa principală. Închisoarea strictă se execută şi ea în penitenciare anume destinate astfel: dacă pedeapsa închisorii stricte este mai mare de 5 ani. o cotă de 10% revine acestuia. Bucureşti 1999.sub supraveghere. în condiţiile în care condamnatul a dat dovezi de îndreptare. Munca prestată de condamnaţi este remunerată. a dovedit stăruinţă în muncă şi seriozitate. în funcţie de comportare şi în funcţie de rezultatele acestora privitor la reeducarea lor.”99 Executarea pedepsei se face în penitenciare care au ca regim de executare deţinerea în comun. Din invenţii şi inovaţii condamnatului îi revine cota de 50% din suma cuvenită acestuia. „Prin art 7. regimul de detenţie va fi un regim închis. neputând fi obligaţi la muncă condamnaţii care au împlinit 60 de ani bărbaţii şi 55 de ani femeile. pag 93 99 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. Regimul de detenţie în care va executa pedeapsa condamnatul. PARTEA GENERALĂ Obligaţia de munci revine condamnaţilor apţi de muncă.spre exemplu – pedeapsa cu închisoarea strictă între 15 zile şi un an.DREPT PENAL.605 1939 98 85 .„Drept penal” pag. Femeile gravide nu pot fi folosite la munca în mediul toxic sau vătămător. Alte criterii după care sunt separaţi condamnaţii sunt acela al sexului. iar cealaltă administraţiei locului de reţinere.alin 2 din Legea nr. al stării de recidivă. putând aprecia că . Aceste cote sunt consemnate la CEC. ce constă într-o sumă de bani Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. 2/3 urmând a-i fi înmânate în momentul eliberării din penitenciar. Astfel potrivit art 37. pag29 100 Vintilă Dongoroz. atunci închisoarea va fi executată într-un regim semideschis. Legea prevede că detenţiunea severă se execută în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale a altor penitenciare. Ed Monitorul Oficial .”98 „Pentru minorii condamnaţi se prevede ca în timpul executării pedepsei să li se asigure condiţiile necesare continuării învăţământul general obligatoriu şi posibilitatea de a se califica într-o meserie. diferit de regimul izolării celulare (filadelfian) sau cel mixt(auburnian) sau regimul deschis sau pe încredere100 . pecuniară. Bucureşti 1999. Ed Monitorul Oficial . Condamnaţii sunt separaţi la locul de deţinere. dacă pedeapsa închisorii stricte este cuprinsă între 1 şi 5 ani.

ca sancţiune penală prezintă unele avantaje incontestabile cum ar fi evitarea izolării condamnatului de mediul său obişnuit de viaţă şi contactul cu infractorii înrăiţi. minimul special este de 60 de zile amendă. Bulai . Dacă legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii. „Pedeapsa amenzii se aplică sub forma zilelor amendă.2 86 .amendă. constituind antecedent penal al persoanei condamnate. iar maximul special este de 120 de zile.2004 art. amenda poate apărea ca pedeapsă principală unică sau ca pedeapsă alternativă cu pedeapsa închisorii. pag 300 Codul penal din 28. iar apoi cuantumul contravalorii în bani aferent fiecărei zile-amendă. În aceste condiţii instanţa va trebui să individualizeze sumele aferente fiecărei zile amendă. Ca sancţiune de drept penal. ea stabilind întâi numărul de zile amendă cu care pedepseşte pe infractor. În condiţiile în care amenda este prevăzută fără a-i arăta limitele. În această situaţie.06. Amenda. iar maximul special este de 180 de zile. minimul special al zilelor amendă este de 40 de zile. mai multe instrumente de individualizare a pedepsei. civilă. deci. minimul special al acesteia este de 20 de zile. Amenda poate avea diferite forme. amenda se trece în cazierul judiciar. în cazul refuzului cu rea credinţă 101 102 C. etc. aceasta se va aplica în limitele prevăzute de lege. se determină valoarea unei zile amendă ţinând cont de obligaţiile patrimoniale ale condamnatului. Când pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii stricte. Când legea prevede pedeapsa amenzii arătându-i limitele.”102 Instanţa va avea. permiţând o mare libertate în stabilirea acesteia în funcţie de gravitatea încălcării normei sociale şi ţinând seama de persoana făptuitorului. În acest caz suma totală ce urmează să fie plătită rezultă din înmulţirea numărului de zile de pedeapsă stabilite de instanţă în raport cu gravitatea faptei şi persoana făptuitorului. Bucureşti 1997. În actualul Cod penal. De asemenea amenda poate fi cumulată cu pedeapsa închisorii dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit un folos material.06. All Beck . Ea poate fi amendă contravenţională – sancţiune administrativă poate fi sancţiune disciplinară... cu suma reprezentând evaluarea în bani a fiecărei zile de pedeapsă ţinându-se seama de posibilităţile financiare a făptuitorului şi de obligaţiile legale ale acestuia faţă de persoanele aflate în grija sa.2004-Monitorul Oficial 575/29.”101 In Noul Cod penal amenda se calculează prin sistemul zilelor amenda.68 alin.Aurel Teodor Moldovan pe care condamnatul este obligat să o plătească în contul statului. Marele avantaj al aplicării acestei pedepse este faptul că amenda este foarte uşor de individualizat. În condiţiile sustragerii cu rea credinţă de la executarea amenzii avem o distincţie făcută de legiuitor între două situaţii: a) Situaţia în care pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii stricte. instanţa urmând să individualizeze sumele pe fiecare zi. Funcţia de constrângere a pedepsei amenzii se realizează prin micşorarea patrimoniului condamnatului şi implicit crearea unei situaţii materiale mai dificile a acestuia. iar maximul special este de 240 de zile amendă. Manual de drept penal – Partea Generală Ed.

ori în sensul introducerii acestor dispoziţii în categoria instituţiilor privitoare le in87 . Se va ţine cont în stabilirea acestei pedepse. 3.1 arătând că instanţa „poate dispune în locul pedepsei privative de libertate executarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii. în opinia noastră munca în folosul comunităţii are o natură juridică mai apropiată de modalităţile de individualizare judiciară privind executarea pedepsei. Deşi este prevăzută ca pedeapsă principală. de lege ferenda se impune în virtutea controlului anterior apariţiei legilor o modificare ori în sensul introducerii unui caracter obligatoriu pentru această pedeapsă şi prevederea ei ca pedeapsă de sine stătătoare. Putem aprecia că munca în folosul comunităţii poate fi executată şi atunci când este prevăzută ca pedeapsă amenda alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii stricte până la 3 ani pentru săvârşirea anumitor delicte. Pedeapsa muncii în folosul comunităţii nu este prevăzută în Codul penal ca pedeapsă de sine stătătoare. Motivele pentru care susţinem acest lucru sunt următoarele: 1. ea ar fi putut fi aplicată şi de sine stătător. nu numai ca modalitate de individualizare a altei pedepse. introducând o condiţie potestativă pentru condamnat. prevederea obţinerii consimţământului condamnatului pentru aplicarea pedepsei înlătură caracterul obligatoriu al pedepselor.”. b) A doua situaţie apare dacă condamnatul se sustrage cu rea credinţă de la executarea amenzii când aceasta este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii. În această situaţie Pedeapsa amenzii se va înlocui cu munca în folosul comunităţii până la 300 de ore sau dacă condamnatul nu îşi dă consimţământul cu pedeapsa cu închisoarea. PARTEA GENERALĂ de a achita amenda aceasta se poate înlocui de către instanţă cu muncă în folosul comunităţii până la 500 de ore. de zilele amendă neplătite. Această dispoziţie legală înlătură funcţia retributivă a muncii în folosul comunităţii. 2. În acest sens munca în folosul comunităţii se apropie de instituţia executării pedepsei la locul de muncă (unde ca o condiţie sine qua non este necesar acordul scris al unităţii în care condamnatul urmează să execute pedeapsa). iar în ceea ce priveşte pedeapsa muncii în folosul comunităţii.. Iată că instanţa în aplicarea acestei pedepse principale a muncii în folosul comunităţii va individualiza în prealabil pedeapsa principală a închisorii stricte. Un alt motiv este acela că munca în folosul comunităţii se poate pronunţa numai în condiţiile în care inculpatul consimte la aplicarea acesteia.. Munca în folosul comunităţii Munca în folosul comunităţii se aplică numai pentru delicte pentru care pedeapsa este închisoarea sau închisoarea strictă de 3 ani. iar în cazul în care condamnatul refuză această muncă pedeapsa amenzii se va înlocui cu închisoarea strictă. Pedepsele sunt de esenţa lor obligatorii pentru persoana condamnatului. Dacă această pedeapsă ar fi fost o pedeapsă principală. Şi în acest caz se va ţine seama de numărul de zileamendă neplătite. art. De aceea în opinia noastră.70 alin.DREPT PENAL.

se înmulţeşte cu numărul zilelortru persoana juriducă este de amendă. În cazul în care nu se vor efectua aceste modificări s-ar pierde.lei. soana fizică pedeapsa Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile – amendă 88 . Dacă persoana condamnată nu îşi execută pedeapsa sau nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin ori şi le îndeplineşte în mod defectuos instanţa poate dispune revocarea muncii în folosul comunităţii înlocuind-o cu închisoarea sau cu închisoarea strictă de cel mult 3 ani. În cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este închisoarea strictă până la 3 ani. cuprinsă între 100 şi 5 000 minimul special al amenzii pen. amendă.2.stabileşte prin sistemul zilelor–amendă. iar maximul special al şi 600 de zile. condamnată să o plătească statului. În condiţiile în care pedeapsa aplicată este aceea a închisorii maximul special al pedepsei este de 300 de ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.3. în opinia noastră din autoritatea instanţelor penale. Este important a sublinia că pedeapsa muncii în folosul comunităţii se dispune numai în cazul în care se obţine consimţământul inculpatului. Pedeapsa muncii în folosul comunităţii se aplică numai în cazul săvârşirii unui delict pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 3 ani. 4. (3) Instanţa stabileşte numărul când legea prevede pentru zilelor–amendă ţinând cont de criteriile infracţiunea săvârşită de per. care este cuprins între 15 zile 5000 lei. Amenda este pedeapsa pecuniară care constă în suma de bani pe care persoana juridică o varsă în contul statului în condiţiile în care Art 71 (1) 1 (2) (3) Codul penal actual Noul cod penal Conţinutul pedepsei amenzii Art. când legea prevede pentru (2) Cuantumul amenzii se infracţiunea săvârşită de per.000 lei. Pedepsele principale pentru persoanele juridice Amenda este pedeapsa principală ce se aplică persoanei juridice în cazul săvârşirii crimelor sau delictelor. soana fizică pedeapsa închisorii Suma corespunzătoare unei zile – de cel mult 10 ani sau amenda. amenzii este de 600.generale de individualizare a pedepsei. 137 Stabilirea amenzii pedeapsa amenzii constă în pentru persoana juridică suma de bani pe care persoana (1) Amenda constă în suma juridică este condamnată să o de bani pe care persoana juridică este plătească. iar în plan sociologic ar scădea „ frica de pedeapsă” şi s-ar aduce ştirbire funcţiei de exemplaritate pe care în prezent o are pedeapsa.Aurel Teodor Moldovan dividualizarea judiciară a executării pedepselor. maximul devine 500 de ore în folosul comunităţii.

PARTEA GENERALĂ săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. administrativă) prin aceea că aceasta este stabilită numai de către instanţele de judecată ca urmare a stabilirii răspunderii penale a persoanei juridice. fără a se depăşi maximul general al amenzii. (5) Când prin infracţiunea săvârşită persoana juridică a urmărit obţinerea unui folos patrimonial.DREPT PENAL. când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani. iar maximul special juridice. când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani sau detenţiunea pe viaţă.scop lucrativ. limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă se pot majora cu o treime. b) 120 şi 240 de zile-amendă. unică sau alternativ cu pedeapsa amenzii. respectiv de valoarea actitru persoana juridică este de vului patrimonial în cazul altor persoane 10. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa amenzii. afaceri în cazul persoanei juridice cu minimul special al amenzii pen. e) 360 şi 510 de zile-amendă. când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 20 de ani. juridice. Amenda penală aplicată persoanei detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa se determină ţinând seama de cifra de închisorii mai mare de 10 ani. precum şi de celelalte obligaţii al amenzii este de 900. 89 . când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani. d) 240 şi 420 de zile-amendă.000 lei ale persoanei juridice. se deosebeşte de celelalte amenzi (de natură fiscală. La stabilirea amenzii se va ţine seama de valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit.000 lei. c) 180 şi 300 de zile-amendă. (4) Limitele speciale ale zileloramendă sunt cuprinse între: a) 60 şi 180 de zile-amendă.

64 şi constau în interzicerea unor drepturi. e) drepturile părinteşti. f) dreptul de a fi tutore sau curator. pe o autorităţile publice sau în funcţii elective perioadă de la unu la 5 ani.3. de a litera b) nu se poate pronunţa decât pe exercita profesia sau meseria ori de a lângă interzicerea drepturilor prevăzute desfăşura activitatea de care s-a folosit la litera a). mai multora dintre următoarele drepturi: (b) dreptul de a ocupa o funcţie ima) dreptul de a fi ales în autorităţile plicând exerciţiul autorităţii de stat. (c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a b) dreptul de a ocupa o funcţie care exercita o profesie sau de a desfăşura o implică exerciţiul autorităţii de stat. 66 Conţinutul pedepsei (1) pedeapsa complementară a inter. d) dreptul de a alege. afară de cazul când legea pentru săvârşirea infracţiunii. Pedepsele complimentare pentru persoane fizice Aspecte generale Pedepsele complimentare prevăzute în actualul Cod penal la art. (e) drepturile de a fi tutore sau curator. acestea constând în interzicerea unor drepturi pe o perioadă determinată. (2) Interzicerea drepturilor prevăzute la g) dreptul de a ocupa funcţia. publice sau în orice alte funcţii publice.Aurel Teodor Moldovan 4. purta şi folosi orice categorie de arme. dispune altfel h) dreptul de a deţine. Ele sunt menite să completeze represiunea instituită de pedepsele principale. În dreptul penal român există două feluri de pedepse complimentare: Codul penal actual Noul cod penal Art 64.interzicerea unor drepturi Art.3. activitate de natura aceleia de care s-a c) dreptul străinului de a se afla pe folosit condamnatul pentru săvârşirea teritoriul României. infracţiunii. nu pot exista de sine stătător ele putând fi instituite de lege şi aplicate de instanţele judecătoreşti numai pe lângă pedeapsa principală. Pedepsele complimentare prin natura lor. (d) drepturile părinteşti.citării unor drepturi cerea unuia sau unora din următoarele (1) Pedeapsa complementară drepturi: a interzicerii exercitării unor drepturi (a) dreptul de a alege şi de a fi ales în constă în interzicerea exercitării. Pedepsele complimentare sunt pedepse restrictive de drepturi.complementare a interzicerii exerzicerii unor drepturi constă în interzi. a unuia sau publice. 90 .

(1) lit. 1. stabilite de instanţă. instanţa dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă.a) şi b) se dispune cumulativ. j) dreptul de a părăsi teritoriul României. m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive. stabilite de instanţă.DREPT PENAL. n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia. ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi expulzată. ori de a se apropia de acestea.a) şi b). (3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la alin. PARTEA GENERALĂ i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă. (1) lit.(1) lit. (2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. Interzicerea unor drepturi 91 . culturale ori la alte adunări publice. (4) Pedeapsa prevăzută în alin.c) nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a crede că viaţa persoanei expulzate este pusă în pericol. cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane. k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

103 I. închisoarea mai mare de 10 ani dacă pedeapsa principală aplicată este sau detenţiunea pe viaţă. Ed. dacă pe. 69 Degradarea militară (1) pedeapsa complementară a (1) Pedeapsa complementară degradării militare constă în a degradării militare constă în pierdepierderea gradului şi a dreptului rea gradului şi a dreptului de a purta de a purta uniformă.103 4. comandantului unităţii militare din care a făcut parte cel condamnat sau comandantului centrului militar în raza căruia domiciliază condamnatul.4. după caz. în rezervă sau în retragere. Pedepsele complimentare aplicabile persoanei juridice Cadrul pedepselor complimentare ce se aplică persoanei juridice Aceste pedepse sunt: a) dizolvarea persoanei juridice b) suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice pe o perioadă de la 1 an la 3 ani c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la 1 an la 5 ani. Neagu – Tratat de drept penal . închisoarea mai mare de 10 ani sau (3) Degradarea militară poate fi detenţiunea pe viaţă. aplicată condamnaţilor militari (3) Degradarea militară poate şi rezervişti pentru infracţiuni fi aplicată condamnaţilor militari în săvârşite cu intenţie. dacă pe. mod obligatoriu condamnaţilor (2) Degradarea militară se aplică militari şi rezervişti.în mod obligatoriu condamnaţilor militari deapsa principală stabilită este în activitate.activitate.3. uniformă de la data rămânerii definitive (2) degradarea militară se aplică în a hotărârii de condamnare. de cel puţin 5 ani şi de cel mult dacă pedeapsa principală aplicată este 10 ani. Pro 1997 pag 664 92 .Aurel Teodor Moldovan Codul penal actual Noul cod penal Art 67. 2. Degradarea militară Art. în rezervă sau în retragere deapsa principală stabilită este pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie. Degradarea militară În vederea punerii în executare a acestei pedepse complimentare instanţa de executare trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii. închisoarea de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani.

instanţei civile competente. iar o copie de pe dispozitivul hotărârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată de îndată. Of. Art 712 Conţinutul pedepsei complementare a dizolvării persoanei juridice (1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni sau când obiectul său de activitate a deturnat în acest scop. 137 alin. Al României. isntanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. potrivit legii. instanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. (3) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare. e) afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în M. 139 Dizolvarea persoanei juridice (1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când : a) persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni.(3) lit. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 3 ani. cu rea-credinţă.b) . b) obiectul său de activitate a fost deturnat în scopul comiterii de infracţiuni. prin presă ori mijloace de comunicare audio vizuală. care va proceda la desemnarea lichidatorului. in stanţei civile competente. (2) În caz de neexecutare. de îndată. PARTEA GENERALĂ d) interzicerea accesului la unele resurse financiare pe o durată de la 1 an la 5 ani. iar o copie după dispozitivul hotărârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată. (3) Persoana complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare. a uneia dintre pedepsele complementare prevăzute în art. Codul penal actual Noul cod penal Art. Pedeapsa complimentară a dizolvării persoanei juridice Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice constă în interzicerea activităţii persoanei juridice în exercitarea căreia a fost săvârşită 93 . (2) In caz de neexecutare cu rea credintă a uneia dintre pedepsele complementare din art 53 1 alin 3 lit b-d.e).DREPT PENAL. potrivit legii. care va proceda la desemnarea lichidatorului.

a pedepsei comcredinţă.Aurel Teodor Moldovan infracţiunea. în realizare căreia a fost săvârşită (2) În caz de neexecutare. persoanei juridice Pedeapsa suspendării intervine în momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare .f). mult de 3 luni. (3) Dacă până la împlinirea (3) Dacă până la împlinirea termenutermenului prevăzut în alin. 94 . Conţinutul pedepsei Art. dar nu mai mult de 3 luni. În opinia noastră există două condiţii de existenţă a suspendării: a)Să se fi constatat săvârşirea unei infracţiuni de organele de conducere sau reprezentanţii persoanelor juridice şi b) Infracţiunea săvârşită să aibă legătură de cauzalitate cu activitatea suspendată. Codul penal actual 3 Noul cod penal Art 71 .(2) pelui prevăzut în alin 2.cu rea-credinţă. atunci instanţa poate pronunţa interzicerea activităţii sau a acelei activităţi în legătură cu care a fost săvârşită infracţiunea. cu rea. în realizarea căreia. instanţa dispune sussuspendarea activităţii sau a uneia pendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice dintre activităţile persoanei juridice până la punerea în executare a până la punerea în executare a pepedepsei complementare. sau cu una din activităţi a fost săvârşită o infracţiune. infracţiunea.deapsa complementară nu a fost ecutare instanţa dispune dizolvarea pusă în executare instanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. Conform statutului persoanei juridice aceasta poate avea o activitate sau mai multe activităţi. Regimul de executare al pedepsei suspendării activităţii. infracţiunea.Ca şi la dizolvare măsura suspendării va fi comunicată organelor în drept pentru a lua măsurile necesare. Când se constată că în legătură cu activitatea. sau a uneia dintre activităţile perîn realizarea căreia a fost săvârşită soanei juridice. a pedepsei complementare plementare prevăzute în art. dar nu mai depsei complementare. în îndeplinirea scopului persoanei juridice.(3) lit. pedeapsa complementară nu a fost pusă în ex. (2) În caz de neexecutare. 137 în art 531 alin 3 lit e) instanţa dispune alin. Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice poate fi aplicată pe o perioadă de la un an la 3 ani. 140 Suspendarea com plementare a suspendării activităţii persoanei juridice activităţii sau a uneia dintre (1) Pedeapsa complementară activităţile persoanei juridice a suspendării activităţii persoanei (1) Pedeapsa complementară a juridice constă în interzicerea suspendării activităţii persoanei judesfăşurării activităţii sau a uneia ridice constă în interzicerea activităţii dintre activităţile persoanei juridice.

Măsura are un profund caracter de reeducare şi reabilitare a persoanei juridice prin aceea că sensibilizează organele de conducere sau reprezentanţii acesteia prin convingerea lor că în condiţiile în care vor repeta fapta o altă publicare a hotărârii de condamnare va reprezenta din punct de vedere al relaţiilor cu clienţii o publicitate foarte proastă şi o alterare a imaginii respectivei societăţi. 145 Afişarea sau publiplementare a afişării sau difuzării carea hotărârii de condamnare hotărârii de comdamnare (1) Afişarea hotărârii definitive (1) Afişarea hotărârii definitive de de condamnare sau publicarea acesteia condamnare sau difuzarea se realizează pe cheltuiala persoanei acesteia se realizează juridice condamnate. 7 95 . Totodată prin această pedeapsă se îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate a pedepselor în general prin inocularea conştiinţei pentru celelalte persoane juridice că pentru fapte generale vor fi pasibile de aceiaşi pedeapsă. Cheltuielile de afişare sau difuzare a hotărârii vor fi suportate integral de persoana juridică condamnată.în sensul că se specifică faptul că acestea nu pot Codul penal actual Noul cod penal Art 71 Conţinutul pedepsei comArt. direct sau indirect.DREPT PENAL.86 şi un cuantum maxim al cheltuielilor de afişare sau difuzare al hotărârii raportate direct la pedeapsa principală pronunţată – adică amenda. Art 716 Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice Pedepsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice constă în interzicerea de a participa. direct sau indirect. la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de lege Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice Afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei Este pedeapsa care urmăreşte să avertizeze partenerii de afaceri sau viitorii parteneri de afaceri ai unei persoane juridice cu privire la faptul că această persoană juridică a comis o ilegalitate şi că este un partener nesigur de dialog. la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de lege. de aici frica celorlalte persoane juridice de a săvârşi fapte similare. PARTEA GENERALĂ Codul penal actual Noul cod penal Art 143 Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice Pedepsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice constă în interzicerea de a participa. Se prevede în art.

Difuzarea hotărârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilită de instanţă. Prin afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea victimei. Afişarea hotărârii se doreşte a fi o pedeapsă care protejează identitatea victimei sau a reprezentantului legal al acesteia. Desemnarea se face prin presa scrisă sau audiovizuală instanţa stabileşte numărul apariţiilor. în forma şi locul stabilite de instanţă. care nu poate fi mai mare de 10. durata acesteia nu poate depăşi 3 luni. iar în cazul publicării prin alte mijloace audiovizuale durata acesteia nu poate depăşi (2) (3) (4) (5) pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. (4) Publicarea hotărârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilită de instanţă. pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni. pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni. Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în extras. iar în cazul difuzării prin alte mijloace audio-vizuale. care nu poare fi mai mare de 10.3. depăşi cuantumul amenzii aplicate.5. prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin mijloace de comunicare audio-vizuală. Pedepsele accesorii Pedepsele accesorii sunt pedepsele ce constituie a-III-a categorie de 96 . în forma şi locul stabilite de instanţă. (5) Dacă publicarea se face prin presa scrisă sau audio-vizuală instanţa stabileşte numărul apariţiilor. 4.Aurel Teodor Moldovan Codul penal actual Noul cod penal (2) Prin afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea persoanei vătămate. afară de cazul în care există acordul acesteia sau al reprezentantului său legal. (3) Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în extras. desemnate de instanţă. desemnate de instanţă. prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin alte mijloace de comu nicare audiovizuală.

DREPT PENAL. Când însoţeşte pedeapsa închisorii sfera pedepsei accesorii obligatorii cuprinzând exercitării unor drepturi se reduce. PARTEA GENERALĂ pedepse în sistemul Codului penal în vigoare alături de pedepsele principale şi complimentare.159 97 . pedeapsa accesorie are durata termenului de prescripţie. În cazul prescripţiei executării pedepsei.cit. la fel ca şi în actualul cod penal. iar în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie facultativă sfera acesteia este considerabil extinsă. In conformitate cu prevederile Noului Cod penal în momentul în care pedeapsa accesorie însoţeşte pedeapsa detenţiunii pe viaţă aceasta se aplică de drept.104 104 C-tin Mitrache op. pag .

care constă într-o obligaţie de a suporta o privaţiune” (I. p. pornind de la înţelesul etimologic al cuvântului “răspundere”. Problema identificării acestora presupune stabilirea premergătoare a criteriilor ce vor sta la baza clasificării. leagă ideea de răspundere de obligaţia care rezultă dintr-o încălcare. afirmă că răspunderea este expresia “unei măsuri a conduitei cerute de lege”. o defineşte pe aceasta ca fiind obligaţia infractorului de a suporta pedeapsa penală. Savantul român I. I. Doctrina italiană.106 Între aceste instituţii există o strânsă interdependenţă. în primul rând şi că definiţiile vor fi puţin diferite în cazul fiecărei şcoli de drept aparte. adică aplicarea pedepsei nu poate fi justificată decât de existenţa răspunderii penale a infractorului. Oancea. Există de asemenea un anumit număr de persoane care nu se conformează legii penale şi săvârşesc infracţiuni.1. iar răspunderea penală nu se poate întemeia decât pe săvârşirea unei infracţiuni. Iovănaş concepe răspunderea juridică ca pe o “expresie a condamnării de către stat a unei conduite ilicite. 1969. Generalităţi privind răspunderea penală Noţiunea de răspundere penală. gen. Beck Bucurteşti 1997 pag 310 98 . în “Explicaţii teoretice ale codului penal român”. Academiei. Bulai „Drept penal –Partea Generală Ed. p. Vol. adică prin adoptarea de bunăvoie a conduitei pretinse destinatarilor lor de normele dreptului penal.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL V RĂSPUNDEREA PENALĂ 5. 1968). cât de teoria generală a dreptului. Sunt cunoscute mai multe forme sau tipuri de răspundere juridică. Haney şi Wagner.99. All. ed. Răspunderea penală este instituţia juridică fundamentală a dreptului penal care alături de instituţia infracţiunii şi instituţia sancţiunilor formează pilonii oricărui sistem de drept penal105 . Însăşi definiţia noţiunii de răspundere juridică a ridicat multiple controverse. RASPUNDEREA PENALA CA INSTITUTIE FUNDAMENTALA 5. De regulă realizarea ordinii de drept penal se realizează prin conformare. 106 C. În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe criterii de 105 I. adică prin aplicare sancţiunilor prevăzute de normele încălcate faţă de cei care au săvârşit faptele interzise de norma penală. Şcoala germană. Bucureşti. Mai întâi de toate.1. Cluj. orientându-se mai specific spre răspunderea penală. trebuie menţionat faptul că găsirea unei definiţii pentru aceasta instituţie tine nu atât de dreptul penal. Astfel Henri Lalou. Iovănaş. cu iluştrii săi reprezentanţi G. Teză de doctorat. În situaţia de faţă realizarea ordinii de drept este posibilă numai prin constrângere.1.

cum ar fi criteriul naturii şi al importanţei sociale. Pentru un astfel de refuz nu există până astăzi pedepsele penale. aşadar a încălcării regulilor de conduită profesională. „Orice medic este răspunzător pentru fiecare din actele sale profesionale”107 „Problematica responsabilităţii medicale capătă noi sensuri în cadrul societăţii româneşti. lipsei de dexteritate. răspunderea civilă. al cărui conţinut îl formează obligaţia de a suporta o sancţiune juridică şi dreptul de a aplica o sancţiune penală.a. de pragmatism. cel mult. Consecinţele încercărilor de a conceptualiza termenul de răspundere juridică au avut inevitabile repercusiuni şi asupra noţiunii de răspundere penală. Există două păreri larg răspândite cu privire la definirea răspunderii penale: unii savanţi afirmă că aceasta reprezintă obligaţia unei persoane de a suporta o sancţiune penală datorită faptului că a săvârşit o infracţiune. delimitarea răspunderii penale faţă de răspunderea medicală. N.DREPT PENAL. 1935. 109 Aurel Teodor Moldovan . Cluj. la o situaţie penibilă pentru cei chemaţi să judece. ale interesului sau ale valorii lezate. ca formă distinctă a răspunderii juridice. care o deosebesc de celelalte forme.342 107 99 . Astfel„ neîncriminarea unui fapt prin texte de legi poate să ducă în aplicarea exerciţiului . Tratat de Drept Medical. Cel mai tipic exemplu este refuzul medicului de a presta serviciile la care este obligat.10 teza I din Codul Deontologic al Colegiului Medicilor din România M.Kernbach. O deosebită importanţă teoretică şi practică o prezintă clasificarea după criteriul particularităţilor definitorii ale conduitei ilicite din punct de vedere al normei juridice încălcate. Această definiţie însă a fost supusă criticii deoarece se consideră că ea realizează o confuzie între răspundere şi sancţiunea însăşi.”108 Sancţiunea se impune totuşi atunci când prejudicierea intereselor bolnavului sau clientului este rezultatul neglijenţelor şi incorectitudinilor profesionale manifestate sub forma atitudinii superficiale. ci pedepsele constau. în «mustrarea conştiinţei». ALL Beck. răspunderea administrativă. drept ce aparţine statului şi care este exercitat prin organele sale specializate. având în vedere faptul că în ultimii ani au fost semnalate o serie de cazuri ce au pus într-o lumină nefavorabilă profesia de medic şi condiţiile în care aceasta a fost exercitată. După alte opinii. Ed. Hotarul Tradiţional şi legal al profesiunii medicale. criteriul tipului de sancţiune juridică. în conformitate cu care deosebim următoarele forme de răspundere juridică: răspunderea penală. Este firesc ca societatea noastră să fie mai exigentă faţă de eroarea medicală decât în trecut. răspunderea materială şi răspunderea patrimonială.Romanescu. Unul dintre principiile de bază ale profesiunii medicale se regăseşte în cunoscutul aforism medical primum non nocere (înainte de toate să nu vătămăm). de grijă sau a imprudenţei. răspunderea disciplinară. ignorând faptul că sancţiunea nu constituie decât instrumentul de realizare a răspunderii juridice. Pag 275. de vigilenţă. pag 341. PARTEA GENERALĂ distincţie. Să examinăm acum rezumativ. Bucureşti 2002. Există însă rezerve şi faţă de această 108 Ase vedea art. răspunderea juridică trebuie privită ca un raport juridic de constrângere. criteriul calităţii subiecţilor ş.”109 Răspunderea penală. posedă anumite trăsături definitorii.

“Manual de drept penal. există şi alţi autori care afirmă că răspunderea penală conferă conţinut şi finalitate raportului juridic penal. pronunţarea sentinţei de condamnare cu indicarea pedepsei concrete ce urmează să fie aplicată infractorului. Potrivit unei alte opinii112 . Principiile răspunderii penale Răspunderea penală. În literatura juridică s-a exprimat opinia că dreptul penal nu creează raporturi juridice şi în consecinţă . se mai adaugă: principiul umanismului răspunderii penale. de a-I aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate. ca şi toate celelalte instituţii juridice. ALL Juridică. principiul unicităţii răspunderii penale. În fine. 1997. principiul prescriptibilităţii răspunderii penale. este un fenomen complex şi procesul realizării sale în practică constă din câteva etape. 110 I. Răspunderea penală. principiul personalităţii răspunderii penale. mecanismul incidenţei sancţiunilor penale”110 . pe de o parte. 111 100 . alături de principiile enumerate. şi infractor pe de altă parte. executarea pedepsei. Într-o opinie. şi expirarea termenului antecedentului penal. 67. Editura ALL. p.Aurel Teodor Moldovan definiţie: susţinătorii ei au încercat să exprime o noţiune surprinzând în modul cel mai general şi abstract substanţa fenomenului în cauză şi nu au trasat distincţii între elementele de conţinut ale raportului juridic şi însăşi norma juridică. 316. ca reprezentant al societăţii. 112 C. Importanţa principiilor este lesne de înţeles dacă realizăm faptul că ele reprezintă nişte reguli de drept obiectiv având caracter de generalitate şi care servesc drept idei călăuzitoare în sistemul acestei instituţii juridice. De asemenea. Bulai.1. partea generală”. judecat. de a trage la răspundere pe infractor. deţinut. este guvernată de o serie de principii juridice. 311. născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat. tragerea persoanei în calitate de inculpat. p. o dată cu parcurgerea succesivă a acestor etape evoluează şi suferă schimbări şi statutul juridic al persoanei: învinuit. Partea Generală”. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii”111 . şi instituţiile penitenciare. de judecată. Ed. fără îndoială. Bulai. “Tratat de drept penal. raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului. principiul inevitabilităţii răspunderii penale. activ şi pasiv. legalitatea răspunderii penale. C. nu poate să existe o problemă a răspunderii penale. acuzat. p. 5. de urmărire penală. după cum urmează: intentarea urmăririi penale. Oancea. În mod corespunzător şi în concordanţă cu schimbarea etapelor procesului de realizare a răspunderii penale se schimbă şi organele de drept: de anchetă. ca fiind: “raportul juridic penal de constrângere. condamnat. “determinând obiectiv şi subiectiv. În acelaşi sens este definită răspunderea penală şi în doctrina penală recentă. Bucureşti. inculpat. sunt reţinute ca principii fundamentale ale reglementării răspunderii penale: infracţiunea unic temei al răspunderii penale. individualizarea judiciară a răspunderii penale.2.

etnie etc. A. Acest principiu îşi găseşte consacrarea în dispoziţiile art. 14 113 C. Principiul umanismului. precum răspunderea administrativă. care sunt organele competente să examineze respectivele încălcări ale ordinii de drept. Principiul răspunderii penale personale. Aceasta nu înseamnă însă că pedepsele penale principale nu pot fi însoţite de pedepse complementare sau de o pedeapsă accesorie (desigur. precum şi cauzele care exclud caracterul infracţional al faptei sau cele care exclud răspunderea penală. Bulai „Drept Penal – Partea Generală ” Ed. Partea generală”. Trei.a. Bucureşti.„ după cum nu poate fi colectivă adică pentru fapta unei persoane să răspundă un colectiv. “Drept penal român. sau art. care stipulează că întregul proces de tragere la răspundere penală a persoanelor care au încălcat sau au ignorat ordinea de drept trebuie să se desfăşoare numai în limitele şi în cadrul stabilit de legislaţia în vigoare. Filipaş.p. şi presupune că răspunderea penală se întemeiază numai pe săvârşirea unei infracţiuni. Principiul umanismului presupune folosirea acelor instrumente care 115 nu vor duce la înjosirea. ce sancţiuni pot fi aplicate. Acest principiu presupune că răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvârşirea unei infracţiuni. Cristian Mitrache. Ed. 15 alin. PARTEA GENERALĂ O importanţă fundamentală o prezintă principiul legalităţii răspunderii penale. 321.117 Principiul unicităţii răspunderii penale (non bis in idem) implică regula conform căreia pentru o singură infracţiune nu poate exista decât o singură răspundere penală. Mitrache. 114 C. care intervine în cazul săvârşirii infracţiunii ca şi prevederea pentru destinatarii legii penale a unor exigenţe cărora aceştia li se pot conforma114 . Bulai „Drept Penal – Partea Generală ” Ed. umilirea sau degradarea fiinţei umane şi care nu vor leza demnitatea persoanei trase la răspundere penală. Bucureşti. grup (familie. care sunt condiţiile de aplicare şi de executare a acestor sancţiuni. cu condiţia ca aceste sancţiuni penale să se cumuleze din raţiuni diferite şi să aibă funcţii diferite). 17 alin. Bulai.118 Constantin Mitrache. All Beck Bucureşti 2004 pag 255 116 117 101 . răspunderea penală neputând interveni pentru fapta altuia. adică a unei fapte prevăzute de legea penală.DREPT PENAL. All Beck Bucureşti 1997 pag 320 118 Alex Boroi . 2 C.d. În practica judiciară şi de asemenea în dreptul procesual penal acest principiu mai este cunoscut sub denumirea de autoritate de lucru judecat . p. răspunderea penală poate sa coexiste şi să fie însoţită de alte forme de răspundere juridică. 2001. Pe lângă aceasta. Numai legea poate să stabilească care fapte ilicite sunt considerate infracţiuni.m. pen. Moartea infractorului deci a subiectului pasiv al răspunderii penale . săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi care prezintă pericolul social concret al unei infracţiuni113 . pen. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale. Ghe Nistorenu„ Drept penal – Partea Generală” Ed. 2 noul C. 2003. disciplinară. Principiul umanismului îşi găseşte expresie în condiţiile şi în conţinutul constrângerii juridice. “Instituţii de drept penal”. are drept consecinţă stingerea răspunderii penale şi a sancţiunilor ce decurg din aceasta. All Beck Bucureşti 1997 pag 319 C. C. civilă ş. )”116 .

înlăturate sau şterse prin trecerea timpului nu mai apare ca necesară120 . Principiul inevitabilităţii răspunderii penale este realizat de principiul oficialităţii acţiunii penale în vederea tragerii la răspundere penală a infractorului şi care funcţionează pentru marea majoritate a infracţiunilor . Bucureşti. Cu toate acestea. Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale. Casa de editură şi presă „ Şansa ” Bucureşti 1997 pag 263 120 Constantin Mitrache. răspunderea penală este fundamentată pe conceptul de pedeapsă. Cristian Mitrache.) nu diminuează importanţa principiului care corespunde şi principiului egalităţii tuturor persoanelor în faţa legii. Înlăturarea răspunderii penale în cazurile prevăzute de lege (amnistia. împăcarea părţilor. Mitrache Drept penal român – Partea Generală Ed.Aurel Teodor Moldovan Principiul inevitabilităţii răspunderii penale. Acest principiu presupune că oricine săvârşeşte o infracţiune trebuie să răspundă penal. 125 alin. Destinatarul acesteia nu poate fi decât persoana fizică care este vinovată de comiterea unei infracţiuni. Cu cât răspunderea penală intervine mai târziu. lipsa plângerii prealabile. p. Acest principiu denumit şi principiul personalităţii stabileşte caracterul strict personal al răspunderii.119 Principiul individualizării răspunderii penale. 119 C. În majoritatea cazurilor răspunderea penală îşi găseşte realizarea sau traducerea în practică în stabilirea şi în executarea pedepsei. etc. respectiv art 153 alin 2 cod penal viitor. “Drept penal român. şi art. răspunderea şi pedeapsa nu sunt noţiuni identice şi nu trebuie în nici un caz confundate. 102 . Aceasta este valabil şi pentru răspunderea penală. Răspunderea penală trebuie să intervină prompt în vederea restabilirii ordinii de drept încălcate.2 actualul cod penal. În aşa fel este exclusă răspunderea colectivă. 121 alin. Specificul acesteia constă în comportarea ilicita a subiectului. faţă de data săvârşirii infracţiunii cu atât eficienţa ei scade. Persoana care este trasă la răspundere penală poate fi scutită de pedeapsă în baza legii şi în conformitate cu aceasta. 2003. pen) Fiecare formă de răspundere juridică are anumite caracteristici distinctive. rezonanţa socială a infracţiunii se stinge treptat iar stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea care aproape a fost uitată. care stabileşte că toate persoanele au aceleaşi drepturi şi că nimeni nu trebuie să beneficieze de tratament privilegiat. ale cărei urmări au putut fi reparate. comportare care trebuie sa îmbrace numai decât forma infracţiunii. care nu pot fi regăsite în celelalte forme. Pe lângă aceasta. tot acest principiu interzice discriminările de orice gen în procesul răspunderii penale. 5 C. cu excepţia infracţiunilor contra păcii şi omenirii în cazul cărora este prevăzută expres imprescriptibilitatea atât a răspunderii penale cât şi a executării pedepsei (art. Răspunderea penală trebuie să fie diferenţiată în funcţie de gravitatea infracţiunii. Partea generală”. 323. În legislaţia penală română au fost prevăzute dispoziţiuni prin care este stabilită prescriptibilitatea pentru aproape toate infracţiunile. Un alt semn calificativ care separă răspunderea penală de alte forme de răspundere juridică îl constituie organele chemate să stabilească felurile de răspundere. de persoana infractorului pentru a asigura atât sancţionarea corectă a infractorului cât şi realizarea prevenţiunii generale şi speciale.

Bucureşti. se realizează începând cu momentul intrării în vigoare a sentinţei pronunţate de instanţa de judecată şi este clasată în legătură cu ispăşirea pedepsei de către vinovat după stingerea sau ridicarea antecedentului penal. Răspunderea penală poate să survină numai pentru comiterea unei anumite fapte. ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE 5. Obligaţiunea corelativă a infractorului este de a suporta răspunderea şi privaţiunile prevăzute de aceasta. prescripţie) este posibil ca 121 Ştefan Daneş. intenţionat sau din imprudenţă. Temeiul atragerii la răspundere constituie un semn distinctiv de o majoră importanţă al răspunderii penale. care este responsabilă şi care într-un şir de cazuri posedă anumite calităţi specifice prevăzute de lege. împrejurări (amnistie. PARTEA GENERALĂ Răspunderea penală se deosebeşte şi prin organele care au dreptul de a aplica sancţiunile: numai instanţele de judecată. În cazul răspunderii penale drept temei serveşte fapta concretă care îmbracă forma infracţiunii. Anume atunci se naşte obligaţia statului de a-l descoperi pe cel vinovat prin intermediul organelor de justiţie şi de a asigura realizarea răspunderii penale. Se precizează. p. care este calificată de legislaţia în vigoare drept infracţiune. ceea ce deja constituie un element component al laturii subiective a infracţiunii. Pot fi trase la răspundere penală numai persoana fizică care a săvârşit.DREPT PENAL. Un alt semn calificativ ce caracterizează răspunderea penală îl constituie nivelul sporit de duritate şi de represivitate al sancţiunilor. aşa cum este caracterul financiar al sancţiunilor în răspunderea civilă şi cea materială. împăcarea părţilor. În fine. prevăzută de legea penală. răspunderea este un fenomen care are limite în timp: ea apare în momentul comiterii infracţiunii. 12-13. Prin urmare.2. ed. de asemenea. Consideraţii generale Noţiunea de înlocuire a răspunderii penale şi caracterizare. o faptă socialmente periculoasă. precum şi faptul că acestea nu au un caracter specific. 1970. Ştiinţifică. “Înlocuirea răspunderii penale”. prin voinţa legiuitorului s-a stabilit că în anumite situaţii.1. 103 . Fiecare tip de răspundere juridică stabileşte ce formă anume trebuie să îmbrace încălcarea ordinii de drept pentru ca ea să poată surveni. În schimb. Săvârşirea unei infracţiuni are drept consecinţă răspunderea penală a infractorului şi sancţionarea acestuia. 5. lipsa plângerii prealabile. precum şi pentru consecinţele generate de aceasta. răspunderea penală se deosebeşte şi prin calitatea subiecţilor. care a atins vârsta indicată în lege.2. Legiuitorul a stabilit de asemenea că răspunderea penală începe numai în momentul săvârşirii infracţiunii. că poate fi trasă la răspundere penală numai persoana care este vinovată. fie că este vorba de o acţiune sau de o inacţiune. adică pentru un anume act de comportare.

răspunderea penală cu altă formă de răspundere juridică care atrage o sancţiune cu caracter administrativ123 . Partea generală”. consecinţa săvârşirii infracţiunii este înlăturată. actual cu privire la infracţiune sunt următoarele: a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoare de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârşit infracţiunile prevăzute în art. în sensul că răspunderea penală este înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice. Cadrul juridic al înlocuirii răspunderii penale. 208. înlocuirea răspunderii penale este posibilă doar în situaţia infracţiunilor care prezintă un grad de pericol social mai scăzut reliefat de pedeapsa prevăzută de lege. 90. p. Pen. 90 şi care fac referiri pe de o parte la infracţiune iar pe de altă parte la infractor. în condiţiile prevăzute de lege.2. 2151 alin. 104 . În timp ce în cazul înlocuirii răspunderii penale. op.2. Înlocuirea răspunderii penale ca instituţie a dreptului penal este reglementată prin dispoziţiile art. Condiţiile prevăzute de lege. 324. 98 C. art. Bucureşti. Şi într-un caz şi în celălalt avem săvârşirea unei infracţiuni. În literatura de specialitate se consideră că ordinea de drept penal poate fi realizată nu numai prin aplicarea unei pedepse ori prin luarea de măsuri educative ci şi prin aplicarea unor sancţiuni extrapenale122 . în măsura în care se apreciază că restabilirea ordinii de drept că este mai eficientă prin stabilirea unei alte forme de constrângere juridică121 . 122 C. în locul ei se stabileşte o altă formă a răspunderii juridice ce atrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. Înlocuirea răspunderii penale poate fi definită ca fiind instituţia juridică în baza căreia instanţa de judecată înlocuieşte. 91 şi art. Condiţii privitoare la infracţiune. 1. 213.Aurel Teodor Moldovan răspunderea penală a infractorului pentru fapta săvârşită să fie înlăturată sau să fie înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice. Reglementarea instituţiei înlocuirii răspunderii penale Condiţii în care se poate dispune înlocuirea răspunderii penale. Bucureşti. în cazul înlăturării răspunderii penale. Partea generală”. p. 5. 1. Înlocuirea răspunderii penale se poate dispune de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. Daneş. 2003. art. 123 Constantin Mitrache. Şt. Cristian Mitrache. 217 alin. 324. “Drept penal român. 1997. Bulai.p. 90 C. Înlocuirea răspunderii penale nu trebuie confundată cu înlăturarea răspunderii penale. Editura All. numai că consecinţele ei sunt schimbate. Potrivit legii. “Manual de drept penal. ori în cazul unor infracţiuni expres prevăzute de lege. cit. 1. 215 alin.actual.. 1997. pen. art. art. iar instanţa apreciază că sunt suficiente date pentru ca făptuitorului să I se aplice o astfel de măsură.

pen. pen. Paguba ce trebuie reparată poate fi cauzată atât prin infracţiunile prevăzute expres prin dispoziţiile art. d) din atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii rezultă că acesta regretă fapta.DREPT PENAL. “Drept penal român. Partea generală”. ca şi din împrejurarea că fapta nu a produs urmări grave124 . este necesar ca făptuitorul să nu mai fi fost condamnat anterior ori să I se fi aplicat de două ori sancţiuni cu caracter administrativ. înlocuirea răspunderii penale se poate dispune doar în cazul infracţiunilor fapt consumat pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de cel mult un an închisoare sau amendă. enumerându-le. de hrană ale lui ori ale familiei sale. Gradul de pericol social scăzut al faptei se va deduce din împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta ce priveşte deopotrivă pe făptuitor. c) paguba pricinuită prin infracţiune a fost integral reparată până la pronunţarea hotărârii. pen. de 50 lei. a C.p. 91 C. nevoile de sănătate. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 100. 328. Partea generală”. Bucureşti. “Drept penal român. Pentru ca instanţa de judecată să poată aplica înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ. p. cât şi prin orice altă infracţiune de cel mult un an. 1. 2197 alin. 249 C. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 500. Potrivit art. 2003. Sunt suficiente date că făptuitorul poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeapsă.000 lei sau infracţiunea prevăzută în art. Condamnarea se consideră inexistentă în situaţiile prevăzute de art. când instanţa dispune înlocuirea 124 Constantin Mitrache. 1 lit. 90 alin. 249. Cristian Mitrache. 90 delimitează clar că pentru infracţiuni este posibilă înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ. iar în cazul art. în conţinutul ei concret si în împrejurările în care a fost săvârsită. Condiţiile cu privire la infracţiune şi cele cu privire la infractor trebuie îndeplinite cumulativ125 Sancţiunile cu caracter administrativ aplicabile în caz de înlocuire a răspunderii penale. La acestea se mai adaugă şi faptul că alin.. 38. 125 Constantin Mitrache. conduita sa. nefiind suficientă o simplă declaraţie de regret. După cum se poate desprinde din textul legal. prezintă un grad de pericol social redus si nu a produs urmări grave. b) fapta. 1 al art. PARTEA GENERALĂ art. Atitudinea făptuitorului trebuie să rezulte din atitudinea acestuia ulterioară săvârşirii faptei de căinţă activă. 105 . iar paguba pricinuită să nu fie mai mare de 10 lei. Aceste prevederi legale nu se aplică în cazul în care fapta săvârşită a rămas în faza de tentativă. Condiţii cu privire la făptuitor.000 lei. 2003. infracţiunea consumată fiind sancţionată cu o pedeapsă mai mare de un an închisoare. 327. Cristian Mitrache. Bucureşti. Conduita bună a făptuitorului anterior comiterii infracţiunii este necesară şi se probează prin lipsa antecedentelor penale şi a sancţiunilor cu caracter administrativ. În cazul acestor infracţiuni sunt necesare ambele condiţii a fi îndeplinite: să se săvârşească una din aceste infracţiuni.

1 C. Astfel. Subiectele dreptului civil”. 229. Parte general. ceea ce nu este acceptat. “Drept civil român. pen. Beleiu. pen. 1978. 2 C. pe cei care nu au votat şi pe cei care au decis comiterea ei130 . 98 alin. p. 328. pen. în realitate. p. Casa de Editură şi presă “Şansa” S. Bucureşti. ceea ce nu este suficient pentru realizarea laturii obiective a unei infracţiuni. “Les exceptions au principe de personalite des peines”. Editura ROSETTI. spre exemplu în materia delictelor civile129 . 128 Gh. iar actele organelor sunt actele persoanei juridice înseşi pentru că organul nu este ceva distinct de persoana juridică. se poate face şi în cazul concursului de infracţiuni. p. 126 127 106 . 98 alin. b) mustrarea cu avertisment. Bucureşti. RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE 5. c) amenda de la 10 lei la 1000 lei. 52. ci apare ca o parte a acesteia. potrivit art.1. 90 C. a sancţiona fără distincţie vinovaţii şi nevinovaţii. Înlocuirea răspunderii penale se poate dispune şi în caz de participaţie numai acei făptuitori fată de care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul titlu – art.3. 130 A.Aurel Teodor Moldovan răspunderii penale aplică una din următoarele sancţiuni cu caracter administrativ: a) mustrarea.. Rodriguez Mourullo. Introducere in dreptul civil.3.. înlocuirea răspunderii penale poate fi dispusă si în cazul concursului de infracţiuni.L. p. 1992. (art.”. Madrid. 5. 381. Dugue. Civitas. pen. p. dacă pentru fiecare infracţiune aflată în concurs sunt îndeplinite condiţiile de înlocuire a răspunderii penale. persoanele juridice nu au capacitate proprie de a acţiona. Se consideră în literatura de specialitate126 că înlocuirea răspunderii penale în condiţiile prevăzute de art. principiul specialităţii nu are incidenţă in sfera faptelor civile stricto sensu. 90 C. În doctrina s-a arătat că a consacra răspunderea penală a unei persoane juridice înseamnă. Ed. Discuţii în doctrină privind răspunderea penală a persoanei juridice Potrivit acestei opinii127 . G.). a angaja răspunderea penală a tuturor indivizilor care o compun. 129 Florin Streteanu. “Răspunderea penală a persoanei juridice”.R. Radu Chiriţă. Prin urmare. 2002. “Derecho penal. La acestea mai adăugăm şi faptul că se consideră în literatura de specialitate128 că ceea ce scapă din vedere adversarii ideii de răspundere penală a persoanelor juridice este faptul că principiul specialităţii apare ca o regulă de drept civil ce nu vizează decât materia actelor juridice civile. Chiar dacă Mitrache. aşa-zisele lor acţiuni nefiind decât acte comise de persoane fizice şi atribuite entităţilor colective. dacă pentru fiecare infracţiune sunt îndeplinite condiţiile.139. Ideea unei astfel de răspunderi ar conduce la admiterea răspunderii penale pentru altul. pe cei care au aprobat şi pe cei care au dezaprobat acţiunea infracţională.

datorită diferenţelor fundamentale care există între cele două categorii de subiecţi. Eventualele consecinţe indirecte ale condamnării persoanei juridice nici nu constituie o pedeapsă pentru persoana fizică ce a acţionat. p.DREPT PENAL. 132 A. P.De aceea. 4. amenda trebuind a fi corect individualizată. p. “Indispensable responsabilite de l”entreprise. Radu Chirita. iar în caz de organizare a acesteia patrimoniul trece în proprietatea persoanei nouconstituite. În cazul în care în adunarea generală a unei societăţi pe acţiuni se ia o decizie care stă la baza comiterii unei infracţiuni – publicarea unui articol de presă calomnios. 87. este injustă sancţionarea celor care nu au aprobat-o. op. reducerea cheltuielilor pentru echipamentele de protecţia muncii. Indiferent dacă autorii persoane fizice ai infracţiunii au fost sau nu identificaţi şi declaraţi vinovaţi. op. Hennau. Gobert. Huss. desfăşurarea unei activităţi de spălare a banilor – suntem în prezenţa unei răspunderi distincte de cea a agentului care comite fapta în mod nemijlocit. PARTEA GENERALĂ decizia a fost luată de majoritatea membrilor. este foarte clar că sancţiunile aplicabile persoanei juridice nu pot coincide în totalitate cu cele prevăzute pentru persoanele fizice. Francois. inacceptable culpabilite collective – A propos de l”avant project de loi belge relative a la responsabilite penale des personnes morales. Sancţiunea principală care se aplică persoanei juridice se consideră a fi amenda136 tocmai datorită faptului că aceasta se leagă de scopul principal al companiei. 135 Florin Streteanu. Cit. aşa cum am arătat mai sus. G. Schamps. Membrii persoanei juridice au doar un drept de folosinţă asupra bunurilor proprietatea persoanei juridice. 107 . respectiv să aibă un cuantum suficient de ridicat pentru a realiza scopurile de prevenţie specială şi generală.. Potrivit unor autori134 a spune că este sancţionată o persoană juridică înseamnă a recunoaşte că se recurge la o sancţionare colectivă şi că sunt pedepsiţi şi membrii inocenţi doar pentru a asigura certitudinea sancţionării celor vinovaţi. 63. În ceea ce priveşte sancţionarea persoanei juridice. J. 674. Radu Chirita. “La responsabilite penale des personnes morales?”. 60. “Sanctions penales et personnes morales”. 565. acţiunea penală nu poate fi îndreptată decât împotriva autorilor şi complicelor prezumaţi ai infracţiunii şi numai cei a căror vinovăţie a determinat comiterea infracţiunii pot fi declaraţi responsabili şi condamnaţi132 . 131 Chr. p. Cit. 133 Florin Streteanu. 134 L. p. acela de a obţine un profit. aşa prin urmare sancţiunea aplicată persoanei juridice nu se răsfrânge asupra membrilor. declaraţia de culpabilitate pronunţată împotriva grupului în ansamblu are ca efect atragerea asupra persoanei juridice şi a membrilor nevinovaţi a consecinţelor păgubitoare ale unei condamnări penale nemeritate131 . “Controlling Corporate Criminality: Penal Sanctions and Beyond”. şi nici nu se răsfrâng asupra ei într-un mod diferit faţă de alţi membri ai entităţii colective133 . p. verhaegen. 136 J. În schimb135 cea mai mare parte a doctrinei a admis că răspunderea penală a persoanei juridice nu intră în conflict cu caracterul personal al răspunderii penale. pentru simplul motiv că ei sunt membri ai aceleiaşi persoane juridice. cum ar fi spre exemplu faptul că nu poate fi “executată” în sensul clasic al termenului şi nici nu poate fi privată de libertate prin condamnarea la pedeapsa închisorii.

3. fraudele comerciale.3. etc. c) închiderea unor op.. aceasta presupunând la rândul ei încercarea reducerii timpului necesar pentru realizarea scopului prin eludarea legii privind evaziunea fiscală. Necesitatea răspunderii penale a persoanei juridice Consacrarea răspunderii penale a persoanelor juridice îşi găseşte legitimitatea în necesităţi de ordin practic.Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi fapte. orice persoană juridică cu scop lucrativ încearcă să obţină un profit cât mai mare într-un termen cât mai scurt. b) suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani.)137 . cu excepţia statului şi a autorităţilor publice. Pedepsele complementare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit noii reglementări Condiţiile răspunderii penale a persoanelor juridice . . Activitatea persoanelor juridice implică un anumit risc pe care îl impun dezvoltarea tehnologică şi implementarea noilor tehnologii în procesul de producţie. spălare de bani. Cit. în spatele unei aparenţe de legalitate. La acestea mai adăugăm şi faptul că într-o economie de piaţă. puncte de lucru 108 . rezultatele activităţii industriale şi deşeurile industriale. Acestea reprezintă doar câteva argumente care au impus şi impun sancţionarea persoanei juridice. să îşi desfăşoare în siguranţă şi la o scară cât mai largă activităţile ilicite (trafic de bunuri şi de persoane.Aurel Teodor Moldovan 5.Persoanele juridice. Pedeapsa principală este amenda. impuse de realităţile vieţii economico-sociale contemporane. Radu Chirita. risc legat în principal de procesul de producţie. etc. răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. organizându-se ca persoane juridice şi încercând astfel ca. p.Instituţiile publice nu răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul domeniului privat.3. .2. ale persoanei juridice pe o durată de 137 Florin Streteanu. Pedepsele aplicabile persoanei juridice Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale şi complementare. 5. 66-68. Nu trebuie uitat că de cele mai multe ori organizaţiile criminale adoptă forme şi structuri specifice industriei şi comerţului.

72.1. Scopul instituţiei juridice a individualizării pedepsei penale este prezentat de pedepsirea. în actul de individualizare a pedepsei penale. Instituţiei individualizării pedepsei îi este consacrat Capitolul V. din Titlul III al părţii generale a Codului penal (art. Individualizarea pedepsei penale necesită aprecieri de psihologie judiciară. precum şi de criminologie. partea generală. infracţiunea continuată). 1997.DREPT PENAL. a procedurii penale.1. Bucureşti. Bucureşti. Noţiune şi cadru Activitatea judiciară (urmărirea penală şi judecarea cauzei) este implicată în cele din urmă. Bulai. Cristian Mitrache. precum şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. judiciară sau judecătorească şi administrativă139 . e) plasarea sub supraveghere judiciară. 358. “Drept penal român. 6. ori de atenuare (tentativă. Constantin Mitrache.1. Forme şi modalităţi de individualizare Criterii de clasificare. Corespunzător acestor faze sunt cunoscute trei forme de individualizare: legală. intitulat Individualizarea pedepselor. 74-106 noul Cod penal. ASPECTE GENERALE 6. intitulat tot Individualizarea pedepselor art. d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la 3 ani. În doctrina penală se face distincţia între individualizarea ce se realizează în faza de elaborare a legii şi prevederii limitelor pedepselor. Mai trebuie menţionat că dispoziţiile privind individualizarea pedepselor sunt deopotrivă aplicabile şi celorlalte sancţiuni de drept penal: măsuri educative şi măsuri de siguranţă138 . f) afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare. în faza de aplicare a pedepsei şi cea în faza de executare a pedepsei. minoritate) şi care sunt prevăzute în cadrul reglementărilor instituţiilor respective. 138 139 109 . 2003. Ed. CAPITOLUL VI APLICAREA PEDEPSEI 6. 348. p. de logică judiciară. ALL. C. reeducarea infractorului. Partea generală”. La aceste dispoziţii se mai adaugă cele privind individualizarea pedepselor în cazul stărilor de agravare (concursul de infracţiuni. PARTEA GENERALĂ la 3 luni la 3 ani.89) sau Capitolul V. de ştiinţa dreptului penal. „Manual de drept penal”. recidivă.1. p.2.

Aurel Teodor Moldovan

Individualizarea legală. Obiectul principal al individualizării legale este reprezentat de necesitatea stabilirii periodice a faptelor, care constituie infracţiuni şi elaborarea fiecărei norme juridice, în limitele principiilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. actual, respectiv art 74 C.Pen.viitor, stabilirea cadrului legal, a dimensiunilor incriminării actelor penale, prin ocrotirea relaţiilor sociale, prin limitarea întinderii pedepselor în funcţie de gradul de pericol social, de importanţa relaţiei sociale afectate, prin raportarea la necesitatea pedepsirii eficiente a infractorilor şi la determinarea fenomenului de prevenire a infracţionalităţii. Dacă pentru instituţia individualizării judiciare, legea a stabilit criteriile în art. 72 C. Pen. actual, respectiv art 74 C.Pen.viitor, individualizarea legală se regăseşte în adoptarea tuturor regulilor din partea generală, cât şi din partea specială a Codului penal, prin care se identifică limitele de aplicare a legii penale (în timp, în spaţiu), se stabilesc trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, se indică felul pedepselor, formele de înlocuire a răspunderii penale, se stabilesc limitele minime şi maxime ale pedepsei pentru fiecare infracţiune. Individualizarea judiciară sau judecătorească a pedepsei o realizează instanţa de judecată şi se concretizează prin aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisă, în funcţie de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete atenuante ori agravante în care s-a săvârşit infracţiunea sau care caracterizează persoana infractorului. Posibilitatea individualizării pedepsei sub cele două forme: individualizarea legală şi individualizarea judiciară corespunde modalităţii de determinare a pedepsei140 , în sensul că prin completarea reciprocă a limitelor oricăror pedepse, pentru toate infracţiunile, nu se va adopta o altă pedeapsă decât cea relativ precizată de textul legal specific infracţiunii. Legea penală reglementează, ca forme de individualizare judiciară: - circumstanţele atenuante şi agravante; - suspendarea condiţionată a executării pedepsei; - munca corecţională. Ulterioarele măsuri de reducere din pedeapsa definitivă a deţinerii şi arestului preventiv, reducerea din pedeapsă ca urmare a beneficierii de adaosuri la norma legală de muncă a condamnatului, liberarea înainte de terminarea pedepsei pentru bună purtare sau ca efect al graţierii individuale reprezintă concepte care formează obiectul individualizării administrative, întrucât nu afectează cuantumul pedepsei aplicată de instanţa de judecată (atribut al individualizării judiciare), ci

140 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 125; 141 C. Bulai, op. cit., p. 352;

110

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

forma de executare a pedepsei definitive (atribut al individualizării administrative). Individualizarea administrativă. Această formă a individualizării pedepselor nu se rezumă doar la regimul de executare, ci priveşte şi durata executării efective a pedepsei care poate fi modificată la propunerea organelor administrative prin acordarea graţierii ori a liberării condiţionate141 . 6.2. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR 6.2.1. Criterii generale de individualizare Noţiune. După cum am menţionat mai sus individualizarea judiciară a pedepsei este individualizarea realizată de instanţa de judecată şi constă în stabilirea şi aplicarea pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită în funcţie de gradul de pericol social concret al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea. Este cert că individualizarea legală şi cea judiciară sunt condiţii necesare activităţii de incriminare sau dezincriminare a faptei infracţionale, de stabilire concretă a executării pedepsei de către infractor, considerând procesul de raportare a unor criterii la pedeapsa aplicată ca reprezentând conţinutul individualizării pedepselor. Criterii generale de individualizare. În stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa de judecată se conduce după criteriile generale şi obligatorii prevăzute în art. 72 c. pen., respectiv art. 74 noul C. pen (Legea nr. 301/ 2004). După cum se poate desprinde din conţinutul celor două articole, instanţa de judecată trebuie să ţină cont de: - dispoziţiile părţii generale a codului penal, această regulă impunânduse în practica judiciară, mai întâi prin limitarea minimelor şi maximelor pedepsei penale, cât şi prin definirea conceptelor juridice care formează conţinutul sancţiunilor penale (forma infracţiunii, calitatea făptuitorului, modalitatea răspunderii penale) şi nu în ultimul rând prin dispoziţiile privind aplicarea în spaţiu şi în timp a legii penale; - dispoziţiile părţii speciale a Codului penal, care fixează limitele minime şi limitele maxime pentru fiecare infracţiune în parte, aceste limite regăsindu-se însă şi în legile speciale care cuprind unele dispoziţii penale, instanţa de judecată având posibilitatea să aplice pedeapsa penală în cadrul acestor limite, dar prin raportarea directă la gradul de pericol social al infracţiunii şi al infractorului; - gradul de pericol social al faptei săvârşite de infractor, ce reiese din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei în funcţie de importanţa valorilor sociale vătămate şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce ş.a.; - persoana infractorului, un alt criteriu de individualizare a pedepsei care se bazează pe starea psihofizică, atributele socioprofesionale, condiţiile de viaţă, atitudinea în societate, în familie, la locul de muncă (antecedentele penale) şi com111

Aurel Teodor Moldovan

portarea după săvârşirea infracţiunii (atitudinea avută după săvârşirea infracţiunii în faţa organelor de urmărire penală etc.) etc.; - împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Aceste împrejurări la care se referă legiuitorul prin dispoziţiile art. 72 C. pen., sunt acele stări, situaţii, împrejurări, date ale realităţii ce nu sunt cuprinse în conţinutul agravant al infracţiunii şi care prin legătura lor accidentală cu fapta săvârşită ori cu făptuitorul influenţează gradul de pericol social al faptei sau de periculozitate al infractorului şi determină o atenuare ori o agravare a pedepsei concrete142 . Sub denumirea de împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală sunt cuprinse atât stările cât şi circumstanţele de atenuare sau agravare ale pedepsei143 . 6.2.2. Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei Noţiuni. În realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situaţiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracţiunii şi care reliefează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei ori de periculozitate a infractorului144 . În cadrul cauzelor de agravare sau de atenuare a pedepsei se face distincţie între stări şi circumstanţe. Stările sunt definite ca fiind acele situaţii, fapte cu semnificaţie în ce priveşte gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate a făptuitorului, reglementate în partea generală a Codului penal ca instituţii distincte, având efecte de atenuare sau de agravare a pedepsei. Spre exemplu, menţionăm câteva stări de agravare: starea de recidivă, concursul de infracţiuni, precum şi câteva stări de atenuare: tentativa şi minoritatea făptuitorului. În ceea ce priveşte circumstanţele, acestea sunt definite ca fiind acele situaţii, calităţi, alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii ce se referă la faptă şi ambianţa ei, ori de la făptuitor şi biografia acestuia145 . O importanţă deosebită o are împărţirea în stări şi circumstanţe pentru că potrivit unei opinii146 consacrată în literatura de specialitate stările de agravare ori de atenuare îşi produc efecte fiecare în parte asupra pedepsei, acţionând succisiv, iar concursul de circumstanţe nu are acelaşi efect, provocând doar o singură atenuare ori agravare, oricâte astfel de circumstanţe ar fi. Cauze generale şi speciale. După întinderea efectelor se disting: - cauzele generale care au influenţă pentru toate infracţiunile şi sunt

C. Bulai, “Manual de drept penal partea generală”Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 364; D. Lucinescu, „Comentariu I” în Codul penal român comentat şi adnotat, vol. I, partea generală, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 432; 144 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 361; 145 V. Dongoroz, în „Explicaţii teoretice ale codului penal român”, p. gen., vol. II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1969, p. 220; 146 C. Bulai, op. cit., p. 353;
142 143

112

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

prevăzute în partea generală a codului penal; pot fi considerate cauze generale atât stările (concursul de infracţiuni, tentativa, minoritatea), cât şi circumstanţele prevăzute în partea generală a codului penal (atenuante – art. 73 C. pen. sau art. 75 noul C. pen şi agravante – art. 75 C. pen. sau art. 77 noul Cod penal); - cauzele speciale care sunt determinate având influenţă numai cu privire la o anumită infracţiune şi sunt prevăzute în partea specială a Codului penal; cu titlu de exemplu amintim drept cauze speciale de agravare: numărul victimelor, calitatea infractorului, iar cauze speciale de atenuare: înlesnirea arestării participanţilor la unele infracţiuni retragerea mărturiei mincinoase, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege ş.a. Circumstanţe legale şi circumstanţe judiciare. După modul de stabilire a circumstanţelor şi după efectul pe care îl au asupra pedepsei ce urmează să fie stabilită de instanţă se disting: - circumstanţele legale, sunt acele circumstanţe arătate de legiuitor şi al căror caracter, agravant sau atenuant este obligatoriu pentru instanţa de judecată; spre exemplu, menţionăm circumstanţele legale atenuante prevăzute de art. 73 C. pen sau de art. 75 noul C. pen. şi circumstanţele agravante legale prevăzute de art. 75 C. pen sau de art. 77 noul Cod penal. - circumstanţele judiciare, sunt acele împrejurări caracterizate de instanţa de judecată ca fiind atenuante sau agravante, apreciind, de asemenea, semnificaţie juridico-penală a acestora în context cu fapta săvârşită şi cu făptuitorul. Instanţa poate deci să reţină sau să nu reţină, în favoarea sau în defavoarea inculpatului , circumstanţele atenuante sau agravante judiciare.147 Circumstanţe reale şi circumstanţe personale. După criteriul legăturii cu fapta sau cu făptuitorul, circumstanţele se împart în: - circumstanţe reale, acele circumstanţe care sunt legate de faptă şi influenţează gradul de pericol social al acestuia; circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai dacă se face dovada că le-au cunoscut, le-au prevăzut şi le-au acceptat, deoarece participaţia se săvârşeşte doar cu intenţie; Circumstanţele reale sunt stări, situaţii, împrejurări , întâmplări care precedă , însoţesc sau succedă săvârşirii faptei. Ele pot fi dintre cele mai diferite : locul unde infracţiunea este pregătită sau săvârşită, mijloacele utilizate la săvârşirea acestuia , timpul când s-a săvârşit, numărul persoanelor care au participat la infracţiune, modul cum s-a comis, dacă executarea a fost întreruptă şi reluată .148 - circumstanţe personale sunt acele circumstanţe care sunt legale de persoane infractorului şi îl caracterizează sub raportul periculozităţii; referindu-se la calităţile, atitudinile, deprinderile, obiceiurile infractorului, circumstanţele personale (subiective) nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi.
C. Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 , pag 366 C. Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 , pag 367 149 C. Mitrache„ Drept penal român –Partea Generală ” Ed. Casa de editură şi presă « Şansa » Bucureşti 1997 , pag 290
147 148

113

Aurel Teodor Moldovan

Distincţia între circumstanţele reale şi personale este importantă în stabilirea pedepsei pentru participanţii la infracţiune fiind stabilită regula prin dispoziţiile art. 28 C.p., potrivit cu care circumstanţele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrânge asupra celorlalţi , în timp ce circumstanţele privitoare la faptă se răsfrânge asupra participanţilor dar numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.149 Circumstanţe cunoscute şi circumstanţe necunoscute. După cum împrejurările erau cunoscute ori necunoscute infractorului, se disting: - circumstanţe cunoscute infractorului; - circumstanţe necunoscute infractorului. Circumstanţe anterioare, concomitente ori subsecvente infracţiunii. În literatura juridică, circumstanţele se mai clasifică după situarea în timp faţă de momentul săvârşirii infracţiunii, distingându-se între: circumstanţe anterioare, concomitente şi subsecvente infracţiunii150 . 6.2.2.1. Circumstanţe atenuante Noţiune. Circumstanţele atenuante sunt definite ca fiind acele stări, împrejurări, întâmplări ori date ale realităţii anterioare, concomitente sau subsecvente săvârşirii unei infracţiuni, ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care relevă un pericol social mai scăzut al faptei ori o periculozitate mai redusă a infractorului151 . Redactarea distinctă a circumstanţelor care constituie circumstanţe atenuante (art. 73 C. pen. sau art. 75 noul Cod penal) şi a celor care pot constitui, circumstanţe atenuante, reflectă deosebirea pe care însuşi legiuitorul o face între acestea; cele prevăzute la art. 73 C. pen. sau art. 75 noul C. pen. fiind circumstanţe atenuante legale, iar cele prevăzute la art. 74 C. pen. sau art. 75 alin 2 noul C. pen. circumstanţe atenuante judiciare. Circumstanţele atenuante legale. Prin dispoziţiile art. 73 C.pen., au fost prevăzute următoarele circumstanţe atenuante legale: - depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate; - săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Depăşirea limitelor legitimei apărări (art. 73 lit. a partea I, sau art. 75 lit. b noul Cod penal). Această circumstanţă atenuantă legală cunoscută în doctrina 150 penală ca „exces scuzabil”înse deosebeşte de excesul adnotat, vol. I, partealegitimei D. Lucinescu, „Comentariu I” Codul penal român comentat şi justificat asimilat generală,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 428; 151 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 220;

114

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

apărări prevăzut la art. 44 alin. 3 C. pen.actual şi care priveşte depăşirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul, datorat tulburării sau temerii în care s-a aflat cel ce face apărarea. Pentru existenţa circumstanţei atenuante se cer îndeplinite condiţiile ca făptuitorul să se fi aflat, la început, în legitimă apărare, să fi depăşit limitele unei apărări legitime, iar această depăşire să nu se întemeieze pe tulburarea sau temerea acestuia152 . Depăşirea limitelor legitimei apărări este o circumstanţă personală care nu se răsfrânge asupra participanţilor153 . Atrăgând răspunderea penală a persoanei care s-a apărat excesiv, va diminua această răspundere (atenuând-o) în cadrul răspunderii penale pentru fapta săvârşită. Depăşirea limitelor stării de necesitate (art. 73 lit. a, partea a II-a., art 75 viitorul cod penal lit c) Condiţiile de existenţă a acestei circumstanţe atenuante legale se desprind din dispoziţiile art. 45 alin. 3 C. pen.actual şi presupun că făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, necesare pentru a salva de la un pericol iminent una din valorile sociale arătate în art. 45 alin. 2 C. pen. şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. În schimb, în situaţia în care făptuitorul în momentul săvârşirii faptei nu şi-a dat seama că prin fapta sa pricinuieşte astfel de urmări atunci fapta este săvârşită în stare de necesitate şi nu are caracter penal154 . Depăşirea limitelor stării de necesitate este o circumstanţă personală. Instanţa trebuie să examineze nu numai condiţiile ei de existenţă , dar şi mărimea disproporţiei dintre gravitatea urmărilor ce s-ar fi putut produce prin neînlăturarea pericolului , mobilul faptei în raport cu valoarea atribuită de făptuitor bunurilor pe care le-a salvat cu sacrificarea altora .155 Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii (art. 73 lit. b teza I C. pen. sau art. 75 lit. a noul Cod penal ). Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii (perturbatio animi) constă în indignare, mânie, emoţie puternică provocată de victimă prin violenţă, atingerea gravă a demnităţii individuale sau printr-o acţiune ilicită gravă. Între actul de provocare din partea persoanei vătămate, starea de tulburare sau emoţie creată infractorului şi săvârşirea infracţiunii ca urmare a acestor condiţii va trebui să existe un raport de corelare, cele două acte (tulburarea din cauza provocării şi actul infracţional) care aparţin agresorului fiind justificate parţial de atitudinea provocatoare a victimei. Asemenea acte de provocare pot fi realizate prin: violenţă fizică (loviri, vătămări) ori violenţă psihică (ameninţare); printr-o atingere gravă a
152 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 365; 153 D. Lucinescu, op. cit., p. 436; 154 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 365; 155 C. Bulai „ Manual de drept peanal – Partea generală” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 pag 371

115

Aurel Teodor Moldovan

demnităţii persoanei ce se poate realiza de exemplu prin insultă; prin alte acţiuni ilicite grave ca de exemplu surprinderea victimei în flagrant delict de adulter (când victima este soţia sau soţul adulterin al făptuitorului ori partenerul acestora). De asemenea, actul de provocare (oricare ar fi conţinutul sau denumirea sa) va trebui să fie îndreptat în mod direct împotriva infractorului, a unor persoane faţă de care acesta manifestă ataşament psihic, moral, sentimental, însă prin modul de concepţie, de executare sau prin urmările sale provoacă o stare puternică de tulburare sau emoţie şi determină pe infractor să răspundă provocării. Provocarea se reţine şi în cazul trecerii unei perioade de timp între actul provocator şi riposta acestuia cu condiţia ca răspunsul la provocare să fie dat ca urmare a tulburării sau emoţiei trăite de infractor în momentul când a luat cunoştinţă de actul provocator. Actul provocator se poate produce şi printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei, dacă această comportare a produs infractorului (provocat) o puternică tulburare sau o emoţie de nestăpânit, în mod normal. Atingerea gravă a demnităţii persoanei necesită producerea unei tensiuni psihice capabilă să determine pe cel provocat să riposte la actul ilicit provocator. Important este ca infracţiunea să se îndrepte împotriva provocatorului, iar dacă din eroare infractorul ripostează împotriva altei persoane pe care o confundă cu provocatorul, va exista de asemenea scuza provocării. Circumstanţele atenuante judiciare. Prin dispoziţiile art. 74 C. pen., respectiv art 75 alin 2 Viitorul Cod penal care prevăd împrejurări pot constitui circumstanţe atenuante, sunt enumerate exemplificativ circumstanţele atenuante judiciare. Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei. Această circumstanţă priveşte aşadar atitudinea şi comportarea corectă a infractorului în familie, societate, la locul de muncă, înainte de săvârşirea infracţiunii. Conduita bună a infractorului priveşte şi lipsa antecedentelor penale156 . Comportamentul individual, este considerat pozitiv sau negativ în funcţie de interesul social, de nevoile publice generale astfel încât prin examinarea şi identificarea elementelor pozitive („prin investigaţii la locul de muncă, domiciliu, precum şi prin consultarea cazierului judiciar”) se poate reţine conduita bună, pozitivă a infractorului existentă înainte de săvârşirea infracţiunii – ca circumstanţă atenuantă şi implicit să determine atenuarea pedepsei157 . Stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită. Conduita infractorului despre care se menţionează în cuprinsul textului legal se referă la faptul că după comiterea faptei, infractorul manifestă căinţă activă pentru fapta comisă, căinţă care se materializează prin repararea pagubei pricinuite, înlăturarea urmărilor infracţiunii şi care reliefează o
Mitrache, op.cit., p. 366; Iancu Tănăsescu, Camil Tănăsescu, Gabriel Tănăsescu, “Drept penal general”, Editua ALLBECK, Bucureşti, 2002, p. 574; 158 I. Grioraş, „Individualizarea pedepsei”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 167;
156 157

116

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

periculozitate mai scăzută a acestuia. De asemenea, se mai poate materializa şi în comportamentul infractorului ulterior comiterii infracţiunii de a da îngrijiri medicale victimei, de restituire a bunurilor sustrase etc. În doctrina penală158 s-a reţinut că o astfel de circumstanţă atenuantă este şi în cazul împiedicării producerii rezultatului dacă până în acest moment s-a realizat conţinutul unei alte infracţiuni. Atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor O astfel de circumstanţă relevă un grad de pericol de periculozitate scăzută al acestuia şi faptul că reeducarea lui se poate realiza şi printr-o pedeapsă mai uşoară. Printre împrejurările reţinute în practica şi doctrina judiciară 159 ca circumstanţe atenuante se află: - starea de beţie involuntară incompletă, produsă prin alcool sau alte substanţe deşi afectează voinţa infractorului nu înlătură caracterul penal al faptei; starea de beţie voluntară completă care a fost acceptată de o persoană pentru efectele sale speciale asupra propriului comportament, va reprezenta o circumstanţă atenuantă sau o circumstanţă agravantă, după caz. Dublul caracter de circumstanţă atenuantă sau circumstanţă agravantă a beţiei voluntare complete este determinată de interpretarea comportamentului infractorului anterior- concomitent-posterior săvârşirii infracţiunii (faptei) sub starea de beţie voluntară completă, ca o condiţie a producerii infracţiunii (beţia voluntară este reţinută ca circumstanţă agravantă în toate infracţiunile de pericol) sau deopotrivă, având statutul de circumstanţă atenuantă, dacă infractorul a produs acţiunea-inacţiunea, în mod normal, fără ca săvârşirea acesteia să fie cauzată sau condiţionată de starea de beţie a infractorului160 . Practica judiciară161 a apreciat, în unele situaţii, faptul că săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană care prezintă o diminuare a facultăţilor mintale va justifica adoptarea circumstanţelor atenuante pentru diminuarea răspunderii penale, întrucât sub aspect intelectiv şi voliţional nu a putut aprecia gravitatea faptei săvârşite la adevărata lor valoare. O examinare a practicii judiciare relevă, că următoarele împrejurări pot reprezenta circumstanţe atenuante: gradul de cultură şi educaţie scăzut, lipsa unei experienţe sociale, vârsta înaintată, starea psiho-fizică creată de comportamentul victimei, mediul psiho-fizic special în care s-a produs infracţiunea162 .
C. Bulai, op.cit., p. 64, I. Tănăsescu, op. cit., p. 339; G. Antoniu şi colab., “Practica judiciară penală, partea generală”, vol. I (1988), Editura Academiei Române, Bucureşti, p. 77; 160 Tănăsescu, op. cit., p. 580; 161 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 155; 162 Dongoroz, op. cit., p. 156; 163 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 367;
159

Efectele circumstanţelor atenuante. Efectele circumstanţelor sunt de-

117

actual respectiv art 76 cod penal viitor şi sunt aceleaşi indiferent dacă sunt legale sau judecătoreşti. împrejurări. pen.. Basarab. pen. a-f C.pen.2.). a-h noul C. Circumstanţele agravante îşi găsesc reglementarea în dispoziţiile art. Tănăsescu. Potrivit noilor dispoziţii ale Codului penal. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care reflectă un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o periculozitate mai mare a infractorului. 431.. prin mai multe rezultate infracţionale şi prin mai multe forme de vinovăţie a infractorului165 . instanţa va valorifica aceste circumstanţe în cadrul limitelor legale speciale de pedeapsă şi numai în cazuri bine justificate va coborî pedeapsa sub aceste limite (adică sub limita legală). 118 . p. 1 lit. 76 C. 75 C.2. Înlăturarea pedepselor complimentare ca efect al circumstanţelor atenuante se pune numai în legătură cu cazurile în care aplicarea acestora este obligatorie164 . 1 lit. Circumstanţele agravante constau în stări situaţii. potrivit art. în raport cu noile categorii de pedepse.viitor nu face referiri exprese cu privire la împărţirea circumstanţelor agravante în circumstanţe agravante legale şi circumstanţe agravante judiciare. cit. p. nu şi în cazurile în care aplicarea este facultativă. Circumstanţele atenuante au ca efect atenuarea obligatorie a pedepsei. op.2.Aurel Teodor Moldovan terminate prin dispoziţiile art. 2 sau art. op. pe când infracţiunile calificate se caracterizează prin mai multe acţiuniinacţiuni. 77 noul C. După cum se poate desprinde din conţinutul legal. 77 alin. actual.). 1 C. anterioare. când neaplicarea pedepselor complimentare se poate datora şi altor cauze decât circumstanţele atenuante. pen. efectele circumstanţelor atenuante au fost reglementate într-un mod nou. Reducerea ori schimbarea are loc în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită raportată la minimul special al acesteia. pen. 75 alin. împrejurările care pot constitui circumstanţe agravante legale sunt prevăzute limitativ (art.pen. art 77 C.pen. Cadru. 583. Potrivit dispoziţiilor art. în timp ce în cazul circumstanţelor agravante judiciare. atenuare ce poate consta într-o reducere a. ori o schimbare a pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă163 . în cazul circumstanţelor atenuante pedeapsa principală se reduce ori se schimbă. sau art. De regulă.. 76 C. legiuitorul lasă instanţei judecătoreşti facultatea de a reţine ca circumstanţe agravante şi alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav (art. cit. 75 alin. Circumstanţe agravante Noţiune. Deosebirea esenţială dintre circumstanţele agravante şi infracţiunea calificată (agravantă) constă în faptul că circumstanţele agravante au un caracter accidental. 6. alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii. pen. 76 alin. calităţi. 164 165 M.

În schimb. Constanţa. o sălbăticie în comiterea infracţiunii. 77 alin. II. imprimă acestei fapte un caracter grav deoarece sporeşte îndrăzneala făptuitorilor. pen : Prin “membru de familie” se înţelege soţul sau ruda apropiată. participarea mai multor persoane ca autori la săvârşirea unei infracţiuni. 370. p. dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuirorul.. 75 alin. p. a noul Cod penal). 209 lit. 11 C. 1491 C. 167 Constantin Mitrache. nr. 1 lit. 2). d. p. săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună. pen. Această circumstanţă este prevăzută şi ca element circumstanţial al omorului deosebit de grav (art. următoarele împrejurări: Săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună (art. prin cooperarea acestora asigurându-se consumarea infracţiunii. mai ales când numărul lor este mai mare. J.a C. 197 alin. 2. 151. 2003.. Editura Academiei Române. Această circumstanţă agravantă nu se aplică dacă în conţinutul agravant al infracţiunii intră ca element circumstanţial. 1 şi 21 . Circumstanţa agravantă a participării mai multor persoane la săvârşirea infracţiunii este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra participanţilor în măsura în care au cunoscut-o fiind necesară dovedirea cunoaşterii ori prevederii de către fiecare participant169 Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime. Potrivit dispoziţiilor art. cit. 2. împrejurare care se valorifică o singură dată ca element circumstanţial168 (violarea de domiciliu. Bucureşti. art. Dongoroz şi colab. 176 alin. 75 alin 1 lit. p. 379. 185 noul cod penal. Partea generală”. Agravanta generală este aplicabilă în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă (art. Cristian Mitrache. Participarea mai multor persoane la săvârşirea unei infracţiuni nu este considerată în general ca o circumstanţă agravantă. 192 ain. 180 alin. 2003. a. 1 lit.) sau al omorului calificat. “Drept penal român. 369. evadarea – art. Săvârşirea faptei prin metode ori mijloace care prezintă pericol public.p. pen. op. Bucureşti. pen). 269 alin. Bucureşti. Agravanta se aplică oricărei infracţiuni de violenţă săvârşite asupra unui membru al familiei171 . 171 Membru al familiei art. vol. p. furtul calificat – art. Cristian Mitrache. pen. prin violenţe asupra membrilor familiei sau prin metode ori mijloace care prezintă pericol public. pen.. constituie circumstanţe agravante. scade rezistenţa victimei în apărarea valorilor sociale etc167 . Partea generală”. 170 Constantin Mitrache. 2/ 1980. 2003. 181 alin. 169 C. pen. c C. cu excepţia celor în conţinutul cărora este prevăzută ca element circumstanţial de agravare a infracţiunii (art. Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime presupun o ferocitate din partea infractorului. 77 noul C. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. sau ale art. 61. 119 .art. ştergerea urmelor infracţiunii. 168 T. “Drept penal român.DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Circumstanţele agravante legale. Săvârşirea infracţiunii prin violenţe asupra membrilor familiei. răspunderea participanţilor stabilindu-se potrivit dispoziţiilor privitoare la participaţie166 . violul – art.) sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. urmărind provocarea de suferinţe mari victimei în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă170 . 182 C. 534/ 1979. Bulai. RRD nr. sau art.art. 1 C. 166 V.

pen. Coruperea minorilor şi antrenarea lor la săvârşirea de infracţiuni dovedeşte periculozitatea socială sporită a infractorului major.I pen . 1 C. II. 11/1969 . c noul Cod penal). etc. p.174 Şi această agravantă este reală. 152. pen. vol. 153. Săvârşirea infracţiunii din motive josnice În doctrina penală. c C. corosive sau toxice generale. Această circumstanţă agravantă este personală. dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor (art. cit. Bucureşti. Editura Academiei Române. Săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia 172 V. 174 Trib . Reţinerea acestei circumstanţe este determinată de cunoaşterea de către major a situaţiei că la comiterea infracţiunii cooperează cu un minor. deoarece infracţiunea se realizează printr-o activitate posterioară aceleia ce constituie infracţiunea ce provine bunul ce formează obiectul tăinuirii . Bucureşti. Această circumstanţă este reală şi se răsfrânge asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia au cunoscut-o sau au prevăzut-o. Această circumstanţă agravantă nu este aplicabilă infractorului major care a săvârşit infracţiunea de tăinuire primind spre valorificare bunuri provenind din furtul comis de infractori minori. dec. Editura Academiei Române. 120 . Dongoroz şi colab. având efectele unei astfel de circumstanţe175 . 156. de unde uşurinţa cu care aceştia sunt antrenaţi pe calea infracţiunii173 . Această împrejurare nu mai este menţionată în noul Cod penal. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. dispozitive de pulverizare. dărâmarea unei clădiri sau deteriorarea unei instalaţii etc. „motivele josnice” sunt acele porniri interioare contrare moralei ca: răzbunarea. Săvârşirea infracţiunii de către un major. cu cât influenţa pe care o pot avea persoanele în vârstă asupra celor nevârstnici este mai mare.. Eroarea cu privire la vârsta minorului. p. 75 alin. p. 2003. indiferent de mijloacele folosite pentru răspândirea lor (bombe. în toate cazurile punându-se în pericol viaţa sau integritatea corporală ori sănătatea unui număr indeterminat de persoane172 . Această periculozitate este cu atât mai evidentă. Bucureşti . op. pe care îl credea major. Această stare de beţie preordinată sau premeditată reflectă o periculozitate mai mare a făptuitorului care se pregăteşte pentru săvârşirea infracţiunii provocându-si această stare pentru a avea mai mult curaj în săvârşirea faptei ori pentru a o invoca în instanţă ca împrejurare atenuantă. 77 alin. p. 173 Dongoroz. setea de îmbogăţire pe căi ilicite etc. care se poate converti ca şi premeditarea în circumstanţă reală. înlătură această agravantă.. 176 Dongoroz. Această circumstanţă este personală şi nu se răsfrânge asupra participanţilor. 1 lit. Dongoroz şi colab. Săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei (art. 2003. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. s. 75 alin.).. 222.1 lit.). pag 165 175 V. vol. răsfrângându-se asupra tuturor participanţilor majori care au cunoscut împrejurarea că la săvârşirea infracţiunii participă şi un minor. 964/1969 în Revista română de drept nr. sau art.Aurel Teodor Moldovan Aceste metode sau mijloace pot fi: incendiul care creează pericol public. aparate de explodare.. nr. II. exploziile sau substanţele chimice sub forma de lichide sau gaze asfixiante sau inflamabile.

DREPT PENAL. Efectele circumstanţelor agravante. h). asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani ori asupra unui membru de familie( lit. prevederi introduse prin noua reglementare. care nu poate depăşi o treime din acest maxim. surpare de teren)176 . vol. 160. prevede că: “În cazul în care există circumstanţe agravante.” (conform noului cod penal se poate adăuga un spor de până la 2 ani) 6. cele judiciare sunt constatate de instanţa judecătorească care are facultatea să aprecieze că unele împrejurări anterioare. săvârşirea infracţiunii pentru a înlesni sau ascunde comiterea altei infracţiuni (lit. Dongoroz şi colab. 382. se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. 1 C. imprimă faptei un caracter grav177 . pen. instanţa având deplina libertate de a reţine circumstanţă agravantă orice împrejurare care. p. 178 C. în cazul închisorii se poate adaugă un spor până la 5 ani. săvârşirea infracţiunii pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la urmărire. “Drept penal român. iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumătate din maximul special. 2003. Circumstanţele agravante judiciare. Cristian Mitrache. 78 alin. pen. şi ale art.2.. p. 373. în mod neîndoielnic şi într-o măsură deosebită. Prin dispoziţiile art. 2003. Partea generală”. un caracter grav. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. Art. 78 C. g). arestare sau executarea pedepsei (lit. II. imprimă faptei. Editura Academiei Române. Spre deosebire de circumstanţele agravante legale care erau prezentate exemplificativ. 179 V. Bulai. p. Ele vor putea fi proprii fiecărui caz concret dat. Dacă maximul special este neîndestulător. Periculozitatea infractorului este mai mare pentru că profită de starea de tulburare produsă de calamitate. La acestea mai adăugăm şi săvârşirea infracţiunii asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra sau de a-si exprima voinţa. Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare a pedepsei 177 Constantin Mitrache. în acel caz.3. În doctrina penală178 sunt considerate ca fiind circumstanţe agravante judiciare: împrejurarea că infractorul se găsea în stare de beţie în momentul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă ori împrejurarea că în timpul efectuării serviciului de pază infractorul sustrage bunuri ori comite o tâlhărie. PARTEA GENERALĂ prilejuită de o calamitate Prin „situaţia prilejuită de calamitate” se înţelege starea de tulburare socială specială pe care o creează existenţa efectivă sau ameninţarea ivirii unei calamităţi (inundaţie. 78 noul Cod penal s-a consacrat principiul agravării facultative a pedepsei în cazul constatării circumstanţelor agravante atât legale cât şi judecătoreşti. Bucureşti. incendiu puternic. 121 . concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii. Bucureşti. f).

Potrivit art. ci să stabilească o pedeapsă care să reflecte luarea în considerare atât a stărilor şi circumstanţelor agravante cât şi a celor atenuante. 180 181 122 . apoi circumstanţelor de atenuare şi după care stării de recidivă. pen. Dacă în art. Codul penal în vigoare sau noul Cod penal conţine reglementări privind modul în care trebuie aplicate diferitele cauze modificatoare ale pedepsei. instanţa nu trebuie să fixeze câte o pedeapsă concretă ca efect al fiecărei stări. „Comentariu. Coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie în caz de concurs între circumstanţele atenuante şi stările de agravare (concursul de infracţiuni. prin intermediul infractorului. dar care desigur influenţează. p.Aurel Teodor Moldovan Noţiuni şi caracterizare. p. gardul de pericol social al faptei180 . lăsând la aprecierea instanţei stabilirea duratei sau cuantumului pedepsei în cadrul limitelor speciale prevăzute de lege. 465. 79 noul Cod penal. C. 80 alin. reglementări cuprinse în dispoziţiile art. p. Lucinescu. pen. pune în evidenţă faptul că individualizarea pedepsei se realizează mai întâi în funcţie de gradul de pericol social concret al faptei şi de periculozitate a făptuitorului în funcţie de circumstanţele legate de faptă şi de făptuitor şi numai după aceea se dă eficienţă stării de recidivă. există anumite stări de agravare care pot intra în concurs cu cele dintâi. 173. Când într-o cauză sunt aplicabile succesiv cauze de agravare şi cauze de atenuare. Pe lângă circumstanţele agravante şi atenuante. iar o astfel de soluţie anihila efectele circumstanţelor agravante181 . În acest sens. atunci când acestea vin în concurs. în caz de concurs între efectele circumstanţelor agravante şi atenuante.. 182 D. infracţiunea continuată). Bulai. 80 alin. Ordinea de aplicare a circumstanţelor stabilită prin dispoziţiile art. cit. situaţie care de asemenea trebuie să-şi găsească reglementare sub raportul ordinii de aplicare şi al efectului ce trebuie să li se dea la stabilirea pedepsei concrete179 . pe care le-a constatat şi reţinut în cauza respectivă182 .. se prevede ordinea în care li se dă eficienţă cauzelor de agravare şi de atenuare când acestea sunt concurente în aceiaşi cauză şi anume mai întâi circumstanţelor de agravare. op. “Drept penal român. 2 C. Cristian Mitrache..1 C.. op. Bucureşti. Circumstanţe agravante şi atenuante.”. Partea generală”. coborârea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie. luată în considerare succesiv. 2003. 80 alin. Precizarea este necesară deoarece ca efect al circumstanţelor atenuante reducerea pedepsei sub minimul special este obligatorie. Constantin Mitrache. 1 C. pen sau ale art. dacă este incidentă în cauza respectivă. împrejurarea independentă de fapta care se judecă. Limitele agravării pedepsei. cit. 374. 80 C. pluralitate intermediară. pen.

183 Săvârşirea infracţiunii poate parcurge mai multe momente sau faze în drumul ei spre producerea rezultatului socialmente periculos. Această fază poate cuprinde şi o latură externă denumită manifestarea hotărârii infracţionale sau faza oratorie187 .Bulai. b) Perioada externă se materializează prin acţiunile fizice ale făptuitorului.Zolyneak. Manual de Drept Penal. pag. În mod normal hotărârea infracţională şi comunicarea ei nu atrag răspunderea penală nici a celui M. Drept Penal 1939. 187 Ghe. All. Ed.DREPT PENAL. Luarea hotărârii de a săvârşi o infracţiune nu este incriminată deoarece simpla rezoluţie infracţională nu reprezintă o manifestare în sfera relaţiilor sociale de aceea nu este incriminată. pag.1.181. Aceasta se desfăşoară în timp şi spaţiu din momentul naşterii ideii infracţionale şi până la producerea rezultatului. Pag.181.113. Pag. iar apoi pune în aplicare pentru a obţine urmările. Dongoroz.113 188 C-tin Mitrache op. C-tin Mitrache op. Al. cântărind motivele pro şi contra ideii de a săvârşi o infracţiune. Nistoreanu. 2) Deliberarea. Drept Penal 1939. Activitatea infracţională. determinată de un anumit mobil. 186 Ghe.II. Dongoroz. 183 184 123 . Al. Partea generală vol. persoana fizică întâi concepe activitatea infracţională. pag. 131. ASPECTE GENERALE Fazele de desfăşurare ale infracţiunii Infracţiunea este întotdeauna o manifestare a omului în sfera relaţiilor sociale. 3) Decizia finală de a săvârşi infracţiunea.266.184 Doctrina penală este unanimă în a distinge două perioade în care se desfăşoară activitatea infracţională : perioada internă şi perioada externă. Cit. V. Drept penal. Cit. În mod obişnuit. Fundaţiei Chemarea. subiective. Iaşi 1993. Partea Generală.388 185 C-tin Mitrache op. Boroi op. moment în care făptuitorul meditează asupra ideii concepute. V.cit.cit. momentul ce finalizează procesul intern. pag. pag.256. Ed. caracteristică infracţiunilor intenţionate. parcurge anumite etape. Este momentul iniţial al infracţiunii în care infractorul concepe ideea de a săvârşi o infracţiune. fiecare dintre ele caracterizându-se printr-un anumit grad de înfăptuire a hotărârii infracţionale. Nistoreanu. Boroi op. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL VII FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII 7.182.186 Această decizie reprezintă momentul final al perioadei interne. pag. Decizia poate fi aceea dea a săvârşi infracţiunea sau de renunţa la ideea infracţională. Bucureşti.cit. pag. 1997. C.185 a) În perioada internă putem distinge trei momente: 1) Naşterea ideii infracţionale.

Fapta consumată. În această fază făptuitorul îşi procură mijloace. aceasta rămâne ultima fază a faptei.Aurel Teodor Moldovan care a comunicat hotărârea infracţională. se poate confecţiona o armă.Tentativa. . Această fază a urmărilor cuprinde atât urmările imediate ale acţiunii cât şi consecinţele ulterioare ale acesteia. Acest rezultat poate fi consecinţa directă şi imediată a acţiunii sau poate fi o consecinţă agravată în timp. V.p. se poate confecţiona un şperaclu.actual. locul.165. pag. nici a celui căruia i-a comunicat-o. materiale. Dongoroz. C. C. 7. Şi în această perioadă putem delimita trei faze: 1) Faza actelor preparatorii se caracterizează prin activitatea fizică a infractorului care îşi pregăteşte în acest moment terenul pentru faza executării. Formele infracţiunii intenţionate după fazele de desfăşurare În doctrina penală prin formele infracţiunii se înţeleg formele pe care aceasta le poate avea în funcţie de fazele de desfăşurare ale activităţii infracţionale.cit. Pot fi acte preparatorii.193. actele prin care se iau măsuri în vederea îngreunării descoperirii infracţiunii sau infractorului (amenajarea unei ascunzători) 2) Faza actelor de executare. modul executării infracţiunii. ori de a ajunge la cunoştinţa viitoarei victime. . să se întrerupă o activitate sau să fie dusă până la capăt.132. Pag.1.Fapta epuizată.Bulai. Literatura opinează însă că dacă hotărârea infracţională s-a comunicat în scopul de a atrage şi pe alţii la săvârşirea infracţiunii. În cazul în care acţiunea este întreruptă sau rezultatul socialmente periculos nu se produce în ciuda faptului că acţiunea este dusă la îndeplinire. Drept Penal 1939. se poate adapta un instrument cu o altă destinaţie iniţială decât instrument cu care se săvârşeşte o infracţiune. informaţii cu privire la timpul. nu este reglementat în noua reglementare). . actual. Actele preparatorii 189 190 C.Actele preparatorii. astfel se poate procura o armă.op. Aceste mijloace pot fi de natură materială sau de natură intelectuală.p. 3) Faza urmărilor se caracterizează prin producerea rezultatului socialmente periculos incriminat de lege. Este posibil ca în această fază să se execute un act sau mai multe acte.188 Perioada externă este delimitată de actele şi activităţile persoanei efectuate în vederea pregătirii şi realizării activităţii infracţionale şi obţinerea rezultatului periculos şi eventual dezvoltarea efectelor acestui rezultat.189 Formele infracţiunii intenţionate recunoscute de legislaţie şi doctrină sunt: . Dacă rezultatul periculos se produce se trece la faza urmărilor. aceasta poate constitui prin ea însăşi o infracţiune (ameninţarea – art. date. În această fază se trece la înfăptuirea acţiunii ilicite care are ca şi consecinţă producerea rezultatului socialmente periculos.1.167.viitor) sau poate îmbrăca o formă a pluralităţii de infractori (ex: complot – art. 124 .p. art 206 C.

Forma intenţiei este aceea al intenţiei directe. Boroi op.I. pag. 191 192 125 . pag. pag. anterior trecerii la săvârşirea propriu-zisă a infracţiunii. Acestea pot fi procurarea de instrumente. adaptarea unui instrument care avea o destinaţie diferită de cea pe care i-o conferă infractorul în momentul săvârşirii infracţiunii (ex: modificarea unor chei în vederea pătrunderii într-o incintă pentru a sustrage diverse bunuri).184. Al.acte care constau în procurarea mijloacelor (ex: procurarea pe cale licită sau ilicită a unei arme pentru săvârşirea de infracţiuni) . de date privind locul şi timpul infracţiunii ori despre victimă ( ex: în vederea pătrunderii într-o incintă infractorul se informează cu privire la momentul schimbării paznicilor acestei incinte).op. aşa cum am arătat. fapte ce pot fi puse în slujba îndeplinirii unui scop licit. adaptarea de instrumente sau mijloace pentru pregătirea infracţiunii.Zolyneak op. constau în pregătirea materială pentru săvârşirea infracţiunii. momentul în care. Cit.191 Doctrina penală şi practica judiciară au arătat că trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: 192 a) Actul de pregătire trebuie să aibă o existenţă obiectivă. Infractorul urmărind şi acceptând producerea rezultatului. de mijloace. Vol. Nistoreanu. Literatura defineşte actele preparatorii ca fiind acele acte care constau în procurarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor de săvârşire a infracţiunii ori în crearea condiţiilor favorabile în vederea comiterii acesteia. făptuitorul îşi pregăteşte terenul pentru aceasta.193 Actele de pregătire pot fi acte de pregătire materială şi acte de pregătire morală. PARTEA GENERALĂ Reprezintă prima fază a activităţii infracţionale. Cit. neechivocă. c) Activitatea efectuată să nu facă parte din conţinutul elementului material al laturii obiective a infracţiunii. Ghe. M.274. b) Activitatea de pregătire să se efectueze cu intenţie.cit. Această condiţie este strâns legată de prima şi se interpretează împreună cu aceasta.Bulai.confecţionarea. O altă parte a doctrinei separă condiţia ca actele preparatorii să aibă un caracter neechivoc de condiţia ca actul preparator să se concretizeze într-o activitate obiectivă de creare a condiţiilor pentru săvârşirea infracţiunilor.culegerea de informaţii. pag. a unei substanţe otrăvitoare. adică sub aspectul raportului de cauzalitate el trebuie să favorizeze acţiunea ilicită. El trebuie să reprezinte o acţiune efectuată în vederea creării condiţiilor pentru săvârşirea infracţiunii. 194 C. să nu constituie un început de executare al infracţiunii. Astfel actul material trebuie să fie neechivoc (ex: pot exista acte preparatorii cu caracter echivoc cum ar fi procurarea unui cuţit. Actele de pregătire materială.165.DREPT PENAL.cit. 195 Matei Basarab op.116. În condiţiile în care există astfel de act trebuie să se aprecieze în concret că persoana le-a procurat în vederea săvârşirii faptei ilicite). vol. . modificarea.350.cit. 193 C-tin Mitrache op.190 Din această definiţie reiese că actele preparatorii pot fi: .II pag.

184.p.cit.17. actele preparatorii nu sunt posibile.2 C. În susţinerea acestei teze s-au adus argumente ca: echivocitatea marii majorităţi a actelor de pregătire.cit.119. arăta că se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor sau instrumentelor precum şi I. situarea acestora în afara elementului material. iar în alte ţări actele preparatorii sunt incriminate nelimitat pentru toate infracţiunile unde acestea sunt posibile (C. 196 197 126 .199 S-a susţinut că în susţinerea acestei teze că neincriminarea actelor de pregătire înseamnă o încurajare pentru cel care s-a pregătit să săvârşească o infracţiune de a renunţa cât nu este prea târziu.194 În literatură actele de pregătire morală mai sunt denumite şi acte de natură intelectuală. 202 C-tin Mitrache op.185. 198 Art.196 În motivarea tezei se arată că se creează condiţii favorabile pentru comiterea infracţiunii.173 alin. Putem constata că în mod excepţional legea penală a prevăzut că în cazul infracţiunilor grave se impune incriminarea actelor premergătoare. op.485. pag. pag. actele preparatorii sunt incriminate limitat numai la anumite infracţiuni198 . bulgar.pen. situarea în timp departe de rezultatul socialmente periculos. S-a susţinut că neincriminarea actelor de pregătire ar putea fi interpretată de infractori ca o încurajare la pregătirea cu răbdare şi perseverenţă a infracţiunii. Iliescu – Problema incriminării şi sancţionarea actelor preparatorii. ele sunt inserate în antecedenţa cauzală a infracţiunii. pag. Nistoreanu. pag.cit. date cu privire la victimă.pag. nu de sine stătător. studii juridice. lipsa de pericol social evident. 200 N.197 În unele Coduri Penale ale altor ţări. Ed. bulgar.195 Regimul actelor preparatorii Există mai multe concepţii în literatura de specialitate cu privire la actele preparatorii. N. C. calomnia. Incriminarea actelor pregătitoare prin asimilare cu tentativa nu înseamnă că acestea îşi pierd individualitatea faţă de actele de executare. Este de menţionat că la unele infracţiuni cum ar fi infracţiunile prin omisiune. însă. atragerea de complici.11 C. pag. 199 C-tin Mitrache op. Boroi op. Al. art.7).cit. A doua teză susţine neincriminarea actelor preparatorii. Spre exemplu sunt incriminate actele pregătitoare în art. C-tin Mitrache op.201 Actele preparatorii sunt asimilate tentativei în cazuri expres prevăzute de lege.485 201 Ghe.p. Prima teză susţine necesitatea incriminării actelor preparatorii ca fază de desfăşurare a activităţii infracţionale. Academiei. Bucureşti. precum şi alte infracţiuni cum ar fi insulta.185.199. ceh. Cit. informaţii cu privire la locul şi timpul în care urmează să se săvârşească infracţiunea. Oancea.200 În dreptul penal român actual s-a ales teza neincriminării actelor preparatorii.cit. ci asimilate tentativei sau ca infracţiuni de sine stătătoare ori ca acte de complicitate anterioară când sunt săvârşite de alte persoane. pag. 1960. Iliescu op.Aurel Teodor Moldovan Actele de pregătire morală constau în culegerea de date. art.p.

p. 127 . Actele de pregătire săvârşite de altă persoană decât autorul prin procurarea de mijloace. iar de viitorul Cod penal la art. (2) Există tentativă şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită insuficienţii sau defectuozităţii mijloacelor folosite.actual. obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află. 7. ele au un grad de periculozitate evident.p. de instrumente poare constitui acte de complicitate anterioară sancţionate atât de actualul Cod cât şi de noul Cod penal. Neproducerea rezultatului se poate datora întreruperii executării fie datorită faptului că în ciuda consumării actului de executare au existat condiţii externe făptuitorului care au împiedicat producerea rezultatului. ori datorită împrejurării că în timpul în care s-au săvârşit actele de executare.viitor). prevăzut de lege. (2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea.2. de a săvârşi infracţiunea. executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul. etc. 32 Tentativa (1) Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea. De aici deducem că: în primul rând tentativa se situează între actele de pregătire ale infracţiunii şi rezultatul socialmente periculos al acesteia. (3) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea. 314 C. Tentativa Tentativa este definită de actualul Cod penal la art.202 (ex: art. PARTEA GENERALĂ luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor de trădare. 20. art. Actele preparatorii sunt incriminate şi ca infracţiuni de sine stătătoare atunci când prin caracterul lor univoc. executare care a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul.DREPT PENAL.1. 285 al C. Acestea arată că tentativa este punerea în executare a hotărârii Codul penal actual Noul cod penal Art. 32. Art 20 Conţinutul tentativei (1) Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea. Tentativa va fi catalogată ca şi formă a infracţiunii deoarece în acest caz rezultatul nu se va produce. executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.

Tribunalul Constanţa. c) Cea de-a treia condiţie a tentativei priveşte întreruperea acţiunii de săvârşire a faptei sau neproducerea rezultatului. A fost refuzat de aceştia şi de furie a aruncat cu piatra înspre grupul de tineri rănindu-l pe unul dintre aceştia la cap.penal viitor). d.s.4 C.754/1977.10/1992.S. 60/1992. Dacă începerea executării faptei este momentul iniţial al tentativei. deci.d. s. Nr. Totodată infracţiunea de provocare ilegală a avortului prin care s-a cauzat moartea femeii însărcinate art. chiar împins de cel căruia-i ceruse ajutorul – că inculpatul nu a acţionat cu voinţă directă sau indirectă şi a schimbat încadrarea juridică din art. În aceste condiţii prima instanţă l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de tentativă de omor. Tentativa nu se poate împlini.p.p.332.actual (art 201 Cod. Întreruperea executării şi neproducerea 203 204 T.174 (art 188 Viitorul cod penal) la încadrarea prevăzută de art.săvârşindu-se cu praeterintenţie. pag. sau din cauze externe de persoana infractorului. examinând cazul. În condiţiile în care un grup de tineri a trecut prin preajmă. enervat că fusese respins şi bătut de oamenii de ordine din discotecă şi apoi refuzat de grupul de tineri.Aurel Teodor Moldovan După cum se poate observa dispoziţiile alin 2 din actuala reglementare au fos înlăturate considerându-se nerelevante.Constanţa. atunci întreruperea executării faptei sau neproducerea rezultatului reprezintă momentul final al tentativei. având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului – acesta era foarte tânăr. Prin aceasta se înţelege efectuarea unui act sau a actelor ce constituie elementul material al laturii obiective. inculpatul a solicitat ajutorul acestora pentru a-i bate pe oamenii de ordine.185 alin. 128 . pag. nu este susceptibilă de tentativă. fiind exclusă în cazul culpei cu prevedere sau praeterintenţie. (ex: fapta inculpatului care fiind în stare de ebrietate a vrut să intre într-o discotecă fără să achite taxa de intrare. Intenţia de a săvârşi poate fi intenţie directă sau indirectă. el a intrat în altercaţie cu acestea.2. Iată de ce nu se poate vorbi de tentativă în cazul infracţiunilor comise din culpă sau cu praeterintenţie. din punct de vedere subiectiv în cazul unei hotărâri infracţionale. Condiţiile de sancţionare a tentativei aşa cum reies din definiţia dată de Codul penal sunt următoarele: a) Să existe intenţia de a săvârşi infracţiunea pentru că tentativa constă în punerea în executare a hotărârii. a reţinut. care nu se constituie în conştiinţa făptuitorului ca o reprezentare a rezultatului periculos şi o acceptare a urmărilor imediate ale infracţiunii.J.. Prin începerea acţiunilor ce constituie elementul material al infracţiunii este declanşat procesul de realizare a urmării imediate şi de producere a rezultatului socialmente periculos (ex: se consideră că s-a pus în executare hotărârea de a comite o infracţiune de tâlhărie în cazul în care s-au aplicat lovituri victimei în scopul luării unui bun din posesia acesteia). Suntem în situaţia în care rezultatul nu se produce sau din cauza întreruperii acţiunii. 20-21 (respectiv art 32-33 Viitorul cod penal) raportat la art.204 b) A doua condiţie a tentativei este începerea executării hotărârii infracţionale. R. Fiind respins de persoanele de ordine.96 T. încercând să le lovească cu o piatră. 172 (art 411 Viitorul cod penal) Cod penal actual203 . Tânărul rănit a avut nevoie de îngrijiri medicale într 50 şi 55 de zile. Dreptul nr.

Zolyneak op. întreaga complexitate faptică va trebui apreciată ca tentativă la acea infracţiune şi nu ca faptă consumată.L.1. la trădare prin transmitere de secrete să fie cetăţean român sau fără cetăţenie cu domiciliul în ţara noastră 206 Latura obiectivă are aceleaşi componente ca şi în cazul infracţiunii consumate. 205 Subiectul tentativei: subiectul activ este acelaşi ca în cazul tentativei consumate. tentativa crează o stare de pericol cu privire la acele relaţii. p.Tudorel. Pag 142 211 „Tentativa de omor se poate comite şi cu intenţie indirectă. În funcţie de infracţiunea la care s-a început executarea. Cit.S. Anumite particularităţi poate prezenta tentativa în cazul infracţiunilor complexe în conţinutul cărora intră ca element sau ca circumstanţă agravantă care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. I. Vor fi deci afectate aceleaşi relaţii sociale ca şi în cazul săvârşiri infracţiunii consumate.306. op cit . V. subiectul activ trebuie să fie funcţionar cu atribuţii de gestionare.58.143. iar cealaltă numai parţial. d.r. Drept Penal. nu are nici o influenţă asupra calificării juridice al faptei din punctul de vedere al formei de vinovăţie. obiectul juridic este acelaşi cu obiectul faptei consumate. trebuie să întrunească acea condiţie în lipsa căreia activitatea îndeplinită poate fi apreciată ca tentativă la o altă infracţiune sau poate să rămână în afara legii. Lazăr .” – T.p. s. op . lezarea creierului şi în cele din urmă moartea victimei – şi chiar dacă nu a dorit acest rezultat final l-a acceptat săvârşind astfel fapta cu intenţie indirectă. A Boroi . Aplicând o lovitură puternică cu o furcă cu coarne de fier în capul victimei. 128. Împrejurarea că victima nu a decedat. s. Chiar dacă una dintre faptele incluse în conţinutul infracţiunii complexe se realizează integral. Tentativa la infracţiune va avea aceleaşi trăsături ca şi infracţiunea. cit. 2958/1970. 208 C.p. la tentativă M.S. . în condiţiile în care.DREPT PENAL. Astfel şi în cazul tentativei la delapidare.207 Urmarea imediată diferă la tentativă faţă de infracţiunea consumată. Pascu . pag. în Dreptul nr. pag. pag 192 207 O. Cit. Din acest punct de vedere gradul de pericol social este diminuat faţă de cel al faptei consumate.285 V.” 1998. Casa de Editură şi Presă „Şansa S. În cazul în care pentru săvârşirea unei anumite fapte legea prevede o calitate specială..3/1998 pag. T. în sensul că dacă la infracţiunea consumată rezultatul este bine delimitat. Dobrinoiu . Pag. ori ţin de voinţa acestuia.R. Loghin. deşi lovitura putea produce moartea.166/1997. . În cazul tentativei. Tentativa poate fi comisă şi în participaţie. 209 M. inculpatul a avut reprezentarea consecinţelor actului său – fractura oaselor capului. infracţiunea consumată vatămă efectiv relaţiile sociale prevăzute de lege.J. Dongoroz op. subiectul activ al tentativei. d. 205 206 129 . ca şi al faptei consumate. PARTEA GENERALĂ rezultatului chiar dacă executarea a fost integral realizată sunt datorate unor împrejurări independente de voinţa făptuitorului. omorul rămânând în fază de tentativă.n. Însă. Elementul material al laturii obiective la infracţiunea consumată poate consta dintr-o acţiune sau dintr-o inacţiune. Zolyneak .. Ghe Nistoreanu. elementul material al laturii obiective nu poate fi decât o acţiune. Partea specială. pe când la tentativă... tentativa poate să se caracterizeze şi prin existenţa unui obiect material asupra căruia se îndreaptă activitatea făptuitorului. el trebuind să îndeplinească aceleaşi condiţii generale de existenţă a infracţiunii. R. 210 V.

pag. Această tentativă începe din momentul încheierii actelor pregătitoare şi durează până când intervin alte forţe constrângătoare decât voinţa infractorului.p. renunţă la continuarea acţiunii de furt. vol. b) După cauzele care determină neproducerea rezultatului legate. latura subiectivă se realizează în întregime.cit.Timiş. există autori care au considerat că aceasta nu este posibilă210 .cit.1.1. pag. exemplu inculpatul a fost surprins de paznicul fermei. deşi. Se oferă exemplu situaţia în care infractorul intenţionează să fure şi după ce deschide uşa locuinţei se răzgândeşte.212 După gradul de realizare al executării actului material avem: tentativă întreruptă sau imperfectă sau neterminată şi tentativa perfectă sau terminată sau fără efect. Latura subiectivă a tentativei este aceiaşi cu a infracţiunii consumate cu deosebirea că. 214 Matei Basarab op. fie prin preexistenţa unor obstacole de natură materială (rezistenţa încuietorilor). R. considerăm că aceasta poate fi reţinută211 . d.193. (victima opune rezistenţă agresorului şi acţiunea – element material al laturii obiective nu se consumă). chiar dacă s-au produs anumite vătămări. în timp ce îşi umplea buzunarele cu porumb. Opinăm că abordarea separată a desistării de tentativă este mai C-tin Mitrache op. în cazul desistării. relaţia socială privind dreptul la viaţă a fost numai pusă în pericol208 .I.1.364.J. tratând-o în mod separat. pe când în situaţia tentativei numai parţial209 . Tentativa întreruptă sau neterminată sau imperfectă constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşii infracţiunea. în magazie. Forma laturii subiective poate fi intenţie directă atunci când infractorul prevede rezultatul faptei sale pe care îl şi urmăreşte. fie de mijloacele folosite.Aurel Teodor Moldovan urmarea constă într-o stare de pericol creat în ceea ce priveşte obiectul infracţiunii (ex: în cazul tentativei de omor. În ceea ce priveşte intenţia indirectă. În ceea ce priveşte al doilea criteriu avem tentativa proprie şi tentativa improprie.214 Însă majoritatea literaturii reţin desistarea ca fiind o instituţie de drept penal diferită de instituţia tentativei improprii. Literatura este unanimă în a distinge formele între ele după: a) Gradul de realizare a acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii. în cazul infracţiunii consumate.2. O parte a literaturii susţine că tentativa întreruptă există şi atunci când executarea se datorează voinţei infractorului. Aceste elemente pot fi fie prin intervenţia unor forţe umane străine (intervenţia unor terţe persoane care împiedică săvârşirea infracţiunii. 212 213 130 . Felurile tentativei În literatura de specialitate se clasifică tentativa după mai multe forme. fie de obiectul material al infracţiunii. T. deşi nu exista nici un obstacol în realizarea acestei infracţiuni.188.930/1971. executare care s-a întrerupt iar rezultatul nu s-a produs. fie prin intervenţia în timpul desfăşurării acţiunii infracţionale a unor obstacole de natură materială (declanşarea unei alarme ca urmare a atingerii unui obiect). 7. după ce umpluse o traistă şi servieta tot cu porumb – s-a reţinut că activitatea de sustragere era în curs de executare213 ). pag.

Exemplul clasic oferit de literatură: se trage cu arma în direcţia victimei. Nistoreanu. Cauza neproducerii poate fi anterioară începutului executării (ex: infractorul nu este un bun ţintaş în cazul încercării de ucidere a victimei prin împuşcare. Legiuitorul catalogând această formă a tentativei a apreciat că pentru ca tentativa să fie improprie trebuie ca acţiunea să fie executată în întregime. urmarea nu se produce. 663 din 1966. Tentativa perfectă sau fără efect sau terminată constă în executarea integrală a intenţiei infracţionale. Al.d. pag. În conformitate cu al doilea criteriu al cauzelor ce determină neproducerea rezultatului distingem. Pe când tentativa imperfectă presupune intervenţia unui element independent de voinţa infractorului desistarea este o manifestare directă de voinţă a făptuitorului. Ghe. pag. fără să survină rezultatul.p. dar aceasta se fereşte şi nu este ucisă.215 Pentru tentativa terminată sau perfectă neproducerea rezultatului poate avea cauze care se situează în orice moment al acţiunii. pag.Bulai op. victima otrăvită este dusă la spital şi salvată).DREPT PENAL. În această situaţie acţiunea s-a efectuat în întregime. 126. iar în cazul şi împrejurările în care hotărârea a fost pusă în executare se dovedesc insuficiente.216 Tentativa terminată poate fi atât proprie (când mijloacele folosite sunt capabile să producă rezultatul acţiunii) cât şi improprie (când mijloacele folosite datorită insuficienţei sau defectuozităţii duc la neproducerea rezultatului). Pag. fără a se produce rezultatul periculos prevăzut de lege. În acest sens a se vedea C-tin Mitrache op. Cantitatea de otravă este insuficientă încât rezultatul periculos nu se produce. tentativa proprie şi tentativa improprie. C-tin Mitrache op.217 Tentativa improprie este prevăzută de art. pe când desistarea beneficiază de nepedepsire pentru infracţiunea pentru care se începuse actul de executare. pag. Nr. Imposibilitatea de consumare a infracţiunii este relativă. deci a elementului material al laturii obiective. Tentativa perfectă este întâlnită numai la infracţiunile care au obiect material.cit. imperfectă. Motivele pentru care rezultatul periculos nu se produce sunt. Nistoreanu. ci numai despre o tentativă improprie terminată sau perfectă. întrucât numai la acestea este posibil ca executarea să fie dusă până la capăt. Boroi op. 218 T. Tentativa imperfectă va fi întotdeauna pedepsită. PARTEA GENERALĂ corectă din punct de vedere al naturii juridice a acestei instituţii.171. O primă 215 Ghe. căci mijloacele prin natura lor sunt apte să producă rezultatul. decizia. aşa cum am arătat.218 Situaţiile când rezultatul nu se produce sunt şi ele de natură diferită. Cit. în toate cazurile la infracţiunea imperfectă anterioare săvârşirii elementului material al laturii obiective. Pag. 216 131 . dar aceasta este salvată de intervenţia altor persoane. c. Tentativa proprie terminată este posibilă numai la infracţiunile de rezultat.col. ceea ce nu regăsim în noul cod penal. sau se administrează otravă victimei. Al.cit. Această tentativă se caracterizează prin aceea că – similar ca la orice tentativă se realizează punerea în executare a rezoluţiei infracţionale. defectuoase.189.190.2 din actualul cod penal.cit. 127. 217 C.S.320 219 Exemplul clasic oferit de doctrină este acela în care făptuitorul doreşte uciderea unei persoane prin introducerea unei cantităţi de otravă în mâncarea victimei. Boroi op. Cit.20 alin. însă din motive străine de voinţa făptuitorului. concomitentă executării – ex: victima se fereşte şi lovitura mortală nu este receptată sau ulterioară executării. De aceea nu putem vorbi despre o tentativă improprie.

Literatura juridică apreciază că există mai multe cauze datorită cărora rezultatul este imposibil să se producă. O a treia situaţie care face imposibilă consumarea acţiunii este lipsa obiectului de la locul în care se afla. deşi. 220 T.R. Nistoreanu. În acest caz. Literatura de specialitate a reţinut un exemplu în acest sens: fapta inculpaţilor care prin violenţă au sustras geanta victimei şi au constatat că nu conţinea valorile pe care le căutau.. C-tin Mitrache op. prin natura lor sunt apte să producă rezultatul. mijloacele sunt proprii.S. Al.171. însă. Putem da exemplu în acest sens fapta infractorului care trage asupra rivalului său cu intenţia de a-l ucide. Tentativa absolut improprie se caracterizează prin imposibilitatea de consumare a infracţiunii datorată modului cum a fost concepută executarea.. De exemplu va exista tentativă absolut improprie atunci când se va încerca uciderea unei persoane făcând-o să ingereze o substanţă absolut inofensivă. apte să producă rezultatul.220 Acest fel de tentativă poartă numele de tentativă relativ improprie. foloseşte mijloace care. el nu nimereşte ţinta.p. nr. infractorul urmăreşte producerea rezultatului şi foloseşte în vederea realizării acestuia. Infractorul pune în executare acţiunea cu mijloace proprii. care nu se produce datorită lipsei obiectului infracţiunii de la locul său. respectiv art 32 alin 2 din viitorul cod penal. conform legii. Boroi op. absurd de concepere a executării faptei (ex: prezentarea drept câştigător a unui bilet loto pe care cifrele sunt falsificate în mod grosolan).1080/1978. Pag. 222 Ghe. Boroi op. Al.Aurel Teodor Moldovan situaţie este. insuficienţa mijloacelor. 219 O a doua situaţie de neproducere a rezultatului urmărit de infractor este defectuozitatea mijloacelor folosite. O a treia cauză a neconsumării infracţiunii este modul greşit. în timpul săvârşirii actelor de executare. 127. însă. urm. Astfel. cum ar fi un cub de zahăr. datorită unor defecte nu pot duce la consumarea infracţiunii.cit. în realitate ea neavând trăsăturile şi caracterul unei infracţiuni (ex: încheierea unei noi căsătorii de către o persoană care se considera căsătorită. În cazul infracţiunii putative se săvârşeşte o faptă ce are caracter infracţional numai în mintea făptuitorului. sunt folosite în cantităţi insuficiente sau în anumite condiţii astfel încât ele nu pot produce urmarea pe care infractorul o prevede şi o doreşte. O a doua cauză care duce la imposibilitatea producerii rezultatului este inexistenţa absolută a obiectului infracţiunii (există tentativa absolut improprie şi atunci când acţiunea este îndreptată împotriva unui obiect inexistent. alin. 223 Ghe.190. Prima cauză ar fi inaptitudinea totală a mijloacelor folosite. datorită armei de foc decalibrate. Cit. s.20.221 Tentativa absolut improprie este reglementată de art. apte de a produce rezultatul socialmente periculos. Cit. dar rezultatul nu se produce datorită modului greşit în care a fost concepută infracţiunea. însă. 221 132 . pag. pag. S-a reţinut în această speţă tentativa de tâlhărie. Nistoreanu. ex: încercarea de a fura un bun care între timp a fost distrus). executarea este dusă până la capăt. 128. Făptuitorul pune în executare rezoluţia infracţională în vederea producerii rezultatului periculos. 222 Literatura distinge tentativa absolut improprie de infracţiune putativă.3 actualul cod penal. Pag. d..

(3) În cazul persoanei juridice. tentativa se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. Fapta putativă se delimitează şi de tentativa relativ improprie. Deosebirea faţă de tentativa absolut improprie este aceea că fapta putativă nu numai că nu este absurd concepută. op. Incriminarea şi sancţionarea tentativei Tentativa îşi dovedeşte periculozitatea prin faptul că ea reprezintă o executare integrală sau în parte a elementului material al laturii obiective a infracţiunii.224 224 întregime”.223 7.2. doctrina caracterizează tentativa ca fiind „o formă atipică de infracţiune datorită împrejurării că latura obiectivă a acesteia nu se realizează Codul penal actual Noul cod penal Art 21. se aplică pedeapsa închisorii de la 10-25 ani. În cazul tentativei relativ improprii. dar se realizează şi produce efectul urmării.181. PARTEA GENERALĂ fără să ştie că vechea căsătorie încetase prin moartea soţului).2. Art. dar din cauze necunoscute făptuitorului. lipsa obiectului este totală. Practic. De aceea. fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei.DREPT PENAL. în C-tin Mitrachenerealizându-se urmarea imediată a infracţiunii. tentativa se sancţionează cu amenda cuprinsă între minimul special şi maximul special al amenzii prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată. 133 . În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă. Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă iar instanţa s-ar orienta spre aceasta. acţiunea prin care se urmăreşte rezultatul socialmente periculos este pusă în executare. faptei îi lipseşte caracterul infracţional.1. pe când în cazul faptei putative. pag.cit. (2) Tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată ale cărei limite se reduc la jumătate. Pedepsirea tentativei (1) Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta. (2) Tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată. 33 Pedepsirea tentativei (1) Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede în mod expres aceasta. lipsa obiectului de la locul său este accidentală.

pedepsele complimentare pot fi aplicate. Infracţiuni pentru care tentativa nu este posibilă 134 . care. Pedepsele complimentare se pot aplica persoanei juridice şi în mod cert se vor aplica şi persoanelor fizice. În cazul persoanei juridice. Această din urmă teorie este îmbrăţişată de legiuitorul penal român.3. fără ca minimul aplicat să scadă sub minimul categoriei inferioare categoriei pedepsei aplicate pentru infracţiunea consumată. Şi în acest caz există mai multe teorii cunoscute în doctrina penală privind sancţionarea tentativei. De aceea considerăm că. de lege ferenda am putea avea două exprimări aplicabile în Codul penal. Sancţionarea tentativei. Această din urmă soluţie ar avea neajunsul că instanţa. îmbrăţişând ideea că punerea în pericol al unor categorii de relaţii sociale ocrotite. Faţă de această teorie se delimitează teoria diversificării pedepselor. Teoria parificării pedepsei pentru tentativă cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. este mai puţin gravă decât vătămarea acestor relaţii. care susţine un sistem diferenţiat de aplicare a pedepselor pentru tentativă. b) Incriminarea limitată a tentativei adoptată şi de legislaţia română penală prevede incriminarea tentativei numai în cazul infracţiunilor grave. după ce se pronunţă pentru o pedeapsă aplicabilă infracţiunii consumate. La această pedeapsă se pot adăuga una sau mai multe pedepse complementare a) Concepţia incriminării nelimitate în care se susţine că tentativa trebuie incriminată fără excepţie în toate infracţiunile. ceea ce nu mai este regăsit în reglementarea viitorului cod penal. permiţând o marjă mai largă de apreciere pentru judecător. Actualul cod penal face referire şi la tentativa în cazul infracţiunilor comise de persoana juridică. va trebui să individualizeze din nou o pedeapsă pentru tentativă. Aceasta este o nouă dovadă că legiuitorul din 2004 aplică principiul diversificării pedepsei pentru tentativă în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. Cealaltă soluţie ar fi exprimarea că tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă în categoria imediat inferioară categoriei de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată.Aurel Teodor Moldovan În doctrina penală există două concepţii privind incriminarea tentativei: reduse la jumătate. Pe de altă parte aceasta ar putea fi şi un beneficiu.1. Una ar fi aceea a aplicării unei pedepse cuprinsă între jumătate din maxim şi jumătate din minim. prezintă ca şi fapt consumat un pericol social grav.2. cu excepţia pedepsei dizolvării societăţii. Această teorie susţine că pedeapsa pentru tentativă ar trebui să fie similară cu pedeapsa pentru infracţiunea consumată. 7. indiferent de gravitatea acestora.

atât datorită faptului că valoarea socială ocrotită nu mai este vătămată. neputându-se reţine faţă de culpa sa forma tentativei. 7. În cazul în care rezultatul socialmente periculos nu se produce datorită întreruperii executării acţiunii sau datorită împiedicării producerii acestuia. Din punct de vedere al elementului subiectiv nu pot avea tentativă infracţiunile săvârşite din culpă şi cele praeterintenţionate. fie din cauza elementului obiectiv. Aceste infracţiuni nu au o desfăşurare în timp ele consumându-se în momentul actului de executare (ex: infracţiunile desfăşurate verbal. Faţă de infracţiunea principală.2. în cazul în care acţiunea a fost executată până la capăt din propria voinţă a făptuitorului. Ultima infracţiune la care tentativa nu este posibilă este infracţiunea de obicei. el se află în culpă. deci forma necesară de vinovăţie pentru a exista tentativă trebuie să fie intenţia directă sau indirectă. sunt infracţiunile de imediată consumare (sau cu executare promptă). Dispoziţiile Codurilor sunt similare în această materie. infractorul acţionează întradevăr cu intenţie. 225 N. Motivul nepedepsirii infractorului în caz de desistare sau împiedicare a producerii rezultatului este dorinţa legiuitorului de a încuraja. mărturia mincinoasă. iar în noul Cod penal la art. Iliescu op.pag. avem o situaţie oarecum similară. calomnia. prin cuvinte – insulta. În aceste cazuri însăşi actele de executare îşi pierd caracterul socialmente periculos.cit. dar faţă de rezultatul agravat al acţiunilor sale. suntem în faţa unei cauze de nepedepsire. având în vedere că tentativa presupune punerea în executare a rezoluţiei infracţionale. cât şi datorită faptului că nu mai există voinţa infracţională a făptuitorului.). În cazul praeterintenţiei. o îndeletnicire. PARTEA GENERALĂ Interpretând articolului 20 din Codul reiese că tentativa nu este posibilă la toate infracţiunile fie din cauza elementului subiectiv. Infracţiunea de obicei presupune repetarea acţiunii în aşa fel încât să rezulte o obişnuinţă. de a stimula pe făptuitorii care renunţă la continuarea executării faptei sau împiedică producerea rezultatului socialmente periculos. O altă categorie pentru care tentativa nu este posibilă. Din punct de vedere al elementului obiectiv tentativa nu este posibilă în primul rând la infracţiunile omisive.170.DREPT PENAL. Efectuarea unui singur act nu are relevanţă penală iar infracţiunea se consumă tocmai prin repetarea acestor acte. În cazul infracţiunilor comise din culpă.1.4. Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului Împiedicarea producerii rezultatului socialmente periculos al acţiunii infracţionale poate fi datorată atât unei voinţe sau a unui eveniment străin de voinţa făptuitorului. se presupune că infractorul acţionează cu intenţia de a săvârşi infracţiunea. având în vedere natura juridică a praeterintenţiei.22.etc. 135 . În Codul penal actual această cauză de nepedepsire era prevăzută la art. combinaţie între intenţie şi culpă. reglementând două cauze de nepedepsire. al căror element material al laturii obiective constă într-o inacţiune. sau din propria voinţă a acestuia. 34. Din dispoziţiile legii reiese că. căci infracţiunea se consumă în momentul neîndeplinirii obligaţiilor cerute de lege.

133.nr. P. Spre exemplu va fi sancţionat pentru vătămare corporală făptuitorul care punând în executare hotărârea de a săvârşi infracţiunea de omor.. să fie expresia voinţei libere a făptuitorului. deşi făcută din proprie iniţiativă s-au adus vătămări victimei până în momentul desistării. op.Aurel Teodor Moldovan pentru a fi cauze de impunitate desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului trebuie să îndeplinească anumite condiţii:225 a) În cazul desistării trebuie să existe un început de executare.1. iar în cazul împiedicării producerii rezultatului trebuie ca acţiunea să fi fost executată în întregime.R.Bulai.194.II.p. pag. C-tin Mitrache.Gen. făptuitorul să renunţe în totalitate şi pentru totdeauna la comiterea respectivei infracţiuni.227 Infracţiunea consumată presupune parcurgerea tuturor fazelor infracţiunii de la momentul intern al luării hotărârii infracţionale până la momentul producerii urmărilor socialmente periculoase. Efectele desistării şi împiedicării producerii rezultatului Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de impunitate în sensul că în aceste cazuri făptuitorul nu va fi pedepsit pentru infracţiunea pe care o începuse sau al cărei rezultat îl împiedicase. nr. Prin această cerinţă se înţelege implicit că trebuie evitată urmarea imediată (dacă la desistare avem o abandonare a executării începute.D. spre deosebire de T. C. În Codul penal se prevede că dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării rezultatului constituie o altă infracţiune se aplică pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită. Al.2956/1970 R.S. De reţinut că pentru a fi efectivă.117. desistarea trebuie să fie definitivă. s.cit. pag. Nistoreanu. adică să ducă la neconsumarea infracţiunii. Boroi op. 226 227 136 . Zolineak.. 1976. respectiv împiedicarea producerii rezultatului. Iaşi. Fapta se consideră descoperită atunci când organele în drept sau orice altă persoană în afară de cele implicate la săvârşirea ei au luat la cunoştinţă de comiterea acesteia. în cazul otrăvirii).178.vol. să fie efective. a renunţat după ce a început executarea ( a aplica mai multe lovituri victimei). cât şi împiedicarea rezultatului trebuie să fie voluntare. să fie din proprie iniţiativă. făptuitorul împiedică moartea victimei administrându-i acesteia un antidot.3. 228 M. Cu privire la infracţiunea consumată. pag.226 7. 129.cit. Infracţiunea fapt consumat Infracţiunea consumată reprezintă forma tipică sau perfectă a infracţiunii în raport cu fazele desfăşurării activităţii infracţionale. putem aprecia. Drept penal. Cit. Renunţarea. d.. se poate reţine că suntem în situaţia împiedicării producerii rezultatului în condiţiile în care. spre exemplu.3/1971. Ghe. Pag. op.. c) Atât întreruperea activităţii. d) O condiţie specială pentru existenţa cauzei de impunitate în cazul împiedicării producerii rezultatului este că împiedicarea rezultatului trebuie să aibă loc înainte de descoperirea faptei. b) Întreruperea executării în cazul desistării.

DREPT PENAL. atunci şi răspunderea va fi mai mare pentru cel ce săvârşeşte fapta. 229 C. incidenţa actelor de clemenţă.229 7. progresive şi la infracţiunile din obicei. amplificării rezultatului iniţial sau continuării activităţii infracţionale.Bulai. În Codul penal există unele infracţiuni care după momentul consumării cunosc urmări noi. calcularea termenului de prescripţie. la care momentul consumării – acela al producerii rezultatului periculos . prin aceea că la infracţiunea fapt epuizat putem constata o prelungire în timp a infracţiunii după momentul consumării.1.4. faţă de producerea ultimului rezultat se calculează şi sunt incidente aplicarea legii penale în spaţiu şi timp. La infracţiunile de pericol.228 În cazurile arătate mai sus avem un moment ulterior momentului consumării infracţiunii şi acela este momentul epuizării infracţiunii. op. Faţă de acest ultim moment al epuizării. calcularea termenului de prescripţie. Determinarea momentului consumării prezintă interes practic în ceea ce priveşte o serie de probleme cum ar fi: determinarea legii aplicabile în spaţiu şi timp. fie datorită activităţii infracţionale care continuă. Dacă infracţiunea fapt consumat este forma tipică a infracţiunii. putem aprecia că infracţiunea fapt epuizat este forma atipică de infracţiune. pe lângă momentul consumării şi momentul epuizării. fie datorită amplificării rezultatului iniţial.este imediat următor acţiunii infracţionale. De aceea. o formă mai gravă datorită faptului că. Infracţiunea fapt epuizat este posibilă la infracţiunile continue. La aceste infracţiuni distingem. Infracţiunea consumată atrage în toate cazurile răspunderea penală. Infracţiunea fapt consumat este posibilă în condiţiile în care rezultatul socialmente periculos se produce în momentul executării elementului material al laturii obiective. că acţiunea ce reprezintă elementul material al laturii obiective a fost îndeplinită. PARTEA GENERALĂ tentativă. datorită executării acţiunii infracţionale se produce rezultatul socialmente periculos de exemplu infracţiunea de omor se consumă în momentul când s-a produs moartea. infracţiunea se consideră consumată în momentul în care s-a executat în întregime elementul material al laturii obiective de exemplu. Prelungirea urmărilor se poate datora. Momentul consumării infracţiunii marchează momentul producerii definitive a rezultatului periculos. Infracţiunea fapt epuizat Infracţiunea fapt epuizat se deosebeşte de marea majoritate a infracţiunilor. iar infracţiunea de rezultat se consideră consumată în momentul în care. pag. dacă rezultatul se agravează vătămând mai grav anumite relaţii sociale prevăzute de lege. iar rezultatul periculos s-a produs. aşa cum am arătat. doctrina face distincţie între infracţiunea fapt consumat şi infracţiunea fapt epuizat. 137 . etc.179. etc.cit. continuate. incidenţa actelor de clemenţă. infracţiunea de violare de domiciliu ori a sediului se consumă de îndată ce persoana a pătruns fără drept în locuinţa alteia ori a sediului.

p. Astfel.8.142. p. 1997.p. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. L. p. Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii de infractori Noţiune Prin pluralitate de infractori se desemnează situaţia în care mai multe persoane săvârşesc o singură infracţiune.I.477. C.126. Astfel.1. Drept Penal.46. vol. Bulai.185. iar pluralitatea de făptuitori devine pluralitate de infractori232 . Formele pluralităţii de infractori p. 1939. Dongoroz. p. GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI 8.. Pluralitatea de infractori presupune contribuţii efective care depind de latura obiectivă a infracţiunii şi voinţa comună de a coopera la săvârşirea unei infracţiuni. Caracteristici Nu orice faptă comisă de mai multe persoane presupune şi o pluralitate de infractori.1.Biro. C. în caz de adulter partenerul nu cunoaşte că este implicat cu o persoană căsătorită.230 Cooperarea persoanelor este exprimată de intenţia acestora de a realiza o anumită infracţiune împreună. Drept Penal. Constantin Bulai. atunci. Gen. V. Press Mihaela Bucureşti.. p.391.1.183. Bulai.186.. Drept Penal. Drept Penal.. op. 230 231 138 .gen. 233 V. dintre cele care au săvârşit infracţiunea a acţionat cu vinovăţie. Matei Basarab.Papadopăol –Comentariu 1.Dongoroz în Dongoroz 1. Editura Lumina Lex . P. V. V. fapta reprezintă o infracţiune.2.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL VIII PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) 8. Ed. Avram Filipaş. 232 Constantin Mitrache .cit.231 Dacă nici o persoană nu a participat la comiterea faptei cu vinovăţie. vol.1.Dongoroz în Dongoroz 1. p. iar fapta săvârşită fără vinovăţie nu este considerată infracţiune. pluralitatea de infractori presupune colaborarea cu vinovăţie a mai multor persoane în vederea săvârşirii unei infracţiuni. 1971.180. Dacă numai o persoană. p. p.1. nu se poate reţine o pluralitate de făptuitori.

Constantin Mitrache . 1997. Avram Filipaş. De exemplu: încăierarea art. C. p. atât în cazul infracţiunilor bilaterale dar şi a celor ce presupun cooperarea mai multor persoane la săvârşirea faptei ca toţi făptuitorii să fie infractori. PARTEA GENERALĂ Pluralitatea de infractori se poate realiza în forme diferite: pluralitate necesară (naturală). Pluralitatea naturală sau pluralitatea necesară233 reprezintă forma pluralităţii de infractori în care cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este cerută chiar prin natura acesteia. să răspundă penal. V. 234 235 139 .236 Pluralitatea constituită există indiferent dacă au fost săvârşite sau nu mai multe fapte infracţionale din cele pe care şi le-au propus cei care s-au constituit237 . 1997. 236 Matei Basarab. Drept Penal. gruparea mai multor persoane devine infracţiune şi prin aceasta sunt evidenţiate condiţiile pluralităţii constituită de infractori. Ed.. p. în scopul săvârşirii unor infracţiuni. Pluralitatea constituită nu este reglementată în partea generală a codului penal şi în partea specială. Op. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. fiind în eroare referitor la starea civilă a celuilalt.47. Ca atare.1. 322 din actualul cod penal. Press Mihaela Bucureşti.392.186.gen. constituită şi ocazională (participaţia propriu-zisă şi participaţia improprie). Specificul pluralităţii naturale de infractori este considerarea fiecărui participant ca autor al infracţiunii.DREPT PENAL. Pluralitatea ocazională (participaţia propriu-zisă şi cea improprie) este forma pluralităţii de infractori ce poartă numele de participaţie penală. vol. p. Dongoroz. gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni. p. p.cit. p. Ed. Constantin Bulai.234 Nu este de esenţa pluralităţii naturale. presupunând cooperarea mai multor persoane. Avram Filipaş. Şi în cazul pluralităţii constituite fiecare persoană este considerată că a săvârşit infracţiunea şi va răspunde penal pentru aceasta ca autor. anumite fapte prevăzute de legea penală nu pot fi săvârşite de o singură persoană. aceste infracţiuni au fost sau nu comise. independent de împrejurarea că ulterior.235 Pluralitatea constituită există când infracţiunea se săvârşeşte prin simplul fapt al iniţierii sau constituirii unei asociaţii sau grupării interzise de legea penală. respectiv art 198 viitoarea reglementare. respectiv art 376 din viitorul cod penal. având ca urmare tragerea la răspundere penală a fiecărui participant în funcţie de rezultatul produs şi participare. Pluralitatea constituită presupune. 237 Constantin Mitrache . sau al aderării sau sprijinirii sub orice formă a acesteia. Constantin Bulai. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997.47. Editura Lumina Lex . Această pluralitate este creată prin voinţa legiuitorului fiindcă scopul urmărit de către cei care s-au asociat prezintă un mare pericol (săvârşirea unor infracţiuni). bigamia art 303 din actualul cod penal. Drept Penal. Press Mihaela Bucureşti.478. De exemplu: va exista bigamie şi dacă unul dintre subiecţii infracţiunii săvârşeşte fapta fără vinovăţie. fiind de ajuns ca unul dintre făptuitori să acţioneze cu vinovăţie. Bulai. ca atare..

dar este comisă în mod concret şi ocazional de mai multe persoane. op.gen. Constantin Bulai.gen. În altă opinie -„participaţia penală este posibilă în cazul depăşirii numărului de făptuitori necesari pentru existenţa pluralităţii constituite”240 . Trei.1. p. Avram Filipaş.. Press Mihaela Bucureşti.2.1. Papadopol.. p. B) La comiterea faptei să îşi fi adus contribuţia mai multe persoane decât ar fi fost necesar potrivit naturii faptei.8 140 . Instituţii de drept penal. Editura Lumina Lex. În cazul pluralităţii ocazionale de infractori. 2001. Matei Basarab. Bulai. Matei Basarab.1..2. C.. Bulai. spre deosebire de celelalte forme de pluralitate. vol. fiecare cooperând cu acte care pot fi de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură. vol. Ed. instigatori sau complici”. PARTICIPAŢIA PENALĂ 8. 23 Cod Penal actual care prevede următoarele: „participanţi sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori. vol. Drept Penal. Instituţii de drept penal. Filipaş . 240 V.. Editura Lumina Lex . Avram Filipaş. Trei.239 Nu este posibilă participaţia penală la constituire. p.1.85. 1995. Participaţia penală există atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii: A) Să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală. Ed. Ed.393. Drept Penal. Iaşi. Ed.237. Deci. la comiterea faptei prevăzute de legea penală participă un număr mai mare de persoane decât este necesar.143. p. Literatura juridică susţine că pluralitatea ocazională ar fi posibilă numai la săvârşirea infracţiunilor ce şi le-au propus cei care s-au constituit.cit.238 Prin această caracteristică se subliniază posibilitatea existenţei unei pluralităţi ocazionale la o pluralitate naturală şi la o pluralitate constituită de infractori.47. 239 Matei Basarab. 1997. comentarii în Codul Penal comentat.47. Ed.241 Participaţia penală este reglementată de art.. sau de înlesnire. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. sau de determinare la săvârşirea 238 Constantin Mitrache . p. p. Fundaţiei Chemarea. p. Ed. Filipaş . p. Press Mihaela Bucureşti. Drept Penal. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997.a Iia. 242 Constantin Mitrache . A. C. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. Generalităţi privind participaţia penală Participaţia penală reprezintă acea formă de pluralitate de infractori în care. p. Constantin Bulai. p. 2001. Mitrache.gen. 243 C. Mitrache. 1997. ea există atunci când o infracţiune prin conţinutul ei legal poate fi săvârşită de o singură persoană. 241 C.de autor. 49. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. Contribuţia făptuitorilor la săvârşirea faptei poate consta în acte de executare – directă sau nemijlocită. sprijinire materială sau morală – de complice. indiferent dacă aceasta a fost consumată sau a rămas în faza de tentativă pedepsibilă. A. fiecare participant este considerat că a contribuit cu o parte la săvârşirea infracţiunii şi va răspunde penal în funcţie de contribuţia adusă la săvârşirea infracţiunii. când prin actele de sprijinire se intră întro pluralitate constituită.Aurel Teodor Moldovan 8. p.

243 8. op. p.245 b) Participaţia improprie sau imperfectă presupune ca participanţii la săvârşirea infracţiunii să nu acţioneze cu aceeaşi formă de vinovăţie (unii cu intenţie -alţii culpă.242 D) Existenţa participaţiei este condiţionată de calificarea faptei comise prin contribuţia mai multor persoane ca infracţiune.2. intenţie. toţi participanţii trebuie să fie animaţi de aceeaşi voinţă de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. p. II. C.86 247 Constantin Mitrache . fapta trebuie săvârşită de către cel puţin unul dintre participanţi cu vinovăţia cerută de lege. V.fără vinovăţie). Felurile participaţiei penale Literatura de specialitate şi legislaţia face deosebire între felurile şi genurile diferite de participaţie penală. Mitrache. 2001. C. Ed.Dongoroz . C.431 şi urm. 246 C. Bulai. Se mai susţine în literatura de specialitate că există participaţie proprie şi atunci când toţi participanţii acţionează cu forma de vinovăţie culpa la comiterea unei fapte din culpă. este o altă condiţie. p. însă numai la actele cu executare directă.2.49 244 245 141 . A. în funcţie de diferite criterii: 244 : I. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal.DREPT PENAL. Instituţii de drept penal. Criteriul contribuţiei participanţilor la săvârşirea faptei şi producerea rezultatului. 1997..431. PARTEA GENERALĂ infracţiunii – de instigator. Filipaş .cit. p. Deci.246 III.specific autorilor şi coautorilor. deci prin acte de coautorat.236-237. Bulai . Ed. Avram Filipaş. p.cit. Constantin Bulai.. Criteriul atitudinii psihice faţă de rezultatul faptei comise distinge între participaţia proprie şi participaţia improprie: a) Participaţia proprie sau perfectă sau propriu-zisă se caracterizează prin aceea că toţi participanţii acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie la săvârşirea infracţiunii. făcându-se diferenţierea între formele principale de participaţie şi formele secundare de participaţie: a) participaţia principală –când prin contribuţia participantului se realizează însăşi conţinutul infracţiunii. adică. Press Mihaela Bucureşti. Trei. Bulai. Criteriul contribuţiei participanţilor la comiterea infracţiunii face deosebirea între: a) activitatea de executare directă şi nemijlocită a faptei – activitate care este specifică autorilor şi coautorilor b) activitatea de determinare la comiterea unei fapte – activitate specifică instigatorilor c) activitatea de înlesnire sau de ajutare la săvârşirea faptei – activitatea specifică complicilor. op. Dongoroz I. Indiferent de modalitatea în care participanţii îşi aduc contribuţia la săvârşirea faptei este considerată îndeplinită condiţia cooperării mai multor persoane la comiterea faptei. C) Legătura subiectivă între participanţi.

art 46 alin 2 din Viitorul cod penal.” Coautorii sunt persoanele care săvârşesc nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală. Autoratul reprezintă o formă de participaţie esenţială şi necesară. singur.86 249 V. A. Mitrache. p. Dongoroz. cum ar fi instigatori şi complici.. 142 . C. chiar dacă contribuţia sa poate fi incriminată şi ca instigare şi coautorat. Editura Lumina Lex . Ed. însă nu îi exclude în mod automat. 2001. Instituţii de drept penal.191. Filipaş . A.cit. Ca atare. ca formă de participaţie presupune cooperarea mai multor persoane la comiterea infracţiunii ca instigator sau complice. vol. Autor este cel care săvârşeşte acţiunea (inacţiunea) prevăzută în norma incriminatoare. p. şi nu se aplică regulile concursului de infracţiuni. Mitrache. la participaţia proprie. Coautoratul nu necesită prezenţa altor participanţi. 250 C. Nu se poate susţine că ea a săvârşit fapta de autorat. în mod nemijlocit indiferent că a comis-o cu intenţie. Participarea la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni prin două activităţi deosebite – una de instigare şi alta de complicitate.409. Trei. culpă. Drept Penal.2.247 Ca atare. formele principale de participaţie sunt coautoratul faţă de celelalte forme de participaţie şi instigarea faţă de complicitate.2. 2001. p. Autoratul reprezintă forma de participaţie penală în care o persoană săvârşeşte prin acte de executare fapta prevăzută de legea penală. fiindcă nu există participaţie. Participarea unei persoane la comiterea unei infracţiuni poate fi considerată coautorat (nu şi instigare şi coautorat). Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. iar în cazul participaţiei improprii acţionează din culpă sau fără vinovăţie. p.249 Autoratul. fără de care celelalte forme de participaţie – instigarea şi complicitatea nu ar putea exista. – specifică complicilor şi instigatorilor. Instituţii de drept penal. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. Din punct de vedere subiectiv.1 Autoratul şi coautoratul Atât art 24 din Actualul Cod penal cât şi art 46 din Viitorul Cod penal definesc similar autorul ca fiind: „Autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală. Bulai. p. C. Filipaş . şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două sau mai multe persoane. Trei. autorul trebuie să acţioneze întotdeauna cu intenţie.când contribuţiile participanţilor nu se înscriu în realizarea acţiunii sau inacţiunii ce reprezintă însăşi fapta incriminată.86 251 Matei Basarab.248 8. Explicaţii teoretice…. este posibilă participaţia sub 248 C. Ed. După cum se poate observa spre deosebire de actualul cod penal viitorul cod penal dă o definiţie clară şi explicită a coautorului. Bulai.1.Aurel Teodor Moldovan b) participaţia secundară.250 Coautoratul reprezintă forma de participaţie în care. a luat singur hotărârea infracţională şi nu a fost sprijinit la comiterea infracţiunii de nici o persoană.gen. la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală. vor atrage aplicarea formei de participaţie a instigării. op.

Sunt acte de coautorat. O.cit. rezultat prevăzut şi dorit sau acceptat de fiecare dintre ei252 . 252 253 143 . p. a fost dat în practica judiciară. spre exemplu. Matei Basarab. conform acţiunilor care constituie elementul material al laturii obiective al infracţiunii complexe.Papadopol. p. op.412 254 T.DREPT PENAL. la tâlhărie acela care imobilizează victima pentru ca altul să-i sustragă bunurile aflate asupra sa este coautor.254 Existenţa coautoratului nu este influenţată de momentul în care îşi aduc contribuţiile coautorii la săvârşirea faptei. Spre exemplu: în timp ce inculpatul lovea victima. De exemplu.T. p. p. p. Dincu. se poate realiza forma de participaţie a coautoratului prin acte de executare diferite. o. vor fi coautori ai infracţiunii obiective ai infracţiunii complexe de tâlhărie. iar legătura subiectivă s-a stabilit înainte de punerea în executare a acţiunii. Din punct de vedere subiectiv coautoratul – ca formă a participaţiei proprii Matei Basarab.p.I. 1971.cit. iar altele cu alte obiecte şi cu picioarele. Legătura se poate stabili şi în timpul executării acţiunii. p. Acţiunea trebuie comisă împreună sau în comun.. vol. 255 V. Drept Penal.p... comentariu în codul penal .cit. se realizează participaţia. Ca atare. aceste contribuţii reprezentând în fapt elementul material al laturii obiective a respectivei infracţiuni.cit.. când mai multe persoane – dintre care una vroia să se răzbune pe un duşman al său. Editura Lumina Lex .253 Un alt exemplu.Dongoroz.III. D nr. unele cu cuţitele. sau care obstaculează energiile ce tind să combată producerea rezultatului. p. Coautorii sunt persoanele care au cooperat ocazional şi în baza unei legături subiective.162. decizându-se că acte de executare – de coautorat – sunt şi acelea care contribuie în mod indirect la comiterea faptei. doi participanţi care împart sarcinile şi rolurile la comiterea faptei: unul exercită actele de violenţă sau de ameninţare. la comiterea în comun a aceleiaşi infracţiuni. chiar dacă nu toate loviturile aplicate au fost mortale.7. au mai venit încă patru persoane care au început să o lovească şi ele. .251 Coautoratul presupune contribuţia a cel puţin două persoane la comiterea faptei prevăzute de legea penală. fiind necesar să se completeze doar într-o acţiune unică. vol. de altfel.277. op. loviturile aplicate de mai multe persoane victimei infracţiunii. vol. Legătura subiectivă poate interveni înainte sau în timpul executării acţiunii. dacă a existat o rezoluţie infracţională (hotărâre infracţională) comună. care se află într-un grup de persoane –au hotărât să lovească pe cei care constituiau grupul respectiv şi au executat în comun acţiunea.4065din 1971 în RRD nr. op.gen. apărarea. p. 256 V. Acţiunea coautorilor de executare nemijlocită a infracţiunii nu trebuie să fie identică.S s. cum sunt actele prin care se face imposibilă rezistenţa.1. A. p. În ceea ce priveşte infracţiunile complexe.. Astfel. Editura Lumina Lex . vol. În acest fel toţi au acţionat simultan şi conjugat la suprimarea vieţii victimei. PARTEA GENERALĂ forma coautoratului fără alţi participanţi.136.. Drept Penal.412 Matei Basarab.1. dar şi când alături de coautori la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală au contribuit şi participanţi instigatori şi complici.253. cu acte de executare (nemijlocit). op. p.185.cit. adică persoanele respective să săvârşească acţiunea care face parte din latura obiectivă a conţinutului infracţiunii. contribuţia coautorilor la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală putând fi concomitentă sau succesivă. iar altul sustrage bunul din posesia victimei. de omor.gen.164.Loghin.

. dacă sunt îndeplinite condiţiile din art. făptuitorii care acţionează din culpă sunt autori ai unor infracţiuni distincte. 260 Constantin Mitrache . Matei Basarab. 259 C. p. Deci. Trei. Drept Penal. funcţionar public. Unele infracţiuni nu pot fi comise în coautorat deoarece sunt cu autor unic: ameninţarea (art. actual. A.260 Cod Penal actual.cit.Vasiliu. ş. funcţionar) doar dacă făptuitorii au calitatea cerută de lege pentru a comite fapta.I.164. ceilalţi participanţi. Instituţii de drept penal. permit însă celelalte forme de participaţie – instigarea şi complicitatea care de altfel nu cunosc restrângeri. ş-a. este personală.258 Infracţiunile care nu permit coautoratul ca formă de participaţiei penale.Dongoroz. 273 Cod Penal viitor). 257 258 144 . Mitrache. membrii colectivului au calitatea de coautori257 . 2001. dacă acesta nu îndeplineşte. Numai în situaţia în care s-au înţeles să nu ia măsurile de protecţia muncii prevăzute de lege (cu intenţie) va exista coautorat. ci. când obligaţia de a îndeplini o acţiune. Avram Filipaş.Instigatorul Instigator este persoana care. contribuţia tuturor participanţilor poate fi de executare directă. o activitate. 206 Cod Penal viitor).gen. că în ceea ce priveşte infracţiunile din culpă nu poate exista coautorat. op. cu intenţie. Nu este posibil coautoratul nici în ceea ce priveşte infracţiunile care se comit în persoana improprie.51. vol.nedenunţarea (art. p.1. În funcţie de elementul material al infracţiunii.255 Infracţiunile care nu pot fi comise în coautorat. determină pe o altă persoană intenţie. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. Press Mihaela Bucureşti.pen. legea penală. De asemenea. asemenea fapte se comit din culpă. nu pot fi comise în forma participaţiei coautorat acele infracţiuni care presupun existenţa unui subiect calificat (gestionar. 262 Cod Penal actual.cit. măsurile de protecţie a muncii. 1997. Constantin Bulai. eventual. Ed. p.194. respectiv art 52 C. p. art. S-a exprimat opinia că este posibil coautoratul la această infracţiune256 . nu pot comise în coautorat infracţiunile ce presupun inacţiunea. T. p. Ed. art. op. de către literatura juridică.Instigatorul Art 47. astfel că nu va exista participaţie propriu-zisă.416. Se susţine.pen.31 C. dar atâta timp cât nu toţi participanţii au calitatea de subiect calificat. p. V.. care nu au calitatea cerută de lege pentru acea infracţiune. că atunci când obligaţia de-a face este cerută de un organ colectiv.87.Aurel Teodor Moldovan – presupune săvârşirea actelor de executare de către toţi participanţii cu aceeaşi formă de vinovăţie: intenţie sau culpă. În realitate. vol.. S-a susţinut. Spre exemplu .266 Cod Penal viitor). 193 Cod Penal actual. de a ieşi din pasivitate.259 Codul penal actual Noul cod penal Art 25. C. Editura Lumina Lex . Bulai. art. Filipaş . Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997.a. cu Instigator este persoana care. participaţie improprie. viitor. atunci fapta va fi incriminată în funcţie de subiectul calificat.mărturia mincinoasă (art. De exemplu . determină pe o altă persoană să săvârşească o fapta prevăzută de să săvârşească o fapta prevăzută de legea penală. de exemplu. vor avea calitatea de complici.

cit. manifestată prin aceea că hotărăşte să comită infracţiunea la care a fost îndemnat.. Nr. 263 V. în Dongoroz 1. Trei. promisiuni.11/1972. p..2.264 Activitatea de determinare trebuie să aibă loc în timp anterior hotărârii de a săvârşi o infracţiune de către autor.88. cu intenţie. nu se va realiza nici condiţia participaţiei penale. Drept Penal.395-396. Deoarece hotărârea de a săvârşi infracţiunea aparţine instigatorului. în RRD.392. 265 C. atunci nu va exista o instigare perfectă. 2001. I. până la constrângerea acestuia.Gen.417 C. deosebindu-l de instigat care este autorul material al infracţiunii. I. Instituţii de drept penal. Bulai. reprezentând însuşirea ideii de către cel instigat.. împrejurare care reiese din aceea că trece la executarea ei. s. Ed.p. p.Oancea. Mijloacele de obţinere a determinării instigatului de a săvârşi o infracţiune sunt diverse: de la rugăminţi. vol. După cum se poate observa există o identitate de conţinut intre actuala şi viitoarea reglementare.Dincu.171. Mitrache. 264 T.261 Dacă în urma activităţii de instigare nu s-a reuşit să se determine instigatul să-şi însuşească hotărârea de a săvârşi infracţiunea. Editura Lumina Lex .260 Instigator este persoana care. op. determină pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. 261 262 145 .1. A.Oancea. PARTEA GENERALĂ 8. Bulai.gen. p. Dacă activitatea de determinare la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală are loc faţă de o persoană care a luat înainte hotărârea de a săvârşi acea Matei Basarab.nr. p. ci o instigare fără efect sau neizbutită 262 ..2 Instigarea Instigarea reprezintă acea formă a participaţiei penale ce constă în fapta de a determina cu intenţie.263 Instigarea este posibilă la toate faptele prevăzute de legea penală. Instigatorului îi aparţine hotărârea de a săvârşi o faptă prevăzută de legea penală. C. Determinarea este şi o exteriorizare a intenţiei instigatorului.197. Drept Penal.297. hotărâre pe care el o transmite altei persoane numită instigat.197. îndemnuri. A. Dongoroz. p.p. ca atare.S. p. faţă de o altă persoană numită instigat. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. p. oferire de cadouri. P. p. ca atare activitatea de determinare nu cunoaşte restrângeri cu privire la infracţiune. prin orice mijloace de către o persoană numită instigator a altei persoane numită instigat.. op. d. Pentru a exista instigarea sub forma participaţiei penale se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii: a) efectuarea unei activităţi de determinare din partea unei persoane.cit. vol.126/1971. instigator. complet militar.cit. incitare. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. 1992.2. p. şi care va săvârşi infracţiunea.I. acesta mai poartă numele de autor moral al infracţiunii. Determinarea însemnă o operaţie de inoculare în conştiinţa instigatorului a hotărârii de a săvârşi o infracţiune. Filipaş .DREPT PENAL. manifestată prin îndemn. op.

p.265 b) activitatea de determinare trebuie să privească săvârşirea unei fapte penale. Instigatul poate săvârşi fapta din culpă sau fără vinovăţie. ca atare nu se realizează forma de participaţie a instigării. activitatea de determinare se desfăşoară. atunci se consideră că nu este îndeplinită condiţia de mai sus. p. 267 M. Dacă instigatul nu a trecut la săvârşirea faptei. având în vedere persoanele instigate sau care instigă. activitatea instigatorului putând fi incriminată în mod distinct ca infracţiune. Drept Penal. C. în CD.266 c) existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat. având în vedere rezultatul obţinut în activitatea de determinare. Filipaş . vol. Dacă cel instigat nu are calitatea cerută de lege pentru a comite fapta prevăzută de legea penală la care este determinat. Tinând cont de mijloacele folosite de instigator pentru determinarea instigatului să săvârşească o infracţiune se disting: 266 C. având în vedere modul şi mijloacele folosite de instigator. 2001.213/1970.II.267 Comiterea faptei de către instigat cu intenţie.206-207.cit.176. d) instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost instigat sau să fi realizat cel puţin o tentativă posibilă. Instituţii de drept penal. I. numai intenţie.88. sub raport subiectiv. T. Ed. feluri având în vedere forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta. p. p. Bulai. 146 . I. dar ulterior s-a desistat sau a împiedicat producerea rezultatului condiţia este considerată ca îndeplinită.gen.Aurel Teodor Moldovan infracţiune. Dacă instigatul a început săvârşirea faptei la care a fost determinat. determinarea trebuie să privească săvârşirea unei fapte concrete prevăzută de legea penală şi trebuie făcută în aşa fel încât instigatul să înţeleagă intenţia instigatorului. Ţinând cont de forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta: A) instigarea proprie sau perfectă ce constă în stabilirea unei concordanţe sub raport subiectiv între instigator şi instigat. atât directă dar şi indirectă. atunci condiţia nu este îndeplinită. op. p.S.d. II. Zolyeak. reprezentând o întărire a deciziei infracţionale luate anterior.284. sp.1970. Instigarea poate îmbrăca mai multe forme. Instigatorul trebuie să acţioneze cu intenţie. Această legătură se realizează când primul concepe comiterea unei fapte prevăzute de legea penală şi hotărăşte să determine o altă persoană să o săvârşească.Fodor în Dongoroz I. cu alte cuvinte instigatul trebuie să săvârşească fapta cu vinovăţie. Trei. Mitrache. se realizează complicitate morală. atunci. Deci. B) instigarea improprie sau imperfectă ce se caracterizează prin lipsa coeziunii psihice între instigator şi instigat. realizează condiţiile unei instigări proprii sau perfecte. A.nr. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. iar în cazul în care instigatul săvârşeşte infracţiunea din culpă sau fără vinovăţie sunt realizate condiţiile unei instigări imperfecte sau improprii. De asemenea. De exemplu – nu va fi determinare la comiterea infracţiunii de dezertare în cazul în care instigatul nu are calitatea cerută de lege – aceea de militar.

B) instigarea colectivă. Trei. care ar fi condiţionată de săvârşirea de instigat a infracţiunii fapt consumat sau a tentativei pedepsibile. A. iar instigatul a luat hotărârea de a săvârşi infracţiunea după ce a fost determinat de primul instigator. 272 V. Drept Penal. În funcţie de numărul persoanelor faţă de care se exercită activitatea de determinare.173. expresă sau tacit.88 269 Constantin Mitrache . această formă de instigare nu mai poate fi considerată formă de participaţie penală. ameninţări.gen. C. p. Bulai.. III. p.cit. B) instigarea calificată. exercitarea de presiuni. p.324 alin. Instituţii de drept penal.270 IV. p. 368 Codul Penal viitor). fără a cunoaşte unul de celălalt atunci se realizează un concurs de infracţiuni. 270 V. Ca atare. În funcţie de modul de acţiune al instigatorului pentru a determina instigatul la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală: 268 C. când pentru determinarea unei persoane să comită o infracţiune se folosesc mijloace diferite: oferirea de daruri. Deoarece această instigarea are un caracter periculos.53. 2001. 2001.. ci de în întărirea deciziei infracţionale. Editura Lumina Lex . dedus din modul de realizare instigarea colectivă este incriminată ca infracţiune de sine stătătoare având denumirea de instigarea publică şi apologia infracţiunilor (art. art. A.. exemplu : rugăminţi. Coinstigarea poate fi făcută concomitent sau succesiv. p.1 Codul Penal actual. Ed. Mitrache..cit. Filipaş . 147 . Bulai. Nu vor fi îndeplinite condiţiile uni coinstigări în cazul în care activitatea de determinare a avut loc succesiv.269 Dacă acţionează în determinarea unei persoane mai mulţi instigatori. Constantin Bulai. Ed.196. 1997.422. op. Trei. 271 C. 268 În acest ultim caz. Ed. Atunci când coinstigarea este făcută succesiv. Mitrache. p.89. După numărul persoanelor ce desfăşoară activitatea de instigare se disting: A) instigarea cu un singur instigator B) instigarea care presupune colaborarea mai multor persoane pentru a determina una sau mai multe persoane să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. comentariu în Codul Penal.1. dacă s-a realizat o legătură subiectivă între ei. Instituţii de drept penal. Press Mihaela Bucureşti. există coinstigatori. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. Avram Filipaş. activitate ce caracterizează forma de participaţiei a complicităţii. vol. Filipaş .Dongoroz. p. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. se fac două deosebiri: A) instigarea individuală – activitatea de instigarea se desfăşoară asupra unei singure persoane sau asupra mai multor persoane determinate.DREPT PENAL.271 V. PARTEA GENERALĂ A) instigarea simplă când mijloacele folosite pentru a determina o persoană să comită o infracţiune sunt simple.Papadopol.când instigatorul se adresează unui număr nedeterminat de persoane. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. activitatea celorlalţi instigatori ne mai având rol de determinare. C. îndemnuri. Matei Basarab. op. este necesar să se dovedească că toţi instigatorii au avut intenţie în determinarea instigatului să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

o. p.” 8.Bulai. putem deosebi: A) instigarea explicită (deschisă) instigatorul expune în mod deschis scopul său. B) instigarea mediată – determinarea are loc prin intermediul altei persoane. B) instigarea cu efect negativ . când instigatorul. dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mică. nemijlocit instigatului la determinarea acestuia să săvârşească fapta prevăzută de legea penală.273 Atunci când instigatul a săvârşit fapta la care a fost instigat. Actele arătate în alineatul precedent nu se sancţionează. VI.instigatorul nu a reuşit să îl convingă pe instigat să săvârşească infracţiunea.395-396.274 În art. Editura Lumina Lex . iar persoana ce a încercat determinarea nu poate fi considerată participant. În funcţie de modul în care este comunicată ideea infracţională. se aplică pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani”. Având în vedere rezultatele urmărite prin instigare: A) instigarea poate fi determinată. îi spune instigatului să facă ce ştie pentru a procura banii.instigatorul reuşeşte să îl convingă pe instigat să accepte hotărârea de a săvârşi infracţiunea. spre a convinge la săvârşirea faptei pe instigat. VIII. spre exemplu. astfel că acesta din urmă crede că ideea infracţională îi aparţine. reuşit.2.1. Drept Penal.Oancea. ca atare nu sunt îndeplinite condiţiile instigării. Dacă persoana ce mijloceşte această instigare se limitează la acest rol atunci ele participă sub forma complicităţii.gen. precum şi actele de instigare urmate de desistarea autorului sau de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului se sancţionează cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care s-a instigat şi minimul general. p. B) instigarea ascunsă (perfidă) fiindcă instigatorul nu îşi dă în vileag rolul faţă de instigat. în formă consumată sau de tentativă pedepsibilă. În cazul în care pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă. Matei Basarab. se întrunesc condiţiile unei instigări perfecte reuşite.. I. se deosebesc: A) instigarea cu efect pozitiv. p. 148 .Aurel Teodor Moldovan A) instigarea imediată –instigatorul se adresează direct.3 Complicitatea 273 274 C. p.gen. După rezultatul obţinut în determinarea instigatului la comiterea faptei prevăzute de legea penală.1992.423.2. p.197.29 din Codul Penal actual este prevăzută „Instigarea neurmată de executare” în următoarea formulare „Actele neurmate de executarea faptei.272 dacă mediatorul are şi o contribuţie personală atunci el devine coinstigator. afară de cazul când actele îndeplinite de autor până în momentul desistării constituie altă faptă prevăzută de legea penală. chiar prin comiterea unei infracţiuni. când se precizează infracţiunea care urmează să fie comisă B) instigarea indeterminată. Drept Penal.cit. VII. vol.

deşi nu a avut o contribuţie materială în timpul agresiunii. Cit.cit. R.S.2250/1973. a cheilor). care a comis fapta de omor. op. elementul material al infracţiunii. mediată la comiterea infracţiunii.P. promite că va tăinui bunurile provenite din aceasta. Prin contribuţia complicelui. şi pot fi activităţi materiale (ex: procurarea armei.. Nistoreanu. d. C. deoarece. Această condiţie priveşte latura obiectivă a complicităţii. prin întărirea şi întreţinerea hotărârii autorului de a săvârşi fapta. Infracţiunea de omisiune a denunţării. înainte sau în timpul săvârşirii faptei.275 Se face o clară distincţie276 între activităţile de înlesnire şi activităţile de ajutor. sau care. 247-248. complicitatea priveşte o anumită faptă prevăzută de legea penală. Este îndeplinită condiţia şi atunci când s-a săvârşit doar o tentativă pedepsibilă. nu se săvârşeşte propriu-zis. s.1968.6/1968.S. Literatura a reţinut în mod corect că actele de complicitate nu sunt indispensabile autorului pentru comiterea faptei.1. în esenţă putând spune că în general.D. Din această definiţie reiese caracterul complicităţii de contribuţie indirectă. sau să ajute pe autor la comiterea faptei. 275 276 149 . facilitarea posibilităţii autorului de a se apropia de obiectul asupra căruia urmează să acţioneze.278 În acest caz suntem în faţa unei complicităţi morale. după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.1966/1968. op. constituie complicitate.172 277 Ghe. sau crearea de condiţii.1038 280 T. deschiderea unei uşi. etc277 ) Aceste acţiuni se situează în faza de pregătire a comiterii infracţiunii.Zlătescu..Boroi. Are loc înainte de comiterea infracţiunii sau cel mai târziu până în momentul comiterii infracţiunii şi reprezintă o încurajare a autorului. V. b) O a doua condiţie priveşte săvârşirea de către complice a unor acţiuni menite să înlesnească.. PARTEA GENERALĂ Complicitatea este forma participaţiei penale. adică între începerea executării şi până la consumarea acesteia. pag. procurarea de informaţii sau activităţi ce reprezintă o contribuţie morală (ex: procurarea de informaţii cu privire la obiectul infracţiunii).V. J. Cit pag.nr.N. luarea de măsuri. Acţiunile pot fi: comisive (înmânarea armei. Promisiunea de tăinuire a bunurilor sau defavorizarea infractorului.nr. cunoscând intenţia lui. Al. de natură să uşureze de comiterea faptei.Papadopol. ci numai se întregeşte acest element material.220. Condiţiile complicităţii a) Nu putem vorbi de complicitate fără ca să existe o faptă penală comisă de autor.DREPT PENAL. pag. C-tin Mitrache.pag. d.82 279 D.pen. op. acele persoane au înlesnit realizarea fapte. ce constă in activitatea persoanei care înlesneşte. sau că va favoriza infractorul. Ajutorul dat de complice priveşte activităţile desfăşurate de acesta chiar în timpul săvârşirii infracţiunii. Literatura a apreciat în mod corect că activitatea unor persoane de a însoţi înarmate cu diferite obiecte contondente pe inculpat. 278 T. Înlesnirea se referă la acte îndeplinite anterior începerii executării (ex: procurarea de mijloace. col.249. sau ajută în orice fel la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Neîndeplinirea de către complice a promisiunii făcute nu înlătură caracterul de complicitate. asigurarea pazei) sau omisive (neîncuierea unei uşi pe care paznicul trebuia să o închidă)..p. pag. chiar dacă. Participaţia improprie.

Aurel Teodor Moldovan S-a reţinut corect în literaură că reprezintă o promisiune de tăinuire şi promisiunea de nedenunţare a faptei de către persoana care. proprie.209. complicitate nemijlocită. complicitatea prin acţiune (comisivă). similară cu autorul. etc. 281 282 150 . când sprijinul este dat prin intermediul altui participant (instigator sau complice) d) După aspectul dinamic281 al contribuţiei complicelui la săvârşirea faptei: 1.cit. complicitatea poate fi: 1. materială. informaţii. oferirea armei. pentru a ajuta pe autor să pătrundă în acea incintă. 283 A. pag. când autorul săvârşeşte fapta din culpă. complicitate anterioară.cit. când însuşi complicele ajută pe autor la comiterea infracţiunii. sau fără vinovăţie. dacă se dovedeşte că în raport de rezultatul mai grav. Priveşte activităţile complicelui pentru pregătirea infracţiunii. 209. etc. etc.269. op.. op.280 Vinovăţia se apreciază numai faţă de persoana complicelui.Bulai. Cit. complicitatea prin inacţiune (omisivă). potrivit legii ar avea obligaţia să o facă. 2. c) După modul direct sau indirect în care se realizează contribuţia complicelui la săvârşirea infracţiunii: 1.pag. complicele a avut o poziţie subiectivă. promisiunea de tăinuire a bunurilor şi de favorizare a infractorului. atât autorul cât şi complicele au aceeaşi formă de vinovăţie. care întăresc rezoluţia infracţională: procurarea de informaţii cu privire la obiectul infracţiunii. pag. anume intenţia. când. 2.cit. (ex: oferirea de instrumente. când ajutorul complicelui constă în neîndeplinirea unor obligaţii legale: fapta paznicului de a nu activa alarma într-o anumită incintă. înlăturarea de obstacole. complicitatea morală constă în acte de sprijin moral. 2. 8. complicitatea concomitentă. 206. Felurile complicităţii: a) După natura ajutorului dat la săvârşirea infracţiunii. 284 C. etc) 2. nefiind importantă forma de vinovăţie a autorului. Participaţia improprie C.2. op. op. op. complicitatea poate fi: 1. 2.cit. constă în acte de sprijin material: procurarea instrumentelor de săvârşire a infracţiunii. complicitatea mediată. Complicitatea este posibilă în cazul infracţiunilor praeterintenţionate.4. improprie. indirectă sau praeterintenţie. b) După momentul în care se acordă ajutorul: 1.2.Dincu.priveşte actele executate de complice prin care se dă sprijin autorului în momentul săvârşirii infracţiunii: încurajarea infractorului. e) După forma de vinovăţie. pag. Dongoroz.279 c) Complicitatea se săvârşeşte numai cu intenţie directă.202.Bulai. Matei Basarab.

etc. A doua modalitate este modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie. op. care s-a folosit de autorul adevărat ca de un instrument. În Codul penal român sunt reţinute doar primele două forme de participaţie improprie. înlesnirea sau ajutarea în orice mod. Se cunosc mai multe modalităţi ale participaţiei improprii în funcţie de vinovăţia celui care îşi aduce contribuţia. Trebuie arătat că în literatură s-a combătut existenţa participaţiei improprii.284 Participaţia improprie poate exista la toate formele de participaţie. sen. unii din intenţie. sau a autorului de mână lungă (de longa manus). Cit.Bucureşti. Modalităţile participaţiei improprii.Boroi. Prima modalitate a participaţiei improprii este modalitatea intenţie şi culpă. şi care săvârşeşte acea faptă fără vinovăţie: iresponsabil. alţii chiar fără vinovăţie. Pentru reglementarea în literatura de specialitate a participaţiei improprii.322/1993 (nepublicată. în eroare de fapt. de la distanţă.nr. care săvârşesc cu voinţă comună o faptă prevăzută de legea penală. a) Modalitatea intenţie şi culpă constă în determinarea. op. Nistoreanu. în care contribuţia participantului este dată cu intenţie la fapta comisă de autor. Cit. A treia modalitate este modalitatea culpă şi intenţie în care se reţine participarea din culpă a participantului la fapta săvârşită cu intenţie de autor. fără o înţelegere prealabilă între participanţi. minor sub 14 ani.228) 285 286 151 .DREPT PENAL. fără vinovăţie. Al. alţii fără vinovăţie. alţii din culpă. când participantul contribuie fără vinovăţie la fapta comisă de autor cu intenţie.252.. avem modalitatea lipsă de vinovăţie şi intenţie. nu acţionează toate cu aceiaşi formă de vinovăţie. s-a propus soluţia ca instigatorul să fie considerat autorul mediat. pag.. De aceea pentru a combate această teorie a apărut teza autorului imediat care presupune considerarea ca autor mediat al infracţiunii pe instigatorul care determină cu intenţie pe o altă persoană să săvârşească o infracţiune. PARTEA GENERALĂ Participaţia improprie sau imperfectă este acea formă a participaţiei penale la care persoanele.a-II-a pen. alţii din culpă. nu şi la cele din culpă. s-a recurs la aşa numita teorie a autorului mediat. în care contribuţia participantului este dată de intenţie la fapta comisă de autor din culpă. când unii din autori acţionează cu intenţie. Argumentul principal invocat a fost acela că nu poate exista participaţie penală. În fine. anume modalitatea intenţie şi culpă şi modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie. ceea ce înseamnă că participaţia nu ar fi posibilă decât la infracţiunile intenţionate.283 Reglementarea în legea penală română a participaţiei improprii este o reflectare a concepţiei din doctrină potrivit cu care unitatea în raport cu care se apreciază contribuţiile mai multor persoane. este fapta prevăzută de legea penală. citată de Ghe.285 Având în vedere că fapta nu era infracţiune în raport cu autorul ei. Pag. inclusiv în cazul coautoratului. la săvârşirea infracţiunii. s. la săvârşirea căreia participanţii pot participa.282 Participanţii la comiterea infracţiunii acţionează lucrând cu intenţie. cu intenţie la săvârşirea din culpă de către altă persoană a unei C-tin Mitrache. T.M. iar alţii din culpă sau fără vinovăţie.

adică s-a făcut distincţia calitativă şi cantitativă a contribuţiei participanţilor în sistemul diversificării sancţiunilor pentru participanţi. Al. or în acest caz fapta nu a re caracter penal nici pentru terţul intervenient. indiferent de felul contribuţiei lor să fie sancţionaţi cu aceeaşi pedeapsă prevăzută de lege. pag.Papadopol. op. Participaţia improprie. 290 C-tin Mitrache. depozitate într-un loc viran. Dongoroz. şi sprijinit tot cu intenţie în cazul complicităţii. ele ne ştiind că bunurile nu aparţin instigatorului şi că se săvârşeşte un furt. Tratamentul penal al participaţiei Există două mari opinii cu privire la pedeapsa care trebuie aplicată în cazul participaţiei: într-o opinie. adică coeziunea subiectivă dintre participanţii care au urmărit realizarea aceleiaşi fapte s-a susţinut necesitatea parificării pedepselor participanţilor. fiind. În acest caz s-a decis de către practica judiciară că există participaţie improprie în cazul determinării unor persoane să participe la luarea unor bunuri. ne având calitatea de infractor.3/1971. R. Explicaţii teoretice op. 287 288 152 . b) Modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie constă în determinarea. Unii autori consideră că participaţia improprie este posibilă şi în cazul legitimei apărări sau al stării de necesitate.37. 210. autorul şi complicele fiind pedepsiţi pentru infracţiunea intenţionată la care şi-au adus contribuţia. însă determinat cu intenţie să acţioneze în cazul instigării. nu va fi tras la răspundere penală. Nistoreanu. ci doar autorul nu se pedepseşte. 289 V.3.289 S-a reproşat sistemului că nu ţine seama de realitate deoarece realizarea sub raport subiectiv a infracţiunii. iar înlesnirea şi ajutarea vor constitui complicitate. Autorul care a acţionat fără vinovăţie găsindu-se la momentul săvârşirii infracţiunii într-o stare de eroare de fapt.Aurel Teodor Moldovan fapte prevăzută de legea penală. pag.287 În contracararea acestei opinii s-a susţinut că legitima apărare şi starea de necesitate fac ca fapta să nu aibă caracter penal.. În aceste condiţii determinarea cu intenţie la săvârşirea faptei constituie instigare. Dacă fapta săvârşită de autor nu este incriminată când este săvârşită din culpă. având în vedere criteriul subiectiv. V. 286 În acest caz fiecare coautor răspunde potrivit cu vinovăţia sa. iresponsabilitate.290 În altă opinie se analizează elementul obiectiv material al participaţiei. Cit pag. cu aplicarea acestora în funcţie de contribuţia adusă la săvârşirea infracţiunilor.288 8. Caracteristica acestei modalităţi este faptul că autorul acţionează din culpă. constrângere fizică sau morală. afirmând că sunt proprietatea sa. deşi cărămizile aparţineau altei persoane.253. op. minoritate.2. Cit.R.cit.229. participaţia improprie nu este înlăturată. nu este de aceeaşi intensitate în cadrul diferitelor contribuţii ale participanţilor.D. sau înlesnirea în orice mod cu intenţie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o persoană care acţionează fără vinovăţie. nr. beţie completă involuntară. Ghe. În Codul penal român se păstrează sistemul parificării pedepselor.. pag. sau dacă inculpatul a vândut martorilor 5000 de cărămizi. ajutarea.Boroi. adică toţi participanţii.

însuşiri şi orice alte date ale realităţii. s. Iată. Necesitatea parificării pedepselor în acest caz.cit. Totuşi. d.DREPT PENAL. 220. situaţii. susceptibile să particularizeze fapta sau pe făptuitor. Circumstanţe personale sunt circumstanţele care privesc făptuitorul sau pe un participant şi nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi. Necunoaşterea circumstanţei reale de către un participant are ca efect neproducerea agravării răspunderii penale ca urmare a acestei circumstanţe. Circumstanţele personale privesc atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta prevăzută de legea penală la care a contribuit. şi privesc conţinutul atenuat sau agravat al faptei legat de mijloacele folosite.. sustrage un portofel din poşeta altei persoane. toţi participanţii vor fi sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. instanţa. pentru a nu fi găsit asupra făptuitorului)291 Circumstanţe personale şi circumstanţe reale.. V. Dongoroz. Explicaţii teoretice op. 72.M. c) Aplicarea pedepsei în cazul complicităţii. acte de complicitate cu un pericol deosebit (cazul persoanei care în baza unei înţelegeri prealabile stă în apropierea celui care profitând de aglomeraţia unui magazin.292 După cum privesc fapta sau pe făptuitor circumstanţele sunt reale şi personale.a-II-a pen. în aplicarea pedepsei s-a stipulat în mod expres de către codul penal că se va ţine seama în aplicarea pedepsei de contribuţia fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii.Bucureşti. în conformitate cu dispoziţiile privitoare la individualizare. împrejurări ce constau în stări. 153 . în cazul participaţiei proprii.3. de timp. pag.actual b) Aplicarea pedepsei în cazul instigării. Conform principiului parificării pedepselor. fiind obligatorii. Şi în acest caz.573/1985. în care fapta s-a comis. C. PARTEA GENERALĂ Aplicarea pedepselor în cazul participaţiei proprii . ţinându-se seama de obligaţiile impuse de lege instanţelor de judecată. de împrejurările. ţinându-e seama de contribuţia sa la săvârşirea infracţiunii.46. Conchidem că circumstanţele privitoare la faptă sau reale se răsfrâng asupra participanţilor în măsura în care aceştia le-au cunoscut şi le-au prevăzut. situaţie în care circumstanţele personale sunt subiective. Dacă circumstanţele personale privesc particularităţile personalităţii participantului 291 292 T. şi după săvârşirea furtului primeşte portofelul. a) Aplicarea pedepsei în cazul coautoratului. Instigatorul este pedepsit în acest caz cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. de loc. În cazul coautoratului se aplică parificarea pedepsei pentru toţi coautorii. Circumstanţele sunt împrejurările în care are loc comiterea faptei prevăzute de lege. calităţi.p. în momentul individualizării pedepselor. de rezultatul produs. întâmplări. că în lumina dispoziţiilor Codului penal. pag. cât şi individualizarea participaţiei în condiţiile art.p. deci.27. atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art. R. C. se va ţine seama în mod obligatoriu şi se va aprecia în concret contribuţia fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii. se aplică pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. Circumstanţele reale sunt legate de împrejurările anteriore concomitente şi posterioare săvârşirii faptei. rezidă din faptul că se pot săvârşi cu privire la o infracţiune.

împiedică consumarea acesteia. ci ca autor al unei infracţiuni distincte. el va răspunde conform acestei incriminări. Pedeapsa în cazul participaţiei improprii. atunci autorul nu va fi pedepsit. Dacă instigatorul va împiedica consumarea. lipsind caracterul penal al faptei. Dacă infracţiunea a fost săvârşită de mai mulţi coautori dar împiedicarea a fost făcută numai de unii. Instigatorul şi complicele contribuind cu intenţie la săvârşirea faptei. dar vor răspunde ceilalţi participanţi. Sancţionarea actelor de instigare se putea dicta numai în cazul în care pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea la care s-a instigat. instigatorul răspundea. nu ca participant. Dacă tentativa nu se pedepseşte. de această cauză de nepedepsire beneficiau numai ei.În Codul penal 1969. instituie o cauză de nepedepsire a participantului la săvârşirea unei infracţiuni. împiedicând consumarea infracţiunii. dacă în cursul executării. În situatia instigării neurmată de executare.Aurel Teodor Moldovan (calitatea de militar). Împiedicarea de către participant a săvârşirii faptei. Dacă cel ce împiedică consumarea faptei este însuşi autorul. acestea devin de individualizare. instigare neurmată de executare era pedepsită în condiţiile în care :a)instigarea era neurmată de un început de executare si b)instigarea era neurmată de o executare pedepsibilă. el nu va mai răspunde. urmează să fie sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie. nu vor răspunde nici aceştia. era de minimum 2 ani. În modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie. iar cauza de impunitate se răsfrânge şi asupra complicelui. dar înainte de descoperirea faptei. s-a consacrat sistemul diversificării pedepselor. ceilalţi răspunzând pentru tentativa realizată. el va beneficia de impunitate. Condiţiile sunt ca: a) să fi început executarea faptei de către autor. instigatorul şi complicele vor răspunde pentru infracţiunea intenţionată. Tratamentul penal al instigării neurmate de executare . b) după începerea executării participantul să fi intervenit eficient. Dacă circumstanţele de individualizare sunt prevăzute în conţinutul constitutiv al infracţiunii. Dacă fapta este incriminată din culpă. În cazul participaţiei improprii sunt incidente dispoziţiile privitoare la circumstanţele reale şi personale şi cele privitoare la împiedicarea de 154 . apreciem că suntem în cazul desistării. instigatorul era pedepsit cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care a instigat şi minimul general. În cazul modalităţii intenţie-culpă. Autorul acţionând fără vinovăţie nu va fi tras la răspundere penală. c) intervenţia participantului să fi intervenit înainte de descoperirea faptei. În situaţia instigării neurmată de o executare pedepsibilă. În condiţiile în care împiedicarea consumării este realizată de complice. ne fiind întrunite condiţiile participaţiei (nu s-a comis o faptă prevăzută de legea penală). Dacă fapta săvârşită din culpă nu este incriminată. ele devin circumstanţe reale şi se răsfrâng asupra tuturor participanţilor în măsura în care le-au cunoscut şi le-au prevăzut.

Ed. pag. Drept Penal. Al. 295 C-tin Mitrache. Ghe. Drept Penal. Nistoreanu.Bulai. 199. Felurile unităţii de infracţiune Literatura distinge două feluri de unitate de infracţiune: unitate naturală de 293 C.Gen. Casa de Editură şi Presă „ Şansa S. pag. 155 .134.1. Doru Pavel. P. iar în cazul pluralităţii de infracţiuni. CONSIDERATII GENERALE Legiuitorul penal a considerat necesar să califice o infracţiune ca formând o unitate sau o pluralitate de infracţiuni.” Bucureşti 1992 294 I.I. C-tin Mitrache.Zolineak. Bucureşti !971.Gen.216..1. Drept Penal. pag. care reprezintă baza de evaluare. 1992.293 Va exista unitatea de infracţiune în condiţiile în care fapta corespunde conţinutului unei singure infracţiuni şi va exista pluralitate de infracţiuni în condiţiile în care se constată existenţa mai multor fapte.L.cit.. care au conţinutul mai multor infracţiuni sau când fapta săvârşită se identifică cu conţinutul mai multor infracţiuni. vol.. PARTEA GENERALĂ către participant a consumării infracţiunii. 1976. P.cit. Boroi.vol. Definiţia cel mai des îmbrăţişată de doctrină a unităţii de infracţiune este aceea potrivit căreia unitatea de infracţiune presupune activitatea infracţională formată dintr-o singură acţiune ori inacţiune ce decurge din natura faptei sau din voinţa legiuitorului. săvârşită de o persoană şi în care se identifică conţinutul unei singure infracţiuni. pentru două sau mai multe infracţiuni..Oancea.207. Vasile Papadopol.294 9. deoarece aceasta produce consecinţe juridice importante. op. Distincţia între unitate şi pluralitate de infracţiuni se face cu ajutorul conţinutului infracţiunii.191. M. pag. făptuitorul urmând să răspundă în cazul unităţii de infracţiuni pentru o singură infracţiune. op. op. CAPITOLUL IX UNITATE DE INFRACŢIUNI 9. pag.DREPT PENAL.1.198.cit.II.R. pag. Formele Unităţii infracţionale în Dreptul Penal Român.Didactică şi Pedagogică.

296 În cazul infracţiunii simple. Unitatea legală de infracţiuni este consacrată de Codul penal în patru forme: infracţiunea continuată. 156 . subiectul pasiv. 200. fiecare în parte conţinutul unor infracţiuni distincte. Infracţiunea simplă are ca particularitate faptul că momentul consumării coincide cu momentul epuizării. două acţiuni sau inacţiuni care ar putea constitui. legătură realizată de elementul subiectiv. în cazul infracţiunilor contra persoanei. În acest caz. Este important de arătat că actele de executare multiple se integrează în mod natural în aceeaşi infracţiune. fie datorită mai multor lovituri).1.295 Unitatea legală de infracţiune este dată nu de natura faptei săvârşite. infracţiunea de obicei şi infracţiunea progresivă. UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE 9.. deşi pot avea şi semnificaţie proprie. printr-o singură formă de vinovăţie. Boroi. celelalte elemente sunt unice. 9. op. iar din punct de vedere subiectiv.cit.cit. atât obiectul cauzei.2. care se succed imediat în timp asupra obiectului infracţiunii (ex: vătămarea corporală poate interveni. fie prin o singură intervenţie a făptuitorului asupra obiectului infracţiunii. pluralitatea persoanei vătămate va determina o pluralitate de infracţiuni. Al. pierzându-şi astfel această semnificaţie proprie.2. se poate realiza. Infracţiunile vor fi într-un număr echivalent cu numărul persoanelor vătămate prin infracţiune. infracţiunea continuă şi infracţiunea deviată. sub aspect obiectiv. infracţiunea complexă. cât şi forma de vinovăţie. printr-o singură acţiune sau inacţiune. Astfel. C-tin Mitrache. pag. op. deşi nu mai avem neapărat o singură acţiune sau inacţiune. Esenţial este că toate aceste acte. Este diferită situaţia în care printr-o singură acţiune se aduce atingere valorilor ocrotite care aparţin mai multor titulari. legiuitorul a considerat că există o strânsă legătură între acţiuni sau inacţiuni. un singur rezultat. Infracţiunea simplă Infracţiunea simplă se caracterizează. pag. Literatura juridică reţine unitatea de infracţiuni sub trei forme: infracţiunea simplă.Aurel Teodor Moldovan infracţiune şi unitate legală de infracţiune Unitatea naturală de infracţiune se poate defini ca fiind unitatea acţiunii sau inacţiunii prin care se realizează conţinutul unei singure infracţiuni. Infracţiunea simplă. ci de voinţa legiuitorului care reuneşte în conţinutul unei singure infracţiuni. Nistoreanu. prin aceea că există o singură formă de vinovăţie şi un singur rezultat. pe lângă faptul că există o singură acţiune sau inacţiune. în cazul infracţiunii simple sunt înglobate în aceeaşi acţiune.136. fie datorită unei lovituri. Aceasta se caracterizează. fie prin mai multe intervenţii. din punct de vedere obiectiv. 296 297 Ghe.

T. pag. „purtarea”. 92/1996.Basarab op. Dreptul. pag. intervenţia autorităţii sau intervenţia altei persoane. iar reluarea activităţii infracţionale înseamnă săvârşirea unei noi infracţiuni continue. deşi nu este definită. M. deţinerea de arme şi muniţii. În acest caz valoarea ocrotită care este vătămată este patrimoniul însuşi. PARTEA GENERALĂ Situaţia este diferită în cazul infracţiunilor contra vieţiii.Dongoroz op.2. op. pag.cit. op. C-tin Mitrache. dezertarea. 201. „lipsirea”). 301 C-tin Mitrache. d.298 Literatura299 afirmă că acţiunea sau inacţiunea infracţională durează până când este oprită de o forţă contrară care poate fi: voinţa infractorului.Bulai op.. Ca exemple de infracţiuni continue putem menţiona: furtul de curent electric.cit. doctrina penală300 a făcut distincţie între infracţiunile continue succesive (cazul de mai sus) şi infracţiunile continue permanente. care prin natura ei se prelungeşte în timp („deţinerea”. deci avem de-a face cu o unitate de infracţiune. Doru Pavel op. „conducerea unui autovehicul”.cit.cit. reiese din dispoziţiile părţii speciale a Codului penal fiind identificată după elementul material al laturii obiective ce presupune o acţiune sau o inacţiune. Literatura consideră că în cazul altor infracţiuni decât cele care vatămă persoana.2.326. fără să fie nevoie de intervenţia făptuitorului pentru prelungirea acesteia (ex: în cazul furtului de energie electrică sau de semnal TV. Pentru acestea din urmă este important de remarcat că fiecare întrerupere în acţiunea infracţională duce la epuizarea infracţiunii continue. pag.nr. 62. I. iar reluarea activităţii infracţionale va constitui o nouă infracţiune.DREPT PENAL. Pe parcursul desfăşurării elementului material al laturii obiective pot apărea întreruperi ce pot fi determinate de natura activităţii infracţionale. V. care continuă şi după consumare până la intervenţia unei forţe contrare. numărul mai mare de persoane vătămate nu duce la stabilirea unei pluralităţi de infracţiuni.140. Având în vedere acest aspect. pag. Infracţiunile continue permanente se caracterizează prin desfăşurarea activităţii infracţionale fără întrerupere. pag.cit. în acest caz.60. Literatura a reţinut că reluarea de dimineaţă a portului ilegal de uniformă nu schimbă rezoluţia infracţională a infractorului.297 9.J. legiuitorul creând o infracţiune complexă (ex: omorul deosebit de grav. Infracţiunea continuă Infracţiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. 201. Spre exemplu: portul ilegal de uniformă este susceptibil de a fi întrerupt noaptea şi reluat dimineaţa. Deci.pag.Bihor. Acesta în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale reia în fiecare dimineaţă elementul material al laturii obiective.cit.194. Se dă exemplu cazul furtului printr-o singură acţiune de la mai multe persoane (cazul unei persoane care ar fura din bunurile mai multor persoane care bunuri au fost depozitate la un loc). 298 299 157 .cit. orice întrerupere a racordului la reţea reprezintă epuizarea Vasile Papadopol. Infracţiunea continuă.84 300 C. infracţiunea se epuizează. evadarea. portul ilegal de uniformă.Oancea. uciderea din culpă dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane). abandonul de familie. În momentul în care acţiunea infracţională este curmată. pag. nu există o nouă hotărâre infracţională. op..

Drept penal.220-221.301 Ca exemplu: dacă făptuitorul a început activitatea infracţională înainte de împlinirea vârstei de 14 ani.II. V.Oancea. Dacă activitatea continuată a început în timp ce făptuitorul era minor şi se desfăşoară după ajungerea la majorat. cu o altă persoană pe care o ucide. 9. datorită nopţii. datorită greşelii făptuitorului. decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vatăme.. desemnând infarcţiunea săvârşită prin devierea acţiunii de la obiectul sau persoana împotriva cărora era îndreptată. se consideră că această infracţiune este în realitate una singură. această activitate nu va fi luată în seamă. şi nu o infracţiune cu privire la obiectul sau persoana vătămată şi o tentativă cu privire la obiectul sau persoana care se vroia a fi vătămată.469. Există în acest sens două opinii în doctrină. pag. infractorul confundă pe rivalul său. pag. iar minorul va răspunde penal. 1939. Drept penal comparat. va fi recunoscută incidenţa legii penale române. Spre exemplu. Astfel legea penală cu privire la aplicarea legii penale în timp. legea penală aplicabilă va fi legea în vigoare în momentul epuizării faptei. Infracţiunea deviată Infracţiunea deviată este o formă a unităţii naturale de infracţiune. vol. făptuitorul ucide o altă persoană decât cea pe care vroia să o ucidă iniţial. pag.Dongoroz. pag. se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale.3.cit. Cluj 1923. prin greşita manipulare a armei. De la acest moment. I.cit.Aurel Teodor Moldovan infracţiunii de furt. b) Fie prin săvârşirea faptei asupra altui obiect sau altei persoane datorită erorii făptuitorului cu privire la obiectul sau persoana asupra cărora acesta intenţiona să acţioneze (error in personam). Momentul faţă de care se calculează şi se aplică aceste instituţii este momentul epuizării infracţiunii. de la acest moment se stabileşte incidenţa unui act de clemenţă.211. pe de altă parte. dacă o parte din infracţiune sau rezultatul acesteia s-au produs pe teritoriul ţării. pe de o parte. În cazurile infracţiunii deviate. deci am fi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni de furt de curent sau semnal TV). Spre exemplu. op. O eventuală rebranşare ar echivala cu o punere în aplicare a unei noi rezoluţii infracţionale. Opinia dominantă în literatură303 susţine că în cazul infracţiunii deviate în C. P.2.Gen. 302 303 158 . sau prin îndreptarea acţiunii – din eroare a făptuitorului – asupra altei persoane ori altui obiect. În ceea ce priveşte aplicarea legii penale în spaţiu.423.302 Infracţiunea deviată se poate săvârşi în două moduri: a) Fie prin devierea acţiunii infracţionale spre un alt obiect sau altă persoană din greşeala făptuitorului (aberatio ictus). Cunoaşterea infracţiunii continue are relevanţă în aplicarea anumitor instituţii de drept penal.Bulai op. acesta va fi sancţionat ca şi infractorul major (de minoritate se va ţine seama în individualizarea pedepsei). la alt obiect sau persoană. Traian Pop.

Opinăm că. iar în viitorul Cod Penal denumirea capitolului este transformat din „Pluralitatea de infracţiuni” în „Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni”.191 Vintilă Dongoroz – Drept penal 1939. Zolyneak. .304 În ceea ce priveşte unitatea legală de infracţiune Codul Penal viitor conţine mai multe modificări în raport cu reglementările cuprinse în actualul Cod Penal. pagina 324. . spre deosebire de unitatea naturală de infracţiune. dacă se constată că pe lângă infracţiunea deviată sunt întâlnite în cauză şi condiţiile constitutive ale unei tentative pedepsibile alături de infracţiunea consumată. 159 . legiutorul reţinând ca unitate de infracţiuni: .infracţiunea continuată. trebuie reţinute ambele fapte în concurs de infracţiuni. o primă modificare atinge denumirea capitolului „Pluralitatea de infracţiuni” din Codul Penal în vigoare. anume cea realizată în condiţiile devierii proiectului iniţial cu motivarea că legea penală apără toate valorile sociale aflate sub protecţia sa. Astfel.2: Infracţiunea este continuată Alin. UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE Unitatea legală de infracţiune. care ar putea constitui fiecare în parte o infracţiune. p. deoarece ne-am afla în faţa unei nepedepsiri a unei tentative pedepsibile.Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe nuate şi a celei complexe Alin.infracţiunea progresivă. Codul penal actual Noul cod penal Art 41. op. Considerăm că nu poate fi absorbită această tentativă de către infracţiunea consumată.3. în conţinutul căruia se reglementează formele pluralităţii de infracţiuni. improprii sau relativ improprii. PARTEA GENERALĂ orice modalitate ne găsim în prezenţa unei singure infracţiuni. în acest caz.cit.Art 35. acţiuni sau inacţiuni sau zarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva 304 305 M..infracţiunea de obicei. În acest caz se invocă faptul că legea nu apără viaţa unei anumite persoane.Unitatea infracţiunii conti. infracţiunea continuată şi cea complexă. dar în realileiaşi rezoluţii. În altă opinie se susţine că în cazul devierii acţiunii (aberatio ictus). 9. este o creaţie a legiuitorului. ci viaţa tuturor persoanelor. Legiuitorul a creat unitatea legală de infracţiune din două sau mai multe acţiuni cu semnificaţie proprie tocmai datorită legăturii strânse între ele. ne putem afla în faţa unei tentative perfecte. Formele unităţii legale sunt în număr de patru.1: Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite când o persoană săvârşeşte la diintervale de timp.DREPT PENAL. proprii.ferite intervale de timp. cu diferenţa că se acordă prioritate infracţiunii continuate şi acelei complexe în raport cu pluralitatea de infracţiuni. dar în realizarea ace. care pedepseşte prin reunirea în conţinutul unei singure infracţiuni două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni.infracţiunea complexă. deoarece în realitate se reglementează ambele instituţii de drept penal.

pentru ca o infracţiune să fie continuată trebuie ca aceasta să fie formată dintr-o pluralitate de acte de executare legate între ele printr-o triplă unitate: unitate de subiect atât activ. Aspecte ale raporturilor dintre infracţiunea continuată şi formele de participaţie. iar pentru altele calitate de complice. care prezintă ca element de noutate în definiţia legală a infracţiunii continuate introducerea unei noi condiţii.310 306 I. în sensul că acţiunile sau inacţiunile trebuie săvârşite de aceeaşi persoană.305 Caracteristicile infracţiunii continuate rezidă din condiţiile prevăzute de articolul 41 aliniatul 2 Codul Penal în vigoare şi articolul 35 aliniatul 1 din noul Cod Penal. op. D 1261/1983. p.cit. conţinutul aceleiaşi infracţiuni. s.172. iar la altele în calitate de complice.p.141. şi anume unitatea de subiect pasiv. ci concurs de infracţiuni. p. nu i se va reţine instigare continuată. p. acţiuni sau inacţiuni care conţinutul aceleiaşi infracţiuni.306 Condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate : A) prima condiţie priveşte unitatea subiectului activ.8/1983. mai ales că nu asigură continuitatea in activitatea infracţională aceleiaşi persoane în ceea ce priveşte situaţia ei juridică308 . alin. Potrivit Codului Penal în vigoare infracţiunea continuată este acea formă a unităţii legale caracterizată prin săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite. J. 310 T. prezintă. op. R. unitate de rezoluţie infracţională şi unitate de conţinut al infracţiunii. s.cit.3. 309 V. p.2 din actualul Cod Penal şi articolul 35 din noul Cod Penal.36.309 În acelaşi mod se vor încadra juridic şi actele de complicitate repetate în baza aceleiaşi rezoluţii şi a Oancea .155 Ghe. 307 308 160 .1. Infracţiunea continuată Infracţiunea continuată este reglementată de dispoziţiile articolului 41. O parte a literaturii consideră discutabil un astfel de punct de vedere.D. nesocotindu-se cerinţa prevăzută de art. RRD nr. Astfel. Suprem.59. subiect pasiv. care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. T.5/1964.R.S..p. Boroi. Papadopol. Există o infracţiune continuată şi în cazul în care o persoană acţionând în baza aceleaiaşi rezoluţii participă la săvârşirea unora din acţiunile componente ale infracţiunii în calitate de coautor. cât şi pasiv.N. unor autori diferiţi. ca pluralitatea de acte componente să prezinte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.1/1972. forma de unitate mai uşoară se absoarbe în cea mai gravă307 . 35 din viitorul Cod Penal. 9. în asemenea caz. dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale a unor acţiuni sau inacţiuni.41 actualul Cod Penal şi de art.Aurel Teodor Moldovan inacţiuni care prezintă fiecare în parte. deoarece se încalcă relaţia de dependenţă a actelor de participaţie faţă de actele de executare. nr. Al. p. nr. D 1670/1971. fiecare în parte. În situaţia în care o persoană instigă prin acţiuni repetate la infracţiuni diferite. Nistoreanu. Este evident că se va reţine infracţiunea ca fiind continuată şi în condiţia în care făptuitorul care participă are calitatea de autor pentru unele acte.

DREPT PENAL. C. însă neputând transporta toate bunurile odată efectuează mai multe drumuri312 . În condiţiile în care el va acţiona în calitate de complice cu privire la infracţiunea de furt mai sus menţionată şi în calitate de coautor la infracţiunea de vătămare corporală a paznicului care i-a surprins în timp ce consumau un alt act al infracţiunii de furt.Gen.. RRD 12/1969. B) a doua condiţie este aceea să existe o pluralitate de acţiuni sau inacţiuni. D 1974/1969.206-207.3886/1971. caz în care. care să fie săvârşite la intervale diferite de timp.cit. în condiţiile în care o persoană este lovită cu ocazia aceleaşi agresiuni reprezintă conţinutul infracţiunii simple şi nu infracţiune continuată sau săvârşirea infracţiunii de furt. prin comiterea mai multor acţiuni în aceeaşi împrejurare. şi nu al infracţiunii continuate. este evident că ne vom afla în cazul concursului de infracţiuni. În concepţia viitorului Cod Penal este necesară şi îndeplinirea condiţiei unicităţii subiectului pasiv asupra căruia sunt îndreptate acţiunile sau inacţiunile subiectului activ. pag. nu şi pe aceea de instigator. T. nici foarte scurte. 314 T. PARTEA GENERALĂ În ceea ce ne priveşte suntem de acord cu prima opinie din următoarele considerente: condiţia unicităţii subiectului activ la care se referă tribunalul suprem în decizia menţionată. pag 203. D nr. Suntem în această situaţie în condiţiile în care inculpatul fură dintr-un apartament învecinat. pag . astfel că. în condiţiile în care avem de-a face cu o rezoluţie distinctă. s. Reţinerea concursului de infracţiuni pentru instigare repetată se referă la instigarea repetată pentru infracţiuni diferite or. s. pentru că fiind o infracţiune de natură diferită s-a schimbat rezoluţiunea infracţională. are în vedere calitatea de complice şi autor sau coautor. arătăm că se poate reţine infracţiunea continuată deoarece sunt respectate condiţiile de existenţă ale acesteia.S.ex. se va reţine după caz concursul sau recidiva. 313 M. Există infracţiune unică continuată indiferent dacă unele din actele infracţionale sunt consumate. 311 312 161 . literatura de specialitate se referă la acte care fiecare în parte reprezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni. fapta săvârşită va fi o nouă infracţiune. Zolyneak. Dacă un făptuitor va acţiona pentru sustragerea prin acţiuni repetate a materialelor de construcţii dintr-un depozit prima dată în calitate de complice. Intervalele de timp nu trebuie să fie nici foarte lungi. Un timp prea îndelungat între actele de executare poate duce la schimbarea rezoluţiei infracţionale. vol.2 . iar apoi în calitate de autor sau coautor este evident că se va reţine infracţiunea continuată. Cu privire la complicitatea reţinută ca şi concurs de infracţiuni în condiţiile în care complicitatea are aceeaşi rezoluţie. iar altele rămase în fază de tentativă.S..p. care intră în conţinutul juridic al aceleiaşi infracţiuni. Aceste prevederi se aplică şi în cazul complicităţii : dacă se va reţine complicitatea pentru infracţiuni de natură diferită. op. Drept Penal. P. este evident că se va reţine concursul de infracţiuni. ori de câte ori inculpatul a săvârşit actele respective pe baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. cu aceeaşi ocazie.248. însă autorii sunt diferiţi. CD 1971.311 Pentru îndeplinirea acestei condiţii trebuie să se săvârşească două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni. Mitrache.. pag 180.p.

316 162 . pag.2.204 M. Dacă actele de executare sau rezultatul se situează pe teritorii diferite. Astfel legea spune că de la momentul epuizării se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale şi se stabileşte incidenţa unui act de clemenţă. s.p. cu condiţia ca ivirea acestora să nu conducă la luarea unei noi hotărâri infracţionale. precum şi Codul Penal viitor. Fiecare infracţiune privită în parte poate prezenta anumite particularităţi.316 Condiţia este îndeplinită şi atunci când actele de executare nu reprezintă toate infracţiuni consumate. în fapt putând să existe numeroase elemente care pot conduce la concluzia că a fost îndeplinită această condiţie de existenţă a infracţiunii continuate (unitatea obiectului infracţiunii. stabileşte ca dată a săvârşirii infracţiunii continuate. D) actele de executare să prezinte fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Mitrache.317 Efectele şi importanţa realizării infracţiunii continuate. Zolineak. În practica judiciară s-a reţinut întemeiat că vor forma unitate sub forma infracţiunii continuate şi actele de executare care realizează. unitatea de timp.cit. d. folosirea aceloraşi procedee în săvârşirea activităţii infracţionale)315 . pag. În condiţiile în care 315 C. în baza rezoluţiei infracţionale iniţiale. însă infractorul continuă săvârşirea altor acte. a locului.. Elementul subiectiv care caracterizează infracţiunea continuată este numai intenţia ca formă de vinovăţie. legea penală aplicabilă va fi cea română. unele forma de bază sau varianta tip. Codul penal actual în art. făptuitorul urmărind şi acceptând rezultatul acţiunii sale. 241/1971.. iar altele varianta calificată a acelei infracţiuni cu respectarea. 1971. Stabilirea caracterului continuat prezintă importanţa în practică cu privire la mai multe aspecte.Aurel Teodor Moldovan C) a treia condiţie este ca actele efectuate să fie săvârşite cu aceeaşi rezoluţie infracţională.427. unele putând rămâne în fază de tentativă. alin. data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiunii. 317 T. alin. dacă o parte din acte sau rezultatul s-a produs pe teritoriul României. Fiecare act de executare constă în acţiunea sau inacţiunea ce realizează conţinutul juridic al aceleiaşi infracţiuni. În funcţie de momentul epuizării se stabileşte şi legea penală aplicabilă în timp: astfel legea penală aplicabilă este cea în vigoare din momentul epuizării infracţiunii. op.cit. în art. ci trebuie să realizeze fiecare conţinutul aceleiaşi infracţiuni. 2. a persoanei vătămate. desigur şi a celorlalte condiţii. Literatura a reţinut pe de o parte faptul că rezoluţia infracţională trebuie să fie anterioară activităţii infracţionale şi să se menţină în linii generale pe parcursul executării actelor ce compun acea activitate. Literatura arată că acţiunile succesive nu trebuie să fie identice. Această rezoluţie infracţională trebuie apreciată în funcţie de fiecare situaţie în parte. op.S. 154.D.314 Pentru a se realiza infracţiunea continuată trebuie ca infractorul să aibă o imagine de ansamblu a activităţii ulterioare pe care o va desfăşura. C. Nr. pag. conform principiului ubicuităţii.313 Un al doilea aspect reţinut de doctrină este acela că unitatea de rezoluţie este păstrată şi în cazul în care a început procesul penal pentru actele de executare săvârşite anterior.243..122. să nu conducă la schimbarea tipului de infracţiune.

Sporul nu poate depăşi 5 ani în condiţiile în care pedeapsa este închisoarea.cit. după caz. Reglementarea actuală specifică şi faptul că dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată. pedeapsa pentru infracţiunea continuată se aplică prin condamnarea către maximul special al pedepsei. art.41. pag.443. Având în vedere că infracţiunea continuată este tratată ca unitate de infracţiuni.1. interzicând acesteia aplicarea unei pedepse mai uşoare pentru infracţiunea cu privire la care s-a pronunţat deja. ci numai cele de după împlinirea vârstei de 14 ani. se aplică un spor de până la jumătate din maximul amenzii. aplicarea pedepsei se va face într-o singură etapă. infractorul va răspunde penal ca major. Această dispoziţie permite instanţei numai stabilirea unei pedepse mai mari sau menţinerea pedepsei iniţiale. iar în condiţiile în care pedeapsa este amenda. iar în noul Cod sediul materiei este redat de art. Codul penal actual Noul cod penal Art 42. Tratamentul penal al infracţiunii continuate.cit. iar dacă infracţiunea continuată a început să fie comisă mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani şi a continuat după aceea. al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii. art. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. op. Oancea . pag.1.42. Infracţiunea continuată este o cauză de agravare facultativă a pedepsei pentru acea infracţiune. 37). În actuala reglementare. ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei. I. p. PARTEA GENERALĂ făptuitorul a început executarea înainte de împlinirea vârstei de 14 ani. op.43. actele de executare anterioare acestei vârste nu se iau în considerare. se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare.Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă Alin. art. este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.cit. Mitrache. cât şi tratamentul penal al infracţiunii continuate. 34 sau. Astfel noul Cod prevede la art. 36 alin.36. În noul Cod penal se modifică atât sediul materiei (în actualul Cod Penal este vorba de dispoziţiile art.35. art. 206.DREPT PENAL. În cadrul individualizării pedepsei se va ţine seama de cazul că o parte de acte au fost săvârşite în perioada minorităţii.art. respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii. la care se poate adăuga un spor. Art 36. şi adăugarea unui spor. 401 alin. 206. că infracţiunea continuată. Mitrache. potrivit dispoziţiilor art. respectiv cu 318 319 Vezi C. op. care nu poate fi mai mică decât cea stabilită anterior. 163 .Pedeapsa pentru infracţiunea continuată Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvărşită.1: Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. C. în condiţiile în care instanţa considera necesar. al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.

143. Infracţiunea complexă Infracţiunea complexă este consacrată în actualul Codul penal la art. Zolineak.cit. ca element sau ca în conţinutul său intră. infracţiune unică sau concurs de infracţiuni.2: Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră. în sensul că una din infracţiuni serveşte ca mijloc pentru realizarea celeilalte care constituie scop în ansamblul activităţii infracţionale M.3: Infracţiunea este complexă când Alin.41 alin.319 9. Infracţiunea complexă poartă numele de infracţiune absorbantă.Art 35.35 alin. Ghe. Al. o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. op. Infracţiuni ce nu se pot săvârşi în mod continuat..3. deci. Nistoreanu. În structura infracţiunii complexe se include.320 Sub aspectul obiectului. la crearea infracţiunii complexe legiuitorul a avut în vedere existenţa unor legături obiective şi subiective între faptele ce intră în conţinutul infracţiunii complexe.Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe nuate şi a celei complexe Alin.443. întrucât această modificare a fost cerută de doctrina penală. Infracţiunea complexă este definită în Codul penal actual ca fiind infracţiunea ce cuprinde în conţinutul ei ca element constitutiv sau ca circumstanţă agravantă o acţiune sau Codul penal actual Noul cod penal Art 41. nr. Infracţiunea continuată nu este posibilă la infracţiunea comisă din culpă.321 Se impune precizarea că. care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.3.cit. în sensul că expresia „ca element sau circumstanţă agravantă” se înlocuieşte cu expresia „ca element constitutiv sau ca element circumstanţial agravant”. cât şi pe cea care priveşte integritatea corporală a persoanei. la infracţiunile al căror obiect nu este susceptibil de divizare318 . Boroi. op. p. pierzându-şi autonomia infracţională. Revista „Drept penal”.II/1994. pag.2.Aurel Teodor Moldovan cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii. 320 321 164 .Bulai.Unitatea infracţiunii conti. iar infracţiunea inclusă în conţinutul său poartă numele de infracţiune absorbită. 322 C. Noul Cod Penal aduce o modificare în structura definiţiei infracţiunii complexe. pag. şi nici la cele care presupun repetarea activităţii în vederea realizării conţinutuliu infracţiunii (infracţiunile de obicei). iar în Codul penal nou este reglementată la art. infracţiunea de tâlhărie vatămă relaţia socială ce asigură dreptul la proprietate. Tâlhăria şi lipsirea de libertate în mod ilegal. o acţiune sau inacţiune faptă prevăzută de legea penală. infracţiunea complexă se caracterizează prin existenţa unui obiect juridic reprezentat de două relaţii sociale: de exemplu. ca element concircumstanţă agravantă. o acţiune sau stitutiv sau ca element circumstanţial inacţiune care constituie prin ea însăşi o agravant.2.131. conţinutul altei infracţiuni care este absorbită de infracţiunea complexă.

în conţinutul infracţiunii complexe intră ca element o acţiune ce formează conţinutul unei alte infracţiuni. L. În cazul furtului prin efracţie însă.cit. infractorul foloseşte ameninţarea).lit. este cuprins conţinutul infracţiunilor de insultă. 325 C. Nr. avem o infracţiune complexă.324 În literatura juridică penală. 323 324 165 . d.323 Reunirea infracţiunilor şi crearea celei de-a treia a fost impusă legiuitorului de legătura strânsă ce există între cele două sau mai multe infracţiuni ce apar în conţinutul celei de-a treia.216/1979. T. s.cit. C. Drept penal 1971. Exemplul dat de literatură este acela al furtului calificat săvârşit într-un loc public. calomnie. ameninţare. fie a unui raport mijloc-scop (pentru a asigura luarea bunului. s-a stabilit că există o formă a infarcţiunii complexe propriu-zise şi în cazul în care există o faptă incriminată independent la care se adaugă unele condiţii speciale care fac să apară un nou tip de infracţiune cu caracter complex. întrucât lipsa acestuia duce la calificarea ca şi concurs de infracţiune. În acest caz avem de-a face cu o infracţiune simplă.p. pag. lit. se caracterizează prin aceea că în conţinutul ei intră ca element constitutiv o acţiune sau o inacţiune ce reprezintă conţinutul unei alte infracţiuni. Nu orice infracţiune calificată este însă infracţiune complexă. o infracţiune.S. pag. pag. Această conexitate trebuie constatată în fiecare caz concret de către instanţa de judecată. op. Exemplul clasic oferit de literatura de specialitate este infracţiunea de tâlhărie. circumstanţa agravantă neconstituind conţinutul altei infracţiuni.op. care a creat o a treia infracţiune deosebită de celelalte două.. deoarece circumstanţa agravantă (elementul circumstanţial M. care constituie prin el însuşi. În această infracţiune avem două infracţiuni distincte reunite de către legiuitor. PARTEA GENERALĂ a făptuitorului.209. care a avut ca urmare moartea victimei. 229. care cuprinde în conţinutul ei două infracţiuni distincte: furt şi ameninţare sau furt şi lovire sau alte violenţe. fie un raport de la antecedenţă la consecinţă.pen actual sau art. 1979.DREPT PENAL. Mitrache.219. Se mai numeşte şi infracţiunea complexă calificată şi se caracterizează prin aceea că în conţinutul său este inclusă ca circumstanţă agravantă sau ca element circumstanţial agravant o acţiune sau inacţiune ce constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. pag.) Infracţiunea complexă ca variantă agravantă. furtul calificat prin efracţie (art. Exemplele din literatură sunt violul. pe timpul nopţii. care a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.322 Din definiţia legală a infracţiunii complexe rezultă că aceasta se poate prezenta în două forme: infracţiunea complexă tip sau simplă şi infracţiunea complexă agravantă sau infracţiunea complexă calificată. omor săvârşit în anumite condiţii – victima îndeplineşte o activitate importantă în stat. În toate aceste cazuri de infracţiuni.. noul Cod Penal).cit. legiuitorul alătură conţinutului de bază o circumstanţă agravantă sau aşa cum este folosit de viitorul Cod Penal un element circumstanţial agravant. Zolineak. 207. Infracţiunea complexă tip sau simplă. Culegere de decizii. D. fără a forma o a treia infracţiune distinctă (ex: infracţiunea de atentat care pune în pericol siguranţa statului este formată din infracţiunea de vătămare corporală gravă. op.328.i. Astfel.. tâlhăria sau pirateria. Această conexiune poate echivala cu existenţa.Biro.etc – în cazul infracţiunii de ultraj. sau propriu-zisă.157.

analizate anterior. dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acţiunii secundare. Obiectul infracţiunii complexe este şi el complex. la acea infracţiune. Complexitatea naturală. forma de vinovăţie este praeter intenţia sau intenţia depăşită. Sunt aplicabile dispoziţiile art. În cazul infracţiunii complexe varianta agravantă. faţă de care va fi apreciată incidenţa instituţiilor de drept penal. Structura infracţiunii complexe. se prevede în art. fapt ce poate constitui infracţiune distinctă). 326 V. însă dispoziţiile cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea complexă sunt diferite în Codul Penal viitor. Infracţiunea complexă cuprinde în conţinutul său elementele infracţiunilor reunite sau absorbite. de aceea. având în vedere că infracţiunile ce intră în conţinutul infracţiunii complexe îşi pierd autonomia. Tot astfel. Forma de vinovăţie este. Dacă din punct de vedere obiectiv conţinutul infracţiunii nu se realizează (ex: în cazul tâlhăriei s-au produs lovirile. ci rămâne o infracţiune simplă. Ca efecte. însă victima nu a fost deposedată de bun). pag. etc. 3 al aceluiaşi articol se arată că înfracţiunea complexă săvârşită cu intenţie depăşită. Infracţiunea se consumă la realizarea acţiunilor sau inacţiunilor ce reprezintă elementul material al laturii obiective şi producerea rezultatelor prevăzute în conţinutul infracţiunii. însă nerealizarea conţinutului infracţiunii mai grave va atrage răspundearea pentru infracţiunea mai uşoară. absorbirea infracţiunilor mai uşoare de altele mai grave (ex: infracţiunea de omor consumat cuprinde în mod natural şi elementele tentativei de omor şi elementele infracţiunilor mai puţin grave – vătămarea corporală.). infracţiunea complexă nu necesită o prelungire în timp a acţiunilor sau inacţiunilor şi nici a rezultatului. infracţiunea absorbantă nu devine o infracţiune complexă.cit.326 Reprezintă absorbirea în chip natural de către infracţiunea fapt consumat a tentativei.op.Aurel Teodor Moldovan agravant în concepţia noului Cod) poate forma conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (furtul se săvârşeşte în acest caz prin distrugerea încuietorilor. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea complexă consumată. având un obiect juridic principal şi altul secundar. în alin. sunt întrunite condiţiile de reţinere a tentativei.. Elementul juridic principal este vizat de infracţiunea absorbantă. intenţia. Infracţiunea complexă nu reprezintă o cauză de agravare a răspunderii penale.Papadopol. ori în cazul unor infracţiuni contra persoanei. în cazul infracţiunii complexe tip.325 Infracţiunea complexă calificată poate fi rezultatul unirii unei infracţiuni complexe tip cu circumstanţa agravantă (ex: tâlhăria urmată de moartea victimei). 166 . 43 din actualul Cod. 2 din noul Cod că infracţiunea complexă se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiune. iar cel secundar de infracţiunea absorbită. Efecte juridice.189. De regulă. astfel. 36. sancţiunea aplicabilă fiind cea prevăzută de lege. făptuitorul urmăreşte şi acceptă rezultatul acţiunilor sale. alin. infracţiunea complexă va fi tratată ca o singură infracţiune.

3.D. caz în care suntem în situaţia infracţiunii de vătămare corporală gravă aşa cum este prevăzut de art. 9. Spre deosebire de complexitatea naturală.183 Codul Penal în vigoare.DREPT PENAL. absorbţia este legală.). care este acela al săvârşirii elementului material al laturii obiective. 328 C.2 C. art.219. fie prin agravarea urmării imediate. 330 Decizia de îndrumare nr. al producerii ultimului rezultat amplificat.D.Pavel. când vătămarea a dus la moartea victimei.45. op. care constă în repetarea faptei incriminate. astfel încât să releve o obişnuinţă a 327 C.Bucureşti. şi nu în momentul producerii rezultatului. Codul Penal în vigoare.”. pg.Bulai op. Infracţiunea progresivă Este definită în doctrină ca fiind acea infracţiune care după momentul consumării infracţiunii produce un rezultat care se amplifică progresiv.3.U. fiind incriminate ca infracţiune etapele de amplificare a rezultatului. pag.182.R. este momentul de la care se calculează şi devin incidente instituţiile de drept penal.180. actual. 167 . 331 A. adică momentul epuizării.cit. art.R. Formele unităţii infracţionaleîn dreptul penal român.cit. şi nu momentul producerii rezultatului mai grav. momentul epuizării este reprezentat de ultimul rezultat amplificat produs. C. pag. adică al comiterii infracţiunii.Bulai op.cit. 209.T.gen. s-a realizat conţinutul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. Casa de editură şi presă „ŞansaS. continuate.328 Exemplul oferit de literatură este fapta de lovire. alin. art. V. Rezultatul se poate agrava astfel încât victima să necesite îngrijiri medicale de mai mult de 60 de zile. rezultatul se poate agrava.L. fără intervenţia făptuitorului. În această opinie se apreciază că trebuie luată în considerare condiţia persoanei în momentul săvârşirii faptei.3. care prevede varianta îngrijirilor medicale de cel mult 90 de zile). alin. O parte a doctrinei apreciază că efectele juridice ale acestei infracţiuni sunt similare celor de la infracţiunile continuie.193 noul Cod Penal.181 al Codului Penal actual) sau îngrijiri medicale de mai mult de 90 de zile( art. 1975. Bucureşti.B.nr.pag. În fine. Faţă de momentul consumării.327 Infracţiunea rezultată în urma amplificării urmărilor absoarbe în conţinutul ei şi infracţiunile mai uşoare.2 viitorul Cod Penal. 329 C. fie prin producerea de noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave.Dincu. R. care va constitui iniţial conţinutul infracţiunii de lovire sau alte violenţe (art. devenind lovire calificată (îngrijire medicală de cel mult 20 de zile.P. al cărei rezultat se poate agrava.255. 1992.219.8/1987.329 Cealaltă parte a doctrinei invocă o decizie de îndrumare a instanţei su330 preme .cit. 193.180.4 Infracţiunea de obicei Infracţiunea de obicei este o formă a unităţii naturale de infracţiune.194 din viitorul Cod Penal).195 Codul Penal viitor). vătămarea necesitând îngrijiri medicale de până la 60 de zile (vătămare corporală art.1 din Codul Penal actual sau art. vol. Drep penal. pag. pag. alin.Papadopol.1/1987. arătând că data de săvârşire a infracţiunii progresive trebuie considerată data comiterii acţiunii iniţiale.Bulai op. Mitrache.I.219.p. PARTEA GENERALĂ 9.

ele pot caracteriza infracţiunea (ex: cerşetoria. pericolul social al infracţiunii. vagabondajul. În acest caz se distinge. În funcţie de momentul epuizării se aplică şi se calculează celelalte instituţii de drept penal. doar împreună în condiţiile în care arată obişnuinţa sau îndeletnicirea făptuitorului. de îndeletnicire. corespunzător săvârşirii ultimului act de executare. deci ca trăsătură constitutivă a acestei infracţiuni. de aceea infracţiunea de obicei nu se confundă cu infracţiunea continuată.Aurel Teodor Moldovan făptuitorului. neavând semnificaţie penală. Faptele în sine nu prezintă un pericol social de sine stătător.331 Această infracţiune se caracterizează prin aceea că fapta se reia în aşa fel încât din reluarea elementului material al laturii obiective reiese caracterul de obişnuinţă. în aşa fel încât să se atribuie ansamblului de infracţiuni. De esenţa infracţiunii de obicei. este repetarea acţiunilor infracţionale. 168 . o îndeletnicire a acestuia. prostituţia). Infracţiunea de obicei nu este posibilă în forma tentativei şi nici nu poate fi săvârşită în coautorat. pe lângă momentul consumării şi un moment al epuizării. unde fiecare act de executare realizează conţinutul infracţiunii.

32-40. PARTEA GENERALĂ CAPITOL X PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI 10. pe de altă parte. constă în repetarea comportamentului infracţional. după caz. Literatura de specialitate recunoaşte şi un al treilea caz de pluralitate de infracţiuni. după condamnarea definitivă.Boroi. GENERALITATI PRINVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI Pluralitatea de infracţiuni este reglementată în Codul penal actual. pag. înainte ca persoana care le-a săvârşit să fie condamnată definitiv pentru una din ele. Ghe.213.pag. Recidiva. Includerea pluralităţii de infracţiuni în titlul privind infracţiunea. care prevede că pluralitatea de infracţiuni constituie.cit.op. C. reflectă concepţia legiuitorului de a acorda prioritate problemelor de stabilire a situaţiilor în care există pluralitate de infracţiuni. Alături de acestea există situaţia pluralităţii intermediare atunci când infractorul săvârşeşte o nouă infracţiune. referitor la formele pluralităţii de infracţiuni. cel viitor reglementează. Prin urmare. care nu constituie nici concurs.Mitrache.cit. concurs de infracţiuni sau recidivă. op. pe de o parte.149. ca cea de-a treia formă a pluralităţii de infracţiuni. 32. anume pluralitatea intermediară. Concursul de infracţiuni presupune săvârşirea a mai multor infracţiuni. la art. sau stingerea executării acesteia. chiar executarea. mai înainte de executarea pedepsei.pag. ulterior momentului supunerii făptuitorului sistemului de influenţare pe care îl presupune condamnarea şi în unele cazuri.Nistoreanu. şi anume concursul.. în mod expres în art. Concursul de infracţiuni şi recidiva reprezintă formele de bază ale pluralităţii de infracţiuni potrivit reglementării actuale.DREPT PENAL.cit. Pluralitatea de infracţiuni se referă la situaţia în care aceeaşi persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni. fie înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. spre deosebire de Codul Penal în vigoare.332 Formele pluralităţii de infracţiuni sunt consacrate de Codul penal în vigoare la art. fie după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune. pe de altă parte.Bulai. nici recidivă. la art. 44 pluralitatea intermediară. recidiva şi pluralitatea intermediară de infracţiuni.op. 35-45. Codul Penal viitor reglementează trei forme ale pluralităţii de infracţiuni reţinute în doctrina penală. iar în noul Cod penal.1. la capitolul V. fără a fi îndeplinite 332 C. dar şi recunoscute şi întâlnite în practica judiciară.220. în cadrul capitolului IV. 169 . Astfel că..Al.

68. V. continuate.Alba.p.cit.. pag. Codul penal.I.Bulai. C. Drept penal 1939.pag. d.D.Bucureşti.d. d.1/1985. pedepsite ca atare336 ). împotriva a două persoane. Totodată infracţiunile pot fi prevăzute..338 Infractorul poate să fi comis unele infracţiuni în timpul minorităţii sau după împlinirea vârstei de 18 ani. de către aceeaşi persoană.333 această formă a pluralităţii este prevăzută în dispoziţiile viitorului Cod Penal. deviate.Dongoroz I. continue. op.4125/1973.pag. câte persoane au fost lovite. în cazul în care prin agresiunea săvârşită cu intenţia dea ucide.214 338 T. 170 .S.214.. nu săvârşeşte o singură infracţiune de lovire. inculpatul a cazuat mpoartea uneia şi a vătămat grav integritatea corporală a celeilalte.pag.cit.Oancea.173.Zulineak. T. pag..2148/1983..p. infracţiunea de omor şi infracţiunea de tentativă de omor. s. mai înainte de a fi condamnată definitiv.223. R.82.181. Nu are importanţă dacă infracţiunile sunt simple. Nu are importanţă foma de vinovăţie cu care sunt comise aceste infracţiuni. M. d.337 b) Infracţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană. R. În acest caz suntem în situaţia unui concurs omogen335 ).cit.. progresive.S.p. Va fi îndeplinită condiţia şi când infractorul a participat în calitate de complice.cit. ci atâtea infracţiuni în concurs. 333 334 C. CONCURSUL DE INFRACTIUNI Noţiune Concursul de infracţiuni este desemnat în legislaţie şi doctrină ca fiind forma pluralităţii de infracţiuni ce constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni.611/1993.1.alin. I.etc. Condiţia este îndeplinită şi în cazul în care.222.s.40/1969.op.233.. 337 C-tin Mitrache. 335 T. pag. apg.2. Este îndeplinită această condiţie şi când făptuitorul a participat în calitate de autor sau în calitate de participant la săvârşirea infracţiunilor. parte din infracţiuni sunt săvârşite în ţară şi parte în străinătate. op.R.cit.334 Condiţiile de existenţă a concursului de infracţiuni: a) Prima condiţie se referă la săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni Infracţiunile săvârşite pot fi de natură şi gravitate diferită.R. a cărei viaţă a fost salvată – în sarcina sa urmează a fi reţinute în concurs.236.5/1969.pag.Bulai. iar când infracţiunile concurente sunt de natură diferită se reţine concursul eterogen.. s. op. nr.259. atât în legi speciale.2 Codul Penal actual şi art.Dongoroz.J. pag.. pag. 412 Codul Penal viitor. Faptele pot fi consumate sau rămase în stadiul de tentativă pedepsibilă sau asimilate tentativei (ex: art. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale la săvârşirea unori infracţiuni distincte.p. Drept penal 1992. pentru vreuna dintre ele.. pag. 10.R. op. complexe.nr.Aurel Teodor Moldovan condiţiile prevăzute pentru recidivă..D. cât şi în legi nepenale cu dispoziţii penale. când infracţiunile concurente sunt de aceeaşi natură avem de-a face cu un concurs omogen (acela care cu aceeaşi ocazie aplică lovituri mai multor persoane. poate fi reţinut concursul de infracţiuni. C-tin Mitrache. 336 T.M. V.331. Şi în acest caz.

nr. Există concurs ascunderea altei infracţiuni. concursul poate fi omogen – când infracţiunile sunt de natură similară şi eterogen – când infracţiunile sunt de natură diferită. În acest caz este posibil ca o faptă din cele săvârşite de făptuitor să nu poată fi judecată.cit. inacţiuni distincte.cit.d. revizuire. retragerea mărturiei mincinoase. deoarece există numai o singură infracţiune care să fie supusă judecăţii. în cauză.s. Există acţiuni sau inacţiuni distincte. pag.R.252.când două sau mai multe Există concurs real de infracţiuni când infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi două sau mai multe infracţiuni au fost persoană.Concursul real se mai numeşte şi concurs material şi se caracterizează prin aceea că infractorul a săvârşit două sau mai multe infracţiuni. iar acest lucru se datorează şi de această dată cerinţelor făcute 339 340 T.a fost desfiinţată printr-o cale extraordinară de atac (recurs în anulare.Concursul de infracţiuni Art 38. prescripţia. d) Infracţiunile săvârşite. op..223 .D.Zulineak. înainte ca persoana infractorului să fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele. să poată fi supuse judecăţii. înainte concurs chiar dacă una dintre infracţiuni de a fi condamnată definitiv pentru a fost comisă pentru săvârşirea sau vreuna dintre ele. R. concursul real de infracţiuni este definit prin prisma precizării că infracţiunile concurente sunt săvârşite prin acţiuni sau Codul penal actual Noul cod penal Art 33.pag.. înainte de a fi condamnată săvârşite de aceeaşi persoană. prin definitiv pentru vreuna dintre ele.3/1974. M. A.Concursul de infracţiuni Lit. a) . nu va mai exista concurs de infracţiuni. sau cel puţin două dintre ele. lipsa plângerii prealabile). ori hotărârea de condamnare.. pentru celelalte fiind incidente cauzele prezentate mai sus.S.p. C. deşi definitivă. sau se constată o cauză de nepedepsire a infractorului: denunţarea de către mituitor a dării de mită. prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni.. Va fi îndeplinită condiţia chiar dacă infractorul a fost condamnat pentru o infracţiune săvârşită anterior.DREPT PENAL. Concursul de infracţiuni este cunoscut sub două forme: concursul real şi concursul formal sau ideal. Aşa cum am arătat mai sus. real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.3008/1973. a unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare).Bulai. etc. 38 din viitorul Cod Penal. instanţa constatând existenţa unei cauze care înlătură răspunderea penală (amnistia. În condiţiile în care infractorul este trimis în judecată numai pentru o infracţiune. În art. etc)340 .147. PARTEA GENERALĂ c) A treia condiţie priveşte săvârşirea infracţiunilor mai înainte ca infractorul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele. pag. 171 . op.. dar hotărârea nu era definitivă339 la data comiterii noii infracţiuni.

de îndrumare nr. cât şi de ordin subiectiv. (infracţiunile sunt săvârşite în acelaşi moment sau succesiv).341 a) Concursul real simplu nu necesită existenţa vreunei legături între infracţiunile comise prin acţiuni sau inacţiuni distincte. Ghe. pentru a sustrage diferite piese electronice. pag. R.Nistoreanu. 343 Matei Basarab.216. caracterizat sau cu conexitate.R.151. dec. s.1971.pag. Concursul cu conexitate. în paguba avutului obştesc. nr.Al. conexitatea cronologică.D.Nistoreanu.cit. în paguba avutului obştesc345 ). Conexitatea etiologică se referă la legătura mijloc-scop între infracţiunile comise – adică o infracţiune este comisă pentru a înlesni săvârşirea alei infracţiuni.op. S-a reţinut. le-au smuls din ansamblele electronice în care erau montate aducând în stare de nefuncţionare acele instalaţii. În ceea ce ne priveşte suntem de acord cu prima clasificare. este atât de ordin obiectiv. op.9 din 23.Boroi.II. nr.136-137.S. pag. 344 Plenul T.R.gen. pe lângă infracţiunea de furt. op. vol II. iar formele vinovăţiei sunt legate între ele343 (în cazul conexiunii etiologice putem oferi exemplu înşelăciunea săvârşită prin folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată. 11.. vol. Literatura arată că ambele infracţiuni trebuie să fie intenţionate. R.D. Matei Basarab.152. În dreptul penal român se reţin doar conexitatea etiologică şi conexitatea consecvenţională. conexitatea poate fi accidentală (atunci când o infracţiune este legată întâmplător cu o altă infracţiune). conexitatea consecvenţională (în care o infracţiune este săvârşită pentru a ascunde comiterea altei infracţiuni). Unica legătură care caracterizează acest concurs.pag. pag. Concursul real de infracţiuni este la rândul său de două feluri: a) concurs real simplu şi b) concurs real calificat.Al. d.cit.2/1973. în sensul că una constituie cauză celeilalte.cit.346 C-tin Mitrache.243-247 341 172 .12.. în scopul folosirii lor la confecţionarea unor aparate de radio şi amplificatoare.. ori exemplul faptei inculpaţilor care. op.56/1981. iar hotărârea de a fi săvârşite este anterioară comiterii ambelor infracţiuni. 345 T. Conexiunea între infracţiuni. cunoscând că înscrisul este fals344 .Boroi. 1. Nr.S.69 346 I. Explicaţii teoretice ale dreptului penal român. este că infracţiunile sunt comise de aceeaşi persoană. pag. În literatura juridică se face distincţie între conexitatea etiologică (o infracţiune constituie cauza săvârşirii altei infracţiuni) şi conexitatea teleologică342 (o infracţiune constituie mijlocul pentru comiterea altei infracţiuni scop).Aurel Teodor Moldovan în doctrina de drept penal în materia instituţiei analizate.. conexiuni între infracţiunile săvârşite de aceeaşi persoană. pag.pag.cit. b) Concursul real calificat sau caracterizat sau cu conexitate se caracterizează prin existenţa unor legături.9/1981. şi infracţiunea de distrugere calificată.p. În literatura juridică sunt menţionate mai multe feluri de conexiuni: conexiunea topografică (infracţiunile sunt săvârşite în acelaşi loc). considerând că în cadrul conexităţii etiologice este inclusă şi conexitatea teleologică. P. conexitatea etiologică (în care o infracţiune este săvârşită pentru a înlesni comiterea altei infracţiuni).op.. 12. vol II...cit.Fodor. 342 Ghe.

În cursul săvârşirii faptei.DREPT PENAL. dacă prin aceasta se crează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau îmbolnăvire. printr-o singură acţiune sau inacţiune. pag. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă – art. op. Dacă. Ei au discutat că ar fi cazul să o dezlege. în acest caz.347 Exemplele clasice date de literatură sunt: fapta infractorului care pentru a ascunde omorul. C-tin Mitrache. vol II. în sarcina inculpatului trebuie reţinută şi uciMatei Basarab. În timp ce inculpaţii căutau banii în cameră. 347 348 173 .. care datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs. 350 Matei Basarab. 14. 12. dar trebuia şi putea să o prevadă (ex: S-a tras cu arma în direcţia unei persoane care a fost ucisă cu intenţie şi s-a rănit altă persoană din culpă ). în sensul că se comite o infracţiune pentru a acoperi săvârşirea altei infracţiuni. care pentru a împiedica descoperirea uciderii din culpă într-un accident de circulaţie. atât cu intenţie. victimei i s-a pus un căluş şi apoi a fost legată peste gură foarte strâns. 21 din Legea 5/1965. caracteristic pentru acest concurs este comiterea mai multor infracţiuni.1. grăbindu-se să plece. infracţiunile pot fi săvârşite toate cu intenţie directă sau unele cu intenţie directă şi altele cu intenţie indirectă. intenţia este indirectă.62/1979.217. d. nr. pag. pag. Conexitatea consecvenţională presupune o legătură de la cauză la efect sau de la antecedenţă la consecinţă.350 Unele din infracţiuni pot fi comise cu intenţie.p. Este definit de literatura juridică ca fiind o acţiune sau inacţiune. părăseşte locul accidentului. s-a produs moartea unui muncitor.72.349 Deci.pag. pag. au acţionat cu intenţie directă. însă. iar altele din culpă.R. B. pag.cit. vol II. În ceea ce priveşte prima infracţiune. 3/1980. 349 T. ea poate fi săvârşită.Concursul ideal sau formal de infracţiuni se mai numeşte şi concursul printr-o singură acţiune sau inacţiune. În ceea ce priveşte latura subiectivă. ca urmare a neluării măsurii respective. infractorii au prevăzut că victima ar putea muri şi au acceptat acest rezultat. PARTEA GENERALĂ 2.7..p.S. Matei Basarab. 351 T. săvârşită de aceeaşi persoană.d. se constată producerea mai multor urmări periculoase.. concursul cuprinde elemente obiective şi subiective ale mai multor infracţiuni (ca latură obiectivă.D. vol II.. 315/1974. op. dacă infractorul nu a prevăzut urmarea. hotărârea infracţională pentru comiterea ultimei infracţiuni s-a luat după comiterea primei infracţiuni.cit. În acest caz. R. care a comis un omor deosebit de grav şi o tâlhărie. cât şi din culpă. întruneşte elementele mai multor infracţiuni. op..219. Toate infracţiunile pot fi comise din culpă (neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile referitoare la protecţia muncii de către persoana care are îndatorirea de a le lua la locul de muncă. reglementate de legea penală). Faţă de tâlhărie. victima se zbătea în aşa fel încât aceştia şi-au dat seama că nu poate respira bine. op. iar faţă de infracţiunea de omor simplu. Deci.cit. însă nu au făcut-o. pentru că altfel ar putea muri. În aceste condiţii.c.S. R. ucide sau ameninţă cu moartea pe martor şi fapta conducătorului auto. 14. Exemplul dat de literatură348 este fapta săvârşită de infractor.cit. forma de vinovăţie pentru ultima infracţiune este întotdeauna intenţia.

17. Art 33.352 S-a reproşat sistemului şi în cazul pedepselor privative de libertate. Infracţiuneapenală culpabilitatea.cit. De altfel. săvârşită de aceeaşi persoană.cit. din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs. pag.3.218. Ardealul. C-tin Mitrache.Buzea.Concursul de infracţiuni Există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană. realizează conţinutul mai multor infracţiuni. N.Zulineak. op. b) . spre deosebire de actuala reglemenCodul penal actual Noul cod penal Art 38.. Sistemul adiţionării pedepselor a mai primit reproşul că ar crea un353 plus de suferinţă. Drept penal. Ed. Sistemul a fost criticat.T. op. Cu privire la pedeapsa amenzii s-a reproşat sistemului adiţionării pedepselor că ar conduce în anumite cazuri la o confiscare generală. În reglementarea noului Cod Penal se face referire directă la denumirea de concurs formal de infracţiuni. şi concursul formal poate fi omogen sau eterogen ca şi concursul real.Aurel Teodor Moldovan derea din culpă351 ). Alba-Iulia. similare sau mai puţin grave. vol II.2570. O altă critică era că modul de sancţionare îi crează infractorului certitudinea că după comiterea unei infracţiuni grave poate săvârşi oricâte altele. pag.cit. se poate aplica un cuantum de pedeapsă ce ar depăşi durată probabilă a vieţii unui om. considerându-se că adunarea pedepselor reprezintă o pură retribuire în acest caz – şi îşi pierde din caracterul de reeducare. 1944. I.352.339. vol. 10. 353 M.. 352 174 . tot poenae) şi executarea pedepselor rezultate din adunarea lor. fiindcă va executa V.Dongoroz. Drept penal 1939.Concursul de infracţiuni Lit.când o acţiune sau inacţiune. În aceste condiţii se consideră că pedeapsa nu ar trebui să depăşească o limită normală. op. pag.I. 354 Matei Basarab. TRATAMENT PENAL IN CAZ DE CONCURS DE INFRACTIUNI În doctrina şi legislaţia penală sunt cunoscute trei sisteme de sancţionare pentru concursul de infracţiune: a) Sistemul cumulului aritmetic sau sistemul adiţionării pedepselor presupune adunarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune din concurs (quot delicta. datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmăririlor pe care le-a produs. b) Sistemul absorbţiei presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru cea mai gravă dintre infracţiuni. reproşândui-se că lasă nesancţionate celelalte infracţiuni.1912.Tanoviceanu. aceasta absorbind pedepsele pentru infracţiunile mai puţin grave (major poena absorbet minorem ). întruneşte elementele mai multor infracţiuni tare unde nu se face o distincţie clară între denumirea de concurs real şi concurs formal de infracţiuni.pag.pag.

prin natura ei. 34.354 c) Sistemul cumulului juridic sau al contopirii pedepselor este un sistem intermediar între cel al adiţionării şi cel al absorbţiei. se aplică pedeapsa cea mai mare. care poate fi sporită în limitele prevăzute de lege. pentru pedepsele principale şi cumulul aritmetic ori după caz cumulul juridic pentru pedepsele complementare ori măsurile de siguranţă. iar când acest maxim nu este îndestulător. Codul Penal în vigoare consacră un sistem de sancţionare mixt: cumulul juridic sau.a) Cod penal). care poate fi sporită până la maximul ei special. Stabilirea pedepsei reprezintă activitatea de individualizare a răspunderii penale efectuată de instanţă pentru infracţiune concurentă. d) Când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă. absorbţia (art. c) Când s-au stabilit numai amenzi. se aplică pedeapsa cea mai grea. alin. se aplică pedeapsa închisorii. PARTEA GENERALĂ doar sancţiunea mai severă. 34 din actualul Cod Penal. se consacră sistemul absorbţiei. 34 din actualul Cod Penal stabileşte că aplicarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni presupune două etape şi anume: a. 34 din Codul Penal. O a doua modalitate de pedepsire a concursului de infracţiuni. se stabileşte pedeapsa pentru fiecare din infracţiunile săvârşite b.lit. se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim. b) Când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare. Sistemul sancţionator este despărţit în art. Aplicarea pedepsei reprezintă următoarea etapă a stabilirii pedepsei în urma aplicării regulilor specifice prevăzute în art. potrivit dispoziţiei de la litera b) la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit. sistem care se justifică pe caracterul pedepsei.a) se prevede că atunci când s-a stabilit pentru una dintre infracţiunile în concurs o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoarea ori cu amenda. iar dacă acest maxim nu este îndestulător. 34. după cum acestea sunt de naturi diferite sau identice. se aplică pedeapsa cea mai grea. În felul acesta va fi încurajat să comită o infracţiune sau mai multe de gravitate mai mică sau egală cu infracţiunea cea mai gravă. este consacrarea sistemului cumulului aritmetic al pedepselor. Art. presupunând aplicarea pedepsei cele mai grave stabilite pentru fiecare infracţiune la care se poate adăuga un spor. nu mai poate fi agravată. c).1. se va aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă. se aplică pedeapsa închisorii.DREPT PENAL. în totul sau în parte. prevăzută de legiuitor. În acest caz. prin prevederea că se poate aplica o pedeapsă care reprezintă totalul pedepselor sta175 . ţinându-se seama de faptul că detenţiunea pe viaţă. lit. e) Când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă. care poate fi sporită până la maximul ei special. se poate adăuga un spor de până la 5 ani. după cum urmează: a) în art. la care se poate adăuga amenda. după caz.

Aurel Teodor Moldovan bilite pentru infracţiunile concurente. stabilind că acesta nu poate depăşi maximul general al amenzii. În cazul în care pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente sunt pedepsite cu amendă. legiuitorul se referă la categoria superioară de pedeapsă. urmând a se aprecia de la caz la caz dacă o asemenea opţiune este sau nu justificată.modul de calcul al pedepsei în acest caz. 39. considerăm util ca şi noul Cod să prevadă în mod expres – asemenea actualului Cod . se va aplica un spor care să nu depăşească totalul pedepselor cumulate. Prin urmare. Stabilirea sancţiunii pentru concursul de infracţiuni va avea tot două etape. Ni se pare o soluţie oportună. Şi în acest caz se prevede că pedeapsa rezultantă nu poate depăşi maximul general al pedepsei imediat superioare. În ceea ce priveşte sancţionarea concursului a fost introdusă o dispoziţie nouă. care aprobă ca în situaţia comiterii mai multor fapte deosebit de grave. atât sistemul cumulului aritmetic. se va aplica pedeapsa închisorii rezultantă (calculată conform cumulului juridic). care vor fi aceleaşi cu cele arătate mai sus. instanţa să poată aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă. pertinentă şi conformă cu realitatea. şi nici maximul amenzii. această alternativă la sistemul cumulului juridic. În acest caz. Aplicarea pedepselor complementare în cazul concursului de 176 . respectiv sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu şi fix în cazul în care pentru infracţiunile concurente s-au aplicat numai pedepse cu închisoarea sau cu amenda. pedeapsa rezultantă este stabilită prin aplicarea celei mai mari amenzi pentru una din infracţiunile concurente. la care se poate adăuga în total sau în parte amenda rezultantă (calculată şi ea conform cumulului juridic). Legiuitorul a consacrat şi sistemul cumulului aritmetic. De lege-ferenda. O altă ipoteză este aceea în care se stabilesc pedepse de natură diferită adică pedepse privative de libertate şi o pedeapsă cu amendă. Opinăm că şi în acest caz. art. iar în condiţiile în care acesta este neîndestulător. se va aplica pedeapsa privativă de libertate. cu toate că aceasta nu a fost stabilită pentru niciuna dintre infracţiunile concurente. legiuitorul a hotărât că se pot aplica în mod alternativ. Această îngrădire a cumulului aritmetic. face ca toate criticile aduse acestui sistem să rămână fără obiect. care poate fi sporită până la maximul ei special. Se prevede că sporul în cazul amenzii nu trebuie să depăşească o jumătate din maximul special al pedepsei celei mai grele. 2 din viitorul Cod oferă judecătorului această posibilitate. În condiţiile cumulului juridic. În privinţa pedepsei principale şi în viitoarea reglementare s-a optat pentru sistemul absorbţiei în ipoteza în care pentru una dintre infracţiunile concurente s-a aplicat pedeapsa detenţiunii pe viaţă. al amenzilor. la care se poate adăuga în tot sau în parte pedeapsa amenzii. Diferenţa este că aplicarea pedepsei se face în acest caz prin însumarea tuturor pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune în parte. În condiţiile în care avem stabilite mai multe pedepse privative de libertate şi mai multe amenzi. alin. pentru a evita interpretări greşite. prin stabilirea unei pedepse cu o limită normală în ceea ce priveşte gravitatea lor. cât şi sistemul cumulului juridic.

op. 35 Codul penal în vigoare şi cu prevederile art. op.pag.cit. dar cu conţinut diferit. iar dintre pedepsele complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea otrivit art. chiar de aceeaşi natură. se vor contopi358 . măsurile de siguranţă luate conform art. 147.154. că este posibilă cumularea măsurilor de siguranţă. deci. cu excepţia dizolvării sau cele de aceeaşi natură. Aplicarea măsurilor de siguranţă în cazul concursului de infracţiuni Având în vedere natura măsurilor de siguranţă. aceasta se va aplica alături de pedeapsa privativă de libertate.pag. 10.cit. aceasta este o dispoziţie normală. alin .. noul Cod penal prevede că măsurile de siguranţă de aceeaşi natură. Acestea sunt similare ca modalitate de aplicare a pedepselor complimentare în cazul concursului de infracţiuni. op.Nistoreanu.221. 355 356 177 .pag. În caz de pluralitate de infracţiuni. iar în viitorul Cod în art. căci scopul lor este diferit (ex: confiscarea specială luată în cazul infracţiunilor concurente şi privind lucruri diferite se va lua cu privire la toate lucrurile stabilite). 112 din noul Cod se cumulează. luate pentru infracţiuni concurente.237.(2) noul Cod Penal în caz de pluralitate de infracţiuni săvârşite de persoana juridică. pedepsele complementare de natură diferită. 358 Ghe. PARTEA GENERALĂ infracţiuni.cit.4. Pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni săvârşite de persoana juridică În dispoziţiile art. Achiesăm la opinia literaturii juridice. se va aplica cea mai grea dintre acestea. Pen pedepsele complimentare se pot cumula. C-tin Mitrache.64356 . că se poate deroga de la opinia că măsurile de siguranţă de acelaşi fel. se cumulează..pag. CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTRU C-tin Mitrache. în sensul că disting mai multe situaţii: a) Dacă s-a stabilit o singură pedeapsă complementară pentru una din infracţiunile concurente. dar cu conţinut diferit (ex: interzicerea unor drepuri prevăzute de Codul Penal actual la art.cit. iar dacă sunt de natură diferită. dacă pedepsele complementare stabilite sunt de aceeaşi natură.op. 54 alin. în cazul infracţiunilor concurente se iau o singură dată.221. 45 din viitorul Cod Penal. 66).DREPT PENAL. În ceea ce priveşte cumularea măsurilor de siguranţă. c) Dacă pedepsele complementare sunt de aceeaşi natură. se cumulează. Pedepsele complementare se aplică în conformitate cu prevederile art. ele se vor aplica toate. având în vedere natura şi scopul măsurilor de siguranţă. 357 C-tin Mitrache. cu acelaşi conţinut.355 b) În cazul în care s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită pentru infracţiunile concurente se vor aplica toate.. chiar dacă această pedeapsă complementară nu a fost stabilită pe lângă pedeapsa cea mai grea.Boroi.357 Apreciem.Al. acela de a înlătura o stare de pericol şi de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni. (3) C.

În aceste situaţii sporul ce se poate stabili va fi întotdeauna egal cu cel stabilit anterior.nr.74/1972.pag.1935/1970.222. că se poate aplica şi sistemul contopirii.. Opinăm că în această situaţie se vor compara pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente şi conform art.pag. şi nu rezultanta pentru o parte din infracţiunile concurente cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea concurentă. în dreptul nr. 361 T.bucureşti. Dispoziţiile art. op. este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă. 362 T. Această soluţie este prevăzută şi în legislaţia penală actuală.68/1995. op.pag. 1..Papadopol op.cit. b) A doua ipoteză are în vedere situaţia în care.359 Este evident că în situaţia cumulului aritmetic. c. Practica este. d.S. conform art. pag. judecată ulterior..M.40. Este posibil. 39 din noul Cod.10/1995. sau de aceeaşi instanţă care s-a pronunţat cu privire la ele prin hotărâri separate de condamnare. 318. 359 360 178 .. C.Dincu.295. această pedeapsă va intra individual în contopire sau în cumul aritmetic.1955.cit. se constată că cel condamnat suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.. alin. pag.719/1955. 39 din noul Cod se aplică în mod corespunzător.Aurel Teodor Moldovan INFRACTIUNI CONCURENTE În condiţiile în care toate infracţiunile concurente au fost judecate concomitent de aceeaşi instanţă.d. Opinăm. în acest caz. complet militar. T. mai mult. nu se ridică probleme în pedepsirea concursului de infracţiuni. alin. tot prin cumulare aritmetică. după regulile prezentate mai sus. op.56.473.222.360 Ne referim în acest caz la aplicarea pedepselor prin contopire şi nu prin cumul aritmetic. împreună cu sporul . C-tin Mitrache.p.. 1972.cit. Literatura identifică şi situaţia în care infractorul a fost anterior condamnat pentru un concurs de infracţiuni şi pedeapsa rezultată cuprinde şi un spor. în opinia noastră. şi nu între rezultanta cumulului aritmetic şi infracţiunea concurentă.pen. că se vor contopi pedepsele stabilite pentru infracţiuni concurente.68 A. 36.pag. el este cu atât mai necesar cu cât s-au descoperit şi mai multe infracţiuni. d. ca infracţiunile să fie judecate separat de instanţe diferite.361 În contopire vor fi cuprinse numai pedepsele ce urmează a fi executate. C..362 V.cit. Dacă pentru una din pedepsele ce se contopesc.D. însă.S.1 din Codul penal viitor se vor aplica dispoziţiile art. secţia a-II-a pen. după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă. fără posibilitatea ca instanţa judecătorească să reducă sau să înlăture acest spor. Distingem mai multe situaţii: a) Infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune. pedeapsa se va aplica. Dacă pedeapsa rezultată iniţial pentru concurs cuprinde şi un spor. 363 T.D.nr. însă.pag. acest spor final putând fi majorat până la limitele general impuse pentru concurs.II. d. pag. instanţa a adăugat un spor prin hotărâre definitivă.S. C. nu şi cele pentru care a intervenit o cauză legală de neexecutare.1970. căci dacă era necesar sporul când se cunoşteau doar o parte din infracţiunile comise. deoarece condamnatul era recidivist. vol. C-tin Mitrache.12.s. totuşi. acesta nu va putea fi înlăturat în cazul contopirii pedepselor pentru infracţiuni concurente.D.

RECIDIVA 10.P. Literatura de specialitate a apreciat că reluarea activităţii infracţionale după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o altă infracţiune săvârşită anterior reprezintă un indice de incorigibilitate de nărăvire a infractorului 366 şi care duce la o reacţie represivă mai energică şi la înlăturarea recidivistului de la beneficiul unor acte de clemenţă. ci facultativă pentru instanţă.S.cit. 737/1960.op.350.pag.226.368 Putem defini. înlăturarea sporului ce a fost aplicat este obligatorie.S..363 Incidenţa actelor de clemenţă priveşte fiecare pedeapsă stabilită în cadrul concursului de infracţiuni.88.pag.p.367 Starea de recidivă se determină prin cazierul judicar unde potrivit art .s.Dongoroz.DREPT PENAL.5. nr. ca formă a pluralităţii de infracţiuni presupune ca şi în cazul concursului săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni. reflectă o periculozitate mai mare a celui ce săvârşeşte o infracţiune în stare de recidivă.op..cit. T.947/1974.nr. când făptuitorul săvârşeşte mai multe infracţiuni. pag. d.nr.. făptuitorul perseverând în activitatea infracţională.364 Dacă în urma aplicării actelor de clemenţă au rămas de executat cel puţin două pedepse. RRD nr.Al. cu precizarea că se va scădea din durata pedepsei aplicate pentru tot concursul.4/1981. nr. p. Recidivă .2004 se ţine evidenţa persoanelor condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal sau administrativ.223.Bulai op. 2004 369 C-tin Mitrache.Nistoreanu.06. Dacă în urma dezcontopirii şi aplicării actelor de clemenţă rămâne de executat numai o pedeapsă stabilită pentru o infracţiune. Spre deosebire însă de concursul de infracţiuni. 136-138 368 Publicată în M. reduce sau chiar înlătura acest spor. recidiva ca fiind starea. 2.. C. 2 din Legea nr. Graţiere .156. Pag. pentru aspecte din practica judiciară : Victor Nicolescu . 364 365 179 . a uneia sau mai multor infracţiuni după ce acea persoană fusese condamnată definitiv pentru o altă infracţiune. El dovedeşte prin aceasta. 367 Iulian Poenaru . op. că atât controlul cât şi corecţia pe care le exercită condamnarea sau executarea unei pedepse pentru o infracţiune. nu sunt eficiente în cazul său.196. înainte de condamnarea sa. recidiva presupune săvârşirea de aceeaşi persoană. pe lângă pedeapsa de bază nu mai este obligatorie. Deosebirea între recidivă şi concurs.cit.1. pag. aceasta putând menţine. ceea ce s-a executat. 366 V. Aspecte generale Recidiva.pag. astfel că pedeapsa rezultantă va fi desfăcută. situaţia. 34-38. a se vedea în acest sens C-tin Mitrache. col. 12.Boroi. op.365 10.222. p. Of..06. PARTEA GENERALĂ c) Contopirea pedepselor pentru concursul de infracţiuni se va face şi în situaţia în care condamnatul a executat în total sau în parte condamnarea. cit. împrejurarea în care se T. 1982 . 290 din 24.pen.5.cit. RRD nr. 586/30. În legătură cu conceptul de „ Recidivist prin condamnări anterioare ”. d. repertoriu alfabetic (1969-1976). pag. L. deci. Ghe. înlăturarea sporului ce fusese iniţial stabilit.

atunci când existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări b) recidiva relativă. Acestea sunt elementele stării de recidivă. În literatura juridică aceste elemente au fost denumite termeni ai recidivei. d) recidiva mică se caracterizează prin aceea că primul termen este o infracţiune mai uşoară.5. în aşa fel încât să dovedească perseverenţa infractorului şi implicit o periculozitate socială ridicată a acestuia.Aurel Teodor Moldovan găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracţiune după ce. 180 . cât şi cea care formeză al doilea termen sunt de o anumită gravitate. anterior. după condamnare sau după executarea pedepsei anterioare. 10. a fost condamnată sau a şi executat o pedeapsă pentru o infracţiune. Faţă de momentul săvârşirii noii infracţiuni. în funcţie de variaţiunile celor doi termeni. 2. b) recidiva postexecutorie există atunci când săvârşirea unei noi infracţiuni are loc după executarea în totalitate a pedepsei anterioare . În Codul penal român s-a reţinut. b) recidiva este specială când infracţiunile ce formează termenii ei sunt de aceeaşi natură (după o condamnare definitivă pentru înşelăciune. După natura infracţiunilor ce compun recidiva avem: a) recidivă generală care înseamnă săvârşirea mai înainte a unei infracţiuni de o anumită natură. c) recidiva mare există atunci când. Primul termen al recidivei constă întotdeauna într-o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate.2. iar al doilea termen o infracţiune mai gravă. şi săvârşirea după condamnare sau după executarea pedepsei. atât recidiva mare cât şi recidiva mică. recidiva poate fi: a) recidivă absolută. a unei infracţiuni de altă natură. iar cel de-al doilea termen constă în săvârşirea din nou a unei infracţiuni. 369 Din această definiţie reiese că trebuie să existe o condamnare pentru o infracţiune şi o nouă infracţiune comisă. condamnatul primeşte o nouă condamnare tot pentru înşelăciune) 3. Codul penal român consacră recidiva relativă. Modalităţile recidivei Sunt formele pe care aceasta le poate avea. Vom enumera pe scurt şi vom prezenta cele mai cunoscute modalităţi de recidivă: 1. vom avea: a) recidivă postcondamnatorie – când infracţiunea nouă este săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracţiunea anterioară dar înainte ca infractorul să fi executat în întregime pedeapsa anterioară. atât infracţiunea care formează primul termen. când este necesar ca pedeapsa anterioară să fie de o anumită gravitate. impunând o anumită gravitate pentru prima infracţiune. În funcţie de gravitatea condamnării pentru prima infracţiune.

Recidiva în cazul persoanei Art 41. a. lit. pag. Dacă în Codul penal actual. 37. După criteriul tratamentului sancţionator al recidivei. Codul penal român. când primul termen al acesteia poate fi şi o condamnare pronunţată în străinătate.1: Există recidivă pentru persoana rămânerea definitivă a unei hotărâri de fizică în următoarele cazuri: condamnare la pedeapsa închisorii mai 370 C.Recidiva fizice Alin. cât şi cu privire la pedeapsă. primul termen al recidivei îl constituia Codul penal actual Noul cod penal Art 37.1: Există recidivă când. În reglementarea viitoare a recidivei se identifică elemente noi atât cu privire la definirea şi termenii recidivei. 6.cit. Recidiva mare postcondamnatorie Recidiva mare postcondamnatorie sau recidiva mare după condamnare. alin. avem: a) recidivă naţională sau teritorială.5. PARTEA GENERALĂ 4.3. 181 . într-un anumit termen dat de la condamnarea sau executarea pedepsei pentru infracţiunea de la primul termen. distingem: a) recidivă cu efect unic.DREPT PENAL.1 şi schimbă dispoziţiile vechiului Cod în ceea ce priveşte primul termen al recidivei. În Codul penal viitor. În funcţie de timpul scurs între executarea pedepsei în ceea ce priveşte infracţiunea ce constituie primul termen şi săvârşirea infracţiunii ce constituie al doilea termen. ce presupune aplicarea aceluiaşi tratament penal pentru infractorul la prima recidivă. avem: a) recidivă permanentă. şi nu numai.172. După locul în care s-a aplicat pedeapsa definitivă ce formează primul termen al recidivei. b) recidiva temporară a cărei existenţă este condiţionată de săvârşirea noii infracţiuni. după Alin.370 10. când existenţa ei este condiţionată de condamnarea definitivă pronunţată de o instanţă română (priveşte primul termen al recidivei) b) recidivă internaţională.Bulai op. care nu este condiţionată de săvârşirea infracţiunii într-un anumit termen de la condamnarea sau executarea pedepsei pronunţate pentru infracţiunea de la primul termen. prin instituirea reabilitării. 41. recidiva mare postcondamnatorie este reglementată la art. 5. cât şi pentru cel care s-ar afla la o nouă recidivă (cel care a perseverat în recidivă). a consacrat recidiva temporară. b) recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivă. este reglementată de Codul penal în vigoare. potrivit dispoziţiilor art.

P.Alin. cel condamnat. decât în cazul săvârşirii unei infracţiuni grave.3: Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de conîn cazurile prevăzute în alin. condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de şase luni.2: Există recidivă şi în cazurile în care una dintre pedpesele prevăzute la alin. pag. înainte de începerea executării depăşită.371 În cazul concursului de infracţiuni este vorba de pedeapsa rezultantă.(1) este detenţiunea pe viaţă. Codul penal comentat şi adnotat. Potrivit Codului Penal în vigoare. săvârşeşte o nouă infracţiune cu intenţie. A. pag. sau în stare de evadare.Dincu. infracţiune este mai mare de un an. C. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. pag. înainte de începerea executării.I. iar pede.Aurel Teodor Moldovan a)când după rămânerea definitivă a unei mare de un an şi până la reabilitare hotărâri de condamnare la pedeapsa sau împlinirea termenului de reabiliînchisorii mai mare de 6 luni. Considerăm că este îndeplinită condiţia şi în cazul în care pedeapsa a fost aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune ori ca pedeapsă rezultantă pentru un concurs de infracţiuni. Condiţiile recidivei mari postcondamnatorii I.3: Pentru stabilirea stării de recidivă Alin.275. Condiţii cu privire la primul termen: a) Prima condiţie constă în existenţa unei hotărâri definitive de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. în timpul executării sau în stare de evadare. Condiţia ca hotărârea să fie definitivă. condamnatul săvârşeşte din nou nat săvârşeşte din nou o infracţiune cu o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie intenţie. pentru care legea prevede pepedepsei. Considerăm că aceste dispoziţii sunt prea puţin coercitive pentru infractor.. există recidivă mare şi în cazul în care după condamnare la detenţiunea pe viaţă. vol. primul termen îl reprezintă o condamnare la pedeapsa privativă de libertate de un an. în timpul executării acesteia deapsa închisorii de un an sau mai mare. op.Recidiva în cazul persoanei Art 41.tare. b) Condamnarea definitivă trebuie conform dispoziţiilor actualului Cod să fie mai mare de 6 luni sau pedeapsa detenţiunii pe viaţă. în noul Cod.Rămureanu ..301. cel condam. Alin. respectiv 1 an. V. 371 182 . Codul penal actual Noul cod penal Art 37.G.Recidiva fizice Alin. a) şi damnare pronunţată în străinătate. (1) este detenţiunea pe viaţă. insuflându-i acestuia convingerea că nu va fi pedepsit pentru recidivă mare.cit. delimitează recidiva de concurs şi evidenţiază periculozitatea sporită a infractorului.324.2: Există recidivă şi în cazul în care apsa prevăzută de lege pentru a doua una dintre pedepsele prevăzute în alin.Bulai Explicaţii teoretice. care trebuie să fie mai mare de 6 luni. Conform dispoziţiilor noului Cod trebuie ca pedeapsa să fie privativă de libertate şi mai mare de 1 an.(1) lit.

Ed.227. condamnare a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii.cit. 372 373 183 . lit. deci pluralitatea de infracţiuni nu mai este prezentă. 42 prevede că la stabilirea stării de M. Amnistia având drept efect stingerea răspunderii penale.372 d) Condamnarea să nu fie dintre acelea de care.pag. chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente. Ştiinţifică. când personalitatea sa era înformare. Este îndeplinită condiţia. pentru o faptă prevăzută condamnare a fost recunoscută potrivit şi de legea română.pag. atunci când condamnarea priveşte o infracţiune săvârşită cu praeter intenţie.a indice1 din Codul penal actual şi art.DREPT PENAL. încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. alin. art. Încetând consecinţele penale.c) noul Cod Penal. pentru ca să poată forma cu noua infracţiune o pluralitate. Apare ca o protecţie a minorului care va fi degrevat pe viitor de consecinţele unor fapte săvârşite în timpul minorităţii. lit. 38. 374 I. Condamnările pentru fapte care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni. Pedeapsa poate fi pronunţată şi de o instanţă străină.551. alin.. se poate ţine seama şi pentru o faptă prevăzută şi de legea de hotărârea de condamnare pronunţată penală română. pag. 38 din Codul penal în vigoare nu se ţine seama de: 1. op.cit.35.37. Potrivit art. respectiv 1 an. op. Condamnările pentru infracţiunile din culpă.374 3. Cit.Rămureanu. 41. Bucureşti. C-tin Mitrache. Legea nr. dacă această hotărâre a fost recunoscută şi în ţară potrivit dispoziţiilor de procedură penală sau a altor legi (art. potrivit cărora nu se ţine seama de stabilirea stării de recidivă de condamnările pentru infracţiunile din culpă.. 283.. potrivit legii nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă. or în cazul în care legea nouă nu mai prevede ca infracţiune o faptă incriminată de legea veche. Asemenea condiţie. Modificarea Codului penal. pag. 1973. op. nu depăşesc nici una 6 luni. toate consecinţele penale privitoare la acele fapte.cit. oarecum similară cu interpretarea din cadrul contopirii pedepselor pentru concursul de infracţiuni. Condamnările pentru infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.3 din viitorul Cod Penal). V. c) Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie. rezultă din dispoziţiile art. Condamnările pentru infracţiunile amnistiate. Se consideră că primul termen al recidivei trebuie să-şi păstreze relevanţa penală.(2). b) şi alin. 375 C-tin Mitrache.Zolineak. S-a considerat că infractorul recidivist nu probează perseverenţa infracţională decât prin intenţia cu care săvârşeşte infracţiunile. ea înlătură consecinţele infracţiunii.3 din Codul Penal care este în vigoare şi art. 42. dacă hotărârea de în străinătate. dacă hotărârea de legii. luate separat. 4.Poaenaru.226. Este o interpretare. 6/1973. PARTEA GENERALĂ lit. op. încetează şi abilitatea primului termen de a constitui o pluralitate. pag.375 În concepţia viitoarei reglementări.373 2.

cit. II. Drept penal..Bulai. op. Nu importă dacă fapta este prevăzută de Codul penal.231. Cit. Cel de-al doilea termen constă în săvârşirea unei noi infracţiuni intenţionate. în timpul liberării condiţioanate.Rămureanu.cit. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată este mai mare de un an. d) Noua infracţiune să fie săvârşită în intervalul de timp după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an: a) Săvârşirea unei noi infracţiuni. Executarea pedepsei poate fi la locul de deţinere.. Prin aceasta se înţelege comiterea oricăreia dintre faptele pe care legea la pedepseşte. În timpul executării pedepsei. Drept penal. Ştiinţifică şi enciclopedică.376 Cel de-al doilea termen al recidivei constă în săvârşirea unei singure infracţiuni. Intenţia. b) infracţiunile amnistiate. 1992. pag. deoarece această recidivă are un consacrat caracter general. etc.Pavel. Delimităm mai multe momente: 1. Condiţiile celui de-al doilea termen al recidivei.377 b) Noua infracţiune să fie săvârşită cu intenţie. Ed. 574 379 M.Dincu. pag. II. op. Deşi toate aceste infracţiuni nu formează primul termen al recidivei.378 c) Pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune să fie mai mare de un an potrivit actualului cod sau potrivit noului cod pedeapsa trebuie să fei de un an sau mai mare. fiecare în parte va forma cel de-al doilea termen al unei recidive distincte. dacă condamnatul a obţinut amânarea executării pedepsei sau dacă executarea pedepsei a fost suspendată printr-o cale extraordinară de atac. Codul penal comentat şi adnotat. pag.Zolineak.I. Este îndeplinită condiţia şi dacă fapta este infracţiune consumată sau rămasă în stadiul de tentativă. Înainte de începerea executării pedepsei. Bucureşti. c) infracţiunile săvârşite din culpă. în timpul executării pedepC. 376 377 184 . instigator sau complice. Parte specială. Pag. op. cit. vol. op. vol. Este îndeplinită această condiţie şi atunci când infarcţiuneaa rămas în fază de tentativă pedepsibilă. şi atunci când pedeapsa prevăzută de lege este pedeapsa privativă de libetate. ca formă de vinovăţie poate fi atât intenţie directă şi indirectă.227. cât şi intenţie depăşită (praeter-intenţie). de legi speciale penale sau de legi nepenale care prevăd pedepsirea unor infracţiuni. mai înainte de împlinirea duatei pedepsei. mai mare de un an.Aurel Teodor Moldovan recidivă nu se va ţine cont de hotărârile de condamnare privitoare la: a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală. C-tin Mitrache. Nu are importanţă dacă hotărârea definitivă s-a pus în executare sau nu.379 2. V. altrernativ cu pedeapsa amenzii. 378 D.pag. dacă fapta este comisă în calitate de autor sau coautor. pag. ele vor fi avute în vedere ca antecedente penale la individualizarea pedepselor. 276. iar dacă infractorul săvârşeşte mai multe infracţiuni. 1977.322. într-o închisoare militară.331. sunt îndeplinite condiţiile şi dacă a doua infracţiune se săvârşeşte în timpul întreruperii executării pedepsei. A.

În toate aceste cazuri se arată că se poate reţine recidiva mare postexecutorie. I. susţinem că în continuare.b. Sunt concretizate situaţiile de comitere a unei noi infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei sau în termenul de încercare al suspendăriii executării pedepsei sub supraveghere ori în termenul de încercare al graţierii condiţionate. 4. condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită. aceasta este o infracţiune săvârşita în timpul executării pedepsei. Literatura reţine380 şi alte situaţii în care există recidivă mare postcondamnatorie. op. 37. Nu contează modul de executare al pdepsei. 4. b) pedeapsa cu închisoarea să fi fost executată. Conform acestor dispoziţii poate fi reţinută starea de recidivă mare post executorie când.41-42 din Codul penal viitor). În stare de evadare.pag. Condiţii cu privire la primul termen: a) primul termen al recidivei mari postexecutorii îl constituie pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ( în noile dispoziţii pedeapsa trebuia să fie de un an sau mai mare). 185 . Se va reţine starea de recidivă în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în stare de evadare.cit. în ceea ce priveşte neprevederea expresă a acestor modalităţi de stingere a executării.37-38 din Codul penal actual. 10.228. la analiza380 C-tin Mitrache. de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă şi până la împlinirea duratei pedepsei. art. lit. Actualul Cod penal arătă că pedeapsa poate constitui primul termen al recidivei şi dacă executarea s-a stins prin graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau dacă s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei. Aceasta constituie o hibă în exprimare a actualului Cod. În noul Cod Penal nu se mai întâlneşte o asemenea dispoziţie. condamnatul săvârşeşte cu intenţie o nouă infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. din Codul penal. art.5. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse. Condiţii de existenţă a recidivei mari postexecutorii. 41 care incriminează starea de recidivă prevede doar că există recidivă când. după executarea unei pedepse privative de libertate mai mare de 6 luni. PARTEA GENERALĂ sei închisorii la locul de muncă sau în timpul.. Infracţiunea de evadare poate forma cel de-al doilea termen al recidivei deoarece este intenţionată şi se pedepseşte cu o pedeapsă mai mare de un an. 3.DREPT PENAL. Recidiva mare postexecutorie Este reglementată de art. Cu opinia că pe viitor aceste situaţii ar trebui prevăzute. Totodată. în condiţiile în care sunt îndeplinite condiţiile legii (art. după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare.

aceasta poate fi primul termen al recidivei mari postexecutorii.130. sau după prescrierea executării pedepsei ce constituie primul termen al recidivei. op. următoarele: I. Recidiva mică postcondamnatorie Este reglementată de dispoziţiile art. C. 42. Sunt îndeplinite aceste condiţii atât în cazul reabilitării de drept. S-a considerat că nu se poate proba perseverenţa infracţională în cazul săvârşirii infracţiunilor săvârşite le intervale mari de timp. Pe lângă infracţiunile prevăzute de art.viitor).. Ca şi la recidiva mare postcondamnatorie.5. din Codul penal actual şi art.Aurel Teodor Moldovan rea condiţiilor cu privire la primul termen. aşa cum am mai arătat că legiuitorul penal român a stabilit ..42 C. Condiţiile cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei mari postexecutorii. pag.p. c) pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni să fie executată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie.din Codul Penal viitor. în cazul recidivei postexecutorii se adugă şi infracţiunile cu condamnări pentru care a intervenit reabilitarea sau s-a împlinit termenul de reabilitare. când condamnatul a fost eiberat condiţionat. cât şi în cazu reabilitării judecătoreşti. la o pedeapsă privativă de libertate. la pedeapsa închisorii de până la 6 luni. 10.p. este oportun să se ia în considerare şi situaţiile în care executarea pedepsei s-a stins prin graţiere totală sau a restului de pedeapsă. care trebuie săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie.37. deci. Deducem. 38. succesive şi succeptibile de a fi executate separat.cit. este compus din trei condamnări. lit. Drept penal.prin aplicarea instituţiei reabilitării – o recidivă temporară.c.(1). Cu atât mai mult este îndeplinită condiţia în cazul în care pedeapsa pentru a doua infracţiune este infracţiunea pe viaţă. al doilea termen trebuie să constituie o infracţiune. sau prin împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei. definitive. În ceea ce priveşte detenţiunea pe viaţă. alin.381 d) condamnarea să nu fie una dintre acelea de care nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă (art. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. 186 . 382 C-tin Mitrache.230. În Codul penal în vigoare există recidivă mică când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare de până la 6 luni. În ceea ce priveşte primul termen al recidivei: a) să existe o condamnare definitivă.Zolineak. cel condamnat săvârşeşte din nou o infacţiune cu intenţie. Pedepsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune trebuie să fie mai mare de un an. 382 Putem aprecia că sunt condiţii de existenţă ale recidivei mici postcondamnatorii. Recidiva se reţine atunci când săvârşirea infracţiunii are loc după terminarea executării pedepsei.1.38. II. după graţierea totală sau a restului de pedeapsă. ori dacă executarea pedepsei s-a stins prin prescripţie. op. cit. de orice natură. primul termen al recidivei mici.actual şi art. 5. În aceste condiţii se apreciaşă că foarte rar se poate întâlni o astfel de situaţie în practica judiciară.41 alin. Astfel.pag. 381 M. respectiv art.

vor fi: I. În Codul actual. din Codul penal actual sau art. în sensul că pedeapsa poate fi pronunţată şi pentru un concurs de infracţiuni. pentru o infracţiune executată. Trebuie totodată ca noua infracţiune să fie săvârşită înainte de începerea executării pedepsei pentru prima infracţiune. lit.38 (Codul penal actual) şi 42 (Codul penal viitor). II. în sensul că este posibilă această agravare. În ceea ce priveşte primul termen. condiţiile vor fi identice cu cele de la recidiva mică postcondamnatorie. indirectă sau cu praeterintenţie. primul termen constituindu-l o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate. 7. Tratamentul penal al recidivei Prin săvârşirea unei noi infracţiuni după o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii sau după executare. c) să nu fie incidente vreo cauză dintre cele prevăzute la art. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare.41 din noul Cod. condiţiile de existenţă ale recidivei mici postexecutorii. acesta trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii cerute de precedentele modalităţi ale recidivei.5. respectiv art. în condiţiile în care instanţa constată necesitatea acesteia. 10. Recidiva mică postexecutorie Este prevăzută de art. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libetate mai mare de un an.c. II.DREPT PENAL. 187 . 38. 42 din Codul penal viitor. PARTEA GENERALĂ Apreciem că sunt aplicabile regulile de la recidiva mare post condamnatorie.5. Discuţiile de la recidiva mare postcondmnatorie se păstrează şi în cazul recidivei mici. 37. săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. adică să fie constituit din săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie. Se menţine condiţia ca această condamnare să nu fi fost pronunţată pentru vreuna din infracţiunile pentru care sunt incidente dispoziţiile art. infractorul dovedeşte o periculozitate sporită. recidiva mică postexecutorie. 10. Astfel. 6. Caracterul recidivei este acela de cauză de agravare facultativă a pedepsei. din Codul Penal actual. Noua infracţiune ce formează al doilea termen al micii recidive postexecutorii se săvârşeşte după executarea pedeapsei privative de libertate ce nu depăşeşete 6 luni sau după graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescrierea acesteia. în ceea ce priveşte condiţiile cu privire la primul termen este identică cu recidiva mică post condamnatorie. În ceea ce priveşte al doilea termen al recidivei. b) condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie directă. Cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei mici postexecutorii trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei.

.D.383 b) Când noua infracţiune se săvârşeşte în timpul executării pedepsei.8/1971. nr. În acest caz se va stabili o pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită din nou.333/1971. T. R.167. iar dacă acesta este neîndestulător.. cu maximul prevăzut de lege.1simplifică tratamentul sancţionator. alin. după regulile de la concursul de infracţiuni. aceasta poate fi sporită în prima fază până la maximul ei special.163.. Codul penal actual prevede ca al doilea spor să fie de maxim 7 ani. pag. 45 noul Cod Penal). alin.39 din viitorul Cod Penal.Aurel Teodor Moldovan a..39.1802/1971.s.301.p. în cazul în care înainte de executare se săvârşeşte un concurs de infracţiuni.1088/1973. iar dacă pedeapsa pentru concurs este mai gravă. când a luat naştere starea de recidivă postcondamnatorie şi nu de la data hotărârii de condamnare pentru noua condamnare. Simplul fapt al evadării poate duce la constatarea unei stări de recidivă.s. pag. C.nr.d. atunci aceasta va fi contopită cu pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune.2/1974. în cazul cumulului juridic. pedepsele ce se vor contopi vor fi pedeapsa stabiltită pentru infracţiunea comisă în stare de evadare şi rezultanta obţinută din cumulul aritmetic al restului neexecutat din pedeapsa pentru primul termen şi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de evadare.1. nr.nr.. Aplicarea pedepselor complimentare în cazul recidivei mari postcondmnatorii C.43. 383 384 188 . Sancţionarea recidivei mari postcondmnatorii Aplicarea pedepsei principale Este reglementată de dispoziţiile art. 384 Calcularea restului de pedeapsă ce mai era de executat se face de la data comiterii noii infracţiuni. caz în care opinăm că trebuie cumulate aritmetic pedeapsa pentru starea de recidivă şi restul de pedeapsă rămas neexecutat.R.. Deci.p.. actual. se va contopi pedeapsa pentru al doilea termen al recidivei cu rezultatul obţinut din adunarea restului de pedeapsă pentru primul termen.p.Bulai Explicaţii teoretice.385 c) Dacă infracţiunea s-a săvârşit în stare de evadare.p. Dacă în cazul cumulului aritmetic lucrurile sunt clare. contopirea are loc între pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune şi restul de pedeapsă rămas neexecutat din condamnarea anterioară.. cu pedeapsa pentru evadare. 385 T. şi numai după aceea. ca în condiţiile concursului de infracţiuni (art. Dacă pedeapsa aplicată la primul termen al recidivei este rezultanta unui concurs de infracţiuni. art. atunci pentru fiecare din infracţiunile din concurs se vor aplica regulile recidivei. T.S. Când după o condamnare pentru o infracţiune.D. art.S.R. vom avea mai multe situaţii: a) Înainte de începerea executării pedepsei. care se contopeşte cu pedeapsa care formează primul termen al recidivei.s.I.d. 43.1. alin. Codul penal actual şi art. Ca sistem de sancţionare se aplică sistemul cumulului juridic cu spor facultativ. Noul Cod penal.. în sensul că se recurge la un cumul artimetic în cazul recidivei postcondamnatorii. între pedepsele rezultate se vor aplica regulile concursului de infracţiuni.S. 34-35. prin dispoziţia de la art. vol. pag. Cod Penal viitor. d. R.

sporul de până la 10 ani. restul fiind în pluralitate intermediară. Sancţionarea recidivei mari postexecurorii Aplicarea pedepsei principale. dacă se consideră necesar. că aplicarea pedepsei nu are loc în doi timpi.S-a susţinut în literatura juridică. În cazulîn care ele sunt de natură diferită sau în cazul în care suntde aceiaşi natură dar cu conţinut diferit. 3 din noul Cod Penal. c. aplicându-se mai întâi dispoziţiile referitoare la concurs şi apoi cele incidente în cazul recidivei. Când sunt de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut. 2 din noul Cod se prevede că atunci când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente. se procedează la o modalitate de aplicare a pedepsei diferită de cel existent în prezent. alin. alin. Tot în conţinutul noului Cod Penal cu privire la tratamentul sancţionator al recidivei se prevede şi ipoteza în care termenul al doilea al recidivei este alcătuit dintr-un concurs de infracţiuni. În acest caz. ci de la început se stabileşte o pedeapsă având în vedere starea de recidivă care este cuprinsă între minimul special şi maximul rezultat din maximul special al pedepsei la care se adaugă. 39. Se observă din textul de lege că acest tratament îşi găseşte aplicabilitate chiar dacă numai una dintre infracţiunile concurente se află în stare de recidivă.DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Aceste pedepse se aplică toate când sunt de natură diferită sau când sunt de aceeaşi natură sau cu conţinut diferit. Aplicarea pedepselor complementare şi a măsurilor de siguranţă. În cazul pedepselor complementare şi măsurilor de siguranţă acestea se vor aplica şi executa toate.4 din Codul Penal actual şi art. 41 din noul Cod Penal. şi în cazul recidivei postcondamnatorii noul cod penal prevede posibilitatea aplicării detenţiunii pe viaţă chiar dacă pedepsele stabilite constau în închisoare. Dacă maximul special este considerat necorespunzător se poate aplica un spor de până la 10 ani pentru acel maxim. ele se adiţionează. atunci când numărul şi gravitatea faptelor săvârşite ar întemeia acest lucru. iar dacă sunt de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se va aplica cea mai grea dintre pedepse sau măsuri. dar cu conţinut diferit se va aplica tot regula adiţionării. Aplicarea sancţiunilor pentru recidiva mică postcondamnatorie 189 . 43. Luarea măsurilor de siguranţă este determinată de scopul şi funcţiile acestora. dacă sunt de aceeaşi natură. potrivit art. Pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă postexecutorie se aplică o pedeapsă cuprinsă între limitele maximului special şi minimului special prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă. se va aplica cea mai grea dintre ele. Astfel. Dacă sunt de natură diferită. iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. deoarece calitatea de recidivist trebuie să atragă tratamentul specific acestei forme de pluralitate. Cu titlu de excepţie. alin. 43. Această soluţie este prevăzută de art. Este reglementată de art. dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă. b. Proiectul noului Cod Penal apelează la soluţia majorării legale a limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate în cazul recidivei posteexecutorii. ele se vor adiţiona. pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni.

190 . pentru că nu poate fi concurs. recalcularea pedepsei pentru descoperirea ulterioară a stării de recidivă se face. la data comiterii infracţiunii noi. Noul Cod prevede în art. să se descopere că infractorul.1969). Totodată. Pluralitatea intermediară de infracţiuni Prin pluralitatea intermediară de infracţiuni este desemnată situaţia în care o persoană. înainte de începerea şi până la data la care pedeapsa este executării pedepsei. apoi se aplică dispoziţiile privind aplicarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni.39.Pedeapsa în unele cazuri în Art 41. Aplicarea sancţiunilor pentru recidiva mică postexecutorie În acest caz pedeapsa se aplică similar cu pedeapsa pentru recidiva mare postexecutorie. se afla în stare de recidivă. Se afirma că şi în acest caz recalcularea pedepsei se face potrivit art. în timpul executării executată sau considerată ca executată. 1: Există pluralitate intermediară Alin. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate. alin. săvârşeşte o nouă infarcţiune. acestea se contopesc cu pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune săvârşită.1: Când după o condamnare defi. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă Este posibil ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.Pluralitatea intermediară care nu există recidivă Alin. 43.3. după rămânerea nitivă cel condamnat săvârşeşte din definitivă a unei hotărâri de condamnare nou o infracţiune.3. alin. în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru recidiva post condamnatorie. alin.5 faptul că dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă. d. după ce a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune. adică prin aplicarea dispoziţiile cu privire la recidiva postcondamnatorie sau postexecutorie. dispoziţiile cu privire la sancţionarea recidivei postcondamnatorii sau după caz postexecutorii (art. când pedepsele ce compun primul termen nu au fost executate. Pluralitatea este denumită intermediară.Aurel Teodor Moldovan În cazul recidivei mici postcondamnatorii. Dacă în stare de recidivă mică postcondamnatorie s-au săvârşit mai multe infracţiuni. deoarece s-a interpus o condamnare definitivă pentru una din infracţiunile comise de aceeaşi persoană şi nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la recidiva postcondamnatorie.5. aplicându-se după caz. după regulile prevăzute pentru aplicarea pedepsei în caz de recidivă mare postcondamnatorie.p.8. În Codul penal vechi. Codul penal actual Noul cod penal Art 40.39. înainte de începerea executării pedepsei. C.de infracţiuni când. vechiul Cod trata şi problematica pedepsirii recidivei în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii. 10. se va stabili pedeapsa pentru fiecare nouă infracţiune săvârşită în stare de recidivă.

pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni. Se poate observa. art. ori cu privire la gravitatea acestora.Pedeapsa în unele cazuri în Art 41. în timpul executării infracţiuni. 40 care se referă la pedeapsa în unele cazuri în care nu există recidivă. codul penal în vigoare referindu-se la această insituţie în mod indirect în cadrul art. de infracţiuni. acesteia sau în stare de evadare şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. Va exista pluralitate intermediară când condamnarea definitivă este la pedeapsa închisorii mai mică de un an. pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni. sau când condamnarea definitivă este pronunţată pentru o infracţiune comisă din culpă sau când pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune este amenda.DREPT PENAL.2: În cazul persoanei juridice. ori cuprivire la forma de vinovăţie a infracţiunilor comise. că pluralitatea intermediară de infracţiuni nu beneficiază de un articol expres atribuit în prezent. 191 . PARTEA GENERALĂ acesteia sau în stare de evadare şi nu condamnatul săvârşeşte din nou o sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile pentru starea de recidivă. 402 alin. înainte de începerea potrivit dispoziţiilor de la concursul de executării pedepsei. amendă sau zile de muncă.1: Când după o condamnare pedeapsa pentru noua infracţiune şi definitivă cel condamnat săvârşeşte din pedeapsa anterioară se contopesc nou o infracţiune.a). tratamentul de la concursul de infracţiuni.40. lit. sau – ultimul caz – atunci când noua infracţiune este comisă din culpă. Alin. se apropie de recidiva postcondamnatorie prin existenţa unei condamnări definitive. zilele de muncă sau închisoare mai mică de un an. Codul Penal actual şi art. 2: În caz de pluralitate intermediară. comparativ cu cele cuprinse în noul Cod Penal. dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. dar nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la recidivă.Pluralitatea intermediară care nu există recidivă Alin. Legiuitorul a hotărât ca tratament penal pentru pluralitatea de infracţiuni.2 Codul penal viitor. 1. Este prevăzut de Codul penal actual Noul cod penal Art 40. Tratamentul penal al pluralităţii intermediare de infracţiuni.44. Condiţiile pluralităţii intermediare. alin. Alin. pedeapsa se prevăzute de lege pentru starea de aplică potrivit regulilor pentru concursul recidivă.

cit. cât şi de stările şi circumstanţele în care a fost comisă fapta. În adevăr. dovedită prin buna conduită în termenul de încercare388 . instanţa de judecată apreciază că reeducarea infractorului poate avea loc şi fără executarea pedepsei prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acestuia. II. instanţa de judecată. p. va stabili şi aplica pedeapsa ce urmează să fie executată de condamnat386 . 2003. măsuri ce interviv după executarea în parte a pedepsei închisorii şi respectiv dacă plata amenzii nu se face cu rea credinţă. Prin lege s-a prevăzut posibilitatea pentru instanţa de judecată de a se ocupa şi de modul în care urmează să fie executată pedeapsa.. op. 163. 72 C.. 375.1.2. 11. cit. deci să individualizeze executarea pedepsei.1. executarea pedepsei pronunţate387 .1.. p. Editura Academiei Române. 386 387 192 . 11. prin executarea închisorii la locul de muncă ori într-o închisoare militară sau se poate chiar dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Condiţii de acordare a suspendării condiţionate Mitrache. pe o anumită durată şi în anumite condiţii. SUSPENDAREA CONDITIONATA A EXECUTARII PEDEPSEI 11. Dongoroz şi colab. Instanţa de judecată sesizată cu judecarea inculpatului pentru săvârşirea unei infracţiuni.1. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. V. vol. 376. ţinând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute în art. ca pedeapsa să se execute în alt mod decât cel care este propriu naturii acesteia.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XI INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII PEDEPSELOR Aspecte generale. 87 noul Cod penal. pen sau art. Prin dispunerea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Noţiune Suspendarea condiţionată a executării pedepsei constă în dispoziţia luată de instanţa de judecată prin hotărârea de condamnare de a suspenda. Sunt socotite măsuri de individualizare judiciară a executării pedepselor şi liberarea condiţionată ca şi înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea. 388 Mitrache. p. Bucureşti. op. poate dispune. motivat.

1 lit. Potrivit dispoziţiilor art.. p. precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă. În cazul condamnării pentru o infractiune prin care s-a produs o pagubă. pen. iar infracţiunile concurente nu fac parte din cele arătate mai sus. PARTEA GENERALĂ a executării pedepsei Condiţiile privind acordarea suspendării condiţionate a executării pedepsei sunt prevăzute de art. 38 din Codul Penal în vigoare sau art. Condiţii cu privire la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii. 81 Codul Penal actual şi se referă la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani si sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Când infractorul a comis mai multe infracţiuni în concurs. instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei numai dacă până la pronunţarea hotărârii paguba a fost integral reparată sau plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurare. 1 C. la persoana infractorului. 42 din viitorul Cod Penal. 2003.DREPT PENAL. 193 . dar aceasta a fost aplicată pentru infracţiuni de genul celor arătate mai sus. 81 alin. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată si în caz de concurs de infractiuni.” Prin această dispoziţie legiuitorul a urmărit excluderea de la eventualul beneficiu al acestei măsuri a condamnaţilor care au săvârşit infracţiuni grave. adică se poate dispune suspendarea condiţionată a executării indiferent de cuan389 Constantin Mitrache. Partea generală”.: . b si c. Astfel. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se va putea dispune numai dacă pedeapsa aplicată pentru concurs este închisoarea de cel mult 2 ani. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei trebuie motivată. Bucureşti. afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. la aprecierea instanţei că scopul poate fi atins chiar fără executarea acesteia. condamnatul nu va avea vocaţie la măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei389 . cit. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani. Cristian Mitrache. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare. viol şi tortură. în ipoteza în care pedeapsa aplicată de instanţă este închisoarea de cel mult 3 ani. 390 Mitrache. Dacă pentru concursul de infracţiuni s-a aplicat amenda ca pedeapsă rezultantă. dacă sunt întrunite următoarele conditii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda. 376. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni.„Instanta poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o anumită durată. “Drept penal român. 377. p. atunci limitele amenzii nu interesează. op.

4 Cod Penal). nu poate aves loc în alte coordonate decât 391 V. Repararea prejudiciului cauzat persoanei vătămate prin infracţiune şi care constituie obiectul acţiunii civile. 2003. În formarea convingerii. este contrară şi principiului consacrat de Constituţie şi în convenţiile internaţionale şi anume dreptul la un proces echitabil care să-i asigure posibilitatea de a dovedi în mod exact întinderea drepturilor şi obligaţiilor în cazul conflictului adus în justiţie392 . Cristian Mitrache. 394 Constantin Mitrache..Aurel Teodor Moldovan tumul amenzii aplicate390 . cit. aceasta nu este luată în considerare şi infractorului poate să i se aplice o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.. Pe lângă discriminarea pe criteriul averii. p. 2003. Dongoroz şi Bucureşti. dacă sunt întrunite celelalte condiţii cerute de lege393 . alăturate acţiunii penale în cadrul procesului penal. acestui avut391 . 81 alin. instanţa de judecată are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârşirea faptei. Partea generală”. Dongoroz şi colab. II. p. se înfăptuieşte pe baza regulilor de drept civil şi nu poate influenţa răspunderea penală a autorului prejudiciului. 168. trebuie să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. 378. 167. necesitatea ocrotirii avutului obştesc şi asigurarea reparării integrale şi în termenul cel mai scurt a tuturor pagubelor cauzate. el va putea beneficia de suspendarea executării pedepsei. Editura Academiei Române. 81 alin. 38 al actualului Cod Penal sau art. vol. şi de această dată. 42 din Codul Penal viitor o astfel de condamnare nu constituie un impediment pentru aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Condiţii cu privire la infractor. 1 lit. II. op. Când pentru infracţiunea săvârşită anterior făptuitorului fusese condamnat la amendă. p. Într-o astfel de situaţie. Convingerea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia. 392 Mitrache. b Cod penal actual priveşte pe infractor care pentru a putea fi condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Dacă infractorul a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. executarea pedepsei. O condiţie care rezultă din dispoziţiile art. Bucureşti. constrângerea inculpatului de a repara un prejudiciu pe care nu l-a creat sau nu l-a produs în măsura pretinsă de persoana vătămată ca preţ al accesului la o măsură de politică penală la care este îndreptăţit. Bucureşti. 378. legiuitorul a avut în vedere. pe care o creează dispoziţia legală (art. “Drept penal român. p. dar aceasta face parte din cazurile prevăzute de art. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. Paguba trebuie reparată până la pronunţarea hotărârii şi deci repararea este o condiţie a acordării suspendării. după săvârşirea faptei. 393 V. prin infracţiune. 2003. 194 . Punând o asemenea condiţie pentru aplicarea suspendării. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. Editura Academiei Române. Desigur că formarea convingerii instanţei că infractorul se poate reeduca şi fărăcolab.. în timpul judecăţii. vol.

” 195 . 81 alin. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei se dispune la cererea condamnatului sau din oficiu şi numai motivat (art. 81 alin. 120 alin. (1) C. 398 Constantin Mitrache. dar implică cu necesitate luarea în considerare şi a altor aspecte ce privesc personalitatea infractorului394 . a) şi b) actualul Cod Penal. a celui care l-a adoptat sau a tutorelui .3. că efectele suspendării condiţionate sunt mai întinse decât cele ale graţierii. termenul de încercare este de 1 an potrivit art. Braşov. fixat de instanţă (art. ultim Cod penal). cit.. 10/ 1973. 117 alin . ci din însăşi raţiunea de a fi a suspendării condiţionate397 . p. Soluţia se întemeiază pe dispoziţiile art. RRD nr. Codul penal în vigoare a considerat că faţă de esenţa instituţiei suspendării executării pedepsei şi faţă de consideraţiile care o fac necesară. Pen : „Măsura educativă a libertăţii sub supraveghere constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an sub supravegherea părinţilor săi . Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare . Dar ea obligă instanţa să-şi motiveze hotărârea de suspendare a executării pedepsei. din care cauză condamnatul are interes să beneficieze de suspendarea executării. J. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în cazul în care pedeapsa este graţiată396 .. 320/ 1931. 11. avându-se în vedere. instanţa dispune încredinţarea minorului . Bucureşti. 169. Dongoroz. Acest termen de încercare este compus din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un termen fix de 2 ani. 82 Codul Penal în vigoare. unei persoane de încredere .DREPT PENAL. 399 Art. 2 C. Legea nu îngrădeşte libertatea instanţei de judecată de a-şi forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei. Termenul de încercare Termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. care prevăd că graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. 110 alin. op. asupra consecinţelor la care se expune în cazul în care săvârşeşte o nouă infracţiune. că scopul pedepsei s-a stins şi fără executarea acesteia. p.p. În cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate minorului. la 2 ani. 379. “Drept penal român. obligaţia condamnatului de a avea o bună conduită. indicând precis acele împrejurări pe care s-a întemeiat convingerea ei (art.) Dacă Dongoroz. la 6 luni 396 397 T. nu decurge din avertismentul dat instanţă. Codul penal în vigoare nu prevede obligaţia pentru instanţă de a atrage atenţia condamnatului cu ocazia acordării suspendării executării pedepsei. ultim)395 . pen. iar dacă pedeapsa este amenda. 2003. pen. Cristian Mitrache. termenul de încercare se compune din durata închisorii. la cererea acestuia . Partea generală”. reprezintă durata de timp în care condamnatul probează că s-a reeducat. PARTEA GENERALĂ cele privind gravitatea pedepsei aplicate şi a condiţiilor prevăzute expres în art. 169. de preferinţă unei rude apropiate . la care se adaugă un 395 interval de timp dep. 1 C. totodată.1. nr. pe acelaşi interval de timp . d. 81 lit.

Efecte imediate. Fiind un termen de drept substanţial. eventual. 2003. II.p. 171. El începe să curgă din ziua în care hotărârea de condamnare cu suspendarea executării pedepsei a rămas definitivă într-unul din modurile prevăzute de lege şi ia sfârşit în ziua în care hotărârea de revocare. 404 Dongoroz.401 .. vol. care va fi redus corespunzător. p. Potrivit art .” 401 T. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. au fost alăturate celei dintâi 404 . iar dacă fusese arestat preventiv. deşi definitiv aplicată. 402/ 1973. se poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei Art 118 alin . 11. op. pronunţată înlăuntrul lui sau hotărârea de anulare a suspendării au rămas definitive ori în ultima zi a duratei sale în cazul când n-a intervenit o asemenea hotărâre403 . (1) C. Pen : „Măsura educativă a libertăţii sub supraveghere severă constă în lăsarea minorului în libertate pe o perioadă între un an şi 3 ani . 402 Bulai.1. 400 196 .. d. cit. dar până la împlinirea vârstei de 18 ani . Editura Academiei Române. termenul de încercare se socoteşte pe zile pline. efectele pe care aplicarea le produce sunt de două categorii şi se produc în etape diferite: imediate care sunt şi provizorii şi ulterioare care sunt definitive. Deducerea arestării preventive din durata pedepsei aplicată de instanţa de judecată nu împietează asupra termenului de încercare care va fi format din durata pedepsei aplicată de instanţă la care se adaugă termenul fix de 2 ani402 .S.4. 403 V. 528..Aurel Teodor Moldovan pedeapsa aplicată minorului este amenda. În cazul condamnatului minor. Principalul efect imediat al suspendării condiţionate a executării pedepsei este acela indicat de însăşi denumirea ei şi anume că executarea pedepsei este suspendată. Bucureşti. nu este pusă în executare. adică pedeapsa. s. termenul de încercare este de 6 luni398 . Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei Dat fiind specificul instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei.. Această reducere operează şi asupra termenului de încercare. nr. Codul penal în vigoare a prevăzut că regula generală îsi găseşte aplicare şi în ce priveşte măsura suspendării executării pedepsei.103 Cod Penal ori unei instituţii legale însărcinate cu supravegherea minorilor sau serviciului de reintegrare socială şi supraveghere400 . Pedeapsa aplicată nu se execută ca urmare a suspendării executării ei. instanţa poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane399 din cele arătate în art . p. dar nici pedepsele complementare care. p. 171. Este posibil ca durata pedepsei aplicate să fie redusă ca urmare a unei graţieri. pe durata termenului de încercare . Dongoroz şi colab. condamnatul este pus îndată în libertate. Nu numai pedeapsa principală a închisorii nu se execută. odată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.1101 din actualul Cod Penal . cit. P.. sub supravegherea unei instituţi legal însărcinate cu supravegherea minorului sau a serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere. op.

d. căreia îi revin obligaţiile prevăzute de acelalşi articol. 11. pen. p. p. nr.1. PARTEA GENERALĂ persoane sau instituţii din cele arătate în art. astfel că precizarea de mai sus nu era justificată. dacă în termenul de încercare nu a intervenit o cauză de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru săvârşirea unei noi infracţiuni sau pentru neplata cu rea-credinţă a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare406 . dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârsit din nou o infracţiune.5. pentru a se dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei trebuie îndeplinite mai multe condiţii. 1 Cod Penal. d) pentru infracţiunea săvârşită în termenul de încercare să se pronunţe o Mitrache.DREPT PENAL. 83 alin. 320. potrivit dispoziţiilor art. 86 C... şi anume: a) condamnatul să săvârşească în termenul de încercare o nouă infracţiune. 3988/ 1970 în CD 1970. Această măsură nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani (art. 380. 83 din Codul penal anterior soluţia neaplicării sporului pentru recidivă post condamnatorie este de la sine înţeleasă faţă de aceea a totalizării pedepselor care urmează să se aplice în raport cu infracţiunea săvârşită în termenul de încercare. iar dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. În raport cu noul sistem de sancţionare a concursului de infracţiuni. 405 406 197 .p. s. De asemenea. 4 al art. cit. pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. Revocarea este obligatorie în prima situaţie menţionată de art.s. instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei. 84 Cod penal.381. p. totalizarea pedepselor pentru infracţiuni concurente până la o anumită limită constituie o soluţie curentă. Astfel. instanţa revocă suspendarea condiţionată. 407 T. care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. c) infracţiunea să fie descoperită în termenul de încercare. Aceste efecte se produc. 83 alin. dispunând executarea în întregime a pedepsei. condiţia fiind îndeplinită chiar dacă făptuitorul este descoperit şi după împlinirea termenului de încercare407 . Efectele definitive ale suspendării condiţionate a executării pedepsei se produc la împlinirea termenului de încercare şi constau în: încetarea obligaţiei de executare a pedepsei şi în reabilitarea de drept a condamnatului. b) infracţiunea să fie săvârşită cu intenţie. 1 Cod penal)405 . 1 Cod penal şi art. afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii. 110 alin. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei După cum se poate desprinde din textul art.103. nu a mai fost preluat alin.. op. Mitrache.

1 Cod penal actual ) şi pentru care nu se aplică nici prevederile privind aplicarea unui spor pentru recidivă. “Drept penal român. Sistemul de sancţionare prevăzut de lege. p. Pentru a se putea dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei din cauza neîndeplinirii obligaţiilor civile. condamnatul a avut putinţa îndeplinirii acestor obligaţii şi totuşi nu le-a îndeplinit. 2 Codul Penal în vigoare). “Drept penal român.6. 83 alin. 84 actualul Cod penal. este necesar să se dovedească că. 2003. pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare. Bucureşti. atunci când în termenul de încercare. 198 . 382. condamnatul va executa pedeapsa ce fusese suspendată condiţionat. 382. condamnatul nu-şi îndeplineşte obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. Revocarea este facultativă dacă noua infracţiune săvârşită şi descoperită în termenul de încercare este săvârşită din culpă. după cum urmează: a) condamnatul a săvârşit o infracţiune mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării 408 Constantin Mitrache. În această situaţie. indiferent de natura ori durata pedepsei aplicate. În acest sens trebuie îndeplinite anumite condiţii. instanţa are posibilitatea să aplice şi pentru această condamnare suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. chiar şi după împlinirea termenului de încercare. pedepse care nu se contopesc (art. Această situaţie se dispune prin prevederile art. Cristian Mitrache. un maximum de sancţiune la care numai excepţional s-ar putea ajunge prin sancţionarea recidivei după condamnare408 . 409 Constantin Mitrache. p. dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă. 2003. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează. menţionându-se că dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia. aplicându-se. după caz. De asemenea. 11. caz în care. revocarea este facultativă şi în situaţia în care potrivit art. Partea generală”. pentru situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate al executării tuturor pedepselor este suficient pentru constrângerea şi reeducarea infractorului şi reprezintă totodată.1. Cristian Mitrache.Aurel Teodor Moldovan condamnare definitivă. 85 Cod Penal în vigoare. ar fi împiedicat acordarea anulării409 . Partea generală”. 83 alin. Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei Anularea se datorează unor cauze preexistente acordării suspendării condiţionate a executării pedepsei şi care dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată. Bucureşti. cât şi pedeapsa pronunţată pentru noua infracţiune. În cazul în care instanţa dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. condamnatul va executa atât pedeapsa care fusese suspendată.

83 Cod penal în vigoare.1. iar o astfel de incapacitate nu şi-a provocat-o condamnatul. 410 411 199 . suspendarea condiţionată a executării pedepsei se mai poate dispune potrivit art. fiind îndeplinită această condiţie şi atunci când pedeapsa pentru infracţiunea ce atrage anularea. În partea specială a Codului penal ca modalitate de individualizare a pedepsei pentru infracţiunea de abandon de familie (art. pen).. 4 Cod penal chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 305 Codul penal actual sau art. 2/ 1994. Mitrache.DREPT PENAL. 81 C. PARTEA GENERALĂ pedepsei. instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei. numai dacă în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie (art. 81 din actualul Cod Penal în anumite cazuri prevăzute în partea generală sau specială a codului penal411 . Anulând suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 305 alin. 412 Rodica Aida Popa. SUSPEBDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE 11. 3 C.. 2 Cod penal. 81 Cod penal actual şi în cazul în care condamnatul la pedeapsa închisorii cu executarea la locul de muncă nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă. Noţiune M. 85 alin. 449-450. p. se pronunţă după împlinirea termenului de încercare. 11. Revista de drept penal nr. 85 alin. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazuri speciale Suspendarea condiţionată a executării pedepsei ca modalitate de individualizare a pedepsei se poate dispunde de instanţa de judecată. 378 din noul Cod penal) s-a prevăzut posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. p.. b) pentru infracţiunea săvârşită s-a aplicat pedeapsa închisorii. în acest caz. p.2. chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. Basarab. pen. iar în situaţia în care sunt întrunite condiţiile concursului de infracţiuni şi pedeapsa rezultantă nu depăşeşte 2 ani (art. 113-120. instanţa de judecată face aplicarea după caz a dispoziţiilor privind sancţionarea concursului de infracţiuni ori a stării de recidivă sau a pluralităţii de infracţiuni410 . 383. op. caz în care termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 86 indice 9 alin. “Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere”. cit. c) infracţiunea ce atrage anularea să fie descoperită mai înainte de împlinirea termenului de încercare (art. 85 alin. ultim Codul penal actual). În partea generală a Codului penal. dacă făptuitorul în cursul judecăţii îşi îndeplineşte obligaţiile legale de întreţinere. Revocarea suspendării se va dispune. 3 Cod penal).2. op. cit. La aceste situaţii sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art.

dacă sunt întrunite următoarele condiţii în lumina actualului Cod penal: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani. 91 noul Cod penal. 91 noul Cod penal prevăd condiţiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere: pedeapsa aplicată. Condiţii cu privire la pedepsa aplicată şi la natura infracţiunii săvârşite. 87). 104 /1992 după modelul francez413 .§56g C. 86ą Cod penal în vigoare sau ale art. Instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere este cunoscută în majoritatea legislaţiilor penale europene. 132-53). afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 168).art. lucrări 200 . Instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost introdusă pentru prima dată în legislaţia noastră penală prin Legea nr. persoana condamnatului şi aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat care se va îndrepta şi fără executarea efectivă a pedepsei. italiană ( art.art. de comportamentul său după comiterea faptei. ţinând seama de persoana condamnatului.2. reglementarea fiind rezultatul analizei dispoziţiilor similare din legislaţiile germană (§56 . 163 – art.2. 80 .Aurel Teodor Moldovan Suspendarea executării sub supraveghere este o măsură de individualizare a pedepsei închisorii sau potrivit unei opinii412 consacrate în literatura de specialitate suspendarea executării sub supraveghere este o formă de suspendare condiţionată în care condamnatul pe durata termenului de încercare este supus unor măsuri de siguranţă şi de respectare a unor obligaţii pe care instanţa le stabileşte în conformitate cu legea. 11. Bucureşti 1997 . 132-40 – art. Prin actele normative existente în momentul întocmirii acestei pag 533 s-a 413 C. All Beck. pedeapsa prevăzută de lege să nu fi fost pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. c) se apreciază. pen. Condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sunt prevăzute expres de art.Partea generală ”Ed. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere îşi are sediul în noul Cod Penal la articolele 91-98 . 57) şi franceză ( art. portugheză (art. chiar fără executarea pedepsei. viol si tortură. Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Condiţii de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere Dispoziţiile art. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. 38 sau art. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi. acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul infractiunilor de vătămare corporală gravă. 42 din viitorul cod ori în cazul săvârşirii unei infracţiuni intenţionate. 50 . 86ą Cod penal în vigoare sau art.). condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni. Bulai „Manual de drept penal . spaniolă (art.

dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani. c) se apreciază. cu excepţia cazurilor prevăzute în art. de comportamentul său după comiterea faptei. unui deapsa închisorii atunci când prin infracţiunea săvârşită s-agenerală”. 91al noului Cod penal. dar este însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. chiar fără executarea acesteia. 209 alin. d) în raport de persoana infractorului. PARTEA GENERALĂ prevăzut o excepţie cu privire la condiţiile de acordare a supendării executării pedepsei sub supraveghere. aceasta putând fi acordată şi în cazul infracţiunii de furt prevăzute de art. 385. inclusiv în caz de consurs de infracţiuni. 201 . că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta si. inclusiv în caz de consurs de infracţiuni. condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.Condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere – (1) Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată.obţinerea 2003.DREPT PENAL. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. aplicată fie ca pedeapsă principală unică. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani414 . Constantin Mitrache. 3 Cod penal actual. fie ca pedeapsă principală pe lângă peCodul penal actual Noul cod penal Art 91. “Drept penal român. 414 p. de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii.Condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere – 2(1) Instanţa poate dispune suspendarea executăii pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere. cel condamnat nu va mai comite alte infracţiuni. Partea urmărit Bucureşti. de eforturile depuse de acesta pentru Art 86 1 . b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an. În schimb. c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare. Cristian Mitrache. ţinând seama de persoana condamnatului. ţinând seama de persoana infractorului şi de conduita avută de acesta anterior şi ulterior săvârşirii infracţiunii. punerea în aplicare a pedepsei este suficientă şi. este închisoarea de cel mult 3 ani. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere constă în stabilirea şi aplicarea unei pedepse cu închisoarea de cel mult 3 ani. 38. chiar fără executarea pedepsei. dacă instanţa apreciază că. afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. potrivit art. Un alt element de noutate constă în faptul că executarea pedepsei amenzii.

iar instanţa de judecată optează pentru o pedeapsă cumulativă. şi noul Cod dispune că este posibilă această modalitate de suspendare dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani (art. Nu s-au mai reţinut prevederile de excludere a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul anumitor infracţiuni (art. iar infracţiunile concurente nu fac parte din cele exceptate potrivit art. Bucureşti. art. actualul cod prevede că se vor aplica dispoziţiile art. p. afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul din cazurile în care nu atrage starea de recidivă. 4. nu este susceptibilă de suspendare. 2003. 81 alin. 86ą alin. 86ą alin. însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.5 şi 6 se aplică şi în cazul suspendării executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere.Aurel Teodor Moldovan (2) Când pedeapsa închisorii este însoţită de pedeapsa amenzii aplicate în condiţiile art. 86ą alin. 1 lit. Cristian Mitrache. 1 lit. precum şi de posibilităţile sale de îndreptare. Partea generală”. 91 alin. Condiţii cu privire la infractor.pen. 386. 2 C. alin. dispoziţii care nu mai corespondeau cu noua concepţie asupra acestei instituţii juridico-penale. Deci măsura se poate lua atât faţă de infractorul care nu a mai fost condamnat anterior cât şi faţă de infractorul care 415 Constantin Mitrache. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni. ) Codul penal actual sau art. 202 . dacă pedeapsa închisorii aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. Măsura suspendării executării sub supraveghere se poate aplica potrivit art. “Drept penal român. În cazul concursului de infracţiuni. amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere. instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi chiar fără executarea acesteia. folos patrimonial. b) şi c).62. 1).81. De altfel. b) ţi c) din Codul penal viitor numai dacă infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an. 3) sau în cazul nerecuperării integrale a pagubei sau dacă plata despăgubirilor n-a fost garantată de o societate de asigurare. 1 lit. condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni. 91 alin.

Această condiţie este prevăzută în dispoziţiile art. 2003. ar fi de 2 ani şi 15 zile. PARTEA GENERALĂ anterior a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de cel mult 1 an. obligaţia executării unei munci neremunerate în folosul comunităţii. întrucât prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se naşte în sarcina condamnatului. De asemenea.2. 11. stabilit de instanţă între 2 şi 5 ani. cu consimţământul acestuia. 86ą lit. iar termenul de încercare cel mai scurt. Prin noul cod penal s-au completat dispoziţiile privind condiţiile de aplicare a suspendării sub supraveghere adăugându-se menţiunea că aceste măsuri nu atrag suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile (art. coordonate ce privesc persoana condamnatului. “Drept penal român. cel mai lung ar fi de 9 ani în cazul în care instanţa ar adăuga la pedeapsa de 4 ani aplicată de instanţă.DREPT PENAL. Constantin Mitrache. p. situaţie la care s-ar ajunge când pedeapsa aplicată ar fi de 15 zile la care se adaugă 2 ani Mitrache.alin.d) al viitorului cod. comportament din care să rezulte preocuparea acestuia pentru împiedicarea amplificării rezultatului la infracţiunile la care este posibil. Termenul de încercare. Termenul de încercare Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se dispune pe un termen de încercare care este compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp. 386. intervalul de 5 ani.1. Această din urmă dispoziţie (obligaţia de motivare) este prevăzută de legea actuală numai referitor la suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 91. fără a mai fi reprodusă şi în cazul suspendării sub supraveghere. Partea generală”. În caz contrar respectivului condamnat nu i se poate aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere415 . 416 417 203 . În reglementarea noului cod.416 . Bucureşti. ci doar o vocaţie a acestuia la această măsură de individualizare judiciară a pedepsei.3.alin.. 386. Întrucât aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere este lăsată la aprecierea instanţei de judecată se consideră că prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege nu se crează un drept pentru condamnat. teoretic. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat care chiar şi fără executarea pedepsei. comportamentul acestuia după comiterea faptei. 4). repararea prejudiciului cauzat prin infracţiunea comisă etc. c) din actualul Cod penal sau în art.2). 6). op. ajutorul dat imediat victimei. 81 alin. Aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat. Cristian Mitrache. alin. s-a prevăzut obligaţia instanţei de judecată de a motiva hotărârea (art.91. p. cit. nu va mai săvârşi infracţiuni. 98.lit. prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii este o caracteristică care este de esenţa acestei instituţii. unde sunt inserate şi coordonatele în care se apreciază. tot teoretic. ceea ce nu are nicio justificare.

pedepsei sub supraveghere constituie praveghere se compune din cuantumul termen de supraveghere pentru conpedepsei închisorii aplicate. sistemul de supraveghere în cazul suspendării este mai redus. la datele fixate. dar nu mai mic decât durata pedepsei aplicate. potrivit dispoziţiilor art. alin. 86ł alin. la care se damnat şi este cuprinsă între 2 şi 4 adaugă un interval de timp. deoarece o parte din obligaţiile întâlnite în cazul amânării pedepsei sunt executate în cazul suspendării cu titlu de pedeapsă complementară. asigurarea realizării scopului măsurii de individualizare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. termenul de supraveghere în cazul suspendării este unul variabil.(1) Art 92. 82 alin. în condiţiile stabilite de instanţă. fără a putea fi însă mai mică decât instanţă.4.Termenul de supraveghere Termenul de încercare în cazul sus. (3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin. fiind cuprins între 2 şi 4 ani. la judecătorul desemnat cu supravegherea 204 . (2) Dispoziţiile art. Măsurile de supraveghere Măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat pe durata termenului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia. între 2 şi 5 ani.3 se aplică în (2) Termenul de supraveghere se mod corespunzător. iar sistemul de supraveghere la care este supusă persoana condamnată este asemănător cu cel prevăzut în cazul amânării aplicării pedepsei (instituţie nouă introdusă prin dispoziţiile noului Cod Penal). pen). condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte. Pe durata termenului de încercare. Potrivit noii reglementări.Aurel Teodor Moldovan ce reprezintă minimul din intervalul de timp ce poate fi stabilit de instanţă417 . pentru a-l determina la o conduită licită. 3 C. durata pedepsei aplicate. Astfel. pen. Termenul de încercare se socoteşte de la data când hotărârea prin care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă (art. Sub aspectul Codul penal actual Noul cod penal Art 862.82.2. în noul Cod. stabilit de ani. calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.. 86˛ alin. constitutiv. expresia „termen de încercare” folosită în actualul Cod Penal este întâlnită sub denumirea de „termen de supraveghere”. 11.– (1) Durata suspendării executării pendării executării pedepsei sub su. 1 C.Termenul de încercare . 2 raportat la art.

DREPT PENAL. Codul penal actual Noul cod penal Art 86 . semnat cu supravegherea b) să anunţe. d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. stabilite de instanţă sau la Serviciul b) să primească vizizele conde protecţie a victimelor şi reintegrare silierului de probaţiune desocială a infractorului. 205 . reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile. reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile. Măsurile de supraveghere au fost completate prin noul Cod penal. condam.Măsurile de supraveghere şi Art 93. la datele fixate de acesta. în prealabil. în prealabil. orice schimbare de domiciliu.de supraveghere. schimbare de domiciliu. condamnatul trebuie natul trebuie să se supună următoarelor să respecte urmă toarele măsuri de măsuri de supraveghere: supraveghere: a) să se prezinte. în prealabil. 3 Din dispoziţiile legale se desprinde concluzia că îndeplinirea măsurilor de supraveghere este cumulativă. c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. d) să comunice schimbarea locului de muncă. 93 prevede respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune. orice sa.(1) Pe du. b) să anunţe. schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile. precum şi întoarcerea. b) să primească vizizele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa. c) să anunţe. PARTEA GENERALĂ lui sau la alte organe stabilite de instanţă sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorului. la datele fixate supravegherea lui sau la alte organe de acesta.Măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului . care în art.obligaţiile – (1) Pe durata termenului rata termenului de încercare. d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. la datele a) să se prezinte la serviciul de fixate. e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. precum şi întoarcerea. la judecătorul desemnat cu probaţiune. c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.

tratament sau îngrijire. d) să nu intre în legătură cu anumite persoane. 93. Supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţă conform art.Aurel Teodor Moldovan 11. 93 alin.3 al art. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor. instanţa va consulta serviciul de probaţiune. În concepţia viitorului Cod Penal. 2 C. 86ł alin. afară de cazul în care.93 noul Cod că. Actuala legislaţie penală stabileşte obligaţiile condamnatului. f) să se supună măsurilor de control. nu poate presta această muncă. în alin. 11. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere Remarcăm două feluri de efecte: provizorii sau imediate şi efecte definitive. a) şi aceleaşi organe sesizează instanţa în caz de neîndeplinire a obligaţiilor. e) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule. alin. (1) lit. b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită. 2 noul Cod penal. 86ł alin. din cauza stării de sănătate. Obligaţiile condamnatului Pe durata termenului de încercare.6. pe lângă măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat. în condiţiile stabilite de instanţă. pentru luarea măsurilor de revocare a suspendării executării sub supraveghere.2 arată că instanţa impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională. Pentru stabilirea conţinutului acestor obligaţii. b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. fără acordul instanţei. pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul va presta o muncă neremunerată. tratament sau îngrijire medicală. Tot în sarcina condamnatului se prevede. în special în scopul dezintoxicării. 206 . instanţa de judecată poate impune acestuia respectarea uneia sau a mai multor obligaţii prevăzute de art. după cum urmează: a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare. în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile.2.2. care este obligat să formuleze recomandări în acest sens.5. pen se face de organele prevăzute în alin. c) să se supună măsurilor de control. art. 3 Cod penal în vigoare sau de art. c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite. d) să nu părăsească teritoriul României. decât în condiţiile fixate de instanţă.

Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă. dacă pedeapsa a fost stabilită la amendă. pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere nemaifiind obligatorie. afară de cazul în care persoana dovedeşte că s-a aflat în imposibilitate de a le îndeplini. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea ori suspendarea condiţionată a executării pedepsei. instanţa având posibilitatea să dispună şi pentru pedeapsa stabilită pentru infracţiunea din culpă. de reabilitare în condiţiile dreptului comun. doar condamnarea pentru această infracţiune săvârşită din nou poate fi pronunţată şi după expirarea termenului de încercare. Revocarea este facultativă dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă. 83 alin. Aşadar pentru a se putea revoca suspendarea executării sub supraveghere este necesar ca infracţiunea să se săvârşească în termenul de încercare şi să fie descoperită în acest termen. se poate aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea pedepsei sub supraveghere. când este reabilitat de drept. al cărei termen va curge de la împlinirea termenului de supraveghere. 864 raportat la art. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări (art. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu mai are ca efect intervenirea reabilitării de drept la expirarea termenului de supraveghere. 864 raportat la art.DREPT PENAL. La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă. pe termenul de încercare. astfel. efectul definitiv se produce la împlinirea termenului de încercare dacă cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune pe durata termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării executării pedepsei. instanţa poate dispune revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere. 11. 4 Codul penal actual). producerea efectelor suspendării este condiţionată de executarea intregrală a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare. 3 Codul penal actual). (art. afară 207 .2. Întocmai ca şi în cazul amânării aplicării pedepsei. PARTEA GENERALĂ În timp ce efectul provizoriu al suspendării executării sub supraveghere îl constituie suspendarea executării pedepsei închisorii. Condamnarea va fi susceptibilă. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Revocarea suspendării executării sub supraveghere se dispune obligatoriu dacă în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. în privinţa efectelor. potrivit noului Cod.7. 83 alin. Dacă în actuala reglementare se prevede posibilitatea reabilitării la expirarea termenului de încercare. Revocarea este facultativă şi dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

1.) sau art. 85 alin. prevăzându-se posibilitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere chiar în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile anulării. dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infractiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia. 1 şi 2 C. dacă pedeapsa rezultată în urma aplicării dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă nu au depăşit 3 ani. 86ą Codul Penal actual. 11. în cazul condamnatului care execută pedeapsa închisorii la locul de muncă şi care şi-a pierdut total capacitatea de muncă. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune de instanţă chiar dacă nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute în art. instanţa poate aplica pentru aceasta suspendarea executării sub supraveghere. termenul de încercare.8. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu are loc dacă descoperirea infracţiunii a avut loc după împlinirea termenului de încercare şi nici dacă pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită anterior a fost stabilită la amendă. pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Anularea se dispune pentru cauze preexistente aplicării suspendării executării pedespei sub supraveghere care dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată ar fi împiedicat acordarea acesteia. dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depăşeşte 3 ani. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează. iar termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei. reglementată. Cazurile de anulare ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere sunt aceleaşi ca şi pentru anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. 97 alin. noul Cod penal. 208 .2.Aurel Teodor Moldovan de cazul când cel condamnat dovedeste că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii (art. În cazurile prevăzute în alin. 864 raportat la art. aşa cum arătat anterior. pen. 865 alin. Astfel. În cazul anulării suspendării pedepsei sub supraveghere s-a reformulat alin. 865’ din actualul Cod penal. 1 raportat la art. 84 Codul Penal actual). în mod expres de noul Cod Penal. Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc. respectiv de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionată a executării pedepsei. aplicându-se. dacă infractiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă sau pluralitate intermediară. 2 din art. În cazul când se dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazuri speciale. după caz.

Dumitru . 392. cit. 391. p. în cazul acesteia executarea pedepsei închisorii are loc. op. care nu depăşeşte o anumită perioadă.. a suspendării executării pedepsei sub supraveghere418 . stabilit de instanţă . potrivit dispoziţiilor art. 115 .3. Bucureşti. op . 8 /1996 . 2/ 1994 . dar spre deosebire de cele menţionate mai sus unde executarea pedepsei este suspendată. prin muncă. dar nu prin privare de libertate într-un loc de deţinere. 421 C. 4 Cod penal în vigoare.DREPT PENAL. în Revista de drept penal nr. EXECUTAREA PEDEPSEI INCHISORII LA LOCUL DE MUNCA 11. Noţiune Executarea pedepsei la locul de muncă este o măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii. deoarece acestora nu li se pot impune măsurile de supraveghere prevăzute de Codul Penal şi nu se poate determina persoana sau organul care să exercite supravegherea condamnatului. p 91 420 Vezi R. întrucât Codul Penal nu face referire la termenul de încercare în cazul amenzii penale. A Popa . 540. Executarea pedepsei la locul de muncă reprezintă ca şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării sub supraveghere. ci în libertate prin prestarea unei munci în cadrul unei unităţi unde Constantin Mitrache.3.1. 11. În literatura de specialitate s-a exprimat opinia419 că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu se aplică în cazul amenzii penale. instanţa constatând pierderea totală a capacităţii de muncă a condamnatului ce execută pedeapsa închisorii la locul de muncă. dispune revocarea măsurii şi ţinând seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă şi de criteriile generale de individualizare a pedepsei. cit . 86 indice 9 alin. o măsură de individualizare a pedepsei. Potrivit art 110 al actualului Cod Penal în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate minorului. “Drept penal român. De asemenea. Pe durata termenului de încercare. p.. s-a susţinut420 că aplicarea pedepsei sub supraveghe nu este posibilă în cazul cetăţenilor străini sau români cu domiciliul în străinătate . PARTEA GENERALĂ Într-adevăr. Cristian Mitrache. 1101. p. termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii . 418 209 . în revista Dreptul nr. 419 Gh . instanţa poate dispune luarea vreuneia din măsurile prevăzute în art.. cit. cu anumite restrângeri de drepturi şi unele penalităţi de ordin pecuniar. 422 Mitrache. Partea generală”. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere . la care se adaugă un interval de timp de la un an la 3 ani . dacă instanţa apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate421 . Natura juridică. p. 2003. ia măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei sau după caz. Bulai. în unitatea unde lucrează condamnatul ori în altă unitate. op. în libertate.

„ Pe planul interesului general al apărării sociale . dar noua organizare. pen. pe baza economiei de piaţă.executarea pedepsei închisorii la locul de muncă asigură o mai profundă influenţă educativă a pedepsei. se reduc cheltuielile sociale legate de executarea pedepsei în penitenciare.Aurel Teodor Moldovan este angajat422 . sub supravegherea unităţii care îl acceptă şi îl ajută să se reintegreze. S-a avut în vedere nu numai slaba efecienţă a acestui mod de executare a pedepsei închisorii.104 424 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate ”. c) acordul scris al unităţii în care urmează condamnatul să presteze munca.”424 În schimb. 86 indice 7 . Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei la locul de muncă Executarea pedepsei la locul de muncă se poate dispune de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile privitoare la: a) pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii săvârşite.” Ed. Ed Monitorul Oficial .Bucureşti 1999 pag. Cadrul de reglementare al executării pedepsei la locul de muncă îl constituie dispoziţiile art. Pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii săvârşite. prin activitate şi bună conduită. 107 210 . 86 indice 11 C. prin prestarea de către condamnat a unei munci socialmente utile. Monitorul Oficial ca pedeapsa 423 pag.2. că nu va mai încălca regulile de convieţuire socială. Asigurarea profitului care să justifice activitatea economică nu crează disponibilităţi pentru desfăşurarea unui proces educativ efecient la locul de muncă faţă de cei aflaţi în executarea unei pedepse. La rândul său condamnatul are avantajul că nu este separat de familie. De asemenea. prin Noul Cod penal nu s-a menţinut instituţia executării pedepsei la locul de muncă. 23/ 1969 privind executarea pedepselor. Bucureşti 1999 Tedor Moldovan „Munca persoanelor condamnate . Cadrul de reglementare. la acestea adăugându-se dispoziţiile din Codul de procedură penală şi Legea nr. ceea ce îi va atrage o reintegrare socială mai rapidă şi redobândirea poziţiei sociale de care se bucură înainte de săvârşirea infracţiunii. de mediul de muncă şi de viaţă de până atunci şi are posibilitatea de a dovedi. d) aprecierea instanţei că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate. ci un privilegiu acordat instanţei de care trebuie să facă uz numai dacă aceasta îşi formează convingerea că lăsarea în libertate a condamnatului contribuie mai mult la atingerea scopului pedepsei decât internarea în penitenciar. b) persoana condamnatului. a unităţilor la care ar fi urmat să se execute acestă pedeapsă. Aurel Pentru a opera această măsură de individualizare trebuie .”423 „Executarea pedepsei la locul de muncă nu este un drept al condamnatului. 11.3.art..

426 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate” Ed. Exceptarea de la aplicarea pedepsei cu executarea la locul de muncă priveşte deopotrivă pedepsele aplicate pentru infracţiunile fapt consumat ori tentativă cât şi pentru participarea la săvârşirea acelor infracţiuni ca instigatori sau complici chiar dacă pedeapsa ar fi stabilită sub 5 ani închisoare425 . În schimb. 427 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate” Ed. Tinerii condamnaţi la pedeapsa închisorii cu executarea acesteia la locul de muncă ce devin militari în termen în cursul judecăţii sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. atât înainte de săvârşirea infracţiunii cât şi după aceea. Bucureşti 1999. este necesar ca cel în cauză să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an. 107. astfel că instanţa de judecată nu mai poate impune 425 Constantin Mitrache. vor executa pedeapsa la locul de muncă. 38. În cazul recidiviştilor însă instanţa are îndatorirea de a examina cu grijă deosebită antecedentele penale ale condamnatului. Executarea pedepsei la locul de muncă poate fi dispusă şi în caz de concurs de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată pentru concursul de infracţiuni este de cel mult trei ani închisoare şi sunt întrunite celelalte condiţii legale. legea are în vedere întreaga conduită a acestuia.”427 Pot beneficia de această măsură şi condamnaţii minori care au împlinit vârsta de 16 ani la data aplicării pedepsei (vârsta de 16 ani este admisă în principiu potrivit legislaţiei muncii. executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. Bucureşti. pentru prestarea unei munci în cadrul unei unităţi). Partea generală”. afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art.”426 „ În ceea ce priveşte conduita generală a făptuitorului. faţă de regulile de convieţuire socială. precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă. 2003. PARTEA GENERALĂ aplicată pentru o singură infracţiune să fie închisoarea de cel mult 5 ani. Persoana condamnatului. Această condiţie a fost introdusă în Codul Penal prin modificarea realizată de Legea nr. Bucureşti 1999. viol şi tortură. Cristian Mitrache. 393. precum şi în cadrul infracţiunilor de vătămare corporală gravă . p. “Drept penal român. Monitorul Oficial . după trecerea lor în rezervă. viol. faţă de familie. pag 211 . Monitorul Oficial .DREPT PENAL. 104 / 1992 şi este determinată de consacrarea prin Constituţie a separaţiuniilor puterilor în stat. faţă de muncă. Pentru ca instanţa de judecată să poată lua această măsură. si tortură. 3 a fost modificat astfel: executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani. O altă condiţie pentru a putea fi dispusă executarea pedepsei la locul de muncă priveşte acordul scris al unităţii în care urmează condamnatul să presteze munca. „ Prin Legea nr. 140/1996 alin. pag . Acordul unităţii.

c) durata executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă. Instanţa. Pedeapsa se execută la locul de muncă în baza mandatului de executare a pedepsei. de conduita profesională şi generală a făptuitorului şi de posibilităţile acestuia de reeducare. decât în condiţiile fixate de instanţă. Locul de muncă. Modul de executare a pedepsei închisorii la locul de muncă. condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales. după reţinerea cotei prevăzute la lit. în special în scopul dezintoxicării. f) condamnatul nu poate ocupa funcţii de conducere. f) să se supună măsurilor de control. 86 indice 8 C. e) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule. Potrivit art. funcţii instructiv-educative ori de gestiune. b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinta avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită. ţinând seama de gravitatea faptei. 86 indice 3. Executarea pedepsei poate avea loc. 212 . potrivit legii. apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate. adică: a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare. pen. fie în altă unitate. de împrejurările în care a fost comisă. în toate cazurile însă. poate dispune executarea pedepsei la locul de muncă. societăţilor comerciale. în raport de cuantumul veniturilor şi de îndatoririle condamnatului pentru întreţinerea altor persoane. Instanţa poate dispune ca cel condamnat să respecte şi una sau mai multe din obligaţiile prevăzute în art. Pe durata executării pedepsei. e) condamnatul nu poate fi promovat. limitele reţinerii se reduc la jumătate. În cazul condamnatului minor. a). iar în raport cu fapta săvârşită nu poate ocupa funcţii care implică exerciţiul autorităţii de stat. b) drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului. fie în unitatea în care condamnatul era angajat la data pronunţării hotărârii. pentru munca prestată. d) nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului. cu excepţia sporurilor acordate pentru activitatea desfăsurată în locuri de muncă cu condiţii vătămătoare sau periculoase. se reţine o cotă de 15-40%. stabilită potrivit legii. condamnatul este obligat să îndeplinească toate îndatoririle la locul de muncă.Aurel Teodor Moldovan regiilor autonome. d) să nu intre în legătură cu anumite tersoane. cu acordul scris al unităţii. tratament sau îngrijire. instiţuţiilor de stat hotărârile ei cu privire la această instituţie Aprecierea instanţei. decât prin hotărârea instanţei de judecată. cu următoarele limitări ale drepturilor ce-i revin potrivit legii: a) din totalul veniturilor cuvenite. c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite. care se varsă la bugetul statului. pe durata executării pedepsei.

pedeapsa se execută la locul de muncă după trecerea în rezervă a acestuia. ţinând seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă şi de dispoziţiile art. 81 sau 861 C. instanţa poate 428 Constantin Mitrache. Revocarea facultativă. alte persoane desemnate de instanţă sau serviciul de reintegrare socială şi supraveghere). Bucureşti. pen. 396.3.3. 6 se aplică în mod corespunzător şi în cazul condamnatului care nu desfăşoară o activitate la data aplicării pedepsei. Revocarea măsurii este tot obligatorie când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă este facultativă în cazurile în care: . în timpul executării pedepsei. Supravegherea respectării acestor obligaţii se va face de aceleaşi persoane ca şi la măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere (judecătorul desemnat cu supravegherea. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune. contractul de muncă se suspendă. ale art. 40 pentru pluralitatea intermediară de infracţiuni. Revocarea măsurii este obligatorie când după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă. . instanţa revocând executarea pedepsei la locul de muncă şi. Partea generală”. contractul de muncă încheiat încetează. “Drept penal român. dacă sunt îndeplinite condiţiile stării de recidivă postcondamnatorie sau. Revocarea obligatorie. În cazul executării pedepsei într-o altă unitate decât cea în care îşi desfăşura activitatea condamnatul la data aplicării pedepsei. Revocarea este de două feluri: obligatorie şi facultativă428 .DREPT PENAL. Dispozitiile alin. 72. după caz. În cazul în care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă a devenit militar în termen în cursul judecăţii sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. 1 si 2. înainte de începerea executării pedepsei sau în timpul executării acesteia.condamnatul se sustrage de la prestarea activităţii în cadrul unităţii sau nu-şi îndeplineşte în mod corespunzător îndatoririle ce-i revin la locul de muncă ori nu respectă măsurile de supraveghere sau obligaţiile stabilite prin hotărârea de condamnare. 2003. 213 . Pedeapsa se execută fără a se încheia contract de muncă. Cristian Mitrache. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă Este o sancţiune care intervine pentru nerespectarea de către condamnatul cu executarea pedepsei la locul de muncă a condiţiilor prevăzute de lege. 11. Pedeapsa se aplică potrivit dispoziţiilor art. p. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. PARTEA GENERALĂ Pe timpul executării pedepsei în unitatea în care cel condamnat îşi desfăşoară activitatea la data aplicării pedepsei. 39 alin.dacă infracţiunea ulterioară este săvârsită din culpă. instanţa poate să revoce executarea pedepsei la locul de muncă.

să fi fost disciplinat şi stăruitor în muncă. anulează executarea pedepsei la locul de muncă. după caz. Anularea se dispune şi în cazul în care hotărârea de condamnare pentru infracţiunea descoperită ulterior se pronunţă după ce pedeapsa a fost executată la locul de muncă sau considerată ca executată. potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni sau recidivă. instanţa poate dispune şi pentru infracţiunea săvârşită din culpă ca executarea ei să fie la locul de muncă. 11. pen. potrivit art. 8610 C. au avut o bună conduită şi care au executat o anumită parte din pedeapsă. Potrivit dispoziţiilor art. Dacă executarea pedepsei la locul de muncă se revocă. 8611 c. pen. restul de pedeapsă rămas neexecutat se execută într-un loc de deţinere. sunt disciplinaţi şi stăruitori în muncă. dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. pedeapsa aplicată sau. c) conducerea organizaţiei în care condamnatul prestează munca să ceară instanţei de judecată încetarea executării pedepsei la locul de 214 .5.Aurel Teodor Moldovan dispune şi pentru această infracţiune executarea pedepsei la locul de muncă. instanţa. în lege (art.. 867. să fi avut o conduită bună. 86 indice 9 alin.4.3.) s-a prevăzut posibilitatea încetării executării pedepsei la locul de muncă. 11. potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni sau recidivă. care dau dovezi temeinice de îndreptare. 2 al aceluiaşi articol. Când se dispune anularea executării pedepsei la locul de muncă pedeapsa rezultantă se va stabili după caz. revocarea nu mai are loc si pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni. iar pedeapsa rezultantă se va executa într-un loc de deţinere. Pedeapsa se stabileşte. 1 sau 3. Pentru cazul prevăzut la alin. dacă cel condamnat mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii şi aceasta se descoperă mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată la locul de muncă sau considerată executată. Pentru a se putea dispune încetarea executării pedepsei la locul de muncă. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă Pentru stimularea condamnaţilor ce execută pedeapsa la locul de muncă.3. În acest caz. după caz. Anularea executării pedepsei la locul de muncă Este sancţiunea ce intervine pentru o cauză anterioară rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu executarea la locul de muncă şi are în vedere nerespectarea condiţiilor cerute de lege pentru luarea măsurii. b) în toată perioada executării pedepsei condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare. trebuie îndeplinite condiţiile: a) condamnatul să fi executat două treimi din pedeapsă.

În acest caz instanţa fixează în cuprinsul hotărârii data la care urmează să se pronunţe asupra pedepsei. PARTEA GENERALĂ muncă. De asemenea. a acoperit prejudiciul sau dovedeşte că are posibilitatea de a-l acoperi. este suficientă aplicarea unui avertisment. În concordanţă cu principiul oportunităţii se prevede însă că această instituţie nu îşi găseşte aplicabilitate în cazul în care pedeapsa legală pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 3 ani sau mai mare. O altă instituţie este renunţarea la aplicarea pedepsei (art. Renunţarea la aplicarea pedepsei constă în dreptul recunoscut instanţei de judecată de a renunţa definitiv la stabilirea şi aplicarea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. însă nu mai târziu de 2 ani din momentul pronunţării hotărârii. dacă inculpatul nu a avut antecedente penale. avându-se în vedere infracţiunea săvârşită. Astfel. instanţa poate dispune revocarea încetării executării pedepsei la locul de muncă. s-a prevăzut posibilitatea amânării aplicării pedepsei (art. Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă si până la împlinirea duratei pedepsei. cererea o poate introduce şi condamnatul. 91 s-a prevăzut posibilitatea instanţei de judecată să oblige pe condamnatul care beneficiază de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere să execute în termenul de încercare o muncă în folosul comunităţii pe o perioadă stabilită prin legea de executare a pedepselor. fiind aplicabile în mod corespunzător. pentru îndreptarea căreia. fiind scutit de executarea în continuare a pedepsei. a dat dovezi temeinice că se poate îndrepta chiar fără aplicarea. 83) în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 2 ani. persoana infractorului şi conduita acestuia adopatată de acesta anterior şi ulterior comiterii faptei. a acoperit prejudiciul. condamnatul aflându-se într-o situaţie asemănătoare liberatului condiţionat. executarea unei pedepse. Dacă în acelaşi interval condamnatul a comis din nou o infracţiune. 61 si 86ąş alin. dacă cel condamnat nu a avut antecedente penale. obligându-l la executarea în întregime a pedepsei sau la prelungirea termenului de încercare. Noua lege penală a introdus însă alte instituţii menite să contribuie la procesul de individualizare a pedepsei şi la reeducarea celor condamnaţi. 80) în cazul infracţiunilor sancţionate cu pedeapsa închisorii. Dacă cel condamnat nu execută această muncă sau are o conduită necorespunzătoare în timpul sau în legătura cu îndeplinirea acestei obligaţii instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.DREPT PENAL. 3. instanţa poate să nu-i aplice nici o pedeapsă. iar după săvârşirea faptei a dat dovezi temeinice că se poate chiar fără aplicarea pedepsei. în art. cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune. Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea 215 . dispoziţiile art.

În cazul neexecutării acestora se impune revocarea amânării şi dispunerea executării pedepsei. p. LIBERAREA CONDIŢIONATĂ 11.4. dar şi acordarea unui ajutor în a conştientiza riscurile la care se expune prin comiterea de infracţiuni sau pentru a-i înlesni integrarea socială. un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei. Aceştia reprezintă persoane specializate tocmai în acest gen de activităţi.1. fie prin impunerea unor obligaţii noi. precum şi de Legea 23/1969 privind executarea pedepsei. 11. Această instituţie este reglementată de dispoziţiile art. printre altele. respectiv de art. pentru a se mări şansele de reuşită în procesul de recuperare a persoanei aflată sub supraveghere. Bucureşti. Producerea efectelor. pentru a contribui într-un mod calificat la procesul de reintegrare socială. şi obligaţiile impuse condamnatului pe durata termenului de supraveghere prezintă o natură flexibilă. în art. All a condamnaţilor în pag 77 timpul executării pedepsei închisorii la stăruinţă în muncă şi disciplină. cu excepţia cazului când persoana în cauză face dovada că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. O importanţă majoră s-a acordat de către noul Cod Penal rolului pe care îl joacă consilierii de probaţiune. 2003.Aurel Teodor Moldovan aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor. Pe parcursul termenului de supraveghere. 59 – 62 Codul penal actual. Cristian Mitrache. 216 .. Partea generală”. “Drept penal român. ori chiar prin încetarea executării unora dintre obligaţiile care au fost impuse iniţial. cu un conţinut variat şi flexibil. 400. 90 din noul Cod. 100 – 106 noul Cod penal. Buucureşti 2001 Teodor Moldovan „Monografia închisorilor din România ” Ed. De asemenea. fie prin mărirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente. Noţiune Liberarea condiţionată este o instituţie complementară regimului executării pedepsei închisorii. de îndeplinirea integrală a obligaţiilor stabilite prin hotărâre. în privinţa efectelor amânării aplicării pedepselor se arată că persoanei faţă de care s-a dispus amânarea nu i se mai aplică pedeapsa şi pe cale de consecinţă nu este supusă niciunei decăderi. persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei este supusă unui proces de supraveghere. 450 Cod procedură pen. pentru a spori eficienţa mijloacelor de protecţie a intereselor victimei. sub condiţia ca până la împlinirea duratei acesteia să nu mai săvârşească infracţiuni. este condiţionată. 430 lor îndreptare . ce permit instanţei de judecată să le adapteze în funcţie de comportamentul persoanei supuse supravegherii. ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de deţinere mai înainte de executarea în întregime a pedepsei. Potrivit art. interdecţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită dacă aceasta a avut o conduită care să justifice opţiunea instanţei de a nu-i aplica o pedeapsă. la grabnica 430 Constantin Mitrache. pentru a asigura persoanei supravegheate şanse sporite de îndreptare.4. prin care s-a urmărit permiterea verificării conduitei persoanei.429 429 Aurel Liberarea condiţionată constituie un mijloc de stimulareBeck.

după cum urmează : a) după ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăţeţte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani (art. (art. d) cei condamnati în timpul minoritătii. Cristian Mitrache. 60 alin. Penal actual). Partea din pedeapsă ce trebuie executată diferă după durata pedepsei efectiv aplicate. condamnatul s-a reeducat şi numai este necesară executarea în întregime a pedepsei.DREPT PENAL. 60 alin. O primă condiţie priveşte executarea unei părţi din pedeapsă. când ajung la vârsta de 18 ani. după vârsta condamnatului şi după folosirea acestuia în muncă431 .actual) c) în cazul în care pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul între infracţiuni săvârşite în culpă şi infracţiuni intenţionate. după ce a executat cel putin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau cel putin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani (art. Art. adică în raport cu pedepsele ce se execută pentru infracţiunile intenţionate432 . (art. 3 Cod Penal actual).. Condiţii de acordare Executarea unei fracţiuni din pedeapsă. dacă îndeplinesc celelalte conditii prevăzute în art. Penal actual.2. Constantin Mitrache. fracţiunea ce trebuie executată se calculează potrivit dispoziţiilor art. În cazul persoanelor prevăzute în alin. 59 alin. precum si condamnatii trecuti de vârsta de 60 de ani pentru bărbati si de 55 de ani pentru femei pot fi liberati conditionat după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau a unei jumătăti în cazul închisorii mai mari de 10 ani. 2. 1 Cod penal actual). 59 alin. op. liberarea condiţionată poate fi dispusă dacă: a) cel condamnat a executat cel putin două treimi din durata pedeapsei Mitrache. 401. 1 C. 401. adică cele condamnate pentru săvârsirea unei infractiuni din culpă. Bucureşti. dacă îndeplinesc celelalte conditii prevăzute în art. 59 alin. Liberarea condiţionată se acordă de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite mai multe condiţii. 1. pot fi liberate conditionat după executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani. 1. 2 C.4. 59 C. cit. 591 alin. după forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită infracţiunea. p. ca o garanţie că scopul şi funcţiile acesteia au fost stinse. p. 431 432 217 . 100 din noul Cod penal prevede că în cazul închisorii. 2003. PARTEA GENERALĂ 11. “Drept penal român. Partea generală”. b) cel condamnat pentru săvârţirea uneia sau a mai multor infractiuni din culpă poate fi liberat conditionat înainte de executarea în întregime a pedepsei. pen.

Aceasta examinează periodic situaţia fiecărui condamnat sub aspectul îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru a fi propus spre liberare condiţionată436 .Aurel Teodor Moldovan în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel piuţin trei pătrimi din durata pedepsei. prin care se prevede că în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani se poate dispune liberarea condiţionată. 435 Aurel Teodor Moldovan „ Monografia închisorilor din România ”. cu respectarea deplină a disciplinei muncii şi a normelor interne de la locul de deţinere433 . alin. dar nu mai mult de 20 de ani în cazul închisorii mai mari de 10 ani. 434 I. b) – d). cit. Dovezile temeinice de îndreptare. din respectul faţă de administraţia locului de deţinere şi atenţia faţă de ceilalţi condamnaţi434 . Stăruinţa în muncă şi disciplină ca şi dovezile temeinice de îndreptare ce reflectă o bună comportare a condamnatului în timpul executării pedepsei trebuie să rezulte din procesul verbal al comisiei de propuneri constituită în acest scop şi care funcţionează în fiecare penitenciar. Această condiţie presupune că în timpul executării fracţiunii de pedeapsă condamnatul a fost stăruitor în muncă în sensul de a manifesta iniţiativă şi grijă în îndeplinirea unei munci de calitate. 2003. din îndeplinirea conştiincioasă a oricăror îndatoriri. All Beck . 403. comisie care este organizată şi funcţionează potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor. Partea generală”.100. 59 şi 60 din Codul Penal” actual435 . op. poate cuprinde propunerea către judecătoria (în a cărei rază teritorială se află penitenciarul) de liberare condiţionată. Stăruinţa în muncă şi disciplina condamnatului.. după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei. 403. Când comisia de propuneri consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile penConstantin Mitrache. cit. 433 218 . b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în sistem semideschis sau deschis.2 al noului Cod penal. p. Procesul verbal întocmit în detaliu cu privire la comportarea condamnatului. Acestea se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare. în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii mai mari de 10 ani dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de alin. afară de cazl când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Ed. p. c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. O condiţie aparte este prevăzută în art. “Drept penal român. la rezultatele muncii. Bucureşti 2001 pag 63 436 Mitrache. Bucureşti. d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate. p. lit. Comisia de liberare condiţionată îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile art. 507.1. Oancea. op. Cristian Mitrache.. atunci când se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile.

cel condamnat nu a săvârsit din nou o infractiune. Efectele imediate Primul efect al liberării condiţionate constă în punerea în libertate a condamnatului fără restricţii de drepturi în sensul că acesta nu are obligaţii de a se prezenta periodic la anumite organe. Dacă până în momentul expirării pedepsei condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune. 1 C. iar cererea lui este însoţită obligatoriu de procesul-verbal al comisie de propuneri.. Teodoru. 11.DREPT PENAL. poate dispune fie mentinerea liberării conditionate. instanta. 61 alin. stabileşte că dacă până la expirarea termenului de supraveghere a condamnatului nu a săvârşit din nou o infracţiune. op. în sensul de a nu săvârşi din nou o infracţiune până la expirarea duratei pedepsei. de a fi supus vreunei instituţii speciale438 Pe perioada liberării condiţionate.3. Penal actual. iar pedepsele accesorii se execută. care în art. Astfel. nu s-a dispus revocarea liberării condiţionate 437 438 M. dacă instanţa de judecată constată că sunt îndeplinite condiţiile legale şi deci executarea restului de pedeapsă. Efectele liberării condiţionate. fie revocarea. În acest din urmă caz pedeapsa stabilită pentru infractiunea săvârsită ulterior si restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc.106. Potrivit art. putându-se aplica un spor până la 5 ani. condamnatul este considerat în timpul executării pedepsei până la expirarea acesteia. liberarea devine definitivă se realizează efectul definitiv al liberării condiţionate. Efectele liberării sunt reglementate în mod diferit în viitorul Cod penal. p. termen care nu poate fi mai mare de 1 an. 219 . cit. După cum se poate constata. de a locui într-o anumită localitate. Efectele definitive. pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare ţi până la împlinirea duratei pedepsei. p. condamnatul se poate adresa direct instanţei de judecată. Dacă în acelasi interval cel liberat a comis din nou o infractiune. în penitenciar nu mai este necesară. cu cerere de liberare condiţionată. 86. PARTEA GENERALĂ tru a fi propusă liberarea condiţionată. fixează un termen pentru reexaminarea situaţiei condamnatului. tinând seama de gravitatea acesteia.4. După momentul în care se produc efectele liberării condiţionate pot fi: efecte imediate şi efecte definitive437 . 488. Într-o astfel de situaţie. acordarea liberării condiţionate este atributul exclusiv al instanţei de judecată care verifică îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru aceasta. G. Basarab. dispune acordarea liberării condiţionate. Condamnatul liberat condiţionat trebuie să aibă o conduită bună.

Cristian Mitrache. c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotorârea de condamnare. disciplinat si dă dovezi temeinice de îndreptare. dacă este stăruitor în muncă. 1 Cod penal actual a fost prevăzută posibilitatea liberării condiţionate a celui condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă numai după executarea efectivă a 20 de ani de detenţiune de către cel condamnat. 1.4. 11. ţinând seama de gravitatea acesteia poate menţine ori revoca liberarea condiţionată. Alin. d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate. 551 alin. alin. p. oferirea unei raze de speranţă că din pedeapsa detenţiunii pe viaţă se poate obţine liberarea condiţionată439 . atunci instanţa de judecată. 439 Constantin Mitrache. dacă sunt îndeplinite si celelalte conditii prevăzute în alin. 220 . ţinându-se seama si de antecedentele sale penale. Liberarea conditionata in cazul detentiei pe viata Prin dispoziţiile art. b) cel condamnat a avut o conduită bună pe toata durata executării pedepsei. ultim al articolului amintit stabileşte un termen de supraveghere de 10 ani la care este supus condamnatul. “Drept penal român.Aurel Teodor Moldovan şi nu s-a descoperit o cauză de anulare pedeapsa se consideră executată. Revocarea liberării condiţionate. 2003. Bucureşti. Prin aceste prevederi s-au urmărit stimularea condamnaţilor la receptivitate în respectarea regimului de executare a pedepsei. 407.99 noul Cod penal.4. 2 s-a prevăzut posiblitatea liberării condiţionate a condamnaţilor care au trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbati si de 55 de ani pentru femei numai după executarea efectivă a 15 ani de detentiune. Dacă în timpul liberării condiţionate condamnatul a săvârşit o nouă infracţiune. În cuprinsul aceluiaşi articol. Potrivit art. în afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. liberarea condiţionată în cazul detenţiunii pe viaţă poate fi dispusă: a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani din pedeapsă. Partea generală”.

“Drept penal român. 441 Dongoroz. 99 sau art. pen. răspunderea penlă a minorilor începe de la 14 ani sub condiţia dovedirii că în săvârşirea faptei. şcoală.1.1... Codul penal în vigoare prevede la minorii care răspund pentru faptele săvârşite de ei un sistem sancţionator special. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL XII MINORITATEA 12. minorul a avut discernământ şi în toate cazurile de la 16 ani fără o astfel de condiţionare. 113 noul C. op. 225. deoarece cauzalitatea infracţionalităţii în rândul minorilor se interacţionează cu o serie de factori. 440 Constantin Mitrache. influenţa negativă exercitată de unii majori care îi atrag pe minori pe calea infracţională440 . o importanţă deosebită a fost acordată vârstei minorului de la care acesta răspunde penal adică se consideră că are înţelegerea semnificaţiei sociale a conduitei sale periculoase ca şi a scopului sancţiunilor aplicate pentru a astfel de conduită.. Cristian Mitrache. Răspunderea penală a minorului este condiţionată de starea psihicofizică normală a minorului la diferite etape ale minorităţii. În aceste sens. 221. format din măsuri educative şi din pedepse. 442 Dongoroz. p. cit. cit. Potrivit dispoziţiilor Codului penal român. p. p. Ambele categorii de sancţiuni au caracterul de sancţiuni de drept penal.1. precum: lipsa de exprienţă de viaţă socială a minorului cu consecinţa neînţelegerii depline a semnificaţiei sociale a conduitei lui periculoase pentru valorile sociale ca şi sancţiunile care s-ar aplica. Bucureşti. art. Aspecte generale privind sancţionarea infractorilor minori Prevenirea şi sancţionarea infracţiunilor săvârşite de minori Prevenirea şi combaterea infracţionalităţii minorilor a constituit şi constituie o preocupare permanentă de politică penală a statelor moderne. Partea generală”.DREPT PENAL. op. deficienţe în procesul educativ ce s-a desfăşurat în familie. 221 . 348. 2003. În mod firesc. RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR 12. în reglementarea răspunderii penale în privinţa minorilor apare necesitatea de a face o separaţie între minorii care au capacitate penală şi pot fi făcuţi răspunzători penal pentru faptele lor şi minorii care nu au capacitate penală şi nu răspund penal pentru faptele prevăzute de legea penală pe care lear săvârşi441 .

Sancţiunile de drept penal prevăzute de Codul penal în vigoare pentru infractorii minori care răspund penal sunt de două categorii: sancţiuni care au caracter de măsuri educative. Codul penal viitor stabileşte ca regulă aplicarea în cazul minorilor a măsurilor educative neprivative de libertate (art. acestea constituind excepţia. libertate. alin.1).. sau art. prin cultivarea în conştiinţa acestora a respectului faţă de valorile sociale. op.1 raportat la art.115. 101 – 105 C.1. Principala modificare adusă de noul Cod Penal în această problemă este renunţarea completă la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal. luarea unei măsuri educative sau aplicarea unei pedepse fiind lăsată la aprecierea instanţei de judecată.Aurel Teodor Moldovan fiindcă intervin ca o consecinţă a răspunderii penale a minorilor. Spre deosebire de pedepse. Măsurile educative sunt prevăzute de Codul penal la art. c) internarea într-un centru de reeducare. b) libertatea supravegheată sau libertatea sub supraveghere. alin. măsurile educative sunt sancţiuni de drept penal speciale pentru minori care sunt menite să asigure educarea şi reeducarea acestora prin instruire şcolară şi profesională. p.1. 115-120 noul Cod penal. în literatura de specialitate s-au dat numeroase definiţii acestei noţiuni. Noul Codul penal introduce măsuri educative noi. Art. cit. 12. măsurile privative de libertate (art. ele neconstituind antecedente penale pentru minor444 . Măsurile educative În ce priveşte măsurile educative. d) internarea într-un institut medical-educativ. clasificate în două categorii. Dongoroz. 411. Aceste măsuri se iau numai dacă minorul a săvârşit o infracţiune443 . Cadrul măsurilor educative. Astfel. p. iar altele care au caracter de pedeapsă. Măsurile educative neprivative Codul penal actual Noul cod penal Art 101. 115. pct.alin. op. 114.2. 114.2). 101 Codul penal actual menţionează că măsurile educative care se pot lua faţă de minor sunt: a) mustrarea.pct.1. măsurile educative au un caracter preponderent educativ şi nu lasă să subziste nici o consecinţă penală.. în favoarea măsurilor educative. 222 . cit.Măsurile educative Art 115 – Măsurile educative Măsurile care se pot lua faţă de (1)Măsurile educative sunt nepriminori sunt: vative de libertate sau privative de a) mustrarea. după cum sunt sau nu privative de libertate.1). fiind rezervate ipotezelor de infracţiuni grave sau pentru minorii care au comis multiple infracţiuni (art. în cazul cărora caracterul coercitiv le caracterizează. 349. alin. pen. sancţiunile penale sunt însă numai pedepsele442 . 443 444 Mitrache.

Supravegherea poate fi încredinţată. instanţa îi pune în vedere. în sfătuirea minorului să se poarte în aţa fel încât să dea dovadă de îndreptare. Prin noua reglementare. 1.DREPT PENAL. alin. măsura educativă a mustrării nu mai este prevăzută. c) consemnarea la sfârşit de săptămână. instanţa dispune încredinţarea supravegherii minorului. Pe timpul libertăţii supravegheate. la cererea acesteia. gravităţii lor. celui căruia i s-a încredinţat supravegherea. Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare. atrăgându-i-se totodată atenţia că dacă va săvârşi din nou o infracţiune. Conţinutul măsurii. c) consemnarea la sfârşit de săptămână şi d) asistarea zilnică. 102 C. pct. potrivit art. d) asistarea zilnică. după caz. instanţa atrage atenţia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor comportării necorespunzătoare. de preferinţă unei rude mai apropiate. De asemenea. a) stagiul de formare civică. pen şi constă în dojenirea minorului. b) să nu intre în legătură cu anumite persoane. unei persoane de încredere. sub supraveghere deosebită. Mustrarea. d) internarea într-un institut medical b) supravegherea. celui care l-a înfiat sau tutorelui. se va lua faţă de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă. părinţilor minorului. 223 . 115. b) internarea într-un centru de detenţie. astfel: a) stagiul de formare civică. în scopul îndreptării lui precum şi obligaţia să înştiinţeze instanţa de îndată. Măsurile educative neprivative de c) internarea într-un centru de libertate sunt: reeducare. 103 Codul Penal în vigoare) Este măsura educativă care constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an. în arătarea pericolului social al faptei săvârşite. PARTEA GENERALĂ de libertate sunt. stabilite în ordinea crescătoare a b) libertatea supravegheată. ori unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor. Măsurile educative privative de libertate sunt: a) internarea într-un centru educativ. b) supravegherea. 2. Prin noua reglementare s-a renunţat la această măsură educativă. îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului. iar în acest sens impune minorului respectarea uneia sau mai multora dintre următoarele obligaţii: a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite.1.1. Această măsură educativă este prevăzută de art. – educativ. pe acelaşi interval de timp. Măsurile educative privative de libertate sunt în număr de două şi anume: a) internarea într-un centru educativ şi b) internarea într-un centru de reeducare. dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală. Libertatea supravegheată (art.

Of. Dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracţiune. Internarea într-un centru de reeducare (art. Modul cum se va face supravegherea pentru fiecare dintre cele trei obligaţii ce pot fi impuse minorului de către instanţă sunt prevăzute în art. op. 35. 423 din 1 septembrie 2000. după caz. 103 alin. după programul de ţcoală. p. ori săvârţeţte o faptă prevăzută de legea penală. În caz de revocare (ca urmare a sustragerii minorului de la supraveghere sau a comiterii din nou a unei infracţiuni). institutia la care prestează activitatea stabilită de instantă (art. iar dacă internarea este necesară pentru realizarea scopului acesteia (interesul dobândirii unei pregătiri profesionale.. 104 Codul Penal actual) Este măsura educativă ce constă în internarea minorului infractor într-un centru de reeducare – din subordinea Ministerului Justiţiei – în scopul reeducării minorului căruia i se asigură posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară ţi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale. 103 alin. cit. cu o durată între 50 si 200 de ore. minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele. 92/ 2000 a fost publicată în M. 1 al art. putând dura până la împlinirea majoratului. Supravegherea respectării de către minor a obligaţiilor prevăzute la art. Of. instanţa revocă libertatea supravegheată ţi ia faţă de minor măsura internării într-un centru de reeducare. Ordonanţa Guvernului nr. pe o perioadă nedeterminată. 3 Codul Penal în vigoare se va face de către un serviciu specializat numit Serviciu de reintegrare socială şi supraveghere. 445 446 224 . Antoniu. instanţa judecătorească poate prelungi durata internării şi după împlinirea vârstei de 18 ani. Conţinutul măsurii. 103 Codul Penal actual curge de la data punerii în executare a libertătii supravegheate. Pentru reeducarea minorului sunt solicitate să coopereze cu persoana căreia i s-a încredinţat supravegherea şi şcoala unde minorul învaţă sau unitatea unde este angajat si. 129/ 2002. măsura educativă a internării poate dura până la împliniG. în zilele nelucrătoare ţi în vacanţă (art. 190 din 20 martie 2002. Instanţa atrage atenţia minorului asupra consecinţelor comportării sale. Prelungirea măsurii nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani. Dacă înlăuntrul termenului de un an. Nr. 30-44 din Regulamentul446 de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. cu o perioadă de cel mult 2 ani. Nr. În mod excepţional. instanţa ia măsura internării sau aplică o pedeapsă. Internarea într-un centru de reeducare se poate lua de către instanţa de judecată în cazurile în care se apreciază că celelalte măsuri educative nu ar fi fost suficiente pentru îndreptarea minorului. 5 Codul penal în vigoare). terminarea pregătirii şcolare).Aurel Teodor Moldovan c) să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă. Termenul de un an prevăzut în alin. aprobată cu modificări prin Legea nr. 3 actualul Cod penal). de maximum 3 ore pe zi. printr-un consilier de reintegrare şi supraveghere care se ocupă de cazul respectiv. 103 alin. 92/ 2000. instanţa dispune măsura internării întrun centru de reeducare sau aplică o pedeapsă445 . publicată în M.

alin. după cum sunt sau nu privative de libertate. potrivit art. de sârguinţă la învăţătură ţi la însuţirea pregătirii profesionale. se menţine măsura internării ţi se revocă liberarea (art. de către instanţa de judecată. 2 C. măsura trebuie ridicată de îndată. cum ar fi spre exemplu. c) consemnarea la sfârşit de săptămână şi d) asistarea zilnică. Măsurile educative neprivative de libertate sunt. minorul fiind nevoit să respecte un program stabilit de acest serviciu de probaţiune. are nevoie de un tratament medical ţi de un regim special de reeducare. Internarea într-un institut medical-educativ (art. iar dacă starea psihico-fizică a minorului care a determinat luarea măsurii a încetat mai înainte. b) supravegherea.2. noul Codul penal introduce măsuri educative noi. reglementată de art. din cauza stării sale fizice sau psihice. instanţa revocă internarea. asistarea zilnică. se impune o explicaţie legată de supraveghere şi respectiv asistarea zilnică. lit. În schimb. 1 Cod penal actual dacă în perioada liberării acordate potrivit articolului precedent. 120 din noul Cod Penal. Măsura se ia pe un timp nedeterminat şi durează până la împlinirea vârstei de 18 ani. De asemenea. Prima dintre aceste măsuri nu antrenează o implicare directă a serviciului de probaţiune în realizarea activităţilor din programul minorului.a) ). Această măsură este prevăzută în noua reglementare penală. alături de elementele obişnuite în raport de vârsta şi situaţia şcolară sau profesională a minorului (spre exemplu. dacă minorul a comis fapta la o dată apropiată vârstei de 18 ani sau dacă gravitatea faptei săvârşite. se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major. potrivit art. nevoile de reeducare a minorului şi necesitatea continuităţii procesului său de pregătire justifică aceasta. se poate dispune revocarea liberării. În schimb.1. În program sunt incluse. astfel: a) stagiul de formare civică.). În cazul când nu este necesară o pedeapsă. rolul acestui serviciu fiind doar acela de a monitoriza modul în care minorul îşi respectă programul obişnuit. potrivit art.1. minorul săvârşeşte din nou o infracţiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii. 122 noul Cod penal – orice activitate necesară realizării scopului măsurii educative. cu o denumire uşor modificată. dacă a trecut cel puţin un an de la data internării în centrul de reeducare ţi minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare. minorul are o purtare necorespunzătoare.1. pen. pct. frecventarea orelor şcolare) şi pe cele impuse de instanţă. PARTEA GENERALĂ rea vârstei de 20 de ani. 105 Codul Penal actual) Este măsura educativă ce constă în internarea într-un institut medical – educativ a minorului care. 107 Codul penal în vigoare. şi anume internarea într-un centru educativ (art. potrivit art. pct. În ceea priveşte conţinutul acestor măsuri. clasificate în două categorii. 108 alin. ca măsură educativă privativă de libertate. participarea la acţiuni social-educative. 115.DREPT PENAL. Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberării înainte de a deveni major. stabilite în ordinea crescătoare a gravităţii lor. alin. În schimb. Prin noua reglementare măsura educativă a internării într-un institut medical – educativ este eliminată. 108 alin. 115. care sunt de natură a 225 . presupune o intervenţie activă a serviciului de probaţiune.

71-73 din noul Cod penal se aplică în mod corespunzător (calculul duratei pedepselor). atunci când minorul dovedeşte că a făcut progrese semnificative în sensul reintegrării sale sociale. dar doar în ipoteza comiterii unor infracţiuni foarte grave. după executarea a cel puţin jumătate din durata măsurii. urmărindu-se pe această cale supravegherea minorului în perioada imediat următoare repunerii în libertate. regimul de executare al măsurii educative în penitenciar va fi diferit de regimul de executare al pedepsei închisorii. În ambele situaţii. permiţând adaptarea sa în funcţie de conduita fiecărui minor pe durata executării. ştiut fiind faptul că riscul comiterii de noi infracţiuni este mai mare în această perioadă.Aurel Teodor Moldovan ajuta minorul în procesul de integrare socială. Pe cale de consecinţă. sancţiunea iniţială nu se transformă într-o pedeapsă. în mod excepţional. pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de cel puţin 20 de ani. Se poate observa. că în această situaţie. pedeapsă. Atunci când măsura educativă nu este suficientă pentru îndreptarea minorului. dar conţinutul lor va fi adaptat în funcţie de persoana şi conduita minorului şi de specificul infracţiunii comise. Regimul stabilit pentru executarea acestor măsuri este astfel conceput încât să ofere largi posibilităţi de individualizare. fie înlocuirea acestei măsuri cu măsura asistării zilnice.3.1. va rămâne în centrul specializat până la executarea integrală a acesteia. instanţa va impune respectarea uneia sau a mai multor obligaţii. instanţa poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar (art. fie liberarea. 447 C. Măsura internării într-un centru de detenţie se dispune pe o perioadă de la 5 la 15 ani. 12. Bucureşti. atunci când a împlinit această vârstă. 126 noul Cod penal). de la 5 la 15 ani. Pedepsele aplicabile infractorilor minorului şi particularităţiile regimului de aplicare şi executare a acestora Cazuri în care se aplică pedepse minorilor prevăzute de Codul penal în vigoare. “Manualfaptă oripenal. dacă nu a împlinit vârsta de 18 ani.121 noul Cod. 141. noul Cod penal propune două astfel de măsuri: internarea într-un centru educativ pe o perioadă de la unu la 3 ani şi respectiv internarea într-un centru de detenţie. În cazul în care minorul nu are un comportament care să permită repunerea sa în libertate înainte de împlinirea duratei măsurii. Instanţa de judecată poate alătura acestor măsuri educative neprivative de libertate şi anumite obligaţii. 121) şi care acoperă. În ceea ce priveşte măsurile educative privative de libertate. ea îşi păstrează aceeaşi natură juridică – de măsură educativă – modificându-se doar instituţia de executare. pe care minorul trebuie să le respecte (art. pe o durată de la 2 la 5 ani sau. Dacă cel internat a împlinit vârsta de 18 ani şi are un comportament prin care influenţează negativ sau împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate. Astfel. 1997. dintre cele prevăzute în art. care Bulai. În cazul măsurilor educative privative de libertate. parteafapte grave i se va aplica acestuia op. a săvârşit o de drept mai multe generală”. 226 . se poate dispune. în linii generale o arie similară cu cea a obligaţiilor impuse majorului infractor ce beneficiază de o modalitate de individualizare a pedepsei neprivativă de libertate. Editura ALL. dispoziţiile art.

iar în urma reducerii. Minorului nu i se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi nici pedepsele complementare. 353. În cazul în care minorul a fost condamnat în timpul minorităţii. 109 alin. Cristian Mitrache. 2 C. Limitele pedepsei închisorii pentru minor. 2 C. 2003.DREPT PENAL. când luarea unei măsuri educative nu mai este posibilă fiindcă infracţiunea a fost săvârşită cu puţin timp mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani ori judecarea acestuia pentru fapta săvârşită când era minor are loc aproape de împlinirea vârstei majoratului sau după ce devine major. În astfel de situaţii. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută ca pedeapsă unică doar în două cazuri: pentru infracţiunea de genocid săvârşită în timp de război (art. pen. 449 Constantin Mitrache. Pedepse aplicabile minorului. 357 alin. p. cit. 448 227 . pen.. mai precis limitele pedepselor se reduc la jumătate. 1 Codul penal actual. ca pedepse principale. “Drept penal român.). Atunci când legea prevede pentru infractiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viaţă. 450 Mitrache. Cristian Mitrache. limitele pedepsei aplicabile acestuia pentru tentativă se vor stabili în raport de limitele pedepsei reduse ca urmare a aplicării dispoziţilor art. 353. p. Partea generală”. “Drept penal român. dacă minorul a săvârşit o tentativă. în raport cu cauzele de atenuare sau de agravare ale pedepsei. aceasta nu poate constitui primul termen al recidivei. luarea unei măsuri educative nu mai este posibilă şi se impune aplicarea unei pedepse448 . Aplicarea pedepsei infractorului minor este cerută de stituaţia concretă. 354. (art. iar în restul cazurilor este alternativă cu pedeapsa închisorii449 . în niciun caz minimul pedepsei nu va depăţi 5 ani.). operaţiunea de individualizare va continua. pen. Pedepsele care se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda. 109 alin. Neaplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă. În cazul minorilor. Prin noua reglementare s-a renunţat complet la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal în favoarea măsurilor educative. 4 C. 358 alin. care îşi vor produce efectele în raport cu limitele pedepsei determinate pentru infracţiunea săvârşită de minor450 . limitele pedepsei închisorii sunt determinate în raport cu limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită de major. 2003. 3 Codul penal actual). PARTEA GENERALĂ Aplicarea unei pedepse infractorului minor este impusă şi din raţiuni practice. op. Partea generală”. Bucureşti. Bucureşti. dar poate reprezenta un antecedent Constantin Mitrache. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică minorului. Individualizarea pedepsei pentru minor. Spre exemplu. Pedepsele aplicate minorului se execută în regimul prevăzut în legea pentru executarea pedepselor. După ce a fost stabilită pedeapsa aplicată minorului. se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 ani (art. indiferent de gravitatea infracţiunii săvârşite447 . p. 109 alin. Condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi.) şi pentru infracţiunea de tratamente neomenoase săvârşită în timp de război (art.

scopul şi funcţiile pedepsei acoperind scopul măsurilor educative. cele două sancţiuni de drept penal neputând fi aplicate. Noul Cod penal reglementează şi ipotezele de pluralitate de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii. Infractorilor minori li se aplică prevederile legale ce reglementează liberarea condiţionată. În ceea priveşte executarea pedepsei de către minor. inclusiv cele ce privesc înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea potrivit dispoziţiilor art. cu unele particularităţi 451 Constantin Mitrache. 631 Codul penal în vigoare. Potrivit art. pen. pen. 355. iar pentru altele s-au aplicat pedepse (art. pen. 109 alin. minorului i se va plica o pedeapsă rezultantă a contopirii pedepselor. s-a avut în vedere natura privativă sau neprivativă de libertate a sancţiunii aplicate. fiindcă până la împlinirea vărstei de 18 ani a rămas puţin timp. în principal. Dacă minorul săvârşeşte mai multe infracţiuni ce sunt concurente. 59-61 C. 129). “Drept penal român. p. 228 . Drept urmare. Partea generală”. în reglementarea cumulului juridic. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului.Aurel Teodor Moldovan penal de care instanţa va ţine seama de acest lucru la individualizarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită din nou. Bucureşti. iar măsurile educative vor fi revocate fiindcă minorul nu poate fi supus în acelaşi timp la executarea pedepsei şi acţiunii măsurilor educative. dar este o soluţie oportună pentru instanţa de judecată care nu poate lua faţă de minor o măsură educativă. potrivit căreia o măsură educativă este întotdeauna mai uşoară decât o pedeapsă.). iar pentru altele s-au luat măsuri educative. iar dacă pentru unele din infracţiunile concurente s-au stabilit pedepse. 99-106 noul C. astfel că aceştia pot fi liberaţi condiţionat după executarea unei fracţiuni mai reduse de pedeapsă (art. Aplicarea pedepsei amenzii pentru minori. 34 C. Aplicarea pedepsei amenzii infractorului minor nu este condiţionată de obţinerea de către acesta a unor venituri proprii. se vor aplica regulile speciale prevăzute în codul penal şi în legea de executare a pedepselor. 1 din actualul Cod penal şi pedeapsa amenzii poate fi aplicată infractorului minor. se vor aplica dispoziţiile art. 2003. în limitele stabilite de lege pentru infracţiunea săvârşită. Sunt aplicabile dispoziţiile generale de executare a acestei pedepse. Pedepsei aplicate minorului îi sunt incidente toate mijloacele de individualizare. Condamnaţii minori vor executa pedeapsa separat de condamnaţii majori. precum şi cele în care pentru unele dintre infracţiuni s-a stabilit o măsură educativă. iar aplicarea unei pedepse este prea severă. privind contopirea pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente. în secţii speciale din cadrul locului de deţinere ori în locuri de deţinere speciale. inclusiv suspendarea condiţionată a executării acesteia451 . Cristian Mitrache. În această din urmă situaţie s-a renunţat la ficţiunea consacrată de actualul cod penal. sau art. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului se poate dispune în aceleaşi condiţii ca şi pentru condamnatul major.

229 . 110 C. 81 alin. 3. pen. pe durata termenului de încercare. 2 Codul penal actual că odată cu suspendarea. 4 din codul în vigoare prevede că dispoziţiile privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control se aplică în mod corespunzător şi în caz de liberare condiţionată a minorului. 1101 alin. respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art. instanţa poate dispune. se poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii în condiţii prevăzute în art. 864 alin. 103 alin. 3 din legea actuală). art. la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani. Prin dispoziţiile art. În cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor stabilite de instanţă.5).154. termenele de prescripţie a răspunderii penale. potrivit art..132). Astfel. 103 Cod penal actual privitor la libertatea supravegheată. 1101 ale actualului Cod penal s-a prevăzut că o dată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condiţiile art. sunt eliminate de la aceste modalităţi de individualizare şi pedepsele cu închisoarea rezultate din aplicarea cumulului juridic al unei pedepse cu o măsură educativă privativă de libertate (art. 82 alin. 3 alin. dar până la împlinirea vârstei de 18 ani. termenul de încercare este de 6 luni. putând stabili. Având în vedere. totodată. 3 si 4. 83. În ce priveşte sustragerea minorului de la această măsură operează prevederile art. se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control. Art. Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligatiilor prevăzute în art. iar după împlinirea vârstei de 18 ani. că măsurile educative privative de libertate nu sunt susceptibile de amânarea pronunţării sau de suspendarea executării. fixat de instanţă. 863. Dacă pedeapsa aplicată este amenda. 110 alin. 3 poate atrage revocarea suspendării condiţionate. noul Cod penal. astfel că în caz de suspendare condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului. adică există obligaţia de reparare integrală a prejudiciului şi de plată a despăgubirilor civile dispuse prin hotărârea de condamnare. alin. art. 103 alin. 129. PARTEA GENERALĂ ce se desprind din dispoziţiile art. termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii. în conformitate cu art. pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art. 131. 863 actualul Cod penal. Prin noua reglementare au fost prevăzute termene speciale de prescripţie a executării măsurilor educative (art. 1101 alin. încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. 3. 84 si 86 din Codul penal în vigoare se aplică în mod corespunzător. 110. prevăzute în art.DREPT PENAL. se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau minori şi se întrerup sau se suspendă în condiţiile prevăzute de lege pentru minori. fiind în acelaşi timp. menţinută reglementarea în vigoare în privinţa calculului termenelor de prescripţie a răspunderii penale (art. 2– suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. potrivit noului Cod Penal. 103. S-a prevăzut prin lege la art. 131). Dispozitiile art.

Putem desprinde din aceste dispoziţii următoarele condiţii de existenţă ale măsurilor de siguranţă. (2) Măsurile de siguranţă se iau faţă (2) Măsurile de siguranţă se iau de persoanele care au comis fapte faţă de persoana care a comis o prevăzute de legea penală. Conform art. a) Măsurile de siguranţă se iau împotriva unei persoane care a săvârşit o Codul penal actual Noul cod penal Art 111. CAPITOLUL XIII MĂSURILE DE SIGURANŢĂ 13.2 din Codul penal viitor. măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.4 din noul Cod penal).Aurel Teodor Moldovan Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate.1. 132. Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol.d). i se aplică o pedeapsă. care au un caracter exclusiv de prevenţie şi preîntâmpinare a săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală. faptă prevăzută de legea penală. alin. (3) Măsurile de siguranţă se pot lua nejustificată. 107.Scopul măsurilor de siguranţă – siguranţă – (1) Măsurile de siguranţă au ca scop (1) Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. chiar dacă făptuitorului nu i se aplică (3) Măsurile de siguranţă se pot lua o pedeapsă. Măsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata măsurii educative luate. alin. faptă prevăzută de legea penală b) Măsurile de siguranţă se iau în vederea înlăturării unei stări de pericol 230 .112.111 din Codul penal în vigoare sau art.Scopul măsurilor de Art 107. dar nu mai puţin de 2 ani. executarea se prescrie în raport cu măsura educativă mai grea şi curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus înlocuirea (art. prevăzute de legea penală. cu excepţia măsurii şi în situaţia în care făptuitorului nu prevăzute în art. De menţionat este că starea de pericol este distinctă de pericolul social pe care îl prezintă infracţiunea. fiind punctual prevăzută de legea penală şi referindu-se în special la persoana făptuitorului. NOTIUNE SI CARACTERIZARE Măsurile de siguranţă reprezintă un cadru complementar de mijloace de constrângere. li. În cazul înlocuirii măsurilor educative.

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage şi suspendarea măsurilor de siguranţă. . în titlul VI (art.DREPT PENAL. c) Interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie. nu se cere însă ca această faptă să fie şi imputabilă. Al Boroi op. g) Interdicţia de a veni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată.111-118 )şi sunt următoarele: a) Obligarea la tratament medical. La fel şi în cazul cauzelor ce înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării nu produc efecte asupra măsurilor de siguranţă.măsuri restrictive de drepturi(interzicerea unei funcţii sau unei profesii. În Noul Cod penal. nterzicerea de a se afla în anumite localităţi. ce relevă existenţa unei stări de pericol. d) Interzicerea de a se afla în anumite localităţi.59 Ghe. Literatura a stabilit în aceste condiţii mai multe categorii de măsuri de siguranţă: . f) Confiscarea specială. FELUL MASURILOR DE SIGURANTA Măsurile de siguranţă sunt prevăzute în Codul penal actual. acestea se cumulează. dacă s-au luat măsuri de siguranţă de naturi diferite. b) Internare medicală. astfel că măsurile de siguranţă pot fi dispuse în prezenţa unei cauze 452 453 C-tin Mitrache op. expulzarea. aceste măsuri. e) Expulzarea străinilor.măsuri privative de bunuri (confiscarea specială)452 Aceste măsuri de siguranţă durează atâta vreme cât durează starea de pericol ce le-a generat. PARTEA GENERALĂ c) Numai prin luarea măsurilor de siguranţă se combate starea de pericol şi se preîntâmpină săvârşirea de noi infracţiuni (adică măsura de siguranţă este singura măsură de natură să amelioreze starea de pericol şi să prevină săvârşirea de noi fapte penale.2. luându-se. 13. pag. o meserie ori o altă ocupaţie. prin reglementarea propusă s-a urmărit consolidarea caracterului preponderent preventiv al acestor sancţiuni de drept penal care pot fi luate numai dacă s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi nejustificată.măsurile de siguranţă cu caracter medical (obligare la tratament medical şi internarea medicală).cit.cit. . În cazul concursului de infracţiuni. interdicţia de reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. Nistoreanu. aşa cum am mai arătat independent de pedepsele principale pe durata existnţei stării de pericol. simpla aplicare a pedepsei neremediind această stare de pericol). pag.453 ceea ce imprimă acestor măsuri caracterul de sancţiuni nedeterminate ca durată şi eminamente revocabile în caz de încetare a stării de pericol. 274 231 .

Aurel Teodor Moldovan de neimputabilitate. interzicerea de a reveni în locuinţa familiei şi expulzarea străinilor. Această măsură de siguranţă va putea fi luată numai în condiţiile în care instanţa apreciază că starea de pericol pentru societate poate fi îndepărtată numai prin aplicarea ei. spre exemplu. Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. din cauza unei boli (1) Dacă făptuitorul.3. Ţinând cont de caracterul şi scopul măsurilor de siguranţă s-a apreciat binevenită trecerea unora dintre acestea cum sunt: interzicerea de a se afla în anumite localităţi. ori a intoxicării cronice prin alcool. Nu are importanţă dacă fapta este sau nu infracţiune. un pericol generat de boală sau intoxicare cronică prin alcool. într-o formulare oarecum modificată. 13.113 sau în art. acesta poate fi obligat să se prezinte în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire. din cauza unei boli. REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA 13. care se va însănătoşi şi nu va mai săvârşi fapte prevăzute de legea penală. Astfel că în viitorul cod penal sunt reglementate ca măsuri de siguranţă (art.Obligarea la tratament medical – medical – (1) Dacă făptuitorul. cum ar fi iresponsabilitatea.3. Este necesar. b) Internarea medicală. internarea). Făptuitorul să prezinte pentru societate. stupefiante sau alte substanţe. În condiţiile în care făptuitorul are o stare psiho-fizică de genul celei prezentate mai sus. totodată. ca instanţa să aprecieze că măsura tratamentului medical este necesară şi suficientă pentru înlăturatrea pericolului social (fără a fi nevoie de alt fel de intervenţie. 109 din viitorul Cod Penal şi priveşte starea de pericol cauzată de o boală sau de o intoxicare cronică cu alcool. în categoria pedepselor complementare.Obligarea la tratament Art 109. Instanţa de judecată să aprecieze că măsura tratamentului va aduce la încetarea stării de anormalitate a făptuitorului. Măsura obligării la tratament medical se poate lua şi în timpul urmăririi penale sau al Codul penal actual Noul cod penal Art 113. Obligarea la tratament medical poate fi luată numai dacă se apreciază că sunt întrunite următoarele condiţii: 1. c) Interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii. dar nu şi în prezenţa unei cauze justificative. stupefiante sau alte substanţe. în care se află făptuitorul. 2.1. care prezintă pericol pentru societate. Obligarea la tratament medical Este prevăzută în Codul penal actual la art. d) Confiscarea specială. în care se află făptuitorul 3. inclusiv cea provocată de consumul 232 . 108) următoarele: a) Obligarea la tratament medical.

Internarea medicală Este reglementată de dispoziţiile art. Dacă în Codul penal în vigoare cauza generării stării de pericol. numai atunci este îndreptăţită la aplicarea unei astfel de măsuri de siguranţă.2. 13.114 din Codul penal actual prevede că atunci când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol social pentru societate. care să arate şi să dezvolte în detaliu această stare. în noul Cod penal această cauză are la bază „o boală sau o tulburare psihică. Starea de pericol social trebuie apreciată în concret şi dovedită printr-un raport de expertiză medico-legal. Această înlocuire a măsurii se va face ţinându-se seama de oportunitatea luării acestei măsuri. Instanţa va trebui să consulte raportul medicolegal întocmit şi să aprecieze dacă tratamentul recomandat în raportul de expertiză medico-legală şi tratamentul aplicat în instituţia în care 233 . Starea de pericol ce determină luarea unei astfel de măsuri este starea psiho-fizică anormală. prezintă pericol pentru societate. În Noul Cod Penal. nefiind condiţionată nici de aplicarea unei pedepse. c) Instanţa de judecată să aprecieze că singura măsură capabilă să înlăture starea de pericol social pe care îl prezintă făptuitorul este internarea medicală. Măsura obligării la tratament medical se poate dispune şi în timpul executării pedepsei privative de libertate în condiţiile în care s-a aplicat o astfel de pedeapsă. poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive. PARTEA GENERALĂ stupefiante sau alte asemenea substanţe. judecăţii. stupefiante sau alte asemenea substanţe”.DREPT PENAL. conţinutul măsurilor de siguranţă cu caracter medical a fost modificat şi completat. se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate până la însănătoşire. generată de boală mintală sau toxicomanie în care se află persoana care a săvârşit o faptă penală. În condiţiile în care făptuitorul nu s-a prezentat în vederea efectuării tratamentului medical. inclusiv cea produsă de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive”. Dacă instanţa va aprecia că singura măsură să înlăture starea de pericol este generată de neprezentarea la tratament a făptuitorului. prezintă pericol pentru societate. în cazul obligării la tratament medical (art. măsura de siguranţă a obligării la tratament medical poate fi înlocuită cu măsura internării. Condiţiile de aplicare ale măsurii de internare sunt: a) Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală b) Făptuitorul bolnav psihic sau toxicoman să prezinte un pericol pentru societate. 109) o constituie „o boală ori intoxicarea cronică prin alcool.3. poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

Achiesăm în acest sens opiniei din literatura potrivit căreia se propune de lege ferenda în situaţia nerespectării obligaţiei internării medicale. Bulai.Aurel Teodor Moldovan făptuitorul va fi internat sunt de natură similară . iar starea de pericol s-a agravat456 .117 454 455 234 . pag. Codul penal actual Noul cod penal Art 110. rezolvarea acestor situaţii fiind de domeniul procedurii penale. Măgureanu Ilie – Noul Cod Penal comentat – Braşov: Romprint 2004. internarea medicală poate fi dispusă numai dacă făptuitorul este „bolnav mintal sau consumator cronic de substanţe psihoactive”. şi dacă acestea pot conduce la înlăturarea stării de pericol şi la însănătoşirea făptuitorului.. 1992. până la însănătoşire. 372 456 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II. se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate. până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture instituţie specializată454 . au fost înlăturate dispoziţiile care prevedeau că măsura se putea lua în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii. spre deosebire. în condiţiile aplicării acestei măsuri de siguranţă. pag. Drept Penal pag. de obligarea la tratament medical. (2) Această măsură poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii. C. însă. 276 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II. Internarea medicală se poate dispune şi atunci când făptuitorul nu a respectat obligaţiile ce-i reveneau în cadrul tratamentului medical pe care îl urma. pag. făptuitorul este internat într-un spital sau într-o Art 114. în care să se asigure pază de aceeaşi Ghe. Nistoreanu. În concepţia viitorului Cod penal.293. se poate lua măsurii internării într-un institut medical de specialitate. internarea medicală este şi o măsură restrictivă de libertate. II. Al Boroi op. Internarea medicală este o măsură care se ia pe o perioadă nedeterminată şi durează până la însănătoşirea făptuitorului. în vreme ce tratamentul medical se administrează ambulatoriu. din reglementarea acestei măsuri de siguranţă cu caracter medical. Dacă se constată vreo ameliorare în starea făptuitorului. Ca şi obligarea la tratament medical măsura internării medicale se poate lua în timpul urmăririi penale şi a judecăţii. se poate înlocui cu măsura obligării la tratament medical455 .cit. pag. pentru că. Ionaş. con sumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru societate.vol.292 457 Al.Internarea medicală – (1) Când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate. pag. când se revocă. De asemenea.Internarea medicală – Când făptuitorul este bolnav psihic. măsura să fie înlocuită cu măsura internării într-un centru de reeducare ( pentru minori) şi în spitale anume destinate anume pentru majori.

).Interzicerea unei funcţii Art 111.incapacitate psiho-fizică (boală. PARTEA GENERALĂ natură cu cea din penitenciare457 .296 235 . meserii sau alte anumite funcţii.Interzicerea ocupării sau profesii – (1) Când făptuitorul a unei funcţii sau a exercitării unei săvârşit fapta datorită incapacităţii. Academiei. 1970. intoxicaţie. În condiţiile acestui articol. meserie la cerere. . ed. meserie sau ocupaţie”. după trecerea ei au încetat.). pentru exercitarea ocupaţii. starea de pericol sete Codul penal actual Noul cod penal Art 115.3.DREPT PENAL. lipsă de experienţă.3. Dongoroz – Explicaţii teoretice ale Codului penal Român. se de a exercita acea profesie.115 Cod penal actual sau art. pag. după trecerea unui termen sau activitate. legiuitorul reţinând că atunci când „făptuitorul a săvârşit fapta datorită incapacităţii..etc.lipsa de cunoştinţe necesare. p. vol.111 din noul Cod penal. generată de: . dacă se constată (2) Măsura de siguranţă poate fi că temeiurile care au impus luarea revocată la cerere. infirmitate. . dacă poate face decât după trecerea unui se constată că temeiurile care au termen de cel puţin un an de la data impus luarea ei au încetat. 13. nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii ori pentru exercitarea unei profesii. II.Gen. tului de a ocupa acea funcţie ori de (2) Această măsură poate fi revocată a exercita acea profesie. trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare. ori pentru exercitîl fac inapt pentru ocuparea unei area unei profesii.nepregătire (ignoranţă. . de cel puţin un an. meserii sau alte ocupaţii se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcţie sau de a exercita acea profesie. Interzicerea unei funcţii sau profesii Măsura este prevăzută în art. fac impropriu pentru ocuparea unei nepregătirii sau altor cauze care anumite funcţii. O nouă cerere nu se poate face decât după respingerii cererii anterioare. Bucureşti. meserie poate lua măsura interzicerii drepsau ocupaţie.nepăsării faţă de regulile şi cerinţele de care depinde buna desfăşurare 458 V. profesii – (1) Când făptuitorul a nepregătirii sau altor cauze care îl săvârşit fapta datorită incapacităţii. O nouă cerere nu se unui termen de cel puţin un an. etc. superficialitate. se poate lua măsura interunei profesii sau meserii ori pentru zicerii de a ocupa acea funcţie sau desfăşurarea unei alte activităţi.

173 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II. funcţiei. Cod penal în vigoare sau art. b) Fapta prevăzută de legea penală să fi fost săvârşită în exercitarea profesiei. Pedeapsa complementară prevăzută de art. 66.g) din viitorul Cod penal. Măsura de siguranţă poate fi revocată la cererea făptuitorului după trecerea unui termen de cel puţin 1 an de la instituirea ei dacă se constată că au încetat temeiurile în baza cărora a fost luată. lit. fără a se prevedea posibilitatea aplicării măsurii în timpul urmăririi penale sau al judecăţii. alin1. Noul Cod penal menţine aceleaşi măsuri ca şi vechiul Cod. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi Articolul 116 din Codul penal în vigoare arată că dacă persoana condamnată la pedeapsa închisorii de cel puţin un an a mai fost condamnată pentru alte C-tin Mitrache op. O nouă cerere de revocare nu va putea fi formulată de către făptuitor. etc. Măsura de siguranţă se aplică prin interzicerea făptuitorului de a mai exercita funcţia. îşi are cauza în nedemnitatea infractorului de a exercita funcţia sau profesia de care s-a folosit în săvârşirea infracţiunii.etc. 459 460 236 . 13.461 Măsura încetează în momentul în care încetează inaptitudinea făptuitorului. Sustragerea de la executarea acestei măsuri.3. Bulai – Drept penal pag. nepregătirii. Literatura de specialitate apreciază că incidenţa concomitentă de drept penal este posibilă.460 Condiţii de aplicare: a) Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Măsura de siguranţă are cauza în starea de pericol care rezultă din nepregătirea sau incapacitatea făptuitorului de a exercita funcţia sau profesia în exercitarea căreia a săvârşit fapta penală459 .4. Nu trebuie confundată măsura de siguranţă a exercitării unei funcţii sau profesii cu pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o funcţie de natura celei de care s-a folosit condamnatul în săvârşirea infracţiunii. pag. profesia. d) Existenţa unei stări de pericol social generată de aceste cauze. decât în condiţiile trecerii unui an de la data la care cererea iniţială de respingere a rămas definitivă. care crează posibilitatea săvârşirii unei fapte penale în viitor. ori altor cauze care îl fac impropriu pe făptuitor pentru ocuparea unei funcţii. Cod penal actual sau art.271. exercitarea unei profesii. pag. 287 din noul Cod penal). c) Săvârşirea faptei să se datoreze incapacităţii. e) Instanţa trebuie să aprecieze că înlăturarea pericolului nu este posibilă decât prin luarea măsurii de siguranţă. 64 litera c). 158 .Aurel Teodor Moldovan a activităţii458 . în exercitarea căreia a săvârşit fapta penală.301 461 C. meserii sau alte ocupaţii..cit. atrage răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiuniii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti (art.

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

infracţiuni, dacă instanţa constată că prezenţa acestuia în localitatea unde a săvârşit infracţiunea sau în alte localităţi, constituie un pericol grav faţă de societate, poate lua faţă de acesta măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localităţi anume determinate prin hotărârea de condamnare. În noul Cod penal, această măsură de siguranţă nu mai este prevăzută, ea fiind trecută, într-o formulare relativ modificată în categoria pedepselor complementare. Astfel, art. 66 din noul Cod, în alin.1, lit. l) stabileşte faptul că instanţa poate interzice pe o perioadă de la unu la 5 ani dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă. Starea de pericol în acest caz rezultă din îmbinarea a doi factori: 1. condiţia personală a infractorului care prezintă mare probabilitate de a săvârşi alte infracţiuni, fie se găseşte într-un mediu social propice pentru săvârşirea de infracţiuni. 2. existenţa unei localităţi sau a unor localităţi care favorizează pentru respectivul infractor săvârşirea de noi infracţiuni. Putem aprecia că odată cu aceste schimbări legislative, se schimbă şi condiţiile de aplicare ale măsurii interzicerii de a se afla în anumite localităţi: a) fapta comisă să fie infracţiune. Constatăm că dacă celelalte măsuri de siguranţă se iau împotriva făptuitorului, această măsură se poate lua numai împotriva infractorului. b) a doua condiţie este impusă cu privire la durata condamnării şi natura infracţiunii pentru care a fost pedepsit infractorul. Astfel este necesar ca infractorul să fi fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an. c) o altă condiţie pentru aplicarea măsurii de siguranţă este ca instanţa să aprecieze că prezenţa infractorului în localitatea interzisă reprezintă un pericol grav pentru societate. Instanţa urmează a aprecia în concret „pericolul grav” pe care îl prezintă infractorul, ţinând seama de gravitatea infracţiunii, natura infracţiunii, numărul de infracţiuni comise în acea localitate şi alte criterii. Măsura de siguranţă se execută după executarea pedepsei sau prin stingerea executării pedepsei prin mijloacele legale (graţiere totală sau a restului de pedeapsă ori prin prescripţia executării pedepsei). Această măsură de siguranţă poate fi luată pe o perioadă de maxim 5 ani, şi poate fi prelungită – în condiţiile în care instanţa apreciază că pericolul iniţial suszistă – pe o perioadă ce nu poate depăşi durata măsurii luate iniţial (dacă s-a dispus interzicerea de a se afla în localitate pe o perioadă de 2 ani nu se poate dispune prelungirea acestei perioade decât cu până la 2 ani). Această măsură de siguranţă se revocă din oficiu dacă temeiurile care au impus-o au încetat. Această revocare, însă, nu poate interveni mai devreme de 1 an de la stabilirea măsurii. De aici putem deduce că măsura interdicţiei de a se afla în anumită localitate poate fi luată pe o perioadă cuprinsă între 1 an şi 5 ani.

237

Aurel Teodor Moldovan

Măsura de siguranţă poate fi revocată şi la cerere, tot după trecerea unei perioade de 1 an de la dispunerea ei. O nouă cerere de revocare nu va putea fi făcută decât într-un termen de 1 an de la data rămânerii definitive a respingerii cererii de revocare (art.116, alin.5 Codul penal în vigoare).

13.3.5. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată Această dispoziţie a fost introdusă în Codul penal actual prin Legea 197/2000 şi este prevăzută în art.118 indice1. Pericolul social prevăzut de această dispoziţie se referă la situaţia în care o persoană este condamnată la pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an pentru următoarele acte: - lovire sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice sau psihice - vătămare corporală - act sexual cu un minor - corupţie sexuală. Toate aceste infracţiuni trebuie săvârşite asupra unui membru al familiei. Dacă această infracţiune nu a fost săvârşită împotriva unui membru al familiei nu poate fi instituită măsura interzicerii revenirii în locuinţa familiei. Pentru luarea măsurii interdicţiei de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:, a) persoana să fi fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an (observăm că aplicarea acestei măsuri se face tot cu privire la infracţiune şi nu la faptă penală, şi la infractor, nu la făptuitor). b) condamnarea să fi fost pentru: lovire sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice sau psihice, vătămare corporală, act sexual cu un minor, corupţie sexuală. c) comiterea faptelor să fie împotriva unui membru al familiei. Legea specifică faptul că prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul. d) instanţa de judecată trebuie să aprecieze că prezenţa infractorului în locuinţa familiei ar constitui un pericol grav pentru ceilalţi membri ai familiei. Măsura de siguranţă se aplică atât preventiv în cursul urmăririi penale şi al judecăţii cât şi după executarea pedepsei sau după stingerea executării pedepsei prin mijloacele legale în conformitate cu legislaţia actuală. Măsura poate fi luată pentru o perioadă de până la 2 ani, la cererea părţii vătămate. De lege ferenda ar putea fi înlocuită sintagma „parte vătămată” cu sintagma „persoană vătămată”, deoarece s-ar putea interpreta în sensul că numai partea vătămată constituită ca atare în procesul penal poate cere această măsură, or, se ştie că nu toate persoanele vătămate , care ar avea interes în dispunerea acestei măsuri se constituie
238

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

parte vătămată în procesul penal. Măsura poate fi prelungită, dacă pericolul subzistă pe o perioadă ce nu poate deăşi perioada pentru care măsura a fost luată iniţial. Măsura poate fi revocată oricând la cererea părţii vătămate şi din oficiu atunci când motivele pentru care ea a fost aplicată au fost înlăturate. Noul Cod penal nu mai prevede ca măsură de siguranţă această interdicţie, ci ea este întâlnită în categoria pedepselor complementare, art.66, alin.1, lit. o), sub o formulare puţin diferită. Astfel, în noul cod instanţa poate interzice dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată. Instanţa trebuie să individualizeze în concret conţinutul acestei pedepse, ţinând seama de împrejurările cauzei, potrivit art. 66, alin.5 din noul Cod penal. 13.3.6. Expulzarea Expulzarea este prevăzută în Codul penal actual în art.117, care arată că cetăţeanului străin care a comis o infracţiune pe teritoriul României i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării. Legiuitorul a apreciat că această măsură de siguranţă se va aplica doar cetăţeanului străin şi apatridului fără domiciliu în ţară (art.117 alin.2 Codul penal actual). „Statul care adoptă măsura expulzării unor străini nu este obligat să dea statului căruia aceştia îi aparţin explicaţii asupra motivelor care au dictat luarea acestei măsuri de siguranţă. Cu toate acestea, în practica internaţională , în temeiul curtuaziei internaţionale s-a instituit obiceiul de anunţa organele statului străinului motivele pentru care acesta este obligatsă părăsească ţara”462 . „Nerespectarea interzicerii de a se întoarce în ţară de către expulzat va constitui infracţiune pentru care va fi pedepsit şi din nou expulzat după executarea pedepsei.”463 Condiţii în care se poate lua măsura de siguranţă a expulzării: a) Expulzarea nu poate fi luată decât împotriva unui cetăţean străin sau a unei persoane fără cetăţenie, care nu are domiciliul în ţară. b) Cetăţeanul străin să fi săvârşit o faptă care să fie infracţiune în condiţiile legii şi care să fie de competenţa instanţelor penale române. Această condiţie este îndeplinită atunci când infracţiunea este săvârşită pe teritoriul României şi atunci când este săvârşită în afară, dar se judecă de către instanţele române conform principiilor realităţii ori universalităţii legii penale.464 c) Instanţa de judecată trebuie să aprecieze că rămânerea în ţară a infractorului ar constitui o stare de pericol social. d) Expulzarea nu va putea fi dispusă dacă există motive serioase de a se crede că infractorul riscă în statul în care urmează a fi expulzat, riscă să fie
Aurel Teodor Moldovan „ Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional”, Ed. All Beck, Bucureşti 2004, pag 88,89. 463 Aurel Teodor Moldovan „ Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional”, Ed. All Beck, Bucureşti 2004, pag 88,89. 464 C-tin Mitrache op.cit pag.176
462

239

Aurel Teodor Moldovan

supus la tortură. În general expulzarea trebuie să aibă ca destinaţie statul al cărui cetăţean este infractorul sau pe teritoriul căruia îşi are domiciliul. Expulzarea constă în îndepărtarea silită a străinului de pe teritoriul ţării. Măsura este luată pentru o perioadă nedeterminată şi se poate lua singură, caz în care se pune în aplicare de la rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a dispus aceasta sau alături de o pedeapsă, caz în care se pune în aplicare după executarea acesteia sau după stingerea ei prin mijloace legale. Noul Cod penal renunţă la reglementarea acestei sancţiuni penale în cadrul măsurilor de siguranţă, expulzarea fiind trecută, la fel ca şi interzicerea de a se afla în anumite localităţi, interzicerea de a reveni în locuinţa familiei în categoria pedepselor complementare. Aceasta întrucât asemenea sancţiuni devin incidente în cazul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală, iar datorită naturii specifice a acestora este necesar ca pedeapsa principală, care reprezintă represiunea directă, să fie completată cu aceste pedepse complementare, care reprezintă represiunea secundară. Potrivit legislaţiei în vigoare, „expulzarea nu poate constitui o extrădare deghizată.”465 „ În ceea ce îi priveşte pe minori, aceştia nu pot fi expulzaţi, ci repatriaţi.”466 „Dacă măsura de siguranţă a expulzării însoţeşte pedeapsa închisorii , va fi adusă la îndeplinire după executarea pedepsei ori după graţierea totală sau a restului de pedeapsă; dacă pedeapsa închisorii nu se mai execută sau măsura nu însoţeşte o pedeapsă, va fi executată îndată ce hotărârea va rămâne definitivă. Expulzarea se duce la îndeplinire după executarea pedepsei penale, dacă o astfel de pedeapsă a fost pronunţată definitiv şi irevocabil”467 . 13.3.7. Confiscarea specială Confiscarea specială este măsura de siguranţă care constă în luarea unor bunuri din patrimoniul persoanelor care au comis fapte prevăzute de legea penală sau infracţiuni a căror deţinere prezintă pericolul săvârşirii unor noi fapte penale. În Codul Penal în vigoare, confiscarea specială este reglementată la art.118, de asemenea, şi noul Cod Penal prevede confiscarea specială ca sancţiune încadrată în categoria măsurilor de siguranţă la art. 112. Confiscarea specială poate fi prevăzută şi printr-o lege specială ( Codul Vamal). Confiscarea specială presupune trecerea bunurilor în mod gratuit în patrimoniul statului. Această măsură se poate lua în condiţiile în care se apreciază periculozitatea obiectivă pe care o prezintă anumite lucruri. În privinţa confiscării speciale, noul Cod Penal menţine dispoziţiile cuprinse în art.118 al actualului Cod penal, aşa cum acest text a fost modificat şi
M.Basarab, Drept Penal. Partea generală, vol. I, ediţia a II-a, Ed. Lumina Lex, Bucureşti , 1997, pag. 310. 466 Aurel Teodor Moldovan „Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional ” , Ed. All Beck Bucureşti 2004 pag 99. 467 Aurel Teodor Moldovan „Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional ” , Ed. All Beck Bucureşti 2004 pag 103.
465

240

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

completat prin Legea nr. 278/2006. Condiţii de luare a confiscărilor speciale: a) Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Este evident că în cazul constatării săvârşirii unei infracţiuni această condiţie va fi îndeplinită. b) Măsura confiscării se ia faţă de lucrurile care sunt direct legate de săvârşirea faptei penale. Trebuie apreciat că prin săvârşirea faptei s-a creat o stare de pericol, o eventuală premisă pentru săvârşirea de noi fapte penale. c) Să se aprecieze că prin măsura de siguranţă se poate combate pericolul social. Legea prevede în mod punctual categoriile de bunuri care sunt supuse confiscării speciale. În noul Cod penal se menţin condiţiile generale ale confiscării speciale. „Sunt supuse confiscării speciale: bunurile produse ori care au dobândit un alt regim juridic prin infracţiune.” În lumina acestor dispoziţii sunt cuprinse în categoria bunurilor speciale atât acele lucruri care au luat fiinţă prin săvârşirea infracţiunii (ex: bani falsificaţi, alimente falsificate, armele confecţionate, etc.), cât şi bunurile care au căpătat un alt regim juridic prin săvârşirea infracţiunii.Un exemplu în acest sens este confiscarea lucrurilor introduse în ţară prin contrabandă care sunt asimilate cu lucrurile produse prin săvârşirea faptei penale.De altfel şi literatura juridică aprecia chiar înainte de apariţia acestei dispoziţii exprese a legii că se impune introducerea acestei categorii de bunuri în enumerarea bunurilor supuse confiscării speciale.468 O a doua categorie de bunuri supuse confiscării sunt bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni. Sunt exceptate totuşi de la confiscare bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească săvârşirii unor infracţiuni prin presă.( ex: Va fi confiscată în conformitate cu art.118 lit.b Cod penal sau art.112 lit. b) Cod penal viitor, cuţitul sau arma cu care s-a comis omorul, arma de vânătoare folosită de inculpat în comiterea infracţiunii de braconaj, prevăzută în dispoziţiile art.32 lit.c din Legea 26/1976.)469 A treia categorie de bunuri sunt acelea care au fost date pentru a determina săvârşirea unei infracţiuni sau pentru a răsplăti pe infractor. Sunt incluse în această categorie lucrurile care au fost oferite pentru a determina pe făptuitor să comită o infracţiune (cazul traficului de influenţă, dări de mită, etc.), şi bunuri care au fost oferite pentru răsplătirea infractorului care a comis infracţiunea (în cazul infracţiunii de primire de foloase necuvenite ). Bunurile vor fi confiscate doar în cazul în care acestea au fost date (remise efectiv infractorului. (Ex: în cazul luării de mită, când s-a comis prin acceptarea promisiunii de bani, valori sau bunuri, nu se poate dispune confiscarea ori obligarea condamnatului la plata echivalentului lor în bani deoarece acestea nu i-au
Vintilă Dongoroz în Dongoroz II, pag.319-320, C-tin Mitrache op.cit pag.177. C-tin Mitrache op.cit pag.177 cu referire la decizia Tribunalului Suprem nr.1822/1979, în Culegere de decizii 1979, pag.464. 470 Matei Basarab Drept penal- Partea generală vol.1 Ed. Lumina Lex, ediţia a-II-a pag. 324, citând Tribunalul Suprem s.pen, decizia nr.2095 din 28.09.1984. 471 C-tin Mitrache op.cit pag.178.
468 469

241

Aurel Teodor Moldovan

fost date efectiv)470 . Bunurile se vor confisca indiferent dacă infractorul care a primit bunurile pentru a săvârşi fapta a săvârşit infracţiunea în forma ei consumată sau dacă fapta este doar o tentativă. Literatura juridică reţine şi faptul că bunurile din această categorie vor fi confiscate special şi atunci când instigatul nu a trecut la săvârşirea faptei sau a denunţat oferta ce i s-a făcut în cazul infracţiunii prevăzută la art.255 alin.4 raportat la art.254 alin. 2 Cod penal actual, respectiv art. 290, raportat la art. 289 din viitorul Cod penal.471 . A patra categorie de bunuri sunt bunurile dobândite prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Literatura de specialitate apreciază ca această categorie de bunuri reprezintă fructul infracţiunii.472 Este cazul bunurilor dobândite prin săvârşirea infracţiunii (lucrurile furate, delapidate, etc.). O condiţie prevăzută de lege este că măsura de siguranţă a confiscării speciale nu poate opera în condiţiile în care există o cerere de despăgubire pe care instanţa o admite. În acest caz numai în condiţiile în care bunul a fost vândut, iar sumele obţinute sunt mai mari decât cuantumul stabilit de instanţă pentru despăgubire poate opera confiscarea specială, numai pentru sumele ce depăşesc cuantumul despăgubirii. Totodată, atunci când bunul a fost înstrăinat către un dobânditor de bună-credinţă, acesta nu poate fi supus confiscării, urmând ca infractorul să fie obligat la plata sumei obţinute prin înstrăinarea bunului supus confiscării speciale.473 A cincea categorie de bunuri sunt bunurile deţinute contra dispoziţiilor legii. Acestea sunt categoria de bunuri a căror deţinere reprezintă faptă penală. Este cazul deţinerii de materiale explozibile, arme şi muniţii, materii nucleare sau alte materii radioactive, stupefiante, etc. Bunurile confiscate vor fi predate organelor în drept pentru ca ele să fie (în condiţiile în care dispozitivul hotărârii o prevede) valorificate sau distruse (cazul stupefiantelor). Măsura de confiscare poate fi luată şi de către procuror, dar numai după scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale faţă de învinuit . Spre deosebire de celelalte măsuri de siguranţă, măsura confiscării este definitivă şi irevocabilă ea neputând fi revocată pe motiv că pericolul social a încetat. Noul Cod penal completează dispoziţiile vechiului Cod în sensul că stipulează că dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc ele vor fi înlocuite cu echivalentul lor în bani sau cu bunurile dobândite în locul acestora.

472 473

Matei Basarab op.cit. Pag.325. C-tin Mitrache op.cit pag.178.

242

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL XIV CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ 14.1. ASPECTE GENERALE Ordinea de drept se înfăptuieşte prin respectarea de bunăvoie de către marea majoritate a destinatarilor legii a prevederilor acesteia. Prin aplicare de sancţiuni celor vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni se restabileşte ordinea de drept încălcată, se realizează constrângerea şi reeducarea infractorilor, se realizează prevenţiunea specială şi generală474 . Cauzele care înlătură răspunderea penală. Cauzele care înlătură răspunderea penală pot fi definite ca anumite stări, situaţii, împrejurări, posterioare săvârşirii infracţiunii, reglementate de lege, în prezenţa cărora se stinge raportul juridic de drept penal, se stinge dreptul statului de a aplica o sancţiune infractorului şi obligaţia acestuia de a executa acea sancţiune. Trebuie făcută distincţie între cauzele generale care sunt situate în partea generală a Codului penal şi care privesc orice infracţiune, precum amnistia, prescripţia răspunderii penale, lipsa plângerii prealabile şi împăcarea părţilor şi cauzele speciale (denumite cauze de nepedepsire ori cauze de impunitate) care sunt reglementate atât în partea generală cât şi în partea specială a Codului penal, şi care au în vedere conduita infractorului în timpul săvârşirii infracţiunii, precum desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului (art. 22 Cod penal actual sau art. 34 noul Cod penal) şi împiedicarea săvârşirii faptei de catre participant existente în partea generală a codului penal sau cauzele de impunitate prevăzute în partea specială şi care sunt legate de conduita condamnatului după comiterea faptei, precum denunţarea faptei de către mituitor (art. 255 alin. 3 Cod penal actual sau art. 290 alin. 3 Cod penal viitor), retragerea mărturiei mincinoase (art. 260 alin. 2 Cod penal actual sau art. 273 alin. 3 Cod penal viitor). De asemenea, trebuie făcută distincţie între cauzele generale care înlătură
474 475

Mitrache, p. 329; C. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed. All Beck Bucureşti 1997 pag 327

243

Aurel Teodor Moldovan

răspunderea penală şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (cauze care fac ca fapta să nu aibă caracter penal, fiind prevăzute de art. 44- 51 Cod penal sau art. 18- 31 noul Cod penal), când fapta nu mai este infracţiune, iar răspunderea penală nu va mai interveni pentru acest considerent. Înlăturând consecinţele penale ale infracţiunii, cauzele care înlătură răspunderea penală nu înlătură însă consecinţele civile ale acesteia .475 Noul Cod penal regrupează cauzele care înlătură răspunderea penală. Astfel, Titlul VII din Codul penal în vigoare, cu denumirea „Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării” a fost reorganizat în cadrul a trei titluri şi anume: Titlul VII – Cauze care înlătură răspunderea penală”; Titlul VIII – „Cauze care înlătură sau modifică executarea pedepsei” şi Titlul IX – „Cauzele care înlătură consecinţele condamnării”. În principiu, noul Cod penal menţine reglementările cuprinse în Codul penal în vigoare cu privire la cauzele care înlătură răspunderea penală, cu unele modificări, pe care le vom menţiona la momentul analizării individuale a cauzelor care înlătură răspunderea penală. 14.2. AMNISTIA 14.2.1. Noţiune Prin definiţie, amnistia este actul de clemenţă al Parlamentului României prin care din considerente de politică penală este înlăturată răspunderea penală pentru infracţiuni comise anterior adoptării legii de amnistie476 . Amnistia este o instituţie care oferă posibilitatea societăţii de a face uitate anumite infracţiuni, ştergând condamnările deja pronunţate477 . Codul penal actual Noul cod penal Art 119 – Efectele amnistiei – (1) Art 152 – Efectele amnistiei – (1) Amnistia înlătură răspunderea penală Amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită. Dacă intervine pentru infracţiunea săvârşită. Dacă indupă condamnare, ea înlătură şi exe- tervine după condamnare, ea înlătură cutarea pedepsei pronunţate, precum şi executarea pedepsei pronunţate, şi celelalte consecinţe ale condamnării. precum şi celelalte consecinţe ale Amenda încasată anterior amnistiei nu condamnării. Amenda încasată anterior se restituie. amnistiei nu se restituie. (2) Amnistita nu are efecte asupra (2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, măsurilor edu- măsurilor de siguranţă şi asupra drepcative şi asupra drepturilor persoanei turilor persoanei vătămate. vătămate.
I. Oancea, “Tratat de drept penal. Partea Generală”, Ed. ALL Juridică, p. 467; Iancu Tănăsescu, Camil Tănăsescu, Gabriel Tănăsescu, “Drept penal general”, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2002, p. 704;
476 477

244

Dacă intervine după condamnare. aceasta din urmă este acordată in personam. 331. Bucureşti. şi operează. 2003. de principiu. Caracterizare. în textul privind amnistia (art. până la data împlinirii termenului reabilitării de drept sau a intervenirii celei judecătoreşti479 .. iar nu in personam478 . Partea generală”. De asemenea.152. Dongoroz şi colab. precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. decăderilor şi interdicţiilor care se menţin. 152 alin. ci şi „in personam”480 . in personam. p. vol. deci nu poate opera. dacă raportul penal a fost stins prin amnistie. 478 245 . etc. Amnistia. amnistia poate fi generală – când este acordată pentru orice infracţiune. amnistia capătă caracter mixt. 119 Cod penal actual sau ale art. 480 Constantin Mitrache.3. ea înlătură ţi executarea pedepsei pronunţate. după cum rezultă din natura efectelor sale juridice. p.. Cristian Mitrache. bătrâni. aceasta înseamnă că în cazul infracţiunilor săvârşite de mai multe persoane. alin. particularizate prin cuantumul pedepsei. indiferent de gravitatea ei şi de sediul materiei (codul penal şi legi speciale) şi specială – când priveşte doar anumite infracţiuni.1) înlocuieşte expresia „înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită” cu expresia „înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită”. ea profită numai acelora cărora li s-a acordat. prin natura efectelor sale. Tocmai prin aceasta amnistia se deosebeşte de graţiere. p.). adică este acordată şi operează in rem. dezincriminarea ulterioară va avea ca efect înlăturarea incapacităţilor. II. fiindcă se referă la fapta prevăzută de legea penală şi nu la persoana făptuitorului. 351-352. pentru a înlătura răspunderea penală este necesar ca fapta să constituie infracţiune. op. deşi între cele două instituţii există similitudini. Bucureşti. de condiţiile de acordare şi după stadiul în care se găseşte pricina în faţa justiţiei. trebuie făcută deosebirea între amnistie şi dezincriminare. Cu adevărat. Spre exemplu. cit. Editura Academiei Române. 2003.. natura lor. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.DREPT PENAL. 479 V. deosebirile dintre ele slujesc stabilirii ordinii de aplicare a legilor de amnistie şi dezincriminare. este o cauză reală. 14.” Trebuie precizat că noul Cod penal. întrucât per a contrario amnistia nu are obiect. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. femei gravide. Când actul de amnistie leagă beneficiul acesteia de anumite condiţii privind pe infractor. deci.2. Felurile amnistiei În doctrina penală se face deosebire între diferitele feluri ale amnistiei. în sensul că. V.1 din noul Cod penal „Amnistia înlăîtură răspunderea penală pentru fapta săvârţită. de regulă. PARTEA GENERALĂ Potrivit dispoziţiilor art. facându-se clasificări în funcţie de întinderea efectelor. ori calitatea infractorilor (minor. Dongoroz şi colab. “Drept penal român. După aria de cuprindere. operând nu numai „in rem”. 318.

4. Partea generală”. infractorul să nu fie recidivist ori să nu fi beneficiat anterior de graţiere). .limita maximă a pedepsei desemnează pragul până la care amnistia produce efecte şi peste care aceste efecte nu se produc. anterior. amnistia poate fi: amnistia înainte de condamnare – antecondamnatorie sau proprie care poate interveni oricând în timpul efectuări actelor premergătoare. p. “Amnistia şi graţierea”. 483 Alex Boroi . 2003.indicarea maximului special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunile amnistiate. timpul săvârşirii infracţiunii ( război. conduita după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. 332. constă în identificarea infracţiunilor sau a categoriilor de infracţiuni cu privire la care intervine înlăturarea răspunderii penale şi se efectuează în modalităţi diverse: . a întinderii actului de amnistie. Cristian Mitrache. 482 Iancu Mândru. . p. care poate apărea oricând în perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii şi aceea a termenului de reabilitare de drept sau a intervenirii reabilitării judecătoreşti. Ed. în primă instanţă.Aurel Teodor Moldovan În funcţie de condiţiile de acordare distingem între amnistia necondiţionată denumită şi pură şi simplă – când actul normativ nu prevede nici un fel de condiţii în afara celor intrinseci privitoare la obiectul său şi la data săvârşirii infracţiunii şi condiţionată – când sunt stabilite anumite condiţii privitoare la persoana infractorului (cetăţenia. All Beck . 299-300. urmarea infracţiunii (spre exemplu. antecedentele penale ale infractorului (spre exemplu. care alcătuiesc „catalogul negativ”. Ghe Nistoreanu „ Partea Generală – Drept Penal”.2. Constantin Mitrache. .precizarea expresă a infracţiunilor amnistiate. urmăririi penale şi judecăţii. Editura ALL EDUCATIONAL.arătarea obiectului juridic de grupă a infracţiunilor. Determinarea sferei de cuprindere a infracţiunilor ce sunt amnistiate se face prin legea de acordare şi poate privi: indicarea textelor de lege care incriminează faptele ce sunt amnistiate. în apel sau recurs şi amnistia după condamnare – postcondamnatorie sau improprie. 2003. paguba produsă prin anumite infracţiuni să nu depăşească limita valorică cuvenită). Obiectul amnistiei Amnistia priveşte infracţiunile săvârşite anterior adoptării ei şi pe cele care sunt anume prevăzute în legea prin care este acordată. “Drept penal român. Bucureşti. vârsta. prin aceasta. .evidenţierea elementului subiectiv al infracţiunii. pag 259 481 246 . ori cel mai adesea ce indică gravitatea infracţiunilor prin arătarea maximului special de pedeapsă prevăzută în textul incriminator sau se prevede natura infracţiunilor (ex: la regimul forestier. În funcţie de momentul intervenirii. situaţia familială).relevarea infracţiunilor exceptate de la amnistie. sustragerea de la executarea pedepsei). Determinarea obiectului amnistiei şi. calamităţi). 14. în cazul amnistiei improprii (să nu fi survenit. Bucureşti. .Bucureşti 2004. la regimul băuturilor alcoolice)481 .

Amnistia intervenită înainte de condamnare înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. 152. 247 . La acestea mai adăugăm că atunci când persoana este învinuită pentru mai multe infracţiuni în cadrul aceluiaşi proces. amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. 484 I. restrângându-se obiectul procesului.referirea la pedeapsa concretă aplicată sau pronunţată de instanţa de judecată482 . 119 Cod penal actual sau art.5. efectele ei nu pot fi refuzate de beneficiar. alin. 2 Cod Penal actual. iar pe de altă parte limitele acesteia. Efectele amnistiei intervenite înainte de condamnare. 152 noul Cod penal.delimitarea infracţiunilor pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost executate sau graţiate până la data adoptării actului de clemenţă. pe de o parte.2 al noului Cod penal. Amnistia are caracter obligatoriu. Oancea. amnistia este incidentă dacă acestea s-au epuizat până la adoptarea legii de amnistie. potrivit art. . a luat sfârşit ultimul act de executare ori s-a produs ultimul rezultat484 . ALL Juridică. dacă din însuşi cuprinsul actului de sesizare rezultă date şi elemente în baza cărora se poate efectua încadrarea juridică a faptei. În cazul în care amnistia a intervenit înainte de sesizarea organelor judiciare. nu se va mai porni. 10 lit. aceste dispoziţii prevăd. progresive. amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate. continuate. “Tratat de drept penal. în orice caz data nu poate fi ulterioară actului de clemenţă. Potrivit art.483 Amnistia priveşte infracţiunile săvârşite până în ziua adoptării legii prin care este acordată ca regulă. măsurilor educative ţi asupra drepturilor persoanei vătămate.DREPT PENAL. iar dacă s-a pornit acesta va înceta indiferent dacă se găseşte în faza de urmărire ori de judecată. p. dar poate privi şi altă dată până la care infracţiunile sunt amnistiate. g Cod procedură penală. Efectele amnistiei Reglementarea efectelor amnistiei este cuprinsă în dispoziţiile art. respectiv a încetat acţiunea ori inacţiunea continuă. Partea Generală”. se va soluţiona cauza în acest stadiu. dar şi in personam ( pentru persoanele care îndeplinesc conţiţiile legii). Ed. efectele amnistiei se vor produce numai în raport cu faptele care beneficiază de amnistie.2. 14. Leguitorul poate să condiţioneze beneficiul amnistiei şi de anumite condiţii personale . Potrivit art. PARTEA GENERALĂ . ceea ce are drept consecinţă faptul că amnistia capătă un caracter mixt . În cazul infracţiunilor continue. 119 alin. 343. aceasta înseamnă că dacă nu s-a pornit procesul penal. efectele amnistiei. rezultând apoi că aceasta este amnistiată. amnistia nu înlătură răspunderea civilă pentru pagubele provocate persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii. în baza actului de clemenţă survenit. adică în această ultimă situaţie menţionată. ea operând numai in rem (pentru infracţiuni ).

Amnistia nu are aceleaşi efecte depline ca şi reabilitarea. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative deoarece toate aceste măsuri sunt luate în favoarea infractorului şi au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală (art. De asemenea. Cristian Mitrache. amnistia nu produce efecte asupra favorizatorilor sau tăinuitorilor decât în ipoteza în care legea de amnistie prevede în mod expres aceasta 486 . astfel că eventualii coautori. se înlătură. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. 715. 2003. incapacităţile. 111 Cod penal sau art. 1 Cod penal viitor atât executarea pedepsei cât şi celelalte consecinţe penale ale condamnării.. 322. 2003. Bucureşti. Când amnistia intervine după condamnare. pentru că este posibil ca într-o lege extrapenală să se prevadă că efectele unei condamnări pentru o infracţiune amnistiată nu pot fi înlăturate decât prin reabilitare.Bucureşti 2004. vol. p. potrivit art. prin drepturile persoanei vătămate se înţeleg drepturile privitoare la pretenţiile civile. 2002. potrivit textului legal amnistia nu produce efecte asupra acestora. 107 noul Cod penal). dispar şi consecinţele ei penale. II. Bucureşti. 119 alin. ori ca motiv pentru revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi altele485 . reţinerea faptei amnistiate ca termen al recidivei sau ca temei pentru aplicarea unui spor de pedeapsă în caz de concurs de infracţiuni. All Beck . 152 alin. Editura ALL BECK. în primul rând obligaţia de a executa pedeapsa. Partea generală”.3. în sensul că aceasta nu va fi restituită ca efect al amnistiei. Prin noţiunea „celelalte consecinţe” trebuie să înţelegem orice alte consecinţe cu caracter penal arătate în hotărârea de condamnare sau decurgând din aceasta. Ed. p. dreptul de a stinge procesul prin retragerea plângerii). În ceea ce priveşte efectele amnistiei asupra drepturilor persoanelor vătămate. Deşi amnistia priveşte întotdeauna şi modalităţiile de participare. Gabriel Tănăsescu. Ghe Nistoreanu „ Partea Generală – Drept Penal”. Bucureşti. amnistia după condamnare nu are efecte asupra pedepsei deja executate. p. Fapta pierzându-şi caracterul penal. “Drept penal român. amnistia nepresupunând repunerea în situaţia anterioară. 486 Alex Boroi . PRESCRIPTIA RASPUNDERII PENALE 485 V. de efectele amnistiei. făcând astfel să înceteze interdicţiile. Dongoroz şi colab. “Drept penal general”. decăderile prevăzute în alte legi penale ori extrapenale. cum ar fi pedepsele complementare.Aurel Teodor Moldovan Efectele amnistiei după condamnare. 248 . pag 260 487 Iancu Tănăsescu. iar nu şi drepturile pe care persoana le are uneori în legătură cu latura penală (spre ex: dreptul de a face plângere prealabilă. 14. adică o restitutio in integrum. astfel că aceste drepturi se sting şi ele prin amnistie. 1 Cod penal actual sau art. Editura Academiei Române. 488 Constantin Mitrache. instigatori sau complici beneficiază şi ei. 335. Camil Tănăsescu.

De asemenea. 14.3. termenele de prescripţie sunt 489 C.DREPT PENAL.1.”. 14. trecerea unui anumit interval de timp determină atât înlăturarea răspunderii penale. 490 249 . 335. Bulai. Bucureşti. Bulai. fiind exceptate pedepsele complementare şi condamnările pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii. astfel că la săvârşirea infracţiunii se poate sustrage un timp ce poate fi uneori îndelungat488 . “Drept penal român. Realitatea socială învederează şi situaţii în care răspunderea penală nu poate fi stabilită cu promptitudine deoarece. apărut prin săvârşirea unei infracţiuni. determină înlăturarea executării pedepsei principale la împlinirea termenului pentru fiecare condamnare. adică se stinge dreptul statului de a stabili răspunderea penală şi de a aplica pedeapsa ori măsura educativă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă şi se stinge totodată obligaţia făptuitorului de a suporta consecinţele săvârşirii infracţiunii491 . PARTEA GENERALĂ Caracterizare Răspunderea penală derivă din modalitatea de realizare a dreptului penal. după trecerea unui timp îndelungat de la săvârşirea infracţiunii aplicate sau executarea devine indeficientă în raport cu scopul sancţiunilor de drept penal. Astfel. 1 noul Cod penal. delimitându-se prin aceasta de prescripţia executării pedepsei care conform art. ori făptuitorul reuşeşte să se sustragă de la urmărirea penală.3. cât şi înlăturarea executării pedepsei penale urmare a intervenţiei instituţiei prescripţiei penale487 . Durata termenelor de prescripţie a răspunderii penale a fost stabilită de legiuitor în funcţie de natura şi gravitatea pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile comise. p. 125 alin. 332. 122 Cod penal actual. Noţiune Prescripţia răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic de drept penal de conflict. descoperită. înlăturându-se posibilitatea oricărei sancţiuni penale faţă de toţi participanţii. Prin prescripţie se stinge răspunderea penală. 2003. 335. 1997. Efectele prescripţiei se aplică din momentul împlinirii termenului legal. În dreptul penal.2. s-a mai arătat în literartura de specialitate489 că justificarea prescripţiei este strâns legată de raţiunea represiunii penale. pentru săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile consumate sau tentate. fapta nu este. 161 alin. şi de aceea. potrivit art. p. Partea generală”. ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege490 . Bucureşti. Partea generală. prevăzute de legea penală. C. Termenele de prescripţie a răspunderii penale Durata termenelor de prescripţie. “Manual de drept penal. Cristian Mitrache. iar nu de la data constatării acestei situaţii. Editura ALL. 1 Cod penal actual – art. p. 491 Constantin Mitrache.

dar care nu depăţeţte 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. e) 3 ani. când legea prevede pentru e) 3 ani. 492 C. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de un an. dar care nu depăţeţte 10 ani.Aurel Teodor Moldovan următoarele: a) 15 ani. dar care nu depăţeţte 10 ani. e) 3 ani. când legea prevede pentru b) 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. dar care chisorii mai mare de 10 ani. dar care nu depăţeţte 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii drept penal.”. dar care nu depăţeţte 10 ani.1 noul Cod penal termenele de prescriptie a răspunderii penale sunt următoarele: a) 15 ani. depăseste 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisoinfracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii rii care nu depăţeţte un an sau amenda. d) 5 ani. Iar potrivit noii reglementări. dar care nu depăseste 20 ani. când legea prevede pen. 334. 1997. Editura ALL. Codul penal actual Noul cod penal Art 122 – Termenele de prescripţie a Art 154 – Termenele de prescripţie a răspunderii penale – (1) Termenele de răspunderii penale – (1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru prescripţie a răspunderii penale sunt: persoana fizică sunt: a) 15 ani. “Manual de mai mare de 5 ani. care nu depăţeţte un an sau amenda.chisorii mai mare de 5 ani. Partea generală. c) 8 ani. chisorii mai mare de 15 ani. 250 . c) 8 ani. dar care nu depăţeţte 15 ani. b) 10 ani. Bulai. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii care nu depăţeşte un an sau amenda. depăţeţte 15 ani. 154 alin. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în. când legea prevede pentru infracţiun ea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. b) 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 ani. respectiv art. dar care nu chisorii mai mare de un an. când legea prevede pentru c) 8 ani. depăseste 5 ani. d) 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în. dar care nu chisorii mai mare de 5 ani. când legea prevede pena) 15 ani.chisorii mai mare de 20 ani. când legea prevede pentru d) 5 ani. b) 10 ani. Bucureşti.chisorii mai mare de 10 ani.tru infracţiunea săvârţită pedeapsa tru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa îndetenţiunii pe viaţă sau pedeapsa în. p.chisorii mai mare de un an. c) 8 ani. dar care nu nu depăţeţte 20 ani.

“Manual de drept penal. În acelaşi timp s-a prevăzut că în cazul infracţiunilor contra libertăţii şi 493 M. termenele de prescripţie a răspundeii penale se socotesc la data săvârsirii infractiunii„ indiferent dacă aceasta a îmbrăcat forma tentativei sau pe aceea a infracţiunii fapt consumat”494 . iar în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea. “Drept penal” vol. care prevede că în cazul infracţiunilor progresive. dar care nu depăţeţte 5 ani. 547. cu deosebirea că termenul este de „15 ani” când legea prevede pentru infracţiunea comisă pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mari de 20 de ani – şi nu mai mare de 15 ani. Bucureşti. p. iar nu de 25 de ani. Partea generală. Bulai. Bulai „Manual de drept penal -Partea Generală Ed.”. 335-336. motivaţia este determinată de faptul că limita maximă generală a închisorii este de 30 de ani. Se poate observa că în noul Cod penal termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt aceleaşi ca şi în Codul penal în vigoare. Calcularea termenelor de prescripţie Potrivit art. termenul de prescripţie se determină în funcţie de pedeapsa detenţiunii pe viaţă493 . p. iar în cazul infracţiunilor continuate. În ce priveşte aceste termene de prescripţie s-au impus de-a lungul timpului anumite reguli. 122 alin. Ediţia a II-a. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda. 494 251 . C. aşa cum este în reglementarea actuală.” All Beck Bucureşti 1997 pag 335 495 C. termenul de prescripţie se determină în raport cu maximul special al pedepsei închisorii. În acest sens opinează şi viitorul Cod penal. indiferent de contribuţia fiecăruia. legea prevede pedeapsa amenzii alternative cu închisoarea. după cum urmează: acestea se determină în funcţie de pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea tip ori pentru infracţiunea calificată comisă de infractor. 1995. Iaşi.DREPT PENAL. termenele de prescripţie reduse la jumătate faţă de cele prevăzute pentru majori se determină în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă. 1997. e) 3 ani. 2 noul Cod penal. în situaţia în care pentru infracţiunea comisă. Editura ALL. 2 Cod penal actual sau art. PARTEA GENERALĂ d) 5 ani. termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii acţiunii sau inacţiunii şi se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs. în caz de participaţie termenele de prescripţie sunt aceleaşi pentru toţi participanţii. Basarab. editura Fundaţiei “Chemarea”. În cazul infracţiunilor săvârşite de minori. Termenele de prescripţie a răspunderii penale se determină în raport cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii (momentul epuizării). În literatura de specialitate495 s-a susţinut că termenul de prescripţie în cazul infracţiunilor progresive şi al infracţiunilor de obicei începe să curgă din momentul producerii ultimului rezultat. I şi II. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de un an. de la data săvârţirii ultimei acţiuni sau inacţiuni. chiar dacă infracţiunea săvârşită a rămas în faza tentativei492 . 154 alin.

termenul de prescripţie curge pentru fiecare infracţiune. op.3. cit. arestarea preventivă. alin. Întreruperea cursului prescriptiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune. de exemplu actul de punere în miţcare a acţiunii penale. 3 noul Cod penal). şi nu într-un text distinct (art. prin noua reglementare. 123 Cod penal actual sau art. 1 noul Cod penal. p. 4 noul Cod penal). 14. 252 . Basarab. 123. Dacă în cazul infracţiunilor săvârşite în concurs real. 1 noul Cod penal) în aceea că după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. percheziţia domiciliară sau corporală. alin. etc. respectiv înlăturarea răspunderii penale. Efectul întreruperii cursului prescripţiei constă potrivit textului legal (art. 547. 123. 2 Cod penal actual sau art. 124) ca în legea actuală. prescripţia specială a fost reglementată într-un alineat distinct (art. cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală (spre ex. În schimb. 156 alin. alin. pentru a se crea astfel posibilitatea urmăririi acestor infracţiuni chiar dacă au fost descoperite la un interval de timp mai mare de la comiterea lor. 128. Potrivit art. (art. 1 Cod penal actual sau art. în cazul infracţiunilor săvârşite în concurs ideal. să nu intervină anumite acte sau activităţi care ar readuce în conştiinţa societăţii fapta comisă şi care întrerupând cursul prescripţiei amână efectele acesteia. afară de cazul în care se săvârşeşte şi o infracţiune progresivă când termenul de prescripţie se va calcula de la data producerii ultimului rezultat496 . termenul curge pentru toate infracţiunile de la data comiterii acţiunii sau inacţiunii infracţionale. alin. Suspendarea prescripţiei Potrivit art. termenul de prescripţie trebuie să curgă neîntrerupt. 3 Cod penal actual sau art. 5 alin. termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. alin. chiar dacă actul de întrerupere priveţte numai pe unii dintre ei. 14.3. trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăţurarea procesului penal. dispoziţiile prevăzute în art. 1 noul Cod penal. În lege s-a mai prevăzut că prescripţia va interveni dacă se împlineşte o dată şi jumătate termenul de prescripţie prevăzut pentru infracţiunea săvârşită. 155 alin.3. 155. cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care potrivit legii.Aurel Teodor Moldovan integrităţii sexuale săvârşite faţă de un minor. 124 Cod penal actual) – cunoscută în doctrina penală şi în legislaţie sub denumirea de “prescripţie specială”. Întreruperea termenului de prescripţie Pentru a-şi produce efectele prevăzute de lege.4. 155.. alin. prezentarea materialului de urmărire penală. calculat de la data comiterii infracţiunii (art. 2 Cod penal actual sau 496 M. 155.

iar partea care a curs anterior incidenţei cauzei de suspendare intră în termenul de prescripţie a răspunderii penale498 . naşterea unui raport juridic penal de conflict. 239 şi art. 55.1.5.) împiedică punerea în miţcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. iar dispoziţiile art. Acest drept de a trage la răspundere penală pe cel ce a săvârşit o infracţiune se desprinde din norma care a incriminat fapta respectivă500 . 303 C. Editura ALL BECK. “Noul Cod penal. epidemie etc. iar alte situaţii în care desfăşurarea procesului penal poate fi oprită dacă persoana vătămată îşi exprimă dorinţa. menţionează condiţiile în care procurorul şi respectiv. ea operează numai în raport cu persoanele faţă de care. Cristian Mitrache. p. cursul prescripţiei să se reia.DREPT PENAL. cursul prescripţiei este suspendat.proc. 45.3. LIPSA PLANGERII PREALABILE 14. Codul penal anterior”. 2003.4. 499 Alex Boroi . 497 253 . 128). cât şi a prescripţiei executării pedepsei497 14. “Drept penal român. Editura Academiei Române. pentru ca la încetarea cauzei care a determinat suspendarea.Bucureşti 2004. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. Bucureşti. Aspecte generale privind plângerea prealabilă Săvârşirea unei infracţiuni. 156 noul Cod penal) a fost reglementată într-un text distinct. Bucureşti. 498 Constantin Mitrache.4. penală. implică tragerea la răspundere penală a infractorului. din cauzele arătate. Efectele suspendării Pe perioada existenţei cauzei legale ori de fapt. instanţa de judecată pot suspenda urmărirea penală ori a judecăţii când învinuitul sau inculpatul este împiedicat să ia parte la proces datorită unei boli grave) sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat (spre ex. 10.. 2004. PARTEA GENERALĂ art. vol. inundaţie. Dongoroz şi colab.1 viitorul Cod penal care prevăd condiţia punerii în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile arătate în acest articol. II. numai cu autorizarea procurorului general. Potrivit noii reglementări suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale (art. Cursul termenului de prescripţie este suspendat în cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală. Partea generală”. G. Există cazuri în care organele specializate ale statului nu pot interveni dacă persoana vătămată nu îşi manifestă voinţa. Suspendarea produce efecte in personam. p.499 14. Antoniu. catastrofă. cutremur. 2003. Bucureşti. adică atât a prescripţiei răspunderii penale. spre deosebire de legea actuală care reglementează suspendarea prescripţiei sub ambele ei forme într-un singur text (art. alin. pag 265 500 V. 339. Ghe Nistorenu „ Drept penal – Partea generală ”Ed All Beck . nu a fost posibilă punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. p.

2. “Tratat de procedură penală”. Bucureşti. În legătură cu persoana vătămată care este lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Pentru persoana vătămată care este lipsită de capacitatea de exerciţiu ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsă. plâng erea prealabilă poate fi introdusă de reprezentantul legal. dacă nu mai eficient. Editura Global Lex. o încunoştiinţare despre săvârşirea unei infracţiuni. Dongoroz. să fie protejate tot aşa de bine ca şi cum ar funcţiona tragerea la răspundere penală din oficiu. astfel că în timp ce plângerea prealabilă este o condiţie de tragere la răspundere penală a infractorului pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege. 549. Penală. op. În doctrina penală s-a cristalizat ideea că plângerea prealabilă este o categorie juridică complexă. ca şi pentru infracţiuni cu un grad de percol social ridicat dar care antrenează drepturi personale (de ex: viol. Având în vedere şi aprecierea persoanei vătămate cu privire la necesitatea tragerii la răspundere penală a infractorului cu publicitatea inerentă. 5 şi 6 C. reprezentând o condiţie pentru tragerea la răspundere penală a infractorului. 503 M. 9/ 1969. 157 alin. Natura juridică a plângerii penale. 2002. sub aspect procesual penal. cu răsfrângeri pe planul dreptului procesual penal502 . personal sau printr-un mandat special. “Plângerea prealabilă în reglementarea actualului cod de procedură penală”. plângerea este un mod de sesizare a organelor penale. de drept penal. Popovici. ci dimpotrivă. chiar restrânsă501 . cu respectarea condiţiilor legale în ce priveşte forma. p. violarea secretului corespondenţei. 14. I. 222 alin. art. organul căruia să i se adreseze şi termenul în care poate fi făcută. care a săvârşit anumite infracţiuni. 4 noul Cod penal). p. divulgarea secretului profesional). p. În primul rând plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă de persoana vătămată. Proc.157. pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege. 5 Cod penal actual sau art. Plângerea prealabilă este considerată a fi în literatura de specialitate503 o condiţie de admisibilitate. pentru fapte în genere cu un grad redus de pericol social.Aurel Teodor Moldovan Lăsând iniţiativa tragerii la răspunere penală a infractorului – persoanei vătămate prin infracţiune. plângerea penală se pune în mişcare din oficiu (art. cu un caracter mixt. Condiţii în care trebuie făcută plângerea prealabilă şi cazurile în care este necesară Din textul legal care reglementează plângerea prealabilă se desprind anumite condiţii ce trebuie îndeplinite pentru tragerea la răspunderea penală a infractorului. 23. 340. 501 502 254 . sub aspect penal şi o condiţie de procedibilitate. RRD nr.alin. 131 alin. fiind reglementată de art.. Tot astfel. legea prevede că în cazul acestora. legiuitorul nu a înţeles prin aceasta că valorile sociale periclitate prin astfel de infracţiuni să fie mai puţin apărate.4. şi anume plângerea trebuie făcută de persoana vătămată. Plângerea prealabilă nu trebuie confundată cu plângerea. Neagu. I. cit. sau de persoana vătămată cu încuviinţarea reprezentantului legal pentru persoana vătămată cu capacitate de exerciţiu restrânsă. potrivit noului Cod penal. dacă persoana V.5.

157 alin. 213 şi 220. care menţionează că fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea acesteia. pag 463 255 . De asemenea. penală. 193. săvârşite prin presă sau orice mijloace de comunicare în masă. 180. descrierea faptei. penală . Bucureşti 1997. să cuprindă de asemenea adresele părţilor şi a martorilor. fie la organul competent.respectiv art. organului competent să efectueze urmărirea penală când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător. să cuprindă obligatoriu datele de identificare a persoanei vătămate (nume şi prenume. Când făptuitorul este necunoscut. Dispoziţiile art . organul căruia i se adresează plângerea prealabilă diferă după natura infracţiunii şi după calitatea făptuitorului. 284 alin. Pro.504 504 Cazuri în care lipseşte plângerea prealabilă. 157 alin. 193. penală. 205 şi 206 din Codul penal actual sau art. fie la instanţa de judecată.DREPT PENAL. alin. Potrivit dispoziţiilor art. 4 Cod penal actuial sau art. 279 Cod de proc. adică părinţii. 2 noul Cod penal. 3 Cod penal actual sau art. 3 noul Cod penal. Proc. domiciliu. notar. persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui. 1. potrivit art. acest articol consacrând principiul individualităţii active. 132 alin. 284 alin. fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală. pen corelate cu dispoziţiile art . 238. 206. iar potrivit alin. 206. Proc. 231. arătarea făptuitorului. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei. plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de 2 luni. acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu. Neagu „ Tratat de procedură penală ” Ed. Aceste prevederi se aplică şi în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 3 din Codul penal în vigoare sau art. termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul. 1 C. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai de către una dintre ele. Potrivit art. ne conduc la concluzia că pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă pot face plângerea prealabilă reprezentanţii lor legali. procuror. a mijloacelor de probă. 196 alin1. plângerea prealabilă se adresează: instanţei de judecată. plângerea prealabilă trebuie să îndeplinească anumite condiţii de formă. 2 când persoana vătămată este un minor sau un incapabil. aceasta a fost lichidată. militar. 29 pct.2 C. iar principiul individualităţii pasive a răspunderii penale este prevăzut de art. din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul. din Codul penal viitor (calomnia şi insulta nu mai sunt incriminate). Apoi. 131 alin. tutorele sau curatorul. Proc. 206. 205. 193. 256 dacă făptutorul este cunoscut. I. 184 alin. în cazul infracţiunilor prevăzute de Codul penal actual în art. 1 C. 131 alin.4 Codul penal viitor . PARTEA GENERALĂ vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice. înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii. organului de cercetare penală sau procurorului în cazul altor infracţiuni decât cele arătate la punctul I. data şi locul naşterii). 210. judecător şi controlor financiar de la camera de conturi sau contra uneia din persoanele din persoanele arătate la art. 159. În al doilea rând.

Retragerea plângerii prealabile Alături de lipsa plângerii prealabile şi retragerea plângerii prealabile. partea specială” Editura ALL. 131 care prevede lipsa plângerii prealabile. Ca o consecinţă a caracterului total al retragerii plângerii prealabile ea va avea efecte în cazul indivizibilităţii active cât şi pasive numai dacă este făcută de toate persoanele vătămate şi respectiv retrasă faţă de toţi participanţii la săvârşirea infracţiunii. alin. lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală. Bucureşti. în condiţiile legii.158). În literatura de specialitate505 se afirmă că retragerea plângerii prealabile reprezintă manifestarea de voinţă a personei vătămate printr-o infracţiune.1 noul Cod penal în cazul infractiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată. alin. “Drept penal român. Retragerea plângerii prealabile conduce la înlăturarea răspunderii penale dacă sunt îndeplinite condiţiile: . în sensul că nu se poate înlătura răspunderea penală dacă retragerea plângerii C. p. 158.retragerea plângerii prealabile să reprezinte o manifestare expresă a voinţei persoanei vătămate de a renunţa la plângerea făcută. constituie o cauză care înlătură răpunderea penală (art. în cazurile în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale. 505 506 256 . 2003. Bucureşti. 344. alin. 1 Cod penal actual sau art. la plângerea făcută. 131 alin. care după ce a introdus plângerea prealabilă necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. Partea generală”. Bulai. revine şi renunţă. adică să privească atât latura penală cât şi cea civilă şi necondiţionată. Noul Cod penal reglementează într-un articol distinct retragerea plângerii penale (art. 2 Cod penal actual sau art.Aurel Teodor Moldovan Plângerea prealabilă lipseşte atunci când persoana vătămată deşi cunoaşte fapta şi pe făptuitor. p. 5 Cod penal actual sau art.3 din noul Cod penal). Efectele lipsei plângerii prealabile. lipsa plângerii prealabile nu conduce la înlăturarea răspunderii penale deoarece acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu (art. 157 alin. Cristian Mitrache. . nu face o astfel de plângere.3. În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Condiţii în care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală. 1997. spre deosebire de reglementarea actuală care face referire la retragerea plângerii penale în aliniatul 2 al art. Constantin Mitrache. “Manual de drept penal. 131. 343. mai înainte de soluţionarea cauzei printr-o hotărâre definitivă. Potrivit art.4. 131 alin. 157. 14.retragerea plângerii prealabile trebuie să fie totală. ori nu o face în termenul legal.2 noul Cod penal). Caracterul necondiţionat este strâns legat de caracterul total al acesteia.

în care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. combinat cu art. Noţiune şi caracterizare Împăcarea părţilor constituie o cauză de înlăturare a răspunderii penale. 2003. 510 Alex. 2 lit. p. ÎMPACAREA PARTILOR 14.. 508 Mitrache. 11 pct. Împăcarea părţilor.. cit. pe planul procesual penal reprezintă un impediment în desfăşurarea procesului penal. 373. În literatura de specialitate509 s-au dat mai multe definiţii noţiunii de „împăcarea părţilor”. Instituţia „împăcării părţilor” este strâns legată de instituţia „plângerii prealabile”. 10 lit. 345.1. se aseamănă cu lipsa plângerii prealabile. vol.510 507 V. op. All Beck . pag 268 257 . cit. 372. prin aceasta deosebindu-se de retragerea plângerii prealabile şi de iertare. împăcarea părţilor reprezintă o cauză care înlătură răspunderea penală. pentru toate celelalte situaţii împăcarea este prevăzută la infracţiunile la care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate508 .5. fiindcă doar o excepţie (seducţia – art. De asemenea. p. deşi acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. II. înlăturând consecinţele sale penale şi civile şi de a împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau dacă procesul penal a început a-l face să înceteze sau împăcarea este actul juridic bilateral. în cazurile prevăzute de lege de a pune capăt conflictului născut din săvârşirea infracţiunii. p. a conduitei ulterioare pozitive faţă de persoana vătămată506 . h..5. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. În cazul persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu. Bucureşti. care sunt acte unilaterale. este socotită ca un mijloc eficace pentru restabilirea ordinii de drept şi evitarea unor noi infracţiuni507 . Dongoroz şi colab. încetarea urmăririi penale (art. pe când în cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă cu încuvinţarea reprezentanţiilor lor legali.Ghe Nistorenu „ Drept penal –Partea generală ” Ed. ca natură juridică. 199 Cod penal actual. printre care amintim: împăcarea părţilor înseamnă înţelegerea intervenită între persoana vătămată şi infractor. op. În timp ce pe planul dreptului penal. PARTEA GENERALĂ prealabile este făcută sub condiţia unor reparaţii civile. 11 pct.DREPT PENAL. 509 Dongoroz. reprezentând o instituţie de drept penal cu răsfrângeri pe planul drepturlui procesual penal. b Cod procedură penală) şi respectiv încetarea procesului penal (art. 2 lit. Bucureşti 2004. această instituţie nu mai este reglementată de noul Cod penal). 14. Boroi . pentru realizarea căruia trebuie să concureze voinţa ambilor subiecţi ai raportului juridic de drept penal. Editura Academiei Române. împăcarea se face prin reprezentanţii lor legali. b Cod procedură penală).

adică să ducă la stingerea completă a conflictului dintre părţi. împăcarea produce efecte in personam. 181. Condiţiile împăcării Pentru a-şi produce efectele urmărite. ultim. 258 . 192 alin. Împăcarea părţilor trebuie să fie necondiţionată. cu încuviinţarea reprezentantului legal şi infractor511 . instanţa poate acorda un termen. 195. art. prevăzută de art. totală. Împăcarea părţilor este posibilă numai în cazurile expres prevăzute de lege. împăcarea se realizează între aceasta personal. 205 şi 206 de actualul Cod penal nu mai sunt reglementate în Codul penal viitor. 238. art. În partea specială a Codului penal. 184 alin. adică trebuie să se refere la persoana celor care au căzut de acord să se împace. Cristian Mitrache. să fie personală. 253 alin. 217 alin. art. adică la acele infracţiuni la care legea admite împăcarea. definitivă. cu privire la toţi participanţii.2.Aurel Teodor Moldovan 14. în sensul că nu trebuie să fie afectată de condiţii. 256. art. 205. 231. împăcarea este posibilă la toate infracţiunile la care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate: art.5.196. precum: să intervină în cazurile prevăzute de lege. 302. art. ultim. infracţiunile prevăzute de art. 206. cu fiecare dintre infractori. 193. ea neputând fi dedusă din fapte sau situaţii care ar implica o împăcare. ultimul alin. Împăcarea trebuie să fie totală. 220. În timp ce retragerea pângerii prealabile produce efecte in rem. 194. împăcarea intervenită ulterior între părţi este necondiţionată. Împăcarea este personală. adică numai cu privire la infractorul cu care victima s-a împăcat.. ultim. Bucureşti. dacă persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu. Împăcarea poate interveni oricând p. 378 din Codul penal viitor (infracţiunea de tulburarea folosinţei locuinţei. împăcarea nu poate fi condiţionată. În caz de pluralitate de făptuitori. art. iar în cazul în care persoana vătămată are capacitate de exerciţiu restrânsă.ultim. în care infractorul trebuie să repare prejudiciul. respectiv înlăturarea răspunderii penale. 305 şi 320 din codul penal actual. iar dacă se impune repararea prejudiciului cauzat. 2003. 224 ultimul alin. adică stingerea conflictului nu este subordonată niciunei condiţii. dar nu mai târziu de momentul 511 Constantin Mitrache. rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. art. “Drept penal român. Ea nu poate fi realizată prin mandat special şi nu poate fi exprimată decât în faţa instanţei de judecată penală. împăcarea se realizează între reprezentantul legal al acesteia şi infractor. 210. să nu fie parţială cu privire la aspectul penal ori civil al procesului. 346. Această manifestare de voinţă trebuie să fie explicită. Împăcarea părţilor poate interveni oricând. pentru a produce înlăturarea răspunderii penale. 213. ea trebuie să intervină între persoana vătămată şi infractor sau reprezentanţii lor legali. Partea generală”. Prin excepţie de la caracterul personal al împăcării. Împăcarea este un act bilateral. necondiţionată şi să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În faţa instanţei. împăcarea trebuie să intervină personal. respectiv art. 320 al actualului cod nu îşi mai găseşte sediul în noul Cod penal). împăcarea părţilor trebuie să îndeplinească anumite condiţii.

259 . 14. duce efecte numai dacă intervine până (2) Împăcarea înlătură răspunderea la rămânerea definitivă a hotărârii. În consecinţă.. iar dacă a început încetează513 . 512 V. Efectele juridice ale împăcării părţilor Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală ţi stinge ţi acţiunea civilă (art.3. Editura Academiei Române. cât şi în ceea ce priveşte latura civilă. 374.5. s-a dispus încetarea urmăririi penale sau s-a pronunţat încetarea procesului penal (ex nunc)512 . 1 Cod penal actual sau art. dar numai „până la rămânerea definitivă a hotărârii”. (3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei. dacă legea o prevede în mod (2) Împăcarea este personală şi pro. Dongoroz şi colab. penală şi stinge acţiunea civilă. el nu mai începe. II.expres. 2 noul Cod penal). 132 alin. neputând fi dedusă din alte fapte sau situaţii. vol. Aceasta înseamnă că dacă procesul penal nu a început . oficiu. PARTEA GENERALĂ în cursul procesului penal: în faza de urmărire ori în faza de judecată (în fond sau în recurs). organul judiciar în faţa căruia s-a produs împăcarea sau căruia i s-a înfăţişat actul de împăcare declară încetarea procesului penal atât în ceea ce priveşte latura penală. din momenCodul penal actual Noul cod penal Art 132 – Impăcarea părţilor – (1) Art 159 – Împăcarea – (1) Împăcarea Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute poate interveni în cazul în care punerea de lege înlătură răspunderea penală şi în mişcare acţiunii penale s-a făcut din stinge şi acţiunea civilă.DREPT PENAL. 2003. Împăcarea părţilor trebuie să fie expresă. Bucureşti. după caz. 159 alin. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. tul (data) când s-a încheiat actul juridic al împăcării (ex tunc) şi nu din momentul când. p.

Dongoroz. dar poate fi acordată şi „in rem” condamnaţilor pentru anumite infracţiuni sau la pedepse de o anumită gravitate. 1939. d) din Costituţie sau colectiv de către Parlamentul României prin lege organică.art. Papadopol.aplicarea ei se face de către instanţa de judecată. nu de către organele administrative. 123. de drept constituţional şi de drept penal. 517 I. . 72 pct. Graţierea se acordă şi produce efecte „in personam”. C. Potrivit unei păreri515 graţierea constituie un mijloc de adaptare (individualizare) administrativă a pedepselor privative de libertate şi pecuniare. 94 lit. Nr. „Drept penal”. II. 5/ 1972. publicată în Monitorul Oficial nr. 516 A. p. „R. ea reglementează competenţa. 1/ 1988. deoarece: . C. ci o modalitate de adaptare legală a lor.R. 515 V. acordată individual prin decret al preşedintelui României potrivit art. 72 alin.S. 2001.I. Mitrache. Bucureşti. 3 lit. potrivit art.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XV CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA 15. România. p.are o dublă natură. 2 lit. Antoniu. prin lege de către Parlament potrivit art.1. Filipaş. 513 514 260 . Noţiune Graţierea este o măsură de clemenţă. Nota I la dec. G. 698. g) din Constituţie şi constă în iertarea unui condamnat de executarea în total ori în parte a pedepsei ori în comutarea pedepsei într-una mai uşoară. 153. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii 514 . efectele şi limitele graţierii. p.Partea Generală ” Ed. 518 V. Bucureşti 1971. Oancea. vol. Ed. 872/ 1971. 546 din 16 octombrie 2002 privind graţierea şi procedura graţierii. Temeiul acestei individualizări îl reprezintă legea însăşi. Potrivit unei alte păreri516 graţierea colectivă nu constituie un mijloc administrativ de individualizare a sancţiunilor penale. „ Explicaţii teoretice ale Codului penal român”. Partea generală.1. În legătura cu natura juridică a graţierii s-au exprimat mai multe puncte de vedere. pag 484 Legea nr. GRAŢIEREA 15. “Instituţii de drept penal”. Pen.” nr. p. Bulai.1. 124. 755 din 16 octombrie 2002. Graţierea poate fi acordată şi colectiv.154. p. 45-46. în „B.” nr. I. g) din Constituţie . 1970. Didactică şi pedagogică . Trei. Editura Academiei R.D. 1 şi 2 din Legea nr. Bucureşti. Oancea „ Drept Penal. „Individualizarea pedepselor”.

1 Cod Penalviitor. deoarece: . înlăturarea. totală sau parţială. 784. Al doilea argument în favoarea acestei opinii îl constituie faptul că ţine seama de dispoziţiile art. cit. obiectivă. o cauză de înlăturare a consecinţelor condamnării şi un mijloc de individualizare a constrângerii juridice penale517 se consideră potrivit unei alte opinii consacrate în literatura de specialitate.D. p. Bucureşti. Biro. ca în cazul art.între ele există deosebiri fundamentale privitoare la natura lor juridică. în ipoteza graţierii anticipate. 4/ 1972. poate dobândi unele trăsături subiective. PARTEA GENERALĂ . în măsura în care actul de clemenţă cuprinde unele condiţii privitoare la: vârsta şi situaţia familială a condamnatului. a executării pedepsei. nu cu acela al expirării sale. aceasta aplicându-se de la data adoptării actului de clemenţă. graţierea colectivă este reală. . în măsura în care a fost acordată după începerea executării. A susţine contrariul înseamnă a tăgădui însăşi esenţa instituţiei graţierii. în R. .. realizarea ei depinzând doar de voinţa condamnatului. impersonală. 160. 520 Iancu Mândru. Potrivit unei opinii518 graţierea acordată sub condiţie constituie o formă de suspendare condiţionată a executării pedepsei atunci când executarea ei nu a început încă şi. legea nefăcînd distincţie în raport cu caracterul ei necondiţionat sau condiţionat. dispoziţie care a avut însă un caracter singular. În funcţie de mai multe criterii ce privesc persoanele cărora li se acordă 519 L. 110. constând în înlăturarea executării pedepsei.nesăvârşirea unei infracţiuni intenţionate înlăuntrul termenului de încercare este similară condiţiei rezolutorii pure (si voluero).R. fiind acordată în considerarea persoanei celor condamnaţi. În literatura de specialitate520 se subscrie acestei ultime opinii. printre altele. p.DREPT PENAL. .momentul graţierii coincide cu începerea termenului de încercare. cea dintâi reprezentând o cauză de înlăturare a executării pedepsei.în măsura în care legiuitorul a vrut să lege efectele actului său de clemenţă de data expirării termenului de încercare. 377. deopotrivă. Graţierea reprezintă. alin. Dongoroz. cetăţenia condamnatului şi antecedenţa penală a acestuia. „Amnistia şi graţierea”. 521 V. În timp ce graţierea individuală este eminamente personală. 1998. respectiv. 1 Cod Penal actual sau art. subiectivă. p. nr. iar ultimele două constituind modalităţi de individualizare a executării ei.se adoptă prin lege. Editura ALL EDUCATIONAL. indiferent dacă este pură şi simplă sau sub condiţie. care este considerată mai convingătoare pentru că se are în vedere caracterul obligatoriu al graţierii. 4 din Decretul nr. întâlnită în dreptul civil. „Stabilirea momentului în care condamnatul beneficiaza de graţiere”. . 120 alin. op. Potrivit unei alte păreri519 graţierea condiţionată nu reprezintă o modalitate a suspendării sau liberării condiţionate.rostul termenului de încercare este acela de a confirma oportunitatea aplicării graţierii. 155/ 1953. a prevăzut aceasta în mod expres. 261 . în cazul pedepselor definitive şi de la data intrării în puterea lucrului judecat a hotărârii judecătoreşti. potrivit cărora graţierea are ca efect. o modalitate de liberare condiţionată.

care este obligat să le înainteze în termen de 30 de zile de la data solicitării. prenumele. numai dupa rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. hotărârea definitivă de condamnare. Astfel. data şi locul naşterii. împreună cu actele anexate. graţierea individuală nu are efect asupra laturii civile 262 . acte de stare civilă. dispoziţiile prezentei legi privitoare la pedepse se aplică în mod corespunzător şi sancţiunilor cu închisoare contravenţională şi că nu pot fi graţiate pedepsele deja executate. 546 din 14 octombrie 2002. după caz. indicându-se partea de pedeapsă graţiată. precum şi comandantului unităţii. 4 din Legea nr. apărătorul ori reprezentantul legal al acesteia. rapoarte de anchetă socială şi alte acte pe care solicitantul le consideră necesare în susţinerea cererii sale (art. în doctrina penală se disting mai multe modalităţi ale acesteia. certificate medicale. condamnările cu suspendarea executării pedepsei. care face obiectul graţierii. condiţiile în care se acordă graţierea. atunci când actul de clemenţă se acordă intuitu personae. Cu privire la graţierea individuală mai trebuie amintite următoarele: graţierea individuală se acordă numai pentru pedepse privative de libertate. pentru graţierea parţială. întinderea efectelor graţierii. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii mai face referire şi la conţinutul decretului de graţiere care trebuie să cuprindă anumite elemente obligatorii: datele de identificare a persoanei condamnate: numele. conducătorului locului de detenţie. pentru condamnaţii militari. descendenţii. ascendenţii. prenumele părinţilor. adică numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. La cererea de graţiere se anexează. elementele de identificare a hotărârii judecătoreşti de condamnare. pedepsele complementare şi cele accesorii. organelor judecătoreşti şi ale parchetelor. Cererea de graţiere conţine în mod obligatoriu datele de identificare a persoanei condamnate şi pedeapsa pentru care se solicita graţierea. modalitatea graţierii . În afară de aceste prevederi Legea nr. Graţierea individuala se acordă la cerere sau din oficiu. b) soţul persoanei condamnate. organelor de poliţie şi altor instituţii publice. avize consultative de la Ministerul Justiţiei. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii) În vederea exercitării prerogativei de graţiere.totală sau parţială. în funcţie de persoanele beneficiare521 avem graţierea individuală. pedeapsa aplicată de instanţă. Preşedintele României poate solicita. Potrivit art. Preşedintele României poate solicita informaţii organelor administraţiei publice locale. pedepsele a căror executare nu a început din cauza sustragerii condamnatului de la executare. se adresează Preşedintelui României şi poate fi făcută de: a) persoana condamnată. atunci cand socoteşte necesar. precum şi de aceleaşi rude ale soţului persoanei condamnate. 5 din Legea nr. surorile ori copiii acestora. fraţii. Atunci când consideră necesar. cererea de graţiere individuală. în copie legalizată. chiar dacă se referă la un grup de persoane şi graţierea colectivă atunci când graţierea este acordată unui număr nedeterminat de persoane pentru o categorie de condamnări determinate prin natura pedepsei ori cuantumul lor sau pronunţate pentru anumite infracţiuni. certificatul de cazier judiciar şi.Aurel Teodor Moldovan graţierea. Ceea ce este de observat este faptul că graţierea nu poate fi decât postcondamnatorie.

prevăzută în art. ele vor fi descontopite. prevăzute în art. 155-173 Cod Penalactual sau infracţiunile contra securităţii naţionale. 182 Cod Penalactual sau art. 5. 4 nu beneficiază de prevederile art. 205 din viitorul Cod penal. 3). aceste prevederi aplicându-se indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanţă (art. 4. graţierea nu împiedică exercitarea căilor extraordinare de atac de către condamnat. (art. 20). dacă pentru unele dintre aceste pedepse este incidentă graţierea. în situaţia pluralităţii de infracţiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite. 17). comutarea se poate face numai într-o pedeapsă mai uşoară.această prevedere neaplicându-se în cazul condamnatului minor. va fi înlăturat şi sporul eventual aplicat. 263 . 194 viitorul cod penal. prevăzute în art. obiectul graţierii colective îl constituie pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracţiuni. lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. 1 şi 2). prevăzută de Codul penal. lipsirea de libertate în mod ilegal. graţierea colectivă poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanţă pentru fapte săvârşite anterior datei prevăzute în legea de graţiere. 522 Publicată în Monitorul Oficial nr. prevăzute în art. graţierea individuală se acordă necondiţionat. 3. respectiv art. infracţiunile contra siguranţei statului. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii). care nu este graţiată. precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată. prevăzute în art. 195 viitorul Cod penal. 188 -189 din noul cod penal. 13). în condiţiile legii şi nu poate constitui temei pentru respingerea acestora (art. şi nu pedeapsa rezultantă. 9 din Legea nr. Prin aceeaşi lege s-a înlăturat măsura internării într-un centru de reeducare luată de către instanţele de judecată faţă de minorii care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală (art. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura de graţiere). 174-176 Cod Penalactual sau art. 726/ 4 octombrie 2002.DREPT PENAL. 189 din actualul Cod Penalsau art. iar graţierea colectivă poate fi acordată şi condiţionat (art. şi numai în limitele stabilite de acesta. atunci când legea de graţiere intră în vigoare înaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Prin Legea nr. vătămarea corporală gravă. 2. 12 Legea nr. Cu privire la graţierea colectivă menţionăm următoarele: graţierea colectivă se acordă unui număr de persoane pentru condamnări determinate prin cuantumul pedepselor sau prin infracţiunile pentru care au fost pronunţate (art. 183 actualul Cod penal. 394 – 410 din viitorul Cod Penal. graţierea îşi produce efectele numai de la data rămânerii definitive a hotărârii (art. PARTEA GENERALĂ şi asupra măsurilor administrative pronunţate într-o cauză penală (art. graţierea individuală poate fi refuzată de către beneficiarul ei atunci când cererea a fost făcută de altă persoană . 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracţiuni: A. iar dacă a rămas o singură pedeapsă din pedeapsa rezultantă. Infracţiuni reglementate de Codul penal: 1. infracţiunile de omor. prevăzută în art. Potrivit art. 14). 543 din 1 octombrie 2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni522 s-au graţiat în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani inclusiv.

2-4. 2 şi în redactarea anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13. prevăzută în art. 21. 218 noul cod penal. 289 noul cod penal.594 din 22 noiembrie 2000. 203 actualul cod penal. 2-5 actualul cod penal. 244 noul cod penal. Partea I. 14. prevăzut în art. primirea de foloase necuvenite. 264 . 207 noul cod penal. 22. 2 actualul Cod Penal sau art. prevăzut în art. abuzul în serviciu în formă calificată. 230 noul cod penal. prevăzută în art. nr. pirateria. 256 actualul cod penal. prevăzut în art. 198 alin. 19. respectiv art. d) şi g). 12. 282 noul cod penal. 197actualul cod penal. violarea de domiciliu. 255 actualul Cod Penal sau art. 233 noul cod penal. prevăzută în art. 2-5 actualul Cod Penal sau art. a). 295 noul cod penal. 20. 192 alin. 1 lit. 23. precum şi furtul calificat. 2671 actualul Cod Penalsau art. 209 alin. prevăzută în art.410 din 25 iulie 2001. şi în art. luarea de mită. furtul de autovehicule. în redactarea în vigoare. nr. 8. 17. 10. 9. 2 Cod Penalactual sau art. alin. 2-4 actualul cod penal. 254 actualul Cod Penal sau art. traficul de influenţă. Partea I. prevăzut în art. violul. 239 alin. prevăzut în art. 18. perversiunea sexuală. delapidarea. prevăzute în art. prevăzut în art. 224 viitorul cod penal. incestul. publicată în Monitorul Oficial al României. 209 alin. prevăzută în art. prevăzută în art. darea de mită. prevăzută în art. 257 actualul Cod Penal sau art. b).207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală. 377 noul cod penal. 212 actualul Cod Penal sau art. 15. 235 – 236 noul cod penal. 215 alin. 7. prevăzută în art. 290 noul cod penal. 209 alin. prevăzută în art.respectiv furtul în scop de folosinţă – art. publicată în Monitorul Oficial al României. actul sexual cu un minor. respectiv art. prevăzut în art. nu mai este prevăzută de noul Cod Penal 11. 291 noul cod penal. 211actualul Cod Penal sau art. 220 noul cod penal. 2481 actualul Cod Penal. şantajul. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. înşelăciunea. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. tortura.207/2000. ultrajul. în art. tâlhăria. prevăzută în art. 194 actualul Cod penal. 16. respectiv art. 2151 alin. 2 şi 3 actualul Cod Penal sau 257 noul cod penal. 201 alin. respectiv art.Aurel Teodor Moldovan 6.

falsul în înscrisuri sub semnătură privată. 285 actualul Cod Penal sau art. 285 noul cod penal. 30. 357 noul cod penal. 314 noul cod penal. prevăzut în art. 39. uzul de fals. traficul de stupefiante. prevăzută în art. 28. prevăzut în art. punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji. prevăzută în art. falsificarea de valori străine. prevăzut în art. prevăzută în art. 29. 289 actualul Cod Penalsau art. 26. 279 actualul Cod Penalsau art. nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive. prevăzută în art. părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate. PARTEA GENERALĂ 24. 43. prevăzută în art. 32. 41. contaminarea venerică şi transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit. 290 actualul Cod Penalsau art. 330 noul cod penal. 34. 316 noul cod penal. 274 alin. 323 noul cod penal. 284 actualul Cod Penal sau art. prevăzut în art. 3 actualul Cod Penal sau art. falsul material în înscrisuri oficiale. 275 alin. înlesnirea evadării. deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori.deturnarea de fonduri. nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. 268 actualul Cod Penal sau art. prevăzută în art. 276 actualul Cod Penal sau art. distrugerea şi semnalizarea falsă. represiunea nedreaptă. evadarea. 265 . 38. 353 noul cod penal. 282 actualul Cod Penal sau art. falsificarea de alimente sau alte produse. 331 noul cod penal. prevăzută în art. 320 noul cod penal. falsul intelectual. 44. prevăzută în art. prevăzută în art. 2. 270 actualul Cod Penal sau art 286 noul cod penal. falsificarea de monede sau de alte valori. 322 noul cod penal. 42. prevăzută în art.DREPT PENAL. prevăzute în art. 2 actualul Cod Penal sau art. 332 noul cod penal. neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă. 40. nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri. 25. prevăzut în art. 288 actualul Cod Penal sau art. 269 actualul Cod Penal sau art. 31. prevăzută în art. 35. prevăzută în art. 291 actualul Cod Penalsau art. 313 actualul Cod Penal sau art. 2791 actualul Cod Penal sau art. 342 noul cod penal. 3021 alin. 321 noul cod penal. 309 actualul Cod Penal sau art. 345 noul cod penal. 3022 alin. 307 noul cod penal. 2 actualul Cod Penal sau art. prevăzute în art. prevăzute în art. 37. 312. 27. 283 noul cod penal. 310 – 311 noul cod penal. 36. 33.

infracţiunile prevăzute în art. 48. În funcţie de condiţiile impuse beneficiarului. infracţiunile prevăzute în art. 6. prevăzut în art. săvârşesc cu intenţie o infracţiune vor executa. De asemenea. 4. 23 şi 24 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. prevăzută în art. 2 actualul Cod Penal sau art. 306 actualul Cod Penal sau art. 50. a măsurii internării într-un centru de reeducare sau a sancţiunii contravenţionale. proxenetismul. 109. zborul neautorizat. prevăzut în art. 340 alin. 10-16 din Legea nr.Aurel Teodor Moldovan prevăzută în art. persoanele graţiate care. 47. infracţiunile prevăzute în art.443/1972 privind navigaţia civilă. 2. B. 78/2000 pentru prevenirea. 110 şi 115 din Decretul nr. republicată. Potrivit art. infracţiunile prevăzute în art. 45. 7. Sancţiunile cu închisoare aplicate prin hotărâri judecătoreşti definitive pentru contravenţii nu se mai execută. 2-14 din Legea nr. republicată. 276 din Legea nr. şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor. 323. asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. se disting: graţierea necondiţionată (pură şi simplă) şi graţierea condiţionată. 329 actualul Cod Penal sau art. 266 . altele decât cele prevăzute la alin. 3 teza II actualul Cod Penal sau art. 314. 197 noul cod penal. precum şi celor care au început executarea. dezertarea. prevăzută în art. infracţiunile prevăzute în art. dar ulterior s-au sustras. 198 noul Cod penal. prevăzută în art. iar potrivit art. (2). în curs de 3 ani. deoarece s-au sustras de la executarea acestora. 332. 141/1997 privind Codul vamal al României. 49. prevăzute în art. infracţiunile prevăzute în art. relele tratamente aplicate minorului. Infracţiuni reglementate de legi speciale: 1. 7-18 din Legea nr. 175-181 din Legea nr. 46. infracţiunile prevăzute în art. 423 noul Cod penal. 137/1995. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale. 9. 5. 19-21 din Legea nr. 322 alin. 3. 6 graţierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii. infracţiunile prevăzute în art. 51/1991 privind siguranţa naţională a României. 213 noul cod penal. 8. pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune. nu beneficiază de prevederile prezentei legi cei care au săvârşit infracţiuni. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. infracţiunile prevăzute în art. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. 85 din Legea protecţiei mediului nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. încăierarea. 7.

1. antecedenţa penală ( spre exemplu. în ipoteza graţierii condiţionate. spre exemplu pedeapsa închisorii este înlocuită cu amenda. situaţia familială). În funcţie de întinderea efectelor. În cazul graţierii paţiale. Editura “Lumina Lex”. Graţierea înlătură executarea pedepsei principale. conduita după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (condamnatul să nu se fi sustras de la executarea pedepsei). 523 A. distingând între graţierea postcondamnatorie care a fost acordată privitor la pedepsele aplicate prin hotărâri rămase definitive şi graţierea antecondamnatorie. denumită termen de încercare sau termen-condiţie. sunt prevăzute efectele graţierii necondiţionate. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii). 16 alin. urmarea infracţiunii (de exemplu. de regulă de 3 ani de la data aplicării actului de graţiere. care nu poate fi acordată decât prin lege organică. 160 noul Cod penal. graţierea poate fi: totală. PARTEA GENERALĂ Graţierea este necondiţionată atunci când se acordă fără a impune în viitor beneficiarului ei anumite obligaţii şi este condiţionată atunci cand acordarea ei este condiţionată de buna conduită a condamnatului acesteia în viitor.DREPT PENAL. 120 Cod penal actual sau art. în situaţia graţierii antecondamnatorii. ca în cazul graţierii condiţionate. iar prin actul de acordare a graţierii mai pot fi prevăzute şi alte efecte ale acesteia. 1 şi 2 din Legea nr. prejudiciul cauzat prin săvîrşirea unor anumite infracţiuni să nu depăşească un plafon valoric). pedeapsa va fi considerată ca executată fie la data aplicării actului de clemenţă. o anumită perioadă de timp sub sancţiunea executării pedepsei neexecutate. Bucureşti. Ungureanu. “Drept penal român” Partea generală. nu şi prin decret prezidenţial523 . ea înlătură condamnarea şi consecinţele condamnării.2. trebuie făcută distincţia între două situaţii. Aceasta se mai numeşte şi remitere de pedeapsă. condamnatul să nu fie recidivist). Comutarea este forma graţierii ce constă în înlocuirea pedepsei aplicate de instanţa de judecată cu o pedeapsă de altă natură. astfel că o pedeapsă graţiată produce aceleaşi efecte ca şi o pedeapsă executată. parţială sau comutare. comportarea după acordarea beneficiului clemenţei înlăuntrul unei perioade. Graţierea este parţială când prin actul de clemenţă este înlăturată executarea doar a unei părţi din pedeapsă. 1995.ar fi: 267 . p. cum 416. 15. Graţierea este totală când constă în înlăturarea în întregime a executării pedepsei. Graţierea parţială se mai numeşte şi reducere de pedeapsă. precum şi restul de pedeapsă rămas neexecutat (art. o parte calculată prin raportare la pedeapsa în întregul ei. cum ar fi: persoana condamnatului (vârsta. ca urmare a graţierii care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. fie la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. Pot fi prevăzute anumite cerinţe. mai uţoară. În cazul graţierii integrale. În afară de aceste criterii mai menţionăm şi clasificarea graţierii din punctul de vedere al momentului intervenirii. Efectele graţierii Prin dispoziţiile art.

executarea pedepsei va începe sau va continua. Bucureşti. ca în cazul graţierii necondiţionate. . Inculpatul va începe. dacă perioada arestării preventive este mai mare sau egală cu restul negraţiat. Editura ALL EDUCATIONAL. în măsura în care. se impune epuizarea acestora mai înainte de data adoptării decretului de graţiere. pedepsa nu va mai fi pusă în executare. beneficiul ei fiind dobândit definitiv prin respectarea condiţiei. însă. fusese deja executată o fracţiune din pedeapsă. Efectele graţierii asupra pedepsei a cărei executare a fost suspendată condiţionat 524 525 Iancu Mândru. dacă după reducerea pedepsei. „Amnistia şi graţierea”. 2 Codul penal actual. rămâne un rest de executat. continuate sau progresive. în situaţia graţierii după condamnare. iar dacă a rămas o singură pedeapsă din pedeapsa rezultantă. dar în termenul de încercare al graţierii condiţionate. . va fi înlăturat şi sporul ce eventual fusese aplicat în considerarea pluralităţii de infracţiuni existente în cauză. . după aplicarea graţierii. va mai rămâne de executat un rest de pedeapsă524 . este incidentă graţierea. în această situaţie pedeapsa anterioară. se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. Executarea pedepsei va fi înlăturată dacă.infracţiunea este săvârşită în timpul executării pedepsei şi a termenului de încercare. aceasta va fi scoasă din contopire. „Amnistia şi graţierea”. Dacă săvârşeşte o infracţiune şi sunt întrunite condiţiile privitoare la recidivă. În a doua situaţie.infracţiunea a fost săvârşită în timpul executării pedepsei negraţiate. va avea loc înlăturarea executării pedepsei. astfel că noua pedeapsă se contopeşte. În cazul în care graţierea are ca obiect pedeapsa ce urmează a se aplica pentru o infracţiune săvârşită înainte de adoptarea actului de graţiere. 268 . 1998. care nu este graţiată. În situaţia graţierii antecondamnatorii. soluţiile vor fi diferite. potrivit art. În cazul infracţiunilor continue. iar condamnatul va continua executarea. cu restul rămas neeexecutat din cea anterioară. Iancu Mândru. dar după împlinirea termenului de încercare a graţierii condiţionate. Dacă pentru unele din pedepsele contopite. egală sau mai mare decât partea negraţiată. în funcţie de următoarele situaţii concrete: . 39 alin. p.infracţiunea este comisă după executarea fracţiunii negraţiate.Aurel Teodor Moldovan dacă inculpatul sau condamnatul mai are de executat sau nu un rest de pedeapsă. iar la pedeapsa rezultantă se adaugă partea din pedeapsa neeexecutată ca urmare a graţierii. ea produce efectele urmărite numai de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.infracţiunea a fost săvârşită înlăuntrul termenului – condiţie a graţierii condiţionate şi a termenului de încercare a liberării condiţionate525 . 377. 1998. calculat prin scăderea perioadei efectiv executate şi a fracţiunii graţiate. Revocarea graţierii nu mai poate avea loc. Bucureşti. 407. Editura ALL EDUCATIONAL. În prima situaţie. Graţierea parţială condiţionată produce efecte distincte în raport de stadiul executării pedepsei. Aici la pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune se adaugă restul de pedeapsă anterioară. redusă prin graţiere. p.

condamnatul va executa. „Condamnarea cu suspendarea executării pedepsei”. partea din pedeapsă ce rămâne negraţiată. 1/ 1962. “Drept penal român. nr. iar graţierea condiţionată rămâne fără obiect. 120 alin. nu are loc revocarea sau anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei. 416 269 . Graţierea aplicabilă pedepselor suspendate condiţionat va fi. dar în termenul de definitivare al graţierii condiţionate. 528 Constantin Mitrache. Mai apare şi situaţia în care termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei se împlineşte mai înainte de termenul de definitivare al graţierii condiţionate. Astfel. în J. 2 că graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare a fost suspendată condiţionat. Dărîngă.102. 527 J. Potrivit unei păreri526 . cât şi pedeapsa pentru noua infracţiune. g) din Constituţie. nr. nu mai determină vreo revocare. în art. p. potrivit art. atât pedeapsa ce fusese suspendată condiţionat. Cu privire la această situaţie. În această situaţie. partea din termenul de încercare se reduce cu durata pedepsei în cazul graţierii totale şi cu fracţiunea din pedeapsă graţiată în cazul graţierii parţiale. care. decretul de graţiere apărut în înlăuntrul termenului de încercare se aplică numai în măsura în care s-ar prevedea expres acest lucru. În cazul în care în termenul de încercare redus ca urmare a graţierii totale intervine anularea sau revocarea suspendării. 2003. Potrivit unei alte opinii 527 pedepsele cu suspendarea condiţionată a executării sunt supuse graţierii. cât şi în termenul de definitivare al graţierii condiţionate.N. efectele suspendării condiţionate se produc. iar săvârşirea unei noi infracţiuni după împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. se va executa în cazul anulării ori revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei. deoarece pedepsele a căror executare a fost suspendată condiţionat nu sunt executabile.DREPT PENAL. 145 alin. beneficiul graţierii nu este înlăturat. 4 că: „Graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. Când graţierea este parţială. însă nu se contopesc528 . „În legătură cu efectele graţierii asupra pedepselor suspendate condiţionat”. Când atât în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune care atrage atât revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă. se reduce în mod corespunzător. ci doar efectul suspendării condiţionate a executării pedepsei. 99. Codul penal actual a prevăzut expres. p. Dacă până la împlinirea termenului de încercare. Partea generală”. Gh. p. s-au exprimat mai multe opinii în literatura de specialitate. dispusă prin lege organică. se produc efectele definitive ale suspendării. Legea 301/ 2004 prevede în art. întotdeauna colectivă. în J. PARTEA GENERALĂ Graţierea are efecte şi asupra pedepsei a cărei executare a fost suspendată condiţionat. Pohonţu. În acest caz. adică reabilitarea de drept a condamnatului. Dacă suspendarea condiţionată este 526 I. cât şi beneficiul graţierii condiţionate.N. 58-68. Cristian Mitrache. 72 (3) lit. Grigoraş. Bucureşti. 4/ 1962. aşa cum a fost redus.

Art.Aurel Teodor Moldovan revocată sau anulată. cit.2 noul Cod penal. 120 alin. afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere. 2 că: „Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare.. 3 că: „nu pot fi graţiate pedepsele complementare şi cele accesorii”. Prima deosebire vizează excluderea de la graţiere a pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere.. afară de cazul când se dispune altfel (4) Graţierea nu are efecte asupra prin actul de graţiere. 3 actualul Cod penal. respectiv art. 160 alin. graţierea trebuie să opereze asupra pedepselor care se execută efectiv şi nu a acelora a căror executare este suspendată sub supraveghere. 301 / 2004 noul Cod penal al României publicat în Monitorul Oficial nr.4: „Graţierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere. acestea nu sunt consecinţe ale săvârşirii de infracţiuni. alin. în afară de cazul în care de dispune altfel prin actul de graţiere”. cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei au acelaşi conţinut ca în Codul penal în vigoare cu două deosebiri. graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare. unde se prevede expres în art. mă su rilor de siguranţă şi măsurilor (3) Graţierea nu are efect asupra educative. Efectele graţierii asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative Potrivit art. 5 Cod penal actual. 160.Efectele graţierii Art 160 – Efectele graţierii (3) Graţierea nu are efecte asupra (2) Graţierea nu are efecte asupra pepedepselor complementare. op. afară de depselor complementare şi măsurilor cazul când se dispune altfel prin actul educative neprivative de libertate. 529 530 Legea nr. C. în de graţiere. În ceea ce priveşte noul cod penal529 . Codul penal actual Noul cod penal Art 120. Acest lucru se impune datorită faptului că prin luarea măsurilor de siguranţă se urmăreşte înlăturarea unei stări de pericol şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. nu sunt pedepse şi nu pot intra sub incidenţa actelor de clemenţă530 . 270 . Acest lucru se explică prin aceea. afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere”. se menţionează prin prevederile art. alin. că în principiu. măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate. Efectele graţierii asupra pedepselor complementare Potrivit art. Acest lucru reiese şi din prevederile Legii 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii. 9 alin. 573/ 2004. 160. graţierea nu are efect asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative. afară de cazul în care se dispune altfel prin actul de graţiere. p. 120 alin. se execută numai partea din pedeapsă rămasă negraţiată. Bulai. 613.” În proiectul noului Cod penal.

160. Bucureşti. dacă restul de pedeapsă a fost executat în întregime. Persoanele condamnate la pedeapsa închisorii care beneficiază de efectele graţierii totale sunt supuse supravegherii de către Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere. exerciţiul drepturilor interzise se reia la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.. care urmăresc îndreptarea şi reintegrarea socială a acestora potrivit prevederilor art.. Editura ALL EDUCATIONAL.. 2) şi asupra măsurilor educative. prin aceea că se referă la cele neprivative libertate. 92/ 2000. 1ą din O. Dongroz şi colaboratorii. educativ. p. şi la aceea a adoptării actului de clemenţă.. Efectele graţierilor succesive Prin actul de acordare a graţierii se pot prevedea graţieri parţiale suucesive ce intervin în cursul executării unei pedepse de mai lungă durată având ca efect reducerea succesivă a pedepsei. Măsurile educative având un caracter preponderent preventiv. dacă cel condamnat a beneficiat de liberare condiţionată.DREPT PENAL. dar prin acelaşi act se poate prevedea şi o soluţie contrară. Prescripţia constă în stingerea forţei executive a unei hotărâri de con531 532 Iancu Mândru. corespunzător fiecărei graţieri.. II. „Amnistia şi graţierea”. putem distinge între două situaţii: . 1998. respectiv că nu beneficiază de graţiere condamnaţii cărora li s-a redus pedeapsa ca urmare a unei graţieri anterioare ori că vor beneficia de dispoziţiile de graţiere mai favorabile. 408. 15. condamnatul executând în continuare fracţiunea neeexecutată.2... dar şi asupra drepturilor persoanei vătămate (art. 3) adăugându-se după prevederea că graţierea nu are efect asupra acestor măsuri cuvintele „în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere”..G. în acest din urmă caz fiind considerat virtual în executarea pedepsei531 . de asemenea nu sunt graţiate. în situaţia graţierii postcondamnatorii. vol.2. în raport de întinderea actului de clemenţă. alin. în cazul graţierii antecondamnatorii.1. Explicaţii teoretice. V. ori a fost înlăturată executarea cu privire la tot restul rămas neexecutat.în măsura în care pedeapsa a fost graţiată doar în parte. Efectele graţierii asupra pedepselor accesorii Efectele graţierii asupra pedepselor accesorii sunt diferite..dacă pedeapsa a fost graţiată în întregime. Noţiune Prescripţia executării pedepsei este o cauză care înlătură executarea pedepsei. înlăturarea pedepselor accesorii va avea loc la data punerii în libertate. . PARTEA GENERALĂ Prin noul Cod Penal s-a completat textul care se referea la efectele graţierii asupra măsurilor de siguranţă (art. 160 alin. PRESCRIPŢIA EXECUTĂRII PEDEPSEI 15. nr. ori la data împlinirii duratei pedepsei. Astfel. p. 366 271 .

când pedeapsa care a) 20 de ani. mai precis art. b) 5 ani. se prescrie deci într-un termen cuprins între 5 ani şi 15 zile (cel mai scurt) şi 15 ani (cel mai lung). Constantin Mitrache. în cazul celorlalte pedepse cu închicelorlalte pedepse cu închisoarea. 534 Potrivit acestei dipoziţii. Acest lucru este confirmat şi de prevederile noului cod penal. c) 3 ani în cazul când pedeapsa c) 3 ani în cazul când pedeapsa este amenda. Astfel. prescripţia executării pedepsei îşi găseşte justificarea în anihilarea efecienţei pedepsei aplicate dacă nu a fost executată o perioadă de timp. p.Aurel Teodor Moldovan damnare ca urmare a trecerii timpului. după cum urmează: . 417. Prin reglementarea prescripţiei executării pedepsei se conferă cadrul legal de rezolvare a ipotezelor în care executarea pedepsei nu a putut fi realizată într-o perioadă de timp. instituindu-se o cauză de stingere a executării pedepsei533 . 126 Cod penal actual. Bucureşti. Ca şi prescripţia răspunderii penale. Codul penal actual Noul cod penal Art 126. plus durata pedepsei ce urmează a fi executată. executarea unei pedepse cuprinsă între 10 şi 15 ani se va prescrie tot în 15 ani. precum şi detenţiunea pe viaţă se prescriu în 20 de ani. dar nu nu mai mult de 15 ani.pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. dar urmează a fi executată. 15. “Drept penal român. în cazul mai mult de 15 ani. 533 272 . Termenele de prescripţie Prin dispoziţiile art. soarea mai mare de 15 ani. (2) Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale pronunţate pentru infracţiunile de genocid.2. sunt stabilite termenele de prescripţie a executării pedepsei în funcţie de durata pedepsei ce urmează a fi executată. Prin prescripţie se stinge dreptul statului de a cere executarea pedepsei aplicate şi se stinge şi obligaţia condamnatului de a mai executa pedeapsa ce i s-a aplicat532 . Cristian Mitrache. plus durata pedepsei ce b) 5 ani.Termenele de prescripţie a Art 162 – Termenele de prescripţie a executării pedepsei – (1) Termenele executării pedepsei – (1) Termenele de prescripţie a executării pedepsei de prescripţie a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt: pentru persoana fizică sunt: a) 20 de ani. contra umanităţii şi de război”. 161 unde se menţionează că: „(1) Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale. este amenda.2. când pedeapsa care urmează a fi executată este urmează a fi executată este detenţiunea pe viaţă sau îndetenţiunea pe viaţă sau închichisoarea mai mare de 15 ani. Partea generală”. 2003. soarea. executarea oricărei pedepse cu închisoare mai mică de 15 ani.

cit. pluralitatea intermediară ori recidivă postcondamnatorie535 . Dispoziţiile noului Cod penal cu privire la termenele de prescripţie a executării pedepsei sunt redate în art. Deşi nu sunt pedepse.1. 160. Basarab. 129 Cod penal actual sau la situaţia în care pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii. termenul executării pedepsei amenzii este de 5 ani. 15. op. Durata termenelor de prescripţie a executării pedepsei se calculează de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. în lege s-a prevăzut expres (art. alin. 126 alin.3.Termenul de prescripţie a executării pedepsei în cazul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei. Aceste cauze anihilează efectul produs din curgerea timpului. a suspendării executării sub supraveghere sau după caz a executării pedepsei la locul de muncă începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă (art. adică ştergerea termenului curs anterior şi după încetarea cauzei de întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.penal). Întreruperea termenului de prescripţie a executării pedepsei şi a sancţiunilor cu caracter administrativ are loc.2 al noului Cod penal.pedeapsa amenzii se prescrie în termen de 3 ani. 2 Cod penal actual) că se prescriu în termen de 1 an şi sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. Întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei Întreruperea cursului de prescripţie a executării pedepsei şi a sancţiunilor cu caracter admninistrativ are aceleaşi efecte ca şi întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.pedeapsa închisorii mai mică de 15 ani se prescrie într-un termen de 5 ani la care se adaugă durata pedepsei închisorii fără a depăşi 15 ani534 . 91 Cod penal actual. 162.1). potrivit art. 126 alin. executarea pedepsei închisorii prescriindu-se în 20 de ani. 549 273 . . potrivit art. 126 alin. 127 cod actual prin: a) începerea executării pedepsei.2. Această soluţie legislativă este păstrată şi de noul Cod penal. potrivit art. readucând în actualitate fapta 535 M. PARTEA GENERALĂ . păstrându-se aceleaşi termene de prescripţie. care prevede în art. În ceea ce priveşte calcularea termenelor de prescripţie a executării pedepsei. suspendării executării sub supraveghere ori liberării condiţionate.3 că în cazul revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei. 160. Pentru persoana juridică.. p. mai trebuie menţionate şi alte articole din Codul penal care se referă termenele de prescripţie a executării pedepsei ce se reduc la jumătate pentru cei care a data săvârşirii infracţiunii erau minori. respectiv art. termenul de prescripţie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare sau anulare a rămas definitivă. alin.DREPT PENAL. termen păstrat şi de noul Cod penal (art. b) săvârşirea din nou a unei noi infracţiuni. 4 C. 149. alin. Termenul de prescripţie se calculează în funcţie de pedeapsa aplicată pentru o singură infracţiune ori pedeapsa rezultată în caz de concurs de infracţiuni. alin. 3 Cod Penal actual.

(3) Cursul termenului de prescripţie a f) 3 ani în cazul când pedeapsa executării pedepsei amenzii se întreeste amenda. după începerea detenţiunea pe viaţă sau în.4. termenul de prescripţie trebuie să curgă neîntrerupt şi integral536 .2) sau prin înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.executării pedepsei. Sustraurmează a fi executată este gerea de la executare. în cazul executării se întrerupe şi prin săvârşirea celorlalte pedepse cu închi. ca în cazul prescripţiei răspunderii penale şi care presupunea că prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă s-a împlinit odată şi jumătate termenul de prescripţie. Cu privire la întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei. noul Cod Penal la art.. rupe şi prin înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. Codul penal viitor introduce în art. plus durata pedepsei ce sustragerii. cit. p. prin aceea că întreruperea executării pedepsei amenzii poate avea loc în cazul în care obligaţia de plată a amenzii se înlocuieşte cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. după începerea executării pedepsei. Suspendarea C. 620 cursului prescripţiei executării pedepsei 274 536 . soarea. urmează a fi executată. de la data sustragerii. această cauză fiind mai frecventă în cazurile în care pedeapsa amenzii se execută în rate sau când pedeapsa închisorii se execută la locul de muncă. stingerea executării pedepsei ori a sancţiunilor cu caracter administrativ. Bulai. 15. când pedeapsa care începerea executării pedepsei.Aurel Teodor Moldovan comisă. face să curgă un chisoarea mai mare de 15 ani. care se calculează. de prescripţie.din nou a unei infracţiuni. dar (2) Cursul termenului de prescripţie a nu mai mult de 15 ani. pedeapsa aplicată şi respectiv conduita periculoasă a infractorului. 127 Cod penal actual. pentru a produce efectele sale. La aceste cauze se mai alătură o altă cauză. sustragere care determină curgerea unui nou termen Codul penal actual Noul cod penal Art 126.Termenele de prescripţie a Art 163 – Întreruperea cursului executării pedepsei – (1) Termenele prescripţiei executării pedepsei – (1) de prescripţie a executării pedepsei Cursul termenului de prescripţie a pentru persoana fizică sunt: executării pedepsei se întrerupe prin d) 20 de ani. şi anume c) sustragerea de la executare. 163 alin. prin săvârşirea unei noi infracţiuni (alin. nou termen de prescripţie de la data e) 5 ani.3 o dispoziţie nouă. (1) menţionează că cursul termenului prescripţiei executării pedepsei se întrerupe prin începerea executării. Deoarece pentru prescripţia executării pedepsei nu a mai fost prevăzută o prescripţie specială. potrivit art.2. alin. op. 163.

) sau în cazurile de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei (art. 162 alin. 126 alin..p. 538 C. 419. 161 alin.p. 1 din noul Cod penal. 410. 15. cit. Efectele prescripţiei executării pedepsei Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale (art. Prescripţia nu produce efecte asupra măsurilor de siguranţă (art. 161 alin. Bulai. p. Legiuitorul român a prevăzut imprescriptibilitatea răspunderii penale şi a executării pedepselor principale pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii. 1 noul Cod penal. 2003. Partea generală”. aceasta se datorează scopului în vederea căruia sunt luate măsurile de siguranţă.DREPT PENAL. ultim) şi art. fiindcă pedeapsa complementară se va executa după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare astfel că executarea acesteia nu presupune prezenţa condamnatului.p. aceasta s-ar pune numai în legătură cu interzicerea unor drepturi care se execută după executarea pedepsei principale. Aceleaşi prevederi sunt cuprinse şi în art. Aceasta înseamnă că măsurile de siguranţă se vor executa indiferent de timpul scurs de la luarea acestora până la prinderea făptuitorului. 390. 2 se menţionează că prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare. p. 453.p. 1 Cod penal actul) sau art. 275 . În schimb la alin. 2). 164 alin. 618. aceasta explicându-se prin gravitatea deosebită a acestor infracţiuni. 455 C.)537 . Cauzele de suspendare a termenului de prescripţie a executării pedepsei sunt prevăzute în Codul de procedură penală şi privesc suspendarea executării pedepsei în timpul exercitării căilor extraordinare de atac (art. Cristian Mitrache. 537 Constantin Mitrache.2. 125 alin. op. iar potrivit noului Cod penal.5. Prin prescripţie se stinge executarea pedepsei principale şi odată cu aceasta şi pedeapsa accesorie.. stare de pericol care nu este înlăturată prin trecerea timpului538 . PARTEA GENERALĂ Cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei poate fi oprit sau suspendat în cauzele prevăzute de lege şi reluat după încetarea cauzei care a determinat supendarea. pentru infracţiunile contra umanităţii (art. În ceea ce priveşte problema înlăturării prin prescripţie a pedepselor complementare. Bucureşti. respectiv înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.( 6). 411 C. “Drept penal român.

Interdicţiile şi decăderile pot decurge din hotărârea de condamnare. Reabilitarea este mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat. În dispoziţiile noului Cod penal. Efectele reabilitării Înlăturarea consecinţelor condamnării.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XVI CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINŢELE CONDAMNĂRII 16. s-a aplicat şi pedeapsa compementară a interzicerii unor drepturi. Bucureşti. „Reabilitarea în dreptul penal”. 166. 133 Cod penal actual şi ale art. se continuă cu reabilitarea judecătorească –art.. I. În literatura de specialitate s-au dat mai multe definiţii reabilitării. p. 169. dintre care amintim: reabilitarea este instituţia juridică prin care efectele unei condamnări ce constau în interdicţii. viitorul Cod penal începe cu reabilitarea de drept – art. op. are ca efect încetarea decăderilor. Astfel. 397. încetează pentru viitor. ca măsură de politică penală. efectele celor două forme ale reabilitării – art. Stănoiu. pentru fostul condamnat care o perioadă de timp a dovedit. 169 din noul Cod penal. Cozma. incapacitărţi şi decăderi. în societate539 . 542 C. p. este menită să stimuleze efortul de îndreptare şi reintegrare al fostului condamnat în cadrul societăţii. p. iar incapacităţile pot decurge din legi R. condiţiile în care se poate reînnoi cererea de reabilitare judecătorească – art. cit. p. pe plan juridic.165. 171. 541 C. reglementarea cauzelor care înlătură consecinţele condamnării au o altă structură decât cea cuprinsă în actualul Cod penal. Bulai. prin întreaga sa comportare că s-a îndreptat şi că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia540 sau reabilitatea. ed. în Dongoroz II. 539 540 276 .. cit. 621. Ştiinţifică. interdicţiilor şi a incapacităţilor care rezultă din condamnare. 170 şi condiţiile în care poate opera anularea reabilitării judecătoreşti – art. Reabilitarea. op.economice pe care le-a avut înainte de condamnare541 . 622. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA REABILITARII Noţiune. prin repunerea acestuia în deplinătatea drepturilor politice şi social. Bulai. cit. în situaţia în care pe lângă pedeapsa principală a închisorii. potrivit dispoziţiilor art. op. 1970. 134.1.M..

condamnarea pentru care s-a obţinut reabilitarea nu mai este luată în seamă la stabilirea stării de recidivă. produce efecte cu privire la toate. Reabilitarea de drept cunoaşte şi o formă atipică şi anume cea prevăzută de art. Reabilitarea poate fi obţinută şi pentru condamnări pronunţate în străinătate şi al căror efect a fost recunoscut potrivit dispoziţiilor art. Dacă se întâmplă ca fostul condamnat să ocupe o funcţie similară cu cea avută anterior. însă noua reglementare penală nu mai prevede posibilitatea reabilitării de drept a condamnatului care nu mai săvârşeşte nicio infracţiune 543 I. 86 ind. O reabilitare parţială. iar în cazul unor condamnări succesive. Efectele reabilitării nu se întind asupra măsurilor de siguranţă cu excepţia interzicerii de a se afla în anumite localităţi în concepţia actualei reglementări. având un caracter indivizibil. de o reputaţie neştirbită. în legi nepenale cu dispoziţiuni penale. ci potrivit legii care reglementează ocuparea funcţiilor ori încadrarea în armată. deoarece reabilitarea nu este o restitutio in integrum543 . Cozma. întrucât viitoarea reglementare nu mai păstrează această sancţiune în categoria măsurilor de siguranţă. 38 alin. 421. 134 şi urm. forme care se deosebesc după modul şi condiţiile în care poate fi obţinută. 6 Cod penal actual. Repunerea prin reabilitare a fostului condamnat. în deplinătatea drepturilor politice şi social-economice pe care le-a avut înainte de condamnare. p. indiferent de gravitatea acesteia şi de natura infracţiunii care a atras condamnarea.522 Codul de proc. Astfel în unele legi de reglementare a unor activităţi se pot prevedea că anumite funcţii sau activităţi pot fi îndeplinite numai de persoane care se bucură de integritatea morală. aceasta se datorează nu efectului automat al reabilitării. numai pentru o condamnare ori pentru unele condamnări suferite de condamnat. Potrivit art. nu înseamnă că acesta va fi repus şi în funcţia avută înainte de condamnare. PARTEA GENERALĂ extrapenale de reglementare a diferitelor activităţi. de sediul acesteia: în codul penal. 519. ori că va fi reprimit în cadrul forţelor armate sau că va obţine gradul militar avut. În ştiinţa dreptului penal şi în legislaţii. deoarece reabilitarea priveşte persoana condamnatului şi nu condamnările suferite de acesta.544 .DREPT PENAL. Trăsăturile caracteristice ale reabilitării Reabilitarea în dreptul penal român poate fi obţinută pentru orice condamnare. Bucureşti. ultim Codul penal în vigoare. „Reabilitarea în supraveghere. ori este rechemat în cadrele forţelor armate şi obţine din nou gradul militar avut. Partea generală”. 544 Constantin Mitrache. Forme. înlăuntrul termenului de dreptul penal”. 2003. reabilitarea este cunoscută sub două forme: reabilitarea de drept şi reabilitarea judecătorească. pen. Reabilitarea priveşte tot trecutul condamnatului. Exceptarea de la reabilitare a celorlalte măsuri de siguranţă îşi găseşte motivarea în scopul în vederea cărora sunt luate. pare ca lipsită de sens. Reabilitarea de drept sau legală se caracterizează prin intervenţia ei din 277 . în legi penale speciale. 86 şi art. “Drept penal român. ori că nu pot fi îndeplinite de persoane care au fost condamnate pentru anumite infracţiuni542 . Cristian Mitrache. p. înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.

Aurel Teodor Moldovan oficiu „ope legis” la îndeplinirea anumitor condiţii. Textul privind reabilitarea de drept a fost reformulat. 134 alin. bilitarea de drept are loc în cazul condamnării la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa p. cealaltă formă a reabilitării se acordă la cererea fostului condamnat de către instanţa de judecată care constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. .1. a mai săvârşit o altă infracţiune. dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune. 1 C. 150 – Reabilitarea persoanei are loc de drept dacă în decurs juridice de 3 ani.pen.Reabilitarea de drept – Art 165 – Reabilitarea de drept – (1) Reabilitarea persoanei fizice are Reabilitarea are loc de drept în cazul loc de drept în cazul condamnării condamnării la pedeapsa amenzii. la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. în decurs de 3 ani de la pedeapsa complementară a fost data la care pedeapsa amenzii sau peexecutată sau considerată ca deapsa complementară a fost executată executată şi persoana juridică sau considerată ca executată. “Drept penal român. iar reabilitarea judecătorească. 278 545 Constantin Mitrache. Partea generală”. Bucureşti. 165 din noul Cod penal. condamnatul nu a săvârşit nicio dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu altă infracţiune. Potrivit dispoziţiilor art. la pela amendă sau la pedeapsa în. (2) Reabilitarea persoanei juridice Art. de la data la care pe.deapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani chisorii care nu depăşeşte un sau la pedeapsa închisorii a cărei execuan. prevăzându-se că reaCodul penal actual Noul cod penal Art 134. 16.2. reabilitarea de drept intervine în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an. dacă în decurs de 3 ani tare a fost suspendată sub supraveghere. de drept dacă.2..Reabilitarea persoanei juridice are loc deapsa amenzii sau după caz. 2003. aceasta nu a mai săvârşit nicio altă nu a mai săvârşit nicio altă infracţiune. dacă în decurs de 3 ani de la executarea pedepsei condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune. reabilitarea de drept are loc în cazul condamnării la pedeapsa amenzii. Cristian Mitrache. Noţiune Reabilitarea de drept este forma de reabilitare ce intervine din oficiu pentru anumite infracţiuni de mică gravitate la împlinirea de către condamnat a condiţiilor prevăzute de lege545 . REABILITAREA DE DREPT 16. Potrivit dispoziţiilor art. 422.

2. conduita condamnatului. Raţiunea noului Cod de a mări limita pedepsei închisorii la 2 ani este aceea de a stimula condamnaţii la pedeapsa închisorii de până la 2 ani să se reintegreze social într-un timp cât mai scurt. Din cuprinsul art. pentru a interveni reabilitarea de drept. Şi într-un caz şi în celălalt. iar altele nu. deoarece aceasta priveşte pe condamnat şi nu condamnările acestuia. Potrivit art. când pentru una din condamnările succesive nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. se poate desprinde că reabilitarea de drept este condiţionată de trecerea unui termen de 3 ani de la executarea pedepsei ori de la stingerea acesteia. ter279 . 136 Cod penal actual. pen.DREPT PENAL.2. reabilitarea de drept intervine pentru condamnări de mică gravitate şi anume pentru condamnări la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 1 an. pen. 134 C. Condiţii privind termenul de reabilitare. 134 C. 165 din noul Cod penal. reabilitarea de drept nu poate interveni când condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune în intervalul de 3 ani chiar dacă pedeapsa aplicată nu este exceptată de la reabilitarea de drept şi chiar dacă de la executarea acesteia. În caz contrar. reabilitarea de drept nu poate interveni. Reabilitarea de drept nu poate opera nici în cazul în care condamnatul a suferit mai multe condamnări succesive. dintre care unele sunt suceptibile de rebilitarea de drept. fiind exceptate. În ceea ce priveşte pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii ce nu depăşeşete un an. se împlineşte termenul de 3 ani. aceasta este cea aplicată de instanţă şi nu cea executată. Condiţiile reabilitării de drept Pentru a putea fi dobândită reabilitarea de drept. 165 noul Cod penal. dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit nicio altă infracţiune. în reglementarea actuală (art. în cazul condamnărilor succesive. condamnatul poate cere reabilitarea judecătorească. Condiţii privind condamnarea. timpul scurs de la executarea sau stingerea executării pedepsei. De asemenea. PARTEA GENERALĂ închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. După cum se poate desprinde din textul legal actual. respectiv art. în legislaţia viitoare se menţionează pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani. 16. şi al art. trebuie îndeplinite animite condiţii: condamnarea. cu condiţia ca între executarea pedepsei anterioare şi săvârşirea din nou a unei infracţiuni să se împlinească termenul de 3 an. În schimb.) reabilitarea de drept este prevăzută numai în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an. În practica judiciară s-a mai statuat că poate interveni reabilitarea de drept pentru fiecare condamnare în parte.

81 şi 86ą Cod penal actual. reabilitarea de drept ca efect al suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. . prevăzută de art. ca în legea 280 . 16.2. după cum urmează: 1. În caz contrar. dacă în cadrul acestuia nu a intervenit o cauză de revocare ori de anulare a supendării şi sunt menţionate doar de Codul Penal actual.reabilitarea de drept va interveni şi la împlinirea duratei pedepsei când condamnatul militar a devenit inapt şi a fost liberat condiţionat. 169 din noul Cod penal. 627. Cu privire la acest text care reglementează în comun efectele reabilitării de drept şi ale celei judecătoreşti. Bulai. Pentru a obţine reabilitarea de drept. ci după reglementarea 546 C. 86 Cod penal actual şi 2. Astfel. fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. este de observat că în noul Cod penal este trecut nu la începutul reglementării instituţiei reabilitării. 2 Cod penal actual) la terminarea executării pedepsei astfel redusă . iar în cazul în care pedeapsa a fost redusă cu o treime ori cu jumătate ca urmare a conduitei acestuia (art. reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare.op. Ambele forme de reabilitare atipice intervin la împlinirea termenului de încercare. pen. penală actuală (art. p. .3. reabilitarea de drept ca efect al suspendării executării pedepsei sub supraveghere. face ca reabilitarea de drept ce curgea după executarea pedepsei anterioare să se îndeplinească546 .Aurel Teodor Moldovan menul se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. la terminarea executării pedepsei. alături de cele referitoare la reabilitarea judecătorească.).reabilitarea de drept intervine pentru condamnatul militar în termen care execută pedeapsa într-o închisoare militară. Efectele reabilitării de drept Efectele reabilitării de drept sunt menţionate în art. 86 indice 6 al Codului penal în vigoare. condamnatul nu trebuie să mai săvârşească vreo infracţiune în decurs de 3 ani. cu excepţia cazurilor în care pentru noua infracţiune săvârşită este incidentă amnistia şi care prin efectul ei de înlăturare a răspunderii penale.. 62 alin. aceste dispoziţii nemaifiind menţinute. Reabilitarea de drept în cazuri speciale Reabilitarea de drept intervine şi în anumite cazuri speciale. Condiţii privind persoana condamnatului.reabilitarea de drept intervine la împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei ori a suspendării executării sub supraveghere când acestea au fost acordate în cazuri speciale. cit. 133 Cod penal actual sau în art. va opera înlăturarea reabilitării de drept pentru condamnarea în vederea căreia curgea. 133 C.

13/ 1977 în RRD nr.că pentru o condamnare pentru care a 548 549 R. 60. 165 noul Cod penal.3.3.. p. Cozma. pe baza lor. Condiţiile reabilitării judecătoreşti Reabilitarea judecătorescă se acordă la împlinirea condiţiilor prevăzute de lege şi anume: cu privire la condamnările pentru care se cere.S. 4 alin. modalitatea principală de înlăturare a consecinţelor ce rezultă dintr-o condamnare..2.. d. p. în „Explicaţii. respectiv art. Condiţii cu privire la condamnare Condamnările pentru care se acordă reabilitarea judecătorescă sunt de fapt cele pentru care nu intervine reabilitarea de drept. p. atât a reabilitării de drept. Nr. d. cu excepţia celor prevăzute în art. Întrucât efectele reabilitării de drept intervin „ope legis”.”. reabilitarea judecătorească este considerată ca fiind forma tipică. De asemenea.. reabilitarea judecătorescă presupune nu numai îndeplinirea condiţiilor.. Nr. 150. Mil. 281 ..3. 3/ 1978. după cum am mai menţionat.. 332.. Noţiune Reabilitarea judecătorească este acea formă a reabilitării care se acordă la cererea fostului condamnat. 551 T. s. cu privire la termenele de reabilitare. la care reabilitarea intervine din oficiu... p. PARTEA GENERALĂ condiţiilor reabilitării judecătoreşti (art. 16. cit. ci şi constatarea acestora de către instanţa judecătorescă şi pronunţarea. d) din codul penal actual.1. de către instanţa de judecată în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege. printr-o cerere de constatare care se introduce la instanţa judecătorescă după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 se prevedea interdicţia pentru condamnatul care a beneficiat de amnistie de a ocupa funcţia de gestionar timp de 2 ani de la data când a intervenit amnistia. 168) poziţie mai firească dacă avem în vedere că acest text cuprinde o reglementare comună. 951/ 1970 în CD 1970.p. la împlinirea condiţiilor prevăzute de lege. op. 112 lit. „Reabilitarea. 547 În practica judiciară549 s-a statuat 155. 134 Cod penal actual. Stănoiu.”. s. 22/ 1969 art. cât şi a reabilitării judecătoreşti. În literatura de specialitate547 . reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. T. REABILITAREA JUDECATOREASCA 16. în literatura de specialitate s-a statuat că se poate cere constatarea judecătorescă a reabilitării.S. 409.. op. 140. 550 În Legea nr. cit.DREPT PENAL. 16. M. I. cu privire la conduita condamnatului. a reabilitării printr-o hotărâre judecătorescă548 . Spre deosebire de reabilitarea de drept.

Aurel Teodor Moldovan

intervenit amnistia se mai poate cere şi reabilitarea judecătorească, tocmai pentru faptul că reabilitarea apare uneori cu efecte mai favorabile decât amnistia550 . Reabilitarea judecătorească se acordă pentru toate condamnările succesive, chiar dacă pentru unele din acestea ar fi incidentă reabilitarea de drept551 . Condiţii cu privire la termenul de reabilitare Termenul de reabilitare este o condiţie esenţială a reabilitării judecătoreşti şi reprezintă intervalul de timp dintre executarea pedepsei ori stingerea executării acesteia prin modurile prevăzute de lege şi judecarea cererii de reabilitare interval în care condamnatul, prin conduita sa, probează că s-a îndreptat şi că merită să i se acorde reabilitarea552 . Durata termenelor de reabilitare judecătorescă Termenele de reabilitare judecătorescă sunt stabilite prin dispoziţiile art. 135 Cod penal actual şi ale art. 166, alin.1 din noul Cod penal, şi sunt diferenţiate după gravitatea pedepsei aplicate, în patru categorii. Corespunzător fiecărei categorii de condamnări este stabilit un termen fix, la care se adaugă un termen variabil ce reprezintă jumătate din durata pedepsei. Termenul de reabilitare, este diferenţiat pentru fiecare condamnare, potrivit dispoziţiilor art. 135 Cod penal actual, după cum urmează: - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an, până la 5 ani, termenul de reabilitare este de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. a) Cod penal); - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii între 5 şi 10 ani, termenul de reabilitarejudecătorescă este de 5 ani plus jumătate din durata pedepsei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. b) Cod penal); - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, termenul de reabilitare este de 7 ani plus jumătate din durata pedesei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. c) Cod penal); - termenul de reabilitare este tot de 7 ani plus jumătate din durata pedepsei, în cazul în care pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii (art. 135 alin. 1 lit. d) Cod penal). Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. ultim, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie poate dispune în cazuri excepţionale reducerea termenelor de reabilitare. Potrivit art. 166 Codul penal viitor, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţa judecătorească, după cum urmează: a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani; b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani; c) 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani 552 Constantin sau în vazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, comutată sau înlocuită cu Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003,
p. 426;

282

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

pedeapsa închisorii; d) 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, considerată executată ca urmare a graţierii, a împlinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei sau a liberării condiţionate. O dispoziţie nouă şi cu semnificaţie umanitară, introdusă în acest text este cea din alin. 2 al art. 166 care prevede că şi condamnatul decedat poate fi reabilitat judecătoreşte dacă instanţa, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu. Termenul de reabilitare judecătorească se stabileşte în funcţie de pedeapsa principală aplicată condamnatului pentru o singură infracţiune ori pentru un concurs de infracţiunişi nu faţă de pedeapsa executată care poate fi mai redusă ca urmare a unei graţieri parţiale. În cazul condamnărilor succesive termenele de reabilitare judecătorescă se calculează în funcţie de condamnarea cea mai grea553 . Calcularea termenelor de reabilitare judecătorescă Termenele de reabilitare de drept sau judecătorescă sunt termene de drept substanţial şi se calculează potrivit dispoziţiilor art. 154 Cod penal actual, respectiv art. 186 noul Cod care prevăd că luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă. Prin dispoziţiile art. 136 Cod penal actual, respectiv art. 167 noul Cod, s-au prevăzut regulile de stabilire a datei de la care începe să curgă termenul de reabilitare de drept sau judecătorească, în funcţie de natura pedepsei şi a modului de stingere a executării pedepsei. Potrivit art. 136 C. pen., termenul de reabilitare se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale ori de la data când aceasta s-a prescris (alin. 1); pentru cei condamnaţi la pedeapsa cu amenda, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod (alin. 2); în caz de graţiere totală sau a restului de pedeapsă, termenul de reabilitare curge de la data actului de graţiere (alin. 3). Acest sistem de calcul este menţinut şi în noul Cod penal în art. 167, alin.1-5, cu uşoare modificări. Termenul de reabilitare începe să curgă, în cazul închisorii, de la punerea în libertate definitivă de la locul de deţinere; termenul de reabilitare curge de la data împlinirii duratei pedepsei şi nu de la data liberării condiţionate, dacă pentru ultima parte din pedeapsă condamnatul fusese liberat condiţionat554 . În practica judecătorescă s-a considerat că: în cazul executării pedepsei
553 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 427; 554 C. Bulai, op. cit., p. 630; 555 T.S., s.p., d. nr. 3295/ 1974 în CD, 1974, p. 369; 556 T.J. Arad, d.p. nr. 65/ 1971, în RRD nr. 7/ 1971, p. 143; 557 T.S., s.p., d. nr. 2539/ 1982 în CD, 1982, p. 260;

283

Aurel Teodor Moldovan

la locul de muncă termenul de reabilitare se calculează de la data următoarei zile de muncă, când executarea pedepsei s-a încheiat555 ; dacă prin comutarea arestării preventive, nu mai rămâne de executat nici un rest de pedeapsă, termenul de reabilitare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare556 ; în cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în funcţie de pedeapsa mai grea, care atrage deci cel mai lung termen de reabilitare şi care va curge de la data când a luat sfârşit executarea ultimei pedepse557 . Condiţii cu privire la conduita condamnatului Prin dispoziţiile art. 137 C. Penal actual şi ale art. 168 noul Cod penal, s-au prevăzut condiţiile care trebuie îndeplinite de către cel condamnat pentru obţinerea reabilitării judecătoreşti. În cursul termenului de reabilitare, condamnatul să nu suferit o nouă condamnare (art. 137 lit. a) Cod penal actual), pentru că o nouă condamnare, întrerupe termenul de reabilitare şi astfel un nou termen de reabilitare urmează să curgă de la data executării pedepsei ori de la stingerea acesteia şi în raport cu pedeapsa cea mai grea. Această condiţie este îndeplinită şi în situaţia în care solicitantul reabilitării a fost condamnat pentru o nouă faptă, dar care ulterior a fost amnistiată ori a intervenit dezincriminarea acesteia558 . Condamnatul care cere reabilitarea trebuie să aibă asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum şi în cazul când fostul condamnat este pensionar sau are vârsta de a fi pensionat ori fiind incapabil de muncă se află în întreţinerea membrilor de familie (art. 137 alin. lit. b) Cod penal actual). Prin prevederea acestei condiţii este stimulată încadrarea în muncă şi desfăşurarea unei munci oneste de către fostul condamnat pentru întreţinerea sa şi totodată este exclus de la reabilitare cel care duce un trai parazitar, care nu-şi asigură existenţa prin muncă cinstită559 . Solicitantul să fi avut o bună conduită (art. 137 alin. 1 lit. c) Codul penal actual). Conduita bună a fostului condamnat presupune integrarea deplină în societate, respectarea legilor şi a regulilor de convieţuire socială, nereducându-se numai la aspectul că nu a mai săvârşit infracţiuni. Conduita bună a condamnatului se examinează de către instanţa de judecată investită cu judecarea cererii de reabilitare, atât în familie, la locul de mună, în societate, cât şi în orice împrejurare în care condamnatul s-a aflat şi pe întreaga perioadă de la executarea pedepsei
Şt. Daneş, op. cit., p. 683; Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 429; 560 T.S., s.p., d. nr. 89/ 1972 în CD, 1972, p. 478; 561 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 430;
558 559

284

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

până la soluţionarea cererii de reabilitare560 . A patra condiţie pe care trebuie să o îndeplinească condamnatul priveşte achitarea în întregime a cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat, în afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare (art. 137 alin. 1 lit. d) actualul Cod penal). Îndeplinirea acestei condiţii reclamă o atenţie deosebită din partea instanţei de judecată, pentru a nu fi acordată reabilitarea unei persoane care s-a sutras cu rea-credinţă de la plata cheltuielilor de judecată ori a despăgubirilor civile şi care prin aceasta demonstrează că nu merită să fie reabilitată561 . Dacă neplata cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile nu se datorează relei credinţe a condamnatului, se poate dispune reabilitarea (art. 137 alin. final Cod penal actual). Noul Cod, în art. 168 stabileşte condiţiile pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească pentru a putea beneficia de reabilitarea judecătorească: a) Nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art.166; b) A achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri. 16.3.3. Admiterea sau respingerea cererii de reabilitare Instanţa sesizată cu cererea de reabilitare a fostului condamnat, constatând că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege, acordă reabilitarea condamnatului. Este posibil ca instanţa de judecată să constate neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea reabilitării şi atunci dispune respingerea cererii de reabilitare. Când respingerea se datorează neîndeplinirii condiţiilor de fond, o nouă cerere de reabilitare va putea fi făcută: - după trecerea unui termen de 3 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani – art. 138 Cod Penal actual. - după trecerea a 2 ani pentru condamnările la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani – art. 138 Cod penal actual; - după trecerea unui termen de un an în celelalte cazuri - art. 138 Cod penal actual. Aceste termene încep să curgă de la data când hotărârea prin care a fost respinsă cerearea de reabilitare a rămas definitivă (art. 138 alin. 1 Cod Penal actual). Condiţiile prevăzute pentru acordarea reabilitării vor fi îndeplinite şi în
285

Aurel Teodor Moldovan

intervalul de timp prevăzut pentru reînnoirea cererii de reabilitare (art. 138 alin. 2 Cod Penal actual). Dacă respingerea cererii de reabilitare se datorează neîndeplinirii condiţiilor de formă, procedurale, cererea de reabilitare poate fi reînnoită oricând cu excepţia cazului când cererea a fost respinsă ca premetură şi care va putea fi introdusă la împlinirea termenului de reabilitare (art. 138 alin. ultim C.pen. actual coroborat cu art. 497 alin. ultim C.proc. pen.). Art. 170 din noul Cod penal care reglementează reînnoirea cererii de reabilitare judecătorească, prevede că în caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere decât după un termen de un an, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotorâre definitive. Condiţiile prevăzute în art. 168 noul Cod penal trebuie să fie îndeplinite şi pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere. Anularea reabilitării judecătoreşti Potrivit dispoziţiilor art. 139 Cod penal actual sau art. 171 noul Cod penal, reabilitarea judecătorescă va fi anulată dacă după acordarea ei s-a descoperit că cel reabilitat mai suferise o altă condamnare care dacă ar fi fost cunoscută ar fi dus la respingerea cererii de reabilitare. Cauza care determină deci anularea reabilitării judecătoreşti o constituie existenţa unei condamnări definitive de care instanţa de judecată nu a avut cunoştinţă în momentul judecării cererii de reabilitare.

286

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL XVII ÎNŢELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ Titlul X din noul Cod penal cuprinde definirea unor termeni sau expresii din legea penală. Faţă de reglementarea în vigoare, proiectul noul Cod aduce câteva modificări şi completări. Modificările aduse acestei materii sunt următoarele: În ceea ce priveşte înţelesul noţiunii de „lege penală”, acesta a fost pus de acord cu reglementările constituţionale în vigoare (art. 73, lit.h) ), incluzând legea organică şi ordonanţa de urgenţă, dar şi acte adoptate anterior actualei Constituţii, care la data intrării în vigoare constituiau izvoare de drept penal (legi, Decrete – legi). S-a reformulat definiţia noţiunii de „public”, reţinându-se numai prima parte din definiţia actuală – art. 176 noul Cod penal: “Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice de drept public.”- dispoziţii suficient de cuprinzătoare pentru a exprima tot ceea ce se înţelege prin public. Ca urmare, au devenit inutile explicaţiile care erau date acestei noţiuni în legea actuală (art. 145). Pe de altă parte, formularea în vigoare, referindu-se şi la serviciile publice ca fiind cuprinse în noţiunea de public, dau naştere la interpretări contradictorii, existând servicii publice prestate şi de liber profesionişti (de exemplu. avocat, notar, executor judecătoresc etc.) De altfel, într-un sens foarte larg, orice agent economic care desfăşoară
562

G. Antoniu, “Noul Cod penal. Codul penal anterior.”, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2004, p. 49;

287

Aurel Teodor Moldovan

o activitate de utilitate generală (bănci, unităţi comerciale, transporturi, etc.) exercită un serviciu public sau deţine bunuri de utilitate publică, fără ca prin aceasta să se confunde cu autorităţile, instituţiile sau alte persoane juridice de drept public. De asemenea, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică poate fi efectuată şi de persoane juridice de drept privat, potrivit Constituţiei (art. 136 alin. 4) bunurile proprietăţii publice pot fi concesionate ori închiriate în condiţiile legii organice562 . Prin noua reglementare s-a reformulat noţiunea de „funcţionar public”, fiind adusă o modificare importantă conţinutului noţiunii de funcţionar public. În noul Cod penal, în acord cu soluţiile în materie din alte legislaţii şi cu convenţiile internaţionale în materie, noţiunea de funcţionar public (art. 175) va desemna persoana care cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: a) Exercită atribuţii specifice puterii legislative, executive sau judecătoreşti; b) Exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură; c) Exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui agent economic sau unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei alte persoane juridice declarată ca fiind de utilitate publică, atribuţii legate de relizarea obiectului de activitate al acesteia. Totodată, noul Cod penal a optat pentru asimilarea cu funcţionarii a persoanelor fizice care exercită o profesie de interes public, pentru care este necesară o abilitare specială a autorităţilor publice şi care este supusă controlului acestora (notari, executori judecătoreşti, etc.). Deşi aceste persoane nu sunt propriu-zis funcţionari publici, ele exercită atribute de autoritate publică, care le-au fost delegate printr-un act al autorităţii statale competente şi sunt supuse controlului acesteia, ceea justifică asimilarea lor cu funcţionarii. S-a renunţat la reglementarea noţiunii de „funcţionar” prevăzută de Codul penal în vigoare în art. 174, alin.2. Noţiunea de membru de familie a fost de asemenea, vizată de o modificare, în sensul că s-a renunţat la paralelismul de reglementare din Codul penal actual, care utilizează atât noţiunea de „rude apropiate” – art. 149, cât şi pe cea de „membri de familie” – art. 1491. Sensul oferit de noul Cod noţiunii de membru de familie (art. 177) vine să absoarbă în totalitate în conţinutul său noţiunea de rude apropiate, dar cuprinde în egală măsură şi persoanele care au stabilit legături asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, cu condiţia
288

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

convieţuirii. În acest fel, noţiunea de membru de familie folosită de către noul Cod penal este armonizată cu cea deja consacrată de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. În cazul expresiei „consecinţe deosebit de grave”, acestea au fost definite prin raportare la paguba materială produsă. Astfel, potrivit art. 183 noul Cod penal se menţionează că prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei”, renunţânduse la partea finală cuprinsă în reglementarea actuală, referitoare „o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzate vreuneia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice” De asemnea, au fost definite o serie de noţiuni care nu îşi găsesc reglementare în actualul Cod penal şi care sunt utilizate în reglementarea unor infracţiuni preluate din legislaţia specială, astfel au fost introduse noţiuni precum sistem informatic şi date informatice (art. 181), instrument de plată electronică (art. 180), exploatarea unei persoane (art.182). Art. 150 din actualul Cod penal care reglementează noţiunea de „secrete de stat şi înscrisuri oficiale” cunoaşte o denumire şi explicaţie diferită în noul concept al codului penal, care face referire în art. 178 la noţiunea de „informaţii secrete de stat şi înscrisuri oficiale”. În fine, reglementarea calculului timpului a fost completată cu câteva precizări suplimentare, cerute datorită faptului că, atât în partea generală, cât şi în partea specială, există numeroase norme care prevăd majorarea sau reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o anumită fracţie. Astfel, potrivit art. 186, care se referă la calculul timpului, alin. 2 se arată că, dacă limita de pedeapsă este exprimată într-un termen pe luni care nu este divizibil cu fracţia de majorare sau reducere ce ar urma să se aplice, fracţia se va aplica asupra termenului transformat în zile, după care durata obţinută se transformă în luni. În acest caz, luna se socoteşte de 30 de zile şi se iau în calcul doar zilele întregi rezultate din aplicarea fracţiei. În cazul limitelor de pedeapsă exprimate în ani, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile menţionate mai sus, transformarea făcânduse între ani şi luni. Prin acest mod de calcul s-a urmărit eliminarea soluţiilor neunitare, cu care se confruntă practica judiciară datorită absenţei unei precizări legale referitoare la modul de calcul al termenelor în situaţia în care prin aplicarea unei fracţii de reducere sau de majorare s-ar fi obţinut un rest.

289

 stabilirea faptelor ce reprezintă infarcţiuni prevenirea lor  arătarea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale. dar şi a sancţiunilor pe care le poate aplica statul  dreptul de a pedepsi şi Caracterele dreptului penal: caracterul de drept public Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept: 1. Obiectul dreptului penal  constă în relaţiile care privesc faptele ce sunt considerate a fi infracţiuni şi pedepsele ce se stabilesc şi se aplică celor care săvârşesc infracţiuni. drept execuţional penal 3. CAPITOLUL I. drept procesual penal 2. pedepsele ce se aplică şi dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni. drept medical Principiile fundaPrincipiile fundamentale ale dreptului penal: mentale ale drepprincipiul legalităţii tului penal: principiul umanisumului principiul egalităţii în faţa legii penale principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale 290 Sacrinile dreptului penal caracterul autonom caracterul unitar . DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT Definiţie  ramură de drept şi reprezintă ansamblul normelor juridice edictate de stat prin care se stabilesc faptele care constituie infracţiuni. drept civil 4.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XVIII STRUCTURA TEMELOR .SCHEME ŞI PRACTICĂ JUDICIARĂ 18. pentru apărarea ordinii de drept.1.

în forma cerută de lege. Existenţa raportului juridic de conflict se face de către organul judiciar competent. PARTEA GENERALĂ principiul personalităţii răspunderii penale principiul individualizării sancţiunilor de drept penal Izvoarele dreptului penal Principalele izvoare ale dreptului penal: Constituţia României  Codul penal  Tratatele şi Convenţiile internaţionale. CAPITOLUL II. iar pe de altă parte subiect al raportului juridic penal este persoana fizică.DREPT PENAL. acestea fiind normele din partea generală a codului penal. Legile penale speciale au în vedere în primul rând partea specială a codului penal. defapt codul penal în ansamblu ca lege ordinară pentru a fi deosebită de legea specială .2. normă ce prevede drepturile şi obligaţiile participanţilor la acest raport. 18. LEGEA PENALĂ NOŢIUNEA DE LEGE PENALĂ ŞI CATEGORII DE LEGI PENALE Legile penale generale dispoziţii de drept penal cu caracter de principiu. aceasta fiind hotărârea judecătorească de condamnare rămasă definitivă. Naşterea. ca destinatar al obligaţiei  Conţinut: se referă la drepturile şi obligaţile ce revin subiecţilor ai raportului juridic penal  Obiectul: îl constituie acţiunile pe care titularii drepturilor le efectuează sau le poate pretinde şi pe care ceilalţi subiecţi au obligaţia de a le săvârşi sau obligaţia de a se abţine de a le săvârşi. acestea devenind izvoare de  drept penal în măsura în care ele sunt ratificate Legile penale complimentare care au o sferă de incidenţă sau aplicare  mai restrânsă Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale  Raportul juridic penal  Subiect: este pe de o parte statul ca subiect dominant. modificarea şi stingerea raportului juridic penal Raportul juridic penal se naşte o dată cu intrarea în vigoare a normei penale incriminatoare. iar pe de altă parte au în vedere coduri 291 .

regula ce se va aplica în această situaţie este : Legea penală specială derogă de la legea penală generală şi se completează cu aceasta Legile penale cu durată nedeterminată (pemanente) sunt cele obişnuite.Aurel Teodor Moldovan penale speciale (Codul Justiţiei Militare) sau legi penale speciale ce cuprind dispoziţii derogatorii de la dreptul obişnuit. După criteriul cuprinderii dispoziţiei şi sancţiunii în cadrul aceleeaşi norme . Legile penale temporare sau predeterminate sunt acele legi care în conţinutul lor cuprind o dispoziţie ce limitează aplicarea lor în timp până la o dată calendaristică sau până ce încetează starea care a determinat adoptarea unei astfel de legi. Când vin în concurs cu legea penală generală cât şi cu legea penală specială.sunt cele care cuprind condiţiile în care se nasc. clasificându-se la rândul lor în : Norme de incriminare cadru/ norme în alb conţin o dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţiune corespunzătoare.norme ce sunt incomplete în ceea ce priveşte conţinutul lor. modifică sau sting raporturile juridice penale Norme penale speciale sunt cele care expun condiţiile în care o faptă constituie o infracţiune şi pedeapsa ce se aplică. Norme penale generale . Norme penale unitare ce cuprind în conţinutul lor atât dispoziţia cât şi sancţiunea Norme penale divizate. NORMELE DE DREPT PENAL ŞI CATEGORII DE NORME PENALE Norme de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific determinat de particularitatea reglementării relaţiilor de apărare socială. După conţinutul şi sfera de incidenţă B. prevederea faptei interzise făcându-se ulterior prin alte acte normative Norme penale de trimitere şi de referire: 292 A.

ci se subordonează faţă de normele INTERPRETAREA LEGII PENALE Interpretare în sensul legii penale. care se va completa de la alte norme la care fac trimitere • norme de referire . stilistic (modul de exprimare). Interpretarea oficială. voinţă exprimată în dispoziţiile legii pentru a putea stabili dacă acestea sunt aplicabile cazului concret.după ce se completează cu dispoziţia sau sancţiunea din norma complinitoare nu devin independente. PARTEA GENERALĂ • norme de trimitere . are ca şi scop aflarea voinţei legiutorului. respectiv: etimologic (înţelesul cuvintelor). 1. 293 . Interpretarea oficială este obligatorie Deosebire Interpretarea neoficială nu are forţă obligatorie 2. Interpretarea neoficială / doctrinară – este cea făcută de oamenii de ştiinţă care se materializează în tratate.DREPT PENAL. 2) Interpretarea raţională sau logică constă în aflarea înţelesului normei. . funcţiile propoziţiilor în frază).este interpretarea făcută de un organ oficial şi poate fi: .autentică (legală) făcută de legiuitor .cele care sunt incomplete în ceea ce priveşte dispoziţia sau sancţiunea. Cu alte cuvinte această interpretare are în vedere analiza textului sub toate aspectele. sintactic (funcţiile cuvintelor în propoziţie. a legii penale cu ajutorul elementelor logice.cauzală (de caz) făcută de organul judiciar. Metode de interpretare a legii penale : 1) Interpretarea literală sau gramaticală constă în aflarea înţelesului normei penale cu ajutorul textului în care este exprimată norma penală.

Raţionamentul a pari. Interpretarea conformă cu legea/ declarativă – se bazează pe adagiul ‘lex dixit quam voluit’ – această interpretare constată faptul că textul exprimă exact intenţia şi voinţa legiuitorului Interpretarea restrictivă . Sunt astfel interpretate actele preliminare. 5) Interpretarea legii prin analogie unde înţelesul unei norme penale se va face cu ajutorul alteia care prevede însă un caz asemănător şi care este mai clar. Raţionamentul reductio ad absurdumorice altă interpretare decât cea pentru care se pledează ar duce la consecinţe contrare legii. dacă legea permite mai mult. acest lucru presupune faptul că noţiunea de mai mult incorporează şi noţiunea de mai puţin.potrivit acestei interpretări se ia în considerare istoria sau istoricul legii ce urmează a fi interpretate.are în vedere faptul că pentru situaţii identice trebuie să existe soluţii identice/adagiul “ubi eadem ratio.demonstrează faptul că acolo unde există o alta raţiune trebuie să existe şi o altă rezolvare juridică/ cine susţine o teză neagă teza contrarie. iar interpretul constatând acest lucru restrânge înţelesul legii făcând astfel o interpretare restrictivă în conformitate cu voinţa leguitorului 294 Interpretarea logică se face după anumite raţionamente Felurile interpretării după rezultat . proiectele. dezbaterile parlamentare. absurde.Aurel Teodor Moldovan Raţionamentul a fortiori – cu ajutorul acestuia se demonstrează faptul că. implicit permite mai puţin. ubi idem jus”. 4) Interpretarea sistematică constă în faptul că norma va fi interpretată în corelaţie cu alte dispoziţii sau cu alte legi. 3) Interpretarea istorică . inadmisibile.îşi are originea în adagiul ‘legis dixit plus quam voluit’ se ajunge la constatarea că legea spune mai mult decât a voit leguitorul. Raţionamentul per a contrario. expunerile de motive.

caz în care interpretul extinde aplicarea legii făcând astfel o interpretare extensivă conformă voinţei legiuitorului LIMITELE INTERPRETĂRII – Este unanim admis că legile penale sunt de strictă interpretare (poenalia sunt strictissimae interpretationis) şi că înţelesul lor nu poate fi extins prin interpretare. Art 8 din Actualul Cod penal. în conformitate cu convenţiile internaţionale. Excepţii de la principiul teritoralităţii infracţiuni săvârşite la bordul navelor şi aeronavelor străine flat pe teritoriul ţării noastre. respectiv art 13 din Viitorul Cod penal prevad că “Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârsite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care.orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat la art 142 sau pe o navă ori aeronavă română aflată în afara graniţelor ţării. situaţie în care fapta se consideră săvârşită pe teritoriul ţării române/ Art. PARTEA GENERALĂ Interpretarea conformă cu legea/ declarativă Interpretare extensivă .porneşte de la ‘lex dixit minus quam volui’ – textul spune mai puţin decât a voit legiuitorul. respectiv de art 8 din Viitorul Cod penal “Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României”. Principiul teritoriatăţii : reglementat de art 3 din Actualul Cod penal. Infracţiuni săvârşite pe teritoriul ţării. Conform acestui principiu legea penală se aplică în exclusivitate pe întreg teritoriul ţării pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României fără a face distincţie între calităţile diferite pe care le pot avea făptuitorii. 143 alin. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu 1. preferându-se sensul restrictiv. nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român”. Navele şi aeronavele militare sau guvernamentale acestea se află pe teritoriul ţării doar cu aprobarea specială a guvernului român şi reprezintă statul căruia îi aparţin infracţiunile săvârşite la bordul lor şi nu vor 295 . 2 consideră infracţiunea săvârşită pe teritoriul ţării şi atunci pe teritoriul ţării sau pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii.DREPT PENAL.

neavând nici o cetaţenie. de către cetăţeni străini ori apatrizi care nu domiciliază în România.Aurel Teodor Moldovan cădea sub jurisdicţia statului român. aceasta aplicându-se chiard acă făptuitorul a fost condamnat în străinătate. faptele săvârşite la bordul acestora.” Infracţiunea să fie săvârşită în străinătate Condiţiile necesare pentru aplicarea principiului Fapta să fie considerată infracţiune de legea penală română Infractorul trebuie să fie cetăţean român sau persoană fără cetăţenie dar cu domiciliul în România. Soluţionarea acestor conflicte se face pe calea dreptului internaţional şi nu a dreptului penal. dacă faptuitorul este cetaţean român sau dacă. 2. Principiul personalităţii este cel care stabileşte competenţa exclusivă a legii penale. Aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite în afara teritoriuţării lui 1. cad sub incidenţa statului român. Trebuiesc însă îndeplinite anumite condiţii dacă făptuitorul este cetăţean străin sau apatrid care nu domiciliază în România: • să existe o dublă incriminare în sensul ca fapta să fie prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită • infractorul să fie cetăţean străin sau dacă nu are cetăţenie să nu aibă domiciliu în România • făptuitorul să se afle în ţară. Principiul personalităţii legii penale. infracţiune săvârşită împotriva statului român sau contra vieţii. Principiul universalităţii legii penale îşi găseşte consacrarea în art 6 din Actualul Cod penal. respectiv art 9 Cod penal viitor “Legea penală se aplică infracţiunilor savârşite în afara teritoriului ţarii. are domiciliul în ţară. integrităţii corporale ori sănătăţii unui cetăţean român. Principiul realităţii (sau principiul protecţiei reale sau al naţionalităţii pasive) – în conformitate cu prevederile art 5 din Actualul Cod penal. 3. respectiv art 10 din Viitorul Cod penal Acest principiu prevede faptul că legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării. respectiv art 11 din Viitorul Cod penal. În cazul navelor şi aeronavelor folosite în scop comercial. 296 . reglementat de art 4 Actualul Cod penal. fapte prevăzute de lege.

extrădarea să nu fie solicitată pentru o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a perCondiţii privind soanei vătămate urămirea penală sau executarea să nu fi intervenit potrivit oricăruia dintre statele pedepsei: membre la extrădare amnistia.DREPT PENAL. prescripţia sau orice altă cauză care înlătură răspunderea penală Principiul specialităţii extrădării C  persoana extrădată nu poate fi judectă pentru altă infracţiune decât pentru cea care s-a acordat extrădarea şi nu poate fi obligată la executarea unei alte pedepse decât pentru cea a cărei executare s-a solicitat extrădarea. PARTEA GENERALĂ EXTRĂDAREA DEFINIŢIE  este un act bilateral între două state în baza cărui un stat pe al cărui teritoriu s-a rejugiat un infractor sau un condamnat îl predă la cerere. Sistemele de acordare a extrădării sistemul politic sistemul jurisdicţional sistemul mixt 297 .23 din Legea 302/2006 nu pot fi extrădaţi de către România  să nu fie în România pronunţată pentru aceeaşi infracţiune o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. de achitare sau de încetare a procesului penal sau să nu existe o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. altui stat pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat Condiţii cu privire la infracţiune:  infracţiunea să fi fost săvârşită pe teritoriul statului solicitant sau împotriva intereselor acestuia şi să nu fie aplicabilă legea solicitat  să existe dubla incriminare în sensul că fapta să fie incriminată în legile ambelor state  pedeapsa prevăzută să fie privaţiunea de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă Condiţii cu privire la infractor :  infractorul să fie cetăţean străin  potrivit art.

Din cauza unei lovituri suferite în cădere şi a valurilor mari. O.Aurel Teodor Moldovan principiul activităţii  art.Drept penal român. S. fapta săvârşită pe ambarcaţiunea română fiind considerată pe teritoriul ţării.C. 563 Constantin Bulai.I.D. nu a putut să înoate şi nu a putut fi salvat. 14 şi 15 Cod penal actual. 16 Cod penal actual principiul aplicării legii penale mai favorabile  art. marinari pe un cargou românesc. în timpul unei escale în portul Singapore. în timp ce se afla la pescuit pe Marea Neagră împreună cu alţi pescari. a produs un accident de circulaţie în care a fost ucis cetăţeanul german K. art 6 Cod penal viitor PRACTICĂ CAPITOLUL II 1. Bucureşti 1996 298 .10 Cod penal.penal actual Cod penal principiul ultraactivităţii  art. cetăţean italian aflat în excursie turistică în ţara noastră.I. au sustras de la bordul navei care transporta mărfuri din R. conducând neatent autoturismul proprietatea sa.M. M. 2. indiferent de legea penală a statului al cărui cetăţean ar fi infractorul sau persoana vătămată 3. a determinat căderea în mare a lui O. Aplicarea legii penale în spaţiu563 1.13 Cod penal actual. printr-o manevra greşită a bărcii pe care o conducea.. 10 – 16 Cod principiul retroactivităţii legii penale  art. 5 penal. I..11 Cod penal actual timp  art. R : Fapta fiind săvârşită în apele teritoriale ale României este aplicabilă legea penală română. art 5 Viitorul Cod penal Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive  art.I.P. M. art 3 Cod penal principiul neretroactivităţii legii penale  Aplicarea legii penale în art. Culegere de probleme din pactica judiciară pentru uzul studenţilor. ediţia a III-a revăzută şi adăugită. s-a reţinut faptul că.R. Casa de editură şi presă “Şansa”. art 3-7 din Viitorul alin. Aceeaşi soluţie şi dacă fapta s-ar fi comis în afara mării teritoriale.L.W.2 C. În sarcina lui E..A şi G. Se pune întrebarea dacă fapta de ucidere din culpă cade sau nu sub incidenţa legii noastre penale.P. aflat şi el ca turist în ţara noastră Se cere a se arăta dacă fapta cade sau nu sub incidenţa legii noastre penale şi dacă făptuitorul poate pretinde să i se aplice legea penală italiană care îi este mai favorabilă. Parte generală. exclusiv şi necondiţionat. găsindu-şi moartea prin înec. R : Infracţiunea fiind săvârşită pe teritoriul României se aplică legea penală română. Constantin Mitrache.

Intervenţia prescripţiei executării pedepsei. în vederea producerii de efecte juridice pe teritoriul României nu este admisibilă decât în cazuri ca acela din speţă pentru care nu există o prevedere explicită a legii. în această concepţie soluţia este corectă. Intr-o interpretare restrictivă regula prevăzută la art 36 Cod penal se referă numai la infracţiunile concurente săvârşite pe teritoriul ţării noastre.67 alin. R : soluţia este controversată.09..K.2004 şi a solicitat să se procedeze în conformitate cu prevederile art. Extrădare. a procedat la recunoaşterea hotărârii judecătoreşti iugoslave şi prin aplicarea dispoziţiilor din art 36 a scăzut din pedeapsa aplicată pedeapsa executată în Iugoslavia. Bucureşti.3 şi4 din Legea 302/2004 privind extrădarea în privinţa inculpatului G. Se cere a se arăta dacă soluţia pronunţată este cea corectă. chiar dacă astfel de efecte nu sunt explicit prevăzute de legea penală română.. 2. PARTEA GENERALĂ Coreeană. care a fost arestat provizoriu de către autorităţile judiciare bulgare. (Trib. secţia a II-a penală. Totodată instanţa constatând că inculpatul a comis infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei iugoslave. în sarcina lui M.09. un număr de 8 bare de zinc pe care le-au vândut unor localnici. s-a reţinut fapta că a trecut fraudulos în Iugoslavia şi fiind prins de autorităţile iugoslave a fost trimis în judecată şi condamnat pentru infracţiunea de trecere ilegală a frontierei. iar recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine.2. Efecte. Examinând actele dosarului. Fapta celor trei marinari cade sau nu sub incidenţa legii penale române şi în baza cărui temei ? R : Infracţiunea săvârşită pe nava română este considerată săvârşită pe teritoriul ţării (art 143 Cod penal) şi este incidentă legea penală română (art 3 Cod penal) 4.2004 Inspectoratul General al Poliţiei Române –Biroul Naţional Interpol a sesizat Tribunalul Bucureşti cu adresa nr. încheiere din Camera de Consiliu din 29 septembrie 2004) La data de 17. Este de dorit însă o intervenţie a legiuitorului care să prevadă explicit efectele juridice obligatorii sau facultative ale hotărârii penale străine recunoscută de instanţele române.N. tribunalul reţine că prin rechizitoriul nr. iar după executarea pedepsei a fost predat autorităţilor române. nu şi la situaţia în care una dintre infracţiuni a fost săvârşită pe teritoriul altei ţări. în această opinie soluţia este criticabilă. Prescripţia executării pedepsei împiedică efectuarea formalităţilor de extrădare a condamnatului în vederea executării pedepsei. Fiind trimis în judecată pentru trecerea frauduloasă a frontierei române acesta a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea.DREPT PENAL. 2168/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost trimis în 299 .20905/AD/ 17. Intr-o interpretare extensivă recunoaşterea hotărârii străine este posibilă în toate cazurile în care aceasta poate produce efecte juridice pe teritoriul ţării noastre.

conţine din 0.0629 grame heroină amestec cu cofeină şi paracetamol.1997. Inculpatul a recunoscut că a înţeles că în acea punguţă se aflau droguri care puteau fi fumate şi a fost de acord să le cumpere.1997. aflându-se la data de 14.06. La scurt timp după ce a intrat în posesia punguţei cu droguri. proces-verbal de prindere în flagrant.03. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepseşte de art. Aceste fapte au fost stabilite prin administrarea următoarelor probe: declaraţiile inculpatului.1 C.1997 a fost depistat de organele de poliţie având asupra sa o punguliţa ce conţinea 0.K. autorităţilor judiciare din Bulgaria .1997. dosarul fiind înregistrat pe roul Tribunalului Bucureşti.0629 grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol.Aurel Teodor Moldovan judecată inculpatul G.1 C.06. Din cercetările efectuate în cauză a reieşit faptul că inculpatul a intrat în ţară la începutul din lunii iunie 1997 prin punctul vamal – Aeroportul Otopeni în calitate de turist şi s-a cazat iniţial la Hotelul Bucegi.1997 pe o perioadă de 5 zile. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. În ziua de 14. raport de constatare fizico-chimică analiza droguri şi declaraţii martori. rezultă faptul că inculpatul.1997 în jurul orelor 15 în zona Podului Grozăveşti. sub nr. apoi la Hotelul Dâmboviţa.penal. Inspectoratul General al Poliţie Române –Biroul Naţional Interpol a solicitat autorităţii române transmiterea documentelor oficiale pentru extrădarea inculpatului.06.07. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepseşte de art. punguţa din material plastic care conţinea o pulbere de culoare bej şi a fost găsită la inculpatul G. inculpatul a fost reţinut de organele de poliţie. Prin adresa 20905/AD/17. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus obligarea acestuia de nu părăsi raza teritorială a Municipiului Bucureşti pe o durată de 30 de zile.06.2007 până la 18.09.0629grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol. rămasă definitivă la data de 03. care la data de 14. Conform expertizei tehnice nr.06. Potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale. Prin procesul-verbal din 14.06. a fost depistat de organele de poliţie având asupra sa o punguliţă din celofan ce conţinea 0. iar la data de 19.312 C.K.95294 din 14. a fost condamnat la o pedeapsă de 1an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr.pen. plătind pentru ele suma de 200. Prin referatul 2168/P/1997 din 19.163/1997 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a II-a penală.K.312 alin. inculpatul s-a deplasat în zona Grozaveşti cu intenţia de a intra într-un bar şi a fost acostat de două persoane ce păreau a fi de naţionalitate arabă. La data de 15. arestat provizoriu la data de 16.09. 3729/1997.2004 pe o durată de 40 de zile. începând de la 19.06.1998. secţia a II-a penală.06.312 alin.1997. Inculpatul G.06. prin mandatul de arestare preventivă 2094/15.000 lei. Tribunalul Bucureşti secţia a II-a penală a emis împotriva inculpatului man00 300 .2004. s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea de trafic de stupefiante.1997.pen. care i-au oferit spre vânzare o punguliţă din celofan ce conţinea un praf de culoare cafenie.1997.K.06.K.1997 s-a început urmărirea penală împotriva sus-numitului pentru infracţiunea de deţinere de stupefiante prevăzută de art. Fapta inculpatului G.

Termenul de prescripţie se socoteşte de la dat când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.1998.08.10. şi a apreciat că în speţă nu sunt întrunite dispoziţiile art. în executarea aceleiaşi rezoluţii. prevede că prescripţia înlătură executarea pedepsei principale.2 C. 362/3.1 lit.209 lit.1999. În speţă.pen. inculpatul a săvârşit.i. în baza art. în speţă de la data de 03.07. admiţând apelul inculpatului. iar până la judecarea definitivă a cauzei a fost adoptată Legea 104/1. prevede că termenul de prescripţie a executării pedepsei este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată. este nelegală.126 C. 4. Pe de altă parte.222/05. fără a fi reţinut existenţa unor circumstanţe atenuante. 534/21..2 din această lege şi nu în art.pen.1 C. în perioada octombrie – 18 noiembrie 1996. tribunalul a constatat existenţa unui impediment la extrădare pentru inculpatul G.K. Aplicarea legii penale în timp.pen. toate dispoziţiile 301 . pentru care i s-a aplicat de prima instanţă.218/1977 şi a repus în vigoare.03. când au săvârşit infracţiunea de evadare din starea de deţinere preventivă.penal. 125 C.1992 care a abrogat Decretul nr.312 aln. Întrucât la data de 16 octombrie 1990. Aplicarea legii penale în timp. iar alin. a redus pedeapsa la 2 ani închisoare. care a majorat minimul şi maximul pedepsei.209 C.pen. Art. Infracţiunea continuată.09. În cazul infracţiunii continuate. datorită intrării în vigoare a Legii 143/2000 ( M. pedeapsa de 3 ani închisoare.302/2004 a fost ulterior abrogată prin Legea 224/2006 ( M.K.2004.03. inculpaţii erau minori. mai multe acţiuni de furt. în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea. PARTEA GENERALĂ datul de executare a pedepsei închisorii nr. prin Legea140 din 14 noiembrie 1996. dar nu mai mult de 15 ani. Minori. Decizia instanţei de apel care.DREPT PENAL. motiv pentru care a apreciat că a intervenit prescripţia executării pedepsei la data de 03.O. dacă cea din urmă dintre acţiunile componente ale acestei infracţiuni a fost săvârşită după intrarea în vigoare a legii penale noi. se va aplica – pentru întreaga infracţiune – pedeapsa prevăzută de legea nouă. deoarece inculpatul a comis ultima infracţiune de furt ce intră în compunerea infracţiunii continuate după modificarea art.2000).2 alin. se încadrează în dipsoziţiile art.67 din Legea 302/2004.41 alin. 3. NOTĂ: Legea nr. prin efracţie.O. cu unele modificări. în prezent fapta pentru care a fost condamnat numitul G. care a ridicat minimul special al pedepsei pentru infracţiunea de furt calificat de la un an la 3 ani închisoare. Având în vedere că a intervenit prescripţia executării pedepsei.2006) fără ca soluţia instanţei să fie afectată. cu aplicarea art.208 raportat la art.b al art.

a fost condamnat la o pedeapsa de 11 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave. 1437 din 5 noiembrie 2004. 461 lit. dispoziţiile art. 41 alin. aşadar. şi art. Deşi dispoziţiile art. 610 din 6 mai 2004 si nr.C. În motivarea contestaţiei. d) raportat la art. pen.13 alin. Analizând actele şi lucrările dosarului. este admisibilă contestaţia la executare în cazul modificării art. 15 C. Aplicarea legii penale in timp Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. 208 şi art. se impune. Bucuresti. pen. pen. 146 C. rămasă definitivă prin decizia penala nr. (Trib. pen. pen.U. cu aplicarea art. ultim C. Pen. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. nr. c) C. pen. 310 din 8 iunie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti. 207/2000.. în accepţiunea art. ultim C. se arată că prin sentinţa penală contestată. 15 C. 458 C.. pen. pen. numai la reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile. pen.. cu aplicarea art. secţia I penala. spre deosebire de Codul penal. 208 şi art. aplicabilitatea dispoziţiilor art. 11 C. (2) C.1998-28/29.C. a fost condamnat la 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.1998. a). 310 din 8 iunie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti. împreună cu Tribunalul Bucureşti. iar după rămânerea definitivă a hotărârii. Tribunalul Bucuresti. reţinându-se că în perioada 27/28. fără să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei. prevăzută de art. (2) C. pag 42-45 In acelasi sens. a). 75 lit. în baza art.G. Stabilirea încadrării juridice a faptei conform legii noi este numai un raţionament utilizat pentru a se constata dacă legea nouă este mai favorabilă şi pentru a verifica. secţia I penală. aprobată prin Legea nr. a formulat contestaţie la executare cu privire la sentinţa penală nr. 41 alin. însă încadrarea juridică rămâne cea stabilită în hotărârea contestată.06. astfel. i) şi g) şi a lin. secţia I penală. Contestaţie la executare564 . sentinţa nr. s-a pronuntat si prin sentintele nr. textul de lege trebuie interpretat ca referindu-se la intervenţia „legii penale mai favorabile”. prevede numai măsuri educative.1 C. i). 146 C. şi art. Modificarea cuantumului „consecinţelor deosebit de grave” Schimbarea încadrării juridice. privind cuantumul prejudicial au fost modificate prin O. 15 C. sectia I penala. pen. pr.Aurel Teodor Moldovan cuprinse în Titlul V din Partea generală a Codului penal ( Minoritatea). petentul D. 564 565 302 . g) şi alin. şi art. pen.05. tribunalul reţine următoarele: Prin sentinţa penală nr. pen. Pe calea contestaţiei la executare se poate ajunge. 209 lit. ca în cauză să se facă aplicarea Decretului 218/1977 care. 1514 din 22 noiembrie 2004 ) 565 Condamnatul D. 456/2001..pen. 75 lit. c) C. 3797 din 5 octombrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie. secţia penală. Prin urmare. folosesc sintagma „lege care prevede o pedeapsă mai uşoară”. se arată. 209 lit. în sensul majorării cuantumului „consecinţelor deosebit de grave”.. întemeindu-se pe dispoziţiile art.

i). Conform dispoziţiilor art.000. (2) C. 208 şi art. chiar daca soluţionarea acesteia implica stabilirea încadrării juridice prin raportare la dispoziţiile legii noi sin u la cele reţinute prin hotărârea de condamnare contestată.000. pen.. şi g) C. (1) lit.000. pen. După rămânerea definitive a hotărârii de condamnare (5. a avut o atitudine cuviincioasa. deoarece.U..11.2000. sancţionata cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani. 15 alin.000. deoarece pedeapsa aplicata condamnatului (11 ani închisoare) este mai mica decât maximul special prevăzut de legea noua. c) C. 41 alin. Contestaţia este admisibila. nr.000. de persoana condamnatului şi de conduita acestuia în timpul executării pedepsei şi de timpul cât a executat pedeapsa. având în vedere denumirea marginală a art.. pen. (1) C.000 lei. d) raportat la art.12. PARTEA GENERALĂ alţi doi inculpaţi. ultim C. (15 ani). prevăzută de art. şi art. ţinându-se seama de infracţiunea săvârşita. a pătruns în timpul nopţii şi prin efracţie în sediile unor societăţi comerciale şi în apartamentele unor persoane fizice şi a sustras bunuri în valoare totala de 114. pr. şi sancţionata cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani. pen. cu aplicarea art. pen. c) C. a). fiind apreciat pentru respectul acordat cadrelor din penitenciar şi nu a intrat în conflict cu alţi deţinuţi. i) şi g) şi alin. 208 şi art. cu referire la art. 209 alin. pen.2000). când după rămânerea definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară. pen. datorita modificării art. 461 lit. 75 lit. În raport cu cele de mai sus. respective infracţiunea prevăzută de art.07.2003 pentru deţinere de obiecte interzise (fierbător improvizat) şi recompensat de 31 de ori cu suplimentarea drepturilor la pachet şi vizita pentru modul în care si-a îndeplinit sarcinile încredinţate.000 lei prin Legea nr. 15 alin. Conform dispoziţiilor art. ce a intrat în vigoare la data de 25.2001.DREPT PENAL. 15 C. 546/2001. şi anume „aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. a fost odată sancţionat cu „mustrare” la data de 23. la data de 22. (1) C. pen. în sensul ca prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o paguba materiala mai mare de 1. pen. (2) C. 146 C. 41 alin. cuantum care a fost majorat la 2. a). aplicarea legii noi ar determina o alta Încadrare juridică a faptei săvârşite de condamnat.” La stabilirea legii penale mai favorabile (prin compararea legii aplicabile până la soluţionarea definitive a cauzei cu legea ce a intervenit după rămânerea 303 . spre deosebire de infracţiunea pentru care a fost condamnat. pen. 75 lit.10. pen. Pen. 146 C. cu aplicarea art. condamnatul a executat o perioada de 6 ani şi 4 luni închisoare si. Aceste dispoziţii sunt aplicabile în cauza. deşi se foloseşte sintagma „o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară” aceste dispoziţii trebuie interpretate ca „o lege penală mai favorabilă” prin raportare la art. şi art.G. tribunalul apreciază ca admisibila contestaţia la executare. 209 lit.. asa cum rezulta din caracterizarea întocmita de Penitenciarul Rahova. 458 C.000 lei. 13 C. 207/2000 care a modificat dispoziţiile art. a intrat în vigoare O. iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea noua.. Din pedeapsa aplicata. pen. pedeapsa aplicata poate fi redusa.

cu referire la art. poate beneficia de dispoziţiile legii mai favorabile. în cuantum de 200. pr. Pe calea contestaţiei se poate ajunge astfel. în conformitate cu dispoziţiile art. condamnatul a executat din pedeapsa aplicată 6 ani şi 4 luni închisoare şi a avut o atitudine deosebită pe perioada executării pedepsei şi pe cale de consecinţă. pen. iar onorariul avocatului din oficiu. pr. urmează sa fie avute în vedere toate criteriile şi regulile de determinare a legii penale mai blânde. deoarece după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi înainte de executarea în întregime a pedepsei de 11 ani închisoare. pen. Conform art. pen. a fost admisă contestaţia la executare.Aurel Teodor Moldovan definitive a hotărârii de condamnare şi înainte de executarea integrala a pedepsei). pen. (3) C. pen. să beneficieze de legea penală mai favorabilă. Stabilirea încadrării juridice a faptei conform legii noi este numai un raţionament utilizat pentru a se constata daca legea noua este mai favorabila. secţia I penală.. 146 C. Tribunalul apreciază ca în cauza sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. pedeapsa aplicată este mai mica decât maximul special prevăzut de legea nouă. Aplicând criteriile privind condiţiile de incriminare şi sancţionare. iar pedeapsa de 11 ani închisoare ce a fost aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. ca şi aceştia din urma. S-a dispus anularea MEPI nr. a fost redusă la 8 ani închisoare. (1) C. prin reducerea pedepsei în anumite condiţii prevăzute de lege. raportat la cuantumul prejudiciului. 464/2000 emis în baza sentinţei penale nr. numai la reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile.000 lei. Scopul dispoziţiilor legale mai sus menţionate este tocmai acela. s-ar reduce sfera de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. 461 lit. creând o inegalitate nejustificata între cei judecaţi ulterior şi cei care au fost judecaţi anterior apariţiei legii mai favorabile. 15 alin. 15 C.. pen. 15 C. 310 din 8 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti. d) C. 192 alin. verificând astfel aplicabilitatea dispoziţiilor art.. secţia I penala şi emiterea unui nou mandate de executare a pedepsei stabilita prin prezenta. încadrarea juridică rămânând cea stabilita în hotărârea contestată. se constata ca modificarea art. 310 din 8 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti. 458 şi art. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Dacă s-ar da o altă interpretare acestor dispoziţii. a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei 304 . influenţează încadrarea juridică a faptei în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca o formă agravată producerea consecinţelor deosebit de grave. În consecinţă. a intervenit o lege penală mai favorabilă ce prevede o pedeapsă mai uşoară.

PARTEA GENERALĂ 18. ca de exemplu moartea sau sinuciderea victimei. 305 . • condiţii concomitente . la subiecţii infracţiunii.formează conţinutul infracţiunii în configuraţia de bază.condiţii care ajută la alcătuirea conţinutului infracţiunii în vreuna dintre variantele ei agravante sau atenuante după existenţa lor în momentul săvârşirii infracţiunii: • condiţii preexistente . CAPITOLUL III. • condiţiile subsecvente .în rândul acestora vor intra cele care se referă la obiectul infracţiunii.cele care se referă la momentul sau timpul săvârşirii infracţiunii. după importanţa pe care le au pentru existenţa infracţiunii: • condiţii esenţiale (numite şi constitutive). • condiţii accidentale sau circumstanţiale .3. Condiţiile necesare alcătuirii diferitelor conţinuturi de infracţiuni: după factorii la care se referă vom vorbi despre condiţii referitoare la actul de conduită. săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.DREPT PENAL. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii Pericolul social al infracţiunii Vinovăţia ca trăsătură esenţială: intenţia culpa praeterintenţia pentru existenţa infracţiunii nu este suficient să existe o faptă care prezintă pericol social prevederea fapteti în legea penală şi să fie săvârşită cu vinovăţie. ca de exemplu condiţia ca obiectul să se afle într-un anumit loc. ci în plus este necesar ca fapta să fie prevăzută de lege ca infracţiune şi să fie ca atare snacţionată CONŢINUTUL INFRACŢIUNII Prin noţiunea de structură a conţinutului infracţiunii se înţelege modul în care se grupează în cadrul conţinutului infracţiunii diferitele elemente care alcătuiesc acest conţinut şi raporturile care se stabilesc între acestea. sau se poate face referire şi la subiecţii infracţiunii. şi anume ca subiectul activ sau pasiv să aibă o anumită calitate. la locul şi timpul săvârşirii infracţiunii. INFRACŢIUNEA DEFINIŢIE  fapta care prezintă pericol social. la obiectul infracţiunii.cele referitoare la producerea unui anumit rezultat.

. • conţinuturi agravante sau atenuante după criteriul structurii juridice: • conţinuturi simple. Condiţiile generale privitoare la existenţa subiectului activ: .Aurel Teodor Moldovan Clasificarea conţinuturilor de infracţiune : după structura condiţiilor: • conţinut juridic . LEGITIMA APĂRARE  este în stare de legitimă apărare acela care 306 . .vârsta. • conţinuturi complexe. • conţinuturi atipice. • subiectul pasiv. CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII Obiectul infracţiunii: • Obiectul juridic general şi obiectul juridic material • Obiectul juridic generic (de grup) • Obiectul juridic specific (individual) • Obiectul juridic complex Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii Subiecţii infracţiunii: • subiectul activ.responsabilitatea.libertatea de voinţă şi acţiune. după formele infracţiunii: • conţinuri tipice. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei 1. • conţinut constitutiv după criteriul variantelor de incriminare a infracţiunilor: • conţinut de bază sau tip.

STAREA DE NECESITATEŕ este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu poate fi înlăturat altfel. un bun important al acesteia ori un interes general pericolul să fie inevitabil Condiţii privitoare la pericol Efecte  Fapta săvârşită în stare de necesitate nu constiuie infracţiune deoarece nu este săvârşită cu vinovăţie. neexistând din partea lui o manifestare liberă a voinţei. integritatea corporală sau sănătatea unei persoane. integritatea corporală sau sănătatea sa. direct. a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes general întâmplarea care dă naştere pericolului este datorată unei cauze fortuite pericolul trebuie să fie iminent pericolul trebuie să ameninţe viaţa. PARTEA GENERALĂ săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. îndreptat împotriva sa. agrsiune ce punea în pericol valorile sociale ocrotite. 2.DREPT PENAL. această fapră fiind comisă sub imperiul 307 . făptuitorul a fost constrâns de necesitatea înlăturării agresiunii. imediat şi injust. a altuia sau împotriva unui interes general şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul general atacul trebuie să fie material atacul trebuie să fie direct atacul trebuie să fie imediat atacul trebuie să fie injust atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau un interes general acţiunea de apărare să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală apărarea să fie necesară pentru respingerea atacului apărarea să fie proporţională cu gravitatea atacului Condiţiile atacului Condiţii privitoare la apărare Condiţiile legitimei apărări Efecte  Fapta săvârşită în stare de legitimă apărare nu constituie infracţiune deoarece îi lipseşte elementul de bază al infracţiunii şi anume vinovăţia.

se exercite asupra făptuitorului o acţiune de constrângere. existenţa conameninţarea să fie gravă vizând un pericol penstrângerii morale tru viaţa.Aurel Teodor Moldovan acţiunea să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor. în sensul că acestea trebuie să fie singura cale de salvare în situaţia de fapt dată acţiunea de salvare să se realizeze prin comiterea Condiţiile acţiunii unei fapte prevăzute de legea penală de salvare prin acţiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat fapta să nu fie săvârşită de către. pentru ca îi lipseşte una dintre trăsturile esenţiale pentru ca fapta să constituie infracţiune şi anume vinovăţia. 47 Cod penal . 3. CONSTRÂNGEREA FIZICĂ ŞI CONSTRÂNGEREA MORALĂ Art. CAZUL FORTUIT  definiţie  art. Condiţii pentru existenţa constrângerii fizice să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală constrângerea la care persoana a fost supusă să nu îi fi putut rezista să existe o constrângere asupra fizicului unei persoane Constrângerea morală  art. Efecte  Fapta săvârşită sub imperiul constrângerii fizice nu constituie infracţiune. de către Condiţii pentru o altă persoană. faptă care a fost impusă de cel ce ameninţă. printr-o ameninţare. integritatea corporală ori bunurile persoanei ameninţate ori ale altei persoane pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. vinovăţia neputând exista atunci când făptuitorul nu are libertate de acţiune.46 Cod penal 4.46 Cod penal  este situaţia când o persoană săvârşeste o faptă prevăzută de legea penală datorită unei constrângeri fizice căreia nu-i poate rezista. al ameninţării pericolului iminent. 308 . sau pentru a salva o persoană care avea obligaţia de a înfrunta pericolul constrângerii.

involuntară.EROAREA DE FAPT  art. IRESPONSABILITATEA  definiţie  art. care determină stări anormale starea de incapaciate psihică a persoanei să existe în momentul săvârşirii faptei Condiţiile stăriii de iresponsabiliate 7.DREPT PENAL. fortuită starea de beţie să fie completă faptă comisă în stare de beţie completă accidentală să fie prevăzută de legea penală. minoritatea făptuitorului trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei 309 Condiţiile minorităţii . 48 Cod penal rezultatul socialmente periulos trebuie să fie consecinţa intervenţiei unei împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenţia forţei străine care a produs rezultatul fapta care a căpătat un rezultat socialmente periculos datorat intervenţiei imprevizibile a unei forţe străine. 8.51 Cod penal să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală fapta să fie săvâşită de un minor care nu îndeplineşte condiţiile legale de a răspunde penal. MINORITATEA FĂPTUITORULUI  art.49 Cod penal să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală datorită stării de incapacitate psihică. cel ce săvârşeşte fapta trebuie să se afle în stare de beţie. să fie prevăzută de legea penală. BEŢIA  art. stare produsă prin intoxicaţie cu alcool sau alte substanţe Condiţii starea de beţie trebuie să fie accidntală. făptuitorul să nu fi fost în stare să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele starea de incapcitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaţiei mintale sau altor cauze. 50 Cod penal în momentul săvârşirii faptei. PARTEA GENERALĂ 5. Condiţii 6.

a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. inculpatul a declarat recurs.1995.G. pen.1 şi art.02.b C. cea prev. iar nu ale unei singure infracţiuni prev. ambele cu aplicarea art. aflate în concurs ideal. schimbându-se încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat. Împotriva deciziei pronunţate în apel. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare. ca trăsătură esenţială a infracţiunii Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală Lipsa prevederii în legea penală lat. Conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără a fi înmatriculat şi având montate plăcuţe cu numerele de înmatriculare de la un autoturism ce a fost radiat din circulaţie. de art. fiind respins pentru următoarele considerente: Legea siguranţei circulaţiei rutiere.Aurel Teodor Moldovan PRACTICĂ CAPITOLUL III 1. În fapt. 35 alin. de art. făptuitorul să nu fi cunoscut existenţa unor împrejurărrii. . de art. 1 şi art. de art. situaţii de care ar depinde Condiţii caracterul penal al faptei situaţia. radiat din circulaţie.2000 a Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a penală. Apelul declarat de Parchet a fost admis prin decizia penală 204/A/14.1 şi 2 din actul normatic menţionat. 35 alin. 35 alin. respectiv prev.Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatricusă se fi comis o faptă prevăzută de legea penală în momentul săvârşirii fapte. căruia i-a montat tăbliţe de înmatriculare de la un alt autoturism. s-a reţinut că. apreciind cî a comis o singură infracţiune. 37 lit. în ziua de 23.04.35 alin. în două infracţiuni.a Cod penal.35 alin. Recursul declarat a fost considerat nefondat. ce nu au fost cunoscute pot reprezenta un element constitutiv al infracţiunii sau o circumstanţa a acesteia.2 din Decretul 328/1966 – republicat. cu aplicarea art.35 alin 1 şi 2 din Decretul 328/1966.11. 2 din Decretul 328/1966. Prin sentinţa penală 1702/10. 37 lit.G. a condus pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat. inculpatul I. împrejurarea. inculpatul I. respectiv Decretul 328/1966 a reglemen310 .35 alin1 şi 2 din Decretul 328/1966. Înlăturarea caracterului penal al faptei prin lipsa pericolului social Lipsa pericolului social. inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.1999 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă.20 raportat la art. Imediat după agresiune victima şi-a pierdut cunoştinţa şi a fost transportată la Spitalul Roşiorii de Vede.152 lit. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor. a fost angajat ca paznic la un bar din oraşul Roşiorii de Vede.C. nu a admis nici existenţa unei infracţiuni complexe. şi partea vătămată C. fapta se consideră săvârşită „în public” atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului. în esenţă. Pe parcursul incidentului.N. Totodată. inculpatului i s-au interzis drepturile prev. 311 . decizia 578/2000) 2.1 şi 2 C. 64 lit. de art. PARTEA GENERALĂ tat în conţinutul fiecăruia din cele două alineate ale art.pen . instanţa de fond a reţinut. În seara zilei de 1 decembrie 1998 inculpatul a intrat în conflict cu C. de art. Instanţa de fond. de art. s-a înarmat cu un cuţit şi i-a aplicat o lovitură producându-i o „plagă prin înjunghiere toraco – abdominală cu hemoragie internă prin ruptură de ficat ”întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prev.11. Prin sentinţa penală 175/16. în timp ce se afla într-un bar a intrat în conflict cu partea vătămată. prin tehnica folosită.C.35 alin. care să fie reglementată de art.35. Potrivit art. 20 rap. Întrucât legea nu a dat posibilitatea combinării acestor structuri. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei. următoarea situaţie de fapt: F.C.C.l Tribunalul Teleorman şi inculpatul. două infracţiuni.a şi b Cod penal.pen şi nu ale tentativei la infracţiunea de omor.i C. iar barul reprezintă un astfel de de loc. Curtea constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman este fondată şi urmează a fi admis. însă în ce priveşte încadrarea juridică a faptei a pronunţat o soluţie greşită. Omor calificat. fiind internată la secţia chirurgie cu diagnosticul „plagă prin înjunghiere toraco – abdominală cu hemoragie internă prin ruptură de ficat”. 174-175 lit. Examinând hotărârea pronunţată. (Secţia a II-a penală. a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului. Loc public Fapta inculpatului care.DREPT PENAL. faptă prev.1999 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul F.p.. 174 Cod penal. pe baza probelor administrate. Prin apelul formulat de parchet se arată că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică deoarece instanţa a dat faptei o greşită încadrare juridică. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul d.a Cod penal. inculpatul s-a înarmat cu un cuţit şi i-a aplicat lui C. o lovitură în zona toraco – abdominală. conflict declanşat de inculpat. la art. având câte o structură proprie a elementelor constitutive şi a sancţiunilor prevăzute de lege.

174-175 lit. prevăzută de art 20 C. 174-175 lit.334 C. aflată în stare de ebrietate.V. Legitima apărare. conflictul dintre inculpat şi partea vătămată a avut loc la barul „Casa Albă” din oraşul Roşiorii de Vede. căci apărarea trebuie să fie proporţională cu gravitatea atacului. având în vedere că infracţiunea s-a săvârşit într-un loc public.08.I. conform dispoziţiilor art 44 alin2 şi 3 şi respectiv art 73 lit a) C.prc.A. Condiţiile atacului. penal. să se schimbe încadrarea juridică în art. Deşi la termenul de judecată din 14 septembrie 1999 s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei.1998. După mai multe cicluri procesuale..20 rap.i Cod penal. 174 – 175 Cod penal. (tribunalul Bucureşti. conform art. Folosirea cuţitului O lovitură neaşteptată cu pumn aplicată inculpatului de către persoana vătămată nu îndeplineşte condiţiile unui atac material direct. în art.pen. imediat şi injust.20 rap. 20 rap. inculpatul A. Ulterior. în fond Tribunalul Bucureşti. 174 C. instanţa a pus în discuţie noua încadrare şi a acordat un nou termen în acest scop pentru ca inculpatul să-şi pregătească apărarea. raportat la art 174 şi art 175 lit i C.Aurel Teodor Moldovan Într-adevăr. în care se afla partea vătămata C. excesul justificat şi nici excesul scuzabil. împreună cu martorii B. sentinţa nr 466 din 14 mai 2003) Prin rechizitoriul nr 1254/p/1998 din data de 17. pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat. împotriva părţii vătămate C.pen. colegii săi de serviciu s-au urcat de la staţia de metro Pipera într-un vagon de metrou.i C. respectiv conform încadrării juridice a faptei stabilite prin rechizitoriu. secţia a II-a penală a reţinut următoarea situaţie de fapt : La data de 8. la art. De asemenea nu se poate reţine nici legitima apărare prevăzută de dispoziţiile art 44 alin2 C. Lovitura cu pumnul. urmează a se admite apelul declarat de inculpat.04. Proporţionalitatea apărării. care pune în pericol grav persoana atacată. astfel încât nu poate fi reţinută legitima apărare. pen. inculpatul A. prev de art.1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. (Secţia a II-a penală.E.pen. text în baza cărui inculpatul va fi condamnat.I. la art. ţinând 312 .20 rap. cu aplicarea art 73 lit b C.a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv. la art. din art. secţia a II a penală. şi M. Exces justificat.pen. la art. loc prin natura sa „public”. aşa cum rezultă în mod necontestat din situaţia de fapt bine reţinută de instanţa de fond. Întrucât infracţiunea comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat. decizia 136/2000) NOTĂ: Hotărârea de mai sus rămasă definitivă prin respingerea recursului conform deciziei 3065/2000 a Curţii Supreme de Justiţie – secţia penală) 3.pen în condiţiile în care inculpatul a răspuns prin folosirea cuţitului.penal. . instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului în baza textului de lege iniţial.V.

PARTEA GENERALĂ în mână o sticlă care conţinea băuturi alcoolice. pentru a putea susţine o lovitură puternică cu sticla. Analizând planşele fotografice. In timp ce inculpatul urca scările spre ieşirea din staţia de metrou. momentul fiind văzut de martorul I. i-a rupt-o şi a stins-o cu piciorul. Din analiza materialului probator. iar partea vătămată a urmat-o. se poate constata că acesta nu prezenta plăgi tăiate la nivelul capului. printre alte condiţii ce trebuiesc îndeplinite e necesar ca atacul să pună în pericol grav persoana atacată or. Partea vătămată s-a ridicat. Se desprinde concluzia că inculpatul nu a văzut cu ce anume l-a lovit partea vătămată.pen.pen. Inculpatul a coborât la staţia de metrou Piaţa Romană. cât şi la rejudecarea fondului. Părţile au început să se lovească reciproc. l-a lovit în spate cu pumnul sau cu ceva metalic. o lovitură cu pumnul. prevăzută de art 20 C. Conform art 44 alin 3 C. cum ar fi pierderea vieţii sau cauzarea unei infirmităţi sau unei vătămări grave. a înjunghiat-o pe partea vătămată de mai multe ori în zonele hermitorace şi abdomen stâng. iar după ce o femeie care urcase între timp la staţia Aurel Vlaicu. venind din urma sa. direct. Părţile s-au rostogolit pe scări . cu aplicarea art 73 lit b) C. ieşind brusc din vagonul de metrou cu puţin timp înainte de închiderea uşilor de acces. cu reţinerea circumstanţei atenuante a provocării. Apărarea. a arătat ca l-a lovit cu sticla de coniac. după care inculpatul a lovit-o cu picioarele pe partea vătămată. care-l înfăţişează pe inculpat. nu poate implica producerea unui rău ireparabil sau grav de remediat. este necesar ca fapta să fie săvârşită în stare de legitimă apărare. imediat 313 . Din analiza acestei dispoziţii legale rezultă că pentru existenţa excesului justificat. l-a lovit cu pumnul. culcată la pământ. Inculpatul a invocat şi temerea produsă. Inculpatul a invocat existenţa legitimei apărări. atât la prima judecată în fond. i-a atras atenţia asupra faptului că nu se fumează. pe lângă necesitatea înlăturării atacului. chiar neaşteptată. în acest caz.pen este considerat în legitimă apărare şi persoana care. că partea vătămată. iar de faţă nu au fost martori. din cauza tulburării sau a temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. partea vătămată venind în urma sa.pen. adică sub presiunea unui atac material.DREPT PENAL.. trebuie să fie proporţională cu gravitatea atacului. respectiv un atac deosebit de violent. iar în faţa instanţei. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în pericol. Potrivit art 44 alin 2 C. ori folosirea cuţitului de către inculpat reprezintă o depăşire a limitelor legitimei apărări. Inculpatul i-a luat ţigara din gură. după care părţile şi-au continuat călătoria.pen. acesta a început să înjure. însă inculpatul a împins-o la loc pe scaun. care constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. iar inculpatul a scos un cuţit cu lama rabatabilă. raportat la art 174-175 lit i) C. Inculpatul a declarat în faza de urmărire penală.F. care şi-a aprins o ţigară. tribunalul a apreciat că fapta penală săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

pag 101-103 . Internată în spital. a fost trezit din somn de o izbitură în uşa camerei în care dormea. Provocare. li e) C.pen. ce constituie circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art 73 lit a C. În urma schimbului de lovituri. acesta a scăpat băţul din mână şi s-a retras către poarta de intrare în curte. mânie sau revoltă în faţa violenţei nejustificate. când încă era întuneric. La examenul medical s-a constat că inculpatul a suferit leziuni la cap vindecabile în 2 zile de îngrijiri medicale. inculpatul a văzut în faţa acesteia pe consăteanul său cunoscut ca o persoană cu purtări violente. În momentul deschiderii uşii. l-a lovit repetat. având un băţ masiv în mână. Curtea supremă de justiţie. proc pen şi la art 44 alin (2). deoarece riposta exagerată a inculpatului nu a fost determinată de sentimentul de indignare. cu aplicarea art 73 lit b) Cod penal. în jurul orei 5 a zilei de 25 septembrie. acesta nu a răspuns. după care l-a abandonat şi a mers să anunţe poliţia de cele întâmplate. datorită unui politraumatism cu fracturi costale şi ale antebraţului. nu a constituit un pericol grav. cu motivarea că achitarea 566 314 Tribunalul BucureştiI. inculpatul a lovit pe agresor la întâmplare. care locuia singur în casă. pct 2 lit a. Secţia penală. Or de vreme ce atacul părţii vătămate asupra inculpatului. în temeiul art 11. ea nereferindu-se doar la împrejurarea că riposta a depăşit atacul din cauza tulburării sau temerii de care persoana atacată era stăpânită în momentul violenţelor.ICCJ. pag 167 Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută în art 174. Legitima apărare. însuşi inculpatul declarând ca i-a fost teamă566 4.CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ 2000-2004 BUCUREŞTI 2007. Nu se poate reţine nici excesul scuzabil. victima a decedat în aceeaşi zi. în momentul în care a fost lovit din nou peste cap. prin aplicarea unei lovituri cu pumnul. care a pus în pericol grav persoana sau interesul public. nr 1/2005. Temându-se că agresorul se va înarma cu unul din parii aflaţi lângă gard. Dacă atacul nu îndeplineşte aceste condiţii. Împotriva deciziei s-a declarat recurs în anulare. nu poate exista legitimă apărare. raportat la art 10 alin 1. decizia nr 429/2003. Instanţa a reţinut că. Apelul inculpatului a fost respins. inculpatul l-a urmărit şi. nu există stare de legitima apărare şi deci nu se poate vorbi nici de exces justificat. Pentru a se apăra.Aurel Teodor Moldovan şi injust. inculpatul a luat o securice ce se afla la îndemână cu latul căreia. Depăşirea limitelor legitimei apărări presupune existenţa tuturor condiţiilor cerute de legea penală pentru existenţa legitimei apărări. ajungându-l la poartă. ci l-a lovit de mai multe ori cu băţul în cap. La întrebarea inculpatului cum a intrat în curte. Editura Wolters Kluwer. secţia penală. a admis recursul inculpatului şi a dispus achitarea acestuia. inculpatul.

motiv pentru care recursul în anulare a fost respins567 . se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă. persoană în vârstă. Trezindu-se pe întuneric. de natură a-i pune persoana într-un grav pericol.pen.S. seara. Potrivit art 44 alin (2) C pen. Recursul este fondat. inculpatul a lovit-o cu cuţitul. despre care ştia că este violent.. Potrivit art 44 C. Studii si practica judiciara 1994-2006. s. Inculpatul a refuzat să bea. pag 472 315 . săvârşită în stare de legitimă apărare. viclenie. de zgomot produs prin forţarea uşii în fata casei căreia inculpatul. viaţa fiindu-i pusă în primejdie. Tribunalul a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă.p 176 Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută în art 20 raportat la art 174 C. după care a forţat uşa casei încercând să pătrundă în camera în care acesta dormea. Legitima apărare.pen. 5. imediat şi injust. susţinând că a săvârşit fapta în legitimă apărare. partea vătămată. Apelul inculpatului a fost respins. PARTEA GENERALĂ inculpatului este greşită. Depăşire C. efracţie sau prin alte asemenea mijloace. a văzut un bărbat în putere. a venit la locuinţa inculpatului pentru a consuma împreuna cu acesta băuturi alcoolice pe care le adusese el. editie ingrigita de George Antoniu. reţinându-se că. direct.J.pen.pen. prevăzută de art 182. introdus prin legea nr 169/2001. el era pus în faţa unui atac material. prin escaladarea gardului. într-o locuinţă. alin 1.. motiv pentru care a fost lovit de partea vătămată. care nu a încetat în tot cursul altercaţiei. cu aplicarea art 73 lit b) C.DREPT PENAL. ripostând. Este necontestat că victima a intrat fără drept în curtea casei inculpatului. Este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un 567 Revista de drept penal. nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală. Editura Hamangiu 2006. dec nr 3594/2001. menţinându-se circumstanţa atenuantă a provocării. depedendinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea. cauzându-i leziuni vindecabile în 40-45 zile. deoarece a continuat să lovească victima şi după ce acţiunea acesteia de a pătrunde fără drept în locuinţă încetase şi se îndrepta spre poartă pentru a părăsi curtea. Apelul procurorului a fost admis şi inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor. nr 1/2001. s-a constatat că achitarea inculpatului este legală şi temeinică. încăpere. aflată în stare avansată de ebrietate. Prin recursul de faţă inculpatul a criticat decizia. Recursul în anulare este nefondat. la 9 decembrie 1998. Astfel fiind.

T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin 2 C. Inculpatul este în vârsta de 70 de ani şi grav bolnav. 568 Revista de drept penal.E.pr. dispunându-se achitarea în baza art 11 pct 2 lit a.E. direct.pen fost achitată inculpata E. Deosebiri Intrucât în cauză inculpatul a acţionat lovind-o pe partea vătămată pentru a-şi elibera mama (deci pericolul provine din atacul unei persoane). sunt întrunite stării de necesitate.pr. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. Starea de necesitate.pen.pr. iar victima. fiind suferind şi de alte boli. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin 2 C.pr. victima l-a agresat lovindu-l cu palma şi cu piciorul până când inculpatul s-a prăbuşit.pr. editie ingrigita de George Antoniu.pen conbinat cu art 998-999 C. dacă pune în pericol grav persoana sa. secţia I penală.pen recursul inculpatului a fost admis. ca nefiind întemeiată. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art 180 alin 2 C. raportat la art 10 alin (1) lit a) C.pen.T. folosind cuţitul. (Tribunalul Bucureşti. C pen568 6. cu art 45 C. Fiind deci întrunite condiţiile unei apărări legitime în sensul prevederilor art 44 alin 3 C. Editura Hamangiu 2006.E. inculpatul s-a apărat cum a putut.pen. mai ales după ce consumă băuturi alcoolice. In această din urmă situaţie s-a aflat inculpatul. ca şi cauză care înlătură caracterul penal al faptei şi nu ale legitimei apărări.pen şi la art 44 alin 3. In baza art 14 şi art 346 C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C. proc. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C. Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii. pronunţată în dosarul nr 1844/2002 în baza art 11 pct 2 lt a) raportat la art 10 lit e) C. Din fişa medicală a inculpatului rezultă că acesta a fost operat de hernie de disc. decizia nr 492/R din 11 aprilie 2003) Prin sentinţa penală 1310/25. în vârstă de 28 de ani.pr.pen. este viguroasă şi cunoscută ca agresivă.pen fost achitată inculpata E.civ s-a respins acţiunea civilă a părţii civile C.E. supărat de refuzul inculpatului de a consuma împreună băuturi alcoolice.pr.pen a fost achitat inculpatul E.11. în faţa atacului dezlănţuit al victimei. Studii si practica judiciara 1994-2006. Este de asemenea stabilit că partea vătămată este cunoscută că având o comportare agresivă.pen fost achitat inculpatul E. imediat şi injust. Este stabilit că. ceea ce explică faptul că. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C.Aurel Teodor Moldovan atac material. a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.pen fost achitat inculpatul E.M.pen fost achitat inculpatul E.pen. pag 470-471 316 .pen. Legitima apărare.2002 a judecătoriei sector 2 Bucureşti. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut ca la 10. starea de necesitate. dec pen nr 16/2004. Bucureşti. 7. 569 Tribunalul BUCURESTI.nu constituie un pericol inevitabil. 8. susţinând că a comis fapta din cauza lipsurilor materiale şi a stării de sănătate precară. Faţă de situaţia de fapt reţinută. editie ingrigita de George Antoniu. secţia a-II-a penală. iar la un moment dat a început să agreseze fizic inculpata. A fost obligată partea vătămtă . care. PARTEA GENERALĂ In baza art 193 C. s-a deplasat la domiciliul inculpaţilor pentru a-i cere socoteală. este în stare de necesitate. instanţa a dispus achitarea celor trei inculpaţi pentru inexistenţa faptei.pen a fost obligată partea vătămată-parte civilă la plata a 1. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare prevăzută de art 193 C.. a sa şi a membrilor familiei sale.02.pen.000 lei cheltuieli de judecată către inculpate E. decizia nr 1084/1998. intervenind şi lovind partea vătămată pentru a-şi elibera mama.000 cheltuieli de judecată către E. pag 364 317 .800. Or.DREPT PENAL.E.cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei. nr 1/2000.stare de necesitate C. nu poate fi considerată ca fiind singura cale de salvare a familiei sale. Conform art 45 C.CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARA IN MATERIE PENALA 20002004. ceea ce însă. Pitesti. în recurs.000 lei.A. săvârşită prin aceea că a sustras de la o societate comercială la care era angajat în calitate de conducător auto cinci saci cu furaje concentrate.E. integritatea corporală sau sănătatea sa sau a altuia.pr. viaţa. art 74 şi art 76 C.T. Studii si practica judiciara 1994-2006.pen. şi 900.pen.E. nu este cazul. nr 4/2004.A.acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel. pag 148 Fiind condamnat la 3 luni de închisoare pentru infracţiunea de furt prevăzută în art 208 alin 1.chiar dacă ar fi dovedite. de natură să nu poată fi înlăturat decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Recursul a fost respins570 . Caz fortuit C.2001 partea vătămată considerând că inculpata E. cu aplicarea art 41 alin 2. inculpatul a invocat. Editura Wolters Kluwer. ii ameninţase anterior soţia şi pe fondul unor neînţelegeri între familiile părţilor. Furt . în schimb inculpatul E. Editura Hamangiu 2006. nu a lovit partea vătămată şi de asemenea nici unul dintre inculpaţi nu a ameninţat-o pe aceasta.E. inculpatul E. p 160 Inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută în art 184 alin (2) şi (4) C. BUCURESTI 2007.parte civilă la 400. pag 107-108 570 Revista de drept penal. împrejurările invocate de recurent. cheltuieli judiciare către stat. oricum.pen569 ..

10. dec nr 90/A/1996 nr 2/1997. Condiţii C. persoana nu mai are capacitatea de a-şi dirija acţiunile. nr 1/2001. partea vătămată care fusese atenţionată de inculpat sa se depărteze.Aurel Teodor Moldovan Instanţa a reţinut ca. a cauzat rănirea părţii vătămate. inclusiv prin sudura la sistemul de prindere al cuţitului. pentru vindecare fiind necesare 75-80 de zile de îngrijiri medicale. Beţia voluntară completă C. în sistemul de ruperea cuţitului ca suport nu putea fi evitată întrucât ansamblul cuţit suport nu corespundea montajului tehnic. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. ea se află. Din probele administrate în cauza rezulta ca inculpatul a achiziţionat utilajul ca fier vechi.J. la limita stării de iresponsabilitate. Starea de beţie este completă atunci când procesul de intoxicare cu alcool sau alte substanţe este atât de avansat încât a dus la cvasiparalizarea energiei fizice şi la totala întunecare a facultăţilor psihice ale persoanei . în ziua de 4 octombrie 2002.S. aceasta fiind mult stânjenită573 . În consecinţă. Studii si practica judiciara 1994-2006. secţionându-i gamba piciorului. în raport cu cele ce preced. să îl prevadă..A. nu contravine concluziei ca există vinovăţie. pen. Împrejurarea invocata în apărare. beţia voluntară completă poate constitui după caz o circumstanţă agravantă sau atenuantă. în mod obiectiv. 9. Bucureşti.a II-a . instantaneu. deşi trebuia şi putea. La un moment dat. Inculpatul cunoştea că utilajul agricol nu corespunde normelor tehnice pentru a fi pus în exploatare. aceasta nemaifiind stăpână pe mişcările ei fizice şi neavând capacitatea de a înţelege şi voi . s. Eroarea de fapt. ci o confirmă. iar repunerea lui în funcţiune s-a făcut prin reparaţii artizanale. Instanţa a considerat că aceste urmări nu-i sunt imputabile inculpatului. p 137 571 Revista de drept penal. putându-se chiar reţine existenţa culpei din uşurinţă. dec nr 1316/1999. p 125 Potrivit art 49 alin 2 C pen. lucru pe care iniţial l-a făcut. s-a produs ruperea cuţitului cositorii care a lovit partea vătămată. editie ingrigita de George Antoniu. s. inculpatul a cosit buruieni şi resturi de coceni ramase pe teren în urma recoltării porumbului. Editura Hamangiu 2006.pen. pag 168 318 . în stare de beţie completă. dar nu a prevăzut rezultatul faptei sale. toţi aceşti factori conducând la desprinderea cuţitului care. în mişcarea sa rotativă. De cositoare s-a apropiat la o distanta de 10 metri. deoarece s-au datorat unei împrejurări imprevizibile. iar termenul de funcţionare de 8 ani stabilit de constructor era depăşit. victima rămânând cu infinitate fizica permanentă. fiind făcută pe bază de sudură. Apelul procurorului şi al părţii vătămate au fost admise şi s-a dispus condamnarea inculpatului în baza art 184 alin 2 şi 4 C.. recursul inculpatului a fost respins571 . şi nu pentru a-l folosi în agricultura.

18. Scopul prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni Este o măsură de constrângere – este un rău cu care se răspunde răului produs pentru cel care a săvârşit o infracţiune „mallum passionis propter mallum actionis”. în conformitate cu prevederile art 51 alin 1 C pen. Este un mijloc de reeducare – pedeapsa are un efect educativ de împiedicare a repetării conduitei antisociale şi de îndreptare a condamnatului. Notiunea şi caracterele pedepsei Este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. prevăzută în art 312 alin 1 C pen. astfel că deţinerea de către el a acestei substanţe şi încercarea lor de a o valorifica nu constituie infracţiune potrivit art 51 C. Studii şi practică judiciara 1994-2006. S-a reţinut că. Pedeapsa se aplică numai în cazul comiterii unei infracţiuni şi numai de către instanţele judecătoreşti . CAPITOLUL IV.4. iar unul dintre inculpaţi şi pentru săvârşirea infracţiunii de furt. nu cunoştea existenţa unei stări. ediţie ingrigită de George Antoniu. deoarece nu au avut cunoştinţă despre toxicitatea mercurului sustras. Editura Hamangiu 2006. pe care a încercat să o valorifice cu ajutorul celorlalţi inculpaţi.17 kg mercur. în momentul săvârşirii acesteia. Este adevărat că. 572 Revista de drept penal. situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. PARTEA GENERALĂ Inculpaţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante sau de substanţe toxice. unul dintre inculpaţi a sustras dintr-un contor al unei staţii de gaz metan cantitatea de 4. inculpaţii au susţinut că s-au aflat în eroare.. pag 165 319 .pen. în ziua de 10 august 1997. fapta prevăzută de legea penală nu constituie infracţiune în cazul când făptuitorul.pedeapsa poate fi aplicată decât de către stat prin organele sale. Recursurile nu sunt fondate.DREPT PENAL. Este un mijloc de constrângere statală .pedeapsa se pune în aplicarea numai după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti. Apelurile declarate de inculpaţi au fost respinse. Declarând recurs. PEDEPSELE GENERALITĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR 1.

convingandu-i că în situaţia în care ar săvârşi o faptă similară li se va aplica o pedeapsă de aceeaşi natură 2.Aurel Teodor Moldovan Pedeapsa se aplică infractorului.pedeapsa are caracter personal. Funcţiile pedepsei Funcţia de constrângere sau de represiune. constrângător nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată. Atât în aplicarea unei pedepse cât şi în ducerea la îndeplinire a acesteia. Eliminarea temporară se realizează în condiţiile în care condamnatul primeşte o pedeapsă cu închisoarea.constă în eliminarea temporară sau definitivă a condamnatului din societate. Funcţia de eliminare. iar eliminarea definitivă intervine în cazuri excepţionale când se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă. 3. în orice caz . statul prin organismele abilitate trebuie să se implice in mod direct în procesul de reeducare a condamnatului. În ciuda caracterului său represiv. Funcţia de exemplaritate.Pedeapsa trebuie să fie promptă şi proporţională cu fapta săvârşită în aşa fel încât să trezească în ceilalţi subiecţi de drept conştiinţa că pentru o astfel de faptă pedeapsa este inevitabilă. Felurile pedepsei a) După rolul şi importanţa atribuită pedepsei pedepse principale pedepse complementare pedepse accesorii b) După obiectul asupra căruia poartă sancţiunea pedepse privative de viaţă pedepse corporale pedepse restrictive de libertate 320 . Pedeapsa se aplică în scopul preveniri săvârşirii de noi infracţiuni. Funcţia de reeducare.funcţia de reeducare reîntregind funcţia de represiune. pasibil de pedeapsă este doar subiectul activ al infracţiunii.Sub influenţa constrângerii infractorul este împiedicat de a continua sau relua activitatea sa infracţională şi totodată este determinat să-şi schimbe şi.pedeapsa atenţionează pe toţi ceilalţi subiecţi de drept care ar fi tentaţi să săvârşească o infracţiune. să reflecte asupra schimbării conduitei care i-a atras constrângerea.

amenda. prin presă sau mijloace de comunicare audio-vizuală 321 Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele juridice . degradarea militară Pedeapsă accesorie. Pedepse complementare.DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ pedepse privative de drepturi pedepse pecuniare pedepse morale c) După gradul de determinare a pedepselor Pedepse determinate • absolut determinate.detenţiunea pe viaţă. închisoarea.interzicerea unor drepturi. • relativ determinate Pedepse nedeterminate CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN d) Pedepse unice Pedepsele multiple: • cumulative • alternative Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice Pedepse principale.interzicerea unor drepturi Pedeapsa principală – amenda Pedepse complementare:  Dizolvarea persoanei juridice  Suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice  Inchiderea unor puncte de lucru  Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice  Afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României.

RĂSPUNDEREA PENALĂ Răspunderea penală ca instituţie fundamentală Generalităţi privind răspunderea penală  aplicarea pedepsei nu poate fi justificată decât de existenţa răspunderii penale a infractorului. Principiile răspunderii penale Definitie: reguli de drept obiectiv având caracter de generalitate şi care servesc drept idei călăuzitoare în sistemul acestei instituţii juridice Principiul legalităţii răspunderii penale .răspunderea penală se întemeiază numai pe săvârşirea unei infracţiuni. care sunt condiţiile de aplicare şi de executare a acestor sancţiuni. ce sancţiuni pot fi aplicate. săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi care prezintă pericolul social concret al unei infracţiuni.  răspunderea penală este un fenomen complex.5. de a-I aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale . raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului. de a trage la răspundere pe infractor. pe de o parte. Principiul umanismului . tragerea persoanei în calitate de inculpat pronunţarea sentinţei de condamnare cu indicarea pedepsei concrete ce urmează să fie aplicată infractorului. executarea pedepsei expirarea termenului antecedentului penal  definiţia: raportul juridic penal de constrângere. CAPITOLUL V. adică a unei fapte prevăzute de legea penală. care sunt organele competente să examineze respectivele încălcări ale ordinii de drept.presupune folosirea acelor instrumente care 322 .numai legea poate să stabilească care fapte ilicite sunt considerate infracţiuni. Procesul realizării sale constă în câteva etape: intentarea urmăririi penale.Aurel Teodor Moldovan 18. şi infractor pe de altă parte. precum şi cauzele care exclud caracterul infracţional al faptei sau cele care exclud răspunderea penală. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii 1. ca reprezentant al societăţii. iar răspunderea penală nu se poate întemeia decât pe săvârşirea unei infracţiuni. născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat.

destinatarul acesteia nu poate fi decât persoana fizică care este vinovată de comiterea unei infracţiuni. Acest principiu mai este cunoscut sub denumirea de autoritate de lucru judecat.DREPT PENAL. lipsa plângerii prealabile. Principiul unicităţii răspunderii penale (non bis in idem) . ori în cazul unor infracţiuni expres prevăzute de lege. prescripţie) este posibil ca răspunderea penală a infractorului pentru fapta săvârşită să fie înlăturată sau să fie înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice.răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvârşirea unei infracţiuni. Principiul răspunderii penale personale . răspunderea penală neputând interveni pentru fapta altuia. împrejurări (amnistie. ale cărei urmări au putut fi reparate. faţă de data săvârşirii infracţiunii cu atât eficienţa ei scade. împăcarea părţilor. înlăturate sau şterse prin trecerea timpului nu mai apare ca necesară ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE prin voinţa legiuitorului s-a stabilit că în anumite situaţii. Principiul individualizării răspunderii penale (personalităţii) .oricine săvârşeşte o infracţiune trebuie să răspundă penal. umilirea sau degradarea fiinţei umane şi care nu vor leza demnitatea persoanei trase la răspundere penală. Principiul inevitabilităţii răspunderii penale . În aşa fel este exclusă răspunderea colectivă. în măsura în care se apreciază că restabilirea ordinii de drept că este mai eficientă prin stabilirea unei alte forme de constrângere juridică înlocuirea răspunderii penale este posibilă doar în situaţia infracţiunilor care prezintă un grad de pericol social mai scăzut. rezonanţa socială a infracţiunii se stinge treptat iar stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea care aproape a fost uitată.cu cât răspunderea penală intervine mai târziu. PARTEA GENERALĂ nu vor duce la înjosirea.pentru o singură infracţiune nu poate exista decât o singură răspundere penală. Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale . iar instanţa apreciază că sunt suficiente date pentru ca făptuitorului să I se aplice o astfel de măsură înlocuirea răspunderii înlăturarea răspunderii în locul ei se stabileşte o altă formă a răspunderii juridice ce atrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ 323 consecinţa săvârşirii infracţiunii este înlăturată .

art. iar nu in personam. • paguba pricinuită prin infracţiune a fost integral reparată până la pronunţarea hotărârii (lit c). • din atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii rezultă că acesta regretă fapta (lit d). 215 alin. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 10lei sau infracţiunea prevăzută în art. precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. operează in rem. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie”.mustrarea cu avertisment. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 50lei (art 90 alin 1. • fapta. reglementate de lege. 208.mustrarea. lit a). 2197 alin. posterioare săvârşirii infracţiunii. 1. cauzele care înlătură răspunderea penală nu înlătură însă consecinţele civile ale acesteia 1. . înlăturând consecinţele penale ale infracţiunii. situaţii. 217 alin. în conţinutul ei concret si în împrejurările în care a fost săvârsită. împrejurări. prezintă un grad de pericol social redus si nu a produs urmări grave (lit b). se stinge dreptul statului de a aplica o sancţiune infractorului şi obligaţia acestuia de a executa acea sancţiune. II . . 1. cât şi art 152 din Viitorul Cpen reglementează faptul că „amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită.Aurel Teodor Moldovan Condiţii în care se poate dispune înlocuirea răspunderii penale I .amenda de la 10 lei la 1. art. 324 . 2151 alin. art.Condiţii cu privire la făptuitor • Pentru ca instanţa de judecată să poată aplica înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ. ea înlătură si executarea pedepsei pronunţate. în prezenţa cărora se stinge raportul juridic de drept penal. 249. actualul cod penal). este necesar ca făptuitorul să nu mai fi fost condamnat anterior ori să i se fi aplicat de două ori sancţiuni cu caracter administrativ • Sacţiuni cu caracter administrativ: . Amnistia Atât art 119 din Actualul Cpen. 213.Condiţii privitoare la infracţiune • pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoare de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârşit infracţiunile prevăzute în art.000 CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ definiţie: anumite stări. 1. 1. Dacă intervine după condamnare.

După aria de cuprindere: • generală. de efectele amnistiei. după condamnare • se înlătură atât executarea pedepsei cât şi celelalte consecinţe penale ale condamnării. amnistia este incidentă dacă acestea s-au epuizat până la adoptarea legii de amnistie. intervenite înainte de condamnare: • înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. · condiţionată III. şi ei. II. instigatori sau complici beneficiază. 325 . Efectele amnistiei I.DREPT PENAL. • nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. a luat sfârşit ultimul act de executare ori s-a produs ultimul rezultat. amnistia nu produce efecte asupra favorizatorilor sau tăinuitorilor decât în ipoteza în care legea de amnistie prevede în mod expres aceasta. în sensul că aceasta nu va fi restituită ca efect al amnistiei. aceasta înseamnă că dacă nu s-a pornit procesul penal. PARTEA GENERALĂ Felurile amnistiei I. dispar şi consecinţele ei penale. amnistia nu înlătură răspunderea civilă pentru pagubele provocate persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii. iar dacă s-a pornit acesta va înceta indiferent dacă se găseşte în faza de urmărire ori de judecată. • nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative . în primul rând obligaţia de a executa pedeapsa • nu are efecte asupra pedepsei deja executate. continuate. măsurilor educative si asupra drepturilor persoanei vătămate. Fapta pierzându-şi caracterul penal. • specială II. • infracţiunile care sunt anume prevăzute în legea prin care este acordată. adică o restitutio in integrum. În funcţie de condiţiile de acordare: • necondiţionată denumită şi pură şi simplă. adică în această ultimă situaţie menţionată. progresive. • după condamnare Obiectul amistiei • infracţiunile săvârşite anterior adoptării ei. respectiv a încetat acţiunea ori inacţiunea continuă. În funcţie de momentul intervenirii: • înainte de condamnare.eventualii coautori. nu se va mai porni. • în cazul infracţiunilor continui. amnistia nepresupunând repunerea în situaţia anterioară.

delimitânduse prin aceasta de prescripţia executării pedepsei care determină înlăturarea executării pedepsei principale la împlinirea termenului pentru fiecare condamnare. dar care nu depăşeşte 10 ani. Calcularea termenelor de prescripţie termenele de prescripţie a răspunderii penale se socotesc la data săvârşirii infracţiunii. Prescripţia răspunderii penale Definiţie: stingerea raportului juridic de drept penal de conflict. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii (momentul epuizării). iar nu de la data constatării acestei situaţii. înlăturându-se posibilitatea oricărei sancţiuni penale faţă de toţi participanţii. de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni Întreruperea termenului de prescripţie prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză. (20 ani) • 8 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.In conformitate cu prevederile art 122 Actualul Cod penal. dar care nu depăşeşte 15 ani. iar în cazul infracţiunilor continuate. ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege Efecte: Efectele prescripţiei se aplică din momentul împlinirii termenului legal. termenele de prescripţie sunt următoarele: • 15 ani. • 5 ani.Aurel Teodor Moldovan 2. (20 ani) • 10 ani. indiferent dacă aceasta a îmbrăcat forma tentativei sau pe aceea a infracţiunii fapt consumat. • 3 ani. dar care nu depăşeşte 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. respectiv art 154 Viitorul Cod penal. fiind exceptate pedepsele complimentare şi condamnările pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii Termenele de prescripţie a răspunderii penale . când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda. apărut prin săvârşirea unei infracţiuni. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. viitorul cod penal în art 155 alin 5 „Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripţie a răspunderii penale” Suspendarea prescripţiei 326 . După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.

arătarea făptuitorului. principiul individualităţii pasive: fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea acesteia. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei.DREPT PENAL. Lipsa plângerii prealabile Sunt cazuri în care organele specializate ale statului nu pot interveni dacă persoana vătămată nu îşi manifestă voinţa. • condiţie de procedibilitate sub aspect procesual penal. Condiţii în care trebuie făcută plângerea prealabilă şi cazurile în care este necesară plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă de persoana vătămată. PARTEA GENERALĂ cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în miţcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. principiul individualităţii active: fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală. iar alte situaţii în care desfăşurarea procesului penal poate fi oprită dacă persoana vătămată îşi exprimă dorinţa Natura juridică: Plângere prealabilă Plângere este o condiţie de tragere la răspundere penală a infractorului pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege este un mod de sesizare a organelor penale. ea operează numai în raport cu persoanele faţă de care nu a fost posibilă punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal 3. personal sau printr-un mandat special. să cuprindă de asemenea adresele părţilor şi a martorilor. condiţii de formă ale plângerii prealabile: să cuprindă obligatoriu datele de identificare a persoanei vătămate. Efecte: produce efecte in personam. organul căruia i se adresează plângerea prealabilă diferă după natura infracţiunii şi după calitatea făptuitorului 327 . descrierea faptei. o încunoştiinţare despre săvârşirea unei infracţiuni • condiţie de admisibilitate sub aspect penal. a mijloacelor de probă. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai de către una dintre ele.

fie la instanţa de judecată. fie la organul competent. necondiţionată. în condiţiile legii. termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul Cazuri în care lipseşte plângerea prealabilă atunci când persoana vătămată deşi cunoaşte fapta şi pe făptuitor. totală. retragerea plângerii prealabile trebuie să fie totală. nu face o astfel de plângere. adică să privească atât latura penală cât şi cea civilă. revine şi renunţă. Impăcarea părţilor definiţie: înţelegerea intervenită între persoana vătămată şi infractor. prin aceasta deosebindu-se de retragerea plângerii prealabile şi de iertare.Aurel Teodor Moldovan în conformitate cu prevederile codului de procedură penală plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de 2 luni. pentru realizarea lui trebuie să concureze voinţa ambilor subiecţi ai raportului juridic de drept penal. Condiţii în care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală retragerea plângerii prealabile să reprezinte o manifestare expresă a voinţei persoanei vătămate de a renunţa la plângerea făcută. iar când persoana vătămată este un minor sau un incapabil. înlăturând consecinţele sale penale şi civile şi de a împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau dacă procesul penal a început a-l face să înceteze. la plângerea făcută. care sunt acte unilaterale. ori nu o face în termenul legal Efectele lipsei plângerii prealabile • în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată. fie personală. lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală Retragerea plângerii prealabile = manifestarea de voinţă a persoanei vătămate printr-o infracţiune. care după ce a introdus plângerii prealabile necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. sau împăcarea este actul juridic bilateral. • ea trebuie să intervină între persoana vătămată şi infractor sau repre328 . Condiţiile împăcării • să intervină în cazurile prevăzute de lege. şi necondiţionată. definitivă. în cazurile prevăzute de lege de a pune capăt conflictului născut din săvârşirea infracţiunii. 4. • să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. mai înainte de soluţionarea cauzei printr-o hotărâre definită. din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul.

instanţa a dispus următoarele: A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de avocatul inculpatului D. În baza art 1 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit a) C. să plătească aceleeaşi părţi civile suma de 3. Incetarea procesului penal1573.G.000.G..R. PARTEA GENERALĂ zentanţii lor legali. În baza art 180 alin 2 C.. În baza art 1 din legea nr 137/1997. a condamnat pe inculpatul D.A. În baza art 181.01. şi C. pen a condamnat pe inculpatul C.000 lei cu titlul de daune morale. pag 260-262 329 .M. Invocarea din oficiu.DREPT PENAL.T. secţia a II-a penală. • împăcarea părţilor trebuie să fie expresă.pen. decizia nr 1522/A din 20 decembrie 2004) Prin sentinţa penală nr 312/13.2004 pronunţată de judecătoria sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr 1201/2003. În baza art 1 din legea nr 137/1997 a constatat pedeapsa graţiată şi a atras atenţia inculpatului asupra art 10 din legea nr 137/1997.G. Instanţa.A la 3 luni inchisoare pentru săvărşirea infracţiunii de lovire.000 lei cu titlu de daune morale.M. • împăcarea părţilor trebuie să fie necondiţionată.000. a achitat pe inculpaţii D. 573 TRIBUNALUL BUCUREŞTI. şi a obligat pe inculpatul D. să plătească acestei părţi suma de 15. Bucureşti.G. iar pe inculpatul C.M. la o pedeapsă de 1 an închisoarea pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală. va pronunţa încetarea procesului penal în privinţa acelor infracţiuni.R. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004.A. A admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă B. neputând fi dedusă din alte fapte sau situaţii Efectele juridice ale împăcării părţilor * înlătură răspunderea penală * stinge si acţiunea civilă împăcarea produce efecte in personam PRACTICĂ CAPITOLUL V Prescripţia răspunderii penale. constatând din oficiu intervenţia prescripţia răspunderii penale pentru unele din infracţiunile cercetate.M. (Trib. Wolters Kluwer 2007 . dar nu mai târziu de momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.pen. a constatat pedeapsa graţiată şi a atras atenţia inculpatului asupra art 10 din Legea nr 137/1997. • împăcarea părţilor poate interveni oricând. cod penal. • împăcarea trebuie să fie totală. pentru infracţiunea de ameninţare prevăzută de art 193 C.

Prin decizia penală nr 985 din 16. şi pentru infracţiunea prevăzută de art 180 alin 2 Cod penal.G.pen reţinută în sarcina inculpatului D.G.T. raportat la art 124 C. care a inchis-o cu putere.T. la 4. Bagdasar-Arseni şi a obligat inculpaţii să plătească în solidar suma de 227.. şi partea civilă B.09.2/2591/06.06.) şi partea civilă. Impotriva deciziei penale de mai sus au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul D..M. a fost lovit cu uşa în umărul stâng de inculpatul C. situat în piaţa Berceni-Olteniţei.pr pen a obligat pe fiecare inculpat la 2.R. in apel după casare. dar chiar la ieşirea din magazine. pentru următoarele considerente : Din oficiu Tribunalul a constatat că pentru infracţiunea prevăzută de art 181 C..G.pr. iar pe inculpatul C. la 1. a pătruns într-o magazie în care se afla partea civilă B.pen). şi partea civilă B. Procedând la rejudecare. pentru a-i cere acestuia explicaţii cu privire la o altercaţie produsă în aceeaşi zi între martora I.1997.T.M. şi a lovito în zona capului. provocăndu-I o plaga frontală dreaptă pentru a cărei vindecare au fost necesare 22 zile de îngrijiri medicale. respectiv 23. secţia a II-a penală au fost admise recursurile declarate de parchetul de pe lândă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul D. pen.G. Ulterior primirii acestei lovituri. În baza art 192 pct 1 lit a C. a obligat inculpatul D.1997. tribunalul a constatat întemeiate numai apelurile parchetului de pe lângă judecătoria sector 4 Bucureşti şi inculpatului D.04.M.T. Dr.2004 Tribunalul Bucureşti secţia a doua penală a respins apelurile ca nefondate.pen. În baza art 191 alin 1.M.000. In consecinţă în baza art 379 pct 2 lit a C.2004..06. (la acea dată concubine inculpatului D. conform certificatului medico-legal nr A.M.G.M.03.R..1997 s-a împlinit la data de 22. precum şi inculpatul D.1998. inculpatul DM.Aurel Teodor Moldovan A admis acţiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgenţă Prof.M.T. a suferit o contuzie la umărul stâng. partea civilă B. a plecat în urmărirea inculpatului D.610 lei reprezentând contravaloarea ingrijirilor medicale acordate părţii civile B.000.G.A.000 lei cheltuieli către partea civilă B.02.G.V. Inculpatul D.pr pen tribunalul a admis atât ape330 .2004 şi cauza a fost trimisă spre rejudecare apelurilor declarate de Parchet.000 lei cheltuieli judiciare către aceeaşi parte civilă.2004 a Curţii de Appel Bucureşti. conform raportului de expertiză medico-legală nr A. Prin decizia penală nr 1911/7. instanţa de fond a reţinut că la data de 22.T.G. aceştia din urmă neindicând motivele de apel. Pentru a hotărâ astfel. s-a casat decizia penală nr 895/A/30.T.000. termenul de prescripţie de 7 ani şi 6 luni prevăzut de lege. sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art 193 C.M.A.10.G.M.M.000 lei cheltuieli de judecată către stat. 2 C.1/1115/06. inculpaţii s-au deplasat la magazinul părţii civile B. calculat de la data săvârşirii faptelor. Împotriva sentinţei au formulat apel Parchetul de pe lângă judecătoria sectorului 4 Bucureşti (criticand-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. pentru a cărei vindecare au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale.G.03. Partea civilă B.T.

prejudicial fiind acoperit integral.A. minori la acel moment.pen s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni. pen.pen. va fi redus la jumătate.. că fapta fiecărui inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzut de art 208.L. C.M. Wolters Kluwer 2007 .pen s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr 115/2001 a judecătoriei sectorului 2 Bucureşti definitivă şi modificată prin decizia penală nr 287/A/2002 a Tribunalului Bucureşti. secţia a-II-a penală şi pedepsele au fost contopite aplicându-se inculpatului o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare. pag 263-265 331 . în valoare de 7. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C. a desfiinţat în parte sentinţa penală şi în fond rejudecând a încetat Prescripţia răspunderii penale. În temeiul art 359 alin 1 C. prima instanţă a reţinut că în cursul lunii martie 1997. calculat conform art 124 C. în cazul în care infractorul era minor la data săvârşirii faptei.500. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare. pen a fost condamnat inculpatul S.pen cu aplicarea art 99 şi urm.. sentinţa nr 572/A din 26 aprilie 2004).000. şi S. C. S-a făcut aplicarea art 71 raportat la art 64 C. ulterior întreg prejudiciul cauzat părţii vătămate fiind acoperit. (Tribunalul Bucureşti.G. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. În temeiul art 191 alin (1) şi (2) C.pen. În temeiul art 81 şi art 110 C.C. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C. În raport cu situaţia de fapt reţinută.pen termenul de prescripţie specială a răspunderii penale. inculpaţii D.R.A. iar din interior au sustras mai multe obligaţiuni CEC la purtător. În temeiul art . a obligat fiecare inculpat la plata a câte 1..pen cu aplicarea art 99 şi urm.R. secţia a-II-a penală. cât şi apelul inculpatului . Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. Minor574 In conformitate cu dispoziţiile art 129 C. pen a condamnat pe inculpatul D. Prin sentinţa penală nr 773/23. pronunţată de judecătoria sector 2 Bucureşti în dosarul nr 9943/2002.pr. in drep.A. În temeiul art 865 raportat la art 55 C. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.000 lei.pen. pe care le-au schimbat în numerar. Prescripţia specială. 574 TRIBUNALUL BUCUREŞTI. instanţa a dispus următoarele: În temeiul art 208.A. instanţa a constatat. C.pen. PARTEA GENERALĂ lul Parchetului de pe lângă judecătoria sector 4 Bucureşti. au pătruns în locuinţa părţii vătămate P.pen s-au pus în vedere inculpatului prevederile art 83 C.05. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C.2003.DREPT PENAL.pen cu aplicarea art 99 şi urm.D.000 lei cheltuieli de judecată către stat. Pentru a dispune astfel.

A. Instanţa de apel a stabilit că termenul de prescripţie specială s-a împlinit în martie 2003.pen cu aplicarea art 99 şi urm..R.. constatând că numai unul dintre cei doi inculpati a declarat apel. lit a) C. în baza efectului extensiv. Sub acest aspect s-a reţinut că fapta a fost comisă în luna martie 1997. în baza art 379 alin (1) pct 2. tribunalul a examinat cauza cu privire şi la al doilea inculpat. ca urmare a solidarităţii procesuale a celor doi şi a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale. pen 332 . alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C.Aurel Teodor Moldovan La individualizarea pedepselor instanţa a ţinut seamă de intervalul mare de timp scurs de la data săvârşirii faptelor.pr pen a încetat procesul penal privind pe inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art 208.. şi a extins efectele şi cu privire la inculpatul S.R.A.. ca termenul de prescripţie prevăzut de art 122 C.pen să fie depăşit cu încă jumătate. durata termenului de prescripţie este cea prevăzută de art 122 alin (1) lit c) C. de faptul că ei nu erau cunoscuţi la data respectivă cu antecedente penale. de împrejurarea că prejudiciul a fost acoperit integral.pr. Pentru inculpatul S. pe care le apreciază ca fiind prea mari în raport de circumstanţele sale personale.pen cu aplicarea art 99 şi 109 C. care a criticat soluţia pronunţată pe motivele de netemeinicie faţă de durata pedepsei şi a termenului de încercare. de starea de minoritate a inculpaţilor. pen]. secţia a-II-a penală. tribunalul a admis apelul formulat de către apelantul inculpate D.pen.A. Verificând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate şi din oficiu. iar faţă de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă [art 208. a desfiinţat sentinţa penală şi rejudecând : În baza art 11 pct 2 lit b) raportat la art 10 lit g) C. respectiv de 8 ani. temenele de prescripţie a răspunderii penale se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii faptei erau minori. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi în temeiul dispoziţiei art 865 raportat la art 85 C.A.pen şi art 373 C. a constatat că acesta a fost condamnat pentru o faptă concurentă prin sentinţa penală nr 115/2001 a judecătoriei sector 2 Bucureşti. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C.pen. În aceste condiţii. sub toate aspectele de fapt şi de drept.. C. definitivă şi modificată prin decizia penală nr 287/A/2002 a Tribunalului Bucureşti. Impotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul D. fiind ca atare înlăturată răspunderea penală a inculpaţilor. De asemenea conform art 129 C.pen. de atitudinea procesuală a inculpaţilor care s-au sustras de la judecată. Pentru a interveni prescripţia specială este necesar potrivit art 124 C.pr pen.pen a anulat suspendarea şi a contopit cele două pedepse.

de periculozitatea infractorului. Individualizarea judiciară sau judecătorească . care constituie infracţiuni şi elaborarea fiecărei norme juridice. .Această formă a individualizării pedepselor nu se rezumă doar la regimul de executare. de împrejurările concrete atenuante ori agravante în care s-a săvârşit infracţiunea sau care caracterizează persoana infractorului. această regulă impunânduse în practica judiciară.Obiectul principal al individualizării legale este reprezentat de necesitatea stabilirii periodice a faptelor.suspendarea condiţionată a executării pedepsei. modalitatea răspunderii penale) şi nu în ultimul rând prin dispoziţiile privind aplicarea în spaţiu şi în timp a legii penale. cât şi prin definirea conceptelor juridice care formează conţinutul sancţiunilor penale (forma infracţiunii.DREPT PENAL. care fixează limitele min333 . ci priveşte şi durata executării efective a pedepsei care poate fi modificată la propunerea organelor administrative prin acordarea graţierii ori a liberării condiţionate INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR Instanţa de judecată trebuie să ţină cont de: dispoziţiile părţii generale a codului penal. calitatea făptuitorului. Individualizarea administrativă .circumstanţele atenuante şi agravante. prin ocrotirea relaţiilor sociale. APLICAREA PEDEPSEI Forme şi modalităţi de individualizare Individualizarea legală . CAPITOLUL VI. de importanţa relaţiei sociale afectate.6. dispoziţiile părţii speciale a Codului penal. . a dimensiunilor incriminării actelor penale.o realizează instanţa de judecată şi se concretizează prin aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisă. în funcţie de gradul de pericol social al faptei. stabilirea cadrului legal. prin limitarea întinderii pedepselor în funcţie de gradul de pericol social. Forme de individualizare judiciară: . în limitele principiilor generale de individualizare. prin raportarea la necesitatea pedepsirii eficiente a infractorilor şi la determinarea fenomenului de prevenire a infracţionalităţii. PARTEA GENERALĂ 18. mai întâi prin limitarea minimelor şi maximelor pedepsei penale.munca corecţională.

atitudinea în societate. persoana infractorului. situaţii.cauzele speciale care sunt determinate având influenţă numai cu privire la o anumită infracţiune şi sunt prevăzute în partea specială a Codului penal După modul de stabilire a circumstanţelor şi după efectul pe care îl au asupra pedepsei ce urmează să fie stabilită de instanţă: circumstanţele legale. minoritatea). gradul de pericol social al faptei săvârşite de infractor. la locul de muncă (antecedentele penale) şi comportarea după săvârşirea infracţiunii (atitudinea avută după săvârşirea infracţiunii în faţa organelor de urmărire penală etc. împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală sunt acele stări. • circumstanţele sunt definite ca fiind acele situaţii. tentativa.cauzele generale care au influenţă pentru toate infracţiunile şi sunt prevăzute în partea generală a codului penal. . calităţi. reglementate în partea generală a Codului penal ca instituţii distincte. atributele socioprofesionale. instanţa de judecată având posibilitatea să aplice pedeapsa penală în cadrul acestor limite. ori de la făptuitor şi biografia acestuia Cauze generale şi speciale . dar prin raportarea directă la gradul de pericol social al infracţiunii şi al infractorului.). un alt criteriu de individualizare a pedepsei care se bazează pe starea psihofizică. pot fi considerate cauze generale atât stările (concursul de infracţiuni. aceste limite regăsindu-se însă şi în legile speciale care cuprind unele dispoziţii penale. în familie. ce reiese din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei în funcţie de importanţa valorilor sociale vătămate şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. cât şi circumstanţele prevăzute în partea generală a codului penal.Aurel Teodor Moldovan ime şi limitele maxime pentru fiecare infracţiune în parte. alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii ce se referă la faptă şi ambianţa ei. fapte cu semnificaţie în ce priveşte gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate a făptuitorului. având efecte de atenuare sau de agravare a pedepsei. împrejurări. date ale realităţii ce nu sunt cuprinse în conţinutul agravant al infracţiunii şi care prin legătura lor accidentală cu fapta săvârşită ori cu făptuitorul influenţează gradul de pericol social al faptei sau de periculozitate al infractorului şi determină o atenuare ori o agravare a pedepsei concrete Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei • Stările sunt definite ca fiind acele situaţii. sunt acele circumstanţe arătate de legiuitor şi al 334 . condiţiile de viaţă.

obiceiurile infractorului.DREPT PENAL. circumstanţele judiciare. • circumstanţe necunoscute infractorului. După criteriul legăturii cu fapta sau cu făptuitorul: • circumstanţe reale. * săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate. * depăşirea limitelor stării de necesitate. După cum împrejurările erau cunoscute ori necunoscute infractorului: • circumstanţe cunoscute infractorului. Circumstanţe atenuante Noţiune: Circumstanţele atenuante sunt definite ca fiind acele stări. sunt acele împrejurări caracterizate de instanţa de judecată ca fiind atenuante sau agravante. agravant sau atenuant este obligatoriu pentru instanţa de judecată. acele circumstanţe care sunt legate de faptă şi influenţează gradul de pericol social al acestuia. • circumstanţe personale sunt acele circumstanţe care sunt legale de persoane infractorului şi îl caracterizează sub raportul periculozităţii. semnificaţie juridico-penală a acestora în context cu fapta săvârşită şi cu făptuitorul. Circumstanţe atenuante legale: * depăşirea limitelor legitimei apărări. circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai dacă se face dovada că le-au cunoscut. de asemenea. • subsecvente. împrejurări. După situarea în timp faţă de momentul săvârşirii infracţiunii: • anterioare. le-au prevăzut şi le-au acceptat. atitudinile. întâmplări ori date ale realităţii anterioare. circumstanţele personale (subiective) nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi. deoarece participaţia se săvârşeşte doar cu intenţie. deprinderile. concomitente sau subsecvente săvârşirii unei infracţiuni. PARTEA GENERALĂ căror caracter. produsă prin violenţă. • concomitente. referindu-se la calităţile. apreciind. printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. 335 . ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care relevă un pericol social mai scăzut al faptei ori o periculozitate mai redusă a infractorului.

pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special. al infracţiunilor contra păcii şi omenirii. ori o schimbare a pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă. al infracţiunilor săvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane. calităţi. . care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului Efectele circumstanţelor atenuante . al infracţiunilor de omor. în cazul în care există circumstanţe atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10-25 ani (actualul cod penal).amenda pentru persoana juridică poate fi redusă dacă există circumstante atenuante. împrejurări. . comportarea sinceră în cursul procesului. pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită poate fi înlăturată.Atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii.eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.Aurel Teodor Moldovan Circumstanţele atenuante judiciare I. anterioare.Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei. înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor II. Viitorul Cod penal: . Actualul Cod penal: .dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă. . sau al infracţiunilor prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave.împrejurările legate de fapta comisă. dacă se constată există circumstanţe atenuante. alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii.in cazul infracţiunilor contra siguranţei statului. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care reflectă un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o 336 . .Stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită. . . atenuare ce poate consta într-o reducere a. .când există circumstanţe atenuante. respectiv de la 10-20 ani (viitorul cod penal) Circumstanţe agravante Noţiune: Circumstanţele agravante constau în stări situaţii.atenuarea obligatorie a pedepsei.

la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3.săvârşirea infracţiunii de către un infractor major. etnie. Amenda penală. opinie. . naţionalitate. convingeri.săvârşirea infracţiunii din motive josnice. apartenenţă politică.03.08. . decizia nr 9565 din 13 iulie 2004) Prin sentinţa penală nr 881/18. vârstă. Wolters Kluwer 2007 .săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate PRACTICĂ CAPITOLUL VI Individualizarea pedepsei. boală cronică.2004. inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu un obiect din lemn în zona capului. În aceste împrejurări.săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.pen. în condiţiile în care nu au fost reţinute circumstanţele atenuante. se afla în curtea casei parinteşţi unde a avut o discuţie despre dreptul la mostenire cu inculpatul S.I. 7-8 zile de îngrijiri medicale. PARTEA GENERALĂ periculozitate mai mare a infractorului. pag 114-115 337 .săvârşirea infracţiuniipe temei de rasă. pronunţată de judecătoria sectorului 4 Bucureşti. dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor. Lipsa circumstanţelor atenuante575 Este nelegală hotărârea prin care s-a aplicat pedeapsa amenzii penale sub minimul special prevăzut de lege. . secţia I penală. în data de 08. în baza art 180 alin (2) C. Minim special prevăzut de lege.S.DREPT PENAL.I. . soţia părţii vătămate S. timp în care partea vătămată a iesit din casă şi a încercat să aplaneze conflictul.săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime prin violenţe asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public. dizabilitate. avere. (Tribunalul Bucureşti. instanţa de fond a reţinut că.săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei. cauzându-i leziuni care au necesitat cca. Pe fondul acestei discuţii soţia părţii vătămate a ţipat după ajutor. . necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA. orientare sexuală.. Impotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă 575 TRIBUNALUL BUCUREŞTI.S. limbă. origine socială. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. s-a dispus condamnare inculpatului S.2003.000. gen. . religie.000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe împotriva părţii vătămate S. Circumstanţele agravante: . Pentru a hotărâ astfel.

pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. şi S. prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art 180 alin (2) C.S. in baza art 38515 pct 2 lit d) C. În contextual în care săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin (2) C.000 lei. in baza art 180 alin 2 C. Formă continuată a infracţiunii.E. tribunalul a constatat că s-a făcut greşită aplicare a legii.pen. De asemenea. a casat în parte sentinţa atacată. iar nu de 3. în raport de gradul de pericol social concret al faptelor şi datele ce caracterizează persoana inculpatului. Potrivit art 63 alin (3) C. achitarea inculpatului C. În ceea ce priveşte cuantumul amenzii stabilite..000 lei aşa cum a apreciat instanţa de fond. Individualizarea pedepsei. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. Examinând sentinţa atacată sub aspectul criticilor formulate şi din oficiu. să se reţină în favoarea acestuia circumstanţe atenuante.pen.000.000. în conformitate cu art 63 alin (3) C. pentru săvârşirea infracţiunii 576 TRIBUNALUL BUCURESTI. Circumstanţe atenuante576 Forma continuată a infracţiunii exclude posibilitatea ca.pen şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.Aurel Teodor Moldovan judecătoria sectorului 4 Bucureşti. tribunalul a constatat recursul declarat de parchet ca nefondat. s-a arătat că hotărârea este nelegală sub aspectul cuantumului amenzii aplicate inculpatului S.pr. precum şi urmarea produsă.000.000. În motivarea recursului declarat de parchet.pen. iar pe fondul cauzei. apreciind că această pedeapsă este de natură a asigura atingerea scopului preventiv prevăzut de art 52 C. se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.pen. iar faţă de modalitatea concretă de săvârşire. s-a dispus în temeiul art 11. procedând astfel la condamnarea sa la pedeapsa amenzii penale. atunci când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.. fără a se reţine circumstanţe atenuante. atunci când ele rezultă din datele particulare ale cauzei. minimul special al amenzii este de 5.pr pen. pronunţată de judecătoria sectorului 2 Bucureşti. pag 118-120 338 . s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art 631 C. în condiţiile în care a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.S.pen a dispus condamnarea inculpatului S. reţinând că instanţa de fond a apreciat correct materialul probator administrat în cauză. (Tribunalul Bucureşti. tribunalul a admis recursul declarat de Parchet. în mod corect a apreciat că fapta de lovire săvârşită de către inculpatul S. precum şi inculpaţii S. secţia I penală.000 lei.S.S. se putea aplica o amendă de cel puţin 5.pen. decizia nr 272/A din 5 martie 2004) Prin sentinţa penală nr 1770 din 17 decembrie 2003. Pentru cosiderentele expuse. Wolters Kluwer 2007 . la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.M. din care a rezultat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor deduse judecăţii prin plângere prealabilă.pen.000.

a unor bunuri cu valoare economică redusă. pentru următoarele considerente: Forma continuată a infracţiunii nu exclude posibilitatea ca. circumstanţele personale. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.DREPT PENAL. dovedind pe această cale că a înţeles gravitatea şi semnificaţia conduitei antisociale.I..I. În speţă activitatea infracţională desfăşurată de inculpat a constat în sustragerea în două rânduri. în sensul reducerii pedepsei de la 3 ani închisoare la 1 an şi 8 luni închisoare. să se reţină în favoarea acestuia circumstanţe atenuante. cu o atitudine siceră de recunoaştere şi regret a faptei comise. prejudicial scăzut cauzat părţilor vătămate şi acoperite integral.C. este căsătorit. colaborând cu organele de cercetare penală la săvârşirea unei infracţiuni concurente cu cea de faţă. de 3 ani închisoare. are un copil minor în întreţinere şi desfăşoară o activitate licită care îi permite obţinerea mijloacelor necesare întreţinerii familiei sale. 339 . g)..pen. instanţa a constatat că probele aduse în acuzare nu au confirmat săvârşirea de către inculpat a furtului. solicitând reducerea pedepsei aplicate. în sensul art 74 alin 2 C. în raport de gradul de pericol social concret al faptelor şi datele ce caracterizează persoana inculpatului. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea. cu un copil în întreţinere).M..pen. dându-li-se eficienţă. un ceas din plastic şi patru litri de benzină.M.pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. In baza art 36 alin (1) C.. cu motivarea că toate împrejurările reţinute de prima instanţă în operaţiunea de individualizare (gradul de pericol concret al faptei. intervenită în cursul judecăţii la prima instanţă.pen cu aplicarea art 41 alin (2) C. în concretizarea unei rezoluţii infracţionale unice. PARTEA GENERALĂ de furt calificat prevăzută de art 208 alin 1 şi art 209 alin (1) lit e).I. respectiv două parasolare... iar în baza art 208 alin (1) şi art 209 alin (1) lit e). Pentru a hotărâ astfel. g) şi i) C. prejudicial astfel cauzat fiind recuperate prin restituire. şi B.. în cursul procesului penal. Tribunalul Bucureşti secţia I penală a apreciat ca fondat apelul inculpatului C.pen raportat la art 33 lit a) şi art 34 C. instanţa a reţinut în baza probelor administrate.pen. a sustras diverse bunuri de valoare economică redusă din interiorul autoturismului proprietatea părţilor vătămate M.L. Toate aceste împrejurări au fost calificate de instanţa de control judiciar drept circumstanţe atenuante judecătoreşti. condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. i) C. impunându-se aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. că la 18 februarie 2001 şi în data de 28 spre 29 martie 2001. inculpatul a recunoscut şi regretat sincer faptele comise. şi M.. din interiorul autoturismelor aparţinând părţilor vătămate B. anterior manifestate. oglindă retrovizoare. a contopit pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr 1333/2001 a judecătoriei sectorului 3 Bucureşti cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre. în regim de detenţie. căsătorit. cu executarea în condiţiile art 81 C.pen.necunoscut cu antecedente penale la momentul săvârşirii infracţiunii. în privinţa faptei din data de 22 martie 2001. inculpatul s-a prezentat la şedinţele de judecată ce au urmat.I. atunci când ele sunt relevate de datele particulare ale cauzei. comise în dauna părţii vătămate F.

. generat de împrejurarea că victima C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art 174.T. posibil cuţit.Gh.O. Provocare577 Lovirea victimei cu cuţitul în zona inimii..2003. pentru a-l anunţa pe C. Fapta inculpatului s-a produs pe fondul unu conflict interfamilial preexistent. deoarece agresiunea exercitată de victimă nu a fost de o asemenea gravitate încât să impuna suprimarea vieţii agresorului. secţia I penală.M. pag 135-137 340 . constatându-se executată în întregime pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.M.07. au început sa-l lovească pe inculpat 577 TRIBUNALUL BUCURESTI.2003.. acesta din urmă suferind leziuni a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale. şi 174 lit c) şi i) C. Omor. Leziunile tanatogeneratoare cardiopericardice s-au putut produce prin lovire cu un corp înţepător tăietor. situat în comuna Chitila. consecutivă lezării cardio-pericardice printr-o plagă înjunghiată toracică parasternal stâng. (Tribunalul Bucureşti. Se va reţine însă circumstanţa atenuantă a provocării. Raportul medico legal de autopsie nr A. Circumstanţe atenuante. In continuare.M. Victima împreună cu fratele său C. a spart o sticlă cu bere şi l-a lovit în cap şi în zona feţei. B. judeţul Ilfov. locuiau la domiciliul inculpatului.3/J/204/2003 al serviciului de medicină legală Ilfov a concluzionat că moartea lui C. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.M.07.pen cu aplicarea art 73 lit b) C. tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt : la data de 27. pe fondul unui conflict cu victima C. a început să-l insulte pe fratele său. anterior săvârşirii faptei. examinând materialul probator administrat în cauză. inculpatul C. şi concubine sa. atât în cursul urmăririi penale. Wolters Kluwer 2007 . se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.O.Gh..pen. (fratele său). a fost violentă. ce a acţionat pe p lăţime de 4 cm şi sunt în legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul. s-au deplasat la terasa ‘Doina’. Ea s-a datorat hemoragiei interne. Intrucăt C. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor. cât şi cercetării judecătoresti.V. când. urmată de moartea acesteia. din 9 decembrie 2003.Gh. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. sentinţa nr 632 din 10 mai 2004) prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr 3939/P/2003. impreună cu martora B. de cele întâmplate şi apoi toţi trei au revenit la domiciliul inculpatului. după ce anterior victima agresase inculpatul.Aurel Teodor Moldovan această pedepsă fiind contopită cu cea de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr 1333/2001 a judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.T. i-a aplicat acestuia o lovitură în zona toracică cu un cuţit pricinuindu-i moartea. C. Momentul conflictual a culminat în ziua de 27. a avut loc o discuţie contradictorie între inculpat şi concubina victimei.

PARTEA GENERALĂ cu o cazma. Formele infracţiunii intenţionate după fazele de desfăşurare: actele preparatorii . • faza urmărilor. atestă că acţiunea acestuia de lovire a victei cu cuţitul a avut loc pe fondul loviturii înculpatului de către victimă.au declarat că inculpatul se manifesta agresiv în mod constant-mai ales când consuma băuturi alcoolice.Gh întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzut de art 174 şi art 175 lit c) şi i) C.7. Acţiunea victimei şi a martorului C. provocându-i leziuni (echimoze. 18. anterior trecerii la săvârşirea propriu-zisă a infracţiunii. fapt confirmat de martorii audiaţi în cauză. pricinuindu-i moartea. având cuţitul în mână ‘în seara aceasta se va comite crimă’. CAPITOLUL VII.pen. de a lovi pe inculpat se explică (aşa cum rezultă din probe). In aceste împrejurări inculpatul a lovit victima cu cuţitul (pe care il avea asupra sa) în zona toracică. făptuitorul îşi pregăteşte terenul pentru aceasta.prima fază a activităţii infracţionale. inculpatul C. momentul în care. pentru a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale (conform raportului de expertiză medico-legală). care în momentul imediat premergător incidentului s-a exprimat.Gh a aruncat cuţitul într-o aglomerare de deşeuri metalice şi menajere aflate în curtea locuinţei. prin comportamentul agresiv al inculpatului. După comiterea faptei. echimoze) corporale pentru a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale. de unde a fost ridicat de organele de urmărire penală. întrucât uciderea victimei s-a produs întro stare de puternică tulburare. martorii-membri ai familiei inculpatului şî victimei. FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII Aspecte generale Fazele de desfăşurare ale infracţiunii: • faza actelor preparatorii.T.DREPT PENAL. În drept s-a apreciat că fapta inculpatului C. De asemenea leziunile suferite de inculpatul C. escoriaţii) traumatice la nivelul bratului stâng şi antebraţului. fiind aplicabile dispoziţiile art 73 lit b) C. În favoarea acestuia. Este adevărat că inculpatul a prezentat leziuni traumatice (escoriaţii.pen.pen. Mai mult..Gh. se impune însă a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art 73 lit b) C. dar acestea dezvăluie că agresiunea celor doi fraţi comisă asupra sa nu era de o asemenea gravitate încât să impună suprimarea vieţii victimei prin lovirea cu cuţitul în zona inimii. • faza actelor de executare. determinată de atitudinea violentă a acesteia. Condiţii: 341 . apoi ci o bară metalică.

întreruperea acţiunii de săvârşire a faptei sau neproducerea rezultatului. să fie efective.după cauzele care determină neproducerea rezultatului legate.punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea. . Aceasta poate fi atât proprie când mijloacele folosite sunt capabile să producă rezultatul acţiunii) cât şi improprie (când mijloacele folosite datorită insuficienţei sau defectuozităţii duc la neproducerea rezultatului). să fie expresia voinţei libere a făptuitorului.. .după gradul de realizare a acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii: a) tentivă întreruptă sau imperfectă sau neterminată. fie de obiectul material al infracţiunii: a) tentivă proprie. . amplificării rezultatului iniţial sau continuării activităţii infracţionale.Aurel Teodor Moldovan . infracţiunea fapt consumat .Să existe intenţia de a săvârşi infracţiunea pentru că tentativa constă în punerea în executare a hotărârii. Infracţiunea fapt epuizat – se poate constata o prelungire în timp a infracţiunii după momentul consumării. . aşa cum am arătat.Activitatea de pregătire să se efectueze cu intenţie.forma tipică sau perfectă a infracţiunii în raport cu fazele desfăşurării activităţii infracţionale. respectiv împiedicarea producerii rezultatului.Întreruperea executării în cazul desistării. b) tentivă perfectă sau terminată.începerea executării hotărârii infracţionale. . neechivocă. să nu constituie un început de executare al infracţiunii. Tentativa . Pentru a fi cauze de impunitate desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului trebuie să îndeplinească anumite condiţii: . executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul Condiţii: . cât şi împiedicarea rezultatului trebuie să 342 fie voluntare.În cazul desistării trebuie să existe un început de executare. .Activitatea efectuată să nu facă parte din conţinutul elementului material al laturii obiective a infracţiunii. b) tentativă improprie.Atât întreruperea activităţii. iar în cazul împiedicării producerii rezultatului trebuie ca acţiunea să fi fost executată în întregime.Actul de pregătire trebuie să aibă o existenţă obiectivă. să fie din . fie de mijloacele folosite. Prelungirea urmărilor se poate datora. adică să ducă la neconsumarea infracţiunii. Felurile tentativei: . .

gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni. • Participaţia improprie sau imperfectă. Felurile participaţiei penale: .DREPT PENAL.este forma pluralităţii de infractori ce poartă numele de participaţie penală. la comiterea faptei prevăzute de legea penală participă un număr mai mare de persoane decât este necesar.toţi participanţii acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie la săvârşirea infracţiunii. PARTICIPAŢIA PENALĂ Noţiune: formă de pluralitate de infractori în care.presupune ca participanţii la săvârşirea infracţiunii să nu acţioneze cu aceeaşi formă de vinovăţie .8. CAPITOLUL VIII.după criteriul atitudinii psihice faţă de rezultatul faptei comise: • Participaţia proprie sau perfectă sau propriu-zisă . • Legătura subiectivă între participanţi. • pluralitatea constituită. fiecare participant este considerat autor al infracţiunii. indiferent dacă aceasta a fost consumată sau a rămas în faza de tentativă pedepsibilă. PARTEA GENERALĂ 18.după criteriul contribuţiei participanţilor la comiterea infracţiunii: • activitatea de executare directă şi nemijlocită a faptei. Condiţii: • Să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală.cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este cerută chiar prin natura acesteia. • La comiterea faptei să îşi fi adus contribuţia mai multe persoane decât ar fi fost necesar potrivit naturii faptei. • pluralitatea ocazională. PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI Noţiune: situaţia în care mai multe persoane săvârşesc o singură infracţiune · caracteristica esenţială este dată de colaborarea cu vinovăţie a mai multor persoane în vederea săvârşirii unei infracţiuni Formele pluralităţii de infractori: • pluralitatea naturală/ necesară. • Fapta trebuie săvârşită de către cel puţin unul dintre participanţi cu vinovăţia cerută de lege. 343 .

După mijloacele folosite de instigator pentru determinarea instigatului să săvârşească o infracţiune: . faţă de o altă persoană numită instigat. 2. .reprezintă forma de participaţie penală în care o persoană săvârşeşte prin acte de executare fapta prevăzută de legea penală.instigarea cu un singur instigator. în mod nemijlocit indiferent că a comis-o cu intenţie. Autor este cel care săvârşeşte acţiunea (inacţiunea) prevăzută în norma incriminatoare. 3. instigator. Condiţii pentru a exista instigarea: a) efectuarea unei activităţi de determinare din partea unei persoane. . culpă. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.când contribuţiile participanţilor nu se înscriu în realizarea acţiunii sau inacţiunii ce reprezintă însăşi fapta incriminată – specifică complicilor şi instigatorilor Autoratul. prin orice mijloace de către o persoană numită instigator a altei persoane numită instigat.instigarea simplă.instigarea calificată. 344 .formă de participaţie în care. singur.instigarea proprie sau perfectă. după forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta: . c) existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat.Aurel Teodor Moldovan • activitatea de determinare la comiterea unei fapte. d) instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost instigat sau să fi realizat cel puţin o tentativă posibilă. Coautoratul.formă a participaţiei penale ce constă în fapta de a determina cu intenţie. • participaţia secundară. b) activitatea de determinare trebuie să privească săvârşirea unei fapte penale..instigarea improprie sau imperfectă. şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două sau mai multe persoane. Forme: 1.specific autorilor şi coautorilor. • activitatea de înlesnire sau de ajutare la săvârşirea faptei. Instigarea. a luat singur hotărârea infracţională şi nu a fost sprijinit la comiterea infracţiunii de nici o persoană. După numărul persoanelor ce desfăşoară activitatea de instigare: . la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.după criteriul contribuţiei participanţilor la săvârşirea faptei şi producerea rezultatului: • participaţia principală –când prin contribuţia participantului se realizează însăşi conţinutul infracţiunii. .

instigarea colectivă.existenţa unei fapte penale comise de autor. sau să ajute pe autor la comiterea faptei.DREPT PENAL. sau care. După modul direct sau indirect în care se realizează contribuţia complicelui la săvârşirea infracţiunii: 345 . După numărul persoanelor faţă de care se exercită activitatea de determinare: . după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. Complicitatea Reprezintă activitatea persoanei care înlesneşte. PARTEA GENERALĂ .anterioară. . 2. . .concomitentă. 3. Condiţii: . . . După rezultatul obţinut în determinarea instigatului la comiterea faptei prevăzute de legea penală: . .instigarea mediată. Este îndeplinită condiţia şi atunci când s-a săvârşit doar o tentativă pedepsibilă. . După modul în care este comunicată ideea infracţională: .instigarea poate fi determinată.instigarea cu efect negativ. . sau că va favoriza infractorul . înainte sau în timpul săvârşirii faptei. 5. După natura ajutorului dat la săvârşirea infracţiunii: . 4. reuşit.instigarea imediată.instigarea cu efect pozitiv.instigarea indeterminată. .săvârşirea de către complice a unor acţiuni menite să înlesnească.instigarea explicită (deschisă). sau ajută în orice fel la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. După momentul în care se acordă ajutorul: . 8.complicitatea se săvârşeşte numai cu intenţie directă. chiar dacă. 6.instigarea individuală.morală.instigarea care presupune colaborarea mai multor persoane. 7.materială. promite că va tăinui bunurile provenite din aceasta. indirectă sau praeterintenţie. Felurile complicităţii: 1.instigarea ascunsă (perfidă). După modul de acţiune al instigatorului pentru a determina instigatul la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală: . După rezultatele urmărite prin instigare: .

complicitatea mediată. în spate. . Sustragerea portofelului a fost simţită de partea vătămată şi observată de un martor.complicitate nemijlocită. Din probele administrate rezultă că cei doi inculpaţi au conceput împreună modul de operare în săvârşirea furtului. .modalitatea intenţie şi culpă. 208 alin.G. După aspectul dinamic al contribuţiei complicelui la săvârşirea faptei: . Furt Inculpaţii au fost condamnaţi la câte 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută în art. f) şi g) Cod penal. cum greşit au reţinut instanţele.F i-a băgat mâna în buzunar.improprie. alţii din culpă.G. pe care l-a transmis. sustrăgându-i portofelul cu acte şi bani.modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie PRACTICA CAPITOLUL VIII PLURALITATEA DE INFRACTORI 1. acesta susţine că a săvârşit fapta în calitate de complice. După forma de vinovăţie: . inculpata fiind reţinută în autocar.complicitatea prin inacţiune (omisivă). . 1 lit.complicitatea prin acţiune (comisivă). Este posibilă la infracţiunile intenţionate nu şi la cele din culpă. activitatea fiecăruia fiind necesară pentru producerea rezultatului urmărit. Forme: . în aglomeraţie a părăsit locul faptei. În această situaţie.G. Participanţii la comiterea infracţiunii acţionează lucrând cu intenţie. iar nu de autor. 5. Apelurile inculpaţilor au fost respinse. care săvârşesc cu voinţă comună o faptă prevăzută de legea penală.209 alin.proprie. a acordat un 346 .30. Recursul nu este fondat. în calitate de coautori. . inculpaţii se aflai ăn locul de îmbarcare în autocar a pasagerilor. alţii chiar fără vinovăţie. în jurul orei 3. inculpatului S. nu acţionează toate cu aceiaşi formă de vinovăţie. a). 4. În recursul declarat de inculpatul S. inculpata D. care. Coautorat. Instanţa a reţinut că. şi-au distribuit rolurile şi au acţionat în mod conjugat. Participaţia improprie Persoanele. la 13 iulie 2000.Aurel Teodor Moldovan . nu se poate considera că inculpatul S. După ce partea vătămată a urcat pe scara autocarului. (1) raportat la art .

b) Cod penal se referă la situaţia în care infracţiunea de viol a fost săvârşită de mai multe persoane. 347 . (2) lit. 211 alin. inculpatul B. 197 alin. B. a ameninţat-o. 20 raportat la art. încuind uşa şi a revenit după 40-50 de minute când.C. neexistând agravanta prevăzută în art.. Agravanta prevăzută în art.000 de lei din banii luaţi de la partea vătămată. (2) lit. Chiar dacă B. b) Cod penal.Viol În fapt. şi B. inculpaţii minori au urmărit-o. ceea ce este specific formei de participare a coautoratului.F la comiterea infracţiunii. PARTEA GENERALĂ simplu ajutor inculpatei D. (1) teza I Cod penal. care consumase băuturi alcoolice în local. La un semn discret al lui B.C.I. 26 raportat la art.DREPT PENAL. În cazul de faţă. 25 raportat la art. Rămânând singuri. în cele din urmă a renunţat. şi în art. Încadrarea juridică a acestor fapte în art. b9 Cod penal. a determinat pe doi inculpaţi minori să o deposedeze de bani pe partea vătămată.I.I a încercat. a ieşit din încăpere. renunţase la intenţia de a avea raport sexual cu aceasta. (2) lit. B. prin plecarea de la locul unde urma să se consume fapta şi prin încuierea uşii. au fost admise apelurile declarate de inculpaţi. În acest sens. fapta caracterizându-se prin participarea ambilor inculpaţi la realizarea laturii obiective a acesteia. a părăsit încăperea. ai folosit împotriva ei spray-ul şi au lovit-o. de-acum. să aibă raport sexual cu victima.Tentativă. luându-i suma de 100. aceasta nu înseamnă că fapta a fost săvârşită de mai multe persoane. inculpatul.. 197 alin. Apoi au revenit în local. datorită opunerii victimei. lucrau ca muncitori docheri în portul Constanţa. Într-o seară. este greşită. reţinându-se că. în ceea ce îl priveşte pe pe B. s-a înlăturat din încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina lor această agravantă şi s-au individualizat pedepsele. reduce posibilităţile ei de a se apăra.Complicitate.C.C.. să existe încă o persoană care a imobilizat victima. 197 alin. a întreprins acţiuni de natură a înfrânge rezistenţa acesteia. După ce partea vătămată a părăsit localul. În consecinţă. au fost rugaţi de o salariată să-i taie un geam. încuind uşa pe dinafară. pe lângă autor.. dar aceasta opunându-se. 2. B. l-a ajutat pe autorul tentativei de viol. în seara de 17 octombrie 1994. recursul inculpatului a fost respins.I. Este suficient ca. văzând că partea vătămată. în timp ce se aflau în vestiar.000 de lei. s-a rerţinut că inculpaţii B.I. împrejurare care intimidează victima. barman intr-un local. Agravanta implică participarea concomitentă a mai multor persoane.I.Instigare la tâlhărie Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. la semnul făcut de colegul său. au restituit inculpatului spray-ul şi i-au dat 30. prin violenţă. Este adevărat că ea nu presupune ca toate persoanele să fi avut raport sexual cu victima. 3. (2) lit. 197 alin. b) Cod penal. avea supra ei o importantă sumă de bani. în ceea ce îl priveşte pe B. 20 şi art. inculpatul a spus celor doi minori că banii se află în buzunarul stâng al cămăşii părţii vătămate şi le-a dat un spray lacrimogen pentru a anihila o eventuală rezistenţă a acesteia. În consecinţă.

ca urmarea firească a comportamentului violent al autorilor. prin decizia penală nr. Aşa fiind.134. CAPITOLUL IX. UNITATEA DE INFRACŢIUNI Noţiune  presupune activitatea infracţională formată dintr-o singură acţiune ori inacţiune ce decurge din natura faptei sau din voinţa legiuitorului.216. 578 Unitatea naturală de infracţiune Unitatea legală de infracţiune 348 . printr-o singură acţiune sau inacţiune. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul i-a îndemnat pe inculpaţii minori să o deposedeze de bani pe partea vătămată. Infracţiunea simplă. 1976.. 208 şi art 209 Cod penal. op.. instigator este persoana care.198. fie prin o singură intervenţie a făptuitorului asupra obiectului infracţiunii. pag.II. se poate realiza.cit. Aceste împrejurări evidenţiază că. 25 raportat la art. inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii unor leziuni traumatice părţii vătămate. iar din punct de vedere subiectiv. pag. 211 alin. săvârşită de o persoană şi în care se identifică conţinutul unei singure Felurile unitatii de infractiune infracţiuni. pag. printr-o singură formă de vinovăţie.Didactică şi Pedagogică.Aurel Teodor Moldovan Aceasta a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale. M. fapta săvârşită de inculpat trebuia încadrată în prevederile art. Nistoreanu. Drept Penal. Ghe. Boroi.191. 25 raportat la art.578 UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE Infractiunea simplă  se caracterizează din punct de vedere obiectiv. prin sentinţa penală nr. I. şi anume luarea prin violenţă a banilor.Oancea. pe plan subiectiv. determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.Zolineak. Recursul în anulare declarat în cauză este fondat. un singur rezultat. Al. vol.Ed. 34/1995. pag. spunându-le că avea în buzunar o importantă sumă de bani şi dându-le un spray lacrimogen pentru anihilarea unei posibile rezistenţe. (2). op. care se succed imediat în timp asupra obiectului infracţiunii. inculpatul a prevăzut şi a urmărit producerea rezultatului faptei la săvârşirea căreia i-a determinat pe cei doi minori. cu intenţie. sub aspect obiectiv. Bucureşti !971. 3822/1995. anterior modificării prin Legea nr. Judecătoria Târgovişte.9. Potrivit art 25 Cod penal. P. Drept Penal. fie prin mai multe intervenţii.cit. 140/1996. C-tin Mitrache. a respins ca nefondat apelul declarat de procuror. În aceste condiţii. Tribunalul Dâmboviţa.Gen. 18. a reţinut situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu şi a condamnat pe inculpat pentru instigare la infracţiunea de furt calificat prevăzută în art.

Infracţiunea de obicei  este o formă a unităţii naturale de infracţiune. fără intervenţia făptuitorului. făptuitorul ucide o altă persoană decât cea pe care vroia să o ucidă iniţial  prin săvârşirea faptei asupra altui obiect sau altei persoane datorită erorii făptuitorului: Exemplu: infractorul confundă pe rivalul său. datorită greşelii făptuitorului. decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vatămă. fie prin agravarea urmării imediate. Formele unităţii legale Infracţiunea continuată  este acea formă a unităţii legale caracterizată prin săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite Infracţiunea complexă  infracţiunea ce cuprinde în conţinutul ei ca element constitutiv sau ca circumstanţă agravantă (element circumstanţial agravant. Infracţiunea deviată  formă a unităţii naturale de infracţiune. pag.211.DREPT PENAL. care ar putea constitui fiecare în parte o infracţiune. care continuă şi după consumare până la intervenţia unei forţe contrare. PARTEA GENERALĂ Infractiunea continuă  se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. pe de o parte.579 Se poate săvârşi în două moduri:  prin devierea acţiunii infracţionale spre un alt obiect sau altă persoană: Exemplu: prin greşita manipulare a armei. la alt obiect sau persoană. potrivit viitorului Cod Penal) o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală Infracţiunea progresivă  infracţiune care după momentul consumării infracţiunii produce un rezultat care se amplifică progresiv. încât să releve o obişnuinţă a făptuitorului. care constă în repetarea faptei incriminate. pe de altă parte. datorită nopţii. în aşa fel încât să se atribuie ansamblului de infracţiuni. care pedepseşte prin reunirea în conţinutul unei singure infracţiuni două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni. sau prin îndreptarea acţiunii – din eroare a făptuitorului – asupra altei persoane ori altui obiect.cit. fie prin producerea de noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave. 349 . o îndeletnicire a acestuia. cu o altă persoană pe care o ucide UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE Noţiune: creaţie a legiuitorului.Bulai op. desemnând infracţiunea săvârşită prin devierea acţiunii de la obiectul sau persoana împotriva cărora era îndreptată. pericolul social al infracţiunii 579 C.

cu aplicarea art. Completul de 9 judecători. 372 din 23 august 2000. semnificaţia unor acţiuni autonome. în unicul scop de a trafica presupusa sa influenţă asupra unor funcţionari de ambasadă. Instanţa a reţinut că. 41 alin. decizia nr. fiecare în parte.. conţinutul aceleiaşi infracţiuni. să alcătuiască o singură acţiune în vederea aceluiaşi rezultat. în luna martie 1998. în favoarea membrilor celor două familii. în aceeaşi zi. cu persoane din două familii. rezultă că inculpatul a săvârşit mai multe acte materiale. a înlăturat aplicarea art. a redus pedeapsa aplicată inculpatului şi a dispus suspendarea condiţionată a executării acesteia. Curtea de Apel Galaţi a admis apelul inculpatului. 41 350 . cu motivarea. În cauză s-a declarat recurs în anulare. pentru a-i ajuta să obţină vize pentru şedere în străinătate. în sensul prevederilor art. 4552 din 25 octombrie 2001. urmate de primirea banilor şi bunurilor de la cele 13 persoane. nu atribuie faptei semnificaţia unei infracţiuni continuate de trafic de influenţă. 41 alin. suma de 64 de milioane de lei şi alte bunuri. pen. pen. 257. Prin decizia penală nr. inculpatul a pretins şi apoi a primit. inculpatul B. ci constituie o unitate naturală de infracţiune. a admis recursul. iar suspendarea executării nu se justifică. cu acelaşi prilej. Prin decizia nr. că infracţiunea de trafic de influenţă nu a fost săvârşită în formă continuată. Discuţiile repetate avute de inculpat cu reprezentanţi ai celor două familii. Infracţiune continuată. Recursul în anulare este fondat. considerate în ansamblul lor. cu aceleaşi ocazii. (2) C. după discuţii repetate purtate. cu aceeaşi promisiune de a le obţine pe paşapoarte vize de şedere temporară. 338 din 2 decembrie 1999. ca fiind componente ale infracţiunii continuate de trafic de influenţă. această unitate nu este incompatibilă cu existenţa unei pluralităţi de acte materiale.C. Unitate naturală. între altele. între altele. cu condiţia ca acestea. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. susţinând că are influenţă asupra unor funcţionari de la ambasada ţării respective. a casat decizia atacată şi a menţinut hotărârea primei instanţe. de la 13 membri ai acelor familii. în realitate. a fost condamnat. Din situaţia de fapt corect reţinută de instanţe. acţiuni considerate de prima instanţă. nu au. 604 din 8 decembrie 2003 Prin sentinţa penală nr. cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea uşoară. ca şi de cea de recus. (2) C. urmate de primirea unor foloase de la acestea în acelaşi timp şi loc.Aurel Teodor Moldovan PRACTICA CAPITOUL IX Infracţiune. caracterizată prin săvârşirea repetată a unor acţiuni care prezintă. secţia penală. Împotriva deciziei procurorul a declarat recurs. prin legătura firească dintre ele. veniţi împreună la domiciliul său. Curtea Supremă de Justiţie. Trafic de influenţă Purtarea unor discuţii repetate cu mai multe persoane aflate împreună.

DREPT PENAL.214. op. sunt legate între ele în mod natural. pentru vreuna dintre ele. s-a schimbat încadrarea juridică din prevederile art. (2). d)infracţiunile comise. în condiţiile speţei. pag.Bulai. 257... Drept penal 1939. mai înainte de a fi condamnată definitiv.236.op. pen.Dongoroz. (2) C.580 Condiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni: a)săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni b)infracţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană c)infracţiunile să fie săvârşite mai îninte de condamnarea definitivă a infractorului pentru vreuna din ele.cit. pag. având la bază o unică formă de vinovăţie. PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI NOŢIUNE: desemnează situaţia în care o persoană săvârşeşte mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. ori cel puţin două dintre ele să poată fi supuse judecăţii concurs real concursul real/material simplu Formele concursului concurs real de infracţiuni: concursul ideal/formal calificat 580 V. au fost casate hotărârile atacate. 41 alin. concursul de infracţiuni Formele pluralităţii de infracţiuni: recidiva pluralitatea intermediară Concursul de infracţiuni: forma pluralităţii de infracţiuni ce constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni.10.Dongoroz I. CAPITOLUL X. M.pag. şi s-a dispus condamnarea inculpatului potrivit noii încadrări. I.Zulineak. cu aplicarea art.331. pag. alcătuind o singură acţiune şi. în cele ale art. 257 C. C-tin Mitrache. iar nu o infracţiune continuată de trafic de influenţă. PARTEA GENERALĂ alin. Activităţile menţionate ale inculpatului au urmărit un singur rezultat. V.cit. În consecinţă recursul în anulare a fost admis. ca atare. C.Oancea. reprezintă o unitate naturală de infracţiune. 351 . scurtele întreruperi în desfăşurarea activităţii infracţionale. cât şi situaţia în care o persoană săvârşeşte din nou o infracţiune după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune.259.233. urmate de verificarea paşapoartelor de către inculpat şi apoi de primirea foloaselor fiind determinate de natura infracţiunii.cit.. de către aceeaşi persoană. pen. 18.pag. ele trebuie considerate în ansamblul lor. pag. op. ocazionate de primele discuţii. Drept penal 1992.222.

împrejurarea în care se găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracţiune după ce. situaţia. presupunând aplicarea pedepsei cele mai grave stabilite pentru fiecare infracţiune la care se poate adăuga un spor Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente – în contopire vor fi cuprinse numai pedepsele ce urmează a fi executate.Aurel Teodor Moldovan Tratamentul penal în caz de concurs de infracţiuni: sunt cunoscute trei sisteme: . anterior a fost condamnată sau a şi executat o pedeapsă. aceasta absorbind pedepsele pentru infracţiunile mai puţin grave .Sistemul absorbţiei: presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru cea mai gravă dintre infracţiuni.Sistemul cumulului juridic: sistem intermediar între cel al adiţionării şi cel al absorbţiei. postcondamnatorie şi postexecutorie generală şi specială mare şi mică Modalităţile recidivei: absolută şi relativă permanentă şi temporară teritorială şi internaţională cu efect unic şi cu efecte progresive Tratamentul penal al recidivei: este o cauză de agravare facultativă a pedepsei pentru acea infracţiune RECIDIVA Noţiune: starea. nu şi cele pentru care a intervenit o cauză legală de neexecutare.Sistemul cumulului aritmetic: presupune adunarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune din concurs . MODALITĂŢILE RECIDIVEI: Recidivă postcondamnatorie Recidivă postexecutorie Recidivă generală teritorială Recidivă specială Recidivă absolută Recidivă relativă Recidivă mare 352 Recidivă permanentă Recidivă temporară Recidivă naţională sau Recidivă internaţională Recidivă cu efect unic Recidivă cu efecte progresive .

Condamnarea definitivă de să fie mai mare de 6 luni. PARTEA GENERALĂ Recidivă mică RECIDIVA MARE POSTCONDAMNATORIE: este reglementată potrivit dispoziţiilor art. Condamnarea să nu fie dintre acelea de care. alin.DREPT PENAL. 41. Existenţa unei hotărâri definitive de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. respectiv de un an conform viitoarei reglementări. lit. RECIDIVA MARE POSTEXECUTORIE: este reglementată de art. a) Codul Penal în vigoare. Primul termen Condiţiile recidivei mari postcondamnatorii Al doilea termen Săvârşirea unei noi infracţiuni Noua infracţiune să fie săvârşită cu intenţie Pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune să fie mai mare un an. primul termen al recidivei îl constituie condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie. iar în viitorul Cod Penal este reglementată în art. respectiv de un an ori pedeapsa detenţiunii pe viaţă. potrivit actualului Cod Penal. Noua infracţiune să fie săvârşită în intervalul de timp după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. b) din actualul Cod Penal şi art.1. 37. lit. respectiv mai mare de un an de zile potrivit noului Cod Penal. 37. 41 noul Cod Penal. Primul termen al recidivei îl constituie condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. potrivit legii nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă. 353 .

respecvtiv de un an sau mai mare. Condiţii de existenţă Al doilea termen să fie constituit din săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie. al doilea termen trebuie să constituie o infracţiune. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. indirerctă sau Primul termen cu praeterintenţie. Să nu fie incidentă vreo cauză dintre cele prevăzute la art. care trebuie săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. Să existe o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie directă. RECIDIVĂ MICĂ POSTCONDAMNATORIE : când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoarea de până la 6 luni. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. 42 din viitoarea reglementare. 354 . potrivit actualei reglementări. 38 din actualul Cod Penal. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiune trebuie să fie mai mare de un an. respectiv un an Pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni sau de un an să fi fost executată Pedeapsa închisorii să fie executată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie Condamnarea să nu fie una dintre acelea de care nu se ţine cont la stabilirea stării de recidivă Condiţii de existenţă a recidivei mari postexecutorii Al doilea termen ca şi la recidiva mare postcondamnatorie.Aurel Teodor Moldovan Primul termen Rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. respectiv art. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. de orice natură.

apare justificată concluzia că sustragerile 581 Revista de drept penal.pen nr 19/R/1995. pag 216 355 . dispoziţiile cu privire la sancţionarea recidivei postcondamnatorii sau după caz postexecutorii. PRACTICĂ CAPITOLUL X Concurs de infracţiuni 1.DREPT PENAL. 37. tratamentul penal este prevăzut de art. condiţiile vor fi identice cu cele de la recidiva mică postcondamnatorie Primul termen Condiţii de existenţă Al doilea termen trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei.Concurs de infracţiuni.c) ale actualului Cod Penal. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă: recalcularea pedepsei pentru descoperirea ulterioară a stării de recidivă se face aplicându-se. Piteşti. alin. 44). alin. Studii şi practică judiciră 1994-2006. lit. PARTEA GENERALĂ RECIDIVA MICĂ POSTEXECUTORIE: este reglementată în dispoziţiile art. 40. 43. nr 2/1996. p 111 În măsura în care cele două furturi au fost comise la intervale mari de timp. Ediţie îngrijită de George Antoniu. 39.1. dec. respectiv în luna aprilie şi iunie 1993. TRATAMENTUL PENAL AL RECIDIVEI: este reglementat de dispoziţiile art. iar în noul Cod penal. după caz. PLURALITATEA INTERMEDIARĂ: este susceptibilă de a comporta definiţii diferite după cum se au în vedere dispoziţiile legale prevăzute de actele normative menţionate în cadrul capitolului ce analizează instituţia avută în vedere (Codul Penal în vigoare – art. Concurs real581 C. respectiv Codul Penal viitor – art. Editura Hamangiu.A.1 din Codul Penal în vigoare.

C. printr-o unică acţiune de ameninţare cu bătaia. a două infracţiuni de tâlhărie prevăzute în art 211 alin (1) C. inculpatul a acostat pe stradă două persoane. să-i dea banii sau alte bunuri pe care le aveau asupra lor constituie. 2. instanţa reţinând că. constatându-se că această din urmă pedeapsă este graţiată conform Legii nr 137/1997.V.pen.. dec. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Pluralitate de victime582 C. împotriva părţilor vătămate B.583 C.Aurel Teodor Moldovan nu au avut la bază aceeaşi rezoluţie infracţională.pen. nefiind aplicabile dispoziţiile art 41 alin 2 C. în concurs ideal. p 154 Inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută în art 254 alin (1) şi la 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută în art 289 C. a comis câte o infracţiune de tâlhărie.. Pedeapsă mai mare de 2 ani. 3.S.F. cu aplicarea art 41 alin 2 C. Recursul extraordinar declarat în cauză.. şi S. În toate aceste împrejurări fapta inculpatului de a fi constrâns concomitent două sau trei persoane. Ediţie îngrijită de George Antoniu. pag 220 683 Revista de drept penal. şi H. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult doi ani. Ediţie îngrijită de George Antoniu. Ca urmare în recursul parchetului a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută în art 208 raportat la art 209 lit a) şi g) C. Recursul declarat de procuror este fondat.S.pen.pen s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare. nr 784/1993. la 17 şi la 23 ianuarie 1991. pag 222 356 . Studii şi practică judiciră 1994-2006.pen. În baza art 81 C.pen. este întemeiat. deposedându-le de sumele de bani şi unele bunuri pe care le aveau asupra lor. Editura Hamangiu. în două asemenea infracţiuni. şi nu una singură. Concurs de infracţiuni. Editura Hamangiu. Din probele administrate rezultă că la 17 ianuarie 1991. Concurs de infracţiuni.pen.J. în cel de-al doilea.J. pe care le-a ameninţat şi lovit. dec.I. printre altele. respectiv trei infracţiuni.. nr 4/2001. în primul caz. s. P. iar la 23 ianuarie trei persoane. cum a apreciat greşit instanţa de fond. 582 Revista de drept penal. cu motivarea că inculpatul nu a săvârşit câte o infracţiune de tâlhărie la datele susmenţionate. şi a părţilor vătămate H.nr 3298/1999. în concurs real. Studii şi practică judiciră 1994-2006. chiar dacă victimele au remis sumele de bani sau bunurile în acelaşi timp. ci două. Potr