DREPT PENAL.

PARTEA GENERALĂ

dr. Aurel Teodor Moldovan

DREPT PENAL PARTEA GENERALÃ

BRAŞOV
1

Aurel Teodor Moldovan

Prof. Dr.dr. Cristian Murzea Prof. Dr.dr. Cătălin Joiţa Consilier editorial: Prof. Dr. ing. Florin Andreescu Procesare - editare text: Oana Lazăr Tehnoredactare: Av. Andreea Rădulescu Jr. Georgeta Györffy Av. Oana Lazăr Coperta: Av. Bogdan Andreescu Corectura: Autorul Recenzenţi ştiinţifici:

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MOLDOVAN, AUREL TEODOR Drept penal. Partea generală / Aurel Teodor Moldovan, - Braşov : Lux Libris, 2009 Bibliografie ISBN 978-973-131-058-9 343(498)(075.8)

© 2009 Editură recunoscută CNCSIS, cod 201

ISBN 978-973-131-058-9
2

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

PREFAŢĂ

Că “Dreptul este în continuă mişcare” este o sintagmă ce se regăseşte şi in continua dezvoltare a relaţiilor sociale care ocrotesc sociatatea şi omul ca individ. Necesitatea introducerii a unor noi principii şi a unor noi instituţii de drept penal general au apărut ca o evoluţie necesară în procesul consolidării, transparenţei, şi adaptării europene în general a ştiinţei dreptului penal. Cele 17 capitole ale ediţiei de faţă exprimă o comparaţie între actuala reglementare, modificată prin Legea nr. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 228 din 25.03.2008 şi Noul cod penal, adoptat prin Legea nr 286/2009, publicată în Monitorul Oficial nr 510/24.07.2009 Autorul, folosind metoda de analiză comparativă, şi îmbinând repere permanente de practică judiciară la care se adaugă organizarea şi sistematizarea expunerii, a dorit să îmbine metoda aplicativă cu cea instructiv ştiinţifică a materialului. Deşi sunt diferite moduri de abordare a prefaţării unei lucrări pe care am trăit-o şi o simt îmi este greu să mă despart de ea prin publicare fără a adăuga faptul că atât ca student şi doctor în drept penal la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept, sub bagheta domnului profesor doctor Ion Oancea, şi profesor doctor Costică Bulai ,cât şi în calitate de practician în latura acuzării cât şi a apărării, iar în ultimii ani cadru didactic la Universitatea Transilvania, Braşov, Facultatea de Drept şi Sociologie, catedra de Drept public, disciplina “drept penal general” transmit prin intermediul acestei prefaţe îndemnul de a folosi rezultatul depus în mâna dumneavoastră. Dacă adaug acestei experienţe şi calitatea de Unit Directeur în Direcţia Închisorilor din cadrul Ministerului de Justiţie al Olandei (14 ani) întregesc enunţul anterior. Avocat, doctor şi decan al Baroului Braşov, din anul 2003 şi în prezent, Aurel Teodor

3

Aurel Teodor Moldovan

4

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CUPRINS

PREFAŢĂ ...................................................................................................... ......... CAPITOLUL I. NOŢIUNI GENERALE ................................................................ 1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT ........................................ 1.1.1. Noţiunea dreptului penal ........................................................... ....... 1.1.2. Obiectul dreptului penal .................................................................. 1.1.3. Sarcinile dreptului penal ............................................................ ....... 1.1.4. Caracterele dreptului penal ............................................................ 1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept ................... 1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN .......... 1.2.1. Principiul legalităţii ..................................................................... ...... 1.2.2. Principiul umanismului .................................................................... 1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale ............................................. 1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală ..... 1.2.5. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale ........................ 1.2.6. Principiul personalităţii răspunderii penale ...................................... 1.2.7. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal ........................ 1.3. IZVOARELE DREPTULUI PENAL ........................................................... 1.3.1. Principalele izvoare ale dreptului penal .......................................... 1.3.2. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale .................................. 1.4. RAPORTUL JURIDIC PENAL .................................................................. 1.4.1. Noţiune ...................................................................................... ........ 1.4.2. Elementele raportului juridic penal ........................................... ......... 1.4.3. Naşterea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal ............

3 13 13 13 13 14 14 15 16 17 18 18 18 19 19 20 21 22 23 24 24 24 25

27 27 27 28 29 29 30 CAPITOLUL II. LEGEA PENALĂ ................................................................. 32 ........ 32 2.1. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE ..................................
5

Aurel Teodor Moldovan

........... 2.1.1. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale ........................ 2.1.2. Normele de drept penal şi categorii de norme penale ....................... 2.1.3. Interpretarea legii penale ........................................................... ....... 2.1.3.1. Metode de interpretare a legii penale .................................. 2.1.3.2. Felurile interpretării după rezultat .................................... ....... 2.2. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU ............................................ ........ 2.2.1. Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu ................................. 2.3. EXTRĂDAREA ................................................................................... ....... 2.4. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP ................................................ ....... 2.4.1. Principiul activităţii ......................................................................... 2.4.2. Principiul neretroactivităţii legii penale ....................................... ....... 2.4.3. Principiul retroactivităţii legii penale ................................................ 2.4.4. Principiul ultraactivităţii .............................................................. ........ 2.4.5. Principiul aplicării legii penale mai favorabile ............................ ......... CAPITOLUL III. INFRACŢIUNEA .................................................................. ....... 3.1. DISPOZIŢII GENERALE .......................................................................... 3.1.1. Noţiunea de infracţiunea ................................................................ 3.1.2. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii ................................................. 3.2. CONŢINUTUL INFRACŢIUNII ............................................................ ....... 3.2.1. Noţiune şi importanţă ................................................................. ........ 3.2.2. Structura-conţinutul infracţiunii ....................................................... 3.2.3. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune ........................................ 3.3. CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII ...................................... ........ 3.3.1. Obiectul infracţiunii ......................................................................... 3.3.2. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii ................................................ 3.3.3. Subiecţii infracţiunii .................................................................... ....... 3.4. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI ............................. 3.4.1. Aspecte generale ....................................................................... .......
6

38 41 42 42 42 43 43 46 46 46 47 52 52 53 54 55 55 56 57 60 60 61 61 64 66 68 69 72 73 74 74 74 75 75 77 77 77 79 80 82

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

3.4.2. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei .......................................................................................... ....... 82 3.4.2.1. Legitima apărare .................................................................. 3.4.2.2. Starea de necesitate ........................................................... 82 3.4.2.3. Constrângerea fizică şi constrângerea morală ..................... 83 3.4.2.4. Cazul fortuit .................................................................... 83 ....... 88 3.4.2.5. Iresponsabilitatea ................................................................ 90 3.4.2.6. Minoritatea făptuitorului .................................................. 92 ....... 96 3.4.2.7. Eroarea de fapt ............................................................... ......... 98 3.5. INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI PRIN LIPSA 98 PERICOLULUI ..................................................................................... 98 ...... 100 3.5.1. Preliminarii ................................................................................ 103 ......... 103 3.5.2. Lipsa pericolului social, ca trăsătură esenţială a infracţiunii 104 ............. 106 3.5.3. Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală .... 106 3.6. LIPSA PREVEDERII IN LEGEA PENALA ......................................... 107 ....... 108 CAPITOLUL IV. PEDEPSELE ............................................................................ 109 4.1. GENERALITAĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR ..................................... 109 ......... 109 4.1.1. Noţiunea şi caracterele pedepsei .............................................. 109 ......... 111 4.1.2. Scopul şi funcţiile pedepsei ........................................................... 111 4.1.3. Felurile pedepsei ....................................................................... 112 .......... 114 4.2. CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN .......................... 118 121 4.2.1. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice .................................................................................................... 123 4.2.2. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele 123 juridice .............................................................................................. 124 ...... 127 4.3. PEDEPSELE ÎN SPECIAL ................................................................. 130 ........ 133 4.3.1. Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice ...................... 134 4.3.2. Pedepsele principale pentru persoanele juridice ............................ 135 4.3.3. Pedepsele complimentare pentru persoane fizice ...................... 136
7

Aurel Teodor Moldovan

4.3.4. Pedepsele complimentare aplicabile persoanei juridice 137 .................. 4.3.5. Pedepsele accesorii ................................................................. ........ 138 138 CAPITOLUL V. RĂSPUNDEREA PENALĂ ................................................ 138 ....... 138 5.1. RASPUNDEREA PENALA CA INSTITUTIE FUNDAMENTALA ............ 139 5.1.1. Generalităţi privind răspunderea penală ........................................ 139 5.1.2. Principiile răspunderii penale ................................................... 141 ...... 142 5.2. ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE ................................................ 144 5.2.1. Consideraţii generale ............................................................... 148 .......... 150 5.2.2. Reglementarea instituţiei înlocuirii răspunderii penale ................... 152 5.3. RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE ............................ 5.3.1. Discuţii în doctrină privind răspunderea penală a persoanei juridice ... 155 5.3.2. Necesitatea răspunderii penale a persoanei juridice ........................ 155 5.3.3. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit noii reglementări 155 ... 156 CAPITOLUL VI. APLICAREA PEDEPSEI ....................................................... 156 6.1. ASPECTE GENERALE ......................................................................... 157 6.1.1. Noţiune şi cadru ....................................................................... 158 ......... 159 6.1.2. Forme şi modalităţi de individualizare ...................................... 159 ........ 164 6.2. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR ............................... 166 6.2.1. Criterii generale de individualizare ................................... 167 ........ 6.2.2. Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei 169 ............ 169 6.2.2.1. Circumstanţe atenuante ............................................... 170 ........ 174 6.2.2.2. Circumstanţe agravante ................................................ 177 ....... 179 6.2.3. Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare a pedepsei 179 ... 180 CAPITOLUL VII. FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII ................... 181 7.1. ASPECTE GENERALE ......................................................................... 185 7.1.1. Actele preparatorii ................................................................... 186 ....... 187 7.1.2. Tentativa .................................................................................. 187 ......... 190 7.1.2.1. Felurile tentativei ................................................................
8

.........2................3. 200 8..... 230 9..... 206 8.........1.............3.......... 221 9................... Felurile participaţiei penale .........2.......2.. PARTICIPAŢIA PENALĂ ... 7.. 192 192 192 .....2....... 204 8..............................1....................1....................................2....... ........ Infracţiunea complexă ......... Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului ..... 226 9.............................2.......................... Infracţiunea fapt epuizat ........................................ 216 9....................2................. 7...................... 219 .. PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA 197 INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) ........................ 207 ............2........................................ Incriminarea şi sancţionarea tentativei ...........1.................. 9.....2............ 213 8..............1.................................. 210 8. UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE ...........3.......1.......2....2.. 231 9 7.................1.......DREPT PENAL.......... 216 9.....1.....2.......................................................... 7.....2........2...............2.................................................2.3...... Infracţiunea continuată ....1.............. PARTEA GENERALĂ 192 195 196 CAPITOLUL VIII... 221 9......................... 198 8............... Generalităţi privind participaţia penală .. 208 8........2.............. 7.. Infracţiunea progresivă ........2......... Participaţia improprie ... Infracţiuni pentru care tentativa nu este posibilă ......................... Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii de infractori ......... 209 8........................................ 221 .................... Infracţiunea fapt consumat .. Infracţiunea deviată ..................................................................2............................. Felurile unităţii de infracţiune ......1....................2..........................3. 220 9....... 206 ............................ Infracţiunea continuă .......... 230 ......................2....... UNITATE DE INFRACŢIUNI .............................. 222 9.............3..... Formele pluralităţii de infractori .3..... 203 ..........................................................1....... 199 8..................3...1 Autoratul şi coautoratul ..... ..... GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI .. CONSIDERATII GENERALE ................. Infracţiunea simplă .....4... ......4........................................1..........................4 Infracţiunea de obicei .............................. ..................4..1................... UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE ... 214 214 CAPITOLUL IX................2..3.. 199 8.......3..3 Complicitatea .1........ 9...............1...... 217 9...... 209 8........ Tratamentul penal al participaţiei ....2..2 Instigarea ...................... ......2....

...... 271 11............................ 257 11......... 7......... CONCURSUL DE INFRACTIUNI ............ Condiţii de aplicare a suspendării executării pedepsei sub su.......2............................ 5.......... 275 10 ..2. 10............. ..........2..................... 10.............................. 10...................3....... 10............2................................................. 232 232 233 234 236 238 238 239 240 243 243 244 244 245 246 247 248 249 249 252 252 253 CAPITOLUL XI INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII 253 PEDEPSELOR .......... Noţiune ..... Condiţii de acordare a suspendării condiţionate a executării 257 pedepsei .....1. Termenul de încercare ....................................................... 10..........................................1.....................5.................. Recidiva mare postcondamnatorie ..Aurel Teodor Moldovan CAPITOL X... Aspecte generale .. 260 11.............4.....3......................... 260 11........... 10..... 257 11.....1...................... 6......5........ CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTR INFRACTIUNI CONCURENTE 10.. Pluralitatea intermediară de infracţiuni .............6.................. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei 260 ..........5......................................................2.... 10....... SUSPENDAREA CONDITIONATA A EXECUTARII PEDEPSEI ................. 11....................8...........1........................5.......... Modalităţile recidivei .. SUSPEBDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE 267 11.......5... 259 ............ 253 ................ 254 11.......3........ Termenul de încercare ......... 11........................... ..................... RECIDIVA .......... GENERALITATI PRINVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI .5...1.272 praveghere ....5..................1....... PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI .........2.................................. 273 11............................ 10.....4...... Recidiva mică postcondamnatorie .. Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei ...........5. Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei . 271 ......2..... 10.................................. 10.............................. Noţiune ................1...... .................. ...........................2................3...1...1. 11.......... Tratamentul penal al recidivei . 10................ 10......5..5... TRATAMENT PENAL IN CAZ DE CONCURS DE INFRACTIUNI .. 256 .............. 274 ....1.................... Recidiva mică postexecutorie ............................1.................................. Recidiva mare postexecutorie ....................................... 4.......................

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

11.2.4. Măsurile de supraveghere ............................................................. 11.2.5. Obligaţiile condamnatului .......................................................... 11.2.6. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere ....... 276 11.2.7. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere 276 11.2.8. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere 278 ........ 278 11.3. EXECUTAREA PEDEPSEI INCHISORII LA LOCUL DE MUNCA .......... 279 11.3.1. Noţiune .................................................................................... 280 ...... 281 11.3.2. Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei la locul 281 de muncă .......................................................................................... 281 11.3.3. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă ....................... 285 11.3.4. Anularea executării pedepsei la locul de muncă .......................... 11.3.5. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă .......................... 11.4. LIBERAREA CONDIŢIONATĂ ............................................................ 287 11.4.1. Noţiune .................................................................................... ...... 11.4.2. Condiţii de acordare ...................................................................... 290 11.4.3. Efectele liberării condiţionate ................................................... 290 ....... 291 11.4.4. Liberarea conditionata in cazul detentiei pe viata .......................... 298 305 CAPITOLUL XII. MINORITATEA ...................................................................... 310 12.1. RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR .......................................... 319 12.1.1. Aspecte generale privind sancţionarea infractorilor minori............ 322 12.1.2. Măsurile educative ................................................................ 329 ........ 333 12.1.3. Pedepsele aplicabile infractorilor minorului şi particularităţiile 337 regimului de aplicare şi executare a acestora ...................................... 341 343 CAPITOLUL XIII. MĂSURILE DE SIGURANŢĂ .......................................... 346 13.1. NOTIUNE SI CARACTERIZARE .......................................................... 348 13.2. FELUL MASURILOR DE SIGURANTA ................................................ 350 13.3. REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA .......................................... 351 13.3.1. Obligarea la tratament medical ..................................................... 355 13.3.2. Internarea medicală ............................................................... 360 ....... 368 13.3.3. Interzicerea unei funcţii sau profesii ............................................ 381 13.3.4. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi ............................. 382 13.3.5. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei ................................ 385 ........ 389 pe o perioadă determinată .................................................................. 393 ........ 397 13.3.6. Expulzarea ..............................................................................
11

Aurel Teodor Moldovan

...... 13.3.7. Confiscarea specială .....

........................................................... 399 401 403 404 407 411

CAPITOLUL XIV . CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ 14.1. ASPECTE GENERALE ................................................................. ......... 14.2. AMNISTIA ................................................................................ ..........

12

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I NOŢIUNI GENERALE
1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT 1.1.1. Noţiunea dreptului penal Dreptul penal este o ramură de drept şi reprezintă ansamblul normelor juridice edictate de stat prin care se stabilesc faptele care constituie infracţiuni (crime şi delicte), pedepsele ce se aplică şi dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni, pentru apărarea ordinii de drept. În literatura de specialitate dreptul penal apare şi sub denumirea de drept criminal această denumire derivând de la cuvântul de origine latină crimen, cuvânt ce are semnificaţia de faptă infracţională. Noţiunea de drept penal provine de la cuvântul de origine latină poena, pedeapsă, reprezentând sancţiunea ce se va aplica pentru săvârşirea faptei interzise. În literatura de specialitate au existat mai multe definiţii date acestei noţiuni de drept penal, dar ne vom opri cu precădere asupra definiţiei date de marele penalist român I. Tanoviceanu, care afirma : “ Dreptul penal este acea ramură a dreptului public intern, care se ocupă de infracţiune şi de pedepse ce trebuie aplicate acelora care le comit”1 . Astfel trebuie precizat faptul că marii autori în domeniul dreptului penal au scos în evidenţă faptul că ceea ce este specific dreptului penal este “dreptul de a pedepsi” sau dreptul statului de a exercita represiunea2 . 1.1.2. Obiectul dreptului penal Constă în relaţiile sociale care privesc faptele ce sunt considerate a fi infracţiuni (crime şi delicte) şi pedepsele ce se stabilesc şi se aplică celor care săvârşesc infracţiuni. Dreptului penal îi revin relaţii sociale pe care trebuie să le reglementeze, relaţii sociale care conferă participanţilor anumite drepturi şi obligaţii. Relaţiile sociale ce revin dreptului penal sunt activităţile de luptă împotriva infracţiunilor, activităţi ce se realizează prin tragerea la răspundere penală a celora care săvârşesc fapte prevăzute de legea penală. De asemenea obiect al dreptului penal îl reprezintă şi relaţiile de represiune penală, adică acele relaţii ce se stabilesc după săvârşirea faptei interzise, între stat şi făptuitor, în sensul că statul are obligaţia şi totodată
1 2

I. Tanoviceanu, Curs de drept penal , Bucureşti 1912, pag. 3. Ion Oancea , Drept penal – partea generală, Bucureşti 1971, pag.14.

13

Aurel Teodor Moldovan

şi dreptul de a trage la răspundere pe făptuitor, iar făptuitorul de această dată se va „bucura” numai de obligaţia de a suporta consecinţa faptei sale, şi anume să suporte pedeapsa penală aplicată. Trebuie precizat deasemnea faptul că obiectul dreptului penal mai cuprinde şi relaţiile de apărare socială, relaţii ce se nasc din momentul intrării în vigoare a legii penale.3 1.1.3. Sarcinile dreptului penal Pentru a-şi putea realiza scopul său specific dreptul penal trebuie să îndeplinească anumite funcţii şi anume: ♦ Stabilirea faptelor ce reprezintă infracţiuni (crime şi delicte) şi prevenirea lor, lucru ce se realizează prin încriminarea faptelor ce reprezintă un pericol social . ♦ Arătarea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale, dar şi a sancţiunilor pe care le poate aplica statul prin organele sale în cazul săvârşiri faptelor prevăzute ca interzise. ♦ Dreptul de a pedepsi, drept care trebuie stabilit pentru organele judiciare, precizându–se totodată şi condiţiile în care se poate exercita acest drept. Exercitarea acestui drept presupune existenţă unui temei, iar conform legii penale singurul temei legal îl reprezintă săvârşirea unei infracţiuni. In noul cod penal se poate observa faptul că s-a renunţat la definirea scopului legii penale, scop ce este bine determinat de art 1 din actualul cod penal „legea penală apără împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept”. 1.1.4. Caracterele dreptului penal a. Caracterul autonom Caracterul autonom al dreptului penal se evidenţiază prin faptul că are în primul rând un obiect propriu de reglementare, care îl reprezintă relaţiile sociale specifice acestei ramuri de drept ce trebuie să fie ocrotite, prin faptul că pentru apărarea valorilor sociale să creează reguli de conduită care vin să sublinieze netemeinicia tezei conform căreia dreptul penal reglementează doar relaţii de sancţionare. Caracterul autonom al dreptului penal poate fi justificat şi prin faptul că se pot evidenţia domenii ale vieţii sociale unde numai dreptul penal ocroteşte anumite interese, interese ce nu sunt ocrotite prin intermediul nici unei altei ramuri de drept. b. Caracterul unitar Acest caracter se desprinde din prevederile art. 362 Cod penal:” Dispoziţiile
3

Constantin Mitrache, Drept penal, Bucureşti 2002, pag.9.

14

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancţionate penal prin legi speciale, afară de cazul când legea dispune altfel” Normele dreptului penal sunt nu numai în Codul penal cuprinse ci şi în legi extrapenale, reprezentând sistem unitar datorită unicităţii principilor care străbat legislaţia penală. Dreptul penal îşi păstrează caracterul unitar nefiind afectat de faptul că normele penale sunt grupate în partea generală, partea specială a Codului penal ori în legi penale, sau legi nepenale cu dispoziţii penale. c. Caracterul de drept public Dreptul penal aparţine dreptului public datorită faptului că prin reglementările sale specifice dreptul penal a venit întotdeauna în apărarea valorilor sociale, unde interesul major l-a avut societatea, statul ca reprezentant al acesteia. Prin faptul că dreptul penal reglementează relaţiile de apărare socială, se creează raporturi juridice între stat şi persoanele fizice ca destinatari ai legii penale. Aceste raporturi nu reprezintă altceva decât raporturi de putere prin intermediul cărora se realizează funcţia de apărare a valorilor sociale împotriva infracţiunilor4 . Statul este în toate raporturile juridice de drept este subiect dominant care pretinde o anumită conduită de la destinatarii legii penale, şi tot statul este acela care în caz de încălcare a normelor penale, prin organele sale specializate, asigură restabilirea ordinii încălcate, prin tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni. 1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept Dreptul penal şi dreptul procesual penal. În cadrul sistemului român de drept, dreptul penal este în strânsă legătură cu dreptul procesual penal, cele două ramuri de drept fiind indisolubile. Dreptul penal îşi îndeplineşte sarcinile specifice prin intermediul dreptului procesual penal, şi de asemenea dreptul procesual penal fără dreptul penal ar fi lipsit de conţinut. Prin intermediul dreptului penal se stabilesc faptele ce reprezintă infracţiuni, pedepsele şi răspunderea penală, iar normele de drept procesual penal sunt cele care stabilesc procedura de tragere la răspundere a celora care se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor. Dreptul penal şi dreptul execuţional penal Dreptul execuţional penal apare în unele sisteme de drept, ca de exemplu în sistemul fostelor republici sovietice , drept al muncilor corecţionale . Această ramură de drept a cărei existenţă de sine stătătoare este discutabilă, cuprinde acele norme juridice ce reglementează relaţiile sociale ce iau naştere în procesul executării sancţiunilor de drept penal; aceste relaţii se nasc între organele de stat specializate însărcinate cu executarea acestor sancţiuni şi persoanele condamnate,
4

Costică Bulai – Manual de drept penal, Bucureşti 1997, pag.12

15

Aurel Teodor Moldovan

sancţiuni ce sunt aplicate de instanţele de judecată. Deseori în literatura de specialitate s-a conturat ideea conform căreia pe lângă faptul că dreptul penal execuţional este o ramură de drept de sine stătătoare, unii autori au admis chiar existenţa unei subramuri care poartă denumirea de drept penitenciar, care reglementează relaţiile sociale legate de executarea pedepselor privative de libertate5 . Dreptul penal şi dreptul civil Această legătură se realizează prin apărarea relaţiilor patrimoniale şi personal nepatrimoniale, apărarea împotriva faptelor periculoase. Această apărare se realizează prin interzicerea sub sancţiuni a sustragerilor, distrugerilor. Dreptul penal şi dreptul medical În activitatea specifică domeniului medical, se pot comite o serie de infracţiuni prevăzute cel mai adesea în Codul penal, fie de către persoane care nu au dreptul de a exercita profesiunea de medic (art. 281 cod-penal actual, respectiv art 352 - viitoarea reglementare), de persoane care se sustrag de la tratamentul medical (art. 3091 cod penal), de medicii care prescriu produse şi substanţe stupefiante fără a fi necesare în soluţiuonarea unui caz (art. 312 alin. 3 cod penal actual, respectiv art 363 din viitoarea reglementare) ori provoacă avorturi în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor autorizate în acest scop (art. 185 alin. 1 lit. A codul penal actual, resectiv art 199 alin 1, lit a din viitoarea reglementare), etc, pentru care se aplică normele de drept penal şi se angajează răspunderea penală prevăzută de dreptul material, cu posibilitate reţinerii, după caz, a circumstanţelor atenuante sau agravante ce ar rezulta din activitatea medicală6 . Dreptul penal este în strânsă legătură şi cu celelalte ramuri de drept existente, precum dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul familiei s.a., prin faptul că preocuparea esenţială a dreptului penal rămâne aceea de apărare împotriva faptelor periculoase. 1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN Aceste principii fundamentale ale dreptului penal reprezintă idei directoare care călăuzesc elaborarea cât şi realizarea normelor penale, evidenţiind trăsăturile legislaţiei penale Ca şi principii fundamentale enumerăm:  Principiu legalităţii  Principiul umanismului  Principiul egalităţii în faţa legii penale  Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală
5 6

Costică Bulai – Manual de drept penal, Editura All, Bucureşti 1997, pag.19 Aurel Teodor Moldovan, Tratat de Drept Medical, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 6.

16

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

 Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale  Principiul personalităţii răspunderii penale  Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal 1.2.1. Principiul legalităţii Acest principiu exprimă regula conform căreia întreaga activitate a dreptului penal se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta, exprimând faptul că atât conduita pretinsă membrilor societăţii cât şi sancţiunea ce o vor suporta aceştia în caz de nerespectare a conduitei prevăzute de legea penală, trebuie să fie prevăzută de lege. Principiul legalităţii constituie o garanţie a libertăţii persoanei împotriva abuzurilor, acest principiu a fost înscris în Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului de către ideologii revoluţiei franceze din 1789 în art. 8 astfel : “ nimeni nu poate fi pedepsit decât în virtutea unei legi promulgate anterior infracţiunii şi legal aplicate”.7 Acest principiu al legalităţii examinat în funcţie de cele trei instituţii ale acestuia – infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală , poate fi exprimat pe baza adagiilor: - “ nullum crimen sine lege” acest adagiu trebuie însă completat şi anume “ nullum crimen sine lege praevia” - “ nulla poena sine lege” cu completarea “ nulla poena sine lege praevia “ sau “ sine lege poenali anrteriori” - “ nullum judicum sine lege”. În dreptul românesc principiul legalităţii era înscris în Constituţia din 1923, în art. 14 care prevedea :” Nici o pedeapsă nu poate fi înfiinţată nici aplicată decât în puterea unei legi”, acest text reprezintă o reproducere a art.16 din Constituţia de la 1866. Principiul legalităţii a fost afirmat în “Declaraţia universală a drepturilor omului “ adoptată de adunarea generală ONU la 10 decembrie 1948 în art. 11 , al.2: “ Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituie, în momentul în care ele au fost comise, un cat cu caracter penal potrivit dreptului internaţional sau naţional”, şi de asemenea în “ Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice “ adoptat de adunarea generală ONU la 16 decembrie 1966, pact ratificat de România în 1974, art. 15 :” Nimeni nu va fi condamnat pentru Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. 2. - Legea prevede Art. 1 Legalitatea incriminării care fapte constituie infracţiuni, (1) Legea penală prevede faptele care pedepsele ce se aplică infrac- constituie infracţiuni. torilor şi măsurile ce se pot (2) Nici o persoană nu poate fi sancţionată lua în cazul săvârşirii acestor penal pentru o faptă care nu era prevăzută de fapte. legea penală la data când a fost săvârşită.
7 Constantin Mitrache , Drept penal . Partea generală, Edtura “Casa de Editură şi Presă “Şansa””, Bucureşti 2002, pag.29.

17

Aurel Teodor Moldovan

acţiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului naţional sau internaţional , în momentul în care au fost săvârşite”. Consacrarea acestui principiu în Codul penal nu vine decât ca o garanţie a drepturilor şi libertăţilor prin faptul că împiedică extinderea legii penale prin analogie. 1.2.2. Principiul umanismului Conform acestui principiu întreaga reglementare penală trebuie să pornească de la interesele şi drepturile fundamentale ale omului. Principiul umanismului sublinează faptul că în normele penale sunt prevăzute exigenţe cărora însă omul li se poate conforma, sancţiunile îndeplinesc şi funcţia de reeducare. Umanizarea pedepselor a fost una dintre principalele preocupării ale şcolii clasice. În lucrarea “Principii di diritto criminale” Enrico Ferii spunea că Şcoala clasică s-a opus cruzimii pedepselor şi a modului de executare propunând abolirea pedepsei cu moartea, a pedepselor corporale şi infamante, a propus îmblânzirea pedepselor.8 In conformitate cu prevederile codului penal conform cărora: “executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului”, acest articol nu face altceva decât să reflecte aspecte ale principiului umanismului. 1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale Se exprimă regula conform căreia toţi indivizii societăţii sunt egali în faţa legii, art. 16 din Constituţie prevede faptul că ”cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.” În codul penal acest principiu nu cunoaşte o consacrare expresă, dar se deduce din faptul că legea penală nu promovează imunităţii sau privilegii care să permită inegalităţi de tratament în aplicarea legii penale. Această egalitate a indivizilor în faţa legii penale funcţionează pentru fiecare cetăţean, fie în calitatea sa de beneficiar al ocrotirii penale cât şi în calitatea de destinatar al exigenţelor impuse de legea penală. 1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală Întreaga reglementare juridico – penală trebuie să asigure prevenirea săvârşirii faptelor periculoase, funcţie ce se realizează prin conformare cât şi
8 Constantin Mitrache , Drept penal. Partea generală , Editura “Casa de Editură şi Presă “ Şansa” , Bucureşti 2002, pag.20.

18

persoana. împotriva infracţiunilor. 19 . Principiul personalităţii răspunderii penale Se consacră regula conform căreia atât obligaţia de a avea o anumită conduită ce decurge dintr-o normă penală cât şi răspunderea care decurge din Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. 4.2. suveranitatea. Conform art 1 din Codul penal actual este prevăzut faptul că. precum şi cu privire la căile şi mijloacele de luptă împotriva acestui fenomen”. drepturile şi libertăţile acesteia. respectiv articolul 15 alin 2 din viitoarea reglementare. dacă pedeapsa are domiciliul în ţară.5.DREPT PENAL.2. România. Aplicarea şi executarea pedepselor trebuie să fie privit ca un mijloc prin intermediul căruia se urmăreşte de fapt prevenirea săvârşirii de noi fapte antisociale atât pentru cei care se “bucură” de aplicarea pedepselor.Legea penală Art. fapt ce presupune existenţa unei fapte care este constată de organele abilitate de lege în forma cerută de lege. (2) În celelalte cazuri. 1.2 din Codul penal actual. 9 Personalitatea legii penale se aplică infracţiunilor săvârşite (1) Legea penală română se aplică în afara teritoriului ţării. deoarece fără săvârşirea unei fapte prevăzute de lege ca şi infracţiune nu se poate să existe răspundere penală. proprietatea. dacă infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului făptuitorul este cetăţean român ţării de către un cetăţean român sau de o sau dacă. 1. precum şi întreaga ordine de drept. . cât şi de alte persoane. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale Articolul 17. PARTEA GENERALĂ prin constrângere. neavând nicio cetăţenie. al. şi totodată acest principiu vine ca o garanţie a libertăţii persoanei. persoană juridică română. Profesorul Costică Bulai vorbind despre doctrina sau şcoala pozitivistă afirma faptul că aceasta “cuprinde un ansamblu de idei şi concepţii cu privire la natura şi cauzele fenomenului infracţional. scopul fundamental al legii penale este acela de a apăra. Deci iată că şi scopul doctrinei pozitiviste a fost acela de prevenire a săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. independenţa. prevăd că : ”Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”. prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română. Realizarea scopului legii penale ia naştere prin prevenirea faptelor prevăzute de legea penală. unitatea şi indivizibilitatea statului. ca rezultat al cunoaşterii şi respectării legii.6.

. astfel ca sancţiunea aplicată să îşi atingă scopul.La stabilirea Art. alternative. respectiv în funcţie de starea concretă de pericol. se ţine seamă de c) întinderea pagubei materiale dispoziţiile alineatului precedent produse. Când pentru infracţiunea b) starea de pericol creată pentru săvârşită legea prevede pedepse valoarea socială ocrotită. a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.2. după caz. cât şi penscopul urmărit. 74 Criteriile generale de indişi aplicarea pedepselor se ţine vidualizare a pedepsei seamă de dispoziţiile părţii gen(1) Stabilirea duratei ori a cuantumuerale a acestui cod. adică va răspunde cel ce a nesocotit normală penală. printr-o completare a articolul din actualul Cod penal 1. de periculozitatea infractorului. de persoa. tru proporţionalizarea acesteia. Principiul individualizări pedepselor îşi găseşte reglementarea în art.Aurel Teodor Moldovan dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat. nesocotirea obligaţiei au caracter personal. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal Acest principiu presupune faptul că pedepsele vor fi stabilite şi aplicate în funcţie de gravitatea faptei săvârşite.72 din Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. care se evaluează după cial al faptei săvârşite. de gradul de pericol so.infractorului. de limitele lui pedepsei se face în raport cu gravitatea de pedeapsă fixate în partea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea specială. e) natura şi frecvenţa infracţiunilor 20 .7. mijloacele folosite. atât pentru alegerea uneia dintre d) motivul săvârşirii infracţiunii şi pedepsele alternative. (3) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau. 72. Acest principiu pune în evidenţă faptul că pedeapsa va fi aplicată numai celui ce a săvârşit o infracţiune. In viitoarea reglementare se încearcă o lămurire a acestui principiu.următoarele criterii: na infractorului şi de împrejurările a) împrejurările şi modul de comicare atenuează sau agravează tere a infracţiunii. precum şi răspunderea penală.

9 Doctrina pozitivistă consideră că reacţia antiinfarcţională trebuie să corespundă periculozităţii infractorului şi să se realizeze prin măsuri adecvate acestei periculozităţii – de eliminare din societate în cazul criminalilor înnăscuţi. situaţia familială şi gravitatea faptei săvârşite şi de socială. rezultând astfel o altă caracteristică a acestor norme.11 În consecintă. hotărârile şi ordonanţele Guvernului. cu denumirea generică de “ Criterii generale de individualizare”). actuala reglementare. putem concluziona că izvoarele dreptului penal sunt mai restrânse ca număr. Normele juridice penale generale. raportându-ne la alte ramuri de drept. Bucureşt 2002. dar şi o mare parte din cele speciale sunt cuprinse în Codul penal. ordinele ministerelor.DREPT PENAL. legea prevede pedepse alternative. IZVOARELE DREPTULUI PENAL În mod obişnuit termenul de “Izvor de drept” este folosit în accepţiunea de „izvor formal” sau „sursa juridică” a dreptului care constă în „însuşi actul legislativ în care îşi găseşte exprimarea voinţa puterii publice şi care cuprinde normele de drept. Idem 8. respectiv art 74 din viitoarea reglementare. 11 Costică Bulai – Manual de drept penal. ce trebuie să fie gradată în raport cu gravitatea infracţiunii). soana juridică se ţine seama f) conduita după săvârşirea de dispoziţiile părţii generale a infracţiunii şi în cursul procesuprezentului cod. Editura ALL. şi anume un ridicat grad de stabilitate. de de sănătate. pedeapsă fixate în partea speg) nivelul de educaţie. 9 10 21 . În lucrarea “Principii di dritto criminale” Enrico Ferii aprecia că Şcoala clasică a stabilit raţiunea şi limitele dreptului de a pedepsi (pedeapsa fiind o justă sancţiune aplicată pentru infracţiunea săvârşită. actele emise de organele administraţiei publice locale nu pot constitui izvoare de drept penal. 1997. Bineînţeles că importante reglementări penale le întâlnim în unele legi complinitoare. Partea Generală. PARTEA GENERALĂ La stabilirea şi aplicacare constituie antecedente perea pedepselor pentru pernale ale infractorului. de limitele de lui penal. în speţă normele de drept penal cu elementele componente ale acestora. unele legi speciale nepenale ce reglementează relaţii sociale din anumite domenii. împrejurările care atenuează sau (2) Când pentru infracţiunea săvârşită agravează răspunderea penală. Partea generală.3.10 1. pag. dar sunt precis determinate.(1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea. se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. Bucureţti. starea cială pentru persoana fizică. vârsta. Astfel. 21. Constantin Mitrache. – Drept penal.

nr. libertăţi şi îndatoriri să fie respectate. care prin normele sale consacră valorile sociale fundamentale ale statului român. Codul penal al României este principalul izvor al dreptului penal. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Legea nr. 574/2002. 456/2001. art. Mai întâi trebuie menţionată ca izvor al dreptului penal Constituţia României. 143/2000. Codul penal a fost din nou modificat printr-o serie de acte normative. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Legea nr. În Constituţia României sunt prevăzute norme cu caracter principial ce interesează dreptul penal. prin Legea 6/1973. aprobată cu modificări prin Legea nr. fiind izvor juridic pentru toate ramurile dreptului nostru. după modificările aduse prin Legea 140 / 1996 publicată în M. Codul penal al României a suferit modificări şi după Revoluţia din 1989 prin mai multe acte normative. aprobată prin Legea nr. 2. prin Decretul 365/1976. ce consacră drepturile şi libertăţile fundamentale. 143/2002. 65 din 16 aprilie 1997. 429 din 23 octombrie 2003. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. publicată în Monitorul Oficial nr. 207/2000. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 456/2001. aprobată cu modificări prin Legea nr. 289 din 14. nr. Decretul 99/1983. 20/2002. prin Decretul 218/1977 ce a fost abrogat ulterior prin Legea 104/1 octombrie 1992. 758 din 29 octombrie 2003. Principalele izvoare ale dreptului penal 1. Constituţia României din 1991 a fost revizuită prin Legea nr.19 – care reglementează de principiu extrădarea şi expulzarea.1. cuprinde practic toate normele penale generale. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. respectiv aplicarea legii penale mai blânde. Codul penal a fost adoptat la 21 iunie 1968 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969. dar acest cod a suferit modificări succesive prin Decretul 154/1970. întrucât aşa cum am precizat mai sus.1996. Legea nr. In cursul anului 2003. art. dintre care enumerăm art. Of. 169/2002.11. art. art. După republicare.23 – care stabileşte condiţiile în care se pot realiza percheziţii. 45/2003. întrucât scopul normelor dreptului penal este de a asigura cadrul necesar pentru ca toate aceste drepturi. 24 – privind dreptul la apărare. aprobată prin Legea nr. al. reţineri şi arestări. fiind republicat în M. 22 .Of. 93/2002. 89/2001. 197/2000. 61/2002.3. 53 – care prevede posibilitatea restrângerii unor drepturi sau al unor libertăţi) Un interes deosebit pentru dreptul penal prezintă şi dispoziţiile Capitolelor II şi III ale Titlului II din Constituţia României. Legea nr.Aurel Teodor Moldovan 1. dintre care: Legea nr. rolul său fiind de a consfinţi noua ordine politică. 10/2001. 15. precum şi îndatoririle fundamentale.2 – care consacră excepţia de la principiul neretroactivitătii legii. art. 27 – referitor la inviolabilitatea domiciliului. socială şi economică creată în România în urma Revoluţiei din decembrie 1989. precum şi cea mai mare parte din normele penale speciale. aprobată cu modificări prin Legea nr. Legea nr. 58/2002. Constituţia României a fost adoptată prin referendum la 08 decembire 1991. 61/2002. 20/2002.

03.2006. 62/2007 publicata in MOF nr. pag. de unde şi denumirea de infracţiune de drept internaţional  Tratate şi convenţii internaţionale privind asistenţa juridică internaţonală în materie penală. Tot ca izvoare ale dreptului penal ne vom opri şi asupra Tratatelor şi Convenţiilor internaţionale. Aceste legi complimentare cuprind numai norme de drept penal. In acest sens menţionăm Legea nr. Legea nr. Partea I nr.2. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale În această categorie a legilor speciale intră acele legi care conţin încriminări separate faţă de codul penal.07.3. Legea nr. prin acestea este asumată obligaţia statelor de a incrimina prin legea penală internă astfel de fapte. 296 din 7 iunie 2001 privind extrădarea.DREPT PENAL. Nr.02. 278/2006. publicată în Monitorul Oficial.Drept penal. specific fiind faptul că nu conţin incriminări. Partea Generală – Editura “ Casa de Editură şi Presă “Şansa”” Bucureşti 2002. Legea nr. Legea nr. Aceste legi speciale capătă un caracter penal numai în măsura în care în conţinutul lor sunt prevăzute fapte sancţionate penal. 4. 1. aprobată cu modificări prin Legea nr. 23 .2007. 3. Legile penale complementare au o sferă de incidenţă sau aplicare mai restrânsă. Cu titlu de exemplu amintim: 1. 160/2005. întrucât privesc o anumită instituţie sau câteva instituţii de drept penal. În literatura de specialitate se face deosebire între:  Tratate şi convenţii prin care statul român s-a angajat să încrimineze şi să sancţioneze anumite fapte deosebit de periculoase care aduc atingere unor valori şi interese comune ale societăţii omeneşti.2008. PARTEA GENERALĂ Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.2007. acestea devenind izvoare ale dreptului penal în măsura în care ele sunt ratificate. Legea nr. 228 din 25. Tratatele şi convenţiile internaţionale privind asistenţa juridică internaţională conţin norme privind extrădarea şi devin obligatorii după ratificarea lor şi sunt socotite izvoare directe de drept penal. Of. Legea 82/1991 privind regimul contabilităţii. 39. 337/2007 publicata in Monitorul Oficial nr. astfel cum a fost 12 Constantin Mitrache . 841 din 08. Legea nr 247/2005. fiind menite să completeze reglementările penale cu norme de drept penal. 109/2004. 326 din 18 iunie 2001. 104 din 12. Decizia Curtii Constitutionale nr. publicată în M. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. 85/2005. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 627 din 20.12. precum şi actele prin care se acordă amnistia şi graţierea.12 Prima categorie de Tratate şi convenţii apare ca izvor indirect de drept penal.

de a pedepsi (de a trage la răspundere penală). Subiectele raportului juridic penal Ca şi subiecte ale raportului juridic penal este pe de o parte statul ca subiect dominant. Republicată in Monitorul Oficial.Of. Noţiune Raportul juridic penal este raportul arătat prin lege dintre stat (prin organele judiciare) şi persoana care a săvârşit o infracţiune (infractorul). 2 – 19 ).4. Codul Silvic.4. Partea generală.conţinutul .05.2000. Ordonanţa de Urgenţă nr. publicată în M. Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. publicată în M.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. cuprinde norme privind infracţiunile silvice 1. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie ( art.obiectul A. 603 din 9 decembrie 1999 ( art.1. 24). publicată în M. Trebuie subliniat faptul că în raportul juridic de conformare persoana fizică. Legea nr.78/ 5 mai 2000 pentru prevenirea. reprezentat prin organele judiciare. Legea nr.13 Raportul juridic penal ia naştere prin săvârşirea infracţiunii fiind un raport reglementat de norma juridică penală. 1. 24 .2000 4. este nenominalizată. 3. ca destinatar al obligaţiei. 362 /03. 17 – 20). cu alte cuvinte infractorul.Of. 5. raport în care statul are dreptul de a aplica o pedeapsă. destinatar al oblgaţiei. iar infractorul are datoria de a suporta acea pedeapsă (de a răspunde penaliceşte) .Drept penal . nr.subiectele .08.4. 16 din 22 februarie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.143/26 iulie 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri ( art. RAPORTUL JURIDIC PENAL 1.Aurel Teodor Moldovan modificată şi completată.Of. Elementele raportului juridic penal Elementele oricărui raport juridic sunt: . NR. Partea I nr.53.2. 219 / 18. iar în cadrul raportului juridic de conflict persoana fizică este determinată şi anume este persoana care a săvârşit fapta interzisă. 454 din 18/06/2008 2. – Editura didactică şi pedagogică Bucureşti 1971 – pag. iar pe de altă parte subiect al raportului juridic penal este persoana fizică. 13 Ion Oancea .

1. Partea generală. Conţinutul raportului juridic penal Conţinutul raportului juridic penal se referă la drepturile şi obligaţiile ce revin subiecţilor ai raportului juridic penal. iar în raportul juridic de conflict statul impune celuilalt subiect şi anume persoana fizică să suporte consecinţele faptei sale .15 . Raportul juridic de conformare nu depinde de voinţa destinatarilor. Raportul juridic de conformare se desfăşoară prin respecatrea obligaţiei de abţinere de la acţiunea interzisă. PARTEA GENERALĂ În raporturile de conformare statul impune tuturor destinatarilor legii penale norme obligatorii. Partea generală. iar infractorul are obligaţia de a suporta pedeapsa. adică pedeapsa. Editura All . C.14 Statul prin instanţa judiciară are dreptul de a trage la răspundere penală. Prin realizarea obiectului specific raportului juridic penal se realizează norma de drept penal. Obiectul raportului juridic penal Obiectul raportului juridic penal îl constituie acţiunile pe care titularii drepturilor le efectuează sau le poate pretinde şi pe care ceilalţi subiecţi au obligaţia de a le săvârşi sau obligaţia de a se abţine de a le săvârşi. Bucureşti 2002. . Raportul acesta este un raport dinamic.Casa de Editură şi presă “Şansa”.DREPT PENAL. obligaţie ce incumbă destinatarului normei. dar şi alte sancţiuni de drept penal. În cadrul raportului penal de conflict impunerea unei sancţiuni pentru fapta săvârşită reprezintă dreptul statului şi totodată acest drept al statului constă şi în obligaţia infractorului de a suporta consecinţele faptei sale. normă ce prevede drepturile şi obligaţiile participanţilor la acest raport.Drept penal. Naşterea. pag.4. dar tot odată este format şi din dreptul statului de a pretinde o anume conduită titularilor obligaţiei de conformare. este deci o creaţie a legii penale. Durata unui raport juridic nu este prestabilită ci acesta depinde de perioada 14 Constantin Mitrache . În ceea ce priveşte raportul juridic de conformare obiectul specific îl reprezintă însăşi conformarea. pag.62 25 . modificarea şi stingerea raportului juridic penal Raportul juridic penal se naşte o dată cu intrarea în vigoare a normei penale incriminatoare. în sensul că subiecţii raportului juridic desfăşoară anumite acţiuni sau inacţiuni În cadrul raportului juridic de conformare conţinutul îl reprezintă obligaţia destinatarilor legii penale de a se conforma cerinţelor impuse de lege. privită ca o sancţiune tipică de drept penal. Bucureşti 1997. adică adoptarea unei conduite corespunzătoare exigenţei normei penale fapt ce duce la realizarea normei de drept penal ce reprezintă şi temeiul raportului juridic penal de conformare. În cazul raportului juridic de conflict obiectul îl constituie pedeapsa. 42 15 Costică Bulai – Manual de drept penal. B.3.

să evite actul culpabil. adică o dată cu intrarea acesteia în vigoare. aceasta fiind hotărârea judecătoraescă de condamnare rămasă definitivă.” Existenţa raportului juridic de conflict se face de către organul judiciar competent. în timp ce raportul juridic de conflict se naşte prin săvărşirea faptei interzise. raportul juridic de conformare nu încetează prin simpla nerespectare a obligaţiei de către subiectul pasiv. se derulează conţinutul raportului substanţial de conflict. modificarea şi stingerea raportului juridic penal de conflict. săvârşirea faptei interzise de legea penală este singurul fapt juridic care paote da naştere raportului de drept penal de conflict sau de contradicţie. în acest caz putându-ne referi atât la pedeapsa principală cât şi la eventualele pedepse complementare. şi anume:” Când fapta a fost comisă cu intenţie. acţionând cu mai mulă prudenţă s-au diligenţă. 16 Costică Bulai – Manual de dcrept penal. care durează până la executarea pedepsei aplicate de către instanţa de judecată. unde vorbeşte despre particularităţi privind naşterea. Odată pronunţată hotărârea judecătorească de condamnare. constatarea.Partea genearală. dar cu toate acestea stingerea în acest mod a raportului juridic de conflict poate suporta anumite modificări atunci când întâlnim cauze care înlătură executarea pedepsei cum este spre exemplu cazul când intervine graţierea sau amnistia după condamnare. este evident faptul că depinde de el ca aceasta să nu fie săvărşită. iar dacă fapta este săvărşită din culpă.Editura All. Bucureşti 1997. În toate cazurile. lucru care este foarte bine evidenţiat în cartea profesorului Costică Bulai. depinde iaraşi de el ca. adică acesta nu încetează o dată cu săvărşirea faptei interzise. în forma cerută de lege. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că. Ceea ce deosebeşte cu precădere aceste două raporturi juridice este faptul că în cazul raportului juridic de conformare dobândirea calităţii de subiect al acestui raport nu depinde în niciun fel de voinţa destinatarului legii penale.16 Raportul juridic de conformare se naşte din lege. pag63 26 . dtermină o modificare în acelaşi sens şi a raportului juridic . respectiv extinderea sau restrângerea obligaţiei de conformare. în acest sens orice modifiacre a normei incriminatoare. a infracţiunii. hotărâre rămasă definitivă.Aurel Teodor Moldovan de timp pentru care normele incriminatoarer sunt în vigoare. în timp ce în cazul raportului juridic de conformare dobăndirea acestei calităţii depinde într-un anumit fel de acesta.

Astfel în literatura de specialitate se vorbeşte despre legi penale generale şi legi penale speciale. Pentru a înţelege cu exactitate această noţiune este necesară o clasificare a legilor penale. sunt cu durată nedeterminată (permanente). aceeaşi importanţă având-o şi legile penale ordinare şi legile penale excepţionale. cele obişnuite. această clasificare făcându-se după rolul pe care îl au în reglementarea relaţiilor de apărare socială. iar în sens restrâns această noţiune defineşte actul normativ emis de parlament şi care conţine norme de drept penal. Privită în alt sens legea penală generală defineşte de fapt codul penal în ansamblu ca lege ordinară pentru a fi deosebită de legea specială. regulă sau normă de drept penal aşa cum legiuitorul prevede prin dispoziţiile art. 141 Cod penal. Această clasificare a legilor penale are o importanţă deosebită deoarece atunci când vin în concurs atât legea penală generală cât şi legea penală specială. în sens larg. Marea majoritate a legilor penale. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE 2. regula ce se va aplica în această situaţie este: legea penală specială derogă de la legea penală generală şi se completează cu aceasta. iar în ceea ce priveşte legile penale temporare sau predeterminate aşa cum mai sunt denumite în literatura de specialitate sunt acele legi care în conţinutul lor cuprind o dispoziţie ce limitează aplicarea lor în timp până la o dată calendaristică sau până ce încetează starea care a determinat adoptarea 27 .DREPT PENAL. Legile penale generale apar definite ca fiind dispoziţii de drept penal cu caracter de principiu. acestea fiind normele din partea generală a codului penal.1.1.1. O deosebită importanţă în ceea ce priveşte clasificarea legilor penale o are legea penală cu durată nedeterminată şi legea penală temporară. De asemenea şi în ceea ce priveşte legile penale speciale vom întâlni în literatura de specialitate o clasificare a acestora în sensul că legea penală specială are în vedere în primul rând partea specială a codului penal. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL II LEGEA PENALĂ 2. Important de subliniat este faptul că legea penală generală cuprinde norme cu caracter de principii în timp ce legea penală specială cuprinde norme de incriminare. iar pe de altă parte are în vedere coduri penale speciale (Codul justiţiei militare) sau legi penale speciale ce cuprind dispoziţii derogatorii de la dreptul obişnuit. adică când sunt incidente pentru soluţionarea unui raport juridic de conflict. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale În doctrina penală această noţiune este privită ca fiind.

18 A. în timp ce legile penale excepţionale sunt adoptate în situaţii excepţionale aşa cum este de pildă starea de război. care se vor completa de la alte norme la care fac trimitere. prevederea faptei interzise făcându-se ulterior prin alte acte normative. Norme penale divizate.2. Astfel această normă împrumută dispoziţia ori sancţiunea ce îi lipseşte devenind astfel independentă faţă de norma la care s-a trimis. Bucureşti. B. deci legea penală temporară în acest sens va ultraactiva. Partea generală. Normele de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific. Legea penală temporară se va aplica şi după ieşirea ei din vigoare pentru faptele ce au fost săvârşite sub imperiul acestei legi.Drept penal. După conţinutul şi sfera de incidenţă deosebim: 1. legile penale ordinare sau obişnuite nu sunt altceva decât legi penale ce sunt adoptate în situaţiile unei normale evoluţii a societăţii. Editura Era . 2. 2. acestea clasificându – se la rândul lor în:  Norme de incriminare cadru sau norme în alb care conţin o dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţiune corespunzătoare.”17 2.  Norme penale de trimitere şi de referire Normele de trimitere sunt cele care sunt incomplete în ceea ce priveşte dispoziţia ori sancţiunea. norme ce sunt incomplete în ceea ce priveşte conţinutul lor. După criteriul cuprinderii dispoziţiei şi sancţiunii în cadrul aceleaşi norme deosebim: 1. Norme penale generale sunt cele care cuprind condiţiile în care se nasc. Moldovan – Drept penal . Partea genrală. determinat de particularitatea reglementării relaţiilor de apărare socială.48 19 Constantin Mitrache – Drept penal. modifică şi se sting raporturile juridice penale. pag.Aurel Teodor Moldovan unei astfel de legi. Bucureşti 2001.Partea Generală . Normele de drept penal şi categorii de norme penale Pornind de la această clasificare vom putea face distincţia şi între norma de drept penală generală şi norma de drept penală specială. pag. 2006 Constantin Mitrache . „Aşa cum de altfel o spune chiar denumirea lor proprie. Norme penale speciale sunt cele care expun condiţiile în care o faptă constituie o infracţiune şi pedeapsa ce se aplică.19 Normele de referire după ce se completează cu dispoziţia sau sancţiunea din norma complinitoare nu devin independente. Bucureşti 2001.1. T.51 17 18 28 . edictarea lor fiind determinată de apărarea în mod corespunzător a valorilor sociale ce au fost astfel lezate. ci se subordonează faţă de normele complinitoare A. Norme penale unitare ce cuprind în conţinutul lor atât dispoziţia cât şi sancţiunea.

Metode de interpretare a legii penale Metode de interpretare a legii penale sunt : 1) Interpretarea literală sau gramaticală constă în aflarea înţelesului normei penale cu ajutorul textului în care este exprimată norma penală. sintactic (funcţiile cuvintelor în propoziţie. Deosebirea esenţială între cele două feluri de interpretare constă în aceea că interpretarea oficială este obligatorie în timp ce interpretarea neoficială nu are forţă obligatorie. a legii penale cu ajutorul elementelor logice.raţionamentul a pari Raţionamentul a fortiori este raţionamentul cu ajutorul căruia se demonstrează faptul că. 2. Cu alte cuvinte această interpretare are în vedere analiza textului sub toate aspectele. În literatura de specialitate se face distincţie între interpretare oficială şi cea neoficială. astfel că pentru a putea înţelege legea sau dispoziţiile de drept penal se va căuta înţelesul noţiunilor folosite.DREPT PENAL. implicit permite mai puţin. voinţă exprimată în dispoziţiile legii pentru a putea stabili dacă acestea sunt aplicabile cazului concret.autentică (legală) făcută de legiuitor . dacă legea permite mai mult. Plecând de la aceste considerente interpretarea logică se face după anumite raţionamente şi anume: .3. funcţiile propoziţiilor în frază).raţionamentul per a contrario .1.1. în sensul legii penale. 1. Interpretarea oficială este interpretarea făcută de un organ oficial şi poate fi : . Această operaţiune logico – raţională este necesară deoarece normele se referă la fapte tipice ce trebuie aplicate unor fapte concrete care sunt şi foarte variate. are ca şi scop aflarea voinţei legiuitorului. stilistic (modul de exprimare). raţionamentelor construite de legiuitor. Interpretarea legii penale Interpretarea. 2) Interpretarea raţională sau logică constă în aflarea înţelesului normei. a judecăţilor.raţionamentul a fortiori . 29 .1. respectiv: etimologic (înţelesul cuvintelor). Interpretarea neoficială care în literatura de specialitate apare şi sub denumirea de interpretare doctrinară este cea făcută de oamenii de ştiinţă care se materializează în tratate etc.cauzală ( de caz) făcută de organul judiciar 2.3.raţionamentul reductio ad absurdum . PARTEA GENERALĂ 2.

dar asemănătoare cu cele prevăzute de lege . 20 Ion Oancea – Drept penal. 3) Interpretarea istorică . Argumentarea “a fortiori” urmăreşte să facă plauzibilă ideea că legea trebuie să fie explicată cu atât mai mult în cazurile în care situaţia este şi mai evidentă decât aceea vizată în mod expres de textul legii. neagă teza contrarie. interpretarea restrictivă şi interpretarea extensivă. ea are dreptul să facă şi mai puţin. Acest raţionament îl găsim exprimat în adagiul “qui dicit de uno. proiectele. Felurile interpretării după rezultat Atunci când legea penală se interpretează de către un organ sau altul prin intermediul diferitelor metode se va ajunge la o anumită concluzie cu privire la înţelesul legii penale sau numai cu privire la anumite dispoziţii motiv pentru care se face distincţia între interpretarea declarativă. Un exemplu în acest sens găsim în cartea profesorului Ion Oancea “Drept penal. de altero negat”. Bucureşti 1971. În doctrina dreptului penal se apreciază că interpretarea prin analogie nu trebuie confundată cu extinderea legii prin anlogie care presupune aplicarea legii penale la fapte care nu sunt prevăzute în normele sale. după raţionamentul a fortiori.1. Partea generală. Editura Dedactică şi Pedagogică Bucureşti 1971.Aurel Teodor Moldovan acest lucru presupune faptul că noţiunea de mai mult încorporează şi noţiunea de mai puţin.3. Partea Generală” : legea dă dreptul Marii Adunări Generale să edicteze legi. 5) nterpretarea legii prin analogie unde înţelesul unei norme penale se va face cu ajutorul alteia care prevede însă un caz asemănător şi care este mai clar.2. ubi idem jus “.89 21 Ion Oancea Drept penal. 4) Interpretarea sistematică constă în faptul că norma va fi interpretată în corelaţie cu alte dispoziţii sau cu alte legi. Acest raţionament se poate exprima şi prin adagiul “ubi eadem ratio. expunerile de motive. pag. 91 30 . dezbaterile parlamentare. exprimând ideea că cine susţine o teză. inadmisibile.potrivit acestei interpretări se ia în considerare istoria sau istoricul legii ce urmează a fi interpretate. Editura didactică şi pedagocică . adică să interpreteze legi.20 Raţionamentul per a contrario demonstrează faptul că acolo unde există o altă raţiune trebuie să existe şi o altă rezolvare juridică. absurde. pag.21 2. dacă Marea Adunare Naţională are acest drept. Raţionamentul reductio ad absurdum este acela prin care se demonstrează că orice altă interpretare decât ceea pentru care se pledează ar duce la consecinţe contrare legii. Raţionamentul a pari este cel care are în vedere faptul că pentru situaţii identice trebuie să existe soluţii juridice identice. Partea Generală. Sunt astfel interpretate actele preliminare.

23 Interpretarea restrictivă Această interpretare îşi are originea în adagiul latinesc “ lex dixit plus quam voluit”.92 25 C Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. pag. Este unanim admis că legile penale sunt de strictă interpretare (poenalia sunt strictissimae interpretationis ) şi că înţelesul lor nu poate fi extins prin interpetare. Interpretarea extensivă În cazul acestei interpretări se porneşte de la “lex dixit minus quam voluit” lucru ce constată că textul spune mai puţin decât a voit legiuitorul caz în care interpretul extinde aplicarea legii făcând astfel o interpretare extensivă conformă voinţei legiuitorului. All. dar pentru o contravenţie şi nu pentru o infracţiune. că textul nu cuprinde nici mai mult nici mai puţin decât a voit legiuitorul. Trebuie subliniat faptul că în materie penală interpretarea extensivă este rar folosită. Beck. exprimată în norma de drept interpretată. pag 88 22 31 . iar nu crearea unei alte norme de drept sau denaturarea sensului acesteia. pag. fiind folosită în favoarea inculpatului.DREPT PENAL. iar interpretul constatând acest lucru restrânge înţelesul legii făcând astfel o interpretare restrictivă în conformitate cu voinţa legiuitorului. All Beck 1997 . Interpretul ajunge la concluzia că textul redă şi spune atât cât a voit legiuitorul. Ghe. el este totuşi un infractor primar. lucru ce evidenţiază faptul că se ajunge la constatarea că legea spune mai mult decât a voit legiuitorul. înlăturării unor lacune ale legii cu ajutorul altor 23 Ibidem Alex. 32 24 Ibidem. Limitele interpretării Este general admis că interpretarea legii penale trebuie să urmărească cunoaşterea voinţei reale a legiuitorului. Bucureşti 2004. Fiind un infractor primar. Nistoreanu. prin interpretare. Această interpretare vizează situaţia când legea nu se poate aplica anumitor situaţii. PARTEA GENERALĂ Interpretarea conformă cu legea (declarativă) Această interpretare se bazează pe adagiu “Lex dixit quam voluit” ceea ce presupune faptul că prin această interpretare constată faptul că textul exprimă exact intenţia şi voinţa legiuitorului. Drept Penal – Partea Generală .22 Concluziile oricărei interpretări declarative sunt că legea este valabilă. ci ea trebuie să fie animată de dorinţa cunoaşterii. Un exemplu al acestei interpretări găsim în cartea profesorului Ion Oancea24 unde se spune că suspendarea executării pedepsei se aplică numai la cazurile arătate de lege (infractor primar). asigurând condiţii pentru o apărare socială eficientă în lupta împotriva infracţionalităţii. preferându-se se sensul restrictiv. cercetării şi elucidării înţelesului real al normei de drept.25 Interpretarea legii penale se efectuează nu pentru a crea noi norme de drept. Ed. dacă însă cel care a săvârşit infracţiunea a mai fost condamnat înainte. Boroi . legea i se poate aplica. fapt care iniţial păreau a cădea sub incidenţa legii.

sau în situaţia în care fapta s-a săvârşit în parte pe teritoriul ţării. Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu vin să dea un răspuns problemelor legate de aplicarea legii penale atunci când fapta este săvârşită în întregime pe teritoriul ţării iar făptuitorul se află în ţară. 26 Alex.Aurel Teodor Moldovan norme în materie.1.2. Calificarea faptei ca infracţiune. când fapta este săvârşită în străinătate de un cetăţean străin sau apatrid care nu are domiciliu în România însă fapta a fost săvârşită împotriva statului Român ori cetăţenilor români. dar după săvârşirea faptei s-a refugiat pe teritoriul României.pag 32 32 . All Beck . când fapta s-a săvârşit în întregime în străinătate. 1. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală ” Ed. Principiul teritorialităţii Potrivit acestui principiu legea penală se aplică în exclusivitate şi necondiţionat pe întreg teritoriul ţării pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României fără a face distincţie între calităţile diferite pe care le pot avea făptuitorii (cetăţean român. Bucureşti 2004 . ori numai rezultatul s-a produs pe teritoriul ţării. respectiv articolele 8-14 din viitoarea reglementare. executarea acestora. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU Ceea ce conferă legii penale o eficienţă activă este faptul că exigenţele legii penale sunt respectate de marea majoritate a destinatarilor ei în comparaţie cu eficienţa reactivă care se datorează săvârşirii faptelor interzise (infracţiuni). apatrid cu domiciliu în ţară sau în străinătate). fără ca făptuitorul să poată pretinde aplicarea dispoziţiilor mai favorabile cuprinse în legea penală a ţării sale. cetăţean străin. 8 Teritorialitatea legii penale legii penale (1) Legea penală română se Legea penală se aplică aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României. aplicarea sancţiunilor.26 2. 2. Boroi . . 3. României. pentru realizarea scopului legii penale şi promovarea principiilor fundamentale ale dreptului penal.2. dar făptuitorul este cetăţean român sau apatrid cu domiciliu în România.Teritorialitatea Art. Aceste principii de aplicare a legii penale în raport cu spaţiul se regăsesc consacrate în cuprinsul actualului Cod penal la articolele 3-9. când fapta este săvârşită de un cetăţean străin în afara teritoriului României. toate acestea au loc pe baza legii penale române. condiţiile răspunderii.

Infracţiunea săvârşită la bordul unei nave sau aeronave române indiferent unde se află aceasta la data săvârşirii infracţiunii cade sub incidenţa legii penale române.geografice ale statului. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România. în această privinţă. care cuprinde fâşia de mare adiacentă. pag.Spaţiul aerian sau coloana de aer de deasupra teritoriului Infracţiuni săvârşite pe teritoriul ţării Art.O nr. Editura ALL BECK Bucureşti 1997.DREPT PENAL. 27 O clarificare importantă o aduce Legea 36 din 16 ianuarie 2002 pentru modificarea şi completarea Legii 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare. precum şi marea teritorială cu solul. a adoptat.Subsolul. Astfel prin aceste dispoziţii se consacră principiul ubicuităţii conform căruia infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni. 143 Cod penal actual: prin infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în art. literatura şi jurisprudenţa română fiind menită să servească la soluţionarea diferitelor probleme controversate ce apar cu privire la stabilirea locului săvârşirii infracţiunii. al mării teritoriale şi al zonei contigu – Publicată în M. 94 33 . mării teritoriale fără limite de adâncime . adică apele cuprinse între frontiere27 . după caz apelor maritime pe o lăţime de 12 mile marine (22224 m) măsurată de la liniile de bază . 142 sau pe o navă ori aeronavă română aflată în afara graniţelor ţării. subsolul şi spaţiul aerian ale acesteia”. această suprafaţă este stabilită prin convenţii cu statele vecine. situaţie în care fapta se consideră săvârşită pe teritoriul ţării române. 77/31. acvatic.apele interioare . O explicaţie a acestei situaţii o găsim în Manualul de drept penal al profesorului Costică Bulai unde găsim următoarele: „Leguitorul codului de la 1968.2002 28 Costică Bulai – Manual de drept penal. In conformitate cu reglementarile art 8 din viitoarea reglementare alin (3) Prin „infracţiune săvârşită pe teritoriul României” se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în alin. cuprinse între frontierele de stat. potrivit căruia infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni (termenul de ubicuitate derivă de la adverbul latin ubique = pretutindeni) unde s-a săvârşit fie şi numai un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii”28 Această teorie a ubicuităţii este unanim admisă. ca de altfel şi cel al Codului penal de la 1936. Noţiunea de teritoriu cuprinde: . criteriul zis al UBICUITĂŢII sau al DESFĂŞURĂRII INTEGRALE.01. subsolul şi spaţiul aerian. .suprafaţa terestră cuprinsă între frontierele politico .Marea teritorială a României. cu subsolul şi spaţiul aerian. In viitoarea reglementare întâlnim noţiunea de teritoriu la art 8 alin (2) Prin „teritoriul României” se înţelege întinderea de pământ şi apele cu solul. PARTEA GENERALĂ Actualul Cod penal la art. corespunzător solului terestru. 142 defineşte noţiunea de teritoriu : prin termenul “teritoriu” din expresiile “teritoriul României” şi “teritoriul ţării” se înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere. Partea generală.

Imunitatea de jurisdicţie este o excepţie de ordin procedural având ca şi consecinţă Actualul cod penal Art. declarându-l „persona non grata” şi obligându-l să părăsească teritoriul ţării. dar şi infracţiunile săvârşite de militarii unei armate străine aflate în trecere ori staţionate pe teriroriul ţării. Această reglementare o întâlnim şi în viitoarea reglementare la art 8 alin (4) Infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României şi atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România. acestora aplicându-li-se legea statului căruia aparţin. respectiv 13 din Codul penal de acest privilegiu se bucură şi militarii unei armate străine aflate în trecere sau staţionate pe teritoriul ţării. 143 alin.Aurel Teodor Moldovan Art. nu sunt supuse jurisdicţiei neaplicarea legii penale teritoriale. de instigare sau de complicitate. Infracţiuni săvârşite la bordul navelor sau aeronavelor străine aflate pe teritoriul ţării noastre În ceea ce priveşte aceste infracţiuni avem în vedere după cum navele sau aeronavele sunt militare sau folosite în scopuri comerciale. însă nu trebuie înţeles faptul că cei care se bucură de acest privilegiu nu vor răspunde penal în faţa organelor statelor ai căror cetăţeni sunt. s-a efectuat un act de executare. 8. Convenţia de la Viena din 1961 ratificată şi de România îşi găseşte oglindire tocmai prin faptul că legea penală română consacră această imunitate de jurisdicţie. dictie Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care. Excepţii de la principiul teritorialităţii Aplicarea legii penale în conformitate cu principiul teritorialităţii cunoaşte anumite restrângeri şi priveşte infracţiunile săvârşite de persoanele care se bucură de imunitate de jurisdicţie. ori s-a produs rezultatul infracţiunii. în conformitate cu tratatele internaţionale. 2 consideră infracţiunea săvârşită pe teritoriul ţării şi atunci pe teritoriul ţării sau pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii. nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român. Statul în care reprezentantul altui stat se bucură de imunitatea de jurisdicţie nu rămâne imun în faţa faptelor penale săvârşite de persoanele ce se bucură de privilegiu ci au la îndemână mijloace de drept internaţional pentru a aduce la cunoştinţa statului acreditat activitatea infracţională a reprezentantului său. acestea se află pe 34 . 8 . Conform art. 13 Imunitatea de jurisdicţie Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care.Imunitatea de jurisViitorul cod penal Art. în conformitate cu convenţiile internaţionale. 1) Navele sau aeronavele militare sau guvernamentale. sau folosite în scopuri guvernamentale. regimul lor juridic fiind reglementat prin Convenţii.

2. (2) În celelalte cazuri. Soluţionarea acestor conflicte se face pe calea dreptului internaţional şi nu a dreptului penal. Legea penală română se va aplica şi în cazul infracţiunilor săvârşite pe teritoriul ţării române de către o persoană îmbarcată la bordul navelor străine folosite în scopuri comerciale. după caz. dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat.Principiul personalităţii legii penale In cadrul pricipiului personalităţii este introdusă.DREPT PENAL. 35 . Aceasta este limitată la cazul infracţiunilor de gravitate mică şi medie. legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română. cerinţa dublei incriminări. ca şi o cerinţă nouă.infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului tiunilor savârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de ţării. fapte prevăzute de lege. are domiciliul în ţară. dacă făptuitorul este cetăţean o persoană juridică română. 4. faptele săvârşite la bordul acestora. (3) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau. a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Personalitatea legii Art. . PARTEA GENERALĂ teritoriul ţării doar cu aprobarea specială a guvernului român şi reprezintă statul căruia îi aparţin infracţiunile săvârşite la bordul lor şi nu vor cădea sub jurisdicţia statului român. dacă peromân sau dacă. detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. 9 Personalitatea legii penale penale (1) Legea penală română se aplică Legea penală se aplică infrac. 2) În cazul navelor şi aeronavelor folosite în scop comercial. neavând nici o deapsa prevăzută de legea română este cetăţenie. cad sub incidenţa statului român. Aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării 1. Condiţiile necesare pentru aplicarea acestui principiu sunt : Actualul cod penal Viitorul cod penal Art.

ori prin care statului român. aceasta aplicându-se chiar dacă făptuitorul a fost condamnat în străinătate. în scopul evitării situaţiilor în care este necesară intervenţia legii penale române. el putând fi judecat şi în lipsă.Aurel Teodor Moldovan • Infracţiunea să fie săvârşită în străinătate • Fapta să fie considerată infracţiune de legea penală română • Infractorul trebuie să fie cetăţean român sau persoană fără cetăţenie dar cu domiciliul în România. 5.Realitatea legii penale Art. român. . contra aplică infracţiunilor săvârşite în afara siguranţei statului român sau contra teritoriului ţării de către un străin. I Oancea Drept Penal – Partea generală Ed Didactică şi Pedagogică . când sunt săvârşite de către (2) Punerea în mişcare a acţiunii un cetăţean străin sau de o persoană penale se face cu autorizarea prealabilă fără cetăţenie care nu domiciliază pe a procurorului general al Parchetului teritoriul ţării. a unui cetăţean român sau a unei persoane juridice române este încadrată în sfera Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. 10 Realitatea legii penale Legea penală se aplică infracţiunilor (1) Legea penală română se săvârşite în afara teritoriului ţării. 2. de incidenţă a acestui principiu. urmând ca din pedeapsa aplicată de instanţa română să se deducă pedeapsa sau partea din pedeapsă aplicată şi executată în străinătate pentru aceeaşi infracţiune.pag 101 36 . spre deosebire de cel din 1937 nu prevede condiţia prezenţei în ţară a infractorului .pe teritoriul căruia s-a comis.30 Principiul personalităţii este cel care stabileşte competenţa exclusivă a legii penale. All Beck Bucureşti 1997 . Stănoiu „ Explicaţii teoretice ale Codului penal” pag 61. Bulai Manual de drept penal Ed. contra vieţii unui cetăţean român. condamnat sau achitat în străinătate. de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Punerea în mişcare a acţiunii penale şi Justiţie şi numai dacă fapta nu face pentru infracţiunile prevăzute în alinea. Principiul realităţii (sau principiul protecţiei reale sau al naţionalităţii pasive) Conform noului cod orice infracţiune comisă împotriva statului român.29 Legea penală română se va aplica chiar dacă făptuitorul a fost judecat. Actualul Cod Penal. contra unui cetăţean s-a adus o vătămare gravă integrităţii român ori a unei persoane juridice corporale sau sănătaţii unui cetăţean române. fapt imposibil din cauza neîncadrării infracţiunii în categoriile restrictive Acest principiu prevede faptul că legea penală română se aplică infracţiunilor 29 Vezi R.obiectul unei proceduri judiciare în statul tul precedent se face numai cu autori. precum şi durata reţinerii şi arestării preventive care au fost dispuse în străinătate în legătură cu aceeaşi infracţiune. zarea prealabilă a procurorului general. Bucureşti 1971 pag 107 30 C.

11 Universalitatea legii penale penale Legea penală se aplică şi altor (1) Legea penală română se infracţiuni decât celor prevăzute în art. sau a fost executată numai în parte. 102 37 . dacă: următoarele cazuri: a) fapta este prevazută ca infractiune a) s-a săvârşit o infracţiune pe care şi de legea penală a ţării unde a fost statul român şi-a asumat obligaţia săvârşita. potrivit legii statului savârsit infracţiunea. Pentru internaţional. există vreo cauză în care s-a săvârşit infracţiunea. săvârşite în afara teritoriului ţării. 6.(1) lit. se (3) Când pedeapsa nu a fost procedează potrivit dispoziţiilor legale executată sau a fost executată numai în privitoare la recunoaşterea hotărârilor parte. integrităţii corporale ori sănătăţii unui cetăţean român. judecat şi în cazul când s-a obţinut b) s-a cerut extrădarea sau predarea extrădarea lui. de către cetăţeni străini ori apatrizi care nu domiciliază în România. există care împiedică punerea în mişcare a o cauză care împiedică punerea în actiunii penale sau continuarea proce. se procedează potrivit dispoziţiilor străine. Principiul universalităţii legii penale Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. area procesului penal ori executarea sau când pedeapsa a fost executată pedepsei. săvârşite în afara de un cetaţean străin sau de o persoană teritoriului ţării de un străin. infracţiune săvârşită împotriva statului român sau contra vieţii. Partea generală.Universalitatea legii Art. sau când pedeapsa a fost ori este considerată ca executată. siguranţa fiinţei proprii şi a cetăţenilor săi”31 3. indiferent dacă este infracţiunile îndreptate împotriva inter.prevăzută sau nu de legea penală eselor statului român sau contra unui a statului pe al cărui teritoriu a fost cetăţean român. prevăzute în art.b) nu se potrivit legii statului în care infractorul a aplică atunci când. reprezentând de fapt dreptul fiecărui stat „de a-şi apăra pe baza propriei sale legi penale. PARTEA GENERALĂ săvârşite în afara teritoriului ţării. legale privitoare la recunoaşterea 31 Costică Bulai – Manual de drept penal. 10. precedente nu se aplică în cazul când. 5 aplică şi altor infracţiuni decât celor alin. 1. să o reprime în temeiul unui tratat b) faptuitorul se află în ţară.mişcare a acţiunii penale sau continusului penal ori executarea pedepsei. Dispoziţiile alineatelor infractorului şi aceasta a fost refuzată. în teritoriul ţării. care se află fără cetăţenie care nu domiciliază pe de bunăvoie pe teritoriul României. Editura ALL BECK Bucureşti 1997 pag. . (2) Dispoziţiile alin. executată ori este considerată ca Când pedeapsa nu a fost executată executată.DREPT PENAL. Principiul realităţii legii penale vine să consacre ideea necesităţii apărării împotriva unor infracţiuni săvârşite în străinătate a valorilor sociale de maximă importanţă. infractorul poate fi comisă.

statul al cărui cetăţean este infractorul. pag.cazul infracţiunilor pe care România s-a angajat să le reprime în temeiul unei convenţii internaţionale. Trebuiesc însă îndeplinite anumite condiţii: • să existe o dublă incriminare în sensul ca fapta să fie prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită • infractorul să fie cetăţean străin sau dacă nu are cetăţenie să nu aibă domiciliu în România • făptuitorul să se afle în ţară. 19.3. Ioan Muraru. În ceea ce priveşte urmărirea şi judecata se cere ca acestea să fie posibile şi potrivit ţării unde s-a săvârşit infracţiunea în sensul să nu existe o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale ori executarea pedepsei. iar prin legea de revizuire a Constituţiei publicată în Monitorul Oficial al României.”32 Din definiţie rezultă faptul că extrădarea se realizează întotdeauna între două state. 11 33 . unde vom întâlni extrădarea pasivă adică acea extrădare pe care România urmează să o realizeze în calitate de stat solicitat şi cea activă atunci când se acordă extrădarea. Partea generală. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 2002 pag 65 33 Mihai Constantinescu. 2. Explicaţii şi comentarii. Antonie Iorgovan – Revizuirea Constituţiei României. altui stat pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat. în momentul în care s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului. pe de-o parte statul pe al cărui teriroriu se găseşte infractorul sau condamnatul (statul solicitat) şi statul care cere extrădarea (statul solicitant) pe de-altă parte. statul împotriva intereselor căruia a fost săvârşită infracţiunea sau ai cărui cetăţeni au fost victime ale infracţiunii. 9 respectiv 38 . partea I. 669 din 22 septembrie 2003 introduce la acest articol alin. EXTRĂDAREA „Extrădarea este un act bilateral între două state în baza căruia un stat pe al cărui teriroriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat îl predă la cerere. Editura Rosetti Bucureşti 2003. . 16 32 Extrădarea îşi găseşte reglementarea şi în Codul penal în art. Calitatea de stat solicitant o poate avea statul pe teriroriul căruia a fost săvârşită infracţiunea. În ansamblu extrădarea poate fi privită ca un act de asistenţă judiciară prin care statele cooperează în vederea combaterii criminalităţii.Aurel Teodor Moldovan In viziunea noului cod cimpetenţa universală a legii penale române poate interveni în două cazuri: . Constantin Mitrache – Drept penal. Instituţia extrădării este consacrată prin intermediul Constituţiei de la 1991 în art.respectiv cazul în care s-a refuzat extrădarea. nr.

2004 35 Alex. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. 2) Să existe dubla incriminare în sensul că fapta să fie incriminată în legile ambelor state. ori pe bază de reciprocitate. (3) Predarea unei persoane către un tribunal penal internaţional se acordă în condiţiile legii. PARTEA GENERALĂ Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 9. 296/ 2001 nu pot fi extrădaţi de către RomâArt 22 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală . 14 Extrădarea Extrădarea se acordă sau poate (1) Extrădarea poate fi acordată fi solicitată pe bază de convenţie sau solicitată în temeiul unui tratat internaţională. 14 din Viitorul Cod penal: Condiţiile de acordare (solicitare) a extrădări România acceptă să predea.07. Extrădarea Art. All Beck .Bucureşti 2004 pag 65 34 39 .DREPT PENAL. 594/1. art. (2) Predarea sau extrădarea unei persoane în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită în condiţiile legii. parte. Condiţii cu privire la infractor 1) Infractorul să fie cetăţean străin. publicată în M. 5 din Legea nr. 3) Pedeapsa prevăzută să fie privaţiunea de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă. Boroi.34 Pentru realizarea extrădării trebuie îndeplinite anumite condiţii referitoare la infracţiune.35 Condiţii cu privire la infracţiune 1) Infracţiunea să fi fost săvârşită pe teritoriul statului solicitant sau împotriva intereselor acestuia şi să nu fie aplicabilă legea statului solicitat. 4) Legea 296/ 2001 prevede faptul că nu se admite extrădarea infractorului de către statul român în cazul în care potrivit legii statului solicitant pentru infracţiunea săvârşită se prevede pedeapsa cu moartea decât cu condiţia ca statul respectiv să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa urmând a fi comutată. competenţă şi de ordin procedural.Of. pe bază de reciprocitate internaţional la care România este şi în lipsa acestora în temeiul legii. persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau trimise în judecată pentru o infracţiune ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse de către autorităţile judiciare ale statului solicitant. 2) Potrivit art. nr. la solicitarea de extrădare a unui alt stat. în condiţiile legii. la infractor şi la pedeapsa prevăzută de lege sau aplicată de instanţă.

Aurel Teodor Moldovan nia cetăţenii români. 24 din Legea 296/2001 această cerere trebuie să fie însoţită de înscrisuri care să conducă la admiterea extrădării şi anume: . Ed.copia textelor de lege aplicabile. persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie. .T.date privind eventuala executare parţială a pedepsei Principiul specialităţii extrădării Conform acestui principiu persoana extrădată nu poate fi judecată pentru altă infracţiune decât pentru cea care s-a acordat extrădarea şi nici nu poate fi obligată la executarea unei alte pedepse decât pentru cea a cărei executare s-a solicitat extrădarea. Condiţii privind cererea de extrădare Cererea de extrădare se formulează în scris de către autoritatea competentă a statului solicitant urmând ca aceasta să fie trimisă Ministerului Justiţiei din România. prescripţia sau orice altă cauză care înlătură răspunderea penală. Extrădarea poate fi refuzată sau amânată conform art. extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional” . Potrivit art.”36 Plecând de la acest principiu nu trebuie să se înţeleagă ideea că persoana care a fost extrădată nu poate fi judecată şi pentru alte infracţiuni săvârşite însă această judecare se poate face doar cu acordul prealabil al statului care a acordat extrădarea şi doar dacă după executarea pedepsei nu părăseşte teritoriul în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă. Condiţii privind urmărirea penală sau executarea pedepsei 1) Extrădarea să nu fie solicitată pentru o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate 2) Să nu fi intervenit potrivit oricăruia dintre statele membre la extrădare amnistia. 36 A. Moldovan „Expulzarea . .o prezentare a faptelor pentru care se cere extrădarea. de achitare sau de încetare a procesului penal sau să nu existe o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România. All Beck Bucureşti 2004 pag 144 40 . 5 al (2) Legea 296/ 2001 dacă se consideră că predarea persoanei străine este susceptibilă să aibe consecinţe deosebit de grave pentru aceasta în speţă din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate. . 3) Să nu fie în România pronunţată pentru aceeaşi infracţiune o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. „Persoana este astfel sub protecţia statului care a acordat extrădarea.originalul sau copie autentică a mandatului de arestare sau copie a hotărârii de condamnare.

Având în vedere dispoziţiile legii 296/2001 şi dispoziţiile constituţionale sistemul de acordare al extrădării este cel jurisdicţional unde doar instanţa de judecată respectiv Curtea de Apel judecă cererea de extrădare şi decide acordarea sau respingerea ei. Oancea . 37 I. 3) sistemul mixt reprezentând de fapt o combinare a celor două sisteme anterior expuse unde pentru acordarea extrădării vor participa atât organele judiciare menite să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege cât şi autoritatea guvernamentală învestită să decidă asupra acordării extrădării.DREPT PENAL.37 Principiile care guvernează aplicarea legii penale în timp sunt menite să determine legea penală aplicabilă. Pentru soluţionarea corectă a tuturor problemelor ce apar legate de aplicarea legii penale în timp s-au edictat norme speciale de drept. Bucureşti 1997 . fiind cunoscut faptul că există o succesiune de legi penale. „Aplicarea legii penale în timp” articolele 3-7 din Viitorul Cod penal Prin norme penale privind aplicarea legii penale în timp se înţelege ansamblul de norme juridice penale prin care se reglementează aplicarea legii penale în raport cu timpul săvârşirii infracţiunii şi cu momentul tragerii la răspundere penală a celor care au săvârşit infracţiuni. 2) sistemul jurisdicţional unde extrădarea este un act jurisdicţional asupra căruia vor decide instanţele judecătoreşti. alte fapte penale se săvârşesc în timp ce o lege penală este în vigoare dar se judecă sub o altă lege penală. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP Aplicarea legii penale în timp în teoria dreptului penal ocupă un loc important datorită faptului că legiile penale cuprind dispoziţii incriminatoare şi sancţionatoare ce au o durată în timp limitată. respectiv in sectiunea 1. Didactică şi Pedagogică. 2. capitolul II.4. Drept Penal – Partea Generală Ed.pag 118 41 . Faptele penale se săvârşesc într-un anumit moment şi se judecă sub imperiul aceleaşi legi penale aflată în vigoare. PARTEA GENERALĂ Sistemele de acordare a extrădării În literatura de specialitate şi în sistemul legislativ în vigoare sunt cunoscute 3 sisteme de acordare a extrădării 1) sistemul politic sau guvernamental unde extrădarea este un act politic şi se acordă pe baza datelor culese de către organele administrative sau judiciare. norme ce sunt înscrise în Codul Penal secţiunea a doua intitulată „Aplicarea legii penale în timp” articolele de la 10-16.

p. Principiul neretroactivităţii legii penale Îşi găseşte reglementarea în art. prevederea din art . Adagiul latin nullum crimen sine lege praevia îşi găseşte oglindirea în art. 11 din C. 2.38 2. când doar o parte din lege este scoasă din vigoare. ceea ce face necesară. All Beck Bucureşti 1997 pag 128 42 . O situaţie specială apare în cazul infracţiunilor continuate. iar ieşirea din vigoare are loc prin abrogare. înlăturarea ei din 38 Actualul cod penal Art. Legea penală intră în vigoare odată cu publicarea ei în Monitorul Oficial însă ea poate să fie şi ulterioară publicării ei. care se desprinde din economia legii.economice.p. caz în care se va aplica legea penală în vigoare din momentul epuizării infracţiunii. se poate întâmpla să îşi modifice gradul de pericol social în sensul micşorării lui.Aurel Teodor Moldovan 2.4. Abrogarea unei legi poate să fie expresă.1. datorită modificărilor condiţiilor socio . la data când au fost săvârşite nu erau prevăzute ca infracţiuni”. Întrucât însă prin dispoziţia din art 2 C. Bulai Manual de drept penal Ed. atunci când se prevede în legea de abrogare ce anume se scoate din vigoare. Acest principiu consacră principiul fundamental al legalităţii în sensul că legea penală dispune numai pentru viitor nu şi pentru trecut când ne referim la incriminarea faptelor. progresive unde infracţiunea începe să fie săvârşită sub incidenţa unei legi şi se epuizează sub incidenţa altei legi.4.11C. este binevenită. fără să se facă vreo referire la neretroactivitatea legii penale. unde se consacră regula că nimeni nu poate fi ţinut să răspundă de o faptă care la data săvârşirii ei nu era prevăzută ca infracţiune garantând astfel ca libertatea indivizilor. Abrogarea poate fi totală când întreaga lege este scoasă din vigoare. 10 Activitatea legii pe- C. 11 C.p se prevede numai regula că legea prevede faptele care constituie infracţiuni şi sancţiunile aplicabile. în timp ce abrogarea tacită sau implicită este aceea. Principiul activităţii Viitorul cod penal Art. de obicei.3. constituind o completare necesară a principiului legalităţii în dreptul penal. Principiul retroactivităţii legii penale La un moment dat o faptă care a fost socialmente periculoasă. cât şi parţială. 3 Activitatea legii penale nale Legea penală se aplică L e g e a p e n a l ă s e a p l i c ă infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.p.4.„Legea penală nu se aplică faptelor care.2.

Necesităţiile de apărare socială care determină adoptarea legii penale temporare justifică aplicarea acesteia şi ultraactiv. 9). 12 alin (1) cod penal actual. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. după ieşirea acesteia din vigoare. Acest principiu prevede situaţia când la data când fapta este săvârşită aceasta este prevăzută în legea penală în vigoare ca şi infracţiune dar ulterior este adoptată o lege nouă ce scoate fapta în afara ilicitului penal.4. dar şi când o condamnare este pronunţată în baza unei legi vechi nefavorabile. (2) Dispoziţiile alin. (Viitorul Cod Penal consacră acest principiu în art.Bucureşti 2004 pag 41 Alex. Retroactivitatea legii de dezincriminare este prevăzută de în art .40 2. 13 din C.(1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale. 5 Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei (1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale. PARTEA GENERALĂ sfera ilicitului penal. înlăturând posibilitatea pentru făptuitorii care săvârşesc infracţiuni aproape de ieşirea din vigoare a legii penale temporare. Principiul ultraactivităţii Acest principiu are în vedere numai legile penale temporare fiind consacrat prin dispoziţiile art. Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed.Art. Legea penală mai favorabilă se aplică atât atunci când ea apare în timpul procesului penal .41 2.DREPT PENAL. All Beck . dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile) având în Alex.4. Boroi. All Beck . iar până la executarea în întregime (sau chiar după executarea în întregime a pedepesei) apare o lege nouă mai favorabilă . Principiul aplicării legii penale mai favorabile Este prevăzut de art. dar numai faptelor săvârşite cât timp era în vigoare.p. 16 Cod penal (Noul Cod Penal consacră acest principiu în art. Boroi. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 1997 pag 65 39 40 43 .4. se aplică legea mai favorabilă. 5. Scoaterea unor infracţiuni din sfera ilicitului penal.Bucureşti 2004 pag 43 41 C. Partea generală. precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse. Legea penală temporară are aplicaţii asupra faptelor prevăzute ca şi infracţiuni săvârşite în timp cât legea penală era în vigoare chiar dacă faptele nu au fost urmărite sau judecate în acelaşi interval de timp. pentru a rămâne nesancţionaţi . Potrivit acestei dispoziţii „Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche dacă numai sunt prevăzute de legea nouă”39 . se face printr-o lege de dezincriminare. ori de a fi sancţionaţi potrivit legii penale mai favorabile.5. Mitrache – Drept penal.

138 44 . 14 şi 15 din C. dacă acestea nu sunt îndeplinite în fapt43 . sancţiunea aplicată. se reduce la acest maxim..”42 Aceste criterii trebuie să aibă ca şi finalitate aflarea acelei legi. În situaţiile legiilor succesive unde pedepsele sunt de aceeaşi natură dar cu limitele speciale diferite. Moldovan – Note de curs: Drept Penal – Partea generală . dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită. În cazul în care există situaţia ca într-o lege pedeapsa ce se aplică este închisoarea. condiţii sau cerinţe pe care cealaltă lege nu le prevede. Partea generală. Editura ALL BECK Bucureşi 1997 pag. Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive Acest principiu îmbracă două variante prevăzute în art. art. pentru ca fapta să constituie infracţiune. iar art. atunci de regulă legea care prevede pedeapsa amenzii este mai blândă. de tragere la răspundere şi de sancţionare. situaţie în care se va aplica infractorului legea penală mai favorabilă. 6 Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară. În literatura de specialitate s-a afirmat faptul că. iar în cazul în care maximul special al pedepsei este acelaşi dar minimul pedepsei este diferit. în sensul că una din legi prevede. Este posibil ca incriminarea faptei în legile succesive să fie diferită. Profesorul Costică Bulai în „Manual de drept penal” consideră că pentru o soluţionare practică a acestei probleme „se recomandă examinarea mai întâi a condiţiilor privitoare la temeiul şi condiţiile tragerii la răspundere penală pentru infracţiunea săvârşită.Aurel Teodor Moldovan vedere situaţia când de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei intervin una sau mai multe legi penale succesive. Braşov 2004 43 Costică Bulai – Manual de drept penal. În acest caz va fi mai favorabilă legea care prevede astfel de condiţii. 14 referindu-se la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. care în cazul concret va permite o soluţie mai blândă pentru infractor şi nu la o apreciere generală a legii penale mai favorabile. va fi mai favorabilă legea care prevede un maxim mai redus. legea penală mai favorabilă este cea care prevede un minim mai scăzut. (2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare 42 A. T. iar în altă lege pedeapsa prevăzută este amenda. Universitatea Transilvania . 15 făcând referire la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. caz în care minimul este acelaşi dar maximul este diferit. Acest principiu este reglementat în art 6 din Viitorul Cod penal (Art. „Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile nu sunt prevăzute de lege însă în ştiinţa dreptului penal s-a admis faptul că pentru a determina legea penală mai favorabilă trebuie comparate legile succesive sub raportul condiţiilor de incriminare a faptei. criteriul cel mai des folosit de determinarea legii penale mai favorabile este cel al pedepselor principale.p.

PARTEA GENERALĂ la detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii. Partea generală. 2 actualul Cod penal) 2) Dacă prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă în baza vechii legi se stabileşte pedeapsa închisorii. iar legea nouă prevede numai pedeapsa amenzii. dacă este mai favorabilă. În acest sens dacă în legea veche pedeapsa era detenţiunea pe viaţă aceasta se va înlocui cu maximul pedepsei închisorii prevăzute de legea nouă (art. fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă.p. Cristian Mitrache – Drept penal. (4) Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută. 14.(1)-(4).). (7) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate.DREPT PENAL. pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune. pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda. 15 din Codul penal face referire la aplicarea facultativă a legii favorabile însă pentru ca aceasta să-şi producă efectele este necesar îndeplinirea anumitor condiţii: a) Să existe hotărâre de condamnare definitivă la pedeapsa închisorii (nu la orice fel de pedeapsă) b) Legea penală este mai favorabilă aceasta reieşind din limitele mai reduse de pedeapsă faţă de legea anterioară c) Pedeapsa aplicată este mai mică decât maximul prevăzut în legea 44 Constantin Mitrache. alin. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 2002 45 . Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii. se ţine seama. se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii. (3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda. (5) Când legea nouă este mai favorabilă în condiţiile alin. se va înlocui pedeapsa închisorii cu amenda (art. (6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă acestea se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă. pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută. 3 C. în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia. 4) Efectele legii penale mai favorabile se întind şi asupra pedepselor complimentare măsurilor de siguranţă şi măsurilor educative şi asupra pedepselor deja executate ori considerate ca executate până la adoptarea aceastei legi. 14 din prezentul Cod penal are în vedere situaţia când legea nouă prevede pentru aceeaşi faptă care este prevăzută ca şi infracţiune o pedeapsă mai uşoară. Art. Dacă pedeapsa pronunţată pe baza vechii legi este amenda aceasta va fi redusă la maximul special prevăzut de noua lege. 3) Când pedepsele aplicate sunt de aceeaşi natură situaaţie în care ne vom afla în faţa pedepsei închisorii pedeapsa aplicată după legea veche se va reduce la maximul special prevăzut de noua lege. 14 alin. iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta. iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta. de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alineatelor precedente) 1) Art.

prevăzută de legea penală cu elementele sale componente şi care defineşte o anumită infracţiune. Moldovan. pag 44 47 P. Paris. Curs de drept penal. le interzice sub sancţiuni specifice pentru a preveni săvârşirea lor în viitor. care observând faptele periculoase pentru valorile sociale esenţiale ale societăţii. că prin infracţiune se înţelege „orice acţiune sau omisiune pe care societatea o interzice sau ameninţarea unei pedepse”. pag 202 48 R. îi este ataşată o pedeapsă ca o consecinţă şi sancţiune”47 . care fiind socotită doloroasă sau culpoasă. F. DISPOZIŢII GENERALE 3. toate tratatele de drept penal burghez încearcă să dea definiţia infracţiunii ca noţiune generală”45 . Paris 1956. „Toţi autorii. Antoniu în cartea intitulată „Reflecţii asupra conceptului de infracţiune” consideră că această noţiune desemnează „fapta descrisă. In „Droit penal general” a lui J. Dacă legislaţia penală burgheză nu se ocupă de infracţiune.1. CAPITOLUL III INFRACŢIUNEA 3. vol I.”49 . Vouin şi L. Liszt afirmă că infracţiunea este „acţiune ilicită ameninţată cu o pedeapsă”46 . Vouin şi Leute susţin că infracţiunea este „un fapt material. pag 147 49 I. Prandel se arată. Lehrbuch des deutchen Strafrechs (Tratat de drept penal german). Drept penal parte generală. Gerraud.” Noţiunea de infracţiune provine din substantivul latinesc „infractio” care semnifică spargere. săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de A.T. Droit penal et criminologie (Drept penal şî criminologie). prevăzut şi pedepsit de legea penală care nu se justifică nici prin exerciţiul unui drept. G. Art 17 din Actualul Cod penal defineşte infracţiunea.1. Tanoviceanu precizează următoarele când dă definiţia infracţiunii. „Infracţiunea este acţiunea sau inacţiunea. Iar I. care însă pot constitui contravenţii sau abateri disciplinare. în schimb doctrina penală burgheză îi dă o atenţie suficientă. Universitatea Braşov 2004 F. Traite droit penal francais (Tratat de drept penal francez). Tanoviceanu. După Garraud infracţiunea este „o faptă căreia în complexul instituţiilor juridice ale statului.1. Noţiunea de infracţiunea Noţiunea generală de infracţiune ajută la delimitarea infracţiunilor de alte fapte asemănătoare. Berlin 1905. ca fiind infracţiunea ca fiind „fapta care prezintă pericol social. nici prin îndeplinirea unei datorii şi care poate fi imputat autorului”48 .V. Liszt. frângere. legiutorul a sancţionat-o penaliceşte. Leute. Bucuresti 1912. Este accepţiunea ce o are în vedere legiuitorul. pag 164 45 46 46 .Note de curs.Aurel Teodor Moldovan nouă ori cel mult egal cu acest maxim d) Instanţa de judecată să aprecieze că este necesată reducerea 44 pedepsei .

perciculozitatea socială are semnificaţia de faptă contrară ordinii sociale. Bucureşti 1997. .fapta să fie săvârşită cu vinovăţie. pericolul social imbracă două forme: . apreciază că potrivit concepţiei realiste care pune în evidenţă această trăsătură a infracţiunii . fapte pentru care leguitorul a prevăzut pedepse mai uşoare. . nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o”. Caracterul nejustificat al faptei precizează faptul că aceasta are un caracter ilicit. pericol ce va fi stabilit de instanţa de judecată. Droit des etates units. . a) Pericolul social al faptei Pentru ca fapta să constituie infracţiune trebuie să prezinte pericol social51 . Pericolul social se exprimă în stare de nelinişte şi de insecuritate socială pe care fapta penală o creează.fapta să fie imputabilă persoanei care a săvârşit-o 3. Art 15 din Viitorul Cod penal defineşte infracţiunea ca fiind „fapta prevăzută de legea penală. ameninţarea. G. Levasseur în Droit des etates units.parte generală. p 113. In ştiinţa dreptului penal..1. Editura AllBeck. omor.50 Actualul cod penal .DREPT PENAL. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii In noul cod penal nu se mai face referire la pericolul social ca şi trăsătură generală a infracţiunii. subliniindu-se în acest fel una din implicaţiile negative ale vătămării pe care infracţiunea o presupune. 1990. Drept penal. omorul fiind evaluat în mod abstract de catre legiuitor pentru a putea stabili dacă fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. pag 153 50 51 47 .52 Pericolul social al infracţiunii prezintă grade deosebite. G. .. Levasseur apreciază. altele un pericol social mai mic (ex: lovirea. urmând ca apoi să poată stabili sancţiunea penală ce trebuie aplicată ţinând seama de vătămarea efectivă a valorii sociale. prin atitudinea sa de a tulbura această ordine. 52 C. 1990. p 113 In literatura juridică noţiunea de pericol social este conturată în modalităţi şi formulări diferite. PARTEA GENERALĂ legea penală”.) şi atrăgând o pedeapsă mai aspră.fapta să fie nejustificată. unele infracţiuni avand un grad mai mare de pericol social (ex: tâlhărie. Infracţiunea reprezintă o comportare negativă în sensul neîndeplinirii unei obligaţii impuse de lege. .fapta să prezinte perciol social Viitorul cod penal .este pericolul social al faptei săvârşite. Bulai.). Levasseur.pericol social specific (concret).pericol social generic (abstract). cât de mare este gradul de pericol şi care este pedeapsa care trebuie aplicată în această situaţie. Dalloz. că potrivit concepţiei realiste periculozitatea socială are semnificaţia unei fapte contrare ordinii sociale.fapta prevăzută de legea penală.2. Dalloz.care se referă la un anumit tip de infracţiune cum este furtul.fapta să fie prevăzută de legea penală. prin atitudinea sa de a tulbura această ordine. de urmarea produsă. G.

Pentru tragerea la răspundere penală a unei persoane care a comis o infracţiune şi pentru dozarea cat mai justă a pedepsei. era numai posibilă. Drept penal . Parte generală” a profesorului Costică Bulai întâlnim „Noţiunea. . pag 90-91 48 . In cartea intitulată „Manual de drept penal.Aurel Teodor Moldovan Gradul de perciol social este determinat de o serie de faptori ca: valoarea relaţiei lezate. Infracţiunea este săvârşită cu intenţie când: . nu este suficientă numai stabilirea faptului că persoana respectivă a săvârşit fapta cu vinovăţie. Boroi. mărimea şi natura urmărilor produse sau care s-ar fi putut producem persoana infractorului. Intenţia are la rândul său două modalităţi: Intenţia directă. Editura AllBeck. prevăzând că în mod inevitabil va surveni moartea victimei. a avut posibilitatea reală.se caracterizează prin faptul că infractorul prevede rezultatul faptei sale. trăsăturile esenţiale şi conţinutul infracţiunii” un exemplu pentru a explica intenţia indirectă ca formă a vinovăţiei ea existând „nu numai atunci când infractorul trage un foc de armă în tâmpla victimei. în situaţia în care fapta este comisă fără vinovăţie fapta nu poate fi reţinută în sarcina celui care a săvârşit fapta. mobilul ori scopul cu care s-a acţionat.54 Vinovăţia îmbracă două forme: . Bulai defineşte vinovăţia ca fiind „atitudinea psihică a persoanei care. pag 85 Al. Constatarea că infractorul a dorit săvârşirea faptei prevăzute ca interzisă şi mai mult a prevăzut 53 54 Al. Gh Nistoreanu.Parte generală. respectiv art 17 din Codul penal viitor. Editura AllBeck.intenţia. dacă făptuitorul urmăreşte aceasta”. Atitudinea psihică periculoasă a infractorului faţă de faptă şi de consecinţele ei îmbracă forma vinovătiei. Atât în legislaţia penală cât şi în literatură pe lângă intenţia directă şi cea indirectă întâlnim şi praeterintenţia sau intenţia depăşită. repectiv art 19 al aceluiaşi cod prezintă formele vinovăţiei. Bucureşti 2004. pentru ca fapta să prezinte infracţiune este necesar ca această faptă să fie imputabilă făptuitorului. urmărind producerea lui prin săvârşirea unei fapte. Drept penal . Gh Nistoreanu. Profesorul C. forma de vinovăţie.inacţiunii.infractorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu urmăreşte producerea lui acceptă posibilitatea ca acesta să se producă. valoarea cauzală a acţiunii. dar şi atunci când focul tras cu intenţia de a ucide un om a avut loc în condiţii în care moartea victimei.53 b) Vinovăţia ca trăsătură esenţială Este prevăzută în art 17 din Actualul Cod penal.culpa. . subiectivă a acestei reprezentări”. ci mai este necesar a se stabili şi forma de vinovăţie cu care aceasta a acţionat.intenţia indirectă. mijloacele folosite etc. săvârşind cu voinţă neconstrânsă o faptă ce prezintă pericol social a avut în momentul executării reprezentarea faptei şi a urmărilor socialmente periculoase ale acesteia sau deşi nu a avut reprezentarea faptei şi a urmărilor. Boroi.Parte generală.infractorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea luiintenţie directă. Bucureşti 2004.

consecinţă a cărei producere o urmăreşte sau pur şi simplu o acceptă şi acţionează pentru producerea aceleeaşi concecinţe periculoase.DREPT PENAL. însă admite posibilitatea ca acesta să se producă. PARTEA GENERALĂ rezultatul periculos al acestei fapte reprezintă dovada că el a urmărit defapt producerea acelui rezultat. In practica judiciară şi în doctrină se vorbeşte şi despre intenţia determinată şi despre intenţia nedeterminată. pag 127. C. ci infractorul „trebuie să fi urmărit anume cauzarea unei vătămări„. Dongoroz şi colaboratorii. Se află în această situaţie cel care urmărind să ucidă victima. op cit pag 120 49 . astfel că în cazul intenţiei determinate se poate vorbi atât despre intenţia determinată directă cât şi de intenţia determinată indirectă. Petem afirma că această intenţie directă sau dol direct cum apare în literatura de specialitate nu este o voinţă oarecare ci este o vointă care este îndreptată spre realizarea unui anumit rezultat are astfel spus o finalitate certă. CEDAM. pag 314 V. Trebuie precizat faptul că există infracţiuni cum este cazul delapidării.atunci când făptuitorul are reprezentarea mai multor consecinţe periculoase care s-ar putea produce fiindu-i indiferent care dintre aceste consecinţe se vor produce. op cit. aceasta nu moare ca urmare a loviturii ce i s-a aplicat. unde această infracţiune se poate săvârşi numai cu intenţie directă. Intenţia nedeterminată. Intenţia indirectă. Profesorul Dongoroz afirmă faptul că intenţia directă nu apare ca o simplă vinovăţie. Padova. 1988.apare atunci când voinţa infractorului este îndreptată spre realizarea unei anumite finalităţi.se caracterizează prin existenţa voinţei acţiunii şi a rezultatului precum şi prin prevederea generică a rezultatului. Mantovani. Trăsăturile specifice dolului eventual pun în evidenţă atitudinea pasivă a subiectului activ al infracţiunii faţă de posibilitatea producerii urmării periculoase.55 Intenţia specială.atunci când infractorul are reprezentarea unei consecinţe periculoase. ci a înnecării în fluviul în care fusese aruncat corpul victimei. rezultat pe care nu-l urmăreşte. este în eroare asupra identităţii persoanei sau cel care deşi aplică victimei lovitura mortală. Bulai.dolul eventual se caracterizează prin faptul că infractorul prevede rezultatul faptei sale deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii lui. Doctrina de drept penal mai susţine şi existenţa unei intenţii generice si a unei intenţii speciale. astfel că se poate afirma că în cazul intenţiei nedeterminate nu se poate discuta decât despre intenţie directă. Parte generale secunda edizione. Diritto penale. crezându-se că este moartă.56 55 56 F. aflată dincolo de momentul când sunt realizate toate cerinţele normei de incriminare. Intenţia determinată. Intenţia generică.

şi este trimisă la spital pentru internare.Moldovan-tratat de drept medical.T. Culpei cu prevedere îi sunt caracteristice două elemente esenţiale şi anume. Comisia medico-legală a apreciat că în speţă cauza medicală a morţii a fost compilaţia infecţios distrofică datorită unui avort incomplet care a evoluat un timp îndelungat57 . . deşi trebuia şi putea sa-l prevadă. că acesta nu se va produce. M. că acesta nu se va produce. faptul că făptuitorul prevede rezultatul faptei însă nutreşte cu speranţa. În cazul culpei simple pentru a se putea stabili vinovăţia se au în vedere 57 58 A. Din cartea profesorului Costică Bulai „Instituţii de drept penal” aflăm că există culpă ca formă a vinovăţiei atunci când făptuitorul săvârşind o faptă care prezintă pericol social. dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce.R. Aici este refuzată pe motivul lipsei de locuri. Bucureşti 2002. este examinată de 5 ori în decurs de 20 de zile la o circumscripţie rurală şi i se pune diagnosticul de gastroduodenită.Aurel Teodor Moldovan Culpa constituie forma specifică de legătură psihică a autorului cu fapta. infectat. demonstând faptul că această modalitate a culpei este cea care constă în poziţia psihică a persoanei care nu a prevăzut urmările periculoase ale faptei sale deşi în toate împrejurările şi pe baza capacităţii sale trebuia şi putea să le prevadă.culpa cu prevedere (uşurinţă). După o lună în cadrul aceleaşi circumscripţii pacienta este diagnsticată în mod corect ca fiind însărcinată în luna a treia cu avort incomplet. Culpa prezintă la rândul ei două modalităţi: . În dreptul medical exista culpă cu previziune atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale (în speţă moartea bolnavului). T.culpa simplă (neglijenţă) Culpa cu prevedere sau uşurinţă. op cit pag 136 50 . dar este readusă după o saptămână în stare gravă urmată de deces. ci crede. însă a acţionat socotind fără temei că acel rezultat nu se va produce sau nu a prevăzut rezultatul deşi trebuia şi putea să-l prevadă. Spre exemplu situaţia când un conducător auto circulând cu o viteză excesivă produce un accident prin care pricinuieşte vătămarea corporală victimei sau poate surveni chiar moartea victimei. pag 432-433 Gh Scripcaru. Intre cauză (avort şi complicaţiile sale) şi efect (moartea victimei) se impun în speţă o serie de omisiuni privind asistenţa medicală a victimei. dar nu urmăreşte producerea lui.există în situaţia când infractorul prevede rezultatul faptei sale. editura AllBeck. Ciornea. a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale dar nu a urmărit şi nu a acceptat eventualitatea producerii lui. după care este îndrumată la policlinică unde i se pune diagnosticul de colopatie cu constipaţie şi este trimisă la domiciliu. fără temei. omisiuni cu caracter de condiţie cauzală care a favorizat moartea58 Culpa simplă (greşeala) – există în situaţia în care infractorul nu prevede rezultatul faptei sale. lipsită de temei.

c) Prevederea faptei în legea penală Reprezentând o altă trăsătură a infracţiunii. Prin noul cod penal se doreşte unificarea regimului sancţionator prevăzut pentru acţiunea şi inacţiunea comisă cu aceeaşi formă de vinovăţie. Prin corelarea datelor clinice cu cele morfologice concluzia raportului de autopsie a fost în sensul că moartea pacientei L. arătând faptul că pentru existenţa infracţiunii nu este suficient să existe o faptă care prezintă pericol social şi să fie săvârşită cu vinovăţie.T. însă rezultatul produs este mult mai grav (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte). dar cele produse în realitate sunt mult mai grave. a putut să prevadă rezultatul în momentul săvârşirii faptei. . consecutiv administrării neindicate şi supradozate a unei perfuzii de clorură de potasiu. PARTEA GENERALĂ două criterii: . ci în plus este necesar ca fapta să fie prevăzută de legea penală ca infracţiune şi să fie ca atare sancţionată. ca apoi în partea Specială a Codului penal se prevede şi se descrie fiecare faptă 59 A. stare de inconştienţă şi de stop cardio-respirator. Se mai face distincţie între culpa directă (acţiunea săvârşită de infractor) şi culpa indirectă (acţiunea săvârşită de o alta persoană). In partea generală a codului penal se defineşte şi se reglementează noţiunea generală de infracţiune. în vârstă de 18 ani. Faptuitorul urmărind producerea unui rezultat. a fost internat într-o secţie de urgenţă pentru agitaţie psihomotorie şi delir nesistematizat (pe foaia de observaţie a fost consemnat diagnosticul de intoxicaţie accidentală cu o substanţă necunoscută).M. Medicii au constatat că în loc de ser bicarbonat s-a perfuzat clorură de potasiu. Praeterintenţia – presupune o unire a intenţiei cu culpa care mai poartă denumirea şi de intenţie depăşită caracterizăndu-se prin faptul că subiectul acţiunii doreşte sau acceptă producerea urmării periculoase. editura AllBeck. Culpa mai poate îmbrăca forma nebăgării de seamă.Moldovan. Comisia medico-legală a considerat că este vorba de o greşeală de diagnostic şi tratament prin încalcarea unei norme elementare de supraveghere şi vigilenţă.un criteriu obiectiv prin care se urmăreşte să se stabilească dacă faptuitorul trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos.M. de abilitate profesională.DREPT PENAL. soluţie 10%.un criteriu subiectiv prin care se urmăreşte să se verifice dacă făptuitorul care avea posibilitatea să prevadă rezultatul socialmente periculos. bolnava a decedat. convulsii. Pentru cea de-a doua categorie de culpă în dreptul medical un caz ilustrativ ar fi următorul „L. bolnava a prezentat cianoză. pag 435 51 . urmări pe care le-a prevăzut însă a socotit că acestea nu se vor produce. Bucureşti 2002. a fost consecinţa unui accident terapeutic. constând în administrarea unei substanţe medicamentoase în doză legală”59 . adică a lispei de atenţie. Bolnavei i s-a administrat bicarbonat de sodiu.Tratat de drept medical. A doua zi de la internare. prin confuzia medicamentelor şi s-a produs prin stop cardiac. el săvârşeşte o faptă ce constituie elementul material al unei infracţiuni. In ciuda tratamentului de reanimare efectuat.

Plecând de la această definiţie „prin conţinutul infracţiunii se înţelege totalitatea condiţiilor cerute de lege pentru ca fapta să constituie infracţiune. prevăzută la art. partea specială. deoarece noţiunea de infracţiune are în vedere trăsăturile esenţiale ale oricărei infracţiuni. Definiţia unui tip particular de infracţiune se reflectă de fapt în descrierea făcută în cuprinsul textelor de incriminare indicându-se tot odată condiţiile cerute de lege pentru existenţa respectivei infracţiuni. Calificarea unei fapte ca infracţiune nu se poate face decât în strânsă conformitate 60 A. condiţii ce sunt cerute prin intermediul normelor incriminatoare. respectiv 227 din Codul penal. conţinutul infracţiunii are un rol important în realizarea principiului legalităţii în domeniul dreptului penal.” Astfel. CONŢINUTUL INFRACŢIUNII 3.Aurel Teodor Moldovan prevăzută ca infracţiune şi pedeapsa corespunzătoare. Moldovan – Note de curs Drept Penal – Partea Generală . T. Noţiunea de infracţiune şi noţiunea de conţinut al infracţiunii sunt două noţiuni distincte.10 această noţiune de „conţinut al infracţiunii” desemnează „totalitatea elementelor constitutive ale infracţiunii”. Universitatea Transilvania . Noţiune şi importanţă Aşa cum apare prevăzut în cadrul Codului de procedură penală la art. Fiind o noţiune stabilită prin lege şi deci obligatorie. infracţiunea de furt se realizează atunci când o persoană ia un bun mobil din posesia sau detenţia alteia. In literatura de specialitate prevederea în legea penală a unei fapte şi sancţionarea ei poarta denumirea de element legal al infracţiunii fiind esenţial pentru existenţa infracţiunii 3. 174 actualul Cod penal. Pentru aceasta trebuie să se constate existenţa în fapta săvârşită a tuturor condiţiilor cerute de lege pentru existenţa unei anumite infracţiuni. conţinutul acestei infracţiuni se realizează atunci când o persoană ucide cu intenţie o altă persoană. Ed All . fără consimţământul acesteia.2. iar noţiunea de conţinut al infracţiunii reprezintă de fapt trăsăturile specifice fiecărei infracţiuni. Bulai ca „totalitatea condiţiilor cerute de lege pentru ca o faptă să constituie infracţiune. astfel această noţiune de „conţinut al infracţiunii” serveşte la calificarea infracţiunilor îndeplinind totodată şi un rol important în realizarea legalităţii. trăsături care în sfera ilicitului penal o deosebesc de celelalte infracţiuni.2. Braşov 2004 61 C.1. Bucureşti 1997. Aceste condiţii sunt cerute prin normele incriminatoare. Bulai . potrivit dispoziţiei din art . deci a tuturor elementelor constitutive ale acelei infracţiuni. de exemplu. Manual de drept penal –Partea generală .”60 Pentru înţelegerea exactă a acestei noţiuni vom avea în vedere de exemplu infracţiunea de omor. pag 167 52 .208. respectiv în art 186 din viitorul Cod penal. Conţinutul infracţiunii este definit de profesorul C. Pe baza conţinutului infracţiunii are loc calificarea acesteia. cu scopul de a şi-l însuşi pe nedrept. adică caracterizarea unei fapte ca infracţiune şi încadrarea ei în textul de lege care o prevede şi o sancţionează.

la obiectul infracţiunii. subiecţii infracţiunii. timpul săvârşirii infracţiunii şi actul de conduită cu cele două laturi (latura subiectivă şi latura obiectivă). ea nu poate fi prevăzută ca infracţiune. 62 Ibidem 53 . care sunt determinante pentru existenţa infracţiunii. la locul şi timpul săvârşirii infracţiunii. după importanţa pe care le au pentru existenţa infracţiunii vom face distincţia între condiţii esenţiale (numite şi constitutive) şi accidentale (circumstanţiale). lipsind unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii.2. Condiţiile care formează conţinutul infracţiunii în configuraţia de bază poartă denumirea de condiţii esenţiale sau constitutive. sau se poate face referire şi la subiecţii infracţiunii. Pentru ca o faptă să constituie infracţiune este necesar ca ea să prezinte pericol social. şi anume ca subiectul activ sau pasiv să aibă o anumită calitate. după existenţa lor în momentul săvârşirii infracţiunii vom vorbi despre condiţii preexistente.62 Această structură este menită să determine condiţiile care sunt obligatorii pentru conţinutul oricărei infracţiuni şi care ar putea să lipsească. la subiecţii infracţiunii. Dacă fapta concretă nu prezintă vreuna dintre trăsăturile prevăzute de lege. Structura-conţinutul infracţiunii Prin noţiunea de structură a conţinutului infracţiunii se înţelege modul în care se grupează în cadrul conţinutului infracţiunii diferitele elemente care alcătuiesc acest conţinut şi raporturile care se stabilesc între acestea. PARTEA GENERALĂ cu legea. concomitente şi subsecvente.2. după factorii la care se referă vom vorbi despre condiţii referitoare la actul de conduită. Structura conţinutului infracţiunii are în vedere următoarele elemente: obiectul infracţiunii. dar este tot odată necesar ca toate condiţiile ce alcătuiesc conţinutul legal al infracţiunii să se materializeze în trăsăturile concrete ale acelei fapte. Această clasificare este cea care stă la baza distincţiei între conţinutul juridic şi conţinutul constitutiv al infracţiunii. astfel că lipsa vreunei dintre aceste condiţii conduce la inexistenţa infracţiunii.DREPT PENAL. În ceea ce priveşte condiţiile preexistente în rândul acestora vor intra cele care se referă la obiectul infracţiunii. Poartă denumirea de condiţii accidentale sau circumstanţiale acele condiţii care ajută la alcătuirea conţinutului infracţiunii în vreuna dintre variantele ei agravante sau atenuante. adică cele determinante pentru existenţa infracţiunii. 3.61 3. 2. Condiţiile necesare alcătuirii diferitelor conţinuturi de infracţiuni pot fi astfel clasificate: 1. să fie săvârşită cu vinovăţie şi să fie prevăzută de legea penală. locul. Ca şi condiţii concomitente le vom aminti pe cele care se referă la momentul sau timpul săvârşirii infracţiunii. ca de exemplu condiţia ca obiectul să se afle într-un anumit loc.

vom distinge între conţinuturi de bază sau tip şi conţinuturi agravante sau atenuante. la un singur rezultat şi la o singură formă de vinovăţie. 54 . Atunci când avem în vedere conţinutul de bază sau tip al infracţiunii vom pleca de la premiza că legea penală incriminează faptele într-o formă de bază. vom vorbi despre conţinuturi simple şi complexe. şi conţinutul constitutiv al infracţiunii care se referă numai la condiţiile care determină conduita ilicită. Editura Europa Nova Bucureşti 1997 . astfel că vom întâlni.135. conţinut ce este format din totalitatea condiţiilor referitoare la latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii.se seama de anumite criterii de clasificare. 3. – Drept penal. . de aceea conţinutul juridic mai poartă denumirea şi de conţinutul propriu-zis al infracţiunii aşa cum apare în norma de incriminare. mai multe rezultate.după criteriul variantelor de incriminare a infracţiunilor. Trebuie precizat faptul că. Există însă şi situaţia în care legea penală adaugă conţinutului de bază anumite condiţii care nu fac altceva decât după caz să reducă sau să sporească pericolul social abstract al infracţiunii. Conţinut complex al infracţiunii. în primul rând : .Partea generală.dupa structura condiţiilor vom avea conţinut juridic care cuprinde toate condiţiile cerute de legea penală pentru existenţa infracţiunii.după criteriul structurii juridice. Astfel că în cazul conţinuturilor complexe vom avea în vedere mai multe acţiuni sau inacţiuni. ce reprezintă de fapt acele cerinţe care pentru existenţa infracţiunii se referă doar la o singură acţiune sau inacţiune. dar şi două sau mai multe forme de vinovăţie. apare atunci când infracţiunea este reglementată în două sau mai multe variante sau există şi situaţia când aceeaşi infracţiune capătă contur sub mai multe modalităţi. adică având în vedere condiţiile subiective şi obiective absolut necesare pentru existenţa acelui tip particular de infracţiune (în acest sens avem în vedere cuprinsul art. ca de exemplu moartea sau sinuciderea victimei. atunci când infracţiunea este prevăzută numai într-o singură variantă. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune În ştiinţa dreptului penal clasificarea conţinuturilor de infracţiune se realizează ţinându.2. . pag.după formele infracţiunii (clasificare pe care o întâlnim în cartea intitulată Drept penal. Vom avea conţinut simplu al infracţiunii. 208 şi 211 alin. Partea Generală a profesorului Alexandru Boroi 4 Alexandru Boroi şi colaboratorii.3. clasificarea condiţiilor în funcţie de momentul săvârşirii infracţiunii nu face altceva decât să ajute la o mai bună cunoaştere a conţinutului infracţiunii. .Aurel Teodor Moldovan Printre condiţiile subsecvente vom enumera cele referitoare la producerea unui anumit rezultat.1 Cod penal în care sunt prezentate condiţiile necesare pentru ca o faptă să constituie infracţiune de furt şi cea de tâlhărie).

PARTEA GENERALĂ şi colaboratorii) vom avea conţinuturi tipice şi conţinuturi atipice. Trebuie menţionat faptul că între obiectul juridic general şi obiectul juridic material existe anumite diferenţe în primul rând prin simplul fapt că obiectul juridic general. astfel că vom putea vorbi despre: a.1.3. iar în cazul conţinuturilor atipice sunt cele care corespund tentativei şi actelor premergătoare. îl formează societatea concepută ca ansamblu al relaţiilor sociale. cantitate asupra căreia se îndreaptă materialitatea actului de conduită66 . acestea fiind: România. ceea ce reprezintă fie corpul victimei. Bucureşti 2002. CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII 3. Didactică şi pedagogică .DREPT PENAL. Obiectul infracţiunii Infracţiunea nu poate fi concepută fără preexistenţa unei anumite relaţii împotriva căreia se îndreaptă actul de conduită şi care constituie de fapt obiectul acestui act. unitatea şi indivizibilitatea statului. Casa de editură şi presă “ Şansa” srl . acest caracter evidenţiindu – se prin faptul că actul de conduită se îndreaptă împotriva anumitor valori sociale. fie un obiect sau un lucru oarecare. Astfel că în cazul conţinuturilor tipice ne vom referi la acele condiţii care alcătuiesc conţinutul juridic al infracţiunii. În literatura de specialitate obiectul infracţiunii apare sub mai multe forme. suveranitatea. care sunt periclitate ori vătămate prin fapta infracţională. Bucureşti 2001 65 55 . un animal.această trăsătură esenţială a infracţiunii ne pune în evidenţă faptul că obiectul infracţiunii. persoana. 65 Prin săvârşirea infracţiunii se vatămă o valoare socială ocrotită printr-o normă de drept penal. precum şi întreaga ordine de drept.98 6 I. Aceste valori sociale sunt arătate în cuprinsul art. Partea generală. iar ocrotirea acestei valori sociale prin normele dreptului penal consacră obiectul infracţiunii rangul de obiect juridic. Astfel în doctrina penală obiectul infracţiunii apare definit ca fiind valoarea socială şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori. Ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii am enunţat caracterul socialmente periculos al actului de conduită. drepturile şi libertăţile acesteia. Partea generală . Oancea – Drept Penal . Obiectul juridic general şi obiectul juridic material Obiectul juridic general este format din totalitatea relaţiilor sociale ocrotite prin normele de drept penal. independenţa. proprietatea. Ed. în Constantin Mitrache – Drept penal. există în orice infracţiune. pag 166 66 Costică Bulai şi colaboratorii – Instituţii de drept penal . Prin obiectul juridic material al infracţiunii se înţelege cantitatea materială. Doctrina penală este unanimă în a considera obiectul infracţiunii ca fiind valoarea socială şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori.63 3. pag. care sunt periclitate ori vătămate prin fapta infracţională64 . Editura Trei. la modul general.1 actualul Cod penal la capitolul intitulat „Legea penală şi limitele aplicării ei”. aşa cum este de altfel şi denumit general.3. Bucureşti 1971 .

putând astfel fi: bunul furat. c. Obiectul juridic specific (individual) fiind obiectul specific infracţiunii format din relaţiile sociale formate în jurul şi datorită unei valori sociale specifice. cum de exemplu este cazul infracţiunii de tâlhărie unde ca şi obiect juridic principal avem relaţiile sociale ce privesc apărarea avutului privat sau public (relaţiile de detenţie. sau bunul obţinut prin abuz. Obiectul juridic generic (de grup) fiind format din grupul de valori sociale de aceeaşi natură ce sunt ocrotite prin normele de drept penal. posesie). Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii formează ansamblul elementelor preexistente infracţiunii fără de care nu se poate concepe săvârşirea vreunei infracţiuni. Pentru înţelegerea exactă a acestui raport de subordonare găsim acest raport explicat de către profesorul Costică Bulai în cartea intitulată „Instituţii de drept penal” şi anume: „Orice infracţiune aduce atingere. şi din obiectul juridic secundar (sau adiacent). Obiectul juridic complex este format din obiectul juridic principal.Aurel Teodor Moldovan timp ce obiectul juridic material există numai la acele infracţiunii la care valoarea socială ocrotită constă într-o entitate materială. amăgire. toate infracţiunile contra siguranţei statului au ca obiect juridic comun relaţiile sociale privind siguranţa statului român. iar obiectul juridic adiacent fiind format din relaţiile sociale privitoare la apărarea integrităţii corporale. Editura Trei. obiect care este format în acest caz de însăşi corpul victimei. oricare ar fi obiectul lor specific. În acest sens putem avea ca şi exemplu conducerea unui autovehicul 67 Costică Bulai şi colaboratorii – Instituţii de drept penal. pe lângă obiectului său specific. deci relaţiile sociale principale care sunt vătămate. au ca obiect juridic comun relaţiile sociale privind persoana. şi unui anumit obiect juridic generic sau de grup. cu alte cuvinte acest obiect reprezintă de fapt valoarea socială concretă căreia i se aduce atingere prin săvârşirea infracţiunii. delapidat.67 Diferenţa majoră între obiectul juridic generic şi obiectul juridic specific este clădită pe ierarhia şi legăturile ce se stabilesc în cadrul sistemului de valori. Mai putem de asemenea întâlni obiect material şi în cazul infracţiunilor contra vieţii şi integrităţii corporale. Aceste condiţii cu privire la timpul şi locul săvârşirii infracţiunii sunt prevăzute în conţinutul celor mai multor infracţiuni. toate infracţiunile contra persoanei. e. b. Obiectul material există de exemplu în cazul infracţiunilor contra patrimoniului şi este format din obiectul asupra căruia se îndreaptă activitatea infracţională. Acest obiect juridic este specific infracţiunilor complexe.2. Între obiectul juridic generic şi obiectul juridic specific există un raport de subordonare în sensul că obiectul specific reprezintă o parte din obiectul juridic generic. a vieţii şi sănătăţii persoanei.3.49 56 . Astfel. Bucureşti 2001. Locul săvârşirii infracţiunii: Locul săvârşirii infracţiunii apare ca o condiţie esenţială în conţinutul unei infracţiuni de îndeplinirea căreia depinde însăşi existenţa infracţiunii. 3. pag. adică relaţia socială adiacentă căreia i se aduce atingere prin săvârşirea infracţiunii.

ea cuprinzând şi persoanele neimplicate în săvârşirea unei infracţiuni. În acest sens infracţiunea de furt este săvârşită în variantă calificată când furtul este săvârşit într–un loc public (element circumstanţial). 87 68 57 .3. fie ca beneficiari ai ocrotirii juridice penale.Casa de editură şi presă «Şansa » Bucureşti 1997 pag 86. condiţie ce are rol de element circumstanţial în conţinutul agravat al anumitor infracţiuni. Cu alte cuvinte. În acest sens avem ca şi exemplu pentru existenţa infracţiunilor de trădare prin ajutarea inamicului. . Astfel vom avea ca subiecţi ai infracţiunii persoanele fizice care nu şi-au respectat obligaţia din cadrul raportului juridic penal de conformare şi au săvârşit fapta interzisă. prin însăşi săvârşirea infracţiunii sau fie ca subiecţi pasivi. Noţiunea de subiecţi ai infracţiunii nu se confundă cu noţiunea de subiecţi de drept penal ce desemnează persoanele implicate în raporturi de drept penal.3. sau în timpul unei calamităţi. Subiecţii de drept penal prin implicarea lor în săvârşirea unei infracţiuni devin subiecţi ai infracţiunii. din lipsa uneia din elementele ei constitutive Locul săvârşirii infracţiunii este un element circumstanţial de care nu depinde existenţa infracţiunii ci doar realizarea unei variante calificate a infracţiunii.infracţiunea de furt este calificată în situaţia în care această infracţiune este săvârşită pe timp de noapte. fie ca destinatari ai obligaţiei de conformare în cadrul raporturilor juridice penale de cooperare. Nerealizarea acestei condiţii privind săvârşirea faptei într-un anumit loc nu conduce la inexistenţa respectivei infracţiunii. Subiecţii infracţiunii Prin noţiunea de subiecţii infracţiunii se înţelege persoanele implicate în săvârşirea infracţiunii fie ca subiecţi activi. . şi persoane fizice sau juridice care sunt beneficiarii ocrotirii juridice penale şi care prin săvârşirea faptei interzise suportă consecinţele acestei fapte. Timpul săvârşirii infracţiunii: Timpul de săvârşire a infracţiunii este în primul rând o condiţie esenţială de realizarea căreia depinde existenţa infracţiunii. folosirea emblemei Crucii Roşii în timpul operaţiunilor militare se cerea ca aceste fapte să fie săvârşite în timp de război. Timpul săvârşirii infracţiunii constituie un element circumstanţial. fapta rămâne infracţiune în varianta tip (simplă ) dar nu se realizează varianta calificată. PARTEA GENERALĂ cu tracţiune mecanică fără permis de conducere constituie infracţiune în cazul în care acest autovehicul este condus pe drumurile publice (locul săvârşirii infracţiunii) Nerealizarea condiţiei privind săvârşirea faptei într-un anumit loc conduce la inexistenţa respectivei infracţiuni. Mitrache . toţi subiecţii C. fiind persoanele care suportă consecinţele infracţiunii.DREPT PENAL. Sub acest aspect se poate lesne observa că sfera noţiunii de subiecţi de drept este mai întinsă. decât sfera noţiunii de subiecţi ai infracţiunii. 3. Drept penal român – Partea generală .

Condiţiile generale privitoare la existenţa subiectului activ: a) vârsta b) responsabilitatea c) libertatea de voinţă şi acţiune a) Vărsta cerută de lege . ci raportată la fapta concretă săvârşită . Subiectul activ al infracţiunii poate fi persoana fizică care a săvârşit fapta în calitate de autor (în mod direct şi nemijlocit).Aurel Teodor Moldovan infracţiunii sunt şi subiecţi de drept penal. instigator sau complice. ALL Beck . iar persoana care a săvârşit–o să nu apară ca infractor ci ca făptuitor. Ed.Nistoreanu Drept penal – Partea generală . deoarece pot exista cazuri când în momentul comiterii faptei minorul să nu fii acţionat cu discernământ. Însă nu trebuie înţeles faptul că aceste noţiuni sunt sinonime. deci nu are dezvoltarea psiho-fizică necesară pentru a-şi da seama de importanţa faptelor sale. vărsta de 14 ani împliniţi. sau în calitate de participant la săvârşirea infracţiunii (instigator sau complice). 105 69 70 58 .Ghe . Are calitatea de subiect activ al infracţiunii sau de infractor. Boroi . Prin discernământ se înţelege capacitataea minorului de a-şi da seama de caracterul socialmente periculos al faptei şi de a-şi manifesta conştient voinţa. Bucureşti 2004 pag 104. Tratat . deci va deveni subiect activ al infracţiunii. persoana care săvârşeşte o infracţiune-fapt consumat ori o tentativă pedepsibilă şi la care participă ca autor. deoarece aceste noţiuni deşi la o primă lecturare apar identice vom vedea că noţiunea de infractor este mai largă desemnând persoana care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. 68 În modul cum sunt implicaţi în săvârşirea infracţiunii vom distinge între subiectul activ al infracţiunii şi subiectul pasiv al infracţiunii. astfel că în literatura şi în practica de specialitate s-a apreciat faptul că minoritatea făptuitorului constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. capacitatea privită însă nu în general. În literatura de specialitate pentru a desemna persoana care a săvârşit fapta interzisă se foloseşte atât noţiune de infractor cât şi de făptuitor. această vârstă a fost stabilită având în vedere particularităţile bio-psihice ale minorului. Deşi şi după împlinirea vărstei de 14 ani dezvoltarea bio-psihică nu este completă s-a prevăzut faptul că minorul între 14-16 ani va răspunde penal numai dacă se dovedeşte că la momentul săvârşirii faptei a avut discernământ. ceea ce nu desemnează infracţiune. iar lipsa vinovăţiei ori a pericolului social face ca faptă săvârşită prevăzută de legea penală să nu constituie infracţiune.69 Stabilirea apariţiei discernământului cu care s-a acţionat la săvârşirea unei infracţiuni are o importanţă practică deosebită. pag 407 Alex. Până la împlinirea vărstei de 14 ani se prezumă absolut că minorul nu are discernamânt. dar nu toţi subiecţii de drept penal sunt şi subiecţi ai infracţiunii. în schimb Dongoroz . Legiuitor a stabilit ca vărstă la care o persoană va putea răspunde penal.

All Beck Bucureşti 1997 pag 209 73 A. răspunderea acestuia este exclusă.70 Dovada de discernământ trebuie făcută în fiecare caz în parte şi aceasta cade în sarcina organelor judiciare.48 Cod penal actual. adică nu poate fi. responsabilitatea este o condiţie pentru existenţa subiectului activ al infracţiunii. Braşov. All Beck . intelectiv şi volitiv.DREPT PENAL. ea putându-se deduce din cuprinsul art. fiindcă nu poate exista vinovăţie acolo unde lipsesc cei doi factori. 2004 71 72 59 . astfel că responsabilitatea se apreciază prin intermediul factorului intelectiv care presupune capacitatea persoanei de a înţelege semnificaţia acţiunilor şi inacţiunilor sale. Responsabilitatea se prezumă ca stare normală a oricărei persoane ce a împlinit vârsta de 16 ani. subiect activ al infracţiunii.71 Însă minorul care a împlinit vârsta de 16 ani este prezumat că are capacitate penală. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed.”73 Dacă făptuitorul a acţionat sub imperiul constângerii fizice şi constrîngerii morale fapta nu mai este imputabilă acestuia şi fiind săvârşită fără vinovăţie nu este infracţiune.Universitatea Transilvania . În concepţia profesorului Costică Bulai „responsabilitatea este o condiţie sine qua non pentru ca o persoană să fie răspunzătoare penal pentru fapta săvârşită de ea.” Nu poate fi subiect al infracţiunii şi deci nu poate fi trasă la răspundere penală persoana care nu are capacitatea de a înţelege de ce fapta sa prezintă pericolul social şi de ce este interzisă şi nici care sunt rosturile pedepsei. Bulai Drept Penal –Partea generală . minorul în vârstă de de 14-16 ani lipsit de discernământ aflându-se în aceaşi situaţie cu a minorului care nu împlinise vârsta de 14 ani în momentul săvârşirii faptei . Responsabilitatea în doctrina penală apare definită ca fiind aptitudinea persoanei de a-şi da seama de faptele sale. iar în dreptul nostru penal. Dacă nu se face dovada existenţei discernământului minorului în momentul săvârşirii faptei. prezumţie relativă însă putând fi înlăturată prin proba contrarie. prezenţa responsabilităţii. Subiectul pasiv al infracţiunii Pentru a putea fi subiect pasiv al infracţiunii persoana fizică trebuie să fie titulara valorii sociale ocrotite prin norma penală. Ed. C. care consideră vinovăţia ca trăsătură esenţială a infracţiunii. Moldovan – Note de curs Drept Penal – Partea Generală . b) Responsabilitatea nu este definită de codul penal.72 c) Libertatea de voinţă şi acţiune presupune că „subiectul activ a decis în mod liber asupra săvârşirii faptei şi a avut libertatea de hotărâre şi libertatea de acţiune potrivit propriei sale voinţe. respectiv art 28 din viitoarea reglementare care defineşte iresponsabilitatea. totodată. T. PARTEA GENERALĂ ulterior să se constate cu certitudine existenţa discernământului. nici el. şi prin intermediul factorului volitiv ce presupune capacitatea persoanei de a fi stăpână pe acţiunile sau inacţiunile sale. Bucureşti 1997 pag 208 C. această prezumţie este relativă ea putând fi combătută prin proba contrarie. necesari pentru existenţa vinovăţiei şi care marchează.

Cadrul şi clasificarea cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei.4. ca o „însuşire sintetică a faptei ce decurge din întrunirea trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii”76 . Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei au fost clasificate după următoarele criterii : A. Nu trebuie confundat subiectul pasiv al infracţiunii sau persoana vătămată cu subiectul pasiv de drept civil al infracţiunii. Aspecte generale Preliminarii despre înlăturarea caracterului penal al faptei Caracterul infracţional al unei fapte este în doctrina penală definit aşa cum menţionează şi profesorul C. Bucureşti 1997 60 . Întrunirea trăsăturilor prevăzute de legea penală prin care o faptă este caracterizată ca infracţiune este ceea ce determină caracterul infracţional sau penal al unei fapte. subiect pasiv este definit ca fiind persoana fizică sau persoana juridică titulară a valorii sociale ocrotite şi care este vătămată ori periclitată prin infracţiune. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI 3. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed. Există şi unele condiţii speciale cu privire la subiectul pasiv al infracţiunii care sunt prevăzute în conţinutul unor infracţiuni. de distrugere. stări. Existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei poate fi invocată în orice stadiu al procesului penal. subiect pasiv în cazul infracţiunii de pruncucidere este nou-născutul. cazuri. Bulai.Aurel Teodor Moldovan În doctrina penală. BULAI – Manual de drept penal. Editura ALL . Basarab . condiţii a căror existenţă în timpul săvârşirii faptei face.4. pag 98 C. Bucureşti 1997 pag 213 1 C. 74 75 M.1. „Persoana vătămată sau subiectul pasiv de drept penal al infracţiunii este acela care a suferit răul provocat prin infracţiune. op. cauze care privesc pericolul social. În principiu aceste cauze produc efecte din momentul în care s-au ivit. All Beck. Criteriul trăsăturilor esenţiale: a. potrivit legii.. în timp ce persoana dăunată sau subiectul pasiv de drept civil este acela care a suferit o pagubă provocată prin săvârşirea infracţiunii.”75 3. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei pot fi definite ca fiind acele împrejurări.74 De cele mai multe ori subiect pasiv al infracţiunii poate fi şi persoana păgubită cum este de exemplu în cazul infracţiunii de furt. cit. cum de exemplu pentru infracţiunea de ultraj este necesar ca subiectul pasiv să fie funcţionar public aflat în exerciţiul funcţiunii. ca realizarea vreuneia dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii să devină imposibilă.. fiind una din cauzele care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale conform Codului de procedură penală.

3. sau prin alte aseme. acela apărare. imediat înlătura un atac material. care pune în pericol persoana sau împotriva unui interes obştesc şi sa. doar la cazurile anume prevăzute de lege.4. găsindu-şi reglementarea atât în partea generală cât şi în partea specială a Codului penal. a altuia şi injust. obştesc. direct. Legitima apărare În Actualul Cod penal legitima apărare îşi găseşte reglementarea în art. 19 Legitima apărare (1) Nu constituie infracţiune fapta (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală. cauze care privesc vinovăţia c.îşi găsesc reglementarea în partea generală a Codului penal şi sunt aplicabile oricăror cauze concrete b. săvârşită prevăzută de legea penală săvârşită în în stare de legitimă apărare. asemenea mijloace. imediat şi injust. locuinţă. cauze speciale având o aplicabilitate mai restrânsă. într-o locuinţă.prin violenţă. viclenie. şi acela care săvârşeşte fapta care comite fapta pentru a respinge pentru a respinge pătrunderea fără pătrunderea unei persoane într-o drept a unei persoane prin violenţă.2. dependinţă sau loc împrejmuit sau delimitat prin semne de marcare. încăpere. Actualul cod penal Viitrul cod penal Art 44 Legitima apărare Art. cauze generale care înlătură caracterul infracţional . drepturile acestora sau un care pune în pericol grav persoana interes general. direct. (2) Este în stare de legitimă apărare (2) Este în legitimă apărare peracela care săvârşeşte fapta pentru a soana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material.DREPT PENAL. a altuia. în condiţiile alin. legitimă apărare. 61 . (3) Se prezumă a fi în legitimă 1 (2 )Se prezumă că este în legitimă apărare. viclenie. B. dacă apărarea este sau drepturile celui atacat ori interesul proporţională cu gravitatea atacului. Această clasificare s-a considerat în doctrina penală ca având un caracter convenţional. deoarece înlăturarea unei trăsături esenţiale influenţează în realitate existenţa celorlalte trăsături. efracţie sau alte nea mijloace. Criteriul sferei de aplicare a.2. îndreptat împotriva sa.1. efracţie. fără drept. cauze care privesc prevederea în legea penală a faptei. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei 3. în timpul nopţii.4. (2). 44. PARTEA GENERALĂ b.

drepturile acesteia ori interesul public. pag 143. 1.” Legitima apărare apare ca o riposta pe care o dă o persoană împotriva unui atac ce pune în pericol grav persoana. direct. Trebuie a avut în vedere faptul că nu există un atac material în cazul agr77 Prof univ dr Constantin Mitrache. o atitudine ofensivă. Observăm că în viitoarea reglementare nu mai regăsim depăşirea limitelor legitimei apărări. Pentru a ne afla în prezenţa unei legitime apărării este necesar să existe un act de atac. conf univ dr Cristian Mitrache. Este material atacul care pentru realizarea lui se foloseşte forţa fizică ori instrumente care sunt în măsură să producă o modificare fizică a valorilor sociale ocrotite. Deoarece faptuitorul a acţionat constrâns de necesitatea apărării valorilor sociale ameninţate grav prin atacul periculos şi nu cu voinţă liberă fapta este considerată ca nefiind săvârşită cu vinovăţie77 . Deasemenea atacul poate fi realizat şi printr-o inacţiune deoarece permite altor forţe să pericliteze fizic valorile ocrotite. 62 .Aurel Teodor Moldovan (3) Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. concretizat fie într-o acţiune sau inacţiune socialmente periculoasă.Drept penal român-parte generală. ceea ce este reglementată în art 44. imediat şi injust. universul juridic 2009 . alin 3. Condiţiile atacului Atacul este o comportare violentă a omului. Atacul trebuie să fie material. iar in Viitorul Cod penal este reglemntată în art 19. Condiţiile legitimei apărări Pentru ca o faptă să fie considerată a fi săvârşită în legitimă apărare este necesar îndeplinirea unor condiţii privitoare pe de o parte la atac şi pe de altă parte condiţii privitoare la apărare. atac ce trebuie să fie material. Cel ce ripostează împotriva atacului pentru a salva valorile sociale periclitate săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. Atacul este material atunci când este exercitat prin mijloace fizice menite să periciliteze existenţa fizică a unor valori sociale ocrotite. atitudine ce se materializează într-o acţiune îndreptată împotriva valorilor sociale ocrotite. a drepturilor acesteia sau împotriva unui interes public punând totodată în pericol grav valorile sociale ocrotite. fiind îndreptat împotriva unei persoane. riposte determinate de necesitatea apărării valorilor sociale periclitare. Legitima apărare apare ca o ripostă şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Acţiunea de apărare să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală. încăpere.Caracterul imediat al atacului este dat de situaţia în care pericolul s-a ivit. În literatura de specialitate s-a suţinut faptul că atacul este direct şi în situaţia în care vizează una dintre valorile sociale ocrotite chiar şi în situaţia în care nu are un contact nemiljocit cu acea valoare. Dacă cel care face apărarea nu cunoaşte starea de iresponsabilitate a agresorului.22 alin. Legea impune condiţia ca atacul să poată cauza un pericol iremediabil sau greu remediabil unor valori sociale ocrotite. 4.dependinţe sau loc împrejumit ţinând de acestea”. Atacul să fie injust. caracter ce este determinat de raportul în timp între atac şi obiectul vizat. dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii specifice: a) pătrunderea în locuinţă. 5. îmbrăcând forma actelor pregătitoare ori tentativei. deoarece persoana calomniată sau funcţionarul ultragiat nu poate invoca starea de legitImă apărare în cazul în care înţelege să se apere prin acte de violenţă. legitima apărare este prezumată. Atacul este just sau nu poate da naştere unei legitime apărări atunci când constă într-o activitate permisă sau prevăzută de lege. Apare ca injust acel atac care nu are un fundament legal sau de fapt. Dacă însă fapta prevăzută de legea penală a intervenit după consumarea atacului ea apare ca o ripostă a fătuitorului neconsituind caracterul unei apărări astfel încât această faptă constituie infracţiune. În situaţia avută în vedere în art. Atacul trebuie să fie direct .atunci când se îndreaptă şi pune în pericol în mod nemijlocit valoarea socială ocrotită. 2. el va riposta în legitimă aparare nefiind obligat să caute o soluţie mai puţin periculoasă ci va înlătura pericolul prin mijloace pe care le consideră ca fiind eficiente. dependinţe sau loc împrejmuit ţinând de acestea să se facă fără drept b) pătrunderea să se facă prin violenţă. atacul nu mai poate fi considerta ca fiind imediat deoarece el nu oferă posibilitatea unui pericol prezent ci creeză doar premisele unui pericol care s-ar putea produce ulterior.încăpere. care să justifice această comportare. În situaţia în care intervalul de timp dintre începerea actului şi ivirea pericolului este atât de mare încât oferă posibilitatea înlăturării acelui pericol prin alte mijloace. Atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau un interes general. ete actual sau este pe cale să se ivească. viclenie. astfel că legitima 63 .DREPT PENAL. anume „ săvârşirea faptei pentru a respinge pătrunderea fără drept în locuinţă. efracţie sau prin alte mijloace asemănătoare Condiţii privitoare la apărare a. situaţie în care legitima apărare va intra în concurs şi cu eroarea de fapt.3 Noul Cod penal. PARTEA GENERALĂ siunilor morale. Atacul trebuie să fie imediat . această condiţie fiind înşuşi motivarea acţiunii de apărare. 3.

Nefiind infracţiune . civil. dacă urmările faptei nu sunt produce dacă pericolul nu era înlăturat vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat. integritatea corporală (2) Este în stare de necesitate sau sănătatea sa. 20 Starea de necesitate Este în stare de necesitate acela care (1) Este justificată fapta săvârşeşte fapta pentru a salva de la prevăzută de legea penală săvârşită în un pericol iminent şi care nu poate fi stare de necesitate. Necesitatea apărării trebuie analizată şi în raport cu posibilitatea celui atacata de a înfrunta gravitatea atacului. Proporţionalitatea apărării cu gravitatea atacului are în vedere faptul că de pildă în cazul unui atac îndreptat împotriva integrităţii corporale se poate riposta printr-o faptă de apărare ce are în vedere integritatea corporală a agresorului. legitima apărare nu atrage răspunderea penală a făptuitorului considerându-se astefl că fapta sâvărşită în legitimă apărare nu are caracter ilicit neputând atrage astfel nici o lată răspundere juridică. nu putea fi înlăturat altfel. Apărarea să fie necesară pentru respingerea atacului. făptuitorul a fost constrâns de necesitatea înlăturării agresiunii. Dacă apare un dezechilibru între cele de valori fapta este săvârşită cu depăşirea limitelor legitimei apărări. viaţa. 64 Actualul cod penal . ascundere din faţa agresorului. înlăturat altfel. Doctrina penală consideră că legitima apăare subzistă şi atunci când cel atacata se salvează prin fugă. b. caracterul necesar al apărării se apreciază atât sub raportul întinderii căt şi sub raportul intensităţii. Din punct de vedere al momentului săvârşirii actului de apărare limita necesităţii este dată de limita pericolului rezultat. Efectele legitimei apărări: Fapta săvârşită în stare de legitimă apărare nu constituie infracţiune deoarece lipseşte elementul de bază al infracţiunii şi anume vinovăţia. Viitorul cod penal Art 45 Art. c. integriSe află în stare de necesitate acela care tatea corporală sau sănătatea sa ori a în momentul săvârşirii faptei nu şi-a altei persoane sau un bun important al dat seama că pricinuieşte urmări vădit său ori al altei persoane sau un interes mai grave decât cele care s-ar fi putut general. agrsiune ce punea în pericol valorile sociel ocrotite.Aurel Teodor Moldovan apărare nu poate fi invocată în cazul faptelor ce nu sunt prevăzute de legea penală şi anume faptele cu caracter administrativ. Apărarea este necesară sub raportul intensităţii atâta timp căt a condus şa înlăturarea atacului însă nu a depăşit gravitatea pericolului care ameninţa valoarea socială ocrotită. neexistând din partea lui o manifestare liberă a voinţei. Apărarea să fie proproţională cu gravitatea atacului. a altuia sau un bun persoana care săvârşeşte fapta pentru important al său ori al altuia sau un a salva de la un pericol imediat şi care interes general. adică atât timp cât subzistă pericolul subzistă şi necesitatea înlăturării lui.

Întâmplarea care dă naşterepericolului este datorată unei cauze fortuite. făptuitorul fiind constrâns de necesitatea apărării împotiva unui pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat în alt mod. Noţiunea de „bun important” desemnează acel bun care prin valoarea lui artistică.2. b. incendii şi nu de atacul unei persoane. situaţie specifică legitimei apărări. integriatea corporală sau sănătatea unei persoane.4. cutremure. în sensul că aceasta trebuie să fie singura cale de salvare în situaţia de fapt dată. în sensul că acesta să nu poată fi înlăturat în alt fel decât prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală. geneza pericolului este de cele mai multe ori un eveniment întâmplător: un cutremur. condiţie ce este îndeplinită şi în situaţia în care pericolul s-a declanşat devenind astfel actual. PARTEA GENERALĂ 3. Condiţiile privitoare la pericol a. neeliminând în acelaşi timp particularităţile psihofizice ale persoanei pentru a putea concide dacă aceasta putea să prevadă şi altă posibilitate de salvare poate chiar mai puţin dăunătoare. Pericolul să fie inevitabil. d. un bun important al acesteia sau un interes general. un bun important al acesteia ori un interes general.DREPT PENAL. ştiinţifică istorică sau afectivă legitimează acţiunea de salvare în faţa pericolului. dar este necesar pentru a putea vorbi de stare de necesitate ca pericolul să fie în punctul de a trece de la ameninţare la producerea efectivă a răului. dar poate fi datorată şi unor activităţi omeneşti imprudente sau intenţionate cum ar fi spre xemplu situaţia unui incendiu declanşat de un individ. Pericolul trebuie să fie iminent. Necesitatea acţiunii de salvare se apreciază în raport cu iminenţa şi actualitatea pericolului. Pericolul trebuie însă să fie şi real. c. 65 . în sensul că nu trebuie să se afle sub semnul incertitudinii fiind apt să producă făptuitorului o serioază temere că acesta se va produce. Acţiunea să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor. O faptă apare ca fiind săvărşită în stare de necesitate când aceasta a fost necesră pentru a salva de la un pericol iminent viaţa. integritatea corporală sau sănătatea unei persoane. Starea de necesitate Fapta săvârşită în stare de necesitate nu este infracţiune deoarece acestă faptă nu este săvârşită cu vinovăţie. Condiţiile acţiunii de salvare a. Pericolul trebuie să ameninţe viaţa.2. Pericolul care ameninţă valorile sociale ocrotite în cazul stării de necesitate poate fi generat de : inundaţii. un incendiu etc. fiind pe punctul de a se produce . o inundaţie. Aprecierea pericolului ca inevitabil se face prin luarea în considerare a împrejurărilor în care persoana a fost nevoită să acţioneze sub amaninţarea pericolului.

24 Constrângerea fizică prevăzută de legea penală. Prin acţiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. dar în situaţia în care făptuitorul şi-a dat seama de faptul ca prin acţiunea sa de salvare pricinuieşte urmări vădit mai grave în acesată situaţie fapta nu este săvârşită în stare de necesitate ci constituie infracţiune ce atrage răspunderea peanală a făptuitorului. care avea obligaţia de a înfrunta pericolul situaţie în care se are în vedere anumite profesii ce prin natura lor obligă pe profesionist să înfrunte pericolul. Fapta să nu fie săvărşită de către. a urmărilor acestuia cât şi a urmărilor faptei sale de salvare. Persoana care acţionează trebuie să aibe reprezentarea atât a gravităţii pericolului. săvârşită Nu este imputabilă fapta din cauza unei constrângeri fizice căreia prevăzută de legea penală săvârşită făptuitorul nu i-a putut rezista din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.3. Acţiunea de salvare a valorilor sociale împotriva pericolului iminent este necesară numai dacă nu produce urmări vădit mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.Aurel Teodor Moldovan b. Efectele stării de necesitate Fapta săvârşită în stare de necesitate nu constiuie infracţiune deoarece nu este săvârşită cu vinovăţie. această faptă fiind comisă sub imperiul constrângerii. obligată de o energie Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 46 – Nu constituie infracţiune fapta Art. Dacă făptuitorul nu şi-a dat seama ă prin acţiunea sa cauzează urmări mai garve fapta urmează a fi considerată săvârşită tot în stare de necesitate.2. Acţiunea de salvare să se realizeze prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală c. căreia nu i se poate opune. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. sau pentru a salva o persoană. recunoscându-se însă în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor stării de necesitate. 66 . d. fizică externă. 3.4. Constrângerea fizică şi constrângerea morală Constrângerea fizică Constrângerea fizică apare în literatura de specialitate şi sub denumirea de forţă majoră existând în situaţia în care o persoană este silită. al ameninţării pericolului iminent.

făptuitorul neavând posibilitatea de –aşi dirija singur voinţa. Efecte Fapta săvârşită sub imperiul constrângerii fizice nu constituie infracţiune. vinovăţia neputând exista atunci când făptuitorul nu are libertat de acţiune. Să existe o constrângere asupra fizicului unei persoane. aceasta din urmă se realizează atunci când făptuitorul nu îşi îndeplineşte o obligaţie legală pe care o avea şi astfel săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală 2. deoorece aceasta este singura situaţie care are în vedere posibiltatea înlăturării caracterului penal al faptei. pentru ca îi lipşsete una dintre trăsturile esenţiale pentru ca fapta să cxonstituie infracţiune şi anume vinovăţia. cauză care înlătură caracterul penal al fapte sunt necesare îndeplinirea următorelor condiţii: a) este necesar să se exercite asupra făptuitorului o acţiune de constrângere. temere ce îl determină să acţionez în modul voit de cel care ameninţă. de către o altă persoană. exercitată prin ameninţare din cauza unei constrângeri morale. din prtea unui animal sau chiar din partea unor eveniment menite a răpii libertatea de mişcare a făptuitorului în sensul ca acesta este oprit de la anumite acşiuni sau este obligat la o anumită acţiune. cu un pericol grav pentru persoana exercitată prin ameninţare cu un pericol făptuitorului ori a altuia şi care nu poate grav pentru persoana făptuitorului ori a fi înlăturat în alt mod altuia şi care nu putea fi înlăturată în alt mod. 3. Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.prevăzută de legea penală săvârşită geri morale. Constrângerea la care persoana a fost supusă să nu îi fi putut rezista. ea putându67 . Pentru a ne afla în prezenţa constrângerii morale ca. printr-o ameninţare. 25 Constrângerea morală fapta prevăzută de legea penală. cel constrâns era obligat la aceasta. această acţiune de constrângere putând proveni din partea unei alte persoane. Constrângerea morală Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 46 alin 2. Fapta pote fi realizată atât printr-o acţiune căt şi printr-o inacţiune . Aceasta are în veder natura constrângerii cărei nu i se putea opune o rezistenţă.DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Condiţii pentru existenţa constrângerii fizice 1.nu constituie infracţiune Art. Trebuie menţionat faptul că posibilitatea de arzista constrângerii se aprecaiză în fiecare caz avându-se în vedere atât natura şi intensitatea forţei de constrângere cât şi capacitatea şi de starea psihică a persoanei onstrânse. Ameninţarea trebuie să fie aptă să producă celui ameninţat o temre puternică. dr în situaţia în care exista posibilitatea de a rezista constrângerii. Nu este imputabilă fapta săvârşită din cauza unei constrân. Ameninţarea trebuie să fie exercitată de o persoană fizică.

rezultatul socialmente periculos trebuie să fie consecinţa intervenţiei unei împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului. Sursa împrejurărilor fortuite poate fi: a) fenomenele naturii a căror producere nu poate fi prevăzută b) tehnicizarea activităţilor umane c) conduita imprudentă a unei persoane – apariţia bruscă în faţa unui autovehicul în viteză. Ea trebuie să trezească în conştiinţa celui ameninţat că dacă nu săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală răul cu care este ameninţat se va produce.2. 3. prin alarmarea autorităţilor sau pe alte căi în această situaţie nu va mai opera constrângerea Efecte Constrângerea morală produce efecte numai in persoana. b) ameninţarea să fie gravă vizând un pericol pentru viaţa. în sensul că cel constrâns nu are altă altenativă decât să suporte răul cu care este ameninţat.4.Aurel Teodor Moldovan se realiza atăt direct cât şi indirect. faptă ce este comisă sub imperiul constrângerii nedând frâu liber vionovăţiei. lucru ce pune în evidenţă faptul că între împrejuararea neprevăzută şi rezultatul produs trebuie să existe un raport de cauzalitate. ca elemente esenţial al infracţiunii. 2. făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenţia forţei străine care a produs rezultatul 68 . Cazul fortuit In conformitate cu prevederile art Art 47. al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. ceea ce conduce la concluzia că fapta nu este infracţiune. integritatea corporală ori bunurile persoanei ameninţate ori ale altei persoane. Cazul fortuit desemneasză starea. a unei persoane d) starea maladivă a unei persoane . c) Pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. faptă care a fost impusă de cel ce ameninţă. Condiţii O faptă este considerată săvârşită în caz fortuit în măsura în care îndeplineşte următoarele condiţii: 1.4. dar în situaţia în care cel ameninţat putea evita pericolul prin denunţare. verbal sau în scris sau prin orice alt mijloc de comunicare. atac de cord etc.leşin.Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală. situaţia în care acţiunea sau inacţiunea unei persoane a produs un rezultat pe care însă aceea persoană nu l-a conceput şi nici nu l-a urmărit şi care este rezultatul unei energii a cărei intervenţie nu a putut fi prevăzută.

fie din de persoana care. dacă Nu este imputabilă fapta făptuitorul în momentul săvârşirii faptei.2. nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale. 3. Lipsa unuia din aceşti factori sau ai amândurorara exclud vinovăţia. să fie prevăzută de legea penală. făptuitorul să nu fi fost în stare să-ţi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele. sau de ordin volitiv. Iresponsabilitatea poate fi de ordin intelectiv. atunci când făptuitorul nu-şi poate da seama de ceea ce face. nu putea să-şi dea seama terii acesteia. săvârşită fie din acuza alienaţiei minatel.5. boli neuropsihice. Cauzele care pot determina iresponsabilitatea pot fi: starea de subdezvoltare psihică datorată diferitelor anomalii. Vinovăţia făptuitorului se exclude deoarece acesta s-a aflat în imposibilitatea de a prevedea intervenţia împrejurării ce a creat rezultatul socialmete periculos. în raport cu faptele sale. care detrmină stări anormale 4.morală şi juridică a faptelor pe care le săvârşeşte şi a urmărilor acestora sau care care nu-şi poate determina în mod normal voinţa. o acţiune sau inacţiune incriminată de Codul penal sau de orice alt act normativ. Efecte Lipsidu-i elementul esenţial şi anume vinovăţia fapta săvârşită sub imperiul cazului fortuit nu constituie infracţiune. fapta care a căpătat un rezultat socialmente periculos datorat intervenţiei imprevizibile a unei forţe străine. în momentul comialte cauze. Cazul fortuit operează in rem datorită imposibiltăţii prevederii intervenţiei energiei străine care este generală şi obiectivă. 28 Iresponsabilitatea prevăzută de legea penală. 3. ori nu putea fi stăpân pe ele putea să le controleze.Nu constituie infracţiune fapta Art. fie din alte cauze. Iresponsabilitatea reprezintă o stare de incapacitae psihofizică a unei persoane care nu îşi poate da seama de carcterul. Iresponsabilitatea Codul penal actual Noul cod penal Art 48. starea de de incapaciate psihică a persoanei să existe în momentul 69 . 2. snsul şi valoarea socială . fenomene fiziologice. fie din cauza unei boli psihice. Condiţiile stăriii de iresponsabiliate 1. Datortită stării de incapacitate psihică.DREPT PENAL. prevăzută de legea penală. ori nu de acţiunile sau inacţiunile sale. atunci când făptuitorul nu este în stare să se stăpânească. tulburări psihice provocate de intoxicaţii. PARTEA GENERALĂ 3. starea de incapcitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaţiei mintale sau altor cauze.4. Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau alte substanţe psihoactive. Cea mai frecventă este beţia alcoolică sau intoxicaţia etilică. Editura CHBeck 2006. După gradul de intoxicaţie.Aurel Teodor Moldovan săvârşirii faptei. determinând numai o slăbire a capacităţii de autocontrol si autodirijare a actelor de conduita78 . datorită unor împrejurări persoana care. în momentul comiterii independente de voinţa sa în stare de acesteia.beţia accidentală (involuntară sau fortuită) este beţia în care a ajuns persoana independent de voinţa ei – de exemplu o persoană care lucrează într-un mediu cu vapori de alcool şi fără să conştientizeze 78 Drept penal-parte generală. adică tot timpul cât durează efectuarea sau omisiunea de a efectua actele prin care s-a săvârşit ori s-a contribuit la săvârşirea faptei.vă‘zută de legea penală.pen nu constituie infracţiune Art. când se ajunge la cvasiparalizarea completă a energiei fizice şi a facultăţilor psihice. 29 Intoxicaţia fapta prevăzută de legea penală. Efecte Deorece în cazul iresponsabilităţii responsabilitatea este cea care lipseşte fapta nu întruneşte trăsătura 3senţaila a infracţiunii. ori alte substanţe nu putea să le controleze. situaţie în care procesul de intoxicare se află în faze incipiente. dacă Nu este imputabilă fapta prefăptuitorul în momentul săvârşirii fap. Starea de beţie poate constitui în unele imprejurări o cauză de excludere a răspunderii penale. pag 212-213 70 . săvârşită de tei. ceea ce înlătura caracterul penal al faptei. Această condiţie nu este îndeplinită dacă înăuntrul intervalului de timp cât a durat săvârşirea faptei făptuitorul şi-a recăpatat la un moment dat capacitaea psihică şi acontinuat toţuşi săvârşirea sau participarea la săvârşirea fapte. Se poate observa clar că termenul de beţie este înlocuit cu cel de intoxicaţie pentru a releva mai bine înţelesul acestei instituţii Aceasta este considerată a fi o cauză care înlătură caracterul penal al faptei numai de către sistemul de drept românesc. Beţia Noţiune Codul penal actual Noul cod penal art 49 C. iar în altele o cauză de atenuare sau de agravare a sancţiunii. nu putea să-şi dea seama beţie completă produsă de alcool sau de acţiunile sau inacţiunile sale. ori incompletă. se gasea. beţia poate fi completă. Alexandru Boroi. Felurile stării de beţie a) după atitudinea persoanei care a dorit să nu ajungă în stare de beţie : .

. Beţia voluntară premeditată pentru săvârşirea faptei reprezintă o circumstanţă agravantă . pag 161.reprezintă starea în care ajunge o persoană care consumă voit băuturi alcoolice.fapta să se fi găsit in momentul sau în timpul săvârşirii faptei în stare de beţie produsă de alcool ori de alte substanţe. PARTEA GENERALĂ inhalează astfel de vapori şi ajunge în stare de beţie . Condiţiile stării de beţie : . . ori pentru a o invoca drept scuză la săvârşirea faptei) . respectiv persoana să nu-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori de urmările şi de pericolul social al acestora sau să nu poată fi stăpână pe ele.DREPT PENAL. .fapta săvârşită de persoana aflată în stare de beţie să fie prevăzută de legea penală82 .beţia completă. secţia penală. Această formă cunoaşte două forme : * beţia preordinată (premeditată) – reprezintă o circumstanţă agravantă a răspunderii penale deoarece persoana şi-a provocat această stare cu un anumit scop (pentru a avea mai mult curaj în săvârşirea faptei. * beţia simplă. conf univ dr Cristian Mitrache. b) după gradul de intoxicaţie cu alcool.Drept penal roman-parte generala. universul juridic 2009 80 Drept penal-parte generală. decizia nr 254/1978 82 Drept penal-parte generală.starea de beţie să fie completă. deoarece faptuitorul când şi-a provocat această stare nu avea intenţia să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Caz în care starea de beţie voluntară constituie o circumstanţă atenuantă81 . Alexandru Boroi. Capacitatea persoanei de a înţelege şi de a voi este doar diminuată79 . ori alte substanţe beţia poate fi : . Alexandru Boroi. pag 214 81 Tribunalul Suprem.starea de beţie să fi fost accidentală. Editura CHBeck 2006. Prof univ dr Constantin Mitrache. . In practică s-a stabilit că prevederile care reglementează iresponsabilitatea nu sunt incidente în cazul când starea de inconştienţă în care se află inculpatul în momentul săvârşirii faptei s-a datorat beţiei voluntare complete care în condiţiile unei boli psihice preexistente. Nu se consideră a fi îndeplinită această condiţie dacă starea de beţie a existat înainte sau posterior momentului săvârşirii faptei80 . . a afectat capacitatea de apreciere critică a faptelor şi mai ales capacitatea de frânare voliţională a actelor comportamentale. Pentru ca făptuitorul să poată să fie tras la răspundere penală el trebuie să aibă o anumită capacitate de a înţelege şi de a voi .provocată independent de voinţa făptuitorului. pag 214-215 79 71 .beţia incompletă.poate fi considerată o circumstantă atenuantă. Editura CHBeck 2006.162.este caracterizată de paralizarea aproape completă a energiei fizice şi o întunecare a facultăţilor psihice .beţia voluntară. ori substanţe al căror efect ebriant îl cunoaşte.intoxicaţia cu alcool sau alte substanţe ebriante este intro fază incipientă manifestată de regulă prin excitabilitate si impulsivitate.

2. dar în acealşi timp minoritatea apare reglementată şi ca u cauză care înlătură caracterul penal al faptei. conform art. 3. Conform art. fortuită nu constituie infracţiune. care la data comiterii ei nu prevăzută de legea penală. 72 . fapta să fie săvâşită de un minor care nu îndeplineşte condiţiile legale de a răspunde penal. dar în situaţia în care beţia accidentală nu este completă atunci caracterul penal al faptei nu este înlăturat. cea referitoare la măsurile educative.6. nu constituie infracţiune fapta Art. sanctiuni de drept penal aplicanile minorilor infractori. minoritatea făptuitorului trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei. să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală 2. starea de beţie putând constitui o circumstanţă atenuantă Actualul cod penal Noul cod penal Art 50. această condiţii se referă la faptul că starea minorului de natură să înlăture caracterul penal al faptei trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei şi pe întreaga perioasdă de execuatre a acesteia. 27 Minoritatea făptuitorului prevăzută de legea penală săvârşită Nu este imputabilă fapta de minor. iar minorii între 14 – 16 ani răspund penal numai dacă se dovedeşte că au săvârşit fapta cu discernământ. 3. instituţie ce se resfrânge asupra acelei categorii de minori care nu îndeplinesc condiţiile pentru a răspunde penal. După împlinirea vărstei de 16 ani. fiind aptă de a produce efecte numai in personam. Minoritatea făptuitorului În ceea ce priveşte minoritatea în materia dreptului penal a fost creată o instituţie de sine stătătoare. Efecte Minoritatea face ca fapta să nu constituie infracţiune şi pe cale de consecinţă nu atrage răspunderea penală a făptuitorului.4.Aurel Teodor Moldovan Consecinţe juridice Fapta săvârşită în stare de beţie completa. Condiţiile minorităţii 1.113 Cod penal. săvârşită de îndeplinea condiţiile legale pentru a un minor care la data comiterii acesteia răspunde penal nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal. dar potrivit unui sistem specific de sancţiuni. accidentală. minorii răspund penal.113 minorul care nu aîmplinit vârsta de 14ani nu răspunde penal. ea nefiind săvârşită cu vinovăţie.

greşită a legii penale nu înlătură carac(4) Prevederile alin. situaţia ori împrejurarezultatul culpei.Drept penal.persoana care.7. situaţiei ori (3) Dispoziţiile alin (1) şi (2) se aplică împrejurării respective nu este ea însăşi şi faptelor săvârşite din culpă pe care rezultatul culpei. situaţii ori împrejurări de care decaracterul penal al faptei. în momentul săvârşirii ace. factorii care au determinat-o. nu cunoştea existenţa unei stări. pinde caracterul penal al faptei. posibilitatea de Actualul Cod penal Viitorul Cod penal Art 51 Eroarea de fapt Art. în momentul comiterii steia. săvârşită de făptuitorul. (2) Nu constituie o circumstanţă (2) Dispoziţiile alin. PARTEA GENERALĂ 3. situaţiei sau agravantă sau element circumstanţial împrejurării respective nu este ea însăşi agravant starea. acesteia. când prevăzută de legea penală.(1) se aplică agravantă imprejurarea pe care in.să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală.Parte generală. numai (3) Nu constituie circumstanţă dacă necunoaşterea stării. Pentru ca eroarea să înlăture caracterul penal al faptei trebuie: . numai săvârşirii infracţiunii. (5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca urmare a necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în nici un fel evitată. evitare şi întinderea consecinţelor.2. nu cunoştea existenţa unei situaţii sau împrejurări de care depinde stări. Eroarea de fapt „Reprezentarea greşită de către cel ce săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală a realităţii din momentul săvârşirii faptei.(1)–(3) se terul penal al faptei aplică în mod corespunzător şi în cazul necunoaşterii unei dispoziţii legale extrapenale. Universal Juridic. rea pe care infractorul nu a cunoscut-o (4) Necunoaşterea sau cunoaşterea în momentul săvârşirii infracţiunii.DREPT PENAL. legea penală le pedepseşte. reprezentare determinată de necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unor date ale realităţii”83 În legislaţia în vigoare cât şi în doctrina penală eroarea se clasifică în funcţie de obiectul asupra căruia poartă. 83 Constantin Mitrache. 30 Eroarea (1) Nu constituie infracţiune fapta (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală.şi faptelor săvârşite din culpă pe care fractorul nu a cunoscut-o în momentul legea penală le pedepseşte. Bucurşti 2004 73 . dacă necunoaşterea stării.4.

cazuri sau împrejurări anume prevăzute de lege. starea de necesitate. Noul cod penal doreşte o unificare a reglementărilor europene în această materie. intoxicaţia. astfel că se are în vedere mai multe aspecte şi anume: în primul rând lipsa pericolului social ca trăsătură esenţială a infracţiunii lipseşte în anumite situaţii.5. situaţii de care ar depinde caracterul penal al faptei. iar în categia cauzelor de neimputabilitate se regăsesc: constrângerea fizică. Lipsa pericolului social. 3. exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii şi consimţământul persoanei vătămate. minoritatea făptuitorului. eroarea de fapt este cea care înlătură vinovăţia şi deci şi caracterul penal al faptei. împrejurării sau situaţiei ce constituie circumstanţa de agravare nu este ea însăşi rezultatul culpei. Distincţia intre cauzele justificative şi cele de neimputabilitate rezidă în aceea că în cazul cauzelor justificative efectul cauzelor justificative se extinde şi asupra participanţilor. făptuitorul să nu fi cunoscut existenţa unor împrejurări. constrângerea morală. ca trăsătură esenţială a infracţiunii 74 .Aurel Teodor Moldovan .1. nu constituie infracţiune astfel că nu atrage răspunderea penală. iar în al doilea rând pericolul social caracteristic infracţiunii lipseşte în cazul faptelor concrete şi pentru care nu este necesară aplicarea unei pedepse. excesul neimputabil. împrejurarea ce nu au fost cunoscute pot reprezenta un element constitutiv al infracţiunii sau o circumstanţă a acesteia. . INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI PRIN LIPSA PERICOLULUI 3.2. Noul cod penal face distincţie între cauzele justificative şi cauzele de neimputabilitate. iresponsabilitatea şi eroarea. In categoria cauzelor justificative intră legitima apărare. 3.situaţia. pe când în cazul cauzelor de neimputabilitate efectul acestora nu se extinde şi asupra participantilor.5.în momentul săvârşirii faptei. Fapta prevăzută de legea penală săvârşită în eroare de fapt cu privire la o situaţie sau împrejurare ce sunt prevăzute ca elemente constitutive ale unei infracţiuni. Dacă fapta este incriminată atunci când este săvârşită cu intenţie cât şi atunci când este săvârşită din culpă. iar când poartă asupra unei circumstanţe agravante la o infracţiune incriminată şi atunci când este săvârşită în culpă va duce la înlăţurarea ei numai dacă necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a stării. în legislaţia statelor europene deja există această delimitare. Preliminarii Ca trăsătură esenţială a infracţiunii lipsa pericolului social conduce la înlăturarea caracterului infracţional al faptei săvârşite.5. Eroarea de fapt înlătură agravarea când poartă asupra unor circumstanţe de agravare ale unei infracţiuni intenţionate.

iar făptuitorului i se poate aplica conform art 91 C. In viitorul cod penal la art 15 alin (1) – “Art.pen o sancţiune cu caracter administrativ. astfel că apar ca lipsite de pericol social spre exemplu arestarea învinuitului sau inculpatului. Este posibil ca fapta săvârşită să fie lipsită de importanţă prin pericolul social minim pe care-l prezintă. LIPSA PREVEDERII IN LEGEA PENALA Lipsa prevederii faptei în legea penală este o împrejurare în care o faptă care aparent întruneşte trăsăturile esenţiale ale infracţiunii în realitate nu are caracter penal deoarece nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune. deşi în mod formal îndeplineşte toate trăsăturile specifice ale infracţiunii.5. 3. nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o”. dacă ele sunt incriminate numai atunci când sunt săvârşite cu intenţie. Pericolul social este înlăturat şi în cazul anumitor acte inerente desfăşurării unor activităţi ce sunt permise de lege. Organul de aplicare a legii penale are obligaţia de a stabili pe baza unor criterii legale prevăzute de art 181 Cod penal care prevede că “nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minima adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret. se dă o altă definiţie a infracţiunii ceea ce rezultă din cumulul trăsăturilor reglementate de lege pentru această instituţie. fiind considerate ca lipsite de pericol social şi faptele comise din culpă. Fapta care este lipsită de pericolul social concret necesar unei infracţiuni nu constituie infracţiune neatrăgând răspunderea penală. astfel că este înlăturat caracterul infracţional al faptei şi pe cale de consecinţă se înlătură şi răspunderea penală. fiind lipsită în mod vădit de importanţă.3. Din cuprinsul art 181 rezultă faptul că atunci când pericolul social concret nu este sufficient pentru a caracteriza fapta ca infracţiune.6. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni”. Rezultă că pericolul social al infracţiunii este înlăturat şi în situaţia în care fapta este săvârşită fără vinovăţie. dispoziţii ce sunt înscrise în art 181 Cod penal actual. 3. PARTEA GENERALĂ Pericolul social este înlăturat pentru anumite fapte determinate prin legea care prevede atât fapta al cărui pericol este înlăturat cât şi împrejurarea în care este înlăturat pericolul social. 15 Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii (1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală. Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală Caracterul penal al faptei este înlăturat dacă fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.DREPT PENAL. caracterul penal al faptei este înlăturat. prin faptul că 75 .

.dezincriminarea faptei sau abrogarea incriminării fapt ce se realizează prin scoaterea în afara ilicitului penal al faptei considerate infracţiune până la o anumită dată. Neprevederea în legea penală apare în următoarele situaţii: .neîndeplinirea de către fapta concretă a unui element constitutiv al infracţiunii. . ceea ce presupune că atât legea penală română cât şi legea penală strâină de la locul în care s-a săvârşit fapta. fapta nu mai este prevăzută ca infracţiune.Aurel Teodor Moldovan ori îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ori în modalitatea în care a fost săvârşită. lipseşte deci o condiţie cerută de lege pentru a caracteriza fapta săvârşită ca infracţiune. să prevadă drept infracţiune fapta săvârşită.lipsa dublei incriminări: în cazurile de aplicare a legii penale române conform principiului universalităţii se cere dubla incriminare a faptei. Lipsa prevederii faptei săvârşite ca infracţiune în legea penală are drept efect înlăturarea caracterului penal şi pe cale de consecinţă înlăturarea răspunderii penale 76 .

Cu timpul caracterul pedepsei s-a diversificat. un rol foarte important îl ocupă pedeapsa. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL IV PEDEPSELE 4.Ed. intervenind un aspect foarte important.DREPT PENAL. 1912. Lumina Lex. pag. acela al reeducării. Ed.a) pedeapsa este o măsură de constrângere. sau “răul făcut în numele societăţii şi în executarea unei condamnaţiuni judecătoreşti autorilor unei infracţiuni. Hugo Grotius definea pedeapsa: “Poena est malum passionis quod infligitur propter malum actionis” (pedeapsa e răul suferinţei ce se dă pentru răul făptuirii).104.“Curs de drept penal” . De-a lungul timpului. 85 Codul Penal Adnotat cu practică judiciară 1969-2000. Bucureşti 1997. Bulai Drept Penal – Partea Generală . Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. pag. Şi în dreptul românesc se arăta că pedeapsa “este răul pe care puterea publică îl face individului condamnat de justiţie fiindcă a comis una sau mai multe infracţiuni”84 După cum putem observa din aceste definiţii la începutul secolului XX caracterul principal al pedepselor era acela profund retributiv. Societate Anonimă. Definiţia actuală a pedepsei reiese din dispoziţiile art. prin pedepsirea infractorului urmărindu-se numai excluderea din societate şi inducerea unei suferinţe infractorului pentru fapta săvârşită. singura sancţiune penală menită să asigure restabilirea ordinii de drept încălcată prin săvârşirea unei infracţiuni. În alte accepţiuni. o măsură de represiune.” Din această definiţie putem reţine şi trăsăturile caracteristice ale pedepsei. Atelierele grafice SOCEC &CO. de privaţiune pentru cel care a săvârşit o infracţiune. pag 283 84 77 .1. 2000. în general apreciază că trăsăturile pedepsei sunt următoarele: . GENERALITAĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR 4. Bucureşti. 181. pedeapsa este “răul pe care îl înflige statul celui care a înfrânt prescripţiunea sa” (Mommsen). Noţiunea şi caracterele pedepsei In cadrul sancţiunilor de drept penal.1.1.Tanoviceanu. 52 Codul Penal Actual85 “Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. „Este un rău cu care I. culpabili şi responsabili de această infracţiune” (Vidal). Bucureşti. 86 C. astfel că la acest moment principalele trăsături ale infracţiunii nu mai sunt cele de constrângere şi excludere din societate. All Beck. pedeapsa a fost definită în mai multe feluri. Astfel literatura.

88 . Kahane . Prin această trăsătură se realizează funcţia de apărare socială înpotriva infracţiunilor pe care o are dreptul penal. Privaţiunea poate consta în restrângere de drepturi civice. Aplicarea unei pedepse este atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti.b) pedeapsa este un mijloc de reeducare. All Beck. instigator sau complice)„ iar în caz de deces al condamnatului înainte de executarea pedepsei . Pedeapsa are caracter personal nefiind pasibil de pedeapsa decât subiectul activ al infracţiunii(autor. Ea poate fi pusă în aplicare doar după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti. Prin efectul exemplarităţii pedeapsa atenţionează pe toţi ceilalţi subiecţi de drept care ar fi tentaţi să săvârşească o infracţiune convingându-i de posibilitatea ca.e) pedeapsa se aplică infractorului.Pedeapsa nu poate fi aplicată decât de către stat şi în numele societăţii . ca organe specializate ale statului.”86 Ca şi măsură cu caracter coercitiv pedeapsa se concretizează într-o anumită privaţiune sau restricţie impusă persoanei care a săvârşit infracţiunea. ca exponent al societăţii este îndrituit să exercite . Bulai. S. Aceleaşi trăsături ale pedepselor reies şi din dispoziţiile noului Cod Penal care. . pag 283 87 88 78 . să li se aplice o pedeapsă de aceeaşi natură.Numai statul.”Constrângerea apare ca mijloc sau instrument de continuare în condiţii speciale a procesului educativ. .Aurel Teodor Moldovan se răspunde răului produs prin săvârşirea infracţiunii (mallum passionis propter mallum actionis). Oancea. şi sunt serioase probabilităţi că el nu va mai săvârşi o nouă infracţiune. Dongoroz. Nu există pedeapsă în general .acţiunea penală in vederea tragerii la răspundere a infractorului. sau în unele cazuri. ea neputând fi aplicată decât celui vinovat de săvârşirea unei infracţiuni. Constatăm că dispoziţiile noului cod pun accent pe reeducarea condamnatului şi pe prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Iliescu C. Astfel în cadrul pedepsei constrângerea devine indisolubil legată de reeducare . pedeapsa are totodată şi un puternic rol şi efect educativ de împiedicare a repetării conduitei antisociale şi de îndreptare a condamnatului. Prin aplicarea pedepsei nu se urmăreşte exclusiv reprimarea infractorului.p. adică săvârşirea cu vinovăţia.c) pedeapsa este un mijloc de constrângere statală . privaţiune chiar de viaţă. Bulai Drept Penal – Partea Generală .Sancţiunea Penală – concept si orientări.d) pedeapsa se aplică numai în cazul comiterii unei infracţiuni şi numai de către instanţele judecătoreşti. Fodor .ci numai pedeapsă.prin organele sale.1970 pag 11 89 C. Ed.”87 Reeducare ca finalitate a pedepsei poate fi considerată ca realizată dacă conştiinţa condamnatului s-a însănătoşit din punct de vedere moral şi social . la art 57 alin. în condiţiile în care ar săvârşi o faptă similară.in RRD. Bucureşti 1997. privaţiune de libertate.5 V.nr 10-1981. R Stănoiu „ Explicaţii teoretice ale codului penal român ” Bucureşti . privaţiune de bunuri. 1 prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere aplicată în scopul reeducării condamnatului şi al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. . G Antoniu.”89 -f) pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. I. ca sancţiune a prevăzută pentru o infracţiune. N. I. se stinge odată cu viaţa lui nefiind transmisibilă.

S-a considerat că nu răzbunarea şi prigonirea ci din potrivă reeducarea şi îndreptarea condamnatului pot realiza scopul pedepsei. Prevenţia generală şi specială constituie scopul imediat al pedepsei. în condiţiile în care nu ar impune o privaţiune sau o restricţie celui condamnat. Ed. Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni are două aspecte: un aspect special („prevenţia specială”) adică preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat. anume funcţiile pedepsei. Aceste funcţii sunt enumerate de literatura de specialitate astfel: a) Funcţia de constrângere sau de represiune este consacrată expres în definiţia legală a pedepsei (art. 90 C.1.90 Este foarte important de reţinut (şi în acest sens Codul Penal este expres că executarea pedepsei în ciuda caracterului său represiv. Funcţia de reeducare este prevăzută în mod expres de lege şi este completată de dispoziţiile art. Aşa cum am mai arătat anterior caracterul pur retributiv al pedepsei. 52 alin 2 Actualul Cod penal care stipulează că prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă. b) Funcţia de reeducare. Acest scop are în slujbă pentru realizarea sa anumite mijloace de realizare.2. 52 Actualul Codul Penal) şi este unanim recunoscută de literatura de specialitate. Sub influenţa constrângerii infractorul este împiedicat de a continua sau relua activitatea sa infracţională şi totodată este determinat să-şi schimbe şi. a fost reorientat în sensul că în acest moment un rol la fel de important ca retribuţia. Constrângerea prin ea însăşi nu ar putea duce la realizarea scopului pedepsei. faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Reiese din aceasta faptul că atât în aplicarea unei pedepse cât şi în ducerea la îndeplinire a acesteia. în orice caz . pag 286 79 . Finalul art 52 alin 2 din Codul penal actual interzice ca executarea pedepsei să cauzeze suferinţe fizice sau să înjosească persoana condamnatului. PARTEA GENERALĂ 4.DREPT PENAL. Bucureşti 1997. statul prin organismele abilitate trebuie să se implice in mod direct în procesul de reeducare a condamnatului. să reflecte asupra schimbării conduitei care i-a atras constrângerea . Bulai Drept Penal – Partea Generală . funcţia de reeducare reîntregind funcţia de represiune. Ea trebuie să fie întotdeauna proporţională cu gradul de pericol social pe care îl reprezintă fapta săvârşită şi persoana făptuitorului. constrângător nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată). Scopul şi funcţiile pedepsei Scopul pedepsei conform codului penal în vigoare este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni (art 52 alin1 din Codul Penal). All Beck. îl deţine reeducarea condamnatului. şi un aspect general („prevenţia generală”) adică împiedicarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a săvârşi infracţiuni. Pedeapsa ar fi de neconceput în condiţiile în care nu ar cauza o suferinţă.

După obiectul asupra căruia poartă sancţiunea. C-tin Mitrache – „ Drept Penal Român”. După rolul şi importanţa atribuită pedepsei se disting93 : a) Pedepse principale. Felurile pedepsei În doctrină şi în legislaţii se fac diverse clasificări în funcţie de diverse criterii: 1. 325. 2000. Casa de editură şi Presă Şansa. Parte Generală” vol 1. de aceea ele sunt aplicabile numai pe lângă o pedeapsă principală. Pedepsele accesorii decurg din pedeapsa principală.pedeapsa închisorii. Academiei. pag. b) Pedepse complimentare. iar eliminarea definitivă intervine în cazuri excepţionale când se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Partea generală” Bucureşti . 148. Oancea „Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român”. Al. Lumina Lex. 4. 93 I. Bucureşti. pag. Ele au rol de a completa represiunea. 1969. 91 Gh. Nistoreanu. Parte generală Bucureşti. 92 80 . Pedepsele complementare sunt acele pedepse care se pot dispune alături de pedeapsa principală. 1996. Pedepsele principale se pot aplica singure şi întotdeauna o infracţiune va fi sancţionată legal cu o pedeapsă principală94 . din condamnarea definitivă. c) Pedepse accesorii. 2002. ed. ed. d) Funcţia de eliminare este şi ea considerată o funcţie adiacentă91 care constă în eliminarea temporară sau definitivă a condamnatului din societate. pedepse corporale . Boroi – libertate – detenţiunea pe viaţă sau All Beck. Distingem pedepse privative de viaţă – prin care se suprimă viaţa infractorului (pedeapsa cu moartea).Aurel Teodor Moldovan c) Funcţia de exemplaritate a pedepsei este o funcţie inevitabilă şi adiacentă constând în influenţa pe care o are pedeapsa aplicată pentru o faptă pentru ceilalţi subiecţi de drept. Eliminarea temporară se realizează în condiţiile în care condamnatul primeşte o pedeapsă cu închisoarea. 94 Matei Basarab „Drept penal.G. pedepse privative sau restrictive de „Drept Penal. 2.care se referă la corpul persoanei (bătaia).1. cit. 95 C-tin Mitrache op. pag. ed. Pedeapsa trebuie să fie promptă şi proporţională cu fapta săvârşită în aşa fel încât să trezească în ceilalţi subiecţi de drept conştiinţa că pentru o astfel de faptă pedeapsa este inevitabilă. 229. vol 1.. Cu alte cuvinte această pedeapsă se poate aplica singură infractorului fără să fie condiţionată de aplicarea altor sancţiuni de drept penal95 . 147. P.92 Noul Cod Penal menţine prin dispoziţiile sale funcţiile pe care le consacra pedepsei vechiul Cod. Pag.3. pag 262.

atât în natura lor. De menţionat este că în dreptul penal nu pot fi cumulate două pedepse principale. delicte şi contravenţii) în pedepse criminale. nu răspundeau penal. Pedepsele multiple pot fi: cumulative. Dacă la începutul secolului coexistau toate categoriile de pedepse enumerate mai sus. putem constata că o clasificare de genul celei stabilite de doctrină ar fi aplicabilă şi în materia noului Cod penal. în funcţie de următoarele aspecte: pedepsele unice sunt prevăzute câte una pentru fiecare faptă incriminată. când pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute mai multe pedepse care se aplică toate odată şi alternative. în clasificarea pedepselor.DREPT PENAL. După gradul de determinare a pedepselor. pedepsele criminale vor fi pedepsele principale care se vor aplica infracţiunilor 81 . c) a unui maxim şi al unui minim al pedepsei. mai subzistă pedepsele privative sau restrictive de libertate. pedepsele morale – se materializează prin oprobriul public sau excluderea publică. Pedepsele determinate sunt expres prevăzute în lege. în prezent. inclusiv pedeapsa cu moartea. în prezent. Pedepsele nedeterminate sunt prevăzute fără a fi determinat cuantumul în care acestea pot fi aplicate. pedepsele pecuniare şi pedepsele privative sau restrictive de drepturi. Şi ele la rândul lor pot fi: absolut determinate şi relativ determinate. Pedepsele relativ determinate sunt cele care sunt individualizate prin prevederea: a) a unui maxim. Astfel. 4. O altă distincţie se face în literatură între pedepsele unice şi pedepsele multiple. 3. În ceea ce priveşte persoanele fizice. Clasificarea după rolul şi importanţa atribuită pedepsei ar putea fi în opinia noastră următoarea: pedepse principale. Prin lege se disting: pedepsele determinate şi nedeterminate. Dacă în clasificările de la începutul secolului pedepsele erau clasificate în funcţie de diviziunea tripartită a infracţiunilor (şi anume crime. însă instanţa poate alege doar una. principala distincţie se face după natura persoanei căreia i se aplică pedeapsa: astfel vom avea pedepsele ce se aplică persoanelor fizice şi pedepsele ce se aplică persoanelor juridice. când pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute mai multe pedepse. Codul penal românesc a înţeles să introducă răspunderea penală şi pentru persoanele juridice care sub imperiul vechiului Cod. este obligatoriu a ţine seama de menţiunile pe care noul Cod Penal le face în ceea ce priveşte infracţiunea. în dreptul penal românesc. pedepse complimentare şi pedepse accesorii. pedepse corecţionale şi pedepse de simplă poliţie. În cadrul clasificării pedepselor principale intervine automat distincţia între acestea după gravitatea lor în pedepse criminale şi pedepse corecţionale. pedepsele pecuniare – care privesc patrimoniul condamnatului. caz în care minimul pedepsei este cel general. cât şi în cuantum. b) a unui minim caz în care maximul pedepsei este cel general. PARTEA GENERALĂ pedepse privative sau restrictive de drepturi – privesc interzicerea unor drepturi. Pedepsele absolut determinate prevăd un cuantum fix în care se aplică pedeapsa (ex: trei ani). În lumina modificărilor aduse Codului penal.

2. Pedepsele principale pentru crime sunt detenţiunea pe viaţă şi detenţiunea severă. 4. Până în acest moment infracţiunile şi implicit pedepsele aplicabile acestora se refereau la persoanele fizice fiind exclusă din Codurile penale răspunderea penală pentru persoanele juridice. drept urmare acestea vor fi de natură juridică sau în cuantum mai mare decât pedepsele principale pentru delicte. 3. adică enumerarea categoriilor de pedepse şi a felurilor de pedeapsă în cuprinsul aceleiaşi categorii astfel: actualul Cod penal prevede că există trei categorii de pedepse şi anume: 1. CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN 4. b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele juridice În ceea ce priveşte persoanele juridice pedepsele sunt diversificate pentru întâia oară acestea răspunzând penal. 2.000 lei.Pedeapsă accesorie: interzicerea unor drepturi prevăzute de lege. Pedepsele principale pentru crime se deosebesc de pedepsele principale pentru delicte prin faptul că se referă la fapte penale de o gravitate mai mare decât delictele. Ca pedepse complimentare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice. cât şi de amendă sau muncă în folosul comunităţii. 4.Aurel Teodor Moldovan individualizate drept crime. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice Instituţie de bază a dreptului penal. b) suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 82 .1. aceasta fiind amenda de la 10. Locul principal îl ocupă cadrul pedepselor. iar pedepsele corecţionale vor fi pedepsele principale aplicate delictelor.2.Pedepsele complimentare: a) interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani.000 de lei. diferite ca natură juridică atât faţă de închisoarea strictă. b) degradarea militară.2. Există o singură pedeapsă principală. Distingem în acest context două categorii de pedepse: o categorie de pedepse principale şi o categorie de pedepse complimentare.000 de lei la 900. pedeapsa este reglementată în partea generală a Codului penal.Pedepse principale: a) detenţiunea pe viaţă. c) amendă de la 100 lei la 50.2.

e) afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României. PEDEPSELE ÎN SPECIAL 4. tortura care a avut ca urmare moartea victimei.DREPT PENAL.2 C. PARTEA GENERALĂ un an la trei ani (3luni-3ani viitoarea reglementare) c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la un an la cinci ani (1an-3ani viitoarea reglementare). 343 (art 426 V. Pe când pedeapsa închisorii este o pedeapsă temporară. Cazurile de aplicare a detenţiunii pe viaţă. Pedeapsa cu detenţiune pe viaţă este prevăzută şi în legile penale speciale pentru fapte deosebit de grave: împiedicarea exploatării aeronavei (art. În cazul persoanelor juridice.p. această pedeapsă fiind instituită pentru infracţiunile cele mai grave cum ar fi: infracţiuni contra siguranţei statului. deosebindu-se de pedeapsa închisorii. 4.6 din 7 ianuarie 1990. traficul de stupefiante organizat. 338 (art 421 Viitorul Cod penal).3.1.3 din Decretul 443/1972 privind navigaţia civilă). infracţiunea de omor deosebit de grav. 83 .Pen). oferind posibilităţi mai largi de individualizare a acesteia.Genocidul în timp de război şi art 358 alin.Pen).Pen). Detenţiunea pe viaţă nu se aplică persoanelor care au fost condamnate după împlinirea vârstei de 60 de ani. distrugerea şi semnalizarea falsă care au produs o catastrofă de cale ferată.3 C.C. care a produs moartea uneia sau mai multor persoane. nerespectarea regimului materialelor nucleare sau altor materiale radioactive. 107 din C.C. 345 alin. aerian).C.Pen). Codul penal nu prevede aplicarea unor pedepse accesorii. detenţiunea pe viaţă este o pedeapsă cu caracter perpetuu.p. nerespectarea regimului materiilor explozive. 344 (nu există în V. 341 alin2 (art 424 V.123 alin. precum şi în cazul infracţiunilor militare prevăzute de art.Pen)..Pen). pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii de până la 25 de ani.Tratamente neomenoase in timp de război. d) interzicerea accesului la unele resurse financiare pe o durată de la un an la cinci ani. care a produs moartea uneia sau mai multor persoane.3. înlocuind pedeapsa cu moartea prevăzută până la acea dată. Marele avantaj al detenţiunii pe viaţă faţă de pedeapsa cu moartea este acela că se poate repara faţă de înfăptuitor o eroare judiciară. împiedicarea exploatării navei (art. sunt expres menţionate de lege. Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice Detenţiunea pe viaţă Pedeapsa detenţiunii pe viaţă este cea mai gravă dintre pedepsele aplicabile persoanelor fizice şi reprezintă pedeapsa privativă de libertate cu caracter perpetuu. Această pedeapsă a fost introdusă prin Decretul Lege nr.C. prin presă sau mijloace de comunicare audio-vizuală.4 C. În aproape toate cazurile. anume art 357 alin.C. care este o pedeapsă restrictivă de libertate.C. 342 alin2 (art 425 V. actual (nu există în V. 339 (art 422 V. Există două cazuri în care pedeapsa nu este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii..p.

pedeapsa ce va fi aplicată în locul detenţiunii pe viaţă. “Recurgerea în toate ţările europene atât de frecvent la pedepsele privative de libertate impune o demonstraţie aparte despre efectele pozitive ale închisorii. aplicându-i-se pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani. În condiţiile în care condamnatul a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executării pedepsei. pe acţiunea educativă. pedeapsa închisorii are limita maximă prevăzută la 25 de ani. pag 13 97 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. În condiţiile în care condamnatul la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a împlinit 60 (65 ani) de ani. pe respectarea de către aceştia a disciplinei. Bucureşti 1999. muncii şi ordinii interioare. Regimul în care se execută detenţiunea pe viaţă este de maximă securitate.Aurel Teodor Moldovan respectiv 65 de ani în Viitorul Cod penal În astfel de cazuri se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani (30 de ani V. Ed Monitorul Oficial . Regimul executării se întemeiază pe obligaţia condamnaţilor de a presta o muncă utilă. dreptul la îngrijire. cel puţin asupra unei părţi din persoanele condamnate. Regimul încarcerării este prevăzut de Legea 23/ 1969 privind executarea pedepselor. de familie. precum şi supunerea la un regim de viaţă severă sau alte restricţii) urmăreşte reeducarea infractorului.”96 Pedeapsa este prevăzută în limitele ei generale între 15 zile şi 30 de ani. Ed Monitorul Oficial .”97 96 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. această limită putând fi depăşită în condiţiile faţă de maximul special se adaugă un spor până la maximul general de 30 de ani. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică nici infractorului minor. precum şi pe stimularea şi recompensarea celor stăruitori în muncă. Închisoarea ca mijloc de coerciţie (privarea de libertate care atrage şi izolarea relativă de ceilalţi membrii ai societăţii.C. condamnatul putând trece în celelalte regimuri în condiţiile legii. pag 39 84 . Închisoarea Închisoarea este pedeapsa privativă de libertate ce constă în izolarea de societate a celui condamnat prin încarcerarea lui unde este supus unui regim de viaţă şi muncă impus. Bucureşti 1999. (in noul cod penal nu mai este obligatorie înlocuirea detenţiunii pe viaţă). acestuia i se va aplica o pedeapsă echivalentă cu maximul detenţiunii severe şi interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata maximă. în ansamblul drepturilor omului ni se par potrivite şi alte câteva idei privind protejarea drepturilor deţinuţilor. dreptul de a vota şi dreptul de a avea un viitor. Detenţiunea pe viaţă se execută în regim special în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale ale celorlalte penitenciare. În partea specială a Codului penal. disciplinaţi şi care dau dovezi temeinice de îndreptare.Pen) şi interzicerea unor drepturi. va fi pedeapsa maximă a detenţiunii severe şi interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata maximă. în momentul condamnării sale la detenţiune pe viaţă. „Legat de locul muncii din penitenciar . care „ devine foarte importantă pentru realizarea unui mediu penitenciar cât mai normal posibil” dacă s-ar asigura „dreptul la securitatea persoanei. dreptul la respectarea demnităţii persoanei.

în funcţie de comportare şi în funcţie de rezultatele acestora privitor la reeducarea lor. pecuniară. în condiţiile în care condamnatul a dat dovezi de îndreptare. Ed Monitorul Oficial . „Prin art 7. din Legea nr. al stării de recidivă. Legea prevede că detenţiunea severă se execută în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale a altor penitenciare. 2/3 urmând a-i fi înmânate în momentul eliberării din penitenciar. Şi aceste pedepse sunt în strânsă corelare şi cu regimul de detenţie progresiv introdus de noul Cod.”99 Executarea pedepsei se face în penitenciare care au ca regim de executare deţinerea în comun. se poate executa în regim semideschis. ce constă într-o sumă de bani Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”. Aceste cote sunt consemnate la CEC. diferit de regimul izolării celulare (filadelfian) sau cel mixt(auburnian) sau regimul deschis sau pe încredere100 .DREPT PENAL. 294/2004 . a dovedit stăruinţă în muncă şi seriozitate. potrivit cantităţii şi calităţii acesteia.23/1969 au fost stabilite măsuri speciale de protecţie a muncii pentru femeile deţinute şi implicit o diferenţiere de regim în munca penitenciară. după natura infracţiunilor săvârşite. o cotă de 10% revine acestuia. PARTEA GENERALĂ Obligaţia de munci revine condamnaţilor apţi de muncă.spre exemplu – pedeapsa cu închisoarea strictă între 15 zile şi un an. Închisoarea strictă se execută şi ea în penitenciare anume destinate astfel: dacă pedeapsa închisorii stricte este mai mare de 5 ani. neputând fi obligaţi la muncă condamnaţii care au împlinit 60 de ani bărbaţii şi 55 de ani femeile.alin 2 din Legea nr. Regimul de detenţie în care va executa pedeapsa condamnatul. Femeile gravide nu pot fi folosite la munca în mediul toxic sau vătămător.”98 „Pentru minorii condamnaţi se prevede ca în timpul executării pedepsei să li se asigure condiţiile necesare continuării învăţământul general obligatoriu şi posibilitatea de a se califica într-o meserie. Astfel potrivit art 37. Bucureşti 1999. Din invenţii şi inovaţii condamnatului îi revine cota de 50% din suma cuvenită acestuia. Ed Monitorul Oficial . vârstă (condamnaţii minori execută separat pedeapsa de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale).605 1939 98 85 .sub supraveghere. iar cealaltă administraţiei locului de reţinere.„Drept penal” pag. Munca prestată de condamnaţi este remunerată. atunci închisoarea va fi executată într-un regim semideschis. pag29 100 Vintilă Dongoroz. Condamnaţii sunt separaţi la locul de deţinere. va fi acela de maximă siguranţă. persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de deschis pot presta munca şi pot desfăşura activităţile socioeducative în afara penitenciarului . Astfel din remuneraţia muncii condamnatului. iar 1/3 din aceste sume sunt atribuite lui în timpul detenţiei. Alte criterii după care sunt separaţi condamnaţii sunt acela al sexului. dacă pedeapsa închisorii stricte este cuprinsă între 1 şi 5 ani. regimul de detenţie va fi un regim închis. Bucureşti 1999. putând aprecia că . Amenda Amenda este pedeapsa principală. pag 93 99 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”.

„Pedeapsa amenzii se aplică sub forma zilelor amendă. iar maximul special este de 180 de zile. Bucureşti 1997. Ea poate fi amendă contravenţională – sancţiune administrativă poate fi sancţiune disciplinară. permiţând o mare libertate în stabilirea acesteia în funcţie de gravitatea încălcării normei sociale şi ţinând seama de persoana făptuitorului. iar apoi cuantumul contravalorii în bani aferent fiecărei zile-amendă. minimul special al acesteia este de 20 de zile. minimul special al zilelor amendă este de 40 de zile. Dacă legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii. deci. iar maximul special este de 120 de zile. amenda se trece în cazierul judiciar. în cazul refuzului cu rea credinţă 101 102 C. etc. În condiţiile în care amenda este prevăzută fără a-i arăta limitele. Manual de drept penal – Partea Generală Ed.06. Amenda.2 86 . În condiţiile sustragerii cu rea credinţă de la executarea amenzii avem o distincţie făcută de legiuitor între două situaţii: a) Situaţia în care pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii stricte. Funcţia de constrângere a pedepsei amenzii se realizează prin micşorarea patrimoniului condamnatului şi implicit crearea unei situaţii materiale mai dificile a acestuia. În această situaţie. All Beck . Marele avantaj al aplicării acestei pedepse este faptul că amenda este foarte uşor de individualizat. Când pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii stricte.68 alin.Aurel Teodor Moldovan pe care condamnatul este obligat să o plătească în contul statului. De asemenea amenda poate fi cumulată cu pedeapsa închisorii dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit un folos material. pag 300 Codul penal din 28. cu suma reprezentând evaluarea în bani a fiecărei zile de pedeapsă ţinându-se seama de posibilităţile financiare a făptuitorului şi de obligaţiile legale ale acestuia faţă de persoanele aflate în grija sa. amenda poate apărea ca pedeapsă principală unică sau ca pedeapsă alternativă cu pedeapsa închisorii. Amenda poate avea diferite forme.2004-Monitorul Oficial 575/29. În acest caz suma totală ce urmează să fie plătită rezultă din înmulţirea numărului de zile de pedeapsă stabilite de instanţă în raport cu gravitatea faptei şi persoana făptuitorului. se determină valoarea unei zile amendă ţinând cont de obligaţiile patrimoniale ale condamnatului.”101 In Noul Cod penal amenda se calculează prin sistemul zilelor amenda.amendă. civilă.. ca sancţiune penală prezintă unele avantaje incontestabile cum ar fi evitarea izolării condamnatului de mediul său obişnuit de viaţă şi contactul cu infractorii înrăiţi. Ca sancţiune de drept penal.. Când legea prevede pedeapsa amenzii arătându-i limitele. constituind antecedent penal al persoanei condamnate. ea stabilind întâi numărul de zile amendă cu care pedepseşte pe infractor.06. aceasta se va aplica în limitele prevăzute de lege. Bulai .2004 art. În aceste condiţii instanţa va trebui să individualizeze sumele aferente fiecărei zile amendă. instanţa urmând să individualizeze sumele pe fiecare zi.”102 Instanţa va avea. minimul special este de 60 de zile amendă. mai multe instrumente de individualizare a pedepsei. iar maximul special este de 240 de zile amendă. În actualul Cod penal.

în opinia noastră munca în folosul comunităţii are o natură juridică mai apropiată de modalităţile de individualizare judiciară privind executarea pedepsei.DREPT PENAL. Munca în folosul comunităţii Munca în folosul comunităţii se aplică numai pentru delicte pentru care pedeapsa este închisoarea sau închisoarea strictă de 3 ani. Pedeapsa muncii în folosul comunităţii nu este prevăzută în Codul penal ca pedeapsă de sine stătătoare.”. introducând o condiţie potestativă pentru condamnat. 3. Şi în acest caz se va ţine seama de numărul de zileamendă neplătite. iar în ceea ce priveşte pedeapsa muncii în folosul comunităţii. PARTEA GENERALĂ de a achita amenda aceasta se poate înlocui de către instanţă cu muncă în folosul comunităţii până la 500 de ore. ori în sensul introducerii acestor dispoziţii în categoria instituţiilor privitoare le in87 . Deşi este prevăzută ca pedeapsă principală. De aceea în opinia noastră. În acest sens munca în folosul comunităţii se apropie de instituţia executării pedepsei la locul de muncă (unde ca o condiţie sine qua non este necesar acordul scris al unităţii în care condamnatul urmează să execute pedeapsa). b) A doua situaţie apare dacă condamnatul se sustrage cu rea credinţă de la executarea amenzii când aceasta este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii. Dacă această pedeapsă ar fi fost o pedeapsă principală. Se va ţine cont în stabilirea acestei pedepse.70 alin.. Pedepsele sunt de esenţa lor obligatorii pentru persoana condamnatului. de zilele amendă neplătite. Această dispoziţie legală înlătură funcţia retributivă a muncii în folosul comunităţii. 2. nu numai ca modalitate de individualizare a altei pedepse.. În această situaţie Pedeapsa amenzii se va înlocui cu munca în folosul comunităţii până la 300 de ore sau dacă condamnatul nu îşi dă consimţământul cu pedeapsa cu închisoarea. Motivele pentru care susţinem acest lucru sunt următoarele: 1.1 arătând că instanţa „poate dispune în locul pedepsei privative de libertate executarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii. Iată că instanţa în aplicarea acestei pedepse principale a muncii în folosul comunităţii va individualiza în prealabil pedeapsa principală a închisorii stricte. prevederea obţinerii consimţământului condamnatului pentru aplicarea pedepsei înlătură caracterul obligatoriu al pedepselor. art. de lege ferenda se impune în virtutea controlului anterior apariţiei legilor o modificare ori în sensul introducerii unui caracter obligatoriu pentru această pedeapsă şi prevederea ei ca pedeapsă de sine stătătoare. Putem aprecia că munca în folosul comunităţii poate fi executată şi atunci când este prevăzută ca pedeapsă amenda alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii stricte până la 3 ani pentru săvârşirea anumitor delicte. iar în cazul în care condamnatul refuză această muncă pedeapsa amenzii se va înlocui cu închisoarea strictă. Un alt motiv este acela că munca în folosul comunităţii se poate pronunţa numai în condiţiile în care inculpatul consimte la aplicarea acesteia. ea ar fi putut fi aplicată şi de sine stătător.

generale de individualizare a pedepsei. Dacă persoana condamnată nu îşi execută pedeapsa sau nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin ori şi le îndeplineşte în mod defectuos instanţa poate dispune revocarea muncii în folosul comunităţii înlocuind-o cu închisoarea sau cu închisoarea strictă de cel mult 3 ani. Este important a sublinia că pedeapsa muncii în folosul comunităţii se dispune numai în cazul în care se obţine consimţământul inculpatului. În condiţiile în care pedeapsa aplicată este aceea a închisorii maximul special al pedepsei este de 300 de ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.Aurel Teodor Moldovan dividualizarea judiciară a executării pedepselor.lei. Pedeapsa muncii în folosul comunităţii se aplică numai în cazul săvârşirii unui delict pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 3 ani. (3) Instanţa stabileşte numărul când legea prevede pentru zilelor–amendă ţinând cont de criteriile infracţiunea săvârşită de per. În cazul în care nu se vor efectua aceste modificări s-ar pierde. 4. Amenda este pedeapsa pecuniară care constă în suma de bani pe care persoana juridică o varsă în contul statului în condiţiile în care Art 71 (1) 1 (2) (3) Codul penal actual Noul cod penal Conţinutul pedepsei amenzii Art. amendă. 137 Stabilirea amenzii pedeapsa amenzii constă în pentru persoana juridică suma de bani pe care persoana (1) Amenda constă în suma juridică este condamnată să o de bani pe care persoana juridică este plătească. cuprinsă între 100 şi 5 000 minimul special al amenzii pen.3. maximul devine 500 de ore în folosul comunităţii. soana fizică pedeapsa închisorii Suma corespunzătoare unei zile – de cel mult 10 ani sau amenda.stabileşte prin sistemul zilelor–amendă. amenzii este de 600.000 lei.2. care este cuprins între 15 zile 5000 lei. când legea prevede pentru (2) Cuantumul amenzii se infracţiunea săvârşită de per. condamnată să o plătească statului. În cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este închisoarea strictă până la 3 ani. în opinia noastră din autoritatea instanţelor penale. iar maximul special al şi 600 de zile. se înmulţeşte cu numărul zilelortru persoana juriducă este de amendă. soana fizică pedeapsa Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile – amendă 88 . iar în plan sociologic ar scădea „ frica de pedeapsă” şi s-ar aduce ştirbire funcţiei de exemplaritate pe care în prezent o are pedeapsa. Pedepsele principale pentru persoanele juridice Amenda este pedeapsa principală ce se aplică persoanei juridice în cazul săvârşirii crimelor sau delictelor.

d) 240 şi 420 de zile-amendă. (4) Limitele speciale ale zileloramendă sunt cuprinse între: a) 60 şi 180 de zile-amendă. 89 . când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani. când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 20 de ani. e) 360 şi 510 de zile-amendă. Amenda penală aplicată persoanei detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa se determină ţinând seama de cifra de închisorii mai mare de 10 ani. când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani sau detenţiunea pe viaţă. limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă se pot majora cu o treime. (5) Când prin infracţiunea săvârşită persoana juridică a urmărit obţinerea unui folos patrimonial. c) 180 şi 300 de zile-amendă.DREPT PENAL. administrativă) prin aceea că aceasta este stabilită numai de către instanţele de judecată ca urmare a stabilirii răspunderii penale a persoanei juridice.scop lucrativ. când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani. se deosebeşte de celelalte amenzi (de natură fiscală. respectiv de valoarea actitru persoana juridică este de vului patrimonial în cazul altor persoane 10. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa amenzii. unică sau alternativ cu pedeapsa amenzii.000 lei ale persoanei juridice. La stabilirea amenzii se va ţine seama de valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit. iar maximul special juridice. afaceri în cazul persoanei juridice cu minimul special al amenzii pen.000 lei. fără a se depăşi maximul general al amenzii. juridice. precum şi de celelalte obligaţii al amenzii este de 900. PARTEA GENERALĂ săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. b) 120 şi 240 de zile-amendă.

(d) drepturile părinteşti. e) drepturile părinteşti.citării unor drepturi cerea unuia sau unora din următoarele (1) Pedeapsa complementară drepturi: a interzicerii exercitării unor drepturi (a) dreptul de a alege şi de a fi ales în constă în interzicerea exercitării. (e) drepturile de a fi tutore sau curator. publice sau în orice alte funcţii publice. pe o autorităţile publice sau în funcţii elective perioadă de la unu la 5 ani. mai multora dintre următoarele drepturi: (b) dreptul de a ocupa o funcţie ima) dreptul de a fi ales în autorităţile plicând exerciţiul autorităţii de stat. a unuia sau publice. În dreptul penal român există două feluri de pedepse complimentare: Codul penal actual Noul cod penal Art 64. dispune altfel h) dreptul de a deţine. d) dreptul de a alege. Pedepsele complimentare sunt pedepse restrictive de drepturi. Pedepsele complimentare pentru persoane fizice Aspecte generale Pedepsele complimentare prevăzute în actualul Cod penal la art. 66 Conţinutul pedepsei (1) pedeapsa complementară a inter. (c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a b) dreptul de a ocupa o funcţie care exercita o profesie sau de a desfăşura o implică exerciţiul autorităţii de stat. f) dreptul de a fi tutore sau curator. Ele sunt menite să completeze represiunea instituită de pedepsele principale. nu pot exista de sine stătător ele putând fi instituite de lege şi aplicate de instanţele judecătoreşti numai pe lângă pedeapsa principală.3. afară de cazul când legea pentru săvârşirea infracţiunii.complementare a interzicerii exerzicerii unor drepturi constă în interzi.interzicerea unor drepturi Art. (2) Interzicerea drepturilor prevăzute la g) dreptul de a ocupa funcţia. acestea constând în interzicerea unor drepturi pe o perioadă determinată. infracţiunii. Pedepsele complimentare prin natura lor.Aurel Teodor Moldovan 4. purta şi folosi orice categorie de arme.64 şi constau în interzicerea unor drepturi. activitate de natura aceleia de care s-a c) dreptul străinului de a se afla pe folosit condamnatul pentru săvârşirea teritoriul României. de a litera b) nu se poate pronunţa decât pe exercita profesia sau meseria ori de a lângă interzicerea drepturilor prevăzute desfăşura activitatea de care s-a folosit la litera a).3. 90 .

(2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.(1) lit. (4) Pedeapsa prevăzută în alin. 1. Interzicerea unor drepturi 91 . k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public. culturale ori la alte adunări publice. m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive. ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi expulzată.c) nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a crede că viaţa persoanei expulzate este pusă în pericol.a) şi b) se dispune cumulativ. instanţa dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia.(1) lit. (3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la alin.a) şi b). stabilite de instanţă. j) dreptul de a părăsi teritoriul României. PARTEA GENERALĂ i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă. ori de a se apropia de acestea.DREPT PENAL. (1) lit. cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane. stabilite de instanţă. l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă.

Pedepsele complimentare aplicabile persoanei juridice Cadrul pedepselor complimentare ce se aplică persoanei juridice Aceste pedepse sunt: a) dizolvarea persoanei juridice b) suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice pe o perioadă de la 1 an la 3 ani c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la 1 an la 5 ani.3. Ed. Degradarea militară În vederea punerii în executare a acestei pedepse complimentare instanţa de executare trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii. Pro 1997 pag 664 92 . închisoarea de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani.în mod obligatoriu condamnaţilor militari deapsa principală stabilită este în activitate. 103 I.4. în rezervă sau în retragere deapsa principală stabilită este pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie.activitate. uniformă de la data rămânerii definitive (2) degradarea militară se aplică în a hotărârii de condamnare. închisoarea mai mare de 10 ani sau (3) Degradarea militară poate fi detenţiunea pe viaţă.Aurel Teodor Moldovan Codul penal actual Noul cod penal Art 67. după caz. Degradarea militară Art. dacă pe. aplicată condamnaţilor militari (3) Degradarea militară poate şi rezervişti pentru infracţiuni fi aplicată condamnaţilor militari în săvârşite cu intenţie. închisoarea mai mare de 10 ani dacă pedeapsa principală aplicată este sau detenţiunea pe viaţă. comandantului unităţii militare din care a făcut parte cel condamnat sau comandantului centrului militar în raza căruia domiciliază condamnatul. de cel puţin 5 ani şi de cel mult dacă pedeapsa principală aplicată este 10 ani. 69 Degradarea militară (1) pedeapsa complementară a (1) Pedeapsa complementară degradării militare constă în a degradării militare constă în pierdepierderea gradului şi a dreptului rea gradului şi a dreptului de a purta de a purta uniformă. mod obligatoriu condamnaţilor (2) Degradarea militară se aplică militari şi rezervişti. 2.103 4. în rezervă sau în retragere. dacă pe. Neagu – Tratat de drept penal .

(2) În caz de neexecutare. iar o copie după dispozitivul hotărârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 3 ani.b) .DREPT PENAL. 137 alin.e). prin presă ori mijloace de comunicare audio vizuală. potrivit legii. b) obiectul său de activitate a fost deturnat în scopul comiterii de infracţiuni. care va proceda la desemnarea lichidatorului.(3) lit. de îndată. (2) In caz de neexecutare cu rea credintă a uneia dintre pedepsele complementare din art 53 1 alin 3 lit b-d. instanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. iar o copie de pe dispozitivul hotărârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată de îndată. cu rea-credinţă. Pedeapsa complimentară a dizolvării persoanei juridice Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice constă în interzicerea activităţii persoanei juridice în exercitarea căreia a fost săvârşită 93 . Al României. PARTEA GENERALĂ d) interzicerea accesului la unele resurse financiare pe o durată de la 1 an la 5 ani. instanţei civile competente. care va proceda la desemnarea lichidatorului. e) afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în M. 139 Dizolvarea persoanei juridice (1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când : a) persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni. potrivit legii. (3) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare. Codul penal actual Noul cod penal Art. Art 712 Conţinutul pedepsei complementare a dizolvării persoanei juridice (1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni sau când obiectul său de activitate a deturnat în acest scop. Of. isntanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. a uneia dintre pedepsele complementare prevăzute în art. (3) Persoana complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare. in stanţei civile competente.

sau cu una din activităţi a fost săvârşită o infracţiune.f). a pedepsei complementare plementare prevăzute în art. pedeapsa complementară nu a fost pusă în ex.deapsa complementară nu a fost ecutare instanţa dispune dizolvarea pusă în executare instanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. infracţiunea. dar nu mai mult de 3 luni. dar nu mai depsei complementare.Aurel Teodor Moldovan infracţiunea. Regimul de executare al pedepsei suspendării activităţii. persoanei juridice Pedeapsa suspendării intervine în momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare . 94 . mult de 3 luni. 140 Suspendarea com plementare a suspendării activităţii persoanei juridice activităţii sau a uneia dintre (1) Pedeapsa complementară activităţile persoanei juridice a suspendării activităţii persoanei (1) Pedeapsa complementară a juridice constă în interzicerea suspendării activităţii persoanei judesfăşurării activităţii sau a uneia ridice constă în interzicerea activităţii dintre activităţile persoanei juridice. Codul penal actual 3 Noul cod penal Art 71 . în îndeplinirea scopului persoanei juridice.(3) lit. instanţa dispune sussuspendarea activităţii sau a uneia pendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice dintre activităţile persoanei juridice până la punerea în executare a până la punerea în executare a pepedepsei complementare.cu rea-credinţă. Conţinutul pedepsei Art.(2) pelui prevăzut în alin 2. atunci instanţa poate pronunţa interzicerea activităţii sau a acelei activităţi în legătură cu care a fost săvârşită infracţiunea. (3) Dacă până la împlinirea (3) Dacă până la împlinirea termenutermenului prevăzut în alin. (2) În caz de neexecutare. în realizare căreia a fost săvârşită (2) În caz de neexecutare. infracţiunea.Ca şi la dizolvare măsura suspendării va fi comunicată organelor în drept pentru a lua măsurile necesare. Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice poate fi aplicată pe o perioadă de la un an la 3 ani. Când se constată că în legătură cu activitatea. a pedepsei comcredinţă. 137 în art 531 alin 3 lit e) instanţa dispune alin. cu rea. în realizarea căreia. În opinia noastră există două condiţii de existenţă a suspendării: a)Să se fi constatat săvârşirea unei infracţiuni de organele de conducere sau reprezentanţii persoanelor juridice şi b) Infracţiunea săvârşită să aibă legătură de cauzalitate cu activitatea suspendată. sau a uneia dintre activităţile perîn realizarea căreia a fost săvârşită soanei juridice. Conform statutului persoanei juridice aceasta poate avea o activitate sau mai multe activităţi.

direct sau indirect.86 şi un cuantum maxim al cheltuielilor de afişare sau difuzare al hotărârii raportate direct la pedeapsa principală pronunţată – adică amenda. Se prevede în art. la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de lege. la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de lege Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice Afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei Este pedeapsa care urmăreşte să avertizeze partenerii de afaceri sau viitorii parteneri de afaceri ai unei persoane juridice cu privire la faptul că această persoană juridică a comis o ilegalitate şi că este un partener nesigur de dialog.în sensul că se specifică faptul că acestea nu pot Codul penal actual Noul cod penal Art 71 Conţinutul pedepsei comArt. 145 Afişarea sau publiplementare a afişării sau difuzării carea hotărârii de condamnare hotărârii de comdamnare (1) Afişarea hotărârii definitive (1) Afişarea hotărârii definitive de de condamnare sau publicarea acesteia condamnare sau difuzarea se realizează pe cheltuiala persoanei acesteia se realizează juridice condamnate. Măsura are un profund caracter de reeducare şi reabilitare a persoanei juridice prin aceea că sensibilizează organele de conducere sau reprezentanţii acesteia prin convingerea lor că în condiţiile în care vor repeta fapta o altă publicare a hotărârii de condamnare va reprezenta din punct de vedere al relaţiilor cu clienţii o publicitate foarte proastă şi o alterare a imaginii respectivei societăţi. Cheltuielile de afişare sau difuzare a hotărârii vor fi suportate integral de persoana juridică condamnată. direct sau indirect.DREPT PENAL. Totodată prin această pedeapsă se îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate a pedepselor în general prin inocularea conştiinţei pentru celelalte persoane juridice că pentru fapte generale vor fi pasibile de aceiaşi pedeapsă. 7 95 . Art 716 Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice Pedepsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice constă în interzicerea de a participa. de aici frica celorlalte persoane juridice de a săvârşi fapte similare. PARTEA GENERALĂ Codul penal actual Noul cod penal Art 143 Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice Pedepsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice constă în interzicerea de a participa.

Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în extras. pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni. care nu poate fi mai mare de 10. Prin afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea victimei. prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin mijloace de comunicare audio-vizuală. depăşi cuantumul amenzii aplicate. Pedepsele accesorii Pedepsele accesorii sunt pedepsele ce constituie a-III-a categorie de 96 . (5) Dacă publicarea se face prin presa scrisă sau audio-vizuală instanţa stabileşte numărul apariţiilor. iar în cazul difuzării prin alte mijloace audio-vizuale. în forma şi locul stabilite de instanţă.5. desemnate de instanţă. Difuzarea hotărârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilită de instanţă. (3) Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în extras. iar în cazul publicării prin alte mijloace audiovizuale durata acesteia nu poate depăşi (2) (3) (4) (5) pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. (4) Publicarea hotărârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilită de instanţă. Desemnarea se face prin presa scrisă sau audiovizuală instanţa stabileşte numărul apariţiilor. 4. Afişarea hotărârii se doreşte a fi o pedeapsă care protejează identitatea victimei sau a reprezentantului legal al acesteia. care nu poare fi mai mare de 10.Aurel Teodor Moldovan Codul penal actual Noul cod penal (2) Prin afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea persoanei vătămate. durata acesteia nu poate depăşi 3 luni. pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni. prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin alte mijloace de comu nicare audiovizuală.3. desemnate de instanţă. în forma şi locul stabilite de instanţă. afară de cazul în care există acordul acesteia sau al reprezentantului său legal.

pag .104 104 C-tin Mitrache op. PARTEA GENERALĂ pedepse în sistemul Codului penal în vigoare alături de pedepsele principale şi complimentare. In conformitate cu prevederile Noului Cod penal în momentul în care pedeapsa accesorie însoţeşte pedeapsa detenţiunii pe viaţă aceasta se aplică de drept. la fel ca şi în actualul cod penal. iar în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie facultativă sfera acesteia este considerabil extinsă. Când însoţeşte pedeapsa închisorii sfera pedepsei accesorii obligatorii cuprinzând exercitării unor drepturi se reduce.159 97 . În cazul prescripţiei executării pedepsei.cit.DREPT PENAL. pedeapsa accesorie are durata termenului de prescripţie.

Şcoala germană. leagă ideea de răspundere de obligaţia care rezultă dintr-o încălcare. Academiei. 106 C. Oancea. Bucureşti. pornind de la înţelesul etimologic al cuvântului “răspundere”. Există de asemenea un anumit număr de persoane care nu se conformează legii penale şi săvârşesc infracţiuni. care constă într-o obligaţie de a suporta o privaţiune” (I. ed. adică prin adoptarea de bunăvoie a conduitei pretinse destinatarilor lor de normele dreptului penal. RASPUNDEREA PENALA CA INSTITUTIE FUNDAMENTALA 5. iar răspunderea penală nu se poate întemeia decât pe săvârşirea unei infracţiuni. Generalităţi privind răspunderea penală Noţiunea de răspundere penală. Însăşi definiţia noţiunii de răspundere juridică a ridicat multiple controverse. o defineşte pe aceasta ca fiind obligaţia infractorului de a suporta pedeapsa penală.99. Iovănaş concepe răspunderea juridică ca pe o “expresie a condamnării de către stat a unei conduite ilicite. Iovănaş. Cluj. Savantul român I. p. Bulai „Drept penal –Partea Generală Ed. cât de teoria generală a dreptului. În situaţia de faţă realizarea ordinii de drept este posibilă numai prin constrângere. adică prin aplicare sancţiunilor prevăzute de normele încălcate faţă de cei care au săvârşit faptele interzise de norma penală. Vol.106 Între aceste instituţii există o strânsă interdependenţă.1.1. Mai întâi de toate. Teză de doctorat. în primul rând şi că definiţiile vor fi puţin diferite în cazul fiecărei şcoli de drept aparte. Doctrina italiană. 1969. cu iluştrii săi reprezentanţi G. orientându-se mai specific spre răspunderea penală. Astfel Henri Lalou. în “Explicaţii teoretice ale codului penal român”.1. De regulă realizarea ordinii de drept penal se realizează prin conformare. afirmă că răspunderea este expresia “unei măsuri a conduitei cerute de lege”. Sunt cunoscute mai multe forme sau tipuri de răspundere juridică. adică aplicarea pedepsei nu poate fi justificată decât de existenţa răspunderii penale a infractorului. Haney şi Wagner. Beck Bucurteşti 1997 pag 310 98 .Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL V RĂSPUNDEREA PENALĂ 5. gen. Problema identificării acestora presupune stabilirea premergătoare a criteriilor ce vor sta la baza clasificării. În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe criterii de 105 I. trebuie menţionat faptul că găsirea unei definiţii pentru aceasta instituţie tine nu atât de dreptul penal. p. I. 1968). All. Răspunderea penală este instituţia juridică fundamentală a dreptului penal care alături de instituţia infracţiunii şi instituţia sancţiunilor formează pilonii oricărui sistem de drept penal105 .

Cel mai tipic exemplu este refuzul medicului de a presta serviciile la care este obligat. în «mustrarea conştiinţei».342 107 99 . răspunderea administrativă.DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ distincţie.Romanescu. 109 Aurel Teodor Moldovan . Bucureşti 2002. Există însă rezerve şi faţă de această 108 Ase vedea art. drept ce aparţine statului şi care este exercitat prin organele sale specializate. delimitarea răspunderii penale faţă de răspunderea medicală. Există două păreri larg răspândite cu privire la definirea răspunderii penale: unii savanţi afirmă că aceasta reprezintă obligaţia unei persoane de a suporta o sancţiune penală datorită faptului că a săvârşit o infracţiune. la o situaţie penibilă pentru cei chemaţi să judece. Hotarul Tradiţional şi legal al profesiunii medicale. ALL Beck. După alte opinii. ci pedepsele constau. Pentru un astfel de refuz nu există până astăzi pedepsele penale. aşadar a încălcării regulilor de conduită profesională. ale interesului sau ale valorii lezate. ca formă distinctă a răspunderii juridice. răspunderea juridică trebuie privită ca un raport juridic de constrângere. Astfel„ neîncriminarea unui fapt prin texte de legi poate să ducă în aplicarea exerciţiului . răspunderea materială şi răspunderea patrimonială. „Orice medic este răspunzător pentru fiecare din actele sale profesionale”107 „Problematica responsabilităţii medicale capătă noi sensuri în cadrul societăţii româneşti.a. de grijă sau a imprudenţei. posedă anumite trăsături definitorii.”108 Sancţiunea se impune totuşi atunci când prejudicierea intereselor bolnavului sau clientului este rezultatul neglijenţelor şi incorectitudinilor profesionale manifestate sub forma atitudinii superficiale. criteriul calităţii subiecţilor ş. lipsei de dexteritate. cel mult. Ed. criteriul tipului de sancţiune juridică. Consecinţele încercărilor de a conceptualiza termenul de răspundere juridică au avut inevitabile repercusiuni şi asupra noţiunii de răspundere penală. Această definiţie însă a fost supusă criticii deoarece se consideră că ea realizează o confuzie între răspundere şi sancţiunea însăşi. răspunderea civilă.10 teza I din Codul Deontologic al Colegiului Medicilor din România M. având în vedere faptul că în ultimii ani au fost semnalate o serie de cazuri ce au pus într-o lumină nefavorabilă profesia de medic şi condiţiile în care aceasta a fost exercitată. Unul dintre principiile de bază ale profesiunii medicale se regăseşte în cunoscutul aforism medical primum non nocere (înainte de toate să nu vătămăm). Cluj. care o deosebesc de celelalte forme.Kernbach. O deosebită importanţă teoretică şi practică o prezintă clasificarea după criteriul particularităţilor definitorii ale conduitei ilicite din punct de vedere al normei juridice încălcate. al cărui conţinut îl formează obligaţia de a suporta o sancţiune juridică şi dreptul de a aplica o sancţiune penală.”109 Răspunderea penală. N. de vigilenţă. în conformitate cu care deosebim următoarele forme de răspundere juridică: răspunderea penală. de pragmatism. Să examinăm acum rezumativ. Este firesc ca societatea noastră să fie mai exigentă faţă de eroarea medicală decât în trecut. ignorând faptul că sancţiunea nu constituie decât instrumentul de realizare a răspunderii juridice. cum ar fi criteriul naturii şi al importanţei sociale. Tratat de Drept Medical. răspunderea disciplinară. pag 341. Pag 275. 1935.

Într-o opinie. Editura ALL. “Manual de drept penal. de a trage la răspundere pe infractor. după cum urmează: intentarea urmăririi penale. p. sunt reţinute ca principii fundamentale ale reglementării răspunderii penale: infracţiunea unic temei al răspunderii penale. Partea Generală”.2. Importanţa principiilor este lesne de înţeles dacă realizăm faptul că ele reprezintă nişte reguli de drept obiectiv având caracter de generalitate şi care servesc drept idei călăuzitoare în sistemul acestei instituţii juridice. În acelaşi sens este definită răspunderea penală şi în doctrina penală recentă. alături de principiile enumerate. ca fiind: “raportul juridic penal de constrângere. legalitatea răspunderii penale. ALL Juridică. 316. principiul unicităţii răspunderii penale. ca reprezentant al societăţii. pe de o parte. născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat. şi instituţiile penitenciare. există şi alţi autori care afirmă că răspunderea penală conferă conţinut şi finalitate raportului juridic penal. C. de urmărire penală. 1997. este un fenomen complex şi procesul realizării sale în practică constă din câteva etape. partea generală”. Bulai. Bulai. şi infractor pe de altă parte. p. este guvernată de o serie de principii juridice.Aurel Teodor Moldovan definiţie: susţinătorii ei au încercat să exprime o noţiune surprinzând în modul cel mai general şi abstract substanţa fenomenului în cauză şi nu au trasat distincţii între elementele de conţinut ale raportului juridic şi însăşi norma juridică. 110 I. activ şi pasiv. 311. inculpat. Potrivit unei alte opinii112 .1. De asemenea. se mai adaugă: principiul umanismului răspunderii penale. o dată cu parcurgerea succesivă a acestor etape evoluează şi suferă schimbări şi statutul juridic al persoanei: învinuit. “determinând obiectiv şi subiectiv. condamnat. nu poate să existe o problemă a răspunderii penale. deţinut. În fine. judecat. 111 100 . principiul prescriptibilităţii răspunderii penale. În mod corespunzător şi în concordanţă cu schimbarea etapelor procesului de realizare a răspunderii penale se schimbă şi organele de drept: de anchetă. pronunţarea sentinţei de condamnare cu indicarea pedepsei concrete ce urmează să fie aplicată infractorului. 67. ca şi toate celelalte instituţii juridice. p. raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului. principiul personalităţii răspunderii penale. În literatura juridică s-a exprimat opinia că dreptul penal nu creează raporturi juridice şi în consecinţă . 112 C. Ed. de judecată. Principiile răspunderii penale Răspunderea penală. principiul inevitabilităţii răspunderii penale. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii”111 . acuzat. individualizarea judiciară a răspunderii penale. fără îndoială. 5. Oancea. de a-I aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate. tragerea persoanei în calitate de inculpat. şi expirarea termenului antecedentului penal. Răspunderea penală. mecanismul incidenţei sancţiunilor penale”110 . “Tratat de drept penal. executarea pedepsei. Bucureşti.

a. precum răspunderea administrativă. care sunt condiţiile de aplicare şi de executare a acestor sancţiuni. Numai legea poate să stabilească care fapte ilicite sunt considerate infracţiuni. săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi care prezintă pericolul social concret al unei infracţiuni113 . Aceasta nu înseamnă însă că pedepsele penale principale nu pot fi însoţite de pedepse complementare sau de o pedeapsă accesorie (desigur. pen.d. 14 113 C. Principiul umanismului. Bulai „Drept Penal – Partea Generală ” Ed. 17 alin. Acest principiu îşi găseşte consacrarea în dispoziţiile art. 2 noul C. Trei. Principiul umanismului presupune folosirea acelor instrumente care 115 nu vor duce la înjosirea. cu condiţia ca aceste sancţiuni penale să se cumuleze din raţiuni diferite şi să aibă funcţii diferite). are drept consecinţă stingerea răspunderii penale şi a sancţiunilor ce decurg din aceasta. “Instituţii de drept penal”. care intervine în cazul săvârşirii infracţiunii ca şi prevederea pentru destinatarii legii penale a unor exigenţe cărora aceştia li se pot conforma114 . Cristian Mitrache. umilirea sau degradarea fiinţei umane şi care nu vor leza demnitatea persoanei trase la răspundere penală. disciplinară. C. În practica judiciară şi de asemenea în dreptul procesual penal acest principiu mai este cunoscut sub denumirea de autoritate de lucru judecat . Acest principiu presupune că răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvârşirea unei infracţiuni. All Beck Bucureşti 2004 pag 255 116 117 101 . 2 C.117 Principiul unicităţii răspunderii penale (non bis in idem) implică regula conform căreia pentru o singură infracţiune nu poate exista decât o singură răspundere penală. precum şi cauzele care exclud caracterul infracţional al faptei sau cele care exclud răspunderea penală. şi presupune că răspunderea penală se întemeiază numai pe săvârşirea unei infracţiuni. Filipaş. Mitrache. Principiul umanismului îşi găseşte expresie în condiţiile şi în conţinutul constrângerii juridice. Principiul răspunderii penale personale. civilă ş. “Drept penal român. Ghe Nistorenu„ Drept penal – Partea Generală” Ed. Partea generală”. All Beck Bucureşti 1997 pag 319 C.DREPT PENAL. 321. Bulai. pen.„ după cum nu poate fi colectivă adică pentru fapta unei persoane să răspundă un colectiv. adică a unei fapte prevăzute de legea penală. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale. 114 C. Moartea infractorului deci a subiectului pasiv al răspunderii penale . etnie etc. 2001. care sunt organele competente să examineze respectivele încălcări ale ordinii de drept.p. care stipulează că întregul proces de tragere la răspundere penală a persoanelor care au încălcat sau au ignorat ordinea de drept trebuie să se desfăşoare numai în limitele şi în cadrul stabilit de legislaţia în vigoare. )”116 . grup (familie. p. Ed. PARTEA GENERALĂ O importanţă fundamentală o prezintă principiul legalităţii răspunderii penale. ce sancţiuni pot fi aplicate. răspunderea penală neputând interveni pentru fapta altuia.m. 2003. Pe lângă aceasta. răspunderea penală poate sa coexiste şi să fie însoţită de alte forme de răspundere juridică. Bucureşti. sau art. Bucureşti.118 Constantin Mitrache. Bulai „Drept Penal – Partea Generală ” Ed. All Beck Bucureşti 1997 pag 320 118 Alex Boroi . 15 alin. A.

Principiul inevitabilităţii răspunderii penale este realizat de principiul oficialităţii acţiunii penale în vederea tragerii la răspundere penală a infractorului şi care funcţionează pentru marea majoritate a infracţiunilor .2 actualul cod penal. 323. 121 alin. Persoana care este trasă la răspundere penală poate fi scutită de pedeapsă în baza legii şi în conformitate cu aceasta. Răspunderea penală trebuie să fie diferenţiată în funcţie de gravitatea infracţiunii. etc. Specificul acesteia constă în comportarea ilicita a subiectului. care stabileşte că toate persoanele au aceleaşi drepturi şi că nimeni nu trebuie să beneficieze de tratament privilegiat. înlăturate sau şterse prin trecerea timpului nu mai apare ca necesară120 . În majoritatea cazurilor răspunderea penală îşi găseşte realizarea sau traducerea în practică în stabilirea şi în executarea pedepsei. Înlăturarea răspunderii penale în cazurile prevăzute de lege (amnistia. rezonanţa socială a infracţiunii se stinge treptat iar stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea care aproape a fost uitată. Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale. 5 C. răspunderea şi pedeapsa nu sunt noţiuni identice şi nu trebuie în nici un caz confundate. 102 . ale cărei urmări au putut fi reparate. care nu pot fi regăsite în celelalte forme. Cu toate acestea. Cristian Mitrache. Un alt semn calificativ care separă răspunderea penală de alte forme de răspundere juridică îl constituie organele chemate să stabilească felurile de răspundere. Bucureşti. Mitrache Drept penal român – Partea Generală Ed. Cu cât răspunderea penală intervine mai târziu. lipsa plângerii prealabile. Destinatarul acesteia nu poate fi decât persoana fizică care este vinovată de comiterea unei infracţiuni. faţă de data săvârşirii infracţiunii cu atât eficienţa ei scade. p. Aceasta este valabil şi pentru răspunderea penală. respectiv art 153 alin 2 cod penal viitor. tot acest principiu interzice discriminările de orice gen în procesul răspunderii penale. În aşa fel este exclusă răspunderea colectivă. Acest principiu presupune că oricine săvârşeşte o infracţiune trebuie să răspundă penal. împăcarea părţilor.) nu diminuează importanţa principiului care corespunde şi principiului egalităţii tuturor persoanelor în faţa legii. 125 alin.Aurel Teodor Moldovan Principiul inevitabilităţii răspunderii penale. În legislaţia penală română au fost prevăzute dispoziţiuni prin care este stabilită prescriptibilitatea pentru aproape toate infracţiunile. Răspunderea penală trebuie să intervină prompt în vederea restabilirii ordinii de drept încălcate. Acest principiu denumit şi principiul personalităţii stabileşte caracterul strict personal al răspunderii. de persoana infractorului pentru a asigura atât sancţionarea corectă a infractorului cât şi realizarea prevenţiunii generale şi speciale.119 Principiul individualizării răspunderii penale. răspunderea penală este fundamentată pe conceptul de pedeapsă. 119 C. 2003. pen) Fiecare formă de răspundere juridică are anumite caracteristici distinctive. şi art. Pe lângă aceasta. comportare care trebuie sa îmbrace numai decât forma infracţiunii. Partea generală”. “Drept penal român. Casa de editură şi presă „ Şansa ” Bucureşti 1997 pag 263 120 Constantin Mitrache. cu excepţia infracţiunilor contra păcii şi omenirii în cazul cărora este prevăzută expres imprescriptibilitatea atât a răspunderii penale cât şi a executării pedepsei (art.

1. Consideraţii generale Noţiunea de înlocuire a răspunderii penale şi caracterizare. se realizează începând cu momentul intrării în vigoare a sentinţei pronunţate de instanţa de judecată şi este clasată în legătură cu ispăşirea pedepsei de către vinovat după stingerea sau ridicarea antecedentului penal. împăcarea părţilor. aşa cum este caracterul financiar al sancţiunilor în răspunderea civilă şi cea materială. prevăzută de legea penală. Legiuitorul a stabilit de asemenea că răspunderea penală începe numai în momentul săvârşirii infracţiunii. Se precizează. Pot fi trase la răspundere penală numai persoana fizică care a săvârşit. precum şi faptul că acestea nu au un caracter specific. Săvârşirea unei infracţiuni are drept consecinţă răspunderea penală a infractorului şi sancţionarea acestuia. Fiecare tip de răspundere juridică stabileşte ce formă anume trebuie să îmbrace încălcarea ordinii de drept pentru ca ea să poată surveni. În cazul răspunderii penale drept temei serveşte fapta concretă care îmbracă forma infracţiunii. Temeiul atragerii la răspundere constituie un semn distinctiv de o majoră importanţă al răspunderii penale. că poate fi trasă la răspundere penală numai persoana care este vinovată. În fine. care este calificată de legislaţia în vigoare drept infracţiune. ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE 5. 103 . ed. care este responsabilă şi care într-un şir de cazuri posedă anumite calităţi specifice prevăzute de lege. Anume atunci se naşte obligaţia statului de a-l descoperi pe cel vinovat prin intermediul organelor de justiţie şi de a asigura realizarea răspunderii penale. Un alt semn calificativ ce caracterizează răspunderea penală îl constituie nivelul sporit de duritate şi de represivitate al sancţiunilor. Bucureşti. care a atins vârsta indicată în lege.2. răspunderea este un fenomen care are limite în timp: ea apare în momentul comiterii infracţiunii.DREPT PENAL. p. adică pentru un anume act de comportare. lipsa plângerii prealabile. În schimb. 12-13. o faptă socialmente periculoasă. Ştiinţifică. Răspunderea penală poate să survină numai pentru comiterea unei anumite fapte. PARTEA GENERALĂ Răspunderea penală se deosebeşte şi prin organele care au dreptul de a aplica sancţiunile: numai instanţele de judecată. Obligaţiunea corelativă a infractorului este de a suporta răspunderea şi privaţiunile prevăzute de aceasta.2. prescripţie) este posibil ca 121 Ştefan Daneş. 1970. 5. răspunderea penală se deosebeşte şi prin calitatea subiecţilor. precum şi pentru consecinţele generate de aceasta. prin voinţa legiuitorului s-a stabilit că în anumite situaţii. de asemenea. ceea ce deja constituie un element component al laturii subiective a infracţiunii. intenţionat sau din imprudenţă. împrejurări (amnistie. Prin urmare. fie că este vorba de o acţiune sau de o inacţiune. “Înlocuirea răspunderii penale”.

pen. 90 C. înlocuirea răspunderii penale este posibilă doar în situaţia infracţiunilor care prezintă un grad de pericol social mai scăzut reliefat de pedeapsa prevăzută de lege. 1. Partea generală”. În timp ce în cazul înlocuirii răspunderii penale. în locul ei se stabileşte o altă formă a răspunderii juridice ce atrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. 324. 104 . Bucureşti. op. 90 şi care fac referiri pe de o parte la infracţiune iar pe de altă parte la infractor. 91 şi art. “Manual de drept penal. Bulai. 2151 alin.Aurel Teodor Moldovan răspunderea penală a infractorului pentru fapta săvârşită să fie înlăturată sau să fie înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice. Reglementarea instituţiei înlocuirii răspunderii penale Condiţii în care se poate dispune înlocuirea răspunderii penale. în măsura în care se apreciază că restabilirea ordinii de drept că este mai eficientă prin stabilirea unei alte forme de constrângere juridică121 . În literatura de specialitate se consideră că ordinea de drept penal poate fi realizată nu numai prin aplicarea unei pedepse ori prin luarea de măsuri educative ci şi prin aplicarea unor sancţiuni extrapenale122 . 324. 213. 123 Constantin Mitrache. 98 C. p. Condiţiile prevăzute de lege. 1997. Cristian Mitrache. Partea generală”. Potrivit legii. Înlocuirea răspunderii penale se poate dispune de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1997. răspunderea penală cu altă formă de răspundere juridică care atrage o sancţiune cu caracter administrativ123 . p. consecinţa săvârşirii infracţiunii este înlăturată. Editura All. actual cu privire la infracţiune sunt următoarele: a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoare de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârşit infracţiunile prevăzute în art. Şt. Înlocuirea răspunderii penale nu trebuie confundată cu înlăturarea răspunderii penale. art. 215 alin. 2003. “Drept penal român. 208. în sensul că răspunderea penală este înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice. Şi într-un caz şi în celălalt avem săvârşirea unei infracţiuni. numai că consecinţele ei sunt schimbate.2. 90. ori în cazul unor infracţiuni expres prevăzute de lege. 5. 1.. art. art. Înlocuirea răspunderii penale ca instituţie a dreptului penal este reglementată prin dispoziţiile art. 122 C.2. Pen. iar instanţa apreciază că sunt suficiente date pentru ca făptuitorului să I se aplice o astfel de măsură. 217 alin.p. art. Daneş. în condiţiile prevăzute de lege. Înlocuirea răspunderii penale poate fi definită ca fiind instituţia juridică în baza căreia instanţa de judecată înlocuieşte. 1. în cazul înlăturării răspunderii penale. cit.actual. Condiţii privitoare la infracţiune. Bucureşti. Cadrul juridic al înlocuirii răspunderii penale.

Sunt suficiente date că făptuitorul poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeapsă. de hrană ale lui ori ale familiei sale. înlocuirea răspunderii penale se poate dispune doar în cazul infracţiunilor fapt consumat pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de cel mult un an închisoare sau amendă. “Drept penal român. nefiind suficientă o simplă declaraţie de regret. 1. Bucureşti. Condiţii cu privire la făptuitor. Cristian Mitrache. pen. Paguba ce trebuie reparată poate fi cauzată atât prin infracţiunile prevăzute expres prin dispoziţiile art. 125 Constantin Mitrache. pen. Partea generală”. 249. 1 lit.000 lei sau infracţiunea prevăzută în art. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 500. 2003. iar paguba pricinuită să nu fie mai mare de 10 lei. Condamnarea se consideră inexistentă în situaţiile prevăzute de art. a C. p. c) paguba pricinuită prin infracţiune a fost integral reparată până la pronunţarea hotărârii. Condiţiile cu privire la infracţiune şi cele cu privire la infractor trebuie îndeplinite cumulativ125 Sancţiunile cu caracter administrativ aplicabile în caz de înlocuire a răspunderii penale. prezintă un grad de pericol social redus si nu a produs urmări grave. “Drept penal român. în conţinutul ei concret si în împrejurările în care a fost săvârsită. În cazul acestor infracţiuni sunt necesare ambele condiţii a fi îndeplinite: să se săvârşească una din aceste infracţiuni. 90 alin. La acestea se mai adaugă şi faptul că alin. infracţiunea consumată fiind sancţionată cu o pedeapsă mai mare de un an închisoare. PARTEA GENERALĂ art. Gradul de pericol social scăzut al faptei se va deduce din împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta ce priveşte deopotrivă pe făptuitor. 327. Cristian Mitrache. 105 . Pentru ca instanţa de judecată să poată aplica înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ. 90 delimitează clar că pentru infracţiuni este posibilă înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ. pen. 2003. când instanţa dispune înlocuirea 124 Constantin Mitrache. nevoile de sănătate.. După cum se poate desprinde din textul legal. Conduita bună a făptuitorului anterior comiterii infracţiunii este necesară şi se probează prin lipsa antecedentelor penale şi a sancţiunilor cu caracter administrativ. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 100.p. enumerându-le. conduita sa.000 lei. 328. 2197 alin. 91 C. 38. b) fapta. de 50 lei. iar în cazul art. este necesar ca făptuitorul să nu mai fi fost condamnat anterior ori să I se fi aplicat de două ori sancţiuni cu caracter administrativ. 249 C. Atitudinea făptuitorului trebuie să rezulte din atitudinea acestuia ulterioară săvârşirii faptei de căinţă activă. 1 al art.DREPT PENAL. Aceste prevederi legale nu se aplică în cazul în care fapta săvârşită a rămas în faza de tentativă. Bucureşti. cât şi prin orice altă infracţiune de cel mult un an. Potrivit art. d) din atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii rezultă că acesta regretă fapta. Partea generală”. ca şi din împrejurarea că fapta nu a produs urmări grave124 .

p. dacă pentru fiecare infracţiune aflată în concurs sunt îndeplinite condiţiile de înlocuire a răspunderii penale. Rodriguez Mourullo. spre exemplu în materia delictelor civile129 . aşa-zisele lor acţiuni nefiind decât acte comise de persoane fizice şi atribuite entităţilor colective. înlocuirea răspunderii penale poate fi dispusă si în cazul concursului de infracţiuni. Civitas. Chiar dacă Mitrache. 128 Gh.139. p. p. Bucureşti.. c) amenda de la 10 lei la 1000 lei. G. ci apare ca o parte a acesteia. pen. 126 127 106 . În doctrina s-a arătat că a consacra răspunderea penală a unei persoane juridice înseamnă. dacă pentru fiecare infracţiune sunt îndeplinite condiţiile. Parte general. principiul specialităţii nu are incidenţă in sfera faptelor civile stricto sensu. a sancţiona fără distincţie vinovaţii şi nevinovaţii.Aurel Teodor Moldovan răspunderii penale aplică una din următoarele sancţiuni cu caracter administrativ: a) mustrarea. “Les exceptions au principe de personalite des peines”. în realitate. Înlocuirea răspunderii penale se poate dispune şi în caz de participaţie numai acei făptuitori fată de care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul titlu – art. 2002. Bucureşti. 1 C. ceea ce nu este acceptat. Madrid.”. 381. Astfel. pen. 52. Prin urmare. 1978.L. “Răspunderea penală a persoanei juridice”. Editura ROSETTI. 328. p. 98 alin. Ed. b) mustrarea cu avertisment. 90 C. se poate face şi în cazul concursului de infracţiuni. pe cei care nu au votat şi pe cei care au decis comiterea ei130 . “Derecho penal. Radu Chiriţă. pe cei care au aprobat şi pe cei care au dezaprobat acţiunea infracţională. “Drept civil român. pen.1. 5. Dugue. 2 C. a angaja răspunderea penală a tuturor indivizilor care o compun.R. iar actele organelor sunt actele persoanei juridice înseşi pentru că organul nu este ceva distinct de persoana juridică. 98 alin. persoanele juridice nu au capacitate proprie de a acţiona.. Beleiu. 90 C. 229. 130 A. ceea ce nu este suficient pentru realizarea laturii obiective a unei infracţiuni. 1992. p.3.3. La acestea mai adăugăm şi faptul că se consideră în literatura de specialitate128 că ceea ce scapă din vedere adversarii ideii de răspundere penală a persoanelor juridice este faptul că principiul specialităţii apare ca o regulă de drept civil ce nu vizează decât materia actelor juridice civile. Introducere in dreptul civil. (art. Subiectele dreptului civil”. Se consideră în literatura de specialitate126 că înlocuirea răspunderii penale în condiţiile prevăzute de art. pen. 129 Florin Streteanu.). Ideea unei astfel de răspunderi ar conduce la admiterea răspunderii penale pentru altul. potrivit art. Discuţii în doctrină privind răspunderea penală a persoanei juridice Potrivit acestei opinii127 . Casa de Editură şi presă “Şansa” S. RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE 5.

“Controlling Corporate Criminality: Penal Sanctions and Beyond”.. este injustă sancţionarea celor care nu au aprobat-o. Radu Chirita. op. Cit. p. p. “La responsabilite penale des personnes morales?”. p. 674. 136 J. Hennau. 134 L. pentru simplul motiv că ei sunt membri ai aceleiaşi persoane juridice. 133 Florin Streteanu. Schamps. 135 Florin Streteanu. În cazul în care în adunarea generală a unei societăţi pe acţiuni se ia o decizie care stă la baza comiterii unei infracţiuni – publicarea unui articol de presă calomnios. op. 63. În schimb135 cea mai mare parte a doctrinei a admis că răspunderea penală a persoanei juridice nu intră în conflict cu caracterul personal al răspunderii penale. G. 132 A. datorită diferenţelor fundamentale care există între cele două categorii de subiecţi. Huss. 107 . aşa cum am arătat mai sus. p. PARTEA GENERALĂ decizia a fost luată de majoritatea membrilor. Cit. Radu Chirita. este foarte clar că sancţiunile aplicabile persoanei juridice nu pot coincide în totalitate cu cele prevăzute pentru persoanele fizice. Francois. 4. J. declaraţia de culpabilitate pronunţată împotriva grupului în ansamblu are ca efect atragerea asupra persoanei juridice şi a membrilor nevinovaţi a consecinţelor păgubitoare ale unei condamnări penale nemeritate131 . acela de a obţine un profit. 565. reducerea cheltuielilor pentru echipamentele de protecţia muncii. desfăşurarea unei activităţi de spălare a banilor – suntem în prezenţa unei răspunderi distincte de cea a agentului care comite fapta în mod nemijlocit. Membrii persoanei juridice au doar un drept de folosinţă asupra bunurilor proprietatea persoanei juridice. Indiferent dacă autorii persoane fizice ai infracţiunii au fost sau nu identificaţi şi declaraţi vinovaţi. Potrivit unor autori134 a spune că este sancţionată o persoană juridică înseamnă a recunoaşte că se recurge la o sancţionare colectivă şi că sunt pedepsiţi şi membrii inocenţi doar pentru a asigura certitudinea sancţionării celor vinovaţi. 60. şi nici nu se răsfrâng asupra ei într-un mod diferit faţă de alţi membri ai entităţii colective133 . p. inacceptable culpabilite collective – A propos de l”avant project de loi belge relative a la responsabilite penale des personnes morales. 87. “Indispensable responsabilite de l”entreprise. Gobert. cum ar fi spre exemplu faptul că nu poate fi “executată” în sensul clasic al termenului şi nici nu poate fi privată de libertate prin condamnarea la pedeapsa închisorii. Eventualele consecinţe indirecte ale condamnării persoanei juridice nici nu constituie o pedeapsă pentru persoana fizică ce a acţionat. Sancţiunea principală care se aplică persoanei juridice se consideră a fi amenda136 tocmai datorită faptului că aceasta se leagă de scopul principal al companiei. amenda trebuind a fi corect individualizată. verhaegen.DREPT PENAL. P. acţiunea penală nu poate fi îndreptată decât împotriva autorilor şi complicelor prezumaţi ai infracţiunii şi numai cei a căror vinovăţie a determinat comiterea infracţiunii pot fi declaraţi responsabili şi condamnaţi132 . respectiv să aibă un cuantum suficient de ridicat pentru a realiza scopurile de prevenţie specială şi generală.De aceea. aşa prin urmare sancţiunea aplicată persoanei juridice nu se răsfrânge asupra membrilor. 131 Chr. “Sanctions penales et personnes morales”. iar în caz de organizare a acesteia patrimoniul trece în proprietatea persoanei nouconstituite. În ceea ce priveşte sancţionarea persoanei juridice.

La acestea mai adăugăm şi faptul că într-o economie de piaţă. Nu trebuie uitat că de cele mai multe ori organizaţiile criminale adoptă forme şi structuri specifice industriei şi comerţului. răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. în spatele unei aparenţe de legalitate. orice persoană juridică cu scop lucrativ încearcă să obţină un profit cât mai mare într-un termen cât mai scurt.3. puncte de lucru 108 . Acestea reprezintă doar câteva argumente care au impus şi impun sancţionarea persoanei juridice. 66-68. impuse de realităţile vieţii economico-sociale contemporane.2. risc legat în principal de procesul de producţie.Aurel Teodor Moldovan 5. Pedepsele aplicabile persoanei juridice Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale şi complementare.Persoanele juridice. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit noii reglementări Condiţiile răspunderii penale a persoanelor juridice . . aceasta presupunând la rândul ei încercarea reducerii timpului necesar pentru realizarea scopului prin eludarea legii privind evaziunea fiscală. Radu Chirita. Pedeapsa principală este amenda. p. cu excepţia statului şi a autorităţilor publice. Pedepsele complementare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice. etc. 5. fraudele comerciale. rezultatele activităţii industriale şi deşeurile industriale. organizându-se ca persoane juridice şi încercând astfel ca. Cit. spălare de bani. să îşi desfăşoare în siguranţă şi la o scară cât mai largă activităţile ilicite (trafic de bunuri şi de persoane. b) suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani. Necesitatea răspunderii penale a persoanei juridice Consacrarea răspunderii penale a persoanelor juridice îşi găseşte legitimitatea în necesităţi de ordin practic. . Activitatea persoanelor juridice implică un anumit risc pe care îl impun dezvoltarea tehnologică şi implementarea noilor tehnologii în procesul de producţie.. ale persoanei juridice pe o durată de 137 Florin Streteanu.Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi fapte. etc.3.Instituţiile publice nu răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul domeniului privat.)137 .3. c) închiderea unor op.

La aceste dispoziţii se mai adaugă cele privind individualizarea pedepselor în cazul stărilor de agravare (concursul de infracţiuni. Constantin Mitrache. 72. 138 139 109 . în actul de individualizare a pedepsei penale. e) plasarea sub supraveghere judiciară. Bulai. CAPITOLUL VI APLICAREA PEDEPSEI 6.DREPT PENAL. în faza de aplicare a pedepsei şi cea în faza de executare a pedepsei. ASPECTE GENERALE 6. recidivă. 348. Instituţiei individualizării pedepsei îi este consacrat Capitolul V. „Manual de drept penal”. Bucureşti. p. PARTEA GENERALĂ la 3 luni la 3 ani. din Titlul III al părţii generale a Codului penal (art. f) afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare. precum şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Bucureşti.1. Individualizarea pedepsei penale necesită aprecieri de psihologie judiciară. Partea generală”. p.1. ori de atenuare (tentativă. Noţiune şi cadru Activitatea judiciară (urmărirea penală şi judecarea cauzei) este implicată în cele din urmă. În doctrina penală se face distincţia între individualizarea ce se realizează în faza de elaborare a legii şi prevederii limitelor pedepselor. Scopul instituţiei juridice a individualizării pedepsei penale este prezentat de pedepsirea. Ed. infracţiunea continuată). Mai trebuie menţionat că dispoziţiile privind individualizarea pedepselor sunt deopotrivă aplicabile şi celorlalte sancţiuni de drept penal: măsuri educative şi măsuri de siguranţă138 .2. intitulat Individualizarea pedepselor. 2003. Corespunzător acestor faze sunt cunoscute trei forme de individualizare: legală. 358. judiciară sau judecătorească şi administrativă139 . minoritate) şi care sunt prevăzute în cadrul reglementărilor instituţiilor respective. “Drept penal român. ALL. C. de ştiinţa dreptului penal. 74-106 noul Cod penal.89) sau Capitolul V. 1997. 6.1. de logică judiciară. Cristian Mitrache. partea generală. intitulat tot Individualizarea pedepselor art.1. d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la 3 ani. reeducarea infractorului. Forme şi modalităţi de individualizare Criterii de clasificare. precum şi de criminologie. a procedurii penale.

Aurel Teodor Moldovan

Individualizarea legală. Obiectul principal al individualizării legale este reprezentat de necesitatea stabilirii periodice a faptelor, care constituie infracţiuni şi elaborarea fiecărei norme juridice, în limitele principiilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. actual, respectiv art 74 C.Pen.viitor, stabilirea cadrului legal, a dimensiunilor incriminării actelor penale, prin ocrotirea relaţiilor sociale, prin limitarea întinderii pedepselor în funcţie de gradul de pericol social, de importanţa relaţiei sociale afectate, prin raportarea la necesitatea pedepsirii eficiente a infractorilor şi la determinarea fenomenului de prevenire a infracţionalităţii. Dacă pentru instituţia individualizării judiciare, legea a stabilit criteriile în art. 72 C. Pen. actual, respectiv art 74 C.Pen.viitor, individualizarea legală se regăseşte în adoptarea tuturor regulilor din partea generală, cât şi din partea specială a Codului penal, prin care se identifică limitele de aplicare a legii penale (în timp, în spaţiu), se stabilesc trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, se indică felul pedepselor, formele de înlocuire a răspunderii penale, se stabilesc limitele minime şi maxime ale pedepsei pentru fiecare infracţiune. Individualizarea judiciară sau judecătorească a pedepsei o realizează instanţa de judecată şi se concretizează prin aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisă, în funcţie de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete atenuante ori agravante în care s-a săvârşit infracţiunea sau care caracterizează persoana infractorului. Posibilitatea individualizării pedepsei sub cele două forme: individualizarea legală şi individualizarea judiciară corespunde modalităţii de determinare a pedepsei140 , în sensul că prin completarea reciprocă a limitelor oricăror pedepse, pentru toate infracţiunile, nu se va adopta o altă pedeapsă decât cea relativ precizată de textul legal specific infracţiunii. Legea penală reglementează, ca forme de individualizare judiciară: - circumstanţele atenuante şi agravante; - suspendarea condiţionată a executării pedepsei; - munca corecţională. Ulterioarele măsuri de reducere din pedeapsa definitivă a deţinerii şi arestului preventiv, reducerea din pedeapsă ca urmare a beneficierii de adaosuri la norma legală de muncă a condamnatului, liberarea înainte de terminarea pedepsei pentru bună purtare sau ca efect al graţierii individuale reprezintă concepte care formează obiectul individualizării administrative, întrucât nu afectează cuantumul pedepsei aplicată de instanţa de judecată (atribut al individualizării judiciare), ci

140 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 125; 141 C. Bulai, op. cit., p. 352;

110

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

forma de executare a pedepsei definitive (atribut al individualizării administrative). Individualizarea administrativă. Această formă a individualizării pedepselor nu se rezumă doar la regimul de executare, ci priveşte şi durata executării efective a pedepsei care poate fi modificată la propunerea organelor administrative prin acordarea graţierii ori a liberării condiţionate141 . 6.2. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR 6.2.1. Criterii generale de individualizare Noţiune. După cum am menţionat mai sus individualizarea judiciară a pedepsei este individualizarea realizată de instanţa de judecată şi constă în stabilirea şi aplicarea pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită în funcţie de gradul de pericol social concret al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea. Este cert că individualizarea legală şi cea judiciară sunt condiţii necesare activităţii de incriminare sau dezincriminare a faptei infracţionale, de stabilire concretă a executării pedepsei de către infractor, considerând procesul de raportare a unor criterii la pedeapsa aplicată ca reprezentând conţinutul individualizării pedepselor. Criterii generale de individualizare. În stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa de judecată se conduce după criteriile generale şi obligatorii prevăzute în art. 72 c. pen., respectiv art. 74 noul C. pen (Legea nr. 301/ 2004). După cum se poate desprinde din conţinutul celor două articole, instanţa de judecată trebuie să ţină cont de: - dispoziţiile părţii generale a codului penal, această regulă impunânduse în practica judiciară, mai întâi prin limitarea minimelor şi maximelor pedepsei penale, cât şi prin definirea conceptelor juridice care formează conţinutul sancţiunilor penale (forma infracţiunii, calitatea făptuitorului, modalitatea răspunderii penale) şi nu în ultimul rând prin dispoziţiile privind aplicarea în spaţiu şi în timp a legii penale; - dispoziţiile părţii speciale a Codului penal, care fixează limitele minime şi limitele maxime pentru fiecare infracţiune în parte, aceste limite regăsindu-se însă şi în legile speciale care cuprind unele dispoziţii penale, instanţa de judecată având posibilitatea să aplice pedeapsa penală în cadrul acestor limite, dar prin raportarea directă la gradul de pericol social al infracţiunii şi al infractorului; - gradul de pericol social al faptei săvârşite de infractor, ce reiese din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei în funcţie de importanţa valorilor sociale vătămate şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce ş.a.; - persoana infractorului, un alt criteriu de individualizare a pedepsei care se bazează pe starea psihofizică, atributele socioprofesionale, condiţiile de viaţă, atitudinea în societate, în familie, la locul de muncă (antecedentele penale) şi com111

Aurel Teodor Moldovan

portarea după săvârşirea infracţiunii (atitudinea avută după săvârşirea infracţiunii în faţa organelor de urmărire penală etc.) etc.; - împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Aceste împrejurări la care se referă legiuitorul prin dispoziţiile art. 72 C. pen., sunt acele stări, situaţii, împrejurări, date ale realităţii ce nu sunt cuprinse în conţinutul agravant al infracţiunii şi care prin legătura lor accidentală cu fapta săvârşită ori cu făptuitorul influenţează gradul de pericol social al faptei sau de periculozitate al infractorului şi determină o atenuare ori o agravare a pedepsei concrete142 . Sub denumirea de împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală sunt cuprinse atât stările cât şi circumstanţele de atenuare sau agravare ale pedepsei143 . 6.2.2. Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei Noţiuni. În realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situaţiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracţiunii şi care reliefează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei ori de periculozitate a infractorului144 . În cadrul cauzelor de agravare sau de atenuare a pedepsei se face distincţie între stări şi circumstanţe. Stările sunt definite ca fiind acele situaţii, fapte cu semnificaţie în ce priveşte gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate a făptuitorului, reglementate în partea generală a Codului penal ca instituţii distincte, având efecte de atenuare sau de agravare a pedepsei. Spre exemplu, menţionăm câteva stări de agravare: starea de recidivă, concursul de infracţiuni, precum şi câteva stări de atenuare: tentativa şi minoritatea făptuitorului. În ceea ce priveşte circumstanţele, acestea sunt definite ca fiind acele situaţii, calităţi, alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii ce se referă la faptă şi ambianţa ei, ori de la făptuitor şi biografia acestuia145 . O importanţă deosebită o are împărţirea în stări şi circumstanţe pentru că potrivit unei opinii146 consacrată în literatura de specialitate stările de agravare ori de atenuare îşi produc efecte fiecare în parte asupra pedepsei, acţionând succisiv, iar concursul de circumstanţe nu are acelaşi efect, provocând doar o singură atenuare ori agravare, oricâte astfel de circumstanţe ar fi. Cauze generale şi speciale. După întinderea efectelor se disting: - cauzele generale care au influenţă pentru toate infracţiunile şi sunt

C. Bulai, “Manual de drept penal partea generală”Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 364; D. Lucinescu, „Comentariu I” în Codul penal român comentat şi adnotat, vol. I, partea generală, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 432; 144 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 361; 145 V. Dongoroz, în „Explicaţii teoretice ale codului penal român”, p. gen., vol. II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1969, p. 220; 146 C. Bulai, op. cit., p. 353;
142 143

112

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

prevăzute în partea generală a codului penal; pot fi considerate cauze generale atât stările (concursul de infracţiuni, tentativa, minoritatea), cât şi circumstanţele prevăzute în partea generală a codului penal (atenuante – art. 73 C. pen. sau art. 75 noul C. pen şi agravante – art. 75 C. pen. sau art. 77 noul Cod penal); - cauzele speciale care sunt determinate având influenţă numai cu privire la o anumită infracţiune şi sunt prevăzute în partea specială a Codului penal; cu titlu de exemplu amintim drept cauze speciale de agravare: numărul victimelor, calitatea infractorului, iar cauze speciale de atenuare: înlesnirea arestării participanţilor la unele infracţiuni retragerea mărturiei mincinoase, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege ş.a. Circumstanţe legale şi circumstanţe judiciare. După modul de stabilire a circumstanţelor şi după efectul pe care îl au asupra pedepsei ce urmează să fie stabilită de instanţă se disting: - circumstanţele legale, sunt acele circumstanţe arătate de legiuitor şi al căror caracter, agravant sau atenuant este obligatoriu pentru instanţa de judecată; spre exemplu, menţionăm circumstanţele legale atenuante prevăzute de art. 73 C. pen sau de art. 75 noul C. pen. şi circumstanţele agravante legale prevăzute de art. 75 C. pen sau de art. 77 noul Cod penal. - circumstanţele judiciare, sunt acele împrejurări caracterizate de instanţa de judecată ca fiind atenuante sau agravante, apreciind, de asemenea, semnificaţie juridico-penală a acestora în context cu fapta săvârşită şi cu făptuitorul. Instanţa poate deci să reţină sau să nu reţină, în favoarea sau în defavoarea inculpatului , circumstanţele atenuante sau agravante judiciare.147 Circumstanţe reale şi circumstanţe personale. După criteriul legăturii cu fapta sau cu făptuitorul, circumstanţele se împart în: - circumstanţe reale, acele circumstanţe care sunt legate de faptă şi influenţează gradul de pericol social al acestuia; circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai dacă se face dovada că le-au cunoscut, le-au prevăzut şi le-au acceptat, deoarece participaţia se săvârşeşte doar cu intenţie; Circumstanţele reale sunt stări, situaţii, împrejurări , întâmplări care precedă , însoţesc sau succedă săvârşirii faptei. Ele pot fi dintre cele mai diferite : locul unde infracţiunea este pregătită sau săvârşită, mijloacele utilizate la săvârşirea acestuia , timpul când s-a săvârşit, numărul persoanelor care au participat la infracţiune, modul cum s-a comis, dacă executarea a fost întreruptă şi reluată .148 - circumstanţe personale sunt acele circumstanţe care sunt legale de persoane infractorului şi îl caracterizează sub raportul periculozităţii; referindu-se la calităţile, atitudinile, deprinderile, obiceiurile infractorului, circumstanţele personale (subiective) nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi.
C. Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 , pag 366 C. Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 , pag 367 149 C. Mitrache„ Drept penal român –Partea Generală ” Ed. Casa de editură şi presă « Şansa » Bucureşti 1997 , pag 290
147 148

113

Aurel Teodor Moldovan

Distincţia între circumstanţele reale şi personale este importantă în stabilirea pedepsei pentru participanţii la infracţiune fiind stabilită regula prin dispoziţiile art. 28 C.p., potrivit cu care circumstanţele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrânge asupra celorlalţi , în timp ce circumstanţele privitoare la faptă se răsfrânge asupra participanţilor dar numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.149 Circumstanţe cunoscute şi circumstanţe necunoscute. După cum împrejurările erau cunoscute ori necunoscute infractorului, se disting: - circumstanţe cunoscute infractorului; - circumstanţe necunoscute infractorului. Circumstanţe anterioare, concomitente ori subsecvente infracţiunii. În literatura juridică, circumstanţele se mai clasifică după situarea în timp faţă de momentul săvârşirii infracţiunii, distingându-se între: circumstanţe anterioare, concomitente şi subsecvente infracţiunii150 . 6.2.2.1. Circumstanţe atenuante Noţiune. Circumstanţele atenuante sunt definite ca fiind acele stări, împrejurări, întâmplări ori date ale realităţii anterioare, concomitente sau subsecvente săvârşirii unei infracţiuni, ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care relevă un pericol social mai scăzut al faptei ori o periculozitate mai redusă a infractorului151 . Redactarea distinctă a circumstanţelor care constituie circumstanţe atenuante (art. 73 C. pen. sau art. 75 noul Cod penal) şi a celor care pot constitui, circumstanţe atenuante, reflectă deosebirea pe care însuşi legiuitorul o face între acestea; cele prevăzute la art. 73 C. pen. sau art. 75 noul C. pen. fiind circumstanţe atenuante legale, iar cele prevăzute la art. 74 C. pen. sau art. 75 alin 2 noul C. pen. circumstanţe atenuante judiciare. Circumstanţele atenuante legale. Prin dispoziţiile art. 73 C.pen., au fost prevăzute următoarele circumstanţe atenuante legale: - depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate; - săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Depăşirea limitelor legitimei apărări (art. 73 lit. a partea I, sau art. 75 lit. b noul Cod penal). Această circumstanţă atenuantă legală cunoscută în doctrina 150 penală ca „exces scuzabil”înse deosebeşte de excesul adnotat, vol. I, partealegitimei D. Lucinescu, „Comentariu I” Codul penal român comentat şi justificat asimilat generală,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 428; 151 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 220;

114

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

apărări prevăzut la art. 44 alin. 3 C. pen.actual şi care priveşte depăşirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul, datorat tulburării sau temerii în care s-a aflat cel ce face apărarea. Pentru existenţa circumstanţei atenuante se cer îndeplinite condiţiile ca făptuitorul să se fi aflat, la început, în legitimă apărare, să fi depăşit limitele unei apărări legitime, iar această depăşire să nu se întemeieze pe tulburarea sau temerea acestuia152 . Depăşirea limitelor legitimei apărări este o circumstanţă personală care nu se răsfrânge asupra participanţilor153 . Atrăgând răspunderea penală a persoanei care s-a apărat excesiv, va diminua această răspundere (atenuând-o) în cadrul răspunderii penale pentru fapta săvârşită. Depăşirea limitelor stării de necesitate (art. 73 lit. a, partea a II-a., art 75 viitorul cod penal lit c) Condiţiile de existenţă a acestei circumstanţe atenuante legale se desprind din dispoziţiile art. 45 alin. 3 C. pen.actual şi presupun că făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, necesare pentru a salva de la un pericol iminent una din valorile sociale arătate în art. 45 alin. 2 C. pen. şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. În schimb, în situaţia în care făptuitorul în momentul săvârşirii faptei nu şi-a dat seama că prin fapta sa pricinuieşte astfel de urmări atunci fapta este săvârşită în stare de necesitate şi nu are caracter penal154 . Depăşirea limitelor stării de necesitate este o circumstanţă personală. Instanţa trebuie să examineze nu numai condiţiile ei de existenţă , dar şi mărimea disproporţiei dintre gravitatea urmărilor ce s-ar fi putut produce prin neînlăturarea pericolului , mobilul faptei în raport cu valoarea atribuită de făptuitor bunurilor pe care le-a salvat cu sacrificarea altora .155 Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii (art. 73 lit. b teza I C. pen. sau art. 75 lit. a noul Cod penal ). Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii (perturbatio animi) constă în indignare, mânie, emoţie puternică provocată de victimă prin violenţă, atingerea gravă a demnităţii individuale sau printr-o acţiune ilicită gravă. Între actul de provocare din partea persoanei vătămate, starea de tulburare sau emoţie creată infractorului şi săvârşirea infracţiunii ca urmare a acestor condiţii va trebui să existe un raport de corelare, cele două acte (tulburarea din cauza provocării şi actul infracţional) care aparţin agresorului fiind justificate parţial de atitudinea provocatoare a victimei. Asemenea acte de provocare pot fi realizate prin: violenţă fizică (loviri, vătămări) ori violenţă psihică (ameninţare); printr-o atingere gravă a
152 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 365; 153 D. Lucinescu, op. cit., p. 436; 154 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 365; 155 C. Bulai „ Manual de drept peanal – Partea generală” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 pag 371

115

Aurel Teodor Moldovan

demnităţii persoanei ce se poate realiza de exemplu prin insultă; prin alte acţiuni ilicite grave ca de exemplu surprinderea victimei în flagrant delict de adulter (când victima este soţia sau soţul adulterin al făptuitorului ori partenerul acestora). De asemenea, actul de provocare (oricare ar fi conţinutul sau denumirea sa) va trebui să fie îndreptat în mod direct împotriva infractorului, a unor persoane faţă de care acesta manifestă ataşament psihic, moral, sentimental, însă prin modul de concepţie, de executare sau prin urmările sale provoacă o stare puternică de tulburare sau emoţie şi determină pe infractor să răspundă provocării. Provocarea se reţine şi în cazul trecerii unei perioade de timp între actul provocator şi riposta acestuia cu condiţia ca răspunsul la provocare să fie dat ca urmare a tulburării sau emoţiei trăite de infractor în momentul când a luat cunoştinţă de actul provocator. Actul provocator se poate produce şi printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei, dacă această comportare a produs infractorului (provocat) o puternică tulburare sau o emoţie de nestăpânit, în mod normal. Atingerea gravă a demnităţii persoanei necesită producerea unei tensiuni psihice capabilă să determine pe cel provocat să riposte la actul ilicit provocator. Important este ca infracţiunea să se îndrepte împotriva provocatorului, iar dacă din eroare infractorul ripostează împotriva altei persoane pe care o confundă cu provocatorul, va exista de asemenea scuza provocării. Circumstanţele atenuante judiciare. Prin dispoziţiile art. 74 C. pen., respectiv art 75 alin 2 Viitorul Cod penal care prevăd împrejurări pot constitui circumstanţe atenuante, sunt enumerate exemplificativ circumstanţele atenuante judiciare. Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei. Această circumstanţă priveşte aşadar atitudinea şi comportarea corectă a infractorului în familie, societate, la locul de muncă, înainte de săvârşirea infracţiunii. Conduita bună a infractorului priveşte şi lipsa antecedentelor penale156 . Comportamentul individual, este considerat pozitiv sau negativ în funcţie de interesul social, de nevoile publice generale astfel încât prin examinarea şi identificarea elementelor pozitive („prin investigaţii la locul de muncă, domiciliu, precum şi prin consultarea cazierului judiciar”) se poate reţine conduita bună, pozitivă a infractorului existentă înainte de săvârşirea infracţiunii – ca circumstanţă atenuantă şi implicit să determine atenuarea pedepsei157 . Stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită. Conduita infractorului despre care se menţionează în cuprinsul textului legal se referă la faptul că după comiterea faptei, infractorul manifestă căinţă activă pentru fapta comisă, căinţă care se materializează prin repararea pagubei pricinuite, înlăturarea urmărilor infracţiunii şi care reliefează o
Mitrache, op.cit., p. 366; Iancu Tănăsescu, Camil Tănăsescu, Gabriel Tănăsescu, “Drept penal general”, Editua ALLBECK, Bucureşti, 2002, p. 574; 158 I. Grioraş, „Individualizarea pedepsei”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 167;
156 157

116

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

periculozitate mai scăzută a acestuia. De asemenea, se mai poate materializa şi în comportamentul infractorului ulterior comiterii infracţiunii de a da îngrijiri medicale victimei, de restituire a bunurilor sustrase etc. În doctrina penală158 s-a reţinut că o astfel de circumstanţă atenuantă este şi în cazul împiedicării producerii rezultatului dacă până în acest moment s-a realizat conţinutul unei alte infracţiuni. Atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor O astfel de circumstanţă relevă un grad de pericol de periculozitate scăzută al acestuia şi faptul că reeducarea lui se poate realiza şi printr-o pedeapsă mai uşoară. Printre împrejurările reţinute în practica şi doctrina judiciară 159 ca circumstanţe atenuante se află: - starea de beţie involuntară incompletă, produsă prin alcool sau alte substanţe deşi afectează voinţa infractorului nu înlătură caracterul penal al faptei; starea de beţie voluntară completă care a fost acceptată de o persoană pentru efectele sale speciale asupra propriului comportament, va reprezenta o circumstanţă atenuantă sau o circumstanţă agravantă, după caz. Dublul caracter de circumstanţă atenuantă sau circumstanţă agravantă a beţiei voluntare complete este determinată de interpretarea comportamentului infractorului anterior- concomitent-posterior săvârşirii infracţiunii (faptei) sub starea de beţie voluntară completă, ca o condiţie a producerii infracţiunii (beţia voluntară este reţinută ca circumstanţă agravantă în toate infracţiunile de pericol) sau deopotrivă, având statutul de circumstanţă atenuantă, dacă infractorul a produs acţiunea-inacţiunea, în mod normal, fără ca săvârşirea acesteia să fie cauzată sau condiţionată de starea de beţie a infractorului160 . Practica judiciară161 a apreciat, în unele situaţii, faptul că săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană care prezintă o diminuare a facultăţilor mintale va justifica adoptarea circumstanţelor atenuante pentru diminuarea răspunderii penale, întrucât sub aspect intelectiv şi voliţional nu a putut aprecia gravitatea faptei săvârşite la adevărata lor valoare. O examinare a practicii judiciare relevă, că următoarele împrejurări pot reprezenta circumstanţe atenuante: gradul de cultură şi educaţie scăzut, lipsa unei experienţe sociale, vârsta înaintată, starea psiho-fizică creată de comportamentul victimei, mediul psiho-fizic special în care s-a produs infracţiunea162 .
C. Bulai, op.cit., p. 64, I. Tănăsescu, op. cit., p. 339; G. Antoniu şi colab., “Practica judiciară penală, partea generală”, vol. I (1988), Editura Academiei Române, Bucureşti, p. 77; 160 Tănăsescu, op. cit., p. 580; 161 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 155; 162 Dongoroz, op. cit., p. 156; 163 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 367;
159

Efectele circumstanţelor atenuante. Efectele circumstanţelor sunt de-

117

pen. pen. 431. prin mai multe rezultate infracţionale şi prin mai multe forme de vinovăţie a infractorului165 . 76 C. 75 C.2. a-h noul C.Aurel Teodor Moldovan terminate prin dispoziţiile art. Potrivit dispoziţiilor art. 164 165 M. alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii. instanţa va valorifica aceste circumstanţe în cadrul limitelor legale speciale de pedeapsă şi numai în cazuri bine justificate va coborî pedeapsa sub aceste limite (adică sub limita legală). anterioare. 583. Cadru. Circumstanţele atenuante au ca efect atenuarea obligatorie a pedepsei. 1 C. calităţi. 2 sau art. Potrivit noilor dispoziţii ale Codului penal.). atenuare ce poate consta într-o reducere a. pen. 75 alin. 76 alin. 1 lit.pen. legiuitorul lasă instanţei judecătoreşti facultatea de a reţine ca circumstanţe agravante şi alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav (art. art 77 C. 77 alin. Tănăsescu. sau art..). pe când infracţiunile calificate se caracterizează prin mai multe acţiuniinacţiuni.pen. împrejurări. Basarab.. 6. actual. pen. nu şi în cazurile în care aplicarea este facultativă. în cazul circumstanţelor atenuante pedeapsa principală se reduce ori se schimbă. potrivit art. p. 118 . 77 noul C.2. Circumstanţe agravante Noţiune. pen.. op. 1 lit. a-f C. Reducerea ori schimbarea are loc în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită raportată la minimul special al acesteia. 75 alin. când neaplicarea pedepselor complimentare se poate datora şi altor cauze decât circumstanţele atenuante. Deosebirea esenţială dintre circumstanţele agravante şi infracţiunea calificată (agravantă) constă în faptul că circumstanţele agravante au un caracter accidental. în raport cu noile categorii de pedepse. Circumstanţele agravante constau în stări situaţii. pen.viitor nu face referiri exprese cu privire la împărţirea circumstanţelor agravante în circumstanţe agravante legale şi circumstanţe agravante judiciare. După cum se poate desprinde din conţinutul legal.actual respectiv art 76 cod penal viitor şi sunt aceleaşi indiferent dacă sunt legale sau judecătoreşti.2. Circumstanţele agravante îşi găsesc reglementarea în dispoziţiile art. Înlăturarea pedepselor complimentare ca efect al circumstanţelor atenuante se pune numai în legătură cu cazurile în care aplicarea acestora este obligatorie164 . cit. op. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care reflectă un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o periculozitate mai mare a infractorului. p. efectele circumstanţelor atenuante au fost reglementate într-un mod nou. 76 C. împrejurările care pot constitui circumstanţe agravante legale sunt prevăzute limitativ (art. De regulă. în timp ce în cazul circumstanţelor agravante judiciare. ori o schimbare a pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă163 . cit.

Participarea mai multor persoane la săvârşirea unei infracţiuni nu este considerată în general ca o circumstanţă agravantă. 1 lit. Constanţa. p. Săvârşirea infracţiunii prin violenţe asupra membrilor familiei. 209 lit. evadarea – art. ştergerea urmelor infracţiunii. p. 2003. Agravanta generală este aplicabilă în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă (art. 77 alin.. Partea generală”. 1 C. 11 C. a. violul – art. 61. pen. 167 Constantin Mitrache.. 269 alin. 181 alin. 170 Constantin Mitrache. Săvârşirea faptei prin metode ori mijloace care prezintă pericol public. Această circumstanţă este prevăzută şi ca element circumstanţial al omorului deosebit de grav (art. pen. 2). PARTEA GENERALĂ Circumstanţele agravante legale.art. Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime presupun o ferocitate din partea infractorului.a C.art. Bucureşti. 119 . urmărind provocarea de suferinţe mari victimei în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă170 . pen : Prin “membru de familie” se înţelege soţul sau ruda apropiată. Bulai. 369. pen. Editura Academiei Române. 182 C. c C. 379. 151. Potrivit dispoziţiilor art. 2. săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună. pen. nr. Dongoroz şi colab. J. Partea generală”. 166 V. constituie circumstanţe agravante. 2/ 1980. cu excepţia celor în conţinutul cărora este prevăzută ca element circumstanţial de agravare a infracţiunii (art. 197 alin. art. Cristian Mitrache. 185 noul cod penal. prin violenţe asupra membrilor familiei sau prin metode ori mijloace care prezintă pericol public. pen).DREPT PENAL. 2003. imprimă acestei fapte un caracter grav deoarece sporeşte îndrăzneala făptuitorilor. “Drept penal român. 169 C. În schimb. împrejurare care se valorifică o singură dată ca element circumstanţial168 (violarea de domiciliu. II.p. p. 534/ 1979. răspunderea participanţilor stabilindu-se potrivit dispoziţiilor privitoare la participaţie166 . participarea mai multor persoane ca autori la săvârşirea unei infracţiuni. următoarele împrejurări: Săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună (art. 171 Membru al familiei art. 2003. o sălbăticie în comiterea infracţiunii.) sau al omorului calificat. Cristian Mitrache. 168 T. RRD nr. Bucureşti. sau ale art. 176 alin. Circumstanţa agravantă a participării mai multor persoane la săvârşirea infracţiunii este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra participanţilor în măsura în care au cunoscut-o fiind necesară dovedirea cunoaşterii ori prevederii de către fiecare participant169 Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime. vol. Această circumstanţă agravantă nu se aplică dacă în conţinutul agravant al infracţiunii intră ca element circumstanţial. 180 alin. 75 alin 1 lit. prin cooperarea acestora asigurându-se consumarea infracţiunii. sau art. furtul calificat – art.. 1 şi 21 . d. dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuirorul. 75 alin. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. op.) sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. mai ales când numărul lor este mai mare. scade rezistenţa victimei în apărarea valorilor sociale etc167 . p. a noul Cod penal). 1491 C. 1 lit. “Drept penal român. 370. cit. 77 noul C. 192 ain. 2. Agravanta se aplică oricărei infracţiuni de violenţă săvârşite asupra unui membru al familiei171 . p. Bucureşti. pen.

Dongoroz şi colab. 2003. cu cât influenţa pe care o pot avea persoanele în vârstă asupra celor nevârstnici este mai mare. 173 Dongoroz. 222. p. 75 alin. nr. dispozitive de pulverizare. cit. Această periculozitate este cu atât mai evidentă. II. 77 alin. p. Săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei (art. Dongoroz şi colab. Această circumstanţă agravantă nu este aplicabilă infractorului major care a săvârşit infracţiunea de tăinuire primind spre valorificare bunuri provenind din furtul comis de infractori minori. Această stare de beţie preordinată sau premeditată reflectă o periculozitate mai mare a făptuitorului care se pregăteşte pentru săvârşirea infracţiunii provocându-si această stare pentru a avea mai mult curaj în săvârşirea faptei ori pentru a o invoca în instanţă ca împrejurare atenuantă.I pen .. Săvârşirea infracţiunii din motive josnice În doctrina penală. Editura Academiei Române. în toate cazurile punându-se în pericol viaţa sau integritatea corporală ori sănătatea unui număr indeterminat de persoane172 . 153. „motivele josnice” sunt acele porniri interioare contrare moralei ca: răzbunarea. Săvârşirea infracţiunii de către un major. corosive sau toxice generale. 152.174 Şi această agravantă este reală. vol. Bucureşti. 11/1969 .1 lit. exploziile sau substanţele chimice sub forma de lichide sau gaze asfixiante sau inflamabile. 964/1969 în Revista română de drept nr. setea de îmbogăţire pe căi ilicite etc. răsfrângându-se asupra tuturor participanţilor majori care au cunoscut împrejurarea că la săvârşirea infracţiunii participă şi un minor. deoarece infracţiunea se realizează printr-o activitate posterioară aceleia ce constituie infracţiunea ce provine bunul ce formează obiectul tăinuirii . dărâmarea unei clădiri sau deteriorarea unei instalaţii etc. Bucureşti. s. 174 Trib . Această circumstanţă agravantă este personală. Reţinerea acestei circumstanţe este determinată de cunoaşterea de către major a situaţiei că la comiterea infracţiunii cooperează cu un minor... dec. p. sau art.Aurel Teodor Moldovan Aceste metode sau mijloace pot fi: incendiul care creează pericol public.). 75 alin. Editura Academiei Române. p. c C. Această împrejurare nu mai este menţionată în noul Cod penal. de unde uşurinţa cu care aceştia sunt antrenaţi pe calea infracţiunii173 . 1 C. 120 . 176 Dongoroz. pen. etc. II. Coruperea minorilor şi antrenarea lor la săvârşirea de infracţiuni dovedeşte periculozitatea socială sporită a infractorului major. 156. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. c noul Cod penal). dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor (art. care se poate converti ca şi premeditarea în circumstanţă reală. pen.. pe care îl credea major. Această circumstanţă este reală şi se răsfrânge asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia au cunoscut-o sau au prevăzut-o. Eroarea cu privire la vârsta minorului. 1 lit. 2003. pag 165 175 V. înlătură această agravantă. Bucureşti . aparate de explodare. Săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia 172 V. având efectele unei astfel de circumstanţe175 . Această circumstanţă este personală şi nu se răsfrânge asupra participanţilor. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. op. indiferent de mijloacele folosite pentru răspândirea lor (bombe.). vol.

cele judiciare sunt constatate de instanţa judecătorească care are facultatea să aprecieze că unele împrejurări anterioare. 373. Circumstanţele agravante judiciare. 78 alin. g). pen. PARTEA GENERALĂ prilejuită de o calamitate Prin „situaţia prilejuită de calamitate” se înţelege starea de tulburare socială specială pe care o creează existenţa efectivă sau ameninţarea ivirii unei calamităţi (inundaţie. Ele vor putea fi proprii fiecărui caz concret dat. h). p. instanţa având deplina libertate de a reţine circumstanţă agravantă orice împrejurare care. p. Bulai. Bucureşti. 2003. şi ale art. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii. Art. 78 noul Cod penal s-a consacrat principiul agravării facultative a pedepsei în cazul constatării circumstanţelor agravante atât legale cât şi judecătoreşti. II. săvârşirea infracţiunii pentru a înlesni sau ascunde comiterea altei infracţiuni (lit. 78 C. 1 C. În doctrina penală178 sunt considerate ca fiind circumstanţe agravante judiciare: împrejurarea că infractorul se găsea în stare de beţie în momentul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă ori împrejurarea că în timpul efectuării serviciului de pază infractorul sustrage bunuri ori comite o tâlhărie. 178 C. Editura Academiei Române. 179 V. Dacă maximul special este neîndestulător. Partea generală”. incendiu puternic.. “Drept penal român.” (conform noului cod penal se poate adăuga un spor de până la 2 ani) 6. Bucureşti. săvârşirea infracţiunii pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la urmărire. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. Periculozitatea infractorului este mai mare pentru că profită de starea de tulburare produsă de calamitate.3. în mod neîndoielnic şi într-o măsură deosebită. 382. 160. iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumătate din maximul special. care nu poate depăşi o treime din acest maxim. imprimă faptei un caracter grav177 . 2003. Dongoroz şi colab. pen. asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani ori asupra unui membru de familie( lit. un caracter grav. arestare sau executarea pedepsei (lit. imprimă faptei.2. La acestea mai adăugăm şi săvârşirea infracţiunii asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra sau de a-si exprima voinţa. f). Spre deosebire de circumstanţele agravante legale care erau prezentate exemplificativ. în acel caz. vol. Cristian Mitrache. în cazul închisorii se poate adaugă un spor până la 5 ani. 121 . Prin dispoziţiile art. p. prevederi introduse prin noua reglementare.DREPT PENAL. Efectele circumstanţelor agravante. Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare a pedepsei 177 Constantin Mitrache. prevede că: “În cazul în care există circumstanţe agravante. surpare de teren)176 . se poate aplica o pedeapsă până la maximul special.

180 181 122 . luată în considerare succesiv. pune în evidenţă faptul că individualizarea pedepsei se realizează mai întâi în funcţie de gradul de pericol social concret al faptei şi de periculozitate a făptuitorului în funcţie de circumstanţele legate de faptă şi de făptuitor şi numai după aceea se dă eficienţă stării de recidivă. Constantin Mitrache. Dacă în art. împrejurarea independentă de fapta care se judecă. Când într-o cauză sunt aplicabile succesiv cauze de agravare şi cauze de atenuare. pen sau ale art. 2 C. p. pen. p. Potrivit art. Lucinescu. gardul de pericol social al faptei180 . 79 noul Cod penal. 465... prin intermediul infractorului. dacă este incidentă în cauza respectivă.”. pen. 2003. Ordinea de aplicare a circumstanţelor stabilită prin dispoziţiile art. În acest sens. 80 alin. Circumstanţe agravante şi atenuante. 80 alin. dar care desigur influenţează.1 C. atunci când acestea vin în concurs. pluralitate intermediară. Codul penal în vigoare sau noul Cod penal conţine reglementări privind modul în care trebuie aplicate diferitele cauze modificatoare ale pedepsei. 374. pen. apoi circumstanţelor de atenuare şi după care stării de recidivă. 80 alin. „Comentariu.. op. 80 C. în caz de concurs între efectele circumstanţelor agravante şi atenuante. cit. p. 173. Precizarea este necesară deoarece ca efect al circumstanţelor atenuante reducerea pedepsei sub minimul special este obligatorie. se prevede ordinea în care li se dă eficienţă cauzelor de agravare şi de atenuare când acestea sunt concurente în aceiaşi cauză şi anume mai întâi circumstanţelor de agravare. “Drept penal român. 1 C. C. infracţiunea continuată). lăsând la aprecierea instanţei stabilirea duratei sau cuantumului pedepsei în cadrul limitelor speciale prevăzute de lege. Partea generală”. Pe lângă circumstanţele agravante şi atenuante. Coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie în caz de concurs între circumstanţele atenuante şi stările de agravare (concursul de infracţiuni. pe care le-a constatat şi reţinut în cauza respectivă182 . 182 D. coborârea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie. Bucureşti. situaţie care de asemenea trebuie să-şi găsească reglementare sub raportul ordinii de aplicare şi al efectului ce trebuie să li se dea la stabilirea pedepsei concrete179 . ci să stabilească o pedeapsă care să reflecte luarea în considerare atât a stărilor şi circumstanţelor agravante cât şi a celor atenuante. op. Bulai. cit. Limitele agravării pedepsei. există anumite stări de agravare care pot intra în concurs cu cele dintâi. iar o astfel de soluţie anihila efectele circumstanţelor agravante181 .Aurel Teodor Moldovan Noţiuni şi caracterizare. reglementări cuprinse în dispoziţiile art.. instanţa nu trebuie să fixeze câte o pedeapsă concretă ca efect al fiecărei stări. Cristian Mitrache.

Dongoroz. Drept Penal 1939.181. Activitatea infracţională. ASPECTE GENERALE Fazele de desfăşurare ale infracţiunii Infracţiunea este întotdeauna o manifestare a omului în sfera relaţiilor sociale. Luarea hotărârii de a săvârşi o infracţiune nu este incriminată deoarece simpla rezoluţie infracţională nu reprezintă o manifestare în sfera relaţiilor sociale de aceea nu este incriminată.cit.DREPT PENAL. fiecare dintre ele caracterizându-se printr-un anumit grad de înfăptuire a hotărârii infracţionale. 1997. Pag. All. Boroi op.cit. Este momentul iniţial al infracţiunii în care infractorul concepe ideea de a săvârşi o infracţiune. 187 Ghe. pag. PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL VII FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII 7.185 a) În perioada internă putem distinge trei momente: 1) Naşterea ideii infracţionale. În mod obişnuit. pag. subiective. Dongoroz. Boroi op. Decizia poate fi aceea dea a săvârşi infracţiunea sau de renunţa la ideea infracţională. Partea Generală.113.181. Drept penal. Ed. Nistoreanu. 183 184 123 . Al. Această fază poate cuprinde şi o latură externă denumită manifestarea hotărârii infracţionale sau faza oratorie187 . V. C-tin Mitrache op. Pag.113 188 C-tin Mitrache op. Fundaţiei Chemarea. C. cântărind motivele pro şi contra ideii de a săvârşi o infracţiune.184 Doctrina penală este unanimă în a distinge două perioade în care se desfăşoară activitatea infracţională : perioada internă şi perioada externă. b) Perioada externă se materializează prin acţiunile fizice ale făptuitorului. pag. pag.cit.1. Iaşi 1993. 3) Decizia finală de a săvârşi infracţiunea.186 Această decizie reprezintă momentul final al perioadei interne. determinată de un anumit mobil. persoana fizică întâi concepe activitatea infracţională.Bulai. Ed.Zolyneak. pag. pag. 131. iar apoi pune în aplicare pentru a obţine urmările. Partea generală vol.183 Săvârşirea infracţiunii poate parcurge mai multe momente sau faze în drumul ei spre producerea rezultatului socialmente periculos.388 185 C-tin Mitrache op. 2) Deliberarea. caracteristică infracţiunilor intenţionate. Cit. 186 Ghe. Bucureşti. Cit. V.II. parcurge anumite etape.182. Manual de Drept Penal. Drept Penal 1939.266. Nistoreanu. Aceasta se desfăşoară în timp şi spaţiu din momentul naşterii ideii infracţionale şi până la producerea rezultatului. În mod normal hotărârea infracţională şi comunicarea ei nu atrag răspunderea penală nici a celui M. pag. moment în care făptuitorul meditează asupra ideii concepute. momentul ce finalizează procesul intern.256. Al.

124 . se poate adapta un instrument cu o altă destinaţie iniţială decât instrument cu care se săvârşeşte o infracţiune. să se întrerupă o activitate sau să fie dusă până la capăt.1. Pag. Acest rezultat poate fi consecinţa directă şi imediată a acţiunii sau poate fi o consecinţă agravată în timp.Aurel Teodor Moldovan care a comunicat hotărârea infracţională.165.Fapta epuizată. date. C.188 Perioada externă este delimitată de actele şi activităţile persoanei efectuate în vederea pregătirii şi realizării activităţii infracţionale şi obţinerea rezultatului periculos şi eventual dezvoltarea efectelor acestui rezultat. nici a celui căruia i-a comunicat-o.Bulai. C.167. aceasta poate constitui prin ea însăşi o infracţiune (ameninţarea – art. Dacă rezultatul periculos se produce se trece la faza urmărilor. pag. .Tentativa. . actual. ori de a ajunge la cunoştinţa viitoarei victime. În această fază se trece la înfăptuirea acţiunii ilicite care are ca şi consecinţă producerea rezultatului socialmente periculos. se poate confecţiona o armă.op. actele prin care se iau măsuri în vederea îngreunării descoperirii infracţiunii sau infractorului (amenajarea unei ascunzători) 2) Faza actelor de executare.actual. locul. În cazul în care acţiunea este întreruptă sau rezultatul socialmente periculos nu se produce în ciuda faptului că acţiunea este dusă la îndeplinire. V. 3) Faza urmărilor se caracterizează prin producerea rezultatului socialmente periculos incriminat de lege.viitor) sau poate îmbrăca o formă a pluralităţii de infractori (ex: complot – art. Pot fi acte preparatorii.cit.p.Fapta consumată. Drept Penal 1939.p.132.Actele preparatorii. materiale. Dongoroz. Formele infracţiunii intenţionate după fazele de desfăşurare În doctrina penală prin formele infracţiunii se înţeleg formele pe care aceasta le poate avea în funcţie de fazele de desfăşurare ale activităţii infracţionale. 7. Literatura opinează însă că dacă hotărârea infracţională s-a comunicat în scopul de a atrage şi pe alţii la săvârşirea infracţiunii. Această fază a urmărilor cuprinde atât urmările imediate ale acţiunii cât şi consecinţele ulterioare ale acesteia. În această fază făptuitorul îşi procură mijloace. art 206 C. Şi în această perioadă putem delimita trei faze: 1) Faza actelor preparatorii se caracterizează prin activitatea fizică a infractorului care îşi pregăteşte în acest moment terenul pentru faza executării.189 Formele infracţiunii intenţionate recunoscute de legislaţie şi doctrină sunt: . modul executării infracţiunii.p. se poate confecţiona un şperaclu. Este posibil ca în această fază să se execute un act sau mai multe acte.193. Aceste mijloace pot fi de natură materială sau de natură intelectuală.1. informaţii cu privire la timpul. nu este reglementat în noua reglementare). Actele preparatorii 189 190 C. astfel se poate procura o armă. . aceasta rămâne ultima fază a faptei.

acte care constau în procurarea mijloacelor (ex: procurarea pe cale licită sau ilicită a unei arme pentru săvârşirea de infracţiuni) . Boroi op.confecţionarea. 191 192 125 . aşa cum am arătat. Infractorul urmărind şi acceptând producerea rezultatului. constau în pregătirea materială pentru săvârşirea infracţiunii. Al. 194 C. adaptarea de instrumente sau mijloace pentru pregătirea infracţiunii. să nu constituie un început de executare al infracţiunii.op. pag. Actele de pregătire materială. fapte ce pot fi puse în slujba îndeplinirii unui scop licit.350. Cit.193 Actele de pregătire pot fi acte de pregătire materială şi acte de pregătire morală. c) Activitatea efectuată să nu facă parte din conţinutul elementului material al laturii obiective a infracţiunii. Literatura defineşte actele preparatorii ca fiind acele acte care constau în procurarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor de săvârşire a infracţiunii ori în crearea condiţiilor favorabile în vederea comiterii acesteia.culegerea de informaţii. Acestea pot fi procurarea de instrumente.165.cit. pag.116. O altă parte a doctrinei separă condiţia ca actele preparatorii să aibă un caracter neechivoc de condiţia ca actul preparator să se concretizeze într-o activitate obiectivă de creare a condiţiilor pentru săvârşirea infracţiunilor. neechivocă.190 Din această definiţie reiese că actele preparatorii pot fi: . b) Activitatea de pregătire să se efectueze cu intenţie. făptuitorul îşi pregăteşte terenul pentru aceasta. momentul în care.Bulai. Nistoreanu. pag. de date privind locul şi timpul infracţiunii ori despre victimă ( ex: în vederea pătrunderii într-o incintă infractorul se informează cu privire la momentul schimbării paznicilor acestei incinte). Cit. PARTEA GENERALĂ Reprezintă prima fază a activităţii infracţionale.Zolyneak op. Forma intenţiei este aceea al intenţiei directe. modificarea.I. Această condiţie este strâns legată de prima şi se interpretează împreună cu aceasta.184.191 Doctrina penală şi practica judiciară au arătat că trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: 192 a) Actul de pregătire trebuie să aibă o existenţă obiectivă. El trebuie să reprezinte o acţiune efectuată în vederea creării condiţiilor pentru săvârşirea infracţiunii.cit. Ghe. Astfel actul material trebuie să fie neechivoc (ex: pot exista acte preparatorii cu caracter echivoc cum ar fi procurarea unui cuţit. pag. Vol.cit.274. adaptarea unui instrument care avea o destinaţie diferită de cea pe care i-o conferă infractorul în momentul săvârşirii infracţiunii (ex: modificarea unor chei în vederea pătrunderii într-o incintă pentru a sustrage diverse bunuri). M. 193 C-tin Mitrache op. În condiţiile în care există astfel de act trebuie să se aprecieze în concret că persoana le-a procurat în vederea săvârşirii faptei ilicite). adică sub aspectul raportului de cauzalitate el trebuie să favorizeze acţiunea ilicită. vol. anterior trecerii la săvârşirea propriu-zisă a infracţiunii. a unei substanţe otrăvitoare.II pag. .DREPT PENAL. 195 Matei Basarab op. de mijloace.

Academiei. ci asimilate tentativei sau ca infracţiuni de sine stătătoare ori ca acte de complicitate anterioară când sunt săvârşite de alte persoane. Cit. 200 N. actele preparatorii sunt incriminate limitat numai la anumite infracţiuni198 .173 alin. informaţii cu privire la locul şi timpul în care urmează să se săvârşească infracţiunea. precum şi alte infracţiuni cum ar fi insulta.485 201 Ghe. ceh.185.7).pag.197 În unele Coduri Penale ale altor ţări. situarea în timp departe de rezultatul socialmente periculos. Iliescu – Problema incriminării şi sancţionarea actelor preparatorii. art. 196 197 126 .17.196 În motivarea tezei se arată că se creează condiţii favorabile pentru comiterea infracţiunii.119. pag. Nistoreanu. Bucureşti. În susţinerea acestei teze s-au adus argumente ca: echivocitatea marii majorităţi a actelor de pregătire. pag. Oancea.p. pag.195 Regimul actelor preparatorii Există mai multe concepţii în literatura de specialitate cu privire la actele preparatorii.cit. atragerea de complici. studii juridice. C-tin Mitrache op.cit. arăta că se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor sau instrumentelor precum şi I. Prima teză susţine necesitatea incriminării actelor preparatorii ca fază de desfăşurare a activităţii infracţionale. 202 C-tin Mitrache op. situarea acestora în afara elementului material. A doua teză susţine neincriminarea actelor preparatorii. calomnia. pag. date cu privire la victimă.cit.Aurel Teodor Moldovan Actele de pregătire morală constau în culegerea de date. 1960. N. Este de menţionat că la unele infracţiuni cum ar fi infracţiunile prin omisiune. op. Putem constata că în mod excepţional legea penală a prevăzut că în cazul infracţiunilor grave se impune incriminarea actelor premergătoare.194 În literatură actele de pregătire morală mai sunt denumite şi acte de natură intelectuală. Al. Spre exemplu sunt incriminate actele pregătitoare în art. Ed. pag. art.cit. C.2 C.485. 198 Art.p. bulgar.pen. S-a susţinut că neincriminarea actelor de pregătire ar putea fi interpretată de infractori ca o încurajare la pregătirea cu răbdare şi perseverenţă a infracţiunii.11 C. bulgar.200 În dreptul penal român actual s-a ales teza neincriminării actelor preparatorii. pag. actele preparatorii nu sunt posibile.199 S-a susţinut că în susţinerea acestei teze că neincriminarea actelor de pregătire înseamnă o încurajare pentru cel care s-a pregătit să săvârşească o infracţiune de a renunţa cât nu este prea târziu. Boroi op. 199 C-tin Mitrache op.185. însă. ele sunt inserate în antecedenţa cauzală a infracţiunii. iar în alte ţări actele preparatorii sunt incriminate nelimitat pentru toate infracţiunile unde acestea sunt posibile (C.199.cit. Incriminarea actelor pregătitoare prin asimilare cu tentativa nu înseamnă că acestea îşi pierd individualitatea faţă de actele de executare.p. lipsa de pericol social evident. Iliescu op. nu de sine stătător.184.201 Actele preparatorii sunt asimilate tentativei în cazuri expres prevăzute de lege.

de a săvârşi infracţiunea. iar de viitorul Cod penal la art. 127 . (2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea. (3) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea. Actele preparatorii sunt incriminate şi ca infracţiuni de sine stătătoare atunci când prin caracterul lor univoc. ele au un grad de periculozitate evident. prevăzut de lege. 20. Tentativa va fi catalogată ca şi formă a infracţiunii deoarece în acest caz rezultatul nu se va produce.202 (ex: art. Neproducerea rezultatului se poate datora întreruperii executării fie datorită faptului că în ciuda consumării actului de executare au existat condiţii externe făptuitorului care au împiedicat producerea rezultatului. (2) Există tentativă şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită insuficienţii sau defectuozităţii mijloacelor folosite. 7. de instrumente poare constitui acte de complicitate anterioară sancţionate atât de actualul Cod cât şi de noul Cod penal. De aici deducem că: în primul rând tentativa se situează între actele de pregătire ale infracţiunii şi rezultatul socialmente periculos al acesteia. 32 Tentativa (1) Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea.p. executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.1. Tentativa Tentativa este definită de actualul Cod penal la art.actual.DREPT PENAL.p. executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul. executare care a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul. ori datorită împrejurării că în timpul în care s-au săvârşit actele de executare. 314 C.viitor). etc. obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află. PARTEA GENERALĂ luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor de trădare. Acestea arată că tentativa este punerea în executare a hotărârii Codul penal actual Noul cod penal Art.2. Art 20 Conţinutul tentativei (1) Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea. 32. Actele de pregătire săvârşite de altă persoană decât autorul prin procurarea de mijloace. art. 285 al C.

p. d. care nu se constituie în conştiinţa făptuitorului ca o reprezentare a rezultatului periculos şi o acceptare a urmărilor imediate ale infracţiunii. fiind exclusă în cazul culpei cu prevedere sau praeterintenţie. R. Fiind respins de persoanele de ordine. sau din cauze externe de persoana infractorului.Aurel Teodor Moldovan După cum se poate observa dispoziţiile alin 2 din actuala reglementare au fos înlăturate considerându-se nerelevante.174 (art 188 Viitorul cod penal) la încadrarea prevăzută de art. din punct de vedere subiectiv în cazul unei hotărâri infracţionale.penal viitor).S. Condiţiile de sancţionare a tentativei aşa cum reies din definiţia dată de Codul penal sunt următoarele: a) Să existe intenţia de a săvârşi infracţiunea pentru că tentativa constă în punerea în executare a hotărârii. pag. Dacă începerea executării faptei este momentul iniţial al tentativei. În aceste condiţii prima instanţă l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de tentativă de omor. chiar împins de cel căruia-i ceruse ajutorul – că inculpatul nu a acţionat cu voinţă directă sau indirectă şi a schimbat încadrarea juridică din art. Intenţia de a săvârşi poate fi intenţie directă sau indirectă. (ex: fapta inculpatului care fiind în stare de ebrietate a vrut să intre într-o discotecă fără să achite taxa de intrare. Tribunalul Constanţa.d.96 T. Prin aceasta se înţelege efectuarea unui act sau a actelor ce constituie elementul material al laturii obiective. Prin începerea acţiunilor ce constituie elementul material al infracţiunii este declanşat procesul de realizare a urmării imediate şi de producere a rezultatului socialmente periculos (ex: se consideră că s-a pus în executare hotărârea de a comite o infracţiune de tâlhărie în cazul în care s-au aplicat lovituri victimei în scopul luării unui bun din posesia acesteia).s. 172 (art 411 Viitorul cod penal) Cod penal actual203 . s. examinând cazul.10/1992. c) Cea de-a treia condiţie a tentativei priveşte întreruperea acţiunii de săvârşire a faptei sau neproducerea rezultatului. Nr.754/1977. nu este susceptibilă de tentativă.2. a reţinut.332. A fost refuzat de aceştia şi de furie a aruncat cu piatra înspre grupul de tineri rănindu-l pe unul dintre aceştia la cap.p.J.săvârşindu-se cu praeterintenţie. inculpatul a solicitat ajutorul acestora pentru a-i bate pe oamenii de ordine. Iată de ce nu se poate vorbi de tentativă în cazul infracţiunilor comise din culpă sau cu praeterintenţie. 20-21 (respectiv art 32-33 Viitorul cod penal) raportat la art. deci. încercând să le lovească cu o piatră. Tânărul rănit a avut nevoie de îngrijiri medicale într 50 şi 55 de zile. Suntem în situaţia în care rezultatul nu se produce sau din cauza întreruperii acţiunii. 128 ..actual (art 201 Cod.Constanţa. În condiţiile în care un grup de tineri a trecut prin preajmă.204 b) A doua condiţie a tentativei este începerea executării hotărârii infracţionale.4 C. Tentativa nu se poate împlini. el a intrat în altercaţie cu acestea. Totodată infracţiunea de provocare ilegală a avortului prin care s-a cauzat moartea femeii însărcinate art. atunci întreruperea executării faptei sau neproducerea rezultatului reprezintă momentul final al tentativei. având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului – acesta era foarte tânăr.185 alin. pag. 60/1992. enervat că fusese respins şi bătut de oamenii de ordine din discotecă şi apoi refuzat de grupul de tineri. Dreptul nr. Întreruperea executării şi neproducerea 203 204 T.

omorul rămânând în fază de tentativă. el trebuind să îndeplinească aceleaşi condiţii generale de existenţă a infracţiunii. iar cealaltă numai parţial. întreaga complexitate faptică va trebui apreciată ca tentativă la acea infracţiune şi nu ca faptă consumată. Partea specială. la tentativă M. pag 192 207 O. 210 V.J. Tentativa la infracţiune va avea aceleaşi trăsături ca şi infracţiunea. tentativa poate să se caracterizeze şi prin existenţa unui obiect material asupra căruia se îndreaptă activitatea făptuitorului. op . d. 208 C. pag. lezarea creierului şi în cele din urmă moartea victimei – şi chiar dacă nu a dorit acest rezultat final l-a acceptat săvârşind astfel fapta cu intenţie indirectă.r. deşi lovitura putea produce moartea. Pascu .DREPT PENAL. tentativa crează o stare de pericol cu privire la acele relaţii. trebuie să întrunească acea condiţie în lipsa căreia activitatea îndeplinită poate fi apreciată ca tentativă la o altă infracţiune sau poate să rămână în afara legii. s.. elementul material al laturii obiective nu poate fi decât o acţiune. V.306.58. I. T. Zolyneak . 2958/1970. în sensul că dacă la infracţiunea consumată rezultatul este bine delimitat. Astfel şi în cazul tentativei la delapidare.” – T. 205 Subiectul tentativei: subiectul activ este acelaşi ca în cazul tentativei consumate.” 1998. 205 206 129 . . cit. Din acest punct de vedere gradul de pericol social este diminuat faţă de cel al faptei consumate. ori ţin de voinţa acestuia. Anumite particularităţi poate prezenta tentativa în cazul infracţiunilor complexe în conţinutul cărora intră ca element sau ca circumstanţă agravantă care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. Casa de Editură şi Presă „Şansa S. Dongoroz op.. Dobrinoiu .S. la trădare prin transmitere de secrete să fie cetăţean român sau fără cetăţenie cu domiciliul în ţara noastră 206 Latura obiectivă are aceleaşi componente ca şi în cazul infracţiunii consumate.L. în Dreptul nr. p. Lazăr .Tudorel. Vor fi deci afectate aceleaşi relaţii sociale ca şi în cazul săvârşiri infracţiunii consumate.3/1998 pag. Tentativa poate fi comisă şi în participaţie. A Boroi . 209 M.Zolyneak op. s. Cit. . Chiar dacă una dintre faptele incluse în conţinutul infracţiunii complexe se realizează integral. Ghe Nistoreanu. Pag.p.166/1997. PARTEA GENERALĂ rezultatului chiar dacă executarea a fost integral realizată sunt datorate unor împrejurări independente de voinţa făptuitorului.285 V. Împrejurarea că victima nu a decedat. Elementul material al laturii obiective la infracţiunea consumată poate consta dintr-o acţiune sau dintr-o inacţiune. 128.p. ca şi al faptei consumate. Aplicând o lovitură puternică cu o furcă cu coarne de fier în capul victimei.1. Cit.S.. obiectul juridic este acelaşi cu obiectul faptei consumate.R. infracţiunea consumată vatămă efectiv relaţiile sociale prevăzute de lege. În funcţie de infracţiunea la care s-a început executarea. Loghin. d.143. R. Pag 142 211 „Tentativa de omor se poate comite şi cu intenţie indirectă. subiectul activ trebuie să fie funcţionar cu atribuţii de gestionare. pag.207 Urmarea imediată diferă la tentativă faţă de infracţiunea consumată. nu are nici o influenţă asupra calificării juridice al faptei din punctul de vedere al formei de vinovăţie. inculpatul a avut reprezentarea consecinţelor actului său – fractura oaselor capului. Drept Penal. subiectul activ al tentativei. Însă.. în condiţiile în care. pe când la tentativă. op cit . În cazul în care pentru săvârşirea unei anumite fapte legea prevede o calitate specială.n. În cazul tentativei.

deşi. pag.J. Felurile tentativei În literatura de specialitate se clasifică tentativa după mai multe forme. (victima opune rezistenţă agresorului şi acţiunea – element material al laturii obiective nu se consumă). Literatura este unanimă în a distinge formele între ele după: a) Gradul de realizare a acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii. Această tentativă începe din momentul încheierii actelor pregătitoare şi durează până când intervin alte forţe constrângătoare decât voinţa infractorului.Aurel Teodor Moldovan urmarea constă într-o stare de pericol creat în ceea ce priveşte obiectul infracţiunii (ex: în cazul tentativei de omor. fie de obiectul material al infracţiunii. chiar dacă s-au produs anumite vătămări. T. Opinăm că abordarea separată a desistării de tentativă este mai C-tin Mitrache op.I. pag.212 După gradul de realizare al executării actului material avem: tentativă întreruptă sau imperfectă sau neterminată şi tentativa perfectă sau terminată sau fără efect.cit. Forma laturii subiective poate fi intenţie directă atunci când infractorul prevede rezultatul faptei sale pe care îl şi urmăreşte. considerăm că aceasta poate fi reţinută211 . latura subiectivă se realizează în întregime. relaţia socială privind dreptul la viaţă a fost numai pusă în pericol208 . în magazie. fie prin intervenţia în timpul desfăşurării acţiunii infracţionale a unor obstacole de natură materială (declanşarea unei alarme ca urmare a atingerii unui obiect).p. pag. O parte a literaturii susţine că tentativa întreruptă există şi atunci când executarea se datorează voinţei infractorului.188. exemplu inculpatul a fost surprins de paznicul fermei. tratând-o în mod separat. R. fie prin preexistenţa unor obstacole de natură materială (rezistenţa încuietorilor). renunţă la continuarea acţiunii de furt. Latura subiectivă a tentativei este aceiaşi cu a infracţiunii consumate cu deosebirea că.364. există autori care au considerat că aceasta nu este posibilă210 . 212 213 130 .214 Însă majoritatea literaturii reţin desistarea ca fiind o instituţie de drept penal diferită de instituţia tentativei improprii. în cazul desistării. 7.193.1. În ceea ce priveşte al doilea criteriu avem tentativa proprie şi tentativa improprie. executare care s-a întrerupt iar rezultatul nu s-a produs.1. pe când în situaţia tentativei numai parţial209 .930/1971.2.cit. în cazul infracţiunii consumate. vol.Timiş. Tentativa întreruptă sau neterminată sau imperfectă constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşii infracţiunea. după ce umpluse o traistă şi servieta tot cu porumb – s-a reţinut că activitatea de sustragere era în curs de executare213 ).1. în timp ce îşi umplea buzunarele cu porumb. deşi nu exista nici un obstacol în realizarea acestei infracţiuni. 214 Matei Basarab op. Aceste elemente pot fi fie prin intervenţia unor forţe umane străine (intervenţia unor terţe persoane care împiedică săvârşirea infracţiunii. fie de mijloacele folosite. b) După cauzele care determină neproducerea rezultatului legate. Se oferă exemplu situaţia în care infractorul intenţionează să fure şi după ce deschide uşa locuinţei se răzgândeşte. În ceea ce priveşte intenţia indirectă. d.

cit. fără să survină rezultatul.cit.218 Situaţiile când rezultatul nu se produce sunt şi ele de natură diferită.217 Tentativa improprie este prevăzută de art. fără a se produce rezultatul periculos prevăzut de lege. victima otrăvită este dusă la spital şi salvată). Nr. căci mijloacele prin natura lor sunt apte să producă rezultatul. imperfectă.p. PARTEA GENERALĂ corectă din punct de vedere al naturii juridice a acestei instituţii. Această tentativă se caracterizează prin aceea că – similar ca la orice tentativă se realizează punerea în executare a rezoluţiei infracţionale.Bulai op. În conformitate cu al doilea criteriu al cauzelor ce determină neproducerea rezultatului distingem. În această situaţie acţiunea s-a efectuat în întregime.190. Boroi op. Ghe. 218 T. În acest sens a se vedea C-tin Mitrache op.2 din actualul cod penal. Cit.215 Pentru tentativa terminată sau perfectă neproducerea rezultatului poate avea cauze care se situează în orice moment al acţiunii. dar aceasta se fereşte şi nu este ucisă. O primă 215 Ghe. c.20 alin. concomitentă executării – ex: victima se fereşte şi lovitura mortală nu este receptată sau ulterioară executării. deci a elementului material al laturii obiective. sau se administrează otravă victimei. Cauza neproducerii poate fi anterioară începutului executării (ex: infractorul nu este un bun ţintaş în cazul încercării de ucidere a victimei prin împuşcare. Al. 217 C. 126. urmarea nu se produce.S.189. ceea ce nu regăsim în noul cod penal. 127. Legiuitorul catalogând această formă a tentativei a apreciat că pentru ca tentativa să fie improprie trebuie ca acţiunea să fie executată în întregime. Imposibilitatea de consumare a infracţiunii este relativă. ci numai despre o tentativă improprie terminată sau perfectă. în toate cazurile la infracţiunea imperfectă anterioare săvârşirii elementului material al laturii obiective. dar aceasta este salvată de intervenţia altor persoane. Tentativa proprie terminată este posibilă numai la infracţiunile de rezultat. C-tin Mitrache op.171. Nistoreanu. Cit. Al. pag.320 219 Exemplul clasic oferit de doctrină este acela în care făptuitorul doreşte uciderea unei persoane prin introducerea unei cantităţi de otravă în mâncarea victimei. tentativa proprie şi tentativa improprie. Pag. Motivele pentru care rezultatul periculos nu se produce sunt. întrucât numai la acestea este posibil ca executarea să fie dusă până la capăt.d. pag.DREPT PENAL. pag.col. însă din motive străine de voinţa făptuitorului. Tentativa perfectă este întâlnită numai la infracţiunile care au obiect material. 663 din 1966. De aceea nu putem vorbi despre o tentativă improprie. Tentativa imperfectă va fi întotdeauna pedepsită. Pe când tentativa imperfectă presupune intervenţia unui element independent de voinţa infractorului desistarea este o manifestare directă de voinţă a făptuitorului.cit. Boroi op. iar în cazul şi împrejurările în care hotărârea a fost pusă în executare se dovedesc insuficiente. Pag. pag. Cantitatea de otravă este insuficientă încât rezultatul periculos nu se produce.216 Tentativa terminată poate fi atât proprie (când mijloacele folosite sunt capabile să producă rezultatul acţiunii) cât şi improprie (când mijloacele folosite datorită insuficienţei sau defectuozităţii duc la neproducerea rezultatului). defectuoase. Tentativa perfectă sau fără efect sau terminată constă în executarea integrală a intenţiei infracţionale. aşa cum am arătat. Nistoreanu. 216 131 . Exemplul clasic oferit de literatură: se trage cu arma în direcţia victimei. decizia. pe când desistarea beneficiază de nepedepsire pentru infracţiunea pentru care se începuse actul de executare.

171. De exemplu va exista tentativă absolut improprie atunci când se va încerca uciderea unei persoane făcând-o să ingereze o substanţă absolut inofensivă. dar rezultatul nu se produce datorită modului greşit în care a fost concepută infracţiunea. însă. absurd de concepere a executării faptei (ex: prezentarea drept câştigător a unui bilet loto pe care cifrele sunt falsificate în mod grosolan).190. conform legii. deşi. Tentativa absolut improprie se caracterizează prin imposibilitatea de consumare a infracţiunii datorată modului cum a fost concepută executarea.S. 128. Nistoreanu. Literatura juridică apreciază că există mai multe cauze datorită cărora rezultatul este imposibil să se producă. Cit. 219 O a doua situaţie de neproducere a rezultatului urmărit de infractor este defectuozitatea mijloacelor folosite. Prima cauză ar fi inaptitudinea totală a mijloacelor folosite. Pag.R.3 actualul cod penal.20. 127. Pag.p. În acest caz. O a treia situaţie care face imposibilă consumarea acţiunii este lipsa obiectului de la locul în care se afla. 220 T. Al. d. Făptuitorul pune în executare rezoluţia infracţională în vederea producerii rezultatului periculos.221 Tentativa absolut improprie este reglementată de art. urm. Infractorul pune în executare acţiunea cu mijloace proprii. O a doua cauză care duce la imposibilitatea producerii rezultatului este inexistenţa absolută a obiectului infracţiunii (există tentativa absolut improprie şi atunci când acţiunea este îndreptată împotriva unui obiect inexistent. Nistoreanu..1080/1978. 222 Literatura distinge tentativa absolut improprie de infracţiune putativă. Astfel. în timpul săvârşirii actelor de executare. 221 132 . infractorul urmăreşte producerea rezultatului şi foloseşte în vederea realizării acestuia. mijloacele sunt proprii. datorită armei de foc decalibrate. apte de a produce rezultatul socialmente periculos. Putem da exemplu în acest sens fapta infractorului care trage asupra rivalului său cu intenţia de a-l ucide. Cit.. datorită unor defecte nu pot duce la consumarea infracţiunii. care nu se produce datorită lipsei obiectului infracţiunii de la locul său. 223 Ghe. respectiv art 32 alin 2 din viitorul cod penal. foloseşte mijloace care. prin natura lor sunt apte să producă rezultatul. alin. în realitate ea neavând trăsăturile şi caracterul unei infracţiuni (ex: încheierea unei noi căsătorii de către o persoană care se considera căsătorită. ex: încercarea de a fura un bun care între timp a fost distrus). Literatura de specialitate a reţinut un exemplu în acest sens: fapta inculpaţilor care prin violenţă au sustras geanta victimei şi au constatat că nu conţinea valorile pe care le căutau.. executarea este dusă până la capăt.220 Acest fel de tentativă poartă numele de tentativă relativ improprie.Aurel Teodor Moldovan situaţie este. 222 Ghe. însă. apte să producă rezultatul. S-a reţinut în această speţă tentativa de tâlhărie. Boroi op. pag. Boroi op. sunt folosite în cantităţi insuficiente sau în anumite condiţii astfel încât ele nu pot produce urmarea pe care infractorul o prevede şi o doreşte. însă. nr. s. el nu nimereşte ţinta. În cazul infracţiunii putative se săvârşeşte o faptă ce are caracter infracţional numai în mintea făptuitorului.cit. insuficienţa mijloacelor. O a treia cauză a neconsumării infracţiunii este modul greşit. C-tin Mitrache op. Al. pag. cum ar fi un cub de zahăr.

În cazul tentativei relativ improprii. lipsa obiectului de la locul său este accidentală. (3) În cazul persoanei juridice. Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă iar instanţa s-ar orienta spre aceasta. doctrina caracterizează tentativa ca fiind „o formă atipică de infracţiune datorită împrejurării că latura obiectivă a acesteia nu se realizează Codul penal actual Noul cod penal Art 21. op. în C-tin Mitrachenerealizându-se urmarea imediată a infracţiunii.cit. pag. Deosebirea faţă de tentativa absolut improprie este aceea că fapta putativă nu numai că nu este absurd concepută. dar se realizează şi produce efectul urmării. 133 . pe când în cazul faptei putative. (2) Tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată ale cărei limite se reduc la jumătate.223 7.1. tentativa se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.2. tentativa se sancţionează cu amenda cuprinsă între minimul special şi maximul special al amenzii prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată. PARTEA GENERALĂ fără să ştie că vechea căsătorie încetase prin moartea soţului).224 224 întregime”. Incriminarea şi sancţionarea tentativei Tentativa îşi dovedeşte periculozitatea prin faptul că ea reprezintă o executare integrală sau în parte a elementului material al laturii obiective a infracţiunii. faptei îi lipseşte caracterul infracţional. (2) Tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată. Art. fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei.DREPT PENAL. 33 Pedepsirea tentativei (1) Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede în mod expres aceasta.181. se aplică pedeapsa închisorii de la 10-25 ani. Practic. dar din cauze necunoscute făptuitorului. De aceea. Pedepsirea tentativei (1) Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta.2. Fapta putativă se delimitează şi de tentativa relativ improprie. lipsa obiectului este totală. acţiunea prin care se urmăreşte rezultatul socialmente periculos este pusă în executare. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă.

Faţă de această teorie se delimitează teoria diversificării pedepselor. La această pedeapsă se pot adăuga una sau mai multe pedepse complementare a) Concepţia incriminării nelimitate în care se susţine că tentativa trebuie incriminată fără excepţie în toate infracţiunile. de lege ferenda am putea avea două exprimări aplicabile în Codul penal. ceea ce nu mai este regăsit în reglementarea viitorului cod penal. care.Aurel Teodor Moldovan În doctrina penală există două concepţii privind incriminarea tentativei: reduse la jumătate. pedepsele complimentare pot fi aplicate. Una ar fi aceea a aplicării unei pedepse cuprinsă între jumătate din maxim şi jumătate din minim. Cealaltă soluţie ar fi exprimarea că tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă în categoria imediat inferioară categoriei de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. Sancţionarea tentativei. Infracţiuni pentru care tentativa nu este posibilă 134 . este mai puţin gravă decât vătămarea acestor relaţii. îmbrăţişând ideea că punerea în pericol al unor categorii de relaţii sociale ocrotite. 7. Această teorie susţine că pedeapsa pentru tentativă ar trebui să fie similară cu pedeapsa pentru infracţiunea consumată. Pedepsele complimentare se pot aplica persoanei juridice şi în mod cert se vor aplica şi persoanelor fizice. prezintă ca şi fapt consumat un pericol social grav. b) Incriminarea limitată a tentativei adoptată şi de legislaţia română penală prevede incriminarea tentativei numai în cazul infracţiunilor grave. În cazul persoanei juridice. după ce se pronunţă pentru o pedeapsă aplicabilă infracţiunii consumate.1. Şi în acest caz există mai multe teorii cunoscute în doctrina penală privind sancţionarea tentativei. va trebui să individualizeze din nou o pedeapsă pentru tentativă. fără ca minimul aplicat să scadă sub minimul categoriei inferioare categoriei pedepsei aplicate pentru infracţiunea consumată. Teoria parificării pedepsei pentru tentativă cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. indiferent de gravitatea acestora.3. cu excepţia pedepsei dizolvării societăţii. Actualul cod penal face referire şi la tentativa în cazul infracţiunilor comise de persoana juridică. Această din urmă teorie este îmbrăţişată de legiuitorul penal român. permiţând o marjă mai largă de apreciere pentru judecător. De aceea considerăm că. Această din urmă soluţie ar avea neajunsul că instanţa. care susţine un sistem diferenţiat de aplicare a pedepselor pentru tentativă. Pe de altă parte aceasta ar putea fi şi un beneficiu. Aceasta este o nouă dovadă că legiuitorul din 2004 aplică principiul diversificării pedepsei pentru tentativă în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată.2.

Ultima infracţiune la care tentativa nu este posibilă este infracţiunea de obicei. Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului Împiedicarea producerii rezultatului socialmente periculos al acţiunii infracţionale poate fi datorată atât unei voinţe sau a unui eveniment străin de voinţa făptuitorului. În aceste cazuri însăşi actele de executare îşi pierd caracterul socialmente periculos. Infracţiunea de obicei presupune repetarea acţiunii în aşa fel încât să rezulte o obişnuinţă. O altă categorie pentru care tentativa nu este posibilă. Motivul nepedepsirii infractorului în caz de desistare sau împiedicare a producerii rezultatului este dorinţa legiuitorului de a încuraja. sau din propria voinţă a acestuia. mărturia mincinoasă. PARTEA GENERALĂ Interpretând articolului 20 din Codul reiese că tentativa nu este posibilă la toate infracţiunile fie din cauza elementului subiectiv. deci forma necesară de vinovăţie pentru a exista tentativă trebuie să fie intenţia directă sau indirectă. În cazul infracţiunilor comise din culpă.). al căror element material al laturii obiective constă într-o inacţiune. căci infracţiunea se consumă în momentul neîndeplinirii obligaţiilor cerute de lege. combinaţie între intenţie şi culpă.etc.170.DREPT PENAL. dar faţă de rezultatul agravat al acţiunilor sale. având în vedere natura juridică a praeterintenţiei. 225 N. o îndeletnicire. iar în noul Cod penal la art. 34. prin cuvinte – insulta. În Codul penal actual această cauză de nepedepsire era prevăzută la art. neputându-se reţine faţă de culpa sa forma tentativei. 7. reglementând două cauze de nepedepsire. În cazul praeterintenţiei. el se află în culpă. sunt infracţiunile de imediată consumare (sau cu executare promptă). În cazul în care rezultatul socialmente periculos nu se produce datorită întreruperii executării acţiunii sau datorită împiedicării producerii acestuia. cât şi datorită faptului că nu mai există voinţa infracţională a făptuitorului. Din punct de vedere al elementului subiectiv nu pot avea tentativă infracţiunile săvârşite din culpă şi cele praeterintenţionate. Iliescu op. infractorul acţionează întradevăr cu intenţie. Aceste infracţiuni nu au o desfăşurare în timp ele consumându-se în momentul actului de executare (ex: infracţiunile desfăşurate verbal.1. Dispoziţiile Codurilor sunt similare în această materie. avem o situaţie oarecum similară. de a stimula pe făptuitorii care renunţă la continuarea executării faptei sau împiedică producerea rezultatului socialmente periculos. Efectuarea unui singur act nu are relevanţă penală iar infracţiunea se consumă tocmai prin repetarea acestor acte.cit. atât datorită faptului că valoarea socială ocrotită nu mai este vătămată. în cazul în care acţiunea a fost executată până la capăt din propria voinţă a făptuitorului.22. Din punct de vedere al elementului obiectiv tentativa nu este posibilă în primul rând la infracţiunile omisive. suntem în faţa unei cauze de nepedepsire.2.4. având în vedere că tentativa presupune punerea în executare a rezoluţiei infracţionale. Faţă de infracţiunea principală.pag. fie din cauza elementului obiectiv. 135 . calomnia. Din dispoziţiile legii reiese că. se presupune că infractorul acţionează cu intenţia de a săvârşi infracţiunea.

pag. op.nr. P. C. să fie din proprie iniţiativă. op. Efectele desistării şi împiedicării producerii rezultatului Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de impunitate în sensul că în aceste cazuri făptuitorul nu va fi pedepsit pentru infracţiunea pe care o începuse sau al cărei rezultat îl împiedicase. d) O condiţie specială pentru existenţa cauzei de impunitate în cazul împiedicării producerii rezultatului este că împiedicarea rezultatului trebuie să aibă loc înainte de descoperirea faptei. 129.178. cât şi împiedicarea rezultatului trebuie să fie voluntare.D. 228 M. C-tin Mitrache.R.3/1971. Prin această cerinţă se înţelege implicit că trebuie evitată urmarea imediată (dacă la desistare avem o abandonare a executării începute. 226 227 136 . în cazul otrăvirii). Boroi op.II. Fapta se consideră descoperită atunci când organele în drept sau orice altă persoană în afară de cele implicate la săvârşirea ei au luat la cunoştinţă de comiterea acesteia.p. Infracţiunea fapt consumat Infracţiunea consumată reprezintă forma tipică sau perfectă a infracţiunii în raport cu fazele desfăşurării activităţii infracţionale. să fie efective. făptuitorul să renunţe în totalitate şi pentru totdeauna la comiterea respectivei infracţiuni. Nistoreanu. c) Atât întreruperea activităţii.S. Pag.226 7.Bulai.2956/1970 R. putem aprecia. se poate reţine că suntem în situaţia împiedicării producerii rezultatului în condiţiile în care. respectiv împiedicarea producerii rezultatului. Spre exemplu va fi sancţionat pentru vătămare corporală făptuitorul care punând în executare hotărârea de a săvârşi infracţiunea de omor.. 1976.3. În Codul penal se prevede că dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării rezultatului constituie o altă infracţiune se aplică pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită.. Iaşi.Aurel Teodor Moldovan pentru a fi cauze de impunitate desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului trebuie să îndeplinească anumite condiţii:225 a) În cazul desistării trebuie să existe un început de executare.. s. desistarea trebuie să fie definitivă. Ghe.194. a renunţat după ce a început executarea ( a aplica mai multe lovituri victimei). Zolineak. pag. spre exemplu. nr.vol.227 Infracţiunea consumată presupune parcurgerea tuturor fazelor infracţiunii de la momentul intern al luării hotărârii infracţionale până la momentul producerii urmărilor socialmente periculoase. d. Renunţarea. b) Întreruperea executării în cazul desistării. Cu privire la infracţiunea consumată. Al.Gen. spre deosebire de T. pag. De reţinut că pentru a fi efectivă. iar în cazul împiedicării producerii rezultatului trebuie ca acţiunea să fi fost executată în întregime. deşi făcută din proprie iniţiativă s-au adus vătămări victimei până în momentul desistării. Drept penal. Cit. să fie expresia voinţei libere a făptuitorului.cit.. adică să ducă la neconsumarea infracţiunii.133.1. făptuitorul împiedică moartea victimei administrându-i acesteia un antidot.cit.117.

iar rezultatul periculos s-a produs. etc. iar infracţiunea de rezultat se consideră consumată în momentul în care. amplificării rezultatului iniţial sau continuării activităţii infracţionale. progresive şi la infracţiunile din obicei.este imediat următor acţiunii infracţionale. Infracţiunea fapt epuizat Infracţiunea fapt epuizat se deosebeşte de marea majoritate a infracţiunilor. Infracţiunea fapt epuizat este posibilă la infracţiunile continue. Prelungirea urmărilor se poate datora. fie datorită amplificării rezultatului iniţial.229 7.179. infracţiunea de violare de domiciliu ori a sediului se consumă de îndată ce persoana a pătruns fără drept în locuinţa alteia ori a sediului. incidenţa actelor de clemenţă. pag.Bulai.1.DREPT PENAL. continuate. prin aceea că la infracţiunea fapt epuizat putem constata o prelungire în timp a infracţiunii după momentul consumării.228 În cazurile arătate mai sus avem un moment ulterior momentului consumării infracţiunii şi acela este momentul epuizării infracţiunii. incidenţa actelor de clemenţă. Infracţiunea consumată atrage în toate cazurile răspunderea penală. Momentul consumării infracţiunii marchează momentul producerii definitive a rezultatului periculos. calcularea termenului de prescripţie. PARTEA GENERALĂ tentativă. De aceea. etc. La infracţiunile de pericol. pe lângă momentul consumării şi momentul epuizării. că acţiunea ce reprezintă elementul material al laturii obiective a fost îndeplinită. la care momentul consumării – acela al producerii rezultatului periculos . fie datorită activităţii infracţionale care continuă. La aceste infracţiuni distingem. Infracţiunea fapt consumat este posibilă în condiţiile în care rezultatul socialmente periculos se produce în momentul executării elementului material al laturii obiective. op. 229 C. aşa cum am arătat. doctrina face distincţie între infracţiunea fapt consumat şi infracţiunea fapt epuizat.cit. o formă mai gravă datorită faptului că. Faţă de acest ultim moment al epuizării. faţă de producerea ultimului rezultat se calculează şi sunt incidente aplicarea legii penale în spaţiu şi timp.4. infracţiunea se consideră consumată în momentul în care s-a executat în întregime elementul material al laturii obiective de exemplu. datorită executării acţiunii infracţionale se produce rezultatul socialmente periculos de exemplu infracţiunea de omor se consumă în momentul când s-a produs moartea. În Codul penal există unele infracţiuni care după momentul consumării cunosc urmări noi. atunci şi răspunderea va fi mai mare pentru cel ce săvârşeşte fapta. calcularea termenului de prescripţie. Determinarea momentului consumării prezintă interes practic în ceea ce priveşte o serie de probleme cum ar fi: determinarea legii aplicabile în spaţiu şi timp. Dacă infracţiunea fapt consumat este forma tipică a infracţiunii. 137 . dacă rezultatul se agravează vătămând mai grav anumite relaţii sociale prevăzute de lege. putem aprecia că infracţiunea fapt epuizat este forma atipică de infracţiune.

46. V.I. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. Drept Penal.8.1. Matei Basarab. vol.180.1. op. p. V. 233 V. nu se poate reţine o pluralitate de făptuitori. p. Pluralitatea de infractori presupune contribuţii efective care depind de latura obiectivă a infracţiunii şi voinţa comună de a coopera la săvârşirea unei infracţiuni. Caracteristici Nu orice faptă comisă de mai multe persoane presupune şi o pluralitate de infractori. iar pluralitatea de făptuitori devine pluralitate de infractori232 . 1939.1. vol.2. Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii de infractori Noţiune Prin pluralitate de infractori se desemnează situaţia în care mai multe persoane săvârşesc o singură infracţiune. Constantin Bulai.183. Drept Penal. Dacă numai o persoană.142. Editura Lumina Lex . p.. V. Drept Penal.231 Dacă nici o persoană nu a participat la comiterea faptei cu vinovăţie. p.230 Cooperarea persoanelor este exprimată de intenţia acestora de a realiza o anumită infracţiune împreună.p. iar fapta săvârşită fără vinovăţie nu este considerată infracţiune. 1971... Press Mihaela Bucureşti. atunci. pluralitatea de infractori presupune colaborarea cu vinovăţie a mai multor persoane în vederea săvârşirii unei infracţiuni. C. Dongoroz.1. Bulai. L.186. C. Astfel. 1997. p. Bulai. fapta reprezintă o infracţiune.1.Dongoroz în Dongoroz 1.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL VIII PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) 8. Astfel. p.185.477.cit. Avram Filipaş. Formele pluralităţii de infractori p.126.. p. 232 Constantin Mitrache . Gen. 230 231 138 . p. Ed. dintre cele care au săvârşit infracţiunea a acţionat cu vinovăţie. Drept Penal. P.Papadopăol –Comentariu 1.Biro.391. GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI 8.Dongoroz în Dongoroz 1.gen. în caz de adulter partenerul nu cunoaşte că este implicat cu o persoană căsătorită.

gruparea mai multor persoane devine infracţiune şi prin aceasta sunt evidenţiate condiţiile pluralităţii constituită de infractori. 1997.478.186.. Pluralitatea naturală sau pluralitatea necesară233 reprezintă forma pluralităţii de infractori în care cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este cerută chiar prin natura acesteia. Constantin Mitrache . Specificul pluralităţii naturale de infractori este considerarea fiecărui participant ca autor al infracţiunii. având ca urmare tragerea la răspundere penală a fiecărui participant în funcţie de rezultatul produs şi participare. Constantin Bulai. p. Ed.DREPT PENAL.cit.392.236 Pluralitatea constituită există indiferent dacă au fost săvârşite sau nu mai multe fapte infracţionale din cele pe care şi le-au propus cei care s-au constituit237 ..47.gen. p. Pluralitatea constituită nu este reglementată în partea generală a codului penal şi în partea specială. p.234 Nu este de esenţa pluralităţii naturale. p. atât în cazul infracţiunilor bilaterale dar şi a celor ce presupun cooperarea mai multor persoane la săvârşirea faptei ca toţi făptuitorii să fie infractori.1. presupunând cooperarea mai multor persoane. bigamia art 303 din actualul cod penal. 1997. ca atare. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. p. respectiv art 198 viitoarea reglementare. Drept Penal. 237 Constantin Mitrache . independent de împrejurarea că ulterior. constituită şi ocazională (participaţia propriu-zisă şi participaţia improprie).235 Pluralitatea constituită există când infracţiunea se săvârşeşte prin simplul fapt al iniţierii sau constituirii unei asociaţii sau grupării interzise de legea penală. Press Mihaela Bucureşti. Avram Filipaş. 236 Matei Basarab. Această pluralitate este creată prin voinţa legiuitorului fiindcă scopul urmărit de către cei care s-au asociat prezintă un mare pericol (săvârşirea unor infracţiuni). Press Mihaela Bucureşti. C. Op. V. De exemplu: încăierarea art. Bulai. gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni. aceste infracţiuni au fost sau nu comise. Ca atare. fiind de ajuns ca unul dintre făptuitori să acţioneze cu vinovăţie. p. vol. să răspundă penal. PARTEA GENERALĂ Pluralitatea de infractori se poate realiza în forme diferite: pluralitate necesară (naturală). 234 235 139 . Editura Lumina Lex . Ed. Pluralitatea ocazională (participaţia propriu-zisă şi cea improprie) este forma pluralităţii de infractori ce poartă numele de participaţie penală. 322 din actualul cod penal. în scopul săvârşirii unor infracţiuni. sau al aderării sau sprijinirii sub orice formă a acesteia. fiind în eroare referitor la starea civilă a celuilalt. Constantin Bulai. respectiv art 376 din viitorul cod penal. Drept Penal. Avram Filipaş. Dongoroz. Şi în cazul pluralităţii constituite fiecare persoană este considerată că a săvârşit infracţiunea şi va răspunde penal pentru aceasta ca autor. anumite fapte prevăzute de legea penală nu pot fi săvârşite de o singură persoană. De exemplu: va exista bigamie şi dacă unul dintre subiecţii infracţiunii săvârşeşte fapta fără vinovăţie. Pluralitatea constituită presupune.47. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997.

239 Matei Basarab. În cazul pluralităţii ocazionale de infractori. când prin actele de sprijinire se intră întro pluralitate constituită.1. Avram Filipaş. vol. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. C.1. 1995. p. p. p. Matei Basarab. Constantin Bulai. Drept Penal. PARTICIPAŢIA PENALĂ 8.237. spre deosebire de celelalte forme de pluralitate. Ed. 1997.gen. Literatura juridică susţine că pluralitatea ocazională ar fi posibilă numai la săvârşirea infracţiunilor ce şi le-au propus cei care s-au constituit. p. 1997. Ed. În altă opinie -„participaţia penală este posibilă în cazul depăşirii numărului de făptuitori necesari pentru existenţa pluralităţii constituite”240 . sau de înlesnire.. Trei. 240 V. Fundaţiei Chemarea. ea există atunci când o infracţiune prin conţinutul ei legal poate fi săvârşită de o singură persoană. instigatori sau complici”. Ed.cit. p. vol. Papadopol.1. sprijinire materială sau morală – de complice. Iaşi.a Iia. Press Mihaela Bucureşti.. Filipaş .Aurel Teodor Moldovan 8. Bulai. comentarii în Codul Penal comentat. 242 Constantin Mitrache . Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. Ed. vol. A. 23 Cod Penal actual care prevede următoarele: „participanţi sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori.de autor.47. Instituţii de drept penal. op. Editura Lumina Lex . Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal.238 Prin această caracteristică se subliniază posibilitatea existenţei unei pluralităţi ocazionale la o pluralitate naturală şi la o pluralitate constituită de infractori.1...2. Drept Penal. Contribuţia făptuitorilor la săvârşirea faptei poate consta în acte de executare – directă sau nemijlocită.. la comiterea faptei prevăzute de legea penală participă un număr mai mare de persoane decât este necesar.gen.393. Mitrache. Drept Penal. 49.gen. fiecare participant este considerat că a contribuit cu o parte la săvârşirea infracţiunii şi va răspunde penal în funcţie de contribuţia adusă la săvârşirea infracţiunii.85.2. p. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal.47. p. Ed. Ed. 2001. fiecare cooperând cu acte care pot fi de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură. Bulai. p. indiferent dacă aceasta a fost consumată sau a rămas în faza de tentativă pedepsibilă.8 140 . 2001. Generalităţi privind participaţia penală Participaţia penală reprezintă acea formă de pluralitate de infractori în care. 241 C. sau de determinare la săvârşirea 238 Constantin Mitrache . Filipaş . Editura Lumina Lex. Trei.241 Participaţia penală este reglementată de art.. Mitrache. B) La comiterea faptei să îşi fi adus contribuţia mai multe persoane decât ar fi fost necesar potrivit naturii faptei. Avram Filipaş. p.239 Nu este posibilă participaţia penală la constituire. p. p. dar este comisă în mod concret şi ocazional de mai multe persoane. C. Matei Basarab. 243 C. Participaţia penală există atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii: A) Să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală. Constantin Bulai. A.143. Deci. Press Mihaela Bucureşti. Instituţii de drept penal.

toţi participanţii trebuie să fie animaţi de aceeaşi voinţă de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală. p.49 244 245 141 . Dongoroz I.cit. op.cit. Trei.242 D) Existenţa participaţiei este condiţionată de calificarea faptei comise prin contribuţia mai multor persoane ca infracţiune. este o altă condiţie.DREPT PENAL. Bulai. deci prin acte de coautorat. Press Mihaela Bucureşti. 1997. II. A. Constantin Bulai. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. făcându-se diferenţierea între formele principale de participaţie şi formele secundare de participaţie: a) participaţia principală –când prin contribuţia participantului se realizează însăşi conţinutul infracţiunii. p. C. C. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997.specific autorilor şi coautorilor. p. V.. intenţie. p. în funcţie de diferite criterii: 244 : I.86 247 Constantin Mitrache . adică. 2001. Indiferent de modalitatea în care participanţii îşi aduc contribuţia la săvârşirea faptei este considerată îndeplinită condiţia cooperării mai multor persoane la comiterea faptei. p. Avram Filipaş. însă numai la actele cu executare directă. Ed. Felurile participaţiei penale Literatura de specialitate şi legislaţia face deosebire între felurile şi genurile diferite de participaţie penală.243 8. Bulai . Criteriul atitudinii psihice faţă de rezultatul faptei comise distinge între participaţia proprie şi participaţia improprie: a) Participaţia proprie sau perfectă sau propriu-zisă se caracterizează prin aceea că toţi participanţii acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie la săvârşirea infracţiunii.2. Ed. op.Dongoroz . Filipaş . C) Legătura subiectivă între participanţi. Se mai susţine în literatura de specialitate că există participaţie proprie şi atunci când toţi participanţii acţionează cu forma de vinovăţie culpa la comiterea unei fapte din culpă. Criteriul contribuţiei participanţilor la săvârşirea faptei şi producerea rezultatului.2. Instituţii de drept penal. C.fără vinovăţie).431. fapta trebuie săvârşită de către cel puţin unul dintre participanţi cu vinovăţia cerută de lege..246 III. 246 C. Deci.245 b) Participaţia improprie sau imperfectă presupune ca participanţii la săvârşirea infracţiunii să nu acţioneze cu aceeaşi formă de vinovăţie (unii cu intenţie -alţii culpă.431 şi urm. Mitrache.236-237. PARTEA GENERALĂ infracţiunii – de instigator. Criteriul contribuţiei participanţilor la comiterea infracţiunii face deosebirea între: a) activitatea de executare directă şi nemijlocită a faptei – activitate care este specifică autorilor şi coautorilor b) activitatea de determinare la comiterea unei fapte – activitate specifică instigatorilor c) activitatea de înlesnire sau de ajutare la săvârşirea faptei – activitatea specifică complicilor. Bulai.

vol. Filipaş . Dongoroz. a luat singur hotărârea infracţională şi nu a fost sprijinit la comiterea infracţiunii de nici o persoană. p. Instituţii de drept penal.409. p. p.250 Coautoratul reprezintă forma de participaţie în care. Trei. la participaţia proprie. Participarea la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni prin două activităţi deosebite – una de instigare şi alta de complicitate. Ed. Instituţii de drept penal. Bulai. fiindcă nu există participaţie.2. iar în cazul participaţiei improprii acţionează din culpă sau fără vinovăţie. formele principale de participaţie sunt coautoratul faţă de celelalte forme de participaţie şi instigarea faţă de complicitate. Drept Penal. şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două sau mai multe persoane. singur. în mod nemijlocit indiferent că a comis-o cu intenţie.191. Editura Lumina Lex .art 46 alin 2 din Viitorul cod penal. Bulai. ca formă de participaţie presupune cooperarea mai multor persoane la comiterea infracţiunii ca instigator sau complice. Din punct de vedere subiectiv. Coautoratul nu necesită prezenţa altor participanţi. Autor este cel care săvârşeşte acţiunea (inacţiunea) prevăzută în norma incriminatoare. op.când contribuţiile participanţilor nu se înscriu în realizarea acţiunii sau inacţiunii ce reprezintă însăşi fapta incriminată. chiar dacă contribuţia sa poate fi incriminată şi ca instigare şi coautorat. A.247 Ca atare. 142 .Aurel Teodor Moldovan b) participaţia secundară. însă nu îi exclude în mod automat. Explicaţii teoretice….cit. Ed.1. Trei. cum ar fi instigatori şi complici. autorul trebuie să acţioneze întotdeauna cu intenţie.86 251 Matei Basarab.86 249 V.248 8. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. A. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. Mitrache. este posibilă participaţia sub 248 C. Participarea unei persoane la comiterea unei infracţiuni poate fi considerată coautorat (nu şi instigare şi coautorat).. la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.2. Nu se poate susţine că ea a săvârşit fapta de autorat. fără de care celelalte forme de participaţie – instigarea şi complicitatea nu ar putea exista. 250 C. vor atrage aplicarea formei de participaţie a instigării. 2001. şi nu se aplică regulile concursului de infracţiuni.gen.1 Autoratul şi coautoratul Atât art 24 din Actualul Cod penal cât şi art 46 din Viitorul Cod penal definesc similar autorul ca fiind: „Autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală. Ca atare. p. – specifică complicilor şi instigatorilor. Autoratul reprezintă o formă de participaţie esenţială şi necesară. Autoratul reprezintă forma de participaţie penală în care o persoană săvârşeşte prin acte de executare fapta prevăzută de legea penală. Filipaş . După cum se poate observa spre deosebire de actualul cod penal viitorul cod penal dă o definiţie clară şi explicită a coautorului.” Coautorii sunt persoanele care săvârşesc nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală.249 Autoratul. C. 2001. C. Mitrache. culpă. p.

I.. cu acte de executare (nemijlocit). care se află într-un grup de persoane –au hotărât să lovească pe cei care constituiau grupul respectiv şi au executat în comun acţiunea. Editura Lumina Lex . chiar dacă nu toate loviturile aplicate au fost mortale.. O. p. Astfel.. spre exemplu.164. vol.cit. Dincu. p.277. loviturile aplicate de mai multe persoane victimei infracţiunii. p.136. Spre exemplu: în timp ce inculpatul lovea victima. se realizează participaţia.412 254 T.4065din 1971 în RRD nr. p.cit.Dongoroz. p.7. au mai venit încă patru persoane care au început să o lovească şi ele. adică persoanele respective să săvârşească acţiunea care face parte din latura obiectivă a conţinutului infracţiunii. Sunt acte de coautorat. În ceea ce priveşte infracţiunile complexe. contribuţia coautorilor la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală putând fi concomitentă sau succesivă. la comiterea în comun a aceleiaşi infracţiuni. În acest fel toţi au acţionat simultan şi conjugat la suprimarea vieţii victimei. Legătura subiectivă poate interveni înainte sau în timpul executării acţiunii. 1971. comentariu în codul penal . op. când mai multe persoane – dintre care una vroia să se răzbune pe un duşman al său.T. p.III. unele cu cuţitele. cum sunt actele prin care se face imposibilă rezistenţa. Drept Penal. p. iar legătura subiectivă s-a stabilit înainte de punerea în executare a acţiunii.1..DREPT PENAL. Acţiunea trebuie comisă împreună sau în comun. p. conform acţiunilor care constituie elementul material al laturii obiective al infracţiunii complexe. op.253. Coautorii sunt persoanele care au cooperat ocazional şi în baza unei legături subiective. p. De exemplu.412 Matei Basarab. op.p. D nr. iar altul sustrage bunul din posesia victimei. p.162.. de omor.Papadopol.Loghin. 252 253 143 .185.254 Existenţa coautoratului nu este influenţată de momentul în care îşi aduc contribuţiile coautorii la săvârşirea faptei. la tâlhărie acela care imobilizează victima pentru ca altul să-i sustragă bunurile aflate asupra sa este coautor. 256 V.gen. iar altele cu alte obiecte şi cu picioarele. Legătura se poate stabili şi în timpul executării acţiunii. aceste contribuţii reprezentând în fapt elementul material al laturii obiective a respectivei infracţiuni.. dacă a existat o rezoluţie infracţională (hotărâre infracţională) comună. . fiind necesar să se completeze doar într-o acţiune unică.cit. doi participanţi care împart sarcinile şi rolurile la comiterea faptei: unul exercită actele de violenţă sau de ameninţare. Acţiunea coautorilor de executare nemijlocită a infracţiunii nu trebuie să fie identică. se poate realiza forma de participaţie a coautoratului prin acte de executare diferite. o. de altfel.251 Coautoratul presupune contribuţia a cel puţin două persoane la comiterea faptei prevăzute de legea penală.1. Editura Lumina Lex . Drept Penal. vol.cit. vol.cit. Ca atare. PARTEA GENERALĂ forma coautoratului fără alţi participanţi. a fost dat în practica judiciară. 255 V. decizându-se că acte de executare – de coautorat – sunt şi acelea care contribuie în mod indirect la comiterea faptei. A. Din punct de vedere subiectiv coautoratul – ca formă a participaţiei proprii Matei Basarab.p. apărarea. vol.253 Un alt exemplu. rezultat prevăzut şi dorit sau acceptat de fiecare dintre ei252 . dar şi când alături de coautori la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală au contribuit şi participanţi instigatori şi complici. Matei Basarab. op.S s. vor fi coautori ai infracţiunii obiective ai infracţiunii complexe de tâlhărie.gen. sau care obstaculează energiile ce tind să combată producerea rezultatului.

2001. măsurile de protecţie a muncii.51. Deci.Dongoroz. De exemplu .mărturia mincinoasă (art. dacă acesta nu îndeplineşte. determină pe o altă persoană să săvârşească o fapta prevăzută de să săvârşească o fapta prevăzută de legea penală. participaţie improprie. ş. făptuitorii care acţionează din culpă sunt autori ai unor infracţiuni distincte. De asemenea.pen. care nu au calitatea cerută de lege pentru acea infracţiune. art. Se susţine. p. Nu este posibil coautoratul nici în ceea ce priveşte infracţiunile care se comit în persoana improprie. Matei Basarab.Aurel Teodor Moldovan – presupune săvârşirea actelor de executare de către toţi participanţii cu aceeaşi formă de vinovăţie: intenţie sau culpă. respectiv art 52 C. p.87. 206 Cod Penal viitor).a.31 C. contribuţia tuturor participanţilor poate fi de executare directă.164. Spre exemplu . astfel că nu va exista participaţie propriu-zisă. ci. op. Avram Filipaş. actual. p.cit.266 Cod Penal viitor).Instigatorul Art 47. A. nu pot fi comise în forma participaţiei coautorat acele infracţiuni care presupun existenţa unui subiect calificat (gestionar.1. dar atâta timp cât nu toţi participanţii au calitatea de subiect calificat. nu pot comise în coautorat infracţiunile ce presupun inacţiunea. Bulai. op.pen. dacă sunt îndeplinite condiţiile din art. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. S-a exprimat opinia că este posibil coautoratul la această infracţiune256 . Mitrache. ceilalţi participanţi. Drept Penal. de a ieşi din pasivitate.nedenunţarea (art. Numai în situaţia în care s-au înţeles să nu ia măsurile de protecţia muncii prevăzute de lege (cu intenţie) va exista coautorat. Ed. atunci fapta va fi incriminată în funcţie de subiectul calificat. cu Instigator este persoana care. 273 Cod Penal viitor). ş-a. art. Constantin Bulai. Trei. Ed. viitor. de exemplu. 1997.gen. determină pe o altă persoană intenţie. p.cit.260 Cod Penal actual. p. Instituţii de drept penal. cu intenţie. Filipaş . S-a susţinut. legea penală.259 Codul penal actual Noul cod penal Art 25. vol. În funcţie de elementul material al infracţiunii. asemenea fapte se comit din culpă. În realitate.. că în ceea ce priveşte infracţiunile din culpă nu poate exista coautorat. 257 258 144 . T. 262 Cod Penal actual.194... C.Vasiliu. este personală. când obligaţia de a îndeplini o acţiune. de către literatura juridică. Press Mihaela Bucureşti.255 Infracţiunile care nu pot fi comise în coautorat.Instigatorul Instigator este persoana care. membrii colectivului au calitatea de coautori257 . art. V.258 Infracţiunile care nu permit coautoratul ca formă de participaţiei penale. funcţionar public. funcţionar) doar dacă făptuitorii au calitatea cerută de lege pentru a comite fapta. p. vol. 260 Constantin Mitrache . Unele infracţiuni nu pot fi comise în coautorat deoarece sunt cu autor unic: ameninţarea (art. că atunci când obligaţia de-a face este cerută de un organ colectiv. o activitate. 193 Cod Penal actual.I. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. permit însă celelalte forme de participaţie – instigarea şi complicitatea care de altfel nu cunosc restrângeri. eventual. Editura Lumina Lex . 259 C.416. vor avea calitatea de complici.

2. îndemnuri.261 Dacă în urma activităţii de instigare nu s-a reuşit să se determine instigatul să-şi însuşească hotărârea de a săvârşi infracţiunea.p. Pentru a exista instigarea sub forma participaţiei penale se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii: a) efectuarea unei activităţi de determinare din partea unei persoane. p. p. p. I. deosebindu-l de instigat care este autorul material al infracţiunii. ci o instigare fără efect sau neizbutită 262 . incitare. Editura Lumina Lex . nu se va realiza nici condiţia participaţiei penale. A.. prin orice mijloace de către o persoană numită instigator a altei persoane numită instigat.. Determinarea este şi o exteriorizare a intenţiei instigatorului. 261 262 145 . atunci nu va exista o instigare perfectă. reprezentând însuşirea ideii de către cel instigat. p. Determinarea însemnă o operaţie de inoculare în conştiinţa instigatorului a hotărârii de a săvârşi o infracţiune. Instituţii de drept penal.Gen.197. d. oferire de cadouri.Dincu. 264 T. Instigatorului îi aparţine hotărârea de a săvârşi o faptă prevăzută de legea penală. 265 C. p. promisiuni.I. Bulai.DREPT PENAL.Oancea. cu intenţie.. Dongoroz. p. P. ca atare activitatea de determinare nu cunoaşte restrângeri cu privire la infracţiune. I.2. PARTEA GENERALĂ 8.. Nr. manifestată prin aceea că hotărăşte să comită infracţiunea la care a fost îndemnat.cit.171.cit. Trei.417 C.1.11/1972. vol. op.260 Instigator este persoana care. complet militar. 263 V. Drept Penal. Deoarece hotărârea de a săvârşi infracţiunea aparţine instigatorului. După cum se poate observa există o identitate de conţinut intre actuala şi viitoarea reglementare.297. Mitrache.p. A.264 Activitatea de determinare trebuie să aibă loc în timp anterior hotărârii de a săvârşi o infracţiune de către autor.. 2001. Dacă activitatea de determinare la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală are loc faţă de o persoană care a luat înainte hotărârea de a săvârşi acea Matei Basarab. manifestată prin îndemn.395-396. Filipaş . în RRD.392. s. ca atare.263 Instigarea este posibilă la toate faptele prevăzute de legea penală. Bulai. determină pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. acesta mai poartă numele de autor moral al infracţiunii. op. în Dongoroz 1. Ed. vol. p.cit. faţă de o altă persoană numită instigat. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. hotărâre pe care el o transmite altei persoane numită instigat.gen. până la constrângerea acestuia. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. şi care va săvârşi infracţiunea.88. împrejurare care reiese din aceea că trece la executarea ei.Oancea. p. instigator. Mijloacele de obţinere a determinării instigatului de a săvârşi o infracţiune sunt diverse: de la rugăminţi.S. Drept Penal. op.nr. 1992.197.126/1971.2 Instigarea Instigarea reprezintă acea formă a participaţiei penale ce constă în fapta de a determina cu intenţie. C. p.

se realizează complicitate morală. Instituţii de drept penal. Instigarea poate îmbrăca mai multe forme. activitatea de determinare se desfăşoară. realizează condiţiile unei instigări proprii sau perfecte. p. având în vedere modul şi mijloacele folosite de instigator. având în vedere rezultatul obţinut în activitatea de determinare. Ţinând cont de forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta: A) instigarea proprie sau perfectă ce constă în stabilirea unei concordanţe sub raport subiectiv între instigator şi instigat. atunci se consideră că nu este îndeplinită condiţia de mai sus. în CD.176.Fodor în Dongoroz I. I.II. Filipaş . Deci. atât directă dar şi indirectă. sub raport subiectiv.267 Comiterea faptei de către instigat cu intenţie. dar ulterior s-a desistat sau a împiedicat producerea rezultatului condiţia este considerată ca îndeplinită.284. p. Tinând cont de mijloacele folosite de instigator pentru determinarea instigatului să săvârşească o infracţiune se disting: 266 C.266 c) existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat. C. feluri având în vedere forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta.265 b) activitatea de determinare trebuie să privească săvârşirea unei fapte penale. A. Instigatul poate săvârşi fapta din culpă sau fără vinovăţie.cit. Dacă instigatul nu a trecut la săvârşirea faptei. cu alte cuvinte instigatul trebuie să săvârşească fapta cu vinovăţie. atunci condiţia nu este îndeplinită.nr. Zolyeak. Bulai. d) instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost instigat sau să fi realizat cel puţin o tentativă posibilă. activitatea instigatorului putând fi incriminată în mod distinct ca infracţiune. atunci. p.206-207. iar în cazul în care instigatul săvârşeşte infracţiunea din culpă sau fără vinovăţie sunt realizate condiţiile unei instigări imperfecte sau improprii. având în vedere persoanele instigate sau care instigă. 2001. p. ca atare nu se realizează forma de participaţie a instigării. B) instigarea improprie sau imperfectă ce se caracterizează prin lipsa coeziunii psihice între instigator şi instigat. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. op. vol. II.213/1970. Trei. numai intenţie. Mitrache.Aurel Teodor Moldovan infracţiune. De exemplu – nu va fi determinare la comiterea infracţiunii de dezertare în cazul în care instigatul nu are calitatea cerută de lege – aceea de militar. 267 M. I. De asemenea. T.d. Această legătură se realizează când primul concepe comiterea unei fapte prevăzute de legea penală şi hotărăşte să determine o altă persoană să o săvârşească. Instigatorul trebuie să acţioneze cu intenţie. Drept Penal. sp. determinarea trebuie să privească săvârşirea unei fapte concrete prevăzută de legea penală şi trebuie făcută în aşa fel încât instigatul să înţeleagă intenţia instigatorului. reprezentând o întărire a deciziei infracţionale luate anterior. Dacă cel instigat nu are calitatea cerută de lege pentru a comite fapta prevăzută de legea penală la care este determinat. Ed.88. p. Dacă instigatul a început săvârşirea faptei la care a fost determinat.S.1970.gen. 146 .

196. p. 268 În acest ultim caz. p. vol. iar instigatul a luat hotărârea de a săvârşi infracţiunea după ce a fost determinat de primul instigator. 2001. îndemnuri. op. Ca atare. Constantin Bulai. După numărul persoanelor ce desfăşoară activitatea de instigare se disting: A) instigarea cu un singur instigator B) instigarea care presupune colaborarea mai multor persoane pentru a determina una sau mai multe persoane să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.DREPT PENAL. activitatea celorlalţi instigatori ne mai având rol de determinare.cit. există coinstigatori. Atunci când coinstigarea este făcută succesiv.cit. exercitarea de presiuni. A. Nu vor fi îndeplinite condiţiile uni coinstigări în cazul în care activitatea de determinare a avut loc succesiv. 270 V.. Press Mihaela Bucureşti. comentariu în Codul Penal. Editura Lumina Lex . p. expresă sau tacit. Instituţii de drept penal. Ed. 272 V.Papadopol. exemplu : rugăminţi. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal. Mitrache.422.88 269 Constantin Mitrache . Ed.. este necesar să se dovedească că toţi instigatorii au avut intenţie în determinarea instigatului să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. C. Filipaş . Deoarece această instigarea are un caracter periculos.1. p. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal.Dongoroz. Bulai. A.269 Dacă acţionează în determinarea unei persoane mai mulţi instigatori. 271 C. III. Trei.324 alin.1 Codul Penal actual. PARTEA GENERALĂ A) instigarea simplă când mijloacele folosite pentru a determina o persoană să comită o infracţiune sunt simple.când instigatorul se adresează unui număr nedeterminat de persoane. C. op. În funcţie de numărul persoanelor faţă de care se exercită activitatea de determinare. ci de în întărirea deciziei infracţionale. B) instigarea calificată. Drept Penal. Instituţii de drept penal. B) instigarea colectivă. dacă s-a realizat o legătură subiectivă între ei. activitate ce caracterizează forma de participaţiei a complicităţii. Matei Basarab. p. care ar fi condiţionată de săvârşirea de instigat a infracţiunii fapt consumat sau a tentativei pedepsibile. 2001.271 V.173. p. Trei.gen. art. Drept Penal Român – curs selectiv pentru licenţă 1997. Bulai. Avram Filipaş. p. Filipaş . se fac două deosebiri: A) instigarea individuală – activitatea de instigarea se desfăşoară asupra unei singure persoane sau asupra mai multor persoane determinate.89. Coinstigarea poate fi făcută concomitent sau succesiv. Mitrache. ameninţări. În funcţie de modul de acţiune al instigatorului pentru a determina instigatul la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală: 268 C.. dedus din modul de realizare instigarea colectivă este incriminată ca infracţiune de sine stătătoare având denumirea de instigarea publică şi apologia infracţiunilor (art. această formă de instigare nu mai poate fi considerată formă de participaţie penală. Ed.270 IV. 147 . 368 Codul Penal viitor). fără a cunoaşte unul de celălalt atunci se realizează un concurs de infracţiuni. când pentru determinarea unei persoane să comită o infracţiune se folosesc mijloace diferite: oferirea de daruri.53. 1997..

p.Aurel Teodor Moldovan A) instigarea imediată –instigatorul se adresează direct.3 Complicitatea 273 274 C. chiar prin comiterea unei infracţiuni.29 din Codul Penal actual este prevăzută „Instigarea neurmată de executare” în următoarea formulare „Actele neurmate de executarea faptei.272 dacă mediatorul are şi o contribuţie personală atunci el devine coinstigator.197. spre a convinge la săvârşirea faptei pe instigat. se deosebesc: A) instigarea cu efect pozitiv.Bulai.273 Atunci când instigatul a săvârşit fapta la care a fost instigat. După rezultatul obţinut în determinarea instigatului la comiterea faptei prevăzute de legea penală. nemijlocit instigatului la determinarea acestuia să săvârşească fapta prevăzută de legea penală. astfel că acesta din urmă crede că ideea infracţională îi aparţine. Actele arătate în alineatul precedent nu se sancţionează.Oancea. precum şi actele de instigare urmate de desistarea autorului sau de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului se sancţionează cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care s-a instigat şi minimul general. spre exemplu.423. se întrunesc condiţiile unei instigări perfecte reuşite.cit.2. Editura Lumina Lex .2.. ca atare nu sunt îndeplinite condiţiile instigării. iar persoana ce a încercat determinarea nu poate fi considerată participant. Drept Penal.gen.274 În art. B) instigarea ascunsă (perfidă) fiindcă instigatorul nu îşi dă în vileag rolul faţă de instigat. În funcţie de modul în care este comunicată ideea infracţională. În cazul în care pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă. p. în formă consumată sau de tentativă pedepsibilă. vol. când instigatorul. când se precizează infracţiunea care urmează să fie comisă B) instigarea indeterminată. VIII. p. îi spune instigatului să facă ce ştie pentru a procura banii. VI. dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mică.gen. p. VII. afară de cazul când actele îndeplinite de autor până în momentul desistării constituie altă faptă prevăzută de legea penală. Având în vedere rezultatele urmărite prin instigare: A) instigarea poate fi determinată. reuşit. se aplică pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani”.395-396.1992. I.instigatorul nu a reuşit să îl convingă pe instigat să săvârşească infracţiunea. Dacă persoana ce mijloceşte această instigare se limitează la acest rol atunci ele participă sub forma complicităţii. p.instigatorul reuşeşte să îl convingă pe instigat să accepte hotărârea de a săvârşi infracţiunea.1. B) instigarea mediată – determinarea are loc prin intermediul altei persoane. B) instigarea cu efect negativ . Matei Basarab. Drept Penal. o. putem deosebi: A) instigarea explicită (deschisă) instigatorul expune în mod deschis scopul său. 148 .” 8.

cunoscând intenţia lui.1038 280 T. d.N. J. sau că va favoriza infractorul. Condiţiile complicităţii a) Nu putem vorbi de complicitate fără ca să existe o faptă penală comisă de autor. op. deschiderea unei uşi. etc277 ) Aceste acţiuni se situează în faza de pregătire a comiterii infracţiunii. care a comis fapta de omor.P.DREPT PENAL. promite că va tăinui bunurile provenite din aceasta.S.cit. op. pag.V. înainte sau în timpul săvârşirii faptei. constituie complicitate. ci numai se întregeşte acest element material. prin întărirea şi întreţinerea hotărârii autorului de a săvârşi fapta. chiar dacă. R. Această condiţie priveşte latura obiectivă a complicităţii. şi pot fi activităţi materiale (ex: procurarea armei.1966/1968. sau care..Zlătescu.S.1968. C-tin Mitrache. Participaţia improprie. Neîndeplinirea de către complice a promisiunii făcute nu înlătură caracterul de complicitate. sau crearea de condiţii. sau să ajute pe autor la comiterea faptei.275 Se face o clară distincţie276 între activităţile de înlesnire şi activităţile de ajutor. mediată la comiterea infracţiunii.6/1968.nr.p. adică între începerea executării şi până la consumarea acesteia. a cheilor). Promisiunea de tăinuire a bunurilor sau defavorizarea infractorului. Infracţiunea de omisiune a denunţării. col. complicitatea priveşte o anumită faptă prevăzută de legea penală.nr. V. sau ajută în orice fel la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. acele persoane au înlesnit realizarea fapte. nu se săvârşeşte propriu-zis. facilitarea posibilităţii autorului de a se apropia de obiectul asupra căruia urmează să acţioneze. d. în esenţă putând spune că în general.. PARTEA GENERALĂ Complicitatea este forma participaţiei penale. asigurarea pazei) sau omisive (neîncuierea unei uşi pe care paznicul trebuia să o închidă). Are loc înainte de comiterea infracţiunii sau cel mai târziu până în momentul comiterii infracţiunii şi reprezintă o încurajare a autorului. 275 276 149 . 278 T. pag.2250/1973.220. s.pag. după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. Nistoreanu. Literatura a reţinut în mod corect că actele de complicitate nu sunt indispensabile autorului pentru comiterea faptei. procurarea de informaţii sau activităţi ce reprezintă o contribuţie morală (ex: procurarea de informaţii cu privire la obiectul infracţiunii). Ajutorul dat de complice priveşte activităţile desfăşurate de acesta chiar în timpul săvârşirii infracţiunii. elementul material al infracţiunii. C. ce constă in activitatea persoanei care înlesneşte.172 277 Ghe... 247-248. b) O a doua condiţie priveşte săvârşirea de către complice a unor acţiuni menite să înlesnească.D.Papadopol. luarea de măsuri. Acţiunile pot fi: comisive (înmânarea armei. deoarece. pag. deşi nu a avut o contribuţie materială în timpul agresiunii.Boroi. Al.1. Cit pag.249. Cit. Este îndeplinită condiţia şi atunci când s-a săvârşit doar o tentativă pedepsibilă.pen. op. Literatura a apreciat în mod corect că activitatea unor persoane de a însoţi înarmate cu diferite obiecte contondente pe inculpat. Înlesnirea se referă la acte îndeplinite anterior începerii executării (ex: procurarea de mijloace.82 279 D. Din această definiţie reiese caracterul complicităţii de contribuţie indirectă.278 În acest caz suntem în faţa unei complicităţi morale. de natură să uşureze de comiterea faptei. Prin contribuţia complicelui.

când. atât autorul cât şi complicele au aceeaşi formă de vinovăţie. complicitatea poate fi: 1. Participaţia improprie C. proprie. pag. complicitate anterioară.202. promisiunea de tăinuire a bunurilor şi de favorizare a infractorului. similară cu autorul. 8. op.pag. 281 282 150 . informaţii. complicitatea prin acţiune (comisivă).2. complicitatea morală constă în acte de sprijin moral. Priveşte activităţile complicelui pentru pregătirea infracţiunii. indirectă sau praeterintenţie. 2. înlăturarea de obstacole. 284 C. pag. op.cit. etc. când autorul săvârşeşte fapta din culpă. când ajutorul complicelui constă în neîndeplinirea unor obligaţii legale: fapta paznicului de a nu activa alarma într-o anumită incintă.cit.cit. Matei Basarab. pag.Bulai.Bulai. improprie. constă în acte de sprijin material: procurarea instrumentelor de săvârşire a infracţiunii. materială.. 206. nefiind importantă forma de vinovăţie a autorului. etc. 2.280 Vinovăţia se apreciază numai faţă de persoana complicelui. etc) 2. op. sau fără vinovăţie. e) După forma de vinovăţie. (ex: oferirea de instrumente. 2. complicitatea mediată. Complicitatea este posibilă în cazul infracţiunilor praeterintenţionate.Aurel Teodor Moldovan S-a reţinut corect în literaură că reprezintă o promisiune de tăinuire şi promisiunea de nedenunţare a faptei de către persoana care. anume intenţia.209. c) După modul direct sau indirect în care se realizează contribuţia complicelui la săvârşirea infracţiunii: 1. complicitatea poate fi: 1. 209. oferirea armei. 2. 283 A. complicele a avut o poziţie subiectivă. dacă se dovedeşte că în raport de rezultatul mai grav.cit. pentru a ajuta pe autor să pătrundă în acea incintă. care întăresc rezoluţia infracţională: procurarea de informaţii cu privire la obiectul infracţiunii.priveşte actele executate de complice prin care se dă sprijin autorului în momentul săvârşirii infracţiunii: încurajarea infractorului. complicitate nemijlocită. op. b) După momentul în care se acordă ajutorul: 1. op. Cit. Dongoroz.279 c) Complicitatea se săvârşeşte numai cu intenţie directă. etc. potrivit legii ar avea obligaţia să o facă. complicitatea concomitentă.269.4. când însuşi complicele ajută pe autor la comiterea infracţiunii. complicitatea prin inacţiune (omisivă). Felurile complicităţii: a) După natura ajutorului dat la săvârşirea infracţiunii.Dincu. când sprijinul este dat prin intermediul altui participant (instigator sau complice) d) După aspectul dinamic281 al contribuţiei complicelui la săvârşirea faptei: 1.2.

Prima modalitate a participaţiei improprii este modalitatea intenţie şi culpă.Boroi.284 Participaţia improprie poate exista la toate formele de participaţie. T. pag.283 Reglementarea în legea penală română a participaţiei improprii este o reflectare a concepţiei din doctrină potrivit cu care unitatea în raport cu care se apreciază contribuţiile mai multor persoane. Cit. avem modalitatea lipsă de vinovăţie şi intenţie. Pentru reglementarea în literatura de specialitate a participaţiei improprii.DREPT PENAL. Modalităţile participaţiei improprii.Bucureşti. alţii din culpă. nu acţionează toate cu aceiaşi formă de vinovăţie. Se cunosc mai multe modalităţi ale participaţiei improprii în funcţie de vinovăţia celui care îşi aduce contribuţia.. Al. cu intenţie la săvârşirea din culpă de către altă persoană a unei C-tin Mitrache. s-a recurs la aşa numita teorie a autorului mediat. op. De aceea pentru a combate această teorie a apărut teza autorului imediat care presupune considerarea ca autor mediat al infracţiunii pe instigatorul care determină cu intenţie pe o altă persoană să săvârşească o infracţiune.285 Având în vedere că fapta nu era infracţiune în raport cu autorul ei. În Codul penal român sunt reţinute doar primele două forme de participaţie improprie. PARTEA GENERALĂ Participaţia improprie sau imperfectă este acea formă a participaţiei penale la care persoanele. ceea ce înseamnă că participaţia nu ar fi posibilă decât la infracţiunile intenţionate.228) 285 286 151 . În fine. Trebuie arătat că în literatură s-a combătut existenţa participaţiei improprii. care săvârşesc cu voinţă comună o faptă prevăzută de legea penală. în eroare de fapt. unii din intenţie. de la distanţă.M. Argumentul principal invocat a fost acela că nu poate exista participaţie penală. A treia modalitate este modalitatea culpă şi intenţie în care se reţine participarea din culpă a participantului la fapta săvârşită cu intenţie de autor. alţii fără vinovăţie. şi care săvârşeşte acea faptă fără vinovăţie: iresponsabil. alţii chiar fără vinovăţie. la săvârşirea căreia participanţii pot participa. a) Modalitatea intenţie şi culpă constă în determinarea. Pag. nu şi la cele din culpă.252. A doua modalitate este modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie. alţii din culpă.. anume modalitatea intenţie şi culpă şi modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie. la săvârşirea infracţiunii. s.282 Participanţii la comiterea infracţiunii acţionează lucrând cu intenţie. înlesnirea sau ajutarea în orice mod. Cit. etc.322/1993 (nepublicată. Nistoreanu. care s-a folosit de autorul adevărat ca de un instrument. când participantul contribuie fără vinovăţie la fapta comisă de autor cu intenţie. în care contribuţia participantului este dată cu intenţie la fapta comisă de autor. sau a autorului de mână lungă (de longa manus). citată de Ghe. fără o înţelegere prealabilă între participanţi. fără vinovăţie.nr. iar alţii din culpă sau fără vinovăţie. în care contribuţia participantului este dată de intenţie la fapta comisă de autor din culpă. este fapta prevăzută de legea penală.a-II-a pen. sen. s-a propus soluţia ca instigatorul să fie considerat autorul mediat. minor sub 14 ani. op. inclusiv în cazul coautoratului. când unii din autori acţionează cu intenţie.

sau dacă inculpatul a vândut martorilor 5000 de cărămizi.Boroi. ne având calitatea de infractor. minoritate.Aurel Teodor Moldovan fapte prevăzută de legea penală. adică toţi participanţii.R.2. constrângere fizică sau morală.3/1971. adică s-a făcut distincţia calitativă şi cantitativă a contribuţiei participanţilor în sistemul diversificării sancţiunilor pentru participanţi. Cit. Autorul care a acţionat fără vinovăţie găsindu-se la momentul săvârşirii infracţiunii într-o stare de eroare de fapt. 286 În acest caz fiecare coautor răspunde potrivit cu vinovăţia sa. fiind. indiferent de felul contribuţiei lor să fie sancţionaţi cu aceeaşi pedeapsă prevăzută de lege. cu aplicarea acestora în funcţie de contribuţia adusă la săvârşirea infracţiunilor. 289 V. afirmând că sunt proprietatea sa. Tratamentul penal al participaţiei Există două mari opinii cu privire la pedeapsa care trebuie aplicată în cazul participaţiei: într-o opinie. nu este de aceeaşi intensitate în cadrul diferitelor contribuţii ale participanţilor. În acest caz s-a decis de către practica judiciară că există participaţie improprie în cazul determinării unor persoane să participe la luarea unor bunuri. Unii autori consideră că participaţia improprie este posibilă şi în cazul legitimei apărări sau al stării de necesitate. autorul şi complicele fiind pedepsiţi pentru infracţiunea intenţionată la care şi-au adus contribuţia. şi sprijinit tot cu intenţie în cazul complicităţii. ajutarea. 287 288 152 . Caracteristica acestei modalităţi este faptul că autorul acţionează din culpă. op.3. participaţia improprie nu este înlăturată.37. Nistoreanu. R.cit.290 În altă opinie se analizează elementul obiectiv material al participaţiei. În Codul penal român se păstrează sistemul parificării pedepselor.. ci doar autorul nu se pedepseşte. Participaţia improprie. În aceste condiţii determinarea cu intenţie la săvârşirea faptei constituie instigare.288 8. op. Cit pag. iresponsabilitate. beţie completă involuntară. Dacă fapta săvârşită de autor nu este incriminată când este săvârşită din culpă. nu va fi tras la răspundere penală. Explicaţii teoretice op. V. sau înlesnirea în orice mod cu intenţie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o persoană care acţionează fără vinovăţie.253. Ghe. Al. nr. având în vedere criteriul subiectiv.D. or în acest caz fapta nu a re caracter penal nici pentru terţul intervenient. 290 C-tin Mitrache. 210. iar înlesnirea şi ajutarea vor constitui complicitate.289 S-a reproşat sistemului că nu ţine seama de realitate deoarece realizarea sub raport subiectiv a infracţiunii..Papadopol. depozitate într-un loc viran. ele ne ştiind că bunurile nu aparţin instigatorului şi că se săvârşeşte un furt. adică coeziunea subiectivă dintre participanţii care au urmărit realizarea aceleiaşi fapte s-a susţinut necesitatea parificării pedepselor participanţilor. deşi cărămizile aparţineau altei persoane. însă determinat cu intenţie să acţioneze în cazul instigării.229. pag. pag. b) Modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie constă în determinarea. pag. Dongoroz.287 În contracararea acestei opinii s-a susţinut că legitima apărare şi starea de necesitate fac ca fapta să nu aibă caracter penal.

. d. în aplicarea pedepsei s-a stipulat în mod expres de către codul penal că se va ţine seama în aplicarea pedepsei de contribuţia fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii.292 După cum privesc fapta sau pe făptuitor circumstanţele sunt reale şi personale. 220. 72. fiind obligatorii. de loc. în cazul participaţiei proprii. pag. V. de împrejurările. cât şi individualizarea participaţiei în condiţiile art.a-II-a pen. Dacă circumstanţele personale privesc particularităţile personalităţii participantului 291 292 T.p. ţinându-se seama de obligaţiile impuse de lege instanţelor de judecată. Şi în acest caz. sustrage un portofel din poşeta altei persoane. R.actual b) Aplicarea pedepsei în cazul instigării. a) Aplicarea pedepsei în cazul coautoratului. ţinându-e seama de contribuţia sa la săvârşirea infracţiunii. toţi participanţii vor fi sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. Circumstanţele personale privesc atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta prevăzută de legea penală la care a contribuit.p. 153 . instanţa. Conchidem că circumstanţele privitoare la faptă sau reale se răsfrâng asupra participanţilor în măsura în care aceştia le-au cunoscut şi le-au prevăzut. situaţie în care circumstanţele personale sunt subiective. Conform principiului parificării pedepselor. şi privesc conţinutul atenuat sau agravat al faptei legat de mijloacele folosite. calităţi.46. în momentul individualizării pedepselor. PARTEA GENERALĂ Aplicarea pedepselor în cazul participaţiei proprii . se aplică pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. în care fapta s-a comis. C. acte de complicitate cu un pericol deosebit (cazul persoanei care în baza unei înţelegeri prealabile stă în apropierea celui care profitând de aglomeraţia unui magazin..DREPT PENAL. s.27. Explicaţii teoretice op. pag. Circumstanţele sunt împrejurările în care are loc comiterea faptei prevăzute de lege. În cazul coautoratului se aplică parificarea pedepsei pentru toţi coautorii. deci. însuşiri şi orice alte date ale realităţii. susceptibile să particularizeze fapta sau pe făptuitor. împrejurări ce constau în stări. Necunoaşterea circumstanţei reale de către un participant are ca efect neproducerea agravării răspunderii penale ca urmare a acestei circumstanţe. de rezultatul produs. se va ţine seama în mod obligatoriu şi se va aprecia în concret contribuţia fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii. în conformitate cu dispoziţiile privitoare la individualizare.3. Circumstanţele reale sunt legate de împrejurările anteriore concomitente şi posterioare săvârşirii faptei. C.M.Bucureşti. situaţii. şi după săvârşirea furtului primeşte portofelul. că în lumina dispoziţiilor Codului penal. Necesitatea parificării pedepselor în acest caz. de timp. Iată.cit. c) Aplicarea pedepsei în cazul complicităţii. Circumstanţe personale sunt circumstanţele care privesc făptuitorul sau pe un participant şi nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi. întâmplări. Dongoroz. pentru a nu fi găsit asupra făptuitorului)291 Circumstanţe personale şi circumstanţe reale.573/1985. rezidă din faptul că se pot săvârşi cu privire la o infracţiune. atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art. Instigatorul este pedepsit în acest caz cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. Totuşi.

Pedeapsa în cazul participaţiei improprii. nu ca participant. ci ca autor al unei infracţiuni distincte. c) intervenţia participantului să fi intervenit înainte de descoperirea faptei. acestea devin de individualizare. instigatorul era pedepsit cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care a instigat şi minimul general. împiedicând consumarea infracţiunii. instigatorul răspundea. În situaţia instigării neurmată de o executare pedepsibilă. apreciem că suntem în cazul desistării. dacă în cursul executării. Dacă cel ce împiedică consumarea faptei este însuşi autorul. b) după începerea executării participantul să fi intervenit eficient. atunci autorul nu va fi pedepsit.Aurel Teodor Moldovan (calitatea de militar). s-a consacrat sistemul diversificării pedepselor. Dacă fapta săvârşită din culpă nu este incriminată. lipsind caracterul penal al faptei. În cazul modalităţii intenţie-culpă.În Codul penal 1969. În condiţiile în care împiedicarea consumării este realizată de complice. instigare neurmată de executare era pedepsită în condiţiile în care :a)instigarea era neurmată de un început de executare si b)instigarea era neurmată de o executare pedepsibilă. instituie o cauză de nepedepsire a participantului la săvârşirea unei infracţiuni. instigatorul şi complicele vor răspunde pentru infracţiunea intenţionată. Sancţionarea actelor de instigare se putea dicta numai în cazul în care pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea la care s-a instigat. nu vor răspunde nici aceştia. În situatia instigării neurmată de executare. era de minimum 2 ani. În modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie. dar înainte de descoperirea faptei. dar vor răspunde ceilalţi participanţi. În cazul participaţiei improprii sunt incidente dispoziţiile privitoare la circumstanţele reale şi personale şi cele privitoare la împiedicarea de 154 . el nu va mai răspunde. urmează să fie sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie. ele devin circumstanţe reale şi se răsfrâng asupra tuturor participanţilor în măsura în care le-au cunoscut şi le-au prevăzut. Autorul acţionând fără vinovăţie nu va fi tras la răspundere penală. Condiţiile sunt ca: a) să fi început executarea faptei de către autor. Împiedicarea de către participant a săvârşirii faptei. împiedică consumarea acesteia. Dacă tentativa nu se pedepseşte. Tratamentul penal al instigării neurmate de executare . ceilalţi răspunzând pentru tentativa realizată. iar cauza de impunitate se răsfrânge şi asupra complicelui. de această cauză de nepedepsire beneficiau numai ei. el va beneficia de impunitate. Dacă circumstanţele de individualizare sunt prevăzute în conţinutul constitutiv al infracţiunii. Instigatorul şi complicele contribuind cu intenţie la săvârşirea faptei. ne fiind întrunite condiţiile participaţiei (nu s-a comis o faptă prevăzută de legea penală). el va răspunde conform acestei incriminări. Dacă fapta este incriminată din culpă. Dacă instigatorul va împiedica consumarea. Dacă infracţiunea a fost săvârşită de mai mulţi coautori dar împiedicarea a fost făcută numai de unii.

Nistoreanu.Gen. care au conţinutul mai multor infracţiuni sau când fapta săvârşită se identifică cu conţinutul mai multor infracţiuni. Felurile unităţii de infracţiune Literatura distinge două feluri de unitate de infracţiune: unitate naturală de 293 C.293 Va exista unitatea de infracţiune în condiţiile în care fapta corespunde conţinutului unei singure infracţiuni şi va exista pluralitate de infracţiuni în condiţiile în care se constată existenţa mai multor fapte. Drept Penal.Didactică şi Pedagogică. pag.207.I. Drept Penal.216.R.1. Drept Penal. 155 .Gen.Zolineak. Doru Pavel. op.cit. op. pag.1. săvârşită de o persoană şi în care se identifică conţinutul unei singure infracţiuni. Casa de Editură şi Presă „ Şansa S.Bulai. Ghe. 1992.vol. M. Boroi. pentru două sau mai multe infracţiuni. Definiţia cel mai des îmbrăţişată de doctrină a unităţii de infracţiune este aceea potrivit căreia unitatea de infracţiune presupune activitatea infracţională formată dintr-o singură acţiune ori inacţiune ce decurge din natura faptei sau din voinţa legiuitorului. CAPITOLUL IX UNITATE DE INFRACŢIUNI 9. 199.II.cit. Vasile Papadopol. pag.. Formele Unităţii infracţionale în Dreptul Penal Român..294 9. vol. op. pag.L.. făptuitorul urmând să răspundă în cazul unităţii de infracţiuni pentru o singură infracţiune.191.134. P. pag.198. 1976. pag. deoarece aceasta produce consecinţe juridice importante. Al.” Bucureşti 1992 294 I. Distincţia între unitate şi pluralitate de infracţiuni se face cu ajutorul conţinutului infracţiunii. C-tin Mitrache. 295 C-tin Mitrache.1. PARTEA GENERALĂ către participant a consumării infracţiunii. CONSIDERATII GENERALE Legiuitorul penal a considerat necesar să califice o infracţiune ca formând o unitate sau o pluralitate de infracţiuni..DREPT PENAL.Oancea.cit. P. iar în cazul pluralităţii de infracţiuni. care reprezintă baza de evaluare. Bucureşti !971.Ed.

celelalte elemente sunt unice. pag. subiectul pasiv.cit. Infracţiunea simplă Infracţiunea simplă se caracterizează. cât şi forma de vinovăţie. legiuitorul a considerat că există o strânsă legătură între acţiuni sau inacţiuni. se poate realiza. Esenţial este că toate aceste acte. legătură realizată de elementul subiectiv. infracţiunea complexă. sub aspect obiectiv. pierzându-şi astfel această semnificaţie proprie.2. un singur rezultat. din punct de vedere obiectiv..136. În acest caz. fie datorită mai multor lovituri). op. iar din punct de vedere subiectiv. Aceasta se caracterizează. Este important de arătat că actele de executare multiple se integrează în mod natural în aceeaşi infracţiune. C-tin Mitrache. prin aceea că există o singură formă de vinovăţie şi un singur rezultat. infracţiunea continuă şi infracţiunea deviată. pe lângă faptul că există o singură acţiune sau inacţiune. pluralitatea persoanei vătămate va determina o pluralitate de infracţiuni. fie prin mai multe intervenţii. Infracţiunea simplă. 156 . Nistoreanu. 296 297 Ghe. în cazul infracţiunilor contra persoanei. 200. deşi nu mai avem neapărat o singură acţiune sau inacţiune.Aurel Teodor Moldovan infracţiune şi unitate legală de infracţiune Unitatea naturală de infracţiune se poate defini ca fiind unitatea acţiunii sau inacţiunii prin care se realizează conţinutul unei singure infracţiuni. infracţiunea de obicei şi infracţiunea progresivă. în cazul infracţiunii simple sunt înglobate în aceeaşi acţiune. printr-o singură formă de vinovăţie. Boroi. Al. care se succed imediat în timp asupra obiectului infracţiunii (ex: vătămarea corporală poate interveni. fie datorită unei lovituri. op.cit. Unitatea legală de infracţiuni este consacrată de Codul penal în patru forme: infracţiunea continuată. fiecare în parte conţinutul unor infracţiuni distincte. Infracţiunea simplă are ca particularitate faptul că momentul consumării coincide cu momentul epuizării. Astfel. atât obiectul cauzei. Infracţiunile vor fi într-un număr echivalent cu numărul persoanelor vătămate prin infracţiune. ci de voinţa legiuitorului care reuneşte în conţinutul unei singure infracţiuni. deşi pot avea şi semnificaţie proprie. 9.296 În cazul infracţiunii simple.295 Unitatea legală de infracţiune este dată nu de natura faptei săvârşite. pag. fie prin o singură intervenţie a făptuitorului asupra obiectului infracţiunii. UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE 9. Literatura juridică reţine unitatea de infracţiuni sub trei forme: infracţiunea simplă. Este diferită situaţia în care printr-o singură acţiune se aduce atingere valorilor ocrotite care aparţin mai multor titulari.1.2. două acţiuni sau inacţiuni care ar putea constitui. printr-o singură acţiune sau inacţiune.

2. iar reluarea activităţii infracţionale va constitui o nouă infracţiune. fără să fie nevoie de intervenţia făptuitorului pentru prelungirea acesteia (ex: în cazul furtului de energie electrică sau de semnal TV. Pe parcursul desfăşurării elementului material al laturii obiective pot apărea întreruperi ce pot fi determinate de natura activităţii infracţionale.DREPT PENAL. 201.84 300 C. în acest caz.140. „purtarea”. Infracţiunea continuă. Infracţiunea continuă Infracţiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. Dreptul. abandonul de familie.. pag. 298 299 157 . op.298 Literatura299 afirmă că acţiunea sau inacţiunea infracţională durează până când este oprită de o forţă contrară care poate fi: voinţa infractorului. op. Având în vedere acest aspect. numărul mai mare de persoane vătămate nu duce la stabilirea unei pluralităţi de infracţiuni. dezertarea. „conducerea unui autovehicul”. care prin natura ei se prelungeşte în timp („deţinerea”. pag.Bulai op. deci avem de-a face cu o unitate de infracţiune. portul ilegal de uniformă. Acesta în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale reia în fiecare dimineaţă elementul material al laturii obiective.cit. 201.cit. Pentru acestea din urmă este important de remarcat că fiecare întrerupere în acţiunea infracţională duce la epuizarea infracţiunii continue. PARTEA GENERALĂ Situaţia este diferită în cazul infracţiunilor contra vieţiii.2. d. pag. pag. Literatura consideră că în cazul altor infracţiuni decât cele care vatămă persoana. orice întrerupere a racordului la reţea reprezintă epuizarea Vasile Papadopol. deşi nu este definită.nr. În momentul în care acţiunea infracţională este curmată. legiuitorul creând o infracţiune complexă (ex: omorul deosebit de grav. 92/1996. infracţiunea se epuizează.cit. V.Dongoroz op. intervenţia autorităţii sau intervenţia altei persoane.Bihor. deţinerea de arme şi muniţii. doctrina penală300 a făcut distincţie între infracţiunile continue succesive (cazul de mai sus) şi infracţiunile continue permanente.Basarab op. M. C-tin Mitrache.cit. Deci. 62..cit.J. I. op.cit. Literatura a reţinut că reluarea de dimineaţă a portului ilegal de uniformă nu schimbă rezoluţia infracţională a infractorului. uciderea din culpă dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane). 301 C-tin Mitrache. Se dă exemplu cazul furtului printr-o singură acţiune de la mai multe persoane (cazul unei persoane care ar fura din bunurile mai multor persoane care bunuri au fost depozitate la un loc). pag.297 9. iar reluarea activităţii infracţionale înseamnă săvârşirea unei noi infracţiuni continue. T. pag. pag. „lipsirea”). Spre exemplu: portul ilegal de uniformă este susceptibil de a fi întrerupt noaptea şi reluat dimineaţa.pag. Infracţiunile continue permanente se caracterizează prin desfăşurarea activităţii infracţionale fără întrerupere. reiese din dispoziţiile părţii speciale a Codului penal fiind identificată după elementul material al laturii obiective ce presupune o acţiune sau o inacţiune. nu există o nouă hotărâre infracţională. evadarea. Doru Pavel op.60. În acest caz valoarea ocrotită care este vătămată este patrimoniul însuşi.cit.194.Oancea. Ca exemple de infracţiuni continue putem menţiona: furtul de curent electric. care continuă şi după consumare până la intervenţia unei forţe contrare.326.

Astfel legea penală cu privire la aplicarea legii penale în timp.301 Ca exemplu: dacă făptuitorul a început activitatea infracţională înainte de împlinirea vârstei de 14 ani. În cazurile infracţiunii deviate. pag.211. I. b) Fie prin săvârşirea faptei asupra altui obiect sau altei persoane datorită erorii făptuitorului cu privire la obiectul sau persoana asupra cărora acesta intenţiona să acţioneze (error in personam). 9. pag. şi nu o infracţiune cu privire la obiectul sau persoana vătămată şi o tentativă cu privire la obiectul sau persoana care se vroia a fi vătămată.Bulai op. vol. cu o altă persoană pe care o ucide. Infracţiunea deviată Infracţiunea deviată este o formă a unităţii naturale de infracţiune. de la acest moment se stabileşte incidenţa unui act de clemenţă. Drept penal comparat. Momentul faţă de care se calculează şi se aplică aceste instituţii este momentul epuizării infracţiunii. se consideră că această infracţiune este în realitate una singură. Opinia dominantă în literatură303 susţine că în cazul infracţiunii deviate în C. legea penală aplicabilă va fi legea în vigoare în momentul epuizării faptei. prin greşita manipulare a armei.220-221.Gen. Drept penal. această activitate nu va fi luată în seamă. infractorul confundă pe rivalul său. acesta va fi sancţionat ca şi infractorul major (de minoritate se va ţine seama în individualizarea pedepsei). Cluj 1923. Spre exemplu. Cunoaşterea infracţiunii continue are relevanţă în aplicarea anumitor instituţii de drept penal. se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale. pe de o parte. Traian Pop.423.3.II.Oancea. O eventuală rebranşare ar echivala cu o punere în aplicare a unei noi rezoluţii infracţionale. Spre exemplu.Dongoroz. V.469.cit.Aurel Teodor Moldovan infracţiunii de furt. decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vatăme. sau prin îndreptarea acţiunii – din eroare a făptuitorului – asupra altei persoane ori altui obiect. 1939. desemnând infarcţiunea săvârşită prin devierea acţiunii de la obiectul sau persoana împotriva cărora era îndreptată. În ceea ce priveşte aplicarea legii penale în spaţiu.. Există în acest sens două opinii în doctrină. va fi recunoscută incidenţa legii penale române. datorită nopţii. pe de altă parte. pag. făptuitorul ucide o altă persoană decât cea pe care vroia să o ucidă iniţial. op.2. dacă o parte din infracţiune sau rezultatul acesteia s-au produs pe teritoriul ţării. iar minorul va răspunde penal. De la acest moment.cit. datorită greşelii făptuitorului. pag. deci am fi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni de furt de curent sau semnal TV). la alt obiect sau persoană. Dacă activitatea continuată a început în timp ce făptuitorul era minor şi se desfăşoară după ajungerea la majorat. 302 303 158 . P.302 Infracţiunea deviată se poate săvârşi în două moduri: a) Fie prin devierea acţiunii infracţionale spre un alt obiect sau altă persoană din greşeala făptuitorului (aberatio ictus).

deoarece în realitate se reglementează ambele instituţii de drept penal.2: Infracţiunea este continuată Alin. dar în realileiaşi rezoluţii. .DREPT PENAL. În altă opinie se susţine că în cazul devierii acţiunii (aberatio ictus).3.infracţiunea de obicei. Formele unităţii legale sunt în număr de patru. 159 . 9.. Opinăm că. cu diferenţa că se acordă prioritate infracţiunii continuate şi acelei complexe în raport cu pluralitatea de infracţiuni. op. Considerăm că nu poate fi absorbită această tentativă de către infracţiunea consumată. o primă modificare atinge denumirea capitolului „Pluralitatea de infracţiuni” din Codul Penal în vigoare. UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE Unitatea legală de infracţiune.191 Vintilă Dongoroz – Drept penal 1939. trebuie reţinute ambele fapte în concurs de infracţiuni. iar în viitorul Cod Penal denumirea capitolului este transformat din „Pluralitatea de infracţiuni” în „Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni”. care ar putea constitui fiecare în parte o infracţiune. dacă se constată că pe lângă infracţiunea deviată sunt întâlnite în cauză şi condiţiile constitutive ale unei tentative pedepsibile alături de infracţiunea consumată. PARTEA GENERALĂ orice modalitate ne găsim în prezenţa unei singure infracţiuni.infracţiunea continuată. pagina 324. acţiuni sau inacţiuni sau zarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva 304 305 M. Zolyneak. care pedepseşte prin reunirea în conţinutul unei singure infracţiuni două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni.Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe nuate şi a celei complexe Alin. spre deosebire de unitatea naturală de infracţiune.cit.ferite intervale de timp. dar în realizarea ace.infracţiunea complexă. în conţinutul căruia se reglementează formele pluralităţii de infracţiuni.304 În ceea ce priveşte unitatea legală de infracţiune Codul Penal viitor conţine mai multe modificări în raport cu reglementările cuprinse în actualul Cod Penal. infracţiunea continuată şi cea complexă. proprii. improprii sau relativ improprii. În acest caz se invocă faptul că legea nu apără viaţa unei anumite persoane. legiutorul reţinând ca unitate de infracţiuni: . în acest caz. este o creaţie a legiuitorului. Astfel.1: Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite când o persoană săvârşeşte la diintervale de timp. anume cea realizată în condiţiile devierii proiectului iniţial cu motivarea că legea penală apără toate valorile sociale aflate sub protecţia sa. deoarece ne-am afla în faţa unei nepedepsiri a unei tentative pedepsibile. p. ci viaţa tuturor persoanelor.Unitatea infracţiunii conti. Legiuitorul a creat unitatea legală de infracţiune din două sau mai multe acţiuni cu semnificaţie proprie tocmai datorită legăturii strânse între ele.Art 35.infracţiunea progresivă. Codul penal actual Noul cod penal Art 41. ne putem afla în faţa unei tentative perfecte. .

p. nu i se va reţine instigare continuată. Există o infracţiune continuată şi în cazul în care o persoană acţionând în baza aceleaiaşi rezoluţii participă la săvârşirea unora din acţiunile componente ale infracţiunii în calitate de coautor.Aurel Teodor Moldovan inacţiuni care prezintă fiecare în parte. Potrivit Codului Penal în vigoare infracţiunea continuată este acea formă a unităţii legale caracterizată prin săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite. op. T. alin. Astfel. 9. În situaţia în care o persoană instigă prin acţiuni repetate la infracţiuni diferite. op.2 din actualul Cod Penal şi articolul 35 din noul Cod Penal.cit. prezintă. nesocotindu-se cerinţa prevăzută de art. p. deoarece se încalcă relaţia de dependenţă a actelor de participaţie faţă de actele de executare. s. 310 T.p. care prezintă ca element de noutate în definiţia legală a infracţiunii continuate introducerea unei noi condiţii. Aspecte ale raporturilor dintre infracţiunea continuată şi formele de participaţie.306 Condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate : A) prima condiţie priveşte unitatea subiectului activ. care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.1. şi anume unitatea de subiect pasiv.141. iar pentru altele calitate de complice. J. Infracţiunea continuată Infracţiunea continuată este reglementată de dispoziţiile articolului 41. dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale a unor acţiuni sau inacţiuni.R. Al. în asemenea caz. nr.305 Caracteristicile infracţiunii continuate rezidă din condiţiile prevăzute de articolul 41 aliniatul 2 Codul Penal în vigoare şi articolul 35 aliniatul 1 din noul Cod Penal.41 actualul Cod Penal şi de art. mai ales că nu asigură continuitatea in activitatea infracţională aceleiaşi persoane în ceea ce priveşte situaţia ei juridică308 . D 1261/1983.D.1/1972.cit. 307 308 160 .155 Ghe. p. Este evident că se va reţine infracţiunea ca fiind continuată şi în condiţia în care făptuitorul care participă are calitatea de autor pentru unele acte. O parte a literaturii consideră discutabil un astfel de punct de vedere. R. unor autori diferiţi. Suprem. D 1670/1971. p. Papadopol.8/1983.p.309 În acelaşi mod se vor încadra juridic şi actele de complicitate repetate în baza aceleiaşi rezoluţii şi a Oancea . RRD nr.3.5/1964. unitate de rezoluţie infracţională şi unitate de conţinut al infracţiunii. ci concurs de infracţiuni.. ca pluralitatea de acte componente să prezinte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. 309 V. pentru ca o infracţiune să fie continuată trebuie ca aceasta să fie formată dintr-o pluralitate de acte de executare legate între ele printr-o triplă unitate: unitate de subiect atât activ.S. iar la altele în calitate de complice. Nistoreanu. nr. subiect pasiv.310 306 I. conţinutul aceleiaşi infracţiuni. acţiuni sau inacţiuni care conţinutul aceleiaşi infracţiuni. p. forma de unitate mai uşoară se absoarbe în cea mai gravă307 .N. 35 din viitorul Cod Penal. în sensul că acţiunile sau inacţiunile trebuie săvârşite de aceeaşi persoană.59.36. Boroi. s. fiecare în parte. cât şi pasiv.172.

În condiţiile în care el va acţiona în calitate de complice cu privire la infracţiunea de furt mai sus menţionată şi în calitate de coautor la infracţiunea de vătămare corporală a paznicului care i-a surprins în timp ce consumau un alt act al infracţiunii de furt. este evident că ne vom afla în cazul concursului de infracţiuni. Aceste prevederi se aplică şi în cazul complicităţii : dacă se va reţine complicitatea pentru infracţiuni de natură diferită.DREPT PENAL.248.ex.3886/1971. arătăm că se poate reţine infracţiunea continuată deoarece sunt respectate condiţiile de existenţă ale acesteia.206-207. P. însă autorii sunt diferiţi. pag 203. se va reţine după caz concursul sau recidiva. fapta săvârşită va fi o nouă infracţiune. CD 1971. cu aceeaşi ocazie. literatura de specialitate se referă la acte care fiecare în parte reprezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Drept Penal. T.. s.cit. Intervalele de timp nu trebuie să fie nici foarte lungi. care să fie săvârşite la intervale diferite de timp. B) a doua condiţie este aceea să existe o pluralitate de acţiuni sau inacţiuni. pag . astfel că. D 1974/1969.p. RRD 12/1969. D nr. Reţinerea concursului de infracţiuni pentru instigare repetată se referă la instigarea repetată pentru infracţiuni diferite or. Suntem în această situaţie în condiţiile în care inculpatul fură dintr-un apartament învecinat. Mitrache. iar altele rămase în fază de tentativă. PARTEA GENERALĂ În ceea ce ne priveşte suntem de acord cu prima opinie din următoarele considerente: condiţia unicităţii subiectului activ la care se referă tribunalul suprem în decizia menţionată. 314 T. 311 312 161 .2 . pag. însă neputând transporta toate bunurile odată efectuează mai multe drumuri312 . vol.311 Pentru îndeplinirea acestei condiţii trebuie să se săvârşească două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni.Gen. În concepţia viitorului Cod Penal este necesară şi îndeplinirea condiţiei unicităţii subiectului pasiv asupra căruia sunt îndreptate acţiunile sau inacţiunile subiectului activ. care intră în conţinutul juridic al aceleiaşi infracţiuni. în condiţiile în care o persoană este lovită cu ocazia aceleaşi agresiuni reprezintă conţinutul infracţiunii simple şi nu infracţiune continuată sau săvârşirea infracţiunii de furt.S. C. caz în care. nu şi pe aceea de instigator. op. iar apoi în calitate de autor sau coautor este evident că se va reţine infracţiunea continuată. prin comiterea mai multor acţiuni în aceeaşi împrejurare. s. Există infracţiune unică continuată indiferent dacă unele din actele infracţionale sunt consumate. în condiţiile în care avem de-a face cu o rezoluţie distinctă.. ori de câte ori inculpatul a săvârşit actele respective pe baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. are în vedere calitatea de complice şi autor sau coautor. este evident că se va reţine concursul de infracţiuni. pentru că fiind o infracţiune de natură diferită s-a schimbat rezoluţiunea infracţională. 313 M. Dacă un făptuitor va acţiona pentru sustragerea prin acţiuni repetate a materialelor de construcţii dintr-un depozit prima dată în calitate de complice. Zolyneak. şi nu al infracţiunii continuate.S. Un timp prea îndelungat între actele de executare poate duce la schimbarea rezoluţiei infracţionale.p. nici foarte scurte. Cu privire la complicitatea reţinută ca şi concurs de infracţiuni în condiţiile în care complicitatea are aceeaşi rezoluţie. pag 180..

D. 154.427. ci trebuie să realizeze fiecare conţinutul aceleiaşi infracţiuni. cu condiţia ca ivirea acestora să nu conducă la luarea unei noi hotărâri infracţionale. Stabilirea caracterului continuat prezintă importanţa în practică cu privire la mai multe aspecte. unele forma de bază sau varianta tip. folosirea aceloraşi procedee în săvârşirea activităţii infracţionale)315 . iar altele varianta calificată a acelei infracţiuni cu respectarea.Aurel Teodor Moldovan C) a treia condiţie este ca actele efectuate să fie săvârşite cu aceeaşi rezoluţie infracţională. în baza rezoluţiei infracţionale iniţiale. Astfel legea spune că de la momentul epuizării se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale şi se stabileşte incidenţa unui act de clemenţă. alin.243. în art. unitatea de timp. data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiunii. pag. stabileşte ca dată a săvârşirii infracţiunii continuate. Fiecare act de executare constă în acţiunea sau inacţiunea ce realizează conţinutul juridic al aceleiaşi infracţiuni. Nr. desigur şi a celorlalte condiţii. Codul penal actual în art. D) actele de executare să prezinte fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. op. pag. pag. dacă o parte din acte sau rezultatul s-a produs pe teritoriul României. 317 T. în fapt putând să existe numeroase elemente care pot conduce la concluzia că a fost îndeplinită această condiţie de existenţă a infracţiunii continuate (unitatea obiectului infracţiunii. d.. În practica judiciară s-a reţinut întemeiat că vor forma unitate sub forma infracţiunii continuate şi actele de executare care realizează. 2.317 Efectele şi importanţa realizării infracţiunii continuate. conform principiului ubicuităţii.cit. însă infractorul continuă săvârşirea altor acte. legea penală aplicabilă va fi cea română. 316 162 . alin.cit. În condiţiile în care 315 C.314 Pentru a se realiza infracţiunea continuată trebuie ca infractorul să aibă o imagine de ansamblu a activităţii ulterioare pe care o va desfăşura.. Zolineak. Fiecare infracţiune privită în parte poate prezenta anumite particularităţi.316 Condiţia este îndeplinită şi atunci când actele de executare nu reprezintă toate infracţiuni consumate. a locului. Dacă actele de executare sau rezultatul se situează pe teritorii diferite.S. Mitrache. C.204 M. precum şi Codul Penal viitor. s. Literatura arată că acţiunile succesive nu trebuie să fie identice. să nu conducă la schimbarea tipului de infracţiune.313 Un al doilea aspect reţinut de doctrină este acela că unitatea de rezoluţie este păstrată şi în cazul în care a început procesul penal pentru actele de executare săvârşite anterior. 1971. În funcţie de momentul epuizării se stabileşte şi legea penală aplicabilă în timp: astfel legea penală aplicabilă este cea în vigoare din momentul epuizării infracţiunii. făptuitorul urmărind şi acceptând rezultatul acţiunii sale. op. Această rezoluţie infracţională trebuie apreciată în funcţie de fiecare situaţie în parte.122.p. Literatura a reţinut pe de o parte faptul că rezoluţia infracţională trebuie să fie anterioară activităţii infracţionale şi să se menţină în linii generale pe parcursul executării actelor ce compun acea activitate. a persoanei vătămate. 241/1971.. unele putând rămâne în fază de tentativă.2. Elementul subiectiv care caracterizează infracţiunea continuată este numai intenţia ca formă de vinovăţie.

după caz. C. iar în condiţiile în care pedeapsa este amenda. I. este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni. infractorul va răspunde penal ca major. Mitrache. în condiţiile în care instanţa considera necesar. aplicarea pedepsei se va face într-o singură etapă.42. Astfel noul Cod prevede la art. op.35. şi adăugarea unui spor. respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.art. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. că infracţiunea continuată. pedeapsa pentru infracţiunea continuată se aplică prin condamnarea către maximul special al pedepsei. respectiv cu 318 319 Vezi C. 206. 34 sau. art. Sporul nu poate depăşi 5 ani în condiţiile în care pedeapsa este închisoarea.Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă Alin. p.Pedeapsa pentru infracţiunea continuată Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvărşită. art. actele de executare anterioare acestei vârste nu se iau în considerare. Mitrache.cit. potrivit dispoziţiilor art. Reglementarea actuală specifică şi faptul că dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată.1.443. art. 206. pag.DREPT PENAL. iar în noul Cod sediul materiei este redat de art.1: Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. op. ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei. PARTEA GENERALĂ făptuitorul a început executarea înainte de împlinirea vârstei de 14 ani. Tratamentul penal al infracţiunii continuate. se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare. ci numai cele de după împlinirea vârstei de 14 ani. 401 alin. 36 alin. Art 36. În noul Cod penal se modifică atât sediul materiei (în actualul Cod Penal este vorba de dispoziţiile art.43. art. care nu poate fi mai mică decât cea stabilită anterior.cit. Codul penal actual Noul cod penal Art 42. În actuala reglementare. În cadrul individualizării pedepsei se va ţine seama de cazul că o parte de acte au fost săvârşite în perioada minorităţii. pag.cit. cât şi tratamentul penal al infracţiunii continuate. interzicând acesteia aplicarea unei pedepse mai uşoare pentru infracţiunea cu privire la care s-a pronunţat deja. 37). 163 . Această dispoziţie permite instanţei numai stabilirea unei pedepse mai mari sau menţinerea pedepsei iniţiale.36. al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii. la care se poate adăuga un spor.41. al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii. Având în vedere că infracţiunea continuată este tratată ca unitate de infracţiuni. iar dacă infracţiunea continuată a început să fie comisă mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani şi a continuat după aceea.1. Infracţiunea continuată este o cauză de agravare facultativă a pedepsei pentru acea infracţiune. op. Oancea . se aplică un spor de până la jumătate din maximul amenzii.

443. op.35 alin. pag. Ghe.Unitatea infracţiunii conti. op. p.319 9.131. conţinutul altei infracţiuni care este absorbită de infracţiunea complexă. Infracţiunea complexă Infracţiunea complexă este consacrată în actualul Codul penal la art. Infracţiuni ce nu se pot săvârşi în mod continuat.II/1994. Infracţiunea complexă poartă numele de infracţiune absorbantă.Bulai.3: Infracţiunea este complexă când Alin.2.320 Sub aspectul obiectului. în sensul că expresia „ca element sau circumstanţă agravantă” se înlocuieşte cu expresia „ca element constitutiv sau ca element circumstanţial agravant”. ca element concircumstanţă agravantă. la crearea infracţiunii complexe legiuitorul a avut în vedere existenţa unor legături obiective şi subiective între faptele ce intră în conţinutul infracţiunii complexe. cât şi pe cea care priveşte integritatea corporală a persoanei. Infracţiunea continuată nu este posibilă la infracţiunea comisă din culpă. În structura infracţiunii complexe se include. deci. pierzându-şi autonomia infracţională.321 Se impune precizarea că. şi nici la cele care presupun repetarea activităţii în vederea realizării conţinutuliu infracţiunii (infracţiunile de obicei).cit. pag. întrucât această modificare a fost cerută de doctrina penală. Infracţiunea complexă este definită în Codul penal actual ca fiind infracţiunea ce cuprinde în conţinutul ei ca element constitutiv sau ca circumstanţă agravantă o acţiune sau Codul penal actual Noul cod penal Art 41. la infracţiunile al căror obiect nu este susceptibil de divizare318 . iar în Codul penal nou este reglementată la art.. Nistoreanu. infracţiunea complexă se caracterizează prin existenţa unui obiect juridic reprezentat de două relaţii sociale: de exemplu. Tâlhăria şi lipsirea de libertate în mod ilegal. o acţiune sau stitutiv sau ca element circumstanţial inacţiune care constituie prin ea însăşi o agravant.143. Zolineak. iar infracţiunea inclusă în conţinutul său poartă numele de infracţiune absorbită. Boroi.Art 35.cit. Noul Cod Penal aduce o modificare în structura definiţiei infracţiunii complexe. 320 321 164 . o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. nr. o acţiune sau inacţiune faptă prevăzută de legea penală. Al. infracţiunea de tâlhărie vatămă relaţia socială ce asigură dreptul la proprietate. care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. ca element sau ca în conţinutul său intră.Aurel Teodor Moldovan cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.2: Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră. 322 C. în sensul că una din infracţiuni serveşte ca mijloc pentru realizarea celeilalte care constituie scop în ansamblul activităţii infracţionale M. Revista „Drept penal”.Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe nuate şi a celei complexe Alin. infracţiune unică sau concurs de infracţiuni.41 alin.3.2.3.

În toate aceste cazuri de infracţiuni. d.i. Această conexiune poate echivala cu existenţa. este cuprins conţinutul infracţiunilor de insultă. L. s-a stabilit că există o formă a infarcţiunii complexe propriu-zise şi în cazul în care există o faptă incriminată independent la care se adaugă unele condiţii speciale care fac să apară un nou tip de infracţiune cu caracter complex. deoarece circumstanţa agravantă (elementul circumstanţial M.p. s.S.216/1979.cit.etc – în cazul infracţiunii de ultraj.328.cit. omor săvârşit în anumite condiţii – victima îndeplineşte o activitate importantă în stat.323 Reunirea infracţiunilor şi crearea celei de-a treia a fost impusă legiuitorului de legătura strânsă ce există între cele două sau mai multe infracţiuni ce apar în conţinutul celei de-a treia. care constituie prin el însuşi. ameninţare. Mitrache.op. Se mai numeşte şi infracţiunea complexă calificată şi se caracterizează prin aceea că în conţinutul său este inclusă ca circumstanţă agravantă sau ca element circumstanţial agravant o acţiune sau inacţiune ce constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.Biro. 1979. care cuprinde în conţinutul ei două infracţiuni distincte: furt şi ameninţare sau furt şi lovire sau alte violenţe.157. 229. T. Astfel. sau propriu-zisă. pag. circumstanţa agravantă neconstituind conţinutul altei infracţiuni. 323 324 165 . Zolineak.cit. Culegere de decizii. pe timpul nopţii. calomnie. avem o infracţiune complexă.322 Din definiţia legală a infracţiunii complexe rezultă că aceasta se poate prezenta în două forme: infracţiunea complexă tip sau simplă şi infracţiunea complexă agravantă sau infracţiunea complexă calificată. fără a forma o a treia infracţiune distinctă (ex: infracţiunea de atentat care pune în pericol siguranţa statului este formată din infracţiunea de vătămare corporală gravă. pag.324 În literatura juridică penală.) Infracţiunea complexă ca variantă agravantă. noul Cod Penal). În această infracţiune avem două infracţiuni distincte reunite de către legiuitor.219. D.209. În acest caz avem de-a face cu o infracţiune simplă.. o infracţiune. care a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. 325 C. PARTEA GENERALĂ a făptuitorului. op. Exemplul clasic oferit de literatura de specialitate este infracţiunea de tâlhărie. Exemplul dat de literatură este acela al furtului calificat săvârşit într-un loc public. op. care a avut ca urmare moartea victimei. Infracţiunea complexă tip sau simplă. pag. întrucât lipsa acestuia duce la calificarea ca şi concurs de infracţiune. fie a unui raport mijloc-scop (pentru a asigura luarea bunului. lit. tâlhăria sau pirateria. pag. fie un raport de la antecedenţă la consecinţă.. Exemplele din literatură sunt violul. Această conexitate trebuie constatată în fiecare caz concret de către instanţa de judecată. Drept penal 1971. furtul calificat prin efracţie (art. în conţinutul infracţiunii complexe intră ca element o acţiune ce formează conţinutul unei alte infracţiuni. 207. C.lit.DREPT PENAL.pen actual sau art. se caracterizează prin aceea că în conţinutul ei intră ca element constitutiv o acţiune sau o inacţiune ce reprezintă conţinutul unei alte infracţiuni. Nr. Nu orice infracţiune calificată este însă infracţiune complexă.. legiuitorul alătură conţinutului de bază o circumstanţă agravantă sau aşa cum este folosit de viitorul Cod Penal un element circumstanţial agravant. care a creat o a treia infracţiune deosebită de celelalte două. infractorul foloseşte ameninţarea). În cazul furtului prin efracţie însă.

În cazul infracţiunii complexe varianta agravantă. De regulă. 3 al aceluiaşi articol se arată că înfracţiunea complexă săvârşită cu intenţie depăşită. alin. în cazul infracţiunii complexe tip. infracţiunea complexă nu necesită o prelungire în timp a acţiunilor sau inacţiunilor şi nici a rezultatului. Structura infracţiunii complexe. Ca efecte. Infracţiunea complexă nu reprezintă o cauză de agravare a răspunderii penale. însă nerealizarea conţinutului infracţiunii mai grave va atrage răspundearea pentru infracţiunea mai uşoară. ci rămâne o infracţiune simplă. însă dispoziţiile cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea complexă sunt diferite în Codul Penal viitor. Elementul juridic principal este vizat de infracţiunea absorbantă. sancţiunea aplicabilă fiind cea prevăzută de lege. Infracţiunea complexă cuprinde în conţinutul său elementele infracţiunilor reunite sau absorbite. se prevede în art. făptuitorul urmăreşte şi acceptă rezultatul acţiunilor sale..189. sunt întrunite condiţiile de reţinere a tentativei.). 36. având în vedere că infracţiunile ce intră în conţinutul infracţiunii complexe îşi pierd autonomia. Efecte juridice. Tot astfel. astfel.Papadopol. intenţia. pag. Dacă din punct de vedere obiectiv conţinutul infracţiunii nu se realizează (ex: în cazul tâlhăriei s-au produs lovirile. Complexitatea naturală.op. dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acţiunii secundare.Aurel Teodor Moldovan agravant în concepţia noului Cod) poate forma conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (furtul se săvârşeşte în acest caz prin distrugerea încuietorilor. Obiectul infracţiunii complexe este şi el complex. Infracţiunea se consumă la realizarea acţiunilor sau inacţiunilor ce reprezintă elementul material al laturii obiective şi producerea rezultatelor prevăzute în conţinutul infracţiunii. în alin.cit. însă victima nu a fost deposedată de bun). având un obiect juridic principal şi altul secundar. Sunt aplicabile dispoziţiile art. forma de vinovăţie este praeter intenţia sau intenţia depăşită. infracţiunea complexă va fi tratată ca o singură infracţiune. etc. Forma de vinovăţie este. analizate anterior. ori în cazul unor infracţiuni contra persoanei. 2 din noul Cod că infracţiunea complexă se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiune.326 Reprezintă absorbirea în chip natural de către infracţiunea fapt consumat a tentativei. fapt ce poate constitui infracţiune distinctă). absorbirea infracţiunilor mai uşoare de altele mai grave (ex: infracţiunea de omor consumat cuprinde în mod natural şi elementele tentativei de omor şi elementele infracţiunilor mai puţin grave – vătămarea corporală. 166 . 43 din actualul Cod. de aceea. la acea infracţiune. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea complexă consumată. faţă de care va fi apreciată incidenţa instituţiilor de drept penal.325 Infracţiunea complexă calificată poate fi rezultatul unirii unei infracţiuni complexe tip cu circumstanţa agravantă (ex: tâlhăria urmată de moartea victimei). infracţiunea absorbantă nu devine o infracţiune complexă. 326 V. iar cel secundar de infracţiunea absorbită.

gen.219.Dincu. alin.pag. şi nu momentul producerii rezultatului mai grav. fiind incriminate ca infracţiune etapele de amplificare a rezultatului. Drep penal. absorbţia este legală. astfel încât să releve o obişnuinţă a 327 C. continuate.3. pag.Bulai op. 331 A. 167 . şi nu în momentul producerii rezultatului.3. PARTEA GENERALĂ 9. Mitrache. care constă în repetarea faptei incriminate. fie prin agravarea urmării imediate.R.nr. vătămarea necesitând îngrijiri medicale de până la 60 de zile (vătămare corporală art. devenind lovire calificată (îngrijire medicală de cel mult 20 de zile. 209.329 Cealaltă parte a doctrinei invocă o decizie de îndrumare a instanţei su330 preme . Bucureşti.”.182.L.180. actual.8/1987. care va constitui iniţial conţinutul infracţiunii de lovire sau alte violenţe (art. 193.181 al Codului Penal actual) sau îngrijiri medicale de mai mult de 90 de zile( art. Faţă de momentul consumării.cit. art. care este acela al săvârşirii elementului material al laturii obiective.B.4 Infracţiunea de obicei Infracţiunea de obicei este o formă a unităţii naturale de infracţiune.327 Infracţiunea rezultată în urma amplificării urmărilor absoarbe în conţinutul ei şi infracţiunile mai uşoare.D. C. 1992. art. V.3. adică al comiterii infracţiunii. pag.219. Infracţiunea progresivă Este definită în doctrină ca fiind acea infracţiune care după momentul consumării infracţiunii produce un rezultat care se amplifică progresiv. alin.cit.2 C. În fine. pg.DREPT PENAL. momentul epuizării este reprezentat de ultimul rezultat amplificat produs.Bucureşti. pag.1/1987.T. este momentul de la care se calculează şi devin incidente instituţiile de drept penal. s-a realizat conţinutul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. Codul Penal în vigoare.183 Codul Penal în vigoare.45. 330 Decizia de îndrumare nr.cit.255. care prevede varianta îngrijirilor medicale de cel mult 90 de zile). 9. arătând că data de săvârşire a infracţiunii progresive trebuie considerată data comiterii acţiunii iniţiale.Bulai op.p. În această opinie se apreciază că trebuie luată în considerare condiţia persoanei în momentul săvârşirii faptei.Papadopol.P.Pavel.193 noul Cod Penal. 328 C.cit. 1975.219. pag.195 Codul Penal viitor). alin. Spre deosebire de complexitatea naturală. al cărei rezultat se poate agrava. Casa de editură şi presă „ŞansaS.180. vol. 329 C. op.1 din Codul Penal actual sau art. art. când vătămarea a dus la moartea victimei. caz în care suntem în situaţia infracţiunii de vătămare corporală gravă aşa cum este prevăzut de art. R.). Rezultatul se poate agrava astfel încât victima să necesite îngrijiri medicale de mai mult de 60 de zile.I. rezultatul se poate agrava. fie prin producerea de noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave.194 din viitorul Cod Penal). Formele unităţii infracţionaleîn dreptul penal român. fără intervenţia făptuitorului. adică momentul epuizării.328 Exemplul oferit de literatură este fapta de lovire.U.R. O parte a doctrinei apreciază că efectele juridice ale acestei infracţiuni sunt similare celor de la infracţiunile continuie.2 viitorul Cod Penal. al producerii ultimului rezultat amplificat.Bulai op.D.

vagabondajul. de aceea infracţiunea de obicei nu se confundă cu infracţiunea continuată. în aşa fel încât să se atribuie ansamblului de infracţiuni. 168 .331 Această infracţiune se caracterizează prin aceea că fapta se reia în aşa fel încât din reluarea elementului material al laturii obiective reiese caracterul de obişnuinţă. pe lângă momentul consumării şi un moment al epuizării. o îndeletnicire a acestuia. ele pot caracteriza infracţiunea (ex: cerşetoria. În funcţie de momentul epuizării se aplică şi se calculează celelalte instituţii de drept penal.Aurel Teodor Moldovan făptuitorului. Infracţiunea de obicei nu este posibilă în forma tentativei şi nici nu poate fi săvârşită în coautorat. De esenţa infracţiunii de obicei. unde fiecare act de executare realizează conţinutul infracţiunii. este repetarea acţiunilor infracţionale. pericolul social al infracţiunii. doar împreună în condiţiile în care arată obişnuinţa sau îndeletnicirea făptuitorului. Faptele în sine nu prezintă un pericol social de sine stătător. prostituţia). de îndeletnicire. corespunzător săvârşirii ultimului act de executare. neavând semnificaţie penală. În acest caz se distinge. deci ca trăsătură constitutivă a acestei infracţiuni.

nici recidivă. Pluralitatea de infracţiuni se referă la situaţia în care aceeaşi persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni. spre deosebire de Codul Penal în vigoare..op.DREPT PENAL. iar în noul Cod penal. care prevede că pluralitatea de infracţiuni constituie. care nu constituie nici concurs. Includerea pluralităţii de infracţiuni în titlul privind infracţiunea. concurs de infracţiuni sau recidivă. 32-40. dar şi recunoscute şi întâlnite în practica judiciară. PARTEA GENERALĂ CAPITOL X PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI 10.pag. pe de altă parte. C. pag. op. Prin urmare.Al. Astfel că. reflectă concepţia legiuitorului de a acorda prioritate problemelor de stabilire a situaţiilor în care există pluralitate de infracţiuni. la art. 32. fie după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune. după condamnarea definitivă. 169 . la art. recidiva şi pluralitatea intermediară de infracţiuni.cit. 35-45. şi anume concursul. Concursul de infracţiuni şi recidiva reprezintă formele de bază ale pluralităţii de infracţiuni potrivit reglementării actuale.Bulai.332 Formele pluralităţii de infracţiuni sunt consacrate de Codul penal în vigoare la art. ca cea de-a treia formă a pluralităţii de infracţiuni.Boroi. Alături de acestea există situaţia pluralităţii intermediare atunci când infractorul săvârşeşte o nouă infracţiune. cel viitor reglementează. Codul Penal viitor reglementează trei forme ale pluralităţii de infracţiuni reţinute în doctrina penală.220.op. la capitolul V. pe de o parte. Recidiva. GENERALITATI PRINVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI Pluralitatea de infracţiuni este reglementată în Codul penal actual.1.. în cadrul capitolului IV. constă în repetarea comportamentului infracţional. pe de altă parte. Concursul de infracţiuni presupune săvârşirea a mai multor infracţiuni. anume pluralitatea intermediară. fără a fi îndeplinite 332 C. după caz.cit. mai înainte de executarea pedepsei.pag. Ghe. ulterior momentului supunerii făptuitorului sistemului de influenţare pe care îl presupune condamnarea şi în unele cazuri.cit.Nistoreanu. Literatura de specialitate recunoaşte şi un al treilea caz de pluralitate de infracţiuni.Mitrache. fie înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. în mod expres în art.149. sau stingerea executării acesteia. 44 pluralitatea intermediară. înainte ca persoana care le-a săvârşit să fie condamnată definitiv pentru una din ele. chiar executarea. referitor la formele pluralităţii de infracţiuni.213.

.334 Condiţiile de existenţă a concursului de infracţiuni: a) Prima condiţie se referă la săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni Infracţiunile săvârşite pot fi de natură şi gravitate diferită.D.223. pag.331.s. Şi în acest caz. Condiţia este îndeplinită şi în cazul în care.181.259.. pentru vreuna dintre ele. ci atâtea infracţiuni în concurs. iar când infracţiunile concurente sunt de natură diferită se reţine concursul eterogen. C. 337 C-tin Mitrache. Va fi îndeplinită condiţia şi când infractorul a participat în calitate de complice. 412 Codul Penal viitor.cit.82. infracţiunea de omor şi infracţiunea de tentativă de omor.D. deviate.Bulai. Drept penal 1939. a cărei viaţă a fost salvată – în sarcina sa urmează a fi reţinute în concurs.pag. op. pag..cit.cit.337 b) Infracţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană.pag. apg.J. Este îndeplinită această condiţie şi când făptuitorul a participat în calitate de autor sau în calitate de participant la săvârşirea infracţiunilor.. I. În acest caz suntem în situaţia unui concurs omogen335 ).R.236. 336 T. 170 .173. nu săvârşeşte o singură infracţiune de lovire. Nu are importanţă foma de vinovăţie cu care sunt comise aceste infracţiuni. inculpatul a cazuat mpoartea uneia şi a vătămat grav integritatea corporală a celeilalte.p.1. împotriva a două persoane. s. cât şi în legi nepenale cu dispoziţii penale. în cazul în care prin agresiunea săvârşită cu intenţia dea ucide.40/1969.233.222.Alba. poate fi reţinut concursul de infracţiuni. op.2 Codul Penal actual şi art. progresive.Bulai..p. pag.op.M.338 Infractorul poate să fi comis unele infracţiuni în timpul minorităţii sau după împlinirea vârstei de 18 ani.4125/1973..Aurel Teodor Moldovan condiţiile prevăzute pentru recidivă. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale la săvârşirea unori infracţiuni distincte.nr. Totodată infracţiunile pot fi prevăzute.333 această formă a pluralităţii este prevăzută în dispoziţiile viitorului Cod Penal.d. când infracţiunile concurente sunt de aceeaşi natură avem de-a face cu un concurs omogen (acela care cu aceeaşi ocazie aplică lovituri mai multor persoane. mai înainte de a fi condamnată definitiv. pag.Zulineak. C-tin Mitrache. nr. pedepsite ca atare336 ).Dongoroz.Dongoroz I.Oancea. 333 334 C.R. d. complexe. d. s..2148/1983. Drept penal 1992. pag.pag.cit. op. d. M.S. parte din infracţiuni sunt săvârşite în ţară şi parte în străinătate.S.. Nu are importanţă dacă infracţiunile sunt simple..p. 10. continuate. 335 T.611/1993. Faptele pot fi consumate sau rămase în stadiul de tentativă pedepsibilă sau asimilate tentativei (ex: art.cit.1/1985. op. câte persoane au fost lovite. atât în legi speciale.214 338 T. V.pag.I. pag.R. V.5/1969.214.Bucureşti. T..2.p.68. R. R. de către aceeaşi persoană.. CONCURSUL DE INFRACTIUNI Noţiune Concursul de infracţiuni este desemnat în legislaţie şi doctrină ca fiind forma pluralităţii de infracţiuni ce constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni.etc. continue. Codul penal.alin.

.Concursul de infracţiuni Lit.252. etc)340 . a) . prin definitiv pentru vreuna dintre ele. pag. a unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare). să poată fi supuse judecăţii. Va fi îndeplinită condiţia chiar dacă infractorul a fost condamnat pentru o infracţiune săvârşită anterior.cit. lipsa plângerii prealabile). înainte de a fi condamnată săvârşite de aceeaşi persoană.S... etc. instanţa constatând existenţa unei cauze care înlătură răspunderea penală (amnistia. Aşa cum am arătat mai sus. pentru celelalte fiind incidente cauzele prezentate mai sus. prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni. sau cel puţin două dintre ele.cit. Există acţiuni sau inacţiuni distincte. înainte concurs chiar dacă una dintre infracţiuni de a fi condamnată definitiv pentru a fost comisă pentru săvârşirea sau vreuna dintre ele.R.3/1974. 171 .Concursul real se mai numeşte şi concurs material şi se caracterizează prin aceea că infractorul a săvârşit două sau mai multe infracţiuni. prescripţia. Există concurs ascunderea altei infracţiuni. PARTEA GENERALĂ c) A treia condiţie priveşte săvârşirea infracţiunilor mai înainte ca infractorul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele. retragerea mărturiei mincinoase. deşi definitivă. revizuire.pag. În acest caz este posibil ca o faptă din cele săvârşite de făptuitor să nu poată fi judecată. 38 din viitorul Cod Penal.3008/1973. op. dar hotărârea nu era definitivă339 la data comiterii noii infracţiuni.D. C. În art. pag.. înainte ca persoana infractorului să fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele. concursul real de infracţiuni este definit prin prisma precizării că infracţiunile concurente sunt săvârşite prin acţiuni sau Codul penal actual Noul cod penal Art 33. În condiţiile în care infractorul este trimis în judecată numai pentru o infracţiune. R.d. deoarece există numai o singură infracţiune care să fie supusă judecăţii. op. d) Infracţiunile săvârşite. nr.când două sau mai multe Există concurs real de infracţiuni când infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi două sau mai multe infracţiuni au fost persoană. real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni. Concursul de infracţiuni este cunoscut sub două forme: concursul real şi concursul formal sau ideal. iar acest lucru se datorează şi de această dată cerinţelor făcute 339 340 T.Zulineak.. sau se constată o cauză de nepedepsire a infractorului: denunţarea de către mituitor a dării de mită. inacţiuni distincte. M. concursul poate fi omogen – când infracţiunile sunt de natură similară şi eterogen – când infracţiunile sunt de natură diferită.Concursul de infracţiuni Art 38.s. nu va mai exista concurs de infracţiuni. în cauză.p.DREPT PENAL. ori hotărârea de condamnare.Bulai.223 .147.a fost desfiinţată printr-o cale extraordinară de atac (recurs în anulare. A.

şi infracţiunea de distrugere calificată.. dec.2/1973. iar formele vinovăţiei sunt legate între ele343 (în cazul conexiunii etiologice putem oferi exemplu înşelăciunea săvârşită prin folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată. Matei Basarab. nr.. considerând că în cadrul conexităţii etiologice este inclusă şi conexitatea teleologică.cit. Nr. Literatura arată că ambele infracţiuni trebuie să fie intenţionate. caracterizat sau cu conexitate.cit.gen. s. R. 12. conexitatea etiologică (în care o infracţiune este săvârşită pentru a înlesni comiterea altei infracţiuni).pag.216.Al. cât şi de ordin subiectiv. Conexitatea etiologică se referă la legătura mijloc-scop între infracţiunile comise – adică o infracţiune este comisă pentru a înlesni săvârşirea alei infracţiuni.341 a) Concursul real simplu nu necesită existenţa vreunei legături între infracţiunile comise prin acţiuni sau inacţiuni distincte. în paguba avutului obştesc. În literatura juridică sunt menţionate mai multe feluri de conexiuni: conexiunea topografică (infracţiunile sunt săvârşite în acelaşi loc). pag. Unica legătură care caracterizează acest concurs.56/1981.346 C-tin Mitrache. (infracţiunile sunt săvârşite în acelaşi moment sau succesiv). 343 Matei Basarab. vol II. În literatura juridică se face distincţie între conexitatea etiologică (o infracţiune constituie cauza săvârşirii altei infracţiuni) şi conexitatea teleologică342 (o infracţiune constituie mijlocul pentru comiterea altei infracţiuni scop).. ori exemplul faptei inculpaţilor care. În dreptul penal român se reţin doar conexitatea etiologică şi conexitatea consecvenţională. P. pag. conexitatea poate fi accidentală (atunci când o infracţiune este legată întâmplător cu o altă infracţiune). pag. 1.D. în scopul folosirii lor la confecţionarea unor aparate de radio şi amplificatoare. În ceea ce ne priveşte suntem de acord cu prima clasificare.p.op.D.Boroi. 345 T. de îndrumare nr. vol II. op. d. conexitatea consecvenţională (în care o infracţiune este săvârşită pentru a ascunde comiterea altei infracţiuni).cit.Aurel Teodor Moldovan în doctrina de drept penal în materia instituţiei analizate. 342 Ghe.152.Fodor.Al.Boroi.pag.pag.. Conexiunea între infracţiuni.cit.II.. Concursul real de infracţiuni este la rândul său de două feluri: a) concurs real simplu şi b) concurs real calificat. în sensul că una constituie cauză celeilalte.151. în paguba avutului obştesc345 ).R. iar hotărârea de a fi săvârşite este anterioară comiterii ambelor infracţiuni.. R. pag.op. este că infracţiunile sunt comise de aceeaşi persoană.cit. le-au smuls din ansamblele electronice în care erau montate aducând în stare de nefuncţionare acele instalaţii. op.9 din 23.243-247 341 172 . vol.Nistoreanu.12. 344 Plenul T. Explicaţii teoretice ale dreptului penal român.S. conexiuni între infracţiunile săvârşite de aceeaşi persoană. nr. b) Concursul real calificat sau caracterizat sau cu conexitate se caracterizează prin existenţa unor legături. pe lângă infracţiunea de furt. 11.9/1981. S-a reţinut. Concursul cu conexitate. conexitatea cronologică.R.136-137. op.. este atât de ordin obiectiv. pag. cunoscând că înscrisul este fals344 .1971. pentru a sustrage diferite piese electronice.S.Nistoreanu.69 346 I. Ghe.

Faţă de tâlhărie.219. s-a produs moartea unui muncitor.p. 21 din Legea 5/1965. pag. ucide sau ameninţă cu moartea pe martor şi fapta conducătorului auto. însă nu au făcut-o. vol II. d. reglementate de legea penală).217.p. victima se zbătea în aşa fel încât aceştia şi-au dat seama că nu poate respira bine. în sarcina inculpatului trebuie reţinută şi uciMatei Basarab.cit. grăbindu-se să plece. În aceste condiţii.7. În ceea ce priveşte latura subiectivă. B. Este definit de literatura juridică ca fiind o acţiune sau inacţiune. în acest caz.347 Exemplele clasice date de literatură sunt: fapta infractorului care pentru a ascunde omorul. pag.cit.S. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă – art. însă. care pentru a împiedica descoperirea uciderii din culpă într-un accident de circulaţie. cât şi din culpă. Toate infracţiunile pot fi comise din culpă (neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile referitoare la protecţia muncii de către persoana care are îndatorirea de a le lua la locul de muncă. PARTEA GENERALĂ 2.. R. 14. op. 315/1974. ca urmare a neluării măsurii respective. care a comis un omor deosebit de grav şi o tâlhărie.D. iar altele din culpă. vol II. pag. 351 T. dacă infractorul nu a prevăzut urmarea.cit.62/1979.350 Unele din infracţiuni pot fi comise cu intenţie. În timp ce inculpaţii căutau banii în cameră. părăseşte locul accidentului. pag. Conexitatea consecvenţională presupune o legătură de la cauză la efect sau de la antecedenţă la consecinţă. se constată producerea mai multor urmări periculoase. săvârşită de aceeaşi persoană. R. pentru că altfel ar putea muri. 3/1980. infractorii au prevăzut că victima ar putea muri şi au acceptat acest rezultat. Matei Basarab. dar trebuia şi putea să o prevadă (ex: S-a tras cu arma în direcţia unei persoane care a fost ucisă cu intenţie şi s-a rănit altă persoană din culpă ). au acţionat cu intenţie directă. În cursul săvârşirii faptei. Deci.349 Deci.d.72. 347 348 173 . întruneşte elementele mai multor infracţiuni.pag. ea poate fi săvârşită. dacă prin aceasta se crează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau îmbolnăvire. op.cit. nr. printr-o singură acţiune sau inacţiune. vol II. victimei i s-a pus un căluş şi apoi a fost legată peste gură foarte strâns.1.DREPT PENAL. atât cu intenţie... care datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs. op.S.. infracţiunile pot fi săvârşite toate cu intenţie directă sau unele cu intenţie directă şi altele cu intenţie indirectă. caracteristic pentru acest concurs este comiterea mai multor infracţiuni. pag. 350 Matei Basarab. În acest caz. Exemplul dat de literatură348 este fapta săvârşită de infractor. 349 T.R.c. iar faţă de infracţiunea de omor simplu. forma de vinovăţie pentru ultima infracţiune este întotdeauna intenţia. Dacă.Concursul ideal sau formal de infracţiuni se mai numeşte şi concursul printr-o singură acţiune sau inacţiune. hotărârea infracţională pentru comiterea ultimei infracţiuni s-a luat după comiterea primei infracţiuni. 14. op. C-tin Mitrache.. În ceea ce priveşte prima infracţiune. în sensul că se comite o infracţiune pentru a acoperi săvârşirea altei infracţiuni. 12. Ei au discutat că ar fi cazul să o dezlege. intenţia este indirectă. concursul cuprinde elemente obiective şi subiective ale mai multor infracţiuni (ca latură obiectivă.

Drept penal. spre deosebire de actuala reglemenCodul penal actual Noul cod penal Art 38. 352 174 . Drept penal 1939. 353 M. b) . aceasta absorbind pedepsele pentru infracţiunile mai puţin grave (major poena absorbet minorem ). din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs. Art 33. În aceste condiţii se consideră că pedeapsa nu ar trebui să depăşească o limită normală. datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmăririlor pe care le-a produs. întruneşte elementele mai multor infracţiuni tare unde nu se face o distincţie clară între denumirea de concurs real şi concurs formal de infracţiuni. I.Buzea. Cu privire la pedeapsa amenzii s-a reproşat sistemului adiţionării pedepselor că ar conduce în anumite cazuri la o confiscare generală. Ardealul.218. reproşândui-se că lasă nesancţionate celelalte infracţiuni.352 S-a reproşat sistemului şi în cazul pedepselor privative de libertate.cit. pag. pag. b) Sistemul absorbţiei presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru cea mai gravă dintre infracţiuni. 354 Matei Basarab. Sistemul a fost criticat. O altă critică era că modul de sancţionare îi crează infractorului certitudinea că după comiterea unei infracţiuni grave poate săvârşi oricâte altele. N. TRATAMENT PENAL IN CAZ DE CONCURS DE INFRACTIUNI În doctrina şi legislaţia penală sunt cunoscute trei sisteme de sancţionare pentru concursul de infracţiune: a) Sistemul cumulului aritmetic sau sistemul adiţionării pedepselor presupune adunarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune din concurs (quot delicta. Infracţiuneapenală culpabilitatea. 10. 17. şi concursul formal poate fi omogen sau eterogen ca şi concursul real.339. similare sau mai puţin grave. Ed.Dongoroz. se poate aplica un cuantum de pedeapsă ce ar depăşi durată probabilă a vieţii unui om.1912. fiindcă va executa V.Concursul de infracţiuni Lit.T.Concursul de infracţiuni Există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană.pag. considerându-se că adunarea pedepselor reprezintă o pură retribuire în acest caz – şi îşi pierde din caracterul de reeducare. Alba-Iulia.cit.când o acţiune sau inacţiune. op. op. vol II.I. În reglementarea noului Cod Penal se face referire directă la denumirea de concurs formal de infracţiuni.Tanoviceanu.Aurel Teodor Moldovan derea din culpă351 ). De altfel..cit. Sistemul adiţionării pedepselor a mai primit reproşul că ar crea un353 plus de suferinţă.Zulineak. tot poenae) şi executarea pedepselor rezultate din adunarea lor. 1944.352. C-tin Mitrache. săvârşită de aceeaşi persoană.2570. realizează conţinutul mai multor infracţiuni.3..pag. op. pag. vol.

pentru pedepsele principale şi cumulul aritmetic ori după caz cumulul juridic pentru pedepsele complementare ori măsurile de siguranţă. alin. 34. la care se poate adăuga amenda. Sistemul sancţionator este despărţit în art. nu mai poate fi agravată. care poate fi sporită până la maximul ei special. lit.lit. se poate adăuga un spor de până la 5 ani. d) Când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă. ţinându-se seama de faptul că detenţiunea pe viaţă. Aplicarea pedepsei reprezintă următoarea etapă a stabilirii pedepsei în urma aplicării regulilor specifice prevăzute în art. care poate fi sporită până la maximul ei special. prin natura ei. 34. care poate fi sporită în limitele prevăzute de lege. este consacrarea sistemului cumulului aritmetic al pedepselor. se aplică pedeapsa cea mai mare. e) Când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă. după cum acestea sunt de naturi diferite sau identice.1. presupunând aplicarea pedepsei cele mai grave stabilite pentru fiecare infracţiune la care se poate adăuga un spor. prevăzută de legiuitor. iar dacă acest maxim nu este îndestulător. absorbţia (art. se consacră sistemul absorbţiei. O a doua modalitate de pedepsire a concursului de infracţiuni. Codul Penal în vigoare consacră un sistem de sancţionare mixt: cumulul juridic sau. În felul acesta va fi încurajat să comită o infracţiune sau mai multe de gravitate mai mică sau egală cu infracţiunea cea mai gravă.DREPT PENAL. 34 din Codul Penal.a) Cod penal). iar când acest maxim nu este îndestulător. se va aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă. c). sistem care se justifică pe caracterul pedepsei. după cum urmează: a) în art. PARTEA GENERALĂ doar sancţiunea mai severă. se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim. b) Când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare. prin prevederea că se poate aplica o pedeapsă care reprezintă totalul pedepselor sta175 . c) Când s-au stabilit numai amenzi. 34 din actualul Cod Penal stabileşte că aplicarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni presupune două etape şi anume: a. În acest caz. potrivit dispoziţiei de la litera b) la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit. 34 din actualul Cod Penal.354 c) Sistemul cumulului juridic sau al contopirii pedepselor este un sistem intermediar între cel al adiţionării şi cel al absorbţiei.a) se prevede că atunci când s-a stabilit pentru una dintre infracţiunile în concurs o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoarea ori cu amenda. Art. Stabilirea pedepsei reprezintă activitatea de individualizare a răspunderii penale efectuată de instanţă pentru infracţiune concurentă. în totul sau în parte. după caz. se stabileşte pedeapsa pentru fiecare din infracţiunile săvârşite b. se aplică pedeapsa cea mai grea. se aplică pedeapsa cea mai grea. se aplică pedeapsa închisorii. se aplică pedeapsa închisorii.

alin. pentru a evita interpretări greşite. stabilind că acesta nu poate depăşi maximul general al amenzii. urmând a se aprecia de la caz la caz dacă o asemenea opţiune este sau nu justificată. legiuitorul a hotărât că se pot aplica în mod alternativ. respectiv sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu şi fix în cazul în care pentru infracţiunile concurente s-au aplicat numai pedepse cu închisoarea sau cu amenda. atât sistemul cumulului aritmetic. Stabilirea sancţiunii pentru concursul de infracţiuni va avea tot două etape. Se prevede că sporul în cazul amenzii nu trebuie să depăşească o jumătate din maximul special al pedepsei celei mai grele. această alternativă la sistemul cumulului juridic. şi nici maximul amenzii. care poate fi sporită până la maximul ei special. se va aplica un spor care să nu depăşească totalul pedepselor cumulate. Aplicarea pedepselor complementare în cazul concursului de 176 . pedeapsa rezultantă este stabilită prin aplicarea celei mai mari amenzi pentru una din infracţiunile concurente. În condiţiile în care avem stabilite mai multe pedepse privative de libertate şi mai multe amenzi. prin stabilirea unei pedepse cu o limită normală în ceea ce priveşte gravitatea lor. Această îngrădire a cumulului aritmetic. De lege-ferenda.modul de calcul al pedepsei în acest caz. 2 din viitorul Cod oferă judecătorului această posibilitate. la care se poate adăuga în tot sau în parte pedeapsa amenzii. la care se poate adăuga în total sau în parte amenda rezultantă (calculată şi ea conform cumulului juridic). se va aplica pedeapsa închisorii rezultantă (calculată conform cumulului juridic). iar în condiţiile în care acesta este neîndestulător. Şi în acest caz se prevede că pedeapsa rezultantă nu poate depăşi maximul general al pedepsei imediat superioare. face ca toate criticile aduse acestui sistem să rămână fără obiect. Diferenţa este că aplicarea pedepsei se face în acest caz prin însumarea tuturor pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune în parte. În ceea ce priveşte sancţionarea concursului a fost introdusă o dispoziţie nouă. instanţa să poată aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă. O altă ipoteză este aceea în care se stabilesc pedepse de natură diferită adică pedepse privative de libertate şi o pedeapsă cu amendă. care aprobă ca în situaţia comiterii mai multor fapte deosebit de grave. În privinţa pedepsei principale şi în viitoarea reglementare s-a optat pentru sistemul absorbţiei în ipoteza în care pentru una dintre infracţiunile concurente s-a aplicat pedeapsa detenţiunii pe viaţă. În acest caz. legiuitorul se referă la categoria superioară de pedeapsă. În cazul în care pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente sunt pedepsite cu amendă. pertinentă şi conformă cu realitatea. se va aplica pedeapsa privativă de libertate. Prin urmare. care vor fi aceleaşi cu cele arătate mai sus.Aurel Teodor Moldovan bilite pentru infracţiunile concurente. În condiţiile cumulului juridic. considerăm util ca şi noul Cod să prevadă în mod expres – asemenea actualului Cod . 39. cât şi sistemul cumulului juridic. art. cu toate că aceasta nu a fost stabilită pentru niciuna dintre infracţiunile concurente. Legiuitorul a consacrat şi sistemul cumulului aritmetic. Opinăm că şi în acest caz. Ni se pare o soluţie oportună. al amenzilor.

ele se vor aplica toate. iar în viitorul Cod în art. deci.. dar cu conţinut diferit (ex: interzicerea unor drepuri prevăzute de Codul Penal actual la art. căci scopul lor este diferit (ex: confiscarea specială luată în cazul infracţiunilor concurente şi privind lucruri diferite se va lua cu privire la toate lucrurile stabilite). Pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni săvârşite de persoana juridică În dispoziţiile art. cu excepţia dizolvării sau cele de aceeaşi natură. CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTRU C-tin Mitrache.Nistoreanu.154. se vor contopi358 . PARTEA GENERALĂ infracţiuni.cit. dar cu conţinut diferit. se cumulează.237.221. luate pentru infracţiuni concurente. 45 din viitorul Cod Penal. chiar de aceeaşi natură. 54 alin. iar dacă sunt de natură diferită. 358 Ghe.Boroi. Pedepsele complementare se aplică în conformitate cu prevederile art.pag.(2) noul Cod Penal în caz de pluralitate de infracţiuni săvârşite de persoana juridică. 66). Acestea sunt similare ca modalitate de aplicare a pedepselor complimentare în cazul concursului de infracţiuni. (3) C. se va aplica cea mai grea dintre acestea.64356 .DREPT PENAL. cu acelaşi conţinut. În caz de pluralitate de infracţiuni. op.4. op.cit. iar dintre pedepsele complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea otrivit art. 35 Codul penal în vigoare şi cu prevederile art.. op.Al. 10. măsurile de siguranţă luate conform art. aceasta se va aplica alături de pedeapsa privativă de libertate. acela de a înlătura o stare de pericol şi de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni. pedepsele complementare de natură diferită. se cumulează.355 b) În cazul în care s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită pentru infracţiunile concurente se vor aplica toate. dacă pedepsele complementare stabilite sunt de aceeaşi natură. că se poate deroga de la opinia că măsurile de siguranţă de acelaşi fel. 147.. 357 C-tin Mitrache.cit. alin . chiar dacă această pedeapsă complementară nu a fost stabilită pe lângă pedeapsa cea mai grea.cit. Pen pedepsele complimentare se pot cumula.pag. în cazul infracţiunilor concurente se iau o singură dată. în sensul că disting mai multe situaţii: a) Dacă s-a stabilit o singură pedeapsă complementară pentru una din infracţiunile concurente. C-tin Mitrache. Achiesăm la opinia literaturii juridice. În ceea ce priveşte cumularea măsurilor de siguranţă. 112 din noul Cod se cumulează. 355 356 177 . că este posibilă cumularea măsurilor de siguranţă.pag. având în vedere natura şi scopul măsurilor de siguranţă. aceasta este o dispoziţie normală. Aplicarea măsurilor de siguranţă în cazul concursului de infracţiuni Având în vedere natura măsurilor de siguranţă.357 Apreciem. c) Dacă pedepsele complementare sunt de aceeaşi natură.221.op. noul Cod penal prevede că măsurile de siguranţă de aceeaşi natură.pag.

.D. 363 T. vol. 36.S.68 A. C-tin Mitrache.. complet militar.. 39 din noul Cod se aplică în mod corespunzător.nr. el este cu atât mai necesar cu cât s-au descoperit şi mai multe infracţiuni.360 Ne referim în acest caz la aplicarea pedepselor prin contopire şi nu prin cumul aritmetic.40. Această soluţie este prevăzută şi în legislaţia penală actuală.1935/1970. instanţa a adăugat un spor prin hotărâre definitivă.361 În contopire vor fi cuprinse numai pedepsele ce urmează a fi executate. c..d.cit.D.S. sau de aceeaşi instanţă care s-a pronunţat cu privire la ele prin hotărâri separate de condamnare.Aurel Teodor Moldovan INFRACTIUNI CONCURENTE În condiţiile în care toate infracţiunile concurente au fost judecate concomitent de aceeaşi instanţă.pag.Papadopol op. împreună cu sporul . 359 360 178 . nu şi cele pentru care a intervenit o cauză legală de neexecutare. se constată că cel condamnat suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă. secţia a-II-a pen. C. mai mult.pag.362 V. d. op.D.S.222. În aceste situaţii sporul ce se poate stabili va fi întotdeauna egal cu cel stabilit anterior. pag.pag. d. Este posibil. alin. 1. ca infracţiunile să fie judecate separat de instanţe diferite.1970..295. Literatura identifică şi situaţia în care infractorul a fost anterior condamnat pentru un concurs de infracţiuni şi pedeapsa rezultată cuprinde şi un spor. este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă. 39 din noul Cod. că se vor contopi pedepsele stabilite pentru infracţiuni concurente. că se poate aplica şi sistemul contopirii. această pedeapsă va intra individual în contopire sau în cumul aritmetic.pag. C. Distingem mai multe situaţii: a) Infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune.1955. nu se ridică probleme în pedepsirea concursului de infracţiuni.10/1995. 1972. acest spor final putând fi majorat până la limitele general impuse pentru concurs.1 din Codul penal viitor se vor aplica dispoziţiile art. căci dacă era necesar sporul când se cunoşteau doar o parte din infracţiunile comise. pag.359 Este evident că în situaţia cumulului aritmetic.222.719/1955..II. 361 T. C. b) A doua ipoteză are în vedere situaţia în care.. conform art.pag.nr.cit. după regulile prezentate mai sus. judecată ulterior. în dreptul nr.M.68/1995.cit. Practica este. după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă. pag. şi nu între rezultanta cumulului aritmetic şi infracţiunea concurentă. C-tin Mitrache.56. alin. pedeapsa se va aplica.bucureşti.74/1972.pen. şi nu rezultanta pentru o parte din infracţiunile concurente cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea concurentă. Opinăm că în această situaţie se vor compara pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente şi conform art. acesta nu va putea fi înlăturat în cazul contopirii pedepselor pentru infracţiuni concurente.Dincu. Opinăm.12. 362 T. totuşi.p.cit.473. op.s. fără posibilitatea ca instanţa judecătorească să reducă sau să înlăture acest spor. 318. d. tot prin cumulare aritmetică. în acest caz. însă. deoarece condamnatul era recidivist. însă. în opinia noastră. Dacă pedeapsa rezultată iniţial pentru concurs cuprinde şi un spor. Dacă pentru una din pedepsele ce se contopesc. Dispoziţiile art. op. T.

Aspecte generale Recidiva. op..cit.364 Dacă în urma aplicării actelor de clemenţă au rămas de executat cel puţin două pedepse.88. 364 365 179 . PARTEA GENERALĂ c) Contopirea pedepselor pentru concursul de infracţiuni se va face şi în situaţia în care condamnatul a executat în total sau în parte condamnarea.. a uneia sau mai multor infracţiuni după ce acea persoană fusese condamnată definitiv pentru o altă infracţiune. Deosebirea între recidivă şi concurs. Graţiere . 290 din 24.. 1982 . aceasta putând menţine. înlăturarea sporului ce a fost aplicat este obligatorie.nr.s.Bulai op.196.cit.350.cit. reflectă o periculozitate mai mare a celui ce săvârşeşte o infracţiune în stare de recidivă.cit. făptuitorul perseverând în activitatea infracţională. Ghe.P. op. d. 586/30. RRD nr. T.pag. Spre deosebire însă de concursul de infracţiuni.DREPT PENAL. înainte de condamnarea sa. 2.Dongoroz. a se vedea în acest sens C-tin Mitrache. ceea ce s-a executat.p.156. ca formă a pluralităţii de infracţiuni presupune ca şi în cazul concursului săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni. p. pag.4/1981.2004 se ţine evidenţa persoanelor condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal sau administrativ.365 10.947/1974.S. ci facultativă pentru instanţă. Dacă în urma dezcontopirii şi aplicării actelor de clemenţă rămâne de executat numai o pedeapsă stabilită pentru o infracţiune.Al.op. El dovedeşte prin aceasta. RECIDIVA 10. 366 V.367 Starea de recidivă se determină prin cazierul judicar unde potrivit art . Recidivă . 367 Iulian Poenaru . 737/1960. pe lângă pedeapsa de bază nu mai este obligatorie. cu precizarea că se va scădea din durata pedepsei aplicate pentru tot concursul. când făptuitorul săvârşeşte mai multe infracţiuni. deci.S.pag. împrejurarea în care se T. nr. C. RRD nr.06.Boroi. că atât controlul cât şi corecţia pe care le exercită condamnarea sau executarea unei pedepse pentru o infracţiune.pen. 2 din Legea nr. reduce sau chiar înlătura acest spor. recidiva ca fiind starea. Literatura de specialitate a apreciat că reluarea activităţii infracţionale după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o altă infracţiune săvârşită anterior reprezintă un indice de incorigibilitate de nărăvire a infractorului 366 şi care duce la o reacţie represivă mai energică şi la înlăturarea recidivistului de la beneficiul unor acte de clemenţă.. Pag..op. 12. astfel că pedeapsa rezultantă va fi desfăcută.nr. pag. pag. 34-38. L.363 Incidenţa actelor de clemenţă priveşte fiecare pedeapsă stabilită în cadrul concursului de infracţiuni. 2004 369 C-tin Mitrache. d. recidiva presupune săvârşirea de aceeaşi persoană. Of. p.368 Putem defini.1.226. repertoriu alfabetic (1969-1976).pag. situaţia. pentru aspecte din practica judiciară : Victor Nicolescu .Nistoreanu. înlăturarea sporului ce fusese iniţial stabilit. 136-138 368 Publicată în M. col.5. cit.5. nu sunt eficiente în cazul său. nr. În legătură cu conceptul de „ Recidivist prin condamnări anterioare ”.223.06.222.

5. când este necesar ca pedeapsa anterioară să fie de o anumită gravitate. şi săvârşirea după condamnare sau după executarea pedepsei. Acestea sunt elementele stării de recidivă. a fost condamnată sau a şi executat o pedeapsă pentru o infracţiune. În Codul penal român s-a reţinut. În funcţie de gravitatea condamnării pentru prima infracţiune. iar cel de-al doilea termen constă în săvârşirea din nou a unei infracţiuni. cât şi cea care formeză al doilea termen sunt de o anumită gravitate. recidiva poate fi: a) recidivă absolută. c) recidiva mare există atunci când. atunci când existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări b) recidiva relativă. în funcţie de variaţiunile celor doi termeni. iar al doilea termen o infracţiune mai gravă. Primul termen al recidivei constă întotdeauna într-o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate. condamnatul primeşte o nouă condamnare tot pentru înşelăciune) 3. b) recidiva este specială când infracţiunile ce formează termenii ei sunt de aceeaşi natură (după o condamnare definitivă pentru înşelăciune.Aurel Teodor Moldovan găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracţiune după ce. vom avea: a) recidivă postcondamnatorie – când infracţiunea nouă este săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracţiunea anterioară dar înainte ca infractorul să fi executat în întregime pedeapsa anterioară. În literatura juridică aceste elemente au fost denumite termeni ai recidivei. 2. d) recidiva mică se caracterizează prin aceea că primul termen este o infracţiune mai uşoară. atât recidiva mare cât şi recidiva mică. 369 Din această definiţie reiese că trebuie să existe o condamnare pentru o infracţiune şi o nouă infracţiune comisă. 180 . Modalităţile recidivei Sunt formele pe care aceasta le poate avea. după condamnare sau după executarea pedepsei anterioare. b) recidiva postexecutorie există atunci când săvârşirea unei noi infracţiuni are loc după executarea în totalitate a pedepsei anterioare . atât infracţiunea care formează primul termen. impunând o anumită gravitate pentru prima infracţiune. în aşa fel încât să dovedească perseverenţa infractorului şi implicit o periculozitate socială ridicată a acestuia. anterior. Faţă de momentul săvârşirii noii infracţiuni. 10. Vom enumera pe scurt şi vom prezenta cele mai cunoscute modalităţi de recidivă: 1. După natura infracţiunilor ce compun recidiva avem: a) recidivă generală care înseamnă săvârşirea mai înainte a unei infracţiuni de o anumită natură. a unei infracţiuni de altă natură. Codul penal român consacră recidiva relativă.2.

PARTEA GENERALĂ 4. Dacă în Codul penal actual. În Codul penal viitor.cit. 41. recidiva mare postcondamnatorie este reglementată la art.5. ce presupune aplicarea aceluiaşi tratament penal pentru infractorul la prima recidivă. În funcţie de timpul scurs între executarea pedepsei în ceea ce priveşte infracţiunea ce constituie primul termen şi săvârşirea infracţiunii ce constituie al doilea termen. b) recidiva temporară a cărei existenţă este condiţionată de săvârşirea noii infracţiuni. avem: a) recidivă naţională sau teritorială. avem: a) recidivă permanentă. Recidiva mare postcondamnatorie Recidiva mare postcondamnatorie sau recidiva mare după condamnare.370 10. şi nu numai. 181 . cât şi cu privire la pedeapsă.Recidiva fizice Alin. primul termen al recidivei îl constituia Codul penal actual Noul cod penal Art 37. 6. Codul penal român. când primul termen al acesteia poate fi şi o condamnare pronunţată în străinătate. În reglementarea viitoare a recidivei se identifică elemente noi atât cu privire la definirea şi termenii recidivei. a consacrat recidiva temporară. care nu este condiţionată de săvârşirea infracţiunii într-un anumit termen de la condamnarea sau executarea pedepsei pronunţate pentru infracţiunea de la primul termen. este reglementată de Codul penal în vigoare.1 şi schimbă dispoziţiile vechiului Cod în ceea ce priveşte primul termen al recidivei. alin. După criteriul tratamentului sancţionator al recidivei.Recidiva în cazul persoanei Art 41. cât şi pentru cel care s-ar afla la o nouă recidivă (cel care a perseverat în recidivă).Bulai op. lit. distingem: a) recidivă cu efect unic.1: Există recidivă pentru persoana rămânerea definitivă a unei hotărâri de fizică în următoarele cazuri: condamnare la pedeapsa închisorii mai 370 C. când existenţa ei este condiţionată de condamnarea definitivă pronunţată de o instanţă română (priveşte primul termen al recidivei) b) recidivă internaţională. după Alin. pag. 5. 37. potrivit dispoziţiilor art. într-un anumit termen dat de la condamnarea sau executarea pedepsei pentru infracţiunea de la primul termen.1: Există recidivă când. prin instituirea reabilitării.3. a. b) recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivă.DREPT PENAL.172. După locul în care s-a aplicat pedeapsa definitivă ce formează primul termen al recidivei.

vol. op.371 În cazul concursului de infracţiuni este vorba de pedeapsa rezultantă. în noul Cod.301. V. Condiţii cu privire la primul termen: a) Prima condiţie constă în existenţa unei hotărâri definitive de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. A. înainte de începerea executării.tare. 371 182 . condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de şase luni. săvârşeşte o nouă infracţiune cu intenţie. Codul penal actual Noul cod penal Art 37. Potrivit Codului Penal în vigoare. pag. (1) este detenţiunea pe viaţă.I.Rămureanu .Dincu. cel condam. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. sau în stare de evadare. cel condamnat.(1) este detenţiunea pe viaţă. care trebuie să fie mai mare de 6 luni.(1) lit. infracţiune este mai mare de un an. pag. în timpul executării acesteia deapsa închisorii de un an sau mai mare. pentru care legea prevede pepedepsei. C.Recidiva fizice Alin. primul termen îl reprezintă o condamnare la pedeapsa privativă de libertate de un an. decât în cazul săvârşirii unei infracţiuni grave.Recidiva în cazul persoanei Art 41. b) Condamnarea definitivă trebuie conform dispoziţiilor actualului Cod să fie mai mare de 6 luni sau pedeapsa detenţiunii pe viaţă.275.cit. Condiţiile recidivei mari postcondamnatorii I..2: Există recidivă şi în cazul în care apsa prevăzută de lege pentru a doua una dintre pedepsele prevăzute în alin. Codul penal comentat şi adnotat. înainte de începerea executării depăşită. Considerăm că aceste dispoziţii sunt prea puţin coercitive pentru infractor. pag. a) şi damnare pronunţată în străinătate.Bulai Explicaţii teoretice.Alin.Aurel Teodor Moldovan a)când după rămânerea definitivă a unei mare de un an şi până la reabilitare hotărâri de condamnare la pedeapsa sau împlinirea termenului de reabiliînchisorii mai mare de 6 luni. condamnatul săvârşeşte din nou nat săvârşeşte din nou o infracţiune cu o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie intenţie. delimitează recidiva de concurs şi evidenţiază periculozitatea sporită a infractorului. în timpul executării sau în stare de evadare. există recidivă mare şi în cazul în care după condamnare la detenţiunea pe viaţă. Considerăm că este îndeplinită condiţia şi în cazul în care pedeapsa a fost aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune ori ca pedeapsă rezultantă pentru un concurs de infracţiuni. insuflându-i acestuia convingerea că nu va fi pedepsit pentru recidivă mare. Alin.G.324.. P.2: Există recidivă şi în cazurile în care una dintre pedpesele prevăzute la alin. Conform dispoziţiilor noului Cod trebuie ca pedeapsa să fie privativă de libertate şi mai mare de 1 an. Condiţia ca hotărârea să fie definitivă. respectiv 1 an. iar pede.3: Pentru stabilirea stării de recidivă Alin.3: Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de conîn cazurile prevăzute în alin.

1973. Asemenea condiţie.cit. 375 C-tin Mitrache. pag. Apare ca o protecţie a minorului care va fi degrevat pe viitor de consecinţele unor fapte săvârşite în timpul minorităţii. op. Ed. Amnistia având drept efect stingerea răspunderii penale. 4. Bucureşti. Condamnările pentru infracţiunile din culpă. Este îndeplinită condiţia. dacă hotărârea de în străinătate..cit.3 din Codul Penal care este în vigoare şi art. se poate ţine seama şi pentru o faptă prevăzută şi de legea de hotărârea de condamnare pronunţată penală română. 372 373 183 . nu depăşesc nici una 6 luni. alin. Condamnările pentru infracţiunile amnistiate.(2). op.cit.Rămureanu.373 2.c) noul Cod Penal.DREPT PENAL. 41.Zolineak. art. Este o interpretare. atunci când condamnarea priveşte o infracţiune săvârşită cu praeter intenţie. potrivit cărora nu se ţine seama de stabilirea stării de recidivă de condamnările pentru infracţiunile din culpă. pentru o faptă prevăzută condamnare a fost recunoscută potrivit şi de legea română. lit. 42. 283. Legea nr. încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. op.Poaenaru. Modificarea Codului penal. pentru ca să poată forma cu noua infracţiune o pluralitate. V. PARTEA GENERALĂ lit. Se consideră că primul termen al recidivei trebuie să-şi păstreze relevanţa penală.226. respectiv 1 an. S-a considerat că infractorul recidivist nu probează perseverenţa infracţională decât prin intenţia cu care săvârşeşte infracţiunile.375 În concepţia viitoarei reglementări. Pedeapsa poate fi pronunţată şi de o instanţă străină. Cit. când personalitatea sa era înformare. Condamnările pentru infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii. Ştiinţifică.372 d) Condamnarea să nu fie dintre acelea de care.pag. op. condamnare a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii.227. Condamnările pentru fapte care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni. or în cazul în care legea nouă nu mai prevede ca infracţiune o faptă incriminată de legea veche. 6/1973.pag. b) şi alin. luate separat. încetează şi abilitatea primului termen de a constitui o pluralitate. 38 din Codul penal în vigoare nu se ţine seama de: 1. 38.374 3. 42 prevede că la stabilirea stării de M. potrivit legii nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă.3 din viitorul Cod Penal). lit. alin. dacă această hotărâre a fost recunoscută şi în ţară potrivit dispoziţiilor de procedură penală sau a altor legi (art. ea înlătură consecinţele infracţiunii. Potrivit art. deci pluralitatea de infracţiuni nu mai este prezentă.. rezultă din dispoziţiile art. C-tin Mitrache. toate consecinţele penale privitoare la acele fapte. Încetând consecinţele penale. oarecum similară cu interpretarea din cadrul contopirii pedepselor pentru concursul de infracţiuni. 374 I.35. c) Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie.. pag. chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente. dacă hotărârea de legii. pag.551.37.a indice1 din Codul penal actual şi art.

op. în timpul executării pedepC. Nu are importanţă dacă hotărârea definitivă s-a pus în executare sau nu. Cel de-al doilea termen constă în săvârşirea unei noi infracţiuni intenţionate. iar dacă infractorul săvârşeşte mai multe infracţiuni. 376 377 184 . instigator sau complice. pag. pag.Aurel Teodor Moldovan recidivă nu se va ţine cont de hotărârile de condamnare privitoare la: a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală.. fiecare în parte va forma cel de-al doilea termen al unei recidive distincte. 276.cit. de legi speciale penale sau de legi nepenale care prevăd pedepsirea unor infracţiuni.cit. 574 379 M.377 b) Noua infracţiune să fie săvârşită cu intenţie.227. II. Bucureşti. Drept penal. Este îndeplinită această condiţie şi atunci când infarcţiuneaa rămas în fază de tentativă pedepsibilă. 1977.322. altrernativ cu pedeapsa amenzii. Înainte de începerea executării pedepsei. cât şi intenţie depăşită (praeter-intenţie).Dincu. dacă fapta este comisă în calitate de autor sau coautor. într-o închisoare militară. A. Codul penal comentat şi adnotat. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată este mai mare de un an. Ştiinţifică şi enciclopedică. etc. vol. Drept penal. Deşi toate aceste infracţiuni nu formează primul termen al recidivei. Cit. pag. deoarece această recidivă are un consacrat caracter general.I. În timpul executării pedepsei.Zolineak.378 c) Pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune să fie mai mare de un an potrivit actualului cod sau potrivit noului cod pedeapsa trebuie să fei de un an sau mai mare. V. Condiţiile celui de-al doilea termen al recidivei. c) infracţiunile săvârşite din culpă. d) Noua infracţiune să fie săvârşită în intervalul de timp după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.331. dacă condamnatul a obţinut amânarea executării pedepsei sau dacă executarea pedepsei a fost suspendată printr-o cale extraordinară de atac. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an: a) Săvârşirea unei noi infracţiuni. b) infracţiunile amnistiate. cit.376 Cel de-al doilea termen al recidivei constă în săvârşirea unei singure infracţiuni. Nu importă dacă fapta este prevăzută de Codul penal. Parte specială. op.Rămureanu. în timpul liberării condiţioanate. Prin aceasta se înţelege comiterea oricăreia dintre faptele pe care legea la pedepseşte. sunt îndeplinite condiţiile şi dacă a doua infracţiune se săvârşeşte în timpul întreruperii executării pedepsei. Executarea pedepsei poate fi la locul de deţinere. ca formă de vinovăţie poate fi atât intenţie directă şi indirectă.231. ele vor fi avute în vedere ca antecedente penale la individualizarea pedepselor. Pag. Ed.Pavel.. Delimităm mai multe momente: 1.pag. op. 378 D. pag. mai înainte de împlinirea duatei pedepsei. şi atunci când pedeapsa prevăzută de lege este pedeapsa privativă de libetate. Este îndeplinită condiţia şi dacă fapta este infracţiune consumată sau rămasă în stadiul de tentativă. vol. C-tin Mitrache.Bulai. op. 1992. II. mai mare de un an. Intenţia.379 2.

art. În noul Cod Penal nu se mai întâlneşte o asemenea dispoziţie. Actualul Cod penal arătă că pedeapsa poate constitui primul termen al recidivei şi dacă executarea s-a stins prin graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau dacă s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei.37-38 din Codul penal actual. condamnatul săvârşeşte cu intenţie o nouă infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. Condiţii cu privire la primul termen: a) primul termen al recidivei mari postexecutorii îl constituie pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ( în noile dispoziţii pedeapsa trebuia să fie de un an sau mai mare).5. Literatura reţine380 şi alte situaţii în care există recidivă mare postcondamnatorie. În toate aceste cazuri se arată că se poate reţine recidiva mare postexecutorie. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. la analiza380 C-tin Mitrache. 10. 4. după executarea unei pedepse privative de libertate mai mare de 6 luni. după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse. susţinem că în continuare. 4. Sunt concretizate situaţiile de comitere a unei noi infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei sau în termenul de încercare al suspendăriii executării pedepsei sub supraveghere ori în termenul de încercare al graţierii condiţionate. condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită.DREPT PENAL. 41 care incriminează starea de recidivă prevede doar că există recidivă când. Condiţii de existenţă a recidivei mari postexecutorii. lit. În stare de evadare. art.b. aceasta este o infracţiune săvârşita în timpul executării pedepsei. Cu opinia că pe viitor aceste situaţii ar trebui prevăzute.41-42 din Codul penal viitor). de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă şi până la împlinirea duratei pedepsei. în condiţiile în care sunt îndeplinite condiţiile legii (art. PARTEA GENERALĂ sei închisorii la locul de muncă sau în timpul. b) pedeapsa cu închisoarea să fi fost executată. după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare. I. din Codul penal. în ceea ce priveşte neprevederea expresă a acestor modalităţi de stingere a executării.cit. Aceasta constituie o hibă în exprimare a actualului Cod. 3. 37.. 185 . Totodată. Se va reţine starea de recidivă în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în stare de evadare.pag.228. Recidiva mare postexecutorie Este reglementată de art. Conform acestor dispoziţii poate fi reţinută starea de recidivă mare post executorie când. Nu contează modul de executare al pdepsei. op. Infracţiunea de evadare poate forma cel de-al doilea termen al recidivei deoarece este intenţionată şi se pedepseşte cu o pedeapsă mai mare de un an.

după graţierea totală sau a restului de pedeapsă.230. 5. Astfel. Pedepsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune trebuie să fie mai mare de un an.130. 186 . definitive. cât şi în cazu reabilitării judecătoreşti. Deducem. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. În aceste condiţii se apreciaşă că foarte rar se poate întâlni o astfel de situaţie în practica judiciară. În Codul penal în vigoare există recidivă mică când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare de până la 6 luni. în cazul recidivei postexecutorii se adugă şi infracţiunile cu condamnări pentru care a intervenit reabilitarea sau s-a împlinit termenul de reabilitare. Condiţiile cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei mari postexecutorii. când condamnatul a fost eiberat condiţionat. aşa cum am mai arătat că legiuitorul penal român a stabilit .prin aplicarea instituţiei reabilitării – o recidivă temporară. respectiv art.37.1. 38. C. este oportun să se ia în considerare şi situaţiile în care executarea pedepsei s-a stins prin graţiere totală sau a restului de pedeapsă. Recidiva mică postcondamnatorie Este reglementată de dispoziţiile art. aceasta poate fi primul termen al recidivei mari postexecutorii. 382 C-tin Mitrache. 42. lit.pag. op.viitor). la o pedeapsă privativă de libertate.5. S-a considerat că nu se poate proba perseverenţa infracţională în cazul săvârşirii infracţiunilor săvârşite le intervale mari de timp. Ca şi la recidiva mare postcondamnatorie. 382 Putem aprecia că sunt condiţii de existenţă ale recidivei mici postcondamnatorii.42 C. succesive şi succeptibile de a fi executate separat.din Codul Penal viitor. 10. sau prin împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei. deci. op.. cel condamnat săvârşeşte din nou o infacţiune cu intenţie. În ceea ce priveşte detenţiunea pe viaţă. II.c. ori dacă executarea pedepsei s-a stins prin prescripţie. primul termen al recidivei mici.Aurel Teodor Moldovan rea condiţiilor cu privire la primul termen.381 d) condamnarea să nu fie una dintre acelea de care nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă (art.Zolineak.cit.p. alin. Sunt îndeplinite aceste condiţii atât în cazul reabilitării de drept. Drept penal. Cu atât mai mult este îndeplinită condiţia în cazul în care pedeapsa pentru a doua infracţiune este infracţiunea pe viaţă. În ceea ce priveşte primul termen al recidivei: a) să existe o condamnare definitivă. este compus din trei condamnări. de orice natură. pag.41 alin. 381 M.(1). cit.p.. următoarele: I. Recidiva se reţine atunci când săvârşirea infracţiunii are loc după terminarea executării pedepsei. Pe lângă infracţiunile prevăzute de art. la pedeapsa închisorii de până la 6 luni.38. din Codul penal actual şi art.actual şi art. care trebuie săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. sau după prescrierea executării pedepsei ce constituie primul termen al recidivei. c) pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni să fie executată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. al doilea termen trebuie să constituie o infracţiune.

pentru o infracţiune executată.c. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare. Caracterul recidivei este acela de cauză de agravare facultativă a pedepsei. din Codul Penal actual. Cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei mici postexecutorii trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei. infractorul dovedeşte o periculozitate sporită. Discuţiile de la recidiva mare postcondmnatorie se păstrează şi în cazul recidivei mici.41 din noul Cod. primul termen constituindu-l o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate. lit. Astfel. în condiţiile în care instanţa constată necesitatea acesteia. în ceea ce priveşte condiţiile cu privire la primul termen este identică cu recidiva mică post condamnatorie. în sensul că este posibilă această agravare.5. condiţiile de existenţă ale recidivei mici postexecutorii. 38. Tratamentul penal al recidivei Prin săvârşirea unei noi infracţiuni după o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii sau după executare. b) condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie directă.DREPT PENAL.5. Trebuie totodată ca noua infracţiune să fie săvârşită înainte de începerea executării pedepsei pentru prima infracţiune. II. În ceea ce priveşte primul termen. din Codul penal actual sau art. 10. vor fi: I. 187 . respectiv art. 42 din Codul penal viitor. 6. adică să fie constituit din săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie. în sensul că pedeapsa poate fi pronunţată şi pentru un concurs de infracţiuni. săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. Noua infracţiune ce formează al doilea termen al micii recidive postexecutorii se săvârşeşte după executarea pedeapsei privative de libertate ce nu depăşeşete 6 luni sau după graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescrierea acesteia. acesta trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii cerute de precedentele modalităţi ale recidivei.38 (Codul penal actual) şi 42 (Codul penal viitor). Recidiva mică postexecutorie Este prevăzută de art. indirectă sau cu praeterintenţie. recidiva mică postexecutorie. condiţiile vor fi identice cu cele de la recidiva mică postcondamnatorie. În ceea ce priveşte al doilea termen al recidivei. 37. II. 7. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libetate mai mare de un an. 10. Se menţine condiţia ca această condamnare să nu fi fost pronunţată pentru vreuna din infracţiunile pentru care sunt incidente dispoziţiile art. În Codul actual. PARTEA GENERALĂ Apreciem că sunt aplicabile regulile de la recidiva mare post condamnatorie. c) să nu fie incidente vreo cauză dintre cele prevăzute la art.

Codul penal actual şi art.2/1974.8/1971.333/1971.R.s. care se contopeşte cu pedeapsa care formează primul termen al recidivei. alin. pag.. cu pedeapsa pentru evadare. când a luat naştere starea de recidivă postcondamnatorie şi nu de la data hotărârii de condamnare pentru noua condamnare. între pedepsele rezultate se vor aplica regulile concursului de infracţiuni. pedepsele ce se vor contopi vor fi pedeapsa stabiltită pentru infracţiunea comisă în stare de evadare şi rezultanta obţinută din cumulul aritmetic al restului neexecutat din pedeapsa pentru primul termen şi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de evadare.s. T. T. alin. art. şi numai după aceea. R.nr..nr. vom avea mai multe situaţii: a) Înainte de începerea executării pedepsei. în sensul că se recurge la un cumul artimetic în cazul recidivei postcondamnatorii.D. alin.S.s..Aurel Teodor Moldovan a. Codul penal actual prevede ca al doilea spor să fie de maxim 7 ani..167. vol. actual. Când după o condamnare pentru o infracţiune. Sancţionarea recidivei mari postcondmnatorii Aplicarea pedepsei principale Este reglementată de dispoziţiile art. ca în condiţiile concursului de infracţiuni (art. C.p.S.p. atunci pentru fiecare din infracţiunile din concurs se vor aplica regulile recidivei.1simplifică tratamentul sancţionator. 43.d. atunci aceasta va fi contopită cu pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune. Aplicarea pedepselor complimentare în cazul recidivei mari postcondmnatorii C. R.. iar dacă pedeapsa pentru concurs este mai gravă. iar dacă acesta este neîndestulător.1802/1971. Noul Cod penal. pag. Dacă pedeapsa aplicată la primul termen al recidivei este rezultanta unui concurs de infracţiuni.R. 383 384 188 .d. art.43. nr. în cazul cumulului juridic. prin dispoziţia de la art. caz în care opinăm că trebuie cumulate aritmetic pedeapsa pentru starea de recidivă şi restul de pedeapsă rămas neexecutat.. cu maximul prevăzut de lege..1. Deci. după regulile de la concursul de infracţiuni.1088/1973.383 b) Când noua infracţiune se săvârşeşte în timpul executării pedepsei. Simplul fapt al evadării poate duce la constatarea unei stări de recidivă.1. d. 385 T. pag. Ca sistem de sancţionare se aplică sistemul cumulului juridic cu spor facultativ. nr.D. În acest caz se va stabili o pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită din nou.S. Dacă în cazul cumulului aritmetic lucrurile sunt clare. se va contopi pedeapsa pentru al doilea termen al recidivei cu rezultatul obţinut din adunarea restului de pedeapsă pentru primul termen. Cod Penal viitor.39.385 c) Dacă infracţiunea s-a săvârşit în stare de evadare..163. în cazul în care înainte de executare se săvârşeşte un concurs de infracţiuni.Bulai Explicaţii teoretice..p.p. contopirea are loc între pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune şi restul de pedeapsă rămas neexecutat din condamnarea anterioară.39 din viitorul Cod Penal. 384 Calcularea restului de pedeapsă ce mai era de executat se face de la data comiterii noii infracţiuni. 34-35. 45 noul Cod Penal).I.301. aceasta poate fi sporită în prima fază până la maximul ei special.

pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni. 2 din noul Cod se prevede că atunci când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente. Aplicarea sancţiunilor pentru recidiva mică postcondamnatorie 189 . În cazul pedepselor complementare şi măsurilor de siguranţă acestea se vor aplica şi executa toate. sporul de până la 10 ani. Dacă sunt de natură diferită. aplicându-se mai întâi dispoziţiile referitoare la concurs şi apoi cele incidente în cazul recidivei. 41 din noul Cod Penal. 43. iar dacă sunt de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se va aplica cea mai grea dintre pedepse sau măsuri. Astfel. Luarea măsurilor de siguranţă este determinată de scopul şi funcţiile acestora. Pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă postexecutorie se aplică o pedeapsă cuprinsă între limitele maximului special şi minimului special prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă. Aplicarea pedepselor complementare şi a măsurilor de siguranţă. PARTEA GENERALĂ Aceste pedepse se aplică toate când sunt de natură diferită sau când sunt de aceeaşi natură sau cu conţinut diferit. alin. În cazulîn care ele sunt de natură diferită sau în cazul în care suntde aceiaşi natură dar cu conţinut diferit. 39. Cu titlu de excepţie. dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă. Sancţionarea recidivei mari postexecurorii Aplicarea pedepsei principale. atunci când numărul şi gravitatea faptelor săvârşite ar întemeia acest lucru. Se observă din textul de lege că acest tratament îşi găseşte aplicabilitate chiar dacă numai una dintre infracţiunile concurente se află în stare de recidivă. se procedează la o modalitate de aplicare a pedepsei diferită de cel existent în prezent. potrivit art. ele se adiţionează. Este reglementată de art. 3 din noul Cod Penal. c. restul fiind în pluralitate intermediară. dar cu conţinut diferit se va aplica tot regula adiţionării. Această soluţie este prevăzută de art. 43. ci de la început se stabileşte o pedeapsă având în vedere starea de recidivă care este cuprinsă între minimul special şi maximul rezultat din maximul special al pedepsei la care se adaugă. alin. iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. şi în cazul recidivei postcondamnatorii noul cod penal prevede posibilitatea aplicării detenţiunii pe viaţă chiar dacă pedepsele stabilite constau în închisoare. alin.DREPT PENAL. se va aplica cea mai grea dintre ele. deoarece calitatea de recidivist trebuie să atragă tratamentul specific acestei forme de pluralitate. Dacă maximul special este considerat necorespunzător se poate aplica un spor de până la 10 ani pentru acel maxim. În acest caz. ele se vor adiţiona.S-a susţinut în literatura juridică. b. Când sunt de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut. că aplicarea pedepsei nu are loc în doi timpi.4 din Codul Penal actual şi art. Tot în conţinutul noului Cod Penal cu privire la tratamentul sancţionator al recidivei se prevede şi ipoteza în care termenul al doilea al recidivei este alcătuit dintr-un concurs de infracţiuni. dacă sunt de aceeaşi natură. Proiectul noului Cod Penal apelează la soluţia majorării legale a limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate în cazul recidivei posteexecutorii. dacă se consideră necesar.

vechiul Cod trata şi problematica pedepsirii recidivei în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii. în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru recidiva post condamnatorie. Se afirma că şi în acest caz recalcularea pedepsei se face potrivit art. adică prin aplicarea dispoziţiile cu privire la recidiva postcondamnatorie sau postexecutorie. să se descopere că infractorul. Noul Cod prevede în art. pentru că nu poate fi concurs. Codul penal actual Noul cod penal Art 40.39. înainte de începerea şi până la data la care pedeapsa este executării pedepsei. înainte de începerea executării pedepsei. apoi se aplică dispoziţiile privind aplicarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni. Dacă în stare de recidivă mică postcondamnatorie s-au săvârşit mai multe infracţiuni. la data comiterii infracţiunii noi. se va stabili pedeapsa pentru fiecare nouă infracţiune săvârşită în stare de recidivă. 10.39.8.Aurel Teodor Moldovan În cazul recidivei mici postcondamnatorii. săvârşeşte o nouă infarcţiune.1: Când după o condamnare defi. se afla în stare de recidivă. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă Este posibil ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate. 1: Există pluralitate intermediară Alin. alin. după ce a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune. dispoziţiile cu privire la sancţionarea recidivei postcondamnatorii sau după caz postexecutorii (art. recalcularea pedepsei pentru descoperirea ulterioară a stării de recidivă se face.1969).p. Totodată.3. Pluralitatea este denumită intermediară.Pedeapsa în unele cazuri în Art 41. în timpul executării executată sau considerată ca executată. alin.Pluralitatea intermediară care nu există recidivă Alin. În Codul penal vechi.5.de infracţiuni când. alin. 43. Pluralitatea intermediară de infracţiuni Prin pluralitatea intermediară de infracţiuni este desemnată situaţia în care o persoană. aplicându-se după caz. d. după regulile prevăzute pentru aplicarea pedepsei în caz de recidivă mare postcondamnatorie.3. acestea se contopesc cu pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune săvârşită. 190 .5 faptul că dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă. deoarece s-a interpus o condamnare definitivă pentru una din infracţiunile comise de aceeaşi persoană şi nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la recidiva postcondamnatorie. după rămânerea nitivă cel condamnat săvârşeşte din definitivă a unei hotărâri de condamnare nou o infracţiune. C. când pedepsele ce compun primul termen nu au fost executate. Aplicarea sancţiunilor pentru recidiva mică postexecutorie În acest caz pedeapsa se aplică similar cu pedeapsa pentru recidiva mare postexecutorie.

Legiuitorul a hotărât ca tratament penal pentru pluralitatea de infracţiuni. că pluralitatea intermediară de infracţiuni nu beneficiază de un articol expres atribuit în prezent. pedeapsa se prevăzute de lege pentru starea de aplică potrivit regulilor pentru concursul recidivă. Alin. tratamentul de la concursul de infracţiuni.1: Când după o condamnare pedeapsa pentru noua infracţiune şi definitivă cel condamnat săvârşeşte din pedeapsa anterioară se contopesc nou o infracţiune.Pluralitatea intermediară care nu există recidivă Alin. se apropie de recidiva postcondamnatorie prin existenţa unei condamnări definitive. Codul Penal actual şi art. art. Tratamentul penal al pluralităţii intermediare de infracţiuni. dar nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la recidivă.Pedeapsa în unele cazuri în Art 41. 402 alin.44. lit. Alin. sau – ultimul caz – atunci când noua infracţiune este comisă din culpă. 1. 191 . de infracţiuni. comparativ cu cele cuprinse în noul Cod Penal. Este prevăzut de Codul penal actual Noul cod penal Art 40. înainte de începerea potrivit dispoziţiilor de la concursul de executării pedepsei. în timpul executării infracţiuni. pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni. Se poate observa.DREPT PENAL. Condiţiile pluralităţii intermediare. sau când condamnarea definitivă este pronunţată pentru o infracţiune comisă din culpă sau când pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune este amenda. acesteia sau în stare de evadare şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. alin. Va exista pluralitate intermediară când condamnarea definitivă este la pedeapsa închisorii mai mică de un an.pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni.a). dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art.40. ori cuprivire la forma de vinovăţie a infracţiunilor comise. 40 care se referă la pedeapsa în unele cazuri în care nu există recidivă. 2: În caz de pluralitate intermediară.2: În cazul persoanei juridice. amendă sau zile de muncă.2 Codul penal viitor. zilele de muncă sau închisoare mai mică de un an. ori cu privire la gravitatea acestora. PARTEA GENERALĂ acesteia sau în stare de evadare şi nu condamnatul săvârşeşte din nou o sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile pentru starea de recidivă. codul penal în vigoare referindu-se la această insituţie în mod indirect în cadrul art.

cit. deci să individualizeze executarea pedepsei. 386 387 192 . vol. pen sau art. Instanţa de judecată sesizată cu judecarea inculpatului pentru săvârşirea unei infracţiuni. pe o anumită durată şi în anumite condiţii. dovedită prin buna conduită în termenul de încercare388 . 11.1. motivat. executarea pedepsei pronunţate387 .1. poate dispune. prin executarea închisorii la locul de muncă ori într-o închisoare militară sau se poate chiar dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. instanţa de judecată..1. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. instanţa de judecată apreciază că reeducarea infractorului poate avea loc şi fără executarea pedepsei prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acestuia. V. p. Prin lege s-a prevăzut posibilitatea pentru instanţa de judecată de a se ocupa şi de modul în care urmează să fie executată pedeapsa. p. 376. p. Sunt socotite măsuri de individualizare judiciară a executării pedepselor şi liberarea condiţionată ca şi înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea.1. Noţiune Suspendarea condiţionată a executării pedepsei constă în dispoziţia luată de instanţa de judecată prin hotărârea de condamnare de a suspenda. Prin dispunerea suspendării condiţionate a executării pedepsei. cit. 375. op.2. 2003.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XI INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII PEDEPSELOR Aspecte generale. 388 Mitrache. va stabili şi aplica pedeapsa ce urmează să fie executată de condamnat386 . Dongoroz şi colab. ca pedeapsa să se execute în alt mod decât cel care este propriu naturii acesteia. măsuri ce interviv după executarea în parte a pedepsei închisorii şi respectiv dacă plata amenzii nu se face cu rea credinţă. ţinând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute în art.. cât şi de stările şi circumstanţele în care a fost comisă fapta. Bucureşti. 163. 87 noul Cod penal. op. 72 C.. În adevăr. Condiţii de acordare a suspendării condiţionate Mitrache. SUSPENDAREA CONDITIONATA A EXECUTARII PEDEPSEI 11. Editura Academiei Române. II. 11.

: . p. dacă sunt întrunite următoarele conditii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda. condamnatul nu va avea vocaţie la măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei389 . atunci limitele amenzii nu interesează. Astfel. 1 C. Cristian Mitrache. Potrivit dispoziţiilor art. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. adică se poate dispune suspendarea condiţionată a executării indiferent de cuan389 Constantin Mitrache. 38 din Codul Penal în vigoare sau art. 81 Codul Penal actual şi se referă la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii.DREPT PENAL. Dacă pentru concursul de infracţiuni s-a aplicat amenda ca pedeapsă rezultantă. la aprecierea instanţei că scopul poate fi atins chiar fără executarea acesteia. 2003. instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei numai dacă până la pronunţarea hotărârii paguba a fost integral reparată sau plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurare. pen. 390 Mitrache. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei trebuie motivată. 376. b si c. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani si sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. 42 din viitorul Cod Penal. p. Partea generală”. 1 lit. 377. viol şi tortură. cit. iar infracţiunile concurente nu fac parte din cele arătate mai sus.. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani. 193 . “Drept penal român. PARTEA GENERALĂ a executării pedepsei Condiţiile privind acordarea suspendării condiţionate a executării pedepsei sunt prevăzute de art. op.” Prin această dispoziţie legiuitorul a urmărit excluderea de la eventualul beneficiu al acestei măsuri a condamnaţilor care au săvârşit infracţiuni grave. Condiţii cu privire la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii. precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată si în caz de concurs de infractiuni. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se va putea dispune numai dacă pedeapsa aplicată pentru concurs este închisoarea de cel mult 2 ani. c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare. în ipoteza în care pedeapsa aplicată de instanţă este închisoarea de cel mult 3 ani. 81 alin. Când infractorul a comis mai multe infracţiuni în concurs.„Instanta poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o anumită durată. În cazul condamnării pentru o infractiune prin care s-a produs o pagubă. la persoana infractorului. dar aceasta a fost aplicată pentru infracţiuni de genul celor arătate mai sus. Bucureşti.

pe care o creează dispoziţia legală (art. alăturate acţiunii penale în cadrul procesului penal. dacă sunt întrunite celelalte condiţii cerute de lege393 . 167. p. 2003. 38 al actualului Cod Penal sau art. 2003. Punând o asemenea condiţie pentru aplicarea suspendării. 393 V. 81 alin. vol. şi de această dată. executarea pedepsei. Convingerea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia. după săvârşirea faptei. Paguba trebuie reparată până la pronunţarea hotărârii şi deci repararea este o condiţie a acordării suspendării. Dacă infractorul a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. 194 . necesitatea ocrotirii avutului obştesc şi asigurarea reparării integrale şi în termenul cel mai scurt a tuturor pagubelor cauzate. el va putea beneficia de suspendarea executării pedepsei. 81 alin. op. II. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. b Cod penal actual priveşte pe infractor care pentru a putea fi condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. acestui avut391 . Repararea prejudiciului cauzat persoanei vătămate prin infracţiune şi care constituie obiectul acţiunii civile. Editura Academiei Române. 378. în timpul judecăţii. este contrară şi principiului consacrat de Constituţie şi în convenţiile internaţionale şi anume dreptul la un proces echitabil care să-i asigure posibilitatea de a dovedi în mod exact întinderea drepturilor şi obligaţiilor în cazul conflictului adus în justiţie392 . Dongoroz şi colab. 168.Aurel Teodor Moldovan tumul amenzii aplicate390 . Pe lângă discriminarea pe criteriul averii. Partea generală”. p. 4 Cod Penal). p. Dongoroz şi Bucureşti. O condiţie care rezultă din dispoziţiile art. II. aceasta nu este luată în considerare şi infractorului poate să i se aplice o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 1 lit. Într-o astfel de situaţie. cit.. nu poate aves loc în alte coordonate decât 391 V. dar aceasta face parte din cazurile prevăzute de art.. Bucureşti. Desigur că formarea convingerii instanţei că infractorul se poate reeduca şi fărăcolab. trebuie să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. 392 Mitrache. 2003. legiuitorul a avut în vedere.. instanţa de judecată are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârşirea faptei. 378. p. Cristian Mitrache. 42 din Codul Penal viitor o astfel de condamnare nu constituie un impediment pentru aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. vol. “Drept penal român. 394 Constantin Mitrache. constrângerea inculpatului de a repara un prejudiciu pe care nu l-a creat sau nu l-a produs în măsura pretinsă de persoana vătămată ca preţ al accesului la o măsură de politică penală la care este îndreptăţit. se înfăptuieşte pe baza regulilor de drept civil şi nu poate influenţa răspunderea penală a autorului prejudiciului. Editura Academiei Române. În formarea convingerii. Bucureşti. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. Condiţii cu privire la infractor. Când pentru infracţiunea săvârşită anterior făptuitorului fusese condamnat la amendă. prin infracţiune.

Codul penal în vigoare nu prevede obligaţia pentru instanţă de a atrage atenţia condamnatului cu ocazia acordării suspendării executării pedepsei. a celui care l-a adoptat sau a tutorelui . reprezintă durata de timp în care condamnatul probează că s-a reeducat. nr.p. la cererea acestuia . p. obligaţia condamnatului de a avea o bună conduită. Acest termen de încercare este compus din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un termen fix de 2 ani. Soluţia se întemeiază pe dispoziţiile art. asupra consecinţelor la care se expune în cazul în care săvârşeşte o nouă infracţiune. dar implică cu necesitate luarea în considerare şi a altor aspecte ce privesc personalitatea infractorului394 . Pen : „Măsura educativă a libertăţii sub supraveghere constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an sub supravegherea părinţilor săi . instanţa dispune încredinţarea minorului . iar dacă pedeapsa este amenda. Cristian Mitrache. avându-se în vedere. 2 C.1. “Drept penal român.” 195 . 110 alin.) Dacă Dongoroz. 1 C. de preferinţă unei rude apropiate . 81 lit. 169. J. din care cauză condamnatul are interes să beneficieze de suspendarea executării. 120 alin. Dar ea obligă instanţa să-şi motiveze hotărârea de suspendare a executării pedepsei. la 2 ani.. 2003. În cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate minorului. Legea nu îngrădeşte libertatea instanţei de judecată de a-şi forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei. Dongoroz.3. (1) C. indicând precis acele împrejurări pe care s-a întemeiat convingerea ei (art. că scopul pedepsei s-a stins şi fără executarea acesteia. 398 Constantin Mitrache. a) şi b) actualul Cod Penal. fixat de instanţă (art. Codul penal în vigoare a considerat că faţă de esenţa instituţiei suspendării executării pedepsei şi faţă de consideraţiile care o fac necesară. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în cazul în care pedeapsa este graţiată396 . Termenul de încercare Termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. 81 alin. Braşov. la care se adaugă un 395 interval de timp dep. 10/ 1973. Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare . pen. Bucureşti. termenul de încercare este de 1 an potrivit art. d.. unei persoane de încredere . ultim Cod penal). cit. pen. RRD nr. 399 Art. 117 alin . pe acelaşi interval de timp . 169. că efectele suspendării condiţionate sunt mai întinse decât cele ale graţierii. ci din însăşi raţiunea de a fi a suspendării condiţionate397 . 81 alin. 11. care prevăd că graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. 379. nu decurge din avertismentul dat instanţă. 82 Codul Penal în vigoare.DREPT PENAL. 320/ 1931. ultim)395 . totodată. p. PARTEA GENERALĂ cele privind gravitatea pedepsei aplicate şi a condiţiilor prevăzute expres în art. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei se dispune la cererea condamnatului sau din oficiu şi numai motivat (art. la 6 luni 396 397 T. op. Partea generală”. termenul de încercare se compune din durata închisorii.

efectele pe care aplicarea le produce sunt de două categorii şi se produc în etape diferite: imediate care sunt şi provizorii şi ulterioare care sunt definitive. Editura Academiei Române. nr. cit. 171..1. Această reducere operează şi asupra termenului de încercare. odată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. au fost alăturate celei dintâi 404 . cit. P. dar nici pedepsele complementare care.S. pronunţată înlăuntrul lui sau hotărârea de anulare a suspendării au rămas definitive ori în ultima zi a duratei sale în cazul când n-a intervenit o asemenea hotărâre403 .” 401 T. 400 196 . care va fi redus corespunzător.103 Cod Penal ori unei instituţii legale însărcinate cu supravegherea minorilor sau serviciului de reintegrare socială şi supraveghere400 . Pedeapsa aplicată nu se execută ca urmare a suspendării executării ei. se poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei Art 118 alin . pe durata termenului de încercare . op. s. op. Dongoroz şi colab. Efecte imediate.1101 din actualul Cod Penal . “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. p.401 . Nu numai pedeapsa principală a închisorii nu se execută. Codul penal în vigoare a prevăzut că regula generală îsi găseşte aplicare şi în ce priveşte măsura suspendării executării pedepsei. 2003. sub supravegherea unei instituţi legal însărcinate cu supravegherea minorului sau a serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere. Pen : „Măsura educativă a libertăţii sub supraveghere severă constă în lăsarea minorului în libertate pe o perioadă între un an şi 3 ani . Principalul efect imediat al suspendării condiţionate a executării pedepsei este acela indicat de însăşi denumirea ei şi anume că executarea pedepsei este suspendată..p. deşi definitiv aplicată. 402/ 1973.Aurel Teodor Moldovan pedeapsa aplicată minorului este amenda. II. nu este pusă în executare. termenul de încercare este de 6 luni398 . Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei Dat fiind specificul instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei. dar până la împlinirea vârstei de 18 ani . d. Deducerea arestării preventive din durata pedepsei aplicată de instanţa de judecată nu împietează asupra termenului de încercare care va fi format din durata pedepsei aplicată de instanţă la care se adaugă termenul fix de 2 ani402 . vol.. În cazul condamnatului minor. 528. Fiind un termen de drept substanţial.4. eventual. 171. termenul de încercare se socoteşte pe zile pline. instanţa poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane399 din cele arătate în art . p. iar dacă fusese arestat preventiv. (1) C. 403 V. 402 Bulai. condamnatul este pus îndată în libertate. El începe să curgă din ziua în care hotărârea de condamnare cu suspendarea executării pedepsei a rămas definitivă într-unul din modurile prevăzute de lege şi ia sfârşit în ziua în care hotărârea de revocare... 11. 404 Dongoroz. adică pedeapsa. p. Potrivit art . Bucureşti. Este posibil ca durata pedepsei aplicate să fie redusă ca urmare a unei graţieri.

c) infracţiunea să fie descoperită în termenul de încercare. 83 alin.381.. 1 Cod penal şi art. 4 al art. pen. p. 83 din Codul penal anterior soluţia neaplicării sporului pentru recidivă post condamnatorie este de la sine înţeleasă faţă de aceea a totalizării pedepselor care urmează să se aplice în raport cu infracţiunea săvârşită în termenul de încercare. b) infracţiunea să fie săvârşită cu intenţie. 83 alin. 86 C. De asemenea. afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii. 110 alin. 320. op. condiţia fiind îndeplinită chiar dacă făptuitorul este descoperit şi după împlinirea termenului de încercare407 . şi anume: a) condamnatul să săvârşească în termenul de încercare o nouă infracţiune. care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. În raport cu noul sistem de sancţionare a concursului de infracţiuni. PARTEA GENERALĂ persoane sau instituţii din cele arătate în art. nu a mai fost preluat alin. 405 406 197 . p. Revocarea este obligatorie în prima situaţie menţionată de art. 11. p.5. 1 Cod penal)405 . 1 Cod Penal.s. dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârsit din nou o infracţiune. d) pentru infracţiunea săvârşită în termenul de încercare să se pronunţe o Mitrache. Mitrache. 84 Cod penal. dispunând executarea în întregime a pedepsei.. instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei.1. Astfel. 3988/ 1970 în CD 1970.. Aceste efecte se produc. astfel că precizarea de mai sus nu era justificată.103.DREPT PENAL. 380. pentru a se dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei trebuie îndeplinite mai multe condiţii. nr. iar dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. instanţa revocă suspendarea condiţionată. cit. Această măsură nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani (art. 407 T.p. Efectele definitive ale suspendării condiţionate a executării pedepsei se produc la împlinirea termenului de încercare şi constau în: încetarea obligaţiei de executare a pedepsei şi în reabilitarea de drept a condamnatului. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei După cum se poate desprinde din textul art. potrivit dispoziţiilor art. totalizarea pedepselor pentru infracţiuni concurente până la o anumită limită constituie o soluţie curentă. d. căreia îi revin obligaţiile prevăzute de acelalşi articol. dacă în termenul de încercare nu a intervenit o cauză de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru săvârşirea unei noi infracţiuni sau pentru neplata cu rea-credinţă a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare406 . pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. s.

382. ar fi împiedicat acordarea anulării409 . pentru situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate al executării tuturor pedepselor este suficient pentru constrângerea şi reeducarea infractorului şi reprezintă totodată. după caz. menţionându-se că dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia. 409 Constantin Mitrache. 83 alin. În această situaţie. condamnatul nu-şi îndeplineşte obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. condamnatul va executa atât pedeapsa care fusese suspendată. Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei Anularea se datorează unor cauze preexistente acordării suspendării condiţionate a executării pedepsei şi care dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată. În acest sens trebuie îndeplinite anumite condiţii. Cristian Mitrache. este necesar să se dovedească că. Această situaţie se dispune prin prevederile art. Partea generală”.Aurel Teodor Moldovan condamnare definitivă. Pentru a se putea dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei din cauza neîndeplinirii obligaţiilor civile. Partea generală”. Revocarea este facultativă dacă noua infracţiune săvârşită şi descoperită în termenul de încercare este săvârşită din culpă. dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă. condamnatul va executa pedeapsa ce fusese suspendată condiţionat. 11. pedepse care nu se contopesc (art. Bucureşti. Bucureşti. pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează.1 Cod penal actual ) şi pentru care nu se aplică nici prevederile privind aplicarea unui spor pentru recidivă. Sistemul de sancţionare prevăzut de lege. 2003. cât şi pedeapsa pronunţată pentru noua infracţiune. De asemenea. În cazul în care instanţa dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. aplicându-se. 85 Cod Penal în vigoare. Cristian Mitrache. “Drept penal român. chiar şi după împlinirea termenului de încercare. după cum urmează: a) condamnatul a săvârşit o infracţiune mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării 408 Constantin Mitrache. “Drept penal român. atunci când în termenul de încercare. 83 alin. revocarea este facultativă şi în situaţia în care potrivit art.1. 2003. 198 . instanţa are posibilitatea să aplice şi pentru această condamnare suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 84 actualul Cod penal. 2 Codul Penal în vigoare). 382. indiferent de natura ori durata pedepsei aplicate.6. caz în care. p. condamnatul a avut putinţa îndeplinirii acestor obligaţii şi totuşi nu le-a îndeplinit. un maximum de sancţiune la care numai excepţional s-ar putea ajunge prin sancţionarea recidivei după condamnare408 . p.

85 alin. PARTEA GENERALĂ pedepsei.DREPT PENAL. op. op. instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Noţiune M. fiind îndeplinită această condiţie şi atunci când pedeapsa pentru infracţiunea ce atrage anularea. pen). ultim Codul penal actual). 412 Rodica Aida Popa.1. 3 C. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se mai poate dispune potrivit art. p. numai dacă în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie (art. La aceste situaţii sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. c) infracţiunea ce atrage anularea să fie descoperită mai înainte de împlinirea termenului de încercare (art. 85 alin. 410 411 199 . 2/ 1994. În partea specială a Codului penal ca modalitate de individualizare a pedepsei pentru infracţiunea de abandon de familie (art. iar în situaţia în care sunt întrunite condiţiile concursului de infracţiuni şi pedeapsa rezultantă nu depăşeşte 2 ani (art. “Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere”. iar o astfel de incapacitate nu şi-a provocat-o condamnatul. SUSPEBDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE 11. Revocarea suspendării se va dispune. 3 Cod penal). caz în care termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art.2. p. în acest caz. Anulând suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În partea generală a Codului penal. 378 din noul Cod penal) s-a prevăzut posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 11.. 383. 81 din actualul Cod Penal în anumite cazuri prevăzute în partea generală sau specială a codului penal411 . chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 305 alin. p. cit. pen.. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazuri speciale Suspendarea condiţionată a executării pedepsei ca modalitate de individualizare a pedepsei se poate dispunde de instanţa de judecată. 86 indice 9 alin.2. 305 Codul penal actual sau art. 81 C. 4 Cod penal chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. b) pentru infracţiunea săvârşită s-a aplicat pedeapsa închisorii.. cit. instanţa de judecată face aplicarea după caz a dispoziţiilor privind sancţionarea concursului de infracţiuni ori a stării de recidivă sau a pluralităţii de infracţiuni410 . 83 Cod penal în vigoare. Revista de drept penal nr. 113-120. se pronunţă după împlinirea termenului de încercare. 449-450. dacă făptuitorul în cursul judecăţii îşi îndeplineşte obligaţiile legale de întreţinere. 81 Cod penal actual şi în cazul în care condamnatul la pedeapsa închisorii cu executarea la locul de muncă nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă. 85 alin. 2 Cod penal. Basarab. Mitrache.

persoana condamnatului şi aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat care se va îndrepta şi fără executarea efectivă a pedepsei. Instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost introdusă pentru prima dată în legislaţia noastră penală prin Legea nr. 104 /1992 după modelul francez413 . chiar fără executarea pedepsei.art. 80 .2. de comportamentul său după comiterea faptei. reglementarea fiind rezultatul analizei dispoziţiilor similare din legislaţiile germană (§56 . ţinând seama de persoana condamnatului. All Beck. italiană ( art. 91 noul Cod penal. 87). Prin actele normative existente în momentul întocmirii acestei pag 533 s-a 413 C. 42 din viitorul cod ori în cazul săvârşirii unei infracţiuni intenţionate. Condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sunt prevăzute expres de art. 91 noul Cod penal prevăd condiţiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere: pedeapsa aplicată.Aurel Teodor Moldovan Suspendarea executării sub supraveghere este o măsură de individualizare a pedepsei închisorii sau potrivit unei opinii412 consacrate în literatura de specialitate suspendarea executării sub supraveghere este o formă de suspendare condiţionată în care condamnatul pe durata termenului de încercare este supus unor măsuri de siguranţă şi de respectare a unor obligaţii pe care instanţa le stabileşte în conformitate cu legea. Condiţii de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere Dispoziţiile art. 132-40 – art. 163 – art. portugheză (art. Bucureşti 1997 . Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.Partea generală ”Ed. c) se apreciază. 11. Bulai „Manual de drept penal . condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni. 50 . afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi. spaniolă (art. acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul infractiunilor de vătămare corporală gravă. 38 sau art. 168). 86ą Cod penal în vigoare sau ale art. 57) şi franceză ( art. 86ą Cod penal în vigoare sau art. viol si tortură.art. lucrări 200 . Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere îşi are sediul în noul Cod Penal la articolele 91-98 . dacă sunt întrunite următoarele condiţii în lumina actualului Cod penal: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani.). 132-53). pedeapsa prevăzută de lege să nu fi fost pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. pen. Instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere este cunoscută în majoritatea legislaţiilor penale europene.§56g C.2. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. Condiţii cu privire la pedepsa aplicată şi la natura infracţiunii săvârşite.

condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii. 414 p. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta si. dacă instanţa apreciază că.Condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere – (1) Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată.Condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere – 2(1) Instanţa poate dispune suspendarea executăii pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere. 201 . unui deapsa închisorii atunci când prin infracţiunea săvârşită s-agenerală”. 209 alin. de comportamentul său după comiterea faptei. aplicată fie ca pedeapsă principală unică. ţinând seama de persoana condamnatului. c) se apreciază. 385. de eforturile depuse de acesta pentru Art 86 1 . b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an. 38. de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii. cel condamnat nu va mai comite alte infracţiuni. Constantin Mitrache. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare. dar este însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere constă în stabilirea şi aplicarea unei pedepse cu închisoarea de cel mult 3 ani. În schimb. Cristian Mitrache. cu excepţia cazurilor prevăzute în art. chiar fără executarea acesteia. chiar fără executarea pedepsei.obţinerea 2003. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani414 . este închisoarea de cel mult 3 ani. punerea în aplicare a pedepsei este suficientă şi. 91al noului Cod penal. 3 Cod penal actual. d) în raport de persoana infractorului. aceasta putând fi acordată şi în cazul infracţiunii de furt prevăzute de art. fie ca pedeapsă principală pe lângă peCodul penal actual Noul cod penal Art 91. “Drept penal român. PARTEA GENERALĂ prevăzut o excepţie cu privire la condiţiile de acordare a supendării executării pedepsei sub supraveghere. Partea urmărit Bucureşti. potrivit art. ţinând seama de persoana infractorului şi de conduita avută de acesta anterior şi ulterior săvârşirii infracţiunii. inclusiv în caz de consurs de infracţiuni. inclusiv în caz de consurs de infracţiuni. afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. Un alt element de noutate constă în faptul că executarea pedepsei amenzii.DREPT PENAL.

În cazul concursului de infracţiuni. 86ą alin.pen.81. folos patrimonial. 81 alin. Bucureşti. 86ą alin. p. 1 lit. alin. 91 alin. 202 . şi noul Cod dispune că este posibilă această modalitate de suspendare dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani (art. actualul cod prevede că se vor aplica dispoziţiile art. b) ţi c) din Codul penal viitor numai dacă infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni. dispoziţii care nu mai corespondeau cu noua concepţie asupra acestei instituţii juridico-penale. 1 lit. 1 lit. dacă pedeapsa închisorii aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. Nu s-au mai reţinut prevederile de excludere a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul anumitor infracţiuni (art. 91 alin. Partea generală”. însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. 86ą alin. De altfel. ) Codul penal actual sau art. art. “Drept penal român. 4. iar infracţiunile concurente nu fac parte din cele exceptate potrivit art.Aurel Teodor Moldovan (2) Când pedeapsa închisorii este însoţită de pedeapsa amenzii aplicate în condiţiile art. 386. Deci măsura se poate lua atât faţă de infractorul care nu a mai fost condamnat anterior cât şi faţă de infractorul care 415 Constantin Mitrache. instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi chiar fără executarea acesteia. 3) sau în cazul nerecuperării integrale a pagubei sau dacă plata despăgubirilor n-a fost garantată de o societate de asigurare. b) şi c). Condiţii cu privire la infractor. condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni. afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul din cazurile în care nu atrage starea de recidivă. Măsura suspendării executării sub supraveghere se poate aplica potrivit art. amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere.62. 2003.5 şi 6 se aplică şi în cazul suspendării executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere. nu este susceptibilă de suspendare. iar instanţa de judecată optează pentru o pedeapsă cumulativă. precum şi de posibilităţile sale de îndreptare. 2 C. Cristian Mitrache. 1).

că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat care chiar şi fără executarea pedepsei.alin. obligaţia executării unei munci neremunerate în folosul comunităţii. coordonate ce privesc persoana condamnatului.2. s-a prevăzut obligaţia instanţei de judecată de a motiva hotărârea (art. Cristian Mitrache. repararea prejudiciului cauzat prin infracţiunea comisă etc. iar termenul de încercare cel mai scurt. În caz contrar respectivului condamnat nu i se poate aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere415 . 91. 416 417 203 .lit. 2003. ar fi de 2 ani şi 15 zile. tot teoretic.416 . prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii este o caracteristică care este de esenţa acestei instituţii. 386. ajutorul dat imediat victimei. PARTEA GENERALĂ anterior a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de cel mult 1 an. op. situaţie la care s-ar ajunge când pedeapsa aplicată ar fi de 15 zile la care se adaugă 2 ani Mitrache. De asemenea. c) din actualul Cod penal sau în art. Întrucât aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere este lăsată la aprecierea instanţei de judecată se consideră că prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege nu se crează un drept pentru condamnat. intervalul de 5 ani. În reglementarea noului cod. cit.DREPT PENAL. 386. Prin noul cod penal s-au completat dispoziţiile privind condiţiile de aplicare a suspendării sub supraveghere adăugându-se menţiunea că aceste măsuri nu atrag suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile (art. ceea ce nu are nicio justificare.. stabilit de instanţă între 2 şi 5 ani. Bucureşti.3. fără a mai fi reprodusă şi în cazul suspendării sub supraveghere. Termenul de încercare. cel mai lung ar fi de 9 ani în cazul în care instanţa ar adăuga la pedeapsa de 4 ani aplicată de instanţă. p. Termenul de încercare Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se dispune pe un termen de încercare care este compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp. comportamentul acestuia după comiterea faptei. întrucât prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se naşte în sarcina condamnatului. “Drept penal român. Constantin Mitrache. comportament din care să rezulte preocuparea acestuia pentru împiedicarea amplificării rezultatului la infracţiunile la care este posibil. Această condiţie este prevăzută în dispoziţiile art. cu consimţământul acestuia. alin. Aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat. 86ą lit. unde sunt inserate şi coordonatele în care se apreciază. nu va mai săvârşi infracţiuni. 11. 81 alin.91. Această din urmă dispoziţie (obligaţia de motivare) este prevăzută de legea actuală numai referitor la suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art.1.alin. teoretic.2). 6).d) al viitorului cod. 4). ci doar o vocaţie a acestuia la această măsură de individualizare judiciară a pedepsei. Partea generală”. p. 98.

82 alin. durata pedepsei aplicate. pentru a-l determina la o conduită licită. la care se damnat şi este cuprinsă între 2 şi 4 adaugă un interval de timp.Aurel Teodor Moldovan ce reprezintă minimul din intervalul de timp ce poate fi stabilit de instanţă417 . 1 C.(1) Art 92.82. între 2 şi 5 ani. Termenul de încercare se socoteşte de la data când hotărârea prin care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă (art. potrivit dispoziţiilor art. Măsurile de supraveghere Măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat pe durata termenului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia.– (1) Durata suspendării executării pendării executării pedepsei sub su. (2) Dispoziţiile art. condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte. deoarece o parte din obligaţiile întâlnite în cazul amânării pedepsei sunt executate în cazul suspendării cu titlu de pedeapsă complementară. Potrivit noii reglementări. în condiţiile stabilite de instanţă. 2 raportat la art. 86˛ alin.. la judecătorul desemnat cu supravegherea 204 . alin. Pe durata termenului de încercare. constitutiv.Termenul de supraveghere Termenul de încercare în cazul sus. sistemul de supraveghere în cazul suspendării este mai redus. 3 C. dar nu mai mic decât durata pedepsei aplicate. iar sistemul de supraveghere la care este supusă persoana condamnată este asemănător cu cel prevăzut în cazul amânării aplicării pedepsei (instituţie nouă introdusă prin dispoziţiile noului Cod Penal). Astfel.pedepsei sub supraveghere constituie praveghere se compune din cuantumul termen de supraveghere pentru conpedepsei închisorii aplicate. 11. stabilit de ani. fiind cuprins între 2 şi 4 ani. calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.Termenul de încercare . la datele fixate. 86ł alin.2. pen). (3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin. expresia „termen de încercare” folosită în actualul Cod Penal este întâlnită sub denumirea de „termen de supraveghere”. asigurarea realizării scopului măsurii de individualizare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. fără a putea fi însă mai mică decât instanţă. pen.3 se aplică în (2) Termenul de supraveghere se mod corespunzător.4. în noul Cod. Sub aspectul Codul penal actual Noul cod penal Art 862. termenul de supraveghere în cazul suspendării este unul variabil.

condam. 93 prevede respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune. în prealabil. 205 . d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. schimbare de domiciliu. Codul penal actual Noul cod penal Art 86 . d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.de supraveghere.(1) Pe du. e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. b) să primească vizizele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa. la judecătorul desemnat cu probaţiune.obligaţiile – (1) Pe durata termenului rata termenului de încercare. precum şi întoarcerea. la datele a) să se prezinte la serviciul de fixate.DREPT PENAL. semnat cu supravegherea b) să anunţe. reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile. orice schimbare de domiciliu. care în art. la datele fixate de acesta. PARTEA GENERALĂ lui sau la alte organe stabilite de instanţă sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorului. c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. d) să comunice schimbarea locului de muncă.Măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului .Măsurile de supraveghere şi Art 93. precum şi întoarcerea. c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. stabilite de instanţă sau la Serviciul b) să primească vizizele conde protecţie a victimelor şi reintegrare silierului de probaţiune desocială a infractorului. c) să anunţe. Măsurile de supraveghere au fost completate prin noul Cod penal. în prealabil. 3 Din dispoziţiile legale se desprinde concluzia că îndeplinirea măsurilor de supraveghere este cumulativă. b) să anunţe. condamnatul trebuie natul trebuie să se supună următoarelor să respecte urmă toarele măsuri de măsuri de supraveghere: supraveghere: a) să se prezinte. la datele fixate supravegherea lui sau la alte organe de acesta. schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile. orice sa. în prealabil. reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile.

care este obligat să formuleze recomandări în acest sens. decât în condiţiile fixate de instanţă. 206 .Aurel Teodor Moldovan 11. b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. tratament sau îngrijire.93 noul Cod că. tratament sau îngrijire medicală. pe lângă măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat. 93. în condiţiile stabilite de instanţă.2. în alin. afară de cazul în care. Obligaţiile condamnatului Pe durata termenului de încercare. (1) lit.6. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor. în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile. pentru luarea măsurilor de revocare a suspendării executării sub supraveghere. f) să se supună măsurilor de control. 86ł alin. 2 noul Cod penal. instanţa de judecată poate impune acestuia respectarea uneia sau a mai multor obligaţii prevăzute de art. d) să nu părăsească teritoriul României. art. 86ł alin. d) să nu intre în legătură cu anumite persoane. 3 Cod penal în vigoare sau de art. nu poate presta această muncă. alin. 93 alin. Supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţă conform art. 11. din cauza stării de sănătate.2. c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite. Pentru stabilirea conţinutului acestor obligaţii. e) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule.3 al art. Actuala legislaţie penală stabileşte obligaţiile condamnatului. c) să se supună măsurilor de control. în special în scopul dezintoxicării.5. a) şi aceleaşi organe sesizează instanţa în caz de neîndeplinire a obligaţiilor. Tot în sarcina condamnatului se prevede. b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită. după cum urmează: a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare. În concepţia viitorului Cod Penal. fără acordul instanţei. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere Remarcăm două feluri de efecte: provizorii sau imediate şi efecte definitive.2 arată că instanţa impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională. pen se face de organele prevăzute în alin. instanţa va consulta serviciul de probaţiune. 2 C. pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul va presta o muncă neremunerată.

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea ori suspendarea condiţionată a executării pedepsei. efectul definitiv se produce la împlinirea termenului de încercare dacă cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune pe durata termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării executării pedepsei. Dacă în actuala reglementare se prevede posibilitatea reabilitării la expirarea termenului de încercare.2. Revocarea este facultativă dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă. pe termenul de încercare. al cărei termen va curge de la împlinirea termenului de supraveghere. astfel. pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. 11. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu mai are ca efect intervenirea reabilitării de drept la expirarea termenului de supraveghere.DREPT PENAL. instanţa având posibilitatea să dispună şi pentru pedeapsa stabilită pentru infracţiunea din culpă. 83 alin. Aşadar pentru a se putea revoca suspendarea executării sub supraveghere este necesar ca infracţiunea să se săvârşească în termenul de încercare şi să fie descoperită în acest termen. Întocmai ca şi în cazul amânării aplicării pedepsei. Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă. de reabilitare în condiţiile dreptului comun. potrivit noului Cod. PARTEA GENERALĂ În timp ce efectul provizoriu al suspendării executării sub supraveghere îl constituie suspendarea executării pedepsei închisorii. 83 alin. 864 raportat la art. 4 Codul penal actual). revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere nemaifiind obligatorie. Condamnarea va fi susceptibilă. când este reabilitat de drept. La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă. doar condamnarea pentru această infracţiune săvârşită din nou poate fi pronunţată şi după expirarea termenului de încercare. se poate aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea pedepsei sub supraveghere. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări (art. dacă pedeapsa a fost stabilită la amendă. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Revocarea suspendării executării sub supraveghere se dispune obligatoriu dacă în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. afară de cazul în care persoana dovedeşte că s-a aflat în imposibilitate de a le îndeplini. instanţa poate dispune revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere. afară 207 . în privinţa efectelor. 3 Codul penal actual).7. Revocarea este facultativă şi dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. producerea efectelor suspendării este condiţionată de executarea intregrală a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare. (art. 864 raportat la art.

instanţa poate aplica pentru aceasta suspendarea executării sub supraveghere. iar termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 11. dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infractiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia.8. aşa cum arătat anterior. dacă infractiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. 208 . Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu are loc dacă descoperirea infracţiunii a avut loc după împlinirea termenului de încercare şi nici dacă pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită anterior a fost stabilită la amendă. 864 raportat la art. 97 alin. în cazul condamnatului care execută pedeapsa închisorii la locul de muncă şi care şi-a pierdut total capacitatea de muncă. 1 şi 2 C. În cazul anulării suspendării pedepsei sub supraveghere s-a reformulat alin.2. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazuri speciale. Cazurile de anulare ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere sunt aceleaşi ca şi pentru anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei (art.) sau art. reglementată. în mod expres de noul Cod Penal. Astfel. 86ą Codul Penal actual. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune de instanţă chiar dacă nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute în art. 1. dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă sau pluralitate intermediară. pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare. Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc. noul Cod penal.Aurel Teodor Moldovan de cazul când cel condamnat dovedeste că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii (art. prevăzându-se posibilitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere chiar în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile anulării. 865’ din actualul Cod penal. 865 alin. 1 raportat la art. pen. 2 din art. 84 Codul Penal actual). aplicându-se. după caz. 85 alin. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Anularea se dispune pentru cauze preexistente aplicării suspendării executării pedespei sub supraveghere care dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată ar fi împiedicat acordarea acesteia. respectiv de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionată a executării pedepsei. În cazul când se dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează. dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depăşeşte 3 ani. termenul de încercare. dacă pedeapsa rezultată în urma aplicării dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă nu au depăşit 3 ani. În cazurile prevăzute în alin.

De asemenea. op . 86 indice 9 alin. instanţa constatând pierderea totală a capacităţii de muncă a condamnatului ce execută pedeapsa închisorii la locul de muncă. p. Dumitru . la care se adaugă un interval de timp de la un an la 3 ani . dacă instanţa apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate421 . Natura juridică. potrivit dispoziţiilor art. p. în revista Dreptul nr. 1101. PARTEA GENERALĂ Într-adevăr. 422 Mitrache. 11. Cristian Mitrache. 391. stabilit de instanţă . cu anumite restrângeri de drepturi şi unele penalităţi de ordin pecuniar. dispune revocarea măsurii şi ţinând seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă şi de criteriile generale de individualizare a pedepsei. EXECUTAREA PEDEPSEI INCHISORII LA LOCUL DE MUNCA 11. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere . Bucureşti. 540. cit. 2003. deoarece acestora nu li se pot impune măsurile de supraveghere prevăzute de Codul Penal şi nu se poate determina persoana sau organul care să exercite supravegherea condamnatului. s-a susţinut420 că aplicarea pedepsei sub supraveghe nu este posibilă în cazul cetăţenilor străini sau români cu domiciliul în străinătate . 421 C. a suspendării executării pedepsei sub supraveghere418 ..DREPT PENAL. ci în libertate prin prestarea unei munci în cadrul unei unităţi unde Constantin Mitrache. 418 209 . op. Executarea pedepsei la locul de muncă reprezintă ca şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării sub supraveghere. întrucât Codul Penal nu face referire la termenul de încercare în cazul amenzii penale.1. 4 Cod penal în vigoare. În literatura de specialitate s-a exprimat opinia419 că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu se aplică în cazul amenzii penale. op. p 91 420 Vezi R.3. 115 .. o măsură de individualizare a pedepsei. în libertate. Noţiune Executarea pedepsei la locul de muncă este o măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii. p.3. în Revista de drept penal nr. în unitatea unde lucrează condamnatul ori în altă unitate. cit. 419 Gh . 392. ia măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei sau după caz.. cit . Potrivit art 110 al actualului Cod Penal în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate minorului. Bulai. p. Pe durata termenului de încercare. 8 /1996 . în cazul acesteia executarea pedepsei închisorii are loc. care nu depăşeşte o anumită perioadă. termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii . instanţa poate dispune luarea vreuneia din măsurile prevăzute în art. dar nu prin privare de libertate într-un loc de deţinere. prin muncă. A Popa . “Drept penal român. dar spre deosebire de cele menţionate mai sus unde executarea pedepsei este suspendată. 2/ 1994 . Partea generală”.

S-a avut în vedere nu numai slaba efecienţă a acestui mod de executare a pedepsei închisorii. Ed Monitorul Oficial . că nu va mai încălca regulile de convieţuire socială. se reduc cheltuielile sociale legate de executarea pedepsei în penitenciare. sub supravegherea unităţii care îl acceptă şi îl ajută să se reintegreze. Monitorul Oficial ca pedeapsa 423 pag. De asemenea. Cadrul de reglementare al executării pedepsei la locul de muncă îl constituie dispoziţiile art. Aurel Pentru a opera această măsură de individualizare trebuie . ci un privilegiu acordat instanţei de care trebuie să facă uz numai dacă aceasta îşi formează convingerea că lăsarea în libertate a condamnatului contribuie mai mult la atingerea scopului pedepsei decât internarea în penitenciar. c) acordul scris al unităţii în care urmează condamnatul să presteze munca. 107 210 .” Ed. b) persoana condamnatului. Cadrul de reglementare.Aurel Teodor Moldovan este angajat422 . Asigurarea profitului care să justifice activitatea economică nu crează disponibilităţi pentru desfăşurarea unui proces educativ efecient la locul de muncă faţă de cei aflaţi în executarea unei pedepse.Bucureşti 1999 pag.3.executarea pedepsei închisorii la locul de muncă asigură o mai profundă influenţă educativă a pedepsei. prin prestarea de către condamnat a unei munci socialmente utile.”424 În schimb. pe baza economiei de piaţă.art. Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei la locul de muncă Executarea pedepsei la locul de muncă se poate dispune de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile privitoare la: a) pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii săvârşite. 86 indice 11 C. Pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii săvârşite. 86 indice 7 . dar noua organizare. prin Noul Cod penal nu s-a menţinut instituţia executării pedepsei la locul de muncă.. la acestea adăugându-se dispoziţiile din Codul de procedură penală şi Legea nr.2.”423 „Executarea pedepsei la locul de muncă nu este un drept al condamnatului. 23/ 1969 privind executarea pedepselor. d) aprecierea instanţei că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate. Bucureşti 1999 Tedor Moldovan „Munca persoanelor condamnate . pen.104 424 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate ”. La rândul său condamnatul are avantajul că nu este separat de familie. prin activitate şi bună conduită. 11. a unităţilor la care ar fi urmat să se execute acestă pedeapsă. „ Pe planul interesului general al apărării sociale . ceea ce îi va atrage o reintegrare socială mai rapidă şi redobândirea poziţiei sociale de care se bucură înainte de săvârşirea infracţiunii. de mediul de muncă şi de viaţă de până atunci şi are posibilitatea de a dovedi.

faţă de familie. Bucureşti 1999. faţă de regulile de convieţuire socială. faţă de muncă. precum şi în cadrul infracţiunilor de vătămare corporală gravă . este necesar ca cel în cauză să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an. Bucureşti. pag 211 . Pentru ca instanţa de judecată să poată lua această măsură. Tinerii condamnaţi la pedeapsa închisorii cu executarea acesteia la locul de muncă ce devin militari în termen în cursul judecăţii sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. după trecerea lor în rezervă. si tortură. În cazul recidiviştilor însă instanţa are îndatorirea de a examina cu grijă deosebită antecedentele penale ale condamnatului. p. Acordul unităţii. Persoana condamnatului. 104 / 1992 şi este determinată de consacrarea prin Constituţie a separaţiuniilor puterilor în stat. “Drept penal român. 38. 393. Monitorul Oficial . afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art. 2003. legea are în vedere întreaga conduită a acestuia. 3 a fost modificat astfel: executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani. Monitorul Oficial . executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. Executarea pedepsei la locul de muncă poate fi dispusă şi în caz de concurs de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată pentru concursul de infracţiuni este de cel mult trei ani închisoare şi sunt întrunite celelalte condiţii legale. precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă. Bucureşti 1999. pentru prestarea unei munci în cadrul unei unităţi). În schimb.DREPT PENAL.”426 „ În ceea ce priveşte conduita generală a făptuitorului. astfel că instanţa de judecată nu mai poate impune 425 Constantin Mitrache. Această condiţie a fost introdusă în Codul Penal prin modificarea realizată de Legea nr. O altă condiţie pentru a putea fi dispusă executarea pedepsei la locul de muncă priveşte acordul scris al unităţii în care urmează condamnatul să presteze munca. 427 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate” Ed. vor executa pedeapsa la locul de muncă. Cristian Mitrache. „ Prin Legea nr. Exceptarea de la aplicarea pedepsei cu executarea la locul de muncă priveşte deopotrivă pedepsele aplicate pentru infracţiunile fapt consumat ori tentativă cât şi pentru participarea la săvârşirea acelor infracţiuni ca instigatori sau complici chiar dacă pedeapsa ar fi stabilită sub 5 ani închisoare425 . pag . atât înainte de săvârşirea infracţiunii cât şi după aceea. 107. viol. 140/1996 alin. viol şi tortură. Partea generală”. 426 Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate” Ed.”427 Pot beneficia de această măsură şi condamnaţii minori care au împlinit vârsta de 16 ani la data aplicării pedepsei (vârsta de 16 ani este admisă în principiu potrivit legislaţiei muncii. PARTEA GENERALĂ aplicată pentru o singură infracţiune să fie închisoarea de cel mult 5 ani.

de conduita profesională şi generală a făptuitorului şi de posibilităţile acestuia de reeducare. tratament sau îngrijire. cu excepţia sporurilor acordate pentru activitatea desfăsurată în locuri de muncă cu condiţii vătămătoare sau periculoase. 86 indice 3. În cazul condamnatului minor. a). funcţii instructiv-educative ori de gestiune. fie în altă unitate. decât în condiţiile fixate de instanţă. pentru munca prestată. limitele reţinerii se reduc la jumătate. b) drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului. Pe durata executării pedepsei. Potrivit art. 86 indice 8 C. care se varsă la bugetul statului. d) nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului. stabilită potrivit legii. 212 . d) să nu intre în legătură cu anumite tersoane. apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate. Instanţa. b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinta avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită.Aurel Teodor Moldovan regiilor autonome. Instanţa poate dispune ca cel condamnat să respecte şi una sau mai multe din obligaţiile prevăzute în art. f) condamnatul nu poate ocupa funcţii de conducere. cu acordul scris al unităţii. în special în scopul dezintoxicării. c) durata executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă. în raport de cuantumul veniturilor şi de îndatoririle condamnatului pentru întreţinerea altor persoane. ţinând seama de gravitatea faptei. potrivit legii. de împrejurările în care a fost comisă. adică: a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare. condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales. fie în unitatea în care condamnatul era angajat la data pronunţării hotărârii. pe durata executării pedepsei. Modul de executare a pedepsei închisorii la locul de muncă. cu următoarele limitări ale drepturilor ce-i revin potrivit legii: a) din totalul veniturilor cuvenite. instiţuţiilor de stat hotărârile ei cu privire la această instituţie Aprecierea instanţei. după reţinerea cotei prevăzute la lit. pen. se reţine o cotă de 15-40%. f) să se supună măsurilor de control. iar în raport cu fapta săvârşită nu poate ocupa funcţii care implică exerciţiul autorităţii de stat. e) condamnatul nu poate fi promovat. Locul de muncă. Pedeapsa se execută la locul de muncă în baza mandatului de executare a pedepsei. c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite. poate dispune executarea pedepsei la locul de muncă. Executarea pedepsei poate avea loc. în toate cazurile însă. e) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule. condamnatul este obligat să îndeplinească toate îndatoririle la locul de muncă. societăţilor comerciale. decât prin hotărârea instanţei de judecată.

Pedeapsa se execută fără a se încheia contract de muncă. ţinând seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă şi de dispoziţiile art. Partea generală”. 2003. instanţa poate să revoce executarea pedepsei la locul de muncă. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art.3. “Drept penal român. p. 81 sau 861 C. Cristian Mitrache. Bucureşti. 213 . 1 si 2. în timpul executării pedepsei. contractul de muncă încheiat încetează. pen. 396. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă este facultativă în cazurile în care: . 72. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune. pedeapsa se execută la locul de muncă după trecerea în rezervă a acestuia. ale art. Revocarea măsurii este obligatorie când după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă. contractul de muncă se suspendă. 11. 40 pentru pluralitatea intermediară de infracţiuni. Revocarea măsurii este tot obligatorie când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă. după caz.3. alte persoane desemnate de instanţă sau serviciul de reintegrare socială şi supraveghere). În cazul în care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă a devenit militar în termen în cursul judecăţii sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. . 39 alin. Pedeapsa se aplică potrivit dispoziţiilor art. 6 se aplică în mod corespunzător şi în cazul condamnatului care nu desfăşoară o activitate la data aplicării pedepsei. Supravegherea respectării acestor obligaţii se va face de aceleaşi persoane ca şi la măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere (judecătorul desemnat cu supravegherea. instanţa revocând executarea pedepsei la locul de muncă şi.DREPT PENAL. înainte de începerea executării pedepsei sau în timpul executării acesteia. Dispozitiile alin. Revocarea este de două feluri: obligatorie şi facultativă428 .condamnatul se sustrage de la prestarea activităţii în cadrul unităţii sau nu-şi îndeplineşte în mod corespunzător îndatoririle ce-i revin la locul de muncă ori nu respectă măsurile de supraveghere sau obligaţiile stabilite prin hotărârea de condamnare. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă Este o sancţiune care intervine pentru nerespectarea de către condamnatul cu executarea pedepsei la locul de muncă a condiţiilor prevăzute de lege. dacă sunt îndeplinite condiţiile stării de recidivă postcondamnatorie sau. instanţa poate 428 Constantin Mitrache.dacă infracţiunea ulterioară este săvârsită din culpă. În cazul executării pedepsei într-o altă unitate decât cea în care îşi desfăşura activitatea condamnatul la data aplicării pedepsei. Revocarea obligatorie. Revocarea facultativă. PARTEA GENERALĂ Pe timpul executării pedepsei în unitatea în care cel condamnat îşi desfăşoară activitatea la data aplicării pedepsei.

În acest caz. potrivit art. 2 al aceluiaşi articol. Pentru a se putea dispune încetarea executării pedepsei la locul de muncă. care dau dovezi temeinice de îndreptare. dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. sunt disciplinaţi şi stăruitori în muncă. Pedeapsa se stabileşte. potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni sau recidivă.3. 1 sau 3.4. iar pedeapsa rezultantă se va executa într-un loc de deţinere. 867. instanţa. 8611 c. 11. 8610 C.) s-a prevăzut posibilitatea încetării executării pedepsei la locul de muncă. anulează executarea pedepsei la locul de muncă. Anularea executării pedepsei la locul de muncă Este sancţiunea ce intervine pentru o cauză anterioară rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu executarea la locul de muncă şi are în vedere nerespectarea condiţiilor cerute de lege pentru luarea măsurii. după caz.Aurel Teodor Moldovan dispune şi pentru această infracţiune executarea pedepsei la locul de muncă. Când se dispune anularea executării pedepsei la locul de muncă pedeapsa rezultantă se va stabili după caz.5.. în lege (art. Pentru cazul prevăzut la alin. dacă cel condamnat mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii şi aceasta se descoperă mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată la locul de muncă sau considerată executată. potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni sau recidivă. Anularea se dispune şi în cazul în care hotărârea de condamnare pentru infracţiunea descoperită ulterior se pronunţă după ce pedeapsa a fost executată la locul de muncă sau considerată ca executată. trebuie îndeplinite condiţiile: a) condamnatul să fi executat două treimi din pedeapsă. revocarea nu mai are loc si pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni. 11. după caz. să fi fost disciplinat şi stăruitor în muncă. c) conducerea organizaţiei în care condamnatul prestează munca să ceară instanţei de judecată încetarea executării pedepsei la locul de 214 . Potrivit dispoziţiilor art. 86 indice 9 alin. au avut o bună conduită şi care au executat o anumită parte din pedeapsă. instanţa poate dispune şi pentru infracţiunea săvârşită din culpă ca executarea ei să fie la locul de muncă. Dacă executarea pedepsei la locul de muncă se revocă. b) în toată perioada executării pedepsei condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.3. pedeapsa aplicată sau. pen. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă Pentru stimularea condamnaţilor ce execută pedeapsa la locul de muncă. să fi avut o conduită bună. restul de pedeapsă rămas neexecutat se execută într-un loc de deţinere. pen.

O altă instituţie este renunţarea la aplicarea pedepsei (art. însă nu mai târziu de 2 ani din momentul pronunţării hotărârii. În acest caz instanţa fixează în cuprinsul hotărârii data la care urmează să se pronunţe asupra pedepsei. s-a prevăzut posibilitatea amânării aplicării pedepsei (art. condamnatul aflându-se într-o situaţie asemănătoare liberatului condiţionat. dacă inculpatul nu a avut antecedente penale. este suficientă aplicarea unui avertisment. Dacă cel condamnat nu execută această muncă sau are o conduită necorespunzătoare în timpul sau în legătura cu îndeplinirea acestei obligaţii instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. dispoziţiile art. Noua lege penală a introdus însă alte instituţii menite să contribuie la procesul de individualizare a pedepsei şi la reeducarea celor condamnaţi. fiind aplicabile în mod corespunzător. De asemenea. 83) în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 2 ani. 3. dacă cel condamnat nu a avut antecedente penale. Astfel. Dacă în acelaşi interval condamnatul a comis din nou o infracţiune. instanţa poate să nu-i aplice nici o pedeapsă. cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune. Renunţarea la aplicarea pedepsei constă în dreptul recunoscut instanţei de judecată de a renunţa definitiv la stabilirea şi aplicarea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. persoana infractorului şi conduita acestuia adopatată de acesta anterior şi ulterior comiterii faptei. fiind scutit de executarea în continuare a pedepsei. obligându-l la executarea în întregime a pedepsei sau la prelungirea termenului de încercare. Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea 215 . a acoperit prejudiciul. a acoperit prejudiciul sau dovedeşte că are posibilitatea de a-l acoperi. iar după săvârşirea faptei a dat dovezi temeinice că se poate chiar fără aplicarea pedepsei. În concordanţă cu principiul oportunităţii se prevede însă că această instituţie nu îşi găseşte aplicabilitate în cazul în care pedeapsa legală pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 3 ani sau mai mare. 61 si 86ąş alin. PARTEA GENERALĂ muncă.DREPT PENAL. cererea o poate introduce şi condamnatul. Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă si până la împlinirea duratei pedepsei. avându-se în vedere infracţiunea săvârşită. 91 s-a prevăzut posibilitatea instanţei de judecată să oblige pe condamnatul care beneficiază de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere să execute în termenul de încercare o muncă în folosul comunităţii pe o perioadă stabilită prin legea de executare a pedepselor. în art. a dat dovezi temeinice că se poate îndrepta chiar fără aplicarea. instanţa poate dispune revocarea încetării executării pedepsei la locul de muncă. executarea unei pedepse. pentru îndreptarea căreia. 80) în cazul infracţiunilor sancţionate cu pedeapsa închisorii.

429 429 Aurel Liberarea condiţionată constituie un mijloc de stimulareBeck. 100 – 106 noul Cod penal. printre altele. fie prin mărirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente. pentru a asigura persoanei supravegheate şanse sporite de îndreptare.1. 450 Cod procedură pen. 216 . În cazul neexecutării acestora se impune revocarea amânării şi dispunerea executării pedepsei. cu un conţinut variat şi flexibil. Noţiune Liberarea condiţionată este o instituţie complementară regimului executării pedepsei închisorii.4. Aceştia reprezintă persoane specializate tocmai în acest gen de activităţi. 90 din noul Cod. sub condiţia ca până la împlinirea duratei acesteia să nu mai săvârşească infracţiuni. “Drept penal român. Potrivit art. ce permit instanţei de judecată să le adapteze în funcţie de comportamentul persoanei supuse supravegherii. respectiv de art. un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei. 2003. LIBERAREA CONDIŢIONATĂ 11. de îndeplinirea integrală a obligaţiilor stabilite prin hotărâre. persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei este supusă unui proces de supraveghere. ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de deţinere mai înainte de executarea în întregime a pedepsei. pentru a se mări şansele de reuşită în procesul de recuperare a persoanei aflată sub supraveghere. Producerea efectelor. Pe parcursul termenului de supraveghere.Aurel Teodor Moldovan aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor. Bucureşti. 59 – 62 Codul penal actual. şi obligaţiile impuse condamnatului pe durata termenului de supraveghere prezintă o natură flexibilă. O importanţă majoră s-a acordat de către noul Cod Penal rolului pe care îl joacă consilierii de probaţiune. Această instituţie este reglementată de dispoziţiile art. Partea generală”. Buucureşti 2001 Teodor Moldovan „Monografia închisorilor din România ” Ed. ori chiar prin încetarea executării unora dintre obligaţiile care au fost impuse iniţial. pentru a spori eficienţa mijloacelor de protecţie a intereselor victimei. dar şi acordarea unui ajutor în a conştientiza riscurile la care se expune prin comiterea de infracţiuni sau pentru a-i înlesni integrarea socială. pentru a contribui într-un mod calificat la procesul de reintegrare socială. cu excepţia cazului când persoana în cauză face dovada că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. 11. 400. 430 lor îndreptare . De asemenea. prin care s-a urmărit permiterea verificării conduitei persoanei. precum şi de Legea 23/1969 privind executarea pedepsei.. în art. este condiţionată.4. fie prin impunerea unor obligaţii noi. All a condamnaţilor în pag 77 timpul executării pedepsei închisorii la stăruinţă în muncă şi disciplină. interdecţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită dacă aceasta a avut o conduită care să justifice opţiunea instanţei de a nu-i aplica o pedeapsă. la grabnica 430 Constantin Mitrache. Cristian Mitrache. p. în privinţa efectelor amânării aplicării pedepselor se arată că persoanei faţă de care s-a dispus amânarea nu i se mai aplică pedeapsa şi pe cale de consecinţă nu este supusă niciunei decăderi.

PARTEA GENERALĂ 11. Condiţii de acordare Executarea unei fracţiuni din pedeapsă. În cazul persoanelor prevăzute în alin.actual) c) în cazul în care pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul între infracţiuni săvârşite în culpă şi infracţiuni intenţionate. Penal actual. 2. după vârsta condamnatului şi după folosirea acestuia în muncă431 . condamnatul s-a reeducat şi numai este necesară executarea în întregime a pedepsei. cit. d) cei condamnati în timpul minoritătii. 59 alin. 59 alin. Art. Constantin Mitrache. liberarea condiţionată poate fi dispusă dacă: a) cel condamnat a executat cel putin două treimi din durata pedeapsei Mitrache. Bucureşti. 431 432 217 . O primă condiţie priveşte executarea unei părţi din pedeapsă. ca o garanţie că scopul şi funcţiile acesteia au fost stinse. 1. p. adică cele condamnate pentru săvârsirea unei infractiuni din culpă. 60 alin.4. pen. Liberarea condiţionată se acordă de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite mai multe condiţii. 401. 1 C. adică în raport cu pedepsele ce se execută pentru infracţiunile intenţionate432 . op. dacă îndeplinesc celelalte conditii prevăzute în art. 2 C.DREPT PENAL. 1. b) cel condamnat pentru săvârţirea uneia sau a mai multor infractiuni din culpă poate fi liberat conditionat înainte de executarea în întregime a pedepsei. Partea generală”. 59 alin. fracţiunea ce trebuie executată se calculează potrivit dispoziţiilor art. 401. când ajung la vârsta de 18 ani. precum si condamnatii trecuti de vârsta de 60 de ani pentru bărbati si de 55 de ani pentru femei pot fi liberati conditionat după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau a unei jumătăti în cazul închisorii mai mari de 10 ani. 3 Cod Penal actual). Partea din pedeapsă ce trebuie executată diferă după durata pedepsei efectiv aplicate. (art. (art.. pot fi liberate conditionat după executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani. 60 alin. Penal actual). după forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită infracţiunea. 591 alin. 2003. 1 Cod penal actual). dacă îndeplinesc celelalte conditii prevăzute în art. după ce a executat cel putin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau cel putin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani (art. după cum urmează : a) după ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăţeţte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani (art. p. “Drept penal român. Cristian Mitrache.2. 100 din noul Cod penal prevede că în cazul închisorii. 59 C.

dar nu mai mult de 20 de ani în cazul închisorii mai mari de 10 ani. p. Acestea se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare.. poate cuprinde propunerea către judecătoria (în a cărei rază teritorială se află penitenciarul) de liberare condiţionată. cit. All Beck . din îndeplinirea conştiincioasă a oricăror îndatoriri. după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei. Bucureşti. 59 şi 60 din Codul Penal” actual435 .1. “Drept penal român. b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în sistem semideschis sau deschis. la rezultatele muncii. 507.. comisie care este organizată şi funcţionează potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor. Comisia de liberare condiţionată îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile art. Procesul verbal întocmit în detaliu cu privire la comportarea condamnatului. 435 Aurel Teodor Moldovan „ Monografia închisorilor din România ”. Partea generală”. Ed. 403. 2003. alin. Când comisia de propuneri consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile penConstantin Mitrache. op. prin care se prevede că în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani se poate dispune liberarea condiţionată. O condiţie aparte este prevăzută în art. Bucureşti 2001 pag 63 436 Mitrache. cit. op. Stăruinţa în muncă şi disciplină ca şi dovezile temeinice de îndreptare ce reflectă o bună comportare a condamnatului în timpul executării pedepsei trebuie să rezulte din procesul verbal al comisiei de propuneri constituită în acest scop şi care funcţionează în fiecare penitenciar. Oancea. p. lit.Aurel Teodor Moldovan în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel piuţin trei pătrimi din durata pedepsei. b) – d). cu respectarea deplină a disciplinei muncii şi a normelor interne de la locul de deţinere433 . p. Această condiţie presupune că în timpul executării fracţiunii de pedeapsă condamnatul a fost stăruitor în muncă în sensul de a manifesta iniţiativă şi grijă în îndeplinirea unei munci de calitate. în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii mai mari de 10 ani dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de alin. afară de cazl când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. 403. atunci când se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile. Dovezile temeinice de îndreptare. d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate. c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.2 al noului Cod penal. 433 218 .100. Stăruinţa în muncă şi disciplina condamnatului. Aceasta examinează periodic situaţia fiecărui condamnat sub aspectul îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru a fi propus spre liberare condiţionată436 . Cristian Mitrache. din respectul faţă de administraţia locului de deţinere şi atenţia faţă de ceilalţi condamnaţi434 . 434 I.

putându-se aplica un spor până la 5 ani.3. iar cererea lui este însoţită obligatoriu de procesul-verbal al comisie de propuneri. condamnatul este considerat în timpul executării pedepsei până la expirarea acesteia. nu s-a dispus revocarea liberării condiţionate 437 438 M. dispune acordarea liberării condiţionate. Într-o astfel de situaţie. Efectele definitive. p. Condamnatul liberat condiţionat trebuie să aibă o conduită bună. în sensul de a nu săvârşi din nou o infracţiune până la expirarea duratei pedepsei.4. dacă instanţa de judecată constată că sunt îndeplinite condiţiile legale şi deci executarea restului de pedeapsă. tinând seama de gravitatea acesteia. care în art. 86.DREPT PENAL. 11. acordarea liberării condiţionate este atributul exclusiv al instanţei de judecată care verifică îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru aceasta. cit.106. Dacă până în momentul expirării pedepsei condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune. Penal actual. Teodoru. fie revocarea. p. fixează un termen pentru reexaminarea situaţiei condamnatului. în penitenciar nu mai este necesară. După cum se poate constata. Efectele liberării condiţionate. În acest din urmă caz pedeapsa stabilită pentru infractiunea săvârsită ulterior si restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc. Basarab. poate dispune fie mentinerea liberării conditionate. de a locui într-o anumită localitate. liberarea devine definitivă se realizează efectul definitiv al liberării condiţionate. cel condamnat nu a săvârsit din nou o infractiune. condamnatul se poate adresa direct instanţei de judecată. pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare ţi până la împlinirea duratei pedepsei. 1 C. op. G. 488. PARTEA GENERALĂ tru a fi propusă liberarea condiţionată. Efectele imediate Primul efect al liberării condiţionate constă în punerea în libertate a condamnatului fără restricţii de drepturi în sensul că acesta nu are obligaţii de a se prezenta periodic la anumite organe. de a fi supus vreunei instituţii speciale438 Pe perioada liberării condiţionate. Dacă în acelasi interval cel liberat a comis din nou o infractiune.. Potrivit art. Astfel. stabileşte că dacă până la expirarea termenului de supraveghere a condamnatului nu a săvârşit din nou o infracţiune. instanta. Efectele liberării sunt reglementate în mod diferit în viitorul Cod penal. 219 . După momentul în care se produc efectele liberării condiţionate pot fi: efecte imediate şi efecte definitive437 . iar pedepsele accesorii se execută. cu cerere de liberare condiţionată. termen care nu poate fi mai mare de 1 an. 61 alin.

4. Potrivit art. Partea generală”. Bucureşti. 11. 1. ţinând seama de gravitatea acesteia poate menţine ori revoca liberarea condiţionată. Dacă în timpul liberării condiţionate condamnatul a săvârşit o nouă infracţiune. d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate. liberarea condiţionată în cazul detenţiunii pe viaţă poate fi dispusă: a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani din pedeapsă.99 noul Cod penal. p. oferirea unei raze de speranţă că din pedeapsa detenţiunii pe viaţă se poate obţine liberarea condiţionată439 . 407. atunci instanţa de judecată. b) cel condamnat a avut o conduită bună pe toata durata executării pedepsei. Alin. 551 alin. Prin aceste prevederi s-au urmărit stimularea condamnaţilor la receptivitate în respectarea regimului de executare a pedepsei. Revocarea liberării condiţionate. 1 Cod penal actual a fost prevăzută posibilitatea liberării condiţionate a celui condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă numai după executarea efectivă a 20 de ani de detenţiune de către cel condamnat. c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotorârea de condamnare. Cristian Mitrache.Aurel Teodor Moldovan şi nu s-a descoperit o cauză de anulare pedeapsa se consideră executată.4. 439 Constantin Mitrache. alin. “Drept penal român. 2 s-a prevăzut posiblitatea liberării condiţionate a condamnaţilor care au trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbati si de 55 de ani pentru femei numai după executarea efectivă a 15 ani de detentiune. disciplinat si dă dovezi temeinice de îndreptare. Liberarea conditionata in cazul detentiei pe viata Prin dispoziţiile art. dacă este stăruitor în muncă. dacă sunt îndeplinite si celelalte conditii prevăzute în alin. 2003. 220 . În cuprinsul aceluiaşi articol. ultim al articolului amintit stabileşte un termen de supraveghere de 10 ani la care este supus condamnatul. ţinându-se seama si de antecedentele sale penale. în afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

cit. op. Răspunderea penală a minorului este condiţionată de starea psihicofizică normală a minorului la diferite etape ale minorităţii. p.1.. Potrivit dispoziţiilor Codului penal român. 441 Dongoroz. op. influenţa negativă exercitată de unii majori care îi atrag pe minori pe calea infracţională440 . răspunderea penlă a minorilor începe de la 14 ani sub condiţia dovedirii că în săvârşirea faptei. În aceste sens. Ambele categorii de sancţiuni au caracterul de sancţiuni de drept penal.DREPT PENAL. deoarece cauzalitatea infracţionalităţii în rândul minorilor se interacţionează cu o serie de factori. 113 noul C. pen. p. RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR 12. 348. deficienţe în procesul educativ ce s-a desfăşurat în familie. 221 . PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL XII MINORITATEA 12. 440 Constantin Mitrache. În mod firesc. 221. o importanţă deosebită a fost acordată vârstei minorului de la care acesta răspunde penal adică se consideră că are înţelegerea semnificaţiei sociale a conduitei sale periculoase ca şi a scopului sancţiunilor aplicate pentru a astfel de conduită. 2003. Codul penal în vigoare prevede la minorii care răspund pentru faptele săvârşite de ei un sistem sancţionator special. p. Cristian Mitrache.1. în reglementarea răspunderii penale în privinţa minorilor apare necesitatea de a face o separaţie între minorii care au capacitate penală şi pot fi făcuţi răspunzători penal pentru faptele lor şi minorii care nu au capacitate penală şi nu răspund penal pentru faptele prevăzute de legea penală pe care lear săvârşi441 . 99 sau art. Bucureşti. minorul a avut discernământ şi în toate cazurile de la 16 ani fără o astfel de condiţionare.. 225. format din măsuri educative şi din pedepse. cit.. 442 Dongoroz. precum: lipsa de exprienţă de viaţă socială a minorului cu consecinţa neînţelegerii depline a semnificaţiei sociale a conduitei lui periculoase pentru valorile sociale ca şi sancţiunile care s-ar aplica. “Drept penal român. Partea generală”.1. art. Aspecte generale privind sancţionarea infractorilor minori Prevenirea şi sancţionarea infracţiunilor săvârşite de minori Prevenirea şi combaterea infracţionalităţii minorilor a constituit şi constituie o preocupare permanentă de politică penală a statelor moderne. şcoală.

411. cit. op. Măsurile educative În ce priveşte măsurile educative. b) libertatea supravegheată sau libertatea sub supraveghere. Cadrul măsurilor educative.alin. 115-120 noul Cod penal. pen. iar altele care au caracter de pedeapsă. 115. prin cultivarea în conştiinţa acestora a respectului faţă de valorile sociale. 349. măsurile privative de libertate (art. op. c) internarea într-un centru de reeducare. Astfel.. Aceste măsuri se iau numai dacă minorul a săvârşit o infracţiune443 .115. Codul penal viitor stabileşte ca regulă aplicarea în cazul minorilor a măsurilor educative neprivative de libertate (art. 443 444 Mitrache. alin. sau art.2). acestea constituind excepţia. alin.1 raportat la art. Noul Codul penal introduce măsuri educative noi. pct. Măsurile educative neprivative Codul penal actual Noul cod penal Art 101. în cazul cărora caracterul coercitiv le caracterizează.1). 101 Codul penal actual menţionează că măsurile educative care se pot lua faţă de minor sunt: a) mustrarea.Aurel Teodor Moldovan fiindcă intervin ca o consecinţă a răspunderii penale a minorilor. 12.1.1. 114.Măsurile educative Art 115 – Măsurile educative Măsurile care se pot lua faţă de (1)Măsurile educative sunt nepriminori sunt: vative de libertate sau privative de a) mustrarea.1). luarea unei măsuri educative sau aplicarea unei pedepse fiind lăsată la aprecierea instanţei de judecată. Sancţiunile de drept penal prevăzute de Codul penal în vigoare pentru infractorii minori care răspund penal sunt de două categorii: sancţiuni care au caracter de măsuri educative. p. d) internarea într-un institut medical-educativ. cit.pct. 114. sancţiunile penale sunt însă numai pedepsele442 . alin. ele neconstituind antecedente penale pentru minor444 . fiind rezervate ipotezelor de infracţiuni grave sau pentru minorii care au comis multiple infracţiuni (art. în literatura de specialitate s-au dat numeroase definiţii acestei noţiuni.1.2. măsurile educative sunt sancţiuni de drept penal speciale pentru minori care sunt menite să asigure educarea şi reeducarea acestora prin instruire şcolară şi profesională. Art.. p. măsurile educative au un caracter preponderent educativ şi nu lasă să subziste nici o consecinţă penală. clasificate în două categorii. Principala modificare adusă de noul Cod Penal în această problemă este renunţarea completă la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal. Măsurile educative sunt prevăzute de Codul penal la art. în favoarea măsurilor educative. după cum sunt sau nu privative de libertate. Dongoroz. 101 – 105 C. Spre deosebire de pedepse. libertate. 222 .

2. atrăgându-i-se totodată atenţia că dacă va săvârşi din nou o infracţiune. 103 Codul Penal în vigoare) Este măsura educativă care constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an. părinţilor minorului. Pe timpul libertăţii supravegheate. Supravegherea poate fi încredinţată. Conţinutul măsurii. De asemenea. c) consemnarea la sfârşit de săptămână şi d) asistarea zilnică. de preferinţă unei rude mai apropiate. instanţa atrage atenţia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor comportării necorespunzătoare. pct.1. instanţa dispune încredinţarea supravegherii minorului. 115. alin. îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului. d) internarea într-un institut medical b) supravegherea. Această măsură educativă este prevăzută de art. 1. 102 C. după caz. pen şi constă în dojenirea minorului. gravităţii lor. în sfătuirea minorului să se poarte în aţa fel încât să dea dovadă de îndreptare. Libertatea supravegheată (art. b) supravegherea. d) asistarea zilnică. ori unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor. a) stagiul de formare civică. se va lua faţă de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă. instanţa îi pune în vedere. măsura educativă a mustrării nu mai este prevăzută.DREPT PENAL. Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare. dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală. sub supraveghere deosebită. Mustrarea. b) să nu intre în legătură cu anumite persoane. celui care l-a înfiat sau tutorelui. astfel: a) stagiul de formare civică. în arătarea pericolului social al faptei săvârşite. pe acelaşi interval de timp. Măsurile educative privative de libertate sunt în număr de două şi anume: a) internarea într-un centru educativ şi b) internarea într-un centru de reeducare. unei persoane de încredere. c) consemnarea la sfârşit de săptămână. Măsurile educative privative de libertate sunt: a) internarea într-un centru educativ. Prin noua reglementare. Prin noua reglementare s-a renunţat la această măsură educativă. la cererea acesteia. – educativ. Măsurile educative neprivative de c) internarea într-un centru de libertate sunt: reeducare. PARTEA GENERALĂ de libertate sunt. iar în acest sens impune minorului respectarea uneia sau mai multora dintre următoarele obligaţii: a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite. celui căruia i s-a încredinţat supravegherea. stabilite în ordinea crescătoare a b) libertatea supravegheată. b) internarea într-un centru de detenţie. în scopul îndreptării lui precum şi obligaţia să înştiinţeze instanţa de îndată. potrivit art. 223 .1.

Dacă înlăuntrul termenului de un an. printr-un consilier de reintegrare şi supraveghere care se ocupă de cazul respectiv. instanţa judecătorească poate prelungi durata internării şi după împlinirea vârstei de 18 ani. institutia la care prestează activitatea stabilită de instantă (art. măsura educativă a internării poate dura până la împliniG. cu o durată între 50 si 200 de ore. pe o perioadă nedeterminată. 103 alin. aprobată cu modificări prin Legea nr. după caz. 445 446 224 . 92/ 2000. 103 Codul Penal actual curge de la data punerii în executare a libertătii supravegheate. 5 Codul penal în vigoare). cu o perioadă de cel mult 2 ani. în zilele nelucrătoare ţi în vacanţă (art. instanţa dispune măsura internării întrun centru de reeducare sau aplică o pedeapsă445 . Ordonanţa Guvernului nr. Internarea într-un centru de reeducare se poate lua de către instanţa de judecată în cazurile în care se apreciază că celelalte măsuri educative nu ar fi fost suficiente pentru îndreptarea minorului. 103 alin. după programul de ţcoală. 423 din 1 septembrie 2000. Pentru reeducarea minorului sunt solicitate să coopereze cu persoana căreia i s-a încredinţat supravegherea şi şcoala unde minorul învaţă sau unitatea unde este angajat si. iar dacă internarea este necesară pentru realizarea scopului acesteia (interesul dobândirii unei pregătiri profesionale. 190 din 20 martie 2002. Modul cum se va face supravegherea pentru fiecare dintre cele trei obligaţii ce pot fi impuse minorului de către instanţă sunt prevăzute în art. 92/ 2000 a fost publicată în M. Dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracţiune. 104 Codul Penal actual) Este măsura educativă ce constă în internarea minorului infractor într-un centru de reeducare – din subordinea Ministerului Justiţiei – în scopul reeducării minorului căruia i se asigură posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară ţi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale. 30-44 din Regulamentul446 de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. Of. cit. 3 Codul Penal în vigoare se va face de către un serviciu specializat numit Serviciu de reintegrare socială şi supraveghere. de maximum 3 ore pe zi. Instanţa atrage atenţia minorului asupra consecinţelor comportării sale. În caz de revocare (ca urmare a sustragerii minorului de la supraveghere sau a comiterii din nou a unei infracţiuni). În mod excepţional. Antoniu. Supravegherea respectării de către minor a obligaţiilor prevăzute la art. 129/ 2002. 35. terminarea pregătirii şcolare). instanţa ia măsura internării sau aplică o pedeapsă. instanţa revocă libertatea supravegheată ţi ia faţă de minor măsura internării într-un centru de reeducare. Of. 103 alin. ori săvârţeţte o faptă prevăzută de legea penală. Termenul de un an prevăzut în alin.Aurel Teodor Moldovan c) să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă. Nr. minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele. Prelungirea măsurii nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani. p. Conţinutul măsurii.. op. 3 actualul Cod penal). 1 al art. publicată în M. Internarea într-un centru de reeducare (art. putând dura până la împlinirea majoratului. Nr.

are nevoie de un tratament medical ţi de un regim special de reeducare. iar dacă starea psihico-fizică a minorului care a determinat luarea măsurii a încetat mai înainte. noul Codul penal introduce măsuri educative noi.2. pen. 115.). asistarea zilnică. potrivit art. b) supravegherea. 108 alin. dacă a trecut cel puţin un an de la data internării în centrul de reeducare ţi minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare. după cum sunt sau nu privative de libertate. cu o denumire uşor modificată. În ceea priveşte conţinutul acestor măsuri. potrivit art. care sunt de natură a 225 . potrivit art. 115.1. lit. clasificate în două categorii. Această măsură este prevăzută în noua reglementare penală. de către instanţa de judecată. Internarea într-un institut medical-educativ (art. astfel: a) stagiul de formare civică. se poate dispune revocarea liberării. dacă minorul a comis fapta la o dată apropiată vârstei de 18 ani sau dacă gravitatea faptei săvârşite. De asemenea. Prima dintre aceste măsuri nu antrenează o implicare directă a serviciului de probaţiune în realizarea activităţilor din programul minorului.a) ). În schimb. măsura trebuie ridicată de îndată. alin. 105 Codul Penal actual) Este măsura educativă ce constă în internarea într-un institut medical – educativ a minorului care. ca măsură educativă privativă de libertate. 2 C. nevoile de reeducare a minorului şi necesitatea continuităţii procesului său de pregătire justifică aceasta.1. alin. Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberării înainte de a deveni major. 120 din noul Cod Penal. minorul săvârşeşte din nou o infracţiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii. instanţa revocă internarea. minorul fiind nevoit să respecte un program stabilit de acest serviciu de probaţiune. 122 noul Cod penal – orice activitate necesară realizării scopului măsurii educative. În schimb. reglementată de art. PARTEA GENERALĂ rea vârstei de 20 de ani.1. pct. cum ar fi spre exemplu. Prin noua reglementare măsura educativă a internării într-un institut medical – educativ este eliminată. şi anume internarea într-un centru educativ (art. se impune o explicaţie legată de supraveghere şi respectiv asistarea zilnică. În cazul când nu este necesară o pedeapsă.DREPT PENAL. din cauza stării sale fizice sau psihice. minorul are o purtare necorespunzătoare. În schimb. potrivit art. alături de elementele obişnuite în raport de vârsta şi situaţia şcolară sau profesională a minorului (spre exemplu. frecventarea orelor şcolare) şi pe cele impuse de instanţă. Măsura se ia pe un timp nedeterminat şi durează până la împlinirea vârstei de 18 ani. participarea la acţiuni social-educative. se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major. 1 Cod penal actual dacă în perioada liberării acordate potrivit articolului precedent. 107 Codul penal în vigoare. presupune o intervenţie activă a serviciului de probaţiune. c) consemnarea la sfârşit de săptămână şi d) asistarea zilnică. Măsurile educative neprivative de libertate sunt. În program sunt incluse. pct. de sârguinţă la învăţătură ţi la însuţirea pregătirii profesionale. se menţine măsura internării ţi se revocă liberarea (art. stabilite în ordinea crescătoare a gravităţii lor. rolul acestui serviciu fiind doar acela de a monitoriza modul în care minorul îşi respectă programul obişnuit. 108 alin.

atunci când a împlinit această vârstă. sancţiunea iniţială nu se transformă într-o pedeapsă. ştiut fiind faptul că riscul comiterii de noi infracţiuni este mai mare în această perioadă. noul Cod penal propune două astfel de măsuri: internarea într-un centru educativ pe o perioadă de la unu la 3 ani şi respectiv internarea într-un centru de detenţie. În ambele situaţii. 71-73 din noul Cod penal se aplică în mod corespunzător (calculul duratei pedepselor). 121) şi care acoperă. instanţa va impune respectarea uneia sau a mai multor obligaţii. Bucureşti. că în această situaţie.1. Dacă cel internat a împlinit vârsta de 18 ani şi are un comportament prin care influenţează negativ sau împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate. instanţa poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar (art. regimul de executare al măsurii educative în penitenciar va fi diferit de regimul de executare al pedepsei închisorii. pedeapsă. În ceea ce priveşte măsurile educative privative de libertate. 226 . Instanţa de judecată poate alătura acestor măsuri educative neprivative de libertate şi anumite obligaţii. pe o durată de la 2 la 5 ani sau. 12. Măsura internării într-un centru de detenţie se dispune pe o perioadă de la 5 la 15 ani. pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de cel puţin 20 de ani. Editura ALL. de la 5 la 15 ani. 1997. Astfel. dar doar în ipoteza comiterii unor infracţiuni foarte grave. ea îşi păstrează aceeaşi natură juridică – de măsură educativă – modificându-se doar instituţia de executare. în mod excepţional. fie înlocuirea acestei măsuri cu măsura asistării zilnice. care Bulai. Regimul stabilit pentru executarea acestor măsuri este astfel conceput încât să ofere largi posibilităţi de individualizare.3. fie liberarea. În cazul în care minorul nu are un comportament care să permită repunerea sa în libertate înainte de împlinirea duratei măsurii. 126 noul Cod penal). permiţând adaptarea sa în funcţie de conduita fiecărui minor pe durata executării. urmărindu-se pe această cale supravegherea minorului în perioada imediat următoare repunerii în libertate. după executarea a cel puţin jumătate din durata măsurii. parteafapte grave i se va aplica acestuia op. “Manualfaptă oripenal. 141. 447 C. a săvârşit o de drept mai multe generală”. atunci când minorul dovedeşte că a făcut progrese semnificative în sensul reintegrării sale sociale. se poate dispune. dar conţinutul lor va fi adaptat în funcţie de persoana şi conduita minorului şi de specificul infracţiunii comise. dacă nu a împlinit vârsta de 18 ani. În cazul măsurilor educative privative de libertate. Atunci când măsura educativă nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.121 noul Cod. Pe cale de consecinţă. în linii generale o arie similară cu cea a obligaţiilor impuse majorului infractor ce beneficiază de o modalitate de individualizare a pedepsei neprivativă de libertate.Aurel Teodor Moldovan ajuta minorul în procesul de integrare socială. Se poate observa. dintre cele prevăzute în art. pe care minorul trebuie să le respecte (art. Pedepsele aplicabile infractorilor minorului şi particularităţiile regimului de aplicare şi executare a acestora Cazuri în care se aplică pedepse minorilor prevăzute de Codul penal în vigoare. dispoziţiile art. va rămâne în centrul specializat până la executarea integrală a acesteia.

2003. în raport cu cauzele de atenuare sau de agravare ale pedepsei. luarea unei măsuri educative nu mai este posibilă şi se impune aplicarea unei pedepse448 . Cristian Mitrache. limitele pedepsei închisorii sunt determinate în raport cu limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită de major. Condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi. limitele pedepsei aplicabile acestuia pentru tentativă se vor stabili în raport de limitele pedepsei reduse ca urmare a aplicării dispoziţilor art. Bucureşti.DREPT PENAL. Pedepsele care se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda. 109 alin. op. indiferent de gravitatea infracţiunii săvârşite447 . Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică minorului. După ce a fost stabilită pedeapsa aplicată minorului. Prin noua reglementare s-a renunţat complet la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal în favoarea măsurilor educative. când luarea unei măsuri educative nu mai este posibilă fiindcă infracţiunea a fost săvârşită cu puţin timp mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani ori judecarea acestuia pentru fapta săvârşită când era minor are loc aproape de împlinirea vârstei majoratului sau după ce devine major. aceasta nu poate constitui primul termen al recidivei. pen. operaţiunea de individualizare va continua. dacă minorul a săvârşit o tentativă. iar în urma reducerii. 3 Codul penal actual). “Drept penal român. Limitele pedepsei închisorii pentru minor. Cristian Mitrache. 2 C.. se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 ani (art. ca pedepse principale. 448 227 . pen.) şi pentru infracţiunea de tratamente neomenoase săvârşită în timp de război (art. p. 357 alin. Atunci când legea prevede pentru infractiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Partea generală”. Neaplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă. p. PARTEA GENERALĂ Aplicarea unei pedepse infractorului minor este impusă şi din raţiuni practice. 109 alin.). 450 Mitrache. În cazul minorilor. Partea generală”. mai precis limitele pedepselor se reduc la jumătate. Pedepsele aplicate minorului se execută în regimul prevăzut în legea pentru executarea pedepselor. 4 C. 1 Codul penal actual. 2003. dar poate reprezenta un antecedent Constantin Mitrache. pen. Bucureşti.). cit. p. 358 alin. 2 C. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută ca pedeapsă unică doar în două cazuri: pentru infracţiunea de genocid săvârşită în timp de război (art. (art. Aplicarea pedepsei infractorului minor este cerută de stituaţia concretă. 354. 353. În cazul în care minorul a fost condamnat în timpul minorităţii. Spre exemplu. 449 Constantin Mitrache. iar în restul cazurilor este alternativă cu pedeapsa închisorii449 . în niciun caz minimul pedepsei nu va depăţi 5 ani. 109 alin. Pedepse aplicabile minorului. “Drept penal român. Individualizarea pedepsei pentru minor. 353. care îşi vor produce efectele în raport cu limitele pedepsei determinate pentru infracţiunea săvârşită de minor450 . Minorului nu i se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi nici pedepsele complementare. În astfel de situaţii.

Drept urmare. dar este o soluţie oportună pentru instanţa de judecată care nu poate lua faţă de minor o măsură educativă. Bucureşti. În această din urmă situaţie s-a renunţat la ficţiunea consacrată de actualul cod penal. 129). Noul Cod penal reglementează şi ipotezele de pluralitate de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii. Condamnaţii minori vor executa pedeapsa separat de condamnaţii majori. astfel că aceştia pot fi liberaţi condiţionat după executarea unei fracţiuni mai reduse de pedeapsă (art. în principal. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului. 99-106 noul C. 1 din actualul Cod penal şi pedeapsa amenzii poate fi aplicată infractorului minor. cele două sancţiuni de drept penal neputând fi aplicate. inclusiv suspendarea condiţionată a executării acesteia451 . în reglementarea cumulului juridic. 109 alin. iar pentru altele s-au luat măsuri educative. 228 . Pedepsei aplicate minorului îi sunt incidente toate mijloacele de individualizare. Potrivit art. Aplicarea pedepsei amenzii pentru minori. scopul şi funcţiile pedepsei acoperind scopul măsurilor educative. precum şi cele în care pentru unele dintre infracţiuni s-a stabilit o măsură educativă. 355. În ceea priveşte executarea pedepsei de către minor. iar măsurile educative vor fi revocate fiindcă minorul nu poate fi supus în acelaşi timp la executarea pedepsei şi acţiunii măsurilor educative. 59-61 C. se vor aplica regulile speciale prevăzute în codul penal şi în legea de executare a pedepselor. pen. p. Dacă minorul săvârşeşte mai multe infracţiuni ce sunt concurente. se vor aplica dispoziţiile art. Infractorilor minori li se aplică prevederile legale ce reglementează liberarea condiţionată. sau art. cu unele particularităţi 451 Constantin Mitrache.Aurel Teodor Moldovan penal de care instanţa va ţine seama de acest lucru la individualizarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită din nou. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului se poate dispune în aceleaşi condiţii ca şi pentru condamnatul major. iar aplicarea unei pedepse este prea severă. “Drept penal român. s-a avut în vedere natura privativă sau neprivativă de libertate a sancţiunii aplicate.). pen. 34 C. Cristian Mitrache. 631 Codul penal în vigoare. Aplicarea pedepsei amenzii infractorului minor nu este condiţionată de obţinerea de către acesta a unor venituri proprii. în limitele stabilite de lege pentru infracţiunea săvârşită. iar pentru altele s-au aplicat pedepse (art. potrivit căreia o măsură educativă este întotdeauna mai uşoară decât o pedeapsă. în secţii speciale din cadrul locului de deţinere ori în locuri de deţinere speciale. privind contopirea pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente. minorului i se va plica o pedeapsă rezultantă a contopirii pedepselor. 2003. inclusiv cele ce privesc înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea potrivit dispoziţiilor art. Sunt aplicabile dispoziţiile generale de executare a acestei pedepse. pen. iar dacă pentru unele din infracţiunile concurente s-au stabilit pedepse. fiindcă până la împlinirea vărstei de 18 ani a rămas puţin timp. Partea generală”.

noul Cod penal.5). 103 alin. 110 alin. 3 din legea actuală). 864 alin. astfel că în caz de suspendare condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului. că măsurile educative privative de libertate nu sunt susceptibile de amânarea pronunţării sau de suspendarea executării. 103 alin. respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art. se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. fiind în acelaşi timp. 2– suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor stabilite de instanţă. Având în vedere. 82 alin. 103 Cod penal actual privitor la libertatea supravegheată. Astfel. Art. Dispozitiile art. se poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii în condiţii prevăzute în art. pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art. Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligatiilor prevăzute în art. 131). la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani. 1101 ale actualului Cod penal s-a prevăzut că o dată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condiţiile art. termenul de încercare este de 6 luni. sunt eliminate de la aceste modalităţi de individualizare şi pedepsele cu închisoarea rezultate din aplicarea cumulului juridic al unei pedepse cu o măsură educativă privativă de libertate (art. S-a prevăzut prin lege la art. pe durata termenului de încercare.154. 131.DREPT PENAL.132). Prin dispoziţiile art. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control. 129. termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii. 83. 3. 103. 3. art. se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau minori şi se întrerup sau se suspendă în condiţiile prevăzute de lege pentru minori. fixat de instanţă. menţinută reglementarea în vigoare în privinţa calculului termenelor de prescripţie a răspunderii penale (art. 110 C. pen. art. în conformitate cu art. 1101 alin. 863. termenele de prescripţie a răspunderii penale. 81 alin. prevăzute în art. 2 Codul penal actual că odată cu suspendarea. 863 actualul Cod penal. 1101 alin. Dacă pedeapsa aplicată este amenda. dar până la împlinirea vârstei de 18 ani. 4 din codul în vigoare prevede că dispoziţiile privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control se aplică în mod corespunzător şi în caz de liberare condiţionată a minorului. instanţa poate dispune. 84 si 86 din Codul penal în vigoare se aplică în mod corespunzător. În ce priveşte sustragerea minorului de la această măsură operează prevederile art.. Prin noua reglementare au fost prevăzute termene speciale de prescripţie a executării măsurilor educative (art. PARTEA GENERALĂ ce se desprind din dispoziţiile art. totodată. 3 alin. potrivit noului Cod Penal. adică există obligaţia de reparare integrală a prejudiciului şi de plată a despăgubirilor civile dispuse prin hotărârea de condamnare. potrivit art. 110. încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. putând stabili. 3 poate atrage revocarea suspendării condiţionate. 229 . iar după împlinirea vârstei de 18 ani. 3 si 4. alin.

De menţionat este că starea de pericol este distinctă de pericolul social pe care îl prezintă infracţiunea.2 din Codul penal viitor.Scopul măsurilor de siguranţă – siguranţă – (1) Măsurile de siguranţă au ca scop (1) Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.Scopul măsurilor de Art 107. (2) Măsurile de siguranţă se iau faţă (2) Măsurile de siguranţă se iau de persoanele care au comis fapte faţă de persoana care a comis o prevăzute de legea penală. Putem desprinde din aceste dispoziţii următoarele condiţii de existenţă ale măsurilor de siguranţă. fiind punctual prevăzută de legea penală şi referindu-se în special la persoana făptuitorului. măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală. 132.112. alin. În cazul înlocuirii măsurilor educative. alin.111 din Codul penal în vigoare sau art. NOTIUNE SI CARACTERIZARE Măsurile de siguranţă reprezintă un cadru complementar de mijloace de constrângere. Conform art. executarea se prescrie în raport cu măsura educativă mai grea şi curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus înlocuirea (art. cu excepţia măsurii şi în situaţia în care făptuitorului nu prevăzute în art.4 din noul Cod penal). i se aplică o pedeapsă. li. a) Măsurile de siguranţă se iau împotriva unei persoane care a săvârşit o Codul penal actual Noul cod penal Art 111. prevăzute de legea penală.1. (3) Măsurile de siguranţă se pot lua nejustificată. 107. care au un caracter exclusiv de prevenţie şi preîntâmpinare a săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală.d).Aurel Teodor Moldovan Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate. faptă prevăzută de legea penală b) Măsurile de siguranţă se iau în vederea înlăturării unei stări de pericol 230 . Măsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata măsurii educative luate. Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol. faptă prevăzută de legea penală. chiar dacă făptuitorului nu i se aplică (3) Măsurile de siguranţă se pot lua o pedeapsă. CAPITOLUL XIII MĂSURILE DE SIGURANŢĂ 13. dar nu mai puţin de 2 ani.

Nistoreanu. luându-se.59 Ghe. c) Interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie.cit. FELUL MASURILOR DE SIGURANTA Măsurile de siguranţă sunt prevăzute în Codul penal actual. dacă s-au luat măsuri de siguranţă de naturi diferite.măsurile de siguranţă cu caracter medical (obligare la tratament medical şi internarea medicală). astfel că măsurile de siguranţă pot fi dispuse în prezenţa unei cauze 452 453 C-tin Mitrache op. expulzarea. aşa cum am mai arătat independent de pedepsele principale pe durata existnţei stării de pericol. pag. nu se cere însă ca această faptă să fie şi imputabilă. g) Interdicţia de a veni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată.cit. acestea se cumulează.2. La fel şi în cazul cauzelor ce înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării nu produc efecte asupra măsurilor de siguranţă. e) Expulzarea străinilor. în titlul VI (art. 274 231 . În Noul Cod penal. d) Interzicerea de a se afla în anumite localităţi. nterzicerea de a se afla în anumite localităţi. PARTEA GENERALĂ c) Numai prin luarea măsurilor de siguranţă se combate starea de pericol şi se preîntâmpină săvârşirea de noi infracţiuni (adică măsura de siguranţă este singura măsură de natură să amelioreze starea de pericol şi să prevină săvârşirea de noi fapte penale. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage şi suspendarea măsurilor de siguranţă. o meserie ori o altă ocupaţie. .DREPT PENAL. pag. b) Internare medicală. interdicţia de reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. Literatura a stabilit în aceste condiţii mai multe categorii de măsuri de siguranţă: . prin reglementarea propusă s-a urmărit consolidarea caracterului preponderent preventiv al acestor sancţiuni de drept penal care pot fi luate numai dacă s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi nejustificată. În cazul concursului de infracţiuni.măsuri privative de bunuri (confiscarea specială)452 Aceste măsuri de siguranţă durează atâta vreme cât durează starea de pericol ce le-a generat. Al Boroi op. simpla aplicare a pedepsei neremediind această stare de pericol).111-118 )şi sunt următoarele: a) Obligarea la tratament medical. aceste măsuri.453 ceea ce imprimă acestor măsuri caracterul de sancţiuni nedeterminate ca durată şi eminamente revocabile în caz de încetare a stării de pericol. f) Confiscarea specială. ce relevă existenţa unei stări de pericol.măsuri restrictive de drepturi(interzicerea unei funcţii sau unei profesii. 13. .

Obligarea la tratament medical Este prevăzută în Codul penal actual la art. Instanţa de judecată să aprecieze că măsura tratamentului va aduce la încetarea stării de anormalitate a făptuitorului. în categoria pedepselor complementare.3. totodată. din cauza unei boli. Această măsură de siguranţă va putea fi luată numai în condiţiile în care instanţa apreciază că starea de pericol pentru societate poate fi îndepărtată numai prin aplicarea ei. 2. interzicerea de a reveni în locuinţa familiei şi expulzarea străinilor.Obligarea la tratament Art 109. 108) următoarele: a) Obligarea la tratament medical. Ţinând cont de caracterul şi scopul măsurilor de siguranţă s-a apreciat binevenită trecerea unora dintre acestea cum sunt: interzicerea de a se afla în anumite localităţi. În condiţiile în care făptuitorul are o stare psiho-fizică de genul celei prezentate mai sus. Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. în care se află făptuitorul 3.Obligarea la tratament medical – medical – (1) Dacă făptuitorul. Făptuitorul să prezinte pentru societate. ori a intoxicării cronice prin alcool. stupefiante sau alte substanţe. stupefiante sau alte substanţe. Obligarea la tratament medical poate fi luată numai dacă se apreciază că sunt întrunite următoarele condiţii: 1. Este necesar. c) Interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii. cum ar fi iresponsabilitatea.1.113 sau în art. Măsura obligării la tratament medical se poate lua şi în timpul urmăririi penale sau al Codul penal actual Noul cod penal Art 113.Aurel Teodor Moldovan de neimputabilitate. dar nu şi în prezenţa unei cauze justificative. Astfel că în viitorul cod penal sunt reglementate ca măsuri de siguranţă (art. internarea). Nu are importanţă dacă fapta este sau nu infracţiune. care prezintă pericol pentru societate.3. acesta poate fi obligat să se prezinte în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire. spre exemplu. care se va însănătoşi şi nu va mai săvârşi fapte prevăzute de legea penală. 13. într-o formulare oarecum modificată. din cauza unei boli (1) Dacă făptuitorul. un pericol generat de boală sau intoxicare cronică prin alcool. b) Internarea medicală. 109 din viitorul Cod Penal şi priveşte starea de pericol cauzată de o boală sau de o intoxicare cronică cu alcool. în care se află făptuitorul. inclusiv cea provocată de consumul 232 . d) Confiscarea specială. ca instanţa să aprecieze că măsura tratamentului medical este necesară şi suficientă pentru înlăturatrea pericolului social (fără a fi nevoie de alt fel de intervenţie. REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA 13.

judecăţii. Starea de pericol ce determină luarea unei astfel de măsuri este starea psiho-fizică anormală. poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive.DREPT PENAL. Internarea medicală Este reglementată de dispoziţiile art. Dacă în Codul penal în vigoare cauza generării stării de pericol. În condiţiile în care făptuitorul nu s-a prezentat în vederea efectuării tratamentului medical.3. În Noul Cod Penal. Măsura obligării la tratament medical se poate dispune şi în timpul executării pedepsei privative de libertate în condiţiile în care s-a aplicat o astfel de pedeapsă.114 din Codul penal actual prevede că atunci când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol social pentru societate. Instanţa va trebui să consulte raportul medicolegal întocmit şi să aprecieze dacă tratamentul recomandat în raportul de expertiză medico-legală şi tratamentul aplicat în instituţia în care 233 . în noul Cod penal această cauză are la bază „o boală sau o tulburare psihică. prezintă pericol pentru societate. 13.2. Dacă instanţa va aprecia că singura măsură să înlăture starea de pericol este generată de neprezentarea la tratament a făptuitorului. prezintă pericol pentru societate. 109) o constituie „o boală ori intoxicarea cronică prin alcool. care să arate şi să dezvolte în detaliu această stare. poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate până la însănătoşire. stupefiante sau alte asemenea substanţe”. c) Instanţa de judecată să aprecieze că singura măsură capabilă să înlăture starea de pericol social pe care îl prezintă făptuitorul este internarea medicală. Această înlocuire a măsurii se va face ţinându-se seama de oportunitatea luării acestei măsuri. generată de boală mintală sau toxicomanie în care se află persoana care a săvârşit o faptă penală. măsura de siguranţă a obligării la tratament medical poate fi înlocuită cu măsura internării. în cazul obligării la tratament medical (art. Condiţiile de aplicare ale măsurii de internare sunt: a) Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală b) Făptuitorul bolnav psihic sau toxicoman să prezinte un pericol pentru societate. PARTEA GENERALĂ stupefiante sau alte asemenea substanţe. conţinutul măsurilor de siguranţă cu caracter medical a fost modificat şi completat. Starea de pericol social trebuie apreciată în concret şi dovedită printr-un raport de expertiză medico-legal. inclusiv cea produsă de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive”. numai atunci este îndreptăţită la aplicarea unei astfel de măsuri de siguranţă. nefiind condiţionată nici de aplicarea unei pedepse.

Internarea medicală se poate dispune şi atunci când făptuitorul nu a respectat obligaţiile ce-i reveneau în cadrul tratamentului medical pe care îl urma. şi dacă acestea pot conduce la înlăturarea stării de pericol şi la însănătoşirea făptuitorului. Al Boroi op.Internarea medicală – (1) Când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate. până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture instituţie specializată454 . Codul penal actual Noul cod penal Art 110. pag.. când se revocă. Bulai. pag. C. în condiţiile aplicării acestei măsuri de siguranţă. Măgureanu Ilie – Noul Cod Penal comentat – Braşov: Romprint 2004. pag.293.117 454 455 234 . pag. internarea medicală poate fi dispusă numai dacă făptuitorul este „bolnav mintal sau consumator cronic de substanţe psihoactive”. făptuitorul este internat într-un spital sau într-o Art 114. iar starea de pericol s-a agravat456 . Dacă se constată vreo ameliorare în starea făptuitorului.vol. pag. De asemenea. însă. până la însănătoşire. în vreme ce tratamentul medical se administrează ambulatoriu. se poate înlocui cu măsura obligării la tratament medical455 . rezolvarea acestor situaţii fiind de domeniul procedurii penale. (2) Această măsură poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii. con sumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru societate. de obligarea la tratament medical.Aurel Teodor Moldovan făptuitorul va fi internat sunt de natură similară .292 457 Al. Drept Penal pag. măsura să fie înlocuită cu măsura internării într-un centru de reeducare ( pentru minori) şi în spitale anume destinate anume pentru majori. pentru că. Nistoreanu. Achiesăm în acest sens opiniei din literatura potrivit căreia se propune de lege ferenda în situaţia nerespectării obligaţiei internării medicale. 372 456 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II. se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate. se poate lua măsurii internării într-un institut medical de specialitate. Ca şi obligarea la tratament medical măsura internării medicale se poate lua în timpul urmăririi penale şi a judecăţii. Internarea medicală este o măsură care se ia pe o perioadă nedeterminată şi durează până la însănătoşirea făptuitorului. internarea medicală este şi o măsură restrictivă de libertate. în care să se asigure pază de aceeaşi Ghe. 1992. din reglementarea acestei măsuri de siguranţă cu caracter medical. 276 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II. au fost înlăturate dispoziţiile care prevedeau că măsura se putea lua în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii. Ionaş. În concepţia viitorului Cod penal. II.Internarea medicală – Când făptuitorul este bolnav psihic. spre deosebire.cit.

trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare. 1970. ori pentru exercitîl fac inapt pentru ocuparea unei area unei profesii.Interzicerea unei funcţii Art 111. se poate lua măsura interunei profesii sau meserii ori pentru zicerii de a ocupa acea funcţie sau desfăşurarea unei alte activităţi. . profesii – (1) Când făptuitorul a nepregătirii sau altor cauze care îl săvârşit fapta datorită incapacităţii.DREPT PENAL.incapacitate psiho-fizică (boală. legiuitorul reţinând că atunci când „făptuitorul a săvârşit fapta datorită incapacităţii. Bucureşti. după trecerea unui termen sau activitate. O nouă cerere nu se unui termen de cel puţin un an. II. . Academiei. . pentru exercitarea ocupaţii.. intoxicaţie. starea de pericol sete Codul penal actual Noul cod penal Art 115.296 235 . O nouă cerere nu se poate face decât după respingerii cererii anterioare.). meserie sau ocupaţie”. infirmitate. meserii sau alte ocupaţii se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcţie sau de a exercita acea profesie.3. Dongoroz – Explicaţii teoretice ale Codului penal Român.3. fac impropriu pentru ocuparea unei nepregătirii sau altor cauze care anumite funcţii.).nepăsării faţă de regulile şi cerinţele de care depinde buna desfăşurare 458 V.111 din noul Cod penal. p. În condiţiile acestui articol. de cel puţin un an. 13. meserie poate lua măsura interzicerii drepsau ocupaţie. generată de: . superficialitate. după trecerea ei au încetat. Interzicerea unei funcţii sau profesii Măsura este prevăzută în art. vol. dacă se constată (2) Măsura de siguranţă poate fi că temeiurile care au impus luarea revocată la cerere.115 Cod penal actual sau art. se de a exercita acea profesie.etc. PARTEA GENERALĂ natură cu cea din penitenciare457 . lipsă de experienţă. ed. tului de a ocupa acea funcţie ori de (2) Această măsură poate fi revocată a exercita acea profesie. pag.nepregătire (ignoranţă.Interzicerea ocupării sau profesii – (1) Când făptuitorul a unei funcţii sau a exercitării unei săvârşit fapta datorită incapacităţii. meserie la cerere.lipsa de cunoştinţe necesare.Gen. dacă poate face decât după trecerea unui se constată că temeiurile care au termen de cel puţin un an de la data impus luarea ei au încetat. meserii sau alte anumite funcţii. etc. nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii ori pentru exercitarea unei profesii.

Cod penal în vigoare sau art. 287 din noul Cod penal). d) Existenţa unei stări de pericol social generată de aceste cauze. 13.Aurel Teodor Moldovan a activităţii458 . meserii sau alte ocupaţii. Literatura de specialitate apreciază că incidenţa concomitentă de drept penal este posibilă.460 Condiţii de aplicare: a) Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.4. ori altor cauze care îl fac impropriu pe făptuitor pentru ocuparea unei funcţii. atrage răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiuniii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti (art. care crează posibilitatea săvârşirii unei fapte penale în viitor. O nouă cerere de revocare nu va putea fi formulată de către făptuitor. nepregătirii. etc. decât în condiţiile trecerii unui an de la data la care cererea iniţială de respingere a rămas definitivă. Sustragerea de la executarea acestei măsuri.301 461 C. pag. exercitarea unei profesii. lit. în exercitarea căreia a săvârşit fapta penală. b) Fapta prevăzută de legea penală să fi fost săvârşită în exercitarea profesiei. îşi are cauza în nedemnitatea infractorului de a exercita funcţia sau profesia de care s-a folosit în săvârşirea infracţiunii.etc.3. Cod penal actual sau art. funcţiei.173 Vintilă Dongoroz în Dongoroz II.g) din viitorul Cod penal. fără a se prevedea posibilitatea aplicării măsurii în timpul urmăririi penale sau al judecăţii. pag. Măsura de siguranţă are cauza în starea de pericol care rezultă din nepregătirea sau incapacitatea făptuitorului de a exercita funcţia sau profesia în exercitarea căreia a săvârşit fapta penală459 . Măsura de siguranţă se aplică prin interzicerea făptuitorului de a mai exercita funcţia. Nu trebuie confundată măsura de siguranţă a exercitării unei funcţii sau profesii cu pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o funcţie de natura celei de care s-a folosit condamnatul în săvârşirea infracţiunii.271. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi Articolul 116 din Codul penal în vigoare arată că dacă persoana condamnată la pedeapsa închisorii de cel puţin un an a mai fost condamnată pentru alte C-tin Mitrache op.cit. 64 litera c). 158 . 66. profesia. 459 460 236 . c) Săvârşirea faptei să se datoreze incapacităţii. Bulai – Drept penal pag.461 Măsura încetează în momentul în care încetează inaptitudinea făptuitorului.. Măsura de siguranţă poate fi revocată la cererea făptuitorului după trecerea unui termen de cel puţin 1 an de la instituirea ei dacă se constată că au încetat temeiurile în baza cărora a fost luată. alin1. Pedeapsa complementară prevăzută de art. e) Instanţa trebuie să aprecieze că înlăturarea pericolului nu este posibilă decât prin luarea măsurii de siguranţă. Noul Cod penal menţine aceleaşi măsuri ca şi vechiul Cod.

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

infracţiuni, dacă instanţa constată că prezenţa acestuia în localitatea unde a săvârşit infracţiunea sau în alte localităţi, constituie un pericol grav faţă de societate, poate lua faţă de acesta măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localităţi anume determinate prin hotărârea de condamnare. În noul Cod penal, această măsură de siguranţă nu mai este prevăzută, ea fiind trecută, într-o formulare relativ modificată în categoria pedepselor complementare. Astfel, art. 66 din noul Cod, în alin.1, lit. l) stabileşte faptul că instanţa poate interzice pe o perioadă de la unu la 5 ani dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă. Starea de pericol în acest caz rezultă din îmbinarea a doi factori: 1. condiţia personală a infractorului care prezintă mare probabilitate de a săvârşi alte infracţiuni, fie se găseşte într-un mediu social propice pentru săvârşirea de infracţiuni. 2. existenţa unei localităţi sau a unor localităţi care favorizează pentru respectivul infractor săvârşirea de noi infracţiuni. Putem aprecia că odată cu aceste schimbări legislative, se schimbă şi condiţiile de aplicare ale măsurii interzicerii de a se afla în anumite localităţi: a) fapta comisă să fie infracţiune. Constatăm că dacă celelalte măsuri de siguranţă se iau împotriva făptuitorului, această măsură se poate lua numai împotriva infractorului. b) a doua condiţie este impusă cu privire la durata condamnării şi natura infracţiunii pentru care a fost pedepsit infractorul. Astfel este necesar ca infractorul să fi fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an. c) o altă condiţie pentru aplicarea măsurii de siguranţă este ca instanţa să aprecieze că prezenţa infractorului în localitatea interzisă reprezintă un pericol grav pentru societate. Instanţa urmează a aprecia în concret „pericolul grav” pe care îl prezintă infractorul, ţinând seama de gravitatea infracţiunii, natura infracţiunii, numărul de infracţiuni comise în acea localitate şi alte criterii. Măsura de siguranţă se execută după executarea pedepsei sau prin stingerea executării pedepsei prin mijloacele legale (graţiere totală sau a restului de pedeapsă ori prin prescripţia executării pedepsei). Această măsură de siguranţă poate fi luată pe o perioadă de maxim 5 ani, şi poate fi prelungită – în condiţiile în care instanţa apreciază că pericolul iniţial suszistă – pe o perioadă ce nu poate depăşi durata măsurii luate iniţial (dacă s-a dispus interzicerea de a se afla în localitate pe o perioadă de 2 ani nu se poate dispune prelungirea acestei perioade decât cu până la 2 ani). Această măsură de siguranţă se revocă din oficiu dacă temeiurile care au impus-o au încetat. Această revocare, însă, nu poate interveni mai devreme de 1 an de la stabilirea măsurii. De aici putem deduce că măsura interdicţiei de a se afla în anumită localitate poate fi luată pe o perioadă cuprinsă între 1 an şi 5 ani.

237

Aurel Teodor Moldovan

Măsura de siguranţă poate fi revocată şi la cerere, tot după trecerea unei perioade de 1 an de la dispunerea ei. O nouă cerere de revocare nu va putea fi făcută decât într-un termen de 1 an de la data rămânerii definitive a respingerii cererii de revocare (art.116, alin.5 Codul penal în vigoare).

13.3.5. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată Această dispoziţie a fost introdusă în Codul penal actual prin Legea 197/2000 şi este prevăzută în art.118 indice1. Pericolul social prevăzut de această dispoziţie se referă la situaţia în care o persoană este condamnată la pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an pentru următoarele acte: - lovire sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice sau psihice - vătămare corporală - act sexual cu un minor - corupţie sexuală. Toate aceste infracţiuni trebuie săvârşite asupra unui membru al familiei. Dacă această infracţiune nu a fost săvârşită împotriva unui membru al familiei nu poate fi instituită măsura interzicerii revenirii în locuinţa familiei. Pentru luarea măsurii interdicţiei de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:, a) persoana să fi fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an (observăm că aplicarea acestei măsuri se face tot cu privire la infracţiune şi nu la faptă penală, şi la infractor, nu la făptuitor). b) condamnarea să fi fost pentru: lovire sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice sau psihice, vătămare corporală, act sexual cu un minor, corupţie sexuală. c) comiterea faptelor să fie împotriva unui membru al familiei. Legea specifică faptul că prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul. d) instanţa de judecată trebuie să aprecieze că prezenţa infractorului în locuinţa familiei ar constitui un pericol grav pentru ceilalţi membri ai familiei. Măsura de siguranţă se aplică atât preventiv în cursul urmăririi penale şi al judecăţii cât şi după executarea pedepsei sau după stingerea executării pedepsei prin mijloacele legale în conformitate cu legislaţia actuală. Măsura poate fi luată pentru o perioadă de până la 2 ani, la cererea părţii vătămate. De lege ferenda ar putea fi înlocuită sintagma „parte vătămată” cu sintagma „persoană vătămată”, deoarece s-ar putea interpreta în sensul că numai partea vătămată constituită ca atare în procesul penal poate cere această măsură, or, se ştie că nu toate persoanele vătămate , care ar avea interes în dispunerea acestei măsuri se constituie
238

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

parte vătămată în procesul penal. Măsura poate fi prelungită, dacă pericolul subzistă pe o perioadă ce nu poate deăşi perioada pentru care măsura a fost luată iniţial. Măsura poate fi revocată oricând la cererea părţii vătămate şi din oficiu atunci când motivele pentru care ea a fost aplicată au fost înlăturate. Noul Cod penal nu mai prevede ca măsură de siguranţă această interdicţie, ci ea este întâlnită în categoria pedepselor complementare, art.66, alin.1, lit. o), sub o formulare puţin diferită. Astfel, în noul cod instanţa poate interzice dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată. Instanţa trebuie să individualizeze în concret conţinutul acestei pedepse, ţinând seama de împrejurările cauzei, potrivit art. 66, alin.5 din noul Cod penal. 13.3.6. Expulzarea Expulzarea este prevăzută în Codul penal actual în art.117, care arată că cetăţeanului străin care a comis o infracţiune pe teritoriul României i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării. Legiuitorul a apreciat că această măsură de siguranţă se va aplica doar cetăţeanului străin şi apatridului fără domiciliu în ţară (art.117 alin.2 Codul penal actual). „Statul care adoptă măsura expulzării unor străini nu este obligat să dea statului căruia aceştia îi aparţin explicaţii asupra motivelor care au dictat luarea acestei măsuri de siguranţă. Cu toate acestea, în practica internaţională , în temeiul curtuaziei internaţionale s-a instituit obiceiul de anunţa organele statului străinului motivele pentru care acesta este obligatsă părăsească ţara”462 . „Nerespectarea interzicerii de a se întoarce în ţară de către expulzat va constitui infracţiune pentru care va fi pedepsit şi din nou expulzat după executarea pedepsei.”463 Condiţii în care se poate lua măsura de siguranţă a expulzării: a) Expulzarea nu poate fi luată decât împotriva unui cetăţean străin sau a unei persoane fără cetăţenie, care nu are domiciliul în ţară. b) Cetăţeanul străin să fi săvârşit o faptă care să fie infracţiune în condiţiile legii şi care să fie de competenţa instanţelor penale române. Această condiţie este îndeplinită atunci când infracţiunea este săvârşită pe teritoriul României şi atunci când este săvârşită în afară, dar se judecă de către instanţele române conform principiilor realităţii ori universalităţii legii penale.464 c) Instanţa de judecată trebuie să aprecieze că rămânerea în ţară a infractorului ar constitui o stare de pericol social. d) Expulzarea nu va putea fi dispusă dacă există motive serioase de a se crede că infractorul riscă în statul în care urmează a fi expulzat, riscă să fie
Aurel Teodor Moldovan „ Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional”, Ed. All Beck, Bucureşti 2004, pag 88,89. 463 Aurel Teodor Moldovan „ Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional”, Ed. All Beck, Bucureşti 2004, pag 88,89. 464 C-tin Mitrache op.cit pag.176
462

239

Aurel Teodor Moldovan

supus la tortură. În general expulzarea trebuie să aibă ca destinaţie statul al cărui cetăţean este infractorul sau pe teritoriul căruia îşi are domiciliul. Expulzarea constă în îndepărtarea silită a străinului de pe teritoriul ţării. Măsura este luată pentru o perioadă nedeterminată şi se poate lua singură, caz în care se pune în aplicare de la rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a dispus aceasta sau alături de o pedeapsă, caz în care se pune în aplicare după executarea acesteia sau după stingerea ei prin mijloace legale. Noul Cod penal renunţă la reglementarea acestei sancţiuni penale în cadrul măsurilor de siguranţă, expulzarea fiind trecută, la fel ca şi interzicerea de a se afla în anumite localităţi, interzicerea de a reveni în locuinţa familiei în categoria pedepselor complementare. Aceasta întrucât asemenea sancţiuni devin incidente în cazul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală, iar datorită naturii specifice a acestora este necesar ca pedeapsa principală, care reprezintă represiunea directă, să fie completată cu aceste pedepse complementare, care reprezintă represiunea secundară. Potrivit legislaţiei în vigoare, „expulzarea nu poate constitui o extrădare deghizată.”465 „ În ceea ce îi priveşte pe minori, aceştia nu pot fi expulzaţi, ci repatriaţi.”466 „Dacă măsura de siguranţă a expulzării însoţeşte pedeapsa închisorii , va fi adusă la îndeplinire după executarea pedepsei ori după graţierea totală sau a restului de pedeapsă; dacă pedeapsa închisorii nu se mai execută sau măsura nu însoţeşte o pedeapsă, va fi executată îndată ce hotărârea va rămâne definitivă. Expulzarea se duce la îndeplinire după executarea pedepsei penale, dacă o astfel de pedeapsă a fost pronunţată definitiv şi irevocabil”467 . 13.3.7. Confiscarea specială Confiscarea specială este măsura de siguranţă care constă în luarea unor bunuri din patrimoniul persoanelor care au comis fapte prevăzute de legea penală sau infracţiuni a căror deţinere prezintă pericolul săvârşirii unor noi fapte penale. În Codul Penal în vigoare, confiscarea specială este reglementată la art.118, de asemenea, şi noul Cod Penal prevede confiscarea specială ca sancţiune încadrată în categoria măsurilor de siguranţă la art. 112. Confiscarea specială poate fi prevăzută şi printr-o lege specială ( Codul Vamal). Confiscarea specială presupune trecerea bunurilor în mod gratuit în patrimoniul statului. Această măsură se poate lua în condiţiile în care se apreciază periculozitatea obiectivă pe care o prezintă anumite lucruri. În privinţa confiscării speciale, noul Cod Penal menţine dispoziţiile cuprinse în art.118 al actualului Cod penal, aşa cum acest text a fost modificat şi
M.Basarab, Drept Penal. Partea generală, vol. I, ediţia a II-a, Ed. Lumina Lex, Bucureşti , 1997, pag. 310. 466 Aurel Teodor Moldovan „Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional ” , Ed. All Beck Bucureşti 2004 pag 99. 467 Aurel Teodor Moldovan „Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional ” , Ed. All Beck Bucureşti 2004 pag 103.
465

240

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

completat prin Legea nr. 278/2006. Condiţii de luare a confiscărilor speciale: a) Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Este evident că în cazul constatării săvârşirii unei infracţiuni această condiţie va fi îndeplinită. b) Măsura confiscării se ia faţă de lucrurile care sunt direct legate de săvârşirea faptei penale. Trebuie apreciat că prin săvârşirea faptei s-a creat o stare de pericol, o eventuală premisă pentru săvârşirea de noi fapte penale. c) Să se aprecieze că prin măsura de siguranţă se poate combate pericolul social. Legea prevede în mod punctual categoriile de bunuri care sunt supuse confiscării speciale. În noul Cod penal se menţin condiţiile generale ale confiscării speciale. „Sunt supuse confiscării speciale: bunurile produse ori care au dobândit un alt regim juridic prin infracţiune.” În lumina acestor dispoziţii sunt cuprinse în categoria bunurilor speciale atât acele lucruri care au luat fiinţă prin săvârşirea infracţiunii (ex: bani falsificaţi, alimente falsificate, armele confecţionate, etc.), cât şi bunurile care au căpătat un alt regim juridic prin săvârşirea infracţiunii.Un exemplu în acest sens este confiscarea lucrurilor introduse în ţară prin contrabandă care sunt asimilate cu lucrurile produse prin săvârşirea faptei penale.De altfel şi literatura juridică aprecia chiar înainte de apariţia acestei dispoziţii exprese a legii că se impune introducerea acestei categorii de bunuri în enumerarea bunurilor supuse confiscării speciale.468 O a doua categorie de bunuri supuse confiscării sunt bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni. Sunt exceptate totuşi de la confiscare bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească săvârşirii unor infracţiuni prin presă.( ex: Va fi confiscată în conformitate cu art.118 lit.b Cod penal sau art.112 lit. b) Cod penal viitor, cuţitul sau arma cu care s-a comis omorul, arma de vânătoare folosită de inculpat în comiterea infracţiunii de braconaj, prevăzută în dispoziţiile art.32 lit.c din Legea 26/1976.)469 A treia categorie de bunuri sunt acelea care au fost date pentru a determina săvârşirea unei infracţiuni sau pentru a răsplăti pe infractor. Sunt incluse în această categorie lucrurile care au fost oferite pentru a determina pe făptuitor să comită o infracţiune (cazul traficului de influenţă, dări de mită, etc.), şi bunuri care au fost oferite pentru răsplătirea infractorului care a comis infracţiunea (în cazul infracţiunii de primire de foloase necuvenite ). Bunurile vor fi confiscate doar în cazul în care acestea au fost date (remise efectiv infractorului. (Ex: în cazul luării de mită, când s-a comis prin acceptarea promisiunii de bani, valori sau bunuri, nu se poate dispune confiscarea ori obligarea condamnatului la plata echivalentului lor în bani deoarece acestea nu i-au
Vintilă Dongoroz în Dongoroz II, pag.319-320, C-tin Mitrache op.cit pag.177. C-tin Mitrache op.cit pag.177 cu referire la decizia Tribunalului Suprem nr.1822/1979, în Culegere de decizii 1979, pag.464. 470 Matei Basarab Drept penal- Partea generală vol.1 Ed. Lumina Lex, ediţia a-II-a pag. 324, citând Tribunalul Suprem s.pen, decizia nr.2095 din 28.09.1984. 471 C-tin Mitrache op.cit pag.178.
468 469

241

Aurel Teodor Moldovan

fost date efectiv)470 . Bunurile se vor confisca indiferent dacă infractorul care a primit bunurile pentru a săvârşi fapta a săvârşit infracţiunea în forma ei consumată sau dacă fapta este doar o tentativă. Literatura juridică reţine şi faptul că bunurile din această categorie vor fi confiscate special şi atunci când instigatul nu a trecut la săvârşirea faptei sau a denunţat oferta ce i s-a făcut în cazul infracţiunii prevăzută la art.255 alin.4 raportat la art.254 alin. 2 Cod penal actual, respectiv art. 290, raportat la art. 289 din viitorul Cod penal.471 . A patra categorie de bunuri sunt bunurile dobândite prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Literatura de specialitate apreciază ca această categorie de bunuri reprezintă fructul infracţiunii.472 Este cazul bunurilor dobândite prin săvârşirea infracţiunii (lucrurile furate, delapidate, etc.). O condiţie prevăzută de lege este că măsura de siguranţă a confiscării speciale nu poate opera în condiţiile în care există o cerere de despăgubire pe care instanţa o admite. În acest caz numai în condiţiile în care bunul a fost vândut, iar sumele obţinute sunt mai mari decât cuantumul stabilit de instanţă pentru despăgubire poate opera confiscarea specială, numai pentru sumele ce depăşesc cuantumul despăgubirii. Totodată, atunci când bunul a fost înstrăinat către un dobânditor de bună-credinţă, acesta nu poate fi supus confiscării, urmând ca infractorul să fie obligat la plata sumei obţinute prin înstrăinarea bunului supus confiscării speciale.473 A cincea categorie de bunuri sunt bunurile deţinute contra dispoziţiilor legii. Acestea sunt categoria de bunuri a căror deţinere reprezintă faptă penală. Este cazul deţinerii de materiale explozibile, arme şi muniţii, materii nucleare sau alte materii radioactive, stupefiante, etc. Bunurile confiscate vor fi predate organelor în drept pentru ca ele să fie (în condiţiile în care dispozitivul hotărârii o prevede) valorificate sau distruse (cazul stupefiantelor). Măsura de confiscare poate fi luată şi de către procuror, dar numai după scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale faţă de învinuit . Spre deosebire de celelalte măsuri de siguranţă, măsura confiscării este definitivă şi irevocabilă ea neputând fi revocată pe motiv că pericolul social a încetat. Noul Cod penal completează dispoziţiile vechiului Cod în sensul că stipulează că dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc ele vor fi înlocuite cu echivalentul lor în bani sau cu bunurile dobândite în locul acestora.

472 473

Matei Basarab op.cit. Pag.325. C-tin Mitrache op.cit pag.178.

242

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL XIV CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ 14.1. ASPECTE GENERALE Ordinea de drept se înfăptuieşte prin respectarea de bunăvoie de către marea majoritate a destinatarilor legii a prevederilor acesteia. Prin aplicare de sancţiuni celor vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni se restabileşte ordinea de drept încălcată, se realizează constrângerea şi reeducarea infractorilor, se realizează prevenţiunea specială şi generală474 . Cauzele care înlătură răspunderea penală. Cauzele care înlătură răspunderea penală pot fi definite ca anumite stări, situaţii, împrejurări, posterioare săvârşirii infracţiunii, reglementate de lege, în prezenţa cărora se stinge raportul juridic de drept penal, se stinge dreptul statului de a aplica o sancţiune infractorului şi obligaţia acestuia de a executa acea sancţiune. Trebuie făcută distincţie între cauzele generale care sunt situate în partea generală a Codului penal şi care privesc orice infracţiune, precum amnistia, prescripţia răspunderii penale, lipsa plângerii prealabile şi împăcarea părţilor şi cauzele speciale (denumite cauze de nepedepsire ori cauze de impunitate) care sunt reglementate atât în partea generală cât şi în partea specială a Codului penal, şi care au în vedere conduita infractorului în timpul săvârşirii infracţiunii, precum desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului (art. 22 Cod penal actual sau art. 34 noul Cod penal) şi împiedicarea săvârşirii faptei de catre participant existente în partea generală a codului penal sau cauzele de impunitate prevăzute în partea specială şi care sunt legate de conduita condamnatului după comiterea faptei, precum denunţarea faptei de către mituitor (art. 255 alin. 3 Cod penal actual sau art. 290 alin. 3 Cod penal viitor), retragerea mărturiei mincinoase (art. 260 alin. 2 Cod penal actual sau art. 273 alin. 3 Cod penal viitor). De asemenea, trebuie făcută distincţie între cauzele generale care înlătură
474 475

Mitrache, p. 329; C. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed. All Beck Bucureşti 1997 pag 327

243

Aurel Teodor Moldovan

răspunderea penală şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (cauze care fac ca fapta să nu aibă caracter penal, fiind prevăzute de art. 44- 51 Cod penal sau art. 18- 31 noul Cod penal), când fapta nu mai este infracţiune, iar răspunderea penală nu va mai interveni pentru acest considerent. Înlăturând consecinţele penale ale infracţiunii, cauzele care înlătură răspunderea penală nu înlătură însă consecinţele civile ale acesteia .475 Noul Cod penal regrupează cauzele care înlătură răspunderea penală. Astfel, Titlul VII din Codul penal în vigoare, cu denumirea „Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării” a fost reorganizat în cadrul a trei titluri şi anume: Titlul VII – Cauze care înlătură răspunderea penală”; Titlul VIII – „Cauze care înlătură sau modifică executarea pedepsei” şi Titlul IX – „Cauzele care înlătură consecinţele condamnării”. În principiu, noul Cod penal menţine reglementările cuprinse în Codul penal în vigoare cu privire la cauzele care înlătură răspunderea penală, cu unele modificări, pe care le vom menţiona la momentul analizării individuale a cauzelor care înlătură răspunderea penală. 14.2. AMNISTIA 14.2.1. Noţiune Prin definiţie, amnistia este actul de clemenţă al Parlamentului României prin care din considerente de politică penală este înlăturată răspunderea penală pentru infracţiuni comise anterior adoptării legii de amnistie476 . Amnistia este o instituţie care oferă posibilitatea societăţii de a face uitate anumite infracţiuni, ştergând condamnările deja pronunţate477 . Codul penal actual Noul cod penal Art 119 – Efectele amnistiei – (1) Art 152 – Efectele amnistiei – (1) Amnistia înlătură răspunderea penală Amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită. Dacă intervine pentru infracţiunea săvârşită. Dacă indupă condamnare, ea înlătură şi exe- tervine după condamnare, ea înlătură cutarea pedepsei pronunţate, precum şi executarea pedepsei pronunţate, şi celelalte consecinţe ale condamnării. precum şi celelalte consecinţe ale Amenda încasată anterior amnistiei nu condamnării. Amenda încasată anterior se restituie. amnistiei nu se restituie. (2) Amnistita nu are efecte asupra (2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, măsurilor edu- măsurilor de siguranţă şi asupra drepcative şi asupra drepturilor persoanei turilor persoanei vătămate. vătămate.
I. Oancea, “Tratat de drept penal. Partea Generală”, Ed. ALL Juridică, p. 467; Iancu Tănăsescu, Camil Tănăsescu, Gabriel Tănăsescu, “Drept penal general”, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2002, p. 704;
476 477

244

Caracterizare. deşi între cele două instituţii există similitudini. întrucât per a contrario amnistia nu are obiect. Bucureşti.1) înlocuieşte expresia „înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită” cu expresia „înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită”. p. ea înlătură ţi executarea pedepsei pronunţate.3. iar nu in personam478 . 351-352.2. 478 245 . facându-se clasificări în funcţie de întinderea efectelor. II.. dezincriminarea ulterioară va avea ca efect înlăturarea incapacităţilor. deci. Când actul de amnistie leagă beneficiul acesteia de anumite condiţii privind pe infractor.DREPT PENAL. fiindcă se referă la fapta prevăzută de legea penală şi nu la persoana făptuitorului. “Drept penal român. şi operează. ea profită numai acelora cărora li s-a acordat. 2003. amnistia capătă caracter mixt. bătrâni. dacă raportul penal a fost stins prin amnistie. deosebirile dintre ele slujesc stabilirii ordinii de aplicare a legilor de amnistie şi dezincriminare. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. V. de regulă. Partea generală”. alin.1 din noul Cod penal „Amnistia înlăîtură răspunderea penală pentru fapta săvârţită. p. pentru a înlătura răspunderea penală este necesar ca fapta să constituie infracţiune. aceasta înseamnă că în cazul infracţiunilor săvârşite de mai multe persoane. De asemenea.. în textul privind amnistia (art. decăderilor şi interdicţiilor care se menţin. Tocmai prin aceasta amnistia se deosebeşte de graţiere. femei gravide..152.” Trebuie precizat că noul Cod penal. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie. prin natura efectelor sale. precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. indiferent de gravitatea ei şi de sediul materiei (codul penal şi legi speciale) şi specială – când priveşte doar anumite infracţiuni. După aria de cuprindere. Dongoroz şi colab. ori calitatea infractorilor (minor. vol. PARTEA GENERALĂ Potrivit dispoziţiilor art. 2003. Spre exemplu. Dongoroz şi colab. 152 alin. Cu adevărat. trebuie făcută deosebirea între amnistie şi dezincriminare. de principiu. 331. este o cauză reală. în sensul că. Bucureşti. particularizate prin cuantumul pedepsei. aceasta din urmă este acordată in personam.). deci nu poate opera. in personam. 14. Editura Academiei Române. până la data împlinirii termenului reabilitării de drept sau a intervenirii celei judecătoreşti479 . etc. operând nu numai „in rem”. op. Felurile amnistiei În doctrina penală se face deosebire între diferitele feluri ale amnistiei. p. Cristian Mitrache. 119 Cod penal actual sau ale art. după cum rezultă din natura efectelor sale juridice. 318. cit. 480 Constantin Mitrache. 479 V. Dacă intervine după condamnare. ci şi „in personam”480 . Amnistia. natura lor. amnistia poate fi generală – când este acordată pentru orice infracţiune. de condiţiile de acordare şi după stadiul în care se găseşte pricina în faţa justiţiei. adică este acordată şi operează in rem.

urmarea infracţiunii (spre exemplu. În funcţie de momentul intervenirii.Bucureşti 2004. amnistia poate fi: amnistia înainte de condamnare – antecondamnatorie sau proprie care poate interveni oricând în timpul efectuări actelor premergătoare. 14. Cristian Mitrache.limita maximă a pedepsei desemnează pragul până la care amnistia produce efecte şi peste care aceste efecte nu se produc.Aurel Teodor Moldovan În funcţie de condiţiile de acordare distingem între amnistia necondiţionată denumită şi pură şi simplă – când actul normativ nu prevede nici un fel de condiţii în afara celor intrinseci privitoare la obiectul său şi la data săvârşirii infracţiunii şi condiţionată – când sunt stabilite anumite condiţii privitoare la persoana infractorului (cetăţenia. All Beck . “Amnistia şi graţierea”. 332. 299-300. p. 482 Iancu Mândru. a întinderii actului de amnistie. Partea generală”. timpul săvârşirii infracţiunii ( război. vârsta. . antecedentele penale ale infractorului (spre exemplu. în primă instanţă. Obiectul amnistiei Amnistia priveşte infracţiunile săvârşite anterior adoptării ei şi pe cele care sunt anume prevăzute în legea prin care este acordată. Bucureşti. urmăririi penale şi judecăţii. paguba produsă prin anumite infracţiuni să nu depăşească limita valorică cuvenită). Ghe Nistoreanu „ Partea Generală – Drept Penal”. pag 259 481 246 . Constantin Mitrache.2. în apel sau recurs şi amnistia după condamnare – postcondamnatorie sau improprie. 2003. . ori cel mai adesea ce indică gravitatea infracţiunilor prin arătarea maximului special de pedeapsă prevăzută în textul incriminator sau se prevede natura infracţiunilor (ex: la regimul forestier. 2003. situaţia familială). prin aceasta. care alcătuiesc „catalogul negativ”.evidenţierea elementului subiectiv al infracţiunii. care poate apărea oricând în perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii şi aceea a termenului de reabilitare de drept sau a intervenirii reabilitării judecătoreşti. Editura ALL EDUCATIONAL. în cazul amnistiei improprii (să nu fi survenit. Bucureşti. 483 Alex Boroi .relevarea infracţiunilor exceptate de la amnistie. . anterior. . Ed. conduita după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Determinarea obiectului amnistiei şi. constă în identificarea infracţiunilor sau a categoriilor de infracţiuni cu privire la care intervine înlăturarea răspunderii penale şi se efectuează în modalităţi diverse: .arătarea obiectului juridic de grupă a infracţiunilor. sustragerea de la executarea pedepsei). p.4. . calamităţi). Determinarea sferei de cuprindere a infracţiunilor ce sunt amnistiate se face prin legea de acordare şi poate privi: indicarea textelor de lege care incriminează faptele ce sunt amnistiate. la regimul băuturilor alcoolice)481 .indicarea maximului special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunile amnistiate. “Drept penal român. infractorul să nu fie recidivist ori să nu fi beneficiat anterior de graţiere).precizarea expresă a infracţiunilor amnistiate.

pe de o parte. Efectele amnistiei intervenite înainte de condamnare. 152. “Tratat de drept penal. Amnistia intervenită înainte de condamnare înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă.2 al noului Cod penal. 119 alin. 484 I. dacă din însuşi cuprinsul actului de sesizare rezultă date şi elemente în baza cărora se poate efectua încadrarea juridică a faptei. amnistia nu înlătură răspunderea civilă pentru pagubele provocate persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii. . Partea Generală”. iar pe de altă parte limitele acesteia.delimitarea infracţiunilor pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost executate sau graţiate până la data adoptării actului de clemenţă. Ed.DREPT PENAL. efectele amnistiei. a luat sfârşit ultimul act de executare ori s-a produs ultimul rezultat484 . aceasta înseamnă că dacă nu s-a pornit procesul penal. 152 noul Cod penal. ea operând numai in rem (pentru infracţiuni ). Potrivit art. efectele amnistiei se vor produce numai în raport cu faptele care beneficiază de amnistie. În cazul în care amnistia a intervenit înainte de sesizarea organelor judiciare. restrângându-se obiectul procesului. se va soluţiona cauza în acest stadiu. rezultând apoi că aceasta este amnistiată. în baza actului de clemenţă survenit. dar şi in personam ( pentru persoanele care îndeplinesc conţiţiile legii). 14. Leguitorul poate să condiţioneze beneficiul amnistiei şi de anumite condiţii personale . 343. ALL Juridică. efectele ei nu pot fi refuzate de beneficiar. PARTEA GENERALĂ .483 Amnistia priveşte infracţiunile săvârşite până în ziua adoptării legii prin care este acordată ca regulă. p. amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate. Amnistia are caracter obligatoriu. ceea ce are drept consecinţă faptul că amnistia capătă un caracter mixt . în orice caz data nu poate fi ulterioară actului de clemenţă.2. alin.referirea la pedeapsa concretă aplicată sau pronunţată de instanţa de judecată482 . iar dacă s-a pornit acesta va înceta indiferent dacă se găseşte în faza de urmărire ori de judecată. 247 . aceste dispoziţii prevăd. progresive. potrivit art. În cazul infracţiunilor continue. nu se va mai porni. Efectele amnistiei Reglementarea efectelor amnistiei este cuprinsă în dispoziţiile art. adică în această ultimă situaţie menţionată.5. 119 Cod penal actual sau art. continuate. Oancea. La acestea mai adăugăm că atunci când persoana este învinuită pentru mai multe infracţiuni în cadrul aceluiaşi proces. măsurilor educative ţi asupra drepturilor persoanei vătămate. 2 Cod Penal actual. g Cod procedură penală. 10 lit. dar poate privi şi altă dată până la care infracţiunile sunt amnistiate. Potrivit art. respectiv a încetat acţiunea ori inacţiunea continuă. amnistia este incidentă dacă acestea s-au epuizat până la adoptarea legii de amnistie.

p. 2003. 119 alin. pag 260 487 Iancu Tănăsescu. dreptul de a stinge procesul prin retragerea plângerii). cum ar fi pedepsele complementare. 1 Cod penal viitor atât executarea pedepsei cât şi celelalte consecinţe penale ale condamnării. Gabriel Tănăsescu. 322. 111 Cod penal sau art. Camil Tănăsescu. amnistia nu produce efecte asupra favorizatorilor sau tăinuitorilor decât în ipoteza în care legea de amnistie prevede în mod expres aceasta 486 . instigatori sau complici beneficiază şi ei. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. 488 Constantin Mitrache. 1 Cod penal actual sau art. 715. 107 noul Cod penal). 335. de efectele amnistiei. All Beck . În ceea ce priveşte efectele amnistiei asupra drepturilor persoanelor vătămate.3.. 2003. “Drept penal român. făcând astfel să înceteze interdicţiile. 486 Alex Boroi . Bucureşti. 14. vol. Editura ALL BECK. “Drept penal general”. De asemenea. astfel că eventualii coautori. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative deoarece toate aceste măsuri sunt luate în favoarea infractorului şi au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală (art. p. amnistia după condamnare nu are efecte asupra pedepsei deja executate. în primul rând obligaţia de a executa pedeapsa. amnistia nepresupunând repunerea în situaţia anterioară. Prin noţiunea „celelalte consecinţe” trebuie să înţelegem orice alte consecinţe cu caracter penal arătate în hotărârea de condamnare sau decurgând din aceasta. ori ca motiv pentru revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi altele485 . Ghe Nistoreanu „ Partea Generală – Drept Penal”. 2002. potrivit textului legal amnistia nu produce efecte asupra acestora. Bucureşti. Ed. Cristian Mitrache. astfel că aceste drepturi se sting şi ele prin amnistie. Fapta pierzându-şi caracterul penal. Amnistia nu are aceleaşi efecte depline ca şi reabilitarea. prin drepturile persoanei vătămate se înţeleg drepturile privitoare la pretenţiile civile. Dongoroz şi colab. Partea generală”. iar nu şi drepturile pe care persoana le are uneori în legătură cu latura penală (spre ex: dreptul de a face plângere prealabilă. Bucureşti. pentru că este posibil ca într-o lege extrapenală să se prevadă că efectele unei condamnări pentru o infracţiune amnistiată nu pot fi înlăturate decât prin reabilitare. II. Deşi amnistia priveşte întotdeauna şi modalităţiile de participare. dispar şi consecinţele ei penale. incapacităţile. în sensul că aceasta nu va fi restituită ca efect al amnistiei. adică o restitutio in integrum. Când amnistia intervine după condamnare. decăderile prevăzute în alte legi penale ori extrapenale. 248 .Bucureşti 2004. Editura Academiei Române.Aurel Teodor Moldovan Efectele amnistiei după condamnare. se înlătură. potrivit art. PRESCRIPTIA RASPUNDERII PENALE 485 V. reţinerea faptei amnistiate ca termen al recidivei sau ca temei pentru aplicarea unui spor de pedeapsă în caz de concurs de infracţiuni. 152 alin. p.

descoperită. 161 alin. termenele de prescripţie sunt 489 C. 14. astfel că la săvârşirea infracţiunii se poate sustrage un timp ce poate fi uneori îndelungat488 . 122 Cod penal actual. 1 noul Cod penal. 491 Constantin Mitrache. 1 Cod penal actual – art.DREPT PENAL. Partea generală”. fiind exceptate pedepsele complementare şi condamnările pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii. şi de aceea. iar nu de la data constatării acestei situaţii. 490 249 . Efectele prescripţiei se aplică din momentul împlinirii termenului legal. Noţiune Prescripţia răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic de drept penal de conflict. 335. Bucureşti.”. Editura ALL. Prin prescripţie se stinge răspunderea penală.3. după trecerea unui timp îndelungat de la săvârşirea infracţiunii aplicate sau executarea devine indeficientă în raport cu scopul sancţiunilor de drept penal. Partea generală. adică se stinge dreptul statului de a stabili răspunderea penală şi de a aplica pedeapsa ori măsura educativă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă şi se stinge totodată obligaţia făptuitorului de a suporta consecinţele săvârşirii infracţiunii491 . 2003. prevăzute de legea penală. “Manual de drept penal. Durata termenelor de prescripţie a răspunderii penale a fost stabilită de legiuitor în funcţie de natura şi gravitatea pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile comise. p. potrivit art. Astfel. În dreptul penal. p. fapta nu este. 14. ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege490 . trecerea unui anumit interval de timp determină atât înlăturarea răspunderii penale. delimitându-se prin aceasta de prescripţia executării pedepsei care conform art. s-a mai arătat în literartura de specialitate489 că justificarea prescripţiei este strâns legată de raţiunea represiunii penale. De asemenea. Bulai. Bulai. Termenele de prescripţie a răspunderii penale Durata termenelor de prescripţie. PARTEA GENERALĂ Caracterizare Răspunderea penală derivă din modalitatea de realizare a dreptului penal. ori făptuitorul reuşeşte să se sustragă de la urmărirea penală. 125 alin. 1997. Cristian Mitrache. cât şi înlăturarea executării pedepsei penale urmare a intervenţiei instituţiei prescripţiei penale487 . înlăturându-se posibilitatea oricărei sancţiuni penale faţă de toţi participanţii. determină înlăturarea executării pedepsei principale la împlinirea termenului pentru fiecare condamnare. 335.1.2. pentru săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile consumate sau tentate.3. “Drept penal român. C. p. Bucureşti. apărut prin săvârşirea unei infracţiuni. Realitatea socială învederează şi situaţii în care răspunderea penală nu poate fi stabilită cu promptitudine deoarece. 332.

când legea prevede pentru c) 8 ani. dar care nu depăţeţte 5 ani. b) 10 ani. dar care nu nu depăţeţte 20 ani. “Manual de mai mare de 5 ani. 334. c) 8 ani. când legea prevede pen. chisorii mai mare de 15 ani. când legea prevede pentru d) 5 ani.chisorii mai mare de 10 ani. când legea prevede pena) 15 ani. Editura ALL. dar care nu depăseste 20 ani. 250 . dar care nu depăţeţte 10 ani. dar care nu depăţeţte 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 ani. 154 alin. b) 10 ani. Bucureşti. 1997. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii drept penal. dar care nu chisorii mai mare de un an. dar care nu depăţeţte 10 ani. p. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în. când legea prevede pentru b) 10 ani. e) 3 ani.chisorii mai mare de 20 ani.1 noul Cod penal termenele de prescriptie a răspunderii penale sunt următoarele: a) 15 ani. când legea prevede pentru infracţiun ea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. dar care chisorii mai mare de 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în. d) 5 ani. respectiv art.chisorii mai mare de un an.”. Partea generală.tru infracţiunea săvârţită pedeapsa tru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa îndetenţiunii pe viaţă sau pedeapsa în. c) 8 ani. depăseste 5 ani. depăţeţte 15 ani. dar care nu depăţeţte 10 ani. dar care nu chisorii mai mare de 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa îninfracţiunea săvârţită pedeapsa în. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de un an. Codul penal actual Noul cod penal Art 122 – Termenele de prescripţie a Art 154 – Termenele de prescripţie a răspunderii penale – (1) Termenele de răspunderii penale – (1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru prescripţie a răspunderii penale sunt: persoana fizică sunt: a) 15 ani. c) 8 ani. când legea prevede pentru e) 3 ani. d) 5 ani. care nu depăţeţte un an sau amenda. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. b) 10 ani. Bulai. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisoinfracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii rii care nu depăţeţte un an sau amenda. Iar potrivit noii reglementări. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. e) 3 ani. dar care nu depăţeţte 15 ani. depăseste 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani.chisorii mai mare de 5 ani.Aurel Teodor Moldovan următoarele: a) 15 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii care nu depăţeşte un an sau amenda. 492 C.

2 noul Cod penal. motivaţia este determinată de faptul că limita maximă generală a închisorii este de 30 de ani. p. 154 alin. termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii acţiunii sau inacţiunii şi se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs. în caz de participaţie termenele de prescripţie sunt aceleaşi pentru toţi participanţii. C. care prevede că în cazul infracţiunilor progresive. legea prevede pedeapsa amenzii alternative cu închisoarea. Ediţia a II-a. Calcularea termenelor de prescripţie Potrivit art. când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.” All Beck Bucureşti 1997 pag 335 495 C. În cazul infracţiunilor săvârşite de minori. editura Fundaţiei “Chemarea”. 547. În acest sens opinează şi viitorul Cod penal. de la data săvârţirii ultimei acţiuni sau inacţiuni. termenul de prescripţie se determină în funcţie de pedeapsa detenţiunii pe viaţă493 . când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa închisorii mai mare de un an. termenul de prescripţie se determină în raport cu maximul special al pedepsei închisorii. p. 2 Cod penal actual sau art. 1995. după cum urmează: acestea se determină în funcţie de pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea tip ori pentru infracţiunea calificată comisă de infractor. în situaţia în care pentru infracţiunea comisă. aşa cum este în reglementarea actuală. I şi II.”. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii (momentul epuizării). Se poate observa că în noul Cod penal termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt aceleaşi ca şi în Codul penal în vigoare. Editura ALL. Partea generală. Basarab. iar în cazul infracţiunilor continuate. PARTEA GENERALĂ d) 5 ani. Iaşi. chiar dacă infracţiunea săvârşită a rămas în faza tentativei492 . e) 3 ani. “Drept penal” vol. Termenele de prescripţie a răspunderii penale se determină în raport cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată.DREPT PENAL. În ce priveşte aceste termene de prescripţie s-au impus de-a lungul timpului anumite reguli. 122 alin. Bulai „Manual de drept penal -Partea Generală Ed. Bucureşti. cu deosebirea că termenul este de „15 ani” când legea prevede pentru infracţiunea comisă pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mari de 20 de ani – şi nu mai mare de 15 ani. iar nu de 25 de ani. iar în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea. termenele de prescripţie a răspundeii penale se socotesc la data săvârsirii infractiunii„ indiferent dacă aceasta a îmbrăcat forma tentativei sau pe aceea a infracţiunii fapt consumat”494 . 494 251 . “Manual de drept penal. 335-336. termenele de prescripţie reduse la jumătate faţă de cele prevăzute pentru majori se determină în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă. În literatura de specialitate495 s-a susţinut că termenul de prescripţie în cazul infracţiunilor progresive şi al infracţiunilor de obicei începe să curgă din momentul producerii ultimului rezultat. 1997. Bulai. În acelaşi timp s-a prevăzut că în cazul infracţiunilor contra libertăţii şi 493 M. indiferent de contribuţia fiecăruia. dar care nu depăţeţte 5 ani.

Basarab. cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care potrivit legii. respectiv înlăturarea răspunderii penale. Întreruperea cursului prescriptiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune. 124 Cod penal actual) – cunoscută în doctrina penală şi în legislaţie sub denumirea de “prescripţie specială”. afară de cazul în care se săvârşeşte şi o infracţiune progresivă când termenul de prescripţie se va calcula de la data producerii ultimului rezultat496 . 155. În lege s-a mai prevăzut că prescripţia va interveni dacă se împlineşte o dată şi jumătate termenul de prescripţie prevăzut pentru infracţiunea săvârşită. 155. alin.. Potrivit art. prin noua reglementare. termenul de prescripţie curge pentru fiecare infracţiune.Aurel Teodor Moldovan integrităţii sexuale săvârşite faţă de un minor. (art. calculat de la data comiterii infracţiunii (art. 124) ca în legea actuală.4. alin. 155 alin. Dacă în cazul infracţiunilor săvârşite în concurs real. 1 noul Cod penal) în aceea că după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. alin. pentru a se crea astfel posibilitatea urmăririi acestor infracţiuni chiar dacă au fost descoperite la un interval de timp mai mare de la comiterea lor. termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. 4 noul Cod penal). 1 noul Cod penal. 2 Cod penal actual sau 496 M. 156 alin. de exemplu actul de punere în miţcare a acţiunii penale. termenul de prescripţie trebuie să curgă neîntrerupt.3. cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală (spre ex. cit. 128. alin. Întreruperea termenului de prescripţie Pentru a-şi produce efectele prevăzute de lege. 3 Cod penal actual sau art. Suspendarea prescripţiei Potrivit art. arestarea preventivă. trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăţurarea procesului penal. 14. 1 Cod penal actual sau art. şi nu într-un text distinct (art. 2 Cod penal actual sau art. prezentarea materialului de urmărire penală. alin. chiar dacă actul de întrerupere priveţte numai pe unii dintre ei. în cazul infracţiunilor săvârşite în concurs ideal. să nu intervină anumite acte sau activităţi care ar readuce în conştiinţa societăţii fapta comisă şi care întrerupând cursul prescripţiei amână efectele acesteia. 123. op. percheziţia domiciliară sau corporală. 155. În schimb. 252 . alin. 3 noul Cod penal). 5 alin.3. termenul curge pentru toate infracţiunile de la data comiterii acţiunii sau inacţiunii infracţionale. prescripţia specială a fost reglementată într-un alineat distinct (art.3. 547. Efectul întreruperii cursului prescripţiei constă potrivit textului legal (art. 123. 1 noul Cod penal. etc. dispoziţiile prevăzute în art. 14. p. 123 Cod penal actual sau art.

498 Constantin Mitrache.5.3. Acest drept de a trage la răspundere penală pe cel ce a săvârşit o infracţiune se desprinde din norma care a incriminat fapta respectivă500 .DREPT PENAL. Editura ALL BECK.proc. Cristian Mitrache. PARTEA GENERALĂ art.4. 497 253 . 2004.4. inundaţie. cutremur. p. 156 noul Cod penal) a fost reglementată într-un text distinct. menţionează condiţiile în care procurorul şi respectiv. Dongoroz şi colab. Ghe Nistorenu „ Drept penal – Partea generală ”Ed All Beck . 499 Alex Boroi . penală.) împiedică punerea în miţcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. ea operează numai în raport cu persoanele faţă de care. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. cât şi a prescripţiei executării pedepsei497 14. Bucureşti. G.1 viitorul Cod penal care prevăd condiţia punerii în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile arătate în acest articol. 303 C. cursul prescripţiei este suspendat. implică tragerea la răspundere penală a infractorului.Bucureşti 2004. 2003. naşterea unui raport juridic penal de conflict. p. Cursul termenului de prescripţie este suspendat în cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală. pentru ca la încetarea cauzei care a determinat suspendarea. Aspecte generale privind plângerea prealabilă Săvârşirea unei infracţiuni. 339. iar dispoziţiile art. 239 şi art. Editura Academiei Române. spre deosebire de legea actuală care reglementează suspendarea prescripţiei sub ambele ei forme într-un singur text (art. adică atât a prescripţiei răspunderii penale. instanţa de judecată pot suspenda urmărirea penală ori a judecăţii când învinuitul sau inculpatul este împiedicat să ia parte la proces datorită unei boli grave) sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat (spre ex. 2003. Există cazuri în care organele specializate ale statului nu pot interveni dacă persoana vătămată nu îşi manifestă voinţa. Codul penal anterior”. 45. pag 265 500 V. catastrofă. 128). Bucureşti. 10. “Drept penal român. Potrivit noii reglementări suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale (art. vol. nu a fost posibilă punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.499 14. iar alte situaţii în care desfăşurarea procesului penal poate fi oprită dacă persoana vătămată îşi exprimă dorinţa. Bucureşti. Antoniu. II. numai cu autorizarea procurorului general. p. epidemie etc. cursul prescripţiei să se reia.1.. alin. Efectele suspendării Pe perioada existenţei cauzei legale ori de fapt. Partea generală”. “Noul Cod penal. 55. iar partea care a curs anterior incidenţei cauzei de suspendare intră în termenul de prescripţie a răspunderii penale498 . Suspendarea produce efecte in personam. LIPSA PLANGERII PREALABILE 14. din cauzele arătate.

În doctrina penală s-a cristalizat ideea că plângerea prealabilă este o categorie juridică complexă.157. fiind reglementată de art. art. organul căruia să i se adreseze şi termenul în care poate fi făcută.alin.2. sau de persoana vătămată cu încuviinţarea reprezentantului legal pentru persoana vătămată cu capacitate de exerciţiu restrânsă. 131 alin. astfel că în timp ce plângerea prealabilă este o condiţie de tragere la răspundere penală a infractorului pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege. “Plângerea prealabilă în reglementarea actualului cod de procedură penală”. Editura Global Lex. dacă nu mai eficient. 23. 549.Aurel Teodor Moldovan Lăsând iniţiativa tragerii la răspunere penală a infractorului – persoanei vătămate prin infracţiune. de drept penal. cu răsfrângeri pe planul dreptului procesual penal502 . potrivit noului Cod penal. 4 noul Cod penal). 5 Cod penal actual sau art.4. p. pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege. Penală. o încunoştiinţare despre săvârşirea unei infracţiuni. Bucureşti. chiar restrânsă501 . ca şi pentru infracţiuni cu un grad de percol social ridicat dar care antrenează drepturi personale (de ex: viol. 2002. Condiţii în care trebuie făcută plângerea prealabilă şi cazurile în care este necesară Din textul legal care reglementează plângerea prealabilă se desprind anumite condiţii ce trebuie îndeplinite pentru tragerea la răspunderea penală a infractorului. plângerea este un mod de sesizare a organelor penale. violarea secretului corespondenţei. 5 şi 6 C. I. op. Plângerea prealabilă nu trebuie confundată cu plângerea. Plângerea prealabilă este considerată a fi în literatura de specialitate503 o condiţie de admisibilitate. Dongoroz. 14. În primul rând plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă de persoana vătămată. plâng erea prealabilă poate fi introdusă de reprezentantul legal. 340. personal sau printr-un mandat special. 157 alin. I. cit. cu un caracter mixt. legiuitorul nu a înţeles prin aceasta că valorile sociale periclitate prin astfel de infracţiuni să fie mai puţin apărate. care a săvârşit anumite infracţiuni. Pentru persoana vătămată care este lipsită de capacitatea de exerciţiu ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsă. 9/ 1969. 501 502 254 . Neagu. pentru fapte în genere cu un grad redus de pericol social. Natura juridică a plângerii penale. şi anume plângerea trebuie făcută de persoana vătămată. legea prevede că în cazul acestora. cu respectarea condiţiilor legale în ce priveşte forma. Popovici. sub aspect penal şi o condiţie de procedibilitate. “Tratat de procedură penală”.. reprezentând o condiţie pentru tragerea la răspundere penală a infractorului. RRD nr. Proc. Tot astfel. Având în vedere şi aprecierea persoanei vătămate cu privire la necesitatea tragerii la răspundere penală a infractorului cu publicitatea inerentă. 503 M. p. În legătură cu persoana vătămată care este lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. dacă persoana V. plângerea penală se pune în mişcare din oficiu (art.5. să fie protejate tot aşa de bine ca şi cum ar funcţiona tragerea la răspundere penală din oficiu. divulgarea secretului profesional). sub aspect procesual penal. ci dimpotrivă. 222 alin. p.

termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul. penală. 210. 205 şi 206 din Codul penal actual sau art. acest articol consacrând principiul individualităţii active. Aceste prevederi se aplică şi în cazul infracţiunilor prevăzute de art. aceasta a fost lichidată. din Codul penal viitor (calomnia şi insulta nu mai sunt incriminate). De asemenea. 1 C. Bucureşti 1997. care menţionează că fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea acesteia. Pro. fie la instanţa de judecată. 3 noul Cod penal. 180. pen corelate cu dispoziţiile art . 206. fie la organul competent. adică părinţii. să cuprindă obligatoriu datele de identificare a persoanei vătămate (nume şi prenume. fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală. alin. 3 Cod penal actual sau art. I. 157 alin. Dispoziţiile art . acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu. să cuprindă de asemenea adresele părţilor şi a martorilor. iar principiul individualităţii pasive a răspunderii penale este prevăzut de art. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai de către una dintre ele. 131 alin. ne conduc la concluzia că pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă pot face plângerea prealabilă reprezentanţii lor legali. domiciliu. 193. arătarea făptuitorului. În al doilea rând. 29 pct. iar potrivit alin. 2 noul Cod penal. săvârşite prin presă sau orice mijloace de comunicare în masă. a mijloacelor de probă. militar. PARTEA GENERALĂ vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice.504 504 Cazuri în care lipseşte plângerea prealabilă. 284 alin. Potrivit art. pag 463 255 . 193. 193. 206. Proc. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei. plângerea prealabilă se adresează: instanţei de judecată.DREPT PENAL. procuror. înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii. 238. organului competent să efectueze urmărirea penală când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător. data şi locul naşterii). Când făptuitorul este necunoscut. plângerea prealabilă trebuie să îndeplinească anumite condiţii de formă. 4 Cod penal actuial sau art. Proc. 256 dacă făptutorul este cunoscut. tutorele sau curatorul.2 C. Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Codul penal în vigoare sau art. organului de cercetare penală sau procurorului în cazul altor infracţiuni decât cele arătate la punctul I. 284 alin. 131 alin. Neagu „ Tratat de procedură penală ” Ed. în cazul infracţiunilor prevăzute de Codul penal actual în art. plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de 2 luni. 2 când persoana vătămată este un minor sau un incapabil.4 Codul penal viitor . 1 C. organul căruia i se adresează plângerea prealabilă diferă după natura infracţiunii şi după calitatea făptuitorului. 279 Cod de proc. notar. 231. 184 alin. persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui. 206. 159. 196 alin1. 132 alin. descrierea faptei. 1. penală. Apoi. potrivit art. 213 şi 220. 205. din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul.respectiv art. judecător şi controlor financiar de la camera de conturi sau contra uneia din persoanele din persoanele arătate la art. Proc. 157 alin. penală .

4. 157 alin. Retragerea plângerii prealabile conduce la înlăturarea răspunderii penale dacă sunt îndeplinite condiţiile: . În literatura de specialitate505 se afirmă că retragerea plângerii prealabile reprezintă manifestarea de voinţă a personei vătămate printr-o infracţiune. care după ce a introdus plângerea prealabilă necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. 1997. 505 506 256 . 157.158). în cazurile în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.2 noul Cod penal). Efectele lipsei plângerii prealabile. 1 Cod penal actual sau art. Retragerea plângerii prealabile Alături de lipsa plângerii prealabile şi retragerea plângerii prealabile. alin. 131 care prevede lipsa plângerii prealabile. Condiţii în care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală. partea specială” Editura ALL. 131. Bulai. ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Bucureşti. alin. revine şi renunţă. Caracterul necondiţionat este strâns legat de caracterul total al acesteia. Cristian Mitrache. adică să privească atât latura penală cât şi cea civilă şi necondiţionată. lipsa plângerii prealabile nu conduce la înlăturarea răspunderii penale deoarece acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu (art. “Drept penal român. Partea generală”. Ca o consecinţă a caracterului total al retragerii plângerii prealabile ea va avea efecte în cazul indivizibilităţii active cât şi pasive numai dacă este făcută de toate persoanele vătămate şi respectiv retrasă faţă de toţi participanţii la săvârşirea infracţiunii. 5 Cod penal actual sau art. Bucureşti. 343. alin. în sensul că nu se poate înlătura răspunderea penală dacă retragerea plângerii C. Potrivit art. 2003. p. nu face o astfel de plângere. Noul Cod penal reglementează într-un articol distinct retragerea plângerii penale (art. mai înainte de soluţionarea cauzei printr-o hotărâre definitivă. Constantin Mitrache. 2 Cod penal actual sau art. “Manual de drept penal.3 din noul Cod penal).retragerea plângerii prealabile să reprezinte o manifestare expresă a voinţei persoanei vătămate de a renunţa la plângerea făcută. p.Aurel Teodor Moldovan Plângerea prealabilă lipseşte atunci când persoana vătămată deşi cunoaşte fapta şi pe făptuitor. lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală. la plângerea făcută. În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă. 344. 131 alin. în condiţiile legii.3. spre deosebire de reglementarea actuală care face referire la retragerea plângerii penale în aliniatul 2 al art. 131 alin. 14. . 158.retragerea plângerii prealabile trebuie să fie totală.1 noul Cod penal în cazul infractiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată. constituie o cauză care înlătură răpunderea penală (art. ori nu o face în termenul legal.

10 lit. II. Boroi . De asemenea. în cazurile prevăzute de lege de a pune capăt conflictului născut din săvârşirea infracţiunii. b Cod procedură penală).. 373. 509 Dongoroz. încetarea urmăririi penale (art. împăcarea se face prin reprezentanţii lor legali. cit. În literatura de specialitate509 s-au dat mai multe definiţii noţiunii de „împăcarea părţilor”. ÎMPACAREA PARTILOR 14. Împăcarea părţilor. Bucureşti. Dongoroz şi colab. reprezentând o instituţie de drept penal cu răsfrângeri pe planul drepturlui procesual penal. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. înlăturând consecinţele sale penale şi civile şi de a împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau dacă procesul penal a început a-l face să înceteze sau împăcarea este actul juridic bilateral. Editura Academiei Române. combinat cu art. vol. în care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. ca natură juridică. În cazul persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu. op. pe când în cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă cu încuvinţarea reprezentanţiilor lor legali.5. 199 Cod penal actual. 510 Alex. p. PARTEA GENERALĂ prealabile este făcută sub condiţia unor reparaţii civile.Ghe Nistorenu „ Drept penal –Partea generală ” Ed.. pe planul procesual penal reprezintă un impediment în desfăşurarea procesului penal.DREPT PENAL.1. 345. Instituţia „împăcării părţilor” este strâns legată de instituţia „plângerii prealabile”. deşi acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. op. All Beck . cit. 372. împăcarea părţilor reprezintă o cauză care înlătură răspunderea penală. pag 268 257 . 2003. Bucureşti 2004. 11 pct. 2 lit. care sunt acte unilaterale. pentru toate celelalte situaţii împăcarea este prevăzută la infracţiunile la care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate508 . 11 pct. 14.. h. este socotită ca un mijloc eficace pentru restabilirea ordinii de drept şi evitarea unor noi infracţiuni507 . p. 508 Mitrache.5. p. a conduitei ulterioare pozitive faţă de persoana vătămată506 . Noţiune şi caracterizare Împăcarea părţilor constituie o cauză de înlăturare a răspunderii penale. 2 lit. printre care amintim: împăcarea părţilor înseamnă înţelegerea intervenită între persoana vătămată şi infractor. prin aceasta deosebindu-se de retragerea plângerii prealabile şi de iertare. În timp ce pe planul dreptului penal. această instituţie nu mai este reglementată de noul Cod penal). fiindcă doar o excepţie (seducţia – art.510 507 V. b Cod procedură penală) şi respectiv încetarea procesului penal (art. se aseamănă cu lipsa plângerii prealabile. pentru realizarea căruia trebuie să concureze voinţa ambilor subiecţi ai raportului juridic de drept penal.

ultim. dacă persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu. 217 alin. art. art.2. 224 ultimul alin. 210. respectiv înlăturarea răspunderii penale. rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. iar dacă se impune repararea prejudiciului cauzat. definitivă. În faţa instanţei. 302. ultim. ultimul alin. cu încuviinţarea reprezentantului legal şi infractor511 . “Drept penal român. totală. 253 alin. Cristian Mitrache. 238. 320 al actualului cod nu îşi mai găseşte sediul în noul Cod penal). cu fiecare dintre infractori. infracţiunile prevăzute de art. ea neputând fi dedusă din fapte sau situaţii care ar implica o împăcare. împăcarea produce efecte in personam. 213. adică să ducă la stingerea completă a conflictului dintre părţi. 195.. în sensul că nu trebuie să fie afectată de condiţii. În partea specială a Codului penal. Împăcarea părţilor trebuie să fie necondiţionată. precum: să intervină în cazurile prevăzute de lege. 258 . adică numai cu privire la infractorul cu care victima s-a împăcat. art. 220. pentru a produce înlăturarea răspunderii penale. 256. ea trebuie să intervină între persoana vătămată şi infractor sau reprezentanţii lor legali. în care infractorul trebuie să repare prejudiciul. Prin excepţie de la caracterul personal al împăcării. împăcarea trebuie să intervină personal. adică la acele infracţiuni la care legea admite împăcarea. 305 şi 320 din codul penal actual. împăcarea se realizează între aceasta personal. iar în cazul în care persoana vătămată are capacitate de exerciţiu restrânsă. În timp ce retragerea pângerii prealabile produce efecte in rem. 194. art. să fie personală. 192 alin. Împăcarea trebuie să fie totală. În caz de pluralitate de făptuitori. 181. 193. 378 din Codul penal viitor (infracţiunea de tulburarea folosinţei locuinţei. 206. Împăcarea părţilor poate interveni oricând. respectiv art. art. Condiţiile împăcării Pentru a-şi produce efectele urmărite. dar nu mai târziu de momentul 511 Constantin Mitrache.196. necondiţionată şi să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. 184 alin. ultim. Bucureşti. împăcarea părţilor trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Împăcarea poate interveni oricând p. împăcarea nu poate fi condiţionată.5. Partea generală”. împăcarea intervenită ulterior între părţi este necondiţionată. art. instanţa poate acorda un termen. 346.Aurel Teodor Moldovan 14. Împăcarea părţilor este posibilă numai în cazurile expres prevăzute de lege. Ea nu poate fi realizată prin mandat special şi nu poate fi exprimată decât în faţa instanţei de judecată penală. Împăcarea este personală. 231. 205 şi 206 de actualul Cod penal nu mai sunt reglementate în Codul penal viitor. Împăcarea este un act bilateral. să nu fie parţială cu privire la aspectul penal ori civil al procesului.ultim. prevăzută de art. adică trebuie să se refere la persoana celor care au căzut de acord să se împace. cu privire la toţi participanţii. împăcarea se realizează între reprezentantul legal al acesteia şi infractor. 2003. art. 205. adică stingerea conflictului nu este subordonată niciunei condiţii. Această manifestare de voinţă trebuie să fie explicită. împăcarea este posibilă la toate infracţiunile la care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate: art.

penală şi stinge acţiunea civilă. duce efecte numai dacă intervine până (2) Împăcarea înlătură răspunderea la rămânerea definitivă a hotărârii. oficiu. 2003. 132 alin.5. dacă legea o prevede în mod (2) Împăcarea este personală şi pro.DREPT PENAL. tul (data) când s-a încheiat actul juridic al împăcării (ex tunc) şi nu din momentul când. dar numai „până la rămânerea definitivă a hotărârii”. el nu mai începe. Bucureşti. (3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei.expres. Dongoroz şi colab. iar dacă a început încetează513 . PARTEA GENERALĂ în cursul procesului penal: în faza de urmărire ori în faza de judecată (în fond sau în recurs).. cât şi în ceea ce priveşte latura civilă.3. 2 noul Cod penal). 512 V. II. 14. p. Aceasta înseamnă că dacă procesul penal nu a început . 259 . 374. vol. 1 Cod penal actual sau art. organul judiciar în faţa căruia s-a produs împăcarea sau căruia i s-a înfăţişat actul de împăcare declară încetarea procesului penal atât în ceea ce priveşte latura penală. din momenCodul penal actual Noul cod penal Art 132 – Impăcarea părţilor – (1) Art 159 – Împăcarea – (1) Împăcarea Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute poate interveni în cazul în care punerea de lege înlătură răspunderea penală şi în mişcare acţiunii penale s-a făcut din stinge şi acţiunea civilă. Împăcarea părţilor trebuie să fie expresă. Efectele juridice ale împăcării părţilor Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală ţi stinge ţi acţiunea civilă (art. 159 alin. neputând fi dedusă din alte fapte sau situaţii. Editura Academiei Române. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. În consecinţă. după caz. s-a dispus încetarea urmăririi penale sau s-a pronunţat încetarea procesului penal (ex nunc)512 .

755 din 16 octombrie 2002. Graţierea se acordă şi produce efecte „in personam”. potrivit art. 2 lit. 45-46. „Drept penal”. Bucureşti. . C. „R. 1970. 72 alin. Ed. Dongoroz. 546 din 16 octombrie 2002 privind graţierea şi procedura graţierii. 518 V. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii 514 . dar poate fi acordată şi „in rem” condamnaţilor pentru anumite infracţiuni sau la pedepse de o anumită gravitate. 513 514 260 . Potrivit unei alte păreri516 graţierea colectivă nu constituie un mijloc administrativ de individualizare a sancţiunilor penale. ea reglementează competenţa.Partea Generală ” Ed.1.art.1. Nota I la dec. 3 lit. p. Bulai. prin lege de către Parlament potrivit art. Oancea „ Drept Penal. 515 V. I. 5/ 1972. acordată individual prin decret al preşedintelui României potrivit art. Filipaş. Mitrache. C. ci o modalitate de adaptare legală a lor. “Instituţii de drept penal”.are o dublă natură. Editura Academiei R.” nr.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XV CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA 15. 124. 2001. 872/ 1971. 123.1.S. Papadopol. Temeiul acestei individualizări îl reprezintă legea însăşi. 1 şi 2 din Legea nr.I. deoarece: . G.” nr. p. 72 pct. g) din Constituţie şi constă în iertarea unui condamnat de executarea în total ori în parte a pedepsei ori în comutarea pedepsei într-una mai uşoară. 517 I. Didactică şi pedagogică . g) din Constituţie .aplicarea ei se face de către instanţa de judecată.D. Trei. Pen. Noţiune Graţierea este o măsură de clemenţă.154. 1/ 1988. în „B. Nr. Potrivit unei păreri515 graţierea constituie un mijloc de adaptare (individualizare) administrativă a pedepselor privative de libertate şi pecuniare. pag 484 Legea nr. efectele şi limitele graţierii. România. Bucureşti 1971.R. 698. de drept constituţional şi de drept penal. Oancea. vol. Antoniu. GRAŢIEREA 15. 94 lit. 516 A. Partea generală. p. p. Bucureşti. p. 1939. 153. Graţierea poate fi acordată şi colectiv. nu de către organele administrative. În legătura cu natura juridică a graţierii s-au exprimat mai multe puncte de vedere. publicată în Monitorul Oficial nr. „ Explicaţii teoretice ale Codului penal român”. II. „Individualizarea pedepselor”. d) din Costituţie sau colectiv de către Parlamentul României prin lege organică.

constând în înlăturarea executării pedepsei. graţierea colectivă este reală. poate dobândi unele trăsături subiective. întâlnită în dreptul civil. În literatura de specialitate520 se subscrie acestei ultime opinii. cit. printre altele.între ele există deosebiri fundamentale privitoare la natura lor juridică. Graţierea reprezintă. în R. care este considerată mai convingătoare pentru că se are în vedere caracterul obligatoriu al graţierii. ca în cazul art. . Bucureşti. totală sau parţială.R. „Amnistia şi graţierea”. 784. fiind acordată în considerarea persoanei celor condamnaţi. o cauză de înlăturare a consecinţelor condamnării şi un mijloc de individualizare a constrângerii juridice penale517 se consideră potrivit unei alte opinii consacrate în literatura de specialitate. nu cu acela al expirării sale. În funcţie de mai multe criterii ce privesc persoanele cărora li se acordă 519 L.. 377. 4 din Decretul nr. în ipoteza graţierii anticipate.1 Cod Penalviitor. 155/ 1953. 110. p. respectiv. 4/ 1972. impersonală. „Stabilirea momentului în care condamnatul beneficiaza de graţiere”. iar ultimele două constituind modalităţi de individualizare a executării ei. PARTEA GENERALĂ . obiectivă. p. Al doilea argument în favoarea acestei opinii îl constituie faptul că ţine seama de dispoziţiile art. . subiectivă.se adoptă prin lege.DREPT PENAL. cetăţenia condamnatului şi antecedenţa penală a acestuia. în măsura în care actul de clemenţă cuprinde unele condiţii privitoare la: vârsta şi situaţia familială a condamnatului. op. Dongoroz. 261 . a prevăzut aceasta în mod expres. În timp ce graţierea individuală este eminamente personală. p. 521 V. nr.rostul termenului de încercare este acela de a confirma oportunitatea aplicării graţierii. Editura ALL EDUCATIONAL. potrivit cărora graţierea are ca efect. o modalitate de liberare condiţionată. realizarea ei depinzând doar de voinţa condamnatului. 1 Cod Penal actual sau art. alin. deopotrivă. dispoziţie care a avut însă un caracter singular.D. . 520 Iancu Mândru. aceasta aplicându-se de la data adoptării actului de clemenţă.în măsura în care legiuitorul a vrut să lege efectele actului său de clemenţă de data expirării termenului de încercare. A susţine contrariul înseamnă a tăgădui însăşi esenţa instituţiei graţierii. 160. Potrivit unei opinii518 graţierea acordată sub condiţie constituie o formă de suspendare condiţionată a executării pedepsei atunci când executarea ei nu a început încă şi. în măsura în care a fost acordată după începerea executării. . a executării pedepsei. Biro.nesăvârşirea unei infracţiuni intenţionate înlăuntrul termenului de încercare este similară condiţiei rezolutorii pure (si voluero). Potrivit unei alte păreri519 graţierea condiţionată nu reprezintă o modalitate a suspendării sau liberării condiţionate. înlăturarea.momentul graţierii coincide cu începerea termenului de încercare. indiferent dacă este pură şi simplă sau sub condiţie. 120 alin. cea dintâi reprezentând o cauză de înlăturare a executării pedepsei. 1998. în cazul pedepselor definitive şi de la data intrării în puterea lucrului judecat a hotărârii judecătoreşti. legea nefăcînd distincţie în raport cu caracterul ei necondiţionat sau condiţionat. deoarece: .

pedeapsa aplicată de instanţă. organelor judecătoreşti şi ale parchetelor. în doctrina penală se disting mai multe modalităţi ale acesteia. indicându-se partea de pedeapsă graţiată. întinderea efectelor graţierii. condamnările cu suspendarea executării pedepsei. se adresează Preşedintelui României şi poate fi făcută de: a) persoana condamnată. prenumele. 546 din 14 octombrie 2002. prenumele părinţilor. condiţiile în care se acordă graţierea. hotărârea definitivă de condamnare. atunci când actul de clemenţă se acordă intuitu personae. certificate medicale. graţierea individuală nu are efect asupra laturii civile 262 . fraţii. elementele de identificare a hotărârii judecătoreşti de condamnare. acte de stare civilă. care este obligat să le înainteze în termen de 30 de zile de la data solicitării. după caz. Cererea de graţiere conţine în mod obligatoriu datele de identificare a persoanei condamnate şi pedeapsa pentru care se solicita graţierea. 4 din Legea nr. precum şi de aceleaşi rude ale soţului persoanei condamnate. În afară de aceste prevederi Legea nr. Potrivit art. numai dupa rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Cu privire la graţierea individuală mai trebuie amintite următoarele: graţierea individuală se acordă numai pentru pedepse privative de libertate. pentru graţierea parţială. certificatul de cazier judiciar şi. împreună cu actele anexate. modalitatea graţierii . b) soţul persoanei condamnate. descendenţii. apărătorul ori reprezentantul legal al acesteia. Atunci când consideră necesar. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii) În vederea exercitării prerogativei de graţiere. conducătorului locului de detenţie. adică numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. 5 din Legea nr. La cererea de graţiere se anexează. ascendenţii. Astfel. pedepsele complementare şi cele accesorii. care face obiectul graţierii. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii mai face referire şi la conţinutul decretului de graţiere care trebuie să cuprindă anumite elemente obligatorii: datele de identificare a persoanei condamnate: numele. surorile ori copiii acestora. data şi locul naşterii.Aurel Teodor Moldovan graţierea. Graţierea individuala se acordă la cerere sau din oficiu. în funcţie de persoanele beneficiare521 avem graţierea individuală. atunci cand socoteşte necesar. dispoziţiile prezentei legi privitoare la pedepse se aplică în mod corespunzător şi sancţiunilor cu închisoare contravenţională şi că nu pot fi graţiate pedepsele deja executate. precum şi comandantului unităţii. chiar dacă se referă la un grup de persoane şi graţierea colectivă atunci când graţierea este acordată unui număr nedeterminat de persoane pentru o categorie de condamnări determinate prin natura pedepsei ori cuantumul lor sau pronunţate pentru anumite infracţiuni. pentru condamnaţii militari. organelor de poliţie şi altor instituţii publice.totală sau parţială. avize consultative de la Ministerul Justiţiei. Preşedintele României poate solicita informaţii organelor administraţiei publice locale. Ceea ce este de observat este faptul că graţierea nu poate fi decât postcondamnatorie. Preşedintele României poate solicita. pedepsele a căror executare nu a început din cauza sustragerii condamnatului de la executare. cererea de graţiere individuală. rapoarte de anchetă socială şi alte acte pe care solicitantul le consideră necesare în susţinerea cererii sale (art. în copie legalizată.

188 -189 din noul cod penal. 9 din Legea nr. va fi înlăturat şi sporul eventual aplicat. prevăzute în art. care nu este graţiată. 13). iar dacă a rămas o singură pedeapsă din pedeapsa rezultantă. ele vor fi descontopite. comutarea se poate face numai într-o pedeapsă mai uşoară. prevăzute în art. atunci când legea de graţiere intră în vigoare înaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. (art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracţiuni: A. Infracţiuni reglementate de Codul penal: 1. 394 – 410 din viitorul Cod Penal. 5. 14). prevăzute în art. 189 din actualul Cod Penalsau art. aceste prevederi aplicându-se indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanţă (art. graţierea individuală poate fi refuzată de către beneficiarul ei atunci când cererea a fost făcută de altă persoană . 20). dacă pentru unele dintre aceste pedepse este incidentă graţierea. infracţiunile contra siguranţei statului. Cu privire la graţierea colectivă menţionăm următoarele: graţierea colectivă se acordă unui număr de persoane pentru condamnări determinate prin cuantumul pedepselor sau prin infracţiunile pentru care au fost pronunţate (art. prevăzută de Codul penal. 4 nu beneficiază de prevederile art. 543 din 1 octombrie 2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni522 s-au graţiat în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani inclusiv. 2. lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii). infracţiunile de omor. 174-176 Cod Penalactual sau art. prevăzută în art. iar graţierea colectivă poate fi acordată şi condiţionat (art. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura de graţiere). graţierea individuală se acordă necondiţionat. graţierea nu împiedică exercitarea căilor extraordinare de atac de către condamnat. respectiv art. 726/ 4 octombrie 2002. în situaţia pluralităţii de infracţiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite. 155-173 Cod Penalactual sau infracţiunile contra securităţii naţionale. 183 actualul Cod penal. prevăzute în art. 1 şi 2). şi numai în limitele stabilite de acesta. 194 viitorul cod penal. lipsirea de libertate în mod ilegal. vătămarea corporală gravă. obiectul graţierii colective îl constituie pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracţiuni. în condiţiile legii şi nu poate constitui temei pentru respingerea acestora (art. 3).DREPT PENAL. 263 . precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată. Potrivit art. 17). prevăzută în art.această prevedere neaplicându-se în cazul condamnatului minor. graţierea îşi produce efectele numai de la data rămânerii definitive a hotărârii (art. graţierea colectivă poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanţă pentru fapte săvârşite anterior datei prevăzute în legea de graţiere. PARTEA GENERALĂ şi asupra măsurilor administrative pronunţate într-o cauză penală (art. 182 Cod Penalactual sau art. Prin aceeaşi lege s-a înlăturat măsura internării într-un centru de reeducare luată de către instanţele de judecată faţă de minorii care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală (art. 4. 522 Publicată în Monitorul Oficial nr. 3. şi nu pedeapsa rezultantă. 195 viitorul Cod penal. Prin Legea nr. 205 din viitorul Cod penal. 12 Legea nr.

209 alin. 255 actualul Cod Penal sau art. 377 noul cod penal. 2-5 actualul cod penal. prevăzută în art. 2 şi 3 actualul Cod Penal sau 257 noul cod penal. prevăzute în art. 15. prevăzută în art.207/2000. 22. 235 – 236 noul cod penal. 18. violarea de domiciliu. 203 actualul cod penal. prevăzută în art. prevăzută în art. delapidarea. prevăzut în art. în art. 7.594 din 22 noiembrie 2000. 2481 actualul Cod Penal. 289 noul cod penal. 2 actualul Cod Penal sau art. 13. primirea de foloase necuvenite. prevăzută în art. 2 şi în redactarea anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.410 din 25 iulie 2001. prevăzut în art. 2151 alin. 209 alin. luarea de mită. Partea I. nu mai este prevăzută de noul Cod Penal 11. prevăzut în art. 1 lit. 295 noul cod penal. prevăzut în art. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 254 actualul Cod Penal sau art. 239 alin. în redactarea în vigoare. 257 actualul Cod Penal sau art. b). şi în art. 290 noul cod penal. respectiv art. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. actul sexual cu un minor. 194 actualul Cod penal. 12. 220 noul cod penal. prevăzută în art. 291 noul cod penal. nr. 14. publicată în Monitorul Oficial al României. 198 alin. a). 207 noul cod penal. furtul de autovehicule. 21. 244 noul cod penal. 2-4. violul. prevăzută în art. 215 alin. 23. 192 alin. 17. respectiv art. perversiunea sexuală.207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală. tâlhăria. 197actualul cod penal. 16. 230 noul cod penal. prevăzută în art. nr. traficul de influenţă. pirateria. 256 actualul cod penal. 2 Cod Penalactual sau art. abuzul în serviciu în formă calificată. incestul.respectiv furtul în scop de folosinţă – art. 2-4 actualul cod penal. publicată în Monitorul Oficial al României. darea de mită. prevăzută în art. ultrajul. 282 noul cod penal. respectiv art. prevăzută în art. 10. 211actualul Cod Penal sau art. şantajul. 218 noul cod penal. prevăzut în art. tortura. respectiv art. 264 . 201 alin. prevăzut în art. 2-5 actualul Cod Penal sau art. 233 noul cod penal. Partea I. 2671 actualul Cod Penalsau art. 212 actualul Cod Penal sau art. d) şi g). 19. 9. 8. alin. 20. 209 alin. precum şi furtul calificat. înşelăciunea.Aurel Teodor Moldovan 6. 224 viitorul cod penal. prevăzut în art.

313 actualul Cod Penal sau art. 331 noul cod penal. prevăzut în art. 42. prevăzut în art. 342 noul cod penal. falsul intelectual. falsificarea de monede sau de alte valori. 274 alin. falsul în înscrisuri sub semnătură privată. deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori. nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. 2 actualul Cod Penal sau art. 27. 40. 29. prevăzută în art. 3022 alin. 322 noul cod penal. nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive. evadarea. 44. 30. punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji. 290 actualul Cod Penalsau art. 332 noul cod penal. prevăzut în art. prevăzută în art. nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri. 26. 357 noul cod penal. prevăzută în art. 3 actualul Cod Penal sau art. 265 . prevăzută în art. prevăzută în art. 310 – 311 noul cod penal. prevăzută în art. 353 noul cod penal. 275 alin. 285 actualul Cod Penal sau art. 316 noul cod penal. înlesnirea evadării. prevăzut în art. 282 actualul Cod Penal sau art. 34. 285 noul cod penal. 279 actualul Cod Penalsau art. părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate. 291 actualul Cod Penalsau art. 268 actualul Cod Penal sau art. 323 noul cod penal. 41. 283 noul cod penal. 35. falsificarea de alimente sau alte produse. 270 actualul Cod Penal sau art 286 noul cod penal. prevăzute în art. prevăzută în art. uzul de fals. 2. 37. prevăzute în art. 43. 25. 269 actualul Cod Penal sau art. 276 actualul Cod Penal sau art. 32. 314 noul cod penal. 312. 284 actualul Cod Penal sau art.deturnarea de fonduri. 309 actualul Cod Penal sau art. 3021 alin. neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă. distrugerea şi semnalizarea falsă. 345 noul cod penal. prevăzută în art. contaminarea venerică şi transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit. 31. 39. 330 noul cod penal. represiunea nedreaptă. falsul material în înscrisuri oficiale. prevăzută în art. 289 actualul Cod Penalsau art. 320 noul cod penal. traficul de stupefiante.DREPT PENAL. 288 actualul Cod Penal sau art. prevăzute în art. 321 noul cod penal. PARTEA GENERALĂ 24. 38. prevăzută în art. 28. falsificarea de valori străine. 2791 actualul Cod Penal sau art. 2 actualul Cod Penal sau art. prevăzută în art. prevăzută în art. 33. 307 noul cod penal. prevăzut în art. 36.

87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale. 45. Potrivit art. a măsurii internării într-un centru de reeducare sau a sancţiunii contravenţionale. 6 graţierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii. Infracţiuni reglementate de legi speciale: 1. 10-16 din Legea nr. infracţiunile prevăzute în art. 7-18 din Legea nr. 3 teza II actualul Cod Penal sau art. 46. prevăzută în art. 19-21 din Legea nr. asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. nu beneficiază de prevederile prezentei legi cei care au săvârşit infracţiuni. 306 actualul Cod Penal sau art. prevăzut în art. 323. prevăzută în art. 340 alin. în curs de 3 ani. infracţiunile prevăzute în art. 48. 213 noul cod penal. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. prevăzut în art. prevăzute în art. republicată.Aurel Teodor Moldovan prevăzută în art. deoarece s-au sustras de la executarea acestora. 4. 110 şi 115 din Decretul nr. se disting: graţierea necondiţionată (pură şi simplă) şi graţierea condiţionată. (2). 137/1995. relele tratamente aplicate minorului. 47. 3. dezertarea. republicată. 314. 197 noul cod penal. 322 alin. 266 . De asemenea. 6. infracţiunile prevăzute în art. iar potrivit art. B. 31/1990 privind societăţile comerciale. 332. încăierarea. 175-181 din Legea nr. altele decât cele prevăzute la alin. infracţiunile prevăzute în art. 7. zborul neautorizat. 78/2000 pentru prevenirea.443/1972 privind navigaţia civilă. 141/1997 privind Codul vamal al României. 2 actualul Cod Penal sau art. 109. 8. 2. infracţiunile prevăzute în art. 9. 5. 329 actualul Cod Penal sau art. infracţiunile prevăzute în art. infracţiunile prevăzute în art. 49. În funcţie de condiţiile impuse beneficiarului. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor. 423 noul Cod penal. 7. 85 din Legea protecţiei mediului nr. 276 din Legea nr. pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. 51/1991 privind siguranţa naţională a României. infracţiunile prevăzute în art. persoanele graţiate care. proxenetismul. infracţiunile prevăzute în art. dar ulterior s-au sustras. 198 noul Cod penal. 23 şi 24 din Legea nr. 2-14 din Legea nr. 50. prevăzută în art. Sancţiunile cu închisoare aplicate prin hotărâri judecătoreşti definitive pentru contravenţii nu se mai execută. săvârşesc cu intenţie o infracţiune vor executa. şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi. precum şi celor care au început executarea.

546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii). Efectele graţierii Prin dispoziţiile art. distingând între graţierea postcondamnatorie care a fost acordată privitor la pedepsele aplicate prin hotărâri rămase definitive şi graţierea antecondamnatorie. 160 noul Cod penal. p. Graţierea înlătură executarea pedepsei principale. situaţia familială). sunt prevăzute efectele graţierii necondiţionate. În funcţie de întinderea efectelor. trebuie făcută distincţia între două situaţii. graţierea poate fi: totală. Aceasta se mai numeşte şi remitere de pedeapsă. o anumită perioadă de timp sub sancţiunea executării pedepsei neexecutate. iar prin actul de acordare a graţierii mai pot fi prevăzute şi alte efecte ale acesteia. 16 alin. 15. “Drept penal român” Partea generală. cum 416. prejudiciul cauzat prin săvîrşirea unor anumite infracţiuni să nu depăşească un plafon valoric). de regulă de 3 ani de la data aplicării actului de graţiere. pedeapsa va fi considerată ca executată fie la data aplicării actului de clemenţă.ar fi: 267 . denumită termen de încercare sau termen-condiţie. antecedenţa penală ( spre exemplu. ea înlătură condamnarea şi consecinţele condamnării. Comutarea este forma graţierii ce constă în înlocuirea pedepsei aplicate de instanţa de judecată cu o pedeapsă de altă natură. Graţierea parţială se mai numeşte şi reducere de pedeapsă. o parte calculată prin raportare la pedeapsa în întregul ei. urmarea infracţiunii (de exemplu. În cazul graţierii paţiale. în situaţia graţierii antecondamnatorii. Graţierea este parţială când prin actul de clemenţă este înlăturată executarea doar a unei părţi din pedeapsă. comportarea după acordarea beneficiului clemenţei înlăuntrul unei perioade. spre exemplu pedeapsa închisorii este înlocuită cu amenda. Ungureanu.2. În cazul graţierii integrale.DREPT PENAL. Bucureşti. Graţierea este totală când constă în înlăturarea în întregime a executării pedepsei. 120 Cod penal actual sau art. ca în cazul graţierii condiţionate. PARTEA GENERALĂ Graţierea este necondiţionată atunci când se acordă fără a impune în viitor beneficiarului ei anumite obligaţii şi este condiţionată atunci cand acordarea ei este condiţionată de buna conduită a condamnatului acesteia în viitor. conduita după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (condamnatul să nu se fi sustras de la executarea pedepsei). cum ar fi: persoana condamnatului (vârsta. parţială sau comutare. mai uţoară. care nu poate fi acordată decât prin lege organică. fie la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. ca urmare a graţierii care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. 523 A. precum şi restul de pedeapsă rămas neexecutat (art. astfel că o pedeapsă graţiată produce aceleaşi efecte ca şi o pedeapsă executată. 1995. Editura “Lumina Lex”. în ipoteza graţierii condiţionate. nu şi prin decret prezidenţial523 .1. condamnatul să nu fie recidivist). În afară de aceste criterii mai menţionăm şi clasificarea graţierii din punctul de vedere al momentului intervenirii. Pot fi prevăzute anumite cerinţe. 1 şi 2 din Legea nr.

beneficiul ei fiind dobândit definitiv prin respectarea condiţiei. executarea pedepsei va începe sau va continua. Iancu Mândru. Dacă pentru unele din pedepsele contopite. va avea loc înlăturarea executării pedepsei. rămâne un rest de executat. însă. p. . în funcţie de următoarele situaţii concrete: .infracţiunea este săvârşită în timpul executării pedepsei şi a termenului de încercare. după aplicarea graţierii. fusese deja executată o fracţiune din pedeapsă.Aurel Teodor Moldovan dacă inculpatul sau condamnatul mai are de executat sau nu un rest de pedeapsă. Dacă săvârşeşte o infracţiune şi sunt întrunite condiţiile privitoare la recidivă. În a doua situaţie. continuate sau progresive. aceasta va fi scoasă din contopire.infracţiunea este comisă după executarea fracţiunii negraţiate. egală sau mai mare decât partea negraţiată. 377. Revocarea graţierii nu mai poate avea loc. în această situaţie pedeapsa anterioară. În cazul în care graţierea are ca obiect pedeapsa ce urmează a se aplica pentru o infracţiune săvârşită înainte de adoptarea actului de graţiere. dar după împlinirea termenului de încercare a graţierii condiţionate. 268 . 1998. pedepsa nu va mai fi pusă în executare. potrivit art. în măsura în care. p. 39 alin. Aici la pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune se adaugă restul de pedeapsă anterioară. Efectele graţierii asupra pedepsei a cărei executare a fost suspendată condiţionat 524 525 Iancu Mândru. iar dacă a rămas o singură pedeapsă din pedeapsa rezultantă. Executarea pedepsei va fi înlăturată dacă. 1998. care nu este graţiată. se impune epuizarea acestora mai înainte de data adoptării decretului de graţiere. cu restul rămas neeexecutat din cea anterioară. . Editura ALL EDUCATIONAL. este incidentă graţierea. iar condamnatul va continua executarea.infracţiunea a fost săvârşită în timpul executării pedepsei negraţiate. . Bucureşti. Graţierea parţială condiţionată produce efecte distincte în raport de stadiul executării pedepsei. calculat prin scăderea perioadei efectiv executate şi a fracţiunii graţiate. soluţiile vor fi diferite. 407. dar în termenul de încercare al graţierii condiţionate. ca în cazul graţierii necondiţionate. se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. „Amnistia şi graţierea”. 2 Codul penal actual. redusă prin graţiere.infracţiunea a fost săvârşită înlăuntrul termenului – condiţie a graţierii condiţionate şi a termenului de încercare a liberării condiţionate525 . va mai rămâne de executat un rest de pedeapsă524 . În prima situaţie. ea produce efectele urmărite numai de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. dacă după reducerea pedepsei. În cazul infracţiunilor continue. Bucureşti. În situaţia graţierii antecondamnatorii. astfel că noua pedeapsă se contopeşte. Inculpatul va începe. va fi înlăturat şi sporul ce eventual fusese aplicat în considerarea pluralităţii de infracţiuni existente în cauză. iar la pedeapsa rezultantă se adaugă partea din pedeapsa neeexecutată ca urmare a graţierii. Editura ALL EDUCATIONAL. „Amnistia şi graţierea”. dacă perioada arestării preventive este mai mare sau egală cu restul negraţiat. în situaţia graţierii după condamnare.

72 (3) lit.N. „În legătură cu efectele graţierii asupra pedepselor suspendate condiţionat”. Cristian Mitrache. 528 Constantin Mitrache. cât şi beneficiul graţierii condiţionate. Partea generală”. g) din Constituţie. Dărîngă. dispusă prin lege organică. întotdeauna colectivă. condamnatul va executa. Dacă suspendarea condiţionată este 526 I. atât pedeapsa ce fusese suspendată condiţionat. însă nu se contopesc528 . iar graţierea condiţionată rămâne fără obiect. 416 269 . ci doar efectul suspendării condiţionate a executării pedepsei. PARTEA GENERALĂ Graţierea are efecte şi asupra pedepsei a cărei executare a fost suspendată condiţionat. “Drept penal român. Legea 301/ 2004 prevede în art. deoarece pedepsele a căror executare a fost suspendată condiţionat nu sunt executabile. Cu privire la această situaţie. Graţierea aplicabilă pedepselor suspendate condiţionat va fi. În această situaţie. 2003.DREPT PENAL. Potrivit unei alte opinii 527 pedepsele cu suspendarea condiţionată a executării sunt supuse graţierii. Dacă până la împlinirea termenului de încercare. cât şi în termenul de definitivare al graţierii condiţionate. Bucureşti. 145 alin. decretul de graţiere apărut în înlăuntrul termenului de încercare se aplică numai în măsura în care s-ar prevedea expres acest lucru. 527 J. 120 alin. s-au exprimat mai multe opinii în literatura de specialitate. dar în termenul de definitivare al graţierii condiţionate. se reduce în mod corespunzător. beneficiul graţierii nu este înlăturat. condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune care atrage atât revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. p. aşa cum a fost redus. în J.102. partea din pedeapsă ce rămâne negraţiată. p. 4 că: „Graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. cât şi pedeapsa pentru noua infracţiune. 99. nr. Când graţierea este parţială. efectele suspendării condiţionate se produc. care. În cazul în care în termenul de încercare redus ca urmare a graţierii totale intervine anularea sau revocarea suspendării. adică reabilitarea de drept a condamnatului.N. în J. 1/ 1962. partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă. în art. potrivit art. Codul penal actual a prevăzut expres. nu mai determină vreo revocare. 58-68. nr. Potrivit unei păreri526 . Mai apare şi situaţia în care termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei se împlineşte mai înainte de termenul de definitivare al graţierii condiţionate. iar săvârşirea unei noi infracţiuni după împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. 2 că graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare a fost suspendată condiţionat. nu are loc revocarea sau anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Când atât în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. Gh. „Condamnarea cu suspendarea executării pedepsei”. Astfel. partea din termenul de încercare se reduce cu durata pedepsei în cazul graţierii totale şi cu fracţiunea din pedeapsă graţiată în cazul graţierii parţiale. se va executa în cazul anulării ori revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei. În acest caz. Pohonţu. Grigoraş. se produc efectele definitive ale suspendării. p. 4/ 1962.

respectiv art.Aurel Teodor Moldovan revocată sau anulată.2 noul Cod penal. graţierea nu are efect asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative. Codul penal actual Noul cod penal Art 120. mă su rilor de siguranţă şi măsurilor (3) Graţierea nu are efect asupra educative. 9 alin. alin. 3 că: „nu pot fi graţiate pedepsele complementare şi cele accesorii”. Acest lucru se explică prin aceea. Art. 160. afară de cazul în care se dispune altfel prin actul de graţiere. Acest lucru se impune datorită faptului că prin luarea măsurilor de siguranţă se urmăreşte înlăturarea unei stări de pericol şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. C. afară de depselor complementare şi măsurilor cazul când se dispune altfel prin actul educative neprivative de libertate.” În proiectul noului Cod penal. În ceea ce priveşte noul cod penal529 . măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate. unde se prevede expres în art. 120 alin. în afară de cazul în care de dispune altfel prin actul de graţiere”. 573/ 2004.. se execută numai partea din pedeapsă rămasă negraţiată. nu sunt pedepse şi nu pot intra sub incidenţa actelor de clemenţă530 . 301 / 2004 noul Cod penal al României publicat în Monitorul Oficial nr. Prima deosebire vizează excluderea de la graţiere a pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere. afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere”. că în principiu.. op. 2 că: „Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare. acestea nu sunt consecinţe ale săvârşirii de infracţiuni. Acest lucru reiese şi din prevederile Legii 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii. alin. 270 . 160. p.4: „Graţierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere. se menţionează prin prevederile art. Efectele graţierii asupra pedepselor complementare Potrivit art. 120 alin. cit. cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei au acelaşi conţinut ca în Codul penal în vigoare cu două deosebiri.Efectele graţierii Art 160 – Efectele graţierii (3) Graţierea nu are efecte asupra (2) Graţierea nu are efecte asupra pepedepselor complementare. în de graţiere. 3 actualul Cod penal. graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare. 160 alin. afară de cazul când se dispune altfel (4) Graţierea nu are efecte asupra prin actul de graţiere. 529 530 Legea nr. 5 Cod penal actual. graţierea trebuie să opereze asupra pedepselor care se execută efectiv şi nu a acelora a căror executare este suspendată sub supraveghere. Bulai. Efectele graţierii asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative Potrivit art. afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere. 613.

. 3) adăugându-se după prevederea că graţierea nu are efect asupra acestor măsuri cuvintele „în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere”.2. educativ. în acest din urmă caz fiind considerat virtual în executarea pedepsei531 . II.DREPT PENAL.. Efectele graţierii asupra pedepselor accesorii Efectele graţierii asupra pedepselor accesorii sunt diferite. dacă restul de pedeapsă a fost executat în întregime.. Editura ALL EDUCATIONAL. „Amnistia şi graţierea”. care urmăresc îndreptarea şi reintegrarea socială a acestora potrivit prevederilor art. în cazul graţierii antecondamnatorii. 366 271 . 1ą din O. nr. Măsurile educative având un caracter preponderent preventiv. 92/ 2000. ori a fost înlăturată executarea cu privire la tot restul rămas neexecutat.în măsura în care pedeapsa a fost graţiată doar în parte. exerciţiul drepturilor interzise se reia la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. 160 alin. 408. ori la data împlinirii duratei pedepsei. Prescripţia constă în stingerea forţei executive a unei hotărâri de con531 532 Iancu Mândru. corespunzător fiecărei graţieri. 2) şi asupra măsurilor educative. alin. p. în raport de întinderea actului de clemenţă. Persoanele condamnate la pedeapsa închisorii care beneficiază de efectele graţierii totale sunt supuse supravegherii de către Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere.1. înlăturarea pedepselor accesorii va avea loc la data punerii în libertate. şi la aceea a adoptării actului de clemenţă. prin aceea că se referă la cele neprivative libertate.. p. Astfel. Efectele graţierilor succesive Prin actul de acordare a graţierii se pot prevedea graţieri parţiale suucesive ce intervin în cursul executării unei pedepse de mai lungă durată având ca efect reducerea succesivă a pedepsei. 1998. PRESCRIPŢIA EXECUTĂRII PEDEPSEI 15. 15. de asemenea nu sunt graţiate. respectiv că nu beneficiază de graţiere condamnaţii cărora li s-a redus pedeapsa ca urmare a unei graţieri anterioare ori că vor beneficia de dispoziţiile de graţiere mai favorabile. Noţiune Prescripţia executării pedepsei este o cauză care înlătură executarea pedepsei..dacă pedeapsa a fost graţiată în întregime. vol.. putem distinge între două situaţii: .. 160. dacă cel condamnat a beneficiat de liberare condiţionată. PARTEA GENERALĂ Prin noul Cod Penal s-a completat textul care se referea la efectele graţierii asupra măsurilor de siguranţă (art. Dongroz şi colaboratorii. dar prin acelaşi act se poate prevedea şi o soluţie contrară.. dar şi asupra drepturilor persoanei vătămate (art.. Bucureşti.2. în situaţia graţierii postcondamnatorii. V. condamnatul executând în continuare fracţiunea neeexecutată. Explicaţii teoretice..G.

15. p. Prin reglementarea prescripţiei executării pedepsei se conferă cadrul legal de rezolvare a ipotezelor în care executarea pedepsei nu a putut fi realizată într-o perioadă de timp. 534 Potrivit acestei dipoziţii. în cazul mai mult de 15 ani. Prin prescripţie se stinge dreptul statului de a cere executarea pedepsei aplicate şi se stinge şi obligaţia condamnatului de a mai executa pedeapsa ce i s-a aplicat532 . (2) Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale pronunţate pentru infracţiunile de genocid. precum şi detenţiunea pe viaţă se prescriu în 20 de ani. Acest lucru este confirmat şi de prevederile noului cod penal. prescripţia executării pedepsei îşi găseşte justificarea în anihilarea efecienţei pedepsei aplicate dacă nu a fost executată o perioadă de timp. 2003. soarea mai mare de 15 ani.2. b) 5 ani. în cazul celorlalte pedepse cu închicelorlalte pedepse cu închisoarea. 533 272 .2. când pedeapsa care urmează a fi executată este urmează a fi executată este detenţiunea pe viaţă sau îndetenţiunea pe viaţă sau închichisoarea mai mare de 15 ani. Bucureşti. 161 unde se menţionează că: „(1) Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale. sunt stabilite termenele de prescripţie a executării pedepsei în funcţie de durata pedepsei ce urmează a fi executată. Astfel. Ca şi prescripţia răspunderii penale. 126 Cod penal actual. 417.Aurel Teodor Moldovan damnare ca urmare a trecerii timpului. Constantin Mitrache. este amenda. instituindu-se o cauză de stingere a executării pedepsei533 .pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. executarea oricărei pedepse cu închisoare mai mică de 15 ani. c) 3 ani în cazul când pedeapsa c) 3 ani în cazul când pedeapsa este amenda. dar urmează a fi executată. Codul penal actual Noul cod penal Art 126.Termenele de prescripţie a Art 162 – Termenele de prescripţie a executării pedepsei – (1) Termenele executării pedepsei – (1) Termenele de prescripţie a executării pedepsei de prescripţie a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt: pentru persoana fizică sunt: a) 20 de ani. Partea generală”. după cum urmează: . se prescrie deci într-un termen cuprins între 5 ani şi 15 zile (cel mai scurt) şi 15 ani (cel mai lung). contra umanităţii şi de război”. plus durata pedepsei ce b) 5 ani. dar nu nu mai mult de 15 ani. mai precis art. plus durata pedepsei ce urmează a fi executată. executarea unei pedepse cuprinsă între 10 şi 15 ani se va prescrie tot în 15 ani. Termenele de prescripţie Prin dispoziţiile art. când pedeapsa care a) 20 de ani. Cristian Mitrache. “Drept penal român. soarea.

1). termenul executării pedepsei amenzii este de 5 ani.3 că în cazul revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei. p. Pentru persoana juridică. Durata termenelor de prescripţie a executării pedepsei se calculează de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.penal). PARTEA GENERALĂ . Această soluţie legislativă este păstrată şi de noul Cod penal. Deşi nu sunt pedepse.pedeapsa amenzii se prescrie în termen de 3 ani. .2. În ceea ce priveşte calcularea termenelor de prescripţie a executării pedepsei. termenul de prescripţie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare sau anulare a rămas definitivă.1. 2 Cod penal actual) că se prescriu în termen de 1 an şi sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 126 alin. op. readucând în actualitate fapta 535 M.2 al noului Cod penal. respectiv art. 129 Cod penal actual sau la situaţia în care pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii. alin. alin. Dispoziţiile noului Cod penal cu privire la termenele de prescripţie a executării pedepsei sunt redate în art. Basarab.Termenul de prescripţie a executării pedepsei în cazul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei. cit. pluralitatea intermediară ori recidivă postcondamnatorie535 . Termenul de prescripţie se calculează în funcţie de pedeapsa aplicată pentru o singură infracţiune ori pedeapsa rezultată în caz de concurs de infracţiuni. în lege s-a prevăzut expres (art. suspendării executării sub supraveghere ori liberării condiţionate. b) săvârşirea din nou a unei noi infracţiuni. adică ştergerea termenului curs anterior şi după încetarea cauzei de întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. termen păstrat şi de noul Cod penal (art. 126 alin. 3 Cod Penal actual. potrivit art. alin. mai trebuie menţionate şi alte articole din Codul penal care se referă termenele de prescripţie a executării pedepsei ce se reduc la jumătate pentru cei care a data săvârşirii infracţiunii erau minori. păstrându-se aceleaşi termene de prescripţie. potrivit art. Aceste cauze anihilează efectul produs din curgerea timpului. 160. 91 Cod penal actual. 127 cod actual prin: a) începerea executării pedepsei. 4 C. 15. 549 273 . 149. 126 alin.pedeapsa închisorii mai mică de 15 ani se prescrie într-un termen de 5 ani la care se adaugă durata pedepsei închisorii fără a depăşi 15 ani534 . a suspendării executării sub supraveghere sau după caz a executării pedepsei la locul de muncă începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă (art. Întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei Întreruperea cursului de prescripţie a executării pedepsei şi a sancţiunilor cu caracter admninistrativ are aceleaşi efecte ca şi întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale. 162. potrivit art. care prevede în art.. Întreruperea termenului de prescripţie a executării pedepsei şi a sancţiunilor cu caracter administrativ are loc. executarea pedepsei închisorii prescriindu-se în 20 de ani.3. alin. 160.DREPT PENAL.

după începerea detenţiunea pe viaţă sau în. dar (2) Cursul termenului de prescripţie a nu mai mult de 15 ani. plus durata pedepsei ce sustragerii.Aurel Teodor Moldovan comisă. de la data sustragerii. pedeapsa aplicată şi respectiv conduita periculoasă a infractorului. pentru a produce efectele sale.3 o dispoziţie nouă. potrivit art. prin săvârşirea unei noi infracţiuni (alin.din nou a unei infracţiuni. op. 127 Cod penal actual. această cauză fiind mai frecventă în cazurile în care pedeapsa amenzii se execută în rate sau când pedeapsa închisorii se execută la locul de muncă.2. când pedeapsa care începerea executării pedepsei. de prescripţie. Bulai. rupe şi prin înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. soarea. ca în cazul prescripţiei răspunderii penale şi care presupunea că prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă s-a împlinit odată şi jumătate termenul de prescripţie. alin. după începerea executării pedepsei.4. face să curgă un chisoarea mai mare de 15 ani. Sustraurmează a fi executată este gerea de la executare. (3) Cursul termenului de prescripţie a f) 3 ani în cazul când pedeapsa executării pedepsei amenzii se întreeste amenda. nou termen de prescripţie de la data e) 5 ani. în cazul executării se întrerupe şi prin săvârşirea celorlalte pedepse cu închi. prin aceea că întreruperea executării pedepsei amenzii poate avea loc în cazul în care obligaţia de plată a amenzii se înlocuieşte cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. urmează a fi executată. Deoarece pentru prescripţia executării pedepsei nu a mai fost prevăzută o prescripţie specială. sustragere care determină curgerea unui nou termen Codul penal actual Noul cod penal Art 126. cit. termenul de prescripţie trebuie să curgă neîntrerupt şi integral536 . La aceste cauze se mai alătură o altă cauză. 15. 620 cursului prescripţiei executării pedepsei 274 536 . p. (1) menţionează că cursul termenului prescripţiei executării pedepsei se întrerupe prin începerea executării. şi anume c) sustragerea de la executare. 163 alin. stingerea executării pedepsei ori a sancţiunilor cu caracter administrativ. Codul penal viitor introduce în art. noul Cod Penal la art. care se calculează. 163.executării pedepsei.Termenele de prescripţie a Art 163 – Întreruperea cursului executării pedepsei – (1) Termenele prescripţiei executării pedepsei – (1) de prescripţie a executării pedepsei Cursul termenului de prescripţie a pentru persoana fizică sunt: executării pedepsei se întrerupe prin d) 20 de ani.2) sau prin înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.. Suspendarea C. Cu privire la întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei.

161 alin. respectiv înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. Prescripţia nu produce efecte asupra măsurilor de siguranţă (art.. 455 C. Aceasta înseamnă că măsurile de siguranţă se vor executa indiferent de timpul scurs de la luarea acestora până la prinderea făptuitorului. 2 se menţionează că prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare. 618. p. fiindcă pedeapsa complementară se va executa după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare astfel că executarea acesteia nu presupune prezenţa condamnatului. 161 alin. 275 .p.p. aceasta s-ar pune numai în legătură cu interzicerea unor drepturi care se execută după executarea pedepsei principale. Efectele prescripţiei executării pedepsei Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale (art. op. ultim) şi art. p. Bulai.5. 2003. 410. aceasta explicându-se prin gravitatea deosebită a acestor infracţiuni. 538 C. cit. Bucureşti. 537 Constantin Mitrache. 390.p. pentru infracţiunile contra umanităţii (art. 1 Cod penal actul) sau art. Cauzele de suspendare a termenului de prescripţie a executării pedepsei sunt prevăzute în Codul de procedură penală şi privesc suspendarea executării pedepsei în timpul exercitării căilor extraordinare de atac (art. 1 din noul Cod penal.2. Partea generală”. aceasta se datorează scopului în vederea căruia sunt luate măsurile de siguranţă.DREPT PENAL.. În ceea ce priveşte problema înlăturării prin prescripţie a pedepselor complementare. “Drept penal român. Aceleaşi prevederi sunt cuprinse şi în art. 164 alin. Cristian Mitrache. stare de pericol care nu este înlăturată prin trecerea timpului538 . PARTEA GENERALĂ Cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei poate fi oprit sau suspendat în cauzele prevăzute de lege şi reluat după încetarea cauzei care a determinat supendarea. 126 alin.p. 2). 453. 162 alin. Prin prescripţie se stinge executarea pedepsei principale şi odată cu aceasta şi pedeapsa accesorie. 411 C. 1 noul Cod penal. În schimb la alin.)537 . iar potrivit noului Cod penal. 419. 15.( 6). Legiuitorul român a prevăzut imprescriptibilitatea răspunderii penale şi a executării pedepselor principale pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii. 125 alin.) sau în cazurile de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei (art.

165. În literatura de specialitate s-au dat mai multe definiţii reabilitării. În dispoziţiile noului Cod penal. Cozma. viitorul Cod penal începe cu reabilitarea de drept – art. 170 şi condiţiile în care poate opera anularea reabilitării judecătoreşti – art. 166. în societate539 . „Reabilitarea în dreptul penal”.. s-a aplicat şi pedeapsa compementară a interzicerii unor drepturi. Reabilitarea. 169 din noul Cod penal. Efectele reabilitării Înlăturarea consecinţelor condamnării. pentru fostul condamnat care o perioadă de timp a dovedit. efectele celor două forme ale reabilitării – art. Bucureşti.1. Stănoiu. Bulai. reglementarea cauzelor care înlătură consecinţele condamnării au o altă structură decât cea cuprinsă în actualul Cod penal. op. p. Bulai. 541 C. ed. Astfel. cit. prin întreaga sa comportare că s-a îndreptat şi că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia540 sau reabilitatea. 171. 539 540 276 . Reabilitarea este mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat. pe plan juridic. potrivit dispoziţiilor art. 542 C. dintre care amintim: reabilitarea este instituţia juridică prin care efectele unei condamnări ce constau în interdicţii. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA REABILITARII Noţiune.. 621. Interdicţiile şi decăderile pot decurge din hotărârea de condamnare.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XVI CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINŢELE CONDAMNĂRII 16. în situaţia în care pe lângă pedeapsa principală a închisorii. Ştiinţifică. cit. 133 Cod penal actual şi ale art.M.economice pe care le-a avut înainte de condamnare541 . în Dongoroz II. este menită să stimuleze efortul de îndreptare şi reintegrare al fostului condamnat în cadrul societăţii. interdicţiilor şi a incapacităţilor care rezultă din condamnare. 134. 169. iar incapacităţile pot decurge din legi R. op. prin repunerea acestuia în deplinătatea drepturilor politice şi social. p. încetează pentru viitor. I. cit. ca măsură de politică penală. se continuă cu reabilitarea judecătorească –art. op. are ca efect încetarea decăderilor. 622. p.. 1970. incapacitărţi şi decăderi. 397. condiţiile în care se poate reînnoi cererea de reabilitare judecătorească – art. p.

forme care se deosebesc după modul şi condiţiile în care poate fi obţinută. În ştiinţa dreptului penal şi în legislaţii. 2003. în legi penale speciale. condamnarea pentru care s-a obţinut reabilitarea nu mai este luată în seamă la stabilirea stării de recidivă. ultim Codul penal în vigoare. p. înlăuntrul termenului de dreptul penal”. iar în cazul unor condamnări succesive. 421. 86 ind.DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ extrapenale de reglementare a diferitelor activităţi. Reabilitarea de drept cunoaşte şi o formă atipică şi anume cea prevăzută de art. „Reabilitarea în supraveghere. numai pentru o condamnare ori pentru unele condamnări suferite de condamnat. în deplinătatea drepturilor politice şi social-economice pe care le-a avut înainte de condamnare. Forme. nu înseamnă că acesta va fi repus şi în funcţia avută înainte de condamnare. însă noua reglementare penală nu mai prevede posibilitatea reabilitării de drept a condamnatului care nu mai săvârşeşte nicio infracţiune 543 I. întrucât viitoarea reglementare nu mai păstrează această sancţiune în categoria măsurilor de siguranţă. înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. 6 Cod penal actual. indiferent de gravitatea acesteia şi de natura infracţiunii care a atras condamnarea. Reabilitarea poate fi obţinută şi pentru condamnări pronunţate în străinătate şi al căror efect a fost recunoscut potrivit dispoziţiilor art. “Drept penal român.522 Codul de proc. Potrivit art. 38 alin. Cozma. deoarece reabilitarea nu este o restitutio in integrum543 . Reabilitarea de drept sau legală se caracterizează prin intervenţia ei din 277 . ori este rechemat în cadrele forţelor armate şi obţine din nou gradul militar avut. Exceptarea de la reabilitare a celorlalte măsuri de siguranţă îşi găseşte motivarea în scopul în vederea cărora sunt luate. Astfel în unele legi de reglementare a unor activităţi se pot prevedea că anumite funcţii sau activităţi pot fi îndeplinite numai de persoane care se bucură de integritatea morală. Trăsăturile caracteristice ale reabilitării Reabilitarea în dreptul penal român poate fi obţinută pentru orice condamnare. reabilitarea este cunoscută sub două forme: reabilitarea de drept şi reabilitarea judecătorească. având un caracter indivizibil. în legi nepenale cu dispoziţiuni penale. de sediul acesteia: în codul penal. Repunerea prin reabilitare a fostului condamnat. pare ca lipsită de sens. O reabilitare parţială. p. Dacă se întâmplă ca fostul condamnat să ocupe o funcţie similară cu cea avută anterior. 519. Efectele reabilitării nu se întind asupra măsurilor de siguranţă cu excepţia interzicerii de a se afla în anumite localităţi în concepţia actualei reglementări.544 . Bucureşti. 134 şi urm. pen. Reabilitarea priveşte tot trecutul condamnatului. ori că va fi reprimit în cadrul forţelor armate sau că va obţine gradul militar avut. 86 şi art. produce efecte cu privire la toate. Cristian Mitrache. de o reputaţie neştirbită. Partea generală”. 544 Constantin Mitrache. deoarece reabilitarea priveşte persoana condamnatului şi nu condamnările suferite de acesta. aceasta se datorează nu efectului automat al reabilitării. ori că nu pot fi îndeplinite de persoane care au fost condamnate pentru anumite infracţiuni542 . ci potrivit legii care reglementează ocuparea funcţiilor ori încadrarea în armată.

Reabilitarea de drept – Art 165 – Reabilitarea de drept – (1) Reabilitarea persoanei fizice are Reabilitarea are loc de drept în cazul loc de drept în cazul condamnării condamnării la pedeapsa amenzii. reabilitarea de drept are loc în cazul condamnării la pedeapsa amenzii. Noţiune Reabilitarea de drept este forma de reabilitare ce intervine din oficiu pentru anumite infracţiuni de mică gravitate la împlinirea de către condamnat a condiţiilor prevăzute de lege545 . iar reabilitarea judecătorească. 278 545 Constantin Mitrache. de la data la care pe.Aurel Teodor Moldovan oficiu „ope legis” la îndeplinirea anumitor condiţii. de drept dacă.2. 165 din noul Cod penal. dacă în decurs de 3 ani tare a fost suspendată sub supraveghere. 16. condamnatul nu a săvârşit nicio dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu altă infracţiune. Bucureşti.1. în decurs de 3 ani de la pedeapsa complementară a fost data la care pedeapsa amenzii sau peexecutată sau considerată ca deapsa complementară a fost executată executată şi persoana juridică sau considerată ca executată.2. . cealaltă formă a reabilitării se acordă la cererea fostului condamnat de către instanţa de judecată care constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. Potrivit dispoziţiilor art.Reabilitarea persoanei juridice are loc deapsa amenzii sau după caz. 1 C.deapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani chisorii care nu depăşeşte un sau la pedeapsa închisorii a cărei execuan. a mai săvârşit o altă infracţiune. aceasta nu a mai săvârşit nicio altă nu a mai săvârşit nicio altă infracţiune. dacă în decurs de 3 ani de la executarea pedepsei condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune. reabilitarea de drept intervine în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an. la pela amendă sau la pedeapsa în. Potrivit dispoziţiilor art. prevăzându-se că reaCodul penal actual Noul cod penal Art 134. Cristian Mitrache. “Drept penal român. REABILITAREA DE DREPT 16. Partea generală”. 2003. Textul privind reabilitarea de drept a fost reformulat.pen.. 422. (2) Reabilitarea persoanei juridice Art. 134 alin. bilitarea de drept are loc în cazul condamnării la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa p. dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune. 150 – Reabilitarea persoanei are loc de drept dacă în decurs juridice de 3 ani.

timpul scurs de la executarea sau stingerea executării pedepsei. trebuie îndeplinite animite condiţii: condamnarea. iar altele nu. se împlineşte termenul de 3 ani. reabilitarea de drept intervine pentru condamnări de mică gravitate şi anume pentru condamnări la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 1 an. reabilitarea de drept nu poate interveni când condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune în intervalul de 3 ani chiar dacă pedeapsa aplicată nu este exceptată de la reabilitarea de drept şi chiar dacă de la executarea acesteia. ter279 .DREPT PENAL. Condiţiile reabilitării de drept Pentru a putea fi dobândită reabilitarea de drept. 134 C.2. Potrivit art. pen. Şi într-un caz şi în celălalt. După cum se poate desprinde din textul legal actual. condamnatul poate cere reabilitarea judecătorească. pentru a interveni reabilitarea de drept. deoarece aceasta priveşte pe condamnat şi nu condamnările acestuia. În schimb. când pentru una din condamnările succesive nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit nicio altă infracţiune. Condiţii privind termenul de reabilitare. pen. respectiv art. În caz contrar.) reabilitarea de drept este prevăzută numai în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an. Condiţii privind condamnarea. În ceea ce priveşte pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii ce nu depăşeşete un an. se poate desprinde că reabilitarea de drept este condiţionată de trecerea unui termen de 3 ani de la executarea pedepsei ori de la stingerea acesteia. conduita condamnatului. în legislaţia viitoare se menţionează pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani. cu condiţia ca între executarea pedepsei anterioare şi săvârşirea din nou a unei infracţiuni să se împlinească termenul de 3 an. De asemenea. 134 C. Din cuprinsul art. PARTEA GENERALĂ închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.2. 165 noul Cod penal. 136 Cod penal actual. în cazul condamnărilor succesive. aceasta este cea aplicată de instanţă şi nu cea executată. şi al art. Raţiunea noului Cod de a mări limita pedepsei închisorii la 2 ani este aceea de a stimula condamnaţii la pedeapsa închisorii de până la 2 ani să se reintegreze social într-un timp cât mai scurt. fiind exceptate. reabilitarea de drept nu poate interveni. 165 din noul Cod penal. În practica judiciară s-a mai statuat că poate interveni reabilitarea de drept pentru fiecare condamnare în parte. Reabilitarea de drept nu poate opera nici în cazul în care condamnatul a suferit mai multe condamnări succesive. în reglementarea actuală (art. 16. dintre care unele sunt suceptibile de rebilitarea de drept.

alături de cele referitoare la reabilitarea judecătorească. . Efectele reabilitării de drept Efectele reabilitării de drept sunt menţionate în art. iar în cazul în care pedeapsa a fost redusă cu o treime ori cu jumătate ca urmare a conduitei acestuia (art.reabilitarea de drept va interveni şi la împlinirea duratei pedepsei când condamnatul militar a devenit inapt şi a fost liberat condiţionat. ci după reglementarea 546 C. reabilitarea de drept ca efect al suspendării executării pedepsei sub supraveghere. face ca reabilitarea de drept ce curgea după executarea pedepsei anterioare să se îndeplinească546 .3. cu excepţia cazurilor în care pentru noua infracţiune săvârşită este incidentă amnistia şi care prin efectul ei de înlăturare a răspunderii penale. pen. 133 Cod penal actual sau în art. 62 alin. 86 Cod penal actual şi 2. reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare. 16. reabilitarea de drept ca efect al suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. . prevăzută de art. Condiţii privind persoana condamnatului. după cum urmează: 1. Astfel. dacă în cadrul acestuia nu a intervenit o cauză de revocare ori de anulare a supendării şi sunt menţionate doar de Codul Penal actual. condamnatul nu trebuie să mai săvârşească vreo infracţiune în decurs de 3 ani. 81 şi 86ą Cod penal actual.. penală actuală (art.Aurel Teodor Moldovan menul se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.reabilitarea de drept intervine la împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei ori a suspendării executării sub supraveghere când acestea au fost acordate în cazuri speciale. 133 C. este de observat că în noul Cod penal este trecut nu la începutul reglementării instituţiei reabilitării. Reabilitarea de drept în cazuri speciale Reabilitarea de drept intervine şi în anumite cazuri speciale.op. În caz contrar. aceste dispoziţii nemaifiind menţinute. cit. Ambele forme de reabilitare atipice intervin la împlinirea termenului de încercare. la terminarea executării pedepsei. 627. ca în legea 280 . Pentru a obţine reabilitarea de drept. Bulai. va opera înlăturarea reabilitării de drept pentru condamnarea în vederea căreia curgea. 169 din noul Cod penal. 2 Cod penal actual) la terminarea executării pedepsei astfel redusă . 86 indice 6 al Codului penal în vigoare. p.2. fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. Cu privire la acest text care reglementează în comun efectele reabilitării de drept şi ale celei judecătoreşti.).reabilitarea de drept intervine pentru condamnatul militar în termen care execută pedeapsa într-o închisoare militară.

168) poziţie mai firească dacă avem în vedere că acest text cuprinde o reglementare comună. op.DREPT PENAL. 409. Întrucât efectele reabilitării de drept intervin „ope legis”. printr-o cerere de constatare care se introduce la instanţa judecătorescă după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. p. Condiţiile reabilitării judecătoreşti Reabilitarea judecătorescă se acordă la împlinirea condiţiilor prevăzute de lege şi anume: cu privire la condamnările pentru care se cere.3. la împlinirea condiţiilor prevăzute de lege.. Nr. la care reabilitarea intervine din oficiu. 3 se prevedea interdicţia pentru condamnatul care a beneficiat de amnistie de a ocupa funcţia de gestionar timp de 2 ani de la data când a intervenit amnistia... 16. 13/ 1977 în RRD nr. 951/ 1970 în CD 1970. a reabilitării printr-o hotărâre judecătorescă548 . Stănoiu. 4 alin. atât a reabilitării de drept. Condiţii cu privire la condamnare Condamnările pentru care se acordă reabilitarea judecătorescă sunt de fapt cele pentru care nu intervine reabilitarea de drept..”.S. Nr.că pentru o condamnare pentru care a 548 549 R. De asemenea. cât şi a reabilitării judecătoreşti. cit. d) din codul penal actual. p. 281 . d. PARTEA GENERALĂ condiţiilor reabilitării judecătoreşti (art. 140. T.2. Spre deosebire de reabilitarea de drept. cit. p.. Mil.. 112 lit. respectiv art. cu excepţia celor prevăzute în art. ci şi constatarea acestora de către instanţa judecătorescă şi pronunţarea. s. modalitatea principală de înlăturare a consecinţelor ce rezultă dintr-o condamnare. În literatura de specialitate547 . 150.3.. de către instanţa de judecată în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege.1.S. „Reabilitarea. M. 550 În Legea nr. cu privire la conduita condamnatului. 165 noul Cod penal. 3/ 1978. 547 În practica judiciară549 s-a statuat 155.p. 332. pe baza lor.3. Cozma. 60. d. în literatura de specialitate s-a statuat că se poate cere constatarea judecătorescă a reabilitării.. 16. op. cu privire la termenele de reabilitare. I. Noţiune Reabilitarea judecătorească este acea formă a reabilitării care se acordă la cererea fostului condamnat.. s... reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. reabilitarea judecătorescă presupune nu numai îndeplinirea condiţiilor.”. p. 22/ 1969 art. 134 Cod penal actual. 551 T. reabilitarea judecătorească este considerată ca fiind forma tipică. REABILITAREA JUDECATOREASCA 16. în „Explicaţii. după cum am mai menţionat.

Aurel Teodor Moldovan

intervenit amnistia se mai poate cere şi reabilitarea judecătorească, tocmai pentru faptul că reabilitarea apare uneori cu efecte mai favorabile decât amnistia550 . Reabilitarea judecătorească se acordă pentru toate condamnările succesive, chiar dacă pentru unele din acestea ar fi incidentă reabilitarea de drept551 . Condiţii cu privire la termenul de reabilitare Termenul de reabilitare este o condiţie esenţială a reabilitării judecătoreşti şi reprezintă intervalul de timp dintre executarea pedepsei ori stingerea executării acesteia prin modurile prevăzute de lege şi judecarea cererii de reabilitare interval în care condamnatul, prin conduita sa, probează că s-a îndreptat şi că merită să i se acorde reabilitarea552 . Durata termenelor de reabilitare judecătorescă Termenele de reabilitare judecătorescă sunt stabilite prin dispoziţiile art. 135 Cod penal actual şi ale art. 166, alin.1 din noul Cod penal, şi sunt diferenţiate după gravitatea pedepsei aplicate, în patru categorii. Corespunzător fiecărei categorii de condamnări este stabilit un termen fix, la care se adaugă un termen variabil ce reprezintă jumătate din durata pedepsei. Termenul de reabilitare, este diferenţiat pentru fiecare condamnare, potrivit dispoziţiilor art. 135 Cod penal actual, după cum urmează: - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an, până la 5 ani, termenul de reabilitare este de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. a) Cod penal); - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii între 5 şi 10 ani, termenul de reabilitarejudecătorescă este de 5 ani plus jumătate din durata pedepsei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. b) Cod penal); - în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, termenul de reabilitare este de 7 ani plus jumătate din durata pedesei aplicate (art. 135 alin. 1 lit. c) Cod penal); - termenul de reabilitare este tot de 7 ani plus jumătate din durata pedepsei, în cazul în care pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii (art. 135 alin. 1 lit. d) Cod penal). Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. ultim, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie poate dispune în cazuri excepţionale reducerea termenelor de reabilitare. Potrivit art. 166 Codul penal viitor, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţa judecătorească, după cum urmează: a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani; b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani; c) 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani 552 Constantin sau în vazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, comutată sau înlocuită cu Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003,
p. 426;

282

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

pedeapsa închisorii; d) 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, considerată executată ca urmare a graţierii, a împlinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei sau a liberării condiţionate. O dispoziţie nouă şi cu semnificaţie umanitară, introdusă în acest text este cea din alin. 2 al art. 166 care prevede că şi condamnatul decedat poate fi reabilitat judecătoreşte dacă instanţa, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu. Termenul de reabilitare judecătorească se stabileşte în funcţie de pedeapsa principală aplicată condamnatului pentru o singură infracţiune ori pentru un concurs de infracţiunişi nu faţă de pedeapsa executată care poate fi mai redusă ca urmare a unei graţieri parţiale. În cazul condamnărilor succesive termenele de reabilitare judecătorescă se calculează în funcţie de condamnarea cea mai grea553 . Calcularea termenelor de reabilitare judecătorescă Termenele de reabilitare de drept sau judecătorescă sunt termene de drept substanţial şi se calculează potrivit dispoziţiilor art. 154 Cod penal actual, respectiv art. 186 noul Cod care prevăd că luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă. Prin dispoziţiile art. 136 Cod penal actual, respectiv art. 167 noul Cod, s-au prevăzut regulile de stabilire a datei de la care începe să curgă termenul de reabilitare de drept sau judecătorească, în funcţie de natura pedepsei şi a modului de stingere a executării pedepsei. Potrivit art. 136 C. pen., termenul de reabilitare se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale ori de la data când aceasta s-a prescris (alin. 1); pentru cei condamnaţi la pedeapsa cu amenda, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod (alin. 2); în caz de graţiere totală sau a restului de pedeapsă, termenul de reabilitare curge de la data actului de graţiere (alin. 3). Acest sistem de calcul este menţinut şi în noul Cod penal în art. 167, alin.1-5, cu uşoare modificări. Termenul de reabilitare începe să curgă, în cazul închisorii, de la punerea în libertate definitivă de la locul de deţinere; termenul de reabilitare curge de la data împlinirii duratei pedepsei şi nu de la data liberării condiţionate, dacă pentru ultima parte din pedeapsă condamnatul fusese liberat condiţionat554 . În practica judecătorescă s-a considerat că: în cazul executării pedepsei
553 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 427; 554 C. Bulai, op. cit., p. 630; 555 T.S., s.p., d. nr. 3295/ 1974 în CD, 1974, p. 369; 556 T.J. Arad, d.p. nr. 65/ 1971, în RRD nr. 7/ 1971, p. 143; 557 T.S., s.p., d. nr. 2539/ 1982 în CD, 1982, p. 260;

283

Aurel Teodor Moldovan

la locul de muncă termenul de reabilitare se calculează de la data următoarei zile de muncă, când executarea pedepsei s-a încheiat555 ; dacă prin comutarea arestării preventive, nu mai rămâne de executat nici un rest de pedeapsă, termenul de reabilitare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare556 ; în cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în funcţie de pedeapsa mai grea, care atrage deci cel mai lung termen de reabilitare şi care va curge de la data când a luat sfârşit executarea ultimei pedepse557 . Condiţii cu privire la conduita condamnatului Prin dispoziţiile art. 137 C. Penal actual şi ale art. 168 noul Cod penal, s-au prevăzut condiţiile care trebuie îndeplinite de către cel condamnat pentru obţinerea reabilitării judecătoreşti. În cursul termenului de reabilitare, condamnatul să nu suferit o nouă condamnare (art. 137 lit. a) Cod penal actual), pentru că o nouă condamnare, întrerupe termenul de reabilitare şi astfel un nou termen de reabilitare urmează să curgă de la data executării pedepsei ori de la stingerea acesteia şi în raport cu pedeapsa cea mai grea. Această condiţie este îndeplinită şi în situaţia în care solicitantul reabilitării a fost condamnat pentru o nouă faptă, dar care ulterior a fost amnistiată ori a intervenit dezincriminarea acesteia558 . Condamnatul care cere reabilitarea trebuie să aibă asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum şi în cazul când fostul condamnat este pensionar sau are vârsta de a fi pensionat ori fiind incapabil de muncă se află în întreţinerea membrilor de familie (art. 137 alin. lit. b) Cod penal actual). Prin prevederea acestei condiţii este stimulată încadrarea în muncă şi desfăşurarea unei munci oneste de către fostul condamnat pentru întreţinerea sa şi totodată este exclus de la reabilitare cel care duce un trai parazitar, care nu-şi asigură existenţa prin muncă cinstită559 . Solicitantul să fi avut o bună conduită (art. 137 alin. 1 lit. c) Codul penal actual). Conduita bună a fostului condamnat presupune integrarea deplină în societate, respectarea legilor şi a regulilor de convieţuire socială, nereducându-se numai la aspectul că nu a mai săvârşit infracţiuni. Conduita bună a condamnatului se examinează de către instanţa de judecată investită cu judecarea cererii de reabilitare, atât în familie, la locul de mună, în societate, cât şi în orice împrejurare în care condamnatul s-a aflat şi pe întreaga perioadă de la executarea pedepsei
Şt. Daneş, op. cit., p. 683; Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 429; 560 T.S., s.p., d. nr. 89/ 1972 în CD, 1972, p. 478; 561 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 430;
558 559

284

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

până la soluţionarea cererii de reabilitare560 . A patra condiţie pe care trebuie să o îndeplinească condamnatul priveşte achitarea în întregime a cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat, în afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare (art. 137 alin. 1 lit. d) actualul Cod penal). Îndeplinirea acestei condiţii reclamă o atenţie deosebită din partea instanţei de judecată, pentru a nu fi acordată reabilitarea unei persoane care s-a sutras cu rea-credinţă de la plata cheltuielilor de judecată ori a despăgubirilor civile şi care prin aceasta demonstrează că nu merită să fie reabilitată561 . Dacă neplata cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile nu se datorează relei credinţe a condamnatului, se poate dispune reabilitarea (art. 137 alin. final Cod penal actual). Noul Cod, în art. 168 stabileşte condiţiile pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească pentru a putea beneficia de reabilitarea judecătorească: a) Nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art.166; b) A achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri. 16.3.3. Admiterea sau respingerea cererii de reabilitare Instanţa sesizată cu cererea de reabilitare a fostului condamnat, constatând că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege, acordă reabilitarea condamnatului. Este posibil ca instanţa de judecată să constate neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea reabilitării şi atunci dispune respingerea cererii de reabilitare. Când respingerea se datorează neîndeplinirii condiţiilor de fond, o nouă cerere de reabilitare va putea fi făcută: - după trecerea unui termen de 3 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani – art. 138 Cod Penal actual. - după trecerea a 2 ani pentru condamnările la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani – art. 138 Cod penal actual; - după trecerea unui termen de un an în celelalte cazuri - art. 138 Cod penal actual. Aceste termene încep să curgă de la data când hotărârea prin care a fost respinsă cerearea de reabilitare a rămas definitivă (art. 138 alin. 1 Cod Penal actual). Condiţiile prevăzute pentru acordarea reabilitării vor fi îndeplinite şi în
285

Aurel Teodor Moldovan

intervalul de timp prevăzut pentru reînnoirea cererii de reabilitare (art. 138 alin. 2 Cod Penal actual). Dacă respingerea cererii de reabilitare se datorează neîndeplinirii condiţiilor de formă, procedurale, cererea de reabilitare poate fi reînnoită oricând cu excepţia cazului când cererea a fost respinsă ca premetură şi care va putea fi introdusă la împlinirea termenului de reabilitare (art. 138 alin. ultim C.pen. actual coroborat cu art. 497 alin. ultim C.proc. pen.). Art. 170 din noul Cod penal care reglementează reînnoirea cererii de reabilitare judecătorească, prevede că în caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere decât după un termen de un an, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotorâre definitive. Condiţiile prevăzute în art. 168 noul Cod penal trebuie să fie îndeplinite şi pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere. Anularea reabilitării judecătoreşti Potrivit dispoziţiilor art. 139 Cod penal actual sau art. 171 noul Cod penal, reabilitarea judecătorescă va fi anulată dacă după acordarea ei s-a descoperit că cel reabilitat mai suferise o altă condamnare care dacă ar fi fost cunoscută ar fi dus la respingerea cererii de reabilitare. Cauza care determină deci anularea reabilitării judecătoreşti o constituie existenţa unei condamnări definitive de care instanţa de judecată nu a avut cunoştinţă în momentul judecării cererii de reabilitare.

286

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL XVII ÎNŢELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ Titlul X din noul Cod penal cuprinde definirea unor termeni sau expresii din legea penală. Faţă de reglementarea în vigoare, proiectul noul Cod aduce câteva modificări şi completări. Modificările aduse acestei materii sunt următoarele: În ceea ce priveşte înţelesul noţiunii de „lege penală”, acesta a fost pus de acord cu reglementările constituţionale în vigoare (art. 73, lit.h) ), incluzând legea organică şi ordonanţa de urgenţă, dar şi acte adoptate anterior actualei Constituţii, care la data intrării în vigoare constituiau izvoare de drept penal (legi, Decrete – legi). S-a reformulat definiţia noţiunii de „public”, reţinându-se numai prima parte din definiţia actuală – art. 176 noul Cod penal: “Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice de drept public.”- dispoziţii suficient de cuprinzătoare pentru a exprima tot ceea ce se înţelege prin public. Ca urmare, au devenit inutile explicaţiile care erau date acestei noţiuni în legea actuală (art. 145). Pe de altă parte, formularea în vigoare, referindu-se şi la serviciile publice ca fiind cuprinse în noţiunea de public, dau naştere la interpretări contradictorii, existând servicii publice prestate şi de liber profesionişti (de exemplu. avocat, notar, executor judecătoresc etc.) De altfel, într-un sens foarte larg, orice agent economic care desfăşoară
562

G. Antoniu, “Noul Cod penal. Codul penal anterior.”, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2004, p. 49;

287

Aurel Teodor Moldovan

o activitate de utilitate generală (bănci, unităţi comerciale, transporturi, etc.) exercită un serviciu public sau deţine bunuri de utilitate publică, fără ca prin aceasta să se confunde cu autorităţile, instituţiile sau alte persoane juridice de drept public. De asemenea, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică poate fi efectuată şi de persoane juridice de drept privat, potrivit Constituţiei (art. 136 alin. 4) bunurile proprietăţii publice pot fi concesionate ori închiriate în condiţiile legii organice562 . Prin noua reglementare s-a reformulat noţiunea de „funcţionar public”, fiind adusă o modificare importantă conţinutului noţiunii de funcţionar public. În noul Cod penal, în acord cu soluţiile în materie din alte legislaţii şi cu convenţiile internaţionale în materie, noţiunea de funcţionar public (art. 175) va desemna persoana care cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: a) Exercită atribuţii specifice puterii legislative, executive sau judecătoreşti; b) Exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură; c) Exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui agent economic sau unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei alte persoane juridice declarată ca fiind de utilitate publică, atribuţii legate de relizarea obiectului de activitate al acesteia. Totodată, noul Cod penal a optat pentru asimilarea cu funcţionarii a persoanelor fizice care exercită o profesie de interes public, pentru care este necesară o abilitare specială a autorităţilor publice şi care este supusă controlului acestora (notari, executori judecătoreşti, etc.). Deşi aceste persoane nu sunt propriu-zis funcţionari publici, ele exercită atribute de autoritate publică, care le-au fost delegate printr-un act al autorităţii statale competente şi sunt supuse controlului acesteia, ceea justifică asimilarea lor cu funcţionarii. S-a renunţat la reglementarea noţiunii de „funcţionar” prevăzută de Codul penal în vigoare în art. 174, alin.2. Noţiunea de membru de familie a fost de asemenea, vizată de o modificare, în sensul că s-a renunţat la paralelismul de reglementare din Codul penal actual, care utilizează atât noţiunea de „rude apropiate” – art. 149, cât şi pe cea de „membri de familie” – art. 1491. Sensul oferit de noul Cod noţiunii de membru de familie (art. 177) vine să absoarbă în totalitate în conţinutul său noţiunea de rude apropiate, dar cuprinde în egală măsură şi persoanele care au stabilit legături asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, cu condiţia
288

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

convieţuirii. În acest fel, noţiunea de membru de familie folosită de către noul Cod penal este armonizată cu cea deja consacrată de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. În cazul expresiei „consecinţe deosebit de grave”, acestea au fost definite prin raportare la paguba materială produsă. Astfel, potrivit art. 183 noul Cod penal se menţionează că prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei”, renunţânduse la partea finală cuprinsă în reglementarea actuală, referitoare „o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzate vreuneia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice” De asemnea, au fost definite o serie de noţiuni care nu îşi găsesc reglementare în actualul Cod penal şi care sunt utilizate în reglementarea unor infracţiuni preluate din legislaţia specială, astfel au fost introduse noţiuni precum sistem informatic şi date informatice (art. 181), instrument de plată electronică (art. 180), exploatarea unei persoane (art.182). Art. 150 din actualul Cod penal care reglementează noţiunea de „secrete de stat şi înscrisuri oficiale” cunoaşte o denumire şi explicaţie diferită în noul concept al codului penal, care face referire în art. 178 la noţiunea de „informaţii secrete de stat şi înscrisuri oficiale”. În fine, reglementarea calculului timpului a fost completată cu câteva precizări suplimentare, cerute datorită faptului că, atât în partea generală, cât şi în partea specială, există numeroase norme care prevăd majorarea sau reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o anumită fracţie. Astfel, potrivit art. 186, care se referă la calculul timpului, alin. 2 se arată că, dacă limita de pedeapsă este exprimată într-un termen pe luni care nu este divizibil cu fracţia de majorare sau reducere ce ar urma să se aplice, fracţia se va aplica asupra termenului transformat în zile, după care durata obţinută se transformă în luni. În acest caz, luna se socoteşte de 30 de zile şi se iau în calcul doar zilele întregi rezultate din aplicarea fracţiei. În cazul limitelor de pedeapsă exprimate în ani, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile menţionate mai sus, transformarea făcânduse între ani şi luni. Prin acest mod de calcul s-a urmărit eliminarea soluţiilor neunitare, cu care se confruntă practica judiciară datorită absenţei unei precizări legale referitoare la modul de calcul al termenelor în situaţia în care prin aplicarea unei fracţii de reducere sau de majorare s-ar fi obţinut un rest.

289

DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT Definiţie  ramură de drept şi reprezintă ansamblul normelor juridice edictate de stat prin care se stabilesc faptele care constituie infracţiuni. Obiectul dreptului penal  constă în relaţiile care privesc faptele ce sunt considerate a fi infracţiuni şi pedepsele ce se stabilesc şi se aplică celor care săvârşesc infracţiuni.1.Aurel Teodor Moldovan CAPITOLUL XVIII STRUCTURA TEMELOR . dar şi a sancţiunilor pe care le poate aplica statul  dreptul de a pedepsi şi Caracterele dreptului penal: caracterul de drept public Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept: 1. pedepsele ce se aplică şi dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni. pentru apărarea ordinii de drept. drept procesual penal 2. drept execuţional penal 3.  stabilirea faptelor ce reprezintă infarcţiuni prevenirea lor  arătarea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale. CAPITOLUL I. drept medical Principiile fundaPrincipiile fundamentale ale dreptului penal: mentale ale drepprincipiul legalităţii tului penal: principiul umanisumului principiul egalităţii în faţa legii penale principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale 290 Sacrinile dreptului penal caracterul autonom caracterul unitar . drept civil 4.SCHEME ŞI PRACTICĂ JUDICIARĂ 18.

Existenţa raportului juridic de conflict se face de către organul judiciar competent. normă ce prevede drepturile şi obligaţiile participanţilor la acest raport. PARTEA GENERALĂ principiul personalităţii răspunderii penale principiul individualizării sancţiunilor de drept penal Izvoarele dreptului penal Principalele izvoare ale dreptului penal: Constituţia României  Codul penal  Tratatele şi Convenţiile internaţionale. iar pe de altă parte au în vedere coduri 291 . în forma cerută de lege. LEGEA PENALĂ NOŢIUNEA DE LEGE PENALĂ ŞI CATEGORII DE LEGI PENALE Legile penale generale dispoziţii de drept penal cu caracter de principiu. CAPITOLUL II. aceasta fiind hotărârea judecătorească de condamnare rămasă definitivă. 18. Legile penale speciale au în vedere în primul rând partea specială a codului penal. acestea devenind izvoare de  drept penal în măsura în care ele sunt ratificate Legile penale complimentare care au o sferă de incidenţă sau aplicare  mai restrânsă Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale  Raportul juridic penal  Subiect: este pe de o parte statul ca subiect dominant.2. iar pe de altă parte subiect al raportului juridic penal este persoana fizică. Naşterea. defapt codul penal în ansamblu ca lege ordinară pentru a fi deosebită de legea specială . ca destinatar al obligaţiei  Conţinut: se referă la drepturile şi obligaţile ce revin subiecţilor ai raportului juridic penal  Obiectul: îl constituie acţiunile pe care titularii drepturilor le efectuează sau le poate pretinde şi pe care ceilalţi subiecţi au obligaţia de a le săvârşi sau obligaţia de a se abţine de a le săvârşi. modificarea şi stingerea raportului juridic penal Raportul juridic penal se naşte o dată cu intrarea în vigoare a normei penale incriminatoare.DREPT PENAL. acestea fiind normele din partea generală a codului penal.

Aurel Teodor Moldovan penale speciale (Codul Justiţiei Militare) sau legi penale speciale ce cuprind dispoziţii derogatorii de la dreptul obişnuit. clasificându-se la rândul lor în : Norme de incriminare cadru/ norme în alb conţin o dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţiune corespunzătoare. După conţinutul şi sfera de incidenţă B. prevederea faptei interzise făcându-se ulterior prin alte acte normative Norme penale de trimitere şi de referire: 292 A. regula ce se va aplica în această situaţie este : Legea penală specială derogă de la legea penală generală şi se completează cu aceasta Legile penale cu durată nedeterminată (pemanente) sunt cele obişnuite. După criteriul cuprinderii dispoziţiei şi sancţiunii în cadrul aceleeaşi norme .norme ce sunt incomplete în ceea ce priveşte conţinutul lor. modifică sau sting raporturile juridice penale Norme penale speciale sunt cele care expun condiţiile în care o faptă constituie o infracţiune şi pedeapsa ce se aplică. Legile penale temporare sau predeterminate sunt acele legi care în conţinutul lor cuprind o dispoziţie ce limitează aplicarea lor în timp până la o dată calendaristică sau până ce încetează starea care a determinat adoptarea unei astfel de legi. Norme penale generale .sunt cele care cuprind condiţiile în care se nasc. Norme penale unitare ce cuprind în conţinutul lor atât dispoziţia cât şi sancţiunea Norme penale divizate. Când vin în concurs cu legea penală generală cât şi cu legea penală specială. NORMELE DE DREPT PENAL ŞI CATEGORII DE NORME PENALE Norme de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific determinat de particularitatea reglementării relaţiilor de apărare socială.

respectiv: etimologic (înţelesul cuvintelor). stilistic (modul de exprimare). Cu alte cuvinte această interpretare are în vedere analiza textului sub toate aspectele.este interpretarea făcută de un organ oficial şi poate fi: . .cauzală (de caz) făcută de organul judiciar. PARTEA GENERALĂ • norme de trimitere . 1. Metode de interpretare a legii penale : 1) Interpretarea literală sau gramaticală constă în aflarea înţelesului normei penale cu ajutorul textului în care este exprimată norma penală. a legii penale cu ajutorul elementelor logice.autentică (legală) făcută de legiuitor . 2) Interpretarea raţională sau logică constă în aflarea înţelesului normei.DREPT PENAL. Interpretarea oficială este obligatorie Deosebire Interpretarea neoficială nu are forţă obligatorie 2. voinţă exprimată în dispoziţiile legii pentru a putea stabili dacă acestea sunt aplicabile cazului concret. are ca şi scop aflarea voinţei legiutorului. Interpretarea neoficială / doctrinară – este cea făcută de oamenii de ştiinţă care se materializează în tratate. 293 . Interpretarea oficială.cele care sunt incomplete în ceea ce priveşte dispoziţia sau sancţiunea.după ce se completează cu dispoziţia sau sancţiunea din norma complinitoare nu devin independente. funcţiile propoziţiilor în frază). ci se subordonează faţă de normele INTERPRETAREA LEGII PENALE Interpretare în sensul legii penale. care se va completa de la alte norme la care fac trimitere • norme de referire . sintactic (funcţiile cuvintelor în propoziţie.

Sunt astfel interpretate actele preliminare. 5) Interpretarea legii prin analogie unde înţelesul unei norme penale se va face cu ajutorul alteia care prevede însă un caz asemănător şi care este mai clar. expunerile de motive. Interpretarea conformă cu legea/ declarativă – se bazează pe adagiul ‘lex dixit quam voluit’ – această interpretare constată faptul că textul exprimă exact intenţia şi voinţa legiuitorului Interpretarea restrictivă . absurde.Aurel Teodor Moldovan Raţionamentul a fortiori – cu ajutorul acestuia se demonstrează faptul că. dacă legea permite mai mult. 3) Interpretarea istorică .demonstrează faptul că acolo unde există o alta raţiune trebuie să existe şi o altă rezolvare juridică/ cine susţine o teză neagă teza contrarie. inadmisibile. Raţionamentul a pari. proiectele.îşi are originea în adagiul ‘legis dixit plus quam voluit’ se ajunge la constatarea că legea spune mai mult decât a voit leguitorul. ubi idem jus”. acest lucru presupune faptul că noţiunea de mai mult incorporează şi noţiunea de mai puţin. implicit permite mai puţin.potrivit acestei interpretări se ia în considerare istoria sau istoricul legii ce urmează a fi interpretate. Raţionamentul per a contrario.are în vedere faptul că pentru situaţii identice trebuie să existe soluţii identice/adagiul “ubi eadem ratio. dezbaterile parlamentare. Raţionamentul reductio ad absurdumorice altă interpretare decât cea pentru care se pledează ar duce la consecinţe contrare legii. iar interpretul constatând acest lucru restrânge înţelesul legii făcând astfel o interpretare restrictivă în conformitate cu voinţa leguitorului 294 Interpretarea logică se face după anumite raţionamente Felurile interpretării după rezultat . 4) Interpretarea sistematică constă în faptul că norma va fi interpretată în corelaţie cu alte dispoziţii sau cu alte legi.

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Interpretarea conformă cu legea/ declarativă Interpretare extensivă . respectiv art 13 din Viitorul Cod penal prevad că “Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârsite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care. Conform acestui principiu legea penală se aplică în exclusivitate pe întreg teritoriul ţării pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României fără a face distincţie între calităţile diferite pe care le pot avea făptuitorii. Navele şi aeronavele militare sau guvernamentale acestea se află pe teritoriul ţării doar cu aprobarea specială a guvernului român şi reprezintă statul căruia îi aparţin infracţiunile săvârşite la bordul lor şi nu vor 295 . APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu 1. Art 8 din Actualul Cod penal. 2 consideră infracţiunea săvârşită pe teritoriul ţării şi atunci pe teritoriul ţării sau pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii. caz în care interpretul extinde aplicarea legii făcând astfel o interpretare extensivă conformă voinţei legiuitorului LIMITELE INTERPRETĂRII – Este unanim admis că legile penale sunt de strictă interpretare (poenalia sunt strictissimae interpretationis) şi că înţelesul lor nu poate fi extins prin interpretare. preferându-se sensul restrictiv. Infracţiuni săvârşite pe teritoriul ţării. respectiv de art 8 din Viitorul Cod penal “Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României”. situaţie în care fapta se consideră săvârşită pe teritoriul ţării române/ Art. nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român”. în conformitate cu convenţiile internaţionale.porneşte de la ‘lex dixit minus quam volui’ – textul spune mai puţin decât a voit legiuitorul. 143 alin. Excepţii de la principiul teritoralităţii infracţiuni săvârşite la bordul navelor şi aeronavelor străine flat pe teritoriul ţării noastre. Principiul teritoriatăţii : reglementat de art 3 din Actualul Cod penal.orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat la art 142 sau pe o navă ori aeronavă română aflată în afara graniţelor ţării.

fapte prevăzute de lege. integrităţii corporale ori sănătăţii unui cetăţean român. infracţiune săvârşită împotriva statului român sau contra vieţii. de către cetăţeni străini ori apatrizi care nu domiciliază în România.” Infracţiunea să fie săvârşită în străinătate Condiţiile necesare pentru aplicarea principiului Fapta să fie considerată infracţiune de legea penală română Infractorul trebuie să fie cetăţean român sau persoană fără cetăţenie dar cu domiciliul în România. faptele săvârşite la bordul acestora. 296 . Aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite în afara teritoriuţării lui 1. Trebuiesc însă îndeplinite anumite condiţii dacă făptuitorul este cetăţean străin sau apatrid care nu domiciliază în România: • să existe o dublă incriminare în sensul ca fapta să fie prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită • infractorul să fie cetăţean străin sau dacă nu are cetăţenie să nu aibă domiciliu în România • făptuitorul să se afle în ţară. Principiul personalităţii este cel care stabileşte competenţa exclusivă a legii penale. 2. Principiul realităţii (sau principiul protecţiei reale sau al naţionalităţii pasive) – în conformitate cu prevederile art 5 din Actualul Cod penal. Soluţionarea acestor conflicte se face pe calea dreptului internaţional şi nu a dreptului penal.Aurel Teodor Moldovan cădea sub jurisdicţia statului român. 3. În cazul navelor şi aeronavelor folosite în scop comercial. are domiciliul în ţară. reglementat de art 4 Actualul Cod penal. respectiv art 9 Cod penal viitor “Legea penală se aplică infracţiunilor savârşite în afara teritoriului ţarii. neavând nici o cetaţenie. respectiv art 11 din Viitorul Cod penal. Principiul universalităţii legii penale îşi găseşte consacrarea în art 6 din Actualul Cod penal. cad sub incidenţa statului român. respectiv art 10 din Viitorul Cod penal Acest principiu prevede faptul că legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării. aceasta aplicându-se chiard acă făptuitorul a fost condamnat în străinătate. dacă faptuitorul este cetaţean român sau dacă. Principiul personalităţii legii penale.

23 din Legea 302/2006 nu pot fi extrădaţi de către România  să nu fie în România pronunţată pentru aceeaşi infracţiune o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. extrădarea să nu fie solicitată pentru o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a perCondiţii privind soanei vătămate urămirea penală sau executarea să nu fi intervenit potrivit oricăruia dintre statele pedepsei: membre la extrădare amnistia. PARTEA GENERALĂ EXTRĂDAREA DEFINIŢIE  este un act bilateral între două state în baza cărui un stat pe al cărui teritoriu s-a rejugiat un infractor sau un condamnat îl predă la cerere. altui stat pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat Condiţii cu privire la infracţiune:  infracţiunea să fi fost săvârşită pe teritoriul statului solicitant sau împotriva intereselor acestuia şi să nu fie aplicabilă legea solicitat  să existe dubla incriminare în sensul că fapta să fie incriminată în legile ambelor state  pedeapsa prevăzută să fie privaţiunea de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă Condiţii cu privire la infractor :  infractorul să fie cetăţean străin  potrivit art.DREPT PENAL. prescripţia sau orice altă cauză care înlătură răspunderea penală Principiul specialităţii extrădării C  persoana extrădată nu poate fi judectă pentru altă infracţiune decât pentru cea care s-a acordat extrădarea şi nu poate fi obligată la executarea unei alte pedepse decât pentru cea a cărei executare s-a solicitat extrădarea. Sistemele de acordare a extrădării sistemul politic sistemul jurisdicţional sistemul mixt 297 . de achitare sau de încetare a procesului penal sau să nu existe o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

R : Infracţiunea fiind săvârşită pe teritoriul României se aplică legea penală română. ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Constantin Mitrache. Se pune întrebarea dacă fapta de ucidere din culpă cade sau nu sub incidenţa legii noastre penale. găsindu-şi moartea prin înec.P. 563 Constantin Bulai. În sarcina lui E.penal actual Cod penal principiul ultraactivităţii  art.W.Drept penal român. Parte generală. aflat şi el ca turist în ţara noastră Se cere a se arăta dacă fapta cade sau nu sub incidenţa legii noastre penale şi dacă făptuitorul poate pretinde să i se aplice legea penală italiană care îi este mai favorabilă.L. Bucureşti 1996 298 . în timpul unei escale în portul Singapore. art 3-7 din Viitorul alin. art 6 Cod penal viitor PRACTICĂ CAPITOLUL II 1. art 3 Cod penal principiul neretroactivităţii legii penale  Aplicarea legii penale în art. 5 penal. Culegere de probleme din pactica judiciară pentru uzul studenţilor.10 Cod penal.11 Cod penal actual timp  art. printr-o manevra greşită a bărcii pe care o conducea. a produs un accident de circulaţie în care a fost ucis cetăţeanul german K. R : Fapta fiind săvârşită în apele teritoriale ale României este aplicabilă legea penală română.C. Aceeaşi soluţie şi dacă fapta s-ar fi comis în afara mării teritoriale. conducând neatent autoturismul proprietatea sa.. Casa de editură şi presă “Şansa”.D.I. nu a putut să înoate şi nu a putut fi salvat.I. M. O.I. a determinat căderea în mare a lui O. Aplicarea legii penale în spaţiu563 1. 16 Cod penal actual principiul aplicării legii penale mai favorabile  art. s-a reţinut faptul că. art 5 Viitorul Cod penal Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive  art.M. exclusiv şi necondiţionat. I. marinari pe un cargou românesc.R.2 C. Din cauza unei lovituri suferite în cădere şi a valurilor mari.Aurel Teodor Moldovan principiul activităţii  art. 2. fapta săvârşită pe ambarcaţiunea română fiind considerată pe teritoriul ţării. 10 – 16 Cod principiul retroactivităţii legii penale  art.P..A şi G. în timp ce se afla la pescuit pe Marea Neagră împreună cu alţi pescari.13 Cod penal actual. au sustras de la bordul navei care transporta mărfuri din R.. indiferent de legea penală a statului al cărui cetăţean ar fi infractorul sau persoana vătămată 3. 14 şi 15 Cod penal actual. cetăţean italian aflat în excursie turistică în ţara noastră. S. M.

iar recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine. s-a reţinut fapta că a trecut fraudulos în Iugoslavia şi fiind prins de autorităţile iugoslave a fost trimis în judecată şi condamnat pentru infracţiunea de trecere ilegală a frontierei. 2. Intervenţia prescripţiei executării pedepsei. tribunalul reţine că prin rechizitoriul nr.09.2004 şi a solicitat să se procedeze în conformitate cu prevederile art. Extrădare. PARTEA GENERALĂ Coreeană. iar după executarea pedepsei a fost predat autorităţilor române. în vederea producerii de efecte juridice pe teritoriul României nu este admisibilă decât în cazuri ca acela din speţă pentru care nu există o prevedere explicită a legii. Totodată instanţa constatând că inculpatul a comis infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei iugoslave. Bucureşti. chiar dacă astfel de efecte nu sunt explicit prevăzute de legea penală română.N. Se cere a se arăta dacă soluţia pronunţată este cea corectă. nu şi la situaţia în care una dintre infracţiuni a fost săvârşită pe teritoriul altei ţări. secţia a II-a penală. în această opinie soluţia este criticabilă. în sarcina lui M. Fapta celor trei marinari cade sau nu sub incidenţa legii penale române şi în baza cărui temei ? R : Infracţiunea săvârşită pe nava română este considerată săvârşită pe teritoriul ţării (art 143 Cod penal) şi este incidentă legea penală română (art 3 Cod penal) 4. încheiere din Camera de Consiliu din 29 septembrie 2004) La data de 17. Examinând actele dosarului.09.K.DREPT PENAL. un număr de 8 bare de zinc pe care le-au vândut unor localnici. R : soluţia este controversată.20905/AD/ 17. Intr-o interpretare extensivă recunoaşterea hotărârii străine este posibilă în toate cazurile în care aceasta poate produce efecte juridice pe teritoriul ţării noastre.67 alin.2004 Inspectoratul General al Poliţiei Române –Biroul Naţional Interpol a sesizat Tribunalul Bucureşti cu adresa nr. care a fost arestat provizoriu de către autorităţile judiciare bulgare.3 şi4 din Legea 302/2004 privind extrădarea în privinţa inculpatului G.2. Este de dorit însă o intervenţie a legiuitorului care să prevadă explicit efectele juridice obligatorii sau facultative ale hotărârii penale străine recunoscută de instanţele române.. Fiind trimis în judecată pentru trecerea frauduloasă a frontierei române acesta a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea.. a procedat la recunoaşterea hotărârii judecătoreşti iugoslave şi prin aplicarea dispoziţiilor din art 36 a scăzut din pedeapsa aplicată pedeapsa executată în Iugoslavia. Prescripţia executării pedepsei împiedică efectuarea formalităţilor de extrădare a condamnatului în vederea executării pedepsei. Efecte. (Trib. Intr-o interpretare restrictivă regula prevăzută la art 36 Cod penal se referă numai la infracţiunile concurente săvârşite pe teritoriul ţării noastre. în această concepţie soluţia este corectă. 2168/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost trimis în 299 .

apoi la Hotelul Dâmboviţa.06. autorităţilor judiciare din Bulgaria . Tribunalul Bucureşti secţia a II-a penală a emis împotriva inculpatului man00 300 . 3729/1997.1997. Din cercetările efectuate în cauză a reieşit faptul că inculpatul a intrat în ţară la începutul din lunii iunie 1997 prin punctul vamal – Aeroportul Otopeni în calitate de turist şi s-a cazat iniţial la Hotelul Bucegi. dosarul fiind înregistrat pe roul Tribunalului Bucureşti. plătind pentru ele suma de 200. Inculpatul G.K.1997. La data de 15.1 C. Aceste fapte au fost stabilite prin administrarea următoarelor probe: declaraţiile inculpatului.0629 grame heroină amestec cu cofeină şi paracetamol. La scurt timp după ce a intrat în posesia punguţei cu droguri. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepseşte de art. proces-verbal de prindere în flagrant. Prin procesul-verbal din 14. arestat provizoriu la data de 16. conţine din 0. Conform expertizei tehnice nr. aflându-se la data de 14.1997 a fost depistat de organele de poliţie având asupra sa o punguliţa ce conţinea 0. raport de constatare fizico-chimică analiza droguri şi declaraţii martori. Fapta inculpatului G.0629 grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G.2004 pe o durată de 40 de zile.09.06.1997 s-a început urmărirea penală împotriva sus-numitului pentru infracţiunea de deţinere de stupefiante prevăzută de art.163/1997 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a II-a penală. Prin referatul 2168/P/1997 din 19.1997. inculpatul a fost reţinut de organele de poliţie.06. prin mandatul de arestare preventivă 2094/15. sub nr.000 lei.03. care i-au oferit spre vânzare o punguliţă din celofan ce conţinea un praf de culoare cafenie.06.06.2004. Inspectoratul General al Poliţie Române –Biroul Naţional Interpol a solicitat autorităţii române transmiterea documentelor oficiale pentru extrădarea inculpatului.06.1 C. punguţa din material plastic care conţinea o pulbere de culoare bej şi a fost găsită la inculpatul G.06. rămasă definitivă la data de 03.312 alin. iar la data de 19.06. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus obligarea acestuia de nu părăsi raza teritorială a Municipiului Bucureşti pe o durată de 30 de zile.1997. secţia a II-a penală. Inculpatul a recunoscut că a înţeles că în acea punguţă se aflau droguri care puteau fi fumate şi a fost de acord să le cumpere.K.09. Prin adresa 20905/AD/17.Aurel Teodor Moldovan judecată inculpatul G.pen. s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea de trafic de stupefiante.K.07.1997.06.1998. a fost depistat de organele de poliţie având asupra sa o punguliţă din celofan ce conţinea 0.1997 în jurul orelor 15 în zona Podului Grozăveşti. Potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale.K.pen. a fost condamnat la o pedeapsă de 1an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr.312 alin.95294 din 14.312 C.1997.06.2007 până la 18. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepseşte de art. inculpatul s-a deplasat în zona Grozaveşti cu intenţia de a intra într-un bar şi a fost acostat de două persoane ce păreau a fi de naţionalitate arabă.0629grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol. rezultă faptul că inculpatul. În ziua de 14.K.1997 pe o perioadă de 5 zile. care la data de 14. începând de la 19.penal.

3. iar alin.1999. NOTĂ: Legea nr.2006) fără ca soluţia instanţei să fie afectată.07.i.pen.pen.penal.09. dacă cea din urmă dintre acţiunile componente ale acestei infracţiuni a fost săvârşită după intrarea în vigoare a legii penale noi.K. se va aplica – pentru întreaga infracţiune – pedeapsa prevăzută de legea nouă.2 alin. prevede că termenul de prescripţie a executării pedepsei este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată. Minori.41 alin. datorită intrării în vigoare a Legii 143/2000 ( M. iar până la judecarea definitivă a cauzei a fost adoptată Legea 104/1. în speţă de la data de 03.08. în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea. în baza art.302/2004 a fost ulterior abrogată prin Legea 224/2006 ( M. Având în vedere că a intervenit prescripţia executării pedepsei.1998. PARTEA GENERALĂ datul de executare a pedepsei închisorii nr. Infracţiunea continuată. prin Legea140 din 14 noiembrie 1996.10.2 din această lege şi nu în art. şi a apreciat că în speţă nu sunt întrunite dispoziţiile art. În speţă. când au săvârşit infracţiunea de evadare din starea de deţinere preventivă. Aplicarea legii penale în timp.2004. în prezent fapta pentru care a fost condamnat numitul G.209 lit. 4. pedeapsa de 3 ani închisoare.1992 care a abrogat Decretul nr. Pe de altă parte.126 C. motiv pentru care a apreciat că a intervenit prescripţia executării pedepsei la data de 03.pen. în executarea aceleiaşi rezoluţii.1 C. pentru care i s-a aplicat de prima instanţă. este nelegală. Termenul de prescripţie se socoteşte de la dat când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.K. Întrucât la data de 16 octombrie 1990.. inculpatul a săvârşit.209 C. prin efracţie. 534/21. admiţând apelul inculpatului.67 din Legea 302/2004. Decizia instanţei de apel care. În cazul infracţiunii continuate. 125 C. cu aplicarea art.O.312 aln. Aplicarea legii penale în timp. prevede că prescripţia înlătură executarea pedepsei principale. tribunalul a constatat existenţa unui impediment la extrădare pentru inculpatul G. toate dispoziţiile 301 .2 C. 362/3. a redus pedeapsa la 2 ani închisoare.pen. inculpaţii erau minori. fără a fi reţinut existenţa unor circumstanţe atenuante. care a ridicat minimul special al pedepsei pentru infracţiunea de furt calificat de la un an la 3 ani închisoare. dar nu mai mult de 15 ani.DREPT PENAL. cu unele modificări.O. mai multe acţiuni de furt.222/05.208 raportat la art. în perioada octombrie – 18 noiembrie 1996.2000). Art. se încadrează în dipsoziţiile art.218/1977 şi a repus în vigoare. deoarece inculpatul a comis ultima infracţiune de furt ce intră în compunerea infracţiunii continuate după modificarea art. care a majorat minimul şi maximul pedepsei.03.1 lit.03.b al art.

1998...G. a). Modificarea cuantumului „consecinţelor deosebit de grave” Schimbarea încadrării juridice. 146 C. spre deosebire de Codul penal. 461 lit. pen.U. ultim C. 75 lit. iar după rămânerea definitivă a hotărârii. sectia I penala. 11 C. a fost condamnat la 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.C. s-a pronuntat si prin sentintele nr. Aplicarea legii penale in timp Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. sentinţa nr. în sensul majorării cuantumului „consecinţelor deosebit de grave”. 3797 din 5 octombrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie. privind cuantumul prejudicial au fost modificate prin O. întemeindu-se pe dispoziţiile art. Bucuresti. Stabilirea încadrării juridice a faptei conform legii noi este numai un raţionament utilizat pentru a se constata dacă legea nouă este mai favorabilă şi pentru a verifica. (2) C. petentul D.C. Contestaţie la executare564 . Prin urmare. aplicabilitatea dispoziţiilor art.1 C. pen. pen. 209 lit. Tribunalul Bucuresti. 15 C. 456/2001. a). secţia I penală. 41 alin. 75 lit. prevede numai măsuri educative. pag 42-45 In acelasi sens.. a fost condamnat la o pedeapsa de 11 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave.13 alin. (Trib. şi art. pen. 146 C. şi art. 208 şi art. c) C. aşadar. 208 şi art. 41 alin.. nr. (2) C. Pen. se arată că prin sentinţa penală contestată.. ca în cauză să se facă aplicarea Decretului 218/1977 care. dispoziţiile art. pen. Deşi dispoziţiile art. pr. prevăzută de art. pen. secţia penală. 310 din 8 iunie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti. pen. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. pen. a formulat contestaţie la executare cu privire la sentinţa penală nr. fără să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei.1998-28/29. în accepţiunea art. 1514 din 22 noiembrie 2004 ) 565 Condamnatul D. reţinându-se că în perioada 27/28. 1437 din 5 noiembrie 2004. se impune. secţia I penala. ultim C. textul de lege trebuie interpretat ca referindu-se la intervenţia „legii penale mai favorabile”. pen. Analizând actele şi lucrările dosarului. c) C. 209 lit. 15 C. astfel. pen. 458 C.Aurel Teodor Moldovan cuprinse în Titlul V din Partea generală a Codului penal ( Minoritatea). împreună cu Tribunalul Bucureşti. d) raportat la art. rămasă definitivă prin decizia penala nr. pen. i). În motivarea contestaţiei. este admisibilă contestaţia la executare în cazul modificării art.06. 15 C. însă încadrarea juridică rămâne cea stabilită în hotărârea contestată. cu aplicarea art. tribunalul reţine următoarele: Prin sentinţa penală nr. g) şi alin. 310 din 8 iunie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.pen. 610 din 6 mai 2004 si nr. folosesc sintagma „lege care prevede o pedeapsă mai uşoară”. pen. Pe calea contestaţiei la executare se poate ajunge. 207/2000. secţia I penală. se arată. aprobată prin Legea nr. cu aplicarea art. numai la reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile. şi art. i) şi g) şi a lin. 564 565 302 .05. în baza art.

207/2000 care a modificat dispoziţiile art. ce a intrat în vigoare la data de 25.000.DREPT PENAL. pedeapsa aplicata poate fi redusa. 15 alin. pen. i). cu aplicarea art. i) şi g) şi alin. 75 lit. PARTEA GENERALĂ alţi doi inculpaţi. După rămânerea definitive a hotărârii de condamnare (5. pen. Din pedeapsa aplicata. a fost odată sancţionat cu „mustrare” la data de 23.2001. şi art. ultim C. pen. (1) C. a). Conform dispoziţiilor art. pen. Conform dispoziţiilor art. Contestaţia este admisibila. 15 C. pen. 546/2001. pen. pen. cu referire la art.000. de persoana condamnatului şi de conduita acestuia în timpul executării pedepsei şi de timpul cât a executat pedeapsa. spre deosebire de infracţiunea pentru care a fost condamnat.11. pen. având în vedere denumirea marginală a art. a). în sensul ca prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o paguba materiala mai mare de 1.2003 pentru deţinere de obiecte interzise (fierbător improvizat) şi recompensat de 31 de ori cu suplimentarea drepturilor la pachet şi vizita pentru modul în care si-a îndeplinit sarcinile încredinţate. şi g) C. 41 alin. nr. 461 lit. aplicarea legii noi ar determina o alta Încadrare juridică a faptei săvârşite de condamnat. iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea noua.” La stabilirea legii penale mai favorabile (prin compararea legii aplicabile până la soluţionarea definitive a cauzei cu legea ce a intervenit după rămânerea 303 . 458 C.2000). Pen. c) C. ţinându-se seama de infracţiunea săvârşita. În raport cu cele de mai sus. cu aplicarea art. (1) lit.000 lei prin Legea nr. condamnatul a executat o perioada de 6 ani şi 4 luni închisoare si.07.2000. 209 lit. fiind apreciat pentru respectul acordat cadrelor din penitenciar şi nu a intrat în conflict cu alţi deţinuţi. a intrat în vigoare O. (1) C. 208 şi art.10. 13 C. sancţionata cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani. prevăzută de art. respective infracţiunea prevăzută de art. pen. chiar daca soluţionarea acesteia implica stabilirea încadrării juridice prin raportare la dispoziţiile legii noi sin u la cele reţinute prin hotărârea de condamnare contestată. 75 lit. deşi se foloseşte sintagma „o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară” aceste dispoziţii trebuie interpretate ca „o lege penală mai favorabilă” prin raportare la art. cuantum care a fost majorat la 2. a avut o atitudine cuviincioasa.000 lei. 146 C.000. tribunalul apreciază ca admisibila contestaţia la executare. a pătruns în timpul nopţii şi prin efracţie în sediile unor societăţi comerciale şi în apartamentele unor persoane fizice şi a sustras bunuri în valoare totala de 114. şi art. (15 ani).000 lei. şi sancţionata cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani. 146 C. c) C. (2) C. şi anume „aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. pr. pen.000. deoarece pedeapsa aplicata condamnatului (11 ani închisoare) este mai mica decât maximul special prevăzut de legea noua. 208 şi art. asa cum rezulta din caracterizarea întocmita de Penitenciarul Rahova. 209 alin. deoarece. datorita modificării art.. (2) C. la data de 22. pen. 41 alin.U. pen.. Aceste dispoziţii sunt aplicabile în cauza. când după rămânerea definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară.12. d) raportat la art.. 15 alin..000.G..

a intervenit o lege penală mai favorabilă ce prevede o pedeapsă mai uşoară. pen.. 461 lit. 458 şi art. d) C. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. pen. 192 alin. a fost redusă la 8 ani închisoare. se constata ca modificarea art. secţia I penală. 15 C. ca şi aceştia din urma. pedeapsa aplicată este mai mica decât maximul special prevăzut de legea nouă. pr. 146 C. în conformitate cu dispoziţiile art. în cuantum de 200. (1) C. 310 din 8 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti. Dacă s-ar da o altă interpretare acestor dispoziţii. Pe calea contestaţiei se poate ajunge astfel. iar pedeapsa de 11 ani închisoare ce a fost aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. urmează sa fie avute în vedere toate criteriile şi regulile de determinare a legii penale mai blânde. pr. Tribunalul apreciază ca în cauza sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. prin reducerea pedepsei în anumite condiţii prevăzute de lege. pen. (3) C. Conform art. Scopul dispoziţiilor legale mai sus menţionate este tocmai acela. cu referire la art. s-ar reduce sfera de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive.. secţia I penala şi emiterea unui nou mandate de executare a pedepsei stabilita prin prezenta. În consecinţă. deoarece după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi înainte de executarea în întregime a pedepsei de 11 ani închisoare. a fost admisă contestaţia la executare. influenţează încadrarea juridică a faptei în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca o formă agravată producerea consecinţelor deosebit de grave.000 lei. creând o inegalitate nejustificata între cei judecaţi ulterior şi cei care au fost judecaţi anterior apariţiei legii mai favorabile. verificând astfel aplicabilitatea dispoziţiilor art. Stabilirea încadrării juridice a faptei conform legii noi este numai un raţionament utilizat pentru a se constata daca legea noua este mai favorabila. a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei 304 . pen. încadrarea juridică rămânând cea stabilita în hotărârea contestată.. 464/2000 emis în baza sentinţei penale nr. raportat la cuantumul prejudiciului. să beneficieze de legea penală mai favorabilă. 310 din 8 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti. numai la reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile. pen. S-a dispus anularea MEPI nr. poate beneficia de dispoziţiile legii mai favorabile. iar onorariul avocatului din oficiu. pen. 15 alin.Aurel Teodor Moldovan definitive a hotărârii de condamnare şi înainte de executarea integrala a pedepsei). 15 C. condamnatul a executat din pedeapsa aplicată 6 ani şi 4 luni închisoare şi a avut o atitudine deosebită pe perioada executării pedepsei şi pe cale de consecinţă. Aplicând criteriile privind condiţiile de incriminare şi sancţionare.

la obiectul infracţiunii. • condiţii accidentale sau circumstanţiale . Condiţiile necesare alcătuirii diferitelor conţinuturi de infracţiuni: după factorii la care se referă vom vorbi despre condiţii referitoare la actul de conduită. sau se poate face referire şi la subiecţii infracţiunii. la subiecţii infracţiunii. PARTEA GENERALĂ 18. CAPITOLUL III. ca de exemplu condiţia ca obiectul să se afle într-un anumit loc. ci în plus este necesar ca fapta să fie prevăzută de lege ca infracţiune şi să fie ca atare snacţionată CONŢINUTUL INFRACŢIUNII Prin noţiunea de structură a conţinutului infracţiunii se înţelege modul în care se grupează în cadrul conţinutului infracţiunii diferitele elemente care alcătuiesc acest conţinut şi raporturile care se stabilesc între acestea.DREPT PENAL. şi anume ca subiectul activ sau pasiv să aibă o anumită calitate.3. la locul şi timpul săvârşirii infracţiunii. după importanţa pe care le au pentru existenţa infracţiunii: • condiţii esenţiale (numite şi constitutive). • condiţiile subsecvente .formează conţinutul infracţiunii în configuraţia de bază. 305 . Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii Pericolul social al infracţiunii Vinovăţia ca trăsătură esenţială: intenţia culpa praeterintenţia pentru existenţa infracţiunii nu este suficient să existe o faptă care prezintă pericol social prevederea fapteti în legea penală şi să fie săvârşită cu vinovăţie. INFRACŢIUNEA DEFINIŢIE  fapta care prezintă pericol social.cele referitoare la producerea unui anumit rezultat. săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.cele care se referă la momentul sau timpul săvârşirii infracţiunii.în rândul acestora vor intra cele care se referă la obiectul infracţiunii. ca de exemplu moartea sau sinuciderea victimei. • condiţii concomitente .condiţii care ajută la alcătuirea conţinutului infracţiunii în vreuna dintre variantele ei agravante sau atenuante după existenţa lor în momentul săvârşirii infracţiunii: • condiţii preexistente .

ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei 1. LEGITIMA APĂRARE  este în stare de legitimă apărare acela care 306 . • conţinut constitutiv după criteriul variantelor de incriminare a infracţiunilor: • conţinut de bază sau tip. • conţinuturi complexe.libertatea de voinţă şi acţiune.responsabilitatea. • subiectul pasiv. . CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII Obiectul infracţiunii: • Obiectul juridic general şi obiectul juridic material • Obiectul juridic generic (de grup) • Obiectul juridic specific (individual) • Obiectul juridic complex Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii Subiecţii infracţiunii: • subiectul activ.Aurel Teodor Moldovan Clasificarea conţinuturilor de infracţiune : după structura condiţiilor: • conţinut juridic . . după formele infracţiunii: • conţinuri tipice.vârsta. • conţinuturi atipice. Condiţiile generale privitoare la existenţa subiectului activ: . • conţinuturi agravante sau atenuante după criteriul structurii juridice: • conţinuturi simple.

a altuia sau împotriva unui interes general şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul general atacul trebuie să fie material atacul trebuie să fie direct atacul trebuie să fie imediat atacul trebuie să fie injust atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau un interes general acţiunea de apărare să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală apărarea să fie necesară pentru respingerea atacului apărarea să fie proporţională cu gravitatea atacului Condiţiile atacului Condiţii privitoare la apărare Condiţiile legitimei apărări Efecte  Fapta săvârşită în stare de legitimă apărare nu constituie infracţiune deoarece îi lipseşte elementul de bază al infracţiunii şi anume vinovăţia.DREPT PENAL. această fapră fiind comisă sub imperiul 307 . imediat şi injust. direct. PARTEA GENERALĂ săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. făptuitorul a fost constrâns de necesitatea înlăturării agresiunii. un bun important al acesteia ori un interes general pericolul să fie inevitabil Condiţii privitoare la pericol Efecte  Fapta săvârşită în stare de necesitate nu constiuie infracţiune deoarece nu este săvârşită cu vinovăţie. integritatea corporală sau sănătatea sa. STAREA DE NECESITATEŕ este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu poate fi înlăturat altfel. a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes general întâmplarea care dă naştere pericolului este datorată unei cauze fortuite pericolul trebuie să fie iminent pericolul trebuie să ameninţe viaţa. agrsiune ce punea în pericol valorile sociale ocrotite. îndreptat împotriva sa. integritatea corporală sau sănătatea unei persoane. 2. neexistând din partea lui o manifestare liberă a voinţei.

integritatea corporală ori bunurile persoanei ameninţate ori ale altei persoane pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. vinovăţia neputând exista atunci când făptuitorul nu are libertate de acţiune. CAZUL FORTUIT  definiţie  art. 47 Cod penal . existenţa conameninţarea să fie gravă vizând un pericol penstrângerii morale tru viaţa. 308 . de către Condiţii pentru o altă persoană. CONSTRÂNGEREA FIZICĂ ŞI CONSTRÂNGEREA MORALĂ Art. Condiţii pentru existenţa constrângerii fizice să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală constrângerea la care persoana a fost supusă să nu îi fi putut rezista să existe o constrângere asupra fizicului unei persoane Constrângerea morală  art. în sensul că acestea trebuie să fie singura cale de salvare în situaţia de fapt dată acţiunea de salvare să se realizeze prin comiterea Condiţiile acţiunii unei fapte prevăzute de legea penală de salvare prin acţiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat fapta să nu fie săvârşită de către.Aurel Teodor Moldovan acţiunea să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor. faptă care a fost impusă de cel ce ameninţă. se exercite asupra făptuitorului o acţiune de constrângere. al ameninţării pericolului iminent. printr-o ameninţare.46 Cod penal  este situaţia când o persoană săvârşeste o faptă prevăzută de legea penală datorită unei constrângeri fizice căreia nu-i poate rezista. 3. pentru ca îi lipseşte una dintre trăsturile esenţiale pentru ca fapta să constituie infracţiune şi anume vinovăţia. sau pentru a salva o persoană care avea obligaţia de a înfrunta pericolul constrângerii. Efecte  Fapta săvârşită sub imperiul constrângerii fizice nu constituie infracţiune.46 Cod penal 4.

Condiţii 6. 8. care determină stări anormale starea de incapaciate psihică a persoanei să existe în momentul săvârşirii faptei Condiţiile stăriii de iresponsabiliate 7. să fie prevăzută de legea penală.DREPT PENAL.49 Cod penal să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală datorită stării de incapacitate psihică. BEŢIA  art. minoritatea făptuitorului trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei 309 Condiţiile minorităţii . fortuită starea de beţie să fie completă faptă comisă în stare de beţie completă accidentală să fie prevăzută de legea penală. cel ce săvârşeşte fapta trebuie să se afle în stare de beţie. stare produsă prin intoxicaţie cu alcool sau alte substanţe Condiţii starea de beţie trebuie să fie accidntală. făptuitorul să nu fi fost în stare să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele starea de incapcitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaţiei mintale sau altor cauze. involuntară.51 Cod penal să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală fapta să fie săvâşită de un minor care nu îndeplineşte condiţiile legale de a răspunde penal. MINORITATEA FĂPTUITORULUI  art. 50 Cod penal în momentul săvârşirii faptei. PARTEA GENERALĂ 5.EROAREA DE FAPT  art. IRESPONSABILITATEA  definiţie  art. 48 Cod penal rezultatul socialmente periulos trebuie să fie consecinţa intervenţiei unei împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenţia forţei străine care a produs rezultatul fapta care a căpătat un rezultat socialmente periculos datorat intervenţiei imprevizibile a unei forţe străine.

întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. respectiv Decretul 328/1966 a reglemen310 . inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare. a condus pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat.a Cod penal. de art. Conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără a fi înmatriculat şi având montate plăcuţe cu numerele de înmatriculare de la un autoturism ce a fost radiat din circulaţie.04. ca trăsătură esenţială a infracţiunii Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală Lipsa prevederii în legea penală lat. inculpatul I. pen.35 alin1 şi 2 din Decretul 328/1966. radiat din circulaţie. Prin sentinţa penală 1702/10. ce nu au fost cunoscute pot reprezenta un element constitutiv al infracţiunii sau o circumstanţa a acesteia.2000 a Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a penală. Apelul declarat de Parchet a fost admis prin decizia penală 204/A/14.11. În fapt. cu aplicarea art.G. situaţii de care ar depinde Condiţii caracterul penal al faptei situaţia. împrejurarea.G. . în două infracţiuni. schimbându-se încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat. Recursul declarat a fost considerat nefondat. 2 din Decretul 328/1966.1 şi 2 din actul normatic menţionat. iar nu ale unei singure infracţiuni prev.02.1999 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti. 37 lit. s-a reţinut că.1 şi art. aflate în concurs ideal.b C. 1 şi art.35 alin. 35 alin. apreciind cî a comis o singură infracţiune.Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatricusă se fi comis o faptă prevăzută de legea penală în momentul săvârşirii fapte.Aurel Teodor Moldovan PRACTICĂ CAPITOLUL III 1. Înlăturarea caracterului penal al faptei prin lipsa pericolului social Lipsa pericolului social. cea prev. făptuitorul să nu fi cunoscut existenţa unor împrejurărrii. 35 alin. fiind respins pentru următoarele considerente: Legea siguranţei circulaţiei rutiere. de art. 37 lit. de art. căruia i-a montat tăbliţe de înmatriculare de la un alt autoturism. 35 alin. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. în ziua de 23.35 alin 1 şi 2 din Decretul 328/1966.2 din Decretul 328/1966 – republicat. inculpatul I. ambele cu aplicarea art. Împotriva deciziei pronunţate în apel. de art. inculpatul a declarat recurs. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.35 alin.1995. respectiv prev.

În seara zilei de 1 decembrie 1998 inculpatul a intrat în conflict cu C. 64 lit.35. Examinând hotărârea pronunţată.l Tribunalul Teleorman şi inculpatul. a fost angajat ca paznic la un bar din oraşul Roşiorii de Vede.11. la art. următoarea situaţie de fapt: F. faptă prev.152 lit.pen . iar barul reprezintă un astfel de de loc. s-a înarmat cu un cuţit şi i-a aplicat o lovitură producându-i o „plagă prin înjunghiere toraco – abdominală cu hemoragie internă prin ruptură de ficat ”întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. 20 rap. o lovitură în zona toraco – abdominală. care să fie reglementată de art. de art.C. în esenţă. inculpatul s-a înarmat cu un cuţit şi i-a aplicat lui C. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor.1999 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul F.. instanţa de fond a reţinut. PARTEA GENERALĂ tat în conţinutul fiecăruia din cele două alineate ale art. însă în ce priveşte încadrarea juridică a faptei a pronunţat o soluţie greşită.a şi b Cod penal.DREPT PENAL. conflict declanşat de inculpat. nu a admis nici existenţa unei infracţiuni complexe.C. Pe parcursul incidentului. Totodată.1 şi 2 C. Imediat după agresiune victima şi-a pierdut cunoştinţa şi a fost transportată la Spitalul Roşiorii de Vede. de art. 311 .C. a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului. pe baza probelor administrate. două infracţiuni. 174-175 lit. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul d. 174 Cod penal. Instanţa de fond. în timp ce se afla într-un bar a intrat în conflict cu partea vătămată.pen şi nu ale tentativei la infracţiunea de omor. Prin apelul formulat de parchet se arată că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică deoarece instanţa a dat faptei o greşită încadrare juridică. Curtea constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman este fondată şi urmează a fi admis.a Cod penal. fiind internată la secţia chirurgie cu diagnosticul „plagă prin înjunghiere toraco – abdominală cu hemoragie internă prin ruptură de ficat”. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.p. Întrucât legea nu a dat posibilitatea combinării acestor structuri. având câte o structură proprie a elementelor constitutive şi a sancţiunilor prevăzute de lege. Loc public Fapta inculpatului care.N. de art.20 raportat la art. şi partea vătămată C. inculpatului i s-au interzis drepturile prev. decizia 578/2000) 2.i C.C. Omor calificat. (Secţia a II-a penală. fapta se consideră săvârşită „în public” atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului. prin tehnica folosită. Prin sentinţa penală 175/16.35 alin. Pentru a pronunţa această sentinţă. Potrivit art.

a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv. împotriva părţii vătămate C. Lovitura cu pumnul. sentinţa nr 466 din 14 mai 2003) Prin rechizitoriul nr 1254/p/1998 din data de 17. care pune în pericol grav persoana atacată. text în baza cărui inculpatul va fi condamnat.1998. prevăzută de art 20 C. decizia 136/2000) NOTĂ: Hotărârea de mai sus rămasă definitivă prin respingerea recursului conform deciziei 3065/2000 a Curţii Supreme de Justiţie – secţia penală) 3.penal. raportat la art 174 şi art 175 lit i C. instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului în baza textului de lege iniţial.20 rap. împreună cu martorii B. urmează a se admite apelul declarat de inculpat. prev de art. Ulterior. 20 rap. 174-175 lit. pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat. Exces justificat. loc prin natura sa „public”. secţia a II-a penală a reţinut următoarea situaţie de fapt : La data de 8. conform art. în art. la art.pen.pen în condiţiile în care inculpatul a răspuns prin folosirea cuţitului. şi M. astfel încât nu poate fi reţinută legitima apărare.20 rap. având în vedere că infracţiunea s-a săvârşit într-un loc public.04. la art. pen.E. ţinând 312 . (tribunalul Bucureşti.08. Proporţionalitatea apărării.V.pen. După mai multe cicluri procesuale. inculpatul A. (Secţia a II-a penală. Legitima apărare. căci apărarea trebuie să fie proporţională cu gravitatea atacului.Aurel Teodor Moldovan Într-adevăr. Condiţiile atacului. să se schimbe încadrarea juridică în art. Întrucât infracţiunea comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat. instanţa a pus în discuţie noua încadrare şi a acordat un nou termen în acest scop pentru ca inculpatul să-şi pregătească apărarea. .i C.A. cu aplicarea art 73 lit b C.334 C. la art. Deşi la termenul de judecată din 14 septembrie 1999 s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei. în fond Tribunalul Bucureşti. din art. inculpatul A.1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. De asemenea nu se poate reţine nici legitima apărare prevăzută de dispoziţiile art 44 alin2 C. respectiv conform încadrării juridice a faptei stabilite prin rechizitoriu.V. aşa cum rezultă în mod necontestat din situaţia de fapt bine reţinută de instanţa de fond.pen.. la art.pen.20 rap. penal. conform dispoziţiilor art 44 alin2 şi 3 şi respectiv art 73 lit a) C. secţia a II a penală. 174-175 lit.I. excesul justificat şi nici excesul scuzabil. imediat şi injust. 174 C. colegii săi de serviciu s-au urcat de la staţia de metro Pipera într-un vagon de metrou. conflictul dintre inculpat şi partea vătămată a avut loc la barul „Casa Albă” din oraşul Roşiorii de Vede.i Cod penal. aflată în stare de ebrietate. în care se afla partea vătămata C. 174 – 175 Cod penal.I. Folosirea cuţitului O lovitură neaşteptată cu pumn aplicată inculpatului de către persoana vătămată nu îndeplineşte condiţiile unui atac material direct.prc.

care-l înfăţişează pe inculpat. Partea vătămată s-a ridicat. pentru a putea susţine o lovitură puternică cu sticla. PARTEA GENERALĂ în mână o sticlă care conţinea băuturi alcoolice. care constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. cum ar fi pierderea vieţii sau cauzarea unei infirmităţi sau unei vătămări grave. ori folosirea cuţitului de către inculpat reprezintă o depăşire a limitelor legitimei apărări. Inculpatul a invocat şi temerea produsă. adică sub presiunea unui atac material. chiar neaşteptată.pen. atât la prima judecată în fond. după care inculpatul a lovit-o cu picioarele pe partea vătămată. iar de faţă nu au fost martori. i-a atras atenţia asupra faptului că nu se fumează. Apărarea. Potrivit art 44 alin 2 C. iar în faţa instanţei. acesta a început să înjure. pe lângă necesitatea înlăturării atacului. cu aplicarea art 73 lit b) C. cât şi la rejudecarea fondului. printre alte condiţii ce trebuiesc îndeplinite e necesar ca atacul să pună în pericol grav persoana atacată or. din cauza tulburării sau a temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. direct. i-a rupt-o şi a stins-o cu piciorul. Inculpatul i-a luat ţigara din gură. după care părţile şi-au continuat călătoria. a arătat ca l-a lovit cu sticla de coniac. iar inculpatul a scos un cuţit cu lama rabatabilă. raportat la art 174-175 lit i) C. In timp ce inculpatul urca scările spre ieşirea din staţia de metrou. Inculpatul a declarat în faza de urmărire penală. Părţile s-au rostogolit pe scări . în acest caz. imediat 313 . l-a lovit în spate cu pumnul sau cu ceva metalic. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în pericol. tribunalul a apreciat că fapta penală săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la săvârşirea infracţiunii de omor calificat. prevăzută de art 20 C. este necesar ca fapta să fie săvârşită în stare de legitimă apărare. ieşind brusc din vagonul de metrou cu puţin timp înainte de închiderea uşilor de acces. Din analiza acestei dispoziţii legale rezultă că pentru existenţa excesului justificat.pen.pen este considerat în legitimă apărare şi persoana care. o lovitură cu pumnul. a înjunghiat-o pe partea vătămată de mai multe ori în zonele hermitorace şi abdomen stâng. cu reţinerea circumstanţei atenuante a provocării. partea vătămată venind în urma sa. trebuie să fie proporţională cu gravitatea atacului. nu poate implica producerea unui rău ireparabil sau grav de remediat.pen. Conform art 44 alin 3 C. care şi-a aprins o ţigară.. iar partea vătămată a urmat-o.F. respectiv un atac deosebit de violent. venind din urma sa. Inculpatul a invocat existenţa legitimei apărări.DREPT PENAL.pen. iar după ce o femeie care urcase între timp la staţia Aurel Vlaicu. momentul fiind văzut de martorul I. însă inculpatul a împins-o la loc pe scaun. Părţile au început să se lovească reciproc. Din analiza materialului probator. l-a lovit cu pumnul. Analizând planşele fotografice. că partea vătămată. se poate constata că acesta nu prezenta plăgi tăiate la nivelul capului. Inculpatul a coborât la staţia de metrou Piaţa Romană. culcată la pământ. Se desprinde concluzia că inculpatul nu a văzut cu ce anume l-a lovit partea vătămată.

Aurel Teodor Moldovan şi injust. Nu se poate reţine nici excesul scuzabil. secţia penală. Pentru a se apăra. Editura Wolters Kluwer.CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ 2000-2004 BUCUREŞTI 2007. a admis recursul inculpatului şi a dispus achitarea acestuia. Legitima apărare. Provocare. pag 167 Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută în art 174. Dacă atacul nu îndeplineşte aceste condiţii. inculpatul a lovit pe agresor la întâmplare. Temându-se că agresorul se va înarma cu unul din parii aflaţi lângă gard. nr 1/2005. cu motivarea că achitarea 566 314 Tribunalul BucureştiI. nu poate exista legitimă apărare. inculpatul a văzut în faţa acesteia pe consăteanul său cunoscut ca o persoană cu purtări violente. deoarece riposta exagerată a inculpatului nu a fost determinată de sentimentul de indignare. datorită unui politraumatism cu fracturi costale şi ale antebraţului. a fost trezit din somn de o izbitură în uşa camerei în care dormea. având un băţ masiv în mână. l-a lovit repetat. când încă era întuneric. pct 2 lit a. La întrebarea inculpatului cum a intrat în curte. pag 101-103 . li e) C. În urma schimbului de lovituri. care a pus în pericol grav persoana sau interesul public.pen. inculpatul a luat o securice ce se afla la îndemână cu latul căreia. Curtea supremă de justiţie. acesta a scăpat băţul din mână şi s-a retras către poarta de intrare în curte. victima a decedat în aceeaşi zi. Internată în spital. proc pen şi la art 44 alin (2). cu aplicarea art 73 lit b) Cod penal. în momentul în care a fost lovit din nou peste cap. Apelul inculpatului a fost respins. prin aplicarea unei lovituri cu pumnul. inculpatul. care locuia singur în casă.ICCJ. raportat la art 10 alin 1. Instanţa a reţinut că. La examenul medical s-a constat că inculpatul a suferit leziuni la cap vindecabile în 2 zile de îngrijiri medicale. ajungându-l la poartă. nu există stare de legitima apărare şi deci nu se poate vorbi nici de exces justificat. Secţia penală. ci l-a lovit de mai multe ori cu băţul în cap. acesta nu a răspuns. ce constituie circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art 73 lit a C. mânie sau revoltă în faţa violenţei nejustificate. inculpatul l-a urmărit şi. Or de vreme ce atacul părţii vătămate asupra inculpatului. după care l-a abandonat şi a mers să anunţe poliţia de cele întâmplate. nu a constituit un pericol grav. Împotriva deciziei s-a declarat recurs în anulare. În momentul deschiderii uşii. în jurul orei 5 a zilei de 25 septembrie. ea nereferindu-se doar la împrejurarea că riposta a depăşit atacul din cauza tulburării sau temerii de care persoana atacată era stăpânită în momentul violenţelor. în temeiul art 11. însuşi inculpatul declarând ca i-a fost teamă566 4. Depăşirea limitelor legitimei apărări presupune existenţa tuturor condiţiilor cerute de legea penală pentru existenţa legitimei apărări. decizia nr 429/2003.

PARTEA GENERALĂ inculpatului este greşită. 5. persoană în vârstă. nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală. Trezindu-se pe întuneric.. viaţa fiindu-i pusă în primejdie.DREPT PENAL. a venit la locuinţa inculpatului pentru a consuma împreuna cu acesta băuturi alcoolice pe care le adusese el.pen. ripostând. Depăşire C. menţinându-se circumstanţa atenuantă a provocării. imediat şi injust. deoarece a continuat să lovească victima şi după ce acţiunea acesteia de a pătrunde fără drept în locuinţă încetase şi se îndrepta spre poartă pentru a părăsi curtea. inculpatul a lovit-o cu cuţitul. la 9 decembrie 1998. s. nr 1/2001. de natură a-i pune persoana într-un grav pericol. Recursul este fondat. Legitima apărare. care nu a încetat în tot cursul altercaţiei. prin escaladarea gardului. dec nr 3594/2001. seara. Studii si practica judiciara 1994-2006. pag 472 315 . Apelul inculpatului a fost respins. el era pus în faţa unui atac material. partea vătămată. alin 1. introdus prin legea nr 169/2001.. cauzându-i leziuni vindecabile în 40-45 zile. Recursul în anulare este nefondat. Potrivit art 44 C. despre care ştia că este violent. efracţie sau prin alte asemenea mijloace. Editura Hamangiu 2006. săvârşită în stare de legitimă apărare. Tribunalul a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă.S.pen. se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă. Prin recursul de faţă inculpatul a criticat decizia.pen. după care a forţat uşa casei încercând să pătrundă în camera în care acesta dormea. într-o locuinţă. Potrivit art 44 alin (2) C pen. s-a constatat că achitarea inculpatului este legală şi temeinică. reţinându-se că. aflată în stare avansată de ebrietate. motiv pentru care recursul în anulare a fost respins567 . de zgomot produs prin forţarea uşii în fata casei căreia inculpatul. viclenie.J. cu aplicarea art 73 lit b) C. Inculpatul a refuzat să bea.pen. direct. editie ingrigita de George Antoniu. Este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un 567 Revista de drept penal. Este necontestat că victima a intrat fără drept în curtea casei inculpatului. prevăzută de art 182.p 176 Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută în art 20 raportat la art 174 C. motiv pentru care a fost lovit de partea vătămată. a văzut un bărbat în putere. Apelul procurorului a fost admis şi inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor. susţinând că a săvârşit fapta în legitimă apărare. Astfel fiind. depedendinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea. încăpere.

mai ales după ce consumă băuturi alcoolice. Este de asemenea stabilit că partea vătămată este cunoscută că având o comportare agresivă.pen fost achitată inculpata E.pen.pen. iar victima.T. Deosebiri Intrucât în cauză inculpatul a acţionat lovind-o pe partea vătămată pentru a-şi elibera mama (deci pericolul provine din atacul unei persoane). dacă pune în pericol grav persoana sa. folosind cuţitul. decizia nr 492/R din 11 aprilie 2003) Prin sentinţa penală 1310/25. victima l-a agresat lovindu-l cu palma şi cu piciorul până când inculpatul s-a prăbuşit. Legitima apărare.pen.pr.pr. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin 2 C. Din fişa medicală a inculpatului rezultă că acesta a fost operat de hernie de disc.pen recursul inculpatului a fost admis. pronunţată în dosarul nr 1844/2002 în baza art 11 pct 2 lt a) raportat la art 10 lit e) C.pen şi la art 44 alin 3. ca nefiind întemeiată. ca şi cauză care înlătură caracterul penal al faptei şi nu ale legitimei apărări. Fiind deci întrunite condiţiile unei apărări legitime în sensul prevederilor art 44 alin 3 C. secţia I penală.pr.pen fost achitat inculpatul E.Aurel Teodor Moldovan atac material. 568 Revista de drept penal. raportat la art 10 alin (1) lit a) C.2002 a judecătoriei sector 2 Bucureşti. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art 180 alin 2 C. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C.pr. Studii si practica judiciara 1994-2006.E.pen a fost achitat inculpatul E.E. proc. este viguroasă şi cunoscută ca agresivă. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. C pen568 6. a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. Este stabilit că. editie ingrigita de George Antoniu.pr. fiind suferind şi de alte boli.pen fost achitat inculpatul E. Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii. ceea ce explică faptul că. sunt întrunite stării de necesitate.pen fost achitată inculpata E. Inculpatul este în vârsta de 70 de ani şi grav bolnav.pr. în faţa atacului dezlănţuit al victimei. (Tribunalul Bucureşti. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C.E.M. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. Starea de necesitate. In baza art 14 şi art 346 C.pr. direct. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C.civ s-a respins acţiunea civilă a părţii civile C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin 2 C. dispunându-se achitarea în baza art 11 pct 2 lit a.pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 193 C.pen. In această din urmă situaţie s-a aflat inculpatul. cu art 45 C.pen.pen. Editura Hamangiu 2006. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C. supărat de refuzul inculpatului de a consuma împreună băuturi alcoolice.T. în vârstă de 28 de ani.E. pag 470-471 316 .11.pen fost achitat inculpatul E.pen conbinat cu art 998-999 C. inculpatul s-a apărat cum a putut. imediat şi injust. In baza art 11 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C.

Editura Wolters Kluwer. nu este cazul. Furt . în schimb inculpatul E. starea de necesitate.A.2001 partea vătămată considerând că inculpata E.E. inculpatul a invocat. Conform art 45 C.02.pen.000 cheltuieli de judecată către E. nu poate fi considerată ca fiind singura cale de salvare a familiei sale. integritatea corporală sau sănătatea sa sau a altuia. Recursul a fost respins570 . BUCURESTI 2007. inculpatul E. ceea ce însă. nr 4/2004. şi 900. dec pen nr 16/2004.E. iar la un moment dat a început să agreseze fizic inculpata. pag 364 317 .pr. a sa şi a membrilor familiei sale.DREPT PENAL.pen a fost obligată partea vătămată-parte civilă la plata a 1.E. de natură să nu poată fi înlăturat decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. secţia a-II-a penală.acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel. susţinând că a comis fapta din cauza lipsurilor materiale şi a stării de sănătate precară.nu constituie un pericol inevitabil. 7.pen. Studii si practica judiciara 1994-2006.parte civilă la 400. împrejurările invocate de recurent. art 74 şi art 76 C. 569 Tribunalul BUCURESTI. s-a deplasat la domiciliul inculpaţilor pentru a-i cere socoteală. Pitesti. cheltuieli judiciare către stat. p 160 Inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută în art 184 alin (2) şi (4) C. decizia nr 1084/1998. este în stare de necesitate. Or.pen569 .000 lei.E. Bucureşti.chiar dacă ar fi dovedite. pag 107-108 570 Revista de drept penal. pag 148 Fiind condamnat la 3 luni de închisoare pentru infracţiunea de furt prevăzută în art 208 alin 1. care.stare de necesitate C. Editura Hamangiu 2006. în recurs.. nr 1/2000.cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.T. Faţă de situaţia de fapt reţinută.pen.000 lei cheltuieli de judecată către inculpate E. viaţa. săvârşită prin aceea că a sustras de la o societate comercială la care era angajat în calitate de conducător auto cinci saci cu furaje concentrate. Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut ca la 10. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare prevăzută de art 193 C. Caz fortuit C. cu aplicarea art 41 alin 2. PARTEA GENERALĂ In baza art 193 C. oricum.A. instanţa a dispus achitarea celor trei inculpaţi pentru inexistenţa faptei.800. ii ameninţase anterior soţia şi pe fondul unor neînţelegeri între familiile părţilor.CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARA IN MATERIE PENALA 20002004.. intervenind şi lovind partea vătămată pentru a-şi elibera mama. A fost obligată partea vătămtă . editie ingrigita de George Antoniu. 8. nu a lovit partea vătămată şi de asemenea nici unul dintre inculpaţi nu a ameninţat-o pe aceasta.

inculpatul a cosit buruieni şi resturi de coceni ramase pe teren în urma recoltării porumbului. fiind făcută pe bază de sudură. în raport cu cele ce preced. Bucureşti. În consecinţă. recursul inculpatului a fost respins571 . Instanţa a considerat că aceste urmări nu-i sunt imputabile inculpatului. nr 1/2001. a cauzat rănirea părţii vătămate. s-a produs ruperea cuţitului cositorii care a lovit partea vătămată. să îl prevadă. aceasta nemaifiind stăpână pe mişcările ei fizice şi neavând capacitatea de a înţelege şi voi . Starea de beţie este completă atunci când procesul de intoxicare cu alcool sau alte substanţe este atât de avansat încât a dus la cvasiparalizarea energiei fizice şi la totala întunecare a facultăţilor psihice ale persoanei . pen. secţionându-i gamba piciorului. în stare de beţie completă. dec nr 1316/1999. inclusiv prin sudura la sistemul de prindere al cuţitului.. victima rămânând cu infinitate fizica permanentă. şi nu pentru a-l folosi în agricultura. iar repunerea lui în funcţiune s-a făcut prin reparaţii artizanale.a II-a . editie ingrigita de George Antoniu. p 125 Potrivit art 49 alin 2 C pen. putându-se chiar reţine existenţa culpei din uşurinţă. beţia voluntară completă poate constitui după caz o circumstanţă agravantă sau atenuantă. Condiţii C.pen.J. nu contravine concluziei ca există vinovăţie. Studii si practica judiciara 1994-2006. Beţia voluntară completă C. pag 168 318 . La un moment dat. ci o confirmă. în sistemul de ruperea cuţitului ca suport nu putea fi evitată întrucât ansamblul cuţit suport nu corespundea montajului tehnic. 9. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Apelul procurorului şi al părţii vătămate au fost admise şi s-a dispus condamnarea inculpatului în baza art 184 alin 2 şi 4 C. ea se află. 10. aceasta fiind mult stânjenită573 . s. Din probele administrate în cauza rezulta ca inculpatul a achiziţionat utilajul ca fier vechi. dar nu a prevăzut rezultatul faptei sale. Eroarea de fapt. iar termenul de funcţionare de 8 ani stabilit de constructor era depăşit. dec nr 90/A/1996 nr 2/1997. Împrejurarea invocata în apărare. în mişcarea sa rotativă. partea vătămată care fusese atenţionată de inculpat sa se depărteze. persoana nu mai are capacitatea de a-şi dirija acţiunile. în mod obiectiv. Editura Hamangiu 2006. lucru pe care iniţial l-a făcut. p 137 571 Revista de drept penal. toţi aceşti factori conducând la desprinderea cuţitului care. pentru vindecare fiind necesare 75-80 de zile de îngrijiri medicale. Inculpatul cunoştea că utilajul agricol nu corespunde normelor tehnice pentru a fi pus în exploatare. s. deşi trebuia şi putea. deoarece s-au datorat unei împrejurări imprevizibile. De cositoare s-a apropiat la o distanta de 10 metri.Aurel Teodor Moldovan Instanţa a reţinut ca. instantaneu..S.A. în ziua de 4 octombrie 2002. la limita stării de iresponsabilitate.

în conformitate cu prevederile art 51 alin 1 C pen. Declarând recurs. deoarece nu au avut cunoştinţă despre toxicitatea mercurului sustras.4. Apelurile declarate de inculpaţi au fost respinse. iar unul dintre inculpaţi şi pentru săvârşirea infracţiunii de furt.pedeapsa se pune în aplicarea numai după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.pen. prevăzută în art 312 alin 1 C pen. PARTEA GENERALĂ Inculpaţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante sau de substanţe toxice. Pedeapsa se aplică numai în cazul comiterii unei infracţiuni şi numai de către instanţele judecătoreşti . CAPITOLUL IV. Editura Hamangiu 2006. 572 Revista de drept penal. în ziua de 10 august 1997. unul dintre inculpaţi a sustras dintr-un contor al unei staţii de gaz metan cantitatea de 4. pag 165 319 . 18. Este un mijloc de reeducare – pedeapsa are un efect educativ de împiedicare a repetării conduitei antisociale şi de îndreptare a condamnatului. nu cunoştea existenţa unei stări. S-a reţinut că. astfel că deţinerea de către el a acestei substanţe şi încercarea lor de a o valorifica nu constituie infracţiune potrivit art 51 C.17 kg mercur. PEDEPSELE GENERALITĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR 1. în momentul săvârşirii acesteia. Este adevărat că.. Este un mijloc de constrângere statală . ediţie ingrigită de George Antoniu. Recursurile nu sunt fondate. Scopul prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni Este o măsură de constrângere – este un rău cu care se răspunde răului produs pentru cel care a săvârşit o infracţiune „mallum passionis propter mallum actionis”. Studii şi practică judiciara 1994-2006. situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. fapta prevăzută de legea penală nu constituie infracţiune în cazul când făptuitorul. inculpaţii au susţinut că s-au aflat în eroare.DREPT PENAL. Notiunea şi caracterele pedepsei Este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. pe care a încercat să o valorifice cu ajutorul celorlalţi inculpaţi.pedeapsa poate fi aplicată decât de către stat prin organele sale.

Pedeapsa trebuie să fie promptă şi proporţională cu fapta săvârşită în aşa fel încât să trezească în ceilalţi subiecţi de drept conştiinţa că pentru o astfel de faptă pedeapsa este inevitabilă. să reflecte asupra schimbării conduitei care i-a atras constrângerea.constă în eliminarea temporară sau definitivă a condamnatului din societate. Atât în aplicarea unei pedepse cât şi în ducerea la îndeplinire a acesteia.Sub influenţa constrângerii infractorul este împiedicat de a continua sau relua activitatea sa infracţională şi totodată este determinat să-şi schimbe şi. Eliminarea temporară se realizează în condiţiile în care condamnatul primeşte o pedeapsă cu închisoarea. Funcţia de reeducare. statul prin organismele abilitate trebuie să se implice in mod direct în procesul de reeducare a condamnatului.funcţia de reeducare reîntregind funcţia de represiune. Funcţia de eliminare. constrângător nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată.Aurel Teodor Moldovan Pedeapsa se aplică infractorului. iar eliminarea definitivă intervine în cazuri excepţionale când se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă. pasibil de pedeapsă este doar subiectul activ al infracţiunii. convingandu-i că în situaţia în care ar săvârşi o faptă similară li se va aplica o pedeapsă de aceeaşi natură 2. Funcţiile pedepsei Funcţia de constrângere sau de represiune.pedeapsa atenţionează pe toţi ceilalţi subiecţi de drept care ar fi tentaţi să săvârşească o infracţiune. în orice caz . 3. În ciuda caracterului său represiv. Funcţia de exemplaritate. Pedeapsa se aplică în scopul preveniri săvârşirii de noi infracţiuni.pedeapsa are caracter personal. Felurile pedepsei a) După rolul şi importanţa atribuită pedepsei pedepse principale pedepse complementare pedepse accesorii b) După obiectul asupra căruia poartă sancţiunea pedepse privative de viaţă pedepse corporale pedepse restrictive de libertate 320 .

prin presă sau mijloace de comunicare audio-vizuală 321 Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele juridice . Pedepse complementare.interzicerea unor drepturi Pedeapsa principală – amenda Pedepse complementare:  Dizolvarea persoanei juridice  Suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice  Inchiderea unor puncte de lucru  Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice  Afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României. PARTEA GENERALĂ pedepse privative de drepturi pedepse pecuniare pedepse morale c) După gradul de determinare a pedepselor Pedepse determinate • absolut determinate.interzicerea unor drepturi.detenţiunea pe viaţă. închisoarea. amenda. • relativ determinate Pedepse nedeterminate CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN d) Pedepse unice Pedepsele multiple: • cumulative • alternative Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice Pedepse principale. degradarea militară Pedeapsă accesorie.DREPT PENAL.

de a trage la răspundere pe infractor. iar răspunderea penală nu se poate întemeia decât pe săvârşirea unei infracţiuni. de a-I aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate.  răspunderea penală este un fenomen complex.răspunderea penală se întemeiază numai pe săvârşirea unei infracţiuni. ce sancţiuni pot fi aplicate. născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat. Principiul umanismului . săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi care prezintă pericolul social concret al unei infracţiuni.numai legea poate să stabilească care fapte ilicite sunt considerate infracţiuni. Principiile răspunderii penale Definitie: reguli de drept obiectiv având caracter de generalitate şi care servesc drept idei călăuzitoare în sistemul acestei instituţii juridice Principiul legalităţii răspunderii penale . adică a unei fapte prevăzute de legea penală. pe de o parte. Procesul realizării sale constă în câteva etape: intentarea urmăririi penale. şi infractor pe de altă parte. raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului. executarea pedepsei expirarea termenului antecedentului penal  definiţia: raportul juridic penal de constrângere. CAPITOLUL V. care sunt organele competente să examineze respectivele încălcări ale ordinii de drept. tragerea persoanei în calitate de inculpat pronunţarea sentinţei de condamnare cu indicarea pedepsei concrete ce urmează să fie aplicată infractorului. care sunt condiţiile de aplicare şi de executare a acestor sancţiuni. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii 1.Aurel Teodor Moldovan 18. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale . ca reprezentant al societăţii. RĂSPUNDEREA PENALĂ Răspunderea penală ca instituţie fundamentală Generalităţi privind răspunderea penală  aplicarea pedepsei nu poate fi justificată decât de existenţa răspunderii penale a infractorului.5. precum şi cauzele care exclud caracterul infracţional al faptei sau cele care exclud răspunderea penală.presupune folosirea acelor instrumente care 322 .

Acest principiu mai este cunoscut sub denumirea de autoritate de lucru judecat. Principiul inevitabilităţii răspunderii penale .pentru o singură infracţiune nu poate exista decât o singură răspundere penală. prescripţie) este posibil ca răspunderea penală a infractorului pentru fapta săvârşită să fie înlăturată sau să fie înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice.DREPT PENAL. Principiul individualizării răspunderii penale (personalităţii) . rezonanţa socială a infracţiunii se stinge treptat iar stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea care aproape a fost uitată.oricine săvârşeşte o infracţiune trebuie să răspundă penal. iar instanţa apreciază că sunt suficiente date pentru ca făptuitorului să I se aplice o astfel de măsură înlocuirea răspunderii înlăturarea răspunderii în locul ei se stabileşte o altă formă a răspunderii juridice ce atrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ 323 consecinţa săvârşirii infracţiunii este înlăturată . lipsa plângerii prealabile. Principiul unicităţii răspunderii penale (non bis in idem) . în măsura în care se apreciază că restabilirea ordinii de drept că este mai eficientă prin stabilirea unei alte forme de constrângere juridică înlocuirea răspunderii penale este posibilă doar în situaţia infracţiunilor care prezintă un grad de pericol social mai scăzut. Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale . Principiul răspunderii penale personale . În aşa fel este exclusă răspunderea colectivă. răspunderea penală neputând interveni pentru fapta altuia. ori în cazul unor infracţiuni expres prevăzute de lege. ale cărei urmări au putut fi reparate. PARTEA GENERALĂ nu vor duce la înjosirea. înlăturate sau şterse prin trecerea timpului nu mai apare ca necesară ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE prin voinţa legiuitorului s-a stabilit că în anumite situaţii.răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvârşirea unei infracţiuni.destinatarul acesteia nu poate fi decât persoana fizică care este vinovată de comiterea unei infracţiuni. faţă de data săvârşirii infracţiunii cu atât eficienţa ei scade. împrejurări (amnistie.cu cât răspunderea penală intervine mai târziu. umilirea sau degradarea fiinţei umane şi care nu vor leza demnitatea persoanei trase la răspundere penală. împăcarea părţilor.

213. lit a). • fapta.Condiţii privitoare la infracţiune • pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoare de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârşit infracţiunile prevăzute în art.000 CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ definiţie: anumite stări. cât şi art 152 din Viitorul Cpen reglementează faptul că „amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită. în conţinutul ei concret si în împrejurările în care a fost săvârsită. art. 217 alin. cauzele care înlătură răspunderea penală nu înlătură însă consecinţele civile ale acesteia 1. Dacă intervine după condamnare. împrejurări. se stinge dreptul statului de a aplica o sancţiune infractorului şi obligaţia acestuia de a executa acea sancţiune.mustrarea cu avertisment. reglementate de lege. 2197 alin. 215 alin. 2151 alin. • paguba pricinuită prin infracţiune a fost integral reparată până la pronunţarea hotărârii (lit c). precum şi celelalte consecinţe ale condamnării.Aurel Teodor Moldovan Condiţii în care se poate dispune înlocuirea răspunderii penale I . operează in rem. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 10lei sau infracţiunea prevăzută în art. 1. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie”.amenda de la 10 lei la 1. posterioare săvârşirii infracţiunii. înlăturând consecinţele penale ale infracţiunii. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 50lei (art 90 alin 1. • din atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii rezultă că acesta regretă fapta (lit d). II . art. 249.mustrarea. în prezenţa cărora se stinge raportul juridic de drept penal. actualul cod penal). 1. iar nu in personam. prezintă un grad de pericol social redus si nu a produs urmări grave (lit b). art. 324 . . Amnistia Atât art 119 din Actualul Cpen. 208. situaţii. 1. 1.Condiţii cu privire la făptuitor • Pentru ca instanţa de judecată să poată aplica înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ. . este necesar ca făptuitorul să nu mai fi fost condamnat anterior ori să i se fi aplicat de două ori sancţiuni cu caracter administrativ • Sacţiuni cu caracter administrativ: . ea înlătură si executarea pedepsei pronunţate.

dispar şi consecinţele ei penale. Efectele amnistiei I.DREPT PENAL. • în cazul infracţiunilor continui. respectiv a încetat acţiunea ori inacţiunea continuă. în primul rând obligaţia de a executa pedeapsa • nu are efecte asupra pedepsei deja executate. de efectele amnistiei. amnistia este incidentă dacă acestea s-au epuizat până la adoptarea legii de amnistie. II. • nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. amnistia nu înlătură răspunderea civilă pentru pagubele provocate persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii. În funcţie de momentul intervenirii: • înainte de condamnare. • specială II. continuate. după condamnare • se înlătură atât executarea pedepsei cât şi celelalte consecinţe penale ale condamnării. iar dacă s-a pornit acesta va înceta indiferent dacă se găseşte în faza de urmărire ori de judecată. amnistia nu produce efecte asupra favorizatorilor sau tăinuitorilor decât în ipoteza în care legea de amnistie prevede în mod expres aceasta. Fapta pierzându-şi caracterul penal.eventualii coautori. PARTEA GENERALĂ Felurile amnistiei I. în sensul că aceasta nu va fi restituită ca efect al amnistiei. intervenite înainte de condamnare: • înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. măsurilor educative si asupra drepturilor persoanei vătămate. 325 . În funcţie de condiţiile de acordare: • necondiţionată denumită şi pură şi simplă. După aria de cuprindere: • generală. şi ei. • infracţiunile care sunt anume prevăzute în legea prin care este acordată. a luat sfârşit ultimul act de executare ori s-a produs ultimul rezultat. amnistia nepresupunând repunerea în situaţia anterioară. nu se va mai porni. • după condamnare Obiectul amistiei • infracţiunile săvârşite anterior adoptării ei. aceasta înseamnă că dacă nu s-a pornit procesul penal. adică în această ultimă situaţie menţionată. • nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative . · condiţionată III. adică o restitutio in integrum. instigatori sau complici beneficiază. progresive.

În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii (momentul epuizării). Calcularea termenelor de prescripţie termenele de prescripţie a răspunderii penale se socotesc la data săvârşirii infracţiunii. respectiv art 154 Viitorul Cod penal. Prescripţia răspunderii penale Definiţie: stingerea raportului juridic de drept penal de conflict. • 5 ani. iar în cazul infracţiunilor continuate. înlăturându-se posibilitatea oricărei sancţiuni penale faţă de toţi participanţii. viitorul cod penal în art 155 alin 5 „Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripţie a răspunderii penale” Suspendarea prescripţiei 326 . ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege Efecte: Efectele prescripţiei se aplică din momentul împlinirii termenului legal. termenele de prescripţie sunt următoarele: • 15 ani. apărut prin săvârşirea unei infracţiuni. • 3 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.In conformitate cu prevederile art 122 Actualul Cod penal. dar care nu depăşeşte 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an. fiind exceptate pedepsele complimentare şi condamnările pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii Termenele de prescripţie a răspunderii penale . (20 ani) • 8 ani. dar care nu depăşeşte 15 ani. iar nu de la data constatării acestei situaţii. (20 ani) • 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni Întreruperea termenului de prescripţie prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză. dar care nu depăşeşte 10 ani. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. delimitânduse prin aceasta de prescripţia executării pedepsei care determină înlăturarea executării pedepsei principale la împlinirea termenului pentru fiecare condamnare. indiferent dacă aceasta a îmbrăcat forma tentativei sau pe aceea a infracţiunii fapt consumat. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani.Aurel Teodor Moldovan 2.

Lipsa plângerii prealabile Sunt cazuri în care organele specializate ale statului nu pot interveni dacă persoana vătămată nu îşi manifestă voinţa. personal sau printr-un mandat special. descrierea faptei. condiţii de formă ale plângerii prealabile: să cuprindă obligatoriu datele de identificare a persoanei vătămate. principiul individualităţii active: fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai de către una dintre ele. Condiţii în care trebuie făcută plângerea prealabilă şi cazurile în care este necesară plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă de persoana vătămată. Efecte: produce efecte in personam. ea operează numai în raport cu persoanele faţă de care nu a fost posibilă punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal 3. principiul individualităţii pasive: fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea acesteia. să cuprindă de asemenea adresele părţilor şi a martorilor. arătarea făptuitorului. • condiţie de procedibilitate sub aspect procesual penal. iar alte situaţii în care desfăşurarea procesului penal poate fi oprită dacă persoana vătămată îşi exprimă dorinţa Natura juridică: Plângere prealabilă Plângere este o condiţie de tragere la răspundere penală a infractorului pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege este un mod de sesizare a organelor penale. a mijloacelor de probă. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei. o încunoştiinţare despre săvârşirea unei infracţiuni • condiţie de admisibilitate sub aspect penal. PARTEA GENERALĂ cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în miţcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.DREPT PENAL. organul căruia i se adresează plângerea prealabilă diferă după natura infracţiunii şi după calitatea făptuitorului 327 .

şi necondiţionată. 4.Aurel Teodor Moldovan în conformitate cu prevederile codului de procedură penală plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de 2 luni. fie personală. înlăturând consecinţele sale penale şi civile şi de a împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau dacă procesul penal a început a-l face să înceteze. mai înainte de soluţionarea cauzei printr-o hotărâre definită. iar când persoana vătămată este un minor sau un incapabil. prin aceasta deosebindu-se de retragerea plângerii prealabile şi de iertare. care după ce a introdus plângerii prealabile necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală Retragerea plângerii prealabile = manifestarea de voinţă a persoanei vătămate printr-o infracţiune. în cazurile prevăzute de lege de a pune capăt conflictului născut din săvârşirea infracţiunii. pentru realizarea lui trebuie să concureze voinţa ambilor subiecţi ai raportului juridic de drept penal. la plângerea făcută. care sunt acte unilaterale. fie la instanţa de judecată. Impăcarea părţilor definiţie: înţelegerea intervenită între persoana vătămată şi infractor. termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul Cazuri în care lipseşte plângerea prealabilă atunci când persoana vătămată deşi cunoaşte fapta şi pe făptuitor. în condiţiile legii. ori nu o face în termenul legal Efectele lipsei plângerii prealabile • în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată. • ea trebuie să intervină între persoana vătămată şi infractor sau repre328 . adică să privească atât latura penală cât şi cea civilă. • să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. nu face o astfel de plângere. revine şi renunţă. Condiţiile împăcării • să intervină în cazurile prevăzute de lege. necondiţionată. Condiţii în care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală retragerea plângerii prealabile să reprezinte o manifestare expresă a voinţei persoanei vătămate de a renunţa la plângerea făcută. fie la organul competent. retragerea plângerii prealabile trebuie să fie totală. sau împăcarea este actul juridic bilateral. totală. din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul. definitivă.

Invocarea din oficiu.G. şi C.pen. Bucureşti.000 lei cu titlu de daune morale. • împăcarea părţilor trebuie să fie expresă. Instanţa.M. pen a condamnat pe inculpatul C.A. • împăcarea părţilor poate interveni oricând.000. şi a obligat pe inculpatul D.A la 3 luni inchisoare pentru săvărşirea infracţiunii de lovire. secţia a II-a penală. Wolters Kluwer 2007 .2004 pronunţată de judecătoria sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr 1201/2003. În baza art 1 din legea nr 137/1997.. În baza art 180 alin 2 C. a achitat pe inculpaţii D. a condamnat pe inculpatul D.G.R.G.000 lei cu titlul de daune morale. (Trib. decizia nr 1522/A din 20 decembrie 2004) Prin sentinţa penală nr 312/13. pentru infracţiunea de ameninţare prevăzută de art 193 C. În baza art 1 din legea nr 137/1997 a constatat pedeapsa graţiată şi a atras atenţia inculpatului asupra art 10 din legea nr 137/1997.pen. În baza art 1 pct 2 lit a) raportat la art 10 lit a) C.A. dar nu mai târziu de momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. la o pedeapsă de 1 an închisoarea pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. să plătească acestei părţi suma de 15. constatând din oficiu intervenţia prescripţia răspunderii penale pentru unele din infracţiunile cercetate. să plătească aceleeaşi părţi civile suma de 3. neputând fi dedusă din alte fapte sau situaţii Efectele juridice ale împăcării părţilor * înlătură răspunderea penală * stinge si acţiunea civilă împăcarea produce efecte in personam PRACTICĂ CAPITOLUL V Prescripţia răspunderii penale. iar pe inculpatul C.R. • împăcarea părţilor trebuie să fie necondiţionată. a constatat pedeapsa graţiată şi a atras atenţia inculpatului asupra art 10 din Legea nr 137/1997.M.01. 573 TRIBUNALUL BUCUREŞTI.000. va pronunţa încetarea procesului penal în privinţa acelor infracţiuni. • împăcarea trebuie să fie totală. Incetarea procesului penal1573. pag 260-262 329 . PARTEA GENERALĂ zentanţii lor legali. În baza art 181..M. instanţa a dispus următoarele: A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de avocatul inculpatului D.M. cod penal.G.T. A admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă B.DREPT PENAL.

dar chiar la ieşirea din magazine. Procedând la rejudecare.M.G. Bagdasar-Arseni şi a obligat inculpaţii să plătească în solidar suma de 227. pentru următoarele considerente : Din oficiu Tribunalul a constatat că pentru infracţiunea prevăzută de art 181 C..T. pen.G.1997 s-a împlinit la data de 22. În baza art 191 alin 1. 2 C.03.G. În baza art 192 pct 1 lit a C. a pătruns într-o magazie în care se afla partea civilă B. termenul de prescripţie de 7 ani şi 6 luni prevăzut de lege. a suferit o contuzie la umărul stâng.M.R.03. Impotriva deciziei penale de mai sus au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul D. Prin decizia penală nr 1911/7. a obligat inculpatul D. instanţa de fond a reţinut că la data de 22.T. partea civilă B.M.A.M.. situat în piaţa Berceni-Olteniţei.2004 şi cauza a fost trimisă spre rejudecare apelurilor declarate de Parchet. in apel după casare.10. tribunalul a constatat întemeiate numai apelurile parchetului de pe lângă judecătoria sector 4 Bucureşti şi inculpatului D.G. care a inchis-o cu putere.000. Împotriva sentinţei au formulat apel Parchetul de pe lângă judecătoria sectorului 4 Bucureşti (criticand-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.06.000 lei cheltuieli către partea civilă B. la 4. sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art 193 C.1997.G. la 1.000. precum şi inculpatul D.G.pr. provocăndu-I o plaga frontală dreaptă pentru a cărei vindecare au fost necesare 22 zile de îngrijiri medicale.G. şi partea civilă B. conform certificatului medico-legal nr A.M.M..T.T.T.pen reţinută în sarcina inculpatului D..1998. respectiv 23. şi a lovito în zona capului.2/2591/06. a fost lovit cu uşa în umărul stâng de inculpatul C.T. pentru a-i cere acestuia explicaţii cu privire la o altercaţie produsă în aceeaşi zi între martora I. Inculpatul D.09. Pentru a hotărâ astfel.V.000 lei cheltuieli de judecată către stat.2004. inculpatul DM..R.pr pen tribunalul a admis atât ape330 . pentru a cărei vindecare au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale. secţia a II-a penală au fost admise recursurile declarate de parchetul de pe lândă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul D.000 lei cheltuieli judiciare către aceeaşi parte civilă. a plecat în urmărirea inculpatului D.pen.T. calculat de la data săvârşirii faptelor. inculpaţii s-au deplasat la magazinul părţii civile B.M.G.06. (la acea dată concubine inculpatului D. Ulterior primirii acestei lovituri.610 lei reprezentând contravaloarea ingrijirilor medicale acordate părţii civile B.T.000. Prin decizia penală nr 985 din 16.pen). raportat la art 124 C.G. şi partea civilă B.2004 Tribunalul Bucureşti secţia a doua penală a respins apelurile ca nefondate. Dr. In consecinţă în baza art 379 pct 2 lit a C.A.2004 a Curţii de Appel Bucureşti.Aurel Teodor Moldovan A admis acţiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgenţă Prof. Partea civilă B.1997.1/1115/06. şi pentru infracţiunea prevăzută de art 180 alin 2 Cod penal.pr pen a obligat pe fiecare inculpat la 2.02.M.) şi partea civilă. iar pe inculpatul C.04.G.M. s-a casat decizia penală nr 895/A/30. conform raportului de expertiză medico-legală nr A. aceştia din urmă neindicând motivele de apel.M.

S-a făcut aplicarea art 71 raportat la art 64 C. Prescripţia specială. în cazul în care infractorul era minor la data săvârşirii faptei.pen cu aplicarea art 99 şi urm. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare. pe care le-au schimbat în numerar. PARTEA GENERALĂ lul Parchetului de pe lângă judecătoria sector 4 Bucureşti. sentinţa nr 572/A din 26 aprilie 2004).pr. calculat conform art 124 C.. instanţa a dispus următoarele: În temeiul art 208. cât şi apelul inculpatului . pen. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C. pag 263-265 331 . În temeiul art 865 raportat la art 55 C. (Tribunalul Bucureşti.M. a desfiinţat în parte sentinţa penală şi în fond rejudecând a încetat Prescripţia răspunderii penale. Prin sentinţa penală nr 773/23.C. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.000. va fi redus la jumătate. iar din interior au sustras mai multe obligaţiuni CEC la purtător.R. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. Pentru a dispune astfel. Wolters Kluwer 2007 . inculpaţii D.2003. au pătruns în locuinţa părţii vătămate P. ulterior întreg prejudiciul cauzat părţii vătămate fiind acoperit. că fapta fiecărui inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzut de art 208.G. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C.DREPT PENAL. 574 TRIBUNALUL BUCUREŞTI.500. pen a fost condamnat inculpatul S. C.pen. prima instanţă a reţinut că în cursul lunii martie 1997. secţia a-II-a penală. minori la acel moment. pronunţată de judecătoria sector 2 Bucureşti în dosarul nr 9943/2002.pen termenul de prescripţie specială a răspunderii penale.pen. C.pen cu aplicarea art 99 şi urm.A.05.pen s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni. secţia a-II-a penală şi pedepsele au fost contopite aplicându-se inculpatului o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare.A.. şi S.A.pen s-au pus în vedere inculpatului prevederile art 83 C.000 lei. În temeiul art 81 şi art 110 C. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.R. C. În temeiul art . alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C. prejudicial fiind acoperit integral.A.pen. În temeiul art 359 alin 1 C. în valoare de 7. pen a condamnat pe inculpatul D. a obligat fiecare inculpat la plata a câte 1. În temeiul art 191 alin (1) şi (2) C. in drep.pen cu aplicarea art 99 şi urm.pen s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr 115/2001 a judecătoriei sectorului 2 Bucureşti definitivă şi modificată prin decizia penală nr 287/A/2002 a Tribunalului Bucureşti.000 lei cheltuieli de judecată către stat.L.pen. Minor574 In conformitate cu dispoziţiile art 129 C.D. În raport cu situaţia de fapt reţinută.. instanţa a constatat.

alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C. şi a extins efectele şi cu privire la inculpatul S. fiind ca atare înlăturată răspunderea penală a inculpaţilor.R.pr pen.pr pen a încetat procesul penal privind pe inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art 208. alin 1-209 alin 1 lit a) şi i) C. de faptul că ei nu erau cunoscuţi la data respectivă cu antecedente penale.A.pen cu aplicarea art 99 şi 109 C. iar faţă de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă [art 208. de starea de minoritate a inculpaţilor.. lit a) C. tribunalul a examinat cauza cu privire şi la al doilea inculpat. care a criticat soluţia pronunţată pe motivele de netemeinicie faţă de durata pedepsei şi a termenului de încercare. definitivă şi modificată prin decizia penală nr 287/A/2002 a Tribunalului Bucureşti.A. tribunalul a admis apelul formulat de către apelantul inculpate D.pen.A.. secţia a-II-a penală. C. Instanţa de apel a stabilit că termenul de prescripţie specială s-a împlinit în martie 2003.pen. ca urmare a solidarităţii procesuale a celor doi şi a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale. Pentru inculpatul S.Aurel Teodor Moldovan La individualizarea pedepselor instanţa a ţinut seamă de intervalul mare de timp scurs de la data săvârşirii faptelor.pen. a desfiinţat sentinţa penală şi rejudecând : În baza art 11 pct 2 lit b) raportat la art 10 lit g) C. Pentru a interveni prescripţia specială este necesar potrivit art 124 C. constatând că numai unul dintre cei doi inculpati a declarat apel. pe care le apreciază ca fiind prea mari în raport de circumstanţele sale personale. durata termenului de prescripţie este cea prevăzută de art 122 alin (1) lit c) C. Sub acest aspect s-a reţinut că fapta a fost comisă în luna martie 1997. în baza efectului extensiv. Impotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul D..A. de împrejurarea că prejudiciul a fost acoperit integral. de atitudinea procesuală a inculpaţilor care s-au sustras de la judecată. pen 332 .pr. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi în temeiul dispoziţiei art 865 raportat la art 85 C.pen cu aplicarea art 99 şi urm. sub toate aspectele de fapt şi de drept. Verificând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate şi din oficiu. În aceste condiţii. în baza art 379 alin (1) pct 2. a constatat că acesta a fost condamnat pentru o faptă concurentă prin sentinţa penală nr 115/2001 a judecătoriei sector 2 Bucureşti. ca termenul de prescripţie prevăzut de art 122 C.pen să fie depăşit cu încă jumătate..pen a anulat suspendarea şi a contopit cele două pedepse. pen]. temenele de prescripţie a răspunderii penale se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii faptei erau minori.. De asemenea conform art 129 C.R. respectiv de 8 ani.pen şi art 373 C.

de împrejurările concrete atenuante ori agravante în care s-a săvârşit infracţiunea sau care caracterizează persoana infractorului. stabilirea cadrului legal. care fixează limitele min333 .circumstanţele atenuante şi agravante.o realizează instanţa de judecată şi se concretizează prin aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisă. prin limitarea întinderii pedepselor în funcţie de gradul de pericol social. această regulă impunânduse în practica judiciară. .suspendarea condiţionată a executării pedepsei. modalitatea răspunderii penale) şi nu în ultimul rând prin dispoziţiile privind aplicarea în spaţiu şi în timp a legii penale. Individualizarea judiciară sau judecătorească .munca corecţională.Obiectul principal al individualizării legale este reprezentat de necesitatea stabilirii periodice a faptelor. de periculozitatea infractorului. calitatea făptuitorului. în funcţie de gradul de pericol social al faptei. a dimensiunilor incriminării actelor penale.6. PARTEA GENERALĂ 18. Individualizarea administrativă . prin raportarea la necesitatea pedepsirii eficiente a infractorilor şi la determinarea fenomenului de prevenire a infracţionalităţii. prin ocrotirea relaţiilor sociale. APLICAREA PEDEPSEI Forme şi modalităţi de individualizare Individualizarea legală .DREPT PENAL. cât şi prin definirea conceptelor juridice care formează conţinutul sancţiunilor penale (forma infracţiunii.Această formă a individualizării pedepselor nu se rezumă doar la regimul de executare. mai întâi prin limitarea minimelor şi maximelor pedepsei penale. care constituie infracţiuni şi elaborarea fiecărei norme juridice. CAPITOLUL VI. ci priveşte şi durata executării efective a pedepsei care poate fi modificată la propunerea organelor administrative prin acordarea graţierii ori a liberării condiţionate INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR Instanţa de judecată trebuie să ţină cont de: dispoziţiile părţii generale a codului penal. în limitele principiilor generale de individualizare. dispoziţiile părţii speciale a Codului penal. Forme de individualizare judiciară: . . de importanţa relaţiei sociale afectate.

situaţii. cât şi circumstanţele prevăzute în partea generală a codului penal.cauzele speciale care sunt determinate având influenţă numai cu privire la o anumită infracţiune şi sunt prevăzute în partea specială a Codului penal După modul de stabilire a circumstanţelor şi după efectul pe care îl au asupra pedepsei ce urmează să fie stabilită de instanţă: circumstanţele legale. • circumstanţele sunt definite ca fiind acele situaţii. împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală sunt acele stări. atitudinea în societate.cauzele generale care au influenţă pentru toate infracţiunile şi sunt prevăzute în partea generală a codului penal. ori de la făptuitor şi biografia acestuia Cauze generale şi speciale . având efecte de atenuare sau de agravare a pedepsei. calităţi. minoritatea). un alt criteriu de individualizare a pedepsei care se bazează pe starea psihofizică. în familie. împrejurări. fapte cu semnificaţie în ce priveşte gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate a făptuitorului. persoana infractorului. pot fi considerate cauze generale atât stările (concursul de infracţiuni. aceste limite regăsindu-se însă şi în legile speciale care cuprind unele dispoziţii penale. la locul de muncă (antecedentele penale) şi comportarea după săvârşirea infracţiunii (atitudinea avută după săvârşirea infracţiunii în faţa organelor de urmărire penală etc. . instanţa de judecată având posibilitatea să aplice pedeapsa penală în cadrul acestor limite.).Aurel Teodor Moldovan ime şi limitele maxime pentru fiecare infracţiune în parte. atributele socioprofesionale. date ale realităţii ce nu sunt cuprinse în conţinutul agravant al infracţiunii şi care prin legătura lor accidentală cu fapta săvârşită ori cu făptuitorul influenţează gradul de pericol social al faptei sau de periculozitate al infractorului şi determină o atenuare ori o agravare a pedepsei concrete Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei • Stările sunt definite ca fiind acele situaţii. ce reiese din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei în funcţie de importanţa valorilor sociale vătămate şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. condiţiile de viaţă. reglementate în partea generală a Codului penal ca instituţii distincte. tentativa. alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii ce se referă la faptă şi ambianţa ei. dar prin raportarea directă la gradul de pericol social al infracţiunii şi al infractorului. sunt acele circumstanţe arătate de legiuitor şi al 334 . gradul de pericol social al faptei săvârşite de infractor.

circumstanţele personale (subiective) nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi. 335 . PARTEA GENERALĂ căror caracter. deprinderile. * depăşirea limitelor stării de necesitate.DREPT PENAL. atitudinile. concomitente sau subsecvente săvârşirii unei infracţiuni. • concomitente. * săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate. După situarea în timp faţă de momentul săvârşirii infracţiunii: • anterioare. acele circumstanţe care sunt legate de faptă şi influenţează gradul de pericol social al acestuia. circumstanţele judiciare. • subsecvente. După criteriul legăturii cu fapta sau cu făptuitorul: • circumstanţe reale. obiceiurile infractorului. Circumstanţe atenuante legale: * depăşirea limitelor legitimei apărări. produsă prin violenţă. întâmplări ori date ale realităţii anterioare. apreciind. semnificaţie juridico-penală a acestora în context cu fapta săvârşită şi cu făptuitorul. împrejurări. • circumstanţe personale sunt acele circumstanţe care sunt legale de persoane infractorului şi îl caracterizează sub raportul periculozităţii. printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. de asemenea. Circumstanţe atenuante Noţiune: Circumstanţele atenuante sunt definite ca fiind acele stări. ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care relevă un pericol social mai scăzut al faptei ori o periculozitate mai redusă a infractorului. agravant sau atenuant este obligatoriu pentru instanţa de judecată. • circumstanţe necunoscute infractorului. referindu-se la calităţile. deoarece participaţia se săvârşeşte doar cu intenţie. circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai dacă se face dovada că le-au cunoscut. sunt acele împrejurări caracterizate de instanţa de judecată ca fiind atenuante sau agravante. După cum împrejurările erau cunoscute ori necunoscute infractorului: • circumstanţe cunoscute infractorului. le-au prevăzut şi le-au acceptat.

. atenuare ce poate consta într-o reducere a. al infracţiunilor contra păcii şi omenirii.amenda pentru persoana juridică poate fi redusă dacă există circumstante atenuante.atenuarea obligatorie a pedepsei.Stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită.eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.in cazul infracţiunilor contra siguranţei statului.Aurel Teodor Moldovan Circumstanţele atenuante judiciare I. Actualul Cod penal: . al infracţiunilor de omor.împrejurările legate de fapta comisă. împrejurări. înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor II.dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă. alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii. anterioare. comportarea sinceră în cursul procesului.Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei. în cazul în care există circumstanţe atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10-25 ani (actualul cod penal). dacă se constată există circumstanţe atenuante. . .Atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care reflectă un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o 336 . . sau al infracţiunilor prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave. .când există circumstanţe atenuante. pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită poate fi înlăturată. Viitorul Cod penal: . respectiv de la 10-20 ani (viitorul cod penal) Circumstanţe agravante Noţiune: Circumstanţele agravante constau în stări situaţii. . ori o schimbare a pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă. . al infracţiunilor săvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane. calităţi. pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special. care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului Efectele circumstanţelor atenuante .

(Tribunalul Bucureşti. etnie. limbă. apartenenţă politică. .2003. În aceste împrejurări. Circumstanţele agravante: . . în baza art 180 alin (2) C. convingeri.2004. Amenda penală. se afla în curtea casei parinteşţi unde a avut o discuţie despre dreptul la mostenire cu inculpatul S.000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe împotriva părţii vătămate S. cauzându-i leziuni care au necesitat cca.săvârşirea infracţiuniipe temei de rasă. în data de 08. secţia I penală. PARTEA GENERALĂ periculozitate mai mare a infractorului. inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu un obiect din lemn în zona capului. dizabilitate. .pen. Pentru a hotărâ astfel. Impotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă 575 TRIBUNALUL BUCUREŞTI. decizia nr 9565 din 13 iulie 2004) Prin sentinţa penală nr 881/18. Lipsa circumstanţelor atenuante575 Este nelegală hotărârea prin care s-a aplicat pedeapsa amenzii penale sub minimul special prevăzut de lege. .DREPT PENAL.săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei. pronunţată de judecătoria sectorului 4 Bucureşti. 7-8 zile de îngrijiri medicale. Pe fondul acestei discuţii soţia părţii vătămate a ţipat după ajutor. religie. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004.S.săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate PRACTICĂ CAPITOLUL VI Individualizarea pedepsei. origine socială.săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime prin violenţe asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public.S.08. orientare sexuală. instanţa de fond a reţinut că. . Minim special prevăzut de lege. pag 114-115 337 . soţia părţii vătămate S. dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor. gen.săvârşirea infracţiunii din motive josnice.săvârşirea infracţiunii de către un infractor major.000.. vârstă.I. . Wolters Kluwer 2007 . s-a dispus condamnare inculpatului S. opinie. necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.03. timp în care partea vătămată a iesit din casă şi a încercat să aplaneze conflictul. în condiţiile în care nu au fost reţinute circumstanţele atenuante. avere. naţionalitate. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3. boală cronică.I.

a casat în parte sentinţa atacată. s-a dispus în temeiul art 11.pen a dispus condamnarea inculpatului S.S. iar faţă de modalitatea concretă de săvârşire.000 lei aşa cum a apreciat instanţa de fond.. in baza art 38515 pct 2 lit d) C. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. iar pe fondul cauzei.S.E. se putea aplica o amendă de cel puţin 5.pen. s-a arătat că hotărârea este nelegală sub aspectul cuantumului amenzii aplicate inculpatului S. apreciind că această pedeapsă este de natură a asigura atingerea scopului preventiv prevăzut de art 52 C. în mod corect a apreciat că fapta de lovire săvârşită de către inculpatul S.pen. achitarea inculpatului C. fără a se reţine circumstanţe atenuante. Potrivit art 63 alin (3) C. pct 2 lit a) raportat la art 10 lit c) C.pr.000.pen şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. În contextual în care săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 180 alin (2) C. tribunalul a constatat că s-a făcut greşită aplicare a legii. atunci când ele rezultă din datele particulare ale cauzei. precum şi inculpaţii S. Circumstanţe atenuante576 Forma continuată a infracţiunii exclude posibilitatea ca.000 lei. De asemenea. Examinând sentinţa atacată sub aspectul criticilor formulate şi din oficiu. tribunalul a admis recursul declarat de Parchet. se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art 631 C. precum şi urmarea produsă. iar nu de 3. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. procedând astfel la condamnarea sa la pedeapsa amenzii penale. În motivarea recursului declarat de parchet.pen. Individualizarea pedepsei. (Tribunalul Bucureşti. minimul special al amenzii este de 5.pen.pen. pronunţată de judecătoria sectorului 2 Bucureşti.000.000. în conformitate cu art 63 alin (3) C. in baza art 180 alin 2 C..M. Formă continuată a infracţiunii. şi S. reţinând că instanţa de fond a apreciat correct materialul probator administrat în cauză. prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Wolters Kluwer 2007 . pag 118-120 338 . Pentru cosiderentele expuse. În ceea ce priveşte cuantumul amenzii stabilite.pen. tribunalul a constatat recursul declarat de parchet ca nefondat.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art 180 alin (2) C.pr pen. atunci când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.Aurel Teodor Moldovan judecătoria sectorului 4 Bucureşti. să se reţină în favoarea acestuia circumstanţe atenuante. din care a rezultat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor deduse judecăţii prin plângere prealabilă.000. în raport de gradul de pericol social concret al faptelor şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.000. secţia I penală.000 lei. decizia nr 272/A din 5 martie 2004) Prin sentinţa penală nr 1770 din 17 decembrie 2003. pentru săvârşirea infracţiunii 576 TRIBUNALUL BUCURESTI. în condiţiile în care a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.S.

C. în regim de detenţie. în raport de gradul de pericol social concret al faptelor şi datele ce caracterizează persoana inculpatului. că la 18 februarie 2001 şi în data de 28 spre 29 martie 2001. în concretizarea unei rezoluţii infracţionale unice. cu executarea în condiţiile art 81 C. în privinţa faptei din data de 22 martie 2001.pen. cu o atitudine siceră de recunoaştere şi regret a faptei comise.M.. inculpatul s-a prezentat la şedinţele de judecată ce au urmat.. în cursul procesului penal. 339 . g) şi i) C. în sensul reducerii pedepsei de la 3 ani închisoare la 1 an şi 8 luni închisoare. este căsătorit. În speţă activitatea infracţională desfăşurată de inculpat a constat în sustragerea în două rânduri. are un copil minor în întreţinere şi desfăşoară o activitate licită care îi permite obţinerea mijloacelor necesare întreţinerii familiei sale.I.pen. respectiv două parasolare. prejudicial scăzut cauzat părţilor vătămate şi acoperite integral. anterior manifestate. Pentru a hotărâ astfel. prejudicial astfel cauzat fiind recuperate prin restituire. inculpatul a recunoscut şi regretat sincer faptele comise. circumstanţele personale. impunându-se aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. dându-li-se eficienţă. şi M.I.I. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.. g). Tribunalul Bucureşti secţia I penală a apreciat ca fondat apelul inculpatului C.pen. un ceas din plastic şi patru litri de benzină. pentru următoarele considerente: Forma continuată a infracţiunii nu exclude posibilitatea ca. a sustras diverse bunuri de valoare economică redusă din interiorul autoturismului proprietatea părţilor vătămate M. iar în baza art 208 alin (1) şi art 209 alin (1) lit e). comise în dauna părţii vătămate F. în sensul art 74 alin 2 C. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.pen.pen.necunoscut cu antecedente penale la momentul săvârşirii infracţiunii.pen cu aplicarea art 41 alin (2) C. cu un copil în întreţinere). şi B. căsătorit.L. din interiorul autoturismelor aparţinând părţilor vătămate B. In baza art 36 alin (1) C. cu motivarea că toate împrejurările reţinute de prima instanţă în operaţiunea de individualizare (gradul de pericol concret al faptei. Toate aceste împrejurări au fost calificate de instanţa de control judiciar drept circumstanţe atenuante judecătoreşti. atunci când ele sunt relevate de datele particulare ale cauzei..M. a contopit pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr 1333/2001 a judecătoriei sectorului 3 Bucureşti cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre. instanţa a reţinut în baza probelor administrate. intervenită în cursul judecăţii la prima instanţă.DREPT PENAL. i) C. PARTEA GENERALĂ de furt calificat prevăzută de art 208 alin 1 şi art 209 alin (1) lit e). să se reţină în favoarea acestuia circumstanţe atenuante. de 3 ani închisoare. colaborând cu organele de cercetare penală la săvârşirea unei infracţiuni concurente cu cea de faţă. condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. instanţa a constatat că probele aduse în acuzare nu au confirmat săvârşirea de către inculpat a furtului.pen raportat la art 33 lit a) şi art 34 C. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. dovedind pe această cale că a înţeles gravitatea şi semnificaţia conduitei antisociale.. a unor bunuri cu valoare economică redusă. solicitând reducerea pedepsei aplicate... oglindă retrovizoare.I..

urmată de moartea acesteia. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C. Raportul medico legal de autopsie nr A. anterior săvârşirii faptei. situat în comuna Chitila.Gh. s-au deplasat la terasa ‘Doina’. Ea s-a datorat hemoragiei interne. In continuare. când. judeţul Ilfov. pe fondul unui conflict cu victima C.M. B. pag 135-137 340 . Provocare577 Lovirea victimei cu cuţitul în zona inimii. se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. ce a acţionat pe p lăţime de 4 cm şi sunt în legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul. a avut loc o discuţie contradictorie între inculpat şi concubina victimei..T.Gh. Momentul conflictual a culminat în ziua de 27. (Tribunalul Bucureşti. a spart o sticlă cu bere şi l-a lovit în cap şi în zona feţei. pentru a-l anunţa pe C.. impreună cu martora B. Circumstanţe atenuante. de cele întâmplate şi apoi toţi trei au revenit la domiciliul inculpatului.3/J/204/2003 al serviciului de medicină legală Ilfov a concluzionat că moartea lui C. sentinţa nr 632 din 10 mai 2004) prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr 3939/P/2003. şi 174 lit c) şi i) C. a fost violentă.07. constatându-se executată în întregime pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre. examinând materialul probator administrat în cauză.O.V.V. (fratele său). şi concubine sa..pen cu aplicarea art 73 lit b) C. acesta din urmă suferind leziuni a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale. Omor. atât în cursul urmăririi penale.2003. au început sa-l lovească pe inculpat 577 TRIBUNALUL BUCURESTI. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art 174.2003. cât şi cercetării judecătoresti. Culegere de practică judiciară în materie penală 2000-2004. Wolters Kluwer 2007 .Aurel Teodor Moldovan această pedepsă fiind contopită cu cea de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr 1333/2001 a judecătoriei sectorului 3 Bucureşti. generat de împrejurarea că victima C. secţia I penală. Fapta inculpatului s-a produs pe fondul unu conflict interfamilial preexistent. Leziunile tanatogeneratoare cardiopericardice s-au putut produce prin lovire cu un corp înţepător tăietor. i-a aplicat acestuia o lovitură în zona toracică cu un cuţit pricinuindu-i moartea.07. C.. Victima împreună cu fratele său C.M.T. posibil cuţit. tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt : la data de 27. consecutivă lezării cardio-pericardice printr-o plagă înjunghiată toracică parasternal stâng. a început să-l insulte pe fratele său.O.pen. Se va reţine însă circumstanţa atenuantă a provocării.M.M. deoarece agresiunea exercitată de victimă nu a fost de o asemenea gravitate încât să impuna suprimarea vieţii agresorului. Intrucăt C. din 9 decembrie 2003. inculpatul C. locuiau la domiciliul inculpatului. după ce anterior victima agresase inculpatul.Gh. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor.

întrucât uciderea victimei s-a produs întro stare de puternică tulburare. momentul în care. În drept s-a apreciat că fapta inculpatului C. 18. Mai mult. atestă că acţiunea acestuia de lovire a victei cu cuţitul a avut loc pe fondul loviturii înculpatului de către victimă. In aceste împrejurări inculpatul a lovit victima cu cuţitul (pe care il avea asupra sa) în zona toracică. Este adevărat că inculpatul a prezentat leziuni traumatice (escoriaţii.T. anterior trecerii la săvârşirea propriu-zisă a infracţiunii. După comiterea faptei. CAPITOLUL VII. de a lovi pe inculpat se explică (aşa cum rezultă din probe). echimoze) corporale pentru a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale. Formele infracţiunii intenţionate după fazele de desfăşurare: actele preparatorii . • faza actelor de executare.. martorii-membri ai familiei inculpatului şî victimei.pen.pen. FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII Aspecte generale Fazele de desfăşurare ale infracţiunii: • faza actelor preparatorii. escoriaţii) traumatice la nivelul bratului stâng şi antebraţului. În favoarea acestuia. fiind aplicabile dispoziţiile art 73 lit b) C.au declarat că inculpatul se manifesta agresiv în mod constant-mai ales când consuma băuturi alcoolice. de unde a fost ridicat de organele de urmărire penală. se impune însă a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art 73 lit b) C. determinată de atitudinea violentă a acesteia. apoi ci o bară metalică. Acţiunea victimei şi a martorului C. pentru a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale (conform raportului de expertiză medico-legală).7.prima fază a activităţii infracţionale. făptuitorul îşi pregăteşte terenul pentru aceasta. pricinuindu-i moartea. PARTEA GENERALĂ cu o cazma.Gh întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzut de art 174 şi art 175 lit c) şi i) C. prin comportamentul agresiv al inculpatului. provocându-i leziuni (echimoze. fapt confirmat de martorii audiaţi în cauză. având cuţitul în mână ‘în seara aceasta se va comite crimă’. dar acestea dezvăluie că agresiunea celor doi fraţi comisă asupra sa nu era de o asemenea gravitate încât să impună suprimarea vieţii victimei prin lovirea cu cuţitul în zona inimii. Condiţii: 341 . • faza urmărilor.Gh.pen. inculpatul C.Gh a aruncat cuţitul într-o aglomerare de deşeuri metalice şi menajere aflate în curtea locuinţei.DREPT PENAL. De asemenea leziunile suferite de inculpatul C. care în momentul imediat premergător incidentului s-a exprimat.

.forma tipică sau perfectă a infracţiunii în raport cu fazele desfăşurării activităţii infracţionale. aşa cum am arătat.Activitatea efectuată să nu facă parte din conţinutul elementului material al laturii obiective a infracţiunii. .Actul de pregătire trebuie să aibă o existenţă obiectivă.Să existe intenţia de a săvârşi infracţiunea pentru că tentativa constă în punerea în executare a hotărârii.Întreruperea executării în cazul desistării. . Prelungirea urmărilor se poate datora. respectiv împiedicarea producerii rezultatului.Activitatea de pregătire să se efectueze cu intenţie. Tentativa . Pentru a fi cauze de impunitate desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului trebuie să îndeplinească anumite condiţii: .începerea executării hotărârii infracţionale.după gradul de realizare a acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii: a) tentivă întreruptă sau imperfectă sau neterminată. b) tentivă perfectă sau terminată. b) tentativă improprie. Infracţiunea fapt epuizat – se poate constata o prelungire în timp a infracţiunii după momentul consumării. adică să ducă la neconsumarea infracţiunii. să fie din .întreruperea acţiunii de săvârşire a faptei sau neproducerea rezultatului. . să nu constituie un început de executare al infracţiunii.În cazul desistării trebuie să existe un început de executare. . . fie de mijloacele folosite. Aceasta poate fi atât proprie când mijloacele folosite sunt capabile să producă rezultatul acţiunii) cât şi improprie (când mijloacele folosite datorită insuficienţei sau defectuozităţii duc la neproducerea rezultatului). să fie expresia voinţei libere a făptuitorului. cât şi împiedicarea rezultatului trebuie să 342 fie voluntare..Aurel Teodor Moldovan . fie de obiectul material al infracţiunii: a) tentivă proprie. iar în cazul împiedicării producerii rezultatului trebuie ca acţiunea să fi fost executată în întregime. .punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea. infracţiunea fapt consumat .după cauzele care determină neproducerea rezultatului legate. să fie efective. neechivocă. executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul Condiţii: . amplificării rezultatului iniţial sau continuării activităţii infracţionale.Atât întreruperea activităţii. Felurile tentativei: .

• Fapta trebuie săvârşită de către cel puţin unul dintre participanţi cu vinovăţia cerută de lege. • pluralitatea constituită. CAPITOLUL VIII.presupune ca participanţii la săvârşirea infracţiunii să nu acţioneze cu aceeaşi formă de vinovăţie . PARTEA GENERALĂ 18. • pluralitatea ocazională. • Legătura subiectivă între participanţi.8. Felurile participaţiei penale: . fiecare participant este considerat autor al infracţiunii. Condiţii: • Să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală. • Participaţia improprie sau imperfectă.după criteriul contribuţiei participanţilor la comiterea infracţiunii: • activitatea de executare directă şi nemijlocită a faptei. • La comiterea faptei să îşi fi adus contribuţia mai multe persoane decât ar fi fost necesar potrivit naturii faptei. PARTICIPAŢIA PENALĂ Noţiune: formă de pluralitate de infractori în care. 343 .toţi participanţii acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie la săvârşirea infracţiunii.este forma pluralităţii de infractori ce poartă numele de participaţie penală. la comiterea faptei prevăzute de legea penală participă un număr mai mare de persoane decât este necesar.cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este cerută chiar prin natura acesteia.după criteriul atitudinii psihice faţă de rezultatul faptei comise: • Participaţia proprie sau perfectă sau propriu-zisă . PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI Noţiune: situaţia în care mai multe persoane săvârşesc o singură infracţiune · caracteristica esenţială este dată de colaborarea cu vinovăţie a mai multor persoane în vederea săvârşirii unei infracţiuni Formele pluralităţii de infractori: • pluralitatea naturală/ necesară. indiferent dacă aceasta a fost consumată sau a rămas în faza de tentativă pedepsibilă.gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni.DREPT PENAL.

Aurel Teodor Moldovan • activitatea de determinare la comiterea unei fapte. Coautoratul. Autor este cel care săvârşeşte acţiunea (inacţiunea) prevăzută în norma incriminatoare. Forme: 1. 344 .instigarea proprie sau perfectă. d) instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost instigat sau să fi realizat cel puţin o tentativă posibilă. .formă a participaţiei penale ce constă în fapta de a determina cu intenţie. . şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două sau mai multe persoane. Instigarea. După numărul persoanelor ce desfăşoară activitatea de instigare: . 2. singur.instigarea calificată. faţă de o altă persoană numită instigat. c) existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat. a luat singur hotărârea infracţională şi nu a fost sprijinit la comiterea infracţiunii de nici o persoană. . în mod nemijlocit indiferent că a comis-o cu intenţie. Condiţii pentru a exista instigarea: a) efectuarea unei activităţi de determinare din partea unei persoane. la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală. • participaţia secundară.instigarea cu un singur instigator.specific autorilor şi coautorilor. instigator. • activitatea de înlesnire sau de ajutare la săvârşirea faptei. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. 3. b) activitatea de determinare trebuie să privească săvârşirea unei fapte penale.formă de participaţie în care. după forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta: . După mijloacele folosite de instigator pentru determinarea instigatului să săvârşească o infracţiune: .reprezintă forma de participaţie penală în care o persoană săvârşeşte prin acte de executare fapta prevăzută de legea penală.instigarea simplă. culpă.. prin orice mijloace de către o persoană numită instigator a altei persoane numită instigat.după criteriul contribuţiei participanţilor la săvârşirea faptei şi producerea rezultatului: • participaţia principală –când prin contribuţia participantului se realizează însăşi conţinutul infracţiunii.instigarea improprie sau imperfectă.când contribuţiile participanţilor nu se înscriu în realizarea acţiunii sau inacţiunii ce reprezintă însăşi fapta incriminată – specifică complicilor şi instigatorilor Autoratul.

instigarea mediată.săvârşirea de către complice a unor acţiuni menite să înlesnească. . .concomitentă. .DREPT PENAL. reuşit. După momentul în care se acordă ajutorul: .instigarea colectivă.instigarea care presupune colaborarea mai multor persoane. .complicitatea se săvârşeşte numai cu intenţie directă. sau să ajute pe autor la comiterea faptei. sau că va favoriza infractorul . . după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.instigarea indeterminată.morală. sau care.instigarea poate fi determinată. 4.instigarea individuală. Este îndeplinită condiţia şi atunci când s-a săvârşit doar o tentativă pedepsibilă. Condiţii: . 6. După modul de acţiune al instigatorului pentru a determina instigatul la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală: . Complicitatea Reprezintă activitatea persoanei care înlesneşte. După rezultatele urmărite prin instigare: .anterioară. . . indirectă sau praeterintenţie. După modul direct sau indirect în care se realizează contribuţia complicelui la săvârşirea infracţiunii: 345 . După rezultatul obţinut în determinarea instigatului la comiterea faptei prevăzute de legea penală: . 8.instigarea explicită (deschisă). După natura ajutorului dat la săvârşirea infracţiunii: .instigarea cu efect pozitiv.instigarea ascunsă (perfidă). 3. . 2.existenţa unei fapte penale comise de autor.materială. PARTEA GENERALĂ . promite că va tăinui bunurile provenite din aceasta. 5. chiar dacă.instigarea cu efect negativ. înainte sau în timpul săvârşirii faptei. După numărul persoanelor faţă de care se exercită activitatea de determinare: . .instigarea imediată. 7. Felurile complicităţii: 1. sau ajută în orice fel la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. După modul în care este comunicată ideea infracţională: .

4.G. În recursul declarat de inculpatul S. Recursul nu este fondat. nu acţionează toate cu aceiaşi formă de vinovăţie.improprie.modalitatea intenţie şi culpă. . Forme: . inculpata D. inculpatului S. alţii din culpă. în calitate de coautori. nu se poate considera că inculpatul S. Din probele administrate rezultă că cei doi inculpaţi au conceput împreună modul de operare în săvârşirea furtului. activitatea fiecăruia fiind necesară pentru producerea rezultatului urmărit. şi-au distribuit rolurile şi au acţionat în mod conjugat. (1) raportat la art . Este posibilă la infracţiunile intenţionate nu şi la cele din culpă. Apelurile inculpaţilor au fost respinse.209 alin.G. Instanţa a reţinut că. cum greşit au reţinut instanţele. 208 alin.modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie PRACTICA CAPITOLUL VIII PLURALITATEA DE INFRACTORI 1. care.G. După ce partea vătămată a urcat pe scara autocarului. iar nu de autor. După forma de vinovăţie: . în spate. inculpaţii se aflai ăn locul de îmbarcare în autocar a pasagerilor. După aspectul dinamic al contribuţiei complicelui la săvârşirea faptei: . f) şi g) Cod penal. în jurul orei 3. a acordat un 346 . la 13 iulie 2000. 1 lit. Coautorat. inculpata fiind reţinută în autocar. care săvârşesc cu voinţă comună o faptă prevăzută de legea penală. Participanţii la comiterea infracţiunii acţionează lucrând cu intenţie. În această situaţie. acesta susţine că a săvârşit fapta în calitate de complice.Aurel Teodor Moldovan . . Participaţia improprie Persoanele. sustrăgându-i portofelul cu acte şi bani. Sustragerea portofelului a fost simţită de partea vătămată şi observată de un martor.proprie. Furt Inculpaţii au fost condamnaţi la câte 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută în art.complicitatea mediată.complicitatea prin acţiune (comisivă). în aglomeraţie a părăsit locul faptei.complicitate nemijlocită.complicitatea prin inacţiune (omisivă).F i-a băgat mâna în buzunar.30. . alţii chiar fără vinovăţie. 5. pe care l-a transmis. . a).

PARTEA GENERALĂ simplu ajutor inculpatei D. în cele din urmă a renunţat. aceasta nu înseamnă că fapta a fost săvârşită de mai multe persoane. În consecinţă. 2. renunţase la intenţia de a avea raport sexual cu aceasta. la semnul făcut de colegul său. Rămânând singuri. barman intr-un local.C. luându-i suma de 100. b) Cod penal se referă la situaţia în care infracţiunea de viol a fost săvârşită de mai multe persoane. l-a ajutat pe autorul tentativei de viol.C. B. Agravanta implică participarea concomitentă a mai multor persoane. 347 .. 197 alin.I. 20 şi art.000 de lei din banii luaţi de la partea vătămată. neexistând agravanta prevăzută în art. s-a înlăturat din încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina lor această agravantă şi s-au individualizat pedepsele. prin violenţă.. Este suficient ca. a ieşit din încăpere. să existe încă o persoană care a imobilizat victima. să aibă raport sexual cu victima. La un semn discret al lui B. şi B. Într-o seară. inculpaţii minori au urmărit-o. încuind uşa şi a revenit după 40-50 de minute când. (2) lit.I.Instigare la tâlhărie Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. a întreprins acţiuni de natură a înfrânge rezistenţa acesteia. Chiar dacă B. în seara de 17 octombrie 1994. pe lângă autor. este greşită. în timp ce se aflau în vestiar. b) Cod penal. b9 Cod penal. încuind uşa pe dinafară. În acest sens. reţinându-se că.DREPT PENAL. a determinat pe doi inculpaţi minori să o deposedeze de bani pe partea vătămată.000 de lei. 211 alin.I. B. împrejurare care intimidează victima. 26 raportat la art. a părăsit încăperea.F la comiterea infracţiunii.Tentativă. inculpatul B. care consumase băuturi alcoolice în local. (1) teza I Cod penal. inculpatul a spus celor doi minori că banii se află în buzunarul stâng al cămăşii părţii vătămate şi le-a dat un spray lacrimogen pentru a anihila o eventuală rezistenţă a acesteia. dar aceasta opunându-se. 197 alin. lucrau ca muncitori docheri în portul Constanţa.Viol În fapt. 3. Este adevărat că ea nu presupune ca toate persoanele să fi avut raport sexual cu victima. au fost admise apelurile declarate de inculpaţi. În consecinţă. a ameninţat-o. Apoi au revenit în local. Agravanta prevăzută în art. reduce posibilităţile ei de a se apăra.. şi în art. 25 raportat la art. de-acum. 197 alin. După ce partea vătămată a părăsit localul. prin plecarea de la locul unde urma să se consume fapta şi prin încuierea uşii.. ceea ce este specific formei de participare a coautoratului.C. văzând că partea vătămată. s-a rerţinut că inculpaţii B. 20 raportat la art. în ceea ce îl priveşte pe pe B. în ceea ce îl priveşte pe B. B.Complicitate. (2) lit. (2) lit. 197 alin. avea supra ei o importantă sumă de bani. au restituit inculpatului spray-ul şi i-au dat 30. datorită opunerii victimei. ai folosit împotriva ei spray-ul şi au lovit-o. (2) lit.C. În cazul de faţă.I. fapta caracterizându-se prin participarea ambilor inculpaţi la realizarea laturii obiective a acesteia.I a încercat. inculpatul. b) Cod penal. Încadrarea juridică a acestor fapte în art. au fost rugaţi de o salariată să-i taie un geam.I. recursul inculpatului a fost respins.

140/1996. care se succed imediat în timp asupra obiectului infracţiunii. C-tin Mitrache. iar din punct de vedere subiectiv.Ed. 208 şi art 209 Cod penal. Ghe. pe plan subiectiv. 1976. 25 raportat la art. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul i-a îndemnat pe inculpaţii minori să o deposedeze de bani pe partea vătămată.216. Judecătoria Târgovişte. săvârşită de o persoană şi în care se identifică conţinutul unei singure Felurile unitatii de infractiune infracţiuni. UNITATEA DE INFRACŢIUNI Noţiune  presupune activitatea infracţională formată dintr-o singură acţiune ori inacţiune ce decurge din natura faptei sau din voinţa legiuitorului. op. a respins ca nefondat apelul declarat de procuror. se poate realiza.cit. ca urmarea firească a comportamentului violent al autorilor. vol. Infracţiunea simplă. P.cit.Aurel Teodor Moldovan Aceasta a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale. 3822/1995. 34/1995. I. cu intenţie. a reţinut situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu şi a condamnat pe inculpat pentru instigare la infracţiunea de furt calificat prevăzută în art. Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.Zolineak.II. instigator este persoana care. prin decizia penală nr. Drept Penal.. op. Potrivit art 25 Cod penal. şi anume luarea prin violenţă a banilor. fie prin mai multe intervenţii. Al. pag. anterior modificării prin Legea nr. Boroi.Oancea. Tribunalul Dâmboviţa.Gen. printr-o singură acţiune sau inacţiune. (2). printr-o singură formă de vinovăţie.578 UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE Infractiunea simplă  se caracterizează din punct de vedere obiectiv. sub aspect obiectiv. pag.191. M. CAPITOLUL IX. fapta săvârşită de inculpat trebuia încadrată în prevederile art. pag. Nistoreanu. 211 alin. 578 Unitatea naturală de infracţiune Unitatea legală de infracţiune 348 .Didactică şi Pedagogică. Aşa fiind. pag. Bucureşti !971. prin sentinţa penală nr. În aceste condiţii. 25 raportat la art. fie prin o singură intervenţie a făptuitorului asupra obiectului infracţiunii.. spunându-le că avea în buzunar o importantă sumă de bani şi dându-le un spray lacrimogen pentru anihilarea unei posibile rezistenţe.9. un singur rezultat. determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii unor leziuni traumatice părţii vătămate. Drept Penal.198.134. 18. Aceste împrejurări evidenţiază că. inculpatul a prevăzut şi a urmărit producerea rezultatului faptei la săvârşirea căreia i-a determinat pe cei doi minori.

făptuitorul ucide o altă persoană decât cea pe care vroia să o ucidă iniţial  prin săvârşirea faptei asupra altui obiect sau altei persoane datorită erorii făptuitorului: Exemplu: infractorul confundă pe rivalul său. datorită nopţii.Bulai op. care continuă şi după consumare până la intervenţia unei forţe contrare. pag. potrivit viitorului Cod Penal) o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală Infracţiunea progresivă  infracţiune care după momentul consumării infracţiunii produce un rezultat care se amplifică progresiv. la alt obiect sau persoană. care constă în repetarea faptei incriminate. cu o altă persoană pe care o ucide UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE Noţiune: creaţie a legiuitorului. sau prin îndreptarea acţiunii – din eroare a făptuitorului – asupra altei persoane ori altui obiect. pe de o parte. fie prin producerea de noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave. Formele unităţii legale Infracţiunea continuată  este acea formă a unităţii legale caracterizată prin săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite Infracţiunea complexă  infracţiunea ce cuprinde în conţinutul ei ca element constitutiv sau ca circumstanţă agravantă (element circumstanţial agravant. fără intervenţia făptuitorului.DREPT PENAL. în aşa fel încât să se atribuie ansamblului de infracţiuni.211. Infracţiunea deviată  formă a unităţii naturale de infracţiune. decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vatămă. datorită greşelii făptuitorului. fie prin agravarea urmării imediate. PARTEA GENERALĂ Infractiunea continuă  se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. încât să releve o obişnuinţă a făptuitorului.579 Se poate săvârşi în două moduri:  prin devierea acţiunii infracţionale spre un alt obiect sau altă persoană: Exemplu: prin greşita manipulare a armei. Infracţiunea de obicei  este o formă a unităţii naturale de infracţiune. pe de altă parte. pericolul social al infracţiunii 579 C. care pedepseşte prin reunirea în conţinutul unei singure infracţiuni două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni.cit. o îndeletnicire a acestuia. desemnând infracţiunea săvârşită prin devierea acţiunii de la obiectul sau persoana împotriva cărora era îndreptată. care ar putea constitui fiecare în parte o infracţiune. 349 .

cu aplicarea art. semnificaţia unor acţiuni autonome. iar suspendarea executării nu se justifică. 41 alin. pen. Instanţa a reţinut că. suma de 64 de milioane de lei şi alte bunuri. urmate de primirea banilor şi bunurilor de la cele 13 persoane. 4552 din 25 octombrie 2001. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. secţia penală. inculpatul B. Curtea de Apel Galaţi a admis apelul inculpatului. cu condiţia ca acestea. (2) C. între altele. Unitate naturală. În cauză s-a declarat recurs în anulare. Împotriva deciziei procurorul a declarat recurs. cu acelaşi prilej.Aurel Teodor Moldovan PRACTICA CAPITOUL IX Infracţiune. în realitate.. a fost condamnat. după discuţii repetate purtate. fiecare în parte. acţiuni considerate de prima instanţă. a înlăturat aplicarea art. să alcătuiască o singură acţiune în vederea aceluiaşi rezultat. cu aceeaşi promisiune de a le obţine pe paşapoarte vize de şedere temporară. în favoarea membrilor celor două familii. inculpatul a pretins şi apoi a primit. această unitate nu este incompatibilă cu existenţa unei pluralităţi de acte materiale. cu persoane din două familii. cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea uşoară. a casat decizia atacată şi a menţinut hotărârea primei instanţe. 372 din 23 august 2000. cu aceleaşi ocazii. nu atribuie faptei semnificaţia unei infracţiuni continuate de trafic de influenţă. Din situaţia de fapt corect reţinută de instanţe. 257. pen. în luna martie 1998. Prin decizia penală nr. Infracţiune continuată. rezultă că inculpatul a săvârşit mai multe acte materiale. 604 din 8 decembrie 2003 Prin sentinţa penală nr. în unicul scop de a trafica presupusa sa influenţă asupra unor funcţionari de ambasadă. 41 350 . ca fiind componente ale infracţiunii continuate de trafic de influenţă. Trafic de influenţă Purtarea unor discuţii repetate cu mai multe persoane aflate împreună. caracterizată prin săvârşirea repetată a unor acţiuni care prezintă. (2) C. decizia nr.C. prin legătura firească dintre ele. veniţi împreună la domiciliul său. Recursul în anulare este fondat. a redus pedeapsa aplicată inculpatului şi a dispus suspendarea condiţionată a executării acesteia. susţinând că are influenţă asupra unor funcţionari de la ambasada ţării respective. a admis recursul. în sensul prevederilor art. cu motivarea. de la 13 membri ai acelor familii. Discuţiile repetate avute de inculpat cu reprezentanţi ai celor două familii. ca şi de cea de recus. pentru a-i ajuta să obţină vize pentru şedere în străinătate. considerate în ansamblul lor. ci constituie o unitate naturală de infracţiune. conţinutul aceleiaşi infracţiuni. 41 alin. urmate de primirea unor foloase de la acestea în acelaşi timp şi loc. 338 din 2 decembrie 1999. că infracţiunea de trafic de influenţă nu a fost săvârşită în formă continuată. între altele. în aceeaşi zi. Prin decizia nr. nu au. Curtea Supremă de Justiţie. Completul de 9 judecători.

cit.. M. C-tin Mitrache.cit. urmate de verificarea paşapoartelor de către inculpat şi apoi de primirea foloaselor fiind determinate de natura infracţiunii. cât şi situaţia în care o persoană săvârşeşte din nou o infracţiune după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune. alcătuind o singură acţiune şi.cit. reprezintă o unitate naturală de infracţiune.222. pen. sunt legate între ele în mod natural. şi s-a dispus condamnarea inculpatului potrivit noii încadrări.. pentru vreuna dintre ele.331. pag. V. op. ori cel puţin două dintre ele să poată fi supuse judecăţii concurs real concursul real/material simplu Formele concursului concurs real de infracţiuni: concursul ideal/formal calificat 580 V. au fost casate hotărârile atacate.Oancea.Bulai.214.10. 41 alin. s-a schimbat încadrarea juridică din prevederile art. 257 C. iar nu o infracţiune continuată de trafic de influenţă. ca atare. Activităţile menţionate ale inculpatului au urmărit un singur rezultat. 351 . 257. concursul de infracţiuni Formele pluralităţii de infracţiuni: recidiva pluralitatea intermediară Concursul de infracţiuni: forma pluralităţii de infracţiuni ce constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni. cu aplicarea art. C.. În consecinţă recursul în anulare a fost admis. PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI NOŢIUNE: desemnează situaţia în care o persoană săvârşeşte mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. pag. pag. având la bază o unică formă de vinovăţie.op. pen.236.233.580 Condiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni: a)săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni b)infracţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană c)infracţiunile să fie săvârşite mai îninte de condamnarea definitivă a infractorului pentru vreuna din ele. I. PARTEA GENERALĂ alin. de către aceeaşi persoană.DREPT PENAL. scurtele întreruperi în desfăşurarea activităţii infracţionale. în cele ale art.pag.Dongoroz. op. mai înainte de a fi condamnată definitiv.Zulineak. (2) C. Drept penal 1939. ocazionate de primele discuţii. ele trebuie considerate în ansamblul lor. Drept penal 1992. d)infracţiunile comise. 18.Dongoroz I. pag. în condiţiile speţei. CAPITOLUL X. (2).pag.259.

Sistemul absorbţiei: presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru cea mai gravă dintre infracţiuni. situaţia. aceasta absorbind pedepsele pentru infracţiunile mai puţin grave . împrejurarea în care se găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracţiune după ce. MODALITĂŢILE RECIDIVEI: Recidivă postcondamnatorie Recidivă postexecutorie Recidivă generală teritorială Recidivă specială Recidivă absolută Recidivă relativă Recidivă mare 352 Recidivă permanentă Recidivă temporară Recidivă naţională sau Recidivă internaţională Recidivă cu efect unic Recidivă cu efecte progresive . nu şi cele pentru care a intervenit o cauză legală de neexecutare. postcondamnatorie şi postexecutorie generală şi specială mare şi mică Modalităţile recidivei: absolută şi relativă permanentă şi temporară teritorială şi internaţională cu efect unic şi cu efecte progresive Tratamentul penal al recidivei: este o cauză de agravare facultativă a pedepsei pentru acea infracţiune RECIDIVA Noţiune: starea.Sistemul cumulului aritmetic: presupune adunarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune din concurs .Sistemul cumulului juridic: sistem intermediar între cel al adiţionării şi cel al absorbţiei. presupunând aplicarea pedepsei cele mai grave stabilite pentru fiecare infracţiune la care se poate adăuga un spor Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente – în contopire vor fi cuprinse numai pedepsele ce urmează a fi executate. anterior a fost condamnată sau a şi executat o pedeapsă.Aurel Teodor Moldovan Tratamentul penal în caz de concurs de infracţiuni: sunt cunoscute trei sisteme: .

RECIDIVA MARE POSTEXECUTORIE: este reglementată de art. iar în viitorul Cod Penal este reglementată în art.DREPT PENAL. respectiv de un an ori pedeapsa detenţiunii pe viaţă. alin. Primul termen al recidivei îl constituie condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. 37. potrivit actualului Cod Penal. Existenţa unei hotărâri definitive de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă.1. 41. Primul termen Condiţiile recidivei mari postcondamnatorii Al doilea termen Săvârşirea unei noi infracţiuni Noua infracţiune să fie săvârşită cu intenţie Pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune să fie mai mare un an. Condamnarea definitivă de să fie mai mare de 6 luni. b) din actualul Cod Penal şi art. potrivit legii nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă. 353 . Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie. PARTEA GENERALĂ Recidivă mică RECIDIVA MARE POSTCONDAMNATORIE: este reglementată potrivit dispoziţiilor art. a) Codul Penal în vigoare. respectiv mai mare de un an de zile potrivit noului Cod Penal. Noua infracţiune să fie săvârşită în intervalul de timp după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. 41 noul Cod Penal. Condamnarea să nu fie dintre acelea de care. respectiv de un an conform viitoarei reglementări. 37. lit. primul termen al recidivei îl constituie condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. lit.

RECIDIVĂ MICĂ POSTCONDAMNATORIE : când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoarea de până la 6 luni. al doilea termen trebuie să constituie o infracţiune. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.Aurel Teodor Moldovan Primul termen Rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiune trebuie să fie mai mare de un an. pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. 354 . Condiţii de existenţă Al doilea termen să fie constituit din săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie. 38 din actualul Cod Penal. care trebuie săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. respecvtiv de un an sau mai mare. potrivit actualei reglementări. 42 din viitoarea reglementare. Să existe o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie directă. indirerctă sau Primul termen cu praeterintenţie. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. de orice natură. respectiv art. respectiv un an Pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni sau de un an să fi fost executată Pedeapsa închisorii să fie executată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie Condamnarea să nu fie una dintre acelea de care nu se ţine cont la stabilirea stării de recidivă Condiţii de existenţă a recidivei mari postexecutorii Al doilea termen ca şi la recidiva mare postcondamnatorie. Să nu fie incidentă vreo cauză dintre cele prevăzute la art.

dec. Studii şi practică judiciră 1994-2006. nr 2/1996. tratamentul penal este prevăzut de art. 43.c) ale actualului Cod Penal. după caz. alin. 44). pag 216 355 . apare justificată concluzia că sustragerile 581 Revista de drept penal. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă: recalcularea pedepsei pentru descoperirea ulterioară a stării de recidivă se face aplicându-se.1 din Codul Penal în vigoare. 37. respectiv Codul Penal viitor – art.DREPT PENAL. Editura Hamangiu. Ediţie îngrijită de George Antoniu.pen nr 19/R/1995. PARTEA GENERALĂ RECIDIVA MICĂ POSTEXECUTORIE: este reglementată în dispoziţiile art.A. condiţiile vor fi identice cu cele de la recidiva mică postcondamnatorie Primul termen Condiţii de existenţă Al doilea termen trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei. 39. Concurs real581 C. PLURALITATEA INTERMEDIARĂ: este susceptibilă de a comporta definiţii diferite după cum se au în vedere dispoziţiile legale prevăzute de actele normative menţionate în cadrul capitolului ce analizează instituţia avută în vedere (Codul Penal în vigoare – art. iar în noul Cod penal. lit. dispoziţiile cu privire la sancţionarea recidivei postcondamnatorii sau după caz postexecutorii. respectiv în luna aprilie şi iunie 1993.1. 40. PRACTICĂ CAPITOLUL X Concurs de infracţiuni 1. p 111 În măsura în care cele două furturi au fost comise la intervale mari de timp. alin. TRATAMENTUL PENAL AL RECIDIVEI: este reglementat de dispoziţiile art. Piteşti.Concurs de infracţiuni.

În baza art 81 C. s.pen. Concurs de infracţiuni.D.583 C. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult doi ani. P. dec. şi S.pen. 3. este întemeiat. pag 222 356 . p 154 Inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută în art 254 alin (1) şi la 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută în art 289 C.. Pluralitate de victime582 C. Recursul declarat de procuror este fondat. în concurs real. Recursul extraordinar declarat în cauză. nr 4/2001.. inculpatul a acostat pe stradă două persoane. în cel de-al doilea.S. a comis câte o infracţiune de tâlhărie. nefiind aplicabile dispoziţiile art 41 alin 2 C.pen. constatându-se că această din urmă pedeapsă este graţiată conform Legii nr 137/1997.J. tot atâtea infracţiuni de tâlhărie. s. iar la 23 ianuarie trei persoane. cu motivarea că inculpatul nu a săvârşit câte o infracţiune de tâlhărie la datele susmenţionate. Pedeapsă mai mare de 2 ani. nr 2/1994. respectiv trei infracţiuni. Studii şi practică judiciră 1994-2006. Din probele administrate rezultă că la 17 ianuarie 1991. pag 220 683 Revista de drept penal. În toate aceste împrejurări fapta inculpatului de a fi constrâns concomitent două sau trei persoane. datorită pluralităţii subiecţilor pasivi şi a rezultatelor produse. chiar dacă victimele au remis sumele de bani sau bunurile în acelaşi timp. Ca urmare în recursul parchetului a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută în art 208 raportat la art 209 lit a) şi g) C.Aurel Teodor Moldovan nu au avut la bază aceeaşi rezoluţie infracţională. p 175 Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea. pe care le-a ameninţat şi lovit. Ediţie îngrijită de George Antoniu. nr 784/1993. 2. dec..pen s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare. Ediţie îngrijită de George Antoniu. Editura Hamangiu.V. deposedându-le de sumele de bani şi unele bunuri pe care le aveau asupra lor. cu aplicarea art 41 alin 2 C. şi nu una singură. să-i dea banii sau alte bunuri pe care le aveau asupra lor constituie. Concurs de infracţiuni.. Studii şi practică judiciră 1994-2006. în concurs ideal.pen.pen. suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi depusă şi în caz de concurs de infracţiuni.nr 3298/1999.J.pen. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei.pen. la 17 şi la 23 ianuarie 1991. Editura Hamangiu. printre altele. printr-o unică acţiune de ameninţare cu bătaia. în două asemenea infracţiuni.C. şi H. şi a părţilor vătămate H. cum a apreciat greşit instanţa de fond.I.S..pen. 582 Revista de drept penal. Potrivit art 81 alin 2 C. a două infracţiuni de tâlhărie prevăzute în art 211 alin (1) C.F. instanţa reţinând că. în primul caz. ci două. împotriva părţilor vătămate B..

cea de fals intelectual. art 34 lit a) si art 75 lit a C.J. aflate în concurs real. nu se putea dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate. pag 610 584 357 . s-a susţinut că reţinerea stării de recidivă este greşită. Ediţie îngrijită de George Antoniu. pag 230 585 Revista de drept penal. în data de 22 aprilie 1997. În consecinţă faptele săvârşite de către fiecare dintre inculpaţi constituie câte o singură infracţiune de tâlhărie prevăzută în art 211 alin (1). ci infracţiunea de tâlhărie şi de ultraj. Potrivit art 38 alin (2) C.pen. Editura Hamangiu. S-a reţinut că. RECIDIVA 1. pen. Tâlhăria prevăzută la art 211 alin 1 C. 4. dar există atâtea infracţiuni de ultraj. la 7 luni închisoare.. s. s. urmată de ameninţarea şi lovirea celor doi poliţişti care au încercat să-I legitimeze şi sa-i împiedice să plece cu bunurile sustrase nu constituie infracţiunea de furt calificat în concurs cu cea de ultraj.DREPT PENAL. dacă există concurs de infracţiuni. Infracţiunea de ultraj împotriva poliţistului se află în concurs ideal cu cea de tâlhărie.. Declarându-se recurs în anulare.S. câte persoane au fost vătămate prin acea infracţiune. deoarece aceasta depăşeşte 2 ani închisoare.pen trebuie reţinută în modalitatea furtului urmat de întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări pentru păstrarea bunului furat şi pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea. Studii şi practică judiciră 1994-2006.pen.. nr 2611/1996. Sentinţa a rămas definitivă prin neapelare. dec. nr 2/1997.J. Reabilitare de drept585 C. p 141 Sustragerea unor bunuri de către patru persoane. Recidivă. iar inculpatul a fost condamnat şi pentru o altă infracţiune. alin (1) din Decretul nr 328/1996. inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism fără a avea permis de conducere. Concurs ideal şi real de infracţiuni584 C.S. la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama Revista de drept penal.nr 839/1999. Ediţie îngrijită de George Antoniu. cu aplicarea art 37 lit b) C. Recursul în anulare este fondat. nr 1/2002. în raport cu fiecare poliţist agresat. Condamnare care nu atrage starea de recidivă. Editura Hamangiu. p 131 Condamnatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prevăzută în art 36. Studii şi practică judiciră 1994-2006.pen.pen. dec. şi câte două infracţiuni de ultraj prevăzute în art 239 alin 2 cu aplicarea art 33 lit a). PARTEA GENERALĂ Cum în cauză pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de luare de mită este de 3 ani închisoare..

pr. Studii şi practică judiciră 1994-2006. dec. nr 3/1996. există starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută în art 37 lit a) C. p122 În cazul în care. 9 3. în mod greşit s-a reţinut că inculpatul a săvârşit noua infracţiune în stare de recidivă postexecutorie prevăzută în art 37 lit b) C. nr 297/R/1995. a executat această pedeapsă de la 8 iulie 1992 până la 7 iulie 1993. cu suspendarea condiţionată a executării. dacă in decurs de 3 ani. nr 82/1996. se impunea să se constate că acea condamnare anterioară nu poate constitui prim termen al recidivei. Ediţie îngrijită de George Antoniu. socotit conform art 136 alin 1 C. Schimbarea încadrării juridice586 C.Piteşti. inculpatul care a fost condamnat. dec. rămasă definitivă prin neatacare cu recurs.pen. Aşa fiind. prin sentinţa penală nr. potrivit art 134 C. Computare587 C.Aurel Teodor Moldovan de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.pen.pen. iar noua infracţiune a fost săvârşită la 22 aprilie 1997.A. urmând ca instanţa de recurs. Recidivă. condamnatul nu a săvârşit nicio alta infracţiune. în raport cu prevederile art 38 alin 2 C. 130 Instanţele trebuiau sa de