Educatia prin imagine

In timpul unei repetitii al Debussy, Marea, Toscanini se gaseste in incapacitatea de a descrie

efectul pe care spera sa-l aiba intr-un pasaj anume. Dupa un moment de gandire, el a luat o
batista de matase din buzunar aruncand-o sus in aer. Orchestra,hipnotizata, privea coborarea
inceata si gratioasa a patratului de matase. Toscanini a zambit cu satisfactie cand aceasta a
ajuns pe podea. “Uitati,” a spus, “cantati asa”.

Cercetari efectuate in educatie au demonstrat ca utilizarea imaginilor in predare are ca rezultat

o mai mare abilitate de invatare. Premiza principala acestei cercetari este conceptul ca
abilitatile vizuale, definite ca fiind capacitatea de a interpreta imagini si a genera imagini pentru
a comunica idei si concepte. Scopul acestor lucrari este acela de a stimula interesul pentru
utilizarea accesoriilor vizuale si de a promova dezvoltarea abilitatilor vizuale ale persoanelor in
combinatie cu dezvoltarea lor verbala, a abilitatilor de a citi si a celor matematice.

Stiinta vizuala dintr-o perspectiva istorica

Prezenta elementelor vizuale in predare si invatare este in crestere in timp ce integrarea

imaginilor si prezentarilor vizuale cu texte, manuale instructive, prezentari in sala si a
interfetelor computerizate se extinde. Cu toate acestea, comunitatea educationala imbratiseaza
accesoriile vizuale in instructaje, conectarea elementelor vizuale si verbale fiind evidenta de-a
lungul istoriei. Conform poetului Simonides, “Cuvintele sunt imaginea lucrurilor”; la fel,
Aristotel sustine ca “ fara imagine, gandirea este imposibila”. Caracterele alfabetului au inceput
ca imagini cu inteles. Aceste imagini si simboluri infatiseaza o limba facuta de om fara distinctie
intre cuvinte si imagini, la fel cum notele muzicale transmit limbajul muzicii. Numai dupa ce
presa de tiparit a fost inventata au fost separate imaginile de cuvinte, cu ilustratiile intalnite des
la marginea drmului. De curand, istoria a aratat o inversare in aceasta separare cu multa
incredere pe abordarea vizuala a prezentarii informatiei. Rezultatele duc la o miscare vizuala in
calculele moderne prin care calculele complexe sunt reprezentate grafic, permitand si abilitati
ridicate de a comunica informatii si concepte. Vizualizarea ajuta in a da un sens informatiei care
anterior parea inteligibila. Leonardo da Vinci , in recunoasterea imposibilitatii de a inregistra
volume de informatii, a transpus cuvinte in desene sub aspecte diferite. Pentru ca istoria se
repeta, s-ar putea sa ne dam seama ca informatiile sunt prezentate mai bine vizual decat
verbal.

Stiinta predominanta a unei culturi depinde de tehnologia si de mass-media pe care la poseda.

In misiunea continua a educatiei de a satisface nevoile celor care invata, o aparenta schimbare

Sursa: http://ejite.isu.edu/
de la procesul lung al citirii, al scrierii, al numaratului si a memorarii textelor, abilitati care
pareau a fi potrivite clericilor medievali, fac loc ablitatilor de analiza si inovatie care sunt
considerate dezirabile in culturile din zilele noastre. Aplicatiile folosind cuvinte si numere sunt
insuficiente si trebuie suplimentate cu cunostinte de baza precum si noile tehnologii ce permit
activitatile zilnice. Pana si Socrates a portretizat noua tehnologie a cuvantului scris ca fiind
periculoasa si distructiva, artificiala si rigida, lipsita de raspuns si insensibila. In timp ce din ce in
ce mai multe elemente vizuale sunt incorporate pentru a atinge echilibrul optim intre indicii
verbali si scrisi in educatie, interdependenta dintre aceste doua moduri de gandire se va
imbunatati. Kellner (1998) sugereaza ca mai multe stiinte sunt necesare pentru a face fata
provocarilor societatii contemporane, stiinte care includ stiintele printarii, stiintele vizuale, ale
foneticii , stiintele media, stiinta calculatoarelor, stiintele culturale, cele sociale si ecostiinta.

Diferente de invatare

Invatarea ordonata, secventiala, verbal-matematica, folosind sarcinile emisferei stangi este o

modalitate intalnita frecvent in educatie(West, 1997). Cei a caror procese de gandire
predomina in emisfera dreapta unde activitatile de cunoastere vizual-spatiale si nonverbale
conduc frecvent pot avea dificultati in a se axa pe un stil de invatare care nu le corespunde
abilitatilor lor. Liu si Ginther (1999, Introducere,p.2) definesc stilul de invatare ca fiind “
predispozitiile individuale consistente si caracteristice de a percepe, a retine,a organiza, a
procesa , a gandi si a rezolva o problema” si sustin ca acest stil este un factor important in
diferentierea individuala a studentilor.

Materialele de invatare precum si stilurile de predare ar trebui potrivite cu stilurile cognitive

pentru o mai buna invatare. Majoritatea oamenilor au tendinta de a gandi in cuvinte si nu in
imagini, totusi folosirea vizualului in gandire este in crestere.Tuckey si Selvaratnam spun ca cea
mai mare parte a abilitatilor vizuale pot fi dezvoltate prin exercitiu. Cu toate acestea, Cate si
Richardson au evidentiat ca studentii cu un domeniu limitat de cunoastere pot privi imaginile ca
un exces de complexitati si informatii incomprehensibile daca legaturile cu conceptele nu sunt
destul de clare si evidente pentru ei. O oscilatie aditionala pentru cursanti este prezenta la cei
care pot avea dificultati in a intelege limba vorbita sau scrisa, in special cei cu bariere de limba,
cu dizabilitati de invatare si disfunctii auditive.

Stiinta vizuala definita

Wileman (1993) defineste stiinta vizuala ca “abilitatea de a citi, a interpreta si a intelege

informatii prezentate intr-un pictorial sau imagini grafice”. Asociata cu aceasta stiinta este
stiinta gandirii descrisa ca “abilitatea de a transforma tot felul de informatii in imagini,
reprezentari grafice sau forme care ii ajuta sa comunice informatia”. O definitie asemanatoare

Sursa: http://ejite.isu.edu/
pentru stiinta vizuala este “abilitatea invatata de a interpreta mesaje vizuale cu acuratete si de
a crea astfel de mesaje” (Heinich, Molenda, Russell, & Smaldino, 1999, p. 64). Definitia ERIC
data stiintei vizuale este “ un grup de competente care permit oamenilor sa deosebeasca si sa
interpreteze actiuni vizibile, obiecte sau simboluri naturale sau construite, pe care le intalnim in
mediul inconjurator”. Robinson descrie aceasta stiinta ca “o forta organizatoare in a promova si
a intelege, a retine si a anula atatea concepte academice cu care cursantii trebuie sa se
multumeasca. In sfarsit, Sinatra defineste aceasta stiinta ca “reconstructia activa a experientei
vizuale trecute cu mesaje vizuale care ne intersecteaza in prezent pentru a obtine un inteles”,
punandu-se accentul pe actiune pentru ca un cursant sa poata dezvolta procesul de
recunoastere.

Folosirea si interpretarea imaginilor este un limbaj specific in sensul ca imaginile sunt folosite
pentru a comunica mesaje care trebuie sa fie codate pentru a avea inteles.Daca stiinta vizuala
este privita ca o limba, atunci este nevoie sa stim cum sa comunicam folosind aceasta limbaj,
care include starea de alerta la mesajele vizuale si citirea si vizualizarea critica a imaginilor ca
limajul mesajelor. Stiinta vizuala, ca si stiinta limbii, este specific culturala, desi exista simboluri
universale sau imagini vizuale care sunt intelese global.

Stiinta vizuala si tehnologia instructionala

Doua mari abordari au fost sugerate pentru dezvoltarea abilitatilor stiintei vizuale. Prima este
aceea de a ajuta cursantii sa citeasca sau sa decodeze materialele vizuale practicand analiza
tehnica. Decodarea implica interpretarea si crearea intelesurilor din stimuli vizuali. A doua este
cea de a ajuta cursantii sa scrie sau sa codifice elementele vizuale ca unelte pentru comunicare.
Cursantii isi dezvolta abilitatile vizuale prin uz. Sinatra (1986) compara crearea mesajelor vizuale
cu mesajele cuvintelor scrise, in acel mesaj vizual existand o combinatie de obiecte, spatii,
lumini, unghiuri, si stari pentru a sugera un mesaj anume sau un efect la fel cum scriitorul
foloseste cuvinte, propozitii, paragrafe pentru a atinge un anumit stil.

Folosirea ideilor si strategiilor stiintei vizuale pentru a insoti invatarea este importanta pentru
ca stiinta vizuala o preceda pe cea verbala in dezvoltarea umana, este stiinta de baza in
procesul gandirii care are radacini pentru scris si citit. Berger explica “Vederea vine inaintea
cuvintelor. Copilul vede si recunoaste inainte sa vorbeasca”. Modelul conului Dale de
Experienta este bazata pe conceptul ca invatarea evolueaza de la concret la abstract;
simbolurile vizuale sunt reprezentarile nonverbale care preced simboluri verbale (Sinatra ,
1986). Activitatile de actiune ofera baza concreta pentru uzul abstract al simbolurilor in
definirea si explicarea acestor actiuni, urmate de reprezentari abstracte , un proces care
faciliteaza reconceptualizarea si intelegerea experientei inaintea descrierii ei verbale.Pentru ca

Sursa: http://ejite.isu.edu/
pozele sau ilustratiile sunt analogi ai experientei si sunt inlaturate doar putin din evenimentele
actuale, aceste reprezentari vizuale pot fi capabile sa captureze si sa comunice experienta
concreta in diverse moduri.

Cercetari in stiinta vizuala

“O fotografie buna este echivalentul unei fapte bune” ( Van Gogh). In timp ce cercetarile arata
succes in gandire si invatarea vizuala in locul sau in completarea traditionalelor lecturi si
descrieri verbale, o schimbare tehnica este necesara. Cursantii trebuie sa invete vizual si
profesorii trebuie sa invete sa predea vizual. West (1997) transmite o abordare matematica
inovativa prin care cursantii “fac” matematica si nu o “privesc”. Tehnica subliniaza invatarea
prin grafica interactiva fara cuvinte.”Cuvintele se duc intr-o idee numai dupa ce ideea a fost
deja stabilita in mintea noastra”.

Cercetarile arata ca folosirea elementelor vizuale in lectii imbunatateste invatarea cu diferite

grade de succes. Chanlin (1998) spune ca lectia fara grafica, grafica statica sau animata,
influenteaza studentii cu diferite niveluri de cunostinta in timp ce estia ating cunoasterea
procedurala si descriptiva. Cand acest nivel este scazut grafica statica sau cea animata sunt mai
bune pentru a invata date descriptive decat lectii doar cu text, totusi invatarea faptelor
procedurale nu pare sa difere cu folosirea textului sau a graficii. Oricum, cursantii cu un nivel
ridicat de cunoastere a subiectului raspund mai bine cu grafica animata in invatarea faptelor
descriptive dar raspund mai bine cu grafica statica in invatarea cunostintelor procedurale.
Grafica animata nu este superioara celei statice si poate fi chiar o distragere a atentiei de la
invatare daca miscarile nu sunt consistente cu modul in care studentii proceseaza informatia
vizuala. Un alt studiu al lui Chanlin (1999) arata ca oferind control vizual al graficii animate se
imbunatateste invatarea, in special la barbati.

Kleinman si Dwer (1999) examineaza efectul abilitatilor vizuale specifice in facilitarea

invatatului. Rezultatele lor arata ca folosirea graficii colorate in modulele instructionale, opuse
graficii alb-negru, catalizeaza realizarile, in special in conceptele invatarii. Un studiu mai vechi
efectuat de catre Matt si Carter releva ca majoritatea cursantilor prefera grafica color, dar ca nu
exista diferente mari decat cand culoarea este direct legata de informatia ce trebuie invatata.
Studiul demonstreaza si faptul ca studentii tineri prefera elementele vizuale simple pe cand cei
in varsta le prefera pe cele complexe, cu toate acestea elementele vizuale simple au un efect
mai mare in ceea ce priveste un grup de persoane in varsta; studentii nu invata neaparat mai
bine din imaginile pe care acestia prefera sa le vada.

Mayer, Boye, Mars si Tapangco (1966) au efectuat niste experimente cu ajutorul carora au
demonstrat ca un rezumat multimedia este mai eficient decat unul verbal, si ca sumarul

Sursa: http://ejite.isu.edu/
multimedia este mai eficient cand contine un text mai scurt decat unul mai lung. Concluziile
sale au fost acelea ca studentii invata mai bine dintr-un rezumat concis, mai ales daca imaginile
si textul sunt prezentate impreuna.

Variatii in elementele vizuale

Exista multe forme de grafica pentru instructie si consolidarea intelegerii. Folosirea elementelor
vizuale in educatie, desi s-a aratat consistent ca ajuta invatarea, trebuie sa fie planificata cu
atentie. Elementele vizuale care dirijeaza cursantul spre partea incitanta si de entertainment a
prezentarii poate interveni in scopul lectiei in loc sa incurajeze meditativ analiza intelesului
ascuns . Dwyer sustine ca imaginile trebuie sa fie potrivit folosite in stbilirea informatiilor
intrucat simpla vizualizare nu functioneaza pentru a maximiza realizarile studentilor.

Concluzii

Literatura sugereaza ca folosirea elementelor vizuale in predarea si invatarea are rezultate

pozitive. Pentru ca aceste realizari sa fie utilizate cat mai eficient, profesorii ar trebui sa posede
abilitati care includ limbajul imagistic precum si tehnicile de predare vizuala; de aceea, ghidarea
in aria stiintei vizuale pentru instructori este garantata. Rezultatele impactului stiintei vizuale in
clasa poate fi explorat mai departe prin profesori care isi examineaza uzul lor de elemente
vizuale si compararea continutului lectiei cu realizarile studentului. Alte cercetari pentru a
dezvolta unelte care masoara gradul de stiinta vizuala al unui individ, incluzand abilitatile de a
crea si de a interpreta limbajul vizual, sunt importante in evaluarea impactului global a
capacitatii de invatare a unui student. Identificarea posibilelor relatii intre factori cum ar fi stilul
de invatare si caracteristicile demografice este dezirabila pentru un studiu comprehensiv al
conceptului de stiinta vizuala.

Sursa: http://ejite.isu.edu/