Sunteți pe pagina 1din 5

Acizi nucleici

Sunt specii macromoleculare care prezinta caracteristici informationale comparativ cu toate


celelalte specii moleculare mari sau mici. Acizii nucleici se intalnesc in toate celulele vii in cea mai mare
cantitate acestia regasindu-se la nivelul nucleului celular si in cantitati reduse se intalnesc si la nivel
citoplasmatic. In natura se mai intalnesc acizi nucleici si in virusuri care nu poseda celula, care sunt
complexe macromoleculare nucleoproteice si care poseda o singura macromolecula de acizi nucleici,
comparativ cu toate celulele vii care contin un nr foarte mare si variabil de macromolecule de acizi
nucleici.

Structura care sta la baza acizilor nucleici este nucleotidul care este compus din 3 elemente
fundamentale reunite prin intermediul unor legaturi covalente:

-o baza azotata

-o pentoza

-acidul fosforic.

Daca bazele azotat prezinta structuri aromatice ciclice, planare, si pentozele poseda struturi
planare si acestea in constituirea nucleotidelor se aranjeaza perpendicular unele fata de celelalte.

Tipul acizilor nucleici este dat de natura pentozelor care poate fi riboza sau 2-deoxiriboza. In
acest mod sunt definiti acizii ribonucleici si respectiv deoxiribonucleici( RNA si DNA). Bazele azotate
prezente in structurile acizilor nucleici pot fi pirimidinice sau purinice. Indiferent de natura acizilor
nucleici ambele baze purinice adenina si guanina se intalnesc in lanturile polinucleotidice. Bazele azotate
pirimidinice sunt in numar de 3 Uracil, Tinina si Citozina in lanturile polinucleotidice.

In RNA se intalnesc Uracil si Citozina in timp ce in lanturile polinucleotidice DNA Tinina si


Citozina.

Bazele azotate: - pirimidinice in conditii fiziologice se intalnesc in forma lactanica insa pot exista
in echilibre alaturi de formele lactinice datorita dezvoltarii efectelor electromere la nivelul moleculelor
lor.

Echilibre termodinamice: in conditii fiziologice sunt deplasate mult catre formele lactanice si din
aceasta cauza structurile lactinice nu se mai iau in calcul.

La nivelul nucleotidelor intre baze azotate si monozaharid se realizeaza o legatura de tip beta-n-
glicozidica indiferent de natura bazei azotate.

Acidul fosforic se poate lega chimic la nivelul monozaharidelor fie in pozitiile 2,3 sau 5 sub forma
de esteri iar la nivelul deoxiribozei in pozitiile 3 sau 5.

1
Deoarece ambele structuri: baze azotate si respecti monozaharid sunt numerotate dupa principii bine
determinate, pentru a nu se suprapune numerotarea prin conventie se numeroteaza cu 1,2,3..... bazele
azotate si cu 1prim, 2prim...... pozitiile din monozaharide.

Bazele azotate pirimidinice sunt legate n-beta-glicozidic prin intermediul N din pozitia 1 iar
bazele azotate purinice se leaga n-beta-glicozidic prin intermediul pozitiei 9.

Prezenta in toate nucleotidele a cel putin unui rest de acid fosforic imprima nucleotidelor
caracter acid, caracter care se transfera si structurilor macromoleculare polinucleotidice. Intr-un
nucleotid pot exista in pozitii diferite resturi fosfat sau acestea se pot acumula ca bi sau tri- fosfati la
nivelul unui singur atom de carbon. In acest mod se constituie nucleozid monofosfatii, bifosfati resp
trifosfati. Atunci cand resturile fosfat sunt aranjate adiacent unele fata de altele datorita incarcarii
electrice cu sarcina negativa a acestora apar la nivelul moleculelor repulsii intra moleculare care induc
starea de rezonanta de opozitie.

Aceste molecule care contin 2 sau 3 resturi de acid fosforic legate unele de altele intr-un
nucleotid sunt bogate energetic si sunt capabile sa cedeze energia de legatura mediului in vederea
stabilizarii. Eliminarea unui rest fosfat sau unui nr de 2 resturi de fosfat se poate realiza printr-un proces
hidrolitic cand se obtine fie acidul fosforic fie se obtine acidul tio-fosforic si se elibereaza energia
inmagazinata in molecula tensionata initial. Aceste specii moleculare care sunt tensionate si instabile se
numesc molecule macroergice si prezinta rol fundamental in stocarea si transferul de energie in toate
sistemele vii.

Adenozin difosfatii sau trifosfatii se formeaza in procese consumatoare de energie(endergonice)


si se stabilizeaza in procese hidrolitice prin procese exelgonice.

In afara aranjarii adiacente a restului de fosfat, acesta se poate lega la nivelul aceluiasi rest
monozaharidic din molecula unui nucleotid prin intermediul a 2 grupari functionale OH si constituirea
unui ester difosfat intern. Cel mai cunoscut ester fosfat intern este adenozin-monofosfat-ciclic in care
gruparea fosfat se leaga la nivelul pozitiilor 5’ si 3’. Acesti fosfati ciclici prezinta caracteristicile unor
mesageri secunzi care de regula se biosintetizeaza la nivelul membranelor celulare ca urmare a actiunii
unor hormoni cu caracteristici hidrofile la nivelul receptorilor celulari. Acesti mesageri secunzi sunt
implicati in numeroase procese biochimice celulare.

Mesager secund:- vezi ppt

Nucleotidele indiferent de natura lor chimica nu absorb in vizibil, absorb in schimb in domeniul
ultraviolet la lungimi de unda in apropierea valorii de 260nm care este lungime de unda specifica atat
nucleotidelor cat si polinucleotidelor (acizilor nucleici). Fenomenul de absortie in domeniul Uv este
asemanator cu absortia peptidelor si polipeptidelor datorata resturilor de aminoacizi cu caracteristici
aromatice in jurul valorii de 280nm. Lungime de unda care este caracteristica de asemenea tuturor
acestor specii

2
Acizii nucleici se constituie ca structuri macromoleculare prin negarea succesiva a nucleotidelor
prin intermediul legaturilor fosfodiester existente in nucleotide adiacente corespunzatoare pozitiilor 3’ si
5’. Prin aceasta succesiune se constituie lanturi macromoleculare care intotdeauna prezinta un capat 3’
hidroxilat si respectiv celalalt capat 5’ fosfat. Aceste structuri macromoleculare prezinta liniaritate
prezinta caracter acid si polaritate. Caracterul acid se datoreaza resturilor de acid fosforic legate de 3’ 5’.
Polaritatea se datoreaza tot resturilor de acid fosforic. De asemenea lanturile polinucleotidice prezinta
flexibilitate la nivelul structurii primare datorita existentei resturilor de acid fosforic de la nivelele 3’ si 5’
succesive.

Prin conventie orice lant polinucleotidic se citeste dinspre capatul 5’ inspre capatul 3’. Ca orice
sistem macromolecular polinucleotidele poseda structura primara, structura secundara si respectiv
structura tertiara.

Daca structura primara indica secventa de nucleotide in lantul polinucleotidic, structura


secundara indica capacitatea satisfacerii legaturilor de H intra si intermoleculare, iar structura tertiara
indica capacitatea lantului macromolecular de a constitui gheme statistice stabilizate prin intermediul
interactiilor de natura slab preponderent.

Datorita nr mare de nucleotide care se pot succede ca sa constituie structura primara exista un
nr foarte mare de macromolecule dinstincte care se pot constitui pe baza celor 2 nucleotide purinice si 2
nucleotide pirimidinice specifice fiecarui tip de acid nucleic.

S-a calculat in acest mod ca pot rezulta 4 la puterea n variante un n=nr resturilor de nucleotide
din macromolecula, practic un nr deosebit de mare care poate codifica si constitui informatia genetica.
Din aceasta cauza in natura indiferent de specia vie existenta pe planeta informatia genetica este
pastrata si transmisa prin intermediul acestor specii macromoleculare.

Lanturile macromoleculare polinucleotidice pot fi degradate hidrolitic in prezenta unor nucleaze


care pot fi ribonucleaze(RNA) si respectiv deoxiribonucleaze(DNA). Alaturi de aceste nucleaze care au
rolul de a scinda fie la marginea lantului polinucleotidic (exonucleate) sau in interiorul lantului
polinucleotidic (endonucleaze) o singura legatura fosfodiester exista in sistemele vii si endonucleaze de
restrictie care se gasesc numai in celulele bacteriene si care au rolul de a elimina dintr-un lant
polinucleotidic o secventa relativ mica de 4-6 nucleotide in conditii de specificitate maxima, fiind
cunoscute endonucleazele de restrictie si respectiv oligonucleotidele care sunt eliberate. Aceste
oligonucleotide sunt utilizate in ingineria genetica in procese de clonare dar si in procesele de
evidentiere analitica.

DNA – sunt polinucleotide in care etse prezenta o catena macromoleculara polinucleotidica si n


raport cu aceasta se infasoara sub forma unui dublu helix o alta catena polinucleotidica complementara.
S-a demonstrat ca pentru constituire dublului helix DNA interactioneaza complementar resturile de A cu
resturile de T si respectiv G cu resturile de C. Acest lucru a fost demonstrat nu numai matematic dar si
experimental deoarece la degradarea totala a unui DNA s-a obtinut un nr egal de nucleotide de tip
adenina si timina respectiv guanina si citozina.

3
De-a lungul dublului helix intre restul de adenina si cel de tinina se constituie cate 2 leg de H
complementare iar intre restul de citozina si respectiv de guanina se constituie 3 leg de H, aceste
legaturi de H au rolul de a stabiliza structura DNA in raport cu mediul si astfel se poate considera ca cu
cat exista mai multe interactii de complementaritate dintre resturile de citozin si guanina in raport cu
resturile de adenina si guanina, cu atat stabilitatea structurii DNA formate este mai pronuntata.

In constituirea dublului helix cele 2 lanturi polinucleotidice se aranjeaza antiparalel si sub


aceasta forma interactioneaza prin intermediul leg de H intermoleculare. In constituirea dublului Helix
resturile bazelor azotate care sunt planare si cu caracteristici hidrofobe sunt orientate inspre interiorul
dublului helix iar resturile monozaharidice si de fosfat sunt aranjate inspre exteriorul dublului helix in
contact direct cu apa. In acest mod dublul helix constituit prezinta stabilitate maxima in raport cu mediul
apos in care exista.

Parametri helix-ului:

-p=34 anstromi

-n=10 perechi de baze azotate/ tura

-3,4 Anstromi/baza

-diametru helix = 20anstromi

Posedand legaturi de natura slaba, de natura medie si puternica dublul helix DNA prezinta
stabilitate termodinamica in mediile apoase, stabilitate care poate fi insa distrusa partial sau total
dependent de parametri din mediu, astfel ca si in cazul lanturilor polipeptidice si in cazul lanturilor
polinucleotidice pot fi definiti agenti denaturanti:

-temperatura

-forta ionica

-pH

-compusii organici

Temperatura este un factor denaturant si se manifesta prin cresterea sau scaderea agitatiei
termice care poate influenta in special legaturile de natura slaba existente la nivelul zonelor cu
caracteristici hidrofobe. Cresterea temperaturii poate conduce la distrugerea tuturor legaturilor de H de
tip complementar intermoleculare si astfel cele 2 macromolecule componente ale DNA pot fi separate
complet intre 80 si 100 grade celsius. Macromoleculele individuale rezultate in conditii de temperatura
ridicata pot reconstitui dublul helix (renaturare) daca racirea mediului este realizata lent in alte conditii
nu se realizeaza renaturarea si astfel nu se mai poate reconstitui structura DNA initiala.

4
Forta ionica – a mediului in care se gaseste DNA poate influenta intercatiile de natura slaba prin
distrugerea fie a legaturilor de H fie pot influenta interactiile de natura tare acelea care sunt angrenate
in dezvoltarea interactiilor de natura ionica.

Prin intermediul fortelor ionice structura DNA poate fi distorsionata iar la revenirea acesteia se
poate produce renaturarea DNA.

pH-ul , valoarea pH-ului (caracterul acido-bazic al mediului) poate influenta gradul relativ de
incarcare electrica a gruparilor functionale, si respectiv a heteroatomilor din macromoleculele DNA.

In acest mod pot fi distruse partial sau total interactiile de complementaritate prin
intermediul........ si in acest mod lanturile polinucleotidice pot fi despartite si pot parasi dublul helix. In
conditii de variatie puternica a valorii pH-ului catre valori extreme ale acestuia macromoleculele pot
suferi degradarii reversibile.

HiSTONE< REPLICAREA, TRANSCRIEREA GENETICA, RECOMBINAREA, CLONAREA, MUTATIA, RNA,


CODON, ANTICODON, ROBOZOMI< VIRUSURI