Sunteți pe pagina 1din 2

Perspectiva narativă

Perspectiva narativă este punctul de vedere al naratorului sau viziunea lui asupra lumii.
 perspectivă narativă subiectivă(impreuna cu/avec ;N=P), a naratorului implicat afectiv în evenimentele prezentate.
Naratorul joacă şi rolul unui personaj, iar faptele nu sunt prezentate cronologic, ci într-o ordine personală dictată de
propria conştiinţă. Naratorul comunică la persoana I şi se concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar, din
acest motiv, lumea prezentată se înfăţişează cititorului dintr-un singur unghi. Această perspectivă e specifică prozei
psihologice şi memorialistice.
 Perspectiva obiectivă, „dindărăt/ derriere" (N>P), presupune un narator ce ştie mai multe decât personajele şi redă
evenimentele fără să se implice. El este un narator omniscient. Acest gen de perspectivă este specifică prozei realiste
din secolul al-XIX-lea.
 Perspectiva impersonală, “din afară/dehors” (N<P), presupune un narator ce ştie mai puţin decât personajele, el fiind
doar un martor al evenimentelor pe care nu le comentează, lăsând cititorului misiunea de a da semnificaţie textului.
N- naratorul
P- personajul

Expresivitate. Reflexivitate. Ambiguitate. Sugestie

Expresivitatea- capacitatea limbajului poetic de a reflecta, direct sau indirect, o realitate individuala, un relief
psihologic,"fondul subiectiv al vorbitorului"
capacitatea limbajului poetic de a exprima intr-o maniera plastica, diferita de cea a limbajului uzual, idei
concentrate, cu maximă incărcatură afectiva si subiectiva. Se realiz.prin:
- imagini artistice;
- figuri de stil;
- sintaxa poetica;
- modul particular de utilizare a materialului lexical;
- topica;
- punctuatie;
- prozodie.

Reflexivitatea- caracteristica textului de a genera nevoia de lectură meditativă, mai putin afectivă si mai explicit
speculativă. Lirismul reflexisiv are ca substanţă şi sursă a emoţiei ideea filosofică, prin intermediul căreia se nasc
sentimentele şi viziunea poetică. D.p.d.v.stilistic, limbajul reflexiv presupune confesiunea directă, prezenţa mărcilor lexico-
gramaticale ale eului liric, exploatarea sensurilor conotative ale cuvintelor prin care poetul se comunică(T. Vianu).

Sugestia- caliatea particulară a stilului de exprimare aluzivă prin care ideea nu se oferă direct cunoaşterii raţionale,
ci intuiţiei, imaginaţiei şi sensibilităţii. Modaliatati de realizare:
- utilizarea cuvintelor polisemantice si a sensurilor conotative;
-recurenţa unor cuvinte-cheie (laitmotivul, refrenul), titlul poate sugera tema operei;
enunturi eliptice, ssuspendate;
-prezenta elem. paratextuale ( motto, subtilu, dedicatie)

Ambiguitatea-denota caracterul "deschis" al spatiului semantic al discursului1, valorificarea valentelor de


semnificare multipla ale unui cuv/sintagme. Implica o "pluralitate de lecturi"2
- trăsătură a liricii contemporane (neomoderniste, postmod.)- presupune un efort sporit de decriptare a sensurilor. Limbajul
artistic este aparent simplu, fără o evidentă încărcătură de fig. de stil. Invers proporţional cu simplitatea limbajului creşte
dificultatea descifrării ideii poetice.. Expresia este lapidară, foarte concentrată în sensuri simbolice.
Mecanisme de producere a ambiguitatii:
1.la niv. viziunii artistice: referinta culturala (simboluri, concepte din dif. domenii ale culturii; ex. Galateea, Marcu, Luca
etc);
2. la niv.lexical: utiliz. cuv. polisemantice, sensuri conotative, inovatii lexicale;
3. la niv. sintactic: dislocari topice, enunturi eliptice, ermetism sintactic;
4. niv. stilistic: alegorii, metonimii, metafore

Subiectivitatea textului presupune prezenţa mărcilor lexico-gramaticale specifice si caracterul confesiv şi afectiv.

Romanul experientei3 (sau roman al conditiei umane)

-cultivat in perioda interbelica de cativa romancieri preocupati de marile probleme existentiale ale fiintei umane, aflati sub
influenta existentialismului (curent filosofic): Andre Gide, Andre Malraux, Albert Camus, Jean-Paul Sartre.

1 M.Got, Literatura romana


2 P.Ricoeur,Eseuri de hermeneutica
3 O. Soviany, Limba şi literatura romana
In literatura română: M. Eliade, (Maitreyi), Anton Holban (Ioana, O moarte care nu dovedeste nimic), Mihail Sebastian
(Femei, De două mii de ani).
Trasaturi:
- are in centrul lui marile probleme ale individului: cine sunt eu?, pr. autenticitatii (ce fac pt. a fi eu insumi?) si cea a
libertatii.;
-eroul , aflat in cautarea propriei identitati, respinge orice conventie/normă morala si socială;
-existenţa sa se transformă intr-o suită de experimente prin care caută sa-şi verifice curajul, voinţa, energiile sufleteşti,
cautand sa atinga libertatea absoluta;
-se autoanalizează cu luciditate;
-experientă iubirii nu mai implica afectivitatea, ci voinţa (tema seducţiei);
-tehnici narative specifice: jurnalul, discursul fragmentarist (naratiune segmentata in secvente intre care nu exista o
continuitate evidentă), flash-back-urile