P. 1
Grile Economie Comerciala UCDC

Grile Economie Comerciala UCDC

|Views: 723|Likes:
Published by merlin334
Grile Rezolvate (Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir)
In preview nu se vede rezolvarea.
Download PDF pentru a vedea rezolvarea.
Grile Rezolvate (Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir)
In preview nu se vede rezolvarea.
Download PDF pentru a vedea rezolvarea.

More info:

Published by: merlin334 on Feb 09, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/04/2014

pdf

text

original

1.

Noţiunea de comerţ nu defineşte: a) o funcţie economică; b) o profesiune, care se practică în cadrul economiei de piaţă, asigurând realizarea actelor de schimb; c) transferul titlului de proprietate; d) cumpărarea unui bun îndelungat pentru dotarea locuinţei. 2. Comerţul pune la dispoziţia consumatorilor/utilizatorilor bunuri şi servicii în condiţii de: a) timp, loc, cantităţi, sortiment, preţ; b) cantitate, preţ, poziţii sortimentale; c) unităţi de încărcătură pachetizate; d) structură sortimental preambalată şi codificată.
A

3. In codul comercial, actele de comerţ sunt definite ca: a) acte proforma specifice; b) acte de producţie industrială, de transport, de curtaj etc.; c) acte juridice de ramură; d) acte formale. 4. De-a lungul timpului, activitatea de comerţ s-a transformat într-o: a) activitate creatoare de utilităţi; b) activitate de servicii producătoare de satisfacţii; c) simplă activitate de intermediere; d) activitate complexă de transfer a proprietăţii.
A

5. In concluzie, comerţul nu este: a) un sector creator de utilităţi; b) un sector creator de bunuri; c) un reprezentant în serviciul utilizatorului; d) un reprezentat în serviciul producătorului. 6. Care dintre următoarele nu sunt acte de comerţ? a) acte naturale; b) acte financiar-contabile; c) acte potrivit teoriei accesoriei; d) acte formale. 7. Actele de comerţ naturale sunt: a) reprezentate de acele activităţi care, prin ele însele, reprezintă comerţ, dând profilul profesiunii celor implicaţi în realizarea lor; b) activităţile desfăşurate de agenţiile de schimb valutar; c) reprezentate de toate operaţiunile ce se referă la acele acte, care sunt pur civile prin natura lor, dar devin comerciale dacă sunt făcute de către un comerciant cu ocazia realizării unei anumite laturi a activităţii sale comerciale; d) actele de comerţ a căror substanţă comercială este dată de forma lor. 8. Agentul A datorează 125 milioane lei agentului B, care la rândul său datorează o sumă asemănătoare agentului C. Agentul B poate cere agentului A să plătească agentului C, la o dată fixă, suma de 100 milioane lei utilizând:

a) b) c) d)

actele de comerţ proforma; actele de comerţ în virtutea teoriei accesoriei; actele de comerţ naturale; actele civile.

9. Excludeţi din următoarele enumerări obligaţiile ce nu sunt specifice comerciantului: a) ţinerea evidenţelor primare şi contabile, conservarea tuturor documentelor comerciale; b) plata impozitelor speciale, impozite pe beneficiul comercial, taxa asupra cifrei de afaceri, taxa pe valoarea adăugată; c) obligaţii ce decurg din calitatea de patron; d) respectarea reţetelor de fabricaţie. 10. Care dintre următoarele nu este restricţie cu privire la libertatea de a exercita diverse activităţi comerciale: a) determinarea şi stipularea incapacităţilor; b) stabilirea incompatibilităţilor; c) restricţii referitoare la modul de organizare a diferitelor tipuri de comerţ; d) organizarea sistemului de relaţii. 11. Stocarea mărfurilor asigură: a) utilizarea eficientă a depozitelor; b) aprovizionarea ritmică a populaţiei; c) echilibrul dintre oferta şi cererea de mărfuri în cadrul pieţei; d) valorificarea eforturilor investiţionale făcute pentru producerea mărfurilor. 12. Realizarea funcţiei comerţului privind fracţionarea cantităţilor mari de mărfuri pe care le livrează producţia, formarea sortimentului comercial şi asigurarea micilor partizi care urmează a fi puse la dispoziţia consumatorilor presupune organizarea, în cadrul reţelei comerciale, a unor operaţiuni specifice, cum ar fi: a) preambalarea mărfurilor şi formarea sortimentelor comerciale; b) porţionarea şi sortarea mărfurilor după criterii comerciale; c) prelucrarea produselor; d) porţionarea, dozarea şi preambalarea mărfurilor, prelucrarea lor (în cadrul alimentaţiei publice), sortarea după criterii comerciale, controlul continuu al calităţii. 13. Prin funcţiile asumate, comerţul îndeplineşte un rol important: a) faţă de producători; b) faţă de consumatori; c) atât în raport cu producătorii, cât şi cu utilizatorii finali sau intermediari; d) faţă de intermediari. 14. Concretizarea funcţiei comerţului privind crearea condiţiilor de realizare efectivă a actului de vânzare-cumpărare presupune: a) existenţa unei baze tehnico-materiale; b) existenţa unei baze tehnico-materiale şi a unui personal specializat; c) existenţa unui personal specializat; d) amplasarea magazinelor cât mai aproape de domiciliul cumpărătorilor.

crearea de noi debuşee pentru produsele respective. 20. c) utilizarea diferitelor tehnici (publicitate la locul vânzării. Printre condiţiile de desfăşurare ale comerţului nu se înscrie: a) existenţa unor agenţi de înalt profesionalism. publicitate prin mass-media etc. asigurarea realizării produselor care sunt cerute. b) asocierea şi combinarea. Marcaţi principiile nespecifice de organizare a activităţii comerciale. c) legătura dintre mai multe stadii succesive ale producţiei. 16. . pluralismul formelor de proprietate. Rolul comerţului se concretizează în: a) distribuţia de mărfuri şi servicii. pluralismul organizatoric. d) a permite populaţiei o mai bună cunoaştere a produselor şi o mai bună exploatare a resurselor. 18. protecţia mediului. c) existenţa unor locuri în care să se desfăşoare activitatea comercială. regăsite în majoritatea ţărilor cu economii de piaţă: a) legalitatea. specializarea. b) existenţa unor mijloace de transport adecvate. Rolul comerţului de distribuitor şi asigurator de servicii pentru consumatori nu presupune: a) punerea la dispoziţia acestora a produselor naturale sau fabricate. Promovarea produselor. o altă funcţie a comerţului. 17. b) din perspectiva cererii. libera iniţiativă. b) existenţa unui sistem de depozitare şi de conservare a produselor pe tot fluxul acestora. d) conform dezvoltării în teritoriu a reţelei comerciale. b) comercializarea bunurilor de consum în condiţii de maximă eficienţă. c) stabilirea legăturii între două sau mai multe stadii de producţie. 21. d) asigurarea abundenţei de produse.15. c) având în vedere obiectul afacerilor. se realizează prin: a) existenţa unui personal specializat. Obiectul comerţului se referă la: a) punerea la dispoziţia consumatorilor/utilizatorilor a produselor naturale sau fabricate de care aceştia au nevoie. de la producător la consumator. d) asigurarea realizării produselor care sunt solicitate. merchandising. b) asigurarea abundenţei de produse. concurenţa. d) existenţa unei baze tehnico-materiale. stabilirea legături între două sau mai multe stadii succesive ale producţiei. menţinerea echilibrului ecologic.). protecţia consumatorilor. c) stabilirea legăturii între două sau mai multe stadii ale producţiei. d) asigurarea realizării produselor care sunt cerute. comerţul exterior şi tranzitul reprezintă clasificarea comerţului: a) din punct de vedere geografic. Comerţul interior. b) distribuţia şi asigurarea de bunuri şi servicii. 19. c) profitul. aria de activitate.

d) Hamburg (Germania). cu referire la comerţ. Din punct de vedere al forţei. a mărfurilor. b) punctele slabe. b) Oficiile judeţene şi orăşeneşti ale Concurenţei. Subiectul proprietăţii este: a) concretizat în bunuri şi servicii. decizie şi uzufruct. d) nivelul profitului şi repartizarea lui. 23. 28. micro-specializarea. a) Consiliul Concurenţei şi Oficiul Concurenţei. d) conţinutul şi formele de comercializare. dezvoltarea piramidală. 26. Pluralismul formelor de proprietate semnifică existenţa unei multitudini de forme pentru exprimarea celor două elemente necesare definirii conceptului de proprietate: a) subiectul şi obiectul. concurenţii nu-şi studiază: a) punctele forte. direct sau indirect sunt: a) Constituţia. intrată în vigoare în februarie 1997 s-au instituţionalizat. 25. studiilor de piaţă stabilite de către Camera de Comerţ Internaţională. b) Codul Comercial Român. Libera iniţiativă este: a) dreptul agenţilor economiei de a disputa aceeaşi piaţă. c) o conturare şi o consecinţă a existenţei şi garantării proprietăţii private. b) doar individul. b) subiectul şi valoarea proprietăţii. d) ROMEXPO şi Consiliul pentru combaterea practicilor neloiale. b) Rochdale (Anglia). b) libera circulaţie a capitalurilor. 24. c) Codurile specializate pentru practicile loiale în domeniile publicităţii. . d) beneficiarul dreptului de posesie. c) orice structură organizatorică ce se constituie. c) proprietatea publică şi proprietatea privată. promovării vânzărilor. organizarea concentrică. c) Consiliul Concurenţei de la Camera de Comerţ şi Industrie a României. Prin Legea concurenţei (nr. 22. 27. utilizare. d) obligaţia organelor centrale de a înlesni libera concurenţă. d) Hotărârile curente ale Comisiilor directoare din societăţile comerciale. c) ponderea şi raportul dintre ele. 21/1996). Forma de proprietate cooperatistă a luat naştere în anul 1844 la: a) Paris (Franţa). Izvoarele juridice care nu reglementează aria legalităţii.d) structurarea numai după criterii merceologice. a forţei de muncă. c) Londra (Anglia).

liberă iniţiativă. d) cooperării realizării de investiţii. Din punct de vedere al conţinutului actului de schimb nu este recunoscută specializarea: a) comerţul cu ridicata. c) consacrarea într-un anumit gen de activitate.29. distribuţie a mărfurilor de la producători la consumatori. c) firmele funcţionează doar în comerţul cu ridicata. limitarea la un anumit domeniu. lanţurile voluntare. aria de activitate. 32. d) comerţul de tranzit. c) dezvoltării strategice a pieţei unor produse. Comerţul independent prezintă câteva caracteristici principale. 30. d) practicarea numai unei anumite forme de comerţ.combinarea presupune reunirea a două sau mai multe persoane fizice/juridice în scopul: a) fundamentării indicatorilor de performanţă a activităţii comerciale. c) pluralismul formelor de proprietate. asociere . Pluralismul formelor organizatorice nu este un principiu consecinţă a aplicării următoarelor principii: a) dezvoltarea piramidală a comerţului. la o marfă. Specializarea activităţii comerciale evidenţiază: a) promovarea anumitor forme de vânzare. d) specializarea. . b) comerţul cu amănuntul. 34. 33. grupările cumpărătorilor grosişti şi magazinele colective ale independenţilor. b) firmele funcţionează întotdeauna ca societăţi în nume colectiv sau cu răspundere limitată. Asocierea .combinare. c) capacitatea financiară a firmelor de comerţ independent este mare. 31. d) comerciantul proprietar este lipsit. b) firmele de comerţ independent sunt impozitate pauşal. livrare. 35. familie sau sector de mărfuri. de o pregătire managerială. c) comerţul integrat. Comerţul asociat reprezintă un sistem de organizare a aparatului comercial care cuprinde: a) magazinele populare. b) aplicarea principiilor de organizare a activităţii comerciale la nivel microeconomic. d) aprovizionarea se face doar prin intermediul unor centrale de aprovizionare. b) constituirii unei structuri comerciale prin liberul consimţământ al părţilor contractante. în cele mai frecvente cazuri. b) legalitate. Identificaţi care din următoarele nu este caracteristică a comerţului independent: a) firmele de comerţ independent sunt în cea mai mare parte întreprinderi familiale. repartizarea magazinelor pe teritoriu. Care dintre caracteristicile de mai jos corespunde comerţului independent: a) întreprinderile nu au nici o legătură cu organisme coordonatoare sau centralizatoare ale activităţii.

c) crearea unor exclusivităţi rezervate fiecărui comerciant cu ridicata. formând o organizaţie. Marcaţi care din următoarele nu este considerat avantaj pe care „grupările de cumpărare" le prezintă pentru înşişi comercianţii cu amănuntul din asociaţii: a) ajutorarea în procesul de finanţare. 36. formând o organizaţie. după care atrag în grupul astfel format o parte din comercianţii cu ridicata. „grupările de cumpărare" trebuie să ţină seama de o serie de condiţii-cadru. d) cooperativele detailiştilor. se grupează între ei. d) selectarea şi urmărirea achiziţiilor de către comisii de specialitate din cadrul asociaţiei. c) în faptul că mai mulţi comercianţi cu ridicata. b) membrii asociaţiei trebuie să respecte anumite reguli. cât şi pentru fiecare aderent în parte. Lanţurile voluntare. . Pentru a fî eficiente. marile magazine. b) în faptul că mai mulţi comercianţi cu amănuntul. în sectoare bine determinate. c) crearea şi asigurarea permanentă a unor mijloace manageriale moderne.cadru: a) „grupările de cumpărare" trebuie să dispună de un anumit număr ridicat de aderenţi şi de o capacitate superioară de cumpărare a fiecăruia dintre aceştia. atribuţii. grupările cumpărătorilor grosişti şi magazinele colective ale independenţilor. b) asigurarea libertăţii comercianţilor cu amănuntul de a se retrage în orice moment din cadrul lanţului. c) lanţurile voluntare. comercianţi cu amănuntul. care acţionează în aceeaşi branşă sau similare. lanţurile voluntare. numiţi „capetele lanţului". atât pentru liderii şi specialiştii grupării. cât şi pentru aprovizionarea unora dintre aceştia. b) asigurarea unei fidelităţi din partea aderenţilor. d) competenţe scăzute pe plan tehnic şi pe plan uman. care îşi asumă şi funcţia de grosist. Marcaţi care din următoarele nu poate fi considerată condiţie. franciza şi grupările de cumpărare. c) facilităţi de ordin administrativ. care acţionează în aceeaşi branşă sau similare. d) în faptul că mai mulţi comercianţi cu ridicata. prezintă anumite funcţii. d) utilizarea unei mărci comune doar pentru comercianţii cu ridicata. materializate în faptul că asociaţii dintr-o astfel de grupare nu au relaţii decât cu grupul respectiv. 39. după care atrag în lanţul astfel format o parte din colaboratorii lor. „Grupările de cumpărare" sau „cooperativele" comercianţilor cu amănuntul prezintă anumite avantaje şi inconveniente. 38.b) cooperativele detailiştilor. se unesc. atât pentru recrutarea diverşilor detailişti. care îşi asumă şi funcţiile comerţului cu amănuntul. 37. ca formă a comerţului asociat. lanţurile voluntare. magazinele colective ale independenţilor şi magazinele cu sucursale. principii de organizare şi de acţiune. se unesc. numiţi „capetele lanţului". se grupează între ei. Caracteristica generală a sistemului de asociere sub forma „lanţurilor voluntare" constă: a) în faptul că mai mulţi comercianţi cu amănuntul. între acestea nu poate fi considerată: a) realizarea activităţii de comerţ cu ridicata.

d Formele capitaliste ale comerţului integrat sunt: a) magazinele populare. 46. 41. 45.40. d) comerţului cooperatist integrat. specialiştii structurează sistemul de organizare a comerţului integrat în: a) forme capitaliste şi forme particulare. 42. Care dintre următoarele nu este element specific privind funcţionarea magazinelor cu sucursale: a) direcţia generală. b) forme cooperatiste şi forme particulare. 44. b) SUA. b) direcţia comercială. 43. b) lanţurile voluntare. fiecare raion reprezentând un magazin. d) marile magazine. c) Germania. c) sectorul materiilor prime. Magazinele colective ale independenţilor reprezintă o formă specifică de organizare a: a) comerţului independent. c) cooperativele administraţiei. d) Marea Britanie. d) forme de stat şi cooperatiste. magazinele cu sucursale şi magazinele populare. După natura participanţilor şi a formelor de proprietate. magazinele colective ale independenţilor şi cooperativele de consum. magazinele colective ale independenţilor şi magazinele cu sucursale. magazinele populare şi lanţurile voluntare. în anii 1960. d) sectorul mărfurilor nealimentare sau bunurilor destinate consumului intermediar. în anu 1960. în anii 1960. c) forme capitaliste şi forme cooperatiste. Din punct de vedere funcţional. . c) comerţului capitalist integrat. c) direcţia centrală. în 1965. d) serviciile comerciale se interferează cu produsele oferite. d) depozitul central. b) comerţului asociat. Care dintre cele enumerate mai jos nu este adevărată ? a) procesul de vânzare se desfăşoară pe o suprafaţă mare şi foarte mare. b) sectorul de alimentaţie publică. b) sortimentul de mărfuri oferit este foarte larg. magazinele colective ale independenţilor au apărut pentru prima dată în: a) Suedia. c) preţurile produselor comercializate sunt mai mari decât la magazinele tradiţionale. Grupările de cumpărare ale comercianţilor cu ridicata sunt întâlnite numai în: a) sectorul mărfurilor alimentare. Marile magazine .au anumite caracteristici proprii.ca formă de organizare a comerţului integrat .

altele decât cele alimentare. comerţul cu ridicata nu îşi asumă rolul de: a) oferirea de preţuri avantajoase pentru detailişti.ca formă de organizare a comerţului integrat . 48. b) cumpărările de mărfuri se realizează în cantităţi mari. b) o formă de marketing şi distribuţie internaţională. b) magazinele colective ale independenţilor şi magazinele cu sucursale. A 53. Magazinele populare . comercială şi managerială necesară. b) continuarea fără întrerupere a activităţii producătorilor. însoţită de asistenţă tehnică. Marcaţi caracteristica nespecifică a întreprinderilor ce acţionează în cadrul verigii comerţului cu ridicata: a) mare acoperire financiară şi încadrarea cu personal de înaltă calificare. . 52. c) asigurarea unui sortiment foarte larg şi extrem de complex. 50. In raport cu producătorii. c) constă în utilizarea mărcii unei firme cu bun renume.47. cât şi celor importate. d) o formă de diversificare a pieţei. a unor metode şi tehnici particulare. 49. b) raioanele. datorită lansării şi achitării de comenzi de partizi mari de mărfuri. Care dintre cele enumerate mai jos nu este adevărată? a) raioanele de produse alimentare reprezintă punctul de atracţie al fiecărui magazin. c) toate produsele se vând la preţuri mai reduse sau foarte avantajoase faţă de alte tipuri de unităţi. Marcaţi trăsătura nespecifică a comerţului cu ridicata: a) actele de comerţ au loc între întreprinderi economice. d) reprezintă un mijloc de promovare a afacerilor printr-un management eficient.au anumite caracteristici proprii. în sortiment industrial. d) cooperativele administraţiei şi magazinele populare. Franciza. c) o modalitate de înfiinţare a unei afaceri. d) setul de servicii comerciale este complex. c) magazinele colective ale independenţilor şi cooperativele de consum. b) specializarea activităţii pe familii de produse. Formele cooperatiste ale comerţului integrat sunt: a) cooperativele de consum şi cooperativele marilor întreprinderi sau ale administraţiei. b) reprezintă un compromis între forme de distribuţie şi metode de vânzare. ca sistem de distribuţie: a) are la bază o licenţă de ordin comercial acordată de către o întreprindere către o alta pentru exploatarea unei mărci originale. Franciza nu este: a) o formă de valorificare a drepturilor de proprietate intelectuală. d) activitatea de comerţ cu ridicata nu încheie circuitul economic al mărfurilor. comercializează o gamă relativ restrânsă de produse. 51. d) inexistenţa unor servicii comerciale bine puse la punct. c) intervenţia acestora întreprinderii atât în cadrul fluxului produselor indigene.

56. b) fracţionarea partizilor de mărfuri şi livrarea acestora unităţilor comerciale cu amănuntul. în scopul aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali. 55. Faţă de comerţul cu amănuntul. c) revânzarea mărfurilor în cantităţi mici către comercianţii cu amănuntul. corespunzător varietăţii cererii populaţiei. localităţile şi punctele populate. 57. spre a fi folosite în scopuri personale. d) participarea activă la prospectarea detailiştilor şi campaniilor de promovare a vânzărilor iniţiate de producător. Care dintre următoarele este funcţie a grosiştilor industriali: a) asigurarea circuitului de distribuţie al produselor de consum individual. format din cantităţi mari de produse de un anumit fel. d) intervenţia întreprinderilor de comerţ cu ridicata atât în fluxul produselor realizate de producătorii interni. în general în cantităţi mici şi în stare de întrebuinţare. d) cercetarea permanentă a pieţei. c) prospectarea activităţii detailiştilor. b) cumpărarea de mărfuri pe care le revinde în cantităţi mici. 59. Printre funcţiile specifice comerţului cu ridicata nu se numără: a) cumpărarea unor partizi mari de produse şi concentrarea unor fonduri de mărfuri de la un număr mare şi divers de producători. 58. d) transformarea sortimentului comercial. comerţul cu ridicata nu îşi asumă rolul de: a) informarea detailiştilor. livrat de producători. Marcaţi funcţia comerţului cu ridicata: a) transformarea sortimentului industrial.c) asigurarea de multiple servicii logistice. cât şi de cei externi. d) oferirea de produse în cantităţi mai mici detailiştilor decât dacă aceştia s-ar aproviziona direct de la producători. d) asigurarea prezenţei sale în toate zonele. c) include toate activităţile implicate în vânzarea produselor sau serviciilor direct către consumatorii finali. 54. c) revânzarea mărfurilor în cantităţi mici către comercianţii cu amănuntul. necomerciale. întreprinderile de comerţ cu ridicata nu se caracterizează prin: a) specializarea activităţii pe familii de produse. b) un ansamblu de activităţi şi relaţii organizate şi desfăşurate de unităţi specializate pe circulaţia mărfurilor. servicii prestate de personal de înaltă calificare. în sortiment comercial. . b) realizarea logisticii comerciale specifice fiecărui produs industrial. Dicţionarele de specialitate definesc comerţul cu amănuntul astfel: a) o formă a circulaţiei mărfurilor a cărei funcţie constă în a cumpăra mărfuri pentru a le revinde consumatorilor sau utilizatorilor finali. b) stocarea unor cantităţi mari de mărfuri. c) asigurarea unui sortiment foarte larg şi extrem de complex punând la dispoziţia populaţiei absolut toate produsele realizate de producători industriali sau agricoli. b) slabă acoperire financiară. c) existenţa unor servicii comerciale bine puse la punct. regularizarea producţiei şi oferirea de informaţii asupra modului în care sunt primite produsele de către consumatori.

Marcaţi domeniul nespecific comerţului cu amănuntul: a) comerţ alimentar. d) cumpărarea unor cantităţi mari de produse şi concentrarea unor fonduri de mărfuri de la un număr mare şi divers de producători. d) comerţ nealimentar. detailişti sau grosişti . c) alimentaţie publică. c) multiformă. d) activitatea sa nu încheie circuitul economic al mărfurilor. în sortiment comercial.efectuează comerţ cu amănuntul. livrat de producători. monoprodus. complex de nevoi. d) monoprodus. monosector. tridimensională. corespunzător varietăţii cererii populaţiei.fie că este vorba de producători. în funcţie de caracteristicile merceologice ale mărfurilor. 63. 65. b) combinarea raţională a diferitelor tipuri de mari suprafeţe comerciale cu existenţa unor mici unităţi specializate şi de completare. c) desfăşurarea unei intense activităţi clasice. b) complexă. Principalele direcţii de specializare a comerţului nealimentar sunt următoarele: a) monoprodus. d) desfacerea pe lângă sortimentul general de mărfuri alimentare în stare naturală şi a unor mărfuri complementare sau a unor produse prelucrate industrial. . localităţile şi punctele populate. 64. 62. literatura de specialitate grupează activitatea de comerţ cu amănuntul în trei domenii distincte. Comerţul alimentar prezintă o serie de caracteristici. Marcaţi categoria de activităţi nespecifice alimentaţiei publice: a) activităţi de transformare a sortimentului industrial. monoclientelă. multifactorială. 60. b) activităţi de producţie. Marcaţi caracteristicile nespecifice: a) existenţa unei reţele de mari unităţi generale. Marcaţi funcţia comerţului cu amănuntul: a) transformarea sortimentului industrial.d) orice organizaţie care practică acest gen de comerţ . b) complexe de nevoi. Alimentaţia publică reprezintă o formă de activitate mai complexă în cadrul comerţului cu amănuntul. c) intensă activitate comercială. b) revânzarea mărfurilor în cantităţi mici către comercianţii cu amănuntul. c) asigurarea unui sortiment extrem de complex. monotemă. multiformă. multiformă. multisectorială. monosector. multisectorială. b) asigurarea prezenţei unităţilor sale în toate zonele. 61. c) asigurarea unui sortiment foarte larg şi extrem de complex punând la dispoziţia populaţiei absolut toate produsele realizate de producători industriali sau agricoli. d) prestare de servicii. bisectorială. Marcaţi funcţia nespecifică comerţului cu amănuntul: a) cumpără mărfuri pe care le revinde în cantităţi mici. format din cantităţi mari de produse de un anumit fel.

66. c) gruparea unor unităţi mobile de diferite specializări în cadrul pieţelor obişnuite. c) în funcţie de tipul întreprinderii comerciale. comerţ iară magazine. d) în funcţie de factorii concurenţiali. în SUA. magazine discount. a fost realizat pentru: a) transmiterea mesajelor structurate în industria transporturilor. b) deplasarea itinerantă pe distanţe mici a unor vânzători ambulanţi. Primul standard EDI (Electronic Data Interchange). 72. automate comerciale. d) supermagazine. b) vânzarea prin videotext. d) organizarea unui comerţ itinerant. Piaţa vânzărilor fără magazine poate fi segmentată în diverse moduri. b) 1930. b) magazine normale. c) vânzarea prin televiziunea cablată. realizat cu ajutorul unor mijloace de transport specializate. b) unităţi clasice de desfacere şi prin automate. fără documente materiale utilizând o serie de tehnologii. d) „home video shopping" şi videotext. c) deceniul 8 al secolului 20. 70. Marcaţi variantele nespecifice: a) vânzări prin curier. c) Internet. Comerţul electronic reprezintă schimbul informaţiilor de afaceri prin reţele informatice. 68. c) comerţ stabil. Comerţul electronic datează din: a) deceniul 6 al secolului 20. comerţ mobil. comerţ fără magazine. b) reglementarea calităţii serviciilor. vânzări electronice. d) deceniul 5 al secolului 20. Marcaţi tehnologiile nespecifice: a) EDI (Electronic Data Interchange). 71. în funcţie de tipul reţelei de unităţi prin care se realizează mărfurile. prin corespondenţă. . Marcaţi criteriile de segmentare nespecifice: a) în funcţie de mijloacele utilizate în procesul de comercializare a mărfurilor. cash and carry.1945. hipermagazine. c) clasificarea şi structurarea informaţiilor. d) vânzarea la domiciliu şi vânzările pe bază de catalog. Vânzările tradiţionale fără magazine cuprind în structura lor: a) vânzarea electronică. hipermagazine. prin telefon. apărut în anul 1968. Comerţul stabil poate fi realizat prin: a) corespondenţă şi pe bază de catalog. se întâlnesc: a) comerţ cu autoservire. b) în funcţie de tipul cumpărătorilor. 69. d) protecţia mediului de afaceri. 73. 67. Comerţul mobil se poate realiza în mai multe variante.

b) scăderea veniturilor micilor comercianţi prin participarea la afacerile mai mari. Costurile standard de intrare în e-comerţ nu sunt încadrate în următoarele categorii: a) investiţii şi costuri de operare (costurile pentru calculator. spre deosebire de cel clasic. transferul electronic al fondurilor. c) Buletine electronice de informare. chiria pentru liniile folosite. b) eliminarea unor operaţii manuale şi reducerea erorilor în manipulare. d) reducerea şi eliminarea intermediarilor. b) scăderea oportunităţilor de afaceri. Marcaţi avantajele nespecifice: a) facilitarea stabilirii relaţiilor între partenerii potenţiali. 75. d) informarea mai bună a potenţialilor clienţi . 78. c) taxele vamale în cazul expediţiilor între ţări. c) globalizarea afacerilor. d) reţelele deschise sunt neprotejate. operativitatea crescută în efectuarea tranzacţiilor comerciale. instalarea site-ului web. d) reţele electronice prin cablu. Printre avantajele comerţul electronic nu se înscrie: a) accesul la serviciile şi produsele furnizorilor din lumea întreagă.sistem deschis la scară planetară . reducerea pierderilor în timpul transportului şi un design mai bun al ambalajului. simplificarea sistemelor de decontare şi de plată. c) partenerii sunt în număr nelimitat fiind atât cunoscuţi cât şi necunoscuţi. sofîtware-ul necesar. în domeniul comerţului. c) integrarea mai uşoară şi mai strânsă a furnizorilor locali şi străini în cadrul lanţului de aprovizionare. 79. b) garantarea informaţiilor şi credibilitatea acestora. 77. Internet-ul . făcând posibil contactul direct între furnizori şi clienţi.).b) E-mail (poşta electronică). Printre aspectele ce nu necesită rezolvare în domeniul vast al comerţului prin Internet se înscrie: a) reglementarea juridică a afacerilor pe Internet. impozite. b) piaţa este deschisă la scară globală. oferă multiple avantaje. c) menţinerea calităţii mărfurilor. cu costuri mici. taxele pentru furnizorul de servicii Internet etc. . b) comisioane pentru tranzacţiile cu cărţi de credit. d) reducerea costurilor şi libertatea comunicaţiilor. c) schimbarea naturii pieţei dintr-o locaţie fizică într-una virtuală. 76. Comerţul electronic. Printre particularităţile comerţului electronic prin Internet nu se înscrie: a) limitarea numărului de intermediari. costurile necesare ambalării produselor. 74.nu a însemnat: a) globalizarea afacerilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii. d) crearea condiţiilor pentru liberalizarea actelor de comerţ.

d) grad ridicat de omogenitate în profil teritorial şi prin mari deosebiri de la o zonă la alta. Piaţa urbană se caracterizează printr-un: a) grad ridicat de concentrare. 83. cataloage de vânzare pe CD . 80. b) informarea clienţilor şi a furnizorilor. 85. fiind cunoscuţi şi necunoscuţi. prin marcare. el include un număr larg de aplicaţii în sistem. b) nivel ridicat de dispersie. noţiunea de piaţă reprezintă: a) o categorie economică care îşi găseşte expresia în totalitatea actelor de vânzarecumpărare privite în unitate organică cu relaţiile pe care le generează şi în conexiune cu spaţiul în care se desfăşoară. c) comerţul prin Internet nu reprezintă un factor decisiv în dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM. c) partenerii sunt în număr nelimitat. Identificaţi afirmaţia adevărată: a) pentru a obţine profit firmele care practică un comerţ electronic nu trebuie să se supună unor reguli asemănătoare cu cele de pe piaţa reală. d) „activităţile" de comerţ electronic se supun. reţele proprii ale corporaţiilor. 84. Comerţul electronic nu este limitat numai la Internet. Comerţul electronic prin Internet are o serie de particularităţi. limitarea valorică a unei livrări. 82. b) accesul limitat al vizitatorilor. c) comercializarea produselor unicat. c) ansamblul sau localul în care se oferă produsele spre vânzare şi ansamblul consumatorilor şi cumpărătorilor. d) protecţia consumatorilor on-line. mulţi reţele. b) ansamblul tranzacţiilor efectuate într-o arie geografică determinată. în general. . c) teleshoping. de unde necesitatea securizării acestora. b) videotext. d) reţelele deschise sunt neprotejate. Din punct de vedere teoretic. Elementul care nu influenţează cumpărarea produselor şi serviciilor pe Internet este: a) utilizarea unor termeni unici pentru descrierea produselor şi/sau serviciilor.ROM. d) ansamblul operaţiunilor privind vânzarea de produse. 81. 86.line. Marcaţi particularităţile nespecifice: a) piaţa este deschisă la scară globală şi ea reprezintă reţeaua. Piaţa rurală se caracterizează prin: a) mobilitate.d) cheltuielile cu achiziţionarea produselor. b) comerţul prin Internet nu reprezintă un instrument util în dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM. Excludeţi. aplicaţiile nespecifice: a) matriciale. d) mediu of .urilor).urilor). aceloraşi reguli ca în comerţul tradiţional. c) ritm evolutiv mai lent.

A 91. d) modul de materializare a activităţii care formează obiectul actului de vânzare. constă în: a) amplificarea schimburilor comerciale. b) ofertei de mărfuri. c) numărul vânzătorilor şi al cumpărătorilor. Procesul integrării europene este determinat şi condiţionat de un ansamblu de factori. Producţia bunurilor industriale şi agricole. Importurile de produse influenţează piaţa bunurilor şi serviciilor prin intermediul: a) preţurilor bunurilor şi serviciilor. în esenţă. c) diversificarea colaborărilor pe plan economic şi politic. d) puterii de cumpărare. c) perfecţionarea sistemului bancar. Care din următoarele enumerări nu este factor de influenţare a pieţei bunurilor şi serviciilor: a) producţia industrială şi agricolă. d) nivel mai ridicat de organizare a activităţii comerciale.cumpărare. . 88. b) natura consumului. c) posibilităţile satisfacerii cererii consumatorilor. 93. b) revoluţiei tehnico-ştiinţifice. Integrarea economiei europene. b) crearea unor societăţi mixte. 90. 87. b) dezvoltarea relaţiilor de colaborare dintre state. Piaţa bunurilor şi serviciilor se subdivide în piaţa bunurilor de consum individual şi piaţa bunurilor industriale şi de echipament după criteriul: a) aria geografică sau perimetrul în cadrul căruia se desfăşoară confruntarea dintre cerere şi ofertă. b) importurile de produse. b) volumul ofertei de mărfuri.b) elasticitate. c) faptul că reflectă în totalitate consumul dintr-o anumită zonă. d) schimburile directe de mărfuri între marile magazine din diferite ţări. factor principal al evoluţiei pieţei nu determină: a) puterea de cumpărare. d) reducerea treptată a consumului natural. 92. 89. c) consumul aparent. In procesul de unificare a pieţelor interne nu poate fi considerat element favorizant: a) dezvoltarea puternică a societăţilor producătoare multinaţionale. c) cererii de mărfuri. d) intensificarea interdependenţelor dintre diferite state. d) intensificării afacerilor internaţionale. d) posibilităţile satisfacerii cererii utilizatorilor finali. c) amplificării relaţiilor dintre state. în cadrul cărora un rol deosebit de important revine: a) dezvoltării investiţiilor.

c) eliminarea discriminărilor de naţionalitate privind angajările. . a serviciilor şi a capitalurilor. b) liberalizarea serviciilor de telecomunicaţii. Libera circulaţie a persoanelor nu înseamnă: a) armonizarea politicilor sociale. b) condiţiile specifice din fiecare ţară. c) realizarea unor proiecte comune de dezvoltare a industriei şi comerţului. semnat la 25 martie 1957. Excludeţi tratatul ce nu are nimic comun cu constituirea Uniunii Europene: a) Tratatul de la Paris. Libera circulaţie a serviciilor nu înseamnă: a) liberalizarea serviciilor bancare şi de asigurări. c) cadrul general a unui Acord de Asociere. Acordurile Europene şi Acordurile Interimare privind comerţul şi aspectele legate de comerţ au drept obiectiv: a) stabilirea graduală a unei zone de comerţ liber într-o perioadă maximă de 10 ani. 99. b) libera circulaţie a mărfurilor. a persoanelor. semnat la 10 mai 1950. 100. folosirea echipamentului de protecţie etc. 101. c) eliminarea graniţelor dintre state. d) modelul tip de Acord European de Asociere 97. ţările din Europa Centrală şi de Est au convenit: a) marcarea unor zone comerciale. d) liberalizarea serviciilor de transporturi. b) recunoaşterea diplomelor. c) Acordul Unic European din 1987 şi Tratatul adoptat la Maastricht din 1992.94. b) construcţia unor obiective comerciale. Acordurile încheiate cu ţările Est şi Central Europene au la bază: a) rezultatele unor cercetări ştiinţifice. 98. armonizarea instituţională în sectorul financiar-bancar. c) eliminarea discriminărilor de naţionalitate privind angajările. d) liberalizarea serviciilor bancare. Prin Acordurile de asociere. c) constituirea unor zone de comerţ cu Uniunea Europeană. d) Tratatul de la Berlin. d) liberalizarea serviciilor de transporturi. b) recunoaşterea diplomelor. d) constituirea unor unităţi transeuropene. semnat la 9 mai 1952. 95. d) proiecte comune sociale. b) delimitarea unor zone de schimb. d) crearea unui cadru juridic transeuropean.. 96. Piaţa Unică Europeană presupune: a) dezvoltarea unei pieţe de mari dimensiuni în centrul Europei. Libera circulaţie a capitalului implică: a) înlăturarea controlului asupra tranzacţiilor de capital. c) adoptarea de directive specifice privind durata săptămânii de lucru. b) Tratatul de la Roma.

. nu se numără: a) promovarea şi susţinerea unei politici concurenţiale. b) cadru ce cuprinde satisfacerea societăţii în ansamblu. b) modernizarea şi creşterea gradului de utilizare a parcului existent. 105. c) modernizarea condiţiilor de servire şi practicarea unor forme moderne de vânzare. c) ansamblul trebuinţelor oamenilor. b) modernizarea depozitelor existente. Aparatul logistic constituie unul din punctele slabe ale agenţilor economici. b) scăderea gradului de dotare cu utilaje comerciale moderne. Comerţul cu amănuntul ar trebui să nu se îndrepte spre: a) aprovizionarea directă de la producători.102.ului comunitar. c) restructurarea agriculturii. Printre domeniile în care ţările din Centrul şi Estul Europei trebuie să se pregătească în vederea accelerării acquis . d) diversificarea gamei de produse şi servicii oferite consumatorilor. datorită: a) alocării ineficiente a factorilor de producţie. 106. De aceea. c) dotarea cu noi utilaje. d) neasigurarea unor condiţii corespunzătoare pentru păstrarea mărfurilor. 103. 108. al unităţilor economice şi instituţiilor şi al fiecărui individ în parte. de capacităţi variate. d) schimbarea bunurilor sau serviciilor consumate. c) achiziţionarea de noi mijloace de transport. Distribuţia fizică trebuie îmbunătăţită îndreptându-se cu prioritate şi spre recepţia calitativă a mărfurilor prin: a) introducerea unor clauze speciale privind calitatea mărfurilor în contractele încheiate cu furnizorii. Avantajul aşteptat de la Piaţa Unică Europeană este: a) creşterea costului creditului. d) retragerea statului din sfera antreprenorială. 107. b) reducerea competitivităţii agenţilor economici. c) îmbunătăţiri ? performanţelor în confruntarea cu o concurenţă mai dură. unităţilor economice şi instituţiilor de bunuri şi servicii. Piaţa Uniunii Europene contribuie la îmbunătăţirea economică a statelor membre. firmele româneşti în vederea integrării României în circuitul economic comunitar nu trebuie să acţioneze pentru: a) achiziţionarea unui parc propriu de mijloace auto. speciale. cu bunuri şi servicii nou create. considerate la scară socială. b) creşterea măsurilor de protecţie socială. b) exploatării ineficiente a economiilor rezultate. d) creşterea economică mai puternică şi crearea de locuri de muncă. d) nestimulării investiţiilor. Nevoia de consum poate fi definită drept: a) nivelul la care oamenii îşi ating scopurile materiale. d) utilizarea de către producători a unor materii prime de calitate. c) scăderea puterii de cumpărare. 104.

113. d) locul consumului în asigurarea evoluţiei societăţii. c) volumul şi structura cheltuielilor efectuate de populaţie în vederea satisfacerii diferitelor trebuinţe. Structura consumului în consum intermediar şi consum final se face în funcţie de: a) tipul produsului implicat în procesul să de realizare. Gruparea nevoilor în nevoi materiale. c) factorii de influenţă ai nevoilor. consum de bunuri semidurabile şi consum de bunuri nedurabile se face în funcţie de: a) tipul produsului implicat în procesul său de realizare. b) importanţa consumului în formarea PNB -ului (şi de aceea consumul este cel mai stabil dintre toate fluxurile de cheltuieli). b) factori demografici. Gruparea nevoilor în nevoi de bază ale existenţei (hrană. condiţiile de muncă. Producţia.) şi nevoi generate de procesul de producţie (materii prime. Evoluţia în timp a produsului naţional brut şi a cheltuielilor de consum evidenţiază: a) oscilaţiile sezoniere ale consumului şi ponderea mare a cheltuielilor respective în bugetul personal. combustibil) se face în funcţie de: a) caracterul nevoilor. c) factori imateriali. 110. nivelul de trai. condiţiile de viaţă etc. d) modul de satisfacere a nevoilor. b) mobilul formativ al nevoilor. 112. Structura consumului în consum de bunuri durabile. îmbrăcăminte. b) caracterul nevoilor. d) factori obiectivi.109. b) locul consumului în asigurarea evoluţiei societăţii. c) factorii de influenţă a nevoilor. d) modalitatea de exprimare. 114. materiale. c) volumul şi structura cheltuielilor efectuate de populaţie în vederea satisfacerii diferitelor trebuinţe. . locuinţe etc. b) factori demografici. investiţiile. d) factori obiectivi. 111. c) factori materiali. Fenomenele de ordin psihologic şi sociologic fac parte din categoria de factori de influenţă a nevoilor de consum: a) factori subiectivi. b) durata de viaţă a produselor. fac parte din categoria de factori de influenţă a nevoilor de consum: a) factori subiectivi. nevoi spirituale şi nevoi sociale se face în funcţie de: a) mobilul formativ al nevoilor. d) durata de viaţă a produselor. 115.

Limitele consumului nu sunt date de: a) stat. 119. 122. b) gradul de corelare a cererii cu oferta. d) modului în care cererea evoluează în timp. 120. c) categoria de clientelă. d) existenţa magazinelor în zonele de locuit. . b) periodică. c) posibilitatea de manifestare a nevoilor.c) dezvoltarea primitivă a industriei ofertante de bunuri de consum. d) mediul de marketing ce caracterizează diferitele zone geografice. b) însăşi colectivitatea consumatorilor. In concepţia lui Kotler şi Dubois definiţia cererii de mărfuri nu comportă următorul element: a) produsul. aceasta nu poate fi: a) curentă. c) rară. d) gradul de corelare a cererii cu oferta. c) propensiune. b) consumul. b) posibilitatea de manifestare a nevoilor. In funcţie de modul de manifestare în timp a cererii de mărfuri. d) intensificarea eforturilor statului de a rezolva problemele sociale. Delimitarea cererii de mărfuri în cerere efectivă şi cerere potenţială se face în funcţie de: a) raportul dintre cerere şi ofertă. 117. Câte posibilităţi de comensurare a relaţiei economice fundamentale dintre consum şi economii există? a) două. Delimitarea cererii de mărfuri în cerere satisfăcută şi cerere nesatisfăcută se face în funcţie de: a) gradul în care mărfurile participă la satisfacerea trebuinţelor. a 121. b) posibilitatea de manifestare a nevoilor. 118. d) efectivă. c) una. d) producători. c) modul de manifestare în timp a cererii de mărfuri. Clasificarea cererii de mărfuri în cerere fermă şi cerere spontană se face în funcţie de: a) modul în care cererea se formează şi se fixează asupra produselor. d) mai mult de trei. 116. b) trei. c) condiţiile de aprovizionare a populaţiei.

b) toate produsele destinate consumului final. d) numărul şi structura populaţiei pe vârste.123. crescândă şi descrescândă se face în funcţie de: a) modul în care cererea se formează şi se fixează asupra produselor. d) fondurile de mărfuri oferite de producători. c) profitul investitorilor. sexe. b) oferta. . grad de cultură şi instruire. Oferta reală sau efectivă este constituită din: a) stocurile de mărfuri existente în diferite verigi ale circuitului economic. c) constantă. rural). Dintre următoarele enumerări ce grupare de factori influenţează cererea de mărfuri: a) numărul şi structura populaţiei grupate pe ramurile economiei naţionale. c) toate produsele destinate satisfacerii consumului prin intermediul circulaţiei. 124. 130. 127. c) o solvabilitate corespunzătoare. Oferta de mărfuri se referă la: a) fondurile de mărfuri din reţeaua de distribuţie şi stocurile de mărfuri existente în diferite verigi ale circuitului economic. Cererea. b) o dorinţă de manifestare. 128. d) un comportament specific. d) veniturile şi preţurile. d) toate produsele vândute. Cererea efectivă se manifestă pe piaţă având: a) o insolvabilitate. d) modului în care cererea evoluează în timp. b) fondurile de mărfuri din reţeaua de distribuţie în cursul unei perioade. b) mărfurile din depozitele de gros. c) posibilitatea de manifestare a nevoilor. b) gradul de corelare a cererii cu oferta. este: a) curentă. b) crescândă. b) numărul şi structura populaţiei pe localităţi urbane. Clasificarea cererii de mărfuri în cerere constantă. d) fondurile de mărfuri furnizate de producători. Oferta de mărfuri cuprinde: a) toate produsele destinate consumului intermediar. Din categoria factorilor economici ce influenţează cererea de mărfuri nu fac parte: a) investiţiile. d) descrescândă. c) fondurile de mărfuri din depozite. 126. c) numărul şi structura populaţiei pe medii (urban. 125. profesii. care are în vedere evoluţii în cadrul cărora proporţiile acesteia se menţin neschimbate pe o perioadă de timp mai îndelungat. c) fondurile de mărfuri din magazine. 129.

cu consumatorii. precum şi componente acorporale deosebite. comerţul stabileşte relaţii atât cu: a) producătorii. Structura ofertei în produse destinate consumului final. realizat în vederea satisfacerii superioare a cerinţelor de consum sau a acoperirii unui spectru mai larg de nevoi. Produsele de utilizare productivă sunt grupate astfel: a) produse destinate consumului intermediar şi final. semifabricate. d) produse semipreparate. valenţe estetice. d) gradul de corelare a cererii cu oferta. b) durata de viaţă a diferitelor categorii de produse. b) produselor alimentare şi a celor nealimentare. Care dintre următoarele nu este criteriu de structurare a ofertei de mărfuri ? a) criteriul merceologic. oferta de mărfuri cuprinde următoarele grupe de produse: a) bunurilor durabile şi a celor nedurabile. produse destinate consumului intermediar şi produse de echipament se face în funcţie de: a) durata de viaţă a diferitelor categorii de produse. d) produselor destinate consumului intermediar. 137. comerciale. d) imaginii de produs. . c) produselor destinate consumului final. c) stocurile de mărfuri existente în diferite verigi ale circuitului economic. Diferenţierea şi individualizarea ofertei în procesul concurenţial nu se realizează prin intermediul: a) personalului comercial. b) mărfurile de cerere rară sau întâmplătoare. echipament industrial şi furnituri. 135. in calitatea lui de intermediar între producţie şi consum. d) mărfurile uzate fizic şi moral. d) o sursă de realizare a unor profituri deosebite pentru producători şi comercianţi. c) materii prime. Noţiunea de produs nou are în vedere un bun material ce prezintă: a) elemente constructive. bunuri de necesitate medie şi bunuri de prisos. d) destinaţia produselor în procesul de consum. c) ciclul de viaţă al produselor. c) apariţiei produselor noi. 133. b) bunuri primare de consum. c) consum redus de energie şi materiale energetice. 136. b) criterii merceologice. c) destinaţia produselor în procesul de consum. ergonomice. 132. 138. marcă sau întreprindere. b) produselor şi serviciilor comerciale ataşate produsului.131. în funcţie de criteriul merceologic. fiabilitate. Oferta pasivă se referă la: a) mărfurile greu vandabile. b) consum redus de materii prime şi materiale. funcţionale. 134. b) producătorii. organismele guvernamentale.

d) relaţii privind schimbul de mărfuri. c) relaţii contractuale şi relaţii financiare. consumatorii. cercetarea ştiinţifică permanentă a partenerilor de afaceri . b) relaţiile contractuale şi postcontractuale. Relaţiile comercianţilor cu producătorii pot fi structurate astfel: a) relaţii de schimb şi relaţii de negociere. în vederea unei bune informări a partenerilor de piaţă. contacte. Relaţiile comercianţilor cu producătorii reprezintă: a) formele pe care le îmbracă întâlnirile de negociere. b) obţinerea celor mai mari profituri. plata la termenele stabilite a facturilor emise de furnizori 142. crearea de noi produse. consumatorii. d) cunoaşterea concurenţilor. Din perspectiva afacerilor. 140. b) întreţinerii permanente a unor relaţii cu partenerii de afaceri. . c) ansamblul formelor organizatorice. instituţiile şi organismele de protecţie a consumatorilor. 145. negocierea se poate defini ca: a) un schimb de informaţii. schimburi de mesaje. formulării şi fundamentării clauzelor contractuale se poate acţiona pe următoarele căi: a) derularea corespunzător programărilor a livrărilor de mărfuri.. discuţii etc. Negocierea comercială se face în scopul: a) finalizării relaţiilor cu partenerii de afaceri. 144. schimburi de informaţii privind evoluţia pieţei bunurilor şi serviciilor. d) analiza sistematică a relaţiilor cu partenerii de afaceri. 139. c) studierea sistematică a pieţei. b) cercetarea pieţei producătorilor. informaţii. în timpul negocierii se urmăreşte: a) adaptarea progresivă a poziţiilor participanţilor la negociere. c) realizarea unor contracte performante. Procesul organizat de comunicare între parteneri se referă la: a) b) c) d) crearea unui climat de afaceri. servicii şi relaţii financiare. cercetarea nevoilor populaţiei. cercetarea pieţei comercianţilor. d) formele şi relaţiile precontractuale şi contractuale dintre partenerii de schimburi de mărfuri şi servicii. ansamblul de iniţiative. relaţii contractuale şi relaţii postcontractuale. 141. d) un proces organizat de comunicare între doi sau mai mulţi parteneri de afaceri.c) producătorii. c) un proces de menţinere a unui climat de afaceri. d) producătorii. organismele locale de dezvoltare comercială. 143. tehnice şi juridice care pregătesc sau însoţesc înfăptuirea actelor de schimb dintre producător şi consumator. b) o acceptare a propunerilor partenerului de afaceri. ansamblul de relaţii de afaceri dintre partenerii comerciali. informarea comercianţilor de către producători cu privire la produsele pe care le pot oferi spre vânzare. b) relaţii precontractuale.

modifica sau şterge raporturi juridice de drept comercial. b) acordul exprimat verbal dintre mai mulţi parteneri. concesia şi compromisul se realizează cu scopul: a) deblocării tratativelor şi facilitării perfectării contractului. c) documentul de urmărire a realizării înţelegerilor făcute în timpul negocierii. Contractul comercial este definit ca fiind: a) acordul de voinţă dintre două sau mai multe persoane. b) cunoaşterea pieţei interne. concesia reprezintă: a) renunţarea la opinie. materializată în contractul comercial.c) formulării unei înţelegeri reciproc acceptabile. 152. c) „pierdere . d) continuării discuţiilor pentru extinderea relaţiilor cu ofertanţii.câştig". în scopul de a crea. d) „câştig . b) acceptarea opiniei partenerului. în negociere. d) înţelegerea dintre doi parteneri cu privire la livrarea fizică a mărfurilor. evoluţia în timp a cotei lor de piaţă.pierdere". b) „câştig . 149.câştig". simularea negocierii. c) renunţarea unilaterală de către un partener de tratative la unele din condiţiile formulate pentru realizarea acordului. Marcaţi tehnica nespecifică: a) comunicarea. 146.pierdere". anticiparea obiectivelor partenerului. Pregătirea negocierii nu se realizează prin intermediul următoarelor acţiuni: a) cunoaşterea principalelor coordonate ale activităţii concurenţilor. b) solicitarea. c) obţinerii celor mai bune condiţii de contractare. c) ascultarea activă a partenerului. d) continuării relaţiilor de schimb pe toată perioada sezonului. 147. Negocierile se desfăşoară pe baza unor tehnici precise de negociere. în negociere. Orice negociere comercială ar trebui privită ca pe o relaţie de colaborare de tip: a) „pierdere . . 151. d) deblocarea tratativelor. d) soluţia la care ajung partenerii prin acordarea de concesii reciproce. 148. d) stabilirea echipei de negociatori. stabilirea legăturilor de afaceri cu partenerii potenţiali. c) definirea obiectivelor proprii. b) acceptarea opiniei partenerului. d) argumentaţia. Compromisul în negociere reprezintă: a) renunţarea la opinie. b) intimidării partenerului. a climatului de afaceri. identificarea partenerilor potenţiali de afaceri. 150. c) ascultarea activă.

de inovaţie. Contractele de antrepriză. contractele de cooperare economică sunt structurate în funcţie de: a) complexitatea şi structura lor. prin obiectul contractului se înţelege: a) denumirea contractului. d) stabilirea legăturilor de afaceri cu producătorii. comercial. Principalele condiţii îndeplinite cumulativ pentru un mijloc fix sunt: a) funcţionarea la parametrii proiectaţi şi obţinerea profitului programat. De regulă. Procesul global de cumpărare este structurat pe mai multe faze. c) decizia de cumpărare. b) părţile contractante. . d) reţeaua urbanistică şi de transport. d) finalitatea acordurilor. b) crearea unei ambianţe favorabile realizării actului de vânzare-cumpărare. sistemul relaţiilor comerţului cu consumatorii nu presupune: a) organizarea unui cadru propice de dialogare cu consumatorii. în sens practic. clauzele unui contract sunt determinate de: a) voinţa părţilor. b) faza anterioară cumpărării. c) scopul urmărit. 157. contractele de livrare de materii prime. Marcaţi faza nespecifică: a) etapa formării opiniei privind pregătirea clientului. d) un magazin universal amplasat în centru comercial de o deosebită importanţă. b) obiectul contractului. b) obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi îndeplineşte cumulativ anumite condiţii. d) finalitatea contractului. c) infrastructura comercială. contractele de licenţă. b) durata pe care se încheie. c) un depozit de mare capacitate şi în care se practică tehnologii moderne. Prin mijloc fix se înţelege: a) un obiectiv economic construit. Totalitatea mijloacelor fizice şi a bunurilor de inventar necesare desfăşurării activităţii comerciale defineşte: a) baza tehnico-materială a comerţului. 156. 155. c) obiectul actelor de schimb. 160. b) valoare de peste 10 milioane lei şi utilizarea de către 100 de salariaţi. materiale şi produse. 158. în esenţă. b) reţeaua comercială cu amănuntul şi de depozite.153. d) faza posterioară cumpărări i. c) asigurarea unor raporturi corespunzătoare între personalul comercial şi consumator. d) marfa asupra căreia poartă obligaţiile partenerilor. 159. c) condiţiile contractului. de brevet. contractele de leasing. 154.

Performanţele de exploatare a mijloacelor fixe sunt definite prin o serie de indicatori. Mijloacele fixe îşi transmit valoarea asupra mărfurilor vândute sau fabricate şi sunt recuperate pe seama: a) investiţiilor. 162.c) o valoare mare şi o durată de funcţionare mai mare de un an. 165. plantaţii. construcţii speciale. nu sunt considerate mijloace fixe: a) investiţiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie. control şi reglare. Marcaţi categoriile nespecifice: a) imprimante. b) animale de muncă. maşini. b) capacităţile puse în funcţiune parţial. unelte. Legal. d) intensităţii de exploatare. 167. b) tipodimensiuni. Marcaţi categoriile de mijloace fixe ce nu sunt preponderente în comerţ: a) clădiri. inventar gospodăresc. d) gradul de uzură. c) gradul de modernizare. c) contribuţiei investitorilor. b) performanţelor lor de proiectare. c) clădirile. c) aparate şi instalaţii de măsurare. plantaţii. plantaţii. unelte. utilaje şi instalaţii de lucru. Marcaţi indicatorii nespecifici: a) parametrii de funcţionare. Exprimarea calitativă a mijloacelor fixe se face pe baza: a) performanţelor lor în exploatare. aparate şi instalaţii de lucru. control şi reglare. Contabilitatea mijloacelor fixe se ţine pe anumite categorii. inventar gospodăresc. . materiale tipizate şi imprimate. mijloace de transport. d) animale de muncă. 164. b) clădiri. 163. d) funcţionarea la parametrii proiectaţi şi o durată de funcţionare mai mare de un an. pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe. b) creditelor. d) aparate şi instalaţii de măsurare. 161. d) mijloace de transport. d) obiectele de inventar 166. c) duratei de exploatare. Marcaţi mijloacele fixe nespecifice: a) reţeaua unităţilor operative ale comerţului cu amănuntul şi ale comerţului cu ridicata. După rolul lor în cadrul circulaţiei mărfurilor se pot delimita anumite mijloace fixe. d) amortizărilor cuprinse în cheltuielile de circulaţie. mijloace de transport. b) mobilier şi utilaj comercial. c) animale de muncă. construcţii speciale. utilaje şi instalaţii de lucru. instrumente. c) maşini.

b) forme de vânzare: liber . b) bunuri cu o durată de utilizare/funcţionare mai mică de un an. 174. c) caracterul activităţii principale a depozitului. c) bunuri de orice valoare şi durata de utilizare de peste un an.service. depozite generale.. c) valoarea rămasă şi valoarea de inventar. c) caracterul activităţii principale a depozitului. d) bunuri de orice valoare şi orice durată de funcţionare. Reţeaua de unităţi cu amănuntul prezintă particularităţi sub aspectul structurii. indiferent de durata de utilizare/funcţionare. 171. d) medii social-economice: urban. d) natura produselor care fac obiectul activităţilor desfăşurate în cadrul depozitelor. b) mărimea uzurii fizice şi valoarea de inventar. c) bunuri de orice valoare cu durata de funcţionare de peste un an. d) bunuri de orice valoare şi orice durată de funcţionare. electronice etc. d) felul construcţiei. 170. tipologiei. Structurarea depozitelor în depozite strict specializate. baracă. b) bunuri de valoare foarte mare şi durata de utilizare de peste un an. Obiectele de inventar sunt: a) bunuri de valoare mică. Gradul de uzură a mijloacelor fixe este rezultatul raportului dintre: a) mărimea uzurii fizice şi valoarea rămasă. 169. clasic. platformă se face în funcţie de: a) gradul de specializare. 172. Gradul de modernizare a mijloacelor fixe se determină ca un raport dintre: a) efortul şi efectul operaţiunilor. mărimii şi amenajării bazei tehnico-materiale pentru diferite structuri. depozite specializate. b) eficienţa şi eficacitatea operaţiunilor. d) mărimea uzurii fizice şi valoarea lor iniţială. rural. directe. b) sfera circulaţiei mărfurilor. 173. d) valorile şi rezultatele progresului tehnic. Marcaţi structurile nespecifice: a) ramuri de activitate comercială cu amănuntul: comerţ alimentar. b) sfera circulaţiei mărfurilor. . comerţ nealimentar şi alimentaţie publică. şopron. indiferent de valoarea lor. Structurarea depozitelor în clădire. c) medii demografice şi profesionale. c) performanţele şi progresul tehnic. Obiectele de inventar sunt: a) bunuri de valoare foarte mare şi durata de funcţionare de 3 ani. depozite mixte se face în funcţie de: a) gradul de specializare.168.

c) pentru centralizarea informaţiilor comerciale. Pentru a fi eficiente. . Marcaţi factorii nespecifici: a) volumul şi structura oscilaţiilor sezoniere ale mărfurilor ce vor fi depozitate. c) arta de a negocia vânzările. 176. c) evoluţia în timp a pregătirii de specialitate. Clasificarea personalului comercial în personal TESA. c) vânzători. şefi de magazine. casieri. se face după: a) specificul funcţiei. Personalul comercial este format din: a) agenţi comerciali. casieri. 180. 181. b) vânzarea se construieşte pe dialog. personal TESA. b) forţa de vânzare şi personalul tehnico-administrativ. c) rezultatele concursului de angajare şi testele psihologice. Forţa de vânzare a magazinului nu este pusă în valoare de vânzător prin: a) cunoaşterea ofertei de mărfuri şi a clientelei magazinului. personal operativ calificat. ospătari. c) vânzarea se finalizează numai într-un climat de încredere. Personalul comercial nu este definit prin: a) numărul şi structura sa. personal operativ necalificat şi personal nespecific activităţii comerciale. Care dintre următoarele nu este considerat principiu fundamental al vânzării: a) vânzarea porneşte de la interesul real pentru client. şefi de magazine. c) valoarea medie a unei cumpărături cu amănuntul. b) structura şi nivelul calificării. administrare şi desenare a firmei de comerţ. Forţa de vânzare. b) respectarea şi îndeplinirea prevederilor din fişa postului. 182. b) de contabilizare şi control a activităţii. b) stocurile de mărfuri. componentă a personalului comercial este reprezentată de: a) baza tehnico-materială a comerţului.175. ospătari. magazioneri şi tehnicieni. d) personal TESA. Personalul tehnico-administrativ din comerţ este destinat realizării unor operaţiuni: a) pentru statistica primară. d) munca desfăşurată de fiecare individ conform profesiunii sale. depozitele ar trebui să ţină seama de o serie de factori de influenţă asupra activităţii desfăşurate de acestea. infrastructura comercială. d) specifice de conducere. 178. 179. c) acele persoane ocupate cu activităţile de distribuţie şi cu contactele cu clienţii actuali şi potenţiali. b) agenţii comerciali. d) arta de a comunica. inclusiv de a asculta potenţialul client 177. d) nivelul de înzestrare tehnică preconizat. d) vânzarea trebuie să fie o discuţie improvizată între vânzător şi client. magazionerii şi tehnicienii. d) vânzători. b) capacitatea de muncă.

mecanic. şefi de birou. magazioneri. magazioneri. Marcaţi categorii de personal TESA: a) director general.. c) muncitori necalificaţi. şef de serviciu. b) progresul tehnic. şefii staţiilor de calcul. şefii staţiilor de calcul. lăcătuş. b) muncitori necaii ficaţi. contabil şef. . lăcătuş. liftier. şef de serviciu. decorator. liftier. şofer. tâmplar. b) consumul de timp necesar efectuării unei anumite operaţiuni din cadrul unui depozit. c) vânzători. d) numărul de clienţi serviţi într-o unitate de timp 188. d) mărimea unităţilor comerciale. b) vânzători. dogar. economişti. d) electricieni de întreţinere şi reparaţii. 183. forţă fizică. Calculul productivităţii muncii nu se exprimă prin: a) cantitatea sau valoarea mărfurilor vândute. magazioneri. directori şi directori adjuncţi. montatori firme luminoase. montatori firme luminoase. şef complex comercial. lucrător gestionar. ingineri. 185. şef unitate alimentaţie publică etc. şef complex comercial. şefii staţiilor de calcul. lăcătuş. casieri. c) profilul economico-social al zonei unde sunt amplasate unităţile operative. tâmplar. maşinişti. şef de serviciu. arhitecţi etc.. directori şi directori adjuncţi. Marcaţi categorii de personal operativ calificat: a) muncitori necalificaţi. d) nivel de cultură care să-i permită adaptarea comportamentală la temperamentul şi exigenţele diverselor categorii de clienţi. casieri. decorator.. dogar. liftier.d) cheltuiala de energie fizică şi nervoasă de către personalul comercial. montatori firme luminoase. dogar. decorator. şef unitate comercială. 187. directori şi directori adjuncţi. Marcaţi categorii de personal nespecific activităţii comerciale: a) director general. şofer. b) cunoştinţe de specialitate. 184. d) electricieni de întreţinere şi reparaţii. Productivitatea muncii nu este influenţată de: a) durata de recuperare a investiţiilor. lucrător gestionar. mecanic.. 186. şefi de birou. economişti. mecanic. şef complex comercial. maşinişti. maşinişti. arhitecţi etc. Marcaţi criteriile nespecifice recrutării şi pregătirii personalului din comerţ: a) îndemânare manuală. garanţii imobiliare.. c) însuşiri psihice şi morale deosebite. şef unitate comercială. arhitecţi etc. d) electricieni de întreţinere şi reparaţii. contabil şef. şef unitate alimentaţie publică etc. hotelier.. lucrător gestionar. b) vânzători. tâmplar. hotelier. contabil şef. hotelier. ingineri. economişti. şofer. c) consumul de muncă (ore sau zile de muncă) necesar vânzării unei unităţi cantitative sau valorice dintr-un produs. şef unitate comercială. ingineri. casieri. şefi de birou. şef unitate alimentaţie publică etc. c) director general.

191. Marcaţi indicatorii ce nu sunt utilizaţi în această corelare: a) numărul mediu de salariaţi. b) asigurarea calităţii bunurilor şi serviciilor oferite spre vânzare în cadrul pieţei. c) fondul de salarii. resursele financiare din comerţ sunt identificate ca fiind: a) fluxuri monetare în operaţiunile la care participă şi stocuri de valori cuprinse în patrimoniul firmelor comerciale. 194. prin care s-au stabilit o serie de principii directoare pentru protecţia consumatorilor: a) Organizaţia Mondială a Comerţului. 192. problemele ce nu constituie o prioritate în domeniul protecţiei consumatorilor: a) îmbunătăţirea consumului populaţiei prin politicile sociale ale statelor. De către cine a fost adoptată Rezoluţia 39/248. c) Asociaţia Internaţională a Distribuitorilor de Produse Alimentare.189. c) institute sau centre naţionale de cercetare ştiinţifică. salariul mediu. Organizarea protecţiei consumatorilor sub forma unui proces complex nu are în vedere: a) facilitarea producerii şi distribuirii de produse corespunzătoare consumatorilor. Politica de protecţie a consumatorilor nu vizează următorul obiectiv: a) crearea unui sistem de educare a consumatorilor. Excludeţi din următoarele enumerări. c) asigurarea unui sistem de preţuri în concordanţă cu cerinţele pieţei şi cu calitatea produselor. d) totalitatea drepturilor ce pot fi exprimate în bani. b) nivelul de dezvoltare a bazei materiale. aparţinând unei persoane fizice sau juridice. d) nivelul relativ al fondului de salarii. b) mărfurile care intră în procesul circulaţiei. d) organizaţiile sau asociaţiile de consumatori. productivitatea muncii. b) asigurarea unor posibilităţi reale de despăgubire a consumatorilor. prin care s-au stabilit o serie de principii directoare pentru protecţia consumatorilor ? . 193. d) promovarea formelor moderne de comerţ şi de vânzare a mărfurilor. Corelarea personalului comercial cu volumul activităţii comerciale se realizează printr-un sistem de indicatori. b) Parlamentul Uniunii Europene. b) legislaţia asigurată la nivel naţional şi internaţional care să stea la baza protecţiei consumatorilor. 195. în procesul de formare şi utilizare a lor. c) mijloacele băneşti cate participă la constituirea capitalului şi la efectuarea plăţilor şi încasărilor generate de activitatea comercială. d) promovarea unei cooperări internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor. 190. d) Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Când a fost adoptată Rezoluţia 39/248. c) îngrădirea concurenţei şi scăderea competitivităţii.

a) b) c) d) aprilie 1980. . august 1976. aprilie 1985. decembrie 1985.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->