Fluidizarea transporturilor rutiere in Romania

(metode de fluidizare)

Prin transport rutier se înţelege orice operaţiune de transport care se

realizează cu vehicule rutiere pentru deplasarea mărfurilor sau a persoanelor
chiar dacă vehiculul rutier este, pe o anumita porţiune a drumului,
transportat la rândul său pe/de un alt mijloc de transport.
Importanta transportului rutier a crescut datorita construirii unei
adevarate retele de sosele si a variatelor inovatii tehnice si tehnologice din
industria autovehiculelor. Escaladarea permanenta a problemelor ecologice,
inclusiv pericolul incalzirii globale, cauzata, in parte, de arderea
combustibililor, cum ar fi petrolul, a determinat multa lume sa considere ca
utilizarea autovehiculelor pe sosea ar trebui drastic limitata. Traficul intens,
zgomotul si vibratiile datorate camioanelor de mare tonaj reprezinta alte
dezavantaje. Transportul rutier constituie si un mare consumator al unor
resurse naturale din ce in ce mai sarace. Fata de transportul pe caile ferate,
transportul rutier are o eficienta de doar o zecime, atunci cand ambele
sisteme lucreaza la o capacitate maxima.
Folosirea pe scara tot mai larga a automobilelor a avut numeroase
efecte asupra societatii. Cresterea numarului de automobile detinute de catre
persoanele particulare a contribuit mult la dezvoltarea suburbiilor, locuite de
cei care lucreaza in marile orase, dar carora nu le place sa locuiasca intr-un
mediu urban. Masinile sunt raspunzatoare si de acele aglomerari ale
traficului rutier care apar mai ales la orele de varf. Pentru a putea face fata
unui trafic rutier din ce in ce mai intens, a fost necesara construirea unor
retele de sosele mult mai late, ele ducand, insa, si la o crestere a poluarii
aerului, a prafului, a zgomotului si a vibratiilor.
Tipurile de transporturi rutiere, spre deosebire de celelalte tipuri de
transport pot patrunde si in regiunile dificil de strabatut ale planetei,
facilitand astfel legaturile si comunicatiile, indeosebi pe distante mici si
mijlocii. Repartitia geografica a cailor rutiere este mai echilibrata decat a
celor feroviare si in consecinta acestea au preluat o mare parte a
transportului de marfuri, in tarile dezvoltate reprezentand mai mult de 60%
din total.
Pentru a inlezni legaturile rutiere au fost construite poduri, tunele, viaducte
ca si in cazul transporturilor feroviare.
Exista mai multe categorii de cai rutiere, in functie de importanta lor :
drumuri de interes local ;
drumuri nationale ;
sosele continentale ;
sosele transcontinentale ;
autostrazi
Lungimea drumurilor modernizate este in prezent de peste 15mil km, iar cea
a autostrazilor se apropie de 100000km.
De asemenea soselele urca pana la mari inaltimi, ajungand la 4000-5000m in
Podisul Tibet si M-tii Anzi si la cca. 2500m in M-tii Alpi.
Magistrale rutiere exista pe toate continentele, unele avand dimensiuni
impresionante :
Panamericana de peste 27000km care strabate America de la N la S pe latura
pacifica ;
Transamazonianul de 5500km ;
Transsaharianul de 3200km care leaga tarile din N cu cele din sudul celui
mai intins desert al Planetei.
Cele mai mari retele de cai rutiere si densitati ridicate in domeniu se afla in
Europa, mai ales in Europa de V si America de N. La polul opus, exista
intinse regiuni in care reteaua cailor rutiere este putin dezvoltata, cum sunt :
Siberia, nordul canadian, podisurile Pamir si Tibet, deserturile Sahara, Gobi
si cele australiene, cea mai mare parte a Peninsulei Arabia, intinsele paduri
tropicale din America de S si Africa.
Transporturile rutiere in Romania

Începând cu anul 1992, Ministerul Transporturilor a demarat o serie de

programe de reabilitare a reţelei rutiere din România, cu asistenţă acordată
de principalele instituţii financiare europene, la care s-a adăugat contribuţia
Guvernului României, şi care, până în prezent, s-a concretizat în refacerea
infrastructurii şi a suprastructurii rutiere pe o lungime totală de 1.031 km .

Autostrazi:
total: 153.170 km
pavate: 78.117 km (inclusive 113 km de autostrazi expres)
nepavate: 75,053 km (1995 est.)
 Reteaua rutiera: Urmatoarele drumuri nationale fac legatura intre
Romania si alte orase europene importante:
E 81 (Berlin-Varsovia-Budapesta-Petea);
E 60 (Viena-Praga-Budapesta-Bors);
E 68 (Viena-Praga-Budapesta-Arad);
E 70 (Trieste-Belgrad-Portile de Fier);
E 79 (Atena-Tirana-Sofia-Calafat);
E 85 (Atena-Istanbul-Sofia-Giurgiu);
E 85 (Varsovia-Kiev-Cernauti-Siret);
E 87 (Istanbul-Tirana-Sofia-Vama Veche);
E 581 (Moscova-Kiev-Chinisau-Albita)

Regiunea S-V Oltenia are o infrastructură de transport relativ bine

dezvoltată.
Teritoriul Regiunii este străbătut de trei drumuri europene:
E70 - dinspre Iugoslavia (Moraviţa) - Timişoara - Bucureşti - nordul ţării;
E79 - dinspre Ungaria - Oradea (Borş) şi face legătura cu sudul ţării;
E81 - tranzitează judeţul Vâlcea spre Ungaria.
Drumurile judeţene şi comunale de pe teritoriul Regiunii au o pondere
de 80,6% din totalul drumurilor publice, din care 10,0% sunt modernizate şi
32,7% au îmbrăcăminţi uşoare rutiere. Regiunea este traversată de 9.951 km
de drumuri publice, din care 2.488 km reprezintă drumuri naţionale. Cu toate
acestea, infrastructura rutieră necesită modernizare şi reabilitare.
Comparativ cu statele membre UE şi cu unele ţări est-europene, sistemul de
transport românesc este insuficient dezvoltat şi de calitate slabă.
Analiza sistemului de transport românesc duce la următoarele
concluzii:
transportul intern, deşi diversificat, are o capacitate insuficientă de transport
al bunurilor şi pasagerilor, în special în unele zone şi în anumite perioade ale
anului (sezonul de vară, sfârşitul de săptămână);
infrastructurile de transport din România nu sunt suficient dezvoltate şi
necesită investiţii importante pentru a fi la nivelul standardelor europene,
accesul la coridoarele vest-europene, ca şi la cele din Europa de Est şi de
Sud-Est, este limitat şi dificil, din cauza capacităţii reduse de transport şi a
calităţii infrastructurii fizice specifice (numai 100 km de autostrăzi, drumuri
naţionale nemodernizate etc.);
localizarea României la intersecţia a numeroase drumuri care leagă Europa
de Vest şi cea de Est, ca şi Europa de Nord cu cea de Sud, precum şi situarea
ţării pe axele de tranzit între Europa şi Asia, subliniază importanţa existenţei
unei infrastructuri dezvoltate;
accesul României la Marea Neagră şi la Dunăre reprezintă o oportunitate şi
un argument pentru a creşte volumul transporturilor pe apă, luându-se în
considerare costurile scăzute ale acestui tip de transport, comparativ cu
transportul pe uscat sau aerian.
 Primul Program de Reabilitare a Drumurilor demarat în 1993 a fost
finalizat în 1997/1998, rezultatele lui fiind reabilitarea a 957 km de drumuri
naţionale ale reţelei de bază. Acest Program a fost co-finanţat de trei
Instituţii Financiare Internaţionale (BIRD, BERD si BEI – 245 MEURO),
Guvernul României şi Programul PHARE al Comisiei Europene. Cel de-al
doilea Program de Reabilitare, de asemenea co-finanţat de trei IFI (BIRD,
BERD si BEI), Guvernul României şi Programul PHARE a început în anul
1997 şi se află încă în curs de derulare. Programul de Reabilitarea
Drumurilor etapa a 3-a co-finanţat de BEI şi Guvernul României a început în
anul 1999 şi este în curs de derulare. Un alt Program de Reabilitare a
Drumurilor este co-finanţat de către Banca Japoniei de Cooperare
Internaţionala (JBIC) şi Guvernul României
şi a început in 1999.
Programul de dezvoltare a
autostrăzilor Piteşti-Bucureşti-Constanţa a
început în 1997 cu proiectul de Dezvoltare şi
Reabilitare a Autostrăzii
Bucureşti-Piteşti, co-finanţat de BERD şi
Guvernul României şi se va continua cu
construcţia autostrăzii Bucureşti-Constanţa,
co-finanţat de BEI, Guvernul României şi,
potenţial, Comisia Europeana prin Facilitatea
ISPA.
Agenţii economici - operatori de transport -, ca urmare a legislaţiei moderne
şi libere existente în domeniul transporturilor, au fost stimulaţi pentru
dezvoltarea unor activităţi private, achiziţii de autovehicule, permanetizarea
relaţiilor comerciale şi contractarea activităţii de transport. În transportul
public de marfă îşi desfăşoară activitatea cca. 25.000 operatori de transport,
iar în traficul de persoane cca. 1.500 operatori. Din aceştia, cca. 6.000
activează şi în transportul internaţional de marfă, iar cca. 500 în transportul
internaţional de persoane. Cea mai mare parte a operatorilor de transport
marfă şi persoane sunt operatori privaţi, ponderea prestaţiilor realizate de
sectorul privat fiind de cca. 60%
În anul 2000, au fost transportate 262.943 mii tone marfă, din care
2.844 mii tone în trafic internaţional şi 267 mii tone în tranzit, transportul
rutier de persoane totalizând un număr de 205.979 mii pasageri - transport
interurban şi internaţional, din care 1.488 mii pasageri în trafic internaţional.
Pentru transportul internaţional, ca urmare a efortului investitorilor
privaţi, au fost achiziţionate autovehicule noi şi moderne care corespund nu
numai unui trafic sigur şi de calitate, dar şi cerinţelor unui transport
ecologic. Pentru transportul internaţional de marfă sunt utilizate peste 8.000
autovehicule moderne, iar în transportul de persoane peste 3.000 autobuze şi
microbuze.
 In ultimii ani, parcul de autovehicule a înregistrat o creştere
permanentă. In prezent, în România, sunt înregistrate 3.128,8 mii
autoturisme, 48,1 mii autobuze/microbuze, 448,6 mii autovehicule pentru
transportul mărfurilor şi 129,5 mii autovehicule mixte/speciale.
În transportul rutier se aplică cu succes tehnicile de evidenţă
informatizată şi, în special în transportul internaţional, se utilizează telefonia
mobilă GSM sau monitorizarea circulaţiei prin sistemul GPS.
O preocupare majoră în ceea ce priveşte transportul rutier o constituie
dezvoltarea durabilă şi diminuarea efectelor negative asupra mediului
generate de poluarea chimica sau fonică.
Ca urmare, normele de omologare pentru autovehicule şi de inspecţie
tehnică periodică au fost aliniate la prevederile în domeniu din Uniunea
Europeană.
Organizarea transporturilor rutiere respectă în cea mai mare parte
acquis-ului comunitar, condiţiile de acces la profesie şi la piaţă fiind
asemănătoare cu cele din Uniunea europeană.
Pentru realizarea nivelului actual de integrare, România a primit un
sprijin substanţial din partea Uniunii Europene pentru realizarea unor studii
şi lucrări de importanţă majoră în domeniul legislativ, siguranţa rutieră,
dezvoltarea infrastructurii etc. 
România dispune de 81.693 kilometri de drum public. Aproape
60.000 de kilometri sunt de drum vechi și plin de gropi, iar 22.865 km au
trecut printr-un proces de modernizare, cea mai mare parte cu îmbrăcăminți
asfaltice de tip greu și mijlociu. Investițiile realizate nu garantează însă
șoferilor o călătorie fără griji, pentru că jumătate dintre aceste suprafețe
refăcute sunt deficitare și au durata de serviciu depășită.
Din totalul de drumuri, 16.600 sunt drumuri naționale, în jur de
35.000 km sunt drumuri județene și 29.843 km - drumuri comunale. Cele
mai multe drumuri din România sunt de două benzi și doar 1.280 km dispun
de patru benzi de circulație.
România ocupă locul 123 la capitolul calitate a drumurilor, într-un top
realizat de Forumul Economic Mondial (FEM). Înainte României apar țări ca
Albania, Bulgaria, statele asiatice Kârgâzstan și Cambodgia și statele
africane Burundi, Tanzania și Zambia.
Autostrăzi
România dispunea la începutul lui 2010 de 310 kilometri de
autostradă. Înainte de decembrie 1989, sub conducere comunistă, s-au
construit 113 km de autostradă, iar în perioada decembrie 1989 – decembrie
2009 s-au inaugurat 196 km. La 1 ianuarie 2010, în execuție se află
tronsoane în lungime de aproximativ 185 km, din care 12 km ar putea fi
recepționați până la sfârșitul anului.
Principalele autostrăzi din România sunt:

Autostrada A3: București - Brașov - Cluj - Borș

Autostrada A1: București - Pitești, cu extindere Pitești - Arad
Autostrada A2 (Autostrada Soarelui): București - Constanța
Autostrada A4 (Autostrada Est-Vest): Iași - Târgu Frumos - Târgu Neamț -
Târgu Mureș
Coridorul IV european este format din autostrăzile A1 și A2: Nădlac -
Constanța

Drumuri expres
În august 2009, în România existau 382 km de drumuri expres, însă
principala problemă a acestora este gâtuirea care se produce în apropierea
orașelor, în lipsa unor centuri ocolitoare cu două benzi. Printre drumurile
expres existente se numără rutele București-Giurgiu, Constanța-Mangalia
sau București-Urziceni.

Economia transporturilor în România

Sectorul transporturilor a reprezentat, în anul 2005, 9% din Produsul
Intern Brut (PIB), valoarea pieței transporturilor de mărfuri și persoane fiind
de 4,9 miliarde euro, în aceeași perioadă serviciile conexe generând venituri
de 2,5 miliarde euro. Peste 3,3 miliarde euro au fost generate de transportul
de mărfuri în 2005, iar transportul de persoane a adus un plus de 1,55
miliarde euro. Piața transporturilor de mărfuri este dominată de transportul
rutier, ce acoperea 68,1% în 2005, urmat de transportul feroviar - 21,9%,
fluvial - 6,8%, prin conducte - 2,9%, maritim - 0,2% și aerian - 0,01%.
Transportul rutier de mărfuri este cea mai animată ramură a acestei
piețe, cu 12.000 de operatori care aveau în total 105.500 de angajați.
Într-o continuă dezvoltare este segmentul serviciilor conexe
transportului de mărfuri - manipulări, depozitări, case de expediții etc. În
acest sector lucrau în jur de 32.500 de oameni, în anul 2006, angajați de cele
1.500 de companii active. Printre cele mai mari firme de manipulare și
depozitare sunt Oil Terminal, Socep Constanța, Globe Groud Romania,
Comvex Constanța și Romportmet Galați, parte a grupului Mittal Steel.

Bicliografie:
FLOREA, D.; STĂNESCU, M.: Cercetări privind modelele de bază ale traficului
rutier, A 8-a Conferinţă cu participare internaţională Vehiculul şi mediul,
CONAT’96, Braşov.
FLOREA, D.: Fluxuri rutiere – programare, coordonare, Reprografia Universităţii
“Transilvania” din Braşov, 1998, Curs pentru formarea continuă a specialiştilor în
cadrul IPIMEA Braşov
FLOREA, D.: Cercetări privind posibilităţile de optimizare, restructurare a
traficului în vederea reducerii consumului de combustibil al autovehiculelor,
Buletinul Conferinţei internaţionale TMCR 99, 1999,
STAS 11416-80, Tehnica traficului rutier, Capacitatea de circulaţie a drumurilor,
IRS, 1980.