Nae Ionescu (Nicolae C. Ionescu) (n. 4 iunie stil vechi/16 iunie 1890 - d.

15 martie 1940 ), filozof, logician,

pedagog, jurnalist român. Este cunoscut si apreciat pentru lucrarile sale publicistice, Roza vânturilor si
filozofice, Logica). Orientarea sa filozofica a fost numita trairism.

Date biografice

* Nascut la Braila în 1890, Nae Ionescu urmeaza studiile primare, secundare si liceale la Braila.

* La Bucuresti s-a înscris la Facultatea de Litere si Filosofie, ale carei cursuri le încheie în 1912 cu
specializare în filosofie.

* În anul 1912, este numit profesor la Liceul Matei Basarab din Bucuresti.

* Dupa o vreme în care colaboreaza la "Studii filosofice" sau la "Noua Revista Româna", pleaca în Germania,
la Göttingen, în vederea desavârsirii studiilor. Aici îl prinde Primul Razboi Mondial. Aproape cinci ani de zile îi
petrece într-un lagar de prizonieri.

* În anul 1919 îsi sustine doctoratul în filosofie la „Universitatea din München”, la profesorul Bäumker, cu
teza: Die Logistik als Versuch einer neuen Bergründung der Mathematik (Logistica ca o noua încercare de
definire a matematicii).

* Revenit în tara în 1919, este pentru scurta vreme profesor, apoi director la „Liceul militar Mânastirea Dealu”
pentru ca, în acelasi an, sa fie numit asistent la catedra de „Logica si Teoria cunoasterii” a profesorului
Constantin Radulescu-Motru.

* Nae Ionescu si-a inaugurat activitatea universitara cu lectia Functiunea epistemologica a iubirii.

* În 1922, publica în „Gazeta Matematica” studiul "Comentarii la un caz de intranzienta a conceptelor

matematice", pentru care obtine "Premiul de filosofie matematica" în anul 1923. Profesor al Universitatii
bucurestene, Nae Ionescu, prin prelegerile si cursurile sustinute, a avut o mare influenta asupra tinerei generatii,
determinînd multi intelectuali ai vremii sa se îndrepte, vremelnic, spre extrema dreapta. A fost profesor
universitar al lui Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Vulcanescu, C. Floru.

* Cel mai cunoscut logician român, Nae Ionescu a condus ziarul Cuvântul în care au scris numerosi membri ai
generatiei de aur interbelice a literaturii si gândirii românesti (Mircea Eliade, Mircea Vulcanescu, Mihail
Sebastian, Emil Cioran etc.).

* A fost întemnitat la Miercurea Ciuc împreuna cu alti discipoli ai sai, datorita vederilor politice de extrema
dreapta, el fiind unul din ideologii principali ai legionarismului interbelic si un apologet al fascismului românesc.
Moare în 1940 la Bucuresti.

* În timpul vietii i-a aparut o singura carte, Roza vânturilor în 1937, o culegere de articole gazetaresti strînse
din initiativa lui Mircea Eliade care a si prefatat-o.

* Dupa moartea sa, elevii sai au publicat folosindu-si notitele de curs un Curs de metafizica si un curs de
Istoria logicii.

Nichifor Crainic ( * 22 decembrie 1889, Bulbucata, judetul Vlasca - 20 august 1972) a fost un academician,
autor, director de reviste, doctrinar (creator al curentului gândirist), editor, filozof, pedagog, poet, teolog român.
Cuprins

* 1 Scurt traseu biografic

* 2 Activitatea literara
* 3 Activitate profesionala
* 4 Perioada comunista
* 5 Opera sa postuma

Scurt traseu biografic

 * S-a nascut în satul Bulbucata, judetul Vlasca, la 22 decembrie 1889 si a murit la 20 august 1972 la
Mogosoaia lânga Bucuresti.
* A studiat teologia la Bucuresti si a obtinut doctoratul în teologie la Viena.
* Creatorul curentului gândirist axat pe autohtonism.
* Poet, publicist, editor, redactor, pedagog, teolog, Secretar General al Ministerului Cultelor.
* Ministru al propagandei în perioada dictaturii militare a lui Ion Antonescu.
* Închis pentru actiuni politice, atât în România interbelica cât si în perioada comunista.
* Detinut politic sub regimul comunist între anii 1947-1962.

Activitatea literara

Crainic a debutat ca poet înaintea primului razboi mondial. Ca scriitor si teolog a condus revista "Flamura" si a
fost directorul si mentorul uneia dintre cele mai importante reviste literare din perioada interbelica, "Gândirea".

Initiatorul curentului gândirist, axat pe autohtonism, neo-ortodoxism si nationalism militant, Nichifor Crainic a
ramas una din figurile politice culturale contestate, fiind considerat si un ideolog al extremei drepte din România.
Astfel se explica si veneratia de care s-a bucurat din partea legionarilor (aderentii "Garzii de Fier").

La început a colaborat cu poezii la diverse publicatii literare si nationalist-traditionaliste: "Ramuri",

"Luceafarul", "Drum Drept", "Flacara", "Dacia", "Transilvania", "Cuget Românesc". Dupa stramutarea revistei
"Gândirea" de la Cluj la Bucuresti, preia conducerea revistei de la Cezar Petrescu.

În "Gândirea" au aparut numeroase articole si eseuri programatice care vor defini orientarea politica nationalista
a curentului "gândirist". Acesta fusese tributar ortodoxismului militant, prezentând similitudini puternice cu
fascismul italian. Crainic a scris mai multe articole etnocentriste în care a elogiat regimul dictatorial din Italia al
lui Benito Mussolini. A elaborat apoi, în 1938, teoria "statului etnocratic" în lucrarea "Ortodoxie si etnocratie".
De asemenea, a colaborat la publicatii controlate de legionari, de pilda la: Revista Sfarma-Piatra si Revista Buna
Vestire.

Activitate profesionala

* Profesor la Facultatea de Teologie din Chisinau si la Seminarul Teologic din Bucuresti;

* Laureat al premiului national de poezie în anul 1930;
* Ales membru titular al Academiei Române în 1940.
* Secretar General la Ministerul Cultelor în timpul guvernarii legionare.
* Directorul ziarului "Calendarul" aparut la Bucuresti în 25 ianuarie 1932, suspendat la 24 martie 1932 din
ordinul guvernului aflat atunci la conducerea tarii, reapare la 9 iunie al aceluiasi an, continuându-si activitatea
pâna la finele anului 1933, când, pe 29 - 30 decembrie, este din nou suspendat pentru pozitia sa deschis
legionara.
* Dupa suspendarea ziarului "Calendarul", Nichifor Crainic si alti conducatori si teoreticieni legionari sunt
arestati si internati la închisoarea Jilava.

Perioada comunista

Arestat si condamnat, trece prin mai multe penitenciareVacaresti si Aiud. Va fi eliberat din închisoare în 1962.
Nichifor Crainic accepta sa colaboreze la ziarul de propaganda comunista "Glasul patriei". Ziarul avea menirea
de a influenta românii din exil. Moare la 20 august 1972.

Opera sa postuma

Poezii. Memorii scrise la comanda în timpul detentiei: "Zile albe, zile negre" (1991).