UNITATE ÎN DIVERSITATE „Unitate in diversitate" este deviza Uniunii Europene si este rodul unui concurs la care au participat, cu propuneri

, 80.000 de tineri, între 10 si 20 de ani. A fost folosita pentru prima data in 2000, mentionată oficial in Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, incheiat in 2004. Articolul I – 8 enumera simbolurile UE. Semnificatia devizei este ca, prin Uniunea Europeana, europenii isi unesc eforturile pentru a lucra impreuna pentru mentinerea pacii si pentru prosperitate, si ca numeroasele culturi, traditii si limbi diferite care coexista in Europa sunt un atu pentru continentul nostru. Ideea Europei unite a fost lansată la 9 mai 1950 de Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, la iniţiativa lui Jean Monnet. "Declaraţia Schuman" este considerată actul de naştere al Uniunii Europene, iar data de 9 mai este Ziua Europei. Ziua Europei prilejuieşte activităţi şi festivităţi care apropie Europa de cetăţenii săi şi popoarele europene între ele.

1

popoare. şi oriunde ne-am afla... credinţelor şi limbilor. au reuşit să-şi construiască identitatea naţională pe bazele dialogului intercultural. şi-au sporit bogăţia spirituală prin confruntarea paşnică a unor moduri de viaţă diferite. O cultură autarhică. Lumea este formată dintotdeauna din diverse culturi. Au fost / sunt mari pentru că au ştiut să armonizeze diferenţele culturale. obiceiurilor. mortificată. omogenitatea populaţiilor este (si a fost întotdeauna) un mit. Marile popoare recunoscute ca atare în istorie –şi care au făcut Istoria–sunt popoare multiculturale. ca o enclavă: o cultură săracă.(Jaques Chevalier). populaţii. ajunge la limita izolării. reprezentate de etnii. Multiculturalismul este o situaţie de fapt. încremenită. izolată de circuitul mondial al valorilor.(aşadar) Uniunea Europeană este fondată pe principiul „unitate în diversitate”: diversitatea culturilor. 2 .

interacţionează. credinţelor. religioasă şi economică.Ceea ce menţine societatea „în formă” este viaţa comună– culturală. prin intermediul căreia se realizează transmiterea unui mesaj într-un scop anume. precum şi reacţia sau răspunsul la mesaj. presupune existenţa 3 . lingvistică. legilor. Dacă nu există schimburi. obiceiurilor şi orice altă capacitate sau dobândită de om ca membru al societăţii” (EdwardTylor. artelor. Culturile comunică între ele. culturile se degradează spiritual aşa cum se degradează genetic persoanele. prin consangvinitate. moralei. se influenţează reciproc Culturile sunt inegale –influenţele nu sunt egale pe fiecare din sensurile relaţiilor care se stabilesc între ele Civilizaţia: obişnuinţă „Totalitatea cunoştinţelor. 1871) Comunicarea: reacţie stabilită într-un anume context între un emiţător şi un receptor. stabilesc relaţii.

intercultural. entităţi sociale) studiază relaţiile de comunicare dintre culturi după intervenţia educaţiei Astfel. receptor.şi combinarea simultană a cinci elemente: emiţător. vom aborda fenomenele de: intracultural. Comunicarea interculturală: surprinde relatările de comunicare originare dintre culturi (indivizi. elementelor comunice. mesaj. abordarea multipolară a lumii. RELAŢIILE INTERCULTURALE Comunicarea este elementară şi definitorie pentru caracterizarea oricărei culturi şi pentru identificarea şi exploatarea diferenţelor. pentru a evidenţia relaţiile interculturale. cod şi scop (DECI)Cea mai mare forţă a Europei este diversitatea sa. prin care se poate ajunge la construirea relaţiilor care se stabilesc între culturi. pluricultural 4 . grupuri. acceptarea altor puncte de vedere datorită schimbului cultural şi intelectual.

Intraculturalul se referă la relaţiile ce apar şi se dezvoltă în cadrul aceleiaşi culturi abordarea intraculturală–de profunzime. combinarea favorabilă a elementelor caracteristice fiecăreia dintre culturile în contact interacţiune prin care se obţine evoluţieprin adaptare culturală 5 . prin analiza detaliilor specifice Abordarea interculturală studiul diferenţelor normelor în raport de specificităţile culturale ale zonelor de care sunt legate. naţiuni de pe acelaşi continent sau de pe continente diferite.Abordarea intraculturală realizează studiul variaţiilor individuale ale normelor în cadrul unei anumite culturi. Presupune un proces interactiv între membrii pentru a produce efecte de schimbare sau adaptare sensul influenţei interculturale–unul sinergic. se compară entităţi fără legături istorice puternice între ele.

reprezentând o condiţie decisivă a îmbogăţirii lor prin coexistenţă. 6 . Interculturalitatea pozitivă →toleranţă toleranţa – caracterizează modul în care culturile coexistă. ţări. în vederea stabilirii impactului acestora asupra acţiunilor economice Multiculturalitate –culturile pot exista în acelaşi spaţfărăsă interacţionezeobligatoriuiu Interculturalitate –dialogul este definitoriu Interculturalitatea negativă: este agresivă şi intolerantă cultura dominantă tinde să le elimine pe celelalte. Realizareacomparaţiilor între culturi. cu care vine în contact. regiuni nu este o idee nouă în ştiinţele sociale Relativ nouă este ideea studierii diferenţelor sau similitudinilor în comportamentul oamenilor aparţinând diferitelor culturi. de-a lungul timpului.

Toleranţa face posibilă diferenţa. (MichaelWalzer) Spiritul toleranţei se manifestă. în integrarea democratică a minorităţilor. Toleranţaeste singura posibilitate de a transforma interculturalitatea negativă într-una pozitiv Trebuie găsite modalităţile care favorizează spiritul tolerant în relaţiile interculturale Abordarea pluriculturală realizează diferenţieri de ordin cantitativ (în opoziţie cu monoculturalul) –culturi multiple. sau abordare simultană a mai multor culturi relaţiile între culturi. între altele.recunoaşterea identităţii lor şi respectarea ‘sferelor justiţiei’ sociale.TOLERANŢA –raţiunea şi cumpătarea în edificarea şi menţinerea civilizaţiei umane ca unitate în diversitate. iar diferenţa face necesară toleranţa. influenţreciprocee 7 .

fată de statele terţe corespunzătoare expresiei de proiect comun sau chiar de interes comunitar în încercarea de reflectare a existenţei unei identităţi culturale şi cetăţeneşti Identitatea: expresia unui proiect comun Construcţia europeană a urmărit încă din 1951 “să înlocuiască rivalităţi seculare dintre naţiuni cu o fuziune a 8 . în contextul căderii Zidului Berlinului Noţiunea de identitate europeană a fost folosită cu trei forme în ultimii 50 de ani: scop extern.IDENTITATEA EUROPEANĂ: O Europă Unită în diversitate Analiza textelor instituţionale de bază demonstrează că lipsa referirii la identitatea comună a marcat mult timp construcţia europeană Doar la finele anilor ’80 se produce o schimbare de atitudine: afirmarea cetăţeniei europene.

coeziune socială şi protecţia mediului. Tratatul de la Maastricht: cetăţenia comună europeană şi “respectarea istoriei. Dimensiunea culturală şi cetăţenească s-a afirmat lent în ultimii 50 de ani. “Aspirăm. democraţia şi drepturile omului. 1985) “Comunitatea contribuie la înflorirea culturii statelor membre. precum şi dezvoltare durabilă şi drepturi sociale fundamentale... şi pe bună dreptate. având “din acel moment un destin comun” Conţinutul proiectului comun: pacea. la o Europă a culturii. egalitate şi justiţie socială. locul şi structura oraşelor şi a lumii rurale. evidenţiindu-se în acelaşi timp şi moştenirea lor culturală comună” (Tratatul de la Maastricht) Carta drepturilor fundamentale (2005): “Uniunea se bazează pe valori indivizibile şi universale” 9 . respectându-se diversitatealor naţională şi regională. a culturii şi a tradiţiilor”.intereselor lor esenţiale”. Ceea ce ar însemna şi posibilitatea ca fiecare să înflorească într-o societate în care poate spune ce gândeşte” (JaquesDelors. Toate acestea reprezintă personalitatea europeană cu tot ceea ce are ea mai special şi care trebuie păstrat” (Jacques Delors. 1989). “Situaţia familiei în societate. Anul 2005 –motivele pierderii încrederii în UE: “teama de a-şi pierde identitatea” (Jose ManuelBarroso). urmate de libertate. concepţia organizării economice şi sociale. progresul economic şi social.

DEZAVANTAJELE DIVERSITĂŢII CULTURALE comunicare: persoanele aparţinând minorităţilor culturale diferite. comunicarea nonverbală colaborarea în muncă– stiluri diferite de muncă obţinerea consensului–obiective diferite stabilirea politicii manageriale–înţeleasă de toată lumea. limba vorbită. precum şi identitatea naţională a statelor membre”. înţelesurile cuvintelor.“Uniunea contribuie la păstrarea şi la dezvoltarea acestor valori comune. 10 . respectând diversitateaculturilor şi a tradiţiilor popoarelor Europei.