P. 1
UNITATE ÎN DIVERSITATE

UNITATE ÎN DIVERSITATE

|Views: 8,552|Likes:
Published by Corynutsa

More info:

Published by: Corynutsa on Feb 09, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/17/2013

pdf

text

original

UNITATE ÎN DIVERSITATE „Unitate in diversitate" este deviza Uniunii Europene si este rodul unui concurs la care au participat, cu propuneri

, 80.000 de tineri, între 10 si 20 de ani. A fost folosita pentru prima data in 2000, mentionată oficial in Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, incheiat in 2004. Articolul I – 8 enumera simbolurile UE. Semnificatia devizei este ca, prin Uniunea Europeana, europenii isi unesc eforturile pentru a lucra impreuna pentru mentinerea pacii si pentru prosperitate, si ca numeroasele culturi, traditii si limbi diferite care coexista in Europa sunt un atu pentru continentul nostru. Ideea Europei unite a fost lansată la 9 mai 1950 de Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, la iniţiativa lui Jean Monnet. "Declaraţia Schuman" este considerată actul de naştere al Uniunii Europene, iar data de 9 mai este Ziua Europei. Ziua Europei prilejuieşte activităţi şi festivităţi care apropie Europa de cetăţenii săi şi popoarele europene între ele.

1

credinţelor şi limbilor. ca o enclavă: o cultură săracă. izolată de circuitul mondial al valorilor. 2 . Marile popoare recunoscute ca atare în istorie –şi care au făcut Istoria–sunt popoare multiculturale. popoare. mortificată.(aşadar) Uniunea Europeană este fondată pe principiul „unitate în diversitate”: diversitatea culturilor. reprezentate de etnii.. şi-au sporit bogăţia spirituală prin confruntarea paşnică a unor moduri de viaţă diferite. încremenită. Lumea este formată dintotdeauna din diverse culturi. Au fost / sunt mari pentru că au ştiut să armonizeze diferenţele culturale. Multiculturalismul este o situaţie de fapt. omogenitatea populaţiilor este (si a fost întotdeauna) un mit. au reuşit să-şi construiască identitatea naţională pe bazele dialogului intercultural.(Jaques Chevalier). ajunge la limita izolării. şi oriunde ne-am afla. O cultură autarhică. populaţii. obiceiurilor..

Dacă nu există schimburi. culturile se degradează spiritual aşa cum se degradează genetic persoanele. Culturile comunică între ele. prin consangvinitate.Ceea ce menţine societatea „în formă” este viaţa comună– culturală. prin intermediul căreia se realizează transmiterea unui mesaj într-un scop anume. se influenţează reciproc Culturile sunt inegale –influenţele nu sunt egale pe fiecare din sensurile relaţiilor care se stabilesc între ele Civilizaţia: obişnuinţă „Totalitatea cunoştinţelor. lingvistică. presupune existenţa 3 . artelor. obiceiurilor şi orice altă capacitate sau dobândită de om ca membru al societăţii” (EdwardTylor. moralei. religioasă şi economică. interacţionează. legilor. 1871) Comunicarea: reacţie stabilită într-un anume context între un emiţător şi un receptor. credinţelor. precum şi reacţia sau răspunsul la mesaj. stabilesc relaţii.

intercultural. vom aborda fenomenele de: intracultural. mesaj. pentru a evidenţia relaţiile interculturale. grupuri.şi combinarea simultană a cinci elemente: emiţător. cod şi scop (DECI)Cea mai mare forţă a Europei este diversitatea sa. entităţi sociale) studiază relaţiile de comunicare dintre culturi după intervenţia educaţiei Astfel. pluricultural 4 . receptor. Comunicarea interculturală: surprinde relatările de comunicare originare dintre culturi (indivizi. acceptarea altor puncte de vedere datorită schimbului cultural şi intelectual. elementelor comunice. abordarea multipolară a lumii. RELAŢIILE INTERCULTURALE Comunicarea este elementară şi definitorie pentru caracterizarea oricărei culturi şi pentru identificarea şi exploatarea diferenţelor. prin care se poate ajunge la construirea relaţiilor care se stabilesc între culturi.

Abordarea intraculturală realizează studiul variaţiilor individuale ale normelor în cadrul unei anumite culturi. se compară entităţi fără legături istorice puternice între ele. prin analiza detaliilor specifice Abordarea interculturală studiul diferenţelor normelor în raport de specificităţile culturale ale zonelor de care sunt legate. combinarea favorabilă a elementelor caracteristice fiecăreia dintre culturile în contact interacţiune prin care se obţine evoluţieprin adaptare culturală 5 . naţiuni de pe acelaşi continent sau de pe continente diferite. Presupune un proces interactiv între membrii pentru a produce efecte de schimbare sau adaptare sensul influenţei interculturale–unul sinergic. Intraculturalul se referă la relaţiile ce apar şi se dezvoltă în cadrul aceleiaşi culturi abordarea intraculturală–de profunzime.

în vederea stabilirii impactului acestora asupra acţiunilor economice Multiculturalitate –culturile pot exista în acelaşi spaţfărăsă interacţionezeobligatoriuiu Interculturalitate –dialogul este definitoriu Interculturalitatea negativă: este agresivă şi intolerantă cultura dominantă tinde să le elimine pe celelalte. Realizareacomparaţiilor între culturi. 6 . cu care vine în contact. ţări. reprezentând o condiţie decisivă a îmbogăţirii lor prin coexistenţă. regiuni nu este o idee nouă în ştiinţele sociale Relativ nouă este ideea studierii diferenţelor sau similitudinilor în comportamentul oamenilor aparţinând diferitelor culturi. Interculturalitatea pozitivă →toleranţă toleranţa – caracterizează modul în care culturile coexistă. de-a lungul timpului.

recunoaşterea identităţii lor şi respectarea ‘sferelor justiţiei’ sociale. (MichaelWalzer) Spiritul toleranţei se manifestă. între altele. Toleranţaeste singura posibilitate de a transforma interculturalitatea negativă într-una pozitiv Trebuie găsite modalităţile care favorizează spiritul tolerant în relaţiile interculturale Abordarea pluriculturală realizează diferenţieri de ordin cantitativ (în opoziţie cu monoculturalul) –culturi multiple.Toleranţa face posibilă diferenţa. iar diferenţa face necesară toleranţa.TOLERANŢA –raţiunea şi cumpătarea în edificarea şi menţinerea civilizaţiei umane ca unitate în diversitate. sau abordare simultană a mai multor culturi relaţiile între culturi. influenţreciprocee 7 . în integrarea democratică a minorităţilor.

fată de statele terţe corespunzătoare expresiei de proiect comun sau chiar de interes comunitar în încercarea de reflectare a existenţei unei identităţi culturale şi cetăţeneşti Identitatea: expresia unui proiect comun Construcţia europeană a urmărit încă din 1951 “să înlocuiască rivalităţi seculare dintre naţiuni cu o fuziune a 8 . în contextul căderii Zidului Berlinului Noţiunea de identitate europeană a fost folosită cu trei forme în ultimii 50 de ani: scop extern.IDENTITATEA EUROPEANĂ: O Europă Unită în diversitate Analiza textelor instituţionale de bază demonstrează că lipsa referirii la identitatea comună a marcat mult timp construcţia europeană Doar la finele anilor ’80 se produce o schimbare de atitudine: afirmarea cetăţeniei europene.

democraţia şi drepturile omului. egalitate şi justiţie socială. “Aspirăm. “Situaţia familiei în societate. concepţia organizării economice şi sociale. urmate de libertate. locul şi structura oraşelor şi a lumii rurale.intereselor lor esenţiale”. progresul economic şi social. evidenţiindu-se în acelaşi timp şi moştenirea lor culturală comună” (Tratatul de la Maastricht) Carta drepturilor fundamentale (2005): “Uniunea se bazează pe valori indivizibile şi universale” 9 .. 1985) “Comunitatea contribuie la înflorirea culturii statelor membre. respectându-se diversitatealor naţională şi regională. având “din acel moment un destin comun” Conţinutul proiectului comun: pacea. Anul 2005 –motivele pierderii încrederii în UE: “teama de a-şi pierde identitatea” (Jose ManuelBarroso). 1989). coeziune socială şi protecţia mediului. şi pe bună dreptate. Toate acestea reprezintă personalitatea europeană cu tot ceea ce are ea mai special şi care trebuie păstrat” (Jacques Delors. a culturii şi a tradiţiilor”. Dimensiunea culturală şi cetăţenească s-a afirmat lent în ultimii 50 de ani. la o Europă a culturii. precum şi dezvoltare durabilă şi drepturi sociale fundamentale.. Ceea ce ar însemna şi posibilitatea ca fiecare să înflorească într-o societate în care poate spune ce gândeşte” (JaquesDelors. Tratatul de la Maastricht: cetăţenia comună europeană şi “respectarea istoriei.

precum şi identitatea naţională a statelor membre”. respectând diversitateaculturilor şi a tradiţiilor popoarelor Europei. 10 .“Uniunea contribuie la păstrarea şi la dezvoltarea acestor valori comune. înţelesurile cuvintelor. DEZAVANTAJELE DIVERSITĂŢII CULTURALE comunicare: persoanele aparţinând minorităţilor culturale diferite. comunicarea nonverbală colaborarea în muncă– stiluri diferite de muncă obţinerea consensului–obiective diferite stabilirea politicii manageriale–înţeleasă de toată lumea. limba vorbită.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->