UNITATE ÎN DIVERSITATE „Unitate in diversitate" este deviza Uniunii Europene si este rodul unui concurs la care au participat, cu propuneri

, 80.000 de tineri, între 10 si 20 de ani. A fost folosita pentru prima data in 2000, mentionată oficial in Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, incheiat in 2004. Articolul I – 8 enumera simbolurile UE. Semnificatia devizei este ca, prin Uniunea Europeana, europenii isi unesc eforturile pentru a lucra impreuna pentru mentinerea pacii si pentru prosperitate, si ca numeroasele culturi, traditii si limbi diferite care coexista in Europa sunt un atu pentru continentul nostru. Ideea Europei unite a fost lansată la 9 mai 1950 de Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, la iniţiativa lui Jean Monnet. "Declaraţia Schuman" este considerată actul de naştere al Uniunii Europene, iar data de 9 mai este Ziua Europei. Ziua Europei prilejuieşte activităţi şi festivităţi care apropie Europa de cetăţenii săi şi popoarele europene între ele.

1

şi oriunde ne-am afla. obiceiurilor. au reuşit să-şi construiască identitatea naţională pe bazele dialogului intercultural.. Lumea este formată dintotdeauna din diverse culturi. mortificată. ca o enclavă: o cultură săracă. omogenitatea populaţiilor este (si a fost întotdeauna) un mit. popoare. 2 . O cultură autarhică. Multiculturalismul este o situaţie de fapt. şi-au sporit bogăţia spirituală prin confruntarea paşnică a unor moduri de viaţă diferite.. credinţelor şi limbilor. izolată de circuitul mondial al valorilor.(Jaques Chevalier). ajunge la limita izolării. reprezentate de etnii.(aşadar) Uniunea Europeană este fondată pe principiul „unitate în diversitate”: diversitatea culturilor. Marile popoare recunoscute ca atare în istorie –şi care au făcut Istoria–sunt popoare multiculturale. încremenită. populaţii. Au fost / sunt mari pentru că au ştiut să armonizeze diferenţele culturale.

Dacă nu există schimburi. interacţionează.Ceea ce menţine societatea „în formă” este viaţa comună– culturală. moralei. prin consangvinitate. credinţelor. artelor. prin intermediul căreia se realizează transmiterea unui mesaj într-un scop anume. presupune existenţa 3 . religioasă şi economică. legilor. 1871) Comunicarea: reacţie stabilită într-un anume context între un emiţător şi un receptor. obiceiurilor şi orice altă capacitate sau dobândită de om ca membru al societăţii” (EdwardTylor. stabilesc relaţii. culturile se degradează spiritual aşa cum se degradează genetic persoanele. Culturile comunică între ele. precum şi reacţia sau răspunsul la mesaj. lingvistică. se influenţează reciproc Culturile sunt inegale –influenţele nu sunt egale pe fiecare din sensurile relaţiilor care se stabilesc între ele Civilizaţia: obişnuinţă „Totalitatea cunoştinţelor.

şi combinarea simultană a cinci elemente: emiţător. prin care se poate ajunge la construirea relaţiilor care se stabilesc între culturi. intercultural. entităţi sociale) studiază relaţiile de comunicare dintre culturi după intervenţia educaţiei Astfel. vom aborda fenomenele de: intracultural. acceptarea altor puncte de vedere datorită schimbului cultural şi intelectual. Comunicarea interculturală: surprinde relatările de comunicare originare dintre culturi (indivizi. elementelor comunice. mesaj. RELAŢIILE INTERCULTURALE Comunicarea este elementară şi definitorie pentru caracterizarea oricărei culturi şi pentru identificarea şi exploatarea diferenţelor. cod şi scop (DECI)Cea mai mare forţă a Europei este diversitatea sa. grupuri. pluricultural 4 . receptor. pentru a evidenţia relaţiile interculturale. abordarea multipolară a lumii.

combinarea favorabilă a elementelor caracteristice fiecăreia dintre culturile în contact interacţiune prin care se obţine evoluţieprin adaptare culturală 5 . naţiuni de pe acelaşi continent sau de pe continente diferite.Abordarea intraculturală realizează studiul variaţiilor individuale ale normelor în cadrul unei anumite culturi. Intraculturalul se referă la relaţiile ce apar şi se dezvoltă în cadrul aceleiaşi culturi abordarea intraculturală–de profunzime. se compară entităţi fără legături istorice puternice între ele. prin analiza detaliilor specifice Abordarea interculturală studiul diferenţelor normelor în raport de specificităţile culturale ale zonelor de care sunt legate. Presupune un proces interactiv între membrii pentru a produce efecte de schimbare sau adaptare sensul influenţei interculturale–unul sinergic.

reprezentând o condiţie decisivă a îmbogăţirii lor prin coexistenţă. cu care vine în contact. Interculturalitatea pozitivă →toleranţă toleranţa – caracterizează modul în care culturile coexistă. în vederea stabilirii impactului acestora asupra acţiunilor economice Multiculturalitate –culturile pot exista în acelaşi spaţfărăsă interacţionezeobligatoriuiu Interculturalitate –dialogul este definitoriu Interculturalitatea negativă: este agresivă şi intolerantă cultura dominantă tinde să le elimine pe celelalte. de-a lungul timpului. ţări. Realizareacomparaţiilor între culturi. regiuni nu este o idee nouă în ştiinţele sociale Relativ nouă este ideea studierii diferenţelor sau similitudinilor în comportamentul oamenilor aparţinând diferitelor culturi. 6 .

iar diferenţa face necesară toleranţa.TOLERANŢA –raţiunea şi cumpătarea în edificarea şi menţinerea civilizaţiei umane ca unitate în diversitate.recunoaşterea identităţii lor şi respectarea ‘sferelor justiţiei’ sociale. sau abordare simultană a mai multor culturi relaţiile între culturi. influenţreciprocee 7 . în integrarea democratică a minorităţilor.Toleranţa face posibilă diferenţa. (MichaelWalzer) Spiritul toleranţei se manifestă. între altele. Toleranţaeste singura posibilitate de a transforma interculturalitatea negativă într-una pozitiv Trebuie găsite modalităţile care favorizează spiritul tolerant în relaţiile interculturale Abordarea pluriculturală realizează diferenţieri de ordin cantitativ (în opoziţie cu monoculturalul) –culturi multiple.

în contextul căderii Zidului Berlinului Noţiunea de identitate europeană a fost folosită cu trei forme în ultimii 50 de ani: scop extern.IDENTITATEA EUROPEANĂ: O Europă Unită în diversitate Analiza textelor instituţionale de bază demonstrează că lipsa referirii la identitatea comună a marcat mult timp construcţia europeană Doar la finele anilor ’80 se produce o schimbare de atitudine: afirmarea cetăţeniei europene. fată de statele terţe corespunzătoare expresiei de proiect comun sau chiar de interes comunitar în încercarea de reflectare a existenţei unei identităţi culturale şi cetăţeneşti Identitatea: expresia unui proiect comun Construcţia europeană a urmărit încă din 1951 “să înlocuiască rivalităţi seculare dintre naţiuni cu o fuziune a 8 .

având “din acel moment un destin comun” Conţinutul proiectului comun: pacea. Dimensiunea culturală şi cetăţenească s-a afirmat lent în ultimii 50 de ani. Ceea ce ar însemna şi posibilitatea ca fiecare să înflorească într-o societate în care poate spune ce gândeşte” (JaquesDelors. coeziune socială şi protecţia mediului. Toate acestea reprezintă personalitatea europeană cu tot ceea ce are ea mai special şi care trebuie păstrat” (Jacques Delors. progresul economic şi social. 1985) “Comunitatea contribuie la înflorirea culturii statelor membre. a culturii şi a tradiţiilor”.. egalitate şi justiţie socială. concepţia organizării economice şi sociale. locul şi structura oraşelor şi a lumii rurale. Tratatul de la Maastricht: cetăţenia comună europeană şi “respectarea istoriei.intereselor lor esenţiale”. Anul 2005 –motivele pierderii încrederii în UE: “teama de a-şi pierde identitatea” (Jose ManuelBarroso). respectându-se diversitatealor naţională şi regională. “Situaţia familiei în societate. urmate de libertate. 1989). “Aspirăm. şi pe bună dreptate.. la o Europă a culturii. precum şi dezvoltare durabilă şi drepturi sociale fundamentale. democraţia şi drepturile omului. evidenţiindu-se în acelaşi timp şi moştenirea lor culturală comună” (Tratatul de la Maastricht) Carta drepturilor fundamentale (2005): “Uniunea se bazează pe valori indivizibile şi universale” 9 .

comunicarea nonverbală colaborarea în muncă– stiluri diferite de muncă obţinerea consensului–obiective diferite stabilirea politicii manageriale–înţeleasă de toată lumea. 10 . respectând diversitateaculturilor şi a tradiţiilor popoarelor Europei. DEZAVANTAJELE DIVERSITĂŢII CULTURALE comunicare: persoanele aparţinând minorităţilor culturale diferite. precum şi identitatea naţională a statelor membre”. limba vorbită. înţelesurile cuvintelor.“Uniunea contribuie la păstrarea şi la dezvoltarea acestor valori comune.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful