PORTOFOLIU

LA LIMBA ŞI
LITERATURA
ROMÂNĂ
Mocanu Ştefan Călin
Cl. a 7-a D
Şcoala Iordachi Cantacuzino
CUVÂNT
de Tudor Arghezi
Vrui, cititorule, sa-ţi fac un dar, 
O carte pentru buzunar, 
O carte mică, o cărticică.
Din slove am ales micile
Şi din înţelesuri furnicile.
Am voit să umplu celule
Cu suflete de molecule.
Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotăcel
Pe-o foaie de trestie-ngustă.
O harpă: am ales o lăcustă.
Cimpoiul trebuia să fie un scatiu. 
Si nu mai ştiu...

Farmece aş fi voit să fac

şi printr-o ureche de ac
Să strecor pe un fir de aţă
Micşorata, subţiata şi nepipăita viaţă
Până-n mâna ta cititorule, a dumitale

Măcar câteva crâmpeie, 

Măcar o ţandără de curcubee, 
Măcar niţică scamă de zare, 
Niţică nevinovăţie, niţică depărtare, 
Aş fi voit să culeg drojdii de rouă, 
Într-o cărticică nouă, 
Parfumul umbrei şi cenuşa lui.
Nimicul nepipăit să-l caut vrui, 
Acela care tresare
Nici nu ştii de unde şi cum.

Am răscolit pulberi de fum... 

Caracteristici ale genului liric

1.DEFINIŢIA GENULUI LIRIC – totalitatea operelor literare,
populare sau culte, de regula, în versuri, în care autorul îşi
prezintă în mod direct gândurile, sentimentele, ideile, emoţiile,
prin intermediul eului liric . Termenul lyric provine de la
cuvântul lyra din limba greacă sau lyrique din limba franceză.
2.TRĂSĂTURILE TEXTULUI LIRIC
 apar imagini artistice: vizuale, auditive, olfactive,
dinamice(motorii), cromatice etc.
 apare o voce care comunică gândurile şi sentimentele
scriitorului, prin intermediul imaginilor artistice. Această
voce se numeşte eu liric
 apar mărcile eului liric: pronume personale de persoana
întăi ori a doua, singular şi plural, ori verbe la persoana
întăi sau a doua
 sentimentele scriitorului sunt exprimatem în mod direct,
fără personaje fără acţiune, ci cu ajutorul eului lyric
 operele lirice se prezintă ca versuri formate din strofe ori
sub formă de vers liber, iar expresivitatea este mărită de
muzicalitatea versurilor redată de ritm, rimă şi măsură
 limbajul, accesibil sau ermetic, este presărat cu figure de
stil (epitete, comparaţii, metafore, personificări etc.)

Iapa lui Vodă

de Mihail Sadoveanu
În Iapa lui Vodă întămplările sunt istorisite de Ioniţă, comisul
de la Drăgăneşti, unul din cei 9 povestitori.El povesteşte cum
odată s-a pornit la domnie, călare pe iapa sa, spre a-i cere
domnului să-i facă dreptate pentru pământul moştenit de la
tatăl său.Î drum s-a abătut pe la han şi s-a întălnit cu un boier
mare, căruia i s-a plâns de nedreptăţile îndurate. Acest boier
s-a dovedit a fi chiar domnitorul, iar iapa lui era descendenta
din Iapa lui Vodă.
Caracteristici ale genului epic
1.DEFINIŢIA GENULUI EPIC – totalitatea operelor literare,
populare sau culte, în versuri sau în proză, prin care un
creator îşi prezintă, în mod indirect, gândurile, ideile,
sentimentele prin intermediul unui narator, al naraţiunii, al
întămplărilor, cu ajutorul personajelor, constituind un
subiect relatat într-o acţiune, situată în timp şi spaţiu.
Cuvântul epic a fost împrumutat din limba franceză(epique)
şi provine din cuvântul latin epicus (<cuvântul grec epikos,
derivat din epos=cuvânt, zicere).
2. TRĂSĂTURILE TEXTULUI EPIC
 o voce, care uneori e independent de personaj; aceasta
e vocea care narează sau, mai concret, naratorulcare
povesteşte,narrator care a fost creat tot de autor ca şi
personajele
 acţiunea, care are un fir narativ ascendent constituită în
expoziţiune, intrigă, desfăşurarea acţiunii, punct
culminant şi deznodământ
 personajele, care se constituie, potrivit criteriilor de
clasificare, în: principale, secundare, episodice,
figurante ; reale, imaginare, simbolice alegorice ;
pozitive, negative ; romantic, realiste, clasice; ştinţico-
fantastice;
Descrierea literară
Descrierea e modul de expunere ce constă în zugrăvirea
unor trăsături ale obiectelor, fenomenelor, personajelor.
Descrierile literare (expresive) pornesc de la impresii şi păreri
personale. Ele nu explică, ci se străduiesc să ne facă să simţim
frumuseţea, măreţia sau la nevoie urâţenia a ceea ce este
descris.Într-o poezie lirică, descrierea are rolul de a face
cunoscute stările sufleteşti ale eului liric, stări declanşate de
contemplarea unui peisaj, de evocare a unei fiinţe dragi etc. În
interiorul unei naraţiuni, descrierea întrerupe cursul povestirii.
La începutul acesteia, descrierea ajută la crearea cadrului sau a
atmosferei de basm în care se vor desfăşura întâmplările
povestite. În interior, pe parcursul naraţiunii, are funcţia de a
crea o pauză în ritmul desfăşurării acţiunii. La sfârşitul unei
naraţiuni, descrierea poate realiza simetria compoziţiei,
revenind la decorul de început.

 de tip portret

- vorbeşte despre:pasiunile, obiceiurile, abilităţile, principiile

persoanei portretizate

Descrierea subiectivă
 comunică informaţii prezentate prin prisma unei percepţii
personale
 foloseşte un limbaj mai puţin specializat, mai apropiat de
cel familiar
  se descrie prin implicarea observatorului în prezentare
 foloseşte o gamă bogată de figuri de stil(epitete,
comparaţii, metafore, repetiţii etc.) şi imagini artistice
 foloseşte în special persoana I , dar şi a II-a şi a III-a

Descrierea obiectivă
 comunică informaţii, date precise ( nume, ani, stiluri,
detalii tehnice
 foloseşte un limbaj tehnic de specialitate
 se descrie printr-o prezentare neutră, detaşată a
observatorului

 foloseşte doar enumerarea şi nu alte figuri de stil sau

imagini artistice

 foloseşte numai persoana a III-a

CLASIFICAREA SUNETELOR
   

1.   VOCALELE sunt sunetele care  se pot rosti fară 

    

ajutorul altor sunete şi pot alcătui şi singure silabe. 

  În limba română există şapte vocale:  a, ă, â (î), e, i, o, u
 

2. SEMI VOCALELE sunt sunete care se aseamănă cu

vocalele, dar nu pot  alcătui singure silabe şi se pronunţă
la jumătatea intensităţii unei voale. Ele  intră în alcătuirea
diftongilor şi triftongilor şi sunt în număr de patru: 
  e, i, o, u 
   e. i. o. u pot fi: 
  * vocale:  erată, iritabil, orar, umăr; 
  *semivocale:  seară,  iar, soare, ouă. 
 

3.   CONSOANELE sunt sunete care se  rostesc cu ajutorul

altor sunete (cu ajutorul unor vocale) şi  nu pot alcătui
singure silabe. 
  în  limba română există 22 de consoane: 
  b, c, c' (ce,ci), k' (che, chi), d,  f, g, g' (ge, gi),  g' (ghe, ghi),
h, l, m, n, p, r, s, ş, t, ţ, v, z

Regionalisme
Moldova: a toropăni – a bate pe cineva

iuşniţă – bici

ţanc – colţ de stâncă

puchinos – sărac
ozor – model de cusătură

nălbar – veterinar

robotcă – ţesătură pe pânză

ţicău – vârf de munte

zăurdeală – zer amestecat cu urtă

apăr – pers. care vinde apă

Transilvania:răstăuţe - tăiţei

covertă – plic pentru scrisori

pancove – gogoşi

birău – primar

acăriţă – cutie de ace

oarfăn - sărac

puiag – podul grajdului

telechim – carte funciară

iosag – proprietate

măiug – unealtă cu care se bate inul

Oltenia: a docăni – a certa

dolbură – scorbură

dol – doliu

neteleu – om prost

nestemnic – dibaci

scârci – strugure mic

tragă – sanie pt. Lemne

scochineaţă – sanţ lung pt. scurgerea apei

 tohocit – zdrobit

a suvoalbe – a copleşi pe cineva

Dobrogea: melemete - pantaloni

meregiu – pers. însărcinată cu pasa semănăturilor

meşea – pădure mică de stejari

sandâc – coşul căruţei

mălăişte – loc cultivat cu mei

paluşcă – câine mic

sfircă – fluier

sfinţeală – asfinţit

ţapaură – unealtă de pescuit

rizaică – unealtă de pescuit

Banat : merejină - mirodenie

pohod – obicei

poivă - contra

dimişcă – franzeluţă

scârcior – creţ

ghijă - coajă
 a face rosteală – a începe

mestelnic – făcăleţ

rătişă – prăjitură făcută din foi subţiri

izdat - boală

Maramureş: bedă – bănuială

but - necaz

ceteră – vioră

a pocoşi – a jumuli

a pliscoti – a piui

plugăriţă – ţărancă

nepustitu – drac

a sclonţi – a sparge coaja seminţelor

sclopţă – coajă de pepene sau dovleac

trufos - glumeţ

Muntenia: toroapă – om moale

ipingea – haină de bărbaţi

a suli – a cârpi
merintic – neîndemânatică
 câlăi – lemn verde
cârpă - basma
papişte – om lacom
paşoală – femeie care merge cu paşi mari
ridicătoare – pârghie
strajă – lumânare la mort
Bucovina: obron – şopron deschis
a puşli – a lătra răguşit
puic – despărţitură în şură
teremint – process juridic
tinovă – loc mlăştinos
ţepoc – băţ folosit la construirea gardurilor
ţitron – lâmăi
strepede – larvă care trăieşte în brânză
struţ – carabină mică
dijdănitură – femeie necinstită
 PRONUMELE

Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ţine locul

unui substantiv.
Pronumele personal desemnează persoanele care
participă direct sau indirect la actul comunicării.
Funcţii sintactice
1. Subiect: Noi pregătim un spectacol.
2. Nume predicativ:
- nominativ: Elevul este el.
- acuzativ: Florile sunt pentru ea.
- genitiv: Cărţile sunt ale lui.
3. Atribut pronominal prepoziţional: Ei au vorbit cu respect
despre ea.
4. Complement direct: Am văzut-o pe ea.
5. Complement indirect:
- dativ: I-am dat cartea.
- acuzativ: Se bizuie pe mine.
6. Complement de agent: Cartea este scrisă de el.
7. Complement circumstanţial de mod: Învaţă ca mine.
8. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă el.
9. Complement circumstanţial de timp: Am sosit după el.
Dativul posesiv
Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale
pronumelui personal.
Dativul posesiv determină:
- un substantiv: mâna-ţi albă
- un adjectiv: alba-ţi mână
- un verb: Ţi-am ascultat sfatul.
Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ).
Atunci când se leagă prin cratimă de o propoziţie, are funcţia
sintactică de complement circumstanţial: El stă înainte-i.
Pronumele personal cu valoare neutră
- se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui
personal în dativ şi acuzativ
- apare în expresii: A dat-o în bară.
Schemă de analiză
1. Persoana (I, a II-a, a III-a)
2. Numărul (singular, plural)
3. Cazul (nominativ, genitiv – numai la persoana a III-a, dativ,
acuzativ, vocativ – numai la persoana a II-a)
4. Genul (masculin, feminin, neutru – numai la persoana a III-
a)
5. Forma (accentuată, neaccentuată – numai în dativ şi
acuzativ)
6. Funcţia sintactică

Pronumele personal de politeţe

Pronumele personal de politeţe exprimă respectul în
relaţiile dintre oameni.
Funcţii sintactice
1. Subiect: Dumnealui a plecat.
2. Nume predicativ: Cartea este a dumneavoastră.
3. Atribut pronominal: Invitaţia dumneaei mi-a făcut plăcere.
4. Complement direct: L-am chemat pe dumnealui.
5. Complement indirect: Vă ofer dumneavoastră aceste flori.
6. Complement de agent: Ceaiul este pregătit de dumnealui.
 7. Complement circumstanţial de mod: El citeşte ca şi
dumneata.
8. Complement circumstanţial de loc: Nu stau mult la
dumneata.

Pronumele reflexiv
Pronumele reflexiv ţine locul ţine locul obiectului asupra
căruia se exercită acţiunea verbului, exprimând identitatea
între obiect şi subiectul verbului.
Particularităţi
- are numai cazurile dativ şi acuzativ
- are forme proprii numai pentru persoana a II-a
- acuzativ: se, -s; dativ: îşi, -şi
- la persoana I şi a II-a, rolul de pronume reflexiv îl îndeplinesc
formele neaccentuate de dativ şi acuzativ ale pronumelui
personal
- pronumele reflexiv neaccentuat poate fi folosit singur sau
însoţit de pronume accentuat: mă apăr pe mine, îmi aduc
mie
Funcţii sintactice
1. Nume predicativ: Roadele erau pentru sine.
2. Atribut pronominal: Lauda de sine nu este bună.
3. Atribut pronominal (dativ posesiv): Îşi puse căciula pe cap.
4. Complement direct: Eu mă trezesc devreme.
5. Complement indirect: Munceşte pentru sine.
6. Complement de agent: Convins de sine însuşi, nu se mai
temea.
7. Complement circumstanţial de mod: Se înţelegea de la sine
că va veni.
 8. Complement circumstanţial de loc: El o apropie de sine cu
fiecare zi.

Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv

Pronumele posesiv exprimă ideea de posesie, înlocuind
atât numele posesorului, cât şi pe cel al obiectului posedat.
Caracteristici
- e însoţit de articol posesiv genitival care îşi schimbă forma
după genul şi numărul obiectului posedat
- nu are forme pentru genitiv si dativ singular
- la genitiv, dativ plural apar formele alor mei, alor tăi, alor
noştri, alor voştri
- substituie numele posesorului (acordându-se în persoană şi
număr) şi se acordă în gen, număr şi cat cu obiectul posedat
- la persoana a III-a plural nu are formă proprie, se foloseşte
pronumele personal lor
În nominativ şi genitiv:
Pronume personale: eu, tu, el, ea, al lui, a ei
Pronume posesive: al meu, al tău, al său, a sa
Funcţii sintactice
1. Subiect: Ai noştri sunt cei mai buni.
2. Nume predicativ: Pământul este al alor mei.
3. Atribut pronominal: Rezultatele alor noştri s-au modificat.
4. Complement direct: I-am întâlnit pe ai săi acolo.
5. Complement indirect: Am plecat cu ai mei la munte.
6. Complement de agent: Scrisoarea este trimisă de ai mei.
7. Complement circumstanţial de mod: Eu am procedat ca ai
mei.
8. Complement circumstanţial de loc: Voi merge la ai mei.
9. Complement circumstanţial de timp: Am venit după ai mei.
Adjectivul posesiv determină un substantiv, se acordă în
gen, număr şi caz cu acesta şi substituie numele posesorului,
cu care se acordă în persoană şi număr.
Formele sunt identice cu ale pronumelui posesiv, cu
deosebirea că articolul posesiv genitiv nu mai este obligatoriu.
Exemplu:
- Ai mei părinţi au plecat.
- Părinţii mei au plecat.
Funcţie sintactică: atribut adjectival

Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ

Pronumele demonstrativ aratp depărtarea sau apropierea
obiectului (în spaţiu sau în timp) sau identitatea acestuia cu el
însuşi sau un alt obiect.
Clasificare
1. După înţeles:
a) de apropiere: acesta, aceasta, ăsta
b) de depărtare: acela, aceea, ăla
c) de identitate: acelaşi, aceeaşi
d) de diferenţiere: ăstălalt, celălalt, cestălalt
2. După alcătuire:
a) simple: acesta, acela, ală
b) compuse: cestălalt, celălalt
Forme populare: ăsta, aia, ăla, ăstălalt
Forme regionale: aista, ista, aistalalt
Forme simplificate: cel, cea, cei, cele
Caracteristici
- se declină, schimbându-şi forma după gen, număr, caz
- nu are categoria gramaticală a persoanei
- devine adjectiv demonstrativ
Funcţii sintactice
1. Subiect: Acesta este fratele meu.
2. Nume predicativ:
- nominativ: Colegul meu este acesta.
- acuzativ: Cartea este pentru acesta.
- genitiv: Stiloul era al celuilalt.
3. Atribut pronominal prepoziţional:
- acuzativ: Cartea de la aceştia este nouă.
- genitiv: Casa din spatele acestuia este a mea.
- dativ: Reuşita graţie acestuia i-a incântat.
4. Atribut pronominal genitival: Rezultatele celorlalţi sunt
mai bune.
5. Complement direct: L-am sunat pe acela.
6. Complement indirect:
- dativ: I-am vorbit celuilalt.
- acuzativ: Am discutat despre ceilalţi.
7. Complement circumstanţial de mod: El a procedat ce
acela.
8. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă acela.
9. Complement circumstanţial de timp: A ajuns înaintea
celuilalt.
Când pronumele demonstrativ nu mai înlocuieşte un
substantiv, ci îl determină şi se acordă în gen, număr şi caz cu
acesta, devine adjectiv pronominal demonstrativ.
Exemple:
Am altoit mărul cel bătrân. (articol demonstrativ)
Cel de acolo este colegul meu. (pronume demonstrativ)
 A urcat cu oile pe cel munte. (adjectiv demonstrativ)
Funcţie sintactică: atribut adjectival

Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ

Pronumele interogativ apare în propoziţii interogative şi
ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns la o întrebare.
Forme: Care? Cine? Ce? Cât? Câţi? Câte?
Forme cazuale: Cui? Cărui? Pe care? Cărora? Pe cine? Al
cui? Căruia?
Funcţii sintactice
1. Subiect: Cine m-a chemat?
2. Nume predicativ:
- nominativ: Ce este el?
- genitiv: A cui este scrisoarea?
- acuzativ: Pentru cine este cartea?
3. Atribut pronominal prepoziţional: De care bomboane ai
ales?
4. Atribut pronominal genitival: A cui colecţie e mai reuşită?
5. Complement direct: Pe cine aştepţi?
6. Complement indirect:
- dativ: Cui ai telefonat?
- acuzativ: Cu care ai vorbit?
7. Complement de agent: De cine ai fost rugat?
8. Complement circumstanţial de loc: La cine ai stat?
9. Complement circumstanţial de timp: Înaintea cui ai ajuns
la petrecere?
10. Complement circumstanţial de mod: Precum cine ai
procedat?
 11. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza cui ai
întârziat?
- care, ce, câţ, câtă, câţi, câte: au valoare de adjectiv
pronominal interogativ când însoţesc un substantiv pe care
îl determină şi cu care se acordă în gen, număr şi caz şi au
funcţie sintactică de atribut adjectival.

Pronumele şi adjectivul pronominal relativ

Pronumele relativ se foloseşte numai în frază şi este
element de relaţie între regentă şi subordonată, păstrându-şi
funcţia sintactică în propoziţia subordonată.
Forme:
- simple: care, cine, ce, cât, câţi, câte
- compuse: ceea ce
Funcţii sintactice
1. Subiect: Am citit această carte care a fost interesantă.
2. Nume predicativ: Spune-mi ce a devenit Dan.
3. Atribut adjectival: Am aflat ce carte ai ales.
4. Atribut pronominal: Acesta este romanul în paginile căruia
m-am regăsit.
5. Complement direct: Am cumpărat cartea pe care mi-ai
recomandat-o.
6. Complement indirect: Iată caietul căruia i-am schimbat
coperta.
7. Complement de agent: Ştiu de cine ai fost certat.
8. Complement circumstanţial de mod: Ştiu precum te porţi.
9. Complement circumstanţial de loc: N-am aflat lîngă cine s-a
mutat.
10. Complement circumstanţial de timp: Am aflat după cine a
sosit.
11. Complement circumstanţial de cauză: Nu ştiu de ce te-ai
supărat.
Pentru a stabili funcţia sintactică a pronumelui relativ din
subordonată, se face abstracţie de propoziţia regentă, iar în
subordonată se pune întrebarea părţii de propoziţie care
determină pronumele relativ.

Pronumele şi adjectivul pronominal negativ

Pronumele negative apar în propoziţii cu verbul la formă
negativă şi ţin locul unor substantive din propoziţia afirmativă
corespunzătoare.
Clasificare
a) simplu: nimic, nimeni
b) compus: nici unul, nici unii, nici una, nici unele
Forme cazuale: nimănui, nici unuia, nici unora
Pronumele negativ nimic este invariabil.
Funcţii sintactice
1. Subiect: Nimeni nu a răspuns.
2. Nume predicativ:
- nominativ: El pare nimeni.
- genitiv: Creionul nu este al nimănui.
- acuzativ: Cadoul nu estepentru nici unul dintre ei.
3. Atribut pronominal genitival: Scrisoarea nici uneia dintre
fete n-a ajuns.
4. Atribut pronominal (acuzativ): Felicitarea pentru nimeni nu
a fost atât de emoţionantă pentru el.
5. Complement direct: Nu am cumpărat nimic.
 6. Complement indirect:
- dativ: Nu-i dau nimănui dreptul de a mă insulta.
- acuzativ: Nu am discutat cu nimeni despre voi.
7. Complement de agent: El nu a fost ajutat de nimeni.
8. Complement circumstanţial de loc: Nu s-a aşezat lângă
nimeni.
9. Complement circumstanţial de timp: N-a sosit după
nimeni.
10. Complement circumstanţial de mod: Nu citeşti ca nimeni.
11. Complement circumstanţial de cauză: Cearta dintre ei n-a
fost din cauza nimănui.
Adjectivul pronominal negativ determină un substantiv, cu
care se acordă în gen, număr şi caz.
Funcţie sintactică: atribut adjectival
Exemplu:
Nici un elev nu a venit.

SUBSTANTIVUL
Casa este de o culoare nemaipomenita.

Substantivul este partea de vorbire flexibila care denumeste fiinte,

lucruri, fenomene ale naturii.Insusiri, actiuni, stari
sufletesti .

Substantivul are doua numere: singular

plural
 Felurie substantivului: -comune: denumesc obiecte de acelasi fel ,cu
insusiri

asemanatoare.

Exemplu: birou, scaun, creta, copil

-proprii: denumesc anumite obiecte pentru a le deosebi de altele

de acelasi fel.

Exemplu: Andrei, Rex, Sibiu,

-simple: substantivele care sunt formate dintr-un singur cuvant

-compuse: substantivele care sunt formate din mai multe cuvinte

legate prin inteles

-defective: - de singular : cand nu au forma de plural.

-de plural: cand nu au forma de singular

-colective: au la forma de singular inteles de plural.

Poate indeplini functia sintactica : in Nominativ:

-Subiect:

-raspunde la intrebarea : Cine ?, Ce?

Exemplu: Mancarea este a lui

-Nume predicativ:

- raspunde la intrebarile : Ce?, Cine?

Exemplu: Cartea aceasta este un roman.

 -Atribut apozitional:

Exemplu: Prietenul meu ,Andrei, cuminte.

in Acuzativ:

-Complement direct:

-raspunde la intrebarile : pe cine? Ce?

Exemplu: Am vazut un avion prabusit.

-Complement indirect:

- raspunde la intrebarile: De ce?, Pentru ce?

Pentru cine?

Exemplu: A scapat de scoala.

-Atribut substantival prepozitional:

-raspunde la intrebarile: Care?, Ce

fel de?

Exemplu: Imi plac integramele de copii.

-Nume predicativ :

- raspunde la intrebarile: Cine?, Ce?

Exemplu: Supracoperta este din plastic.

-Complement circumstantial de loc:

-raspunde la intrebarea: Unde? ,Pe unde?

Exemplu: El merge la bloc.

-Complement circumstantial de mod:

-raspunde la intrebarea: Cum?

Exemplu: El scrie din placere.

-Complement circumstantial de timp:

- raspunde la intrebarile: Cand?,

De cand?

Exemplu: El merge luna viitoare la bunici.

-Complement de agent:

- raspunde la intrebarea: De
cine?

Exemplu: Cartea este scrisa de autor.

In Dativ:

- Complement indirect:

- raspunde la intrebarea: Cui?

Exemplu: I-am cerut colegului stiloul.

- Nume predicativ:

Exemplu: Sfarsitul cartii a fost comform asteptarilor.

- Atribut substantival prepozitional:

- raspunde la intrebarea: Ce fel de?

Exemplu: Naratiunea asemenea realitatii are

personaje bune si rele.

- Complement circumstantial de mod:

- raspunde la intrebarea: Cum?

Exemplu: Se poarta asemenea unui copil.

In Genitiv:

- Atribut substantival genitival:

- raspunde la intrebarile: A, al, ai, ale cui?

Exemplu: Inceputul casei a fost usor.

- Atribut substantival prepozitional:

- raspunde la intrebarea: Care? , Ce fel de?

Exemplu: Rafturile dinauntrul dulapului sunt curate.

- Nume predicativ:

Exemplu: Luptele eroului sunt contra dusmanului.

- Complement circumstantial de loc: raspunde la intrebarile: Unde?, De

unde?

Exemplu: Am pus gheozdanul deasupra cartii.

- Complement circumstantial de loc- raspunde la intrebarea:cand?, De

cand?

Exemplu: Am venit acasa inaintea mamei.

In Vocativ:

- nu are functie sintactica.

Exemplu: Andrei, mananca tot!

Locutiunea substantivala este grupul unitar de cuvinte care este sinonim

cu un substantiv

si se comporta in propozitie ca un substantiv.

Exemplu: Tinere de minte; Aducere-aminte; parere de bine; parere de rau

etc.