Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Temerile adolescentilor
Teama de a deveni adult
Adolescentii nutresc uneori, teama de a face fata vietii de adult. Acestia pot incerca sa se
incurajeze singuri “incordandu-si muschii”, distrugand orice limita pe care o intalnesc in cale si
impunandu-si autoritatea ori de cate ori au ocazia. Procedand astfel, adolescentii incearca sa se
convinga pe ei insisi ca sunt mai puternici si mai pregatiti decat se simt, de fapt, in sinea lor.
Daca pot arata ca nu se tem de nimeni si de nimic si isi pot demonstra lor insisi ca detin controlul
in orice situatie, iluzia lor de putere poate fi mentinuta. Alta solutie pentru adolescentii care se simt
amenintati de provocarile lumii exterioare sau, pur si simplu, nu sunt capabili sa faca fata
sentimentelor tumultoase din interiorul lor este sa gaseasca modalitati de a le evita in totalitate.
Ei pot face asta traind cu intensitate clipa sau devenind dependenti de senzatiile tari provocate
de activitati precum vandalismul, chefuri cu multa bautura, droguri sau sustrasul bunurilor din
magazine. Pentru adolescentii care sunt hotarati sa evite con-fruntarea cu propriile lor
probleme, stresul provocat de certurile repetate si inutile cu parintii se poate adauga la tensiunea
de care incearca sa scape. Rezultatul poate fi faptul ca fac un efort de doua ori mai mare de ,,a-si
lua problemele de pe cap", apeland chiar la comporta-mentul de care parintii incearca sa-i
dezbare. Pentru parinti este de o importanta vitala ca atunci cand au de-a face cu un astfel de
comportament, sa-si pastreze calmul.
Daca parintii isi ies din minti de ingrijorare ori izbucnesc manati de propria frustrare, este
foarte probabil ca adolescentul sa nu vada in ei o persoana sigura, careia sa i se poate destainui.
Ba mai mult, se va indoi de faptul ca ar fi mai capabili decat el sa faca fata situatiei. Pe de alta
parte, este foarte important sa-i transmita tanarului un mesaj clar despre limitele unui
comportament acceptabil. Imaginea stereotipa a adolescentului cu exprimare nearticulata, care
mormaie croindu-si drum prin anii adolescentei, demonstreaza cat de greu le este acestora sa
comunice ceea ce se intampla, de fapt, in interiorul lor. De fapt, nici ei nu stiu prea bine. Uneori,
adolescentii gasesc o solutie oarecare pentru rezolvarea problemei, folosindu-se de
comportamentul lor pentru a-i face pe parinti sa simta “ceea ce simt si ei”. Daca reactia parintilor
la comportamentul adolescentului va confirma faptul ca acesta este singurul mod in care se poate
face inteles, este putin probabil ca va dezvolta forme mai directe ori mai constructive de
comunicare. “Merita intotdeauna sa te intrebi ce sentimente iti trezesc discutiile cu copilul tau.
Recunosti unele sentimente pe care ar putea sa le incerce si adolescentul tau? Cum ati putea sa
reactionati diferit pentru a va ajuta copilul sa acopere golul de comunicare si sa restabileasca
relatii mai bune. Nu uitati ca uneori este necesar ca parintii sa-si puna la indoiala nu doar
convingerile despre copiii lor, ci si pe acelea despre ei insisi”( Dr. Stephen Briers & Sacha
Baveystock).
Uneori, poate fi dificil sa gandesti pozitiv despre adolescentul tau, cand tot ceea ce face
pare menit sa te duca cu gandul la ce e mai rau dar parte din obligatia celor care au copii
adolescenti este sa-si pastreze credinta in copilul tau, iar treaba lui este sa verifice cat de
1
puternic este devotamentul parintilor. Sub masca de bravura, adolescentii se pot simti foarte
nesiguri si poate avea nevoie disperata de sprijinul parintilor in momentele dificile.
Gandirea pozitiva
Primul pas in efortul de a intrerupe cercul vicios este ca parintii sa incerce sa marcheze
lucrurile bune pe care le face adolescentul lor, oricat de greu de gasit ar parea acestea si chiar
daca sunt umbrite de cele negative. Acest proces ii va ajuta sa se reorienteze si sa-si
indulceasca gandurile negre despre copilul lor. Cu putin noroc, va deveni din ce in ce mai
usor sa identifice la acesta, unele calitati. Acest fapt va da nastere propriului ciclu de
perspective diferite, pozitive. Astfel, adolescentul va incepe sa se simta tras in sus de
hotararea parintilor de a vedea partea buna a sa si a lucrurilor iar parintii ar putea fi placut
surprinsi de incercarea lui constanta de a ajunge la nivelul asteptarilor.
Briers & Baveystock recomanda parintilor:
2
Motivatia adolescentului poate include:
• Nevoia de atentie — pozitiva si negativa
• Dorinta de control si afirmare a propriei persoane
• Dorinta de incurajare
• Dorinta de stabilire a identitatii
• O incapacitate de a comunica sentimente
• O dorinta de a evita sentimente dificile
Convingerile si atitudinea parintilor vor determina reactiile de ambele parti. Aproape toti
adolescentii se plang ca parintii lor nu ii inteleg. Dar multi parinti de adolescenti simt ca si reversul
este la fel de valabil: ca, pur si simplu, nu pot ajunge la adolescentii lor, ca nu pot sa-i faca sa
asculte o parere parinteasca, bine intentionata. Incercarile de comunicare par sa le intre pe o ureche si
sa le iasa pe cealalta ori se incheie prin schimburi dure de replici. E ca si cum fiecare personaj
urmeaza un scenariu diferit — dar amandoua se simt la fel de frustrate.
Abisul de comunicare care se creeaza in anii adolescentei poate fi cu adevarat infricosator
pentru ambele parti. Cu toate ca majoritatea parintilor sunt constienti de faptul ca eforturile de a
comunica cu adolescentii nu dau roade, de cele mai multe ori nu au nici cea mai vaga idee despre
cum s-ar putea imbunatati aceasta situatie. Exista cateva principii de baza pe care parintii le pot urma
pentru a stabili o comunicare mai buna in familie. Daca vor constientiza care sunt capcanele care pot
sabota relatia cu copilul lor, vor putea evita unele dintre cele mai frustrante confruntari. In felul
acesta, atat parintii, cat si adolescentul vor avea o sansa in plus sa obtina ceea ce isi doresc.
Respectati-va reciproc!
Daca in familie se instaureaza o cultura a agresiunii (verbale), in care comunicarea
productiva este practic imposibila, elementul care se afla la baza problemei poate fi lipsa de
respect. De obicei, oamenii aleg una dintre urmatoarele doua variante de a reactiona atunci cand
sunt atacati verbal sau fizic: “lupta sau fuga”. Este o reactie instinctiva, pri-mitiva, care
inseamna ca, ori ne adancim ofensati in tacere si/sau parasim locul (retragerea), ori
raspundem prin manifestari verbale sau fizice care vor escalada si mai mult situatia (lupta).
Oricare dintre cele doua reactii, va afecta posibilitatea crearii unei comunicari reale. Din acest
motiv este important sa se urmareasca modul in care membrii familiei discuta intre ei si
stabilirea unor limite, atunci cand anumite aspecte din comunicarea lor pot afecta atitudinea
respectuoasa a oriareia dintre parti.
Respectul pentru o persoana nu include incercarea de a controla acea persoana ori de a o
manipula. Daca parintii doresc ca adolescentul sa faca ceea ce i se cere, ar trebui sa se
gandeasca la moduri de comunicare prin care se promoveaza respectul in familie si care ajuta
la mentinerea deschisa a canalelor de comunicare cu adolescentul.
3
Nu ridicati vocea!
Daca o persoana apeleaza la un ton ridicat pentru a-si exprima opiniile, in general se
intampla doua lucruri. In primul rand, incearca sa foloseasca tonul inalt pentru a-si domina
partenerul— doreste sa-l puna la punct, in al doilea rand, cand tonul este ridicat, pur si simplu
transmite mesajul ca si-a pierdut controlul.
“Pe de o parte, adolescentului se poate sa nu-i placa faptul ca tipati la el, dar, pe de alta
parte, se bucura in mod secret ca v-a facut sa va pierdeti controlul. De ase-menea, ii oferiti o
scuza buna pentru a nu lua in seama nimic din ceea ce spuneti, deoarece nu va comportati
,,intelept". Este foarte important sa nu ii oferiti acest lux. Este foarte dificil sa respecti pe cineva
care foloseste tipatul drept una dintre strategiile de baza pentru comunicare. Oricat de mult v-
ar infuria comportamentul adolescentului, incercati sa va pastrati calmul cand stati de vorba cu
el. Va fi, cu siguranta, mult mai deschis sa accepte ceea ce aveti de spus. In plus, ii veti arata
cum incearca adultii sa rezolve conflictele, intr-un mod care nu include lipsa de respect. Daca
adolescentul tipa la randul sau, probabil ca a depasit punctul la care se poate discuta cu el in mod
rezonabil. E mai bine sa faceti o pauza inainte ca discutia sa ajunga la acest nivel. Nu are niciun
sens sa incercati sa comunicati cu un adolescent care este furios ori foloseste un limbaj abuziv.
In loc sa incercati sa-i vorbiti, tacerea voastra va avea puterea sa-i transmita mult mai clar
mesajul, ca ii dezaprobati comportamentul”. (Briers & Baveystock)
Exersati ascultarea!
Studiile au aratat ca majoritatea oamenilor petrec mai mult timp ascultand in timpul
unei conversatii decat vorbind. Dar parintii care vorbesc cu adolescentii lor nu urmeaza
intotdeauna acest model: par sa fie de parere ca ei ar trebui sa vorbeasca cel mai mult.
Conversatiile cu adolescentii sfarsesc de cele mai multe ori ca adevarate batalii despre cine
detine controlul si cine isi poate impune punctul de vedere, cu mai multa putere. Ascultarea
este o abilitate care solicita timp pentru a fi dobandita. Inseamna sa fii atent cand cealalta per-
soana vorbeste, dar si sa gasesti timpul si locul potrivit pentru initierea unei conversatii.
Multa lume crede ca ascultatul este un proces pasiv, dar nu ar trebui sa fie asa. Parintii
trebuie sa-i arate adolescentului ca sunt atenti la ceea ce spune, transmitandu-i semnale,
precum un ,,aha" din cand in cand ori o aprobare cu capul, si mentinand contactul la nivelul
privirii. Reactia lor ii va da de stire adolescentului ca sunt atenti si ca iau in serios incercarea lui
de a comunica. Foarte important, nu trebuie sa-l intrerupa pentru a-1 corecta sau critica. Pentru a
putea asculta, trebuie, de asemenea, sa accepte faptul ca adolescentul ar putea avea opinii
diferite fata de ale lor. De multe ori, adolescentii au senzatia ca nu sunt luati in serios, iar uneori le
este greu sa exprime ceea ce simt. Avand in vedere acest fapt, este foarte important sa incerce
sa ii asculte cu atentie, putand apoi sa ceara, pe buna dreptate, aceeasi atentie din partea lor
cand vor avea ceva de spus. Oricum, cand adolescentul refuza sa asculte, cel mai probabil nu
merita sa incerce sa-i vorbeasca.
Atentie la limbaj!
Limbajul folosit are un impact major asupra trairilor emotionale ale familiei, ca si tonul
vocii. Adresarea de porecle, cuvinte injurioase, insulte ocazionale — chiar facute in joaca sau pe
un ton afectuos — pot trimite semnale puternice despre ceea ce este acceptabil si despre felul in
4
care membrii familiei se percep unul pe celalalt. Chiar si o remarca intamplatoare, critica legata
de infatisarea adolescentului, mai ales despre corpul sau, poate declansa sentimentul de
nesiguranta si poate afecta increderea reciproca. Toate acestea, pot determina instaurarea in
casa, a unei atmosfere neplacute si a unui volum crescut de agresivitate verbala. Ca solutie,
fiecare membru al familiei ar putea intocmi o lista cu expresiile si cuvintele care ii displac in mod
deosebit si apoi sa faca lista cunoscuta celorlalti membri ai familiei. Apoi, familia a trebuit sa
urmeze reguli noi: oricand simt impulsul de a folosi vreun cuvant din lista, trebuie sa il
inlocuiasca cu o expresie agreabila, opusa celei dintai. Poate parea caraghios, dar aceasta abor-
dare (glumeata) poate ajuta familia sa realizeze cat de mult se intarata unul pe altul cu remarci
insultatoare si poate risipi in buna masura, agresivitatea din casa.
Luati o pauza!
Parintii cad deseori in capcana cicalelii, sperand cu disperare ca, daca vor insista
indeajuns de mult, adolescentii vor lua seama la ceea ce li se spune sau, pur si simplu, vor ceda.
Desigur, cei mai multi dintre adolescenti nu sunt nici prosti si nici surzi. In principiu, ei aud de
prima data, chiar daca nu arata acest lucru. Dar de indata ce adolescentul simte frustrarea
parintelui, se va opune cu inversunare oricarei sugestii si il va transforma incet-incet intr-un
cicalitor “asa de mare”, incat va fi indreptatit sa-l ignore. Ca si copiii mici care inteleg ca pot
deveni mai puternici daca nu raspund solicitarilor imediat si adolescentii adopta deseori o
strategie similara. Cel mai important sfat ce poate fi urmat in comunicarea cu adolescentul este
simplu: mesajul sa fie scurt. “Trebuie sa spuneti “scurt” ce aveti de spus, apoi opriti-va—oricat
de ispititor ar fi sa continuati!”
Incercand sa-1 domini, sa obtii o confesiune de la adolescent, ori chiar sa-1 ,,manipulezi" sa
fie de acord cu tine, poti gresi deoarece adolescentul poate fi la fel de priceput ca si un adult, la
astfel de “jocuri”. Cel mai bine e sa stati de vorba in mod deschis, sincer si direct.
Briers & Baveystock, recomanda:
5
Comparatiile negative: Nu e nimic mai enervant pentru un adolescent decat sa fie
comparat cu prietenii sau cu fratii lui, cu copiii altor persoane sau chiar cu parintii lui. E ca si
cum ati tine o oglinda in care el este prezentat intotdeauna in mod nepotrivit. Simti de
asemenea, ca aceste comparatii nu sunt edificatoare: ca toti adolescentii, va dori sa fie
considerat o individualitate, o personalitate originala. In plus, cand incepeti cu comparatii, nu
mai exista empatie. Adolescentul va simti lipsa de implicare afectiva si vi se va impotrivi si
mai mult.
Este foarte usor pentru frati sa se simta etichetati ca fiind ,,cel bun" sau ,,cel rau"
(oaia neagra) in familie. Adolescentul poate simti asta ca o prejudecata cu care nu este
capabil sa se lupte si se poate simti incurajat sa adevereasca profetia conform careia, el
este ,,cel rau".
Evitati certurile!
6
Nu scormoniti trecutul cu fiecare ocazie. Invatati sa mergeti mai departe.
Incercati sa-l informati pe adolescent despre ceea ce vreti, in loc sa-1 admonestati
permanent, atunci cand se comporta intr-un mod necorespunzator. Chiar daca uneori va este
dificil sa gasiti ceva pozitiv de spus, incurajarea adolescentului da intotdeauna rezultate. Aveti
grija sa ii oferiti intotdeauna un feedback pozitiv cand se comporta cum trebuie, sau face ceva
ce va multumeste. Adolescentii pot parea imuni la complimente, dar in adancul lor, de obicei, le
apreciaza. Uneori, un biletel lasat pe perna sau lipit pe o usa poate fi mai usor acceptat de
adolescent daca acesta se simte rusinat de complimentele facute direct.
Ramaneti mcrezatori si optimisti! Nu abandonati!
Oricat de rau s-ar comporta adolescentul, este important sa faceti diferenta dintre purtarea
pe care o gasiti inacceptabila si copilul pe care inca il iubiti. Chiar daca reusiti sa il disciplinati pe
adolescent, este important sa lamuriti faptul ca el continua sa fie o persoana buna si capabila,
despre care credeti ca in final va face alegeri potrivite in viata, in ciuda greselilor prezente. Este
mai greu sa gasesti lucruri pe care sa le faci impreuna cu un adolescent decat cu un copil
mic, dar e important ca parintii sa identifice diverse moduri de a petrece timpul impreuna cu
acesta, daca vrei sa pastrezi deschise canalele de comunicare. Cand parintii sunt deseori
ocupati cu serviciul, iar adolescentii se afla fie la scoala, fie in afara casei cu prietenii, poate
fi dificil sa se gaseasca momentele potrivite pentru a intelege daca lucrurile merg bine. Ar fi
bine sa se gaseasca putin timp pe care parintii sa-l petreaca impreuna in fiecare saptamana,
departe de stresul si tensiunile vietii de zi cu zi. Poate ca adolescentul nu are nimic deosebit de
spus, dar va crea momentul necesar pentru a o face, daca este nevoie.
Incercati sa faceti diferenta dintre a oferi sprijin si a oferi sfaturi!
Desi este important pentru adolescent sa poata spune daca are probleme, este vital ca
parintii sa-i dea dreptul de a veni cu propriile solutii. Poate fi tentant sa-i oferiti solutii
imediat, mai ales daca veti percepe acest fapt ca pe o ocazie rara de a va impune punctul de
vedere. Dar o parte din sarcina unui parinte de adolescent este de a-si ajuta copilul sa
gaseasca propriile solutii la problemele vietii. Aceasta este o abilitate pe care adolescentul a
trebui sa o deprinda in procesul de maturizare. De obicei e mai folositor ca parintele sa-si asume
rolul unui mentor plin de intelegere, care il ajuta pe copil sa-si gaseasca propriile raspunsuri,
punand intre-barile potrivite.
Incercati urmatoarea abordare:
Incurajati-1 sa vorbeasca despre o situatie si sa evalueze optiunile asa cum le vede el, in
timp ce il ascultati;
Indrumati-1 pe copil punandu-i intrebari relevante, care pot evidentia avantajele si
dezavantajele pentru orice solutie posibila.
Oferiti-i propriile ganduri si opinii numai dupa ce ati urmat pasii precedenti.
Impartasiti-i ideile voastre, pentru a pune la punct impreuna o lista cu solutii viabile.
Pe baza acestei liste, alegeti impreuna drumul care va fi urmat. In saptamanile urmatoare
7
puteti face o noua evaluare a situatiei.
Ori de cate ori puteti, trimiteti un feedback pozitiv pentru lucrurile pe care adolescentul le-a
facut bine.
Pastrati-va increderea si lasati-l pe adolescent sa stie ca sentimentele voastre profunde fata
de el nu s-au schimbat, chiar daca pe moment sunteti evident nemultumiti de comportamentul
lui.
Gasiti moduri de a-1 implica pe adolescent in diverse actiuni ale familiei si ocazii in care
puteti vorbi cu el si a asculta.
Ajutati-1 sa gaseasca ocazia de a va spune, cand ceva nu merge bine.
Ajutati-1 si gaseasca singur rezolvarea la propriile probleme.
Chiar daca anumite aspecte ale comportamentului adolescentului il afecteaza mai mult
pe el insusi decat pe parinti, acestia trebuie sa-si exprime parerile referitoare la evenimentele
respective. Daca parintii sunt nelinistiti in legatura cu orice problema care ar putea afecta
integritatea copilului lor, trebuie sa puna acest subiect in discutie. Adolescentii vor reactiona
mai bine daca parintii isi concentreaza comentariile asupra propriilor sentimente generate de
acea situatie si vor evita sa-si asume responsabilitatea sau controlul. Adolescentii au nevoie sa
simta ca detin controlul si ca decid singuri.
Exista totusi si exceptii de la regula. Daca adolescentul este in pericol de a-si face rau lui
insusi sau altora, manifesta tulburari de alimentatie sau prezinta simptome de deteriorare a
sanatatii mentale ori un comportament delincvent, parintii nu-si pot permite sa nu intervina. Un
adolescent care se comporta in acest mod va da semnalul/mesajul ca, in prezent, nu este capabil
sa isi asume prea multa responsabilitate pentru sine insusi. Deja simte ca a pierdut controlul.
Chiar daca adolescentul refuza sa primeasca ajutor din partea adultilor, parintii ar trebui sa se
sfatuiasca cu medicul de familie ori cu un reprezentant al serviciilor sociale, pentru a fi siguri
ca adolescentul primeste ajutorul calificat de care are nevoie.
Oricum, puterile parintilor sunt limitate. In anumite situatii, daca adolescentul are
discernamant, singurul lucru pe care il pot face acestia este sa-l convinga sa recunoasca faptul ca
are nevoie de ajutor. Va trebui sa procedeze cu tact, deoarece o abordare prea dura il poate
determina pe adolescent sa se adanceasca si mai mult in comportamentul problematic. In final,
daca adolescentul refuza cu incapatanare ajutorul adultilor, acestora nu le mai ramane nimic
altceva de facut decat sa traga linie cu fermitate si sa se concentreze asupra acelei parti a
problemei asupra careia detin controlul: impactul pe care comportamentul adolescentului il are
asupra lor si asupra celorlalti membri ai familiei.
8
Intr-unul dintre cazurile cercetate de Briers & Baveystock, subiectul/adolescentul nu era
capabil sa-si administreze veniturile saptamanale, consumand toti banii pe care ii avea pe
droguri. Ca urmare, comportamentul lui era tot mai incontrolabil, iar agresivitatea sa incepea sa
inspaimante familia. Realizand ca acest comportament ameninta integritatea familiei prin
consumul de droguri si agresivitate, mama acestuia a trebuit sa ia cea mai grea hotarare dintre
toate si anume sa-i spuna sa plece de acasa, punand pe primul loc drepturile ei si ale celorlalti
membri ai familiei si recapatand controlul asupra propriei vieti, pe care il pierduse de o buna
bucata de vreme.
Este foarte greu de ajuns la un echilibru astfel incat, pe de o parte, sa transferi asupra
adolescentului responsabilitatea pentru propria-i viata, iar pe de alta, sa preiei controlul asupra
actiunilor care o afecteaza pe a ta. Pentru multi parinti, ideea de a-i lasa pe adolescenti sa preia
responsabilitatea propriilor alegeri pare un gand ciudat. Cu toate ca necesita un timp mai
indelungat, daca puteti totusi sa faceti acest lucru, cei mai multi adolescenti se vor ridica,
pana la urma, la nivelul asteptarilor.
9
Desigur, anumite responsabilitati este necesar sa fie redirectionate catre adolescent; in
plus, atunci cand preia controlul propriei vieti, transmiteti adolescentului un mesaj foarte
important: ca fericirea voastra (a parintilor) nu va mai fi determinata exclusiv de actiunile lui.
Acest fapt poate aduce o enorma usurare atat pentru parinti, cat si pentru adolescent. Poate
croi drum catre o relatie mult mai confortabila si mai putin tensionata.
Daca vi se va parea greu, aduceti-va aminte ca, la un moment dat, copilul vostru va pleca
oricum de acasa si va trebui sa se descurce singur. Este mult mai bine sa invete sa-si asume
responsabilitatea pentru el insusi in mediul protector al caminului parintesc, inainte de a se
confrunta cu realitatea neiertatoare a lumii exterioare.
DE RETINUT
Adolescentul pare sa traiasca mai tot timpul intr-o lume a lui, dar daca parintii sau alti
membri ai familiei sunt direct afectati de comportamentul lui este timpul sa actionati. Fie ca
sunteti luati in zeflemea de o fiica insolenta, fie ca pur si simplu v-ati saturat sa fiti
considerati de catre fiul vostru drept o menajera neplatita, este timpul sa va ganditi la
stabilirea unor limite. Oricat de mult ar bombani, cei mai multi adolescenti prefera sa stie pana
unde pot “intinde coarda”. Tanarului trebuie sa i se aminteasca momentul in care
comportamentul lui devine inacceptabil si sa se puna la punct un sistem clar de reguli,
intarite de consecinte si sanctiuni eficiente, care vor fi aplicate daca adolescentul nu va
respecta regulile hotarate in familie. Probleme cu care se pot confrunta adolescentii
Presiunea grupului
Cosmarul fiecarui parinte: fiul sau fiica sa ,,s-a inhaitat cu cine nu trebuie", iar lui ii
este teama ca purtarea lor va scapa de sub control. De multe ori, gastile sunt atrase in
incaierari si pot avea probleme cu legea. Pentru multi adolescenti, recunoasterea din partea
prietenilor poate fi cel mai important lucru, iar ei vor merge oricat de departe pentru a o
obtine si a o pastra. Dar desi nu incape nicio indoiala ca prietenii pe care ii are adolescentul
10
ii influenteaza comportamentul, felul in care parintii reactioneaza fata de acesti prieteni, va
putea schimba situatia.
Inainte de a intra in panica din cauza companiei pe care o are copilul lor, parintii
trebuie sa se intrebe care este problema. Oare prietenii lui sunt cu adevarat ,,o tovarasie
proasta"? I-au intalnit personal? Parintii trebuie sa nu traga concluzii pripite, bazate pe ceea
ce “au auzit” ori pe felul in care se imbraca acesti prieteni. Daca adolescentul se imbraca intr-
un mod pe care parintii il detesta, dar vine acasa la timp si se fereste de necazuri, oare
hainele au o importanta asa de mare?
Probleme la scoala
Pana la urma, puterea parintilor de a controla daca adolescentul isi face temele asa
cum ar dori acestia, este limitata.
Oricum, ar trebui ca parintii sa precizeze clar care sunt asteptarile lor si poate ca ar
trebui sa fixeze niste stimulente pentru a incuraja rezultatele scolare bune.
Fiind deja la anii adolescentei, copilul ar trebui sa-si asume responsabilitatea pentru
propriile studii.
Daca vor insista la nesfarsit cu anxietatea legata de rezultatele scolare ale adolescentului,
s-ar putea ca el sa nu ajunga vreodata sa se confrunte cu realitatea dura. Alti adolescenti s-ar
putea sa aiba nevoie de un sprijin mai activ in privinta studiilor, chiar daca sunt prea mandri ca
11
sa recunoasca. Scopul parintilor ar trebui sa fie consolidarea increderii adolescentului si
incurajarea lui, fara insa a prelua responsabilitatea. Adolescentul ar trebui sa descrie care
crede el ca ar fi rolul parintilor si sprijinul pe care il asteapta de la acestia.
Daca adolescentul incepe sa aiba probleme la scoala, parintii pot incerca sa identifice
cauza acestora si care sunt motivele care ar putea sa-i afecteze capacitatea de invatare.
Adolescentii depresivi pot avea probleme de concentrare si de motivare. In timp ce parintii isi
fac probleme pentru notele obtinute, copiii s-ar putea sa fie mai afectati de remarcile
usturatoare din curtea scolii ori de lipsa de popularitate printre colegi. Uneori, presiunea
grupului poate avea un efect negativ. Adolescentii pot fi pusi in situatia de a alege intre a fi
vazuti ca fiind ,,de gasca" ori de a fi catalogati ca ,,tocilari".
Dificultatile de invatare. Alti adolescenti pot fi frustrati de faptul ca nu pot tine pasul
cu colegii de clasa. Avand ca rezultat un comportament sfidator, obraznic la adresa
adultilor, poate distrage atentia acestora de la problemele de invatare, intr-un moment in
care acestia au mai multa nevoie de ajutor. Inainte de a presupune ca adolescentul este pur
si simplu nemotivat pentru invatare, parintii trebuie sa se asigure daca nu cumva el chiar se
lupta sa faca fata cerintelor scolare si/sau este cumva depasit de situatie.
12
,,Pur si simplu mi-e scarba. Ma simt oribil. Nici nu stiu de ce am facut-o. Ma simt grasa
si urata si totul ma enerveaza la culme". Marturisirea in lacrimi a unei adolescente cuprinse in
studiul realizat de Briers & Baveystock in Marea Britanie, reaminteste in mod dureros cat de
repede pot transpune unii adolescenti nefericiti supararea lor, in atacuri la adresa propriei
persoane. Multi adolescenti se folosesc de comportamentul alimentar ca un mod de a face fata
problemelor emotionale. Multi adolescenti sunt extrem de sensibili la infatisarea lor exterioara,
iar acest lucru nu este deloc surprinzator, din moment ce o mare parte din cultura
adolescentilor presupune ca doar anumite marimi si forme sunt atractive si de dorit. Cultura
dominata de obsesia propriei imagini, ne inoculeaza ideea ca numai supermodelele filiforme
sunt standarde de frumusete, ceea ce ii face pe multi adolescenti sa fie demoralizati si
neincrezatori in propria persoana. Adolescentii cu probleme de greutate sunt de multe ori
tinta rautatilor colegilor lor si se lupta pentru a fi acceptati de prietenii din grupul lor.
Cele mai cunoscute tulburari de alimentatie sunt anorexia si bulimia. Anorexia implica,
de obicei, frica de a nu castiga in greutate sau de a nu deveni obez/a, chiar daca subiectul are
deja o greutate sub cea normala. Bulimicul sufera de accese periodice de consum necontrolat
de hrana, urmate de incercari drastice de a evita luarea in greutate prin provocarea vomei, prin
diete draconice, exercitii fizice epuizante ori chiar utilizarea de laxative. Este posibil ca cele doua
afectiuni sa coexiste, iar cineva cu anorexie sa prezinte episoade bulimice. Cu toate ca
tulburarile de alimentatie afecteaza in principal fetele, afectiunea se poate manifesta si la
baieti. Unii adolescenti ajung sa prezinte tulburari de alimentatie pur si simplu pentru ca
incearca sa se faca acceptati de colegii lor si de ei insisi. Pentru altii, greutatea pare sa fie unicul
lucru asupra caruia simt ca detin controlul, iar reglarea acesteia devine o obsesie periculoasa.
Aproape intotdeauna in substrarul tulburarilor de alimentatie exista temeri si probleme legate
de sentimentul propriei valori. Restrictionarea alimentatiei poate fi o autopedepsire pentru
neputinta de a ajunge la un anumit standard autoimpus, asa cum mancatul excesiv poate fi un
mod de consolare ori de evadare. Ca orice “drog”, aceste obiceiuri pot induce o puternica
dependenta.
Importante pierderi sau luari in greutate — cu toate ca uneori adolescentul poate ramane la
aceeasi greutate, chiar daca sufera de tulburari de alimentatie.
Purtarea unor haine lãlai, pentru a-si ascunde silueta.
Interes deosebit pentru cantitatea si valoarea calorica a alimentelor.
Drumuri frecvente la baie, in special dupa mese.
Unii bulimici lasa sa curga apa la cada pentru a masca zgomotul din timpul vomatului.
Dosirea de alimente prin casa.
13
Efectuarea cu inversunare a exercitiilor fizice.
Ezitarea de a manca in prezenta altora.
Descoperirea de pastile de slabit ori de laxative in camera adolescentului.
Obiceiuri ciudate de alimentatie ori formarea unor tipare in modul de a manca.
Schimbari rapide de dispozitie.
Interes pentru carti de dieta ori alcatuirea unui jurnal de regim.
Alte semne fiziologice, precum caderea parului ori accentuarea pilozitatii pe fata si pe
membre, ten palid, ameteli, dureri frecvente de cap, intarzieri de ciclu menstrual, dureri
articulare si senzatia de “gat uscat” permanent. Odata instalate, tulburarile de alimentatie sunt
foarte dificil de combatut si pot provoca probleme de sanatate importante sau chiar moartea.
Cele mai multe adolescente experimenteaza din cand in cand diverse diete, dar daca parintii
banuiesc o problema mai grava trebuie sa se adreseze unui serviciu specializat. Totusi, la baza
problemelor de alimentatie se afla, de cele mai multe ori, o proasta parere despre sine a
adolescentului. Adolescentul trebuie informat, trebuie sa detina informatii relevante despre
acest subiect. Multi adolescenti care mananca dezordonat nu iau in considerare riscul la care
se supun. Adolescentul trebuie sa aiba o parere buna despre sine insusi si despre corpul sau.
Adolescentii si sexul
Rolul parintilor. In zilele noastre, cand se discuta atat de mult despre sex in mass-media, iar
scoala ofera ore de educatie sexuala este usor sa presupui ca adolescentul le stie pe toate. In
realitate, multi adolescenti au cunostinte vagi despre anumite aspecte. Un studiu recent a scos
la iveala faptul ca unii adolescenti cunosc mai multe despre infectia cu HIV decat despre
elementele de baza din reproducere. Prietenii nu sunt intotdeauna cea mai buna sursa de
informare. Informatia falsa circula cu repeziciune, iar presiunea exercitata de prieteni poate
14
insemna ca adolescentul ajunge sa aiba falsa impresie ca se va râde pe seama lui daca nu se
alatura celorlalti.
De aceea, este important ca parintii sa vorbeasca cu adolescentul despre sex. Rolul lor
este de a-1 ajuta sa inteleaga cat de importanta este pretuirea propriei persoane, sa nu se simta
presat sa aiba relatii sexuale daca nu este pregatit, dar si sa-i respecte pe ceilalti in ceea ce
priveste optiunile lor sexuale. Daca adolescentul are o impresie buna despre sine insusi, mai
mult ca sigur, nu va ajunge la o relatie efectiva decat atunci cand va simti ca este pregatit; in
acelasi timp, are mari sanse sa ia in serios masurile de protectie personala. Multi adolescenti nu
se simt in largul lor sa vorbeasca cu parintii lor despre sex. Cel mai important lucru pe care il
pot face acestia este sa cultive o relatie deschisa, bazate pe o comunicare eficienta, in care
adolescentul sa vorbeasca atunci cand simte nevoia, oricare ar fi subiectul. In momentul in care
adolescentul se afunda in apele schimbatoare ale intalnirilor si relatiilor, este important ca
parintii sa-i arate ca pot discuta despre sex, fara a judeca pe cineva. De asemenea, parintii
trebuie sa fie intotdeauna foarte atenti la situatiile in care exista un dezechilibru evident de
forte, de exemplu cand adolescentii au relatii sexuale cu persoane mai varstnice decat ei, ori la
situatiile in care ar putea fi vorba despre exploatare ori presiunea de a face sex.
Substantele periculoase
Adolescentii care doresc sa evadeze din stari confuze sau dispozitii sufletesti dureroase, ori din
plictiseala vietii de zi cu zi, ar putea fi tentati de o serie intreaga de substante psihotrope, aflate la
indemana lor. Alcoolul este cel mai la indemana, dar adolescentilor le este foarte usor sa ajunga in
posesia altor substante, incepand de la ecstasy si pana la heroina si cocaina. Dealerii stiu ca
adolescentii sunt tinte usoare, dar nu este de neglijat nici presiunea exercitata de colegii de grup, in
sensul consumului de droguri. Multi adolescenti vor sfarsi prin a incerca drogul care este la moda in
acel moment, doar pentru a evita sa fie etichetati ca demodati sau lasi, de catre colegii lor.
Consumul de alcool
Alcoolul ramane cea mai raspandita substanta de modificare a starii de spirit folosita de
adolescenti. Cu toate ca, legal, adolescentii nu pot cumpara alcool pana la varsta de 18 ani,
cercetarile au aratat ca in jurul varstei de 15 ani, cam 45% dintre baieti si 35% dintre fete
consuma alcool saptamanal, iar o treime dintre adolescentii de 15 ani sustin ca, cel putin o data
pe saptamana, consuma alcool intr-un bar (statistica valabila pt. Marea Britanie). Adolescentii
beau din diverse motive, multe dintre acestea fiind similare cu ale adultilor. Alcoolul te poate
relaxa, dezinhiba si iti poate mari sentimentul de incredere sociala. Pentru multi adolescenti, a
bea inseamna a te comporta ca un adult, in timp ce altii consuma alcool doar pentru ca
prietenii lor fac acelasi lucru si pentru ca doresc sa simta ca fac parte din grup.
Este foarte putin probabil ca parintii sa reuseasca sa-1 impiedicati pe adolescent sa bea
daca el isi doreste asta. Dar este important sa inteleaga ca, desi alcoolul il poate face sa se simta
15
mai sigur pe el, il poate face, de asemenea, mai vulnerabil. Deoarece adolescentii au in mod
normal mai putina masa corporala decat adultii, chiar si cantitati relativ mici de alcool pot
avea un efect puternic asupra lor, mai ales cand le lipseste increderea sau stapanirea de sine
pentru a refuza un nou pahar.
Adolescentul ar trebui pregatit pentru a face alegeri rationale in ceea ce priveste alcoolul si
ar trebui ajutat sa inteleaga cateva dintre riscurile pe care le presupune consumul de alcool:
Alcoolul anuleaza inhibitiile. Sunt mult mai multe sanse ca, aflat sub influenta
alcoolului, adolescentul sa se amestece in diverse conflicte, sa comita delicte si sa aiba relatii
sexuale nedorite.
Consumul excesiv de alcool poate duce la intoxicarea cu alcool, care poate induce
coma sau chiar moartea.
Toleranta la alcool creste cu timpul, ceea ce inseamna ca va fi nevoie de o cantitate
mai mare, pentru a se ajunge la acelasi efect.
Consumul excesiv de alcool pe o perioada indelungata poate duce la o serie de
probleme de sanatate, precum afectiuni ale ficatului, stomacului si inimii.
Sa manance ceva inainte de a bea, astfel alcoolul va intra mai incet in sange.
Sa bea intotdeauna in compania unor persoane in care are incredere.
Sa alterneze bauturile alcoolice cu cele racoritoare.
Trebuie prevenit ca tariile sunt mult mai puternice decat vinul sau berea, contin mai mult
alcool.
Sa aiba grija sa nu ameste bauturile. Consumul de alcool de concentratii diferite
impreuna, poate intensifica starea de betie.
Sa nu lase paharul cu bautura nesupravegheat cand bea in locuri publice si sa se asigure
ca a vazut cand a fost preparata bautura.
Adolescentii si drogurile
Cu toate ca alcoolul ramane eel mai popular ,,drog", multi adolescenti pot intra in contact
cu o gama larga de alte produse psihotrope, care pot include ecstasy, cocaina si heroina. S-a
discutat mult in presa in ultima vreme despre siguranta consumului de canabis. Cu toate ca, in
general, se considera ca ar fi un drog relativ inofensiv, unele studii au sugerat faptul ca la
adolescenti, canabisul ar avea un efect nociv asupra dezvoltarii creierului. Exista de asemenea,
posibilitatea ca, pentru unii adolescenti canabisul sa functioneze ca o poarta de intrare spre alte
droguri mai puternice. Este de retinut si faptul ca o tigara de marijuana contine 50-70% mai
multa substanta cancerigena decat o tigara obisnuita, precum si o enzima care ar putea creste
riscul de cancer.
16
Manifestari de paranoia, anxietate si teama;
Probleme de coordonare si de concentrare — sunt periculoase in mod deosebit daca
adolescentul sofeaza;
Deteriorari ale memoriei de scurta durata;
Diverse riscuri pentru sanatate asociate cu fumatul, precum probleme cardiace,
bronsite si cancer pulmonar.
Pierderea motivatiei si a “chefului” de viata.
Posibile deteriorari ale sanatatii mentale, de pilda psihoze in cazul celor care au o
predispozitie pentru aceast tip de afectiuni.
Acestia ii vor atrage atentia adolescentului asupra faptului ca se comite o ilegalitate daca
vor permite sa se consume droguri in locuinta familiei. Daca parintii suspecteaza ca
adolescentul ar putea avea vreo problema de orice fel cu drogurile, ar trebui sa-l urmareasca
indeaproape, pentru ca acesta ar putea avea nevoie de ajutor.
17
Pupilele foarte mici, scarpinatul si o permanenta stare de picoteala pot sugera
consumul de heroina. Hainele cu maneci lungi pot fi folosite pentru a masca urmele
injectiilor, dar cu putina atentie, pot fi identificate arsuri pe buze sau pe degete.
Parintii pot fi socati sa descopere ca adolescentul lor consuma droguri, iar acest lucru ii
poate infuria sau chiar inspaimanta. Dar este important sa se opreasca pentru un moment si sa se
gandeasca la ce strategie vor adopta pentru a face fata situatiei. Desi in realitate nu-1 pot opri pe
adolescent sa consume droguri, ar putea cauta totusi, o modalitate de interventie si pot apela la
ajutor specializat. Briers & Baveystock, in lucrarea „Ingeri adolescenti”, recomanda parintilor
ai caror adolescenti apeleaza la consumul de droguri:
1.Pastrati-va calmul
2. Informati-va
Va trebui sa cunoasteti situatia pana in cele mai mici amanunte, daca vreti sa aveti o discutie
productiva cu adolescentul, despre consumul de droguri. Daca acesta simte ca nu stiti despre ce
vorbiti, va schimba imediat subiectul discutiei.
3. Vorbiti
Vorbiti-i adolescentului despre temerile voastre, dar evitati sa-1 infruntati sau sa-l judecati.
Nu-1 veti putea opri de la consumul de droguri, dar este important sa-l ajutati sa-si gaseasca
singur motivatia de a renunta la ele. Subliniati faptul ca voi vreti sa-1 intelegeti si sa-1 ajutati. Daca
adolescentul devine nervos sau violent, pastrati-va calmul si suspendati pentru un timp
conversatia.
4. Cereti ajutor
Daca adolescentul recunoaste ca are probleme, indrumati-1 sa caute ajutor calificat. Orice
incercare de a reduce consumul de droguri va avea mai multe sanse de reusita daca se va bucura
de sprijinul unui consilier autorizat, dar s-ar putea sa fie dificil sa-l faceti sa accepte acest
ajutor, mai ales daca adolescentul neaga gravitatea problemei. Medicul de familie, consilierul
scolar sau asistentul social va poate da informatii despre serviciile locale de combatere a
consumului de droguri.
18
5. Fixati limite
6. Incurajati alternativele
Multi parinti se simt rusinati de faptul ca adolescentii lor consuma droguri si au tendinta
de a pastra acest fapt, secret. Dar o situatie de genul acesta poate fi foarte stresanta, iar un parinte
are nevoie de mult sprijin. Incercati sa implicati si alti membri ai familiei, prieteni sau alti
parinti, deoarece adolescentului s-ar putea sa-i fie mai greu sa respinga persoane care nu fac
parte din familia lui apropiata, pe motiv ca sunt prea insistenta ori ca reactioneaza exagerat.
Dependenta se dezvolta la adapostul secretului, asa ca, daca veti aduce faptele la lumina,
adolescentului ii va fi mult mai greu sa-si ascunda problema.
Daca dupa ce ati facut tot ce s-a putut ca sa-l ajutati, adolescentul continua sa se drogheze,
ati putea ajunge la concluzia ca cel mai bine ar fi sa va retrageti si sa-1 lasati sa-si rezolve singur
problemele. Oricat de dureros ar fi pentru parinti, singura persoana care il poate opri cu adevarat
de la consumul de droguri este el insusi. Adevarul este ca unii adolescenti nu gasesc motivatia
necesara pentru a-si schimba comportamentul decat dupa ce incep sa simta pe pielea lor modul
in care drogurile le modifica viata. Pentru unele persoane, cu cat se rostogolesc mai repede pana
la ultima treapta, cu atat mai devreme incep sa-si revina. Incercand sa va protejati copilul la
infinit de consecintele alegerilor sale nefericite, prelungiti, de fapt, contactul sau cu drogurile,
fapt care poate duce la instalarea unei dependente mai severe. Oricum, daca aveti de facut alegeri
dificile ca aceasta, discutati intai cu o persoana calificata. Exista diverse organizatii care acorda
sprijin si consultanta parintilor.
19
Bibliografie
Briers & Baveystock – Ingeri adolescenti, BBC Active, Ed. Curtea veche, 2006
20