Criticismul Junimism

“Junimea” este o grupare culturala, initiata de tinerii intelectuali

entuziasti ca Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi
avand ca mentor pe Titu Maiorescu.Printr-o bizara dar sugestiva
coincidenta,Titu Maiorescu avea la initierea societatii “Junimea” exact
varsta lui Mihail Kogalniceanu atunci cand a creat miscarea culturala “Dacia
literara”, adica 23 de ani.
Societatea culturala “Junimea” a luat fiinta la Iasi in 1863 si a avut
doua directii principale:una literara si alta culturala.Pentru a promova ideile
“Junimii” se infiinteaza, tot la Iasi, la 1 martie 1867 revista “Convorbiri
literare” in care se vor publica si principalele opere ale scriitorilor de valoare
ai epocii.
Obiectivele “Junimii” erau:
-raspandirea spiritului critic
-incurajarea literaturii nationale
-originalitatea culturii si a literaturii romane
-creeare si impunerea valorilor nationale
-educarea oamenilor prin cultura (culturalizarea maselor)

Titu Maiorescu, critic si estetician, mentorul societatii culturale

“Junimea” si initiatorul cenaclului cu acelasi nume, are meritul incontestabil
de a fi format in cultura noastra o stare de spirit superioara si de afi
descoperit si incurajat afirmarea marilor clasici:Mihai Eminescu, Ion
Creanga, I.L.Caragiale,Ioan Slavici.Solida si vasta cultura a lui Maiorescu s-
a reflectat in numeroasele studii si lucrari politice, filozofice, critice,
lingvistice si estetice, in activitatea permanenta pe care a desfasurat-o pentru
dezvoltarea limbii si literaturii romane.
In studiul “O cercetare critica asupra poeziei noastrea de la 1867”,
Maiorescu da pentru prima data, definitia poeziei:
“Poezia,ca toate artele, e chemata sa exprime frumosul, in deosebire
de stiinta, care se ocupa de adevar.Cea dintai si cea mai mare diferenta
intre adevar si frumos este ca adevarul cuprinde numai idei, pe cand
frumosul cuprinde idei mnifestate in materie sensibila.”
Poezia trebuie sa indeplineasca doua conditii: una materiala (forma) si
una ideala (continutul):
 Conditiunea materiala a poeziei: “Prima conditiune,dar o conditiune
materiala sau mehanica pentru ca sa sa existe o poezie in genere, fie epica,
fie lirica, fie dramatica este ca sa se destepte prin cuvintele ei imagini
sensibile in imaginatia citirolui si tocmai prin aceasta poezie se deosebeste
de proza ca un gen aparte, cu propria sa ratiune de a fi.”
Conditiunea ideala a poeziei: “Ideea sau obiectul exprimat prin
poezie e intotdeauna un simtamant sau o pasiune si niciodata o cugetare
exclusiv intelectual sau care se tine de taramul stiintific, fie in teorie, fie in
aplicarea practica.Prin urmare iubirea, ura, tristetea, bucuria, disperarea,
mania sunt obiecte poetice.”
Exista un raport intre arta si realiatea sociala, care trebuie ilustrat in
operele literare.Aceasta idee este sustinuta de Titu Maiorescu in studiul
“Comediile d-lui I.L.Caragiale” (1885), raspunzand astfel acuzatiilor aduse
pieselor acestui genial dramaturg de catre societatea si presa contemporana,
argumentand prin analiza aspectelor sociale regasite in opere si prin
realizarea de catre autor a personajelor tipice pentru societatea
vremii.Caragiale pune “pe scena cateva tipuri sin viata noastra sociala de
astazi, cu deprinderile lor, cu expresiile lor [...] in situatii anume alese de
autor [...] intr-o adevarata caricatura a culturii moderne.”
Ctitor al culturii noatre nationale, Titu Maiorescu este o valoare
incontestabila in toate domeniile vietii publice romanesti.Exceptional dotat
cu simtul valorilor, ii datoram lui Maiorescu ivirea marilor clasici romani si,
cum spunea Tudor Vianu, ”putini l-au egalat in vigoare [...] ar, in
domeniul sau propriu, lucrarea la care a supus graiul nostru nu a fost cu
nimic mai prejos de aceea alui Eminescu.”