LABORATOR S.C.S.

LUCRAREA
NR. 8-II

Titlul: Convertorul general de impedanţă

Scopul lucrării: studiul convertorului general de impedanţă (GIC) al lui Antoniou;

studiul filtrelor active de ordinul 2 realizate pe baza GIC.

Rezumat teoretic: În realizarea filtrelor pasive RLC, componenta care diferă cel mai
mult de elementul de circuit ideal este bobina, prezentând capacitate parazită, rezistenţă
mare de pierderi, iar la frecvenţe joase având gabarit foarte mare. De asemenea
inductanţele nu se pretează a fi realizate în tehnică integrată. Din aceste motive s-a
căutat înlocuirea în schemele filtrelor pasive a bobinelor cu circuite active care să
conţină numai rezistenţe, condensatoare şi amplificatoare operaţionale.
O astfel de structură a fost propusă de A. Antoniou şi se numeşte Convertor General de
Impedanţă (General Impedance Convertor - GIC). Această structură este prezentată în
Fig.1 şi este mult mai generală, nerealizând exclusiv simularea unei inductanţe.

Fig. 1
Analiza acestei scheme, considerând amplificatoarele operaţionale ideale (diferenţă de
potenţial nulă între intrări şi curenţi nuli la intrări) conduce la următoarea expresie
pentru impedanţa de intrare:
Z 1 (s) Z 3 (s) Z 5 (s)
Z in (s) =
Z 2 (s) Z 4 (s)

Obţinerea unei impedanţe inductive Zin(s)=sL folosind pentru Zi(s), i=1....5 numai
rezistoare şi condensatoare este posibilă în următoarele 2 cazuri:
1
1) Z 1 (s) = R1 ; Z 2 (s) = R 2 ; Z 3 (s) = R 3 ; Z 4 (s) = ; Z 5 (s) = R 5
sC 4
1
2) Z 1 (s) = R1 ; Z 2 (s) = ; Z 3 (s) = R 3 ; Z 4 (s) = R4 ; Z 5 (s) = R 5
sC 2
Se obţine astfel o bobină simulată având valoarea:
1) L = R1 R3 C 4 R5
R2
2) L = R1 C 2 R3 R5
R4
Dacă se ţine cont de amplificarea finită şi dependenţa de frecvenţă a amplificatoarelor
operaţionale se poate arăta că factorul de calitate al bobinei simulate este maxim dacă:
 1) R1=R3
2) R4=R5
în condiţiile în care se folosesc amplificatoare operaţionale identice. La realizarea
practică a acestei structuri vom avea grijă să îndeplinim condiţiile de mai sus.
Dezavantajul structurii propuse în Fig.1 este că realizează o impedanţă cu un terminal
legat la masă şi din această cauză schema poate fi folosită numai în acele filtre care au
toate bobinele cu un capăt legat la masă.

Filtre active de ordinul 2 realizate pe baza GIC

Filtrele de ordinul 2 sînt acele filtre la care funcţia de transfer are gradul 2, şi deci conţin
(în cazul pasiv cel mai simplu) o singură bobină şi un singur condensator. Funcţia de
transfer a unui astfel de filtru este:
P(s)
H(s) =
s + 2αs + ω0
2 2

unde P(s) este un polinom în s de grad maxim 2. În funcţie de forma polinomului P(s) se
pot realiza mai multe tipuri de filtre:
a) P(s)=ω02 - filtru trece-jos
b) P(s)=2αs - filtru trece-bandă
2
c) P(s)=s - filtru trece-sus
2 2
d) P(s)=s +ω0 - filtru opreşte-bandă
2 2
e) P(s)=s -2αs+ω0 - filtru trece-tot
Dintre aceste tipuri de filtre doar FTB, FTS şi FOB conţin o bobină legată la masă,
conform schemelor din Fig.2. Din păcate pentru filtrul opreşte bandă, la frecvenţa de
rezonanţă şi în cazul unui factor de calitate ridicat, impedanţa de intrare devine foarte
mică, sursa de semnal fiind puternic solicitată din punct de vedere al curentului pe care
trebuie să-l furnizeze. Din această cauză, schema de FOB din Fig.2 nu este utilizată.

Fig. 2
Pentru FTB şi FTS din Fig.2, înlocuind bobina cu simulatorul de inductanţă (alegând de
exemplu varianta 2) se obţin schemele din Fig.3 şi 4 cu funcţiile de transfer:
  2αs
H(s) =  1 + R 4  2
R5  s + 2αs + ω 0
2


respectiv
  2
H(s) =  1 + R4  2 s
R5  s + 2αs + ω 0
2

unde
 1 R4
2α = , ω 02 =
R0 C 0 C 0 C 2 R1 R 3 R 5

Fig. 3

Fig. 4
Convertorul general de impedanţă se pretează şi la realizarea celorlalte tipuri de filtre,
nederivate însă din nişte structuri pasive. În Fig. 5, 6 şi 7 se prezintă schemele
corespunzătoare FOB, FTT şi FTJ, având funcţiile de transfer corespunzătoare:

Fig. 5
s +ω0
2 2
H(s) = 2
s + 2αs + ω 0
2

Fig. 6
s - 2αs + ω 0
2 2
H(s) = 2
s + 2αs + ω 0
2

2α şi ω02 având aceleaşi expresii ca mai sus.

 Fig. 7

 R  ω 02
H(s) =  1+ 4  2
R5  s + 2αs + ω 0
2

unde:
1 R5
2α = , ω 02 =
R3 C 3 C 1 C 3 R0 R 2 R 4

Remarcaţi versatilitatea structurii convertorului general de impedanţă care, păstrând

structura internă nemodificată, poate să realizeze cele 5 tipuri de filtre. De asemenea
trebuie evidenţiat faptul că ieşirea filtrelor corespunde cu ieşirea amplificatorului
operaţional A1 (care se comportă aproape ca o sursă ideală de tensiune) astfel încât
filtrul poate ataca orice sarcină fără a-şi modifica funcţia de transfer (lucru care nu este
valabil pentru structurile pasive).

Modul de lucru:

1. Se realizează schema de filtru trece bandă din Fig.3. Pentru R4 şi R5 se vor folosi
valori egale de 15 kΩ. Se calculează, conform relaţiilor prezentate în rezumatul teoretic,
frecvenţa centrală a filtrului, banda la 3dB şi factorul de calitate Q=ω0/2α. Se măsoară
frecvenţa centrală a FTB şi banda la 3dB,comparîndu-se cu valorile teoretice. Se
măsoară câştigul FTB la frecvenţa centrală şi se compară cu valoarea teoretică
(1+R4/R5). Folosiţi R0=100kΩ.
2. Se realizează cu aceleaşi valori de componente schemele de FTT şi FOB şi se
măsoară parametrul ω0=2πf0.
Observaţie: frecvenţa f0 la FOB reprezintă frecvenţa la care ieşirea filtrului atinge un
minim de amplitudine. Încercaţi să găsiţi cauzele din care ieşirea FOB nu atinge zero la
frecvenţa f0.
Observaţie: frecvenţa f0 la FTT de ordinul 2 este frecvenţa la care defazajul între intrare
şi ieşire este de 180 grade.
Calculaţi modulul funcţiei de transfer al FTT. Măsuraţi eroarea dintre valoarea teoretică
şi cea experimentală la frecvenţa f0.Care ar putea fi cauzele apariţiei acestei erori? Cum
se modifică defazajul între intrare şi ieşire la FTT la modificarea frecvenţei?
3. Realizaţi schemele din Fig.4 şi Fig.7 (FTS şi FTJ), recalculând valorile
componentelor folosite astfel încât factorul de calitate să fie cuprins în intervalul
1/2<Q<3. Verificaţi că circuitele realizează funcţiile de filtrare de tip trece-sus respectiv
trece-jos.
Măsuraţi parametrul f0 şi la aceste două filtre, ţinând cont că la această frecvenţă
defazajul dintre intrare şi ieşire este de +900, respectiv -900. Cum trebuie să arate figura
Lissajous de pe ecranul osciloscopului lucrând în mod X-Y în această situaţie?
4. Realizaţi din nou schema de filtru trece-bandă din Fig.3, dar de această dată folosiţi
R4 diferit de R5, păstrând neschimbaţi parametrii filtrului:
1 R4
2α = ; ω 02 =
R0 C 0 C 0 C 2 R1 R 3 R 5
De exemplu dacă R4=15kΩ şi R5=1,5kΩ, una dintre rezistenţele R1 sau R3 trebuie
mărită de 10 ori.
Care va fi câştigul filtrului în această situaţie? Ce dezavantaj apare, relativ la
gama dinamică a semnalului de la intrare? Măsuraţi câştigul FTB. Care este eroarea
relativă dintre valoarea teoretică şi cea experimentală? Comparaţi această eroare cu cea
determinată din mărimile efectuate la punctul 1.
5. Măriţi frecvenţa semnalului aplicat la intrare. Ce fenomene apar la frecvenţe
ridicate? Justificaţi apariţia acestora.