Universitatea Hyperion, Facultatea de Arte, sectia

Actorie

Notre Dame de Paris

Referat de Noemi Gunea

An II Grupa A
Clasa Mircea Anca
Arta gotica

Adjectivul ‚gotic’ este inventat de umanistii Renasterii italiene, si provine

de la denumirea de ‚goti’, poporul barbar care a invadat Europa la inceputul
Evului Mediu. Perioada gotica s-a dezvoltat in Occident intre secolele XII si
XVI. Acest calificativ se aplica mai intai arhitecturii apoi, in ansamblu, artelor
si, in sfarsit, intregii culturi a acestei perioade. Arta gotica a fost mult timp
privita cu desconsideratie, si a fost reabilitate abia in secolul XIX de catre
reprezentantii romantismului.
Arta gotica apare la mijlocul secolului XII, o adta cu construirea corului
bazoicii Saint-Denis, la initiativa abatelui Suger. Foarte rapid, se extinde in
toate arhitectura franceza si, de aici, in intreaga Europa.
Incepand din a doua jumatate a secolului XIII, diferite tari ale Europei
adopta modelul francez. Fiecare regiune ii da goticului o inflexiune originala,
proprie specificului national, fara a-i schimba insa principiile de baza. Astfel,
goticul patrunde pana in Scandinavia, Polonia, pana in Cipru.
Italia este singura care ramane mult timp inchisa artei gotice, careia ii da
o interpretare cu totul originala, neretinand din ea decat aspectul decorativ.
In plus, la mijlocul secolului XIV, in Toscana incepe epoca Renasterii, care
va pune capat treptat goticului, catre mijlocul secolului XVI.
Odata cu secolul XII, Europa intra intr-o perioada numita ‚Frumosul Ev
Mediu’, cunoscand un puternic avant demografic, care determina formarea
multor orase. Catedralele din ce in ce mai inalte reflectau orgoliul fiecarui
oras. Biserica orasului gotic nu este un spatiu destinat excusiv cultului, ea
este in acelasi timp un spatiu public, putand adaposti intruniri ale cetatenilor,
un spatiu de contacte sociale, sau pentru spectacole, asumandu-si intre
anumite limite rolul bazilicii romane.
Două dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta în
arc frânt, sau ogiva, care este de fapt o intersecție longitudinală a doua bolte
clasice ale stilului romanic, și arcul de susținere al ogivei, așa numitul arc
butant. Un al treilea element definitoriu, care apare la multe clădiri gotice,
nefiind însă omniprezent, este rozeta, prezentă atât în basoreliefuri cât și în
alte forme ornamentale.Treptat, este redus rolul portant al peretilor, rol care
revine stalpilor (stalpi ce continua nervurile boltilor), inlocuirea in mare
masura a peretilor laterali prin ferestre de dimensiuni mari cu vitralii, crearea
unor spatii interioare de o amploare deosebita si realizarea unei ornamentici
specifice la edificiile de cult. Castelele sunt formate dintr-un turn central
numit donjon, incintele concentrice fiind formate din bastioane cilindrice,
legate intre ele prin ziduri numite curtine. Aceste constructii sunt dotate la
partea superioara cu guri de tragere, metereze, precum si cu orificii prin care
proiectile diverse putea fi trimise, prin cadere libera, asupra asediatorilor.
Perioada gotica s-a dezvoltat in trei etape: goticul primitiv (sec XII),
goticul rayonnant (sec XIII-XIV) si goticul flamboyant (sec XV – prima
jumatate a sec XVI).
 Goticul primitiv a avut drept carcteristica prezenta turlelor-clopotnita, in
forma de lance, plasate deasupra intrarii navelor laterale ale catedralei.
Ascutite, inalte, acestea dadeau caracterul original de zveltelte si elansare a
arhitecturii noi. Desfasurarea verticalitatii edificiului, cu turnurile lance,
asigura impresia generala a sensului ascensional, opus orizontalei dominante
si caracterului static si masiv al constructiilor romanice.
Goticul rayonnant este considerat momentul clasic al stilului, avand
caracteristica ponderea, echilibrul proportiilor, armonia ansamblului.
Prezenta ferestrei in forma circular, rozeta sau rozasa, plasata pe fatada
vestica a catedralei, dadea de asemenea particularitatea goticului radiant.
Rozeta era considerata centrul compozitional al structurii plastic a fatadei.
Goticul flamboyant între mijlocul secolului al XIV-lea şi al XVI-lea.
Arhitectura perioadei are caracteristica abundenta decorarii fatadelor cu
sculpturi in relief si ronde-bosse, dominarea golului asupra plinului fatadelor
si acoperirea golului cu vitralii.

Notre Dame de Paris

Istoric

Catedrala a fost construita intre anii 1163-1345, in timpul Arhiepiscopului

Maurice de Sully. Un lucru interesant este ca distantele in Franta se
calculeaza pornind de la kilometrul 0 din fata catedralei Notre-Dame.
Pe locul unde se inalta astazi maiestuosul edificiu sacru in antichitate
romanii ridicasera un templu dedicat lui Jupiter, care a fost urmat de o
bazilica si apoi de o biserica in stil romanic inchinata sfantului Stefan,
construita de regele merovingian Hildebert, in anul 528.Lucrarile au inceput
in 1163, dar nu au fost incheiate decat cu 180 de ani mai tarziu, in 1345, si
atunci fara finisajele finale.
Catedrala, inchinata Fecioarei Maria, a fost ridicata in perioada
analfabetismului, asa ca a fost conceputa incat sa prezinte intr-un mod cat
mai plastic scenele si personajele Bibliei, in portalurile, picturile si vitraliile ce
impodobesc. Asa se si pot explica reprezentarile sculpturilor cu figuri
apocaliptice infricosatoare aflate in nordul edificiului, in celebra galerie a
Himerelor sau Marea Galerie. La nivelul inferior al catedralei se afla celebra
fereastra in roza care are in fata sa statuia Fecioarei cu Pruncul, iar la ultimul
nivel inferior este prezentata linia regilor din Iuda si Israel, numita si Galeria
Regilor.
A fost nevoie ca aceasta galerie sa fie refacuta dupa ce, in 1789, in
timpul marii revolutii din Paris, parizienii au decapitat sculpturile (crezand
ca reprezinta monarhii Frantei) si au dat foc catedralei. Catedrala a suferit
o lunga perioada o decadere si uitare pana in anul 1991, cand au inceput
lucrari complexe de restaurare a acesteia, atat in exeterior, cat si in
interior, avand drept efect un mare succes turistic.
 Catedrala Notre Dame din Paris este vizitată de circa 13 milioane de
persoane anual, ceea ce înseamnă o medie zilnica de 30000 de oameni. În
zilele cu afluența ridicată, pricinuită de sărbători sau evenimente
importante, se poate ajunge chiar și la 50000 de oameni.

Caracteristici

Notre Dame din Paris face parte din goticul primitiv, fiind inceputa in anul
1163, si reprezinta un prototip al acestei perioade. Fatada acesteia este
alcatuita din trei registre, fiind marcata de doua turnuri, contraforti si arce
butante.
Fatada este inconfundabila, fiind usor recunoscuta pretutindeni in lume
datorita armoniei cu care sunt imbinate elementele gotice de arhitectura dar
si maiestriei cu care au fost executate detaliile.
Din Piata Notre Dame, poti admira din fata cele trei porti bogat
ornamentate: cea din stanga dedicata Fecioarei Maria, cea din centru
ilustrand Judecata de Apoi si cea din dreapta, inchitata Sfintei Ana (are una
dintre cele mai vechi statui ale catedralei, ce o infatiseaza pe Fecioada Maria
pe tron, tinand pruncul Iisus in brate). Deasupra celor trei porti poti vedea o
galerie cu 28 de statui ale regilor Israelului. La urmatorul nivel se afla rozeta
cu un diametru de 10 metri, iar deasupra acesteia se poti vedea “grande
galerie” care uneste cele doua turnuri, aceasta fiind decorata cu pasari si
alte creaturi fioroase (acestea sunt mai putin vizibile cand privesti de jos in
sus).
Cele doua turnuri au devenit celebre datorita romanului scris de Victor
Hugo in secolul 19. Personajul Quasimodo, cocosatul de la Notre Dame,
locuia in turnul sudic al catedralei. Elementele cu adevarat deosebite din
interior sunt vitraliile colorate ale rozetelor. In timpul vizitelor pot fi admirate
de asemenea colectiile de bijuterii, sculpturi, mobila, literatura, medalii etc.,
unele datand inca din secolul XII. Interiorul a fost transformat la mijlocul
secolului al XIII-lea si poseda un maximum spatiu si lumina. Exista aici o
sculptura a intitulata Fecioara din Paris. Realizata in timp infloririi orasului
prin contributia negustorilor care au vazut in catedrala o sursa de mandrie
civica, statuia iese in evidenta fiind mai degraba un simbol al unei bogatii
arogante deci al pietatii. Obiectele din catedrala sunt de o valoare si vechime
considerabila: relicvarul contine, astfel, inelul sfintei coroane de spini a
Mantuitorului si alte relicve ale Patimilor Domnului cumparate de sfantul
rege Louis, in 1238.
Orga din Notre Dame de Paris din zilele de azi contine tevi originale din
orga lui François-Henri Clicquot, din secolul al XVIII-lea, dar a fost reconstruit
de Aristide Cavaillé-Coll in secolul al XIX-lea.Exista cinci clopote la Notre
Dame. Emmanuel, aflat in turnul sudic, cantareste peste 13 tone, si este
folosit pentru a annta ora si diverse ocazii sau slujbe. Mai exista patru
clopote pe roti in turnul de nord, care sunt folosite pentru diverse slujbe si
festivaluri. Inainte, clopotele erau sunate manual, dar acum sunt controlate
electric. Cand s-a descoperit ca marimea clopotelor ar putea cauza intreaga
cladire sa vibreze, amenintandu-i integritatea, au fost scoase din folosinta.
Marea intindere a catedralei atat pe orizontala cat si pe verticala poate fi
o metafora pentru Divinitate si infinitatea acesteia. Datorita sistemului
constructiv din nervuri, peretii nu reprezinta niste limite clare, bruste, astfel
participand si ei la impresia de extensie a spatiului spre infinit. Spatiul
monumental, pe langa functiunile sale practice, poate fi considerat o
modalitate de manipulare a credinciosilor.
Catedrala Notre Dame gazduieste un spatiu foarte impresionant in care
aproape te simti pierdut atunci cand pasesti, mai ales in acele timpuri cand
constructiile aveau dimensiuni foarte modeste.
Si imaginea exterioara a catedralei impresioneaza prin monumentalitate.
Acesta este o imagine unitara, structura fiind vizibila, insa liniile sale, care
altfel ar fi putut fi prea dure, sunt temperate prin decoratiile prezente.
Un alt element ingenios cred ca este prezenta arcelor butante, adaugate
in primul rand din dorinta de a crea un spatiu larg si inalt la interior insa
mijloacele epocii nu permiteau aceste deschideri. Astfel, structura nu a fost
ascunsa, ci s-a ales punerea in evidenta a acestei prin decoratii, creand o
perspectiva impresionanta, iconica si in fatada opusa intrarii.
Catedrala Notre-Dame din Paris este chintesenta artei franceze
medievale. Este si motiv pentru care a inspirat multe opere literare sau
artistice, precum Cocosatul de la Notre-Dame a lui Victor Hugo sau comedia
muzicala Notre-Dame de Paris a lui Luc Plamadon si Richard Cocciante.
Actualmente, acest simbol al istoriei religioase si artistice al Frantei este in
proprietatea statului francez, dar sub jurisdictia Bisericii catolice, in ea
savarsindu-se slujbe religioase.
In concluzie, consider ca aceasta catedrala a reprezentat o piatra de
hotar in evolutia stilului gotic, in constructia sa imbinandu-se o arhitectura
zvelta cu decoratii precum sculpturile prezente pe fatade, rozetele cu vitralii.
De asemenea, realizarea unei astfel de constructii demonstreaza faptul ca
lipsa mijloacelor nu resprezinta o piedica in crearea unui monument
remarcabil, care inca produce admiratie si mirare la aproape un mileniu de la
constructia sa.
 Bibliografie

Francis D. K. Ching, Mark M. Jarzombek,

Vikramaditya Prakash – A Global History of
Architecture, Ed. John Wiley and Sons, Inc.,
2007

Istoria Artei – pictura, sculptura, arhitectura,

Enciclopedia RAO, 1998

Sanda Voiculescu, Istoria Arhitecturii

Universale – Evul Mediu, 1993

Constantin Suter, Istoria Artelor Plastice, Ed

Didactica si Pedagogica, 1967

Istoria Artei de Dan Pacurariu