Part 3

Partea III.
Radia\ia dipolilor 75
PARTEA III
RADIA|IA DIPOLILOR
1. Dipolul electric
Dipolul electric
Un dipol electric este un ansamblu rigid alc`tuit din
dou` corpuri punctiforme înc`rcate cu sarcini electrice
egale ]i de semne contrare. Sarcina electric` dipolar`
este ± Qd. Distan\a dintre sarcini – lungimea dipolului –
este . Vectorul l, având modulul , este orientat de la
sarcina negativ` la cea pozitiv`.
M`rimea fizic` care caracterizeaz` un dipol electric
este momentul electric. Prin defini\ie momentul electric
este produsul dintre sarcin` ]i lungimea orientat`:
p d = Qd l (3.1)
Studiul câmpului dipolului ]i al comport`rii acestuia

atunci când este introdus într-un câmp electric exterior,
apeleaz` la modelul dipol electric ideal. Prin acest
model se idealizeaz` la extrem propriet`\ile dipolului,
men\inându-se caracteristica lui predominant`, aceea
de sarcin` dipolar`.
Momentul electric al dipolului ideal se define]te
prin trecere la limit`. Lungimea orientat` se reduce
continuu la zero, men\inându-]i orientarea. Astfel
p = lim p d = (l / ) lim Qd  = (l / )Qd .

→0 →0 (3.2)
Partea III. Radia\ia dipolilor 76
Observa\ii.
1) Modulul momentului electric, p = pd = Qd este
men\inut constant, la trecerea la limit`. Astfel dac`,

de exemplu, vom considera lungimea dipolului
redus` de zece ori, este necesar ca sarcina acestuia
s` creasc` de zece ori, pentru ca produsul lor s`
r`mân` constant. La limit`, lungimea se reduce la
zero, sarcina cre]te nem`rginit, produsul lor
r`mânând finit, la valoarea pd.
2) Dipolul electric este alc`tuit din corpuri punctiforme,
dar, la limit`, nu se reduce la un punct material, ci la
un foarte mic solid rigid pentru care prezint`
importan\` nu numai mi]carea de transla\ie ci ]i cea
de rota\ie. De aceea, asupra unui dipol ideal,
introdus într-un câmp electric, se exercit` nu numai
o for\` ci ]i un cuplu.
3) Dipolul electric este neutru, sarcina lui total` fiind
nul`. Fluxul electric prin suprafe\e deschise este
nenul, dar prin orice suprafa\` închis` care con\ine în
interior dipolul electric, fluxul trebuie s` fie nul, în
acord cu legea fluxului electric.
Prezint` interes atât cazul în care sarcina electric`
dipolar` este invariabil` în timp, cât ]i cazul în care
sarcina este variabil` în timp. Dipolul cu sarcini
independente de timp folose]te la explicarea polariz`rii
dielectricilor. Dipolul cu sarcini dependente de timp
permite analiza celei mai simple antene.
Dac` sarcina dipolar` este invariabil` în timp,
câmpul electric este numai de natur` electrostatic`.
Dac` sarcina dipolar` este variabil` în timp, câmpul
electro-magnetic are o component` de radia\ie, care
este o und` electromagnetic`. Odat` generat` de dipol,
unda se desprinde de acesta ]i se propag` cu vitez`

luminii în spa\iu. În sec\iunile urm`toare vom deduce
acest câmp variabil în timp, precum ]i componentele
acestuia.
Pentru completitudine ]i comparare, vom reaminti
câmpul electrostatic asociat unui dipol invariabil în
timp. Admitem c` dipolul se afl` singur în întreg spa\iul.
Un mediu dielectric linear, izotrop ]i omogen, având
constanta dielectric` ε , ocup` întreg spa\iul. Alegem
originea de referin\` a poten\ialului pe sfera de la
infinit.
Câmpului electrostatic
Poten\ialul câmpului electrostatic rezult` prin
superpozi\ia poten\ialelor celor dou` sarcini. Ob\inem
Qd 1 1 Q cos θ
Vd = ( − )≈ d . (3.3)
4π ε R+ R− 4π ε R+ R−
Ultima egalitate din (3.3) rezult` din aproxima\ia

( v. Fig. 3.1)
R− − R+ ≅ cos θ . (3.4
)
M(x,y,
z)
R+
+Qd

cosθ .
R-
θ
-Qd
Fig. 3.1. Dipolul electric (lungime exagerat`)
La limit` rezult`
pd cos θ
V (r ) = . (3.5)
4π ε R 2
Rescriem poten\ialul electrostatic sub forma
1 p ⋅R
V (r ) =
4πε R 3
. (3.6)
În (6) apare explicit momentul electric al dipolului,

vectorul p.
Câmpul electrostatic al unui dipol electric ideal se
calculeaz` din poten\ial, cu formula cunoscut`: E = −∇ V .
Avem
1 p ⋅R
E =−
4πε
∇
R3
. (3.7)
Dezvoltând gradientul unui produs de func\ii,

(Anexa D), \inând cont c` ∇ (p⋅ R) = p, deoarece p este
un vector independent de coordonatele punctului câmp,
ob\inem în final
1  3(p ⋅ R )R p 
E(r ) = 
4π ε0 
− . (3.8)
R5 R3 
Câmpul electrostatic (3.8) are componente numai

în planul determinat de vectorii p ]i R. Vom reg`si
expresiile acestor componente în Cap.4.
2. Dipolul magnetic
Bucla de curent
Dipolul magnetic este o bucl` conductoare parcurs`
de curent. Pentru simplitate vom considera o spir`
circular` de raz` a, situat` în planul xoy.
z
m
y
x
Fig.3.2 Bucla de curent
În acest capitol vom reaminti câmpul magnetic

sta\ionar al buclei, atunci când aceasta este parcurs` de
curentul continuu I. Avem nevoie de expresia acestui

câmp pentru compara\ie.
Câmpul magnetic sta\ionar în vid al buclei
Admitem c` dipolul magnetic se afl` singur în întreg
spa\iul. Un mediu magnetic linear, izotrop ]i omogen,
având constanta magnetic` µ , ocup` întreg spa\iul.
Poten\ialul magnetic al buclei se determin` cu ajutorul
formulei Biot – Savart – Laplace /10/.
µI dr '
Ab = ∫ . (3.9)
4π Γ R
Curba Γ este curba firului conductor al buclei. Nu

este necesar ca aceast` curb` s` fie un cerc, ca în cazul
reprezentat în Fig. 3.2. Vom considera o curb` oarecare.
Poiect`m vectorul A pe vectorul arbitrar u. Ob\inem
µI u ⋅dr ' (3.9’

u ⋅ Ab = ∫ .
4π Γ R
)
Aplicând formula lui Stokes, rezult`
µI (3.10
u ⋅ Ab = ∫ (∇ '× u ) ⋅ ndS '.
4π S R
)
Γ
Operatorul nabla primat, ac\ioneaz` în raport cu

derivatele primate. Este îns` valabil` proprietatea:
∇ . Atunci
∇' = −
∇'× u = −∇ × u = u × ∇
1
− ∇× u = −u ×
R (3.11
R R R R3 )
Schimbând semnul ]i ordinea produsului mixt, din

(3.10) ]i (3.11) rezult`
µI n ×R (3.12
u ⋅ Ab = u⋅ ∫ dS '.
4π S R 3
Γ )
Observând c` la limit`, atunci când aria buclei Sb se

mic]oreaz` continuu, R ]i n tind c`tre acelea]i expresii,
pentru toate punctele suprafe\ei. Prin urmare putem
scrie
µI n × R (3.13
u ⋅ Ab = u⋅ Sb .
4π R3 )
Dar nSb, este aria orientat` a buclei. Înmul\it` cu

intensitatea curentului ne d` momentul magnetic m al
buclei ideale. Vectorul u pe care am proiectat
poten\ialul magnetic vector este îns` arbitrar. Egalitatea
(3.13) poate fi îndeplinit` pentru un vector particular,
dar nu poate fi îndeplinit` oricare ar fi vectorul u decât
dac` cei doi vectori pe care îi înmul\e]te sunt identici.
Ob\inem astfel
µI m × R (3.14
Ab = .
4π R 3
)
Induc\ia magnetic` în vid se ob\ine calculând

rotorul poten\ialului magnetic vector (3.12). |inând cont
de dublul caracter, vectorial ]i diferen\ial al operatorului
nabla, folosind rela\iile din Anexa D, ob\inem în final
urm`toarea expresie
B(r ) =
µ  3(m ⋅ R )R m 
 − . (3.15
4π  R5 R3  )
Aria orientat` a unei suprafe\e deschise oarecare

depinde de bordul suprafe\ei. Fie S Γ ]i S 'Γ, dou` sufrafe\e
bordate de aceia]i curb` închis` Γ . Avem de ar`tat c`
∫ndS = ∫n' dS . (3.16

SΓ S 'Γ
)
Reunind cele dou` suprafe\e deschise, \inând cont

c` pe o suprafa\` închis` normala este orientat` spre
exterior, trebuie s` ar`t`m c` aria orientat` a unei
suprafe\e închise este nul`. Aceast` proprietate rezult`
imediat aplicând formula Gauss – Ostrogradski pentru
gradient
∫φndS = ∫∇φdv . (3.17

)
Func\ia scalar` fiind o constant`, φ = 1, gradientul

este nul ]i prin urmare
∫ ndS = 0. (3.18
)
De aceea, pentru bucla circular`, alegerea unei

suprafe\ei de forma unui disc plan este îndrept`\it`.
Putem asfel defini momentul magnetic prin limita
m = n lim Iπa 2 .
a →0
(3.19
)
Dipolul magnetic ideal este bucla circular` de

curent, pentru care, la limit`, raza tinde la zero, iar
intensitatea curentului cre]te nem`rginit, momentul

magnetic r`mânând constant.
Între dipolul electric ]i cel magnetic exist` rela\ii
duale evidente, dac` compar`m cele dou` câmpuri (3.8)
]i (3.15). Reamintim ]i expresia poten\ialului magnetic
scalar al dipolului magnetic,
µ m cos θ
Vm (r ) = .
4π R2
Intensitatea câmpului magnetic sta\ionar se ob\ine

calculând rotorul expresiei (3.20), adic` H = −∇ V . Va
rezult` evident (3.15).
3. Poten\iale electrodinamice
Definirea poten\ialelor electrodinamice

Vom reaminti unele propriet`\i ale câmpurilor
vectoriale. Aceste propriet`\i au fost folosite la studiul
câmpurilor electrice ]i magnetice statice sau sta\ionare
/10/.
Pentru a determina un câmp vectorial G(r), definit
în Ω , este nevoie s` preciz`m atât rotorul cât ]i
divergen\a acestuia în toate punctele domeniului.
Un câmp este irota\ional dac` rotorul sù este nul
peste tot în Ω . Un câmp este solenoidal dac` divergen\a
sa este nul` peste tot în Ω . Rotorul unui gradient fiind
nul, un câmp irota\ional deriv` dintr-un poten\ial scalar:
∇ × G = 0 ⇒ G = ∇φ ⇒ ∇ × ∇φ ≡ 0.
(3.20)
Divergen\a unui rotor fiind identic nul`, un câmp

solenoidal deriv` dintr-un poten\ial vector:
∇ ⋅ G = 0 ⇒ G = ∇ × F ⇒ ∇ ⋅ ∇ × F ≡ 0.
(3.21)
Func\ia φ introdus` prin rela\ia (3.20) este

poten\ialul scalar al câmpului irota\ional. Func\iia F
introdus` prin (3.21) este poten\ialul vector al câmpului
solenoidal.
Pe baza acestor propriet`\i au fost introduse
poten\ialul electric, atât cel electrostatic cât ]i cel
electrocinetic sta\ionar, respectiv poten\ialul magnetic
vector al câmpului magnetic sta\ionar /10/, cu rela\iile:
∇×E = 0 ⇒ E(r ) = − ∇ V (r ),
∇⋅ B = 0 ⇒ B(r ) = ∇× A (r ). (3.22)
Propriet`\ile (3.20) si (3.21) î]i men\in valabilitatea ]

i pentru câmpuri vectoriale dependente de timp. În
regim variabil în timp, câmpurile electrice ]i magnetice
sunt îns` interdependente, condi\ionându-se reciproc.
Este de a]teptat ca ambele poten\iale s` determine
câmpul el. Deasemenea trebuie ca ele s` se reduc` la
poten\ialele câmpurilor invariabile în timp. Pentru a
putea distinge poten\ialele câmpului electromagnetic
variabil în timp de cele introduse pentru câmpurile
electrice ]i magnetice invariabile în timp, le denumim
poten\iale electrodinamice. Vom nota:
A(r,t) – poten\ialul electrodinamic vector,
V(r,t) – poten\ialul electrodinamic scalar.
Aceste poten\iale sunt func\ii nu numai de punct
ci ]i de timp. Sunt definite într-un domeniu Ω din R3,
respectiv pentru momente ulterioare unui moment
ini\ial t0. Precizarea referitoare la domeniul de defini\ie,

M (r ) ∈ Ω, t > t0 , se subîn\elege ]i nu va mai fi men\ionat`.
Evident A(r,t) este o func\ie vectorial` de punct ]i de
timp iar V(r,t) este o func\ie scalar` de punct ]i timp.
Prin utilizarea poten\ialelor electrodinamice, analiza
câmpului electromagnetic se simplific`. Poten\ialele
determin` univoc câmpurile vectoriale E ]i B. Prin
urmare, în loc de a calcula ]ase func\ii scalare,
componente ale celor dou` câmpuri, vom avea de
determinat numai patru func\ii scalare – componentele
poten\ialelor.
Câmpurile E ]i B deriv` din poten\iale prin rela\iile
∂
E(r, t ) = −grad V (r, t ) − A (r , t ),
∂t (3.23)
B (r , t ) = rot A (r, t ).
Rescrierea acestor rela\ii cu ajutorul operatorului

nabla, ne permite adesea s` urm`rim mai u]or opera\iile
efectuate. Ob\inem
∂A
E =−
∇V − ,
∂t (3.24)
B = ∇×A.
Prezent`m în detaliu deducerea acestor rela\ii.

Pornim de la ecua\iile lui Maxwell.
∂B
∇×E + = 0, ∇⋅B = 0,
∂t
∂D
(3.25)
∇× H − = J , ∇⋅D = ρv .
∂t
Ecua\iile lui Maxwell sunt rescrise astfel încât toate

derivatele par\iale, atât cele în raport cu variabilele
spa\iale, cât ]i cele în raport cu variabila temporal`, s`

apar` în membrul stâng.
Primele dou` ecua\ii sunt omogene, urm`toarele,
neomogene. Perechea ecua\iilor omogene folose]te la
definirea poten\ialelor electrodinamice; perechea
ecua\iilor neomogene serve]te la determinarea
ecua\iilor acestora.
A doua ecua\ie omogen` (3.25) indic` caracterul
solenoidal al al induc\iei magnetice. Un câmp solenoidal
deriv` îns` dintr-un poten\ial vector. Notând cu A acest
poten\ial avem
B = rotA (3.26)
Înlocuind în prima ecua\ie omogen`, ob\inem
∂A
rot (E + ) = 0.
∂t
Un câmp vectorial al c`rui rotor este nul este îns`

un câmp irota\ional, adic` un câmp care deriv` dintr-un
poten\ial scalar, prin gradientul acestuia. Putem atunci
scrie
∂A
E+
∂t
= −grad V (3.27)
Alegerea semnului negativ în este conven\ional`.

Rela\iile (3.23) sunt astfel demonstrate.
Poten\ialele electrodinamice nu sunt unice, în
sensul c` putem g`si noi expresii ale acestora, care s`
conduc` la acela]i câmp electromagnetic. Astfel, dac`
adùg`m poten\ialului electrodinamic vector gradientul
unei func\ii scalare oarecare, induc\ia magnetic` nu se
modific`. Intr-adev`r, noul poten\ial electrodinamic

vector
A' = A + grad φ
nu-l modific` pe B:
B' = ∇ ⋅ A ' = ∇ ⋅ A + ∇ ⋅ ∇φ = ∇ ⋅ A = B,
deoarece rotorul unui gradient este întotdeauna nul.

Pentru ca ]i E s` r`mân` nemodificat
∂A ' ∂A ∂φ
E' = −
∇ V '− =−
∇ V '− −∇ ,
∂t ∂t ∂t
este necesar ca
∂φ
V ' =V − .
∂t
Prin urmare, noile poten\iale electrodinamice,
∂φ
A ' = A + grad φ V ' =V − .
∂t
(3.28)
nu modific` câmpul electromagnetic:
∂A ∂A '
E =−
∇V − =−∇ V '− ,
∂t ∂t
B =∇×A =∇×A '.
Ecua\iile poten\ialelor electrodinamice în vid

Leg`tura dintre induc\iile câmpului electromagnetic
în vid ]i intensit`\ile câmpului în vid,
D = ε0 E, B = µ0 H, (3.29)
implic` numai calculul a dou` câmpuri vectoriale, E ]i B.

Ecua\iile lui Maxwell în vid, în prezen\a surselor,
devin
∂B
∇ ×E + = 0, ∇ ⋅B = 0,
∂t
∂E 1 (3.30)
∇ × B − ε0 µ0 = µ0J , ∇ ⋅E = ρ .
∂t ε0 v
Introducerea poten\ialelor electrodinamice nu a

cerut nici o precizare referitoare la natura mediilor
materiale. Expresiile lor de defini\ie sunt acelea]i,
independent de natura acestor medii. În particular
defini\iile sunt acelea]i ]i pentru vid. Pentru o mai bun`
urm`rire a demonstra\iei, le rescriem:
∂A
E = −∇ V −
∂t
, B = ∇ × A. (3.31)
Pentru a deduce ecua\iile poten\ialelor

electrodinamice, înlocuim câmpurile E ]i H, exprimate
prin poten\ialele acestora, rela\iile (3.31), pe rând, în
cele dou` ecua\ii neomogene (3.25). A]a s-a procedat ]i
[n Cap, 4 din Partea a II-a.
Ne referim mai întâi la poten\ialul electrodinamic
vector. Vom folosi prima ecua\ie a perechii neomogene
(3.25). Rezult`
∂ ∂A
∇ × (∇ × A) + ε 0 µ0 (∇V + ) = µ0 J.
∂t ∂t
Dar ∇×(∇×A ) = ∇(∇⋅ A ) −∇2 A. Înlocuind aceast`

dezvoltare, grupând termenii gradient, se ob\ine
∂V ∂2 A
∇(∇ ⋅ A + ε 0 µ0
∂t
) − ∇2 A + ε 0 µ0 = µ0 J. (3.32)
∂t 2
În acord cu rela\ia de defini\ie (3.26), poten\ialul

electrodinamic vector este precizat numai prin rotorul
sù. Putem alege divergen\a sa astfel încât ecua\ia
(3.32) s` devin` mai simpl`. Astfel, dac` alegem
∂V
∇ ⋅ A + ε 0 µ0
∂t
= 0. (3.33)
ecua\ia (3.32) devine
∂2 A
∇2 A − ε 0 µ0 = µ0 J. (3.34)
∂t 2
Rela\ia (3.33), care fixeaz` divergen\a poten\ialului

electro-dinamic vector, se nume]te condi\ia de
etalonare Lorentz. Prin alegerea acestei condi\ii de
etalonare, realiz`m decluplarea ecua\iilor satisf`cute de
cele dou` poten\iale electrodinamice.
Ecua\ia (3.34) este ecua\ia diferen\ial` de ordinul 2
a poten\ialului electrodinamic vector.
Constanta electric` ]i constanta magnetic` sunt
legate de viteza luminii în vid prin rela\ia
1
c0 = .
ε 0 µ0
De aceea, de regul`, condi\ia Lorentz de etalonare

se scrie sub forma
1 ∂V
∇⋅ A + = 0.
c 2 ∂t (3.35)
0
Ecua\ia poten\ialului electrodinamic vector devine
1 ∂2 A
∇2 A − = µ0 J. (3.36)
c 02 ∂t 2
Pentru a determina ecua\ia poten\ialulului

electrodinamic scalar vom folosi a doua ecua\ie a
perechii neomogene din (3.25). Rezult` succesiv
 ∂A  1
− ∇ ⋅  ∇V +  = − ρ,
 ∂t  ε0
∂ 1
∇2V − ∇ ⋅ A = ρ.
∂t ε0
Divergen\a poten\ialului electrodinamic vector se

ob\ine din condi\ia Lorentz. Inlocuind aceast` expresie
în ultima ecua\ie de mai sus, rezult`
1 ∂2V 1
∇2V − = ρ. (3.37)
c02 ∂t 2 ε0
Aceasta este ecua\ia diferen\ial` de ordinul 2 a

poten\ialului electrodinamic scalar.
Operatorul ∇ 2 este Laplacianul. Putem men\ine
nota\ia ∇ 2 sau putem folosi simbolul Laplacianului, ∆ .
Operatorul
1 ∂2
(∇2 − )( •)
c02 ∂t 2
se nume]te d’Alembertian ]i se noteaz` adesea cu

simbolul □.
Observa\ii: a) ecua\iile diferen\iale (3.36) ]i (3.37),
verificate de poten\ialele electrodinamice, au în partea
stâng` d’Alembertianul poten\ialelor, iar în partea
dreapt` “sursele” câmpului – reparti\ia densit`\ii
curentului electric de conduc\ie, respectiv reparti\ia

densit`\ii sarcinii electrice; b) reparti\iile de volum ale
sarcinii electrice ]i densit`\ii curentului electric de
conduc\ie ocup` un domeniu m`rginit, Ω sursa, unde sunt
nenule; c) aceste reparti\ii nu sunt independente – ele
sunt legate prin ecua\ia de continuitate a sarcinii:
∂ρ
∇⋅ J + = 0.
∂t
În analiza antenelor se admite, de regul`, o

reparti\ie cunoscut` a curentului în conductoarele
antenei, independent` de câmp. Aceast` reparti\ie de
curent determin` reparti\ia de sarcin`, care nu mai
trebuie precizat`. În plus, dac` de exemplu, cunoa]tem
expresia poten\ialului electrodinamic vector, pentru a
determina poten\ialul electrodinamic scalar putem
utiliza direct condi\ia de etalonare, f`r` a mai fi nevoie
s` integr`m ecua\ia (3.37).
În afara domeniului ocupat de reparti\iile de
curent ]i sarcin`, ecua\iile poten\ialelor devin omogene:
1 ∂2 A
∇2 A − = 0.
c 02 ∂t 2
1 ∂2V
(3.38)
2
∇ V − =0
c 02 ∂t 2
Ecua\iile poten\ialelor electrodinamice pentru

medii liniare, izotrope ]i omogene
Rela\iile constitutive de material, pentru medii
liniare, izotrope ]i omogene, sunt
D = ε 0 ε r E, B = µ 0 µ r H,
unde ε r este permitivitatea relativ` iar µ r este

permeabilitatea relativ` a mediului. În general, aceste
m`rimi sunt func\ii scalare de punct; în medii omogene
îns`, sunt independente de punct.
Parcurgerea demonstra\iei efectuate în sec\iunea
precedent` indic` “re\eta” de scriere a noilor rezultate:
înlocuirea constantelor universale ε 0 ]i µ 0 cu
constantele de material ε ]i µ .
Astfel, condi\ia Lorentz de etalonare, rela\ia (3.24), se
scrie
1 ∂V
∇⋅ A + = 0.
c 2 ∂t
unde
c0
c= .
ε r µr
este viteza luminii în mediul de permitivitate relativ`

ε r ]i de permeabilitate relativ` µ r.
Ecua\ia (3.36), pentru poten\ialul electrodinamic
vector, devine
1 ∂2 A
∇2 A − = µJ ,
c 2 ∂t 2
iar ecua\ia (3.37) a poten\ialului electrodinamic scalar

se scrie
1 ∂2V 1
∇2V − = ρ.
c 2
∂t 2 ε
Oberva\ie: Ecua\iile ob\inute sunt restrictive. Ele

sunt valabile numai în medii lineare, izotrope,
invariabile [n timp ]i omogene. Propriet`ti variabile [n
timp se datoreaz` fenomenelor de vâscozitate electric`

sau magnetic`. Aceste fenomene se mai numesc
postefect electric, respectiv postefect magnetic. {n
Partea a II-a, s-a ar`tat c` putem extinde analiza de
regim sinusoidal, pentru aceste medii, operând cu
permitivitatea electric` complex`, respectiv
permeabilitatea complex`. Dac` mediile sunt
neomogene, atunci constantele de material ε ]i µ
sunt func\ii scalare de punct. Divergen\a lui E are, de
exemplu, o expresie diferit` de cea care ar rezulta cu
re\eta amintit`, deoarece
1 1
∇ ⋅ ε E = E ⋅ ∇ε + ε ∇ ⋅ E ⇒ ∇ ⋅ E = ρ − E ⋅ ∇ε .
ε ε
Modelul descris prin constanta dielectric` ε ]i

constanta magnetic` µ 0 este util ]i convenabil [n
numeroase cazuri, de exemplu, atunci când se studiaz`
radia\ia electromagnetic` a conductoarelor parcurse de
curen\i variabili în timp, conductoarele fiind cufundate
într-un mediu dielectric perfect izolant.
Solu\iile ecua\iilor poten\ialelor
electrodinamice
Ecua\iile diferen\iale ale poten\ialelor
electrodinamice în vid admit solu\iile
µ J (r ' , t − R c0 )
A(r , t ) = 0 ∫ dv ',
4π Ω R
sursa
1 ρ(r ' , t − R c0 ) (3.39)
V (r, t ) = ∫ dv '
4π ε0 Ω R
sursa
În aceste solu\ii au fost utilizate nota\iile obi]nuite,

utilizate ]i la câmpurile statice ]i sta\ionare. Astfel
coordonatele punctului “câmp”, în care se calculeaz`

poten\ialul, sunt notate neprimat, coordonatele
punctului “surs`”, în raport cu care se face integrarea,
sunt notate primat,. Distan\a punct surs` – punct câmp
este notat` cu R. In coordonate carteziene, punctul
câmp este M(r) = M (x,y,z), punctul surs` este M′ (r′ )
= M′ (x′ ,y′ ,z′ ) iar R are expresia
R = r −r ' = ( x − x ' ) 2 +( y − y ' ) 2 +( z − z ' ) 2 .
Elementul de volum este dv′ = dx′ dy′ dz′ .

Integrarea se efectuaz` pe domeniul m`rginit în care
densitatea curentului electric de conduc\ie este nenul`,
Ω surs`.
Se obi]nuie]te îns` s` se men\ioneze “întreg
spa\iul”, ca domeniu de integrare al integralei de
volum, pentru a atrage aten\ia asupra faptului c`
trebuie incluse toate sursele de sarcin` ]i curent
existente în întreg spa\iul. Altfel spus, reparti\ia de
curent din Ω surs` trebuie s` fie singur` în întreg spa\iul.
În coordonate carteziene vom scrie
µ J ( x ' , y ' , z ' , t − R c0 )
A( x , y , z , t ) = 0 ∫ d ' dx' dy ', z
4π i n t r e g R
s p a tiu l (3.40
)
1 ρ ( x' , y ' , z ' , t − R c0 )
V ( x, y, z , t ) = ∫
4π 0 i n t r e g R ε
d ' dx ' dy ' z
s p a tiu
Atunci când reparti\iile de sarcin` ]i curent sunt

invaribile în timp, cele dou` solu\ii se reduc la solu\iile
cunoscute pentru câmpul electrostatic în vid, respectiv
câmpul magnetic sta\ionar în vid, a]a cum era ]i de
a]teptat. Men\ion`m aceste solu\ii pentru comparare:
µ J ( x' , y' , z ' )
A( x, y, z) = 0 ∫ d ' dx ' dy ',z
4π i n t r e gR
s p a tiu l (3.41
)
1 ρ ( x' , y' , z ' )
V ( x, y, z ) = ∫ d ' dx ' dy ' z
4π 0 i n t r e gRε
s p a tiu
Observa\ie. Solu\iile (3.40) ]i (3.41) sunt valabile

nu numai în exteriorul domeniului surs`, ci ]i în punctele
din interiorul acestuia. Într-un astfel de punct, R = 0,
func\ia 1/R cre]te nemarginit, iar integrandul are o
singularitate.
Solu\iile (3.40) pun în eviden\` o proprietate
esen\ial`, valabil` numai pentru câmpul
electromagnetic variabil în timp.
În punctul câmp solu\ia este determinat` la
momentul t în timp ce integrarea se efectuaz` la un
moment anterior, devansat cu timpul necesar
str`baterii distan\ei R cu viteza luminii în vid. Altfel
spus, o varia\ie instantanee a curentului în Ω surs` nu se
resimte instantaneu în punctul câmp, ci întârziat,
durata întârzierii fiind R/c0. Acest rezultat ne indic`
propagarea cu vitez` finit` a fenomenelor care au loc în
domeniul surs`, în celelalte puncte din spa\iu.
Din acest motiv, poten\ialele electrodinamice se
mai numesc poten\ialele întârziate sau retardate.
Solu\iile (3.40) pot fi verificate, demonstrând c`
satisfac ecua\iile diferen\iale (3.36), respectiv (3.37). În
Anexa D-1, se arat` c` solu\ia poten\ialului
electrodinamic scalar verific` ecua\ia (3.37), în puncte
din vid, situate în exteriorul domeniului surs`.
Procedura de calcul este similar` pentru poten\ialul
electrodinamic vector; trebuie s` \inem îns` seama de
caracterul vectorial al reparti\iei de curent.
Subliniem faptul c` expresiile integrale (3.40), ale
poten\ialelor electrodinamice, au fost deduse pentru
vid. Poten\ialele sunt definite în acela]i mod, oricare ar
fi natura mediilor materiale. Ecua\iile verificate de

aceste poten\iale sunt diferite pentru medii diferite.
Sunt posibile dou` extinderi simple. Dac` consider`m un
model în care un mediu material liniar, izotrop,
invariabil [n timp, omogen, având permitivitatea ε ]i
permeabilitatea µ , constante scalare, ocup` întreg
spa\iul, atunci solu\iile (3.40), în care constantelor
universale ε 0 ]i µ 0 sunt înlocuite prin constantele de
material ε ]i µ , sunt corecte. Dac` formul`m problema
de câmp echivalând st`rile de polarizare ]i magnetizare
ale corpurilor, prin reparti\ii fictive de sarcin` ]i curent,
atunci solu\iile (3.40) devin corecte dac` la J adùg`m
pe Jm ]i Jp, iar la ρ pe ρ p. Integralele de volum se
rezolv` pentru toate reparti\iile, inclusiv pentru
reparti\iile de suprafa\` de sarcin` ]i curent, caz în care
integralele de volum se reduc la integrale de suprafa\`.
4. Radia\ia dipolului hertzian
Poten\ialele dipolului lui Hertz

Dipolul lui Hertz, cunoscut ]i sub numele dipol
Hertzian, este un dipol ideal al c`rui moment electric
este variabil în timp.
Legea conserv`rii sarcinii electrice impune
existen\a unui curent electric având intensitatea
dQd
i= .
dt
Vom simboliza derivata în raport cu timpul a unei

m`rimi printr- un punct deasupra m`rimii.
Observ`m ca derivata în raport cu timpul a

momentului electric este propor\ional` cu intensitatea
curentului,
dp d
p =
dt
= (l / ) (Qd ) = li.
dt
(3.42)
La trecerea la limit`, se men\in constante produsele

  = i. La limit`, la dipolul ideal, lungimea se reduce
Qd , Q d
la zero. Derivata momentului electric r`mâne îns` finit`
la valoarea instantanee i .
În expresiile integrale ale poten\ialelor
electrodinamice, deduse în sec\iunea precedent`,
intervin m`rimi dependente de timpul devansat. Vom
nota astfel de m`rimi în paranteze drepte. Le denumim
m`rimi cu efect întârziat în punctul câmp, prescurtat
m`rimi întârziate. De exemplu, pentru intensitatea
curentului întârziat vom nota
[i ] = i (t − R / c). (3.43)
În particular, pentru un curent întârziat, sinusoidal

variabil în timp, avem [i] = I 2 sin ω(t − R / c). Acest curent
întârziat variaz` sinusoidal ]i în raport cu variabila
spa\ial`.
Notând perioada spa\ial` cu λ , expresia unei
m`rimi sinusoidale întârziate, de exemplu curentul de
mai sus, se scrie
[i ] = I 2 sin 2π (t / T − R / λ).
Perioada spa\ial` λ se nume]te lungime de und`.

De aici rezult` imediat rela\ia dntre frecven\a f ]i
lungimea de und` λ :
f
λ= .
c
În expresia de mai sus, c este viteza luminii într-un

mediu linear, izotrop ]i omogen având permitivitatea
ε ]i permeabilitatea µ , constante scalare.
Reamintim rela\iile cunoscute, folosite la ob\inerea
acestor rela\ii: ω = 2πf , T =1 / f .
O m`rime întârzit` sinusoidal`, de câmp, are
semnifica\ia unei unde progresive sinusoidale, care se
propag` de la punctul surs` la punctul câmp, pe direc\ia
razei care le une]te, cu viteza de faz` egal` cu viteza
luminii. Intr-adev`r, o faz` constant` a unei m`rimi
sinusoidale întârziate implic` o propagare a fazei cu
viteza luminii:
1 dR
ω (t − R / c) = constant ⇒ dt − dR = 0 ⇒ v = = c.
c dt
Vom aborda acum poten\ialul electrodinamic

vector al dipolului Hertzian, evaluând solu\ia
integral` (3.40). Cu nota\ia introdus` pentru m`rimi
întârziate, ]tiind c` dipolul Hertzian implic` trecerea la
limit` atunci când lungimea acestuia se reduce la zero,
scriem aceast` expresie sub forma
µ [J ]
A (r, t ) = ∫
lim
4π →0 dipol R
dv ',
(3.44)
La limit`, distan\a R, identic` pentru toate punctele

reparti\iei de curent, se scoate înafara integralei.
Integrala reparti\iei de curent reprezint` chiar
intensitatea curentului prin dipolul Hertzian multiplicat`
cu lungimea orientat` a acestuia. Conform rela\iei
(3.42), acest produs este derivata momentului electric.
|inând cont ]i de caracterul întârziat al reparti\iei de

curent, ob\inem expresia final`
µ [p ]
A (r , t ) =
4π R
. (3.45)
Poten\ialul electrodinamic scalar

Acest poten\ial se ob\ine din condi\ia lui Lorentz, prin
integrare [n timp.
V (r , t ) = − c 2 ∫ ∇ ⋅A dt. (3.46)
Este nevoie s` calcul`m divergen\a lui A. Folosim

expresia divergen\ei produsului de dou` func\ii (Anexa
D). Vom \ine cont de faptul c` o m`rime întârziat`
depinde de distan\a R ]i prin timpul devansat. Vom mai
considera dipolul orientat dup` o ax` de versor k.
Ob\inem succesiv
µ 1 µ 1 1 
∇⋅A = ∇ ⋅ ([p ] ) =  ∇ ⋅ [p ]) + (∇ ) ⋅ [p ] 
4π R 4π  R R  (3.47
=−
µ  [p

 ] [p ]  R
+ ⋅ = −
µ [p
 ] ⋅ R µ [p ] ⋅ R
− , )
4π  cR R 2  R 4π cR 2 4π R 3
deoarece
p R  ] ⋅ R
[p
∇ ⋅ [p ] = (∇[ p ]) ⋅ k = (− ) ⋅k = − .
c R cR
Înlocuind ultima expresie (3.47) în (3.46) ob\inem
µ [p
 ] ⋅ R µ [p ] ⋅ R 1 ∂V
4π cR 2
+
4π R 3
−
c 2 ∂t
= 0, (3.48)
0
din care rezult`
µc 2 [p ] ⋅ R µc 2 [p] ⋅ R
V (r , t ) =
4π cR 2
+
4π R 3
. (3.49)
Observa\ii. 1)Prin integrarea în raport cu timpul,

rela\ia (3.46), derivarea momentului electric s-a redus
cu o unitate, altfel spus, în solu\ia (3.49) s-a redus
num`rul punctelor plasate deasupra lui [p], cu o unitate.
2) La solu\ia (3.46) se mai poate adùga orice func\ie
dependenta numai de coordonatele spa\iale precum ]i o
constant`. Ne intereseaz` îns` numai solu\iile
dependente de timp. De aceea func\ia particular` ]i
constanta vor fi considerate nule. 3) Al doilea termen
din (3.49) este similar expresiei (3.6) a poten\ialului
electrostatic dac` \inem cont c` εµc 2 =1 ; diferen\a
esen\ial` este c` momentul electric este o m`rime
întârziat`. 4) Poten\ialul este nul pe sfera de la infinit.
Câmpul magnetic al dipolului Hertzian
Intensitatea câmp magnetic se calculeaz` numai
din poten\ialul electrodinamic vector:
1 1 [p
]
H=
µ
∇× A =
4π
∇×
R
. (3.50)
Vom urma procedeul folosit la dezvoltarea (3.47).

Avem
1 1 1 1 ∇×[p  ] ×R
 ] [p
H= ∇×[p
 ]+ (∇ ) ×[p
]= − ,
4π R 4π R 4πR R2
Dar, ca în (3.47), ob\inem

1
p R  ] × R
[p
∇×[p ] = (∇[ p ]) × k = ( − ) ×k = .
c R cR
In final, rezult`
 ] × R
1 [p  ] ×R
1 [p
H (r, t ) =
4π cR 2
+
4π R 3
. (3.51)
Câmpul electric al dipolului Hertzian

Intensitatea câmp electric se ob\ine din expresia
(3.24), în care vom înlocui expresiile (3.45) ]i (3.49) ale
celor dou` poten\iale electrodinamice. Avem de fapt de
efectuat opera\iile cerute de rela\ia
1  [p ] ⋅ R [p] ⋅ R  µ ∂  [p ] 

E= ∇ + 
−  .
4π ε 
 cR 2 R 3  4π ∂t  R 
In final rezult`
1  ([ p
 ] ⋅ R )R [ p
 ] 
E(r, t ) =  − 
4π ε c R 2 3 2
c R
 3([ p ] ⋅ R )R [ p ] 
(3.52)
1 1  3([ p] ⋅ R )R [ p] 
+  −  +  − .
4π ε cR 4
cR  4π ε
2
R5 R3 
Spre deosebire de câmpul magnetic, unde apar

numai derivatele [p  ] ]i [p ] ale momentului electric
întârziat, la câmpul electric, pe lâng` cele dou`
derivate, apare ]i momentul electric [p ] , nederivat.
Componenetele câmpului în coordonate
sferice
Vom determina componentelor câmpului
electromagnetic creat de un dipol Hertzian într-un
2
sistem de coordonate sferice (R,θ ,ϕ ). Dipolul Hertzian

este plasat în origine ]i este orientat dup` axa z
pozitiv`, de versor k.
Reamintim coordonatele sferice. R este distan\a de
la punctul (x,y,z) la origine. Coordonata θ , definit` în
[0,π ], este unghiul de la axa z pozitiv` la dreapta care
une]te originea cu punctul (x,y,z). Coordonata ϕ ,
definit` în [0,2π ], este unghiul de la axa x pozitiv` la
dreapta care une]te originea cu punctul (x,y).
Coordonatele sferice ϕ ]i θ sunt similare coordonatelor
geografice longitudine ]i latidudine, dac` axa
p`mântului coincide cu axa z. S` observ`m c` exist`
diferen\e. Longitudinea geografic` este |ϕ |. Avem
longitudine est, respectiv vest, dup` cum ϕ este
pozitiv, respectiv negativ. Latitudinea geografic` |π /2-
θ | este numit` latitudine nord, respectiv sud, dup` cum
unghiul π /2-θ este pozitiv, respectiv negativ.
S` not`m versorii axelor de coordonate sferice prin
(uR, uθ , uϕ ). Versorii coordonatelor unghiulare uθ , uϕ
sunt tangen\i la cercurile de longitudine ]i respectiv,
latitudine.
S` analiz`m câmp H. Cele dou` componente ale
câmpului din expresia (3.51) au aceia]i orientare, dup`
direc\ia produsului vectorial k× uR, care coincide cu
direc\ia lui uϕ . Prin urmare,
.
k × u R = uϕ k × u R = uϕ sinθ .
Componentele intensit`\ii câmpului magnetic, în

coordonate sferice sunt
3
H R = 0, Hθ = 0,
Hϕ =
1 [ p ] sin θ
+
1 [ p ] sin θ
. (3.53)
4π cR 4π R2
Consider`m acum intensitatea câmpului electric

dat de rela\ia (3.52). De la bun început observ`m c` nu
exist` decât componente dup` direc\iile uR ]i uθ . Într-
adev`r, fiecare dintre cei trei termeni din expresia
(3.52) a câmpului E are o component` dup` direc\ia
radial` uR ]i una dup` direc\ia axial` k (dup` care este
orientat dipolul Hertzian). Versorul uϕ este îns` normal
pe planul determinat de versorii uR ]i k. Prin urmare,
Eϕ = uϕ ⋅ E = 0.
(3.54)
Componenta radial` se ob\ine proiectând câmpul E

pe direc\ia radial`. Ob\inem succesiv
1 2[ p ] ⋅ R 1 2[ p ] ⋅ R
ER = u R ⋅ E = +
4π ε cR 2 4π ε R3
1 2[ p ] cos θ 1 2[ p ] cos θ
(3.55)
= + .
4π ε cR 2 4π ε R 3
Componenta dup` uθ se ob\ine similar. Rezult`
Eθ = uθ ⋅ E =
=
1 [ p ] sin θ
+
1 [ p ] sin θ
+
1 [ p ] sin θ
. (3.56)
4π ε c 2 R 4π ε cR 2 4π ε R 3
La determinarea componentei Eθ . s-a \inut cont de

ortogonalitatea versorilor coordonatelor sferice ]i de
rela\ia k ⋅ uθ = − sin θ .
4
Componentele de radia\ie, induc\ie ]i

coulombian`
Analizând câmpurile scalare nenule din (3.53) –
(3.56), constat`m c` avem termeni propor\ionali cu
momentul electric prima ]i a doua derivat` a lui în
raport cu timpul. Putem ordona câmpurile în raport cu
dependen\a lor de derivatele momentului electric.
Componentele propor\ionale cu derivata a doua
sunt
1 [ p ] sin θ 1 [ p ] sin θ

EθII = , HϕII = . (3.57)
4π ε c 2 R 4π cR
Componentele propor\ionale cu prima derivat` sunt
1 [ p ] sin θ 2 [ p ] cos θ
EθI = , ERI =
4π ε cR 2 4π ε R2
1 [ p ] sin θ
(3.58)
HϕI =
4π cR 2
Componentele propor\ionale cu momentului

electric sunt
0 1 2[ p ] cos θ 1 [ p ] sin θ
ER = , Eθ0 = . (3.59)
4π ε R 3 4π ε R3
La mare distan\` de dipol, componentele (3.58) ]i

(3.59) devin neglijabile fa\` de componenta (3.57)
deoarece scad mult mai repede cu distan\a, prima
invers propor\ional cu patratul distan\ei, a doua invers
propor\ional cu cubul distan\ei.
Zona în care câmpul dipolului este dat practic de
rela\iile dependente propor\ional cu derivata a doua a
momentului electric ]i invers propor\ional cu distan\a
5
(rela\iile (3.57)) poart` numele de zona dep`rtat`. În

zona dep`rtat`, numai câmpul de radia\ie este
semnificativ. Zona în care predomin` componentele
propor\ionale cu prima derivat` (rela\iile (2.28)),
respectiv cu momentul electric (rela\iile (2.29)), poart`
numele de zon` apropiat`. Componentele (2.28) se
numesc de induc\ie ]i scad invers propor\ional cu
patratul distan\ei. Componentele (2.29) se numesc
coulombiene. Aceste componente exist` numai pentru
câmpul electric. Similar situa\iei din electrostatic`, ele
scad invers propor\ional cu patratul distan\ei.
Câmpul de radia\ie al dipolului Hertzian
Câmpul de radia\ie, specificat prin rela\iile (2.27),
este numai o component` a câmpului electromagnetic
variabil în timp asociat unui dipol Hertzian. Aceast`
component` de câmp prezint` îns` un interes deosebit.
În continuare vom studia principalele sale propriet`\i.
Pentru simplitate vom renun\a la indicele superior,
din rela\iile (2.27). Vom scrie atunci
1 1
E = uθ Eθ = [ p ] sin θ uθ ,
4π εc 2 R
1 1
(3.60)
H = uϕ Hϕ = [ p ] sin θ uϕ.
4πc R
Se remarc` imediat urm`toarele propriet`\i:

1. Câmpul electric E ]i câmpul magnetic H sunt
perpendiculari unul pe cel`lalt ]i pe direc\ia de
propagare radial`.
2. Câmpul electric E, cu o singur` component` dup`
axa θ , ]i câmpul magnetic H, cu o singur` component`
dup` axa ϕ , depind numai de dou` coordonate sferice
6
(R,θ ) ]i de timp. În spa\iu, câmpurile prezint` o simetrie

de rota\ie fa\` de axa dipolului. În timp, cele dou`
câmpuri variaz` sincron; în regim sinusoidal sunt în
faz`.
3. Pentru orice lege de varia\ie în timp, câmpurile
Eθ ]i Hϕ sunt func\ii retardate. Sunt deci câmpuri care
se propag` cu viteza luminii. Ele sunt propor\ionale cu
derivata curentului electric prin dipol, prin urmare cu
atât mai [nsemnate cu cât acest curent variaz` mai
rapid. Pentru un curent sinusoidal, rezult`
propor\ionalitatea cu frecven\a. F`r` îndoial`, regimul
sinusoidal este cel mai r`spândit. Vom ilustra
retardarea în acest regim. Pentru un curent sinusoidal
prin dipol, prima ]i a doua derivat` a momentului
electric sunt
 ] = I
[p 2 sin ω(t − R / c )
[ p ] =ωI 2 cos ω(t − R / c )
(3.61)
Înlocuind ultima expresie (3.61) în solu\iile (3.57),

câmpurile rezult` sub forma
ωI 2 
Eθ ( R,θ, t ) = sin θ cos ω(t − R / c),
4πεc 2 R
(3.62)
ωI 2 
Hϕ ( R,θ, t ) = sin θ cos ω(t − R / c ).
4πc R
4. Intensitatea câmpului electric este instantaneu

propor\ional` cu intensitatea câmpului magnetic, în
fiecare punct ]i la orice moment
Eθ ( R,θ, t ) =ηHϕ( R,θ, t ).
(3.63)
7
Coeficientul de propor\ionalitate η este o constant`

de material, numit` impedan\a intrinsec`, aceea]i în
toate punctele mediului. Expresia impedan\ei intrinseci
rezult` din (3.57) ]i este
1 µ
η = µc =
εc
=
ε
. (3.63)
Impedan\a intrinsec` pentru vid este o constant`

universal`
µ0
η0 =
ε0
. (3.64)
5. Densitatea fluxului de energie (vectorul lui

Poynting) are o singur` component` radial`.
S = E × H = uθ × uϕ Eθ Hϕ = S Ru R .
(3.65)
Expresia acestei densit`\i a fluxului de energie,

dac` \inem cont ]i de (3.63), este
2 1 1
S R = ηH ϕ = [ p ]2 sin 2 θ . (3.66)
2 2
(4πc) R
Deoarece SR scade invers propor\ional cu patratul

distan\ei, fluxul vectorului lui Poynting pe o sfer` de
raz` R, care are dipolul Hertzian în centrul sù, nu va
mai depinde de R. Prin urmare, puterea transferat` [n
spa\iu este aceia]i oricât de mare ar fi raza sferei. Va
scadea [ns` puterea transmis` prin unitatea de
suprafa\`, adic` SR. Atenu`rile câmpurilor ]i a puterii au
semnifica\ia unor atenu`ri geometrice (mediul de
8
propagare a fost admis f`r` pierderi, cu ε ]i µ ,

constante scalare, σ = 0).
S` calcul`m fluxul vectorului lui Poynting. Din cauza
simetriei de rota\ie amintite, elementul de arie poate fi
luat de forma da = 2πR 2 sin θdθ . |inând cont ]i de faptul c`
normala la suprafa\a sferic` coincide cu vectorul
direc\iei radiale, avem de integrat expresia
η 1 η[ p ]2
S R da = [ p ]2 sin 2 θ 2πR 2 sin θdθ = sin 3 θ dθ ,
( 4πc ) 2 R 2 8πc 2
(3.66)
în raport cu variabila θ , .Rezult`
[ p] 3  2 π
∫ (E × H ) ⋅ nda =η 2 ∫ sin θdθ.
8πc 0
(3.67)
Σ
Dar
π π
3 2 4
∫ sin θdθ = ∫ (1 − cos θ )d (−cos θ ) = 3
0 0
]i atunci
η
∫ (E × H) ⋅ ndS = [ p ]2 . (3.68)
2
Σ 6πc
Aceasta este puterea instantanee radiat` de dipol

printr-o suprafa\` sferic`. Expresia (3.68) este valabil`
oricare ar fi legea de varia\ie în timp a intensit`\ii
curentului prin dipol.
9
Puterea activ` radiat`

În regim periodic variabil în timp, puterea activ`
radiat` de dipolul Hertzian, este dat` de rela\ia
2
1 η2 T di 
Prad = ∫ R
S da = ∫    dt . (3.69)
TΣ 6πc 2T 0 dt 
In particular, pentru un curent sinusoidal, derivata

are valoarea efectiva ω I. Puterea radiat` (3.69) devine
2
2ω 2 2 2π    2
Prad = η I = η  I .
3 λ 
(3.70)
6πc 2
Rela\ia (3.70) permite definirea unei rezisten\e

echivalente, numite rezisten\a de radia\ie a dipolului
2
2π    µr
Prad = Rrad I 2 ⇒ Rrad = η  . (3.71)
3 λ εr
|inând cont de valoarea aproximativ` 120π pentru

impedan\a intrinsec` a vidului, ob\inem
2
  µr 
Rrad ≅ 80π 2   , << 1. (3.72)
λ  εr λ
Expresia (3.72) este valabil` numai pentru un dipol

Hertzian, a c`rui lungime trebuie s` fie foarte mic`. Din
cauza dependen\ei patratice, formula d` rezultate
satisf`c`toare chiar atunci când dipolul are o lungime cu
un ordin de m`rime mai mic decât lungimea de und`.
Rezisten\a de radia\ie este de cca 8 Ω pentru  = 0,1 λ,
mediul de propagare fiind aerul uscat.
0
Câmpul dipolului în complex

Faza m`rimilor sinusoidale din (3.61) se poate
rescrie sub forma
R
ω(t − ) = ωt − βR.
c
Pentru constanta (lineic`) de faz` β rezult` atunci

expresia
R
β =ω
c
=ω ε µ (3.73)
În complex, o m`rime sinusoidal` retardat` devine
R
sin ω (t − ) → e − jβR . (3.74)
c
Solu\iile (3.53), (3.55) ]i (3.56), în complex, devin
I − jβR  jβ 1 
H ϕ ( R,θ ) = e  + sin θ ,
4π  R R2 
I − jβR 
 jωµ + η + 1 
sin θ ,
Eθ ( R,θ ) =
4π
e
 R
 R2 jωεR 3 

(3.75)
I − jβR 
 2η + 2 
 cos θ.
E R ( R,θ ) = e
4π  R2 jωεR 3 
 
Aceste solu\ii în complex sunt cele mai cunoscute.

Trebuie îns` s` re\inem c` sunt valabile numai pentru
un curent sinusoidal prin dipol. Într-un regim general
variabil în timp, trebuie s` folosim solu\iile (3.53), (3.55)
]i (3.56). Solu\iile în complex pot fi îns` u]or extinse de
la mediile cu propriet`\i lineare, izotrope, omogene,
1
invariabile în timp, la mediile cu propriet`\i lineare,

izotrope, omogene, cu pierderi dielectrice, magnetice,
conductive, înlocuind ε ]i µ cu expresiilor lor
complexe, introduse în Partea II.
În zona departat`, r`mân doar componentele de
radia\ie:
I − jβR  jβ 
Hϕ = e   sin θ ,
4π  R 
I − jβR  jω µ
(3.75)
Eθ = e   sin θ = η H ϕ .
4π  R 
Densitatea fluxului de energie este

2
 I β 
*
S R = Eθ H ϕ = η 2
 sin θ . (3.76)
 4π R 
Prin integrarea pe sfera de raza R ]i centrul în

punctul în care se afl` dipolul, ob\inem puterea activ`
radiat` (3.71).
5. Dipolul magnetic
O mic` bucl` de raz` a, plasat` în planul x0y, atunci

când este parcurs` de un curent variabil în timp,
prezint` momentul magnetic.
m = k iπa 2 . (3.77)
Dipolul magnetic este dual dipolului electric.

Dualitatea rezult` din ecua\iile omogene ale lui Maxwell.
2
Câmpurile E ]i H se schimb` între ele, iar ε se schimb`

cu 1/µ ]i µ cu 1/ε . Prin urmare putem specifica direct
solu\ia de câmp pentru dipolul magnetic, scriind
expresia dual` a câmpului dipolului electric, rela\iile
(3.51) ]i (3.52).
Câmpul magnetic este
 ([ m
µ  ] ⋅ R )R [ m  ] 
B (r , t ) =  − 
4π 2 3 2 
 c R c R
(3.78)
µ  3([ m  ] ⋅ R )R [m]  µ  3([ m ] ⋅ R )R [ m ] 
+  −  +  − .
4π  cR 4 cR 2  4π  R5 R3 
Câmpul electric este
 ] × R
1 [m  ]×R
1 [m
E (r , t ) =
4π ε cR 2
+
4π ε
(3.79)
R3
În complex, câmpul dipolului magnetic este
jωµa 2 I − jβR  jβ 1 
Eϕ ( R,θ ) = − e  + sin θ,
4  R R2 
jωµa 2 I − jβR 
 jωε + 1 + 1 
sin θ ,
H θ ( R,θ ) = e (3.80)
4  R ηR 2 jωµR 3 
 
jωµa 2 I − jβR 
 2 + 2 
cos θ.
H R ( R,θ ) = e
4 ηR 2 jωµR 3 
 
Vectorii E ]i H ai unui câmp electromagnetic

sinusoidal descriu elipse, pe durata unei perioade, fiind
localiza\i într-un planul numit de polarizare1. În cazul
dipolului electric ]i dipolului magnetic, elipsa de
polarizare degenereaz` în drepte. În zona dep`rtat`, cei
1
De fapt, planul de polarizare se refer` la vectorul D. Aceasta
este o conven\ie interna\ional`.
3
doi dipoli au polariz`ri liniare care, între ele, sunt

ortogonale.
6. Antena dipol
Un conductor rectiliniu str`b`tut de curent, având

lungimea comparabil` cu lungimea de und` reprezint` o
anten` liniar`. Conductorul este str`b`tut de un curent
sinusoidal, injectat pe la mijlocul antenei. Se spune c` s-
a format o anten` dipol cu alimentare simetric`.
Orient`m antena dupa axa z, cu punctul de alimentare
în originea sistemului de coordonate. Antena este
constituit` din dou` conductoare, fiecare de lungime 
.În complex, contribu\ia unui segment elementar dz’ la
poten\ialul electrodinamic vector din punctul câmp este
dat` poten\ialul dipolului Hertzian de lungime dz’. Din
(3.81) rezult` atunci
µ ωI ( z ' ) 1 − jβR
d A(r, t ) = k
4π R
e dz '. (3.81)
Valoarea efectiv` I(z’) a intensit`\ii curentului prin

dipol depinde numai de coordonata z’ a punctului surs`,
dependen\a de celelelalte dou` coordonate se
neglijeaz`.
z A
4
θ r
I(z,t)
Fig.3.3 Antena dipol
Pentru antena dipol trebuie s` însum`m

contribu\iilor tuturor segmentelor elementare, adic` s`
calcul`m integrala
µω  1
A z (r , t ) = ∫ I ( z ' ) e − jβR dz '. (3.82)
4π − R
Distan\ele r ]i R sunt legate de z’ prin rela\ia
R = r 2 + z '2 −2rz ' cos θ. (3.83)
Dezvoltând în serie, re\inând numai primul termen

al dezvolt`rii, ob\inem succesiv
2
1  z'   z' 
R ≅ r (1 + (  − 2  cos θ ) ≅ r − z ' cos θ.
2 r 
(3.84)
r 
În zona dep`rtat`, vom putea atunci folosi

aproxima\ia
1 − jβ R
e ≅
1 1
e − jβr e jβz 'cosθ ≅ e − jβr e jβz 'cosθ . (3.85
R r − z ' cosθ r
)
Poten\ialul vector (3.82) devine

5
A z ( x, y , z , t ) =
µω1 − jβr  jβz 'cos θ (3.86
4π r
e ∫ I ( z') e dz '.
− )
Pentru a calcula integrala din (3.86) este necesar

s` facem o ipotez` asupra reparti\iei curentului în
antena. alimentat` simetric. Este unanim acceptat` o
reparti\ie de forma
I ( z ' ) = I m sin β( − z ' ),

(3.87 −  < z ' < .
)
Intensitatea curentului are expresia unei unde
sta\ionare. De fapt, reparti\ia admis` corespunde
reparti\iei curentului pe o linie de transmisie f`r`
pierderi, terminat` [n gol. Caracteristica de und`
sta\ionar` se observ` mai u]or dac` scriem valoarea
instantanee a intensit`\ii curentului [n forma
i ( z ' , t ) = I m sin βs ' sin ωt , 0 < s ' < ,
unde s' =  − z ' este distan\a m`surat` fa\` de cap`tul de

sus al antenei
se anuleaz` la capetele conductoarelor antenei,
unde z ' = ±, dar ]i acolo unde sin β( − z ' ) este multiplu
[ntreg de π , are o reparti\ie simetric`, fa\` de punctul
de alimentare, prezint` puncte unde are valori maxime,
[n raaport cu celelalte puncte, are la intrare valoarea
I (0) = I m sin β dependent` de semilungimea antenei
normalizat` la lungimea de und`
ω 
β =
c
 = 2π
λ
(3.88)
6
Pentru o anten` dipol a c`rei lungime este egal` cu

jum`tate din lungimea de und`, curentul la intrare are
valoarea maxim` Im. Se mai nume]te “dipolul [n lambda
pe doi”.
{nlocuind reparti\ia (3.87) [n expresia (3.86),
folosind simetria reparti\iei, ob\inem
µωI m 1 − jβr  jβz 'cos θ

A z ( x, y , z , t ) =
4π r
e ∫ sin β( − z ' ) e dz '. (3.89)
0
Folosind tabelele de serii, sume ]i integrale, g`sim

expresia integralei
e ax
ax
∫ e sin( bx + c) = [ a sin( bx + c) −b cos( bx + c)]. (3.90)
a 2 +b 2
Ob\inem

jβz 'cos θ cos( βcos θ ) − cos β
∫ sin β( − z ' ) e dz ' =
sin θ
.
0
Prin urmare, intensitatea câmpului electric în zona

dep`rtat` este
jη I m − jβr cos(βcosθ ) − cos β

Eθ =
2πr
e
sin θ
. (3.91)
Pe baza acestei expresii, putem acum ob\ine

intensitatea câmpului magnetic, precum ]i puterea
activ` radiat`, a]a cum s-a procedat la radia\ia dipolului
Hertzian (Cap. 3). Pentru puterea radiat`, rezult`
2 π
ηI m (cos( βcos θ ) − cos β) 2
Prad =
4π 0
∫ sin θ
dθ . (3.92)
7
Expresia (3.92), particularizat` pentru dipolul a

c`rui lungime este jum`tate de lungime de und`,
conduce la rezisten\a de radia\ie a acestui dipol,
η π cos 2 (π / 2) cos θ )
Rrad = ∫
2π 0 sin θ
dθ. (3.92)
Valoarea rezisten\ei este 73,09 Ω

Part 3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Part 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Partea III.

Studiul câmpului dipolului ]i al comport`rii acestuia

p = lim p d = (l / ) lim Qd  = (l / )Qd .

men\inut constant, la trecerea la limit`. Astfel dac`,

unda se desprinde de acesta ]i se propag` cu vitez`

Ultima egalitate din (3.3) rezult` din aproxima\ia

Fig. 3.1. Dipolul electric (lungime exagerat`)

Rescriem poten\ialul electrostatic sub forma

În (6) apare explicit momentul electric al dipolului,

Dezvoltând gradientul unui produs de func\ii,

Câmpul electrostatic (3.8) are componente numai

Fig.3.2 Bucla de curent

În acest capitol vom reaminti câmpul magnetic

curentul continuu I. Avem nevoie de expresia acestui

Curba Γ este curba firului conductor al buclei. Nu

µI u ⋅dr ' (3.9’

Aplicând formula lui Stokes, rezult`

Operatorul nabla primat, ac\ioneaz` în raport cu

Schimbând semnul ]i ordinea produsului mixt, din

Observând c` la limit`, atunci când aria buclei Sb se

Dar nSb, este aria orientat` a buclei. Înmul\it` cu

Induc\ia magnetic` în vid se ob\ine calculând

Aria orientat` a unei suprafe\e deschise oarecare

∫ndS = ∫n' dS . (3.16

Reunind cele dou` suprafe\e deschise, \inând cont

∫φndS = ∫∇φdv . (3.17

Func\ia scalar` fiind o constant`, φ = 1, gradientul

De aceea, pentru bucla circular`, alegerea unei

Dipolul magnetic ideal este bucla circular` de

intensitatea curentului cre]te nem`rginit, momentul

Intensitatea câmpului magnetic sta\ionar se ob\ine

Definirea poten\ialelor electrodinamice

Divergen\a unui rotor fiind identic nul`, un câmp

Func\ia φ introdus` prin rela\ia (3.20) este

Propriet`\ile (3.20) si (3.21) î]i men\in valabilitatea ]

ini\ial t0. Precizarea referitoare la domeniul de defini\ie,

Rescrierea acestor rela\ii cu ajutorul operatorului

Prezent`m în detaliu deducerea acestor rela\ii.

Ecua\iile lui Maxwell sunt rescrise astfel încât toate

spa\iale, cât ]i cele în raport cu variabila temporal`, s`

Înlocuind în prima ecua\ie omogen`, ob\inem

Un câmp vectorial al c`rui rotor este nul este îns`

Alegerea semnului negativ în este conven\ional`.

modific`. Intr-adev`r, noul poten\ial electrodinamic

deoarece rotorul unui gradient este întotdeauna nul.

Prin urmare, noile poten\iale electrodinamice,

nu modific` câmpul electromagnetic:

Ecua\iile poten\ialelor electrodinamice în vid

implic` numai calculul a dou` câmpuri vectoriale, E ]i B.

Introducerea poten\ialelor electrodinamice nu a

Pentru a deduce ecua\iile poten\ialelor

Dar ∇×(∇×A ) = ∇(∇⋅ A ) −∇2 A. Înlocuind aceast`

În acord cu rela\ia de defini\ie (3.26), poten\ialul

ecua\ia (3.32) devine

Rela\ia (3.33), care fixeaz` divergen\a poten\ialului

De aceea, de regul`, condi\ia Lorentz de etalonare

Ecua\ia poten\ialului electrodinamic vector devine

Pentru a determina ecua\ia poten\ialulului

Divergen\a poten\ialului electrodinamic vector se

Aceasta este ecua\ia diferen\ial` de ordinul 2 a

se nume]te d’Alembertian ]i se noteaz` adesea cu

curentului electric de conduc\ie, respectiv reparti\ia

În analiza antenelor se admite, de regul`, o