Competenţele statului

asupra persoanelor
 introducere
► Competenţa sau jurisdicţia statului reprezintă capacitatea acestuia
de a-şi manifesta autoritatea - legislativă, executivă şi judecătorească
(cele 3 dimensiuni) asupra:

1. persoanelor (principiul cetăţeniei – asupra propriilor cetăţeni fie aflaţi

pe teritoriul său, fie aflaţi în străinătate; principiul personalităţii pasive
– asupra cetăţenilor străini aflaţi în străinătate care prin faptele lor au
prejudiciat interesele propriilor cetăţenisecuritatea şi integritatea
funcţiilor guvernamentale; principiul protecţiei asupra unor străini aflaţi
în străinătate care prin faptele lor au prejudiciat securitatea şi
integritatea funcţiilor guvernamentale şi principiul universalităţii)

2. teritoriului (principiul teritorialităţii – asupra faptelor şi actelor

petrecute pe propriul teritoriu şi principiul universalităţii).
 Despre competenţa statului asupra
persoanelor
► În privinţa persoanelor, regula care guvernează competenţa statului
este aceea conform căreia statul îşi manifestă competenţa:

1) asupra persoanelor fizice şi juridice care deţin cetăţenia şi, respectiv,

naţionalitatea sa;

► cetăţenii – criteriul legăturii efective cu statul respectiv pentru ca

efectele cetăţeniei să poată fi recunoscute de dreptul internaţional;
– conflictele pozitive de cetăţenie (bipatridia sau dubla
cetăţenie) şi conflictele negative de cetăţenie (apatridia)

► persoanele juridice şi diferitele categorii de vehicule

2) asupra actelor şi faptelor persoanelor petrecute pe teritoriul său.

 Despre competenţa statului asupra
persoanelor
► În mod excepţional, statul îşi poate manifesta atribute ale competenţei
sale şi asupra:

1) unor persoane care nu sunt legate de acesta prin legătura cetăţeniei

sau a naţionalităţii:
 străinii (cetăţeni ai altui stat sau apatrizi)
 refugiaţii
 azilul teritorial – către un străin, pe teritoriul statului care oferă
protecţia
 azilul diplomatic – către un străin, de către un alt stat, dar pe
teritoriul de origine al azilantului (de regulă, în incinta ambasadei sau
consulatului statului care oferă azilul); considerat gest inamical

► 2) cetăţenilor sau naţionalilor săi aflaţi pe teritoriul altui stat

 protecţia diplomatică
 străinii
► regimul acestora este stabilit de ordinea juridică a fiecărui stat în parte;

► statutul lor implică o autoritate limitată a competenţei statului străin asupra lor şi,
implicit, şi o protecţie limitată;

► expulzarea
- măsură sancţionatorie discreţionară a unui stat dispusă printr-un act administrativ
individual şi, în general, pentru fapte comise pe teritoriul statului respectiv; raţiuni de
ocrotire a ordinii publice, regim politic, securitate naţionalăşi extrădarea;
- expulzatul îşi poate alege, uneori, statul în care e expulzat;
- este interzisă dacă expulzarea se face într-un stat în care persoana sau libertatea
acesteia sunt ameninţate pe motiv de rasă, religie, cetăţenie sau opinii politice;

► extrădarea
- măsură sancţionatorie care are ca efect terminarea şederii unor străni pe terioriu unu
stat;
- nu este discreţionară în sensul că se dispune în baza unui act de asistenţă juridică între
state (în baza unor convenţii internaţionale; pe bază de reciprocitate; în temeiul unor
dispoziţii din legea internă);
- persoana poate fi extrădată pentru fapte comise fie pe teritoriul statului respectiv, fie pe
teritoriul altui stat;
- statul de destinaţie poate fi cel al extrădatului sau alt stat ale cărui interese au fost
prejudiciate de extrădat
 refugiaţii
► persoana care, în urma unor temeri justificate de a
fi persecutată pe motiv de rasă, religie,
naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social
sau opinie politică sau motive de natură
economică (refugiaţii economici) ori conflicte civile,
hotărâşte să părăsească ţara de origine;
► regim juridic stabilit de statul unde se stabileşte
refugiatul, dar şi în conformitate cu convenţiile
internaţionale privind refugiaţii la care statul
respectiv este parte;
► protecţie sporită faţă de un simplu străin.
 azilul teritorial
- drept suveran discreţionar al statului solicitat;
- manifestare unilaterală de voinţă al statului
solicitat;
- are la bază raţiuni umanitare întrucât urmăreşte
acordarea unei protecţii persoanei care se
consideră persecutată în propriul stat;
- dreptul de a solicita azil este considerat un drept
fundamental al omului – art.14 al Declaraţiei
Universale a Drepturilor Omului
 azilul diplomatic
- se manifestă prin acordarea de protecţie
persoanei persecutate în localul
ambasadelor sau oficiilor consulare străine
aflate pe teritoriul statului de cetăţenie al
persoanei persecutate;
- poate fi considerat o încălcare a
suveranităţii statului de reşedinţă de către
statul solicitat
 protecţia diplomatică
► se poate manifesta atât asupra persoanelor fizice,
cât şi asupra persoanelor juridice;
► este reglementată atât pe cale cutumiară, cât şi
convenţională (Convenţia de la Viena din 1961
pentru codificarea dreptului diplomatic);
► statul este obligat:
- să acorde protecţie propriilor cetăţeni aflaţi pe teritoriul
altui stat
- să le reprezinte şi apere interesele propriilor cetăţeni
sau naţionali în faţa instanţelor internaţionale