Anexa 2: Sumarul discutiilor din cadrul focus-grupurilor

1. Focus grup cu educatoarele

1.1. Focus grup cu educatoarele din Bucureşti

Discuţiile s-au focalizat asupra următoarelor aspecte:
1. Schimbările care ar putea fi necesare in actuala politică educaţională şi care să se adreseze cadrelor didactice care vor lucra în domeniul Educaţiei Timpurii
(ambele niveluri: 0-3 ani şi preşcolar).
2. Punctele tari şi punctele slabe ale curriculumului pentru formarea cadrelor didactice în ceea ce priveşte formarea lor în domeniul educaţiei timpurii
3. Aspecte legate de accesul şi calitatea serviciilor oferite în preşcolaritate.
4. Nevoia unei abordări integrate (educaţie, sănătate, nutriţie şi protecţie socială) şi cum ar putea fi realizată o mai bună colaborare între diferitele sectoare în
domeniul Educaţiei Timpurii a Copilului
Ceea ce urmează este sumarul discuţiilor şi comentariilor din partea participanţilor.
1. Actuala politică educaţională nu include o secţiune specifică privind Educaţia Timpurie a Copilului în perioada 0-3 ani. Focalizarea în domeniul educaţiei timpurii din
cadrul actualei politici educaţionale se face pe educaţia preşcolară. Cadrele didactice spun că este important să existe prevederi pentru copiii sub 3 ani, atâta vreme cât
mamelor li se cere să se întoarcă la lucru când copilul împlineşte 2 ani. În prezent există câteva creşe administrate de comunitate, dar acestea nu au cadre didactice
formate. Ele au numai asistente medicale. Cadrele didactice au reiterat importanţa Educaţiei Timpurii pentru perioada 0-3 ani. Ele au observat că toţi copiii care vin în
grădiniţă din creşe sau din centrele de zi sunt mai bine pregătiţi deoarece au deja un debut bun. Directorii au avut comentarii despre lipsa spaţiilor din grădiniţe şi au
declarat că, în cazul revizuirii politicii educaţionale în domeniul Educaţiei Timpurii în vederea includerii copiilor sub 3 ani, ar trebui prevăzute mai multe încăperi.
2. Cadrele didactice şi directorii au fost de acord ca actualul curriculum pentru formarea educatoarelor nu corespunde nevoilor acestora pentru a lucra cu copiii sub 3 ani.
Un modul special de formare ar fi necesar dacă Guvernul decide să introducă Educaţia Timpurie pentru copiii cu vârste între 0 şi 3 ani.. De asemenea, cadrele didactice
vor avea nevoie de o formare pentru diferitele tipuri de program care vor apărea (gradiniţă de week-end, grădiniţă de vară, grădiniţă/creşa cu program flexibil), de
vreme ce multe dintre ele nu sunt pregătite să facă faţă unui alt tip de program. Totodată, o reîmprospătare a programului de formare a educatoarelor este necesară
pentru cele care lucrează în învăţământul preşcolar, în vederea informării acestora cu privire la noi tehnici şi strategii de predare. În plus, este necesară şi formarea
părinţilor pentru a-i face să-şi cunoască mai bine responsabilităţile. S+a sugerat faptul că acest lucru s-ar putea face prin intermediul mass-mediei.
3. Cadrele didactice şi directorii au identificat câteva probleme care afectează accesul copiilor la educaţia preşcolară. Cel mai important factor care împiedică accesul
copiilor la grădiniţă este distanţa dintre grădiniţă şi domiciliu. Problema este exacerbată de faptul că unele zone dens populate nu au grădiniţă şi părinţii sunt obligaţi să
parcurgă distanţe mari pentru a-şi duce copiii la grădiniţă. Acest lucru duce şi la o supraaglomerare a grupelor.
A doua problemă identificată a fost aceea a salariilor mici pe care le primesc cadrele didactice în comparaţie cu orele multe pe care ele trebuie să le lucreze (uneori două
schimburi în grădiniţele cu program prelungit). Cel mai adesea, contribuţia comunităţii în ceea ce priveşte viaţa grădiniţei înseamnă numai serviciile şi lucrul pe care
membrii acesteia le pot oferi. Comunitatea nu contribuie la plata salariului pentru ajutorul de educatoare. Adesea, educatoarele sunt obligate să-şi procure din banii
proprii materiale în specialitate, ceea ce este o povară în plus pentru venitul lor scăzut. Având în vedere ca salariile sunt atât de mici, cadrele didactice nu-şi pot permite
să-şi procure cărţi pentru imbunătăţirea cunoştinţelor lor profesionale deoarece acestea sunt foarte scumpe. O problemă importantă ridicată de cadrele didactice a fost şi
lipsa facilităţilor adecvate pentru copiii cu probleme speciale.În acest domeniu, cadrele didactice au nevoie de pregătire suplimentară.Această lipsă de sprijin în
problema copiilor cu nevoi speciale afectează şi calitatea serviciilor oferite tuturor copiilor. În unele cazuri numărul mare de copii (peste 20 într-o clasă)face să-i fie
imposibil educatoarei să se poată raporta diferitelor nevoi ale copiilor.Este nevoie de mai multe educatoare, mai multe materiale ajutătoare şi mai multe clase pentru a se
putea oferi servicii de calitate. Educatoarele au reliefat faptul că plata meselor efectuată de familii afectează negativ frecventarea cursurilor de către unii copii, mai ales
a celor provenind din familii mai sărace. (e.g. Romi sau alte grupuri vulnerabile)
4. În prezent nu există nici un fel de sprijin oferit de sectoarele de sănătate sau de alimentaţie la nivel preşcolar. Există doar câte o asistentă medicală în fiecare instituţie
care deserveşte 150-250 copii. Interacţiunea dintre asistenta medicală şi educatoare se limitează la cazurile in care copiii se îmbolnăvesc. Nu există nici un doctor în
grădiniţe.Medicii vin o dată sau de două ori pe an în grădiniţe, ceea ce nu este suficient din punctul de vedere al educatoarelor.
De asemenea educatoarele au accentuat ideea existenţei unui logoped in grădiniţă sau măcar în vecinătatea lor, la care părinţii să aibă acces uşor.
Educatoarele cred şi că este necesar să existe o mai bună colaborare între educatoare şi personalul de protecţie socială. Acest lucru este adevărat mai ales în cazurile în
care copiii sunt victime ale violenţei fizice şi educatoarele nu ştiu unde anume să caute asistenta.
O problemă importantă a fost existenţa serviciilor de consiliere psiho-pedagogică în grădiniţe. Educatoarele au subliniat nevoia de sprijin în rezolvarea problemelor cu
care se confruntă familiile şi copiii.
Toate participantele au fost de acord cu abordarea integratoare a primei copilării, arătând că grija şi dezvoltarea lor îi va ajuta pe copii să fie mai bine pregătiţi pentru
şcoală şi viaţă în general.

1.2. Focus Grup cu educatoarele din judeţul Giurgiu.

În data de 23 iunie 2005 a avut loc o întâlnire focus grup cu educatoarele şi directorii de şcoli din judeţul Giurgiu. Au fost prezente cadre didactice din mediul urban şi din
mediul rural. A participat şi inspectorul de specialitate. Discuţiile s-au concentrat pe următoarele probleme:
1. Schimbările necesare în politica educaţionala pentru a se adresa nevoilor cadrelor didactice implicate în sectorul educaţiei copiilor mici (0-3 ani şi preşcolari)
2. Punctele tari si punctele slabe ale curriculumului de pregătire a cadrelor didactice pentru educaţia copiilor mici.
3. Probleme legate de accesul la şi calitatea serviciilor furnizate preşcolarilor.
4. Nevoia unei abordări integratoare (educaţie, sănătate, nutriţie şi protecţie socială ) şi cum poate fi realizată o colaborare mai bună între sectoarele implicate în sfera
dezvoltării copiilor mici şi preşcolarilor.

Rezumatul discuţiilor:
1. Cadrele didactice nu erau familiarizate cu politica educaţională în ceea ce priveşte copiii de 0-3 ani. Totuşi, au recunoscut importanţa invăţarii de mici şi au spus că
potenţialul unui copil nu se materializează pe deplin decât dacă acesta a fost pus în situaţii de învăţare înaintea vârstei de 3 ani.Ele au subliniat că n creşe există
personal sanitar, dar nu cadre cu pregătire pedagogică. S-a arătat şi nevoia existenţei unei politici cuprinzătoare privind educaţia copiilor cu vârste între 0-3 ani, cu
pregătire a cadrelor în domeniile psihologiei şi pedagogiei. În ceea ce priveşte educaţia preşcolară, educatoarele au recomandat următoarele: (i) în fiecare unitate
preşcolară să existe o asistentă medicală; (ii) raportul elev-educatoare să nu depăşească 20/1 pe clasă; (iii) în grădiniţe trebuie să existe câte un logoped şi alţi
specialişti pentru ajutorarea copiilor cu nevoi speciale; (iii) în unele cazuri trebuie asistaţi copiii cu talente speciale. Educatoarele au comentat şi pe marginea acordării
de fonduri curente, arătând că nu toate fondurile adecvate au fost canalizate de primării spre şcoli. Totusi, inspectorul a informat cadrele didactice despre noua lege a
educaţiei care va orienta fonduri spre şcolile cu mai mult de 100 elevi.
2. Cadrele didactice au subliniat nevoia existenţei unui curriculum de pregătire pentru 0-3 ani.În mod obişnuit, acest tip de pregătire a fost disponibil doar pe baza ad hoc
sau din surse oferite de organizaţii non-guvernamentale. Totuşi, au recunoscut că stagiile de pregătire au fost revizuite pentru a include concepte mai moderne, cum ar
fi încurajarea participării copiilor în clasă şi răspunderea la nevoile copiilor. Educatoarele au sugerat schimbări în următoarele domenii: (i) interactive learning
through role playing and interacting with the environment; (ii) ingrijire individualizată prin angajarea unui ajutor de educatoare în fiecare clasă şi (iii) pregătirea
părintilor pentru a-i conştientiza de responsabilitaţile care le revin. Unele educatoare au sustinut că ar trebui pus accentul pe arte frumoase, muzică, limba engleză şi
informatică la nivel preşcolar.
3. În general, educatoarele au fost de acord că grădiniţele oferă acces egal copiilor, şi că majoritatea erau rromi.Ele au subliniat că în grădiniţe există un număr
aproximativ egal de băieţi şi fete. Totuşi, au recunoscut faptul că pregătirea lor profesională nu a inclus teme privind abordarea grupurilor vulnerabile sau pe sexe.
 4. Educatoarele au fost de acord ca există necesitatea unei abordări integratoare în perioada primei copilării şi că trebuie să existe un mecanism formal de comunicare
între medici, educatoare şi părinţi. Acest lucru ar ajuta la dezvoltarea plenară a facultăţilor copiilor.

2. Focus grup cu părinţii copiilor sub 6 ani

2.1. Focus grup cu părinţii copiilor sub 6 ani din Bucureşti
În data de 20 iunie 2005 s-a organizat o întâlnire focus grup cu părinţii preşcolarilor din sectorul 4, Bucureşti. Cinci grădiniţe au fost reprezentate de opt părinţi prezenţi la
discuţii.. Acestea s-au concentrat pe următoarele probleme :
1. Nevoile specifice ale părinţilor pentru creşterea şi educarea preşcolarilor (0-3 ani si 3-6 ani) şi facilităţile şi serviciile care ar trebui furnizate de stat.
2. Accesul la servicii oferite pentru prima copilărie (educaţie, sănătate, protecţie socială) şi problemele cu care se confruntă părinţii (taxe, transport, nivel scăzut de
comunicare cu managerii şi educatoarele, atitudini discriminatoare, lipsa inţelegerii problemelor părinţilor)
3. Calitatea serviciilor furnizate de instituţiile pentru preşcolari în ceea ce priveşte sănătatea, nutriţia, educaţia.
4. Implicarea comunităţii în rezolvarea problemelor care există în instituţiile care se ocupă de preşcolari şi în ce mod anume comunitatea poate fi de ajutor.

Sumarul discuţiilor:
• Este nevoie urgentă de o lege/politică în ceea ce priveşte educaţia copiilor cu vârsta intre 0 şi 3 ani.În mod normal, părinţii cu copii de aceste vârste nu au acces la
servicii educaţionale. Unii copii sub 3 ani sunt înscrisi în creşe care oferă doar îngrijire pe timpul zilei şi personalul angajat nu este pregătit să indeplinească nevoile
educaţionale diverse ale copiilor între 0 şi 3 ani.
• Părinţii au arătat că este nevoie de instituţii specializate cu personal calificat care să se adreseze nevoilor educaţionale ale copiilor sub 3 ani. Acestea ar trebui dotate
cu spaţii adecvate şi să ofere servicii medicale, nutriţionale şi educaţionale specifice acestui segment de vârstă.Copiii învaţă comportamentul social interacţionând cu
alţi copii la o vârstă cât mai fragedă. Parinţii nu-i pot învăţa pe copii toate deprinderile sociale necesare mai tarziu în viaţă. Cel mai bun lucru pe care-l pot face ei este
să angajeze o persoană care să aibă grijă de copil, dar nu este cea mai bună optiune pentru dezvoltarea socială ulterioară a copilului. În trecut existau creşe care
funcţionau în fabricile sau în firmele unde lucrau mamele, aşa că acestea erau fericite să-şi poată vedea copilul în timpul orelor de muncă.
• După părerea părinţilor, şi ei au nevoie de consiliere psiho-pedagogică , în cadrul căreia ar putea să discute cu psihologul, consilierul sau cu alţi părinţi despre
problemele pe care le întâmpină în creşterea şi educarea copiilor lor. În prezent, ei îşi cresc copiii urmându-şi propriile instincte, consultând alţi membri ai familiei sau
o educatoare ori pur şi simplu din cărţi. Majoritatea părinţilor ar dori să primească o pregătire specială şi să viziteze centre în care copiii ar putea fi testaţi periodic
pentru identificarea timpurie a copiilor cu probleme de dezvoltare sau a copiilor talentaţi sau supradotaţi.
• Parinţii au cerut ca mamelor să li se ofere educaţie pre şi postnatală, mai ales celor aflate la primul copil. Acest lucru ar putea fi făcut prin servicii de consiliere în case
de cultură, grădiniţe sau saloane de maternitate. Multe mame au spus că au suferit de depresie postnatală şi nu au avut/nu au unde să ceară ajutor.
• Serviciile medicale din comunitate nu se adresează nevoilor specifice ale familiilor cu copii. Nu există medici în grădiniţe. Asistentele medicale nu lucrează cu normă
întreagă şi nu pot oferi îngrijirea şi asistenţa necesare.
• Părinţii au reliefat necesitatea existenţei spaţiilor speciale pentru copiii mici în cadrul comunităţii, deoarece cele care există deja sunt destinate copiilor de toate
vârstele, ceea ce face dificilă folosirea lor de către micuţi.
• Grădiniţele au spaţii neadecvate. Drept rezultat, multe dintre activităţile copiilor sunt compromise.
• Este necesară o evaluare periodică a personalului didactic, pentru că există diferenţe mari între educatoarele tinere şi cele mai in vârstă.
• Părinţii au recunoscut că serviciile educaţionale generale oferite de grădiniţe s-au imbunătăţit în ultimii ani în ceea ce priveşte diversitatea activităţilor şi abordarea
actului educaţional.
 • Mulţi părinţi ar dori să poată alege activităţile extracurriculare pentru copiii lor e.g. (balet, dramă, teatru de păpuşi etc). Dar acest lucru nu este în mod normal posibil
în grădiniţe.
• Părinţii erau doritori să participe la acţiuni de strângere de fonduri pentru furnizarea suportului financiar destinat grădiniţelor. Unii dintre ei au spus că ar lua legătura
cu potenţialii donatori şi investitori, dar lipseşte mecanismul formal de participare a părinţilor în proiectele de strângere de fonduri.

2.2. Focus grup cu părinţii copiilor sub 6 ani din judetul Giurgiu
În data de 23 iunie 2005 s-a organizat o întalnire Focus Grup cu părinţii copiilor preşcolari din judetul Giurgiu.La discuţii au participat 10 părinţi şi bunici din zonele
urbane şi rurale ale judeţului. Discuţiile s-au concentrat pe următoarele probleme :
1. Nevoile specifice ale părinţilor în creşterea copiilor de 0-3 si 3-6 ani şi facilităţile şi serviciile care ar trebui furnizate de stat.
2. Accesul la serviciile pentru copiii de vârstă mică (educaţie, sănătate, protecţie socială) şi problemele cu care se confruntă părinţii (taxe, transport, nivel scăzut al
comunicării cu managerii, educatoarele, atitudini discriminatorii, lipsa înţelegerii problemelor părinţilor)
3. Calitatea serviciilor furnizate de instituţiile responsabile cu educarea copiilor mici în ceea ce priveşte îngrijirea, nutriţia, sănătatea, educaţia.
4. Implicarea comunităţii în rezolvarea problemelor care există în instituţiile responsabile de educarea copiilor mici şi în ce mod anume poate comunitatea să fie mai
utilă.

Sumarul discuţiilor:
• Părinţii au reiterat importanţa revizuirii politicii de educaţie pentru a include şi educaţia copiilor de 0-6 ani. Totuşi, ei au reliefat importanţa pregătirii cadrelor
didactice cu deprinderi speciale pentru a se putea adresa şi copiilor cu vârsta sub 3 ani.Ei au spus că acest lucru este important deoarece dezvoltarea psihologică şi
emoţională a copiilor este foarte rapidă în perioada 0-6 ani şi s-ar putea dovedi tardivă abordarea acestor probleme majore în ciclul primar, când copiii au deja 6 ani.
Mamele din mediul rural s-au plâns că majoritatea grădiniţelor din mediul rural au program doar până la amiază şi că este greu pentru cele care lucrează în oraş să
ajungă la acea oră să-şi ia copiii acasă.. Părinţii au cerut ca şi creşele să fie amplasate pe cartiere, astfel încât mamele să nu trebuiască să se deplaseze prea departe. În
ceea ce priveşte termenele şi facilităţile, părinţii doresc îngrijire medicală pentru copiii lor în toate creşele şi grădiniţele. Ei au discutat şi despre necesitatea existenţei,
logopezilor, materialelor ajutătoare de invatare, apei curente (care nu se găseşte în toate unităţile rurale), încălzirii, condiţiilor igienice şi toaletelor în interior. Unii au
spus că ar dori ca micuţii lor să inveţe limba engleză şi că profesorul de engleză să fie angajatul instituţiei. Au existat nemulţumiri în ceea ce priveşte numărul mare de
copii din grupe precum şi spaţiul insuficient. Ei au subliniat că politica în domeniu ar trebui să specifice clar care este raportul optim cadru didactic/copii ca şi alte
specificaţii cum ar fi : spaţiu, teren de joacă etc.
• În problema accesului, părinţii s-au referit la transport, în special pentru zonele rurale indepărtate, ca fiind o problemă deosebit de importantă. Nu există destule
instituţii de invăţământ pentru toţi copiii din aceste zone, în ceea ce priveşte posibilităţile lor de acces. Majoritatea au spus că taxele curente de ~ 35000 lei sunt
rezonabile, deoarece copiilor li se servesc trei mese pe zi.
• Numărul mare de copii din grupe are un efect negativ asupra calităţii actului educaţional. Studentele practicante nu erau în stare să acorde atenţia cuvenită tuturor
nevoilor individuale ale copiilor. Trebuie redus numărul de copii aferent unei singure educatoare. O soluţie ar fi angajarea unui ajutor de educatoare. Activităţile
extracurriculare din grădiniţe erau foarte scumpe pentru unii părinţi, ceea ce a făcut ca unii copii să nu poată participa la excursii sau alte vizite educative la muzee etc.
• Părinţii sunt de părere că, în strângerea de fonduri, comunitatea trebuie să fie mai activă, mai ales în găsirea fondurilor pentru copiii care nu-şi pot permite să achite
taxele pentru activităţile în plus. Comunitatea ar putea înfiinţa centre pre şi postnatale pentru mame şi copii. Aceasta i-ar ajuta pe părinţi să se întâlnească şi să-şi
împărtăşeasca experienţele pozitive, în plus faţă de asigurarea serviciilor medicale de bază. Comunitatea ar putea avea un rol mai activ în organizarea de cursuri
educaţionale pentru părinţi.
3. Focus grup cu inspectorii pentru învăţământul preşcolar
• Puncte critice privind educaţia copiilor între 0-3 ani. Legislaţie, instituţii, facilităţi, personal calificat, relaţia cu autorităţile locale pentru acest grup de vârstă..
Vâlcea
- Personal calificat pentru cei care lucrează cu copiii de 0-3 ani.
- Parteneriat strâns între cadre didactice şi personal medical.
- Rezolvarea problemei personalului medical în creşe în legătură cu managementul instituţiei.(subordonarea)
Bihor
Deşi exista unele premise, sistemul pentru dezvoltarea în prima copilărie este deficient.
- Creşterea numărului de copii din creşe a făcut ca aceste institutii sa nu fie coordonate nici de Ministerul Sănătăţii, nici de Ministerul Educaţiei, ci de autorităţile
locale.
- Prea puţini părinţi se adresează acestor instituţii din mai multe motive: sărăcia, taxe mari pentru ingrijirea copiilor, creşterea numărului de părinţi şomeri.(în acest
mod, părinţii au mai mult timp să-şi crească copiii în familie), standarde mai ridicate ale familiilor în privinţa educaţiei copiilor, grija şi protecţia care nu sunt
oferite de acest tip de instituţii.
- Resursele umane disponibile în instituţiile care se ocupă de îngrijirea şi protecţia copilului de 0-3 ani, calitatea pregătirii lor, sunt departe de standardele impuse, şi
a fost influenţată de politica de subfinanţare a programelor de pregătire profesională a cadrelor didactice; sunt ani de zile de când a fost o distribuire a cadrelor
medicale şi didactice în creşe şi grădiniţe.
- Este un management inadecvat al instituţiilor pentru îngrijirea şi protecţia copiilor.
- Nu este nici o diversitate de servicii care să se adreseze acestui grup de vârstă.
- Mediul fizic nu indeplineşte standardele, nu există implicare în realizarea celor mai bune condiţii de îngrijire, educaţie şi protecţie pentru copiii de 0-3 ani.
- Nu există un parteneriat real şi funcţional între autorităţile locale, ONG-uri şi instituţiile preşcolare, temându-se că grădiniţele ar putea primi copii de la o vârstă
mai frageda.
- Există perspective diferite asupra educaţiei timpurii a copiilor şi asupra înfiinţării de grupe pentru copiii de 2-3 ani, educatoarelor fiindu-le teamă că vor trebui să
asigure doar îngrijirea şi protecţia acestor copii. Asemenea cadre didactice nici n-au idee ce prevede curriculumul pentru educaţia copiilor mici.
• Priorităţi privind educaţia copiilor de 0-3 ani în zonele rurale şi urbane. Legătura cu sectoarele de sănătate, nutriţie şi protecţie.
Vîlcea
- Înfiinţarea în zonele rurale, în vecinătatea primăriilor sau a centrelor medicale, a unor servicii de consiliere pentru tinerele mame, cu specialişti în nutriţie şi educaţie.
Bihor
Inegalităţile dintre zonele rurale şi urbane afectează educaţia copiilor între 0 şi 3 ani. Aici există câteva probleme privind serviciile de educaţie, îngrijire şi protecţie socială
care creează un decalaj între zonele urbane şi cele rurale.
- Fluctuaţia personalului didactic calificat şi chiar deficitul de personal didactic calificat.
- Aprovizionarea nesatisfăcătoare cu material didactic a instituţiilor educaţionale.
- Statutul social scăzut al familiilor din mediul rural, ceea ce afectează socializarea şi educaţia copilului în familie.
- Densitatea populaţiei şi influenţele sale asupra colectivităţii.
- Complexitatea infrastructurii şi oportunitătile de pe piaţa muncii.
- Potenţialul de capital uman, oferta educaţională şi accesul la serviciile culturale.
Diferenţa dintre zonele rurale şi urbane este subliniată şi de accesul la instituţii care se referă la educaţia timpurie (0-6 ani), care este influenţat de factori precum:
- Calitatea condiţiilor de trai şi a facilităţilor disponibile.
 - Timpul alocat de părinţi copiilor, cu accent pe educaţie, nutriţie şi protecţie.
- Obiceiurile alimentare şi calitatea hranei copiilor.
- Mărimea familiei.
- Ocupaţiile dominante şi tipul de munca.
- Gradul de conştientizare în ceea ce priveşte educaţia copilului, grija şi protejarea sa.
Au existat destule iniţiative de descentralizare a serviciilor de îngrijire, protecţie şi educaţie a copilului în vederea introducerii de măsuri inovatoare în domeniul
curriculumului, metodologiei, programelor de pregătire a cadrelor didactice, dezvoltarea de programe educaţionale şi parteneriate cu organizaţii guvernamentale si ONG-
uri la nivel naţional şi local. Dar, totusi, există unele priorităţi privind copiii de 0-3 ani, care merită o consideraţie deosebită:
• Nevoia existenţei unei strategii coerente pentru dezvoltarea resurselor umane pentru acest grup de vârstă, care ar trebui să răspundă nevoilor beneficiarilor (copii ,
părinţi, comunitate).
• Dezvoltarea unei reţele de resurse umane în educaţia, îngrijirea şi protecţia copiilor de 0-7 ani, sigurându-se astfel comunicarea între diferite sectoare şi nivele;
ridicarea nivelului de conştientizare privind importanţa acestei colaborări.
O strategie adecvată ar trebui să se bazeze pe principii de bază cum ar fi flexibilitatea şi comunicarea prin canale definite clar între diferitele nivele de dezvoltare a politicii
naţionale din domeniul educaţiei (nivel local, central) şi factorii de decizie. Strategia trebuie să se concentreze pe:
- Dezvoltarea unei politici guvernamentale privind educaţia copiilor de 0-6 ani.
- Procesul decizional în sarcina instituţiilor centrale (ministere, agenţii).
- Proces decizional la nivel judeţean în ceea ce priveşte resursele umane şi financiare pentru serviciile de protecţie, educaţie şi îngrijire.
- Dezvoltarea şi managementul resurselor locale, reţele locale între instituţiile care furnizează servicii educaţionale, de îngrijire şi protecţie şi administraţie locală
(ex. Sunt zone rurale unde nu există nici o grădinitţă sau creşă – o soluţie ar fi să existe o „mamă” care să poată furniza servicii de îngrijire, educaţie şi protecţie
pentru copiii de 2-5 ani. Comunitatea locală ar putea furniza acest fel de servicii).

• Priorităţi în ceea ce priveşte educaţia copiilor de 3-6 ani. Clădiri, infrastructura, accesul copiilor la educaţia preşcolară, pregătirea cadrelor, măsuri de sprijin social,
parteneriat cu autorităţile locale etc.
Vâlcea
- Concordanţa între numărul copiilor şi al cadrelor didactice, astfel încât raportul copii/educatoare să fie conform maximului admis de lege.
- O calitate mai ridicată a pregătirii profesionale iniţiale a cadrelor didactice bazată pe strategii interactive de predare.
Bihor
Există nevoia de investiţii mai mari şi de echitate în distribuţia investiţiilor, pe baza nevoilor reale ale comunităţilor din zonele urbane şi rurale. Comunităţile izolate sau
sărace sunt dezavantajate.
Lipsa ierarhizării priorităţilor în investiţiile financiare sau investiţiile în salturi sunt reflectate în nivelul scăzut al dotărilor materiale ale instituţiilor educaţionale şi de
nivelul scăzut al infrastructurii unor instituţii, numărul insuficient de instituţii educaţionale şi lipsa facilităţilor de transport.
Cadrele didactice din zonele rurale au subliniat implicarea nesatisfăcatoare a autorităţilor locale în sprijinirea serviciilor educaţionale, acestea motivându-şi atitudinea prin
lipsa resurselor financiare. Desigur, cel mai mult au de suferit serviciile pentru educaţia, îngrijirea şi protecţia copiilor din zonele rurale: condiţii improprii care duc la
sporirea numărului de cadre necalificate, calitatea slabă a educaţiei şi neîncrederea oamenilor în instituţiile educaţionale.
Priorităţi:
• Politica în domeniul educaţiei care să contribuie la mărirea accesului la educaţia preşcolară a tuturor copiilor.
• Măsuri legislative care să prevadă inscrierea copiilor în grădiniţe de la vârsta de 2 ani şi reorganizarea reţelei de instituţii preşcolare.
 • Introducerea frecventării obligatorii a anului pregătitor în grădiniţa.
• Scăderea numărului minim de copii într-o grupă de la 15 la 10 în zonele unde există o natalitate scăzută ca şi în zonele vulnerabile.
• Dezvoltarea şi implementarea programelor sociale şi educaţionale care au drept ţintă copiii din zonele dezavantajate din punct de vedere cultural şi economic.
• Imbunătăţirea programelor de pregătire profesională iniţială a cadrelor didactice, incluzând subiecte cum ar fi: Educaţia pentru sănătate, educaţia părinţilor, educaţia
pentru folosirea timpului liber etc.
• Dezvoltarea standardelor curriculare pentru programele stagiilor de pregătire ale cadrelor didactice şi pentru formarea managerilor.
• Furnizarea de personal didactic calificat pentru serviciile de educare, îngrijire şi protecţie a copiilor în vârstă de 2-6 ani.
• Imbunătăţirea calităţii parteneriatelor pentru educaţie dintre sectorul public şi cel privat.
• Ajustarea prevederilor legale pentru încurajarea iniţiativelor private în educaţia preşcolarilor şi extinderea oportunităţilor extrabugetare de finanţare.
• Crearea la nivel judeţean a unei reţele de informaţii funcţionale, extinderea Centrelor pentru resurse şi înfiinţarea de Centre de documentare şi informare.
• Campanii de informare pentru conştientizarea şi promovarea importanţei educaţiei, îngrijirii şi protejării copiilor încă de la naştere.
• Înscrierea copiilor de 2-3 ani în grupuri de educaţie timpurie cu un curriculum adecvat acestei grupe de vârstă.
• Măsuri legislative care să incurajeze firmele să susţină financiar instituţiile pentru educarea, îngrijirea şi protecţia copilului.
• Organizarea de întâlniri între diferitele sectoare cu scopul de a rezolva problemele de asistenţă socială, protecţia copilului etc.
• Dezvoltarea unui parteneriat între personalul medical, cadrele didactice şi lucrătorii sociali.
• Îmbunătăţirea colaborării dintre părinţi şi grădiniţe folosind exemple de bună practică ale metodei “ Educaţi aşa” « Educate this way », în probleme ca educaţia,
sănătatea şi ingrijirea copiilor.
• Dezvoltarea la nivel local a unei strategii integrate pentru dezvoltarea copiilor mici în concordanţă cu nevoile locale.
• Programe de pregătire pentru furnizarea de personal calificat serviciilor comunitare de educare a copiilor, îngrijire şi protecţie a lor (mediatori sociali comunitari,
medici, lucrători sociali maternali, mame sociale, baby-sitter).

• Accesul copiilor din grupurile dezavantajate la educaţie de la 0 la 6 ani. Sprijin social, facilităţi specifice, transport, calificarea cadrelor didactice.
Bihor
- O bună experienţă în educaţia de includere pentru participarea la proiectul internaţional TINC, care a oferit pregătire în predarea individualizată şi dezvoltarea
curriculumului individualizat, contribuind la o mai bună integrare a copiilor din zone dezavantajate.
- În majoritatea cazurilor, părinţii care se confruntă cu probleme socio-economice nu participă la întâlnirile cu părinţii organizate de gradiniţe, ceea ce face ca problemele
să fie încă şi mai grele.
- Este foarte important să se dezvolte în zonele dezavantajate un parteneriat între grădiniţe, familii şi comunitatea locală, biserică, personalul medical, poliţie si
reprezentanţii ONG-urilor.
Propuneri:
• Asigurarea transportului pentru copiii care locuiesc la o distanţă mai mare de 1 km de grădiniţă (realizat de comunitatea locală, companiile economice).
• Creşterea calităţii mediului grădiniţelor prin implicarea comunităţii locale.
• Asigurarea personalului didactic calificat şi atragerea de educatoare tinere să lucreze în mediul rural, oferindu-le nişte facilităţi (transport, locuinţe, salarii, pământ
etc)
• Sprijinirea materială a copiilor din familii dezavantajate.;
Mureş
Priorităţi pentru zonele rurale:
• Îmbunătăţirea calităţii spaţiilor şi materialelor didactice.
• Realizarea transportului pentru copiii din zonele dezavantajate.
• Înfiinţarea de centre de resurse pentru părinţii din zonele rurale.
• Furnizarea de servicii de consiliere familială de către profesionişti şi cadre didactice.

• Colaborarea între sectoarele de sănătate, nutriţie, protecţie şi educaţie pentru copiii de 0-6 ani. Puncte tari, puncte slabe şi recomandări.
Bihor
Puncte tari
• Identificarea şi diagnosticarea copiilor cu nevoi educaţionale speciale de către o comisie specializată şi iniţierea de acţiuni specifice în vederea îmbunătăţirii
accesului lor la educaţie.
• O mai bună informare despre statutul socio-economic şi de sănătate al familiilor din zonele dezavantajate.
• Practici în vigoare în programele educaţionale alternative despre parteneriatul grădiniţă-comunitate.
• Existenţa consilierilor în educaţie şi protecţie socială care îşi desfăşoară activitatea în primăriile din oraşe.
• Activităţi desfăşurate în grădiniţe cu scopul de a aduna împreună reprezentanţi din diferite sectoare care privesc educaţia, sănătatea şi protecţia copilului.
Puncte slabe
• Nu există destui lucrători sociali la Direcţiile pentru Protecţia Copilului care să se implice în problemele cu care se confruntă grădiniţele.
• Nu există destul personal medical în grădiniţe.
• Nivelul scăzut de educaţie al părinţilor astfel încât aceştia nu sunt conştienţi de importanţa ECE şi pun prea mult accent pe îngrijire.
• Colaborarea ocazională dintre sectoarele de educaţie, sănătate şi protecţie pentru copiii de 0-6 ani.
Propuneri:
• Furnizarea de spaţii şi cadre didactice calificate pentru înscrierea copiilor de 2-3 ani, cu sprijinul comunităţii locale.
• Includerea logopedului şi a cadrelor medicale în personalul grădiniţelor.
• Regândirea măsurilor legislative în ceea ce priveşte sponsorizarea instituţiilor educaţionale.
• Infiinţarea unei comisii multidisciplinare pentru copiii de 0-6 ani pentru rezolvarea problemelor lor de educaţie, sănătate şi protecţie.
• Includerea unei varietăţi de oportunităţi pentru ca aceşti copii să aibă acces la educaţie, în special în zonele unde nu există instituţii educaţionale (prin angajarea
unei persoane calificate care să-i poată învăţa pe copiii care nu pot forma o grupă de grădiniţă, fiind în număr prea mic);
• Introducerea personalului didactic calificat în instituţiile dedicate copiilor de 0-3 ani.
• Transport şi mâncare pentru copiii din grupuri dezavantajate.
• Acordarea unei largi autonomii grădiniţelor în ceea ce priveşte angajarea personalului didactic şi nedidactic potrivit nevoilor şi intereselor lor,
bazându-se pe contracte încheiate pe perioade de timp limitate cu posibilitatea extinderii perioadei, la decizia consiliului de administraţie al grădiniţei
şi părinţilor.
Mureş
Propuneri:
• Iniţiative legislative pentru începerea educaţiei la vârsta de 1,5 ani.
• Creşele care funcţionează în grădiniţe să se supună managementului acestora.
• Pregătirea personalului didactic pentru a lucra cu copii sub 3 ani şi cu copii cu nevoi speciale.
• Dezvoltarea unui parteneriat între autorităţile locale, Ministerul Sănătăţii şi MEC.
• Introducerea personalului didactic în instituţiile dedicate copiilor sub 3 ani.
• Transformarea grădiniţelor cu program normal în grădiniţe cu program prelungit pentru a putea oferi educaţie, sănătate şi protecţie copiilor de 0-6 ani.
• Măsuri de protecţie socială pentru copiii din familii dezavantajate.
• Introducerea unei asistente medicale-nutriţioniste cu norma întreaga în grădiniţă.

4. Interviu cu Adrian Nastase, primarul comunei I.L.Caragiale, judetul Damboviţa

Grădiniţa din comuna I.L.Caragiale a fost implicată în proiectele UNICEF Prima Copilărie şi Educaţia părinţilor în 1995 şi în proiectele finanţate USAID cu scopul de a
preveni abandonul şcolar şi abandonul familial începând din 2002.
Primarii şi profesorii au participat la programe de pregătire, întâlniri periodice cu coordonatorii proiectelor ca şi cu membrii echipelor proiectelor de implementare, la
conferinţe şi schimburi de experienţă organizate în cadrul acestor proiecte.

Întrebări privind cunoaşterea de către primar a copiilor de romi şi a situaţiei economice, educaţionale şi de sănătate a familiilor lor.
• Este nevoie de servicii educaţionale în comunitatea romă, servicii care să fie asigurate de la naşterea copilului până ce acesta are 6 ani?
- Da, aceasta ar fi o idee foarte bună, pentru că au nevoie de sprijin şi protecţie, ei nu dispun de cele necesare pentru a-şi creşte copiii; este nevoie de schimbarea
mentalităţii lor.
- În timpul verii, părinţii lor lucrează cu ziua şi au nevoie de ajutor în îngrijirea copiilor.
- Lipsa slujbelor şi sărăcia sunt factorii esenţiali care duc la problemele cu care se confruntă comunităţile de romi: calitate slabă a educaţiei şi sănătăţii, alcooolism.
• Poate Primaria să contribuie la imbunătăţirea acestei situaţii?
- Oamenii au slujbe ocazionale; întreaga zonă se va dezvolta mai mult când se va înfiinţa Campusul Universitar de la Mija (un plan aprobat de Consiliul Judetean); 2500
de persoane vor fi angajate pentru diferite feluri de servicii.
• Primaria va avea un rol în facilitarea angajării oamenilor din comunitatea de romi din Caragiale?
- Absolut! Vom promova muncitorii localnici. Vom avea şi încă două proiecte pentru îmbunătăţirea situaţiei locuitorilor: unul se referă la îmbunătăţirea asistenţei
medicale în grădiniţele şi şcolile din Mija – un serviciu socio-medical va fi înfiinţat în şcoală, unde vor avea acces şi copiii de la grădiniţă, şi va fi angajată o asistentă
medicală.
Este posibilă înfiinţarea unei creşe pentru copiii de 0-3 ani în clădirea fostei creşe din Mija şi acest serviciu medical va furniza servicii şi acestei creşe.
• Dacă vor fi create slujbe pentru membrii comunităţii rome, credeţi că aceştia vor fi interesaţi să muncească şi să progreseze social?
- Da, şi dacă îi vom sprijini, vor progresa cu siguranţă.
• În ce va consta acest ajutor? Să găsiţi slujbe pentru ei sau să le creaţi?
- Da, putem organiza programe de reconversie profesională. Au fost organizate de către Primărie împreună cu Asociaţia “Back to Work” (Înapoi la Lucru) cursuri de
croitorie care s-au încheiat cu obţinerea unei diplome şi deja sunt 6 tinere angajate la Fabrica din Dărmăneşti. Acesta este al doilea proiect pe care l-am iniţiat.
• Sunt interesaţi să participe?
- Nu toţi. Unii cu greu pot fi determinaţi să participe dar, discutând cu ei, pot fi convinşi. Pentru acest gen de cursuri trebuie să existe un program flexibil de pe la 5pm.
Astfel ei îşi pot continua viaţa lor de zi cu zi, având în vedere că primesc alocaţia socială pentru copil, sprijin social si un salariu potrivit stadiului de calificare.

Întrebări privind implicarea autorităţilor locale în dezvoltarea unui sistem local de educare a copiilor mici.

• Dacă ar fi să se înfiinţeze o creşă, vedeţi vreun factor de blocaj care i-ar împiedica pe copiii de romi să aibă acces la acest tip de servicii?
– Nu. În timpul iernii părinţii nu prea au mult de lucru şi deci nu prea au bani, aşa că ar putea aduce copiii la creşă vara, însă ei lucrează mult şi atunci programul ar trebui
să fie flexibil.
• Dacă se va înfiinta un sistem local de educaţie pentru copii chiar de la naştere, credeţi că Primăria ar sprijini familiile vulnerabile cu imbrăcăminte şi alte
lucruri necesare copiilor?
- Nu sunt sigur, ar trebui să facem un studiu de fezabilitate, să vedem costurile. Este dificil.
• Dar proviziile pentru creşă si grădiniţă ar putea fi suportate de Primărie? Există posibilitatea acestei contribuţii?
- Da, există şi Legea 116 cu privire la marginalizarea socială. Consiliul Judetean se poate implica şi ne-am putea uni eforturile. În Mija sunt clădiri disponibile şi
înfiinţarea unei creşe ar putea fi o idee minunată. Consumul de alcool este o problema în unele familii şi mai ales acolo este nevoie de educarea copiilor.
• Ar putea exista în comuna I.L.Caragiale un spaţiu pentru înfiinţarea unei creşe?
- Din păcate nu există spaţiu disponibil, este doar clădirea grădiniţei unde nu e spaţiu pentru includerea unei creşe, iar primăria nu-şi poate permite să construiască una
noua.
• Dar dacă ar exista un spaţiu, Primăria ar avea resursele să o facă funcţională?
- Da, nu ar fi nici o problemă.
• Resursele umane credeţi că ar reprezenta o problemă pentru Primărie?
- Nu, nu cred. Există tineri care au studii în acest domeniu, dar nu au un loc de muncă: asistente medicale, lucrători sociali.
• Ar putea Primăria să angajeze specialişti şi să le plătească salariile?
- Da, asta nu e o problemă, Primăria poate plăti pană la 3 sau 4 lucrători sociali.
• Poate fi considerat transportul o problema de acces la serviciile educaţionale în zonă?
- Pentru familiile care locuiesc aproape de pădure este foarte greu, mai ales în timpul toamnei şi iernii; este mult noroi, zapadă... Şi pentru celelalte familii este greu. Sunt
unele familii cu trei copii în grădiniţă şi nu şi-i pot duce pe toţi trei în braţe. Este greu pentru copiii de vârstă mică să meargă 1 km pe jos, iar în unele cazuri chiar 3 km.
Primăria a făcut o cerere oficială pentru asigurarea transportului şcolar (un microbus), dar nu a avut succes deoarece în lege se stipulează că trebuie să existe distanţe de
cel puţin 5 km de acasă până la şcoală pentru a se putea folosi microbuzul. Autobuzele şcolare sunt destinate elevilor de şcoală, nimeni nu s-a gândit la grădiniţe.
• Există apă curentă în comuna Caragiale ?
- Până în decembrie 2005 va fi apă curentă în toată comuna. Au început deja lucrările şi vor fi şi pompe de apă pe străzi, astfel încât cetăţenii să-şi poată extinde
facilităţile de apă curentă în propriile lor gospodării.
- Canalizarea este încă o problemă. Până în toamnă, Primăria va face un studiu de fezabilitate şi se va găsi o soluţie pentru rezolvarea acestei probleme a comunităţii. Nu
există fonduri locale pentru aceasta, este mult prea scump - 37 miliarde ROL.
5. Focus grup cu lucrători sociali şi psihologi de la Departamentul de Servicii Sociale şi Protecţia Copilului.

• Priorităţi privind copiii cu nevoi speciale:

1) Identificarea precoce a tuturor profilelor atipice de dezvoltare cum ar fi autism, ADHD, ADD şi tulburări de comportament.
2) Intervenţia precoce pentru prevenirea acestor tulburări.
- Instalarea timpurie a tulburărilor mentale împiedică educaţia şi cariera precoce. Intervenţia în cazul tulburărilor mentale începe cu vizitarea mamelor în timpul perioadei
de sarcină şi imediat după naştere pentru a preveni slaba îngrijire a copilului, abuzurile la adresa acestuia, problemele psihologice şi de comportament la copii şi
depresiile la mame după naştere, la taţi sau la alte persoane care-i îngrijesc, ceea ce s-a dovedit a fi foarte eficient, dacă a fost făcut în ritm susţinut. Informând femeile
despre importanţa monitorizării creşterii şi dezvoltării chiar de la început, asociată cu sfaturi potrivite, poate impiedica slaba dezvoltare intelectuală de mai târziu.
- Programele de stimulare timpurie pot face familiile să impiedice dezvoltarea înceată, deseori observată la copiii născuti înainte de termen şi să îmbunătăţească creşterea
fizică şi comportamentul acestor copii. Îngrijirea adecvată în timpul sarcinii şi în preajma naşterii împiedică tulburările mentale şi cele ale creierului. Stimularea socială
timpurie de asemenea asigură o mai bună dezvoltare psihosocială şi emoţională şi previne tulburările de comportament. Pregătirea cadrelor didactice şi a părinţilor a
facilitat detectarea problemelor şi intervenţiile potrivite.
- Intervenţia psihosocială, cum ar fi terapia cognitiv-behavioristă şi intervenţia de grup bazată pe familie în cazul copiilor cu risc crescut a prevenit dezvoltarea
tulburărilor de anxietate şi poate reduce simptomele depresive şi problemele de comportament. Este posibil să se prevină majoritatea problemelor de sănătate mentală la
copii printr-un program cuprinzător de prevenire bazat pe perioada preşcolară care să includă modificările potrivite ale politicii în domeniul pre-şcolarităţii, pregătirii
cadrelor didactice şi educaţiei părinţilor.

• Priorităţi privind copiii din comunităţi dezavantajate socio-economic.

- Copiii din comunităţile dezavantajate socio-economic prezintă un factor de risc în ceea ce priveşte sănătatea mentală. Un statut socio-economic scăzut este un semn
pentru multiplii factori de risc, care pot include o slabă educaţie maternală, lipsa unui spaţiu de locuit, despărţirea inexplicabilă de părinţi, hrănirea neîndestulătoare,
lipsa unui program zilnic, expunerea la violeţă şi la alţi factori de risc în vecinătate, nesiguranţă, maltratare sau neglijare. Intervenţia timpurie duce la apariţia factorilor
de protecţie, care pot modera efectul dezastruos al factorilor de risc existenţi. Iniţierea de programe pentru promovarea optimă a dezvoltării sociale şi emoţionale duce la
dezvoltarea benefică a copiilor din zonele defavorizate socio-economic.
- Intervenţia în timpul primei copilării este crucială pentru bunăstarea ulterioară, sănătatea mentală şi chiar pentru succesul şcolar şi învăţare. Programele de intervenţie
timpurie şi-au arătat efectele pe termen lung în domeniile socio-emoţional şi comportamental, cum ar fi îmbunătăţirea adaptării la scoală, rata scazută a abandonului
şcolar, mai puţin şomaj şi mai puţine sarcini.