Sunteți pe pagina 1din 8

CRESTINUL CA MEMBRU IN BISERICA LUI CRISTOS

MATEI 16 : 13 - 20
Text: Matei 16 : 13 - 20
Denumirea mesajului: Crestinul ca membru in Biserica lui Cristos
Scopul mesajului: Intelegerea harului si responsabilitatii membrilor bisericii

I. INTRODUCERE

1. ILUSTRATIE INTRODUCTIVA
● Membralitatea in biserica difera de la biserica la biserica, de la cult la cult. In Biserica Ortodoxa,
denominatiune majoritara la noi in tara, membralitatea in biserica este foarte scazuta in comparatie
cu apartenenta la acest cult al credicinciosilor. Spre exemplu daca ar trebui sa luam pe toti
credinciosii ortodocsi de la noi din comuna si sa-i incadram ca membrii ai bisericii ortodoxe, ar trebui
sa avem in jur de 3000 de membrii. Realitatea insa este alta. In biserica ortodoxa exista o diferenta
intre enoriasi sau apartinatori ai bisericii – enosrias devii atunci cand esti botezat - si membrii inscrisi
in registru de membralitate. In Biserica Catolica lucrurile stau asemanator, diferenta o consta in
faptul ca la varsta de 12 ani, cand copii participa la prima eucharistie (cina Domnului), trebuiesc
trecuti inainte de asta printr-o cateheza, adica o pregatire pt participare la acest act cultic. Odata cu
particparea la prima eucharistie devin membrii in biserica. In ce priveste cultele evanghelice, printre
care si cultul baptist, membralitatea unei persoane este posibila prin libera acceptare a credintei si
botezului, ca marturie a credintei in Isus Cristos. In continuare as vrea sa va citez din Statutul
Cultului Crestin Baptist, in capitolul 2, Sectiunea a II a, articolul 11, aliniatul 1 se mentioneaza:

Este membru al bisericii crestine baptiste persoana, fără deosebire de sex, nationalitate,
etnie sau rasă, care din libera sa convingere a primit credinta si botezul, acceptă
Mărturisirea de credintă a Cultului Crestin Baptist, prevederile prezentului statut si este
înscrisă în registrul de membri al bisericii locale.

In continuare urmeaza alte alineate care descriu responsabilitatile si beneficiile membralitatii intr-o
biserica baptista.
● O exegeza scurta a acestei introduceri asupra membralitatii din Biserica Baptista care se gaseste in
Statutul de functionare a Cultului Crestin Baptist, ne arata ca, din punct de vedere legal, inaintea
conducerii seculare a tarii noastre, cineva devine membru prin trei lucruri: primirea credintei si
botezului, acceptarea Statutului si Marturisirii de Credinta si inregistrarea in registrul bisericii.
Asadar o persoana devine membru in Biserica prin acceptarea atat perceptele spirituale cat si legale.

2. INTRODUCEREA TEXTULUI SI A MESAJULUI


● Textul acesta din Matei 16, ne propune spre meditatie doua subiecte de interes pt orice crestin,
biserica si membrii ei. Putem sa abordam acest pasaj din ambele unghiuri, insa in dimineata/seara
aceasta imi doresc sa ne uitam mai degraba la ce ne spune despre membrii bisericii.
● Daca in statutul nostru sunt prevazute anumite specificatii atat de natura spiritauala cat si legala, sa
vedem ce are de spus Sfanta Scriptura despre membralitatea crestinului in Biserica lui Isus Cristos.
Domnul sa ne ajutea sa fim cu luare aminte !
II. CUPRINS

1. CUNOASTEREA PERSONALA A DOMNULUI


● Acest text este renumit pt marturisirea lui Petru, glasul ucenicilor, cu privire la identitatea Domnului
Isus. Aceasta marturisire este pusa in contrast cu cea a oamenilor din afara cercului ucenicilor. Prin
urmare, cel care este parte din Biserica lui Cristos, spre deosebire de cei care nu sunt, au o cunoastere
personala a Domnului Isus. Orice membru al bisericii trebuie sa il cunoasca in mod personal pe
Domnul Isus ca fiind 'Cristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu'. Fara aceasta cunoastere personala, nu
poate nimeni sa faca parte din Biserica, indiferent ca este sau nu trecut in registru, ca a primit sau nu
botezul sau ca este sau nu de acord cu statutul si marturisirea de credinta.
● O astfel de cunoastere nu este insa posibila oricum. Adica ceea ce vreau sa spun este ca desi
cunoasterea personala a lui Isus include si marturisirea cu gura, totusi nu inseamna ca oricine care
marturiseste cu gura lui pe Isus Cristos il si cunoaste in mod personal. Domnul Isus spune in capitolul
7 al aceleasi evanghelii, ca 'nu orisicine imi zice Doamne, Doamne va intra in Imparatia Cerurilor'.
* Desi marturisirea verbala este importanta, nu este decat forma exterioara a ceea ce trebuie sa se
intample de fapt in interiorul omului. Apostolul Pavel reda acest adevar in urmatoarele cuvinte, in
epistola catre Romani 10:9 - Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn si daca crezi in inima ta
ca Dumnezeul L-a inviat din morti vei fi mantuit. Deci asa cum vedem, marturisirea verbala a lui Isus
ca Domn are valoarea doar ca rezultat al realitatii interioare a omului, credinta din inima lui. Acelasi
lucru il descoperim si din cuvintele Domnului Isus din versetul 17, cand il fericeste pe apostolul Petru
spunandu-i ca 'nu carnea si sangele ti-a descoperit lucurul acesta, ci Tatal Meu care este in ceruri'.
Cunoasterea lui Isus este una interioara, dobandita prin revelatie divina si nu se capata prin
capapcitate omeneasca. Filosofia, psihologia, logica sau orice alta ramura a stiintei umane, nu au
puterea de a reda un astfel de adevar duhovnicesc. Credinta in Cristos este o problema de revelatie si
nu de intelegere omeneasca. Mintea noastra indiferent ce coeficient de inteligenta ar avea nu poate sa
nutreasca de la sine astfel de ganduri si nici nu poate sa accepte aceasta realitate spirituala. C.S.
Lewis (Cronicile din Narnia), un celebru autor crestin, inainte de a se convertii a fost un ateu convins.
Dupa mai multe discutii cu prietenul si colegul sau de la Oxford, R.K. Tolkien – si acesta un alt celbru
autor crestin (trilogia 'Stapanaul Inelelor') – a inceput sa simta in inima lui un sentiment apasator,
care in cele din urma l-a adus in pragul disperarii si nebuniei. Momentele acestea sunt descrise in
jurnalul sau. Dupa o indelunga agonie iata cum descrie el momentul convertirii sale de la ateism la
credinta in Domnul Isus Cristos:

Am cazut in genunchi ca unul care este invins. Plangeam apasat de acelasi sentiment care
nu-mi dadea pace, un sentiment de frustrare, nu stiu daca din pricina faptului ca totul
devenea clar sau poate pt ca imi era ciuda sa constat ca ma inselasem atata vreme si ca El
exista cu adevarat. In acea clipa am acceptat ce inainte era ceva de neimaginat pt mine,
am acceptat ca Dumnezeu este Dumnezeu.

Nici un argument de orice natura nu poate face un om sa accepte adevarul ca 'Dumnezeu este
Dumnezeu' decat faptul ca insusi El este Cel care aduce aceasta convingere in inima omului. V-as cita
o gramada de versete biblice care redau aceasta idee, insa vreau sa ma opresc aici. Tot ce vreau sa mai
adaug este ca trebuie sa ne cercetam inima sa vedem daca purtam cu noi aceasta marturie in noi.
Multi dintre noi am marturisit verbal credinta in Isus Cristos, insa daca nu este si o convingere
interioara, a inimii, nu are mare valoare. Sa ne raspundem noua insine la intrebarea Domnului Isus:
Cine crezi tu ca este Isus ? Daca stii raspunsul si esti convins de el 100% in inima ta, atunci ai primit
aceasta revelatie divina la fel ca si Petru. Poti sa-i fi astfel multumitor lui Dumnezeu si sa-i aduci
inchinarea ta pt fatpul ca te-a ales sa ai parte de un asemenea har.
● Orice membru a Bisericii lui Isus trebuie sa marturiseasca pe baza unei credinte personale,
venita din inima ca Isus este Domnul, adica trebuie sa-L cunoasca personal pe Domnul Isus ca rezultat
al descoperirii Acestuia in duhul lui. Insa cunoasterea lui Isus ca fiind Cristosul, adica Mesia, are
implicatii catastrofale in viata si mentalitatea omului. Vedeti dvs, problema lui Petru era ca stia cine
este Isus si totusi nu stia cine este Isus. Intelegea ca El este Mesia, insa nu in adevaratul sens al
cuvantului. Si de ce spun asta ? Urmatorul pasaj ne arata cum omul care a avut o revelatie speciala de
la Dumnezeu cu privire la Isus, are de data aceasta ganduri omenesti cu privire la mesianitatea
Domnului, ganduri care au ca sursa o alta realitatea spirituala, dar care nu este Dumnezeu ci
adversarul Lui, Satan. Sa citim de la versetul 21 la 28 ! Imediat dupa ce in grupul ucenicilor se
stabileste adevarul despre identitatea Isus si anume ca El este Mesia, Domnul incepe sa vorbeasca
despre misiunea sa de a salva omenirea din pacat prin moartea si invierea Sa. Petru ca stia ca Isus este
Cristosul incepe sa-L mustre pe Domnul findca vorbeste despre moarte. Poate parea bizar pt noi cand
ne gandim la asta, insa cand Petru ca marturisit ca Isus este Mesia avea altceva in minte si nu faptul
ca Domnul va merge la moarte. Din punctul lui de vedere, Cristosul la care se gandea el ca este Isus
era de fapt dupa modelul vremii si anume un lider puternic, militar care va aduce dreptatea pe
pamant, eliberand poporul evreu de sub ocupatia romana si-l va ridica mai presus de toate neamurile.
Asadar cand el a marturisit ca Isus este Cristosul, cam asta era imaginea pe care o avea despre El. Un
Mesia care merge la moarte, care este invins de farisei si saduchei, era exclus pt el. Aceasta este o
lectie importanta despre ce inseamna a-L cunoaste si marturisii cu adevarat pe Cristos. Putem,
asemenea lui Petru, sa marturisim pe Isus Cristos, sa intelegem prin descoperire divina ca El este
Mesia, insa sa avem o intelegere gresita asupra mesianitatii Sale. Si asta este o adevarata problema!
Stiti de ce ? Findca felul in care intelegi adevarata identitate a Domnului Isus si a misianitatii Sale va
caracteriza intreaga ta viata. Dupa ce Domnul il mustra pe apostol pt erezia sa, se intoarce catre
ucenici si le spune ca viata lor va fi o viata de suferinta, prigonire si martiraj (recitesc versetele 24-27).
In alte cuvinte vrea sa-i faca sa inteleaga ca daca mesianitatea sa inseamna moarte si inviere si
ucenicia lor va inseamna moarte si apoi rasplatire la revenirea Sa. Vedeti cum afecteaza felul nostru
de a-L cunoaste pe Cristos viata noastra de crestin. Intelegearea gresita a lui Petru despre
mesianitatea lui Isus nu-L putea face sa accepte crucea pt Domnul si cu siguranta ca nu ar fi acceptat
crucea nici pt el. Ucenicia o intelegea in parametrii acelui Mesia victorios asupra neamurilor care va
aduce Imparatia lui Dumnezeu pe pamant si pe el il va face unul dintre marii lui ministrii. Mai tarziu
cand a inteles cu adevarat adevarul despre Isus a reusit sa accepte sa-si ia crucea si sa-L urmeze pe El.
Daca marturisim cu gura noastra pe Isus ca Domn atunci trebuie sa intelegem care vor fi implicatiile
acestui adevar in vietile noastre. Pt ca asa cum am vazut implicatiile pot fi dezastruoase, rastoarna
intreg sistemul nostru de valori si distruge orice mentalitate bazata pe anumite prejudecati. Orice
membru in Biserica lui Cristos care L-a marturisit pe baza unei experiente personale in duhul lui,
trbeuie sa inteleaga ca trebuie sa-L urmeze pe Isus urmandu-i modelul, adica luandu-si crucea si
traind o viata de sacrificiu in slujba Celui care l-a chemat. Pt ca toti isi doresc un Cristos triumfator
care ne va face partasi la triumful Lui, insa nu toti pot accepta pe unul care a venit sa traiasca umil,
sarac, prigonit si ucis si care culmea, ne cere si noua sa traim la fel ca El. Ne place de Isus ca ne
vindeca bolile, ne iarta pacatele, ne asculta rugaciunile, ne rezolva problemele, insa cand ajungem la
a-I urma exemplul, adica noi sa iertam pe altii sau noi sa rezolvam problemele altora sau noi sa ne
sacrificam timpul, banii, energia sau viata pt altii, este mai greu aici sa accepti ca Isus este Mesia.
Credinta nu este doar o acceptare din partea intelectului nostru a adevarului despre Isus si anume ca
El este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu care a venit sa ne mantuiasca, ci este in acelasi timp acceptarea
vietii Lui in viata noastra, o realitatea care ne schimba definitiv intreaga traire. Simon a primit un alt
nume, o identitate noua de la Domnul atunci cand a marturisit pe Isus ca Mesia. Domnul l-a numit
Chifa in evreieste si Petros in greaca, ambii termeni insemnand 'piatra'. Ca semn al credintei sale in
Cristos el a primt o identitatea noua, o viata noua, practic a devenit o fiinta noua chemat sa traiasca
dupa modelul Celui pe care il recunoaste ca Mesia. Orice crestin care il recunoaste pe Isus ca Domn
este facut o fapura noua, primeste o identitate noua si o viata noua pe care trebuie sa o traiasca dupa
chipul Aceluia pe care il marturiseste, dupa cum este scris: Cine zice ca ramane in El trebuie sa traisca
si el cu a traint Isus (1Ioan2:6).
● Acum aproximativ 200 de ani a avut loc o mare batalie pt castigarea Texasului. Batalia a fost data
intre Mexic si SUA, castig de cauza avand ultimii. Maiorul James Butler Bonham a fost unul dintre
liderii care au condus armata americana in acea victorie. Astazi in orasul San Antonio, pe unul dintre
peretii de la intrarea in Alamo se afla un portret cu urmatoarea inscriptie:

'James Butler Bonham – nu exista nici o imagine cu el. Acest portret apartine nepotului sau
care seamana foarte bine unchiului sau. Portretul este pus aici de catre familie pt ca toata
lumea sa stie care este imaginea aceluia care a murit pt libertate.'

* Nici de-a lui Isus nu exista nici un portret literal, insa chipul lui se vede in fiecare membru al
bisericii Sale. Oricine il marturiseste pe Isus ca fiind Mesia, Fiul Dumnezeului Celui viu, trebuie sa fie
dornic sa-i impartaseasca viata in aceasta lume.
* Am citit despre un mare misionar pe nume Adoniram Judson ca a fost asemanat cu apostolii prin
felul lui de viata. Cand sotia a venit sa-i impartaseasca ce crede lumea despre el, acesta intristat a
comentat in felul urmator:

'Nu vreau sa fiu ca Pavel sau ca vreun apostol ... Eu imi doresc sa fiu ca Cristos ... sa-L
urmez pe El, sa copiez invataturile Lui, sa ma adap din Duhul Lui, sa pasesc chiar pe urmele
pasilor Lui. Oh ... sa fiu mai mult ca Isus !'
Cunoasterea lui Isus, fara identificarea noastra cu El este o cunoastere abstracta, o cunoastere doar a
mintii. Cel care s-a intalnit cu Isus si a crezut in El, a inteles si a acceptat si natura identitatii Sale si in
acelasi timp a imbratisat noua sa identitate in Cristos, fiinta noua dupa chipul Domnului care s-a
scarificat si care ne cheama la randul nostru sa-i urmam exemplu, umbland cu El purtandu-ne
crucea. Aici incepe membralitatea credinciosului in Biserica Domnului. Lucru acesta trebuie sa ne
faca si pe noi sa simtim dorinta lui Adoniram Judson: Oh ... sa fim si noi mai mult ca Isus ! Amin !

2. IMPLICAREA PERSONALA IN BISERICA DOMNULUI


● Membralitatea in Biserica lui Cristos se face pe baza cunoasterii personale a Mantuitorului, o
cunoastere imposibila din punct de vedere uman, insa realizabila doar prin revelatie. Cunoasterea
personala a Mantuitorului insa nu este abstracta, nu este doar informatie pt minte ci este o viata
schimbata si traita dupa chipul Acelui pe care il marturisim. Asta intelegem din Matei 16:13-20. Insa
daca mergem un pic mai departe, observam ca membralitatea se extinde de la cunoasterea personala
a Domnului Isus, la o chestiune mult mai personala, la rolul specific si unic pe care il ocupam fiecare
in Biserica lui Cristos.
● Exemplul apostolului Petru este necesar in acest punct, in mod special datorita cuvintelor pe care i le
adreseaza Domnul Isus. Petru vine cu marturia cruciala pt orice membru al trupului lui Cristos, o
marturie a credintei primita prin revelatie de la Tatal din ceruri iar Isus ii atribuie un loc si un rol in
Biserica Sa. Versetele 18 si 19 ne descriu rolul lui Petru in schema bisericii, insa ne este si noua de
folos sa intelegem cum se aplica aceste principii la viata noastra.
* Mai intai de toate trebuie sa spunem ca felul in care vorbeste Domnul Isus despre Biserica este cel
putin bizar la prima vedere. Ma refer aici la expresia 'voi zidi Biserica Mea'. Cuvantul grecesc pt

Biserica este eklesia (εκκλησια) si face referire la o adunare de oameni – in vremea de atunci era folosit
la adunarea de soldati romani dintr-o cetate si expresia era folosita ca o chemarea a acestora la o
interventie millitara in caz de nevoie; traducerea literala este 'o adunare chemata afara'. Termenul

care precede in schimb cuvantul Biserica, verbul 'a zidi' (grecescul oikodomeo-οικοδομεω) este un
termen folosit in constructii si chiar asta inseamna in traducere. Expresia 'voi zidi Biserica' este una
metaforica, intelesul fiind 'voi infiinta Biserica Mea'. Insa faptul ca Domnul Isus vorbeste in acest mod
metaforic ne sugereaza ca Biserica este asemanata cu o cladire care este construita, caramida cu
caramida sau si ma bine spus, piatra cu piatra. Aici ajungem la rolul lui Petru si al nostru. Domnul il

numeste pe Simon cu porecla 'Petru' , in greaca petros (Πετρος) care inseamna asa cum sugereaza
dictionarul Strong 'o piatra' sau 'o bucata de piatra'. Conceptia ca Petru este piatra pe care Domnul
Isus isi zideste Biserica este dificil de sustinut insa nu si imposibil. Personal cred ca sensul acestei
fraze este sa arate ca Simon este o piatra din zidirea bisericii. Piatra la care se refera Domnul in acest
pasaj ca isi va zidi Biserica in original are sensul de o 'masa de piatra' cu alte cuvinte o stanca si se
refere dupa parerea mea la Domnul Isus, la identitatea sa de Mesia. In orice caz ideea in sine
descopera ca Biserica este zidirea lui Isus, iar Petru este parte din aceasta zidire.
* Rolul fiecarui credincios este sa contribuie la zidirea bisericii lui Isus. Apostolul Petru reda mai
tarziu aceasta idee cand le scrie credinciosilor urmatorul lucru: Si voi ca niste pietre vii sunteti ziditi ca
sa fiti o casa duhovniceasca ...(1 Petru 2:5a) Fiecare membru al bisericii care a primit descoperirea lui
Isus in inima lui a devenit parte la zidirea acesteia. Acesta este un alt aspect al membralitatii noastre
frati si surori. Suntem chemati sa ne aducem aportul personal la zidirea bisericii Domnului. Pavel
face si mai clar acest adevar cand vorbeste despre darurile spirituale date de Dumnezeu fiecarui
membru al bisericii 'pt zidirea trupului lui Cristos' (Ef 4:11,12). Ar trbeui sa ne imaginam mai des
Biserica ca pe o cladire. Orice cladire este zidita prin aportul multor caramizi. Imaginati-va o cladire
din care sa lipseasca de aici o caramida, de acolo inca una, din partea celalata inca una. Ce fel de
cladire a fi asta ? Una cu gauri! Fiecare dintre noi suntem o piatra din alcatuirea bisericii, o piatra
indispensabila care daca ar lipsi ar face intreaga zidire incompleta. Rolul tau este foarte important,
prin darul pe care l-ai primit, prin slujirea pe care poti sa o faci, prin rugaciunile pe care le ridici la
Tatal, prin participarea ta la inchinare, prin implicarea ta in lucrare. Tot ceea ce esti si faci este
important in cadrul bisericii pt ca contribuie la zidirea ei. Ai un rol important de implinit in mijlocul
nostru, asa ca asumati-l ! Nu da inapoi in fata aceste raspunderi ci accepta-ti rolul si responsabilitatile
la care ai fost chemat in zidirea bisericii Domnului Isus Cristos. Petru a primit un rol foarte
important, lui i s-au incredintat cheile Imparatiei ca sa deschida usa mantuirii pt evrei, samariteni si
neamuri. Vedem acest lucru intamplandu-se in cartea Faptele Apostolilor. Pavel a primit si el un rol
deosebit, el fiind apostolul neamurilor si prin participarea lui la zidirea bisericii lucrarea de misiune a
cunoscut un succes extraordinar. Influenta lui se simte pana in zilele noastre cand citim epistolele sale.
Insa si tu si eu am primit un rol important. In Biserica aceasta in care te-a asezat Dumnezeu ai un rol
important, esti un membru important. Indiferent ca esti tanar sau batran, barbat sau femeie, esti o
piesa importanta din angrenajul bisericii. Cauta sa descoperi care este acest rol specific al tau in
trupul Domnului si asuma-ti-l si vei fi o mare binecuvantare pt noi toti.
● Cred ca v-am mai spus povestea supei de pietre. Daca ati mai auzit-o atunci o sa v-o reamintiti.
* Se spune ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand Rusia era atacata de fortele naziste,
foametea bantuia prin toate satele din imprejurimi. Stalin isi concentrase toate resursele in armata iar
populatia tarii suferea cumplit din pricina lipsei de hrana. Intr-una din aceste zile niste soldati rusi s-
au aventurat, infometati fiind, intr-un sat ca sa caute de mancare. Nimeni nu i-a luat in seama
bineinteles. Unuia dintre ei insa i-a venit o ideee. A luat o oala si a pus trei pietre in ea, a turnat apa
peste ele si a pus-o pe foc. Mesteca de zor in oala asa incat toata comunitate respectiva mirata de ce
facea soldatul a venit sa se uite. Din cand in cand soldatul mai lua cate o sorbitura din oala cu lingura
din dotare, dupa care datea din cap satisfacut exclamand: Ce buna e ! Dupa o vreme cineva din sat la
intrebat: Ce faci acolo ? Supa de pietre, i-a raspuns soldatul. Si e buna ? la intrebat din nou. Da, insa
daca ar avea si putina sare ar fi si mai buna, zise sodatul. Am sa-ti aduc eu un pic raspunse sateanul.
Dupa putina vreme se intoarse cu un pumn de sare pe care il pusera in oala. Din nou amesteca
soldatul zeama si lua o gura. Foarte buna, spuse el, insa daca ar avea si un pic de verdeata, ar fi si mai
buna. Iti aduc eu, se auzi o alta voce din multime. Imediat respectivul veni cu o mana de verdeturi pe
care le adauga la supa. Din nou amesteca si gusta din supa soldatul, dupa care exclama: Minunat ! Ce
bine ar fi insa daca as avea si un pic de carne sa pun in ea. Vin imediat, se auzi cineva spunand. Si
imediat si veni cu o bucata de carne. Soldatul a continuat acelasi procedeu obtinand rand pe rand
bors, ceapa, cartofi si chiar si paine. Dupa ce supa s-a fiert, toti s-au asezat a masa si au mancat pe
saturate.
* Asemenea acestor persoane suntem si noi, Biserica Domnului Isus. Niciunul dintre ei nu avea toate
ingredientele ca sa faca o supa, insa fiecare avea ceva ce putea sa puna in oala ca sa faca supa. Nici noi
nu avem tot ce este necesar pt Domnul, insa fiecare avem cate ceva, un ingredient necesar. Sa
contribuim cu el, aceasta este datoria fiecarui membru in parte. Asa cum o casa nu este alacatuita
dintr-o singura caramida, ci din mai multe, tot asa la zidirea bisericii lui Cristos trebuie sa contribuim
fiecare in mod personal. Si prin aportul fiecaruia, Dumnezeu poate sa implineasca totul in toti.

III. INCHEIERE

1. ILUSTRATIE DE CONUZIONARE
● Daca am inceput citand dintr-unul din documentele care stau la baza functionarii noastre ca si cult, as
vrea sa inchei in aceeasi nota, citand din alt document esential pt cultul nostru. In 'Marturisirea de
credinta a bisericilor baptiste din Romania' , la capitolul 'despre biserica' sta scris:

Noi credem si marturisim ca, dupa Noul Testament, totalitatea credinciosilor, fara
deosebire de rasa, nationalitate sau clasa sociala, din toate timpurile, din cer si de pe
pamant, formeaza Biserica lui Hristos; Biserica Universala. Aceasta Biserica nu este o
organizatie pamanteasca vizibila, ci este organismul viu, spiritual, al celor mantuiti, adica
al celor ce au crezut in Hristos si au fost nascuti din nou.

● Biserica este totalitatea credinciosilor ... organismul viu, spiritual, al celor mantuiti, adica al celor ce au
crezut in Hristos si au fost nascuti din nou. Si din acest organism viu si spiritual faci si tu parte frate si
sora.

2. RECAPITULARE SCURTA
● Esti membru in Biserica lui Cristos pe baza marturisirii credintei tale in Domnul Isus, pe baza
cunoasterii personale a Mantuitorului. Asa cum am auzit aceasta cunoastere se capata doar prin
descoperire de sus si nu prin umanitatea noastra. Si aceasta cunoastere personala a lui Cristos se
manifesta printr-o urmare indeaproape a exemplului Sau. Nu este doar o cunoastere pasiva, mentala
sau teoretica, ci una activa, dinamica si plina de putere.
● Si esti membru in Biserica lui Cristos prin rolul unic si esential pe care il ai in zidirea comunitatii de
credinta. Esti important in planul lui Dumnezeu si in Biserica Sa, de aceea ti s-a descoperit si te-a
chemat sa fii membru al acestei adunari. Ma rog Domnului sa ne ajute pe fiecare sa ne intelegem
membraitatea, astfel sa putem impreuna reflecta cat mai bine gloria lui Dumnezeu in lume. Amin !

3. RUGACIUNE SI CANTAREA 314