ING.

SABO EMIL
COLEGIUL TEHNIC „IULIU MANIU” CAREI

Mecatronica este un domeniu transdisciplinar al

ingineriei, o combinatie sinergetica intre mecanica de
precizie,sistemele electronice de comanda si control si
informatica,ce serveste proiectarii, realizarii, punerii in
functiune si exploatarii de sisteme automate inteligente.
Conceptul de mecatronică s-a născut în Japonia la
începutul deceniului al optulea al secolului trecut. Termenul
în sine a fost brevetat de către concernul Yaskawa Electric
Co. şi a fost utilizat pentru a descrie fuziunea tehnologică:
 Tot ceea ce numim astăzi
produs de înaltă tehnicitate,
este produs mecatronic.
Mecatronica este
rezultatul evolutiei firesti in
dezvoltarea tehnologica.
Tehnologia electronica a
stimulat aceasta evolutie.
Dezvoltarea microelectronicii a
permis integrarea
electromecanica.
In urmatoarea etapa, prin
integrarea microprocesoarelor
in structurile electromecanice, acestea devin inteligente si
astfel s-a ajuns la mecatronica.
Tehnologia mecatronica aduce in centrul atentiei
problema informatiei care, este componenta datatoare de
ton in raport cu materialul si energia. Aceasta pozitie a
informatiei este motivata de catre japonezi prin urmatoarele
argumente .

• informatia asigura satisfacerea nevoilor spirituale ale

omului;
• numai informatia creste valoarea nou adaugata a
tuturor lucrurilor;
• informatia inseamna cultura.

Practic tot ceea ce numim produs de inalta tehnicitate

este produs mecatronic. Automobilul modern, robotii,
tehnica de calcul, tehnica de telecomunicatii, aparatura
biomedicala, sistemele de transport inteligent, aparatura de
cercetare, aparatura electrocasnica, aparatura cine-foto si
audio-video, masinile agricole moderne etc., sunt exemple
reprezentative de produse mecatronice.
Mecatronica s-a nascut in mediul industrial. Stradaniile
la nivel academic pentru a asigura pregatirea specialistilor
in acord cu cerintele noii tehnologii au condus la conturarea
principiilor mecatronice in educatie.
Aceste principii sunt::
-hands on – prezenta palpabila a obiectului de studiu;
-learning by doing – invatarea prin practica
-interaction – interactiunea sistemelor mecanice ,
electronice, informatice.
Laboratoarele interdisciplinare de mecatronica
constituie baza pentru materializarea principiilor: “educatie
prin practica”, “educatie prin cercetare”.
Aflată la intersecţia unor
domenii ale ştiinţei cu
performanţe de vârf în
implementarea noilor
tehnologii, mecatronica
abordează concepte şi
sisteme noi în ingineria micro
şi nano senzorilor şi
sistemelor de acţionare,
materiale şi compozite
pretabile pentru implementări
la scară celulară sau atomică,
structuri celulare şi reţele
neuronale, sisteme ce prefigurează conceptele de
nanoelectronică capabile să producă viitoarele nano-
procesoare, noi concepte ale inteligenţei artificiale privind
adaptibilitatea, capacitatea de a raţiona, capacitatea de
instruire, noi sisteme de conducere axându-se în special pe
controlul robust, tolerant la defecte, adaptiv,inteligent,
sisteme expert şi neuro-fuzzy etc.
Sistemele mecatronice asigura :
-multifunctionalitate;
-flexibilitate;
-posibilitatea actionarii la distanta
-evolutie continua datorata dinamicii cerintelor pietii;
-imitare a naturii-adaptabilitate.
Oferind solutii eficiente pentru promovarea
interdisciplinaritatii, mecatronica a devenit suportul
demersurilor pentru stimularea initiativei si a creativitatii.
Foarte curand mecatronica a devenit filosofie. Pentru
practica inginereasca filosofia mecatronica a marcat saltul
de la ingineria traditionala, secventiala, la ingineria
simultana sau concurenta.
 In ultimii ani mecatronica este definita simplu: stiinta
masinilor inteligente. Mai recent demersurile pentru innoire
in educatie si cercetare aduc in atentie problema
mecatronicii ca: mediu educational in societatea
informationala, respectiv mediu de proiectare si fabricare
integrata pe fundalul caruia s-a dezvoltat conceptul de
proiectare pentru control.
In literatura de specialitate au devenit consacrate
extinderi in alte domenii ca: hidronica,
pneutronica, termotronica, autotronica, agromecatronica
(agricultura de precizie).
Evolutia in dezvoltarea tehnologica inseamna:
micromecatronica, nanomecatronica si biomecatronica.
Tendinta generala este de “intelectualizare a masinilor si
sistemelor” .

Integronica este stiinta proceselor de integrare si a

sistemelor hiperintegrate, asa cum este organismul uman.
Ea tine seama de unitatea indisolubila a lumii in care traim
si necesitatea unei perspective unice asupra acestei lumi.
Unitatea stiinta, literatura, arta, tehnologie, se
realizeaza in cadrul definit de matematica, cibernetica si
filosofie.
La baza integronicii se afla nu numai unitatea lumii
inconjuratoare ci si unitatea gnoseologica, a cunoasterii de
catre subiect a acestei lumi. Pentru ca nu se poate vorbi de
o cunoastere fizica, chimica si nici chiar despre o cunoastere
stiintifica sau artistica, cunoasterea umana fiind unitara.
Personalitatea unui individ nu depinde atat de largimea
orizontului si de bogatia cunostintelor sale, cat de modul in
care le organizeaza si le integreaza,
integrarea fiind mai importanta
decat volumul si bogatia
cunostintelor sale.
Prin comparatie cu teoria
sistemelor si cibernetica care
studiaza sistemele gata formate,
integronica tine seama de modul in care sistemele se
constituie si se dezvolta.
In acest context mecatronica poate fi considerata ca o
viziune integronica in tehnologie.
Problema integrarii este esentiala in mecatronica. In
realizarea diferitelor produse si sisteme, trebuie gasite
solutii specifice pentru integrarea componentelor:
mecanica-electronica-informatica.
Pana in prezent sunt validate doua solutii: integrarea in
modul hardware si integrarea in modul software.
Integronica aduce in atentie noi solutii de integrare ca:
integrarea genetica, integrarea prin dependenta, integrarea
prin alegere etc.
In acest sens, este important de inteles ca integrarea
este un proces firesc in natura. Pentru aceasta natura a
creat forme si structuri specifice care favorizeaza
integrarea.
Integrarea este insotita de procesul de superizare,
deoarece intregul, sistemul are proprietati emergente pe
care nu le au componentele (celulele se inmultesc,
macromoleculele nu au aceasta proprietate).
Mecatronica a deschis orizonturi nebanuite in toate
domeniile, datorita stimularii efectului de sinergie.
Prin faptul ca informatia este componenta datatoare de ton
in mecatronica, impactul tehnologiei depaseste sfera
economicului, fiind esential in domeniile social, cultural etc.
Aceasta explica interesul deosebit la nivelul tarilor
comunitare de a lansa initiative si a dezvolta programe
speciale pentru acest domeniu. Demersurile intaresc
convingerea ca in societatea informationala, relevanta
culturala depinde de performantele tehnice, tehnologice.

În 1920, scriitorul ceh Karel Čapek publică piesa de

teatru Roboţii universali ai lui Rosum, în care apare
termenul robot, adoptat pe plan internaţional după
traducerea în limba engleză.
La începutul secolulului XX, este menţionată pentru prima
dată o maşină capabilă să îndeplinească sarcini în locul
omului.În cehă, cuvântul înseamnă „muncitor, servitor” şi a
fost propus de fapt de fratele scriitorului, Josef.
Pentru a proteja omenirea de
expansiunea pe care o poate
lua dezvoltarea tehnologica a
robotilor,scriitorul ISAAC
ASIMOV a propus 3 legi care au
fost ulterior adoptate la nivel
mondial:

1.UN ROBOT NU POATE

VATAMA O FIINTA UMANA SAU
SA PERMITA CA UN OM SA FIE VATAMAT;
2.UN ROBOT TREBUIE SA SE SUPUNA ORDINELOR
OAMENILOR CU EXCEPTIA ORDINELOR CARE CONTRAVIN
PRIMEI LEGI;
3.UN ROBOT TREBUIE SA-SI PROTEJEZE EXISTENTA
ATATA TIMP CAT NU INTRA IN CONFLICT CU LEGEA 1 SI
LEGEA 2.

Primele cercetari in domeniul roboticii au fost initiate la

inceputul anilor '60. Dupa un avant substantial al aplicatiilor
roboticii in domeniul industrial, cu precadere in industria
automobilelor, la inceputul anilor '90 s-au conturat multiple
aplicatii in domeniile neindustriale (nemanufacturiere).
Asupra acestor aplicatii dorim sa atragem atentia, cu atat
mai mult cu cat s-a estimat ca robotica urmeaza sa joace un
rol insemnat in restructurarea civilizatiei mileniului trei.
Aceasta afirmatie poate fi usor sustinuta cu cateva date
statistice continute in ultimul raport (pe 2001) al IFR
(International Federation of Robotics).
Astfel, in anul 2000 s-au pus in functiune 98700 unitati
de roboti, numarul total ajungand la 749800 de unitati, iar
valoarea totala a pietei corespunzatoare acestui domeniu a
fost estimata la 5,7 mld. de dolari SUA.
Statisticile privind tipurile de roboti arata sugestiv
cresteri importante ale numarului robotilor care raspund
unor aplicatii neindustriale. Daca in cursul anului 2000
numarul unitatilor instalate a ajuns la 112500, la sfarsitul
anului 2004 se estimeaza ca numarul acestora va ajunge la
aproape 625000.
Beneficiile introducerii robotilor in
industrie includ managementul
controlului si al productivitatii si
cresterea evidenta a calitatii
produselor. Robotii pot lucra zi si
noapte fara a obosi sau a-si reduce
performanta. Consecvent realizeaza
reduceri substantiale ale pretului de
cost in primul rand prin reducerea consumurilor de materii
prime si al prelucrarii automate a acestora. De asemenea
utilizarea robotilor aduce avantaje pe piata concurentiala.
Robotii ofera beneficii substantiale muncitorilor,
industriilor si implicit tarilor. In situatia folosirii in scopuri
pasnice, robotii industriali pot influenta pozitiv calitatea
vietii oamenilor prin inlocuirea acestora in spatii:
periculoase, cu conditii de mediu daunatoare omului, cu
conditii necunoscute de exploatare etc.
Prin dezvoltarea rapida a industriei si
a tehnicii de calcul, putem observa
evolutia robotilor industriali catre
generatiile inteligente ce le ofera
caracteristica de a "intelege" mediul in
care lucreaza.
Aceasta dezvoltare, chiar
spectaculoasa, in directia aplicatiilor
neindustriale justifica trecerea in
revista in randurile de mai jos a
principalelor subdomenii in care robotii
nemanufacturieri sau robotii de serviciu isi pot gasi
aplicabilitate.
Aceste domenii sunt constructiile, reabilitarea
bolnavilor, comert, transport si circulatia marfurilor,
administratia locala, protectia mediului inconjurator si
agricultura; supraveghere, inspectie, protectia de
radiatii si interventii in caz de catastrofe; hoteluri si
restaurante; in medicina, gospodarie, hobby si
petrecerea timpului liber.

I
BIBLIOGRAFIE
1. Dolga, V, Proiectarea sistemelor mecatronice, Editura POLITEHNICA , Timişoara, 472
pag., 2007, ISBN 978-973-625-573-1

2.Bishop, H. Robert, The Mechatronics Handbook, CRC Press, London-New York-

Washington, 2002

3. Isermann, R., Mechatronische Systeme, Springer-Verlag , Berlin,1999

4. Miu, K.D., Mechatronics. Electromechanics and Contromechanics, Springer-Verlag, New

York 1992

5. Giurgiutiu, V., Lyshevski, S.E., Micromechatronics, CRC Press, Inc.2004, ISBN: 0-8493-
1593-X

6. Shetty, D., Kolk, A.R., Mechatronics System Design, Pws Publishing Company, Boston,
2000