LILIANA lONESCU-RUXĂNDOli: 71 «• NARAłIUNE ŞI DIALOG IN PROZA ROMÂNEASCA — Elemente de pragmatică a textului literar — EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti

, T991 lf)ă NARRATIVE AND DIALOGUE IN THE ROM ANI AN FICTION — Elements of a Pragmatic Approach to the Literary Text 7 k -0SCUPRINS BDITURA ACADEMIEI ROMANE R—79717 Bucureşti, Calea Victoriei 125 Cuvînt înainte 7 I. INTRODUCERE 1. Pragmatica — domeniu al acŃiunii şi interacŃiunii comunicative 9 2. Concepte de bază ale pragmaticii 12 3. Textul literar din perspectiva pragmaticii 31 II. ASPECTE PRAGMATICE ALE NARAłIUNII LITERARE 1. Povestiri compacte — povestiri segmentate 38 1.1. Preliminarii 38 <>1.2. Povestirea compactă (rituală). Strategii conversaŃionale în naraŃiune 40 <J> 1.2.1. M. Sadoveanu, Hanu-AncuŃei 40 <$> <0> 1.2.2. Marin Preda, MoromeŃii, I (p. 259 — 265) 62 <> 1.3. Povestirea segmentată. Strategii narative în dialog 66 <J> 1.3.1. I.L. Caragiale: schiŃe 66 O Biibico 67 <> Cadou 68 <$>C.F.R. 70 <> DiplomaŃie 72 <> 1.3.2. G. Călinescu, Scrinul negrii (p. 62-68)75 <0> 1.4. ObservaŃii finale 77 2. Scrisoarea literară ca act particular de comunicare. Lectură reală — lectură fictivă 77 2.1. Preliminarii 77 <e> 2.2. [Scrisori ale autorului] 78 <> 2.2.1. [C. Negruzzi Negru pe alb. Scrisori la un prieten] 78 <£> 2.2.2. [I. Ghica, Scrisori către V. Alecsandri] 79 <£> 2.2.3. [Al. I. Odobescu, Pseudokinegetikos] 81 <0> 2.3 [Scrisori schimbate între personaje] 83 <> 2.3.1. [IX. Caragiale: Infamie, Dascăl prost, Antologie] 83 <£> 2.3.2. [Camil Petrescu, Patul lui Procust] 85 «O 2.3.3. [G. Călinescu, Scrinul negru] 88 <0> 2.3.4. [Aug. Bu-zura, Refugii] 89 <> 2.4. ObservaŃii finale 91 3. Forme ale implicării cititorului în structura textului narativ 92 3.1. Preliminarii 92 <> 3.2. [N. Filimon, Ciocoii vechi şi noi] 92 <> 3.3. [SchiŃele lui I.L. Caragiale] 95 <> 3.4. ObservaŃii finale 100 III. ASPECTE PRAGMATICE ALE DIALOGULUI LITERAR 1. Structuri şi strategii conversaŃionale în schiŃele lui I.L. Caragiale 102 1.1. [Preliminarii] 102 <$> 1.2. [„ConversaŃia" la personajele lui Caragiale] 102 <> 1-3[Organizarea generală a conversaŃiei] 104 <$> 1.4.1. [Accesul la cuvînt] 109 <> 1.4.2. întreruperi ale replicilor în curs] 114 <$> 1.5. Perechile de adiacentă întrebare-răspuns 124 <> 1.6. Corectarea replicilor 134 <£> 1.7. fMişcări şi proceduri conversaŃionale strategice] .. 138 O 1.8. ObservaŃii finale 142 Strategii aJe po]iteŃii în textul narativ 143 2.1. G. Călinescu, Scrinul negru 143 O 2.2. M. Sadoveanu, Zodia Cancerului 156 <> 2.3. ObservaŃii finale 172 IV. ÎNCHEIERE 173 Bibliografie: (a) Lucrări de referinŃă 175 <0> (b) Surse 176 Abstract 177 Indice de materii 181 CUVÎNT ÎNAINTE Ceea ce caracterizează lingvistica ultimelor decenii este o concentrare a preocupărilor specialiştilor în direcŃia studierii mecanismului şi a formelor concrete de utilizare a limbii. Acest fapt se reflectă atît în constituirea unor discipline cum ar fi pragmatica sau gramatica textului, cît şi în apariŃia unor domenii interdisciplinare, cum ar fi sociolingvistica sau psiholingvistica. Este evident că studiul limbii ca sistem şi studiul limbii ca proces (pentru a folosi termenii glosematicii) sînt complementare şi că ultimul tip de cercetări beneficiază de achiziŃiile celui dintîi; după cum este evident şi că studiul limbii ca proces implică luarea în consideraŃie a unui ansamblu de variabile de natură extralingvistică, pe care cercetarea limbii ca sistem le exclude cu desăvîrşire. Examinarea modului în care vorbitorii folosesc limba presupune interpretarea celor mai diverse aspecte prin prisma funcŃiei primordiale a acesteia: comunicarea, numitorul comun al tuturor formelor uzului

lingvistic, de la conversaŃia curentă la creaŃia literară sau ştiinŃifica. Lucrarea de faŃă are ca obiect comunicarea prin literatură, abordată cu mijloacele puse la îndemînă de aparatul conceptual şi de metodologia pragmatică. Ea nu-şi propune să formuleze, din această perspectivă, o teorie a textului literar, ci să sugereze o modalitate de comentare a unei categorii de texte: cele de proză narativă, oprindu-se asupra unora dintre cele mai cunoscute creaŃii ale scriitorilor români, de la scrisorile lui C. Negruzzi la MoromeŃii lui Marin Preda. Această modalitate a fost elaborată şi definitivată pas cu pas, întrucît, cu puŃine excepŃii — între care poate fi notată cartea de pionierat a lui Mary Louise Pratt (Pratt, 1977) —, cercetările de pragmatică utilizează materialul oferit de conversaŃia curentă. Departe de a absolutiza valoarea comentariului pragmatic al textului narativ, îl considerăm drept una dintre căile de acces posibile spre înŃelegerea literaturii atît ca produs al manipulării unor tehnici de construcŃie la nivel macro- şi microstructural, cît şi, mai ales, ca produs al unui anumit tip de gîndire şi sensibilitate umană. Conceperea literaturii ca act de comunicare acreditează, de la început, ideea omniprezenŃei unei atitudini dialogale a autorului; el are în perma-nenŃă în vedere publicul, anticipîndu-i reacŃiile şi încercînd să se adapteze exigenŃelor acestuia. „Dialogizarea interioară a discursului", despre care vorbea M. Bahtin (cf. Bahtin, 1982, p. 134), reprezentînd una dintre premisele pragmaticii literaturii, am urmărit să relevăm şi să descriem întrepătrunderea, în forme specifice, a relatării şi reprezentării, modurile fundamentale ale textului narativ, semnalînd faptul că naraŃiunea se dovedeşte adesea permeabilă la anumite strategii conversaŃionale, după cum dialogul poate reflecta prezenŃa unor intenŃii şi strategii narative. Preocuparea pentru problema corelaŃiei dintre scriitură şi lectură este aceea care ne-a determinat să comentăm scrisoarea literară ca act adresat de comunicare şi să analizăm cîteva dintre procedeele de implicare a cititorului în structura textului narativ. tntrucît punctul de plecare al cercetării noastre l-au constituit studii de pragmatică a limbii vorbite, era firesc să ne întrebăm în ce raport se află strategiile comunicative din textul literar cu cele ale comunicării curente. Am încercat să oferim un răspuns prin analiza structurilor şi a strategiilor conversaŃionale din schiŃele maestrului român al dialogului, I. L. Caragiale, precum şi prin analiza strategiilor politeŃii la personajele din două cunoscute romane: Scrinul negru şi Zodia Cancerului. Desigur că, în acest capitol, se vor putea recunoaşte puternice ecouri din sociolingvistică. Nu este nimic surprinzător, de vreme ce specialişti cunoscuŃi în domeniul pragmaticii susŃin că sociolingvistica trebuie să fie o „pragmatică aplicată" (Brown, Levinson, 1978, p. 286). De altfel, trebuie să mărturisim că preocupările în domeniul sociolingvisticii ne-au orientat în mod firesc spre problemele pragmaticii. în intenŃia de a face ca această lucrare să fie accesibilă unui cerc cît mai larg de cititori, am introdus numai conceptele de bază ale pragmaticii, explicîndu-le succint într-un capitol introductiv şi degajînd astfel analizele de orice fel de paranteze teoretice. Poate că lectura cărŃii va declanşa întrebarea: în ce măsură aparŃin lingvisticii problemele discutate? O asemenea întrebare ni se pare a trăda un profesionalism îngust. Oferim drept răspuns cunoscuta parafrază după TerenŃiu a lui R. Jakob-son, care defineşte lingvistica drept ştiinŃă prin excelenŃă deschisă: „Linguista sum: linguistici nihil a me alienum puto" (Jakobson, 1963, p. 27). L Introducere 1. PRAGMATICA — DOMENIU AL ACłIUNII ŞI INTERACłIUNII COMUNICATIVE Delimitînd dimensiunile semiozeiăCh. Morris identifica, încă din 1938, alături de sintaxă şi semantică, pragmatica, studiu al relaŃiei dintre semne şi cei care le interpreteazăîVlorris, 1938, p. 6), şi considera retorica o formă mai veche şi restrînsă a unui astfel de studiu (ibidem, p. 30). Cu toate acestea, constituirea pragmaticii ca domeniu specific de cercetare, dispunînd de un metalimbaj şi de o metodologie proprie este produsul ultimelor trei decenii: „Colonizarea ei nu a fost decît ultimul stadiu al unei expansiuni în valuri succesive a lingvisticii de la o disciplină îngustă, ocupîndu-se cu datele fizice ale vorbirii, la o disciplină largă, incluzînd forma, sensul şi contextul" (Leech, 1983, p. 2). Crearea şi consolidarea pragmaticii marchează trecerea de la o perspectivă „auto-referenŃială", statică, asupra limbii, la una cu multiple deschideri spre condiŃionările exterioare, dinamică. Deplasarea centrului de interes al specialiştilor spre procesul utilizării concrete a limbii este legată, pe de o parte, de anumite orientări apărute în domeniul filozofiei limbajului, care au oferit premisele analizei componentei acŃionale a comunicării verbale, pe de alta, de dezvoltarea unor cercetări interdisciplinare, de tipul sociolingvisticii şi al psiholingvisticii, care au determinat redefinirea şi reevaluarea noŃiunii de context. Reintegrarea limbii în cadrul sociocultural şi psihologic în care este produsă şi interpretată a pus în evidenŃă existenŃa unor sensuri „contextuale", recunoscute ca atare de receptorii enunŃurilor. în funcŃie de datele

situaŃiei de comunicare în care este emis, un enunŃ poate exprima mai mult decît sensurile literale însumate ale componentelor sale (enunŃul E cam întuneric aici poate constitui, în anumite condiŃii, o sugestie şi deci, indirect, o rugăminte de a aprinde lumina) şi, prin aceasta, capacitatea sa de semnificare se diversifică situaŃional (enunŃul Am să vin mline poate constitui o afirmaŃie, o promisiune sau o ameninŃare, în funcŃie de condiŃiile în care este rostit). Nici una dintre gramaticile curente nu poate capta, prin sistemul său specific de reguli, aspecte ale comunicării de tipul exprimărilor aluzive, politicoase, ironice sau retorice. /Pragmatica este domeniul complementar semanticii, al cărui obiect îl constituie contribuŃia contextului la procesul de semnificare prin limbaj (Leech, 1983, p. 8), ceea ce St. Levinson a numit, printr-o formulă deosebit de sugestivă, „meaning minus semantics" (Levinson, 1983, p. 31), deci acele sensuri ale enunŃurilor care depăşesc cadrul explicativ oferit de regulile semanticeăe rifieînd tradiŃiile funcŃi Valorificînd tradiŃiile funcŃionaliste de analiză a limbii şi, în acelaşi timp, situîndu-se, conceptual şi metodologic, în aria integratoare a semioticii, pragmatica îşi defineşte identitatea prin cîteva elemente-/ (lăDistingerea consecventă a procesului emiterii de acela al receptării enunŃurilor, rezultat al considerării limbii prin prisma funcŃiei sale primordiale, comunicarea/o asemenea distincŃie este inoperantă din punctul de vedere al sistemului lingvistic, deci din perspectiva gramaticii. Utilizarea limbii implică, pentru emiŃător (E) şi receptor tR), soluŃionarea unor probleme diferite. E îşi pune probleme de planificare lingvistică: dintre mai multe formulări echiproba-bile, care este cea mai potrivită în raport cu condiŃiile concrete de comunicare şi cu propriile sale intenŃii? Demersul său este de tip pre-d ic tiv: E trebuie să prevadă reacŃiile partenerului faŃă de fiecare dintre formulările posibile. Problemele R privesc interpretarea enunŃurilor, deci înŃelegerea semnificaŃiilor şi, implicit, sesizarea intenŃiilor colocutorului. Demersul R este de tip euristic: el trebuie să opteze pentru acea ipoteză interpretativă pentru care nu dispune de contra-probe (Leech, 1983, p. 36-41). / J$L) Rolul esenŃial atribuit c o ntextului în procesul comunicării/ DefiniŃia pragmatică a noŃiunii de context include, alături de factorii lingvistici care condiŃionează codajui şi decodajul, factorii extralingvistici. Atît selecŃia materialului verbal (şi neverbal) pe care o operează E unui enunŃ, cit şi valoarea pe.care o atribuie R enunŃului respectiv sînt strict dependente nu numai de semnificaŃia unităŃilor lexicale care îl compun, ci, într-o măsură foarte importantă, de întregul ansamblu de enunŃuri (text) în care se înscrie — deci chiar conceptul de context lingvistic desemnează în pragmatică o realitate mai cuprinzătoare—, precum şi de datele situaŃiei de comunicare (identitatea interlocutorilor, relaŃia dintre aceştia, locul şi momentul în care se produce schimbul verbal), fondul de informaŃii comun şi specific partenerilor, intenŃiile acestora (Levinson, 1983, p. X, 5). (ăăConsiderarea folosirii limbii drept formă de bază a comportamentului social, caracterizată prin intenŃionalitate (cf. teoria actelor verbale) şi raŃionalitat e 62f. teoriile despre strategiile conversaŃionale, jocurile dialogice etc).Comunicarea verbală pune în funcŃiune nu numai filtrul gramaticalităŃii— al cărui mod de acŃiune a constituit obiectul permanent al preocupărilor lingviştilor —, ci şi filtrul reuşitei şi al e f i c i e n Ń e i./ăExistă deci enunŃuri corecte sau incorecte sub aspect gramatical, dar enunŃurile corecte pot fi reuşite sau nereuşite, după cum formularea aleasă de E permite sau nu R să sesizeze intenŃiile cu care au fost rostită iar enunŃurile reuşite, la rindul lor, pot fi eficiente sau ineficiente, după cum au sau nu asupra R efectul dorit de E, modifieîndu-i în mod corespunzător comportarea, ideile sau sentimentele. în măsura în care orice act de enunŃare este conceput ca orientat spre un anumit scop, deci se porneşte de la premisa că E foloseşte limba pentru a produce un anumit e f e c t asupra R, abordarea pragmatică a limbii este, în esenŃă, o abordare de tip retoric (Leech, 1983, p. 15). Gramaticalitatea este independentă de situaŃia de comunicare, dar reuşita şi eficienŃa enunŃurilor sînt în strînsă dependenŃă de acŃiunea unor factori sociali sau psihologici. Se poate vorbi deci nu numai despre o competenŃă lingvistică, în sens chomskian, exprimabilă prin reguli gramaticale, ci şi despre o competenŃă pragmatică, a uzului. „Există reguli ale uzului — afirma Dell Hymes — fără de care regulile gramaticii ar fi inutile" (Hymes, 1972, p. 278). FaŃă de relativa uniformitate a competenŃei lingvistice a adulŃilor, competenŃa pragmatică se caracterizează printr-o largă diversitate, achiziŃia acesteia putînd continua mult după vîrsta mijlocie (Green, Morgan, 1981, p. 178). CompetenŃa pragmatică include o latură comunicativă, referitoare la întregul ansamblu al principiilor şi convenŃiilor care guvernează comunicarea într-o anumită comunitate lingvistică, valabile prin urmare pentru toŃi membrii comunităŃii considerate, şi o latură socială, referitoare la capacitatea de folosire strategică a competenŃei comunicative pentru realizarea scopurilor propuse, variabilă în funcŃie de diversele subgrupuri ale unei comunităŃi. în orice comunitate lingvistică, deşi toŃi vorbitorii cunosc convenŃiile privind structurarea anumitor evenimente comunicative (de exemplu, convorbirile

evidenŃiate de rezultatele la care conduc schimburile verbale în raport cu interesele participanŃilor. formele deixisuhii (Levinson. A spune ceva nu implică numai performarea unui act de către un vorbitor individual (E). semnul eşecului unui act fiind identificarea incorectă a forŃei ilocuŃionare a enunŃului considerat. 287). 1983. sau factorii care condiŃionează alegerea formelor politeŃii. care poate conta drept simplă afirmaŃie. una ilocuŃionară şi una perlocuŃionară(vezi Austin. Morgan. implicit. p. presupoziŃiile. 284). o schiŃă a structurii şi a modului de producere şi funcŃionare a ultimei categorii de texte ne apare ca necesară. pentru a identifica şi examina caracteristicile textului narativ. Efectele produse asupra R de rostirea unor enunŃuri cu o anumită forŃă ilocuŃionară definesc a c t e 1 e p e . în jurul căruia gravitează fără excepŃie aspectele de bază ale organizării pragmatice: actele verbale. opŃiunea pentru un anumit codaj reprezintă mijlocul principal de dirijare a decodajului. 7 — 8). tipul monologic. în acelaşi timp. ca urmare a unui codaj inadecvat. 284). primul constituind un subtip al celui de al doilea (caracterizat prin identitatea dintre E şi R). 2. I. 23—30yHa acte de emitere a unor enunŃuri cu o anumită structură fonetica. rugăminte. (a) în funcŃie de modelul de construcŃie. în realitate. 2Dă avem în vedere aspectul acŃionai al utilizării limbii. rolul de E/acest rol nu este deci pre-alocat) şi care nu presupune un cadru instituŃional de desfăşurare (Levinson. lat. actele locuŃionare (cf. citat anterior. p. filtrul care funcŃionează este cel al gramaticautăŃii (v. scuzelor. 152). de situaŃia de comunicareăLa nivel locuŃionar. menajîndu-i însă susceptibilităŃile şi creîndu-i impresia că îi lasă posibilitatea de alegere a soluŃiei interpretative care îi convine (Edmondson. 1981. p. p. poate conduce la detectarea sursei efectelor de accelerare sau de frînare a relaŃiilor sociale pe care le are interacŃiunea prin limbaj (Brown. inclusiv a modului său de manifestare în cursul schimbului verbal şi a capacităŃii sale de a raŃiona şi de a interpreta enunŃurile în curs (Green. p. p. Toate celelalte uzuri ale limbii sînt derivate din acela reprezentat de conversaŃia curentă directă — engl. 1981. Faptul că aceste rezultate sînt favorabile unuia sau altuia dintre parteneri. cel reprezentat de convorbirea telefonică şi cel reprezentat de comunicarea scrisă. face-to-face — (Fil-lmore. există diferenŃe între subgrupurile componente în ceea ce priveşte abilitatea conversaŃională. implicaturile. de natură anticipativă: E trebuie să prevadă reacŃiile partenerului şi să-i dejoace rezistenŃa probabilă. 1965. in „în. 1983. Fillmore distinge. Componenta 10 11 interacŃională a comunicării verbale conferă oricărui act concret de enunŃare un caracter strategic. iar ultimul — adăugăm noi—. Folosirea limbii apare astfel. Principiul „clasic" al adaptării la partener îşi păstrează pe deplin valabilitatea. 180). 152—154). că sînt „negociabile" reflectă caracterul interacŃional al limbii. putem proceda deci prin raportare la trăsăturile textelor dialogice ilustrînd conversaŃia curentă directă. locutio „vorbire") sînt independente de contextul comunicativ şi. CONCEPTE DE BAZĂ ALE PRAGMATICII l/Trototipul utilizării limbii este conversaŃi a. 236. d i a 1 o g i c şi impersonal. In aceste condiŃii. cît şi o bună cunoaştere a interlocutorului. un caz particular al aceluiaşi tip (caracterizat prin faptul că E şi R sînt indefiniŃi). determinată de intenŃiile comunicative ale E şi recunoscută ca atare de Răffio r Ń a i 1 o c uŃionară desemnează felul în care este „luat'e un enunŃ de către participanŃii la schimbul verbal: drept aserŃiune. ci şi „orientarea" reacŃiei interlocutorului. ca un mod de a c Ń iune şi de interacŃiu n e umană. lat. în care doi sau mai mulŃi participanŃi îşi asumă alternativ. cap. Levinson. ordin.telefonice) sau mijloacele convenŃionalizate de exprimare a promisiunilor. Searle. Propunînd o tipologie a textelor. p. tipul reprezentat de conversaŃia curentă d irectă. promisiune. drept promisiune sau ameninŃare). ca text dialogic scris. Analiza utilizării strategice a limbii poate explica remarcabila varietate a tipurilor de schimburi verbale şi a formelor de realizare a acestora şi. ultimele două fiind derivate din primul (Fillmore. în care o soluŃie conversaŃională este raŃională. tipul familiar predominant de discuŃie. în a cărui structură poate fi identificată o componentă locuŃionară. în timpul'e — locutio) asociază conŃinutului propoziŃional al enunŃurilor o forŃă convenŃională specifică. \)yk c t e 1 e ilocuŃionare (cf. gramaticală şi semantică. 94—102. fiecare enunŃ rostit în cadrul unei conversaŃii constituie un act verbal. uz nuclear. ordinelor etc. 1981. şi (b) în funcŃie de relaŃia dintre ocazia producerii şi a interpretării textului. Ch. rugăminŃilor. în funcŃie de gradul. Faptul este posibil pentru că unul şi acelaşi conŃinut propoziŃional poate fi asociat cu forŃe ilocuŃionare diferenŃiate sitnaŃional (vezi enunŃul Am să vin mîine. 1970. în mod liber. 1978 p. supra. p. 1981. Alegerea strategiei adecvate într-o anumită situaŃie de comunicare presupune atît o perspectivă clară asupra obiectivelor conversaŃionale urmărite. scuză etpf Filtrul specific nivelului ilocuŃionar este cel al reuşitei. 248-249.

Imperativul însă. De o utilizare mai largă se bucură totuşi varianta lui J. fiecare dintre soluŃiile de clasificare propuse determinînd o serie de obiecŃii. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a promite. Exprimarea directă a intenŃiilor E poate avea uneori consecinŃe nefavorabile asupra relaŃiilor dintre interlocutori. practic. forma negativă a verbului pentru refuz (Nu merg la teatru. 1977. sfaturi (între aba-l mai întîi dacă are cartea!). iar cel perlocuŃionar este exterior enunŃului propriu-zis.rlocuŃionare (cf. 1977. Nu doresc salată etc). precis. determinată de o proprietate sau acŃiune a E sau a R. a felicita. rezultat al abilităŃii individuale a E. 27 — 45. există şi alŃi indici. a solicita. a porunci. a invita. 12 13 Dar. de exemplu. ai forŃei ilocuŃionare cu o eficienŃă mai redusă: modul imperativ al verbului şi intonaŃia imperativă pentru ordine (Vino aici!. per „prin. a cere. a sfătui. Searle (Searle. a linişti. enunŃ formulat ca răspuns la întrebarea Mergem miine la plimbare?). în anumite situaŃii. Ele pot fi însă desemnate prin verbe ca: a convinge. ForŃa ilocuŃionară a enunŃurilor este neambiguu exprimată prin aşa-numitele verbe performative. folosindu-se indicatori ai altor acte (vezi Davidson. p. invective (Du . a provoca etc. (4) acte expresive: acte exprimînd o anumită stare psihologică. Este evident că introducerea conceptului de act perlocuŃionar reflectă faptul că. a se scuza. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a ordona. p. Actele indirecte oferă posibilitatea de a atenua efectul unui enunŃ. D ă-mi cartea!). TsjoŃiunea de act ilocuŃionar nu poate deveni operantă dacă nu se încearcă reducerea marii diversităŃi a actelor posibile la un număr finit de clase. De remarcat însă că nu orice act ilocuŃionar are consecinŃe perlociiŃionare directe: dacă cererea orientează într-un sens precis reacŃia R. 100-104). dacă diversele forŃe ilocuŃionare au mărci formale proprii. delimitate în raport cu anumite criterii. p. acŃiunea şi interacŃiunea verbală nu pot fi separate. 143-158. forma interogativă este un procedeu consacrat de uz pentru formularea unor solicitări. Nu există încă un consens general în această privinŃă. a presupune. conform căreia actele ilocuŃionare se pot grupa în 5 clase de bază: (1) acte reprezentative: acte exprimînd angajarea E faŃă de adevărul propoziŃiei asertate. în condiŃiile în care aspectul locuŃionar constituie prin excelenŃă obiectul de studiu al gramaticii. p. 61 — 68). a promite. (3) acte comisive: acte exprimînd angajarea E de a efectua o anumită acŃiune (ele sînt deci orientate spre E). în primul caz menŃionat pentru exemplificare.t e naibii!) etc. . a ordona. a sfătui. Vrei să-mi arăŃi fotografiile?). efectele perlocuŃionare nu au indici expliciŃi în structura enunŃurilor. de exemplu. a consola. într-o anumită situaŃie de comunicare. Din această categorie fac parte verbe ca: a afirma. exprimarea indirectă sau atenuată a intenŃiilor comunicative se realizează cu mijloace convenŃionalizate: în limbi foarte diferite. poate fi utilizat şi pentru a exprima invitaŃii (TreceŃi miine pe la noi!). ci presupun mecanisme exterioare planului verbal. PoŃi să-mi dai şi mie cartea?. a sugera. Lakoff. 1965. a invita. a flata etc. teoria actelor verbale este astăzi. a ruga. ci la exprimarea unui refuz (Cred că miine o să plouă. nespecifici (polifuncŃionali). ci şi realizarea acestuia (vezi Austin. Un enunŃ declarativ poate servi nu la exprimarea — ca de obicei — a unei aserŃiuni. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a mulŃumi. a insulta. Filtrul care funcŃionează la nivel perlocuŃionar este cel al eficienŃei. exprimarea refuzului printr-un enunŃ declarativ. negreşit pentru promisiuni (Vin sigur miine să te văd). Multe solicitări. a felicita etc. 14 lipsit de orice fel de marcă negativă. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a afirma. anumite adverbe ca sigur. a amuza. urări (FiŃi bine veniŃi!). implică nu numai desemnarea unui anumit act. diateza activă. persoana I sg. actele eficiente fiind caracterizate prin coincidenŃa efectului real cu acela scontat de E. lat. llocuŃiile şi perlocuŃiile sînt dependente de contextul comunicativ. în esenŃă. prin intermediul" — locutio). (2) acte directive: acte exprimînd încercarea E de a-1 determina pe R să facă o anumită acŃiune (ele sînt deci orientate spre R). a se angaja (să) etc. în schimb. este un procedeu ad-hoc. 1975. verbe a căror folosire la indicativ prezent. mai ales 34—39). promisiunea nu are un astfel de rezultat. a insista etc. unele acte ilocuŃionare sînt performate indirect. în afara performativelor explicite. avînd adesea un verb modal înaintea celui care desemnează acŃiunea solicitată (îmi dai şi mie cartea?. prin modificarea formei de exprimare a intenŃiei comunicative. sînt formulate ca întrebări. teoria actelor ilocuŃionare. Natura interacŃională a comunicării explică faptul că. apare ca firească folosirea din ce în ce mai largă a denumirii „act verbal" pentru a desemna exclusiv actele ilocuŃionare.

Respectarea principiului cooperativ presupune emiterea de către fiecare colo-cutor.v e ee. "Este evident însă că respectarea întocmai e acestor maxime ar face conversaŃia extrem de plictisitoare. 1978). Levinson.iajure ă. Austin: „ce putem face cu cuvintele ?". în realitate. _. 3. le y a n Ń e i cere ca interlocutorii să nu facă decît afirmaŃii legate strict de subiectul discutat. în momentul consideraiăCu toate că.-. ne putem angaja noi înşine să facem anumite lucruri (actele comisive). şi principiul politeŃii. ionVersătfonal. (t\) mavimn m fl p i p r p i Se referă la modul în care trebuie.— structurarea logică a enunŃurilor. dezarmîncîu-i pe participanŃi. Brown şi St. J. (c) maxima re. manifestată prin: __ evitarea obscurităŃii expresiei — evitarea ambiguităŃii — evitarea prolixităŃii . Cu cuvintele putem spune celorlalŃi cum sînt lucrurile (actele reprezentative). uv. ieCriu mijloacele raŃionaăde du. Grice (vezi Grice. direcŃia schimburilor verbale este destul de lax definită. (b2) colocutorii nu trebuie să susŃină lucruri pentru care nu dispun de dovezi adecvate.i e a \ l l reclamă furnizarea de către colocutori a tuturor i n f o r m a Ńiilor Tie ce s a re în raport cu obiectivul conversaŃional şi cu stadiul discuŃiei. Levinson (vezi Brown. P. (b) maxi ni a călită ti i cere ca interlocutorii Să spună numai ceea ce cred că este adevărat. interlocutorii dispunînd de o mare libertate în alegerea şi alternarea subiectelor de discuŃie — cu totul excepŃional fixate de la început. a deplînge etc. întrucît presupune formularea intervenŃiilor fiecărui participant la un schimb verbal în concordanŃă cu obiectivul sau direcŃia acceptate prin consens ale activităŃii comunicative respective. CorelaŃia dintre aceste principii reflectă corelaŃia specifică dintre obiectivele ilocuŃionare şi cele sociale ale comunicării. a numi. există tendinŃa de a se spori numărul acestor principii. H. 102). nu orice mişcare conversaŃională este acceptabilă. descriu mijloacele raŃionau. p. iar complementaritatea lor permite explicarea satisfăcătoare a esenŃei mecanismului oricărei activităŃi care se întemeiază pe colaborare.1/P rincipiul cooperativ asigură coerenŃa şi continuitatea discursivă. limitate. ne putem exprima propriile sentimente şi atitudini (actele expresive) şi putem realiza schimbări prin anumite enunŃuri (declaraŃiile) (Searle. 44—45).l7\ sub forma a patru maxim/ care /Principiul se coneielw:ea /asJ» . 1ă83. inclusiv utilizarea concretă a limbii: principiul cooperativ. (a2) contribuŃia fiecărui participant la schimbul verbal nu trebuie să furnizeze mai multă informaŃie decît este necesar. .ă ru in ci . prezentat în detaliu de P. Aceasta implică respectarea a două submaxime: (h)) colocutorii nu trebuie să afirme lucruri pe care le consideră false. (5) declaraŃii: acte prin intermediul cărora se realizează o anumită stare de fapt şi a căror performare reclamă un anumit cadru instituŃional. formulat de H. viăfăşurare a unor schimburi coop/erative: /e (a) neaxima c a n t. maximele subsumate principiului cooperativ par a descrie mai degrabă „un paradis al filozofului" (deci o situaŃie ideală) decît o realitate curentă (Levinson. 1975). putem încerca să-i determinăm pe alŃii să facă anumite lucruri (actele directive). a concedia etc încercînd să dea un răspuns la întrebarea lui J. în cazul conversaŃiei curente. în fiecare moment al discuŃiei. Grice însă ne previne asupra înŃelegerii tale quale a maximelor formulate. de cele mai multe ori conturate pe parcurs — . p. ol-„e. Aceasta implică respectarea a două submaxime: (ax) contribuŃia fiecărui participant la schimbul verbal trebuie să furnizeze întreaga cantitate de informaŃii necesară. Levinson. 1977. exclusiv a replicilor adecvate conversaŃional. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin verbe ca: a declara.a se scuza. «y Recunoaşterea de către R a sensurilor pe care E le atribuie enunŃurilor în diverse situaŃii de comunicare — sensuri care adesea sînt foarte îndepărtate de cele literale — dovedeşte existenŃa unui sistem de principii care guvernează interacŃiunea verbalăăeşi. Searle este de părere că posibilităŃile noastre sînt. P. două rămîn 15 fundamentale. Aşa cum observa St. formulate intervenŃiile în cadrul unui schimb verbal. reclamind claritatea. în ultima vreme.

de posibilitatea ca unul şi acelaşi enunŃ să declanşeze presupoziŃii diferite. Aparent. la un nivel mai profund. care au funcŃia unor mărci specifice (vezi lista principalilor declanşatori de presupoziŃii în Levinson. — C-da 1354 1T cu precizarea că această maximă se dovedeşte. 1983. bazată pe încălcarea maximei cantităŃii. ci sînt legate de contextul comunicativ în care este emis enunŃul. răspunsul fiind cunoscut). (B nu are ceas şi nu există nici un ceas în apropiere). Acelaşi lucru se poate spune şi despre maxima cantităŃii. bazată pe încălcarea maximei calităŃii (întrebarea apare ca nesinceră. după cum într-un enunŃ ca: Dacă m . B evită forma directă de răspuns şi. morfologice sau sintactice din structura unui enunŃ. 109— 113). depmzînd totuşi şi de factori contextuali. Orice abatere declanşează deducŃii ale I}. încearcă să găsească o cale logică de a integra tot ceea ce înregistrează în universul discursiv conturat de replicile precedente. ele au în vedere presupunerea esenŃială a naturii cooperative a interacŃiunii verbale şi au fost numite de Grice i m p 1 i c a t u r i conversaŃionale. Este clar că deducŃia pragmatică făcută de A nu s-a întemeiat pe nici un element din structura lingvistică a enunŃului lui B. într-un enunŃ cum ar fi: Ploaia a încetat. EsenŃial nu este faptul că Ńr ar adera necondiŃionat la cerinŃele menŃionate. prezenŃa verbului a înceta determină deducŃia: »„Pînă acum a plouat". 18 e preiurările concrete în care este rostit acest enunŃ în cadrul unui 1 himb verbal permiŃînd alegerea . replica Im B nu constituie un răspuns la întrebare.. una dintre maxime (sau mai multe). între altele. vezi Levinson. care.ar fi invitat. Interpretarea lor porneşte.insistînd asupra importanŃei lor nu atît în procesul de emitere. considerînd ca o axiomă atitudinea cooperativă a partenerului. cum ar fi tautologia (Legea e lege). şi va face deducŃia simplă că este aproximativ 8 Aceasta înseamnă că. B nu poate indica ora exactă. 181—185). (b) altele sînt mai direct legate de structura lingvistică a unui enunŃ. în cazul de faŃă. maxima relevanŃei a fost respectata de B. există un tip de implicaturi bazat pe abuz: E încalcă flagrant. F F Să imaginăm următorul fragment de conversaŃie: A: CU o fi ceasul? B: Văd că se închide farmacia. pentru a nu da o informaŃie greşită (deci pentru a respecta maxima calităŃii). Faptul că presupoziŃiile depind totuşi şi de anumiŃi factori ai contextului comunicativ este evidenŃiat. Se poate observa că presupoziŃiile sînt declanşate de anumite elemente lexicale. Se poate spune că Ba implicat conversaŃional faptul că este ora 8. nu numai de cele semantice. PresupoziŃiile sînt deducŃii pragmatice al căror mecanism de funcŃionare este diferit de cel al implicaturilor conversaŃionale. „i-a vorbit despre ea" etc. 1983. p. cît în acela de receptare. în mod deliberat. de la recunoaşterea faptului că E se supune cerinŃelor principiului cooperativ (pentru acest mod de a concepe figurile de stil. p. sau interogaŃia retorică (E posibil aşa ceva?). m . construind enunŃuri a căror structură 'să se conformeze întru totul acestora. iar a condiŃionalului din regentă — deducŃia »„Nu m-am dus". ca şi în cazul impli-caturilor standard. prezenŃa condiŃionalei ireale determină deducŃia »„Nu m-a invitat". Alături de tipul de implicaturi conversaŃionale pe care l-am ilustrat prin exemplul comentat (implicaturi standard). AdmiŃînd că B respectă totuşi principiul cooperativ (deci că vrea să furnizeze informaŃia solicitata. A va încerca să găsească firul logic cară leagă răspunsul primit de întrebarea pe care a pus-o şi să refacă astfel coerenŃa discursului A va amplifica cele spuse de B utilizînd una dintre informaŃiile aparŃinînd tondulm posedat în comun cu colocutorul său: farmacia se închide la ora 8 seara. ele au un rol important în delimitarea universului conversaŃional şi poartă numele de presupoziŃii. în fond. Acest ultim tip este reprezentat de figurile de stil. ci faptul că R interpretează întotdeauna enunŃurile colocutorilor drept conformîndu-se maximelor la un anumit nivel.aş f i dus. » „Ion i-a dat alt obiect" » „Ion i-a dat mai multe cărŃi" » „Ion i-a dat altcuiva o carte". mai slabă decît aceea a calităŃii: neavînd ceas. cum ar fi metafora (Are o voinŃă de fier) sau ironia (Ce băiat isteŃ eşti !) bazate pe încălcarea evidentă a maximei calităŃii. furnizează întreaga cantitate de date de care dispune în momentul respectiv. EnunŃul Ion nu i-a dat o carte lui Gheorghe poate determina următoarele deducŃii:» „Ion i-a arătat o carte". locutorul dînd impresia ca încalcă maxima cantităŃii şi a relevanŃei. ci şi de cele de construcŃie. Există două tipuri de deducŃii pragmatice: (a) unele nu sînt propriu-zis dependente de structura lingvistică a unui enunŃ. ci pe un aspect apar-Ńinînd contextului comunicativ.

o componentă esenŃială a comportamentului comunicativ. încălcarea lui blocînd canalele de comunicare. un adaos opŃional al comunicării.) sau dacă „prejudiciul" adus este practic nu ca dlTxemDlu n cazul solicitărilor curente de tipul . vezi Brown. pe baza unui şir de întrebări şi răspunsuri. 1978.permite distincŃia între o politeŃe negativă.) se încheagă pe măsură ce. p. în cadrul schimbului verbal considerat. Abilitatea conversaŃională a unui individ este reflectată şi de modul de introducere a presupoziŃiilor.în terminologia iu Eroine Goffmen) să nu sufere prejudicii. respingerea unei anumite teme de discuŃie.2). prhtr-un enunŃ al cărui ton imperativ nu va fi atenuat nici prin prefaŃarea printr-o propoziŃie condiŃionala: Daca sMdi bun. sub 3. dînd în felul acesta schimbului verbal orientarea dorită (vezi Todorov.prin alegerea strategica a nnn'r forme ă? expresie lingvistică. care accelerează aceste relaŃii. p. Comunicarea între două (sau mai multe) persoane aflate întîmplător împreună pentru mai mult timp (în tren. Ca bază de discuŃie acceptată prin consens. 10). pe de o parte. Introducerea unei presupoziŃii are ca rezultat delimitarea ansamblului enunŃurilor care îl pot continua si al enunŃurilor care sînt excluse (Ducrot. asigurîndu-i unitatea şi coerenŃa. IntuiŃia acestei situaŃii de fapt îl poate determina pe locutor să-eşi disimuleze în presupoziŃii punctul de vedere asupra problemelor discutate. presupoziŃiile nu pot fi contestate. refuzul presupoziŃiilor introduse de partener şi. 91). 1972. se acumulează o cantitate suficientă de presupoziŃii. Ffpptnl 'intrinsec al unei anumite intenŃii comunicative asupra unei anumite reiaŃie sociale (de exemplu. De aici cantonarea colocutorilor în aşa-numita conversaŃie fatică. apelul la subiectele „eterne". de menŃinere în stare de funcŃionare a canalului de comunicare. preferinŃe etc. _ NaturT alegerii strategice _ derivînd din atitudinea adoptata faŃa de interlocutor . afectarea libertăŃii de acŃiune a Rnăcare o indică formularea unei interdicŃii. Acestea definesc universul conversaŃiei. şi o p o 1 i t e Ń e n rSvî integrativă. Cooperarea verbală între indivizi nu este posibilă decît dacă se respectă principiul politeŃii. aici prin apelul la formule de tipul vă rn« sau la foimule de scuză: Mă scuzaŃi că vă deranjez.variantei de interpretare adecvate. Dificultatea stabilirii dialogului între persoane necunoscute este legată tocmai de absenŃa fondului comun de presupoziŃii. PoliteŃea negativă constituie nucleul comportam deferente pe cînd politeŃea pozitivă constituie nucleul comportam Ft&ădeJgr. O asemenea ftrateSe este'justificată dacă. motivat numai prin „bună creştere" sau „civilitate". pe de altă parte. 3. din această perspectivă. Este vorba. politeŃea reprezintă.atenuat sau amplificat . altfel R poate deveni necooperativ. impersonale (vezi infra.2/ Comunicarea verbală este o formă importantă de manifestare a relaŃiilor sociale/ O atitudine necooperativă. pe lîngă exprimarea neambigua intenŃiei coniunicative a E. poate fi „modulat" . exprimate (aspiraŃie rare defineşte aşa-numita posilite-face). într-o sală de aşteptare etc. concepŃii. Cadrul oricărui dialog este definit de un nucleu de presupoziŃii c o-m u n participanŃilor. de respectarea aspiraŃiei fiecăruia 'd bucur? de aprecierea celorlalŃi. de exemplu Ui nTrsoane i se face rău şi vrem să o ajutăm. de a avea acordul acestora în privinła anumitor idei. 1970. prin aceasta. Un element prezentat de E drept presupoziŃie trebuie să fie recunoscut ca atare de R. Inter2e 19 2 ar-Hiinăa nriii limbaj trebuie să decurgă astfel încît imaginea publica ' eului indiviclual al fiecărui participant (face . fmentinerii distanŃelor. prezenŃa unor acŃiuni redresive pinii ci te ă cazul politeŃii negative şi implicite în cazul nnlit/tii nozitive. constituie o sursa pro-babUă de conflict. singurele susceptibile de a deveni obiect de controversă. p. inabilitatea conversaŃională reprezintă surse importante ale deteriorării raporturilor interumane/ Desfăşurarea normală a schimburilor verbale prin menŃinerea unor relaŃii de bunăvoinŃă între participanŃi şi a unei stări de echilibru social este reglementată de acŃiunea principiului politeŃii/ Conceptul pragmatic de politeŃe are o semnificaŃie mai larga şi mai profundă decît aceea care i se atribuie în mod curent (pentru întreaga prezentare teoretică. Departe de a fi considerată drept un aspect de suprafaŃă. He resnectare™ reciprocă de către colocutori a dorinŃei fireşti de inde-nendentă în aăiune (dorinŃă care defineşte aşa-numita negative face a ndivizilor) ei. şi situaŃii în care absenŃa acŃiunii redresive este JnilS fâră ăă intervină o încălcare a principiului politeŃii. Pentru ambele Hnnri formularea enunŃurilor presupune. Levinson. după cum exprimarea mulŃumirilor pentru un act Wprinr al R facilitează adesea stabilirea unor raporturi amicale). ne nrimul Dla)i trec urgenŃa şi eficienŃa comunicării (dacă. care frîuează relaŃiile sociale. Progresul conversaŃiei se realizează la nivelul elementelor asertate. vom exprima direct solicitarea (AduceŃi) apă!. Ştiu că aveŃi altceva de făcă etc. Dacă puteŃi. 60 — 289). refuzînd baza de discuŃie propusă.

menŃionăm (după Brown şi Levinson): 1.pdin («cr». referitoare la direcŃia exercitării controlului: dinspre E sau dinspre R. Principiul politeŃii reclamă. 21 3. Nu este nici un cler ar j ie conduc pină la noua lui locuinŃă. 8. ca mod al irealităŃii. interferenŃa se manifestă sub forma cheltuielii de timp. sub 3. relaŃie asimetrică. . Figurile de stil reprezintă iiijloacele lingvistice convenŃionalizate de exprimare indirectă a intenŃiilor comunicative (vezi şi supra.IntraŃi!. implicînd trecerea E într-un plan secund. dată fiind multiplicarea interpretă-ilor acceptabile. ntru a evita declanşarea unui conflict cu R. LuaŃi loc! etc! în care'fi'Ptul că destinatarul trebuie să se supună nu este. . impersonalizarea enunŃurilor prin citarea folosirii persoaneiJ sau a II a în fumtie de natura actului verbal: Na s e p. ~rKnnalităti 5. în detrimentă acestuia). ci şi în raport cu frecvenŃa schimburilor verbale şi cu domeniile în care acestea se manifestă (dacă sînt schimburi cu caracter tranzacŃional sau (şi) cu caracter personal).!: S« J e d e m ce p ti < e m face. Ar fi. a punctelor comune cu acesta. chiar în condiŃiile nrezeStei unei acŃiuni redresive. „ . dor nu pot trece peOe pdrerea dumneavoastră. . Aprecierea măsurii în care un act verbal afectează eul interlocutorului se realizează în funcŃie de trei variabile sociologice: (a) distanŃa socială dintre colocutori. în fond. Dintre strategiile care definesc politeŃea negativă. în anumit. exprimarea indirectă convenŃională a forŃei ilocuŃionare: Eşti bun să închizi uşa? (în locul formulării imperative închide uşa!). reducerea la minimum a presupunerilor privind dorinŃa R de a realiza o anumită acŃiune. mărime variabilă atît situaŃional. în acest caz utilizarea unor modalităŃi de expresie indirecte. care pentru dumneavoastră este un leac 6. adoptarea uei atitudini pesimiste cu ?nf J posibilitatea R de 3 efectua o anumită acŃiune: Ai P«« dupâ-amiază pe Zac/? (condiŃionalul.. <ee do ni £ă JJăJ grabnica a awsfei pro&Zeme (evitarea referim la R). capitolul acesta mi s-a pa. alegerea unei strategii complicate în cazul unui prejudiciu minim adus R reflectă un comportament comunicativ la fel de nepotrivit ca şi opŃiunea pentru o strategie simplă în cazul prejudicierii importante a individualităŃii R. (b) puterea. dar şi sub forma discrepanŃei între imaginea individuală dorită şi cea rezultată din performarea actului.ut foarte dijicu. 2. exprimarea directă a intenŃiilor comunicaŃi p nnate afecta individualitatea destinatarului.cn. (c) gradul de interferenŃă implicat de actul respectiv în raport cu dorinŃa de autonomie sau de aprobare a individului. . folosit m locul indicativului). te f«e nimic (evitarea referirii la E). . precizările legate de impli-caturile conversaŃionale).. formularea /nunŃurilor ca si cum E ar contracta o datone faŃa de R sau ca şi cum nu l-ar îndatora pe acesta: 7 1-0 ş ]i r y tor dacă mi-ai spilne adevărul. reducerea gradului de interferenŃă prin apelul la elementeăsa construcŃii restrictive sau la litotă: Vă deranjez numai o secui (sau Na vă deranjez de cit o secunda). formularea de scuze direct: Vă rog sa mă »««»!' ™ mi-am permis să eă telefonez sau admiŃînd ca deranjez ■? aveŃi mult de lucru. a raporturilor de cooperare. Dacă pentru politeŃea negativă sînt specifice mecanisme de atenuare a prejudiciului. prin prefaŃarea enunŃurilor cu elemente care au funcŃia unor scuze: Dacă nu te superi. sau prin folos re termenilor &de adresare. de bază ale Să se compare aceste strategii cu strategiile politeŃii pozitive: » . poŃi să-i duci tu Ioanei cartea?.tPQt„ interesul .' condiŃii însă. determinată nu numai în raport cu atribute sociale stabile. pentru politeŃea pozitivă este caracteristică sublinierea emfatică a aprobării sau a interesului pentru tot ce se leagă de persoana R. .'. dar am aprobi emafoai «« «'9«ă aă exprimînd ezitarea. •• ăprQnnnei I 7... de informaŃie. cît şi în funcŃie de specificul sociocultural al comunităŃii considerate.1. care sa facă emnificaŃia enunŃului negociabilă. prin apelul »< P în locul singularul". şi să-i ofere E posibilitatea de a retracta cele afirmate. Prin însumarea acestor date se poate determina nivelul optim de politeŃe pentru performarea unui act verbal: complicarea strategiilor politeŃii terbuie să fie direct proporŃională cu rezultatul acestei sume. relaŃie simetrică. . neplăcerea de a interveni: Mi-e tare 1 / ->{>d în!. exprimarea deferentei prin diminuarea propriei personaj taŃi în contrast cu exagerarea valorii interlocutorului: Nu sin în stare rezolv această probkmă. care fac indirectă referirea a ™eg°™™{ Domnule profesor. „ipmpnte sau 4.

datorită unor trăsături suprasegmentale (intonaŃie frazare) sau nnn-verbn)e (£Ńest rf mimică) prezente în cursul enunŃam. înaeu&cm m —~~. adesea prin manipularea presupoziŃiilor. (4) modestiei. Ca./ărinci j ! litetii subordonează un număr de maxime. 7.in en£ ' es. de tipul da.. In cazul dezacordului intre parteneri în privinta lui X. . gluma. De ce nu mi-ai da-o mie? Spre deosebire de strategiile exprimării neambigue a intenŃiilor comunicative. a timpurilor trecute cu prezentul etc. supra. pe de '. 4. E momentul să ne aşezăm la masă! (gazda către musafirii pe care urmează să-i servească. Dacă ai făcut tu prăjiturile.asur>ra E E1ăe operează cu scale bipolare: avantaje / dezavantaje. Ai ales cea mai Duna o. includerea E şi a R în realizarea acŃiunii pe care o exprima enunŃul considerat. Folosirea unor astfel de strategii implică emiterea unor enunŃuri care admit cel puŃin doua interpretări. (4) . E poate avansa presupoziŃii privind dorinŃele sau opiniile R: Nu vrei o cafea?. j)rin alternarea vorbirii indirecte cu cea directă. apelu\'ia'forme familiare de adresare. exagerarea expresiei aprobării. (1 ş. să gustăm! (e implicat numai E). deşi aceasta îl priveşte fie numai pe E5 fie numai pe R. (3) fiind centrate asupra <lorlalti (RP auditori. drept relevînd o calitate a subiectului: stapînire de si energie) eficienŃă.e poate re. intervenŃiilor mai ample. folosirea ui\or mărci de identitate care subliniază apartenenŃa colo-cutorilor la acelaşi grup: apelul la persoana a Ii-a singular în locul pluralului. Apelul la glumă apare astfel drept o dovadă a recunoaşterii apartenenŃei E şi R la acelaşi grup. (6) operează cu scale uni}ă. 1971. aprobare / dezaprobare. în condiŃiile în care acesta nu este un interlocutor obişnuit pentru E sau în care mişcarea conversaŃională performată este inadecvată. formularea explicită a unor observaŃii care sa eJes£ ntercs şi atenŃia E faŃă de persoana Ti: Ai o rochie noua.spune şi de particularii. dar. sub 3. al căror obiect îl constituie relatarea unor întîmplări. preocupareă de a spori interesul propriei expresie a atenŃiei acordate R şi exigenŃelor acestuia. sau un delect: limitare intelectuala. căutarea acordului cu R prin abordarea unor subiecte de discuŃie sigure" (conversaŃia fatică) sau prin reluarea. sensul enunŃurilor devine astfel obiect de negociere între parteneri.1. Forma de manifestare a strategiilor la care ne referim o reprezintă figurile de stil. De ce să nu facem o plimbare ?. în timp ce maximele (o) ş. încălcarea evidentă a uneia dintre maximele conversaŃionale.1). (5) a a c o rm 'A t-(J a ?TpatieVerimele patru sînt maxime perechi.£ > laievăraiă maşină. a carm semnificaŃie este mteIpretata de R în functie de informaŃiile de care d. (2) a g e n e-rozitaŃii (3) a aprobări. inC{lpacit£ de a lnteleăe lucrurile. înlocuirea lui nu în răspunsuri printr-o construcŃie adversativă.! fondl'lui eh informaŃii posedat în comun de E şi de R şi. cei despre care este vorba) iar (2) ş. de obicei. integral sau parŃial.• • rae5 ae r2. Exprimarea indirectă presupune declanşarea unor implicaturi conversaŃionale (v.ă. ca de exemplu. mod de a „pregăti terenul" pentra formularea unor solicitări). numai de E: E frumos afară. ci şi aceeaşi concepŃie asupra posibilităŃilor de a le încălca (Fishman. 9. şi anume: (1) jP tăctului. Ca şi principiul cooperativ. evitarea exprimării directe a dezacordului prin forme diverse. de exemph. a replicilor acestuia. 6.. poate presupune că R cunoaşte persoanele sau întîmplările despre care vrea să relateze: Ştii ce i s-a intîmplat Măriei. De remarcat că schimbarea de cod metaforică pe care o implică gluma nu este posibilă decît dacă colocutorii împărtăşesc nu numai acelaşi set de norme situaŃionale.1 acord> ... strategiile exprimării indirecte prezintă avantajul posibilităŃii E de a-şi declina responsabilitatea pentru anumite acŃiuni care pot aduce prejudicii R. 8.lta. Jacheta ace a sta Ń i-a r ă mas mic ă. Vezi. Interpretarea enunŃurilor care conŃin astfel de elemente în sensul dorit de E este posibi23 !?' £C dă°T?arte' da °nt. E poate susŃine ca a atribuit enunŃului acelaşi sens c£ { R' Ambiguitatea creează un spaŃiu de manevra pentru E. sînt implicaŃi numai R).. furnizarea de motive pentru efectuarea unei acŃiuni dorite. Nu crezi că e o carte foarte bună?. 5.ia semnificaŃiile în raport cu atitudinea R. ' ° . ca formă de a evita posibila stînjeneală a R. . 11. de fapt. . afirmarea existenŃei unui „teritoriu comun" între colocutori (de obicei. p. De unde Ńi cump rai sandalele?: . admiraŃiei. 247).'. exprimarea optimismului în privinŃa rezolvării problemelor în discuŃie: S ini s i g u r că ai să mă ajuŃi' 10.ă cu care este rostit.. simpatiei fa a de • Ai o memorie extraordinară. Acest rol îl are.

p. p. A-Pomerantz (vezi studiile din volumul Atkinson. următoarele tipuri de unităŃi: (a) act (interacŃional) — unitate minimală. poŃi\să aprinzi lumina?. p. (b) mişcare (move) — combinaŃie de acte.. (b) strategiile impersonalizării E (vezi supra) sînt legate de respectarea cerinŃelor maximei generozităŃii. presupun respectarea cerinŃelor maximei aprobării. al cărei obiect îl constituie.1. Şi (b) analiza conversaŃiei. Petofi sau de T. Astfel.-e exprimă solicitări cu verbe modale şi adepterea unei forme interogaŃiă presupun respectarea maximei tactului. lui însuşi (vezi I eech 1983. S. faŃă de Îmi pare rău că Ńi-a murit frateăe) poate fi motivat de respectarea cerinŃelor maximei simpatiei. structura discursului vorbi1 este o structură interacŃională în care actele interacŃionale au ca suP" stanŃă acte ilocuŃionare (Edmondson. respectiv. în enunŃurile prin care se exprimă compasiunea pentrU R. pentru E> iar maximeie (3) si (4) au în vedere gradul in care enunŃurile E contră o evaluare pozitivă sau negativă celorlalŃi şi. A-Van Dijk. Heritage (eds. Această ierarhie include. 1984) sînt interesante pentru bogăŃia observaŃiilor şi a sugestiilor pe care le prilejuieşte aplicarea lor. fe Dintre modelele de descriere care ilustrează această orientare m'}~ delul lui Willis Edmondson (Edmondson. N[( e mme hicnl Ń etc).. lespectiv. (f) faptul că. (c) unele strategii ale politeŃii pozitive cum ar fi exagerarea interesului şi a siinpatiei faŃă de R. abordare de tip inductiv (Vze Levinson. distinct sub aspectul bazei teoretice şi al metodologiei: (a) a n a 1 i z a discursului. Maximele (1) şi (2) au m vedere avantajele s. dar .. se evită menŃionarea explicită a evenimentului care le declanşea2ă (cf. Îmi pare rău de ce am auzit. de exemplu. ApHnde lumina!. p. Vezi.). 1981. replica lui B din următorul dialog posibil: .. în concepŃia lui W.upune identificară unui set de unităŃi de bază ale discursului şi formularea unor rem11e care să exprime relaŃiile posibile între aceste unităŃi. analiza conversaŃiei (b) încearcă să găseasă tipare recurente într-un corpus amplu de înregistrări ale unor conversai" reale şi să sublinieze consecinŃele interacŃionale ale opŃiunii pentfă o anumită alternativă de formulare a enunŃurilor.: Vrej să încMzi u?a?. (c) schimb (exchange) — combinaŃie a unor mişcări performate alternativ de interlocutori.Ul dezavantajele unor acŃiuni viitoare pentru ceilalŃi şi.simpatie. de obicei. cie exemplu: ' r (a) prefaŃarea enunŃurilor ca. abordare de tip deductiv. care reclamă. (b) minimalizarea gesturilor proprii de generozitate este o expresie a respectării maximei modestiei (vezi f tul căj la 0 replică prin care se exprimă rdmiraŃia pentru un caclou adus unui prieten. putem răspunde cu o formulă de tipul: £n „„ f/eflc/. fie validînd mişcările precedente ale acestora drept contribuŃii la discuŃia în curs. 4. SacP şi dezvoltat prin contribuŃiile lui Em. care trimit la intervenŃiile interlocutorilor. (e) strategiile exprimării indirecte a unor opinii critice sau diferăe de ale partenerilor (vezi preferinŃa pentru răspunsurile care încep flU: Da. care exclud orice posibilitate de refuz). în ordine. A/O trecere în revistă a cercetărilor privind structura schimburil0ă verbale conduce spre recunoaşterea a două orientări principale. evident influenŃată de modelul transformaŃional. 1983.. Premisa de la caăe se porneşte este aceea că structura conversaŃiei este fundamental diferiă de aceea a frazei. (e) confruntare (encounter) — secvenŃă ordonată de faze. utilizeaă conceptele şi procedeele lingvisticii. 80)/ E 1 e m e n t e 1 e structurii interacŃionale sînt ordonate într-o ierarhie 25 în care fiecare unitate de rang superior reprezintă o combinaŃie de unităŃi de rang inferior. astfel încît să pcr" mită delimitarea secvenŃelor corect şi incorect construite (coerente §i incoerente). Edmondson. faŃă de: închide uşa!. fie incluzînd semnale de schimbare a E. 1983. în locul celor care încep cu Nu . 294). un text precis delimitaee InfluenŃată de anumite direcŃii de studiu conturate în cadrul soci0"-logiei (etnometodologia). în primul Hnd> diminuarea expresiei neajunsurilor unei acŃiuni pentru R (cf. O mişcare interacŃională care conŃine un act principal poate fi integrată în structura discursului prin acte opŃionale. 1981) şi cel iniŃiat de H. 284-295).) se explică prin respectară maximei acordului. G. (d) fază (phase) — combinaŃie de schimburi aflate în raporturi de subordonare (faŃă de un schimb de bază) sau de coordonare. Schegloff.yă Prima. pornind de la premisa' izomorfis" mului frază — structuri transfrastice. Jefferson. 131-139). întrucît ea reprezintă rezultatul interacŃiunii dinte'e doi (sau mai mulŃi) indivizi ale căror obiective sînt adesea diver<We (Levinson. Este tipul de analiză practicat de J. Ea pres.

Vezi. mişcările care îl compun. căruia îi sînt subordonate un număr de schimburi preliminare (pre-exchanges). (Reformulare) B: Ai dreptate. dacă A îşi refor mulează oferta (ReProffer). iar 3 este o invitaŃie adresată lui A de a-şi asuma din nou rolul de E. cu scopul de a contracara intenŃia E de a obŃine un anumit rezultat al schimbului (Counter). ă2\ B: Tot ce susŃii în lucrare îŃi aparŃine. de exemplu: f A: Ai mai văzut-o pe Ioana? ăi | B: Chiar ieri ne-am întîlnit pe stradă. Spre deosebire de unităŃile (a) şi (b). care iniŃiază schimbul introducînd un subiect. asemenea schimburi fiind concretizări ale unor strategii ale politeŃii negative. dar acesta este local. n u-i aş a?3 \ în care 2 este actul de bază. (Respingere) A: Atunci nu-Ńi mai dau. ci pentru solicitarea unei reformulari a acesteia. Această mişcare poate fi însă un răspuns la o mişcare de Respingere a ofertei (Contra) şi atunci rezultatul schimbului e negativ (partenerul nu acŃionează în conformitate cu intenŃiile perlocuŃionare ale E. într-o discuŃie poate fi identificat un schimb de bază (principal). (Satisfacere) Orice schimb se poate încheia numai cu o mişcare de Satisfacere. t f l 2\[ De remarcat că !S2 este mniai ue micuutuăi. De remarcat că S2 este iniŃiat de interlocutor. care produce un rezultat. se ffi poate vorbi de un rezultat. Vezi. (Satisfacere) Uneori. de exemplu (la sfîrşitiil consultaŃiei pe care i-o acordă profesorii unui student pentru lucrarea de diplomă): (A: Vă mulŃumesc foarte mult. Si şi S2 avînd numai funcŃia de a „pregăti terenul". Este evident că actele 1 şi/sau 3 sînt opŃionale.A: Aş vrea să plec o săptămînă cu Ioana la munte. S2 şi S3 nu aduc elemente noi faŃă de Sv schimbul de bază. Structura sa de bază reuneşte o mişcare de Ofertă (Proffer). B: D a1. de obicei. de exemplu: A: Mai vrei o prăjitură? (Ofertă) B: Nu. în vederea formulării unei mişcări de răspuns adecvate. ulterioare (post-exchanges) sau inserate (pre-responding) în interiorul acestuia. de exemplu: . Schimburile preliminare au. funcŃia lor este de intensificare. Vezi. j A: PoŃi să-i ceri cursul de istoria limbii pentru mine? S3 ( B: Cred că da. rolul de a testa atitudinea interlocutorului faŃă de o anumită temă. intern schimbului. Schimburile ulterioare validează rezultatul schimbului de bază. în altă formă. Schimburile inserate în interiorul unui schimb de baza au funcŃia de a clarifica semnificaŃiile primei mişcări componente. ă f A: AŃi pierdui aiîta timp cu mine. [ A: O fi terminat de învăŃat? ă2 ( B: Mi-a spus că acum repetă capitolele mai dificile.o. ă / A: Fără dumneavoastră nu m-aş fi descurcat. ci reiterează. schimbul continuă pînă cînd se înregistrează o mişcare de Satisfacere. îŃi trebuia o pauză după atîta muncă! (Satisfacere) (B acceptă idee a că A a muncit mult). Vezi. în continuare: A: După plimbare m-am întors la masa de lucru. B: Da.5 sau de 0. şi una de Satisfacere a ofertei (Satisfij) de către interlocutor. Vezi. de exemplu: A: Am lucrat toată ziua la articol. (Ofertă) B: Intre o şi 7 ai fost la plimbare! (Contracarare) în acest caz. S3 este schimbul de bază. de exemplu: 27 SiA: AveŃi mine de creion? B: De 0. schimbul este o unitate închisă. cel care le iniŃiază va iniŃia şi schimbul de bază. interlocutorul poate să opteze nu pentru respingerea directă a mişcării precedente. Vezi. | dar trebuie să iii seama şi de părerea ei2 j . de exemplu. 1 validează mişcarea conversaŃională a lui A. Vezi.7? A: De 0. 3 l B: Tema era interesantă. 1 \ B: Mi-a făcut plăcere să discutăm. Vezi. de exemplu: A: Maz vrei o prăjitură? (Ofertă) B: Da. Fazele constituite prin coordonare pot fi rezultatul î n 1 ă n Ń u i-r i i unor schimburi (chaining) sau al unor raporturi de reciprocitate (reciprocation).

(c) nivelul general. un set de reguli de transferare a rolului de E prin selectarea vorbitorului următor de către E replicii în curs sau prin autoselectare (vezi Schenkein. referiri la cadrul concret. constituind o fază unică. p.). implicit. sintactic şi intonaŃio-nal) şi. în acest caz. incluse într-o replică pe o anumită temă: s-a întunecat. faptul că. care sînt bazate pe piedicŃii asupra reacŃiei interlocutorului. ci aparŃin unei categorii aparte. de asemenea. Unele proceduri conversaŃionale folosite în performarea actelor ilocutionare nu reprezintă nici acte interacŃionale. S3 sînt schimburi pe aceeaşi temă.2). elemente care au funcŃia de a umple anumite goluri (aside).. 4. prin clarificarea obiectivelor ilocutionare. fazele introductive şi/sau finale sînt opŃionale. pe de altă parte.. Pornind de la observarea cîtorva aspecte.. 308-309). bine. 1983. declanşînd replica acestuia (ei. aşa. care are în vedere 3—4 sau chiar mai multe replici (aflate întrun anumit tip de relaŃie sub aspectul informaŃiei pe care o vehiculează). care are în vedere întreg ansamblul schimburilor verbale compunînd un anumit tip de conversaŃie (vezi şi Levinson. (2) f A: Ca/Ti te cheamă? MJB: Măria. stai să aduc cafeaua etc). elementele care introduc glose ale unor termeni sau expresii (vreau să spun. şi de Dezarmare a R (Desarming) şi.. Din această categorie fac parte elementele care marchează intrarea în rol a E. 1978. realmente) sau în raport cu R (nu-Ńi face probleme că . . dînd posibilitatea F să reflecteze asupra felului cum îşi va continua intervenŃia (de obicei. sub 3. au o funcŃie strategică şi cîteva categorii de mişcări de sprijinire a actului comunicativ (supportive nwves). de obicei. se vorbeşte despre un comportament strategic al E (Edmondson. fără să existe 0 ordine prestabilită a intervenŃiilor. conŃinînd una (sau mai multe) faze introductive (Ave). în fine etc). Modelul adoptat de Sacks. Jefferson.i» S2. stai să aprind lumina. Există. a E (fumhlings). Pe lingă formele strategice e conveni ionalizate de testare a tipului de răspuns pe care l-ar putea obŃine E la un anumit subiect pus în discuŃie (vezi supra. schimburi preliminare). 300).(1) q J A: łi-ai pregătit examenul de istoria limbii ? B: Pentru el am muncit cel mai mult. A: Dar pe cel de limbă contemporană? B: Mai am cîteva capitole de citit. spaŃial sau temporal al discuŃiei.. Confruntarea are.. pot să-Ńi spun că) sau a poziŃiei E în sine (pe cuvînt. pauzele foarte scurte dintre replicile diverşilor interlocutori. guvernînd numai tranziŃia intre doi E: cel care vorbeşte şi următorul. de autoprotejare a E.. gîndeşte-te numai că . 1981. o structură tripartită. Nu întotdeauna se poate recunoaşte o corespondenŃă de 1:1 între structura interacŃională de adîncime (care reflectă competenŃa comunicativă a individului) şi secvenŃele de acte comunicative actualizate în structura de suprafaŃă (care reflectă competenta socială).2.. indiferent de numărul de E 28 potenŃiali (Levinson. deadevăr'atelea. De remarcat că mişcările de Amplificare şi de Dezarmare sînt adesea în strînsă legătură cu unele strategii ale politeŃii negative (vezi supra. nu vezi că . Acest sistem presupune. integrate acestuia: mişcările de M otivare a ofertei E (Grounding). de luare de contact. înŃelegi foarte bine că . indiferent de numărul participanŃilor la o discuŃie. o anumită structurare a replicilor.. pe de o parte. toŃi izbutesc să se manifeste. \\ Dar pe tine? ă2 [A: Ioana. p. elemente de flatare a R (ştii ca şi mine că . în esenŃă. autorii modelului menŃionat le interpretează drept argumente în favoarea ideii existenŃei unui sistem implicit de organizare. p. şi anume: proporŃia redusă a suprapunerilor (5%) în conversaŃia curentă. (b) nivelul secvenŃelor recurente. care operează local. adică. elemente de reliefare a problemei în discuŃie (problema este că. S. p... 12—15). Pomerantz şi alŃii identifică trei niveluri ale organizării conversaŃionale: (a) nivelul local. Cele două schimburi presupun furnizarea reciprocă de către interlocutori a aceluiaşi tip de informaŃii. nici acte ilocutionare. care are în vedere numai două replici — cea în curs şi cea imediat următoare. de A m p 1 i f i c a r e a informaŃiei despre ofertă (Expanding). exprimînd ezitarea.. o serie de proceduri prin care substanŃa comunicării este transpusă în acte ilocutionare concrete. Toate aceste categorii de mişcări limitează posibilităŃile de reacŃie ale R. 81). una (sau mai multe) faze realizînd tranzacŃia propriu-zisă (Business) şi una (sau mai multe) faze de încheiere (Vale). Comportamentul conversaŃional concret presupune manipularea structurilor interacŃionale.. care face predictabilă încheierea lor (prin prezenŃa unor elemente de ordin lexical. etc). făcînd ca oferta E să apară ca justificată şi prevenind neînŃelegerile potenŃiale. cu alte cuvinte etc). Schegloff. prin cumul de informaŃie. Edmondson subliniază natura anticipaŃi vă a strategiilor comunicative. 1983. tatonarea strategică. A: Şi cu literatura cum stai? y ( B: De-abia am început.

. se individualizează prin modul aparte în care se constituie şi funcŃionează relaŃia emiŃător (E) — receptor (R). 3. 341). caracterizată prin faptul că.„. prin natura lor. nemarcat (preferred j unmarked second). determinat.. poate că . Desigur că unele dintre trăsăturile textului literar derivă din condiŃia sa de text scris: /(a) univocitatea relaŃiei E — R. schimburi preliminare — pre-exchanges în terminologia lui Edmondson). dar este efectuată.. discuŃia între prieteni. „manevrate" de scriitor.. înzestrate cu toate atributele „umanităŃii". O competenŃă comunicativă deficitară a personajelor — excluzînd cazul nerelevant al scriitorilor inabili — devine astfel un indiciu clar al atitudinii critice. inclusiv cu un comportament verbal specific Autorul modelează o lume ficŃională după tiparul celei reale şi imită schimburile verbale curente. etc).. de exemplu: A: L-am văzut joi seara. SecŃiunea iniŃială. Levinson remarcă frecvenŃa relativ redusă a corectării de către alŃii (other-repair) a E (Levinson. 2. de obicei. am impresia că . marcat printr-un grad mai ridicat de complexitate structurală (adesea prin apariŃia unor elemente care „prefaŃează" replica). este semnal al unui comportament strategic.în pasajele de relatare. în naraŃiunea „clasică". Fiecare dintre replicile din prima parte a unei perechi are un corespondent relevant.ăPersonajele nu sînt decît în aparenŃă autoare ale replicilor lor.1ăTranzacŃia autor — cititor(i) se realizează. compliment — acceptare/refuz etc. un comportament strategic. conversaŃia telefonică.) A: Pardon. (A se autocorectează. vineri. Corectarea poate fi iniŃiată de un interlocutor. Vezi. invitaŃie — acceptare/refuz. care implică. B: Joi? (B iniŃiază corectarea prin reluarea elementului considerat inexact. mediată şi regizată. de respectarea cerinŃelor principiului politeŃii.) în categoria secvenŃelor recurente sînt incluse şi secvenŃele preliminare (pre-sequences.. St.. care posedă capacitatea de automultipli31 care . discuŃia cu conŃinut tranzacŃional etc). semnalînd adăugarea unor modulatori. se poate menŃiona prezenŃa unor secŃiuni de iniŃiere (opening sections) şi de încheiere (closiny sections) (vezi şi structura confruntărilor. en-counters în terminologia lui Edmondson). şi indirect — în pasajele de reprezentare a raporturilor de comunicare dintre personajăe (pentru distincŃia relatare — reprezentare.. sub o dublă formă: direct -.. / (b) natura definitivă a formulărilor. esenŃială este ipostaza scriitorului creator de personaje. pentru 30 a se evita contrarierea partenerului printr-o grabă prea mare sau. se grefează alte relaŃii. de fapt. printr-o întîrziere nedorită într-un moment sau altul al discuŃiei. care verifică oportunitatea abordării unui subiect şi se corelează strîns cu succesiunea de mişcări conversaŃionale care urmează. legată de distribuŃia fixă a celor două roluri. de cel care a comis eroarea (self-repair). pentru că. în fond. salut —salut. In . cu structuri specifice fiecărui tip de discuŃii (de exemplu. ofertă — acceptare/refuz. p. în legătură cu organizarea generală a conversaŃiei. pe fundalul general al relaŃiei de bază E — R — concretizată ca relaŃie între scriitor şi cititor(i) —. dar mai ales cea finală reclamă. Nivelul secvenŃelor recurente include acel tip de schimburi care presupun corectări (explicite sau implicite) ale unor elemente dintr-o replică anterioară. // (c) distanŃa variabilă care-i separă — în spaŃiu şi timp — pe E şi R /ăLiteraritatea se defineşte însă în raport cu o structură particulară a situaŃiei de comunicare. Literatura are posibilitatea de a exprima o intenŃionalitate de gradul al doilea. pe baza reperelor oferite de text.Un rol important în acest sistem de organizare locală a conversaŃiei îl au aşa-numitele perechi de adiacentă (adjacency pairs): întrebare—răspuns. altele dependente de convenŃiile care definesc anumite forme literare. creînd o diversitate de interlocutori şi situaŃii de comunicare ale căror caracteristici trebuie refăcute de cititor prin predicŃii. toate enunŃurile dintr-un text sînt forme de manifestare ale unui E unic. 1972. ca act de comunicare. satirice a autorului. în cazul prozei narative. de obicei. adresarea către un anumit interlocutor. ele sînt. dimpotrivă. exprimînd intenŃiile acestuia. de obicei. TEXTUL LITERAR DIN PERSPECTIVA PRAGMATICII M Interpretarea pragmatică a textului literar porneşte de la ideea că literatura. care constituie obiectul cercetării de faŃă. 392—394). asupra cărora E nu poate reveni (de unde şi atenŃia deosebită acordată modului de codare a intenŃiilor comunicative). p. 1983. PrezenŃa unui alt tip de replică (dispreferred / marked second). care decurg din condiŃia de mimesis a literaturii sau din cerinŃele anumitor genuri ori specii/Organizarea textului literar suportă deci rigorile a două tipuri de restricŃii: unele determinate de modul specific de manifestare în literatură a funcŃiei referenŃiale a comunicării. vezi Todorov. în asemenea cazuri (cred că .

de obicei. Să nu uităm că..] Vecinul avu bănuiala că aceste cuvinte nu sînt chiar atît de nevinovate cum s-ar fi putut înŃelege din glasul cu care fuseseră rostite. Achim... la Proust. semnalînd capacitatea de dedublare a eroului („Se uită numai o dată la el. 28). «.]. prin relatarea la persoana I. [.. 7 — 8). Hanii-Ancutei. autorul adoptînd postura de simplu editor. sporind caracterul verosimil al celor prezentate. La fel făcuse şi al doilea fiu. Autorul poate abandona temporar rolul de narator şi. Aventurile şahului şi chiar Creanga de aur. La Sadoveanu. 27) şi releva faptul că. de fapt... în care autorul tinde să se distanŃeze cît mai mult de enunŃurile sale. 8). prin aceasta. de exemplu.. fie că îi împrumută naratorului propria sa identitate (dar nu. unul dintre personajele romanului Scrinul negru. în acelaşi timp. îl plasează pe naratorul-autor în postura unui individ omniscient. roman lipsit de o componentă finală a cadrului).]. caz în care autorul ne apare ca unul dintre eroii întîmplărilor narate. ca şi cînd nu s-ar fi întîmplat nimic. în Creanga de aur. structurile epice bazate pe raporturi de incluziune presupun. diversificarea perspectivei naraŃiunii nu Ńine de o tehnică a configurării textului. [.. de exemplu. Sadoveanu apelează la convenŃia manuscrisului încredinŃat.] Moromete se uită Ńintă la el înŃelegînd pentru ce ieşise vecinul şi nu răspunse la întrebare. „Era începutul verii") şi personajele („Familia Moromete se întorsese mai devreme de la cîmp. spre deosebire de textele aparŃinînd altor stiluri funcŃionale. plecaseră repede la gîrlă să se scalde. „Autorul nu pretinde decît că ştie atît cît ştie orice om care trăieşte în societate" (ibidem. să atenueze sentimentul de „ficŃiune" al cititorului. Structura relatării în proza „clasică".]. Camil Petrescu afirma: „Eu nu pot vorbi onest decît la persoana I" (Camil Petrescu. Moromete tatăl trăsese căruŃa [. [. de exemplu. Rămas singur în mijlocul bătăturii. O astfel de modalitate o constituie substituirea relatării la persoana a IlI-a. Nilă. L. în mod necesar. „Falsitatea" unei asemenea condiŃii a determinat căutarea unor modalităŃi de expresie care să permită o apropiere mai mare de datele situaŃiilor de comunicare obişnuite şi. Reconstituirea biografiei lui Caty Zănoagă-Ciocîrlan. p. 1971.. semnalînd contradicŃia intrinsecă a omniscienŃei romancierului. iar omniscienŃa devine explicabilă prin caracterul adevărat sau pretins memorialistic al expunerii. a modului de gîndire şi de acŃiune al eroilor săi. Multiplicarea naratorilor se realizează în forme foarte variate. integral enunŃurile. oferindui. întîia noapte de război).] Paraschiv.. Al treilea băiat. în textul literar. se vedea că nu o astfel de apariŃie aştepta el. să se lase indus în eroare de aparenŃe. faŃă de Amintiri din copilărie). Această convenŃie literară implică o abatere fundamentală de la realitatea raporturilor de comunicare curentă: naratorul-autor are o libertate absolută de mişcare în spaŃiu şi în timp. Ultima noapte de dragoste. iar cele două fete. în care naraŃiunea este apersonală.]. Părea de la sine înŃeles că mama rămînea să aibă grijă ca ziua să se sfîrşească cum trebuie") şi scena imediat următoare: discuŃia dintre Moromete şi Bălosu (p. posibilitatea de a-şi verifica predicŃiile asupra forŃei ilocuŃionare şi a semnificaŃiei enunŃurilor atribuite diverselor personaje şi împiedicîndu-1. chiar şi cel mai obiectiv autor îşi asumă. şi propria sa biografie — vezi. cele mai multe schiŃe ale lui I.. Pe mă-ta şi pe tine. fie că îşi asumă o identitate de împrumut (aceea a unui personaj — vezi. chioruie!» şopti atunci Moromete pentru el însuşi.lumina acestor consideraŃii. dar trecu peste asta"). în eseul Noua structură şi opera lui Marcel Proust... de exemplu. manifestarea directă a „vocii" autorului numai în povestireacadru (vezi. în care intervenŃiile auctoriale relevă pentru cititor natura strategică specifică a conversaŃiei moromeŃiene. p. părînd a recunoaşte implicit limitele posibilităŃilor sale de cunoaştere... se întemeiază pe stratagema literară consacrată a scrisorilor găsite într-o mobilă achiziŃionată accidental. apelează la pretinse documente introduse in extenso în text — foarte adesea scrisori schimbate de personaje — sau cedează eroilor săi dreptul de a relata anumite întîmplări ai căror martori sau protagonişti au fost. Relatarea capătă astfel valoarea unei confesiuni — reale sau mimate—. Pasajele de relatare îi furnizează cititorului informaŃia cu caracter orientativ necesară decodajului. povestirile incluse sînt atribuite unor personaje diverse (ca în Hanu-Ancutei) sau aceluiaşi personaj (ca în Aventurile şahului). se furişase în grajdul cailor. Tita şi Ilinca. naratorul-autor pre-tinzîndu-se a fi unul dintre auditori. se dăduse jos din căruŃă [. prin menŃiuni explicite asupra gesturilor şi atitudinilor personajelor. în romanul Patul lui Procust. ăJPxciza lui Augustin Buzura se caracterizează prin alternanŃa imprevizibilă între ampla confesiune a . cel mai mare dintre copii. Să ne reamintim începutul romanului MoromeŃii al lui Marin Preda (p... precum şi un contrei 32 total asupra psihologiei. Cara-giale. ci este programatică. [. în care naratorul-autor defineşte coordonatele de bază ale acŃiunii: locul („în cîmpia Dunării"). timpul („cu cîŃiva ani înaintea celui de al doilea război mondial". apoi răspunse foarte binevoitor: [. care presupune situarea autorului pe poziŃia unui narator lipsit de „stare civilă".

statutul naratorului se caracterizează printr-o anumită ambiguitate: povestirea-cadru pare a fi realizată din unghiul de vedere al autorului. 42). sub 2. dar există momente în care naratorul se manifestă el însuşi ca unul dintre drumeŃii de la han. Căută să scurteze întrevederea: — Te felicit! zise el dind drumul unui cuvînt absurd şi convenŃional. ci adevărul.3. Printre modalităŃile de „deficŃionalizare" a literaturii se numără suprimarea sau reducerea la minimum a intervenŃiilor naratorului-autor. p. ce suna în acel Mici ca o ironie. ilustrativ pentru tutela exercitată de scriitor asupra cititorului: w— Bună ziua. vezi infra. cel mult... însă. fără să se treacă la un alineat nou (pers. trecerea de la pers. 453: „Nimic nu-z semnala iminenŃa unui pericol. Ari. de aceea nu te-am recunoscut. se poate recunoaşte o perspectivă unică asupra întîmplărilor. a III-a-»pers. sub 2. p. am întîlnit alŃi ochi. ci şi schiŃe ca 0 lacună.] Doctorul Zănoagă deveni grav: — Ce face Filip? — Băiatul? E bine.) ArăŃi foarte bine. ca Amici. în romanul Refugii regăsim procedeele de relatare din Vocile nopŃii (cf. a IlI-a la pers. la poartă.Re atunci excludea posibilitatea unei rupturi. . o dată cu cititorul.). în care G. dialogînd cu alte personaje (vezi. II.. desprins de orice temeiuri subiective. RenunŃarea la autoanaliză este legată întotdeauna de momentele de confruntare directă a eroului sau de rememorare a unor confruntări ale acestuia cu o autoritate alienantă. surprins. Acesta deschise braŃele în aer. în romanul Patul lui Procust. łi-ai ras mustaŃa. ci şi în interiorul aceluiaşi capitol. Romanul oferă însă posibilitatea unei viziuni mai cuprinzătoare asupra celor relatate prin apelul la un procedeu compoziŃional suplimentar: introducerea scrisorilor primite de Ioana Olaru de la fostul ei soŃ (pentru funcŃia scrisorilor în acest roman. schimbarea persoanei relatării se înregistrează nu numai la început de capitol (pers. să trăieşti! Ce mai faci? Doctorul. Cadou. îi arătă marfa întinsă pe jos. cap. în Hanu-AncuŃei.4). cînd nu mai era nimic de făcut sau de pregătit. cap. Comentariul pragmatic al textului narativ trebuie să Ńină seama de asemenea „trucuri" literare care definesc perspectiva relatării.. schiŃele lui Caragiale (nu numai cele structurate formal asemenea scenetelor.]"). a III-a-+pers. [.R. gradul de ambiguitate a statutului autorului este şi mai ridicat. ai tatii. Să se compare. zîmbind interogativ: — Cine sînteŃi? — Nu mă mai cunoşti. în ciuda diferenŃelor de structură formală a textului. 214. tovarăşe Gaittanyl Cuvîntul „tovarăşe" fu pronunŃat cu o subliniere subtilă. Interpretarea acestor date nu este întotdeauna simplă.F. Structura replicilor şi organizarea dialogului sînt însă astfel realizate. cap. — Ooh! se entuziasma factice Gaittany. între-bîndu-ma: [. \utoriil îşi lasă personajele să se manifeste „liber".asistă" îndeaproape personajele. la începutul eap„ 2. să cumpere ceva. Confesiunea protagoniştilor poate lua şi forma unui amplu monolog interior. cu romanul Scrinul negru. continuă vînzătorul de siringi cu aceeaşi politicoasă persiflare. încît să confere la lectură valorilor implicate de scriitor transparenŃa necesară. I. cînd rămîneau numai ei doi şi încercau să se apropie. înŃeles ca valoare absolută. în cursul aceleiaşi fraze: s. 34 care apare. deşi după ce toată truda casnică lua sfîrşit.. a IlI-a. ca în acest fragment. 79). a cărei ironie nu scăpă lui Gaittany. pentru că ele modifică datele tranzacŃiei autor-cititor(i). apelînd cu precădere la reprezentare şi reducînd elementele de relatare la rolul de a oferi cititorului succinte indicaŃii de cadru. astfel încît. ca în romanul Gabrielei Adameşteanu DimineaŃă pierdută. p. C. de exemplu. II. ca spectator al unor scene în curs de desfăşurare. Căli-nescu îşi .. în care se creează impresia că autorul descoperă poanta in final. mari. 3 — C-da 1354 33 în romanul Vocile nopŃii. pentru care nu contează individul. cap. I->pers. Sînt doctorul Zănoagă. Gaitiany păru alarmat de ideea de a trebui să facă un gest de caritate. cercetîndu-ma îngrijoraŃi." — p.....eroilor şi pasaje de naraŃiune apersonală. Istorisirea Zahariei fîntînarul).2. I. înŃelegeam înspăimîntător de limpede că nu mai este nimic de făcut. este cu . 387) sau chiar în cuprinsul aceleiaşi fraze (pers. de exemplu. cu irişii şterşi. pentru că referirile la biografia reală a lui Camil Petrescu se îmbina în text cu relatarea unor momente petrecute în compania personajelor a căror condiŃie ficŃională este subliniată explicit (vezi infra. Mici economii etc). şi mă îngrozeam de răceala ce mă invada . 15. I. explicîndu-le în detaliu mişcările şi strategiile conversaŃionale. (Cu ton confidenŃial. m-am schimbat mult. 12.3. De remarcat că naratorul-autor îşi însuşeşte modul eroinei de a judeca lucrurile. in loc de alt răspuns.

la rîndul lor. printr-un grad superior de coeziune şi coerenŃă (vezi Edmondson. şi să-1 capteze prin maniera în care povesteşte. Diversitatea receptorilor literaturii — mult mai accentuată decît în cazul receptorilor altor categorii de texte — explică diferenŃele existente sub raportul capacităŃii de a identifica „semnalele" oferite de text pentru decodaj. II.. ha". ns. sub 3. 88 — 39. clar în permanenŃă activ. 5). rolul auditorului din situaŃiile de comunicare obişnuite: este un R privat de dreptul de replică. Autorul trebuie să-i creeze lectorului sentimentul că întîmplările pe care le prezintă merită să fie povestite. interpretînd totul în funcŃie de semnalele pe care le percepe în text. îndeplinind aceeaşi funcŃie de a caracteriza o lume prin individualităŃi reprezentative. Deşi constituie o creaŃie a autorului. neobişnuite. Gaittany izbucni într-un „Ha. Revenit la poziŃia normală. 1972.). relaŃiile şi comportamentul acestora putînd fi discutate ca atare. 372). este cu Hangerlioaica. sexului etc. sub 2. „lumea" imaginată de scriitor. fiind elaborat în detaliu. I. Nenorocitul! 3e 35 Gaittany mistifica insinuînd că cunoaşte superficial pe doctor. Gaittany schiŃă un gest de insignifianŃă. Natura anticipativă a strategiilor auctoriale. în esenŃă. astfel. Aplecîndu-se cu gura la urechea doctorului. reconstruind. în mod similar. p. ordonarea necano36 nică a momentelor naraŃiunii sau modalităŃi de evitare a perspectivei omnisciente de tipul celor semnalate anterior). se datorează faptului că asumarea condiŃiei de R al unui text literar este o chestiune de opŃiune personală. Aspecte pragmatice ale naraŃiunii literare 1. condiŃionate. 1981. tocmai pentru că natura. 136—147). 205). subl. 1977. fost deputat şi senator sub monarhie. de preferinŃele sociale şi morale ale acestuia. cap. „AtenŃia" acordată de scriitor cititorului. de obicei.2. într-un mod foarte îndepărtai. apelul la strategiile politeŃii integrative (pozitive) (vezi supra.2).1) — elemente care constituie esenŃa unificatoare a tuturor varietăŃilor de dialog — în structura schimburilor verbale dintre personaje este deliberată. nu numai persoana socială. retoric şi ludic — îl implică pe cititor: acesta este coparticipant la mimesis. căruia ii solicitase în trecut numeroase servicii" (p. tendinŃă determinată de o atitudine similară. Aşa mi s-a spus cel puŃin. pe baza datelor textului. Chiar şi un examen superficial poate releva importante diferenŃe structurale între aceste două forme de comunicare dialogală. p. ha. 2. toate trăsăturile specifice literaturii — caracterul ei mimetic. Cititorul are.Gaittany privi în toate părŃile.. cap. în comunicarea curentă. şi prin alianŃă era rudă cu doctorul Zânoagă. pentru că sînt neprevăzute. cît şi la nivelul macro. vezi Todorov. de ochii lumii. în esenŃă. (au acea calitate desemnată în engleză prin termenul tellabilitij — vezi Pratt. Acceptarea rolului de R al unei naraŃiuni literare este deci în strînsă legătură cu selecŃia operată de autor atît la nivelul „histoire". etnic. lumea personajelor se autonomizează pentru cititor. 1981. care a fost înmormîntată ieri. Dialogul literar se caracterizează. incită la meditaŃie etc. I. psihic. Deosebirile de ordin sociocultural. abaterile în această privinŃă trădînd o anumită atitudine a autorului faŃă de personajele sale. — E un unchi al Caterinei Ciocîrlan. Doctorul rămăsese însă serios şi Gaittany curmă brusc hohotele. POVESTIRI COMPACTE-POVESTIRI SEGMENTATE . reflectă tendinŃa oricărui scriitor de a se „plia" la exigenŃele cititorilor. aşa cum s-a remarcat. 3. cu aceea care explică. cît şi aspecte legate de structura pasajelor de reprezentare a comportamentului verbal al personajelor.şi al microstructurii discursului (pentru distincŃia hisloire — discours. 197-198). reprezintă auditorul căruia îi este destinat discursul ficŃional şi nu are responsabilităŃile care decurg în mod curent din actul receptării (Ohmann. precum şi raŃionalitatea sau iraŃionalitatea strategiilor conversaŃionale ale personajelor depind integral de intenŃiile scriitorului. 2. p.3. termină propoziŃia: — . al vîrstei. sub diverse forme. dar nu are spontaneitatea acestora. p. p. e drept. Din punctul de vedere al pragmaticii. Orice interpretare însă presupune raportarea concluziilor degajate astfel la relaŃia de bază scriitor — cititor(i). au repercusiuni importante în planul receptării. care explică atît aspecte legate de structura pasajelor de relatare (de exemplu. nerespectarea principiului cooperativ sau a unor maxime conversaŃionale (vezi supra. voind a sugera hazul pe care i-l provoca personajul de care pomenise şi pe care îl dezavua. ci şi individualitatea cititorului (Ohmann. — Cine era amicul? întrebă Ioanide. Dialogul literar imită dialogurile reale. găsind inconvenabil a pronunŃa cuvîntul „prinŃesă" în public. mimesisul literar angajînd. 1981.

1): (c) reprezintă schimbul 38 verbal principal. 4. 1978. de obicei însă fără a suprima secvenŃe constitutive. în fond. iar (a) şi (d) — schimburile preliminare şi. care alternează în diverse moduri — cazul povestirii în conversaŃie. a formulelor de introducere a unor „glosări" ale enunŃurilor. (b) înscrierea celui (celor) de faŃă ca R(i) al (ai) povestirii: (c) povestirea propriu-zisă. prezent în aşa-numitele situaŃii de performanŃă (situaŃii de comunicare avînd ca obiect povestitul). a formulelor de flatare a interlocutorului. în procesul concret al povestirii — indiferent de tipul de situaŃie în care se desfăşoară—. mai ample decît ale interlocutorului (ilor). 131). p. se pot recunoaşte patru componente (Jefferson. există şi povestiri a căror construcŃie este seg mentală şi care se încheagă prin conversaŃie (cf. ca şi schimbul principal pot include mişcări preliminare de răspuns. ca unitate interacŃională (pentru Ńoale conceptele utilizate în acest subcapitol. Preliminarii Povestirea este unul dintre aspectele majore ale activităŃii verbale. de Amplificare sau de Dezarmare. a aparte-urilor care marchează momente de pauză în naraŃiune etc. Dimensiunile nu sînt deci relevante pentru definiŃia povestirii. prima mişcare de Satisfacere aparŃine povestitorului. iar (d) validînd rezultatele acestui schimb. pentru că ambele implică asumarea succesivă de către acelaşi individ a celor două roluri posibile. cît şi de utilizarea unor proceduri conversaŃionale curente. Faptul că povestirea nu este constituentul obişnuit al unei perechi de adiacentă întrebare-răspuns. care intervine cu întrebări. în cadrul povestirii rituale — fără să fie tipice — asemenea mişcări pot apărea ca foarte scurte întreruperi spontani. ăd) comentariile receptorului(ilor) asupra povestirii. 2. Povestirea este completată adesea la cererea interlocutorului. ExistenŃa acestora permite identificarea unei secvenŃe narative cu faza. 14). cu o Cerere de reformulare a datelor povestirii. I. care cuprind mişcări conversaŃionale de sprijinire a actului comunicativ: mişcări de Motivare. semnalate de prezenŃa elementelor de declanşare a intervenŃiei verbale. ExistenŃa unor schimburi preliminare se justifică prin faptul că povestirea introduce o dereglare în modul normal de distribuire a rolurilor de emiŃător şi receptor.I. De remarcat că. ulterioare. ale cărui intervenŃii sînt. componenta (b) confirmînd existenŃa unui schimb verbal. Ryawe. decurgînd din înclinaŃia firească a oamenilor de a rememora acŃiuni — proprii sau ale altora —. particulare. care are valoarea unei acŃiuni redresive. Caracterul interacŃional al povestirilor este pus în evidenŃă atît de structura schimburilor preliminare. povestirile din literatură au dubla funcŃie specifică acestor . Pe lingă acest tip ritual de povestiri. sau forma unei succesiuni de mişcări conversaŃionale de tipul Ofertă. ' Multe dintre povestirile realizate în conversaŃie sînt declanşate de întrebări ale unui interlocutor. respingerea unor afirmaŃii izolate ale naratorului echivalează. de a le împărtăşi celorlalŃi şi de a le supune judecăŃii acestora (Ylad. în mod obişnuit. care relatează unuia sau mai multor auditori o anumită întîmplare. 219): (a) o prefaŃă a povestirii. 105). determinate tocmai de prezenŃa unui interlocutor. respectiv. ale naratorului. povestirea este concepută ca o succesiune compactă de enunŃuri (block of talk) ale unui emiŃător. Ceea ce le distinge este forma specifică de realizare a acestei alternări de roluri. p. fiind determinată de cerinŃele politeŃii negative. 1ă77. are drept consecinŃă o tendinŃă a naratorului de a-şi compri39 ma relatarea. Cerere de reformulare. Asumarea de către un individ pentru un timp înai îndelungat a rolului de emiŃător impune o anumită negociere cu ceilalŃi. 131.l. Schimbul verbal principal poate avea forma unei mişcări conversaŃionale ample a unui singur emiŃător. p. prcsupunînd colaborarea dintre emiŃător şi receptor(i). ambele tipuri de povestiri au caracter interacŃional. care are consecinŃe importante asupra structurii naraŃiunii. Reformulare. (a) verificînd posibilitatea iniŃierii schimbului principal. solicit]nd dezvoltarea anumitor secvenŃe. sub. 1978. în cel de al doilea caz. 1972. de tipul Ofertă sau Satisfacere a unei mişcări anterioare de iniŃiere a conversaŃiei — este cazul povestirii rituale—. Satisfacere. o mişcare de răspuns de Respingere a Ofertei interlocutorului nu este posibilă. care nu au consecinŃe asupra desfăşurării ulterioare a naraŃiunii. de obicei. pentru că aceasta ar însemna respingerea povestirii înseşi. Se poate admite că povestirea tinde să-şi stabilească propriile ei norme de acordare a dreptului la cuvînt (Pratt. vezi supra. reprezentînd inserŃii sau confirmări ale unor mişcări locale. ci un constituent marcat. Ca relatări ale unor experienŃe personale. p. subordonate schimbului principal prin aceea că sint rezultate ale unei strategii comunicative. nota 1). cap. Considerate dintr-o perspectivă comunicativă. p. Schimburile preliminare. condiŃia formală minimală pare a fi prezenŃa a mai mult decît un enunŃ {ibidem.

M. IntervenŃiile de acest tip au rolul ca. care îndeplineşte funcŃia de rezumat: „într-o 40 toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul AncuŃei" (p. care marchează crearea aşa-numitelor transition releuance places (cf. indiferent de faptul că. Waletzky. avînd ca obiect texte tipice pentru povestirea rituală şi pentru povestirea în conversaŃie. la elemente incluse în Ńesătura narativă: comentarii ale eroului sau ale altor personaje. precum şi prin două secvenŃe opŃionale: rezumat şi cod a. L. HanuAncutei Considerat exemplu tipic pentru tehnica . în majoritatea cazurilor. 1978. Dacă fixarea coordonatelor temporale şi spaŃiale ale naraŃiunii de bază se realizează simultan cu rezumatul („întro toamna aurie". prin auto-selectarea ca emiŃător a personajului care îşi va asuma rolul de narator după momentele de tăcere care încheie faza precedentă (excepŃie fac numai povestirile Fîntîna dintre plopi. urmăresc să pună în evidenŃă existenŃa uncr tipare structurale unice şi. îndeplinind funcŃii conversaŃionale precise. Structura celor mai multe povestiri subordonate include. auditori.povestirii în povestire". compoziŃionale şi de realizare lingvistică. de fapt. (a) PrefaŃa este constituită dintr-o secvenŃă de schimburi verbale preliminare. receptor. De la prima frază. Pratt.relatări: de transmitere a unor infor-piaŃii şi de evaluare. povestirile nu sînt urmate de comentarii sau de referiri ale celor care au ascultat-o. de obicei. drept componente de bază. „Trebuie să ştiŃi dumneavoastră că hanul acela al AncuŃei nu era han. infra) fiecare dintre naraŃiunile individuale. Am folosit termenul naraŃiune pentru a desemna forma de comunicare specifică povestirilor. se realizează prin secvenŃele obligatorii de orient a r e.. deci subsumate principalei modalităŃi de expunere. De asemenea. constituite tocmai de „poveştile" ascultate. Considerînd fiecare povestire drept o fază conversaŃională specific configurată. FuncŃia evaluaŃi v ă îşi găseşte expresia în forme variate. în afara relatării propriu-zise. vezi Labov. romanul Hanu-Ancufei este construit prin integrarea celor nouă povestiri ale personajelor ca unităŃi componente ale complicării naraŃiunii-cadru. Sadoveanu. paginile imediat următoare detaliind informaŃiile primare (cf. să sublinieze varietatea modalităŃilor concrete de realizare a acestor tipare la acelaşi autor şi la autori diferiŃi. Aceste schimburi reprezintă o modalitate convenŃionalizată de utilizare strategică a limbii. dacă în secvenŃa care prefaŃează naraŃiunea se actualizează toate cele trei tipuri de roluri posibile: emiŃător.. începutul unei faze noi este marcat. 7). presupunîrd exprimarea propriului punct de vedere asupra celor relatate. în cadrul secvenŃei narative se actualizează numai rolurile de emiŃător şi de auditori. „la Hanul AncuŃei"). Orb sărac şi Istorisirea Zahariei ftntînarul). p. de comunicare. Modul de structurare a orientării constituie un important element de racord între povestirea-cadru şi povestirile subordonate. pe nesimŃite. martori ai acŃiunii. neîntreruptă de intervenŃii ale auditorilor. de obicei. Povestirea compactă (rituală).1. şi. cu participarea celui care urmează să relateze întîmplarea menŃionată în titlul capitolului — şi povestirea propriu-zisă—. Momentul înscrierii celorlalŃi ca auditori nu este concretizat în mod sistematic în structura textului. prezentarea personajelor — cealaltă componentă a orientării — este discontinuă.2. după cum diferenŃele importante care separă cele două tipuri de situaŃii comunicative se reflectă în deosebiri esenŃiale. în dependenŃă strînsă de momentul în care fiecare dintre drumeŃii de la han îşi asumă rolul de povestitor. — era cetate" — p. în acest caz." — p. cel care include naraŃiunea propriu-zisă. relatate. prin juxtapunerea unor naraŃiuni independente. Accentul va cădea asupra rolului interacŃiunii verbale în configurarea naraŃiunilor. 1981. configurarea lineară a complicării. Dialogurile sînt. elemente integrate sintaxei narative: intensificatori sau comparatori (elemente prin care acŃiunea relatată este raportată la alte acŃiuni posibile. Strategii conversaŃionale în naraŃiune 1.2. Analizele care urmează. în acelaşi timp. în raport cu acest rezumat. Ca atare. deci semnalează faptul că rolul de emiŃător a devenit disponibil. 288 — 300). mai ales. 1. a nucleului narativ. ci de momente de tăcere. în Pratt. Aducerea succesivă în scenă a povestitorilor prin pasaje portretistice realizează. tranziŃia spre episoadele care prefaŃează (v. testînd disponibili- . c o m p licăre şi rezolva r e a acŃiunii. 1977. Sacks et al. este sugerat caracterul particular al substanŃei epice a textului. subordonate schimbului principal. Prima funcŃie. integrate în grade diverse în structura narativă: de la elemente exterioare: comentariul naratorului. 12—14). imaginate sau realizate) (pentru structura si funcŃiile relatărilor despre experienŃe personale. „Dar asta s-a întîmplat într-o depărtată vreme . apare ca naturală. şi. p. p.. 5—6.. povestirile cuprind şi pasaje dialogate. SimilarităŃile privind situaŃia de comunicare între naraŃiunile spontane şi cele literare explică similarităŃile de structură dintre acestea (vezi demonstraŃia realizată de M. respectiv. o p r e f a Ń ă — realizată sub forma unei discuŃii între cîŃiva dintre oamenii adunaŃi la han. 38 — 78). 5).

integrată unui schimb preliminar. să determine declanşarea schimbului principal. printre argumente. ca presupoziŃii aparŃinînd fondului comun participanŃilor la discuŃie. Schimburile preliminare sînt reduse la un minimum de mişcări conversaŃionale şi în JudeŃ al sărmanilor. Răspunsul comisului implică două mişcări coordonate: una de Satisfacere — cuplată cu întrebarea disjunctivă: „Se-nŃelege" (p. Mişcarea următoare. se realizează prin două întrebări. consolidează caracterul de Strategie anticipativă inerent acestui tip de schimburi. carele mi-a spus că. cel puŃin.. şi să nu spun la nimeni ce i s-a întîmplat lui într-o vreme. [. putem identifica o mişcare conversaŃională amplă a celui care îşi asumă de la început rolul de emiŃător — Ienache coropearul —. îndeplineşte. subordonata introdusă prin ici) care. 9). ReflecŃiile comisului introduc o temă de discuŃie („Cal ca mine n-are nimeni" — p. 9). 10). prin mijloace tactice diferite. prin introducerea unor elemente de clarificare. în vremea veche. Reformularea. s-au întîmplat lucruri care astăzi nu se mai văd" (p. intuită de emiŃători. sub (c 1)). a noii teme. ReflecŃia menŃionată constituie. de exemplu. Procedura este convenŃionalizată. 133). prin „glosarea" termenului „întîmplare". solicită printr-o întrebare („Ce întîmplare?" — p. care capătă explici rolul de declanşator al povestirii. Respingînd interpretarea zodierului. [.. dacă m-asc uitaŃi" (p. întreruptă de o scurtă intervenŃie de încuviinŃare (deci de o mişcare de Satisfacere) a comisului IoniŃă. comisul motivează mişcarea iniŃială incluzînd. o dublă funcŃie: de evaluare — separată printr-un mare interval de timp— a povestirii (sau chiar a povestirilor) precedente şi de declanşare a povestirii celui care o formulează. Aceste elemente funcŃionează ca declanşatori ai povestirii următoare. . echivalînd cu Satisfacerea cererii de explici tare. în locurile acestea. să restrîngă valabilitatea afirmaŃiei acestuia la situaŃia utilizării ironice. structurată sub forma următoarei succesiuni de mişcări conversaŃionale: Ofertă-» OpoziŃie exprimată ironic -> Respingere a obiecŃiilor & Motivare -> Ce re re de reformulare parŃială-> Satisfacere parŃială & Ofertă a unei teme subordonate celei clintii —►Satisfacere.]. Cum enunŃurile în care apar reprezintă. personajul care iniŃiază o fază conversaŃională introduce în replicile sale. una mai generală: „Cum s-a uitat cu uimire?". Sugerarea temei se realizează n cadrul unei mişcări de Motivare (cf. sub aparenŃa acordului cu interlocutorul („într-adevăr" — p. cu care m-am fudulit eu în tinereŃele mele şi la care s-a uitat cu mare uimire chiar măria sa Vodă Mihalache Sturza" (p. elemente unilateral cunoscute. prilej pentru moş Leonte ca. PrefaŃa se continuă în mod firesc în naraŃiune. de fapt. povestirea este elicitată prin întrebări. de propunere a unei teme (Ofertă). 133) reformularea parŃială a enunŃurilor interlocutorului. «O) — şi alta — cuplată cu prima întrebare — de Ofertă a unei noi teme. rezumatul naraŃiunii (vezi infra. Paralela care urmează între vremea de acum şi „vremea veche" serveşte la integrarea progresivă a naraŃiunii în cadrul conversaŃional creat. TranziŃia de la dialog la naraŃiune urmează traiectorii de o complexitate variabilă. personajul care rupe tăcerea vrea să verifice dacă există posibilitatea materializării intenŃiei sale de a povesti ceva. pe acela care va constitui rezumatul (vezi infra sub (c 1)) povestirii următoare: „Se trage dintr-o iapă tot pintenoagă. de altfel.]. Schema ar fi deci: Ofertă—►Cerere de reformulare —► Reformulare= Satisfacere Schimb preliminar NaraŃiune Povestirea Iapa lui Vodă este prefaŃată de o discuŃie între comisul IoniŃă — viitorul narator — şi moş Leonte Zodierul. Adesea. 9). şi alta. Centrul de interes se deplasează spre noul emiŃător şi. nu-mi mai pot aduce decît cu greu aminte de-o întîmplare ca aceea" (p. în Cealaltă AncuŃă. subordonată. Dar pot spune că. de cele mai multe ori. Altfel spus. Mi-a povestit cîte a pătimit. subordonate celei iniŃiale: „Asta-i o poveste pe care aş putea să v-o spun. în majoritatea cazurilor. p. o probă a faptului că relaŃia dintre istorisirile care compun HanuAncuŃei este o relaŃie tipică de series of slories (Ryawe. căci mi-am adus aminte de-un prietin. aparŃinînd comisului IoniŃă.41 taica auditorilor pentru un alt proces de receptare. 1978. concepute ca o ilustrare printr-un alt exemplu a validităŃii acestei afirmaŃii. 9). ReflecŃia cu care se deschide povestirea: „într-adevăr. Cererea lui moş Leonte de reformulare a acestui enunŃ. Schimburile preliminare determină impunerea. de tip disjunctiv: „Era tot aşa de slabă?" (p. conştientizată sau. fiind percepută de ceilalŃi ca semnal neambiguu al unei intenŃii de a relata. explicaŃiile necesare se structurează sub forma unei relatări închegate... pentru că interlocutorii cer clarificarea semnificaŃiei lor. 120—121). este mişcarea sub forma căreia se realizează naraŃiunea însăşi. 101). Prima intervenŃie conversaŃională a ciobanului Constandin Motoc include referirea aluzivă la tema pe care acesta intenŃionează să o dezvolte: „Dar eu rîd. în interiorul unei mişcări conversaŃionale unice.

Fîntîna dintre plopi sau Istorisirea Zahariei fîntînarul. cu funcŃia strictă de răspuns la întrebare (cf. Partea a doua se deschide printr-o mişcare strategică a comisului. Vezi. Două povestiri prezintă similarităŃi în configurarea prefeŃei: II<j-ralambie şi Balaurul. de Motivare a unei atitudini. acceptată de bătrîn. Reunind o mişcare de aparentă Satisfacere a Ofertei comisului („S-ascultăm povestirea comisului . prima mişcare aparŃinîndu-i întotdeauna comisului IoniŃă. el face obiectul întrebărilor comisului.. Replica ei traduce o dorinŃă spontană de verificare a exactităŃii propriei memorii („Cînd ai văzut întăi balaurul. consemnînd disputa dintre comis şi moş Leonte pentru asumarea rolului de narator. ea conduce treptat la elicitarea istorisirii. în povestirea Har alambic." — p. 42 43 tematic celui dinŃii. cerşetorul orb nu este iniŃiator al schimbului verbal care are drept mişcare finală naraŃiunile. în ultimă instanŃă. Relatările sale nu sînt anticipate de alte secvenŃe.. şi prima parte a prefeŃei are o structură segmentată: schimburile iniŃiate de călugăr. 43). Verificîndu-şi intuiŃiile şi memoria cu ajutorul comisului . văd că ai pierdut o lumină" — p. 68). Mişcarea de răspuns a interlocutorului introduce termenul care va declanşa întregul lanŃ ulterior de schimburi coordonate şi. El îşi cîştigă dreptul la cuvînt după ce cîntă si foloseşte prilejul de a fi selectat ca vorbitor de către comisul IoniŃă. nu au prefaŃă.benevolă". moş Leonte. deşi diferite ca structură. în amîndouă povestirile. moş Leonte) cu o suită ' ~J ! l—: e-ijî-<-■-:»-de schimburi înlănŃuite. Cuvîntul care declanşează istorisirea lui moş Leonte este rostit însă de alt personaj. printr-o amplă mişcare de Ofertă. fragmentată prin scurte inserŃii dialogale. de obicei. explicarea lui fiind dezvoltată într-o structură narativă completă. Acceptarea propunerii avansate determină iniŃierea. capătă. au în comun faptul că sînt deschise de o dublă prefaŃă. discuŃiile anterioare nu conŃin ele44 nente care să o proiecteze. Prima prefaŃă la Fîntina dintre plopi se configurează în cadrul structurii interacŃionale Ofertă -»Satisfacere. inclus în enunŃurile preliminare ale naratorului printre presupoziŃii. schimbului anterior valoarea unei prefeŃe. respectiv. considerată insuficientă şi urmată de invitaŃia de relatare completă („Spune repede. 41) cu una de Propunere a altei teme. există uşoare variaŃii ale schemei descrise. în acest caz. a unui nou schimb: istorisirea răzeşului. ca răspuns la o remarcă a prietenului său („De cînd ne-am despărŃit însă. 45). care îi adresează o întrebare. a întimpinat răzeşul" — p. A doua prefaŃă apare într-un episod de inserŃie. avînd valoarea unei inserŃii cu funcŃie Sl Trificare.Această afirmaŃie conferă. PrefeŃele acestor povestiri combină un schimb iniŃiat de personajul care îşi va asuma rolul de narator (călugărul Gher-man şi.. de fapt. includ mişcări de Satisfacere realizate sub forma tăcerii. sugennd faptul că povestirea făcea parte din repertoriul zodierului. valoarea de Respingere a mişcării conversaŃionale precedente. 44). căci avem vreme destulă" — p. bazată pe anticiparea unei posibile reacŃii a călugărului („Mă vezi prea mirat. Integrarea ei In contextul conversaŃional este asigurată de factori care depăşesc planul verbal: cunoaşterea „tradiŃiei" de la Ilanu-AncuŃei de către negustorul care nu este la prima sa vizită acolo şi curiozitatea celor prezenŃi faŃă de noul venit. discuŃia care se încheagă între cei prezenŃi la han conduce spre investirea unuia dintre ei cu un asemenea rol. Îq ambele cazuri. pînă la „Atuncea ani văzut întăi balaurul" — p. consemnînd autoselec-tarea comisului ca narator. Numai că. căpitanul se angajează să dea o explicaŃie. Nici cele două povestiri ale orbului sărac: cea autobiografică şi cea despre vremea Ducăi-Vodă. Povestirea Balaurul începe prinŃr-un pasaj de racord cu cea precedentă. de exemplu. încadrînd un schimb al cărui iniŃiator este comisul. pentru a dilata răspunsul într-o suită narativă. întrerupînd mişcarea de introducere a temei noi. devenit liber. 29). Negustor lipscan are un statut aparte prin lipsa prefeŃei. Ca declanşator funcŃionează cuvin tul care dă titlul povestirii. Bătrînul oferă mai întîi o variantă rezumativă. în ansamblu. Schimburile înlănŃuite realizează structuri interacŃionale de tipul Ofertă-ăSatisfacere. de cele ce spui. părinte. Sînt şi alte situaŃii în care nu cel care va avea rolul de povestitor rupe tăcerea. moş Leonte!" — p. ci promisă de narator. De remarcat că. care adoptă strategia de a-şi determina interlocutorul — căpitanul Neculai Isac — să formuleze el punctul ilocuŃionar: povestirea nu este solicitată direct. Cît priveşte suita următoare de schimburi IoniŃă -♦moş Leonte. replica de la „Cînd am văzut întăi balaurul". care. iar cealaltă — viitorului povestitor. intervenŃia zodierului. povestirea. iniŃiativa verbală aparŃinîndu-i comisului IoniŃă. a cărei marcă grafică o constituie punctele de suspensie. AncuŃa îi dă parŃial o altă formulare. Relatarea Iui Dămian Cristişor este . Dintre povestirile al căror narator se autoselectează ca emiŃător. relatarea apare ca ultima mişcare de Satisfacere din lanŃul de schimburi.

se conturează prin structuri complexe de schimburi verbale. 68). în mod firesc. Mai mult. 162). de exemplu. de fapt. angajarea benevolă a celorlalŃi de a asculta. să-şi asume rolul de narator. alimentează curiozitatea celorlalŃi. dar acesta acŃionează ca reprezentant al comunităŃii. şi infra. prezenŃă constantă la adunările de la han şi depozitară a unui întreg tezaur de istorisiri auzite de la predecesoarea sa.] că a avut mare val şi erau să-1 omoare nişte Ńigani aici. naratorul-autor-personaj. permanent dispuse spre receptare. dovedeşte. de a-1 determina pe Zaharia să formuleze el punctul ilocuŃionar şi. Este vorba de mişcări anticipative. IntervenŃia bătrînei pune în relaŃie cele două prefeŃe. Salomia este constrînsă. PrezenŃa unor asemenea mărci este legată de strategiile politeŃii negative. Cele două prefeŃe la Istorisirea Zahariei fintinarul au. 69). Istorisirea Zahariei fîntînarul) presupune. 10). Reluată ca întrebare de partenerul de discuŃie alSalomiei. să ofere ea un rezumat al povestirii. anticipînd evaluarea prin menŃiunea „Era o poveste înfricoşată" (p. dar întrebarea sa ulterioară. a acordului unuia dintre personaje de a asculta în Negustor lipscan. determinat de specificul constituirii şi al funcŃionă46 rii comunităŃii de la han. cu toate că acordul nu este unanim. cucoane IoniŃă?" (p. NaraŃiunea sa este precedată de o secvenŃă cu structura solicitare indirectă ->acord (exprimat în numele colectivităŃii de moş Leonte): „— Asta-i o poveste pe care aş putea să v-o spun. (b) Momentul constituirii celorlalŃi înt r-u n grup de auditori nu are întotdeauna mărci explicite în roman. Orb sărac) sau invitaŃii (Balaurul. sub (b)).. refuzul de a răspunde solicitării. căpitane Neculai. dar şi de comisul IoniŃă. Prima prefaŃă. care furnizează o versiune simplificată la maximum a istorisirii.. în care povestirea începe să se depene. şi aici înscrierea celorlalŃi în auditoriu este un fapt implicit. în prezenŃa călătorilor adunaŃi la han. Şi acest schimb preliminar are structura Ofertă-)-Satisfacere. determină un transfer de destinatar: proiectată ca relatare pentru un vechi prieten. am să-Ńi spun cum mi-au fost petrecerile mele prin Ńări străine" — p. care are iniŃiativa conversaŃională. „Care întîm-plare?" (p. deschise printr-o succesiune de intervenŃii de forma Ofertă -eSatisfacere. ci îşi începe imediat povestirea. Zaharia adaugă cîteva detalii. implicit. al cărei purtător de cuvînt devine însuşi autorul-narator-personaj (cf. O explicaŃie similară are solicitarea acordului de a povesti şi. de introducere a noii teme. povestirea se adresează. lila Salomia). Salomia se adresează celui pe care îl consideră în măsură să efectueze mişcarea de Satisfacere: fîntînarul. formula care funcŃionează ca declanşator al povestirii: „Numai să-Ńi spuie ce i s-a tntîmplat. AncuŃa. Mişcarea de Satisfacere care încheie întregul schimb verbal îi aparŃine totuşi lui Zaharia. comisul IoniŃă nu îşi începe relatarea decît după ce se asigură că toŃi cei de faŃă sînt dispuşi să asculte. fapt dovedit de absenŃa oricăror obiecŃii în legătură cu declanşarea unei naraŃiuni. 69) şi. de asemenea. PrefaŃa a doua include încercarea bătrînei. obiecŃiile comisului IoniŃă privesc modul de distribuire a rolului de emiŃător: „Dintre noi toŃi numai . JudeŃ al sărmanilor. funcŃii diferite. De remarcat că întrebările sau invitaŃiile sînt adresate viitorului povestitor de unul dintre personaje (comisul IoniŃă.. DiscuŃia dintre hangiŃă şi comis. povestirea căpitanului va fi spusă pentru întreaga colectivitate. Vezi. cînd eram copilă?" — p. cu deosebirea că semnificaŃia de simplă mişcare conversaŃională strategică este mai pregnantă în această povestire. adesea de categoria celor menite să prevină şi să anihileze opoziŃia partenerilor (mişcări de Dezarmare). tuturor celor prezenŃi. ele sînt anihilate sub presiunea atitudinii colectivităŃii. formula deschide un nou schimb (Ofertă -»Reformulare). fiindcă primul nu manifestă acea disponibilitate verbală care îi determină pe toŃi ceilalŃi naratori să dea curs acŃiunilor de elicitare a relatării. — Cum să n-ascultăm. reformulînd mişcarea iniŃială. s-apoi să vezi!" (p. de care vorbea maică-mea. Fîntina dintre plopi. adaugă cîteva detalii la rezumatul iniŃial formulat de Neculai Isac („Spunea maică-mea [. Eventualele dezacorduri individuale nu tulbură niciodată desfăşurarea istorisirii. prin aceasta. Specific pentru această povestire este faptul că ea se încheagă prin colaborarea permanentă dintre Zaharia şi Salomia.. 109). care nu se încheie însă printr-o mişcare de Satisfacere. pentru a fi mai explicită. practic. 207). Ca în majoritatea povestirilor. interlocutorii fiind naratorul-autor-personaj şi liŃa Salomia. vorbi el. la vad la TupilaŃi" — p. în povestirea Iapa lui Vodă. #Dămian Cristişor cere încuviinŃarea căpitanului Neculai Isac („Dacă doreşti. dacă m-ascultaŃi.(„Aista-i omul cel din łara-de-Jos. dar nu aşteaptă răspunsul acestuia. ultima mişcare de răspuns 45 conŃine într-un enunŃ care anticipează evaluarea. dar iniŃiativa verbală îi aparŃine hangiŃei. Elicitarea povestirilor prin întrebări (Hara-lambie. aparent declinîndu-şi competenŃa.

Povestirea constituie un răspuns dezvoltat la aceste întrebări. preliminariile fiind încheiate. cufundînd noi ulcelele în cofăiel. receptarea începe. oi tăcea" (p. iar lăutarii au prins a cînta cu jale . (c) P o v e s t i r i 1 e propriu-zise prezintă o serie de particularităŃi structurale.. discutînd cu moş Leonte despre calul său. de cînd sînt. cînd Domnia sa avea de povestit lucruri mari" (p. [. deşi afirmă după aceea: „eu una m-am umplut de năduf auzind şi mai ales văzînd" (p. de anihilare a eventualelor obiecŃii. Se trage dintr-o iapă tot pintenoagă." (p.Pe loc. o suită de mişcări. Autoselectarea naratorului are. de exemplu: „Lăutarii se trăseseră pe nesimŃite aproape şi rînjeau cu viclenie. implicit... cu care m-am fudulit eu în tinerelele mele şi la care s-a uitat cu mare uimire chiar măria sa Vodă Mihalache Sturza'' — p. că-şi caută loc Ungă cei doi prietini. Ciobanul din JudeŃ al sărmanilor solicită indirect permisiunea de a povesti. (1) întrucît naraŃiunile din Hanu-AncuŃei sînt prefaŃate de conversaŃia între cei adunaŃi la han.. cele două momente nu pot fi separate în text. să se constituie în receptori —. Ianache coropcarul nu solicită acordul celorlalŃi pentru a fi învestit cu calitatea de narator. 30). 47 Dacă la nivelul universului personajelor sînt rare situaŃiile în care se poate delimita un moment al asumării rolului de auditor. dacă nu. supra. care cere lămuriri („Cum s-a uitat cu uimire. mi-am simŃit . dar ca dovadă a faptului că nu-i ignoră. naraŃiunea-cadru reŃine adesea semnele neverbale ale constituirii auditoriului prin modificări ale dispunerii spaŃiale a oamenilor de la han.IoniŃă comisul îl privea într-o parte cu oarecare nerăbdare şi dispreŃ. supra. sunînd din strune" (p. am avut crîncenă vedere şi spaimă. cucoane IoniŃă?" ) v..] mă ridicai de la proŃapuri"4 (p. 68). de altfel. „Iar noi am rămas tăcuŃi. Cf. introduce în intervenŃia următoare o altă formulă tipică de „dezarmare" a interlocutorului. gesturi şi atitudini care compun un adevărat ritual. 134). fiindcă pauza intervine după anunŃarea „temei" povestirii: „s-a întîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc" (p. 70). — căci îl astupase aşa t am-nes am un om de rînd şi din proşti.. recunoscînd explicit interrelaŃia dintre povestitor şi auditori: „dac-a dori lumea. de asemenea. cererea de scuze: „dacă nu vi-i cu supărare" (p. 104). formulat de viitorul narator. Vorbitorul nu aşteaptă mişcarea de răspuns a celorlalŃi şi. 134) (» sînt sigur că o să vă placă). Tăcerea celor din jur marchează faptul că. apărînd adesea ca explicaŃii detaliate ale unor afirmaŃii. 70). implicînd totodată certitudinea asupra opiniei favorabile a interlocutorilor: „Şi dacă nu v-a plăcea. încuviinŃarea pentru o scurtă întrerupere: „Vă rog numai oleacă să îngăduiŃi pînă ce-oi potrivi în lulea o frunză de tutun" (p. prin faptul că include printre presupoziŃiile aparŃinînd fondului comun un element unilateral cunoscut. Ca şi în povestirea Iapa lui Vodă. . iar Neculai Isac da. Acelaşi procedeu este prezent în povestirea Haralambie. 204). să nu-mi spuneŃi pe nume" (p. considerat insuficient de interlocutor. 135). şi maică-mea era lingă mine.. cetitorul de zodii. de obicei prin enunŃuri interogative sau imperative. 104). este o invitaŃie implicită la cuvînt pentru narator. în povestiri cum ar fi Cealaltă AncuŃă sau JudeŃ al sărmanilor. Se poate recunoaşte. determinîndu-1 pe comisul IoniŃă să solicite — printr-o suită de întrebări — informaŃii asupra identităŃii personajului. rezumatul este detaliat într-o amplă relatare. după preambul. a cărui explicare apare drept necesară (cf. O uşoară variaŃie a acestui tipar poate fi recunoscută în Balaurul: „numai o dată. 71). această componentă este un factor important de integrare în conversaŃie a secvenŃei de relatare. de exemplu.. comisul IoniŃă face o afirmaŃie neclară pentru interlocutor („Aista-i cal dintr-o viŃă aleasă. explicaŃia: „Am avut o Intîmplare nâpraznică" (p. rezumatul lor este conŃinut în prefaŃă. le cere. „Cînd văzui pe moş Leonte. AfirmaŃia rezumă naraŃiunea a cărei declanşare o provoacă. sub (a)). Ş-atuncea am văzut pe acel Haralambie. Rezumatul. oi spune. fără a renunŃa la rolul asumat. ne aflăm în faŃa unei mişcări strategice. determinate de dorinŃa acestora de a asculta şi de aşi asigura o receptare cît mai bună. Călugărul Gherman introduce în formularea rezumativă numele unui personaj necunoscut celorlalŃi („. în povestirea Iapa lui Vodă. 9). menite să stimuleze curiozitatea ascultătorilor. După cum liŃa Salomia nu întrerupe povestirea cerşetorului orb. le-am închinat căpitanului şi ne-am strîns împrejurul lui. Izolată de restul naraŃiunii. cînd eram un băieŃaş săltat numai ia atîta de la pămînt. într-o formulare laconică. 72). căci am înŃeles că mazîlul vrea să ne spuie întîm-plarea lui de demult" (p. 134). sub (a)). Există însă menŃiuni ale faptului că povestitorul are permanent conştiinŃa necesităŃii de a fi ascultat şi a prezenŃei auditoriului. Apelul la această procedură conversaŃională (de tipul „ap arte-ui ui") are şi valoarea unei stratageme. drept urmare acceptarea simultană tacită de către restul grupului a condiŃiei de ascultător. este acela care trezeşte curiozitatea auditorilor—determinîndu-i să eliciteze povestirea şi. pentru care trebuie să mă rog" — p. într-o structură 4S similară este plasat şi rezumatul povestirii Fintîna dintre plopi: comisul IoniŃă remarcă faptul că prietenul său şi-a pierdut un ochi.

comisul cere detalii. aparŃinînd aceluiaşi personaj. Limita dintre ele este marcată formal prin prezenŃa mulŃumirilor pentru atitudinea celorlalŃi („MulŃumesc lui Dumnezeu c-am găsit cuvînt bun şi milă" — p.. Negustor lipscan. e formulat eliptic.]. [sfînta Paraschiva] „unde ne ducem să ne închinăm eu şi liŃa Salomia" — p. care declanşează naraŃiunea: „Dacă ştii altele mai frumoase de ce mi l-ai cîntat pe acestae? [.. loc.: „. mama aceştia . flăcău [... într-o poiană pe care-o ştii dumneata" — p. El apare formulat.. ele conŃin. plasat în prefaŃă. care cunoaşte întîmplarea. Povestirile JudeŃ al sărmanilor şi Orb sărac prezintă unele particularităŃi compoziŃionale.. in anumite povestiri (Iapa lui Vodă. fiind introdus într-o eră identică cu aceea din Fintîna dintre plopi („numi mai pot aduce decît cu greu aminte de-o înttmplare ca aceea:' — p. să-1 determine să-şi asume rolul de povestitor. 145). relatînd întîmplarea Ńăranului umilit şi schingiuit de Răducanu Chioru şi pedepsirea boierului. în cazul primei povestiri. tot în acesta loc ne aflam .. reacŃii. este o manevră — eşuată în cele din urmă — prin care bătrîna urmăreşte. în cîteva variante.. fraza conŃinînd rugămintea lui Motoc. 207. într-o formulare etă.[întreabă-l să spuie] întîmplarea din pădure. ca potirnichea în căngiie şoimului" (p.. în JudeŃ al sărmanilor. Fîntîna dintre plopi). confesiunea celui dintîi şi solicitarea sprijinului. cu menŃinerea decorului familiar ascultătorilor şi cu sublinierea elementelor de invariantă. rezumatul consemnează autoselectarea negustorului ca emiŃător. A doua risire.. (2) Orientarea — secvenŃa prin care auditorii sînt puşi la curent cu „datele" de bază ale întîmplării relatate: moment." (p.. în unele povestiri ai căror „autori" se autoselectează ca naratori: Cealaltă AncuŃă. Rezumatul primei naraŃiuni apare în prefaŃa întregii povestiri. la sfîrşitul amplelor reflecŃii care prefaŃează istorisirea coropcarului. ci şi o identitate a rolurilor pe care le îndeplinesc oamenii şi a mărcilor specifice acestor roluri (nume. orientarea sugerează o mişcare de retragere în timp prin translaŃie. în stil direct: „învaŃă-mă cum să mă esc!". 191). ca rezultat preliminar al încercărilor comisului de a elicita povestirea.".aşa inima. Demonstrativele. cele două naraŃiuni. determinînd o atitudine prin excelenŃă participativă a receptorilor. gesturi. adverbele de identitate. 104).] Eram aşa. „Acolo [. Corelarea naraŃiunilor este realizată prin reluarea unor puncte de refe4 — C-da 1354 49 rinŃă din naraŃiunea autobiografică în cealaltă („pe cînd eu eram un prunc şi vedeam satul nostru care nu mai este şi Ńintirimul pe care l-au risipit apele .. 195). în secvenŃă cu termenii de adresare. în Istorisirea Zahariei fîntînarul. în stil indirect: „Vasile cel Mare 1-a învăŃat cel prietin" — p. 44) este formulat ulterior.". sînt corelate printr-un episod de racord. dar rezumatul (p. Orb sărac cuprinde o relatare autobiografică. care consemnează întîlnirea lui Constandin Motoc cu hai-ul. 209).. de peste apă" — p. Elementul care declanşează povestirea apare în discuŃiile din prefaŃă. comparaŃiile. ci este plasat în secvenŃe narative compacte. 208 „întîmplarea de la poiana lui Vlădica Sas"—p.. dar el nu este prezentat de cel căruia i se solicită relatarea — fîntînarul —. este juxtapusă celei dintîi. 195) — act care încheie. toate urmărind — prin procedee variate — o puternică implicare afectivă a celor de faŃă. în naraŃiune. de fapt. eroi — este realizată în modalităŃi diverse. rezumată prin cuvintele „poveste adevărată despre o minune a sfintei Paraschiva" (p. iar „glosarea" e confirmată de moş Leonte: „Cînd am văzut întăi balaurul [. Rezumatul celei de-a doua naraŃiuni reia. formularea completă apare în întrebarea romisului. rezumatul este situat în prefaŃă. stimulînd memoria lui Zaharia. plasare spaŃială etc). de obicei. Reluarea rezumatului. care deschid o asemenea Activitate sau un episod al ei („Stăpînii mei şi fraŃii mei . 207 — 208. în cealaltă povestire. 162). 208. completate progresiv cu noi amănunte (. 43). altminteri. activitatea conversaŃională —. Cf. cu care se încheia ciul de racord (în racord. Există nu numai o identitate a cadrului material şi natural. au un puternic efect de actualizare. „Şi AncuŃa cealaltă 50 . rezumatul este repetat adăugîiidu-se o informaŃie: „ o întîm-■ a aceluia care mi-i mie ca un fraieik — p. ci de aceea care i-o solicită — Salomia. cu valoare deictică. ca în majoritatea cazurilor. — „ce Ńi s-a întîmplat dumitale. 133).." — p. după care ciobanul ează un cîntec de haiducie. AfirmaŃia este „glosată" de AncuŃa. cînd erai flăcău. reprezentînd un fel de moto al relatării următoare.. deschizînd relatarea propriu-zisă („cum mi-au fost petrecerile mele prin Ńări străine" — p. în pădurea de peste apă" — p. cele două naraŃiuni sînt total independente. rezumatul nu este rezultatul unei discuŃii. 195). permiŃîndu-i acestuia să-şi menŃină dreptul la cuvînt („s-a întîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc" — p. 44). „şi-n jurul nostru umbla AncuŃa cealaltă.... 195).] — Iată de ce .". la sfatul şi cu ajutorul lui Vasile cel Mare. cîte două naraŃiuni complete. „întîmplarea aceea cînd te-a chemat boierul de la Păstră-veni la curte şi Ńi-a poruncit să-i cauŃi apă în acea poiană" — p..] Atuncea am văzut întăi balaurul" (p.. 133. prin raportarea momentului evocat la cel prezent. al cărei rezumat.

enunŃul sobru. stînd cu el la tîrlă pe dealul Bo-lîndarilor. cînd eraŃi tînar. Aşa. O atitudine similară a naratorului apare în Iapa lui Vodă. impersonal.. la început.].] Şi mă aflam în mare mîhnire. capătă pentru receptori „concreteŃea" necesară urmăririi istorisirii. Şi eram în popas aici.. "(Fîntîna dintre plopi. moş Leonte nu poate face perceptibil cadrul relatării sale decît prin raportare la propria sa biografie: „Eram aşa. ea este „împinsă" spre sfîrşitul relatării.". determinat de situarea naraŃiunii-cadru în coordonatele unui nedefinit fabulos. într-o toamnă ca asta. Iar nişte paseri cum nu s-au mai pomenit s-au învolburat pe furtună. să trăiesc pe-atuncea şi să mă bucur altfel de viaŃă [. duceam vinuri la Ńinutul Sucevei. dezvăluirea poantei întîmplării. demult. şi spovedania lui Neculailsac. deasupra puhoaielor Moldovei. în care naratorul are mai degrabă rolul unui martor al întîmplăriloî.]. Dar asta s-a întîmplat într-o depărtată vreme. k hanul AncuŃei [. şi părintele meu mă învăŃa meşteşugul lui'Ń.. Iar într-un rînd. atuncea am văzut pe acel Haralambie" (Haralambie.— povestirea de pe vremea Ducăi-Vodă. permiŃînd confruntarea impresiilor şi a aprecierilor. în Cealaltă Ancută. ci din perspectiva celui care le retrăieşte... implică. la TupilaŃi. 103—104).. atribuită şefului arnăuŃilor . iar una dintre povestirile orbului sărac — pe Duca-Vodă. iar noaptea stelele cerului.]. care evoluează de la tonul general. chiar şi o coda. „Iar mama acestei AncuŃe . 44). îmi arăta ziua buruienile şi rădăcinile pămîntului. al cărui orizont de informaŃii este limitat.. „iaca aşa rîncheza şi rîdea şi iapa cea bătrîna [. [. De-atuncea au trecut ani peste douăzeci şi cinci [. iaca s-arată dinspre Beilic.. Şi pe după Sîntilie.. Şi eram în popas aici. „eu stăm aici în acest loc" (Iapa lui Vodă. tot în locul acela . „în ziua de Sîntămăria Mare. dar închegată (incluzînd toate secvenŃele tipice. un boier mare şi fudul: îl chema Nastasă Bolomir" (p.. de fapt. Comun povestirilor din IIanii-AncuŃei este faptul că timpul întîmplă-rilor narate este anterior reunirii călătorilor la han. ca să mă duc la iarmaroc. în formula unei concise naraŃiuni obiective.. in povestirile în care naratorul este implicat ca personaj. Cf. orientarea subiectivă succintă: „dnd eram un băieŃaş. Ca atare. Dublarea orientării propriu-zise. căci dragostea mea din anul acela se desfrunzise cu vara" (Fîntîna dintre plopi. <\u mare zvoană.. s-aîntîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc. a dovedit cum că acele paseri cu penele ca bruma s-au ridicat rătăcite din ostroavele de la marginea lumii şi arată veste de război între împăraŃi şi bielşug la viŃa de vie" — p. 12). „Aşa. care învie o legendă de largă circulaŃie). în relatarea călugărului Gher-man. Istorisirea Zahariei fîntînarul — pe „Vodă Calimah". 30). ele au — ca şi referirile la han — o funcŃie de actualizare a unei epoci trăite (excepŃie. Relatarea nu se face din perspectiva celui care ştie cum au decurs evenimentele. Există însă în întregul roman un anumit grad de incertitudine temporală. Pentru cei mai mulŃi dintre auditori. şi se sparie de el altă AncuŃa".. 105).. 4e 51 spre concretul spalio-temporal. este urmată de reconstituirea. 45—46). 31).] — dar rîsul ei tot trăieşte. avînd în mijloc pe-un om legat" (p.. transpunîndu-se în postura martorului de odinioară. în povestirea Balaurul. care „purta la gît un lanŃug subŃire de aur" (p. care constituie secvenŃa orientativă propriu-zisă: „Trăia la noi. Ienache coropcarul fixează momentul întimplării relatate în raport cu şirul propriei sale vieŃi: „S-a întîmplat ca eu să fiu tînăr. p. naratorul nu poate să comunice auditorilor — sub forma portretului fizic — decît impresia pe care i-a făcut-o contemplarea necunoscutului care va deveni eroul povestirii („Cel prins era întru adevăr om nalt şi voinic" — p. într-o hamnă ca asta. în ciuda unor indicaŃii care ar putea permite datarea foarte exactă a unora dintre evenimentele istorisite. precizările ele ordin spaŃial şi temporal se întrepătrund cu detalii autobiografice. prin menŃionarea unor elemente tare constituie orientarea subiectivă. vîslind spre răsărit. de exemplu.. şi moş Leonte. la hanul AncuŃei .. Povestirea comisului loniŃă (Iapa lui Vodă) are ca personaj pe „măria sa Vodă Mihalache Sturza".. Motivarea procedeului este însă aici mai direct legată de tehnica narativă: dezvăluirea identităŃii boierului „mărunt la stat. st realizează într-un mod specific în povestirile Balaurul şi Cealaltă Ancu\ă.] pe cînd mă aflam în uliŃă la Carvasarâ şi mă tocmeam pentru marfă [.". pe vremea aceea. în anul cînd au căzut la Sîntilie ploi năprasnice şi spuneau oamenii că ar fi văzut balaur negru în nouri. p. săltat numai ia atîta de la pămînt [. ktuncea am văzut întîi balaurul" (p.. 72—73). al basmului şi superstiŃiei („într-o toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul AncuŃei. cu barbă roşă rotunjită".]. de aceea. Orientarea propriu-zisă se constituie — în Cealaltă Ancută — într-o povestire concisă. dar şi psihologic: „ascultaŃi ce mi s-a întîmplat pe-acesle meleaguri.. la Baia. în łara-de-Sus. o roată de arnăuŃi. 5—6). a biografiei personajului principal pînă în momentul evenimentelor care au determinat interferenŃa celor două existenŃe. flăcău trecut de două zeci de ani.]. la 15 a lunii lui august" (p. care anticipează — în mod fals — urmările pozitive pentru şeful arnăuŃilor ale prinderii lui TodiriŃă). 10—11). cercetînd în cartea lui de zodii şi tălmăcind semnele lui Iraclie-împărat.. p.şedea ca şi asta. în povestirea Haralambie se evocă „divanul" Ńinut de Vodă Ipsilant.. pe cînd îmi pregăteam lăzile. Numai după fixarea acestui cadru „subiectiv". Precizările temporale nu sînt însă semnificative în sine. duceam vinuri la Ńinutul Sucevei.

TodiriŃă Cătană fuge cu duduca Varvara. în Iapa lui Vodă. rămînînd fără vedere încă de pe cînd eram copil. fericită. în secvenŃa de orientare. Tufecci-başa Gheorghie îndeplineşte porunca domnească. Cealaltă Ancută).]. 52 Cf. Constandin Motoc este pedepsit sălbatic de boier (prima povestire din JudeŃ al . aducînd capul haiducului Haralambie. — într-o poiană care a fost şi nu mai este.care îl escortau pe TodiriŃă Catană („îl cheamă TodiriŃă Catană. „distribuirea baidere-lor" de către negustorul lipscan sau unele dintre detaliile despre „şcoala" calicilor orbi. fiind în acele vremi stăpîn pe moşie un boier ehiabur tare cu numele Răducanu Chiorii. precum au făcut alŃi negustori bătrlni. ci agrementează relatarea (cf. orientarea se realizează in forma consacrată. am ieşit din sat de la noi ş-am pornit în lume" — p. 135—136) sau cele două povestiri din Orb -sărac( (1) „căci eu. 105—107).] şi am dugheană la Ieşi. 158. povestirea cu Vasile cel Mare din JudeŃ al sărmanilor). 162). esenŃială apare reconstituirea ca atare a unor momente trăite. avînd ca naşi pe Vodă cu doamna (Istorisirea Zahariei fintînarul). în concordanŃă cu ideea că binele învinge răul: pricina comisului IoniŃă e rezolvată de Vodă (Iapa lui Vodă). Negustor lipscan sau autobiografia succintă a orbului sărac). 161).. (2) [Minunea sfintei paraschiva] „s-a făptuit în vremea veche. într-o poiană pe care o ştii dumneata. alteori se întemeiază pe o mare capacitate de dramatizare (Fîntîna dintre plopi. pentru care lucru noi rîdeam şi făceam haz într-o privinŃă" — p. fiind o strămoaşă a noastră aici trăitoare la acest han. în cîteva povestiri. 191. fără să intervină o convergenŃă a elementelor acumulate spre un punct caracterizat prin tensiune maximă (cf. dar îşi părăseşte slujba. Ńiganii sînt puşi pe fugă şi Neculai Isac scapă cu viaŃa. 207 — 208). dar nu sînt îndelung elaborate de povestitor şi nu absorb interesul auditorilor. a prins a arunca biruri asupra norodului . în general. ci moare pe drum (a doua povestire a orbului sărac). rezolvarea aducînd o puternică notă de tragism. Chiar şi în povestirile în care nu există o gradare a întîmplărilor.. în uliŃa mare" — p. avînd ca singură dorinŃă ispăşirea crimei fratricide (Haralambie). 53 în succesiunea lor. fără modificări. ca o secvenŃă care concentrează datele indispensabile înŃelegerii relatării. pentru că ele au roiul unor elemente mnemotehnice. rezolvarea propriu-zisă este însoŃită şi de o poantă comică: aluzia la pariul făcut de IoniŃă cu Vodă la han. cronologia faptelor şi se caracteri zează prin fidelitatea faŃă de detalii.. scăpînd de urmăritori (Cealaltă AncuŃă). [. —. sînt reluate cîteva informaŃii furnizate în prefaŃa povestirii de naratorul-erou dispus sa dea satisfacŃie curiozităŃii celor adunaŃi la han („Mă cheamă Dămian Cristişor [. duduca AglăiŃa se mărită cu Ilieş Ursachi. în acea vreme s-a fost ridicat asupra Ńării Moldovei.. iar Dămian Cristişor se reîntoarce cu bine la treburile sale. supra). Hara-lambie. Duca-Vodă nu mai ajunge la Ieşi. căci acea pădure s-a tăia li zicea poiana lui Vlădica Sas" ~ p. Era acest boier om stătut si văduvoi şi din cînd în cînd avea dumnealui plăcere pentru cîte-o muiere (iintr-a oamenilor. Duca-Vodă.. Tehnica relatării are în vedere uneori punerea în evidenŃă a poantei (Iapa lui Vodă).Aha! la Păstrăveni. pe Şiret. JudeŃ al sărmanilor. Cîteva povestiri se abat însă de la această formă de construcŃie. poantele nu lipsesc nici aici." — p. Complicarea acŃiunii urmăreşte. — Acolo. structura obişnuită pentru relatările orale asupra unor experienŃe proprii sau ale altora. povestite de cerşetor). O structură particulară a secvenŃei de orientare — ca şi a celorlalte secvenŃe constituite pe baza dialogului — este caracteristică pentru Istorisirea Zahariei fîntînariil. de obicei. folosite de Salo mi a pentru a declanşa funcŃionarea memoriei lui Zaharia.. Atuncea am socotit că mi-a venit vremea să mă ridic şi mai sus cu puterile mele şi. în alte povestiri. 195—196). cînd erai flăcău. de verificare a identităŃii referentului („ce Ńi s-a întîmplat dumnitale. „Aduc marfă de la Lipsea" — p. Componentele orientării sînt dispersate în cuprinsul rezumatului (cf.. rezolvarea aduce o încheiere care dă satisfacŃie naratorului-erou: orbul sărac revine în locurile natale.. JudeŃ al sărmanilor („Era prietinul acesta al meu trăitor îp sat la FierbinŃi. acum citi va ani am ajuns cu bine la o stare multă mito are şi la puŃină avere. dialogul dintre cele două personaje îndeplineşte o funcŃie fatică." — p. de exemplu. ca Antihrist. de remarcat însă faptul că. în aceeaşi categorie poate fi inclusă Negustor lipscan („Fiind de Cel-de-vSus rinduit într-o cinstită breaslă ca aceea în care mă aflu. un răzăş nebun şi nemernic din Ńinutul Vasluiului . boierul cel rău este omorît (Balaurul. în cele mai multe cazuri.. ucisă de ai săi (Fînlîna dintre plopi). Rezolvarea este. dar rămîne mutilat şi o pierde pentru totdeauna pe Marga. în pădurea de peste apă. (3) SecvenŃele de c o m plic a r e a acŃiunii si de rezol v a r c a conflictului au. Avînd neistovită poftă de argint' şi aur. m-am hotărît şi să mă duc la Lipsea" — p. Balaurul.

naratorul adeptă o atitudine de detaşare faŃă de cele relatate. 127—128. „e ~ . TodiriŃă Ca-tană. cf. prin care perspectiva este readusă la momentul relatării. sobrietatea expresiei este aceea care subliniază dramatismul situaŃiilor. (4) Povestirile din roman sînt urmate de o coda. Alteori. o funcŃie de racord a diverselor naraŃiuni cu naraŃiunea-cadru. „Asta este. Negustor lipscan — p. realizai în forme variate..: „Aşas-aîntîmplat. am fost jurat schitului Durau" — p.. această faptă . fie şi numai ca 55 martori. in ambele cazuri. între altele. ca semn al revenirii la planul real). în Istorisirea Zahariei fîntînaruL comentariul intern. într-adevăr. a doua povestire din JudeŃ al sărmani-lor __ p. Ca solomonar cuminte. cînd se uita în lună. prin conceperea lor ca ilustrări ale aceluiaşi punct de vedere. cf. tata îi lăsa pe oameni sa vorbească. p.. Faptul că. au jucat intăi o toană aici.hangiŃei. De remarcat şi faptul că. în jurul căruia gravitează întreaga naraŃiune.a clădit în tîrg la Ieşi biserica la care mă duc să mă închin" — p. are ca rezultat o încorporare puternică a elementelor de evaluare în Ńesătura narativă: corne rit arini intern. marchează punctul culminant al povestirii Iapa lui Vodă: primirea de către doinii a comisului IoniŃă. 142. cinstiŃilor creştini. „Asta a fost". pentru că aista-i moştenire din iapa iui Vodă" — p. asigtirînd unitatea cerută de formula de „romanee pentru care optează autorul. manifestată. p. 198).. revenirea la situaŃia comunicativă care a declanşat „demonstraŃia'4 realizată sub forma de naraŃiune nu devine astfel necesară.asta e (a fost)". 37)."... de drăcuşorul cel bălan nu s-a mai auzit nimic. se fac menŃiuni asupra destinului ulterior al eroilor. în versiunea liŃei Salomia. 17).. şi nimene nu 1-a mai văzut niciodată" — Balaurul. „Aşa. 62 (naratorul sugerează că acceptă punctul de vedere al tatălui său). pintenog de trei picioare. şi să fiu înfricoşat" (p. delimîtmd. : „Iar unii oameni au scornit că părintele meu ar fi chemat balaurul. 175—176)._. — şi înŃelegeam că lelea AncuŃa. în care un asemenea rol îl are discuŃia auditorilor asupra celor ascultate (v. Insolitul momentului. realizată adesea prin confruntarea propriei opinii cu altele exprimate. prima povestire din JudeŃ al sărmanilor — p. . de obicei. auzea ce se petrece la celălalt mal. revenirea în prezent a naratorului este semnalată prin sugerarea unei explicaŃii personale a întîmplărilor relatate. infra). fraŃilor creştini". Expresia directa a atitudinii subiective a comisului detaşează net episodul de restul ansamblului narativ. din sălaşul lui. în acelaşi timp. naratorii sînt implicaŃi în desfăşurarea întîmplărilor. „iată de ce": „Iaca de a trebuie să vă uitaŃi ca la un lucru rar lai calul meu cel roib. 175 (vezi referirea la auditori şi adăugarea unor detalii despre planurile de viitor ale negustorului — p. în general..." — Cealaltă Anculă. „Iată pentru care pricină. Comentariul inter n. în finalul povestirii Orb sărac. siiFpencînd firul acŃiunii în acest moment de maximă intensitate. un mijloc prin care povestitorul dirijează şi controlează receptarea. formula este urmată de cîteva detalii despre soarta eroilor). aparŃinînd naratorului. % Sînt numeroase cazurile în care modalităŃile cvalnative funcŃionează ca marcă a punctului culminant al relatării. 37 — 38 (de remarcat tranziŃia spre coda prin referire la planul real. în majoritatea cazurilor. — însă el ştia mai bine decît oricine de care poruncă ascultase dihania furtunilor. 18). punctul culminant. m-am mirat eu de asemenea întîmplare. măcar că ca auzea. în ultima frază a relatării: Tufecci-başa Gheorghie . este pus în evidenŃă prin scurte întreruperi ale relatării propriu-zise. Ea se justifică prin relaŃia de „serie" dintre povestiri. ExcepŃie face Fîntîna dintre plopi.. de asemenea... ia forma consemnării unei atitudini colective: uimirea celor [care urmăresc drumul „misterios" al fîntî-narului după . la hanu-AncuŃei" — p. Coda îndeplineşte. (5) Două tipuri de procedee ale evaluării sînt mai frecvente în roman: comentariul şi comparaŃia. Nu cred să fi fost farmece de-. ca formă a evaluării. 222)... a stat acolo la pîndă ş-a stropşit pe slujitorul Domniei. Mai degrabă răul acela.. este preponderent.sărmanilor). cinstite comise IoniŃă.v~ . în alte cazuri.„. Motivînd ceva din prezent. Eu n-am ştiut ce-a fost şi nici jupîn Costea n-a spus niciodată. formula de introducere pentru coda este cea curentă în relatările orale: „aşas-aîntîmplat". prezenŃa intensificatorilor avînd o pondere mai redusă. în spaŃiul cărora naratornl-erou îsi consemnează reacŃiile emotive şi gîndurile: „m-am înfăŃişat"cu inima bătind la poarta supărările mele" (p. constituind.. secvenŃa de coda este introdusă uneori prin variante ale formulei de încheiere a unei demonstraŃii. istorisirea Zahariei fîntînarul se încheie cu o coda de tipul celor caracteristice basmelor populare: proiectarea întîmplărilor narate în cadrul în care se petrece actul povestirii („Şi purcezînd la scaunul Domniei. 19 (vezi şi implicarea directă a auditorilor prin folosirea persoanei a Ii-a 54 plural. atribuindu-şi implicit simplul rol de a transmite o „istorie" cristalizată prin tradiŃie („Ş-a rămas istoria acelei minuni de la om bătrîn la om bătrîn pînă în vremurile mai nouă" — p. în secvenŃa de coda. 149 (în ambele cazuri.

similare: apariŃia lui Vodă la divan.. . Şi cînd venea uneori. subliniind importanŃa relativă a unităŃilor narative componente. 35. Cînd colo. confruntării cu etalonul normalităŃii: „ ÎI ştiam frumos si falnic. prietinul nostru" (p. în ultimul enunŃ. Deşi rŃin naratorului. După care. Formulările sînt d. Comportarea de moment a eroului supusă. Trăsături similare privind distribuŃia elementelor de evaluare în text se pot recunoaşte în povestirea Balaurul." (p.. plasat înainte de coda: „şi Dumnezeu a vrut să nu piară. în povestirea Har alambic. t îi toate aceste cazuri. detaliile notate. Există însă şi povestiri în care elementele de evaluare apar distribuite în cuprinsul textului. 47). Si în aceasta povestire. Primele doua îi sînt cunoscute indirect naratorului. Naratorul vorbeşte în numele său: „Eu nu înŃeleg de ce n-a murit" (p. îşi rodea barba şi n-avea astimpăr" (p. în ultimul — de pe poziŃia naratorului devenit el însuşi personaj: „Ş-a intn ud şi cu obrazul supt şi cu ochii spăriaŃi. Nici boierul nu ştia ce răspuns să deie Domnului său" (p. insistînd printr-o comparaŃie asupra intensităŃii neobişnuite a reacŃiei sale. 36). 5 şi. că dincolo pe tă-rîmul Tartorului" (p. Comentariul naratorului-martor.. perceptibile vizual. comentariile se apropie m grabă de o ■&.. tipic orală. care umblă cu ciubote de iuft şi cu nagaică: numai aşa femeie ar fi potriva lui. înregistr< i reacŃiilor eroului marchează momente-cheie: descoperirea trădării ?. prin intermediul căreia se insistă asupra caracterului neobişnuit al situaŃiei relatate.] Văzînd înainfe-i pîclă de sînge repezit acasă.. are o m proprie. cu vreo cneaghină de cele de la muscali. în linii generale. în realitate... Surpriza produsă de apariŃia tinerei femei este potenŃată tocmai prin raportarea Imaginilor ipotetice la cea reală. care sugerează că. cu semnificaŃie simbolică superlativă. parcă se cumpănea" (p. Nici n-a răspuns la închinări. 146). şi prezenŃa unui clement explicit de evaluare: comparaŃia cu un termen ireal. nu numai prin gradul de integrare iu >mictura epk şi prin acuitatea notaŃiilor. 34). în ambele povestiri ale lui Constandin Motoc. însoŃeşte prezen56 tarea detaliilor care configurează deznodămîntul primei povestiri (schingiuirea eroului). Consemnarea reacŃiilor personajelor se face din perspective diferite: în primul caz. 31 — 32). însoŃeşte momentul confesiunii personajului: „Boierul nostru era aşa de tulburat şi aşa de rătăcit.]" (p. Comentariul este modalitatea de evaluare prezentă şi în J al sărmanilor.. care configurează un comparant: „Cu vreo văduvă de cele de abanos. Comentariul extern al naratorului. respectiv. la limita dintre secvenŃa deznodâmîntului şi codse revine la procedeul iniŃial de evaluare: notaŃia-comentariu a naratorului omniscient: „A fost jalnică vederea aceea şi-au plîns în divan Vodă şi boierii" (p. ca individualitate distinctă faŃă de lumea naraŃiunii. neimplicat în acŃiune. 22T Nimenea n-a înŃeles. în povestirea a doua. ce vedem noi? [. Intriga. el aparŃine naratorului-martcr: „Ş-atuncea am înŃeles cine-i Haralambie [. traducînd o stare de spirit.] îşi punea uşor mîna în creştetul meu şi mă mîngîia. punctul culminant: confruntarea dintre fraŃi.„semnul cumpenei sale".] ş-am văzut că-i vreme de prime (p. şi „A simŃit zbătîndu-se în ei o dihanie" (p. 141) sau încearcă să se obiectiveze printr-un enunŃ cu valoare de generalizare. spre coliba unde îi „descoperă' pe tinerii îndrăgostiŃi: „Nimene nu înŃelegea ce este. cum am văzut puŃini oameni în viaŃa mea. 141). trei momente se detaşează prin introducerea unor mărci evaluative. neidentificat.. reia1 are caracter autobiografic. ci să se chinuiască pe lumea asta. care adoptă de la început atitudinea celui care re. prin juxtapunere. sară. sosirea noii soŃii a boierului. cum sa făcut asta şi s-a mirat mai ales Vodă de ••■Uepciunea cumpenei"' (p. [. acceptarea de către Gheorghie a misiunii de a-şi prinde fratele şi venirea lui Haralambie hăituit la casa din Bozieni. De remarcat. x\ zis repede şi răguşit: [. comparaŃia neexplicită.. de observat alternanŃa imperfect/perfect compus).. în cazul ultimului — ştiut ui său este cei al unui martor ocular.:-. Totuşi. 221-222). în prima povestire.. cît era de nalt şi spătos. comentariul este implicit. 35). e precedată de o secvenŃă deliberativă. care le contrazice total. care notează detalii ale comportării boierului.. istorisire aflctă de la eroul întîmplărilor.] o copilă ca de şaptesprezece ani" (p. ci numa-şi pieptăna barba cu degetele şi pufnea" (p. NaraŃiunea este suspendată prin inserarea singurului comen tariu explicit din text. în al doilea — de pe poziŃia participanŃilor Ia scenă: Xîr-d şi-au ridicat boierii ochii cătră el l-au văzut fără sînge-n obraz şi. reîntîlnirea cu Răducanu Chioru. Formula interogativă. 37).. de pe poziŃia unui observator exterior. în esenŃă naratorul omniscient: „Vodă Ipsilant a intrat posomorit între boieri. care se mani. PrezenŃa unor asemenea elemente conturează distinct cîteva momente. de tip intern. 136).!ă de asemănătoare: „Atuncea prietinul acesta al meu a simŃit că-i c pe spinare păr de cîne turbat [.. pune în relaŃie cei doi termeni ai comparaŃiei. în scena a treia este prezent un procedeu suDiimentar de evaluare. 52). în stil indirect liber.

de exemplu. echivalează cu triumful fantasticului. 197). oraşele apusene. în concordanŃă cu faptul că dialogul (exterior povestirii propriu-zise) nu se încheagă în roman în maniera obişnuită. „Răzăşul s-a arătat mirat [. cu o singură excepŃie: consemnarea reacŃiei lui Duca-Vodă în noaptea în care demonul îl ameninŃă cu ispăşirea păcatelor („DucaVodă a îngheŃat în patul lui de argint auzind glasul" — p. zguduirea produsă de moartea Margăi: „Şi parcă gustam din sîngele împrăştiat pe colacul fîntînii" (p. îmi bătea inima şi mă temeam să nu găsesc locul mort [.. de a-şi asuma pentru a doua oară funcŃia de narator — îşi stăpîneşte uneori pornirea de a rupe tăcerea. de asemenea. îSe reŃin expresia explicită a caracterului excepŃional al faptului („muget peste fire şi nemaiauzit") şi încercarea de concretizare prin comparaŃie („Cu coada subŃire ca un sul negru". DistribuŃia mărcilor evaluării în cuprinsul povestirii conferă unui element de cadru al acŃiunii: fîntîna. elementele de evaluare substituie relatarea punctului culminant. Chiar şi comisul IoniŃă — person prin intermediul căruia autorul pune în relaŃie diversele povestiri atribuindu-i intenŃia. „gura i se deschidea ca o leică în nouri". şi eu am simŃit pe mine cămeşă de gheaŃă" (p. 60 —Gl). m-am mirat eu de asemenea întîmplare. prin care se delimitează secvenŃa intrigii. cxprimînd o perpetuă uluire faŃă de tot ce este diferit în raport cu propriul lor univers de viaŃă (trenul.Mărcile evaluative se acumulează în jurul punctului culminant. Pentru Negustor lipscan.] ş-a tăcui cu uimire o vreme" (p..Aşa.. In Cealaltă AncuŃă. Cîteva povestiri prezintă anumite particularităŃi în privinŃa elementelor de evaluare. povestirile orbului sărac sînt.. care se substituie complet realităŃii (p. Au valoarea unor asemenea elemente comentariile în stil direct ale celor care ascultă povestirea lui Dămian Cristişor. trădînd o receptare activă. cît şi propria sa reacŃie: „Am rămas înlemniŃi. oamenii adunaŃi la han nu se grăbesc să reia activitatea conversaŃională. p. Mi s-a părut? A fost o arătare?. în legătură cu teme ale existenŃei cotidiene. rînd pe rînd. văzîndu-ne că tăi (JudeŃ al sărmanilor. Neculai Isac le destăinuieste celor care-1 ascultă. 126). Marga era lingă mine"' (p. ci are finalitatea de a declanşa o relatare de tip memorialistic. exterior povestirii propriu-zise: . cor. reacŃiile sale nu se exprima verbal: „Numai comisul IoniŃă mormăi ceva şi se uită cu fudulie in juru-i (p. şi îşi comunică propria reacŃie în faŃa încordării neobişnuite a hangiŃei („O priveam stînd aşa şi aşteptînd. ApariŃia „balaurului". Intensitatea emoŃiei afectează capacitatea naratorului de a percepe lumea înconjurătoare.. 58). care însoŃeşte povestea sa tragică de iubire. „lepădă o revărsare de grindină şi ape. 97). Atitudinea personajelor. Ultimul enunŃ evaluativ coincide cu ultima propoziŃie a naraŃiunii. 127).. specifică este absenŃa elementelor de evaluare din partea de relatare propriu-zisă. — şi de la o vreme in-ara întors de cătră ea cu frică" (p. Răpirea duducăi Varvara rămîne învăluită în mister: „Nimenea n-a înŃeles ce-a fost şi ce s-a întîmplat" (p. 79)... în sfîrşit.. instituŃiile etc). Nediscutînd despre ceva anume. este invariabil legat de evocarea fîntînii. Alteori. din diverse unghiuri (tulburarea cosmosului. Am avut o tresărire năprasnică în toată fiinŃa. emoŃia primei în-tîlniri: „Ş-am pus pe roib în pas cînd am simŃit că m-apropii de f î n t î n a cu patru plopi.1' (p. 149). ne permite să . Mi s-a părut că văd în părul ei şi corniŃele cu care voise odată să-1 împungă" (p. anulînd progresiv graniŃa dintre real şi fantastic: „. ci reprezintă episodul de bază. 85). După istorisirea călugărului Gherman. de altfel. în vîrful plopilor. 126)..] Şi mă oprii. 38). şi. marchează tranziŃia spre coda. urmată de revenirea la starea iniŃială de dialog. în fine. Povestirea nu reprezintă o secvenŃă de pauză dintr-un episod conversaŃional. 97). neliniştea şi incertitudinea stîrnite de întîlnirea cu Marga:. comentariul intern al naratorului-erou. şi-i sticlea luna în ochi"— (p. cu mina streaşină 58 la ochi. manifestări ale oamenilor. tablou reconstituit în detaliu. 60). reacŃia naratorului-martor). viaŃa cotidiană. de exemplu: „Noi gospodarii şi din łara-de-Sus am rămas tăcuŃi şi mîhniŃi" (Fintinu (Unire plopi \ „Apoi ne privi tulbure şi începu a rîde pieziş. semnalată prin notaŃii ale scriitorului. Iar în umbra de dedesubt sta Marga. Lipsa comentariilor — care constituie situaŃia obişnuită — este. Comentariul naratorului. o valoare simbolică.îi crescuseră la mîni ghiare agere cu care-şi ameninŃa soŃul. Naratorul-martor notează sub forma comentariului intern atît reacŃia globală a celor de faŃă la înfruntarea dintre boier şi soŃia necredincioasă. proiectată într-un plan fantastic. în Flntîna dintre plopi. lucea asfinŃitul. parcă ar fi luat pe sus albia Moldovei ş-ar fi prăvălit-o asupra noastră").. versatia avînd o funcŃie subsidiară.. Ie-nache coropcarul relatează numai ceea ce a văzut: comportarea ciudată a AncuŃei („Numai pe AncuŃa o vedeam că ascultă cu încordare. vezi. 126). După încheierea povestirii se instaurează 59 pentru un timp liniştea. la f întina singuratică. integrativă (conectivă).' (p. nerealizată. lipsite de elemente evaluative. (d) Specifică pentru structura textului în Hanii-AncuŃei este alternanŃa povestire tăcere.

nînd că s-ar fi rătăcit prin lume" (Orb sărac. 222). de fapt. Zaharia a spus o istorie frumoasă" — p. $2). Comentariile apar însă în deschiderea povestirii următoare {Istorisirea Zahariei (întinând): liŃa Salomia şi nar&torul-autor-personaj exprimă aprecieri opuse în legătură cu cele ascultate. 98. care l-am adus şi l-am scoă en ve(eerea or. AncuŃa). şi el e la mare cinste!" (p. Există şi cîteva situaŃii în care povestirile sînt urmate de s dialoguri. în Fîntîna dintre plopi.. însoŃite uneori de exprimarea unui sentiment de solidaritate cu povestitorul („Da. Bătrîna nu reăne exP"clt >ra celor susŃinute. ile celorlalŃi în legătură cu felul în care şi-a demonstră °Plnla ca ►risirea anterioară. printr-un act dev rememorare şi confruntare: „Am iltat şi de la mama întîmplarea asta. na~ raŃiunii realizate de Salomia lui Zaharia („Zaharia a spus")> aPrecierea celor ascultate printr-un singur epitet (frumoasă) şi introducerea lrne" diată a unui enunŃ formulat impersonal — după principiiă straJ:eg1Ńe .. era „controlabila'4.. implicînd faptul că natura celor relatate exclude posibilitatea de falsificare: inedită a fost numai povestirea autobiografică. atrăuirea. 98. urmează intervenŃii cu conŃinut evaluativ: confirmări ale autenticităŃii povestirii („Tot aşa îmi povestea şi mama. [. fără referire la povesacă. dar motivarea pe care o dă presupiine. care fac referire la cele ascultate. comisul IoniŃă). pune bazele declanşării unei noi povestiri („Deşi alŃii Ştlu Ń1 maJ frumoase şi mai minunate" — p.] Poate dumneata. Disputa nu se înclieie pnntr-o are de tip Satisfacere. aşa este!" (p. cel puŃin amendarea conŃinutului lor.Mai mT tă este reacŃia povestitoarei. Istorisirea cerşetorului orb prilejuieşte identificarea narat.. de Săomia: es ată de reacŃia promptă a fîntînarului. e\ăltlnă aPre. Bătrîna contestă valoarea de adevăr elor relatate de orb • naratorul este acuzat deci că ar fi luci dma calităŃii—. Naratorul-a t încearcă să obŃină de la Salomia. sau solicitarea unor informaŃii suplimentare („Mai este în fii ina cu cei patru plopi?" — p. convertindu-se în prefaŃa naraŃiunii următoară Istorisirea Zahariei fîntînarul. p. ObiecŃiile sînt formulate impersonal. despre care am auzit pe maica . după depăşirea momentului de linişte. relatări ulterioare. 199).]. Ca dovadă. naratorul-autor-personaj). demult. dacă nu retractarea afiriilor. stau deoparte. unche-vei fi fiind unul Costandin..recunoaştem prezenŃa unor comentarii implicite. ° săJ1\in~ i punctului de referinŃă.tee(iecit prefaŃării propriei sale. discuŃia este deplasată abil de Salomia in lirecŃie. nu merita atenŃie şHaude deotte. 206) -. 206).ir> !n aoelaşi limp. Ca narator virtual. a orbului sărac. aşa-i. care confirmă exactitatea urnii femeii: „Hm! făcu Zaharia [. ă22).]. d. de către hangiŃă. 98. cealaltă. care se detaşează de Pr0Pna ei transferînd statutul de autor lui Zaharia: „V-am e. despre întîmplarea asta" — p."—p. ceea ce trădează ezitarea defrn#slvae ăin~ în autenticitatea povestirii este argumentată pneJ condiŃia ?ă inferioară a povestitorului: „Insă ce crezare poat6 sa aiba ceă netrebnic dintre toŃi?" (p. i pare să-şi refuze satisfacŃia de a se afla în centrul atenŃiei grulî ca povestitoare — deşi o afirmaŃie anterioară ne-o aă'aAta dornica asemenea satisfacŃie: „Eu. fără a depăşi limitele impuse de cerinŃele polii itive.. relatată. Disputa cu îiaratorul-autor-personaj se încheie alăa aicle renŃia ca arbitru a comisului IoniŃă marchează acesă nioment („într-adevăr.. astfel trăiesc unii fără grijă [. Schimbul verbal care se încheagă are structura: O teme (Salomia) -> Cerere indirectă de reformulare (narat ersonaj) -> Reformulare indirectă (Salomia). ca versiune a unei istoi 60 circulaŃie curentă.a i rdă mai puŃină atenŃie evaluării contribuŃiilor preceăen. 222). astai o întîmplare din vremea noastră. şi pe unde ajung ■ t e m i n c i u n z\ de sta lumea şi se uită la dînşii cu gura casc 203—204)..PUS eti0LUv' st fîntînar a văzut şi ştie lucruri mai presus decît al!"e (p. comisul Ionl.

pentru că „lui Moromete nu-i place să audă vorbinduse deşucheat" (p. şi disdltia ""IrŃata de Salomia asupra povestirii orbului sărac are o funcŃie strategica: 'ducerea ideii că fîntînarul este un narator mult mai. 261) —. ci la solicitarea celor de faŃă. I (p. Simpla încuviinŃare a spuselor sale nu are pentru Moromete valoarea unor mişcări de satisfacere. lasă-1 pe Cocoşilă. drept o structură continuă. printr-o înflăcărare mimată — truc dezvăluit de autorul-narator. subliniază explicit ignoranŃa celorlalŃi. de la munte la baltă. într-una dintre menŃiunile sale: „După felul cum vorbise. emite o apreciere superlativă. reia numele vii-toruiui său „erou". 260). ea constituie o subeomponentă a orientării. Dumitre?!" — p. care poate crea premisele asumai1 rolului de estitor. Povestirea care urmează poate fi considerată. intuind faptul că o povestire reuşită este pe cale să se declanşeze. p.ale politeŃii negative —. 259—260). 260). în acelaşi timp. tipul de povestire rituală. produse ca urmare a desfăşurării concomitente a altei acŃiuni (repararea gardului). fiindcă „s-a întîmplat să vadă nişte mari pozne înviata lui' (P. care necesită o motivare. care îşi aminteşte de o vizită la casa cizmarului. îl întrerupse pe Moromete spunîndu-i că minte" — p. Alte notaŃii ne dau imaginea alinierii treptate acelor prezenŃi ca auditor iiJDumitru lui Naeăse aşază ? vmai bine pe pămînt" (p. în esenŃă. mă. „Pisică." aPar» coiiicntariile care urmează povestirii propriu-zise au au făîicăia Pre~ ponderent analitică sau evaluativă curentă. şi la turci să căutaŃi. Istorisirea Zahariei fîntînarul ilustrează faptul ca. Moromete îi provoacă pe cei cîŃiva consăteni adunaŃi în curtea sa să se constituie în auditori ai povestirii pe care o are în minte: imaginează o replică paradoxală a lui Pisică destinată numeroşilor lui copii („De vîndut pămîntul. 260). Moromete speculează şi această situaŃie. care. încercarea lui Dumitrii lui Nae de a „schimba vorba". 261). gelos pe ceea ce avea să urmeze. 260). şi comentariul din Cruceru. voi nu ştiŃi nici unul cu cine avem noi de-a face aici în sat" — p. Marin Preda. „între timp. interpretată din această perspectivă. Efectul obŃinut este.Hai. mai ales. în care sînt angajate alte personaje (Paraschiv şi Niculaie). pînă la urmă. stimulează cunoscuta vervă narativă a eroului. 1985. cunoscînd firea taciturnă a lui Zaharia. atuncă cin. v-am învăŃat. O consemnează însuşi autorul-narator. care. Privită din perspectiva ansamblului narativ complex al romanului. de băutură mai învăŃaŃi şi singuri" — p. implicînd exagerarea. 259. încearcă să-1 discrediteze pe narator — şi deci să anuleze starea de receptare creată şi să risipească auditoriul — contestînd anticipat valoarea de adevăr a relatării lui Moromete („Cocoşilă. şi altul ca el nu mai găsiŃi" — p. 260). spune de ce zici că nu mai există altul ca Pisică(i (p. Dumitre!'' — p. capătă aparenŃa de dialog. mă. De remarcat strategia intervenŃiilor lui Moromete. pentru ca interesul pentru tema adusă în discuŃie să nu se piardă („Cine? Pisică. scopul pe care îl urmăreşte fiind elicitarea povestirii. 260). în cadrul schimbului în curs. „ Reluarea afirmaŃiei din prefaŃă sub forma „Nu există. sugerînd astfel că el este singurul în posesia unor'date inedite despre Pisică („Păi.206) De fapt.2. despre acesta („Să căutaŃi în toată România. de învăŃat să fumaŃi. vi l-am vîndut. substituindu-i-se în acest rol. prin forme ale adresării directe („Păi ce vreai să facă. 259). cel scontat. Dumitre?!" — p. „Bruiajul". Morometii. 154—170). aproape pe neobservate. Moromete părea să aibă ceva nou de spus despre Pisică" (p. dar nu autoselectîndu-se ca narator. întrucît întreruperile nu sînt determinate de intervenŃii din auditoriu. de tehnică epică. să facă mişcarea de Satisfacere aşteptată: solicitarea directă a povestirii: . De altfel. pentru că sătenii ceilalŃi — auditoriul obişnuit al lui Moromete — sînt familiarizaŃi cu „tehnica" acestuia de „a se înscrie la cuvînt". Moromete. sau Ńin de „tehnica" relatării orale.. determinîndu-i pe ceilalŃi. o procedură de iniŃiere a povestirii şi r e -z u m a t u 1 ei. menite să pregătească terenul pentru povestirea pe care vrea sa o spună. 61 1. domnule!" constituie. aducînd date de ordin comportamental relevante pentru psihologia personajului central şi pentru definirea universului uman în care acesta se manifestă.2. integrată unei conversaŃii (cf. . ci răspund Unor cerlnte strategice integrative. de asemenea. Toate acestea nu reprezintă decît modalităŃi de reformulare a temei sugerate de Dumitru lui Nae. mai veniseră 62 vreo cîŃiva inşi care se aşezaseră pe iarbă fără să se anunŃe prin bună ziua: erau vecinii lui Moromete" (p. 261). bătrîna vede ăn narea acestuia ca narator ocazia ideală de a-şi manifesta va lentele epice. „Manevrele " sale constituie o amplă prefaŃă. O reacŃie diferită are Cocoşilă. care îl caracterizează drept „falsa lui înfierbîntare" (p. 259—265) Istorisirea lui Moromete despre familia cizmarului Tudor Pisică ilustrează. Ele sînt de tipul fenomenelor de bruiaj.ăinteresant. 260) şi.

nene! începe bătaia! începe păruiala! Ce-i faci. cum n-am mai văzui eu de cînd m-a făcut mama mea" (p. acolo?" — p. Ambele reprezintă. în fine. de alimentare a curiozităŃii acestuia. de fapt. întîi încet şi subŃire! „Sfîr-— şi pe urmă tot mai gros — fi-li-căl" (p. ci este o formă de manevrare a auditoriului. Modul de manifestare a celorlalŃi constituie un stimulent pentru Moromete. nene. marcată în text prin puncte de suspensie. Recunoaştem. urlă! Au! Au! Au! Şi mă-sa cu . 263). Chiar formulările sale care prefaŃează şi apoi rezumă povestirea conŃin un comentariu evaluativ direct al acesteia. Alteori. De remarcat aparenŃa h integrare a acestei secvenŃe de inserŃie în povestire. Adresarea. în realitate. 262). nu este legată de „nesiguranŃa" sau de „ezitarea" povestitorului (fumbling). inclus naraŃiunii. „N-am mai văzut de cînd m-a făcut mama" (p. 263). Dimensiunile orientării ar putea părea nemotivate dacă nu am Ńine seama de explicaŃiile din pasajul autorului-narator care o precedă. prin sublinierea unei anumite „complicităŃi" date de existenŃa unui fond comun de presupoziŃii („îŃi spusei. 264). cu aceea a lui Cocoşilă — faŃă de audienŃa de care se bucură Moromete printre consăteni şi interesul lui Niculaie pentru povestire. Interpelarea lui Cocoşilă: „Tu ai fost vreodată. constituind o secvenŃă de tipul aparte-ului („. la rîndul său. dar eu n-am mai 64 văzut paturi ca ale lui Pisică" (p. 261. două atitudini: invidia lui Paraschiv— similară. 263).." (p. externe sau integrate în povestire. comentariul „n-am mai văzut". Detaliile privind starea încălŃămintei sînt menite să dea credibilitate motivului invocat. „şi acolo în faŃa mea a început o viermuiala. după o scurtă ezitare. de asemenea.. p. adresarea către unul dintre auditori are rolul de a-i stimula interesul. concretizate prin mişcări de Motivare şi Amplificare. Alteori. ci sînt dispersate în cuprinsul întregii relatări. ia forma relatării de către Moromete a unor reacŃii pe care le-a avut în cursul desfăşurării faptelor povestite: „Ei zic eu! Ce să-i faci? Aici trebuie instrucŃie!" (p. „łine-te. 262. exterior expunerii propriu-zise a faptelor. precum şi mărci intrapropoziŃionale ale evaluării. 262) are un evident caracter polemic. Cocoşilă?" (în casă la Pisică. este vorba şi de o tehnică a temporizării. furnizează explicaŃia pe care o consideră cea mai plauzibilă: necesitatea de a-şi repara cizmele. 264). care. „controlează" receptarea prin forme ale adresării directe. comentariul. modalităŃi indirecte de evaluare a istorisirii iui Moromete. Moromete vrea să prevină eventuale întrebări asupra împrejurărilor care l-au determinat să se ducă la cizmar.. nu se limitează. ştiŃi. care nu sînt concentrate într-o secvenŃă anume. mă. întreaga justificare a vizitei la Pisică este — aşa cum ne îneunoştinŃează autorul-narator — inventată. aspect al tehnicii relatării orale. 262). Replicile adresate de Moromete fiilor săi — secvenŃe de inserŃie în naraŃiunea propriu-zisă („Ce faci.] łine-i cuiele bine. cele prezentate merită să fie povestite (şi ascultate). Cocoşilă! Tu nu fumezi. de contestare a veracităŃii povestirii. ŞtiŃi? Ca la armată!" (p. care îl aliniază mai degrabă ca participant la cealaltă acŃiune în curs decît la aceea în care e direct implicat. adineauri. Există însă şi alte comentarii evaluative. creată prin u iosirea formulei „Fiindcă veni vorba de. într-un fel. la funcŃia fatică obişnuită.. specifică lui Moromete. 263). în structura propoziŃiilor. Moromete îl face să recunoască singur că nu dispune de argumentele necesare susŃinerii afirmaŃiei sale („N-am fost" — p. se repetă în cuprinsul povestirii: „Nu ştiu. supra şi observaŃiile asupra rolului similar al unor secvenŃe de inserŃie). Moromete?" (p. iniŃierea unui scurt schimb de replici. ConstrucŃia ei are însă la bază strategii anticipative specifice. de fapt. Niculaie" — p.. „Şi urlă." — p. 264). reacŃiile sale sînt determinate de sesizarea efectului pe care povestirea îl produce asupra lui Niculaie.mai dă-mi o Ńigare.. în fond. raportîndu-se în mod indirect la ati63 tudinea anterioară a prietenului său. ştiind că. consemnează. „uite-aşa spunea. în episodul la care ne referim. Niculaie!" — p. în structura povestiri i proprr u-z i s e se remarcă amploarea orientării şi diversitatea procedeelor e v a 1 u arii. în diverse cariante. elemente de evaluare din clasa intensificatorilor şi a comparatorilor: (a) dintre intensificatori: — procedee ale fonologiei expresive: „«Deştepta-reaU. Dumitre. 262). Povestitorul îşi exprimă în permanenŃă uimirea faŃă de vele văzute în casa lui Pisică. „Ce-ai cu el. singurul resort al acŃiunii sale a fost curiozitatea şi.. de tutun!" — p. prin caracterul lor total ieşit din comun. în acelaşi timp. Există o permanentă interrelaŃie între povestitor şi ascultători.. deci de satisfacŃia lărgirii ocazionale a cercului auditorilor săi. 261). — repetiŃii: „Sărea şi mormăia! Sărea şi mormăia!" (p. 263) —par a semnala faptul că eroul e interesat şi de activitatea care are loc sub ochii lui. 262). „łine cuiele acolo.constînd din replici de admonestare rostite de Paraschiv sau din replicile de protest ale lui Niculaie. Supradimensionarea componentei evaluare este în strînsă relaŃie cu episodul polemic care precedă naraŃiunea: Moromete îşi concepe relatarea ca pe o demonstraŃie a ideii că. Paraschive?! [. prin care se urmăreşte captarea auditoriului (v. ługurlane? — Nu .

L. „şi începe să urle ca în gură de şarpeu (p. micii şi mutu. 264). Pisică din pat. 265). Dumitre?!" (p. presupune o anumită suprapunere de planuri narative: ea constituie. se integrează în naraŃiunea-cadru ca augment al orientării. fără a fi marcată explicit ca atare. intervenŃia lui Cocoşilă. Multe dintre schiŃe sînt concepute sub forma unor confruntări cu structură incompletă: secvenŃa finală lipseşte adesea sau e iniŃiată. determină. C. dar structura lor fragmentată permite combinări originale ale celor două fire epice." (p. Istorisirea lui Moromete nu e comentată de ascultători. o coda a povestirii despre briliant (reluarea laitmotivului comentariului lui Stasache la propria sa povestire acŃionează ca un element de feed-back).'' (urmează descrierea detaliată a scenei — p. împrăştierea auditoriului: „ Nu e gata! spuse el. De aceea.'. cînd vede gherlanu ala pe mine. 1. — formulări interogative (indirecte): „Pe unde venise. cu briliant).. — metafore: explicate imediat: „Erau aşezate acolo în magazia aia a lui — fiindcă aşa de mare e odaia unde stau ei. dar neîncheiată (cf." (p.1. Se ridică apoi să vadă cum a bătut Paraschiv ulucile: ceilalŃi înŃeleseră că au stat destul şi se ridicară să plece" (p. 264). Rezolvarea nu are nici ea valoarea tipică a unui deznodămînt. se uita la mine. 264). de-o şchioapă. ca o magazie" (p.R. cu privirea sticlind de satisfacŃie" (p. printr-o remarcă de o ironie tăioasă. scena dintre soŃia lui Pisică şi una dintre fetele lor mai mici.. complicarea ei se realizează prin juxtapunerea unor scene: deşteptarea familiei. povestirea doamnei din Bubico). într-o intervenŃie care precedă coda. dar şi o coda a povestirii-cadru despre familia Panaiotopolu. în Cadou. Mai trebuie un viŃel care să se uite la ea. după care familia îşi începe treaba: păpuşeşte tutun şi fumează. nu ştiu! [. introduc în naraŃiunea regentă componente esenŃiale ale complicării. NaraŃiunile din Cadou. care reintegrează întreaga naraŃiune în conversaŃia referitoare la vînzarea pămîntului de către cizmar. în acelaşi timp. un instantaneu considerat relevant pentru atitudinea auditorilor: „Dumitru lui Nae îşi mişcă fălcile şi rămase cu dinŃii dezveliŃi într-un rîs mut. Dar ca să nu zic zece.3. 265). Ca dovadă. Autorul-narator ne oferă însă. 265).. încheindu-şi rolul şi părăsind centrul scenei.. creează posibilitatea introducerii unei coda: „Păi nu-i trebuie să bea. 262).. NaraŃiunea din Bubico. (b) dintre comparatori (care raportează evenimentele narate la un anumit univers cognitiv): — hiperbole: „Eu zic că zece paturi de-astea de-ale noastre nu fac unul de-al lui.. „rămîne cu ochii beliŃi. Povestirea se încheie prin revenirea la pretextul iniŃial: repararea cizmelor lui Moromete (p. parcă ar fi văzut o magaoaie" (p. 5 _ c-da 1354 65 Singurul moment de întrerupere reală a firului narativ apare după această componentă. în DiplomaŃie." (p. de exemplu. 262). SecvenŃa iniŃială şi cu cea finală—atunci cînd apare — conturează naraŃiunea-cadru. zic cinci" (p.. DiplomaŃie sau C. rezolvarea naraŃiunii subordonate (relatarea lui nenea Mandache despre demersurile soŃiei sale pentru cumpărarea avantajoasă a unei case) se realizează în interiorul naraŃiunii-cadru. care prezintă similarităŃi cu tipul povestirii rituale. 263). care a declanşat-o. de .. naraŃiunea subordonată este integrată secvenŃei de bază a confruntării (tranzacŃia). întregul episod conversaŃional este considerat încheiat. ce să te scuturi. . Povestirea segmentată. care se referă la un subiect total diferit: „Gata poarta. a cărei structură e continuă. încăierarea copiilor privită cu nepăsare de părinŃi („care mi s-a părut că Ńine loc de mîncare" — p. 265).şi mormăia ca un urs" (p. de exemplu. întrebarea pusă de Dumitru lui Nae: „Şi ce dracu face el cu banii de pe pămînt?" (p. 262).. d-aia urla şi fata mai tare" (p. 200). . completînd fişa „personajului" principal..] mă scutur eu niŃel. secvenŃa rezolvării din povestirea lui Stasache despre „pierderea" briliantului (anunŃată la ziar) reprezintă un final deschis. ci compune ceea ce am putea numi un „tablou de moravuri". Caragiale: schiŃe SchiŃele lui Caragiale oferă ilustrări pertinente pentru povestirea segmentată. sau anterior explicate: „Era băiatul ăla al lui. coincizînd. dă-i. cum ieşise din pat. 262). o acŃiune în evoluŃia ei. Moromete însuşi este cel care. că mă apucase de gît.R. I. dă-i... inclusiv pentru clasa tranzitorie a povestirilor incluse ca replici mai ample ale unui anumit personaj într-un dialog (vezi.degetul în ureche. iar replica finală a lui Stasache: „Ei! eu zic că se găseşte. 264). de fapt. 265).." (p. între cele două planuri narative producîndu-se subtile interferenŃe. NaraŃiunea nu înfăŃişează. — comparaŃii propriu-zise: „un ăla ca un gherlan.3. şi cu cit da aia mai mult.. 264). constituită prin dialog.). Strategii narative în dialog 1. bate din palme. 66 o oferă un episod al complicării din povestirea-cadru (apariŃia profesorului Mişu cu acul de cravată nou.F. 265).. 262). a început o viermuiala.F. După coda. rezolvarea propriu-zisă. Moromete!" (p.

Cadou. De remarcat dramatizarea prin omiterea verbelor dicendi ca mărci ale schimbării emiŃătorului. realizată sub forma unei întrebări ironice adresate „eroului" („Mai merge la Zambilica băiatul?"' — p. Întrebarea amicului. ambele roluri. a unuia dintre cei direct implicaŃi în desfăşurarea în-tîmplării. pe rînd. Povestirea are valoarea unei mişcări strategice anticipative de Amplificare. de către cel care povesteşte constituie un procedeu obişnuit de integrare a naraŃiunii în conversaŃie. după comunicarea „noutăŃii" („Zic: «Ce ai?» Zice: «închipuieşte-Ńi ce mi s-a-ntîmplat! Am . şi actualizarea scenei prin deicticul iaca). Acesta reia firul conversaŃiei. Dilatat de naratorul preocupat să nu scape nici un detaliu. Povestirea. Intensificatorii — mai ales enunŃuri exclamative cu semnificaŃie superlativă („foarte frumuşică!". prezintă unele particularităŃi (în afară de izolarea rezumatului. de interlocutorul dornic să comunice „evenimentul" zilei —. cf. convertiŃi în mijloace de realizare a comentariului din perspectiva externă. 197). reacŃia finală. este evident faptul că rezolvarea naraŃiunii subordonate este aceea care modifică fundamental rezolvarea naraŃiuniicadru. 220). funcŃia unui procedeu evaluativ. naraŃiunea are o structură completă: un rezumat („Era să mi-1 omoare pe Bubico" — p. este integral o consecinŃă a acesteia. semnalînd totodată angajarea celui care solicită explicaŃia ca receptor al secvenŃei narative următoare. cu secvenŃa de rezolvare a acesteia. iar timpul rezultă din dialogul nou-venitului cu tovărăşii de masă. drept o ilustrare a acestui tip de povestire. interogaŃii retorice cu funcŃie de dramatizare („Ce să-1 vezi?" — p. în acelaşi timp.p. 221). Povestirea doamnei despre „tragica" întîlnire dintre Bubico şi Bismarck este prefaŃată de un scurt schimb de replici iniŃiat de partenerul de călătorie. 221). prefaŃează povestirea. 65). anticipată. „acŃiunea" din berărie poate fi urmărită separat. InformaŃia pe care o transmite Stasache despre starea de spirit a soŃiei sale: „ş-aşa e destul de supărată" (p.. Reluarea interjecŃiei acestuia. fără îndoială.. Comentariul — succint — ia forma „dialogului'' între doamnă şi „erou". de pe poziŃia observatorului („iaca vine şi AcriviŃia foarte supărată" — p. în C. Componentele povestirii în conversaŃie se realizează în mod specific în schiŃa Cadou. îndeplineşte o funcŃie similară şi în raport cu povestirea lui Mandache.p. de asemenea. Punctul culminant — „pierderea" briliantului — este anticipat prin apelul la unele procedee care au valoarea de indici ai evaluării: repetiŃia ca element intensificator („Mai trece ce mai trece. deşi exterioară planului naraŃiunii subordonate. mişcare de Satisfacere în cadrul schimbului verbal). formă care capătă.. Răspunsul propriu-zis trece pe un plan secund: „Un dulău de curte" (p. Deşi concentrată. relaŃia fiind de tipul aceleia dintre o fabulă şi morala sa. ca declanşator al unei relatări care depăşeşte cerinŃele întrebării. interjecŃii („Vai de mine!" ■ p. deşi aparŃine. 198) şi comentariul intern. Ui/. a amicilor marchează rezolvarea naraŃiunii regente). mişcarea conversaŃională a interlocutorului acŃionmd. Bubico. declanşează relatarea (Reformulare şi. în primul rînd. 221) — sînt. de dezinteres. „curte teribilă!". de asemenea. 220). care îşi trădează nerăbdarea de a se ajunge la poantă. întrerupînd relatarea. constituind. o rezolvare („Da-n sfîrşit. printr-un procedeu consacrat — formula â propos. sau din perspectiva internă. rezumatul ei. din ale cărei preliminarii nu poate lipsi — în concordanŃă cu cerinŃele politeŃii pozitive — referirea la „cocoana Acri viŃa". momentul se individualizează prin forma dialogată de relatare. 198. slava Domnului! a scăpat" 5e 67 . după cum şi coda (declaraŃia unuia dintre amici: „Nu mai ai nici un haz!" — p. Limita dintre orientare şi complicare este marcată prin intervenŃia receptorului. 197) — Cerere de re formulare a temei introduse prin replica anterioară. se fac douăsprezece" — p. planului naraŃiunii-cadru. 220). în acelaşi timp.R. fiind agrementată cu elemente evaluative. iar coda (MiŃa obŃine gratuit „Moftul român"). de fapt. craiule! . care exprimă continuitate tematică —. orientarea. 220). pe care am menŃionat-o). acesta este ignorat. prelungind secvenŃa de coda („Mai merge la Zambilica băiatul? Bubico: Ham! — Să te mănînce Bismarck. Povestirea nu este urmată de reacŃia receptorului. evaluarea şi rezolvarea naraŃiunii-cadru se menŃin distincte de cele ale naraŃiunii subordonate (personajele şi locul naraŃiunii regente sînt specificate de autor în pasajele de „indicaŃii scenice". 221) şi chiar o coda. 221). apoi secvenŃele de orientare şi complicare.Ham! ham!" . întrerupt de episodul hrănirii lui Bubico. naratoarea jucînd. în absenŃa acestuia. destul de concisă. care poate fi considerată. strategic. solicitînd clarificări: „Ce e Bismarck?" (p. Cu toate acestea. „Ce-am pătimit numai eu ştiu!" — p. Istorisirea lui Stasache se integrează firesc în conversaŃia cu amicul său. în ansamblu. contrazicînd total „aşteptările" configurate de desfăşurarea epică anterioară. menită să prevină o posibilă suită de întrebări coordonate tematic cu prima. a naratorului. vocative cu valoare apreciativă („Craiule!" — p.F.fapt. ca şi comentariile evaluative ale „amicilor" despre povestitor. „De ce?" (p. 221).

cu grija de motivare.. tînărul solicitînd reformulări succesive ale enunŃurilor colocutorului: „ — Ce să găsesc? — Piatra. se găseşte?" — p. dar omite să-şi informeze interlocutorii despre statutul „eroilor" săi....]" — p. EnunŃurile „MiŃa acu trebuie să fie. „Unde ai găsit-o?". Interlocutorul ia contact prin lectură cu modul concret de acŃiune adoptat („nenea Stasache îmi pune sub ochi o gazetă." — p..F.F.. 200).. Aceasta pentru că „naratorul" nu-şi cunoaşte interlocutorii.. 198). care apare cu un ac de cravată nou. Solicitînd date în legătură cu aceştia. este intîrziată. formulată mai întîi indirect. — Care piatră? — Briliantul. nu însă şi pentru narator..pierdut piatra de la inelul lui nenea Andrei. 198) apare ca un lait motiv al enunŃurilor personajului. între Ghergani şi Conteşti.. avînd o desfăşurare lineară. De remarcat însă că tot naratorul este iniŃiatorul şi autorul comentariului. 200). . meditatorul copiilor.. în ceea ce priveşte orientarea.. Primul sau enunŃ de după povestire. 69 Coda este structurată sub forma dialogului între Sta sac he şi Mişu. şi apoi direct: „Cît ai zis că e?" (p.. ci numai anunŃată ca o soluŃie posibilă. care nu primeşte confirmarea aşteptată a speranŃelor sale de soluŃionare fericită a dilemei. Ştii cît Ńine el la noi. apoi perseverează în mutism („Eu nu zic nimic". nici mărci iniŃiale specifice. o fi tîrziu?" (vezi şi forma de prezumtiv). de această dată. [.» «Cind?» «Acuma» «Unde?» «Pin tîrg. 198). este separată de aceasta printr-un amplu comentariu pe marginea celor relatate. întîmpinînd opoziŃia categorică a AeriviŃei („Fac prinsoare [. este aceea care declanşează discuŃia. despre călătoria soŃiei sale cu „şeful". Mişcarea de Satisfacere aşteptată de Stasache ca răspuns la întrebarea capitală despre piatră.... al cărui rezultat este incert..." (p. cererea permisiunii de a se alătura amicilor la masă şi scuzele de rigoare.. Ultima sa replică reprezintă un fel de coda a întiegii secvenŃe de comentariu.] . este menit să-î provoace pe receptor să formuleze o opinie asupra semnelor de reuşită a demersului făcut. Spre deosebire de situaŃiile curente. 198. Coda. De fapt.. IniŃiativa verbală aparŃine şi în continuare muşteriului. povestirea spusă la berărie. consemnat într-o „indicaŃie scenică" („Tăcere" — p. NaraŃiunea se . prietenul încearcă să schimbe vorba („Mergem?" — p. 61). cu briliant. 198). Rezerva prietenului — implicînd evaluarea povestirii ca neinteresantă — îl determină pe narator să reia pasaje ale relatării anterioare („un cadou de la nenea Andrei. „Se găseşte" (p. ezitant: „Frate.. care îşi menŃine opinia: „ — Ei! eu zic că se găseşte.. După preambulul reprezentat de schimbul de saluturi. Povestirea nu are nici prefaŃă. prietenul adoptă explicit punctul de vedere al soŃului („poate că se găseşte" — p.R. frate. 198). Citesc: [.. urmează un moment de tăcere. 198). care apelează la unul dintre cele mai obişnuite procedee de a închega o conversaŃie: întrebarea despre oră. 61). nene Stasache" (p. 199).R.. în încheierea episodului precedent („Trebuie să dăm un anunŃ la gazete!" — p. „Eu iar tac" — p. C.. 198). este dornic de conversaŃie şi găseşte acest truc pentru a-şi realiza dorinŃa. la limita dintre aparte şi vorbirea adresată. 61—62) reprezintă un rezumat discontinuu. pentru a evita eventualele obiecŃii ale interlocutorului: . DiscuŃia la care participă şi „eroina" întîmpiârii poate fi considerată drept a doua secvenŃă de comentariu determinat de povestire. singura mişcare căreia acesta îi conferă valoare de Satisfacere în cadrul schimbului verbal în curs. unor tovarăşi ocazionali." (p. Am lăsat-o să plece cu şeful" (p. amicii de ocazie se înscriu implicit ca receptori ai povestirii.. 198). Lucrurile se clarifică astfel pentru receptorul povestirii. Complicarea acŃiunii este o componentă secundară. După un răspuns evaziv („Tot ce se poate" — p.p. în C. povestitorul este foarte scrupulos în specificarea momentului şi a locului celor relatate. Rezolvarea nu este povestită. — II am cadou.» " ele. care urmează succesiunea etapelor călătoriei MiŃei cu „şeful". că pe-al meu l-am dat să-1 dreagă. avînd valoarea unei întrebări disjunctive: „Te pomeneşti că se găseşte" — p.. 198). întrebarea constituie în intenŃia personajului o modalitate mascată de a declanşa povestirea. în „cupeu separat". de un „muşteriu". Gl). De remarcat că. 199). orientînd întreaga ei desfăşurare ulterioară.] pe ce poftiŃi că nu se mai găseşte" .. exterioară povestirii lui Stasache.. în ciuda încercărilor directe ale lui Stasache de a-1 determina să-şi exprime părerea („Ce zici?.p. comunicat pe un ton ambiguu..

— A. contrapunînd imaginii fotografice realitatea. „Aş! să-1 vezi în natură" —■ p. folosind acelaşi procedeu ca la declanşarea ei: „A. donfle.: Minune!" — p. şi să vezi ce e frumos. domnule! — G. Partea fii ală a schiŃei. La Piteşti stă treiştrei de minute" (p. în tare se poate recunoaşte o coda la naraŃiune. după secvenŃa . [.. în sine.dezvoltă prin amplificarea orientării 70 cu detalii solicitate de partenerii dornici să reconstituie portretele „eroilor". vs. ExplicaŃiile asupra stării în care se află ar putea constitui o bună prefaŃa pentru o relatare. se deschide cu adverbul odaia. „Şeful e familist?" — p. de remarcat indefinitele unul şi nişte). MiŃa şi „şeful" sînt fraŃi. el converteşte o modalitate comparativă într-una de maximă intensificare (cf. ca atare. întrucît temele sînt total relegate între ele... necunoscute interlocutorului („dacă a reuşit şi acuma" — p. care se aliniază ca receptor prin întrebarea „Cine e ciufut?" (p.. orientînd conversaŃia spre secŃiunea finală atunci cind.R. apelînd în mod mecanic la formula â propos. Să-1 vezi cînd îşi pune şapca roşie.: Bărbat de zahăr4' — p. pentru că ele cuprind multe puncte obscure: şi adverbial face referire la întîmplări mai vechi. 64. 63. 63. răspunsul care satisface această mişcare conversaŃională începe printr-o reluare: „Pe urmă s-a-mpăcatără" — p.: [. Naratorul încearcă să continue povestirea. mai ales.: Voinic bărbat!" — p. 214). comentarii cu valoare evaluativă: „E lucru mare.: A intrat în Piteşti.. Curios să afle deznodămîntul. Apoi în gară la noi.. în această schiŃă naratorul îşi asumă cu greu un asemenea rol..A. 214). al căiui referent nu a fost menŃionat anterior („ăla e un ciufut" p. 64) sînt urmate de povestiri succinte... nervos şi preocupat.: „Aş! poza e moft! s-o vezi în natură. 64). care refuză să continue jocul (cf.... de obicei. „Nu mai ai nici unăhaz" — p.F. bazată pe o interpretare falsă a datelor.] Cîte ceasuri ai? — N. aduce însă o rezolvare-surpriză a naraŃiunii. „Ce mai rîde MiŃa de el.— sugerează faptul că tema e neinteresantă. după prezentarea probelor: fotografiile („A: [. 65. ReacŃia receptorilor sugerează intenŃia lor de a abandona acest rol... cind îŃi spui. nu merita să fie spusă şi ascultată. De notat. dom'le" — p. povestitorul absolutizează calităŃile eroilor. 65) şi-şi schimbă integral aprecierile anterioare asupra colocutorului (cf. 63. interlocutorul întrerupe relatarea partenerului prin întrebarea „Şi pe urmat". inadecvată situaŃional însă. acŃiunea narată. domnule. care motivează şi dezvoltă afirmaŃiile.. de altfel. e comedie!" — p. Comentariile evaluative avînd ca obiect personajele povestirii sînt... provocat de felicitările „amicilor". reflectă această deziluzie a receptorilor.. răspunsul acestuia — insuficient pentru a fi considerat drept mişcare propriu-zisă de Satisfacere. încercînd să clarifice măcar una dintre datele necunoscute din enunŃurile lui Mandache. după părerea lor. 65) notează naratorul-autor.. nenea Mandache se arată la început foarte puŃin dispus să întreŃină o conversaŃie.] Frumoasă. prin întrebări disjunctive." — p. Sub aparenŃa unei mişcări de Respingere a aprecierilor superlative ale celorlalŃi. 214. evaziv: „Nu-1 cunoşti! unul de la care vrem să cumpărăm nişte case" (p. ea prezintă mărci clare ale integrării în conversaŃie. DiplomaŃie. dar atitudinea lor ironică. în acelaşi timp. Prima încercare de elicitare a povestirii eşuează deci. formulate de narator şi intensificate de „amici". 63.] frumuseŃe de băiat! [. nu este in nici un fel percepută de narator. 63 „A: [.] Cîte ceasuri ai? — N. toate spaŃiile albe referitoare la eroi au fost completate. 65). 62. Comentaiiul povestitorului. ambele componente rea-lizindu-se prin cooperarea eolociitorilor. Aşa cum este concepută povestirea. Povestirile colaterale sînt precedate de secvenŃe care le prefaŃează incluzînd rezumatul şi. 64. Toasturile reprezintă comentariul „amicilor" la povestire.. nu determină rezultatul scontat. „dar ce fel de om e? în vîrstă?" — p. — G. cărora ii se solicită direct confirmarea. Povestirea a doua. dom-le! [. Spre deosebire de'TC. că el se supără!" — p. Răspunsurile propriu-zise la cîteva dintre întrebările interlocutorilor („Şi o iubeşti?" — p.: Straşnică.. utilizat în mod curent ca marcă de început a unei naraŃiuni.: Ce-Ńi pasă?" — p. e lucru mare! Mereu îl tachinează. aşa cam la o parte.: Trei fix. 63. nu prezintă nici un interes pentru receptori.] Ei? aşa e? — X. printre particularităŃile schiŃei. Şi totuşi Mandache este cel care. iar a reuşi repetat nu are nici el un obiect precizat. in absentia: — „N.: E dulce. care îi dezamăgeşte total: contrar presupunerilor acestora. dar ceilalŃi consideră că tema 71 nu mai prezintă interes şi trec la preliminariile despărŃirii: „(Cei doi amici îl îmbrăŃişează rînd pe rînd şi-1 pupă cu multă căldură)" (p. ..] Aşa e? — G. cea mai închegată. împletirea strînsă dintre orientare şi evaluare in structura naraŃiunii. ReacŃia firească a interlocutorului. 214). in prae-sentia: „Eşti mai dulce ca mierea" — p.. Aceştia întrerup relatarea. Straşnic. 214). ăla este un deictic insuficient. întreaga povestire apare astfel ca lipsită de poantă şi. 64). Că Mandache evită să o discute ne-o arată şi graba cu care încearcă să deplaseze discuŃia spre sfera de preocupări a interlocutorului („de ce nu ne trimiŃi şi nouă acasă Moftul roman"e! — p. 63. în final). o rezolvare nu este de aşteptat si.

prefaŃa naraŃiunii: „Nu.. ca şi în Cadou. într-o formă concisă. zice directorul. care pun în relief punctul culminant (concedierea lui Mandache). evaluarea nu priveşte conŃinutul propriu-zis al relatării. Ca şi în schiŃa C. comentariul. ca ilustrări ale aceleiaşi idei: calităŃile diplomatice ale soŃiei lui Mandache. Există şi aici mărci proprii ale evaluării. IniŃierea povestirii este realizată prin contrazicerea de către narator a unei opinii exprimate de interlocutor: „Daca întîrziază.. Rezolvarea nefiind cunoscută. impunîndu-i ordonarea prezentării în funcŃie de propriile sale exigenŃe: .. 216).] şi eu. 215). 215).. 216). Relatarea subordonată. şi iar se uită. De data aceasta. ceea ce urmează este o amplă secvenŃă de evaluare. 216).. 215).. rărnîi dumneata ca şef în biuroul du mi tale cu leafa respectivă»" — p.dialogată inserată în discuŃia iniŃială. şi?.. 216).. domnule director.. prin dialog. cele două povestiri se află într-o relaŃie tipică de serie... are funcŃie de insistenŃă. La ea nu merge aşa agalea. 214). halal să-i fie!: (p." (p. şi iar cu vorba... supunerea emiŃătorului la cerinŃele receptorului).?» «Ai răbdare. conversaŃia im-plicînd schimbul succesiv de replici pe tema şanselor de izbîndă ale MiŃei în tratativele pentru casă." — p. Mandache efectuează. Satisfacere 3 — Ascultă-mă pe mine. „că ăla e un ciufut" — p. îndeplineşte o certă funcŃie evaluaŃi vă. prin care se efectuează tranziŃia spre situaŃia iniŃială. (de remarcat reluarea interjecŃiei. constituită. aştept pe soŃia mea.... mărcile aparŃin clasei intensificatorilor: repetiŃii.... 215).F.. Zilele trecute — că tocmai mă-ntrebai adineaori dacă nu tn-a 73 suprimai şi pe mine — . integrată povestirii de bază. Ultimul procedeu motivează absenŃa din această secŃiune a alinierii partenerului ca receptor: povestirea poate fi considerată ca un răspuns înlîrziat la întrebarea „Nu cumva te-a suprimat şi pe dumneata?'' (p.. domnule. nu ştiu de Ofertă. . 21G).. mişcarea de Satisfacere aşteptată. 214).B. — Dacă reuşeşte ş-acuma.Ei. calitatea de receptor al naraŃiunii care „pluteşte în aer": „Ce treabă?" (p. „Se uită aşa nu ştiu cum. 214) şi . Rezolvarea este anticipată de receptor („Şi nu te suprimă" — p. n-o cunoşti. succesiunea secvenŃelor este cea obişnuită pentru naraŃiunea configurată prin dialog. Punctul culminant: trimiterea soŃiei la tratativele pentru vînzarea casei. domnule! are o diplomaŃie. punctînd secvenŃa finală.." (p. şi iar se uită — e ceva de speriat. prefaŃa include şi rezumatul povestirii („La ea nu merge aşa agalea.. Ca si în cazul celeilalte tentative. declanşată de conversaŃia în curs. m-aş prinde că vine cu veste bună: parcă m-aş prinde că a reuşit. este prefaŃată deci de narator. Evaluarea este marcată prin elemente de intensificare. mai ales prin repetiŃie.. care „glosează" afirmaŃia şefului („Care va să zică înaintat!. producînd povestirea. Satisfacereă Ofertă. de obicei. — Ei! şi am trimis-o acuma pe soŃia mea" (p.. mai exact primele două componente ale acesteia: orientarea si complicarea.. 215). nu mai am ce zice: mă-nchin" (p. Să vezi. IntervenŃia interlocutorului.. Replicile de răspuns se compun. dar naratorul o reformulează ca pe o coda („Dar eu întreb: «Cu leafa redusă. merge iute/' — p. Să ştii că dacă reuşim. 216)... dintr-o mişcare de Satisfacere a intervenŃiei anterioare şi una prin care se introduc elemente noi: Ofertă! „— Nu mai vine.. reia. Receptorul întrerupe consideraŃiile celui pe eare-1 ascultă. Ce dracu nu mai vine.. ultimul enunŃ emis: „Ce bună treabă ar fi!" (p.. 215). frate. reuşiŃi!" (p. implicit. tocma asia este un semn că are speranŃe să reuşească. oferă prilejul interlocutorului să-şi asume. . Mare nerăbdare am. am mare nerăbdare să văz daca a reuşit şi acuma. şi prin referirea la una dintre replicile anterioare ale acestuia: „Apoi. Povestirea a doua satisface una dintre condiŃiile definitorii pentru relaŃia menŃionată: sursa şi relevanŃa ei se află în conversaŃia precedentă... Dacă-1 traduce şi p-ăsta. — Să te-a uză Dumnezeu! fac cinste. combinată cu comentariul extern al naratorului: „Teribilă e. şi nu mai vine. frate.... care se autoselectează ca emiŃător... Ceea ce urmează este ultima componentă a povestirii realizate prin dialog. printr-o întrebare. ci se referă la personajul principal: soŃia lui Mandache.. de asemenea. Interesul receptorului pentru anumite aspecte ale relatării limitează libertatea naratorului în privinŃa desfăşurării firului epic... Specifică pentru schiŃa în discuŃie este introducerea unei povestiri secundare — cu structură completă — care. Haz ar avea să-1 traducă 72 şi p-ăsta!. 216).. interogaŃii: „Că hîr! că mir! nu se poate şi nu se poate! Ce fac eu?" (p. în sfîrşit.. fiindcă s-a suprimat trei şefi de biurou. Satisfacerex + — Trebuie să vie [. marcînd integrarea povestirii în conversaŃie. 215. cf. în esenŃă. e ceva de speriat. Teribilă nerăbdare am. este delimitat de momentele anterioare printr-un procedeu care reflectă contribuŃia dialogului la conturarea povestirii.." (p. vezi că nu o cunoşti. nu-i dau nici cinzeci de lei mai mult... merge iute... şi.. într-o structură paralelă. şi-1 aduce pe om cu vorba." (p.

Este un caz tipic de povestire realizată prin cooperarea unor personaje concepute în ipostaza de interlocutori.ApariŃia celui de al treilea personaj.2. „L-am cunoscut puŃin [. Scrinul negru (p. Relatările doamnei Valsamaki-Farfara în dialogul cu Ioanide de la începutul cap. Interlocutorul punctează prin formulări evaluative fizionomia personajelor la care se referă doamna Farfara („A fost «şarmantă». 1. ipochimenul (=Nicu Zănoagă) pare un băcan subŃire" — p.] . Pluralitatea structurilor epice şi a planurilor temporale. fostă madam Ciocîrlan. dar necunoscute altora. îi conferă o astfel de valoare. în cazul de faŃă. folosit de autor — cu scene semnificative. De altfel. nevasta colonelului Re mus Gavrilcea.. care îşi declină condiŃia de receptor. Punctul de vedere exprimat de madam Farfara este deci. Această particularitate de declanşare are ca rezultat inversarea unor componente ale naraŃiunii. valoarea unei modalităŃi de evaluare. Personajele sînt introduse treptat în scenă.. „într-un euvînt. povestirea realizată în conversaŃie poate îndeplini o funcŃie precisă la nivelul sistemului narativ complex al unui roman. 62—68) Ca şi povestirea rituală (cf. de asemenea. 217) Comentariul ocazionat de povestire se reduce la o replică aparŃinînd celui care relatează această conversaŃie: „Nu Ńi-am spus eu. »u are pentru acest personaj valoarea de prefaŃă a unei povestiri. creează posibilitatea încheierii povestirii de bază. relevînd faptul că ipoteza prietenei sale este falsă. Complicarea naraŃiunii presupune.] Un fel de bonhomme placid şi cu rîs important. exprimînd concluzia întrevederii. cum zici dumneata" — p. 62) şi apoi prezintă. prin solicitarea unor informaŃii suplimentare („Dar Betty asta cine era? -— p. 217). angajarea lui Ioanide ca receptor. prin mijloace variate. 62). într-o formulare menită să dirijeze receptarea semnificaŃia tuturor relatărilor sale ulterioare: „Caty a fost. ci despre schiŃe de portret conturate prin alternarea unor unităŃi descriptive — a căror prezenŃă se justifică prin pretextul contemplării unor fotografii vechi. încolo..Cu cinci mii! . inclusiv a orientării.2). După care. nespunînd un cuvînt care să nu fie perfect banal. 61). I: prezentarea personajelor de către naratorul-autor — de realizare a orientării naraŃiunii de bază. nene Man74 dache?" (p. Orientarea precedă rezumatul: doamna Farfara dă mai întîi informaŃiile despre personaj solicitate („Caty Zănoagă. „De cine vorbeşti?" — p. schimbul verbal are structura Ofertă -> Satisfacere: „ — L-ai tradus? [. face să apară normală construcŃia segmentată a diverselor componente ale naraŃiunii. oferind date genealogice comentate despre Caty şi primul ei soŃ.." — p.] .. istorisirea este alimentată de „verva narativă a doamnei Farfara" (p." (p. Ca atare. mi-ai făcut un istoric succint şi o topografie sumară cu care sper că pot descifra hîrtiile scrinului meu" (p. caracteristică structurii compoziŃionale a romanului. nu ştii? A murit zilele trecute" — p. Structurată nu sub forma un îi bloc narativ. Prima replică a doamnei Farfara: . G. domnul Nicu al dumitale era un parvenit cu instinct" — p. 62). 65. 63. referentul replicii este considerat a aparŃine fondului de presupoziŃii comune celor doi colocutori. Nu este vorba despre o acŃiune care să evolueze. indiferent de perspectiva din care se fac refe75 ririle. 61. Elicitînd informaŃii despre Caty. întrebarea funcŃionează implicit ca declanşator al naraŃiunii şi marchează.3. iPovestirea spusă de madam Farfara. întrebarea lui Ioanide („Care Caty?"— p. coda: „traducerea" receptorului povestirii. punctul de vedere al autorului. stă sub semnul acestei afirmaŃii. convins prin mijloacele diplomatice ale MiŃei. foarte boieros.Asta-i Caty cînd era mică" (p. în fond. Rezolvarea se constituie pe baza dialogului dintre Mandache şi soŃia lui. 68).. naraŃiunea nu are o rezolvare pro-priu-zisă. 62).. tot ceea ce se leagă în roman de Caty. însumarea unor secvenŃe narative delimitate de intervenŃiile lui Ioanide. 64. 67) sau încearcă să stimuleze continuarea relatării. sumar reconstituite. MiŃa. „După figură. supra. capătă.. De remarcat faptul că acesta este singurul moment al conversaŃiei în care se foloseşte o formulă de . 62—68) comstituie o modalitate — diferită de aceea „clasică" din cap. avînd aspectul unor istantanee. sub 1. artificiu literar cunoscut. Comentarea unor fotografii înfăŃişînd imagini familiare unor personaje. Gigi Ciocîrlan. o femeie plină de temperament" (p. Călinescu. 66) etc. ci recompozabilă din fragmente. iniŃiat de soŃ. dar şi de solicitările lui Ioanide.Ei bravos! [. ca să zic aşa. este pretextul folosit de] autor pentru a ne transmite informaŃii despre Caty Zănoagă. plasează personajul într-un anumit univers social şi îi schiŃează profilul moral. să trimită gratis familiei „Moftul român".. încheierea ei — ca şi declanşarea — este adusă tot de Ioanide. III al romanului (p. într-o formulă rezumativă şi evaluativă: „Iubită madam Farfara.Cu. In acelaşi timp. de prezentare a „eroilor".

ce trist eşti! De ce eşti aşa trist? "— p. încerc să-mi ascund urîŃenia cu duhul" — p. Aspectul de conversaŃie este subliniat şi prin prezenŃa unor secvenŃe de inserŃie. Modul în care se stabileşte şi se manifestăă relaŃia E—R prezintă aspecte particulare în cazul scrisorilor literare. toate cu directă relevanŃă pentru destinatar şi. procedee de implicare a R. cum ar fi situarea informaŃiilor noi prin referirea la personaje şi întîmplări care aparŃin fondului de date posedat în comun (vezi. altfel spus diversitatea modalităŃilor de încastrare a naraŃiunii în structuri dialogale. L-ai văzut ieri" — p. — Acum că nu mai ajută să dau cu pudră şi cu rouge. Fiecare corespondent îndeplineşte. ObservaŃii finale Comentariile realizate pun în evidenŃă cîteva trăsături specifice povestirii ca formă de relatare inclusă în Ńesătura unor texte literare: — diversitatea situaŃiilor imaginate şi a elementelor care funcŃionează ca declanşatori ai povestirii. de obicei aflat într-o poziŃie inferioară. dar. 65). O funcŃie similară îndeplinesc şi alte elemente. 67). de obicei avînd o poziŃie superioară. cu precizări şi corectări. mai ales în cazul povestirilor segmentate. formule de adresare şi de încheiere. îŃi stau la dispoziŃie" — p. în mod curent. în acelaşi timp.). îl caracterizează într-un anume fel pe narator.) Deşi relaŃia dintre Ioanide şi madam Farfara nu este de acest tip. fie emiterea enunŃului pereche. cu ultima secŃiune din structura oricărei conversaŃii este unul dintre mijloacele de integrare a povestirii într-o structură conversaŃională. acceptarea sau respingerea scuzelor şi a mulŃumirilor etc. exprimă mulŃumiri lui B pentru cooperare. CoincidenŃa componentei finale a procesului povestirii: referirea receptorului la cele prezentate de interlocutorul său. desemnarea explicită a interlocutorului. aceste texte se apropie de cele orale. — libertatea cu care scriitorul manevrează unităŃile de bază ale structurii narative. Sa na-mi pierd firul — p. unităŃi de conŃinut a căror importanŃă şi ordonare variază de la un text la altul. în care colocutorii se referă la propria lor stare („— Ascultă. LECTURĂ REALĂ —LECTURĂ FICTIVĂ 2. ci poate deveni şi un mijloc de a defini natura comunităŃii care constituie lumea ficŃională a creaŃiei sale. n-a ajuns mare lucru. unde intervine dependenŃa — mimată de autor — faŃă de centrele de interes ale colocutorilor. prin anumite caracteristici. de tipul aşa-numitelor fumblings: formule care exprimă orientarea locutorului spre mesaj (ca să zic aşa — p. îşi oferă concursul şi în continuare (cf. scurte paranteze în cadrul naraŃiunii în curs. nu este legată numai de tendinŃa firească a oricărui autor de a varia formele organizării epice.) sau spre interlocutor (nu ştii?— p.ă) Chiar dacă împrumută — într-o proporŃie variabilă — mărci formale 77 i de tip epistolar (cel mai adesea. — rolul deosebit al structurii evaluative. ci şi înŃelegerea esenŃei personajelor care îşi asumă funcŃia de a nara: natura şi distribuŃia concentrată sau dispersată a elementelor de evaluare dau o anumită coloratură celor relatate.adresare. Preliminarii. 61). scuze. 62. care are structura specifică pentru întîlnirile cu caracter oficial (formal). La acestea se adaugă prezenŃa unor procedeuri conversaŃionale specifice. de exemplu: „Frate-său Alee. în cazul actelor structurate în cupluri: promisiuni sau refuz la solicitări. presupun un răspuns din partea acestuia (fie simpla confirmare a recepŃionarii celor comunicate. Scrisorile sînt concepute. B. După cum şi preferinŃa pentru unul dintre cele două tipuri fundamentale de povestiri: compacte sau segmentate. PrezenŃa formulei funcŃionează ca semnal demarcativ al secŃiunii finale a conversaŃiei. între două persoane cu statut inegal: A.„ — Madam Farfara. SCRISOAREA LITERARĂ CA ACT PARTICULAR DE COMUNICARE. 65 etc. comportarea arhitectului nu contrazice celelalte date ale personalităŃii sale creionate de scriitor (şi. Literatura ne oferă două mari tipuri de scrisori: cele al căror autor declarat este scriitorul şi cele schimbate . De aceea. ai rămas tot tînără la spirit. „Cînd ai vreo dificultate. Scrisorile reale transmit informaŃii. schimbul verbal în doi ne-presupunînd. ci şi conŃinutul comunicării şi posibilităŃile de reacŃie a R. Acum vinde pe la Talcioc. 1. drept un mijloc de „a vorbi" cu un interlocutor aflat la distanŃă. al cărui alter ego este Ioanide). solicitări. Deosebirile privesc nu numai canalul prin intermediul căruia E şi R sînt puşi în contact.1. elemente fatice etc).4. scrisorile literare au altă finalitate şi relevanŃă decît cele reale. care orientează nu numai decodajul semnificaŃiilor contextuale. alternativ. rolul de E şi R. prin natura actelor verbale pe care le includ. Cred că ştii — p. 68. 2. mulŃumiri etc. 62. am adăuga. nici datele referitoare la autor însuşi. în mod necesar. Obligativitatea răspunsului creează ocazia de a reveni asupra unor afirmaŃii. 63. care a făcut 76 medicina.

scrisorile literare presupun nu lectura unică. prin folosirea persoanei a Ii-a sg.. Un proŃes la 1826. şi I. pe baza cîtorva exemple ilustrative. reprezentate într-o anumită creaŃie).2. 213. efectuată de cititori. într-o anumită măsură. Acest fapt trădează esenŃa de naraŃiune literară a textelor reunite sub titlul Negrii pe alb. Alecsandri au fost. nu ar putea primi ca răspuns decît cel mult un text critic (de exprimare a acordului sau a dezacordului faŃă de observaŃiile psihologice. Negruzzi. xatps — p. ne apare drept singura posibilă. 224) sînt elemente de detaliu comune cu scrisorile. 230. 242.2. Cele mai multe dintre „scrisorile" lui Negruzzi sînt. 284) —. în Introducerea la volumul publicat de prietenul său în 1884: „Această idee m-a îndreptat către tine. „domnul meu" — p. rezultat al unei atitudini similare cu cea care generează manifestările aşa-nu-mitei politeŃi pozitive. Ghica. de fapt. „îŃi aduci aminte de copilăria noastră" — p. PrezenŃa unor mărci formale de scrisoare. 232). Scrisorile sînt publicate.între personaje. Statutul lor este totuşi diferit. în care relatarea propriu-zisă alternează cu diverse forme ale reprezentării 78 In stil direct (vezi.. care constituie însă abateri de la caracteristicile povestirii în proză. şi latineşti: Vale e me ama — p. de obicei. O mărturisesc ambii: V. concepute în vederea publicării. folosirea unor construcŃii care se referă la acŃiunea transmiterii unor informaŃii („Ideea acestui june [. individuală. Dubla serie de abateri are ca rezultat texte mixte ca structură. Pe de altă parte. v.. de asemenea. ci titlu.2. 216. care îl include. Un poet necunoscut etc). Lectura reală. Negruzzi adoptă o formă convenŃională de expresie. Un răspuns propriu-zis nu este cu putinŃă. de altfel. nu au formule de început. acreditată de literatura occidentală a secolului al XVIII-lea. 2. ci — ca pentru orice specie literară — practic nelimitată. niciodată indicat. Pentru ce Ńiganii nu sînt români. de exemplu. realizabilă. Istoria unei plăcinte. integra ti ve.1. întrucît nu cuprind date referitoare direct la destinatar. 115). implicarea destinatarului. 281) sau previn eventuale neînŃelegeri („Să nu socoti însă că eu. Alecsandri. aşa cum sînt redactate. despreŃuiesc bucatele astea naŃionale" — p. C. considerăm necesar să precizăm că relevanŃa nici unuia dintre aceste tipuri nu este personală. Scrisorile aparŃinînd autorului prezintă o mare diversitate structurală. M-am măgulit totodată cu slaba sperare că acea corespondenŃă va fi bine primită de unii din compatrioŃi care binevoiesc a recunoaşte puŃine merite predecesorilor şi ceva mărire evenimentelor petrecute 79 înainte de venirea lor pe lumea (Alecsandri.] o împărtăşesc d-tale" — p. patriot. cu propunerea ca să începem între noi o corespondenŃă menită de a continua convorbirile noastre şi să le publicăm într-o foaie literară. sociale şi morale consemnate). în cazul scrisorilor atribuite personajelor. aparenŃa creată este aceea a unei confesiuni acceptate. Destinatarul specificat al scrisorilor lui Ghica se află însă într-o situaŃie neobişnuită pentru corespondenta . 470). ci în interiorul textului („prietine" — p. de altfel. Dialogul sau povestirea în povestire. 259. pe Alecsandri. cît şi în plan fictiv (în interiorul lumii imaginare. care presupune o dublă serie de abateri: de la normele scrisorii propriu-zise şi de la normele schiŃei sau ale povestirii. în mod necesar. funcŃiile şi semnificaŃiile pe care le au. Modul specific în care persoana I şi a Ii-a sg. alternează în text are ca efect reducerea distanŃei dintre E şi R. 214). atît în plan real (de către cititori). în propria lui Introductiune: „De ce nu neam scrie unul altuia./'— p. p. în Negrii pe alb. O lectură în plan fictiv nu poate fi imaginată. „Trebuia să ştii ['afli'] că vecinul meu. Scrisori la un prieten. 2. dar unitare ca finalitate. aceste compuneri se adresează unui cerc foarte larg de receptori. şi. ceea ce ne-am povestit într-astă-seară. îndepărtează structura textului de cea a scrisorilor. literatura epistolară fiind foarte gustată în epocă. înainte de a urmări în detaliu. formulele finale („Adio" — p. Nu este vorba numai despre faptul că destinatarul scrisorilor lui Ghica este o persoană reală. supra — că. sau formulele greceşti:" e'p'pcoao — p. al cărui nume nu este. de vreme ce destinatarul lor este total necunoscut. Ca atare. fiziologii sau schiŃe de moravuri. „Sănătate" — p. 216. sub formă de epistole intime. amice. 2. dovedeşte numai conformarea autorului la preferinŃele cititorilor. 232) sau a unor formule care anticipează obiectul unei corespondenŃe ulterioare („Cu altă scrisoare îŃi voi spune ceva şi de scriitorii vechi" — p. mai rar prin formule de adresare — plasate nu la începutul. de acele al scrisorilor lui C. 232. Ghica lui V. pentru plăcerea noastră intimă. sub aparenŃa corespondenŃei cu caracter personal. datarea. p. autorul recunoaşte explicit — ca şi Alecsandri. a pronumelor şi a unor verbe care exprimă ideea existenŃei unui fond comun de informaŃii şi de experienŃe între emiŃător şi destinatar („Ştii că în anul 1821 a izbucnit revoluŃia Greciei" — p. a destinatarului. poate că unele din istorioarele noastre ar interesa pe unii dintr-acei care n-au trăit p-acele vremii" (Ghica.2. Scrisorile adresate de î. ci una multiplă. nu expediate.

şi nu un statut de simplu procedeu. Oricum.. paragraful „Duşmănia literară sau efecte intuitive şi anachronistice ale Chambertinului de la Cafe-Anglais asupra poeziei române"). Chiar dacă o confruntare a datelor din scrisori cu constatări şi cunoştinŃe proprii era posibilă pentru mulŃi contemporani. Scrisorile lui sînt fragmente memorialistice." — Alecsandri. — p. Găsim aici anticipate — cu suficiente detalii — întîmplări care vor constitui episoade din scrisorile lui Ghica. el este în posesia datelor transmise.. p. şi prezenŃa unui P. frate. francezi cu piraŃii greci (Alecsandri. 477). 125. în aceste condiŃii. 473. p. fără însă a ne abate niciodată a spune adevărul" (Ghica. Nu numai prin faptul că tratează în detaliu o temă teoretică. Implicarea unui destinatar real schimbă însă modul de funcŃionare a relaŃiei autor — cititor. „amice autorule" — p. a unei cozerii intime. 2. p. între altele. p. — p.. lupta marinarilor. deci cu altă finalitate decît cea obişnuită. autorul trece în mod firesc de la stilul scriptic la 6 — C-da 1354 81 cel oral (cf. prezenŃa titlului) — arată că aspectul de epistolă al textelor lui Ghica Ńine de o simplă convenŃie literară.. amicee? Hai să căutăm a prinde turdi . pentru că menŃinerea procedeelor vorbirii adresate (vocative: „amice" — p. Şi Pseudo-kinegetikos este. ci sub forma agreabilă. vezi de exemplu: „Dacă cumva acum te simŃi cam obosit de lunga digresiune zoologico-filologică prin care am răzbunat de nepăsarea ta pe . Nu numai că informaŃia vehiculată de scrisorile lui Ghica nu este nouă pentru Alecsandri. presupunînd un decodaj diferenŃiat al semnificaŃiilor: cea realizată de Alecsandri şi cea realizată de oricare alt cititor.. 245 — 248). cu caracter orientativ (tablouri de epocă. o „epistolă scrisă cu ghid să fie precuvîntare la cartea Manualul vînă-torului. cererea adresată lui Ghica sub forma: „împrospătează în minte-mi un alt tablou . sînt date cu o mare valoare de generalitate.. dar. Cornescu impresiile şi opiniile. cap. 471 — 473. în egală măsură. a relevanŃei şi a manierei sînt încălcate. Cf.. dar adesea ea nu are o relevanŃă directă. corespondenŃă în care ne-am ferit de orice invective. sau implicarea destinatarului prin folosirea persoanei a Ii-a a pronumelor şi verbelor: „Pentru atîta încredere." — p. Ceea ce apare pentru public drept simplă „istorisire". Deosebirile de decodaj între Alecsandri şi ceilalŃi cititori sînt legate de natura informaŃiilor care constituie fondul posedat în comun cu scriitorul.S. iar expunerea este prin excelenŃă digresivă şi lipsită de un criteriu ordonator. 135.2. „o. iscusite vînătorule" — p. discută aspecte fără nici o legătură cu tema propusă (vezi. p.. semnalate şi la Negruzzi (vezi. nu renunŃă la ea (vezi. De altfel. Alecsandri propune prietenului său teme de corespondenŃă. VI. venită să-i răscoale pe locuitorii insulei Samos împotriva sultanului (Alecsandri. puternic colorată afectiv (cf. contemporan 80 sau nu cu autorul. c-au ajuns băieŃii sa te dea de primejdie" — p. publicului. Formele de implicare a destinatarului — similare cu acelea semnalate la Negruzzi — au. schiŃe de portret etc).3... perioada amplă. pregnantă este valoarea de document de epocă. ea nu putea avea aceeaşi amploare şi profunzime ca pentru Alecsandri. Ghica. căci textul depăşeşte cu mult dimensiunile posibile ale unei scrisori reale. compuse cu „complicitatea" destinatarului şi adresate. dar şi prin structură. „Dar şi aici mi-e teamă că o să te superi" — p. de exemplu. în scrisoarea publicată ca Introducere la volumul lui Ghica apărut în 1884. abstract vs. 132. p. este pentru Alecsandri rememorarea unor trăiri comune sau anterior împărtăşite. datată decembrie 1883. împărtăşindu-i prietenului său C. 219. 125. pentru acesta. verificabilă sau nu. 260). Pentru cititorul modern.. Pentru împletirea stilurilor. 125. 205. un răspuns în sensul corespondenŃei curente era greu de aşteptat. de moravuri.. 269) sau oprirea flotilei lui Saltafero. tntrucît autorul şi-a făcut din respectarea adevărului o profesiune de credinŃă explicit formulată:. 131. 219) oferă posibilitatea de a prezenta informaŃii savante şi comentarii rafinate nu într-o manieră rece şi impersonală. în mod deliberat. nu am cum să-/z mulŃumesc" — p. producŃia lui de scrisori literare fiind mult mai săracă. personală. în Introducerea sa. în funcŃie de distanŃa în timp faŃă de evenimente. lucrarea se abate de la normele comunicării de informaŃii în formă epistolară. 115). CerinŃele pe care le impun maximi cantităŃii. Vasile Porojan sau Plinea amară a exilului — scrisoare publicată postum — nu reprezintă răspunsuri la vreuna dintre scrisorile lui Ghica. Textul nu sugerează nici o posibilitate de lectură în planul ficŃiunii.. de această dată. aparŃinînd celor doi corespondenŃi. „Ştii. există însă două tipuri de lectură reală. formulări ca: „Dar ce făcui. Alecsandri nu s-a conformat sugestiei făcute lui Ghica. printre altele. Spune tu ce vei voi ." — p. vai de minei" — p. dispunem astfel de versiuni narative ale aceloraşi fapte. Scriitorul se îndepărtează de formula epistolară. o funcŃie afectivă. Ghica. 125. demn de încredere. „Oare nu ştiai sau că ai uitat .. de exemplu. „Ce stăm de ne mai gîndim. vocabularul tehnic. aşa cum se menŃionează în subtitlu. Toate abaterile de la normele corespondenŃei — inclusiv cele referitoare la formă. neavînd nici o legătură cu cele relatate de acesta.curentă: în majoritatea cazurilor.

1 IL Câragiale a apelat adesea la acest procedeu. motivată prin cerinŃele politeŃii negative. 145 etc). invocînd elemente ale unui „teritoriu" comun („Negreşit că tu. exprimarea unui punct de vedere diferit asupra anumitor probleme — p. ca şi mine. o singura lectura fictiva este corectă: aceea realizată accidental de erou. lecturii reale. Prima pare a fi singura pe care scriitorul o are în vedere. sînt implicate însă două posibilităŃi de lectură reală: lectura efectuată de Cornescu. Pseudo-kinegetikos nu are nici trăsăturile unei „precuvîntări". Scrisoarea nu mai ajunge la destinatar. naratorul-personaj citeşte. 82 ha chiar de Wouwerman şi de Snyders. presupunînd ca momentcheie lectura unor scrisori care au alt destinatar. Victimă a unei grosolane mistificări . autorul cînd se autoflagelează pentru anticipata plictiseală pe care i-ar produce-o destinatarului („Mi s-a urît mie scriind. şi neamului păsăresc" — p. cu permisiunea destinatarului. răsunete şi emoŃiuni vînătoreşti" — p. nici chiar eu însumi să-1 arunc în spinarea Manualului tău" — p. 2. cîteva scrisori. dar Ńie citind!!!" — p. 133. alternînd atitudinea prevenitoare. prefaŃată printr-o epistolă către C. Nu există elemente care să sugereze o lectură în plan fictiv. zău. în afara aceleia de a-i fi oferit sugestia unei lucrări independente („un volum osebit" — p. care îl implică direct. 121). căutînd. Pseudo-kinegetikos prezintă asemănări cu scrisorile lui Ghica. ambele lecturi fictive apar ca anterioare momentului relatării si. vei fi văzut adesea în treacăt gravuri de ale lui Ridinger. pe cocoşaii şi pe grauri. naratorul-personaj face oficiul de transmitere a unei scrisori de recomandare. în care se menŃionează că autorul Manualului vină-torului a renunŃat la intenŃia de a-i cere lui Odobescu să-i prezinte cartea. şi varietatea formulelor iniŃiale de adresare: „Iubite domnule . De altfel. nesinceritatea „amicului ŃaŃa de cel care îi solicita un serviciu sugerînd posibila încercare de inducere in eroare a destinatarului scrisorii. neobişnuita epistolă este. ea este un aspect total nesemnificativ în cel de-al doilea. destinatarul epistolei-eseu. vă dau pace şi Ńie. adică să-Ńi fac cîteva întrebări. la rîndul ei. în cîteva dintre'schiŃele sale .este dirijata tot de compararea lecturilor fictive. desigur. privelişti. şi cea aparŃinînd cititorilor obişnuiŃi.. Cornescu. solicitarea unor explicaŃii suplimentare — p. 6e 83 în Dascăl prost. din perspectiva unui narator-personaj.reŃinem aici Infamie. cu auzul şi cu inima. 139). Deşi autorii se află în relaŃii de diverse tipuri cu destinatarul (cf.pe care ii cunoaşte'-. O asemenea strategie îi permite să treacă. Datele situaŃiilor concrete de comunicare sint \n\nfTmie. şi apoi. fără dificultate. 188). precum încă nu este prin putinŃă ca să nu fi văzut şi să nu fi admirat cerbi şi cîni zugrăviŃi de Landseer" P' în realitate raportarea la destinatar funcŃionează ca mijloc de justificare" a scriitorului faŃă de oricare cititor pentru aparenta lipsa de ordine a expunerii sale. raporturile'dintre autorii. cu ochii. de la un subiect la altul sau să detalieze o temă. prin falsa caracterizare a eroului. cu aceea determinată de exigenŃele politeŃii pozitive. cînd se străduieşte să-i cîştige acordul. scri-sorieschimbate între personaje multiplica posibili a-ile de lectură. în cuprinsul textului există totuşi referiri la manualul lui Cornescu. dascăl prăsişi Antologic-. Altfel spus. Se poate adăuga. redactate însă într-o formă apropiată de aceea specifică recenziilor (semnalarea unor omisiuni — p. Scriitorul neagă orice relaŃie cu manualul („. jîă:o« tnt Atitudinea cititorului real ca şi a „Mctimei" . indivizi. 122).3. nu mai cutez. ele definesc un anumit orizont social şi schiŃează un sistem specific de relaŃii între. care trebuia să-i rămînă necunoscut.. el se preface a fi călăuzit în structurarea textului exclusiv de reacŃiile presupuse ale prietenului său. schiŃele menŃionate iau forma relatam unor experienŃe proprii. Deşi tehnica naratorului este de a recompune pas cu pas faptele fără a anticipa în vreun fel dezncdămîntul . Redactate la persoana I.autorul scrisorii îi „citeşte" o versiune favorabila a aceste-EtransiniŃătorul ia cunoştinŃă absolut întîmplător de conŃinutul real'al mesajului.sturzi. apoi tot mai iartă-mă să adaog vreo două-trei cuvinte în materii analoage. că raportarea la Manualul vînătorului diferenŃiază lectura Im Cornescu de aceea a celorlalŃi cititori: factor esenŃial de orientare a decodajului m primul caz. rolul pasajelor redactate m formă epistolară este acela de a furniza informaŃia narativă sau orientativă necesară. („Mai apoi Ńi-ai luat seama şi m-ai scutit de această măgulitoare sarcină" — p. Din punctul de vedere al raportului scriitorcititor. Doamne fereşte!. Din perspectiva relaŃiei autor-cititor. destinatarii şi lectorii scrisorilor se configurează într-un mod original. 121). 121). Prima lectura fictivă a scrisorii se dovedeşte deci a fi fost trucata. precum ai văzut la Luvru tabeluri vînătoreşti de Oudry şi de Desportes. e3 Spre deosebire de tipul de scrisori discutat pînă acum. Supunîndu-se convenŃiilor genului epistolar. de asemenea. introducînd situaŃia lecturilor) fictive. un eseu consacrat vînătorii („m-am apucat să colind răstimpii şi spaŃiile. deci o a dona încălcare a maximei calităŃii. preŃinsul „amic încâlcind flagrant maxima calităŃii. în planul ficŃiunii. 139—140.

Ca şi cititorul adevărat. Caracteristica de bază a anonimelor: încălcarea maximei calităŃii. Copiate selectiv. „Dragă Bică. sursă principală de informaŃie orientativă. „o veche prietenă" (p. Dem. care nu au alt rol decît pe acela de a crea pretextul prezentării scrisorilor. ele conturează cu maximă veridicitate un tip uman: autorul de anonime. 2. Create după un principiu mimetic. şi ale lui G. La-dima. 270. ca expresie a acordului cu punctul de vedere pe care îl susŃin şi deci a dezacordului faŃă de atitudinea profesorului. Există două serii de scrisori: ale doamnei T. are romanul lui Camil Petrescu Patul lui Procust. naratorul pare a acorda atenŃie detaliilor numai în măsura în care acestea oferă posibilitatea unor deducŃii asupra biografiei si a caracterului corespondenŃilor. adresate Emiliei. care precedă succesiunea textelor). cît şi lectura reală presupun o perspectivă comuna: cea a individului care citeşte scrisorile unor necunoscuŃi. în schiŃa Antologie — lipsită de o tramă epică propriu-zisă — funcŃia scrisorilor este similară cu aceea a fiziologiilor lui Negruzzi redactate în formă epistolară.. ceea ce le apropie este lipsa de interes — „mimată" sau autentică — pentru informaŃii în sine. dar sînt incluse. scrisorile sînt destinate direct cititorului. în situaŃia dată. Forma testului: reluarea unor pasaje . Succintul preambul epic. „Mînă. textele puse la dispoziŃia prietenului său. 270. 483. dar se implică în desfăşurarea faptelor prezentate. Dacă în cele două schiŃe comentate scrisorile sînt factorul care declanşează conflictul. ca formulă epică. 269). Relatările autorului — care iau forma notelor de subsol şi a unui epilog însoŃit de . este pusă în evidenŃă de Caragiale prin procedee diverse: menŃionarea explicită a faptului că sub semnătura „cîŃiva admiratori de odinioară" se ascundea. 484. singurul capabil să efectueze rapid „o bună selecŃie din atîtea pachete" (p. redactat în aceeaşi formă a relatării unei experienŃe personale.Pricupescu" — p. SecvenŃa care încheie schiŃa: discuŃia dintre cele două personaje. „Amice Pricupescule" — p. introduce sugestia cîtorva lecturi fictive. 271). conform indicaŃiilor colecŃionarului. îndeplinind şi o funcŃie evaluaŃi vă. această lectură constituie o presupoziŃie care motivează întreaga relatare. 483).. Exterioară intrigii propriu-zise.2. reprezintă un test de sinceritate la care este supus destinatarul. se întemeiază pe exploatarea maximei calităŃii. în realitate. în aceste condiŃii. pe acelaşi fel de hîrtie şi cu aceeaşi cerneală. ci şi sub acela al mijloacelor textuale de multiplicare a „punctelor de vedere" asupra aceluiaşi nucleu — relativ circumscris — de întîmplări. 269). Se poate presupune că. cocoşelule moŃat" — p. nu numai sub raportul perspectivei relatării. ci şi destinatarii textelor. care le anulează orice valoare informaŃională. în jurnalul lui Fred Vasilescu. hîrtie. 485). dornic să transcrie cîteva mostre. destinate autorului şi compuse la cererea acestuia. De fapt. care a ajuns de la o vreme nesuferit . cerneală. punerea în paralel a scrisorilor adresate unei viitoare soacre şi viitorului ei ginere sau a scrisorilor adresate unui soŃ şi soŃiei acestuia. în intenŃia de a valida portretul conturat anterior al eroului său. se produce concomitent cu cea reală. Impresia creată de scriitor cu ajutorul mijloacelor de actualizare epică (povestirea la prezent. de sugerare a unei atitudini menite să ofere repere pentru toate lecturile ulterioare. Planul lecturii reale este astfel implicat în structura textului. jurnalul şi intervenŃii ale autorului. aceleaşi" — p. fiindcă declaraŃia care însoŃeşte oferirea scrisorilor spre lectură: „UfI să mă văz odată scăpat de canonul ăsta. celelalte respectă tiparul scrisorilor propriu-zise. Atît lectura fictivă a naratorului. determinînd astfel implicit interesul naraŃiunilor. O structură interesantă. ajunse în posesia unui colecŃionar de anonime. al cărui profil social şi moral se recompune în detaliu prin însumarea elementelor relevate de scrisori.. scrisorile au fost mai întîi parcurse de destinatari şi apoi de persoane străine: colecŃionarul. Prima lectură fictivă — cea a destinatarului — este implicată de faptul că acesta găseşte semnificative.) este că a doua lectură fictivă — a naratorului —. nu este. printr-un artificiu epic." (p. sugera cu anticipaŃie un răspuns negativ la cererile adresate. în fond. Romanul combină trei forme de relatare la persoana I: scrisoarea. schiŃa nu are în vedere decît această ultimă 84 lectură. dacă avem în vedere relaŃia scriitor-cititor. şi interjecŃia cu valoare deictică „Iată" — p. necunoscuŃi nu sînt numai autorii. Cele dintîi sînt mai apropiate.3. ştampilă. deci în construcŃia ficŃională (cf. chiar procedeul pe baza căruia este construită schiŃa: pretenŃia că este vorba despre scrisori aparŃinînd unui colecŃionar. cu aceeaşi dată pe ştampila poştei" — p. Tehnica romanului modern a acreditat scrisoarea ca modalitate posibilă de depăşire a condiŃiei omnisciente a naratorului. introducerea unor pasaje de monolog interior etc. decît o provocare din partea scriitorului . care vorbeşte în numele său. în schiŃă. care au în vedere statutul oficial de profesor al acestuia. şi naratorulpersonaj. de jurnal. toate scrisorile sînt acte de solicitare. care foloseşte această modalitate de dirijare a lecturii reale. de fapt. cu precizarea că fiecare dintre aceste cupluri epistolare este „opera" aceluiaşi autor („De aceeaşi mînă.„cheie" din scrisori.

. în care autorul dă cititorilor explicaŃiile necesare. 434).]. Prin urmare. era mai toată ziua la nor . [.\ Scrisorile doamnei T. Unitatea formală a textelor este dată şi de modalitatea narativă. publicînd romanul. Ambele tipuri de relatare sînt compuse de altfel pentru un receptor unic. şi jurnalul lui Fred Vasilescu. Asumîndu-şi acest statut ambiguu. Să nu uităm că. în finalul primei note a autorului se menŃionează o publicare anterioară. 295). practic toate scrisorile din roman sînt schimbate între personaje. E tibloul despre care Ńi-am spus că l-am primit dar de ziua mea'[..p. De aici prezenŃa unor forme de implicare a destinatarului. destinatarul nu este' la prima încălcare a condiŃiei fundamentale a scrisorii confidenŃiale: unicitatea receptorului. este închipuit tot şi numai unele necesităŃi de convenŃional pe care le impune tiparul ne-au făcut să-i dăm o formă care poate să înşele" (p.. apare ca justificat clacă Ńinem seama de cîteva precizări din notele autorului. de asemenea.p..p. 86 Textele nu au alte mărci specifice scrisorilor în afara referirii la destinatar. în plus. de altfel.. Dar pentru că te-am văzut iubitor de curse de cai.p..Dem." . Titlul şi data 'lipsesc. 312) si prin menŃiuni asupra actului de a coresponda („altă dată am să-Ńi scriu mai mult" . nu numai în scrisori.p.. _ în cazul scrierilor lui O... lor li se alătură însă. mi-ar fi greu. De remarcat. Sub aspect formal. Ultima noapte de dragoste. ca şi acum aproape.. doua categorii de cai" . redactate la îndemnul şi sub îndrumarea sa. în ciuda evoluŃiei divergente a destinelor lor. de remarcat semnalarea „abaterii" de la normă prin introducerea întregului pasaj între paranteze). încercînd să-1 determine pe Fred Vasilescu să aştearnă pe hîrtie cele petrecute „într-o după amiază de august". de 85 exemplu. Camil Petrescu se simte obligat să precizeze într-o altă notă. Acest „dosar de existenŃe". în jurnalul lui Fred: „(. 295). trebuie sa admitem o multiplicare a lecturilor fictive.'" . [.. . 369.. unde surprinde (vezi." . . în conformitate cu o singură cerinŃă: sinceritatea absolută („fiind sinceră cu dumneata însăŃi pînă la confesiune" — p. că.' łi-aiH spus. mai cu seamă prin invocarea unui fond comun de informaŃii 5 experienŃe („Mustrările <l~tale sînt fără utilitate" . fapt căruia i se poate atribui o valoare simbolică: aceea de a sugera unitatea cuplului pe care îl constituie. 305. Receptarea reală este condusă de autor. 294).. pretextîndcâ te indispun actriŃele care . accentuat şi de prezentarea întîmplărilor în succesiunea lor cronologică. „Aş vrea să-fi spun că şi mai tîrziu. vorbind exclusiv în numele său ca autor al cărŃii: „E de prisos să mai atragem luarea-aminte că tot romanul acesta e o ficŃiune pură. declaraŃiile despre întîlnirea şi relaŃiile cu „eroii" cărŃii. autorul-personaj notează ca argument capacitatea lui Fred de a crea în conversaŃie „acea impresie unică de trăire adevărată" (p. în general.încheie numai prima dintre cele trei scrisori.P308. se înŃelege de la sine.] Vreau acum să ştii totul [. solicitantul lor.p. . pentru care procedeul este normal.p. Aspectul de jurnal al scrisorilor doamnei T.. în cîteva note de subsol. cît şi pentru jurnal...])" — p..scrisoarea trecută" (p.. PrezenŃa dialogului constituie o abatere de la norma curentă atît pentru scrisori. Dera. la .. autorul. de exemplu... „dar şi în scrisoarea trecuta. Ladima către Emili» Ş» din perspectiva relaŃiei dintre lectura reală şi lectura fictivă.]. fără îndoială. referirile la creaŃiile sale (Act venetian. ci şi în jurnal.. „mi se pare ca te-am întrebat şi pe d-ta despre el" . Cititorul ia cunoştinŃă numai de textele se-leciate în prealabil de autorul-destinatar. „Să-Ńi mai scriu despre D. flagrantă în primul caz. Ladima către Emilia. 313). bazată pe îmbinarea dintre povestirea unor fapte şi analiza minuŃioasă a psihologiei şi reacŃiilor eroilor. vezi şi nota din subsol. 289.. la un nivel mai profund. .]. 310. „łiaduâ aminte că m-ai privit surprins cmd te-am întrebat " — p 299. „şi-mi era ciudă pe d-ta ca ai refuzat să vii s-o asculŃi. autorul a urmărit. întîia noapte de război etc). da-mi voie să fac o comparaŃie [. a» un statut diferit faŃă de acelea ale lui G. Referirea din textul doamnei T. să potenŃeze impresia de credibilitate a celor înfăŃişate. ca elemente de ficŃiune..p. 295). 310. parcă temîndu-se de posibilitatea ca tactica narativă adoptată să-i inducă în eroare pe cititorii neavizaŃi. Acesta le prezintă drept scrisori „cu o destinaŃie strict personală" (p. chiar dacă unul dintre personaje are o identitate aparte. există o similaritate evidentă între scrisorile doamnei T. completează „lacunele de informaŃie" ale cititorului. Ştii că sînt. iar semnătura .p. 294. care. Elemente de biografie reală a scriitorului sînt..cu iniŃială .. „s-a mai urcat în compartimentul nostru un domn care Ńi-e prieten şi dumitale . „E de prisos să-Ńi mai spun că D.p 289. care deschide cartea. 295.. aceste personaje. 289) sugerează o operaŃie anterioară de triere. care subliniază valoarea lor de confesiune. ca text independent. a unor scrisori „într-o revistă puŃin răspîndită'" şi o a doua lectură fictiva: a criticilor („buna înŃelegere pe care le-au arătat-o ciŃiva critici p. ca şi mine. tolerabilă în cel de al doilea.Ştii că a început să-mi placă să scriu?. 305. că în odaia de dormit [ ] nu e decît divanul alb.menŃiunea explicită „Povestit de autor" — îie conferă acestuia rolul de a realiza racordul între lumea reală şi lumea fictivă a personajelor romanului.

Alteori. aparent." (p.. 464—467) . îi nara ultima întîmplare din lumea mare bucureşteană: «Dragă Gigi. care creează posibilitatea introducerii unei viziuni „împreună cu cititorul" asupra evenimentelor. care reface cir87 cumstanŃele concrete ale primirii scrisorilor sau pe acelea menŃionate aluziv în text. Lecturile multiple." (p. urmată de două puncte.. de exemplu. care le găseşte întîmplător: „în seara aceleiaşi zile. 519). scoase cronologic (s.) din pachetele legate cu panglică din «scrinul negru»:. Oricare ar fi lectorul fictiv.. Pentru el. lectura autorului. Scriitorul îşi trădează prezenŃa chiar cînd împrumută masca lui Ioanide — alter ego evident al său. similară cu aceea din romanele lui Camil Petrescu. în prezenŃa Emiliei. Prima lectură este dirijată de Emilia.. arhitectul Ioanide. care restabileşte pentru cititori adevărul (vezi scrisorile de pe front ale lui Gavrilcea către Caty — p. care precizează: „Cîteva comentarii sînt necesare" .. este introdusă însă în structura narativă. 74.p. atitudinea omniscientă a naratorului este preponderentă în romanul lui Călinescu. printr-o succintă intervenŃie a scriitorului.3. cititorul fictiv nu este altul decît na-ratorulautor. cele mai multe fiind incluse printr-o menŃiune asupra actului corespondenŃei.. scrisorile lui Caty Zănoagă către Ciocîrlan şi către Oster — p. prin integrarea acestuia în roman. care parcurge jurnalul spre a-1 include în roman. momentul lecturii textelor de către destinatar nu este reprezentat. Emilia recitirea scrisorilor de către'Fred. culcat pe divan. ilustrează ideea caracterului relativ al adevărului: structura romanului determină funcŃionarea unui mecanism specific de autoreglare a semnificaŃiilor. Lectura reală este însă mai bogată decît aceea propusă de Fred. care nu afectează însă lecturile ulterioare. de remarcat prezentarea în ordine cronologică a textului scrisorilor. 467)... 464). implicite sau explicite. „Meme expedie şi ea o scrisoare Şerichii:.. scrisorile în care Antoine Hangerliu. în cea de-a doua categorie se integrează: semnalarea încălcării maximei calităŃii de către autorii unor scrisori. fiecare nouă confruntare de perspective introducînd corectări suplimentare ale decodajului. scriitorului revenindu-i numai rolul de a media contactul cu jurnalul. Ne aflăm în faŃa unei maxime abateri de la funcŃia unei scrisori obişnuite." (p. lectura reală. însoŃite de explicaŃiile naratorului-autor.Unele se situează la nivelul unor presupoziŃii necesare: lectura destinatarei. temperament nestăpînit. de către o persoană străină. Serica Băleanu şi Meme Hangerliu comentează cererea în căsătorie a lui Meme de către Remus Gavrilcea — p. Prima lectură fictivă nu ne apare astfel decît ca o presupoziŃie necesară pentru recompunerea unei suite epice. scrisorile sînt un prilej de rememorare a unor fapte şi trăiri. în acest caz. de dirijare a lecturii reale. în situaŃiile de acest tip. 519—530.procedeu al cărui efect este o relativizare a perspectivei. abandonează relativ rapid orice formă de di- . apare ca anterioară lecturii reale. altele sînt introduse printr-o formulă de citare obişnuită în stilul ştiinŃific: „Dăm cîteva 88 specimene din corespondenta dintre el şi soŃia sa" (p. scriitorul dispune permanent de mijloace. 2. de confruntare a unor situaŃii sau de recompunere a circumstanŃelor existenŃei sociale a lui Ladima. Ioanide citi aceste scrisori. ModalităŃile de integrare a scrisorilor în Ńesătura narativă sînt variate. după un maie interval de timp. Primei categorii îi aparŃine alăturarea unor scrisori adresate de acelaşi personaj unor destinatari diferiŃi (vezi. Fred este cel care orientează. Scriitorul imaginează situaŃia parcurgerii lor. Cele două lecturi fictive ale lui Fred sînt legate de un dublu proces de reconstituire.. întrucît cititorul dispune în plus de posibilitatea de a raporta informaŃiile din jurnal la ceea ce oferă toate celelalte componente ale romanului. în planul ficŃiunii.. 466).n. existenŃă practic necunoscută Emiliei. 295). „La această scrisoare. la care ne-am referit. în ciuda apelului la artificiul scrisorilor descoperite de un personaj. 96— 100) — procedeu folosit şi ele Caragiale în Antologie. lectura fictivă a lui Ioanide apare drept concomitentă cu cea reală. reproducerea scrisorilor îl are în vedere nemijlocit pe lectorul real. iar lectura lui. de exemplu. procedeul tradiŃional al reconstituirii temporale sub forma naraŃiunii apersonale alternează cu reconstituirea sub forma scrisorilor. în Scrinul negru. după două puncte). care este aceea de a comunica noutăŃi. Jurnalul în care sînt inserate scrisorile ne înfăŃişează însă imaginea unui cililor „nemaleabil": Fred are propriile sale interpretări.»" (p. Serica răspunse următoarele: ..C. cu funcŃia de caracterizare psihologică şi morală a eroilor — sau prezentarea succesivă a unor scrisori în care personaje diferite îşi exprimă opinia asupra aceluiaşi eveniment (vezi. cu ocazia transcrierii lor în jurnal. care substituie ghilimelele: „Antoine expedie îndată cu maşina o scrisoare printr-un curier:." (p. textele constituind enclave întro amplă relatare la persoana a IlI-a. ca un episod din jurnal.. Prima lectura a lui Fred. Unele scrisori sînt precedate de scurte formulări rezumative: „. 521). avînd ca rezultat o selecŃie a materialului epistolar.

simulare a propriilor intervenŃii şi se manifestă deschis ca unic deŃinător nu numai al tuturor informaŃiilor despre personaje, dar şi al interpretării lor corecte, pe care se simte oblicat să o împărtăşească cititorilor. 2.3.4. în romanul lui A. Buzura Refugii, tehnica adoptată esto aceea a perspectivei unice: indiferent dacă relatarea se face la persoana I sau a IlI-a, totul este relatat din punctul de vedere al eroinei: Ioana Olaru. Scrisorile pe care i le adresează soŃul ei, înainte şi după despărŃire, îi permit romancierului să introducă altă perspectivă şi alt univers de viaŃă, fără să abandoneze însă tehnica fundamentală. FuncŃional şi structural, ele se îndepărtează de scrisorile obişnuite. 89 Lectura fictivă, realizată exclusiv de destinatar, prezintă o serie de particularităŃi. Cu excepŃia ultimei scrisori, a cărei lectură fictivă ne apare drept concomitentă cu cea reală (se fac menŃiuni asupra momentului primirii scrisorii de către Ioana: doctorul Vlad Cosma îi intinde un plic, precizînd „L-a adus ieri cineva" — p.461, şi asupra momentului încheierii lecturii: „închise plicul..." p. 469), pentru celelalte, prima lectură fictivă trebuie presupusă şi, în orice caz, precedă lectura reală. Integrate în ansamblul narativ ca rezultat al unui complex proces de rememorare produs în conştiinŃa eroinei, scrisorile au numai pentru cititor funcŃia obişnuită, de comunicare a unor informaŃii. Valoarea şi semnificaŃia acestora sînt supuse însă corectivului furnizat de explicaŃiile şi comentariile destinatarei. Există în acest caz o similaritate a situaŃiei lectorului real cu aceea a unuia dintre lectorii fictivi din Patul lui Procust — Fred Vasilescu, citind scrisorile lui Ladima către Emilia, în prezenŃa acesteia —, chiar dacă statutul şi natura relaŃiei dintre personajele celor două romane prezintă diferenŃe esenŃiale. Procedeul de inserare a scrisorilor în text nu este de tipul simulării unei Tecitiri tardive în plan ficŃionaî, care mediază lectura reală. Impresia creată este aceea de citare din memorie, declanşată spontan de ciudate asocieri pe care le prilejuieşte autoanaliza. în manieră prous-tiană, „un miros penetrant de lavandă, apărut din senin'' (p. 65) readuce în mintea Ioanei figura fostului ei soŃ, evocînd succesiv scene din existenŃa acestuia de profesor la Măgura, aşa cum îi fuseseră relatate în scrisori de mult trimise. InformaŃia familiară destinatarei este pusă in extenso la dispoziŃia cititorului, în forma în care a cunoscut-o eroina însăşi. Uneori, confesiunea Ioanei include referiri la condiŃiile particulare ale realizării actului de parcurgere a scrisorilor, act anterior, în orice caz, reproducerii textului acestora. Una dintre scrisori nu a fost mult timp citită integral: „Pînă în noaptea aceea, cu toată bunăvoinŃa, n-am reuşit să termin de citit această scrisoare'e (p. 280). Numai un ciudat sentiment de dedublare a eului, intervenit într-o anumită conjunctură, aduce detaşarea necesară încheierii lecturii: ,,De astă dată textul se adresa altei persoane din mine, ignorate, reprimate, o fiinŃă greŃos de curioasă ..." (p. 281). Lectura în etape este semn al unei modificări în psihologia personajului. Scrisorile au aspectul unor naraŃiuni independente, în care relatările autorului despre el însuşi alternează cu relatări despre cei în mij-locul cărora trăieşte, cu pasaje dialogate sau cu replici în stil direct. 90 Scrisorile nu constituie capitole aparte, includerea lor în roman fiind marcată numai prin spaŃii de pauză în interiorul unui capitol. Lipsesc indicarea locului şi a datei, formulele introductive şi finale. Scriitorul nu păstrează decît puŃine elemente epistolare: redactarea textului la persoana I, referiri la actul scrisului („Ieri n-am avut timp să-Ńi scriu'' — j). 109; „Deşi nevoia de a-Ńi scrie creşte zi cu zi" — p. 126), la starea de moment a autorului („Astăzi, nu ştiu de ce, mă simt foarte liber" — p. 255), implicarea destinatarei („să-1 auzi"" — p. 114; „nu ştiu dacă înŃelegi" — p. 114; „te ştiu foarte bine" — p. 126; „Şi m-am gîndit la întrebările tale" — p. 144) etc. în orice caz, mărcile specifice apar adesea mult după început şi, după parcurgerea unui număr de capitole, numai referirile la loc şi la anumite personaje ne permit să realizăm imediat că ne aflăm în faŃa unei noi scrisori. Naratorul omniscient a dispărut complet clin acest roman şi autorul nu-şi trădează prezenŃa prin indicii textuale, ci prin modul de structurare a întregului material. 2A. ObservaŃii finale. Ca tip de proză adresată, scrisoarea literară presupune, în mod firesc, referirea la posibilul lector. Din acest punct de vedere, două aspecte sînt caracteristice: — destinatarul nu este singurul lector, chiar dacă identitatea lui este reală; — lectura efectuată de destinatar este secundară ca importanŃă. Adevăratul destinatar este cititorul. în cazul textelor redactate integral ca scrisori, autorul recurge la „diversiunea'" multiplicării lecturii re a,l e pentru a şi-1 apropia pe lectorul necunoscut, creîndu-i iluzia că este părtaş la o confesiune, în realitate, asemenea texte au o structură mixtă, „machiajure de scrisoare — adesea destul de sumar — ascunzînd forme diverse de proză, de la schiŃă şi portret la memorialistică, şi chiar specii de graniŃă, cum ar fi eseul. Fie că reprezintă numai o presupoziŃie necesară, fie că este inclusă ca episod în structura narativă a textului,

lectura fictivă — adesea multiplă —, care o dublează pe cea reală, în cazul scrisorilor schimbate între personaje, îndeplineşte funcŃii de ordin compoziŃional, dar, în acelaşi timp, este un constituent important al substruc-turii evaluative a textului. Exploatînd iluzia confesiunii, tehnica ro-manescă modernă a convertit scrisoarea într-o modalitate de a evita intervenŃia unui mediator — scriitorul — între cititor şi lumea ficŃională în care îl introduce lectura. 91 3. FORME ALE IMPLICĂRII CITITORULUI ÎN STRUCTURA TEXTULUI NARATIV 3.1. Preliminarii. Deşi tot ceea ce scriu este destinat receptării prin lectură, de cele mai multe ori prozatorii se supun convenŃiei artistice a aparentei ignorări a cititorului, a cărui implicare nu este sugerată prin nici o marcă textuală (modalităŃi de adresare sau de referire). Scrisoarea literară nu poate fi menŃionată printre excepŃii, deoarece compunerea ei în vederea publicării presupune acceptarea deliberată a unei deschideri indefinite a cercului lectorilor, indicarea destinatarului reprezentînd un simplu artificiu formal (vezi supra, cap. II. 2). Raportarea Ia cititor nu este totuşi un procedeu periferic nici sub aspectul frecvenŃei, nici sub acela al valorii autorilor care l-au cultivat. O incursiune sumară în proza românească din diferite epoci reflectă un proces de diversifica r e şi de rafina r e a formelor „implicării cititorului" în structura textului epic. 3.2. Nicolae Filimon, de exemplu, apelează adesea, în romanul Ciocoii vechi şi noi, la formula de referire lectorii (mai rar, cititorii) noştri (+ verb la persoana a IJI-a plural) sau la forme de plural inclusiv. Desfăşurarea progresivă a naraŃiunii apare ca dependentă de consolidarea fondului de informaŃii pe care naratorul-autor le posedă în comun cu cititorul. Datele acumulate devin presupoziŃii, care, asigurînd discursului unitatea de referinŃă (satisfăcînd deci condiŃia de coerentă), oferă baza necesară amplificării construcŃiei epice (deci satisfacerea condiŃiei de progres) (cf. Ducrot, 1972, p. 87 — 89). Reluarea unor aspecte ca presupoziŃii, la începutul diverselor capitole ale romanului, îndeplineşte o dublă funcŃie: de a racorda episoade uecontigue aparŃinînd unui singur fir narativ şi de a rezuma secvenŃa epică următoare. Naratorul-autor este înzestrat cu capacitatea de a se mişca liber atît în planul ficŃiunii — aşa cum ne-o dovedeşte perspectiva omniscientă a relatării —, cît şi în planul realităŃii — aşa cum o arată mărcile complicităŃii cu cititorul. Chiar dacă în structura de suprafaŃă a pasajelor de relatare nu există mărci ale vorbirii adresate, se poate recunoaşte o structură de adîncime dialogală a acestora, reflectată de prezenŃa unor proceduri conversaŃionale sau a unor strategii ale politeŃii pozitive. Pretextul folosit de scriitor pentru a introduce ca presupoziŃii elementele necesare reînnodării firului întrerupt al unei povestiri este acela al exprimării încrederii m buna funcŃionare a memoriei cititorului: „Lectorii 92 noştri cunosc f o a r te b i n e agitaŃiunea în care am lăsat pe Păturică în primul capitol al acestei scrieri; ştiu asemenea ambiŃioaselor lui visuri../e (p. 121); „C r e d e m că lectorii noştri n - a uitat secreta între vorbire dintre principele Caragea şi banul C..." (p. 170). Recunoaştem în primul exemplu procedura conversaŃională a flatării interlocutorului, iar în cel de al doilea — strategia avansării unor ipoteze în legătură cu aspecte privitoare la destinatar, întemeiată pe acea atitudine optimistă asupra eficienŃei actului comunicativ specifică politeŃii pozitive. De remarcat şi frecvenŃa interjecŃiei iată, care, implicînd prin conŃinutul ei deictic raportarea la un auditor, pune în evidenŃă o atitudine retorică din partea autorului: „Iată starea morală în care se afla Duduca ..."(p. 118); „Iată ce este societatea în vanitatea ei" (p. 254); „Iată jalnica stare în care se afla Ńara..." (p. 285); „Iată locaşul în care se afla de trei luni Dinu Păturică../' (p. 295); „Iată cum îşi termină cariera vieŃii aceşti trei sceleraŃi" (p. 300). „Teritoriul comun", constituit, de fapt, treptat de scriitor, este considerat ca dat şi, în aceste condiŃii, afirmarea faptului că autorul şi cititorii aparŃin aceluiaşi grup nu poate surprinde. Fără a manifesta veleităŃi de perenitate artistică, Filimon îi are în vedere exclusiv pe contemporanii săi, invocînd mai întîi comunitatea de Ńară şi de epocă: »,Iată tipul ciocoiului din toate Ńările şi mai cu seamă din Ńara noastră [...]. Iată tipul ce ne propunem a urmări în deosebitele faze prin care el a trecut în secolul nostru, de la ciocoiul cu anteriu şi cu călămări la brîu al timpilor fanariotici, pînă la ciocoiul cu frac şi cu mănuşi albe din zilele noastre'' (Prolog, p. 98), pentru ca treptat, să treacă în rîndul „bunurilor" împărtăşite informaŃia narativă acumulată: „Ştim cît de rău fu răsplătit Gheorghe, vătaful de curte al lui Andronache Tuzluc..." (p. 198; cf. pluralul inclusiv). Angajîndu-se să-i relateze o suită de întîmplări, scriitorul se simte total îndatorat cititorului, căruia trebuie să-i menŃină treaz interesul. ConsecinŃa este sublinierea explicită a relevanŃei datelor prezentate, prin

descrierea şi justificarea „mişcărilor" narative: „Să lăsăm pe ambiŃiosul nostru ciocoi în pace [...] şi [...] sa facem cunoscut lectorilor noştri pe postelnicul Andronache Tuzluc" (p. 102); „Să lăsăm deocamdată pe fanariotul nostru [...]; iar pînă atunci, noi s ă dăm cititorilor noştri o idee despre cocheta şi ambiŃioasa greacă" (p. 117j; „Lectorii noştri cunosc [...]; ştiu asemenea [...]. Este datoria noastră acum să le spunem mijloacele întrebuinŃate de dînsul..." (p. 121); „Lectorii noştri cunosc planul [...]; n-au însă nici o idee despre [...]. Este dar d e datoria noastră a da aci cît ev a probe despre vicleniile acestor doi şireŃi" (p. 216). 93 Strategiile care pot fi recunoscute sînt cele ale politeŃii pozitive. Manipulînd presupoziŃiile, autorul dă expresie propriilor sale intenŃii comunicative, sub aparenŃa că vine în întîmpinarea dorinŃei cititorului de aşi completa informaŃia într-o direcŃie sau alta. Caracterul rezonabil al schimbării cursului naraŃiunii — demers al emiŃătorului — este argumentat cu elemente legate de persoana receptorului (pierderea interesului unei teme; lipsa de informaŃii în legătură cu anumite aspecte etc). Pentru demontarea „mecanismului" epic se apelează, de asemenea, la strategii conversaŃionale curente. Mişcările de Motivare a actului comunicativ reprezintă o altă modalitate de conectare a două secvenŃe narative succesive: „S ă părăsim partea de sus [...], căci nu mai are nici un interes pentru lectorii noştri, şi să ne cobor im [...] ca să vedem ce face Dinu Păturică6' (p. 185); „Rog pe bunii noştri lectori sa lase pe postelnicul a dormi în pace pe sofaua sa, căci are mare necesitate de somn, [...] iar noi să ne întoarcem iarăşi pe strada CaliŃei, ca să observăm ce se petrece în casa amantei saleu (p. 134), sau de introducere a unui episod epic subordonat: „Am zis că greaca era vicleană ca o vulpe; ca să dovedim insă cit de adîncă şi pătrunzătoare era fineŃea spiritului ei, c a t ă să arătăm că..." (p. 132). în cel de al doilea exemplu, planul real al relatării fuzionează cu cel al ficŃiunii, autorul simulînd transferarea mijloacelor omniscientei sale asupra cititorului. Recunoscute ca atare şi uneori justificate prin mişcări de Motivare, digresiunile capătă valoarea unor proceduri conversaŃionale de tipul aparte-ului, ca în cazul amplei disertaŃii despre amor din capitolul VII (p. 135—136), urmate de îndemnul la autocenzurare: „Dar să venim la subiect" (p. 136), sau al explicaŃiilor care însoŃesc episoadele cu aparenŃă digresivă: „Ne oprim puŃin din povestirea noastră, ca să introducem pe scenă încă un personagiu foarte interesant../' (p. 145); „Ne servirăm de această mică istorioară, ca să arătăm lectorilor noştri că avertismentele nu sînt o invenŃiune..." (p. 207). Explicarea necesităŃii unor secvenŃe în structura povestirii face ca acestea să apară ca mişcări de Amplificare, diferite numai prin dimensiuni de mişcările conversaŃionale obişnuite. FrecvenŃa motivărilor dă întregii naraŃiuni o structură anticipativă. De obicei, aşa cum precizam, se prezintă într-o formă rezumativă conŃinutul secvenŃei următoare (vezi majoritatea exemplelor citate); uneori însă, se introduc chiar sugestii privind deznodămîntul (vezi, de exemplu: „... să nu-i răpim [postelnicului] această fericire iluzorie, căci el peste puŃin o să se deştepte într-o lume reală, plină de amăgiri şi mizerii(i — p. 117). 94 De altfel, preponderenŃa comentariilor externe, realizate mai ales prin determinări de tip atributiv, ca forme de evaluare neintegrate naraŃiunii (vezi supra, cap. II. 1, sub 1.1), are, de asemenea, o netă valoare anticipativă: vezi, de exemplu, referirile la fericirea „iluzorie" a postelnicului, menŃionate anterior, sau caracterizarea lui Kir Costea Chiorul drept „un personagiu foarte interesant, care are să joace un rol însemnat în această istorieu (p. 145). Etichetînd într-un anumit fel personajele sau situaŃiile: Păturică este „ambiŃiosul [nostru] ciocoi" (p. 102), Tuzluc — „bietul fanariot" (p. 248), calemgiul Gheorghe, devenit serdar — „un june frumos, bine îmbrăcat şi cu ochii plini de o bunătate îngerească" (p. 265), odaia sărăcăcioasă în care zace cu minŃile rătăcite postelnicul ruinat prin intrigi este „Tristul cadru ce puserăm înaintea lectorilor noştri", pe care lumina lunii îl face „mai atingător" şi „mai interesant" (p. 265), scriitorul influenŃează atitudinea cititorilor, cărora le impune propriile sale interpretări. La N. Filimon, prezenŃa unor forme de implicare directă a cititorului, ca şi a unor modalităŃi de control al lecturii sînt determinate de dificultăŃile pe care le presupunea realizarea unei construcŃii epice complexe, cu multiple planuri ale acŃiunii, în condiŃiile insuficientei elaborări a tehnicii narative, specifice perioadei de început a romanului românesc. 3.3. în schiŃele lui I.L. Caragiale, frecventa invocare a cititorului ar putea surprinde dacă avem în vedere ideea unanim acceptată a modernităŃii scriitorului. Deşi se întemeiază pe aceeaşi conformare la exigenŃele politeŃii pozitive — ca şi în cazul romanului lui N. Filimon —, procedeul în discuŃie nu are la Caragiale aceeaşi funcŃionalitate; deosebirile nu pot fi justificate numai prin cerinŃele diferite ale speciilor cultivate de cei doi autori. De remarcat că ambele tipuri de lucrări acreditează imaginea unui cititor complice; numai că la Filimon

. sentimentul de ficŃiune este atenuat şi prin apelul la alte procedee care creează impresia urmăririi pe viu a întîmplărilor. acelea care însoŃesc.. e ceva de speriat.. în care structura dialogală caracteriza exclusiv nivelul de adîncime al pasajelor de relatare. „Cum spusei.. „Dumneata.. învestit cu calitatea de insider al grupului căruia îi aparŃine şi autorul. 278). infra). fireşte că nu va zice ca mine şi ca dumneata." (p.] stă înfipt în colŃul otelului Continental [. Vezi.să urmăm a asculta disputa tinerilor reporteri. 95 Folosirea frecventă a verbelor dicendi a spune şi a zice: „Ne vom permite însă sa spunem o anecdotă istorică. şi asta o s-o înŃelegem. şi indicaŃiile „scenice" din schiŃele integral dialogate sau diversele menŃiuni incluse între paranteze (ca. în realitate. 81. cititorule. care este în termeni familiari cu toată lumea... ori eu. 283 etc. antiteza.. „Drept să spun: să merg la manifestaŃie. 1977. 93). 282). cu oarecare invidie — mărturisesc — privesc pe englez.. (v. 98). bunioară. deşi are aparenŃa unei premise. schimbul de replici imaginar între autor şi cititorii ale căror reacŃii sînt anticipate etc. 116)..] de mai multe ori mi-a trecut prin gînd. 169).. 206). în acelaşi timp... 136 — 147). Succesiunea formelor pronominale şi a persoanelor verbale.. zicem d.. Sublinierea caracterului neobişnuit al sistemului de referinŃă care orientează comportarea „celorlalŃi" este însă o strategie literară. cucoana a venit să mă roage. ca rezultat al unui demers perseverent al scriitorului de a-şi călăuzi lectorii printr-o lume ale cărei taine le deŃine. Solidarizarea cu cititorul este subliniată emfatic. 156).. „Şi drept să spun [.. „PriviŃi...)ApartenenŃa la acelaşi grup face perfect posibil transferul de opinii. dacă vom urma cu atenŃie călduroasa lor dispută." (p. sau un altul." (p. „... De cele mai multe ori însă. în strînsă corelaŃie cu oralitatea puternică a discursului narativ. De altfel. 101. atitudini." (p. Dovadă prezenŃa unor verbe. „. 127). ci una între două moduri existente de gîndire şi acŃiune... Am mare slăbiciune. 279).. cîte progrese a făcut opinia noastră publică de cînd avem legea repausului dominical?" (p. 15. 82). pe onoarea mea!" (p." (p. Utilizarea procedurilor conversaŃionale curente de flatare a interlocutorului îi permite autorului să se situeze pe poziŃia celui care acordă permanent credit partenerului. am avut norocul (să vedeŃi ?mai jos pentru ce zic «norocul»).. zice si mai simplu: şeful" (p." (p. vezi şi frecvenŃa interjecŃiei cu valoare deictică iată (p. prin coordonarea copulativă sau disjunctivă a substituŃilor pronominali. 280) etc. 155). OpoziŃia relevată de text nu este deci aceea dintre realitate şi ficŃiune." (p. „Dar.. condiŃie esenŃială pentru buna receptare a unei povestiri (Pratt. „reproducerea" textului scrisorilor anonime ar putea fi semne ale „grijii" permanente faŃă de destinatar. prin forme ale pluralului inclusiv (a cărui semnificaŃie este uneori glosată apozitiv). drept să spun.. prin construcŃii comparative de egalitate." (p. 75. în FranŃa — zic la Ńară.. Fireşte că trebuie să-\ cunoaştem: îl întîlnim atît de des.complicitatea se instituie treptat. la marele umorist.] în patrie" (p. 197. „Lume? lume.. asemenea declaraŃii nu reprezintă decît un preambul ironic la relatarea ulterioară. .. „Noi.. ce goană după mai-bine!" (p. „Amicul meu X. se neutralizează în favoarea celei din urmă: receptorul este tratat drept o prezenŃă constantă. Dumitru. amicul meu Iancu Verigopolu [. 170). de care scriitorul nu poate face abstracŃie. „mărturisesc drept că nu-1 pot admira îndestul.] cînd am şti bine că a doua zi trebuie să părăsim casa unde am locuit [.. o cursă întinsă în mod abil credulilor... cum zic francezii. n-am fi în stare să ne înfigem în colŃul otelului Continental [.. ModalităŃile de transfer adoptate au însă caracter strategic... Ei bine. De altfel.... Petre Carp [. opoziŃia dintre cele două forme de relatare: scrisă şi orală. marchează distanŃarea faŃă de personajele şi de întîmplările prezentate: „E destul atîta: Mitică — de vreme ce şi dumneata îl cunoşti tot aşa de bine ca şi mine. ea reprezintă adesea../' (p.. „După ce. Sa ascultăm. 98). eu şi dumneata. contînd pe capacitatea acestuia de observaŃie şi interpretare: „Ai observat şi dumneata.. 169)." (p. p. 140). Gheorghe şi sf. amic u l meu X. 38). 141). sugerează faptul că. menită să pună în valoare interesul deosebit al faptelor relatate... în schiŃa Antologie. locuŃiuni şi expresii care exprimă ideea de confesiune: „Mărturisesc drept. prin potenŃarea aşa-numitei „tellability". la fiecare sf.. realizată prin construcŃii negative şi/sau paralelism sintactic.]." (p.. ca şi accentuarea valorii specifice persoanei I plural sugerează o divizare netă între lumea reprezentată de autor şi de cititori şi cea reprezentată 96 de personaje.]..]" (p. pentru Caragiale. n-am curaj.." (p. Materializarea textuală a acestei complicităŃi este. de exemplu." (p. el pare a fi considerat de acesta un confident firesc.. pe cînd la Caragiale.. „Stetesem două luni la Ńară. îndemnurile adresate de autor cititorului (prin forme de conjunctiv sau de imperativ) de a înregistra pe cale senzorială ceea ce i se înfăŃişează: „. 80. preferinŃe dinspre narator spre cititor.. reintrînd [. în schiŃele lui Caragiale ea are mărci explicite la nivelul de suprafaŃă al textului: prezenŃa persoanei a Ii-a a pronumelor şi verbelor. Spre deosebire de Ciocoii vechi şi noi. de exemplu.

şi mai cum? — E destul atîta. Aceeaşi funcŃie o realizează traducerea unor cuvinte străine: „Five o'clock pe englezeşte însemnează cinci ceasuri" (p. negociabil. naratorul se preface că răspunde unor posibile obiecŃii sau întrebări. în toate cazurile semnalate. „des bonbons 98 ei des liqueurs — adică pe româneşte bomboane şi lichioruri" (p. va zice cineva: — Bine! însă cronicarul este şi el o m. 39).n Ńe l e g e că toate aceste raŃionamente. însemna a plăti — se scria zahlen şi se citea ŃaVn.. Mişcările conversaŃionale de sprijinire a actului comunicativ sau procedurile de subliniere a ezitării.... pentru care mie-mi trebuiesc atîtea cuvinte greoaie.. marcat grafic prin paranteze şi caracterizat prin crearea unei denivelări de ton în structura enunŃului: „în drumul de fier. Florescu. 256) sau amplele explicaŃii filologice al căror obiect sînt anumite neologisme: „łal. — Care Turturel? — Edgar Bostandaki11 (p." (p. care iau fie forma unor replici dintr-un dialog fictiv. fiindcă vila şi mica proprietate [.. de obicei.. P. se realizează cu mijloace variate.. implicit. [. deci are caracter ambiguu." (p. D.. De remarcat însă că.." (p. 283).. Cel dintîi afirmă similaritatea de opinii dintre autor şi cititor în condiŃiile în care opinia autorului este exprimată indirect.. da — răspunz eu — înŃeleg ce spuneŃi..] se aflau la marginea unui oraş mare. 82). cel de al doilea susŃine evidenŃa interpretării într-o situaŃie în care autorul este singurul posesor al datelor care o justifică (cf. de asemenea. înainte de-mpămîntenire. „Cine sînt aceşti tineri? Asta puŃin importă. „zic la Ńară. strategiile politeŃii pozitive mediază transmiterea de informaŃie nouă.] — Ei.].. „Petrecerile cu mult înainte pregătite nu se întîmplă să iasă bine..e„Se.. 247). 7 — C-da 1354 97 Alteori.. [.." (p.] să se-ntîlnească -—cu cine? cu o veche a lui c u n oş t i n t ă..(( (p. 283). de ne ce — nu trebuiesă ne batem mereu capul. pe această cale — ca şi la N. Insă cronica-rul de salon trebuie să-şi calce pe inimă [. M. fiindcă [.. nota de ironie care însoŃeşte formulările introduce sugestia unei intenŃii de parodiere a procedurilor la care se apelează.. ci drept indicii ale „cheii" ironice în care trebuie citit întregul text. este anunŃată printr-una dintre formele ezitării: aparte-ul. 159).. în realitate. Acceptată ca premisă. că cei patru tineri nu pot fi decît nişte infatigabili reporteri de ziar.. Filimon — se atribuie statut de presupoziŃii elementelor pe care naratorul vrea să le comunice sau să le precizeze. 252).. trebuie să aibă şi el simpatiile şi preferinŃele.. 156).. „zic mai s e r i o a sM. Transpunîndu-se în postura lectorului. a . P. 78-79). „se-ntîmplă [. simpaticul meu amic J. nu obicinuieşte nici papuci. în primele două exemple. trebuie să ştim.. recunoaştem prezenŃa unor mişcări conversaŃionale de Dezarmare a receptorului şi. 278). Ilfov. Ca şi mărturisirile..Th. fie forma unor intervenŃii intempestive întrerupînd relatarea: „Dar.. antipatiile şi aversiunile sale [.." (p. M. răspunsurile la asemenea întrebări nu trebuie luate literal. Substituirea persoanei a Ii-a plural cu persoana I are efectul de a-i include pe ambii parteneri în realizarea unei acŃiuni al cărei singur beneficiar este destinatarul. „— Mitică... de autoprotejare a emiŃătorului.. similaritatea punctelor de vedere şi a reacŃiilor cititorului cu acelea ale autorului îndreptăŃeşte pe deplin orice strategie anticipativă în cursul naraŃiunii." (p. cum o poate Turturel.]. şi că persoana căreia i-au pierdut urma [. nici halat" (p.. Şi asta n-o poate oricine. uneori amînată. Autorul justifică alegerea unor forme sau construcŃii (intenŃia de dezarmare a lectorului este implicită): „zic vă mutaŃi.. din această fierbinte convorbire. D. menŃinînd intact sentimentul cititorului de solidaritate cu naratorul: „Conul Mihalache. Motivarea. La acestea se adaugă mişcările de Motivare. însemnează „Societatea protectoare a Muzelor Daco-Romane" (p. fiindcă amicul e însurat" (p. 93).] nici petrecerea nu e ceva atît de neserios" (p.] De ce oare? — De ce.] nu poate fi altul decît inteligentul jude de instrucŃie de pe lingă onor.. R. — S. era verb german. s-au săvîrşit într-o clipă. 155). „O să mă-ntrebaŃi însă: ce însemnează S. care au. 169). Ce este tal? Este un substantiv român împămîntenit. R?. dovezi ale unui comportament prevenitor.. Ce sînt aceşti tineri? Asta importă mai mult. 194). frecvent ca obiect componente ale codului verbal utilizat. crez.Oricine înŃelege.. trib. cum zic francezii. şi referirea la „simpaticul meu amic").." (p.

fie şi prea tîrziu. sau pentru explicaŃiile din nota autorului la schiŃa Telegrame: „Lucrul se petrece.. de exemplu. 50. semnificativă prin ea însăşi. în prefaŃa la romanul său Tratament fabulatoriu. prin forma împrumutată din alt stil funcŃional." (p. moldovineşte: cafine" (p. de la o cofetărie. dar care. pe autoritatea ironică a scriitorului (ca în schiŃele lui I. 286). 2. pe cînd cititorul este rob al faptelor: 100 „Dar.. Mircea Nedelciu polemizează cu cititorul. 19). semnalînd sciziunea centrelor lor de interes: autorul este înclinat spre analiza psihologică detaliată. opoziŃia dintre subiectivitatea artistică şi obiectivitatea scientistă (vezi supra. solicitînd. pentru detaliile privind modul de transcriere a rostirilor specifice lui Marius Chicoş Rostogan (p. de acŃiune şi de gamă temperamentală în tot decursul dialogului — indicaŃie atît de necesară pentru citire caldă — şi va suplini însuşi cu imaginaŃia această lipsă" (p. pînă la notei de subsol din romanul Patul lui Procusl (care îl au în vedere pe cititor. Un asemenea rol se su7% 99 gerează. 83).'' (p. 280). adică mai potriviŃi? — foarte .doua zi. De remarcat totuşi că. 19). 3. să evalueze faptele prezentate sau să completeze.. Presupunerile pe care le avansează în legătură cu dorinŃele cititorului nu sînt legate de strategiile politeŃii pozitive. deşi utilizările parodice i-au conferit o anumită coloratură de epocă. de remarcat intensificarea conotaŃiilor ironice prin prezenŃa fonetismelor cu i în loc de e în formularea autorului). ghid de lectură. Mache ia. într-un cras moldovinesc. justificate prin dorinŃa de a i se oferi cititorului orientarea necesară înŃelegerii textului. ultimele decenii au readus în actualitate referirea explicită în text la cititor... Cititorul este invitat adesea. conduce spre „divulgarea" tuturor convenŃiilor tehnice. O sme de referiri directe la cititor. ObservaŃii finale.. de fapt. mai ales. MenŃiurile privind „citirea caldă" sau „imaginaŃia" îşi dezvăluie valoarea ironică atît prin raportare la „povestea" în sine (histoire). cîteva schiŃe furnizează indicaŃii explicite de lectură. IniŃial. comice şi tragice. cap. bazate. Autorul are în vedere o dublă ipostază participativă a scriitorului: aceea a contemplării active a unor secvenŃe de viaŃă — la care ne-am referit — şi aceea a lecturii propriu-zise. sugerînd.4. spectaculoase şi cotidiene.3. 72). Poate că nu te interesează nici ce simte cînd îşi recapătă posibilitatea de a aşeza în propoziŃii. implicarea directă a cititorului a cedat treptat locul unor strategii anticipative indirecte. GhiciŃi. de acea tendinŃă spre autenticitate care explică şi diminuarea condiŃiei omnisciente a naratorului.. Că ne aflăm în faŃa unei formulări parodice — scriitorul mimează explici-tarea unei caracteristici a scriiturii. de fapt. 79). colaborarea cititorului — ne-o dovedeşte lectura integrală a textului. Pentru cine? ." (p. conceput drept consemnare în scris a unor întîmplări. Caragiale).. a trucurilor aucto-riale. imposibile. „în treacăt. coborîm frumos" (p.. „golurile" de informaŃie: „. 88). pentru decodajul exact. dar ce informaŃii. determinînd omiterea anumitor termeni cu intenŃia aparentă de menajare a oricăror susceptibilităŃi ale publicului: „Foarte — cum m-aş putea exprima în termeni mai aleşi. cît şi prin raportarea la structura replicilor. Ezitarea — semnalată explicit tot prin introducerea aparte-ului —. Paralel cu indicaŃiile „scenice". [. şi dintr-o florărie două buchete. trădează esenŃa strategică a atitudinii adoptate de autor. II. procedeu cu rol important în structurarea textului narativ (ca la N. am avut norocul (să vedeŃi mai jos pentru ce zic «norocul») să mă-ntîlnesc cu un rus. sub 2. Scriitorul pare a fi conştient de faptul că asumarea condiŃiei de cititor este dependentă astăzi în cel mai înalt grad de satisfacerea cerinŃei de „tellability" de către nucleul de întîmplări care constituie componenta „histoire" a unei naraŃiuni. . pentru ca sînt încărcate de o ironie împinsă uneori pînă Ia sarcasm. prin urmare. 79). prin forme de persoana a Ii-a imperativ.." (p. împinsă la extrem.. gata. Dumnezeule! JudecaŃi singuri:. capătă uneori o neaşteptată valoare de subliniere şi caracterizare. Scriitorul urmăreşte deci sa creeze impresia că semnificaŃiile textului nu sînt rezultat al unei receptări pasive.2)./. după toate probabilităŃile..L. Atitudinea scriitorilor de azi este diferită de aceea a clasicilor. Precizarea care precedă conversaŃia dintre Lache şi Mache din schiŃa Amici sprijină o asemenea interpretare: „Cititorul mă va ierta că nu dau nici o indicaŃie de ton. prin predicŃie.. „închipuiŃi-vă ce efect fac toate astea asupra spiritului doamnei Popescu!" (p. Tu vrei fapte. realizate în maniera prozei narative nai vechi. Fapte. 178). fără să-1 menŃioneze).] O furtună de fapte ilogice. nu-i aşa? Bine! Na!" (p. Filimon). citiŃi. bomboane şi prăjituri.. el este constrîns să se supună: „Asta vrei. ci se constituie prin cooperare. De aceea. Motivarea ar putea fi legată. a căror prezenŃă este considerată utilă „pentru uşurarea citirii citatelor din vorbirea d-sale" (p. ceva ce i s-a imprimat cîndva în simŃuri. care acreditează imaginea unui text preponderent oral. de la mimarea unei solidarităŃi de grup. nu ie interesează în nici un fel ce simte cineva cînd nu mai are cuvinte să înŃeleagă ce i se întîmplă.

te prefer pe tine.. Se poate vorbi la Caragiale de o adevărată vocaŃie a dialogului. susŃinînd ideea intertextualităŃii literaturii. 132). graniŃa dintre relatare şi reprezentare este foarte laxă: naratorul se raportează. Este tipică pentru schiŃe situaŃia de comunicare descrisă în Inspectiune: „Mai mulŃi prietini — impiegaŃi în diferite administraŃii publice — stau de vorbă. întrerupîndu-şi . lipsită de logică şi agramat exprimată (vezi. 14). care. Intîrziere etc). impli-cîndu-1 atît ca persoană socială. cu care are preocupări. căci numai existenŃa lui face tranzacŃia literară posibilă şi îi dă sens. cititorul nu poate fi neglijat. O declară eroii înşişi: . idei. realizat de multe ori în forme necanonice (lipsit de mărci textual-grafice). stăm pe o carte. Ioan Groşan mimează neplăcerea în faŃa indiscreŃiei cititorului şi a judecăŃii sale necruŃătoare asupra textului ca scriitură şi îşi desemnează un destinatar cunoscut.. creînd impresia că schimburile de replici care urmează nu sînt invenŃie. devenită ocupaŃie de bază. într-o perspectivă mai largă. iar obiectul dezbaterilor îl constituie informaŃiile din presă: fie întîmplări 102 de ultimă oră („nenorocirea unui coleg. spre deosebire de celelalte personaje. 93 — 94). L. de fapt. manifestată în proporŃii şi forme comparabile.Există totuşi. STRUCTURI ŞI STRATEGII CONVERSAłIONALE ÎN SCHIłELE LUI I.iar „graŃia" conversaŃiei feminine eşuează definitiv în vulgaritate periferică (vezi. păreri şi sentimente comune... Subiectele de discuŃie sînt specializate în funcŃie de statutul şi de sexul colocutorilor. despre chestiunile la ordinea zilei" (p. prin mijloace variate.. Trebuie adăugat şi efectul de nivelare a diferenŃelor dintre planul naratorului şi cel al personajelor pe care îl are stilul indirect liber. III. 138). cît şi ca fiinŃă cu o individualitate specifică. precum şi ideea că literatura ajunge ea însăşi modelatoare a existenŃei: „Draga mea. la masa lor obicinuita într-o berărie. Atmosferă încărcată. de ale cărui reacŃii se preface că nu poate face abstracŃie (vezi supra. pe care nu o putem recunoaşte. la un cititor conceput ca interlocutor. O lacună etc. modeşti funcŃionari. Asta e" (p. 1. Five o'clock. prin procedee de o mare subtilitate. un farmec deosebit" (p. de exemplu..). îşi asumă adesea rolul de participant la întîmplări. naratorul se manifestă ca o prezenŃă vie. mod esenŃial de petrecere a timpului. 93) sînt apanajul conversaŃiei între bărbaŃi. distilate prin mintea subtilă a unei femei şi exprimate prin acele dulci modulaŃiuni de voce şi prin jocul acela încîntător al luminilor ochilor. ConversaŃia este adesea iluzorie. ar trebui să admitem că „lucrurile cele mai serioase" (p. capătă. ce mă făceam eu atîtea ceasuri de urîtVe (p. are capacitatea de a stabili relaŃii de comunicare nu numai în planul ficŃiunii. ironizat sau înfruntat.. în Insula. 179). Flatat. partenerii sînt „amici". foşgăind ostil dincolo de o cortină pe care posibilele mele personaje trebuie să o ridice fără ezitări şi prin faŃa căruia frazele mele trebuie să treacă în cadenŃă. trece vremea . ci şi în acela al realităŃii lecturii. fie pentru că un partener monopolizează rolul de emiŃător. pentru mine cel puŃin. . pe cînd femeile discută despre „o mie şi o sută de nimicuri" (p. cu arma la picior./' (p. optînd pentru forma de scrisoare: „Unui nevăzut public mut. SituaŃiu-nea. 93). dacă nu era domnul aşa de amabil ca s ă conversăm.. după Mircea Nedelciu. Aspecte pragmatice ale dialogului literar 1. singura-mi fidelă spectatoare. ca om de o probitate mai presus de orice bănuială. în majoritatea schiŃelor.3) dă indicaŃii de cadru situaŃional şi apoi mimează retragerea într-un spaŃiu al contemplării.2. dar. „. în realitate însă. cap. vechi impiegat.. cercul cititorilor.1.. pentru că trădează o gîndire încremenită în şabloane. 183). prin inevitabila complicare a decodajului. de exemplu. 183). o anumită similaritate între autor şi cititor: ca şi cititorul în actul lecturii. la nici un alt scriitor român.. în actul scrisului autorul se transpune (— îşi asumă identitatea) în personajele pe care le creează. ci înregistrare fidelă a unor conversaŃii în curs de desfăşurare.. mai vorbesc cu un prietin. CARAGIALE 1. Dacă am Ńine seama de declaraŃiile autorului. locul ideal de întîlnire este berăria.. reputat pînă mai zilele trecute ca un funcŃionar model." (p. precum şi de cadru. similar cu acela în care se situează cititorul. comentariile lor avînd însă ascendentul „graŃiei": femeile spun totul „într-un mod mult mai interesant'" decît bărbaŃii (p. Există la personajele lui Caragiale o mare disponibilitate pentru conversaŃie. comportamentul său — inclusiv cel verbal — îmbrăcînd o formă specifică de reprezentare. 22). scriitorul îşi delimitează. Prin toate aceste modalităŃi. desfăşurarea dialogurilor contrazicînd total afirmaŃiile care le prefaŃează: comentariile politice ale bărbaŃilor sînt departe de a fi serioase. 3. restrînge posibilităŃile de acces la semnificaŃii. o deosebire d-abia simŃită între două nuanŃe. II. Personajul este deci terenul pe care se neutralizează opoziŃia de bază semnalată. 93). atitudinea naratorului este marcat sarcastică. un nimic. fie ultimele evenimente politice („decizia CurŃii în procesul asasinatelor şi complotului bulgăresc" — p. şi care fuge din Ńară lăsînd în casa publică o foarte însemnată lipsă de bani" — p.

adică de acea maleabilitate pe care o implică aspectul cooperativ al oricărui schimb verbal.'" — p. scumpa mea amică... daŃi-mi voie . 1. 88). subliniindu-se faptul că este vorba despre forme de comportare convenŃionalizate. dar. ne furnizează un inventar al temelor de conversaŃie fatică. personajele „convorbesc". însoŃind. Reuniunile mondene presupun o gamă mai amplă a manifestărilor prilejuite de contactul participanŃilor. de exemplu. funcŃia generală a acestor formule se subsumează unei strategii mai ample a stabilirii de contacte sociale. madam Panaiotopolu?. Atunci cînd interlocutorii nu se cunosc. să ştii că nu se pot suferi" (p. despre sorŃii agriculturii— [.cl. născută Vasilescu. iar domnii plasează o spirituală formulă de omagiu: „— Dacă nu veneai. p..nŃinut informaŃional. lipsite de orice co. (b) conversaŃie de rutină („conversaŃie fatică"). Gradul de elaborare a părŃii care prefaŃează discuŃia este dependent de natura şi de frecvenŃa interacŃiunilor verbale dintre parteneri. Incapabile să-si asculte colocutorii şi să-şi modeleze intervenŃiile în funcŃie de punctul de vedere al celorlalŃi. 103 „Fir-aŃi ai dracului. .. aşa cum precizează autorul. despre criză ş... mă supăram foc pe d-ta. „Asta e mare dobitocie!"). La fel se întîmplă în Situaiiune: Nae afirmă la un moment dat „mai vorbesc cu un prietin" (p. întrerupîndu-şi colocutorul şi respingînd orice cee foi mulată de acesta.. 199). protocolul de încheiere devenind inutil după menŃionarea poantei. cît şi între necunoscuŃi: „Muşteriul: Salutare. 104 w— Gîndeam că n-ai să vii [. fiindcă schimbul de saluturi nu determină cu necesitate declanşarea unor raporturi de comunicare.. Această parte este re-zultatrl combinării variabile a două tipuri de elemente cu funcŃie fatică: (a) saluturi sau formule echivalente.. 233). „Fir-ar ai dracului. în realitate.F. el monologhează. Un astfel de personaj apare în schiŃa Atmosferă încărcată: cunoscutul de la berărie îşi împiedică partenerul să-şi exprime opinia. exprimă .E u: Madam Piscopesco. Măndica: Vii tocma la pont" (p. — Se putea să nu viu. Fir-ar ai dracului! — La 12 fără cinci..3. 361)..Pentru mine invitaŃia unei doamne aşa de graŃioase ca d-ta este o poruncă straşnică. Mache. „Cele trei dame se sărută foarte afectuos" (p. în fond. Mache: Bonsoar. situîndu-se de plano în opoziŃie cu toŃi şi cu toate.. majoritatea replicilor sale. p. 233.. exclamaŃiile: „Fir-ar ai dracului!" şi „Ce dobitocie!". el vorbeşte tot timpul. p. să fie!". contestînd anticipat valabilitatea afirmaŃiilor acestuia. de ordinele d-tale?" (łal! . SituaŃiunea sau Amicul X. în Five o'clock. Numai în schiŃa Five o'clock." (p. precum şi de circumstanŃele comunicării. fie pentru că replicile unuia dintre parteneri sînt stereotipe. . atribuindu-i intenŃii.] — Se putea să nu ascult. Lache". cu secŃiune introductivă şi de încheiere (vezi. Asemenea teme intră în „protocolul vieŃii de societate". Măndica Piscupescu întrerupe brutal omagiile introductive: . „formalităŃile de rigoare". — Salutare. multe personaje sînt. (a) Saluturile sînt schimbate atît între „amici": „L a c h e: Bonsoar... păreri şi gesturi magi nare.— Salutare. Formalitatea gestului e dovedită de deznodămîntul schiŃei..]—.frecvent colocutorul şi conti-nuîndu-şi netulburat tiradele. nerăbdătoare să-şi înceapă ancheta.— Cîte ceasuri să fie? — 11 şi 25.. NiŃă şi GhiŃă: Salutare" (C. neică" (DiplomaŃie. sîntem în Capitală. despre care se aminteşte în schiŃa Vizită .. 94). — 11 şi 25? .. (p. 214). amfitrioana îşi exprimă indirect satisfacŃia produsă de acceptarea invitaŃiei. De obicei. De fapt. p. (b) SchiŃa Vizită.). între „dame" protocolul este mai simplu.. neică. 132). cu mici variaŃii („Să fie ai dracului". de exemplu: . Este caracteristică pentru schiŃele lui Caragiale adoptarea unui mod de organizare generală a textului similar cu acela al conversaŃiei curente. „despre vreme.. 137). p..R. 255). 95).. cele mai multe au însă numai o secŃiune introductivă. la care peste putinŃă să mă gîndesc măcar a nu mă supune" (Cadou. — Ce dobitocie. este semnificativă menŃiunea ş. O parte a schiŃelor au aspectul unor conversaŃii complete (confruntări). să fiii!". (Amici. care confirmă valabilitatea glosei pe care ne-o oferă Caragiale în Rromânca: „Cînd vezi două moftangioaice amestecîndu-şi alifia de pe buze şi Ńocăinduse cu multă căldură. lipsite de capacitatea reală de a conversa. de fapt.esenŃa" contribuŃiei conversaŃionale a personajului (cf.cl. nene Mandache.. are impresia că a suportat mai uşor călătoria de la Văleni la Bucureşti pentru că „a conversat". în Five o'clock. Şi madam SevastiŃa Stănescu.).. 61). din schiŃa îniîr-ziere.

. . distrat şi cam nervos. după cîteva momente de tăcere.R. frate. mănŃelegi./' (Situa n ea.. ec ai? te văz cam . inclusiv formula de prezentare folosită de interlocutoare) nu deschide schiŃa. p. se duce dracului rapiŃa!" (p. 106 In Ultima oră.Ai aflat ? M Ce? zic eu.. „Ce zici?"' sînt forma curentă de introducere în dezbatere. p. în ultimul caz.. pînă la ziuă. De remarcat că. Este procedeul folosit de Lache pentru a-i impune amicului Mache tema de discuŃie: „M.. instalarea la masa unui amic este însoŃită de declaraŃia „Teribilă căldură a fost astăzi!". în C. Sînt obosit. în conformitate cu cerinŃele politeŃii pozitive.. ci este prefaŃată de o secvenŃăati conversaŃională în care tovarăş de drum încearcă să descifreze semnificaŃia protestelor cu adresă incertă ale „cocoanii" (cf.. — Nu. „— Ei! ce zici? — Ce să zic? răspund eu .. (Amici. — Te văz aşa . a cărui identitate trece pe un plan secund.: Da .: „— Ce stai aşa pe gînduri? — Eu? pe gînduri? — Nu cumva te-a suprimat şi pe dumneata? — Ei.. — Cum bine? Asta e bine?" (Atmosferă încărcată. întrebările urmate de o menŃiune exprimînd.. Am vorbii foarte mult de t i ne". M: Cu cine? L: Cu nişte amici ... maşer." — p. 150). p......F.. întrebările citate (şi răspunsurile. printr-o întrebare. la berărie. — Grozavă! zic eu" (p.. da rău!" (Bubico.. interesul emiŃătorului pentru partener sînt menite să declanşeze confesiunea. „DispoziŃia specială" poate fi mimată strategic. 140). de fapt. ci şi să le orienteze atenŃia în direcŃia centrului său de interes. Cînd figura interlocutorului reflectă o dispoziŃie mai puŃin obişnuită... are o motivare strategică.MiŃa Potropopesco îşi face intrarea la ceaiul de la Măndica Piscopesco cu replica „E un ger afară... Ştiu eu? . aştept pe soŃia mea. Tot în sfera conversaŃiei fatice se includ şi remarcele domn-ului (naratorul-autor-personaj) la adresa lui Bubico: „Frumuşel căŃel aveŃi. alegerea unei teme puŃin diferite: „cît e ceasul?". Este o criză.. în cadrul unei singure unităŃi conversaŃionale: Unitate conversa-<j tională Sx _ . ConversaŃia cu „amicul X .. în SituaŃiunea... Efectul nu este întotdeauna imediat. grozavă căldură azi! .: „ — Ce mai noue? — Prost. 99). 136).Ce mai nou?'". 135).. zic eu cocoanii. Cf. nu ştii nimic? Ce.. „Şi .. a chestiunilor politice... Cf. dependentă de contextul situaŃional. care poŃi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă .. frate? .. 96). secŃiunea iniŃială este redusă la gestul baterii pe umăr („mă pomenesc bătut pe umăr cu multă discreŃie.. 105 p. Am stat azi-noapte tîrziu la Cosman. Ritualul este acelaşi în cazul întîlnirilor de la berărie. 88). secŃiunea de introducere pe care o conturează. 214). mergeŃi la Bucureşti în plimbare ... 129).— Ce mai noul — Ce să fie? zic ." (Iniîrziere. ea îi permite „muşteriului" nu numai să iniŃieze un dialog cu comesenii necunoscuŃi.. exploatîndu-s deliberat virtuŃile ei de a provoca un anumit tip de dialog. Eu să te-n-treb pe dumneata.. p. „SînteŃi din Capitală?".?".. p. şi nu mai vine" (DiplomaŃie... pentru ca să se treacă apoi la tema crizei: „Este o criză... TranziŃia spre subiectul propriu-zis de discuŃie se face. aş! . Care va să zică. 219).. 129). 140).. Daca o Ńinea aşa toată noaptea. SecvenŃa ne oferă. L: Nu prea am chef. p. că nu-Ńi poŃi face o idee ." se deschide tot cu observaŃii despre starea vremii: „— Uf! zice amicul meu. definiŃia personajului.. sau „interogatoriul" la care este supusă madam SevastiŃa Stănescu de către amabilul companion de voiaj: „de unde veniŃi dv. De unde să tiu eu? . de obicei. nu dumneata pe mine" (Amicul X . Bine." (p. monşer.. în mod obişnuit. iar introducerea subiectului se face printr-o strategie anticipativă. întrebările . p.

Ora tîrzie poate servi drept pretext. 142). consoarta intelectuală a amicului. MenŃiunea pe care o face personajul revenind la postura auctorială: . E tîrziu. secŃiunea de i n c h e i e r e a unor raporturi conversaŃionale este în strînsă legătură cu deznodămîntul. Am promis lui Nicu să merg cu el la Sinaia. mulŃumiri şi complimente este respectat întocmai: „Sărut mîna crudelei Graziella.. după cină. torturaŃi. „a nu se căsca!" (p... 258). pretextează că este grăbit. în aceleaşi limite ale politeŃii pozitive. fără a se apela la vreo marcă de atenuare: „A se slăbi. prin comprimarea secŃiunii introductive..Aseară s-au prins lian. invocînd motivul consacrat al orei .. este completat prin această imagine a reacŃiilor pe care le declanşează la ceilalŃi comportamentul său verbal. Aparent.. prin stimularea curiozităŃii interlocutorului." (p. în C." (p. 257). care nu pot pentru ca să mai merg. 257).F. pentru a scăpa de teoriile plicticoase ale interlocutorului. de obicei. Propunerea este respinsă.. receptată de destinatar. plăteşte tu.. Acceleratul pleacă la 5 şi 40. mulŃumesc din suflet pentru buna ta invitaŃiune! am petrecut minunat — onoare (ie!" (p.. în fond.. Eroul din Amicul X.. Am două halbe şi un corn. cu intenŃia de a se sustrage de la plata consumaŃiei.. apar mărci ale precipitării conversaŃiei spre secŃiunea de încheiere: la propunerea „amicului" ocazional de a mai lua un rînd. CerinŃele politeŃii pozitive.Mă grăbesc. 150) doi inşi. 133). sînt dublate în schiŃe de motivări strict conjuncturale.Mitică mă duce pînă la sanie. Procedeul este convenŃionalizat." (p. 258)... Caracterul strategic al scuzelor — formulate 107 ca răspuns la o propunere a partenerului („Ai la simigerie" — p.. „eroul" schiŃei.. La revedere!. Similară este funcŃia secŃiunii finale din Tal!. dezvăluind natura histrionică a personajului. care include salutări. 133). care replică în acelaşi registru: „— De! nene Iancule.. care trebuie negreşit pentru ca să mă culc" (p. conferă acestor formule o valoare parodică. menite să creeze terenul lansării informaŃiei. Faptul că ambele enunŃuri conŃin construcŃii inf ini ti vale implică raportarea aluzivă la o sursă comună: Graziella. Concentrînd tirul ironic asupra acestui personaj.. sărind din loc.— [.R. în schiŃele în care apare. o înfruntare pe acelaşi teren: la ironia amicului invitatul răspunde prin sarcasm. prin formularea unor constatări asupra timpului care presează sau a orei înaintate. — Sapristil zice amicul meu... — Dragă Mitică. căci schimbul de replici constituie. a cărei structură este mai complexă. au îmbrăcat consecvent această formă: „a se asculta toŃi eînd se citeşte!".. 132) — este relevat de faptul că ele întrerup o secvenŃă de inserŃie.. Motivarea strategică este întărită într-o replică ulterioară: „Mi-era aşa de somn. în care acesta revenise la tema predilectă: politica."e (p. Confruntarea secvenŃei de deznodămînt cu aceea care reprezintă coda schiŃei clarifică toate ambiguităŃile. de exemplu. servind celui care îl foloseşte drept punte pentru a-şi anunŃa retragerea. Portretul amicului. nici prin conŃinut. „a nu se conversa nimini cînd se citeşte!".. Modul de asumare a iniŃiativei verbale.. Mai am numai o jumătate de ceas... — Cinci şi zece. Mitică!" (p. 258)... oferind o caracterizare directă sau „prin ricoşeu'" a „eroului"' principal. a se revedea!" (p. secŃiunea finală reprezintă concluzia umoristică a întregii schiŃe. încălcarea cerinŃelor politeŃii nu are însă gravitatea obişnuită.zic eu cu un ton pe care filozoful meu îl înŃelege pînă-n fund. după ce se informează cît e ceasul. TranziŃia spre momentul salutărilor finale se face. avansată de gazdă: „łal! nene Iancule!. ca în SituaŃi unea: .] Ci te ceasuri sînt?. CircumstanŃele sînt cele ale unei reuniuni mondene. eu Ńi-om spus: aşa e în lumea asta — a se plăti or ce consumaŃiei" (p.. 257). protocolul despărŃirii de gazde. răspunsul obişnuit la un astfel de act. care determină opŃiunea pentru o modalitate strategică de abandonare a colocutorului. un bulgar şi un itaUnitatea conversaŃională cuprinde două schimburi preliminare (Si şi S2). ale cărei mustrări la adresa neatenŃiei musafirilor.. . te las. şi trebuie să trec şi pe la Barbu.. nici prin forma de expresie. celălalt însă nu constituie. SecvenŃa a doua a secŃiunii finale constă dintr-un cuplu de enunŃuri: primul este o propunere.— Naeî scuză-mă: e aşa de tîrziu. este semnificativ pentru definirea tipologică a gazetarului colportor de informaŃii senzaŃionale. prin lectura ultimului ei studiu. să-i spui să nu uite de ce-a vorbit cu Nababul. GhiŃă răspunde printr-un refuz indirect..

inadmisibilă pentru împricinaŃi. 1966. 110 In Art... accesul la cuvînt este guvernat de reguli condiŃionate extralingvistic: de natura personală sau tranzacŃională a situaŃiei de comunicare (pentru caracteristicile acestor două tipuri interacŃionale.: Nu-Ńi permit să fii necuviincios aici'. Leanca: La Hanii Dracului. neatenuată prin apelul la vreuna dintre strategiile curente ale politeŃii.. 21â) sau la ghişeul unei instituŃii ca solicitanŃi (PetiŃiune).: Taci! Leanca: Tac. d-ta Leanca văduva. mîne am cantilene de dimineaŃă.(aspru) M-ai înŃeles? L e a n c a (veselă): Hahahă! bravos domrijudecător!. 35) sau chiar de ameninŃări: „Taci. domn' judecător.Sk spuie ce comerŃ învîrteşte. Autoatribuirea rolului de emiŃător. (vesel): Bravos. Şi totuşi. în asemenea situaŃii. în care arbitrul este luat pe rînd drept aliat de cei în conflict: „Le a ne a: Domn'judecător. a „reperării" onoarei: „Las'că Ńi-o reperează domn'Mitică!" (p. enervat de intervenŃiile intempestive ale împricinaŃilor.: Hahahahâ! Brav. 64). uite.. 34) Nici interdicŃia formulată explicit de cel investit oficial cu autoritate nu o determină pe reclamantă să abandoneze procedeul autoînscrierii la cuvînt: . nu-nŃelege dumneei. Jud. Jud.. ş-acuma e beat. 34—38).i( (p. Leanca devansează din ignoranŃă întrebările judelui.: Bine. purtîndu-se cu degajarea specifică relaŃiilor între egali. că te dau afară!" (p. (mai aspru): Taci. ca părŃi într-un proces (JustiŃie). 64)." (p.. ca şi disputa directă cu partenerii pentru acest rol.. da. şi acompaniată de pupături („Nene! lasămă să te pup! (Se pupă cu magazionerul)" — p. rămasă deschisă. divaghează.: Taci odatăl Leanca: Am tăcut" (p.. este nevoie de insistenŃă din partea judecătorului: „J u d. 35). p.. fomeie.'' (p. [. Dacă... furni-zîndu-i cu maliŃie Leancăi soluŃia în problema. şezi şi taci. Leanca îşi dispută rolul de emiŃător cu judecătorul. Judele: Ştiu.. care. căci în disputa particulară cîştigătoarea din instanŃă este învinsă. 37). 36). Majoritatea personajelor din schiŃele lui Caragiale se caracterizează printr-o incapacitate funciară de a evalua natura situaŃiei de comunicare şi de a-şi regla în consecinŃă comportamentul verbal.Jud. permanent subminate şi adesea ignorate. opoziŃia dintre situaŃiile personale şi tranzacŃionale se neutralizează în favoarea celor dinŃii. 35). judecătorul formulează explicit regula accesului la cuvînt într-un proces: „Nimini n-are voie să vorbească pînă nu-1 întreb eu" (p..." (p. vezi Gumperz. come rsantă de băuturi spirtoase..Lasă-mă să-ntreb.1 în mod obişnuit. eroii lui Caragiale nu au nici un fel de inhibiŃii.. sînt specifice dialogurilor din schiŃe. desfăşurarea lui fiind oprită la intervenŃia „amicului". ce pretinzi? Leanca: Onoarea mea şi trei chile de mastică prima. orice colocutor este automat tratat ca un „amic"..36)... distruge „poanta" imaginată de comeseni şi suprimă astfel factorul care asigura coerenŃa grupului constituit ad-hoc. în final Iancu Zugravu se substituie judelui cu intenŃia clară de a-şi oferi o compensaŃie pentru pierderea procesului. Leanca: Plătim licenŃa. Fie că se află într-un tribunal. domn' judecător. iar admonestările adresate unuia dintre ei — drept dovezi ale justeŃii atitudinii celuilalt: „Jud. deşi tînărul Lae Popescu este cel care vrea să divorŃeze." — p. audierea părŃilor este dublată de înfruntarea lor nemijlocită.4... Jud. 214. Norma sociolingvistică esenŃială.. săru'mîna. în mod cu totul neobişnuit. fie că sînt în biroul unui avocat pentru o consultaŃie (Art...: Ei. deşi... protocolul final este ratat.. cocoana TarsiŃa monopolizează .. Leanca: Care vine dumnealui..: Te invit să fii cuviincioasă aici! Aici nu-i permis să dai cu tifla! 109 P r e v. domnejudecător! ai văzut şi dumneatale acuşica ce pramatie e dumneei? Jud.înaintate („E cam iîrziu.. că te dau afară! Prev..." (p...] E păcat pentru mine. Autoasumarea rolului de emiŃător. consumarea ultimului rînd este precedată de toasturi con108 clusive în sănătatea eroilor povestirii „amicului" : soŃia sa şi şeful. interzice iniŃiativa verbală celor cu statut dependent. îşi întrerup colocutorii aflaŃi într-o poziŃie oficială. este sistematic încălcată: personajele deschid vorba fără să fie întrebate.. comunicîndu-i mai multe date decît cere procedura...... are motivări diverse. 1. la începutul schiŃei.. de exemplu. Leanca: Te las. de statutul relativ al partenerilor... abandonînd tema „tranzacŃiei" în favoarea unor teme inadecvate si-tuaŃional. J u d. în JustiŃie. care este nevoit să-i ceară permisiunea pentru a-şi exercita funcŃia: „Judele de ocol: Care va să zică. „P r ev: Las-o paia! aia-i altă căciulă! (Judelui:) Aia a fost la politică. 34).. de numărul acestora etc. 36). Replica marchează eşecul definitiv al autorităŃii oficiale. care dezvăluind întîmplător natura reală a relaŃiei dintre MiŃa şi şef.: Lasă-mă să te-ntreb..

deşi îl împiedică să dea răspunsurile cerute direct de avocat. ia iniŃiativa prezentărilor. mangafachel" — p. pentru a-şi asuma rolul de locutor. contrar oricăror norme. să spui eu" (p. Continuarea răspunsului la îi.. 202). oferă ca răspuns o reflecŃie sarcastică: „Ei. 202.. TarsiŃa nu acceptă multă vreme postura de auditor şi. familiaritatea purtării preotesei. un monolog.. răspunsul tînărului 111 este extrem de concis şi la obiect: „Eu vreau să dau divorŃ" (p. printr-o tehnică asociativă specifică. Cu convingerea drepturilor plenare pe care i le conferă calitatea de mamă. „Către Lae". în esenŃă. 204) Dialogul dintre Lae şi avocat se desfăşoară „peste capul" cocoanei. In afară de nume. 203).|| T î n ă r u 1: Mai întîi. ci deplasează conversaŃia într-un domeniu colateral (pricina MiŃei Zaharidi). lipsită de adresă precisă („Ei! şi afacerea dv."(p.. invocînd un argument imbatabil: „Lasă-mă mamiŃoî ce? eu sînt prost?" (p. este. în sfîrşit.Lae.. tradusă într-o sintaxă incoerentă. 202). Avocatul: Dar dacă dumneei te iubeşte pe dumneata? Cocoana (pufnind): Em. 202).. un statut dependent. De remarcat că anumite intervenŃii ale preotesei.p'! [.. în virtutea faptului că afacerea îl priveşte direct. dar aplicarea lor este defectuoasă. 203). martorii? Cocoana: treabă ai? să-i înveŃi Martori găsim noi. situat la graniŃa dintre aparte şi scuză.. din capul locului. TarsiŃa îşi întrerupe brutal fiul: „Las' să spui eu" (p.. împiedicînd obŃinerea efectului scontat. este ambiguă). 202). Ampla formulă anacolutică. în virtutea calităŃii ei de ultim locutor. deşi avocatul formulase î2. ceea ce prilejuieşte o nouă dispută pentru cuvînt între mamă şi fiu.. cocoana consideră normală selectarea ei ca interlocutor şi încearcă să-şi continue expunerea: „El.] (răspuns la îi continuat) Tînăr ui: Şi este luxoasă. încărcată de detalii inutile. arată că tînărul consideră satisfăcător „răspunsul" R2 la î2.. nu ajunge să furnizeze informaŃia aşteptată.fiu-meu. eşuează.. la care recurgeTarsiŃa pentru autoprezentare contrastează cu laconismul prezentării însoŃitorului ei: „. 203).] Ce plîngeri pozitive şi întemeiate pe probe putem s-aducem contra soŃiei noastre? R (destinatar autoselectat) Cocoana: Berechet! : Cum? Cu martori.. mamiŃo.. . 202). 203). iară să aştepte solicitarea avocatului.. Motivarea Ńine. 201). în opoziŃie netă cu divagaŃiile TarsiŃei. Faptul că personajul se pierde în amănunte îl determină pe avocat să reia întrebarea („In sfîrşit. Tentativa lui Lae de a folosi ocazia oferită de o intervenŃie a avocatului..discuŃia cu avocatul. cuprinzînd schimburi de replici între TarsiŃa — care-şi asumă nejustificat rolul de destinatar al îi — şi avocat. dar. La intrarea în biroul acestuia. Mama acceptă cu vădită neplăcere. aş! unde poate aia să facă?" (p. definitorie pentru Lae este socotită de preoteasă numai calitatea lui de fiu. cuprinzînd replici destinate fiecărui partener (vezi indicaŃiile autorului: „Către avocat". Tot TarsiŃa este aceea care.. ignorînd indicii clari ai destinatarului din următoarea întrebare a avocatului: „Copii aveŃi?"(p. : Ce-or să spuie. neagreată de avocat. cum stă chestia?" — p. este amplificată prin prezenŃa interludiului „U! Anghelica." (p. care-i conferă.. rezultînd din schimbarea succesivă a destinatarului. bat-o focul!" (p. referirea implicată de dv." —p.. domnule avocat. dar şi prezenŃa formelor vorbirii adresate: „Az văzut acu.l. restabilind „ordinea" iniŃială. înaintea acestei intervenŃii. (destinatar real) Avocatul Cocoana: Avocatul InserŃie \ piu.. nu-1 descurajează pe tînăr sau chiar sînt acceptate de acesta: i± „Avocatul: [. Lae Popescu" (p. de încercarea personajului de a utiliza unele strategii ale politeŃii pozitive: invocarea existenŃei unui teritoriu comun cu interlocutorul (o cunoştinŃă comună) şi tendinŃa de flatare a acestuia (menŃiunea despre rezolvarea de către avocat a unui caz similar). de exemEi.. deschide vorba despre scopul vizitei. 202).. eu vreau să dau divorŃ fiindcă n-o mai iubesc pe dumneei. IntervenŃia ei.şi.. privîndu-1 pe Lae de dreptul la cuvînt. deşi are aparenŃa unui dublu dialog. Lae îi solicită mamei dreptul la cuvînt: „Lasă-mă. Lae prinde curaj şi cîştigă şi disputa următoare pentru cuvînt. de fapt.. îi şi R" fiind separate printr-o secvenŃă de inserŃie. Discontinuitatea firească a enunŃurilor. bravos! dumneata ce ce să spuie .

precum şi protestele surorii mai mici.] (Mie:) Era cu bărbatu-său? Măndica (TincuŃii): Taci tu! Ti ne u Ńa:' Apăi. TincuŃa: Cine mai.. dar cîştigătorul este diferit. întreruperea brutală echivalează cu contestarea dreptului la cuvînt al interlocutorului."(p..Tot tu?" (p.. 96). dar întîmpină refuzul categoric al acesteia: „Cocoana (cu forŃă): Nu las! nu vreau să las! . Cf. Ti ne u Ńa: Taci!. în principiu.'1 (p. De remarcat desfăşurarea gradată a luptei dintre surori din prima scenă (de la interdicŃie urmată de solicitare. {TincuŃa vrea să mă-ntrerupă) 8 — C-da 1354 113 Măndica (aslupîndu-i gura cu mina): Cu o pălărie mare. Contrar regulilor de purtare civilizată. în care cronicarul monden Turturel. a TincuŃei nu Ńin de tactică.. Aceasta poate fi şi motivarea relativei uşurinŃe cu care sora mai mare cedează. lupta se încheie repede în favoarea TincuŃei: „Măndica (MiŃii): Ai fost aseară.. Mai puŃin obişnuit este faptul că obiectul disputei îl constituie dreptul de a pune întrebări. cocoană!".. atît anchetatul cît şi anchetatoarea sînt neutri în raport cu faptele.. în scena a doua. fiindcă ambele apelează la acelaşi mijloc rudimentar: apostrofa brutală.. 204 — 205). lasă-mă şi pe mine. Ai fost aseară la circ? E u: Am fost.. Răspunsul este. Măndica resemnîndu-se apoi să joace exclusiv rolul de gazdă.. excedat. Ce-are a face acuma politica? Tînărul (rugător): Lasă. în anumite situaŃii. Comportarea TarsiŃei Popescu în biroul avocatului nu diferă de aceea a Măndicăi sau a TincuŃei la five o'clock. madam Potropopesco? MiŃa: Da.. ExplicaŃia rezidă în caracterul de anchetă al dialogului iniŃiat de aceste personaje.? Măndica: Taci. nu îşi poate dovedi nevinovăŃia... care substituie expresia verbală): „TincuŃa: Ai fost. la apariŃia MiŃei Po-tropopesco.. Vezi răspunsurile la întrebările: „N-ai luat zestre?" (p. De aceea. Ti ne u Ńa (Măndichii): Taci. tu! Las9 să-ntreb eu. Las' să-l întreb eu. secvenŃa în care avocatul. iar ancheta este concepută ca demonstrare a unei ipoteze.. la gest cu funcŃie prohibitivă."(p.Nici eforturile conjugate ale avocatului şi ale lui Lae nu reuşesc să o facă pe TarsiŃa să abandoneze statutul de locutor. Măndica: Taci.94). esenŃială fiind verificarea exactităŃii datelor care îl justifică. cunoscut (deci interesul pe care-1 prezintă este minor).scene" principale care compun schiŃa Five o'clock. şi nu dreptul de a răspunde. care nu vrea să se supună regulii impuse abuziv de Măndica: „T i n c u Ń a : [. care nu trebuie să-i sugereze prin nimic interlocutorului direcŃia investigaŃiilor sale.. JustiŃie). Măndica: Taci! (Mie:) Cu ce pălărie era? E u (încurcat): Cu.. soro! n-auzi? TincuŃa (mie): Cu cin'.. (MiŃii:) Ai fost aseară la circ.. Este cazul schiŃei High-life. în prima scenă. CompetiŃia dintre surori se desfăşoară simetric în cele două .. fiindcă i se refuză . ancheta este o confruntare între persoane pentru care rezultatul are o semnificaŃie directă. ci de moment.. Măndica: Sin... 94). în scena a doua. 205). mamă! R (destinatar autoselectat) 112 Avocatul: Lasă. respectiv... „Victoria" Măndicăi şi. tul. un drept pentru care s-a luptat cu înverşunare mai înainte.... cele două surori îşi dispută vehement statutul de locutor. totul depinde de abilitatea „anchetatorului". întrerupe peroraŃiile pe teme politice ale preotesei. victimă a furiei dezlănŃuite a subprefectului Gre"goraschko şi a maiorului Buzdrogovici. ignorînd adresa neambiguă a întrebărilor avocatului. 205). cu formularea interdicŃiei de a vorbi pentru parteneră (procedeul este folosit şi în situaŃii tranzacŃionale: cf.. soro! . TarsiŃa continuă să se substituie lui Lae. „Şi ce salariu aveaŃi?" (p. secondat de tînăr: „Avocatul (plictisit): łŃî. în virtutea cărora prezenŃa unor persoane din afara familiei reclamă autocenzură.

" (p... ea aparŃine unui personaj situa-Ńional lipsit de dreptul de cuvînt. nu mai poate face obiectul unei acŃiuni reparatorii. îŃi rup urechile! — Dar. 35). (b) „Jud. altele — apostrofe reciproce ale părŃilor în conflict. e vorba de clondirul cu mastică" (p. audierea reclamantei intră pe făgaşul firesc: întrebarerăspuns. încă chiar domn' TomiŃa zicea să-1 iau în birje.. obsedate de propriile idei— puŃine şi fixe —. ci..4. 35).. domn' judecător. 34. TarsiŃa prefaŃează întreruperea .] — Domnule maior. Leanca răspunde la V. implicînd intervenŃia unei a treia persoane într-o relaŃie bipartită (judecător—împricinat). 114 Cînd. Cele două scene de dură admonestare sînt construite paralel." (p.accesul la cuvînt. de către acelaşi emiŃător. formularea unei interdicŃii menite să suprime un dialog adiacent creează însă. — Mişălule! strigă Edmond.. "r'"" ărT~ ceea ce generează o nouăeambiguitate şi declanşează o nouă întrerupere. că zicea. în strînsă legătură cu disputa pentru accesul la cuvînt este întreruperea frecventă a unei replici în curs.. 1. este un semn al ignorării totale a partenerului) şi maior—Turturel: „— Atunce. reluată din punctul în care a fost tulburată (după răspunsul prevenitului. sub forma î" „Cine zicea?" (p. domn' judecător!" (p." (p. soŃia me. Şi. laă cererea judecătorului. scurt mişcarea! [.: Cine se sparge?" „Leanca: Clondirul.. ~R. de exemplu: (a) „L e a n c a: Plătim licenŃa domn' judecător. „cum s-au petrecut lucrurile" (p.. 36). InserŃie j Ju d .. care întrerupe povestirea în curs prin î': „Pe cine să iei în birje?" (p. dacă-Ńi mai permiŃi di aieste. ca acŃiune reparatorie.. Ea apare în schiŃe indiferent de natura situaŃiei de comunicare şi de statutul relativ al partenerilor. situată în secvenŃa de inserŃie. La început.: Ce-are-a face domn' Mitică? Prev. E păcat pentru mine. 35. prin schimbarea interlocutorului.: Dacă i-a plătit licenŃa. urechile. 8e 115 f || L e a n c a : Să fie-al drac... continuînd însă relatarea legată de lă: „Clondirul. Reluarea replicii întrerupte.. Cf. Leanca afirmă: „care venisem tomn-atunci cu birja de la domn' Marinescu Bragadiru din piaŃă. 35). pentru ci n-ai pomi nit nimica? [.2.. 81.. în schiŃa JustiŃie. 35).] îi trage două palme vajnice şi iese" (p.. o nouă relaŃie dialogală. tulburînd desfăşurarea normală a procesului4." (p... Personajele lui Caragiale nu sînt capabile să-şi urmărească interlocutorii. 35)... Alte întreruperi. după multe stăruinŃe din partea judecătorului. iar acesta este obligat să discute pe rînd cu fiecare — este prompt sancŃionată de personajul care reprezintă autoritatea oficială. 21â sînt legate de incapacitatea TarsiŃei Popescu de a respecta vreo regulă de distribuire a dreptului la cuvînt.. Ri)... Vezi. de asemenea. IntervenŃia Leancăi conbină. realizate de judecătorul în exerciŃiul funcŃiunii. întreruperile în Art.se sparge. recunoaştem două serii de întreruperi: unele fireşti. Relatînd. Replica întreruptă. — Urechile! m-ai înŃeles? espice cVimbecilei Şi iese turbat. îă. Faptul că judecătorul revine la primul interlocutor semnalează restabilirea relaŃiei dialogale iniŃiale. Ambiguitatea produsă de sintaxa agramată a personajului determină o nouă intervenŃie a judecătorului..7~ ărT~ întreruperile încetează numai atunci cînd personajul răspunde exclusiv la ultima întrebare (î'"): „Jud. 81)./ II Prevenitul: Oleo! InserŃie <j j u d . formularea răspunsurilor declanşează un lanŃ de întreruperi.: prefect—Turturel: „— Altă dată. judecătorul era emiŃătorul aşteptat).. sînt nerăbdătoare să şi le exprime. Abaterea de la regulile dialogului într-o situaŃie tranzacŃională de tipul celei descrise — părŃile nu pot interveni decît la solicitarea judecătorului. determină apariŃia unor secvenŃe de inserŃie. t \. marchează restabilirea raporturilor iniŃiale. Mai puŃin interesante ca structură. reluarea ultimului cuvînt din prima replică a prefectului. 34)."(p.... Tăcerel (| Leanca: . di madam Buzdrogovici. răspunsul la întrebarea suplimentară (R") şi continuarea răspunsului la întrebarea de bază (Ri): „Domn' Toma. Taciî || (Prevenitului) Nu e vorba de licenŃă.

nu mă pretinz deloc. Tînărul: Lasă-mă... nici una dintre replicile la care ne referim nu are efectul scontat. de a declanşa la partener revenirea asupra unor afirmaŃii anterioare.]): Las' să spui eu" (p.. domnule! nu zîmbesc. şi pe dumneata? .. întreruperile — frecvente — au motivări diverse.. 5.. parc-ai fi străin. ceea ce trădează conştiinŃa culpei de a-şi asuma un rol pentru care nu este autorizată...] atunci să-mi dai voie să-Ńi spui . Cocoana: Apoi ai cunoscut-o dumneata pe mă-sa ce pramatie. după care se resemnează să accepte „regula" dialogului impusă de TarsiŃa. El. să zimbeşti şi să ridici din umeri. discuŃia dintre naratorul-autor-personaj (N) si „un cunoscute' (Că are aspectul neobişnuit al succesiunii unor replici prin care partenerii se corectează reciproc: 1 . care reiau formulările lui N (3. întruchipmd un principiu raŃional.. „Avocatul: Eşti însurat de curînd . ştiu şi eu? Daca dumneata. Ulterior însă....[.] E pentru .] auzi liberali! să nenorocească o lume de se hrănea ... modificîndu-i însă direcŃia de exercitare: autocorectarea e substituită prin corectarea de către colocutor. au rolul de a iniŃia autocorectarea replicii precedente a colocutorului. 8 — Nene. daca . Tînărul: Lasă-mă.. nene: . ridicînd tonul şi mai sus: 11 — Ce.] PoŃi dumneatale. în sfîrşit.. Lae încearcă să cenzureze comportarea incorectă a mamei sale. în Atmosferă încărcată. ce catifea? . Tînărul: [.... 117 . 202).. 12) sau adoptînd o atitudine confesivă (10).. [. Avocatul ([... 11). în situaŃiile de comunicare cu caracter personal.. 12 — Da nu ridic din umeri.... Cocoana ([. alături de emiŃător şi destinatar (auditorul nu are drept de replică). Abaterea este dublă: de la normele care stabilesc o direcŃie univocă a exercitării controlului. încearcă să tempereze avîntul teoretic şi critic al colocutorilor. scuzîndu-se (6.. 203).... Amicii adinciŃi în dispute politice la berărie se întrerup unii pe alŃii.. să spui eu" (p. 9 — Ce. cetăŃean care te pretinzi ......răspunsului lui Lae la întrebarea avocatului printr-o formulă de solicitare a permisiunii: „Avocatul: Ei! şi afacerea dv. 99). Aoleu! vai de biata Ńara asta! [.... replicile preiau funcŃia de corectare.. întrerupîndu-i cîteva intervenŃii. cum stă chestia? Cocoana: El . zic eu .] şi sînt oameni.]): łŃl . fără să mai simtă nevoia vreunei acŃiuni redresive." (p. Lae . în mod obişnuit...!. Ce-are a face acuma politica?" (p. Bine. Cocoana: De .. 9." (p. naratorul-autor... cari ar merita . într-o relaŃie de tip tranzacŃional (de la su116 erior la inferior).— Ei! ce zici? 2 — Ce să zic? răspund eu .. în cazul schiŃelor în care relatarea se face la persoana I.. ea uzurpă acest rol. dar eşti. Cenzura exercitată de avocat prin întreruperea peroraŃiilor preotesei: „Cocoana: [. ipostaziat într-unui dintre personaje. mă-nŃelegi.. 7 — Nu e vorba că le pretinzi. mamilo. Aceste elemente sînt specifice fiecărui partener: Cx apelează la întrebările-ecou. şi de la normele atribuirii statutului de locutor într-o relaŃie care implică prezenŃa unui auditor. 204) este justificată de statutul de autoritate pe care i-1 conferă natura şi datele situaŃiei de comunicare: Abuzivă este întreruperea avocatului de către clientă: „Avocatul: E vorba dar de a proba că lipseşte de la cea mai sacră datorie conjugală.. pe cînd N — conştient de faptul că intervenŃiile sale nu reprezintă complementul aşteptat al replicilor lui Ci — recurge la proceduri conversaŃionale cu funcŃie de atenuare. domnule! mă iartă! 13 — łal! strigă omul meu foarte supărat . mamiŃol .. nu . mă-nŃelegi.... 3 — Cum bine? Asta e bine? 4 — De! zic. celelalte conŃin în structura lor elemente care. care-1 privează flagrant de dreptul de interlocutor al avocatului. [.. 6 — Ba — zic — m ă iartă.] 10 —Să m ă crezi că şi pe mine .... Cu excepŃia intervenŃiilor 1 şi 7. ştiu şi eu 7 5 — Cum. 202).. Cu toate acestea. conferit de acesta: „Avocatul:." (p.... 205). în sfîrşit .

oricare ar fi punctul de vedere exprimat de N.]" — p... "(pentru C2).. — C e-i a i a?" — p... care neagă afirmaŃiile lui Cx) din dorinŃa de a restabili adevărul. pentru a împiedica desfăşurarea unui raŃionament fals.. 100. cu chestia economiilor . Corectarea pe care ar putea-o sugera replica 7 (care începe cu o negaŃie) este numai aparentă: reformularea afirmaŃiei din replica 5 îi agravează conŃinutul.DiferenŃele nete dintre cei doi parteneri în privinŃa modului de a concepe conversaŃia explică substituŃia produsă. fie „haimanale de-ale dv.. .]" — p. necooperativă: el nu Ńine seama de precizările colocutorului. nu poli pentru ca Zic: . transformîndu-1 ad-hoc în destinatar al tiradei critice. întreruperea replicilor lui N înainte ca acesta să fi exprimat vreo părere (perechile de replici 8 — 9 şi 10—11) relevă. ele se datorează stării de nervozitate pe care i-o produce aşteptarea naşterii unui copil. semnificaŃia relativă a lui a se pretinde fiind substituită cu aceea absolută a lui a fi. Acelaşi tip de atitudine caracterizează comportamentul lui C2 (. declanşat de vestea fericitului deznodămînt... — Cari d u m n e a l o r?" — p. Speriat de perspectiva de a face faŃă noului val de idei politice ale amicului..] fiindcă tăcem toŃi. 130.." — p. adresîndu-se unui destinatar ocazional (replica 13). — Lasă.. 131). Nae.. care?. Nae mă-ntrerupe: — Las' ea şi guvernul .Lasă. care era peste putinŃă ca să prevază cineva o situaŃiune foarte tristă. „[. în virtutea cerinŃelor principiului politeŃii...o altă cunoştinŃă'' — p. întrebările menite să clarifice referenŃii unor termeni introduşi ca descrieri definite: „[.. automatismul poziŃiei sale.. reprezentînd fie „guvernul bandiŃilor dv. Nae... guvernul o să ... cu mine şi cu dumnealor toŃi (arată pe cei de la celelalte mese dimpre118 jur) să fi mers... 100). prefaŃează intervenŃia lui N sînt interpretate de C2 ca mărci ale forŃei unor ilocuŃiuni directe: „ — Iartă-mă.[. 100).. în conversaŃia cu C9)...]" — p. — Ba văz!" — p..şi.]. guvernul . respingînd ca absurdă orice opinie formulată de altul („—. [.. Subtextul atitudinii lui Nae îl aflăm în partea a doua a schiŃei: pofta de vorbă şi vîna critică sînt strict condiŃionate situaŃional. mă-nŃelegi. în conversaŃia cu Cl5 şi :„Ia să fi mers dumneata. Mărcile de atenuare care. „[•••] pentru ce nu desfiinŃăm armata. dar şi pentru că este dornic să-si prezinte in exlenso teoriile.. amicii se întrerup unul pe celălalt clin motive diferite: naratorul-autor-personaj — pentru că nu înŃelege încîlcitele idei şi demonstraŃii ale partenerului (cf. . ră-mîn fără rezultat. care nu se asociază protestelor sale la adresa manifestanŃilor împotriva adoptării legii monopolului băuturilor spirtoase." (p. menite să declanşeze o corectare a erorii de către colocutor. 129. prinzînd din zbor orice ocazie de a-şi completa expunerea („— în sfîrşit. nene? Este o criză. şi eu şi dumneata şi dumnealor (arată pe cei de la mesele apropiate)..Ce să iert! . cum o ieşi o ceată de dalcauci.. Şi în schiŃa SituaŃiunea." — p.] E ceva care poŃi pentru ca .. N este trecut dintr-o tabără în alta.. că se mai şi exagerează . ci contestă. ce poftiŃi dv. 100) în relaŃia dialogală cu N. dar să susŃii că sînt ale mele . natura vidă a protestelor lui Cx.] Nu te mai lipeşti de Disconto . Similaritatea discuŃiilor dintre N şi C1 şi dintre N şi C2.]" — p. Sursa erorilor o constituie faptul că Cx ia drept premise propriile sale presupoziŃii despre partener (5.1 adicătelea. NemulŃumit de rezerva calmă a partenerului (cf. de asemenea. Nu mai merge. prefaŃîndu-şi retragerea cu scuzele de rigoare: .]. care. Întreruperea replicilor lui Cx de către N este una dintre dovezile atitudinii sale cooperative faŃă de interlocutor: N încearcă să obŃină o corectare promptă a inadvertenŃelor din intervenŃiile lui Cx.. întrucît Cx şi C2 sînt adepŃii a două poziŃii opuse: anti.. Cx nu este dispus să negocieze.. că se mai şi exagerează . are în text o funcŃie comică şi satirică. în funcŃie de direcŃia în care se exercită verva "pretins polemică a partenerului. în uliŃă cu reteveiul. nene!'4 — p. replica acestuia „De. N le respinge ferm (enunŃurile din replicile 6 şi 12. care merge de la schema generală pînă la detalii (cf.. interlocutorul său. [. respectiv. 130) sau pentru că nu vrea să le alimenteze („[.. 129... — Ce se exagerează.. Atitudinea lui Cx este. pentru că este într-o dispoziŃie contestatară... „[•••] Dumneata nu vezi. constituŃia. ca nişte laşi [. 99. — Ce vorbeşti. 100. politica este subiect de dispută la berărie. nara-torul-autor-personaj îi întrerupe avîntul peroraŃiei.. fiindcă le-am spus şi dumnealor .. ca nişte cetăŃeni convinşi. înŃeleg să combaŃi pe haimanale. în esenŃă. pro guverna mentală. 131).. întreruperile lui N.. De fapt." — p.. care aceea ce vezi că se poate petrece. de haimanale de-ale dv. Dumnezeu îl ştie şi pe el [." (pentru Cx). 131)..— [. domnule? se poate să spui astfel de absurdităŃi? . zic. Cx îl integrează automat pe N în partida adversă („.. pronumele de politeŃe are valoarea inclusivă).. Nae. 11). iar cînd realitatea oferă proba evidentă a lipsei de obiect a contestării (replica 12) schimbă vorba.

. — . pe cînd alŃii o combat «în numele principiilor moderne»" (p. 132—133).[.. preocupat să nu întîrzie la cina de familie. mă-nŃelegi .. distinct de naratorul-autor. întrevăzută ca unică soluŃie salvatoare. Scos cu forŃa din cercul amatorilor de politică.— Nae! scuză-mă: e aşa de tîrziu. — Tal! lai!! [strigă Mache.. — Lache!!!" (p. Efectul acestei situaŃii este o nouă serie de (întreruperi.. în timp ce Lache. bătînd foarte tare în masă"... 119 încercarea de a tempera setea de dezbatere a politicienilor de berărie poate veni şi din partea altui personaj.. destinate unui interlocutor neutru — chelnerul —. ||— łalî Ńall! strigă Mache [. iar Mache este cel care refuză deschis să coopereze cu Lache... 120 — Lache! — Ia să ştie că sînt judecători la Berlin! — Lache!! — Că în materie politică nu-Ńi este permis a mai întrebuinŃa violenŃa fără să mergi la ghilotină . fie o tendinŃă de adaptare la interlocutor spre a fi înŃeles de acesta. nene! strigă Mache cătră birjar" — p.] pentru ca să vie. Mimetismul său lingvistic (cf. se produc în aceleaşi forme ca în prima parte a schiŃei: ca replici cu funcŃie de bruiaj. pentru ca să vie. (p.. bătînd în masă . fie efectul de „aducere la acelaşi numitor" produs de neobosita producŃie verbală a amicului. Cînd orice asasin. prietenul şi cumnatul său. folosirea aberantă a lui care şi a conjuncŃiei pentru ca) trădează o atitudine sarcastică. la care participarea unui personaj este egal solicitată. — Mină mai iute... au în vedere destinatari diferiŃi: „— Ia să ştie dumnealor că este aici o justiŃie. 181) sau ca rezultat al interferenŃei a două conversaŃii pe teme diferite. în acest caz. Lache încearcă să continue dezbaterea pe tema lacunei din codul penal. RD.. Lache se integrează cercului de colegi adînciŃi în dezbateri politice. 179). Dialogul ILache — Mache (D2) capătă aspectul unei secvenŃe de inserŃie în dialogul Lache — colegi (Dă.. dar. [. supra). este nerăbdător să-şi întîlnească logodnica â dornic să apară într-o lumină favorabilă în faŃa viitoarei familii. rolurile sînt inversa le faŃă de secvenŃa de la berărie: Lache este cel care întrerupe conversaŃia dintre Mache şi „dame". întreruperile care urmează. II Pentru ca să vie. se simte irezistibil atras spre Gambrinus. în acelaşi timp. convertindu-1 pe Mache la rolul de interlocutor... căci Lache îşi reia replica. 179)... situate în punctele de intersecŃie ale celor două discuŃii.. mâ-nŃe-legi . dacă D2 este redat integral (v. Ri reluată De remarcat că. „— [.. mă-nŃelegi. proaspăt logodnic. Lachei — Ce tîrziu? — Nu face pentru ca să ne-aştepte . din locul unde a fost întreruptă: Rd. în acelaşi timp. mă-nŃelegi.. fiindcă emiŃătorii. colegul. care nu pot pentru ca să mai merg. Intrarea la berărie declanşează o reorganizare a raporturilor conversaŃionale..].. în secvenŃa finală. Pe măsură ce nerăbdarea lui Mache creşte. mă-nŃelegi .] — Ci stai." InserŃie (=D2) (p. deşi în contact direct. motivarea este dată de divergenŃa intereselor de moment ale amicilor.]. 179). sugerînd. birjarul — (.... Lache se simte dator să-i replice amicului. Mache. ca să nu mai aibă cineva siguranŃa vieŃii în Ńara lui . monşer! — E tîrziu. — Tal! strigă Mache. semn al refuzului lui Mache de a accepta un asemenea rol.. celelalte fiind rezumate ca scurte menŃiuni în stil direct: „Părerea lui Diaconescu găseşte la cîŃiva camarazi aprobare. — Stai un moment. respingînd tema propusă de acesta: Rr . nu se înscrie în acest cerc nici măcar printre auditori.. bruiază discuŃia în care se angrenează Lache. nu poate abandona tema care îl pasionează.. cele două dialoguri fuzionează... din Di nu sînt redate decît intervenŃiile lui Lache.— [. adresate unui destinatar neutru — în acest caz.] asta nici o umanitate nu poate pentru ca să fie! .. rezultatul iiind o succesiune de replici nelegate între ele. care pedepseşte cu asprime orice tentativă. în acest ultim dialog. 180)." (p.. întrerupînd ădemonstraŃiile" acestuia: „—. IntervenŃiile lui. Mache. în schiŃa O lacună..

InserŃie? || M ă n d i c a (sunînd prelungit): Ce slugi dobitoace! || (=RD.) || Măndica: Nu iei ceaiul? E u [.. || MiŃa [. Rd2 (refuzul RDi (continuarea Dx din cooperării) punctul de întrerupere) — Fireşte . sper.... pe onoarea mea.... nu ştiu care Mitică . 96—97). partea a doua constituie....: . Ogretinencile . întreruperile determinate de intersectarea a două conversaŃii marchează în schiŃa Five o'clock precipitarea acŃiunii spre punctul culminant. structural. eu trebuie să . implicînd deci mai mult decît reluarea unui mod de construcŃie... || TincuŃa (MiŃii): Apropo. dar. ca şi Atmosferă încărcată. Potropopescu cu absurdităŃile dumnealui .... TincuŃa: Ba al dumitale.. sublocotenentul! || Eu (frigîndu-mă cu ceaiul. MiŃa: Dintre bărbaŃi? (Eu trec repede din salonaş şi-mi iau pălăria..|| TincuŃa: Mitică .. şi încet): Tocma la pont? [.. — Lasă. eu.. coniŃă. — Lasă. cu maman.. Ogretinencile . mojico!" (p.. nu mi-ai spus cine mai era la circ. M ăndica (împiedicîndu-mă să-mi iau pălăria.." (p.. : Ba da.M iŃa: Nu. — łi-a plăcut — zice Lache către Mache — Ńi-a plăcut d. Cf... Auzi dumneata! . i InserŃie D2 — A! domnişoară . Georgeasca.. TincuŃa: Lefterescuî . nu era? Mi Ńa: Mitică? . parol! || Şi ce bucată domnişoară? (continuarea Di din punctul de întrerupere) O bucată totiă-. Stella confidente ..InserŃie D.. după un principiu de simetrie.... cînd vezi că şi popoarele cele mai civilizate ...] || (Feciorul iese) TincuŃa (MiŃii): Era cineva dintre cunoscuŃi? M iŃa: ]\Iai nimeni . imaginea „în oglindă" a primei părŃi. TincuŃa: Nu . SchiŃa este construită. — Eşti teribil. MiŃa: Ba Ńi-am spus ...) Di (c) [ InserŃie4f (=D4) 1 Di (d) InserŃie5 J (=D2(b))| Dx (e) InserŃie6f ( = Rd. Lache. Dintre bărbaŃi .. obraznico! MiŃa: Ba al tău. || O s-o cîntaŃi.... monşer.. în acest caz.. zice d. Era Costând ineasca. Diaconescu. Vasileasca...]|| TincuŃa: Şi . apare) j| Măndica: Ce faci cu ceaiul ăla? Roza: E gata..]: A! Lefterescu! Mitică al dumitale . Dumitreasca. 182). (Feciorul vine) sau reflecŃie fără adresă) InserŃie3 ( = Rd. zice Mache.. era multă lume la circ? MiŃa: Foarte multă. către Măndica): Pardon. căpătînd valoarea unui procedeu de evaluare internă a naraŃiunii. — Eu nu-i înŃeleg... Bravo! || Eu (sculîndu-mă): Doamnelor.... TincuŃa: Cu maman? .) Di(f) l M ă n d i c a: Nu te-am chemat pe dumneata [... subreta.. Lache . (Roza.. . 121 Di (a) (confirmarea prezenŃei la circ a cuplului MiŃa — Lefterescu)...

pentru a depăşi un moment critic intervenit în desfăşurarea conversaŃiei principale — ca în cazul inserŃiilor 1 şi C din pasajul citat — sau pentru a evita un subiect „delicat4e — ca în schiŃa Cadou.122 Disputa dintre TincuŃa şi MiŃa (Di) nu pare a fi tulburată de interferenŃa cu discuŃiile secundare dintre Măndica şi alte personaje. frecvenŃa punctelor de suspensie în intervenŃia 1 şi pauza de dinaintea conjuncŃiei subordonate care introduce propoziŃia-cheie din replica 3). declanşînd în mod firesc invitaŃia de continuare din partea destinatarului. Strategia adoptată este de tip anticipativ... acesta dejoacă însă intenŃiile colocutoru-lui. — îi scriu mîine.. neîncheiat de emiŃător. procedeul defineşte o strategie a nesincerităŃii: ezitarea este un mod de a impune o temă de discuŃie..: Zicea de nevastă-ta .. eu am venit în Bucureşti cu ceva părăluŃe .. un mod de „a schimba vorba"... dacă vrei tu . Perechile de adiacentă întrebare.5. 2 M. Tot o funcŃie strategică îndeplineşte uneori şi autoîntreruperea replicii.tăspuns constituie un factor esenŃial de structurare a dialogului în schiŃe. prostii ! ce să-Ńi mai spui ? . emiŃătorul încearcă să evite formularea directă a unei propuneri greu acceptabile prin obiectul ei.. întrebările 2 şi G sugerează o pauză bruscă a emiŃătorului în foi mularea enunŃurilor din replicile 1 şi 5. Nu-Ńi permit. silindu-1 să completeze enunŃurile deschise (vezi infra replicile 2. IniŃierea unui dialog diferit de cel în curs este adesea o formă strategică de comportament. dar .")." 6 M.: Cum! de onoarea ne vestii mele? 5 L.. Dpuă categorii de întrebări sînt definitorii pentru modul în care comunică personajele lui Caragiale: (a) întrebările suscitate de inabilităŃi conversaŃionale ale colocutorului şi (b) întrebările declanşate sau formulate în virtutea anumitor strategii conversaŃionale.. reluarea conjuncŃiei care introduce subordonata la începutul replicii 3? exclamativa eliptică.: Că e prea frumuşică şi prea tinără pe lingă tine. Mişule . i-ai promis că-i scrii. adresîndu-se tuturor invitaŃilor („PoftiŃi la masă!" — p« 200). încheiat.. 91). impacientată de eşecul stratagemei (Stasache reia firul discuŃiei întrerupte: „Pe onoarea mea.. urmărind să testeze reacŃia partenerului. Da! clar i-am tăiat nasul. Mişule. tu zici că eşti tinichea de tot .. replicile întrerupte se caracterizează prin acumularea de mărci ale ezitării (cf. De remarcat diferenŃa dintre D1. fiind strict alimentat de conjunctura de moment. Ca şi în secvenŃa din Amici. mizînd pe capacitatea de deducŃie a interlocutorului. enunŃul deschis. să nu te ştiu ce băiat de treabă eşti şi cît Ńii la noi ..: Că ..: Dar ce?" (p.. dialog amplu.. D3 este un pseudodia-log. dar succint."). 4 şi răspunsurile 3.. 5): 1 „— NiŃă .. dar unitar tematic şi complet. interogaŃia ca formă indirectă de exprimare a refuzului. Sub masca preocupării de a-şi menaja prietenul. că . OpoziŃia dintre aceste categorii este numai parŃial valabilă. să te atingi. autoîntreruperea replicii are un rol eufemistic. în Triumful talentului. căci schimbul de replici dintre cele două rivale este reluat sistematic din punctul de întrerupere şi se încheie conform aşteptărilor. 1. fie adresîndu-i-se direct lui Stasache şi propunîndu-i o altă temă de „reflecŃie" („ — Pe onoarea mea. şi celelalte dialoguri: D2 este» un dialog discontinuu. Eu ..L. să nu vii la concurs . mă-nŃelegi..... să .. sub aparenŃa intenŃiei de ocolire a acesteia: 1 .: Că ce? 3 L. construit din segmente... Madam Panaiotopolu face încercări repetate de a întrerupe conversaŃia dintre nenea Stasache şi Mişu. Lache recurge la acest arsenal de mijloace pentru a-i alimenta permanent curiozitatea.." (p.. în schiŃa Amici. 194). fiindcă interlocutorul nu se manifestă verbal. nu întîmplător enunŃurile 1 şi 5 sînt suspendate la punctul-cheie. fie. zic. care nu se încheagă. în Ńine. că te-a luat fiindcă era săracă. 2 — Ce să vreaul 3 — Eu Ńi-aş da Ńie trei-patru poli . Autoîntreruperea replicii se conjugă cu alte mărci ale ezitării: punctele de suspensie care precedă 123 în replica 1 subordonata.. agasată de insistenŃa cu care soŃul ei subliniază asemănarea dintre briliantul „pierdut'' şi cel de la acul de cravată al tînărului meditator. de onoarea femeii amicului meu! 4 M.. — Nene — întrerupe madam Panaiotopolu — ai scris lui nenea Andrei? . iar D4 este un dialog cu structură compactă. permanent sau temporar coprezente în scenă (D2 —D4)... schiŃele ne oferă exemple de situaŃii în care .. 4 — Să ce"! ' 5 — Să mă laşi.

" (Bubico..." || (ibidem. MiŃa. unde. nu reacŃionează decît la elicitarea directă a informaŃiei)... — Al ofiŃerului Papadopolinii. 214. fie pentru că se introduc sub formă ele presupoziŃii informaŃii care nu aparŃin fondului comun interlocutorilor. al. cînd.. Eu (răsuflînd): Da" (Five o'clock.. referenŃii unor componente de bază sînt nedeterminaŃi sau formulările sînt incomplete. neavînd conştiinŃa greşelii. De aici frecvenŃa pronumelor şi a adverbelor interogative: cine.] — A propos — zic eu — madam... — Bismarck al ofiŃerului Papodopolinii. — Ha? zic eu.. p. T i n c u Ń a : Cu mă-sa..... Avocatul (după o prefăcută sforŃare a memoriei): A! madam Zaharidi. enunŃuri structurate eliptic. (Five o'clock. ce.. Dîndu-mi această explicaŃie.) şi. —.-] .] A venit cineva în lojă la ele? Eu: .. mă rog? Rx Cocoana: MiŃa...inabilitaŃile conversaŃionale capătă funcŃie strategică (vezi infra. p. p. 94.. i[ „Măndica: [. (2) mai mulŃi referenŃi posibili: li „Măndica: [. — Ei î Ce e Bismarck? — Un dulău de curte. gătită. şi gătită. 95. musafirul reacŃionează numai la descrierea fizică a personajului invocat...„[... (a) Erorile cele mai obişnuite pe care le comit personajele angajate în dialog sînt determinate de defecŃiuni în prezentarea informaŃiei. pot fi considerate drept reformulări necesare ale acestei întrebări. comentariul la PetiŃiune). parcă-i o smochină uscată. de obicei insuficientă pentru partener. . îx „Avocatul: Care cocoană.. de remarcat că î2 declanşează." (Art. comentariul la C.. O bătrînă mică. î2 || E u : Care Mitică? Măndica: Eiî care Mitică.. î2 Avocatul: Care Mita. revenirea la subiect. p.. 202).. Avocatul:. care (însoŃite sau nu de prepoziŃii).. 1" şi î"'. subliniază ironic inabi-litatea conversaŃional a partenerei. menŃiunea din pasajul de relatare.. referirea la o persoană prin prenumele acesteia este total inadecvată într-o situaŃie . Firească între intimi. de asemenea. consăitriie o sugestie de autocorectare pentru interlocutoare.. invers.. marcată prin formula â propos. referitoare la „explicaŃie". Pe MiŃa.. care însă... R2=î'1" T i n c u Ń a : Lefterescu.] Ai văzut pe Miiai î2 [" ||E u : Pe sora matale ? /?2 [ M ă n d i c a : Nu. dînd fum pe nas şi făcînd cu ochiul): Ei! nu te mai face acu. astfel îneît posibilităŃile de decodaj se multiplică: (1) referentul numelui necunoscut destinatarului: „M ă n d i c a : Nu era cu Haralâmbinal E u (şi mai încurcat): Cu care H a r a l âmb i n a ?. p.F.."! R'2 Cocoana (rîzînd. 95. locotenentul. 1ă' T i n c u Ń a : Mitică. de la CiulniŃa... cocoana scoate din săculeŃul de mină o bucăŃică de zahăr [.. 219—220)..? R" Cocoana: Care ai devorŃat-o dumneata de Pricopoiu. îx şi Rx sînt separate printr-o inserŃie dialogală.. în care destinatarul îx cere clarificări pentru a putea da răspunsul).. urîtă. Eu:....R. de! care ai devorŃat-o dumneata. vorbeaŃi adineauri de Bismarck. ceea ce dovedeşte că acesta îi este total necunoscut). exemple de eşec al unor strategii consacrate (vezi infra. Măndica : .. o inserŃie dialogală).. Noi nu sintem mojici ca Bismarck. pe Potropopeasca a tînără? || Rx E u : Da. care conŃin numai glosări ale 125 indefinitului cineva din l[.. fie pentru că enunŃurile prezintă deficienŃe de construcŃie... alteori ele sînt dintre cele mai obişnuite. 124 MenŃionarea unor nume proprii este adesea sursă de neclarităŃi pentru destinatar: uneori numele nu trimit la un referent cunoscut acestuia.

nene? MiŃa. Respingînd ideea că greşeala i-ar aparŃine. pentru care esenŃiale sînt întîmplările şi circumstanŃele. o valoare strategică...: Cum. p. Costică? D.: Ba da. . . frate" (p.: Nu. partenerul se află în permanenŃă în faŃa unui test: dacă optează pentru o anumită soluŃie. o halbă. funcŃionează ca declanşator al conversaŃiei între muşteriul necunoscut şi amicii care stau de vorbă la berărie. F. M.: Ba..: Stăpînu-tău.. „D.. permiŃîndu-i nou-venitului să ia controlul întregii discuŃii. d.: Fireşte.: Şi mai cum? F. interpretarea domnului.: Apoi. cu atît mai mult cu cît..: Nu-1 cheamă Costică Popescu? F. N. un anumit univers conversaŃional: . ca şi declaraŃia acestuia că nu ştie cum îl mai cheamă pe stăpîn par a sprijini..] La cîte vine d.. şi ultima intervenŃie a avocatului. e propitar. Mita acu trebuie să fie. între Ghergani şi Conteşti. şi mai cum? F. Costică seara la masă? F..R. D. peste poate!... în această schiŃă..: Care stăpîn.. Greşeala prezentării ca presupoziŃie a unei informaŃii unilateral deŃinute capătă. Desemnarea unor personalităŃi politice exclusiv prin prenume este tactica obişnuită. Cît ai zis că e? G. In consecinŃă. intervenŃiile domnului se bazaseră pe o presupoziŃie: „Stăpînul feciorului este domnul Costică Popescu". subliniat de mimica şi gestica personajului (vezi indicaŃiile „scenice" din paranteze)... D.] Cine. în relaŃii de tip tranzacŃional.. prin care amicul X.. A. G. Costică. încercînd să stimuleze memoria avocatului. Costică. \ Nevastă-ntea. care se dovedeşte falsă. 140)..: Pe stăpînu-meu nu-1 cheamă d.: Al tău. CumX nu ştii? Nu.. nu Ńi-am spus?. în acelaşi timp.. 61 — 62).. dacă nu cunoaşte soluŃia. propitar. bine.: Ce să văz? D. D. Cocoana TarsiŃa dă lămurirea solicitată prin î2 pe o cale ocolită. Am lăsat-o să plece cu şeful [. caracterizează o gîndire rudimentară.d. F.M. D. Popescu.... urmăreşte să sugereze interlocutorului că „este în termeni familiari cu toată lumea" (p. o aşteaptă de la locutor.: Nu pot să ştiu.. Popescu. „eroul" schiŃei cu acelaşi nume. Băiete.: Mitică?. se simte dator să-i verifice exactitatea. impunînd.: Ei! şi dacă-i propitar? F. MenŃionarea prenumelui Costică dezvăluie faptul că discuŃia anterioară dintre domn şi fecior nu avusese acelaşi referent. F... FratL cine e MiŃa asta? fă-mă să-nŃeleg..F. A. implică un subiect aluziv.: li cheamă Costică? 126 F. Contraargumentele feciorului: stăpînul său e „propitar" şi îl cheamă . 226). ci să complice „ancheta". vezi? F. domnule. pretinsul „amic" al stăpînului încearcă însă să-şi determine interlocutorul să accepte că presupoziŃia sa este corectă. pe de alta. se operează cu numele de familie (cf.: [. Mitică...: îl cheamă d. A. Ce stradă e aici? "(Căldură mare.oficială. Popescu".: Care d.: ..] Acuma sînt în gară la Titu [.. mai cum? D. N. A. în C. care sugerează răspunsul cel mai simplu la î2).. Procedeul are o dublă semnificaŃie: pe de o parte.. introducerea a două descrieri definite: un nume propriu — Mita — şi un substantiv cu articol hotărît — şeful —.. Unu fără un sfert. Faptul că negocierea privind prenumele domnului Popescu se încheie totuşi în favoarea feciorului îl determină pe domn nu să renunŃe.. D. domnule? D. D.: Nu se poate..

] la cine a făcut infamul aluzie?1. colocutorul cere lămuriri sau confirmări în legătură cu decodajul: „ — [... acelaşi procedeu de a controla corectitudinea interpretării informaŃiei receptate exprimă stupoarea interlocutorului. p.. da! şi Costică. Adăugăm şi faptul că. răspunsul nu clarifică referentul (vezi repetiŃia lui dumnealor. 214). coconită? întreb eu. reprezentînd mai degrabă o stare de spirit (vezi şi comentariul care precedă „intrarea ei în scenă": »[. — Nu Costică Arion.] Dacă reuşeşte ş-acuma. Externele..]" (p. 135).: L a bărbatul sorii neuesti-mii! la cum-natu-meu ? — L. întrebarea este o dublă glosă sinonimică a numelui.: Da! — L. DeficienŃele în prezentarea informaŃiei sînt uneori rezultatul unei construcŃii defectuoase a enunŃurilor. 142).: Vrei numaidecît să ştii? — M. — Cui . 130). — Costică Arion" (p.: La Fănică. — Dumnealor de la drumul de fier....." (întîrziere. halal să-i fie!..„— Era şi Barbu. Prudent. Filipescu? 127 — Ei." (DiplomaŃie. şi prezenŃa indefinitului unul..[... în schiŃa Amici... nu se poate ş t i : — Ce dracu.. — M..... 128 De remarcat că.. 232). — C ar e Co sti c ă ? — Arion. ceea ce .. din clasa a IV-a. la reapariŃia prenumelui cu referire incertă. fie (b) de omiterea subiectului unui verb la persoana a IlI-a: a) „[•••] tindea le-am spus şi dumnealor.. Costică Ollănescu" (p. — D. Nu Ńiu minte să am vreun şcolar cu aşa nume" (LanŃul slăbiciunilor.... Costică. şi nu despre Mitică Dăscălescu dintr-a Vi-a (confuzia este efectul „lanŃului slăbiciunilor'')... — Cari dumnealor? — Dumnealor cu cari am fost [. 92). Delavrancea? — Da. că ăla e un ciufut. p. înclinat să creadă mai degrabă că e vorba de o confuzie produsă de prenume: „— M... Contrar aparenŃelor (indicarea unui nume în răspuns). — Mitică Dăscălescu!. Cînd prenumele nu indică neambiguu care este referentul discursului. în cel de la doilea). — Ollănescu. îl credeam mai tînăr.] o cocoană scoate capul dintr-un vagon şi strigă. Amicul meu rîde cum se rîde de un ignorant. întrebările prin care colocutorul cere precizarea referenŃilor sînt determinate fie (a) de utilizarea unor substitute pronominale fără menŃionarea antecedenŃilor. 141).. [. nici în acest caz nu se produce identificarea referentului.]" (SituaŃiunea..... Internele.. — Cine. cu multă indignare: Ce dobitocie!" — p. (b) „— Sa fie ai dracului! zice cocoana foarte supărată.. de altfel.: La Fănică. biletul domnişoarei Mari Popeseu vorbea despre un Mitică Geor-gescu. în schiŃa JustiŃie. ambele tipuri de deficienŃe în construcŃia enunŃurilor apar — uneori în structuri anacolutice — în relatarea Leancăi despre împrejurărileă! care s-a spart clondirul cu mastică prima.. — Cine e ciufut/ — Nu-1 cunoşti! unul de la care vrem să cumpărăm nişte case.: [. domnule! mult o să mai stăm aici? jApoi. 135). p. şi Nicu.. corectate cu binevoitoare superioritate de către amic: }j__ Nu l-ai văzut cînd l-am salutat?. — A! ă st a e Costică Arion? zic eu... în ambele cazuri.]Alexandru. sînt posibile erori de predicŃie. „— Să-i dai nota 7.. p. Costică. ci întreaga desfăşurare a schiŃei dovedeşte că indignarea cocoanei nu are o Ńintă foarte precisă. InstrucŃia. cum mi-ai promis. — D. — Ăl ăl alt.... .. Nu numai acest răspuns. — L. 142). în primul exemplu. Costică. la cumnatu-tău" (p. frate? — Lui Mitică Dăscălescu. c ă-tră cine..

A!...determină repetate întreruperi interogative din partea judecătorului : „Le anca : [. F. Cine ? Eu. intervenŃiile feciorului i se par indiscrete: [.. comentariul asupra structurii răspunsurilor. D.: Cine zicea? Le anca: Domn' Toma.. Cînd ? Cînd o putea.. dar le augmentează funcŃia umoristică... Spune-i că să ne-ntîlnim negreşit.. în care cocoana Anica este dispusă „să coopereze" cu ginerele ei... la Voinea. fapt care le anulează orice funcŃie comunicativă. F. Răspunsurile nu furnizează practic nici o informaŃie. se sparge. ci şi în situaŃii personale. soli-citînd prin întrebări completarea unor goluri esenŃiale pentru comuni9 — C-da 1354 129 care. şi dacă vede pe amicul F. Ce spui. Nu mi-a zis MiŃa că ne-a găsit loc la Vasileasca? — Cînd fi . — Cînd v.] încă chiar domn' TomiŃă zicea să-Z iau în birje.] Să-i spui cînd s-o-ntoarce că 1-a căutat.. că zicea. [. pentru a lămuri împrejurările dispariŃiei doamnei Georgescu şi a „puiului".. oferindu-ne o excelentă definire a personajului...[. — Pe cine? — Pe Voinea. (anacolut) J u d . D. D. D.a Ńi întîlnitără pe bulivar? — Cînd mergeam la Voinea. aşa cum se întîmplă cu domnul din schiŃa Căldură mare...] La Oppler te-am trimes eu pe d-ta? [. locotenent Mişu de la itidenŃă? — Dar puiul? . Finea ne-am întîlnitără cu Măndica.a i s' p u s ? — Mialache! eşti nebun? Nu Ńi-am spus că te aşteaptă la Oppler cu Vasileasca şi cu fratele Vasileaschii. Jud. F.. — După noi!. — Ei! şi unde e acuma MiŃa? — Nu Ńi-am spus? — Cînd m i .. 1 130 — Vasileasca....a zis MiŃa că Ńi .] A!.] Eu v-am căutat la Mala Manolescu.4. referitor la întreruperea replicilor). că nu l-am găsit..?.. Jud. Georgescu... Destul atîta! mă cunoaşte dumnealui. — Care Măndica? zbiară d... domnul Georgescu..: Ştie dumnealui!.. Numele d v . frate?.a găsit loc la Vasileasca ? — Cînd ne-am întîlnitără pe bulivar.: C a r e a m i c ? D... interlocutorul poate încerca să corecteze inabilităŃile partenerului. zare. O situaŃie opusă întîlnim în schiŃa Tren de plăcere.: Pe cine să iei în birje? (anacolutul determină folosirea pronumelui interogativ pentru animate) Le a ne a: Clondirul.. în paragraful 1. — La Voinea?. domn' judecător!" (p..2... F. Partenerul însă nu se dovedeşte întotdeauna cooperativ... Da să vie neapărat.. probabil. dar „arta" ei conversaŃională este total deficitară: „— [.... căruia.. Daria Oppler nu puteai să vii?. 35) (vezi supra...: Cine se sparge? L e a n c a : Clondirul.." (p.. Nu numai în situaŃii tranzacŃionale.... 225). în parc.. D. D.] De cinci ceasuri de cînd umblu după dv. D. ne-am întîlnitără.... sîntem prieteni.... omule! şi cu MiŃa. Unde? Ştie dumnealui.

aceste enunŃuri reprezintă tema „incendiară" pe care Lache vrea să o abordeze şi. Comportarea lui GhiŃă îşi dovedeşte deci eficienŃa perlocuŃionară scontată. ca încercare de a-1 ajuta pe celălalt să-şi exprime gîndul. . Finalul schiŃei aduce.... prezenŃa pronumelui mi-arată clar că este vorba despre o împrejurare unilateral cunoscută. manifestată.] 131 8 L. dar. Mache devine obiectul docil al manevrelor lui Lache.. în acelaşi timp. ezitarea strategică atenuează forŃa unor ilocuŃiuni directe. Am stat azi-noapte tîrziu la Cosman.. ce ai? te văz cam. care sugerează nesiguranŃa locutorului.a i spus? — Nu Ńi-am spus că am tras la Măndica" (p.: Cu nişte amici. de exemplu. mai ales.. de exemplu. respectiv. 9 M. 194).. replica 6). numele propriu funcŃionează ca declanşatori ai unor pseudopresupoziŃii. C e? L.:[.. fără să-şi dea seama. atitudinea evazivă a amicului determină e-fectul scontat: implicînd conversaŃional faptul că lucrurile nespuse trebuie să fie neplăcute. o abilă tehnică a insinuării.. prea puŃină informaŃia pentru colocutor. introducînd date nesolicitate de acesta (vezi al doilea enunŃ din replicile 4 şi 6. 11) sau glosarea enunŃurilor care se abat de la maxima clarităŃii (vezi replica 7). M. în secvenŃa 1. M. pînă la ziuă. de această dată.. cum? mă vorbea de rău...11 M.. provocînd întrebările amicului şi canalizîndu-le într-o direcŃie determinată de propriile sale intenŃii: 12 3456 7 „M.. îi permite lui Lache să preia iniŃiativa în discuŃia cu Mache..: Adică.: Cine-i al a? 10 L. să. detaliile complet noi asupra grupului care aşteaptă la Oppler — în secvenŃa 5). de exemplu.. propunerea pe care GhiŃă i-o face fostului său coleg NiŃă ia forma de răspuns la întrebările acestuia.: Cu cine? L. dezvăluirea unei grosolane încălcări a maximei calităŃii.. Există situaŃii în care declanşarea sau formularea întrebărilor au o evidentă motivaŃie strategică. în secvenŃele 5 şi 6... frecvenŃa indefinitelor: articole şi pronume. Principala eroare pe care o vădesc replicile coanei Anica este aceea că se atribuie rol de presupoziŃii unor elemente — circumstanŃe sau persoane — care nu aparŃin fondului de informaŃii comun interlocutorilor. în Triumful talentului. — Ce să vreau? — Eu Ńi-aş da Ńie trei-patru poli.. erorile configurează un anumit univers sociocultural. Forma cea mai potrivită de a satisface ambele cerinŃe este întrebarea. L. în secvenŃele 2 şi 4. şi Ńi-e amic. întrebările lui Mache sînt cele anticipate de amic. referentul pronumelui l.: E! . Sînt obosit. un comentariu care dă orientarea dorită de Lache investigaŃiilor amicului). 9. [. au un dublu efect asupra partenerului: îi alimentează curiozitatea şi stimulează tendinŃa sa firească de cooperare. furnizînd./." (p. mă-njura..: Nu prea am chef.] Eu. Am vorbit foarte mult de tine. — Sâ ce? • — Să mă laşi... să nu vii la concurs. bazată pe nerespectarea unor maxime conversaŃionale.] Mai ales unul dintre ei nu te poate suferi. 5. 147 — 148).. în alte cazuri. în acelaşi timp. temporala şi..— L-am culcat. cît şi în acela al lecturii. repetarea formulei „Nu Ńi-am spus?" subliniază faptul că se consideră completă o informaŃie numai parŃial sau tangenŃial furnizată (vezi... La acestea se adaugă erorile de structură logico-gramaticală (în secvenŃa 3. în schiŃa Amici. — Unde? {— Nu Ńi-am spus? — Cucoană! eşti nebună? cînd mi . fleacuri! Nu ştii cum sînt oamenii noştri? M. . devenind deci o aserŃiune elicitată: „— [. de exemplu.. mai nimic.: [.... în diversele lor forme.. ezitarea mimată este reflectată şi de abaterile de la maxima clarităŃii (vezi...: Da?.: Mai întîi.. Bine calculată. nici nu ştii ce a spus.. partenerul cere completarea „golurilor" (vezi replicile 3. precum şi caracterul nedefinit al referentului lui ce din replica 10). dacă vrei tu. 88-89) Replicile lui Lache încalcă sistematic maxima cantităŃii..] Da..este ambiguu). respectiv. Pauzele.. (b) Inabilitatea nu caracterizează însă modul de a discuta al tuturor personajelor lui Caragiale. atît în planul ficŃiunii. prin nedeterminarea formulărilor (cf.. devenind o sursă de bază a comicului schiŃei.: Ce-a s p u s ?" (p.

(a) Autocorectarea este frecventă în cazul perechilor întrebare—răspuns. dornic să-1 ajute pe interlocutor să-şi amintească datele legate de petiŃie.6. în Five o'clock. Elementul de derută îl constituie răspunsurile la întrebările (notate cu 1) care deschid cele două secvenŃe. nemulŃumită de răspunsul MiŃei. DiscuŃia dintre impiegat şi solicitant din Petitiune este o ilustrare a eşecului unora dintre cele mai obişnuite strategii conversaŃionale. într-o intervenŃie ulterioară. nu era? MiŃa: Mitică? Nu ştiu care Mitică. eficienŃă confirmată în toate împrejurările anterioare. nu era petiŃia lui. 1 — Care prietin? — Unul GhiŃă Vasilescu. în acelaşi timp. 4 — Da a cui? — A unei mătuşi a lui. Structura perfect paralelă a secvenŃelor dialogale A şi JB sugerează încrederea impiegatului în eficienŃa chestionarului de rutină. 2 — Ce cerea în ea? — El.. nu conduce la rezultatul urmărit. optează pentru soluŃia cea mai simplă: întrebarea. de obicei. 167). iniŃiator şi autor al corectării. Faptul că întrebarea „Ce pofteşti?". întrebările prea generale. cît şi ca rezultat al intervenŃiei explicite a acestuia (b).. strategia iniŃială este menŃinută. Răspunsurile la întrebările ulterioare (2—4) anulează însă valoarea informaŃiei furnizate de primele răspunsuri: numele domnului şi al prietenului nu au nici o importanŃă pentru rezolvarea problemei petiŃiei. 3 — Cum? — Nu era petiŃia mea. atît ca autocorectare. în aceste condiŃii.. primul eşec (secvenŃa A) nu declanşează bănuiala unei posibilităŃi de repetare. 95). sînt false: 1„ — [•••■] Cum te cheamă pe d-ta? — Nae Ionescu.." (p. care. TincuŃa revine asupra întrebării cu precizarea necesară: ..întrebarea apare uneori nu ca reacŃie a destinatarului anticipată de locutor.. ele creează iluzia că sistemul funcŃionează. prin care impiegatul încercase să-1 readucă pe domnul clin Petitiune pe tărîmul relaŃiilor tranzacŃionale. care admit mai multe interpretări." (p.. răspunsul obŃinut fiind . Atitudinea cooperativă a impiegatului. pentru a evita declanşarea conflictului: na132 A ratorul-personaj adoptă calea procedurilor convenŃionale de eschivare: Sa mă credeŃi. că nu pot să zic. încă un pahar. încurajînd continuarea aplicării lui. îl determină pe primul locutor ca. nu ceream nimic. alege calea întrebării-ecou si a cererii indirecte de reformulare a „temei" introduse de TincuŃa: „T incuŃa : Mitică. în schiŃa Five o'clock. pentru că eu. pe onoarea mea vă spun.Dacă nu te superi.. aspect specific al cooperării între interlocutori. Autorul întrebării este.. B 133 1." (p. Obiectul corectărilor îl constituie. nu cerea nimic? — Nu cerea nimic.. 97). este reprezentată în forme variate în schiŃele lui Caragiale. nu cerea nimic.. 3 — Cum. declanşată de reacŃia partenerului (a). deşi normale. 166). 4 — Da a cui? — A unui prietin. cuconiŃelor. îi poate sugera calea de remaniere a enunŃului. Aceasta pentru că presupoziŃiile pe care se întemeiază „ancheta" funcŃionarului. intuind importanŃa răspunsului solicitat de gazde. îşi dovedise ineficienta perlocuŃio-nară. Un răspuns considerat nesatisfăcător de cel care a solicitat anumite informaŃii poate constitui pentru acesta indiciul unei formulări deficitare a întrebării şi. 2 — Ce cereai în petiŃie? — Eu. rivala TincuŃei la afecŃiunea sublocotenentului Mişu Lefterescu. să adauge o glosă: „Spune: ce pofteşti? Aici n-are voie să intre nimeni fără afaceri. 166). ambii musafiri — independent — încearcă să cîştige timp de gîndire. Considerat drept o întîmplare. Orice răspuns reflectă modul şi măsura în care a fost înŃeleasă întrebarea. mi-e sete al dracului" (p. Corectarea replicilor. Ce afacere ai? (p. ci ca mijloc de autoprotecŃie la care apelează din proprie iniŃiativă colocutorul. MiŃa Potropopescu. răspunsurile domnului nu furnizează informaŃiile aşteptate.

. 214). nu pot să creadă că povestirea care i-a amuzat copios este.— Vi-l trimit. Nu fiu minte să am vreun şcolar cu aşa nume. Victime ale propriei lor fantezii. completîndu-se reciproc. îl vrei pe un an ori pe şase luni? — Cum. respinge vexat modul în care redactorul „Moftului român" interpretează cererea sa de a-i trimite acasă revista: .. — Cum.. strigă omul răguşit. Glosarea se face prin respingerea interpretării date şi prin sugerarea domeniului în care trebuie căutat răspunsul aşteptat. lipsită de poantă: „A. întrebările lui Mandache sînt. trebuie să fie în cursul superior" (p. — Nu.. pe un an ori pe şase luni? — Da. d a r ce fel de om e ? în vîrstă ? (p. N... Eşecul acestora determină reacŃia finală. contravenind cerinŃelor politeŃii prin faptul că presupune contestarea unui aspect al competenŃei locutorului." (p. monşer? de la prieteni ceri ab o n ame nt?. Ńi-am spus.i s î n t lat ă. — Bine. 101—102). în schiŃele lui Caragiale. 135 . 64)... în Atmosferă încărcată.: Dacă-i fratele MiŃii!. ca' va-s' zică! N. Da şeful ce fel de o m e ' Foarte bun băiat. din DiplomaŃie.. pentru că enunŃul considerat era corect. abonament? — Nu zici că vrei să te abonezi'! să — Ce abonament..R. autocorectarea sperată se dovedeşte a fi lipsită de obiect. Şi se uită în cataloage.. Nu întotdeauna însă presupoziŃiile interlocutorului se verifică. nene Mandache.— Mitică Dăscălescuî.C e mare lucru! un număr mai mult ori mai p u Ń i n" (p.F. "(p.. Dintre bărbaŃi-.R.....: Cum cu mn atf A. Similară este situaŃia în LanŃul slăbiciunilor.... abonament. 134 Cererea de reformulare a enunŃului nu poate fi satisfăcută.] de şef încai. A. intervin alternativ.Sintem camarazi. domnul e. IniŃiată de interlocutor.. — Care tată? — Dumnealui l Şi arăt pe omul cu barbă. o dată ce Ńi-e cumnat. inexact înŃeleasă de cel nou-venit: G. dar.. n-am nici unul Mitică Dăscălescu în cursul inferior. solicitări de autocorectare a partenerului. NiŃă încearcă să gloseze întrebarea lui GhiŃă. întrebarea are uneori funcŃia de a sugera locutorului necesitatea autocorectării unui enunŃ.. Ogretinencile.: [.. (p.. de fapt... mă rog. în fond. 97) în C. dar tata dumilale. MiŃa : Ba. onoarea? — Cu studenŃi! strigă băiatul. Nenea Mandache.. cu cine am. amicii din C. discuŃia se poartă în trei.F. 232). dar cei doi amici... interpretînd la fel povestirea comeseanului lor. acest tip de corectare reprezintă una dintre numeroasele modalităŃi ale comicului. — N u ... TincuŃa: Nu. Nu adică de bun.TincuŃa (MiŃii): Apropo. ce să mai zicemî Ńi-este ca şi un frate.. (b) Corectarea explicită de către colocutor este mai puŃin frecventă în comunicarea curentă. '— . Neîncrezător în memoria profesorului. 65). dumneata se vede. enunŃarea asertivă imprudentă a unei presupoziŃii atrage corectarea brutală din partea celui lezat: „— Mă iertaŃi. amicul îi solicită indirect o revenire asupra declaraŃiei iniŃiale: .. — Nu se poate! — Să vedem. nu mi-ai spus c i n e m a i era l a circ. ai făcut confuzie. domnilor.

196). — A! ă s t a e Costică Ar i o n? zic eu. glosarea tăcerii naratorului-autor-personaj de către nenea Stasache: „— Adică dumneata zici că. 195). Costică.. se simte în posesia tuturor atuurilor pentru a contesta rezultatul anunŃat de preşedintele comisiei. 214. nu se găseşte" (p. 136 Dacă testul infailibil al verificării probelor este numai sugerat în prima intervenŃie a lui NiŃă (vezi formularea solicitării ca ipoteză).. în schiŃa Ari. şi din plic a tras o scrisorică [. feciorul are avantajul certitudinii. cu superioara bunăvoinŃă pe care i-o dă condiŃia autoasumată de insider în raport cu lumea oamenilor politici. vedem. Goe. GhiŃă NiŃesen" (p. domnule.. D. 142). Aşa e!. deducŃiile greşite ale interlocutorului: „— Nu l-ai văzut cînd l-am salutat? . care dispunea şi de o recomandaŃie." (p.în schiŃa Cadou...... Faptul că superiorul se supune se explică însă prin interpretarea ultimei formulări ca aluzivă. în ciuda superiorităŃii sociale a acestuia: „F. NiŃă GhiŃescu!" (p. NiŃă GhiŃescu. — Da cum. in cea de a doua este cerut direct (vezi forma imperativă a enunŃului).. va asigura fără greş succesul acestuia la concurs: „recomandaŃie ai. declanşează o nouă glosare... d. din schiŃa Triumful talentului. întrebarea avocatului „Dv.: Nu. pentru a insista asupra obligativităŃii corectării: „— Nu se poate... sînteŃi fiica părintelui.. probă fiind glosat ca „scrisoare de recomandaŃie": ." corectează. 196).. corectare reluată şi amplificată cu detalii de popa Petcu: „Nu mai e de trei ani domnişoară.: Nu. 207). caligrafie am. „— DaŃi-mi voie. Cu aparenŃa unei corectări.. — Apoi de! n-a învăŃat toată lumea carte ca d-ta! zice mam'mare. Costică Ollănescu" (p. ei rare humanum est.. că sînteŃi proaste amîndouă! întrerupe tînărul Goe. procopsitule? întreabă tanti MiŃa cu un zîmbet simpatic.]" (p." (p. replica acestuia: „— Ba nu! zic... domnişoară! "(p. Aşa se zicea pe vremea mea.. „Amicul X. încrezător în faptul că manevra de a iscăli proba de caligrafie cu numele amicului.: Ba da" (p. domnule director! v-aji înşelat! uita-Ńi-vă la probe!" (p. Şi zicînd acestea. 207). obiectul corectării îl constituie formele codului lingvistic însuşi: „— Vezi ce bine-i sade lui — zice mam'mare — cu costumul de marinei! — MamiŃo. Corectarea explicită se produce şi în situaŃii în care colocutorii nu au statut egal. nici marinei. D..Să... determinată de absolutizarea unei aprecieri subiective (» dumneavoastră sînteŃi foarte tînără)..: Care stăpîn. nu e asta. cînd a ieşit întîi moda asta la copii — marinei. mă-nŃelegi? Am zis bine: a reuşit d. din contra" (p. 198).. a scos din buzunar un plic. — Nu Costică Arion. „F..— în fine. — Vezi. 196). domnule. Nu se zice nici marinai. domnule? D. 120-121). care-1 determină să respingă categoric soluŃiile partenerului. s-a dus de mult bunul ei!. obŃinînd cîştig de cauză: „— Ştii că ai dreptate dumneata?. ¥. slavă domnului! să fie cît de ai dracului. 198)." (p. 196). nu ti-am spus că nu se zice marinei! — Da cum? — Marinai. zise NiŃă atins. dar derutantă prin laconism.: P e stăpîn u-m eu n u-l cheamă d. şi dumneata eşti de idee că se găseşte?" (p. pe cine o să numească?" (p. Vezi?.. în Căldură mare. pe cînd GhiŃă nu ştia ce să crează... C o s t i c ău (p..226)..: Al tău.. sub forma unei întrebări de verificare: „— Din contra? care va să z i c â.: Ba-i asta... biata fatăî. eu zic cum am apucat. 198). este supusă unei corectări din partea destinatarei: „Nu sînt domnişoară.: Atunci. domnule director. Asistăm la corectări succesive... — Ei! ziceŃi voi cum ştiŃi. trebuie să fie o greşeală! poate că n -a Ń i văzut b i n e p robei el" (p.în adevăr.. F. Amicul meu rîde cum se rîde de un ignorant. operate de persoane cu statut de inferioritate într-o ierarhie întemeiată pe .confundasem. — M ar in e r. în Dl.. a reuşit d.. 207) introducînd prin forma de vocativ o presupoziŃie falsă(» dumneavoastră sînteŃi necăsătorită). 227).. 196). disputa dintre domn şi fecior are un obiect surprinzător: numele proprietarului casei şi numele străzii. îl credeam mai tînăr.. atrage reacŃia agasată a partenerului. adesea dinspre inferior spre superior. F. e strada PacienŃii. pe care camaradul lui NiŃă-1 cunoştea bine. Costică. şi în pofida reacŃiei acestuia: „-— Domnule! nuŃi permit să fii rău crescut!....

'p t ă i i el — Cum? — La lăptărie. ci răspunde solicitărilor partenerului... Controlînd autenticitatea ştirii. m a mitica şi tanti MiŃa au promis tînărului Goe să-1 ducă-n Bucureşti de 10 mai" (p.. prin verificarea disponibilităŃilor de reacŃie ale partenerului.Da. reluînd în răspuns forma necesară: .ăsta. prefaŃarea anunŃului printr-o mişcare de testare a atitudinii colocuto-rului (S2) şi controlul atitudinii acestuia printr-o mişcare de Dezarmare.Ce? .. . reporterul este bătut cu propriile sale arme: amicul apelează la aceeaşi strategie — suprasolicitată însă — . pe cînd Goe „prefaŃează" corectarea cu o apreciere nefavorabilă la adresa colocutoarelor). Pregătirea anumitor mişcări conversaŃionale.Ei? podul de pe Dunăre . traducînd intenŃiile autorii lui de portretizare socială şi morală. a cărei formulare o lasă însă. cu abilitate.. . şi de o „supercorecŃie" implicită din partea autorului care-şi trădează de la început atitudinea faŃă de axioma superiorităŃii intelectuale a lui Goe. care e deprins cu vorba lui d. cum ai ghicit?" (p. chelnerul din Inspecliune glosează pentru neiniŃiaŃi răspunsul unui obişnuit al localului: „— Şi nu ştii unde a plecat? — . în această schiŃă. mam'mare. SoluŃia acceptată este cea propusă de cel mai tînăr dintre participanŃii la discuŃie.Nu-nfelegit . .criteriul vîrstei. .. prefaŃează lansarea unei informaŃii senzaŃionale prin cumulul unor mişcări obişnuite de anticipare a unui anunŃ: „. 137 şi situaŃia şcolară a „eroului": „Ca să nu mai rămîie repetent şi anul acesta. Corectarea lingvistică intervine în schiŃe şi în momentele în care starea tulbure a personajelor le împiedică să articuleze precis cuvintele. . frate? "(p. — E fii r.Ei? podul de la Cernavoda. considerate importante.. în virtutea convingerii exprimate de personaje că vîrsta este invers proporŃională cu gradul de instrucŃiune..Cu ministrul X!? .. menite să împiedice refuzul subalternului de a îndeplini o anumită solicitare: prezentarea indirectă a solicitării drept anunŃ (Să. De remarcat însă natura dublă a demersului strategic. nu ştii nimic? — Ce. precizînd relaŃia dintre plimbarea la Bucureşti. 154) h schiŃa O cronică de Crăciun.. implicînd . în finai. S-ar putea vorbi. Mitică" (p. amicul (naratorul-autorpersonaj) are confirmarea intuiŃiei câ totul este pură invenŃie..Podul de la Cernavoda.E mai lată decit toate! . tălmăceşte chelnerul.. pentru a difuza tot o ştire falsă. 120). FuncŃionarul din Petitiune îl corectează discret pe solicitant.e fi r /.7. în acelaşi timp.. realizate în forme convenŃionalizate de uz. 1. 150) Procedeul este menit să stimuleze curiozitatea interlocutorului şi..Ai aflaŃi — Ce? zic eu. căci manevrele interacŃionale ale personajelor sînt modalităŃi de manipulare a cititorului. diplomaŃia directorului „Revoltei naŃionale" se defineşte prin combinarea mai multor strategii anticipativă. zic eu.Podul de pe Dunăre. Vîrsta apare invers proporŃională şi în raport cu deferenta (mamiŃica adoptă formula reamintirii unei corectări anterioare. Reporterul din Ultima oră!..] Dar ştii ce am aflat eu? .Da... .. — Care va să zică. să creeze — în conformitate cu exigenŃele politeŃii negative — impresia că transmiterea datelor nu constituie o iniŃiativă a emiŃătorului.Acu am vorbit cu ministrul X..... avem filtru61 (p.?.A sărit în aer?!! . in grija interlocutorului: 138 __ [. Impresia de autentic conversaŃional pe care o creează schiŃele este şi rezultat al faptului că scriitorul apelează la strategii şi proceduri caracteristice schimburilor verbale curente. 164). este specifică schiŃelor ai căror eroi sînt gazetari.... 189).Ei? . . — Da..

destinate alternativ avocatului şi propriului ei fiu (insinuările în legătură cu Za-haridina. care marchează pauze în structura informaŃională a enunŃurilor.. 243) şi epitetele evaluaŃi ve antepuse: strălucită (imaginaŃie). 230) în anumite schiŃe ale scriitorului. 229). conaşule ! .. eşti designat să faci ziarului nostru un important serviciu" (p. mă-nŃelegi. 202). protesorul Costică lonescu: „— Dragă Costică. consolidînd fie componenta acŃionaiă a comunicării. — Atunci. . 129). De S3 sînt legate formula protocolară de adresare (cf. formulele folosite în alte împrejurări de director către Caracudi: nene — p. ci complică firul discuŃiei cu secvenŃe parazitare. este consolidat de acumularea formelor flatării în enunŃul care concretizează mişcarea ulterioară de Dezarmare a receptorului. fie componenta interacŃională. Efectul discursului nu este însă cel dorit. Pentru a ajunge la obiectul consultaŃiei solicitate avocatului..elogiul calităŃilor sale deosebite (S3): . care de atîta timp ne-ai dat ea reporter dovezi de strălucită imaginaŃie. prin deturnarea funcŃiei strategice specifice a unor mişcări dialogale se creează surse suplimentare ale comicului.C. a „eroinelor" sale — de a încălca maxima cantităŃii. Subordonate tendinŃei funciare a . de o chestiune care mă inte139 resează în aşa grad. Piepertoriul lor este cuprinzător: (a) proceduri de reliefare: — cînd Ui spui („E lucru mare."." — Situatiunea. că dv. reproşurile adresate fiului neascultător — vezi p.. interludiul cu anghelica." (p. dumneata. — Stimate domnule Caracudi. de S2 — prezenta indefinitului un înaintea grupului nominal care denumeşte generic acŃiunea solicitată. fiind vorba.. mişcarea de Dezarmare a interlocutorului poate atenua forŃa unei mişcări de Motivare.. domnule... nu ştiŃi. contestînd necesitatea stratagemelor între cunoscuŃi foarte buni: „ce mai încap între noi astfel de fraze banale?" (p. 237). cocoana TarsiŃa Popeasca face uz mai întîi de o mişcare de Motivare: „Uite la ce-am venitără noi la dumneata" (p. care deviază însă rapid într-o mişcare de Amplificare. du-te-acasă" (p. Comicul verbal este determinat de discrepanŃa dintre caracterul convenŃional al întrebării care prefaŃează solicitarea şi caracterul total neconvenŃional al solicitării. de S± — folosirea lui eşti designat în loc de îŃi solicit (vezi şi absenŃa complementului de agent.. mai ales. al cărei caz a fost soluŃionat de avocat). performate direct în virtutea posibilităŃii de a exploata apartenenŃa comună de grup..63). 242. ascultâ-mâ pe mine. devenind o modalitate a caracterizării personajului. 237). care mi-ai dovedit totdeauna. important (serviciu).: „ — Birjar. slobod? [. mişcările de Amplificare a unui act comunicativ iniŃial nu mai îndeplinesc rolul strategic de clarificare a semnificaŃiilor acestuia. 84) „— Iaurt oi? [. după cum sînt orientate spre emiŃător (procedurile de reliefare) sau spre receptor (procedurile de flatare).în fine.eroilor" lui Caragiale — şi..F. domnule director?" (p. la încercarea de a-1 relua. ce pot zice că la rîndul meu. iiindcă. — ascultă-mă pe mine („Este o criză care. nene Caracudi — p. Lf. între prieteni... 85). Caracterul strategic al mişcării iniŃiale de Motivare. încît dacă n-aş fi pe deplin convins că tu.n). concepută ca formă de captatio a interlocutorului (paralela cu situaŃia altei cliente. fără să dezminŃi niciodată o afecŃiune. care impersonalizează pe autorul acŃiunii). Tema iniŃială este uitată şi divagaŃiile se înlănŃuie. determinat de valorificarea potenŃialului maximei calităŃii de a influenŃa atitudinea colocutorului (sinceritatea satisface cerinŃele politeŃii pozitive).R. ReacŃia interlocutorului este cea aşteptată: solicitarea specificării nominalului indefinit: „Care (important serviciu — n. Mişcările de Amplificare sînt convertite astfel la o funcŃie comică.. 243.. p. p. — Dă-mi vreo cîtiva centimetri" (p. devenind substanŃa propriu-zisă a intervenŃiilor personajului. dar au un rol în perforrnarea actelor ilocuŃionare. cînd îŃi spui. După cum umorul lui Mitică rezultă uneori din modificarea neaşteptată a funcŃiei unor mişcări convenŃionale de anticipare a anumitor tipuri de solicitări... după care acceptarea propunerii de a scrie cronica specială de Crăciun rămîne singura soluŃie posibilă. ştiu cit pot conta pe amiciŃia ta şi nu-mi permit a mă-ndoi un moment că în cazul de faŃă. frate Caracudi — p. 230) şi obligîndu-şi amicul să formuleze direct solicitarea: „Ce notă vrei să-i dau pîrlitului tău de protejat?" (p. 202). 140 O frecvenŃă deosebită au procedurile conversaŃionale de tatonare (fumblings). aşa cum se în-tîmplă în schiŃa LanŃul slăbiciunilor cu discursul destinat de naratorul-autor-personaj amicului său. viu la tine sigur că n-ai să mă refuzi.] — Este. profesorul reacŃionează tăios..] — Da.

cît era Ionel mititel. amplificînd ezitarea. 215. 131). vine de stă cineva vizavi la masă" — ibidem. p. dă-mi voie să-Ńi spun că nu-mi eşti amic cum te credeam" — ibidem." (p. 89. „şi dumnealor. 179).. 200). musafirul ar trebui să ateste prezenŃa locotenentului Lefterescu în loja MiŃei Potropopesco: „Să mă credeŃi cuconiŃelor.. mă-nŃelegi. 129). adicătele.'e— Five o'clock. 197. (b) proceduri de flatare: — ştii („ştiil femeie tînără. mi-ar părea foarte rău . Există un amestec specific de abilitate şi inabilitate conversaŃională." — DiplomaŃie..R.. 198). p. 141 — să mă crezi („Să mă crezi că şi pe mine. p. mă-nŃelegi. 63. mă-ntelegi. p.. dă-mi voie să-Ńi spun.. p.. 1OU)./' (p. mă-nŃelegi. constituŃia . „şi pe urmă. — să-mi dai/dă-mi voie să-Ńi spun („să-mi dai voie să-Ńi spun că acuma ştiu. monşer. p. 197." (p." — Atmosferă încărcată." (p. 179). 63). p. p. nu face: un cadou de la nenea Andrei. p.. p.. dintre realism şi exagerare artistică. supus interogatoriului de Măndica şi de TincuŃa.. caracterizează peroraŃiile politicienilor de berărie.. p. „Atunci. „care să le zică regele. p. — nu ştii (ă„ştii") („Nu ştii cum sînt oamenii noştri?"— Amici. pe onoarea mea vă spun.. P. p. „Dumneata nu vezi cu chestia economiilor. Vezi replicile lui Lache Diaconescu din schiŃa O lacună: „Dar cînd vine.F. nu-mi plac petrecerile patriarhale" — Repausul dominical. care se lăuda?" — Situatiunea.. n-am nici un interes să-Ńi fac curte. „Nu mai merge. — pe onoarea mea („. plătit de o mină criminală. „nenea Andrei senatorul (ştii cît Ńine el la familia noastră!)" — Cadou. că nu pot ~ procedură de flatare procedură de reliefare să zic. „că tu ştii că eu te-am considerat totdeauna ca foarte deştept" — Amici.. a plecat" — Căldură mare. „care ştii dumneata de cîte ori am spus eu că o să se-nfunde odată". moderni sînt?" (p... 89. care poŃi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă. 130.. Scriitorul posedă abilitatea de a deturna datele care definesc competenŃa comunicativă curentă a omului . 63. 180)." (p. procedură de flatare procedură de reliefare în limbajul unor personaje. mă-nŃelegi. „Să-Ńi spun drept.. p. 130. 130). nu face să umble singură" — C..să vezi I ai văzut /nu vezi („Mereu îl tachinează..o afacere.. „Ia să ştie dumnealor că este aici o justiŃie... 233. drept să-Ńi spun. Analiza structurilor şi a strategiilor conversaŃionale din schiŃe deplasează discuŃia despre oralitatea stilului lui I.. p. „dar. că eşti o mangafa. de exemplu. momentul în care." (p..L. care face inconfundabilă lumea „eroilor" săi. profesorul — ştii.. anumite proceduri îşi pierd prin recurenŃă valoarea specifică. mănŃelegi. mănŃelegi.. şi să vezi ce e frumos. lucru mare!" (p. p. mă-n(elegi9 un caz ca acesta. (f „Atunci. de exemplu." — Cadou. 1." (p. şi dumneata.. este uneori indice al faptului că emiŃătorul se află într-o situaŃie dificilă Cf. p. (p. pentru că eu. „fiindcă mai la urmă. de procedură de flatare a interlocutorului. — vă asigur că („Yă asigur că." (p. să-mi dai voie să-Ńi spun. 76. Caragiale din domeniul acŃiunii în acela al interacŃiunii verbale. Golit de sens. aducînd elemente suplimentare pentru o posibilă discuŃie despre graniŃa dintre autenticitate şi ironie.urgentă."— Amici.8.— pot pentru ca să-Ńi spui pe parola mea de onoare („Eu pot pentru ca să-Ńi spui pe parola mea de onoare că-mi pare foarte rău!" — Situatiunea." (p. 130). ştii.R. p... că el se supără!" — C.. serios . Combinarea procedurilor de reliefare cu cele de flatare. 129).. 88)... w # în Atmosferă încărcată. în schiŃa Five o'clock.. 179).224). mă-ntelegi. mai mergea" — Vizită.." — Reportaj. 132). 131). nu are decît rareori semnificaŃia originară. Mişuîe.95).. 91. Mişu al nostru" — ibidem. „ştii. „Da dumnealor.. 95).. să nu te ştiu ce băiat de treabă eşti şi cît Ńii la noi. mă-nŃelegi.Ştii cît Ńine el la noi. „care... — Situatiunea. p.. de comportament strategic şi de ineficientă perlocuŃionară. — (să)-Ńi spui(n) drept (drept să-Ńi spun) („Şi-Ńi spui drept. devenind ticuri verbale. „E absurd.. 182) sau ale amicului Nae din SituaUunea: „Este o criză.F.."— ibidem. care pedepseşte cu asprime orice tentativă.. amicul cu vocaŃie contestatara ezita totuşi în exprimarea atitudinii de condamnare a indiferentismului politic al colocutorului: .... „Cînd orice asasin." — ibidem. „Vine Mişu. statul cum a devenit acuma.. mă-n(elegi.Pe onoarea mea. „Ai văzut acuma1? unde sînt o sută cincizeci de milioane. p.. să intru în casa dumitale cu toporul.. -. -~ care va să zică („Care va să zică. 284).

1. în măsura în care relaŃia noastră cu personajele sale este. în altă scenă. căci Talciocul ne este înfăŃişat drept o adevărată „bolgie dantescă" (p. consultînd din ochi generic pe tovarăşii săi de trăsură" (p. zise el .2. II) capătă o evidentă valoare simbolică. prince?" (p. în majoritatea cazurilor însă. MenŃionarea titlului interlocutorului — strategie a politeŃii negative — este aici.. aştepta. Gaittany avu o tresărire şi voi să o ia drept înainte . se poate recunoaşte o orientare 142 143 semnificativă a preferinŃelor unora dintre personaje pentru anumite forme ale politeŃii. de identificare şi de disociere fermă. cel care-1 introduce pe Ioanide în lumea celor aruncaŃi de istorie la periferia societăŃii. prin modul de concretizare. 150). Călinescu reuneşte.." (p. nu? întinse Gaittany mîinile în aer. 186). Gaittany îşi exprimă extazul în faŃa naturii în modul caracteristic: „— Splendid. sub 3. Personajul se conformează rigorilor vechii etichete. 186). ci al supunerii la un ritual. ilustrate în celelalte creaŃii romaneşti ale autorului. să-Ńi prezint pe domnul ministru plenipotenŃiar Tilibiliu. o veche cunoştinŃă" (p. ca şi cînd n-ar fi priceput limba în care îi vorbeşte conlocutorul" (p. Prezentarea lui Tilibiliu unei persoane necunoscute de acesta este o stratagemă menită să-1 Ńină la distanŃă pe intrus. autenticitatea şi relevanŃa manifestărilor lor comportamentale. pentru condiŃia şi psihologia unor categorii sociale şi umane sînt factori esenŃiali pe care se întemeiază forŃa construcŃiei epice călinesciene. 33). cu toate acestea. Dezinvoltura cu care Gaittany se mişcă în cele mai diverse cercuri se întemeiază însă pe creditul nelimitat . 46). Printre procedeele verbale cu un rol cert în conturarea fizionomiei morale a personajelor şi în definirea raporturilor dintre ele se număfă cele care reflectă opŃiunea acestora pentru diferite strategii ale politeŃii. scena plimbării celor doi prin Talcioc (cap. continuînd elementele fundamentale ale direcŃiei comediei umane. îşi mai poate menŃine interesul numai în virtutea relaŃiei dintre arhitectul Ioanide şi scriitor ca prototip al său. gestice şi verbale. 46). reproducînd călătoria în infern a lui Dante condus de Virgiliu. monseniorul se învioră: — Voui. apelul la mijloacele politeŃii negative este semn al unor situaŃii stînjenitoare pentru locutor. prin intermediul cărora îşi găseşte motivarea declanşarea complicatelor mecanisme ale unor variate relaŃii interumane şi se realizează racordul între grupurile foarte diverse care compun universul ficŃional." — p. într-o structură compoziŃională barocă. prima temă este singura care. ultimul roman al lui G. mereu în atitudine de umili-tate. asigură perenitatea valorică a cărŃii. 8). tratată într-o manieră neconvingătoare..1. tribulaŃiile intelectuale şi afective ale lui Ioanide şi edificarea „lumii noi". slab integrată ansamblului. întîlnirea din Talcioc cu fostul diplomat Tilibiliu îl determină pe Gaittany să adopte faŃă de Ioanide un comportament neobişnuit.1. construind pe baza lor o competenŃă deficitară perfect plauzibilă. observa că trappistul. Rare sînt ocaziile în care formele de expresie pe care le alege vădesc preocuparea de a menŃine distanŃele. 2. Dacă cea de-a doua temă. 49). Cînd cineva uita acest protocol. zise el către Ioanide. Gaittany ne apare ca un campion al politeŃii pozitive.a schimba direcŃia conversaŃiei" (p.2). Efectul este cel scontat: „La auzul cuvîntului «prince». Strategiile politeŃii negative: cererea permisiunii şi excesiva deferentă a formulei de prezentare. nedumerit. Artificiul tehnic cu funcŃie unificatoare la care recurge scriitorul este introducerea a două personaje: Ioanide şi Gaittany. Scrinul negru 2.. Gaittany este. în acelaşi timp. pentru talentele culinare („vă rog să transmiteŃi mamei dvs. AbsenŃa oricărei reacŃii din partea monseniorului Valentin de Baleanu îi dă lui Gaittany sugestia unei autocorectări a enunŃului: „-— Cest admirable. 2. supără astăzi prin artificial. G.1. Astfel. pe care intenŃiona să-1 evite („Cînd văzu acest personaj. 2. de direcŃia din care se exercită autoritatea şi de configuraŃia concretă a situaŃiei de comunicare (vezi cap. Călinescu. Desigur că alegerea unei strategii sau a alteia este dependentă de distanŃa socială relativă dintre interlocutori. infra) sau mamei Marioarei Dragavei. iar replica adresată lui Ioanide este o încercare de . n'est-ce-pas.mediu. 186). de fapt.. sînt explicabile situaŃional. STRATEGII ALE POLITEłII ÎN TEXTUL NARATIV 2. iar cea de a treia. IntervenŃia naratorului-autor clarifică faptul că Gaittany este indispus de atitudinea lui Tilibiliu. I. alături de schimbarea codului. rezultat nu al unei atitudini condescendente. Caracterizat printr-o amplă deschidere socială şi temporală. transmiŃînd omagii protocolare de circumstanŃă: soŃiei bolnave a lui Tilibiliu (v. felicitările noastre" — p. Caracterul reprezentativ al personajelor aduse în scenă. cea a petrecerii organizate de Gaty la Ńară. Nu trebuie uitată precizarea pe care o face naratorul-autor în prezentarea monseniorului: „CunoscuŃii se obişnuiseră a-i spune din greşeală «prince». aparent inadecvat naturii relaŃiilor dintre ei: „ — îmi dai voie. trei linii tematice: decăderea aristocraŃiei.

p. 400). jucăm un spectacol rar. ar fi fost un bărbat excepŃional şi. se născuse cu un suflet sănătos. ca monumentele colosale. SoluŃiile de compromis. . Atitudinii cooperante de suprafaŃă a lui Gaittany nu îi corespunde însă. acordul cu Ioanide apare ca un răspuns mecanic al lui Gaittany: „— Te uiŃi? zise Ioanide către Gaittany [.. în ambele pasaje citate. căutînd cu ochii ceva" (p.acordat funcŃiei de accelerator social a strategiilor politeŃii pozitive. Două strategii de bază ale politeŃii pozitive domină conversaŃia lui Gaittany: (a) exagerarea interesului. care putea să-l asculte. Deconcertat de preferinŃa exprimată de Smărăndache pentru Cucly.. ci prin interpunerea unui enunŃ în stil direct. Comentînd spectacolul ridicol al propriei înmormîntări pus la cale de Hangerlioaica pentru prieteni. ci numai prin corelativul totuşi. şi clacă era bine îndrumat. RelaŃia de determinare concesivă dintre enunŃuri nu este marcată prin conjuncŃia deşi. ai grupului intelectualilor şi experŃilor sau ai celor nou-veniŃi la putere. sînt pe placul lui Gaittany.] Orice casă de fost burghez este un magazin. — PrinŃesa are gusturi medievale. îi place spectacolul terifie. Gaittany sugerează adoptarea unui punct de vedere diierit de cel expus de Smărăndache în problema înfrîngerii nemŃilor numai după ce acordă satisfacŃia cuvenită vanităŃii interlocutorului. Un comportament de acest tip 144 caracterizează nu numai relaŃiile lui cu Ioanide. 751). — Vezi lucrurile admirabil! se aprinse Gaittany. 531). acelaşi tip de atitudine. Acordul strategic contravine cerinŃelor 10 — C-da 1354 145 maximei calităŃii. domnule. perora Ioanide. la care se adaugă tipicul „Ha. ha. încălcarea acesteia este pentru personaj preferabilă declanşării unei situaŃii conflictuale. Gaittany găseşte salutară rezolvarea lui Babighian: „Amîndouă sînt minune!" (p.]. cele care nu presupun opŃiunea fermă pentru o anumită alternativă. iar construcŃia este deschisă (vezi punctele de suspensie finale). cu totul speriat. pentru a nu exprima păreri discordante: „— Ce zici? îl descusu el mai mult din ochi (pe Smărăndache — n.. un om afară din comun. ObiecŃiile nu sînt niciodată formulate direct.. a admiraŃiei şi a simpatiei pentru interlocutor şi (b) evitarea dezacordului cu acesta. nu prin comentariul auctorial.].. îndreptîndu-se spre ieşirea din Talcioc după achiziŃionarea scrinului. în orice caz... aşa e" (p. — Da! confirmă Gaittany. Femei care se credeau de lume s-au revelat negustoresc aprige şi mulŃi intelectuali şi-au descoperit un suflet de comerciant ambulant. ci numai precedate de „blindajul" oferit de expresia admiraŃiei faŃă de poziŃia interlocutorului. executat pentru a fi fost ademenit de nişte bandiŃi să participe la o crimă execrabilă. ~ D a! zise de formă Gaittany. considerată mai dinamică decît Diana. e impresionant!'4 (p. 40-41). 751). care — situat logic la antipod — trădează adevărata stare de spirit a locutorului: „Cum am putea să mîncăm ceva?" (p. Prin frecvenŃă şi prin diversitatea reacŃiilor posibile pe care le substituie." (p... neştiind unde vrea să aj u ngă arhitect u 1. — [. 592). -—Ai perfectă dreptate! strigă aproape Gaittany" (p. privit cu coada ochiului de către trecători [. IntervenŃiile naratorului-autor relevă însă caracterul strategic al replicilor lui Gaittany. nemŃii sînt tari. aprobă Gaittany. 751). — Da. -~ [.. Totuşi.] eşti un spirit plin de perspicacitate. ha" (vezir de exemplu. sau să-i sondeze precaut pe ceilalŃi. Tot ce facem produce umbre mari. aprobarea interlocutorului ascunde speranŃa secretă a unei dorite schimbări de temă. 751). Gaittanv exclamă către doamna Valsa maki-Farf ara: „Ce idee grotescă!" (p. prin complimente exagerate la adresa capacităŃii sale de gîndire politică: „Tot ce spui este eminent [. 6C).n. deşi era îngrijorat de indiferenŃa arhitectului faŃă de lumea de primprejur. alarmat de prezenŃa auditorilor ocazionali: „— Trăim vremuri măreŃe. simplă valoare fatică. ci şi pe acelea cu reprezentanŃi ai grupului de „foşti". încuviinŃarea prin da are. pe care . aprobat de Gaittany.. Neavînd capacitatea de a alimenta prea multă vreme discuŃia. în profunzime. fără convingere. de această dată. Extazul monseniorului de Băleanu („Que le mystere de la mort est beau et troublant!") îl determină însă să-şi modifice total opinia: „AveŃi dreptate...] Tudorel al meu. Gaittany îşi adaptează permanent atitudinea şi punctul de vedere la acelea ale interlocutorului. Nesinceritatea personajului este semnalată..). „Arta conversaŃiei" pe care o stăpîneşte Gaittany se întemeiază — aşa cum Ńine să o sublinieze autorul — pe alternarea formulelor „Ai perfectă dreptate" şi „Te aprob din toată inima". Ioanide perorează asupra măreŃiei vremurilor noi.

după cum şi extazul în faŃa ciorbei călugăreşti ascunde o profundă nemulŃumire: „în fond.o aprobă cu satisfacŃie: „Amîndouă. „Te felicit!" (p. 806). prinŃesă. pînă şi despre ciorba de la mănăstirea unde se refugiase Hangerlioaica se afirmă că e „delicioasă" (p.. Se aştepta la un prînz pantagruelic" (p. După ce doctorul Zănoagă îşi declină identitatea. ArăŃi loarte bine" (p. Te felicit din toată inima" (p.] te felicit din toată inima" (p. risipite cu dărnicie.. 556). 150).. Urmărirea reacŃiilor personajului la reîntîlnirea în Talcioc a unor cunoscuŃi din lumea pe care o frecventase înainte de război are o relevanŃă deosebită. „sînteŃi superbă" (p.. personajul „încearcă să schimbe vorba" — aşa cum ne lămureşte autorul —.] sînteŃi o dansatoare fără pereche" (p.. 734). 594). linişte. de a veni la Horezu" (p. „sînteŃi o fiinŃă ex — cep — Ńio — nală" (p.]. către Ioanide: „Domnule [. sinceritatea atitudinii lui Gaittany nu este neîndoielnică. 41). îndeplinind. 60). „demontînd" pentru cititori mecanismul reacŃiilor acestuia. AŃi avut o idee excelentă.. o funcŃie strategică. Complimentele prefaŃează uneori o negociere. complimente. mărcile distanŃei sînt substituite cu cele ale comunităŃii de grup. un triumf al anatomiei umane" (p. în consecinŃă... în sensul reducerii distanŃei sociale. o omagiază Gaittany pe Diana. „remarcabil" (p. Actele verbale predilecte pentru Gaittany sînt din clasa expresivelor: felicitări. V-ar sta bine pe deget un inel. 739). L-aŃi merita pe deplin. Cf. reflectată de aglomerarea formelor politeŃii pozitive. semnalată de folosirea mărcilor politeŃii negative (vezi persoana a Ii-a plural în enunŃurile adresate: „Cine sinteŃi?" — p. ca dumneavoastră. este un „bărbat eminent" (p. prefăcînduse a-i acorda statutul de intim: „Să trăieşti! Nu te-am văzut de un veac. manifestă o dezamăgire vizibilă.. adresarea sau referirea la interlocutor se realizează la persoana a Ii-a singular. Ioanide vede lucrurile „admirabil" (p. ha. 594). indiferent de obiect. Recunoaşterea partenerului determină o reevaluare a variabilelor care reglează opŃiunea strategică. de asemenea. 149). o personalitate a clasei muncitoare.]. 593).] sînteŃi un miracol al naturii. caviarul de la recepŃia de inaugurare a Palatului Cultural este „minunat" (p. către Dragavei: „E superb! [. ioe 147 în comportarea lui Gaittany se înregistrează o trecere de la atitudinea rezervată. Dornic să o ajute pe Serica Băleanu să-şi rezolve problemele financiare. Locul lor este luat de expresii ale unui interes exagerat faŃă de persoana partenerului de discuŃie: modificările observate în înfăŃişarea acestuia sînt comunicate. doamnă" (p. 150). Gaittany este de la început jovial. către Iablonski: „te felicit din toată inima. pe care căuta so mascheze cu aprobări exagerate şi elogii din mină. are „perfectă dreptate" (p. pe care nu poate să-1 ocolească. Gaittany are ideea de a apela la soŃia lui Dragavei. 513). aer. Actele expresive. łi-ai ras mustaŃa [.]. azi o lucrătoare evidenŃiată. Ce faci aici?" (p. însoŃite de complimente: „Te felicit! [. aceeaşi generozitate a calificărilor se revarsă însă şi asupra 146 felurilor de mîncare: crapul de la familia Dragavei „este o capodoperă culinară'' (p.. are dreptul să facă lux. Exprimarea acordului este intensificată prin apelul la formule care conŃin aprecieri superlative. iar pe Cucly: „sînteŃi o mare artistă".]. 513).. complimentele adresate femeilor iau forme grandilocvente: „Domnişoară [. 592). ai dreptate'1 (p. era dezamăgit. către Cucly: „Vă felicit din toată inima! [. NotaŃiile autorului relevă caracterul strict formal al admiraŃiei fără limite. formulele folosite sînt de o extremă familiaritate: . de o falsitate bătătoare la ochiu (p.. căruia nu-i plăceau mîncărurile populare. Teama de conflict este pentru Gaittany factorul esenŃial în alegerea strategiilor comunicative.. Naratorul-autor îşi trădează permanent eroul. 592). 38). urări... lansîndu-se într-o suită de exclamaŃii: „E minunat aici. 38). 38).. să trăieşti! Ce mai faci!". aşa cum ar dori. în faŃa laudelor mareşalului Cornescu la adresa ciorbei de fasole uscată cu tarhon. arhitectură splendidă. 46) (vezi formula .. 734). profesate de personaj. Respectarea convenŃiilor în cadrul situaŃional dat frizează însă grotescul şi comentariul naratorului-autor face toate sublinierile necesare: cuvîntul „absurd şi convenŃional" de felicitare „suna în acel bîlci ca o ironie" (p. 594). Cu Tilibiliu. 657). ha. Expresiile de admiraŃie pentru Marioara Dragavei sînt întrevăzute drept o cale de a asigura succesul tranzacŃiei: „Mîinile dumneavoastră sînt fine şi lustruite ca ale unei pianiste [. Chiar cînd nu este vorba despre persoane. iar Hagienuş — „un mare învăŃat" (p..] în toate eşti remarcabil [. realizate în forme bogat agrementate cu superlative. sînt pentru Gaittany un mijloc strategic de evitare a subiectelor neplăcute: nedorind să se amestece într-o discuŃie despre Gavrilcea. Apelul la mijloacele politeŃii pozitive permite evitarea formulării explicite a unor scuze. 329). 38—39). într-adevăr domnească. cu o piatră preŃioasă. „sînteŃi o dansatoare fără pereche" (p. Cucly a dumitale este ge — ni — a — lă! Să-Ńi trăiască" (p. „Gaittany. tot „bărbat eminent" este declarat şi Dragavei {p. la excesiva cordialitate.. 657).. ha. 512).

662). mai multe formule strategice: lărgirea cercului de colocutori prin prezentarea lui Ioanide. 663. admiŃînd că produce deranj. Chiar într-o scenă în care Dragavei este abordat în calitatea sa oficială de director al Palatului Culturii — fapt care modifică evaluarea. adaugă. Gaittany încearcă.. 149 mareşalul procedează altfel. apoi. 148). recunoaşterea explicită a calităŃilor acestuia: „Vă pricepeŃi foarte bine. prin invariabila sa urare: „şi să vă dea Dumnezeu tot ce doriŃi" (p. cu folosirea persoanei a Ii-a. 150)... vezi evitarea persoanei a Il-a).1. să aibă parte de tot ce doresc!" (p. Deşi comentariul autorului propune alternative pentru explicarea atitudinii personajului. prin apelul la „subiecte sigure": „— Ce face doamna? [. să-şi schimbe numele. Dacă la primul contact cu membrii familiei Dragavei urarea pe care le-o adresează mareşalul C o r nesc u este formulată impersonal.] prepară des haricots ă l'estragon. în replica lui Dragavei). găsind însă un teren al acordului. în acelaşi timp. semnalează reducerea distanŃei sociale. prilejuind manifestări ulterioare de extremă simpatie.. Cum fostul diplomat se dovedeşte a fi un partener incomod. Tratamentul preferenŃial implicat de apelul la strategiile politeŃii pozitive. 663). zise mareşalul Cornescu. O asemenea atitudine nu caracterizează în general comportarea lui Cornescu. Caracterul protocolar al salutărilor finale. 2. reflectată de traducerea unei secvenŃe în franceză cîintr-un enunŃ adresat lui Gaittany: „De pildă [. 557. supra) sau încercarea de a se menŃine în limitele politeŃii pozitive.. legate de politeŃea negativă (v.) înŃelesese a-1 include şi pe el" — p. Contestarea vehementă de către Dragavei a ipotezelor genealogice ale lui Cornescu nu ii determină pe mareşal să-şi contrazică interlocutorul. de exemplu: „. în scena în care este adus de Matei-Radu Basarab pentru a o convinge pe viitoarea sa soŃie. 144. determinată mai degrabă de civilitate decît de o sensibilitate deosebită. cu strategii ale politeŃii pozitive: flatarea colocutorului. rezervat membrilor familiei Dragavei. trecerea ulterioară la formele vorbirii adresate. întrebarea este multiplu strategică: nu poate fi sursă de dezacord şi. Semnificativă este şi atitudinea de bunăvoinŃă integrativă a mareşalului faŃă de Marioara Dragavei. dovadă modalitatea stereotipă de expresie 148 adoptată în discuŃiile cu ceilalŃi: calificativul „nenorocitul (a)" este folosit în legătură cu doctorulZănoagă (p. fără a se lăsa intimidat de încercarea lui Dragavei de a menŃine distanŃele (vezi pluralul inclusiv al posesivului: „Trebuie să-1 vadă şi experŃii noştri" — p. sugestia unui comportament strategic e prevalentă: „Fie din curtoazie. 325). fapt care-i permite adoptarea atitudinii ceremonioase.3. cu Hagienuş (p. alese cu gust .. 48). 48). 854). ca stratagemă menită să pună capăt conversaŃiei. o simplă taxatoare. cu Serica Băîeanu (p. dăscăliŃa (mama Marioarei Dragavei — n. fapt subliniat de autor: „«// ne faut pas lier Ies ânes avec Ies chevaux»...n. Dragaveii se treziră la masă cu mareşalul Cornescu. marchează revenirea la registrul politeŃii negative. sugerează preocuparea specială faŃă de tot ceea ce gravitează în sfera interlocutorului. ca pentru el. în care strategia exprimării admiraŃiei faŃă de tot ceea ce aparŃine colocutorilor se combină.. aveŃi lucruri minunate. combinată cu minimalizarea gradului de interferenŃă: „îmi permit să vă supăr o clipă" (p. oscilaŃiile intre formele politeŃii negative şi cele ale politeŃii p o z i 1 i v e au rolul unui indice situaŃional. declanşat de recunoaşterea condiŃiei acestora de reprezentanŃi ai noilor autorităŃi. exprimate într-o formă absolut convenŃională: „Te rog să-i prezinŃi omagiile mele" (p. 663). ciorbă de fasole uscată cu tarhon (mareşalul traduse în paranteză. Mai potrivită i se pare strategia evitării dezacordului prin exprimarea unor rezerve faŃă de atitudinea categorică a acestuia. în relaŃiile verbale dintre anumite personaje. fiind invitaŃi toŃi ai familiei.] — E bolnavă în pat [. deoarece. este reflexul instinctului de conservare al aristocratului. folosirea singularului. în loc să traducă.] — SărăcuŃa! o căina Gaittanv cu o falsitate bătătoare la ochi" (p. şi atenuează în final solicitarea la imperativ „GrăbiŃi".. în concordanŃă cu cerinŃele politeŃii negative: „Dumnezeu să dea doamnei şi domnului Dragavei sănătate. Compasiunea faŃă de semeni este o atitudine programatică. Cornescu schimbă treptat protocolul politeŃii negative: cererea de scuze... 158). Formele politeŃii pozitive caracterizează şi sistemul de referire utilizat de Gaittany în conversaŃie. mareşalul Leon Cornescu manifestă o amabilă îndoială: . vezi. pentru Marioara Dragavei)" (p. variabilei „putere". fie dintr-o intimă convicŃiune că proletarizarea nu infirmă ascendenŃa aristocratică. 149) — intervenŃie a lui Cornescu.de salut. să v-ajute Dumnezeu să le folosiŃi sănătoşi" (p... ca urmare a integrării mareşalului printre obişnuiŃii casei (vezi şi precizarea autorului: „într-o duminică. 39)." (p. Florica. ştiu eu" (p. alături de alte procedee ale politeŃii pozitive. pe rînd. exagerarea temporală). 563. în plan formal..

46). într-adevăr. Recunoaşterea prin titluri a distanŃei sociale. căreia îi aparŃine.. la gleznă. 7). semn că pe dedesubt era prevăzut cu un cojocel. păreŃi o adevărată domniŃă cu el". 2. intrată în reflex. însuşirea noilor forme de politeŃe. vezi. oferă o imagine mai exactă a caracterului inadecvat al vechilor repere de orientare socială.. intre altele: adresarea prin monsieur Philippe.. apare ca o simplă formă fără fond. 160).] părea un hamal [. în vederea. (p. 321).. Dacă Ioanide are. Prilej pentru autor de a-şi exercita verva ironică. 322). îl interpelează: „. constituie o mistificare. 731). 144). sînteŃi prinŃul Matei Basarab" (p. descris cu minuŃie de autor (Serica era îmbrăcată „într-un mantou de leopard veritabil. Cornescu manifestă un simŃ exact al ierarhiilor. cereri protocolare de scuze. fără îndoială. Chire princesse. dar care acum era veştejit şi depilat pe regiuni întregi" — p. 800). de exemplu. Măsurarea distanŃei sociale se face după alŃi parametri. foarte umflat. cu pronumele dumneata. Comen-tîndu-şi eroii cu minuŃia caracteristică. 323).. de a feri haina de eroziune la ridicarea greutăŃilor şi de a sluji totodată ca un soi de perne de amortizare a izbiturilor" — p. cu cîte-un gumilastic gros [. şi nu cu tu. dialogul dintre Serica Băleanu şi Iablon-ski în drum spre cimitir... Dialogul cu Filip. Incapacitatea de a depăşi /stereotipia unui comportament guvernat de principiile politeŃii negative creează şi alte situaŃii ridicole. Serica Băleanu şi Antoine Hangerliu îl tratează „cu o politeŃă exagerată.. supunerea faŃă de exigenŃele etichetei. în ciuda faptului că exprimă o deferentă tipică pentru politeŃea negativă. 322). „Să vă ajute Dumnezeu [. Normele adresării deferente reflectă în mod subtil natura relaŃiei dintre personaje. Ia anumite personaje. Titlurile sînt folosite în virtutea inerŃiei. specifică pentru comportarea eroului amintit (Gait-tany evită să-i creeze lui Tilibiliu sentimentul inferiorităŃii sociale). dacă Ńii rîndul de la trei dimineaŃa şi chiar de cu seara. apelul Ia vous în enunŃurile m franceză. prinŃesă!" .1. la înmormîntarea lui Catv: „ — Conte. După cum o funcŃie strategică are şi cumulul de elogii şi de urări adresate Marioarei: „Este un inel voievodal. întrucît mareşalul urmăreşte săi facă un serviciu Şericăi Bă-leanu. corelarea'persoanei a Ii-a sg. prinzi" (p.. în cartierul ăsta se găseşte mai uşor aragaz? [. De remarcat că formele reverenŃei aristocratice modelează. De altfel. statutul atribuit acestuia din urmă („dornndl ministru plenipotenŃiar Tilibiliu" — p. Vezi.. nepotul Hangerlioaichii. 160).. ca şi cînd ar fi fost un oaspete ilustru". strategie a politeŃii negative. fiindcă adresarea cu titlurile de nobleŃe — golite în noile condiŃii de orice semnificaŃie — apare ca grotescă în anumite contexte sitiiaŃionale. caracterizează comportarea tuturor r e p r e z e n t a n-Ń i 1 o r aristocraŃi e i. Să vă văd muiată în nestemate din cap pînă în picioare" (p. 330).] — PrinŃesă.. aranjînd vînzarea celebrului ei inel cu sardoniu. în raport cu momentul intilnirii personajelor. întîlnindu-1 pe Matei Basarab. mareşalul Cornescu ii explică:. „de o seriozitate burlescă" (p. O sugestie asupra duplicităŃii acestuia nu poate fi însă exclusă..p. deşi— după cum notează autorul — „Matei n-avea obiceiul să se intituleze prinŃ" (p. Semnificativă este şi schimbarea de cod lingvistic.p. Comportarea . nu se ştie" (p. RelaŃiile în cadrul grupului de aristocraŃi se caracterizează printr-un anacronism specific. ignorînd momentul istoric actual. formula de prezentare folosită de Gaittany îşi are fundamentul în atitudinea inŃegrativă pe care se întemeiază 151 politeŃea pozitivă. prefaŃarea unor enunŃuri prin formule de rugăminte.— Nu se ştie.].] incit nu putu participa la dialog decît cu monosila-be" . Recunoaşterea autorităŃii Hanger-iioaichii se traduce în respectarea cerinŃelor politeŃii negative (vezi. Chiar Gavrilcea. iar direcŃia exercitării puterii este 150 modificată. dumnealui e tovarăşul Vasile" (p. 7. Aspectul jalnic al personajelor. Găzduindu-1 o vreme pe foarte tînărul Filip. iar pantalonii erau strînşi jos. ii produce uimire tînărului interlocutor. ce trebuie să fi fost admirabil pe vremuri. 321) şi de a face deosebire . Personajele se recunosc şi se prezintă între ele In funcŃie de ceea ce au fost. 6—7). Pe umerii sacoului erau cusute două bucăŃi de sac gros. evaluările sociale pe care le reflectă nemaiavînd acoperire in realitate. ceea ce amplifică dimensiunile sat ii ei. statutul menŃionat de Gaittany în prezentarea către Tilîbiliu („domnul arhitect Ioanide" — p.] faceŃi o faptă bună şi o investiŃie înŃeleaptă. de exemplu. autorul semnalează imposibilitatea soŃilor Hangerliu de a abandona „maniera lor magnifică4e (p.. blocîndu-1 („Filip fu aşa de mirat de acest fel ceremonios de a i se vorbi [. în picioare purta bocanci grei.4. iar Tablonski „Avea pe el numai un costum de haine gri cu petice. tovarăş substituind în formulă titlul nobiliar.între un copil şi un om matur" (p. Rutina formelor politeŃii negative creează bizare decalaje temporale. 46) aparŃine unei epoci mult anterioare şi deci. Intervenind ca prinŃesa Zoe Basarab să-i împrumute cîteva momente binoclul unui muncitor. folosirea în adresarea către aceasta a titlului de nobleŃe şi a pronumelui de maximă politeŃe: Dumneavoastră decideŃi. în lumea aristocraŃilor scăpătaŃi.

se pronunŃă decisiv Hanger-lioaica. m a i c ă . reglînd decodajul: „în fond era dezamăgită" (p. 73)... iar termenul tovarăş — adecvat. Curios să vadă unde a instalat Ioanide garoafele albe ale lui Luchian. deşi atitudinea lui de loialitate faŃă de cei care i-au oferit posibilitatea de a munci îi displace: „Foarte bine. dar aşa de răstit. zise prinŃesa Basarab demnă. PoliteŃea pozitivă — naturală într-un cadru monahal — pare nepotrivită în raport cu noua-venită şi reacŃiile călugăriŃelor se încadrează spontan în sfera politeŃii negative: De ce nu mine a Ńii o întrebă stareŃa. bătu şi apoi intră: — Venii. esenŃă.168. IntervenŃiile ei. dat fiind statutul acesteia de şefă de clan. 69. -Mrvana de alb. vezi autocorectarea.. conŃinînd frecvent acte directive destinate unor parteneri aparŃinînd aceluiaşi univers social.. Corespunzînd atitudinii autoritare a personajului. graba cu care este schimbat subiectul de discuŃie atestă caracterul formal al acordului prinŃesei: . 172. reacŃie strategică anticipativă.. vezi şi notaŃiile autorului privind tonul vocii şi gestica personajului). îneît se ghicea că răspunsul nu-i plăcea" (p. . Hangerlioaica nu poate fi tratată de maici ca o egală: „oricîtă smerenie prefăcută punea prinŃesa în Ńinuta ei. trecînd la tonul familiar"' (p. Un personaj care este însă outsider în raport cu clanul nu poate folosi decît formula politicoasă domnule mareşal (cf.. [. domnule mareşal. lumină [.. ci o vocaŃie negustorească. cel care glosează enunŃul pentru cititor. proaspăt achiziŃionate — după multe pertractări — de la magazinul pe care-1 conducea. neputînd evila plur&lul (p. mareşale. în grupul intelectualilor şi experŃilor. 735. ca în cazul lui Gaittany.1. Autorul este.Ei.p. Babighian se extaziază în faŃa tuturor obiectelor de artă întîlnite: „Frumos!" (p.].. Folosirea acestor strategii trădează însă nu o natură duplicitară. în condiŃiile pierderii atributului autorităŃii sociale. 800). foarte bine! îl aprobă Hangerlioaica... menită să prevină posibila nemulŃumire a interlocutorului. Chiar după retragerea la mănăstire. 172).]. nu voiŃi să ne împrumutaŃi oleacă binoclul [. enunŃ a cărui valoare („Ia-le!") este explici-tată de narator printr-un oximoron: „se rugă autoritar prinŃesa"). bătînd cu pumnul în braŃul fotoliului. 70).. Pentru nea Vasile. PriviŃi minunea! Cea mai bună marină de Pe traseu [.. îmi s în t e t i cu totul necunoscu /" (p. Există însă şi situaŃii în care prinŃesa apelează la una dintre strategiile politeŃii pozitive: evitarea dezacordului. ca enunŃuri interogative. Hangerlioaica adoptă uneori o atitudine concesiva de suprafaŃă.VeniŃi să luaŃi lumină!" (p. sînt adesea atenuate prin formularea lor indirectă. Normele care definesc limitele politeŃii negative în lumea veche şi în cea nouă nu sînt congruente. RenunŃarea la titlu în adresarea către un membru al clanului semnalează o situaŃie de tensiune.] care-i avizul dumitale ultim?" — p. nu însă şi pentru prinŃesa Zoe Basarab: . străluciri de smalŃ [. vezi adresarea cu numele funcŃiei şi pronumele de politeŃe medie). dom\jnîndu-şi cu greu nemulŃumirea reală. 2. „Surîs. adresarea într-un loc public către o persoană necunoscută este acceptabilă. un prinŃ rumân nu pierde nădejdea în Dumnezeu şi în elita neamului său" (p. 73). unul dintre constructorii Palatului Cultural. 169. Două strategii îi sînt caracteristice: exagerarea interesului şi a aprobării pentru tot ceea ce se leagă de persoana interlocutorului şi afirmarea faptului că este la curent cu dorinŃele interlocutorului şi că se preocupă să le satisfacă.. p r i n Ń e s ă! (p. 168). 330). o operă unică [.]. Marioara Dragavei: „Mă iertaŃi. AŃi făcut 153 bine că l-aŃi luat'" (p. adeptul prin excelenŃă al politeŃii pozitive este colecŃionarul B a b i g h i a n. Asumîndu-şi misiunea de a menŃine unitatea grupului pe care îl reprezintă.. 732) — remarcă autorul.. ce vindem mîine? schimbă ea vorba. o minune. pentru ca în faŃa tabloului să exclame: ... Nu-1 contrazice făŃiş pe Matei Basarab. sau prin prefaŃarea cu o formulă de rugăminte (vezi interdicŃia expri152 mată la încheierea uneia dintre reuniunile aristocraŃilor: „Vă rog m uit să nu pomeniŃi nicăieri de lucruri ce am convenit că nu ne privesc" — p. urmată de enunŃul imperativ direct: „PăziŃi-vă gura" .]. nu?" — p. 168). şi nu imperative (vezi scena în care îi propune lui madam Farfara spre vînzare hainele de copil ale lui Filip: „Atunci le iei.5. vorbi nea Vasile foarte politicos [. Că o astfel de revărsare de admiraŃie este o prelungire a tehnicii reclamei deprinse în lunga sa activitate de negustor de artă o dovedeşte compararea enunŃurilor citate cu cele folosite anterior pentru a-1 împiedica pe Ioanide să achiziŃioneze tabloul lui Luchian: „Să vă arăt ceva frumos. precum şi precizările asupra gesturilor călugăriŃei). 166). NemulŃumită de atitudinea defensivă a lui Antoine Han-gerliu. de asemenea. 734). gestul de stăpînă rămînea nealterat" (p. De altfel. Ce verde! Ce albastru! . La fel reacŃionează şi faŃă de opinia exprimată de mareşal: „— Cred că ai dreptate"(p.]..Hangerlioaichii faŃă de Cornescu se situează la limita dintre familiaritate şi deferentă („Deci. 168. torente de spumă albă.. 168). „Maica Stratonica tuşi la uşă spre miezul nopŃii. — Tovarăşă. comentariul autorului subliniază natura strategică a formulării). strategiile politeŃii negative sînt caracteristice pentru prinŃesa Hangerliu.." — p.] — Do m n u l e. Hangerlioaica intervine: „Domnule.

349). 226). căci după declaraŃiile imediat următoare: „Nu eşti bat rin [. Yi-1 trimit acasă" (p.. «micule» " (p. domnule arhitect. 225). chiar Cucly va manifesta o anumită nesiguranŃă verbală în relaŃiile cu acesta: „Cucly folosi de aci înainte.. 337). Formulele „Frumos!".. trecînd cu incertitudine de la formula ceremonioasă la tutuire şi scăpînd pe acel supărător. în a căror formulare îşi găseşte expresia experienŃa de colecŃionar de artă a personajului. 347). aci pluralul.1. „Stimabile [. 591). De la femeile pe care le iubeşte Ioanide cere renunŃarea la formele deferente ale politeŃii negative impuse atît de diferenŃa de vîrstă. te stropeşte în obraz!"' (p. cît şi de distanŃa socială creată de celebritatea arhitectului." (p. Babighian sfîrşeşte prin a-i oferi lui Ioanide tabloul. tencuiala casei?" (p. „Minune!" sînt rezervate însă artei (cf. 349) „Domnule [. conversaŃia părînd mai 154 degrabă una de la superior la inferiori... cuvîntului «micule»" (p. în esenŃă.. drăguŃă. nu mai întîlniŃi aşa ceva! LuaŃi-1 neapărat. 554) oferă o sugestie asupra adevăratelor sale gînduri. iar răspunsurile lor se înscriu pe altă „lungime de undă". n-au culoare .. 225). Cucly ia singură iniŃiativa trecerii de la plural şi de la adresarea ceremonioasă la singular şi la un apelativ cu conotaŃii vulgare: „Va place. „. 335) (vezi şi precizarea autorului: „după multe omagii aduse fizicului şi inteligenŃei Sultanei . nu urăsc bărbaŃii.E o minune.. 225).]. să trăiŃi.]. 223) şi „Aş.. 552). căreia Ioanide nu îndrăzneşte să i se adreseze eu prenumele decît în absenŃă. De aceea personajul poate fi suspectat de nesinceritate atunci cînd pretinde faŃă de Sultana că exclamaŃia „Minune!" (p. ceea ce relevă caracterul deliberat Indic al comportării arhitectului şi deci o anumită „nesinceritate" în căutarea replicii la acelaşi nivel de politeŃe a partenerilor. 592) şi chiar „Va iubesc!" (p.. ci dau senzaŃia augmentării distanŃelor.]. priveşte colo casa ceea albă . Tinerei Diana îi reproşează: „Vorbindu-mi mereu la plural înseamnă că mă socoteşti bătrin. Te iubesc!" (p. pînă nu mi-1 smulge altul. la Bucureşti (p. şi dacă o femeie l-ar fi cuprins de gît şi i-ar fi spus la plural «vă iubesc» sau «sărut aŃi-mă» i s-ar fi părul foarte normal" (p. cu scopul de a intra în posesia unui portret de Cezanne.. dezmeticindu-se.. o simfonie albă. 226). Schimbîndu-şi subit atitudinea. Reciprocitatea cerută a persoanei a Ii-a sg. Sesizînd reacŃia arhitectului. de ce Ńi-ai vopsit casa în negru?" (p. cum dansez?" (p..6. Autorul dezvăluie subtextul admiraŃiei nestăpînite a lui Babighian: „Toate consideraŃiile plastice ale lui Babighian erau deci suspecte de a fi provocate mai degrabă de tablou decît de prezenŃa Sultanei" (p. 591). p. cînd era singură cu arhitectul. nu putu înlătura sentimentul stupidităŃii. „Miculel" (p. Marii pictori le-au evitat totdeauna. 349). nu determină crearea unei atmosfere de apropiere. 335—336) şi de promisiuni: „Te voi preŃui ca De o cadra din şcoala veneŃiană" (p. 2.. 113). 347). 226). „Cine Ńi-a făcut. vere. în clipele sale de reverie solitară. tine" (p. pentru Ioanide. 349 — 350). este obŃinută pentru scurtă vreme. pe aceeaşi risipă de complimente: „SînteŃi înfloritoare ca un portret flamand" (p. de altfel completarea „Să bei cafea bună şi să priveşti un tablou cu subiect oriental de Delacroix" (p.. Prea pui mult respect!" (p. aici?" (p. cu aerul că iniŃiativa îi aparŃine: .căpătînd o nedorită rezonanŃă ironică: „Ascultă.. „Ce faci. Interlocutorii sînt mai degrabă inhibaŃi. 553) s-ar fi referit la cafeaua pe care o savura. 336). Numai o dată. 71). Mai dezinvoltă.. acceptarea ofertei lui Ioanide fiind socotită drept contractare a unei datorii) etc. la strategiile politeŃii pozitive este un rezultat al tendinŃei de a reduce distanŃele sociale — personajul este înfăŃişat ca un adept sincer al noului regim — şi de vîrstă — eroul este învestit cu mari disponibilităŃi sentimentale. bazată.Apa mării se umflă. iubitule [. n-aŃi venit cumva să ne naŃionalizaŃi casa?" (p. şi vă prinde!" (p.. de declaraŃii: .. Mini. Pentru Ioanide apelul. „Bărbatul pe care l-aş iubi [. în dialogurile cu Ńăranii. aci singularul... Ioanide înregistrează ambele fenomene. Solicitarea tabloului este precedată de o amplă acŃiune strategică a lui Babighian. „Mare cinste ar fi pentru mine!" (p. prezenŃa unor termeni familiari de adresare sau folosirea persoanei a Ii-a sg. cine ii-a spus asta?" (p. Majoritatea formelor de adresare sînt artificiale şi neconforme cu normele în uz în mediul sătesc. 347) „îmi pare bine să trăiŃi (p.. Femeile prea crude n-au materialitate. conformîndu-se cerinŃelor politeŃii negative: „Aşa am văzut eu. Există însă o inadecvare funciară a acestui tip de politeŃe dacă se Ńine seama de natura singulară şi orgolioasă a personajului. Dovadă tonul fals al anumitor intervenŃii ale sale şi faptul că reacŃia interlocutorilor nu este cea scontată." — p.] aş vrea să fie ca . şi comentariul autorului îi divulgă nemulŃumirea: „Ioanide avu o mişcare instinctivă de neplăcere au-zindu-se tutuit" (p. comentariul autorului subliniază faptul că personajul are în realitate un simŃ ferm al superiorităŃii sale: „// plăcea să aibă un ascendent asupra celuilalt.Nu-mi plac fetele tinere. 155 Singura care menŃine constant distanŃele este secretara arhitectului. palpită. 336 — 337). confundînd . De altfel. Diana revine la persoana a Ii-a plural: „Nici nu vă pot închipui altfel!" (p." (p. 71). 592). 591).] Eşti tînăr. 350. „Dar Ioanide. cel mai tînăr. Semnificativ este şi episodul cultivării Sultanei Demirgian.

Vrei să chem o maşină să te ducă acasă?" (p. în măsura în care nu „falsifică" natura relaŃiilor interumâne. 35).1. Ioanide nu are curajul săvîrşirii unui gest de tandreŃe. este unică pentru şătrar şi soŃia acestuia.Mini .graŃioasă Mini" (p. 156 . reflectă dispoziŃia de moment a arhitectului: formulele cele mai politicoase sînt semn al enervării care declanşează sarcasmul. ca pe un insider. izolaŃi prin bariere deosebite: de ordin social. forme de expresie indirectă. 43). spre a evita şi tutuirea ce i se părea jignitoare pentru Cornel.]. apar ca perfect motivate.. Cele mai diverse tipuri de acte verbale capătă. Sadoveanu.. greşeşte." (p. 2.realitatea cu visul. să nu te uiŃi că mă vezi băut" (p. în raport cu lumea reprezentată de Griga.36). Valabil deopotrivă pentru romanul Hanu-AncuŃei. T. Am încercat să urmărim dependenŃa strategiilor politeŃii de configuraŃia raporturilor de comunicare. mic nobil de Ńară. Modul în care alege formulele de adresare. cu întreaga lor suită. în versiunea lui Griga.. Capitolele V — VIII din roman aduc în scenă un personaj episodic. AnunŃarea felurilor care urmau să fie servite la masă nu se realizează asertiv.. Referindu-se la modalităŃile de stilizare a vorbirii curente. după o suită de enunŃuri care prin structura lor convenŃional indirectă se subsumează strategiilor politeŃii negative.2. stimabilă doamnăă" (p. semnalînd totodată lipsa de receptivitate a interlocutoarei: „Mini nu relevă incompatibilitatea denominaŃiei . cît şi pe aceea a factorului grad de interferenŃă. în afara oricărui cadru instituŃional.Eşti sigură că n-ai uitat nimic?". în limitele cerinŃelor politeŃii negative pe care şi-o impune. Ruset şi de Marenne apar ca outsider-i. nu s-a putut stăpîni să nu înceapă c-un şiretlic punînd pe masă bucate reci şi proaste înainte de a aduce zama şi sarmalele [. ca muiere ce se află şi cum e obiceiul muierilor.. Salutul adresat lui Ruset conŃine un performativ al invitaŃiei... forŃa lor ilocuŃionară reală fiind mascată. Autorul precizează că este vorba despre „o eroare intenŃionată".n) sa-mi întindă mina. în cazul lui Ruset — căci şătrarul este permanent conştient de distanŃa care îi separă. ci are forma unei lungi şi complicate scuze: „Măria ta. în anumite momente. împăcarea este consemnată nu numai prin formula „te rog să mă ierŃi" (p. prin mijlocirea acestuia. baba mea. Griga îl tratează totuşi pe prinŃ. care invită în gospodăria sa doi oaspeŃi de seamă: pe Alecu Ruset. 196G.. Sadoveanu. Modul în care funcŃionează mecanismele politeŃii în exprimarea unor personaje din romanul Zodia Cancerului poate ilustra pertinent relaŃia dintre stilizare şi realism în creaŃia lui Sadoveanu. domnişoară Mini!" (p.]. şi pe abatele francez Paul de Marenne. 128). în altă scenă. a cărui acŃiune subordonează atît acŃiunea factorului distanŃă socială. 123). ale cărei avantaje sînt subliniate într-o paranteză auctorială: „(arhitectul luase obiceiul a vorbi aşa în glumă. 125). cu de Marenne. neîndeplinirea de către secretară a unei obligaŃii de serviciu îi provoacă furia. şi de ordin etnic.. 129). 124). 129). dar mai ales lingvistic. şătrarul Lăzărel Griga.. dar în esenŃă trădează o disponibilitate specifică politeŃii pozitive (grija exagerată faŃă de problemele interlocutorului): . 60).]. 129). 128). al cărui exemplu este menŃionat de cercetător. cu care nu se poate comunica decît prin medierea lui Ruset.2. Dată fiind comunitatea de neam. stimabilă doamnă Mini Cor-nel? silabisi Ioanide nu fără intenŃie răutăcioasă" (p. M. iar mai tîrziu. Zodia Cancerului 2.1. 125). Ocazia de a stabili raporturi de comunicare directe. în aceste condiŃii. alimentată şi de gelozie: „De ce. p. Avramia. 2. Raportul dintre parametrii de bază care reglementează aceste relaŃii este cel firesc în condiŃiile unor structuri sociale caracterizate prin maximă compartimentare>ăcum sînt acelea care constituie obiectul evocărilor sadoveniene. Eşti subŃire îmbrăcată. Ńinînd seama atît de statutul social al personajelor. încercînd să-1 asocieze la proiectele sale. Scuzele au aspectul formal al interdicŃiilor (vezi construcŃia negativă): „Măria ta [.. ca să i-o sărut"' (p. iar receptorul — deşi de faŃă — nu este desemnat prin persoana a Ii-a. apoi răzgindindu-se: Doamnă Mini .. proprii operei lui M.. Vianu remarca faptul că scriitorul îşi învesteşte personajele cu un rafinat simŃ al nuanŃelor şi cu o capacitate specifică de a utiliza elaborate forme ale curteniei (Vianu. Aflînd că Mini era căsătorita de şase luni. Te r o g s-o iert i" (p. ci preferă să se cufunde în iluzie. în cazul abatelui. care pot fi recunoscute în dialogul lui Lăzărel şi al Avramiei cu Alecu Ruset şi. chemă el. si pentru romanele istorice. ci prin persoana a IlI-a. dar autocorectarea urinează prompt: . in ciuda faptului că noul domn SI prigoneşte —. ceea ce creează un efect de „impersonalizare" a enunŃului: Mă închin şi-/ poftesc (pe Măria sa Alecu beizadea — n. procedeul semnalat nu anulează realismul reconstituirii artistice. cît şi de frecvenŃa interacŃiunilor dintre ele şi de natura personală sau tranzacŃională a interacŃiunilor.. dar cu o individualitate marcată. strategiile politeŃii negative. PutereVeste factorul prevalent. II. statutul princiar al musafirului conferindu-i automat autoritate.. fiul fostului domn al Moldovei. dar şi detestatul apelativ «doamnă» )" (p." (p. folosind un mod de adresare care ignoră vădit datele realităŃii: „Du-te. ci mai ales prin găsirea unei modalităŃi de adresare convenabile: . „Afară e răcoare [.2. Ioanide îi reproşează: „Şi mie de ce nu mi-ai spus.

„Măria ta.pluteşte în aer": „împlinindu-mi datoriile. rînji uşor" (p. în locuri rele? Mă pun la pămînt şi treceŃi peste mine! Z d r o b i Ń i-m ă şi gata!" (p. iar mai ales pe căpitanul Uie TurculeŃ.41). faptul că toate enunŃurile citate aparŃin unui stil strategic selectat. după ce şi Avramia le vorbise cu aceeaşi umilinŃă: „Măria ta [. însă şi referirea la „pîne şi sare". cît si a unor acte directive sau chiar reprezentative.. Calificativul umilit însoŃeşte adesea prefeŃele care atenuează actele de solicitare: „Umilit vă rog să veniŃi după mine" (p. sînt slobod şi am mare plăcere să cinstesc în casa mea oaspeŃi'' (p. 43). pe care Sadoveanu îl pune cu artă în evidenŃă. 36).157 iar promisiunile — includ recomandări destinate receptorului: „Dar s ă n-a i Măria ta grijă. Cum pot eu să vă las— fără să vă stau înainte cu pîne şi sare. 158 Ideea invitaŃieîăsăare cu mai multă claritate. a cărei neacceptare este considerată ca o gravă ofensă personală: „Nu se poate! [. fără să înŃeleagă nimic" — p.. Purtarea lui Griga este acum mai firească. 35). menŃionată anterior. apare atenuată printr-o solicitare (cf. Caracterul strategic al ambelor formulări rezultă cu claritate din faptul că îndeplinirea acŃiunilor cerute are . lipsită de tragismul mimat al enunŃurilor precedente. sub forma unor întrebări retorice. dar şi pentru Avramia. prin contrast.. abia spre sfîrşitul scenei. act care. se poate vorbi la Lăzărel Griga de o întreagă retorică a invitaŃiei. De remarcat absenŃa oricărui verb performativ adecvat exprimării invitaŃiei. în cazul de faŃă.. ca un bun creştin ce sînt? Cum să vă las la vreme de noapte. de neînŃeles pentru abate („Abatele de Marenne îl privea din ce în ce mai uimit. 37). 36). mai mult decît atît. în raport cu cerinŃele statutului său social: şătrarul solicită o favoare (satisfacerea unei plăceri) unor persoane de vază. Volumul de energie şi abilitatea investite în realizarea acestui act sînt pe deplin justificate de natura lui: acceptarea unei invitaŃii stînjeneşte libertatea de acŃiune a destinatarului." (p. mai bine p ă l eş t e-m ă în frunte şi mă omoară decît să-mi spui asemenea vorbă (că. în fine.] Măria ta. „Vă rog să nu vă supăraŃi şi să gustaŃi puŃin din ce se găseşte gata. IndicaŃiile kinezice din intervenŃia autorului: „Nu fără demnitate. care implică ideea de autoreproş pentru o vină ireală (întrucît alternativa prezentată este. ava Pavăle. ca să ne cinstească cu pîne şi sare" — p. Există deci un specific intracultural al „ritualului" şi al strategiilor politeŃii. îndeplinirea solicitării ar avea cea mai nefavorabilă consecinŃă pentru emiŃător (moartea). de la început. act a cărui condiŃie preliminară de reuşită — superioritatea socială a emiŃătorului — nu este îndeplinită. InvitaŃiile sînt prefaŃate de scuze formulate ca apeluri la bunăvoinŃa destinatarului: „I e r t a Ń i-n e şi primiŃi ce avem" (p. 35 — 36). dar semnificaŃia unor ameninŃări ale căror efecte negative îl privesc pe emiŃător (şi nu pe destinatar. de asemenea. diminuare a propriei personalităŃi. dacă eşti subt acoperămîntul meu. indirect. 36). După ce-i este prezentat de către Ruset.. pînă acasă mă trezesc" (p. în raport cu ospăŃul care va urma). imperativele). dar neambiguu decodat de către Ruset(„omul acesta îndărătnic se socoteşte ofensat şi nenorocit dacă nu-1 urmăm la casa lui.]. dată de expresia „a sta înainte cu pîne şi sare".. Pentru Griga. după încetarea ploii. şătrarul se dărîmă la pămînt. violent respinsă).. Solicitările finale au duritatea unor ordine."(p. 37) Comportarea şătrarului este guvernată de maxima tactului (cf. şătrarul îl salută pe de Marenne cu formula: „Birieai venit la sărăcia noastră. amestecînduse cu contăşul" (p. se îndatorează faŃă de acesta. cînd acceptarea . Refuzul de a-i lăsa pe călători să plece este exprimat.. Mărcile acestei atitudini se recunosc atît în realizarea unor acte din clasa expresivelor. într-o formulare aser-tivă fără verb performativ. InterdicŃia iniŃială. care trebuie să se supună dorinŃelor emiŃătorului şi.. după ce distinşii călători primesc propunerea lui Griga: „Şi poftesc şi pe toŃi cîŃi aveŃi cu dumneavoastră: tovarăşi şi slujitori. 42). strădania de a diminua neajunsurile şi eforturile cerute receptorului) şi de cea a modestiei. 43).. performat de pe o poziŃie de inferioritate socială. are în mod obişnuit ca obiect o favoare. 36). te rugăm $ ă nu te superi de pat rău şi de hrană puŃină"1 (p. considerată însă preferabilă respectării hotărîrii destinatarului de a-şi urma drumul. a cărei pondere creşte în secvenŃele următoare (cf. un avantaj. şi mai ales menŃiunea discret ironică „nu fără demnitate" sugerează caracterul „ritual" al comportării şătrarului. cum se întîmplă în cazul ameninŃărilor reale). modalitatea princială de exprimare a deferentei faŃă de neobişnuiŃii interlocutori este adoptarea unei atitudini de. 43) îşi îmbie oaspeŃii Lăzărel. există o singură sugestie a unui asemenea act. Pe rf or maŃi vu 1 a pofti nu este prezent decît în finalul capitolului V." (p.. 36).n). Lăzărel Grjga acordă atenŃia maximă motivării invitaŃiei. OspăŃul despre care se relatează în capitolul VI evidenŃiază. grupul va pleca spre Hîrlău — n. am două rugăminŃi şi/e poftesc umilit să-mi îngăduieşti a le arata" (p. Naratorul-autor îşi „trădează" eroii în notaŃiile privind reacŃia şătrarului: „Cînd observă pe faŃa lui ava Paul ceea ce aştepta şi ceea ce dorea.

trataŃi nu ca persoane care se îndatorează accep-tînd o invitaŃie — cum se întîmplă de obicei —." (p. pe un ton subtil ironic. 159 AserŃiunile conŃin.. Şi nu porunceşti sămi aducă şerbet şi apă recei căci sînt însetat. că furnizează o informaŃie necerută.. Ruset primeşte să meargă la gospodăria lui Griga cu două condiŃii: „dacă nu-i departe/' şi „dacă nu ne Ńii mult" (p. 41) îi comunică Griga lui Ruset. care exprimă deferentă. uneori cu performativ explicit: „îŃi m u l Ń ă mi m pentru închinăciune şi pentru vorbă bună" (p. în acest caz. prieten şi colaborator al fostului domn..] cunoaşte slovă. ci pentru receptori (cărora li se oferă găzduire şi masă sau li se anunŃă indirect sosirea celor mai bune bucate şi vinuri). în aceste condiŃii. în majoritatea cazurilor. proprie actelor expresive: „Măria ta.. p. 39. aluzive. simplul fapt că îl determină pe prinŃ să-1 asculte fiind prezentat de Griga drept factor coercitiv. 36). Formulările lui sînt. 41). directe. Comportarea lui Ruset nu este totuşi lipsită de mărcile consideraŃiei fireşti datorate semenilor. părintele meu. ci este calea excesiv indirectă a interogaŃiilor conotate ironic sau aceea. 36). clar calea de exprimare aleasă nu este aceea a afirmaŃiilor directe — aşa cum ar cere-o politeŃea pozitivă —. Ruset se conformează.] nu mă îndemni să stau"! îndeamnă-mă. Răspunsul şătrarului referitor la ultima condiŃie: „Unde se află măria ta! Cit pofteşti" (p. desemnîndu-1 pe interlocutor ca persoană socială.. subliniază strategic ideea respectării dorinŃei de independenŃă a colocutorului. Aş dori mai ales să beau din acea apă care a fost adusă pe olane [.2. care îi creează un "sentiment de îndatorare. ReacŃionînd la afirmaŃia şătrarului că prinŃul doreşte ca abatele să fie ospătat. de asemenea. 44). Rugăm pe cinstita gospodină să nu se tulbure' şi să nu se ostenească" (p. de asemenea. Tactica adoptată este aceea a „derutării" oaspeŃilor. 37). într-un mod neobişnuit (folosirea lui te rog înaintea unui verb ca a afla surprinde). singurul autorizat să decidă în ce limite este admisă interferenŃa celorlalŃi. 44) sau răzeşule (mai rar. SemnificaŃia proprie actelor reprezentative apare. in praesentia) şi reducerea gradului de interferenŃă în raport cu interlocutorii (prin construcŃia restrictivă şi litotele din prima propoziŃie). Trăsături similare caracterizează. de obicei. Este implicată ideea unei abateri de la principiul conform căruia iniŃiativa verbală nu poate aparŃine decît celui cu statut de superioritate socială. întregul comportament verbal al lui Lăzărel şi al Avramiei se caracterizează printr-un cumul de acŃiuni redresive faŃa de limitarea libertăŃii de mişcare a interlocutorilor.vinul nostru de-aici nu-'i vrednic de obraze ca ale Domniilor voastre" — p. ci ca persoane cărora gazdele le rămîn profund îndatorate. scuzîndu-se. cerinŃelor politeŃii negative: „Noi nu cerem decît o fărîmâ de pită ş-un ceas de odihnă. te rog să afli că această femeie a mea [.. în virtutea vechii lor cunoştinŃe. replicile lui Ruset destinate lui Griga nu denotă acele intenŃii redresive specifice politeŃii pozitive sau negative. atitudinea sa generală fiind însă guvernată de exigenŃele menŃinerii distanŃelor. Se recunosc în structura enunŃurilor ca strategii specifice impersonalizarea emiŃătorului (prin folosirea pluralului inclusiv) şi a receptorului (prin folosirea persoanei a 111-a în locul persoanei a Il-a. cerută de politeŃea negativă a actelor indirecte propriu-zise: (a) „Cinstite jupîn Abăza. şi nu ca individ. elemente care exprimă o certitudine mimată asupra incapacităŃii gazdelor de a satisface exigenŃele distinşilor oaspeŃi (vezi de exemplu: . 62). Deşi interlocutorul este mai vîrstnic.. 160 Bucatele şi vinul lui GHga nu-1 determină să renunŃe la termenii de adresare şătrarule (aproape constant: p. vorbeşte" (p. combinaŃia dintre atitudinea generală de uşoară familiaritate a personajului faŃă de colocutor. pentru că prinŃul se află într-o poziŃie de autoritate socială faŃă de şătrar.2.4. Alecu Ruset îl abordează. 36. Faptul este normal.. Replicile personajelor la care ne referim reflectă preocuparea constantă a emiŃătorilor de a reduce gradul de interferenŃă în relaŃia cu interlocutorii superiori ca statut.3. în ansamblu. dublată de semnificaŃia de scuză. şi apelul acestuia la forme ale expresiei indirecte. Este interesantă însă. apar mărci de atenuare a forŃei ilocuŃionare. traductibilă în mod obişnuit prin mijloace ale politeŃii pozitive. şi raporturile prinŃului Ruset cu clucerul Abăza. Nici măcar enunŃurile directive nu conŃin elemente de atenuare a forŃei ilocuŃionare: „Slobod.. dar nu intimitate.] din porunca şi cu cheltuiala Măriei sale Antonie-vodă. de la început. căci sînt trudit. pe poziŃia celui care cunoaşte foarte bine şi înŃelege nedumerirea şi neliniştea produse clucerului de vizita sa. subsumabile nu numai strategiilor politeŃii negative. ci şi unor strategii ale politeŃii ne marcate explicit ca atare (o ff record)... 44). PrinŃul se situează. om de credinŃă şi . fără a depăşi însă limitele deferentei cuvenite. şătrarule. 35). Chiar în cazul unor enunŃuri asertive. Ideea că emiŃătorul contractează o obligaŃie este direct exprimată de Griga după ce Ruset şi de Marenne decid să dea curs propunerii de a-1 vizita: „Vă sînt eu mulŃă-mitor şi Măriei tale şi lui ava Paul " (p.. 41. 2. 2. 35. [.consecinŃe favorabile nu pentru emiŃător — aşa cum este specific pentru acest fel de acte —.

reluată de rluset .." (p. dependent situaŃional. forŃa ilocuŃionară reală a intervenŃiei lui Ruset. prea „maleabil" în faŃa îl — C-da 1354 161 jocului politicii. 14) căpitanului Ilie TureuleŃ. răspunsul căpitanului se conformează întru totul cerinŃelor politeŃii negative încercarea colocutorului de a reduce distanŃa socială prin apelul la mijloacele politeŃii pozitive nu anulează manifestarea factorului putere: TureuleŃ foloseşte constant formula de . li se adaugă acum altele. Structura replicilor reflectă existenŃa unui joc permanent al relaŃiilor de solidaritate dintre personaje. prin folosirea numelui precedat de prietine. Ele sînt. cf. Expresia afecŃiunii faŃă de interlocutor devine mai pregnanta in scena ele după petrecerea'de la şătrarul Griga. de vreme ce sînt implicaŃi în realizarea aceleiaşi acŃiuni: Domniei tale Ńi-a fost încredinŃat acest franŃuz de un hatman al coroanei la Liov. Dumneakt şi eu fiind. jupîne. normală de fapt pentru receptor (în realitate. înainte de culcare. 15).2. Strategiile folosite sînt cererea de scuze. în conformitate cu exigenŃele politeŃii. este aceea care guvernează comportarea personajului. motivînd caracterul rezonabil al propunerilor sale prin natura reflexivă a relaŃiei cu TureuleŃ: căpitanul m. cedează locul solidarităŃii bazate pe comunitate etnică — abatele devenind un outsider — atunci cînd trebuie luate decizii în legătură cu itinerarul călătoriei spre Iaşi. Mie mi-1 încredinŃează cel mai bun prietin al meu din tara Lehiei.şi căpitane Ilie (u 56). ă ' De remarcat'însă că. care refac ceremonialul primirii oaspeŃilor. Solidaritatea dintre Ruset şi abate — întemeiată pe elemente de ordin cultural şi politic —. poate dori altceva decît prinŃul. prinŃul încearcă să obŃină acordul acestuia pentru modificarea rutei. Ambiguitatea formulărilor atenuează. aparent. termen care defineşte raporturile dintre colocutori drept raporturi de sjmpatie: prietine Ilie (p 14)..privighetor al lucrării fiind boierul şi prietinul său Abăza clucer. mai puternic marcate afectiv: adresarea numai prin prenume (Ilie . chiar dacă este vorba despre acŃiuni în favoarea destinatarului) şi transferul la emiŃător a atitudinii de îndatorare.p. IntervenŃiile clucerului se menŃin — ca şi replicile şătrarului Griga — în limitele politeŃii negative: „Măria ta. care determină plasarea însoŃitorilor lor autohtoni în afara cuplului. 15. Site rog frumos. Formelor de adresare în ca>e apare prenumele personajului: prietine Ilie (p. care ne dezva uie un motiv în plus: TureuleŃ este la curent cu nefericita poveste de dragoste a prinŃului. fiecare individ este.]. întrebările. se tînguise puŃin cătră soŃia sa despre neplăcuta întîmplare a zilei şi despre oaspetele nepoftit care le căzuse în casă (p. în raport cu un anumit grup. adresindu-se moldoveneşte" (p.. permit interpretarea întregii replici a prinŃului ca un act de reproş la adresa interlocutorului. 109).uşor ne putem înŃelege. PresupoziŃiile asupra motivelor de îngrijorare ale clucerului iau forma unor interogaŃii. pe rînd. ză relaŃia cu partenerul {prietine — P. 110).] si te poftesc să te socoteşti ca-n casa părinŃilor Măriei tale16 (p. apelmd la marei ale solidarităŃii de grup. să fii aşa de bun a da poruncă unde să trimet un om de credinŃă al meu ca să-Ńi aducă slujitorii [.5. Adresarea se realizează în forme familiare. Schimbarea inter162 locatorului obligă la schimbarea codului lingvistic şi. Similaritatea relaŃiei clucerul Abăza-e Ruset cu relaŃia şătrarul Griga->Ruset nu depăşeşte însă nivelul formelor de manifestare. semn al unei atitudini confesive. PoliteŃea clucerului nu este dublată de sinceritate — ca în cazul lui Griga. 55) sau Dumai prin termenul care desemne. în funcŃie de împrejurări. te rog să ierŃi [. în toate situaŃiile semnalate. politeŃea negativă. corelate cu inserarea unei referiri la relaŃiile lui Abăza cu fostul domn [într-un context care." (p. în scaunul Măriei sale Duca? Şi mai ales de ce aduc primejdie î n t r-o casă de creştin cu frică de Dumnezeu şi de v o d â?" (p." 2.. De ce nu mă întrebi de unde vin şi cum îndrăznesc să intru aşa. prietine TureuleŃ (p. Măria ta.. prin care se urmăreşte obŃinerea cooperării colocutorului în realizarea planurilor sau a intenŃiilor partenerului cu statut superior. tina lui Antonie Ruset).t»8). insider şi outsider.. buni prietini . încalcă maxima cantităŃii şi a relaŃiei (referirea la fîn.. 114). (b) „Văd. Ruset sublimă strategic ideea comunităŃii obiectivului urmărit. exprimarea indirectă (formularea solicitărilor cu rugăminŃi. în condiŃiile unei distanŃe sociale mari. de obicei. prinŃul se îndatorează acceptînd să fie găzduit de clucer). 55) . iarăşi.. ca să-Ńi liniştesc grija. că trebuie să vorbesc eu. 112). care exclude aiirmaŃiiîe sau ipotezele privind cunoaşterea preocupărilor interlocutorului. fazele raŃionamentului lui Ruset). Precizările naratorului-autor conduc spre această necesară disociere: „Abăza. formele politeŃii pozitive nu sînt totuşi excluse din partea celui care exercită controlul puterii.

ele sugerează faptul că locutorul se manifestă ca individ. în mod i n v a r i a b i 1.. Adresarea se realizează prin termeni care. bine este. şi Balaban — negustor-iscoadă din Liov. 222). 232— 233). precedaŃi adesea de numele sau prenumele interlocutorului. iar „sugestiile" de acŃiune ale prinŃului smt interpretate ca ordine. Ca strategii conversaŃionale se pot recunoaşte: — în conversaŃia cu Buhuş: exagerarea preŃuirii acordate partenerului şi sublinierea amplorii „teritoriului comun": „Prietine şi cumnate Sandule. de exemplu: către hatman: prietine (p.. de această dată. Caracteristicile semnalate pot fi ilustrate urmărind discuŃiile dini re Duca-Vodă şi alte două personaje. către Balaban: prietine (p. 222—225: discuŃia dintre domn şi Balaban). Kir AlexaT' (p. 82). doamna Anastasia şi domniŃa Catrina. comportamentul emiŃătorilor urmărind sistematic sublinierea preocupării acestora de a respecta imunitatea faŃă de orice obligaŃii a receptorilor. p. domnia ta ai un Dumnezeu ş-un jurămînt" (p. concomitent cu absenŃa negaŃiei din propoziŃia adversativă care exprimă o părere diferită de aceea a interlocutorului). cf. Rolul esenŃial al factorului putere în distribuŃia formelor politeŃii şi rolul subsidiar al distanŃei sociale sfat evidente şi în realaŃnle dintre alte personaje. în relaŃiile cu domnitorul.. care . într-adevăr. prietine şi cumnate Sandule (p. pentru exprimarea acordului. şi Ńara în scădere şi săracă. 224). — Vremurile nu sînt uşoare. indiferent de distanŃa sociala care îi desparte. 82). prietine Balabane (p. şi discuŃia dintre Duca-Vodă. Comunicarea orientată în direcŃia inferior->superior face apel — aca erm precizam referindu-se la dialogurile dintre Lăzărel Griga sau TurculeŃ şi prinŃul Ruset — la strategiile politeŃii negative. un membru al familiei acestuia (cf. adresarea prin termenul care desemnează funcŃia interlocutorului). Comportamentul locutorilor cu statut de autoritate iie 163' este însă mai flexibil. prietine" (p. în secvenŃa iniŃială a unei discuŃii. PoziŃia relativă a colocutorilor în raport cu direcŃia exercitam puteri determină diferenŃe nete în comportamentul acestora. apelul strategic ia negaŃie prin exploatarea sinonimiei. intenŃia asocierii colocutorului la propriile proiecte determină apariŃia unei atitudini confesive. încercînd să dea situaŃiei de comunicare tenta specifică situaŃiilor personale. marcate în structura enunŃurilor în primul rînd prin modificarea sistemului adresării.[. 222. [.. cf.. 225. desemnînd relaŃii cu caracter particular. 2 2. din cap. de obicei. dar Ńara-i mai mult vicleană decît săracă" (p. 102). şi domnia ta eşti dintre aceia. 79 — 82: discuŃia lui Duca-Vodă cu hatmanul Buhuş.adresare ceremonioasa Măria la (p. Locutorii cu statut subordonat au. de subliniere a intimităŃii. trecerea de la manifestările specifice situaŃiilor tranzacŃionale la cele specifice situaŃiilor personale fiind dependentă de intenŃiile comunicative de moment. . 15. de cele mai diverse categorii de locutori (cf. folosirea formulei de adresare deferentă către negustori). 55. precum şi exprimarea explicită a acordului cu punctul de vedere al colocutorului: „Aşa este. . posibilitatea de a Iue decizii prin consultare reciprocă fiind cîe neconceput pentru căpitan: „Mana ta. VariaŃiile distantei sociale dintre interlocutori se reflectă în selectarea modalităŃilor de exprimare deferentă. creează impresia unei atmosfere de intimitate. ei nu-şi pot concepe partenerul decît'prin prisma condiŃiei sale oficiale. 56). 106). 78. vezi. fiind specifice perioadei de „acomodare" cu partenerul (vezi şi: „Care sînt cele din urmă veşti pe care mi le poŃi da. comportamentul specific situaŃiilor tranzacŃionale. 82). Măria ta. altfel spus. Formulele folosite sînt.] eu iac cum porunceşti" (p. XXVI. Ca şi în cazul relaŃiei Ruset—TurculeŃ. de care îl separă distanŃe sociale diferite: Buhuş —hatman şi cumnat al său. este exclusă chiar atunci cînd colocutorul este o persoană apropiată domnului. Aceste forme apar. utilizarea strategiilor flatării colocutorului apare ca invers proporŃio164 rtală cu distanŃa socială: ele sînt mai variate în condiŃiile unei distanŃe reduse şi limitate la formele adresării integrative cînd distanŃa este considerabilă. — în conversaŃia cu Balaban: evitarea dezacordului prin reformu-larea afirmaŃiei partenerului. Ca şi mine. în cazul orientării relaŃiilor de comunicare de la superior la inferior. cumnate Sandule (p. O atitudine integraŃi vă. cu exprimarea unui acord parŃial: „—Vremurile sînt grele. cf. cele cerute de politeŃea pozitivă. 222). şi p. în folosirea unor formule colorate stilistic. Cînd domnitorul acŃionează în virtutea calităŃii oficiale pe care o are. Elementul comun îl reprezintă formula convenŃionalizată Măria ta.6. utilizată. de exemplu. prietine Alexa (p. 15). 82. exprimarea sa se caracterizează prin apelul la formele politeŃii negative: „Ce ai a-mi spune dumneata.] eu în puŃini am credinŃă. în care soŃia şi fiica domnitorului i Fe adresează cu Măria ia — p. hatrnaneT' (p.

anumite modificări în sistemul mărcilor politeŃii. pronumele -i. (cf. 78). Iar dacă nu va fi fiind vinovat.. 78). de fapt. 153). prin antiteză. în discursul Ńinut la Divanul de judecată. formula luminate doamne — p.. 152.mă rog cu umilinŃă Măriei tale a-mi îngădui să-i spun că trebuiesc dovezi" (p.. pe lingă viclenie trebuie să loveşti şi răutatea. 226.. formele de comportare a participanŃilor prezintă unele deosebiri faŃă de cele comentate anterior.2. si lemnarii tocmiŃi să-i repare moara (p. în replicile lui Balaban: „. apelul la asemenea formule este mai frecvent. chiar dacă situaŃiile de comunicare au caracter tranzacŃional. constatăm aceeaşi polarizare a strategiilor politeŃii la care ne-am referit mai sus: personajul cu statut superior apelează la strategiile politeŃii pozitive. 3334). în exemplul al doilea. absenŃa persoanei I) este dublată de insistenŃa asupra libertăŃii absolute de decizie a receptorului (. ca expresie a dorinŃei de non-interferentă. ci prin acte asertive. Măria ta. pentru personajele cu statut inferior. Raporturile dintre alte personaje se caracterizează printr-o distribuŃie diferită a variabilelor putere şi distanŃă socială. Ambele formulări citate pun în evidenŃă al doilea tip de strategii ale politeŃii negative. este prezentată ca rugăminte. care. fapt care determină. Urmărind scurta discuŃie dintre Lăzărel Griga. 166 "■ 2.. care cearcă să amestece pe cinstiŃi oameni nevinovaŃi într-o faptă ca aceasta. care îl desemnează pe interlocutor in praesentia). ca mijloc de atenuare a forŃei ilocuŃionare a enunŃurilor. în ambele cazuri. Strîns legată de această strategie.5Măria ta vei socoti").. Forma figurată aleasă realizează. lin personalizarea emiŃătorului (cf. prezentate drept rugăminŃi: „Binevoieşte. rog să fiu iertat a pune la picioarele slăvite ale Măriei tale puŃine şi proaste daruri[. în condiŃiile în care autoritatea unui personaj acŃionează numai în limitele unui grup.. (p. nelegat direct de specificul situaŃiei de comunicare (cf. aserŃiunea (cu valoare de sugestie) este " 165 prefaŃată de cererea permisiunii. Primul dintre exemplele în discuŃie ilustrează procedeul imperso-nalizarii receptorului: persoana a Ii-a este substituită cu persoana alll-a sg. „.. o încercare de disculpare. pedeapsa celor care-1 amestecă pe nedrept să fie mai aspră" (p. ne aflăm deci în faŃa unui act de aprobare a proiectelor interlocutorului. îmbinarea dintre cele două modalităŃi ale deferente semnalate. 224). asupra căruia există. suspiciunea de trădare a domnului: „Mai cu samă. 223) — formulă prin care se cere de fapt domnitorului să preia motivarea dată de Balaban nemŃilor pentru anumite evenimente din Moldova. 225)." (p. Se poate ca Milescu să n-aibă vina care se spune: Măria ta vei socoti.] şi alte cîteva mărunŃişuri care se află într-un sunducel de argint" (p. vezi şi diminutivul din enunŃul al doilea). este. hatmanul Buhuş răspunde: „Măria ta. Cf. ca şi asupra lui Milescu.. cu formulările lui Nicolae RacoviŃă. din replicile lui Balaban). de asemenea. este şi impersonalizarea emiŃătorului sau a receptorului. a nu citi cuprinsul cărŃii. Exprimarea dezacordului faŃă de punctul de vedere al domnitorului nu se realizează niciodată prin ilocuŃii negative. specifice relaŃiei inferior-»superior: preferinŃa pentru exprimarea indirectă. DistanŃa socială faŃă de interlocutor sau natura situaŃiei de comunicare nu determină modificări esenŃiale ale strategiilor menŃionate. în primul enunŃ. trebuie să căutăm la braŃul. Să se compare felul în care Balaban îşi exprimă satisfacŃia în legătură cu planul de acŃiune împărtăşit de Duca-Vodă: „Dumnezeu ştie să toarne ca un untdelemn bun înŃelepciune sub cununile stăpînitorilor de noroadeu (p. în acelaşi timp. în cel de-al doilea — oferta. Măria ta. exigentele maximei modestiei acŃionează deci mai ferm în aceste condiŃii. iar distanŃa socială nu este considerabilă. sau chiar în formă asertivă: „Dumnezeu va lumina pe Măria ta". provoacă îndatorarea receptorului.Măria ta eşti înŃelept". cf. impersonalizarea totală a receptorului.exprimă o admiraŃie deosebită — uneori exagerată — faŃă de reprezentantul autorităŃii supreme. se remarcă preferinŃa pentru exprimarea aluzivă. în primul caz. La afirmaŃia lui Duca-Vodă „Mie nu mi-s dragi pămîntenii care se bagă slugi la străini" (p. corclindu-se cu exigenŃele generale ale maximei tactului. cu sugerarea unei soluŃii.. se potenŃează reciproc. discursul are semnificaŃia unui „pro domo". el însuşi răzeş. 225. 226. care. 222).7. Se pot adăuga exemple de atenuare a solicitărilor. care deschide intervenŃia boierului Nicolae RacoviŃă într-un divan de judecată). nu la mintea lor" (p. alegînd griul de neghină. Creşterea distanŃei sociale antrenează însă şi apariŃia unor procedee traducînd o tendinŃă puternică de autodiminuare a personalităŃii. formulele slăvite doamne — p. în mod obişnuit. sau slăvile — p. Valoarea reală a primului enunŃ este implicată conversaŃional: . celelalte . se pot constata anumite deosebiri: în limbajul personajelor cu statut superior ele par să caracterizeze situaŃiile cu caracter oficial (cf. Retorica negustorului Balaban în cursul întrevederii secrete cu domnul nu este diferită de aceea a boierului Nicolae RacoviŃă.

să-şi descopere preferinŃe. 34). domnul TurculeŃ căpitanul nu e numai oştean [. 22). 69). 34). o anumită complementaritate a funcŃiei de ghid: prinŃul îl călăuzeşte pe abate pe drumurile Moldovei. egalilor din imediata intimitate a unui individ: Lăzărel Griga foloseşte interjecŃia măi. O asemenea comportare traduce.. care. şi Ilanii-Ancutei). şi Domnia sa [. singură (p. un loc aparte îl ocupă relaŃia dintre prinŃul Alecu Ruset şi abatele Paul de Marenne. în egală măsură. şi pronumele personal de persoana a Ii-a singular (cf. iubite domnule de Marenne (p. înŃelegerea semnificaŃiei strategice a familiarităŃii superiorului este reflectată de reacŃia interlocutc iilor. Avem în vedere adresarea prin domnule. O premisa o constituie faptul că acŃiunea variabilei putere este suspendată în acest caz: nici unul dintre personaje nu este învestit cu o autoritate exterioară care să-i permită să controleze acŃiunile celuilalt. mai degrabă. Se poate recunoaşte. indiferent de gradul de apropiere dintre cei care comunică (cf. cel mult. măi Bîrliba?" — p. iar abatele devine călăuza spirituală a prinŃului prin hăŃişurile dragostei şi ale politicii.8. măi Bîrliba?" — p. 23). vîrsta. dar. 12. idei şi concepŃii similare. bre?" (p.]. 33 — 34). iniŃial. permiŃîndu-îe. Există de la început un element al „teritoriului" posedat în comun de cele două personaje: codul lingvistic. i se înfăŃişa drept total nepermeabilă. p. diferit de cel curent în societatea în care ele evoluează.. în primul rindr respectarea exigenŃelor politeŃii negative. 12). domnule de Marenne (p. 2. 33—34). abatele->Ruset: domnule (p. „Civilitatea" este la Sadoveanu o marcă specifică a raporturilor umane. Adăugăm o observaŃie privind condiŃia de outsider a abatelui de Marenne.]'".Ce spui tu. 49). 2. domnule abate de Marenne (p. Posibilitatea de a-şi folosi propria limbă atenuează sentimentul de izolare al abatelui. printr-o lume ciudată şi necunoscută acestuia. 20). apartenenŃa etnică. 13.Doresc şi eu domnului TurculeŃ să fie profet minciunos" (abatele p. 20). 33).1). nu se abat de la normele structurale ale românei. dar şi cu o valoare ideal-arhetipală. jupîne Lăzarel (Birlădeanu — p. rezervate. favorizat de o serie de circumstanŃe. Comunicarea directă între Ruset n de Marenne creează. cît pe domnul abate" (Alecu Ruset. 33 — 34. Chiar dacă interlocutorul nu îi este cunoscut lui Griga. în complicata Ńesătură a raporturilor de comunicare pe care ne-o înfăŃişează romanul Iui Sadoveanu. prilejul lărgirii treptate a „teritoriului" comun. proiectînd tipul de societate spre care aspiră scriitorul. 12).2. pusă în evidenŃă de „deficienŃeleă de competenŃă sociolingvistică în raport cu normele codului autohton. domnule şi iubite prietine (p. Sistemul formelor lingvistice care dau expresie strategiilor politeŃii negative conŃine elemente caracterizînd exclusiv relaŃia Ruset— de Marenne.: „Ce vorbeşti tu.. slujitorul lui Ruset. asistăm treptat la un proces de apropiere între cei doi eroi. „Pentru că tovarăşul nostru. solidaritatea cu prinŃul oferindu-i călea principală de acces spre o comunitate străină. folosit singur.] ş-am să fac judecător nu atît pe TurculeŃ. ia primul pol. deci rolul factorului putere se anulează. Numai că. Ne ailăm în faŃa unui procedeu cu certă funcŃie de arhaizare.. 167 I DiferenŃa dintre exprimarea familiară a prinŃului şi exprimarea deferentă a lui de Marenne reflectă faptul că ponderea variabilelor putere şi distanŃă interumană este evaluată în mod specific în cadrul fiecărei societăŃi şi civilizaŃii. Deşi există suficiente mărci obiective ale distanŃei dintre personaje: statutul s definit în cadrul unor sisteme ierarhice distincte (al lumii laice si al lumii religioase). o atitudine de binevoitoare superioritate decît una de reducere a distanŃelor. forme absente în cazurile discutate pînă acum. . Rezultatul nu este apariŃia unor formule 168 hibride sau anacronice: formulele sînt perfect traductibile în franceză şi corespund normelor deferentei specifice acestei limbi. comportarea ambelor personaje are la bază.. iubite domnule abate (p.. căci expresia politeŃii în româna modernă este modelată după tiparele oferite de franceză.. Cu toate acestea. 20). 20. mâi Bîrliba — p. SoluŃia aleasă de Sadoveanu pentru a sugera faptul că aceste personaje utilizează un cod diferit de al celorlalŃi este apelul la unele forme moderne ale deferentei: decalajul temporal este convertit in decalaj de cod lingvistic. .— la strategiile politeŃii negative. „Tu eşti. Să se compare formele folosite de Alecu Ruset pentru a se referi gla căpitanul TurculeŃ cu acelea folosite de abate: „. 73).. . 33—34) sau urmată de numele unui colocutor (cf. în acelaşi timp. în discuŃia cu Vîlcu Bîrlădeanu. insolit de determinări (adjectivale şi/sau a pozitive) sau corelat (prin coordonare) cu alte construcŃii la vocativ: Ruset->abate: domnule abate (p. alegerea lingvistică se orientează spre formele m a x im-ei familiarităŃi. care folosesc constant formula adresării deferente: jupîne şătrarule (lemnarii — p. prea iubite domnule de Marenne (p. sesizarea condiŃiei de inferioritate socială a acestuia îl determină să facă uz de acelaşi tip de mărci ale contactului.şi TurculeŃ poate a înŃeles [. pe măsură ce evenimentele evoluează.2. Supunerea faŃă de planurile şi deciziile înfăŃişate de partener nu este decît o consecinŃă a recunoaşterii neconstnnse a superiorităŃii lui într-un anumit domeniu. de obicei... cf.

strălucirea şi puterea regelui Domniei tale sînt un scut mult mai bun" (p. p. DeclaraŃia de încredere absolută a lui Ruset în prietenul său Pan Vladislav din Katowice (de la care abatele îi aduce o scrisoare) se realizează în limitele aceluiaşi orizont strategic: . domnul meu (p. Utilizarea vocativului prietene implică asertarea unei relaŃii de egalitate între parteneri. prietine pare a avea o încărcătură afectivă mai redusă.suh incidenŃa cărora s-a format. Prin asemenea elemente. dar selectează cu tact diplomatic elementele prin care defineşte condiŃia lui de Marenne. o Asemenea formula se conformează cu precădere cerinŃelor politeŃii negative. Nu cred nimic din ce-am spus eu însumi'' (p. neînsoŃită de determinanŃi. echivalent al fr. 14). în limbajul abatelui. deschis prin educaŃie spre lumea occidentală.domnule Ruset (p. 21).. de asemenea... traducînd o atitudine de simplă bunăvoinŃă faŃă de colocutor (la limita dintre exigenŃele politeŃii pozitive şi cele ale politeŃii negative). 170 . care ar putea sugera o e\entuală transpunere în româneşte realizată de prinŃ însuşi). Structura formulelor de adresare folosite de Ruset şi de abate nu este totuşi perfect paralelă. prince! ( de remarcat forma mai veche de vocativ. domnule. Ruset nu renunŃă la vocativul menŃionat. Deferenta întemeiată pe flatarea interlocutorului. raporturi puternic conotate afectiv. concomitent cu diminuarea propriei importanŃe sociale — evidentă în schimbul de replici citat — îmbracă adesea forme de expresie care — spre deosebire de cele caracteristice altor personaje. formulă încărcată — şi prin aceasta deferentă —. p. 12). Cânte mir).. Abatele foloseşte uneori vocativul prietine în asociere cu termenul neutru printule: efectul este de atenuare a distanŃei faŃă de coloeutor. reflex al unei abilităŃi conjuncturale — trădează rafinamentul colocutorilor. cînd există totuşi diferenŃă de statut între aceştia. prin intermediul unor formule de recunoaştere reciprocă: . în scena primului lor contact. lingă tîrgul Hîrlău. protecŃia mea nu înseamnă mare lucru. pe care o marchează acest termen (cf. rezultat al educaŃiei şi al unei ample şi complexe experienŃe comunicative. de asemenea.) Nu există totuşi o condiŃionare situaŃională a prezenŃei formei prietine: ea alternează liber cu formele neutre citate anterior. cf. Calitatea de francez. scrierile lui D. 12). AmbivalenŃa prinŃului. De aceea. Exprimarea indirectă.. Vezi şi răspunsul lui Ruset îa declaraŃia abatelui: . 13. mă voi simŃi fericii să te găzduiesc la o mică şi săracă a mea proprietate cu vie. în -ule. îmbinînd intimitatea şi curtoazia. vezi. de exemplu. Printule şi prietine — p. Este o diferenŃă 169 in plus faŃă de sistemul de adresare specitic relaŃiilor între autohtoni. ceea ce ne arată că reciprocitatea raporturilor dintre ei este parŃială.. imperso-nalizarea emiŃătorului şi a receptorului sînt strategiile comunicative de. sub 2. Formulelor care-1 apropie de abatele francez le fac uneori locul formule care ne amintesc de Lăzărel Griga (cf.2. dar legat prin origine de propria sa Ńară. Cinstea-i de partea mea. Iată cum sună una dintre invitaŃiile adresate lui de Marenne: „.. Ruset este beizqde Alecu. 70).. supra.Domnule abate. ca şi adresarea cu prietine (prezentă. PrinŃul face aluzie la condiŃia sa de indezirabil sub domnia lui Duca-Vodă. 12. prefaŃarea enunŃurilor prin scuze. care deplasează accentul semantic spre latura expresivă. se reflectă şi într-o personală alternare a unor modalităŃi diverse de exprimare strategică a deferentei. de exemplu — prietinule al meu nepreŃuit (p.2). Cu care abatele i se adresează frecvent lui Ruset (cf.. 21). Am putea include în aceeaşi categorie şi vocativul prinŃnle.bază la care fac apel ambele personaje. Faptul că abatele nu foloseşte niciodată prenumele lui Ruset în relaŃiile cu acesta (nici măcar însoŃit de determinări sau de alŃi termeni de adresare) poate fi interpretat. pentru toate celelalte personaje.— Am cinstea să văd în faŃa mea pe domnul abate Paul de Marenne ? — Da. Forma are însă avantajul de a desemna. 48). este absentă. căci mi se dă prilejul nenădăjduit sa fiu oaspetele şi protejatul unui prinŃ" (p. Ruset ne apare ca deopotrivă legat de cele două sisteme culturale . drept un indice al preponderenŃei nete a mijloacelor politeŃii negative. 11. Vîrsta şi condiŃia monahală a lui de Marenne impun tînărului prinŃ un comportament mai marcat condescendent: adresarea către abate cu forma domnule. dar îi adaugă determinări atributive. aproape de Cotnari'" (p. dorind să dea glas simpatiei faŃă de abate. cred de mai nainte toi ce-mi poate spune prietinul meu Vladislav în ceea ce priveşte misiunea Domniei tale. de asemeneae în limbajul abatelui — cf. numai partenerul cu statut superior o poate tolosi. 49). 53. asistăm la o ciudată prezentare inversă. care Ńine ca structură mai degrabă de ceremonialul oriental al exprimării sentimentelor (ci. şi strategia inversării raporturilor de îndatorare).

cu premise şi concluzii). „Rogu-te să mă ierŃi a treia oară. domnule abate de Marenne" (p. —. amintim şi perifrază — în mod paradoxal. IntervenŃia autorului dezvăluie însă mobilul real al acceptării invitaŃiei. Bine-i să taci. mintea şi sufletul. capătă o valoare parodică. îmbunătăŃind pe om.Domnule abate. face pe om mai bun. despre podurile de piatră din Moldova. 36). Vîlcu Birlădeanu: . iar replica abatelui consemnează dorinŃa acestuia de a mai rămîne: „într-adevăr. ObservaŃii finale.nobil şi nu prost. la dorinŃa aceasta. după ce ai băut vin bun. Cele mai diverse acte verbale sînt prefaŃate prin scuze: sugestiile cu valoare de aserŃiuni (Ruset -e de Marenne: „dă-rni voie să-Ńi spun că trebuie să aduci laudă lui Dumnezeu că te-a făcut om şi nu fiară.3. impersonalizarea emiŃătorului — strategie strîns legată de preferinŃa pentru actele indirecte — constituie un alt mod de atenuare a valorii impozitive pe care o are. 19. pe care o are pluralul inclusiv noi). îneereînd să-i confere o mai mare valoare de generalitate şi de adevăr. domnule de Marenne" (p. de asemenea. -. „încă o dată mă rog de iertare.] să binevoiascâ a mă ierta" (p. strategiile politeŃii se numără printre reperele de tip mteracŃional.. cererea de s-cuze se numără printre formele curente 171 ale comportării personajelor la care ne referim. care. Bîrlădeanul mea Ńi-ar răspunde că aşa-ceva nu se poate vedea în Ńara noastră. 63). 23)... Tot Birlădeanu Ńi-ar spune [. dar mai bine-i să spui prostii. Aşa că trebuie să isprăvim ulcioarele pecetluite.. pe un ton . exprimarea propriilor opinii. Deşi atitudinea abatelui pare a fi determinată de dorinŃa de a nu afecta aşa-numita „positive face" a lui Griga. Scena în care prinŃul îi încredinŃează lui de Marenne taina iubirii sale nefericite include.] dă-mi voie să mă folosesc încă o dată de prietinia pe care binevoieşti să mi-o arăŃi" (p.. în fine. Interesantă este calea de răspuns pe care o alege Ruset la întrebarea pusă de abate. Cererea permisiunii de a povesti se face printr-o formulă ocolită: „Prea iubite domnule de Marenne. 69). deşi gesturile prinŃului. Ruset se scuză de trei ori pentru „impoliteŃeae4 de a fi citit scrisoarea de la prietenul său polonez în faŃa abatelui.. sau chiar aserŃiunile propriu-zise.. cf. implicînd o binevoitoare ironie la adresa destinatarului: . — franŃuz şi nu moldovan.. Căci vinul ales. de asemenea. de la dacii cei vechi. reclamate de poliŃe tea negativă. iorma de concretizare a acestei atitudini este dependentă de cerinŃele politeŃii negative. cit avem ulcioare. Rău e să nu bei.N-aş vrea să fiu displăcut" (p.. 60).] că dispreŃuieşte orice arhitectură meşteşugită. arată că hotărîrea îi aparŃine în exclusivitate.. Dumnezeu îl va primi bine la judeŃul săue" (p.. Deci. Ruset dă semnalul de plecare de la primitoarea casă a şătrarului cu aerul că se pune la dispoziŃia abatelui: . notate cu grijă de nara-torul-autor („se înălŃă şi se încinse''). 36). neacordîndu-i astfel atenŃia cuvenită: „Rog pe domnul abate [. 23. 21). adresate celui care i-a ascultat destăinuirea: „Am făcut acest lung ocol. sînt la dispoziŃia Domniei tale" (p.. Şi mai rău e să bei vin prost.Actele cu caracter directiv sînt întotdeauna realizate indirect. 63). cît şi pentru datele . pentru receptor. relevante atît pentru locul unui personaj într-o anumită configuraŃie temporală... îmblînzindu-le. domnule abate de Marenne. am păstrat mijloace mai simple şi mai sigure de trecut apele. 48)." (p. [. subliniind caracterul prin excelenŃă strategic al formulării alese de emiŃător: „în realifafp: abatele se simŃea foarte trudit şi foarte flămînd" (p. pentru ca. o succesiune de acte indirecte. se pare că-mi dă dreptul s-ascult confesiuni" (p. în afara replicii menŃionate anterior.. PrinŃul reface — cu un orgoliu disimulat — motivarea autohtonilor pentru absenŃa unor astfel de construcŃii şi... cf. în final. spaŃială şi socială. si impersonalizarea receptorului). uneori sentenŃioase (de Marenne —► Ruset: Dă-mi voie să declar că solul regelui Ludovic trebuie să fie la datoria sa" —p. 20). 47).. precum şi funcŃia de exprimare a acordului cu punctul de vedere invocat. rău e să umbli după aceea. 73). condiŃionalul care dă formulărilor valoare ipotetică. îmblîn-zeşte mădularele.puŃin maliŃios'' (aşa cum precizează naratorul-autor — p. se reŃine şi „alocuŃiunea" prinŃului către abate. domnule Ruset. 2. o atribuie ipotetic unui personaj reprezentativ: omul său de încredere. Ruset să recunoască deschis că povestirea nu a fost decît pretextul unei rugăminŃi de ajutor. să mai stăm aici. Prin structura savantă (juxtapunerea unor raŃionamente formulate după toate regulile. din scena confesiunii. acceptarea din partea abatelui este. 70)... iubite domnule de Marenne. neexplicită: „Calitatea mea. raportată la situaŃia în care este rostită — cheful de la Griga. ObservaŃiile prilejuite de comentarea celor două romane reflectă faptul că. negativă — prin care de Marenne îi comunică lui Ruset că primeşte invitaŃia şătrarului: . e nevoie de atîta grabă?" (p. Noi. Expresia indirectă a acceptării unor propuneri pare a fi specifică intervenŃiilor verbale ale abatelui.. bine e să bei vin bun. Ca marcă a grijii deosebite faŃă de interlocutor. — abate şi nu sfînt. alături de strategiile conversaŃionale. ca să isprăvesc printr-o rugăminte" (p. Căci astfel poŃi vedea mişelia întru care ne nevoim aici"-— p.

De aceea un capitol de concluzii redactat în maniera canonică ni se pare nepotrivit. naraŃiunea compactă. 1981. aceea a naturii strategice a comportamentului lor comunicativ sau a inabilităŃii lor conversaŃionale. 178-179).L. Structurile şi strategiile comunicative definesc nu numai personajele. prin excelenŃă. Vom încerca mai degrabă să subliniem cîteva elemente de noutate pe care le aduce pragmatica în domeniul comentariului textului narativ: 1. ironia. Cambridge University Press. al caracterizării prin limbajul folosit. dar de tip diferit. în acelaşi timp. Examinînd raporturile dintre personaje. în scopul respectării exigenŃelor principiului politeŃii. J. Filimon. (eds). integrative. 172 IV. pluralitatea lecturilor unui text. Chiar tendinŃa specifică prozei narative de a depăşi condiŃia de omniscienŃă a naratorului poate fi motivată prin „plierea" la exigenŃele receptorului. De altfel. figurile reprezintă cazuri de încălcare a unei (sau a mai multor) maxime a(le) principiului cooperativ. scrisoarea literară. sînt universuri închise.L. caracteristice unor comunităŃi de tip tradiŃional. Relevarea complexităŃii relaŃiei E-R şi a diversităŃii formelor de manifestare a acestei relaŃii.M. Oralitatea poate fi mai exact descrisă şi eva173 luată daca se foloseşte ca sistem de referinŃă ansamblul structurilor şi al strategiilor specifice conversaŃiei curente. constituită în cursul dialogului şi alimentată de intervenŃiile diverşilor participanŃi. Heritage. pentru că este justificată de însăşi esenŃa actelor de comunicare. de exemplu. atitudine similară cu aceea care explică. în literatură. în anumite cazuri. Personajele lui Caragiale utilizează. strategiile politeŃii pozitive. strategii ale politeŃii pozitive.fundamentale ale individualităŃii pe care o reprezintă. cum ar fi. cît şi cel al personajelor iui M. p. unul dintre mijloacele reconstituirii unor epoci şi tipuri de comunităŃi umane. permiŃînd disocierea între lectura reala (cea efectuată de cititor) şi lectura fictivă (atribuită unor personaje). cu relaŃii de rol strict compartimentate. Sadoveanu. nu trebuie să pierdem din vedere relaŃia supraordonată omniprezentă scriitor—cititor. Un aspect particular al relaŃiei E—R este definitoriu pentru anumite specii.) pot fi explicate în raport cu principiile de bază care guvernează schimburile verbale: principiul cooperativ şi principiul politeŃii. pe care le putem nota la N. multiplu condiŃionată. Morgan. Editions de Ia . Ambele tipuri implică o împletire între strategiile narative propriu-zise şi anumite strategii conversaŃionale. oralitate. Structures of Social Action. dezvăluind o atitudine specifică faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi. Cambridge — Paris. încheiere Lucrarea de faŃă nu oferă soluŃii. Un asemenea criteriu este mai eficient decît cel tradiŃional. Redefinirea anumitor concepte de bază ale stilisticii: naraŃiune.. La Sadoveanu predomină strategiile politeŃii negative. Explicarea unor aspecte ale structurii pasajelor de relatare (ordonarea momentelor naraŃiunii) şi a unor aspecte ale structurii pasajelor de reprezentare a vorbirii personajelor prin natura anticipativă a strategiilor auctoriale. Alături de tipul consacrat de naraŃiune. dar este o viziune retorică individualizată printr-un coeficient specific de originalitate. Desigur că viziunea pragmaticii asupra textului literar este o viziune retorică. în aceeaşi zonă trebuie căutată o justilicare pentru evoluŃia modalităŃilor de implicare a cititorului în structura textului narativ. de exemplu. Caragiale. Caragiale sau la notele de subsol din Patul lui Procust. Studies in Conversation Analysis. 4. Atît universul personajelor lui I. interogaŃia retorică etc. 174 BIBLIOGRAFIE a) Lucrări de referinŃă Atkinson. Orice povestire reclamă un context comunicativ şi o deschidere spre dialog a celui care povesteşte. Anumite figuri de stil (cum ar fi metafora. pînă la strategiile indirecte prezente la I. integrată totuşi unor structuri dialogale cu o organizare bine definită. J. 3. unele figuri de stil etc. ci şi lumea ficŃională în interiorul căreia acŃionează acestea. Urmărirea relaŃiei E-R pune în evidenŃă. se poate recunoaşte un tip de naraŃiune segmentală. în virtutea căruia toate relaŃiile sînt reduse la nivelul relaŃiilor intracomunitare. de la procedeele „brute". ci numai sugestii privind interpretarea literaturii ca act de comunicare. 2. în mod curent. întrucît competenŃa pragmatică este mult mai variată decît competenŃa lingvistică. semnificative pentru „democratismul" specific „republicanilor din Ploieşti". a cărei uniformitate relativă a fost adesea subliniată (Green. strategiile politeŃii sînt. Posibilitatea caracterizării personajelor dintr-o altă perspectivă. perspectiva retorică este inerentă studierii oricărei forme de comunicare. fapt pe care îl reflectă preferinŃa pentru strategii distincte ale politeŃii.

W. 79-105. Universals in language usage. în Bright. în Schenkein J. Mouton. Morgan. Lakoff. Filimon şi schiŃele lui I. J. M. 1981. 1975. 208-218. J. p. 1972. Holmes.. R. Haga. p. A Simplest Systematics for the Organization of Turn Taking of Conversation. Morgan. P. p. McLain. 1963. p. 426-430. nr. 261-303. Spoken Discourse. Gh.). Genter for Applied Linguistics.A. A. Caragiale). 1981. Gumperz. 1978. 514 — 518.. Principes de semantique linguistique. 156 — 161} Strategii ale politeŃii în textul literar.. (ed. and Pcrformatives. 219-248. în SCL. D. Scrisoarea literară ca act de comunicare. Academic Press. Academic Press. (ed.. Chicago. R. Pragmatics and the Description of Discourse.. J. 179-199. J.Maison des Sciences de l'Homme..). McLain. Radical Pragmatics. L. Storytelling as a Component of the Literary Prose Text. XXX. Davidson. Brown. p.L.. 1965. p. G.. 1978. Bucureşti. 113-132. M. Green.M. p. (eds.. 269 — 293. Minuit. Le langage commun des Unguistes et des anthropologues (Resultats dfune conference interdisciplinaire).L. XXXIV. (ed. p.L. 1971. Mouton. voi. p.. Bucureşti. Socio-linguistics.N. (eds.). Cambridge. Hermann. ibidem. New York.). 1981.). Levinson.L. J. 4.A (ed.. 143-166.).. Hymes. C. Leech. Morgan. Studios in the Organization of ConversaŃional Inieraction. A. Dacia.J. (eds. R. versiunea românească în Ionescu-Ruxândoiu. Paris. ChiŃoran. 1981. Speech Acts. 1984.. H.W. J. în Boreilă. Schegloff. P. M. 1977. Proceedings of the Texas Conference on Performatives. 1966. P. în Cole.A. p.). Oxford University Press.P. 217 — 404. p. Cambridge University Press. 5. Washington. p.). 27 — 38.L. O. Grammar. Ohmann. I. and Discourse. Actele de vorbire şi definiŃia literaturii. J. On Communicative Compelence. J. 218—221 . P. V şi VI din romanul „Zodia Cancerului"). Bucureşti. Wall. în Boreilă. 167-181.. p. Socio-linguistics. în LR.. XXXIII. 1975.. Fillmore. 35 — 42. 7 — 55. Cambridge University Press.. Morris. 1977.P. Toward a Speech Act Theory of Literary Discourse. Foundations of the Theory of Signs. E. Sacks. (eds. 437_44i. Analiza narativa: versiuni orale ale experienŃei personale. G. Pragmatics. seria Limba şi literatura română. (ed. (ed. L. 1983. Pratt..N. 41—58. Indirect Speech Acts and What to Do with Them. J. 200-209.. On the Achievement of a Series of Stories. 1978. Longman. în LL. 1981. M. Schenkein. Rogers... în Cole.D. ReflecŃii asupra interpretării pragmatice a textului literar. în Essais de linguistique generale. New York. Fishman. Bahtin. Aspecte ale relaŃiei autor-cititor in textul literar („Ciocoii vechi şi noi" de N.). St.C.. Waletzky. p. Edmondson. J. (ed. p.. XXXVI. 1982. P.P. în AUB. \V. 5. Orientări actuale. nr. J.). How to Do Things with Words. Strategies in social interaction. 1987. Cambridge. Austin. E. Londra. J.. Longman. Dire et ne pas dire. J. 143-158. New York . Cluj-Napoca. Haga — Paris. Morgan. Pragmatics.B. 1972. H. Orientări actuale. în Rogers. p. The University of Chicago Press. p.H. nr. On the Ethnology of Linguistic Change.). R. New York. 1975. 1978. 1985. W. Murphy. p. P. 1981. (Comentariu la cap.. St. J. Sequential Aspects of Storytclling in Convcrsation. 25-42.). Indiana University Press. Minerva. 1987. Rvawe. 3. What You Can Do with Words: Politeness. L. Univers.. Questions and Politeness. în Schenkein. (eds...P..... 1975. în Cole. E. nr. 1977. Ionescu-Ruxăndoiu.). XXXVI.. 1983. M. p. 1938. A. Syntax and Semantics. McLain. D. Literatura ca act. J. (ed. In Schenkein. în RRL.. Borcilă.). B. (eds. (ed. 1985. Bloomington. în Cole. Grice. Ch. Cruceru. Wall. Londra — New York. Cole.. (ed. Cole. Ducrot. 56-289. 1985. nr. Paris.).). Murphy. B. Aduances in the Sociology of Language. (eds.L. Principles of Pragmatics. Probleme de literatură şi estetică. Dialog şi stil oral tn proza românească actuală. Jakobson.. (eds. Labov. în Pride. New York..L.). (eds.. Sadoveanu. G.. p. R. Logic and Conversation. Poetica americană..). 2. R. Politeness phenomena. 1981. 3.). Harmondsworth. A model for analysis.. Jefferson G.). (eds. în SCL. Pragmatics. Levinson. în Goody. A. p. P. Sociolingvistică. p. 1984. The Sociology of Language: An Inter disciplinar y Social Science Approach to Language in Society. p. Selected Readings. în Fishman. Presuppositions and Implicatures. Penguin. Strategii ale politeŃii la personajele lui M. J. 1983. 175 Jefferson.

Academic Press, 1978. Searle, J.R., Speech Acts. An Essaij in the Philosophy of Language, Cambridge, Cambridge University Press, 1970; vezi şi ed. franceză, Les ades de langage. Essai de philosophie du langage, Paris, Hermann, 1973; A Classification of Illocutionary Acts, în Rogers, A., Wall, B., Murphy, J.P. (eds.), 1977, p. 27 — 45. Todorov, Tz., Problemes de Venonciation, în „Langages", 17, 1970, p. 3 — 11; Categoriile naraŃiunii literare, în Poetică şi stilistică. Orientări moderne, Bucureşti, Univers, 1972, p. 370-400. Vianu, T., Arta prozatorilor români, II, Bucureşti, E.L., B.P.T., 1966. Vlad, L, Povestirea. Destinul unei structuri epice, Bucureşti, Minerva, 1972. b) Surse Alecsandri, V., Proză, [Bucureşti], EL, 1966. Buzura, A., Vocile nopŃii, [Bucureşti], Cartea Românească, 1980; Refugii, [Bucureşti], Cartea românească, 1984. Caragiale, I.L., Opere, 2, Momente, schiŃe, notiŃe critice, [Bucureşti], ESPLA, 1960. Câlinescu, G., Scrinul negru, [Bucureşti], ESPLA, [1960]. Fiîimon, N., Opere, I, [Bucureşti], ESPLA, [1957]. Ghîca, I., Opere, I, [Bucureşti], ESPLA, [1956]. Groşan, Ioan, Caravana cinematografică, Bucureşti, Cartea Românească, 1985. Nedelciu, Mircea, Tratament fabulatoriu, Bucureşti, Cartea Românească, 1986. Negruzzi, C, Opere, I, Bucureşti, Minerva, 1974. Odobescu, AL, Opere, II, [Bucureşti], ESPLA, [1955]. Petrescu, Camil, Teze şi antiteze, Bucureşti, Minerva, 1971; Ultima noapte de dragoste, t nit ia noapte de război. Patul lui Procusl, Bucureşti, Editura Eminescu, 1985. Preda, M., MoromeŃii, I, [Bucureşti], ESPLA, [1955]. Sadoveanu, M., Hanii-AncuŃei, Bucureşti, Cartea Românească, 1941; Zodia Cancerului, [Bucureşti], Editura Tineretului, 1955. 176 LILIANA IONESCU-RUXĂNDOIU. NARAłIUNE ŞI DIALOG ÎN PROZA ROMÂNEASCA — Elemente de 'pragmatică a textului literar (NARRATIVE AND DIALOGUE IN THE ROMANIAN FICTION — Elements of a Pragmatic Approach to the Literary Text) Editura Academiei, Bucureşti, 1990, 184 p. ABSTRACT 1. The book deals with some main problems of the literary commu-nication, using the concepts and the methodology of pragmaties. It does not aim at stating a pragmatic theory of the literary texts, but at suggesting a rather original way of commenting fiction. The illustra-tive material is provided by the works oi a number of Romanian elas-sic and modern writers, from Costache Negruzzi to Marin Preda and Augustin Buzura. As pragmatic research is usually based on familiar face-to-face communication, the modality of approaching fiction has been elaborated step by step. The result is not an all-pervasive "pattern" of analysis, but a diversity of procedures matching the large diversity of the aspects involved in the structure of the literary discourse. The authordoes not assign an absolute value to the pragmatic commentary of the fiction; it represents only one of the possible means of under-standing literature as a product of a certain type of human thinking and sensitivity, and as a product of the manipulation of some tech-niques operating bothat the macro- and the microstructural levels of the text. 2.1. The whole discussion is structured into three main sections. According to author's intentions of clearing the text analyses from any theoretical parentheses, the definition of pragmatics and of its basic concepts are presented and explained in the Introduction (chapters 1: Pragmatics — a domain of communicative action and interaction, and 2: Some basic concepts of pragmatics). The premises of the pragmatic study of literary texts are outlined in the same section, where literariness is defined in connection with a particular structure of the communicative situation (chapter 3: Literary text in the prospect of pragmatics). 12 — c-da 1354 177 The conceiving of literature as a communicative act involves the idea of an omnipresent dialogal attitude of the writer. Accordingly, the specific forms of the interference between the two basic modaiities of the narrative texts: the telling and the representing of the speech of characters, are identified and described

within the book. 2.2. The permeability of the narrative to different conversaŃional strategies and the presence of certain narrative intentions and stra-tegies in the diaiogue structure are brought forwaid in the second section: Pragmatic aspects of the literary narrative, where the ritual (compact) and the segmentai types of stories are discussed (chapter 1). The analyses of seve ral representative texts: the novei Hanu-Ancutei by Mihail Sadovea nu, and a short fragment from the novei MoromeŃii by Marin Preda — for the ritual type, seve ral short stories by Ion Luca Caragiale, and a fragment from the novei Scrinul negru by George Călinescu — for the segmentai type illustrate the existence of similar structural patterns and, at the same time, the rich variety of the forms in which these patterns are actualized not only by different writers, but also by the same writer. A special chapter is devoted to literary letters (chapter 2: Literary letters as a particular communicative act. Real reading — fictitious reading), which, as explicitly addressed texts, involve a normal reference to the possible reader. But addressee's reading, even if his identity is real, is of a secondary importance; the true addressee is always the unknown reader. A distinction between real and fictitious readings can explain some structural features of the literary îetters. When the writer is the declared author of the letter, the text has usually a mixed structure; the letter"make-up"— frequently rather superficial — dis-sembles some other prose forms: short stories and portraits (Costache Negruzzi, Negru pe alb), memoirs (the letters addressed to Vasile Alecsan-dri by Ion Ghica), and even border species like the essay (Pseudo-kine-getikos by Alexandru I. Odobescn). When letters are ascribed to different characters, they fulfil definite compositional functions and, at the same time, play an important part within the evaluative sub-struc-ture of the text (for example, the letters included in several short stories by Ion Luca Caragiale). In modern novels, letters represent a possible technique of avoiding author's omniscient position (see the novels Patul lui Procust by Camil Petrescu, Scrinul negru by George Călinescu or Refugii by Augustin Buzura). The last chapter of the second section (Forms of involving the reader in the structure of ihe narrative text) outlines some main directions in the evolution of the procedures by which the reader is involved in the structure of the narrative text. The direct forms of involving the reader, prevailing at the beginnings of the Romanian novei (see, ■ for example, Ciocoii vechi şi noi by Nicolae Filimon) are gradually re-placed by various indirect anticipative strategies, ranging from the affir-mation of a group solidarity between the writer and the readers (as in Caragiale's short stories) to the footnotes in the novei Patul lui Procust by Camii Petrescu, a true reading guide. In the last several decades, the explicit reference to the reader came again in the literary actuality, as a reflex of an active tendency towards authenticity, which in its extreme form has as a result the revealing by writers of all technical conventions of their art. 2.3. The third section, Pragmatic aspects of literari] diaiogue, attempts at answering the question of the relationship between literary and usual communicative structures and strategies in the short stories of the greatest maşter of the diaiogue in Romanian literature, Ion Luca Caragiale (chapter 1). The change of prospect in discussing the oral ştyle of a writei from the do main of verbal act ion to that of verbal interaction provides additional data for a comprehensive answer to some general probiems as the limits between authenticity and irony in literature, between realism and artistic exaggeration. The world of Caragiale's "heroes" is characterized by a specific mixt u re of conversaŃional ability and inability, of strategic communicative behaviour and perlocutionar inefficiency. From the elements which define the normal competence of a middle class person, the writer btiilds up a plausible deticient competence with a strong comic and satiric function. Alongside of the conversaŃional strategies, politeness strategies are relevant both for the place of a character in a certain temporal, spaŃial and social configuration, and for the main features of its personality. Bringing forward a particular attitude towards the own seif and towards the others, with a multiple conditioning, politeness strategies serve in literature.to reconstitute various epochs and types of human communities. The analysis of the politeness strategies ot the heroes in the novei Scrinul negru by George Călinescu (chapter 2.1), and in a historical novei, Z.odia Cancerului by Mihail Sadoveanu (chapter 2.2), reveals the formal and funcŃional diversity of politeness strategies in the literary text. Many echoes from sociolinguistics can be recognized in this chapter, which are not surprising if we accept the idea that sociolinguistics is a form of applied pragmatics. 3. The viewpoint of pragmatics on literature is a rhetorical one, as the rhetorical prospect is inherent to the study of any form of com-inunication. But literary pragmitics involves a specific coefficieat of originality. Aimng thî nsw insights brought by pragmitics into the domiin ol the cbmm3iitary of fiction, the following

are mentioned n thi conduuv' rz.Tiirks of Un b))k: 178 179 (a) the emphasis laici on the complexity of the relation between the emitter (E) and the receiver (R) and on the diversity of its forms; (b) the revealing of the anticipative nature of author's stralegies; (c) the redefinition of some basic concepts of stylistics: narrative, orality, figures of speech, etc; (d) a new prospect in describing the individuality ol different cha-racters, which takes into consideration the strategic nature of their communicative behaviour. INDICE DE MATERII ACCES LA CUVÎNT: la personajele din schiŃele lui I. L. Caragiale (autoselectarea ca E; disputa pentru rolul de E) 109-114 ACT ILOCUłIONAR (ILOCUTIE) : definiŃie, trăsături 13-14 ACT LOCUłIONAR: definiŃie, trăsături 13-14 ACT PERLOCUłIONAR (PERLO-CUłIE) : definiŃie, trăsături 13-14 ACT VERBAL : definiŃie 13-14; componente: locuŃionară, ilocuŃionară, perlocuŃionară 13; denominant în fapt al actelor ilocuŃionare 14; ăe directe şi indirecte 14-15; clasificarea lui J. Searle: ăe reprezentative, directive, comisive, expresive, declaraŃii 15 ADAPTARE LA PARTENER: principiu al comunicării 12 ANALIZA CONVERSAłIEI: mod de abordare a structurii schimburilor verbale 25-31 ANALIZA DISCURSULUI: mod de abordare a structurii schimburilor verbale 25 CJTITOR: rolul ă,iui în cadrul tranzacŃiei literare 36; atitudinea autorului faŃă de ă 31-35, 37; implicarea ~lui în structura textului narativ — ilustrări: N. Filimon, Ciocoii vechi şi noi 92-95; schiŃele lui I. L. Caragiale 95-100; Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu 100-101; Ioan Groşan, Insula 101 CODA: secvenŃă în structura povestirii 40; ă în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 54-55; ă în povestirea lui Moromete despre Tu-dor Pisică 66 COMENTARIU: ca formă de evaluare (vezi şi EVALUARE) 39-40; ă,1 intern în romanul Hanu-AncuŃei 55-56, 58-59; ~1 extern al naratorului în romanul Hanu-AncuŃei 56-58; ă,1 receptorilor, componentă a povestirii 38; ă,1 receptorilor în romanul Hanu-AncuŃei 58-61; ă1 receptorilor în povestirea lui Moromete despre TudorPisică 66 COMPETENłA PRAGMATICA: în raport cu competenŃa lingvistică li;componente: comunicativă, sociala 11-12; deficienŃe de ă în literatură 32 COMPLICARE: secvenŃă în structura povestirii 40; ăa în povestirile din. romanul Hanu-AncuŃei 53-54; ~a în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 65 COMUNICARE: funcŃie primordială a limbii 10; filtre care acŃionează în procesul ~ării: grama ti calitatea, reuşita, eficienŃa 10-12; componente: acŃională, mteracŃională 11-12; caracterul strategic ai ăării (vezi şi STRATEGIE COMUNICATIVA) 11; interdependenŃa dintre componenta acŃională şi intenŃională 11-12; principii de bază (vezi şi PRINCIPIUL COOPERATIV, PRINCIPIUL POLITEłII) 16; formă ele manifestare a relaŃiilor sociale 19 CONSTITUIREA AUDITORIULUI: componentă a povestirii (vezi şi povestirea) 38; ă în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 46-48; ă în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 62 CONTEXT: sensuri ăuale 9-10; definiŃie 10; dependenŃa de ă a actelor locuŃionare, ilocuŃionare şi peiiocuŃionare 13; dependenŃa deducŃiilor pragmatice de ă ' 17-19 CONVERSAłIE: definiŃie 12; ăa ca tip de text 12; ă,a fatică 19; trăsături ale ă ei curente 29; ăa în schiŃele lui I. L. Caragiale; teme şi cadru situaŃional 102-104; organizare generală 104-109; ăa fatică 105-106. 181 CORECTARE: ca formă de organizare conversaŃională 30; ăa replicilor la personajele din schiŃele lui I. L. Caragiale (autocorec-tare; ' corectare explicită de către colocutor) 134-138 DEDUCłIE PRAGMATICA: tipologie (vezi şi IMPLICATURA CONVERSAłIONALA, PRESUPOZIłIE) 17 DIALOG: relaŃia dintre ~ul real şi ăul literar 36 EFICIENłA: filtru în procesul comunicării 11, 13; în raport cu situaŃia de comunicare 13 EMITERE: specificul demersului E10 , EVALUARE: elemente cu funcŃie de ă în structura povestirilor 39-40; ăa în povestirile din romanul Hanu-

exprimarea indirectă 20-21. ~ile întrebare/răspuns — factor de structurare a dialogului în schiŃele lui I. ăa ca secvenŃă de schimburi verbale preliminare 39-44. Duca-Vodă în relaŃiile cu alte personaje 163-166. REZOLVARE. tipuri 17-19 ÎNTRERUPEREA UNEI REPLICI ÎN CURS: la personajele din schiŃele lui I. EVALUARE. L. Caragiale 6667. L. în raport cu situaŃia de comunicare 11 IMPLICATURA CONVERSAłIONALA: definiŃie.ei în proza modernă.18-19 PRINCIPIUL COOPERATIV: definiŃie. trăsături. IMPLICATURA CONVERSAłIONALA) 12-13 ORIENTARE: secvenŃă în structura povestirii 40. în situaŃii personale. Infamie de I. Călinesou 88-89. L. REZUMAT) 40-41. L. Cadou 68-70. Infamie de I. Caragiale 84. strategii ale ăii la personajele din romanul Scrinul negru de G. L. ~ povestiri lui Moromete despre Tudor Pisică 62-63 PRESUPOZIłIE: definiŃie. Sadoveanu: relaŃia dintre putere şi distanŃa socială — ilustrări: Lă7ărel Griga — Avramia — Alecu Ruset 157-161. Caragiale 83-84. ăfictivă 78. Negru-zzi 7879. particularităŃi de structură ale ~ilor din schiŃele lui I.AncuŃei 55-61. ăa segmentată în romanul Scrinul negru (ilustrare) 75-77. ceilalŃi aristocraŃi 150-153. strategii ale exprimării indirecte 23-25.F. maximele ~lui: maxima cantităŃii.19-20. general 29-31 ORGANIZARE PRAGMATICĂ: aspecte de bază (vezi şi ACT VERBAL.ei 85-91 ORGANIZARE CONVERSAłIONALĂ: niveluri: local. Antologie de I. Caragiale 84-85. ~a în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 64-66 FORłA ILOCUłIONARA: definiŃie 13. Pseudo-kinegetikos 81-83. a calităŃii. funcŃii 16. al secvenŃelor recurente. efectul reducerii distanŃei sociale 167. corespondente marcate şi nemarcate 30. ORIENTARE. Caragiale 83. Babighian 153-154. mareşalul Cornescu 149-150. COMPLICARE. trăsături. ă rituală în romanul Morome-Ńii (ilustrare) 62-66. Alecu Ruset — clucerul Abăza 161-162. Dascăl prost de I. Antologie de I. ăa în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 64-65 PERECHE DE ADIACENTĂ: formă de organizare locală a conversaŃiei 30. a relevanŃei şi a manierei (vezi şi MAXIMA CONVERSAłIONALA) 16-18 . definiŃie 10. ~a literară — note caracteristice 77 PRAGMATICA: constituire 9. 48-59. 70-72. Scrinul negru de G. Ioanide 154-156. L. ~a spontană şi ăa literară 40. tipuri 38. absenŃa ăei 45. ănegativă si pozitivă 20. Caragiale 138-142 OMINISCENłA NARATORULUI-AUTOR: convenŃie literară 32. Caragiale — funcŃia ironică 96-97. Călinescu: Gaittany 144-149. de amplificare. povestiri cu dublă ă 45-46. efectul condiŃiei de outsider: abatele de Marenne 167-168. Caragiale (întrebări relevînd ina-bilitatea conversaŃională. strategii ale ă. sugestii oferite de ~ pentru comentariul textului narativ 173-174 PREFAłA: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi'POVESTIRE) 38. indici specifici şi indici poii-funcŃionali 14 GRAMATICALITATE: filtru în procesul comunicării 11. ăa în povestirile din romanul HanuAncuŃei — particularităŃi 41-46. componentele procesului ăii 38. strategii ale ăii în schiŃele lui I. prezenŃa sau absenŃa acŃiunii redresive 2021. Alecu Ruset — căpitanul Ilie TurculeŃ 162-163. întrebări strategice) 124-133 POLITEłE: definirea conceptului pragmatic de ă. strategii ale ăii pozitive 22-23. Caragiale 8485 MIŞCAREA DE SPRIJINIRE A ACTULUI COMUNICATIV: funcŃia strategică 28. Caragiale 98-99. relaŃia dintre ă reală şi ăfictivă — ilustrări: scrisorile lui C. factori care determină nivelul optim de ăîn comunicare 21.ii negative 21-22. Ghica 79-81. auloîntreruperea replicii) 114-124 LECTURA: ăreală vs. C. Refugii de AUg. ~a în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 50-53. L. L. L. particularităŃi de structură ale ~ilor din romanul Hanu-AncuŃei (vezi şi CODA. ilustrări: Bubico 67-68. PRESUPOZIłIE. efectul suspendării acŃiunii variabilei putere: Alecu Ruset — abatele de Marenne 168-172 POVESTIRE: definiŃie. caracterul interacŃional al ăii 38-40. 32-36. scrisoarea literară ca modalitate de depăşire a ă. relatarea ca sursă de inf©rmaŃie ă taŃi vă 32-33. L. tipuri: ă de motivare. Buzura 89-91 LITERARITATE: din perspectiva pragmaticii 31 182 MAXIMA CONVERSAłIONALA (vezi PRINCIPIUL COOPERATIV) : încălcarea ăelor ăe în textele literare — ilustrări: Pseudo-kinegetikos 81. de dezarmare 28-29 funcŃii ale gărilor strategice ale naratorului în schiŃele lui I. strategii ale ăii în romanul Ciocoii vechi şi noi de N. Caragiale (în situaŃii tranzacŃionale. modalităŃi de evitare a ă. trăsături specifice 10-12.R. Filimon 92-94. funcŃii 17. dependenŃa strategiilor ~ii de configuraŃia raporturilor de comunicare în romanul Zodia cancerului de M. L. DiplomaŃie 72-85. scrisorile lui I. Patul Iui Procust de Camil Petrescu 85-88. ăări strategice la personajele din schiŃele lui I.

pentru biblioteci mici: 859 Tiparul executat la întreprinderea Poligrafică Braşov Comanda 1354 184 IIBL»TECA JUBEŃBHâ \ MARAMUREŞ I . — texte memorialistice 8081. ăa în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 54. trăsături. ăi anticipative la personajele din schiŃele lui I. abateri de la normele corespondenŃei în Pseudo-kinegetikos de Al. ~i ăe în schiŃele lui I. mărci epistolare în romanul Patul lui Procust 86-87. reuşita şi eficienŃa în raport cu ă11.VIII. mărci epistolare în Pseudo-kinegetikos 81-82. mişcare. Caragiale 98-99 REUŞITA: ca filtru în procesul comunicării 11. 141-142 RECEPTARE: specificul demersului de ă 9-10 RELATARE: funcŃia pasajelor de ă în textul narativ 31-32. forme convenŃionalizate. Fill-more 12-13. ~a în raport cu situaŃia de comunicare 11 REZOLVARE: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi POVESTIRE) 40. Z. 21 maximele ~lui (vezi şi POLITEłE) 24-25 PROCEDURA CONVERSAłIONALA: funcŃii. 34. Negruzzi ca naraŃiuni literare 79. Z. raportul actelor locuŃionare. relaŃia ă — jurnal în romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu 85-86. ăile lui C. manipularea ~ilor ăe 28-29 TEXT: tipologia ăelor după Ch. Ghica 79-81. 08-3 C. confruntare 25-28. gramaticali tatea. Buzura 89 SITUAłIE DE COMUNICARE: componente 10.5. dependenŃa sensului de ă 9-10. _ile lui I. L. 28. ~i ~e în romanul Ciocoii vechi şi noi de N. Filimon 92-95.e 11-12. Ghica. relaŃia dintre ă şi reprezentare în schiŃele lui I.1990. ăul literar ca tip de ă 31. Odo-bescu 81. ~ul în povestirile din romanul IlanuAncuŃei — particularităŃi 40-50. 13. Filimon 92-94. schimb. mişcări şi proceduri strategice 28-29. abateri de la normele corespondenŃei în ăile lui C. forme ale ăării la pers. Format: 16/61X86. Coli de tipar: 11. Caragiale 138-140 STRUCTURA INTERACłIONALÂ: elemente componente: act. ilocuŃionare şi perlocuŃionare cu ~ 13 STRATEGIE COMUNICATIVA: natura anticipativă a ăilor ă. funcŃii 19. I în romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu 85-86. Negruzzi 79. ăul în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 62-63 SCRISOARE: ăa literară în raport cu ăile reale 77-78. exemple 14 ___ Redactor: VERONICA GANA Tehnoredactor: ELENA SPIRU Bun de tipar: 8. L. Negruzzi 78-79. abateri de la normele corespondenŃei în ăile lui I. perspectiva ăării 33.PRINCIPIUL POLITEłII: definiŃie. trăsături ale ăului literar 31 TRANZACłIA AUTOR-CITITOR(I): forme de concretizare textuală: directă şi indirectă 31-32 VERB PERFORMATIV: definiŃie. C. L. fază.e în romanul Ciocoii vechi şi noi de N. ăa în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 65 183 REZUMAT: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi POVESTIRE) 40. mărci epistolare în ăile lui C. pentru biblioteci mari: 859. ăi ă. Caragiale — funcŃia strategică 97-100. tipuri 28-29. mărci epistolare în romanul Refugii de Aug.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful