LILIANA lONESCU-RUXĂNDOli: 71 «• NARAłIUNE ŞI DIALOG IN PROZA ROMÂNEASCA — Elemente de pragmatică a textului literar — EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti

, T991 lf)ă NARRATIVE AND DIALOGUE IN THE ROM ANI AN FICTION — Elements of a Pragmatic Approach to the Literary Text 7 k -0SCUPRINS BDITURA ACADEMIEI ROMANE R—79717 Bucureşti, Calea Victoriei 125 Cuvînt înainte 7 I. INTRODUCERE 1. Pragmatica — domeniu al acŃiunii şi interacŃiunii comunicative 9 2. Concepte de bază ale pragmaticii 12 3. Textul literar din perspectiva pragmaticii 31 II. ASPECTE PRAGMATICE ALE NARAłIUNII LITERARE 1. Povestiri compacte — povestiri segmentate 38 1.1. Preliminarii 38 <>1.2. Povestirea compactă (rituală). Strategii conversaŃionale în naraŃiune 40 <J> 1.2.1. M. Sadoveanu, Hanu-AncuŃei 40 <$> <0> 1.2.2. Marin Preda, MoromeŃii, I (p. 259 — 265) 62 <> 1.3. Povestirea segmentată. Strategii narative în dialog 66 <J> 1.3.1. I.L. Caragiale: schiŃe 66 O Biibico 67 <> Cadou 68 <$>C.F.R. 70 <> DiplomaŃie 72 <> 1.3.2. G. Călinescu, Scrinul negrii (p. 62-68)75 <0> 1.4. ObservaŃii finale 77 2. Scrisoarea literară ca act particular de comunicare. Lectură reală — lectură fictivă 77 2.1. Preliminarii 77 <e> 2.2. [Scrisori ale autorului] 78 <> 2.2.1. [C. Negruzzi Negru pe alb. Scrisori la un prieten] 78 <£> 2.2.2. [I. Ghica, Scrisori către V. Alecsandri] 79 <£> 2.2.3. [Al. I. Odobescu, Pseudokinegetikos] 81 <0> 2.3 [Scrisori schimbate între personaje] 83 <> 2.3.1. [IX. Caragiale: Infamie, Dascăl prost, Antologie] 83 <£> 2.3.2. [Camil Petrescu, Patul lui Procust] 85 «O 2.3.3. [G. Călinescu, Scrinul negru] 88 <0> 2.3.4. [Aug. Bu-zura, Refugii] 89 <> 2.4. ObservaŃii finale 91 3. Forme ale implicării cititorului în structura textului narativ 92 3.1. Preliminarii 92 <> 3.2. [N. Filimon, Ciocoii vechi şi noi] 92 <> 3.3. [SchiŃele lui I.L. Caragiale] 95 <> 3.4. ObservaŃii finale 100 III. ASPECTE PRAGMATICE ALE DIALOGULUI LITERAR 1. Structuri şi strategii conversaŃionale în schiŃele lui I.L. Caragiale 102 1.1. [Preliminarii] 102 <$> 1.2. [„ConversaŃia" la personajele lui Caragiale] 102 <> 1-3[Organizarea generală a conversaŃiei] 104 <$> 1.4.1. [Accesul la cuvînt] 109 <> 1.4.2. întreruperi ale replicilor în curs] 114 <$> 1.5. Perechile de adiacentă întrebare-răspuns 124 <> 1.6. Corectarea replicilor 134 <£> 1.7. fMişcări şi proceduri conversaŃionale strategice] .. 138 O 1.8. ObservaŃii finale 142 Strategii aJe po]iteŃii în textul narativ 143 2.1. G. Călinescu, Scrinul negru 143 O 2.2. M. Sadoveanu, Zodia Cancerului 156 <> 2.3. ObservaŃii finale 172 IV. ÎNCHEIERE 173 Bibliografie: (a) Lucrări de referinŃă 175 <0> (b) Surse 176 Abstract 177 Indice de materii 181 CUVÎNT ÎNAINTE Ceea ce caracterizează lingvistica ultimelor decenii este o concentrare a preocupărilor specialiştilor în direcŃia studierii mecanismului şi a formelor concrete de utilizare a limbii. Acest fapt se reflectă atît în constituirea unor discipline cum ar fi pragmatica sau gramatica textului, cît şi în apariŃia unor domenii interdisciplinare, cum ar fi sociolingvistica sau psiholingvistica. Este evident că studiul limbii ca sistem şi studiul limbii ca proces (pentru a folosi termenii glosematicii) sînt complementare şi că ultimul tip de cercetări beneficiază de achiziŃiile celui dintîi; după cum este evident şi că studiul limbii ca proces implică luarea în consideraŃie a unui ansamblu de variabile de natură extralingvistică, pe care cercetarea limbii ca sistem le exclude cu desăvîrşire. Examinarea modului în care vorbitorii folosesc limba presupune interpretarea celor mai diverse aspecte prin prisma funcŃiei primordiale a acesteia: comunicarea, numitorul comun al tuturor formelor uzului

lingvistic, de la conversaŃia curentă la creaŃia literară sau ştiinŃifica. Lucrarea de faŃă are ca obiect comunicarea prin literatură, abordată cu mijloacele puse la îndemînă de aparatul conceptual şi de metodologia pragmatică. Ea nu-şi propune să formuleze, din această perspectivă, o teorie a textului literar, ci să sugereze o modalitate de comentare a unei categorii de texte: cele de proză narativă, oprindu-se asupra unora dintre cele mai cunoscute creaŃii ale scriitorilor români, de la scrisorile lui C. Negruzzi la MoromeŃii lui Marin Preda. Această modalitate a fost elaborată şi definitivată pas cu pas, întrucît, cu puŃine excepŃii — între care poate fi notată cartea de pionierat a lui Mary Louise Pratt (Pratt, 1977) —, cercetările de pragmatică utilizează materialul oferit de conversaŃia curentă. Departe de a absolutiza valoarea comentariului pragmatic al textului narativ, îl considerăm drept una dintre căile de acces posibile spre înŃelegerea literaturii atît ca produs al manipulării unor tehnici de construcŃie la nivel macro- şi microstructural, cît şi, mai ales, ca produs al unui anumit tip de gîndire şi sensibilitate umană. Conceperea literaturii ca act de comunicare acreditează, de la început, ideea omniprezenŃei unei atitudini dialogale a autorului; el are în perma-nenŃă în vedere publicul, anticipîndu-i reacŃiile şi încercînd să se adapteze exigenŃelor acestuia. „Dialogizarea interioară a discursului", despre care vorbea M. Bahtin (cf. Bahtin, 1982, p. 134), reprezentînd una dintre premisele pragmaticii literaturii, am urmărit să relevăm şi să descriem întrepătrunderea, în forme specifice, a relatării şi reprezentării, modurile fundamentale ale textului narativ, semnalînd faptul că naraŃiunea se dovedeşte adesea permeabilă la anumite strategii conversaŃionale, după cum dialogul poate reflecta prezenŃa unor intenŃii şi strategii narative. Preocuparea pentru problema corelaŃiei dintre scriitură şi lectură este aceea care ne-a determinat să comentăm scrisoarea literară ca act adresat de comunicare şi să analizăm cîteva dintre procedeele de implicare a cititorului în structura textului narativ. tntrucît punctul de plecare al cercetării noastre l-au constituit studii de pragmatică a limbii vorbite, era firesc să ne întrebăm în ce raport se află strategiile comunicative din textul literar cu cele ale comunicării curente. Am încercat să oferim un răspuns prin analiza structurilor şi a strategiilor conversaŃionale din schiŃele maestrului român al dialogului, I. L. Caragiale, precum şi prin analiza strategiilor politeŃii la personajele din două cunoscute romane: Scrinul negru şi Zodia Cancerului. Desigur că, în acest capitol, se vor putea recunoaşte puternice ecouri din sociolingvistică. Nu este nimic surprinzător, de vreme ce specialişti cunoscuŃi în domeniul pragmaticii susŃin că sociolingvistica trebuie să fie o „pragmatică aplicată" (Brown, Levinson, 1978, p. 286). De altfel, trebuie să mărturisim că preocupările în domeniul sociolingvisticii ne-au orientat în mod firesc spre problemele pragmaticii. în intenŃia de a face ca această lucrare să fie accesibilă unui cerc cît mai larg de cititori, am introdus numai conceptele de bază ale pragmaticii, explicîndu-le succint într-un capitol introductiv şi degajînd astfel analizele de orice fel de paranteze teoretice. Poate că lectura cărŃii va declanşa întrebarea: în ce măsură aparŃin lingvisticii problemele discutate? O asemenea întrebare ni se pare a trăda un profesionalism îngust. Oferim drept răspuns cunoscuta parafrază după TerenŃiu a lui R. Jakob-son, care defineşte lingvistica drept ştiinŃă prin excelenŃă deschisă: „Linguista sum: linguistici nihil a me alienum puto" (Jakobson, 1963, p. 27). L Introducere 1. PRAGMATICA — DOMENIU AL ACłIUNII ŞI INTERACłIUNII COMUNICATIVE Delimitînd dimensiunile semiozeiăCh. Morris identifica, încă din 1938, alături de sintaxă şi semantică, pragmatica, studiu al relaŃiei dintre semne şi cei care le interpreteazăîVlorris, 1938, p. 6), şi considera retorica o formă mai veche şi restrînsă a unui astfel de studiu (ibidem, p. 30). Cu toate acestea, constituirea pragmaticii ca domeniu specific de cercetare, dispunînd de un metalimbaj şi de o metodologie proprie este produsul ultimelor trei decenii: „Colonizarea ei nu a fost decît ultimul stadiu al unei expansiuni în valuri succesive a lingvisticii de la o disciplină îngustă, ocupîndu-se cu datele fizice ale vorbirii, la o disciplină largă, incluzînd forma, sensul şi contextul" (Leech, 1983, p. 2). Crearea şi consolidarea pragmaticii marchează trecerea de la o perspectivă „auto-referenŃială", statică, asupra limbii, la una cu multiple deschideri spre condiŃionările exterioare, dinamică. Deplasarea centrului de interes al specialiştilor spre procesul utilizării concrete a limbii este legată, pe de o parte, de anumite orientări apărute în domeniul filozofiei limbajului, care au oferit premisele analizei componentei acŃionale a comunicării verbale, pe de alta, de dezvoltarea unor cercetări interdisciplinare, de tipul sociolingvisticii şi al psiholingvisticii, care au determinat redefinirea şi reevaluarea noŃiunii de context. Reintegrarea limbii în cadrul sociocultural şi psihologic în care este produsă şi interpretată a pus în evidenŃă existenŃa unor sensuri „contextuale", recunoscute ca atare de receptorii enunŃurilor. în funcŃie de datele

situaŃiei de comunicare în care este emis, un enunŃ poate exprima mai mult decît sensurile literale însumate ale componentelor sale (enunŃul E cam întuneric aici poate constitui, în anumite condiŃii, o sugestie şi deci, indirect, o rugăminte de a aprinde lumina) şi, prin aceasta, capacitatea sa de semnificare se diversifică situaŃional (enunŃul Am să vin mline poate constitui o afirmaŃie, o promisiune sau o ameninŃare, în funcŃie de condiŃiile în care este rostit). Nici una dintre gramaticile curente nu poate capta, prin sistemul său specific de reguli, aspecte ale comunicării de tipul exprimărilor aluzive, politicoase, ironice sau retorice. /Pragmatica este domeniul complementar semanticii, al cărui obiect îl constituie contribuŃia contextului la procesul de semnificare prin limbaj (Leech, 1983, p. 8), ceea ce St. Levinson a numit, printr-o formulă deosebit de sugestivă, „meaning minus semantics" (Levinson, 1983, p. 31), deci acele sensuri ale enunŃurilor care depăşesc cadrul explicativ oferit de regulile semanticeăe rifieînd tradiŃiile funcŃi Valorificînd tradiŃiile funcŃionaliste de analiză a limbii şi, în acelaşi timp, situîndu-se, conceptual şi metodologic, în aria integratoare a semioticii, pragmatica îşi defineşte identitatea prin cîteva elemente-/ (lăDistingerea consecventă a procesului emiterii de acela al receptării enunŃurilor, rezultat al considerării limbii prin prisma funcŃiei sale primordiale, comunicarea/o asemenea distincŃie este inoperantă din punctul de vedere al sistemului lingvistic, deci din perspectiva gramaticii. Utilizarea limbii implică, pentru emiŃător (E) şi receptor tR), soluŃionarea unor probleme diferite. E îşi pune probleme de planificare lingvistică: dintre mai multe formulări echiproba-bile, care este cea mai potrivită în raport cu condiŃiile concrete de comunicare şi cu propriile sale intenŃii? Demersul său este de tip pre-d ic tiv: E trebuie să prevadă reacŃiile partenerului faŃă de fiecare dintre formulările posibile. Problemele R privesc interpretarea enunŃurilor, deci înŃelegerea semnificaŃiilor şi, implicit, sesizarea intenŃiilor colocutorului. Demersul R este de tip euristic: el trebuie să opteze pentru acea ipoteză interpretativă pentru care nu dispune de contra-probe (Leech, 1983, p. 36-41). / J$L) Rolul esenŃial atribuit c o ntextului în procesul comunicării/ DefiniŃia pragmatică a noŃiunii de context include, alături de factorii lingvistici care condiŃionează codajui şi decodajul, factorii extralingvistici. Atît selecŃia materialului verbal (şi neverbal) pe care o operează E unui enunŃ, cit şi valoarea pe.care o atribuie R enunŃului respectiv sînt strict dependente nu numai de semnificaŃia unităŃilor lexicale care îl compun, ci, într-o măsură foarte importantă, de întregul ansamblu de enunŃuri (text) în care se înscrie — deci chiar conceptul de context lingvistic desemnează în pragmatică o realitate mai cuprinzătoare—, precum şi de datele situaŃiei de comunicare (identitatea interlocutorilor, relaŃia dintre aceştia, locul şi momentul în care se produce schimbul verbal), fondul de informaŃii comun şi specific partenerilor, intenŃiile acestora (Levinson, 1983, p. X, 5). (ăăConsiderarea folosirii limbii drept formă de bază a comportamentului social, caracterizată prin intenŃionalitate (cf. teoria actelor verbale) şi raŃionalitat e 62f. teoriile despre strategiile conversaŃionale, jocurile dialogice etc).Comunicarea verbală pune în funcŃiune nu numai filtrul gramaticalităŃii— al cărui mod de acŃiune a constituit obiectul permanent al preocupărilor lingviştilor —, ci şi filtrul reuşitei şi al e f i c i e n Ń e i./ăExistă deci enunŃuri corecte sau incorecte sub aspect gramatical, dar enunŃurile corecte pot fi reuşite sau nereuşite, după cum formularea aleasă de E permite sau nu R să sesizeze intenŃiile cu care au fost rostită iar enunŃurile reuşite, la rindul lor, pot fi eficiente sau ineficiente, după cum au sau nu asupra R efectul dorit de E, modifieîndu-i în mod corespunzător comportarea, ideile sau sentimentele. în măsura în care orice act de enunŃare este conceput ca orientat spre un anumit scop, deci se porneşte de la premisa că E foloseşte limba pentru a produce un anumit e f e c t asupra R, abordarea pragmatică a limbii este, în esenŃă, o abordare de tip retoric (Leech, 1983, p. 15). Gramaticalitatea este independentă de situaŃia de comunicare, dar reuşita şi eficienŃa enunŃurilor sînt în strînsă dependenŃă de acŃiunea unor factori sociali sau psihologici. Se poate vorbi deci nu numai despre o competenŃă lingvistică, în sens chomskian, exprimabilă prin reguli gramaticale, ci şi despre o competenŃă pragmatică, a uzului. „Există reguli ale uzului — afirma Dell Hymes — fără de care regulile gramaticii ar fi inutile" (Hymes, 1972, p. 278). FaŃă de relativa uniformitate a competenŃei lingvistice a adulŃilor, competenŃa pragmatică se caracterizează printr-o largă diversitate, achiziŃia acesteia putînd continua mult după vîrsta mijlocie (Green, Morgan, 1981, p. 178). CompetenŃa pragmatică include o latură comunicativă, referitoare la întregul ansamblu al principiilor şi convenŃiilor care guvernează comunicarea într-o anumită comunitate lingvistică, valabile prin urmare pentru toŃi membrii comunităŃii considerate, şi o latură socială, referitoare la capacitatea de folosire strategică a competenŃei comunicative pentru realizarea scopurilor propuse, variabilă în funcŃie de diversele subgrupuri ale unei comunităŃi. în orice comunitate lingvistică, deşi toŃi vorbitorii cunosc convenŃiile privind structurarea anumitor evenimente comunicative (de exemplu, convorbirile

cît şi o bună cunoaştere a interlocutorului. Searle. formele deixisuhii (Levinson. p. cel reprezentat de convorbirea telefonică şi cel reprezentat de comunicarea scrisă. presupoziŃiile. pentru a identifica şi examina caracteristicile textului narativ. In aceste condiŃii. putem proceda deci prin raportare la trăsăturile textelor dialogice ilustrînd conversaŃia curentă directă. p. 2Dă avem în vedere aspectul acŃionai al utilizării limbii. \)yk c t e 1 e ilocuŃionare (cf. lat. p. ca urmare a unui codaj inadecvat. supra. lat. 152—154). 248-249. în acelaşi timp. Alegerea strategiei adecvate într-o anumită situaŃie de comunicare presupune atît o perspectivă clară asupra obiectivelor conversaŃionale urmărite. menajîndu-i însă susceptibilităŃile şi creîndu-i impresia că îi lasă posibilitatea de alegere a soluŃiei interpretative care îi convine (Edmondson. uz nuclear. 284). p. 2. 1981. face-to-face — (Fil-lmore. Componenta 10 11 interacŃională a comunicării verbale conferă oricărui act concret de enunŃare un caracter strategic. 1978 p. tipul reprezentat de conversaŃia curentă d irectă. şi (b) în funcŃie de relaŃia dintre ocazia producerii şi a interpretării textului. 1981.telefonice) sau mijloacele convenŃionalizate de exprimare a promisiunilor. în mod liber. 1965. poate conduce la detectarea sursei efectelor de accelerare sau de frînare a relaŃiilor sociale pe care le are interacŃiunea prin limbaj (Brown. locutio „vorbire") sînt independente de contextul comunicativ şi. 7 — 8). Propunînd o tipologie a textelor. primul constituind un subtip al celui de al doilea (caracterizat prin identitatea dintre E şi R). tipul monologic. scuză etpf Filtrul specific nivelului ilocuŃionar este cel al reuşitei. un caz particular al aceluiaşi tip (caracterizat prin faptul că E şi R sînt indefiniŃi). (a) în funcŃie de modelul de construcŃie. opŃiunea pentru un anumit codaj reprezintă mijlocul principal de dirijare a decodajului. ca un mod de a c Ń iune şi de interacŃiu n e umană. promisiune. iar ultimul — adăugăm noi—. evidenŃiate de rezultatele la care conduc schimburile verbale în raport cu interesele participanŃilor. filtrul care funcŃionează este cel al gramaticautăŃii (v. rugăminŃilor. actele locuŃionare (cf. determinată de intenŃiile comunicative ale E şi recunoscută ca atare de Răffio r Ń a i 1 o c uŃionară desemnează felul în care este „luat'e un enunŃ de către participanŃii la schimbul verbal: drept aserŃiune. 1983. 152). Faptul că aceste rezultate sînt favorabile unuia sau altuia dintre parteneri. Folosirea limbii apare astfel. 236. scuzelor. 284). există diferenŃe între subgrupurile componente în ceea ce priveşte abilitatea conversaŃională. A spune ceva nu implică numai performarea unui act de către un vorbitor individual (E). 1970. sau factorii care condiŃionează alegerea formelor politeŃii. în jurul căruia gravitează fără excepŃie aspectele de bază ale organizării pragmatice: actele verbale. în realitate. 180). că sînt „negociabile" reflectă caracterul interacŃional al limbii. drept promisiune sau ameninŃare). implicaturile. p. de natură anticipativă: E trebuie să prevadă reacŃiile partenerului şi să-i dejoace rezistenŃa probabilă. Morgan. Principiul „clasic" al adaptării la partener îşi păstrează pe deplin valabilitatea. 1981. Fillmore distinge. Efectele produse asupra R de rostirea unor enunŃuri cu o anumită forŃă ilocuŃionară definesc a c t e 1 e p e . ci şi „orientarea" reacŃiei interlocutorului. rolul de E/acest rol nu este deci pre-alocat) şi care nu presupune un cadru instituŃional de desfăşurare (Levinson. 94—102. ordinelor etc. ultimele două fiind derivate din primul (Fillmore. Levinson. p. rugăminte. în care doi sau mai mulŃi participanŃi îşi asumă alternativ. CONCEPTE DE BAZĂ ALE PRAGMATICII l/Trototipul utilizării limbii este conversaŃi a. gramaticală şi semantică. Faptul este posibil pentru că unul şi acelaşi conŃinut propoziŃional poate fi asociat cu forŃe ilocuŃionare diferenŃiate sitnaŃional (vezi enunŃul Am să vin mîine. citat anterior. ordin. în care o soluŃie conversaŃională este raŃională. Toate celelalte uzuri ale limbii sînt derivate din acela reprezentat de conversaŃia curentă directă — engl. care poate conta drept simplă afirmaŃie. tipul familiar predominant de discuŃie. fiecare enunŃ rostit în cadrul unei conversaŃii constituie un act verbal. ca text dialogic scris. inclusiv a modului său de manifestare în cursul schimbului verbal şi a capacităŃii sale de a raŃiona şi de a interpreta enunŃurile în curs (Green. Analiza utilizării strategice a limbii poate explica remarcabila varietate a tipurilor de schimburi verbale şi a formelor de realizare a acestora şi. Ch. p. in „în. implicit. una ilocuŃionară şi una perlocuŃionară(vezi Austin. 23—30yHa acte de emitere a unor enunŃuri cu o anumită structură fonetica. d i a 1 o g i c şi impersonal. o schiŃă a structurii şi a modului de producere şi funcŃionare a ultimei categorii de texte ne apare ca necesară. în funcŃie de gradul. cap. în timpul'e — locutio) asociază conŃinutului propoziŃional al enunŃurilor o forŃă convenŃională specifică. semnul eşecului unui act fiind identificarea incorectă a forŃei ilocuŃionare a enunŃului considerat. de situaŃia de comunicareăLa nivel locuŃionar. I. 1981. 1983. p. 287). în a cărui structură poate fi identificată o componentă locuŃionară.

în esenŃă. (3) acte comisive: acte exprimînd angajarea E de a efectua o anumită acŃiune (ele sînt deci orientate spre E). a flata etc. a linişti. nespecifici (polifuncŃionali). Exprimarea directă a intenŃiilor E poate avea uneori consecinŃe nefavorabile asupra relaŃiilor dintre interlocutori. folosindu-se indicatori ai altor acte (vezi Davidson. p. forma negativă a verbului pentru refuz (Nu merg la teatru. Nu doresc salată etc). Este evident că introducerea conceptului de act perlocuŃionar reflectă faptul că. sfaturi (între aba-l mai întîi dacă are cartea!). ci la exprimarea unui refuz (Cred că miine o să plouă. a se scuza. 1975. verbe a căror folosire la indicativ prezent. a invita. iar cel perlocuŃionar este exterior enunŃului propriu-zis. teoria actelor verbale este astăzi. în primul caz menŃionat pentru exemplificare. a insulta. De o utilizare mai largă se bucură totuşi varianta lui J. delimitate în raport cu anumite criterii. 27 — 45. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a afirma. implică nu numai desemnarea unui anumit act. a sfătui. D ă-mi cartea!). de exemplu. 14 lipsit de orice fel de marcă negativă. 1965. mai ales 34—39). a insista etc. a presupune. urări (FiŃi bine veniŃi!). Imperativul însă. în condiŃiile în care aspectul locuŃionar constituie prin excelenŃă obiectul de studiu al gramaticii. Multe solicitări. p. a sfătui. Actele indirecte oferă posibilitatea de a atenua efectul unui enunŃ. Filtrul care funcŃionează la nivel perlocuŃionar este cel al eficienŃei. Natura interacŃională a comunicării explică faptul că. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a mulŃumi. a se angaja (să) etc. este un procedeu ad-hoc. De remarcat însă că nu orice act ilocuŃionar are consecinŃe perlociiŃionare directe: dacă cererea orientează într-un sens precis reacŃia R. actele eficiente fiind caracterizate prin coincidenŃa efectului real cu acela scontat de E. prin intermediul" — locutio). a promite. acŃiunea şi interacŃiunea verbală nu pot fi separate. ForŃa ilocuŃionară a enunŃurilor este neambiguu exprimată prin aşa-numitele verbe performative. Nu există încă un consens general în această privinŃă. 12 13 Dar.t e naibii!) etc. promisiunea nu are un astfel de rezultat. negreşit pentru promisiuni (Vin sigur miine să te văd). invective (Du . unele acte ilocuŃionare sînt performate indirect. în afara performativelor explicite. a provoca etc. teoria actelor ilocuŃionare. a sugera. Ele pot fi însă desemnate prin verbe ca: a convinge. forma interogativă este un procedeu consacrat de uz pentru formularea unor solicitări. enunŃ formulat ca răspuns la întrebarea Mergem miine la plimbare?). fiecare dintre soluŃiile de clasificare propuse determinînd o serie de obiecŃii. a consola. există şi alŃi indici. . a porunci. într-o anumită situaŃie de comunicare. a invita. a felicita etc. anumite adverbe ca sigur. a amuza. diateza activă. rezultat al abilităŃii individuale a E. per „prin. determinată de o proprietate sau acŃiune a E sau a R.rlocuŃionare (cf. lat. (4) acte expresive: acte exprimînd o anumită stare psihologică. precis. ci şi realizarea acestuia (vezi Austin. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a ordona. a ruga. practic. sînt formulate ca întrebări. prin modificarea formei de exprimare a intenŃiei comunicative. llocuŃiile şi perlocuŃiile sînt dependente de contextul comunicativ. TsjoŃiunea de act ilocuŃionar nu poate deveni operantă dacă nu se încearcă reducerea marii diversităŃi a actelor posibile la un număr finit de clase. 1977. în anumite situaŃii. 100-104). forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a promite. a cere. PoŃi să-mi dai şi mie cartea?. avînd adesea un verb modal înaintea celui care desemnează acŃiunea solicitată (îmi dai şi mie cartea?. conform căreia actele ilocuŃionare se pot grupa în 5 clase de bază: (1) acte reprezentative: acte exprimînd angajarea E faŃă de adevărul propoziŃiei asertate. 143-158. 1977. a felicita. Un enunŃ declarativ poate servi nu la exprimarea — ca de obicei — a unei aserŃiuni. apare ca firească folosirea din ce în ce mai largă a denumirii „act verbal" pentru a desemna exclusiv actele ilocuŃionare. Searle (Searle. de exemplu. ai forŃei ilocuŃionare cu o eficienŃă mai redusă: modul imperativ al verbului şi intonaŃia imperativă pentru ordine (Vino aici!. efectele perlocuŃionare nu au indici expliciŃi în structura enunŃurilor. 61 — 68). poate fi utilizat şi pentru a exprima invitaŃii (TreceŃi miine pe la noi!). dacă diversele forŃe ilocuŃionare au mărci formale proprii. Lakoff. exprimarea indirectă sau atenuată a intenŃiilor comunicative se realizează cu mijloace convenŃionalizate: în limbi foarte diferite. p. în schimb. Din această categorie fac parte verbe ca: a afirma. ci presupun mecanisme exterioare planului verbal. a solicita. (2) acte directive: acte exprimînd încercarea E de a-1 determina pe R să facă o anumită acŃiune (ele sînt deci orientate spre R). p. a ordona. Vrei să-mi arăŃi fotografiile?). exprimarea refuzului printr-un enunŃ declarativ. persoana I sg.

1975). putem încerca să-i determinăm pe alŃii să facă anumite lucruri (actele directive). "Este evident însă că respectarea întocmai e acestor maxime ar face conversaŃia extrem de plictisitoare. Grice (vezi Grice. 102). exclusiv a replicilor adecvate conversaŃional. formulate intervenŃiile în cadrul unui schimb verbal. ne putem exprima propriile sentimente şi atitudini (actele expresive) şi putem realiza schimbări prin anumite enunŃuri (declaraŃiile) (Searle. 1978). Austin: „ce putem face cu cuvintele ?".1/P rincipiul cooperativ asigură coerenŃa şi continuitatea discursivă. 44—45). «y Recunoaşterea de către R a sensurilor pe care E le atribuie enunŃurilor în diverse situaŃii de comunicare — sensuri care adesea sînt foarte îndepărtate de cele literale — dovedeşte existenŃa unui sistem de principii care guvernează interacŃiunea verbalăăeşi. întrucît presupune formularea intervenŃiilor fiecărui participant la un schimb verbal în concordanŃă cu obiectivul sau direcŃia acceptate prin consens ale activităŃii comunicative respective. 1ă83. ieCriu mijloacele raŃionaăde du. . viăfăşurare a unor schimburi coop/erative: /e (a) neaxima c a n t. (t\) mavimn m fl p i p r p i Se referă la modul în care trebuie. inclusiv utilizarea concretă a limbii: principiul cooperativ. în momentul consideraiăCu toate că. uv. le y a n Ń e i cere ca interlocutorii să nu facă decît afirmaŃii legate strict de subiectul discutat. în ultima vreme.iajure ă. reclamind claritatea. interlocutorii dispunînd de o mare libertate în alegerea şi alternarea subiectelor de discuŃie — cu totul excepŃional fixate de la început.i e a \ l l reclamă furnizarea de către colocutori a tuturor i n f o r m a Ńiilor Tie ce s a re în raport cu obiectivul conversaŃional şi cu stadiul discuŃiei. Aşa cum observa St. ol-„e. maximele subsumate principiului cooperativ par a descrie mai degrabă „un paradis al filozofului" (deci o situaŃie ideală) decît o realitate curentă (Levinson. P. Levinson.-. Levinson (vezi Brown. există tendinŃa de a se spori numărul acestor principii. nu orice mişcare conversaŃională este acceptabilă. p. ne putem angaja noi înşine să facem anumite lucruri (actele comisive).ă ru in ci . CorelaŃia dintre aceste principii reflectă corelaŃia specifică dintre obiectivele ilocuŃionare şi cele sociale ale comunicării.— structurarea logică a enunŃurilor. manifestată prin: __ evitarea obscurităŃii expresiei — evitarea ambiguităŃii — evitarea prolixităŃii . (b) maxi ni a călită ti i cere ca interlocutorii Să spună numai ceea ce cred că este adevărat. Searle este de părere că posibilităŃile noastre sînt. 1977. p. Aceasta implică respectarea a două submaxime: (ax) contribuŃia fiecărui participant la schimbul verbal trebuie să furnizeze întreaga cantitate de informaŃii necesară. în realitate. limitate. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin verbe ca: a declara. a deplînge etc. Levinson. ionVersătfonal. două rămîn 15 fundamentale. J. a concedia etc încercînd să dea un răspuns la întrebarea lui J. iar complementaritatea lor permite explicarea satisfăcătoare a esenŃei mecanismului oricărei activităŃi care se întemeiază pe colaborare.l7\ sub forma a patru maxim/ care /Principiul se coneielw:ea /asJ» . (c) maxima re. (a2) contribuŃia fiecărui participant la schimbul verbal nu trebuie să furnizeze mai multă informaŃie decît este necesar. descriu mijloacele raŃionau. (b2) colocutorii nu trebuie să susŃină lucruri pentru care nu dispun de dovezi adecvate. Grice însă ne previne asupra înŃelegerii tale quale a maximelor formulate. şi principiul politeŃii. în cazul conversaŃiei curente. (5) declaraŃii: acte prin intermediul cărora se realizează o anumită stare de fapt şi a căror performare reclamă un anumit cadru instituŃional. prezentat în detaliu de P. 3. de cele mai multe ori conturate pe parcurs — . H. _. P.a se scuza. Respectarea principiului cooperativ presupune emiterea de către fiecare colo-cutor. a numi. direcŃia schimburilor verbale este destul de lax definită. în fiecare moment al discuŃiei. dezarmîncîu-i pe participanŃi. Cu cuvintele putem spune celorlalŃi cum sînt lucrurile (actele reprezentative).v e ee. Brown şi St. Aceasta implică respectarea a două submaxime: (h)) colocutorii nu trebuie să afirme lucruri pe care le consideră false. formulat de H.

iar a condiŃionalului din regentă — deducŃia »„Nu m-am dus". morfologice sau sintactice din structura unui enunŃ. cum ar fi tautologia (Legea e lege). 1983. bazată pe încălcarea maximei calităŃii (întrebarea apare ca nesinceră. 109— 113). într-un enunŃ cum ar fi: Ploaia a încetat. 1983. una dintre maxime (sau mai multe). de posibilitatea ca unul şi acelaşi enunŃ să declanşeze presupoziŃii diferite. Se poate spune că Ba implicat conversaŃional faptul că este ora 8. EsenŃial nu este faptul că Ńr ar adera necondiŃionat la cerinŃele menŃionate. mai slabă decît aceea a calităŃii: neavînd ceas. locutorul dînd impresia ca încalcă maxima cantităŃii şi a relevanŃei. în fond. ca şi în cazul impli-caturilor standard. cît în acela de receptare. p. Se poate observa că presupoziŃiile sînt declanşate de anumite elemente lexicale. în cazul de faŃă. PresupoziŃiile sînt deducŃii pragmatice al căror mecanism de funcŃionare este diferit de cel al implicaturilor conversaŃionale. 18 e preiurările concrete în care este rostit acest enunŃ în cadrul unui 1 himb verbal permiŃînd alegerea . prezenŃa verbului a înceta determină deducŃia: »„Pînă acum a plouat". Faptul că presupoziŃiile depind totuşi şi de anumiŃi factori ai contextului comunicativ este evidenŃiat. construind enunŃuri a căror structură 'să se conformeze întru totul acestora. maxima relevanŃei a fost respectata de B. de la recunoaşterea faptului că E se supune cerinŃelor principiului cooperativ (pentru acest mod de a concepe figurile de stil. Interpretarea lor porneşte. B nu poate indica ora exactă. ele au un rol important în delimitarea universului conversaŃional şi poartă numele de presupoziŃii. şi va face deducŃia simplă că este aproximativ 8 Aceasta înseamnă că. pentru a nu da o informaŃie greşită (deci pentru a respecta maxima calităŃii).. ci pe un aspect apar-Ńinînd contextului comunicativ. „i-a vorbit despre ea" etc. 181—185). Alături de tipul de implicaturi conversaŃionale pe care l-am ilustrat prin exemplul comentat (implicaturi standard). A va încerca să găsească firul logic cară leagă răspunsul primit de întrebarea pe care a pus-o şi să refacă astfel coerenŃa discursului A va amplifica cele spuse de B utilizînd una dintre informaŃiile aparŃinînd tondulm posedat în comun cu colocutorul său: farmacia se închide la ora 8 seara. care au funcŃia unor mărci specifice (vezi lista principalilor declanşatori de presupoziŃii în Levinson. AdmiŃînd că B respectă totuşi principiul cooperativ (deci că vrea să furnizeze informaŃia solicitata. Este clar că deducŃia pragmatică făcută de A nu s-a întemeiat pe nici un element din structura lingvistică a enunŃului lui B. replica Im B nu constituie un răspuns la întrebare.insistînd asupra importanŃei lor nu atît în procesul de emitere. Există două tipuri de deducŃii pragmatice: (a) unele nu sînt propriu-zis dependente de structura lingvistică a unui enunŃ. în mod deliberat. Orice abatere declanşează deducŃii ale I}. nu numai de cele semantice. cum ar fi metafora (Are o voinŃă de fier) sau ironia (Ce băiat isteŃ eşti !) bazate pe încălcarea evidentă a maximei calităŃii. — C-da 1354 1T cu precizarea că această maximă se dovedeşte. B evită forma directă de răspuns şi. care. încearcă să găsească o cale logică de a integra tot ceea ce înregistrează în universul discursiv conturat de replicile precedente. ci sînt legate de contextul comunicativ în care este emis enunŃul. sau interogaŃia retorică (E posibil aşa ceva?). p. ci faptul că R interpretează întotdeauna enunŃurile colocutorilor drept conformîndu-se maximelor la un anumit nivel.ar fi invitat. Acelaşi lucru se poate spune şi despre maxima cantităŃii. m . răspunsul fiind cunoscut). » „Ion i-a dat alt obiect" » „Ion i-a dat mai multe cărŃi" » „Ion i-a dat altcuiva o carte". vezi Levinson. furnizează întreaga cantitate de date de care dispune în momentul respectiv. bazată pe încălcarea maximei cantităŃii. prezenŃa condiŃionalei ireale determină deducŃia »„Nu m-a invitat". (b) altele sînt mai direct legate de structura lingvistică a unui enunŃ. la un nivel mai profund. există un tip de implicaturi bazat pe abuz: E încalcă flagrant. ele au în vedere presupunerea esenŃială a naturii cooperative a interacŃiunii verbale şi au fost numite de Grice i m p 1 i c a t u r i conversaŃionale. depmzînd totuşi şi de factori contextuali. (B nu are ceas şi nu există nici un ceas în apropiere). F F Să imaginăm următorul fragment de conversaŃie: A: CU o fi ceasul? B: Văd că se închide farmacia. Aparent.aş f i dus. EnunŃul Ion nu i-a dat o carte lui Gheorghe poate determina următoarele deducŃii:» „Ion i-a arătat o carte". ci şi de cele de construcŃie. Acest ultim tip este reprezentat de figurile de stil. considerînd ca o axiomă atitudinea cooperativă a partenerului. după cum într-un enunŃ ca: Dacă m . între altele.

în cadrul schimbului verbal considerat.atenuat sau amplificat . dînd în felul acesta schimbului verbal orientarea dorită (vezi Todorov. pe de o parte. afectarea libertăŃii de acŃiune a Rnăcare o indică formularea unei interdicŃii. p. Inter2e 19 2 ar-Hiinăa nriii limbaj trebuie să decurgă astfel încît imaginea publica ' eului indiviclual al fiecărui participant (face . Dificultatea stabilirii dialogului între persoane necunoscute este legată tocmai de absenŃa fondului comun de presupoziŃii.în terminologia iu Eroine Goffmen) să nu sufere prejudicii. 1972. p. respingerea unei anumite teme de discuŃie.permite distincŃia între o politeŃe negativă. de respectarea aspiraŃiei fiecăruia 'd bucur? de aprecierea celorlalŃi. exprimate (aspiraŃie rare defineşte aşa-numita posilite-face). constituie o sursa pro-babUă de conflict.2/ Comunicarea verbală este o formă importantă de manifestare a relaŃiilor sociale/ O atitudine necooperativă. altfel R poate deveni necooperativ. de menŃinere în stare de funcŃionare a canalului de comunicare. prhtr-un enunŃ al cărui ton imperativ nu va fi atenuat nici prin prefaŃarea printr-o propoziŃie condiŃionala: Daca sMdi bun. PoliteŃea negativă constituie nucleul comportam deferente pe cînd politeŃea pozitivă constituie nucleul comportam Ft&ădeJgr. aici prin apelul la formule de tipul vă rn« sau la foimule de scuză: Mă scuzaŃi că vă deranjez. De aici cantonarea colocutorilor în aşa-numita conversaŃie fatică. fmentinerii distanŃelor. singurele susceptibile de a deveni obiect de controversă. o componentă esenŃială a comportamentului comunicativ. prin aceasta. Ca bază de discuŃie acceptată prin consens. asigurîndu-i unitatea şi coerenŃa. IntuiŃia acestei situaŃii de fapt îl poate determina pe locutor să-eşi disimuleze în presupoziŃii punctul de vedere asupra problemelor discutate. pe baza unui şir de întrebări şi răspunsuri. 3. care frîuează relaŃiile sociale. pe de altă parte. un adaos opŃional al comunicării.2). Departe de a fi considerată drept un aspect de suprafaŃă. impersonale (vezi infra. motivat numai prin „bună creştere" sau „civilitate". Abilitatea conversaŃională a unui individ este reflectată şi de modul de introducere a presupoziŃiilor. Ffpptnl 'intrinsec al unei anumite intenŃii comunicative asupra unei anumite reiaŃie sociale (de exemplu.prin alegerea strategica a nnn'r forme ă? expresie lingvistică. Levinson. 1978. poate fi „modulat" .) se încheagă pe măsură ce. 91). refuzînd baza de discuŃie propusă. Cooperarea verbală între indivizi nu este posibilă decît dacă se respectă principiul politeŃii. de a avea acordul acestora în privinła anumitor idei. He resnectare™ reciprocă de către colocutori a dorinŃei fireşti de inde-nendentă în aăiune (dorinŃă care defineşte aşa-numita negative face a ndivizilor) ei. vezi Brown. politeŃea reprezintă. _ NaturT alegerii strategice _ derivînd din atitudinea adoptata faŃa de interlocutor . concepŃii. după cum exprimarea mulŃumirilor pentru un act Wprinr al R facilitează adesea stabilirea unor raporturi amicale). 1970. Comunicarea între două (sau mai multe) persoane aflate întîmplător împreună pentru mai mult timp (în tren. într-o sală de aşteptare etc. şi situaŃii în care absenŃa acŃiunii redresive este JnilS fâră ăă intervină o încălcare a principiului politeŃii. 60 — 289). se acumulează o cantitate suficientă de presupoziŃii. apelul la subiectele „eterne". 10). vom exprima direct solicitarea (AduceŃi) apă!. Pentru ambele Hnnri formularea enunŃurilor presupune. O asemenea ftrateSe este'justificată dacă. Un element prezentat de E drept presupoziŃie trebuie să fie recunoscut ca atare de R. Progresul conversaŃiei se realizează la nivelul elementelor asertate. preferinŃe etc.) sau dacă „prejudiciul" adus este practic nu ca dlTxemDlu n cazul solicitărilor curente de tipul . Ştiu că aveŃi altceva de făcă etc. Introducerea unei presupoziŃii are ca rezultat delimitarea ansamblului enunŃurilor care îl pot continua si al enunŃurilor care sînt excluse (Ducrot. sub 3.variantei de interpretare adecvate. Cadrul oricărui dialog este definit de un nucleu de presupoziŃii c o-m u n participanŃilor. pe lîngă exprimarea neambigua intenŃiei coniunicative a E. din această perspectivă. p. şi o p o 1 i t e Ń e n rSvî integrativă. presupoziŃiile nu pot fi contestate. de exemplu Ui nTrsoane i se face rău şi vrem să o ajutăm. Este vorba. Acestea definesc universul conversaŃiei. Dacă puteŃi. care accelerează aceste relaŃii. refuzul presupoziŃiilor introduse de partener şi. prezenŃa unor acŃiuni redresive pinii ci te ă cazul politeŃii negative şi implicite în cazul nnlit/tii nozitive. încălcarea lui blocînd canalele de comunicare. ne nrimul Dla)i trec urgenŃa şi eficienŃa comunicării (dacă. inabilitatea conversaŃională reprezintă surse importante ale deteriorării raporturilor interumane/ Desfăşurarea normală a schimburilor verbale prin menŃinerea unor relaŃii de bunăvoinŃă între participanŃi şi a unei stări de echilibru social este reglementată de acŃiunea principiului politeŃii/ Conceptul pragmatic de politeŃe are o semnificaŃie mai larga şi mai profundă decît aceea care i se atribuie în mod curent (pentru întreaga prezentare teoretică.

exprimarea directă a intenŃiilor comunicaŃi p nnate afecta individualitatea destinatarului. în acest caz utilizarea unor modalităŃi de expresie indirecte. 2. Figurile de stil reprezintă iiijloacele lingvistice convenŃionalizate de exprimare indirectă a intenŃiilor comunicative (vezi şi supra. dar am aprobi emafoai «« «'9«ă aă exprimînd ezitarea. dată fiind multiplicarea interpretă-ilor acceptabile.. LuaŃi loc! etc! în care'fi'Ptul că destinatarul trebuie să se supună nu este. ci şi în raport cu frecvenŃa schimburilor verbale şi cu domeniile în care acestea se manifestă (dacă sînt schimburi cu caracter tranzacŃional sau (şi) cu caracter personal). reducerea gradului de interferenŃă prin apelul la elementeăsa construcŃii restrictive sau la litotă: Vă deranjez numai o secui (sau Na vă deranjez de cit o secunda). Aprecierea măsurii în care un act verbal afectează eul interlocutorului se realizează în funcŃie de trei variabile sociologice: (a) distanŃa socială dintre colocutori.!: S« J e d e m ce p ti < e m face. chiar în condiŃiile nrezeStei unei acŃiuni redresive. formularea /nunŃurilor ca si cum E ar contracta o datone faŃa de R sau ca şi cum nu l-ar îndatora pe acesta: 7 1-0 ş ]i r y tor dacă mi-ai spilne adevărul. care fac indirectă referirea a ™eg°™™{ Domnule profesor. dor nu pot trece peOe pdrerea dumneavoastră.pdin («cr». precizările legate de impli-caturile conversaŃionale). implicînd trecerea E într-un plan secund.ut foarte dijicu. Ar fi.IntraŃi!. care sa facă emnificaŃia enunŃului negociabilă. 21 3. în detrimentă acestuia). mărime variabilă atît situaŃional. . prin prefaŃarea enunŃurilor cu elemente care au funcŃia unor scuze: Dacă nu te superi. „ipmpnte sau 4. sub 3. dar şi sub forma discrepanŃei între imaginea individuală dorită şi cea rezultată din performarea actului. relaŃie simetrică. •• ăprQnnnei I 7.cn. în fond.tPQt„ interesul . de bază ale Să se compare aceste strategii cu strategiile politeŃii pozitive: » . formularea de scuze direct: Vă rog sa mă »««»!' ™ mi-am permis să eă telefonez sau admiŃînd ca deranjez ■? aveŃi mult de lucru. . Prin însumarea acestor date se poate determina nivelul optim de politeŃe pentru performarea unui act verbal: complicarea strategiilor politeŃii terbuie să fie direct proporŃională cu rezultatul acestei sume.'.. (c) gradul de interferenŃă implicat de actul respectiv în raport cu dorinŃa de autonomie sau de aprobare a individului. cît şi în funcŃie de specificul sociocultural al comunităŃii considerate. <ee do ni £ă JJăJ grabnica a awsfei pro&Zeme (evitarea referim la R). menŃionăm (după Brown şi Levinson): 1. care pentru dumneavoastră este un leac 6. Nu este nici un cler ar j ie conduc pină la noua lui locuinŃă. Dacă pentru politeŃea negativă sînt specifice mecanisme de atenuare a prejudiciului. referitoare la direcŃia exercitării controlului: dinspre E sau dinspre R. relaŃie asimetrică.1. de informaŃie. ntru a evita declanşarea unui conflict cu R. „ . a punctelor comune cu acesta. exprimarea deferentei prin diminuarea propriei personaj taŃi în contrast cu exagerarea valorii interlocutorului: Nu sin în stare rezolv această probkmă. Dintre strategiile care definesc politeŃea negativă. (b) puterea. neplăcerea de a interveni: Mi-e tare 1 / ->{>d în!. . exprimarea indirectă convenŃională a forŃei ilocuŃionare: Eşti bun să închizi uşa? (în locul formulării imperative închide uşa!). a raporturilor de cooperare. . impersonalizarea enunŃurilor prin citarea folosirii persoaneiJ sau a II a în fumtie de natura actului verbal: Na s e p. folosit m locul indicativului). ca mod al irealităŃii. . . Principiul politeŃii reclamă. interferenŃa se manifestă sub forma cheltuielii de timp. alegerea unei strategii complicate în cazul unui prejudiciu minim adus R reflectă un comportament comunicativ la fel de nepotrivit ca şi opŃiunea pentru o strategie simplă în cazul prejudicierii importante a individualităŃii R.. 8. în anumit. reducerea la minimum a presupunerilor privind dorinŃa R de a realiza o anumită acŃiune. sau prin folos re termenilor &de adresare.' condiŃii însă. şi să-i ofere E posibilitatea de a retracta cele afirmate. pentru politeŃea pozitivă este caracteristică sublinierea emfatică a aprobării sau a interesului pentru tot ce se leagă de persoana R. determinată nu numai în raport cu atribute sociale stabile. .. prin apelul »< P în locul singularul". poŃi să-i duci tu Ioanei cartea?. capitolul acesta mi s-a pa. adoptarea uei atitudini pesimiste cu ?nf J posibilitatea R de 3 efectua o anumită acŃiune: Ai P«« dupâ-amiază pe Zac/? (condiŃionalul. ~rKnnalităti 5. te f«e nimic (evitarea referirii la E).

Ai ales cea mai Duna o. al căror obiect îl constituie relatarea unor întîmplări. (2) a g e n e-rozitaŃii (3) a aprobări. De remarcat că schimbarea de cod metaforică pe care o implică gluma nu este posibilă decît dacă colocutorii împărtăşesc nu numai acelaşi set de norme situaŃionale. adesea prin manipularea presupoziŃiilor. folosirea ui\or mărci de identitate care subliniază apartenenŃa colo-cutorilor la acelaşi grup: apelul la persoana a Ii-a singular în locul pluralului. formularea explicită a unor observaŃii care sa eJes£ ntercs şi atenŃia E faŃă de persoana Ti: Ai o rochie noua. datorită unor trăsături suprasegmentale (intonaŃie frazare) sau nnn-verbn)e (£Ńest rf mimică) prezente în cursul enunŃam. .. (6) operează cu scale uni}ă. preocupareă de a spori interesul propriei expresie a atenŃiei acordate R şi exigenŃelor acestuia. Jacheta ace a sta Ń i-a r ă mas mic ă.asur>ra E E1ăe operează cu scale bipolare: avantaje / dezavantaje./ărinci j ! litetii subordonează un număr de maxime. gluma. Forma de manifestare a strategiilor la care ne referim o reprezintă figurile de stil. intervenŃiilor mai ample. ca formă de a evita posibila stînjeneală a R. Apelul la glumă apare astfel drept o dovadă a recunoaşterii apartenenŃei E şi R la acelaşi grup. pe de '. înaeu&cm m —~~. sub 3. E poate avansa presupoziŃii privind dorinŃele sau opiniile R: Nu vrei o cafea?..1 acord> .ă cu care este rostit. drept relevînd o calitate a subiectului: stapînire de si energie) eficienŃă.. Ca. j)rin alternarea vorbirii indirecte cu cea directă.. (5) a a c o rm 'A t-(J a ?TpatieVerimele patru sînt maxime perechi. (4) modestiei. poate presupune că R cunoaşte persoanele sau întîmplările despre care vrea să relateze: Ştii ce i s-a intîmplat Măriei. de exemph. 11.£ > laievăraiă maşină. strategiile exprimării indirecte prezintă avantajul posibilităŃii E de a-şi declina responsabilitatea pentru anumite acŃiuni care pot aduce prejudicii R. inC{lpacit£ de a lnteleăe lucrurile. în condiŃiile în care acesta nu este un interlocutor obişnuit pentru E sau în care mişcarea conversaŃională performată este inadecvată. de fapt.1).. 7. sau un delect: limitare intelectuala.e poate re.. de tipul da. Nu crezi că e o carte foarte bună?. căutarea acordului cu R prin abordarea unor subiecte de discuŃie sigure" (conversaŃia fatică) sau prin reluarea.ia semnificaŃiile în raport cu atitudinea R. a timpurilor trecute cu prezentul etc. Dacă ai făcut tu prăjiturile. (3) fiind centrate asupra <lorlalti (RP auditori. In cazul dezacordului intre parteneri în privinta lui X. 4. De unde Ńi cump rai sandalele?: . 1971. (4) . Folosirea unor astfel de strategii implică emiterea unor enunŃuri care admit cel puŃin doua interpretări.lta. aprobare / dezaprobare. exagerarea expresiei aprobării.1. (1 ş.! fondl'lui eh informaŃii posedat în comun de E şi de R şi. Exprimarea indirectă presupune declanşarea unor implicaturi conversaŃionale (v. integral sau parŃial. Acest rol îl are. exprimarea optimismului în privinŃa rezolvării problemelor în discuŃie: S ini s i g u r că ai să mă ajuŃi' 10. dar. cei despre care este vorba) iar (2) ş. a replicilor acestuia. evitarea exprimării directe a dezacordului prin forme diverse. în timp ce maximele (o) ş. 5. E poate susŃine ca a atribuit enunŃului acelaşi sens c£ { R' Ambiguitatea creează un spaŃiu de manevra pentru E. deşi aceasta îl priveşte fie numai pe E5 fie numai pe R. înlocuirea lui nu în răspunsuri printr-o construcŃie adversativă. şi anume: (1) jP tăctului. sensul enunŃurilor devine astfel obiect de negociere între parteneri. supra. De ce nu mi-ai da-o mie? Spre deosebire de strategiile exprimării neambigue a intenŃiilor comunicative. de obicei. numai de E: E frumos afară. a carm semnificaŃie este mteIpretata de R în functie de informaŃiile de care d. ca de exemplu. apelu\'ia'forme familiare de adresare. mod de a „pregăti terenul" pentra formularea unor solicitări). 6. afirmarea existenŃei unui „teritoriu comun" între colocutori (de obicei. p. De ce să nu facem o plimbare ?. Ca şi principiul cooperativ. includerea E şi a R în realizarea acŃiunii pe care o exprima enunŃul considerat. .spune şi de particularii. E momentul să ne aşezăm la masă! (gazda către musafirii pe care urmează să-i servească.'. furnizarea de motive pentru efectuarea unei acŃiuni dorite. sînt implicaŃi numai R). Interpretarea enunŃurilor care conŃin astfel de elemente în sensul dorit de E este posibi23 !?' £C dă°T?arte' da °nt. ' ° . ci şi aceeaşi concepŃie asupra posibilităŃilor de a le încălca (Fishman. .ă. să gustăm! (e implicat numai E).in en£ ' es. încălcarea evidentă a uneia dintre maximele conversaŃionale. Vezi. 247).• • rae5 ae r2. 8. 9. admiraŃiei. simpatiei fa a de • Ai o memorie extraordinară.

Ea pres. S. 4. Maximele (1) şi (2) au m vedere avantajele s. Heritage (eds. 1981) şi cel iniŃiat de H.) se explică prin respectară maximei acordului.). în primul Hnd> diminuarea expresiei neajunsurilor unei acŃiuni pentru R (cf. Această ierarhie include. A-Pomerantz (vezi studiile din volumul Atkinson. O mişcare interacŃională care conŃine un act principal poate fi integrată în structura discursului prin acte opŃionale. Şi (b) analiza conversaŃiei. care reclamă. A/O trecere în revistă a cercetărilor privind structura schimburil0ă verbale conduce spre recunoaşterea a două orientări principale. în concepŃia lui W. (c) schimb (exchange) — combinaŃie a unor mişcări performate alternativ de interlocutori. SacP şi dezvoltat prin contribuŃiile lui Em.. structura discursului vorbi1 este o structură interacŃională în care actele interacŃionale au ca suP" stanŃă acte ilocuŃionare (Edmondson. 284-295). al cărei obiect îl constituie. 131-139). (b) strategiile impersonalizării E (vezi supra) sînt legate de respectarea cerinŃelor maximei generozităŃii.. evident influenŃată de modelul transformaŃional. 80)/ E 1 e m e n t e 1 e structurii interacŃionale sînt ordonate într-o ierarhie 25 în care fiecare unitate de rang superior reprezintă o combinaŃie de unităŃi de rang inferior. fie incluzînd semnale de schimbare a E. respectiv. faŃă de Îmi pare rău că Ńi-a murit frateăe) poate fi motivat de respectarea cerinŃelor maximei simpatiei. presupun respectarea cerinŃelor maximei aprobării. G. Îmi pare rău de ce am auzit.. Vezi.. replica lui B din următorul dialog posibil: . un text precis delimitaee InfluenŃată de anumite direcŃii de studiu conturate în cadrul soci0"-logiei (etnometodologia).-e exprimă solicitări cu verbe modale şi adepterea unei forme interogaŃiă presupun respectarea maximei tactului. abordare de tip deductiv. astfel încît să pcr" mită delimitarea secvenŃelor corect şi incorect construite (coerente §i incoerente). de obicei. p. de exemplu. se evită menŃionarea explicită a evenimentului care le declanşea2ă (cf. întrucît ea reprezintă rezultatul interacŃiunii dinte'e doi (sau mai mulŃi) indivizi ale căror obiective sînt adesea diver<We (Levinson. ApHnde lumina!. Premisa de la caăe se porneşte este aceea că structura conversaŃiei este fundamental diferiă de aceea a frazei. p. 294). abordare de tip inductiv (Vze Levinson. (c) unele strategii ale politeŃii pozitive cum ar fi exagerarea interesului şi a siinpatiei faŃă de R. 1983. 1981. Petofi sau de T. 1983. lui însuşi (vezi I eech 1983. (b) minimalizarea gesturilor proprii de generozitate este o expresie a respectării maximei modestiei (vezi f tul căj la 0 replică prin care se exprimă rdmiraŃia pentru un caclou adus unui prieten. (e) confruntare (encounter) — secvenŃă ordonată de faze. Astfel. fie validînd mişcările precedente ale acestora drept contribuŃii la discuŃia în curs. N[( e mme hicnl Ń etc).. p. Edmondson. cie exemplu: ' r (a) prefaŃarea enunŃurilor ca. p.simpatie. poŃi\să aprinzi lumina?. (e) strategiile exprimării indirecte a unor opinii critice sau diferăe de ale partenerilor (vezi preferinŃa pentru răspunsurile care încep flU: Da.Ul dezavantajele unor acŃiuni viitoare pentru ceilalŃi şi. în ordine.upune identificară unui set de unităŃi de bază ale discursului şi formularea unor rem11e care să exprime relaŃiile posibile între aceste unităŃi. următoarele tipuri de unităŃi: (a) act (interacŃional) — unitate minimală. în locul celor care încep cu Nu . pentru E> iar maximeie (3) si (4) au în vedere gradul in care enunŃurile E contră o evaluare pozitivă sau negativă celorlalŃi şi. pornind de la premisa' izomorfis" mului frază — structuri transfrastice. Este tipul de analiză practicat de J. care trimit la intervenŃiile interlocutorilor. lespectiv. în enunŃurile prin care se exprimă compasiunea pentrU R.yă Prima. Schegloff. Jefferson. care exclud orice posibilitate de refuz). putem răspunde cu o formulă de tipul: £n „„ f/eflc/. utilizeaă conceptele şi procedeele lingvisticii. faŃă de: închide uşa!. (f) faptul că. distinct sub aspectul bazei teoretice şi al metodologiei: (a) a n a 1 i z a discursului. (b) mişcare (move) — combinaŃie de acte. 1984) sînt interesante pentru bogăŃia observaŃiilor şi a sugestiilor pe care le prilejuieşte aplicarea lor.1. analiza conversaŃiei (b) încearcă să găseasă tipare recurente într-un corpus amplu de înregistrări ale unor conversai" reale şi să sublinieze consecinŃele interacŃionale ale opŃiunii pentfă o anumită alternativă de formulare a enunŃurilor. dar . A-Van Dijk. fe Dintre modelele de descriere care ilustrează această orientare m'}~ delul lui Willis Edmondson (Edmondson.: Vrej să încMzi u?a?. (d) fază (phase) — combinaŃie de schimburi aflate în raporturi de subordonare (faŃă de un schimb de bază) sau de coordonare.

care iniŃiază schimbul introducînd un subiect.7? A: De 0. de exemplu: f A: Ai mai văzut-o pe Ioana? ăi | B: Chiar ieri ne-am întîlnit pe stradă. funcŃia lor este de intensificare. Vezi. | dar trebuie să iii seama şi de părerea ei2 j . ă2\ B: Tot ce susŃii în lucrare îŃi aparŃine. în continuare: A: După plimbare m-am întors la masa de lucru. t f l 2\[ De remarcat că !S2 este mniai ue micuutuăi. de exemplu: A: Maz vrei o prăjitură? (Ofertă) B: Da. căruia îi sînt subordonate un număr de schimburi preliminare (pre-exchanges). Vezi. ci pentru solicitarea unei reformulari a acesteia. în vederea formulării unei mişcări de răspuns adecvate. cel care le iniŃiază va iniŃia şi schimbul de bază.5 sau de 0. (Respingere) A: Atunci nu-Ńi mai dau. Vezi. Vezi. dacă A îşi refor mulează oferta (ReProffer). Este evident că actele 1 şi/sau 3 sînt opŃionale. intern schimbului. Vezi. îŃi trebuia o pauză după atîta muncă! (Satisfacere) (B acceptă idee a că A a muncit mult). De remarcat că S2 este iniŃiat de interlocutor. de exemplu: 27 SiA: AveŃi mine de creion? B: De 0. Spre deosebire de unităŃile (a) şi (b). (Satisfacere) Uneori. şi una de Satisfacere a ofertei (Satisfij) de către interlocutor. Si şi S2 avînd numai funcŃia de a „pregăti terenul". schimbul continuă pînă cînd se înregistrează o mişcare de Satisfacere. schimbul este o unitate închisă. rolul de a testa atitudinea interlocutorului faŃă de o anumită temă. Structura sa de bază reuneşte o mişcare de Ofertă (Proffer). [ A: O fi terminat de învăŃat? ă2 ( B: Mi-a spus că acum repetă capitolele mai dificile. S2 şi S3 nu aduc elemente noi faŃă de Sv schimbul de bază. asemenea schimburi fiind concretizări ale unor strategii ale politeŃii negative. iar 3 este o invitaŃie adresată lui A de a-şi asuma din nou rolul de E. se ffi poate vorbi de un rezultat. ă / A: Fără dumneavoastră nu m-aş fi descurcat. de obicei. în altă formă. într-o discuŃie poate fi identificat un schimb de bază (principal). Schimburile inserate în interiorul unui schimb de baza au funcŃia de a clarifica semnificaŃiile primei mişcări componente. S3 este schimbul de bază.o. Vezi. n u-i aş a?3 \ în care 2 este actul de bază. 3 l B: Tema era interesantă. 1 validează mişcarea conversaŃională a lui A. de exemplu: A: Mai vrei o prăjitură? (Ofertă) B: Nu. (Satisfacere) Orice schimb se poate încheia numai cu o mişcare de Satisfacere. (Reformulare) B: Ai dreptate. dar acesta este local. ulterioare (post-exchanges) sau inserate (pre-responding) în interiorul acestuia. de exemplu (la sfîrşitiil consultaŃiei pe care i-o acordă profesorii unui student pentru lucrarea de diplomă): (A: Vă mulŃumesc foarte mult. Schimburile preliminare au. cu scopul de a contracara intenŃia E de a obŃine un anumit rezultat al schimbului (Counter). B: Da. 1 \ B: Mi-a făcut plăcere să discutăm. mişcările care îl compun. Schimburile ulterioare validează rezultatul schimbului de bază. de exemplu: A: Am lucrat toată ziua la articol. interlocutorul poate să opteze nu pentru respingerea directă a mişcării precedente. Fazele constituite prin coordonare pot fi rezultatul î n 1 ă n Ń u i-r i i unor schimburi (chaining) sau al unor raporturi de reciprocitate (reciprocation). care produce un rezultat. ă f A: AŃi pierdui aiîta timp cu mine. (Ofertă) B: Intre o şi 7 ai fost la plimbare! (Contracarare) în acest caz. de exemplu: . Vezi. Această mişcare poate fi însă un răspuns la o mişcare de Respingere a ofertei (Contra) şi atunci rezultatul schimbului e negativ (partenerul nu acŃionează în conformitate cu intenŃiile perlocuŃionare ale E. B: D a1.A: Aş vrea să plec o săptămînă cu Ioana la munte. j A: PoŃi să-i ceri cursul de istoria limbii pentru mine? S3 ( B: Cred că da. de exemplu. ci reiterează. Vezi.

indiferent de numărul de E 28 potenŃiali (Levinson. spaŃial sau temporal al discuŃiei. stai să aprind lumina. elemente de flatare a R (ştii ca şi mine că . sub 3. Pe lingă formele strategice e conveni ionalizate de testare a tipului de răspuns pe care l-ar putea obŃine E la un anumit subiect pus în discuŃie (vezi supra. integrate acestuia: mişcările de M otivare a ofertei E (Grounding). incluse într-o replică pe o anumită temă: s-a întunecat. de asemenea. Confruntarea are. deadevăr'atelea. Din această categorie fac parte elementele care marchează intrarea în rol a E. Pornind de la observarea cîtorva aspecte. elemente care au funcŃia de a umple anumite goluri (aside). Toate aceste categorii de mişcări limitează posibilităŃile de reacŃie ale R. gîndeşte-te numai că . declanşînd replica acestuia (ei. fără să existe 0 ordine prestabilită a intervenŃiilor. (b) nivelul secvenŃelor recurente.. dînd posibilitatea F să reflecteze asupra felului cum îşi va continua intervenŃia (de obicei. etc).. p. pe de o parte. cu alte cuvinte etc). Nu întotdeauna se poate recunoaşte o corespondenŃă de 1:1 între structura interacŃională de adîncime (care reflectă competenŃa comunicativă a individului) şi secvenŃele de acte comunicative actualizate în structura de suprafaŃă (care reflectă competenta socială). Pomerantz şi alŃii identifică trei niveluri ale organizării conversaŃionale: (a) nivelul local. 1978. 308-309). a E (fumhlings). ci aparŃin unei categorii aparte. 1983.). pot să-Ńi spun că) sau a poziŃiei E în sine (pe cuvînt. 1983. autorii modelului menŃionat le interpretează drept argumente în favoarea ideii existenŃei unui sistem implicit de organizare. Jefferson. în esenŃă. S. de luare de contact. implicit. fazele introductive şi/sau finale sînt opŃionale. . \\ Dar pe tine? ă2 [A: Ioana. p. guvernînd numai tranziŃia intre doi E: cel care vorbeşte şi următorul. pe de altă parte. pauzele foarte scurte dintre replicile diverşilor interlocutori. De remarcat că mişcările de Amplificare şi de Dezarmare sînt adesea în strînsă legătură cu unele strategii ale politeŃii negative (vezi supra. una (sau mai multe) faze realizînd tranzacŃia propriu-zisă (Business) şi una (sau mai multe) faze de încheiere (Vale). care are în vedere numai două replici — cea în curs şi cea imediat următoare. Modelul adoptat de Sacks. S3 sînt schimburi pe aceeaşi temă. în fine etc). indiferent de numărul participanŃilor la o discuŃie. făcînd ca oferta E să apară ca justificată şi prevenind neînŃelegerile potenŃiale. un set de reguli de transferare a rolului de E prin selectarea vorbitorului următor de către E replicii în curs sau prin autoselectare (vezi Schenkein.. (c) nivelul general. realmente) sau în raport cu R (nu-Ńi face probleme că . Există. o structură tripartită. tatonarea strategică. se vorbeşte despre un comportament strategic al E (Edmondson. de autoprotejare a E. conŃinînd una (sau mai multe) faze introductive (Ave). prin clarificarea obiectivelor ilocutionare. au o funcŃie strategică şi cîteva categorii de mişcări de sprijinire a actului comunicativ (supportive nwves).i» S2. sintactic şi intonaŃio-nal) şi.. faptul că. o anumită structurare a replicilor.. şi anume: proporŃia redusă a suprapunerilor (5%) în conversaŃia curentă. p.2). 12—15). care are în vedere întreg ansamblul schimburilor verbale compunînd un anumit tip de conversaŃie (vezi şi Levinson. Edmondson subliniază natura anticipaŃi vă a strategiilor comunicative.. Acest sistem presupune. prin cumul de informaŃie. Schegloff.(1) q J A: łi-ai pregătit examenul de istoria limbii ? B: Pentru el am muncit cel mai mult. o serie de proceduri prin care substanŃa comunicării este transpusă în acte ilocutionare concrete. care operează local. în acest caz. bine. 1981.. nici acte ilocutionare. Cele două schimburi presupun furnizarea reciprocă de către interlocutori a aceluiaşi tip de informaŃii.2. elemente de reliefare a problemei în discuŃie (problema este că. exprimînd ezitarea. care face predictabilă încheierea lor (prin prezenŃa unor elemente de ordin lexical. nu vezi că . 300). A: Şi cu literatura cum stai? y ( B: De-abia am început. şi de Dezarmare a R (Desarming) şi. (2) f A: Ca/Ti te cheamă? MJB: Măria. de obicei.. aşa. elementele care introduc glose ale unor termeni sau expresii (vreau să spun. adică. A: Dar pe cel de limbă contemporană? B: Mai am cîteva capitole de citit. schimburi preliminare). înŃelegi foarte bine că .. Comportamentul conversaŃional concret presupune manipularea structurilor interacŃionale. referiri la cadrul concret. toŃi izbutesc să se manifeste.. de A m p 1 i f i c a r e a informaŃiei despre ofertă (Expanding). Unele proceduri conversaŃionale folosite în performarea actelor ilocutionare nu reprezintă nici acte interacŃionale. 81). stai să aduc cafeaua etc). p.... 4. care are în vedere 3—4 sau chiar mai multe replici (aflate întrun anumit tip de relaŃie sub aspectul informaŃiei pe care o vehiculează). constituind o fază unică. care sînt bazate pe piedicŃii asupra reacŃiei interlocutorului.

printr-o întîrziere nedorită într-un moment sau altul al discuŃiei. am impresia că . în fond.) în categoria secvenŃelor recurente sînt incluse şi secvenŃele preliminare (pre-sequences. 392—394). St.1ăTranzacŃia autor — cititor(i) se realizează. p. caracterizată prin faptul că. dimpotrivă. In . de fapt. satirice a autorului. p. altele dependente de convenŃiile care definesc anumite forme literare. de obicei. vezi Todorov.„. 341). esenŃială este ipostaza scriitorului creator de personaje. Literatura are posibilitatea de a exprima o intenŃionalitate de gradul al doilea. B: Joi? (B iniŃiază corectarea prin reluarea elementului considerat inexact. un comportament strategic. care implică. în cazul prozei narative.. mediată şi regizată. invitaŃie — acceptare/refuz. înzestrate cu toate atributele „umanităŃii". care posedă capacitatea de automultipli31 care .. care verifică oportunitatea abordării unui subiect şi se corelează strîns cu succesiunea de mişcări conversaŃionale care urmează. Nivelul secvenŃelor recurente include acel tip de schimburi care presupun corectări (explicite sau implicite) ale unor elemente dintr-o replică anterioară.. exprimînd intenŃiile acestuia. se grefează alte relaŃii. en-counters în terminologia lui Edmondson). SecŃiunea iniŃială. pentru 30 a se evita contrarierea partenerului printr-o grabă prea mare sau. pe fundalul general al relaŃiei de bază E — R — concretizată ca relaŃie între scriitor şi cititor(i) —.. 1972. Levinson remarcă frecvenŃa relativ redusă a corectării de către alŃii (other-repair) a E (Levinson. pe baza reperelor oferite de text. discuŃia cu conŃinut tranzacŃional etc). asupra cărora E nu poate reveni (de unde şi atenŃia deosebită acordată modului de codare a intenŃiilor comunicative). de obicei.ăPersonajele nu sînt decît în aparenŃă autoare ale replicilor lor. sub o dublă formă: direct -. pentru că. ofertă — acceptare/refuz. care decurg din condiŃia de mimesis a literaturii sau din cerinŃele anumitor genuri ori specii/Organizarea textului literar suportă deci rigorile a două tipuri de restricŃii: unele determinate de modul specific de manifestare în literatură a funcŃiei referenŃiale a comunicării. „manevrate" de scriitor. de cel care a comis eroarea (self-repair). ca act de comunicare. dar mai ales cea finală reclamă. / (b) natura definitivă a formulărilor. 3. adresarea către un anumit interlocutor. toate enunŃurile dintr-un text sînt forme de manifestare ale unui E unic. determinat. conversaŃia telefonică. de obicei. inclusiv cu un comportament verbal specific Autorul modelează o lume ficŃională după tiparul celei reale şi imită schimburile verbale curente. se individualizează prin modul aparte în care se constituie şi funcŃionează relaŃia emiŃător (E) — receptor (R). marcat printr-un grad mai ridicat de complexitate structurală (adesea prin apariŃia unor elemente care „prefaŃează" replica). ele sînt. şi indirect — în pasajele de reprezentare a raporturilor de comunicare dintre personajăe (pentru distincŃia relatare — reprezentare. salut —salut.în pasajele de relatare. discuŃia între prieteni. de respectarea cerinŃelor principiului politeŃii. 2. vineri. cu structuri specifice fiecărui tip de discuŃii (de exemplu. . de exemplu: A: L-am văzut joi seara.. prin natura lor. TEXTUL LITERAR DIN PERSPECTIVA PRAGMATICII M Interpretarea pragmatică a textului literar porneşte de la ideea că literatura.. schimburi preliminare — pre-exchanges în terminologia lui Edmondson). în naraŃiunea „clasică". (A se autocorectează. O competenŃă comunicativă deficitară a personajelor — excluzînd cazul nerelevant al scriitorilor inabili — devine astfel un indiciu clar al atitudinii critice.) A: Pardon. // (c) distanŃa variabilă care-i separă — în spaŃiu şi timp — pe E şi R /ăLiteraritatea se defineşte însă în raport cu o structură particulară a situaŃiei de comunicare. în legătură cu organizarea generală a conversaŃiei. creînd o diversitate de interlocutori şi situaŃii de comunicare ale căror caracteristici trebuie refăcute de cititor prin predicŃii. este semnal al unui comportament strategic. legată de distribuŃia fixă a celor două roluri. Desigur că unele dintre trăsăturile textului literar derivă din condiŃia sa de text scris: /(a) univocitatea relaŃiei E — R. Vezi. se poate menŃiona prezenŃa unor secŃiuni de iniŃiere (opening sections) şi de încheiere (closiny sections) (vezi şi structura confruntărilor. semnalînd adăugarea unor modulatori.. nemarcat (preferred j unmarked second). 1983. Fiecare dintre replicile din prima parte a unei perechi are un corespondent relevant. compliment — acceptare/refuz etc. dar este efectuată. etc). care constituie obiectul cercetării de faŃă.. PrezenŃa unui alt tip de replică (dispreferred / marked second).Un rol important în acest sistem de organizare locală a conversaŃiei îl au aşa-numitele perechi de adiacentă (adjacency pairs): întrebare—răspuns. Corectarea poate fi iniŃiată de un interlocutor. poate că . în asemenea cazuri (cred că .

de fapt.. 8). unul dintre personajele romanului Scrinul negru.] Paraschiv.. dar trecu peste asta"). Această convenŃie literară implică o abatere fundamentală de la realitatea raporturilor de comunicare curentă: naratorul-autor are o libertate absolută de mişcare în spaŃiu şi în timp. chioruie!» şopti atunci Moromete pentru el însuşi. Tita şi Ilinca... Multiplicarea naratorilor se realizează în forme foarte variate.. se dăduse jos din căruŃă [. Să ne reamintim începutul romanului MoromeŃii al lui Marin Preda (p. în mod necesar. ci este programatică. ăJPxciza lui Augustin Buzura se caracterizează prin alternanŃa imprevizibilă între ampla confesiune a . sporind caracterul verosimil al celor prezentate.. 7 — 8). plecaseră repede la gîrlă să se scalde. cele mai multe schiŃe ale lui I. „Autorul nu pretinde decît că ştie atît cît ştie orice om care trăieşte în societate" (ibidem. 27) şi releva faptul că. în care naraŃiunea este apersonală. Moromete tatăl trăsese căruŃa [.. [.. în textul literar. [. Rămas singur în mijlocul bătăturii.. caz în care autorul ne apare ca unul dintre eroii întîmplărilor narate. prin relatarea la persoana I. p. de exemplu. în care autorul tinde să se distanŃeze cît mai mult de enunŃurile sale. manifestarea directă a „vocii" autorului numai în povestireacadru (vezi. «.]. Achim. de exemplu. Pe mă-ta şi pe tine. cel mai mare dintre copii.]. Hanii-Ancutei. Cara-giale. precum şi un contrei 32 total asupra psihologiei. Părea de la sine înŃeles că mama rămînea să aibă grijă ca ziua să se sfîrşească cum trebuie") şi scena imediat următoare: discuŃia dintre Moromete şi Bălosu (p. La fel făcuse şi al doilea fiu. şi propria sa biografie — vezi.]. semnalînd capacitatea de dedublare a eroului („Se uită numai o dată la el. la Proust. iar omniscienŃa devine explicabilă prin caracterul adevărat sau pretins memorialistic al expunerii. Sadoveanu apelează la convenŃia manuscrisului încredinŃat. prin aceasta. părînd a recunoaşte implicit limitele posibilităŃilor sale de cunoaştere. Pasajele de relatare îi furnizează cititorului informaŃia cu caracter orientativ necesară decodajului. fie că îşi asumă o identitate de împrumut (aceea a unui personaj — vezi. autorul adoptînd postura de simplu editor. roman lipsit de o componentă finală a cadrului). Aventurile şahului şi chiar Creanga de aur. să se lase indus în eroare de aparenŃe. chiar şi cel mai obiectiv autor îşi asumă. în acelaşi timp. diversificarea perspectivei naraŃiunii nu Ńine de o tehnică a configurării textului. Structura relatării în proza „clasică". a modului de gîndire şi de acŃiune al eroilor săi. Camil Petrescu afirma: „Eu nu pot vorbi onest decît la persoana I" (Camil Petrescu. de exemplu. prin menŃiuni explicite asupra gesturilor şi atitudinilor personajelor.] Moromete se uită Ńintă la el înŃelegînd pentru ce ieşise vecinul şi nu răspunse la întrebare. structurile epice bazate pe raporturi de incluziune presupun. în romanul Patul lui Procust. se vedea că nu o astfel de apariŃie aştepta el.]. Să nu uităm că. se furişase în grajdul cailor.. Al treilea băiat. îl plasează pe naratorul-autor în postura unui individ omniscient. [. posibilitatea de a-şi verifica predicŃiile asupra forŃei ilocuŃionare şi a semnificaŃiei enunŃurilor atribuite diverselor personaje şi împiedicîndu-1.lumina acestor consideraŃii. „Falsitatea" unei asemenea condiŃii a determinat căutarea unor modalităŃi de expresie care să permită o apropiere mai mare de datele situaŃiilor de comunicare obişnuite şi. integral enunŃurile..] Vecinul avu bănuiala că aceste cuvinte nu sînt chiar atît de nevinovate cum s-ar fi putut înŃelege din glasul cu care fuseseră rostite.. să atenueze sentimentul de „ficŃiune" al cititorului. Autorul poate abandona temporar rolul de narator şi. faŃă de Amintiri din copilărie). La Sadoveanu. oferindui. „Era începutul verii") şi personajele („Familia Moromete se întorsese mai devreme de la cîmp. ca şi cînd nu s-ar fi întîmplat nimic. [. iar cele două fete. spre deosebire de textele aparŃinînd altor stiluri funcŃionale.. O astfel de modalitate o constituie substituirea relatării la persoana a IlI-a. întîia noapte de război). care presupune situarea autorului pe poziŃia unui narator lipsit de „stare civilă". 1971. fie că îi împrumută naratorului propria sa identitate (dar nu. Reconstituirea biografiei lui Caty Zănoagă-Ciocîrlan. semnalînd contradicŃia intrinsecă a omniscienŃei romancierului. în care naratorul-autor defineşte coordonatele de bază ale acŃiunii: locul („în cîmpia Dunării"). de obicei.. în eseul Noua structură şi opera lui Marcel Proust. se întemeiază pe stratagema literară consacrată a scrisorilor găsite într-o mobilă achiziŃionată accidental.. L. de exemplu. apelează la pretinse documente introduse in extenso în text — foarte adesea scrisori schimbate de personaje — sau cedează eroilor săi dreptul de a relata anumite întîmplări ai căror martori sau protagonişti au fost. timpul („cu cîŃiva ani înaintea celui de al doilea război mondial". povestirile incluse sînt atribuite unor personaje diverse (ca în Hanu-Ancutei) sau aceluiaşi personaj (ca în Aventurile şahului).. Nilă. naratorul-autor pre-tinzîndu-se a fi unul dintre auditori. Relatarea capătă astfel valoarea unei confesiuni — reale sau mimate—. 28).. Ultima noapte de dragoste. în care intervenŃiile auctoriale relevă pentru cititor natura strategică specifică a conversaŃiei moromeŃiene. în Creanga de aur. p. apoi răspunse foarte binevoitor: [.

ce suna în acel Mici ca o ironie. Să se compare. între-bîndu-ma: [. (Cu ton confidenŃial. I. sub 2. 3 — C-da 1354 33 în romanul Vocile nopŃii. vezi infra. a IlI-a. Comentariul pragmatic al textului narativ trebuie să Ńină seama de asemenea „trucuri" literare care definesc perspectiva relatării. I->pers. cap. tovarăşe Gaittanyl Cuvîntul „tovarăşe" fu pronunŃat cu o subliniere subtilă. Sînt doctorul Zănoagă. ca în romanul Gabrielei Adameşteanu DimineaŃă pierdută. sub 2. am întîlnit alŃi ochi. la poartă. îi arătă marfa întinsă pe jos. apelînd cu precădere la reprezentare şi reducînd elementele de relatare la rolul de a oferi cititorului succinte indicaŃii de cadru. în care se creează impresia că autorul descoperă poanta in final. să cumpere ceva.eroilor şi pasaje de naraŃiune apersonală. ai tatii.. Mici economii etc). în romanul Patul lui Procust.R. deşi după ce toată truda casnică lua sfîrşit..3. a III-a-»pers. . De remarcat că naratorul-autor îşi însuşeşte modul eroinei de a judeca lucrurile. 453: „Nimic nu-z semnala iminenŃa unui pericol. I. cînd rămîneau numai ei doi şi încercau să se apropie. RenunŃarea la autoanaliză este legată întotdeauna de momentele de confruntare directă a eroului sau de rememorare a unor confruntări ale acestuia cu o autoritate alienantă. a III-a-+pers. 12. 42). ca în acest fragment. Ari. se poate recunoaşte o perspectivă unică asupra întîmplărilor. cap. este cu . însă. cap. în ciuda diferenŃelor de structură formală a textului. 214.]"). a cărei ironie nu scăpă lui Gaittany. II. de exemplu.) ArăŃi foarte bine. Interpretarea acestor date nu este întotdeauna simplă. la începutul eap„ 2. gradul de ambiguitate a statutului autorului este şi mai ridicat. 15. ci şi schiŃe ca 0 lacună. ca spectator al unor scene în curs de desfăşurare.Re atunci excludea posibilitatea unei rupturi. Căli-nescu îşi . Gaitiany păru alarmat de ideea de a trebui să facă un gest de caritate. p. dialogînd cu alte personaje (vezi. ci şi în interiorul aceluiaşi capitol.4). mari.. şi mă îngrozeam de răceala ce mă invada ." — p. cercetîndu-ma îngrijoraŃi.] Doctorul Zănoagă deveni grav: — Ce face Filip? — Băiatul? E bine. trecerea de la pers. astfel încît. p.. în Hanu-AncuŃei. łi-ai ras mustaŃa. Cadou. explicîndu-le în detaliu mişcările şi strategiile conversaŃionale.. cînd nu mai era nimic de făcut sau de pregătit. 79). dar există momente în care naratorul se manifestă el însuşi ca unul dintre drumeŃii de la han. II.. Acesta deschise braŃele în aer. în cursul aceleiaşi fraze: s. desprins de orice temeiuri subiective. [. fără să se treacă la un alineat nou (pers. zîmbind interogativ: — Cine sînteŃi? — Nu mă mai cunoşti. C. ci adevărul. în romanul Refugii regăsim procedeele de relatare din Vocile nopŃii (cf. — Ooh! se entuziasma factice Gaittany. statutul naratorului se caracterizează printr-o anumită ambiguitate: povestirea-cadru pare a fi realizată din unghiul de vedere al autorului.2. o dată cu cititorul. ilustrativ pentru tutela exercitată de scriitor asupra cititorului: w— Bună ziua. schimbarea persoanei relatării se înregistrează nu numai la început de capitol (pers. cu romanul Scrinul negru. 387) sau chiar în cuprinsul aceleiaşi fraze (pers. Printre modalităŃile de „deficŃionalizare" a literaturii se numără suprimarea sau reducerea la minimum a intervenŃiilor naratorului-autor. să trăieşti! Ce mai faci? Doctorul..asistă" îndeaproape personajele. ca Amici. cap. înŃelegeam înspăimîntător de limpede că nu mai este nimic de făcut. Căută să scurteze întrevederea: — Te felicit! zise el dind drumul unui cuvînt absurd şi convenŃional. 34 care apare. \utoriil îşi lasă personajele să se manifeste „liber". de aceea nu te-am recunoscut. m-am schimbat mult.3. Structura replicilor şi organizarea dialogului sînt însă astfel realizate. Romanul oferă însă posibilitatea unei viziuni mai cuprinzătoare asupra celor relatate prin apelul la un procedeu compoziŃional suplimentar: introducerea scrisorilor primite de Ioana Olaru de la fostul ei soŃ (pentru funcŃia scrisorilor în acest roman.. încît să confere la lectură valorilor implicate de scriitor transparenŃa necesară. pentru că ele modifică datele tranzacŃiei autor-cititor(i). cu irişii şterşi. in loc de alt răspuns. pentru care nu contează individul. în care G. schiŃele lui Caragiale (nu numai cele structurate formal asemenea scenetelor. continuă vînzătorul de siringi cu aceeaşi politicoasă persiflare. surprins. pentru că referirile la biografia reală a lui Camil Petrescu se îmbina în text cu relatarea unor momente petrecute în compania personajelor a căror condiŃie ficŃională este subliniată explicit (vezi infra. I... a IlI-a la pers.F.). p. cel mult. Istorisirea Zahariei fîntînarul). Confesiunea protagoniştilor poate lua şi forma unui amplu monolog interior. de exemplu. înŃeles ca valoare absolută.

Autorul trebuie să-i creeze lectorului sentimentul că întîmplările pe care le prezintă merită să fie povestite. „AtenŃia" acordată de scriitor cititorului. 2. la rîndul lor. de ochii lumii. Doctorul rămăsese însă serios şi Gaittany curmă brusc hohotele. toate trăsăturile specifice literaturii — caracterul ei mimetic. îndeplinind aceeaşi funcŃie de a caracteriza o lume prin individualităŃi reprezentative. cap. 1981. — E un unchi al Caterinei Ciocîrlan. interpretînd totul în funcŃie de semnalele pe care le percepe în text.2. tocmai pentru că natura. nerespectarea principiului cooperativ sau a unor maxime conversaŃionale (vezi supra. Dialogul literar imită dialogurile reale. pe baza datelor textului..). psihic. ci şi individualitatea cititorului (Ohmann. condiŃionate. găsind inconvenabil a pronunŃa cuvîntul „prinŃesă" în public. Acceptarea rolului de R al unei naraŃiuni literare este deci în strînsă legătură cu selecŃia operată de autor atît la nivelul „histoire". fost deputat şi senator sub monarhie. de obicei. şi să-1 capteze prin maniera în care povesteşte. reconstruind. Natura anticipativă a strategiilor auctoriale. (au acea calitate desemnată în engleză prin termenul tellabilitij — vezi Pratt. astfel. Gaittany schiŃă un gest de insignifianŃă. reprezintă auditorul căruia îi este destinat discursul ficŃional şi nu are responsabilităŃile care decurg în mod curent din actul receptării (Ohmann. 1972. aşa cum s-a remarcat. într-un mod foarte îndepărtai. 2. — Cine era amicul? întrebă Ioanide. Gaittany izbucni într-un „Ha. termină propoziŃia: — . p. „lumea" imaginată de scriitor. clar în permanenŃă activ. cît şi la nivelul macro. sexului etc. 136—147). ha. voind a sugera hazul pe care i-l provoca personajul de care pomenise şi pe care îl dezavua. 1977. subl. 372).şi al microstructurii discursului (pentru distincŃia hisloire — discours. căruia ii solicitase în trecut numeroase servicii" (p. retoric şi ludic — îl implică pe cititor: acesta este coparticipant la mimesis. p. 5). Chiar şi un examen superficial poate releva importante diferenŃe structurale între aceste două forme de comunicare dialogală. este cu Hangerlioaica. 88 — 39.. în esenŃă. sub 2. neobişnuite. ha". în esenŃă. I. ordonarea necano36 nică a momentelor naraŃiunii sau modalităŃi de evitare a perspectivei omnisciente de tipul celor semnalate anterior). Dialogul literar se caracterizează. în mod similar. Deosebirile de ordin sociocultural. Aşa mi s-a spus cel puŃin. vezi Todorov. sub diverse forme. relaŃiile şi comportamentul acestora putînd fi discutate ca atare. pentru că sînt neprevăzute. 3. Revenit la poziŃia normală. dar nu are spontaneitatea acestora. e drept. care a fost înmormîntată ieri. lumea personajelor se autonomizează pentru cititor. Din punctul de vedere al pragmaticii. precum şi raŃionalitatea sau iraŃionalitatea strategiilor conversaŃionale ale personajelor depind integral de intenŃiile scriitorului. printr-un grad superior de coeziune şi coerenŃă (vezi Edmondson. tendinŃă determinată de o atitudine similară. POVESTIRI COMPACTE-POVESTIRI SEGMENTATE . 205).3. p. cap. se datorează faptului că asumarea condiŃiei de R al unui text literar este o chestiune de opŃiune personală. II.1) — elemente care constituie esenŃa unificatoare a tuturor varietăŃilor de dialog — în structura schimburilor verbale dintre personaje este deliberată. Nenorocitul! 3e 35 Gaittany mistifica insinuînd că cunoaşte superficial pe doctor. 1981. Aplecîndu-se cu gura la urechea doctorului. I. Aspecte pragmatice ale naraŃiunii literare 1. incită la meditaŃie etc. reflectă tendinŃa oricărui scriitor de a se „plia" la exigenŃele cititorilor. au repercusiuni importante în planul receptării. Orice interpretare însă presupune raportarea concluziilor degajate astfel la relaŃia de bază scriitor — cititor(i). nu numai persoana socială.2). p. mimesisul literar angajînd. şi prin alianŃă era rudă cu doctorul Zânoagă. al vîrstei. p. în comunicarea curentă. cu aceea care explică. ns. de preferinŃele sociale şi morale ale acestuia. care explică atît aspecte legate de structura pasajelor de relatare (de exemplu.Gaittany privi în toate părŃile. 197-198). fiind elaborat în detaliu. Diversitatea receptorilor literaturii — mult mai accentuată decît în cazul receptorilor altor categorii de texte — explică diferenŃele existente sub raportul capacităŃii de a identifica „semnalele" oferite de text pentru decodaj. Deşi constituie o creaŃie a autorului. sub 3. etnic. rolul auditorului din situaŃiile de comunicare obişnuite: este un R privat de dreptul de replică. apelul la strategiile politeŃii integrative (pozitive) (vezi supra. cît şi aspecte legate de structura pasajelor de reprezentare a comportamentului verbal al personajelor. Cititorul are. abaterile în această privinŃă trădînd o anumită atitudine a autorului faŃă de personajele sale. 1981.

p. în fond. prezent în aşa-numitele situaŃii de performanŃă (situaŃii de comunicare avînd ca obiect povestitul). De remarcat că. decurgînd din înclinaŃia firească a oamenilor de a rememora acŃiuni — proprii sau ale altora —. condiŃia formală minimală pare a fi prezenŃa a mai mult decît un enunŃ {ibidem. cît şi de utilizarea unor proceduri conversaŃionale curente. 131). 219): (a) o prefaŃă a povestirii. I. ExistenŃa acestora permite identificarea unei secvenŃe narative cu faza. (a) verificînd posibilitatea iniŃierii schimbului principal. Ceea ce le distinge este forma specifică de realizare a acestei alternări de roluri. prcsupunînd colaborarea dintre emiŃător şi receptor(i). care nu au consecinŃe asupra desfăşurării ulterioare a naraŃiunii. care are valoarea unei acŃiuni redresive. determinate tocmai de prezenŃa unui interlocutor. semnalate de prezenŃa elementelor de declanşare a intervenŃiei verbale. ci un constituent marcat. p. p. 105). în procesul concret al povestirii — indiferent de tipul de situaŃie în care se desfăşoară—. în cel de al doilea caz. iar (a) şi (d) — schimburile preliminare şi. 4. respingerea unor afirmaŃii izolate ale naratorului echivalează. în mod obişnuit. ca şi schimbul principal pot include mişcări preliminare de răspuns. Asumarea de către un individ pentru un timp înai îndelungat a rolului de emiŃător impune o anumită negociere cu ceilalŃi. ale cărui intervenŃii sînt. a aparte-urilor care marchează momente de pauză în naraŃiune etc. de obicei însă fără a suprima secvenŃe constitutive. cu o Cerere de reformulare a datelor povestirii. 1978. (b) înscrierea celui (celor) de faŃă ca R(i) al (ai) povestirii: (c) povestirea propriu-zisă. solicit]nd dezvoltarea anumitor secvenŃe. ale naratorului. 131.l. are drept consecinŃă o tendinŃă a naratorului de a-şi compri39 ma relatarea. iar (d) validînd rezultatele acestui schimb. ca unitate interacŃională (pentru Ńoale conceptele utilizate în acest subcapitol. se pot recunoaşte patru componente (Jefferson. prima mişcare de Satisfacere aparŃine povestitorului. componenta (b) confirmînd existenŃa unui schimb verbal. mai ample decît ale interlocutorului (ilor). p. reprezentînd inserŃii sau confirmări ale unor mişcări locale. ăd) comentariile receptorului(ilor) asupra povestirii. 14). subordonate schimbului principal prin aceea că sint rezultate ale unei strategii comunicative. în cadrul povestirii rituale — fără să fie tipice — asemenea mişcări pot apărea ca foarte scurte întreruperi spontani. 1ă77. nota 1). Se poate admite că povestirea tinde să-şi stabilească propriile ei norme de acordare a dreptului la cuvînt (Pratt. Reformulare. pentru că ambele implică asumarea succesivă de către acelaşi individ a celor două roluri posibile. pentru că aceasta ar însemna respingerea povestirii înseşi. ulterioare. sau forma unei succesiuni de mişcări conversaŃionale de tipul Ofertă. Schimbul verbal principal poate avea forma unei mişcări conversaŃionale ample a unui singur emiŃător. 1978. Schimburile preliminare. p. Povestirea este completată adesea la cererea interlocutorului.1): (c) reprezintă schimbul 38 verbal principal. de obicei. fiind determinată de cerinŃele politeŃii negative. Cerere de reformulare. Preliminarii Povestirea este unul dintre aspectele majore ale activităŃii verbale. particulare. ambele tipuri de povestiri au caracter interacŃional. vezi supra. Satisfacere. a formulelor de introducere a unor „glosări" ale enunŃurilor. ExistenŃa unor schimburi preliminare se justifică prin faptul că povestirea introduce o dereglare în modul normal de distribuire a rolurilor de emiŃător şi receptor.I. care relatează unuia sau mai multor auditori o anumită întîmplare. o mişcare de răspuns de Respingere a Ofertei interlocutorului nu este posibilă. povestirile din literatură au dubla funcŃie specifică acestor . cap. Ryawe. care alternează în diverse moduri — cazul povestirii în conversaŃie. ' Multe dintre povestirile realizate în conversaŃie sînt declanşate de întrebări ale unui interlocutor. povestirea este concepută ca o succesiune compactă de enunŃuri (block of talk) ale unui emiŃător. Ca relatări ale unor experienŃe personale. Pe lingă acest tip ritual de povestiri. 2. există şi povestiri a căror construcŃie este seg mentală şi care se încheagă prin conversaŃie (cf. 1972. de a le împărtăşi celorlalŃi şi de a le supune judecăŃii acestora (Ylad. Faptul că povestirea nu este constituentul obişnuit al unei perechi de adiacentă întrebare-răspuns. Caracterul interacŃional al povestirilor este pus în evidenŃă atît de structura schimburilor preliminare. sub. Dimensiunile nu sînt deci relevante pentru definiŃia povestirii. care are consecinŃe importante asupra structurii naraŃiunii. a formulelor de flatare a interlocutorului. care intervine cu întrebări. respectiv. de Amplificare sau de Dezarmare. Considerate dintr-o perspectivă comunicativă. care cuprind mişcări conversaŃionale de sprijinire a actului comunicativ: mişcări de Motivare. de tipul Ofertă sau Satisfacere a unei mişcări anterioare de iniŃiere a conversaŃiei — este cazul povestirii rituale—.

după cum diferenŃele importante care separă cele două tipuri de situaŃii comunicative se reflectă în deosebiri esenŃiale. de obicei. p. în dependenŃă strînsă de momentul în care fiecare dintre drumeŃii de la han îşi asumă rolul de povestitor. vezi Labov. o p r e f a Ń ă — realizată sub forma unei discuŃii între cîŃiva dintre oamenii adunaŃi la han. dacă în secvenŃa care prefaŃează naraŃiunea se actualizează toate cele trei tipuri de roluri posibile: emiŃător. SimilarităŃile privind situaŃia de comunicare între naraŃiunile spontane şi cele literare explică similarităŃile de structură dintre acestea (vezi demonstraŃia realizată de M. Dacă fixarea coordonatelor temporale şi spaŃiale ale naraŃiunii de bază se realizează simultan cu rezumatul („întro toamna aurie". în acelaşi timp. Ca atare. 1977. drept componente de bază. prin auto-selectarea ca emiŃător a personajului care îşi va asuma rolul de narator după momentele de tăcere care încheie faza precedentă (excepŃie fac numai povestirile Fîntîna dintre plopi. cel care include naraŃiunea propriu-zisă. 5—6. Sadoveanu.. indiferent de faptul că. romanul Hanu-Ancufei este construit prin integrarea celor nouă povestiri ale personajelor ca unităŃi componente ale complicării naraŃiunii-cadru. martori ai acŃiunii.. FuncŃia evaluaŃi v ă îşi găseşte expresia în forme variate. (a) PrefaŃa este constituită dintr-o secvenŃă de schimburi verbale preliminare. este sugerat caracterul particular al substanŃei epice a textului. mai ales. povestirile nu sînt urmate de comentarii sau de referiri ale celor care au ascultat-o. neîntreruptă de intervenŃii ale auditorilor. 12—14). apare ca naturală. în afara relatării propriu-zise. Povestirea compactă (rituală). M. îndeplinind funcŃii conversaŃionale precise. avînd ca obiect texte tipice pentru povestirea rituală şi pentru povestirea în conversaŃie. De asemenea. 1.. c o m p licăre şi rezolva r e a acŃiunii. Waletzky. elemente integrate sintaxei narative: intensificatori sau comparatori (elemente prin care acŃiunea relatată este raportată la alte acŃiuni posibile. să sublinieze varietatea modalităŃilor concrete de realizare a acestor tipare la acelaşi autor şi la autori diferiŃi.2. Analizele care urmează. „la Hanul AncuŃei"). şi. Prima funcŃie. Structura celor mai multe povestiri subordonate include. receptor. deci subsumate principalei modalităŃi de expunere. care marchează crearea aşa-numitelor transition releuance places (cf. la elemente incluse în Ńesătura narativă: comentarii ale eroului sau ale altor personaje. povestirile cuprind şi pasaje dialogate. integrate în grade diverse în structura narativă: de la elemente exterioare: comentariul naratorului. Pratt. IntervenŃiile de acest tip au rolul ca. pe nesimŃite. L. De la prima frază. compoziŃionale şi de realizare lingvistică.relatări: de transmitere a unor infor-piaŃii şi de evaluare. Momentul înscrierii celorlalŃi ca auditori nu este concretizat în mod sistematic în structura textului. de comunicare. p. se realizează prin secvenŃele obligatorii de orient a r e. 38 — 78). Am folosit termenul naraŃiune pentru a desemna forma de comunicare specifică povestirilor. de fapt. Modul de structurare a orientării constituie un important element de racord între povestirea-cadru şi povestirile subordonate. în acest caz.povestirii în povestire". Accentul va cădea asupra rolului interacŃiunii verbale în configurarea naraŃiunilor. în Pratt.2. HanuAncutei Considerat exemplu tipic pentru tehnica . imaginate sau realizate) (pentru structura si funcŃiile relatărilor despre experienŃe personale. 288 — 300). p. urmăresc să pună în evidenŃă existenŃa uncr tipare structurale unice şi. 1978. infra) fiecare dintre naraŃiunile individuale. 1981. în raport cu acest rezumat. Considerînd fiecare povestire drept o fază conversaŃională specific configurată. a nucleului narativ. în cadrul secvenŃei narative se actualizează numai rolurile de emiŃător şi de auditori. constituite tocmai de „poveştile" ascultate. „Dar asta s-a întîmplat într-o depărtată vreme . în majoritatea cazurilor. 7). prezentarea personajelor — cealaltă componentă a orientării — este discontinuă. ci de momente de tăcere.. subordonate schimbului principal. Aceste schimburi reprezintă o modalitate convenŃionalizată de utilizare strategică a limbii. — era cetate" — p. Sacks et al.1. Strategii conversaŃionale în naraŃiune 1. testînd disponibili- . de obicei. Aducerea succesivă în scenă a povestitorilor prin pasaje portretistice realizează. 5). configurarea lineară a complicării. prin juxtapunerea unor naraŃiuni independente. şi. precum şi prin două secvenŃe opŃionale: rezumat şi cod a." — p. care îndeplineşte funcŃia de rezumat: „într-o 40 toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul AncuŃei" (p. relatate. paginile imediat următoare detaliind informaŃiile primare (cf. deci semnalează faptul că rolul de emiŃător a devenit disponibil. începutul unei faze noi este marcat. auditori. presupunîrd exprimarea propriului punct de vedere asupra celor relatate. cu participarea celui care urmează să relateze întîmplarea menŃionată în titlul capitolului — şi povestirea propriu-zisă—. „Trebuie să ştiŃi dumneavoastră că hanul acela al AncuŃei nu era han. respectiv. Dialogurile sînt. tranziŃia spre episoadele care prefaŃează (v. Orb sărac şi Istorisirea Zahariei ftntînarul).

sub (c 1)). explicaŃiile necesare se structurează sub forma unei relatări închegate. îndeplineşte. 101). în majoritatea cazurilor. de exemplu. ReflecŃia menŃionată constituie. printre argumente. Prima intervenŃie conversaŃională a ciobanului Constandin Motoc include referirea aluzivă la tema pe care acesta intenŃionează să o dezvolte: „Dar eu rîd. în vremea veche.. Altfel spus.. p. Mişcarea următoare. şi să nu spun la nimeni ce i s-a întîmplat lui într-o vreme. ca presupoziŃii aparŃinînd fondului comun participanŃilor la discuŃie. întreruptă de o scurtă intervenŃie de încuviinŃare (deci de o mişcare de Satisfacere) a comisului IoniŃă. în Cealaltă AncuŃă. de tip disjunctiv: „Era tot aşa de slabă?" (p. Schema ar fi deci: Ofertă—►Cerere de reformulare —► Reformulare= Satisfacere Schimb preliminar NaraŃiune Povestirea Iapa lui Vodă este prefaŃată de o discuŃie între comisul IoniŃă — viitorul narator — şi moş Leonte Zodierul. cel puŃin. de propunere a unei teme (Ofertă). Adesea. Mi-a povestit cîte a pătimit. Schimburile preliminare determină impunerea. .. 10). subordonata introdusă prin ici) care. sub aparenŃa acordului cu interlocutorul („într-adevăr" — p. personajul care iniŃiază o fază conversaŃională introduce în replicile sale. subordonată. 9). prin „glosarea" termenului „întîmplare". Cum enunŃurile în care apar reprezintă. Sugerarea temei se realizează n cadrul unei mişcări de Motivare (cf. o probă a faptului că relaŃia dintre istorisirile care compun HanuAncuŃei este o relaŃie tipică de series of slories (Ryawe. [. prilej pentru moş Leonte ca. de cele mai multe ori. consolidează caracterul de Strategie anticipativă inerent acestui tip de schimburi. elemente unilateral cunoscute. Centrul de interes se deplasează spre noul emiŃător şi. carele mi-a spus că. se realizează prin două întrebări. să restrîngă valabilitatea afirmaŃiei acestuia la situaŃia utilizării ironice. şi alta. rezumatul naraŃiunii (vezi infra. conştientizată sau. PrefaŃa se continuă în mod firesc în naraŃiune. este mişcarea sub forma căreia se realizează naraŃiunea însăşi. ReflecŃia cu care se deschide povestirea: „într-adevăr. 133) reformularea parŃială a enunŃurilor interlocutorului. s-au întîmplat lucruri care astăzi nu se mai văd" (p. comisul motivează mişcarea iniŃială incluzînd. Procedura este convenŃionalizată. căci mi-am adus aminte de-un prietin. să determine declanşarea schimbului principal. în locurile acestea. Cererea lui moş Leonte de reformulare a acestui enunŃ. ReflecŃiile comisului introduc o temă de discuŃie („Cal ca mine n-are nimeni" — p. pentru că interlocutorii cer clarificarea semnificaŃiei lor.. Paralela care urmează între vremea de acum şi „vremea veche" serveşte la integrarea progresivă a naraŃiunii în cadrul conversaŃional creat. a noii teme. personajul care rupe tăcerea vrea să verifice dacă există posibilitatea materializării intenŃiei sale de a povesti ceva. echivalînd cu Satisfacerea cererii de explici tare. în interiorul unei mişcări conversaŃionale unice. 1978. [. pe acela care va constitui rezumatul (vezi infra sub (c 1)) povestirii următoare: „Se trage dintr-o iapă tot pintenoagă. 9). intuită de emiŃători. cu care m-am fudulit eu în tinereŃele mele şi la care s-a uitat cu mare uimire chiar măria sa Vodă Mihalache Sturza" (p. Reformularea. fiind percepută de ceilalŃi ca semnal neambiguu al unei intenŃii de a relata. putem identifica o mişcare conversaŃională amplă a celui care îşi asumă de la început rolul de emiŃător — Ienache coropearul —. Aceste elemente funcŃionează ca declanşatori ai povestirii următoare. Răspunsul comisului implică două mişcări coordonate: una de Satisfacere — cuplată cu întrebarea disjunctivă: „Se-nŃelege" (p.]. prin mijloace tactice diferite.41 taica auditorilor pentru un alt proces de receptare. concepute ca o ilustrare printr-un alt exemplu a validităŃii acestei afirmaŃii. Dar pot spune că. structurată sub forma următoarei succesiuni de mişcări conversaŃionale: Ofertă-» OpoziŃie exprimată ironic -> Respingere a obiecŃiilor & Motivare -> Ce re re de reformulare parŃială-> Satisfacere parŃială & Ofertă a unei teme subordonate celei clintii —►Satisfacere. aparŃinînd comisului IoniŃă. de altfel. nu-mi mai pot aduce decît cu greu aminte de-o întîmplare ca aceea" (p. 9). care capătă explici rolul de declanşator al povestirii. o dublă funcŃie: de evaluare — separată printr-un mare interval de timp— a povestirii (sau chiar a povestirilor) precedente şi de declanşare a povestirii celui care o formulează. TranziŃia de la dialog la naraŃiune urmează traiectorii de o complexitate variabilă. 133).]. integrată unui schimb preliminar. Respingînd interpretarea zodierului. povestirea este elicitată prin întrebări. subordonate celei iniŃiale: „Asta-i o poveste pe care aş putea să v-o spun. 120—121). prin introducerea unor elemente de clarificare. solicită printr-o întrebare („Ce întîmplare?" — p. una mai generală: „Cum s-a uitat cu uimire?". «O) — şi alta — cuplată cu prima întrebare — de Ofertă a unei noi teme. de fapt. 9). Schimburile preliminare sînt reduse la un minimum de mişcări conversaŃionale şi în JudeŃ al sărmanilor. dacă m-asc uitaŃi" (p.

de Motivare a unei atitudini. Acceptarea propunerii avansate determină iniŃierea. sugennd faptul că povestirea făcea parte din repertoriul zodierului. Verificîndu-şi intuiŃiile şi memoria cu ajutorul comisului . Partea a doua se deschide printr-o mişcare strategică a comisului. pentru a dilata răspunsul într-o suită narativă. Relatarea Iui Dămian Cristişor este . printr-o amplă mişcare de Ofertă. în ansamblu. 45). a cărei marcă grafică o constituie punctele de suspensie. Schimburile înlănŃuite realizează structuri interacŃionale de tipul Ofertă-ăSatisfacere. Nici cele două povestiri ale orbului sărac: cea autobiografică şi cea despre vremea Ducăi-Vodă. El îşi cîştigă dreptul la cuvînt după ce cîntă si foloseşte prilejul de a fi selectat ca vorbitor de către comisul IoniŃă. discuŃiile anterioare nu conŃin ele44 nente care să o proiecteze. bazată pe anticiparea unei posibile reacŃii a călugărului („Mă vezi prea mirat. a întimpinat răzeşul" — p. Dintre povestirile al căror narator se autoselectează ca emiŃător. Negustor lipscan are un statut aparte prin lipsa prefeŃei. văd că ai pierdut o lumină" — p. fragmentată prin scurte inserŃii dialogale. Relatările sale nu sînt anticipate de alte secvenŃe. de cele ce spui. Povestirea Balaurul începe prinŃr-un pasaj de racord cu cea precedentă. inclus în enunŃurile preliminare ale naratorului printre presupoziŃii. 43). Prima prefaŃă la Fîntina dintre plopi se configurează în cadrul structurii interacŃionale Ofertă -»Satisfacere. valoarea de Respingere a mişcării conversaŃionale precedente. în amîndouă povestirile. el face obiectul întrebărilor comisului. intervenŃia zodierului. Vezi. discuŃia care se încheagă între cei prezenŃi la han conduce spre investirea unuia dintre ei cu un asemenea rol. Bătrînul oferă mai întîi o variantă rezumativă. în acest caz. de fapt. explicarea lui fiind dezvoltată într-o structură narativă completă. au în comun faptul că sînt deschise de o dublă prefaŃă. consemnînd autoselec-tarea comisului ca narator. căci avem vreme destulă" — p. există uşoare variaŃii ale schemei descrise. cerşetorul orb nu este iniŃiator al schimbului verbal care are drept mişcare finală naraŃiunile. 68). părinte.. iniŃiativa verbală aparŃinîndu-i comisului IoniŃă. nu au prefaŃă. respectiv. moş Leonte!" — p. şi prima parte a prefeŃei are o structură segmentată: schimburile iniŃiate de călugăr. avînd valoarea unei inserŃii cu funcŃie Sl Trificare. A doua prefaŃă apare într-un episod de inserŃie. întrerupînd mişcarea de introducere a temei noi." — p. consemnînd disputa dintre comis şi moş Leonte pentru asumarea rolului de narator. 42 43 tematic celui dinŃii. încadrînd un schimb al cărui iniŃiator este comisul. 41) cu una de Propunere a altei teme. AncuŃa îi dă parŃial o altă formulare. schimbului anterior valoarea unei prefeŃe. Fîntîna dintre plopi sau Istorisirea Zahariei fîntînarul. considerată insuficientă şi urmată de invitaŃia de relatare completă („Spune repede. relatarea apare ca ultima mişcare de Satisfacere din lanŃul de schimburi. a unui nou schimb: istorisirea răzeşului. ca răspuns la o remarcă a prietenului său („De cînd ne-am despărŃit însă.. iar cealaltă — viitorului povestitor. Sînt şi alte situaŃii în care nu cel care va avea rolul de povestitor rupe tăcerea. Două povestiri prezintă similarităŃi în configurarea prefeŃei: II<j-ralambie şi Balaurul. 44). Cît priveşte suita următoare de schimburi IoniŃă -♦moş Leonte. care. capătă.. replica de la „Cînd am văzut întăi balaurul". Replica ei traduce o dorinŃă spontană de verificare a exactităŃii propriei memorii („Cînd ai văzut întăi balaurul. prima mişcare aparŃinîndu-i întotdeauna comisului IoniŃă. moş Leonte. includ mişcări de Satisfacere realizate sub forma tăcerii. acceptată de bătrîn. Numai că. povestirea. Mişcarea de răspuns a interlocutorului introduce termenul care va declanşa întregul lanŃ ulterior de schimburi coordonate şi. Cuvîntul care declanşează istorisirea lui moş Leonte este rostit însă de alt personaj. Îq ambele cazuri. PrefeŃele acestor povestiri combină un schimb iniŃiat de personajul care îşi va asuma rolul de narator (călugărul Gher-man şi. care adoptă strategia de a-şi determina interlocutorul — căpitanul Neculai Isac — să formuleze el punctul ilocuŃionar: povestirea nu este solicitată direct. Ca declanşator funcŃionează cuvin tul care dă titlul povestirii. moş Leonte) cu o suită ' ~J ! l—: e-ijî-<-■-:»-de schimburi înlănŃuite. care îi adresează o întrebare. De remarcat că.benevolă". în povestirea Har alambic. de exemplu. devenit liber. cu funcŃia strictă de răspuns la întrebare (cf. ci promisă de narator. în ultimă instanŃă. de obicei. căpitanul se angajează să dea o explicaŃie. ea conduce treptat la elicitarea istorisirii. 29). deşi diferite ca structură. pînă la „Atuncea ani văzut întăi balaurul" — p. Integrarea ei In contextul conversaŃional este asigurată de factori care depăşesc planul verbal: cunoaşterea „tradiŃiei" de la Ilanu-AncuŃei de către negustorul care nu este la prima sa vizită acolo şi curiozitatea celor prezenŃi faŃă de noul venit.Această afirmaŃie conferă. Reunind o mişcare de aparentă Satisfacere a Ofertei comisului („S-ascultăm povestirea comisului .

lila Salomia). Salomia se adresează celui pe care îl consideră în măsură să efectueze mişcarea de Satisfacere: fîntînarul. DiscuŃia dintre hangiŃă şi comis. Reluată ca întrebare de partenerul de discuŃie alSalomiei. povestirea se adresează. determină un transfer de destinatar: proiectată ca relatare pentru un vechi prieten. 10). implicit. angajarea benevolă a celorlalŃi de a asculta. Şi acest schimb preliminar are structura Ofertă-)-Satisfacere. formula care funcŃionează ca declanşator al povestirii: „Numai să-Ńi spuie ce i s-a tntîmplat. reformulînd mişcarea iniŃială. 68). Specific pentru această povestire este faptul că ea se încheagă prin colaborarea permanentă dintre Zaharia şi Salomia. alimentează curiozitatea celorlalŃi. 207). s-apoi să vezi!" (p. JudeŃ al sărmanilor. Fîntina dintre plopi. — Cum să n-ascultăm. în care povestirea începe să se depene. de care vorbea maică-mea. permanent dispuse spre receptare. aparent declinîndu-şi competenŃa. de exemplu. să ofere ea un rezumat al povestirii. IntervenŃia bătrînei pune în relaŃie cele două prefeŃe. în povestirea Iapa lui Vodă. se conturează prin structuri complexe de schimburi verbale. „Care întîm-plare?" (p. şi infra. Istorisirea Zahariei fîntînarul) presupune. la vad la TupilaŃi" — p. Ca în majoritatea povestirilor. NaraŃiunea sa este precedată de o secvenŃă cu structura solicitare indirectă ->acord (exprimat în numele colectivităŃii de moş Leonte): „— Asta-i o poveste pe care aş putea să v-o spun.. interlocutorii fiind naratorul-autor-personaj şi liŃa Salomia. Prima prefaŃă. Mai mult. prezenŃă constantă la adunările de la han şi depozitară a unui întreg tezaur de istorisiri auzite de la predecesoarea sa. povestirea căpitanului va fi spusă pentru întreaga colectivitate. Mişcarea de Satisfacere care încheie întregul schimb verbal îi aparŃine totuşi lui Zaharia. PrezenŃa unor asemenea mărci este legată de strategiile politeŃii negative. (b) Momentul constituirii celorlalŃi înt r-u n grup de auditori nu are întotdeauna mărci explicite în roman. Salomia este constrînsă. dacă m-ascultaŃi. am să-Ńi spun cum mi-au fost petrecerile mele prin Ńări străine" — p. în prezenŃa călătorilor adunaŃi la han. deschise printr-o succesiune de intervenŃii de forma Ofertă -eSatisfacere. obiecŃiile comisului IoniŃă privesc modul de distribuire a rolului de emiŃător: „Dintre noi toŃi numai . 69) şi. care nu se încheie însă printr-o mişcare de Satisfacere. dar nu aşteaptă răspunsul acestuia. Zaharia adaugă cîteva detalii. cu deosebirea că semnificaŃia de simplă mişcare conversaŃională strategică este mai pregnantă în această povestire. fiindcă primul nu manifestă acea disponibilitate verbală care îi determină pe toŃi ceilalŃi naratori să dea curs acŃiunilor de elicitare a relatării. #Dămian Cristişor cere încuviinŃarea căpitanului Neculai Isac („Dacă doreşti. formula deschide un nou schimb (Ofertă -»Reformulare). adesea de categoria celor menite să prevină şi să anihileze opoziŃia partenerilor (mişcări de Dezarmare). de fapt. în mod firesc.. comisul IoniŃă nu îşi începe relatarea decît după ce se asigură că toŃi cei de faŃă sînt dispuşi să asculte. a acordului unuia dintre personaje de a asculta în Negustor lipscan. ultima mişcare de răspuns 45 conŃine într-un enunŃ care anticipează evaluarea.] că a avut mare val şi erau să-1 omoare nişte Ńigani aici. cucoane IoniŃă?" (p. prin aceasta. 69). Orb sărac) sau invitaŃii (Balaurul. funcŃii diferite. de a-1 determina pe Zaharia să formuleze el punctul ilocuŃionar şi. care furnizează o versiune simplificată la maximum a istorisirii. vorbi el. pentru a fi mai explicită. PrefaŃa a doua include încercarea bătrînei. naratorul-autor-personaj. Cele două prefeŃe la Istorisirea Zahariei fintinarul au. O explicaŃie similară are solicitarea acordului de a povesti şi. practic. de introducere a noii teme. refuzul de a răspunde solicitării. ci îşi începe imediat povestirea. dovedeşte. fapt dovedit de absenŃa oricăror obiecŃii în legătură cu declanşarea unei naraŃiuni. Vezi. anticipînd evaluarea prin menŃiunea „Era o poveste înfricoşată" (p. al cărei purtător de cuvînt devine însuşi autorul-narator-personaj (cf. dar şi de comisul IoniŃă. determinat de specificul constituirii şi al funcŃionă46 rii comunităŃii de la han. cînd eram copilă?" — p. dar întrebarea sa ulterioară. Eventualele dezacorduri individuale nu tulbură niciodată desfăşurarea istorisirii. şi aici înscrierea celorlalŃi în auditoriu este un fapt implicit. dar acesta acŃionează ca reprezentant al comunităŃii. ele sînt anihilate sub presiunea atitudinii colectivităŃii.(„Aista-i omul cel din łara-de-Jos. 162). 109). sub (b)).. tuturor celor prezenŃi. să-şi asume rolul de narator.. care are iniŃiativa conversaŃională. dar iniŃiativa verbală îi aparŃine hangiŃei. căpitane Neculai. cu toate că acordul nu este unanim. de asemenea. De remarcat că întrebările sau invitaŃiile sînt adresate viitorului povestitor de unul dintre personaje (comisul IoniŃă. adaugă cîteva detalii la rezumatul iniŃial formulat de Neculai Isac („Spunea maică-mea [. AncuŃa. Elicitarea povestirilor prin întrebări (Hara-lambie. Este vorba de mişcări anticipative.

(1) întrucît naraŃiunile din Hanu-AncuŃei sînt prefaŃate de conversaŃia între cei adunaŃi la han. 134). rezumatul lor este conŃinut în prefaŃă. într-o structură 4S similară este plasat şi rezumatul povestirii Fintîna dintre plopi: comisul IoniŃă remarcă faptul că prietenul său şi-a pierdut un ochi. dar ca dovadă a faptului că nu-i ignoră." (p. Ca şi în povestirea Iapa lui Vodă. 104). o suită de mişcări. supra. le-am închinat căpitanului şi ne-am strîns împrejurul lui. de asemenea. este o invitaŃie implicită la cuvînt pentru narator. comisul IoniŃă face o afirmaŃie neclară pentru interlocutor („Aista-i cal dintr-o viŃă aleasă. de altfel. prin faptul că include printre presupoziŃiile aparŃinînd fondului comun un element unilateral cunoscut. oi spune. de cînd sînt. ne aflăm în faŃa unei mişcări strategice. 72).. formulat de viitorul narator. cetitorul de zodii. 47 Dacă la nivelul universului personajelor sînt rare situaŃiile în care se poate delimita un moment al asumării rolului de auditor. O uşoară variaŃie a acestui tipar poate fi recunoscută în Balaurul: „numai o dată. sunînd din strune" (p. 135). Povestirea constituie un răspuns dezvoltat la aceste întrebări. 134). Apelul la această procedură conversaŃională (de tipul „ap arte-ui ui") are şi valoarea unei stratageme. .. receptarea începe. 104). 30). am avut crîncenă vedere şi spaimă. supra. (c) P o v e s t i r i 1 e propriu-zise prezintă o serie de particularităŃi structurale. în povestiri cum ar fi Cealaltă AncuŃă sau JudeŃ al sărmanilor. de exemplu. rezumatul este detaliat într-o amplă relatare. iar lăutarii au prins a cînta cu jale .IoniŃă comisul îl privea într-o parte cu oarecare nerăbdare şi dispreŃ. Călugărul Gherman introduce în formularea rezumativă numele unui personaj necunoscut celorlalŃi („. cu care m-am fudulit eu în tinerelele mele şi la care s-a uitat cu mare uimire chiar măria sa Vodă Mihalache Sturza'' — p. AfirmaŃia rezumă naraŃiunea a cărei declanşare o provoacă. de anihilare a eventualelor obiecŃii. deşi afirmă după aceea: „eu una m-am umplut de năduf auzind şi mai ales văzînd" (p.] mă ridicai de la proŃapuri"4 (p. explicaŃia: „Am avut o Intîmplare nâpraznică" (p. sub (a)). cînd eram un băieŃaş săltat numai ia atîta de la pămînt. Ciobanul din JudeŃ al sărmanilor solicită indirect permisiunea de a povesti. — căci îl astupase aşa t am-nes am un om de rînd şi din proşti. 68). care cere lămuriri („Cum s-a uitat cu uimire. naraŃiunea-cadru reŃine adesea semnele neverbale ale constituirii auditoriului prin modificări ale dispunerii spaŃiale a oamenilor de la han. Acelaşi procedeu este prezent în povestirea Haralambie. discutînd cu moş Leonte despre calul său. cucoane IoniŃă?" ) v. Cf. „Iar noi am rămas tăcuŃi. introduce în intervenŃia următoare o altă formulă tipică de „dezarmare" a interlocutorului. mi-am simŃit . încuviinŃarea pentru o scurtă întrerupere: „Vă rog numai oleacă să îngăduiŃi pînă ce-oi potrivi în lulea o frunză de tutun" (p. implicit. considerat insuficient de interlocutor. gesturi şi atitudini care compun un adevărat ritual. Rezumatul. într-o formulare laconică. 134) (» sînt sigur că o să vă placă). recunoscînd explicit interrelaŃia dintre povestitor şi auditori: „dac-a dori lumea. cele două momente nu pot fi separate în text.. Ianache coropcarul nu solicită acordul celorlalŃi pentru a fi învestit cu calitatea de narator. [. după preambul. le cere. 9). oi tăcea" (p. Tăcerea celor din jur marchează faptul că.. Se trage dintr-o iapă tot pintenoagă. Vorbitorul nu aşteaptă mişcarea de răspuns a celorlalŃi şi. „Cînd văzui pe moş Leonte. Ş-atuncea am văzut pe acel Haralambie. să nu-mi spuneŃi pe nume" (p. După cum liŃa Salomia nu întrerupe povestirea cerşetorului orb. Se poate recunoaşte. 71). cererea de scuze: „dacă nu vi-i cu supărare" (p. sub (a)). să se constituie în receptori —. 70). apărînd adesea ca explicaŃii detaliate ale unor afirmaŃii. fără a renunŃa la rolul asumat.. implicînd totodată certitudinea asupra opiniei favorabile a interlocutorilor: „Şi dacă nu v-a plăcea. Există însă menŃiuni ale faptului că povestitorul are permanent conştiinŃa necesităŃii de a fi ascultat şi a prezenŃei auditoriului. determinate de dorinŃa acestora de a asculta şi de aşi asigura o receptare cît mai bună. Autoselectarea naratorului are. că-şi caută loc Ungă cei doi prietini. iar Neculai Isac da.Pe loc. această componentă este un factor important de integrare în conversaŃie a secvenŃei de relatare. căci am înŃeles că mazîlul vrea să ne spuie întîm-plarea lui de demult" (p. Izolată de restul naraŃiunii. cufundînd noi ulcelele în cofăiel. preliminariile fiind încheiate. cînd Domnia sa avea de povestit lucruri mari" (p. dacă nu.. drept urmare acceptarea simultană tacită de către restul grupului a condiŃiei de ascultător. menite să stimuleze curiozitatea ascultătorilor.. de exemplu: „Lăutarii se trăseseră pe nesimŃite aproape şi rînjeau cu viclenie. determinîndu-1 pe comisul IoniŃă să solicite — printr-o suită de întrebări — informaŃii asupra identităŃii personajului. a cărui explicare apare drept necesară (cf.. 70). fiindcă pauza intervine după anunŃarea „temei" povestirii: „s-a întîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc" (p. este acela care trezeşte curiozitatea auditorilor—determinîndu-i să eliciteze povestirea şi. de obicei prin enunŃuri interogative sau imperative. pentru care trebuie să mă rog" — p. 204). şi maică-mea era lingă mine. în povestirea Iapa lui Vodă.

ci şi o identitate a rolurilor pe care le îndeplinesc oamenii şi a mărcilor specifice acestor roluri (nume. în naraŃiune. în cîteva variante. la sfîrşitul amplelor reflecŃii care prefaŃează istorisirea coropcarului. altminteri. ca potirnichea în căngiie şoimului" (p. activitatea conversaŃională —.. cîte două naraŃiuni complete. Elementul care declanşează povestirea apare în discuŃiile din prefaŃă.. de obicei. fraza conŃinînd rugămintea lui Motoc. rezumatul este situat în prefaŃă. în stil direct: „învaŃă-mă cum să mă esc!". la sfatul şi cu ajutorul lui Vasile cel Mare. cu care se încheia ciul de racord (în racord.. după care ciobanul ează un cîntec de haiducie. ci este plasat în secvenŃe narative compacte.. să-1 determine să-şi asume rolul de povestitor.." (p.. confesiunea celui dintîi şi solicitarea sprijinului.". Cf. ca rezultat preliminar al încercărilor comisului de a elicita povestirea. prin raportarea momentului evocat la cel prezent.". Demonstrativele. e formulat eliptic. formularea completă apare în întrebarea romisului.] — Iată de ce . rezumatul este repetat adăugîiidu-se o informaŃie: „ o întîm-■ a aceluia care mi-i mie ca un fraieik — p. Corelarea naraŃiunilor este realizată prin reluarea unor puncte de refe4 — C-da 1354 49 rinŃă din naraŃiunea autobiografică în cealaltă („pe cînd eu eram un prunc şi vedeam satul nostru care nu mai este şi Ńintirimul pe care l-au risipit apele . comisul cere detalii. Există nu numai o identitate a cadrului material şi natural. tot în acesta loc ne aflam . El apare formulat. de peste apă" — p. loc. dar el nu este prezentat de cel căruia i se solicită relatarea — fîntînarul —.: „. cele două naraŃiuni... Povestirile JudeŃ al sărmanilor şi Orb sărac prezintă unele particularităŃi compoziŃionale. în pădurea de peste apă" — p.. 208.... orientarea sugerează o mişcare de retragere în timp prin translaŃie. în JudeŃ al sărmanilor.. în secvenŃă cu termenii de adresare. în Istorisirea Zahariei fîntînarul. Rezumatul celei de-a doua naraŃiuni reia. plasat în prefaŃă. au un puternic efect de actualizare. în cealaltă povestire. al cărei rezumat. cu valoare deictică. 133. este juxtapusă celei dintîi.[întreabă-l să spuie] întîmplarea din pădure... Fîntîna dintre plopi). „Acolo [. iar „glosarea" e confirmată de moş Leonte: „Cînd am văzut întăi balaurul [. comparaŃiile.]..". relatînd întîmplarea Ńăranului umilit şi schingiuit de Răducanu Chioru şi pedepsirea boierului. 209). fiind introdus într-o eră identică cu aceea din Fintîna dintre plopi („numi mai pot aduce decît cu greu aminte de-o înttmplare ca aceea:' — p. „Şi AncuŃa cealaltă 50 . [sfînta Paraschiva] „unde ne ducem să ne închinăm eu şi liŃa Salomia" — p. în stil indirect: „Vasile cel Mare 1-a învăŃat cel prietin" — p. aparŃinînd aceluiaşi personaj. flăcău [. Limita dintre ele este marcată formal prin prezenŃa mulŃumirilor pentru atitudinea celorlalŃi („MulŃumesc lui Dumnezeu c-am găsit cuvînt bun şi milă" — p. 162). cu menŃinerea decorului familiar ascultătorilor şi cu sublinierea elementelor de invariantă. Orb sărac cuprinde o relatare autobiografică. AfirmaŃia este „glosată" de AncuŃa. (2) Orientarea — secvenŃa prin care auditorii sînt puşi la curent cu „datele" de bază ale întîmplării relatate: moment. mama aceştia . stimulînd memoria lui Zaharia.. completate progresiv cu noi amănunte (. eroi — este realizată în modalităŃi diverse. care cunoaşte întîmplarea. plasare spaŃială etc)." — p. 43). „întîmplarea aceea cînd te-a chemat boierul de la Păstră-veni la curte şi Ńi-a poruncit să-i cauŃi apă în acea poiană" — p. într-o formulare etă. 207. este o manevră — eşuată în cele din urmă — prin care bătrîna urmăreşte. gesturi. reprezentînd un fel de moto al relatării următoare. Rezumatul primei naraŃiuni apare în prefaŃa întregii povestiri. dar rezumatul (p.. care declanşează naraŃiunea: „Dacă ştii altele mai frumoase de ce mi l-ai cîntat pe acestae? [. cînd erai flăcău. 44). in anumite povestiri (Iapa lui Vodă. reacŃii. „şi-n jurul nostru umbla AncuŃa cealaltă.. ci de aceea care i-o solicită — Salomia. adverbele de identitate. 195). 195).] Atuncea am văzut întăi balaurul" (p. Negustor lipscan. toate urmărind — prin procedee variate — o puternică implicare afectivă a celor de faŃă. ele conŃin. rezumatul nu este rezultatul unei discuŃii. permiŃîndu-i acestuia să-şi menŃină dreptul la cuvînt („s-a întîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc" — p. 195) — act care încheie. determinînd o atitudine prin excelenŃă participativă a receptorilor. 104). 207 — 208. 208 „întîmplarea de la poiana lui Vlădica Sas"—p.] Eram aşa. ca în majoritatea cazurilor.. în cazul primei povestiri. 195). Reluarea rezumatului. sînt corelate printr-un episod de racord. în unele povestiri ai căror „autori" se autoselectează ca naratori: Cealaltă AncuŃă. A doua risire. rezumată prin cuvintele „poveste adevărată despre o minune a sfintei Paraschiva" (p. de fapt.aşa inima. 44) este formulat ulterior. care deschid o asemenea Activitate sau un episod al ei („Stăpînii mei şi fraŃii mei . într-o poiană pe care-o ştii dumneata" — p. cele două naraŃiuni sînt total independente. rezumatul consemnează autoselectarea negustorului ca emiŃător. deschizînd relatarea propriu-zisă („cum mi-au fost petrecerile mele prin Ńări străine" — p. care consemnează întîlnirea lui Constandin Motoc cu hai-ul. — „ce Ńi s-a întîmplat dumitale. 133). 145).. 191).

a biografiei personajului principal pînă în momentul evenimentelor care au determinat interferenŃa celor două existenŃe.].". a dovedit cum că acele paseri cu penele ca bruma s-au ridicat rătăcite din ostroavele de la marginea lumii şi arată veste de război între împăraŃi şi bielşug la viŃa de vie" — p. Aşa. moş Leonte nu poate face perceptibil cadrul relatării sale decît prin raportare la propria sa biografie: „Eram aşa. implică. în care naratorul are mai degrabă rolul unui martor al întîmplăriloî.] — dar rîsul ei tot trăieşte.. vîslind spre răsărit. deasupra puhoaielor Moldovei. 103—104). Cf. îmi arăta ziua buruienile şi rădăcinile pămîntului. la 15 a lunii lui august" (p. pe vremea aceea. ci din perspectiva celui care le retrăieşte. la început. Şi eram în popas aici. „Aşa. k hanul AncuŃei [. p. [.] Şi mă aflam în mare mîhnire.. Ienache coropcarul fixează momentul întimplării relatate în raport cu şirul propriei sale vieŃi: „S-a întîmplat ca eu să fiu tînăr. care învie o legendă de largă circulaŃie).. Iar într-un rînd. dezvăluirea poantei întîmplării. Orientarea propriu-zisă se constituie — în Cealaltă Ancută — într-o povestire concisă. ktuncea am văzut întîi balaurul" (p. 12).— povestirea de pe vremea Ducăi-Vodă. duceam vinuri la Ńinutul Sucevei...]. pe cînd îmi pregăteam lăzile. determinat de situarea naraŃiunii-cadru în coordonatele unui nedefinit fabulos.]. de fapt. cercetînd în cartea lui de zodii şi tălmăcind semnele lui Iraclie-împărat. demult. al cărui orizont de informaŃii este limitat. în relatarea călugărului Gher-man. capătă pentru receptori „concreteŃea" necesară urmăririi istorisirii.. prin menŃionarea unor elemente tare constituie orientarea subiectivă. Precizările temporale nu sînt însă semnificative în sine. Şi eram în popas aici.]. <\u mare zvoană. atribuită şefului arnăuŃilor . in povestirile în care naratorul este implicat ca personaj. la Baia.. impersonal. în Cealaltă Ancută. „iaca aşa rîncheza şi rîdea şi iapa cea bătrîna [.. ca să mă duc la iarmaroc. în łara-de-Sus... care evoluează de la tonul general. la TupilaŃi. şi moş Leonte. 31). Istorisirea Zahariei fîntînarul — pe „Vodă Calimah". săltat numai ia atîta de la pămînt [. De-atuncea au trecut ani peste douăzeci şi cinci [. cînd eraŃi tînar.. Dublarea orientării propriu-zise. 10—11). ea este „împinsă" spre sfîrşitul relatării. de exemplu. într-o hamnă ca asta. în povestirea Balaurul. Povestirea comisului loniŃă (Iapa lui Vodă) are ca personaj pe „măria sa Vodă Mihalache Sturza". în anul cînd au căzut la Sîntilie ploi năprasnice şi spuneau oamenii că ar fi văzut balaur negru în nouri. care „purta la gît un lanŃug subŃire de aur" (p. iar una dintre povestirile orbului sărac — pe Duca-Vodă. un boier mare şi fudul: îl chema Nastasă Bolomir" (p. în ciuda unor indicaŃii care ar putea permite datarea foarte exactă a unora dintre evenimentele istorisite.. de aceea. 72—73). atuncea am văzut pe acel Haralambie" (Haralambie. al basmului şi superstiŃiei („într-o toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul AncuŃei.] pe cînd mă aflam în uliŃă la Carvasarâ şi mă tocmeam pentru marfă [. o roată de arnăuŃi. tot în locul acela . flăcău trecut de două zeci de ani.şedea ca şi asta. în povestirea Haralambie se evocă „divanul" Ńinut de Vodă Ipsilant. 30). şi se sparie de el altă AncuŃa". iaca s-arată dinspre Beilic. orientarea subiectivă succintă: „dnd eram un băieŃaş.. „Iar mama acestei AncuŃe . Ca atare. naratorul nu poate să comunice auditorilor — sub forma portretului fizic — decît impresia pe care i-a făcut-o contemplarea necunoscutului care va deveni eroul povestirii („Cel prins era întru adevăr om nalt şi voinic" — p. Pentru cei mai mulŃi dintre auditori. într-o toamnă ca asta. şi părintele meu mă învăŃa meşteşugul lui'Ń. "(Fîntîna dintre plopi. st realizează într-un mod specific în povestirile Balaurul şi Cealaltă Ancu\ă. este urmată de reconstituirea. 4e 51 spre concretul spalio-temporal. O atitudine similară a naratorului apare în Iapa lui Vodă... căci dragostea mea din anul acela se desfrunzise cu vara" (Fîntîna dintre plopi.. la hanul AncuŃei . duceam vinuri la Ńinutul Sucevei. Relatarea nu se face din perspectiva celui care ştie cum au decurs evenimentele.".. Iar nişte paseri cum nu s-au mai pomenit s-au învolburat pe furtună. iar noaptea stelele cerului. enunŃul sobru. stînd cu el la tîrlă pe dealul Bo-lîndarilor. „eu stăm aici în acest loc" (Iapa lui Vodă. transpunîndu-se în postura martorului de odinioară.]. s-aîntîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc. care anticipează — în mod fals — urmările pozitive pentru şeful arnăuŃilor ale prinderii lui TodiriŃă). care constituie secvenŃa orientativă propriu-zisă: „Trăia la noi. precizările ele ordin spaŃial şi temporal se întrepătrund cu detalii autobiografice. Motivarea procedeului este însă aici mai direct legată de tehnica narativă: dezvăluirea identităŃii boierului „mărunt la stat. p. Şi pe după Sîntilie. să trăiesc pe-atuncea şi să mă bucur altfel de viaŃă [.. chiar şi o coda.. în formula unei concise naraŃiuni obiective. Există însă în întregul roman un anumit grad de incertitudine temporală.. Dar asta s-a întîmplat într-o depărtată vreme. 44). avînd în mijloc pe-un om legat" (p. cu barbă roşă rotunjită". dar şi psihologic: „ascultaŃi ce mi s-a întîmplat pe-acesle meleaguri. dar închegată (incluzînd toate secvenŃele tipice. ele au — ca şi referirile la han — o funcŃie de actualizare a unei epoci trăite (excepŃie. p. „în ziua de Sîntămăria Mare.. Numai după fixarea acestui cadru „subiectiv". permiŃînd confruntarea impresiilor şi a aprecierilor. Comun povestirilor din IIanii-AncuŃei este faptul că timpul întîmplă-rilor narate este anterior reunirii călătorilor la han. 5—6).. şi spovedania lui Neculailsac. 45—46). 105).

sînt reluate cîteva informaŃii furnizate în prefaŃa povestirii de naratorul-erou dispus sa dea satisfacŃie curiozităŃii celor adunaŃi la han („Mă cheamă Dămian Cristişor [. iar Dămian Cristişor se reîntoarce cu bine la treburile sale. Hara-lambie. pentru că ele au roiul unor elemente mnemotehnice. poantele nu lipsesc nici aici. Componentele orientării sînt dispersate în cuprinsul rezumatului (cf. Rezolvarea este. de verificare a identităŃii referentului („ce Ńi s-a întîmplat dumnitale.. ca o secvenŃă care concentrează datele indispensabile înŃelegerii relatării. în acea vreme s-a fost ridicat asupra Ńării Moldovei. în cele mai multe cazuri. Atuncea am socotit că mi-a venit vremea să mă ridic şi mai sus cu puterile mele şi. un răzăş nebun şi nemernic din Ńinutul Vasluiului . „Aduc marfă de la Lipsea" — p.. 162). fiind o strămoaşă a noastră aici trăitoare la acest han. Chiar şi în povestirile în care nu există o gradare a întîmplărilor. Constandin Motoc este pedepsit sălbatic de boier (prima povestire din JudeŃ al . orientarea se realizează in forma consacrată. structura obişnuită pentru relatările orale asupra unor experienŃe proprii sau ale altora. Duca-Vodă nu mai ajunge la Ieşi. rezolvarea aducînd o puternică notă de tragism. esenŃială apare reconstituirea ca atare a unor momente trăite. (3) SecvenŃele de c o m plic a r e a acŃiunii si de rezol v a r c a conflictului au. scăpînd de urmăritori (Cealaltă AncuŃă). aducînd capul haiducului Haralambie. Era acest boier om stătut si văduvoi şi din cînd în cînd avea dumnealui plăcere pentru cîte-o muiere (iintr-a oamenilor.. în general. fără modificări. 52 Cf. dialogul dintre cele două personaje îndeplineşte o funcŃie fatică. [. fiind în acele vremi stăpîn pe moşie un boier ehiabur tare cu numele Răducanu Chiorii.. în pădurea de peste apă. O structură particulară a secvenŃei de orientare — ca şi a celorlalte secvenŃe constituite pe baza dialogului — este caracteristică pentru Istorisirea Zahariei fîntînariil. Negustor lipscan sau autobiografia succintă a orbului sărac). 158. „distribuirea baidere-lor" de către negustorul lipscan sau unele dintre detaliile despre „şcoala" calicilor orbi. a prins a arunca biruri asupra norodului ." — p. Ńiganii sînt puşi pe fugă şi Neculai Isac scapă cu viaŃa. folosite de Salo mi a pentru a declanşa funcŃionarea memoriei lui Zaharia. Tehnica relatării are în vedere uneori punerea în evidenŃă a poantei (Iapa lui Vodă). am ieşit din sat de la noi ş-am pornit în lume" — p. Cealaltă Ancută). 195—196). în Iapa lui Vodă. 191. — Acolo.. Complicarea acŃiunii urmăreşte. cronologia faptelor şi se caracteri zează prin fidelitatea faŃă de detalii. de obicei. dar rămîne mutilat şi o pierde pentru totdeauna pe Marga. de exemplu. precum au făcut alŃi negustori bătrlni. în concordanŃă cu ideea că binele învinge răul: pricina comisului IoniŃă e rezolvată de Vodă (Iapa lui Vodă).Aha! la Păstrăveni. JudeŃ al sărmanilor. dar îşi părăseşte slujba. Balaurul." — p. 53 în succesiunea lor. rămînînd fără vedere încă de pe cînd eram copil. Cîteva povestiri se abat însă de la această formă de construcŃie. în uliŃa mare" — p. m-am hotărît şi să mă duc la Lipsea" — p. —. 207 — 208). în aceeaşi categorie poate fi inclusă Negustor lipscan („Fiind de Cel-de-vSus rinduit într-o cinstită breaslă ca aceea în care mă aflu. duduca AglăiŃa se mărită cu Ilieş Ursachi. avînd ca naşi pe Vodă cu doamna (Istorisirea Zahariei fintînarul). 135—136) sau cele două povestiri din Orb -sărac( (1) „căci eu.]. ucisă de ai săi (Fînlîna dintre plopi). în alte povestiri. ci moare pe drum (a doua povestire a orbului sărac). 105—107). căci acea pădure s-a tăia li zicea poiana lui Vlădica Sas" ~ p. fericită. Avînd neistovită poftă de argint' şi aur. cînd erai flăcău. Duca-Vodă. Tufecci-başa Gheorghie îndeplineşte porunca domnească. rezolvarea aduce o încheiere care dă satisfacŃie naratorului-erou: orbul sărac revine în locurile natale. fără să intervină o convergenŃă a elementelor acumulate spre un punct caracterizat prin tensiune maximă (cf.. în secvenŃa de orientare. 161). într-o poiană pe care o ştii dumneata. rezolvarea propriu-zisă este însoŃită şi de o poantă comică: aluzia la pariul făcut de IoniŃă cu Vodă la han. pentru care lucru noi rîdeam şi făceam haz într-o privinŃă" — p. dar nu sînt îndelung elaborate de povestitor şi nu absorb interesul auditorilor. avînd ca singură dorinŃă ispăşirea crimei fratricide (Haralambie).. JudeŃ al sărmanilor („Era prietinul acesta al meu trăitor îp sat la FierbinŃi. de remarcat însă faptul că. acum citi va ani am ajuns cu bine la o stare multă mito are şi la puŃină avere. pe Şiret.] şi am dugheană la Ieşi.. — într-o poiană care a fost şi nu mai este. povestirea cu Vasile cel Mare din JudeŃ al sărmanilor). povestite de cerşetor). în cîteva povestiri. ca Antihrist. alteori se întemeiază pe o mare capacitate de dramatizare (Fîntîna dintre plopi. (2) [Minunea sfintei paraschiva] „s-a făptuit în vremea veche. ci agrementează relatarea (cf. supra). TodiriŃă Cătană fuge cu duduca Varvara..care îl escortau pe TodiriŃă Catană („îl cheamă TodiriŃă Catană. boierul cel rău este omorît (Balaurul.

atribuindu-şi implicit simplul rol de a transmite o „istorie" cristalizată prin tradiŃie („Ş-a rămas istoria acelei minuni de la om bătrîn la om bătrîn pînă în vremurile mai nouă" — p. 198). naratorii sînt implicaŃi în desfăşurarea întîmplărilor. „Iată pentru care pricină. ca semn al revenirii la planul real).. 142. m-am mirat eu de asemenea întîmplare. .„. ia forma consemnării unei atitudini colective: uimirea celor [care urmăresc drumul „misterios" al fîntî-narului după . fie şi numai ca 55 martori. Negustor lipscan — p. istorisirea Zahariei fîntînarul se încheie cu o coda de tipul celor caracteristice basmelor populare: proiectarea întîmplărilor narate în cadrul în care se petrece actul povestirii („Şi purcezînd la scaunul Domniei. au jucat intăi o toană aici. : „Iar unii oameni au scornit că părintele meu ar fi chemat balaurul. în acelaşi timp.. naratorul adeptă o atitudine de detaşare faŃă de cele relatate. 175 (vezi referirea la auditori şi adăugarea unor detalii despre planurile de viitor ale negustorului — p. cinstite comise IoniŃă. se fac menŃiuni asupra destinului ulterior al eroilor. infra). din sălaşul lui. „e ~ . 37). cf. siiFpencînd firul acŃiunii în acest moment de maximă intensitate. „Aşa. tata îi lăsa pe oameni sa vorbească. revenirea în prezent a naratorului este semnalată prin sugerarea unei explicaŃii personale a întîmplărilor relatate.. 62 (naratorul sugerează că acceptă punctul de vedere al tatălui său). o funcŃie de racord a diverselor naraŃiuni cu naraŃiunea-cadru. realizai în forme variate.. formula de introducere pentru coda este cea curentă în relatările orale: „aşas-aîntîmplat". are ca rezultat o încorporare puternică a elementelor de evaluare în Ńesătura narativă: corne rit arini intern. revenirea la situaŃia comunicativă care a declanşat „demonstraŃia'4 realizată sub forma de naraŃiune nu devine astfel necesară. Motivînd ceva din prezent.. prezenŃa intensificatorilor avînd o pondere mai redusă. în jurul căruia gravitează întreaga naraŃiune.. 175—176).hangiŃei. marchează punctul culminant al povestirii Iapa lui Vodă: primirea de către doinii a comisului IoniŃă.v~ . „Asta este. cinstiŃilor creştini. prima povestire din JudeŃ al sărmanilor — p.. în alte cazuri. Faptul că. secvenŃa de coda este introdusă uneori prin variante ale formulei de încheiere a unei demonstraŃii.. această faptă . în secvenŃa de coda. de drăcuşorul cel bălan nu s-a mai auzit nimic.. măcar că ca auzea.a clădit în tîrg la Ieşi biserica la care mă duc să mă închin" — p. pentru că aista-i moştenire din iapa iui Vodă" — p.: „Aşas-aîntîmplat. „iată de ce": „Iaca de a trebuie să vă uitaŃi ca la un lucru rar lai calul meu cel roib." — Cealaltă Anculă._. am fost jurat schitului Durau" — p. este pus în evidenŃă prin scurte întreruperi ale relatării propriu-zise. între altele. 149 (în ambele cazuri. a stat acolo la pîndă ş-a stropşit pe slujitorul Domniei. prin conceperea lor ca ilustrări ale aceluiaşi punct de vedere. aparŃinînd naratorului. şi să fiu înfricoşat" (p. 37 — 38 (de remarcat tranziŃia spre coda prin referire la planul real. p. asigtirînd unitatea cerută de formula de „romanee pentru care optează autorul. în finalul povestirii Orb sărac. — şi înŃelegeam că lelea AncuŃa. punctul culminant. 17). De remarcat şi faptul că. Insolitul momentului. 19 (vezi şi implicarea directă a auditorilor prin folosirea persoanei a Ii-a 54 plural. 222). pintenog de trei picioare. în versiunea liŃei Salomia. Alteori. de asemenea. un mijloc prin care povestitorul dirijează şi controlează receptarea. Mai degrabă răul acela. 127—128. şi nimene nu 1-a mai văzut niciodată" — Balaurul. cf. — însă el ştia mai bine decît oricine de care poruncă ascultase dihania furtunilor. (4) Povestirile din roman sînt urmate de o coda. formula este urmată de cîteva detalii despre soarta eroilor). prin care perspectiva este readusă la momentul relatării. 18). „Asta a fost". la hanu-AncuŃei" — p. cînd se uita în lună. ca formă a evaluării. de obicei. TodiriŃă Ca-tană..". delimîtmd. auzea ce se petrece la celălalt mal.. manifestată. p. este preponderent. în general.asta e (a fost)". Ea se justifică prin relaŃia de „serie" dintre povestiri.. în ultima frază a relatării: Tufecci-başa Gheorghie . în spaŃiul cărora naratornl-erou îsi consemnează reacŃiile emotive şi gîndurile: „m-am înfăŃişat"cu inima bătind la poarta supărările mele" (p. (5) Două tipuri de procedee ale evaluării sînt mai frecvente în roman: comentariul şi comparaŃia. Coda îndeplineşte. realizată adesea prin confruntarea propriei opinii cu altele exprimate. Nu cred să fi fost farmece de-.. ExcepŃie face Fîntîna dintre plopi. în care un asemenea rol îl are discuŃia auditorilor asupra celor ascultate (v.. % Sînt numeroase cazurile în care modalităŃile cvalnative funcŃionează ca marcă a punctului culminant al relatării. Comentariul inter n.sărmanilor). într-adevăr. sobrietatea expresiei este aceea care subliniază dramatismul situaŃiilor. in ambele cazuri. Ca solomonar cuminte. în Istorisirea Zahariei fîntînaruL comentariul intern.. Expresia directa a atitudinii subiective a comisului detaşează net episodul de restul ansamblului narativ. Eu n-am ştiut ce-a fost şi nici jupîn Costea n-a spus niciodată. a doua povestire din JudeŃ al sărmani-lor __ p.. fraŃilor creştini". în majoritatea cazurilor. constituind.

]" (p.. 34). Comportarea de moment a eroului supusă. în povestirea Har alambic. confruntării cu etalonul normalităŃii: „ ÎI ştiam frumos si falnic. Deşi rŃin naratorului. în esenŃă naratorul omniscient: „Vodă Ipsilant a intrat posomorit între boieri. Comentariul extern al naratorului. t îi toate aceste cazuri. parcă se cumpănea" (p.. Comentariul naratorului-martor. Formula interogativă. 36). Cînd colo. în linii generale. trei momente se detaşează prin introducerea unor mărci evaluative. plasat înainte de coda: „şi Dumnezeu a vrut să nu piară. Totuşi. prin intermediul căreia se insistă asupra caracterului neobişnuit al situaŃiei relatate. cum am văzut puŃini oameni în viaŃa mea. Comentariul este modalitatea de evaluare prezentă şi în J al sărmanilor. de observat alternanŃa imperfect/perfect compus). similare: apariŃia lui Vodă la divan.„semnul cumpenei sale". comentariile se apropie m grabă de o ■&. ci să se chinuiască pe lumea asta. care umblă cu ciubote de iuft şi cu nagaică: numai aşa femeie ar fi potriva lui. prietinul nostru" (p. care adoptă de la început atitudinea celui care re. ce vedem noi? [. neimplicat în acŃiune.. 35. Surpriza produsă de apariŃia tinerei femei este potenŃată tocmai prin raportarea Imaginilor ipotetice la cea reală." (p.. 146). în stil indirect liber. respectiv. De remarcat. prin juxtapunere. ci numa-şi pieptăna barba cu degetele şi pufnea" (p. de pe poziŃia unui observator exterior. tipic orală. Formulările sînt d. în ultimul enunŃ. cu vreo cneaghină de cele de la muscali.... Nici n-a răspuns la închinări..!ă de asemănătoare: „Atuncea prietinul acesta al meu a simŃit că-i c pe spinare păr de cîne turbat [. . insistînd printr-o comparaŃie asupra intensităŃii neobişnuite a reacŃiei sale. care le contrazice total. 5 şi. punctul culminant: confruntarea dintre fraŃi. că dincolo pe tă-rîmul Tartorului" (p. în al doilea — de pe poziŃia participanŃilor Ia scenă: Xîr-d şi-au ridicat boierii ochii cătră el l-au văzut fără sînge-n obraz şi. Primele doua îi sînt cunoscute indirect naratorului. neidentificat. pune în relaŃie cei doi termeni ai comparaŃiei. perceptibile vizual. comparaŃia neexplicită.] ş-am văzut că-i vreme de prime (p. 22T Nimenea n-a înŃeles. în ultimul — de pe poziŃia naratorului devenit el însuşi personaj: „Ş-a intn ud şi cu obrazul supt şi cu ochii spăriaŃi. 136). însoŃeşte prezen56 tarea detaliilor care configurează deznodămîntul primei povestiri (schingiuirea eroului). x\ zis repede şi răguşit: [. comentariul este implicit. NaraŃiunea este suspendată prin inserarea singurului comen tariu explicit din text. 37). 141) sau încearcă să se obiectiveze printr-un enunŃ cu valoare de generalizare. el aparŃine naratorului-martcr: „Ş-atuncea am înŃeles cine-i Haralambie [.:-. traducînd o stare de spirit. înregistr< i reacŃiilor eroului marchează momente-cheie: descoperirea trădării ?. Consemnarea reacŃiilor personajelor se face din perspective diferite: în primul caz. acceptarea de către Gheorghie a misiunii de a-şi prinde fratele şi venirea lui Haralambie hăituit la casa din Bozieni. care notează detalii ale comportării boierului. nu numai prin gradul de integrare iu >mictura epk şi prin acuitatea notaŃiilor. la limita dintre secvenŃa deznodâmîntului şi codse revine la procedeul iniŃial de evaluare: notaŃia-comentariu a naratorului omniscient: „A fost jalnică vederea aceea şi-au plîns în divan Vodă şi boierii" (p. reîntîlnirea cu Răducanu Chioru. sară. în ambele povestiri ale lui Constandin Motoc. de tip intern. Intriga. cît era de nalt şi spătos. în prima povestire. în scena a treia este prezent un procedeu suDiimentar de evaluare. reia1 are caracter autobiografic. După care. ca individualitate distinctă faŃă de lumea naraŃiunii. care se mani. [. 141).. istorisire aflctă de la eroul întîmplărilor. în cazul ultimului — ştiut ui său este cei al unui martor ocular.] o copilă ca de şaptesprezece ani" (p. 35). sosirea noii soŃii a boierului. Naratorul vorbeşte în numele său: „Eu nu înŃeleg de ce n-a murit" (p. 31 — 32). PrezenŃa unor asemenea elemente conturează distinct cîteva momente. şi prezenŃa unui clement explicit de evaluare: comparaŃia cu un termen ireal. care sugerează că. Nici boierul nu ştia ce răspuns să deie Domnului său" (p. are o m proprie. detaliile notate. cum sa făcut asta şi s-a mirat mai ales Vodă de ••■Uepciunea cumpenei"' (p. 221-222). e precedată de o secvenŃă deliberativă. subliniind importanŃa relativă a unităŃilor narative componente. Trăsături similare privind distribuŃia elementelor de evaluare în text se pot recunoaşte în povestirea Balaurul. în realitate. care configurează un comparant: „Cu vreo văduvă de cele de abanos.....] Văzînd înainfe-i pîclă de sînge repezit acasă. îşi rodea barba şi n-avea astimpăr" (p. spre coliba unde îi „descoperă' pe tinerii îndrăgostiŃi: „Nimene nu înŃelegea ce este. 47). Şi cînd venea uneori. şi „A simŃit zbătîndu-se în ei o dihanie" (p. cu semnificaŃie simbolică superlativă.] îşi punea uşor mîna în creştetul meu şi mă mîngîia. în povestirea a doua. 52).. Si în aceasta povestire. Există însă şi povestiri în care elementele de evaluare apar distribuite în cuprinsul textului. însoŃeşte momentul confesiunii personajului: „Boierul nostru era aşa de tulburat şi aşa de rătăcit..

versatia avînd o funcŃie subsidiară.. în Flntîna dintre plopi. 58).' (p. m-am mirat eu de asemenea întîmplare. în sfîrşit. zguduirea produsă de moartea Margăi: „Şi parcă gustam din sîngele împrăştiat pe colacul fîntînii" (p. îSe reŃin expresia explicită a caracterului excepŃional al faptului („muget peste fire şi nemaiauzit") şi încercarea de concretizare prin comparaŃie („Cu coada subŃire ca un sul negru". p. este invariabil legat de evocarea fîntînii. Ultimul enunŃ evaluativ coincide cu ultima propoziŃie a naraŃiunii. elementele de evaluare substituie relatarea punctului culminant. După încheierea povestirii se instaurează 59 pentru un timp liniştea. povestirile orbului sărac sînt.1' (p. „lepădă o revărsare de grindină şi ape. specifică este absenŃa elementelor de evaluare din partea de relatare propriu-zisă. în fine. Iar în umbra de dedesubt sta Marga. reacŃiile sale nu se exprima verbal: „Numai comisul IoniŃă mormăi ceva şi se uită cu fudulie in juru-i (p. Atitudinea personajelor. 60). Intensitatea emoŃiei afectează capacitatea naratorului de a percepe lumea înconjurătoare.] Şi mă oprii. în vîrful plopilor. lipsite de elemente evaluative. „gura i se deschidea ca o leică în nouri". Au valoarea unor asemenea elemente comentariile în stil direct ale celor care ascultă povestirea lui Dămian Cristişor. marchează tranziŃia spre coda. Am avut o tresărire năprasnică în toată fiinŃa. şi eu am simŃit pe mine cămeşă de gheaŃă" (p. 60 —Gl). 197). După istorisirea călugărului Gherman. Alteori. ApariŃia „balaurului". Nediscutînd despre ceva anume. exterior povestirii propriu-zise: . şi-i sticlea luna în ochi"— (p. comentariul intern al naratorului-erou. Cîteva povestiri prezintă anumite particularităŃi în privinŃa elementelor de evaluare. ci are finalitatea de a declanşa o relatare de tip memorialistic. neliniştea şi incertitudinea stîrnite de întîlnirea cu Marga:. 126).. instituŃiile etc). proiectată într-un plan fantastic. cît şi propria sa reacŃie: „Am rămas înlemniŃi. emoŃia primei în-tîlniri: „Ş-am pus pe roib în pas cînd am simŃit că m-apropii de f î n t î n a cu patru plopi. 97).. DistribuŃia mărcilor evaluării în cuprinsul povestirii conferă unui element de cadru al acŃiunii: fîntîna. Chiar şi comisul IoniŃă — person prin intermediul căruia autorul pune în relaŃie diversele povestiri atribuindu-i intenŃia. integrativă (conectivă). Povestirea nu reprezintă o secvenŃă de pauză dintr-un episod conversaŃional. care însoŃeşte povestea sa tragică de iubire. ci reprezintă episodul de bază. tablou reconstituit în detaliu. reacŃia naratorului-martor). îmi bătea inima şi mă temeam să nu găsesc locul mort [. echivalează cu triumful fantasticului. Neculai Isac le destăinuieste celor care-1 ascultă. de asemenea. cu mina streaşină 58 la ochi.] ş-a tăcui cu uimire o vreme" (p.îi crescuseră la mîni ghiare agere cu care-şi ameninŃa soŃul. In Cealaltă AncuŃă. în concordanŃă cu faptul că dialogul (exterior povestirii propriu-zise) nu se încheagă în roman în maniera obişnuită. 149). Pentru Negustor lipscan. la f întina singuratică. Mi s-a părut? A fost o arătare?. urmată de revenirea la starea iniŃială de dialog. Lipsa comentariilor — care constituie situaŃia obişnuită — este. 79). parcă ar fi luat pe sus albia Moldovei ş-ar fi prăvălit-o asupra noastră"). Mi s-a părut că văd în părul ei şi corniŃele cu care voise odată să-1 împungă" (p. cor. cxprimînd o perpetuă uluire faŃă de tot ce este diferit în raport cu propriul lor univers de viaŃă (trenul. lucea asfinŃitul. trădînd o receptare activă. rînd pe rînd. Comentariul naratorului.Aşa. de exemplu: „Noi gospodarii şi din łara-de-Sus am rămas tăcuŃi şi mîhniŃi" (Fintinu (Unire plopi \ „Apoi ne privi tulbure şi începu a rîde pieziş. vezi. de altfel... în legătură cu teme ale existenŃei cotidiene.. viaŃa cotidiană. anulînd progresiv graniŃa dintre real şi fantastic: „. „Răzăşul s-a arătat mirat [. nerealizată. 126). care se substituie complet realităŃii (p. semnalată prin notaŃii ale scriitorului. 126). din diverse unghiuri (tulburarea cosmosului. şi îşi comunică propria reacŃie în faŃa încordării neobişnuite a hangiŃei („O priveam stînd aşa şi aşteptînd.. Naratorul-martor notează sub forma comentariului intern atît reacŃia globală a celor de faŃă la înfruntarea dintre boier şi soŃia necredincioasă. o valoare simbolică...Mărcile evaluative se acumulează în jurul punctului culminant. (d) Specifică pentru structura textului în Hanii-AncuŃei este alternanŃa povestire tăcere. de exemplu. oraşele apusene. văzîndu-ne că tăi (JudeŃ al sărmanilor. şi. ne permite să . de a-şi asuma pentru a doua oară funcŃia de narator — îşi stăpîneşte uneori pornirea de a rupe tăcerea. Marga era lingă mine"' (p. 85). Răpirea duducăi Varvara rămîne învăluită în mister: „Nimenea n-a înŃeles ce-a fost şi ce s-a întîmplat" (p. 97). oamenii adunaŃi la han nu se grăbesc să reia activitatea conversaŃională... manifestări ale oamenilor. cu o singură excepŃie: consemnarea reacŃiei lui Duca-Vodă în noaptea în care demonul îl ameninŃă cu ispăşirea păcatelor („DucaVodă a îngheŃat în patul lui de argint auzind glasul" — p. 127). Ie-nache coropcarul relatează numai ceea ce a văzut: comportarea ciudată a AncuŃei („Numai pe AncuŃa o vedeam că ascultă cu încordare.. 38). prin care se delimitează secvenŃa intrigii. — şi de la o vreme in-ara întors de cătră ea cu frică" (p.

98. şi pe unde ajung ■ t e m i n c i u n z\ de sta lumea şi se uită la dînşii cu gura casc 203—204). ObiecŃiile sînt formulate impersonal. [. nu merita atenŃie şHaude deotte. fără a depăşi limitele impuse de cerinŃele polii itive. în Fîntîna dintre plopi. era „controlabila'4. 222).a i rdă mai puŃină atenŃie evaluării contribuŃiilor preceăen. dar motivarea pe care o dă presupiine. p.recunoaştem prezenŃa unor comentarii implicite.. 98. Schimbul verbal care se încheagă are structura: O teme (Salomia) -> Cerere indirectă de reformulare (narat ersonaj) -> Reformulare indirectă (Salomia). stau deoparte. discuŃia este deplasată abil de Salomia in lirecŃie. 222). Bătrîna contestă valoarea de adevăr elor relatate de orb • naratorul este acuzat deci că ar fi luci dma calităŃii—. na~ raŃiunii realizate de Salomia lui Zaharia („Zaharia a spus")> aPrecierea celor ascultate printr-un singur epitet (frumoasă) şi introducerea lrne" diată a unui enunŃ formulat impersonal — după principiiă straJ:eg1Ńe . $2). relatată. astfel trăiesc unii fără grijă [. care l-am adus şi l-am scoă en ve(eerea or..]. demult. ° săJ1\in~ i punctului de referinŃă. Zaharia a spus o istorie frumoasă" — p.. care fac referire la cele ascultate. astai o întîmplare din vremea noastră. 98. Istorisirea cerşetorului orb prilejuieşte identificarea narat. naratorul-autor-personaj). 199).tee(iecit prefaŃării propriei sale. Există şi cîteva situaŃii în care povestirile sînt urmate de s dialoguri. Ca narator virtual. Disputa cu îiaratorul-autor-personaj se încheie alăa aicle renŃia ca arbitru a comisului IoniŃă marchează acesă nioment („într-adevăr.. ca versiune a unei istoi 60 circulaŃie curentă. de fapt. AncuŃa). fără referire la povesacă."—p. printr-un act dev rememorare şi confruntare: „Am iltat şi de la mama întîmplarea asta. după depăşirea momentului de linişte. despre întîmplarea asta" — p. de Săomia: es ată de reacŃia promptă a fîntînarului. a orbului sărac. cealaltă. şi el e la mare cinste!" (p. de către hangiŃă.. nînd că s-ar fi rătăcit prin lume" (Orb sărac. ile celorlalŃi în legătură cu felul în care şi-a demonstră °Plnla ca ►risirea anterioară.ir> !n aoelaşi limp. aşa este!" (p. comisul IoniŃă). dacă nu retractarea afiriilor. d. Disputa nu se înclieie pnntr-o are de tip Satisfacere.. atrăuirea.] Poate dumneata. care confirmă exactitatea urnii femeii: „Hm! făcu Zaharia [. e\ăltlnă aPre. implicînd faptul că natura celor relatate exclude posibilitatea de falsificare: inedită a fost numai povestirea autobiografică..]. Ca dovadă. relatări ulterioare. însoŃite uneori de exprimarea unui sentiment de solidaritate cu povestitorul („Da. unche-vei fi fiind unul Costandin.. 206) -.Mai mT tă este reacŃia povestitoarei. Bătrîna nu reăne exP"clt >ra celor susŃinute. urmează intervenŃii cu conŃinut evaluativ: confirmări ale autenticităŃii povestirii („Tot aşa îmi povestea şi mama. i pare să-şi refuze satisfacŃia de a se afla în centrul atenŃiei grulî ca povestitoare — deşi o afirmaŃie anterioară ne-o aă'aAta dornica asemenea satisfacŃie: „Eu. pune bazele declanşării unei noi povestiri („Deşi alŃii Ştlu Ń1 maJ frumoase şi mai minunate" — p. despre care am auzit pe maica . cel puŃin amendarea conŃinutului lor. Comentariile apar însă în deschiderea povestirii următoare {Istorisirea Zahariei (întinând): liŃa Salomia şi nar&torul-autor-personaj exprimă aprecieri opuse în legătură cu cele ascultate. ceea ce trădează ezitarea defrn#slvae ăin~ în autenticitatea povestirii este argumentată pneJ condiŃia ?ă inferioară a povestitorului: „Insă ce crezare poat6 sa aiba ceă netrebnic dintre toŃi?" (p. Naratorul-a t încearcă să obŃină de la Salomia. comisul Ionl. sau solicitarea unor informaŃii suplimentare („Mai este în fii ina cu cei patru plopi?" — p. aşa-i. care se detaşează de Pr0Pna ei transferînd statutul de autor lui Zaharia: „V-am e. convertindu-se în prefaŃa naraŃiunii următoară Istorisirea Zahariei fîntînarul.PUS eti0LUv' st fîntînar a văzut şi ştie lucruri mai presus decît al!"e (p. 206). ă22).

prin forme ale adresării directe („Păi ce vreai să facă. aducînd date de ordin comportamental relevante pentru psihologia personajului central şi pentru definirea universului uman în care acesta se manifestă. emite o apreciere superlativă. îl întrerupse pe Moromete spunîndu-i că minte" — p. „Manevrele " sale constituie o amplă prefaŃă. de învăŃat să fumaŃi. printr-o înflăcărare mimată — truc dezvăluit de autorul-narator. Moromete speculează şi această situaŃie. 61 1. de la munte la baltă.ăinteresant. 154—170). Moromete. 260). dar nu autoselectîndu-se ca narator. Morometii.ale politeŃii negative —. I (p. mai veniseră 62 vreo cîŃiva inşi care se aşezaseră pe iarbă fără să se anunŃe prin bună ziua: erau vecinii lui Moromete" (p. sau Ńin de „tehnica" relatării orale.206) De fapt. şi comentariul din Cruceru. scopul pe care îl urmăreşte fiind elicitarea povestirii. 259.2. implicînd exagerarea. şi altul ca el nu mai găsiŃi" — p. care îşi aminteşte de o vizită la casa cizmarului. lasă-1 pe Cocoşilă. încercarea lui Dumitrii lui Nae de a „schimba vorba". tipul de povestire rituală. încearcă să-1 discrediteze pe narator — şi deci să anuleze starea de receptare creată şi să risipească auditoriul — contestînd anticipat valoarea de adevăr a relatării lui Moromete („Cocoşilă. mă. fiindcă „s-a întîmplat să vadă nişte mari pozne înviata lui' (P. pentru că „lui Moromete nu-i place să audă vorbinduse deşucheat" (p. „Bruiajul". care poate crea premisele asumai1 rolului de estitor. 260). Privită din perspectiva ansamblului narativ complex al romanului. interpretată din această perspectivă. stimulează cunoscuta vervă narativă a eroului. Marin Preda. Moromete îi provoacă pe cei cîŃiva consăteni adunaŃi în curtea sa să se constituie în auditori ai povestirii pe care o are în minte: imaginează o replică paradoxală a lui Pisică destinată numeroşilor lui copii („De vîndut pămîntul. „între timp. 1985. Dumitre?!" — p. ci răspund Unor cerlnte strategice integrative. substituindu-i-se în acest rol. 260). „ Reluarea afirmaŃiei din prefaŃă sub forma „Nu există. . domnule!" constituie. O consemnează însuşi autorul-narator. mă. Istorisirea Zahariei fîntînarul ilustrează faptul ca. în cadrul schimbului în curs. care. într-una dintre menŃiunile sale: „După felul cum vorbise. drept o structură continuă. voi nu ştiŃi nici unul cu cine avem noi de-a face aici în sat" — p. 261) —. subliniază explicit ignoranŃa celorlalŃi. pentru ca interesul pentru tema adusă în discuŃie să nu se piardă („Cine? Pisică. Efectul obŃinut este. 259—265) Istorisirea lui Moromete despre familia cizmarului Tudor Pisică ilustrează. vi l-am vîndut. produse ca urmare a desfăşurării concomitente a altei acŃiuni (repararea gardului). Simpla încuviinŃare a spuselor sale nu are pentru Moromete valoarea unor mişcări de satisfacere. spune de ce zici că nu mai există altul ca Pisică(i (p. integrată unei conversaŃii (cf. de asemenea. o procedură de iniŃiere a povestirii şi r e -z u m a t u 1 ei. Moromete părea să aibă ceva nou de spus despre Pisică" (p. 261). reia numele vii-toruiui său „erou". întrucît întreruperile nu sînt determinate de intervenŃii din auditoriu. în esenŃă. v-am învăŃat. şi la turci să căutaŃi. 260). cel scontat. în acelaşi timp. 260).Hai. Dumitre?!" — p. care. 261). pînă la urmă. gelos pe ceea ce avea să urmeze. Dumitre!'' — p. atuncă cin. care necesită o motivare. despre acesta („Să căutaŃi în toată România. 260).. De altfel. ci la solicitarea celor de faŃă. bătrîna vede ăn narea acestuia ca narator ocazia ideală de a-şi manifesta va lentele epice. 259). de tehnică epică. Povestirea care urmează poate fi considerată. De remarcat strategia intervenŃiilor lui Moromete. Toate acestea nu reprezintă decît modalităŃi de reformulare a temei sugerate de Dumitru lui Nae. Ele sînt de tipul fenomenelor de bruiaj. mai ales." aPar» coiiicntariile care urmează povestirii propriu-zise au au făîicăia Pre~ ponderent analitică sau evaluativă curentă. cunoscînd firea taciturnă a lui Zaharia. şi disdltia ""IrŃata de Salomia asupra povestirii orbului sărac are o funcŃie strategica: 'ducerea ideii că fîntînarul este un narator mult mai. pentru că sătenii ceilalŃi — auditoriul obişnuit al lui Moromete — sînt familiarizaŃi cu „tehnica" acestuia de „a se înscrie la cuvînt". 260) şi. de băutură mai învăŃaŃi şi singuri" — p. intuind faptul că o povestire reuşită este pe cale să se declanşeze. Alte notaŃii ne dau imaginea alinierii treptate acelor prezenŃi ca auditor iiJDumitru lui Naeăse aşază ? vmai bine pe pămînt" (p. „Pisică. determinîndu-i pe ceilalŃi. 259—260). menite să pregătească terenul pentru povestirea pe care vrea sa o spună. care îl caracterizează drept „falsa lui înfierbîntare" (p. p. capătă aparenŃa de dialog.2. în care sînt angajate alte personaje (Paraschiv şi Niculaie). ea constituie o subeomponentă a orientării. sugerînd astfel că el este singurul în posesia unor'date inedite despre Pisică („Păi. să facă mişcarea de Satisfacere aşteptată: solicitarea directă a povestirii: . aproape pe neobservate. O reacŃie diferită are Cocoşilă.

în structura povestiri i proprr u-z i s e se remarcă amploarea orientării şi diversitatea procedeelor e v a 1 u arii. exterior expunerii propriu-zise a faptelor. Paraschive?! [. Interpelarea lui Cocoşilă: „Tu ai fost vreodată. mă. Alteori. specifică lui Moromete. Moromete vrea să prevină eventuale întrebări asupra împrejurărilor care l-au determinat să se ducă la cizmar. furnizează explicaŃia pe care o consideră cea mai plauzibilă: necesitatea de a-şi repara cizmele. cum n-am mai văzui eu de cînd m-a făcut mama mea" (p. în diverse cariante. Detaliile privind starea încălŃămintei sînt menite să dea credibilitate motivului invocat. deci de satisfacŃia lărgirii ocazionale a cercului auditorilor săi. „Ce-ai cu el. care îl aliniază mai degrabă ca participant la cealaltă acŃiune în curs decît la aceea în care e direct implicat.. prin caracterul lor total ieşit din comun. Modul de manifestare a celorlalŃi constituie un stimulent pentru Moromete. dar eu n-am mai 64 văzut paturi ca ale lui Pisică" (p. în fond.. ştiind că. p. este vorba şi de o tehnică a temporizării. nene! începe bătaia! începe păruiala! Ce-i faci. în structura propoziŃiilor. două atitudini: invidia lui Paraschiv— similară. ługurlane? — Nu . Ambele reprezintă. Cocoşilă?" (în casă la Pisică. în fine. de tutun!" — p. Există o permanentă interrelaŃie între povestitor şi ascultători. Supradimensionarea componentei evaluare este în strînsă relaŃie cu episodul polemic care precedă naraŃiunea: Moromete îşi concepe relatarea ca pe o demonstraŃie a ideii că. întîi încet şi subŃire! „Sfîr-— şi pe urmă tot mai gros — fi-li-căl" (p. — repetiŃii: „Sărea şi mormăia! Sărea şi mormăia!" (p." — p. adresarea către unul dintre auditori are rolul de a-i stimula interesul. 263). comentariul „n-am mai văzut". 263) —par a semnala faptul că eroul e interesat şi de activitatea care are loc sub ochii lui.. externe sau integrate în povestire. nene. într-un fel. 261). cu aceea a lui Cocoşilă — faŃă de audienŃa de care se bucură Moromete printre consăteni şi interesul lui Niculaie pentru povestire. constituind o secvenŃă de tipul aparte-ului („. 263). aspect al tehnicii relatării orale. prin care se urmăreşte captarea auditoriului (v. 262). Există însă şi alte comentarii evaluative. „N-am mai văzut de cînd m-a făcut mama" (p. Dumitre. iniŃierea unui scurt schimb de replici. nu este legată de „nesiguranŃa" sau de „ezitarea" povestitorului (fumbling). Moromete îl face să recunoască singur că nu dispune de argumentele necesare susŃinerii afirmaŃiei sale („N-am fost" — p.. nu se limitează. acolo?" — p. 262. de fapt. de contestare a veracităŃii povestirii. creată prin u iosirea formulei „Fiindcă veni vorba de. Chiar formulările sale care prefaŃează şi apoi rezumă povestirea conŃin un comentariu evaluativ direct al acesteia. se repetă în cuprinsul povestirii: „Nu ştiu. Moromete?" (p.. raportîndu-se în mod indirect la ati63 tudinea anterioară a prietenului său. de fapt. de asemenea. Adresarea.. care nu sînt concentrate într-o secvenŃă anume. ci este o formă de manevrare a auditoriului. supra şi observaŃiile asupra rolului similar al unor secvenŃe de inserŃie). ia forma relatării de către Moromete a unor reacŃii pe care le-a avut în cursul desfăşurării faptelor povestite: „Ei zic eu! Ce să-i faci? Aici trebuie instrucŃie!" (p. Recunoaştem. Niculaie!" — p. ConstrucŃia ei are însă la bază strategii anticipative specifice. ştiŃi. 264). 263). De remarcat aparenŃa h integrare a acestei secvenŃe de inserŃie în povestire. „uite-aşa spunea. reacŃiile sale sînt determinate de sesizarea efectului pe care povestirea îl produce asupra lui Niculaie. adineauri. 262) are un evident caracter polemic. Dimensiunile orientării ar putea părea nemotivate dacă nu am Ńine seama de explicaŃiile din pasajul autorului-narator care o precedă. întreaga justificare a vizitei la Pisică este — aşa cum ne îneunoştinŃează autorul-narator — inventată. în acelaşi timp." (p. Povestitorul îşi exprimă în permanenŃă uimirea faŃă de vele văzute în casa lui Pisică. prin sublinierea unei anumite „complicităŃi" date de existenŃa unui fond comun de presupoziŃii („îŃi spusei. inclus naraŃiunii. la funcŃia fatică obişnuită. de alimentare a curiozităŃii acestuia. consemnează... ci sînt dispersate în cuprinsul întregii relatări. la rîndul său. „łine-te. singurul resort al acŃiunii sale a fost curiozitatea şi.] łine-i cuiele bine. după o scurtă ezitare. elemente de evaluare din clasa intensificatorilor şi a comparatorilor: (a) dintre intensificatori: — procedee ale fonologiei expresive: „«Deştepta-reaU. modalităŃi indirecte de evaluare a istorisirii iui Moromete. 261. Replicile adresate de Moromete fiilor săi — secvenŃe de inserŃie în naraŃiunea propriu-zisă („Ce faci. în episodul la care ne referim. Alteori. 262).mai dă-mi o Ńigare. „controlează" receptarea prin forme ale adresării directe. concretizate prin mişcări de Motivare şi Amplificare. „łine cuiele acolo. 262). 264). care.constînd din replici de admonestare rostite de Paraschiv sau din replicile de protest ale lui Niculaie. precum şi mărci intrapropoziŃionale ale evaluării. cele prezentate merită să fie povestite (şi ascultate). „şi acolo în faŃa mea a început o viermuiala. comentariul. marcată în text prin puncte de suspensie. „Şi urlă. Cocoşilă! Tu nu fumezi. 264). ŞtiŃi? Ca la armată!" (p. urlă! Au! Au! Au! Şi mă-sa cu . Niculaie" — p. 263). în realitate. 262).

ci compune ceea ce am putea numi un „tablou de moravuri". dar neîncheiată (cf.3.. între cele două planuri narative producîndu-se subtile interferenŃe. dar structura lor fragmentată permite combinări originale ale celor două fire epice. 264). Strategii narative în dialog 1. sau anterior explicate: „Era băiatul ăla al lui. şi cu cit da aia mai mult. povestirea doamnei din Bubico). d-aia urla şi fata mai tare" (p. 265)." (p. 66 o oferă un episod al complicării din povestirea-cadru (apariŃia profesorului Mişu cu acul de cravată nou." (p. care a declanşat-o.degetul în ureche. cu privirea sticlind de satisfacŃie" (p. — comparaŃii propriu-zise: „un ăla ca un gherlan. 265). scena dintre soŃia lui Pisică şi una dintre fetele lor mai mici.. după care familia îşi începe treaba: păpuşeşte tutun şi fumează. într-o intervenŃie care precedă coda.). se uita la mine. 262)." (p. 262). I. 263). a cărei structură e continuă. în acelaşi timp.. 200). întrebarea pusă de Dumitru lui Nae: „Şi ce dracu face el cu banii de pe pămînt?" (p.şi mormăia ca un urs" (p. care reintegrează întreaga naraŃiune în conversaŃia referitoare la vînzarea pămîntului de către cizmar. — formulări interogative (indirecte): „Pe unde venise.. nu ştiu! [. „şi începe să urle ca în gură de şarpeu (p. se integrează în naraŃiunea-cadru ca augment al orientării. După coda. . Dumitre?!" (p. Se ridică apoi să vadă cum a bătut Paraschiv ulucile: ceilalŃi înŃeleseră că au stat destul şi se ridicară să plece" (p.R. NaraŃiunile din Cadou. cu briliant). Multe dintre schiŃe sînt concepute sub forma unor confruntări cu structură incompletă: secvenŃa finală lipseşte adesea sau e iniŃiată. rezolvarea naraŃiunii subordonate (relatarea lui nenea Mandache despre demersurile soŃiei sale pentru cumpărarea avantajoasă a unei case) se realizează în interiorul naraŃiunii-cadru. Moromete însuşi este cel care. naraŃiunea subordonată este integrată secvenŃei de bază a confruntării (tranzacŃia).. încheindu-şi rolul şi părăsind centrul scenei. NaraŃiunea nu înfăŃişează. complicarea ei se realizează prin juxtapunerea unor scene: deşteptarea familiei." (p. bate din palme.. — metafore: explicate imediat: „Erau aşezate acolo în magazia aia a lui — fiindcă aşa de mare e odaia unde stau ei. intervenŃia lui Cocoşilă.. de fapt.F. ca o magazie" (p. a început o viermuiala. zic cinci" (p.3. o coda a povestirii despre briliant (reluarea laitmotivului comentariului lui Stasache la propria sa povestire acŃionează ca un element de feed-back). în DiplomaŃie. încăierarea copiilor privită cu nepăsare de părinŃi („care mi s-a părut că Ńine loc de mîncare" — p. De aceea.. Ca dovadă. 262). 265). determină.R. 265)..1. fără a fi marcată explicit ca atare. creează posibilitatea introducerii unei coda: „Păi nu-i trebuie să bea. 265). Istorisirea lui Moromete nu e comentată de ascultători.. că mă apucase de gît. de exemplu. de . care prezintă similarităŃi cu tipul povestirii rituale. L. secvenŃa rezolvării din povestirea lui Stasache despre „pierderea" briliantului (anunŃată la ziar) reprezintă un final deschis. introduc în naraŃiunea regentă componente esenŃiale ale complicării. Rezolvarea nu are nici ea valoarea tipică a unui deznodămînt.'. dă-i. dar şi o coda a povestirii-cadru despre familia Panaiotopolu. parcă ar fi văzut o magaoaie" (p.. 5 _ c-da 1354 65 Singurul moment de întrerupere reală a firului narativ apare după această componentă. completînd fişa „personajului" principal. presupune o anumită suprapunere de planuri narative: ea constituie. printr-o remarcă de o ironie tăioasă. 264). un instantaneu considerat relevant pentru atitudinea auditorilor: „Dumitru lui Nae îşi mişcă fălcile şi rămase cu dinŃii dezveliŃi într-un rîs mut. Povestirea segmentată. 264). ce să te scuturi. 264).. NaraŃiunea din Bubico. Dar ca să nu zic zece. Mai trebuie un viŃel care să se uite la ea. 265). împrăştierea auditoriului: „ Nu e gata! spuse el.] mă scutur eu niŃel. inclusiv pentru clasa tranzitorie a povestirilor incluse ca replici mai ample ale unui anumit personaj într-un dialog (vezi. coincizînd. de exemplu. 262).. 1. de-o şchioapă.F. constituită prin dialog. 262). SecvenŃa iniŃială şi cu cea finală—atunci cînd apare — conturează naraŃiunea-cadru. cum ieşise din pat. rezolvarea propriu-zisă. „rămîne cu ochii beliŃi. dă-i. iar replica finală a lui Stasache: „Ei! eu zic că se găseşte. DiplomaŃie sau C. . micii şi mutu. cînd vede gherlanu ala pe mine. 264). care se referă la un subiect total diferit: „Gata poarta. Autorul-narator ne oferă însă. Pisică din pat. C... Caragiale: schiŃe SchiŃele lui Caragiale oferă ilustrări pertinente pentru povestirea segmentată. o acŃiune în evoluŃia ei. (b) dintre comparatori (care raportează evenimentele narate la un anumit univers cognitiv): — hiperbole: „Eu zic că zece paturi de-astea de-ale noastre nu fac unul de-al lui. întregul episod conversaŃional este considerat încheiat. în Cadou.'' (urmează descrierea detaliată a scenei — p. Moromete!" (p. Povestirea se încheie prin revenirea la pretextul iniŃial: repararea cizmelor lui Moromete (p.

mişcarea conversaŃională a interlocutorului acŃionmd.. drept o ilustrare a acestui tip de povestire.fapt. cu secvenŃa de rezolvare a acesteia. „Ce-am pătimit numai eu ştiu!" — p. în ansamblu. formă care capătă. Întrebarea amicului. „acŃiunea" din berărie poate fi urmărită separat. Bubico. Ui/. anticipată. este evident faptul că rezolvarea naraŃiunii subordonate este aceea care modifică fundamental rezolvarea naraŃiuniicadru. Deşi concentrată. care exprimă continuitate tematică —. slava Domnului! a scăpat" 5e 67 . cf. planului naraŃiunii-cadru. prelungind secvenŃa de coda („Mai merge la Zambilica băiatul? Bubico: Ham! — Să te mănînce Bismarck. după cum şi coda (declaraŃia unuia dintre amici: „Nu mai ai nici un haz!" — p. care poate fi considerată. orientarea. Cadou. prefaŃează povestirea. interogaŃii retorice cu funcŃie de dramatizare („Ce să-1 vezi?" — p. îndeplineşte o funcŃie similară şi în raport cu povestirea lui Mandache. deşi aparŃine. în acelaşi timp. de dezinteres. 221) şi chiar o coda. evaluarea şi rezolvarea naraŃiunii-cadru se menŃin distincte de cele ale naraŃiunii subordonate (personajele şi locul naraŃiunii regente sînt specificate de autor în pasajele de „indicaŃii scenice". vocative cu valoare apreciativă („Craiule!" — p. ca şi comentariile evaluative ale „amicilor" despre povestitor. întrerupînd relatarea. contrazicînd total „aşteptările" configurate de desfăşurarea epică anterioară. apoi secvenŃele de orientare şi complicare. naratoarea jucînd. iar coda (MiŃa obŃine gratuit „Moftul român"). de asemenea. semnalînd totodată angajarea celui care solicită explicaŃia ca receptor al secvenŃei narative următoare. a unuia dintre cei direct implicaŃi în desfăşurarea în-tîmplării. Limita dintre orientare şi complicare este marcată prin intervenŃia receptorului. sau din perspectiva internă. a naratorului. 220).p. iar timpul rezultă din dialogul nou-venitului cu tovărăşii de masă. Reluarea interjecŃiei acestuia. de către cel care povesteşte constituie un procedeu obişnuit de integrare a naraŃiunii în conversaŃie.Ham! ham!" . fiind agrementată cu elemente evaluative. Povestirea are valoarea unei mişcări strategice anticipative de Amplificare. Povestirea. întrerupt de episodul hrănirii lui Bubico. Răspunsul propriu-zis trece pe un plan secund: „Un dulău de curte" (p. se fac douăsprezece" — p. relaŃia fiind de tipul aceleia dintre o fabulă şi morala sa. „curte teribilă!". care îşi trădează nerăbdarea de a se ajunge la poantă.. o rezolvare („Da-n sfîrşit.R. „De ce?" (p. 221) — sînt. printr-un procedeu consacrat — formula â propos. Povestirea doamnei despre „tragica" întîlnire dintre Bubico şi Bismarck este prefaŃată de un scurt schimb de replici iniŃiat de partenerul de călătorie. Componentele povestirii în conversaŃie se realizează în mod specific în schiŃa Cadou. este integral o consecinŃă a acesteia. 220). 220). 221). realizată sub forma unei întrebări ironice adresate „eroului" („Mai merge la Zambilica băiatul?"' — p. solicitînd clarificări: „Ce e Bismarck?" (p.p. 220). pe rînd. de asemenea. 221). InformaŃia pe care o transmite Stasache despre starea de spirit a soŃiei sale: „ş-aşa e destul de supărată" (p. momentul se individualizează prin forma dialogată de relatare. constituind. de interlocutorul dornic să comunice „evenimentul" zilei —. din ale cărei preliminarii nu poate lipsi — în concordanŃă cu cerinŃele politeŃii pozitive — referirea la „cocoana Acri viŃa".. acesta este ignorat. 221). în primul rînd. funcŃia unui procedeu evaluativ. Povestirea nu este urmată de reacŃia receptorului. Dilatat de naratorul preocupat să nu scape nici un detaliu. strategic. şi actualizarea scenei prin deicticul iaca). reacŃia finală. convertiŃi în mijloace de realizare a comentariului din perspectiva externă. craiule! . menită să prevină o posibilă suită de întrebări coordonate tematic cu prima. deşi exterioară planului naraŃiunii subordonate. ca declanşator al unei relatări care depăşeşte cerinŃele întrebării. Acesta reia firul conversaŃiei. Punctul culminant — „pierderea" briliantului — este anticipat prin apelul la unele procedee care au valoarea de indici ai evaluării: repetiŃia ca element intensificator („Mai trece ce mai trece. 197) — Cerere de re formulare a temei introduse prin replica anterioară. Comentariul — succint — ia forma „dialogului'' între doamnă şi „erou". 198) şi comentariul intern. interjecŃii („Vai de mine!" ■ p. în acelaşi timp. în absenŃa acestuia. 198. ambele roluri. 197). în C. rezumatul ei. mişcare de Satisfacere în cadrul schimbului verbal). prezintă unele particularităŃi (în afară de izolarea rezumatului. destul de concisă. 221). De remarcat dramatizarea prin omiterea verbelor dicendi ca mărci ale schimbării emiŃătorului. pe care am menŃionat-o). de pe poziŃia observatorului („iaca vine şi AcriviŃia foarte supărată" — p. după comunicarea „noutăŃii" („Zic: «Ce ai?» Zice: «închipuieşte-Ńi ce mi s-a-ntîmplat! Am . declanşează relatarea (Reformulare şi. de fapt. fără îndoială.F. naraŃiunea are o structură completă: un rezumat („Era să mi-1 omoare pe Bubico" — p. a amicilor marchează rezolvarea naraŃiunii regente). 65). Cu toate acestea. Istorisirea lui Stasache se integrează firesc în conversaŃia cu amicul său. Intensificatorii — mai ales enunŃuri exclamative cu semnificaŃie superlativă („foarte frumuşică!".

EnunŃurile „MiŃa acu trebuie să fie.... IniŃiativa verbală aparŃine şi în continuare muşteriului.] pe ce poftiŃi că nu se mai găseşte" . cu briliant.F.p. în ceea ce priveşte orientarea..]" — p. este menit să-î provoace pe receptor să formuleze o opinie asupra semnelor de reuşită a demersului făcut." (p.] . frate.. de această dată. „Eu iar tac" — p. ezitant: „Frate. 200). 198). care nu primeşte confirmarea aşteptată a speranŃelor sale de soluŃionare fericită a dilemei. care îşi menŃine opinia: „ — Ei! eu zic că se găseşte. — II am cadou. unor tovarăşi ocazionali. Spre deosebire de situaŃiile curente.. Coda.» " ele. După preambulul reprezentat de schimbul de saluturi. şi apoi direct: „Cît ai zis că e?" (p. Ştii cît Ńine el la noi.. nu însă şi pentru narator. că pe-al meu l-am dat să-1 dreagă. întrebarea constituie în intenŃia personajului o modalitate mascată de a declanşa povestirea. DiscuŃia la care participă şi „eroina" întîmpiârii poate fi considerată drept a doua secvenŃă de comentariu determinat de povestire. întîmpinînd opoziŃia categorică a AeriviŃei („Fac prinsoare [." (p. este separată de aceasta printr-un amplu comentariu pe marginea celor relatate.. Mişcarea de Satisfacere aşteptată de Stasache ca răspuns la întrebarea capitală despre piatră. 198). avînd valoarea unei întrebări disjunctive: „Te pomeneşti că se găseşte" — p. 61—62) reprezintă un rezumat discontinuu. . amicii de ocazie se înscriu implicit ca receptori ai povestirii.... de un „muşteriu". NaraŃiunea se .. 198) apare ca un lait motiv al enunŃurilor personajului. De remarcat însă că tot naratorul este iniŃiatorul şi autorul comentariului. 200). Complicarea acŃiunii este o componentă secundară. dar omite să-şi informeze interlocutorii despre statutul „eroilor" săi.. C. în „cupeu separat". care apelează la unul dintre cele mai obişnuite procedee de a închega o conversaŃie: întrebarea despre oră. meditatorul copiilor. 198). urmează un moment de tăcere. Rezolvarea nu este povestită. Rezerva prietenului — implicînd evaluarea povestirii ca neinteresantă — îl determină pe narator să reia pasaje ale relatării anterioare („un cadou de la nenea Andrei. 198). Povestirea nu are nici prefaŃă. 198). [. este intîrziată.F. al cărui rezultat este incert. în încheierea episodului precedent („Trebuie să dăm un anunŃ la gazete!" — p.p. în ciuda încercărilor directe ale lui Stasache de a-1 determina să-şi exprime părerea („Ce zici?..» «Cind?» «Acuma» «Unde?» «Pin tîrg. 61). După un răspuns evaziv („Tot ce se poate" — p. comunicat pe un ton ambiguu. apoi perseverează în mutism („Eu nu zic nimic".. 198).." — p. Am lăsat-o să plece cu şeful" (p. orientînd întreaga ei desfăşurare ulterioară. Solicitînd date în legătură cu aceştia.R. prietenul încearcă să schimbe vorba („Mergem?" — p. la limita dintre aparte şi vorbirea adresată. Ultima sa replică reprezintă un fel de coda a întiegii secvenŃe de comentariu. este aceea care declanşează discuŃia. Primul sau enunŃ de după povestire. prietenul adoptă explicit punctul de vedere al soŃului („poate că se găseşte" — p. Aceasta pentru că „naratorul" nu-şi cunoaşte interlocutorii. nene Stasache" (p.. în C.. cu grija de motivare. formulată mai întîi indirect. „Se găseşte" (p.. povestirea spusă la berărie. 61).... Gl).. între Ghergani şi Conteşti. 199). „Unde ai găsit-o?". singura mişcare căreia acesta îi conferă valoare de Satisfacere în cadrul schimbului verbal în curs. consemnat într-o „indicaŃie scenică" („Tăcere" — p.. De fapt.. Citesc: [. ci numai anunŃată ca o soluŃie posibilă. 199).pierdut piatra de la inelul lui nenea Andrei. care urmează succesiunea etapelor călătoriei MiŃei cu „şeful". Lucrurile se clarifică astfel pentru receptorul povestirii. — Care piatră? — Briliantul. povestitorul este foarte scrupulos în specificarea momentului şi a locului celor relatate.. 198).. se găseşte?" — p. De remarcat că. este dornic de conversaŃie şi găseşte acest truc pentru a-şi realiza dorinŃa. care apare cu un ac de cravată nou. 69 Coda este structurată sub forma dialogului între Sta sac he şi Mişu.. avînd o desfăşurare lineară. pentru a evita eventualele obiecŃii ale interlocutorului: .. 198. exterioară povestirii lui Stasache. despre călătoria soŃiei sale cu „şeful". o fi tîrziu?" (vezi şi forma de prezumtiv). tînărul solicitînd reformulări succesive ale enunŃurilor colocutorului: „ — Ce să găsesc? — Piatra.. cererea permisiunii de a se alătura amicilor la masă şi scuzele de rigoare.R. 198). nici mărci iniŃiale specifice. Interlocutorul ia contact prin lectură cu modul concret de acŃiune adoptat („nenea Stasache îmi pune sub ochi o gazetă.

aşa cam la o parte. cea mai închegată. 214). domnule... Curios să afle deznodămîntul. răspunsul acestuia — insuficient pentru a fi considerat drept mişcare propriu-zisă de Satisfacere..: Trei fix. şi să vezi ce e frumos." — p. de remarcat indefinitele unul şi nişte).R. DiplomaŃie. cind îŃi spui. că el se supără!" — p. în această schiŃă naratorul îşi asumă cu greu un asemenea rol. „Nu mai ai nici unăhaz" — p. e lucru mare! Mereu îl tachinează. dom'le" — p. 63. MiŃa şi „şeful" sînt fraŃi. încercînd să clarifice măcar una dintre datele necunoscute din enunŃurile lui Mandache. care se aliniază ca receptor prin întrebarea „Cine e ciufut?" (p.. 65) şi-şi schimbă integral aprecierile anterioare asupra colocutorului (cf. interlocutorul întrerupe relatarea partenerului prin întrebarea „Şi pe urmat". al căiui referent nu a fost menŃionat anterior („ăla e un ciufut" p. mai ales. nervos şi preocupat. ReacŃia firească a interlocutorului. întreaga povestire apare astfel ca lipsită de poantă şi.A. Şi totuşi Mandache este cel care.. ambele componente rea-lizindu-se prin cooperarea eolociitorilor. se deschide cu adverbul odaia. ca atare. Toasturile reprezintă comentariul „amicilor" la povestire. 214)...: A intrat în Piteşti.: „Aş! poza e moft! s-o vezi în natură. Partea fii ală a schiŃei. dom-le! [... prin întrebări disjunctive.. ea prezintă mărci clare ale integrării în conversaŃie. nu este in nici un fel percepută de narator.: Voinic bărbat!" — p.: [. cărora ii se solicită direct confirmarea. formulate de narator şi intensificate de „amici". care refuză să continue jocul (cf. Aşa cum este concepută povestirea. povestitorul absolutizează calităŃile eroilor.. Povestirile colaterale sînt precedate de secvenŃe care le prefaŃează incluzînd rezumatul şi. în final). răspunsul care satisface această mişcare conversaŃională începe printr-o reluare: „Pe urmă s-a-mpăcatără" — p. 63.: Straşnică. .: Bărbat de zahăr4' — p.] Frumoasă. provocat de felicitările „amicilor". el converteşte o modalitate comparativă într-una de maximă intensificare (cf. evaziv: „Nu-1 cunoşti! unul de la care vrem să cumpărăm nişte case" (p. „Aş! să-1 vezi în natură" —■ p. 63.. o rezolvare nu este de aşteptat si.. întrucît temele sînt total relegate între ele. La Piteşti stă treiştrei de minute" (p.. contrapunînd imaginii fotografice realitatea. aduce însă o rezolvare-surpriză a naraŃiunii.F. împletirea strînsă dintre orientare şi evaluare in structura naraŃiunii.. Sub aparenŃa unei mişcări de Respingere a aprecierilor superlative ale celorlalŃi. după prezentarea probelor: fotografiile („A: [. in prae-sentia: „Eşti mai dulce ca mierea" — p. care motivează şi dezvoltă afirmaŃiile. „Ce mai rîde MiŃa de el. după secvenŃa .] Cîte ceasuri ai? — N.] Ei? aşa e? — X. 64) sînt urmate de povestiri succinte..: E dulce. Aceştia întrerup relatarea. Prima încercare de elicitare a povestirii eşuează deci. inadecvată situaŃional însă. Apoi în gară la noi. după părerea lor. 65). Că Mandache evită să o discute ne-o arată şi graba cu care încearcă să deplaseze discuŃia spre sfera de preocupări a interlocutorului („de ce nu ne trimiŃi şi nouă acasă Moftul roman"e! — p. dar ceilalŃi consideră că tema 71 nu mai prezintă interes şi trec la preliminariile despărŃirii: „(Cei doi amici îl îmbrăŃişează rînd pe rînd şi-1 pupă cu multă căldură)" (p.. Să-1 vezi cînd îşi pune şapca roşie.: Minune!" — p.dezvoltă prin amplificarea orientării 70 cu detalii solicitate de partenerii dornici să reconstituie portretele „eroilor".. orientînd conversaŃia spre secŃiunea finală atunci cind. in absentia: — „N. în tare se poate recunoaşte o coda la naraŃiune. 214). Comentariile evaluative avînd ca obiect personajele povestirii sînt.. folosind acelaşi procedeu ca la declanşarea ei: „A. domnule! — G. [. Spre deosebire de'TC. 64. 65. — A.. 214. pentru că ele cuprind multe puncte obscure: şi adverbial face referire la întîmplări mai vechi. ReacŃia receptorilor sugerează intenŃia lor de a abandona acest rol. comentarii cu valoare evaluativă: „E lucru mare. dar atitudinea lor ironică. în sine. de obicei.. nenea Mandache se arată la început foarte puŃin dispus să întreŃină o conversaŃie. Comentaiiul povestitorului. Răspunsurile propriu-zise la cîteva dintre întrebările interlocutorilor („Şi o iubeşti?" — p.— sugerează faptul că tema e neinteresantă. nu merita să fie spusă şi ascultată. 63. vs. 63. acŃiunea narată. De notat. „dar ce fel de om e? în vîrstă?" — p. nu prezintă nici un interes pentru receptori.] Aşa e? — G. nu determină rezultatul scontat. „Şeful e familist?" — p. 63. ExplicaŃiile asupra stării în care se află ar putea constitui o bună prefaŃa pentru o relatare. 214). printre particularităŃile schiŃei. necunoscute interlocutorului („dacă a reuşit şi acuma" — p. în acelaşi timp. 63 „A: [. Straşnic. iar a reuşi repetat nu are nici el un obiect precizat.] Cîte ceasuri ai? — N. toate spaŃiile albe referitoare la eroi au fost completate. bazată pe o interpretare falsă a datelor. 65) notează naratorul-autor. 64. de altfel.: Ce-Ńi pasă?" — p. reflectă această deziluzie a receptorilor. 62. — G. apelînd în mod mecanic la formula â propos.. Naratorul încearcă să continue povestirea.. ăla este un deictic insuficient.] frumuseŃe de băiat! [. care îi dezamăgeşte total: contrar presupunerilor acestora. utilizat în mod curent ca marcă de început a unei naraŃiuni. donfle. 64). Povestirea a doua. 64). e comedie!" — p.

în esenŃă. şi iar se uită — e ceva de speriat. Punctul culminant: trimiterea soŃiei la tratativele pentru vînzarea casei. 216). constituită. succesiunea secvenŃelor este cea obişnuită pentru naraŃiunea configurată prin dialog.. zice directorul. „Se uită aşa nu ştiu cum. şi nu mai vine... are funcŃie de insistenŃă... domnule. şi-1 aduce pe om cu vorba.. mărcile aparŃin clasei intensificatorilor: repetiŃii. Teribilă nerăbdare am... 21G). declanşată de conversaŃia în curs... Ca si în cazul celeilalte tentative.. mişcarea de Satisfacere aşteptată.. prin care se efectuează tranziŃia spre situaŃia iniŃială. 215. n-o cunoşti. Replicile de răspuns se compun. Dacă-1 traduce şi p-ăsta. marcînd integrarea povestirii în conversaŃie. evaluarea nu priveşte conŃinutul propriu-zis al relatării.. rărnîi dumneata ca şef în biuroul du mi tale cu leafa respectivă»" — p. şi prin referirea la una dintre replicile anterioare ale acestuia: „Apoi. îndeplineşte o certă funcŃie evaluaŃi vă. şi iar cu vorba. Zilele trecute — că tocmai mă-ntrebai adineaori dacă nu tn-a 73 suprimai şi pe mine — . Există şi aici mărci proprii ale evaluării. conversaŃia im-plicînd schimbul succesiv de replici pe tema şanselor de izbîndă ale MiŃei în tratativele pentru casă.. 215). Povestirea a doua satisface una dintre condiŃiile definitorii pentru relaŃia menŃionată: sursa şi relevanŃa ei se află în conversaŃia precedentă. punctînd secvenŃa finală. care pun în relief punctul culminant (concedierea lui Mandache).. Receptorul întrerupe consideraŃiile celui pe eare-1 ascultă. comentariul. merge iute.. 215).. e ceva de speriat. 214)." (p. — Să te-a uză Dumnezeu! fac cinste. 215). mai ales prin repetiŃie. — Ei! şi am trimis-o acuma pe soŃia mea" (p." (p. mai exact primele două componente ale acesteia: orientarea si complicarea. 216). Să vezi... 216). ca şi în Cadou.. nu mai am ce zice: mă-nchin" (p. Specifică pentru schiŃa în discuŃie este introducerea unei povestiri secundare — cu structură completă — care. cf. Să ştii că dacă reuşim. 216). . Rezolvarea nefiind cunoscută. 214) şi . printr-o întrebare. nu ştiu de Ofertă. în sfîrşit.. Ultimul procedeu motivează absenŃa din această secŃiune a alinierii partenerului ca receptor: povestirea poate fi considerată ca un răspuns înlîrziat la întrebarea „Nu cumva te-a suprimat şi pe dumneata?'' (p. „că ăla e un ciufut" — p. 215).. implicit. Mare nerăbdare am.. oferă prilejul interlocutorului să-şi asume. domnule! are o diplomaŃie. Satisfacereă Ofertă. 214). ca ilustrări ale aceleiaşi idei: calităŃile diplomatice ale soŃiei lui Mandache. reuşiŃi!" (p. care se autoselectează ca emiŃător.. merge iute/' — p.?» «Ai răbdare..] şi eu.B. am mare nerăbdare să văz daca a reuşit şi acuma. IniŃierea povestirii este realizată prin contrazicerea de către narator a unei opinii exprimate de interlocutor: „Daca întîrziază. Satisfacere 3 — Ascultă-mă pe mine. care „glosează" afirmaŃia şefului („Care va să zică înaintat!. domnule director. calitatea de receptor al naraŃiunii care „pluteşte în aer": „Ce treabă?" (p. frate.... m-aş prinde că vine cu veste bună: parcă m-aş prinde că a reuşit. fiindcă s-a suprimat trei şefi de biurou. interogaŃii: „Că hîr! că mir! nu se poate şi nu se poate! Ce fac eu?" (p.. Haz ar avea să-1 traducă 72 şi p-ăsta!. IntervenŃia interlocutorului. într-o formă concisă. impunîndu-i ordonarea prezentării în funcŃie de propriile sale exigenŃe: . dar naratorul o reformulează ca pe o coda („Dar eu întreb: «Cu leafa redusă.. prefaŃa naraŃiunii: „Nu. halal să-i fie!: (p.F..Ei." — p. dintr-o mişcare de Satisfacere a intervenŃiei anterioare şi una prin care se introduc elemente noi: Ofertă! „— Nu mai vine.." (p.. este delimitat de momentele anterioare printr-un procedeu care reflectă contribuŃia dialogului la conturarea povestirii. 215)..." (p. şi iar se uită. combinată cu comentariul extern al naratorului: „Teribilă e. şi?. De data aceasta. într-o structură paralelă. reia... supunerea emiŃătorului la cerinŃele receptorului).. Relatarea subordonată. — Dacă reuşeşte ş-acuma. prin dialog... Rezolvarea este anticipată de receptor („Şi nu te suprimă" — p. Interesul receptorului pentru anumite aspecte ale relatării limitează libertatea naratorului în privinŃa desfăşurării firului epic.. aştept pe soŃia mea. 215).. prefaŃa include şi rezumatul povestirii („La ea nu merge aşa agalea. producînd povestirea.. şi. La ea nu merge aşa agalea. de obicei. este prefaŃată deci de narator. frate. cele două povestiri se află într-o relaŃie tipică de serie. 216).. Evaluarea este marcată prin elemente de intensificare. Ce dracu nu mai vine... tocma asia este un semn că are speranŃe să reuşească.. Ca şi în schiŃa C. integrată povestirii de bază. (de remarcat reluarea interjecŃiei.. nu-i dau nici cinzeci de lei mai mult. Mandache efectuează. de asemenea.. Ceea ce urmează este ultima componentă a povestirii realizate prin dialog. vezi că nu o cunoşti.. Satisfacerex + — Trebuie să vie [. ultimul enunŃ emis: „Ce bună treabă ar fi!" (p. ci se referă la personajul principal: soŃia lui Mandache.. 216). ceea ce urmează este o amplă secvenŃă de evaluare. .dialogată inserată în discuŃia iniŃială.

Ei bravos! [. plasează personajul într-un anumit univers social şi îi schiŃează profilul moral. In acelaşi timp. întrebarea lui Ioanide („Care Caty?"— p. capătă. De remarcat faptul că acesta este singurul moment al conversaŃiei în care se foloseşte o formulă de .Cu. îi conferă o astfel de valoare. încheierea ei — ca şi declanşarea — este adusă tot de Ioanide. valoarea unei modalităŃi de evaluare. exprimînd concluzia întrevederii. 68). ipochimenul (=Nicu Zănoagă) pare un băcan subŃire" — p. relevînd faptul că ipoteza prietenei sale este falsă. 67) sau încearcă să stimuleze continuarea relatării.] . Pluralitatea structurilor epice şi a planurilor temporale. ci despre schiŃe de portret conturate prin alternarea unor unităŃi descriptive — a căror prezenŃă se justifică prin pretextul contemplării unor fotografii vechi. de asemenea. oferind date genealogice comentate despre Caty şi primul ei soŃ. iPovestirea spusă de madam Farfara. 62). 66) etc. schimbul verbal are structura Ofertă -> Satisfacere: „ — L-ai tradus? [. „După figură.. dar şi de solicitările lui Ioanide. tot ceea ce se leagă în roman de Caty. „De cine vorbeşti?" — p. „L-am cunoscut puŃin [. Structurată nu sub forma un îi bloc narativ. Prima replică a doamnei Farfara: .ApariŃia celui de al treilea personaj. sumar reconstituite. iniŃiat de soŃ. într-o formulă rezumativă şi evaluativă: „Iubită madam Farfara. Este un caz tipic de povestire realizată prin cooperarea unor personaje concepute în ipostaza de interlocutori. indiferent de perspectiva din care se fac refe75 ririle.] . G. punctul de vedere al autorului. naraŃiunea nu are o rezolvare pro-priu-zisă. povestirea realizată în conversaŃie poate îndeplini o funcŃie precisă la nivelul sistemului narativ complex al unui roman.. Gigi Ciocîrlan.. face să apară normală construcŃia segmentată a diverselor componente ale naraŃiunii. 1.2). Rezolvarea se constituie pe baza dialogului dintre Mandache şi soŃia lui. După care.. folosit de autor — cu scene semnificative. dar necunoscute altora. prin mijloace variate. fostă madam Ciocîrlan. mi-ai făcut un istoric succint şi o topografie sumară cu care sper că pot descifra hîrtiile scrinului meu" (p. De altfel. „într-un euvînt. o femeie plină de temperament" (p. 62—68) comstituie o modalitate — diferită de aceea „clasică" din cap. Punctul de vedere exprimat de madam Farfara este deci. Elicitînd informaŃii despre Caty. nevasta colonelului Re mus Gavrilcea. nu ştii? A murit zilele trecute" — p. 62—68) Ca şi povestirea rituală (cf. 61.Cu cinci mii! . domnul Nicu al dumitale era un parvenit cu instinct" — p.. Ca atare. într-o formulare menită să dirijeze receptarea semnificaŃia tuturor relatărilor sale ulterioare: „Caty a fost. stă sub semnul acestei afirmaŃii." (p. Relatările doamnei Valsamaki-Farfara în dialogul cu Ioanide de la începutul cap. supra. referentul replicii este considerat a aparŃine fondului de presupoziŃii comune celor doi colocutori.] Un fel de bonhomme placid şi cu rîs important.Asta-i Caty cînd era mică" (p. care îşi declină condiŃia de receptor. 61). 63. sub 1. Această particularitate de declanşare are ca rezultat inversarea unor componente ale naraŃiunii. nespunînd un cuvînt care să nu fie perfect banal. creează posibilitatea încheierii povestirii de bază. ci recompozabilă din fragmente. Interlocutorul punctează prin formulări evaluative fizionomia personajelor la care se referă doamna Farfara („A fost «şarmantă». Nu este vorba despre o acŃiune care să evolueze." — p. I: prezentarea personajelor de către naratorul-autor — de realizare a orientării naraŃiunii de bază. 217) Comentariul ocazionat de povestire se reduce la o replică aparŃinînd celui care relatează această conversaŃie: „Nu Ńi-am spus eu. angajarea lui Ioanide ca receptor. încolo. prin solicitarea unor informaŃii suplimentare („Dar Betty asta cine era? -— p. III al romanului (p.2.. caracteristică structurii compoziŃionale a romanului. inclusiv a orientării. foarte boieros. convins prin mijloacele diplomatice ale MiŃei. 217). cum zici dumneata" — p. este pretextul folosit de] autor pentru a ne transmite informaŃii despre Caty Zănoagă. de prezentare a „eroilor".. 62). avînd aspectul unor istantanee. Orientarea precedă rezumatul: doamna Farfara dă mai întîi informaŃiile despre personaj solicitate („Caty Zănoagă.. 62). MiŃa. nene Man74 dache?" (p. întrebarea funcŃionează implicit ca declanşator al naraŃiunii şi marchează.3. Comentarea unor fotografii înfăŃişînd imagini familiare unor personaje. artificiu literar cunoscut. Complicarea naraŃiunii presupune. 62) şi apoi prezintă. coda: „traducerea" receptorului povestirii. ca să zic aşa. să trimită gratis familiei „Moftul român". Scrinul negru (p. 64. Personajele sînt introduse treptat în scenă. însumarea unor secvenŃe narative delimitate de intervenŃiile lui Ioanide. 65. în fond.. în cazul de faŃă. »u are pentru acest personaj valoarea de prefaŃă a unei povestiri. Călinescu. istorisirea este alimentată de „verva narativă a doamnei Farfara" (p.

68. cum ar fi situarea informaŃiilor noi prin referirea la personaje şi întîmplări care aparŃin fondului de date posedat în comun (vezi. între două persoane cu statut inegal: A. — rolul deosebit al structurii evaluative. ci şi conŃinutul comunicării şi posibilităŃile de reacŃie a R. 61). Aspectul de conversaŃie este subliniat şi prin prezenŃa unor secvenŃe de inserŃie. altfel spus diversitatea modalităŃilor de încastrare a naraŃiunii în structuri dialogale. solicitări. care orientează nu numai decodajul semnificaŃiilor contextuale. 2. LECTURĂ REALĂ —LECTURĂ FICTIVĂ 2. Modul în care se stabileşte şi se manifestăă relaŃia E—R prezintă aspecte particulare în cazul scrisorilor literare. cu precizări şi corectări. în care colocutorii se referă la propria lor stare („— Ascultă. Sa na-mi pierd firul — p. Deosebirile privesc nu numai canalul prin intermediul căruia E şi R sînt puşi în contact.„ — Madam Farfara. în mod necesar. schimbul verbal în doi ne-presupunînd.). toate cu directă relevanŃă pentru destinatar şi. prin natura actelor verbale pe care le includ. mai ales în cazul povestirilor segmentate. îşi oferă concursul şi în continuare (cf. mulŃumiri etc. „Cînd ai vreo dificultate. SCRISOAREA LITERARĂ CA ACT PARTICULAR DE COMUNICARE. Obligativitatea răspunsului creează ocazia de a reveni asupra unor afirmaŃii. în acelaşi timp. ai rămas tot tînără la spirit. de exemplu: „Frate-său Alee. 62. în mod curent.4. scrisorile literare au altă finalitate şi relevanŃă decît cele reale. Scrisorile reale transmit informaŃii. cu ultima secŃiune din structura oricărei conversaŃii este unul dintre mijloacele de integrare a povestirii într-o structură conversaŃională. — libertatea cu care scriitorul manevrează unităŃile de bază ale structurii narative. B. procedee de implicare a R. elemente fatice etc). Acum vinde pe la Talcioc. rolul de E şi R. desemnarea explicită a interlocutorului. Scrisorile sînt concepute. prin anumite caracteristici. L-ai văzut ieri" — p.) sau spre interlocutor (nu ştii?— p. PrezenŃa formulei funcŃionează ca semnal demarcativ al secŃiunii finale a conversaŃiei. ObservaŃii finale Comentariile realizate pun în evidenŃă cîteva trăsături specifice povestirii ca formă de relatare inclusă în Ńesătura unor texte literare: — diversitatea situaŃiilor imaginate şi a elementelor care funcŃionează ca declanşatori ai povestirii. — Acum că nu mai ajută să dau cu pudră şi cu rouge. al cărui alter ego este Ioanide). Literatura ne oferă două mari tipuri de scrisori: cele al căror autor declarat este scriitorul şi cele schimbate . scurte paranteze în cadrul naraŃiunii în curs.) Deşi relaŃia dintre Ioanide şi madam Farfara nu este de acest tip. comportarea arhitectului nu contrazice celelalte date ale personalităŃii sale creionate de scriitor (şi. aceste texte se apropie de cele orale. 65 etc. formule de adresare şi de încheiere.ă) Chiar dacă împrumută — într-o proporŃie variabilă — mărci formale 77 i de tip epistolar (cel mai adesea. nici datele referitoare la autor însuşi. La acestea se adaugă prezenŃa unor procedeuri conversaŃionale specifice. ce trist eşti! De ce eşti aşa trist? "— p. n-a ajuns mare lucru. CoincidenŃa componentei finale a procesului povestirii: referirea receptorului la cele prezentate de interlocutorul său. de obicei aflat într-o poziŃie inferioară. Fiecare corespondent îndeplineşte. îŃi stau la dispoziŃie" — p. unde intervine dependenŃa — mimată de autor — faŃă de centrele de interes ale colocutorilor. 63. în cazul actelor structurate în cupluri: promisiuni sau refuz la solicitări. care a făcut 76 medicina.adresare. După cum şi preferinŃa pentru unul dintre cele două tipuri fundamentale de povestiri: compacte sau segmentate. unităŃi de conŃinut a căror importanŃă şi ordonare variază de la un text la altul. Preliminarii. presupun un răspuns din partea acestuia (fie simpla confirmare a recepŃionarii celor comunicate. care are structura specifică pentru întîlnirile cu caracter oficial (formal). alternativ. scuze. de obicei avînd o poziŃie superioară. acceptarea sau respingerea scuzelor şi a mulŃumirilor etc. exprimă mulŃumiri lui B pentru cooperare. îl caracterizează într-un anume fel pe narator. Cred că ştii — p. 65). fie emiterea enunŃului pereche. O funcŃie similară îndeplinesc şi alte elemente. ci poate deveni şi un mijloc de a defini natura comunităŃii care constituie lumea ficŃională a creaŃiei sale. dar. nu este legată numai de tendinŃa firească a oricărui autor de a varia formele organizării epice. am adăuga. 1. 67). De aceea. încerc să-mi ascund urîŃenia cu duhul" — p. drept un mijloc de „a vorbi" cu un interlocutor aflat la distanŃă. 62. ci şi înŃelegerea esenŃei personajelor care îşi asumă funcŃia de a nara: natura şi distribuŃia concentrată sau dispersată a elementelor de evaluare dau o anumită coloratură celor relatate.1. de tipul aşa-numitelor fumblings: formule care exprimă orientarea locutorului spre mesaj (ca să zic aşa — p.

Alecsandri. pentru plăcerea noastră intimă. Un poet necunoscut etc). O lectură în plan fictiv nu poate fi imaginată. 2. Negruzzi adoptă o formă convenŃională de expresie. despreŃuiesc bucatele astea naŃionale" — p. în care relatarea propriu-zisă alternează cu diverse forme ale reprezentării 78 In stil direct (vezi. scrisorile literare presupun nu lectura unică.2. „îŃi aduci aminte de copilăria noastră" — p. într-o anumită măsură. niciodată indicat. autorul recunoaşte explicit — ca şi Alecsandri. reprezentate într-o anumită creaŃie).2. 216. 232). M-am măgulit totodată cu slaba sperare că acea corespondenŃă va fi bine primită de unii din compatrioŃi care binevoiesc a recunoaşte puŃine merite predecesorilor şi ceva mărire evenimentelor petrecute 79 înainte de venirea lor pe lumea (Alecsandri.. p. aparenŃa creată este aceea a unei confesiuni acceptate.] o împărtăşesc d-tale" — p. 115). 230. de altfel. 242. nu au formule de început. 2. dovedeşte numai conformarea autorului la preferinŃele cititorilor. 224) sînt elemente de detaliu comune cu scrisorile. datarea. pe Alecsandri. funcŃiile şi semnificaŃiile pe care le au. de altfel. Acest fapt trădează esenŃa de naraŃiune literară a textelor reunite sub titlul Negrii pe alb. xatps — p. ceea ce ne-am povestit într-astă-seară. Ghica. şi I. „Sănătate" — p. 232. Un răspuns propriu-zis nu este cu putinŃă. de obicei. a destinatarului. Scrisorile adresate de î. prin folosirea persoanei a Ii-a sg. care constituie însă abateri de la caracteristicile povestirii în proză. sociale şi morale consemnate). individuală. 470). literatura epistolară fiind foarte gustată în epocă. al cărui nume nu este. poate că unele din istorioarele noastre ar interesa pe unii dintr-acei care n-au trăit p-acele vremii" (Ghica. Pe de altă parte. Alecsandri au fost. în cazul scrisorilor atribuite personajelor. amice. nu expediate. în mod necesar. realizabilă. „domnul meu" — p. întrucît nu cuprind date referitoare direct la destinatar. înainte de a urmări în detaliu. Nu este vorba numai despre faptul că destinatarul scrisorilor lui Ghica este o persoană reală. mai rar prin formule de adresare — plasate nu la începutul. care presupune o dublă serie de abateri: de la normele scrisorii propriu-zise şi de la normele schiŃei sau ale povestirii. în Negrii pe alb. 214). acreditată de literatura occidentală a secolului al XVIII-lea. dar unitare ca finalitate. Destinatarul specificat al scrisorilor lui Ghica se află însă într-o situaŃie neobişnuită pentru corespondenta . folosirea unor construcŃii care se referă la acŃiunea transmiterii unor informaŃii („Ideea acestui june [. nu ar putea primi ca răspuns decît cel mult un text critic (de exprimare a acordului sau a dezacordului faŃă de observaŃiile psihologice. integra ti ve.. Dubla serie de abateri are ca rezultat texte mixte ca structură. şi latineşti: Vale e me ama — p. sub aparenŃa corespondenŃei cu caracter personal. p. ci în interiorul textului („prietine" — p. Cele mai multe dintre „scrisorile" lui Negruzzi sînt. Ca atare. Scrisorile sînt publicate. de asemenea. ci titlu. Negruzzi. 216. de exemplu. de vreme ce destinatarul lor este total necunoscut.2. îndepărtează structura textului de cea a scrisorilor. ci una multiplă. concepute în vederea publicării. aceste compuneri se adresează unui cerc foarte larg de receptori. pe baza cîtorva exemple ilustrative. în Introducerea la volumul publicat de prietenul său în 1884: „Această idee m-a îndreptat către tine. PrezenŃa unor mărci formale de scrisoare. considerăm necesar să precizăm că relevanŃa nici unuia dintre aceste tipuri nu este personală. 232) sau a unor formule care anticipează obiectul unei corespondenŃe ulterioare („Cu altă scrisoare îŃi voi spune ceva şi de scriitorii vechi" — p. care îl include. 281) sau previn eventuale neînŃelegeri („Să nu socoti însă că eu. aşa cum sînt redactate. cu propunerea ca să începem între noi o corespondenŃă menită de a continua convorbirile noastre şi să le publicăm într-o foaie literară. şi. de fapt. Modul specific în care persoana I şi a Ii-a sg. Lectura reală. fiziologii sau schiŃe de moravuri. Istoria unei plăcinte. implicarea destinatarului. 284) —. Ghica lui V. Scrisori la un prieten. O mărturisesc ambii: V. de acele al scrisorilor lui C./'— p. atît în plan real (de către cititori). v. Dialogul sau povestirea în povestire. sub formă de epistole intime. 259. 213. în propria lui Introductiune: „De ce nu neam scrie unul altuia. cît şi în plan fictiv (în interiorul lumii imaginare. ci — ca pentru orice specie literară — practic nelimitată. ne apare drept singura posibilă. Scrisorile aparŃinînd autorului prezintă o mare diversitate structurală. a pronumelor şi a unor verbe care exprimă ideea existenŃei unui fond comun de informaŃii şi de experienŃe între emiŃător şi destinatar („Ştii că în anul 1821 a izbucnit revoluŃia Greciei" — p. Pentru ce Ńiganii nu sînt români. formulele finale („Adio" — p.. supra — că.1. 2. C. alternează în text are ca efect reducerea distanŃei dintre E şi R.între personaje. patriot. „Trebuia să ştii ['afli'] că vecinul meu. Un proŃes la 1826. efectuată de cititori. sau formulele greceşti:" e'p'pcoao — p. Statutul lor este totuşi diferit.2. rezultat al unei atitudini similare cu cea care generează manifestările aşa-nu-mitei politeŃi pozitive.

în mod deliberat. un răspuns în sensul corespondenŃei curente era greu de aşteptat. producŃia lui de scrisori literare fiind mult mai săracă. el este în posesia datelor transmise. Spune tu ce vei voi . p.curentă: în majoritatea cazurilor. „Ce stăm de ne mai gîndim. prezenŃa titlului) — arată că aspectul de epistolă al textelor lui Ghica Ńine de o simplă convenŃie literară. a relevanŃei şi a manierei sînt încălcate. 477). Ghica. p. cu caracter orientativ (tablouri de epocă.... „o. 269) sau oprirea flotilei lui Saltafero.3. cererea adresată lui Ghica sub forma: „împrospătează în minte-mi un alt tablou . 219) oferă posibilitatea de a prezenta informaŃii savante şi comentarii rafinate nu într-o manieră rece şi impersonală. iscusite vînătorule" — p. printre altele. dar şi prin structură. Pentru împletirea stilurilor. Textul nu sugerează nici o posibilitate de lectură în planul ficŃiunii. nu am cum să-/z mulŃumesc" — p. c-au ajuns băieŃii sa te dea de primejdie" — p. Toate abaterile de la normele corespondenŃei — inclusiv cele referitoare la formă.. 473. de exemplu.. venită să-i răscoale pe locuitorii insulei Samos împotriva sultanului (Alecsandri. Implicarea unui destinatar real schimbă însă modul de funcŃionare a relaŃiei autor — cititor.2. Găsim aici anticipate — cu suficiente detalii — întîmplări care vor constitui episoade din scrisorile lui Ghica.. „Ştii. Formele de implicare a destinatarului — similare cu acelea semnalate la Negruzzi — au. Şi Pseudo-kinegetikos este. Oricum. dispunem astfel de versiuni narative ale aceloraşi fapte.. compuse cu „complicitatea" destinatarului şi adresate. deci cu altă finalitate decît cea obişnuită. Deosebirile de decodaj între Alecsandri şi ceilalŃi cititori sînt legate de natura informaŃiilor care constituie fondul posedat în comun cu scriitorul. corespondenŃă în care ne-am ferit de orice invective. 205. căci textul depăşeşte cu mult dimensiunile posibile ale unei scrisori reale.. iar expunerea este prin excelenŃă digresivă şi lipsită de un criteriu ordonator. frate. Ghica. lupta marinarilor. pentru acesta. publicului. în Introducerea sa. tntrucît autorul şi-a făcut din respectarea adevărului o profesiune de credinŃă explicit formulată:. fără însă a ne abate niciodată a spune adevărul" (Ghica." — p. 260). — p. contemporan 80 sau nu cu autorul. între altele. p." — Alecsandri. — p. sau implicarea destinatarului prin folosirea persoanei a Ii-a a pronumelor şi verbelor: „Pentru atîta încredere. aparŃinînd celor doi corespondenŃi. în scrisoarea publicată ca Introducere la volumul lui Ghica apărut în 1884. pregnantă este valoarea de document de epocă. VI. amicee? Hai să căutăm a prinde turdi . schiŃe de portret etc). Nu numai că informaŃia vehiculată de scrisorile lui Ghica nu este nouă pentru Alecsandri. şi nu un statut de simplu procedeu. 125. presupunînd un decodaj diferenŃiat al semnificaŃiilor: cea realizată de Alecsandri şi cea realizată de oricare alt cititor. neavînd nici o legătură cu cele relatate de acesta. autorul trece în mod firesc de la stilul scriptic la 6 — C-da 1354 81 cel oral (cf. Cf." — p. 471 — 473. 245 — 248). p. 135. 125. Chiar dacă o confruntare a datelor din scrisori cu constatări şi cunoştinŃe proprii era posibilă pentru mulŃi contemporani. p. 131. datată decembrie 1883. paragraful „Duşmănia literară sau efecte intuitive şi anachronistice ale Chambertinului de la Cafe-Anglais asupra poeziei române"). vezi de exemplu: „Dacă cumva acum te simŃi cam obosit de lunga digresiune zoologico-filologică prin care am răzbunat de nepăsarea ta pe . formulări ca: „Dar ce făcui. „Oare nu ştiai sau că ai uitat . dar. a unei cozerii intime. de exemplu. p. CerinŃele pe care le impun maximi cantităŃii. 219. pentru că menŃinerea procedeelor vorbirii adresate (vocative: „amice" — p. de moravuri.. Cornescu impresiile şi opiniile. Scriitorul se îndepărtează de formula epistolară. 132. verificabilă sau nu. Scrisorile lui sînt fragmente memorialistice.. Alecsandri propune prietenului său teme de corespondenŃă. şi prezenŃa unui P. abstract vs. aşa cum se menŃionează în subtitlu. în egală măsură. 115). „amice autorule" — p. puternic colorată afectiv (cf. vocabularul tehnic.. ci sub forma agreabilă. 125. demn de încredere. semnalate şi la Negruzzi (vezi. Ceea ce apare pentru public drept simplă „istorisire". cap. Vasile Porojan sau Plinea amară a exilului — scrisoare publicată postum — nu reprezintă răspunsuri la vreuna dintre scrisorile lui Ghica. în aceste condiŃii. 125.. ea nu putea avea aceeaşi amploare şi profunzime ca pentru Alecsandri. o funcŃie afectivă. perioada amplă. Alecsandri nu s-a conformat sugestiei făcute lui Ghica.. există însă două tipuri de lectură reală.. în funcŃie de distanŃa în timp faŃă de evenimente. împărtăşindu-i prietenului său C. de această dată. „Dar şi aici mi-e teamă că o să te superi" — p.S. dar adesea ea nu are o relevanŃă directă. francezi cu piraŃii greci (Alecsandri. nu renunŃă la ea (vezi. discută aspecte fără nici o legătură cu tema propusă (vezi. lucrarea se abate de la normele comunicării de informaŃii în formă epistolară. este pentru Alecsandri rememorarea unor trăiri comune sau anterior împărtăşite. vai de minei" — p. Nu numai prin faptul că tratează în detaliu o temă teoretică. 2. personală. sînt date cu o mare valoare de generalitate. o „epistolă scrisă cu ghid să fie precuvîntare la cartea Manualul vînă-torului. De altfel. Pentru cititorul modern.

1 IL Câragiale a apelat adesea la acest procedeu. nu mai cutez. Altfel spus. sînt implicate însă două posibilităŃi de lectură reală: lectura efectuată de Cornescu. neobişnuita epistolă este. precum ai văzut la Luvru tabeluri vînătoreşti de Oudry şi de Desportes. în afara aceleia de a-i fi oferit sugestia unei lucrări independente („un volum osebit" — p. Cornescu.pe care ii cunoaşte'-. şi varietatea formulelor iniŃiale de adresare: „Iubite domnule . schiŃele menŃionate iau forma relatam unor experienŃe proprii. 6e 83 în Dascăl prost. rolul pasajelor redactate m formă epistolară este acela de a furniza informaŃia narativă sau orientativă necesară.. pe cocoşaii şi pe grauri. prin falsa caracterizare a eroului. fără dificultate. care îl implică direct. Scriitorul neagă orice relaŃie cu manualul („. scri-sorieschimbate între personaje multiplica posibili a-ile de lectură. destinatarii şi lectorii scrisorilor se configurează într-un mod original. şi neamului păsăresc" — p. Din perspectiva relaŃiei autor-cititor. invocînd elemente ale unui „teritoriu" comun („Negreşit că tu. preŃinsul „amic încâlcind flagrant maxima calităŃii. autorul cînd se autoflagelează pentru anticipata plictiseală pe care i-ar produce-o destinatarului („Mi s-a urît mie scriind. ambele lecturi fictive apar ca anterioare momentului relatării si. vei fi văzut adesea în treacăt gravuri de ale lui Ridinger. Prima pare a fi singura pe care scriitorul o are în vedere. solicitarea unor explicaŃii suplimentare — p. ca şi mine. lecturii reale. ea este un aspect total nesemnificativ în cel de-al doilea. jîă:o« tnt Atitudinea cititorului real ca şi a „Mctimei" . indivizi. Prima lectura fictivă a scrisorii se dovedeşte deci a fi fost trucata. că raportarea la Manualul vînătorului diferenŃiază lectura Im Cornescu de aceea a celorlalŃi cititori: factor esenŃial de orientare a decodajului m primul caz. nici chiar eu însumi să-1 arunc în spinarea Manualului tău" — p. 121). de la un subiect la altul sau să detalieze o temă.sturzi. e3 Spre deosebire de tipul de scrisori discutat pînă acum. introducînd situaŃia lecturilor) fictive. adică să-Ńi fac cîteva întrebări. dascăl prăsişi Antologic-. Din punctul de vedere al raportului scriitorcititor. 133. 121). cu permisiunea destinatarului. O asemenea strategie îi permite să treacă. Deşi tehnica naratorului este de a recompune pas cu pas faptele fără a anticipa în vreun fel dezncdămîntul . din perspectiva unui narator-personaj. deci o a dona încălcare a maximei calităŃii. zău. Se poate adăuga.. cu aceea determinată de exigenŃele politeŃii pozitive. în cîteva dintre'schiŃele sale . care trebuia să-i rămînă necunoscut. Doamne fereşte!. în cuprinsul textului există totuşi referiri la manualul lui Cornescu. Nu există elemente care să sugereze o lectură în plan fictiv. naratorul-personaj face oficiul de transmitere a unei scrisori de recomandare. de asemenea. prefaŃată printr-o epistolă către C. 139). la rîndul ei. Scrisoarea nu mai ajunge la destinatar. Supunîndu-se convenŃiilor genului epistolar. 122). vă dau pace şi Ńie. redactate însă într-o formă apropiată de aceea specifică recenziilor (semnalarea unor omisiuni — p. Datele situaŃiilor concrete de comunicare sint \n\nfTmie. naratorul-personaj citeşte. cu ochii. Victimă a unei grosolane mistificări . 2. o singura lectura fictiva este corectă: aceea realizată accidental de erou. exprimarea unui punct de vedere diferit asupra anumitor probleme — p. apoi tot mai iartă-mă să adaog vreo două-trei cuvinte în materii analoage. Pseudo-kinegetikos prezintă asemănări cu scrisorile lui Ghica. 188). Redactate la persoana I. căutînd. şi apoi. răsunete şi emoŃiuni vînătoreşti" — p. presupunînd ca momentcheie lectura unor scrisori care au alt destinatar. motivată prin cerinŃele politeŃii negative.autorul scrisorii îi „citeşte" o versiune favorabila a aceste-EtransiniŃătorul ia cunoştinŃă absolut întîmplător de conŃinutul real'al mesajului. un eseu consacrat vînătorii („m-am apucat să colind răstimpii şi spaŃiile. el se preface a fi călăuzit în structurarea textului exclusiv de reacŃiile presupuse ale prietenului său. nesinceritatea „amicului ŃaŃa de cel care îi solicita un serviciu sugerînd posibila încercare de inducere in eroare a destinatarului scrisorii. cu auzul şi cu inima. destinatarul epistolei-eseu.este dirijata tot de compararea lecturilor fictive. desigur. 121). ele definesc un anumit orizont social şi schiŃează un sistem specific de relaŃii între. („Mai apoi Ńi-ai luat seama şi m-ai scutit de această măgulitoare sarcină" — p. Pseudo-kinegetikos nu are nici trăsăturile unei „precuvîntări". 82 ha chiar de Wouwerman şi de Snyders. raporturile'dintre autorii. cîteva scrisori.3. şi cea aparŃinînd cititorilor obişnuiŃi. precum încă nu este prin putinŃă ca să nu fi văzut şi să nu fi admirat cerbi şi cîni zugrăviŃi de Landseer" P' în realitate raportarea la destinatar funcŃionează ca mijloc de justificare" a scriitorului faŃă de oricare cititor pentru aparenta lipsa de ordine a expunerii sale.reŃinem aici Infamie. în care se menŃionează că autorul Manualului vină-torului a renunŃat la intenŃia de a-i cere lui Odobescu să-i prezinte cartea. alternînd atitudinea prevenitoare. privelişti. Deşi autorii se află în relaŃii de diverse tipuri cu destinatarul (cf. dar Ńie citind!!!" — p. De altfel. cînd se străduieşte să-i cîştige acordul. 145 etc). în planul ficŃiunii. 139—140.

„Amice Pricupescule" — p. Dacă în cele două schiŃe comentate scrisorile sînt factorul care declanşează conflictul. chiar procedeul pe baza căruia este construită schiŃa: pretenŃia că este vorba despre scrisori aparŃinînd unui colecŃionar. introducerea unor pasaje de monolog interior etc. hîrtie. De fapt. în intenŃia de a valida portretul conturat anterior al eroului său. are romanul lui Camil Petrescu Patul lui Procust. care vorbeşte în numele său." (p. sugera cu anticipaŃie un răspuns negativ la cererile adresate. această lectură constituie o presupoziŃie care motivează întreaga relatare. redactat în aceeaşi formă a relatării unei experienŃe personale.. în situaŃia dată. în jurnalul lui Fred Vasilescu. 269). de fapt. ci şi sub acela al mijloacelor textuale de multiplicare a „punctelor de vedere" asupra aceluiaşi nucleu — relativ circumscris — de întîmplări. conform indicaŃiilor colecŃionarului. cu precizarea că fiecare dintre aceste cupluri epistolare este „opera" aceluiaşi autor („De aceeaşi mînă. cu aceeaşi dată pe ştampila poştei" — p. în aceste condiŃii.. Se poate presupune că. Caracteristica de bază a anonimelor: încălcarea maximei calităŃii. ajunse în posesia unui colecŃionar de anonime. schiŃa nu are în vedere decît această ultimă 84 lectură. care au în vedere statutul oficial de profesor al acestuia. nu numai sub raportul perspectivei relatării. scrisorile sînt destinate direct cititorului. 484. „Mînă. „o veche prietenă" (p. reprezintă un test de sinceritate la care este supus destinatarul. fiindcă declaraŃia care însoŃeşte oferirea scrisorilor spre lectură: „UfI să mă văz odată scăpat de canonul ăsta. determinînd astfel implicit interesul naraŃiunilor. nu este. „Dragă Bică.Pricupescu" — p. şi naratorulpersonaj. celelalte respectă tiparul scrisorilor propriu-zise.3. 269). ele conturează cu maximă veridicitate un tip uman: autorul de anonime. care le anulează orice valoare informaŃională. care foloseşte această modalitate de dirijare a lecturii reale. jurnalul şi intervenŃii ale autorului. SecvenŃa care încheie schiŃa: discuŃia dintre cele două personaje. singurul capabil să efectueze rapid „o bună selecŃie din atîtea pachete" (p. 270. 2. în schiŃa Antologie — lipsită de o tramă epică propriu-zisă — funcŃia scrisorilor este similară cu aceea a fiziologiilor lui Negruzzi redactate în formă epistolară. Copiate selectiv. Create după un principiu mimetic. printr-un artificiu epic. şi interjecŃia cu valoare deictică „Iată" — p. ca expresie a acordului cu punctul de vedere pe care îl susŃin şi deci a dezacordului faŃă de atitudinea profesorului. ci şi destinatarii textelor. dar se implică în desfăşurarea faptelor prezentate. scrisorile au fost mai întîi parcurse de destinatari şi apoi de persoane străine: colecŃionarul.2. introduce sugestia cîtorva lecturi fictive. ştampilă. Există două serii de scrisori: ale doamnei T. 271). Prima lectură fictivă — cea a destinatarului — este implicată de faptul că acesta găseşte semnificative. Planul lecturii reale este astfel implicat în structura textului. şi ale lui G. Dem. se întemeiază pe exploatarea maximei calităŃii. 270. al cărui profil social şi moral se recompune în detaliu prin însumarea elementelor relevate de scrisori. dar sînt incluse. deci în construcŃia ficŃională (cf. ca formulă epică.„cheie" din scrisori. Relatările autorului — care iau forma notelor de subsol şi a unui epilog însoŃit de . punerea în paralel a scrisorilor adresate unei viitoare soacre şi viitorului ei ginere sau a scrisorilor adresate unui soŃ şi soŃiei acestuia. ceea ce le apropie este lipsa de interes — „mimată" sau autentică — pentru informaŃii în sine. Impresia creată de scriitor cu ajutorul mijloacelor de actualizare epică (povestirea la prezent. Cele dintîi sînt mai apropiate. pe acelaşi fel de hîrtie şi cu aceeaşi cerneală. care nu au alt rol decît pe acela de a crea pretextul prezentării scrisorilor. Romanul combină trei forme de relatare la persoana I: scrisoarea. sursă principală de informaŃie orientativă. dornic să transcrie cîteva mostre. se produce concomitent cu cea reală. adresate Emiliei. cocoşelule moŃat" — p.. care precedă succesiunea textelor). aceleaşi" — p.) este că a doua lectură fictivă — a naratorului —. Tehnica romanului modern a acreditat scrisoarea ca modalitate posibilă de depăşire a condiŃiei omnisciente a naratorului. în fond. care a ajuns de la o vreme nesuferit . dacă avem în vedere relaŃia scriitor-cititor. destinate autorului şi compuse la cererea acestuia. necunoscuŃi nu sînt numai autorii. este pusă în evidenŃă de Caragiale prin procedee diverse: menŃionarea explicită a faptului că sub semnătura „cîŃiva admiratori de odinioară" se ascundea. decît o provocare din partea scriitorului . 483). cît şi lectura reală presupun o perspectivă comuna: cea a individului care citeşte scrisorile unor necunoscuŃi. Forma testului: reluarea unor pasaje . O structură interesantă. îndeplinind şi o funcŃie evaluaŃi vă. Succintul preambul epic. La-dima. 483. Ca şi cititorul adevărat. cerneală. toate scrisorile sînt acte de solicitare. textele puse la dispoziŃia prietenului său. naratorul pare a acorda atenŃie detaliilor numai în măsura în care acestea oferă posibilitatea unor deducŃii asupra biografiei si a caracterului corespondenŃilor. în schiŃă. Atît lectura fictivă a naratorului. în realitate. Exterioară intrigii propriu-zise. de jurnal. de sugerare a unei atitudini menite să ofere repere pentru toate lecturile ulterioare. 485).

]." . 310.. pretextîndcâ te indispun actriŃele care . în finalul primei note a autorului se menŃionează o publicare anterioară. Prin urmare..p. de 85 exemplu.'" .p. practic toate scrisorile din roman sînt schimbate între personaje. autorul-personaj notează ca argument capacitatea lui Fred de a crea în conversaŃie „acea impresie unică de trăire adevărată" (p. Titlul şi data 'lipsesc. 289. în cîteva note de subsol. Să nu uităm că. tolerabilă în cel de al doilea. cît şi pentru jurnal. „łiaduâ aminte că m-ai privit surprins cmd te-am întrebat " — p 299.P308. parcă temîndu-se de posibilitatea ca tactica narativă adoptată să-i inducă în eroare pe cititorii neavizaŃi. încercînd să-1 determine pe Fred Vasilescu să aştearnă pe hîrtie cele petrecute „într-o după amiază de august".scrisoarea trecută" (p. 312) si prin menŃiuni asupra actului de a coresponda („altă dată am să-Ńi scriu mai mult" . chiar dacă unul dintre personaje are o identitate aparte. în jurnalul lui Fred: „(.. redactate la îndemnul şi sub îndrumarea sa. aceste personaje. de exemplu. 295). [. de asemenea.. ca şi mine." . era mai toată ziua la nor . ca elemente de ficŃiune. Elemente de biografie reală a scriitorului sînt. 310. mai cu seamă prin invocarea unui fond comun de informaŃii 5 experienŃe („Mustrările <l~tale sînt fără utilitate" .. nu numai în scrisori. „E de prisos să-Ńi mai spun că D. Aspectul de jurnal al scrisorilor doamnei T. accentuat şi de prezentarea întîmplărilor în succesiunea lor cronologică.încheie numai prima dintre cele trei scrisori..cu iniŃială ...p. de remarcat semnalarea „abaterii" de la normă prin introducerea întregului pasaj între paranteze). în plus.Ştii că a început să-mi placă să scriu?. 294. 295..] Vreau acum să ştii totul [. PrezenŃa dialogului constituie o abatere de la norma curentă atît pentru scrisori. că în odaia de dormit [ ] nu e decît divanul alb. „mi se pare ca te-am întrebat şi pe d-ta despre el" . fără îndoială. .. da-mi voie să fac o comparaŃie [. Cititorul ia cunoştinŃă numai de textele se-leciate în prealabil de autorul-destinatar. să potenŃeze impresia de credibilitate a celor înfăŃişate. „şi-mi era ciudă pe d-ta ca ai refuzat să vii s-o asculŃi. în general. .])" — p. 305. . Referirea din textul doamnei T. Ambele tipuri de relatare sînt compuse de altfel pentru un receptor unic.. în care autorul dă cititorilor explicaŃiile necesare. 295). E tibloul despre care Ńi-am spus că l-am primit dar de ziua mea'[. ca şi acum aproape. solicitantul lor. Camil Petrescu se simte obligat să precizeze într-o altă notă. „Aş vrea să-fi spun că şi mai tîrziu. trebuie sa admitem o multiplicare a lecturilor fictive. la . la un nivel mai profund. unde surprinde (vezi..menŃiunea explicită „Povestit de autor" — îie conferă acestuia rolul de a realiza racordul între lumea reală şi lumea fictivă a personajelor romanului. Ultima noapte de dragoste. care. autorul a urmărit. doua categorii de cai" . pentru care procedeul este normal.. 434). Acesta le prezintă drept scrisori „cu o destinaŃie strict personală" (p. şi jurnalul lui Fred Vasilescu. Acest „dosar de existenŃe". Ladima către Emilia.p. Dar pentru că te-am văzut iubitor de curse de cai. „dar şi în scrisoarea trecuta. _ în cazul scrierilor lui O.p. 289) sugerează o operaŃie anterioară de triere. este închipuit tot şi numai unele necesităŃi de convenŃional pe care le impune tiparul ne-au făcut să-i dăm o formă care poate să înşele" (p. declaraŃiile despre întîlnirea şi relaŃiile cu „eroii" cărŃii.. de altfel. 369. De aici prezenŃa unor forme de implicare a destinatarului..Dem. 294). 295).. 86 Textele nu au alte mărci specifice scrisorilor în afara referirii la destinatar.p... Sub aspect formal..p. apare ca justificat clacă Ńinem seama de cîteva precizări din notele autorului. a unor scrisori „într-o revistă puŃin răspîndită'" şi o a doua lectură fictiva: a criticilor („buna înŃelegere pe care le-au arătat-o ciŃiva critici p. „Să-Ńi mai scriu despre D. [. întîia noapte de război etc). care subliniază valoarea lor de confesiune.p 289.. Asumîndu-şi acest statut ambiguu. publicînd romanul..]. fapt căruia i se poate atribui o valoare simbolică: aceea de a sugera unitatea cuplului pe care îl constituie. Ştii că sînt. 305. în ciuda evoluŃiei divergente a destinelor lor. autorul. 313). ca text independent. lor li se alătură însă. destinatarul nu este' la prima încălcare a condiŃiei fundamentale a scrisorii confidenŃiale: unicitatea receptorului. ci şi în jurnal. referirile la creaŃiile sale (Act venetian. flagrantă în primul caz. . Receptarea reală este condusă de autor.\ Scrisorile doamnei T.. mi-ar fi greu.' łi-aiH spus. a» un statut diferit faŃă de acelea ale lui G..]. completează „lacunele de informaŃie" ale cititorului. bazată pe îmbinarea dintre povestirea unor fapte şi analiza minuŃioasă a psihologiei şi reacŃiilor eroilor.. vezi şi nota din subsol. vorbind exclusiv în numele său ca autor al cărŃii: „E de prisos să mai atragem luarea-aminte că tot romanul acesta e o ficŃiune pură. în conformitate cu o singură cerinŃă: sinceritatea absolută („fiind sinceră cu dumneata însăŃi pînă la confesiune" — p.. De remarcat. iar semnătura . Dera. există o similaritate evidentă între scrisorile doamnei T. „s-a mai urcat în compartimentul nostru un domn care Ńi-e prieten şi dumitale .. se înŃelege de la sine.p. că. Ladima către Emili» Ş» din perspectiva relaŃiei dintre lectura reală şi lectura fictivă.. Unitatea formală a textelor este dată şi de modalitatea narativă.p. care deschide cartea.

printr-o succintă intervenŃie a scriitorului. 519—530. de către o persoană străină. momentul lecturii textelor de către destinatar nu este reprezentat. atitudinea omniscientă a naratorului este preponderentă în romanul lui Călinescu. în ciuda apelului la artificiul scrisorilor descoperite de un personaj. îi nara ultima întîmplare din lumea mare bucureşteană: «Dragă Gigi. de exemplu. Ne aflăm în faŃa unei maxime abateri de la funcŃia unei scrisori obişnuite.procedeu al cărui efect este o relativizare a perspectivei.n. Emilia recitirea scrisorilor de către'Fred. 519). 467).. care substituie ghilimelele: „Antoine expedie îndată cu maşina o scrisoare printr-un curier:. în Scrinul negru.. în planul ficŃiunii. în prezenŃa Emiliei. Serica răspunse următoarele: .. în cea de-a doua categorie se integrează: semnalarea încălcării maximei calităŃii de către autorii unor scrisori. lectura fictivă a lui Ioanide apare drept concomitentă cu cea reală. întrucît cititorul dispune în plus de posibilitatea de a raporta informaŃiile din jurnal la ceea ce oferă toate celelalte componente ale romanului. care le găseşte întîmplător: „în seara aceleiaşi zile. scriitorul dispune permanent de mijloace. avînd ca rezultat o selecŃie a materialului epistolar." (p. Pentru el. lectura reală. scoase cronologic (s.C.»" (p." (p. care reface cir87 cumstanŃele concrete ale primirii scrisorilor sau pe acelea menŃionate aluziv în text. de dirijare a lecturii reale. însoŃite de explicaŃiile naratorului-autor. care creează posibilitatea introducerii unei viziuni „împreună cu cititorul" asupra evenimentelor. ca un episod din jurnal. ModalităŃile de integrare a scrisorilor în Ńesătura narativă sînt variate.. apare ca anterioară lecturii reale. Scriitorul îşi trădează prezenŃa chiar cînd împrumută masca lui Ioanide — alter ego evident al său.. reproducerea scrisorilor îl are în vedere nemijlocit pe lectorul real..) din pachetele legate cu panglică din «scrinul negru»:. 2. textele constituind enclave întro amplă relatare la persoana a IlI-a.. scrisorile sînt un prilej de rememorare a unor fapte şi trăiri." (p. cu ocazia transcrierii lor în jurnal. Oricare ar fi lectorul fictiv. Scriitorul imaginează situaŃia parcurgerii lor. abandonează relativ rapid orice formă de di- . Lectura reală este însă mai bogată decît aceea propusă de Fred. care parcurge jurnalul spre a-1 include în roman. cele mai multe fiind incluse printr-o menŃiune asupra actului corespondenŃei. Prima lectură fictivă nu ne apare astfel decît ca o presupoziŃie necesară pentru recompunerea unei suite epice. de remarcat prezentarea în ordine cronologică a textului scrisorilor. Alteori. 96— 100) — procedeu folosit şi ele Caragiale în Antologie. care restabileşte pentru cititori adevărul (vezi scrisorile de pe front ale lui Gavrilcea către Caty — p.Unele se situează la nivelul unor presupoziŃii necesare: lectura destinatarei. altele sînt introduse printr-o formulă de citare obişnuită în stilul ştiinŃific: „Dăm cîteva 88 specimene din corespondenta dintre el şi soŃia sa" (p. „La această scrisoare. 464—467) . 466). prin integrarea acestuia în roman. temperament nestăpînit. scriitorului revenindu-i numai rolul de a media contactul cu jurnalul. similară cu aceea din romanele lui Camil Petrescu... 521)... Prima lectură este dirijată de Emilia. cu funcŃia de caracterizare psihologică şi morală a eroilor — sau prezentarea succesivă a unor scrisori în care personaje diferite îşi exprimă opinia asupra aceluiaşi eveniment (vezi. de confruntare a unor situaŃii sau de recompunere a circumstanŃelor existenŃei sociale a lui Ladima. 295).3. Cele două lecturi fictive ale lui Fred sînt legate de un dublu proces de reconstituire. de exemplu." (p. Ioanide citi aceste scrisori. 74. Serica Băleanu şi Meme Hangerliu comentează cererea în căsătorie a lui Meme de către Remus Gavrilcea — p. arhitectul Ioanide. „Meme expedie şi ea o scrisoare Şerichii:. Jurnalul în care sînt inserate scrisorile ne înfăŃişează însă imaginea unui cililor „nemaleabil": Fred are propriile sale interpretări. iar lectura lui. este introdusă însă în structura narativă. Unele scrisori sînt precedate de scurte formulări rezumative: „. culcat pe divan. care precizează: „Cîteva comentarii sînt necesare" . care nu afectează însă lecturile ulterioare. ilustrează ideea caracterului relativ al adevărului: structura romanului determină funcŃionarea unui mecanism specific de autoreglare a semnificaŃiilor. care este aceea de a comunica noutăŃi. urmată de două puncte. scrisorile în care Antoine Hangerliu. Primei categorii îi aparŃine alăturarea unor scrisori adresate de acelaşi personaj unor destinatari diferiŃi (vezi.. Prima lectura a lui Fred.p. scrisorile lui Caty Zănoagă către Ciocîrlan şi către Oster — p. existenŃă practic necunoscută Emiliei. în situaŃiile de acest tip. după două puncte). aparent. după un maie interval de timp. în acest caz. la care ne-am referit. lectura autorului. Fred este cel care orientează. Lecturile multiple. cititorul fictiv nu este altul decît na-ratorulautor. 464).. fiecare nouă confruntare de perspective introducînd corectări suplimentare ale decodajului. procedeul tradiŃional al reconstituirii temporale sub forma naraŃiunii apersonale alternează cu reconstituirea sub forma scrisorilor. implicite sau explicite.

simulare a propriilor intervenŃii şi se manifestă deschis ca unic deŃinător nu numai al tuturor informaŃiilor despre personaje, dar şi al interpretării lor corecte, pe care se simte oblicat să o împărtăşească cititorilor. 2.3.4. în romanul lui A. Buzura Refugii, tehnica adoptată esto aceea a perspectivei unice: indiferent dacă relatarea se face la persoana I sau a IlI-a, totul este relatat din punctul de vedere al eroinei: Ioana Olaru. Scrisorile pe care i le adresează soŃul ei, înainte şi după despărŃire, îi permit romancierului să introducă altă perspectivă şi alt univers de viaŃă, fără să abandoneze însă tehnica fundamentală. FuncŃional şi structural, ele se îndepărtează de scrisorile obişnuite. 89 Lectura fictivă, realizată exclusiv de destinatar, prezintă o serie de particularităŃi. Cu excepŃia ultimei scrisori, a cărei lectură fictivă ne apare drept concomitentă cu cea reală (se fac menŃiuni asupra momentului primirii scrisorii de către Ioana: doctorul Vlad Cosma îi intinde un plic, precizînd „L-a adus ieri cineva" — p.461, şi asupra momentului încheierii lecturii: „închise plicul..." p. 469), pentru celelalte, prima lectură fictivă trebuie presupusă şi, în orice caz, precedă lectura reală. Integrate în ansamblul narativ ca rezultat al unui complex proces de rememorare produs în conştiinŃa eroinei, scrisorile au numai pentru cititor funcŃia obişnuită, de comunicare a unor informaŃii. Valoarea şi semnificaŃia acestora sînt supuse însă corectivului furnizat de explicaŃiile şi comentariile destinatarei. Există în acest caz o similaritate a situaŃiei lectorului real cu aceea a unuia dintre lectorii fictivi din Patul lui Procust — Fred Vasilescu, citind scrisorile lui Ladima către Emilia, în prezenŃa acesteia —, chiar dacă statutul şi natura relaŃiei dintre personajele celor două romane prezintă diferenŃe esenŃiale. Procedeul de inserare a scrisorilor în text nu este de tipul simulării unei Tecitiri tardive în plan ficŃionaî, care mediază lectura reală. Impresia creată este aceea de citare din memorie, declanşată spontan de ciudate asocieri pe care le prilejuieşte autoanaliza. în manieră prous-tiană, „un miros penetrant de lavandă, apărut din senin'' (p. 65) readuce în mintea Ioanei figura fostului ei soŃ, evocînd succesiv scene din existenŃa acestuia de profesor la Măgura, aşa cum îi fuseseră relatate în scrisori de mult trimise. InformaŃia familiară destinatarei este pusă in extenso la dispoziŃia cititorului, în forma în care a cunoscut-o eroina însăşi. Uneori, confesiunea Ioanei include referiri la condiŃiile particulare ale realizării actului de parcurgere a scrisorilor, act anterior, în orice caz, reproducerii textului acestora. Una dintre scrisori nu a fost mult timp citită integral: „Pînă în noaptea aceea, cu toată bunăvoinŃa, n-am reuşit să termin de citit această scrisoare'e (p. 280). Numai un ciudat sentiment de dedublare a eului, intervenit într-o anumită conjunctură, aduce detaşarea necesară încheierii lecturii: ,,De astă dată textul se adresa altei persoane din mine, ignorate, reprimate, o fiinŃă greŃos de curioasă ..." (p. 281). Lectura în etape este semn al unei modificări în psihologia personajului. Scrisorile au aspectul unor naraŃiuni independente, în care relatările autorului despre el însuşi alternează cu relatări despre cei în mij-locul cărora trăieşte, cu pasaje dialogate sau cu replici în stil direct. 90 Scrisorile nu constituie capitole aparte, includerea lor în roman fiind marcată numai prin spaŃii de pauză în interiorul unui capitol. Lipsesc indicarea locului şi a datei, formulele introductive şi finale. Scriitorul nu păstrează decît puŃine elemente epistolare: redactarea textului la persoana I, referiri la actul scrisului („Ieri n-am avut timp să-Ńi scriu'' — j). 109; „Deşi nevoia de a-Ńi scrie creşte zi cu zi" — p. 126), la starea de moment a autorului („Astăzi, nu ştiu de ce, mă simt foarte liber" — p. 255), implicarea destinatarei („să-1 auzi"" — p. 114; „nu ştiu dacă înŃelegi" — p. 114; „te ştiu foarte bine" — p. 126; „Şi m-am gîndit la întrebările tale" — p. 144) etc. în orice caz, mărcile specifice apar adesea mult după început şi, după parcurgerea unui număr de capitole, numai referirile la loc şi la anumite personaje ne permit să realizăm imediat că ne aflăm în faŃa unei noi scrisori. Naratorul omniscient a dispărut complet clin acest roman şi autorul nu-şi trădează prezenŃa prin indicii textuale, ci prin modul de structurare a întregului material. 2A. ObservaŃii finale. Ca tip de proză adresată, scrisoarea literară presupune, în mod firesc, referirea la posibilul lector. Din acest punct de vedere, două aspecte sînt caracteristice: — destinatarul nu este singurul lector, chiar dacă identitatea lui este reală; — lectura efectuată de destinatar este secundară ca importanŃă. Adevăratul destinatar este cititorul. în cazul textelor redactate integral ca scrisori, autorul recurge la „diversiunea'" multiplicării lecturii re a,l e pentru a şi-1 apropia pe lectorul necunoscut, creîndu-i iluzia că este părtaş la o confesiune, în realitate, asemenea texte au o structură mixtă, „machiajure de scrisoare — adesea destul de sumar — ascunzînd forme diverse de proză, de la schiŃă şi portret la memorialistică, şi chiar specii de graniŃă, cum ar fi eseul. Fie că reprezintă numai o presupoziŃie necesară, fie că este inclusă ca episod în structura narativă a textului,

lectura fictivă — adesea multiplă —, care o dublează pe cea reală, în cazul scrisorilor schimbate între personaje, îndeplineşte funcŃii de ordin compoziŃional, dar, în acelaşi timp, este un constituent important al substruc-turii evaluative a textului. Exploatînd iluzia confesiunii, tehnica ro-manescă modernă a convertit scrisoarea într-o modalitate de a evita intervenŃia unui mediator — scriitorul — între cititor şi lumea ficŃională în care îl introduce lectura. 91 3. FORME ALE IMPLICĂRII CITITORULUI ÎN STRUCTURA TEXTULUI NARATIV 3.1. Preliminarii. Deşi tot ceea ce scriu este destinat receptării prin lectură, de cele mai multe ori prozatorii se supun convenŃiei artistice a aparentei ignorări a cititorului, a cărui implicare nu este sugerată prin nici o marcă textuală (modalităŃi de adresare sau de referire). Scrisoarea literară nu poate fi menŃionată printre excepŃii, deoarece compunerea ei în vederea publicării presupune acceptarea deliberată a unei deschideri indefinite a cercului lectorilor, indicarea destinatarului reprezentînd un simplu artificiu formal (vezi supra, cap. II. 2). Raportarea Ia cititor nu este totuşi un procedeu periferic nici sub aspectul frecvenŃei, nici sub acela al valorii autorilor care l-au cultivat. O incursiune sumară în proza românească din diferite epoci reflectă un proces de diversifica r e şi de rafina r e a formelor „implicării cititorului" în structura textului epic. 3.2. Nicolae Filimon, de exemplu, apelează adesea, în romanul Ciocoii vechi şi noi, la formula de referire lectorii (mai rar, cititorii) noştri (+ verb la persoana a IJI-a plural) sau la forme de plural inclusiv. Desfăşurarea progresivă a naraŃiunii apare ca dependentă de consolidarea fondului de informaŃii pe care naratorul-autor le posedă în comun cu cititorul. Datele acumulate devin presupoziŃii, care, asigurînd discursului unitatea de referinŃă (satisfăcînd deci condiŃia de coerentă), oferă baza necesară amplificării construcŃiei epice (deci satisfacerea condiŃiei de progres) (cf. Ducrot, 1972, p. 87 — 89). Reluarea unor aspecte ca presupoziŃii, la începutul diverselor capitole ale romanului, îndeplineşte o dublă funcŃie: de a racorda episoade uecontigue aparŃinînd unui singur fir narativ şi de a rezuma secvenŃa epică următoare. Naratorul-autor este înzestrat cu capacitatea de a se mişca liber atît în planul ficŃiunii — aşa cum ne-o dovedeşte perspectiva omniscientă a relatării —, cît şi în planul realităŃii — aşa cum o arată mărcile complicităŃii cu cititorul. Chiar dacă în structura de suprafaŃă a pasajelor de relatare nu există mărci ale vorbirii adresate, se poate recunoaşte o structură de adîncime dialogală a acestora, reflectată de prezenŃa unor proceduri conversaŃionale sau a unor strategii ale politeŃii pozitive. Pretextul folosit de scriitor pentru a introduce ca presupoziŃii elementele necesare reînnodării firului întrerupt al unei povestiri este acela al exprimării încrederii m buna funcŃionare a memoriei cititorului: „Lectorii 92 noştri cunosc f o a r te b i n e agitaŃiunea în care am lăsat pe Păturică în primul capitol al acestei scrieri; ştiu asemenea ambiŃioaselor lui visuri../e (p. 121); „C r e d e m că lectorii noştri n - a uitat secreta între vorbire dintre principele Caragea şi banul C..." (p. 170). Recunoaştem în primul exemplu procedura conversaŃională a flatării interlocutorului, iar în cel de al doilea — strategia avansării unor ipoteze în legătură cu aspecte privitoare la destinatar, întemeiată pe acea atitudine optimistă asupra eficienŃei actului comunicativ specifică politeŃii pozitive. De remarcat şi frecvenŃa interjecŃiei iată, care, implicînd prin conŃinutul ei deictic raportarea la un auditor, pune în evidenŃă o atitudine retorică din partea autorului: „Iată starea morală în care se afla Duduca ..."(p. 118); „Iată ce este societatea în vanitatea ei" (p. 254); „Iată jalnica stare în care se afla Ńara..." (p. 285); „Iată locaşul în care se afla de trei luni Dinu Păturică../' (p. 295); „Iată cum îşi termină cariera vieŃii aceşti trei sceleraŃi" (p. 300). „Teritoriul comun", constituit, de fapt, treptat de scriitor, este considerat ca dat şi, în aceste condiŃii, afirmarea faptului că autorul şi cititorii aparŃin aceluiaşi grup nu poate surprinde. Fără a manifesta veleităŃi de perenitate artistică, Filimon îi are în vedere exclusiv pe contemporanii săi, invocînd mai întîi comunitatea de Ńară şi de epocă: »,Iată tipul ciocoiului din toate Ńările şi mai cu seamă din Ńara noastră [...]. Iată tipul ce ne propunem a urmări în deosebitele faze prin care el a trecut în secolul nostru, de la ciocoiul cu anteriu şi cu călămări la brîu al timpilor fanariotici, pînă la ciocoiul cu frac şi cu mănuşi albe din zilele noastre'' (Prolog, p. 98), pentru ca treptat, să treacă în rîndul „bunurilor" împărtăşite informaŃia narativă acumulată: „Ştim cît de rău fu răsplătit Gheorghe, vătaful de curte al lui Andronache Tuzluc..." (p. 198; cf. pluralul inclusiv). Angajîndu-se să-i relateze o suită de întîmplări, scriitorul se simte total îndatorat cititorului, căruia trebuie să-i menŃină treaz interesul. ConsecinŃa este sublinierea explicită a relevanŃei datelor prezentate, prin

descrierea şi justificarea „mişcărilor" narative: „Să lăsăm pe ambiŃiosul nostru ciocoi în pace [...] şi [...] sa facem cunoscut lectorilor noştri pe postelnicul Andronache Tuzluc" (p. 102); „Să lăsăm deocamdată pe fanariotul nostru [...]; iar pînă atunci, noi s ă dăm cititorilor noştri o idee despre cocheta şi ambiŃioasa greacă" (p. 117j; „Lectorii noştri cunosc [...]; ştiu asemenea [...]. Este datoria noastră acum să le spunem mijloacele întrebuinŃate de dînsul..." (p. 121); „Lectorii noştri cunosc planul [...]; n-au însă nici o idee despre [...]. Este dar d e datoria noastră a da aci cît ev a probe despre vicleniile acestor doi şireŃi" (p. 216). 93 Strategiile care pot fi recunoscute sînt cele ale politeŃii pozitive. Manipulînd presupoziŃiile, autorul dă expresie propriilor sale intenŃii comunicative, sub aparenŃa că vine în întîmpinarea dorinŃei cititorului de aşi completa informaŃia într-o direcŃie sau alta. Caracterul rezonabil al schimbării cursului naraŃiunii — demers al emiŃătorului — este argumentat cu elemente legate de persoana receptorului (pierderea interesului unei teme; lipsa de informaŃii în legătură cu anumite aspecte etc). Pentru demontarea „mecanismului" epic se apelează, de asemenea, la strategii conversaŃionale curente. Mişcările de Motivare a actului comunicativ reprezintă o altă modalitate de conectare a două secvenŃe narative succesive: „S ă părăsim partea de sus [...], căci nu mai are nici un interes pentru lectorii noştri, şi să ne cobor im [...] ca să vedem ce face Dinu Păturică6' (p. 185); „Rog pe bunii noştri lectori sa lase pe postelnicul a dormi în pace pe sofaua sa, căci are mare necesitate de somn, [...] iar noi să ne întoarcem iarăşi pe strada CaliŃei, ca să observăm ce se petrece în casa amantei saleu (p. 134), sau de introducere a unui episod epic subordonat: „Am zis că greaca era vicleană ca o vulpe; ca să dovedim insă cit de adîncă şi pătrunzătoare era fineŃea spiritului ei, c a t ă să arătăm că..." (p. 132). în cel de al doilea exemplu, planul real al relatării fuzionează cu cel al ficŃiunii, autorul simulînd transferarea mijloacelor omniscientei sale asupra cititorului. Recunoscute ca atare şi uneori justificate prin mişcări de Motivare, digresiunile capătă valoarea unor proceduri conversaŃionale de tipul aparte-ului, ca în cazul amplei disertaŃii despre amor din capitolul VII (p. 135—136), urmate de îndemnul la autocenzurare: „Dar să venim la subiect" (p. 136), sau al explicaŃiilor care însoŃesc episoadele cu aparenŃă digresivă: „Ne oprim puŃin din povestirea noastră, ca să introducem pe scenă încă un personagiu foarte interesant../' (p. 145); „Ne servirăm de această mică istorioară, ca să arătăm lectorilor noştri că avertismentele nu sînt o invenŃiune..." (p. 207). Explicarea necesităŃii unor secvenŃe în structura povestirii face ca acestea să apară ca mişcări de Amplificare, diferite numai prin dimensiuni de mişcările conversaŃionale obişnuite. FrecvenŃa motivărilor dă întregii naraŃiuni o structură anticipativă. De obicei, aşa cum precizam, se prezintă într-o formă rezumativă conŃinutul secvenŃei următoare (vezi majoritatea exemplelor citate); uneori însă, se introduc chiar sugestii privind deznodămîntul (vezi, de exemplu: „... să nu-i răpim [postelnicului] această fericire iluzorie, căci el peste puŃin o să se deştepte într-o lume reală, plină de amăgiri şi mizerii(i — p. 117). 94 De altfel, preponderenŃa comentariilor externe, realizate mai ales prin determinări de tip atributiv, ca forme de evaluare neintegrate naraŃiunii (vezi supra, cap. II. 1, sub 1.1), are, de asemenea, o netă valoare anticipativă: vezi, de exemplu, referirile la fericirea „iluzorie" a postelnicului, menŃionate anterior, sau caracterizarea lui Kir Costea Chiorul drept „un personagiu foarte interesant, care are să joace un rol însemnat în această istorieu (p. 145). Etichetînd într-un anumit fel personajele sau situaŃiile: Păturică este „ambiŃiosul [nostru] ciocoi" (p. 102), Tuzluc — „bietul fanariot" (p. 248), calemgiul Gheorghe, devenit serdar — „un june frumos, bine îmbrăcat şi cu ochii plini de o bunătate îngerească" (p. 265), odaia sărăcăcioasă în care zace cu minŃile rătăcite postelnicul ruinat prin intrigi este „Tristul cadru ce puserăm înaintea lectorilor noştri", pe care lumina lunii îl face „mai atingător" şi „mai interesant" (p. 265), scriitorul influenŃează atitudinea cititorilor, cărora le impune propriile sale interpretări. La N. Filimon, prezenŃa unor forme de implicare directă a cititorului, ca şi a unor modalităŃi de control al lecturii sînt determinate de dificultăŃile pe care le presupunea realizarea unei construcŃii epice complexe, cu multiple planuri ale acŃiunii, în condiŃiile insuficientei elaborări a tehnicii narative, specifice perioadei de început a romanului românesc. 3.3. în schiŃele lui I.L. Caragiale, frecventa invocare a cititorului ar putea surprinde dacă avem în vedere ideea unanim acceptată a modernităŃii scriitorului. Deşi se întemeiază pe aceeaşi conformare la exigenŃele politeŃii pozitive — ca şi în cazul romanului lui N. Filimon —, procedeul în discuŃie nu are la Caragiale aceeaşi funcŃionalitate; deosebirile nu pot fi justificate numai prin cerinŃele diferite ale speciilor cultivate de cei doi autori. De remarcat că ambele tipuri de lucrări acreditează imaginea unui cititor complice; numai că la Filimon

„. e ceva de speriat. ci una între două moduri existente de gîndire şi acŃiune..... Gheorghe şi sf. ea reprezintă adesea. reintrînd [. 81.]" (p. Vezi. „Cum spusei. de exemplu. deşi are aparenŃa unei premise. 116). dacă vom urma cu atenŃie călduroasa lor dispută. în strînsă corelaŃie cu oralitatea puternică a discursului narativ. Fireşte că trebuie să-\ cunoaştem: îl întîlnim atît de des. OpoziŃia relevată de text nu este deci aceea dintre realitate şi ficŃiune. fireşte că nu va zice ca mine şi ca dumneata. în realitate.. de exemplu." (p. Petre Carp [.complicitatea se instituie treptat... la fiecare sf.. în schiŃele lui Caragiale ea are mărci explicite la nivelul de suprafaŃă al textului: prezenŃa persoanei a Ii-a a pronumelor şi verbelor. Sublinierea caracterului neobişnuit al sistemului de referinŃă care orientează comportarea „celorlalŃi" este însă o strategie literară. preferinŃe dinspre narator spre cititor. opoziŃia dintre cele două forme de relatare: scrisă şi orală. „Amicul meu X. 169)..să urmăm a asculta disputa tinerilor reporteri. drept să spun... vezi şi frecvenŃa interjecŃiei cu valoare deictică iată (p. eu şi dumneata. Sa ascultăm. Solidarizarea cu cititorul este subliniată emfatic.... 80. contînd pe capacitatea acestuia de observaŃie şi interpretare: „Ai observat şi dumneata. ca rezultat al unui demers perseverent al scriitorului de a-şi călăuzi lectorii printr-o lume ale cărei taine le deŃine. „..]. „mărturisesc drept că nu-1 pot admira îndestul." (p. p. antiteza. „Drept să spun: să merg la manifestaŃie. acelea care însoŃesc. în acelaşi timp. el pare a fi considerat de acesta un confident firesc. cîte progrese a făcut opinia noastră publică de cînd avem legea repausului dominical?" (p. 140). 127).. De altfel. 170)..] stă înfipt în colŃul otelului Continental [. marchează distanŃarea faŃă de personajele şi de întîmplările prezentate: „E destul atîta: Mitică — de vreme ce şi dumneata îl cunoşti tot aşa de bine ca şi mine." (p. infra).. ModalităŃile de transfer adoptate au însă caracter strategic. Ei bine.. 136 — 147). 38). 156). prin coordonarea copulativă sau disjunctivă a substituŃilor pronominali... n-am curaj. „Şi drept să spun [.. 279)." (p. „PriviŃi. 82).. 197. asemenea declaraŃii nu reprezintă decît un preambul ironic la relatarea ulterioară. de care scriitorul nu poate face abstracŃie. „Lume? lume. 98).]. 93).. în schiŃa Antologie. locuŃiuni şi expresii care exprimă ideea de confesiune: „Mărturisesc drept. sentimentul de ficŃiune este atenuat şi prin apelul la alte procedee care creează impresia urmăririi pe viu a întîmplărilor. „După ce. ca şi accentuarea valorii specifice persoanei I plural sugerează o divizare netă între lumea reprezentată de autor şi de cititori şi cea reprezentată 96 de personaje.. îndemnurile adresate de autor cititorului (prin forme de conjunctiv sau de imperativ) de a înregistra pe cale senzorială ceea ce i se înfăŃişează: „." (p.." (p.. se neutralizează în favoarea celei din urmă: receptorul este tratat drept o prezenŃă constantă.. bunioară. Utilizarea procedurilor conversaŃionale curente de flatare a interlocutorului îi permite autorului să se situeze pe poziŃia celui care acordă permanent credit partenerului. „Noi.. 283 etc. care este în termeni familiari cu toată lumea.. prin construcŃii comparative de egalitate. condiŃie esenŃială pentru buna receptare a unei povestiri (Pratt.. şi asta o s-o înŃelegem.. cititorule. „Dumneata. cucoana a venit să mă roage. 15. în FranŃa — zic la Ńară. ce goană după mai-bine!" (p. amic u l meu X.. n-am fi în stare să ne înfigem în colŃul otelului Continental [. şi indicaŃiile „scenice" din schiŃele integral dialogate sau diversele menŃiuni incluse între paranteze (ca. Am mare slăbiciune.. sau un altul.] de mai multe ori mi-a trecut prin gînd. Succesiunea formelor pronominale şi a persoanelor verbale. (v.. am avut norocul (să vedeŃi ?mai jos pentru ce zic «norocul»)... schimbul de replici imaginar între autor şi cititorii ale căror reacŃii sînt anticipate etc." (p.. pe cînd la Caragiale.] cînd am şti bine că a doua zi trebuie să părăsim casa unde am locuit [. prin potenŃarea aşa-numitei „tellability".. învestit cu calitatea de insider al grupului căruia îi aparŃine şi autorul. „Stetesem două luni la Ńară... 1977. pentru Caragiale. la marele umorist. atitudini... De cele mai multe ori însă. 75. amicul meu Iancu Verigopolu [. cu oarecare invidie — mărturisesc — privesc pe englez. pe onoarea mea!" (p.." (p. 280) etc. o cursă întinsă în mod abil credulilor. 101. Spre deosebire de Ciocoii vechi şi noi.. . 206). „reproducerea" textului scrisorilor anonime ar putea fi semne ale „grijii" permanente faŃă de destinatar. 278).. menită să pună în valoare interesul deosebit al faptelor relatate.. Dumitru.. prin forme ale pluralului inclusiv (a cărui semnificaŃie este uneori glosată apozitiv)." (p. De altfel. 169). sugerează faptul că... zice si mai simplu: şeful" (p. 95 Folosirea frecventă a verbelor dicendi a spune şi a zice: „Ne vom permite însă sa spunem o anecdotă istorică. 155). 141). ori eu." (p. Materializarea textuală a acestei complicităŃi este. „Dar. realizată prin construcŃii negative şi/sau paralelism sintactic. 98).)ApartenenŃa la acelaşi grup face perfect posibil transferul de opinii. 282)." (p./' (p.. Dovadă prezenŃa unor verbe." (p.] în patrie" (p. cum zic francezii.. în care structura dialogală caracteriza exclusiv nivelul de adîncime al pasajelor de relatare. zicem d.

.. şi că persoana căreia i-au pierdut urma [. „se-ntîmplă [. implicit.... fie forma unor intervenŃii intempestive întrerupînd relatarea: „Dar. din această fierbinte convorbire. — Care Turturel? — Edgar Bostandaki11 (p. care au.. Cel dintîi afirmă similaritatea de opinii dintre autor şi cititor în condiŃiile în care opinia autorului este exprimată indirect. nu obicinuieşte nici papuci... La acestea se adaugă mişcările de Motivare. era verb german... 93). D. 256) sau amplele explicaŃii filologice al căror obiect sînt anumite neologisme: „łal. 247). „— Mitică.] nu poate fi altul decît inteligentul jude de instrucŃie de pe lingă onor.].. de ne ce — nu trebuiesă ne batem mereu capul.] să se-ntîlnească -—cu cine? cu o veche a lui c u n oş t i n t ă. trebuie să ştim.... şi referirea la „simpaticul meu amic").. Motivarea. şi mai cum? — E destul atîta..] — Ei. „des bonbons 98 ei des liqueurs — adică pe româneşte bomboane şi lichioruri" (p... de obicei. simpaticul meu amic J. Aceeaşi funcŃie o realizează traducerea unor cuvinte străine: „Five o'clock pe englezeşte însemnează cinci ceasuri" (p. fiindcă [. Ce este tal? Este un substantiv român împămîntenit.e„Se. este anunŃată printr-una dintre formele ezitării: aparte-ul. fiindcă amicul e însurat" (p. 278). se realizează cu mijloace variate." (p." (p. 169). „O să mă-ntrebaŃi însă: ce însemnează S. naratorul se preface că răspunde unor posibile obiecŃii sau întrebări. R. 283). de asemenea.Th. dovezi ale unui comportament prevenitor. Florescu.. de autoprotejare a emiŃătorului.. M.. menŃinînd intact sentimentul cititorului de solidaritate cu naratorul: „Conul Mihalache. ci drept indicii ale „cheii" ironice în care trebuie citit întregul text. marcat grafic prin paranteze şi caracterizat prin crearea unei denivelări de ton în structura enunŃului: „în drumul de fier.. Filimon — se atribuie statut de presupoziŃii elementelor pe care naratorul vrea să le comunice sau să le precizeze. 39). pe această cale — ca şi la N. trib. da — răspunz eu — înŃeleg ce spuneŃi..].. însemnează „Societatea protectoare a Muzelor Daco-Romane" (p. Ilfov.. Ca şi mărturisirile... antipatiile şi aversiunile sale [. pentru care mie-mi trebuiesc atîtea cuvinte greoaie. 194). în realitate.] nici petrecerea nu e ceva atît de neserios" (p. uneori amînată. Acceptată ca premisă.. frecvent ca obiect componente ale codului verbal utilizat... crez.. Transpunîndu-se în postura lectorului. va zice cineva: — Bine! însă cronicarul este şi el o m. 7 — C-da 1354 97 Alteori. recunoaştem prezenŃa unor mişcări conversaŃionale de Dezarmare a receptorului şi. „zic la Ńară. P. Substituirea persoanei a Ii-a plural cu persoana I are efectul de a-i include pe ambii parteneri în realizarea unei acŃiuni al cărei singur beneficiar este destinatarul. similaritatea punctelor de vedere şi a reacŃiilor cititorului cu acelea ale autorului îndreptăŃeşte pe deplin orice strategie anticipativă în cursul naraŃiunii. [. [. nici halat" (p... M. nota de ironie care însoŃeşte formulările introduce sugestia unei intenŃii de parodiere a procedurilor la care se apelează. care iau fie forma unor replici dintr-un dialog fictiv." (p.. Insă cronica-rul de salon trebuie să-şi calce pe inimă [. 78-79). trebuie să aibă şi el simpatiile şi preferinŃele. însemna a plăti — se scria zahlen şi se citea ŃaVn. Ce sînt aceşti tineri? Asta importă mai mult.n Ńe l e g e că toate aceste raŃionamente. 82). a . cum o poate Turturel. 159). fiindcă vila şi mica proprietate [. că cei patru tineri nu pot fi decît nişte infatigabili reporteri de ziar.] De ce oare? — De ce. D. P. Autorul justifică alegerea unor forme sau construcŃii (intenŃia de dezarmare a lectorului este implicită): „zic vă mutaŃi. în primele două exemple. negociabil.. deci are caracter ambiguu..] se aflau la marginea unui oraş mare. 156). 155). De remarcat însă că. R?. înainte de-mpămîntenire. „zic mai s e r i o a sM. — S.. s-au săvîrşit într-o clipă." (p. strategiile politeŃii pozitive mediază transmiterea de informaŃie nouă." (p." (p. Şi asta n-o poate oricine. cel de al doilea susŃine evidenŃa interpretării într-o situaŃie în care autorul este singurul posesor al datelor care o justifică (cf. răspunsurile la asemenea întrebări nu trebuie luate literal.. cum zic francezii.." (p. 252). în toate cazurile semnalate. „Petrecerile cu mult înainte pregătite nu se întîmplă să iasă bine.(( (p.Oricine înŃelege. „Cine sînt aceşti tineri? Asta puŃin importă. 283). Mişcările conversaŃionale de sprijinire a actului comunicativ sau procedurile de subliniere a ezitării.

semnalînd sciziunea centrelor lor de interes: autorul este înclinat spre analiza psihologică detaliată.'' (p. de la mimarea unei solidarităŃi de grup. bomboane şi prăjituri. a trucurilor aucto-riale. Dumnezeule! JudecaŃi singuri:.] O furtună de fapte ilogice. am avut norocul (să vedeŃi mai jos pentru ce zic «norocul») să mă-ntîlnesc cu un rus.. pe autoritatea ironică a scriitorului (ca în schiŃele lui I.. sugerînd. sau pentru explicaŃiile din nota autorului la schiŃa Telegrame: „Lucrul se petrece. 19). 2. Atitudinea scriitorilor de azi este diferită de aceea a clasicilor.doua zi... ceva ce i s-a imprimat cîndva în simŃuri. ultimele decenii au readus în actualitate referirea explicită în text la cititor. II. imposibile. „golurile" de informaŃie: „. realizate în maniera prozei narative nai vechi.4. conceput drept consemnare în scris a unor întîmplări. semnificativă prin ea însăşi. De aceea. 3. Mircea Nedelciu polemizează cu cititorul. citiŃi.. dar ce informaŃii. Paralel cu indicaŃiile „scenice". Un asemenea rol se su7% 99 gerează. deşi utilizările parodice i-au conferit o anumită coloratură de epocă. prin forma împrumutată din alt stil funcŃional. coborîm frumos" (p.. spectaculoase şi cotidiene. mai ales. Scriitorul pare a fi conştient de faptul că asumarea condiŃiei de cititor este dependentă astăzi în cel mai înalt grad de satisfacerea cerinŃei de „tellability" de către nucleul de întîmplări care constituie componenta „histoire" a unei naraŃiuni. cît şi prin raportarea la structura replicilor. solicitînd. 286). O sme de referiri directe la cititor. prin urmare. IniŃial. Scriitorul urmăreşte deci sa creeze impresia că semnificaŃiile textului nu sînt rezultat al unei receptări pasive. care acreditează imaginea unui text preponderent oral. de fapt. de acŃiune şi de gamă temperamentală în tot decursul dialogului — indicaŃie atît de necesară pentru citire caldă — şi va suplini însuşi cu imaginaŃia această lipsă" (p. GhiciŃi. pentru ca sînt încărcate de o ironie împinsă uneori pînă Ia sarcasm./. Autorul are în vedere o dublă ipostază participativă a scriitorului: aceea a contemplării active a unor secvenŃe de viaŃă — la care ne-am referit — şi aceea a lecturii propriu-zise. Motivarea ar putea fi legată. dar care. „în treacăt.. de remarcat intensificarea conotaŃiilor ironice prin prezenŃa fonetismelor cu i în loc de e în formularea autorului). Ezitarea — semnalată explicit tot prin introducerea aparte-ului —. Poate că nu te interesează nici ce simte cînd îşi recapătă posibilitatea de a aşeza în propoziŃii. MenŃiurile privind „citirea caldă" sau „imaginaŃia" îşi dezvăluie valoarea ironică atît prin raportare la „povestea" în sine (histoire). fără să-1 menŃioneze)." (p. De remarcat totuşi că. a căror prezenŃă este considerată utilă „pentru uşurarea citirii citatelor din vorbirea d-sale" (p. 88). pînă la notei de subsol din romanul Patul lui Procusl (care îl au în vedere pe cititor. 72). Tu vrei fapte.. colaborarea cititorului — ne-o dovedeşte lectura integrală a textului. capătă uneori o neaşteptată valoare de subliniere şi caracterizare. 79). de acea tendinŃă spre autenticitate care explică şi diminuarea condiŃiei omnisciente a naratorului. gata. şi dintr-o florărie două buchete. de la o cofetărie. „închipuiŃi-vă ce efect fac toate astea asupra spiritului doamnei Popescu!" (p. într-un cras moldovinesc." (p. fie şi prea tîrziu. sub 2.. cîteva schiŃe furnizează indicaŃii explicite de lectură. procedeu cu rol important în structurarea textului narativ (ca la N. implicarea directă a cititorului a cedat treptat locul unor strategii anticipative indirecte. opoziŃia dintre subiectivitatea artistică şi obiectivitatea scientistă (vezi supra. 280). nu ie interesează în nici un fel ce simte cineva cînd nu mai are cuvinte să înŃeleagă ce i se întîmplă... pentru decodajul exact. adică mai potriviŃi? — foarte . . în prefaŃa la romanul său Tratament fabulatoriu. Filimon). cap. pentru detaliile privind modul de transcriere a rostirilor specifice lui Marius Chicoş Rostogan (p. Caragiale). prin predicŃie. conduce spre „divulgarea" tuturor convenŃiilor tehnice. comice şi tragice.3. Că ne aflăm în faŃa unei formulări parodice — scriitorul mimează explici-tarea unei caracteristici a scriiturii. nu-i aşa? Bine! Na!" (p. el este constrîns să se supună: „Asta vrei.. Precizarea care precedă conversaŃia dintre Lache şi Mache din schiŃa Amici sprijină o asemenea interpretare: „Cititorul mă va ierta că nu dau nici o indicaŃie de ton. justificate prin dorinŃa de a i se oferi cititorului orientarea necesară înŃelegerii textului. bazate. 79). de fapt. [. pe cînd cititorul este rob al faptelor: 100 „Dar. după toate probabilităŃile. Cititorul este invitat adesea. Mache ia. trădează esenŃa strategică a atitudinii adoptate de autor.L. ghid de lectură. prin forme de persoana a Ii-a imperativ. moldovineşte: cafine" (p. 19). ci se constituie prin cooperare. 178)." (p. determinînd omiterea anumitor termeni cu intenŃia aparentă de menajare a oricăror susceptibilităŃi ale publicului: „Foarte — cum m-aş putea exprima în termeni mai aleşi.. Presupunerile pe care le avansează în legătură cu dorinŃele cititorului nu sînt legate de strategiile politeŃii pozitive. 83). ObservaŃii finale. Pentru cine? .. să evalueze faptele prezentate sau să completeze. de exemplu. 50. Fapte. împinsă la extrem.2).

locul ideal de întîlnire este berăria. Subiectele de discuŃie sînt specializate în funcŃie de statutul şi de sexul colocutorilor. 93). prin procedee de o mare subtilitate. creînd impresia că schimburile de replici care urmează nu sînt invenŃie. precum şi de cadru. stăm pe o carte. ConversaŃia este adesea iluzorie. 138)./' (p.. cercul cititorilor. Ioan Groşan mimează neplăcerea în faŃa indiscreŃiei cititorului şi a judecăŃii sale necruŃătoare asupra textului ca scriitură şi îşi desemnează un destinatar cunoscut. care. un nimic.. 3. mod esenŃial de petrecere a timpului. dacă nu era domnul aşa de amabil ca s ă conversăm. Prin toate aceste modalităŃi.. similar cu acela în care se situează cititorul. Asta e" (p. ci şi în acela al realităŃii lecturii.. STRUCTURI ŞI STRATEGII CONVERSAłIONALE ÎN SCHIłELE LUI I.iar „graŃia" conversaŃiei feminine eşuează definitiv în vulgaritate periferică (vezi. Este tipică pentru schiŃe situaŃia de comunicare descrisă în Inspectiune: „Mai mulŃi prietini — impiegaŃi în diferite administraŃii publice — stau de vorbă. ci înregistrare fidelă a unor conversaŃii în curs de desfăşurare. 22). întrerupîndu-şi .Există totuşi. are capacitatea de a stabili relaŃii de comunicare nu numai în planul ficŃiunii. ce mă făceam eu atîtea ceasuri de urîtVe (p. 93). pe care nu o putem recunoaşte. 93 — 94). de exemplu. capătă. 93) sînt apanajul conversaŃiei între bărbaŃi. căci numai existenŃa lui face tranzacŃia literară posibilă şi îi dă sens. o anumită similaritate între autor şi cititor: ca şi cititorul în actul lecturii. idei. de ale cărui reacŃii se preface că nu poate face abstracŃie (vezi supra.2.. scriitorul îşi delimitează. 1. CARAGIALE 1..). naratorul se manifestă ca o prezenŃă vie. modeşti funcŃionari. de exemplu.1. reputat pînă mai zilele trecute ca un funcŃionar model. graniŃa dintre relatare şi reprezentare este foarte laxă: naratorul se raportează. cu arma la picior. singura-mi fidelă spectatoare. Intîrziere etc). ar trebui să admitem că „lucrurile cele mai serioase" (p. 179). iar obiectul dezbaterilor îl constituie informaŃiile din presă: fie întîmplări 102 de ultimă oră („nenorocirea unui coleg. lipsită de logică şi agramat exprimată (vezi. dar. într-o perspectivă mai largă. Se poate vorbi la Caragiale de o adevărată vocaŃie a dialogului. pe cînd femeile discută despre „o mie şi o sută de nimicuri" (p. O declară eroii înşişi: . cititorul nu poate fi neglijat. cît şi ca fiinŃă cu o individualitate specifică. realizat de multe ori în forme necanonice (lipsit de mărci textual-grafice).. mai vorbesc cu un prietin. optînd pentru forma de scrisoare: „Unui nevăzut public mut. atitudinea naratorului este marcat sarcastică. Trebuie adăugat şi efectul de nivelare a diferenŃelor dintre planul naratorului şi cel al personajelor pe care îl are stilul indirect liber.. Dacă am Ńine seama de declaraŃiile autorului. o deosebire d-abia simŃită între două nuanŃe. îşi asumă adesea rolul de participant la întîmplări. . O lacună etc. comportamentul său — inclusiv cel verbal — îmbrăcînd o formă specifică de reprezentare." (p.. la nici un alt scriitor român. după Mircea Nedelciu.3) dă indicaŃii de cadru situaŃional şi apoi mimează retragerea într-un spaŃiu al contemplării. cap. de fapt. SituaŃiu-nea. în realitate însă. Flatat. desfăşurarea dialogurilor contrazicînd total afirmaŃiile care le prefaŃează: comentariile politice ale bărbaŃilor sînt departe de a fi serioase. „. la masa lor obicinuita într-o berărie. foşgăind ostil dincolo de o cortină pe care posibilele mele personaje trebuie să o ridice fără ezitări şi prin faŃa căruia frazele mele trebuie să treacă în cadenŃă. te prefer pe tine. II. prin inevitabila complicare a decodajului. restrînge posibilităŃile de acces la semnificaŃii... Există la personajele lui Caragiale o mare disponibilitate pentru conversaŃie. devenită ocupaŃie de bază. un farmec deosebit" (p. spre deosebire de celelalte personaje. partenerii sînt „amici". 132). comentariile lor avînd însă ascendentul „graŃiei": femeile spun totul „într-un mod mult mai interesant'" decît bărbaŃii (p. păreri şi sentimente comune. Atmosferă încărcată. ironizat sau înfruntat. Personajul este deci terenul pe care se neutralizează opoziŃia de bază semnalată. şi care fuge din Ńară lăsînd în casa publică o foarte însemnată lipsă de bani" — p. în actul scrisului autorul se transpune (— îşi asumă identitatea) în personajele pe care le creează. la un cititor conceput ca interlocutor. trece vremea . despre chestiunile la ordinea zilei" (p. Five o'clock. pentru mine cel puŃin. impli-cîndu-1 atît ca persoană socială. III. manifestată în proporŃii şi forme comparabile. ca om de o probitate mai presus de orice bănuială. distilate prin mintea subtilă a unei femei şi exprimate prin acele dulci modulaŃiuni de voce şi prin jocul acela încîntător al luminilor ochilor. prin mijloace variate. fie pentru că un partener monopolizează rolul de emiŃător. 183). cu care are preocupări. precum şi ideea că literatura ajunge ea însăşi modelatoare a existenŃei: „Draga mea.. susŃinînd ideea intertextualităŃii literaturii. Aspecte pragmatice ale dialogului literar 1. L. pentru că trădează o gîndire încremenită în şabloane. în majoritatea schiŃelor. în Insula. vechi impiegat.. fie ultimele evenimente politice („decizia CurŃii în procesul asasinatelor şi complotului bulgăresc" — p. 183). 14).

nene Mandache.. de exemplu..E u: Madam Piscopesco. Formalitatea gestului e dovedită de deznodămîntul schiŃei. Este caracteristică pentru schiŃele lui Caragiale adoptarea unui mod de organizare generală a textului similar cu acela al conversaŃiei curente. amfitrioana îşi exprimă indirect satisfacŃia produsă de acceptarea invitaŃiei. neică..). să fiii!". între „dame" protocolul este mai simplu. din schiŃa îniîr-ziere.. Gradul de elaborare a părŃii care prefaŃează discuŃia este dependent de natura şi de frecvenŃa interacŃiunilor verbale dintre parteneri.3." (p. „Asta e mare dobitocie!"). De obicei.. 95).. 255). de ordinele d-tale?" (łal! . iar domnii plasează o spirituală formulă de omagiu: „— Dacă nu veneai.— Cîte ceasuri să fie? — 11 şi 25.. mă supăram foc pe d-ta. protocolul de încheiere devenind inutil după menŃionarea poantei. p. Fir-ar ai dracului! — La 12 fără cinci. O parte a schiŃelor au aspectul unor conversaŃii complete (confruntări). despre criză ş.. să fie!". p. multe personaje sînt. lipsite de orice co. Şi madam SevastiŃa Stănescu. 361). păreri şi gesturi magi nare.. Această parte este re-zultatrl combinării variabile a două tipuri de elemente cu funcŃie fatică: (a) saluturi sau formule echivalente. Măndica Piscupescu întrerupe brutal omagiile introductive: .]—. „despre vreme.. în fond. Lache". .. exclamaŃiile: „Fir-ar ai dracului!" şi „Ce dobitocie!"... fiindcă schimbul de saluturi nu determină cu necesitate declanşarea unor raporturi de comunicare. Mache. sîntem în Capitală. Incapabile să-si asculte colocutorii şi să-şi modeleze intervenŃiile în funcŃie de punctul de vedere al celorlalŃi. Mache: Bonsoar.cl. La fel se întîmplă în Situaiiune: Nae afirmă la un moment dat „mai vorbesc cu un prietin" (p. — 11 şi 25? .. cu secŃiune introductivă şi de încheiere (vezi. funcŃia generală a acestor formule se subsumează unei strategii mai ample a stabilirii de contacte sociale. despre sorŃii agriculturii— [. situîndu-se de plano în opoziŃie cu toŃi şi cu toate. — Salutare. majoritatea replicilor sale. în Five o'clock. „formalităŃile de rigoare".] — Se putea să nu ascult. scumpa mea amică. cu mici variaŃii („Să fie ai dracului".Pentru mine invitaŃia unei doamne aşa de graŃioase ca d-ta este o poruncă straşnică. el monologhează.). neică" (DiplomaŃie. „Cele trei dame se sărută foarte afectuos" (p. întrerupîndu-şi colocutorul şi respingînd orice cee foi mulată de acesta. p. 233. 1. (b) SchiŃa Vizită.esenŃa" contribuŃiei conversaŃionale a personajului (cf. Un astfel de personaj apare în schiŃa Atmosferă încărcată: cunoscutul de la berărie îşi împiedică partenerul să-şi exprime opinia. în Five o'clock.F. de exemplu: . născută Vasilescu.cl. cele mai multe au însă numai o secŃiune introductivă. — Ce dobitocie. contestînd anticipat valabilitatea afirmaŃiilor acestuia. să ştii că nu se pot suferi" (p.. p. precum şi de circumstanŃele comunicării. lipsite de capacitatea reală de a conversa. (a) Saluturile sînt schimbate atît între „amici": „L a c h e: Bonsoar. 214). Reuniunile mondene presupun o gamă mai amplă a manifestărilor prilejuite de contactul participanŃilor. 88).— Salutare. SituaŃiunea sau Amicul X. de fapt. personajele „convorbesc". 137). De fapt. nerăbdătoare să-şi înceapă ancheta.. dar.. are impresia că a suportat mai uşor călătoria de la Văleni la Bucureşti pentru că „a conversat". însoŃind. în realitate. NiŃă şi GhiŃă: Salutare" (C. Atunci cînd interlocutorii nu se cunosc. daŃi-mi voie .nŃinut informaŃional. 104 w— Gîndeam că n-ai să vii [. 199). . cît şi între necunoscuŃi: „Muşteriul: Salutare. aşa cum precizează autorul. p.. Asemenea teme intră în „protocolul vieŃii de societate". subliniindu-se faptul că este vorba despre forme de comportare convenŃionalizate.. — Se putea să nu viu.. 132).'" — p. atribuindu-i intenŃii. fie pentru că replicile unuia dintre parteneri sînt stereotipe. care confirmă valabilitatea glosei pe care ne-o oferă Caragiale în Rromânca: „Cînd vezi două moftangioaice amestecîndu-şi alifia de pe buze şi Ńocăinduse cu multă căldură. adică de acea maleabilitate pe care o implică aspectul cooperativ al oricărui schimb verbal.frecvent colocutorul şi conti-nuîndu-şi netulburat tiradele...R. madam Panaiotopolu?. despre care se aminteşte în schiŃa Vizită . exprimă . ne furnizează un inventar al temelor de conversaŃie fatică. (b) conversaŃie de rutină („conversaŃie fatică"). Măndica: Vii tocma la pont" (p.. la care peste putinŃă să mă gîndesc măcar a nu mă supune" (Cadou.. „Fir-ar ai dracului. Numai în schiŃa Five o'clock. 233). 103 „Fir-aŃi ai dracului. 94). este semnificativă menŃiunea ş. (p. (Amici. 61).. el vorbeşte tot timpul.

— Ce mai noul — Ce să fie? zic .. Este procedeul folosit de Lache pentru a-i impune amicului Mache tema de discuŃie: „M. întrebările . 99). Care va să zică.. 96). (Amici. întrebările citate (şi răspunsurile.. Cf.... — Grozavă! zic eu" (p./' (Situa n ea. 88)... Bine. instalarea la masa unui amic este însoŃită de declaraŃia „Teribilă căldură a fost astăzi!".. mergeŃi la Bucureşti în plimbare .." (Iniîrziere. 129). dependentă de contextul situaŃional... are o motivare strategică.. ... aştept pe soŃia mea.. că nu-Ńi poŃi face o idee .. exploatîndu-s deliberat virtuŃile ei de a provoca un anumit tip de dialog.?". da rău!" (Bubico. care poŃi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă . inclusiv formula de prezentare folosită de interlocutoare) nu deschide schiŃa. nu dumneata pe mine" (Amicul X .. p. grozavă căldură azi! .. p. Ştiu eu? .. Am vorbii foarte mult de t i ne".MiŃa Potropopesco îşi face intrarea la ceaiul de la Măndica Piscopesco cu replica „E un ger afară. 219). — Nu. frate? . alegerea unei teme puŃin diferite: „cît e ceasul?"." — p. — Cum bine? Asta e bine?" (Atmosferă încărcată.. M: Cu cine? L: Cu nişte amici ... după cîteva momente de tăcere. iar introducerea subiectului se face printr-o strategie anticipativă. distrat şi cam nervos. Efectul nu este întotdeauna imediat. ci este prefaŃată de o secvenŃăati conversaŃională în care tovarăş de drum încearcă să descifreze semnificaŃia protestelor cu adresă incertă ale „cocoanii" (cf. p. p.. — Te văz aşa ... Tot în sfera conversaŃiei fatice se includ şi remarcele domn-ului (naratorul-autor-personaj) la adresa lui Bubico: „Frumuşel căŃel aveŃi.. printr-o întrebare. în SituaŃiunea." se deschide tot cu observaŃii despre starea vremii: „— Uf! zice amicul meu. De remarcat că. frate. ConversaŃia cu „amicul X . în C. ea îi permite „muşteriului" nu numai să iniŃieze un dialog cu comesenii necunoscuŃi.. în cadrul unei singure unităŃi conversaŃionale: Unitate conversa-<j tională Sx _ . întrebările urmate de o menŃiune exprimînd. ec ai? te văz cam . aş! . Ritualul este acelaşi în cazul întîlnirilor de la berărie....Ce mai nou?'".: „— Ce stai aşa pe gînduri? — Eu? pe gînduri? — Nu cumva te-a suprimat şi pe dumneata? — Ei.. în mod obişnuit. se duce dracului rapiŃa!" (p. L: Nu prea am chef. a cărui identitate trece pe un plan secund. p. şi nu mai vine" (DiplomaŃie.. 136). nu ştii nimic? Ce. 135).. Eu să te-n-treb pe dumneata.. definiŃia personajului." (p. SecvenŃa ne oferă. de obicei.... sau „interogatoriul" la care este supusă madam SevastiŃa Stănescu de către amabilul companion de voiaj: „de unde veniŃi dv. TranziŃia spre subiectul propriu-zis de discuŃie se face.. ci şi să le orienteze atenŃia în direcŃia centrului său de interes. „— Ei! ce zici? — Ce să zic? răspund eu . 214). „Ce zici?"' sînt forma curentă de introducere în dezbatere. „DispoziŃia specială" poate fi mimată strategic.. în conformitate cu cerinŃele politeŃii pozitive. „Şi . monşer. p. p. maşer. 150). secŃiunea de introducere pe care o conturează.. pînă la ziuă.: Da . mănŃelegi..: „ — Ce mai noue? — Prost.Ai aflat ? M Ce? zic eu.F.... a chestiunilor politice.. zic eu cocoanii. Sînt obosit. secŃiunea iniŃială este redusă la gestul baterii pe umăr („mă pomenesc bătut pe umăr cu multă discreŃie. la berărie.. pentru ca să se treacă apoi la tema crizei: „Este o criză.R. de fapt. Cînd figura interlocutorului reflectă o dispoziŃie mai puŃin obişnuită. Am stat azi-noapte tîrziu la Cosman.. 106 In Ultima oră. De unde să tiu eu? . 129). Este o criză. interesul emiŃătorului pentru partener sînt menite să declanşeze confesiunea. 140). Cf.. 105 p. „SînteŃi din Capitală?". 140). Daca o Ńinea aşa toată noaptea. în ultimul caz.

încălcarea cerinŃelor politeŃii nu are însă gravitatea obişnuită. Propunerea este respinsă. Caracterul strategic al scuzelor — formulate 107 ca răspuns la o propunere a partenerului („Ai la simigerie" — p. 257). cu intenŃia de a se sustrage de la plata consumaŃiei.zic eu cu un ton pe care filozoful meu îl înŃelege pînă-n fund.. şi trebuie să trec şi pe la Barbu." (p.. în schiŃele în care apare. 142). după ce se informează cît e ceasul. au îmbrăcat consecvent această formă: „a se asculta toŃi eînd se citeşte!". Similară este funcŃia secŃiunii finale din Tal!. eu Ńi-om spus: aşa e în lumea asta — a se plăti or ce consumaŃiei" (p.— [.. TranziŃia spre momentul salutărilor finale se face. nici prin forma de expresie... mulŃumiri şi complimente este respectat întocmai: „Sărut mîna crudelei Graziella. a cărei structură este mai complexă. prin formularea unor constatări asupra timpului care presează sau a orei înaintate. apar mărci ale precipitării conversaŃiei spre secŃiunea de încheiere: la propunerea „amicului" ocazional de a mai lua un rînd. menite să creeze terenul lansării informaŃiei. 150) doi inşi. secŃiunea de i n c h e i e r e a unor raporturi conversaŃionale este în strînsă legătură cu deznodămîntul. pentru a scăpa de teoriile plicticoase ale interlocutorului. 133). ca în SituaŃi unea: . SecvenŃa a doua a secŃiunii finale constă dintr-un cuplu de enunŃuri: primul este o propunere.Mitică mă duce pînă la sanie.. MenŃiunea pe care o face personajul revenind la postura auctorială: ." (p. căci schimbul de replici constituie. Am promis lui Nicu să merg cu el la Sinaia.Aseară s-au prins lian. conferă acestor formule o valoare parodică.. dezvăluind natura histrionică a personajului... 257). Confruntarea secvenŃei de deznodămînt cu aceea care reprezintă coda schiŃei clarifică toate ambiguităŃile. CircumstanŃele sînt cele ale unei reuniuni mondene. în aceleaşi limite ale politeŃii pozitive. este semnificativ pentru definirea tipologică a gazetarului colportor de informaŃii senzaŃionale..] Ci te ceasuri sînt?. avansată de gazdă: „łal! nene Iancule!. GhiŃă răspunde printr-un refuz indirect. 258). 258). prin lectura ultimului ei studiu. prin comprimarea secŃiunii introductive. un bulgar şi un itaUnitatea conversaŃională cuprinde două schimburi preliminare (Si şi S2). celălalt însă nu constituie. în C.. sărind din loc. torturaŃi. care nu pot pentru ca să mai merg... în care acesta revenise la tema predilectă: politica. Motivarea strategică este întărită într-o replică ulterioară: „Mi-era aşa de somn. sînt dublate în schiŃe de motivări strict conjuncturale... o înfruntare pe acelaşi teren: la ironia amicului invitatul răspunde prin sarcasm. Ora tîrzie poate servi drept pretext.Mă grăbesc. Aparent. este completat prin această imagine a reacŃiilor pe care le declanşează la ceilalŃi comportamentul său verbal.. Eroul din Amicul X. E tîrziu. receptată de destinatar. „a nu se căsca!" (p. Portretul amicului. „a nu se conversa nimini cînd se citeşte!". ale cărei mustrări la adresa neatenŃiei musafirilor. Concentrînd tirul ironic asupra acestui personaj. care determină opŃiunea pentru o modalitate strategică de abandonare a colocutorului.. care include salutări. Procedeul este convenŃionalizat...F.. Acceleratul pleacă la 5 şi 40. după cină. invocînd motivul consacrat al orei . oferind o caracterizare directă sau „prin ricoşeu'" a „eroului"' principal."e (p. 257).. te las. a se revedea!" (p. care replică în acelaşi registru: „— De! nene Iancule.R. fără a se apela la vreo marcă de atenuare: „A se slăbi.... 133). servind celui care îl foloseşte drept punte pentru a-şi anunŃa retragerea. Mai am numai o jumătate de ceas. La revedere!." (p. — Sapristil zice amicul meu. Mitică!" (p. consoarta intelectuală a amicului.— Naeî scuză-mă: e aşa de tîrziu. pretextează că este grăbit... de exemplu. Faptul că ambele enunŃuri conŃin construcŃii inf ini ti vale implică raportarea aluzivă la o sursă comună: Graziella. „eroul" schiŃei. prin stimularea curiozităŃii interlocutorului. nici prin conŃinut. Modul de asumare a iniŃiativei verbale. mulŃumesc din suflet pentru buna ta invitaŃiune! am petrecut minunat — onoare (ie!" (p. . să-i spui să nu uite de ce-a vorbit cu Nababul.. 132) — este relevat de faptul că ele întrerup o secvenŃă de inserŃie. — Cinci şi zece... secŃiunea finală reprezintă concluzia umoristică a întregii schiŃe.. care trebuie negreşit pentru ca să mă culc" (p.. Am două halbe şi un corn. 258). răspunsul obişnuit la un astfel de act. plăteşte tu. — Dragă Mitică. CerinŃele politeŃii pozitive. în fond.. protocolul despărŃirii de gazde. de obicei.

: Bine." (p. în final Iancu Zugravu se substituie judelui cu intenŃia clară de a-şi oferi o compensaŃie pentru pierderea procesului.: Ei. come rsantă de băuturi spirtoase.. în JustiŃie. Leanca: Plătim licenŃa. 1966.. 37). d-ta Leanca văduva. p. Judele: Ştiu... Autoasumarea rolului de emiŃător.Lasă-mă să-ntreb. abandonînd tema „tranzacŃiei" în favoarea unor teme inadecvate si-tuaŃional. 35) sau chiar de ameninŃări: „Taci. furni-zîndu-i cu maliŃie Leancăi soluŃia în problema. Jud. Leanca: Te las.. 34—38). Dacă. judecătorul formulează explicit regula accesului la cuvînt într-un proces: „Nimini n-are voie să vorbească pînă nu-1 întreb eu" (p. opoziŃia dintre situaŃiile personale şi tranzacŃionale se neutralizează în favoarea celor dinŃii. care este nevoit să-i ceară permisiunea pentru a-şi exercita funcŃia: „Judele de ocol: Care va să zică. Şi totuşi.. Fie că se află într-un tribunal..: Taci odatăl Leanca: Am tăcut" (p.. comunicîndu-i mai multe date decît cere procedura.. accesul la cuvînt este guvernat de reguli condiŃionate extralingvistic: de natura personală sau tranzacŃională a situaŃiei de comunicare (pentru caracteristicile acestor două tipuri interacŃionale. 64). şezi şi taci. domn' judecător. că te dau afară!" (p.. Leanca îşi dispută rolul de emiŃător cu judecătorul. ca şi disputa directă cu partenerii pentru acest rol. care dezvăluind întîmplător natura reală a relaŃiei dintre MiŃa şi şef. căci în disputa particulară cîştigătoarea din instanŃă este învinsă.(aspru) M-ai înŃeles? L e a n c a (veselă): Hahahă! bravos domrijudecător!. în care arbitrul este luat pe rînd drept aliat de cei în conflict: „Le a ne a: Domn'judecător..: Nu-Ńi permit să fii necuviincios aici'." (p. 36).'' (p. este nevoie de insistenŃă din partea judecătorului: „J u d. fie că sînt în biroul unui avocat pentru o consultaŃie (Art. protocolul final este ratat.: Te invit să fii cuviincioasă aici! Aici nu-i permis să dai cu tifla! 109 P r e v.... 214. săru'mîna.. Autoatribuirea rolului de emiŃător. purtîndu-se cu degajarea specifică relaŃiilor între egali.. mîne am cantilene de dimineaŃă.. cocoana TarsiŃa monopolizează . a „reperării" onoarei: „Las'că Ńi-o reperează domn'Mitică!" (p. şi acompaniată de pupături („Nene! lasămă să te pup! (Se pupă cu magazionerul)" — p.. 34) Nici interdicŃia formulată explicit de cel investit oficial cu autoritate nu o determină pe reclamantă să abandoneze procedeul autoînscrierii la cuvînt: . consumarea ultimului rînd este precedată de toasturi con108 clusive în sănătatea eroilor povestirii „amicului" : soŃia sa şi şeful. audierea părŃilor este dublată de înfruntarea lor nemijlocită... J u d. Norma sociolingvistică esenŃială. Jud. 64)... 34).. orice colocutor este automat tratat ca un „amic". da. Leanca devansează din ignoranŃă întrebările judelui. în mod cu totul neobişnuit.. Majoritatea personajelor din schiŃele lui Caragiale se caracterizează printr-o incapacitate funciară de a evalua natura situaŃiei de comunicare şi de a-şi regla în consecinŃă comportamentul verbal. rămasă deschisă.. inadmisibilă pentru împricinaŃi. la începutul schiŃei.: Hahahahâ! Brav. deşi tînărul Lae Popescu este cel care vrea să divorŃeze. 35).. ce pretinzi? Leanca: Onoarea mea şi trei chile de mastică prima. de numărul acestora etc... 21â) sau la ghişeul unei instituŃii ca solicitanŃi (PetiŃiune). desfăşurarea lui fiind oprită la intervenŃia „amicului". iar admonestările adresate unuia dintre ei — drept dovezi ale justeŃii atitudinii celuilalt: „Jud.] E păcat pentru mine. Replica marchează eşecul definitiv al autorităŃii oficiale. 36). uite. Leanca: La Hanii Dracului... „P r ev: Las-o paia! aia-i altă căciulă! (Judelui:) Aia a fost la politică.. 110 In Art. domn' judecător. (vesel): Bravos.... [. permanent subminate şi adesea ignorate. este sistematic încălcată: personajele deschid vorba fără să fie întrebate.i( (p. ca părŃi într-un proces (JustiŃie). deşi.. de exemplu.. divaghează..Sk spuie ce comerŃ învîrteşte. îşi întrerup colocutorii aflaŃi într-o poziŃie oficială. ş-acuma e beat.: Taci! Leanca: Tac. 35). domnejudecător! ai văzut şi dumneatale acuşica ce pramatie e dumneei? Jud.înaintate („E cam iîrziu. în asemenea situaŃii. Leanca: Care vine dumnealui.: Lasă-mă să te-ntreb. care. eroii lui Caragiale nu au nici un fel de inhibiŃii.." — p.4. interzice iniŃiativa verbală celor cu statut dependent. vezi Gumperz.1 în mod obişnuit. enervat de intervenŃiile intempestive ale împricinaŃilor..36).. distruge „poanta" imaginată de comeseni şi suprimă astfel factorul care asigura coerenŃa grupului constituit ad-hoc.. fomeie.Jud.. Jud. are motivări diverse. nu-nŃelege dumneei.. că te dau afară! Prev.. de statutul relativ al partenerilor. sînt specifice dialogurilor din schiŃe." (p.. (mai aspru): Taci. 1. neatenuată prin apelul la vreuna dintre strategiile curente ale politeŃii.

încărcată de detalii inutile. rezultînd din schimbarea succesivă a destinatarului. 203). mamiŃo.. 202). lipsită de adresă precisă („Ei! şi afacerea dv.. IntervenŃia ei.. (destinatar real) Avocatul Cocoana: Avocatul InserŃie \ piu. deşi avocatul formulase î2." —p. nu-1 descurajează pe tînăr sau chiar sînt acceptate de acesta: i± „Avocatul: [. printr-o tehnică asociativă specifică.. în opoziŃie netă cu divagaŃiile TarsiŃei. eşuează... 204) Dialogul dintre Lae şi avocat se desfăşoară „peste capul" cocoanei. Tot TarsiŃa este aceea care. Avocatul: Dar dacă dumneei te iubeşte pe dumneata? Cocoana (pufnind): Em. definitorie pentru Lae este socotită de preoteasă numai calitatea lui de fiu. martorii? Cocoana: treabă ai? să-i înveŃi Martori găsim noi. cuprinzînd replici destinate fiecărui partener (vezi indicaŃiile autorului: „Către avocat". în esenŃă. La intrarea în biroul acestuia. invocînd un argument imbatabil: „Lasă-mă mamiŃoî ce? eu sînt prost?" (p. Lae Popescu" (p. Ampla formulă anacolutică. . Mama acceptă cu vădită neplăcere. 202).. care-i conferă. Discontinuitatea firească a enunŃurilor. aş! unde poate aia să facă?" (p.p'! [.şi..|| T î n ă r u 1: Mai întîi. : Ce-or să spuie. ci deplasează conversaŃia într-un domeniu colateral (pricina MiŃei Zaharidi).. cuprinzînd schimburi de replici între TarsiŃa — care-şi asumă nejustificat rolul de destinatar al îi — şi avocat. deşi are aparenŃa unui dublu dialog. restabilind „ordinea" iniŃială. dar aplicarea lor este defectuoasă. Motivarea Ńine." (p. din capul locului. ignorînd indicii clari ai destinatarului din următoarea întrebare a avocatului: „Copii aveŃi?"(p. 203). este ambiguă). îi şi R" fiind separate printr-o secvenŃă de inserŃie.. „Către Lae".l. este amplificată prin prezenŃa interludiului „U! Anghelica.. mangafachel" — p... deşi îl împiedică să dea răspunsurile cerute direct de avocat.discuŃia cu avocatul. cocoana consideră normală selectarea ei ca interlocutor şi încearcă să-şi continue expunerea: „El.. De remarcat că anumite intervenŃii ale preotesei. înaintea acestei intervenŃii. dar. de fapt. Continuarea răspunsului la îi.] (răspuns la îi continuat) Tînăr ui: Şi este luxoasă. referirea implicată de dv. tradusă într-o sintaxă incoerentă. în virtutea faptului că afacerea îl priveşte direct.. Lae îi solicită mamei dreptul la cuvînt: „Lasă-mă. TarsiŃa îşi întrerupe brutal fiul: „Las' să spui eu" (p.. 202.. bravos! dumneata ce ce să spuie . cum stă chestia?" — p. eu vreau să dau divorŃ fiindcă n-o mai iubesc pe dumneei."(p. oferă ca răspuns o reflecŃie sarcastică: „Ei. TarsiŃa nu acceptă multă vreme postura de auditor şi. contrar oricăror norme. să spui eu" (p. ceea ce prilejuieşte o nouă dispută pentru cuvînt între mamă şi fiu. domnule avocat... în sfîrşit.. de încercarea personajului de a utiliza unele strategii ale politeŃii pozitive: invocarea existenŃei unui teritoriu comun cu interlocutorul (o cunoştinŃă comună) şi tendinŃa de flatare a acestuia (menŃiunea despre rezolvarea de către avocat a unui caz similar). răspunsul tînărului 111 este extrem de concis şi la obiect: „Eu vreau să dau divorŃ" (p. privîndu-1 pe Lae de dreptul la cuvînt. In afară de nume. situat la graniŃa dintre aparte şi scuză. 203). deschide vorba despre scopul vizitei. 201). familiaritatea purtării preotesei.. 203). un statut dependent. un monolog.. ia iniŃiativa prezentărilor. 202). 202). iară să aştepte solicitarea avocatului. de exemEi. neagreată de avocat. 202).. 202). Tentativa lui Lae de a folosi ocazia oferită de o intervenŃie a avocatului. bat-o focul!" (p.. Faptul că personajul se pierde în amănunte îl determină pe avocat să reia întrebarea („In sfîrşit. pentru a-şi asuma rolul de locutor. arată că tînărul consideră satisfăcător „răspunsul" R2 la î2. dar şi prezenŃa formelor vorbirii adresate: „Az văzut acu. Lae prinde curaj şi cîştigă şi disputa următoare pentru cuvînt. este.fiu-meu.Lae. nu ajunge să furnizeze informaŃia aşteptată.] Ce plîngeri pozitive şi întemeiate pe probe putem s-aducem contra soŃiei noastre? R (destinatar autoselectat) Cocoana: Berechet! : Cum? Cu martori. împiedicînd obŃinerea efectului scontat. la care recurgeTarsiŃa pentru autoprezentare contrastează cu laconismul prezentării însoŃitorului ei: „. Cu convingerea drepturilor plenare pe care i le conferă calitatea de mamă. în virtutea calităŃii ei de ultim locutor.

. Este cazul schiŃei High-life. ancheta este o confruntare între persoane pentru care rezultatul are o semnificaŃie directă. Măndica: Taci.. la gest cu funcŃie prohibitivă. întreruperea brutală echivalează cu contestarea dreptului la cuvînt al interlocutorului.. Măndica: Sin.Nici eforturile conjugate ale avocatului şi ale lui Lae nu reuşesc să o facă pe TarsiŃa să abandoneze statutul de locutor. 96). TincuŃa: Cine mai. respectiv. în principiu.. JustiŃie)..] (Mie:) Era cu bărbatu-său? Măndica (TincuŃii): Taci tu! Ti ne u Ńa:' Apăi... De aceea. dar cîştigătorul este diferit. dar întîmpină refuzul categoric al acesteia: „Cocoana (cu forŃă): Nu las! nu vreau să las! . Măndica resemnîndu-se apoi să joace exclusiv rolul de gazdă. ci de moment. care nu vrea să se supună regulii impuse abuziv de Măndica: „T i n c u Ń a : [. în anumite situaŃii. excedat. Las' să-l întreb eu. „Şi ce salariu aveaŃi?" (p. şi nu dreptul de a răspunde. a TincuŃei nu Ńin de tactică. precum şi protestele surorii mai mici. Cf. ExplicaŃia rezidă în caracterul de anchetă al dialogului iniŃiat de aceste personaje. lasă-mă şi pe mine.. cele două surori îşi dispută vehement statutul de locutor. Măndica: Taci! (Mie:) Cu ce pălărie era? E u (încurcat): Cu.. nu îşi poate dovedi nevinovăŃia. un drept pentru care s-a luptat cu înverşunare mai înainte. fiindcă i se refuză . CompetiŃia dintre surori se desfăşoară simetric în cele două .. De remarcat desfăşurarea gradată a luptei dintre surori din prima scenă (de la interdicŃie urmată de solicitare. Mai puŃin obişnuit este faptul că obiectul disputei îl constituie dreptul de a pune întrebări. Comportarea TarsiŃei Popescu în biroul avocatului nu diferă de aceea a Măndicăi sau a TincuŃei la five o'clock. Ai fost aseară la circ? E u: Am fost. atît anchetatul cît şi anchetatoarea sînt neutri în raport cu faptele... 94). iar ancheta este concepută ca demonstrare a unei ipoteze. totul depinde de abilitatea „anchetatorului".. (MiŃii:) Ai fost aseară la circ.'1 (p. Contrar regulilor de purtare civilizată. în virtutea cărora prezenŃa unor persoane din afara familiei reclamă autocenzură. victimă a furiei dezlănŃuite a subprefectului Gre"goraschko şi a maiorului Buzdrogovici. Ce-are a face acuma politica? Tînărul (rugător): Lasă. în care cronicarul monden Turturel. care nu trebuie să-i sugereze prin nimic interlocutorului direcŃia investigaŃiilor sale..94). tu! Las9 să-ntreb eu. Ti ne u Ńa (Măndichii): Taci.. TarsiŃa continuă să se substituie lui Lae.. care substituie expresia verbală): „TincuŃa: Ai fost.. secvenŃa în care avocatul. întrerupe peroraŃiile pe teme politice ale preotesei.. tul. Aceasta poate fi şi motivarea relativei uşurinŃe cu care sora mai mare cedează. Răspunsul este.. 204 — 205).Tot tu?" (p. Vezi răspunsurile la întrebările: „N-ai luat zestre?" (p."(p.scene" principale care compun schiŃa Five o'clock. lupta se încheie repede în favoarea TincuŃei: „Măndica (MiŃii): Ai fost aseară. soro! .. 205). {TincuŃa vrea să mă-ntrerupă) 8 — C-da 1354 113 Măndica (aslupîndu-i gura cu mina): Cu o pălărie mare.? Măndica: Taci. în scena a doua."(p.. la apariŃia MiŃei Po-tropopesco. cocoană!".. în scena a doua.. „Victoria" Măndicăi şi.. mamă! R (destinatar autoselectat) 112 Avocatul: Lasă.. ignorînd adresa neambiguă a întrebărilor avocatului. secondat de tînăr: „Avocatul (plictisit): łŃî. cu formularea interdicŃiei de a vorbi pentru parteneră (procedeul este folosit şi în situaŃii tranzacŃionale: cf. 205).. madam Potropopesco? MiŃa: Da. soro! n-auzi? TincuŃa (mie): Cu cin'. în prima scenă. fiindcă ambele apelează la acelaşi mijloc rudimentar: apostrofa brutală. esenŃială fiind verificarea exactităŃii datelor care îl justifică. Ti ne u Ńa: Taci!.. cunoscut (deci interesul pe care-1 prezintă este minor)...

." (p. formularea răspunsurilor declanşează un lanŃ de întreruperi. Personajele lui Caragiale nu sînt capabile să-şi urmărească interlocutorii. audierea reclamantei intră pe făgaşul firesc: întrebarerăspuns... iar acesta este obligat să discute pe rînd cu fiecare — este prompt sancŃionată de personajul care reprezintă autoritatea oficială.. reluarea ultimului cuvînt din prima replică a prefectului. obsedate de propriile idei— puŃine şi fixe —. implicînd intervenŃia unei a treia persoane într-o relaŃie bipartită (judecător—împricinat). dacă-Ńi mai permiŃi di aieste. 21â sînt legate de incapacitatea TarsiŃei Popescu de a respecta vreo regulă de distribuire a dreptului la cuvînt. 35).: Ce-are-a face domn' Mitică? Prev. determină apariŃia unor secvenŃe de inserŃie... întreruperile în Art. Ambiguitatea produsă de sintaxa agramată a personajului determină o nouă intervenŃie a judecătorului..2. Mai puŃin interesante ca structură. 35). sînt nerăbdătoare să şi le exprime. e vorba de clondirul cu mastică" (p. domn' judecător!" (p.4.. de exemplu: (a) „L e a n c a: Plătim licenŃa domn' judecător. Şi. situată în secvenŃa de inserŃie. îă. — Urechile! m-ai înŃeles? espice cVimbecilei Şi iese turbat. nu mai poate face obiectul unei acŃiuni reparatorii. de asemenea. Ea apare în schiŃe indiferent de natura situaŃiei de comunicare şi de statutul relativ al partenerilor. 114 Cînd. (b) „Jud. în strînsă legătură cu disputa pentru accesul la cuvînt este întreruperea frecventă a unei replici în curs..accesul la cuvînt. recunoaştem două serii de întreruperi: unele fireşti. prin schimbarea interlocutorului. 36). îŃi rup urechile! — Dar.: Cine se sparge?" „Leanca: Clondirul.: Dacă i-a plătit licenŃa. Cele două scene de dură admonestare sînt construite paralel. o nouă relaŃie dialogală. judecătorul era emiŃătorul aşteptat). după multe stăruinŃe din partea judecătorului.se sparge. Faptul că judecătorul revine la primul interlocutor semnalează restabilirea relaŃiei dialogale iniŃiale. „cum s-au petrecut lucrurile" (p. 8e 115 f || L e a n c a : Să fie-al drac.. că zicea. realizate de judecătorul în exerciŃiul funcŃiunii. La început... răspunsul la întrebarea suplimentară (R") şi continuarea răspunsului la întrebarea de bază (Ri): „Domn' Toma. t \. di madam Buzdrogovici. ea aparŃine unui personaj situa-Ńional lipsit de dreptul de cuvînt. care întrerupe povestirea în curs prin î': „Pe cine să iei în birje?" (p. Cf. domn' judecător. 35). 1.. reluată din punctul în care a fost tulburată (după răspunsul prevenitului. "r'"" ărT~ ceea ce generează o nouăeambiguitate şi declanşează o nouă întrerupere. 81. 34). tulburînd desfăşurarea normală a procesului4.] — Domnule maior." (p./ II Prevenitul: Oleo! InserŃie <j j u d .. 81).7~ ărT~ întreruperile încetează numai atunci cînd personajul răspunde exclusiv la ultima întrebare (î'"): „Jud.. urechile.. Vezi. încă chiar domn' TomiŃa zicea să-1 iau în birje. altele — apostrofe reciproce ale părŃilor în conflict. Tăcerel (| Leanca: . ci. Ri). — Mişălule! strigă Edmond. 35). marchează restabilirea raporturilor iniŃiale. ~R... Replica întreruptă.. în schiŃa JustiŃie. Relatînd. Leanca răspunde la V.. Alte întreruperi.. Taciî || (Prevenitului) Nu e vorba de licenŃă.: prefect—Turturel: „— Altă dată. scurt mişcarea! [. E păcat pentru mine.. Leanca afirmă: „care venisem tomn-atunci cu birja de la domn' Marinescu Bragadiru din piaŃă. InserŃie j Ju d . pentru ci n-ai pomi nit nimica? [. IntervenŃia Leancăi conbină. este un semn al ignorării totale a partenerului) şi maior—Turturel: „— Atunce. laă cererea judecătorului.. Abaterea de la regulile dialogului într-o situaŃie tranzacŃională de tipul celei descrise — părŃile nu pot interveni decît la solicitarea judecătorului.] îi trage două palme vajnice şi iese" (p." (p. soŃia me."(p. Reluarea replicii întrerupte. TarsiŃa prefaŃează întreruperea .. continuînd însă relatarea legată de lă: „Clondirul. 35. formularea unei interdicŃii menite să suprime un dialog adiacent creează însă." (p. 34. de către acelaşi emiŃător. ca acŃiune reparatorie... sub forma î" „Cine zicea?" (p.. 35)...

. ridicînd tonul şi mai sus: 11 — Ce. în sfîrşit.]): łŃl . mamilo..." (p.. 99). modificîndu-i însă direcŃia de exercitare: autocorectarea e substituită prin corectarea de către colocutor. 8 — Nene. dar eşti. [. scuzîndu-se (6....] 10 —Să m ă crezi că şi pe mine ..— Ei! ce zici? 2 — Ce să zic? răspund eu ..... cum stă chestia? Cocoana: El .... de a declanşa la partener revenirea asupra unor afirmaŃii anterioare. mă-nŃelegi.. replicile preiau funcŃia de corectare. fără să mai simtă nevoia vreunei acŃiuni redresive. şi de la normele atribuirii statutului de locutor într-o relaŃie care implică prezenŃa unui auditor. nu ... Tînărul: Lasă-mă. naratorul-autor. conferit de acesta: „Avocatul:.. să spui eu" (p. alături de emiŃător şi destinatar (auditorul nu are drept de replică).]): Las' să spui eu" (p. Cocoana: De . domnule! mă iartă! 13 — łal! strigă omul meu foarte supărat . într-o relaŃie de tip tranzacŃional (de la su116 erior la inferior). ea uzurpă acest rol.. şi pe dumneata? ... 205). Tînărul: [. Lae . 3 — Cum bine? Asta e bine? 4 — De! zic. parc-ai fi străin." (p. celelalte conŃin în structura lor elemente care... 203). Bine. domnule! nu zîmbesc.. cetăŃean care te pretinzi . Avocatul ([.. 202).. cari ar merita . 12) sau adoptînd o atitudine confesivă (10). zic eu ..... să zimbeşti şi să ridici din umeri. 117 ...] E pentru . El. nici una dintre replicile la care ne referim nu are efectul scontat..[. Lae încearcă să cenzureze comportarea incorectă a mamei sale." (p. pe cînd N — conştient de faptul că intervenŃiile sale nu reprezintă complementul aşteptat al replicilor lui Ci — recurge la proceduri conversaŃionale cu funcŃie de atenuare. daca . nu mă pretinz deloc.. în Atmosferă încărcată.] PoŃi dumneatale. încearcă să tempereze avîntul teoretic şi critic al colocutorilor. Aoleu! vai de biata Ńara asta! [. 202)... ştiu şi eu 7 5 — Cum. mamiŃol . Ce-are a face acuma politica?" (p.!.. Ulterior însă.. ce catifea? .. în situaŃiile de comunicare cu caracter personal.. 6 — Ba — zic — m ă iartă... Tînărul: Lasă-mă. ştiu şi eu? Daca dumneata.] atunci să-mi dai voie să-Ńi spui .. în mod obişnuit. 5. Cenzura exercitată de avocat prin întreruperea peroraŃiilor preotesei: „Cocoana: [. discuŃia dintre naratorul-autor-personaj (N) si „un cunoscute' (Că are aspectul neobişnuit al succesiunii unor replici prin care partenerii se corectează reciproc: 1 . întreruperile — frecvente — au motivări diverse. Cu excepŃia intervenŃiilor 1 şi 7... [. ipostaziat într-unui dintre personaje.] şi sînt oameni. mă-nŃelegi.. care reiau formulările lui N (3... Cu toate acestea. care-1 privează flagrant de dreptul de interlocutor al avocatului.. Amicii adinciŃi în dispute politice la berărie se întrerup unii pe alŃii. ceea ce trădează conştiinŃa culpei de a-şi asuma un rol pentru care nu este autorizată. Cocoana: Apoi ai cunoscut-o dumneata pe mă-sa ce pramatie... 204) este justificată de statutul de autoritate pe care i-1 conferă natura şi datele situaŃiei de comunicare: Abuzivă este întreruperea avocatului de către clientă: „Avocatul: E vorba dar de a proba că lipseşte de la cea mai sacră datorie conjugală. în sfîrşit .. Abaterea este dublă: de la normele care stabilesc o direcŃie univocă a exercitării controlului.. „Avocatul: Eşti însurat de curînd . după care se resemnează să accepte „regula" dialogului impusă de TarsiŃa..răspunsului lui Lae la întrebarea avocatului printr-o formulă de solicitare a permisiunii: „Avocatul: Ei! şi afacerea dv. întrerupîndu-i cîteva intervenŃii.. Cocoana ([. 11).] auzi liberali! să nenorocească o lume de se hrănea .. Aceste elemente sînt specifice fiecărui partener: Cx apelează la întrebările-ecou. au rolul de a iniŃia autocorectarea replicii precedente a colocutorului. 12 — Da nu ridic din umeri. întruchipmd un principiu raŃional. 7 — Nu e vorba că le pretinzi.. 9 — Ce.... în cazul schiŃelor în care relatarea se face la persoana I. nene: . 9..

..]" — p. ca nişte laşi [. Nae mă-ntrerupe: — Las' ea şi guvernul . 100).. Sursa erorilor o constituie faptul că Cx ia drept premise propriile sale presupoziŃii despre partener (5.. politica este subiect de dispută la berărie.. care. în funcŃie de direcŃia în care se exercită verva "pretins polemică a partenerului. — C e-i a i a?" — p. nu poli pentru ca Zic: . nara-torul-autor-personaj îi întrerupe avîntul peroraŃiei.. Nae. în esenŃă. NemulŃumit de rezerva calmă a partenerului (cf. interlocutorul său. Subtextul atitudinii lui Nae îl aflăm în partea a doua a schiŃei: pofta de vorbă şi vîna critică sînt strict condiŃionate situaŃional. necooperativă: el nu Ńine seama de precizările colocutorului. N este trecut dintr-o tabără în alta.]. de asemenea. 129..1 adicătelea....Lasă... 129.. pronumele de politeŃe are valoarea inclusivă). 100.o altă cunoştinŃă'' — p. domnule? se poate să spui astfel de absurdităŃi? . pentru că este într-o dispoziŃie contestatară.Ce să iert! .. prefaŃează intervenŃia lui N sînt interpretate de C2 ca mărci ale forŃei unor ilocuŃiuni directe: „ — Iartă-mă. ca nişte cetăŃeni convinşi. natura vidă a protestelor lui Cx. în virtutea cerinŃelor principiului politeŃii. Cx îl integrează automat pe N în partida adversă („.DiferenŃele nete dintre cei doi parteneri în privinŃa modului de a concepe conversaŃia explică substituŃia produsă. Dumnezeu îl ştie şi pe el [. guvernul o să . 130. menite să declanşeze o corectare a erorii de către colocutor. în conversaŃia cu C9)..... fiindcă le-am spus şi dumnealor . ră-mîn fără rezultat.. ci contestă..] Nu te mai lipeşti de Disconto . mă-nŃelegi. prinzînd din zbor orice ocazie de a-şi completa expunerea („— în sfîrşit. Similaritatea discuŃiilor dintre N şi C1 şi dintre N şi C2. reprezentînd fie „guvernul bandiŃilor dv. 11).]" — p." — p.. cum o ieşi o ceată de dalcauci.... care merge de la schema generală pînă la detalii (cf.. 100) în relaŃia dialogală cu N. .[. „[•••] Dumneata nu vezi. 100)." (p.]" — p. respingînd ca absurdă orice opinie formulată de altul („—. Întreruperea replicilor lui Cx de către N este una dintre dovezile atitudinii sale cooperative faŃă de interlocutor: N încearcă să obŃină o corectare promptă a inadvertenŃelor din intervenŃiile lui Cx. întrucît Cx şi C2 sînt adepŃii a două poziŃii opuse: anti. „[•••] pentru ce nu desfiinŃăm armata. [... dar să susŃii că sînt ale mele ." — p.] fiindcă tăcem toŃi. Nae... ele se datorează stării de nervozitate pe care i-o produce aşteptarea naşterii unui copil. fie „haimanale de-ale dv.. Atitudinea lui Cx este.. — Cari d u m n e a l o r?" — p. 131). are în text o funcŃie comică şi satirică. nene!'4 — p. transformîndu-1 ad-hoc în destinatar al tiradei critice. în uliŃă cu reteveiul. iar cînd realitatea oferă proba evidentă a lipsei de obiect a contestării (replica 12) schimbă vorba. prefaŃîndu-şi retragerea cu scuzele de rigoare: . 100.. cu mine şi cu dumnealor toŃi (arată pe cei de la celelalte mese dimpre118 jur) să fi mers.— [. 130) sau pentru că nu vrea să le alimenteze („[. întreruperea replicilor lui N înainte ca acesta să fi exprimat vreo părere (perechile de replici 8 — 9 şi 10—11) relevă. [.] E ceva care poŃi pentru ca . respectiv. zic. "(pentru C2). care neagă afirmaŃiile lui Cx) din dorinŃa de a restabili adevărul. care nu se asociază protestelor sale la adresa manifestanŃilor împotriva adoptării legii monopolului băuturilor spirtoase. că se mai şi exagerează . 131).şi. — Lasă... şi eu şi dumneata şi dumnealor (arată pe cei de la mesele apropiate). constituŃia. guvernul .. Speriat de perspectiva de a face faŃă noului val de idei politice ale amicului. Nae... N le respinge ferm (enunŃurile din replicile 6 şi 12. întrebările menite să clarifice referenŃii unor termeni introduşi ca descrieri definite: „[... semnificaŃia relativă a lui a se pretinde fiind substituită cu aceea absolută a lui a fi. oricare ar fi punctul de vedere exprimat de N... . care?. replica acestuia „De. că se mai şi exagerează . Cx nu este dispus să negocieze. amicii se întrerup unul pe celălalt clin motive diferite: naratorul-autor-personaj — pentru că nu înŃelege încîlcitele idei şi demonstraŃii ale partenerului (cf. ce poftiŃi dv. care era peste putinŃă ca să prevază cineva o situaŃiune foarte tristă. care aceea ce vezi că se poate petrece.. Acelaşi tip de atitudine caracterizează comportamentul lui C2 (. 99. — Ba văz!" — p..].]" — p. declanşat de vestea fericitului deznodămînt. De fapt. 131). Mărcile de atenuare care.. „[. pentru a împiedica desfăşurarea unui raŃionament fals." (pentru Cx). nene? Este o criză.. pro guverna mentală. în conversaŃia cu Cl5 şi :„Ia să fi mers dumneata. Nu mai merge.." — p. dar şi pentru că este dornic să-si prezinte in exlenso teoriile. Corectarea pe care ar putea-o sugera replica 7 (care începe cu o negaŃie) este numai aparentă: reformularea afirmaŃiei din replica 5 îi agravează conŃinutul.. înŃeleg să combaŃi pe haimanale. întreruperile lui N.. — Ce se exagerează. Şi în schiŃa SituaŃiunea.. adresîndu-se unui destinatar ocazional (replica 13). — Ce vorbeşti... cu chestia economiilor . de haimanale de-ale dv. automatismul poziŃiei sale.

„— [. 179). celelalte fiind rezumate ca scurte menŃiuni în stil direct: „Părerea lui Diaconescu găseşte la cîŃiva camarazi aprobare. bruiază discuŃia în care se angrenează Lache. fie efectul de „aducere la acelaşi numitor" produs de neobosita producŃie verbală a amicului... mă-nŃelegi.. (p. semn al refuzului lui Mache de a accepta un asemenea rol. rolurile sînt inversa le faŃă de secvenŃa de la berărie: Lache este cel care întrerupe conversaŃia dintre Mache şi „dame". colegul. în timp ce Lache. care nu pot pentru ca să mai merg. sugerînd. Efectul acestei situaŃii este o nouă serie de (întreruperi. IntervenŃiile lui. distinct de naratorul-autor. — Tal! strigă Mache. fiindcă emiŃătorii. în acest ultim dialog.... monşer! — E tîrziu. Intrarea la berărie declanşează o reorganizare a raporturilor conversaŃionale. prietenul şi cumnatul său.. ca să nu mai aibă cineva siguranŃa vieŃii în Ńara lui .]. dacă D2 este redat integral (v. — . preocupat să nu întîrzie la cina de familie.— Nae! scuză-mă: e aşa de tîrziu. — Mină mai iute.. Scos cu forŃa din cercul amatorilor de politică. mâ-nŃe-legi . nene! strigă Mache cătră birjar" — p. 181) sau ca rezultat al interferenŃei a două conversaŃii pe teme diferite. mă-nŃelegi. în schiŃa O lacună. II Pentru ca să vie..... pentru ca să vie. proaspăt logodnic.] — Ci stai. Ri reluată De remarcat că. în secvenŃa finală. situate în punctele de intersecŃie ale celor două discuŃii.. la care participarea unui personaj este egal solicitată. rezultatul iiind o succesiune de replici nelegate între ele. Dialogul ILache — Mache (D2) capătă aspectul unei secvenŃe de inserŃie în dialogul Lache — colegi (Dă. pe cînd alŃii o combat «în numele principiilor moderne»" (p. Lachei — Ce tîrziu? — Nu face pentru ca să ne-aştepte . iar Mache este cel care refuză deschis să coopereze cu Lache." (p. RD." InserŃie (=D2) (p.... folosirea aberantă a lui care şi a conjuncŃiei pentru ca) trădează o atitudine sarcastică.. în acelaşi timp. întrevăzută ca unică soluŃie salvatoare. din Di nu sînt redate decît intervenŃiile lui Lache.. fie o tendinŃă de adaptare la interlocutor spre a fi înŃeles de acesta. Pe măsură ce nerăbdarea lui Mache creşte. cele două dialoguri fuzionează... se produc în aceleaşi forme ca în prima parte a schiŃei: ca replici cu funcŃie de bruiaj... 132—133). 120 — Lache! — Ia să ştie că sînt judecători la Berlin! — Lache!! — Că în materie politică nu-Ńi este permis a mai întrebuinŃa violenŃa fără să mergi la ghilotină . motivarea este dată de divergenŃa intereselor de moment ale amicilor.. [. Lache încearcă să continue dezbaterea pe tema lacunei din codul penal. Lache se simte dator să-i replice amicului. căci Lache îşi reia replica. supra)...] pentru ca să vie. este nerăbdător să-şi întîlnească logodnica â dornic să apară într-o lumină favorabilă în faŃa viitoarei familii. destinate unui interlocutor neutru — chelnerul —. respingînd tema propusă de acesta: Rr . deşi în contact direct.. — Stai un moment.. — Lache!!!" (p. adresate unui destinatar neutru — în acest caz.. dar. bătînd în masă . 179)... din locul unde a fost întreruptă: Rd.— [. care pedepseşte cu asprime orice tentativă. au în vedere destinatari diferiŃi: „— Ia să ştie dumnealor că este aici o justiŃie. Mache.. mă-nŃelegi . mă-nŃelegi . birjarul — (. în acest caz. Lache se integrează cercului de colegi adînciŃi în dezbateri politice.. Mache. în acelaşi timp.. nu se înscrie în acest cerc nici măcar printre auditori.. convertindu-1 pe Mache la rolul de interlocutor. 179). se simte irezistibil atras spre Gambrinus.. — Tal! lai!! [strigă Mache. ||— łalî Ńall! strigă Mache [. bătînd foarte tare în masă". Mimetismul său lingvistic (cf. Cînd orice asasin.] asta nici o umanitate nu poate pentru ca să fie! . 180).[. întreruperile care urmează. nu poate abandona tema care îl pasionează. întrerupînd ădemonstraŃiile" acestuia: „—. 119 încercarea de a tempera setea de dezbatere a politicienilor de berărie poate veni şi din partea altui personaj.].

Lache . Ogretinencile . subreta. Auzi dumneata! .. SchiŃa este construită..) || Măndica: Nu iei ceaiul? E u [.. cu maman. dar. (Feciorul vine) sau reflecŃie fără adresă) InserŃie3 ( = Rd. Cf." (p. Stella confidente .|| TincuŃa: Mitică . — Lasă. M ăndica (împiedicîndu-mă să-mi iau pălăria.. Ogretinencile .. TincuŃa: Nu ..InserŃie D.. i InserŃie D2 — A! domnişoară . (Roza. Dumitreasca. întreruperile determinate de intersectarea a două conversaŃii marchează în schiŃa Five o'clock precipitarea acŃiunii spre punctul culminant.. .. TincuŃa: Lefterescuî .. — Lasă. sublocotenentul! || Eu (frigîndu-mă cu ceaiul... eu. || MiŃa [.... MiŃa: Dintre bărbaŃi? (Eu trec repede din salonaş şi-mi iau pălăria. structural.. imaginea „în oglindă" a primei părŃi. — Eşti teribil. zice d. 182)... : Ba da. Lache.. Dintre bărbaŃi . nu mi-ai spus cine mai era la circ.) Di(f) l M ă n d i c a: Nu te-am chemat pe dumneata [. ca şi Atmosferă încărcată.. apare) j| Măndica: Ce faci cu ceaiul ăla? Roza: E gata.. mojico!" (p. era multă lume la circ? MiŃa: Foarte multă... MiŃa: Ba Ńi-am spus .M iŃa: Nu. Potropopescu cu absurdităŃile dumnealui ...: ... Bravo! || Eu (sculîndu-mă): Doamnelor..]|| TincuŃa: Şi . în acest caz.. pe onoarea mea.. implicînd deci mai mult decît reluarea unui mod de construcŃie.. zice Mache. TincuŃa: Cu maman? .. TincuŃa: Ba al dumitale. partea a doua constituie.) Di (c) [ InserŃie4f (=D4) 1 Di (d) InserŃie5 J (=D2(b))| Dx (e) InserŃie6f ( = Rd. sper. cînd vezi că şi popoarele cele mai civilizate .. InserŃie? || M ă n d i c a (sunînd prelungit): Ce slugi dobitoace! || (=RD. şi încet): Tocma la pont? [. Vasileasca. || TincuŃa (MiŃii): Apropo.. după un principiu de simetrie.... Rd2 (refuzul RDi (continuarea Dx din cooperării) punctul de întrerupere) — Fireşte . parol! || Şi ce bucată domnişoară? (continuarea Di din punctul de întrerupere) O bucată totiă-... 121 Di (a) (confirmarea prezenŃei la circ a cuplului MiŃa — Lefterescu).. nu ştiu care Mitică . || O s-o cîntaŃi.. Georgeasca. căpătînd valoarea unui procedeu de evaluare internă a naraŃiunii. către Măndica): Pardon.... coniŃă... — Eu nu-i înŃeleg.. Diaconescu.. nu era? Mi Ńa: Mitică? ... eu trebuie să . 96—97).... obraznico! MiŃa: Ba al tău. — łi-a plăcut — zice Lache către Mache — Ńi-a plăcut d. monşer. Era Costând ineasca...] || (Feciorul iese) TincuŃa (MiŃii): Era cineva dintre cunoscuŃi? M iŃa: ]\Iai nimeni .]: A! Lefterescu! Mitică al dumitale ...

Mişule .. întrebările 2 şi G sugerează o pauză bruscă a emiŃătorului în foi mularea enunŃurilor din replicile 1 şi 5. dar .. procedeul defineşte o strategie a nesincerităŃii: ezitarea este un mod de a impune o temă de discuŃie.. 91). să . Nu-Ńi permit."). prostii ! ce să-Ńi mai spui ? ." 6 M. dar unitar tematic şi complet. — Nene — întrerupe madam Panaiotopolu — ai scris lui nenea Andrei? . să nu te ştiu ce băiat de treabă eşti şi cît Ńii la noi .. de onoarea femeii amicului meu! 4 M. mizînd pe capacitatea de deducŃie a interlocutorului. 2 M. agasată de insistenŃa cu care soŃul ei subliniază asemănarea dintre briliantul „pierdut'' şi cel de la acul de cravată al tînărului meditator. dacă vrei tu . urmărind să testeze reacŃia partenerului.. care nu se încheagă.. că .: Dar ce?" (p. Strategia adoptată este de tip anticipativ. un mod de „a schimba vorba". căci schimbul de replici dintre cele două rivale este reluat sistematic din punctul de întrerupere şi se încheie conform aşteptărilor." (p..122 Disputa dintre TincuŃa şi MiŃa (Di) nu pare a fi tulburată de interferenŃa cu discuŃiile secundare dintre Măndica şi alte personaje.. — îi scriu mîine.. nu întîmplător enunŃurile 1 şi 5 sînt suspendate la punctul-cheie. să nu vii la concurs . sub aparenŃa intenŃiei de ocolire a acesteia: 1 . tu zici că eşti tinichea de tot .. pentru a depăşi un moment critic intervenit în desfăşurarea conversaŃiei principale — ca în cazul inserŃiilor 1 şi C din pasajul citat — sau pentru a evita un subiect „delicat4e — ca în schiŃa Cadou.. 5): 1 „— NiŃă . Perechile de adiacentă întrebare. în Triumful talentului. schiŃele ne oferă exemple de situaŃii în care . şi celelalte dialoguri: D2 este» un dialog discontinuu... De remarcat diferenŃa dintre D1.: Că ce? 3 L.. silindu-1 să completeze enunŃurile deschise (vezi infra replicile 2. construit din segmente. fiind strict alimentat de conjunctura de moment.. fie. 2 — Ce să vreaul 3 — Eu Ńi-aş da Ńie trei-patru poli ...: Că . OpoziŃia dintre aceste categorii este numai parŃial valabilă.L..: Cum! de onoarea ne vestii mele? 5 L. interogaŃia ca formă indirectă de exprimare a refuzului. 1. declanşînd în mod firesc invitaŃia de continuare din partea destinatarului. adresîndu-se tuturor invitaŃilor („PoftiŃi la masă!" — p« 200). IniŃierea unui dialog diferit de cel în curs este adesea o formă strategică de comportament. Lache recurge la acest arsenal de mijloace pentru a-i alimenta permanent curiozitatea. impacientată de eşecul stratagemei (Stasache reia firul discuŃiei întrerupte: „Pe onoarea mea.. acesta dejoacă însă intenŃiile colocutoru-lui.. Eu ... dialog amplu...tăspuns constituie un factor esenŃial de structurare a dialogului în schiŃe. permanent sau temporar coprezente în scenă (D2 —D4). 4 — Să ce"! ' 5 — Să mă laşi.. Mişule. în Ńine. Ca şi în secvenŃa din Amici.: Că e prea frumuşică şi prea tinără pe lingă tine.. fiindcă interlocutorul nu se manifestă verbal. fie adresîndu-i-se direct lui Stasache şi propunîndu-i o altă temă de „reflecŃie" („ — Pe onoarea mea. i-ai promis că-i scrii. D3 este un pseudodia-log. iar D4 este un dialog cu structură compactă.. încheiat. să te atingi. Madam Panaiotopolu face încercări repetate de a întrerupe conversaŃia dintre nenea Stasache şi Mişu.: Zicea de nevastă-ta . dar succint. autoîntreruperea replicii are un rol eufemistic.. Autoîntreruperea replicii se conjugă cu alte mărci ale ezitării: punctele de suspensie care precedă 123 în replica 1 subordonata. replicile întrerupte se caracterizează prin acumularea de mărci ale ezitării (cf. frecvenŃa punctelor de suspensie în intervenŃia 1 şi pauza de dinaintea conjuncŃiei subordonate care introduce propoziŃia-cheie din replica 3).. zic. Sub masca preocupării de a-şi menaja prietenul. Da! clar i-am tăiat nasul. Tot o funcŃie strategică îndeplineşte uneori şi autoîntreruperea replicii.. reluarea conjuncŃiei care introduce subordonata la începutul replicii 3? exclamativa eliptică."). în schiŃa Amici.. mă-nŃelegi. enunŃul deschis. neîncheiat de emiŃător. Dpuă categorii de întrebări sînt definitorii pentru modul în care comunică personajele lui Caragiale: (a) întrebările suscitate de inabilităŃi conversaŃionale ale colocutorului şi (b) întrebările declanşate sau formulate în virtutea anumitor strategii conversaŃionale... că te-a luat fiindcă era săracă.. 4 şi răspunsurile 3.5. 194).. emiŃătorul încearcă să evite formularea directă a unei propuneri greu acceptabile prin obiectul ei. eu am venit în Bucureşti cu ceva părăluŃe .

invers. pot fi considerate drept reformulări necesare ale acestei întrebări.„[. (2) mai mulŃi referenŃi posibili: li „Măndica: [.] — A propos — zic eu — madam.. De aici frecvenŃa pronumelor şi a adverbelor interogative: cine. . exemple de eşec al unor strategii consacrate (vezi infra. ceea ce dovedeşte că acesta îi este total necunoscut). îx şi Rx sînt separate printr-o inserŃie dialogală. i[ „Măndica: [.. menŃiunea din pasajul de relatare. consăitriie o sugestie de autocorectare pentru interlocutoare... pe Potropopeasca a tînără? || Rx E u : Da. dînd fum pe nas şi făcînd cu ochiul): Ei! nu te mai face acu. 95. comentariul la C. marcată prin formula â propos..R. comentariul la PetiŃiune).) şi. parcă-i o smochină uscată. de obicei insuficientă pentru partener... mă rog? Rx Cocoana: MiŃa.. Firească între intimi.. fie pentru că se introduc sub formă ele presupoziŃii informaŃii care nu aparŃin fondului comun interlocutorilor.. referitoare la „explicaŃie". p. Pe MiŃa... de la CiulniŃa.. musafirul reacŃionează numai la descrierea fizică a personajului invocat. îx „Avocatul: Care cocoană... Avocatul:. nu reacŃionează decît la elicitarea directă a informaŃiei). astfel îneît posibilităŃile de decodaj se multiplică: (1) referentul numelui necunoscut destinatarului: „M ă n d i c a : Nu era cu Haralâmbinal E u (şi mai încurcat): Cu care H a r a l âmb i n a ?. cocoana scoate din săculeŃul de mină o bucăŃică de zahăr [.F. Eu:. Avocatul (după o prefăcută sforŃare a memoriei): A! madam Zaharidi. MiŃa.] Ai văzut pe Miiai î2 [" ||E u : Pe sora matale ? /?2 [ M ă n d i c a : Nu. î2 Avocatul: Care Mita. 1ă' T i n c u Ń a : Mitică. în care destinatarul îx cere clarificări pentru a putea da răspunsul). gătită. p...." (Art. Eu (răsuflînd): Da" (Five o'clock..? R" Cocoana: Care ai devorŃat-o dumneata de Pricopoiu. şi gătită. cînd. de remarcat că î2 declanşează. revenirea la subiect. (Five o'clock..... 124 MenŃionarea unor nume proprii este adesea sursă de neclarităŃi pentru destinatar: uneori numele nu trimit la un referent cunoscut acestuia... neavînd conştiinŃa greşelii. al."! R'2 Cocoana (rîzînd.. de! care ai devorŃat-o dumneata.. de asemenea. care însă. Dîndu-mi această explicaŃie..... urîtă. p. referirea la o persoană prin prenumele acesteia este total inadecvată într-o situaŃie ..inabilitaŃile conversaŃionale capătă funcŃie strategică (vezi infra.] A venit cineva în lojă la ele? Eu: . T i n c u Ń a : Cu mă-sa. 202).. 219—220). —. ce. — Bismarck al ofiŃerului Papodopolinii. referenŃii unor componente de bază sînt nedeterminaŃi sau formulările sînt incomplete. — Ha? zic eu... subliniază ironic inabi-litatea conversaŃional a partenerei. care (însoŃite sau nu de prepoziŃii). 214. unde. vorbeaŃi adineauri de Bismarck. 1" şi î"'.. 95.. care conŃin numai glosări ale 125 indefinitului cineva din l[.. p. enunŃuri structurate eliptic. p." || (ibidem. locotenentul.-] . Noi nu sintem mojici ca Bismarck. — Al ofiŃerului Papadopolinii... (a) Erorile cele mai obişnuite pe care le comit personajele angajate în dialog sînt determinate de defecŃiuni în prezentarea informaŃiei. O bătrînă mică.... o inserŃie dialogală)..." (Bubico. alteori ele sînt dintre cele mai obişnuite... fie pentru că enunŃurile prezintă deficienŃe de construcŃie. — Ei î Ce e Bismarck? — Un dulău de curte. 94... î2 || E u : Care Mitică? Măndica: Eiî care Mitică. Măndica : . R2=î'1" T i n c u Ń a : Lefterescu.

introducerea a două descrieri definite: un nume propriu — Mita — şi un substantiv cu articol hotărît — şeful —. Contraargumentele feciorului: stăpînul său e „propitar" şi îl cheamă . CumX nu ştii? Nu..oficială. care sugerează răspunsul cel mai simplu la î2).. A. domnule? D.. pretinsul „amic" al stăpînului încearcă însă să-şi determine interlocutorul să accepte că presupoziŃia sa este corectă.. Procedeul are o dublă semnificaŃie: pe de o parte. mai cum? D. Ce stradă e aici? "(Căldură mare. A.. MenŃionarea prenumelui Costică dezvăluie faptul că discuŃia anterioară dintre domn şi fecior nu avusese acelaşi referent..: . Costică? D... în C.. în acelaşi timp. în această schiŃă. vezi? F... ..: Nu-1 cheamă Costică Popescu? F.. Popescu. şi ultima intervenŃie a avocatului.: li cheamă Costică? 126 F. cu atît mai mult cu cît.: Ba. F. Popescu"... Costică seara la masă? F.. se simte dator să-i verifice exactitatea. 140). Desemnarea unor personalităŃi politice exclusiv prin prenume este tactica obişnuită. între Ghergani şi Conteşti. Mita acu trebuie să fie.: Care d. un anumit univers conversaŃional: ..: Pe stăpînu-meu nu-1 cheamă d.: [.. Am lăsat-o să plece cu şeful [.: Mitică?. Cît ai zis că e? G.: Nu. d. Băiete. M.: Ce să văz? D. D. A. se operează cu numele de familie (cf.. „D. o aşteaptă de la locutor. Greşeala prezentării ca presupoziŃie a unei informaŃii unilateral deŃinute capătă.: Şi mai cum? F. e propitar. 226). pentru care esenŃiale sînt întîmplările şi circumstanŃele.: Nu se poate. D.: Ei! şi dacă-i propitar? F. o valoare strategică. propitar. D. o halbă.. care se dovedeşte falsă. impunînd. D. implică un subiect aluziv. Cocoana TarsiŃa dă lămurirea solicitată prin î2 pe o cale ocolită.: Cum. F. şi mai cum? F.: Apoi..: Fireşte. nene? MiŃa...d. caracterizează o gîndire rudimentară.F..] La cîte vine d. nu Ńi-am spus?.] Cine.: Care stăpîn. In consecinŃă. N.R. Costică. FratL cine e MiŃa asta? fă-mă să-nŃeleg.. D. prin care amicul X. 61 — 62). „eroul" schiŃei cu acelaşi nume. încercînd să stimuleze memoria avocatului. domnule..: Stăpînu-tău. dacă nu cunoaşte soluŃia. Popescu.. pe de alta. p.. Mitică.. ... D. partenerul se află în permanenŃă în faŃa unui test: dacă optează pentru o anumită soluŃie.] Acuma sînt în gară la Titu [. Faptul că negocierea privind prenumele domnului Popescu se încheie totuşi în favoarea feciorului îl determină pe domn nu să renunŃe. urmăreşte să sugereze interlocutorului că „este în termeni familiari cu toată lumea" (p. subliniat de mimica şi gestica personajului (vezi indicaŃiile „scenice" din paranteze). peste poate!.: Al tău. N.. \ Nevastă-ntea. F.. A. ca şi declaraŃia acestuia că nu ştie cum îl mai cheamă pe stăpîn par a sprijini.M. interpretarea domnului. în relaŃii de tip tranzacŃional.. intervenŃiile domnului se bazaseră pe o presupoziŃie: „Stăpînul feciorului este domnul Costică Popescu". bine. G.: Nu pot să ştiu.: îl cheamă d. ci să complice „ancheta". Unu fără un sfert..: Ba da. frate" (p.. Costică. Respingînd ideea că greşeala i-ar aparŃine.. permiŃîndu-i nou-venitului să ia controlul întregii discuŃii. funcŃionează ca declanşator al conversaŃiei între muşteriul necunoscut şi amicii care stau de vorbă la berărie.

p.. 92). Costică. — A! ă st a e Costică Arion? zic eu... domnule! mult o să mai stăm aici? jApoi.. Amicul meu rîde cum se rîde de un ignorant. că ăla e un ciufut. da! şi Costică. (b) „— Sa fie ai dracului! zice cocoana foarte supărată.. în cel de la doilea). Internele.] o cocoană scoate capul dintr-un vagon şi strigă. în schiŃa Amici. .. — D." (întîrziere. — Ollănescu.. şi prezenŃa indefinitului unul. — Dumnealor de la drumul de fier... din clasa a IV-a.]" (SituaŃiunea...„— Era şi Barbu.. Nu numai acest răspuns.. Prudent. Filipescu? 127 — Ei. Delavrancea? — Da. ambele tipuri de deficienŃe în construcŃia enunŃurilor apar — uneori în structuri anacolutice — în relatarea Leancăi despre împrejurărileă! care s-a spart clondirul cu mastică prima. — Nu Costică Arion.]" (p. Externele. p. — Costică Arion" (p. Costică Ollănescu" (p.. 142). ceea ce . Costică.. în ambele cazuri. 142). în schiŃa JustiŃie. cum mi-ai promis. — C ar e Co sti c ă ? — Arion.. îl credeam mai tînăr. 135). şi Nicu. 130). — L.: Da! — L. Nu Ńiu minte să am vreun şcolar cu aşa nume" (LanŃul slăbiciunilor.: La Fănică. frate? — Lui Mitică Dăscălescu. întrebările prin care colocutorul cere precizarea referenŃilor sînt determinate fie (a) de utilizarea unor substitute pronominale fără menŃionarea antecedenŃilor.] la cine a făcut infamul aluzie?1. cu multă indignare: Ce dobitocie!" — p. nici în acest caz nu se produce identificarea referentului.. — D.. Contrar aparenŃelor (indicarea unui nume în răspuns).: La Fănică.. — Cine e ciufut/ — Nu-1 cunoşti! unul de la care vrem să cumpărăm nişte case.. la cumnatu-tău" (p....: Vrei numaidecît să ştii? — M.. colocutorul cere lămuriri sau confirmări în legătură cu decodajul: „ — [... — M.. DeficienŃele în prezentarea informaŃiei sînt uneori rezultatul unei construcŃii defectuoase a enunŃurilor. [.. halal să-i fie!. Costică.. — Mitică Dăscălescu!.. — Ăl ăl alt. 128 De remarcat că... 135).." (DiplomaŃie.. Cînd prenumele nu indică neambiguu care este referentul discursului... răspunsul nu clarifică referentul (vezi repetiŃia lui dumnealor. „— Să-i dai nota 7. c ă-tră cine. de altfel. 141).... biletul domnişoarei Mari Popeseu vorbea despre un Mitică Geor-gescu. p.[. InstrucŃia.]Alexandru. înclinat să creadă mai degrabă că e vorba de o confuzie produsă de prenume: „— M. p. în primul exemplu. întrebarea este o dublă glosă sinonimică a numelui.: L a bărbatul sorii neuesti-mii! la cum-natu-meu ? — L. fie (b) de omiterea subiectului unui verb la persoana a IlI-a: a) „[•••] tindea le-am spus şi dumnealor. — Cari dumnealor? — Dumnealor cu cari am fost [. nu se poate ş t i : — Ce dracu.. sînt posibile erori de predicŃie. acelaşi procedeu de a controla corectitudinea interpretării informaŃiei receptate exprimă stupoarea interlocutorului. la reapariŃia prenumelui cu referire incertă... reprezentînd mai degrabă o stare de spirit (vezi şi comentariul care precedă „intrarea ei în scenă": »[. — Cui .. — Cine. corectate cu binevoitoare superioritate de către amic: }j__ Nu l-ai văzut cînd l-am salutat?.] Dacă reuşeşte ş-acuma. 214). coconită? întreb eu. Adăugăm şi faptul că. şi nu despre Mitică Dăscălescu dintr-a Vi-a (confuzia este efectul „lanŃului slăbiciunilor''). ci întreaga desfăşurare a schiŃei dovedeşte că indignarea cocoanei nu are o Ńintă foarte precisă..: [.. 232)..

se sparge. F.. că nu l-am găsit.. Spune-i că să ne-ntîlnim negreşit.. Jud. probabil.. — După noi!.] încă chiar domn' TomiŃă zicea să-Z iau în birje. frate?..] De cinci ceasuri de cînd umblu după dv. — La Voinea?.] A!. fapt care le anulează orice funcŃie comunicativă.determină repetate întreruperi interogative din partea judecătorului : „Le anca : [. 35) (vezi supra.: Ştie dumnealui!. referitor la întreruperea replicilor).. sîntem prieteni... Finea ne-am întîlnitără cu Măndica.. 1 130 — Vasileasca. (anacolut) J u d . soli-citînd prin întrebări completarea unor goluri esenŃiale pentru comuni9 — C-da 1354 129 care....4. aşa cum se întîmplă cu domnul din schiŃa Căldură mare.. în paragraful 1.. Cînd ? Cînd o putea.. locotenent Mişu de la itidenŃă? — Dar puiul? . Numele d v .] La Oppler te-am trimes eu pe d-ta? [. intervenŃiile feciorului i se par indiscrete: [.. D. în care cocoana Anica este dispusă „să coopereze" cu ginerele ei.: C a r e a m i c ? D. Partenerul însă nu se dovedeşte întotdeauna cooperativ.. 225). în parc.] Eu v-am căutat la Mala Manolescu. comentariul asupra structurii răspunsurilor. D. la Voinea. Destul atîta! mă cunoaşte dumnealui.: Cine se sparge? L e a n c a : Clondirul. D. F... oferindu-ne o excelentă definire a personajului. pentru a lămuri împrejurările dispariŃiei doamnei Georgescu şi a „puiului".a zis MiŃa că Ńi . A!.. Nu mi-a zis MiŃa că ne-a găsit loc la Vasileasca? — Cînd fi ..... zare.. Georgescu.: Cine zicea? Le anca: Domn' Toma.. dar „arta" ei conversaŃională este total deficitară: „— [. că zicea. şi dacă vede pe amicul F. D. omule! şi cu MiŃa. Cine ? Eu..... O situaŃie opusă întîlnim în schiŃa Tren de plăcere. D.a găsit loc la Vasileasca ? — Cînd ne-am întîlnitără pe bulivar." (p. F. D.... domnul Georgescu.. Ce spui....... Nu numai în situaŃii tranzacŃionale. interlocutorul poate încerca să corecteze inabilităŃile partenerului..] Să-i spui cînd s-o-ntoarce că 1-a căutat. Daria Oppler nu puteai să vii?.a i s' p u s ? — Mialache! eşti nebun? Nu Ńi-am spus că te aşteaptă la Oppler cu Vasileasca şi cu fratele Vasileaschii....2. F. căruia. Unde? Ştie dumnealui. — Cînd v. Răspunsurile nu furnizează practic nici o informaŃie..[... ci şi în situaŃii personale.: Pe cine să iei în birje? (anacolutul determină folosirea pronumelui interogativ pentru animate) Le a ne a: Clondirul. domn' judecător!" (p... dar le augmentează funcŃia umoristică. — Care Măndica? zbiară d. ne-am întîlnitără. D. [...?.. Jud. — Pe cine? — Pe Voinea. Da să vie neapărat...a Ńi întîlnitără pe bulivar? — Cînd mergeam la Voinea.. — Ei! şi unde e acuma MiŃa? — Nu Ńi-am spus? — Cînd m i ..

[. partenerul cere completarea „golurilor" (vezi replicile 3. în Triumful talentului. dar. atît în planul ficŃiunii.: Nu prea am chef. M.. L.. Comportarea lui GhiŃă îşi dovedeşte deci eficienŃa perlocuŃionară scontată. Există situaŃii în care declanşarea sau formularea întrebărilor au o evidentă motivaŃie strategică. — Sâ ce? • — Să mă laşi. .: Ce-a s p u s ?" (p.. întrebările lui Mache sînt cele anticipate de amic. Am vorbit foarte mult de tine..: E! . — Ce să vreau? — Eu Ńi-aş da Ńie trei-patru poli. Sînt obosit. aceste enunŃuri reprezintă tema „incendiară" pe care Lache vrea să o abordeze şi.— L-am culcat... propunerea pe care GhiŃă i-o face fostului său coleg NiŃă ia forma de răspuns la întrebările acestuia. să. precum şi caracterul nedefinit al referentului lui ce din replica 10).. în schiŃa Amici.] Eu. nici nu ştii ce a spus. Forma cea mai potrivită de a satisface ambele cerinŃe este întrebarea. 9. manifestată.. M. în diversele lor forme.] Da. referentul pronumelui l. şi Ńi-e amic. Principala eroare pe care o vădesc replicile coanei Anica este aceea că se atribuie rol de presupoziŃii unor elemente — circumstanŃe sau persoane — care nu aparŃin fondului de informaŃii comun interlocutorilor. ce ai? te văz cam.. bazată pe nerespectarea unor maxime conversaŃionale. La acestea se adaugă erorile de structură logico-gramaticală (în secvenŃa 3... replica 6). fleacuri! Nu ştii cum sînt oamenii noştri? M.: [. Mache devine obiectul docil al manevrelor lui Lache. 9 M. provocînd întrebările amicului şi canalizîndu-le într-o direcŃie determinată de propriile sale intenŃii: 12 3456 7 „M.... o abilă tehnică a insinuării. numele propriu funcŃionează ca declanşatori ai unor pseudopresupoziŃii..:[. dezvăluirea unei grosolane încălcări a maximei calităŃii. ezitarea strategică atenuează forŃa unor ilocuŃiuni directe. de această dată..... devenind o sursă de bază a comicului schiŃei. Bine calculată. de exemplu. în secvenŃele 5 şi 6.: Cine-i al a? 10 L. dacă vrei tu. 147 — 148). — Unde? {— Nu Ńi-am spus? — Cucoană! eşti nebună? cînd mi .. erorile configurează un anumit univers sociocultural.: Adică. să nu vii la concurs.... 194). în secvenŃa 1. furnizînd. 11) sau glosarea enunŃurilor care se abat de la maxima clarităŃii (vezi replica 7). C e? L. prin nedeterminarea formulărilor (cf.. . respectiv. frecvenŃa indefinitelor: articole şi pronume.. îi permite lui Lache să preia iniŃiativa în discuŃia cu Mache..: Da?. de exemplu. (b) Inabilitatea nu caracterizează însă modul de a discuta al tuturor personajelor lui Caragiale.: Cu nişte amici.. care sugerează nesiguranŃa locutorului.. respectiv. devenind deci o aserŃiune elicitată: „— [. temporala şi. Am stat azi-noapte tîrziu la Cosman. introducînd date nesolicitate de acesta (vezi al doilea enunŃ din replicile 4 şi 6.a i spus? — Nu Ńi-am spus că am tras la Măndica" (p. Finalul schiŃei aduce. mai nimic.] 131 8 L. cît şi în acela al lecturii. cum? mă vorbea de rău... în acelaşi timp....11 M. detaliile complet noi asupra grupului care aşteaptă la Oppler — în secvenŃa 5). repetarea formulei „Nu Ńi-am spus?" subliniază faptul că se consideră completă o informaŃie numai parŃial sau tangenŃial furnizată (vezi. mă-njura. de exemplu. prezenŃa pronumelui mi-arată clar că este vorba despre o împrejurare unilateral cunoscută.: Mai întîi.. atitudinea evazivă a amicului determină e-fectul scontat: implicînd conversaŃional faptul că lucrurile nespuse trebuie să fie neplăcute.] Mai ales unul dintre ei nu te poate suferi. 88-89) Replicile lui Lache încalcă sistematic maxima cantităŃii. ca încercare de a-1 ajuta pe celălalt să-şi exprime gîndul... în acelaşi timp. un comentariu care dă orientarea dorită de Lache investigaŃiilor amicului). în secvenŃele 2 şi 4.: Cu cine? L." (p. Pauzele. ezitarea mimată este reflectată şi de abaterile de la maxima clarităŃii (vezi.. pînă la ziuă. în alte cazuri. fără să-şi dea seama.. de exemplu.este ambiguu). au un dublu efect asupra partenerului: îi alimentează curiozitatea şi stimulează tendinŃa sa firească de cooperare. 5.. prea puŃină informaŃia pentru colocutor./. mai ales..

Elementul de derută îl constituie răspunsurile la întrebările (notate cu 1) care deschid cele două secvenŃe. Aceasta pentru că presupoziŃiile pe care se întemeiază „ancheta" funcŃionarului. cuconiŃelor. răspunsul obŃinut fiind . 166). Autorul întrebării este." (p. intuind importanŃa răspunsului solicitat de gazde. MiŃa Potropopescu. în Five o'clock. 95). pentru a evita declanşarea conflictului: na132 A ratorul-personaj adoptă calea procedurilor convenŃionale de eschivare: Sa mă credeŃi. ci ca mijloc de autoprotecŃie la care apelează din proprie iniŃiativă colocutorul. alege calea întrebării-ecou si a cererii indirecte de reformulare a „temei" introduse de TincuŃa: „T incuŃa : Mitică. Faptul că întrebarea „Ce pofteşti?". 166). eficienŃă confirmată în toate împrejurările anterioare. nu era petiŃia lui." (p. 4 — Da a cui? — A unei mătuşi a lui. într-o intervenŃie ulterioară. 167).. în acelaşi timp. primul eşec (secvenŃa A) nu declanşează bănuiala unei posibilităŃi de repetare.întrebarea apare uneori nu ca reacŃie a destinatarului anticipată de locutor. ele creează iluzia că sistemul funcŃionează. Răspunsurile la întrebările ulterioare (2—4) anulează însă valoarea informaŃiei furnizate de primele răspunsuri: numele domnului şi al prietenului nu au nici o importanŃă pentru rezolvarea problemei petiŃiei. atît ca autocorectare. declanşată de reacŃia partenerului (a). că nu pot să zic.. aspect specific al cooperării între interlocutori. în aceste condiŃii. Atitudinea cooperativă a impiegatului. 4 — Da a cui? — A unui prietin. Ce afacere ai? (p. dornic să-1 ajute pe interlocutor să-şi amintească datele legate de petiŃie. DiscuŃia dintre impiegat şi solicitant din Petitiune este o ilustrare a eşecului unora dintre cele mai obişnuite strategii conversaŃionale. nemulŃumită de răspunsul MiŃei.6.. 2 — Ce cereai în petiŃie? — Eu. Corectarea replicilor. nu conduce la rezultatul urmărit. îi poate sugera calea de remaniere a enunŃului. 3 — Cum. nu ceream nimic. încă un pahar. cît şi ca rezultat al intervenŃiei explicite a acestuia (b).. 97). pe onoarea mea vă spun. nu cerea nimic. optează pentru soluŃia cea mai simplă: întrebarea. nu era? MiŃa: Mitică? Nu ştiu care Mitică.. 1 — Care prietin? — Unul GhiŃă Vasilescu. în schiŃa Five o'clock. iniŃiator şi autor al corectării. de obicei." (p. care admit mai multe interpretări.. pentru că eu. deşi normale. strategia iniŃială este menŃinută. rivala TincuŃei la afecŃiunea sublocotenentului Mişu Lefterescu. ambii musafiri — independent — încearcă să cîştige timp de gîndire...Dacă nu te superi. B 133 1. Obiectul corectărilor îl constituie. nu cerea nimic? — Nu cerea nimic. Considerat drept o întîmplare. Structura perfect paralelă a secvenŃelor dialogale A şi JB sugerează încrederea impiegatului în eficienŃa chestionarului de rutină. 2 — Ce cerea în ea? — El. Un răspuns considerat nesatisfăcător de cel care a solicitat anumite informaŃii poate constitui pentru acesta indiciul unei formulări deficitare a întrebării şi.. întrebările prea generale. prin care impiegatul încercase să-1 readucă pe domnul clin Petitiune pe tărîmul relaŃiilor tranzacŃionale. este reprezentată în forme variate în schiŃele lui Caragiale. 3 — Cum? — Nu era petiŃia mea. TincuŃa revine asupra întrebării cu precizarea necesară: . mi-e sete al dracului" (p. sînt false: 1„ — [•••■] Cum te cheamă pe d-ta? — Nae Ionescu.. care. răspunsurile domnului nu furnizează informaŃiile aşteptate. îl determină pe primul locutor ca.. să adauge o glosă: „Spune: ce pofteşti? Aici n-are voie să intre nimeni fără afaceri. îşi dovedise ineficienta perlocuŃio-nară. Orice răspuns reflectă modul şi măsura în care a fost înŃeleasă întrebarea. încurajînd continuarea aplicării lui. (a) Autocorectarea este frecventă în cazul perechilor întrebare—răspuns.

contravenind cerinŃelor politeŃii prin faptul că presupune contestarea unui aspect al competenŃei locutorului. solicitări de autocorectare a partenerului. 214). întrebarea are uneori funcŃia de a sugera locutorului necesitatea autocorectării unui enunŃ.. N. trebuie să fie în cursul superior" (p...C e mare lucru! un număr mai mult ori mai p u Ń i n" (p. Victime ale propriei lor fantezii.. nu pot să creadă că povestirea care i-a amuzat copios este. pe un an ori pe şase luni? — Da.. Ogretinencile. intervin alternativ. abonament? — Nu zici că vrei să te abonezi'! să — Ce abonament. Nu fiu minte să am vreun şcolar cu aşa nume. ca' va-s' zică! N.. NiŃă încearcă să gloseze întrebarea lui GhiŃă. în Atmosferă încărcată. dar cei doi amici. nu mi-ai spus c i n e m a i era l a circ. A. TincuŃa: Nu.: [. întrebările lui Mandache sînt.. 97) în C...: Cum cu mn atf A.. amicul îi solicită indirect o revenire asupra declaraŃiei iniŃiale: . 64).. lipsită de poantă: „A. — Nu. domnul e.. ce să mai zicemî Ńi-este ca şi un frate.. abonament. ai făcut confuzie. dar. (b) Corectarea explicită de către colocutor este mai puŃin frecventă în comunicarea curentă.i s î n t lat ă.TincuŃa (MiŃii): Apropo.F. completîndu-se reciproc. domnilor. Da şeful ce fel de o m e ' Foarte bun băiat. Nenea Mandache.. discuŃia se poartă în trei. Neîncrezător în memoria profesorului. nene Mandache.F. dar tata dumilale.. în fond. n-am nici unul Mitică Dăscălescu în cursul inferior. onoarea? — Cu studenŃi! strigă băiatul. enunŃarea asertivă imprudentă a unei presupoziŃii atrage corectarea brutală din partea celui lezat: „— Mă iertaŃi. 65). 135 .] de şef încai. Similară este situaŃia în LanŃul slăbiciunilor... — Bine. din DiplomaŃie.. monşer? de la prieteni ceri ab o n ame nt?. Nu adică de bun. strigă omul răguşit.. IniŃiată de interlocutor. (p.— Mitică Dăscălescuî... Dintre bărbaŃi-. inexact înŃeleasă de cel nou-venit: G. MiŃa : Ba.: Dacă-i fratele MiŃii!. autocorectarea sperată se dovedeşte a fi lipsită de obiect.R. dumneata se vede. 232).. Nu întotdeauna însă presupoziŃiile interlocutorului se verifică. — Cum. Glosarea se face prin respingerea interpretării date şi prin sugerarea domeniului în care trebuie căutat răspunsul aşteptat. interpretînd la fel povestirea comeseanului lor. — N u . 101—102).. mă rog. — Care tată? — Dumnealui l Şi arăt pe omul cu barbă. Ńi-am spus. Eşecul acestora determină reacŃia finală.....R. de fapt. o dată ce Ńi-e cumnat. în schiŃele lui Caragiale. îl vrei pe un an ori pe şase luni? — Cum.— Vi-l trimit." (p. cu cine am. acest tip de corectare reprezintă una dintre numeroasele modalităŃi ale comicului. "(p. d a r ce fel de om e ? în vîrstă ? (p. — Nu se poate! — Să vedem. respinge vexat modul în care redactorul „Moftului român" interpretează cererea sa de a-i trimite acasă revista: ... 134 Cererea de reformulare a enunŃului nu poate fi satisfăcută. Şi se uită în cataloage.. pentru că enunŃul considerat era corect.. '— .Sintem camarazi. amicii din C...

" (p. feciorul are avantajul certitudinii. întrebarea avocatului „Dv.: Ba da" (p. NiŃă GhiŃescu!" (p. pe cînd GhiŃă nu ştia ce să crează.. 196). 207). eu zic cum am apucat. — M ar in e r. s-a dus de mult bunul ei!. — Vezi.. F. Costică.: Al tău. ¥. Costică. caligrafie am. îl credeam mai tînăr.— în fine. — Apoi de! n-a învăŃat toată lumea carte ca d-ta! zice mam'mare. Faptul că superiorul se supune se explică însă prin interpretarea ultimei formulări ca aluzivă.. d. obŃinînd cîştig de cauză: „— Ştii că ai dreptate dumneata?.în adevăr. 207) introducînd prin forma de vocativ o presupoziŃie falsă(» dumneavoastră sînteŃi necăsătorită). dar derutantă prin laconism. — Nu Costică Arion. sub forma unei întrebări de verificare: „— Din contra? care va să z i c â. 196). slavă domnului! să fie cît de ai dracului. obiectul corectării îl constituie formele codului lingvistic însuşi: „— Vezi ce bine-i sade lui — zice mam'mare — cu costumul de marinei! — MamiŃo. F. şi în pofida reacŃiei acestuia: „-— Domnule! nuŃi permit să fii rău crescut!.. în Dl. 120-121). 214. Costică Ollănescu" (p. şi dumneata eşti de idee că se găseşte?" (p. domnule? D.. 198).. că sînteŃi proaste amîndouă! întrerupe tînărul Goe... pentru a insista asupra obligativităŃii corectării: „— Nu se poate. — Da cum. este supusă unei corectări din partea destinatarei: „Nu sînt domnişoară.în schiŃa Cadou. 196).... în Căldură mare.. domnişoară! "(p... Corectarea explicită se produce şi în situaŃii în care colocutorii nu au statut egal.confundasem.... disputa dintre domn şi fecior are un obiect surprinzător: numele proprietarului casei şi numele străzii... deducŃiile greşite ale interlocutorului: „— Nu l-ai văzut cînd l-am salutat? .: P e stăpîn u-m eu n u-l cheamă d..Să.. se simte în posesia tuturor atuurilor pentru a contesta rezultatul anunŃat de preşedintele comisiei. 207)... ei rare humanum est.: Care stăpîn.. „— DaŃi-mi voie. încrezător în faptul că manevra de a iscăli proba de caligrafie cu numele amicului. adesea dinspre inferior spre superior.. D. 198). GhiŃă NiŃesen" (p... sînteŃi fiica părintelui. nu e asta.]" (p... atrage reacŃia agasată a partenerului. — Ei! ziceŃi voi cum ştiŃi. care-1 determină să respingă categoric soluŃiile partenerului.. 196). procopsitule? întreabă tanti MiŃa cu un zîmbet simpatic. trebuie să fie o greşeală! poate că n -a Ń i văzut b i n e p robei el" (p. din schiŃa Triumful talentului.. corectare reluată şi amplificată cu detalii de popa Petcu: „Nu mai e de trei ani domnişoară.. NiŃă GhiŃescu. din contra" (p.. domnule director...: Atunci.. Şi zicînd acestea. domnule director! v-aji înşelat! uita-Ńi-vă la probe!" (p. declanşează o nouă glosare.: Ba-i asta. cînd a ieşit întîi moda asta la copii — marinei. a reuşit d. Cu aparenŃa unei corectări. în ciuda superiorităŃii sociale a acestuia: „F. Aşa e!. 195). glosarea tăcerii naratorului-autor-personaj de către nenea Stasache: „— Adică dumneata zici că. 227). Asistăm la corectări succesive. pe care camaradul lui NiŃă-1 cunoştea bine. C o s t i c ău (p. Nu se zice nici marinai." (p. biata fatăî.. operate de persoane cu statut de inferioritate într-o ierarhie întemeiată pe . Amicul meu rîde cum se rîde de un ignorant. care dispunea şi de o recomandaŃie. Aşa se zicea pe vremea mea. probă fiind glosat ca „scrisoare de recomandaŃie": .. nici marinei. pe cine o să numească?" (p. domnule. determinată de absolutizarea unei aprecieri subiective (» dumneavoastră sînteŃi foarte tînără). e strada PacienŃii. mă-nŃelegi? Am zis bine: a reuşit d. 136 Dacă testul infailibil al verificării probelor este numai sugerat în prima intervenŃie a lui NiŃă (vezi formularea solicitării ca ipoteză). Goe. în schiŃa Ari.: Nu. — A! ă s t a e Costică Ar i o n? zic eu. in cea de a doua este cerut direct (vezi forma imperativă a enunŃului).. D." (p. „Amicul X.. a scos din buzunar un plic." corectează.: Nu. 198)..226). domnule. va asigura fără greş succesul acestuia la concurs: „recomandaŃie ai. Vezi?. nu se găseşte" (p. vedem. zise NiŃă atins.. 142).. şi din plic a tras o scrisorică [. „F.. cu superioara bunăvoinŃă pe care i-o dă condiŃia autoasumată de insider în raport cu lumea oamenilor politici. nu ti-am spus că nu se zice marinei! — Da cum? — Marinai. replica acestuia: „— Ba nu! zic. 196).

căci manevrele interacŃionale ale personajelor sînt modalităŃi de manipulare a cititorului. reluînd în răspuns forma necesară: . De remarcat însă natura dublă a demersului strategic.criteriul vîrstei..Nu-nfelegit . traducînd intenŃiile autorii lui de portretizare socială şi morală... a cărei formulare o lasă însă. prefaŃează lansarea unei informaŃii senzaŃionale prin cumulul unor mişcări obişnuite de anticipare a unui anunŃ: „. considerate importante. realizate în forme convenŃionalizate de uz.. avem filtru61 (p.'p t ă i i el — Cum? — La lăptărie....7.Ei? podul de la Cernavoda.Podul de pe Dunăre. . Mitică" (p.. .Podul de la Cernavoda..E mai lată decit toate! ... — Da. cu abilitate. care e deprins cu vorba lui d.Acu am vorbit cu ministrul X.. cum ai ghicit?" (p. 150) Procedeul este menit să stimuleze curiozitatea interlocutorului şi. 154) h schiŃa O cronică de Crăciun. prefaŃarea anunŃului printr-o mişcare de testare a atitudinii colocuto-rului (S2) şi controlul atitudinii acestuia printr-o mişcare de Dezarmare.. implicînd .] Dar ştii ce am aflat eu? . tălmăceşte chelnerul. Reporterul din Ultima oră!. .. Vîrsta apare invers proporŃională şi în raport cu deferenta (mamiŃica adoptă formula reamintirii unei corectări anterioare. pe cînd Goe „prefaŃează" corectarea cu o apreciere nefavorabilă la adresa colocutoarelor). menite să împiedice refuzul subalternului de a îndeplini o anumită solicitare: prezentarea indirectă a solicitării drept anunŃ (Să.. . 1. nu ştii nimic? — Ce. . prin verificarea disponibilităŃilor de reacŃie ale partenerului. în acelaşi timp..ăsta.?. m a mitica şi tanti MiŃa au promis tînărului Goe să-1 ducă-n Bucureşti de 10 mai" (p. reporterul este bătut cu propriile sale arme: amicul apelează la aceeaşi strategie — suprasolicitată însă — .e fi r /.. ci răspunde solicitărilor partenerului. — E fii r. Impresia de autentic conversaŃional pe care o creează schiŃele este şi rezultat al faptului că scriitorul apelează la strategii şi proceduri caracteristice schimburilor verbale curente. pentru a difuza tot o ştire falsă. în finai.Cu ministrul X!? .A sărit în aer?!! . mam'mare.Ei? . . Corectarea lingvistică intervine în schiŃe şi în momentele în care starea tulbure a personajelor le împiedică să articuleze precis cuvintele. 164). chelnerul din Inspecliune glosează pentru neiniŃiaŃi răspunsul unui obişnuit al localului: „— Şi nu ştii unde a plecat? — ... Controlînd autenticitatea ştirii. să creeze — în conformitate cu exigenŃele politeŃii negative — impresia că transmiterea datelor nu constituie o iniŃiativă a emiŃătorului. diplomaŃia directorului „Revoltei naŃionale" se defineşte prin combinarea mai multor strategii anticipativă. în virtutea convingerii exprimate de personaje că vîrsta este invers proporŃională cu gradul de instrucŃiune. zic eu. 137 şi situaŃia şcolară a „eroului": „Ca să nu mai rămîie repetent şi anul acesta. Pregătirea anumitor mişcări conversaŃionale.Ce? .Ai aflaŃi — Ce? zic eu. S-ar putea vorbi.Ei? podul de pe Dunăre . frate? "(p. — Care va să zică. amicul (naratorul-autorpersonaj) are confirmarea intuiŃiei câ totul este pură invenŃie. in grija interlocutorului: 138 __ [.Da.. 120). în această schiŃă. . este specifică schiŃelor ai căror eroi sînt gazetari. FuncŃionarul din Petitiune îl corectează discret pe solicitant. şi de o „supercorecŃie" implicită din partea autorului care-şi trădează de la început atitudinea faŃă de axioma superiorităŃii intelectuale a lui Goe..Da. precizînd relaŃia dintre plimbarea la Bucureşti... 189).. SoluŃia acceptată este cea propusă de cel mai tînăr dintre participanŃii la discuŃie...

între prieteni. Pentru a ajunge la obiectul consultaŃiei solicitate avocatului. 84) „— Iaurt oi? [. dumneata. viu la tine sigur că n-ai să mă refuzi. — ascultă-mă pe mine („Este o criză care.. iiindcă. Lf.. care de atîta timp ne-ai dat ea reporter dovezi de strălucită imaginaŃie. devenind o modalitate a caracterizării personajului. 237). care marchează pauze în structura informaŃională a enunŃurilor. după cum sînt orientate spre emiŃător (procedurile de reliefare) sau spre receptor (procedurile de flatare).] — Da. care deviază însă rapid într-o mişcare de Amplificare. Efectul discursului nu este însă cel dorit. că dv. determinat de valorificarea potenŃialului maximei calităŃii de a influenŃa atitudinea colocutorului (sinceritatea satisface cerinŃele politeŃii pozitive). 202). 237). mă-nŃelegi. consolidînd fie componenta acŃionaiă a comunicării.. — Dă-mi vreo cîtiva centimetri" (p. de S± — folosirea lui eşti designat în loc de îŃi solicit (vezi şi absenŃa complementului de agent. ce pot zice că la rîndul meu." — Situatiunea...n). este consolidat de acumularea formelor flatării în enunŃul care concretizează mişcarea ulterioară de Dezarmare a receptorului. ascultâ-mâ pe mine. — Atunci. 129). eşti designat să faci ziarului nostru un important serviciu" (p. ci complică firul discuŃiei cu secvenŃe parazitare. frate Caracudi — p. du-te-acasă" (p. nu ştiŃi..C... p.". nene Caracudi — p. de S2 — prezenta indefinitului un înaintea grupului nominal care denumeşte generic acŃiunea solicitată.. 230) şi obligîndu-şi amicul să formuleze direct solicitarea: „Ce notă vrei să-i dau pîrlitului tău de protejat?" (p. mişcările de Amplificare a unui act comunicativ iniŃial nu mai îndeplinesc rolul strategic de clarificare a semnificaŃiilor acestuia. fiind vorba. domnule director?" (p.. ReacŃia interlocutorului este cea aşteptată: solicitarea specificării nominalului indefinit: „Care (important serviciu — n." (p. Caracterul strategic al mişcării iniŃiale de Motivare.elogiul calităŃilor sale deosebite (S3): . slobod? [. încît dacă n-aş fi pe deplin convins că tu. la încercarea de a-1 relua... reproşurile adresate fiului neascultător — vezi p.: „ — Birjar.63). p. devenind substanŃa propriu-zisă a intervenŃiilor personajului. protesorul Costică lonescu: „— Dragă Costică. Tema iniŃială este uitată şi divagaŃiile se înlănŃuie. care mi-ai dovedit totdeauna. care impersonalizează pe autorul acŃiunii). după care acceptarea propunerii de a scrie cronica specială de Crăciun rămîne singura soluŃie posibilă. 202). concepută ca formă de captatio a interlocutorului (paralela cu situaŃia altei cliente. Comicul verbal este determinat de discrepanŃa dintre caracterul convenŃional al întrebării care prefaŃează solicitarea şi caracterul total neconvenŃional al solicitării. 242. Subordonate tendinŃei funciare a . . mai ales. aşa cum se în-tîmplă în schiŃa LanŃul slăbiciunilor cu discursul destinat de naratorul-autor-personaj amicului său. destinate alternativ avocatului şi propriului ei fiu (insinuările în legătură cu Za-haridina. domnule. cînd îŃi spui. ştiu cit pot conta pe amiciŃia ta şi nu-mi permit a mă-ndoi un moment că în cazul de faŃă. 140 O frecvenŃă deosebită au procedurile conversaŃionale de tatonare (fumblings).. — Stimate domnule Caracudi. al cărei caz a fost soluŃionat de avocat). 243. fără să dezminŃi niciodată o afecŃiune. formulele folosite în alte împrejurări de director către Caracudi: nene — p. important (serviciu).în fine.eroilor" lui Caragiale — şi. fie componenta interacŃională. 85). profesorul reacŃionează tăios. De S3 sînt legate formula protocolară de adresare (cf.. interludiul cu anghelica. contestînd necesitatea stratagemelor între cunoscuŃi foarte buni: „ce mai încap între noi astfel de fraze banale?" (p. Mişcările de Amplificare sînt convertite astfel la o funcŃie comică.. prin deturnarea funcŃiei strategice specifice a unor mişcări dialogale se creează surse suplimentare ale comicului. Piepertoriul lor este cuprinzător: (a) proceduri de reliefare: — cînd Ui spui („E lucru mare. a „eroinelor" sale — de a încălca maxima cantităŃii.. 229). performate direct în virtutea posibilităŃii de a exploata apartenenŃa comună de grup. 230) în anumite schiŃe ale scriitorului. conaşule ! .. cocoana TarsiŃa Popeasca face uz mai întîi de o mişcare de Motivare: „Uite la ce-am venitără noi la dumneata" (p. mişcarea de Dezarmare a interlocutorului poate atenua forŃa unei mişcări de Motivare. După cum umorul lui Mitică rezultă uneori din modificarea neaşteptată a funcŃiei unor mişcări convenŃionale de anticipare a anumitor tipuri de solicitări.R. de o chestiune care mă inte139 resează în aşa grad. dar au un rol în perforrnarea actelor ilocuŃionare. 243) şi epitetele evaluaŃi ve antepuse: strălucită (imaginaŃie)..] — Este.F.

de comportament strategic şi de ineficientă perlocuŃionară. p. p. p. „şi pe urmă... p. 1... musafirul ar trebui să ateste prezenŃa locotenentului Lefterescu în loja MiŃei Potropopesco: „Să mă credeŃi cuconiŃelor.. „care să le zică regele. 95).. 88).. mă-nŃelegi. 197.. Caragiale din domeniul acŃiunii în acela al interacŃiunii verbale. (f „Atunci. P.. „ştii. să-mi dai voie să-Ńi spun.'e— Five o'clock. procedură de flatare procedură de reliefare în limbajul unor personaje. p. de exemplu. 180).. momentul în care.. plătit de o mină criminală. mă-nŃelegi. Mişuîe. (p. „fiindcă mai la urmă." (p.. în schiŃa Five o'clock. — pe onoarea mea („. „Ai văzut acuma1? unde sînt o sută cincizeci de milioane." — Cadou. şi să vezi ce e frumos." (p.. care se lăuda?" — Situatiunea.. drept să-Ńi spun. este uneori indice al faptului că emiŃătorul se află într-o situaŃie dificilă Cf." — DiplomaŃie. Vezi replicile lui Lache Diaconescu din schiŃa O lacună: „Dar cînd vine./' (p. p. 130). lucru mare!" (p."— Amici. adicătele. — (să)-Ńi spui(n) drept (drept să-Ńi spun) („Şi-Ńi spui drept..Pe onoarea mea. că el se supără!" — C.. nu are decît rareori semnificaŃia originară. „Vine Mişu. 198). şi dumneata. mănŃelegi. de procedură de flatare a interlocutorului.95). „Să-Ńi spun drept. „şi dumnealor.Ştii cît Ńine el la noi.. p. 63.. p. Analiza structurilor şi a strategiilor conversaŃionale din schiŃe deplasează discuŃia despre oralitatea stilului lui I.F. p.. a plecat" — Căldură mare. 130. p. care poŃi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă. mă-nŃelegi.să vezi I ai văzut /nu vezi („Mereu îl tachinează. vine de stă cineva vizavi la masă" — ibidem." (p.. 131). p.. „dar. Scriitorul posedă abilitatea de a deturna datele care definesc competenŃa comunicativă curentă a omului . „Nu mai merge. mănŃelegi." — Atmosferă încărcată. 141 — să mă crezi („Să mă crezi că şi pe mine. să nu te ştiu ce băiat de treabă eşti şi cît Ńii la noi. că nu pot ~ procedură de flatare procedură de reliefare să zic. care pedepseşte cu asprime orice tentativă.. amicul cu vocaŃie contestatara ezita totuşi în exprimarea atitudinii de condamnare a indiferentismului politic al colocutorului: . — nu ştii (ă„ştii") („Nu ştii cum sînt oamenii noştri?"— Amici. „Atunci." (p. „E absurd." (p... 130.. — să-mi dai/dă-mi voie să-Ńi spun („să-mi dai voie să-Ńi spun că acuma ştiu. supus interogatoriului de Măndica şi de TincuŃa. 76. să intru în casa dumitale cu toporul.. nu-mi plac petrecerile patriarhale" — Repausul dominical. pentru că eu. monşer.R..."— ibidem. 182) sau ale amicului Nae din SituaUunea: „Este o criză.." (p. p.." — ibidem. -~ care va să zică („Care va să zică. Mişu al nostru" — ibidem. 179). 130). p. mă-n(elegi. ştii. statul cum a devenit acuma. 215. mă-n(elegi9 un caz ca acesta. p.. 197.. 284). 63).urgentă. p.. p. mă-ntelegi. caracterizează peroraŃiile politicienilor de berărie. „Da dumnealor.. p. dintre realism şi exagerare artistică. n-am nici un interes să-Ńi fac curte. constituŃia .224).R." (p. 131).. „Dumneata nu vezi cu chestia economiilor.F.o afacere.L.. mă-nŃelegi. mă-ntelegi.. „Cînd orice asasin. „nenea Andrei senatorul (ştii cît Ńine el la familia noastră!)" — Cadou.. nu face să umble singură" — C.— pot pentru ca să-Ńi spui pe parola mea de onoare („Eu pot pentru ca să-Ńi spui pe parola mea de onoare că-mi pare foarte rău!" — Situatiunea. devenind ticuri verbale. p. anumite proceduri îşi pierd prin recurenŃă valoarea specifică." — Reportaj. mai mergea" — Vizită.. — Situatiunea. mă-nŃelegi. 233. 63. 1OU). că eşti o mangafa. serios . 179). w # în Atmosferă încărcată. — vă asigur că („Yă asigur că...." (p. Există un amestec specific de abilitate şi inabilitate conversaŃională. amplificînd ezitarea.. p. dă-mi voie să-Ńi spun că nu-mi eşti amic cum te credeam" — ibidem. 129).. de exemplu.. „că tu ştii că eu te-am considerat totdeauna ca foarte deştept" — Amici.8.. care face inconfundabilă lumea „eroilor" săi.. aducînd elemente suplimentare pentru o posibilă discuŃie despre graniŃa dintre autenticitate şi ironie. profesorul — ştii. Combinarea procedurilor de reliefare cu cele de flatare. pe onoarea mea vă spun. 91.. „care.. moderni sînt?" (p.. (b) proceduri de flatare: — ştii („ştiil femeie tînără. 132). nu face: un cadou de la nenea Andrei. „Ia să ştie dumnealor că este aici o justiŃie.. p. 89. 179). cît era Ionel mititel. 200). 89. mi-ar părea foarte rău . „care ştii dumneata de cîte ori am spus eu că o să se-nfunde odată". -. 129). dă-mi voie să-Ńi spun. Golit de sens.

nu? întinse Gaittany mîinile în aer. ilustrate în celelalte creaŃii romaneşti ale autorului. slab integrată ansamblului. monseniorul se învioră: — Voui." (p. iar replica adresată lui Ioanide este o încercare de . observa că trappistul. 150). sînt explicabile situaŃional. trei linii tematice: decăderea aristocraŃiei. în majoritatea cazurilor însă. în acelaşi timp.a schimba direcŃia conversaŃiei" (p. STRATEGII ALE POLITEłII ÎN TEXTUL NARATIV 2. reproducînd călătoria în infern a lui Dante condus de Virgiliu. pentru talentele culinare („vă rog să transmiteŃi mamei dvs. ci al supunerii la un ritual. 33). Cînd cineva uita acest protocol. întîlnirea din Talcioc cu fostul diplomat Tilibiliu îl determină pe Gaittany să adopte faŃă de Ioanide un comportament neobişnuit. 186). felicitările noastre" — p. Printre procedeele verbale cu un rol cert în conturarea fizionomiei morale a personajelor şi în definirea raporturilor dintre ele se număfă cele care reflectă opŃiunea acestora pentru diferite strategii ale politeŃii. continuînd elementele fundamentale ale direcŃiei comediei umane. în măsura în care relaŃia noastră cu personajele sale este. pentru condiŃia şi psihologia unor categorii sociale şi umane sînt factori esenŃiali pe care se întemeiază forŃa construcŃiei epice călinesciene. Prezentarea lui Tilibiliu unei persoane necunoscute de acesta este o stratagemă menită să-1 Ńină la distanŃă pe intrus. Gaittany ne apare ca un campion al politeŃii pozitive. zise el către Ioanide.2.1. pe care intenŃiona să-1 evite („Cînd văzu acest personaj. cel care-1 introduce pe Ioanide în lumea celor aruncaŃi de istorie la periferia societăŃii.1. 46). tribulaŃiile intelectuale şi afective ale lui Ioanide şi edificarea „lumii noi". de fapt. să-Ńi prezint pe domnul ministru plenipotenŃiar Tilibiliu. consultînd din ochi generic pe tovarăşii săi de trăsură" (p. Dezinvoltura cu care Gaittany se mişcă în cele mai diverse cercuri se întemeiază însă pe creditul nelimitat .1. apelul la mijloacele politeŃii negative este semn al unor situaŃii stînjenitoare pentru locutor. Efectul este cel scontat: „La auzul cuvîntului «prince». II) capătă o evidentă valoare simbolică. prin modul de concretizare. îşi mai poate menŃine interesul numai în virtutea relaŃiei dintre arhitectul Ioanide şi scriitor ca prototip al său. Călinescu reuneşte. asigură perenitatea valorică a cărŃii. 46). prima temă este singura care. Gaittany este. Artificiul tehnic cu funcŃie unificatoare la care recurge scriitorul este introducerea a două personaje: Ioanide şi Gaittany. de direcŃia din care se exercită autoritatea şi de configuraŃia concretă a situaŃiei de comunicare (vezi cap. Desigur că alegerea unei strategii sau a alteia este dependentă de distanŃa socială relativă dintre interlocutori. se poate recunoaşte o orientare 142 143 semnificativă a preferinŃelor unora dintre personaje pentru anumite forme ale politeŃii. aparent inadecvat naturii relaŃiilor dintre ei: „ — îmi dai voie.. Rare sînt ocaziile în care formele de expresie pe care le alege vădesc preocuparea de a menŃine distanŃele. IntervenŃia naratorului-autor clarifică faptul că Gaittany este indispus de atitudinea lui Tilibiliu. o veche cunoştinŃă" (p. Gaittany îşi exprimă extazul în faŃa naturii în modul caracteristic: „— Splendid. căci Talciocul ne este înfăŃişat drept o adevărată „bolgie dantescă" (p. de identificare şi de disociere fermă. sub 3. Personajul se conformează rigorilor vechii etichete. tratată într-o manieră neconvingătoare. I. prince?" (p. 2. Caracterizat printr-o amplă deschidere socială şi temporală. zise el . Astfel. Dacă cea de-a doua temă. infra) sau mamei Marioarei Dragavei. Gaittany avu o tresărire şi voi să o ia drept înainte .. scena plimbării celor doi prin Talcioc (cap. Scrinul negru 2. în altă scenă. 186). iar cea de a treia. cu toate acestea." — p. ca şi cînd n-ar fi priceput limba în care îi vorbeşte conlocutorul" (p.mediu. 2. alături de schimbarea codului.. prin intermediul cărora îşi găseşte motivarea declanşarea complicatelor mecanisme ale unor variate relaŃii interumane şi se realizează racordul între grupurile foarte diverse care compun universul ficŃional. într-o structură compoziŃională barocă. 8). 2. AbsenŃa oricărei reacŃii din partea monseniorului Valentin de Baleanu îi dă lui Gaittany sugestia unei autocorectări a enunŃului: „-— Cest admirable. gestice şi verbale. supără astăzi prin artificial. Călinescu. G. 186).2). mereu în atitudine de umili-tate. ultimul roman al lui G. MenŃionarea titlului interlocutorului — strategie a politeŃii negative — este aici. n'est-ce-pas. cea a petrecerii organizate de Gaty la Ńară. construind pe baza lor o competenŃă deficitară perfect plauzibilă. Nu trebuie uitată precizarea pe care o face naratorul-autor în prezentarea monseniorului: „CunoscuŃii se obişnuiseră a-i spune din greşeală «prince»... aştepta.1. autenticitatea şi relevanŃa manifestărilor lor comportamentale. nedumerit. transmiŃînd omagii protocolare de circumstanŃă: soŃiei bolnave a lui Tilibiliu (v. 49). Strategiile politeŃii negative: cererea permisiunii şi excesiva deferentă a formulei de prezentare. Caracterul reprezentativ al personajelor aduse în scenă. rezultat nu al unei atitudini condescendente.

-~ [.] Tudorel al meu. ar fi fost un bărbat excepŃional şi. privit cu coada ochiului de către trecători [. Deconcertat de preferinŃa exprimată de Smărăndache pentru Cucly.. 531). ci prin interpunerea unui enunŃ în stil direct. RelaŃia de determinare concesivă dintre enunŃuri nu este marcată prin conjuncŃia deşi.. — Da! confirmă Gaittany. Un comportament de acest tip 144 caracterizează nu numai relaŃiile lui cu Ioanide. executat pentru a fi fost ademenit de nişte bandiŃi să participe la o crimă execrabilă. simplă valoare fatică. pe care . 40-41). Ioanide perorează asupra măreŃiei vremurilor noi. deşi era îngrijorat de indiferenŃa arhitectului faŃă de lumea de primprejur. care putea să-l asculte. ci numai precedate de „blindajul" oferit de expresia admiraŃiei faŃă de poziŃia interlocutorului.] eşti un spirit plin de perspicacitate. 751). a admiraŃiei şi a simpatiei pentru interlocutor şi (b) evitarea dezacordului cu acesta. în profunzime. -—Ai perfectă dreptate! strigă aproape Gaittany" (p. . încuviinŃarea prin da are." (p.... iar construcŃia este deschisă (vezi punctele de suspensie finale). Extazul monseniorului de Băleanu („Que le mystere de la mort est beau et troublant!") îl determină însă să-şi modifice total opinia: „AveŃi dreptate.n.. un om afară din comun.. alarmat de prezenŃa auditorilor ocazionali: „— Trăim vremuri măreŃe. cu totul speriat. Două strategii de bază ale politeŃii pozitive domină conversaŃia lui Gaittany: (a) exagerarea interesului. — PrinŃesa are gusturi medievale. ha" (vezir de exemplu. ai grupului intelectualilor şi experŃilor sau ai celor nou-veniŃi la putere. aprobarea interlocutorului ascunde speranŃa secretă a unei dorite schimbări de temă. aşa e" (p. neştiind unde vrea să aj u ngă arhitect u 1. nu prin comentariul auctorial. — Da. care — situat logic la antipod — trădează adevărata stare de spirit a locutorului: „Cum am putea să mîncăm ceva?" (p.). Femei care se credeau de lume s-au revelat negustoresc aprige şi mulŃi intelectuali şi-au descoperit un suflet de comerciant ambulant. îndreptîndu-se spre ieşirea din Talcioc după achiziŃionarea scrinului.]. considerată mai dinamică decît Diana. Acordul strategic contravine cerinŃelor 10 — C-da 1354 145 maximei calităŃii. nemŃii sînt tari. prin complimente exagerate la adresa capacităŃii sale de gîndire politică: „Tot ce spui este eminent [.. căutînd cu ochii ceva" (p. Tot ce facem produce umbre mari. Prin frecvenŃă şi prin diversitatea reacŃiilor posibile pe care le substituie. 751). ci şi pe acelea cu reprezentanŃi ai grupului de „foşti". sau să-i sondeze precaut pe ceilalŃi. ca monumentele colosale. — [. încălcarea acesteia este pentru personaj preferabilă declanşării unei situaŃii conflictuale. Gaittany găseşte salutară rezolvarea lui Babighian: „Amîndouă sînt minune!" (p. cele care nu presupun opŃiunea fermă pentru o anumită alternativă. Atitudinii cooperante de suprafaŃă a lui Gaittany nu îi corespunde însă.. Gaittanv exclamă către doamna Valsa maki-Farf ara: „Ce idee grotescă!" (p.acordat funcŃiei de accelerator social a strategiilor politeŃii pozitive. Comentînd spectacolul ridicol al propriei înmormîntări pus la cale de Hangerlioaica pentru prieteni. Gaittany îşi adaptează permanent atitudinea şi punctul de vedere la acelea ale interlocutorului. pentru a nu exprima păreri discordante: „— Ce zici? îl descusu el mai mult din ochi (pe Smărăndache — n. SoluŃiile de compromis. „Arta conversaŃiei" pe care o stăpîneşte Gaittany se întemeiază — aşa cum Ńine să o sublinieze autorul — pe alternarea formulelor „Ai perfectă dreptate" şi „Te aprob din toată inima". jucăm un spectacol rar. şi clacă era bine îndrumat. în orice caz. 6C).. ci numai prin corelativul totuşi. Totuşi. perora Ioanide. se născuse cu un suflet sănătos. 400). 592). Gaittany sugerează adoptarea unui punct de vedere diierit de cel expus de Smărăndache în problema înfrîngerii nemŃilor numai după ce acordă satisfacŃia cuvenită vanităŃii interlocutorului. e impresionant!'4 (p. domnule. IntervenŃiile naratorului-autor relevă însă caracterul strategic al replicilor lui Gaittany.. 751).. aprobă Gaittany.. p. ha. fără convingere. îi place spectacolul terifie. Neavînd capacitatea de a alimenta prea multă vreme discuŃia. Nesinceritatea personajului este semnalată. sînt pe placul lui Gaittany. de această dată.. aprobat de Gaittany. — Vezi lucrurile admirabil! se aprinse Gaittany. ~ D a! zise de formă Gaittany. acordul cu Ioanide apare ca un răspuns mecanic al lui Gaittany: „— Te uiŃi? zise Ioanide către Gaittany [. la care se adaugă tipicul „Ha. acelaşi tip de atitudine.]. în ambele pasaje citate. ObiecŃiile nu sînt niciodată formulate direct. 751).] Orice casă de fost burghez este un magazin.

Locul lor este luat de expresii ale unui interes exagerat faŃă de persoana partenerului de discuŃie: modificările observate în înfăŃişarea acestuia sînt comunicate. Ce faci aici?" (p. 556). o personalitate a clasei muncitoare. ai dreptate'1 (p. Recunoaşterea partenerului determină o reevaluare a variabilelor care reglează opŃiunea strategică. urări. Se aştepta la un prînz pantagruelic" (p. „sînteŃi o fiinŃă ex — cep — Ńio — nală" (p. „Gaittany. 513). însoŃite de complimente: „Te felicit! [.. „remarcabil" (p. 38). către Dragavei: „E superb! [. 150). către Iablonski: „te felicit din toată inima. 38). linişte. 38—39). într-adevăr domnească.. azi o lucrătoare evidenŃiată. doamnă" (p. o omagiază Gaittany pe Diana. 739). „Te felicit!" (p.]. łi-ai ras mustaŃa [. complimentele adresate femeilor iau forme grandilocvente: „Domnişoară [.. îndeplinind.. către Ioanide: „Domnule [. Gaittany este de la început jovial. 149).]. Complimentele prefaŃează uneori o negociere. de a veni la Horezu" (p. După ce doctorul Zănoagă îşi declină identitatea. 734).. 60). formulele folosite sînt de o extremă familiaritate: . în consecinŃă. 657).] sînteŃi un miracol al naturii....] în toate eşti remarcabil [. aer. Naratorul-autor îşi trădează permanent eroul.. personajul „încearcă să schimbe vorba" — aşa cum ne lămureşte autorul —. către Cucly: „Vă felicit din toată inima! [. Urmărirea reacŃiilor personajului la reîntîlnirea în Talcioc a unor cunoscuŃi din lumea pe care o frecventase înainte de război are o relevanŃă deosebită. V-ar sta bine pe deget un inel. profesate de personaj.. are „perfectă dreptate" (p. 594). „demontînd" pentru cititori mecanismul reacŃiilor acestuia. AŃi avut o idee excelentă. ha. lansîndu-se într-o suită de exclamaŃii: „E minunat aici. Cf. sinceritatea atitudinii lui Gaittany nu este neîndoielnică. 513). sînt pentru Gaittany un mijloc strategic de evitare a subiectelor neplăcute: nedorind să se amestece într-o discuŃie despre Gavrilcea. pe care căuta so mascheze cu aprobări exagerate şi elogii din mină. reflectată de aglomerarea formelor politeŃii pozitive.. un triumf al anatomiei umane" (p... pînă şi despre ciorba de la mănăstirea unde se refugiase Hangerlioaica se afirmă că e „delicioasă" (p. Teama de conflict este pentru Gaittany factorul esenŃial în alegerea strategiilor comunicative. realizate în forme bogat agrementate cu superlative. 594). 329). de asemenea. iar Hagienuş — „un mare învăŃat" (p.]. Respectarea convenŃiilor în cadrul situaŃional dat frizează însă grotescul şi comentariul naratorului-autor face toate sublinierile necesare: cuvîntul „absurd şi convenŃional" de felicitare „suna în acel bîlci ca o ironie" (p. Apelul la mijloacele politeŃii pozitive permite evitarea formulării explicite a unor scuze.. Te felicit din toată inima" (p. risipite cu dărnicie. Actele expresive. o funcŃie strategică. 46) (vezi formula .. mărcile distanŃei sînt substituite cu cele ale comunităŃii de grup.. Exprimarea acordului este intensificată prin apelul la formule care conŃin aprecieri superlative. ArăŃi loarte bine" (p. Cucly a dumitale este ge — ni — a — lă! Să-Ńi trăiască" (p. Dornic să o ajute pe Serica Băleanu să-şi rezolve problemele financiare.] sînteŃi o dansatoare fără pereche" (p. era dezamăgit. Chiar cînd nu este vorba despre persoane. indiferent de obiect. în sensul reducerii distanŃei sociale.o aprobă cu satisfacŃie: „Amîndouă. prefăcînduse a-i acorda statutul de intim: „Să trăieşti! Nu te-am văzut de un veac. ha. „sînteŃi o dansatoare fără pereche" (p. manifestă o dezamăgire vizibilă.]. caviarul de la recepŃia de inaugurare a Palatului Cultural este „minunat" (p. de o falsitate bătătoare la ochiu (p. adresarea sau referirea la interlocutor se realizează la persoana a Ii-a singular.. iar pe Cucly: „sînteŃi o mare artistă". căruia nu-i plăceau mîncărurile populare. la excesiva cordialitate. 512). 594). Gaittany are ideea de a apela la soŃia lui Dragavei. 806). Ioanide vede lucrurile „admirabil" (p. 38). Expresiile de admiraŃie pentru Marioara Dragavei sînt întrevăzute drept o cale de a asigura succesul tranzacŃiei: „Mîinile dumneavoastră sînt fine şi lustruite ca ale unei pianiste [. semnalată de folosirea mărcilor politeŃii negative (vezi persoana a Ii-a plural în enunŃurile adresate: „Cine sinteŃi?" — p. ha. cu o piatră preŃioasă. ioe 147 în comportarea lui Gaittany se înregistrează o trecere de la atitudinea rezervată. 734). prinŃesă. 592). Actele verbale predilecte pentru Gaittany sînt din clasa expresivelor: felicitări. „sînteŃi superbă" (p. are dreptul să facă lux. este un „bărbat eminent" (p. să trăieşti! Ce mai faci!". L-aŃi merita pe deplin. aşa cum ar dori. aceeaşi generozitate a calificărilor se revarsă însă şi asupra 146 felurilor de mîncare: crapul de la familia Dragavei „este o capodoperă culinară'' (p. după cum şi extazul în faŃa ciorbei călugăreşti ascunde o profundă nemulŃumire: „în fond. ca dumneavoastră. în faŃa laudelor mareşalului Cornescu la adresa ciorbei de fasole uscată cu tarhon. arhitectură splendidă. 150). Cu Tilibiliu. tot „bărbat eminent" este declarat şi Dragavei {p. 593). complimente. pe care nu poate să-1 ocolească.] te felicit din toată inima" (p.... 41). 592). NotaŃiile autorului relevă caracterul strict formal al admiraŃiei fără limite. 657).

găsind însă un teren al acordului. fie dintr-o intimă convicŃiune că proletarizarea nu infirmă ascendenŃa aristocratică. de exemplu: „. în loc să traducă. ca stratagemă menită să pună capăt conversaŃiei.. Formele politeŃii pozitive caracterizează şi sistemul de referire utilizat de Gaittany în conversaŃie. cu folosirea persoanei a Ii-a. în acelaşi timp. prilejuind manifestări ulterioare de extremă simpatie. Tratamentul preferenŃial implicat de apelul la strategiile politeŃii pozitive. apoi.. 48).) înŃelesese a-1 include şi pe el" — p. cu strategii ale politeŃii pozitive: flatarea colocutorului. dăscăliŃa (mama Marioarei Dragavei — n. admiŃînd că produce deranj.] prepară des haricots ă l'estragon. recunoaşterea explicită a calităŃilor acestuia: „Vă pricepeŃi foarte bine. adaugă. 158). 663. în replica lui Dragavei).] — SărăcuŃa! o căina Gaittanv cu o falsitate bătătoare la ochi" (p. sugestia unui comportament strategic e prevalentă: „Fie din curtoazie. marchează revenirea la registrul politeŃii negative. variabilei „putere". oscilaŃiile intre formele politeŃii negative şi cele ale politeŃii p o z i 1 i v e au rolul unui indice situaŃional. prin invariabila sa urare: „şi să vă dea Dumnezeu tot ce doriŃi" (p..1. Contestarea vehementă de către Dragavei a ipotezelor genealogice ale lui Cornescu nu ii determină pe mareşal să-şi contrazică interlocutorul.. 557. trecerea ulterioară la formele vorbirii adresate. să v-ajute Dumnezeu să le folosiŃi sănătoşi" (p.. cu Serica Băîeanu (p. şi atenuează în final solicitarea la imperativ „GrăbiŃi". 563. Deşi comentariul autorului propune alternative pentru explicarea atitudinii personajului. reflectată de traducerea unei secvenŃe în franceză cîintr-un enunŃ adresat lui Gaittany: „De pildă [. Cornescu schimbă treptat protocolul politeŃii negative: cererea de scuze.. Semnificativă este şi atitudinea de bunăvoinŃă integrativă a mareşalului faŃă de Marioara Dragavei. folosirea singularului. rezervat membrilor familiei Dragavei. este reflexul instinctului de conservare al aristocratului. aveŃi lucruri minunate. 150). fără a se lăsa intimidat de încercarea lui Dragavei de a menŃine distanŃele (vezi pluralul inclusiv al posesivului: „Trebuie să-1 vadă şi experŃii noştri" — p. Florica. Dragaveii se treziră la masă cu mareşalul Cornescu. legate de politeŃea negativă (v. Chiar într-o scenă în care Dragavei este abordat în calitatea sa oficială de director al Palatului Culturii — fapt care modifică evaluarea. în concordanŃă cu cerinŃele politeŃii negative: „Dumnezeu să dea doamnei şi domnului Dragavei sănătate... 325). ciorbă de fasole uscată cu tarhon (mareşalul traduse în paranteză. 144. pentru Marioara Dragavei)" (p. prin apelul la „subiecte sigure": „— Ce face doamna? [. în plan formal. vezi evitarea persoanei a Il-a). declanşat de recunoaşterea condiŃiei acestora de reprezentanŃi ai noilor autorităŃi. ca pentru el. 854). O asemenea atitudine nu caracterizează în general comportarea lui Cornescu. combinată cu minimalizarea gradului de interferenŃă: „îmi permit să vă supăr o clipă" (p.] — E bolnavă în pat [. 39). vezi.. 663).. 663). 48). mai multe formule strategice: lărgirea cercului de colocutori prin prezentarea lui Ioanide.. supra) sau încercarea de a se menŃine în limitele politeŃii pozitive. 2. ştiu eu" (p. Mai potrivită i se pare strategia evitării dezacordului prin exprimarea unor rezerve faŃă de atitudinea categorică a acestuia. 148). 149) — intervenŃie a lui Cornescu. ca urmare a integrării mareşalului printre obişnuiŃii casei (vezi şi precizarea autorului: „într-o duminică. 149 mareşalul procedează altfel. alături de alte procedee ale politeŃii pozitive." (p.. semnalează reducerea distanŃei sociale. pe rînd. în relaŃiile verbale dintre anumite personaje.n. o simplă taxatoare.. Gaittany încearcă. mareşalul Leon Cornescu manifestă o amabilă îndoială: . întrebarea este multiplu strategică: nu poate fi sursă de dezacord şi. alese cu gust . fapt care-i permite adoptarea atitudinii ceremonioase. zise mareşalul Cornescu. în scena în care este adus de Matei-Radu Basarab pentru a o convinge pe viitoarea sa soŃie. Caracterul protocolar al salutărilor finale. în care strategia exprimării admiraŃiei faŃă de tot ceea ce aparŃine colocutorilor se combină. exagerarea temporală). determinată mai degrabă de civilitate decît de o sensibilitate deosebită.3. să-şi schimbe numele. Cum fostul diplomat se dovedeşte a fi un partener incomod... fapt subliniat de autor: „«// ne faut pas lier Ies ânes avec Ies chevaux». deoarece. cu Hagienuş (p. dovadă modalitatea stereotipă de expresie 148 adoptată în discuŃiile cu ceilalŃi: calificativul „nenorocitul (a)" este folosit în legătură cu doctorulZănoagă (p. Dacă la primul contact cu membrii familiei Dragavei urarea pe care le-o adresează mareşalul C o r nesc u este formulată impersonal. Compasiunea faŃă de semeni este o atitudine programatică. exprimate într-o formă absolut convenŃională: „Te rog să-i prezinŃi omagiile mele" (p.de salut. să aibă parte de tot ce doresc!" (p. fiind invitaŃi toŃi ai familiei. sugerează preocuparea specială faŃă de tot ceea ce gravitează în sfera interlocutorului. 662).

— Nu se ştie.] faceŃi o faptă bună şi o investiŃie înŃeleaptă. Rutina formelor politeŃii negative creează bizare decalaje temporale. specifică pentru comportarea eroului amintit (Gait-tany evită să-i creeze lui Tilibiliu sentimentul inferiorităŃii sociale). (p. tovarăş substituind în formulă titlul nobiliar. iar direcŃia exercitării puterii este 150 modificată. Să vă văd muiată în nestemate din cap pînă în picioare" (p. în lumea aristocraŃilor scăpătaŃi. De remarcat că formele reverenŃei aristocratice modelează. Titlurile sînt folosite în virtutea inerŃiei. fără îndoială. Semnificativă este şi schimbarea de cod lingvistic.. Comen-tîndu-şi eroii cu minuŃia caracteristică.] părea un hamal [. strategie a politeŃii negative. păreŃi o adevărată domniŃă cu el". cereri protocolare de scuze. Serica Băleanu şi Antoine Hangerliu îl tratează „cu o politeŃă exagerată. 7). fiindcă adresarea cu titlurile de nobleŃe — golite în noile condiŃii de orice semnificaŃie — apare ca grotescă în anumite contexte sitiiaŃionale. Dacă Ioanide are. semn că pe dedesubt era prevăzut cu un cojocel. la înmormîntarea lui Catv: „ — Conte. apelul Ia vous în enunŃurile m franceză. evaluările sociale pe care le reflectă nemaiavînd acoperire in realitate. Măsurarea distanŃei sociale se face după alŃi parametri. în cartierul ăsta se găseşte mai uşor aragaz? [. Incapacitatea de a depăşi /stereotipia unui comportament guvernat de principiile politeŃii negative creează şi alte situaŃii ridicole. dar care acum era veştejit şi depilat pe regiuni întregi" — p...1. 144). în vederea. Comportarea . statutul menŃionat de Gaittany în prezentarea către Tilîbiliu („domnul arhitect Ioanide" — p.. apare ca o simplă formă fără fond. deşi— după cum notează autorul — „Matei n-avea obiceiul să se intituleze prinŃ" (p.p. constituie o mistificare. la gleznă. După cum o funcŃie strategică are şi cumulul de elogii şi de urări adresate Marioarei: „Este un inel voievodal. într-adevăr. Pe umerii sacoului erau cusute două bucăŃi de sac gros. Chiar Gavrilcea.. dialogul dintre Serica Băleanu şi Iablon-ski în drum spre cimitir. căreia îi aparŃine.4.. în raport cu momentul intilnirii personajelor.. 321). De altfel. prefaŃarea unor enunŃuri prin formule de rugăminte. 46). cu pronumele dumneata. 46) aparŃine unei epoci mult anterioare şi deci. ceea ce amplifică dimensiunile sat ii ei. 731). caracterizează comportarea tuturor r e p r e z e n t a n-Ń i 1 o r aristocraŃi e i. sînteŃi prinŃul Matei Basarab" (p. iar Tablonski „Avea pe el numai un costum de haine gri cu petice.]. Prilej pentru autor de a-şi exercita verva ironică. Chire princesse. mareşalul Cornescu ii explică:. ce trebuie să fi fost admirabil pe vremuri.între un copil şi un om matur" (p. folosirea în adresarea către aceasta a titlului de nobleŃe şi a pronumelui de maximă politeŃe: Dumneavoastră decideŃi. Ia anumite personaje. Recunoaşterea prin titluri a distanŃei sociale. „de o seriozitate burlescă" (p. 322). nepotul Hangerlioaichii. întîlnindu-1 pe Matei Basarab. Găzduindu-1 o vreme pe foarte tînărul Filip. Normele adresării deferente reflectă în mod subtil natura relaŃiei dintre personaje. 2. Personajele se recunosc şi se prezintă între ele In funcŃie de ceea ce au fost. foarte umflat. Vezi. corelarea'persoanei a Ii-a sg. dumnealui e tovarăşul Vasile" (p. 160). 160). Aspectul jalnic al personajelor. 7. 323). descris cu minuŃie de autor (Serica era îmbrăcată „într-un mantou de leopard veritabil. Intervenind ca prinŃesa Zoe Basarab să-i împrumute cîteva momente binoclul unui muncitor. ca şi cînd ar fi fost un oaspete ilustru". autorul semnalează imposibilitatea soŃilor Hangerliu de a abandona „maniera lor magnifică4e (p. intre altele: adresarea prin monsieur Philippe. oferă o imagine mai exactă a caracterului inadecvat al vechilor repere de orientare socială. întrucît mareşalul urmăreşte săi facă un serviciu Şericăi Bă-leanu. iar pantalonii erau strînşi jos.] incit nu putu participa la dialog decît cu monosila-be" . Recunoaşterea autorităŃii Hanger-iioaichii se traduce în respectarea cerinŃelor politeŃii negative (vezi. în ciuda faptului că exprimă o deferentă tipică pentru politeŃea negativă.. de exemplu. de exemplu.] — PrinŃesă. „Să vă ajute Dumnezeu [.p. 6—7). cu cîte-un gumilastic gros [.. O sugestie asupra duplicităŃii acestuia nu poate fi însă exclusă. Cornescu manifestă un simŃ exact al ierarhiilor.. şi nu cu tu. nu se ştie" (p.. 321) şi de a face deosebire . RelaŃiile în cadrul grupului de aristocraŃi se caracterizează printr-un anacronism specific. prinzi" (p.. 322). dacă Ńii rîndul de la trei dimineaŃa şi chiar de cu seara. de a feri haina de eroziune la ridicarea greutăŃilor şi de a sluji totodată ca un soi de perne de amortizare a izbiturilor" — p.. blocîndu-1 („Filip fu aşa de mirat de acest fel ceremonios de a i se vorbi [. supunerea faŃă de exigenŃele etichetei. Dialogul cu Filip. însuşirea noilor forme de politeŃe. formula de prezentare folosită de Gaittany îşi are fundamentul în atitudinea inŃegrativă pe care se întemeiază 151 politeŃea pozitivă. 330). prinŃesă!" . vezi. ii produce uimire tînărului interlocutor. intrată în reflex. ignorînd momentul istoric actual. aranjînd vînzarea celebrului ei inel cu sardoniu.. îl interpelează: „. în picioare purta bocanci grei. 800). statutul atribuit acestuia din urmă („dornndl ministru plenipotenŃiar Tilibiliu" — p.

străluciri de smalŃ [. dar aşa de răstit. reacŃie strategică anticipativă... de asemenea. nu voiŃi să ne împrumutaŃi oleacă binoclul [. deşi atitudinea lui de loialitate faŃă de cei care i-au oferit posibilitatea de a munci îi displace: „Foarte bine. Hangerlioaica adoptă uneori o atitudine concesiva de suprafaŃă.1. 168). esenŃă. 734).]. Există însă şi situaŃii în care prinŃesa apelează la una dintre strategiile politeŃii pozitive: evitarea dezacordului. p r i n Ń e s ă! (p. strategiile politeŃii negative sînt caracteristice pentru prinŃesa Hangerliu. m a i c ă ....Hangerlioaichii faŃă de Cornescu se situează la limita dintre familiaritate şi deferentă („Deci.] — Do m n u l e. 800)... De altfel. 2. Babighian se extaziază în faŃa tuturor obiectelor de artă întîlnite: „Frumos!" (p.5. 330). conŃinînd frecvent acte directive destinate unor parteneri aparŃinînd aceluiaşi univers social. vezi autocorectarea. precum şi precizările asupra gesturilor călugăriŃei). Ce verde! Ce albastru! . menită să prevină posibila nemulŃumire a interlocutorului. 172.. -Mrvana de alb. iar termenul tovarăş — adecvat. foarte bine! îl aprobă Hangerlioaica. Două strategii îi sînt caracteristice: exagerarea interesului şi a aprobării pentru tot ceea ce se leagă de persoana interlocutorului şi afirmarea faptului că este la curent cu dorinŃele interlocutorului şi că se preocupă să le satisfacă.. PoliteŃea pozitivă — naturală într-un cadru monahal — pare nepotrivită în raport cu noua-venită şi reacŃiile călugăriŃelor se încadrează spontan în sfera politeŃii negative: De ce nu mine a Ńii o întrebă stareŃa.... zise prinŃesa Basarab demnă. proaspăt achiziŃionate — după multe pertractări — de la magazinul pe care-1 conducea. şi nu imperative (vezi scena în care îi propune lui madam Farfara spre vînzare hainele de copil ale lui Filip: „Atunci le iei. IntervenŃiile ei.] care-i avizul dumitale ultim?" — p. 735. 168). gestul de stăpînă rămînea nealterat" (p. Hangerlioaica intervine: „Domnule. RenunŃarea la titlu în adresarea către un membru al clanului semnalează o situaŃie de tensiune. Asumîndu-şi misiunea de a menŃine unitatea grupului pe care îl reprezintă.. „Maica Stratonica tuşi la uşă spre miezul nopŃii. comentariul autorului subliniază natura strategică a formulării). 168. dat fiind statutul acesteia de şefă de clan.]. îneît se ghicea că răspunsul nu-i plăcea" (p.Ei. urmată de enunŃul imperativ direct: „PăziŃi-vă gura" . Hangerlioaica nu poate fi tratată de maici ca o egală: „oricîtă smerenie prefăcută punea prinŃesa în Ńinuta ei.. îmi s în t e t i cu totul necunoscu /" (p. Pentru nea Vasile. nu?" — p. Corespunzînd atitudinii autoritare a personajului. 168). Un personaj care este însă outsider în raport cu clanul nu poate folosi decît formula politicoasă domnule mareşal (cf. 172). se pronunŃă decisiv Hanger-lioaica. adeptul prin excelenŃă al politeŃii pozitive este colecŃionarul B a b i g h i a n. în grupul intelectualilor şi experŃilor. 166).. lumină [. bătînd cu pumnul în braŃul fotoliului. vezi adresarea cu numele funcŃiei şi pronumele de politeŃe medie). Folosirea acestor strategii trădează însă nu o natură duplicitară. Că o astfel de revărsare de admiraŃie este o prelungire a tehnicii reclamei deprinse în lunga sa activitate de negustor de artă o dovedeşte compararea enunŃurilor citate cu cele folosite anterior pentru a-1 împiedica pe Ioanide să achiziŃioneze tabloul lui Luchian: „Să vă arăt ceva frumos. ca enunŃuri interogative. adresarea într-un loc public către o persoană necunoscută este acceptabilă. 70)... bătu şi apoi intră: — Venii.VeniŃi să luaŃi lumină!" (p. un prinŃ rumân nu pierde nădejdea în Dumnezeu şi în elita neamului său" (p. enunŃ a cărui valoare („Ia-le!") este explici-tată de narator printr-un oximoron: „se rugă autoritar prinŃesa"). NemulŃumită de atitudinea defensivă a lui Antoine Han-gerliu. mareşale.p. vezi şi notaŃiile autorului privind tonul vocii şi gestica personajului). La fel reacŃionează şi faŃă de opinia exprimată de mareşal: „— Cred că ai dreptate"(p. domnule mareşal. nu însă şi pentru prinŃesa Zoe Basarab: . reglînd decodajul: „în fond era dezamăgită" (p. în condiŃiile pierderii atributului autorităŃii sociale. trecînd la tonul familiar"' (p. ca în cazul lui Gaittany. 73). ci o vocaŃie negustorească.168. graba cu care este schimbat subiectul de discuŃie atestă caracterul formal al acordului prinŃesei: . pentru ca în faŃa tabloului să exclame: ... ce vindem mîine? schimbă ea vorba. PriviŃi minunea! Cea mai bună marină de Pe traseu [. 732) — remarcă autorul. Curios să vadă unde a instalat Ioanide garoafele albe ale lui Luchian. dom\jnîndu-şi cu greu nemulŃumirea reală." — p. [. Nu-1 contrazice făŃiş pe Matei Basarab. Chiar după retragerea la mănăstire. — Tovarăşă. 73). sau prin prefaŃarea cu o formulă de rugăminte (vezi interdicŃia expri152 mată la încheierea uneia dintre reuniunile aristocraŃilor: „Vă rog m uit să nu pomeniŃi nicăieri de lucruri ce am convenit că nu ne privesc" — p. unul dintre constructorii Palatului Cultural. o minune. AŃi făcut 153 bine că l-aŃi luat'" (p.]. 169.].]. torente de spumă albă. . cel care glosează enunŃul pentru cititor. o operă unică [. Marioara Dragavei: „Mă iertaŃi. sînt adesea atenuate prin formularea lor indirectă. Normele care definesc limitele politeŃii negative în lumea veche şi în cea nouă nu sînt congruente. Autorul este. vorbi nea Vasile foarte politicos [. 69.. neputînd evila plur&lul (p. „Surîs.

şi vă prinde!" (p. pentru Ioanide.. n-aŃi venit cumva să ne naŃionalizaŃi casa?" (p. p. aici?" (p. cînd era singură cu arhitectul. 335—336) şi de promisiuni: „Te voi preŃui ca De o cadra din şcoala veneŃiană" (p. domnule arhitect.. „. în esenŃă. Diana revine la persoana a Ii-a plural: „Nici nu vă pot închipui altfel!" (p. De altfel. 336 — 337).]. în dialogurile cu Ńăranii. nu determină crearea unei atmosfere de apropiere. vere. Există însă o inadecvare funciară a acestui tip de politeŃe dacă se Ńine seama de natura singulară şi orgolioasă a personajului. Schimbîndu-şi subit atitudinea. „Ce faci.Apa mării se umflă. şi dacă o femeie l-ar fi cuprins de gît şi i-ar fi spus la plural «vă iubesc» sau «sărut aŃi-mă» i s-ar fi părul foarte normal" (p.] aş vrea să fie ca .E o minune. 226).. Cucly ia singură iniŃiativa trecerii de la plural şi de la adresarea ceremonioasă la singular şi la un apelativ cu conotaŃii vulgare: „Va place. ci dau senzaŃia augmentării distanŃelor... Formulele „Frumos!". căci după declaraŃiile imediat următoare: „Nu eşti bat rin [. comentariul autorului subliniază faptul că personajul are în realitate un simŃ ferm al superiorităŃii sale: „// plăcea să aibă un ascendent asupra celuilalt. Babighian sfîrşeşte prin a-i oferi lui Ioanide tabloul. 591). 347).6." (p. în a căror formulare îşi găseşte expresia experienŃa de colecŃionar de artă a personajului. „Mare cinste ar fi pentru mine!" (p. „Dar Ioanide.].. iubitule [. aci singularul. Reciprocitatea cerută a persoanei a Ii-a sg. 71). De aceea personajul poate fi suspectat de nesinceritate atunci cînd pretinde faŃă de Sultana că exclamaŃia „Minune!" (p.]. «micule» " (p.1. priveşte colo casa ceea albă .Nu-mi plac fetele tinere..." (p. Yi-1 trimit acasă" (p. 552). Te iubesc!" (p. Marii pictori le-au evitat totdeauna. de altfel completarea „Să bei cafea bună şi să priveşti un tablou cu subiect oriental de Delacroix" (p. 349 — 350).. la strategiile politeŃii pozitive este un rezultat al tendinŃei de a reduce distanŃele sociale — personajul este înfăŃişat ca un adept sincer al noului regim — şi de vîrstă — eroul este învestit cu mari disponibilităŃi sentimentale. 335) (vezi şi precizarea autorului: „după multe omagii aduse fizicului şi inteligenŃei Sultanei . Tinerei Diana îi reproşează: „Vorbindu-mi mereu la plural înseamnă că mă socoteşti bătrin. cine ii-a spus asta?" (p. 225). Numai o dată. nu mai întîlniŃi aşa ceva! LuaŃi-1 neapărat. conversaŃia părînd mai 154 degrabă una de la superior la inferiori. ceea ce relevă caracterul deliberat Indic al comportării arhitectului şi deci o anumită „nesinceritate" în căutarea replicii la acelaşi nivel de politeŃe a partenerilor. trecînd cu incertitudine de la formula ceremonioasă la tutuire şi scăpînd pe acel supărător. te stropeşte în obraz!"' (p. 337). prezenŃa unor termeni familiari de adresare sau folosirea persoanei a Ii-a sg. dezmeticindu-se. să trăiŃi. 113). Autorul dezvăluie subtextul admiraŃiei nestăpînite a lui Babighian: „Toate consideraŃiile plastice ale lui Babighian erau deci suspecte de a fi provocate mai degrabă de tablou decît de prezenŃa Sultanei" (p. nu urăsc bărbaŃii. „Cine Ńi-a făcut.." — p. o simfonie albă.. căreia Ioanide nu îndrăzneşte să i se adreseze eu prenumele decît în absenŃă. 349).. 226). 347) „îmi pare bine să trăiŃi (p. 71). Mini. acceptarea ofertei lui Ioanide fiind socotită drept contractare a unei datorii) etc. De la femeile pe care le iubeşte Ioanide cere renunŃarea la formele deferente ale politeŃii negative impuse atît de diferenŃa de vîrstă. conformîndu-se cerinŃelor politeŃii negative: „Aşa am văzut eu. pe aceeaşi risipă de complimente: „SînteŃi înfloritoare ca un portret flamand" (p.. Sesizînd reacŃia arhitectului. nu putu înlătura sentimentul stupidităŃii. 347). chiar Cucly va manifesta o anumită nesiguranŃă verbală în relaŃiile cu acesta: „Cucly folosi de aci înainte. cu scopul de a intra în posesia unui portret de Cezanne. 349) „Domnule [. 592).. Mai dezinvoltă.căpătînd o nedorită rezonanŃă ironică: „Ascultă.. 349). Femeile prea crude n-au materialitate. de ce Ńi-ai vopsit casa în negru?" (p. pînă nu mi-1 smulge altul. tencuiala casei?" (p. 592) şi chiar „Va iubesc!" (p. bazată. de declaraŃii: . 225).. tine" (p..] Eşti tînăr. Prea pui mult respect!" (p. 591). drăguŃă. „Bărbatul pe care l-aş iubi [. 554) oferă o sugestie asupra adevăratelor sale gînduri. Ioanide înregistrează ambele fenomene. „Miculel" (p. Semnificativ este şi episodul cultivării Sultanei Demirgian... Majoritatea formelor de adresare sînt artificiale şi neconforme cu normele în uz în mediul sătesc. Interlocutorii sînt mai degrabă inhibaŃi. în clipele sale de reverie solitară. cu aerul că iniŃiativa îi aparŃine: . 225)... la Bucureşti (p.. 350. 155 Singura care menŃine constant distanŃele este secretara arhitectului. cum dansez?" (p. este obŃinută pentru scurtă vreme. iar răspunsurile lor se înscriu pe altă „lungime de undă". confundînd . 336). cuvîntului «micule»" (p. 2. „Minune!" sînt rezervate însă artei (cf. Solicitarea tabloului este precedată de o amplă acŃiune strategică a lui Babighian. palpită. 591). 223) şi „Aş. Dovadă tonul fals al anumitor intervenŃii ale sale şi faptul că reacŃia interlocutorilor nu este cea scontată. n-au culoare . 553) s-ar fi referit la cafeaua pe care o savura. 226). „Stimabile [. cît şi de distanŃa socială creată de celebritatea arhitectului. şi comentariul autorului îi divulgă nemulŃumirea: „Ioanide avu o mişcare instinctivă de neplăcere au-zindu-se tutuit" (p. cel mai tînăr. Pentru Ioanide apelul. aci pluralul.

cu care nu se poate comunica decît prin medierea lui Ruset. 125). şi pe abatele francez Paul de Marenne. neîndeplinirea de către secretară a unei obligaŃii de serviciu îi provoacă furia.realitatea cu visul. domnişoară Mini!" (p.36).]. Ocazia de a stabili raporturi de comunicare directe. reflectă dispoziŃia de moment a arhitectului: formulele cele mai politicoase sînt semn al enervării care declanşează sarcasmul. cît şi de frecvenŃa interacŃiunilor dintre ele şi de natura personală sau tranzacŃională a interacŃiunilor. AnunŃarea felurilor care urmau să fie servite la masă nu se realizează asertiv. în aceste condiŃii. baba mea. Modul în care funcŃionează mecanismele politeŃii în exprimarea unor personaje din romanul Zodia Cancerului poate ilustra pertinent relaŃia dintre stilizare şi realism în creaŃia lui Sadoveanu... Ioanide nu are curajul săvîrşirii unui gest de tandreŃe.. care pot fi recunoscute în dialogul lui Lăzărel şi al Avramiei cu Alecu Ruset şi. Vrei să chem o maşină să te ducă acasă?" (p. stimabilă doamnăă" (p. 125).Eşti sigură că n-ai uitat nimic?". Referindu-se la modalităŃile de stilizare a vorbirii curente. Dată fiind comunitatea de neam. în cazul abatelui. 60).1. statutul princiar al musafirului conferindu-i automat autoritate. fiul fostului domn al Moldovei. strategiile politeŃii negative.. 128). apoi răzgindindu-se: Doamnă Mini . 43). greşeşte. 156 . Am încercat să urmărim dependenŃa strategiilor politeŃii de configuraŃia raporturilor de comunicare. în raport cu lumea reprezentată de Griga. 196G. apar ca perfect motivate. cu de Marenne. alimentată şi de gelozie: „De ce. după o suită de enunŃuri care prin structura lor convenŃional indirectă se subsumează strategiilor politeŃii negative. Autorul precizează că este vorba despre „o eroare intenŃionată". ci mai ales prin găsirea unei modalităŃi de adresare convenabile: . Ruset şi de Marenne apar ca outsider-i. stimabilă doamnă Mini Cor-nel? silabisi Ioanide nu fără intenŃie răutăcioasă" (p.. II. Ńinînd seama atît de statutul social al personajelor. „Afară e răcoare [. 123). forŃa lor ilocuŃionară reală fiind mascată. Vianu remarca faptul că scriitorul îşi învesteşte personajele cu un rafinat simŃ al nuanŃelor şi cu o capacitate specifică de a utiliza elaborate forme ale curteniei (Vianu. ca muiere ce se află şi cum e obiceiul muierilor. Capitolele V — VIII din roman aduc în scenă un personaj episodic. in ciuda faptului că noul domn SI prigoneşte —. al cărui exemplu este menŃionat de cercetător. cu întreaga lor suită. Eşti subŃire îmbrăcată. a cărui acŃiune subordonează atît acŃiunea factorului distanŃă socială. Sadoveanu.2. mic nobil de Ńară. şi de ordin etnic. în măsura în care nu „falsifică" natura relaŃiilor interumâne. 129). izolaŃi prin bariere deosebite: de ordin social. cît şi pe aceea a factorului grad de interferenŃă. în cazul lui Ruset — căci şătrarul este permanent conştient de distanŃa care îi separă.n) sa-mi întindă mina..2. p. prin mijlocirea acestuia. şătrarul Lăzărel Griga. împăcarea este consemnată nu numai prin formula „te rog să mă ierŃi" (p.. ca pe un insider. 2. încercînd să-1 asocieze la proiectele sale." (p. ca să i-o sărut"' (p.. dar cu o individualitate marcată. în afara oricărui cadru instituŃional. în limitele cerinŃelor politeŃii negative pe care şi-o impune. să nu te uiŃi că mă vezi băut" (p.1. dar mai ales lingvistic. 129). forme de expresie indirectă. PutereVeste factorul prevalent.]. în versiunea lui Griga. Cele mai diverse tipuri de acte verbale capătă. folosind un mod de adresare care ignoră vădit datele realităŃii: „Du-te. Salutul adresat lui Ruset conŃine un performativ al invitaŃiei. Zodia Cancerului 2.. dar şi detestatul apelativ «doamnă» )" (p. dar autocorectarea urinează prompt: .Mini . Raportul dintre parametrii de bază care reglementează aceste relaŃii este cel firesc în condiŃiile unor structuri sociale caracterizate prin maximă compartimentare>ăcum sînt acelea care constituie obiectul evocărilor sadoveniene. este unică pentru şătrar şi soŃia acestuia. M. 35). Aflînd că Mini era căsătorita de şase luni. si pentru romanele istorice. Griga îl tratează totuşi pe prinŃ. iar mai tîrziu. spre a evita şi tutuirea ce i se părea jignitoare pentru Cornel. procedeul semnalat nu anulează realismul reconstituirii artistice.2.]. Te r o g s-o iert i" (p.graŃioasă Mini" (p. care invită în gospodăria sa doi oaspeŃi de seamă: pe Alecu Ruset. ceea ce creează un efect de „impersonalizare" a enunŃului: Mă închin şi-/ poftesc (pe Măria sa Alecu beizadea — n.." (p. Modul în care alege formulele de adresare.. Valabil deopotrivă pentru romanul Hanu-AncuŃei. Avramia. ci preferă să se cufunde în iluzie.. 129). T. semnalînd totodată lipsa de receptivitate a interlocutoarei: „Mini nu relevă incompatibilitatea denominaŃiei .. 128). în anumite momente. 2. nu s-a putut stăpîni să nu înceapă c-un şiretlic punînd pe masă bucate reci şi proaste înainte de a aduce zama şi sarmalele [. ale cărei avantaje sînt subliniate într-o paranteză auctorială: „(arhitectul luase obiceiul a vorbi aşa în glumă. iar receptorul — deşi de faŃă — nu este desemnat prin persoana a Ii-a. 124). dar în esenŃă trădează o disponibilitate specifică politeŃii pozitive (grija exagerată faŃă de problemele interlocutorului): .. în altă scenă. Ioanide îi reproşează: „Şi mie de ce nu mi-ai spus. Sadoveanu. chemă el. ci are forma unei lungi şi complicate scuze: „Măria ta. Scuzele au aspectul formal al interdicŃiilor (vezi construcŃia negativă): „Măria ta [. ci prin persoana a IlI-a.. proprii operei lui M.

35). amestecînduse cu contăşul" (p.. prin contrast. în raport cu cerinŃele statutului său social: şătrarul solicită o favoare (satisfacerea unei plăceri) unor persoane de vază..157 iar promisiunile — includ recomandări destinate receptorului: „Dar s ă n-a i Măria ta grijă. grupul va pleca spre Hîrlău — n. pe care Sadoveanu îl pune cu artă în evidenŃă. imperativele). 37). sînt slobod şi am mare plăcere să cinstesc în casa mea oaspeŃi'' (p. mai mult decît atît. Caracterul strategic al ambelor formulări rezultă cu claritate din faptul că îndeplinirea acŃiunilor cerute are . 36). strădania de a diminua neajunsurile şi eforturile cerute receptorului) şi de cea a modestiei. indirect. performat de pe o poziŃie de inferioritate socială... 43). InvitaŃiile sînt prefaŃate de scuze formulate ca apeluri la bunăvoinŃa destinatarului: „I e r t a Ń i-n e şi primiŃi ce avem" (p. a cărei pondere creşte în secvenŃele următoare (cf. diminuare a propriei personalităŃi. 35 — 36). de neînŃeles pentru abate („Abatele de Marenne îl privea din ce în ce mai uimit. Pe rf or maŃi vu 1 a pofti nu este prezent decît în finalul capitolului V. InterdicŃia iniŃială. dacă eşti subt acoperămîntul meu. IndicaŃiile kinezice din intervenŃia autorului: „Nu fără demnitate. Solicitările finale au duritatea unor ordine. în cazul de faŃă. De remarcat absenŃa oricărui verb performativ adecvat exprimării invitaŃiei. se îndatorează faŃă de acesta. într-o formulare aser-tivă fără verb performativ.. se poate vorbi la Lăzărel Griga de o întreagă retorică a invitaŃiei. te rugăm $ ă nu te superi de pat rău şi de hrană puŃină"1 (p. mai bine p ă l eş t e-m ă în frunte şi mă omoară decît să-mi spui asemenea vorbă (că. ava Pavăle. care implică ideea de autoreproş pentru o vină ireală (întrucît alternativa prezentată este. fără să înŃeleagă nimic" — p. Lăzărel Grjga acordă atenŃia maximă motivării invitaŃiei. ca să ne cinstească cu pîne şi sare" — p. violent respinsă). cum se întîmplă în cazul ameninŃărilor reale). „Măria ta. abia spre sfîrşitul scenei. însă şi referirea la „pîne şi sare". Refuzul de a-i lăsa pe călători să plece este exprimat. de asemenea. 36). 43). în locuri rele? Mă pun la pămînt şi treceŃi peste mine! Z d r o b i Ń i-m ă şi gata!" (p. faptul că toate enunŃurile citate aparŃin unui stil strategic selectat... a cărei neacceptare este considerată ca o gravă ofensă personală: „Nu se poate! [." (p. act care. Există deci un specific intracultural al „ritualului" şi al strategiilor politeŃii. şătrarul îl salută pe de Marenne cu formula: „Birieai venit la sărăcia noastră. după încetarea ploii.n). După ce-i este prezentat de către Ruset. „Vă rog să nu vă supăraŃi şi să gustaŃi puŃin din ce se găseşte gata. dar şi pentru Avramia. 43) îşi îmbie oaspeŃii Lăzărel. dată de expresia „a sta înainte cu pîne şi sare". în raport cu ospăŃul care va urma). Cum pot eu să vă las— fără să vă stau înainte cu pîne şi sare.] Măria ta..."(p. 42).. şătrarul se dărîmă la pămînt.pluteşte în aer": „împlinindu-mi datoriile. act a cărui condiŃie preliminară de reuşită — superioritatea socială a emiŃătorului — nu este îndeplinită. considerată însă preferabilă respectării hotărîrii destinatarului de a-şi urma drumul. după ce distinşii călători primesc propunerea lui Griga: „Şi poftesc şi pe toŃi cîŃi aveŃi cu dumneavoastră: tovarăşi şi slujitori. Naratorul-autor îşi „trădează" eroii în notaŃiile privind reacŃia şătrarului: „Cînd observă pe faŃa lui ava Paul ceea ce aştepta şi ceea ce dorea. Calificativul umilit însoŃeşte adesea prefeŃele care atenuează actele de solicitare: „Umilit vă rog să veniŃi după mine" (p. şi mai ales menŃiunea discret ironică „nu fără demnitate" sugerează caracterul „ritual" al comportării şătrarului. apare atenuată printr-o solicitare (cf. îndeplinirea solicitării ar avea cea mai nefavorabilă consecinŃă pentru emiŃător (moartea). OspăŃul despre care se relatează în capitolul VI evidenŃiază. dar neambiguu decodat de către Ruset(„omul acesta îndărătnic se socoteşte ofensat şi nenorocit dacă nu-1 urmăm la casa lui.. rînji uşor" (p. sub forma unor întrebări retorice. cît si a unor acte directive sau chiar reprezentative. 36). Purtarea lui Griga este acum mai firească. menŃionată anterior. are în mod obişnuit ca obiect o favoare. de la început. Mărcile acestei atitudini se recunosc atît în realizarea unor acte din clasa expresivelor. 158 Ideea invitaŃieîăsăare cu mai multă claritate. cînd acceptarea . 36). pînă acasă mă trezesc" (p. am două rugăminŃi şi/e poftesc umilit să-mi îngăduieşti a le arata" (p. Pentru Griga. lipsită de tragismul mimat al enunŃurilor precedente. care trebuie să se supună dorinŃelor emiŃătorului şi. dar semnificaŃia unor ameninŃări ale căror efecte negative îl privesc pe emiŃător (şi nu pe destinatar. Volumul de energie şi abilitatea investite în realizarea acestui act sînt pe deplin justificate de natura lui: acceptarea unei invitaŃii stînjeneşte libertatea de acŃiune a destinatarului. ca un bun creştin ce sînt? Cum să vă las la vreme de noapte. iar mai ales pe căpitanul Uie TurculeŃ. după ce şi Avramia le vorbise cu aceeaşi umilinŃă: „Măria ta [. există o singură sugestie a unui asemenea act.]. 37) Comportarea şătrarului este guvernată de maxima tactului (cf. modalitatea princială de exprimare a deferentei faŃă de neobişnuiŃii interlocutori este adoptarea unei atitudini de.41)." (p. un avantaj. în fine. 36).

dublată de semnificaŃia de scuză. subliniază strategic ideea respectării dorinŃei de independenŃă a colocutorului. ci şi unor strategii ale politeŃii ne marcate explicit ca atare (o ff record). te rog să afli că această femeie a mea [. şi raporturile prinŃului Ruset cu clucerul Abăza. uneori cu performativ explicit: „îŃi m u l Ń ă mi m pentru închinăciune şi pentru vorbă bună" (p.] cunoaşte slovă. pe un ton subtil ironic. 36.4. prieten şi colaborator al fostului domn. combinaŃia dintre atitudinea generală de uşoară familiaritate a personajului faŃă de colocutor. Se recunosc în structura enunŃurilor ca strategii specifice impersonalizarea emiŃătorului (prin folosirea pluralului inclusiv) şi a receptorului (prin folosirea persoanei a 111-a în locul persoanei a Il-a. şi apelul acestuia la forme ale expresiei indirecte.. 159 AserŃiunile conŃin. Ruset primeşte să meargă la gospodăria lui Griga cu două condiŃii: „dacă nu-i departe/' şi „dacă nu ne Ńii mult" (p. Este implicată ideea unei abateri de la principiul conform căruia iniŃiativa verbală nu poate aparŃine decît celui cu statut de superioritate socială... Formulările lui sînt. fără a depăşi însă limitele deferentei cuvenite. 2. 35. pentru că prinŃul se află într-o poziŃie de autoritate socială faŃă de şătrar. Replicile personajelor la care ne referim reflectă preocuparea constantă a emiŃătorilor de a reduce gradul de interferenŃă în relaŃia cu interlocutorii superiori ca statut. clar calea de exprimare aleasă nu este aceea a afirmaŃiilor directe — aşa cum ar cere-o politeŃea pozitivă —. în ansamblu. într-un mod neobişnuit (folosirea lui te rog înaintea unui verb ca a afla surprinde). Răspunsul şătrarului referitor la ultima condiŃie: „Unde se află măria ta! Cit pofteşti" (p. proprie actelor expresive: „Măria ta. ci ca persoane cărora gazdele le rămîn profund îndatorate. 2. trataŃi nu ca persoane care se îndatorează accep-tînd o invitaŃie — cum se întîmplă de obicei —.3. Faptul este normal. 36). 44). că furnizează o informaŃie necerută.vinul nostru de-aici nu-'i vrednic de obraze ca ale Domniilor voastre" — p. în aceste condiŃii. Este interesantă însă. care îi creează un "sentiment de îndatorare. Tactica adoptată este aceea a „derutării" oaspeŃilor. 39. Şi nu porunceşti sămi aducă şerbet şi apă recei căci sînt însetat. ReacŃionînd la afirmaŃia şătrarului că prinŃul doreşte ca abatele să fie ospătat.. subsumabile nu numai strategiilor politeŃii negative. replicile lui Ruset destinate lui Griga nu denotă acele intenŃii redresive specifice politeŃii pozitive sau negative. Chiar în cazul unor enunŃuri asertive. de obicei. Comportarea lui Ruset nu este totuşi lipsită de mărcile consideraŃiei fireşti datorate semenilor.2. scuzîndu-se.. singurul autorizat să decidă în ce limite este admisă interferenŃa celorlalŃi.. atitudinea sa generală fiind însă guvernată de exigenŃele menŃinerii distanŃelor. vorbeşte" (p. p. Aş dori mai ales să beau din acea apă care a fost adusă pe olane [. şătrarule. pe poziŃia celui care cunoaşte foarte bine şi înŃelege nedumerirea şi neliniştea produse clucerului de vizita sa.] nu mă îndemni să stau"! îndeamnă-mă. întregul comportament verbal al lui Lăzărel şi al Avramiei se caracterizează printr-un cumul de acŃiuni redresive faŃa de limitarea libertăŃii de mişcare a interlocutorilor. elemente care exprimă o certitudine mimată asupra incapacităŃii gazdelor de a satisface exigenŃele distinşilor oaspeŃi (vezi de exemplu: . 41). directe. apar mărci de atenuare a forŃei ilocuŃionare.consecinŃe favorabile nu pentru emiŃător — aşa cum este specific pentru acest fel de acte —. Ruset se conformează. 35).2. 37). Deşi interlocutorul este mai vîrstnic.. 41) îi comunică Griga lui Ruset. om de credinŃă şi . dar nu intimitate. cerută de politeŃea negativă a actelor indirecte propriu-zise: (a) „Cinstite jupîn Abăza.. ci este calea excesiv indirectă a interogaŃiilor conotate ironic sau aceea.. Nici măcar enunŃurile directive nu conŃin elemente de atenuare a forŃei ilocuŃionare: „Slobod. 62). 36). 44).] din porunca şi cu cheltuiala Măriei sale Antonie-vodă. de asemenea. care exprimă deferentă. desemnîndu-1 pe interlocutor ca persoană socială. traductibilă în mod obişnuit prin mijloace ale politeŃii pozitive. simplul fapt că îl determină pe prinŃ să-1 asculte fiind prezentat de Griga drept factor coercitiv. 44) sau răzeşule (mai rar. 160 Bucatele şi vinul lui GHga nu-1 determină să renunŃe la termenii de adresare şătrarule (aproape constant: p. Ideea că emiŃătorul contractează o obligaŃie este direct exprimată de Griga după ce Ruset şi de Marenne decid să dea curs propunerii de a-1 vizita: „Vă sînt eu mulŃă-mitor şi Măriei tale şi lui ava Paul " (p. şi nu ca individ. SemnificaŃia proprie actelor reprezentative apare. căci sînt trudit. ci pentru receptori (cărora li se oferă găzduire şi masă sau li se anunŃă indirect sosirea celor mai bune bucate şi vinuri). 41. aluzive. de asemenea. în virtutea vechii lor cunoştinŃe. in praesentia) şi reducerea gradului de interferenŃă în raport cu interlocutorii (prin construcŃia restrictivă şi litotele din prima propoziŃie). PrinŃul se situează. Rugăm pe cinstita gospodină să nu se tulbure' şi să nu se ostenească" (p. [. cerinŃelor politeŃii negative: „Noi nu cerem decît o fărîmâ de pită ş-un ceas de odihnă.. în acest caz. Trăsături similare caracterizează.. de la început.. părintele meu. Alecu Ruset îl abordează." (p. în majoritatea cazurilor.

chiar dacă este vorba despre acŃiuni în favoarea destinatarului) şi transferul la emiŃător a atitudinii de îndatorare. cedează locul solidarităŃii bazate pe comunitate etnică — abatele devenind un outsider — atunci cînd trebuie luate decizii în legătură cu itinerarul călătoriei spre Iaşi. încalcă maxima cantităŃii şi a relaŃiei (referirea la fîn.p. (b) „Văd.. ca să-Ńi liniştesc grija.. cf. Site rog frumos. de vreme ce sînt implicaŃi în realizarea aceleiaşi acŃiuni: Domniei tale Ńi-a fost încredinŃat acest franŃuz de un hatman al coroanei la Liov. adresindu-se moldoveneşte" (p. 14) căpitanului Ilie TureuleŃ. 15). corelate cu inserarea unei referiri la relaŃiile lui Abăza cu fostul domn [într-un context care. Dumneakt şi eu fiind. PresupoziŃiile asupra motivelor de îngrijorare ale clucerului iau forma unor interogaŃii. motivînd caracterul rezonabil al propunerilor sale prin natura reflexivă a relaŃiei cu TureuleŃ: căpitanul m. IntervenŃiile clucerului se menŃin — ca şi replicile şătrarului Griga — în limitele politeŃii negative: „Măria ta. politeŃea negativă. poate dori altceva decît prinŃul. se tînguise puŃin cătră soŃia sa despre neplăcuta întîmplare a zilei şi despre oaspetele nepoftit care le căzuse în casă (p.reluată de rluset . Ele sînt.t»8). de obicei. prea „maleabil" în faŃa îl — C-da 1354 161 jocului politicii.. pe rînd. 112). 114). iarăşi." (p. Ambiguitatea formulărilor atenuează. prin care se urmăreşte obŃinerea cooperării colocutorului în realizarea planurilor sau a intenŃiilor partenerului cu statut superior.şi căpitane Ilie (u 56). în scaunul Măriei sale Duca? Şi mai ales de ce aduc primejdie î n t r-o casă de creştin cu frică de Dumnezeu şi de v o d â?" (p. prinŃul încearcă să obŃină acordul acestuia pentru modificarea rutei. în conformitate cu exigenŃele politeŃii. 15. în toate situaŃiile semnalate. Mie mi-1 încredinŃează cel mai bun prietin al meu din tara Lehiei. Adresarea se realizează în forme familiare. prinŃul se îndatorează acceptînd să fie găzduit de clucer). li se adaugă acum altele. care exclude aiirmaŃiiîe sau ipotezele privind cunoaşterea preocupărilor interlocutorului. în condiŃiile unei distanŃe sociale mari. prin folosirea numelui precedat de prietine. răspunsul căpitanului se conformează întru totul cerinŃelor politeŃii negative încercarea colocutorului de a reduce distanŃa socială prin apelul la mijloacele politeŃii pozitive nu anulează manifestarea factorului putere: TureuleŃ foloseşte constant formula de . Formelor de adresare în ca>e apare prenumele personajului: prietine Ilie (p. fiecare individ este. PoliteŃea clucerului nu este dublată de sinceritate — ca în cazul lui Griga. tina lui Antonie Ruset). în raport cu un anumit grup. Structura replicilor reflectă existenŃa unui joc permanent al relaŃiilor de solidaritate dintre personaje. insider şi outsider. apelmd la marei ale solidarităŃii de grup.. Precizările naratorului-autor conduc spre această necesară disociere: „Abăza. De ce nu mă întrebi de unde vin şi cum îndrăznesc să intru aşa. este aceea care guvernează comportarea personajului. ă ' De remarcat'însă că. care determină plasarea însoŃitorilor lor autohtoni în afara cuplului.] si te poftesc să te socoteşti ca-n casa părinŃilor Măriei tale16 (p. buni prietini . Măria ta. aparent.5. formele politeŃii pozitive nu sînt totuşi excluse din partea celui care exercită controlul puterii.." (p. semn al unei atitudini confesive. forŃa ilocuŃionară reală a intervenŃiei lui Ruset.2.. mai puternic marcate afectiv: adresarea numai prin prenume (Ilie .uşor ne putem înŃelege. dependent situaŃional. ză relaŃia cu partenerul {prietine — P. care refac ceremonialul primirii oaspeŃilor. Ruset sublimă strategic ideea comunităŃii obiectivului urmărit. 110).. te rog să ierŃi [. Strategiile folosite sînt cererea de scuze. prietine TureuleŃ (p. 109). să fii aşa de bun a da poruncă unde să trimet un om de credinŃă al meu ca să-Ńi aducă slujitorii [." 2. 55) sau Dumai prin termenul care desemne. jupîne. întrebările. că trebuie să vorbesc eu. Expresia afecŃiunii faŃă de interlocutor devine mai pregnanta in scena ele după petrecerea'de la şătrarul Griga. normală de fapt pentru receptor (în realitate. Schimbarea inter162 locatorului obligă la schimbarea codului lingvistic şi. termen care defineşte raporturile dintre colocutori drept raporturi de sjmpatie: prietine Ilie (p 14). care ne dezva uie un motiv în plus: TureuleŃ este la curent cu nefericita poveste de dragoste a prinŃului. exprimarea indirectă (formularea solicitărilor cu rugăminŃi.privighetor al lucrării fiind boierul şi prietinul său Abăza clucer.. 55) . în funcŃie de împrejurări. înainte de culcare.]. fazele raŃionamentului lui Ruset). Similaritatea relaŃiei clucerul Abăza-e Ruset cu relaŃia şătrarul Griga->Ruset nu depăşeşte însă nivelul formelor de manifestare. Solidaritatea dintre Ruset şi abate — întemeiată pe elemente de ordin cultural şi politic —. permit interpretarea întregii replici a prinŃului ca un act de reproş la adresa interlocutorului.

adresarea prin termenul care desemnează funcŃia interlocutorului). . cf. în care soŃia şi fiica domnitorului i Fe adresează cu Măria ia — p. precum şi exprimarea explicită a acordului cu punctul de vedere al colocutorului: „Aşa este. Adresarea se realizează prin termeni care. şi p. în cazul orientării relaŃiilor de comunicare de la superior la inferior. altfel spus. cu exprimarea unui acord parŃial: „—Vremurile sînt grele. 82). de exemplu: către hatman: prietine (p. de exemplu. 55. Rolul esenŃial al factorului putere în distribuŃia formelor politeŃii şi rolul subsidiar al distanŃei sociale sfat evidente şi în realaŃnle dintre alte personaje. în secvenŃa iniŃială a unei discuŃii. care . 82). Comportamentul locutorilor cu statut de autoritate iie 163' este însă mai flexibil. ele sugerează faptul că locutorul se manifestă ca individ. către Balaban: prietine (p. hatrnaneT' (p. — în conversaŃia cu Balaban: evitarea dezacordului prin reformu-larea afirmaŃiei partenerului. 79 — 82: discuŃia lui Duca-Vodă cu hatmanul Buhuş. Locutorii cu statut subordonat au. 232— 233). iar „sugestiile" de acŃiune ale prinŃului smt interpretate ca ordine. bine este. comportamentul specific situaŃiilor tranzacŃionale. Kir AlexaT' (p. 222).adresare ceremonioasa Măria la (p. 15. PoziŃia relativă a colocutorilor în raport cu direcŃia exercitam puteri determină diferenŃe nete în comportamentul acestora. Elementul comun îl reprezintă formula convenŃionalizată Măria ta.6. indiferent de distanŃa sociala care îi desparte. şi discuŃia dintre Duca-Vodă. Aceste forme apar. creează impresia unei atmosfere de intimitate. vezi. cele cerute de politeŃea pozitivă.[. folosirea formulei de adresare deferentă către negustori). O atitudine integraŃi vă. Ca strategii conversaŃionale se pot recunoaşte: — în conversaŃia cu Buhuş: exagerarea preŃuirii acordate partenerului şi sublinierea amplorii „teritoriului comun": „Prietine şi cumnate Sandule. doamna Anastasia şi domniŃa Catrina. prietine" (p. comportamentul emiŃătorilor urmărind sistematic sublinierea preocupării acestora de a respecta imunitatea faŃă de orice obligaŃii a receptorilor. ei nu-şi pot concepe partenerul decît'prin prisma condiŃiei sale oficiale. Formulele folosite sînt. de care îl separă distanŃe sociale diferite: Buhuş —hatman şi cumnat al său. posibilitatea de a Iue decizii prin consultare reciprocă fiind cîe neconceput pentru căpitan: „Mana ta. 102). de cele mai diverse categorii de locutori (cf. — Vremurile nu sînt uşoare. dar Ńara-i mai mult vicleană decît săracă" (p. din cap. un membru al familiei acestuia (cf. domnia ta ai un Dumnezeu ş-un jurămînt" (p. 106). de subliniere a intimităŃii.. apelul strategic ia negaŃie prin exploatarea sinonimiei. VariaŃiile distantei sociale dintre interlocutori se reflectă în selectarea modalităŃilor de exprimare deferentă. în folosirea unor formule colorate stilistic. marcate în structura enunŃurilor în primul rînd prin modificarea sistemului adresării. 222). cf.. prietine Alexa (p. exprimarea sa se caracterizează prin apelul la formele politeŃii negative: „Ce ai a-mi spune dumneata. Ca şi mine. 224). într-adevăr. Măria ta. de această dată. 15). . şi Ńara în scădere şi săracă. în relaŃiile cu domnitorul. este exclusă chiar atunci cînd colocutorul este o persoană apropiată domnului. şi Balaban — negustor-iscoadă din Liov. cf. utilizată. şi domnia ta eşti dintre aceia. Ca şi în cazul relaŃiei Ruset—TurculeŃ.] eu iac cum porunceşti" (p. XXVI. 222—225: discuŃia dintre domn şi Balaban).. fiind specifice perioadei de „acomodare" cu partenerul (vezi şi: „Care sînt cele din urmă veşti pe care mi le poŃi da. pentru exprimarea acordului. 78. desemnînd relaŃii cu caracter particular. 82). prietine Balabane (p.] eu în puŃini am credinŃă. 222. 225. trecerea de la manifestările specifice situaŃiilor tranzacŃionale la cele specifice situaŃiilor personale fiind dependentă de intenŃiile comunicative de moment. 56).. precedaŃi adesea de numele sau prenumele interlocutorului. de obicei. în mod i n v a r i a b i 1. Cînd domnitorul acŃionează în virtutea calităŃii oficiale pe care o are. Caracteristicile semnalate pot fi ilustrate urmărind discuŃiile dini re Duca-Vodă şi alte două personaje. prietine şi cumnate Sandule (p. Comunicarea orientată în direcŃia inferior->superior face apel — aca erm precizam referindu-se la dialogurile dintre Lăzărel Griga sau TurculeŃ şi prinŃul Ruset — la strategiile politeŃii negative. 2 2. intenŃia asocierii colocutorului la propriile proiecte determină apariŃia unei atitudini confesive. 82. concomitent cu absenŃa negaŃiei din propoziŃia adversativă care exprimă o părere diferită de aceea a interlocutorului).. p. utilizarea strategiilor flatării colocutorului apare ca invers proporŃio164 rtală cu distanŃa socială: ele sînt mai variate în condiŃiile unei distanŃe reduse şi limitate la formele adresării integrative cînd distanŃa este considerabilă. cumnate Sandule (p. încercînd să dea situaŃiei de comunicare tenta specifică situaŃiilor personale. [.

de fapt. 78). în exemplul al doilea. ci prin acte asertive. în ambele cazuri. constatăm aceeaşi polarizare a strategiilor politeŃii la care ne-am referit mai sus: personajul cu statut superior apelează la strategiile politeŃii pozitive. se pot constata anumite deosebiri: în limbajul personajelor cu statut superior ele par să caracterizeze situaŃiile cu caracter oficial (cf. asupra căruia există. 224). impersonalizarea totală a receptorului. Strîns legată de această strategie. Măria ta. îmbinarea dintre cele două modalităŃi ale deferente semnalate. în condiŃiile în care autoritatea unui personaj acŃionează numai în limitele unui grup. în primul caz. prezentate drept rugăminŃi: „Binevoieşte. se remarcă preferinŃa pentru exprimarea aluzivă. ne aflăm deci în faŃa unui act de aprobare a proiectelor interlocutorului. 222). Urmărind scurta discuŃie dintre Lăzărel Griga. Cf. Exprimarea dezacordului faŃă de punctul de vedere al domnitorului nu se realizează niciodată prin ilocuŃii negative. care îl desemnează pe interlocutor in praesentia). în cel de-al doilea — oferta. a nu citi cuprinsul cărŃii. Retorica negustorului Balaban în cursul întrevederii secrete cu domnul nu este diferită de aceea a boierului Nicolae RacoviŃă.. 166 "■ 2. apelul la asemenea formule este mai frecvent.exprimă o admiraŃie deosebită — uneori exagerată — faŃă de reprezentantul autorităŃii supreme. ca mijloc de atenuare a forŃei ilocuŃionare a enunŃurilor. discursul are semnificaŃia unui „pro domo". formele de comportare a participanŃilor prezintă unele deosebiri faŃă de cele comentate anterior.. care cearcă să amestece pe cinstiŃi oameni nevinovaŃi într-o faptă ca aceasta. La afirmaŃia lui Duca-Vodă „Mie nu mi-s dragi pămîntenii care se bagă slugi la străini" (p. care. Raporturile dintre alte personaje se caracterizează printr-o distribuŃie diferită a variabilelor putere şi distanŃă socială. vezi şi diminutivul din enunŃul al doilea). anumite modificări în sistemul mărcilor politeŃii. exigentele maximei modestiei acŃionează deci mai ferm în aceste condiŃii. nu la mintea lor" (p. 223) — formulă prin care se cere de fapt domnitorului să preia motivarea dată de Balaban nemŃilor pentru anumite evenimente din Moldova.7. nelegat direct de specificul situaŃiei de comunicare (cf. cu sugerarea unei soluŃii. Ambele formulări citate pun în evidenŃă al doilea tip de strategii ale politeŃii negative. Creşterea distanŃei sociale antrenează însă şi apariŃia unor procedee traducînd o tendinŃă puternică de autodiminuare a personalităŃii. DistanŃa socială faŃă de interlocutor sau natura situaŃiei de comunicare nu determină modificări esenŃiale ale strategiilor menŃionate. trebuie să căutăm la braŃul. 3334). el însuşi răzeş. se potenŃează reciproc. celelalte .. Se poate ca Milescu să n-aibă vina care se spune: Măria ta vei socoti.. în primul enunŃ. cu formulările lui Nicolae RacoviŃă. în acelaşi timp. si lemnarii tocmiŃi să-i repare moara (p. hatmanul Buhuş răspunde: „Măria ta. Se pot adăuga exemple de atenuare a solicitărilor. este şi impersonalizarea emiŃătorului sau a receptorului. 225). care deschide intervenŃia boierului Nicolae RacoviŃă într-un divan de judecată). este. 225. este prezentată ca rugăminte. în discursul Ńinut la Divanul de judecată. corclindu-se cu exigenŃele generale ale maximei tactului. sau slăvile — p. Măria ta. rog să fiu iertat a pune la picioarele slăvite ale Măriei tale puŃine şi proaste daruri[. pentru personajele cu statut inferior. absenŃa persoanei I) este dublată de insistenŃa asupra libertăŃii absolute de decizie a receptorului (.mă rog cu umilinŃă Măriei tale a-mi îngădui să-i spun că trebuiesc dovezi" (p... de asemenea. pe lingă viclenie trebuie să loveşti şi răutatea.5Măria ta vei socoti"). „. pedeapsa celor care-1 amestecă pe nedrept să fie mai aspră" (p. Valoarea reală a primului enunŃ este implicată conversaŃional: .. lin personalizarea emiŃătorului (cf. formula luminate doamne — p.. în mod obişnuit. specifice relaŃiei inferior-»superior: preferinŃa pentru exprimarea indirectă. din replicile lui Balaban). ca şi asupra lui Milescu. prin antiteză. care. ca expresie a dorinŃei de non-interferentă. cf. alegînd griul de neghină. Primul dintre exemplele în discuŃie ilustrează procedeul imperso-nalizarii receptorului: persoana a Ii-a este substituită cu persoana alll-a sg. formulele slăvite doamne — p. 78).. 153). 152. pronumele -i. (p. fapt care determină. Să se compare felul în care Balaban îşi exprimă satisfacŃia în legătură cu planul de acŃiune împărtăşit de Duca-Vodă: „Dumnezeu ştie să toarne ca un untdelemn bun înŃelepciune sub cununile stăpînitorilor de noroadeu (p. provoacă îndatorarea receptorului. iar distanŃa socială nu este considerabilă.2. chiar dacă situaŃiile de comunicare au caracter tranzacŃional. aserŃiunea (cu valoare de sugestie) este " 165 prefaŃată de cererea permisiunii. 226.. suspiciunea de trădare a domnului: „Mai cu samă. în replicile lui Balaban: „. 226. Forma figurată aleasă realizează. sau chiar în formă asertivă: „Dumnezeu va lumina pe Măria ta".Măria ta eşti înŃelept". o încercare de disculpare.] şi alte cîteva mărunŃişuri care se află într-un sunducel de argint" (p." (p. (cf. Iar dacă nu va fi fiind vinovat.

49). Ne ailăm în faŃa unui procedeu cu certă funcŃie de arhaizare. singură (p. asistăm treptat la un proces de apropiere între cei doi eroi. 34). Cu toate acestea. Se poate recunoaşte. „Tu eşti. 20). 33). mâi Bîrliba — p.2.: „Ce vorbeşti tu. .. 23). 2. 33 — 34.. în egală măsură. . slujitorul lui Ruset. idei şi concepŃii similare. egalilor din imediata intimitate a unui individ: Lăzărel Griga foloseşte interjecŃia măi. SoluŃia aleasă de Sadoveanu pentru a sugera faptul că aceste personaje utilizează un cod diferit de al celorlalŃi este apelul la unele forme moderne ale deferentei: decalajul temporal este convertit in decalaj de cod lingvistic. Sistemul formelor lingvistice care dau expresie strategiilor politeŃii negative conŃine elemente caracterizînd exclusiv relaŃia Ruset— de Marenne. 33 — 34). „Pentru că tovarăşul nostru.. . rezervate. care folosesc constant formula adresării deferente: jupîne şătrarule (lemnarii — p. O premisa o constituie faptul că acŃiunea variabilei putere este suspendată în acest caz: nici unul dintre personaje nu este învestit cu o autoritate exterioară care să-i permită să controleze acŃiunile celuilalt. nu se abat de la normele structurale ale românei. 12). şi pronumele personal de persoana a Ii-a singular (cf. cf. comportarea ambelor personaje are la bază. Deşi există suficiente mărci obiective ale distanŃei dintre personaje: statutul s definit în cadrul unor sisteme ierarhice distincte (al lumii laice si al lumii religioase). Rezultatul nu este apariŃia unor formule 168 hibride sau anacronice: formulele sînt perfect traductibile în franceză şi corespund normelor deferentei specifice acestei limbi. domnul TurculeŃ căpitanul nu e numai oştean [. domnule de Marenne (p.]'". iubite domnule abate (p. 20). prea iubite domnule de Marenne (p. proiectînd tipul de societate spre care aspiră scriitorul. printr-o lume ciudată şi necunoscută acestuia. diferit de cel curent în societatea în care ele evoluează. deci rolul factorului putere se anulează. forme absente în cazurile discutate pînă acum. favorizat de o serie de circumstanŃe. 33—34) sau urmată de numele unui colocutor (cf. alegerea lingvistică se orientează spre formele m a x im-ei familiarităŃi. iar abatele devine călăuza spirituală a prinŃului prin hăŃişurile dragostei şi ale politicii. şi Domnia sa [.]. 34). în primul rindr respectarea exigenŃelor politeŃii negative. O asemenea comportare traduce. solidaritatea cu prinŃul oferindu-i călea principală de acces spre o comunitate străină. i se înfăŃişa drept total nepermeabilă. în complicata Ńesătură a raporturilor de comunicare pe care ne-o înfăŃişează romanul Iui Sadoveanu. 13. Numai că. mai degrabă. iubite domnule de Marenne (p. Avem în vedere adresarea prin domnule... de obicei.Doresc şi eu domnului TurculeŃ să fie profet minciunos" (abatele p.şi TurculeŃ poate a înŃeles [. insolit de determinări (adjectivale şi/sau a pozitive) sau corelat (prin coordonare) cu alte construcŃii la vocativ: Ruset->abate: domnule abate (p.1).. p. Supunerea faŃă de planurile şi deciziile înfăŃişate de partener nu este decît o consecinŃă a recunoaşterii neconstnnse a superiorităŃii lui într-un anumit domeniu. „Civilitatea" este la Sadoveanu o marcă specifică a raporturilor umane.— la strategiile politeŃii negative. sesizarea condiŃiei de inferioritate socială a acestuia îl determină să facă uz de acelaşi tip de mărci ale contactului. domnule şi iubite prietine (p. căci expresia politeŃii în româna modernă este modelată după tiparele oferite de franceză. înŃelegerea semnificaŃiei strategice a familiarităŃii superiorului este reflectată de reacŃia interlocutc iilor. Chiar dacă interlocutorul nu îi este cunoscut lui Griga. măi Bîrliba?" — p. şi Ilanii-Ancutei). Posibilitatea de a-şi folosi propria limbă atenuează sentimentul de izolare al abatelui. Să se compare formele folosite de Alecu Ruset pentru a se referi gla căpitanul TurculeŃ cu acelea folosite de abate: „. 12. 69). dar şi cu o valoare ideal-arhetipală. 2. abatele->Ruset: domnule (p. să-şi descopere preferinŃe. în discuŃia cu Vîlcu Bîrlădeanu.2. 73). folosit singur. vîrsta. cît pe domnul abate" (Alecu Ruset. Există de la început un element al „teritoriului" posedat în comun de cele două personaje: codul lingvistic. pe măsură ce evenimentele evoluează. bre?" (p. o atitudine de binevoitoare superioritate decît una de reducere a distanŃelor. indiferent de gradul de apropiere dintre cei care comunică (cf. 22).8.] ş-am să fac judecător nu atît pe TurculeŃ. pusă în evidenŃă de „deficienŃeleă de competenŃă sociolingvistică în raport cu normele codului autohton. 167 I DiferenŃa dintre exprimarea familiară a prinŃului şi exprimarea deferentă a lui de Marenne reflectă faptul că ponderea variabilelor putere şi distanŃă interumană este evaluată în mod specific în cadrul fiecărei societăŃi şi civilizaŃii.. 12). prilejul lărgirii treptate a „teritoriului" comun.Ce spui tu. dar. domnule abate de Marenne (p. Adăugăm o observaŃie privind condiŃia de outsider a abatelui de Marenne. jupîne Lăzarel (Birlădeanu — p. iniŃial. care. un loc aparte îl ocupă relaŃia dintre prinŃul Alecu Ruset şi abatele Paul de Marenne. ia primul pol. apartenenŃa etnică. în acelaşi timp.. 20).. măi Bîrliba?" — p. 20. cel mult. o anumită complementaritate a funcŃiei de ghid: prinŃul îl călăuzeşte pe abate pe drumurile Moldovei. Comunicarea directă între Ruset n de Marenne creează.. 33—34). permiŃîndu-îe.

21). strălucirea şi puterea regelui Domniei tale sînt un scut mult mai bun" (p. 12). rezultat al educaŃiei şi al unei ample şi complexe experienŃe comunicative. Am putea include în aceeaşi categorie şi vocativul prinŃnle. în limbajul abatelui. Forma are însă avantajul de a desemna. prince! ( de remarcat forma mai veche de vocativ. drept un indice al preponderenŃei nete a mijloacelor politeŃii negative. care Ńine ca structură mai degrabă de ceremonialul oriental al exprimării sentimentelor (ci.suh incidenŃa cărora s-a format. AmbivalenŃa prinŃului. Cu care abatele i se adresează frecvent lui Ruset (cf. ceea ce ne arată că reciprocitatea raporturilor dintre ei este parŃială. Formulelor care-1 apropie de abatele francez le fac uneori locul formule care ne amintesc de Lăzărel Griga (cf.Domnule abate. DeclaraŃia de încredere absolută a lui Ruset în prietenul său Pan Vladislav din Katowice (de la care abatele îi aduce o scrisoare) se realizează în limitele aceluiaşi orizont strategic: . prietine pare a avea o încărcătură afectivă mai redusă. 13. în -ule. de exemplu — prietinule al meu nepreŃuit (p. traducînd o atitudine de simplă bunăvoinŃă faŃă de colocutor (la limita dintre exigenŃele politeŃii pozitive şi cele ale politeŃii negative). mă voi simŃi fericii să te găzduiesc la o mică şi săracă a mea proprietate cu vie. prin intermediul unor formule de recunoaştere reciprocă: . se reflectă şi într-o personală alternare a unor modalităŃi diverse de exprimare strategică a deferentei. dar legat prin origine de propria sa Ńară.. Ruset ne apare ca deopotrivă legat de cele două sisteme culturale . scrierile lui D.. cf.. dar selectează cu tact diplomatic elementele prin care defineşte condiŃia lui de Marenne. Ruset este beizqde Alecu. Printule şi prietine — p. căci mi se dă prilejul nenădăjduit sa fiu oaspetele şi protejatul unui prinŃ" (p.. formulă încărcată — şi prin aceasta deferentă —. neînsoŃită de determinanŃi. Ruset nu renunŃă la vocativul menŃionat.bază la care fac apel ambele personaje.2).— Am cinstea să văd în faŃa mea pe domnul abate Paul de Marenne ? — Da. supra. sub 2.. p. prefaŃarea enunŃurilor prin scuze. Exprimarea indirectă. echivalent al fr. Vîrsta şi condiŃia monahală a lui de Marenne impun tînărului prinŃ un comportament mai marcat condescendent: adresarea către abate cu forma domnule. ca şi adresarea cu prietine (prezentă. 170 . care deplasează accentul semantic spre latura expresivă. cînd există totuşi diferenŃă de statut între aceştia. 49). protecŃia mea nu înseamnă mare lucru. 53. vezi. 70). Nu cred nimic din ce-am spus eu însumi'' (p. o Asemenea formula se conformează cu precădere cerinŃelor politeŃii negative. Utilizarea vocativului prietene implică asertarea unei relaŃii de egalitate între parteneri. Iată cum sună una dintre invitaŃiile adresate lui de Marenne: „. aproape de Cotnari'" (p. reflex al unei abilităŃi conjuncturale — trădează rafinamentul colocutorilor. de asemenea.2. Vezi şi răspunsul lui Ruset îa declaraŃia abatelui: . pentru toate celelalte personaje. Structura formulelor de adresare folosite de Ruset şi de abate nu este totuşi perfect paralelă. dar îi adaugă determinări atributive. Abatele foloseşte uneori vocativul prietine în asociere cu termenul neutru printule: efectul este de atenuare a distanŃei faŃă de coloeutor. Este o diferenŃă 169 in plus faŃă de sistemul de adresare specitic relaŃiilor între autohtoni. domnule. care ar putea sugera o e\entuală transpunere în româneşte realizată de prinŃ însuşi). de asemeneae în limbajul abatelui — cf. Prin asemenea elemente. concomitent cu diminuarea propriei importanŃe sociale — evidentă în schimbul de replici citat — îmbracă adesea forme de expresie care — spre deosebire de cele caracteristice altor personaje.. p. PrinŃul face aluzie la condiŃia sa de indezirabil sub domnia lui Duca-Vodă. cred de mai nainte toi ce-mi poate spune prietinul meu Vladislav în ceea ce priveşte misiunea Domniei tale. 14). de exemplu. domnul meu (p. pe care o marchează acest termen (cf. 11. 12). Deferenta întemeiată pe flatarea interlocutorului. şi strategia inversării raporturilor de îndatorare). 48). îmbinînd intimitatea şi curtoazia. De aceea. de asemenea. dorind să dea glas simpatiei faŃă de abate. Calitatea de francez. imperso-nalizarea emiŃătorului şi a receptorului sînt strategiile comunicative de. în scena primului lor contact. raporturi puternic conotate afectiv.. Cânte mir).. Cinstea-i de partea mea. este absentă.domnule Ruset (p. 21).) Nu există totuşi o condiŃionare situaŃională a prezenŃei formei prietine: ea alternează liber cu formele neutre citate anterior. numai partenerul cu statut superior o poate tolosi. 12. Faptul că abatele nu foloseşte niciodată prenumele lui Ruset în relaŃiile cu acesta (nici măcar însoŃit de determinări sau de alŃi termeni de adresare) poate fi interpretat. asistăm la o ciudată prezentare inversă.. deschis prin educaŃie spre lumea occidentală. lingă tîrgul Hîrlău.

acceptarea din partea abatelui este. adresate celui care i-a ascultat destăinuirea: „Am făcut acest lung ocol. rău e să umbli după aceea. cf.. se reŃine şi „alocuŃiunea" prinŃului către abate. Aşa că trebuie să isprăvim ulcioarele pecetluite. Scena în care prinŃul îi încredinŃează lui de Marenne taina iubirii sale nefericite include. neexplicită: „Calitatea mea. impersonalizarea emiŃătorului — strategie strîns legată de preferinŃa pentru actele indirecte — constituie un alt mod de atenuare a valorii impozitive pe care o are.. neacordîndu-i astfel atenŃia cuvenită: „Rog pe domnul abate [. ObservaŃii finale. reclamate de poliŃe tea negativă. iubite domnule de Marenne.." (p. negativă — prin care de Marenne îi comunică lui Ruset că primeşte invitaŃia şătrarului: . arată că hotărîrea îi aparŃine în exclusivitate. Ruset să recunoască deschis că povestirea nu a fost decît pretextul unei rugăminŃi de ajutor.. -. IntervenŃia autorului dezvăluie însă mobilul real al acceptării invitaŃiei. îmblînzindu-le.. Noi.. deşi gesturile prinŃului. la dorinŃa aceasta.Actele cu caracter directiv sînt întotdeauna realizate indirect.. pentru receptor. în fine. 36). — franŃuz şi nu moldovan. 23. Bîrlădeanul mea Ńi-ar răspunde că aşa-ceva nu se poate vedea în Ńara noastră. iar replica abatelui consemnează dorinŃa acestuia de a mai rămîne: „într-adevăr. de asemenea. 48). uneori sentenŃioase (de Marenne —► Ruset: Dă-mi voie să declar că solul regelui Ludovic trebuie să fie la datoria sa" —p. Ruset dă semnalul de plecare de la primitoarea casă a şătrarului cu aerul că se pune la dispoziŃia abatelui: . exprimarea propriilor opinii. Bine-i să taci. e nevoie de atîta grabă?" (p.. în final. —.. precum şi funcŃia de exprimare a acordului cu punctul de vedere invocat. se pare că-mi dă dreptul s-ascult confesiuni" (p. Prin structura savantă (juxtapunerea unor raŃionamente formulate după toate regulile. cf.N-aş vrea să fiu displăcut" (p.. îmblîn-zeşte mădularele. Cererea permisiunii de a povesti se face printr-o formulă ocolită: „Prea iubite domnule de Marenne. 69). strategiile politeŃii se numără printre reperele de tip mteracŃional. notate cu grijă de nara-torul-autor („se înălŃă şi se încinse'').. o atribuie ipotetic unui personaj reprezentativ: omul său de încredere.. 60). 70). pe care o are pluralul inclusiv noi). Rău e să nu bei. Dumnezeu îl va primi bine la judeŃul săue" (p. sînt la dispoziŃia Domniei tale" (p. „Rogu-te să mă ierŃi a treia oară. ca să isprăvesc printr-o rugăminte" (p. condiŃionalul care dă formulărilor valoare ipotetică. pentru ca. Căci vinul ales. de la dacii cei vechi. „încă o dată mă rog de iertare. Căci astfel poŃi vedea mişelia întru care ne nevoim aici"-— p. dar mai bine-i să spui prostii. despre podurile de piatră din Moldova. de asemenea.Domnule abate.. 23). si impersonalizarea receptorului). 19..] că dispreŃuieşte orice arhitectură meşteşugită.. 63). domnule abate de Marenne.. domnule Ruset. Ruset se scuză de trei ori pentru „impoliteŃeae4 de a fi citit scrisoarea de la prietenul său polonez în faŃa abatelui. domnule de Marenne" (p. Interesantă este calea de răspuns pe care o alege Ruset la întrebarea pusă de abate. din scena confesiunii. relevante atît pentru locul unui personaj într-o anumită configuraŃie temporală. pe un ton . 47). Ca marcă a grijii deosebite faŃă de interlocutor. alături de strategiile conversaŃionale. Deci. cit avem ulcioare. — abate şi nu sfînt. mintea şi sufletul. [. o succesiune de acte indirecte. Şi mai rău e să bei vin prost. cererea de s-cuze se numără printre formele curente 171 ale comportării personajelor la care ne referim. implicînd o binevoitoare ironie la adresa destinatarului: .3. PrinŃul reface — cu un orgoliu disimulat — motivarea autohtonilor pentru absenŃa unor astfel de construcŃii şi.] dă-mi voie să mă folosesc încă o dată de prietinia pe care binevoieşti să mi-o arăŃi" (p. Vîlcu Birlădeanu: . domnule abate de Marenne" (p. ObservaŃiile prilejuite de comentarea celor două romane reflectă faptul că.. 2. raportată la situaŃia în care este rostită — cheful de la Griga. 63). capătă o valoare parodică. 36). Tot Birlădeanu Ńi-ar spune [. subliniind caracterul prin excelenŃă strategic al formulării alese de emiŃător: „în realifafp: abatele se simŃea foarte trudit şi foarte flămînd" (p. care. amintim şi perifrază — în mod paradoxal. cu premise şi concluzii). iorma de concretizare a acestei atitudini este dependentă de cerinŃele politeŃii negative.. 21). 20). bine e să bei vin bun.puŃin maliŃios'' (aşa cum precizează naratorul-autor — p. cît şi pentru datele . face pe om mai bun. să mai stăm aici. am păstrat mijloace mai simple şi mai sigure de trecut apele. 73).] să binevoiascâ a mă ierta" (p. Deşi atitudinea abatelui pare a fi determinată de dorinŃa de a nu afecta aşa-numita „positive face" a lui Griga. spaŃială şi socială. după ce ai băut vin bun. Cele mai diverse acte verbale sînt prefaŃate prin scuze: sugestiile cu valoare de aserŃiuni (Ruset -e de Marenne: „dă-rni voie să-Ńi spun că trebuie să aduci laudă lui Dumnezeu că te-a făcut om şi nu fiară. Expresia indirectă a acceptării unor propuneri pare a fi specifică intervenŃiilor verbale ale abatelui. sau chiar aserŃiunile propriu-zise. în afara replicii menŃionate anterior.... îmbunătăŃind pe om. îneereînd să-i confere o mai mare valoare de generalitate şi de adevăr.nobil şi nu prost.

atitudine similară cu aceea care explică. Oralitatea poate fi mai exact descrisă şi eva173 luată daca se foloseşte ca sistem de referinŃă ansamblul structurilor şi al strategiilor specifice conversaŃiei curente. al caracterizării prin limbajul folosit. (eds). Urmărirea relaŃiei E-R pune în evidenŃă. cu relaŃii de rol strict compartimentate. Relevarea complexităŃii relaŃiei E-R şi a diversităŃii formelor de manifestare a acestei relaŃii. Un asemenea criteriu este mai eficient decît cel tradiŃional. ci şi lumea ficŃională în interiorul căreia acŃionează acestea. Filimon.M. Cambridge University Press. scrisoarea literară. dar de tip diferit. Cambridge — Paris.. în virtutea căruia toate relaŃiile sînt reduse la nivelul relaŃiilor intracomunitare. cum ar fi. 1981. oralitate. dar este o viziune retorică individualizată printr-un coeficient specific de originalitate. sînt universuri închise. de la procedeele „brute". Explicarea unor aspecte ale structurii pasajelor de relatare (ordonarea momentelor naraŃiunii) şi a unor aspecte ale structurii pasajelor de reprezentare a vorbirii personajelor prin natura anticipativă a strategiilor auctoriale. Ambele tipuri implică o împletire între strategiile narative propriu-zise şi anumite strategii conversaŃionale. unele figuri de stil etc. ci numai sugestii privind interpretarea literaturii ca act de comunicare. Editions de Ia . prin excelenŃă. Personajele lui Caragiale utilizează. Caragiale sau la notele de subsol din Patul lui Procust. în literatură. 2. fapt pe care îl reflectă preferinŃa pentru strategii distincte ale politeŃii. Caragiale. De altfel. Structurile şi strategiile comunicative definesc nu numai personajele. Redefinirea anumitor concepte de bază ale stilisticii: naraŃiune. încheiere Lucrarea de faŃă nu oferă soluŃii. semnificative pentru „democratismul" specific „republicanilor din Ploieşti". de exemplu. se poate recunoaşte un tip de naraŃiune segmentală. Morgan. întrucît competenŃa pragmatică este mult mai variată decît competenŃa lingvistică. Studies in Conversation Analysis. strategiile politeŃii sînt. Heritage. 174 BIBLIOGRAFIE a) Lucrări de referinŃă Atkinson. în aceeaşi zonă trebuie căutată o justilicare pentru evoluŃia modalităŃilor de implicare a cititorului în structura textului narativ. J. permiŃînd disocierea între lectura reala (cea efectuată de cititor) şi lectura fictivă (atribuită unor personaje). aceea a naturii strategice a comportamentului lor comunicativ sau a inabilităŃii lor conversaŃionale. Examinînd raporturile dintre personaje. Orice povestire reclamă un context comunicativ şi o deschidere spre dialog a celui care povesteşte. dezvăluind o atitudine specifică faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi. interogaŃia retorică etc. constituită în cursul dialogului şi alimentată de intervenŃiile diverşilor participanŃi. caracteristice unor comunităŃi de tip tradiŃional. Sadoveanu. 4. pe care le putem nota la N. Posibilitatea caracterizării personajelor dintr-o altă perspectivă.L. Un aspect particular al relaŃiei E—R este definitoriu pentru anumite specii. Anumite figuri de stil (cum ar fi metafora. în mod curent. pînă la strategiile indirecte prezente la I. pluralitatea lecturilor unui text. Atît universul personajelor lui I. J. unul dintre mijloacele reconstituirii unor epoci şi tipuri de comunităŃi umane. în anumite cazuri. multiplu condiŃionată.) pot fi explicate în raport cu principiile de bază care guvernează schimburile verbale: principiul cooperativ şi principiul politeŃii. 178-179). 3. strategiile politeŃii pozitive. De aceea un capitol de concluzii redactat în maniera canonică ni se pare nepotrivit. strategii ale politeŃii pozitive. în acelaşi timp. La Sadoveanu predomină strategiile politeŃii negative. pentru că este justificată de însăşi esenŃa actelor de comunicare. în scopul respectării exigenŃelor principiului politeŃii. figurile reprezintă cazuri de încălcare a unei (sau a mai multor) maxime a(le) principiului cooperativ. integrative. 172 IV. Structures of Social Action.L. perspectiva retorică este inerentă studierii oricărei forme de comunicare. ironia. Desigur că viziunea pragmaticii asupra textului literar este o viziune retorică. integrată totuşi unor structuri dialogale cu o organizare bine definită.fundamentale ale individualităŃii pe care o reprezintă. naraŃiunea compactă. cît şi cel al personajelor iui M. Chiar tendinŃa specifică prozei narative de a depăşi condiŃia de omniscienŃă a naratorului poate fi motivată prin „plierea" la exigenŃele receptorului. Alături de tipul consacrat de naraŃiune. a cărei uniformitate relativă a fost adesea subliniată (Green. de exemplu. nu trebuie să pierdem din vedere relaŃia supraordonată omniprezentă scriitor—cititor. Vom încerca mai degrabă să subliniem cîteva elemente de noutate pe care le aduce pragmatica în domeniul comentariului textului narativ: 1. p.

(ed. 25-42. P.).. 27 — 38. Wall. 218—221 .P..P.). p. Strategies in social interaction. în Rogers. On Communicative Compelence.. voi. (eds. Cole. în Boreilă. Jefferson G.N. 1975.... Pragmatics.M. (eds. p. R. and Pcrformatives. (ed. în Fishman. Oxford University Press. Studios in the Organization of ConversaŃional Inieraction.. 208-218. P. New York. Principes de semantique linguistique. Aduances in the Sociology of Language. Minerva. Austin. Green. p.. Morgan. Bucureşti. p. în Cole. Washington. 437_44i. Waletzky... nr. versiunea românească în Ionescu-Ruxândoiu.D. Wall..P.. Longman. 1985. Murphy. (ed. 175 Jefferson. Orientări actuale. Bucureşti. B. 1975. Principles of Pragmatics.L. Aspecte ale relaŃiei autor-cititor in textul literar („Ciocoii vechi şi noi" de N.). St. (eds. How to Do Things with Words.A (ed. On the Achievement of a Series of Stories. Longman. Schegloff. Fillmore. McLain. 7 — 55.... J. Grammar. 5. Probleme de literatură şi estetică. în AUB. 1965. 514 — 518. What You Can Do with Words: Politeness. p. W. P. Brown. Haga — Paris. P. 56-289. Levinson. New York. 1987.C. 143-166... 1982. p. Davidson.L. 1971. Ohmann. R. 41—58. 3. 1984. Penguin. New York. XXX. (ed. Toward a Speech Act Theory of Literary Discourse.B.L. J. p. \V. E. 426-430. Le langage commun des Unguistes et des anthropologues (Resultats dfune conference interdisciplinaire). în Boreilă. 217 — 404. XXXIV. Genter for Applied Linguistics. p. ibidem.L. (ed.. J. Radical Pragmatics. Indiana University Press. Mouton. Labov. Foundations of the Theory of Signs. ReflecŃii asupra interpretării pragmatice a textului literar. (ed. Academic Press. Holmes. D. XXXIII. V şi VI din romanul „Zodia Cancerului"). M. 1972. Socio-linguistics. M. Hermann.). Bucureşti. Presuppositions and Implicatures. 1978. L. 4. în Bright. R. Pragmatics and the Description of Discourse. (eds. în LL.. J. J. Grice. Questions and Politeness.. 1977. J. Fishman.. Gumperz.).. Literatura ca act.Maison des Sciences de l'Homme. Ch.). 1978. Edmondson. Dire et ne pas dire. Cruceru. în Essais de linguistique generale. Sacks. In Schenkein. nr. Syntax and Semantics. Academic Press.A.).. Mouton.). p. Leech. Universals in language usage. 261-303. and Discourse.). Poetica americană. J.). Jakobson. Haga. în Cole. Dacia.N. (eds. 1966. Orientări actuale. 179-199. Morris. Pragmatics. Pratt. p.J.. M.L. Analiza narativa: versiuni orale ale experienŃei personale. Sadoveanu. H. A. St. J. Bloomington.L. E. Ionescu-Ruxăndoiu. (ed. 167-181.. Socio-linguistics. Levinson. Univers. Indirect Speech Acts and What to Do with Them.). 5. Cluj-Napoca. G. J. 156 — 161} Strategii ale politeŃii în textul literar. nr. 1987. 1981. (eds. A. 1977. nr. Dialog şi stil oral tn proza românească actuală.. p. Cole. R.. L. în Schenkein J. R. R.. 1981. 113-132. Rogers. G. p. A. p.). 2. Borcilă. în Cole. XXXVI. M. P.. p.. L. 1981. 1983. 1963. C. Sociolingvistică. Morgan. ChiŃoran.. (ed. p. Speech Acts. Hymes. Cambridge.. p. Logic and Conversation. p. (Comentariu la cap. Strategii ale politeŃii la personajele lui M. Filimon şi schiŃele lui I. 1975. Politeness phenomena. A Simplest Systematics for the Organization of Turn Taking of Conversation. Lakoff. Actele de vorbire şi definiŃia literaturii. On the Ethnology of Linguistic Change. M. P. Pragmatics. Sequential Aspects of Storytclling in Convcrsation. Bahtin. Proceedings of the Texas Conference on Performatives.).. New York . Londra. 1978. Ducrot. în Cole. A. Rvawe. Gh. Cambridge University Press. 1978. 1985. seria Limba şi literatura română. (eds. 1981. p. Harmondsworth. (eds. G.). Scrisoarea literară ca act de comunicare. XXXVI. J. 1977. 1984. McLain. p.. Selected Readings. Chicago. (ed. Londra — New York.). D.. Minuit. 79-105. B. W. Cambridge. în RRL. în LR. 1983. în Pride. P.A. (eds. 269 — 293. p. 1938. J. The University of Chicago Press. 1975. O. p. 1983. în Schenkein. Storytelling as a Component of the Literary Prose Text.W. Schenkein. Spoken Discourse. în Goody. 1972. nr. A model for analysis. Cambridge University Press.).. 219-248. Paris.. în SCL. 3. Caragiale). J.). (eds. 200-209.H. H. p. Murphy. J. E. New York. I.).. The Sociology of Language: An Inter disciplinar y Social Science Approach to Language in Society. 143-158..). J. McLain. în SCL. 1985. Morgan.L.. 1981. 1981. Morgan.). J. 1981. 35 — 42. J. Paris.P.. p.

Academic Press, 1978. Searle, J.R., Speech Acts. An Essaij in the Philosophy of Language, Cambridge, Cambridge University Press, 1970; vezi şi ed. franceză, Les ades de langage. Essai de philosophie du langage, Paris, Hermann, 1973; A Classification of Illocutionary Acts, în Rogers, A., Wall, B., Murphy, J.P. (eds.), 1977, p. 27 — 45. Todorov, Tz., Problemes de Venonciation, în „Langages", 17, 1970, p. 3 — 11; Categoriile naraŃiunii literare, în Poetică şi stilistică. Orientări moderne, Bucureşti, Univers, 1972, p. 370-400. Vianu, T., Arta prozatorilor români, II, Bucureşti, E.L., B.P.T., 1966. Vlad, L, Povestirea. Destinul unei structuri epice, Bucureşti, Minerva, 1972. b) Surse Alecsandri, V., Proză, [Bucureşti], EL, 1966. Buzura, A., Vocile nopŃii, [Bucureşti], Cartea Românească, 1980; Refugii, [Bucureşti], Cartea românească, 1984. Caragiale, I.L., Opere, 2, Momente, schiŃe, notiŃe critice, [Bucureşti], ESPLA, 1960. Câlinescu, G., Scrinul negru, [Bucureşti], ESPLA, [1960]. Fiîimon, N., Opere, I, [Bucureşti], ESPLA, [1957]. Ghîca, I., Opere, I, [Bucureşti], ESPLA, [1956]. Groşan, Ioan, Caravana cinematografică, Bucureşti, Cartea Românească, 1985. Nedelciu, Mircea, Tratament fabulatoriu, Bucureşti, Cartea Românească, 1986. Negruzzi, C, Opere, I, Bucureşti, Minerva, 1974. Odobescu, AL, Opere, II, [Bucureşti], ESPLA, [1955]. Petrescu, Camil, Teze şi antiteze, Bucureşti, Minerva, 1971; Ultima noapte de dragoste, t nit ia noapte de război. Patul lui Procusl, Bucureşti, Editura Eminescu, 1985. Preda, M., MoromeŃii, I, [Bucureşti], ESPLA, [1955]. Sadoveanu, M., Hanii-AncuŃei, Bucureşti, Cartea Românească, 1941; Zodia Cancerului, [Bucureşti], Editura Tineretului, 1955. 176 LILIANA IONESCU-RUXĂNDOIU. NARAłIUNE ŞI DIALOG ÎN PROZA ROMÂNEASCA — Elemente de 'pragmatică a textului literar (NARRATIVE AND DIALOGUE IN THE ROMANIAN FICTION — Elements of a Pragmatic Approach to the Literary Text) Editura Academiei, Bucureşti, 1990, 184 p. ABSTRACT 1. The book deals with some main problems of the literary commu-nication, using the concepts and the methodology of pragmaties. It does not aim at stating a pragmatic theory of the literary texts, but at suggesting a rather original way of commenting fiction. The illustra-tive material is provided by the works oi a number of Romanian elas-sic and modern writers, from Costache Negruzzi to Marin Preda and Augustin Buzura. As pragmatic research is usually based on familiar face-to-face communication, the modality of approaching fiction has been elaborated step by step. The result is not an all-pervasive "pattern" of analysis, but a diversity of procedures matching the large diversity of the aspects involved in the structure of the literary discourse. The authordoes not assign an absolute value to the pragmatic commentary of the fiction; it represents only one of the possible means of under-standing literature as a product of a certain type of human thinking and sensitivity, and as a product of the manipulation of some tech-niques operating bothat the macro- and the microstructural levels of the text. 2.1. The whole discussion is structured into three main sections. According to author's intentions of clearing the text analyses from any theoretical parentheses, the definition of pragmatics and of its basic concepts are presented and explained in the Introduction (chapters 1: Pragmatics — a domain of communicative action and interaction, and 2: Some basic concepts of pragmatics). The premises of the pragmatic study of literary texts are outlined in the same section, where literariness is defined in connection with a particular structure of the communicative situation (chapter 3: Literary text in the prospect of pragmatics). 12 — c-da 1354 177 The conceiving of literature as a communicative act involves the idea of an omnipresent dialogal attitude of the writer. Accordingly, the specific forms of the interference between the two basic modaiities of the narrative texts: the telling and the representing of the speech of characters, are identified and described

within the book. 2.2. The permeability of the narrative to different conversaŃional strategies and the presence of certain narrative intentions and stra-tegies in the diaiogue structure are brought forwaid in the second section: Pragmatic aspects of the literary narrative, where the ritual (compact) and the segmentai types of stories are discussed (chapter 1). The analyses of seve ral representative texts: the novei Hanu-Ancutei by Mihail Sadovea nu, and a short fragment from the novei MoromeŃii by Marin Preda — for the ritual type, seve ral short stories by Ion Luca Caragiale, and a fragment from the novei Scrinul negru by George Călinescu — for the segmentai type illustrate the existence of similar structural patterns and, at the same time, the rich variety of the forms in which these patterns are actualized not only by different writers, but also by the same writer. A special chapter is devoted to literary letters (chapter 2: Literary letters as a particular communicative act. Real reading — fictitious reading), which, as explicitly addressed texts, involve a normal reference to the possible reader. But addressee's reading, even if his identity is real, is of a secondary importance; the true addressee is always the unknown reader. A distinction between real and fictitious readings can explain some structural features of the literary îetters. When the writer is the declared author of the letter, the text has usually a mixed structure; the letter"make-up"— frequently rather superficial — dis-sembles some other prose forms: short stories and portraits (Costache Negruzzi, Negru pe alb), memoirs (the letters addressed to Vasile Alecsan-dri by Ion Ghica), and even border species like the essay (Pseudo-kine-getikos by Alexandru I. Odobescn). When letters are ascribed to different characters, they fulfil definite compositional functions and, at the same time, play an important part within the evaluative sub-struc-ture of the text (for example, the letters included in several short stories by Ion Luca Caragiale). In modern novels, letters represent a possible technique of avoiding author's omniscient position (see the novels Patul lui Procust by Camil Petrescu, Scrinul negru by George Călinescu or Refugii by Augustin Buzura). The last chapter of the second section (Forms of involving the reader in the structure of ihe narrative text) outlines some main directions in the evolution of the procedures by which the reader is involved in the structure of the narrative text. The direct forms of involving the reader, prevailing at the beginnings of the Romanian novei (see, ■ for example, Ciocoii vechi şi noi by Nicolae Filimon) are gradually re-placed by various indirect anticipative strategies, ranging from the affir-mation of a group solidarity between the writer and the readers (as in Caragiale's short stories) to the footnotes in the novei Patul lui Procust by Camii Petrescu, a true reading guide. In the last several decades, the explicit reference to the reader came again in the literary actuality, as a reflex of an active tendency towards authenticity, which in its extreme form has as a result the revealing by writers of all technical conventions of their art. 2.3. The third section, Pragmatic aspects of literari] diaiogue, attempts at answering the question of the relationship between literary and usual communicative structures and strategies in the short stories of the greatest maşter of the diaiogue in Romanian literature, Ion Luca Caragiale (chapter 1). The change of prospect in discussing the oral ştyle of a writei from the do main of verbal act ion to that of verbal interaction provides additional data for a comprehensive answer to some general probiems as the limits between authenticity and irony in literature, between realism and artistic exaggeration. The world of Caragiale's "heroes" is characterized by a specific mixt u re of conversaŃional ability and inability, of strategic communicative behaviour and perlocutionar inefficiency. From the elements which define the normal competence of a middle class person, the writer btiilds up a plausible deticient competence with a strong comic and satiric function. Alongside of the conversaŃional strategies, politeness strategies are relevant both for the place of a character in a certain temporal, spaŃial and social configuration, and for the main features of its personality. Bringing forward a particular attitude towards the own seif and towards the others, with a multiple conditioning, politeness strategies serve in literature.to reconstitute various epochs and types of human communities. The analysis of the politeness strategies ot the heroes in the novei Scrinul negru by George Călinescu (chapter 2.1), and in a historical novei, Z.odia Cancerului by Mihail Sadoveanu (chapter 2.2), reveals the formal and funcŃional diversity of politeness strategies in the literary text. Many echoes from sociolinguistics can be recognized in this chapter, which are not surprising if we accept the idea that sociolinguistics is a form of applied pragmatics. 3. The viewpoint of pragmatics on literature is a rhetorical one, as the rhetorical prospect is inherent to the study of any form of com-inunication. But literary pragmitics involves a specific coefficieat of originality. Aimng thî nsw insights brought by pragmitics into the domiin ol the cbmm3iitary of fiction, the following

are mentioned n thi conduuv' rz.Tiirks of Un b))k: 178 179 (a) the emphasis laici on the complexity of the relation between the emitter (E) and the receiver (R) and on the diversity of its forms; (b) the revealing of the anticipative nature of author's stralegies; (c) the redefinition of some basic concepts of stylistics: narrative, orality, figures of speech, etc; (d) a new prospect in describing the individuality ol different cha-racters, which takes into consideration the strategic nature of their communicative behaviour. INDICE DE MATERII ACCES LA CUVÎNT: la personajele din schiŃele lui I. L. Caragiale (autoselectarea ca E; disputa pentru rolul de E) 109-114 ACT ILOCUłIONAR (ILOCUTIE) : definiŃie, trăsături 13-14 ACT LOCUłIONAR: definiŃie, trăsături 13-14 ACT PERLOCUłIONAR (PERLO-CUłIE) : definiŃie, trăsături 13-14 ACT VERBAL : definiŃie 13-14; componente: locuŃionară, ilocuŃionară, perlocuŃionară 13; denominant în fapt al actelor ilocuŃionare 14; ăe directe şi indirecte 14-15; clasificarea lui J. Searle: ăe reprezentative, directive, comisive, expresive, declaraŃii 15 ADAPTARE LA PARTENER: principiu al comunicării 12 ANALIZA CONVERSAłIEI: mod de abordare a structurii schimburilor verbale 25-31 ANALIZA DISCURSULUI: mod de abordare a structurii schimburilor verbale 25 CJTITOR: rolul ă,iui în cadrul tranzacŃiei literare 36; atitudinea autorului faŃă de ă 31-35, 37; implicarea ~lui în structura textului narativ — ilustrări: N. Filimon, Ciocoii vechi şi noi 92-95; schiŃele lui I. L. Caragiale 95-100; Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu 100-101; Ioan Groşan, Insula 101 CODA: secvenŃă în structura povestirii 40; ă în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 54-55; ă în povestirea lui Moromete despre Tu-dor Pisică 66 COMENTARIU: ca formă de evaluare (vezi şi EVALUARE) 39-40; ă,1 intern în romanul Hanu-AncuŃei 55-56, 58-59; ~1 extern al naratorului în romanul Hanu-AncuŃei 56-58; ă,1 receptorilor, componentă a povestirii 38; ă,1 receptorilor în romanul Hanu-AncuŃei 58-61; ă1 receptorilor în povestirea lui Moromete despre TudorPisică 66 COMPETENłA PRAGMATICA: în raport cu competenŃa lingvistică li;componente: comunicativă, sociala 11-12; deficienŃe de ă în literatură 32 COMPLICARE: secvenŃă în structura povestirii 40; ăa în povestirile din. romanul Hanu-AncuŃei 53-54; ~a în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 65 COMUNICARE: funcŃie primordială a limbii 10; filtre care acŃionează în procesul ~ării: grama ti calitatea, reuşita, eficienŃa 10-12; componente: acŃională, mteracŃională 11-12; caracterul strategic ai ăării (vezi şi STRATEGIE COMUNICATIVA) 11; interdependenŃa dintre componenta acŃională şi intenŃională 11-12; principii de bază (vezi şi PRINCIPIUL COOPERATIV, PRINCIPIUL POLITEłII) 16; formă ele manifestare a relaŃiilor sociale 19 CONSTITUIREA AUDITORIULUI: componentă a povestirii (vezi şi povestirea) 38; ă în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 46-48; ă în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 62 CONTEXT: sensuri ăuale 9-10; definiŃie 10; dependenŃa de ă a actelor locuŃionare, ilocuŃionare şi peiiocuŃionare 13; dependenŃa deducŃiilor pragmatice de ă ' 17-19 CONVERSAłIE: definiŃie 12; ăa ca tip de text 12; ă,a fatică 19; trăsături ale ă ei curente 29; ăa în schiŃele lui I. L. Caragiale; teme şi cadru situaŃional 102-104; organizare generală 104-109; ăa fatică 105-106. 181 CORECTARE: ca formă de organizare conversaŃională 30; ăa replicilor la personajele din schiŃele lui I. L. Caragiale (autocorec-tare; ' corectare explicită de către colocutor) 134-138 DEDUCłIE PRAGMATICA: tipologie (vezi şi IMPLICATURA CONVERSAłIONALA, PRESUPOZIłIE) 17 DIALOG: relaŃia dintre ~ul real şi ăul literar 36 EFICIENłA: filtru în procesul comunicării 11, 13; în raport cu situaŃia de comunicare 13 EMITERE: specificul demersului E10 , EVALUARE: elemente cu funcŃie de ă în structura povestirilor 39-40; ăa în povestirile din romanul Hanu-

L. Filimon 92-94. strategii ale exprimării indirecte 23-25. Călinesou 88-89.ei 85-91 ORGANIZARE CONVERSAłIONALĂ: niveluri: local. trăsături. Dascăl prost de I. povestiri cu dublă ă 45-46. trăsături. REZOLVARE. Caragiale — funcŃia ironică 96-97. de dezarmare 28-29 funcŃii ale gărilor strategice ale naratorului în schiŃele lui I. Cadou 68-70. Infamie de I. PRESUPOZIłIE.R. funcŃii 17. Infamie de I. în situaŃii personale. Caragiale (întrebări relevînd ina-bilitatea conversaŃională. L. efectul condiŃiei de outsider: abatele de Marenne 167-168. C. Caragiale 98-99. definiŃie 10. ilustrări: Bubico 67-68. prezenŃa sau absenŃa acŃiunii redresive 2021. efectul suspendării acŃiunii variabilei putere: Alecu Ruset — abatele de Marenne 168-172 POVESTIRE: definiŃie.F. 48-59.18-19 PRINCIPIUL COOPERATIV: definiŃie. absenŃa ăei 45. strategii ale ăii în schiŃele lui I. în raport cu situaŃia de comunicare 11 IMPLICATURA CONVERSAłIONALA: definiŃie.AncuŃei 55-61. ănegativă si pozitivă 20. L. a relevanŃei şi a manierei (vezi şi MAXIMA CONVERSAłIONALA) 16-18 . caracterul interacŃional al ăii 38-40. L. IMPLICATURA CONVERSAłIONALA) 12-13 ORIENTARE: secvenŃă în structura povestirii 40. Ghica 79-81. Babighian 153-154. Scrinul negru de G. ~ povestiri lui Moromete despre Tudor Pisică 62-63 PRESUPOZIłIE: definiŃie. Caragiale 83-84. Caragiale 83. Caragiale 8485 MIŞCAREA DE SPRIJINIRE A ACTULUI COMUNICATIV: funcŃia strategică 28. ~ile întrebare/răspuns — factor de structurare a dialogului în schiŃele lui I. DiplomaŃie 72-85. Negru-zzi 7879. L. L. maximele ~lui: maxima cantităŃii. Patul Iui Procust de Camil Petrescu 85-88. Antologie de I. ă rituală în romanul Morome-Ńii (ilustrare) 62-66. Refugii de AUg. particularităŃi de structură ale ~ilor din schiŃele lui I. ăa ca secvenŃă de schimburi verbale preliminare 39-44. 70-72. ~a literară — note caracteristice 77 PRAGMATICA: constituire 9. Alecu Ruset — clucerul Abăza 161-162. dependenŃa strategiilor ~ii de configuraŃia raporturilor de comunicare în romanul Zodia cancerului de M. ~a spontană şi ăa literară 40. corespondente marcate şi nemarcate 30. L. general 29-31 ORGANIZARE PRAGMATICĂ: aspecte de bază (vezi şi ACT VERBAL. factori care determină nivelul optim de ăîn comunicare 21. al secvenŃelor recurente. ăa în povestirile din romanul HanuAncuŃei — particularităŃi 41-46. strategii ale ăii în romanul Ciocoii vechi şi noi de N. Caragiale 6667. ceilalŃi aristocraŃi 150-153. L. L. ăfictivă 78. ăa segmentată în romanul Scrinul negru (ilustrare) 75-77. strategii ale ă. tipuri 38. strategii ale ăii pozitive 22-23. efectul reducerii distanŃei sociale 167. particularităŃi de structură ale ~ilor din romanul Hanu-AncuŃei (vezi şi CODA. indici specifici şi indici poii-funcŃionali 14 GRAMATICALITATE: filtru în procesul comunicării 11. tipuri: ă de motivare. Călinescu: Gaittany 144-149. ~a în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 64-66 FORłA ILOCUłIONARA: definiŃie 13. auloîntreruperea replicii) 114-124 LECTURA: ăreală vs. componentele procesului ăii 38. Ioanide 154-156. modalităŃi de evitare a ă. Antologie de I. relaŃia dintre ă reală şi ăfictivă — ilustrări: scrisorile lui C. ăări strategice la personajele din schiŃele lui I. 32-36. COMPLICARE. scrisorile lui I. ~a în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 50-53. ORIENTARE. Duca-Vodă în relaŃiile cu alte personaje 163-166. scrisoarea literară ca modalitate de depăşire a ă. funcŃii 16. a calităŃii. Caragiale 84. sugestii oferite de ~ pentru comentariul textului narativ 173-174 PREFAłA: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi'POVESTIRE) 38. relatarea ca sursă de inf©rmaŃie ă taŃi vă 32-33.ii negative 21-22. tipuri 17-19 ÎNTRERUPEREA UNEI REPLICI ÎN CURS: la personajele din schiŃele lui I. Caragiale 84-85. trăsături specifice 10-12. strategii ale ăii la personajele din romanul Scrinul negru de G.19-20. REZUMAT) 40-41.ei în proza modernă. Caragiale 138-142 OMINISCENłA NARATORULUI-AUTOR: convenŃie literară 32. exprimarea indirectă 20-21. de amplificare. Pseudo-kinegetikos 81-83. ăa în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 64-65 PERECHE DE ADIACENTĂ: formă de organizare locală a conversaŃiei 30. L. Sadoveanu: relaŃia dintre putere şi distanŃa socială — ilustrări: Lă7ărel Griga — Avramia — Alecu Ruset 157-161. L. Alecu Ruset — căpitanul Ilie TurculeŃ 162-163. Caragiale (în situaŃii tranzacŃionale. EVALUARE. întrebări strategice) 124-133 POLITEłE: definirea conceptului pragmatic de ă. Buzura 89-91 LITERARITATE: din perspectiva pragmaticii 31 182 MAXIMA CONVERSAłIONALA (vezi PRINCIPIUL COOPERATIV) : încălcarea ăelor ăe în textele literare — ilustrări: Pseudo-kinegetikos 81. mareşalul Cornescu 149-150.

perspectiva ăării 33. funcŃii 19. Caragiale 98-99 REUŞITA: ca filtru în procesul comunicării 11. L. pentru biblioteci mici: 859 Tiparul executat la întreprinderea Poligrafică Braşov Comanda 1354 184 IIBL»TECA JUBEŃBHâ \ MARAMUREŞ I . Buzura 89 SITUAłIE DE COMUNICARE: componente 10. forme ale ăării la pers. manipularea ~ilor ăe 28-29 TEXT: tipologia ăelor după Ch. Odo-bescu 81. gramaticali tatea. relaŃia dintre ă şi reprezentare în schiŃele lui I. I în romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu 85-86. trăsături. abateri de la normele corespondenŃei în ăile lui I. abateri de la normele corespondenŃei în ăile lui C. reuşita şi eficienŃa în raport cu ă11. Coli de tipar: 11. Negruzzi 78-79. mişcare. 21 maximele ~lui (vezi şi POLITEłE) 24-25 PROCEDURA CONVERSAłIONALA: funcŃii. forme convenŃionalizate.e 11-12. abateri de la normele corespondenŃei în Pseudo-kinegetikos de Al. Format: 16/61X86. schimb. Ghica 79-81. 34. L. trăsături ale ăului literar 31 TRANZACłIA AUTOR-CITITOR(I): forme de concretizare textuală: directă şi indirectă 31-32 VERB PERFORMATIV: definiŃie. exemple 14 ___ Redactor: VERONICA GANA Tehnoredactor: ELENA SPIRU Bun de tipar: 8. _ile lui I. dependenŃa sensului de ă 9-10. mărci epistolare în romanul Patul lui Procust 86-87. ~i ~e în romanul Ciocoii vechi şi noi de N. ~ul în povestirile din romanul IlanuAncuŃei — particularităŃi 40-50. ilocuŃionare şi perlocuŃionare cu ~ 13 STRATEGIE COMUNICATIVA: natura anticipativă a ăilor ă. 08-3 C. ăile lui C. fază. ăi anticipative la personajele din schiŃele lui I. mărci epistolare în Pseudo-kinegetikos 81-82. mişcări şi proceduri strategice 28-29.5. ~i ăe în schiŃele lui I. Filimon 92-95. pentru biblioteci mari: 859. ~a în raport cu situaŃia de comunicare 11 REZOLVARE: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi POVESTIRE) 40. Z. Z. ăi ă. confruntare 25-28.VIII. relaŃia ă — jurnal în romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu 85-86. Negruzzi 79. 141-142 RECEPTARE: specificul demersului de ă 9-10 RELATARE: funcŃia pasajelor de ă în textul narativ 31-32. — texte memorialistice 8081. L. Fill-more 12-13.PRINCIPIUL POLITEłII: definiŃie. ăul literar ca tip de ă 31. Ghica. 28. Filimon 92-94.e în romanul Ciocoii vechi şi noi de N. Negruzzi ca naraŃiuni literare 79. 13. Caragiale — funcŃia strategică 97-100. C. Caragiale 138-140 STRUCTURA INTERACłIONALÂ: elemente componente: act. mărci epistolare în ăile lui C. tipuri 28-29. raportul actelor locuŃionare. mărci epistolare în romanul Refugii de Aug. ăa în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 65 183 REZUMAT: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi POVESTIRE) 40. ăa în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 54.1990. ăul în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 62-63 SCRISOARE: ăa literară în raport cu ăile reale 77-78.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful