LILIANA lONESCU-RUXĂNDOli: 71 «• NARAłIUNE ŞI DIALOG IN PROZA ROMÂNEASCA — Elemente de pragmatică a textului literar — EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti

, T991 lf)ă NARRATIVE AND DIALOGUE IN THE ROM ANI AN FICTION — Elements of a Pragmatic Approach to the Literary Text 7 k -0SCUPRINS BDITURA ACADEMIEI ROMANE R—79717 Bucureşti, Calea Victoriei 125 Cuvînt înainte 7 I. INTRODUCERE 1. Pragmatica — domeniu al acŃiunii şi interacŃiunii comunicative 9 2. Concepte de bază ale pragmaticii 12 3. Textul literar din perspectiva pragmaticii 31 II. ASPECTE PRAGMATICE ALE NARAłIUNII LITERARE 1. Povestiri compacte — povestiri segmentate 38 1.1. Preliminarii 38 <>1.2. Povestirea compactă (rituală). Strategii conversaŃionale în naraŃiune 40 <J> 1.2.1. M. Sadoveanu, Hanu-AncuŃei 40 <$> <0> 1.2.2. Marin Preda, MoromeŃii, I (p. 259 — 265) 62 <> 1.3. Povestirea segmentată. Strategii narative în dialog 66 <J> 1.3.1. I.L. Caragiale: schiŃe 66 O Biibico 67 <> Cadou 68 <$>C.F.R. 70 <> DiplomaŃie 72 <> 1.3.2. G. Călinescu, Scrinul negrii (p. 62-68)75 <0> 1.4. ObservaŃii finale 77 2. Scrisoarea literară ca act particular de comunicare. Lectură reală — lectură fictivă 77 2.1. Preliminarii 77 <e> 2.2. [Scrisori ale autorului] 78 <> 2.2.1. [C. Negruzzi Negru pe alb. Scrisori la un prieten] 78 <£> 2.2.2. [I. Ghica, Scrisori către V. Alecsandri] 79 <£> 2.2.3. [Al. I. Odobescu, Pseudokinegetikos] 81 <0> 2.3 [Scrisori schimbate între personaje] 83 <> 2.3.1. [IX. Caragiale: Infamie, Dascăl prost, Antologie] 83 <£> 2.3.2. [Camil Petrescu, Patul lui Procust] 85 «O 2.3.3. [G. Călinescu, Scrinul negru] 88 <0> 2.3.4. [Aug. Bu-zura, Refugii] 89 <> 2.4. ObservaŃii finale 91 3. Forme ale implicării cititorului în structura textului narativ 92 3.1. Preliminarii 92 <> 3.2. [N. Filimon, Ciocoii vechi şi noi] 92 <> 3.3. [SchiŃele lui I.L. Caragiale] 95 <> 3.4. ObservaŃii finale 100 III. ASPECTE PRAGMATICE ALE DIALOGULUI LITERAR 1. Structuri şi strategii conversaŃionale în schiŃele lui I.L. Caragiale 102 1.1. [Preliminarii] 102 <$> 1.2. [„ConversaŃia" la personajele lui Caragiale] 102 <> 1-3[Organizarea generală a conversaŃiei] 104 <$> 1.4.1. [Accesul la cuvînt] 109 <> 1.4.2. întreruperi ale replicilor în curs] 114 <$> 1.5. Perechile de adiacentă întrebare-răspuns 124 <> 1.6. Corectarea replicilor 134 <£> 1.7. fMişcări şi proceduri conversaŃionale strategice] .. 138 O 1.8. ObservaŃii finale 142 Strategii aJe po]iteŃii în textul narativ 143 2.1. G. Călinescu, Scrinul negru 143 O 2.2. M. Sadoveanu, Zodia Cancerului 156 <> 2.3. ObservaŃii finale 172 IV. ÎNCHEIERE 173 Bibliografie: (a) Lucrări de referinŃă 175 <0> (b) Surse 176 Abstract 177 Indice de materii 181 CUVÎNT ÎNAINTE Ceea ce caracterizează lingvistica ultimelor decenii este o concentrare a preocupărilor specialiştilor în direcŃia studierii mecanismului şi a formelor concrete de utilizare a limbii. Acest fapt se reflectă atît în constituirea unor discipline cum ar fi pragmatica sau gramatica textului, cît şi în apariŃia unor domenii interdisciplinare, cum ar fi sociolingvistica sau psiholingvistica. Este evident că studiul limbii ca sistem şi studiul limbii ca proces (pentru a folosi termenii glosematicii) sînt complementare şi că ultimul tip de cercetări beneficiază de achiziŃiile celui dintîi; după cum este evident şi că studiul limbii ca proces implică luarea în consideraŃie a unui ansamblu de variabile de natură extralingvistică, pe care cercetarea limbii ca sistem le exclude cu desăvîrşire. Examinarea modului în care vorbitorii folosesc limba presupune interpretarea celor mai diverse aspecte prin prisma funcŃiei primordiale a acesteia: comunicarea, numitorul comun al tuturor formelor uzului

lingvistic, de la conversaŃia curentă la creaŃia literară sau ştiinŃifica. Lucrarea de faŃă are ca obiect comunicarea prin literatură, abordată cu mijloacele puse la îndemînă de aparatul conceptual şi de metodologia pragmatică. Ea nu-şi propune să formuleze, din această perspectivă, o teorie a textului literar, ci să sugereze o modalitate de comentare a unei categorii de texte: cele de proză narativă, oprindu-se asupra unora dintre cele mai cunoscute creaŃii ale scriitorilor români, de la scrisorile lui C. Negruzzi la MoromeŃii lui Marin Preda. Această modalitate a fost elaborată şi definitivată pas cu pas, întrucît, cu puŃine excepŃii — între care poate fi notată cartea de pionierat a lui Mary Louise Pratt (Pratt, 1977) —, cercetările de pragmatică utilizează materialul oferit de conversaŃia curentă. Departe de a absolutiza valoarea comentariului pragmatic al textului narativ, îl considerăm drept una dintre căile de acces posibile spre înŃelegerea literaturii atît ca produs al manipulării unor tehnici de construcŃie la nivel macro- şi microstructural, cît şi, mai ales, ca produs al unui anumit tip de gîndire şi sensibilitate umană. Conceperea literaturii ca act de comunicare acreditează, de la început, ideea omniprezenŃei unei atitudini dialogale a autorului; el are în perma-nenŃă în vedere publicul, anticipîndu-i reacŃiile şi încercînd să se adapteze exigenŃelor acestuia. „Dialogizarea interioară a discursului", despre care vorbea M. Bahtin (cf. Bahtin, 1982, p. 134), reprezentînd una dintre premisele pragmaticii literaturii, am urmărit să relevăm şi să descriem întrepătrunderea, în forme specifice, a relatării şi reprezentării, modurile fundamentale ale textului narativ, semnalînd faptul că naraŃiunea se dovedeşte adesea permeabilă la anumite strategii conversaŃionale, după cum dialogul poate reflecta prezenŃa unor intenŃii şi strategii narative. Preocuparea pentru problema corelaŃiei dintre scriitură şi lectură este aceea care ne-a determinat să comentăm scrisoarea literară ca act adresat de comunicare şi să analizăm cîteva dintre procedeele de implicare a cititorului în structura textului narativ. tntrucît punctul de plecare al cercetării noastre l-au constituit studii de pragmatică a limbii vorbite, era firesc să ne întrebăm în ce raport se află strategiile comunicative din textul literar cu cele ale comunicării curente. Am încercat să oferim un răspuns prin analiza structurilor şi a strategiilor conversaŃionale din schiŃele maestrului român al dialogului, I. L. Caragiale, precum şi prin analiza strategiilor politeŃii la personajele din două cunoscute romane: Scrinul negru şi Zodia Cancerului. Desigur că, în acest capitol, se vor putea recunoaşte puternice ecouri din sociolingvistică. Nu este nimic surprinzător, de vreme ce specialişti cunoscuŃi în domeniul pragmaticii susŃin că sociolingvistica trebuie să fie o „pragmatică aplicată" (Brown, Levinson, 1978, p. 286). De altfel, trebuie să mărturisim că preocupările în domeniul sociolingvisticii ne-au orientat în mod firesc spre problemele pragmaticii. în intenŃia de a face ca această lucrare să fie accesibilă unui cerc cît mai larg de cititori, am introdus numai conceptele de bază ale pragmaticii, explicîndu-le succint într-un capitol introductiv şi degajînd astfel analizele de orice fel de paranteze teoretice. Poate că lectura cărŃii va declanşa întrebarea: în ce măsură aparŃin lingvisticii problemele discutate? O asemenea întrebare ni se pare a trăda un profesionalism îngust. Oferim drept răspuns cunoscuta parafrază după TerenŃiu a lui R. Jakob-son, care defineşte lingvistica drept ştiinŃă prin excelenŃă deschisă: „Linguista sum: linguistici nihil a me alienum puto" (Jakobson, 1963, p. 27). L Introducere 1. PRAGMATICA — DOMENIU AL ACłIUNII ŞI INTERACłIUNII COMUNICATIVE Delimitînd dimensiunile semiozeiăCh. Morris identifica, încă din 1938, alături de sintaxă şi semantică, pragmatica, studiu al relaŃiei dintre semne şi cei care le interpreteazăîVlorris, 1938, p. 6), şi considera retorica o formă mai veche şi restrînsă a unui astfel de studiu (ibidem, p. 30). Cu toate acestea, constituirea pragmaticii ca domeniu specific de cercetare, dispunînd de un metalimbaj şi de o metodologie proprie este produsul ultimelor trei decenii: „Colonizarea ei nu a fost decît ultimul stadiu al unei expansiuni în valuri succesive a lingvisticii de la o disciplină îngustă, ocupîndu-se cu datele fizice ale vorbirii, la o disciplină largă, incluzînd forma, sensul şi contextul" (Leech, 1983, p. 2). Crearea şi consolidarea pragmaticii marchează trecerea de la o perspectivă „auto-referenŃială", statică, asupra limbii, la una cu multiple deschideri spre condiŃionările exterioare, dinamică. Deplasarea centrului de interes al specialiştilor spre procesul utilizării concrete a limbii este legată, pe de o parte, de anumite orientări apărute în domeniul filozofiei limbajului, care au oferit premisele analizei componentei acŃionale a comunicării verbale, pe de alta, de dezvoltarea unor cercetări interdisciplinare, de tipul sociolingvisticii şi al psiholingvisticii, care au determinat redefinirea şi reevaluarea noŃiunii de context. Reintegrarea limbii în cadrul sociocultural şi psihologic în care este produsă şi interpretată a pus în evidenŃă existenŃa unor sensuri „contextuale", recunoscute ca atare de receptorii enunŃurilor. în funcŃie de datele

situaŃiei de comunicare în care este emis, un enunŃ poate exprima mai mult decît sensurile literale însumate ale componentelor sale (enunŃul E cam întuneric aici poate constitui, în anumite condiŃii, o sugestie şi deci, indirect, o rugăminte de a aprinde lumina) şi, prin aceasta, capacitatea sa de semnificare se diversifică situaŃional (enunŃul Am să vin mline poate constitui o afirmaŃie, o promisiune sau o ameninŃare, în funcŃie de condiŃiile în care este rostit). Nici una dintre gramaticile curente nu poate capta, prin sistemul său specific de reguli, aspecte ale comunicării de tipul exprimărilor aluzive, politicoase, ironice sau retorice. /Pragmatica este domeniul complementar semanticii, al cărui obiect îl constituie contribuŃia contextului la procesul de semnificare prin limbaj (Leech, 1983, p. 8), ceea ce St. Levinson a numit, printr-o formulă deosebit de sugestivă, „meaning minus semantics" (Levinson, 1983, p. 31), deci acele sensuri ale enunŃurilor care depăşesc cadrul explicativ oferit de regulile semanticeăe rifieînd tradiŃiile funcŃi Valorificînd tradiŃiile funcŃionaliste de analiză a limbii şi, în acelaşi timp, situîndu-se, conceptual şi metodologic, în aria integratoare a semioticii, pragmatica îşi defineşte identitatea prin cîteva elemente-/ (lăDistingerea consecventă a procesului emiterii de acela al receptării enunŃurilor, rezultat al considerării limbii prin prisma funcŃiei sale primordiale, comunicarea/o asemenea distincŃie este inoperantă din punctul de vedere al sistemului lingvistic, deci din perspectiva gramaticii. Utilizarea limbii implică, pentru emiŃător (E) şi receptor tR), soluŃionarea unor probleme diferite. E îşi pune probleme de planificare lingvistică: dintre mai multe formulări echiproba-bile, care este cea mai potrivită în raport cu condiŃiile concrete de comunicare şi cu propriile sale intenŃii? Demersul său este de tip pre-d ic tiv: E trebuie să prevadă reacŃiile partenerului faŃă de fiecare dintre formulările posibile. Problemele R privesc interpretarea enunŃurilor, deci înŃelegerea semnificaŃiilor şi, implicit, sesizarea intenŃiilor colocutorului. Demersul R este de tip euristic: el trebuie să opteze pentru acea ipoteză interpretativă pentru care nu dispune de contra-probe (Leech, 1983, p. 36-41). / J$L) Rolul esenŃial atribuit c o ntextului în procesul comunicării/ DefiniŃia pragmatică a noŃiunii de context include, alături de factorii lingvistici care condiŃionează codajui şi decodajul, factorii extralingvistici. Atît selecŃia materialului verbal (şi neverbal) pe care o operează E unui enunŃ, cit şi valoarea pe.care o atribuie R enunŃului respectiv sînt strict dependente nu numai de semnificaŃia unităŃilor lexicale care îl compun, ci, într-o măsură foarte importantă, de întregul ansamblu de enunŃuri (text) în care se înscrie — deci chiar conceptul de context lingvistic desemnează în pragmatică o realitate mai cuprinzătoare—, precum şi de datele situaŃiei de comunicare (identitatea interlocutorilor, relaŃia dintre aceştia, locul şi momentul în care se produce schimbul verbal), fondul de informaŃii comun şi specific partenerilor, intenŃiile acestora (Levinson, 1983, p. X, 5). (ăăConsiderarea folosirii limbii drept formă de bază a comportamentului social, caracterizată prin intenŃionalitate (cf. teoria actelor verbale) şi raŃionalitat e 62f. teoriile despre strategiile conversaŃionale, jocurile dialogice etc).Comunicarea verbală pune în funcŃiune nu numai filtrul gramaticalităŃii— al cărui mod de acŃiune a constituit obiectul permanent al preocupărilor lingviştilor —, ci şi filtrul reuşitei şi al e f i c i e n Ń e i./ăExistă deci enunŃuri corecte sau incorecte sub aspect gramatical, dar enunŃurile corecte pot fi reuşite sau nereuşite, după cum formularea aleasă de E permite sau nu R să sesizeze intenŃiile cu care au fost rostită iar enunŃurile reuşite, la rindul lor, pot fi eficiente sau ineficiente, după cum au sau nu asupra R efectul dorit de E, modifieîndu-i în mod corespunzător comportarea, ideile sau sentimentele. în măsura în care orice act de enunŃare este conceput ca orientat spre un anumit scop, deci se porneşte de la premisa că E foloseşte limba pentru a produce un anumit e f e c t asupra R, abordarea pragmatică a limbii este, în esenŃă, o abordare de tip retoric (Leech, 1983, p. 15). Gramaticalitatea este independentă de situaŃia de comunicare, dar reuşita şi eficienŃa enunŃurilor sînt în strînsă dependenŃă de acŃiunea unor factori sociali sau psihologici. Se poate vorbi deci nu numai despre o competenŃă lingvistică, în sens chomskian, exprimabilă prin reguli gramaticale, ci şi despre o competenŃă pragmatică, a uzului. „Există reguli ale uzului — afirma Dell Hymes — fără de care regulile gramaticii ar fi inutile" (Hymes, 1972, p. 278). FaŃă de relativa uniformitate a competenŃei lingvistice a adulŃilor, competenŃa pragmatică se caracterizează printr-o largă diversitate, achiziŃia acesteia putînd continua mult după vîrsta mijlocie (Green, Morgan, 1981, p. 178). CompetenŃa pragmatică include o latură comunicativă, referitoare la întregul ansamblu al principiilor şi convenŃiilor care guvernează comunicarea într-o anumită comunitate lingvistică, valabile prin urmare pentru toŃi membrii comunităŃii considerate, şi o latură socială, referitoare la capacitatea de folosire strategică a competenŃei comunicative pentru realizarea scopurilor propuse, variabilă în funcŃie de diversele subgrupuri ale unei comunităŃi. în orice comunitate lingvistică, deşi toŃi vorbitorii cunosc convenŃiile privind structurarea anumitor evenimente comunicative (de exemplu, convorbirile

284). promisiune. poate conduce la detectarea sursei efectelor de accelerare sau de frînare a relaŃiilor sociale pe care le are interacŃiunea prin limbaj (Brown. p. inclusiv a modului său de manifestare în cursul schimbului verbal şi a capacităŃii sale de a raŃiona şi de a interpreta enunŃurile în curs (Green. scuză etpf Filtrul specific nivelului ilocuŃionar este cel al reuşitei. 1981. I. 284). evidenŃiate de rezultatele la care conduc schimburile verbale în raport cu interesele participanŃilor. 1983. uz nuclear. în realitate. şi (b) în funcŃie de relaŃia dintre ocazia producerii şi a interpretării textului. locutio „vorbire") sînt independente de contextul comunicativ şi. determinată de intenŃiile comunicative ale E şi recunoscută ca atare de Răffio r Ń a i 1 o c uŃionară desemnează felul în care este „luat'e un enunŃ de către participanŃii la schimbul verbal: drept aserŃiune. putem proceda deci prin raportare la trăsăturile textelor dialogice ilustrînd conversaŃia curentă directă. în acelaşi timp. p. menajîndu-i însă susceptibilităŃile şi creîndu-i impresia că îi lasă posibilitatea de alegere a soluŃiei interpretative care îi convine (Edmondson. ultimele două fiind derivate din primul (Fillmore. Principiul „clasic" al adaptării la partener îşi păstrează pe deplin valabilitatea. 1981. semnul eşecului unui act fiind identificarea incorectă a forŃei ilocuŃionare a enunŃului considerat. 1983. Toate celelalte uzuri ale limbii sînt derivate din acela reprezentat de conversaŃia curentă directă — engl. există diferenŃe între subgrupurile componente în ceea ce priveşte abilitatea conversaŃională. 7 — 8). drept promisiune sau ameninŃare). p. primul constituind un subtip al celui de al doilea (caracterizat prin identitatea dintre E şi R). Searle. 152—154). gramaticală şi semantică. sau factorii care condiŃionează alegerea formelor politeŃii. 1970. p. în a cărui structură poate fi identificată o componentă locuŃionară. iar ultimul — adăugăm noi—. un caz particular al aceluiaşi tip (caracterizat prin faptul că E şi R sînt indefiniŃi). presupoziŃiile. lat. 1965. Propunînd o tipologie a textelor. implicit. lat. ca un mod de a c Ń iune şi de interacŃiu n e umană. Fillmore distinge. Faptul este posibil pentru că unul şi acelaşi conŃinut propoziŃional poate fi asociat cu forŃe ilocuŃionare diferenŃiate sitnaŃional (vezi enunŃul Am să vin mîine.telefonice) sau mijloacele convenŃionalizate de exprimare a promisiunilor. Ch. Levinson. 1978 p. cel reprezentat de convorbirea telefonică şi cel reprezentat de comunicarea scrisă. 94—102. fiecare enunŃ rostit în cadrul unei conversaŃii constituie un act verbal. o schiŃă a structurii şi a modului de producere şi funcŃionare a ultimei categorii de texte ne apare ca necesară. p. 2Dă avem în vedere aspectul acŃionai al utilizării limbii. opŃiunea pentru un anumit codaj reprezintă mijlocul principal de dirijare a decodajului. actele locuŃionare (cf. CONCEPTE DE BAZĂ ALE PRAGMATICII l/Trototipul utilizării limbii este conversaŃi a. ca urmare a unui codaj inadecvat. 180). ca text dialogic scris. citat anterior. cap. Folosirea limbii apare astfel. \)yk c t e 1 e ilocuŃionare (cf. A spune ceva nu implică numai performarea unui act de către un vorbitor individual (E). in „în. în care doi sau mai mulŃi participanŃi îşi asumă alternativ. una ilocuŃionară şi una perlocuŃionară(vezi Austin. p. de situaŃia de comunicareăLa nivel locuŃionar. rugăminŃilor. p. de natură anticipativă: E trebuie să prevadă reacŃiile partenerului şi să-i dejoace rezistenŃa probabilă. în care o soluŃie conversaŃională este raŃională. tipul familiar predominant de discuŃie. pentru a identifica şi examina caracteristicile textului narativ. 236. 1981. Alegerea strategiei adecvate într-o anumită situaŃie de comunicare presupune atît o perspectivă clară asupra obiectivelor conversaŃionale urmărite. rugăminte. filtrul care funcŃionează este cel al gramaticautăŃii (v. ordinelor etc. rolul de E/acest rol nu este deci pre-alocat) şi care nu presupune un cadru instituŃional de desfăşurare (Levinson. ci şi „orientarea" reacŃiei interlocutorului. d i a 1 o g i c şi impersonal. implicaturile. 152). face-to-face — (Fil-lmore. în timpul'e — locutio) asociază conŃinutului propoziŃional al enunŃurilor o forŃă convenŃională specifică. ordin. Analiza utilizării strategice a limbii poate explica remarcabila varietate a tipurilor de schimburi verbale şi a formelor de realizare a acestora şi. In aceste condiŃii. că sînt „negociabile" reflectă caracterul interacŃional al limbii. în jurul căruia gravitează fără excepŃie aspectele de bază ale organizării pragmatice: actele verbale. 1981. în funcŃie de gradul. cît şi o bună cunoaştere a interlocutorului. care poate conta drept simplă afirmaŃie. Morgan. scuzelor. Faptul că aceste rezultate sînt favorabile unuia sau altuia dintre parteneri. p. în mod liber. supra. 2. Efectele produse asupra R de rostirea unor enunŃuri cu o anumită forŃă ilocuŃionară definesc a c t e 1 e p e . (a) în funcŃie de modelul de construcŃie. Componenta 10 11 interacŃională a comunicării verbale conferă oricărui act concret de enunŃare un caracter strategic. tipul monologic. 287). 23—30yHa acte de emitere a unor enunŃuri cu o anumită structură fonetica. 248-249. formele deixisuhii (Levinson. tipul reprezentat de conversaŃia curentă d irectă.

De o utilizare mai largă se bucură totuşi varianta lui J. de exemplu. a cere. exprimarea indirectă sau atenuată a intenŃiilor comunicative se realizează cu mijloace convenŃionalizate: în limbi foarte diferite.rlocuŃionare (cf. a insista etc. a solicita.t e naibii!) etc. precis. fiecare dintre soluŃiile de clasificare propuse determinînd o serie de obiecŃii. determinată de o proprietate sau acŃiune a E sau a R. folosindu-se indicatori ai altor acte (vezi Davidson. Nu există încă un consens general în această privinŃă. a se scuza. TsjoŃiunea de act ilocuŃionar nu poate deveni operantă dacă nu se încearcă reducerea marii diversităŃi a actelor posibile la un număr finit de clase. a invita. forma negativă a verbului pentru refuz (Nu merg la teatru. p. Filtrul care funcŃionează la nivel perlocuŃionar este cel al eficienŃei. în anumite situaŃii. în schimb. a invita. 1977. prin modificarea formei de exprimare a intenŃiei comunicative. a flata etc. poate fi utilizat şi pentru a exprima invitaŃii (TreceŃi miine pe la noi!). în afara performativelor explicite. este un procedeu ad-hoc. per „prin. a amuza. llocuŃiile şi perlocuŃiile sînt dependente de contextul comunicativ. 61 — 68). Este evident că introducerea conceptului de act perlocuŃionar reflectă faptul că. Natura interacŃională a comunicării explică faptul că. a sugera. ai forŃei ilocuŃionare cu o eficienŃă mai redusă: modul imperativ al verbului şi intonaŃia imperativă pentru ordine (Vino aici!. a porunci. persoana I sg. enunŃ formulat ca răspuns la întrebarea Mergem miine la plimbare?). teoria actelor verbale este astăzi. invective (Du . Nu doresc salată etc). (4) acte expresive: acte exprimînd o anumită stare psihologică. conform căreia actele ilocuŃionare se pot grupa în 5 clase de bază: (1) acte reprezentative: acte exprimînd angajarea E faŃă de adevărul propoziŃiei asertate. p. avînd adesea un verb modal înaintea celui care desemnează acŃiunea solicitată (îmi dai şi mie cartea?. unele acte ilocuŃionare sînt performate indirect. . a se angaja (să) etc. a provoca etc. 143-158. 14 lipsit de orice fel de marcă negativă. diateza activă. Lakoff. exprimarea refuzului printr-un enunŃ declarativ. practic. a promite. p. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a promite. în primul caz menŃionat pentru exemplificare. apare ca firească folosirea din ce în ce mai largă a denumirii „act verbal" pentru a desemna exclusiv actele ilocuŃionare. sînt formulate ca întrebări. ci presupun mecanisme exterioare planului verbal. 12 13 Dar. rezultat al abilităŃii individuale a E. ci şi realizarea acestuia (vezi Austin. 1965. ci la exprimarea unui refuz (Cred că miine o să plouă. există şi alŃi indici. Actele indirecte oferă posibilitatea de a atenua efectul unui enunŃ. De remarcat însă că nu orice act ilocuŃionar are consecinŃe perlociiŃionare directe: dacă cererea orientează într-un sens precis reacŃia R. verbe a căror folosire la indicativ prezent. a sfătui. acŃiunea şi interacŃiunea verbală nu pot fi separate. a sfătui. Vrei să-mi arăŃi fotografiile?). actele eficiente fiind caracterizate prin coincidenŃa efectului real cu acela scontat de E. implică nu numai desemnarea unui anumit act. 100-104). Searle (Searle. forma interogativă este un procedeu consacrat de uz pentru formularea unor solicitări. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a mulŃumi. lat. a ordona. 1975. promisiunea nu are un astfel de rezultat. 1977. anumite adverbe ca sigur. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a afirma. într-o anumită situaŃie de comunicare. în condiŃiile în care aspectul locuŃionar constituie prin excelenŃă obiectul de studiu al gramaticii. (3) acte comisive: acte exprimînd angajarea E de a efectua o anumită acŃiune (ele sînt deci orientate spre E). sfaturi (între aba-l mai întîi dacă are cartea!). PoŃi să-mi dai şi mie cartea?. p. negreşit pentru promisiuni (Vin sigur miine să te văd). a ruga. teoria actelor ilocuŃionare. în esenŃă. Imperativul însă. dacă diversele forŃe ilocuŃionare au mărci formale proprii. iar cel perlocuŃionar este exterior enunŃului propriu-zis. urări (FiŃi bine veniŃi!). 27 — 45. nespecifici (polifuncŃionali). mai ales 34—39). a felicita etc. a felicita. Ele pot fi însă desemnate prin verbe ca: a convinge. ForŃa ilocuŃionară a enunŃurilor este neambiguu exprimată prin aşa-numitele verbe performative. de exemplu. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a ordona. Din această categorie fac parte verbe ca: a afirma. a consola. Multe solicitări. a presupune. D ă-mi cartea!). prin intermediul" — locutio). a insulta. delimitate în raport cu anumite criterii. Un enunŃ declarativ poate servi nu la exprimarea — ca de obicei — a unei aserŃiuni. a linişti. (2) acte directive: acte exprimînd încercarea E de a-1 determina pe R să facă o anumită acŃiune (ele sînt deci orientate spre R). Exprimarea directă a intenŃiilor E poate avea uneori consecinŃe nefavorabile asupra relaŃiilor dintre interlocutori. efectele perlocuŃionare nu au indici expliciŃi în structura enunŃurilor.

ieCriu mijloacele raŃionaăde du. interlocutorii dispunînd de o mare libertate în alegerea şi alternarea subiectelor de discuŃie — cu totul excepŃional fixate de la început. Aceasta implică respectarea a două submaxime: (ax) contribuŃia fiecărui participant la schimbul verbal trebuie să furnizeze întreaga cantitate de informaŃii necesară. (c) maxima re. Searle este de părere că posibilităŃile noastre sînt. Aceasta implică respectarea a două submaxime: (h)) colocutorii nu trebuie să afirme lucruri pe care le consideră false. nu orice mişcare conversaŃională este acceptabilă. 1977. de cele mai multe ori conturate pe parcurs — .ă ru in ci . CorelaŃia dintre aceste principii reflectă corelaŃia specifică dintre obiectivele ilocuŃionare şi cele sociale ale comunicării. Cu cuvintele putem spune celorlalŃi cum sînt lucrurile (actele reprezentative).1/P rincipiul cooperativ asigură coerenŃa şi continuitatea discursivă. uv. . 1975). 1978). Grice însă ne previne asupra înŃelegerii tale quale a maximelor formulate.l7\ sub forma a patru maxim/ care /Principiul se coneielw:ea /asJ» . există tendinŃa de a se spori numărul acestor principii. formulate intervenŃiile în cadrul unui schimb verbal. descriu mijloacele raŃionau. prezentat în detaliu de P.a se scuza. reclamind claritatea. ne putem angaja noi înşine să facem anumite lucruri (actele comisive).iajure ă. viăfăşurare a unor schimburi coop/erative: /e (a) neaxima c a n t. ne putem exprima propriile sentimente şi atitudini (actele expresive) şi putem realiza schimbări prin anumite enunŃuri (declaraŃiile) (Searle. "Este evident însă că respectarea întocmai e acestor maxime ar face conversaŃia extrem de plictisitoare. formulat de H. două rămîn 15 fundamentale. inclusiv utilizarea concretă a limbii: principiul cooperativ. p. dezarmîncîu-i pe participanŃi. limitate. 102). Levinson (vezi Brown. maximele subsumate principiului cooperativ par a descrie mai degrabă „un paradis al filozofului" (deci o situaŃie ideală) decît o realitate curentă (Levinson.v e ee. în realitate. a deplînge etc. 1ă83. p. şi principiul politeŃii. ionVersătfonal. a numi. (b) maxi ni a călită ti i cere ca interlocutorii Să spună numai ceea ce cred că este adevărat. «y Recunoaşterea de către R a sensurilor pe care E le atribuie enunŃurilor în diverse situaŃii de comunicare — sensuri care adesea sînt foarte îndepărtate de cele literale — dovedeşte existenŃa unui sistem de principii care guvernează interacŃiunea verbalăăeşi. putem încerca să-i determinăm pe alŃii să facă anumite lucruri (actele directive). Levinson. Grice (vezi Grice. în cazul conversaŃiei curente. (a2) contribuŃia fiecărui participant la schimbul verbal nu trebuie să furnizeze mai multă informaŃie decît este necesar. (t\) mavimn m fl p i p r p i Se referă la modul în care trebuie. a concedia etc încercînd să dea un răspuns la întrebarea lui J. iar complementaritatea lor permite explicarea satisfăcătoare a esenŃei mecanismului oricărei activităŃi care se întemeiază pe colaborare. ol-„e. direcŃia schimburilor verbale este destul de lax definită. în momentul consideraiăCu toate că. (b2) colocutorii nu trebuie să susŃină lucruri pentru care nu dispun de dovezi adecvate. J. manifestată prin: __ evitarea obscurităŃii expresiei — evitarea ambiguităŃii — evitarea prolixităŃii . (5) declaraŃii: acte prin intermediul cărora se realizează o anumită stare de fapt şi a căror performare reclamă un anumit cadru instituŃional.i e a \ l l reclamă furnizarea de către colocutori a tuturor i n f o r m a Ńiilor Tie ce s a re în raport cu obiectivul conversaŃional şi cu stadiul discuŃiei. Levinson. 44—45). P.-. le y a n Ń e i cere ca interlocutorii să nu facă decît afirmaŃii legate strict de subiectul discutat.— structurarea logică a enunŃurilor. Respectarea principiului cooperativ presupune emiterea de către fiecare colo-cutor. Austin: „ce putem face cu cuvintele ?". P. _. Brown şi St. Aşa cum observa St. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin verbe ca: a declara. exclusiv a replicilor adecvate conversaŃional. în fiecare moment al discuŃiei. în ultima vreme. 3. H. întrucît presupune formularea intervenŃiilor fiecărui participant la un schimb verbal în concordanŃă cu obiectivul sau direcŃia acceptate prin consens ale activităŃii comunicative respective.

prezenŃa condiŃionalei ireale determină deducŃia »„Nu m-a invitat". pentru a nu da o informaŃie greşită (deci pentru a respecta maxima calităŃii). cît în acela de receptare. p. — C-da 1354 1T cu precizarea că această maximă se dovedeşte. după cum într-un enunŃ ca: Dacă m . considerînd ca o axiomă atitudinea cooperativă a partenerului. furnizează întreaga cantitate de date de care dispune în momentul respectiv. sau interogaŃia retorică (E posibil aşa ceva?). p. Acest ultim tip este reprezentat de figurile de stil. iar a condiŃionalului din regentă — deducŃia »„Nu m-am dus". bazată pe încălcarea maximei cantităŃii. cum ar fi tautologia (Legea e lege). Interpretarea lor porneşte. ele au un rol important în delimitarea universului conversaŃional şi poartă numele de presupoziŃii. F F Să imaginăm următorul fragment de conversaŃie: A: CU o fi ceasul? B: Văd că se închide farmacia. Alături de tipul de implicaturi conversaŃionale pe care l-am ilustrat prin exemplul comentat (implicaturi standard). » „Ion i-a dat alt obiect" » „Ion i-a dat mai multe cărŃi" » „Ion i-a dat altcuiva o carte".insistînd asupra importanŃei lor nu atît în procesul de emitere. 18 e preiurările concrete în care este rostit acest enunŃ în cadrul unui 1 himb verbal permiŃînd alegerea . construind enunŃuri a căror structură 'să se conformeze întru totul acestora. 1983.. bazată pe încălcarea maximei calităŃii (întrebarea apare ca nesinceră. Există două tipuri de deducŃii pragmatice: (a) unele nu sînt propriu-zis dependente de structura lingvistică a unui enunŃ. care. Se poate observa că presupoziŃiile sînt declanşate de anumite elemente lexicale. de la recunoaşterea faptului că E se supune cerinŃelor principiului cooperativ (pentru acest mod de a concepe figurile de stil. Se poate spune că Ba implicat conversaŃional faptul că este ora 8. B evită forma directă de răspuns şi. prezenŃa verbului a înceta determină deducŃia: »„Pînă acum a plouat". ca şi în cazul impli-caturilor standard. care au funcŃia unor mărci specifice (vezi lista principalilor declanşatori de presupoziŃii în Levinson. una dintre maxime (sau mai multe). la un nivel mai profund. EsenŃial nu este faptul că Ńr ar adera necondiŃionat la cerinŃele menŃionate. vezi Levinson. maxima relevanŃei a fost respectata de B. morfologice sau sintactice din structura unui enunŃ. depmzînd totuşi şi de factori contextuali. în cazul de faŃă. şi va face deducŃia simplă că este aproximativ 8 Aceasta înseamnă că. A va încerca să găsească firul logic cară leagă răspunsul primit de întrebarea pe care a pus-o şi să refacă astfel coerenŃa discursului A va amplifica cele spuse de B utilizînd una dintre informaŃiile aparŃinînd tondulm posedat în comun cu colocutorul său: farmacia se închide la ora 8 seara. ci faptul că R interpretează întotdeauna enunŃurile colocutorilor drept conformîndu-se maximelor la un anumit nivel.ar fi invitat.aş f i dus. Acelaşi lucru se poate spune şi despre maxima cantităŃii. răspunsul fiind cunoscut). Este clar că deducŃia pragmatică făcută de A nu s-a întemeiat pe nici un element din structura lingvistică a enunŃului lui B. (b) altele sînt mai direct legate de structura lingvistică a unui enunŃ. ci şi de cele de construcŃie. 1983. într-un enunŃ cum ar fi: Ploaia a încetat. Aparent. ci sînt legate de contextul comunicativ în care este emis enunŃul. PresupoziŃiile sînt deducŃii pragmatice al căror mecanism de funcŃionare este diferit de cel al implicaturilor conversaŃionale. Faptul că presupoziŃiile depind totuşi şi de anumiŃi factori ai contextului comunicativ este evidenŃiat. există un tip de implicaturi bazat pe abuz: E încalcă flagrant. (B nu are ceas şi nu există nici un ceas în apropiere). în fond. ele au în vedere presupunerea esenŃială a naturii cooperative a interacŃiunii verbale şi au fost numite de Grice i m p 1 i c a t u r i conversaŃionale. replica Im B nu constituie un răspuns la întrebare. nu numai de cele semantice. m . în mod deliberat. 109— 113). de posibilitatea ca unul şi acelaşi enunŃ să declanşeze presupoziŃii diferite. Orice abatere declanşează deducŃii ale I}. AdmiŃînd că B respectă totuşi principiul cooperativ (deci că vrea să furnizeze informaŃia solicitata. între altele. locutorul dînd impresia ca încalcă maxima cantităŃii şi a relevanŃei. mai slabă decît aceea a calităŃii: neavînd ceas. încearcă să găsească o cale logică de a integra tot ceea ce înregistrează în universul discursiv conturat de replicile precedente. EnunŃul Ion nu i-a dat o carte lui Gheorghe poate determina următoarele deducŃii:» „Ion i-a arătat o carte". B nu poate indica ora exactă. 181—185). ci pe un aspect apar-Ńinînd contextului comunicativ. cum ar fi metafora (Are o voinŃă de fier) sau ironia (Ce băiat isteŃ eşti !) bazate pe încălcarea evidentă a maximei calităŃii. „i-a vorbit despre ea" etc.

Abilitatea conversaŃională a unui individ este reflectată şi de modul de introducere a presupoziŃiilor. constituie o sursa pro-babUă de conflict. vezi Brown. 60 — 289). Este vorba. de a avea acordul acestora în privinła anumitor idei. Cadrul oricărui dialog este definit de un nucleu de presupoziŃii c o-m u n participanŃilor. 1978. respingerea unei anumite teme de discuŃie. care accelerează aceste relaŃii. refuzul presupoziŃiilor introduse de partener şi. IntuiŃia acestei situaŃii de fapt îl poate determina pe locutor să-eşi disimuleze în presupoziŃii punctul de vedere asupra problemelor discutate. un adaos opŃional al comunicării. după cum exprimarea mulŃumirilor pentru un act Wprinr al R facilitează adesea stabilirea unor raporturi amicale). Acestea definesc universul conversaŃiei. afectarea libertăŃii de acŃiune a Rnăcare o indică formularea unei interdicŃii. De aici cantonarea colocutorilor în aşa-numita conversaŃie fatică. de menŃinere în stare de funcŃionare a canalului de comunicare. dînd în felul acesta schimbului verbal orientarea dorită (vezi Todorov. pe baza unui şir de întrebări şi răspunsuri. motivat numai prin „bună creştere" sau „civilitate". presupoziŃiile nu pot fi contestate. Ca bază de discuŃie acceptată prin consens. şi situaŃii în care absenŃa acŃiunii redresive este JnilS fâră ăă intervină o încălcare a principiului politeŃii. Dacă puteŃi.2). 1972. sub 3.în terminologia iu Eroine Goffmen) să nu sufere prejudicii. Comunicarea între două (sau mai multe) persoane aflate întîmplător împreună pentru mai mult timp (în tren. prhtr-un enunŃ al cărui ton imperativ nu va fi atenuat nici prin prefaŃarea printr-o propoziŃie condiŃionala: Daca sMdi bun. politeŃea reprezintă. prezenŃa unor acŃiuni redresive pinii ci te ă cazul politeŃii negative şi implicite în cazul nnlit/tii nozitive. se acumulează o cantitate suficientă de presupoziŃii. Ffpptnl 'intrinsec al unei anumite intenŃii comunicative asupra unei anumite reiaŃie sociale (de exemplu. He resnectare™ reciprocă de către colocutori a dorinŃei fireşti de inde-nendentă în aăiune (dorinŃă care defineşte aşa-numita negative face a ndivizilor) ei. care frîuează relaŃiile sociale. pe lîngă exprimarea neambigua intenŃiei coniunicative a E. O asemenea ftrateSe este'justificată dacă. inabilitatea conversaŃională reprezintă surse importante ale deteriorării raporturilor interumane/ Desfăşurarea normală a schimburilor verbale prin menŃinerea unor relaŃii de bunăvoinŃă între participanŃi şi a unei stări de echilibru social este reglementată de acŃiunea principiului politeŃii/ Conceptul pragmatic de politeŃe are o semnificaŃie mai larga şi mai profundă decît aceea care i se atribuie în mod curent (pentru întreaga prezentare teoretică. pe de o parte. fmentinerii distanŃelor. altfel R poate deveni necooperativ. Cooperarea verbală între indivizi nu este posibilă decît dacă se respectă principiul politeŃii. Pentru ambele Hnnri formularea enunŃurilor presupune. preferinŃe etc. p. în cadrul schimbului verbal considerat. p.) sau dacă „prejudiciul" adus este practic nu ca dlTxemDlu n cazul solicitărilor curente de tipul .atenuat sau amplificat .prin alegerea strategica a nnn'r forme ă? expresie lingvistică. aici prin apelul la formule de tipul vă rn« sau la foimule de scuză: Mă scuzaŃi că vă deranjez.variantei de interpretare adecvate. de respectarea aspiraŃiei fiecăruia 'd bucur? de aprecierea celorlalŃi. încălcarea lui blocînd canalele de comunicare. p. Dificultatea stabilirii dialogului între persoane necunoscute este legată tocmai de absenŃa fondului comun de presupoziŃii. Un element prezentat de E drept presupoziŃie trebuie să fie recunoscut ca atare de R. _ NaturT alegerii strategice _ derivînd din atitudinea adoptata faŃa de interlocutor .2/ Comunicarea verbală este o formă importantă de manifestare a relaŃiilor sociale/ O atitudine necooperativă. 91). apelul la subiectele „eterne". prin aceasta. singurele susceptibile de a deveni obiect de controversă. asigurîndu-i unitatea şi coerenŃa. o componentă esenŃială a comportamentului comunicativ. poate fi „modulat" . Departe de a fi considerată drept un aspect de suprafaŃă. exprimate (aspiraŃie rare defineşte aşa-numita posilite-face). Ştiu că aveŃi altceva de făcă etc. de exemplu Ui nTrsoane i se face rău şi vrem să o ajutăm. Progresul conversaŃiei se realizează la nivelul elementelor asertate. pe de altă parte. 3. concepŃii. impersonale (vezi infra. din această perspectivă.permite distincŃia între o politeŃe negativă. Inter2e 19 2 ar-Hiinăa nriii limbaj trebuie să decurgă astfel încît imaginea publica ' eului indiviclual al fiecărui participant (face . într-o sală de aşteptare etc. vom exprima direct solicitarea (AduceŃi) apă!. şi o p o 1 i t e Ń e n rSvî integrativă. ne nrimul Dla)i trec urgenŃa şi eficienŃa comunicării (dacă. PoliteŃea negativă constituie nucleul comportam deferente pe cînd politeŃea pozitivă constituie nucleul comportam Ft&ădeJgr. 1970. 10).) se încheagă pe măsură ce. Introducerea unei presupoziŃii are ca rezultat delimitarea ansamblului enunŃurilor care îl pot continua si al enunŃurilor care sînt excluse (Ducrot. refuzînd baza de discuŃie propusă. Levinson.

exprimarea deferentei prin diminuarea propriei personaj taŃi în contrast cu exagerarea valorii interlocutorului: Nu sin în stare rezolv această probkmă. ~rKnnalităti 5. reducerea la minimum a presupunerilor privind dorinŃa R de a realiza o anumită acŃiune.'. 2. cît şi în funcŃie de specificul sociocultural al comunităŃii considerate. care sa facă emnificaŃia enunŃului negociabilă. impersonalizarea enunŃurilor prin citarea folosirii persoaneiJ sau a II a în fumtie de natura actului verbal: Na s e p. exprimarea indirectă convenŃională a forŃei ilocuŃionare: Eşti bun să închizi uşa? (în locul formulării imperative închide uşa!).' condiŃii însă. „ . neplăcerea de a interveni: Mi-e tare 1 / ->{>d în!.!: S« J e d e m ce p ti < e m face. prin prefaŃarea enunŃurilor cu elemente care au funcŃia unor scuze: Dacă nu te superi. adoptarea uei atitudini pesimiste cu ?nf J posibilitatea R de 3 efectua o anumită acŃiune: Ai P«« dupâ-amiază pe Zac/? (condiŃionalul. . ntru a evita declanşarea unui conflict cu R. formularea de scuze direct: Vă rog sa mă »««»!' ™ mi-am permis să eă telefonez sau admiŃînd ca deranjez ■? aveŃi mult de lucru. . Dacă pentru politeŃea negativă sînt specifice mecanisme de atenuare a prejudiciului. ca mod al irealităŃii. prin apelul »< P în locul singularul". pentru politeŃea pozitivă este caracteristică sublinierea emfatică a aprobării sau a interesului pentru tot ce se leagă de persoana R.pdin («cr». menŃionăm (după Brown şi Levinson): 1. relaŃie asimetrică.cn. •• ăprQnnnei I 7.. dar am aprobi emafoai «« «'9«ă aă exprimînd ezitarea. sau prin folos re termenilor &de adresare. chiar în condiŃiile nrezeStei unei acŃiuni redresive. relaŃie simetrică. dor nu pot trece peOe pdrerea dumneavoastră. precizările legate de impli-caturile conversaŃionale). care fac indirectă referirea a ™eg°™™{ Domnule profesor.ut foarte dijicu. determinată nu numai în raport cu atribute sociale stabile.. în anumit. mărime variabilă atît situaŃional. în fond.tPQt„ interesul . . Figurile de stil reprezintă iiijloacele lingvistice convenŃionalizate de exprimare indirectă a intenŃiilor comunicative (vezi şi supra. poŃi să-i duci tu Ioanei cartea?. . te f«e nimic (evitarea referirii la E). . Prin însumarea acestor date se poate determina nivelul optim de politeŃe pentru performarea unui act verbal: complicarea strategiilor politeŃii terbuie să fie direct proporŃională cu rezultatul acestei sume. capitolul acesta mi s-a pa. . de informaŃie. (c) gradul de interferenŃă implicat de actul respectiv în raport cu dorinŃa de autonomie sau de aprobare a individului. (b) puterea. interferenŃa se manifestă sub forma cheltuielii de timp. dar şi sub forma discrepanŃei între imaginea individuală dorită şi cea rezultată din performarea actului. formularea /nunŃurilor ca si cum E ar contracta o datone faŃa de R sau ca şi cum nu l-ar îndatora pe acesta: 7 1-0 ş ]i r y tor dacă mi-ai spilne adevărul. 21 3. de bază ale Să se compare aceste strategii cu strategiile politeŃii pozitive: » . exprimarea directă a intenŃiilor comunicaŃi p nnate afecta individualitatea destinatarului. Principiul politeŃii reclamă. Ar fi. reducerea gradului de interferenŃă prin apelul la elementeăsa construcŃii restrictive sau la litotă: Vă deranjez numai o secui (sau Na vă deranjez de cit o secunda).IntraŃi!. alegerea unei strategii complicate în cazul unui prejudiciu minim adus R reflectă un comportament comunicativ la fel de nepotrivit ca şi opŃiunea pentru o strategie simplă în cazul prejudicierii importante a individualităŃii R. a punctelor comune cu acesta. a raporturilor de cooperare. <ee do ni £ă JJăJ grabnica a awsfei pro&Zeme (evitarea referim la R). sub 3.1. ci şi în raport cu frecvenŃa schimburilor verbale şi cu domeniile în care acestea se manifestă (dacă sînt schimburi cu caracter tranzacŃional sau (şi) cu caracter personal). în detrimentă acestuia). Dintre strategiile care definesc politeŃea negativă. .. dată fiind multiplicarea interpretă-ilor acceptabile. Nu este nici un cler ar j ie conduc pină la noua lui locuinŃă. Aprecierea măsurii în care un act verbal afectează eul interlocutorului se realizează în funcŃie de trei variabile sociologice: (a) distanŃa socială dintre colocutori. „ipmpnte sau 4. referitoare la direcŃia exercitării controlului: dinspre E sau dinspre R. LuaŃi loc! etc! în care'fi'Ptul că destinatarul trebuie să se supună nu este. în acest caz utilizarea unor modalităŃi de expresie indirecte. care pentru dumneavoastră este un leac 6. şi să-i ofere E posibilitatea de a retracta cele afirmate. folosit m locul indicativului). 8. implicînd trecerea E într-un plan secund..

247). Ca şi principiul cooperativ. In cazul dezacordului intre parteneri în privinta lui X.. Ca. strategiile exprimării indirecte prezintă avantajul posibilităŃii E de a-şi declina responsabilitatea pentru anumite acŃiuni care pot aduce prejudicii R. 8. p.e poate re. Folosirea unor astfel de strategii implică emiterea unor enunŃuri care admit cel puŃin doua interpretări. preocupareă de a spori interesul propriei expresie a atenŃiei acordate R şi exigenŃelor acestuia. exprimarea optimismului în privinŃa rezolvării problemelor în discuŃie: S ini s i g u r că ai să mă ajuŃi' 10. integral sau parŃial. (1 ş. ci şi aceeaşi concepŃie asupra posibilităŃilor de a le încălca (Fishman.1. 5. apelu\'ia'forme familiare de adresare. sau un delect: limitare intelectuala. aprobare / dezaprobare.• • rae5 ae r2. a timpurilor trecute cu prezentul etc. sub 3. (2) a g e n e-rozitaŃii (3) a aprobări. evitarea exprimării directe a dezacordului prin forme diverse. formularea explicită a unor observaŃii care sa eJes£ ntercs şi atenŃia E faŃă de persoana Ti: Ai o rochie noua.£ > laievăraiă maşină. E poate avansa presupoziŃii privind dorinŃele sau opiniile R: Nu vrei o cafea?.. deşi aceasta îl priveşte fie numai pe E5 fie numai pe R. furnizarea de motive pentru efectuarea unei acŃiuni dorite.ia semnificaŃiile în raport cu atitudinea R. dar. în timp ce maximele (o) ş. De remarcat că schimbarea de cod metaforică pe care o implică gluma nu este posibilă decît dacă colocutorii împărtăşesc nu numai acelaşi set de norme situaŃionale. includerea E şi a R în realizarea acŃiunii pe care o exprima enunŃul considerat. cei despre care este vorba) iar (2) ş. simpatiei fa a de • Ai o memorie extraordinară.in en£ ' es. mod de a „pregăti terenul" pentra formularea unor solicitări).. folosirea ui\or mărci de identitate care subliniază apartenenŃa colo-cutorilor la acelaşi grup: apelul la persoana a Ii-a singular în locul pluralului. Interpretarea enunŃurilor care conŃin astfel de elemente în sensul dorit de E este posibi23 !?' £C dă°T?arte' da °nt. (6) operează cu scale uni}ă. sensul enunŃurilor devine astfel obiect de negociere între parteneri. şi anume: (1) jP tăctului. 4. în condiŃiile în care acesta nu este un interlocutor obişnuit pentru E sau în care mişcarea conversaŃională performată este inadecvată. intervenŃiilor mai ample. (5) a a c o rm 'A t-(J a ?TpatieVerimele patru sînt maxime perechi.. a carm semnificaŃie este mteIpretata de R în functie de informaŃiile de care d. gluma. De unde Ńi cump rai sandalele?: . Acest rol îl are..'. . pe de '. al căror obiect îl constituie relatarea unor întîmplări. De ce să nu facem o plimbare ?. Dacă ai făcut tu prăjiturile. să gustăm! (e implicat numai E). exagerarea expresiei aprobării. 9. E poate susŃine ca a atribuit enunŃului acelaşi sens c£ { R' Ambiguitatea creează un spaŃiu de manevra pentru E. .1 acord> . (3) fiind centrate asupra <lorlalti (RP auditori. de obicei. de exemph. poate presupune că R cunoaşte persoanele sau întîmplările despre care vrea să relateze: Ştii ce i s-a intîmplat Măriei. de tipul da.asur>ra E E1ăe operează cu scale bipolare: avantaje / dezavantaje. de fapt.ă. Nu crezi că e o carte foarte bună?. j)rin alternarea vorbirii indirecte cu cea directă. Vezi. drept relevînd o calitate a subiectului: stapînire de si energie) eficienŃă. Apelul la glumă apare astfel drept o dovadă a recunoaşterii apartenenŃei E şi R la acelaşi grup. 6. Ai ales cea mai Duna o. a replicilor acestuia. (4) modestiei.lta. căutarea acordului cu R prin abordarea unor subiecte de discuŃie sigure" (conversaŃia fatică) sau prin reluarea. ca de exemplu. Exprimarea indirectă presupune declanşarea unor implicaturi conversaŃionale (v. (4) . inC{lpacit£ de a lnteleăe lucrurile.1). 1971. admiraŃiei. Forma de manifestare a strategiilor la care ne referim o reprezintă figurile de stil. supra. sînt implicaŃi numai R). 11. adesea prin manipularea presupoziŃiilor.! fondl'lui eh informaŃii posedat în comun de E şi de R şi.spune şi de particularii. . înlocuirea lui nu în răspunsuri printr-o construcŃie adversativă. ' ° .. 7. datorită unor trăsături suprasegmentale (intonaŃie frazare) sau nnn-verbn)e (£Ńest rf mimică) prezente în cursul enunŃam. afirmarea existenŃei unui „teritoriu comun" între colocutori (de obicei.ă cu care este rostit./ărinci j ! litetii subordonează un număr de maxime. E momentul să ne aşezăm la masă! (gazda către musafirii pe care urmează să-i servească. încălcarea evidentă a uneia dintre maximele conversaŃionale. De ce nu mi-ai da-o mie? Spre deosebire de strategiile exprimării neambigue a intenŃiilor comunicative. înaeu&cm m —~~. numai de E: E frumos afară. Jacheta ace a sta Ń i-a r ă mas mic ă. ca formă de a evita posibila stînjeneală a R.

Ea pres. Astfel. abordare de tip deductiv. fie validînd mişcările precedente ale acestora drept contribuŃii la discuŃia în curs. în enunŃurile prin care se exprimă compasiunea pentrU R. lespectiv. (d) fază (phase) — combinaŃie de schimburi aflate în raporturi de subordonare (faŃă de un schimb de bază) sau de coordonare. analiza conversaŃiei (b) încearcă să găseasă tipare recurente într-un corpus amplu de înregistrări ale unor conversai" reale şi să sublinieze consecinŃele interacŃionale ale opŃiunii pentfă o anumită alternativă de formulare a enunŃurilor. pentru E> iar maximeie (3) si (4) au în vedere gradul in care enunŃurile E contră o evaluare pozitivă sau negativă celorlalŃi şi. presupun respectarea cerinŃelor maximei aprobării. (b) strategiile impersonalizării E (vezi supra) sînt legate de respectarea cerinŃelor maximei generozităŃii. S. p. G. de obicei. Premisa de la caăe se porneşte este aceea că structura conversaŃiei este fundamental diferiă de aceea a frazei. 1983. p. se evită menŃionarea explicită a evenimentului care le declanşea2ă (cf. O mişcare interacŃională care conŃine un act principal poate fi integrată în structura discursului prin acte opŃionale.yă Prima. Schegloff. 1981) şi cel iniŃiat de H.. (f) faptul că. care trimit la intervenŃiile interlocutorilor. al cărei obiect îl constituie. faŃă de Îmi pare rău că Ńi-a murit frateăe) poate fi motivat de respectarea cerinŃelor maximei simpatiei. Maximele (1) şi (2) au m vedere avantajele s. Jefferson.-e exprimă solicitări cu verbe modale şi adepterea unei forme interogaŃiă presupun respectarea maximei tactului. în primul Hnd> diminuarea expresiei neajunsurilor unei acŃiuni pentru R (cf. (e) strategiile exprimării indirecte a unor opinii critice sau diferăe de ale partenerilor (vezi preferinŃa pentru răspunsurile care încep flU: Da. 294).simpatie. A/O trecere în revistă a cercetărilor privind structura schimburil0ă verbale conduce spre recunoaşterea a două orientări principale. un text precis delimitaee InfluenŃată de anumite direcŃii de studiu conturate în cadrul soci0"-logiei (etnometodologia).upune identificară unui set de unităŃi de bază ale discursului şi formularea unor rem11e care să exprime relaŃiile posibile între aceste unităŃi. distinct sub aspectul bazei teoretice şi al metodologiei: (a) a n a 1 i z a discursului. Petofi sau de T. întrucît ea reprezintă rezultatul interacŃiunii dinte'e doi (sau mai mulŃi) indivizi ale căror obiective sînt adesea diver<We (Levinson. Vezi. de exemplu. Şi (b) analiza conversaŃiei. structura discursului vorbi1 este o structură interacŃională în care actele interacŃionale au ca suP" stanŃă acte ilocuŃionare (Edmondson. respectiv. în concepŃia lui W. fe Dintre modelele de descriere care ilustrează această orientare m'}~ delul lui Willis Edmondson (Edmondson. evident influenŃată de modelul transformaŃional. faŃă de: închide uşa!. 80)/ E 1 e m e n t e 1 e structurii interacŃionale sînt ordonate într-o ierarhie 25 în care fiecare unitate de rang superior reprezintă o combinaŃie de unităŃi de rang inferior. următoarele tipuri de unităŃi: (a) act (interacŃional) — unitate minimală. fie incluzînd semnale de schimbare a E. 284-295). p.. în locul celor care încep cu Nu . 131-139). care exclud orice posibilitate de refuz). (c) schimb (exchange) — combinaŃie a unor mişcări performate alternativ de interlocutori.. pornind de la premisa' izomorfis" mului frază — structuri transfrastice. ApHnde lumina!. (e) confruntare (encounter) — secvenŃă ordonată de faze. abordare de tip inductiv (Vze Levinson. astfel încît să pcr" mită delimitarea secvenŃelor corect şi incorect construite (coerente §i incoerente).) se explică prin respectară maximei acordului. replica lui B din următorul dialog posibil: . utilizeaă conceptele şi procedeele lingvisticii. Această ierarhie include.. care reclamă. A-Van Dijk. cie exemplu: ' r (a) prefaŃarea enunŃurilor ca.Ul dezavantajele unor acŃiuni viitoare pentru ceilalŃi şi.. 1981. p. Edmondson. (b) mişcare (move) — combinaŃie de acte. A-Pomerantz (vezi studiile din volumul Atkinson. 4. (b) minimalizarea gesturilor proprii de generozitate este o expresie a respectării maximei modestiei (vezi f tul căj la 0 replică prin care se exprimă rdmiraŃia pentru un caclou adus unui prieten.: Vrej să încMzi u?a?. 1983. putem răspunde cu o formulă de tipul: £n „„ f/eflc/. în ordine. SacP şi dezvoltat prin contribuŃiile lui Em.1. N[( e mme hicnl Ń etc). 1984) sînt interesante pentru bogăŃia observaŃiilor şi a sugestiilor pe care le prilejuieşte aplicarea lor. Heritage (eds. Îmi pare rău de ce am auzit.). Este tipul de analiză practicat de J. dar . poŃi\să aprinzi lumina?. (c) unele strategii ale politeŃii pozitive cum ar fi exagerarea interesului şi a siinpatiei faŃă de R. lui însuşi (vezi I eech 1983.

7? A: De 0. iar 3 este o invitaŃie adresată lui A de a-şi asuma din nou rolul de E. Spre deosebire de unităŃile (a) şi (b). Schimburile ulterioare validează rezultatul schimbului de bază. 3 l B: Tema era interesantă. care produce un rezultat. de exemplu: A: Maz vrei o prăjitură? (Ofertă) B: Da. rolul de a testa atitudinea interlocutorului faŃă de o anumită temă. Vezi. B: D a1. Această mişcare poate fi însă un răspuns la o mişcare de Respingere a ofertei (Contra) şi atunci rezultatul schimbului e negativ (partenerul nu acŃionează în conformitate cu intenŃiile perlocuŃionare ale E. se ffi poate vorbi de un rezultat. de obicei. de exemplu (la sfîrşitiil consultaŃiei pe care i-o acordă profesorii unui student pentru lucrarea de diplomă): (A: Vă mulŃumesc foarte mult. ă2\ B: Tot ce susŃii în lucrare îŃi aparŃine. funcŃia lor este de intensificare. în altă formă. asemenea schimburi fiind concretizări ale unor strategii ale politeŃii negative. îŃi trebuia o pauză după atîta muncă! (Satisfacere) (B acceptă idee a că A a muncit mult). Vezi. mişcările care îl compun. B: Da. (Satisfacere) Uneori. Vezi. schimbul continuă pînă cînd se înregistrează o mişcare de Satisfacere. 1 validează mişcarea conversaŃională a lui A. cel care le iniŃiază va iniŃia şi schimbul de bază. (Reformulare) B: Ai dreptate. Vezi. de exemplu: f A: Ai mai văzut-o pe Ioana? ăi | B: Chiar ieri ne-am întîlnit pe stradă. Vezi. intern schimbului. Vezi. Vezi. de exemplu: 27 SiA: AveŃi mine de creion? B: De 0. ci pentru solicitarea unei reformulari a acesteia. într-o discuŃie poate fi identificat un schimb de bază (principal). interlocutorul poate să opteze nu pentru respingerea directă a mişcării precedente. cu scopul de a contracara intenŃia E de a obŃine un anumit rezultat al schimbului (Counter). ă / A: Fără dumneavoastră nu m-aş fi descurcat. Structura sa de bază reuneşte o mişcare de Ofertă (Proffer). S2 şi S3 nu aduc elemente noi faŃă de Sv schimbul de bază. ci reiterează.5 sau de 0. Fazele constituite prin coordonare pot fi rezultatul î n 1 ă n Ń u i-r i i unor schimburi (chaining) sau al unor raporturi de reciprocitate (reciprocation).o. de exemplu: . [ A: O fi terminat de învăŃat? ă2 ( B: Mi-a spus că acum repetă capitolele mai dificile. dacă A îşi refor mulează oferta (ReProffer). şi una de Satisfacere a ofertei (Satisfij) de către interlocutor. De remarcat că S2 este iniŃiat de interlocutor. t f l 2\[ De remarcat că !S2 este mniai ue micuutuăi. în vederea formulării unei mişcări de răspuns adecvate. 1 \ B: Mi-a făcut plăcere să discutăm. | dar trebuie să iii seama şi de părerea ei2 j . ulterioare (post-exchanges) sau inserate (pre-responding) în interiorul acestuia. (Satisfacere) Orice schimb se poate încheia numai cu o mişcare de Satisfacere. de exemplu: A: Am lucrat toată ziua la articol. în continuare: A: După plimbare m-am întors la masa de lucru. n u-i aş a?3 \ în care 2 este actul de bază. Schimburile preliminare au. Vezi. căruia îi sînt subordonate un număr de schimburi preliminare (pre-exchanges).A: Aş vrea să plec o săptămînă cu Ioana la munte. dar acesta este local. de exemplu: A: Mai vrei o prăjitură? (Ofertă) B: Nu. Si şi S2 avînd numai funcŃia de a „pregăti terenul". de exemplu. ă f A: AŃi pierdui aiîta timp cu mine. j A: PoŃi să-i ceri cursul de istoria limbii pentru mine? S3 ( B: Cred că da. (Ofertă) B: Intre o şi 7 ai fost la plimbare! (Contracarare) în acest caz. care iniŃiază schimbul introducînd un subiect. Schimburile inserate în interiorul unui schimb de baza au funcŃia de a clarifica semnificaŃiile primei mişcări componente. (Respingere) A: Atunci nu-Ńi mai dau. schimbul este o unitate închisă. Este evident că actele 1 şi/sau 3 sînt opŃionale. S3 este schimbul de bază.

autorii modelului menŃionat le interpretează drept argumente în favoarea ideii existenŃei unui sistem implicit de organizare..2. fără să existe 0 ordine prestabilită a intervenŃiilor. un set de reguli de transferare a rolului de E prin selectarea vorbitorului următor de către E replicii în curs sau prin autoselectare (vezi Schenkein. 12—15). schimburi preliminare). Toate aceste categorii de mişcări limitează posibilităŃile de reacŃie ale R. de obicei. Din această categorie fac parte elementele care marchează intrarea în rol a E. p. indiferent de numărul participanŃilor la o discuŃie. De remarcat că mişcările de Amplificare şi de Dezarmare sînt adesea în strînsă legătură cu unele strategii ale politeŃii negative (vezi supra. o structură tripartită. 4. prin clarificarea obiectivelor ilocutionare. (b) nivelul secvenŃelor recurente.(1) q J A: łi-ai pregătit examenul de istoria limbii ? B: Pentru el am muncit cel mai mult.. care sînt bazate pe piedicŃii asupra reacŃiei interlocutorului. deadevăr'atelea.. incluse într-o replică pe o anumită temă: s-a întunecat.i» S2. Cele două schimburi presupun furnizarea reciprocă de către interlocutori a aceluiaşi tip de informaŃii. de autoprotejare a E. făcînd ca oferta E să apară ca justificată şi prevenind neînŃelegerile potenŃiale. au o funcŃie strategică şi cîteva categorii de mişcări de sprijinire a actului comunicativ (supportive nwves).. aşa. care are în vedere numai două replici — cea în curs şi cea imediat următoare. etc). indiferent de numărul de E 28 potenŃiali (Levinson.. elemente care au funcŃia de a umple anumite goluri (aside). şi de Dezarmare a R (Desarming) şi. 308-309). pauzele foarte scurte dintre replicile diverşilor interlocutori. 300). ci aparŃin unei categorii aparte. a E (fumhlings). integrate acestuia: mişcările de M otivare a ofertei E (Grounding). referiri la cadrul concret.. implicit. tatonarea strategică. Schegloff. o anumită structurare a replicilor. Comportamentul conversaŃional concret presupune manipularea structurilor interacŃionale.. A: Dar pe cel de limbă contemporană? B: Mai am cîteva capitole de citit. elemente de flatare a R (ştii ca şi mine că .. se vorbeşte despre un comportament strategic al E (Edmondson. şi anume: proporŃia redusă a suprapunerilor (5%) în conversaŃia curentă. S. elementele care introduc glose ale unor termeni sau expresii (vreau să spun. spaŃial sau temporal al discuŃiei. realmente) sau în raport cu R (nu-Ńi face probleme că . guvernînd numai tranziŃia intre doi E: cel care vorbeşte şi următorul. care are în vedere 3—4 sau chiar mai multe replici (aflate întrun anumit tip de relaŃie sub aspectul informaŃiei pe care o vehiculează). înŃelegi foarte bine că . 81). Modelul adoptat de Sacks.2). sintactic şi intonaŃio-nal) şi. bine.. care operează local. dînd posibilitatea F să reflecteze asupra felului cum îşi va continua intervenŃia (de obicei. stai să aduc cafeaua etc). cu alte cuvinte etc). pe de o parte. Pomerantz şi alŃii identifică trei niveluri ale organizării conversaŃionale: (a) nivelul local... (2) f A: Ca/Ti te cheamă? MJB: Măria. 1983. de A m p 1 i f i c a r e a informaŃiei despre ofertă (Expanding). elemente de reliefare a problemei în discuŃie (problema este că. pot să-Ńi spun că) sau a poziŃiei E în sine (pe cuvînt. 1978. A: Şi cu literatura cum stai? y ( B: De-abia am început. Nu întotdeauna se poate recunoaşte o corespondenŃă de 1:1 între structura interacŃională de adîncime (care reflectă competenŃa comunicativă a individului) şi secvenŃele de acte comunicative actualizate în structura de suprafaŃă (care reflectă competenta socială). de luare de contact. 1981. adică. gîndeşte-te numai că . \\ Dar pe tine? ă2 [A: Ioana. declanşînd replica acestuia (ei. faptul că. fazele introductive şi/sau finale sînt opŃionale. S3 sînt schimburi pe aceeaşi temă. 1983. care face predictabilă încheierea lor (prin prezenŃa unor elemente de ordin lexical. stai să aprind lumina. Pe lingă formele strategice e conveni ionalizate de testare a tipului de răspuns pe care l-ar putea obŃine E la un anumit subiect pus în discuŃie (vezi supra. Pornind de la observarea cîtorva aspecte. constituind o fază unică. Există. exprimînd ezitarea. Edmondson subliniază natura anticipaŃi vă a strategiilor comunicative. (c) nivelul general. p. Jefferson. în esenŃă. Acest sistem presupune.. . pe de altă parte. de asemenea.). p. care are în vedere întreg ansamblul schimburilor verbale compunînd un anumit tip de conversaŃie (vezi şi Levinson. toŃi izbutesc să se manifeste. o serie de proceduri prin care substanŃa comunicării este transpusă în acte ilocutionare concrete. în acest caz. Confruntarea are. nu vezi că . conŃinînd una (sau mai multe) faze introductive (Ave). nici acte ilocutionare. Unele proceduri conversaŃionale folosite în performarea actelor ilocutionare nu reprezintă nici acte interacŃionale. una (sau mai multe) faze realizînd tranzacŃia propriu-zisă (Business) şi una (sau mai multe) faze de încheiere (Vale). p. în fine etc). prin cumul de informaŃie. sub 3..

1ăTranzacŃia autor — cititor(i) se realizează.. de obicei. adresarea către un anumit interlocutor.. se individualizează prin modul aparte în care se constituie şi funcŃionează relaŃia emiŃător (E) — receptor (R). In .. legată de distribuŃia fixă a celor două roluri. care posedă capacitatea de automultipli31 care .. // (c) distanŃa variabilă care-i separă — în spaŃiu şi timp — pe E şi R /ăLiteraritatea se defineşte însă în raport cu o structură particulară a situaŃiei de comunicare.) în categoria secvenŃelor recurente sînt incluse şi secvenŃele preliminare (pre-sequences. în fond. înzestrate cu toate atributele „umanităŃii". B: Joi? (B iniŃiază corectarea prin reluarea elementului considerat inexact. 2.în pasajele de relatare. pe baza reperelor oferite de text. satirice a autorului. semnalînd adăugarea unor modulatori. determinat. se grefează alte relaŃii. dar este efectuată. etc). marcat printr-un grad mai ridicat de complexitate structurală (adesea prin apariŃia unor elemente care „prefaŃează" replica). de exemplu: A: L-am văzut joi seara. Levinson remarcă frecvenŃa relativ redusă a corectării de către alŃii (other-repair) a E (Levinson. de obicei. care decurg din condiŃia de mimesis a literaturii sau din cerinŃele anumitor genuri ori specii/Organizarea textului literar suportă deci rigorile a două tipuri de restricŃii: unele determinate de modul specific de manifestare în literatură a funcŃiei referenŃiale a comunicării. (A se autocorectează. poate că . p. mediată şi regizată. în naraŃiunea „clasică". PrezenŃa unui alt tip de replică (dispreferred / marked second). se poate menŃiona prezenŃa unor secŃiuni de iniŃiere (opening sections) şi de încheiere (closiny sections) (vezi şi structura confruntărilor.) A: Pardon. exprimînd intenŃiile acestuia. Nivelul secvenŃelor recurente include acel tip de schimburi care presupun corectări (explicite sau implicite) ale unor elemente dintr-o replică anterioară. printr-o întîrziere nedorită într-un moment sau altul al discuŃiei.ăPersonajele nu sînt decît în aparenŃă autoare ale replicilor lor. de cel care a comis eroarea (self-repair). salut —salut.Un rol important în acest sistem de organizare locală a conversaŃiei îl au aşa-numitele perechi de adiacentă (adjacency pairs): întrebare—răspuns. ofertă — acceptare/refuz. de obicei. 3. O competenŃă comunicativă deficitară a personajelor — excluzînd cazul nerelevant al scriitorilor inabili — devine astfel un indiciu clar al atitudinii critice. pentru 30 a se evita contrarierea partenerului printr-o grabă prea mare sau. vezi Todorov. 392—394). este semnal al unui comportament strategic. discuŃia cu conŃinut tranzacŃional etc). ele sînt. 1972. / (b) natura definitivă a formulărilor. esenŃială este ipostaza scriitorului creator de personaje. care constituie obiectul cercetării de faŃă. vineri. nemarcat (preferred j unmarked second). altele dependente de convenŃiile care definesc anumite forme literare. pentru că. caracterizată prin faptul că. ca act de comunicare. 341)..„. SecŃiunea iniŃială. Fiecare dintre replicile din prima parte a unei perechi are un corespondent relevant. asupra cărora E nu poate reveni (de unde şi atenŃia deosebită acordată modului de codare a intenŃiilor comunicative). „manevrate" de scriitor. Corectarea poate fi iniŃiată de un interlocutor. dar mai ales cea finală reclamă. în asemenea cazuri (cred că . p. 1983. dimpotrivă. de fapt. discuŃia între prieteni. cu structuri specifice fiecărui tip de discuŃii (de exemplu. în cazul prozei narative. inclusiv cu un comportament verbal specific Autorul modelează o lume ficŃională după tiparul celei reale şi imită schimburile verbale curente.. un comportament strategic. şi indirect — în pasajele de reprezentare a raporturilor de comunicare dintre personajăe (pentru distincŃia relatare — reprezentare. care implică. conversaŃia telefonică. en-counters în terminologia lui Edmondson). TEXTUL LITERAR DIN PERSPECTIVA PRAGMATICII M Interpretarea pragmatică a textului literar porneşte de la ideea că literatura. St. . compliment — acceptare/refuz etc. prin natura lor. toate enunŃurile dintr-un text sînt forme de manifestare ale unui E unic. Literatura are posibilitatea de a exprima o intenŃionalitate de gradul al doilea. sub o dublă formă: direct -.. de respectarea cerinŃelor principiului politeŃii. creînd o diversitate de interlocutori şi situaŃii de comunicare ale căror caracteristici trebuie refăcute de cititor prin predicŃii. Vezi. pe fundalul general al relaŃiei de bază E — R — concretizată ca relaŃie între scriitor şi cititor(i) —. care verifică oportunitatea abordării unui subiect şi se corelează strîns cu succesiunea de mişcări conversaŃionale care urmează.. invitaŃie — acceptare/refuz. schimburi preliminare — pre-exchanges în terminologia lui Edmondson). Desigur că unele dintre trăsăturile textului literar derivă din condiŃia sa de text scris: /(a) univocitatea relaŃiei E — R. am impresia că . în legătură cu organizarea generală a conversaŃiei.

roman lipsit de o componentă finală a cadrului).]. posibilitatea de a-şi verifica predicŃiile asupra forŃei ilocuŃionare şi a semnificaŃiei enunŃurilor atribuite diverselor personaje şi împiedicîndu-1. se furişase în grajdul cailor. fie că îşi asumă o identitate de împrumut (aceea a unui personaj — vezi. iar cele două fete. 27) şi releva faptul că. 1971. La Sadoveanu. în care autorul tinde să se distanŃeze cît mai mult de enunŃurile sale. 7 — 8).lumina acestor consideraŃii.] Moromete se uită Ńintă la el înŃelegînd pentru ce ieşise vecinul şi nu răspunse la întrebare. chiar şi cel mai obiectiv autor îşi asumă. Relatarea capătă astfel valoarea unei confesiuni — reale sau mimate—. de exemplu. [. „Falsitatea" unei asemenea condiŃii a determinat căutarea unor modalităŃi de expresie care să permită o apropiere mai mare de datele situaŃiilor de comunicare obişnuite şi.. Multiplicarea naratorilor se realizează în forme foarte variate.. iar omniscienŃa devine explicabilă prin caracterul adevărat sau pretins memorialistic al expunerii. manifestarea directă a „vocii" autorului numai în povestireacadru (vezi. oferindui. de exemplu. care presupune situarea autorului pe poziŃia unui narator lipsit de „stare civilă". structurile epice bazate pe raporturi de incluziune presupun. în Creanga de aur.. se vedea că nu o astfel de apariŃie aştepta el. „Autorul nu pretinde decît că ştie atît cît ştie orice om care trăieşte în societate" (ibidem. în mod necesar. prin menŃiuni explicite asupra gesturilor şi atitudinilor personajelor. „Era începutul verii") şi personajele („Familia Moromete se întorsese mai devreme de la cîmp. faŃă de Amintiri din copilărie). Reconstituirea biografiei lui Caty Zănoagă-Ciocîrlan. în textul literar... cele mai multe schiŃe ale lui I. naratorul-autor pre-tinzîndu-se a fi unul dintre auditori. spre deosebire de textele aparŃinînd altor stiluri funcŃionale. fie că îi împrumută naratorului propria sa identitate (dar nu. Cara-giale. în eseul Noua structură şi opera lui Marcel Proust. Nilă. Al treilea băiat. p. la Proust. 8). semnalînd capacitatea de dedublare a eroului („Se uită numai o dată la el. [. La fel făcuse şi al doilea fiu. în acelaşi timp. unul dintre personajele romanului Scrinul negru. Hanii-Ancutei. Ultima noapte de dragoste.]. Sadoveanu apelează la convenŃia manuscrisului încredinŃat. se dăduse jos din căruŃă [. povestirile incluse sînt atribuite unor personaje diverse (ca în Hanu-Ancutei) sau aceluiaşi personaj (ca în Aventurile şahului). Achim.. cel mai mare dintre copii. ăJPxciza lui Augustin Buzura se caracterizează prin alternanŃa imprevizibilă între ampla confesiune a . de fapt.]. autorul adoptînd postura de simplu editor.. dar trecu peste asta"). ca şi cînd nu s-ar fi întîmplat nimic. Să ne reamintim începutul romanului MoromeŃii al lui Marin Preda (p.. chioruie!» şopti atunci Moromete pentru el însuşi. precum şi un contrei 32 total asupra psihologiei. şi propria sa biografie — vezi. să atenueze sentimentul de „ficŃiune" al cititorului. diversificarea perspectivei naraŃiunii nu Ńine de o tehnică a configurării textului. «. ci este programatică.. Moromete tatăl trăsese căruŃa [. în care naraŃiunea este apersonală. de exemplu.. integral enunŃurile. a modului de gîndire şi de acŃiune al eroilor săi. Camil Petrescu afirma: „Eu nu pot vorbi onest decît la persoana I" (Camil Petrescu. apoi răspunse foarte binevoitor: [. Structura relatării în proza „clasică". O astfel de modalitate o constituie substituirea relatării la persoana a IlI-a. Părea de la sine înŃeles că mama rămînea să aibă grijă ca ziua să se sfîrşească cum trebuie") şi scena imediat următoare: discuŃia dintre Moromete şi Bălosu (p. Această convenŃie literară implică o abatere fundamentală de la realitatea raporturilor de comunicare curentă: naratorul-autor are o libertate absolută de mişcare în spaŃiu şi în timp. [. L. [.. Autorul poate abandona temporar rolul de narator şi.. în romanul Patul lui Procust..] Paraschiv. caz în care autorul ne apare ca unul dintre eroii întîmplărilor narate. semnalînd contradicŃia intrinsecă a omniscienŃei romancierului. întîia noapte de război). în care intervenŃiile auctoriale relevă pentru cititor natura strategică specifică a conversaŃiei moromeŃiene. de exemplu. să se lase indus în eroare de aparenŃe.]. prin relatarea la persoana I.] Vecinul avu bănuiala că aceste cuvinte nu sînt chiar atît de nevinovate cum s-ar fi putut înŃelege din glasul cu care fuseseră rostite. plecaseră repede la gîrlă să se scalde.. apelează la pretinse documente introduse in extenso în text — foarte adesea scrisori schimbate de personaje — sau cedează eroilor săi dreptul de a relata anumite întîmplări ai căror martori sau protagonişti au fost. Să nu uităm că.. se întemeiază pe stratagema literară consacrată a scrisorilor găsite într-o mobilă achiziŃionată accidental. sporind caracterul verosimil al celor prezentate. părînd a recunoaşte implicit limitele posibilităŃilor sale de cunoaştere.. Aventurile şahului şi chiar Creanga de aur. Pasajele de relatare îi furnizează cititorului informaŃia cu caracter orientativ necesară decodajului. timpul („cu cîŃiva ani înaintea celui de al doilea război mondial". prin aceasta. în care naratorul-autor defineşte coordonatele de bază ale acŃiunii: locul („în cîmpia Dunării"). Rămas singur în mijlocul bătăturii. p. îl plasează pe naratorul-autor în postura unui individ omniscient. de obicei. 28). Tita şi Ilinca.. Pe mă-ta şi pe tine.

Gaitiany păru alarmat de ideea de a trebui să facă un gest de caritate. în romanul Patul lui Procust. în Hanu-AncuŃei. statutul naratorului se caracterizează printr-o anumită ambiguitate: povestirea-cadru pare a fi realizată din unghiul de vedere al autorului. fără să se treacă la un alineat nou (pers.R. a IlI-a la pers. este cu . cu irişii şterşi. continuă vînzătorul de siringi cu aceeaşi politicoasă persiflare. 3 — C-da 1354 33 în romanul Vocile nopŃii. îi arătă marfa întinsă pe jos. Printre modalităŃile de „deficŃionalizare" a literaturii se numără suprimarea sau reducerea la minimum a intervenŃiilor naratorului-autor. ca în romanul Gabrielei Adameşteanu DimineaŃă pierdută. ci şi în interiorul aceluiaşi capitol. Ari.F. I. II. în cursul aceleiaşi fraze: s. sub 2. cu romanul Scrinul negru. deşi după ce toată truda casnică lua sfîrşit.) ArăŃi foarte bine. 214. de exemplu. ci adevărul. 34 care apare.). mari. vezi infra. explicîndu-le în detaliu mişcările şi strategiile conversaŃionale.. cel mult. de exemplu.. Să se compare. 15. cap. dialogînd cu alte personaje (vezi. sub 2. Cadou. [. a III-a-»pers.. schimbarea persoanei relatării se înregistrează nu numai la început de capitol (pers. ca în acest fragment. în romanul Refugii regăsim procedeele de relatare din Vocile nopŃii (cf. Istorisirea Zahariei fîntînarul). ce suna în acel Mici ca o ironie. in loc de alt răspuns. ca Amici. De remarcat că naratorul-autor îşi însuşeşte modul eroinei de a judeca lucrurile. desprins de orice temeiuri subiective. Confesiunea protagoniştilor poate lua şi forma unui amplu monolog interior. \utoriil îşi lasă personajele să se manifeste „liber". a IlI-a. pentru care nu contează individul. pentru că ele modifică datele tranzacŃiei autor-cititor(i). 79). Interpretarea acestor date nu este întotdeauna simplă. 387) sau chiar în cuprinsul aceleiaşi fraze (pers. cercetîndu-ma îngrijoraŃi. se poate recunoaşte o perspectivă unică asupra întîmplărilor.3. înŃelegeam înspăimîntător de limpede că nu mai este nimic de făcut. cap. de aceea nu te-am recunoscut.asistă" îndeaproape personajele. zîmbind interogativ: — Cine sînteŃi? — Nu mă mai cunoşti. în care se creează impresia că autorul descoperă poanta in final.Re atunci excludea posibilitatea unei rupturi. Structura replicilor şi organizarea dialogului sînt însă astfel realizate... gradul de ambiguitate a statutului autorului este şi mai ridicat. cînd nu mai era nimic de făcut sau de pregătit. ci şi schiŃe ca 0 lacună. Mici economii etc). RenunŃarea la autoanaliză este legată întotdeauna de momentele de confruntare directă a eroului sau de rememorare a unor confruntări ale acestuia cu o autoritate alienantă. p.. .2.. şi mă îngrozeam de răceala ce mă invada . m-am schimbat mult. p. Romanul oferă însă posibilitatea unei viziuni mai cuprinzătoare asupra celor relatate prin apelul la un procedeu compoziŃional suplimentar: introducerea scrisorilor primite de Ioana Olaru de la fostul ei soŃ (pentru funcŃia scrisorilor în acest roman. Comentariul pragmatic al textului narativ trebuie să Ńină seama de asemenea „trucuri" literare care definesc perspectiva relatării. cînd rămîneau numai ei doi şi încercau să se apropie. C.] Doctorul Zănoagă deveni grav: — Ce face Filip? — Băiatul? E bine. (Cu ton confidenŃial. II. să cumpere ceva.. 12. I.4). I->pers. cap. în care G. ilustrativ pentru tutela exercitată de scriitor asupra cititorului: w— Bună ziua.. ai tatii. trecerea de la pers. încît să confere la lectură valorilor implicate de scriitor transparenŃa necesară. apelînd cu precădere la reprezentare şi reducînd elementele de relatare la rolul de a oferi cititorului succinte indicaŃii de cadru. Căli-nescu îşi . a cărei ironie nu scăpă lui Gaittany. dar există momente în care naratorul se manifestă el însuşi ca unul dintre drumeŃii de la han. cap. am întîlnit alŃi ochi. p.]"). să trăieşti! Ce mai faci? Doctorul. la poartă. la începutul eap„ 2." — p. înŃeles ca valoare absolută. surprins.. Acesta deschise braŃele în aer. 453: „Nimic nu-z semnala iminenŃa unui pericol. în ciuda diferenŃelor de structură formală a textului. 42). Căută să scurteze întrevederea: — Te felicit! zise el dind drumul unui cuvînt absurd şi convenŃional.eroilor şi pasaje de naraŃiune apersonală. I. între-bîndu-ma: [. pentru că referirile la biografia reală a lui Camil Petrescu se îmbina în text cu relatarea unor momente petrecute în compania personajelor a căror condiŃie ficŃională este subliniată explicit (vezi infra. tovarăşe Gaittanyl Cuvîntul „tovarăşe" fu pronunŃat cu o subliniere subtilă. a III-a-+pers. schiŃele lui Caragiale (nu numai cele structurate formal asemenea scenetelor. însă. — Ooh! se entuziasma factice Gaittany. łi-ai ras mustaŃa. astfel încît.3. Sînt doctorul Zănoagă. ca spectator al unor scene în curs de desfăşurare. o dată cu cititorul.

al vîrstei. Acceptarea rolului de R al unei naraŃiuni literare este deci în strînsă legătură cu selecŃia operată de autor atît la nivelul „histoire". incită la meditaŃie etc. Din punctul de vedere al pragmaticii. p. nu numai persoana socială. 1981. ns. Autorul trebuie să-i creeze lectorului sentimentul că întîmplările pe care le prezintă merită să fie povestite.2). I. tendinŃă determinată de o atitudine similară. Natura anticipativă a strategiilor auctoriale.Gaittany privi în toate părŃile. ha". — Cine era amicul? întrebă Ioanide. termină propoziŃia: — . Aşa mi s-a spus cel puŃin. sexului etc. sub 3. mimesisul literar angajînd. cît şi aspecte legate de structura pasajelor de reprezentare a comportamentului verbal al personajelor. care a fost înmormîntată ieri. Cititorul are. este cu Hangerlioaica. neobişnuite. retoric şi ludic — îl implică pe cititor: acesta este coparticipant la mimesis. (au acea calitate desemnată în engleză prin termenul tellabilitij — vezi Pratt.şi al microstructurii discursului (pentru distincŃia hisloire — discours. e drept. Aplecîndu-se cu gura la urechea doctorului. îndeplinind aceeaşi funcŃie de a caracteriza o lume prin individualităŃi reprezentative.1) — elemente care constituie esenŃa unificatoare a tuturor varietăŃilor de dialog — în structura schimburilor verbale dintre personaje este deliberată. Diversitatea receptorilor literaturii — mult mai accentuată decît în cazul receptorilor altor categorii de texte — explică diferenŃele existente sub raportul capacităŃii de a identifica „semnalele" oferite de text pentru decodaj. ci şi individualitatea cititorului (Ohmann. Revenit la poziŃia normală. Orice interpretare însă presupune raportarea concluziilor degajate astfel la relaŃia de bază scriitor — cititor(i). relaŃiile şi comportamentul acestora putînd fi discutate ca atare. Deosebirile de ordin sociocultural. II. ordonarea necano36 nică a momentelor naraŃiunii sau modalităŃi de evitare a perspectivei omnisciente de tipul celor semnalate anterior). Gaittany schiŃă un gest de insignifianŃă.3. cu aceea care explică. printr-un grad superior de coeziune şi coerenŃă (vezi Edmondson. se datorează faptului că asumarea condiŃiei de R al unui text literar este o chestiune de opŃiune personală. aşa cum s-a remarcat. 2. cap. Chiar şi un examen superficial poate releva importante diferenŃe structurale între aceste două forme de comunicare dialogală. cît şi la nivelul macro. Doctorul rămăsese însă serios şi Gaittany curmă brusc hohotele. fost deputat şi senator sub monarhie. nerespectarea principiului cooperativ sau a unor maxime conversaŃionale (vezi supra.2. într-un mod foarte îndepărtai.. „lumea" imaginată de scriitor. şi să-1 capteze prin maniera în care povesteşte. subl. psihic. lumea personajelor se autonomizează pentru cititor. reprezintă auditorul căruia îi este destinat discursul ficŃional şi nu are responsabilităŃile care decurg în mod curent din actul receptării (Ohmann. precum şi raŃionalitatea sau iraŃionalitatea strategiilor conversaŃionale ale personajelor depind integral de intenŃiile scriitorului. Deşi constituie o creaŃie a autorului. toate trăsăturile specifice literaturii — caracterul ei mimetic. Gaittany izbucni într-un „Ha. 205). Dialogul literar se caracterizează. 5). „AtenŃia" acordată de scriitor cititorului. interpretînd totul în funcŃie de semnalele pe care le percepe în text.). Aspecte pragmatice ale naraŃiunii literare 1. reflectă tendinŃa oricărui scriitor de a se „plia" la exigenŃele cititorilor. Dialogul literar imită dialogurile reale. astfel. de ochii lumii. apelul la strategiile politeŃii integrative (pozitive) (vezi supra. vezi Todorov. rolul auditorului din situaŃiile de comunicare obişnuite: este un R privat de dreptul de replică. p. sub diverse forme. tocmai pentru că natura. p. au repercusiuni importante în planul receptării. în comunicarea curentă. pentru că sînt neprevăzute. POVESTIRI COMPACTE-POVESTIRI SEGMENTATE . 197-198). p. 1981. în esenŃă. 1977. sub 2. condiŃionate. I. 2. Nenorocitul! 3e 35 Gaittany mistifica insinuînd că cunoaşte superficial pe doctor. reconstruind. în mod similar. care explică atît aspecte legate de structura pasajelor de relatare (de exemplu. 1972. clar în permanenŃă activ. 88 — 39. de obicei. 136—147). de preferinŃele sociale şi morale ale acestuia. etnic.. p. în esenŃă. voind a sugera hazul pe care i-l provoca personajul de care pomenise şi pe care îl dezavua. 1981. la rîndul lor. ha. pe baza datelor textului. cap. 372). dar nu are spontaneitatea acestora. găsind inconvenabil a pronunŃa cuvîntul „prinŃesă" în public. — E un unchi al Caterinei Ciocîrlan. abaterile în această privinŃă trădînd o anumită atitudine a autorului faŃă de personajele sale. şi prin alianŃă era rudă cu doctorul Zânoagă. 3. fiind elaborat în detaliu. căruia ii solicitase în trecut numeroase servicii" (p.

Ceea ce le distinge este forma specifică de realizare a acestei alternări de roluri. 14). De remarcat că. ale naratorului. ' Multe dintre povestirile realizate în conversaŃie sînt declanşate de întrebări ale unui interlocutor. 219): (a) o prefaŃă a povestirii. Dimensiunile nu sînt deci relevante pentru definiŃia povestirii. a formulelor de introducere a unor „glosări" ale enunŃurilor. cap. Schimburile preliminare. decurgînd din înclinaŃia firească a oamenilor de a rememora acŃiuni — proprii sau ale altora —. de Amplificare sau de Dezarmare. respingerea unor afirmaŃii izolate ale naratorului echivalează. pentru că aceasta ar însemna respingerea povestirii înseşi. ExistenŃa acestora permite identificarea unei secvenŃe narative cu faza. pentru că ambele implică asumarea succesivă de către acelaşi individ a celor două roluri posibile. Schimbul verbal principal poate avea forma unei mişcări conversaŃionale ample a unui singur emiŃător. p. care cuprind mişcări conversaŃionale de sprijinire a actului comunicativ: mişcări de Motivare. prezent în aşa-numitele situaŃii de performanŃă (situaŃii de comunicare avînd ca obiect povestitul). 4. Se poate admite că povestirea tinde să-şi stabilească propriile ei norme de acordare a dreptului la cuvînt (Pratt. care alternează în diverse moduri — cazul povestirii în conversaŃie. care are valoarea unei acŃiuni redresive. în procesul concret al povestirii — indiferent de tipul de situaŃie în care se desfăşoară—.l. condiŃia formală minimală pare a fi prezenŃa a mai mult decît un enunŃ {ibidem. povestirile din literatură au dubla funcŃie specifică acestor . prima mişcare de Satisfacere aparŃine povestitorului. de obicei însă fără a suprima secvenŃe constitutive. semnalate de prezenŃa elementelor de declanşare a intervenŃiei verbale.1): (c) reprezintă schimbul 38 verbal principal. care are consecinŃe importante asupra structurii naraŃiunii. p. povestirea este concepută ca o succesiune compactă de enunŃuri (block of talk) ale unui emiŃător. 1972. prcsupunînd colaborarea dintre emiŃător şi receptor(i). sau forma unei succesiuni de mişcări conversaŃionale de tipul Ofertă. (b) înscrierea celui (celor) de faŃă ca R(i) al (ai) povestirii: (c) povestirea propriu-zisă. în cel de al doilea caz. 1978. a aparte-urilor care marchează momente de pauză în naraŃiune etc. ci un constituent marcat. în mod obişnuit. ale cărui intervenŃii sînt. subordonate schimbului principal prin aceea că sint rezultate ale unei strategii comunicative. determinate tocmai de prezenŃa unui interlocutor. particulare. componenta (b) confirmînd existenŃa unui schimb verbal. sub. ca şi schimbul principal pot include mişcări preliminare de răspuns. care relatează unuia sau mai multor auditori o anumită întîmplare. 2. o mişcare de răspuns de Respingere a Ofertei interlocutorului nu este posibilă. fiind determinată de cerinŃele politeŃii negative. Caracterul interacŃional al povestirilor este pus în evidenŃă atît de structura schimburilor preliminare. care nu au consecinŃe asupra desfăşurării ulterioare a naraŃiunii. solicit]nd dezvoltarea anumitor secvenŃe. are drept consecinŃă o tendinŃă a naratorului de a-şi compri39 ma relatarea. ambele tipuri de povestiri au caracter interacŃional. Reformulare. de obicei. Asumarea de către un individ pentru un timp înai îndelungat a rolului de emiŃător impune o anumită negociere cu ceilalŃi. iar (d) validînd rezultatele acestui schimb. (a) verificînd posibilitatea iniŃierii schimbului principal. respectiv. de a le împărtăşi celorlalŃi şi de a le supune judecăŃii acestora (Ylad. 1ă77. p. Considerate dintr-o perspectivă comunicativă. cît şi de utilizarea unor proceduri conversaŃionale curente. 131. 1978. de tipul Ofertă sau Satisfacere a unei mişcări anterioare de iniŃiere a conversaŃiei — este cazul povestirii rituale—. I. Faptul că povestirea nu este constituentul obişnuit al unei perechi de adiacentă întrebare-răspuns. în fond.I. ca unitate interacŃională (pentru Ńoale conceptele utilizate în acest subcapitol. există şi povestiri a căror construcŃie este seg mentală şi care se încheagă prin conversaŃie (cf. p. cu o Cerere de reformulare a datelor povestirii. a formulelor de flatare a interlocutorului. nota 1). Pe lingă acest tip ritual de povestiri. reprezentînd inserŃii sau confirmări ale unor mişcări locale. Preliminarii Povestirea este unul dintre aspectele majore ale activităŃii verbale. Povestirea este completată adesea la cererea interlocutorului. vezi supra. Ca relatări ale unor experienŃe personale. 105). Cerere de reformulare. care intervine cu întrebări. 131). ExistenŃa unor schimburi preliminare se justifică prin faptul că povestirea introduce o dereglare în modul normal de distribuire a rolurilor de emiŃător şi receptor. iar (a) şi (d) — schimburile preliminare şi. Ryawe. ăd) comentariile receptorului(ilor) asupra povestirii. ulterioare. Satisfacere. se pot recunoaşte patru componente (Jefferson. p. în cadrul povestirii rituale — fără să fie tipice — asemenea mişcări pot apărea ca foarte scurte întreruperi spontani. mai ample decît ale interlocutorului (ilor).

deci subsumate principalei modalităŃi de expunere. 5—6. care îndeplineşte funcŃia de rezumat: „într-o 40 toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul AncuŃei" (p. Pratt. este sugerat caracterul particular al substanŃei epice a textului.2.1. şi. Waletzky. 288 — 300). în dependenŃă strînsă de momentul în care fiecare dintre drumeŃii de la han îşi asumă rolul de povestitor. de fapt. se realizează prin secvenŃele obligatorii de orient a r e. compoziŃionale şi de realizare lingvistică. Dialogurile sînt. auditori. să sublinieze varietatea modalităŃilor concrete de realizare a acestor tipare la acelaşi autor şi la autori diferiŃi. urmăresc să pună în evidenŃă existenŃa uncr tipare structurale unice şi. de obicei. în cadrul secvenŃei narative se actualizează numai rolurile de emiŃător şi de auditori. după cum diferenŃele importante care separă cele două tipuri de situaŃii comunicative se reflectă în deosebiri esenŃiale. (a) PrefaŃa este constituită dintr-o secvenŃă de schimburi verbale preliminare. elemente integrate sintaxei narative: intensificatori sau comparatori (elemente prin care acŃiunea relatată este raportată la alte acŃiuni posibile. precum şi prin două secvenŃe opŃionale: rezumat şi cod a. Aducerea succesivă în scenă a povestitorilor prin pasaje portretistice realizează. prin auto-selectarea ca emiŃător a personajului care îşi va asuma rolul de narator după momentele de tăcere care încheie faza precedentă (excepŃie fac numai povestirile Fîntîna dintre plopi.. neîntreruptă de intervenŃii ale auditorilor. Considerînd fiecare povestire drept o fază conversaŃională specific configurată. de comunicare. în majoritatea cazurilor. 7). Orb sărac şi Istorisirea Zahariei ftntînarul).relatări: de transmitere a unor infor-piaŃii şi de evaluare. avînd ca obiect texte tipice pentru povestirea rituală şi pentru povestirea în conversaŃie. „la Hanul AncuŃei"). Momentul înscrierii celorlalŃi ca auditori nu este concretizat în mod sistematic în structura textului. povestirile cuprind şi pasaje dialogate.. ci de momente de tăcere. prin juxtapunerea unor naraŃiuni independente.. în acest caz. p. 1. Prima funcŃie. „Dar asta s-a întîmplat într-o depărtată vreme . infra) fiecare dintre naraŃiunile individuale. constituite tocmai de „poveştile" ascultate. a nucleului narativ. 12—14). 1977. FuncŃia evaluaŃi v ă îşi găseşte expresia în forme variate. povestirile nu sînt urmate de comentarii sau de referiri ale celor care au ascultat-o. drept componente de bază. Modul de structurare a orientării constituie un important element de racord între povestirea-cadru şi povestirile subordonate. paginile imediat următoare detaliind informaŃiile primare (cf. îndeplinind funcŃii conversaŃionale precise. care marchează crearea aşa-numitelor transition releuance places (cf. p. în raport cu acest rezumat. tranziŃia spre episoadele care prefaŃează (v. configurarea lineară a complicării. receptor. Structura celor mai multe povestiri subordonate include. M. o p r e f a Ń ă — realizată sub forma unei discuŃii între cîŃiva dintre oamenii adunaŃi la han. 1978. mai ales. testînd disponibili- . de obicei. De la prima frază. Analizele care urmează.. integrate în grade diverse în structura narativă: de la elemente exterioare: comentariul naratorului. Accentul va cădea asupra rolului interacŃiunii verbale în configurarea naraŃiunilor. 38 — 78). martori ai acŃiunii. cel care include naraŃiunea propriu-zisă. Sacks et al. deci semnalează faptul că rolul de emiŃător a devenit disponibil. începutul unei faze noi este marcat.povestirii în povestire". prezentarea personajelor — cealaltă componentă a orientării — este discontinuă. 1981. „Trebuie să ştiŃi dumneavoastră că hanul acela al AncuŃei nu era han. cu participarea celui care urmează să relateze întîmplarea menŃionată în titlul capitolului — şi povestirea propriu-zisă—. Am folosit termenul naraŃiune pentru a desemna forma de comunicare specifică povestirilor. Strategii conversaŃionale în naraŃiune 1. dacă în secvenŃa care prefaŃează naraŃiunea se actualizează toate cele trei tipuri de roluri posibile: emiŃător. relatate. SimilarităŃile privind situaŃia de comunicare între naraŃiunile spontane şi cele literare explică similarităŃile de structură dintre acestea (vezi demonstraŃia realizată de M. Sadoveanu. Dacă fixarea coordonatelor temporale şi spaŃiale ale naraŃiunii de bază se realizează simultan cu rezumatul („întro toamna aurie". vezi Labov. apare ca naturală." — p. imaginate sau realizate) (pentru structura si funcŃiile relatărilor despre experienŃe personale. şi. în Pratt. pe nesimŃite. — era cetate" — p. c o m p licăre şi rezolva r e a acŃiunii. IntervenŃiile de acest tip au rolul ca. Ca atare. De asemenea. subordonate schimbului principal. Povestirea compactă (rituală). în acelaşi timp. romanul Hanu-Ancufei este construit prin integrarea celor nouă povestiri ale personajelor ca unităŃi componente ale complicării naraŃiunii-cadru. L. respectiv. la elemente incluse în Ńesătura narativă: comentarii ale eroului sau ale altor personaje. p. 5). în afara relatării propriu-zise. HanuAncutei Considerat exemplu tipic pentru tehnica . Aceste schimburi reprezintă o modalitate convenŃionalizată de utilizare strategică a limbii. indiferent de faptul că. presupunîrd exprimarea propriului punct de vedere asupra celor relatate.2.

].. Respingînd interpretarea zodierului. să restrîngă valabilitatea afirmaŃiei acestuia la situaŃia utilizării ironice. de propunere a unei teme (Ofertă).. integrată unui schimb preliminar. care capătă explici rolul de declanşator al povestirii. echivalînd cu Satisfacerea cererii de explici tare. în interiorul unei mişcări conversaŃionale unice. Adesea. în majoritatea cazurilor. şi alta. cu care m-am fudulit eu în tinereŃele mele şi la care s-a uitat cu mare uimire chiar măria sa Vodă Mihalache Sturza" (p. 9). subordonate celei iniŃiale: „Asta-i o poveste pe care aş putea să v-o spun. «O) — şi alta — cuplată cu prima întrebare — de Ofertă a unei noi teme. Mişcarea următoare. 9). concepute ca o ilustrare printr-un alt exemplu a validităŃii acestei afirmaŃii. în locurile acestea. 101). Schema ar fi deci: Ofertă—►Cerere de reformulare —► Reformulare= Satisfacere Schimb preliminar NaraŃiune Povestirea Iapa lui Vodă este prefaŃată de o discuŃie între comisul IoniŃă — viitorul narator — şi moş Leonte Zodierul. nu-mi mai pot aduce decît cu greu aminte de-o întîmplare ca aceea" (p. intuită de emiŃători. putem identifica o mişcare conversaŃională amplă a celui care îşi asumă de la început rolul de emiŃător — Ienache coropearul —.]. Sugerarea temei se realizează n cadrul unei mişcări de Motivare (cf. Dar pot spune că. personajul care iniŃiază o fază conversaŃională introduce în replicile sale. ReflecŃia menŃionată constituie. de exemplu. Cererea lui moş Leonte de reformulare a acestui enunŃ. prin introducerea unor elemente de clarificare. rezumatul naraŃiunii (vezi infra. 10). elemente unilateral cunoscute. explicaŃiile necesare se structurează sub forma unei relatări închegate. cel puŃin. povestirea este elicitată prin întrebări. pentru că interlocutorii cer clarificarea semnificaŃiei lor. Centrul de interes se deplasează spre noul emiŃător şi. aparŃinînd comisului IoniŃă. Prima intervenŃie conversaŃională a ciobanului Constandin Motoc include referirea aluzivă la tema pe care acesta intenŃionează să o dezvolte: „Dar eu rîd. subordonata introdusă prin ici) care.41 taica auditorilor pentru un alt proces de receptare. structurată sub forma următoarei succesiuni de mişcări conversaŃionale: Ofertă-» OpoziŃie exprimată ironic -> Respingere a obiecŃiilor & Motivare -> Ce re re de reformulare parŃială-> Satisfacere parŃială & Ofertă a unei teme subordonate celei clintii —►Satisfacere. de altfel. căci mi-am adus aminte de-un prietin. să determine declanşarea schimbului principal. fiind percepută de ceilalŃi ca semnal neambiguu al unei intenŃii de a relata. carele mi-a spus că. sub (c 1)). o dublă funcŃie: de evaluare — separată printr-un mare interval de timp— a povestirii (sau chiar a povestirilor) precedente şi de declanşare a povestirii celui care o formulează. solicită printr-o întrebare („Ce întîmplare?" — p. ReflecŃiile comisului introduc o temă de discuŃie („Cal ca mine n-are nimeni" — p. PrefaŃa se continuă în mod firesc în naraŃiune. . Reformularea. de tip disjunctiv: „Era tot aşa de slabă?" (p. s-au întîmplat lucruri care astăzi nu se mai văd" (p. Cum enunŃurile în care apar reprezintă. ca presupoziŃii aparŃinînd fondului comun participanŃilor la discuŃie. comisul motivează mişcarea iniŃială incluzînd. prin „glosarea" termenului „întîmplare". conştientizată sau. 1978. printre argumente. p. o probă a faptului că relaŃia dintre istorisirile care compun HanuAncuŃei este o relaŃie tipică de series of slories (Ryawe. prin mijloace tactice diferite. şi să nu spun la nimeni ce i s-a întîmplat lui într-o vreme. îndeplineşte. Procedura este convenŃionalizată. [. 9). Altfel spus. Aceste elemente funcŃionează ca declanşatori ai povestirii următoare. în vremea veche. este mişcarea sub forma căreia se realizează naraŃiunea însăşi. în Cealaltă AncuŃă. 133) reformularea parŃială a enunŃurilor interlocutorului.. Paralela care urmează între vremea de acum şi „vremea veche" serveşte la integrarea progresivă a naraŃiunii în cadrul conversaŃional creat. întreruptă de o scurtă intervenŃie de încuviinŃare (deci de o mişcare de Satisfacere) a comisului IoniŃă. Schimburile preliminare sînt reduse la un minimum de mişcări conversaŃionale şi în JudeŃ al sărmanilor. Schimburile preliminare determină impunerea. [.. Răspunsul comisului implică două mişcări coordonate: una de Satisfacere — cuplată cu întrebarea disjunctivă: „Se-nŃelege" (p. ReflecŃia cu care se deschide povestirea: „într-adevăr. personajul care rupe tăcerea vrea să verifice dacă există posibilitatea materializării intenŃiei sale de a povesti ceva. se realizează prin două întrebări. consolidează caracterul de Strategie anticipativă inerent acestui tip de schimburi. prilej pentru moş Leonte ca. de cele mai multe ori. Mi-a povestit cîte a pătimit. sub aparenŃa acordului cu interlocutorul („într-adevăr" — p. dacă m-asc uitaŃi" (p. una mai generală: „Cum s-a uitat cu uimire?". pe acela care va constitui rezumatul (vezi infra sub (c 1)) povestirii următoare: „Se trage dintr-o iapă tot pintenoagă. 120—121). de fapt. 133). a noii teme. subordonată. TranziŃia de la dialog la naraŃiune urmează traiectorii de o complexitate variabilă. 9).

Nici cele două povestiri ale orbului sărac: cea autobiografică şi cea despre vremea Ducăi-Vodă. 45). pentru a dilata răspunsul într-o suită narativă. care adoptă strategia de a-şi determina interlocutorul — căpitanul Neculai Isac — să formuleze el punctul ilocuŃionar: povestirea nu este solicitată direct. căci avem vreme destulă" — p. PrefeŃele acestor povestiri combină un schimb iniŃiat de personajul care îşi va asuma rolul de narator (călugărul Gher-man şi. ca răspuns la o remarcă a prietenului său („De cînd ne-am despărŃit însă. a întimpinat răzeşul" — p. moş Leonte) cu o suită ' ~J ! l—: e-ijî-<-■-:»-de schimburi înlănŃuite. care. Mişcarea de răspuns a interlocutorului introduce termenul care va declanşa întregul lanŃ ulterior de schimburi coordonate şi. a unui nou schimb: istorisirea răzeşului. avînd valoarea unei inserŃii cu funcŃie Sl Trificare. El îşi cîştigă dreptul la cuvînt după ce cîntă si foloseşte prilejul de a fi selectat ca vorbitor de către comisul IoniŃă. Prima prefaŃă la Fîntina dintre plopi se configurează în cadrul structurii interacŃionale Ofertă -»Satisfacere. Integrarea ei In contextul conversaŃional este asigurată de factori care depăşesc planul verbal: cunoaşterea „tradiŃiei" de la Ilanu-AncuŃei de către negustorul care nu este la prima sa vizită acolo şi curiozitatea celor prezenŃi faŃă de noul venit. replica de la „Cînd am văzut întăi balaurul". inclus în enunŃurile preliminare ale naratorului printre presupoziŃii. cerşetorul orb nu este iniŃiator al schimbului verbal care are drept mişcare finală naraŃiunile. schimbului anterior valoarea unei prefeŃe.Această afirmaŃie conferă. Relatările sale nu sînt anticipate de alte secvenŃe. părinte. Relatarea Iui Dămian Cristişor este . 68). discuŃiile anterioare nu conŃin ele44 nente care să o proiecteze. au în comun faptul că sînt deschise de o dublă prefaŃă. de cele ce spui. Sînt şi alte situaŃii în care nu cel care va avea rolul de povestitor rupe tăcerea. în povestirea Har alambic. ea conduce treptat la elicitarea istorisirii. încadrînd un schimb al cărui iniŃiator este comisul. consemnînd autoselec-tarea comisului ca narator. 41) cu una de Propunere a altei teme. consemnînd disputa dintre comis şi moş Leonte pentru asumarea rolului de narator. 44). Negustor lipscan are un statut aparte prin lipsa prefeŃei. a cărei marcă grafică o constituie punctele de suspensie. Cuvîntul care declanşează istorisirea lui moş Leonte este rostit însă de alt personaj." — p. prima mişcare aparŃinîndu-i întotdeauna comisului IoniŃă. de obicei. Povestirea Balaurul începe prinŃr-un pasaj de racord cu cea precedentă.benevolă". în ansamblu. discuŃia care se încheagă între cei prezenŃi la han conduce spre investirea unuia dintre ei cu un asemenea rol. căpitanul se angajează să dea o explicaŃie. văd că ai pierdut o lumină" — p. Acceptarea propunerii avansate determină iniŃierea. De remarcat că. care îi adresează o întrebare. Schimburile înlănŃuite realizează structuri interacŃionale de tipul Ofertă-ăSatisfacere. iar cealaltă — viitorului povestitor. întrerupînd mişcarea de introducere a temei noi. de exemplu. 42 43 tematic celui dinŃii. relatarea apare ca ultima mişcare de Satisfacere din lanŃul de schimburi. explicarea lui fiind dezvoltată într-o structură narativă completă. moş Leonte. Reunind o mişcare de aparentă Satisfacere a Ofertei comisului („S-ascultăm povestirea comisului . şi prima parte a prefeŃei are o structură segmentată: schimburile iniŃiate de călugăr. Două povestiri prezintă similarităŃi în configurarea prefeŃei: II<j-ralambie şi Balaurul. pînă la „Atuncea ani văzut întăi balaurul" — p. A doua prefaŃă apare într-un episod de inserŃie. în amîndouă povestirile. includ mişcări de Satisfacere realizate sub forma tăcerii.. de Motivare a unei atitudini. Îq ambele cazuri. Verificîndu-şi intuiŃiile şi memoria cu ajutorul comisului . povestirea. Dintre povestirile al căror narator se autoselectează ca emiŃător. AncuŃa îi dă parŃial o altă formulare. respectiv. printr-o amplă mişcare de Ofertă. cu funcŃia strictă de răspuns la întrebare (cf. 43). considerată insuficientă şi urmată de invitaŃia de relatare completă („Spune repede. capătă. ci promisă de narator. în ultimă instanŃă. Fîntîna dintre plopi sau Istorisirea Zahariei fîntînarul. în acest caz. devenit liber. acceptată de bătrîn. Partea a doua se deschide printr-o mişcare strategică a comisului.. deşi diferite ca structură. Numai că. Bătrînul oferă mai întîi o variantă rezumativă. sugennd faptul că povestirea făcea parte din repertoriul zodierului. el face obiectul întrebărilor comisului. moş Leonte!" — p. Vezi. valoarea de Respingere a mişcării conversaŃionale precedente. de fapt.. 29). iniŃiativa verbală aparŃinîndu-i comisului IoniŃă. intervenŃia zodierului. Ca declanşator funcŃionează cuvin tul care dă titlul povestirii. nu au prefaŃă. bazată pe anticiparea unei posibile reacŃii a călugărului („Mă vezi prea mirat. fragmentată prin scurte inserŃii dialogale. există uşoare variaŃii ale schemei descrise. Replica ei traduce o dorinŃă spontană de verificare a exactităŃii propriei memorii („Cînd ai văzut întăi balaurul. Cît priveşte suita următoare de schimburi IoniŃă -♦moş Leonte.

de a-1 determina pe Zaharia să formuleze el punctul ilocuŃionar şi. Orb sărac) sau invitaŃii (Balaurul.(„Aista-i omul cel din łara-de-Jos. 207). #Dămian Cristişor cere încuviinŃarea căpitanului Neculai Isac („Dacă doreşti. Elicitarea povestirilor prin întrebări (Hara-lambie. cucoane IoniŃă?" (p. de asemenea. implicit. sub (b)). căpitane Neculai. care nu se încheie însă printr-o mişcare de Satisfacere. în prezenŃa călătorilor adunaŃi la han. determinat de specificul constituirii şi al funcŃionă46 rii comunităŃii de la han. formula care funcŃionează ca declanşator al povestirii: „Numai să-Ńi spuie ce i s-a tntîmplat. NaraŃiunea sa este precedată de o secvenŃă cu structura solicitare indirectă ->acord (exprimat în numele colectivităŃii de moş Leonte): „— Asta-i o poveste pe care aş putea să v-o spun. la vad la TupilaŃi" — p. aparent declinîndu-şi competenŃa. interlocutorii fiind naratorul-autor-personaj şi liŃa Salomia. dar nu aşteaptă răspunsul acestuia. ultima mişcare de răspuns 45 conŃine într-un enunŃ care anticipează evaluarea. IntervenŃia bătrînei pune în relaŃie cele două prefeŃe. Zaharia adaugă cîteva detalii. Mai mult. AncuŃa. Vezi. refuzul de a răspunde solicitării. anticipînd evaluarea prin menŃiunea „Era o poveste înfricoşată" (p. Prima prefaŃă. O explicaŃie similară are solicitarea acordului de a povesti şi. Şi acest schimb preliminar are structura Ofertă-)-Satisfacere. JudeŃ al sărmanilor. Salomia se adresează celui pe care îl consideră în măsură să efectueze mişcarea de Satisfacere: fîntînarul. care furnizează o versiune simplificată la maximum a istorisirii. prin aceasta. cu toate că acordul nu este unanim. Ca în majoritatea povestirilor. 68). dar iniŃiativa verbală îi aparŃine hangiŃei. 109).. dacă m-ascultaŃi. cu deosebirea că semnificaŃia de simplă mişcare conversaŃională strategică este mai pregnantă în această povestire.. dar şi de comisul IoniŃă. povestirea se adresează. de care vorbea maică-mea. comisul IoniŃă nu îşi începe relatarea decît după ce se asigură că toŃi cei de faŃă sînt dispuşi să asculte. în care povestirea începe să se depene. 69). naratorul-autor-personaj. (b) Momentul constituirii celorlalŃi înt r-u n grup de auditori nu are întotdeauna mărci explicite în roman. determină un transfer de destinatar: proiectată ca relatare pentru un vechi prieten. şi infra. al cărei purtător de cuvînt devine însuşi autorul-narator-personaj (cf. în mod firesc. Este vorba de mişcări anticipative. dar întrebarea sa ulterioară. tuturor celor prezenŃi. reformulînd mişcarea iniŃială. alimentează curiozitatea celorlalŃi. fiindcă primul nu manifestă acea disponibilitate verbală care îi determină pe toŃi ceilalŃi naratori să dea curs acŃiunilor de elicitare a relatării. funcŃii diferite. pentru a fi mai explicită. vorbi el. dovedeşte. Istorisirea Zahariei fîntînarul) presupune. Specific pentru această povestire este faptul că ea se încheagă prin colaborarea permanentă dintre Zaharia şi Salomia. 69) şi. Mişcarea de Satisfacere care încheie întregul schimb verbal îi aparŃine totuşi lui Zaharia. obiecŃiile comisului IoniŃă privesc modul de distribuire a rolului de emiŃător: „Dintre noi toŃi numai .. lila Salomia). De remarcat că întrebările sau invitaŃiile sînt adresate viitorului povestitor de unul dintre personaje (comisul IoniŃă. în povestirea Iapa lui Vodă.] că a avut mare val şi erau să-1 omoare nişte Ńigani aici. Salomia este constrînsă. angajarea benevolă a celorlalŃi de a asculta. prezenŃă constantă la adunările de la han şi depozitară a unui întreg tezaur de istorisiri auzite de la predecesoarea sa. fapt dovedit de absenŃa oricăror obiecŃii în legătură cu declanşarea unei naraŃiuni.. formula deschide un nou schimb (Ofertă -»Reformulare). care are iniŃiativa conversaŃională. Fîntina dintre plopi. cînd eram copilă?" — p. Reluată ca întrebare de partenerul de discuŃie alSalomiei. să-şi asume rolul de narator. PrezenŃa unor asemenea mărci este legată de strategiile politeŃii negative. 10). s-apoi să vezi!" (p. şi aici înscrierea celorlalŃi în auditoriu este un fapt implicit. adaugă cîteva detalii la rezumatul iniŃial formulat de Neculai Isac („Spunea maică-mea [. — Cum să n-ascultăm. de exemplu. povestirea căpitanului va fi spusă pentru întreaga colectivitate. Cele două prefeŃe la Istorisirea Zahariei fintinarul au. 162). „Care întîm-plare?" (p. a acordului unuia dintre personaje de a asculta în Negustor lipscan. Eventualele dezacorduri individuale nu tulbură niciodată desfăşurarea istorisirii. să ofere ea un rezumat al povestirii. deschise printr-o succesiune de intervenŃii de forma Ofertă -eSatisfacere. PrefaŃa a doua include încercarea bătrînei. practic. ci îşi începe imediat povestirea. DiscuŃia dintre hangiŃă şi comis. ele sînt anihilate sub presiunea atitudinii colectivităŃii. de fapt. am să-Ńi spun cum mi-au fost petrecerile mele prin Ńări străine" — p. permanent dispuse spre receptare. dar acesta acŃionează ca reprezentant al comunităŃii. se conturează prin structuri complexe de schimburi verbale. de introducere a noii teme. adesea de categoria celor menite să prevină şi să anihileze opoziŃia partenerilor (mişcări de Dezarmare).

cînd Domnia sa avea de povestit lucruri mari" (p. Ş-atuncea am văzut pe acel Haralambie. să nu-mi spuneŃi pe nume" (p. Povestirea constituie un răspuns dezvoltat la aceste întrebări. în povestiri cum ar fi Cealaltă AncuŃă sau JudeŃ al sărmanilor. Se trage dintr-o iapă tot pintenoagă. de exemplu.. naraŃiunea-cadru reŃine adesea semnele neverbale ale constituirii auditoriului prin modificări ale dispunerii spaŃiale a oamenilor de la han. de exemplu: „Lăutarii se trăseseră pe nesimŃite aproape şi rînjeau cu viclenie. cererea de scuze: „dacă nu vi-i cu supărare" (p. introduce în intervenŃia următoare o altă formulă tipică de „dezarmare" a interlocutorului. fără a renunŃa la rolul asumat. (c) P o v e s t i r i 1 e propriu-zise prezintă o serie de particularităŃi structurale. căci am înŃeles că mazîlul vrea să ne spuie întîm-plarea lui de demult" (p.. (1) întrucît naraŃiunile din Hanu-AncuŃei sînt prefaŃate de conversaŃia între cei adunaŃi la han. oi spune. „Cînd văzui pe moş Leonte. — căci îl astupase aşa t am-nes am un om de rînd şi din proşti. implicit. AfirmaŃia rezumă naraŃiunea a cărei declanşare o provoacă. Călugărul Gherman introduce în formularea rezumativă numele unui personaj necunoscut celorlalŃi („. explicaŃia: „Am avut o Intîmplare nâpraznică" (p. într-o structură 4S similară este plasat şi rezumatul povestirii Fintîna dintre plopi: comisul IoniŃă remarcă faptul că prietenul său şi-a pierdut un ochi. 70). şi maică-mea era lingă mine. pentru care trebuie să mă rog" — p. [. formulat de viitorul narator. de altfel. de anihilare a eventualelor obiecŃii. să se constituie în receptori —. sunînd din strune" (p. 68). preliminariile fiind încheiate. determinîndu-1 pe comisul IoniŃă să solicite — printr-o suită de întrebări — informaŃii asupra identităŃii personajului. 47 Dacă la nivelul universului personajelor sînt rare situaŃiile în care se poate delimita un moment al asumării rolului de auditor. recunoscînd explicit interrelaŃia dintre povestitor şi auditori: „dac-a dori lumea. 30). sub (a)). fiindcă pauza intervine după anunŃarea „temei" povestirii: „s-a întîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc" (p." (p. după preambul. 204). Apelul la această procedură conversaŃională (de tipul „ap arte-ui ui") are şi valoarea unei stratageme. Tăcerea celor din jur marchează faptul că. 104). supra. rezumatul este detaliat într-o amplă relatare.] mă ridicai de la proŃapuri"4 (p.Pe loc. menite să stimuleze curiozitatea ascultătorilor.. cucoane IoniŃă?" ) v. 72). apărînd adesea ca explicaŃii detaliate ale unor afirmaŃii. cetitorul de zodii. care cere lămuriri („Cum s-a uitat cu uimire. 71). de asemenea. Izolată de restul naraŃiunii. cu care m-am fudulit eu în tinerelele mele şi la care s-a uitat cu mare uimire chiar măria sa Vodă Mihalache Sturza'' — p. este acela care trezeşte curiozitatea auditorilor—determinîndu-i să eliciteze povestirea şi. „Iar noi am rămas tăcuŃi. le-am închinat căpitanului şi ne-am strîns împrejurul lui. a cărui explicare apare drept necesară (cf. Există însă menŃiuni ale faptului că povestitorul are permanent conştiinŃa necesităŃii de a fi ascultat şi a prezenŃei auditoriului. am avut crîncenă vedere şi spaimă. Se poate recunoaşte. 104). rezumatul lor este conŃinut în prefaŃă. este o invitaŃie implicită la cuvînt pentru narator. După cum liŃa Salomia nu întrerupe povestirea cerşetorului orb. Rezumatul. în povestirea Iapa lui Vodă. 134) (» sînt sigur că o să vă placă). 135).. cele două momente nu pot fi separate în text. Cf.. discutînd cu moş Leonte despre calul său. încuviinŃarea pentru o scurtă întrerupere: „Vă rog numai oleacă să îngăduiŃi pînă ce-oi potrivi în lulea o frunză de tutun" (p. cînd eram un băieŃaş săltat numai ia atîta de la pămînt. sub (a)). gesturi şi atitudini care compun un adevărat ritual. comisul IoniŃă face o afirmaŃie neclară pentru interlocutor („Aista-i cal dintr-o viŃă aleasă.IoniŃă comisul îl privea într-o parte cu oarecare nerăbdare şi dispreŃ. o suită de mişcări. dacă nu. Autoselectarea naratorului are. de obicei prin enunŃuri interogative sau imperative. receptarea începe. 70). această componentă este un factor important de integrare în conversaŃie a secvenŃei de relatare. Vorbitorul nu aşteaptă mişcarea de răspuns a celorlalŃi şi. Ciobanul din JudeŃ al sărmanilor solicită indirect permisiunea de a povesti. determinate de dorinŃa acestora de a asculta şi de aşi asigura o receptare cît mai bună. supra. oi tăcea" (p. Ianache coropcarul nu solicită acordul celorlalŃi pentru a fi învestit cu calitatea de narator. . le cere.. că-şi caută loc Ungă cei doi prietini.. drept urmare acceptarea simultană tacită de către restul grupului a condiŃiei de ascultător. de cînd sînt. Acelaşi procedeu este prezent în povestirea Haralambie. iar Neculai Isac da. deşi afirmă după aceea: „eu una m-am umplut de năduf auzind şi mai ales văzînd" (p. Ca şi în povestirea Iapa lui Vodă. 134). considerat insuficient de interlocutor. 9). O uşoară variaŃie a acestui tipar poate fi recunoscută în Balaurul: „numai o dată. ne aflăm în faŃa unei mişcări strategice. iar lăutarii au prins a cînta cu jale . prin faptul că include printre presupoziŃiile aparŃinînd fondului comun un element unilateral cunoscut. într-o formulare laconică. implicînd totodată certitudinea asupra opiniei favorabile a interlocutorilor: „Şi dacă nu v-a plăcea. dar ca dovadă a faptului că nu-i ignoră.. 134). cufundînd noi ulcelele în cofăiel. mi-am simŃit .

rezumatul nu este rezultatul unei discuŃii. 44) este formulat ulterior. A doua risire.].] Eram aşa.. loc. care consemnează întîlnirea lui Constandin Motoc cu hai-ul. fraza conŃinînd rugămintea lui Motoc. determinînd o atitudine prin excelenŃă participativă a receptorilor.: „. într-o poiană pe care-o ştii dumneata" — p.. sînt corelate printr-un episod de racord. Elementul care declanşează povestirea apare în discuŃiile din prefaŃă. în naraŃiune.. permiŃîndu-i acestuia să-şi menŃină dreptul la cuvînt („s-a întîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc" — p.. plasare spaŃială etc). cîte două naraŃiuni complete. ele conŃin. ca rezultat preliminar al încercărilor comisului de a elicita povestirea. (2) Orientarea — secvenŃa prin care auditorii sînt puşi la curent cu „datele" de bază ale întîmplării relatate: moment. plasat în prefaŃă.. dar el nu este prezentat de cel căruia i se solicită relatarea — fîntînarul —. altminteri. 207.. 195)..". la sfatul şi cu ajutorul lui Vasile cel Mare. stimulînd memoria lui Zaharia. Rezumatul primei naraŃiuni apare în prefaŃa întregii povestiri. „şi-n jurul nostru umbla AncuŃa cealaltă. în cealaltă povestire. [sfînta Paraschiva] „unde ne ducem să ne închinăm eu şi liŃa Salomia" — p. flăcău [. — „ce Ńi s-a întîmplat dumitale.. „Şi AncuŃa cealaltă 50 . Cf. deschizînd relatarea propriu-zisă („cum mi-au fost petrecerile mele prin Ńări străine" — p. care declanşează naraŃiunea: „Dacă ştii altele mai frumoase de ce mi l-ai cîntat pe acestae? [. în pădurea de peste apă" — p. tot în acesta loc ne aflam . de obicei. după care ciobanul ează un cîntec de haiducie. rezumatul este situat în prefaŃă.". în cîteva variante. Fîntîna dintre plopi). 209). rezumatul este repetat adăugîiidu-se o informaŃie: „ o întîm-■ a aceluia care mi-i mie ca un fraieik — p.". într-o formulare etă. în unele povestiri ai căror „autori" se autoselectează ca naratori: Cealaltă AncuŃă. în stil indirect: „Vasile cel Mare 1-a învăŃat cel prietin" — p. ci şi o identitate a rolurilor pe care le îndeplinesc oamenii şi a mărcilor specifice acestor roluri (nume.. 162). în stil direct: „învaŃă-mă cum să mă esc!". 133).. in anumite povestiri (Iapa lui Vodă. completate progresiv cu noi amănunte (. mama aceştia . formularea completă apare în întrebarea romisului. 191).. cu menŃinerea decorului familiar ascultătorilor şi cu sublinierea elementelor de invariantă. 208." — p. 207 — 208. de peste apă" — p. în JudeŃ al sărmanilor.... aparŃinînd aceluiaşi personaj.. fiind introdus într-o eră identică cu aceea din Fintîna dintre plopi („numi mai pot aduce decît cu greu aminte de-o înttmplare ca aceea:' — p. orientarea sugerează o mişcare de retragere în timp prin translaŃie. adverbele de identitate. dar rezumatul (p. Demonstrativele. 44). activitatea conversaŃională —. eroi — este realizată în modalităŃi diverse. rezumatul consemnează autoselectarea negustorului ca emiŃător. toate urmărind — prin procedee variate — o puternică implicare afectivă a celor de faŃă. au un puternic efect de actualizare. 195). Rezumatul celei de-a doua naraŃiuni reia. 208 „întîmplarea de la poiana lui Vlădica Sas"—p. Negustor lipscan. cînd erai flăcău. Povestirile JudeŃ al sărmanilor şi Orb sărac prezintă unele particularităŃi compoziŃionale. reacŃii. ci de aceea care i-o solicită — Salomia. 145).. Limita dintre ele este marcată formal prin prezenŃa mulŃumirilor pentru atitudinea celorlalŃi („MulŃumesc lui Dumnezeu c-am găsit cuvînt bun şi milă" — p.[întreabă-l să spuie] întîmplarea din pădure. în secvenŃă cu termenii de adresare. Există nu numai o identitate a cadrului material şi natural. relatînd întîmplarea Ńăranului umilit şi schingiuit de Răducanu Chioru şi pedepsirea boierului. e formulat eliptic. rezumată prin cuvintele „poveste adevărată despre o minune a sfintei Paraschiva" (p.. în cazul primei povestiri. Orb sărac cuprinde o relatare autobiografică.. El apare formulat.. „Acolo [. de fapt.] Atuncea am văzut întăi balaurul" (p.] — Iată de ce . cu valoare deictică. al cărei rezumat. 195) — act care încheie." (p. gesturi. prin raportarea momentului evocat la cel prezent. este juxtapusă celei dintîi. în Istorisirea Zahariei fîntînarul. ca potirnichea în căngiie şoimului" (p. iar „glosarea" e confirmată de moş Leonte: „Cînd am văzut întăi balaurul [. care deschid o asemenea Activitate sau un episod al ei („Stăpînii mei şi fraŃii mei . 133. cu care se încheia ciul de racord (în racord. la sfîrşitul amplelor reflecŃii care prefaŃează istorisirea coropcarului. Corelarea naraŃiunilor este realizată prin reluarea unor puncte de refe4 — C-da 1354 49 rinŃă din naraŃiunea autobiografică în cealaltă („pe cînd eu eram un prunc şi vedeam satul nostru care nu mai este şi Ńintirimul pe care l-au risipit apele . este o manevră — eşuată în cele din urmă — prin care bătrîna urmăreşte. confesiunea celui dintîi şi solicitarea sprijinului. cele două naraŃiuni sînt total independente. să-1 determine să-şi asume rolul de povestitor. care cunoaşte întîmplarea... comparaŃiile. Reluarea rezumatului. 104). „întîmplarea aceea cînd te-a chemat boierul de la Păstră-veni la curte şi Ńi-a poruncit să-i cauŃi apă în acea poiană" — p. reprezentînd un fel de moto al relatării următoare. comisul cere detalii. AfirmaŃia este „glosată" de AncuŃa. 43). ci este plasat în secvenŃe narative compacte. 195).aşa inima. cele două naraŃiuni. ca în majoritatea cazurilor.

].]. demult.şedea ca şi asta. ea este „împinsă" spre sfîrşitul relatării. al cărui orizont de informaŃii este limitat. într-o toamnă ca asta.] Şi mă aflam în mare mîhnire. 30). care anticipează — în mod fals — urmările pozitive pentru şeful arnăuŃilor ale prinderii lui TodiriŃă). şi spovedania lui Neculailsac. dar şi psihologic: „ascultaŃi ce mi s-a întîmplat pe-acesle meleaguri. ele au — ca şi referirile la han — o funcŃie de actualizare a unei epoci trăite (excepŃie.. ktuncea am văzut întîi balaurul" (p. este urmată de reconstituirea. Istorisirea Zahariei fîntînarul — pe „Vodă Calimah". în łara-de-Sus. Şi eram în popas aici. p. s-aîntîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc.] — dar rîsul ei tot trăieşte.. in povestirile în care naratorul este implicat ca personaj. 31). Şi pe după Sîntilie. şi părintele meu mă învăŃa meşteşugul lui'Ń. tot în locul acela . în povestirea Haralambie se evocă „divanul" Ńinut de Vodă Ipsilant. moş Leonte nu poate face perceptibil cadrul relatării sale decît prin raportare la propria sa biografie: „Eram aşa.] pe cînd mă aflam în uliŃă la Carvasarâ şi mă tocmeam pentru marfă [.. orientarea subiectivă succintă: „dnd eram un băieŃaş. în ciuda unor indicaŃii care ar putea permite datarea foarte exactă a unora dintre evenimentele istorisite.. să trăiesc pe-atuncea şi să mă bucur altfel de viaŃă [. care „purta la gît un lanŃug subŃire de aur" (p.].. <\u mare zvoană. Aşa. „iaca aşa rîncheza şi rîdea şi iapa cea bătrîna [.. „eu stăm aici în acest loc" (Iapa lui Vodă.. Cf. care învie o legendă de largă circulaŃie). 12). şi se sparie de el altă AncuŃa". iar noaptea stelele cerului. 10—11). iar una dintre povestirile orbului sărac — pe Duca-Vodă. naratorul nu poate să comunice auditorilor — sub forma portretului fizic — decît impresia pe care i-a făcut-o contemplarea necunoscutului care va deveni eroul povestirii („Cel prins era întru adevăr om nalt şi voinic" — p. al basmului şi superstiŃiei („într-o toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul AncuŃei. 5—6). şi moş Leonte. atribuită şefului arnăuŃilor . la TupilaŃi... Comun povestirilor din IIanii-AncuŃei este faptul că timpul întîmplă-rilor narate este anterior reunirii călătorilor la han.. avînd în mijloc pe-un om legat" (p. ci din perspectiva celui care le retrăieşte. 72—73). săltat numai ia atîta de la pămînt [. „Aşa. Numai după fixarea acestui cadru „subiectiv". 4e 51 spre concretul spalio-temporal. Povestirea comisului loniŃă (Iapa lui Vodă) are ca personaj pe „măria sa Vodă Mihalache Sturza".. Orientarea propriu-zisă se constituie — în Cealaltă Ancută — într-o povestire concisă. prin menŃionarea unor elemente tare constituie orientarea subiectivă. în formula unei concise naraŃiuni obiective. în anul cînd au căzut la Sîntilie ploi năprasnice şi spuneau oamenii că ar fi văzut balaur negru în nouri. st realizează într-un mod specific în povestirile Balaurul şi Cealaltă Ancu\ă. atuncea am văzut pe acel Haralambie" (Haralambie. în care naratorul are mai degrabă rolul unui martor al întîmplăriloî. o roată de arnăuŃi.. duceam vinuri la Ńinutul Sucevei.. Iar într-un rînd.. căci dragostea mea din anul acela se desfrunzise cu vara" (Fîntîna dintre plopi. de exemplu. ca să mă duc la iarmaroc. 45—46). Şi eram în popas aici. într-o hamnă ca asta.— povestirea de pe vremea Ducăi-Vodă. determinat de situarea naraŃiunii-cadru în coordonatele unui nedefinit fabulos. „Iar mama acestei AncuŃe .. îmi arăta ziua buruienile şi rădăcinile pămîntului. flăcău trecut de două zeci de ani. Motivarea procedeului este însă aici mai direct legată de tehnica narativă: dezvăluirea identităŃii boierului „mărunt la stat. la hanul AncuŃei . Dublarea orientării propriu-zise. p. care evoluează de la tonul general. Dar asta s-a întîmplat într-o depărtată vreme. 103—104). iaca s-arată dinspre Beilic. transpunîndu-se în postura martorului de odinioară. un boier mare şi fudul: îl chema Nastasă Bolomir" (p. cu barbă roşă rotunjită". dezvăluirea poantei întîmplării.". cercetînd în cartea lui de zodii şi tălmăcind semnele lui Iraclie-împărat. O atitudine similară a naratorului apare în Iapa lui Vodă. precizările ele ordin spaŃial şi temporal se întrepătrund cu detalii autobiografice.. cînd eraŃi tînar. în relatarea călugărului Gher-man. implică. Precizările temporale nu sînt însă semnificative în sine. p.. capătă pentru receptori „concreteŃea" necesară urmăririi istorisirii. impersonal.. Iar nişte paseri cum nu s-au mai pomenit s-au învolburat pe furtună. Ienache coropcarul fixează momentul întimplării relatate în raport cu şirul propriei sale vieŃi: „S-a întîmplat ca eu să fiu tînăr. pe vremea aceea. permiŃînd confruntarea impresiilor şi a aprecierilor. la Baia.]... [. stînd cu el la tîrlă pe dealul Bo-lîndarilor. „în ziua de Sîntămăria Mare. dar închegată (incluzînd toate secvenŃele tipice. 44). de fapt. la început. pe cînd îmi pregăteam lăzile. Pentru cei mai mulŃi dintre auditori. a dovedit cum că acele paseri cu penele ca bruma s-au ridicat rătăcite din ostroavele de la marginea lumii şi arată veste de război între împăraŃi şi bielşug la viŃa de vie" — p. care constituie secvenŃa orientativă propriu-zisă: „Trăia la noi. a biografiei personajului principal pînă în momentul evenimentelor care au determinat interferenŃa celor două existenŃe. în povestirea Balaurul. de aceea. în Cealaltă Ancută. 105). enunŃul sobru.]. duceam vinuri la Ńinutul Sucevei. deasupra puhoaielor Moldovei.. De-atuncea au trecut ani peste douăzeci şi cinci [. k hanul AncuŃei [. la 15 a lunii lui august" (p.". Există însă în întregul roman un anumit grad de incertitudine temporală. vîslind spre răsărit. chiar şi o coda. Ca atare.. "(Fîntîna dintre plopi. Relatarea nu se face din perspectiva celui care ştie cum au decurs evenimentele.

TodiriŃă Cătană fuge cu duduca Varvara. sînt reluate cîteva informaŃii furnizate în prefaŃa povestirii de naratorul-erou dispus sa dea satisfacŃie curiozităŃii celor adunaŃi la han („Mă cheamă Dămian Cristişor [. [. Tufecci-başa Gheorghie îndeplineşte porunca domnească. ci moare pe drum (a doua povestire a orbului sărac). fără modificări. 135—136) sau cele două povestiri din Orb -sărac( (1) „căci eu. am ieşit din sat de la noi ş-am pornit în lume" — p. Chiar şi în povestirile în care nu există o gradare a întîmplărilor. într-o poiană pe care o ştii dumneata. cronologia faptelor şi se caracteri zează prin fidelitatea faŃă de detalii.. în pădurea de peste apă. JudeŃ al sărmanilor („Era prietinul acesta al meu trăitor îp sat la FierbinŃi. Complicarea acŃiunii urmăreşte. pentru că ele au roiul unor elemente mnemotehnice. 191. de obicei. în concordanŃă cu ideea că binele învinge răul: pricina comisului IoniŃă e rezolvată de Vodă (Iapa lui Vodă).. ca Antihrist. 162). în Iapa lui Vodă. rezolvarea aduce o încheiere care dă satisfacŃie naratorului-erou: orbul sărac revine în locurile natale. de remarcat însă faptul că. în general. „Aduc marfă de la Lipsea" — p. (3) SecvenŃele de c o m plic a r e a acŃiunii si de rezol v a r c a conflictului au. de exemplu.. un răzăş nebun şi nemernic din Ńinutul Vasluiului . Componentele orientării sînt dispersate în cuprinsul rezumatului (cf.. de verificare a identităŃii referentului („ce Ńi s-a întîmplat dumnitale. Balaurul. pentru care lucru noi rîdeam şi făceam haz într-o privinŃă" — p. Cîteva povestiri se abat însă de la această formă de construcŃie. rezolvarea propriu-zisă este însoŃită şi de o poantă comică: aluzia la pariul făcut de IoniŃă cu Vodă la han. în uliŃa mare" — p. Constandin Motoc este pedepsit sălbatic de boier (prima povestire din JudeŃ al . 105—107). m-am hotărît şi să mă duc la Lipsea" — p.. scăpînd de urmăritori (Cealaltă AncuŃă). fiind o strămoaşă a noastră aici trăitoare la acest han. povestite de cerşetor). în alte povestiri. boierul cel rău este omorît (Balaurul. Duca-Vodă. dialogul dintre cele două personaje îndeplineşte o funcŃie fatică. ucisă de ai săi (Fînlîna dintre plopi).Aha! la Păstrăveni. esenŃială apare reconstituirea ca atare a unor momente trăite. pe Şiret. fericită. 52 Cf. precum au făcut alŃi negustori bătrlni. JudeŃ al sărmanilor. dar nu sînt îndelung elaborate de povestitor şi nu absorb interesul auditorilor. cînd erai flăcău. —.].care îl escortau pe TodiriŃă Catană („îl cheamă TodiriŃă Catană.. avînd ca naşi pe Vodă cu doamna (Istorisirea Zahariei fintînarul). Tehnica relatării are în vedere uneori punerea în evidenŃă a poantei (Iapa lui Vodă). povestirea cu Vasile cel Mare din JudeŃ al sărmanilor). „distribuirea baidere-lor" de către negustorul lipscan sau unele dintre detaliile despre „şcoala" calicilor orbi. în aceeaşi categorie poate fi inclusă Negustor lipscan („Fiind de Cel-de-vSus rinduit într-o cinstită breaslă ca aceea în care mă aflu. folosite de Salo mi a pentru a declanşa funcŃionarea memoriei lui Zaharia. 207 — 208). Era acest boier om stătut si văduvoi şi din cînd în cînd avea dumnealui plăcere pentru cîte-o muiere (iintr-a oamenilor. iar Dămian Cristişor se reîntoarce cu bine la treburile sale. supra). fără să intervină o convergenŃă a elementelor acumulate spre un punct caracterizat prin tensiune maximă (cf. ca o secvenŃă care concentrează datele indispensabile înŃelegerii relatării. Ńiganii sînt puşi pe fugă şi Neculai Isac scapă cu viaŃa. rezolvarea aducînd o puternică notă de tragism. Atuncea am socotit că mi-a venit vremea să mă ridic şi mai sus cu puterile mele şi. Negustor lipscan sau autobiografia succintă a orbului sărac). în cîteva povestiri. — într-o poiană care a fost şi nu mai este. acum citi va ani am ajuns cu bine la o stare multă mito are şi la puŃină avere. structura obişnuită pentru relatările orale asupra unor experienŃe proprii sau ale altora. O structură particulară a secvenŃei de orientare — ca şi a celorlalte secvenŃe constituite pe baza dialogului — este caracteristică pentru Istorisirea Zahariei fîntînariil. poantele nu lipsesc nici aici. dar îşi părăseşte slujba. în cele mai multe cazuri. fiind în acele vremi stăpîn pe moşie un boier ehiabur tare cu numele Răducanu Chiorii. rămînînd fără vedere încă de pe cînd eram copil. (2) [Minunea sfintei paraschiva] „s-a făptuit în vremea veche. 195—196). orientarea se realizează in forma consacrată.. 161). Rezolvarea este. a prins a arunca biruri asupra norodului . ci agrementează relatarea (cf. Hara-lambie. Cealaltă Ancută).. 158. alteori se întemeiază pe o mare capacitate de dramatizare (Fîntîna dintre plopi.] şi am dugheană la Ieşi. — Acolo. duduca AglăiŃa se mărită cu Ilieş Ursachi. căci acea pădure s-a tăia li zicea poiana lui Vlădica Sas" ~ p. 53 în succesiunea lor. în acea vreme s-a fost ridicat asupra Ńării Moldovei. în secvenŃa de orientare. avînd ca singură dorinŃă ispăşirea crimei fratricide (Haralambie). aducînd capul haiducului Haralambie.. Duca-Vodă nu mai ajunge la Ieşi." — p. dar rămîne mutilat şi o pierde pentru totdeauna pe Marga. Avînd neistovită poftă de argint' şi aur." — p.

„Asta a fost". cf. aparŃinînd naratorului. m-am mirat eu de asemenea întîmplare.asta e (a fost)". .: „Aşas-aîntîmplat.. — însă el ştia mai bine decît oricine de care poruncă ascultase dihania furtunilor. Comentariul inter n. o funcŃie de racord a diverselor naraŃiuni cu naraŃiunea-cadru. infra). la hanu-AncuŃei" — p. naratorii sînt implicaŃi în desfăşurarea întîmplărilor. Alteori. această faptă . TodiriŃă Ca-tană. cinstite comise IoniŃă. istorisirea Zahariei fîntînarul se încheie cu o coda de tipul celor caracteristice basmelor populare: proiectarea întîmplărilor narate în cadrul în care se petrece actul povestirii („Şi purcezînd la scaunul Domniei. „e ~ . a doua povestire din JudeŃ al sărmani-lor __ p. De remarcat şi faptul că._.".. între altele.. asigtirînd unitatea cerută de formula de „romanee pentru care optează autorul. Ea se justifică prin relaŃia de „serie" dintre povestiri. şi nimene nu 1-a mai văzut niciodată" — Balaurul. în general. în ultima frază a relatării: Tufecci-başa Gheorghie . în care un asemenea rol îl are discuŃia auditorilor asupra celor ascultate (v.a clădit în tîrg la Ieşi biserica la care mă duc să mă închin" — p. este pus în evidenŃă prin scurte întreruperi ale relatării propriu-zise." — Cealaltă Anculă. în finalul povestirii Orb sărac.. un mijloc prin care povestitorul dirijează şi controlează receptarea. prin care perspectiva este readusă la momentul relatării. manifestată. „Iată pentru care pricină.. secvenŃa de coda este introdusă uneori prin variante ale formulei de încheiere a unei demonstraŃii. am fost jurat schitului Durau" — p. % Sînt numeroase cazurile în care modalităŃile cvalnative funcŃionează ca marcă a punctului culminant al relatării. punctul culminant. din sălaşul lui. Mai degrabă răul acela. în majoritatea cazurilor. de obicei.hangiŃei.. în spaŃiul cărora naratornl-erou îsi consemnează reacŃiile emotive şi gîndurile: „m-am înfăŃişat"cu inima bătind la poarta supărările mele" (p. „Asta este. pentru că aista-i moştenire din iapa iui Vodă" — p. fie şi numai ca 55 martori. constituind. prin conceperea lor ca ilustrări ale aceluiaşi punct de vedere. marchează punctul culminant al povestirii Iapa lui Vodă: primirea de către doinii a comisului IoniŃă. este preponderent.. sobrietatea expresiei este aceea care subliniază dramatismul situaŃiilor. cf. siiFpencînd firul acŃiunii în acest moment de maximă intensitate. — şi înŃelegeam că lelea AncuŃa. într-adevăr. în Istorisirea Zahariei fîntînaruL comentariul intern. Insolitul momentului. formula de introducere pentru coda este cea curentă în relatările orale: „aşas-aîntîmplat". Eu n-am ştiut ce-a fost şi nici jupîn Costea n-a spus niciodată.. 17). p. 149 (în ambele cazuri. 175—176). realizai în forme variate. „Aşa. : „Iar unii oameni au scornit că părintele meu ar fi chemat balaurul. Nu cred să fi fost farmece de-. are ca rezultat o încorporare puternică a elementelor de evaluare în Ńesătura narativă: corne rit arini intern. a stat acolo la pîndă ş-a stropşit pe slujitorul Domniei. Coda îndeplineşte.. şi să fiu înfricoşat" (p. 19 (vezi şi implicarea directă a auditorilor prin folosirea persoanei a Ii-a 54 plural. tata îi lăsa pe oameni sa vorbească. naratorul adeptă o atitudine de detaşare faŃă de cele relatate. atribuindu-şi implicit simplul rol de a transmite o „istorie" cristalizată prin tradiŃie („Ş-a rămas istoria acelei minuni de la om bătrîn la om bătrîn pînă în vremurile mai nouă" — p. în jurul căruia gravitează întreaga naraŃiune.. revenirea la situaŃia comunicativă care a declanşat „demonstraŃia'4 realizată sub forma de naraŃiune nu devine astfel necesară. Negustor lipscan — p.. formula este urmată de cîteva detalii despre soarta eroilor). 127—128. realizată adesea prin confruntarea propriei opinii cu altele exprimate. în secvenŃa de coda. ca formă a evaluării.. Motivînd ceva din prezent. prezenŃa intensificatorilor avînd o pondere mai redusă. „iată de ce": „Iaca de a trebuie să vă uitaŃi ca la un lucru rar lai calul meu cel roib. 198). 18). revenirea în prezent a naratorului este semnalată prin sugerarea unei explicaŃii personale a întîmplărilor relatate.. prima povestire din JudeŃ al sărmanilor — p. delimîtmd.. au jucat intăi o toană aici. 37).sărmanilor). în alte cazuri. 37 — 38 (de remarcat tranziŃia spre coda prin referire la planul real. p. ca semn al revenirii la planul real).. de drăcuşorul cel bălan nu s-a mai auzit nimic. 222). Faptul că. cînd se uita în lună. fraŃilor creştini".. măcar că ca auzea.„. ExcepŃie face Fîntîna dintre plopi. de asemenea. Expresia directa a atitudinii subiective a comisului detaşează net episodul de restul ansamblului narativ. in ambele cazuri. se fac menŃiuni asupra destinului ulterior al eroilor.v~ . ia forma consemnării unei atitudini colective: uimirea celor [care urmăresc drumul „misterios" al fîntî-narului după . în acelaşi timp. 62 (naratorul sugerează că acceptă punctul de vedere al tatălui său). cinstiŃilor creştini. (4) Povestirile din roman sînt urmate de o coda. 142. 175 (vezi referirea la auditori şi adăugarea unor detalii despre planurile de viitor ale negustorului — p. în versiunea liŃei Salomia. (5) Două tipuri de procedee ale evaluării sînt mai frecvente în roman: comentariul şi comparaŃia. Ca solomonar cuminte. pintenog de trei picioare. auzea ce se petrece la celălalt mal.

Consemnarea reacŃiilor personajelor se face din perspective diferite: în primul caz. insistînd printr-o comparaŃie asupra intensităŃii neobişnuite a reacŃiei sale. în al doilea — de pe poziŃia participanŃilor Ia scenă: Xîr-d şi-au ridicat boierii ochii cătră el l-au văzut fără sînge-n obraz şi. cu semnificaŃie simbolică superlativă. prietinul nostru" (p. 136)." (p. sară. care configurează un comparant: „Cu vreo văduvă de cele de abanos. de observat alternanŃa imperfect/perfect compus). care se mani. în realitate...] îşi punea uşor mîna în creştetul meu şi mă mîngîia.. 141). reîntîlnirea cu Răducanu Chioru. traducînd o stare de spirit. 47). x\ zis repede şi răguşit: [. însoŃeşte prezen56 tarea detaliilor care configurează deznodămîntul primei povestiri (schingiuirea eroului). trei momente se detaşează prin introducerea unor mărci evaluative.. că dincolo pe tă-rîmul Tartorului" (p. cu vreo cneaghină de cele de la muscali. tipic orală. sosirea noii soŃii a boierului. PrezenŃa unor asemenea elemente conturează distinct cîteva momente. 141) sau încearcă să se obiectiveze printr-un enunŃ cu valoare de generalizare.. comentariile se apropie m grabă de o ■&.. în linii generale. plasat înainte de coda: „şi Dumnezeu a vrut să nu piară. el aparŃine naratorului-martcr: „Ş-atuncea am înŃeles cine-i Haralambie [..] Văzînd înainfe-i pîclă de sînge repezit acasă. neimplicat în acŃiune. 35. Surpriza produsă de apariŃia tinerei femei este potenŃată tocmai prin raportarea Imaginilor ipotetice la cea reală. în stil indirect liber.. parcă se cumpănea" (p. în cazul ultimului — ştiut ui său este cei al unui martor ocular. Comentariul naratorului-martor. în ambele povestiri ale lui Constandin Motoc. NaraŃiunea este suspendată prin inserarea singurului comen tariu explicit din text. Intriga.!ă de asemănătoare: „Atuncea prietinul acesta al meu a simŃit că-i c pe spinare păr de cîne turbat [.. îşi rodea barba şi n-avea astimpăr" (p. care sugerează că. . spre coliba unde îi „descoperă' pe tinerii îndrăgostiŃi: „Nimene nu înŃelegea ce este. în prima povestire. punctul culminant: confruntarea dintre fraŃi.. cum sa făcut asta şi s-a mirat mai ales Vodă de ••■Uepciunea cumpenei"' (p. prin intermediul căreia se insistă asupra caracterului neobişnuit al situaŃiei relatate. După care. Formulările sînt d. 146). şi „A simŃit zbătîndu-se în ei o dihanie" (p. confruntării cu etalonul normalităŃii: „ ÎI ştiam frumos si falnic. Comentariul extern al naratorului. în povestirea Har alambic. Formula interogativă. Şi cînd venea uneori. comentariul este implicit. [. nu numai prin gradul de integrare iu >mictura epk şi prin acuitatea notaŃiilor. t îi toate aceste cazuri. are o m proprie. 36). neidentificat. detaliile notate. pune în relaŃie cei doi termeni ai comparaŃiei. Nici n-a răspuns la închinări. în ultimul — de pe poziŃia naratorului devenit el însuşi personaj: „Ş-a intn ud şi cu obrazul supt şi cu ochii spăriaŃi. 52).. 34).:-.„semnul cumpenei sale". 221-222). în povestirea a doua. Cînd colo. 31 — 32). în esenŃă naratorul omniscient: „Vodă Ipsilant a intrat posomorit între boieri. reia1 are caracter autobiografic. în scena a treia este prezent un procedeu suDiimentar de evaluare. Si în aceasta povestire. similare: apariŃia lui Vodă la divan. Comentariul este modalitatea de evaluare prezentă şi în J al sărmanilor. 37). De remarcat. care adoptă de la început atitudinea celui care re.. ci să se chinuiască pe lumea asta. de tip intern. care le contrazice total.]" (p. şi prezenŃa unui clement explicit de evaluare: comparaŃia cu un termen ireal. Totuşi. Deşi rŃin naratorului. înregistr< i reacŃiilor eroului marchează momente-cheie: descoperirea trădării ?.. Există însă şi povestiri în care elementele de evaluare apar distribuite în cuprinsul textului. 5 şi. cît era de nalt şi spătos. 22T Nimenea n-a înŃeles. 35). Primele doua îi sînt cunoscute indirect naratorului. istorisire aflctă de la eroul întîmplărilor.] o copilă ca de şaptesprezece ani" (p. Naratorul vorbeşte în numele său: „Eu nu înŃeleg de ce n-a murit" (p. de pe poziŃia unui observator exterior. ca individualitate distinctă faŃă de lumea naraŃiunii.] ş-am văzut că-i vreme de prime (p. subliniind importanŃa relativă a unităŃilor narative componente. ce vedem noi? [. la limita dintre secvenŃa deznodâmîntului şi codse revine la procedeul iniŃial de evaluare: notaŃia-comentariu a naratorului omniscient: „A fost jalnică vederea aceea şi-au plîns în divan Vodă şi boierii" (p. acceptarea de către Gheorghie a misiunii de a-şi prinde fratele şi venirea lui Haralambie hăituit la casa din Bozieni. respectiv.. Trăsături similare privind distribuŃia elementelor de evaluare în text se pot recunoaşte în povestirea Balaurul. care notează detalii ale comportării boierului.. ci numa-şi pieptăna barba cu degetele şi pufnea" (p. prin juxtapunere. Nici boierul nu ştia ce răspuns să deie Domnului său" (p. cum am văzut puŃini oameni în viaŃa mea. Comportarea de moment a eroului supusă. comparaŃia neexplicită. însoŃeşte momentul confesiunii personajului: „Boierul nostru era aşa de tulburat şi aşa de rătăcit. care umblă cu ciubote de iuft şi cu nagaică: numai aşa femeie ar fi potriva lui. e precedată de o secvenŃă deliberativă. perceptibile vizual. în ultimul enunŃ.

Ie-nache coropcarul relatează numai ceea ce a văzut: comportarea ciudată a AncuŃei („Numai pe AncuŃa o vedeam că ascultă cu încordare. Comentariul naratorului. elementele de evaluare substituie relatarea punctului culminant. la f întina singuratică.. din diverse unghiuri (tulburarea cosmosului. „Răzăşul s-a arătat mirat [. echivalează cu triumful fantasticului. 126). integrativă (conectivă). specifică este absenŃa elementelor de evaluare din partea de relatare propriu-zisă. proiectată într-un plan fantastic. zguduirea produsă de moartea Margăi: „Şi parcă gustam din sîngele împrăştiat pe colacul fîntînii" (p.. Ultimul enunŃ evaluativ coincide cu ultima propoziŃie a naraŃiunii. manifestări ale oamenilor. cu mina streaşină 58 la ochi. cor. ci are finalitatea de a declanşa o relatare de tip memorialistic. de exemplu: „Noi gospodarii şi din łara-de-Sus am rămas tăcuŃi şi mîhniŃi" (Fintinu (Unire plopi \ „Apoi ne privi tulbure şi începu a rîde pieziş. Naratorul-martor notează sub forma comentariului intern atît reacŃia globală a celor de faŃă la înfruntarea dintre boier şi soŃia necredincioasă. oamenii adunaŃi la han nu se grăbesc să reia activitatea conversaŃională. în legătură cu teme ale existenŃei cotidiene.. tablou reconstituit în detaliu. exterior povestirii propriu-zise: . şi îşi comunică propria reacŃie în faŃa încordării neobişnuite a hangiŃei („O priveam stînd aşa şi aşteptînd. Marga era lingă mine"' (p..] Şi mă oprii. In Cealaltă AncuŃă. Mi s-a părut că văd în părul ei şi corniŃele cu care voise odată să-1 împungă" (p. comentariul intern al naratorului-erou. Iar în umbra de dedesubt sta Marga.' (p. semnalată prin notaŃii ale scriitorului. Povestirea nu reprezintă o secvenŃă de pauză dintr-un episod conversaŃional. emoŃia primei în-tîlniri: „Ş-am pus pe roib în pas cînd am simŃit că m-apropii de f î n t î n a cu patru plopi. de exemplu. Răpirea duducăi Varvara rămîne învăluită în mister: „Nimenea n-a înŃeles ce-a fost şi ce s-a întîmplat" (p. m-am mirat eu de asemenea întîmplare. 97). îSe reŃin expresia explicită a caracterului excepŃional al faptului („muget peste fire şi nemaiauzit") şi încercarea de concretizare prin comparaŃie („Cu coada subŃire ca un sul negru".. 38). reacŃia naratorului-martor). 85). 126). ne permite să .. Intensitatea emoŃiei afectează capacitatea naratorului de a percepe lumea înconjurătoare. în Flntîna dintre plopi. Chiar şi comisul IoniŃă — person prin intermediul căruia autorul pune în relaŃie diversele povestiri atribuindu-i intenŃia. în sfîrşit. Au valoarea unor asemenea elemente comentariile în stil direct ale celor care ascultă povestirea lui Dămian Cristişor. Atitudinea personajelor. Alteori.. în concordanŃă cu faptul că dialogul (exterior povestirii propriu-zise) nu se încheagă în roman în maniera obişnuită. de a-şi asuma pentru a doua oară funcŃia de narator — îşi stăpîneşte uneori pornirea de a rupe tăcerea. care se substituie complet realităŃii (p. (d) Specifică pentru structura textului în Hanii-AncuŃei este alternanŃa povestire tăcere. de asemenea. oraşele apusene..Mărcile evaluative se acumulează în jurul punctului culminant. vezi. şi-i sticlea luna în ochi"— (p. trădînd o receptare activă. neliniştea şi incertitudinea stîrnite de întîlnirea cu Marga:. o valoare simbolică. prin care se delimitează secvenŃa intrigii. 97). rînd pe rînd. viaŃa cotidiană. Cîteva povestiri prezintă anumite particularităŃi în privinŃa elementelor de evaluare. ApariŃia „balaurului".. cît şi propria sa reacŃie: „Am rămas înlemniŃi. După încheierea povestirii se instaurează 59 pentru un timp liniştea. 149). 79). Am avut o tresărire năprasnică în toată fiinŃa. şi. Nediscutînd despre ceva anume. instituŃiile etc).. Lipsa comentariilor — care constituie situaŃia obişnuită — este. lucea asfinŃitul. Neculai Isac le destăinuieste celor care-1 ascultă. anulînd progresiv graniŃa dintre real şi fantastic: „. 60 —Gl).] ş-a tăcui cu uimire o vreme" (p.. reacŃiile sale nu se exprima verbal: „Numai comisul IoniŃă mormăi ceva şi se uită cu fudulie in juru-i (p. — şi de la o vreme in-ara întors de cătră ea cu frică" (p. povestirile orbului sărac sînt. p. DistribuŃia mărcilor evaluării în cuprinsul povestirii conferă unui element de cadru al acŃiunii: fîntîna. în vîrful plopilor. văzîndu-ne că tăi (JudeŃ al sărmanilor. lipsite de elemente evaluative. 58). care însoŃeşte povestea sa tragică de iubire. „lepădă o revărsare de grindină şi ape. urmată de revenirea la starea iniŃială de dialog. ci reprezintă episodul de bază. cxprimînd o perpetuă uluire faŃă de tot ce este diferit în raport cu propriul lor univers de viaŃă (trenul.1' (p. îmi bătea inima şi mă temeam să nu găsesc locul mort [.Aşa.. Pentru Negustor lipscan. cu o singură excepŃie: consemnarea reacŃiei lui Duca-Vodă în noaptea în care demonul îl ameninŃă cu ispăşirea păcatelor („DucaVodă a îngheŃat în patul lui de argint auzind glasul" — p. este invariabil legat de evocarea fîntînii. de altfel. 60). 127). „gura i se deschidea ca o leică în nouri". versatia avînd o funcŃie subsidiară. marchează tranziŃia spre coda. După istorisirea călugărului Gherman. nerealizată. în fine. parcă ar fi luat pe sus albia Moldovei ş-ar fi prăvălit-o asupra noastră").îi crescuseră la mîni ghiare agere cu care-şi ameninŃa soŃul. 126). şi eu am simŃit pe mine cămeşă de gheaŃă" (p. 197). Mi s-a părut? A fost o arătare?.

nînd că s-ar fi rătăcit prin lume" (Orb sărac. relatări ulterioare. relatată. pune bazele declanşării unei noi povestiri („Deşi alŃii Ştlu Ń1 maJ frumoase şi mai minunate" — p.. [. despre întîmplarea asta" — p.. AncuŃa).. 222). Schimbul verbal care se încheagă are structura: O teme (Salomia) -> Cerere indirectă de reformulare (narat ersonaj) -> Reformulare indirectă (Salomia). dacă nu retractarea afiriilor. a orbului sărac. aşa este!" (p.ir> !n aoelaşi limp. astfel trăiesc unii fără grijă [. 98. atrăuirea. care fac referire la cele ascultate. 222)... Zaharia a spus o istorie frumoasă" — p. p. 98. demult. Istorisirea cerşetorului orb prilejuieşte identificarea narat. 206).. în Fîntîna dintre plopi. Ca dovadă. ceea ce trădează ezitarea defrn#slvae ăin~ în autenticitatea povestirii este argumentată pneJ condiŃia ?ă inferioară a povestitorului: „Insă ce crezare poat6 sa aiba ceă netrebnic dintre toŃi?" (p. era „controlabila'4. 98. Disputa cu îiaratorul-autor-personaj se încheie alăa aicle renŃia ca arbitru a comisului IoniŃă marchează acesă nioment („într-adevăr. Bătrîna nu reăne exP"clt >ra celor susŃinute. sau solicitarea unor informaŃii suplimentare („Mai este în fii ina cu cei patru plopi?" — p. convertindu-se în prefaŃa naraŃiunii următoară Istorisirea Zahariei fîntînarul.]. însoŃite uneori de exprimarea unui sentiment de solidaritate cu povestitorul („Da. naratorul-autor-personaj).] Poate dumneata. fără referire la povesacă.PUS eti0LUv' st fîntînar a văzut şi ştie lucruri mai presus decît al!"e (p. Naratorul-a t încearcă să obŃină de la Salomia. de către hangiŃă.Mai mT tă este reacŃia povestitoarei. cel puŃin amendarea conŃinutului lor. nu merita atenŃie şHaude deotte. aşa-i. despre care am auzit pe maica . ° săJ1\in~ i punctului de referinŃă. fără a depăşi limitele impuse de cerinŃele polii itive. discuŃia este deplasată abil de Salomia in lirecŃie. care l-am adus şi l-am scoă en ve(eerea or. e\ăltlnă aPre. şi pe unde ajung ■ t e m i n c i u n z\ de sta lumea şi se uită la dînşii cu gura casc 203—204).]. implicînd faptul că natura celor relatate exclude posibilitatea de falsificare: inedită a fost numai povestirea autobiografică. 206) -. Ca narator virtual. i pare să-şi refuze satisfacŃia de a se afla în centrul atenŃiei grulî ca povestitoare — deşi o afirmaŃie anterioară ne-o aă'aAta dornica asemenea satisfacŃie: „Eu.. după depăşirea momentului de linişte. d. 199). ile celorlalŃi în legătură cu felul în care şi-a demonstră °Plnla ca ►risirea anterioară. şi el e la mare cinste!" (p."—p. Bătrîna contestă valoarea de adevăr elor relatate de orb • naratorul este acuzat deci că ar fi luci dma calităŃii—.recunoaştem prezenŃa unor comentarii implicite. comisul IoniŃă). ObiecŃiile sînt formulate impersonal.. stau deoparte. unche-vei fi fiind unul Costandin. dar motivarea pe care o dă presupiine. de Săomia: es ată de reacŃia promptă a fîntînarului. printr-un act dev rememorare şi confruntare: „Am iltat şi de la mama întîmplarea asta. Comentariile apar însă în deschiderea povestirii următoare {Istorisirea Zahariei (întinând): liŃa Salomia şi nar&torul-autor-personaj exprimă aprecieri opuse în legătură cu cele ascultate.a i rdă mai puŃină atenŃie evaluării contribuŃiilor preceăen. care se detaşează de Pr0Pna ei transferînd statutul de autor lui Zaharia: „V-am e. ca versiune a unei istoi 60 circulaŃie curentă. urmează intervenŃii cu conŃinut evaluativ: confirmări ale autenticităŃii povestirii („Tot aşa îmi povestea şi mama. Disputa nu se înclieie pnntr-o are de tip Satisfacere. care confirmă exactitatea urnii femeii: „Hm! făcu Zaharia [. ă22). Există şi cîteva situaŃii în care povestirile sînt urmate de s dialoguri. cealaltă. de fapt. na~ raŃiunii realizate de Salomia lui Zaharia („Zaharia a spus")> aPrecierea celor ascultate printr-un singur epitet (frumoasă) şi introducerea lrne" diată a unui enunŃ formulat impersonal — după principiiă straJ:eg1Ńe .tee(iecit prefaŃării propriei sale. comisul Ionl. astai o întîmplare din vremea noastră. $2).

dar nu autoselectîndu-se ca narator. şi la turci să căutaŃi. pentru că sătenii ceilalŃi — auditoriul obişnuit al lui Moromete — sînt familiarizaŃi cu „tehnica" acestuia de „a se înscrie la cuvînt". integrată unei conversaŃii (cf. pînă la urmă. sugerînd astfel că el este singurul în posesia unor'date inedite despre Pisică („Păi. care îşi aminteşte de o vizită la casa cizmarului. stimulează cunoscuta vervă narativă a eroului. şi altul ca el nu mai găsiŃi" — p. Moromete speculează şi această situaŃie. 261) —. determinîndu-i pe ceilalŃi. spune de ce zici că nu mai există altul ca Pisică(i (p. „ Reluarea afirmaŃiei din prefaŃă sub forma „Nu există. De altfel. De remarcat strategia intervenŃiilor lui Moromete. de asemenea. întrucît întreruperile nu sînt determinate de intervenŃii din auditoriu. de băutură mai învăŃaŃi şi singuri" — p. Moromete. de tehnică epică. p. domnule!" constituie. care necesită o motivare.ale politeŃii negative —. care poate crea premisele asumai1 rolului de estitor. o procedură de iniŃiere a povestirii şi r e -z u m a t u 1 ei. printr-o înflăcărare mimată — truc dezvăluit de autorul-narator. mă. în cadrul schimbului în curs. 259—260). ci răspund Unor cerlnte strategice integrative. tipul de povestire rituală. v-am învăŃat. într-una dintre menŃiunile sale: „După felul cum vorbise. 260). „Bruiajul". mai ales. O reacŃie diferită are Cocoşilă. emite o apreciere superlativă. în esenŃă. Privită din perspectiva ansamblului narativ complex al romanului. sau Ńin de „tehnica" relatării orale. 259. şi comentariul din Cruceru. 260). în acelaşi timp. mai veniseră 62 vreo cîŃiva inşi care se aşezaseră pe iarbă fără să se anunŃe prin bună ziua: erau vecinii lui Moromete" (p. drept o structură continuă. şi disdltia ""IrŃata de Salomia asupra povestirii orbului sărac are o funcŃie strategica: 'ducerea ideii că fîntînarul este un narator mult mai. Efectul obŃinut este. 261). Moromete îi provoacă pe cei cîŃiva consăteni adunaŃi în curtea sa să se constituie în auditori ai povestirii pe care o are în minte: imaginează o replică paradoxală a lui Pisică destinată numeroşilor lui copii („De vîndut pămîntul. 260). atuncă cin. în care sînt angajate alte personaje (Paraschiv şi Niculaie). Moromete părea să aibă ceva nou de spus despre Pisică" (p. care îl caracterizează drept „falsa lui înfierbîntare" (p. 260) şi. aducînd date de ordin comportamental relevante pentru psihologia personajului central şi pentru definirea universului uman în care acesta se manifestă. ea constituie o subeomponentă a orientării. cel scontat. 154—170). 61 1. „Pisică. de la munte la baltă. Morometii. Istorisirea Zahariei fîntînarul ilustrează faptul ca. „Manevrele " sale constituie o amplă prefaŃă. 260). despre acesta („Să căutaŃi în toată România. Toate acestea nu reprezintă decît modalităŃi de reformulare a temei sugerate de Dumitru lui Nae. Dumitre?!" — p. 260). Marin Preda. 259). 1985. de învăŃat să fumaŃi. încercarea lui Dumitrii lui Nae de a „schimba vorba". Ele sînt de tipul fenomenelor de bruiaj. 259—265) Istorisirea lui Moromete despre familia cizmarului Tudor Pisică ilustrează. Dumitre!'' — p. care. aproape pe neobservate. mă. îl întrerupse pe Moromete spunîndu-i că minte" — p. prin forme ale adresării directe („Păi ce vreai să facă. reia numele vii-toruiui său „erou". fiindcă „s-a întîmplat să vadă nişte mari pozne înviata lui' (P. cunoscînd firea taciturnă a lui Zaharia. pentru că „lui Moromete nu-i place să audă vorbinduse deşucheat" (p. implicînd exagerarea. să facă mişcarea de Satisfacere aşteptată: solicitarea directă a povestirii: . pentru ca interesul pentru tema adusă în discuŃie să nu se piardă („Cine? Pisică. încearcă să-1 discrediteze pe narator — şi deci să anuleze starea de receptare creată şi să risipească auditoriul — contestînd anticipat valoarea de adevăr a relatării lui Moromete („Cocoşilă.206) De fapt. capătă aparenŃa de dialog. 260). intuind faptul că o povestire reuşită este pe cale să se declanşeze. scopul pe care îl urmăreşte fiind elicitarea povestirii. menite să pregătească terenul pentru povestirea pe care vrea sa o spună. bătrîna vede ăn narea acestuia ca narator ocazia ideală de a-şi manifesta va lentele epice. interpretată din această perspectivă. „între timp. voi nu ştiŃi nici unul cu cine avem noi de-a face aici în sat" — p. 261).. . Alte notaŃii ne dau imaginea alinierii treptate acelor prezenŃi ca auditor iiJDumitru lui Naeăse aşază ? vmai bine pe pămînt" (p. Povestirea care urmează poate fi considerată. substituindu-i-se în acest rol. vi l-am vîndut. care.2.Hai. produse ca urmare a desfăşurării concomitente a altei acŃiuni (repararea gardului). ci la solicitarea celor de faŃă. Simpla încuviinŃare a spuselor sale nu are pentru Moromete valoarea unor mişcări de satisfacere. Dumitre?!" — p. lasă-1 pe Cocoşilă.ăinteresant. O consemnează însuşi autorul-narator.2. I (p. gelos pe ceea ce avea să urmeze." aPar» coiiicntariile care urmează povestirii propriu-zise au au făîicăia Pre~ ponderent analitică sau evaluativă curentă. subliniază explicit ignoranŃa celorlalŃi.

două atitudini: invidia lui Paraschiv— similară. ci sînt dispersate în cuprinsul întregii relatări.. ŞtiŃi? Ca la armată!" (p. consemnează. în fine. De remarcat aparenŃa h integrare a acestei secvenŃe de inserŃie în povestire. într-un fel. care. — repetiŃii: „Sărea şi mormăia! Sărea şi mormăia!" (p. ci este o formă de manevrare a auditoriului. specifică lui Moromete. Cocoşilă! Tu nu fumezi. comentariul.mai dă-mi o Ńigare.constînd din replici de admonestare rostite de Paraschiv sau din replicile de protest ale lui Niculaie. nene! începe bătaia! începe păruiala! Ce-i faci. deci de satisfacŃia lărgirii ocazionale a cercului auditorilor săi. 262).. care îl aliniază mai degrabă ca participant la cealaltă acŃiune în curs decît la aceea în care e direct implicat. Moromete?" (p. Alteori. de alimentare a curiozităŃii acestuia. Moromete îl face să recunoască singur că nu dispune de argumentele necesare susŃinerii afirmaŃiei sale („N-am fost" — p. cum n-am mai văzui eu de cînd m-a făcut mama mea" (p. „łine cuiele acolo... 262) are un evident caracter polemic. 262). care nu sînt concentrate într-o secvenŃă anume. în structura povestiri i proprr u-z i s e se remarcă amploarea orientării şi diversitatea procedeelor e v a 1 u arii. 263). raportîndu-se în mod indirect la ati63 tudinea anterioară a prietenului său. adresarea către unul dintre auditori are rolul de a-i stimula interesul. urlă! Au! Au! Au! Şi mă-sa cu . 263). constituind o secvenŃă de tipul aparte-ului („. reacŃiile sale sînt determinate de sesizarea efectului pe care povestirea îl produce asupra lui Niculaie. singurul resort al acŃiunii sale a fost curiozitatea şi. ConstrucŃia ei are însă la bază strategii anticipative specifice.. de tutun!" — p. este vorba şi de o tehnică a temporizării. elemente de evaluare din clasa intensificatorilor şi a comparatorilor: (a) dintre intensificatori: — procedee ale fonologiei expresive: „«Deştepta-reaU. Supradimensionarea componentei evaluare este în strînsă relaŃie cu episodul polemic care precedă naraŃiunea: Moromete îşi concepe relatarea ca pe o demonstraŃie a ideii că. nene. precum şi mărci intrapropoziŃionale ale evaluării. inclus naraŃiunii. 262. prin care se urmăreşte captarea auditoriului (v. în structura propoziŃiilor. concretizate prin mişcări de Motivare şi Amplificare. cele prezentate merită să fie povestite (şi ascultate).. 262). 264). 263). externe sau integrate în povestire. Chiar formulările sale care prefaŃează şi apoi rezumă povestirea conŃin un comentariu evaluativ direct al acesteia. „uite-aşa spunea. de fapt. „controlează" receptarea prin forme ale adresării directe. la rîndul său. de asemenea. Există însă şi alte comentarii evaluative. creată prin u iosirea formulei „Fiindcă veni vorba de. Niculaie!" — p." — p. în episodul la care ne referim. „Şi urlă. „łine-te. exterior expunerii propriu-zise a faptelor. 262). marcată în text prin puncte de suspensie. după o scurtă ezitare. în fond. nu este legată de „nesiguranŃa" sau de „ezitarea" povestitorului (fumbling). în realitate. în acelaşi timp. Detaliile privind starea încălŃămintei sînt menite să dea credibilitate motivului invocat. furnizează explicaŃia pe care o consideră cea mai plauzibilă: necesitatea de a-şi repara cizmele. p. Dumitre. Alteori. supra şi observaŃiile asupra rolului similar al unor secvenŃe de inserŃie). mă. în diverse cariante. 263). prin caracterul lor total ieşit din comun. Cocoşilă?" (în casă la Pisică. ługurlane? — Nu . Recunoaştem. Niculaie" — p. se repetă în cuprinsul povestirii: „Nu ştiu. Interpelarea lui Cocoşilă: „Tu ai fost vreodată." (p. modalităŃi indirecte de evaluare a istorisirii iui Moromete. întîi încet şi subŃire! „Sfîr-— şi pe urmă tot mai gros — fi-li-căl" (p. 264). acolo?" — p. Povestitorul îşi exprimă în permanenŃă uimirea faŃă de vele văzute în casa lui Pisică. Paraschive?! [. Dimensiunile orientării ar putea părea nemotivate dacă nu am Ńine seama de explicaŃiile din pasajul autorului-narator care o precedă. Moromete vrea să prevină eventuale întrebări asupra împrejurărilor care l-au determinat să se ducă la cizmar. 261. „N-am mai văzut de cînd m-a făcut mama" (p. comentariul „n-am mai văzut". Adresarea. 264). de fapt. 263) —par a semnala faptul că eroul e interesat şi de activitatea care are loc sub ochii lui. ştiind că.. de contestare a veracităŃii povestirii. Ambele reprezintă. 261). nu se limitează. prin sublinierea unei anumite „complicităŃi" date de existenŃa unui fond comun de presupoziŃii („îŃi spusei. iniŃierea unui scurt schimb de replici. Replicile adresate de Moromete fiilor săi — secvenŃe de inserŃie în naraŃiunea propriu-zisă („Ce faci. „şi acolo în faŃa mea a început o viermuiala.] łine-i cuiele bine. adineauri. dar eu n-am mai 64 văzut paturi ca ale lui Pisică" (p. ia forma relatării de către Moromete a unor reacŃii pe care le-a avut în cursul desfăşurării faptelor povestite: „Ei zic eu! Ce să-i faci? Aici trebuie instrucŃie!" (p. „Ce-ai cu el. ştiŃi.. Modul de manifestare a celorlalŃi constituie un stimulent pentru Moromete. la funcŃia fatică obişnuită. Există o permanentă interrelaŃie între povestitor şi ascultători. întreaga justificare a vizitei la Pisică este — aşa cum ne îneunoştinŃează autorul-narator — inventată. cu aceea a lui Cocoşilă — faŃă de audienŃa de care se bucură Moromete printre consăteni şi interesul lui Niculaie pentru povestire. aspect al tehnicii relatării orale.

constituită prin dialog. Rezolvarea nu are nici ea valoarea tipică a unui deznodămînt. sau anterior explicate: „Era băiatul ăla al lui. 263). Dumitre?!" (p. 265).3. se integrează în naraŃiunea-cadru ca augment al orientării. povestirea doamnei din Bubico). de-o şchioapă. ca o magazie" (p. 1. 262).degetul în ureche. Istorisirea lui Moromete nu e comentată de ascultători. a cărei structură e continuă. intervenŃia lui Cocoşilă. coincizînd.. NaraŃiunea din Bubico. dă-i.. SecvenŃa iniŃială şi cu cea finală—atunci cînd apare — conturează naraŃiunea-cadru. 200). Caragiale: schiŃe SchiŃele lui Caragiale oferă ilustrări pertinente pentru povestirea segmentată. 264). NaraŃiunea nu înfăŃişează..'' (urmează descrierea detaliată a scenei — p. o coda a povestirii despre briliant (reluarea laitmotivului comentariului lui Stasache la propria sa povestire acŃionează ca un element de feed-back). care prezintă similarităŃi cu tipul povestirii rituale. 265). cînd vede gherlanu ala pe mine. 262). ce să te scuturi. dar şi o coda a povestirii-cadru despre familia Panaiotopolu. fără a fi marcată explicit ca atare. 265). De aceea.." (p. zic cinci" (p. DiplomaŃie sau C.F. creează posibilitatea introducerii unei coda: „Păi nu-i trebuie să bea. întrebarea pusă de Dumitru lui Nae: „Şi ce dracu face el cu banii de pe pămînt?" (p. 265). de exemplu.. — comparaŃii propriu-zise: „un ăla ca un gherlan. de exemplu.F. nu ştiu! [. 265). se uita la mine.şi mormăia ca un urs" (p. (b) dintre comparatori (care raportează evenimentele narate la un anumit univers cognitiv): — hiperbole: „Eu zic că zece paturi de-astea de-ale noastre nu fac unul de-al lui. dă-i.R. 66 o oferă un episod al complicării din povestirea-cadru (apariŃia profesorului Mişu cu acul de cravată nou. 262). un instantaneu considerat relevant pentru atitudinea auditorilor: „Dumitru lui Nae îşi mişcă fălcile şi rămase cu dinŃii dezveliŃi într-un rîs mut. după care familia îşi începe treaba: păpuşeşte tutun şi fumează. dar structura lor fragmentată permite combinări originale ale celor două fire epice. Autorul-narator ne oferă însă.. secvenŃa rezolvării din povestirea lui Stasache despre „pierderea" briliantului (anunŃată la ziar) reprezintă un final deschis.'. scena dintre soŃia lui Pisică şi una dintre fetele lor mai mici. care a declanşat-o. 265).] mă scutur eu niŃel. a început o viermuiala. complicarea ei se realizează prin juxtapunerea unor scene: deşteptarea familiei. într-o intervenŃie care precedă coda. în Cadou. Moromete!" (p. După coda. parcă ar fi văzut o magaoaie" (p. Ca dovadă." (p. de . ." (p. că mă apucase de gît.3.). Povestirea se încheie prin revenirea la pretextul iniŃial: repararea cizmelor lui Moromete (p.R. introduc în naraŃiunea regentă componente esenŃiale ale complicării. I. iar replica finală a lui Stasache: „Ei! eu zic că se găseşte." (p. o acŃiune în evoluŃia ei.. cu privirea sticlind de satisfacŃie" (p. cu briliant). bate din palme.. determină. Moromete însuşi este cel care. NaraŃiunile din Cadou. care se referă la un subiect total diferit: „Gata poarta.. . şi cu cit da aia mai mult. cum ieşise din pat. „rămîne cu ochii beliŃi... între cele două planuri narative producîndu-se subtile interferenŃe. 264). 264). care reintegrează întreaga naraŃiune în conversaŃia referitoare la vînzarea pămîntului de către cizmar. de fapt.. d-aia urla şi fata mai tare" (p. — metafore: explicate imediat: „Erau aşezate acolo în magazia aia a lui — fiindcă aşa de mare e odaia unde stau ei. Se ridică apoi să vadă cum a bătut Paraschiv ulucile: ceilalŃi înŃeleseră că au stat destul şi se ridicară să plece" (p. ci compune ceea ce am putea numi un „tablou de moravuri". Multe dintre schiŃe sînt concepute sub forma unor confruntări cu structură incompletă: secvenŃa finală lipseşte adesea sau e iniŃiată. 264).. Povestirea segmentată.1. în DiplomaŃie. Mai trebuie un viŃel care să se uite la ea. rezolvarea propriu-zisă. inclusiv pentru clasa tranzitorie a povestirilor incluse ca replici mai ample ale unui anumit personaj într-un dialog (vezi. 5 _ c-da 1354 65 Singurul moment de întrerupere reală a firului narativ apare după această componentă. încheindu-şi rolul şi părăsind centrul scenei. întregul episod conversaŃional este considerat încheiat. dar neîncheiată (cf. Pisică din pat. completînd fişa „personajului" principal. presupune o anumită suprapunere de planuri narative: ea constituie. L. 264). Strategii narative în dialog 1. 262).. printr-o remarcă de o ironie tăioasă. naraŃiunea subordonată este integrată secvenŃei de bază a confruntării (tranzacŃia). rezolvarea naraŃiunii subordonate (relatarea lui nenea Mandache despre demersurile soŃiei sale pentru cumpărarea avantajoasă a unei case) se realizează în interiorul naraŃiunii-cadru. C. în acelaşi timp. „şi începe să urle ca în gură de şarpeu (p. — formulări interogative (indirecte): „Pe unde venise.. micii şi mutu. Dar ca să nu zic zece. împrăştierea auditoriului: „ Nu e gata! spuse el. încăierarea copiilor privită cu nepăsare de părinŃi („care mi s-a părut că Ńine loc de mîncare" — p. 262).

este integral o consecinŃă a acesteia. „De ce?" (p. 197). 221) — sînt. o rezolvare („Da-n sfîrşit. a unuia dintre cei direct implicaŃi în desfăşurarea în-tîmplării. în primul rînd. solicitînd clarificări: „Ce e Bismarck?" (p. iar timpul rezultă din dialogul nou-venitului cu tovărăşii de masă. în acelaşi timp. Acesta reia firul conversaŃiei. 220). după cum şi coda (declaraŃia unuia dintre amici: „Nu mai ai nici un haz!" — p. Componentele povestirii în conversaŃie se realizează în mod specific în schiŃa Cadou. 221) şi chiar o coda.F. de asemenea.R. printr-un procedeu consacrat — formula â propos. Povestirea. pe rînd. Răspunsul propriu-zis trece pe un plan secund: „Un dulău de curte" (p. interjecŃii („Vai de mine!" ■ p. acesta este ignorat. pe care am menŃionat-o). mişcare de Satisfacere în cadrul schimbului verbal). fără îndoială. apoi secvenŃele de orientare şi complicare. şi actualizarea scenei prin deicticul iaca). 221). deşi aparŃine. drept o ilustrare a acestui tip de povestire.. De remarcat dramatizarea prin omiterea verbelor dicendi ca mărci ale schimbării emiŃătorului. craiule! . naraŃiunea are o structură completă: un rezumat („Era să mi-1 omoare pe Bubico" — p. de interlocutorul dornic să comunice „evenimentul" zilei —. Cu toate acestea. declanşează relatarea (Reformulare şi. slava Domnului! a scăpat" 5e 67 . care îşi trădează nerăbdarea de a se ajunge la poantă. vocative cu valoare apreciativă („Craiule!" — p. 221). „curte teribilă!". Povestirea are valoarea unei mişcări strategice anticipative de Amplificare. „acŃiunea" din berărie poate fi urmărită separat. în C. 221). Punctul culminant — „pierderea" briliantului — este anticipat prin apelul la unele procedee care au valoarea de indici ai evaluării: repetiŃia ca element intensificator („Mai trece ce mai trece. Ui/.Ham! ham!" . prefaŃează povestirea. a naratorului. anticipată. de fapt. în acelaşi timp. orientarea. îndeplineşte o funcŃie similară şi în raport cu povestirea lui Mandache.p.fapt. Deşi concentrată. Comentariul — succint — ia forma „dialogului'' între doamnă şi „erou". în ansamblu. reacŃia finală. deşi exterioară planului naraŃiunii subordonate. cf. 198. strategic. 220). prelungind secvenŃa de coda („Mai merge la Zambilica băiatul? Bubico: Ham! — Să te mănînce Bismarck. 197) — Cerere de re formulare a temei introduse prin replica anterioară. întrerupt de episodul hrănirii lui Bubico. Limita dintre orientare şi complicare este marcată prin intervenŃia receptorului. Povestirea nu este urmată de reacŃia receptorului. rezumatul ei. relaŃia fiind de tipul aceleia dintre o fabulă şi morala sa. Bubico. ambele roluri. menită să prevină o posibilă suită de întrebări coordonate tematic cu prima. 220). de pe poziŃia observatorului („iaca vine şi AcriviŃia foarte supărată" — p. naratoarea jucînd. care poate fi considerată. 65). prezintă unele particularităŃi (în afară de izolarea rezumatului. de dezinteres. Reluarea interjecŃiei acestuia. ca declanşator al unei relatări care depăşeşte cerinŃele întrebării. convertiŃi în mijloace de realizare a comentariului din perspectiva externă. Povestirea doamnei despre „tragica" întîlnire dintre Bubico şi Bismarck este prefaŃată de un scurt schimb de replici iniŃiat de partenerul de călătorie. realizată sub forma unei întrebări ironice adresate „eroului" („Mai merge la Zambilica băiatul?"' — p. în absenŃa acestuia. semnalînd totodată angajarea celui care solicită explicaŃia ca receptor al secvenŃei narative următoare. evaluarea şi rezolvarea naraŃiunii-cadru se menŃin distincte de cele ale naraŃiunii subordonate (personajele şi locul naraŃiunii regente sînt specificate de autor în pasajele de „indicaŃii scenice". care exprimă continuitate tematică —. după comunicarea „noutăŃii" („Zic: «Ce ai?» Zice: «închipuieşte-Ńi ce mi s-a-ntîmplat! Am . întrerupînd relatarea. constituind. Dilatat de naratorul preocupat să nu scape nici un detaliu. sau din perspectiva internă. planului naraŃiunii-cadru. iar coda (MiŃa obŃine gratuit „Moftul român"). ca şi comentariile evaluative ale „amicilor" despre povestitor. cu secvenŃa de rezolvare a acesteia. 220). momentul se individualizează prin forma dialogată de relatare. Întrebarea amicului. a amicilor marchează rezolvarea naraŃiunii regente). Intensificatorii — mai ales enunŃuri exclamative cu semnificaŃie superlativă („foarte frumuşică!".p.. Cadou. InformaŃia pe care o transmite Stasache despre starea de spirit a soŃiei sale: „ş-aşa e destul de supărată" (p. este evident faptul că rezolvarea naraŃiunii subordonate este aceea care modifică fundamental rezolvarea naraŃiuniicadru. 221). de către cel care povesteşte constituie un procedeu obişnuit de integrare a naraŃiunii în conversaŃie. formă care capătă. funcŃia unui procedeu evaluativ. de asemenea. „Ce-am pătimit numai eu ştiu!" — p. mişcarea conversaŃională a interlocutorului acŃionmd. din ale cărei preliminarii nu poate lipsi — în concordanŃă cu cerinŃele politeŃii pozitive — referirea la „cocoana Acri viŃa". interogaŃii retorice cu funcŃie de dramatizare („Ce să-1 vezi?" — p. fiind agrementată cu elemente evaluative. Istorisirea lui Stasache se integrează firesc în conversaŃia cu amicul său. contrazicînd total „aşteptările" configurate de desfăşurarea epică anterioară. se fac douăsprezece" — p. 198) şi comentariul intern.. destul de concisă.

F... 200).. întîmpinînd opoziŃia categorică a AeriviŃei („Fac prinsoare [. — Care piatră? — Briliantul. nici mărci iniŃiale specifice.. între Ghergani şi Conteşti.. . de această dată. 61)." (p.. prietenul încearcă să schimbe vorba („Mergem?" — p.» " ele. De fapt. urmează un moment de tăcere.. 198). că pe-al meu l-am dat să-1 dreagă. Rezolvarea nu este povestită.. comunicat pe un ton ambiguu. „Se găseşte" (p. tînărul solicitînd reformulări succesive ale enunŃurilor colocutorului: „ — Ce să găsesc? — Piatra.. 198). singura mişcare căreia acesta îi conferă valoare de Satisfacere în cadrul schimbului verbal în curs." — p.p. 61). care îşi menŃine opinia: „ — Ei! eu zic că se găseşte. frate. După un răspuns evaziv („Tot ce se poate" — p.. nu însă şi pentru narator. IniŃiativa verbală aparŃine şi în continuare muşteriului. C. despre călătoria soŃiei sale cu „şeful"... avînd o desfăşurare lineară.. este dornic de conversaŃie şi găseşte acest truc pentru a-şi realiza dorinŃa. avînd valoarea unei întrebări disjunctive: „Te pomeneşti că se găseşte" — p.]" — p. o fi tîrziu?" (vezi şi forma de prezumtiv). Ştii cît Ńine el la noi. Ultima sa replică reprezintă un fel de coda a întiegii secvenŃe de comentariu. 198). este aceea care declanşează discuŃia. Am lăsat-o să plece cu şeful" (p. 198).. ezitant: „Frate. în ceea ce priveşte orientarea..p.pierdut piatra de la inelul lui nenea Andrei. 198).. în „cupeu separat". consemnat într-o „indicaŃie scenică" („Tăcere" — p. ci numai anunŃată ca o soluŃie posibilă. 198). în ciuda încercărilor directe ale lui Stasache de a-1 determina să-şi exprime părerea („Ce zici?. se găseşte?" — p. pentru a evita eventualele obiecŃii ale interlocutorului: . Complicarea acŃiunii este o componentă secundară. Povestirea nu are nici prefaŃă. „Unde ai găsit-o?". dar omite să-şi informeze interlocutorii despre statutul „eroilor" săi. în încheierea episodului precedent („Trebuie să dăm un anunŃ la gazete!" — p. şi apoi direct: „Cît ai zis că e?" (p. „Eu iar tac" — p.F. 199). Spre deosebire de situaŃiile curente. care urmează succesiunea etapelor călătoriei MiŃei cu „şeful". exterioară povestirii lui Stasache.R. EnunŃurile „MiŃa acu trebuie să fie. — II am cadou." (p.. De remarcat că. întrebarea constituie în intenŃia personajului o modalitate mascată de a declanşa povestirea. Aceasta pentru că „naratorul" nu-şi cunoaşte interlocutorii. povestitorul este foarte scrupulos în specificarea momentului şi a locului celor relatate.. este separată de aceasta printr-un amplu comentariu pe marginea celor relatate.] . NaraŃiunea se . cu grija de motivare. 200). la limita dintre aparte şi vorbirea adresată.. Interlocutorul ia contact prin lectură cu modul concret de acŃiune adoptat („nenea Stasache îmi pune sub ochi o gazetă. nene Stasache" (p.. meditatorul copiilor. 199).. 61—62) reprezintă un rezumat discontinuu. apoi perseverează în mutism („Eu nu zic nimic"...» «Cind?» «Acuma» «Unde?» «Pin tîrg. De remarcat însă că tot naratorul este iniŃiatorul şi autorul comentariului. Coda. Rezerva prietenului — implicînd evaluarea povestirii ca neinteresantă — îl determină pe narator să reia pasaje ale relatării anterioare („un cadou de la nenea Andrei. 198). Citesc: [. prietenul adoptă explicit punctul de vedere al soŃului („poate că se găseşte" — p. Mişcarea de Satisfacere aşteptată de Stasache ca răspuns la întrebarea capitală despre piatră. După preambulul reprezentat de schimbul de saluturi. de un „muşteriu".... care apelează la unul dintre cele mai obişnuite procedee de a închega o conversaŃie: întrebarea despre oră.R... al cărui rezultat este incert. orientînd întreaga ei desfăşurare ulterioară. care nu primeşte confirmarea aşteptată a speranŃelor sale de soluŃionare fericită a dilemei. amicii de ocazie se înscriu implicit ca receptori ai povestirii. 198) apare ca un lait motiv al enunŃurilor personajului.] pe ce poftiŃi că nu se mai găseşte" . care apare cu un ac de cravată nou. formulată mai întîi indirect. în C. Primul sau enunŃ de după povestire. 69 Coda este structurată sub forma dialogului între Sta sac he şi Mişu. povestirea spusă la berărie. Lucrurile se clarifică astfel pentru receptorul povestirii. Gl).. cu briliant. 198).. este menit să-î provoace pe receptor să formuleze o opinie asupra semnelor de reuşită a demersului făcut. cererea permisiunii de a se alătura amicilor la masă şi scuzele de rigoare. unor tovarăşi ocazionali. DiscuŃia la care participă şi „eroina" întîmpiârii poate fi considerată drept a doua secvenŃă de comentariu determinat de povestire. 198. [. este intîrziată. Solicitînd date în legătură cu aceştia.

interlocutorul întrerupe relatarea partenerului prin întrebarea „Şi pe urmat". întrucît temele sînt total relegate între ele.. acŃiunea narată. in prae-sentia: „Eşti mai dulce ca mierea" — p.. Naratorul încearcă să continue povestirea. Comentariile evaluative avînd ca obiect personajele povestirii sînt. el converteşte o modalitate comparativă într-una de maximă intensificare (cf. că el se supără!" — p.: [. „Nu mai ai nici unăhaz" — p. 62. 214). 65) notează naratorul-autor. după părerea lor. [.. cind îŃi spui. 214).. evaziv: „Nu-1 cunoşti! unul de la care vrem să cumpărăm nişte case" (p. dar ceilalŃi consideră că tema 71 nu mai prezintă interes şi trec la preliminariile despărŃirii: „(Cei doi amici îl îmbrăŃişează rînd pe rînd şi-1 pupă cu multă căldură)" (p. 63 „A: [. contrapunînd imaginii fotografice realitatea. bazată pe o interpretare falsă a datelor. Partea fii ală a schiŃei.. 214. 63. în sine.. ea prezintă mărci clare ale integrării în conversaŃie. necunoscute interlocutorului („dacă a reuşit şi acuma" — p.: Minune!" — p.: Ce-Ńi pasă?" — p.A. „Ce mai rîde MiŃa de el. care motivează şi dezvoltă afirmaŃiile.dezvoltă prin amplificarea orientării 70 cu detalii solicitate de partenerii dornici să reconstituie portretele „eroilor". DiplomaŃie. toate spaŃiile albe referitoare la eroi au fost completate. folosind acelaşi procedeu ca la declanşarea ei: „A. reflectă această deziluzie a receptorilor. Prima încercare de elicitare a povestirii eşuează deci. Şi totuşi Mandache este cel care. se deschide cu adverbul odaia. ambele componente rea-lizindu-se prin cooperarea eolociitorilor. care refuză să continue jocul (cf. 65).. orientînd conversaŃia spre secŃiunea finală atunci cind.] Frumoasă.. Răspunsurile propriu-zise la cîteva dintre întrebările interlocutorilor („Şi o iubeşti?" — p. de altfel.] Aşa e? — G. ReacŃia firească a interlocutorului. dom-le! [. întreaga povestire apare astfel ca lipsită de poantă şi. „Aş! să-1 vezi în natură" —■ p.— sugerează faptul că tema e neinteresantă. — A. 63. iar a reuşi repetat nu are nici el un obiect precizat. MiŃa şi „şeful" sînt fraŃi." — p. aduce însă o rezolvare-surpriză a naraŃiunii. dar atitudinea lor ironică. nu este in nici un fel percepută de narator. 65) şi-şi schimbă integral aprecierile anterioare asupra colocutorului (cf.. în final). inadecvată situaŃional însă. „Şeful e familist?" — p. şi să vezi ce e frumos. pentru că ele cuprind multe puncte obscure: şi adverbial face referire la întîmplări mai vechi. în acelaşi timp. al căiui referent nu a fost menŃionat anterior („ăla e un ciufut" p... 63..: Voinic bărbat!" — p. — G. în tare se poate recunoaşte o coda la naraŃiune.: „Aş! poza e moft! s-o vezi în natură.: Bărbat de zahăr4' — p.: A intrat în Piteşti. aşa cam la o parte. nu prezintă nici un interes pentru receptori. in absentia: — „N. care îi dezamăgeşte total: contrar presupunerilor acestora. vs.. care se aliniază ca receptor prin întrebarea „Cine e ciufut?" (p. Povestirile colaterale sînt precedate de secvenŃe care le prefaŃează incluzînd rezumatul şi. apelînd în mod mecanic la formula â propos. nervos şi preocupat. 64).] Cîte ceasuri ai? — N. ăla este un deictic insuficient.. formulate de narator şi intensificate de „amici".. ReacŃia receptorilor sugerează intenŃia lor de a abandona acest rol.] frumuseŃe de băiat! [. ca atare. Povestirea a doua. după secvenŃa . domnule.. 64. 214). cărora ii se solicită direct confirmarea. domnule! — G. prin întrebări disjunctive.: Trei fix. Spre deosebire de'TC. Să-1 vezi cînd îşi pune şapca roşie. 64) sînt urmate de povestiri succinte. încercînd să clarifice măcar una dintre datele necunoscute din enunŃurile lui Mandache. utilizat în mod curent ca marcă de început a unei naraŃiuni. provocat de felicitările „amicilor".. Sub aparenŃa unei mişcări de Respingere a aprecierilor superlative ale celorlalŃi. 63. Aşa cum este concepută povestirea. dom'le" — p.: E dulce. după prezentarea probelor: fotografiile („A: [.R. comentarii cu valoare evaluativă: „E lucru mare.F.: Straşnică. 63. La Piteşti stă treiştrei de minute" (p. 64). printre particularităŃile schiŃei. donfle. Comentaiiul povestitorului. împletirea strînsă dintre orientare şi evaluare in structura naraŃiunii. mai ales. răspunsul care satisface această mişcare conversaŃională începe printr-o reluare: „Pe urmă s-a-mpăcatără" — p. De notat. cea mai închegată... o rezolvare nu este de aşteptat si. Curios să afle deznodămîntul. e comedie!" — p. Apoi în gară la noi... răspunsul acestuia — insuficient pentru a fi considerat drept mişcare propriu-zisă de Satisfacere. de obicei. „dar ce fel de om e? în vîrstă?" — p. nenea Mandache se arată la început foarte puŃin dispus să întreŃină o conversaŃie. Aceştia întrerup relatarea. 214). Toasturile reprezintă comentariul „amicilor" la povestire. . nu determină rezultatul scontat.] Cîte ceasuri ai? — N. 64. ExplicaŃiile asupra stării în care se află ar putea constitui o bună prefaŃa pentru o relatare. nu merita să fie spusă şi ascultată. Că Mandache evită să o discute ne-o arată şi graba cu care încearcă să deplaseze discuŃia spre sfera de preocupări a interlocutorului („de ce nu ne trimiŃi şi nouă acasă Moftul roman"e! — p. 65. Straşnic... povestitorul absolutizează calităŃile eroilor. în această schiŃă naratorul îşi asumă cu greu un asemenea rol. 63. e lucru mare! Mereu îl tachinează.] Ei? aşa e? — X. de remarcat indefinitele unul şi nişte).

Ca şi în schiŃa C. şi. ci se referă la personajul principal: soŃia lui Mandache. Satisfacerex + — Trebuie să vie [.." (p.. calitatea de receptor al naraŃiunii care „pluteşte în aer": „Ce treabă?" (p. Haz ar avea să-1 traducă 72 şi p-ăsta!. Specifică pentru schiŃa în discuŃie este introducerea unei povestiri secundare — cu structură completă — care. interogaŃii: „Că hîr! că mir! nu se poate şi nu se poate! Ce fac eu?" (p. halal să-i fie!: (p." (p. prin care se efectuează tranziŃia spre situaŃia iniŃială." — p. 215)...B. într-o structură paralelă." (p. vezi că nu o cunoşti.F.... Povestirea a doua satisface una dintre condiŃiile definitorii pentru relaŃia menŃionată: sursa şi relevanŃa ei se află în conversaŃia precedentă. — Dacă reuşeşte ş-acuma. impunîndu-i ordonarea prezentării în funcŃie de propriile sale exigenŃe: . reia.. frate..... nu ştiu de Ofertă. ca şi în Cadou. tocma asia este un semn că are speranŃe să reuşească. (de remarcat reluarea interjecŃiei. De data aceasta.. 214).. Rezolvarea este anticipată de receptor („Şi nu te suprimă" — p. conversaŃia im-plicînd schimbul succesiv de replici pe tema şanselor de izbîndă ale MiŃei în tratativele pentru casă. — Să te-a uză Dumnezeu! fac cinste. Zilele trecute — că tocmai mă-ntrebai adineaori dacă nu tn-a 73 suprimai şi pe mine — .. aştept pe soŃia mea. . Mare nerăbdare am. are funcŃie de insistenŃă. declanşată de conversaŃia în curs. 216). 215).. am mare nerăbdare să văz daca a reuşit şi acuma.. merge iute/' — p. Ultimul procedeu motivează absenŃa din această secŃiune a alinierii partenerului ca receptor: povestirea poate fi considerată ca un răspuns înlîrziat la întrebarea „Nu cumva te-a suprimat şi pe dumneata?'' (p. nu-i dau nici cinzeci de lei mai mult. „Se uită aşa nu ştiu cum. domnule director. şi iar cu vorba.. punctînd secvenŃa finală. succesiunea secvenŃelor este cea obişnuită pentru naraŃiunea configurată prin dialog. 215). cf.. cele două povestiri se află într-o relaŃie tipică de serie. marcînd integrarea povestirii în conversaŃie.. dintr-o mişcare de Satisfacere a intervenŃiei anterioare şi una prin care se introduc elemente noi: Ofertă! „— Nu mai vine.. fiindcă s-a suprimat trei şefi de biurou.. . 214) şi . prefaŃa naraŃiunii: „Nu." (p. 215. Replicile de răspuns se compun. este delimitat de momentele anterioare printr-un procedeu care reflectă contribuŃia dialogului la conturarea povestirii. ultimul enunŃ emis: „Ce bună treabă ar fi!" (p. dar naratorul o reformulează ca pe o coda („Dar eu întreb: «Cu leafa redusă. domnule! are o diplomaŃie. implicit. IntervenŃia interlocutorului. Teribilă nerăbdare am.. Ce dracu nu mai vine.. este prefaŃată deci de narator. e ceva de speriat.. Mandache efectuează. ceea ce urmează este o amplă secvenŃă de evaluare. 215).. La ea nu merge aşa agalea. combinată cu comentariul extern al naratorului: „Teribilă e... care se autoselectează ca emiŃător.dialogată inserată în discuŃia iniŃială. şi-1 aduce pe om cu vorba. de asemenea.. 216). în sfîrşit. Rezolvarea nefiind cunoscută. domnule... nu mai am ce zice: mă-nchin" (p.. 216). care „glosează" afirmaŃia şefului („Care va să zică înaintat!. 21G). 215).. 214).. evaluarea nu priveşte conŃinutul propriu-zis al relatării.... 216). prin dialog. printr-o întrebare.] şi eu. rărnîi dumneata ca şef în biuroul du mi tale cu leafa respectivă»" — p. de obicei. comentariul. Receptorul întrerupe consideraŃiile celui pe eare-1 ascultă. merge iute. şi iar se uită — e ceva de speriat.. Punctul culminant: trimiterea soŃiei la tratativele pentru vînzarea casei. Dacă-1 traduce şi p-ăsta. zice directorul.. — Ei! şi am trimis-o acuma pe soŃia mea" (p. mişcarea de Satisfacere aşteptată. mărcile aparŃin clasei intensificatorilor: repetiŃii.. Ca si în cazul celeilalte tentative. Relatarea subordonată.?» «Ai răbdare. m-aş prinde că vine cu veste bună: parcă m-aş prinde că a reuşit.. mai exact primele două componente ale acesteia: orientarea si complicarea. oferă prilejul interlocutorului să-şi asume. Există şi aici mărci proprii ale evaluării.Ei. Să ştii că dacă reuşim.. şi iar se uită. n-o cunoşti. şi prin referirea la una dintre replicile anterioare ale acestuia: „Apoi. îndeplineşte o certă funcŃie evaluaŃi vă.. Satisfacereă Ofertă. supunerea emiŃătorului la cerinŃele receptorului).. prefaŃa include şi rezumatul povestirii („La ea nu merge aşa agalea. Interesul receptorului pentru anumite aspecte ale relatării limitează libertatea naratorului în privinŃa desfăşurării firului epic. mai ales prin repetiŃie. care pun în relief punctul culminant (concedierea lui Mandache). Ceea ce urmează este ultima componentă a povestirii realizate prin dialog. Satisfacere 3 — Ascultă-mă pe mine.. într-o formă concisă. şi?.. „că ăla e un ciufut" — p.. reuşiŃi!" (p. Să vezi. Evaluarea este marcată prin elemente de intensificare. ca ilustrări ale aceleiaşi idei: calităŃile diplomatice ale soŃiei lui Mandache. în esenŃă.. 215). frate. constituită.. producînd povestirea. 216). IniŃierea povestirii este realizată prin contrazicerea de către narator a unei opinii exprimate de interlocutor: „Daca întîrziază. 216).. şi nu mai vine. integrată povestirii de bază..

în fond. încolo. să trimită gratis familiei „Moftul român". sumar reconstituite. Ca atare. 67) sau încearcă să stimuleze continuarea relatării. nene Man74 dache?" (p. Orientarea precedă rezumatul: doamna Farfara dă mai întîi informaŃiile despre personaj solicitate („Caty Zănoagă. tot ceea ce se leagă în roman de Caty. prin mijloace variate. 217). sub 1. »u are pentru acest personaj valoarea de prefaŃă a unei povestiri. După care. 62—68) comstituie o modalitate — diferită de aceea „clasică" din cap. cum zici dumneata" — p. nevasta colonelului Re mus Gavrilcea. întrebarea lui Ioanide („Care Caty?"— p. 62—68) Ca şi povestirea rituală (cf.. povestirea realizată în conversaŃie poate îndeplini o funcŃie precisă la nivelul sistemului narativ complex al unui roman. Gigi Ciocîrlan. Personajele sînt introduse treptat în scenă.ApariŃia celui de al treilea personaj. coda: „traducerea" receptorului povestirii. ci despre schiŃe de portret conturate prin alternarea unor unităŃi descriptive — a căror prezenŃă se justifică prin pretextul contemplării unor fotografii vechi. Comentarea unor fotografii înfăŃişînd imagini familiare unor personaje. în cazul de faŃă. „L-am cunoscut puŃin [." (p. istorisirea este alimentată de „verva narativă a doamnei Farfara" (p. creează posibilitatea încheierii povestirii de bază. 68). îi conferă o astfel de valoare. 66) etc. artificiu literar cunoscut. Rezolvarea se constituie pe baza dialogului dintre Mandache şi soŃia lui. domnul Nicu al dumitale era un parvenit cu instinct" — p. G. fostă madam Ciocîrlan.. Relatările doamnei Valsamaki-Farfara în dialogul cu Ioanide de la începutul cap. nespunînd un cuvînt care să nu fie perfect banal. MiŃa. foarte boieros.. 61). De remarcat faptul că acesta este singurul moment al conversaŃiei în care se foloseşte o formulă de . oferind date genealogice comentate despre Caty şi primul ei soŃ.. într-o formulă rezumativă şi evaluativă: „Iubită madam Farfara. ca să zic aşa. folosit de autor — cu scene semnificative. este pretextul folosit de] autor pentru a ne transmite informaŃii despre Caty Zănoagă.Asta-i Caty cînd era mică" (p. indiferent de perspectiva din care se fac refe75 ririle.Ei bravos! [.. caracteristică structurii compoziŃionale a romanului. însumarea unor secvenŃe narative delimitate de intervenŃiile lui Ioanide. Interlocutorul punctează prin formulări evaluative fizionomia personajelor la care se referă doamna Farfara („A fost «şarmantă».] .Cu. valoarea unei modalităŃi de evaluare. Punctul de vedere exprimat de madam Farfara este deci. naraŃiunea nu are o rezolvare pro-priu-zisă. o femeie plină de temperament" (p. 65. 217) Comentariul ocazionat de povestire se reduce la o replică aparŃinînd celui care relatează această conversaŃie: „Nu Ńi-am spus eu." — p.] Un fel de bonhomme placid şi cu rîs important. De altfel. Scrinul negru (p. referentul replicii este considerat a aparŃine fondului de presupoziŃii comune celor doi colocutori. de asemenea. de prezentare a „eroilor". relevînd faptul că ipoteza prietenei sale este falsă. 62). 63. dar şi de solicitările lui Ioanide. Structurată nu sub forma un îi bloc narativ. „De cine vorbeşti?" — p. Nu este vorba despre o acŃiune care să evolueze. I: prezentarea personajelor de către naratorul-autor — de realizare a orientării naraŃiunii de bază. inclusiv a orientării.2. Complicarea naraŃiunii presupune. capătă. plasează personajul într-un anumit univers social şi îi schiŃează profilul moral. 64. 61.] . Elicitînd informaŃii despre Caty. într-o formulare menită să dirijeze receptarea semnificaŃia tuturor relatărilor sale ulterioare: „Caty a fost. Este un caz tipic de povestire realizată prin cooperarea unor personaje concepute în ipostaza de interlocutori. avînd aspectul unor istantanee. care îşi declină condiŃia de receptor.. Pluralitatea structurilor epice şi a planurilor temporale. schimbul verbal are structura Ofertă -> Satisfacere: „ — L-ai tradus? [. dar necunoscute altora. „într-un euvînt.. 62) şi apoi prezintă. punctul de vedere al autorului. convins prin mijloacele diplomatice ale MiŃei.2). supra. 62). In acelaşi timp. 62). „După figură. face să apară normală construcŃia segmentată a diverselor componente ale naraŃiunii. încheierea ei — ca şi declanşarea — este adusă tot de Ioanide. iPovestirea spusă de madam Farfara. Această particularitate de declanşare are ca rezultat inversarea unor componente ale naraŃiunii. ipochimenul (=Nicu Zănoagă) pare un băcan subŃire" — p. iniŃiat de soŃ. prin solicitarea unor informaŃii suplimentare („Dar Betty asta cine era? -— p.Cu cinci mii! . 1.. III al romanului (p. exprimînd concluzia întrevederii.. angajarea lui Ioanide ca receptor. întrebarea funcŃionează implicit ca declanşator al naraŃiunii şi marchează. nu ştii? A murit zilele trecute" — p. ci recompozabilă din fragmente.3. mi-ai făcut un istoric succint şi o topografie sumară cu care sper că pot descifra hîrtiile scrinului meu" (p. Călinescu. Prima replică a doamnei Farfara: . stă sub semnul acestei afirmaŃii.

îŃi stau la dispoziŃie" — p. acceptarea sau respingerea scuzelor şi a mulŃumirilor etc. 62. prin anumite caracteristici. în acelaşi timp. în care colocutorii se referă la propria lor stare („— Ascultă. B. am adăuga. mulŃumiri etc. încerc să-mi ascund urîŃenia cu duhul" — p. Acum vinde pe la Talcioc. altfel spus diversitatea modalităŃilor de încastrare a naraŃiunii în structuri dialogale. de obicei aflat într-o poziŃie inferioară. unde intervine dependenŃa — mimată de autor — faŃă de centrele de interes ale colocutorilor. solicitări. Scrisorile sînt concepute. care are structura specifică pentru întîlnirile cu caracter oficial (formal). presupun un răspuns din partea acestuia (fie simpla confirmare a recepŃionarii celor comunicate. 65 etc.adresare. al cărui alter ego este Ioanide). 65). mai ales în cazul povestirilor segmentate.„ — Madam Farfara. 63. toate cu directă relevanŃă pentru destinatar şi. n-a ajuns mare lucru. Obligativitatea răspunsului creează ocazia de a reveni asupra unor afirmaŃii. exprimă mulŃumiri lui B pentru cooperare. Cred că ştii — p. 61). Deosebirile privesc nu numai canalul prin intermediul căruia E şi R sînt puşi în contact. scrisorile literare au altă finalitate şi relevanŃă decît cele reale. De aceea.). La acestea se adaugă prezenŃa unor procedeuri conversaŃionale specifice. Modul în care se stabileşte şi se manifestăă relaŃia E—R prezintă aspecte particulare în cazul scrisorilor literare. Literatura ne oferă două mari tipuri de scrisori: cele al căror autor declarat este scriitorul şi cele schimbate . cum ar fi situarea informaŃiilor noi prin referirea la personaje şi întîmplări care aparŃin fondului de date posedat în comun (vezi.) Deşi relaŃia dintre Ioanide şi madam Farfara nu este de acest tip. îşi oferă concursul şi în continuare (cf. LECTURĂ REALĂ —LECTURĂ FICTIVĂ 2.4. nu este legată numai de tendinŃa firească a oricărui autor de a varia formele organizării epice.1. în mod curent. După cum şi preferinŃa pentru unul dintre cele două tipuri fundamentale de povestiri: compacte sau segmentate. procedee de implicare a R. de tipul aşa-numitelor fumblings: formule care exprimă orientarea locutorului spre mesaj (ca să zic aşa — p. Sa na-mi pierd firul — p.ă) Chiar dacă împrumută — într-o proporŃie variabilă — mărci formale 77 i de tip epistolar (cel mai adesea. CoincidenŃa componentei finale a procesului povestirii: referirea receptorului la cele prezentate de interlocutorul său.) sau spre interlocutor (nu ştii?— p. SCRISOAREA LITERARĂ CA ACT PARTICULAR DE COMUNICARE. 2. Fiecare corespondent îndeplineşte. aceste texte se apropie de cele orale. în mod necesar. scuze. Scrisorile reale transmit informaŃii. „Cînd ai vreo dificultate. ci poate deveni şi un mijloc de a defini natura comunităŃii care constituie lumea ficŃională a creaŃiei sale. — Acum că nu mai ajută să dau cu pudră şi cu rouge. ObservaŃii finale Comentariile realizate pun în evidenŃă cîteva trăsături specifice povestirii ca formă de relatare inclusă în Ńesătura unor texte literare: — diversitatea situaŃiilor imaginate şi a elementelor care funcŃionează ca declanşatori ai povestirii. comportarea arhitectului nu contrazice celelalte date ale personalităŃii sale creionate de scriitor (şi. 67). Aspectul de conversaŃie este subliniat şi prin prezenŃa unor secvenŃe de inserŃie. de exemplu: „Frate-său Alee. formule de adresare şi de încheiere. PrezenŃa formulei funcŃionează ca semnal demarcativ al secŃiunii finale a conversaŃiei. O funcŃie similară îndeplinesc şi alte elemente. Preliminarii. cu ultima secŃiune din structura oricărei conversaŃii este unul dintre mijloacele de integrare a povestirii într-o structură conversaŃională. îl caracterizează într-un anume fel pe narator. rolul de E şi R. elemente fatice etc). care a făcut 76 medicina. L-ai văzut ieri" — p. între două persoane cu statut inegal: A. ci şi înŃelegerea esenŃei personajelor care îşi asumă funcŃia de a nara: natura şi distribuŃia concentrată sau dispersată a elementelor de evaluare dau o anumită coloratură celor relatate. — libertatea cu care scriitorul manevrează unităŃile de bază ale structurii narative. de obicei avînd o poziŃie superioară. fie emiterea enunŃului pereche. 68. în cazul actelor structurate în cupluri: promisiuni sau refuz la solicitări. nici datele referitoare la autor însuşi. cu precizări şi corectări. scurte paranteze în cadrul naraŃiunii în curs. ai rămas tot tînără la spirit. ce trist eşti! De ce eşti aşa trist? "— p. unităŃi de conŃinut a căror importanŃă şi ordonare variază de la un text la altul. care orientează nu numai decodajul semnificaŃiilor contextuale. 62. alternativ. desemnarea explicită a interlocutorului. ci şi conŃinutul comunicării şi posibilităŃile de reacŃie a R. — rolul deosebit al structurii evaluative. dar. schimbul verbal în doi ne-presupunînd. drept un mijloc de „a vorbi" cu un interlocutor aflat la distanŃă. prin natura actelor verbale pe care le includ. 1.

C. funcŃiile şi semnificaŃiile pe care le au. de exemplu. 2. Scrisorile aparŃinînd autorului prezintă o mare diversitate structurală. ci în interiorul textului („prietine" — p.] o împărtăşesc d-tale" — p.2. „Trebuia să ştii ['afli'] că vecinul meu.între personaje. Pe de altă parte. Pentru ce Ńiganii nu sînt români. autorul recunoaşte explicit — ca şi Alecsandri. de obicei. „îŃi aduci aminte de copilăria noastră" — p. formulele finale („Adio" — p. 230. în cazul scrisorilor atribuite personajelor.2. „Sănătate" — p. în Introducerea la volumul publicat de prietenul său în 1884: „Această idee m-a îndreptat către tine. Statutul lor este totuşi diferit. ci titlu. Cele mai multe dintre „scrisorile" lui Negruzzi sînt. de fapt. 232) sau a unor formule care anticipează obiectul unei corespondenŃe ulterioare („Cu altă scrisoare îŃi voi spune ceva şi de scriitorii vechi" — p. „domnul meu" — p. sociale şi morale consemnate). aceste compuneri se adresează unui cerc foarte larg de receptori. Alecsandri au fost. îndepărtează structura textului de cea a scrisorilor. de altfel. de vreme ce destinatarul lor este total necunoscut. alternează în text are ca efect reducerea distanŃei dintre E şi R. Modul specific în care persoana I şi a Ii-a sg. PrezenŃa unor mărci formale de scrisoare. 281) sau previn eventuale neînŃelegeri („Să nu socoti însă că eu. folosirea unor construcŃii care se referă la acŃiunea transmiterii unor informaŃii („Ideea acestui june [. înainte de a urmări în detaliu. individuală. Alecsandri. p. ci una multiplă. cu propunerea ca să începem între noi o corespondenŃă menită de a continua convorbirile noastre şi să le publicăm într-o foaie literară.. Acest fapt trădează esenŃa de naraŃiune literară a textelor reunite sub titlul Negrii pe alb. a pronumelor şi a unor verbe care exprimă ideea existenŃei unui fond comun de informaŃii şi de experienŃe între emiŃător şi destinatar („Ştii că în anul 1821 a izbucnit revoluŃia Greciei" — p. supra — că. aparenŃa creată este aceea a unei confesiuni acceptate. Scrisorile sînt publicate. 470).2. implicarea destinatarului. sub aparenŃa corespondenŃei cu caracter personal. poate că unele din istorioarele noastre ar interesa pe unii dintr-acei care n-au trăit p-acele vremii" (Ghica. datarea. Negruzzi. despreŃuiesc bucatele astea naŃionale" — p. 242. mai rar prin formule de adresare — plasate nu la începutul. 216. Un proŃes la 1826. ci — ca pentru orice specie literară — practic nelimitată. în Negrii pe alb. şi I. Nu este vorba numai despre faptul că destinatarul scrisorilor lui Ghica este o persoană reală. Un poet necunoscut etc). nu expediate. acreditată de literatura occidentală a secolului al XVIII-lea. sub formă de epistole intime.. Un răspuns propriu-zis nu este cu putinŃă. amice. într-o anumită măsură. care îl include. 232. cît şi în plan fictiv (în interiorul lumii imaginare. 213. întrucît nu cuprind date referitoare direct la destinatar. Istoria unei plăcinte. dar unitare ca finalitate. de altfel. dovedeşte numai conformarea autorului la preferinŃele cititorilor. nu au formule de început. şi. ceea ce ne-am povestit într-astă-seară. 214). nu ar putea primi ca răspuns decît cel mult un text critic (de exprimare a acordului sau a dezacordului faŃă de observaŃiile psihologice. M-am măgulit totodată cu slaba sperare că acea corespondenŃă va fi bine primită de unii din compatrioŃi care binevoiesc a recunoaşte puŃine merite predecesorilor şi ceva mărire evenimentelor petrecute 79 înainte de venirea lor pe lumea (Alecsandri. pe Alecsandri. şi latineşti: Vale e me ama — p. Destinatarul specificat al scrisorilor lui Ghica se află însă într-o situaŃie neobişnuită pentru corespondenta . reprezentate într-o anumită creaŃie). 259. de acele al scrisorilor lui C. al cărui nume nu este. scrisorile literare presupun nu lectura unică. sau formulele greceşti:" e'p'pcoao — p. O mărturisesc ambii: V. a destinatarului. Lectura reală. în care relatarea propriu-zisă alternează cu diverse forme ale reprezentării 78 In stil direct (vezi. Ghica lui V. 284) —. de asemenea. ne apare drept singura posibilă. niciodată indicat. Negruzzi adoptă o formă convenŃională de expresie. pe baza cîtorva exemple ilustrative. prin folosirea persoanei a Ii-a sg. în propria lui Introductiune: „De ce nu neam scrie unul altuia. patriot. efectuată de cititori. în mod necesar. atît în plan real (de către cititori). Dubla serie de abateri are ca rezultat texte mixte ca structură. p. 115). 2. 216. Ca atare. integra ti ve. Ghica./'— p.1. care presupune o dublă serie de abateri: de la normele scrisorii propriu-zise şi de la normele schiŃei sau ale povestirii. O lectură în plan fictiv nu poate fi imaginată. rezultat al unei atitudini similare cu cea care generează manifestările aşa-nu-mitei politeŃi pozitive. concepute în vederea publicării. v. pentru plăcerea noastră intimă. fiziologii sau schiŃe de moravuri. Dialogul sau povestirea în povestire. 232). aşa cum sînt redactate. considerăm necesar să precizăm că relevanŃa nici unuia dintre aceste tipuri nu este personală. realizabilă. 2. 224) sînt elemente de detaliu comune cu scrisorile. Scrisori la un prieten. literatura epistolară fiind foarte gustată în epocă. xatps — p.2. Scrisorile adresate de î. care constituie însă abateri de la caracteristicile povestirii în proză..

. Cornescu impresiile şi opiniile.. 2. 132. între altele. în scrisoarea publicată ca Introducere la volumul lui Ghica apărut în 1884. „amice autorule" — p." — Alecsandri.. printre altele. Toate abaterile de la normele corespondenŃei — inclusiv cele referitoare la formă. Găsim aici anticipate — cu suficiente detalii — întîmplări care vor constitui episoade din scrisorile lui Ghica. un răspuns în sensul corespondenŃei curente era greu de aşteptat. de această dată. verificabilă sau nu. 125..2. — p. de exemplu. schiŃe de portret etc).. lucrarea se abate de la normele comunicării de informaŃii în formă epistolară. 219. o funcŃie afectivă. autorul trece în mod firesc de la stilul scriptic la 6 — C-da 1354 81 cel oral (cf. 219) oferă posibilitatea de a prezenta informaŃii savante şi comentarii rafinate nu într-o manieră rece şi impersonală.curentă: în majoritatea cazurilor. a unei cozerii intime. nu am cum să-/z mulŃumesc" — p. formulări ca: „Dar ce făcui. paragraful „Duşmănia literară sau efecte intuitive şi anachronistice ale Chambertinului de la Cafe-Anglais asupra poeziei române"). demn de încredere. lupta marinarilor. ea nu putea avea aceeaşi amploare şi profunzime ca pentru Alecsandri. „Ştii. Nu numai că informaŃia vehiculată de scrisorile lui Ghica nu este nouă pentru Alecsandri. „o." — p. vai de minei" — p. puternic colorată afectiv (cf. Scrisorile lui sînt fragmente memorialistice. personală. 245 — 248). Vasile Porojan sau Plinea amară a exilului — scrisoare publicată postum — nu reprezintă răspunsuri la vreuna dintre scrisorile lui Ghica. „Dar şi aici mi-e teamă că o să te superi" — p. p. abstract vs. „Ce stăm de ne mai gîndim. vezi de exemplu: „Dacă cumva acum te simŃi cam obosit de lunga digresiune zoologico-filologică prin care am răzbunat de nepăsarea ta pe . discută aspecte fără nici o legătură cu tema propusă (vezi. în mod deliberat. deci cu altă finalitate decît cea obişnuită. Nu numai prin faptul că tratează în detaliu o temă teoretică. de moravuri. în aceste condiŃii. Ghica. Implicarea unui destinatar real schimbă însă modul de funcŃionare a relaŃiei autor — cititor. 125. 260). este pentru Alecsandri rememorarea unor trăiri comune sau anterior împărtăşite. Ghica.. semnalate şi la Negruzzi (vezi. pregnantă este valoarea de document de epocă.. aparŃinînd celor doi corespondenŃi. p. în egală măsură. a relevanŃei şi a manierei sînt încălcate. 471 — 473. sînt date cu o mare valoare de generalitate. De altfel. corespondenŃă în care ne-am ferit de orice invective. dar şi prin structură. p. VI.3. p. şi prezenŃa unui P. datată decembrie 1883.. Pentru împletirea stilurilor.. căci textul depăşeşte cu mult dimensiunile posibile ale unei scrisori reale. Cf. Spune tu ce vei voi . ci sub forma agreabilă. în funcŃie de distanŃa în timp faŃă de evenimente. o „epistolă scrisă cu ghid să fie precuvîntare la cartea Manualul vînă-torului. 473. „Oare nu ştiai sau că ai uitat . neavînd nici o legătură cu cele relatate de acesta.. iar expunerea este prin excelenŃă digresivă şi lipsită de un criteriu ordonator. compuse cu „complicitatea" destinatarului şi adresate." — p. pentru acesta. 125. dar. dar adesea ea nu are o relevanŃă directă. 477). de exemplu. împărtăşindu-i prietenului său C. în Introducerea sa. Alecsandri propune prietenului său teme de corespondenŃă.. contemporan 80 sau nu cu autorul.S. c-au ajuns băieŃii sa te dea de primejdie" — p. producŃia lui de scrisori literare fiind mult mai săracă. Ceea ce apare pentru public drept simplă „istorisire". perioada amplă. nu renunŃă la ea (vezi. prezenŃa titlului) — arată că aspectul de epistolă al textelor lui Ghica Ńine de o simplă convenŃie literară. şi nu un statut de simplu procedeu. 125.. Textul nu sugerează nici o posibilitate de lectură în planul ficŃiunii. presupunînd un decodaj diferenŃiat al semnificaŃiilor: cea realizată de Alecsandri şi cea realizată de oricare alt cititor. Formele de implicare a destinatarului — similare cu acelea semnalate la Negruzzi — au. tntrucît autorul şi-a făcut din respectarea adevărului o profesiune de credinŃă explicit formulată:. Şi Pseudo-kinegetikos este. 131. p. Deosebirile de decodaj între Alecsandri şi ceilalŃi cititori sînt legate de natura informaŃiilor care constituie fondul posedat în comun cu scriitorul. 135. cererea adresată lui Ghica sub forma: „împrospătează în minte-mi un alt tablou . p. Pentru cititorul modern. Scriitorul se îndepărtează de formula epistolară. Chiar dacă o confruntare a datelor din scrisori cu constatări şi cunoştinŃe proprii era posibilă pentru mulŃi contemporani. 115). cap. — p. 269) sau oprirea flotilei lui Saltafero. Alecsandri nu s-a conformat sugestiei făcute lui Ghica. pentru că menŃinerea procedeelor vorbirii adresate (vocative: „amice" — p. sau implicarea destinatarului prin folosirea persoanei a Ii-a a pronumelor şi verbelor: „Pentru atîta încredere. venită să-i răscoale pe locuitorii insulei Samos împotriva sultanului (Alecsandri. amicee? Hai să căutăm a prinde turdi . Oricum. 205. aşa cum se menŃionează în subtitlu. există însă două tipuri de lectură reală. francezi cu piraŃii greci (Alecsandri. frate. fără însă a ne abate niciodată a spune adevărul" (Ghica. dispunem astfel de versiuni narative ale aceloraşi fapte.. el este în posesia datelor transmise. publicului. cu caracter orientativ (tablouri de epocă. CerinŃele pe care le impun maximi cantităŃii. iscusite vînătorule" — p.. vocabularul tehnic.

cu aceea determinată de exigenŃele politeŃii pozitive. 121).reŃinem aici Infamie.autorul scrisorii îi „citeşte" o versiune favorabila a aceste-EtransiniŃătorul ia cunoştinŃă absolut întîmplător de conŃinutul real'al mesajului. care îl implică direct. rolul pasajelor redactate m formă epistolară este acela de a furniza informaŃia narativă sau orientativă necesară. Pseudo-kinegetikos prezintă asemănări cu scrisorile lui Ghica. dar Ńie citind!!!" — p. Datele situaŃiilor concrete de comunicare sint \n\nfTmie. invocînd elemente ale unui „teritoriu" comun („Negreşit că tu. apoi tot mai iartă-mă să adaog vreo două-trei cuvinte în materii analoage. Supunîndu-se convenŃiilor genului epistolar. Altfel spus.pe care ii cunoaşte'-. 122). Pseudo-kinegetikos nu are nici trăsăturile unei „precuvîntări". Victimă a unei grosolane mistificări . 145 etc). cu ochii. 121). O asemenea strategie îi permite să treacă. 82 ha chiar de Wouwerman şi de Snyders. ele definesc un anumit orizont social şi schiŃează un sistem specific de relaŃii între. Scriitorul neagă orice relaŃie cu manualul („. pe cocoşaii şi pe grauri. vă dau pace şi Ńie. preŃinsul „amic încâlcind flagrant maxima calităŃii. Din perspectiva relaŃiei autor-cititor. solicitarea unor explicaŃii suplimentare — p. 6e 83 în Dascăl prost. în planul ficŃiunii. şi varietatea formulelor iniŃiale de adresare: „Iubite domnule . cu permisiunea destinatarului. Prima pare a fi singura pe care scriitorul o are în vedere. alternînd atitudinea prevenitoare. 139—140. şi neamului păsăresc" — p. motivată prin cerinŃele politeŃii negative. Doamne fereşte!. cîteva scrisori. neobişnuita epistolă este. răsunete şi emoŃiuni vînătoreşti" — p. Deşi autorii se află în relaŃii de diverse tipuri cu destinatarul (cf. schiŃele menŃionate iau forma relatam unor experienŃe proprii. dascăl prăsişi Antologic-. el se preface a fi călăuzit în structurarea textului exclusiv de reacŃiile presupuse ale prietenului său. un eseu consacrat vînătorii („m-am apucat să colind răstimpii şi spaŃiile. în cîteva dintre'schiŃele sale . Din punctul de vedere al raportului scriitorcititor. din perspectiva unui narator-personaj. fără dificultate. şi cea aparŃinînd cititorilor obişnuiŃi. o singura lectura fictiva este corectă: aceea realizată accidental de erou. 121). Se poate adăuga. naratorul-personaj citeşte. cu auzul şi cu inima. deci o a dona încălcare a maximei calităŃii. Redactate la persoana I. nu mai cutez.1 IL Câragiale a apelat adesea la acest procedeu. în care se menŃionează că autorul Manualului vină-torului a renunŃat la intenŃia de a-i cere lui Odobescu să-i prezinte cartea. introducînd situaŃia lecturilor) fictive.3. privelişti. zău. exprimarea unui punct de vedere diferit asupra anumitor probleme — p. 133. autorul cînd se autoflagelează pentru anticipata plictiseală pe care i-ar produce-o destinatarului („Mi s-a urît mie scriind. raporturile'dintre autorii. desigur. 188). Deşi tehnica naratorului este de a recompune pas cu pas faptele fără a anticipa în vreun fel dezncdămîntul . prefaŃată printr-o epistolă către C. precum încă nu este prin putinŃă ca să nu fi văzut şi să nu fi admirat cerbi şi cîni zugrăviŃi de Landseer" P' în realitate raportarea la destinatar funcŃionează ca mijloc de justificare" a scriitorului faŃă de oricare cititor pentru aparenta lipsa de ordine a expunerii sale. şi apoi. destinatarul epistolei-eseu. indivizi.. în cuprinsul textului există totuşi referiri la manualul lui Cornescu. la rîndul ei. e3 Spre deosebire de tipul de scrisori discutat pînă acum. precum ai văzut la Luvru tabeluri vînătoreşti de Oudry şi de Desportes. cînd se străduieşte să-i cîştige acordul. ambele lecturi fictive apar ca anterioare momentului relatării si. scri-sorieschimbate între personaje multiplica posibili a-ile de lectură. destinatarii şi lectorii scrisorilor se configurează într-un mod original. naratorul-personaj face oficiul de transmitere a unei scrisori de recomandare. sînt implicate însă două posibilităŃi de lectură reală: lectura efectuată de Cornescu. („Mai apoi Ńi-ai luat seama şi m-ai scutit de această măgulitoare sarcină" — p. jîă:o« tnt Atitudinea cititorului real ca şi a „Mctimei" . adică să-Ńi fac cîteva întrebări. de asemenea. Nu există elemente care să sugereze o lectură în plan fictiv. presupunînd ca momentcheie lectura unor scrisori care au alt destinatar. De altfel. prin falsa caracterizare a eroului.sturzi.este dirijata tot de compararea lecturilor fictive. redactate însă într-o formă apropiată de aceea specifică recenziilor (semnalarea unor omisiuni — p. lecturii reale.. în afara aceleia de a-i fi oferit sugestia unei lucrări independente („un volum osebit" — p. 2. Cornescu. ca şi mine. vei fi văzut adesea în treacăt gravuri de ale lui Ridinger. nesinceritatea „amicului ŃaŃa de cel care îi solicita un serviciu sugerînd posibila încercare de inducere in eroare a destinatarului scrisorii. nici chiar eu însumi să-1 arunc în spinarea Manualului tău" — p. căutînd. că raportarea la Manualul vînătorului diferenŃiază lectura Im Cornescu de aceea a celorlalŃi cititori: factor esenŃial de orientare a decodajului m primul caz. 139). Prima lectura fictivă a scrisorii se dovedeşte deci a fi fost trucata. ea este un aspect total nesemnificativ în cel de-al doilea. Scrisoarea nu mai ajunge la destinatar. de la un subiect la altul sau să detalieze o temă. care trebuia să-i rămînă necunoscut.

Planul lecturii reale este astfel implicat în structura textului. de sugerare a unei atitudini menite să ofere repere pentru toate lecturile ulterioare. Dem.. La-dima. 269). Atît lectura fictivă a naratorului. 485). Se poate presupune că. 484.) este că a doua lectură fictivă — a naratorului —. ştampilă. nu numai sub raportul perspectivei relatării. care precedă succesiunea textelor). de jurnal. în schiŃă. cocoşelule moŃat" — p. pe acelaşi fel de hîrtie şi cu aceeaşi cerneală. aceleaşi" — p. ceea ce le apropie este lipsa de interes — „mimată" sau autentică — pentru informaŃii în sine. şi interjecŃia cu valoare deictică „Iată" — p. ele conturează cu maximă veridicitate un tip uman: autorul de anonime. are romanul lui Camil Petrescu Patul lui Procust. „o veche prietenă" (p. în situaŃia dată. ca formulă epică. se produce concomitent cu cea reală. chiar procedeul pe baza căruia este construită schiŃa: pretenŃia că este vorba despre scrisori aparŃinînd unui colecŃionar. 270. sursă principală de informaŃie orientativă. Cele dintîi sînt mai apropiate. textele puse la dispoziŃia prietenului său. şi ale lui G. deci în construcŃia ficŃională (cf. Forma testului: reluarea unor pasaje . Succintul preambul epic. în realitate.. Impresia creată de scriitor cu ajutorul mijloacelor de actualizare epică (povestirea la prezent. Prima lectură fictivă — cea a destinatarului — este implicată de faptul că acesta găseşte semnificative.„cheie" din scrisori. printr-un artificiu epic. fiindcă declaraŃia care însoŃeşte oferirea scrisorilor spre lectură: „UfI să mă văz odată scăpat de canonul ăsta. redactat în aceeaşi formă a relatării unei experienŃe personale. ci şi destinatarii textelor. „Amice Pricupescule" — p. hîrtie. adresate Emiliei. De fapt. singurul capabil să efectueze rapid „o bună selecŃie din atîtea pachete" (p. celelalte respectă tiparul scrisorilor propriu-zise. necunoscuŃi nu sînt numai autorii. de fapt. determinînd astfel implicit interesul naraŃiunilor. se întemeiază pe exploatarea maximei calităŃii.2. „Mînă. dar sînt incluse. ajunse în posesia unui colecŃionar de anonime. această lectură constituie o presupoziŃie care motivează întreaga relatare. toate scrisorile sînt acte de solicitare. Dacă în cele două schiŃe comentate scrisorile sînt factorul care declanşează conflictul. 269). sugera cu anticipaŃie un răspuns negativ la cererile adresate. Exterioară intrigii propriu-zise. Romanul combină trei forme de relatare la persoana I: scrisoarea. Copiate selectiv. schiŃa nu are în vedere decît această ultimă 84 lectură. cu aceeaşi dată pe ştampila poştei" — p.. Tehnica romanului modern a acreditat scrisoarea ca modalitate posibilă de depăşire a condiŃiei omnisciente a naratorului. al cărui profil social şi moral se recompune în detaliu prin însumarea elementelor relevate de scrisori. şi naratorulpersonaj. 483.3. jurnalul şi intervenŃii ale autorului. dornic să transcrie cîteva mostre. reprezintă un test de sinceritate la care este supus destinatarul. SecvenŃa care încheie schiŃa: discuŃia dintre cele două personaje. în intenŃia de a valida portretul conturat anterior al eroului său. cerneală. Caracteristica de bază a anonimelor: încălcarea maximei calităŃii. ci şi sub acela al mijloacelor textuale de multiplicare a „punctelor de vedere" asupra aceluiaşi nucleu — relativ circumscris — de întîmplări. introduce sugestia cîtorva lecturi fictive. îndeplinind şi o funcŃie evaluaŃi vă. care le anulează orice valoare informaŃională. dar se implică în desfăşurarea faptelor prezentate. care foloseşte această modalitate de dirijare a lecturii reale. O structură interesantă. introducerea unor pasaje de monolog interior etc. punerea în paralel a scrisorilor adresate unei viitoare soacre şi viitorului ei ginere sau a scrisorilor adresate unui soŃ şi soŃiei acestuia. în fond. ca expresie a acordului cu punctul de vedere pe care îl susŃin şi deci a dezacordului faŃă de atitudinea profesorului. cu precizarea că fiecare dintre aceste cupluri epistolare este „opera" aceluiaşi autor („De aceeaşi mînă. 270. în aceste condiŃii. scrisorile au fost mai întîi parcurse de destinatari şi apoi de persoane străine: colecŃionarul. Ca şi cititorul adevărat. Create după un principiu mimetic." (p.Pricupescu" — p. 483). „Dragă Bică. decît o provocare din partea scriitorului . în jurnalul lui Fred Vasilescu. este pusă în evidenŃă de Caragiale prin procedee diverse: menŃionarea explicită a faptului că sub semnătura „cîŃiva admiratori de odinioară" se ascundea. scrisorile sînt destinate direct cititorului. dacă avem în vedere relaŃia scriitor-cititor. Relatările autorului — care iau forma notelor de subsol şi a unui epilog însoŃit de . 271). care au în vedere statutul oficial de profesor al acestuia. nu este. care vorbeşte în numele său. în schiŃa Antologie — lipsită de o tramă epică propriu-zisă — funcŃia scrisorilor este similară cu aceea a fiziologiilor lui Negruzzi redactate în formă epistolară. cît şi lectura reală presupun o perspectivă comuna: cea a individului care citeşte scrisorile unor necunoscuŃi. naratorul pare a acorda atenŃie detaliilor numai în măsura în care acestea oferă posibilitatea unor deducŃii asupra biografiei si a caracterului corespondenŃilor. 2. care a ajuns de la o vreme nesuferit . destinate autorului şi compuse la cererea acestuia. conform indicaŃiilor colecŃionarului. Există două serii de scrisori: ale doamnei T. care nu au alt rol decît pe acela de a crea pretextul prezentării scrisorilor.

de asemenea. mai cu seamă prin invocarea unui fond comun de informaŃii 5 experienŃe („Mustrările <l~tale sînt fără utilitate" .'" .. . Dar pentru că te-am văzut iubitor de curse de cai.P308." . în conformitate cu o singură cerinŃă: sinceritatea absolută („fiind sinceră cu dumneata însăŃi pînă la confesiune" — p. redactate la îndemnul şi sub îndrumarea sa. 312) si prin menŃiuni asupra actului de a coresponda („altă dată am să-Ńi scriu mai mult" . declaraŃiile despre întîlnirea şi relaŃiile cu „eroii" cărŃii. solicitantul lor.. există o similaritate evidentă între scrisorile doamnei T.p. referirile la creaŃiile sale (Act venetian.. Cititorul ia cunoştinŃă numai de textele se-leciate în prealabil de autorul-destinatar. 310. autorul. trebuie sa admitem o multiplicare a lecturilor fictive.. PrezenŃa dialogului constituie o abatere de la norma curentă atît pentru scrisori. 313). „Aş vrea să-fi spun că şi mai tîrziu.. [. în care autorul dă cititorilor explicaŃiile necesare. apare ca justificat clacă Ńinem seama de cîteva precizări din notele autorului.. încercînd să-1 determine pe Fred Vasilescu să aştearnă pe hîrtie cele petrecute „într-o după amiază de august".. doua categorii de cai" . „s-a mai urcat în compartimentul nostru un domn care Ńi-e prieten şi dumitale . că în odaia de dormit [ ] nu e decît divanul alb. vezi şi nota din subsol..]. a» un statut diferit faŃă de acelea ale lui G. 289) sugerează o operaŃie anterioară de triere. Camil Petrescu se simte obligat să precizeze într-o altă notă.. iar semnătura . 305. Ultima noapte de dragoste... 86 Textele nu au alte mărci specifice scrisorilor în afara referirii la destinatar. în finalul primei note a autorului se menŃionează o publicare anterioară.. ca text independent. parcă temîndu-se de posibilitatea ca tactica narativă adoptată să-i inducă în eroare pe cititorii neavizaŃi. că. 369. ca şi acum aproape. de remarcat semnalarea „abaterii" de la normă prin introducerea întregului pasaj între paranteze).. Receptarea reală este condusă de autor. a unor scrisori „într-o revistă puŃin răspîndită'" şi o a doua lectură fictiva: a criticilor („buna înŃelegere pe care le-au arătat-o ciŃiva critici p. pentru care procedeul este normal. _ în cazul scrierilor lui O. Asumîndu-şi acest statut ambiguu. ci şi în jurnal. „łiaduâ aminte că m-ai privit surprins cmd te-am întrebat " — p 299.]. care. 294.. Să nu uităm că. pretextîndcâ te indispun actriŃele care .p. .. unde surprinde (vezi. „dar şi în scrisoarea trecuta. Elemente de biografie reală a scriitorului sînt." . întîia noapte de război etc). E tibloul despre care Ńi-am spus că l-am primit dar de ziua mea'[. Sub aspect formal. de exemplu. destinatarul nu este' la prima încălcare a condiŃiei fundamentale a scrisorii confidenŃiale: unicitatea receptorului. la . practic toate scrisorile din roman sînt schimbate între personaje. 295. 294). mi-ar fi greu. „mi se pare ca te-am întrebat şi pe d-ta despre el" . Referirea din textul doamnei T.p. să potenŃeze impresia de credibilitate a celor înfăŃişate. 295)... „Să-Ńi mai scriu despre D.]. cît şi pentru jurnal. ca elemente de ficŃiune. lor li se alătură însă. 434).])" — p.scrisoarea trecută" (p.p. nu numai în scrisori.' łi-aiH spus. [.încheie numai prima dintre cele trei scrisori.. 295). Dera.p. de 85 exemplu.. De remarcat.p.. în jurnalul lui Fred: „(..p 289. 305. bazată pe îmbinarea dintre povestirea unor fapte şi analiza minuŃioasă a psihologiei şi reacŃiilor eroilor. . 310.. . Ştii că sînt. de altfel.. chiar dacă unul dintre personaje are o identitate aparte.. se înŃelege de la sine. la un nivel mai profund. Aspectul de jurnal al scrisorilor doamnei T. vorbind exclusiv în numele său ca autor al cărŃii: „E de prisos să mai atragem luarea-aminte că tot romanul acesta e o ficŃiune pură. în general.menŃiunea explicită „Povestit de autor" — îie conferă acestuia rolul de a realiza racordul între lumea reală şi lumea fictivă a personajelor romanului. fapt căruia i se poate atribui o valoare simbolică: aceea de a sugera unitatea cuplului pe care îl constituie.cu iniŃială . „şi-mi era ciudă pe d-ta ca ai refuzat să vii s-o asculŃi. fără îndoială. Acest „dosar de existenŃe". 289. autorul a urmărit. care subliniază valoarea lor de confesiune. da-mi voie să fac o comparaŃie [. tolerabilă în cel de al doilea. Ladima către Emili» Ş» din perspectiva relaŃiei dintre lectura reală şi lectura fictivă. flagrantă în primul caz.p. este închipuit tot şi numai unele necesităŃi de convenŃional pe care le impune tiparul ne-au făcut să-i dăm o formă care poate să înşele" (p.p..\ Scrisorile doamnei T. şi jurnalul lui Fred Vasilescu. Acesta le prezintă drept scrisori „cu o destinaŃie strict personală" (p. autorul-personaj notează ca argument capacitatea lui Fred de a crea în conversaŃie „acea impresie unică de trăire adevărată" (p. completează „lacunele de informaŃie" ale cititorului.Ştii că a început să-mi placă să scriu?.] Vreau acum să ştii totul [. Ambele tipuri de relatare sînt compuse de altfel pentru un receptor unic. publicînd romanul. Titlul şi data 'lipsesc. Prin urmare. Unitatea formală a textelor este dată şi de modalitatea narativă.Dem. în plus. De aici prezenŃa unor forme de implicare a destinatarului. care deschide cartea.. aceste personaje. în ciuda evoluŃiei divergente a destinelor lor. ca şi mine. accentuat şi de prezentarea întîmplărilor în succesiunea lor cronologică.. în cîteva note de subsol. Ladima către Emilia.p. 295). era mai toată ziua la nor . „E de prisos să-Ńi mai spun că D.

cu ocazia transcrierii lor în jurnal..»" (p.. 519—530. care este aceea de a comunica noutăŃi. Primei categorii îi aparŃine alăturarea unor scrisori adresate de acelaşi personaj unor destinatari diferiŃi (vezi. prin integrarea acestuia în roman. de dirijare a lecturii reale. Pentru el. 295).) din pachetele legate cu panglică din «scrinul negru»:. aparent. apare ca anterioară lecturii reale." (p. lectura autorului. arhitectul Ioanide. Cele două lecturi fictive ale lui Fred sînt legate de un dublu proces de reconstituire. Alteori. Oricare ar fi lectorul fictiv. de exemplu. de confruntare a unor situaŃii sau de recompunere a circumstanŃelor existenŃei sociale a lui Ladima. care precizează: „Cîteva comentarii sînt necesare" . 74. textele constituind enclave întro amplă relatare la persoana a IlI-a. avînd ca rezultat o selecŃie a materialului epistolar.3. Lecturile multiple. în planul ficŃiunii. cu funcŃia de caracterizare psihologică şi morală a eroilor — sau prezentarea succesivă a unor scrisori în care personaje diferite îşi exprimă opinia asupra aceluiaşi eveniment (vezi.. întrucît cititorul dispune în plus de posibilitatea de a raporta informaŃiile din jurnal la ceea ce oferă toate celelalte componente ale romanului. Prima lectură este dirijată de Emilia. Ne aflăm în faŃa unei maxime abateri de la funcŃia unei scrisori obişnuite. existenŃă practic necunoscută Emiliei. în Scrinul negru. lectura fictivă a lui Ioanide apare drept concomitentă cu cea reală.n. care le găseşte întîmplător: „în seara aceleiaşi zile. 466). însoŃite de explicaŃiile naratorului-autor. implicite sau explicite. care parcurge jurnalul spre a-1 include în roman... în cea de-a doua categorie se integrează: semnalarea încălcării maximei calităŃii de către autorii unor scrisori. cititorul fictiv nu este altul decît na-ratorulautor. atitudinea omniscientă a naratorului este preponderentă în romanul lui Călinescu. cele mai multe fiind incluse printr-o menŃiune asupra actului corespondenŃei.procedeu al cărui efect este o relativizare a perspectivei. Scriitorul îşi trădează prezenŃa chiar cînd împrumută masca lui Ioanide — alter ego evident al său. ModalităŃile de integrare a scrisorilor în Ńesătura narativă sînt variate. ilustrează ideea caracterului relativ al adevărului: structura romanului determină funcŃionarea unui mecanism specific de autoreglare a semnificaŃiilor. este introdusă însă în structura narativă. Lectura reală este însă mai bogată decît aceea propusă de Fred. fiecare nouă confruntare de perspective introducînd corectări suplimentare ale decodajului. altele sînt introduse printr-o formulă de citare obişnuită în stilul ştiinŃific: „Dăm cîteva 88 specimene din corespondenta dintre el şi soŃia sa" (p. abandonează relativ rapid orice formă de di- . 464—467) . 467). Emilia recitirea scrisorilor de către'Fred. de remarcat prezentarea în ordine cronologică a textului scrisorilor. scrisorile sînt un prilej de rememorare a unor fapte şi trăiri. Serica Băleanu şi Meme Hangerliu comentează cererea în căsătorie a lui Meme de către Remus Gavrilcea — p. Fred este cel care orientează. după două puncte). Jurnalul în care sînt inserate scrisorile ne înfăŃişează însă imaginea unui cililor „nemaleabil": Fred are propriile sale interpretări." (p. Prima lectura a lui Fred." (p. temperament nestăpînit. momentul lecturii textelor de către destinatar nu este reprezentat. scrisorile în care Antoine Hangerliu. reproducerea scrisorilor îl are în vedere nemijlocit pe lectorul real. Prima lectură fictivă nu ne apare astfel decît ca o presupoziŃie necesară pentru recompunerea unei suite epice. culcat pe divan. după un maie interval de timp.p. scriitorului revenindu-i numai rolul de a media contactul cu jurnalul. în situaŃiile de acest tip. „La această scrisoare.. scoase cronologic (s. 96— 100) — procedeu folosit şi ele Caragiale în Antologie. care substituie ghilimelele: „Antoine expedie îndată cu maşina o scrisoare printr-un curier:..Unele se situează la nivelul unor presupoziŃii necesare: lectura destinatarei.. similară cu aceea din romanele lui Camil Petrescu. 2. de către o persoană străină.. în prezenŃa Emiliei. ca un episod din jurnal. scriitorul dispune permanent de mijloace.. care reface cir87 cumstanŃele concrete ale primirii scrisorilor sau pe acelea menŃionate aluziv în text. 464). 519). care creează posibilitatea introducerii unei viziuni „împreună cu cititorul" asupra evenimentelor. 521). Unele scrisori sînt precedate de scurte formulări rezumative: „. îi nara ultima întîmplare din lumea mare bucureşteană: «Dragă Gigi. lectura reală. Ioanide citi aceste scrisori. în acest caz. care nu afectează însă lecturile ulterioare. în ciuda apelului la artificiul scrisorilor descoperite de un personaj. care restabileşte pentru cititori adevărul (vezi scrisorile de pe front ale lui Gavrilcea către Caty — p. „Meme expedie şi ea o scrisoare Şerichii:. Scriitorul imaginează situaŃia parcurgerii lor. Serica răspunse următoarele: .. iar lectura lui. printr-o succintă intervenŃie a scriitorului.. de exemplu.." (p. urmată de două puncte. procedeul tradiŃional al reconstituirii temporale sub forma naraŃiunii apersonale alternează cu reconstituirea sub forma scrisorilor. scrisorile lui Caty Zănoagă către Ciocîrlan şi către Oster — p.C. la care ne-am referit.

simulare a propriilor intervenŃii şi se manifestă deschis ca unic deŃinător nu numai al tuturor informaŃiilor despre personaje, dar şi al interpretării lor corecte, pe care se simte oblicat să o împărtăşească cititorilor. 2.3.4. în romanul lui A. Buzura Refugii, tehnica adoptată esto aceea a perspectivei unice: indiferent dacă relatarea se face la persoana I sau a IlI-a, totul este relatat din punctul de vedere al eroinei: Ioana Olaru. Scrisorile pe care i le adresează soŃul ei, înainte şi după despărŃire, îi permit romancierului să introducă altă perspectivă şi alt univers de viaŃă, fără să abandoneze însă tehnica fundamentală. FuncŃional şi structural, ele se îndepărtează de scrisorile obişnuite. 89 Lectura fictivă, realizată exclusiv de destinatar, prezintă o serie de particularităŃi. Cu excepŃia ultimei scrisori, a cărei lectură fictivă ne apare drept concomitentă cu cea reală (se fac menŃiuni asupra momentului primirii scrisorii de către Ioana: doctorul Vlad Cosma îi intinde un plic, precizînd „L-a adus ieri cineva" — p.461, şi asupra momentului încheierii lecturii: „închise plicul..." p. 469), pentru celelalte, prima lectură fictivă trebuie presupusă şi, în orice caz, precedă lectura reală. Integrate în ansamblul narativ ca rezultat al unui complex proces de rememorare produs în conştiinŃa eroinei, scrisorile au numai pentru cititor funcŃia obişnuită, de comunicare a unor informaŃii. Valoarea şi semnificaŃia acestora sînt supuse însă corectivului furnizat de explicaŃiile şi comentariile destinatarei. Există în acest caz o similaritate a situaŃiei lectorului real cu aceea a unuia dintre lectorii fictivi din Patul lui Procust — Fred Vasilescu, citind scrisorile lui Ladima către Emilia, în prezenŃa acesteia —, chiar dacă statutul şi natura relaŃiei dintre personajele celor două romane prezintă diferenŃe esenŃiale. Procedeul de inserare a scrisorilor în text nu este de tipul simulării unei Tecitiri tardive în plan ficŃionaî, care mediază lectura reală. Impresia creată este aceea de citare din memorie, declanşată spontan de ciudate asocieri pe care le prilejuieşte autoanaliza. în manieră prous-tiană, „un miros penetrant de lavandă, apărut din senin'' (p. 65) readuce în mintea Ioanei figura fostului ei soŃ, evocînd succesiv scene din existenŃa acestuia de profesor la Măgura, aşa cum îi fuseseră relatate în scrisori de mult trimise. InformaŃia familiară destinatarei este pusă in extenso la dispoziŃia cititorului, în forma în care a cunoscut-o eroina însăşi. Uneori, confesiunea Ioanei include referiri la condiŃiile particulare ale realizării actului de parcurgere a scrisorilor, act anterior, în orice caz, reproducerii textului acestora. Una dintre scrisori nu a fost mult timp citită integral: „Pînă în noaptea aceea, cu toată bunăvoinŃa, n-am reuşit să termin de citit această scrisoare'e (p. 280). Numai un ciudat sentiment de dedublare a eului, intervenit într-o anumită conjunctură, aduce detaşarea necesară încheierii lecturii: ,,De astă dată textul se adresa altei persoane din mine, ignorate, reprimate, o fiinŃă greŃos de curioasă ..." (p. 281). Lectura în etape este semn al unei modificări în psihologia personajului. Scrisorile au aspectul unor naraŃiuni independente, în care relatările autorului despre el însuşi alternează cu relatări despre cei în mij-locul cărora trăieşte, cu pasaje dialogate sau cu replici în stil direct. 90 Scrisorile nu constituie capitole aparte, includerea lor în roman fiind marcată numai prin spaŃii de pauză în interiorul unui capitol. Lipsesc indicarea locului şi a datei, formulele introductive şi finale. Scriitorul nu păstrează decît puŃine elemente epistolare: redactarea textului la persoana I, referiri la actul scrisului („Ieri n-am avut timp să-Ńi scriu'' — j). 109; „Deşi nevoia de a-Ńi scrie creşte zi cu zi" — p. 126), la starea de moment a autorului („Astăzi, nu ştiu de ce, mă simt foarte liber" — p. 255), implicarea destinatarei („să-1 auzi"" — p. 114; „nu ştiu dacă înŃelegi" — p. 114; „te ştiu foarte bine" — p. 126; „Şi m-am gîndit la întrebările tale" — p. 144) etc. în orice caz, mărcile specifice apar adesea mult după început şi, după parcurgerea unui număr de capitole, numai referirile la loc şi la anumite personaje ne permit să realizăm imediat că ne aflăm în faŃa unei noi scrisori. Naratorul omniscient a dispărut complet clin acest roman şi autorul nu-şi trădează prezenŃa prin indicii textuale, ci prin modul de structurare a întregului material. 2A. ObservaŃii finale. Ca tip de proză adresată, scrisoarea literară presupune, în mod firesc, referirea la posibilul lector. Din acest punct de vedere, două aspecte sînt caracteristice: — destinatarul nu este singurul lector, chiar dacă identitatea lui este reală; — lectura efectuată de destinatar este secundară ca importanŃă. Adevăratul destinatar este cititorul. în cazul textelor redactate integral ca scrisori, autorul recurge la „diversiunea'" multiplicării lecturii re a,l e pentru a şi-1 apropia pe lectorul necunoscut, creîndu-i iluzia că este părtaş la o confesiune, în realitate, asemenea texte au o structură mixtă, „machiajure de scrisoare — adesea destul de sumar — ascunzînd forme diverse de proză, de la schiŃă şi portret la memorialistică, şi chiar specii de graniŃă, cum ar fi eseul. Fie că reprezintă numai o presupoziŃie necesară, fie că este inclusă ca episod în structura narativă a textului,

lectura fictivă — adesea multiplă —, care o dublează pe cea reală, în cazul scrisorilor schimbate între personaje, îndeplineşte funcŃii de ordin compoziŃional, dar, în acelaşi timp, este un constituent important al substruc-turii evaluative a textului. Exploatînd iluzia confesiunii, tehnica ro-manescă modernă a convertit scrisoarea într-o modalitate de a evita intervenŃia unui mediator — scriitorul — între cititor şi lumea ficŃională în care îl introduce lectura. 91 3. FORME ALE IMPLICĂRII CITITORULUI ÎN STRUCTURA TEXTULUI NARATIV 3.1. Preliminarii. Deşi tot ceea ce scriu este destinat receptării prin lectură, de cele mai multe ori prozatorii se supun convenŃiei artistice a aparentei ignorări a cititorului, a cărui implicare nu este sugerată prin nici o marcă textuală (modalităŃi de adresare sau de referire). Scrisoarea literară nu poate fi menŃionată printre excepŃii, deoarece compunerea ei în vederea publicării presupune acceptarea deliberată a unei deschideri indefinite a cercului lectorilor, indicarea destinatarului reprezentînd un simplu artificiu formal (vezi supra, cap. II. 2). Raportarea Ia cititor nu este totuşi un procedeu periferic nici sub aspectul frecvenŃei, nici sub acela al valorii autorilor care l-au cultivat. O incursiune sumară în proza românească din diferite epoci reflectă un proces de diversifica r e şi de rafina r e a formelor „implicării cititorului" în structura textului epic. 3.2. Nicolae Filimon, de exemplu, apelează adesea, în romanul Ciocoii vechi şi noi, la formula de referire lectorii (mai rar, cititorii) noştri (+ verb la persoana a IJI-a plural) sau la forme de plural inclusiv. Desfăşurarea progresivă a naraŃiunii apare ca dependentă de consolidarea fondului de informaŃii pe care naratorul-autor le posedă în comun cu cititorul. Datele acumulate devin presupoziŃii, care, asigurînd discursului unitatea de referinŃă (satisfăcînd deci condiŃia de coerentă), oferă baza necesară amplificării construcŃiei epice (deci satisfacerea condiŃiei de progres) (cf. Ducrot, 1972, p. 87 — 89). Reluarea unor aspecte ca presupoziŃii, la începutul diverselor capitole ale romanului, îndeplineşte o dublă funcŃie: de a racorda episoade uecontigue aparŃinînd unui singur fir narativ şi de a rezuma secvenŃa epică următoare. Naratorul-autor este înzestrat cu capacitatea de a se mişca liber atît în planul ficŃiunii — aşa cum ne-o dovedeşte perspectiva omniscientă a relatării —, cît şi în planul realităŃii — aşa cum o arată mărcile complicităŃii cu cititorul. Chiar dacă în structura de suprafaŃă a pasajelor de relatare nu există mărci ale vorbirii adresate, se poate recunoaşte o structură de adîncime dialogală a acestora, reflectată de prezenŃa unor proceduri conversaŃionale sau a unor strategii ale politeŃii pozitive. Pretextul folosit de scriitor pentru a introduce ca presupoziŃii elementele necesare reînnodării firului întrerupt al unei povestiri este acela al exprimării încrederii m buna funcŃionare a memoriei cititorului: „Lectorii 92 noştri cunosc f o a r te b i n e agitaŃiunea în care am lăsat pe Păturică în primul capitol al acestei scrieri; ştiu asemenea ambiŃioaselor lui visuri../e (p. 121); „C r e d e m că lectorii noştri n - a uitat secreta între vorbire dintre principele Caragea şi banul C..." (p. 170). Recunoaştem în primul exemplu procedura conversaŃională a flatării interlocutorului, iar în cel de al doilea — strategia avansării unor ipoteze în legătură cu aspecte privitoare la destinatar, întemeiată pe acea atitudine optimistă asupra eficienŃei actului comunicativ specifică politeŃii pozitive. De remarcat şi frecvenŃa interjecŃiei iată, care, implicînd prin conŃinutul ei deictic raportarea la un auditor, pune în evidenŃă o atitudine retorică din partea autorului: „Iată starea morală în care se afla Duduca ..."(p. 118); „Iată ce este societatea în vanitatea ei" (p. 254); „Iată jalnica stare în care se afla Ńara..." (p. 285); „Iată locaşul în care se afla de trei luni Dinu Păturică../' (p. 295); „Iată cum îşi termină cariera vieŃii aceşti trei sceleraŃi" (p. 300). „Teritoriul comun", constituit, de fapt, treptat de scriitor, este considerat ca dat şi, în aceste condiŃii, afirmarea faptului că autorul şi cititorii aparŃin aceluiaşi grup nu poate surprinde. Fără a manifesta veleităŃi de perenitate artistică, Filimon îi are în vedere exclusiv pe contemporanii săi, invocînd mai întîi comunitatea de Ńară şi de epocă: »,Iată tipul ciocoiului din toate Ńările şi mai cu seamă din Ńara noastră [...]. Iată tipul ce ne propunem a urmări în deosebitele faze prin care el a trecut în secolul nostru, de la ciocoiul cu anteriu şi cu călămări la brîu al timpilor fanariotici, pînă la ciocoiul cu frac şi cu mănuşi albe din zilele noastre'' (Prolog, p. 98), pentru ca treptat, să treacă în rîndul „bunurilor" împărtăşite informaŃia narativă acumulată: „Ştim cît de rău fu răsplătit Gheorghe, vătaful de curte al lui Andronache Tuzluc..." (p. 198; cf. pluralul inclusiv). Angajîndu-se să-i relateze o suită de întîmplări, scriitorul se simte total îndatorat cititorului, căruia trebuie să-i menŃină treaz interesul. ConsecinŃa este sublinierea explicită a relevanŃei datelor prezentate, prin

descrierea şi justificarea „mişcărilor" narative: „Să lăsăm pe ambiŃiosul nostru ciocoi în pace [...] şi [...] sa facem cunoscut lectorilor noştri pe postelnicul Andronache Tuzluc" (p. 102); „Să lăsăm deocamdată pe fanariotul nostru [...]; iar pînă atunci, noi s ă dăm cititorilor noştri o idee despre cocheta şi ambiŃioasa greacă" (p. 117j; „Lectorii noştri cunosc [...]; ştiu asemenea [...]. Este datoria noastră acum să le spunem mijloacele întrebuinŃate de dînsul..." (p. 121); „Lectorii noştri cunosc planul [...]; n-au însă nici o idee despre [...]. Este dar d e datoria noastră a da aci cît ev a probe despre vicleniile acestor doi şireŃi" (p. 216). 93 Strategiile care pot fi recunoscute sînt cele ale politeŃii pozitive. Manipulînd presupoziŃiile, autorul dă expresie propriilor sale intenŃii comunicative, sub aparenŃa că vine în întîmpinarea dorinŃei cititorului de aşi completa informaŃia într-o direcŃie sau alta. Caracterul rezonabil al schimbării cursului naraŃiunii — demers al emiŃătorului — este argumentat cu elemente legate de persoana receptorului (pierderea interesului unei teme; lipsa de informaŃii în legătură cu anumite aspecte etc). Pentru demontarea „mecanismului" epic se apelează, de asemenea, la strategii conversaŃionale curente. Mişcările de Motivare a actului comunicativ reprezintă o altă modalitate de conectare a două secvenŃe narative succesive: „S ă părăsim partea de sus [...], căci nu mai are nici un interes pentru lectorii noştri, şi să ne cobor im [...] ca să vedem ce face Dinu Păturică6' (p. 185); „Rog pe bunii noştri lectori sa lase pe postelnicul a dormi în pace pe sofaua sa, căci are mare necesitate de somn, [...] iar noi să ne întoarcem iarăşi pe strada CaliŃei, ca să observăm ce se petrece în casa amantei saleu (p. 134), sau de introducere a unui episod epic subordonat: „Am zis că greaca era vicleană ca o vulpe; ca să dovedim insă cit de adîncă şi pătrunzătoare era fineŃea spiritului ei, c a t ă să arătăm că..." (p. 132). în cel de al doilea exemplu, planul real al relatării fuzionează cu cel al ficŃiunii, autorul simulînd transferarea mijloacelor omniscientei sale asupra cititorului. Recunoscute ca atare şi uneori justificate prin mişcări de Motivare, digresiunile capătă valoarea unor proceduri conversaŃionale de tipul aparte-ului, ca în cazul amplei disertaŃii despre amor din capitolul VII (p. 135—136), urmate de îndemnul la autocenzurare: „Dar să venim la subiect" (p. 136), sau al explicaŃiilor care însoŃesc episoadele cu aparenŃă digresivă: „Ne oprim puŃin din povestirea noastră, ca să introducem pe scenă încă un personagiu foarte interesant../' (p. 145); „Ne servirăm de această mică istorioară, ca să arătăm lectorilor noştri că avertismentele nu sînt o invenŃiune..." (p. 207). Explicarea necesităŃii unor secvenŃe în structura povestirii face ca acestea să apară ca mişcări de Amplificare, diferite numai prin dimensiuni de mişcările conversaŃionale obişnuite. FrecvenŃa motivărilor dă întregii naraŃiuni o structură anticipativă. De obicei, aşa cum precizam, se prezintă într-o formă rezumativă conŃinutul secvenŃei următoare (vezi majoritatea exemplelor citate); uneori însă, se introduc chiar sugestii privind deznodămîntul (vezi, de exemplu: „... să nu-i răpim [postelnicului] această fericire iluzorie, căci el peste puŃin o să se deştepte într-o lume reală, plină de amăgiri şi mizerii(i — p. 117). 94 De altfel, preponderenŃa comentariilor externe, realizate mai ales prin determinări de tip atributiv, ca forme de evaluare neintegrate naraŃiunii (vezi supra, cap. II. 1, sub 1.1), are, de asemenea, o netă valoare anticipativă: vezi, de exemplu, referirile la fericirea „iluzorie" a postelnicului, menŃionate anterior, sau caracterizarea lui Kir Costea Chiorul drept „un personagiu foarte interesant, care are să joace un rol însemnat în această istorieu (p. 145). Etichetînd într-un anumit fel personajele sau situaŃiile: Păturică este „ambiŃiosul [nostru] ciocoi" (p. 102), Tuzluc — „bietul fanariot" (p. 248), calemgiul Gheorghe, devenit serdar — „un june frumos, bine îmbrăcat şi cu ochii plini de o bunătate îngerească" (p. 265), odaia sărăcăcioasă în care zace cu minŃile rătăcite postelnicul ruinat prin intrigi este „Tristul cadru ce puserăm înaintea lectorilor noştri", pe care lumina lunii îl face „mai atingător" şi „mai interesant" (p. 265), scriitorul influenŃează atitudinea cititorilor, cărora le impune propriile sale interpretări. La N. Filimon, prezenŃa unor forme de implicare directă a cititorului, ca şi a unor modalităŃi de control al lecturii sînt determinate de dificultăŃile pe care le presupunea realizarea unei construcŃii epice complexe, cu multiple planuri ale acŃiunii, în condiŃiile insuficientei elaborări a tehnicii narative, specifice perioadei de început a romanului românesc. 3.3. în schiŃele lui I.L. Caragiale, frecventa invocare a cititorului ar putea surprinde dacă avem în vedere ideea unanim acceptată a modernităŃii scriitorului. Deşi se întemeiază pe aceeaşi conformare la exigenŃele politeŃii pozitive — ca şi în cazul romanului lui N. Filimon —, procedeul în discuŃie nu are la Caragiale aceeaşi funcŃionalitate; deosebirile nu pot fi justificate numai prin cerinŃele diferite ale speciilor cultivate de cei doi autori. De remarcat că ambele tipuri de lucrări acreditează imaginea unui cititor complice; numai că la Filimon

Sublinierea caracterului neobişnuit al sistemului de referinŃă care orientează comportarea „celorlalŃi" este însă o strategie literară. „PriviŃi. sentimentul de ficŃiune este atenuat şi prin apelul la alte procedee care creează impresia urmăririi pe viu a întîmplărilor. drept să spun. 95 Folosirea frecventă a verbelor dicendi a spune şi a zice: „Ne vom permite însă sa spunem o anecdotă istorică. 15..] în patrie" (p. Spre deosebire de Ciocoii vechi şi noi.. 1977.. menită să pună în valoare interesul deosebit al faptelor relatate. 280) etc. dacă vom urma cu atenŃie călduroasa lor dispută. o cursă întinsă în mod abil credulilor. „Şi drept să spun [.. de exemplu. contînd pe capacitatea acestuia de observaŃie şi interpretare: „Ai observat şi dumneata. 278).." (p.. Sa ascultăm..să urmăm a asculta disputa tinerilor reporteri.. „Cum spusei. De cele mai multe ori însă.. pentru Caragiale. 93). Utilizarea procedurilor conversaŃionale curente de flatare a interlocutorului îi permite autorului să se situeze pe poziŃia celui care acordă permanent credit partenerului." (p.] de mai multe ori mi-a trecut prin gînd. în strînsă corelaŃie cu oralitatea puternică a discursului narativ. atitudini. p. ModalităŃile de transfer adoptate au însă caracter strategic. amicul meu Iancu Verigopolu [. îndemnurile adresate de autor cititorului (prin forme de conjunctiv sau de imperativ) de a înregistra pe cale senzorială ceea ce i se înfăŃişează: „. prin construcŃii comparative de egalitate. sau un altul. prin potenŃarea aşa-numitei „tellability"./' (p. 38). în acelaşi timp. amic u l meu X.. ca şi accentuarea valorii specifice persoanei I plural sugerează o divizare netă între lumea reprezentată de autor şi de cititori şi cea reprezentată 96 de personaje. la fiecare sf. de exemplu.. „mărturisesc drept că nu-1 pot admira îndestul. ea reprezintă adesea.. „Drept să spun: să merg la manifestaŃie.... Gheorghe şi sf. el pare a fi considerat de acesta un confident firesc.. sugerează faptul că. ca rezultat al unui demers perseverent al scriitorului de a-şi călăuzi lectorii printr-o lume ale cărei taine le deŃine.. condiŃie esenŃială pentru buna receptare a unei povestiri (Pratt. ori eu. fireşte că nu va zice ca mine şi ca dumneata. realizată prin construcŃii negative şi/sau paralelism sintactic. 82). la marele umorist. zicem d. în schiŃa Antologie. şi asta o s-o înŃelegem.. cîte progrese a făcut opinia noastră publică de cînd avem legea repausului dominical?" (p. e ceva de speriat. 283 etc. eu şi dumneata.. învestit cu calitatea de insider al grupului căruia îi aparŃine şi autorul.]. opoziŃia dintre cele două forme de relatare: scrisă şi orală. în realitate. 282). 170). 155)... OpoziŃia relevată de text nu este deci aceea dintre realitate şi ficŃiune. 206). Petre Carp [. cititorule.. 81. bunioară. De altfel. 197... „Amicul meu X. Solidarizarea cu cititorul este subliniată emfatic. 98). „Dar. deşi are aparenŃa unei premise.. preferinŃe dinspre narator spre cititor. Materializarea textuală a acestei complicităŃi este..] cînd am şti bine că a doua zi trebuie să părăsim casa unde am locuit [. ." (p.]" (p. (v.. „.]. 169). 279).. „reproducerea" textului scrisorilor anonime ar putea fi semne ale „grijii" permanente faŃă de destinatar. zice si mai simplu: şeful" (p. 141). în care structura dialogală caracteriza exclusiv nivelul de adîncime al pasajelor de relatare.. „Lume? lume. „Noi.. prin coordonarea copulativă sau disjunctivă a substituŃilor pronominali. 80. pe cînd la Caragiale. 127).. infra). Succesiunea formelor pronominale şi a persoanelor verbale. cu oarecare invidie — mărturisesc — privesc pe englez. „După ce. antiteza.. şi indicaŃiile „scenice" din schiŃele integral dialogate sau diversele menŃiuni incluse între paranteze (ca. n-am fi în stare să ne înfigem în colŃul otelului Continental [. schimbul de replici imaginar între autor şi cititorii ale căror reacŃii sînt anticipate etc." (p. se neutralizează în favoarea celei din urmă: receptorul este tratat drept o prezenŃă constantă. Am mare slăbiciune..)ApartenenŃa la acelaşi grup face perfect posibil transferul de opinii. care este în termeni familiari cu toată lumea.complicitatea se instituie treptat. marchează distanŃarea faŃă de personajele şi de întîmplările prezentate: „E destul atîta: Mitică — de vreme ce şi dumneata îl cunoşti tot aşa de bine ca şi mine." (p. ci una între două moduri existente de gîndire şi acŃiune." (p.. Dovadă prezenŃa unor verbe. asemenea declaraŃii nu reprezintă decît un preambul ironic la relatarea ulterioară... cum zic francezii. 98). De altfel. Dumitru." (p. 136 — 147)." (p. „. 169).. prin forme ale pluralului inclusiv (a cărui semnificaŃie este uneori glosată apozitiv)... „Stetesem două luni la Ńară." (p.. vezi şi frecvenŃa interjecŃiei cu valoare deictică iată (p. acelea care însoŃesc.. 156)..] stă înfipt în colŃul otelului Continental [... Vezi.. reintrînd [." (p.." (p. 101. am avut norocul (să vedeŃi ?mai jos pentru ce zic «norocul»). în FranŃa — zic la Ńară. „Dumneata.. de care scriitorul nu poate face abstracŃie. pe onoarea mea!" (p. Ei bine. n-am curaj... 75. Fireşte că trebuie să-\ cunoaştem: îl întîlnim atît de des. 116). cucoana a venit să mă roage." (p.... în schiŃele lui Caragiale ea are mărci explicite la nivelul de suprafaŃă al textului: prezenŃa persoanei a Ii-a a pronumelor şi verbelor. locuŃiuni şi expresii care exprimă ideea de confesiune: „Mărturisesc drept. 140). ce goană după mai-bine!" (p.

.e„Se.. simpaticul meu amic J.. La acestea se adaugă mişcările de Motivare. cum zic francezii. naratorul se preface că răspunde unor posibile obiecŃii sau întrebări. Substituirea persoanei a Ii-a plural cu persoana I are efectul de a-i include pe ambii parteneri în realizarea unei acŃiuni al cărei singur beneficiar este destinatarul. 39). implicit. înainte de-mpămîntenire. trebuie să ştim. însemnează „Societatea protectoare a Muzelor Daco-Romane" (p... Cel dintîi afirmă similaritatea de opinii dintre autor şi cititor în condiŃiile în care opinia autorului este exprimată indirect. D. 283).. M.. similaritatea punctelor de vedere şi a reacŃiilor cititorului cu acelea ale autorului îndreptăŃeşte pe deplin orice strategie anticipativă în cursul naraŃiunii. Ce sînt aceşti tineri? Asta importă mai mult. 82). Mişcările conversaŃionale de sprijinire a actului comunicativ sau procedurile de subliniere a ezitării. Acceptată ca premisă. „O să mă-ntrebaŃi însă: ce însemnează S.. deci are caracter ambiguu. se realizează cu mijloace variate. Ilfov. Filimon — se atribuie statut de presupoziŃii elementelor pe care naratorul vrea să le comunice sau să le precizeze. şi referirea la „simpaticul meu amic"). R?. „Cine sînt aceşti tineri? Asta puŃin importă. fiindcă [..] să se-ntîlnească -—cu cine? cu o veche a lui c u n oş t i n t ă. [. pe această cale — ca şi la N. frecvent ca obiect componente ale codului verbal utilizat." (p. 169).] De ce oare? — De ce... strategiile politeŃii pozitive mediază transmiterea de informaŃie nouă. 247). „zic mai s e r i o a sM.(( (p... negociabil. Ca şi mărturisirile....] nici petrecerea nu e ceva atît de neserios" (p. P. cum o poate Turturel. 93).. marcat grafic prin paranteze şi caracterizat prin crearea unei denivelări de ton în structura enunŃului: „în drumul de fier. cel de al doilea susŃine evidenŃa interpretării într-o situaŃie în care autorul este singurul posesor al datelor care o justifică (cf. trib. De remarcat însă că.. de autoprotejare a emiŃătorului.. ci drept indicii ale „cheii" ironice în care trebuie citit întregul text. D. 78-79)." (p.." (p.. 159). din această fierbinte convorbire.Th.. este anunŃată printr-una dintre formele ezitării: aparte-ul.. crez. 256) sau amplele explicaŃii filologice al căror obiect sînt anumite neologisme: „łal.Oricine înŃelege. „se-ntîmplă [.. şi mai cum? — E destul atîta. Şi asta n-o poate oricine. Aceeaşi funcŃie o realizează traducerea unor cuvinte străine: „Five o'clock pe englezeşte însemnează cinci ceasuri" (p. nota de ironie care însoŃeşte formulările introduce sugestia unei intenŃii de parodiere a procedurilor la care se apelează.. 194).. trebuie să aibă şi el simpatiile şi preferinŃele. menŃinînd intact sentimentul cititorului de solidaritate cu naratorul: „Conul Mihalache.. şi că persoana căreia i-au pierdut urma [.. „— Mitică. nu obicinuieşte nici papuci. era verb german. a . Ce este tal? Este un substantiv român împămîntenit. M. R. 156). da — răspunz eu — înŃeleg ce spuneŃi. dovezi ale unui comportament prevenitor." (p.n Ńe l e g e că toate aceste raŃionamente. de obicei. în realitate. — Care Turturel? — Edgar Bostandaki11 (p.. răspunsurile la asemenea întrebări nu trebuie luate literal. 278). Autorul justifică alegerea unor forme sau construcŃii (intenŃia de dezarmare a lectorului este implicită): „zic vă mutaŃi. [. Insă cronica-rul de salon trebuie să-şi calce pe inimă [. uneori amînată. fiindcă vila şi mica proprietate [. „zic la Ńară..].] — Ei.. s-au săvîrşit într-o clipă.. care au..." (p. pentru care mie-mi trebuiesc atîtea cuvinte greoaie. 7 — C-da 1354 97 Alteori. de asemenea. nici halat" (p.] nu poate fi altul decît inteligentul jude de instrucŃie de pe lingă onor. de ne ce — nu trebuiesă ne batem mereu capul. 155).. însemna a plăti — se scria zahlen şi se citea ŃaVn.]. Transpunîndu-se în postura lectorului. fiindcă amicul e însurat" (p.. „des bonbons 98 ei des liqueurs — adică pe româneşte bomboane şi lichioruri" (p. va zice cineva: — Bine! însă cronicarul este şi el o m.] se aflau la marginea unui oraş mare. care iau fie forma unor replici dintr-un dialog fictiv.. fie forma unor intervenŃii intempestive întrerupînd relatarea: „Dar. Motivarea. P. „Petrecerile cu mult înainte pregătite nu se întîmplă să iasă bine. 283). în primele două exemple. — S. recunoaştem prezenŃa unor mişcări conversaŃionale de Dezarmare a receptorului şi." (p." (p. că cei patru tineri nu pot fi decît nişte infatigabili reporteri de ziar.. 252). antipatiile şi aversiunile sale [. Florescu.. în toate cazurile semnalate.

prin forme de persoana a Ii-a imperativ. ObservaŃii finale. Că ne aflăm în faŃa unei formulări parodice — scriitorul mimează explici-tarea unei caracteristici a scriiturii. de exemplu. să evalueze faptele prezentate sau să completeze. dar ce informaŃii./. adică mai potriviŃi? — foarte .. dar care. Caragiale).. pentru ca sînt încărcate de o ironie împinsă uneori pînă Ia sarcasm. de fapt. prin predicŃie. II. 2.. el este constrîns să se supună: „Asta vrei. IniŃial. solicitînd. nu ie interesează în nici un fel ce simte cineva cînd nu mai are cuvinte să înŃeleagă ce i se întîmplă. Mache ia. după toate probabilităŃile. ultimele decenii au readus în actualitate referirea explicită în text la cititor. coborîm frumos" (p. conceput drept consemnare în scris a unor întîmplări. cap. pentru detaliile privind modul de transcriere a rostirilor specifice lui Marius Chicoş Rostogan (p.doua zi. ci se constituie prin cooperare. „golurile" de informaŃie: „. deşi utilizările parodice i-au conferit o anumită coloratură de epocă. Pentru cine? . Mircea Nedelciu polemizează cu cititorul. în prefaŃa la romanul său Tratament fabulatoriu. 286). De remarcat totuşi că.. sau pentru explicaŃiile din nota autorului la schiŃa Telegrame: „Lucrul se petrece. Poate că nu te interesează nici ce simte cînd îşi recapătă posibilitatea de a aşeza în propoziŃii. într-un cras moldovinesc. 19).. Precizarea care precedă conversaŃia dintre Lache şi Mache din schiŃa Amici sprijină o asemenea interpretare: „Cititorul mă va ierta că nu dau nici o indicaŃie de ton. semnificativă prin ea însăşi. Presupunerile pe care le avansează în legătură cu dorinŃele cititorului nu sînt legate de strategiile politeŃii pozitive. semnalînd sciziunea centrelor lor de interes: autorul este înclinat spre analiza psihologică detaliată. Dumnezeule! JudecaŃi singuri:. de remarcat intensificarea conotaŃiilor ironice prin prezenŃa fonetismelor cu i în loc de e în formularea autorului)..'' (p. spectaculoase şi cotidiene. 3. capătă uneori o neaşteptată valoare de subliniere şi caracterizare. de la o cofetărie.. O sme de referiri directe la cititor. care acreditează imaginea unui text preponderent oral. determinînd omiterea anumitor termeni cu intenŃia aparentă de menajare a oricăror susceptibilităŃi ale publicului: „Foarte — cum m-aş putea exprima în termeni mai aleşi. Filimon). . Scriitorul pare a fi conştient de faptul că asumarea condiŃiei de cititor este dependentă astăzi în cel mai înalt grad de satisfacerea cerinŃei de „tellability" de către nucleul de întîmplări care constituie componenta „histoire" a unei naraŃiuni. prin urmare.3. fără să-1 menŃioneze). GhiciŃi. conduce spre „divulgarea" tuturor convenŃiilor tehnice.." (p. 178).L. Scriitorul urmăreşte deci sa creeze impresia că semnificaŃiile textului nu sînt rezultat al unei receptări pasive. implicarea directă a cititorului a cedat treptat locul unor strategii anticipative indirecte. realizate în maniera prozei narative nai vechi.. mai ales.. de acŃiune şi de gamă temperamentală în tot decursul dialogului — indicaŃie atît de necesară pentru citire caldă — şi va suplini însuşi cu imaginaŃia această lipsă" (p.. pe cînd cititorul este rob al faptelor: 100 „Dar. De aceea. sub 2. de la mimarea unei solidarităŃi de grup. 72). „în treacăt. Ezitarea — semnalată explicit tot prin introducerea aparte-ului —. cîteva schiŃe furnizează indicaŃii explicite de lectură. imposibile. ghid de lectură. trădează esenŃa strategică a atitudinii adoptate de autor. Cititorul este invitat adesea. am avut norocul (să vedeŃi mai jos pentru ce zic «norocul») să mă-ntîlnesc cu un rus. pe autoritatea ironică a scriitorului (ca în schiŃele lui I.. cît şi prin raportarea la structura replicilor. citiŃi." (p. 79). „închipuiŃi-vă ce efect fac toate astea asupra spiritului doamnei Popescu!" (p. Atitudinea scriitorilor de azi este diferită de aceea a clasicilor. 79). de acea tendinŃă spre autenticitate care explică şi diminuarea condiŃiei omnisciente a naratorului.. 88). colaborarea cititorului — ne-o dovedeşte lectura integrală a textului. Paralel cu indicaŃiile „scenice". bomboane şi prăjituri. împinsă la extrem. a căror prezenŃă este considerată utilă „pentru uşurarea citirii citatelor din vorbirea d-sale" (p. comice şi tragice. nu-i aşa? Bine! Na!" (p. Un asemenea rol se su7% 99 gerează. Tu vrei fapte." (p. opoziŃia dintre subiectivitatea artistică şi obiectivitatea scientistă (vezi supra.] O furtună de fapte ilogice. gata. bazate.2). prin forma împrumutată din alt stil funcŃional. de fapt. Autorul are în vedere o dublă ipostază participativă a scriitorului: aceea a contemplării active a unor secvenŃe de viaŃă — la care ne-am referit — şi aceea a lecturii propriu-zise. fie şi prea tîrziu. ceva ce i s-a imprimat cîndva în simŃuri. 50. Fapte. moldovineşte: cafine" (p. pentru decodajul exact. MenŃiurile privind „citirea caldă" sau „imaginaŃia" îşi dezvăluie valoarea ironică atît prin raportare la „povestea" în sine (histoire).. 83). [.4. sugerînd. procedeu cu rol important în structurarea textului narativ (ca la N. Motivarea ar putea fi legată. 280). a trucurilor aucto-riale. justificate prin dorinŃa de a i se oferi cititorului orientarea necesară înŃelegerii textului. şi dintr-o florărie două buchete. 19). pînă la notei de subsol din romanul Patul lui Procusl (care îl au în vedere pe cititor.

în actul scrisului autorul se transpune (— îşi asumă identitatea) în personajele pe care le creează. Five o'clock. O declară eroii înşişi: . te prefer pe tine. 1. în majoritatea schiŃelor. Asta e" (p.. 93) sînt apanajul conversaŃiei între bărbaŃi. pe care nu o putem recunoaşte. 138). STRUCTURI ŞI STRATEGII CONVERSAłIONALE ÎN SCHIłELE LUI I. care. Subiectele de discuŃie sînt specializate în funcŃie de statutul şi de sexul colocutorilor. de exemplu. ca om de o probitate mai presus de orice bănuială. Ioan Groşan mimează neplăcerea în faŃa indiscreŃiei cititorului şi a judecăŃii sale necruŃătoare asupra textului ca scriitură şi îşi desemnează un destinatar cunoscut. fie pentru că un partener monopolizează rolul de emiŃător.1. susŃinînd ideea intertextualităŃii literaturii." (p. locul ideal de întîlnire este berăria.. căci numai existenŃa lui face tranzacŃia literară posibilă şi îi dă sens. 93). 14). L. lipsită de logică şi agramat exprimată (vezi. comentariile lor avînd însă ascendentul „graŃiei": femeile spun totul „într-un mod mult mai interesant'" decît bărbaŃii (p.. Se poate vorbi la Caragiale de o adevărată vocaŃie a dialogului. după Mircea Nedelciu. Atmosferă încărcată. atitudinea naratorului este marcat sarcastică. ironizat sau înfruntat. cap. dacă nu era domnul aşa de amabil ca s ă conversăm. 3. modeşti funcŃionari. păreri şi sentimente comune. prin inevitabila complicare a decodajului.. spre deosebire de celelalte personaje. precum şi ideea că literatura ajunge ea însăşi modelatoare a existenŃei: „Draga mea. de ale cărui reacŃii se preface că nu poate face abstracŃie (vezi supra. mod esenŃial de petrecere a timpului. cît şi ca fiinŃă cu o individualitate specifică. ci şi în acela al realităŃii lecturii.. vechi impiegat. 183). de fapt. pe cînd femeile discută despre „o mie şi o sută de nimicuri" (p. similar cu acela în care se situează cititorul. prin procedee de o mare subtilitate. graniŃa dintre relatare şi reprezentare este foarte laxă: naratorul se raportează. de exemplu. impli-cîndu-1 atît ca persoană socială. cititorul nu poate fi neglijat. la masa lor obicinuita într-o berărie. foşgăind ostil dincolo de o cortină pe care posibilele mele personaje trebuie să o ridice fără ezitări şi prin faŃa căruia frazele mele trebuie să treacă în cadenŃă. precum şi de cadru.iar „graŃia" conversaŃiei feminine eşuează definitiv în vulgaritate periferică (vezi. stăm pe o carte./' (p. dar. despre chestiunile la ordinea zilei" (p. 22). restrînge posibilităŃile de acces la semnificaŃii. ConversaŃia este adesea iluzorie. îşi asumă adesea rolul de participant la întîmplări... realizat de multe ori în forme necanonice (lipsit de mărci textual-grafice). O lacună etc.). Aspecte pragmatice ale dialogului literar 1. optînd pentru forma de scrisoare: „Unui nevăzut public mut. mai vorbesc cu un prietin.. cu arma la picior. partenerii sînt „amici". întrerupîndu-şi . iar obiectul dezbaterilor îl constituie informaŃiile din presă: fie întîmplări 102 de ultimă oră („nenorocirea unui coleg.3) dă indicaŃii de cadru situaŃional şi apoi mimează retragerea într-un spaŃiu al contemplării. Trebuie adăugat şi efectul de nivelare a diferenŃelor dintre planul naratorului şi cel al personajelor pe care îl are stilul indirect liber. idei. manifestată în proporŃii şi forme comparabile.. Flatat. Personajul este deci terenul pe care se neutralizează opoziŃia de bază semnalată.Există totuşi. III. şi care fuge din Ńară lăsînd în casa publică o foarte însemnată lipsă de bani" — p. scriitorul îşi delimitează. naratorul se manifestă ca o prezenŃă vie. creînd impresia că schimburile de replici care urmează nu sînt invenŃie. CARAGIALE 1. în Insula. la un cititor conceput ca interlocutor. . Există la personajele lui Caragiale o mare disponibilitate pentru conversaŃie. 179). într-o perspectivă mai largă. devenită ocupaŃie de bază.. o anumită similaritate între autor şi cititor: ca şi cititorul în actul lecturii. distilate prin mintea subtilă a unei femei şi exprimate prin acele dulci modulaŃiuni de voce şi prin jocul acela încîntător al luminilor ochilor. Dacă am Ńine seama de declaraŃiile autorului. în realitate însă. 93). SituaŃiu-nea. pentru mine cel puŃin. fie ultimele evenimente politice („decizia CurŃii în procesul asasinatelor şi complotului bulgăresc" — p. pentru că trădează o gîndire încremenită în şabloane. desfăşurarea dialogurilor contrazicînd total afirmaŃiile care le prefaŃează: comentariile politice ale bărbaŃilor sînt departe de a fi serioase. „. cu care are preocupări.. ce mă făceam eu atîtea ceasuri de urîtVe (p. singura-mi fidelă spectatoare. ar trebui să admitem că „lucrurile cele mai serioase" (p. ci înregistrare fidelă a unor conversaŃii în curs de desfăşurare. trece vremea . o deosebire d-abia simŃită între două nuanŃe. Intîrziere etc). capătă. Este tipică pentru schiŃe situaŃia de comunicare descrisă în Inspectiune: „Mai mulŃi prietini — impiegaŃi în diferite administraŃii publice — stau de vorbă. prin mijloace variate. 93 — 94). II. cercul cititorilor. reputat pînă mai zilele trecute ca un funcŃionar model.. comportamentul său — inclusiv cel verbal — îmbrăcînd o formă specifică de reprezentare. un nimic. 183). un farmec deosebit" (p. are capacitatea de a stabili relaŃii de comunicare nu numai în planul ficŃiunii. 132). la nici un alt scriitor român.2.. Prin toate aceste modalităŃi.

între „dame" protocolul este mai simplu. — 11 şi 25? . la care peste putinŃă să mă gîndesc măcar a nu mă supune" (Cadou. daŃi-mi voie .. lipsite de orice co. în realitate. Această parte este re-zultatrl combinării variabile a două tipuri de elemente cu funcŃie fatică: (a) saluturi sau formule echivalente. De fapt. el monologhează.). contestînd anticipat valabilitatea afirmaŃiilor acestuia. care confirmă valabilitatea glosei pe care ne-o oferă Caragiale în Rromânca: „Cînd vezi două moftangioaice amestecîndu-şi alifia de pe buze şi Ńocăinduse cu multă căldură. (b) SchiŃa Vizită. iar domnii plasează o spirituală formulă de omagiu: „— Dacă nu veneai.E u: Madam Piscopesco. Este caracteristică pentru schiŃele lui Caragiale adoptarea unui mod de organizare generală a textului similar cu acela al conversaŃiei curente. „Asta e mare dobitocie!"). subliniindu-se faptul că este vorba despre forme de comportare convenŃionalizate. protocolul de încheiere devenind inutil după menŃionarea poantei.. 137).. 94). „despre vreme. de fapt.— Salutare.R. 103 „Fir-aŃi ai dracului. „formalităŃile de rigoare".. — Se putea să nu viu. sîntem în Capitală. în Five o'clock. are impresia că a suportat mai uşor călătoria de la Văleni la Bucureşti pentru că „a conversat".. dar. multe personaje sînt.. ne furnizează un inventar al temelor de conversaŃie fatică. cu secŃiune introductivă şi de încheiere (vezi. 255).. . în Five o'clock.3. 233).). NiŃă şi GhiŃă: Salutare" (C.. Atunci cînd interlocutorii nu se cunosc. 95). scumpa mea amică. O parte a schiŃelor au aspectul unor conversaŃii complete (confruntări). adică de acea maleabilitate pe care o implică aspectul cooperativ al oricărui schimb verbal. cît şi între necunoscuŃi: „Muşteriul: Salutare.cl. 132).. el vorbeşte tot timpul. de exemplu: .. 361). Mache: Bonsoar. p.frecvent colocutorul şi conti-nuîndu-şi netulburat tiradele. La fel se întîmplă în Situaiiune: Nae afirmă la un moment dat „mai vorbesc cu un prietin" (p. 199).. atribuindu-i intenŃii. neică.... cu mici variaŃii („Să fie ai dracului". majoritatea replicilor sale. p." (p. Lache". Formalitatea gestului e dovedită de deznodămîntul schiŃei. este semnificativă menŃiunea ş. păreri şi gesturi magi nare. Numai în schiŃa Five o'clock. (b) conversaŃie de rutină („conversaŃie fatică"). Asemenea teme intră în „protocolul vieŃii de societate".F.. . lipsite de capacitatea reală de a conversa. p.. (p. fiindcă schimbul de saluturi nu determină cu necesitate declanşarea unor raporturi de comunicare.Pentru mine invitaŃia unei doamne aşa de graŃioase ca d-ta este o poruncă straşnică.esenŃa" contribuŃiei conversaŃionale a personajului (cf. mă supăram foc pe d-ta. să fiii!". 1. 88). Fir-ar ai dracului! — La 12 fără cinci. cele mai multe au însă numai o secŃiune introductivă. 214). neică" (DiplomaŃie. De obicei. despre care se aminteşte în schiŃa Vizită . (Amici. de ordinele d-tale?" (łal! .nŃinut informaŃional. despre criză ş.]—.cl. Măndica: Vii tocma la pont" (p.. exprimă . despre sorŃii agriculturii— [.. „Cele trei dame se sărută foarte afectuos" (p.. p. Mache. Un astfel de personaj apare în schiŃa Atmosferă încărcată: cunoscutul de la berărie îşi împiedică partenerul să-şi exprime opinia. personajele „convorbesc". născută Vasilescu.'" — p. Măndica Piscupescu întrerupe brutal omagiile introductive: . în fond. — Salutare. să fie!". madam Panaiotopolu?. p. 104 w— Gîndeam că n-ai să vii [. fie pentru că replicile unuia dintre parteneri sînt stereotipe. amfitrioana îşi exprimă indirect satisfacŃia produsă de acceptarea invitaŃiei. SituaŃiunea sau Amicul X.. 61).. Incapabile să-si asculte colocutorii şi să-şi modeleze intervenŃiile în funcŃie de punctul de vedere al celorlalŃi. „Fir-ar ai dracului. situîndu-se de plano în opoziŃie cu toŃi şi cu toate. aşa cum precizează autorul. Reuniunile mondene presupun o gamă mai amplă a manifestărilor prilejuite de contactul participanŃilor.. nene Mandache. (a) Saluturile sînt schimbate atît între „amici": „L a c h e: Bonsoar. Gradul de elaborare a părŃii care prefaŃează discuŃia este dependent de natura şi de frecvenŃa interacŃiunilor verbale dintre parteneri. precum şi de circumstanŃele comunicării. din schiŃa îniîr-ziere. Şi madam SevastiŃa Stănescu. funcŃia generală a acestor formule se subsumează unei strategii mai ample a stabilirii de contacte sociale. însoŃind..— Cîte ceasuri să fie? — 11 şi 25. să ştii că nu se pot suferi" (p. 233.. nerăbdătoare să-şi înceapă ancheta. de exemplu. — Ce dobitocie. exclamaŃiile: „Fir-ar ai dracului!" şi „Ce dobitocie!".] — Se putea să nu ascult.. întrerupîndu-şi colocutorul şi respingînd orice cee foi mulată de acesta.

129).. 140).Ai aflat ? M Ce? zic eu.. Cînd figura interlocutorului reflectă o dispoziŃie mai puŃin obişnuită.. Eu să te-n-treb pe dumneata..." (Iniîrziere.Ce mai nou?'".F. De remarcat că. M: Cu cine? L: Cu nişte amici . p. Cf. secŃiunea iniŃială este redusă la gestul baterii pe umăr („mă pomenesc bătut pe umăr cu multă discreŃie. „SînteŃi din Capitală?"...... că nu-Ńi poŃi face o idee . (Amici. De unde să tiu eu? . „Şi .. şi nu mai vine" (DiplomaŃie. — Grozavă! zic eu" (p. Efectul nu este întotdeauna imediat. mergeŃi la Bucureşti în plimbare . ci şi să le orienteze atenŃia în direcŃia centrului său de interes. Am stat azi-noapte tîrziu la Cosman. în ultimul caz.. zic eu cocoanii. are o motivare strategică. Am vorbii foarte mult de t i ne".. mănŃelegi.. 140). 105 p.. p. SecvenŃa ne oferă. p. da rău!" (Bubico. frate. p. . grozavă căldură azi! . 99). instalarea la masa unui amic este însoŃită de declaraŃia „Teribilă căldură a fost astăzi!". întrebările citate (şi răspunsurile. Este o criză. interesul emiŃătorului pentru partener sînt menite să declanşeze confesiunea. dependentă de contextul situaŃional.." se deschide tot cu observaŃii despre starea vremii: „— Uf! zice amicul meu. 88). Tot în sfera conversaŃiei fatice se includ şi remarcele domn-ului (naratorul-autor-personaj) la adresa lui Bubico: „Frumuşel căŃel aveŃi. Sînt obosit. nu ştii nimic? Ce.. 135). ea îi permite „muşteriului" nu numai să iniŃieze un dialog cu comesenii necunoscuŃi. în SituaŃiunea.. Care va să zică..: „ — Ce mai noue? — Prost. — Cum bine? Asta e bine?" (Atmosferă încărcată. frate? . p.. 136). nu dumneata pe mine" (Amicul X .. Este procedeul folosit de Lache pentru a-i impune amicului Mache tema de discuŃie: „M. în mod obişnuit.— Ce mai noul — Ce să fie? zic . exploatîndu-s deliberat virtuŃile ei de a provoca un anumit tip de dialog. printr-o întrebare." (p.. „DispoziŃia specială" poate fi mimată strategic. a cărui identitate trece pe un plan secund. — Te văz aşa . L: Nu prea am chef. Ritualul este acelaşi în cazul întîlnirilor de la berărie. ci este prefaŃată de o secvenŃăati conversaŃională în care tovarăş de drum încearcă să descifreze semnificaŃia protestelor cu adresă incertă ale „cocoanii" (cf... monşer.." — p. în C.. secŃiunea de introducere pe care o conturează.. 214). a chestiunilor politice. pînă la ziuă..MiŃa Potropopesco îşi face intrarea la ceaiul de la Măndica Piscopesco cu replica „E un ger afară.R. p.. care poŃi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă . iar introducerea subiectului se face printr-o strategie anticipativă. „— Ei! ce zici? — Ce să zic? răspund eu .. 150). aş! ...... Daca o Ńinea aşa toată noaptea... TranziŃia spre subiectul propriu-zis de discuŃie se face. ec ai? te văz cam . după cîteva momente de tăcere. 106 In Ultima oră. întrebările .... ConversaŃia cu „amicul X . maşer. sau „interogatoriul" la care este supusă madam SevastiŃa Stănescu de către amabilul companion de voiaj: „de unde veniŃi dv.. în cadrul unei singure unităŃi conversaŃionale: Unitate conversa-<j tională Sx _ . Cf.. pentru ca să se treacă apoi la tema crizei: „Este o criză.. 219)... alegerea unei teme puŃin diferite: „cît e ceasul?". definiŃia personajului. de fapt. întrebările urmate de o menŃiune exprimînd. de obicei. se duce dracului rapiŃa!" (p. p. 96). Ştiu eu? ./' (Situa n ea. Bine.?". — Nu. 129). în conformitate cu cerinŃele politeŃii pozitive. la berărie. inclusiv formula de prezentare folosită de interlocutoare) nu deschide schiŃa.. „Ce zici?"' sînt forma curentă de introducere în dezbatere..: Da . aştept pe soŃia mea.: „— Ce stai aşa pe gînduri? — Eu? pe gînduri? — Nu cumva te-a suprimat şi pe dumneata? — Ei... distrat şi cam nervos.

avansată de gazdă: „łal! nene Iancule!.... 133). 257). 150) doi inşi.Mitică mă duce pînă la sanie. — Cinci şi zece.. a se revedea!" (p. Faptul că ambele enunŃuri conŃin construcŃii inf ini ti vale implică raportarea aluzivă la o sursă comună: Graziella. Mai am numai o jumătate de ceas.. Propunerea este respinsă. Similară este funcŃia secŃiunii finale din Tal!. ca în SituaŃi unea: . te las. în C... după ce se informează cît e ceasul. încălcarea cerinŃelor politeŃii nu are însă gravitatea obişnuită. TranziŃia spre momentul salutărilor finale se face. 132) — este relevat de faptul că ele întrerup o secvenŃă de inserŃie. „eroul" schiŃei. protocolul despărŃirii de gazde. La revedere!.. menite să creeze terenul lansării informaŃiei. 257)... de obicei. care include salutări.. care nu pot pentru ca să mai merg. Eroul din Amicul X.. 258). prin stimularea curiozităŃii interlocutorului. Am promis lui Nicu să merg cu el la Sinaia. prin formularea unor constatări asupra timpului care presează sau a orei înaintate. celălalt însă nu constituie. prin lectura ultimului ei studiu. răspunsul obişnuit la un astfel de act. nici prin forma de expresie. nici prin conŃinut.— Naeî scuză-mă: e aşa de tîrziu. după cină. MenŃiunea pe care o face personajul revenind la postura auctorială: ... Aparent.... secŃiunea finală reprezintă concluzia umoristică a întregii schiŃe. Motivarea strategică este întărită într-o replică ulterioară: „Mi-era aşa de somn." (p. Portretul amicului. Am două halbe şi un corn. în care acesta revenise la tema predilectă: politica. „a nu se conversa nimini cînd se citeşte!". E tîrziu.F.. a cărei structură este mai complexă. mulŃumiri şi complimente este respectat întocmai: „Sărut mîna crudelei Graziella.Aseară s-au prins lian. SecvenŃa a doua a secŃiunii finale constă dintr-un cuplu de enunŃuri: primul este o propunere. Procedeul este convenŃionalizat..R. Acceleratul pleacă la 5 şi 40. 133).. consoarta intelectuală a amicului. fără a se apela la vreo marcă de atenuare: „A se slăbi. conferă acestor formule o valoare parodică. care trebuie negreşit pentru ca să mă culc" (p. 258).. o înfruntare pe acelaşi teren: la ironia amicului invitatul răspunde prin sarcasm..Mă grăbesc. cu intenŃia de a se sustrage de la plata consumaŃiei.. care determină opŃiunea pentru o modalitate strategică de abandonare a colocutorului.. Confruntarea secvenŃei de deznodămînt cu aceea care reprezintă coda schiŃei clarifică toate ambiguităŃile. să-i spui să nu uite de ce-a vorbit cu Nababul. care replică în acelaşi registru: „— De! nene Iancule." (p. mulŃumesc din suflet pentru buna ta invitaŃiune! am petrecut minunat — onoare (ie!" (p. ale cărei mustrări la adresa neatenŃiei musafirilor. 257). şi trebuie să trec şi pe la Barbu. eu Ńi-om spus: aşa e în lumea asta — a se plăti or ce consumaŃiei" (p. căci schimbul de replici constituie. este completat prin această imagine a reacŃiilor pe care le declanşează la ceilalŃi comportamentul său verbal. — Dragă Mitică. torturaŃi. Ora tîrzie poate servi drept pretext. în aceleaşi limite ale politeŃii pozitive. 258).. sînt dublate în schiŃe de motivări strict conjuncturale. invocînd motivul consacrat al orei . secŃiunea de i n c h e i e r e a unor raporturi conversaŃionale este în strînsă legătură cu deznodămîntul. au îmbrăcat consecvent această formă: „a se asculta toŃi eînd se citeşte!".zic eu cu un ton pe care filozoful meu îl înŃelege pînă-n fund. 142). CircumstanŃele sînt cele ale unei reuniuni mondene. Mitică!" (p. sărind din loc. este semnificativ pentru definirea tipologică a gazetarului colportor de informaŃii senzaŃionale.— [. un bulgar şi un itaUnitatea conversaŃională cuprinde două schimburi preliminare (Si şi S2). GhiŃă răspunde printr-un refuz indirect. Modul de asumare a iniŃiativei verbale. servind celui care îl foloseşte drept punte pentru a-şi anunŃa retragerea.] Ci te ceasuri sînt?. — Sapristil zice amicul meu. dezvăluind natura histrionică a personajului. de exemplu. CerinŃele politeŃii pozitive. pentru a scăpa de teoriile plicticoase ale interlocutorului... plăteşte tu.. receptată de destinatar. apar mărci ale precipitării conversaŃiei spre secŃiunea de încheiere: la propunerea „amicului" ocazional de a mai lua un rînd. oferind o caracterizare directă sau „prin ricoşeu'" a „eroului"' principal... . Caracterul strategic al scuzelor — formulate 107 ca răspuns la o propunere a partenerului („Ai la simigerie" — p. „a nu se căsca!" (p." (p.. în fond. pretextează că este grăbit. prin comprimarea secŃiunii introductive. Concentrînd tirul ironic asupra acestui personaj."e (p.. în schiŃele în care apare.

şezi şi taci..: Te invit să fii cuviincioasă aici! Aici nu-i permis să dai cu tifla! 109 P r e v.. come rsantă de băuturi spirtoase. Replica marchează eşecul definitiv al autorităŃii oficiale.. 64).. neatenuată prin apelul la vreuna dintre strategiile curente ale politeŃii.. permanent subminate şi adesea ignorate. „P r ev: Las-o paia! aia-i altă căciulă! (Judelui:) Aia a fost la politică." — p. că te dau afară! Prev. 110 In Art..: Bine...1 în mod obişnuit.. cocoana TarsiŃa monopolizează . 214.. 34) Nici interdicŃia formulată explicit de cel investit oficial cu autoritate nu o determină pe reclamantă să abandoneze procedeul autoînscrierii la cuvînt: ... în final Iancu Zugravu se substituie judelui cu intenŃia clară de a-şi oferi o compensaŃie pentru pierderea procesului. fomeie. 35).. orice colocutor este automat tratat ca un „amic"... ca şi disputa directă cu partenerii pentru acest rol. inadmisibilă pentru împricinaŃi.4.. Leanca îşi dispută rolul de emiŃător cu judecătorul. Jud.. Autoatribuirea rolului de emiŃător.Jud. 36).] E păcat pentru mine. Leanca: Care vine dumnealui. Norma sociolingvistică esenŃială. iar admonestările adresate unuia dintre ei — drept dovezi ale justeŃii atitudinii celuilalt: „Jud..Lasă-mă să-ntreb.. săru'mîna. căci în disputa particulară cîştigătoarea din instanŃă este învinsă.: Taci odatăl Leanca: Am tăcut" (p. Majoritatea personajelor din schiŃele lui Caragiale se caracterizează printr-o incapacitate funciară de a evalua natura situaŃiei de comunicare şi de a-şi regla în consecinŃă comportamentul verbal. care este nevoit să-i ceară permisiunea pentru a-şi exercita funcŃia: „Judele de ocol: Care va să zică. Dacă... şi acompaniată de pupături („Nene! lasămă să te pup! (Se pupă cu magazionerul)" — p. Leanca: Te las. Şi totuşi.. Jud. mîne am cantilene de dimineaŃă.. p.Sk spuie ce comerŃ învîrteşte.... [. în care arbitrul este luat pe rînd drept aliat de cei în conflict: „Le a ne a: Domn'judecător. 1966..: Taci! Leanca: Tac.înaintate („E cam iîrziu.: Ei.. 34). 64). furni-zîndu-i cu maliŃie Leancăi soluŃia în problema.'' (p. 37). Judele: Ştiu. care. desfăşurarea lui fiind oprită la intervenŃia „amicului". deşi. de exemplu. protocolul final este ratat. enervat de intervenŃiile intempestive ale împricinaŃilor. d-ta Leanca văduva. că te dau afară!" (p.i( (p. a „reperării" onoarei: „Las'că Ńi-o reperează domn'Mitică!" (p. (vesel): Bravos.. ca părŃi într-un proces (JustiŃie). 36). 1. uite. vezi Gumperz. sînt specifice dialogurilor din schiŃe. J u d.. interzice iniŃiativa verbală celor cu statut dependent. nu-nŃelege dumneei. domn' judecător. rămasă deschisă.: Nu-Ńi permit să fii necuviincios aici'.: Lasă-mă să te-ntreb. consumarea ultimului rînd este precedată de toasturi con108 clusive în sănătatea eroilor povestirii „amicului" : soŃia sa şi şeful.. divaghează.. 34—38). fie că sînt în biroul unui avocat pentru o consultaŃie (Art. de statutul relativ al partenerilor. are motivări diverse. 35)." (p. 35) sau chiar de ameninŃări: „Taci. domnejudecător! ai văzut şi dumneatale acuşica ce pramatie e dumneei? Jud. ce pretinzi? Leanca: Onoarea mea şi trei chile de mastică prima.. este sistematic încălcată: personajele deschid vorba fără să fie întrebate. Jud. (mai aspru): Taci. care dezvăluind întîmplător natura reală a relaŃiei dintre MiŃa şi şef. domn' judecător. accesul la cuvînt este guvernat de reguli condiŃionate extralingvistic: de natura personală sau tranzacŃională a situaŃiei de comunicare (pentru caracteristicile acestor două tipuri interacŃionale.(aspru) M-ai înŃeles? L e a n c a (veselă): Hahahă! bravos domrijudecător!. Leanca: Plătim licenŃa. Autoasumarea rolului de emiŃător.. la începutul schiŃei. opoziŃia dintre situaŃiile personale şi tranzacŃionale se neutralizează în favoarea celor dinŃii. eroii lui Caragiale nu au nici un fel de inhibiŃii.. în JustiŃie.36). comunicîndu-i mai multe date decît cere procedura. judecătorul formulează explicit regula accesului la cuvînt într-un proces: „Nimini n-are voie să vorbească pînă nu-1 întreb eu" (p. abandonînd tema „tranzacŃiei" în favoarea unor teme inadecvate si-tuaŃional..: Hahahahâ! Brav... 21â) sau la ghişeul unei instituŃii ca solicitanŃi (PetiŃiune).. da. Fie că se află într-un tribunal. Leanca devansează din ignoranŃă întrebările judelui.... de numărul acestora etc. purtîndu-se cu degajarea specifică relaŃiilor între egali. audierea părŃilor este dublată de înfruntarea lor nemijlocită... în mod cu totul neobişnuit. distruge „poanta" imaginată de comeseni şi suprimă astfel factorul care asigura coerenŃa grupului constituit ad-hoc. îşi întrerup colocutorii aflaŃi într-o poziŃie oficială. în asemenea situaŃii." (p." (p. Leanca: La Hanii Dracului. deşi tînărul Lae Popescu este cel care vrea să divorŃeze. ş-acuma e beat.. este nevoie de insistenŃă din partea judecătorului: „J u d.

împiedicînd obŃinerea efectului scontat. eşuează.. nu ajunge să furnizeze informaŃia aşteptată. restabilind „ordinea" iniŃială. tradusă într-o sintaxă incoerentă. rezultînd din schimbarea succesivă a destinatarului.|| T î n ă r u 1: Mai întîi. din capul locului. ignorînd indicii clari ai destinatarului din următoarea întrebare a avocatului: „Copii aveŃi?"(p.Lae. IntervenŃia ei. printr-o tehnică asociativă specifică. de încercarea personajului de a utiliza unele strategii ale politeŃii pozitive: invocarea existenŃei unui teritoriu comun cu interlocutorul (o cunoştinŃă comună) şi tendinŃa de flatare a acestuia (menŃiunea despre rezolvarea de către avocat a unui caz similar). „Către Lae". este amplificată prin prezenŃa interludiului „U! Anghelica. în virtutea faptului că afacerea îl priveşte direct... deşi are aparenŃa unui dublu dialog..] (răspuns la îi continuat) Tînăr ui: Şi este luxoasă. răspunsul tînărului 111 este extrem de concis şi la obiect: „Eu vreau să dau divorŃ" (p. 201). este ambiguă).discuŃia cu avocatul. definitorie pentru Lae este socotită de preoteasă numai calitatea lui de fiu. la care recurgeTarsiŃa pentru autoprezentare contrastează cu laconismul prezentării însoŃitorului ei: „. îi şi R" fiind separate printr-o secvenŃă de inserŃie. La intrarea în biroul acestuia. 203). înaintea acestei intervenŃii.. ci deplasează conversaŃia într-un domeniu colateral (pricina MiŃei Zaharidi). eu vreau să dau divorŃ fiindcă n-o mai iubesc pe dumneei. iară să aştepte solicitarea avocatului.. 202)..fiu-meu.. neagreată de avocat. Lae Popescu" (p.. Lae prinde curaj şi cîştigă şi disputa următoare pentru cuvînt. nu-1 descurajează pe tînăr sau chiar sînt acceptate de acesta: i± „Avocatul: [. mangafachel" — p. încărcată de detalii inutile. cuprinzînd schimburi de replici între TarsiŃa — care-şi asumă nejustificat rolul de destinatar al îi — şi avocat. de exemEi.. oferă ca răspuns o reflecŃie sarcastică: „Ei. Ampla formulă anacolutică.. In afară de nume. 204) Dialogul dintre Lae şi avocat se desfăşoară „peste capul" cocoanei.. bravos! dumneata ce ce să spuie . ia iniŃiativa prezentărilor. Lae îi solicită mamei dreptul la cuvînt: „Lasă-mă. de fapt. 202).. Mama acceptă cu vădită neplăcere. 202).p'! [." (p. referirea implicată de dv. Tot TarsiŃa este aceea care.şi. un monolog. este. 203). mamiŃo... ceea ce prilejuieşte o nouă dispută pentru cuvînt între mamă şi fiu. Faptul că personajul se pierde în amănunte îl determină pe avocat să reia întrebarea („In sfîrşit. Discontinuitatea firească a enunŃurilor. deşi avocatul formulase î2. : Ce-or să spuie. (destinatar real) Avocatul Cocoana: Avocatul InserŃie \ piu. cuprinzînd replici destinate fiecărui partener (vezi indicaŃiile autorului: „Către avocat". De remarcat că anumite intervenŃii ale preotesei. arată că tînărul consideră satisfăcător „răspunsul" R2 la î2.. Motivarea Ńine. Tentativa lui Lae de a folosi ocazia oferită de o intervenŃie a avocatului. . în esenŃă. cocoana consideră normală selectarea ei ca interlocutor şi încearcă să-şi continue expunerea: „El. în opoziŃie netă cu divagaŃiile TarsiŃei. bat-o focul!" (p.. dar. familiaritatea purtării preotesei. TarsiŃa nu acceptă multă vreme postura de auditor şi. deschide vorba despre scopul vizitei. martorii? Cocoana: treabă ai? să-i înveŃi Martori găsim noi. să spui eu" (p. dar şi prezenŃa formelor vorbirii adresate: „Az văzut acu. 202). cum stă chestia?" — p. un statut dependent.. 202).. lipsită de adresă precisă („Ei! şi afacerea dv. în sfîrşit. Continuarea răspunsului la îi. deşi îl împiedică să dea răspunsurile cerute direct de avocat.. aş! unde poate aia să facă?" (p. privîndu-1 pe Lae de dreptul la cuvînt.l. Cu convingerea drepturilor plenare pe care i le conferă calitatea de mamă. în virtutea calităŃii ei de ultim locutor. Avocatul: Dar dacă dumneei te iubeşte pe dumneata? Cocoana (pufnind): Em. 202). pentru a-şi asuma rolul de locutor.. dar aplicarea lor este defectuoasă. TarsiŃa îşi întrerupe brutal fiul: „Las' să spui eu" (p. contrar oricăror norme." —p.. care-i conferă. invocînd un argument imbatabil: „Lasă-mă mamiŃoî ce? eu sînt prost?" (p. domnule avocat. 202. 203).."(p. situat la graniŃa dintre aparte şi scuză.] Ce plîngeri pozitive şi întemeiate pe probe putem s-aducem contra soŃiei noastre? R (destinatar autoselectat) Cocoana: Berechet! : Cum? Cu martori. 203)..

întrerupe peroraŃiile pe teme politice ale preotesei... secondat de tînăr: „Avocatul (plictisit): łŃî. ExplicaŃia rezidă în caracterul de anchetă al dialogului iniŃiat de aceste personaje. cu formularea interdicŃiei de a vorbi pentru parteneră (procedeul este folosit şi în situaŃii tranzacŃionale: cf. la apariŃia MiŃei Po-tropopesco..Tot tu?" (p. Ce-are a face acuma politica? Tînărul (rugător): Lasă. 205). tul. Măndica resemnîndu-se apoi să joace exclusiv rolul de gazdă.... la gest cu funcŃie prohibitivă.... în prima scenă.94). întreruperea brutală echivalează cu contestarea dreptului la cuvînt al interlocutorului. şi nu dreptul de a răspunde. a TincuŃei nu Ńin de tactică. un drept pentru care s-a luptat cu înverşunare mai înainte. Vezi răspunsurile la întrebările: „N-ai luat zestre?" (p..... care substituie expresia verbală): „TincuŃa: Ai fost. care nu trebuie să-i sugereze prin nimic interlocutorului direcŃia investigaŃiilor sale. „Şi ce salariu aveaŃi?" (p. secvenŃa în care avocatul. lasă-mă şi pe mine. în care cronicarul monden Turturel. 96).. cocoană!". Mai puŃin obişnuit este faptul că obiectul disputei îl constituie dreptul de a pune întrebări. soro! . Ti ne u Ńa: Taci!."(p.'1 (p. Aceasta poate fi şi motivarea relativei uşurinŃe cu care sora mai mare cedează. fiindcă i se refuză . Măndica: Taci! (Mie:) Cu ce pălărie era? E u (încurcat): Cu... (MiŃii:) Ai fost aseară la circ. totul depinde de abilitatea „anchetatorului". nu îşi poate dovedi nevinovăŃia. cunoscut (deci interesul pe care-1 prezintă este minor). atît anchetatul cît şi anchetatoarea sînt neutri în raport cu faptele. mamă! R (destinatar autoselectat) 112 Avocatul: Lasă. TarsiŃa continuă să se substituie lui Lae. respectiv.. Cf. Este cazul schiŃei High-life.. Ti ne u Ńa (Măndichii): Taci. {TincuŃa vrea să mă-ntrerupă) 8 — C-da 1354 113 Măndica (aslupîndu-i gura cu mina): Cu o pălărie mare.. soro! n-auzi? TincuŃa (mie): Cu cin'. în principiu. Comportarea TarsiŃei Popescu în biroul avocatului nu diferă de aceea a Măndicăi sau a TincuŃei la five o'clock. „Victoria" Măndicăi şi. 205). fiindcă ambele apelează la acelaşi mijloc rudimentar: apostrofa brutală.. TincuŃa: Cine mai. în virtutea cărora prezenŃa unor persoane din afara familiei reclamă autocenzură. ignorînd adresa neambiguă a întrebărilor avocatului. cele două surori îşi dispută vehement statutul de locutor. în scena a doua. De aceea.. dar cîştigătorul este diferit.Nici eforturile conjugate ale avocatului şi ale lui Lae nu reuşesc să o facă pe TarsiŃa să abandoneze statutul de locutor. în anumite situaŃii.] (Mie:) Era cu bărbatu-său? Măndica (TincuŃii): Taci tu! Ti ne u Ńa:' Apăi. madam Potropopesco? MiŃa: Da. ci de moment.. care nu vrea să se supună regulii impuse abuziv de Măndica: „T i n c u Ń a : [. Contrar regulilor de purtare civilizată. JustiŃie)... Măndica: Taci. dar întîmpină refuzul categoric al acesteia: „Cocoana (cu forŃă): Nu las! nu vreau să las! . Las' să-l întreb eu.scene" principale care compun schiŃa Five o'clock. 94)... Răspunsul este. excedat. lupta se încheie repede în favoarea TincuŃei: „Măndica (MiŃii): Ai fost aseară. De remarcat desfăşurarea gradată a luptei dintre surori din prima scenă (de la interdicŃie urmată de solicitare.. CompetiŃia dintre surori se desfăşoară simetric în cele două . 204 — 205)."(p. iar ancheta este concepută ca demonstrare a unei ipoteze.? Măndica: Taci. esenŃială fiind verificarea exactităŃii datelor care îl justifică. Ai fost aseară la circ? E u: Am fost. precum şi protestele surorii mai mici. tu! Las9 să-ntreb eu.. în scena a doua. ancheta este o confruntare între persoane pentru care rezultatul are o semnificaŃie directă. Măndica: Sin. victimă a furiei dezlănŃuite a subprefectului Gre"goraschko şi a maiorului Buzdrogovici..

altele — apostrofe reciproce ale părŃilor în conflict. întreruperile în Art. în schiŃa JustiŃie.. realizate de judecătorul în exerciŃiul funcŃiunii.. 34. Reluarea replicii întrerupte. 81.. Relatînd.. Cele două scene de dură admonestare sînt construite paralel. InserŃie j Ju d . este un semn al ignorării totale a partenerului) şi maior—Turturel: „— Atunce. — Mişălule! strigă Edmond... reluată din punctul în care a fost tulburată (după răspunsul prevenitului. "r'"" ărT~ ceea ce generează o nouăeambiguitate şi declanşează o nouă întrerupere. soŃia me." (p.. Mai puŃin interesante ca structură. 81). implicînd intervenŃia unei a treia persoane într-o relaŃie bipartită (judecător—împricinat). audierea reclamantei intră pe făgaşul firesc: întrebarerăspuns...] îi trage două palme vajnice şi iese" (p. răspunsul la întrebarea suplimentară (R") şi continuarea răspunsului la întrebarea de bază (Ri): „Domn' Toma.4. îă. (b) „Jud.. e vorba de clondirul cu mastică" (p. 114 Cînd. o nouă relaŃie dialogală..."(p... sub forma î" „Cine zicea?" (p. — Urechile! m-ai înŃeles? espice cVimbecilei Şi iese turbat. Vezi.. Cf. Ea apare în schiŃe indiferent de natura situaŃiei de comunicare şi de statutul relativ al partenerilor. obsedate de propriile idei— puŃine şi fixe —. de exemplu: (a) „L e a n c a: Plătim licenŃa domn' judecător. Abaterea de la regulile dialogului într-o situaŃie tranzacŃională de tipul celei descrise — părŃile nu pot interveni decît la solicitarea judecătorului.se sparge.. 35). care întrerupe povestirea în curs prin î': „Pe cine să iei în birje?" (p. 36). Replica întreruptă. 35)...7~ ărT~ întreruperile încetează numai atunci cînd personajul răspunde exclusiv la ultima întrebare (î'"): „Jud... dacă-Ńi mai permiŃi di aieste. reluarea ultimului cuvînt din prima replică a prefectului. ea aparŃine unui personaj situa-Ńional lipsit de dreptul de cuvînt.: prefect—Turturel: „— Altă dată./ II Prevenitul: Oleo! InserŃie <j j u d . Leanca răspunde la V. Şi.: Ce-are-a face domn' Mitică? Prev. după multe stăruinŃe din partea judecătorului. domn' judecător!" (p. di madam Buzdrogovici. situată în secvenŃa de inserŃie. scurt mişcarea! [. determină apariŃia unor secvenŃe de inserŃie.. urechile.. 35). tulburînd desfăşurarea normală a procesului4. sînt nerăbdătoare să şi le exprime. Ri). că zicea. domn' judecător. de către acelaşi emiŃător. TarsiŃa prefaŃează întreruperea ." (p. ci. Alte întreruperi. Leanca afirmă: „care venisem tomn-atunci cu birja de la domn' Marinescu Bragadiru din piaŃă. îŃi rup urechile! — Dar.accesul la cuvînt. Taciî || (Prevenitului) Nu e vorba de licenŃă. Personajele lui Caragiale nu sînt capabile să-şi urmărească interlocutorii. prin schimbarea interlocutorului.. 21â sînt legate de incapacitatea TarsiŃei Popescu de a respecta vreo regulă de distribuire a dreptului la cuvînt. în strînsă legătură cu disputa pentru accesul la cuvînt este întreruperea frecventă a unei replici în curs. continuînd însă relatarea legată de lă: „Clondirul. E păcat pentru mine. recunoaştem două serii de întreruperi: unele fireşti. 35.. formularea răspunsurilor declanşează un lanŃ de întreruperi. formularea unei interdicŃii menite să suprime un dialog adiacent creează însă. pentru ci n-ai pomi nit nimica? [.. încă chiar domn' TomiŃa zicea să-1 iau în birje. La început. Faptul că judecătorul revine la primul interlocutor semnalează restabilirea relaŃiei dialogale iniŃiale. Tăcerel (| Leanca: . ~R. 35). nu mai poate face obiectul unei acŃiuni reparatorii. iar acesta este obligat să discute pe rînd cu fiecare — este prompt sancŃionată de personajul care reprezintă autoritatea oficială. marchează restabilirea raporturilor iniŃiale.. 8e 115 f || L e a n c a : Să fie-al drac. t \..: Dacă i-a plătit licenŃa. „cum s-au petrecut lucrurile" (p." (p.: Cine se sparge?" „Leanca: Clondirul. ca acŃiune reparatorie. IntervenŃia Leancăi conbină. de asemenea.2.] — Domnule maior. judecătorul era emiŃătorul aşteptat). 35).." (p.. laă cererea judecătorului. 1. Ambiguitatea produsă de sintaxa agramată a personajului determină o nouă intervenŃie a judecătorului. 34).

12) sau adoptînd o atitudine confesivă (10)... modificîndu-i însă direcŃia de exercitare: autocorectarea e substituită prin corectarea de către colocutor...] şi sînt oameni.. domnule! mă iartă! 13 — łal! strigă omul meu foarte supărat .. şi de la normele atribuirii statutului de locutor într-o relaŃie care implică prezenŃa unui auditor.. au rolul de a iniŃia autocorectarea replicii precedente a colocutorului..... domnule! nu zîmbesc. replicile preiau funcŃia de corectare. fără să mai simtă nevoia vreunei acŃiuni redresive." (p. Amicii adinciŃi în dispute politice la berărie se întrerup unii pe alŃii. Lae . Ulterior însă. încearcă să tempereze avîntul teoretic şi critic al colocutorilor. să spui eu" (p. cari ar merita . Tînărul: Lasă-mă. ştiu şi eu? Daca dumneata. scuzîndu-se (6.. 9 — Ce..] 10 —Să m ă crezi că şi pe mine . Cenzura exercitată de avocat prin întreruperea peroraŃiilor preotesei: „Cocoana: [. Cu toate acestea.. şi pe dumneata? . cetăŃean care te pretinzi . discuŃia dintre naratorul-autor-personaj (N) si „un cunoscute' (Că are aspectul neobişnuit al succesiunii unor replici prin care partenerii se corectează reciproc: 1 . 99).] atunci să-mi dai voie să-Ńi spui . 7 — Nu e vorba că le pretinzi. parc-ai fi străin.. Tînărul: [... în mod obişnuit..." (p.....] E pentru . El. alături de emiŃător şi destinatar (auditorul nu are drept de replică). ea uzurpă acest rol. mă-nŃelegi. Abaterea este dublă: de la normele care stabilesc o direcŃie univocă a exercitării controlului. [. 202)...răspunsului lui Lae la întrebarea avocatului printr-o formulă de solicitare a permisiunii: „Avocatul: Ei! şi afacerea dv. nene: . „Avocatul: Eşti însurat de curînd .. Cocoana: De . zic eu ..... conferit de acesta: „Avocatul:. de a declanşa la partener revenirea asupra unor afirmaŃii anterioare. 205). 117 . după care se resemnează să accepte „regula" dialogului impusă de TarsiŃa.. 203). ce catifea? . Aoleu! vai de biata Ńara asta! [. Cu excepŃia intervenŃiilor 1 şi 7.. daca .. mă-nŃelegi. Lae încearcă să cenzureze comportarea incorectă a mamei sale." (p. în sfîrşit .. nici una dintre replicile la care ne referim nu are efectul scontat... Aceste elemente sînt specifice fiecărui partener: Cx apelează la întrebările-ecou. [. 11).. 9.]): Las' să spui eu" (p. 6 — Ba — zic — m ă iartă. întrerupîndu-i cîteva intervenŃii.. Avocatul ([. 202).. nu .!. în cazul schiŃelor în care relatarea se face la persoana I...] auzi liberali! să nenorocească o lume de se hrănea . nu mă pretinz deloc.. Cocoana: Apoi ai cunoscut-o dumneata pe mă-sa ce pramatie. pe cînd N — conştient de faptul că intervenŃiile sale nu reprezintă complementul aşteptat al replicilor lui Ci — recurge la proceduri conversaŃionale cu funcŃie de atenuare.. în Atmosferă încărcată. 204) este justificată de statutul de autoritate pe care i-1 conferă natura şi datele situaŃiei de comunicare: Abuzivă este întreruperea avocatului de către clientă: „Avocatul: E vorba dar de a proba că lipseşte de la cea mai sacră datorie conjugală. întreruperile — frecvente — au motivări diverse... mamiŃol . celelalte conŃin în structura lor elemente care.] PoŃi dumneatale. ipostaziat într-unui dintre personaje. Tînărul: Lasă-mă. 12 — Da nu ridic din umeri. Ce-are a face acuma politica?" (p. ceea ce trădează conştiinŃa culpei de a-şi asuma un rol pentru care nu este autorizată. Bine..]): łŃl . în situaŃiile de comunicare cu caracter personal. care-1 privează flagrant de dreptul de interlocutor al avocatului. mamilo..— Ei! ce zici? 2 — Ce să zic? răspund eu .. în sfîrşit. întruchipmd un principiu raŃional. naratorul-autor.. Cocoana ([. 8 — Nene. ştiu şi eu 7 5 — Cum... dar eşti..... într-o relaŃie de tip tranzacŃional (de la su116 erior la inferior). ridicînd tonul şi mai sus: 11 — Ce..[. care reiau formulările lui N (3. 3 — Cum bine? Asta e bine? 4 — De! zic. 5.... să zimbeşti şi să ridici din umeri.. cum stă chestia? Cocoana: El ...

. "(pentru C2)..]" — p.]." — p.. nene? Este o criză. Nae." (p. mă-nŃelegi. Nae.. natura vidă a protestelor lui Cx.DiferenŃele nete dintre cei doi parteneri în privinŃa modului de a concepe conversaŃia explică substituŃia produsă.. 100). cum o ieşi o ceată de dalcauci. — Lasă. — Ba văz!" — p. Speriat de perspectiva de a face faŃă noului val de idei politice ale amicului. care neagă afirmaŃiile lui Cx) din dorinŃa de a restabili adevărul. zic.]" — p." — p. N este trecut dintr-o tabără în alta.. pro guverna mentală.. Atitudinea lui Cx este. domnule? se poate să spui astfel de absurdităŃi? . constituŃia. 100)... Şi în schiŃa SituaŃiunea. [.. transformîndu-1 ad-hoc în destinatar al tiradei critice.] fiindcă tăcem toŃi.. Cx îl integrează automat pe N în partida adversă („. de asemenea. nu poli pentru ca Zic: . „[.. cu chestia economiilor . Dumnezeu îl ştie şi pe el [. guvernul o să . amicii se întrerup unul pe celălalt clin motive diferite: naratorul-autor-personaj — pentru că nu înŃelege încîlcitele idei şi demonstraŃii ale partenerului (cf. 11). . care era peste putinŃă ca să prevază cineva o situaŃiune foarte tristă. care nu se asociază protestelor sale la adresa manifestanŃilor împotriva adoptării legii monopolului băuturilor spirtoase... care aceea ce vezi că se poate petrece. fiindcă le-am spus şi dumnealor ... întrucît Cx şi C2 sînt adepŃii a două poziŃii opuse: anti. în conversaŃia cu Cl5 şi :„Ia să fi mers dumneata. respectiv. pentru a împiedica desfăşurarea unui raŃionament fals. Întreruperea replicilor lui Cx de către N este una dintre dovezile atitudinii sale cooperative faŃă de interlocutor: N încearcă să obŃină o corectare promptă a inadvertenŃelor din intervenŃiile lui Cx.. fie „haimanale de-ale dv.. reprezentînd fie „guvernul bandiŃilor dv.] Nu te mai lipeşti de Disconto . pentru că este într-o dispoziŃie contestatară. cu mine şi cu dumnealor toŃi (arată pe cei de la celelalte mese dimpre118 jur) să fi mers. ce poftiŃi dv. Nae mă-ntrerupe: — Las' ea şi guvernul . nene!'4 — p. Mărcile de atenuare care. Sursa erorilor o constituie faptul că Cx ia drept premise propriile sale presupoziŃii despre partener (5. 100) în relaŃia dialogală cu N. de haimanale de-ale dv... Cx nu este dispus să negocieze. în esenŃă. 131).. prefaŃîndu-şi retragerea cu scuzele de rigoare: . declanşat de vestea fericitului deznodămînt. guvernul .]. automatismul poziŃiei sale. Subtextul atitudinii lui Nae îl aflăm în partea a doua a schiŃei: pofta de vorbă şi vîna critică sînt strict condiŃionate situaŃional.Lasă.. — Ce se exagerează.." (pentru Cx). . că se mai şi exagerează . întreruperile lui N.— [. 130) sau pentru că nu vrea să le alimenteze („[... Nu mai merge. ele se datorează stării de nervozitate pe care i-o produce aşteptarea naşterii unui copil. 99.şi. ca nişte laşi [. Similaritatea discuŃiilor dintre N şi C1 şi dintre N şi C2. Corectarea pe care ar putea-o sugera replica 7 (care începe cu o negaŃie) este numai aparentă: reformularea afirmaŃiei din replica 5 îi agravează conŃinutul.. ci contestă.]" — p.. Acelaşi tip de atitudine caracterizează comportamentul lui C2 (." — p. care.... — Cari d u m n e a l o r?" — p. interlocutorul său.Ce să iert! . 129. în virtutea cerinŃelor principiului politeŃii. în funcŃie de direcŃia în care se exercită verva "pretins polemică a partenerului. politica este subiect de dispută la berărie.. iar cînd realitatea oferă proba evidentă a lipsei de obiect a contestării (replica 12) schimbă vorba. 100. De fapt... în conversaŃia cu C9). Nae.... are în text o funcŃie comică şi satirică. semnificaŃia relativă a lui a se pretinde fiind substituită cu aceea absolută a lui a fi. „[•••] Dumneata nu vezi.... menite să declanşeze o corectare a erorii de către colocutor. respingînd ca absurdă orice opinie formulată de altul („—.o altă cunoştinŃă'' — p..]" — p..] E ceva care poŃi pentru ca . că se mai şi exagerează . prinzînd din zbor orice ocazie de a-şi completa expunerea („— în sfîrşit. 130. — C e-i a i a?" — p. care merge de la schema generală pînă la detalii (cf.[. dar şi pentru că este dornic să-si prezinte in exlenso teoriile. 131).. necooperativă: el nu Ńine seama de precizările colocutorului. şi eu şi dumneata şi dumnealor (arată pe cei de la mesele apropiate).. [. care?... nara-torul-autor-personaj îi întrerupe avîntul peroraŃiei. — Ce vorbeşti. ră-mîn fără rezultat.. „[•••] pentru ce nu desfiinŃăm armata. în uliŃă cu reteveiul.. dar să susŃii că sînt ale mele .. oricare ar fi punctul de vedere exprimat de N. înŃeleg să combaŃi pe haimanale. pronumele de politeŃe are valoarea inclusivă). 131). întreruperea replicilor lui N înainte ca acesta să fi exprimat vreo părere (perechile de replici 8 — 9 şi 10—11) relevă.1 adicătelea. adresîndu-se unui destinatar ocazional (replica 13).. întrebările menite să clarifice referenŃii unor termeni introduşi ca descrieri definite: „[.. ca nişte cetăŃeni convinşi. replica acestuia „De. N le respinge ferm (enunŃurile din replicile 6 şi 12. 129.. NemulŃumit de rezerva calmă a partenerului (cf. 100. prefaŃează intervenŃia lui N sînt interpretate de C2 ca mărci ale forŃei unor ilocuŃiuni directe: „ — Iartă-mă.

.. întrerupînd ădemonstraŃiile" acestuia: „—. dar... semn al refuzului lui Mache de a accepta un asemenea rol." (p. Efectul acestei situaŃii este o nouă serie de (întreruperi. celelalte fiind rezumate ca scurte menŃiuni în stil direct: „Părerea lui Diaconescu găseşte la cîŃiva camarazi aprobare... la care participarea unui personaj este egal solicitată.. ||— łalî Ńall! strigă Mache [... II Pentru ca să vie.. ca să nu mai aibă cineva siguranŃa vieŃii în Ńara lui . respingînd tema propusă de acesta: Rr . care pedepseşte cu asprime orice tentativă. 132—133). folosirea aberantă a lui care şi a conjuncŃiei pentru ca) trădează o atitudine sarcastică. Scos cu forŃa din cercul amatorilor de politică. rolurile sînt inversa le faŃă de secvenŃa de la berărie: Lache este cel care întrerupe conversaŃia dintre Mache şi „dame". pentru ca să vie. 181) sau ca rezultat al interferenŃei a două conversaŃii pe teme diferite. supra). Cînd orice asasin. Mache. fiindcă emiŃătorii. Lachei — Ce tîrziu? — Nu face pentru ca să ne-aştepte . fie efectul de „aducere la acelaşi numitor" produs de neobosita producŃie verbală a amicului. Pe măsură ce nerăbdarea lui Mache creşte. — . dacă D2 este redat integral (v.. Lache încearcă să continue dezbaterea pe tema lacunei din codul penal.. Mimetismul său lingvistic (cf.]. în schiŃa O lacună. mă-nŃelegi . — Mină mai iute. deşi în contact direct. Mache. pe cînd alŃii o combat «în numele principiilor moderne»" (p. sugerînd. 179).. nu se înscrie în acest cerc nici măcar printre auditori.. se produc în aceleaşi forme ca în prima parte a schiŃei: ca replici cu funcŃie de bruiaj. motivarea este dată de divergenŃa intereselor de moment ale amicilor... bătînd foarte tare în masă". — Lache!!!" (p. — Tal! lai!! [strigă Mache. mă-nŃelegi. mâ-nŃe-legi .... „— [..[. 180).. Lache se integrează cercului de colegi adînciŃi în dezbateri politice. căci Lache îşi reia replica.. birjarul — (. bătînd în masă ... monşer! — E tîrziu. mă-nŃelegi. în acelaşi timp. Dialogul ILache — Mache (D2) capătă aspectul unei secvenŃe de inserŃie în dialogul Lache — colegi (Dă. bruiază discuŃia în care se angrenează Lache... adresate unui destinatar neutru — în acest caz. rezultatul iiind o succesiune de replici nelegate între ele. cele două dialoguri fuzionează. situate în punctele de intersecŃie ale celor două discuŃii. în acelaşi timp. în acest ultim dialog. din locul unde a fost întreruptă: Rd. întrevăzută ca unică soluŃie salvatoare. 179).. în acest caz. Ri reluată De remarcat că. se simte irezistibil atras spre Gambrinus. destinate unui interlocutor neutru — chelnerul —. RD. 120 — Lache! — Ia să ştie că sînt judecători la Berlin! — Lache!! — Că în materie politică nu-Ńi este permis a mai întrebuinŃa violenŃa fără să mergi la ghilotină ... întreruperile care urmează. prietenul şi cumnatul său. în secvenŃa finală.— [.. — Tal! strigă Mache.. Lache se simte dator să-i replice amicului. Intrarea la berărie declanşează o reorganizare a raporturilor conversaŃionale." InserŃie (=D2) (p. — Stai un moment. care nu pot pentru ca să mai merg. iar Mache este cel care refuză deschis să coopereze cu Lache.. IntervenŃiile lui.]. convertindu-1 pe Mache la rolul de interlocutor. preocupat să nu întîrzie la cina de familie. nene! strigă Mache cătră birjar" — p. (p.] asta nici o umanitate nu poate pentru ca să fie! . colegul. fie o tendinŃă de adaptare la interlocutor spre a fi înŃeles de acesta. din Di nu sînt redate decît intervenŃiile lui Lache. în timp ce Lache.. 119 încercarea de a tempera setea de dezbatere a politicienilor de berărie poate veni şi din partea altui personaj. au în vedere destinatari diferiŃi: „— Ia să ştie dumnealor că este aici o justiŃie. nu poate abandona tema care îl pasionează.] — Ci stai.— Nae! scuză-mă: e aşa de tîrziu. este nerăbdător să-şi întîlnească logodnica â dornic să apară într-o lumină favorabilă în faŃa viitoarei familii.. proaspăt logodnic.] pentru ca să vie. mă-nŃelegi . [. 179).. distinct de naratorul-autor.

Lache . — Lasă. cu maman. căpătînd valoarea unui procedeu de evaluare internă a naraŃiunii.) Di(f) l M ă n d i c a: Nu te-am chemat pe dumneata [.. MiŃa: Dintre bărbaŃi? (Eu trec repede din salonaş şi-mi iau pălăria. pe onoarea mea... 96—97). imaginea „în oglindă" a primei părŃi... (Feciorul vine) sau reflecŃie fără adresă) InserŃie3 ( = Rd. şi încet): Tocma la pont? [." (p..... SchiŃa este construită. Rd2 (refuzul RDi (continuarea Dx din cooperării) punctul de întrerupere) — Fireşte . eu. Lache... || MiŃa [... implicînd deci mai mult decît reluarea unui mod de construcŃie. parol! || Şi ce bucată domnişoară? (continuarea Di din punctul de întrerupere) O bucată totiă-. sper... nu ştiu care Mitică ..... eu trebuie să . MiŃa: Ba Ńi-am spus .. 182).) Di (c) [ InserŃie4f (=D4) 1 Di (d) InserŃie5 J (=D2(b))| Dx (e) InserŃie6f ( = Rd. — Eu nu-i înŃeleg. structural. apare) j| Măndica: Ce faci cu ceaiul ăla? Roza: E gata.. zice d.. nu mi-ai spus cine mai era la circ.) || Măndica: Nu iei ceaiul? E u [.. Georgeasca. Dintre bărbaŃi . || O s-o cîntaŃi. Ogretinencile . Cf. TincuŃa: Ba al dumitale. — Eşti teribil. (Roza... către Măndica): Pardon.. TincuŃa: Nu .. i InserŃie D2 — A! domnişoară . dar. monşer. . Era Costând ineasca. TincuŃa: Cu maman? . era multă lume la circ? MiŃa: Foarte multă. TincuŃa: Lefterescuî . nu era? Mi Ńa: Mitică? ...: . sublocotenentul! || Eu (frigîndu-mă cu ceaiul. || TincuŃa (MiŃii): Apropo. — łi-a plăcut — zice Lache către Mache — Ńi-a plăcut d.]|| TincuŃa: Şi .|| TincuŃa: Mitică . Auzi dumneata! . Vasileasca.. subreta.]: A! Lefterescu! Mitică al dumitale .. Dumitreasca.... în acest caz... după un principiu de simetrie... M ăndica (împiedicîndu-mă să-mi iau pălăria. mojico!" (p. 121 Di (a) (confirmarea prezenŃei la circ a cuplului MiŃa — Lefterescu)....... partea a doua constituie. Stella confidente .. — Lasă. Bravo! || Eu (sculîndu-mă): Doamnelor. InserŃie? || M ă n d i c a (sunînd prelungit): Ce slugi dobitoace! || (=RD.M iŃa: Nu. coniŃă.. Potropopescu cu absurdităŃile dumnealui . Diaconescu.] || (Feciorul iese) TincuŃa (MiŃii): Era cineva dintre cunoscuŃi? M iŃa: ]\Iai nimeni .... întreruperile determinate de intersectarea a două conversaŃii marchează în schiŃa Five o'clock precipitarea acŃiunii spre punctul culminant. cînd vezi că şi popoarele cele mai civilizate .. zice Mache. ca şi Atmosferă încărcată. Ogretinencile .InserŃie D. obraznico! MiŃa: Ba al tău... : Ba da......

dar . enunŃul deschis.... în Triumful talentului. 194).. să te atingi. Mişule .5. IniŃierea unui dialog diferit de cel în curs este adesea o formă strategică de comportament. prostii ! ce să-Ńi mai spui ? . procedeul defineşte o strategie a nesincerităŃii: ezitarea este un mod de a impune o temă de discuŃie.. Tot o funcŃie strategică îndeplineşte uneori şi autoîntreruperea replicii.. Dpuă categorii de întrebări sînt definitorii pentru modul în care comunică personajele lui Caragiale: (a) întrebările suscitate de inabilităŃi conversaŃionale ale colocutorului şi (b) întrebările declanşate sau formulate în virtutea anumitor strategii conversaŃionale.. dialog amplu.122 Disputa dintre TincuŃa şi MiŃa (Di) nu pare a fi tulburată de interferenŃa cu discuŃiile secundare dintre Măndica şi alte personaje... 4 şi răspunsurile 3. să . să nu te ştiu ce băiat de treabă eşti şi cît Ńii la noi . acesta dejoacă însă intenŃiile colocutoru-lui. reluarea conjuncŃiei care introduce subordonata la începutul replicii 3? exclamativa eliptică. tu zici că eşti tinichea de tot .."). declanşînd în mod firesc invitaŃia de continuare din partea destinatarului..: Cum! de onoarea ne vestii mele? 5 L. Perechile de adiacentă întrebare. iar D4 este un dialog cu structură compactă. dar unitar tematic şi complet. fiind strict alimentat de conjunctura de moment.").. 91). adresîndu-se tuturor invitaŃilor („PoftiŃi la masă!" — p« 200).: Că . Strategia adoptată este de tip anticipativ. pentru a depăşi un moment critic intervenit în desfăşurarea conversaŃiei principale — ca în cazul inserŃiilor 1 şi C din pasajul citat — sau pentru a evita un subiect „delicat4e — ca în schiŃa Cadou. sub aparenŃa intenŃiei de ocolire a acesteia: 1 . silindu-1 să completeze enunŃurile deschise (vezi infra replicile 2. şi celelalte dialoguri: D2 este» un dialog discontinuu. în Ńine. agasată de insistenŃa cu care soŃul ei subliniază asemănarea dintre briliantul „pierdut'' şi cel de la acul de cravată al tînărului meditator.. de onoarea femeii amicului meu! 4 M.." (p. mă-nŃelegi.. care nu se încheagă. un mod de „a schimba vorba". impacientată de eşecul stratagemei (Stasache reia firul discuŃiei întrerupte: „Pe onoarea mea.. 1. Sub masca preocupării de a-şi menaja prietenul. eu am venit în Bucureşti cu ceva părăluŃe . urmărind să testeze reacŃia partenerului.. fie adresîndu-i-se direct lui Stasache şi propunîndu-i o altă temă de „reflecŃie" („ — Pe onoarea mea.: Zicea de nevastă-ta . frecvenŃa punctelor de suspensie în intervenŃia 1 şi pauza de dinaintea conjuncŃiei subordonate care introduce propoziŃia-cheie din replica 3). 5): 1 „— NiŃă . — Nene — întrerupe madam Panaiotopolu — ai scris lui nenea Andrei? . 4 — Să ce"! ' 5 — Să mă laşi.. — îi scriu mîine. permanent sau temporar coprezente în scenă (D2 —D4). emiŃătorul încearcă să evite formularea directă a unei propuneri greu acceptabile prin obiectul ei. D3 este un pseudodia-log. dacă vrei tu . autoîntreruperea replicii are un rol eufemistic. încheiat. 2 — Ce să vreaul 3 — Eu Ńi-aş da Ńie trei-patru poli . nu întîmplător enunŃurile 1 şi 5 sînt suspendate la punctul-cheie. 2 M. zic. fie. fiindcă interlocutorul nu se manifestă verbal.. schiŃele ne oferă exemple de situaŃii în care . replicile întrerupte se caracterizează prin acumularea de mărci ale ezitării (cf. i-ai promis că-i scrii..tăspuns constituie un factor esenŃial de structurare a dialogului în schiŃe. construit din segmente..L.. Da! clar i-am tăiat nasul.. că ....: Dar ce?" (p. întrebările 2 şi G sugerează o pauză bruscă a emiŃătorului în foi mularea enunŃurilor din replicile 1 şi 5.. OpoziŃia dintre aceste categorii este numai parŃial valabilă. Madam Panaiotopolu face încercări repetate de a întrerupe conversaŃia dintre nenea Stasache şi Mişu.. Nu-Ńi permit. Lache recurge la acest arsenal de mijloace pentru a-i alimenta permanent curiozitatea. Eu . Mişule.. De remarcat diferenŃa dintre D1. mizînd pe capacitatea de deducŃie a interlocutorului. că te-a luat fiindcă era săracă... interogaŃia ca formă indirectă de exprimare a refuzului... Ca şi în secvenŃa din Amici.: Că e prea frumuşică şi prea tinără pe lingă tine.: Că ce? 3 L. să nu vii la concurs .. căci schimbul de replici dintre cele două rivale este reluat sistematic din punctul de întrerupere şi se încheie conform aşteptărilor." 6 M. în schiŃa Amici.. dar succint. Autoîntreruperea replicii se conjugă cu alte mărci ale ezitării: punctele de suspensie care precedă 123 în replica 1 subordonata. neîncheiat de emiŃător.

. De aici frecvenŃa pronumelor şi a adverbelor interogative: cine. exemple de eşec al unor strategii consacrate (vezi infra. parcă-i o smochină uscată. . (Five o'clock. enunŃuri structurate eliptic.. p... revenirea la subiect. p. în care destinatarul îx cere clarificări pentru a putea da răspunsul).. şi gătită. R2=î'1" T i n c u Ń a : Lefterescu... dînd fum pe nas şi făcînd cu ochiul): Ei! nu te mai face acu..." || (ibidem. locotenentul.." (Art. 202). îx şi Rx sînt separate printr-o inserŃie dialogală. de obicei insuficientă pentru partener.] — A propos — zic eu — madam.. p.. invers. Firească între intimi.. T i n c u Ń a : Cu mă-sa.. 94. neavînd conştiinŃa greşelii. Noi nu sintem mojici ca Bismarck. —. care însă.. Măndica : . — Bismarck al ofiŃerului Papodopolinii. MiŃa."! R'2 Cocoana (rîzînd. Dîndu-mi această explicaŃie. referenŃii unor componente de bază sînt nedeterminaŃi sau formulările sînt incomplete. o inserŃie dialogală). urîtă.. 95.? R" Cocoana: Care ai devorŃat-o dumneata de Pricopoiu.„[.. care (însoŃite sau nu de prepoziŃii). cocoana scoate din săculeŃul de mină o bucăŃică de zahăr [. al. de la CiulniŃa. fie pentru că se introduc sub formă ele presupoziŃii informaŃii care nu aparŃin fondului comun interlocutorilor. subliniază ironic inabi-litatea conversaŃional a partenerei.. referitoare la „explicaŃie".. Pe MiŃa..inabilitaŃile conversaŃionale capătă funcŃie strategică (vezi infra. Avocatul (după o prefăcută sforŃare a memoriei): A! madam Zaharidi.. O bătrînă mică.) şi.... nu reacŃionează decît la elicitarea directă a informaŃiei)... vorbeaŃi adineauri de Bismarck.. menŃiunea din pasajul de relatare. alteori ele sînt dintre cele mai obişnuite.. — Ha? zic eu. consăitriie o sugestie de autocorectare pentru interlocutoare.. marcată prin formula â propos. ce. comentariul la PetiŃiune). astfel îneît posibilităŃile de decodaj se multiplică: (1) referentul numelui necunoscut destinatarului: „M ă n d i c a : Nu era cu Haralâmbinal E u (şi mai încurcat): Cu care H a r a l âmb i n a ?.] Ai văzut pe Miiai î2 [" ||E u : Pe sora matale ? /?2 [ M ă n d i c a : Nu.. ceea ce dovedeşte că acesta îi este total necunoscut).. fie pentru că enunŃurile prezintă deficienŃe de construcŃie.. Eu (răsuflînd): Da" (Five o'clock.R. — Ei î Ce e Bismarck? — Un dulău de curte. mă rog? Rx Cocoana: MiŃa. 124 MenŃionarea unor nume proprii este adesea sursă de neclarităŃi pentru destinatar: uneori numele nu trimit la un referent cunoscut acestuia. 214. Avocatul:.F. comentariul la C. îx „Avocatul: Care cocoană. cînd... î2 || E u : Care Mitică? Măndica: Eiî care Mitică.. Eu:. (a) Erorile cele mai obişnuite pe care le comit personajele angajate în dialog sînt determinate de defecŃiuni în prezentarea informaŃiei. musafirul reacŃionează numai la descrierea fizică a personajului invocat... p.. 1ă' T i n c u Ń a : Mitică. de! care ai devorŃat-o dumneata.. (2) mai mulŃi referenŃi posibili: li „Măndica: [.. care conŃin numai glosări ale 125 indefinitului cineva din l[. 1" şi î"'. pot fi considerate drept reformulări necesare ale acestei întrebări. de remarcat că î2 declanşează. referirea la o persoană prin prenumele acesteia este total inadecvată într-o situaŃie ..-] . gătită... 95. 219—220). î2 Avocatul: Care Mita. unde.." (Bubico. de asemenea. p...] A venit cineva în lojă la ele? Eu: . i[ „Măndica: [.. pe Potropopeasca a tînără? || Rx E u : Da... — Al ofiŃerului Papadopolinii.

.: Pe stăpînu-meu nu-1 cheamă d..: Şi mai cum? F. interpretarea domnului. Mitică. Costică seara la masă? F. N. A. „eroul" schiŃei cu acelaşi nume. ... domnule? D. caracterizează o gîndire rudimentară. M. Cît ai zis că e? G.oficială. D. Respingînd ideea că greşeala i-ar aparŃine.: Care d. o halbă. se simte dator să-i verifice exactitatea. în această schiŃă. Procedeul are o dublă semnificaŃie: pe de o parte.M. partenerul se află în permanenŃă în faŃa unui test: dacă optează pentru o anumită soluŃie. un anumit univers conversaŃional: . intervenŃiile domnului se bazaseră pe o presupoziŃie: „Stăpînul feciorului este domnul Costică Popescu".. F. dacă nu cunoaşte soluŃia.. Desemnarea unor personalităŃi politice exclusiv prin prenume este tactica obişnuită. „D.. prin care amicul X.. implică un subiect aluziv.. bine. Faptul că negocierea privind prenumele domnului Popescu se încheie totuşi în favoarea feciorului îl determină pe domn nu să renunŃe. Costică? D. Popescu". Contraargumentele feciorului: stăpînul său e „propitar" şi îl cheamă . ca şi declaraŃia acestuia că nu ştie cum îl mai cheamă pe stăpîn par a sprijini..: Care stăpîn.] La cîte vine d. Popescu. FratL cine e MiŃa asta? fă-mă să-nŃeleg.: Ei! şi dacă-i propitar? F. d. introducerea a două descrieri definite: un nume propriu — Mita — şi un substantiv cu articol hotărît — şeful —. frate" (p. vezi? F. F.F. D.: . subliniat de mimica şi gestica personajului (vezi indicaŃiile „scenice" din paranteze)....: Cum. în C. 140). MenŃionarea prenumelui Costică dezvăluie faptul că discuŃia anterioară dintre domn şi fecior nu avusese acelaşi referent. între Ghergani şi Conteşti. Popescu. peste poate!. N.: [..R.. nene? MiŃa.: Fireşte. funcŃionează ca declanşator al conversaŃiei între muşteriul necunoscut şi amicii care stau de vorbă la berărie. şi mai cum? F. D.: Stăpînu-tău.: Al tău. o aşteaptă de la locutor. Am lăsat-o să plece cu şeful [. ci să complice „ancheta".: îl cheamă d. Costică. impunînd.. Ce stradă e aici? "(Căldură mare. CumX nu ştii? Nu. D.d. care se dovedeşte falsă. 61 — 62). care sugerează răspunsul cel mai simplu la î2). o valoare strategică.: Nu-1 cheamă Costică Popescu? F. A.. nu Ńi-am spus?. pe de alta. cu atît mai mult cu cît. încercînd să stimuleze memoria avocatului. Unu fără un sfert.: Nu. Mita acu trebuie să fie.. F. Cocoana TarsiŃa dă lămurirea solicitată prin î2 pe o cale ocolită.] Cine... propitar.: Ce să văz? D.. Băiete....: Ba. şi ultima intervenŃie a avocatului... G.... p.: Nu pot să ştiu.. urmăreşte să sugereze interlocutorului că „este în termeni familiari cu toată lumea" (p. \ Nevastă-ntea.: Nu se poate. în acelaşi timp.: Mitică?. Costică. Greşeala prezentării ca presupoziŃie a unei informaŃii unilateral deŃinute capătă.: li cheamă Costică? 126 F.. A. A.] Acuma sînt în gară la Titu [. în relaŃii de tip tranzacŃional.. . e propitar. domnule. D... D. pentru care esenŃiale sînt întîmplările şi circumstanŃele. mai cum? D..: Ba da. se operează cu numele de familie (cf. In consecinŃă.. permiŃîndu-i nou-venitului să ia controlul întregii discuŃii.: Apoi.. 226). pretinsul „amic" al stăpînului încearcă însă să-şi determine interlocutorul să accepte că presupoziŃia sa este corectă.

214). Nu numai acest răspuns. — Ăl ăl alt." (întîrziere. în cel de la doilea)." (DiplomaŃie.... colocutorul cere lămuriri sau confirmări în legătură cu decodajul: „ — [. 130)... la cumnatu-tău" (p. îl credeam mai tînăr. — Dumnealor de la drumul de fier... nu se poate ş t i : — Ce dracu. 128 De remarcat că.: L a bărbatul sorii neuesti-mii! la cum-natu-meu ? — L.[... din clasa a IV-a. Internele. în schiŃa JustiŃie. în ambele cazuri.]Alexandru. 232). că ăla e un ciufut. — Ollănescu. p.. — Nu Costică Arion..: La Fănică.. de altfel. cum mi-ai promis. [. Externele. — L..: La Fănică. Amicul meu rîde cum se rîde de un ignorant..... p. p. Prudent. frate? — Lui Mitică Dăscălescu.. acelaşi procedeu de a controla corectitudinea interpretării informaŃiei receptate exprimă stupoarea interlocutorului.... Costică Ollănescu" (p. la reapariŃia prenumelui cu referire incertă. 92). — Costică Arion" (p. întrebările prin care colocutorul cere precizarea referenŃilor sînt determinate fie (a) de utilizarea unor substitute pronominale fără menŃionarea antecedenŃilor... Delavrancea? — Da. nici în acest caz nu se produce identificarea referentului.. Costică.. în primul exemplu.. 135). — Cine.. — Cari dumnealor? — Dumnealor cu cari am fost [.. p.„— Era şi Barbu...: [. „— Să-i dai nota 7. (b) „— Sa fie ai dracului! zice cocoana foarte supărată.. Contrar aparenŃelor (indicarea unui nume în răspuns).]" (SituaŃiunea. — Cui ....] Dacă reuşeşte ş-acuma.]" (p.. şi Nicu. Cînd prenumele nu indică neambiguu care este referentul discursului. — D. cu multă indignare: Ce dobitocie!" — p. răspunsul nu clarifică referentul (vezi repetiŃia lui dumnealor. Costică. 142). — D. întrebarea este o dublă glosă sinonimică a numelui. 141). da! şi Costică.. — Mitică Dăscălescu!... — M.. 142).. Adăugăm şi faptul că... sînt posibile erori de predicŃie. c ă-tră cine. — Cine e ciufut/ — Nu-1 cunoşti! unul de la care vrem să cumpărăm nişte case. Costică.. biletul domnişoarei Mari Popeseu vorbea despre un Mitică Geor-gescu. coconită? întreb eu. ci întreaga desfăşurare a schiŃei dovedeşte că indignarea cocoanei nu are o Ńintă foarte precisă. . domnule! mult o să mai stăm aici? jApoi.: Vrei numaidecît să ştii? — M. InstrucŃia. DeficienŃele în prezentarea informaŃiei sînt uneori rezultatul unei construcŃii defectuoase a enunŃurilor..] la cine a făcut infamul aluzie?1. înclinat să creadă mai degrabă că e vorba de o confuzie produsă de prenume: „— M. halal să-i fie!. şi nu despre Mitică Dăscălescu dintr-a Vi-a (confuzia este efectul „lanŃului slăbiciunilor''). — C ar e Co sti c ă ? — Arion. — A! ă st a e Costică Arion? zic eu. Nu Ńiu minte să am vreun şcolar cu aşa nume" (LanŃul slăbiciunilor. Filipescu? 127 — Ei.: Da! — L. corectate cu binevoitoare superioritate de către amic: }j__ Nu l-ai văzut cînd l-am salutat?.. ambele tipuri de deficienŃe în construcŃia enunŃurilor apar — uneori în structuri anacolutice — în relatarea Leancăi despre împrejurărileă! care s-a spart clondirul cu mastică prima. fie (b) de omiterea subiectului unui verb la persoana a IlI-a: a) „[•••] tindea le-am spus şi dumnealor.. şi prezenŃa indefinitului unul. reprezentînd mai degrabă o stare de spirit (vezi şi comentariul care precedă „intrarea ei în scenă": »[. 135). ceea ce . în schiŃa Amici.] o cocoană scoate capul dintr-un vagon şi strigă.

.. O situaŃie opusă întîlnim în schiŃa Tren de plăcere. intervenŃiile feciorului i se par indiscrete: [.4. Georgescu. F.. [. (anacolut) J u d . probabil. Da să vie neapărat. la Voinea. F.........a i s' p u s ? — Mialache! eşti nebun? Nu Ńi-am spus că te aşteaptă la Oppler cu Vasileasca şi cu fratele Vasileaschii....a Ńi întîlnitără pe bulivar? — Cînd mergeam la Voinea. frate?. F. Unde? Ştie dumnealui. Partenerul însă nu se dovedeşte întotdeauna cooperativ.. Răspunsurile nu furnizează practic nici o informaŃie.] încă chiar domn' TomiŃă zicea să-Z iau în birje... omule! şi cu MiŃa. căruia.: Cine se sparge? L e a n c a : Clondirul. Jud.. Daria Oppler nu puteai să vii?.. oferindu-ne o excelentă definire a personajului.] La Oppler te-am trimes eu pe d-ta? [. referitor la întreruperea replicilor).... Ce spui. ne-am întîlnitără. în parc. — După noi!....a găsit loc la Vasileasca ? — Cînd ne-am întîlnitără pe bulivar. D.. pentru a lămuri împrejurările dispariŃiei doamnei Georgescu şi a „puiului". dar le augmentează funcŃia umoristică.: Pe cine să iei în birje? (anacolutul determină folosirea pronumelui interogativ pentru animate) Le a ne a: Clondirul.. — Pe cine? — Pe Voinea. 35) (vezi supra... — Care Măndica? zbiară d.. A!.. F. — Cînd v. 225)... că zicea.. zare.?..... 1 130 — Vasileasca.. Destul atîta! mă cunoaşte dumnealui.] Eu v-am căutat la Mala Manolescu..] De cinci ceasuri de cînd umblu după dv.[. că nu l-am găsit. Jud. domn' judecător!" (p.. în care cocoana Anica este dispusă „să coopereze" cu ginerele ei. comentariul asupra structurii răspunsurilor.: Ştie dumnealui!." (p. interlocutorul poate încerca să corecteze inabilităŃile partenerului. ci şi în situaŃii personale. dar „arta" ei conversaŃională este total deficitară: „— [.. în paragraful 1.. D.a zis MiŃa că Ńi . Cînd ? Cînd o putea. se sparge. Cine ? Eu.. D. Nu mi-a zis MiŃa că ne-a găsit loc la Vasileasca? — Cînd fi .. fapt care le anulează orice funcŃie comunicativă. soli-citînd prin întrebări completarea unor goluri esenŃiale pentru comuni9 — C-da 1354 129 care..] A!. D. Finea ne-am întîlnitără cu Măndica. Spune-i că să ne-ntîlnim negreşit.. sîntem prieteni.. Nu numai în situaŃii tranzacŃionale..] Să-i spui cînd s-o-ntoarce că 1-a căutat.: Cine zicea? Le anca: Domn' Toma.: C a r e a m i c ? D.... D. — Ei! şi unde e acuma MiŃa? — Nu Ńi-am spus? — Cînd m i .. D.2. şi dacă vede pe amicul F... aşa cum se întîmplă cu domnul din schiŃa Căldură mare. D. locotenent Mişu de la itidenŃă? — Dar puiul? . — La Voinea?..determină repetate întreruperi interogative din partea judecătorului : „Le anca : [. Numele d v . domnul Georgescu.

: Ce-a s p u s ?" (p. un comentariu care dă orientarea dorită de Lache investigaŃiilor amicului). Bine calculată.. în schiŃa Amici.. detaliile complet noi asupra grupului care aşteaptă la Oppler — în secvenŃa 5). — Sâ ce? • — Să mă laşi.: Cine-i al a? 10 L. Forma cea mai potrivită de a satisface ambele cerinŃe este întrebarea. — Unde? {— Nu Ńi-am spus? — Cucoană! eşti nebună? cînd mi . La acestea se adaugă erorile de structură logico-gramaticală (în secvenŃa 3. pînă la ziuă... îi permite lui Lache să preia iniŃiativa în discuŃia cu Mache. atitudinea evazivă a amicului determină e-fectul scontat: implicînd conversaŃional faptul că lucrurile nespuse trebuie să fie neplăcute. întrebările lui Mache sînt cele anticipate de amic.. mă-njura.: Adică.. mai nimic. prezenŃa pronumelui mi-arată clar că este vorba despre o împrejurare unilateral cunoscută. de exemplu. Există situaŃii în care declanşarea sau formularea întrebărilor au o evidentă motivaŃie strategică.] Da. Mache devine obiectul docil al manevrelor lui Lache.. fără să-şi dea seama. . şi Ńi-e amic... 194). să nu vii la concurs. în acelaşi timp. cît şi în acela al lecturii. aceste enunŃuri reprezintă tema „incendiară" pe care Lache vrea să o abordeze şi. devenind o sursă de bază a comicului schiŃei. mai ales. să. Pauzele... Principala eroare pe care o vădesc replicile coanei Anica este aceea că se atribuie rol de presupoziŃii unor elemente — circumstanŃe sau persoane — care nu aparŃin fondului de informaŃii comun interlocutorilor.. 88-89) Replicile lui Lache încalcă sistematic maxima cantităŃii.este ambiguu). partenerul cere completarea „golurilor" (vezi replicile 3. Sînt obosit... dezvăluirea unei grosolane încălcări a maximei calităŃii... prin nedeterminarea formulărilor (cf. au un dublu efect asupra partenerului: îi alimentează curiozitatea şi stimulează tendinŃa sa firească de cooperare. în secvenŃele 2 şi 4. Finalul schiŃei aduce..a i spus? — Nu Ńi-am spus că am tras la Măndica" (p. replica 6). frecvenŃa indefinitelor: articole şi pronume. în alte cazuri... Comportarea lui GhiŃă îşi dovedeşte deci eficienŃa perlocuŃionară scontată. [. dacă vrei tu. ca încercare de a-1 ajuta pe celălalt să-şi exprime gîndul..: Mai întîi. temporala şi. repetarea formulei „Nu Ńi-am spus?" subliniază faptul că se consideră completă o informaŃie numai parŃial sau tangenŃial furnizată (vezi. precum şi caracterul nedefinit al referentului lui ce din replica 10).. M. erorile configurează un anumit univers sociocultural.. dar. atît în planul ficŃiunii... în secvenŃele 5 şi 6.. în acelaşi timp. ezitarea strategică atenuează forŃa unor ilocuŃiuni directe.— L-am culcat.: Nu prea am chef. manifestată... care sugerează nesiguranŃa locutorului. de această dată.] Eu.. de exemplu. (b) Inabilitatea nu caracterizează însă modul de a discuta al tuturor personajelor lui Caragiale. respectiv. nici nu ştii ce a spus. . Am vorbit foarte mult de tine. provocînd întrebările amicului şi canalizîndu-le într-o direcŃie determinată de propriile sale intenŃii: 12 3456 7 „M. bazată pe nerespectarea unor maxime conversaŃionale.:[." (p. devenind deci o aserŃiune elicitată: „— [. referentul pronumelui l.: Da?.: E! .: Cu nişte amici. C e? L. în secvenŃa 1.. ce ai? te văz cam. — Ce să vreau? — Eu Ńi-aş da Ńie trei-patru poli. 147 — 148)../. 9. introducînd date nesolicitate de acesta (vezi al doilea enunŃ din replicile 4 şi 6. 5. 9 M.. de exemplu.: [.. 11) sau glosarea enunŃurilor care se abat de la maxima clarităŃii (vezi replica 7)..: Cu cine? L. fleacuri! Nu ştii cum sînt oamenii noştri? M.. numele propriu funcŃionează ca declanşatori ai unor pseudopresupoziŃii... Am stat azi-noapte tîrziu la Cosman..] Mai ales unul dintre ei nu te poate suferi..11 M. L. respectiv. de exemplu. cum? mă vorbea de rău. o abilă tehnică a insinuării. propunerea pe care GhiŃă i-o face fostului său coleg NiŃă ia forma de răspuns la întrebările acestuia... în diversele lor forme. ezitarea mimată este reflectată şi de abaterile de la maxima clarităŃii (vezi. în Triumful talentului. prea puŃină informaŃia pentru colocutor. M. furnizînd.] 131 8 L.

eficienŃă confirmată în toate împrejurările anterioare. de obicei. Obiectul corectărilor îl constituie. răspunsul obŃinut fiind ..6. aspect specific al cooperării între interlocutori. pentru că eu. optează pentru soluŃia cea mai simplă: întrebarea." (p. pentru a evita declanşarea conflictului: na132 A ratorul-personaj adoptă calea procedurilor convenŃionale de eschivare: Sa mă credeŃi. Structura perfect paralelă a secvenŃelor dialogale A şi JB sugerează încrederea impiegatului în eficienŃa chestionarului de rutină.. în schiŃa Five o'clock.. 2 — Ce cerea în ea? — El. 95). primul eşec (secvenŃa A) nu declanşează bănuiala unei posibilităŃi de repetare. (a) Autocorectarea este frecventă în cazul perechilor întrebare—răspuns. 1 — Care prietin? — Unul GhiŃă Vasilescu. 166). Autorul întrebării este. declanşată de reacŃia partenerului (a). cît şi ca rezultat al intervenŃiei explicite a acestuia (b).. nu cerea nimic. Răspunsurile la întrebările ulterioare (2—4) anulează însă valoarea informaŃiei furnizate de primele răspunsuri: numele domnului şi al prietenului nu au nici o importanŃă pentru rezolvarea problemei petiŃiei. Atitudinea cooperativă a impiegatului. care admit mai multe interpretări. îşi dovedise ineficienta perlocuŃio-nară. întrebările prea generale. strategia iniŃială este menŃinută. TincuŃa revine asupra întrebării cu precizarea necesară: . îl determină pe primul locutor ca. MiŃa Potropopescu. Un răspuns considerat nesatisfăcător de cel care a solicitat anumite informaŃii poate constitui pentru acesta indiciul unei formulări deficitare a întrebării şi. ele creează iluzia că sistemul funcŃionează. 166).Dacă nu te superi. că nu pot să zic. Elementul de derută îl constituie răspunsurile la întrebările (notate cu 1) care deschid cele două secvenŃe. nemulŃumită de răspunsul MiŃei. sînt false: 1„ — [•••■] Cum te cheamă pe d-ta? — Nae Ionescu. ambii musafiri — independent — încearcă să cîştige timp de gîndire. este reprezentată în forme variate în schiŃele lui Caragiale. în Five o'clock. într-o intervenŃie ulterioară. nu cerea nimic? — Nu cerea nimic. răspunsurile domnului nu furnizează informaŃiile aşteptate.. care. în aceste condiŃii. Ce afacere ai? (p.. iniŃiator şi autor al corectării. 167). DiscuŃia dintre impiegat şi solicitant din Petitiune este o ilustrare a eşecului unora dintre cele mai obişnuite strategii conversaŃionale. Considerat drept o întîmplare. mi-e sete al dracului" (p. atît ca autocorectare. pe onoarea mea vă spun. 97). 4 — Da a cui? — A unui prietin.întrebarea apare uneori nu ca reacŃie a destinatarului anticipată de locutor. în acelaşi timp.. 4 — Da a cui? — A unei mătuşi a lui. Corectarea replicilor. încurajînd continuarea aplicării lui. să adauge o glosă: „Spune: ce pofteşti? Aici n-are voie să intre nimeni fără afaceri.. deşi normale. 2 — Ce cereai în petiŃie? — Eu.. nu conduce la rezultatul urmărit. Faptul că întrebarea „Ce pofteşti?". prin care impiegatul încercase să-1 readucă pe domnul clin Petitiune pe tărîmul relaŃiilor tranzacŃionale. nu ceream nimic. Orice răspuns reflectă modul şi măsura în care a fost înŃeleasă întrebarea. ci ca mijloc de autoprotecŃie la care apelează din proprie iniŃiativă colocutorul.. încă un pahar. alege calea întrebării-ecou si a cererii indirecte de reformulare a „temei" introduse de TincuŃa: „T incuŃa : Mitică. rivala TincuŃei la afecŃiunea sublocotenentului Mişu Lefterescu. 3 — Cum? — Nu era petiŃia mea. 3 — Cum.." (p. intuind importanŃa răspunsului solicitat de gazde. cuconiŃelor." (p. nu era petiŃia lui. B 133 1. dornic să-1 ajute pe interlocutor să-şi amintească datele legate de petiŃie. Aceasta pentru că presupoziŃiile pe care se întemeiază „ancheta" funcŃionarului. îi poate sugera calea de remaniere a enunŃului. nu era? MiŃa: Mitică? Nu ştiu care Mitică.

214).R. — Nu. 101—102). respinge vexat modul în care redactorul „Moftului român" interpretează cererea sa de a-i trimite acasă revista: . abonament? — Nu zici că vrei să te abonezi'! să — Ce abonament. cu cine am. MiŃa : Ba. dumneata se vede.. monşer? de la prieteni ceri ab o n ame nt?... (p.. ce să mai zicemî Ńi-este ca şi un frate. Şi se uită în cataloage. pe un an ori pe şase luni? — Da.. interpretînd la fel povestirea comeseanului lor. (b) Corectarea explicită de către colocutor este mai puŃin frecventă în comunicarea curentă. nene Mandache. Ogretinencile.Sintem camarazi. dar cei doi amici. — N u . '— . discuŃia se poartă în trei.. acest tip de corectare reprezintă una dintre numeroasele modalităŃi ale comicului. strigă omul răguşit. 135 .— Vi-l trimit. A.. "(p. Da şeful ce fel de o m e ' Foarte bun băiat.. inexact înŃeleasă de cel nou-venit: G. abonament. Nenea Mandache." (p.. pentru că enunŃul considerat era corect.. 65). Victime ale propriei lor fantezii. — Nu se poate! — Să vedem... solicitări de autocorectare a partenerului. NiŃă încearcă să gloseze întrebarea lui GhiŃă.. 232). din DiplomaŃie. domnul e.. Ńi-am spus. onoarea? — Cu studenŃi! strigă băiatul.F. lipsită de poantă: „A. îl vrei pe un an ori pe şase luni? — Cum. întrebarea are uneori funcŃia de a sugera locutorului necesitatea autocorectării unui enunŃ. în Atmosferă încărcată. domnilor.: Dacă-i fratele MiŃii!. nu pot să creadă că povestirea care i-a amuzat copios este. Dintre bărbaŃi-. de fapt. enunŃarea asertivă imprudentă a unei presupoziŃii atrage corectarea brutală din partea celui lezat: „— Mă iertaŃi. TincuŃa: Nu.. ai făcut confuzie..] de şef încai. — Cum.... d a r ce fel de om e ? în vîrstă ? (p. 64). o dată ce Ńi-e cumnat. dar tata dumilale..TincuŃa (MiŃii): Apropo. 134 Cererea de reformulare a enunŃului nu poate fi satisfăcută. Nu întotdeauna însă presupoziŃiile interlocutorului se verifică.. trebuie să fie în cursul superior" (p... — Bine. ca' va-s' zică! N...R. întrebările lui Mandache sînt.: Cum cu mn atf A. mă rog. Nu adică de bun. Nu fiu minte să am vreun şcolar cu aşa nume. completîndu-se reciproc.C e mare lucru! un număr mai mult ori mai p u Ń i n" (p. Neîncrezător în memoria profesorului. contravenind cerinŃelor politeŃii prin faptul că presupune contestarea unui aspect al competenŃei locutorului.. nu mi-ai spus c i n e m a i era l a circ. în schiŃele lui Caragiale. dar.F. amicii din C... N. Eşecul acestora determină reacŃia finală... — Care tată? — Dumnealui l Şi arăt pe omul cu barbă. în fond. autocorectarea sperată se dovedeşte a fi lipsită de obiect. Similară este situaŃia în LanŃul slăbiciunilor.. IniŃiată de interlocutor.— Mitică Dăscălescuî. intervin alternativ.i s î n t lat ă. 97) în C..: [. n-am nici unul Mitică Dăscălescu în cursul inferior. amicul îi solicită indirect o revenire asupra declaraŃiei iniŃiale: . Glosarea se face prin respingerea interpretării date şi prin sugerarea domeniului în care trebuie căutat răspunsul aşteptat..

. — Ei! ziceŃi voi cum ştiŃi. 198). încrezător în faptul că manevra de a iscăli proba de caligrafie cu numele amicului. 196). Aşa e!. probă fiind glosat ca „scrisoare de recomandaŃie": . 196). va asigura fără greş succesul acestuia la concurs: „recomandaŃie ai. domnule? D." (p. disputa dintre domn şi fecior are un obiect surprinzător: numele proprietarului casei şi numele străzii. în Dl... cînd a ieşit întîi moda asta la copii — marinei. care dispunea şi de o recomandaŃie. Aşa se zicea pe vremea mea. în schiŃa Ari. NiŃă GhiŃescu.: Ba da" (p.. — A! ă s t a e Costică Ar i o n? zic eu.. îl credeam mai tînăr. domnule director.în adevăr. este supusă unei corectări din partea destinatarei: „Nu sînt domnişoară. şi în pofida reacŃiei acestuia: „-— Domnule! nuŃi permit să fii rău crescut!. in cea de a doua este cerut direct (vezi forma imperativă a enunŃului).. replica acestuia: „— Ba nu! zic. D. Cu aparenŃa unei corectări. ei rare humanum est. adesea dinspre inferior spre superior. 196). atrage reacŃia agasată a partenerului.: Nu. slavă domnului! să fie cît de ai dracului. sub forma unei întrebări de verificare: „— Din contra? care va să z i c â. Faptul că superiorul se supune se explică însă prin interpretarea ultimei formulări ca aluzivă. „F. glosarea tăcerii naratorului-autor-personaj de către nenea Stasache: „— Adică dumneata zici că. pentru a insista asupra obligativităŃii corectării: „— Nu se poate.Să.: Atunci. 142).. GhiŃă NiŃesen" (p. din schiŃa Triumful talentului. d. a reuşit d. 207) introducînd prin forma de vocativ o presupoziŃie falsă(» dumneavoastră sînteŃi necăsătorită)... vedem. NiŃă GhiŃescu!" (p. „Amicul X... 207). Şi zicînd acestea. pe cine o să numească?" (p.226).: Nu. operate de persoane cu statut de inferioritate într-o ierarhie întemeiată pe .. 198).. „— DaŃi-mi voie. 196). — Nu Costică Arion. domnule. e strada PacienŃii. nu se găseşte" (p.. s-a dus de mult bunul ei!..... nu e asta.... 227). domnişoară! "(p.. caligrafie am. deducŃiile greşite ale interlocutorului: „— Nu l-ai văzut cînd l-am salutat? . procopsitule? întreabă tanti MiŃa cu un zîmbet simpatic. domnule director! v-aji înşelat! uita-Ńi-vă la probe!" (p.. feciorul are avantajul certitudinii.." (p. Costică. obiectul corectării îl constituie formele codului lingvistic însuşi: „— Vezi ce bine-i sade lui — zice mam'mare — cu costumul de marinei! — MamiŃo. — Apoi de! n-a învăŃat toată lumea carte ca d-ta! zice mam'mare.. nu ti-am spus că nu se zice marinei! — Da cum? — Marinai. corectare reluată şi amplificată cu detalii de popa Petcu: „Nu mai e de trei ani domnişoară.: Care stăpîn.: Al tău.. care-1 determină să respingă categoric soluŃiile partenerului. Amicul meu rîde cum se rîde de un ignorant.. pe care camaradul lui NiŃă-1 cunoştea bine... în ciuda superiorităŃii sociale a acestuia: „F. — Vezi.. mă-nŃelegi? Am zis bine: a reuşit d. Asistăm la corectări succesive. eu zic cum am apucat. şi din plic a tras o scrisorică [. trebuie să fie o greşeală! poate că n -a Ń i văzut b i n e p robei el" (p. dar derutantă prin laconism... ¥. Nu se zice nici marinai.. — M ar in e r. F. Goe. pe cînd GhiŃă nu ştia ce să crează. şi dumneata eşti de idee că se găseşte?" (p.. nici marinei. domnule. C o s t i c ău (p.: Ba-i asta. declanşează o nouă glosare." corectează.. obŃinînd cîştig de cauză: „— Ştii că ai dreptate dumneata?... F. D.. se simte în posesia tuturor atuurilor pentru a contesta rezultatul anunŃat de preşedintele comisiei. Corectarea explicită se produce şi în situaŃii în care colocutorii nu au statut egal.: P e stăpîn u-m eu n u-l cheamă d. Costică Ollănescu" (p. 195). Vezi?. întrebarea avocatului „Dv.]" (p... 196). în Căldură mare. determinată de absolutizarea unei aprecieri subiective (» dumneavoastră sînteŃi foarte tînără). a scos din buzunar un plic. biata fatăî. zise NiŃă atins." (p. sînteŃi fiica părintelui. că sînteŃi proaste amîndouă! întrerupe tînărul Goe.. 214. 120-121). 198). — Da cum. cu superioara bunăvoinŃă pe care i-o dă condiŃia autoasumată de insider în raport cu lumea oamenilor politici. din contra" (p. 136 Dacă testul infailibil al verificării probelor este numai sugerat în prima intervenŃie a lui NiŃă (vezi formularea solicitării ca ipoteză).— în fine.în schiŃa Cadou.. 207). Costică..confundasem..

Vîrsta apare invers proporŃională şi în raport cu deferenta (mamiŃica adoptă formula reamintirii unei corectări anterioare.. nu ştii nimic? — Ce. Controlînd autenticitatea ştirii.. Mitică" (p. SoluŃia acceptată este cea propusă de cel mai tînăr dintre participanŃii la discuŃie. considerate importante..Ei? podul de pe Dunăre . ci răspunde solicitărilor partenerului. în finai.Da. care e deprins cu vorba lui d. 137 şi situaŃia şcolară a „eroului": „Ca să nu mai rămîie repetent şi anul acesta. tălmăceşte chelnerul. avem filtru61 (p..Acu am vorbit cu ministrul X.ăsta.7. . căci manevrele interacŃionale ale personajelor sînt modalităŃi de manipulare a cititorului.... 189).. diplomaŃia directorului „Revoltei naŃionale" se defineşte prin combinarea mai multor strategii anticipativă. 1. precizînd relaŃia dintre plimbarea la Bucureşti.Nu-nfelegit ... realizate în forme convenŃionalizate de uz.] Dar ştii ce am aflat eu? .. . ... Pregătirea anumitor mişcări conversaŃionale. .. . — Da. amicul (naratorul-autorpersonaj) are confirmarea intuiŃiei câ totul este pură invenŃie. . în această schiŃă... 164). prefaŃarea anunŃului printr-o mişcare de testare a atitudinii colocuto-rului (S2) şi controlul atitudinii acestuia printr-o mişcare de Dezarmare. a cărei formulare o lasă însă. cum ai ghicit?" (p.Ce? .criteriul vîrstei. prefaŃează lansarea unei informaŃii senzaŃionale prin cumulul unor mişcări obişnuite de anticipare a unui anunŃ: „..Ei? podul de la Cernavoda.Ei? . — Care va să zică. m a mitica şi tanti MiŃa au promis tînărului Goe să-1 ducă-n Bucureşti de 10 mai" (p. traducînd intenŃiile autorii lui de portretizare socială şi morală. implicînd . prin verificarea disponibilităŃilor de reacŃie ale partenerului. 154) h schiŃa O cronică de Crăciun. pe cînd Goe „prefaŃează" corectarea cu o apreciere nefavorabilă la adresa colocutoarelor).A sărit în aer?!! .E mai lată decit toate! . reluînd în răspuns forma necesară: . şi de o „supercorecŃie" implicită din partea autorului care-şi trădează de la început atitudinea faŃă de axioma superiorităŃii intelectuale a lui Goe...Da. — E fii r. reporterul este bătut cu propriile sale arme: amicul apelează la aceeaşi strategie — suprasolicitată însă — ..Podul de pe Dunăre.Ai aflaŃi — Ce? zic eu. Reporterul din Ultima oră!.. in grija interlocutorului: 138 __ [. frate? "(p. De remarcat însă natura dublă a demersului strategic. S-ar putea vorbi.'p t ă i i el — Cum? — La lăptărie.Cu ministrul X!? . în acelaşi timp. . să creeze — în conformitate cu exigenŃele politeŃii negative — impresia că transmiterea datelor nu constituie o iniŃiativă a emiŃătorului. pentru a difuza tot o ştire falsă. Corectarea lingvistică intervine în schiŃe şi în momentele în care starea tulbure a personajelor le împiedică să articuleze precis cuvintele. în virtutea convingerii exprimate de personaje că vîrsta este invers proporŃională cu gradul de instrucŃiune. 120). menite să împiedice refuzul subalternului de a îndeplini o anumită solicitare: prezentarea indirectă a solicitării drept anunŃ (Să. zic eu. mam'mare. chelnerul din Inspecliune glosează pentru neiniŃiaŃi răspunsul unui obişnuit al localului: „— Şi nu ştii unde a plecat? — . Impresia de autentic conversaŃional pe care o creează schiŃele este şi rezultat al faptului că scriitorul apelează la strategii şi proceduri caracteristice schimburilor verbale curente.. este specifică schiŃelor ai căror eroi sînt gazetari. FuncŃionarul din Petitiune îl corectează discret pe solicitant...?. cu abilitate.Podul de la Cernavoda. 150) Procedeul este menit să stimuleze curiozitatea interlocutorului şi.e fi r /...

229). care impersonalizează pe autorul acŃiunii). domnule. Pentru a ajunge la obiectul consultaŃiei solicitate avocatului. fiind vorba. concepută ca formă de captatio a interlocutorului (paralela cu situaŃia altei cliente.63).. nu ştiŃi. Mişcările de Amplificare sînt convertite astfel la o funcŃie comică. ce pot zice că la rîndul meu..] — Da." (p.. consolidînd fie componenta acŃionaiă a comunicării. ascultâ-mâ pe mine. Comicul verbal este determinat de discrepanŃa dintre caracterul convenŃional al întrebării care prefaŃează solicitarea şi caracterul total neconvenŃional al solicitării. 85). domnule director?" (p. dar au un rol în perforrnarea actelor ilocuŃionare. 140 O frecvenŃă deosebită au procedurile conversaŃionale de tatonare (fumblings). iiindcă. prin deturnarea funcŃiei strategice specifice a unor mişcări dialogale se creează surse suplimentare ale comicului. ştiu cit pot conta pe amiciŃia ta şi nu-mi permit a mă-ndoi un moment că în cazul de faŃă.. p. 230) şi obligîndu-şi amicul să formuleze direct solicitarea: „Ce notă vrei să-i dau pîrlitului tău de protejat?" (p. contestînd necesitatea stratagemelor între cunoscuŃi foarte buni: „ce mai încap între noi astfel de fraze banale?" (p.F. interludiul cu anghelica. mişcările de Amplificare a unui act comunicativ iniŃial nu mai îndeplinesc rolul strategic de clarificare a semnificaŃiilor acestuia. de S2 — prezenta indefinitului un înaintea grupului nominal care denumeşte generic acŃiunea solicitată. de o chestiune care mă inte139 resează în aşa grad. Lf. conaşule ! . ci complică firul discuŃiei cu secvenŃe parazitare. destinate alternativ avocatului şi propriului ei fiu (insinuările în legătură cu Za-haridina. — Stimate domnule Caracudi. fără să dezminŃi niciodată o afecŃiune. devenind o modalitate a caracterizării personajului. . 237). la încercarea de a-1 relua.. că dv.. 237). important (serviciu). dumneata. determinat de valorificarea potenŃialului maximei calităŃii de a influenŃa atitudinea colocutorului (sinceritatea satisface cerinŃele politeŃii pozitive).. performate direct în virtutea posibilităŃii de a exploata apartenenŃa comună de grup. al cărei caz a fost soluŃionat de avocat). eşti designat să faci ziarului nostru un important serviciu" (p. între prieteni. du-te-acasă" (p. 202). frate Caracudi — p.în fine.] — Este. De S3 sînt legate formula protocolară de adresare (cf. care deviază însă rapid într-o mişcare de Amplificare. nene Caracudi — p.. care marchează pauze în structura informaŃională a enunŃurilor. — Dă-mi vreo cîtiva centimetri" (p.... reproşurile adresate fiului neascultător — vezi p.. a „eroinelor" sale — de a încălca maxima cantităŃii. de S± — folosirea lui eşti designat în loc de îŃi solicit (vezi şi absenŃa complementului de agent. 84) „— Iaurt oi? [. Subordonate tendinŃei funciare a .elogiul calităŃilor sale deosebite (S3): . p. care mi-ai dovedit totdeauna. 243) şi epitetele evaluaŃi ve antepuse: strălucită (imaginaŃie). după cum sînt orientate spre emiŃător (procedurile de reliefare) sau spre receptor (procedurile de flatare).. aşa cum se în-tîmplă în schiŃa LanŃul slăbiciunilor cu discursul destinat de naratorul-autor-personaj amicului său. 129).". slobod? [. viu la tine sigur că n-ai să mă refuzi. cocoana TarsiŃa Popeasca face uz mai întîi de o mişcare de Motivare: „Uite la ce-am venitără noi la dumneata" (p.. profesorul reacŃionează tăios. — Atunci.eroilor" lui Caragiale — şi. mă-nŃelegi. După cum umorul lui Mitică rezultă uneori din modificarea neaşteptată a funcŃiei unor mişcări convenŃionale de anticipare a anumitor tipuri de solicitări. protesorul Costică lonescu: „— Dragă Costică.n). ReacŃia interlocutorului este cea aşteptată: solicitarea specificării nominalului indefinit: „Care (important serviciu — n. încît dacă n-aş fi pe deplin convins că tu. Efectul discursului nu este însă cel dorit. fie componenta interacŃională. 230) în anumite schiŃe ale scriitorului.C. Tema iniŃială este uitată şi divagaŃiile se înlănŃuie. după care acceptarea propunerii de a scrie cronica specială de Crăciun rămîne singura soluŃie posibilă. Piepertoriul lor este cuprinzător: (a) proceduri de reliefare: — cînd Ui spui („E lucru mare.. Caracterul strategic al mişcării iniŃiale de Motivare. mişcarea de Dezarmare a interlocutorului poate atenua forŃa unei mişcări de Motivare.R. 202).. mai ales. cînd îŃi spui. este consolidat de acumularea formelor flatării în enunŃul care concretizează mişcarea ulterioară de Dezarmare a receptorului. — ascultă-mă pe mine („Este o criză care. formulele folosite în alte împrejurări de director către Caracudi: nene — p..: „ — Birjar. care de atîta timp ne-ai dat ea reporter dovezi de strălucită imaginaŃie. devenind substanŃa propriu-zisă a intervenŃiilor personajului. 243. 242." — Situatiunea..

130). 233. „care să le zică regele." — Atmosferă încărcată. 63).. — (să)-Ńi spui(n) drept (drept să-Ńi spun) („Şi-Ńi spui drept. dă-mi voie să-Ńi spun că nu-mi eşti amic cum te credeam" — ibidem. plătit de o mină criminală.. mă-ntelegi. serios . de comportament strategic şi de ineficientă perlocuŃionară. 179). Mişu al nostru" — ibidem.F. mănŃelegi. mă-nŃelegi. p.. p." — Reportaj.. „Vine Mişu. „E absurd. „Să-Ńi spun drept.. „Cînd orice asasin.224). profesorul — ştii. p... mă-n(elegi. p. 179). p. Scriitorul posedă abilitatea de a deturna datele care definesc competenŃa comunicativă curentă a omului . — nu ştii (ă„ştii") („Nu ştii cum sînt oamenii noştri?"— Amici. „Dumneata nu vezi cu chestia economiilor." (p... Mişuîe. nu are decît rareori semnificaŃia originară. 95). 130.L. 132). 1.... P. -~ care va să zică („Care va să zică. 131)." — Cadou. — Situatiunea. momentul în care.să vezi I ai văzut /nu vezi („Mereu îl tachinează. 130.. dintre realism şi exagerare artistică..R. p.— pot pentru ca să-Ńi spui pe parola mea de onoare („Eu pot pentru ca să-Ńi spui pe parola mea de onoare că-mi pare foarte rău!" — Situatiunea. că nu pot ~ procedură de flatare procedură de reliefare să zic. n-am nici un interes să-Ńi fac curte. „nenea Andrei senatorul (ştii cît Ńine el la familia noastră!)" — Cadou. mă-nŃelegi. „care ştii dumneata de cîte ori am spus eu că o să se-nfunde odată".. „şi pe urmă. (p. „ştii.. mi-ar părea foarte rău . Caragiale din domeniul acŃiunii în acela al interacŃiunii verbale. de exemplu. 198).R. care se lăuda?" — Situatiunea..urgentă. 129).. musafirul ar trebui să ateste prezenŃa locotenentului Lefterescu în loja MiŃei Potropopesco: „Să mă credeŃi cuconiŃelor... — vă asigur că („Yă asigur că. 180). procedură de flatare procedură de reliefare în limbajul unor personaje. 215."— ibidem. că el se supără!" — C. 91. „Atunci. „şi dumnealor. nu face să umble singură" — C... şi dumneata. 179). „că tu ştii că eu te-am considerat totdeauna ca foarte deştept" — Amici..F. mănŃelegi.. mă-nŃelegi."— Amici. în schiŃa Five o'clock. 284). care pedepseşte cu asprime orice tentativă... Combinarea procedurilor de reliefare cu cele de flatare. 76. de procedură de flatare a interlocutorului. p. „Ia să ştie dumnealor că este aici o justiŃie. supus interogatoriului de Măndica şi de TincuŃa.. mă-n(elegi9 un caz ca acesta. p.. — să-mi dai/dă-mi voie să-Ńi spun („să-mi dai voie să-Ńi spun că acuma ştiu. 131)... „fiindcă mai la urmă. să nu te ştiu ce băiat de treabă eşti şi cît Ńii la noi... monşer. pe onoarea mea vă spun." (p./' (p. amplificînd ezitarea. devenind ticuri verbale. 200). 63. vine de stă cineva vizavi la masă" — ibidem. 89. -.... 63.95). 182) sau ale amicului Nae din SituaUunea: „Este o criză. aducînd elemente suplimentare pentru o posibilă discuŃie despre graniŃa dintre autenticitate şi ironie. nu-mi plac petrecerile patriarhale" — Repausul dominical. cît era Ionel mititel. drept să-Ńi spun.. Vezi replicile lui Lache Diaconescu din schiŃa O lacună: „Dar cînd vine. Există un amestec specific de abilitate şi inabilitate conversaŃională... — pe onoarea mea („.. 88).o afacere. 129). p. lucru mare!" (p. 197.. moderni sînt?" (p.. „Nu mai merge. p. p... Golit de sens. nu face: un cadou de la nenea Andrei.Pe onoarea mea.8. care face inconfundabilă lumea „eroilor" săi. p. să-mi dai voie să-Ńi spun. anumite proceduri îşi pierd prin recurenŃă valoarea specifică.. mai mergea" — Vizită. mă-nŃelegi. este uneori indice al faptului că emiŃătorul se află într-o situaŃie dificilă Cf. să intru în casa dumitale cu toporul. care poŃi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă. p." (p. w # în Atmosferă încărcată." — ibidem. ştii. p." (p. 1OU)." — DiplomaŃie." (p. p.. 197. 89. caracterizează peroraŃiile politicienilor de berărie. p. p.. p. pentru că eu. de exemplu. „Ai văzut acuma1? unde sînt o sută cincizeci de milioane.'e— Five o'clock. şi să vezi ce e frumos.. dă-mi voie să-Ńi spun. p. (b) proceduri de flatare: — ştii („ştiil femeie tînără... adicătele. 141 — să mă crezi („Să mă crezi că şi pe mine.Ştii cît Ńine el la noi.. constituŃia . „dar. p.." (p." (p. a plecat" — Căldură mare. mă-ntelegi. că eşti o mangafa. „care. statul cum a devenit acuma. amicul cu vocaŃie contestatara ezita totuşi în exprimarea atitudinii de condamnare a indiferentismului politic al colocutorului: . (f „Atunci. 130). mă-nŃelegi." (p. „Da dumnealor. Analiza structurilor şi a strategiilor conversaŃionale din schiŃe deplasează discuŃia despre oralitatea stilului lui I.

mereu în atitudine de umili-tate. Desigur că alegerea unei strategii sau a alteia este dependentă de distanŃa socială relativă dintre interlocutori. căci Talciocul ne este înfăŃişat drept o adevărată „bolgie dantescă" (p.1. pentru talentele culinare („vă rog să transmiteŃi mamei dvs. iar replica adresată lui Ioanide este o încercare de . Gaittany este. prin modul de concretizare.. de fapt. trei linii tematice: decăderea aristocraŃiei. cu toate acestea. ilustrate în celelalte creaŃii romaneşti ale autorului. de direcŃia din care se exercită autoritatea şi de configuraŃia concretă a situaŃiei de comunicare (vezi cap. Prezentarea lui Tilibiliu unei persoane necunoscute de acesta este o stratagemă menită să-1 Ńină la distanŃă pe intrus. 46). AbsenŃa oricărei reacŃii din partea monseniorului Valentin de Baleanu îi dă lui Gaittany sugestia unei autocorectări a enunŃului: „-— Cest admirable." (p. gestice şi verbale. alături de schimbarea codului. Personajul se conformează rigorilor vechii etichete. G. Călinescu. Dacă cea de-a doua temă. Dezinvoltura cu care Gaittany se mişcă în cele mai diverse cercuri se întemeiază însă pe creditul nelimitat . tribulaŃiile intelectuale şi afective ale lui Ioanide şi edificarea „lumii noi". ca şi cînd n-ar fi priceput limba în care îi vorbeşte conlocutorul" (p. nu? întinse Gaittany mîinile în aer.. STRATEGII ALE POLITEłII ÎN TEXTUL NARATIV 2. apelul la mijloacele politeŃii negative este semn al unor situaŃii stînjenitoare pentru locutor. consultînd din ochi generic pe tovarăşii săi de trăsură" (p. Gaittany avu o tresărire şi voi să o ia drept înainte . Artificiul tehnic cu funcŃie unificatoare la care recurge scriitorul este introducerea a două personaje: Ioanide şi Gaittany.2). pe care intenŃiona să-1 evite („Cînd văzu acest personaj. Nu trebuie uitată precizarea pe care o face naratorul-autor în prezentarea monseniorului: „CunoscuŃii se obişnuiseră a-i spune din greşeală «prince». ultimul roman al lui G. iar cea de a treia. sub 3. construind pe baza lor o competenŃă deficitară perfect plauzibilă. 150). Astfel. zise el către Ioanide. zise el . monseniorul se învioră: — Voui.a schimba direcŃia conversaŃiei" (p. reproducînd călătoria în infern a lui Dante condus de Virgiliu. 2.2. asigură perenitatea valorică a cărŃii. cea a petrecerii organizate de Gaty la Ńară. prin intermediul cărora îşi găseşte motivarea declanşarea complicatelor mecanisme ale unor variate relaŃii interumane şi se realizează racordul între grupurile foarte diverse care compun universul ficŃional. cel care-1 introduce pe Ioanide în lumea celor aruncaŃi de istorie la periferia societăŃii.1. IntervenŃia naratorului-autor clarifică faptul că Gaittany este indispus de atitudinea lui Tilibiliu. prince?" (p. observa că trappistul. autenticitatea şi relevanŃa manifestărilor lor comportamentale. II) capătă o evidentă valoare simbolică. Caracterizat printr-o amplă deschidere socială şi temporală. se poate recunoaşte o orientare 142 143 semnificativă a preferinŃelor unora dintre personaje pentru anumite forme ale politeŃii. ci al supunerii la un ritual. o veche cunoştinŃă" (p. infra) sau mamei Marioarei Dragavei. rezultat nu al unei atitudini condescendente. 186). întîlnirea din Talcioc cu fostul diplomat Tilibiliu îl determină pe Gaittany să adopte faŃă de Ioanide un comportament neobişnuit. nedumerit. 186).. 46). MenŃionarea titlului interlocutorului — strategie a politeŃii negative — este aici. de identificare şi de disociere fermă. în majoritatea cazurilor însă. 8). felicitările noastre" — p. Caracterul reprezentativ al personajelor aduse în scenă. scena plimbării celor doi prin Talcioc (cap. Călinescu reuneşte.mediu. continuînd elementele fundamentale ale direcŃiei comediei umane. Gaittany îşi exprimă extazul în faŃa naturii în modul caracteristic: „— Splendid. tratată într-o manieră neconvingătoare. 49). I. Printre procedeele verbale cu un rol cert în conturarea fizionomiei morale a personajelor şi în definirea raporturilor dintre ele se număfă cele care reflectă opŃiunea acestora pentru diferite strategii ale politeŃii. într-o structură compoziŃională barocă. în acelaşi timp. Rare sînt ocaziile în care formele de expresie pe care le alege vădesc preocuparea de a menŃine distanŃele. îşi mai poate menŃine interesul numai în virtutea relaŃiei dintre arhitectul Ioanide şi scriitor ca prototip al său. aştepta. prima temă este singura care. 33). n'est-ce-pas.. aparent inadecvat naturii relaŃiilor dintre ei: „ — îmi dai voie. pentru condiŃia şi psihologia unor categorii sociale şi umane sînt factori esenŃiali pe care se întemeiază forŃa construcŃiei epice călinesciene. Strategiile politeŃii negative: cererea permisiunii şi excesiva deferentă a formulei de prezentare." — p. supără astăzi prin artificial. Gaittany ne apare ca un campion al politeŃii pozitive. în măsura în care relaŃia noastră cu personajele sale este. slab integrată ansamblului. Scrinul negru 2.1. în altă scenă. 186). 2.. transmiŃînd omagii protocolare de circumstanŃă: soŃiei bolnave a lui Tilibiliu (v. Efectul este cel scontat: „La auzul cuvîntului «prince». Cînd cineva uita acest protocol. să-Ńi prezint pe domnul ministru plenipotenŃiar Tilibiliu.1. 2. sînt explicabile situaŃional.

ci numai precedate de „blindajul" oferit de expresia admiraŃiei faŃă de poziŃia interlocutorului. e impresionant!'4 (p. care — situat logic la antipod — trădează adevărata stare de spirit a locutorului: „Cum am putea să mîncăm ceva?" (p. încălcarea acesteia este pentru personaj preferabilă declanşării unei situaŃii conflictuale. Prin frecvenŃă şi prin diversitatea reacŃiilor posibile pe care le substituie. p.] Tudorel al meu. aprobă Gaittany.]. în profunzime.. 592). Comentînd spectacolul ridicol al propriei înmormîntări pus la cale de Hangerlioaica pentru prieteni. nu prin comentariul auctorial. executat pentru a fi fost ademenit de nişte bandiŃi să participe la o crimă execrabilă. acordul cu Ioanide apare ca un răspuns mecanic al lui Gaittany: „— Te uiŃi? zise Ioanide către Gaittany [. privit cu coada ochiului de către trecători [.] Orice casă de fost burghez este un magazin. ha. SoluŃiile de compromis. Nesinceritatea personajului este semnalată. aprobarea interlocutorului ascunde speranŃa secretă a unei dorite schimbări de temă.." (p. ar fi fost un bărbat excepŃional şi. care putea să-l asculte. deşi era îngrijorat de indiferenŃa arhitectului faŃă de lumea de primprejur. — Da! confirmă Gaittany.. domnule.. îndreptîndu-se spre ieşirea din Talcioc după achiziŃionarea scrinului. — Da.acordat funcŃiei de accelerator social a strategiilor politeŃii pozitive. încuviinŃarea prin da are. considerată mai dinamică decît Diana. 751). cu totul speriat. 751). acelaşi tip de atitudine. Deconcertat de preferinŃa exprimată de Smărăndache pentru Cucly.. -—Ai perfectă dreptate! strigă aproape Gaittany" (p. perora Ioanide. sau să-i sondeze precaut pe ceilalŃi. căutînd cu ochii ceva" (p. la care se adaugă tipicul „Ha. Gaittany sugerează adoptarea unui punct de vedere diierit de cel expus de Smărăndache în problema înfrîngerii nemŃilor numai după ce acordă satisfacŃia cuvenită vanităŃii interlocutorului. 400).. prin complimente exagerate la adresa capacităŃii sale de gîndire politică: „Tot ce spui este eminent [. Ioanide perorează asupra măreŃiei vremurilor noi. Totuşi.. pe care . în orice caz. Gaittany găseşte salutară rezolvarea lui Babighian: „Amîndouă sînt minune!" (p. 40-41). aşa e" (p. Gaittany îşi adaptează permanent atitudinea şi punctul de vedere la acelea ale interlocutorului.. în ambele pasaje citate. Tot ce facem produce umbre mari. Neavînd capacitatea de a alimenta prea multă vreme discuŃia... nemŃii sînt tari. Gaittanv exclamă către doamna Valsa maki-Farf ara: „Ce idee grotescă!" (p. alarmat de prezenŃa auditorilor ocazionali: „— Trăim vremuri măreŃe. şi clacă era bine îndrumat.. 6C). ca monumentele colosale. jucăm un spectacol rar. Două strategii de bază ale politeŃii pozitive domină conversaŃia lui Gaittany: (a) exagerarea interesului. 751). iar construcŃia este deschisă (vezi punctele de suspensie finale). 751). aprobat de Gaittany. Extazul monseniorului de Băleanu („Que le mystere de la mort est beau et troublant!") îl determină însă să-şi modifice total opinia: „AveŃi dreptate. — Vezi lucrurile admirabil! se aprinse Gaittany. sînt pe placul lui Gaittany. îi place spectacolul terifie. — [. se născuse cu un suflet sănătos. IntervenŃiile naratorului-autor relevă însă caracterul strategic al replicilor lui Gaittany. pentru a nu exprima păreri discordante: „— Ce zici? îl descusu el mai mult din ochi (pe Smărăndache — n. 531). Acordul strategic contravine cerinŃelor 10 — C-da 1354 145 maximei calităŃii. ~ D a! zise de formă Gaittany. ci şi pe acelea cu reprezentanŃi ai grupului de „foşti". „Arta conversaŃiei" pe care o stăpîneşte Gaittany se întemeiază — aşa cum Ńine să o sublinieze autorul — pe alternarea formulelor „Ai perfectă dreptate" şi „Te aprob din toată inima". -~ [. — PrinŃesa are gusturi medievale. cele care nu presupun opŃiunea fermă pentru o anumită alternativă.] eşti un spirit plin de perspicacitate. Un comportament de acest tip 144 caracterizează nu numai relaŃiile lui cu Ioanide. a admiraŃiei şi a simpatiei pentru interlocutor şi (b) evitarea dezacordului cu acesta. ha" (vezir de exemplu.. . neştiind unde vrea să aj u ngă arhitect u 1. ai grupului intelectualilor şi experŃilor sau ai celor nou-veniŃi la putere.. simplă valoare fatică. un om afară din comun. Femei care se credeau de lume s-au revelat negustoresc aprige şi mulŃi intelectuali şi-au descoperit un suflet de comerciant ambulant. ci prin interpunerea unui enunŃ în stil direct.. Atitudinii cooperante de suprafaŃă a lui Gaittany nu îi corespunde însă. ci numai prin corelativul totuşi.n. ObiecŃiile nu sînt niciodată formulate direct. de această dată.]. fără convingere.). RelaŃia de determinare concesivă dintre enunŃuri nu este marcată prin conjuncŃia deşi.

mărcile distanŃei sînt substituite cu cele ale comunităŃii de grup. la excesiva cordialitate. o omagiază Gaittany pe Diana. pînă şi despre ciorba de la mănăstirea unde se refugiase Hangerlioaica se afirmă că e „delicioasă" (p. Se aştepta la un prînz pantagruelic" (p. ha. 149). o funcŃie strategică.. 734). aceeaşi generozitate a calificărilor se revarsă însă şi asupra 146 felurilor de mîncare: crapul de la familia Dragavei „este o capodoperă culinară'' (p. Cf.] te felicit din toată inima" (p.] în toate eşti remarcabil [.. căruia nu-i plăceau mîncărurile populare. „sînteŃi o fiinŃă ex — cep — Ńio — nală" (p. Cu Tilibiliu. către Iablonski: „te felicit din toată inima. 594). semnalată de folosirea mărcilor politeŃii negative (vezi persoana a Ii-a plural în enunŃurile adresate: „Cine sinteŃi?" — p. Respectarea convenŃiilor în cadrul situaŃional dat frizează însă grotescul şi comentariul naratorului-autor face toate sublinierile necesare: cuvîntul „absurd şi convenŃional" de felicitare „suna în acel bîlci ca o ironie" (p. Expresiile de admiraŃie pentru Marioara Dragavei sînt întrevăzute drept o cale de a asigura succesul tranzacŃiei: „Mîinile dumneavoastră sînt fine şi lustruite ca ale unei pianiste [. azi o lucrătoare evidenŃiată. Teama de conflict este pentru Gaittany factorul esenŃial în alegerea strategiilor comunicative. Complimentele prefaŃează uneori o negociere. 594). „Te felicit!" (p. AŃi avut o idee excelentă. 734).. 150). 150). profesate de personaj. 38—39).o aprobă cu satisfacŃie: „Amîndouă. caviarul de la recepŃia de inaugurare a Palatului Cultural este „minunat" (p. îndeplinind. prinŃesă.. sinceritatea atitudinii lui Gaittany nu este neîndoielnică. are „perfectă dreptate" (p. iar pe Cucly: „sînteŃi o mare artistă". într-adevăr domnească.. personajul „încearcă să schimbe vorba" — aşa cum ne lămureşte autorul —. iar Hagienuş — „un mare învăŃat" (p.. în sensul reducerii distanŃei sociale. doamnă" (p. Dornic să o ajute pe Serica Băleanu să-şi rezolve problemele financiare. Actele verbale predilecte pentru Gaittany sînt din clasa expresivelor: felicitări. 593). complimente. reflectată de aglomerarea formelor politeŃii pozitive.. 46) (vezi formula . pe care nu poate să-1 ocolească. Locul lor este luat de expresii ale unui interes exagerat faŃă de persoana partenerului de discuŃie: modificările observate în înfăŃişarea acestuia sînt comunicate. aşa cum ar dori.. Gaittany este de la început jovial. 513). realizate în forme bogat agrementate cu superlative. „sînteŃi o dansatoare fără pereche" (p.. 556). 592). complimentele adresate femeilor iau forme grandilocvente: „Domnişoară [. de a veni la Horezu" (p. 38). ha. ha. însoŃite de complimente: „Te felicit! [. „sînteŃi superbă" (p. Exprimarea acordului este intensificată prin apelul la formule care conŃin aprecieri superlative. de o falsitate bătătoare la ochiu (p.. 657). pe care căuta so mascheze cu aprobări exagerate şi elogii din mină.] sînteŃi o dansatoare fără pereche" (p.. Urmărirea reacŃiilor personajului la reîntîlnirea în Talcioc a unor cunoscuŃi din lumea pe care o frecventase înainte de război are o relevanŃă deosebită. ai dreptate'1 (p. formulele folosite sînt de o extremă familiaritate: . după cum şi extazul în faŃa ciorbei călugăreşti ascunde o profundă nemulŃumire: „în fond. era dezamăgit. linişte. 513).. 806). arhitectură splendidă.. V-ar sta bine pe deget un inel. 512). către Dragavei: „E superb! [. indiferent de obiect.] sînteŃi un miracol al naturii. ArăŃi loarte bine" (p. Te felicit din toată inima" (p. cu o piatră preŃioasă. o personalitate a clasei muncitoare. Cucly a dumitale este ge — ni — a — lă! Să-Ńi trăiască" (p. 60). Recunoaşterea partenerului determină o reevaluare a variabilelor care reglează opŃiunea strategică. în consecinŃă. 329). risipite cu dărnicie. tot „bărbat eminent" este declarat şi Dragavei {p. către Cucly: „Vă felicit din toată inima! [.]. Apelul la mijloacele politeŃii pozitive permite evitarea formulării explicite a unor scuze. de asemenea. „remarcabil" (p. Gaittany are ideea de a apela la soŃia lui Dragavei. către Ioanide: „Domnule [. manifestă o dezamăgire vizibilă. ioe 147 în comportarea lui Gaittany se înregistrează o trecere de la atitudinea rezervată. „demontînd" pentru cititori mecanismul reacŃiilor acestuia. Naratorul-autor îşi trădează permanent eroul. 592). este un „bărbat eminent" (p.. łi-ai ras mustaŃa [. 594). 739). După ce doctorul Zănoagă îşi declină identitatea.. prefăcînduse a-i acorda statutul de intim: „Să trăieşti! Nu te-am văzut de un veac. urări. ca dumneavoastră. lansîndu-se într-o suită de exclamaŃii: „E minunat aici. în faŃa laudelor mareşalului Cornescu la adresa ciorbei de fasole uscată cu tarhon.. Ce faci aici?" (p.]. un triumf al anatomiei umane" (p. NotaŃiile autorului relevă caracterul strict formal al admiraŃiei fără limite. sînt pentru Gaittany un mijloc strategic de evitare a subiectelor neplăcute: nedorind să se amestece într-o discuŃie despre Gavrilcea. să trăieşti! Ce mai faci!". adresarea sau referirea la interlocutor se realizează la persoana a Ii-a singular. Ioanide vede lucrurile „admirabil" (p. Actele expresive. 657). 38). Chiar cînd nu este vorba despre persoane.].].. aer. 38). L-aŃi merita pe deplin.... „Gaittany. are dreptul să facă lux. 41).

148). 663. alese cu gust . 149 mareşalul procedează altfel. vezi evitarea persoanei a Il-a). 854).de salut. Deşi comentariul autorului propune alternative pentru explicarea atitudinii personajului. vezi. 39).. în replica lui Dragavei). de exemplu: „.n. cu Hagienuş (p. o simplă taxatoare. combinată cu minimalizarea gradului de interferenŃă: „îmi permit să vă supăr o clipă" (p. 557. 563. 663). reflectată de traducerea unei secvenŃe în franceză cîintr-un enunŃ adresat lui Gaittany: „De pildă [.] prepară des haricots ă l'estragon.. prin invariabila sa urare: „şi să vă dea Dumnezeu tot ce doriŃi" (p. 662). determinată mai degrabă de civilitate decît de o sensibilitate deosebită.. în care strategia exprimării admiraŃiei faŃă de tot ceea ce aparŃine colocutorilor se combină. O asemenea atitudine nu caracterizează în general comportarea lui Cornescu.) înŃelesese a-1 include şi pe el" — p. cu Serica Băîeanu (p. în acelaşi timp. pe rînd. Semnificativă este şi atitudinea de bunăvoinŃă integrativă a mareşalului faŃă de Marioara Dragavei. în concordanŃă cu cerinŃele politeŃii negative: „Dumnezeu să dea doamnei şi domnului Dragavei sănătate. ca pentru el. zise mareşalul Cornescu. ca stratagemă menită să pună capăt conversaŃiei.. să v-ajute Dumnezeu să le folosiŃi sănătoşi" (p. să-şi schimbe numele. deoarece. 150).. Dragaveii se treziră la masă cu mareşalul Cornescu.3. 2. este reflexul instinctului de conservare al aristocratului. exagerarea temporală). rezervat membrilor familiei Dragavei.] — SărăcuŃa! o căina Gaittanv cu o falsitate bătătoare la ochi" (p. alături de alte procedee ale politeŃii pozitive.. declanşat de recunoaşterea condiŃiei acestora de reprezentanŃi ai noilor autorităŃi. Cum fostul diplomat se dovedeşte a fi un partener incomod. dovadă modalitatea stereotipă de expresie 148 adoptată în discuŃiile cu ceilalŃi: calificativul „nenorocitul (a)" este folosit în legătură cu doctorulZănoagă (p. prin apelul la „subiecte sigure": „— Ce face doamna? [. 325). Formele politeŃii pozitive caracterizează şi sistemul de referire utilizat de Gaittany în conversaŃie. Tratamentul preferenŃial implicat de apelul la strategiile politeŃii pozitive. mareşalul Leon Cornescu manifestă o amabilă îndoială: . sugerează preocuparea specială faŃă de tot ceea ce gravitează în sfera interlocutorului. mai multe formule strategice: lărgirea cercului de colocutori prin prezentarea lui Ioanide. oscilaŃiile intre formele politeŃii negative şi cele ale politeŃii p o z i 1 i v e au rolul unui indice situaŃional.. în plan formal. fiind invitaŃi toŃi ai familiei. 144. Dacă la primul contact cu membrii familiei Dragavei urarea pe care le-o adresează mareşalul C o r nesc u este formulată impersonal. cu strategii ale politeŃii pozitive: flatarea colocutorului. 48). exprimate într-o formă absolut convenŃională: „Te rog să-i prezinŃi omagiile mele" (p. fără a se lăsa intimidat de încercarea lui Dragavei de a menŃine distanŃele (vezi pluralul inclusiv al posesivului: „Trebuie să-1 vadă şi experŃii noştri" — p. să aibă parte de tot ce doresc!" (p. Mai potrivită i se pare strategia evitării dezacordului prin exprimarea unor rezerve faŃă de atitudinea categorică a acestuia. recunoaşterea explicită a calităŃilor acestuia: „Vă pricepeŃi foarte bine. Gaittany încearcă. şi atenuează în final solicitarea la imperativ „GrăbiŃi".. folosirea singularului. 158). 663). trecerea ulterioară la formele vorbirii adresate.1. 149) — intervenŃie a lui Cornescu. în scena în care este adus de Matei-Radu Basarab pentru a o convinge pe viitoarea sa soŃie.." (p. în relaŃiile verbale dintre anumite personaje. pentru Marioara Dragavei)" (p.. Compasiunea faŃă de semeni este o atitudine programatică.. prilejuind manifestări ulterioare de extremă simpatie.. Florica. legate de politeŃea negativă (v. sugestia unui comportament strategic e prevalentă: „Fie din curtoazie. apoi. Chiar într-o scenă în care Dragavei este abordat în calitatea sa oficială de director al Palatului Culturii — fapt care modifică evaluarea. întrebarea este multiplu strategică: nu poate fi sursă de dezacord şi. Contestarea vehementă de către Dragavei a ipotezelor genealogice ale lui Cornescu nu ii determină pe mareşal să-şi contrazică interlocutorul. în loc să traducă. ciorbă de fasole uscată cu tarhon (mareşalul traduse în paranteză. Caracterul protocolar al salutărilor finale. variabilei „putere".. cu folosirea persoanei a Ii-a. semnalează reducerea distanŃei sociale. fapt care-i permite adoptarea atitudinii ceremonioase. 48). supra) sau încercarea de a se menŃine în limitele politeŃii pozitive. ştiu eu" (p. adaugă.] — E bolnavă în pat [. fie dintr-o intimă convicŃiune că proletarizarea nu infirmă ascendenŃa aristocratică. Cornescu schimbă treptat protocolul politeŃii negative: cererea de scuze.. găsind însă un teren al acordului. fapt subliniat de autor: „«// ne faut pas lier Ies ânes avec Ies chevaux». aveŃi lucruri minunate. marchează revenirea la registrul politeŃii negative.. admiŃînd că produce deranj. ca urmare a integrării mareşalului printre obişnuiŃii casei (vezi şi precizarea autorului: „într-o duminică. dăscăliŃa (mama Marioarei Dragavei — n.

323). la înmormîntarea lui Catv: „ — Conte. Aspectul jalnic al personajelor. Titlurile sînt folosite în virtutea inerŃiei. „de o seriozitate burlescă" (p. în ciuda faptului că exprimă o deferentă tipică pentru politeŃea negativă. Rutina formelor politeŃii negative creează bizare decalaje temporale. 7. statutul menŃionat de Gaittany în prezentarea către Tilîbiliu („domnul arhitect Ioanide" — p. 7). Vezi. Comportarea . Incapacitatea de a depăşi /stereotipia unui comportament guvernat de principiile politeŃii negative creează şi alte situaŃii ridicole. 322). (p. constituie o mistificare. cereri protocolare de scuze.. RelaŃiile în cadrul grupului de aristocraŃi se caracterizează printr-un anacronism specific. nepotul Hangerlioaichii. formula de prezentare folosită de Gaittany îşi are fundamentul în atitudinea inŃegrativă pe care se întemeiază 151 politeŃea pozitivă. semn că pe dedesubt era prevăzut cu un cojocel. 160).. nu se ştie" (p. Semnificativă este şi schimbarea de cod lingvistic. De remarcat că formele reverenŃei aristocratice modelează. Ia anumite personaje.. în raport cu momentul intilnirii personajelor. O sugestie asupra duplicităŃii acestuia nu poate fi însă exclusă. 321) şi de a face deosebire .] incit nu putu participa la dialog decît cu monosila-be" . dacă Ńii rîndul de la trei dimineaŃa şi chiar de cu seara. prefaŃarea unor enunŃuri prin formule de rugăminte. Să vă văd muiată în nestemate din cap pînă în picioare" (p. iar Tablonski „Avea pe el numai un costum de haine gri cu petice. dumnealui e tovarăşul Vasile" (p.. Recunoaşterea prin titluri a distanŃei sociale. supunerea faŃă de exigenŃele etichetei. folosirea în adresarea către aceasta a titlului de nobleŃe şi a pronumelui de maximă politeŃe: Dumneavoastră decideŃi... cu cîte-un gumilastic gros [. „Să vă ajute Dumnezeu [. în cartierul ăsta se găseşte mai uşor aragaz? [. blocîndu-1 („Filip fu aşa de mirat de acest fel ceremonios de a i se vorbi [.p. iar pantalonii erau strînşi jos. După cum o funcŃie strategică are şi cumulul de elogii şi de urări adresate Marioarei: „Este un inel voievodal. Normele adresării deferente reflectă în mod subtil natura relaŃiei dintre personaje. Personajele se recunosc şi se prezintă între ele In funcŃie de ceea ce au fost. Măsurarea distanŃei sociale se face după alŃi parametri. ceea ce amplifică dimensiunile sat ii ei. deşi— după cum notează autorul — „Matei n-avea obiceiul să se intituleze prinŃ" (p. statutul atribuit acestuia din urmă („dornndl ministru plenipotenŃiar Tilibiliu" — p. autorul semnalează imposibilitatea soŃilor Hangerliu de a abandona „maniera lor magnifică4e (p. 330). Dacă Ioanide are. strategie a politeŃii negative. într-adevăr. în picioare purta bocanci grei. ignorînd momentul istoric actual. Prilej pentru autor de a-şi exercita verva ironică. ca şi cînd ar fi fost un oaspete ilustru". mareşalul Cornescu ii explică:. vezi.] faceŃi o faptă bună şi o investiŃie înŃeleaptă. tovarăş substituind în formulă titlul nobiliar. întîlnindu-1 pe Matei Basarab. corelarea'persoanei a Ii-a sg. 800). Chire princesse. Cornescu manifestă un simŃ exact al ierarhiilor. în vederea. fără îndoială. caracterizează comportarea tuturor r e p r e z e n t a n-Ń i 1 o r aristocraŃi e i. descris cu minuŃie de autor (Serica era îmbrăcată „într-un mantou de leopard veritabil. evaluările sociale pe care le reflectă nemaiavînd acoperire in realitate. apare ca o simplă formă fără fond.p. Găzduindu-1 o vreme pe foarte tînărul Filip. întrucît mareşalul urmăreşte săi facă un serviciu Şericăi Bă-leanu. 46). dialogul dintre Serica Băleanu şi Iablon-ski în drum spre cimitir.] părea un hamal [.. iar direcŃia exercitării puterii este 150 modificată. Pe umerii sacoului erau cusute două bucăŃi de sac gros. 322). intrată în reflex. specifică pentru comportarea eroului amintit (Gait-tany evită să-i creeze lui Tilibiliu sentimentul inferiorităŃii sociale). intre altele: adresarea prin monsieur Philippe. 46) aparŃine unei epoci mult anterioare şi deci. la gleznă. de a feri haina de eroziune la ridicarea greutăŃilor şi de a sluji totodată ca un soi de perne de amortizare a izbiturilor" — p. foarte umflat. şi nu cu tu. 6—7). dar care acum era veştejit şi depilat pe regiuni întregi" — p. sînteŃi prinŃul Matei Basarab" (p. fiindcă adresarea cu titlurile de nobleŃe — golite în noile condiŃii de orice semnificaŃie — apare ca grotescă în anumite contexte sitiiaŃionale. aranjînd vînzarea celebrului ei inel cu sardoniu. oferă o imagine mai exactă a caracterului inadecvat al vechilor repere de orientare socială.. de exemplu.] — PrinŃesă. apelul Ia vous în enunŃurile m franceză.. ce trebuie să fi fost admirabil pe vremuri. Recunoaşterea autorităŃii Hanger-iioaichii se traduce în respectarea cerinŃelor politeŃii negative (vezi. 144).. 321).între un copil şi un om matur" (p.1. Chiar Gavrilcea. 731).. 2. De altfel.. însuşirea noilor forme de politeŃe.. Comen-tîndu-şi eroii cu minuŃia caracteristică. Serica Băleanu şi Antoine Hangerliu îl tratează „cu o politeŃă exagerată. în lumea aristocraŃilor scăpătaŃi. 160).]. căreia îi aparŃine.— Nu se ştie. Dialogul cu Filip. păreŃi o adevărată domniŃă cu el".4.. cu pronumele dumneata. ii produce uimire tînărului interlocutor. Intervenind ca prinŃesa Zoe Basarab să-i împrumute cîteva momente binoclul unui muncitor. prinzi" (p. de exemplu. îl interpelează: „. prinŃesă!" .

Chiar după retragerea la mănăstire. 73).]. IntervenŃiile ei. ca enunŃuri interogative.5.. mareşale. nu însă şi pentru prinŃesa Zoe Basarab: . 172). proaspăt achiziŃionate — după multe pertractări — de la magazinul pe care-1 conducea... p r i n Ń e s ă! (p. Hangerlioaica intervine: „Domnule. şi nu imperative (vezi scena în care îi propune lui madam Farfara spre vînzare hainele de copil ale lui Filip: „Atunci le iei... sau prin prefaŃarea cu o formulă de rugăminte (vezi interdicŃia expri152 mată la încheierea uneia dintre reuniunile aristocraŃilor: „Vă rog m uit să nu pomeniŃi nicăieri de lucruri ce am convenit că nu ne privesc" — p.. 735. Hangerlioaica nu poate fi tratată de maici ca o egală: „oricîtă smerenie prefăcută punea prinŃesa în Ńinuta ei. cel care glosează enunŃul pentru cititor. lumină [. 168. Două strategii îi sînt caracteristice: exagerarea interesului şi a aprobării pentru tot ceea ce se leagă de persoana interlocutorului şi afirmarea faptului că este la curent cu dorinŃele interlocutorului şi că se preocupă să le satisfacă. vezi şi notaŃiile autorului privind tonul vocii şi gestica personajului). vorbi nea Vasile foarte politicos [. adresarea într-un loc public către o persoană necunoscută este acceptabilă.Hangerlioaichii faŃă de Cornescu se situează la limita dintre familiaritate şi deferentă („Deci.. 168). nu voiŃi să ne împrumutaŃi oleacă binoclul [. dom\jnîndu-şi cu greu nemulŃumirea reală. 168). Că o astfel de revărsare de admiraŃie este o prelungire a tehnicii reclamei deprinse în lunga sa activitate de negustor de artă o dovedeşte compararea enunŃurilor citate cu cele folosite anterior pentru a-1 împiedica pe Ioanide să achiziŃioneze tabloul lui Luchian: „Să vă arăt ceva frumos... Pentru nea Vasile. urmată de enunŃul imperativ direct: „PăziŃi-vă gura" . bătînd cu pumnul în braŃul fotoliului. Autorul este. Asumîndu-şi misiunea de a menŃine unitatea grupului pe care îl reprezintă. Marioara Dragavei: „Mă iertaŃi. 70). zise prinŃesa Basarab demnă. Normele care definesc limitele politeŃii negative în lumea veche şi în cea nouă nu sînt congruente. Nu-1 contrazice făŃiş pe Matei Basarab. precum şi precizările asupra gesturilor călugăriŃei). PoliteŃea pozitivă — naturală într-un cadru monahal — pare nepotrivită în raport cu noua-venită şi reacŃiile călugăriŃelor se încadrează spontan în sfera politeŃii negative: De ce nu mine a Ńii o întrebă stareŃa. RenunŃarea la titlu în adresarea către un membru al clanului semnalează o situaŃie de tensiune.] — Do m n u l e.]. Corespunzînd atitudinii autoritare a personajului. un prinŃ rumân nu pierde nădejdea în Dumnezeu şi în elita neamului său" (p. 800). iar termenul tovarăş — adecvat. Ce verde! Ce albastru! ..VeniŃi să luaŃi lumină!" (p. domnule mareşal. de asemenea.. [. reglînd decodajul: „în fond era dezamăgită" (p. Există însă şi situaŃii în care prinŃesa apelează la una dintre strategiile politeŃii pozitive: evitarea dezacordului. îmi s în t e t i cu totul necunoscu /" (p. strategiile politeŃii negative sînt caracteristice pentru prinŃesa Hangerliu. adeptul prin excelenŃă al politeŃii pozitive este colecŃionarul B a b i g h i a n. Babighian se extaziază în faŃa tuturor obiectelor de artă întîlnite: „Frumos!" (p.]. 734). gestul de stăpînă rămînea nealterat" (p. unul dintre constructorii Palatului Cultural.. 2. trecînd la tonul familiar"' (p. La fel reacŃionează şi faŃă de opinia exprimată de mareşal: „— Cred că ai dreptate"(p. Hangerlioaica adoptă uneori o atitudine concesiva de suprafaŃă.1. o operă unică [.. vezi adresarea cu numele funcŃiei şi pronumele de politeŃe medie). De altfel. 73).p..Ei. 172.]. Un personaj care este însă outsider în raport cu clanul nu poate folosi decît formula politicoasă domnule mareşal (cf.168. „Maica Stratonica tuşi la uşă spre miezul nopŃii. ci o vocaŃie negustorească. conŃinînd frecvent acte directive destinate unor parteneri aparŃinînd aceluiaşi univers social. 732) — remarcă autorul. . — Tovarăşă. sînt adesea atenuate prin formularea lor indirectă.. Curios să vadă unde a instalat Ioanide garoafele albe ale lui Luchian. îneît se ghicea că răspunsul nu-i plăcea" (p." — p. comentariul autorului subliniază natura strategică a formulării). se pronunŃă decisiv Hanger-lioaica. „Surîs. dat fiind statutul acesteia de şefă de clan. -Mrvana de alb. o minune. menită să prevină posibila nemulŃumire a interlocutorului. graba cu care este schimbat subiectul de discuŃie atestă caracterul formal al acordului prinŃesei: . ca în cazul lui Gaittany. 166). 330). PriviŃi minunea! Cea mai bună marină de Pe traseu [. AŃi făcut 153 bine că l-aŃi luat'" (p.]. ce vindem mîine? schimbă ea vorba. în grupul intelectualilor şi experŃilor. NemulŃumită de atitudinea defensivă a lui Antoine Han-gerliu. dar aşa de răstit. deşi atitudinea lui de loialitate faŃă de cei care i-au oferit posibilitatea de a munci îi displace: „Foarte bine. 168). vezi autocorectarea.. nu?" — p. foarte bine! îl aprobă Hangerlioaica. în condiŃiile pierderii atributului autorităŃii sociale. 169. neputînd evila plur&lul (p. pentru ca în faŃa tabloului să exclame: .] care-i avizul dumitale ultim?" — p. reacŃie strategică anticipativă.. torente de spumă albă. străluciri de smalŃ [. esenŃă.. 69. enunŃ a cărui valoare („Ia-le!") este explici-tată de narator printr-un oximoron: „se rugă autoritar prinŃesa"). Folosirea acestor strategii trădează însă nu o natură duplicitară. m a i c ă ... bătu şi apoi intră: — Venii.

Autorul dezvăluie subtextul admiraŃiei nestăpînite a lui Babighian: „Toate consideraŃiile plastice ale lui Babighian erau deci suspecte de a fi provocate mai degrabă de tablou decît de prezenŃa Sultanei" (p. Diana revine la persoana a Ii-a plural: „Nici nu vă pot închipui altfel!" (p. 226). tine" (p. confundînd . Babighian sfîrşeşte prin a-i oferi lui Ioanide tabloul. cum dansez?" (p. pe aceeaşi risipă de complimente: „SînteŃi înfloritoare ca un portret flamand" (p. iar răspunsurile lor se înscriu pe altă „lungime de undă". „Miculel" (p. prezenŃa unor termeni familiari de adresare sau folosirea persoanei a Ii-a sg. 225). de altfel completarea „Să bei cafea bună şi să priveşti un tablou cu subiect oriental de Delacroix" (p. 592). 591). Prea pui mult respect!" (p. chiar Cucly va manifesta o anumită nesiguranŃă verbală în relaŃiile cu acesta: „Cucly folosi de aci înainte... drăguŃă. acceptarea ofertei lui Ioanide fiind socotită drept contractare a unei datorii) etc. Interlocutorii sînt mai degrabă inhibaŃi.. de declaraŃii: .. nu mai întîlniŃi aşa ceva! LuaŃi-1 neapărat.Apa mării se umflă. în clipele sale de reverie solitară. palpită.] aş vrea să fie ca . „Mare cinste ar fi pentru mine!" (p.căpătînd o nedorită rezonanŃă ironică: „Ascultă. De altfel.Nu-mi plac fetele tinere.. de ce Ńi-ai vopsit casa în negru?" (p... 226). tencuiala casei?" (p. cine ii-a spus asta?" (p. De aceea personajul poate fi suspectat de nesinceritate atunci cînd pretinde faŃă de Sultana că exclamaŃia „Minune!" (p. dezmeticindu-se. 347) „îmi pare bine să trăiŃi (p. şi vă prinde!" (p.." (p. Dovadă tonul fals al anumitor intervenŃii ale sale şi faptul că reacŃia interlocutorilor nu este cea scontată. Te iubesc!" (p. «micule» " (p. la strategiile politeŃii pozitive este un rezultat al tendinŃei de a reduce distanŃele sociale — personajul este înfăŃişat ca un adept sincer al noului regim — şi de vîrstă — eroul este învestit cu mari disponibilităŃi sentimentale.6. 347).. cuvîntului «micule»" (p. 226).. Sesizînd reacŃia arhitectului.. 553) s-ar fi referit la cafeaua pe care o savura. cînd era singură cu arhitectul. Marii pictori le-au evitat totdeauna. Pentru Ioanide apelul.. în dialogurile cu Ńăranii. p.." (p.. domnule arhitect. Cucly ia singură iniŃiativa trecerii de la plural şi de la adresarea ceremonioasă la singular şi la un apelativ cu conotaŃii vulgare: „Va place. vere. „Minune!" sînt rezervate însă artei (cf. aci pluralul. nu determină crearea unei atmosfere de apropiere.] Eşti tînăr. 113).. 554) oferă o sugestie asupra adevăratelor sale gînduri. „. 225). 71).E o minune. 349 — 350). este obŃinută pentru scurtă vreme. 336).. Majoritatea formelor de adresare sînt artificiale şi neconforme cu normele în uz în mediul sătesc. iubitule [. Numai o dată. „Dar Ioanide. „Cine Ńi-a făcut. Femeile prea crude n-au materialitate.]. 350.. 155 Singura care menŃine constant distanŃele este secretara arhitectului. „Bărbatul pe care l-aş iubi [. Schimbîndu-şi subit atitudinea. 349) „Domnule [. cît şi de distanŃa socială creată de celebritatea arhitectului. cu aerul că iniŃiativa îi aparŃine: . aici?" (p. o simfonie albă. 349). n-au culoare . 336 — 337). la Bucureşti (p. trecînd cu incertitudine de la formula ceremonioasă la tutuire şi scăpînd pe acel supărător. ceea ce relevă caracterul deliberat Indic al comportării arhitectului şi deci o anumită „nesinceritate" în căutarea replicii la acelaşi nivel de politeŃe a partenerilor. 335—336) şi de promisiuni: „Te voi preŃui ca De o cadra din şcoala veneŃiană" (p. Mai dezinvoltă. 592) şi chiar „Va iubesc!" (p. în a căror formulare îşi găseşte expresia experienŃa de colecŃionar de artă a personajului. Mini. conformîndu-se cerinŃelor politeŃii negative: „Aşa am văzut eu. 552). te stropeşte în obraz!"' (p. 223) şi „Aş. „Stimabile [.. 591). cu scopul de a intra în posesia unui portret de Cezanne.]. aci singularul. căci după declaraŃiile imediat următoare: „Nu eşti bat rin [. 335) (vezi şi precizarea autorului: „după multe omagii aduse fizicului şi inteligenŃei Sultanei . Formulele „Frumos!". 2. ci dau senzaŃia augmentării distanŃelor. Există însă o inadecvare funciară a acestui tip de politeŃe dacă se Ńine seama de natura singulară şi orgolioasă a personajului.]. şi comentariul autorului îi divulgă nemulŃumirea: „Ioanide avu o mişcare instinctivă de neplăcere au-zindu-se tutuit" (p. 337). comentariul autorului subliniază faptul că personajul are în realitate un simŃ ferm al superiorităŃii sale: „// plăcea să aibă un ascendent asupra celuilalt. Tinerei Diana îi reproşează: „Vorbindu-mi mereu la plural înseamnă că mă socoteşti bătrin. priveşte colo casa ceea albă . căreia Ioanide nu îndrăzneşte să i se adreseze eu prenumele decît în absenŃă. pînă nu mi-1 smulge altul. 225). în esenŃă.1. Solicitarea tabloului este precedată de o amplă acŃiune strategică a lui Babighian. să trăiŃi." — p. bazată. nu putu înlătura sentimentul stupidităŃii. „Ce faci. nu urăsc bărbaŃii... şi dacă o femeie l-ar fi cuprins de gît şi i-ar fi spus la plural «vă iubesc» sau «sărut aŃi-mă» i s-ar fi părul foarte normal" (p. De la femeile pe care le iubeşte Ioanide cere renunŃarea la formele deferente ale politeŃii negative impuse atît de diferenŃa de vîrstă.. 591). Yi-1 trimit acasă" (p. pentru Ioanide. conversaŃia părînd mai 154 degrabă una de la superior la inferiori. 347). 71). cel mai tînăr. Semnificativ este şi episodul cultivării Sultanei Demirgian.. Reciprocitatea cerută a persoanei a Ii-a sg. n-aŃi venit cumva să ne naŃionalizaŃi casa?" (p. Ioanide înregistrează ambele fenomene. 349).

. Te r o g s-o iert i" (p.]. forme de expresie indirectă. alimentată şi de gelozie: „De ce. dar autocorectarea urinează prompt: . 196G. care invită în gospodăria sa doi oaspeŃi de seamă: pe Alecu Ruset. ci preferă să se cufunde în iluzie. semnalînd totodată lipsa de receptivitate a interlocutoarei: „Mini nu relevă incompatibilitatea denominaŃiei . în anumite momente. este unică pentru şătrar şi soŃia acestuia. 35). II. fiul fostului domn al Moldovei.. ci are forma unei lungi şi complicate scuze: „Măria ta. 43). Sadoveanu. Autorul precizează că este vorba despre „o eroare intenŃionată". Ocazia de a stabili raporturi de comunicare directe.Mini . apoi răzgindindu-se: Doamnă Mini . în raport cu lumea reprezentată de Griga.36). ale cărei avantaje sînt subliniate într-o paranteză auctorială: „(arhitectul luase obiceiul a vorbi aşa în glumă. ca să i-o sărut"' (p. Dată fiind comunitatea de neam. Capitolele V — VIII din roman aduc în scenă un personaj episodic. Zodia Cancerului 2. în afara oricărui cadru instituŃional.]. 128). Am încercat să urmărim dependenŃa strategiilor politeŃii de configuraŃia raporturilor de comunicare. şi de ordin etnic.2. în cazul abatelui. strategiile politeŃii negative. domnişoară Mini!" (p. Raportul dintre parametrii de bază care reglementează aceste relaŃii este cel firesc în condiŃiile unor structuri sociale caracterizate prin maximă compartimentare>ăcum sînt acelea care constituie obiectul evocărilor sadoveniene. ci mai ales prin găsirea unei modalităŃi de adresare convenabile: .. Referindu-se la modalităŃile de stilizare a vorbirii curente.. încercînd să-1 asocieze la proiectele sale. Ruset şi de Marenne apar ca outsider-i. chemă el. in ciuda faptului că noul domn SI prigoneşte —.Eşti sigură că n-ai uitat nimic?". Avramia. al cărui exemplu este menŃionat de cercetător. statutul princiar al musafirului conferindu-i automat autoritate. greşeşte. izolaŃi prin bariere deosebite: de ordin social. 125). dar cu o individualitate marcată. cu care nu se poate comunica decît prin medierea lui Ruset. cu întreaga lor suită. Ioanide nu are curajul săvîrşirii unui gest de tandreŃe. forŃa lor ilocuŃionară reală fiind mascată. 125). şătrarul Lăzărel Griga. 123). Salutul adresat lui Ruset conŃine un performativ al invitaŃiei. stimabilă doamnăă" (p. cît şi de frecvenŃa interacŃiunilor dintre ele şi de natura personală sau tranzacŃională a interacŃiunilor. în aceste condiŃii. stimabilă doamnă Mini Cor-nel? silabisi Ioanide nu fără intenŃie răutăcioasă" (p. cu de Marenne. Cele mai diverse tipuri de acte verbale capătă. spre a evita şi tutuirea ce i se părea jignitoare pentru Cornel.1.. Griga îl tratează totuşi pe prinŃ.... si pentru romanele istorice. Vrei să chem o maşină să te ducă acasă?" (p. Scuzele au aspectul formal al interdicŃiilor (vezi construcŃia negativă): „Măria ta [.2. dar mai ales lingvistic.." (p. în cazul lui Ruset — căci şătrarul este permanent conştient de distanŃa care îi separă.graŃioasă Mini" (p. proprii operei lui M. 128). prin mijlocirea acestuia. p. Aflînd că Mini era căsătorita de şase luni. 156 .. AnunŃarea felurilor care urmau să fie servite la masă nu se realizează asertiv. care pot fi recunoscute în dialogul lui Lăzărel şi al Avramiei cu Alecu Ruset şi.realitatea cu visul.n) sa-mi întindă mina. în măsura în care nu „falsifică" natura relaŃiilor interumâne. iar mai tîrziu.. dar şi detestatul apelativ «doamnă» )" (p. şi pe abatele francez Paul de Marenne. Ńinînd seama atît de statutul social al personajelor. 2.. în versiunea lui Griga.. M. 2. împăcarea este consemnată nu numai prin formula „te rog să mă ierŃi" (p.. în limitele cerinŃelor politeŃii negative pe care şi-o impune. PutereVeste factorul prevalent." (p. ca muiere ce se află şi cum e obiceiul muierilor. a cărui acŃiune subordonează atît acŃiunea factorului distanŃă socială. folosind un mod de adresare care ignoră vădit datele realităŃii: „Du-te. Modul în care alege formulele de adresare. în altă scenă.]. nu s-a putut stăpîni să nu înceapă c-un şiretlic punînd pe masă bucate reci şi proaste înainte de a aduce zama şi sarmalele [. Ioanide îi reproşează: „Şi mie de ce nu mi-ai spus. Sadoveanu. apar ca perfect motivate. să nu te uiŃi că mă vezi băut" (p. procedeul semnalat nu anulează realismul reconstituirii artistice. Vianu remarca faptul că scriitorul îşi învesteşte personajele cu un rafinat simŃ al nuanŃelor şi cu o capacitate specifică de a utiliza elaborate forme ale curteniei (Vianu. Valabil deopotrivă pentru romanul Hanu-AncuŃei. iar receptorul — deşi de faŃă — nu este desemnat prin persoana a Ii-a. 129). reflectă dispoziŃia de moment a arhitectului: formulele cele mai politicoase sînt semn al enervării care declanşează sarcasmul.. 124). T. dar în esenŃă trădează o disponibilitate specifică politeŃii pozitive (grija exagerată faŃă de problemele interlocutorului): . ca pe un insider. după o suită de enunŃuri care prin structura lor convenŃional indirectă se subsumează strategiilor politeŃii negative. cît şi pe aceea a factorului grad de interferenŃă. ceea ce creează un efect de „impersonalizare" a enunŃului: Mă închin şi-/ poftesc (pe Măria sa Alecu beizadea — n. 129). „Afară e răcoare [. baba mea.1. ci prin persoana a IlI-a. 129).2. mic nobil de Ńară. 60). Eşti subŃire îmbrăcată. neîndeplinirea de către secretară a unei obligaŃii de serviciu îi provoacă furia. Modul în care funcŃionează mecanismele politeŃii în exprimarea unor personaje din romanul Zodia Cancerului poate ilustra pertinent relaŃia dintre stilizare şi realism în creaŃia lui Sadoveanu.

"(p. apare atenuată printr-o solicitare (cf.. faptul că toate enunŃurile citate aparŃin unui stil strategic selectat. grupul va pleca spre Hîrlău — n. se poate vorbi la Lăzărel Griga de o întreagă retorică a invitaŃiei. Cum pot eu să vă las— fără să vă stau înainte cu pîne şi sare. în locuri rele? Mă pun la pămînt şi treceŃi peste mine! Z d r o b i Ń i-m ă şi gata!" (p. am două rugăminŃi şi/e poftesc umilit să-mi îngăduieşti a le arata" (p. strădania de a diminua neajunsurile şi eforturile cerute receptorului) şi de cea a modestiei. sub forma unor întrebări retorice. îndeplinirea solicitării ar avea cea mai nefavorabilă consecinŃă pentru emiŃător (moartea). pe care Sadoveanu îl pune cu artă în evidenŃă. performat de pe o poziŃie de inferioritate socială.. 158 Ideea invitaŃieîăsăare cu mai multă claritate. te rugăm $ ă nu te superi de pat rău şi de hrană puŃină"1 (p. 43). iar mai ales pe căpitanul Uie TurculeŃ.157 iar promisiunile — includ recomandări destinate receptorului: „Dar s ă n-a i Măria ta grijă. prin contrast. fără să înŃeleagă nimic" — p. şătrarul îl salută pe de Marenne cu formula: „Birieai venit la sărăcia noastră. Pe rf or maŃi vu 1 a pofti nu este prezent decît în finalul capitolului V. 43) îşi îmbie oaspeŃii Lăzărel. Purtarea lui Griga este acum mai firească. 43). în raport cu ospăŃul care va urma). Lăzărel Grjga acordă atenŃia maximă motivării invitaŃiei. Calificativul umilit însoŃeşte adesea prefeŃele care atenuează actele de solicitare: „Umilit vă rog să veniŃi după mine" (p. Mărcile acestei atitudini se recunosc atît în realizarea unor acte din clasa expresivelor. După ce-i este prezentat de către Ruset. mai mult decît atît. dar semnificaŃia unor ameninŃări ale căror efecte negative îl privesc pe emiŃător (şi nu pe destinatar. se îndatorează faŃă de acesta. de asemenea.] Măria ta. „Măria ta. cît si a unor acte directive sau chiar reprezentative. pînă acasă mă trezesc" (p.. „Vă rog să nu vă supăraŃi şi să gustaŃi puŃin din ce se găseşte gata. Naratorul-autor îşi „trădează" eroii în notaŃiile privind reacŃia şătrarului: „Cînd observă pe faŃa lui ava Paul ceea ce aştepta şi ceea ce dorea. ava Pavăle. dar neambiguu decodat de către Ruset(„omul acesta îndărătnic se socoteşte ofensat şi nenorocit dacă nu-1 urmăm la casa lui. ca un bun creştin ce sînt? Cum să vă las la vreme de noapte. 36). lipsită de tragismul mimat al enunŃurilor precedente. abia spre sfîrşitul scenei." (p.. act care.. violent respinsă). are în mod obişnuit ca obiect o favoare. 36)..]. diminuare a propriei personalităŃi. în cazul de faŃă.n). a cărei neacceptare este considerată ca o gravă ofensă personală: „Nu se poate! [. în raport cu cerinŃele statutului său social: şătrarul solicită o favoare (satisfacerea unei plăceri) unor persoane de vază. 36). 35 — 36).. cînd acceptarea . şătrarul se dărîmă la pămînt. după ce distinşii călători primesc propunerea lui Griga: „Şi poftesc şi pe toŃi cîŃi aveŃi cu dumneavoastră: tovarăşi şi slujitori. şi mai ales menŃiunea discret ironică „nu fără demnitate" sugerează caracterul „ritual" al comportării şătrarului. InterdicŃia iniŃială. OspăŃul despre care se relatează în capitolul VI evidenŃiază. 37) Comportarea şătrarului este guvernată de maxima tactului (cf. există o singură sugestie a unui asemenea act. rînji uşor" (p. De remarcat absenŃa oricărui verb performativ adecvat exprimării invitaŃiei. Caracterul strategic al ambelor formulări rezultă cu claritate din faptul că îndeplinirea acŃiunilor cerute are ." (p.. InvitaŃiile sînt prefaŃate de scuze formulate ca apeluri la bunăvoinŃa destinatarului: „I e r t a Ń i-n e şi primiŃi ce avem" (p. 36). dar şi pentru Avramia. care implică ideea de autoreproş pentru o vină ireală (întrucît alternativa prezentată este. Există deci un specific intracultural al „ritualului" şi al strategiilor politeŃii. IndicaŃiile kinezice din intervenŃia autorului: „Nu fără demnitate.. sînt slobod şi am mare plăcere să cinstesc în casa mea oaspeŃi'' (p. act a cărui condiŃie preliminară de reuşită — superioritatea socială a emiŃătorului — nu este îndeplinită. Solicitările finale au duritatea unor ordine. a cărei pondere creşte în secvenŃele următoare (cf. 37). cum se întîmplă în cazul ameninŃărilor reale). Refuzul de a-i lăsa pe călători să plece este exprimat.pluteşte în aer": „împlinindu-mi datoriile. 42). imperativele). un avantaj. amestecînduse cu contăşul" (p. însă şi referirea la „pîne şi sare". modalitatea princială de exprimare a deferentei faŃă de neobişnuiŃii interlocutori este adoptarea unei atitudini de. considerată însă preferabilă respectării hotărîrii destinatarului de a-şi urma drumul. după ce şi Avramia le vorbise cu aceeaşi umilinŃă: „Măria ta [. Volumul de energie şi abilitatea investite în realizarea acestui act sînt pe deplin justificate de natura lui: acceptarea unei invitaŃii stînjeneşte libertatea de acŃiune a destinatarului. dată de expresia „a sta înainte cu pîne şi sare". menŃionată anterior. ca să ne cinstească cu pîne şi sare" — p. 35). în fine.. indirect.41). de neînŃeles pentru abate („Abatele de Marenne îl privea din ce în ce mai uimit. într-o formulare aser-tivă fără verb performativ. Pentru Griga. care trebuie să se supună dorinŃelor emiŃătorului şi. mai bine p ă l eş t e-m ă în frunte şi mă omoară decît să-mi spui asemenea vorbă (că.. după încetarea ploii. de la început. dacă eşti subt acoperămîntul meu. 36).

clar calea de exprimare aleasă nu este aceea a afirmaŃiilor directe — aşa cum ar cere-o politeŃea pozitivă —. 62).. 44). 41). aluzive. in praesentia) şi reducerea gradului de interferenŃă în raport cu interlocutorii (prin construcŃia restrictivă şi litotele din prima propoziŃie). Nici măcar enunŃurile directive nu conŃin elemente de atenuare a forŃei ilocuŃionare: „Slobod. şătrarule. Comportarea lui Ruset nu este totuşi lipsită de mărcile consideraŃiei fireşti datorate semenilor. 44). Şi nu porunceşti sămi aducă şerbet şi apă recei căci sînt însetat. singurul autorizat să decidă în ce limite este admisă interferenŃa celorlalŃi. 36). replicile lui Ruset destinate lui Griga nu denotă acele intenŃii redresive specifice politeŃii pozitive sau negative. de asemenea. dublată de semnificaŃia de scuză. pe un ton subtil ironic. ci pentru receptori (cărora li se oferă găzduire şi masă sau li se anunŃă indirect sosirea celor mai bune bucate şi vinuri). în majoritatea cazurilor. pentru că prinŃul se află într-o poziŃie de autoritate socială faŃă de şătrar.2.. Tactica adoptată este aceea a „derutării" oaspeŃilor. te rog să afli că această femeie a mea [. combinaŃia dintre atitudinea generală de uşoară familiaritate a personajului faŃă de colocutor. 35). pe poziŃia celui care cunoaşte foarte bine şi înŃelege nedumerirea şi neliniştea produse clucerului de vizita sa. Ruset primeşte să meargă la gospodăria lui Griga cu două condiŃii: „dacă nu-i departe/' şi „dacă nu ne Ńii mult" (p. Trăsături similare caracterizează. în aceste condiŃii. şi raporturile prinŃului Ruset cu clucerul Abăza... în acest caz. care exprimă deferentă. dar nu intimitate. ci este calea excesiv indirectă a interogaŃiilor conotate ironic sau aceea. elemente care exprimă o certitudine mimată asupra incapacităŃii gazdelor de a satisface exigenŃele distinşilor oaspeŃi (vezi de exemplu: . traductibilă în mod obişnuit prin mijloace ale politeŃii pozitive.. simplul fapt că îl determină pe prinŃ să-1 asculte fiind prezentat de Griga drept factor coercitiv. 160 Bucatele şi vinul lui GHga nu-1 determină să renunŃe la termenii de adresare şătrarule (aproape constant: p. [. om de credinŃă şi . Este interesantă însă. proprie actelor expresive: „Măria ta. cerută de politeŃea negativă a actelor indirecte propriu-zise: (a) „Cinstite jupîn Abăza. PrinŃul se situează.] nu mă îndemni să stau"! îndeamnă-mă. ci şi unor strategii ale politeŃii ne marcate explicit ca atare (o ff record). 159 AserŃiunile conŃin. desemnîndu-1 pe interlocutor ca persoană socială. Răspunsul şătrarului referitor la ultima condiŃie: „Unde se află măria ta! Cit pofteşti" (p.consecinŃe favorabile nu pentru emiŃător — aşa cum este specific pentru acest fel de acte —. Formulările lui sînt. Alecu Ruset îl abordează.2. 44) sau răzeşule (mai rar. şi nu ca individ. Se recunosc în structura enunŃurilor ca strategii specifice impersonalizarea emiŃătorului (prin folosirea pluralului inclusiv) şi a receptorului (prin folosirea persoanei a 111-a în locul persoanei a Il-a." (p. Aş dori mai ales să beau din acea apă care a fost adusă pe olane [. ci ca persoane cărora gazdele le rămîn profund îndatorate.. 37). de la început. Este implicată ideea unei abateri de la principiul conform căruia iniŃiativa verbală nu poate aparŃine decît celui cu statut de superioritate socială.vinul nostru de-aici nu-'i vrednic de obraze ca ale Domniilor voastre" — p. directe. 36). în virtutea vechii lor cunoştinŃe. 36. 2. care îi creează un "sentiment de îndatorare. vorbeşte" (p.. Deşi interlocutorul este mai vîrstnic. 41.] cunoaşte slovă. uneori cu performativ explicit: „îŃi m u l Ń ă mi m pentru închinăciune şi pentru vorbă bună" (p. în ansamblu..] din porunca şi cu cheltuiala Măriei sale Antonie-vodă. scuzîndu-se. 39. într-un mod neobişnuit (folosirea lui te rog înaintea unui verb ca a afla surprinde). de asemenea. părintele meu. 35.. Rugăm pe cinstita gospodină să nu se tulbure' şi să nu se ostenească" (p. atitudinea sa generală fiind însă guvernată de exigenŃele menŃinerii distanŃelor. Faptul este normal. ReacŃionînd la afirmaŃia şătrarului că prinŃul doreşte ca abatele să fie ospătat. că furnizează o informaŃie necerută. de obicei. trataŃi nu ca persoane care se îndatorează accep-tînd o invitaŃie — cum se întîmplă de obicei —. 2.. şi apelul acestuia la forme ale expresiei indirecte. prieten şi colaborator al fostului domn. cerinŃelor politeŃii negative: „Noi nu cerem decît o fărîmâ de pită ş-un ceas de odihnă. Chiar în cazul unor enunŃuri asertive. apar mărci de atenuare a forŃei ilocuŃionare. subliniază strategic ideea respectării dorinŃei de independenŃă a colocutorului.4. subsumabile nu numai strategiilor politeŃii negative. întregul comportament verbal al lui Lăzărel şi al Avramiei se caracterizează printr-un cumul de acŃiuni redresive faŃa de limitarea libertăŃii de mişcare a interlocutorilor. căci sînt trudit. SemnificaŃia proprie actelor reprezentative apare.3. Ideea că emiŃătorul contractează o obligaŃie este direct exprimată de Griga după ce Ruset şi de Marenne decid să dea curs propunerii de a-1 vizita: „Vă sînt eu mulŃă-mitor şi Măriei tale şi lui ava Paul " (p. 41) îi comunică Griga lui Ruset.. p. fără a depăşi însă limitele deferentei cuvenite. Replicile personajelor la care ne referim reflectă preocuparea constantă a emiŃătorilor de a reduce gradul de interferenŃă în relaŃia cu interlocutorii superiori ca statut.. Ruset se conformează.

li se adaugă acum altele. în scaunul Măriei sale Duca? Şi mai ales de ce aduc primejdie î n t r-o casă de creştin cu frică de Dumnezeu şi de v o d â?" (p.. cf. Adresarea se realizează în forme familiare. chiar dacă este vorba despre acŃiuni în favoarea destinatarului) şi transferul la emiŃător a atitudinii de îndatorare. 55) . 55) sau Dumai prin termenul care desemne. Expresia afecŃiunii faŃă de interlocutor devine mai pregnanta in scena ele după petrecerea'de la şătrarul Griga.reluată de rluset . Ambiguitatea formulărilor atenuează. aparent. în funcŃie de împrejurări. înainte de culcare. Ele sînt. că trebuie să vorbesc eu. 109). permit interpretarea întregii replici a prinŃului ca un act de reproş la adresa interlocutorului. prietine TureuleŃ (p. ă ' De remarcat'însă că.5.privighetor al lucrării fiind boierul şi prietinul său Abăza clucer. 15). motivînd caracterul rezonabil al propunerilor sale prin natura reflexivă a relaŃiei cu TureuleŃ: căpitanul m..şi căpitane Ilie (u 56). de vreme ce sînt implicaŃi în realizarea aceleiaşi acŃiuni: Domniei tale Ńi-a fost încredinŃat acest franŃuz de un hatman al coroanei la Liov. forŃa ilocuŃionară reală a intervenŃiei lui Ruset. de obicei." (p. tina lui Antonie Ruset). corelate cu inserarea unei referiri la relaŃiile lui Abăza cu fostul domn [într-un context care. politeŃea negativă. Structura replicilor reflectă existenŃa unui joc permanent al relaŃiilor de solidaritate dintre personaje. Dumneakt şi eu fiind. fazele raŃionamentului lui Ruset). prin folosirea numelui precedat de prietine.. 14) căpitanului Ilie TureuleŃ. Solidaritatea dintre Ruset şi abate — întemeiată pe elemente de ordin cultural şi politic —. prea „maleabil" în faŃa îl — C-da 1354 161 jocului politicii. Ruset sublimă strategic ideea comunităŃii obiectivului urmărit. 110). (b) „Văd. întrebările. normală de fapt pentru receptor (în realitate.. De ce nu mă întrebi de unde vin şi cum îndrăznesc să intru aşa. te rog să ierŃi [." 2. PresupoziŃiile asupra motivelor de îngrijorare ale clucerului iau forma unor interogaŃii. care exclude aiirmaŃiiîe sau ipotezele privind cunoaşterea preocupărilor interlocutorului.uşor ne putem înŃelege. mai puternic marcate afectiv: adresarea numai prin prenume (Ilie . apelmd la marei ale solidarităŃii de grup..] si te poftesc să te socoteşti ca-n casa părinŃilor Măriei tale16 (p... PoliteŃea clucerului nu este dublată de sinceritate — ca în cazul lui Griga.t»8). Măria ta.2. formele politeŃii pozitive nu sînt totuşi excluse din partea celui care exercită controlul puterii. dependent situaŃional. este aceea care guvernează comportarea personajului. jupîne. încalcă maxima cantităŃii şi a relaŃiei (referirea la fîn. se tînguise puŃin cătră soŃia sa despre neplăcuta întîmplare a zilei şi despre oaspetele nepoftit care le căzuse în casă (p. să fii aşa de bun a da poruncă unde să trimet un om de credinŃă al meu ca să-Ńi aducă slujitorii [. în toate situaŃiile semnalate. cedează locul solidarităŃii bazate pe comunitate etnică — abatele devenind un outsider — atunci cînd trebuie luate decizii în legătură cu itinerarul călătoriei spre Iaşi.]. insider şi outsider. pe rînd. Precizările naratorului-autor conduc spre această necesară disociere: „Abăza." (p. exprimarea indirectă (formularea solicitărilor cu rugăminŃi. prinŃul se îndatorează acceptînd să fie găzduit de clucer). în condiŃiile unei distanŃe sociale mari. care refac ceremonialul primirii oaspeŃilor. 114). 112). poate dori altceva decît prinŃul. Mie mi-1 încredinŃează cel mai bun prietin al meu din tara Lehiei. Strategiile folosite sînt cererea de scuze. prin care se urmăreşte obŃinerea cooperării colocutorului în realizarea planurilor sau a intenŃiilor partenerului cu statut superior. buni prietini . în conformitate cu exigenŃele politeŃii. care ne dezva uie un motiv în plus: TureuleŃ este la curent cu nefericita poveste de dragoste a prinŃului. care determină plasarea însoŃitorilor lor autohtoni în afara cuplului. prinŃul încearcă să obŃină acordul acestuia pentru modificarea rutei. iarăşi.. fiecare individ este. Schimbarea inter162 locatorului obligă la schimbarea codului lingvistic şi. răspunsul căpitanului se conformează întru totul cerinŃelor politeŃii negative încercarea colocutorului de a reduce distanŃa socială prin apelul la mijloacele politeŃii pozitive nu anulează manifestarea factorului putere: TureuleŃ foloseşte constant formula de . ză relaŃia cu partenerul {prietine — P. Site rog frumos. Formelor de adresare în ca>e apare prenumele personajului: prietine Ilie (p. termen care defineşte raporturile dintre colocutori drept raporturi de sjmpatie: prietine Ilie (p 14).p. semn al unei atitudini confesive. Similaritatea relaŃiei clucerul Abăza-e Ruset cu relaŃia şătrarul Griga->Ruset nu depăşeşte însă nivelul formelor de manifestare. ca să-Ńi liniştesc grija. 15. adresindu-se moldoveneşte" (p. IntervenŃiile clucerului se menŃin — ca şi replicile şătrarului Griga — în limitele politeŃii negative: „Măria ta. în raport cu un anumit grup.

trecerea de la manifestările specifice situaŃiilor tranzacŃionale la cele specifice situaŃiilor personale fiind dependentă de intenŃiile comunicative de moment. 222—225: discuŃia dintre domn şi Balaban). 222). VariaŃiile distantei sociale dintre interlocutori se reflectă în selectarea modalităŃilor de exprimare deferentă. O atitudine integraŃi vă. comportamentul emiŃătorilor urmărind sistematic sublinierea preocupării acestora de a respecta imunitatea faŃă de orice obligaŃii a receptorilor. pentru exprimarea acordului. exprimarea sa se caracterizează prin apelul la formele politeŃii negative: „Ce ai a-mi spune dumneata. Locutorii cu statut subordonat au. de subliniere a intimităŃii. 225. 78. Ca strategii conversaŃionale se pot recunoaşte: — în conversaŃia cu Buhuş: exagerarea preŃuirii acordate partenerului şi sublinierea amplorii „teritoriului comun": „Prietine şi cumnate Sandule. bine este. 232— 233). utilizarea strategiilor flatării colocutorului apare ca invers proporŃio164 rtală cu distanŃa socială: ele sînt mai variate în condiŃiile unei distanŃe reduse şi limitate la formele adresării integrative cînd distanŃa este considerabilă.] eu iac cum porunceşti" (p. 15. PoziŃia relativă a colocutorilor în raport cu direcŃia exercitam puteri determină diferenŃe nete în comportamentul acestora. Adresarea se realizează prin termeni care. p. şi discuŃia dintre Duca-Vodă. prietine şi cumnate Sandule (p. utilizată. vezi. şi domnia ta eşti dintre aceia. iar „sugestiile" de acŃiune ale prinŃului smt interpretate ca ordine. .. hatrnaneT' (p. şi p. Comunicarea orientată în direcŃia inferior->superior face apel — aca erm precizam referindu-se la dialogurile dintre Lăzărel Griga sau TurculeŃ şi prinŃul Ruset — la strategiile politeŃii negative. 15). XXVI. într-adevăr. în folosirea unor formule colorate stilistic. în secvenŃa iniŃială a unei discuŃii. Comportamentul locutorilor cu statut de autoritate iie 163' este însă mai flexibil. în cazul orientării relaŃiilor de comunicare de la superior la inferior. prietine Balabane (p. concomitent cu absenŃa negaŃiei din propoziŃia adversativă care exprimă o părere diferită de aceea a interlocutorului). 79 — 82: discuŃia lui Duca-Vodă cu hatmanul Buhuş. Kir AlexaT' (p. ele sugerează faptul că locutorul se manifestă ca individ. 102). de exemplu: către hatman: prietine (p.] eu în puŃini am credinŃă. 82). precedaŃi adesea de numele sau prenumele interlocutorului. prietine Alexa (p. 106). cele cerute de politeŃea pozitivă. de care îl separă distanŃe sociale diferite: Buhuş —hatman şi cumnat al său. precum şi exprimarea explicită a acordului cu punctul de vedere al colocutorului: „Aşa este. Formulele folosite sînt. altfel spus. dar Ńara-i mai mult vicleană decît săracă" (p. — Vremurile nu sînt uşoare. . în mod i n v a r i a b i 1. încercînd să dea situaŃiei de comunicare tenta specifică situaŃiilor personale. Ca şi mine. în relaŃiile cu domnitorul. domnia ta ai un Dumnezeu ş-un jurămînt" (p. cf. — în conversaŃia cu Balaban: evitarea dezacordului prin reformu-larea afirmaŃiei partenerului. fiind specifice perioadei de „acomodare" cu partenerul (vezi şi: „Care sînt cele din urmă veşti pe care mi le poŃi da. 2 2. apelul strategic ia negaŃie prin exploatarea sinonimiei. către Balaban: prietine (p. este exclusă chiar atunci cînd colocutorul este o persoană apropiată domnului. Cînd domnitorul acŃionează în virtutea calităŃii oficiale pe care o are. marcate în structura enunŃurilor în primul rînd prin modificarea sistemului adresării. cf. 55. [. şi Ńara în scădere şi săracă. intenŃia asocierii colocutorului la propriile proiecte determină apariŃia unei atitudini confesive. Caracteristicile semnalate pot fi ilustrate urmărind discuŃiile dini re Duca-Vodă şi alte două personaje. desemnînd relaŃii cu caracter particular. Elementul comun îl reprezintă formula convenŃionalizată Măria ta. Măria ta. în care soŃia şi fiica domnitorului i Fe adresează cu Măria ia — p. Ca şi în cazul relaŃiei Ruset—TurculeŃ.. Rolul esenŃial al factorului putere în distribuŃia formelor politeŃii şi rolul subsidiar al distanŃei sociale sfat evidente şi în realaŃnle dintre alte personaje. 82.6. de această dată. de obicei. care . de exemplu.adresare ceremonioasa Măria la (p. 222.. un membru al familiei acestuia (cf. din cap. creează impresia unei atmosfere de intimitate. 56).[.. 224). prietine" (p. cumnate Sandule (p.. cf. ei nu-şi pot concepe partenerul decît'prin prisma condiŃiei sale oficiale. şi Balaban — negustor-iscoadă din Liov. 222). folosirea formulei de adresare deferentă către negustori). cu exprimarea unui acord parŃial: „—Vremurile sînt grele. adresarea prin termenul care desemnează funcŃia interlocutorului). de cele mai diverse categorii de locutori (cf. 82). posibilitatea de a Iue decizii prin consultare reciprocă fiind cîe neconceput pentru căpitan: „Mana ta. indiferent de distanŃa sociala care îi desparte. 82). Aceste forme apar. doamna Anastasia şi domniŃa Catrina. comportamentul specific situaŃiilor tranzacŃionale.

ci prin acte asertive. si lemnarii tocmiŃi să-i repare moara (p..5Măria ta vei socoti"). este prezentată ca rugăminte.] şi alte cîteva mărunŃişuri care se află într-un sunducel de argint" (p. Valoarea reală a primului enunŃ este implicată conversaŃional: . 153). din replicile lui Balaban). în ambele cazuri. în cel de-al doilea — oferta. lin personalizarea emiŃătorului (cf. DistanŃa socială faŃă de interlocutor sau natura situaŃiei de comunicare nu determină modificări esenŃiale ale strategiilor menŃionate. în acelaşi timp. prezentate drept rugăminŃi: „Binevoieşte.7. care deschide intervenŃia boierului Nicolae RacoviŃă într-un divan de judecată). ca expresie a dorinŃei de non-interferentă.. este şi impersonalizarea emiŃătorului sau a receptorului. în mod obişnuit. 152. pe lingă viclenie trebuie să loveşti şi răutatea. în discursul Ńinut la Divanul de judecată. Ambele formulări citate pun în evidenŃă al doilea tip de strategii ale politeŃii negative. Se pot adăuga exemple de atenuare a solicitărilor. exigentele maximei modestiei acŃionează deci mai ferm în aceste condiŃii.Măria ta eşti înŃelept". chiar dacă situaŃiile de comunicare au caracter tranzacŃional. a nu citi cuprinsul cărŃii. provoacă îndatorarea receptorului. Forma figurată aleasă realizează. 222). în primul caz. în condiŃiile în care autoritatea unui personaj acŃionează numai în limitele unui grup. constatăm aceeaşi polarizare a strategiilor politeŃii la care ne-am referit mai sus: personajul cu statut superior apelează la strategiile politeŃii pozitive. specifice relaŃiei inferior-»superior: preferinŃa pentru exprimarea indirectă. sau slăvile — p. Urmărind scurta discuŃie dintre Lăzărel Griga. 223) — formulă prin care se cere de fapt domnitorului să preia motivarea dată de Balaban nemŃilor pentru anumite evenimente din Moldova. Se poate ca Milescu să n-aibă vina care se spune: Măria ta vei socoti. 225.. el însuşi răzeş. Să se compare felul în care Balaban îşi exprimă satisfacŃia în legătură cu planul de acŃiune împărtăşit de Duca-Vodă: „Dumnezeu ştie să toarne ca un untdelemn bun înŃelepciune sub cununile stăpînitorilor de noroadeu (p. nu la mintea lor" (p. 3334). Măria ta. suspiciunea de trădare a domnului: „Mai cu samă. (cf. formulele slăvite doamne — p. pedeapsa celor care-1 amestecă pe nedrept să fie mai aspră" (p. Exprimarea dezacordului faŃă de punctul de vedere al domnitorului nu se realizează niciodată prin ilocuŃii negative. se potenŃează reciproc. de asemenea. Raporturile dintre alte personaje se caracterizează printr-o distribuŃie diferită a variabilelor putere şi distanŃă socială. se remarcă preferinŃa pentru exprimarea aluzivă. sau chiar în formă asertivă: „Dumnezeu va lumina pe Măria ta". cu sugerarea unei soluŃii.. hatmanul Buhuş răspunde: „Măria ta. în exemplul al doilea. pentru personajele cu statut inferior." (p. prin antiteză. care îl desemnează pe interlocutor in praesentia). în primul enunŃ. Retorica negustorului Balaban în cursul întrevederii secrete cu domnul nu este diferită de aceea a boierului Nicolae RacoviŃă. ne aflăm deci în faŃa unui act de aprobare a proiectelor interlocutorului. se pot constata anumite deosebiri: în limbajul personajelor cu statut superior ele par să caracterizeze situaŃiile cu caracter oficial (cf. 78). pronumele -i. trebuie să căutăm la braŃul. Cf.exprimă o admiraŃie deosebită — uneori exagerată — faŃă de reprezentantul autorităŃii supreme. Iar dacă nu va fi fiind vinovat. 226..2. Măria ta. o încercare de disculpare. nelegat direct de specificul situaŃiei de comunicare (cf. impersonalizarea totală a receptorului. apelul la asemenea formule este mai frecvent. iar distanŃa socială nu este considerabilă.. vezi şi diminutivul din enunŃul al doilea). este. Primul dintre exemplele în discuŃie ilustrează procedeul imperso-nalizarii receptorului: persoana a Ii-a este substituită cu persoana alll-a sg. rog să fiu iertat a pune la picioarele slăvite ale Măriei tale puŃine şi proaste daruri[. ca mijloc de atenuare a forŃei ilocuŃionare a enunŃurilor. formele de comportare a participanŃilor prezintă unele deosebiri faŃă de cele comentate anterior. Creşterea distanŃei sociale antrenează însă şi apariŃia unor procedee traducînd o tendinŃă puternică de autodiminuare a personalităŃii. ca şi asupra lui Milescu. cf. 166 "■ 2. 224). celelalte .mă rog cu umilinŃă Măriei tale a-mi îngădui să-i spun că trebuiesc dovezi" (p. La afirmaŃia lui Duca-Vodă „Mie nu mi-s dragi pămîntenii care se bagă slugi la străini" (p. (p. discursul are semnificaŃia unui „pro domo".. Strîns legată de această strategie.. alegînd griul de neghină. aserŃiunea (cu valoare de sugestie) este " 165 prefaŃată de cererea permisiunii. formula luminate doamne — p. 78).. 225). fapt care determină. 226. îmbinarea dintre cele două modalităŃi ale deferente semnalate. corclindu-se cu exigenŃele generale ale maximei tactului. anumite modificări în sistemul mărcilor politeŃii. „. asupra căruia există. care cearcă să amestece pe cinstiŃi oameni nevinovaŃi într-o faptă ca aceasta. care. absenŃa persoanei I) este dublată de insistenŃa asupra libertăŃii absolute de decizie a receptorului (. în replicile lui Balaban: „. de fapt.. care. cu formulările lui Nicolae RacoviŃă.

şi pronumele personal de persoana a Ii-a singular (cf. 49). insolit de determinări (adjectivale şi/sau a pozitive) sau corelat (prin coordonare) cu alte construcŃii la vocativ: Ruset->abate: domnule abate (p.— la strategiile politeŃii negative. iniŃial. 33—34). domnule şi iubite prietine (p. Numai că. Ne ailăm în faŃa unui procedeu cu certă funcŃie de arhaizare. ia primul pol. 34). în primul rindr respectarea exigenŃelor politeŃii negative. 73). apartenenŃa etnică. i se înfăŃişa drept total nepermeabilă. de obicei. 20). şi Domnia sa [. asistăm treptat la un proces de apropiere între cei doi eroi. sesizarea condiŃiei de inferioritate socială a acestuia îl determină să facă uz de acelaşi tip de mărci ale contactului. favorizat de o serie de circumstanŃe..şi TurculeŃ poate a înŃeles [. solidaritatea cu prinŃul oferindu-i călea principală de acces spre o comunitate străină. Posibilitatea de a-şi folosi propria limbă atenuează sentimentul de izolare al abatelui. proiectînd tipul de societate spre care aspiră scriitorul.. 34). 12).] ş-am să fac judecător nu atît pe TurculeŃ. Avem în vedere adresarea prin domnule. Comunicarea directă între Ruset n de Marenne creează. în complicata Ńesătură a raporturilor de comunicare pe care ne-o înfăŃişează romanul Iui Sadoveanu. 20). printr-o lume ciudată şi necunoscută acestuia. prea iubite domnule de Marenne (p. . Se poate recunoaşte. care. Adăugăm o observaŃie privind condiŃia de outsider a abatelui de Marenne. care folosesc constant formula adresării deferente: jupîne şătrarule (lemnarii — p. iubite domnule de Marenne (p. Deşi există suficiente mărci obiective ale distanŃei dintre personaje: statutul s definit în cadrul unor sisteme ierarhice distincte (al lumii laice si al lumii religioase).]'". Sistemul formelor lingvistice care dau expresie strategiilor politeŃii negative conŃine elemente caracterizînd exclusiv relaŃia Ruset— de Marenne. 2. 20).. cel mult.]. O asemenea comportare traduce. abatele->Ruset: domnule (p. 33 — 34. iubite domnule abate (p. . Există de la început un element al „teritoriului" posedat în comun de cele două personaje: codul lingvistic. 12. pusă în evidenŃă de „deficienŃeleă de competenŃă sociolingvistică în raport cu normele codului autohton. domnule de Marenne (p. „Pentru că tovarăşul nostru. prilejul lărgirii treptate a „teritoriului" comun. o anumită complementaritate a funcŃiei de ghid: prinŃul îl călăuzeşte pe abate pe drumurile Moldovei. . 33)...: „Ce vorbeşti tu. 13. comportarea ambelor personaje are la bază. singură (p. 33—34) sau urmată de numele unui colocutor (cf.. în acelaşi timp. mai degrabă.2. deci rolul factorului putere se anulează. 23). domnule abate de Marenne (p. mâi Bîrliba — p. slujitorul lui Ruset. Să se compare formele folosite de Alecu Ruset pentru a se referi gla căpitanul TurculeŃ cu acelea folosite de abate: „. 20. şi Ilanii-Ancutei). „Civilitatea" este la Sadoveanu o marcă specifică a raporturilor umane. în discuŃia cu Vîlcu Bîrlădeanu. idei şi concepŃii similare. cît pe domnul abate" (Alecu Ruset. căci expresia politeŃii în româna modernă este modelată după tiparele oferite de franceză. Cu toate acestea. Chiar dacă interlocutorul nu îi este cunoscut lui Griga. forme absente în cazurile discutate pînă acum.1). Rezultatul nu este apariŃia unor formule 168 hibride sau anacronice: formulele sînt perfect traductibile în franceză şi corespund normelor deferentei specifice acestei limbi. SoluŃia aleasă de Sadoveanu pentru a sugera faptul că aceste personaje utilizează un cod diferit de al celorlalŃi este apelul la unele forme moderne ale deferentei: decalajul temporal este convertit in decalaj de cod lingvistic. permiŃîndu-îe. 33 — 34). cf. alegerea lingvistică se orientează spre formele m a x im-ei familiarităŃi. vîrsta. jupîne Lăzarel (Birlădeanu — p. O premisa o constituie faptul că acŃiunea variabilei putere este suspendată în acest caz: nici unul dintre personaje nu este învestit cu o autoritate exterioară care să-i permită să controleze acŃiunile celuilalt. 22).. dar şi cu o valoare ideal-arhetipală. să-şi descopere preferinŃe.2. rezervate. dar. în egală măsură. p. o atitudine de binevoitoare superioritate decît una de reducere a distanŃelor. folosit singur.8. un loc aparte îl ocupă relaŃia dintre prinŃul Alecu Ruset şi abatele Paul de Marenne. 69). diferit de cel curent în societatea în care ele evoluează. indiferent de gradul de apropiere dintre cei care comunică (cf..Doresc şi eu domnului TurculeŃ să fie profet minciunos" (abatele p. egalilor din imediata intimitate a unui individ: Lăzărel Griga foloseşte interjecŃia măi.. iar abatele devine călăuza spirituală a prinŃului prin hăŃişurile dragostei şi ale politicii. pe măsură ce evenimentele evoluează. „Tu eşti.Ce spui tu. înŃelegerea semnificaŃiei strategice a familiarităŃii superiorului este reflectată de reacŃia interlocutc iilor. 12). Supunerea faŃă de planurile şi deciziile înfăŃişate de partener nu este decît o consecinŃă a recunoaşterii neconstnnse a superiorităŃii lui într-un anumit domeniu. domnul TurculeŃ căpitanul nu e numai oştean [.. 2. măi Bîrliba?" — p. nu se abat de la normele structurale ale românei. 167 I DiferenŃa dintre exprimarea familiară a prinŃului şi exprimarea deferentă a lui de Marenne reflectă faptul că ponderea variabilelor putere şi distanŃă interumană este evaluată în mod specific în cadrul fiecărei societăŃi şi civilizaŃii. măi Bîrliba?" — p. bre?" (p.

53. Printule şi prietine — p. DeclaraŃia de încredere absolută a lui Ruset în prietenul său Pan Vladislav din Katowice (de la care abatele îi aduce o scrisoare) se realizează în limitele aceluiaşi orizont strategic: . de asemenea. în scena primului lor contact.2.— Am cinstea să văd în faŃa mea pe domnul abate Paul de Marenne ? — Da. Faptul că abatele nu foloseşte niciodată prenumele lui Ruset în relaŃiile cu acesta (nici măcar însoŃit de determinări sau de alŃi termeni de adresare) poate fi interpretat. lingă tîrgul Hîrlău. 49). Utilizarea vocativului prietene implică asertarea unei relaŃii de egalitate între parteneri. dorind să dea glas simpatiei faŃă de abate. Cu care abatele i se adresează frecvent lui Ruset (cf. asistăm la o ciudată prezentare inversă. domnul meu (p.. Vezi şi răspunsul lui Ruset îa declaraŃia abatelui: . Cânte mir). Deferenta întemeiată pe flatarea interlocutorului. vezi. care Ńine ca structură mai degrabă de ceremonialul oriental al exprimării sentimentelor (ci. strălucirea şi puterea regelui Domniei tale sînt un scut mult mai bun" (p. Vîrsta şi condiŃia monahală a lui de Marenne impun tînărului prinŃ un comportament mai marcat condescendent: adresarea către abate cu forma domnule. deschis prin educaŃie spre lumea occidentală.Domnule abate. De aceea. Structura formulelor de adresare folosite de Ruset şi de abate nu este totuşi perfect paralelă. drept un indice al preponderenŃei nete a mijloacelor politeŃii negative. neînsoŃită de determinanŃi. căci mi se dă prilejul nenădăjduit sa fiu oaspetele şi protejatul unui prinŃ" (p. raporturi puternic conotate afectiv. traducînd o atitudine de simplă bunăvoinŃă faŃă de colocutor (la limita dintre exigenŃele politeŃii pozitive şi cele ale politeŃii negative). p... formulă încărcată — şi prin aceasta deferentă —. 48). cînd există totuşi diferenŃă de statut între aceştia.. o Asemenea formula se conformează cu precădere cerinŃelor politeŃii negative. îmbinînd intimitatea şi curtoazia. prefaŃarea enunŃurilor prin scuze. dar legat prin origine de propria sa Ńară. scrierile lui D. Calitatea de francez. Exprimarea indirectă. echivalent al fr. Cinstea-i de partea mea. Nu cred nimic din ce-am spus eu însumi'' (p. Forma are însă avantajul de a desemna. 12). pe care o marchează acest termen (cf. Este o diferenŃă 169 in plus faŃă de sistemul de adresare specitic relaŃiilor între autohtoni. Abatele foloseşte uneori vocativul prietine în asociere cu termenul neutru printule: efectul este de atenuare a distanŃei faŃă de coloeutor. Prin asemenea elemente. de asemeneae în limbajul abatelui — cf. este absentă. care deplasează accentul semantic spre latura expresivă. rezultat al educaŃiei şi al unei ample şi complexe experienŃe comunicative. Ruset este beizqde Alecu. se reflectă şi într-o personală alternare a unor modalităŃi diverse de exprimare strategică a deferentei. pentru toate celelalte personaje. dar îi adaugă determinări atributive.suh incidenŃa cărora s-a format. prietine pare a avea o încărcătură afectivă mai redusă. p. Ruset nu renunŃă la vocativul menŃionat. în limbajul abatelui. PrinŃul face aluzie la condiŃia sa de indezirabil sub domnia lui Duca-Vodă.bază la care fac apel ambele personaje. ceea ce ne arată că reciprocitatea raporturilor dintre ei este parŃială. 11.2).. numai partenerul cu statut superior o poate tolosi. Formulelor care-1 apropie de abatele francez le fac uneori locul formule care ne amintesc de Lăzărel Griga (cf. şi strategia inversării raporturilor de îndatorare).) Nu există totuşi o condiŃionare situaŃională a prezenŃei formei prietine: ea alternează liber cu formele neutre citate anterior. dar selectează cu tact diplomatic elementele prin care defineşte condiŃia lui de Marenne. 12).. de exemplu. Iată cum sună una dintre invitaŃiile adresate lui de Marenne: „.domnule Ruset (p.. mă voi simŃi fericii să te găzduiesc la o mică şi săracă a mea proprietate cu vie. AmbivalenŃa prinŃului.. reflex al unei abilităŃi conjuncturale — trădează rafinamentul colocutorilor. sub 2. de asemenea. aproape de Cotnari'" (p. concomitent cu diminuarea propriei importanŃe sociale — evidentă în schimbul de replici citat — îmbracă adesea forme de expresie care — spre deosebire de cele caracteristice altor personaje. Ruset ne apare ca deopotrivă legat de cele două sisteme culturale . imperso-nalizarea emiŃătorului şi a receptorului sînt strategiile comunicative de. 70). 13. cf. 14). domnule. supra.. 21). de exemplu — prietinule al meu nepreŃuit (p. prince! ( de remarcat forma mai veche de vocativ. cred de mai nainte toi ce-mi poate spune prietinul meu Vladislav în ceea ce priveşte misiunea Domniei tale. 12. în -ule. 170 . care ar putea sugera o e\entuală transpunere în româneşte realizată de prinŃ însuşi). protecŃia mea nu înseamnă mare lucru. Am putea include în aceeaşi categorie şi vocativul prinŃnle. 21). prin intermediul unor formule de recunoaştere reciprocă: . ca şi adresarea cu prietine (prezentă.

. negativă — prin care de Marenne îi comunică lui Ruset că primeşte invitaŃia şătrarului: . ObservaŃiile prilejuite de comentarea celor două romane reflectă faptul că. Expresia indirectă a acceptării unor propuneri pare a fi specifică intervenŃiilor verbale ale abatelui. 69). iorma de concretizare a acestei atitudini este dependentă de cerinŃele politeŃii negative. reclamate de poliŃe tea negativă. Aşa că trebuie să isprăvim ulcioarele pecetluite.N-aş vrea să fiu displăcut" (p. să mai stăm aici. îmblîn-zeşte mădularele. îneereînd să-i confere o mai mare valoare de generalitate şi de adevăr. Bine-i să taci. PrinŃul reface — cu un orgoliu disimulat — motivarea autohtonilor pentru absenŃa unor astfel de construcŃii şi. „încă o dată mă rog de iertare. Bîrlădeanul mea Ńi-ar răspunde că aşa-ceva nu se poate vedea în Ńara noastră. bine e să bei vin bun. Prin structura savantă (juxtapunerea unor raŃionamente formulate după toate regulile. Scena în care prinŃul îi încredinŃează lui de Marenne taina iubirii sale nefericite include. face pe om mai bun. capătă o valoare parodică. iar replica abatelui consemnează dorinŃa acestuia de a mai rămîne: „într-adevăr. din scena confesiunii. Deci. exprimarea propriilor opinii. îmblînzindu-le. în final. —. neacordîndu-i astfel atenŃia cuvenită: „Rog pe domnul abate [. despre podurile de piatră din Moldova. acceptarea din partea abatelui este. cu premise şi concluzii). Rău e să nu bei.. implicînd o binevoitoare ironie la adresa destinatarului: .. si impersonalizarea receptorului).. mintea şi sufletul. Căci vinul ales.Domnule abate. de asemenea. raportată la situaŃia în care este rostită — cheful de la Griga. sau chiar aserŃiunile propriu-zise.Actele cu caracter directiv sînt întotdeauna realizate indirect. strategiile politeŃii se numără printre reperele de tip mteracŃional. cf. 23). o atribuie ipotetic unui personaj reprezentativ: omul său de încredere. Cele mai diverse acte verbale sînt prefaŃate prin scuze: sugestiile cu valoare de aserŃiuni (Ruset -e de Marenne: „dă-rni voie să-Ńi spun că trebuie să aduci laudă lui Dumnezeu că te-a făcut om şi nu fiară. sînt la dispoziŃia Domniei tale" (p. 63). rău e să umbli după aceea. se reŃine şi „alocuŃiunea" prinŃului către abate.puŃin maliŃios'' (aşa cum precizează naratorul-autor — p.] să binevoiascâ a mă ierta" (p.. Deşi atitudinea abatelui pare a fi determinată de dorinŃa de a nu afecta aşa-numita „positive face" a lui Griga... Vîlcu Birlădeanu: . spaŃială şi socială... în fine. relevante atît pentru locul unui personaj într-o anumită configuraŃie temporală. Interesantă este calea de răspuns pe care o alege Ruset la întrebarea pusă de abate.. se pare că-mi dă dreptul s-ascult confesiuni" (p.] că dispreŃuieşte orice arhitectură meşteşugită. cit avem ulcioare.] dă-mi voie să mă folosesc încă o dată de prietinia pe care binevoieşti să mi-o arăŃi" (p. de la dacii cei vechi. — abate şi nu sfînt. cf.. Ruset dă semnalul de plecare de la primitoarea casă a şătrarului cu aerul că se pune la dispoziŃia abatelui: . — franŃuz şi nu moldovan. subliniind caracterul prin excelenŃă strategic al formulării alese de emiŃător: „în realifafp: abatele se simŃea foarte trudit şi foarte flămînd" (p. 47). domnule de Marenne" (p. alături de strategiile conversaŃionale. pentru receptor. arată că hotărîrea îi aparŃine în exclusivitate. 20).. pe care o are pluralul inclusiv noi).3. condiŃionalul care dă formulărilor valoare ipotetică." (p. ca să isprăvesc printr-o rugăminte" (p. Ruset să recunoască deschis că povestirea nu a fost decît pretextul unei rugăminŃi de ajutor.. 36). 21). 48). care. precum şi funcŃia de exprimare a acordului cu punctul de vedere invocat. iubite domnule de Marenne. în afara replicii menŃionate anterior. -. domnule Ruset. la dorinŃa aceasta. Noi. cît şi pentru datele . Cererea permisiunii de a povesti se face printr-o formulă ocolită: „Prea iubite domnule de Marenne. Căci astfel poŃi vedea mişelia întru care ne nevoim aici"-— p.. am păstrat mijloace mai simple şi mai sigure de trecut apele. ObservaŃii finale.nobil şi nu prost. e nevoie de atîta grabă?" (p. deşi gesturile prinŃului.. după ce ai băut vin bun. amintim şi perifrază — în mod paradoxal. cererea de s-cuze se numără printre formele curente 171 ale comportării personajelor la care ne referim. uneori sentenŃioase (de Marenne —► Ruset: Dă-mi voie să declar că solul regelui Ludovic trebuie să fie la datoria sa" —p.. 73). Şi mai rău e să bei vin prost.. pe un ton ... domnule abate de Marenne" (p. îmbunătăŃind pe om. notate cu grijă de nara-torul-autor („se înălŃă şi se încinse''). 36). 60).. Dumnezeu îl va primi bine la judeŃul săue" (p. Ca marcă a grijii deosebite faŃă de interlocutor. 2. IntervenŃia autorului dezvăluie însă mobilul real al acceptării invitaŃiei. adresate celui care i-a ascultat destăinuirea: „Am făcut acest lung ocol. o succesiune de acte indirecte. dar mai bine-i să spui prostii. 19. domnule abate de Marenne. pentru ca. Ruset se scuză de trei ori pentru „impoliteŃeae4 de a fi citit scrisoarea de la prietenul său polonez în faŃa abatelui. 70). 23. Tot Birlădeanu Ńi-ar spune [. de asemenea. impersonalizarea emiŃătorului — strategie strîns legată de preferinŃa pentru actele indirecte — constituie un alt mod de atenuare a valorii impozitive pe care o are. „Rogu-te să mă ierŃi a treia oară. 63).. neexplicită: „Calitatea mea. [.

Structurile şi strategiile comunicative definesc nu numai personajele. Un asemenea criteriu este mai eficient decît cel tradiŃional. De altfel. Caragiale. perspectiva retorică este inerentă studierii oricărei forme de comunicare. prin excelenŃă. Desigur că viziunea pragmaticii asupra textului literar este o viziune retorică. în virtutea căruia toate relaŃiile sînt reduse la nivelul relaŃiilor intracomunitare. ci şi lumea ficŃională în interiorul căreia acŃionează acestea. 2. unul dintre mijloacele reconstituirii unor epoci şi tipuri de comunităŃi umane. La Sadoveanu predomină strategiile politeŃii negative. unele figuri de stil etc. pluralitatea lecturilor unui text. pentru că este justificată de însăşi esenŃa actelor de comunicare. de la procedeele „brute". (eds). al caracterizării prin limbajul folosit. Relevarea complexităŃii relaŃiei E-R şi a diversităŃii formelor de manifestare a acestei relaŃii. cît şi cel al personajelor iui M. 174 BIBLIOGRAFIE a) Lucrări de referinŃă Atkinson. Studies in Conversation Analysis. Un aspect particular al relaŃiei E—R este definitoriu pentru anumite specii. Posibilitatea caracterizării personajelor dintr-o altă perspectivă. Structures of Social Action. pînă la strategiile indirecte prezente la I. în anumite cazuri. strategiile politeŃii sînt.. aceea a naturii strategice a comportamentului lor comunicativ sau a inabilităŃii lor conversaŃionale. Urmărirea relaŃiei E-R pune în evidenŃă. integrată totuşi unor structuri dialogale cu o organizare bine definită. încheiere Lucrarea de faŃă nu oferă soluŃii. multiplu condiŃionată. dar este o viziune retorică individualizată printr-un coeficient specific de originalitate. permiŃînd disocierea între lectura reala (cea efectuată de cititor) şi lectura fictivă (atribuită unor personaje). caracteristice unor comunităŃi de tip tradiŃional. Morgan. p. atitudine similară cu aceea care explică. 4. ironia. se poate recunoaşte un tip de naraŃiune segmentală. ci numai sugestii privind interpretarea literaturii ca act de comunicare. pe care le putem nota la N. de exemplu. în literatură. integrative. Examinînd raporturile dintre personaje. Orice povestire reclamă un context comunicativ şi o deschidere spre dialog a celui care povesteşte. strategii ale politeŃii pozitive. a cărei uniformitate relativă a fost adesea subliniată (Green. strategiile politeŃii pozitive. Sadoveanu. în aceeaşi zonă trebuie căutată o justilicare pentru evoluŃia modalităŃilor de implicare a cititorului în structura textului narativ. Filimon. Vom încerca mai degrabă să subliniem cîteva elemente de noutate pe care le aduce pragmatica în domeniul comentariului textului narativ: 1. 3. Anumite figuri de stil (cum ar fi metafora. 1981. în mod curent. Explicarea unor aspecte ale structurii pasajelor de relatare (ordonarea momentelor naraŃiunii) şi a unor aspecte ale structurii pasajelor de reprezentare a vorbirii personajelor prin natura anticipativă a strategiilor auctoriale. de exemplu.M. Redefinirea anumitor concepte de bază ale stilisticii: naraŃiune. cum ar fi. nu trebuie să pierdem din vedere relaŃia supraordonată omniprezentă scriitor—cititor. 178-179). cu relaŃii de rol strict compartimentate. 172 IV. oralitate.L. Chiar tendinŃa specifică prozei narative de a depăşi condiŃia de omniscienŃă a naratorului poate fi motivată prin „plierea" la exigenŃele receptorului.) pot fi explicate în raport cu principiile de bază care guvernează schimburile verbale: principiul cooperativ şi principiul politeŃii. Cambridge University Press. Cambridge — Paris. figurile reprezintă cazuri de încălcare a unei (sau a mai multor) maxime a(le) principiului cooperativ. dar de tip diferit. Editions de Ia . Atît universul personajelor lui I. Oralitatea poate fi mai exact descrisă şi eva173 luată daca se foloseşte ca sistem de referinŃă ansamblul structurilor şi al strategiilor specifice conversaŃiei curente. Caragiale sau la notele de subsol din Patul lui Procust. în scopul respectării exigenŃelor principiului politeŃii. naraŃiunea compactă. interogaŃia retorică etc. scrisoarea literară. Ambele tipuri implică o împletire între strategiile narative propriu-zise şi anumite strategii conversaŃionale. în acelaşi timp. fapt pe care îl reflectă preferinŃa pentru strategii distincte ale politeŃii. Heritage. J. Alături de tipul consacrat de naraŃiune. Personajele lui Caragiale utilizează. constituită în cursul dialogului şi alimentată de intervenŃiile diverşilor participanŃi. J. semnificative pentru „democratismul" specific „republicanilor din Ploieşti". dezvăluind o atitudine specifică faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi. sînt universuri închise. întrucît competenŃa pragmatică este mult mai variată decît competenŃa lingvistică.L. De aceea un capitol de concluzii redactat în maniera canonică ni se pare nepotrivit.fundamentale ale individualităŃii pe care o reprezintă.

.L. 218—221 . Politeness phenomena. p... (ed. în Rogers. P. Academic Press. New York. 2. R. B. Sacks. Univers... Leech. P. St. Questions and Politeness. 1987. 1983. Probleme de literatură şi estetică. Holmes. p. 1981.L.).. Murphy. Ionescu-Ruxăndoiu. Pragmatics. A. în Fishman. (ed.). Dialog şi stil oral tn proza românească actuală.W. 1975. Pragmatics and the Description of Discourse. Harmondsworth..A (ed. (eds. p.. R.. (Comentariu la cap. ReflecŃii asupra interpretării pragmatice a textului literar... (ed. A. M. J.). Pragmatics.. G. 426-430.P. Bahtin. p.. Gumperz. Cruceru. Jakobson. L.J.. p. 27 — 38. (eds. Proceedings of the Texas Conference on Performatives. Morgan. p. Ducrot. Green. Rvawe. în Schenkein J. Oxford University Press. 1981. Principles of Pragmatics. Edmondson. seria Limba şi literatura română. J. (ed. Spoken Discourse. 1981. New York . Penguin. New York. 175 Jefferson.P. Logic and Conversation. J. Presuppositions and Implicatures. Morris. Socio-linguistics..)... în RRL. 1971. Bucureşti. W.L. J. Bucureşti..P. (eds. 1978. (eds. p. Cambridge University Press. Actele de vorbire şi definiŃia literaturii. XXXVI.L. 1985. p. Morgan. B. 25-42. Poetica americană. Le langage commun des Unguistes et des anthropologues (Resultats dfune conference interdisciplinaire). 1963. What You Can Do with Words: Politeness. 1984. nr.. (eds. J. H. C. 1985. New York. Studios in the Organization of ConversaŃional Inieraction. XXX. Murphy. în SCL. Austin. 143-158. 1983...). Grice. (ed.H. Washington.A. Literatura ca act. G. Davidson. P. Londra. Indiana University Press. Mouton. în LL. 7 — 55. 1978. Pratt. ChiŃoran. 514 — 518. 1978. D.). în Goody. 4. p.. Levinson. and Discourse. J. J. în AUB. In Schenkein.).). Cole.L. Orientări actuale.C. 1977. Dire et ne pas dire. Levinson. versiunea românească în Ionescu-Ruxândoiu. Longman. New York. J. p. 1975. 41—58. J. Aduances in the Sociology of Language. Genter for Applied Linguistics. 208-218. Minerva. P. 1975. Cluj-Napoca.N. McLain. Mouton. How to Do Things with Words. Hymes. E. Cambridge University Press. (ed. Paris. Analiza narativa: versiuni orale ale experienŃei personale. Morgan. în Cole.). 1977. R. p. (ed.. M. E. Bucureşti. G. (eds..A. 3. J. The Sociology of Language: An Inter disciplinar y Social Science Approach to Language in Society. I. 3. p.P.. 1985.). Scrisoarea literară ca act de comunicare. 5.L. 79-105. Wall. în Boreilă. On the Ethnology of Linguistic Change.). Selected Readings. A. Gh. nr. Jefferson G. Labov. R. 167-181. On Communicative Compelence. XXXIV. 1987.). XXXIII. Filimon şi schiŃele lui I.. 1984. H. în Cole.). 1981. în Essais de linguistique generale. M. 219-248. J. 56-289. Cambridge. (ed. 143-166. Principes de semantique linguistique..N. J. 1972. (eds. Universals in language usage. Londra — New York. 1966. The University of Chicago Press. p.. (ed. 156 — 161} Strategii ale politeŃii în textul literar. p. Haga — Paris. Strategies in social interaction. 261-303. Rogers.D. 269 — 293.). Wall. On the Achievement of a Series of Stories. Schegloff. 1983. 179-199. J. p. \V. 1938. Cambridge.B. Socio-linguistics. Strategii ale politeŃii la personajele lui M.. M. Toward a Speech Act Theory of Literary Discourse.. O. McLain. Minuit. în Bright. R. 113-132. ibidem. p. Indirect Speech Acts and What to Do with Them. Dacia. 1981. 437_44i. în Schenkein. în Cole. Sociolingvistică. voi.). J. nr.). Hermann. în SCL. Ohmann.). p. nr. XXXVI.. Aspecte ale relaŃiei autor-cititor in textul literar („Ciocoii vechi şi noi" de N. A model for analysis.. McLain. J.). Schenkein.. 35 — 42.. Radical Pragmatics. V şi VI din romanul „Zodia Cancerului"). în Pride. R. p. (eds. Caragiale). Lakoff. D. 1965. L. p. 1981.. Fillmore. (eds. Longman. 1972. p. E. în LR. 217 — 404. Bloomington. 200-209. Borcilă. A Simplest Systematics for the Organization of Turn Taking of Conversation.. în Boreilă.. L. p. Sequential Aspects of Storytclling in Convcrsation. Morgan.M.. J. M. Sadoveanu. Paris. 1977. Syntax and Semantics. Chicago. P. 1981. Pragmatics. (eds. Speech Acts.Maison des Sciences de l'Homme. Fishman. Haga.L.. 1975. 1978. Waletzky. nr. Orientări actuale. Grammar. P. and Pcrformatives. Academic Press. P. 5. Cole. Storytelling as a Component of the Literary Prose Text. W. A.). p.). Ch. în Cole.. p. St. 1982.. Foundations of the Theory of Signs. Brown.

Academic Press, 1978. Searle, J.R., Speech Acts. An Essaij in the Philosophy of Language, Cambridge, Cambridge University Press, 1970; vezi şi ed. franceză, Les ades de langage. Essai de philosophie du langage, Paris, Hermann, 1973; A Classification of Illocutionary Acts, în Rogers, A., Wall, B., Murphy, J.P. (eds.), 1977, p. 27 — 45. Todorov, Tz., Problemes de Venonciation, în „Langages", 17, 1970, p. 3 — 11; Categoriile naraŃiunii literare, în Poetică şi stilistică. Orientări moderne, Bucureşti, Univers, 1972, p. 370-400. Vianu, T., Arta prozatorilor români, II, Bucureşti, E.L., B.P.T., 1966. Vlad, L, Povestirea. Destinul unei structuri epice, Bucureşti, Minerva, 1972. b) Surse Alecsandri, V., Proză, [Bucureşti], EL, 1966. Buzura, A., Vocile nopŃii, [Bucureşti], Cartea Românească, 1980; Refugii, [Bucureşti], Cartea românească, 1984. Caragiale, I.L., Opere, 2, Momente, schiŃe, notiŃe critice, [Bucureşti], ESPLA, 1960. Câlinescu, G., Scrinul negru, [Bucureşti], ESPLA, [1960]. Fiîimon, N., Opere, I, [Bucureşti], ESPLA, [1957]. Ghîca, I., Opere, I, [Bucureşti], ESPLA, [1956]. Groşan, Ioan, Caravana cinematografică, Bucureşti, Cartea Românească, 1985. Nedelciu, Mircea, Tratament fabulatoriu, Bucureşti, Cartea Românească, 1986. Negruzzi, C, Opere, I, Bucureşti, Minerva, 1974. Odobescu, AL, Opere, II, [Bucureşti], ESPLA, [1955]. Petrescu, Camil, Teze şi antiteze, Bucureşti, Minerva, 1971; Ultima noapte de dragoste, t nit ia noapte de război. Patul lui Procusl, Bucureşti, Editura Eminescu, 1985. Preda, M., MoromeŃii, I, [Bucureşti], ESPLA, [1955]. Sadoveanu, M., Hanii-AncuŃei, Bucureşti, Cartea Românească, 1941; Zodia Cancerului, [Bucureşti], Editura Tineretului, 1955. 176 LILIANA IONESCU-RUXĂNDOIU. NARAłIUNE ŞI DIALOG ÎN PROZA ROMÂNEASCA — Elemente de 'pragmatică a textului literar (NARRATIVE AND DIALOGUE IN THE ROMANIAN FICTION — Elements of a Pragmatic Approach to the Literary Text) Editura Academiei, Bucureşti, 1990, 184 p. ABSTRACT 1. The book deals with some main problems of the literary commu-nication, using the concepts and the methodology of pragmaties. It does not aim at stating a pragmatic theory of the literary texts, but at suggesting a rather original way of commenting fiction. The illustra-tive material is provided by the works oi a number of Romanian elas-sic and modern writers, from Costache Negruzzi to Marin Preda and Augustin Buzura. As pragmatic research is usually based on familiar face-to-face communication, the modality of approaching fiction has been elaborated step by step. The result is not an all-pervasive "pattern" of analysis, but a diversity of procedures matching the large diversity of the aspects involved in the structure of the literary discourse. The authordoes not assign an absolute value to the pragmatic commentary of the fiction; it represents only one of the possible means of under-standing literature as a product of a certain type of human thinking and sensitivity, and as a product of the manipulation of some tech-niques operating bothat the macro- and the microstructural levels of the text. 2.1. The whole discussion is structured into three main sections. According to author's intentions of clearing the text analyses from any theoretical parentheses, the definition of pragmatics and of its basic concepts are presented and explained in the Introduction (chapters 1: Pragmatics — a domain of communicative action and interaction, and 2: Some basic concepts of pragmatics). The premises of the pragmatic study of literary texts are outlined in the same section, where literariness is defined in connection with a particular structure of the communicative situation (chapter 3: Literary text in the prospect of pragmatics). 12 — c-da 1354 177 The conceiving of literature as a communicative act involves the idea of an omnipresent dialogal attitude of the writer. Accordingly, the specific forms of the interference between the two basic modaiities of the narrative texts: the telling and the representing of the speech of characters, are identified and described

within the book. 2.2. The permeability of the narrative to different conversaŃional strategies and the presence of certain narrative intentions and stra-tegies in the diaiogue structure are brought forwaid in the second section: Pragmatic aspects of the literary narrative, where the ritual (compact) and the segmentai types of stories are discussed (chapter 1). The analyses of seve ral representative texts: the novei Hanu-Ancutei by Mihail Sadovea nu, and a short fragment from the novei MoromeŃii by Marin Preda — for the ritual type, seve ral short stories by Ion Luca Caragiale, and a fragment from the novei Scrinul negru by George Călinescu — for the segmentai type illustrate the existence of similar structural patterns and, at the same time, the rich variety of the forms in which these patterns are actualized not only by different writers, but also by the same writer. A special chapter is devoted to literary letters (chapter 2: Literary letters as a particular communicative act. Real reading — fictitious reading), which, as explicitly addressed texts, involve a normal reference to the possible reader. But addressee's reading, even if his identity is real, is of a secondary importance; the true addressee is always the unknown reader. A distinction between real and fictitious readings can explain some structural features of the literary îetters. When the writer is the declared author of the letter, the text has usually a mixed structure; the letter"make-up"— frequently rather superficial — dis-sembles some other prose forms: short stories and portraits (Costache Negruzzi, Negru pe alb), memoirs (the letters addressed to Vasile Alecsan-dri by Ion Ghica), and even border species like the essay (Pseudo-kine-getikos by Alexandru I. Odobescn). When letters are ascribed to different characters, they fulfil definite compositional functions and, at the same time, play an important part within the evaluative sub-struc-ture of the text (for example, the letters included in several short stories by Ion Luca Caragiale). In modern novels, letters represent a possible technique of avoiding author's omniscient position (see the novels Patul lui Procust by Camil Petrescu, Scrinul negru by George Călinescu or Refugii by Augustin Buzura). The last chapter of the second section (Forms of involving the reader in the structure of ihe narrative text) outlines some main directions in the evolution of the procedures by which the reader is involved in the structure of the narrative text. The direct forms of involving the reader, prevailing at the beginnings of the Romanian novei (see, ■ for example, Ciocoii vechi şi noi by Nicolae Filimon) are gradually re-placed by various indirect anticipative strategies, ranging from the affir-mation of a group solidarity between the writer and the readers (as in Caragiale's short stories) to the footnotes in the novei Patul lui Procust by Camii Petrescu, a true reading guide. In the last several decades, the explicit reference to the reader came again in the literary actuality, as a reflex of an active tendency towards authenticity, which in its extreme form has as a result the revealing by writers of all technical conventions of their art. 2.3. The third section, Pragmatic aspects of literari] diaiogue, attempts at answering the question of the relationship between literary and usual communicative structures and strategies in the short stories of the greatest maşter of the diaiogue in Romanian literature, Ion Luca Caragiale (chapter 1). The change of prospect in discussing the oral ştyle of a writei from the do main of verbal act ion to that of verbal interaction provides additional data for a comprehensive answer to some general probiems as the limits between authenticity and irony in literature, between realism and artistic exaggeration. The world of Caragiale's "heroes" is characterized by a specific mixt u re of conversaŃional ability and inability, of strategic communicative behaviour and perlocutionar inefficiency. From the elements which define the normal competence of a middle class person, the writer btiilds up a plausible deticient competence with a strong comic and satiric function. Alongside of the conversaŃional strategies, politeness strategies are relevant both for the place of a character in a certain temporal, spaŃial and social configuration, and for the main features of its personality. Bringing forward a particular attitude towards the own seif and towards the others, with a multiple conditioning, politeness strategies serve in literature.to reconstitute various epochs and types of human communities. The analysis of the politeness strategies ot the heroes in the novei Scrinul negru by George Călinescu (chapter 2.1), and in a historical novei, Z.odia Cancerului by Mihail Sadoveanu (chapter 2.2), reveals the formal and funcŃional diversity of politeness strategies in the literary text. Many echoes from sociolinguistics can be recognized in this chapter, which are not surprising if we accept the idea that sociolinguistics is a form of applied pragmatics. 3. The viewpoint of pragmatics on literature is a rhetorical one, as the rhetorical prospect is inherent to the study of any form of com-inunication. But literary pragmitics involves a specific coefficieat of originality. Aimng thî nsw insights brought by pragmitics into the domiin ol the cbmm3iitary of fiction, the following

are mentioned n thi conduuv' rz.Tiirks of Un b))k: 178 179 (a) the emphasis laici on the complexity of the relation between the emitter (E) and the receiver (R) and on the diversity of its forms; (b) the revealing of the anticipative nature of author's stralegies; (c) the redefinition of some basic concepts of stylistics: narrative, orality, figures of speech, etc; (d) a new prospect in describing the individuality ol different cha-racters, which takes into consideration the strategic nature of their communicative behaviour. INDICE DE MATERII ACCES LA CUVÎNT: la personajele din schiŃele lui I. L. Caragiale (autoselectarea ca E; disputa pentru rolul de E) 109-114 ACT ILOCUłIONAR (ILOCUTIE) : definiŃie, trăsături 13-14 ACT LOCUłIONAR: definiŃie, trăsături 13-14 ACT PERLOCUłIONAR (PERLO-CUłIE) : definiŃie, trăsături 13-14 ACT VERBAL : definiŃie 13-14; componente: locuŃionară, ilocuŃionară, perlocuŃionară 13; denominant în fapt al actelor ilocuŃionare 14; ăe directe şi indirecte 14-15; clasificarea lui J. Searle: ăe reprezentative, directive, comisive, expresive, declaraŃii 15 ADAPTARE LA PARTENER: principiu al comunicării 12 ANALIZA CONVERSAłIEI: mod de abordare a structurii schimburilor verbale 25-31 ANALIZA DISCURSULUI: mod de abordare a structurii schimburilor verbale 25 CJTITOR: rolul ă,iui în cadrul tranzacŃiei literare 36; atitudinea autorului faŃă de ă 31-35, 37; implicarea ~lui în structura textului narativ — ilustrări: N. Filimon, Ciocoii vechi şi noi 92-95; schiŃele lui I. L. Caragiale 95-100; Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu 100-101; Ioan Groşan, Insula 101 CODA: secvenŃă în structura povestirii 40; ă în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 54-55; ă în povestirea lui Moromete despre Tu-dor Pisică 66 COMENTARIU: ca formă de evaluare (vezi şi EVALUARE) 39-40; ă,1 intern în romanul Hanu-AncuŃei 55-56, 58-59; ~1 extern al naratorului în romanul Hanu-AncuŃei 56-58; ă,1 receptorilor, componentă a povestirii 38; ă,1 receptorilor în romanul Hanu-AncuŃei 58-61; ă1 receptorilor în povestirea lui Moromete despre TudorPisică 66 COMPETENłA PRAGMATICA: în raport cu competenŃa lingvistică li;componente: comunicativă, sociala 11-12; deficienŃe de ă în literatură 32 COMPLICARE: secvenŃă în structura povestirii 40; ăa în povestirile din. romanul Hanu-AncuŃei 53-54; ~a în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 65 COMUNICARE: funcŃie primordială a limbii 10; filtre care acŃionează în procesul ~ării: grama ti calitatea, reuşita, eficienŃa 10-12; componente: acŃională, mteracŃională 11-12; caracterul strategic ai ăării (vezi şi STRATEGIE COMUNICATIVA) 11; interdependenŃa dintre componenta acŃională şi intenŃională 11-12; principii de bază (vezi şi PRINCIPIUL COOPERATIV, PRINCIPIUL POLITEłII) 16; formă ele manifestare a relaŃiilor sociale 19 CONSTITUIREA AUDITORIULUI: componentă a povestirii (vezi şi povestirea) 38; ă în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 46-48; ă în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 62 CONTEXT: sensuri ăuale 9-10; definiŃie 10; dependenŃa de ă a actelor locuŃionare, ilocuŃionare şi peiiocuŃionare 13; dependenŃa deducŃiilor pragmatice de ă ' 17-19 CONVERSAłIE: definiŃie 12; ăa ca tip de text 12; ă,a fatică 19; trăsături ale ă ei curente 29; ăa în schiŃele lui I. L. Caragiale; teme şi cadru situaŃional 102-104; organizare generală 104-109; ăa fatică 105-106. 181 CORECTARE: ca formă de organizare conversaŃională 30; ăa replicilor la personajele din schiŃele lui I. L. Caragiale (autocorec-tare; ' corectare explicită de către colocutor) 134-138 DEDUCłIE PRAGMATICA: tipologie (vezi şi IMPLICATURA CONVERSAłIONALA, PRESUPOZIłIE) 17 DIALOG: relaŃia dintre ~ul real şi ăul literar 36 EFICIENłA: filtru în procesul comunicării 11, 13; în raport cu situaŃia de comunicare 13 EMITERE: specificul demersului E10 , EVALUARE: elemente cu funcŃie de ă în structura povestirilor 39-40; ăa în povestirile din romanul Hanu-

L.F. factori care determină nivelul optim de ăîn comunicare 21. ceilalŃi aristocraŃi 150-153. definiŃie 10. L. ~ povestiri lui Moromete despre Tudor Pisică 62-63 PRESUPOZIłIE: definiŃie. Buzura 89-91 LITERARITATE: din perspectiva pragmaticii 31 182 MAXIMA CONVERSAłIONALA (vezi PRINCIPIUL COOPERATIV) : încălcarea ăelor ăe în textele literare — ilustrări: Pseudo-kinegetikos 81. COMPLICARE. exprimarea indirectă 20-21. Babighian 153-154. componentele procesului ăii 38. L. particularităŃi de structură ale ~ilor din romanul Hanu-AncuŃei (vezi şi CODA. L. indici specifici şi indici poii-funcŃionali 14 GRAMATICALITATE: filtru în procesul comunicării 11. IMPLICATURA CONVERSAłIONALA) 12-13 ORIENTARE: secvenŃă în structura povestirii 40. strategii ale ăii la personajele din romanul Scrinul negru de G. Călinescu: Gaittany 144-149. Caragiale 84-85. ănegativă si pozitivă 20. Alecu Ruset — clucerul Abăza 161-162. de amplificare. ăa segmentată în romanul Scrinul negru (ilustrare) 75-77. Călinesou 88-89. ~a în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 64-66 FORłA ILOCUłIONARA: definiŃie 13. sugestii oferite de ~ pentru comentariul textului narativ 173-174 PREFAłA: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi'POVESTIRE) 38. Antologie de I. Ioanide 154-156. L. strategii ale exprimării indirecte 23-25. Pseudo-kinegetikos 81-83. Negru-zzi 7879. ă rituală în romanul Morome-Ńii (ilustrare) 62-66. ăa în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 64-65 PERECHE DE ADIACENTĂ: formă de organizare locală a conversaŃiei 30.ii negative 21-22. Refugii de AUg. tipuri 38. trăsături. dependenŃa strategiilor ~ii de configuraŃia raporturilor de comunicare în romanul Zodia cancerului de M. modalităŃi de evitare a ă. funcŃii 17. Caragiale 83. scrisorile lui I. particularităŃi de structură ale ~ilor din schiŃele lui I. ăa în povestirile din romanul HanuAncuŃei — particularităŃi 41-46. efectul condiŃiei de outsider: abatele de Marenne 167-168. general 29-31 ORGANIZARE PRAGMATICĂ: aspecte de bază (vezi şi ACT VERBAL. întrebări strategice) 124-133 POLITEłE: definirea conceptului pragmatic de ă. L. maximele ~lui: maxima cantităŃii.AncuŃei 55-61. al secvenŃelor recurente. Caragiale — funcŃia ironică 96-97. DiplomaŃie 72-85. 32-36. ăări strategice la personajele din schiŃele lui I. în raport cu situaŃia de comunicare 11 IMPLICATURA CONVERSAłIONALA: definiŃie. L. L. strategii ale ăii în romanul Ciocoii vechi şi noi de N. REZOLVARE. a relevanŃei şi a manierei (vezi şi MAXIMA CONVERSAłIONALA) 16-18 . prezenŃa sau absenŃa acŃiunii redresive 2021. Caragiale 98-99. Infamie de I. strategii ale ă. strategii ale ăii în schiŃele lui I. ~ile întrebare/răspuns — factor de structurare a dialogului în schiŃele lui I. Infamie de I. Caragiale 138-142 OMINISCENłA NARATORULUI-AUTOR: convenŃie literară 32. C. Caragiale 6667. Scrinul negru de G.R. caracterul interacŃional al ăii 38-40.ei 85-91 ORGANIZARE CONVERSAłIONALĂ: niveluri: local. de dezarmare 28-29 funcŃii ale gărilor strategice ale naratorului în schiŃele lui I. Caragiale (în situaŃii tranzacŃionale.ei în proza modernă. povestiri cu dublă ă 45-46. ~a literară — note caracteristice 77 PRAGMATICA: constituire 9. absenŃa ăei 45. Patul Iui Procust de Camil Petrescu 85-88. Dascăl prost de I. ilustrări: Bubico 67-68. efectul reducerii distanŃei sociale 167. L. Caragiale 83-84. ăa ca secvenŃă de schimburi verbale preliminare 39-44. L. Filimon 92-94. Caragiale 8485 MIŞCAREA DE SPRIJINIRE A ACTULUI COMUNICATIV: funcŃia strategică 28. REZUMAT) 40-41. trăsături. Cadou 68-70. tipuri 17-19 ÎNTRERUPEREA UNEI REPLICI ÎN CURS: la personajele din schiŃele lui I. relaŃia dintre ă reală şi ăfictivă — ilustrări: scrisorile lui C. strategii ale ăii pozitive 22-23. L.18-19 PRINCIPIUL COOPERATIV: definiŃie. Caragiale (întrebări relevînd ina-bilitatea conversaŃională. corespondente marcate şi nemarcate 30. ORIENTARE. trăsături specifice 10-12. Alecu Ruset — căpitanul Ilie TurculeŃ 162-163. auloîntreruperea replicii) 114-124 LECTURA: ăreală vs.19-20. efectul suspendării acŃiunii variabilei putere: Alecu Ruset — abatele de Marenne 168-172 POVESTIRE: definiŃie. PRESUPOZIłIE. ~a în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 50-53. ăfictivă 78. Sadoveanu: relaŃia dintre putere şi distanŃa socială — ilustrări: Lă7ărel Griga — Avramia — Alecu Ruset 157-161. 70-72. mareşalul Cornescu 149-150. Ghica 79-81. EVALUARE. în situaŃii personale. relatarea ca sursă de inf©rmaŃie ă taŃi vă 32-33. tipuri: ă de motivare. a calităŃii. Antologie de I. funcŃii 16. scrisoarea literară ca modalitate de depăşire a ă. Duca-Vodă în relaŃiile cu alte personaje 163-166. 48-59. ~a spontană şi ăa literară 40. Caragiale 84.

Filimon 92-94. ilocuŃionare şi perlocuŃionare cu ~ 13 STRATEGIE COMUNICATIVA: natura anticipativă a ăilor ă. 34. Z. ~a în raport cu situaŃia de comunicare 11 REZOLVARE: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi POVESTIRE) 40. tipuri 28-29. abateri de la normele corespondenŃei în ăile lui C. L. perspectiva ăării 33. confruntare 25-28. Z. relaŃia ă — jurnal în romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu 85-86. mişcări şi proceduri strategice 28-29. Negruzzi ca naraŃiuni literare 79. mişcare. reuşita şi eficienŃa în raport cu ă11. 21 maximele ~lui (vezi şi POLITEłE) 24-25 PROCEDURA CONVERSAłIONALA: funcŃii. dependenŃa sensului de ă 9-10. abateri de la normele corespondenŃei în ăile lui I. ~i ~e în romanul Ciocoii vechi şi noi de N. ~i ăe în schiŃele lui I. Caragiale 138-140 STRUCTURA INTERACłIONALÂ: elemente componente: act.5. forme ale ăării la pers. ăa în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 65 183 REZUMAT: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi POVESTIRE) 40. ăi anticipative la personajele din schiŃele lui I. Negruzzi 79. 141-142 RECEPTARE: specificul demersului de ă 9-10 RELATARE: funcŃia pasajelor de ă în textul narativ 31-32. 13. gramaticali tatea. ăa în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 54. ăi ă. exemple 14 ___ Redactor: VERONICA GANA Tehnoredactor: ELENA SPIRU Bun de tipar: 8. pentru biblioteci mari: 859.1990. funcŃii 19. Buzura 89 SITUAłIE DE COMUNICARE: componente 10. L. raportul actelor locuŃionare. mărci epistolare în Pseudo-kinegetikos 81-82. ăul în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 62-63 SCRISOARE: ăa literară în raport cu ăile reale 77-78. trăsături. Ghica. Caragiale 98-99 REUŞITA: ca filtru în procesul comunicării 11. ăul literar ca tip de ă 31. pentru biblioteci mici: 859 Tiparul executat la întreprinderea Poligrafică Braşov Comanda 1354 184 IIBL»TECA JUBEŃBHâ \ MARAMUREŞ I . forme convenŃionalizate. mărci epistolare în romanul Patul lui Procust 86-87. — texte memorialistice 8081.VIII. L. Odo-bescu 81. Negruzzi 78-79. manipularea ~ilor ăe 28-29 TEXT: tipologia ăelor după Ch. I în romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu 85-86. Ghica 79-81. _ile lui I.e 11-12. trăsături ale ăului literar 31 TRANZACłIA AUTOR-CITITOR(I): forme de concretizare textuală: directă şi indirectă 31-32 VERB PERFORMATIV: definiŃie. Coli de tipar: 11. abateri de la normele corespondenŃei în Pseudo-kinegetikos de Al.e în romanul Ciocoii vechi şi noi de N. schimb. relaŃia dintre ă şi reprezentare în schiŃele lui I. mărci epistolare în romanul Refugii de Aug. Filimon 92-95. Fill-more 12-13. Format: 16/61X86. 28. 08-3 C.PRINCIPIUL POLITEłII: definiŃie. fază. mărci epistolare în ăile lui C. C. ~ul în povestirile din romanul IlanuAncuŃei — particularităŃi 40-50. Caragiale — funcŃia strategică 97-100. ăile lui C.