LILIANA lONESCU-RUXĂNDOli: 71 «• NARAłIUNE ŞI DIALOG IN PROZA ROMÂNEASCA — Elemente de pragmatică a textului literar — EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti

, T991 lf)ă NARRATIVE AND DIALOGUE IN THE ROM ANI AN FICTION — Elements of a Pragmatic Approach to the Literary Text 7 k -0SCUPRINS BDITURA ACADEMIEI ROMANE R—79717 Bucureşti, Calea Victoriei 125 Cuvînt înainte 7 I. INTRODUCERE 1. Pragmatica — domeniu al acŃiunii şi interacŃiunii comunicative 9 2. Concepte de bază ale pragmaticii 12 3. Textul literar din perspectiva pragmaticii 31 II. ASPECTE PRAGMATICE ALE NARAłIUNII LITERARE 1. Povestiri compacte — povestiri segmentate 38 1.1. Preliminarii 38 <>1.2. Povestirea compactă (rituală). Strategii conversaŃionale în naraŃiune 40 <J> 1.2.1. M. Sadoveanu, Hanu-AncuŃei 40 <$> <0> 1.2.2. Marin Preda, MoromeŃii, I (p. 259 — 265) 62 <> 1.3. Povestirea segmentată. Strategii narative în dialog 66 <J> 1.3.1. I.L. Caragiale: schiŃe 66 O Biibico 67 <> Cadou 68 <$>C.F.R. 70 <> DiplomaŃie 72 <> 1.3.2. G. Călinescu, Scrinul negrii (p. 62-68)75 <0> 1.4. ObservaŃii finale 77 2. Scrisoarea literară ca act particular de comunicare. Lectură reală — lectură fictivă 77 2.1. Preliminarii 77 <e> 2.2. [Scrisori ale autorului] 78 <> 2.2.1. [C. Negruzzi Negru pe alb. Scrisori la un prieten] 78 <£> 2.2.2. [I. Ghica, Scrisori către V. Alecsandri] 79 <£> 2.2.3. [Al. I. Odobescu, Pseudokinegetikos] 81 <0> 2.3 [Scrisori schimbate între personaje] 83 <> 2.3.1. [IX. Caragiale: Infamie, Dascăl prost, Antologie] 83 <£> 2.3.2. [Camil Petrescu, Patul lui Procust] 85 «O 2.3.3. [G. Călinescu, Scrinul negru] 88 <0> 2.3.4. [Aug. Bu-zura, Refugii] 89 <> 2.4. ObservaŃii finale 91 3. Forme ale implicării cititorului în structura textului narativ 92 3.1. Preliminarii 92 <> 3.2. [N. Filimon, Ciocoii vechi şi noi] 92 <> 3.3. [SchiŃele lui I.L. Caragiale] 95 <> 3.4. ObservaŃii finale 100 III. ASPECTE PRAGMATICE ALE DIALOGULUI LITERAR 1. Structuri şi strategii conversaŃionale în schiŃele lui I.L. Caragiale 102 1.1. [Preliminarii] 102 <$> 1.2. [„ConversaŃia" la personajele lui Caragiale] 102 <> 1-3[Organizarea generală a conversaŃiei] 104 <$> 1.4.1. [Accesul la cuvînt] 109 <> 1.4.2. întreruperi ale replicilor în curs] 114 <$> 1.5. Perechile de adiacentă întrebare-răspuns 124 <> 1.6. Corectarea replicilor 134 <£> 1.7. fMişcări şi proceduri conversaŃionale strategice] .. 138 O 1.8. ObservaŃii finale 142 Strategii aJe po]iteŃii în textul narativ 143 2.1. G. Călinescu, Scrinul negru 143 O 2.2. M. Sadoveanu, Zodia Cancerului 156 <> 2.3. ObservaŃii finale 172 IV. ÎNCHEIERE 173 Bibliografie: (a) Lucrări de referinŃă 175 <0> (b) Surse 176 Abstract 177 Indice de materii 181 CUVÎNT ÎNAINTE Ceea ce caracterizează lingvistica ultimelor decenii este o concentrare a preocupărilor specialiştilor în direcŃia studierii mecanismului şi a formelor concrete de utilizare a limbii. Acest fapt se reflectă atît în constituirea unor discipline cum ar fi pragmatica sau gramatica textului, cît şi în apariŃia unor domenii interdisciplinare, cum ar fi sociolingvistica sau psiholingvistica. Este evident că studiul limbii ca sistem şi studiul limbii ca proces (pentru a folosi termenii glosematicii) sînt complementare şi că ultimul tip de cercetări beneficiază de achiziŃiile celui dintîi; după cum este evident şi că studiul limbii ca proces implică luarea în consideraŃie a unui ansamblu de variabile de natură extralingvistică, pe care cercetarea limbii ca sistem le exclude cu desăvîrşire. Examinarea modului în care vorbitorii folosesc limba presupune interpretarea celor mai diverse aspecte prin prisma funcŃiei primordiale a acesteia: comunicarea, numitorul comun al tuturor formelor uzului

lingvistic, de la conversaŃia curentă la creaŃia literară sau ştiinŃifica. Lucrarea de faŃă are ca obiect comunicarea prin literatură, abordată cu mijloacele puse la îndemînă de aparatul conceptual şi de metodologia pragmatică. Ea nu-şi propune să formuleze, din această perspectivă, o teorie a textului literar, ci să sugereze o modalitate de comentare a unei categorii de texte: cele de proză narativă, oprindu-se asupra unora dintre cele mai cunoscute creaŃii ale scriitorilor români, de la scrisorile lui C. Negruzzi la MoromeŃii lui Marin Preda. Această modalitate a fost elaborată şi definitivată pas cu pas, întrucît, cu puŃine excepŃii — între care poate fi notată cartea de pionierat a lui Mary Louise Pratt (Pratt, 1977) —, cercetările de pragmatică utilizează materialul oferit de conversaŃia curentă. Departe de a absolutiza valoarea comentariului pragmatic al textului narativ, îl considerăm drept una dintre căile de acces posibile spre înŃelegerea literaturii atît ca produs al manipulării unor tehnici de construcŃie la nivel macro- şi microstructural, cît şi, mai ales, ca produs al unui anumit tip de gîndire şi sensibilitate umană. Conceperea literaturii ca act de comunicare acreditează, de la început, ideea omniprezenŃei unei atitudini dialogale a autorului; el are în perma-nenŃă în vedere publicul, anticipîndu-i reacŃiile şi încercînd să se adapteze exigenŃelor acestuia. „Dialogizarea interioară a discursului", despre care vorbea M. Bahtin (cf. Bahtin, 1982, p. 134), reprezentînd una dintre premisele pragmaticii literaturii, am urmărit să relevăm şi să descriem întrepătrunderea, în forme specifice, a relatării şi reprezentării, modurile fundamentale ale textului narativ, semnalînd faptul că naraŃiunea se dovedeşte adesea permeabilă la anumite strategii conversaŃionale, după cum dialogul poate reflecta prezenŃa unor intenŃii şi strategii narative. Preocuparea pentru problema corelaŃiei dintre scriitură şi lectură este aceea care ne-a determinat să comentăm scrisoarea literară ca act adresat de comunicare şi să analizăm cîteva dintre procedeele de implicare a cititorului în structura textului narativ. tntrucît punctul de plecare al cercetării noastre l-au constituit studii de pragmatică a limbii vorbite, era firesc să ne întrebăm în ce raport se află strategiile comunicative din textul literar cu cele ale comunicării curente. Am încercat să oferim un răspuns prin analiza structurilor şi a strategiilor conversaŃionale din schiŃele maestrului român al dialogului, I. L. Caragiale, precum şi prin analiza strategiilor politeŃii la personajele din două cunoscute romane: Scrinul negru şi Zodia Cancerului. Desigur că, în acest capitol, se vor putea recunoaşte puternice ecouri din sociolingvistică. Nu este nimic surprinzător, de vreme ce specialişti cunoscuŃi în domeniul pragmaticii susŃin că sociolingvistica trebuie să fie o „pragmatică aplicată" (Brown, Levinson, 1978, p. 286). De altfel, trebuie să mărturisim că preocupările în domeniul sociolingvisticii ne-au orientat în mod firesc spre problemele pragmaticii. în intenŃia de a face ca această lucrare să fie accesibilă unui cerc cît mai larg de cititori, am introdus numai conceptele de bază ale pragmaticii, explicîndu-le succint într-un capitol introductiv şi degajînd astfel analizele de orice fel de paranteze teoretice. Poate că lectura cărŃii va declanşa întrebarea: în ce măsură aparŃin lingvisticii problemele discutate? O asemenea întrebare ni se pare a trăda un profesionalism îngust. Oferim drept răspuns cunoscuta parafrază după TerenŃiu a lui R. Jakob-son, care defineşte lingvistica drept ştiinŃă prin excelenŃă deschisă: „Linguista sum: linguistici nihil a me alienum puto" (Jakobson, 1963, p. 27). L Introducere 1. PRAGMATICA — DOMENIU AL ACłIUNII ŞI INTERACłIUNII COMUNICATIVE Delimitînd dimensiunile semiozeiăCh. Morris identifica, încă din 1938, alături de sintaxă şi semantică, pragmatica, studiu al relaŃiei dintre semne şi cei care le interpreteazăîVlorris, 1938, p. 6), şi considera retorica o formă mai veche şi restrînsă a unui astfel de studiu (ibidem, p. 30). Cu toate acestea, constituirea pragmaticii ca domeniu specific de cercetare, dispunînd de un metalimbaj şi de o metodologie proprie este produsul ultimelor trei decenii: „Colonizarea ei nu a fost decît ultimul stadiu al unei expansiuni în valuri succesive a lingvisticii de la o disciplină îngustă, ocupîndu-se cu datele fizice ale vorbirii, la o disciplină largă, incluzînd forma, sensul şi contextul" (Leech, 1983, p. 2). Crearea şi consolidarea pragmaticii marchează trecerea de la o perspectivă „auto-referenŃială", statică, asupra limbii, la una cu multiple deschideri spre condiŃionările exterioare, dinamică. Deplasarea centrului de interes al specialiştilor spre procesul utilizării concrete a limbii este legată, pe de o parte, de anumite orientări apărute în domeniul filozofiei limbajului, care au oferit premisele analizei componentei acŃionale a comunicării verbale, pe de alta, de dezvoltarea unor cercetări interdisciplinare, de tipul sociolingvisticii şi al psiholingvisticii, care au determinat redefinirea şi reevaluarea noŃiunii de context. Reintegrarea limbii în cadrul sociocultural şi psihologic în care este produsă şi interpretată a pus în evidenŃă existenŃa unor sensuri „contextuale", recunoscute ca atare de receptorii enunŃurilor. în funcŃie de datele

situaŃiei de comunicare în care este emis, un enunŃ poate exprima mai mult decît sensurile literale însumate ale componentelor sale (enunŃul E cam întuneric aici poate constitui, în anumite condiŃii, o sugestie şi deci, indirect, o rugăminte de a aprinde lumina) şi, prin aceasta, capacitatea sa de semnificare se diversifică situaŃional (enunŃul Am să vin mline poate constitui o afirmaŃie, o promisiune sau o ameninŃare, în funcŃie de condiŃiile în care este rostit). Nici una dintre gramaticile curente nu poate capta, prin sistemul său specific de reguli, aspecte ale comunicării de tipul exprimărilor aluzive, politicoase, ironice sau retorice. /Pragmatica este domeniul complementar semanticii, al cărui obiect îl constituie contribuŃia contextului la procesul de semnificare prin limbaj (Leech, 1983, p. 8), ceea ce St. Levinson a numit, printr-o formulă deosebit de sugestivă, „meaning minus semantics" (Levinson, 1983, p. 31), deci acele sensuri ale enunŃurilor care depăşesc cadrul explicativ oferit de regulile semanticeăe rifieînd tradiŃiile funcŃi Valorificînd tradiŃiile funcŃionaliste de analiză a limbii şi, în acelaşi timp, situîndu-se, conceptual şi metodologic, în aria integratoare a semioticii, pragmatica îşi defineşte identitatea prin cîteva elemente-/ (lăDistingerea consecventă a procesului emiterii de acela al receptării enunŃurilor, rezultat al considerării limbii prin prisma funcŃiei sale primordiale, comunicarea/o asemenea distincŃie este inoperantă din punctul de vedere al sistemului lingvistic, deci din perspectiva gramaticii. Utilizarea limbii implică, pentru emiŃător (E) şi receptor tR), soluŃionarea unor probleme diferite. E îşi pune probleme de planificare lingvistică: dintre mai multe formulări echiproba-bile, care este cea mai potrivită în raport cu condiŃiile concrete de comunicare şi cu propriile sale intenŃii? Demersul său este de tip pre-d ic tiv: E trebuie să prevadă reacŃiile partenerului faŃă de fiecare dintre formulările posibile. Problemele R privesc interpretarea enunŃurilor, deci înŃelegerea semnificaŃiilor şi, implicit, sesizarea intenŃiilor colocutorului. Demersul R este de tip euristic: el trebuie să opteze pentru acea ipoteză interpretativă pentru care nu dispune de contra-probe (Leech, 1983, p. 36-41). / J$L) Rolul esenŃial atribuit c o ntextului în procesul comunicării/ DefiniŃia pragmatică a noŃiunii de context include, alături de factorii lingvistici care condiŃionează codajui şi decodajul, factorii extralingvistici. Atît selecŃia materialului verbal (şi neverbal) pe care o operează E unui enunŃ, cit şi valoarea pe.care o atribuie R enunŃului respectiv sînt strict dependente nu numai de semnificaŃia unităŃilor lexicale care îl compun, ci, într-o măsură foarte importantă, de întregul ansamblu de enunŃuri (text) în care se înscrie — deci chiar conceptul de context lingvistic desemnează în pragmatică o realitate mai cuprinzătoare—, precum şi de datele situaŃiei de comunicare (identitatea interlocutorilor, relaŃia dintre aceştia, locul şi momentul în care se produce schimbul verbal), fondul de informaŃii comun şi specific partenerilor, intenŃiile acestora (Levinson, 1983, p. X, 5). (ăăConsiderarea folosirii limbii drept formă de bază a comportamentului social, caracterizată prin intenŃionalitate (cf. teoria actelor verbale) şi raŃionalitat e 62f. teoriile despre strategiile conversaŃionale, jocurile dialogice etc).Comunicarea verbală pune în funcŃiune nu numai filtrul gramaticalităŃii— al cărui mod de acŃiune a constituit obiectul permanent al preocupărilor lingviştilor —, ci şi filtrul reuşitei şi al e f i c i e n Ń e i./ăExistă deci enunŃuri corecte sau incorecte sub aspect gramatical, dar enunŃurile corecte pot fi reuşite sau nereuşite, după cum formularea aleasă de E permite sau nu R să sesizeze intenŃiile cu care au fost rostită iar enunŃurile reuşite, la rindul lor, pot fi eficiente sau ineficiente, după cum au sau nu asupra R efectul dorit de E, modifieîndu-i în mod corespunzător comportarea, ideile sau sentimentele. în măsura în care orice act de enunŃare este conceput ca orientat spre un anumit scop, deci se porneşte de la premisa că E foloseşte limba pentru a produce un anumit e f e c t asupra R, abordarea pragmatică a limbii este, în esenŃă, o abordare de tip retoric (Leech, 1983, p. 15). Gramaticalitatea este independentă de situaŃia de comunicare, dar reuşita şi eficienŃa enunŃurilor sînt în strînsă dependenŃă de acŃiunea unor factori sociali sau psihologici. Se poate vorbi deci nu numai despre o competenŃă lingvistică, în sens chomskian, exprimabilă prin reguli gramaticale, ci şi despre o competenŃă pragmatică, a uzului. „Există reguli ale uzului — afirma Dell Hymes — fără de care regulile gramaticii ar fi inutile" (Hymes, 1972, p. 278). FaŃă de relativa uniformitate a competenŃei lingvistice a adulŃilor, competenŃa pragmatică se caracterizează printr-o largă diversitate, achiziŃia acesteia putînd continua mult după vîrsta mijlocie (Green, Morgan, 1981, p. 178). CompetenŃa pragmatică include o latură comunicativă, referitoare la întregul ansamblu al principiilor şi convenŃiilor care guvernează comunicarea într-o anumită comunitate lingvistică, valabile prin urmare pentru toŃi membrii comunităŃii considerate, şi o latură socială, referitoare la capacitatea de folosire strategică a competenŃei comunicative pentru realizarea scopurilor propuse, variabilă în funcŃie de diversele subgrupuri ale unei comunităŃi. în orice comunitate lingvistică, deşi toŃi vorbitorii cunosc convenŃiile privind structurarea anumitor evenimente comunicative (de exemplu, convorbirile

1978 p. p. opŃiunea pentru un anumit codaj reprezintă mijlocul principal de dirijare a decodajului. p. sau factorii care condiŃionează alegerea formelor politeŃii. Faptul că aceste rezultate sînt favorabile unuia sau altuia dintre parteneri. ca text dialogic scris. putem proceda deci prin raportare la trăsăturile textelor dialogice ilustrînd conversaŃia curentă directă. determinată de intenŃiile comunicative ale E şi recunoscută ca atare de Răffio r Ń a i 1 o c uŃionară desemnează felul în care este „luat'e un enunŃ de către participanŃii la schimbul verbal: drept aserŃiune. în jurul căruia gravitează fără excepŃie aspectele de bază ale organizării pragmatice: actele verbale. în timpul'e — locutio) asociază conŃinutului propoziŃional al enunŃurilor o forŃă convenŃională specifică. Alegerea strategiei adecvate într-o anumită situaŃie de comunicare presupune atît o perspectivă clară asupra obiectivelor conversaŃionale urmărite. menajîndu-i însă susceptibilităŃile şi creîndu-i impresia că îi lasă posibilitatea de alegere a soluŃiei interpretative care îi convine (Edmondson. A spune ceva nu implică numai performarea unui act de către un vorbitor individual (E). supra. Folosirea limbii apare astfel. Searle. actele locuŃionare (cf. p. Propunînd o tipologie a textelor. în funcŃie de gradul. 2. de natură anticipativă: E trebuie să prevadă reacŃiile partenerului şi să-i dejoace rezistenŃa probabilă. semnul eşecului unui act fiind identificarea incorectă a forŃei ilocuŃionare a enunŃului considerat. 1965. filtrul care funcŃionează este cel al gramaticautăŃii (v. Fillmore distinge. p. ci şi „orientarea" reacŃiei interlocutorului. tipul monologic. pentru a identifica şi examina caracteristicile textului narativ. că sînt „negociabile" reflectă caracterul interacŃional al limbii. inclusiv a modului său de manifestare în cursul schimbului verbal şi a capacităŃii sale de a raŃiona şi de a interpreta enunŃurile în curs (Green. 1981. ordin. 1981. implicit. Efectele produse asupra R de rostirea unor enunŃuri cu o anumită forŃă ilocuŃionară definesc a c t e 1 e p e . în a cărui structură poate fi identificată o componentă locuŃionară. d i a 1 o g i c şi impersonal. în care doi sau mai mulŃi participanŃi îşi asumă alternativ. ordinelor etc. ca un mod de a c Ń iune şi de interacŃiu n e umană. 23—30yHa acte de emitere a unor enunŃuri cu o anumită structură fonetica. Ch. gramaticală şi semantică. locutio „vorbire") sînt independente de contextul comunicativ şi. CONCEPTE DE BAZĂ ALE PRAGMATICII l/Trototipul utilizării limbii este conversaŃi a. 180). (a) în funcŃie de modelul de construcŃie.telefonice) sau mijloacele convenŃionalizate de exprimare a promisiunilor. In aceste condiŃii. formele deixisuhii (Levinson. cel reprezentat de convorbirea telefonică şi cel reprezentat de comunicarea scrisă. iar ultimul — adăugăm noi—. Faptul este posibil pentru că unul şi acelaşi conŃinut propoziŃional poate fi asociat cu forŃe ilocuŃionare diferenŃiate sitnaŃional (vezi enunŃul Am să vin mîine. fiecare enunŃ rostit în cadrul unei conversaŃii constituie un act verbal. 1983. care poate conta drept simplă afirmaŃie. poate conduce la detectarea sursei efectelor de accelerare sau de frînare a relaŃiilor sociale pe care le are interacŃiunea prin limbaj (Brown. 248-249. lat. tipul familiar predominant de discuŃie. şi (b) în funcŃie de relaŃia dintre ocazia producerii şi a interpretării textului. o schiŃă a structurii şi a modului de producere şi funcŃionare a ultimei categorii de texte ne apare ca necesară. 94—102. în realitate. promisiune. rolul de E/acest rol nu este deci pre-alocat) şi care nu presupune un cadru instituŃional de desfăşurare (Levinson. Principiul „clasic" al adaptării la partener îşi păstrează pe deplin valabilitatea. p. citat anterior. un caz particular al aceluiaşi tip (caracterizat prin faptul că E şi R sînt indefiniŃi). cap. Morgan. tipul reprezentat de conversaŃia curentă d irectă. rugăminte. \)yk c t e 1 e ilocuŃionare (cf. în care o soluŃie conversaŃională este raŃională. 1981. Analiza utilizării strategice a limbii poate explica remarcabila varietate a tipurilor de schimburi verbale şi a formelor de realizare a acestora şi. 236. 152—154). există diferenŃe între subgrupurile componente în ceea ce priveşte abilitatea conversaŃională. p. p. de situaŃia de comunicareăLa nivel locuŃionar. în mod liber. 7 — 8). face-to-face — (Fil-lmore. Levinson. 152). evidenŃiate de rezultatele la care conduc schimburile verbale în raport cu interesele participanŃilor. Componenta 10 11 interacŃională a comunicării verbale conferă oricărui act concret de enunŃare un caracter strategic. uz nuclear. I. drept promisiune sau ameninŃare). ca urmare a unui codaj inadecvat. cît şi o bună cunoaştere a interlocutorului. implicaturile. 1970. lat. una ilocuŃionară şi una perlocuŃionară(vezi Austin. Toate celelalte uzuri ale limbii sînt derivate din acela reprezentat de conversaŃia curentă directă — engl. presupoziŃiile. p. 284). scuzelor. în acelaşi timp. in „în. 284). primul constituind un subtip al celui de al doilea (caracterizat prin identitatea dintre E şi R). ultimele două fiind derivate din primul (Fillmore. 1981. scuză etpf Filtrul specific nivelului ilocuŃionar este cel al reuşitei. 1983. rugăminŃilor. 2Dă avem în vedere aspectul acŃionai al utilizării limbii. 287).

a sfătui. a provoca etc. Din această categorie fac parte verbe ca: a afirma. a insulta. 1965. 143-158. de exemplu. Imperativul însă. 1977. delimitate în raport cu anumite criterii. implică nu numai desemnarea unui anumit act. mai ales 34—39). unele acte ilocuŃionare sînt performate indirect. precis. anumite adverbe ca sigur. a flata etc. în condiŃiile în care aspectul locuŃionar constituie prin excelenŃă obiectul de studiu al gramaticii. nespecifici (polifuncŃionali). în afara performativelor explicite. sfaturi (între aba-l mai întîi dacă are cartea!). exprimarea refuzului printr-un enunŃ declarativ. este un procedeu ad-hoc. a solicita. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a ordona. a presupune. Un enunŃ declarativ poate servi nu la exprimarea — ca de obicei — a unei aserŃiuni. a amuza. promisiunea nu are un astfel de rezultat. în esenŃă. determinată de o proprietate sau acŃiune a E sau a R. a felicita. PoŃi să-mi dai şi mie cartea?. 100-104). Multe solicitări. Natura interacŃională a comunicării explică faptul că. De remarcat însă că nu orice act ilocuŃionar are consecinŃe perlociiŃionare directe: dacă cererea orientează într-un sens precis reacŃia R. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a afirma. Nu doresc salată etc). (2) acte directive: acte exprimînd încercarea E de a-1 determina pe R să facă o anumită acŃiune (ele sînt deci orientate spre R). în schimb. a sfătui. fiecare dintre soluŃiile de clasificare propuse determinînd o serie de obiecŃii. Ele pot fi însă desemnate prin verbe ca: a convinge. forma negativă a verbului pentru refuz (Nu merg la teatru. efectele perlocuŃionare nu au indici expliciŃi în structura enunŃurilor. în anumite situaŃii. De o utilizare mai largă se bucură totuşi varianta lui J. (3) acte comisive: acte exprimînd angajarea E de a efectua o anumită acŃiune (ele sînt deci orientate spre E). negreşit pentru promisiuni (Vin sigur miine să te văd). a se scuza. diateza activă. într-o anumită situaŃie de comunicare. p. a ordona. p. prin modificarea formei de exprimare a intenŃiei comunicative. a insista etc. Searle (Searle. a invita. dacă diversele forŃe ilocuŃionare au mărci formale proprii. iar cel perlocuŃionar este exterior enunŃului propriu-zis. sînt formulate ca întrebări. ForŃa ilocuŃionară a enunŃurilor este neambiguu exprimată prin aşa-numitele verbe performative. acŃiunea şi interacŃiunea verbală nu pot fi separate. de exemplu. llocuŃiile şi perlocuŃiile sînt dependente de contextul comunicativ. 14 lipsit de orice fel de marcă negativă. forma interogativă este un procedeu consacrat de uz pentru formularea unor solicitări. folosindu-se indicatori ai altor acte (vezi Davidson. ci şi realizarea acestuia (vezi Austin. Exprimarea directă a intenŃiilor E poate avea uneori consecinŃe nefavorabile asupra relaŃiilor dintre interlocutori. 61 — 68). Nu există încă un consens general în această privinŃă. verbe a căror folosire la indicativ prezent. conform căreia actele ilocuŃionare se pot grupa în 5 clase de bază: (1) acte reprezentative: acte exprimînd angajarea E faŃă de adevărul propoziŃiei asertate. exprimarea indirectă sau atenuată a intenŃiilor comunicative se realizează cu mijloace convenŃionalizate: în limbi foarte diferite. practic. 12 13 Dar.rlocuŃionare (cf. p. a cere. Lakoff. urări (FiŃi bine veniŃi!). rezultat al abilităŃii individuale a E. ci la exprimarea unui refuz (Cred că miine o să plouă. 1975. poate fi utilizat şi pentru a exprima invitaŃii (TreceŃi miine pe la noi!). . enunŃ formulat ca răspuns la întrebarea Mergem miine la plimbare?). a invita. Actele indirecte oferă posibilitatea de a atenua efectul unui enunŃ. 1977. TsjoŃiunea de act ilocuŃionar nu poate deveni operantă dacă nu se încearcă reducerea marii diversităŃi a actelor posibile la un număr finit de clase. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a promite. p. invective (Du . Filtrul care funcŃionează la nivel perlocuŃionar este cel al eficienŃei. a linişti. prin intermediul" — locutio). a felicita etc. a promite. Este evident că introducerea conceptului de act perlocuŃionar reflectă faptul că. per „prin. ci presupun mecanisme exterioare planului verbal. D ă-mi cartea!). teoria actelor verbale este astăzi. există şi alŃi indici. persoana I sg. a sugera. a porunci. ai forŃei ilocuŃionare cu o eficienŃă mai redusă: modul imperativ al verbului şi intonaŃia imperativă pentru ordine (Vino aici!.t e naibii!) etc. a se angaja (să) etc. 27 — 45. Vrei să-mi arăŃi fotografiile?). a ruga. teoria actelor ilocuŃionare. a consola. (4) acte expresive: acte exprimînd o anumită stare psihologică. apare ca firească folosirea din ce în ce mai largă a denumirii „act verbal" pentru a desemna exclusiv actele ilocuŃionare. în primul caz menŃionat pentru exemplificare. actele eficiente fiind caracterizate prin coincidenŃa efectului real cu acela scontat de E. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a mulŃumi. lat. avînd adesea un verb modal înaintea celui care desemnează acŃiunea solicitată (îmi dai şi mie cartea?.

iajure ă. ne putem exprima propriile sentimente şi atitudini (actele expresive) şi putem realiza schimbări prin anumite enunŃuri (declaraŃiile) (Searle. Cu cuvintele putem spune celorlalŃi cum sînt lucrurile (actele reprezentative). a concedia etc încercînd să dea un răspuns la întrebarea lui J. limitate. inclusiv utilizarea concretă a limbii: principiul cooperativ. şi principiul politeŃii. ne putem angaja noi înşine să facem anumite lucruri (actele comisive).i e a \ l l reclamă furnizarea de către colocutori a tuturor i n f o r m a Ńiilor Tie ce s a re în raport cu obiectivul conversaŃional şi cu stadiul discuŃiei. Respectarea principiului cooperativ presupune emiterea de către fiecare colo-cutor. formulate intervenŃiile în cadrul unui schimb verbal. nu orice mişcare conversaŃională este acceptabilă. în realitate. CorelaŃia dintre aceste principii reflectă corelaŃia specifică dintre obiectivele ilocuŃionare şi cele sociale ale comunicării. Austin: „ce putem face cu cuvintele ?". interlocutorii dispunînd de o mare libertate în alegerea şi alternarea subiectelor de discuŃie — cu totul excepŃional fixate de la început. în ultima vreme. p. _. (b2) colocutorii nu trebuie să susŃină lucruri pentru care nu dispun de dovezi adecvate. Grice (vezi Grice. în momentul consideraiăCu toate că. de cele mai multe ori conturate pe parcurs — . p. dezarmîncîu-i pe participanŃi. a deplînge etc. reclamind claritatea. (b) maxi ni a călită ti i cere ca interlocutorii Să spună numai ceea ce cred că este adevărat. viăfăşurare a unor schimburi coop/erative: /e (a) neaxima c a n t. 1975). . direcŃia schimburilor verbale este destul de lax definită. 44—45). 1978). forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin verbe ca: a declara. P. 1977. (5) declaraŃii: acte prin intermediul cărora se realizează o anumită stare de fapt şi a căror performare reclamă un anumit cadru instituŃional. Aşa cum observa St. a numi. P. maximele subsumate principiului cooperativ par a descrie mai degrabă „un paradis al filozofului" (deci o situaŃie ideală) decît o realitate curentă (Levinson. «y Recunoaşterea de către R a sensurilor pe care E le atribuie enunŃurilor în diverse situaŃii de comunicare — sensuri care adesea sînt foarte îndepărtate de cele literale — dovedeşte existenŃa unui sistem de principii care guvernează interacŃiunea verbalăăeşi. iar complementaritatea lor permite explicarea satisfăcătoare a esenŃei mecanismului oricărei activităŃi care se întemeiază pe colaborare. Aceasta implică respectarea a două submaxime: (ax) contribuŃia fiecărui participant la schimbul verbal trebuie să furnizeze întreaga cantitate de informaŃii necesară. uv. manifestată prin: __ evitarea obscurităŃii expresiei — evitarea ambiguităŃii — evitarea prolixităŃii . (c) maxima re. ieCriu mijloacele raŃionaăde du. în cazul conversaŃiei curente. descriu mijloacele raŃionau. Brown şi St. două rămîn 15 fundamentale. Searle este de părere că posibilităŃile noastre sînt. ol-„e.1/P rincipiul cooperativ asigură coerenŃa şi continuitatea discursivă. Grice însă ne previne asupra înŃelegerii tale quale a maximelor formulate. în fiecare moment al discuŃiei.ă ru in ci . (t\) mavimn m fl p i p r p i Se referă la modul în care trebuie.— structurarea logică a enunŃurilor. Levinson (vezi Brown. prezentat în detaliu de P.-. ionVersătfonal. "Este evident însă că respectarea întocmai e acestor maxime ar face conversaŃia extrem de plictisitoare. 102). formulat de H. (a2) contribuŃia fiecărui participant la schimbul verbal nu trebuie să furnizeze mai multă informaŃie decît este necesar. întrucît presupune formularea intervenŃiilor fiecărui participant la un schimb verbal în concordanŃă cu obiectivul sau direcŃia acceptate prin consens ale activităŃii comunicative respective. Levinson.v e ee. J. Aceasta implică respectarea a două submaxime: (h)) colocutorii nu trebuie să afirme lucruri pe care le consideră false. le y a n Ń e i cere ca interlocutorii să nu facă decît afirmaŃii legate strict de subiectul discutat. putem încerca să-i determinăm pe alŃii să facă anumite lucruri (actele directive). există tendinŃa de a se spori numărul acestor principii.l7\ sub forma a patru maxim/ care /Principiul se coneielw:ea /asJ» . 1ă83. Levinson.a se scuza. exclusiv a replicilor adecvate conversaŃional. 3. H.

PresupoziŃiile sînt deducŃii pragmatice al căror mecanism de funcŃionare este diferit de cel al implicaturilor conversaŃionale. furnizează întreaga cantitate de date de care dispune în momentul respectiv. mai slabă decît aceea a calităŃii: neavînd ceas. Se poate spune că Ba implicat conversaŃional faptul că este ora 8. prezenŃa verbului a înceta determină deducŃia: »„Pînă acum a plouat". în mod deliberat. Se poate observa că presupoziŃiile sînt declanşate de anumite elemente lexicale. 109— 113). la un nivel mai profund. p. — C-da 1354 1T cu precizarea că această maximă se dovedeşte. ca şi în cazul impli-caturilor standard. cît în acela de receptare.ar fi invitat. există un tip de implicaturi bazat pe abuz: E încalcă flagrant. cum ar fi tautologia (Legea e lege). sau interogaŃia retorică (E posibil aşa ceva?). una dintre maxime (sau mai multe). Este clar că deducŃia pragmatică făcută de A nu s-a întemeiat pe nici un element din structura lingvistică a enunŃului lui B. răspunsul fiind cunoscut). în cazul de faŃă. maxima relevanŃei a fost respectata de B. replica Im B nu constituie un răspuns la întrebare. locutorul dînd impresia ca încalcă maxima cantităŃii şi a relevanŃei. 1983. de la recunoaşterea faptului că E se supune cerinŃelor principiului cooperativ (pentru acest mod de a concepe figurile de stil. Acest ultim tip este reprezentat de figurile de stil. iar a condiŃionalului din regentă — deducŃia »„Nu m-am dus". 18 e preiurările concrete în care este rostit acest enunŃ în cadrul unui 1 himb verbal permiŃînd alegerea . » „Ion i-a dat alt obiect" » „Ion i-a dat mai multe cărŃi" » „Ion i-a dat altcuiva o carte".insistînd asupra importanŃei lor nu atît în procesul de emitere. care. de posibilitatea ca unul şi acelaşi enunŃ să declanşeze presupoziŃii diferite.aş f i dus. ci sînt legate de contextul comunicativ în care este emis enunŃul. Orice abatere declanşează deducŃii ale I}. vezi Levinson. cum ar fi metafora (Are o voinŃă de fier) sau ironia (Ce băiat isteŃ eşti !) bazate pe încălcarea evidentă a maximei calităŃii. construind enunŃuri a căror structură 'să se conformeze întru totul acestora. care au funcŃia unor mărci specifice (vezi lista principalilor declanşatori de presupoziŃii în Levinson. EsenŃial nu este faptul că Ńr ar adera necondiŃionat la cerinŃele menŃionate. B evită forma directă de răspuns şi. între altele. considerînd ca o axiomă atitudinea cooperativă a partenerului. Există două tipuri de deducŃii pragmatice: (a) unele nu sînt propriu-zis dependente de structura lingvistică a unui enunŃ. pentru a nu da o informaŃie greşită (deci pentru a respecta maxima calităŃii).. Acelaşi lucru se poate spune şi despre maxima cantităŃii. m . încearcă să găsească o cale logică de a integra tot ceea ce înregistrează în universul discursiv conturat de replicile precedente. după cum într-un enunŃ ca: Dacă m . (B nu are ceas şi nu există nici un ceas în apropiere). într-un enunŃ cum ar fi: Ploaia a încetat. depmzînd totuşi şi de factori contextuali. AdmiŃînd că B respectă totuşi principiul cooperativ (deci că vrea să furnizeze informaŃia solicitata. p. bazată pe încălcarea maximei calităŃii (întrebarea apare ca nesinceră. Aparent. EnunŃul Ion nu i-a dat o carte lui Gheorghe poate determina următoarele deducŃii:» „Ion i-a arătat o carte". 181—185). nu numai de cele semantice. Faptul că presupoziŃiile depind totuşi şi de anumiŃi factori ai contextului comunicativ este evidenŃiat. prezenŃa condiŃionalei ireale determină deducŃia »„Nu m-a invitat". ci faptul că R interpretează întotdeauna enunŃurile colocutorilor drept conformîndu-se maximelor la un anumit nivel. în fond. şi va face deducŃia simplă că este aproximativ 8 Aceasta înseamnă că. Alături de tipul de implicaturi conversaŃionale pe care l-am ilustrat prin exemplul comentat (implicaturi standard). F F Să imaginăm următorul fragment de conversaŃie: A: CU o fi ceasul? B: Văd că se închide farmacia. (b) altele sînt mai direct legate de structura lingvistică a unui enunŃ. B nu poate indica ora exactă. A va încerca să găsească firul logic cară leagă răspunsul primit de întrebarea pe care a pus-o şi să refacă astfel coerenŃa discursului A va amplifica cele spuse de B utilizînd una dintre informaŃiile aparŃinînd tondulm posedat în comun cu colocutorul său: farmacia se închide la ora 8 seara. ele au în vedere presupunerea esenŃială a naturii cooperative a interacŃiunii verbale şi au fost numite de Grice i m p 1 i c a t u r i conversaŃionale. Interpretarea lor porneşte. ele au un rol important în delimitarea universului conversaŃional şi poartă numele de presupoziŃii. ci pe un aspect apar-Ńinînd contextului comunicativ. 1983. morfologice sau sintactice din structura unui enunŃ. ci şi de cele de construcŃie. bazată pe încălcarea maximei cantităŃii. „i-a vorbit despre ea" etc.

constituie o sursa pro-babUă de conflict. de exemplu Ui nTrsoane i se face rău şi vrem să o ajutăm. poate fi „modulat" . 1978. o componentă esenŃială a comportamentului comunicativ. apelul la subiectele „eterne".atenuat sau amplificat . _ NaturT alegerii strategice _ derivînd din atitudinea adoptata faŃa de interlocutor .) se încheagă pe măsură ce. prezenŃa unor acŃiuni redresive pinii ci te ă cazul politeŃii negative şi implicite în cazul nnlit/tii nozitive. singurele susceptibile de a deveni obiect de controversă. Cooperarea verbală între indivizi nu este posibilă decît dacă se respectă principiul politeŃii. refuzînd baza de discuŃie propusă. O asemenea ftrateSe este'justificată dacă. Abilitatea conversaŃională a unui individ este reflectată şi de modul de introducere a presupoziŃiilor. p. p. şi o p o 1 i t e Ń e n rSvî integrativă. de a avea acordul acestora în privinła anumitor idei. care frîuează relaŃiile sociale. Ca bază de discuŃie acceptată prin consens.în terminologia iu Eroine Goffmen) să nu sufere prejudicii. 10). IntuiŃia acestei situaŃii de fapt îl poate determina pe locutor să-eşi disimuleze în presupoziŃii punctul de vedere asupra problemelor discutate. exprimate (aspiraŃie rare defineşte aşa-numita posilite-face). se acumulează o cantitate suficientă de presupoziŃii.variantei de interpretare adecvate. He resnectare™ reciprocă de către colocutori a dorinŃei fireşti de inde-nendentă în aăiune (dorinŃă care defineşte aşa-numita negative face a ndivizilor) ei. prin aceasta. Progresul conversaŃiei se realizează la nivelul elementelor asertate. prhtr-un enunŃ al cărui ton imperativ nu va fi atenuat nici prin prefaŃarea printr-o propoziŃie condiŃionala: Daca sMdi bun. dînd în felul acesta schimbului verbal orientarea dorită (vezi Todorov.2). inabilitatea conversaŃională reprezintă surse importante ale deteriorării raporturilor interumane/ Desfăşurarea normală a schimburilor verbale prin menŃinerea unor relaŃii de bunăvoinŃă între participanŃi şi a unei stări de echilibru social este reglementată de acŃiunea principiului politeŃii/ Conceptul pragmatic de politeŃe are o semnificaŃie mai larga şi mai profundă decît aceea care i se atribuie în mod curent (pentru întreaga prezentare teoretică. pe lîngă exprimarea neambigua intenŃiei coniunicative a E. şi situaŃii în care absenŃa acŃiunii redresive este JnilS fâră ăă intervină o încălcare a principiului politeŃii. 1970. din această perspectivă. impersonale (vezi infra. Acestea definesc universul conversaŃiei. 3. fmentinerii distanŃelor.) sau dacă „prejudiciul" adus este practic nu ca dlTxemDlu n cazul solicitărilor curente de tipul .permite distincŃia între o politeŃe negativă. ne nrimul Dla)i trec urgenŃa şi eficienŃa comunicării (dacă. 91). concepŃii. un adaos opŃional al comunicării. vezi Brown. asigurîndu-i unitatea şi coerenŃa. p. Un element prezentat de E drept presupoziŃie trebuie să fie recunoscut ca atare de R. Departe de a fi considerată drept un aspect de suprafaŃă. respingerea unei anumite teme de discuŃie. care accelerează aceste relaŃii. Ştiu că aveŃi altceva de făcă etc. 60 — 289). Ffpptnl 'intrinsec al unei anumite intenŃii comunicative asupra unei anumite reiaŃie sociale (de exemplu. Cadrul oricărui dialog este definit de un nucleu de presupoziŃii c o-m u n participanŃilor. sub 3. în cadrul schimbului verbal considerat. într-o sală de aşteptare etc.prin alegerea strategica a nnn'r forme ă? expresie lingvistică. Dacă puteŃi. refuzul presupoziŃiilor introduse de partener şi. pe baza unui şir de întrebări şi răspunsuri. motivat numai prin „bună creştere" sau „civilitate". Inter2e 19 2 ar-Hiinăa nriii limbaj trebuie să decurgă astfel încît imaginea publica ' eului indiviclual al fiecărui participant (face . pe de altă parte. aici prin apelul la formule de tipul vă rn« sau la foimule de scuză: Mă scuzaŃi că vă deranjez. Introducerea unei presupoziŃii are ca rezultat delimitarea ansamblului enunŃurilor care îl pot continua si al enunŃurilor care sînt excluse (Ducrot. vom exprima direct solicitarea (AduceŃi) apă!. încălcarea lui blocînd canalele de comunicare. Comunicarea între două (sau mai multe) persoane aflate întîmplător împreună pentru mai mult timp (în tren. De aici cantonarea colocutorilor în aşa-numita conversaŃie fatică. preferinŃe etc. de menŃinere în stare de funcŃionare a canalului de comunicare. Pentru ambele Hnnri formularea enunŃurilor presupune. politeŃea reprezintă. 1972.2/ Comunicarea verbală este o formă importantă de manifestare a relaŃiilor sociale/ O atitudine necooperativă. Este vorba. pe de o parte. Dificultatea stabilirii dialogului între persoane necunoscute este legată tocmai de absenŃa fondului comun de presupoziŃii. presupoziŃiile nu pot fi contestate. după cum exprimarea mulŃumirilor pentru un act Wprinr al R facilitează adesea stabilirea unor raporturi amicale). Levinson. PoliteŃea negativă constituie nucleul comportam deferente pe cînd politeŃea pozitivă constituie nucleul comportam Ft&ădeJgr. altfel R poate deveni necooperativ. de respectarea aspiraŃiei fiecăruia 'd bucur? de aprecierea celorlalŃi. afectarea libertăŃii de acŃiune a Rnăcare o indică formularea unei interdicŃii.

dată fiind multiplicarea interpretă-ilor acceptabile. în fond. prin prefaŃarea enunŃurilor cu elemente care au funcŃia unor scuze: Dacă nu te superi. care pentru dumneavoastră este un leac 6. ~rKnnalităti 5. care sa facă emnificaŃia enunŃului negociabilă. relaŃie simetrică. dor nu pot trece peOe pdrerea dumneavoastră. formularea /nunŃurilor ca si cum E ar contracta o datone faŃa de R sau ca şi cum nu l-ar îndatora pe acesta: 7 1-0 ş ]i r y tor dacă mi-ai spilne adevărul. chiar în condiŃiile nrezeStei unei acŃiuni redresive. 2. reducerea la minimum a presupunerilor privind dorinŃa R de a realiza o anumită acŃiune. exprimarea deferentei prin diminuarea propriei personaj taŃi în contrast cu exagerarea valorii interlocutorului: Nu sin în stare rezolv această probkmă. . implicînd trecerea E într-un plan secund. exprimarea directă a intenŃiilor comunicaŃi p nnate afecta individualitatea destinatarului. Aprecierea măsurii în care un act verbal afectează eul interlocutorului se realizează în funcŃie de trei variabile sociologice: (a) distanŃa socială dintre colocutori. de informaŃie. Ar fi. 8.cn. .!: S« J e d e m ce p ti < e m face. . dar şi sub forma discrepanŃei între imaginea individuală dorită şi cea rezultată din performarea actului.tPQt„ interesul . folosit m locul indicativului). reducerea gradului de interferenŃă prin apelul la elementeăsa construcŃii restrictive sau la litotă: Vă deranjez numai o secui (sau Na vă deranjez de cit o secunda). Nu este nici un cler ar j ie conduc pină la noua lui locuinŃă. mărime variabilă atît situaŃional..ut foarte dijicu. a raporturilor de cooperare. „ . neplăcerea de a interveni: Mi-e tare 1 / ->{>d în!. Dintre strategiile care definesc politeŃea negativă. . şi să-i ofere E posibilitatea de a retracta cele afirmate. •• ăprQnnnei I 7. referitoare la direcŃia exercitării controlului: dinspre E sau dinspre R. a punctelor comune cu acesta. impersonalizarea enunŃurilor prin citarea folosirii persoaneiJ sau a II a în fumtie de natura actului verbal: Na s e p. capitolul acesta mi s-a pa. dar am aprobi emafoai «« «'9«ă aă exprimînd ezitarea. sau prin folos re termenilor &de adresare. precizările legate de impli-caturile conversaŃionale). <ee do ni £ă JJăJ grabnica a awsfei pro&Zeme (evitarea referim la R). ca mod al irealităŃii. . exprimarea indirectă convenŃională a forŃei ilocuŃionare: Eşti bun să închizi uşa? (în locul formulării imperative închide uşa!).. 21 3.. (c) gradul de interferenŃă implicat de actul respectiv în raport cu dorinŃa de autonomie sau de aprobare a individului. poŃi să-i duci tu Ioanei cartea?. adoptarea uei atitudini pesimiste cu ?nf J posibilitatea R de 3 efectua o anumită acŃiune: Ai P«« dupâ-amiază pe Zac/? (condiŃionalul. (b) puterea.' condiŃii însă. care fac indirectă referirea a ™eg°™™{ Domnule profesor. determinată nu numai în raport cu atribute sociale stabile. te f«e nimic (evitarea referirii la E). .pdin («cr». sub 3. prin apelul »< P în locul singularul". Figurile de stil reprezintă iiijloacele lingvistice convenŃionalizate de exprimare indirectă a intenŃiilor comunicative (vezi şi supra. interferenŃa se manifestă sub forma cheltuielii de timp. cît şi în funcŃie de specificul sociocultural al comunităŃii considerate.. menŃionăm (după Brown şi Levinson): 1. de bază ale Să se compare aceste strategii cu strategiile politeŃii pozitive: » . Dacă pentru politeŃea negativă sînt specifice mecanisme de atenuare a prejudiciului. în acest caz utilizarea unor modalităŃi de expresie indirecte. în detrimentă acestuia). .IntraŃi!. formularea de scuze direct: Vă rog sa mă »««»!' ™ mi-am permis să eă telefonez sau admiŃînd ca deranjez ■? aveŃi mult de lucru. alegerea unei strategii complicate în cazul unui prejudiciu minim adus R reflectă un comportament comunicativ la fel de nepotrivit ca şi opŃiunea pentru o strategie simplă în cazul prejudicierii importante a individualităŃii R. Principiul politeŃii reclamă. Prin însumarea acestor date se poate determina nivelul optim de politeŃe pentru performarea unui act verbal: complicarea strategiilor politeŃii terbuie să fie direct proporŃională cu rezultatul acestei sume.1. ci şi în raport cu frecvenŃa schimburilor verbale şi cu domeniile în care acestea se manifestă (dacă sînt schimburi cu caracter tranzacŃional sau (şi) cu caracter personal). relaŃie asimetrică. ntru a evita declanşarea unui conflict cu R. în anumit. „ipmpnte sau 4.'. LuaŃi loc! etc! în care'fi'Ptul că destinatarul trebuie să se supună nu este. pentru politeŃea pozitivă este caracteristică sublinierea emfatică a aprobării sau a interesului pentru tot ce se leagă de persoana R.

a replicilor acestuia.asur>ra E E1ăe operează cu scale bipolare: avantaje / dezavantaje. . simpatiei fa a de • Ai o memorie extraordinară. preocupareă de a spori interesul propriei expresie a atenŃiei acordate R şi exigenŃelor acestuia. exprimarea optimismului în privinŃa rezolvării problemelor în discuŃie: S ini s i g u r că ai să mă ajuŃi' 10. (1 ş. dar. gluma. Exprimarea indirectă presupune declanşarea unor implicaturi conversaŃionale (v. (4) . includerea E şi a R în realizarea acŃiunii pe care o exprima enunŃul considerat. 5. să gustăm! (e implicat numai E).in en£ ' es. Jacheta ace a sta Ń i-a r ă mas mic ă. datorită unor trăsături suprasegmentale (intonaŃie frazare) sau nnn-verbn)e (£Ńest rf mimică) prezente în cursul enunŃam. (3) fiind centrate asupra <lorlalti (RP auditori. exagerarea expresiei aprobării. strategiile exprimării indirecte prezintă avantajul posibilităŃii E de a-şi declina responsabilitatea pentru anumite acŃiuni care pot aduce prejudicii R. supra. .1 acord> .spune şi de particularii. 1971. Acest rol îl are. 11. mod de a „pregăti terenul" pentra formularea unor solicitări). adesea prin manipularea presupoziŃiilor. 7. 247). sînt implicaŃi numai R). (5) a a c o rm 'A t-(J a ?TpatieVerimele patru sînt maxime perechi.1. j)rin alternarea vorbirii indirecte cu cea directă. De remarcat că schimbarea de cod metaforică pe care o implică gluma nu este posibilă decît dacă colocutorii împărtăşesc nu numai acelaşi set de norme situaŃionale.. şi anume: (1) jP tăctului.• • rae5 ae r2. înlocuirea lui nu în răspunsuri printr-o construcŃie adversativă. De unde Ńi cump rai sandalele?: .! fondl'lui eh informaŃii posedat în comun de E şi de R şi. sub 3. (4) modestiei. Interpretarea enunŃurilor care conŃin astfel de elemente în sensul dorit de E este posibi23 !?' £C dă°T?arte' da °nt. In cazul dezacordului intre parteneri în privinta lui X. formularea explicită a unor observaŃii care sa eJes£ ntercs şi atenŃia E faŃă de persoana Ti: Ai o rochie noua.'. Forma de manifestare a strategiilor la care ne referim o reprezintă figurile de stil. ca formă de a evita posibila stînjeneală a R. Ca. Folosirea unor astfel de strategii implică emiterea unor enunŃuri care admit cel puŃin doua interpretări. integral sau parŃial. 4. 8. admiraŃiei.£ > laievăraiă maşină. (2) a g e n e-rozitaŃii (3) a aprobări. E momentul să ne aşezăm la masă! (gazda către musafirii pe care urmează să-i servească./ărinci j ! litetii subordonează un număr de maxime. sensul enunŃurilor devine astfel obiect de negociere între parteneri.ă. încălcarea evidentă a uneia dintre maximele conversaŃionale. intervenŃiilor mai ample. E poate avansa presupoziŃii privind dorinŃele sau opiniile R: Nu vrei o cafea?. pe de '... De ce să nu facem o plimbare ?. aprobare / dezaprobare. afirmarea existenŃei unui „teritoriu comun" între colocutori (de obicei. în timp ce maximele (o) ş. a timpurilor trecute cu prezentul etc. de obicei. drept relevînd o calitate a subiectului: stapînire de si energie) eficienŃă. Dacă ai făcut tu prăjiturile.e poate re. Ca şi principiul cooperativ. Ai ales cea mai Duna o. . numai de E: E frumos afară. ci şi aceeaşi concepŃie asupra posibilităŃilor de a le încălca (Fishman. în condiŃiile în care acesta nu este un interlocutor obişnuit pentru E sau în care mişcarea conversaŃională performată este inadecvată. inC{lpacit£ de a lnteleăe lucrurile. E poate susŃine ca a atribuit enunŃului acelaşi sens c£ { R' Ambiguitatea creează un spaŃiu de manevra pentru E.ă cu care este rostit.ia semnificaŃiile în raport cu atitudinea R. apelu\'ia'forme familiare de adresare. p. Vezi.. furnizarea de motive pentru efectuarea unei acŃiuni dorite.1). sau un delect: limitare intelectuala. de tipul da.. 6. poate presupune că R cunoaşte persoanele sau întîmplările despre care vrea să relateze: Ştii ce i s-a intîmplat Măriei. De ce nu mi-ai da-o mie? Spre deosebire de strategiile exprimării neambigue a intenŃiilor comunicative. Nu crezi că e o carte foarte bună?.. ' ° . evitarea exprimării directe a dezacordului prin forme diverse.lta. înaeu&cm m —~~. cei despre care este vorba) iar (2) ş. 9. a carm semnificaŃie este mteIpretata de R în functie de informaŃiile de care d. folosirea ui\or mărci de identitate care subliniază apartenenŃa colo-cutorilor la acelaşi grup: apelul la persoana a Ii-a singular în locul pluralului. căutarea acordului cu R prin abordarea unor subiecte de discuŃie sigure" (conversaŃia fatică) sau prin reluarea. de fapt. (6) operează cu scale uni}ă. deşi aceasta îl priveşte fie numai pe E5 fie numai pe R. ca de exemplu. Apelul la glumă apare astfel drept o dovadă a recunoaşterii apartenenŃei E şi R la acelaşi grup. de exemph. al căror obiect îl constituie relatarea unor întîmplări.

. presupun respectarea cerinŃelor maximei aprobării. p. faŃă de: închide uşa!. în concepŃia lui W. astfel încît să pcr" mită delimitarea secvenŃelor corect şi incorect construite (coerente §i incoerente). Heritage (eds. Astfel. S.. fie validînd mişcările precedente ale acestora drept contribuŃii la discuŃia în curs. evident influenŃată de modelul transformaŃional. de obicei.yă Prima. 80)/ E 1 e m e n t e 1 e structurii interacŃionale sînt ordonate într-o ierarhie 25 în care fiecare unitate de rang superior reprezintă o combinaŃie de unităŃi de rang inferior. distinct sub aspectul bazei teoretice şi al metodologiei: (a) a n a 1 i z a discursului. pentru E> iar maximeie (3) si (4) au în vedere gradul in care enunŃurile E contră o evaluare pozitivă sau negativă celorlalŃi şi.upune identificară unui set de unităŃi de bază ale discursului şi formularea unor rem11e care să exprime relaŃiile posibile între aceste unităŃi. Această ierarhie include. Schegloff. poŃi\să aprinzi lumina?. 1981. G. (c) schimb (exchange) — combinaŃie a unor mişcări performate alternativ de interlocutori. utilizeaă conceptele şi procedeele lingvisticii. (c) unele strategii ale politeŃii pozitive cum ar fi exagerarea interesului şi a siinpatiei faŃă de R. lespectiv. în ordine.-e exprimă solicitări cu verbe modale şi adepterea unei forme interogaŃiă presupun respectarea maximei tactului. al cărei obiect îl constituie. analiza conversaŃiei (b) încearcă să găseasă tipare recurente într-un corpus amplu de înregistrări ale unor conversai" reale şi să sublinieze consecinŃele interacŃionale ale opŃiunii pentfă o anumită alternativă de formulare a enunŃurilor. 4. 1984) sînt interesante pentru bogăŃia observaŃiilor şi a sugestiilor pe care le prilejuieşte aplicarea lor. de exemplu. A-Pomerantz (vezi studiile din volumul Atkinson.) se explică prin respectară maximei acordului. 294). lui însuşi (vezi I eech 1983. 1981) şi cel iniŃiat de H. Petofi sau de T. un text precis delimitaee InfluenŃată de anumite direcŃii de studiu conturate în cadrul soci0"-logiei (etnometodologia). p. 1983.simpatie.)..1. (e) strategiile exprimării indirecte a unor opinii critice sau diferăe de ale partenerilor (vezi preferinŃa pentru răspunsurile care încep flU: Da. ApHnde lumina!. (b) mişcare (move) — combinaŃie de acte. (b) minimalizarea gesturilor proprii de generozitate este o expresie a respectării maximei modestiei (vezi f tul căj la 0 replică prin care se exprimă rdmiraŃia pentru un caclou adus unui prieten. structura discursului vorbi1 este o structură interacŃională în care actele interacŃionale au ca suP" stanŃă acte ilocuŃionare (Edmondson. p. Îmi pare rău de ce am auzit. dar . A/O trecere în revistă a cercetărilor privind structura schimburil0ă verbale conduce spre recunoaşterea a două orientări principale. cie exemplu: ' r (a) prefaŃarea enunŃurilor ca. (f) faptul că. în locul celor care încep cu Nu . Este tipul de analiză practicat de J. în enunŃurile prin care se exprimă compasiunea pentrU R. 284-295). se evită menŃionarea explicită a evenimentului care le declanşea2ă (cf. Edmondson. faŃă de Îmi pare rău că Ńi-a murit frateăe) poate fi motivat de respectarea cerinŃelor maximei simpatiei.: Vrej să încMzi u?a?. A-Van Dijk. 131-139).. următoarele tipuri de unităŃi: (a) act (interacŃional) — unitate minimală. p. (b) strategiile impersonalizării E (vezi supra) sînt legate de respectarea cerinŃelor maximei generozităŃii. Premisa de la caăe se porneşte este aceea că structura conversaŃiei este fundamental diferiă de aceea a frazei. care exclud orice posibilitate de refuz). în primul Hnd> diminuarea expresiei neajunsurilor unei acŃiuni pentru R (cf. O mişcare interacŃională care conŃine un act principal poate fi integrată în structura discursului prin acte opŃionale. abordare de tip inductiv (Vze Levinson. pornind de la premisa' izomorfis" mului frază — structuri transfrastice. fie incluzînd semnale de schimbare a E.Ul dezavantajele unor acŃiuni viitoare pentru ceilalŃi şi. Maximele (1) şi (2) au m vedere avantajele s. întrucît ea reprezintă rezultatul interacŃiunii dinte'e doi (sau mai mulŃi) indivizi ale căror obiective sînt adesea diver<We (Levinson. Şi (b) analiza conversaŃiei. Ea pres. fe Dintre modelele de descriere care ilustrează această orientare m'}~ delul lui Willis Edmondson (Edmondson.. Vezi. care trimit la intervenŃiile interlocutorilor. putem răspunde cu o formulă de tipul: £n „„ f/eflc/. abordare de tip deductiv. (e) confruntare (encounter) — secvenŃă ordonată de faze. N[( e mme hicnl Ń etc). SacP şi dezvoltat prin contribuŃiile lui Em. replica lui B din următorul dialog posibil: . (d) fază (phase) — combinaŃie de schimburi aflate în raporturi de subordonare (faŃă de un schimb de bază) sau de coordonare. Jefferson. 1983. respectiv. care reclamă.

(Satisfacere) Orice schimb se poate încheia numai cu o mişcare de Satisfacere. de exemplu: 27 SiA: AveŃi mine de creion? B: De 0. Vezi. Spre deosebire de unităŃile (a) şi (b). S2 şi S3 nu aduc elemente noi faŃă de Sv schimbul de bază. de exemplu: f A: Ai mai văzut-o pe Ioana? ăi | B: Chiar ieri ne-am întîlnit pe stradă. de exemplu: A: Mai vrei o prăjitură? (Ofertă) B: Nu. Vezi. B: Da. şi una de Satisfacere a ofertei (Satisfij) de către interlocutor. de obicei. dacă A îşi refor mulează oferta (ReProffer). ulterioare (post-exchanges) sau inserate (pre-responding) în interiorul acestuia. ă f A: AŃi pierdui aiîta timp cu mine. Vezi. n u-i aş a?3 \ în care 2 este actul de bază. (Respingere) A: Atunci nu-Ńi mai dau. Este evident că actele 1 şi/sau 3 sînt opŃionale. îŃi trebuia o pauză după atîta muncă! (Satisfacere) (B acceptă idee a că A a muncit mult). Vezi. în altă formă. intern schimbului. Si şi S2 avînd numai funcŃia de a „pregăti terenul". Schimburile inserate în interiorul unui schimb de baza au funcŃia de a clarifica semnificaŃiile primei mişcări componente. interlocutorul poate să opteze nu pentru respingerea directă a mişcării precedente. ă2\ B: Tot ce susŃii în lucrare îŃi aparŃine. ă / A: Fără dumneavoastră nu m-aş fi descurcat.5 sau de 0. ci reiterează. de exemplu: A: Am lucrat toată ziua la articol. schimbul este o unitate închisă. Vezi. | dar trebuie să iii seama şi de părerea ei2 j .o. în vederea formulării unei mişcări de răspuns adecvate. de exemplu (la sfîrşitiil consultaŃiei pe care i-o acordă profesorii unui student pentru lucrarea de diplomă): (A: Vă mulŃumesc foarte mult. 1 \ B: Mi-a făcut plăcere să discutăm. Schimburile preliminare au. (Ofertă) B: Intre o şi 7 ai fost la plimbare! (Contracarare) în acest caz. asemenea schimburi fiind concretizări ale unor strategii ale politeŃii negative. într-o discuŃie poate fi identificat un schimb de bază (principal). schimbul continuă pînă cînd se înregistrează o mişcare de Satisfacere. Schimburile ulterioare validează rezultatul schimbului de bază. funcŃia lor este de intensificare. de exemplu. B: D a1. de exemplu: . Vezi. căruia îi sînt subordonate un număr de schimburi preliminare (pre-exchanges). j A: PoŃi să-i ceri cursul de istoria limbii pentru mine? S3 ( B: Cred că da. Fazele constituite prin coordonare pot fi rezultatul î n 1 ă n Ń u i-r i i unor schimburi (chaining) sau al unor raporturi de reciprocitate (reciprocation). De remarcat că S2 este iniŃiat de interlocutor. de exemplu: A: Maz vrei o prăjitură? (Ofertă) B: Da. Structura sa de bază reuneşte o mişcare de Ofertă (Proffer). rolul de a testa atitudinea interlocutorului faŃă de o anumită temă. cu scopul de a contracara intenŃia E de a obŃine un anumit rezultat al schimbului (Counter). Această mişcare poate fi însă un răspuns la o mişcare de Respingere a ofertei (Contra) şi atunci rezultatul schimbului e negativ (partenerul nu acŃionează în conformitate cu intenŃiile perlocuŃionare ale E. Vezi. cel care le iniŃiază va iniŃia şi schimbul de bază. iar 3 este o invitaŃie adresată lui A de a-şi asuma din nou rolul de E. (Satisfacere) Uneori. 3 l B: Tema era interesantă. Vezi.A: Aş vrea să plec o săptămînă cu Ioana la munte. ci pentru solicitarea unei reformulari a acesteia. se ffi poate vorbi de un rezultat. 1 validează mişcarea conversaŃională a lui A. mişcările care îl compun. S3 este schimbul de bază. (Reformulare) B: Ai dreptate. în continuare: A: După plimbare m-am întors la masa de lucru. t f l 2\[ De remarcat că !S2 este mniai ue micuutuăi. dar acesta este local.7? A: De 0. care produce un rezultat. [ A: O fi terminat de învăŃat? ă2 ( B: Mi-a spus că acum repetă capitolele mai dificile. care iniŃiază schimbul introducînd un subiect.

1983. faptul că. pe de altă parte. sub 3.. de autoprotejare a E. . 81). p. indiferent de numărul participanŃilor la o discuŃie. a E (fumhlings). înŃelegi foarte bine că . elemente de reliefare a problemei în discuŃie (problema este că. 1981.. Unele proceduri conversaŃionale folosite în performarea actelor ilocutionare nu reprezintă nici acte interacŃionale. exprimînd ezitarea. au o funcŃie strategică şi cîteva categorii de mişcări de sprijinire a actului comunicativ (supportive nwves).). de luare de contact. Edmondson subliniază natura anticipaŃi vă a strategiilor comunicative. nici acte ilocutionare.. S3 sînt schimburi pe aceeaşi temă. de A m p 1 i f i c a r e a informaŃiei despre ofertă (Expanding)... etc). pot să-Ńi spun că) sau a poziŃiei E în sine (pe cuvînt. (c) nivelul general. una (sau mai multe) faze realizînd tranzacŃia propriu-zisă (Business) şi una (sau mai multe) faze de încheiere (Vale). o serie de proceduri prin care substanŃa comunicării este transpusă în acte ilocutionare concrete. aşa.. (2) f A: Ca/Ti te cheamă? MJB: Măria. Pomerantz şi alŃii identifică trei niveluri ale organizării conversaŃionale: (a) nivelul local. Confruntarea are. sintactic şi intonaŃio-nal) şi. A: Dar pe cel de limbă contemporană? B: Mai am cîteva capitole de citit. se vorbeşte despre un comportament strategic al E (Edmondson. stai să aduc cafeaua etc). care face predictabilă încheierea lor (prin prezenŃa unor elemente de ordin lexical. S. Pornind de la observarea cîtorva aspecte. adică. care sînt bazate pe piedicŃii asupra reacŃiei interlocutorului. \\ Dar pe tine? ă2 [A: Ioana. în fine etc). 300). 308-309). 1978.. o anumită structurare a replicilor. elemente de flatare a R (ştii ca şi mine că . şi de Dezarmare a R (Desarming) şi.. integrate acestuia: mişcările de M otivare a ofertei E (Grounding). Din această categorie fac parte elementele care marchează intrarea în rol a E. pauzele foarte scurte dintre replicile diverşilor interlocutori. Pe lingă formele strategice e conveni ionalizate de testare a tipului de răspuns pe care l-ar putea obŃine E la un anumit subiect pus în discuŃie (vezi supra. Schegloff. spaŃial sau temporal al discuŃiei. prin cumul de informaŃie. realmente) sau în raport cu R (nu-Ńi face probleme că . Jefferson. conŃinînd una (sau mai multe) faze introductive (Ave). Acest sistem presupune. implicit... indiferent de numărul de E 28 potenŃiali (Levinson. care operează local. 4. (b) nivelul secvenŃelor recurente. schimburi preliminare). care are în vedere numai două replici — cea în curs şi cea imediat următoare. referiri la cadrul concret. Cele două schimburi presupun furnizarea reciprocă de către interlocutori a aceluiaşi tip de informaŃii. Modelul adoptat de Sacks. incluse într-o replică pe o anumită temă: s-a întunecat. cu alte cuvinte etc). fazele introductive şi/sau finale sînt opŃionale. dînd posibilitatea F să reflecteze asupra felului cum îşi va continua intervenŃia (de obicei. p. deadevăr'atelea. Comportamentul conversaŃional concret presupune manipularea structurilor interacŃionale. elementele care introduc glose ale unor termeni sau expresii (vreau să spun. care are în vedere 3—4 sau chiar mai multe replici (aflate întrun anumit tip de relaŃie sub aspectul informaŃiei pe care o vehiculează). A: Şi cu literatura cum stai? y ( B: De-abia am început. în esenŃă. prin clarificarea obiectivelor ilocutionare. elemente care au funcŃia de a umple anumite goluri (aside). guvernînd numai tranziŃia intre doi E: cel care vorbeşte şi următorul. o structură tripartită. fără să existe 0 ordine prestabilită a intervenŃiilor. 1983. p. şi anume: proporŃia redusă a suprapunerilor (5%) în conversaŃia curentă. stai să aprind lumina. gîndeşte-te numai că . De remarcat că mişcările de Amplificare şi de Dezarmare sînt adesea în strînsă legătură cu unele strategii ale politeŃii negative (vezi supra.i» S2. de asemenea. Nu întotdeauna se poate recunoaşte o corespondenŃă de 1:1 între structura interacŃională de adîncime (care reflectă competenŃa comunicativă a individului) şi secvenŃele de acte comunicative actualizate în structura de suprafaŃă (care reflectă competenta socială). constituind o fază unică. autorii modelului menŃionat le interpretează drept argumente în favoarea ideii existenŃei unui sistem implicit de organizare. ci aparŃin unei categorii aparte. care are în vedere întreg ansamblul schimburilor verbale compunînd un anumit tip de conversaŃie (vezi şi Levinson. tatonarea strategică. pe de o parte. 12—15).. Toate aceste categorii de mişcări limitează posibilităŃile de reacŃie ale R.2..2). de obicei. p. Există. făcînd ca oferta E să apară ca justificată şi prevenind neînŃelegerile potenŃiale. nu vezi că . toŃi izbutesc să se manifeste.(1) q J A: łi-ai pregătit examenul de istoria limbii ? B: Pentru el am muncit cel mai mult. bine.. un set de reguli de transferare a rolului de E prin selectarea vorbitorului următor de către E replicii în curs sau prin autoselectare (vezi Schenkein. declanşînd replica acestuia (ei. în acest caz.

2. adresarea către un anumit interlocutor.Un rol important în acest sistem de organizare locală a conversaŃiei îl au aşa-numitele perechi de adiacentă (adjacency pairs): întrebare—răspuns. printr-o întîrziere nedorită într-un moment sau altul al discuŃiei. semnalînd adăugarea unor modulatori. în naraŃiunea „clasică". . toate enunŃurile dintr-un text sînt forme de manifestare ale unui E unic.. satirice a autorului. care implică. înzestrate cu toate atributele „umanităŃii". poate că . p. în asemenea cazuri (cred că . dar este efectuată.) A: Pardon. / (b) natura definitivă a formulărilor. de obicei. etc). mediată şi regizată. de obicei. Desigur că unele dintre trăsăturile textului literar derivă din condiŃia sa de text scris: /(a) univocitatea relaŃiei E — R. nemarcat (preferred j unmarked second). prin natura lor. legată de distribuŃia fixă a celor două roluri. care posedă capacitatea de automultipli31 care .ăPersonajele nu sînt decît în aparenŃă autoare ale replicilor lor. marcat printr-un grad mai ridicat de complexitate structurală (adesea prin apariŃia unor elemente care „prefaŃează" replica). care decurg din condiŃia de mimesis a literaturii sau din cerinŃele anumitor genuri ori specii/Organizarea textului literar suportă deci rigorile a două tipuri de restricŃii: unele determinate de modul specific de manifestare în literatură a funcŃiei referenŃiale a comunicării..„. vezi Todorov. exprimînd intenŃiile acestuia. 392—394). Fiecare dintre replicile din prima parte a unei perechi are un corespondent relevant. compliment — acceptare/refuz etc. am impresia că . inclusiv cu un comportament verbal specific Autorul modelează o lume ficŃională după tiparul celei reale şi imită schimburile verbale curente. de obicei. pe baza reperelor oferite de text. TEXTUL LITERAR DIN PERSPECTIVA PRAGMATICII M Interpretarea pragmatică a textului literar porneşte de la ideea că literatura. Vezi. invitaŃie — acceptare/refuz. discuŃia între prieteni. un comportament strategic. este semnal al unui comportament strategic. „manevrate" de scriitor. salut —salut. Nivelul secvenŃelor recurente include acel tip de schimburi care presupun corectări (explicite sau implicite) ale unor elemente dintr-o replică anterioară. de respectarea cerinŃelor principiului politeŃii. Corectarea poate fi iniŃiată de un interlocutor.în pasajele de relatare.. Levinson remarcă frecvenŃa relativ redusă a corectării de către alŃii (other-repair) a E (Levinson. O competenŃă comunicativă deficitară a personajelor — excluzînd cazul nerelevant al scriitorilor inabili — devine astfel un indiciu clar al atitudinii critice. pentru că. asupra cărora E nu poate reveni (de unde şi atenŃia deosebită acordată modului de codare a intenŃiilor comunicative). schimburi preliminare — pre-exchanges în terminologia lui Edmondson). ofertă — acceptare/refuz. se grefează alte relaŃii.. esenŃială este ipostaza scriitorului creator de personaje. ca act de comunicare. dimpotrivă. cu structuri specifice fiecărui tip de discuŃii (de exemplu.. se individualizează prin modul aparte în care se constituie şi funcŃionează relaŃia emiŃător (E) — receptor (R).) în categoria secvenŃelor recurente sînt incluse şi secvenŃele preliminare (pre-sequences. care verifică oportunitatea abordării unui subiect şi se corelează strîns cu succesiunea de mişcări conversaŃionale care urmează. sub o dublă formă: direct -. Literatura are posibilitatea de a exprima o intenŃionalitate de gradul al doilea. determinat. ele sînt. p. B: Joi? (B iniŃiază corectarea prin reluarea elementului considerat inexact. de fapt. 1972. In . în legătură cu organizarea generală a conversaŃiei. 341). se poate menŃiona prezenŃa unor secŃiuni de iniŃiere (opening sections) şi de încheiere (closiny sections) (vezi şi structura confruntărilor. şi indirect — în pasajele de reprezentare a raporturilor de comunicare dintre personajăe (pentru distincŃia relatare — reprezentare. conversaŃia telefonică. // (c) distanŃa variabilă care-i separă — în spaŃiu şi timp — pe E şi R /ăLiteraritatea se defineşte însă în raport cu o structură particulară a situaŃiei de comunicare. altele dependente de convenŃiile care definesc anumite forme literare. pentru 30 a se evita contrarierea partenerului printr-o grabă prea mare sau. de exemplu: A: L-am văzut joi seara. dar mai ales cea finală reclamă. pe fundalul general al relaŃiei de bază E — R — concretizată ca relaŃie între scriitor şi cititor(i) —. en-counters în terminologia lui Edmondson). 3. discuŃia cu conŃinut tranzacŃional etc). creînd o diversitate de interlocutori şi situaŃii de comunicare ale căror caracteristici trebuie refăcute de cititor prin predicŃii.. care constituie obiectul cercetării de faŃă..1ăTranzacŃia autor — cititor(i) se realizează. în fond. St. 1983. SecŃiunea iniŃială. PrezenŃa unui alt tip de replică (dispreferred / marked second). vineri. caracterizată prin faptul că.. în cazul prozei narative. de cel care a comis eroarea (self-repair). (A se autocorectează.

roman lipsit de o componentă finală a cadrului). manifestarea directă a „vocii" autorului numai în povestireacadru (vezi. iar omniscienŃa devine explicabilă prin caracterul adevărat sau pretins memorialistic al expunerii.. de obicei. Să ne reamintim începutul romanului MoromeŃii al lui Marin Preda (p. 28). se furişase în grajdul cailor. Relatarea capătă astfel valoarea unei confesiuni — reale sau mimate—. iar cele două fete. de exemplu. apoi răspunse foarte binevoitor: [. Tita şi Ilinca. O astfel de modalitate o constituie substituirea relatării la persoana a IlI-a. Autorul poate abandona temporar rolul de narator şi. prin menŃiuni explicite asupra gesturilor şi atitudinilor personajelor. diversificarea perspectivei naraŃiunii nu Ńine de o tehnică a configurării textului. fie că îi împrumută naratorului propria sa identitate (dar nu. oferindui. în care intervenŃiile auctoriale relevă pentru cititor natura strategică specifică a conversaŃiei moromeŃiene. posibilitatea de a-şi verifica predicŃiile asupra forŃei ilocuŃionare şi a semnificaŃiei enunŃurilor atribuite diverselor personaje şi împiedicîndu-1.. prin relatarea la persoana I. Camil Petrescu afirma: „Eu nu pot vorbi onest decît la persoana I" (Camil Petrescu.lumina acestor consideraŃii. cel mai mare dintre copii.. ca şi cînd nu s-ar fi întîmplat nimic. Ultima noapte de dragoste. în romanul Patul lui Procust. de exemplu. 8)... structurile epice bazate pe raporturi de incluziune presupun. dar trecu peste asta"). 7 — 8).]. „Era începutul verii") şi personajele („Familia Moromete se întorsese mai devreme de la cîmp.. timpul („cu cîŃiva ani înaintea celui de al doilea război mondial". Hanii-Ancutei. La Sadoveanu. se întemeiază pe stratagema literară consacrată a scrisorilor găsite într-o mobilă achiziŃionată accidental. apelează la pretinse documente introduse in extenso în text — foarte adesea scrisori schimbate de personaje — sau cedează eroilor săi dreptul de a relata anumite întîmplări ai căror martori sau protagonişti au fost.. „Autorul nu pretinde decît că ştie atît cît ştie orice om care trăieşte în societate" (ibidem. autorul adoptînd postura de simplu editor. 1971. ci este programatică. care presupune situarea autorului pe poziŃia unui narator lipsit de „stare civilă". La fel făcuse şi al doilea fiu. precum şi un contrei 32 total asupra psihologiei.]. prin aceasta. cele mai multe schiŃe ale lui I. 27) şi releva faptul că. să atenueze sentimentul de „ficŃiune" al cititorului. Aventurile şahului şi chiar Creanga de aur. caz în care autorul ne apare ca unul dintre eroii întîmplărilor narate. se dăduse jos din căruŃă [. de exemplu. în acelaşi timp. „Falsitatea" unei asemenea condiŃii a determinat căutarea unor modalităŃi de expresie care să permită o apropiere mai mare de datele situaŃiilor de comunicare obişnuite şi. povestirile incluse sînt atribuite unor personaje diverse (ca în Hanu-Ancutei) sau aceluiaşi personaj (ca în Aventurile şahului). [. în textul literar. Sadoveanu apelează la convenŃia manuscrisului încredinŃat. integral enunŃurile. [. şi propria sa biografie — vezi. Reconstituirea biografiei lui Caty Zănoagă-Ciocîrlan.. semnalînd capacitatea de dedublare a eroului („Se uită numai o dată la el.]. să se lase indus în eroare de aparenŃe. ăJPxciza lui Augustin Buzura se caracterizează prin alternanŃa imprevizibilă între ampla confesiune a . chioruie!» şopti atunci Moromete pentru el însuşi. întîia noapte de război). Să nu uităm că. Această convenŃie literară implică o abatere fundamentală de la realitatea raporturilor de comunicare curentă: naratorul-autor are o libertate absolută de mişcare în spaŃiu şi în timp. de exemplu.]. faŃă de Amintiri din copilărie). plecaseră repede la gîrlă să se scalde... se vedea că nu o astfel de apariŃie aştepta el.] Paraschiv. Nilă. în care naraŃiunea este apersonală. p. Pe mă-ta şi pe tine. unul dintre personajele romanului Scrinul negru. în eseul Noua structură şi opera lui Marcel Proust. [. sporind caracterul verosimil al celor prezentate. de fapt.. în Creanga de aur. Achim.. a modului de gîndire şi de acŃiune al eroilor săi. semnalînd contradicŃia intrinsecă a omniscienŃei romancierului. Rămas singur în mijlocul bătăturii. în mod necesar. la Proust... părînd a recunoaşte implicit limitele posibilităŃilor sale de cunoaştere. spre deosebire de textele aparŃinînd altor stiluri funcŃionale. p. Multiplicarea naratorilor se realizează în forme foarte variate. în care autorul tinde să se distanŃeze cît mai mult de enunŃurile sale. Moromete tatăl trăsese căruŃa [. [. Structura relatării în proza „clasică". Al treilea băiat. naratorul-autor pre-tinzîndu-se a fi unul dintre auditori. îl plasează pe naratorul-autor în postura unui individ omniscient.] Moromete se uită Ńintă la el înŃelegînd pentru ce ieşise vecinul şi nu răspunse la întrebare. L. Pasajele de relatare îi furnizează cititorului informaŃia cu caracter orientativ necesară decodajului. Părea de la sine înŃeles că mama rămînea să aibă grijă ca ziua să se sfîrşească cum trebuie") şi scena imediat următoare: discuŃia dintre Moromete şi Bălosu (p. «. chiar şi cel mai obiectiv autor îşi asumă. fie că îşi asumă o identitate de împrumut (aceea a unui personaj — vezi. în care naratorul-autor defineşte coordonatele de bază ale acŃiunii: locul („în cîmpia Dunării")..] Vecinul avu bănuiala că aceste cuvinte nu sînt chiar atît de nevinovate cum s-ar fi putut înŃelege din glasul cu care fuseseră rostite.. Cara-giale..

De remarcat că naratorul-autor îşi însuşeşte modul eroinei de a judeca lucrurile. ci adevărul. 387) sau chiar în cuprinsul aceleiaşi fraze (pers. să cumpere ceva. în care G. 34 care apare. 15. o dată cu cititorul. mari. Gaitiany păru alarmat de ideea de a trebui să facă un gest de caritate. se poate recunoaşte o perspectivă unică asupra întîmplărilor. Cadou. cap. II.asistă" îndeaproape personajele.. de aceea nu te-am recunoscut.F. p.Re atunci excludea posibilitatea unei rupturi.2. (Cu ton confidenŃial. cînd nu mai era nimic de făcut sau de pregătit. ca în romanul Gabrielei Adameşteanu DimineaŃă pierdută. explicîndu-le în detaliu mişcările şi strategiile conversaŃionale. I. dialogînd cu alte personaje (vezi. înŃeles ca valoare absolută. \utoriil îşi lasă personajele să se manifeste „liber". la poartă. RenunŃarea la autoanaliză este legată întotdeauna de momentele de confruntare directă a eroului sau de rememorare a unor confruntări ale acestuia cu o autoritate alienantă.. am întîlnit alŃi ochi. Comentariul pragmatic al textului narativ trebuie să Ńină seama de asemenea „trucuri" literare care definesc perspectiva relatării. p. ci şi în interiorul aceluiaşi capitol. Romanul oferă însă posibilitatea unei viziuni mai cuprinzătoare asupra celor relatate prin apelul la un procedeu compoziŃional suplimentar: introducerea scrisorilor primite de Ioana Olaru de la fostul ei soŃ (pentru funcŃia scrisorilor în acest roman. în romanul Patul lui Procust. 214. Istorisirea Zahariei fîntînarul).).. cu romanul Scrinul negru. statutul naratorului se caracterizează printr-o anumită ambiguitate: povestirea-cadru pare a fi realizată din unghiul de vedere al autorului. Căli-nescu îşi . în care se creează impresia că autorul descoperă poanta in final. a cărei ironie nu scăpă lui Gaittany. schimbarea persoanei relatării se înregistrează nu numai la început de capitol (pers. Confesiunea protagoniştilor poate lua şi forma unui amplu monolog interior. de exemplu. I->pers.) ArăŃi foarte bine. în cursul aceleiaşi fraze: s. cap. Căută să scurteze întrevederea: — Te felicit! zise el dind drumul unui cuvînt absurd şi convenŃional. apelînd cu precădere la reprezentare şi reducînd elementele de relatare la rolul de a oferi cititorului succinte indicaŃii de cadru. a III-a-»pers. a IlI-a. Sînt doctorul Zănoagă. continuă vînzătorul de siringi cu aceeaşi politicoasă persiflare. astfel încît. şi mă îngrozeam de răceala ce mă invada . Interpretarea acestor date nu este întotdeauna simplă. încît să confere la lectură valorilor implicate de scriitor transparenŃa necesară. este cu . Mici economii etc).3. între-bîndu-ma: [. 42). surprins. . în Hanu-AncuŃei. Să se compare. ca spectator al unor scene în curs de desfăşurare. pentru care nu contează individul.3. însă.. 453: „Nimic nu-z semnala iminenŃa unui pericol. zîmbind interogativ: — Cine sînteŃi? — Nu mă mai cunoşti. ai tatii. desprins de orice temeiuri subiective. sub 2. cu irişii şterşi. trecerea de la pers. de exemplu.] Doctorul Zănoagă deveni grav: — Ce face Filip? — Băiatul? E bine. în ciuda diferenŃelor de structură formală a textului. a IlI-a la pers. cel mult. în romanul Refugii regăsim procedeele de relatare din Vocile nopŃii (cf.. ilustrativ pentru tutela exercitată de scriitor asupra cititorului: w— Bună ziua. — Ooh! se entuziasma factice Gaittany." — p. ci şi schiŃe ca 0 lacună. Acesta deschise braŃele în aer.eroilor şi pasaje de naraŃiune apersonală. vezi infra. deşi după ce toată truda casnică lua sfîrşit.. in loc de alt răspuns. înŃelegeam înspăimîntător de limpede că nu mai este nimic de făcut. sub 2. p. [. cap. a III-a-+pers. pentru că ele modifică datele tranzacŃiei autor-cititor(i). Printre modalităŃile de „deficŃionalizare" a literaturii se numără suprimarea sau reducerea la minimum a intervenŃiilor naratorului-autor. tovarăşe Gaittanyl Cuvîntul „tovarăşe" fu pronunŃat cu o subliniere subtilă. Ari. I. să trăieşti! Ce mai faci? Doctorul. II.4). I.]").. cercetîndu-ma îngrijoraŃi. cap. dar există momente în care naratorul se manifestă el însuşi ca unul dintre drumeŃii de la han. łi-ai ras mustaŃa. Structura replicilor şi organizarea dialogului sînt însă astfel realizate. cînd rămîneau numai ei doi şi încercau să se apropie. ca în acest fragment.R. la începutul eap„ 2. 12. 79). gradul de ambiguitate a statutului autorului este şi mai ridicat. fără să se treacă la un alineat nou (pers.. îi arătă marfa întinsă pe jos. schiŃele lui Caragiale (nu numai cele structurate formal asemenea scenetelor.. m-am schimbat mult. C.. 3 — C-da 1354 33 în romanul Vocile nopŃii. ca Amici. ce suna în acel Mici ca o ironie. pentru că referirile la biografia reală a lui Camil Petrescu se îmbina în text cu relatarea unor momente petrecute în compania personajelor a căror condiŃie ficŃională este subliniată explicit (vezi infra.

1981. ha". şi prin alianŃă era rudă cu doctorul Zânoagă. Natura anticipativă a strategiilor auctoriale. „AtenŃia" acordată de scriitor cititorului. toate trăsăturile specifice literaturii — caracterul ei mimetic. psihic. sub 3. nu numai persoana socială. în comunicarea curentă. nerespectarea principiului cooperativ sau a unor maxime conversaŃionale (vezi supra. este cu Hangerlioaica. aşa cum s-a remarcat. găsind inconvenabil a pronunŃa cuvîntul „prinŃesă" în public. ci şi individualitatea cititorului (Ohmann. de ochii lumii. fiind elaborat în detaliu. p. Din punctul de vedere al pragmaticii. interpretînd totul în funcŃie de semnalele pe care le percepe în text. cu aceea care explică. cap. 2. se datorează faptului că asumarea condiŃiei de R al unui text literar este o chestiune de opŃiune personală. condiŃionate. care a fost înmormîntată ieri. sexului etc. precum şi raŃionalitatea sau iraŃionalitatea strategiilor conversaŃionale ale personajelor depind integral de intenŃiile scriitorului. (au acea calitate desemnată în engleză prin termenul tellabilitij — vezi Pratt. 136—147). termină propoziŃia: — . 1972. Gaittany schiŃă un gest de insignifianŃă. ns. II. 88 — 39. Nenorocitul! 3e 35 Gaittany mistifica insinuînd că cunoaşte superficial pe doctor. subl. Doctorul rămăsese însă serios şi Gaittany curmă brusc hohotele. relaŃiile şi comportamentul acestora putînd fi discutate ca atare. apelul la strategiile politeŃii integrative (pozitive) (vezi supra. fost deputat şi senator sub monarhie. au repercusiuni importante în planul receptării. Autorul trebuie să-i creeze lectorului sentimentul că întîmplările pe care le prezintă merită să fie povestite. Aplecîndu-se cu gura la urechea doctorului. I. 2.3. Dialogul literar se caracterizează. p. cît şi aspecte legate de structura pasajelor de reprezentare a comportamentului verbal al personajelor. într-un mod foarte îndepărtai. neobişnuite.1) — elemente care constituie esenŃa unificatoare a tuturor varietăŃilor de dialog — în structura schimburilor verbale dintre personaje este deliberată. de obicei. tendinŃă determinată de o atitudine similară. cap.. printr-un grad superior de coeziune şi coerenŃă (vezi Edmondson. I. Gaittany izbucni într-un „Ha. pe baza datelor textului. tocmai pentru că natura. reprezintă auditorul căruia îi este destinat discursul ficŃional şi nu are responsabilităŃile care decurg în mod curent din actul receptării (Ohmann. Chiar şi un examen superficial poate releva importante diferenŃe structurale între aceste două forme de comunicare dialogală. etnic. — E un unchi al Caterinei Ciocîrlan. Deşi constituie o creaŃie a autorului.şi al microstructurii discursului (pentru distincŃia hisloire — discours. dar nu are spontaneitatea acestora. p. sub 2. şi să-1 capteze prin maniera în care povesteşte. Diversitatea receptorilor literaturii — mult mai accentuată decît în cazul receptorilor altor categorii de texte — explică diferenŃele existente sub raportul capacităŃii de a identifica „semnalele" oferite de text pentru decodaj. 1977. 5). POVESTIRI COMPACTE-POVESTIRI SEGMENTATE . la rîndul lor. reconstruind. Dialogul literar imită dialogurile reale. — Cine era amicul? întrebă Ioanide. lumea personajelor se autonomizează pentru cititor. Cititorul are. 1981. e drept. cît şi la nivelul macro. vezi Todorov. clar în permanenŃă activ.2. Acceptarea rolului de R al unei naraŃiuni literare este deci în strînsă legătură cu selecŃia operată de autor atît la nivelul „histoire". de preferinŃele sociale şi morale ale acestuia. astfel.. Deosebirile de ordin sociocultural. mimesisul literar angajînd. în esenŃă. în esenŃă. 3. p.2). „lumea" imaginată de scriitor. ordonarea necano36 nică a momentelor naraŃiunii sau modalităŃi de evitare a perspectivei omnisciente de tipul celor semnalate anterior). reflectă tendinŃa oricărui scriitor de a se „plia" la exigenŃele cititorilor. pentru că sînt neprevăzute. care explică atît aspecte legate de structura pasajelor de relatare (de exemplu. 197-198). 372). Orice interpretare însă presupune raportarea concluziilor degajate astfel la relaŃia de bază scriitor — cititor(i). abaterile în această privinŃă trădînd o anumită atitudine a autorului faŃă de personajele sale. p. Aşa mi s-a spus cel puŃin. îndeplinind aceeaşi funcŃie de a caracteriza o lume prin individualităŃi reprezentative. Revenit la poziŃia normală. rolul auditorului din situaŃiile de comunicare obişnuite: este un R privat de dreptul de replică. ha. Aspecte pragmatice ale naraŃiunii literare 1.).Gaittany privi în toate părŃile. 1981. voind a sugera hazul pe care i-l provoca personajul de care pomenise şi pe care îl dezavua. 205). sub diverse forme. al vîrstei. retoric şi ludic — îl implică pe cititor: acesta este coparticipant la mimesis. căruia ii solicitase în trecut numeroase servicii" (p. incită la meditaŃie etc. în mod similar.

131. respectiv. Reformulare. p. cu o Cerere de reformulare a datelor povestirii. Ceea ce le distinge este forma specifică de realizare a acestei alternări de roluri. decurgînd din înclinaŃia firească a oamenilor de a rememora acŃiuni — proprii sau ale altora —. a formulelor de flatare a interlocutorului. cît şi de utilizarea unor proceduri conversaŃionale curente. Faptul că povestirea nu este constituentul obişnuit al unei perechi de adiacentă întrebare-răspuns. (a) verificînd posibilitatea iniŃierii schimbului principal. în cel de al doilea caz. de Amplificare sau de Dezarmare. povestirile din literatură au dubla funcŃie specifică acestor . iar (d) validînd rezultatele acestui schimb. prcsupunînd colaborarea dintre emiŃător şi receptor(i). ulterioare. Considerate dintr-o perspectivă comunicativă. 1972. semnalate de prezenŃa elementelor de declanşare a intervenŃiei verbale. Cerere de reformulare. care cuprind mişcări conversaŃionale de sprijinire a actului comunicativ: mişcări de Motivare. Pe lingă acest tip ritual de povestiri. prima mişcare de Satisfacere aparŃine povestitorului. componenta (b) confirmînd existenŃa unui schimb verbal. Povestirea este completată adesea la cererea interlocutorului. sau forma unei succesiuni de mişcări conversaŃionale de tipul Ofertă. în mod obişnuit.1): (c) reprezintă schimbul 38 verbal principal. în cadrul povestirii rituale — fără să fie tipice — asemenea mişcări pot apărea ca foarte scurte întreruperi spontani. există şi povestiri a căror construcŃie este seg mentală şi care se încheagă prin conversaŃie (cf. pentru că ambele implică asumarea succesivă de către acelaşi individ a celor două roluri posibile. Ryawe. de tipul Ofertă sau Satisfacere a unei mişcări anterioare de iniŃiere a conversaŃiei — este cazul povestirii rituale—. în procesul concret al povestirii — indiferent de tipul de situaŃie în care se desfăşoară—. particulare. solicit]nd dezvoltarea anumitor secvenŃe. ExistenŃa unor schimburi preliminare se justifică prin faptul că povestirea introduce o dereglare în modul normal de distribuire a rolurilor de emiŃător şi receptor. De remarcat că. se pot recunoaşte patru componente (Jefferson. are drept consecinŃă o tendinŃă a naratorului de a-şi compri39 ma relatarea. 1978. Preliminarii Povestirea este unul dintre aspectele majore ale activităŃii verbale. ale cărui intervenŃii sînt. mai ample decît ale interlocutorului (ilor). a formulelor de introducere a unor „glosări" ale enunŃurilor. 1ă77. 4. care are consecinŃe importante asupra structurii naraŃiunii. Ca relatări ale unor experienŃe personale. 105). 219): (a) o prefaŃă a povestirii. subordonate schimbului principal prin aceea că sint rezultate ale unei strategii comunicative. 14). care nu au consecinŃe asupra desfăşurării ulterioare a naraŃiunii. povestirea este concepută ca o succesiune compactă de enunŃuri (block of talk) ale unui emiŃător. vezi supra. de obicei. Dimensiunile nu sînt deci relevante pentru definiŃia povestirii. în fond. 1978. Asumarea de către un individ pentru un timp înai îndelungat a rolului de emiŃător impune o anumită negociere cu ceilalŃi. prezent în aşa-numitele situaŃii de performanŃă (situaŃii de comunicare avînd ca obiect povestitul). sub. de a le împărtăşi celorlalŃi şi de a le supune judecăŃii acestora (Ylad. nota 1). ale naratorului. fiind determinată de cerinŃele politeŃii negative. Schimburile preliminare. ca şi schimbul principal pot include mişcări preliminare de răspuns. Satisfacere. care are valoarea unei acŃiuni redresive.I. care relatează unuia sau mai multor auditori o anumită întîmplare. ci un constituent marcat. ăd) comentariile receptorului(ilor) asupra povestirii. condiŃia formală minimală pare a fi prezenŃa a mai mult decît un enunŃ {ibidem. pentru că aceasta ar însemna respingerea povestirii înseşi. I. 2. ExistenŃa acestora permite identificarea unei secvenŃe narative cu faza. respingerea unor afirmaŃii izolate ale naratorului echivalează. care alternează în diverse moduri — cazul povestirii în conversaŃie. determinate tocmai de prezenŃa unui interlocutor.l. iar (a) şi (d) — schimburile preliminare şi. reprezentînd inserŃii sau confirmări ale unor mişcări locale. o mişcare de răspuns de Respingere a Ofertei interlocutorului nu este posibilă. p. Caracterul interacŃional al povestirilor este pus în evidenŃă atît de structura schimburilor preliminare. 131). Se poate admite că povestirea tinde să-şi stabilească propriile ei norme de acordare a dreptului la cuvînt (Pratt. p. p. a aparte-urilor care marchează momente de pauză în naraŃiune etc. ' Multe dintre povestirile realizate în conversaŃie sînt declanşate de întrebări ale unui interlocutor. ca unitate interacŃională (pentru Ńoale conceptele utilizate în acest subcapitol. cap. de obicei însă fără a suprima secvenŃe constitutive. (b) înscrierea celui (celor) de faŃă ca R(i) al (ai) povestirii: (c) povestirea propriu-zisă. p. Schimbul verbal principal poate avea forma unei mişcări conversaŃionale ample a unui singur emiŃător. ambele tipuri de povestiri au caracter interacŃional. care intervine cu întrebări.

povestirile cuprind şi pasaje dialogate. în majoritatea cazurilor. Prima funcŃie. o p r e f a Ń ă — realizată sub forma unei discuŃii între cîŃiva dintre oamenii adunaŃi la han. în acelaşi timp. 12—14). prin auto-selectarea ca emiŃător a personajului care îşi va asuma rolul de narator după momentele de tăcere care încheie faza precedentă (excepŃie fac numai povestirile Fîntîna dintre plopi. Am folosit termenul naraŃiune pentru a desemna forma de comunicare specifică povestirilor.. să sublinieze varietatea modalităŃilor concrete de realizare a acestor tipare la acelaşi autor şi la autori diferiŃi. urmăresc să pună în evidenŃă existenŃa uncr tipare structurale unice şi. în afara relatării propriu-zise. cu participarea celui care urmează să relateze întîmplarea menŃionată în titlul capitolului — şi povestirea propriu-zisă—. Accentul va cădea asupra rolului interacŃiunii verbale în configurarea naraŃiunilor. după cum diferenŃele importante care separă cele două tipuri de situaŃii comunicative se reflectă în deosebiri esenŃiale. auditori. de obicei. M. vezi Labov. dacă în secvenŃa care prefaŃează naraŃiunea se actualizează toate cele trei tipuri de roluri posibile: emiŃător. (a) PrefaŃa este constituită dintr-o secvenŃă de schimburi verbale preliminare. 7). Modul de structurare a orientării constituie un important element de racord între povestirea-cadru şi povestirile subordonate. Orb sărac şi Istorisirea Zahariei ftntînarul). Povestirea compactă (rituală). Aducerea succesivă în scenă a povestitorilor prin pasaje portretistice realizează. de fapt. a nucleului narativ. mai ales. la elemente incluse în Ńesătura narativă: comentarii ale eroului sau ale altor personaje. care marchează crearea aşa-numitelor transition releuance places (cf. tranziŃia spre episoadele care prefaŃează (v. p. p. Ca atare. HanuAncutei Considerat exemplu tipic pentru tehnica . în Pratt. precum şi prin două secvenŃe opŃionale: rezumat şi cod a. De asemenea. cel care include naraŃiunea propriu-zisă. testînd disponibili- . receptor. Momentul înscrierii celorlalŃi ca auditori nu este concretizat în mod sistematic în structura textului. apare ca naturală. Aceste schimburi reprezintă o modalitate convenŃionalizată de utilizare strategică a limbii. c o m p licăre şi rezolva r e a acŃiunii. elemente integrate sintaxei narative: intensificatori sau comparatori (elemente prin care acŃiunea relatată este raportată la alte acŃiuni posibile. deci subsumate principalei modalităŃi de expunere. Analizele care urmează. L. şi. prin juxtapunerea unor naraŃiuni independente. configurarea lineară a complicării. care îndeplineşte funcŃia de rezumat: „într-o 40 toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul AncuŃei" (p. Structura celor mai multe povestiri subordonate include. neîntreruptă de intervenŃii ale auditorilor. în raport cu acest rezumat. de comunicare.. 38 — 78). Waletzky.relatări: de transmitere a unor infor-piaŃii şi de evaluare. şi. este sugerat caracterul particular al substanŃei epice a textului. paginile imediat următoare detaliind informaŃiile primare (cf. presupunîrd exprimarea propriului punct de vedere asupra celor relatate. 1981. martori ai acŃiunii. pe nesimŃite. Dialogurile sînt. 5—6. de obicei. începutul unei faze noi este marcat. „Dar asta s-a întîmplat într-o depărtată vreme . povestirile nu sînt urmate de comentarii sau de referiri ale celor care au ascultat-o. 1. subordonate schimbului principal. ci de momente de tăcere. în dependenŃă strînsă de momentul în care fiecare dintre drumeŃii de la han îşi asumă rolul de povestitor. în cadrul secvenŃei narative se actualizează numai rolurile de emiŃător şi de auditori. în acest caz. Dacă fixarea coordonatelor temporale şi spaŃiale ale naraŃiunii de bază se realizează simultan cu rezumatul („întro toamna aurie".2. prezentarea personajelor — cealaltă componentă a orientării — este discontinuă. infra) fiecare dintre naraŃiunile individuale. integrate în grade diverse în structura narativă: de la elemente exterioare: comentariul naratorului. p. Sacks et al. Sadoveanu.povestirii în povestire". Strategii conversaŃionale în naraŃiune 1.. imaginate sau realizate) (pentru structura si funcŃiile relatărilor despre experienŃe personale. 1978. avînd ca obiect texte tipice pentru povestirea rituală şi pentru povestirea în conversaŃie. se realizează prin secvenŃele obligatorii de orient a r e. deci semnalează faptul că rolul de emiŃător a devenit disponibil. romanul Hanu-Ancufei este construit prin integrarea celor nouă povestiri ale personajelor ca unităŃi componente ale complicării naraŃiunii-cadru. 1977.. 288 — 300). constituite tocmai de „poveştile" ascultate. „la Hanul AncuŃei"). compoziŃionale şi de realizare lingvistică.2.1. „Trebuie să ştiŃi dumneavoastră că hanul acela al AncuŃei nu era han. De la prima frază. respectiv. Considerînd fiecare povestire drept o fază conversaŃională specific configurată. Pratt. indiferent de faptul că. drept componente de bază. IntervenŃiile de acest tip au rolul ca. relatate. 5). FuncŃia evaluaŃi v ă îşi găseşte expresia în forme variate. îndeplinind funcŃii conversaŃionale precise. — era cetate" — p." — p. SimilarităŃile privind situaŃia de comunicare între naraŃiunile spontane şi cele literare explică similarităŃile de structură dintre acestea (vezi demonstraŃia realizată de M.

cu care m-am fudulit eu în tinereŃele mele şi la care s-a uitat cu mare uimire chiar măria sa Vodă Mihalache Sturza" (p. Cum enunŃurile în care apar reprezintă. 101). de altfel. Adesea. [.. de tip disjunctiv: „Era tot aşa de slabă?" (p. şi să nu spun la nimeni ce i s-a întîmplat lui într-o vreme. prin mijloace tactice diferite. Centrul de interes se deplasează spre noul emiŃător şi. subordonate celei iniŃiale: „Asta-i o poveste pe care aş putea să v-o spun. rezumatul naraŃiunii (vezi infra. printre argumente. Reformularea. comisul motivează mişcarea iniŃială incluzînd. cel puŃin.]. . Altfel spus. îndeplineşte. elemente unilateral cunoscute. putem identifica o mişcare conversaŃională amplă a celui care îşi asumă de la început rolul de emiŃător — Ienache coropearul —. s-au întîmplat lucruri care astăzi nu se mai văd" (p. o probă a faptului că relaŃia dintre istorisirile care compun HanuAncuŃei este o relaŃie tipică de series of slories (Ryawe. în Cealaltă AncuŃă. de fapt. Schema ar fi deci: Ofertă—►Cerere de reformulare —► Reformulare= Satisfacere Schimb preliminar NaraŃiune Povestirea Iapa lui Vodă este prefaŃată de o discuŃie între comisul IoniŃă — viitorul narator — şi moş Leonte Zodierul. de exemplu. în majoritatea cazurilor.. pe acela care va constitui rezumatul (vezi infra sub (c 1)) povestirii următoare: „Se trage dintr-o iapă tot pintenoagă. 1978. întreruptă de o scurtă intervenŃie de încuviinŃare (deci de o mişcare de Satisfacere) a comisului IoniŃă. dacă m-asc uitaŃi" (p. pentru că interlocutorii cer clarificarea semnificaŃiei lor.. [. personajul care rupe tăcerea vrea să verifice dacă există posibilitatea materializării intenŃiei sale de a povesti ceva. aparŃinînd comisului IoniŃă. 9). sub (c 1)). echivalînd cu Satisfacerea cererii de explici tare. de cele mai multe ori. «O) — şi alta — cuplată cu prima întrebare — de Ofertă a unei noi teme. concepute ca o ilustrare printr-un alt exemplu a validităŃii acestei afirmaŃii. TranziŃia de la dialog la naraŃiune urmează traiectorii de o complexitate variabilă. Procedura este convenŃionalizată. sub aparenŃa acordului cu interlocutorul („într-adevăr" — p. 9). carele mi-a spus că. conştientizată sau. să restrîngă valabilitatea afirmaŃiei acestuia la situaŃia utilizării ironice. căci mi-am adus aminte de-un prietin. p. subordonată. Sugerarea temei se realizează n cadrul unei mişcări de Motivare (cf. integrată unui schimb preliminar. în interiorul unei mişcări conversaŃionale unice. fiind percepută de ceilalŃi ca semnal neambiguu al unei intenŃii de a relata. 133).41 taica auditorilor pentru un alt proces de receptare. prilej pentru moş Leonte ca.]. ReflecŃia menŃionată constituie. prin introducerea unor elemente de clarificare. personajul care iniŃiază o fază conversaŃională introduce în replicile sale. a noii teme. de propunere a unei teme (Ofertă). Mişcarea următoare. intuită de emiŃători. prin „glosarea" termenului „întîmplare". să determine declanşarea schimbului principal. Paralela care urmează între vremea de acum şi „vremea veche" serveşte la integrarea progresivă a naraŃiunii în cadrul conversaŃional creat. Mi-a povestit cîte a pătimit. se realizează prin două întrebări. ReflecŃiile comisului introduc o temă de discuŃie („Cal ca mine n-are nimeni" — p. Aceste elemente funcŃionează ca declanşatori ai povestirii următoare. Cererea lui moş Leonte de reformulare a acestui enunŃ. o dublă funcŃie: de evaluare — separată printr-un mare interval de timp— a povestirii (sau chiar a povestirilor) precedente şi de declanşare a povestirii celui care o formulează. în locurile acestea. Respingînd interpretarea zodierului. 9). solicită printr-o întrebare („Ce întîmplare?" — p. care capătă explici rolul de declanşator al povestirii. 9). structurată sub forma următoarei succesiuni de mişcări conversaŃionale: Ofertă-» OpoziŃie exprimată ironic -> Respingere a obiecŃiilor & Motivare -> Ce re re de reformulare parŃială-> Satisfacere parŃială & Ofertă a unei teme subordonate celei clintii —►Satisfacere. 133) reformularea parŃială a enunŃurilor interlocutorului. ca presupoziŃii aparŃinînd fondului comun participanŃilor la discuŃie. 120—121). ReflecŃia cu care se deschide povestirea: „într-adevăr.. Schimburile preliminare sînt reduse la un minimum de mişcări conversaŃionale şi în JudeŃ al sărmanilor. şi alta. Prima intervenŃie conversaŃională a ciobanului Constandin Motoc include referirea aluzivă la tema pe care acesta intenŃionează să o dezvolte: „Dar eu rîd. Schimburile preliminare determină impunerea. consolidează caracterul de Strategie anticipativă inerent acestui tip de schimburi. 10). în vremea veche. este mişcarea sub forma căreia se realizează naraŃiunea însăşi. subordonata introdusă prin ici) care. PrefaŃa se continuă în mod firesc în naraŃiune. una mai generală: „Cum s-a uitat cu uimire?". Răspunsul comisului implică două mişcări coordonate: una de Satisfacere — cuplată cu întrebarea disjunctivă: „Se-nŃelege" (p. explicaŃiile necesare se structurează sub forma unei relatări închegate. nu-mi mai pot aduce decît cu greu aminte de-o întîmplare ca aceea" (p. Dar pot spune că. povestirea este elicitată prin întrebări.

care. A doua prefaŃă apare într-un episod de inserŃie. în ultimă instanŃă. Dintre povestirile al căror narator se autoselectează ca emiŃător. care îi adresează o întrebare. explicarea lui fiind dezvoltată într-o structură narativă completă.. încadrînd un schimb al cărui iniŃiator este comisul. consemnînd autoselec-tarea comisului ca narator. moş Leonte) cu o suită ' ~J ! l—: e-ijî-<-■-:»-de schimburi înlănŃuite. există uşoare variaŃii ale schemei descrise. în povestirea Har alambic. de fapt. Două povestiri prezintă similarităŃi în configurarea prefeŃei: II<j-ralambie şi Balaurul. replica de la „Cînd am văzut întăi balaurul". nu au prefaŃă. Vezi. Povestirea Balaurul începe prinŃr-un pasaj de racord cu cea precedentă. De remarcat că. Sînt şi alte situaŃii în care nu cel care va avea rolul de povestitor rupe tăcerea.. Schimburile înlănŃuite realizează structuri interacŃionale de tipul Ofertă-ăSatisfacere. Nici cele două povestiri ale orbului sărac: cea autobiografică şi cea despre vremea Ducăi-Vodă. inclus în enunŃurile preliminare ale naratorului printre presupoziŃii. şi prima parte a prefeŃei are o structură segmentată: schimburile iniŃiate de călugăr. care adoptă strategia de a-şi determina interlocutorul — căpitanul Neculai Isac — să formuleze el punctul ilocuŃionar: povestirea nu este solicitată direct. de Motivare a unei atitudini. întrerupînd mişcarea de introducere a temei noi. Fîntîna dintre plopi sau Istorisirea Zahariei fîntînarul. căci avem vreme destulă" — p. includ mişcări de Satisfacere realizate sub forma tăcerii.. Integrarea ei In contextul conversaŃional este asigurată de factori care depăşesc planul verbal: cunoaşterea „tradiŃiei" de la Ilanu-AncuŃei de către negustorul care nu este la prima sa vizită acolo şi curiozitatea celor prezenŃi faŃă de noul venit. căpitanul se angajează să dea o explicaŃie. ca răspuns la o remarcă a prietenului său („De cînd ne-am despărŃit însă. 68). 44). 41) cu una de Propunere a altei teme. deşi diferite ca structură. discuŃia care se încheagă între cei prezenŃi la han conduce spre investirea unuia dintre ei cu un asemenea rol. Acceptarea propunerii avansate determină iniŃierea. de cele ce spui. Relatările sale nu sînt anticipate de alte secvenŃe. moş Leonte!" — p. au în comun faptul că sînt deschise de o dublă prefaŃă. Îq ambele cazuri. 43). moş Leonte. bazată pe anticiparea unei posibile reacŃii a călugărului („Mă vezi prea mirat.benevolă". schimbului anterior valoarea unei prefeŃe. consemnînd disputa dintre comis şi moş Leonte pentru asumarea rolului de narator. văd că ai pierdut o lumină" — p. Negustor lipscan are un statut aparte prin lipsa prefeŃei. printr-o amplă mişcare de Ofertă. 42 43 tematic celui dinŃii. a cărei marcă grafică o constituie punctele de suspensie. acceptată de bătrîn. cu funcŃia strictă de răspuns la întrebare (cf. 29). a unui nou schimb: istorisirea răzeşului.Această afirmaŃie conferă. sugennd faptul că povestirea făcea parte din repertoriul zodierului. el face obiectul întrebărilor comisului. 45). Cît priveşte suita următoare de schimburi IoniŃă -♦moş Leonte. fragmentată prin scurte inserŃii dialogale. discuŃiile anterioare nu conŃin ele44 nente care să o proiecteze. Cuvîntul care declanşează istorisirea lui moş Leonte este rostit însă de alt personaj. de exemplu. respectiv." — p. considerată insuficientă şi urmată de invitaŃia de relatare completă („Spune repede. Bătrînul oferă mai întîi o variantă rezumativă. capătă. a întimpinat răzeşul" — p. AncuŃa îi dă parŃial o altă formulare. Replica ei traduce o dorinŃă spontană de verificare a exactităŃii propriei memorii („Cînd ai văzut întăi balaurul. valoarea de Respingere a mişcării conversaŃionale precedente. cerşetorul orb nu este iniŃiator al schimbului verbal care are drept mişcare finală naraŃiunile. prima mişcare aparŃinîndu-i întotdeauna comisului IoniŃă. părinte. Prima prefaŃă la Fîntina dintre plopi se configurează în cadrul structurii interacŃionale Ofertă -»Satisfacere. povestirea. în amîndouă povestirile. relatarea apare ca ultima mişcare de Satisfacere din lanŃul de schimburi. iar cealaltă — viitorului povestitor. în acest caz. El îşi cîştigă dreptul la cuvînt după ce cîntă si foloseşte prilejul de a fi selectat ca vorbitor de către comisul IoniŃă. Mişcarea de răspuns a interlocutorului introduce termenul care va declanşa întregul lanŃ ulterior de schimburi coordonate şi. Partea a doua se deschide printr-o mişcare strategică a comisului. pînă la „Atuncea ani văzut întăi balaurul" — p. de obicei. devenit liber. PrefeŃele acestor povestiri combină un schimb iniŃiat de personajul care îşi va asuma rolul de narator (călugărul Gher-man şi. pentru a dilata răspunsul într-o suită narativă. Ca declanşator funcŃionează cuvin tul care dă titlul povestirii. ci promisă de narator. intervenŃia zodierului. Verificîndu-şi intuiŃiile şi memoria cu ajutorul comisului . iniŃiativa verbală aparŃinîndu-i comisului IoniŃă. ea conduce treptat la elicitarea istorisirii. Relatarea Iui Dămian Cristişor este . Numai că. avînd valoarea unei inserŃii cu funcŃie Sl Trificare. Reunind o mişcare de aparentă Satisfacere a Ofertei comisului („S-ascultăm povestirea comisului . în ansamblu.

formula care funcŃionează ca declanşator al povestirii: „Numai să-Ńi spuie ce i s-a tntîmplat.. refuzul de a răspunde solicitării. în povestirea Iapa lui Vodă. dar întrebarea sa ulterioară. Specific pentru această povestire este faptul că ea se încheagă prin colaborarea permanentă dintre Zaharia şi Salomia. fiindcă primul nu manifestă acea disponibilitate verbală care îi determină pe toŃi ceilalŃi naratori să dea curs acŃiunilor de elicitare a relatării. ultima mişcare de răspuns 45 conŃine într-un enunŃ care anticipează evaluarea. prin aceasta. am să-Ńi spun cum mi-au fost petrecerile mele prin Ńări străine" — p. O explicaŃie similară are solicitarea acordului de a povesti şi. Cele două prefeŃe la Istorisirea Zahariei fintinarul au. dar iniŃiativa verbală îi aparŃine hangiŃei. cu deosebirea că semnificaŃia de simplă mişcare conversaŃională strategică este mai pregnantă în această povestire. #Dămian Cristişor cere încuviinŃarea căpitanului Neculai Isac („Dacă doreşti. De remarcat că întrebările sau invitaŃiile sînt adresate viitorului povestitor de unul dintre personaje (comisul IoniŃă. de asemenea. să-şi asume rolul de narator. ele sînt anihilate sub presiunea atitudinii colectivităŃii. determină un transfer de destinatar: proiectată ca relatare pentru un vechi prieten. NaraŃiunea sa este precedată de o secvenŃă cu structura solicitare indirectă ->acord (exprimat în numele colectivităŃii de moş Leonte): „— Asta-i o poveste pe care aş putea să v-o spun. permanent dispuse spre receptare. cînd eram copilă?" — p. obiecŃiile comisului IoniŃă privesc modul de distribuire a rolului de emiŃător: „Dintre noi toŃi numai . Salomia este constrînsă. anticipînd evaluarea prin menŃiunea „Era o poveste înfricoşată" (p. vorbi el. dovedeşte. dar şi de comisul IoniŃă. dacă m-ascultaŃi. ci îşi începe imediat povestirea. naratorul-autor-personaj. deschise printr-o succesiune de intervenŃii de forma Ofertă -eSatisfacere. să ofere ea un rezumat al povestirii. — Cum să n-ascultăm. Şi acest schimb preliminar are structura Ofertă-)-Satisfacere. Salomia se adresează celui pe care îl consideră în măsură să efectueze mişcarea de Satisfacere: fîntînarul. 69). Vezi. lila Salomia). Reluată ca întrebare de partenerul de discuŃie alSalomiei. cucoane IoniŃă?" (p. în prezenŃa călătorilor adunaŃi la han. de care vorbea maică-mea. povestirea căpitanului va fi spusă pentru întreaga colectivitate. tuturor celor prezenŃi. 68). dar nu aşteaptă răspunsul acestuia. 69) şi. 10). dar acesta acŃionează ca reprezentant al comunităŃii. şi infra.. Zaharia adaugă cîteva detalii. în care povestirea începe să se depene.(„Aista-i omul cel din łara-de-Jos. adesea de categoria celor menite să prevină şi să anihileze opoziŃia partenerilor (mişcări de Dezarmare). de exemplu. de introducere a noii teme. (b) Momentul constituirii celorlalŃi înt r-u n grup de auditori nu are întotdeauna mărci explicite în roman. 162). cu toate că acordul nu este unanim. „Care întîm-plare?" (p. în mod firesc. Mai mult. 109). povestirea se adresează. a acordului unuia dintre personaje de a asculta în Negustor lipscan. Ca în majoritatea povestirilor. se conturează prin structuri complexe de schimburi verbale. PrefaŃa a doua include încercarea bătrînei. aparent declinîndu-şi competenŃa. DiscuŃia dintre hangiŃă şi comis. reformulînd mişcarea iniŃială. pentru a fi mai explicită. prezenŃă constantă la adunările de la han şi depozitară a unui întreg tezaur de istorisiri auzite de la predecesoarea sa. 207). adaugă cîteva detalii la rezumatul iniŃial formulat de Neculai Isac („Spunea maică-mea [. Fîntina dintre plopi. Istorisirea Zahariei fîntînarul) presupune. formula deschide un nou schimb (Ofertă -»Reformulare). Este vorba de mişcări anticipative. şi aici înscrierea celorlalŃi în auditoriu este un fapt implicit. s-apoi să vezi!" (p. interlocutorii fiind naratorul-autor-personaj şi liŃa Salomia. de a-1 determina pe Zaharia să formuleze el punctul ilocuŃionar şi. sub (b)). implicit. căpitane Neculai. care nu se încheie însă printr-o mişcare de Satisfacere. practic. al cărei purtător de cuvînt devine însuşi autorul-narator-personaj (cf. de fapt. comisul IoniŃă nu îşi începe relatarea decît după ce se asigură că toŃi cei de faŃă sînt dispuşi să asculte. care are iniŃiativa conversaŃională. Mişcarea de Satisfacere care încheie întregul schimb verbal îi aparŃine totuşi lui Zaharia. fapt dovedit de absenŃa oricăror obiecŃii în legătură cu declanşarea unei naraŃiuni.. determinat de specificul constituirii şi al funcŃionă46 rii comunităŃii de la han. AncuŃa. Orb sărac) sau invitaŃii (Balaurul. Elicitarea povestirilor prin întrebări (Hara-lambie. Eventualele dezacorduri individuale nu tulbură niciodată desfăşurarea istorisirii. Prima prefaŃă. angajarea benevolă a celorlalŃi de a asculta. alimentează curiozitatea celorlalŃi. JudeŃ al sărmanilor. care furnizează o versiune simplificată la maximum a istorisirii. la vad la TupilaŃi" — p. funcŃii diferite.. PrezenŃa unor asemenea mărci este legată de strategiile politeŃii negative. IntervenŃia bătrînei pune în relaŃie cele două prefeŃe.] că a avut mare val şi erau să-1 omoare nişte Ńigani aici.

sunînd din strune" (p. cetitorul de zodii.. determinate de dorinŃa acestora de a asculta şi de aşi asigura o receptare cît mai bună.. introduce în intervenŃia următoare o altă formulă tipică de „dezarmare" a interlocutorului. 134) (» sînt sigur că o să vă placă). 70). căci am înŃeles că mazîlul vrea să ne spuie întîm-plarea lui de demult" (p. că-şi caută loc Ungă cei doi prietini. după preambul. supra. 72). este acela care trezeşte curiozitatea auditorilor—determinîndu-i să eliciteze povestirea şi. comisul IoniŃă face o afirmaŃie neclară pentru interlocutor („Aista-i cal dintr-o viŃă aleasă. Ciobanul din JudeŃ al sărmanilor solicită indirect permisiunea de a povesti. [. iar Neculai Isac da. prin faptul că include printre presupoziŃiile aparŃinînd fondului comun un element unilateral cunoscut. naraŃiunea-cadru reŃine adesea semnele neverbale ale constituirii auditoriului prin modificări ale dispunerii spaŃiale a oamenilor de la han. . drept urmare acceptarea simultană tacită de către restul grupului a condiŃiei de ascultător. cufundînd noi ulcelele în cofăiel. supra. Cf. Vorbitorul nu aşteaptă mişcarea de răspuns a celorlalŃi şi. 30). 204). dar ca dovadă a faptului că nu-i ignoră.. cînd eram un băieŃaş săltat numai ia atîta de la pămînt." (p. 104). Autoselectarea naratorului are. „Cînd văzui pe moş Leonte. este o invitaŃie implicită la cuvînt pentru narator. Există însă menŃiuni ale faptului că povestitorul are permanent conştiinŃa necesităŃii de a fi ascultat şi a prezenŃei auditoriului. oi tăcea" (p. cele două momente nu pot fi separate în text.. Se trage dintr-o iapă tot pintenoagă. dacă nu. această componentă este un factor important de integrare în conversaŃie a secvenŃei de relatare. Izolată de restul naraŃiunii. cînd Domnia sa avea de povestit lucruri mari" (p. de anihilare a eventualelor obiecŃii. determinîndu-1 pe comisul IoniŃă să solicite — printr-o suită de întrebări — informaŃii asupra identităŃii personajului. 68). de obicei prin enunŃuri interogative sau imperative. mi-am simŃit . să se constituie în receptori —.. O uşoară variaŃie a acestui tipar poate fi recunoscută în Balaurul: „numai o dată. de exemplu: „Lăutarii se trăseseră pe nesimŃite aproape şi rînjeau cu viclenie. „Iar noi am rămas tăcuŃi. fără a renunŃa la rolul asumat. — căci îl astupase aşa t am-nes am un om de rînd şi din proşti. 134). de asemenea. oi spune. încuviinŃarea pentru o scurtă întrerupere: „Vă rog numai oleacă să îngăduiŃi pînă ce-oi potrivi în lulea o frunză de tutun" (p. sub (a)). rezumatul lor este conŃinut în prefaŃă. recunoscînd explicit interrelaŃia dintre povestitor şi auditori: „dac-a dori lumea. 135). şi maică-mea era lingă mine. Acelaşi procedeu este prezent în povestirea Haralambie. Rezumatul. le cere. care cere lămuriri („Cum s-a uitat cu uimire. fiindcă pauza intervine după anunŃarea „temei" povestirii: „s-a întîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc" (p. în povestirea Iapa lui Vodă. (1) întrucît naraŃiunile din Hanu-AncuŃei sînt prefaŃate de conversaŃia între cei adunaŃi la han. o suită de mişcări. discutînd cu moş Leonte despre calul său. le-am închinat căpitanului şi ne-am strîns împrejurul lui. explicaŃia: „Am avut o Intîmplare nâpraznică" (p. Povestirea constituie un răspuns dezvoltat la aceste întrebări. receptarea începe.IoniŃă comisul îl privea într-o parte cu oarecare nerăbdare şi dispreŃ. 71). a cărui explicare apare drept necesară (cf. am avut crîncenă vedere şi spaimă. AfirmaŃia rezumă naraŃiunea a cărei declanşare o provoacă. cu care m-am fudulit eu în tinerelele mele şi la care s-a uitat cu mare uimire chiar măria sa Vodă Mihalache Sturza'' — p. implicînd totodată certitudinea asupra opiniei favorabile a interlocutorilor: „Şi dacă nu v-a plăcea.. să nu-mi spuneŃi pe nume" (p. 70). cucoane IoniŃă?" ) v. deşi afirmă după aceea: „eu una m-am umplut de năduf auzind şi mai ales văzînd" (p. sub (a)). în povestiri cum ar fi Cealaltă AncuŃă sau JudeŃ al sărmanilor. 9). preliminariile fiind încheiate. Tăcerea celor din jur marchează faptul că. de cînd sînt. ne aflăm în faŃa unei mişcări strategice. rezumatul este detaliat într-o amplă relatare. de exemplu. 104). După cum liŃa Salomia nu întrerupe povestirea cerşetorului orb. Apelul la această procedură conversaŃională (de tipul „ap arte-ui ui") are şi valoarea unei stratageme. într-o formulare laconică.] mă ridicai de la proŃapuri"4 (p. apărînd adesea ca explicaŃii detaliate ale unor afirmaŃii. Se poate recunoaşte.. iar lăutarii au prins a cînta cu jale . considerat insuficient de interlocutor. pentru care trebuie să mă rog" — p. gesturi şi atitudini care compun un adevărat ritual. într-o structură 4S similară este plasat şi rezumatul povestirii Fintîna dintre plopi: comisul IoniŃă remarcă faptul că prietenul său şi-a pierdut un ochi. Ca şi în povestirea Iapa lui Vodă. Ş-atuncea am văzut pe acel Haralambie. cererea de scuze: „dacă nu vi-i cu supărare" (p.. formulat de viitorul narator. (c) P o v e s t i r i 1 e propriu-zise prezintă o serie de particularităŃi structurale.Pe loc. Ianache coropcarul nu solicită acordul celorlalŃi pentru a fi învestit cu calitatea de narator. implicit. menite să stimuleze curiozitatea ascultătorilor. de altfel. Călugărul Gherman introduce în formularea rezumativă numele unui personaj necunoscut celorlalŃi („. 47 Dacă la nivelul universului personajelor sînt rare situaŃiile în care se poate delimita un moment al asumării rolului de auditor. 134).

în pădurea de peste apă" — p. au un puternic efect de actualizare. în cealaltă povestire. în unele povestiri ai căror „autori" se autoselectează ca naratori: Cealaltă AncuŃă. plasare spaŃială etc). 195). eroi — este realizată în modalităŃi diverse."...] Atuncea am văzut întăi balaurul" (p. in anumite povestiri (Iapa lui Vodă. 195). cele două naraŃiuni sînt total independente. cîte două naraŃiuni complete.. gesturi. în stil indirect: „Vasile cel Mare 1-a învăŃat cel prietin" — p.. în secvenŃă cu termenii de adresare.: „. cele două naraŃiuni. 44) este formulat ulterior. de peste apă" — p. 145). 195) — act care încheie. rezumatul nu este rezultatul unei discuŃii.]. într-o formulare etă. comisul cere detalii. 207. Există nu numai o identitate a cadrului material şi natural. 44). cu care se încheia ciul de racord (în racord.. în stil direct: „învaŃă-mă cum să mă esc!".] — Iată de ce . 207 — 208. confesiunea celui dintîi şi solicitarea sprijinului. „şi-n jurul nostru umbla AncuŃa cealaltă.. ca rezultat preliminar al încercărilor comisului de a elicita povestirea. cînd erai flăcău. loc. care cunoaşte întîmplarea. adverbele de identitate. A doua risire. într-o poiană pe care-o ştii dumneata" — p. fiind introdus într-o eră identică cu aceea din Fintîna dintre plopi („numi mai pot aduce decît cu greu aminte de-o înttmplare ca aceea:' — p. 209).. care deschid o asemenea Activitate sau un episod al ei („Stăpînii mei şi fraŃii mei . de obicei.. Limita dintre ele este marcată formal prin prezenŃa mulŃumirilor pentru atitudinea celorlalŃi („MulŃumesc lui Dumnezeu c-am găsit cuvînt bun şi milă" — p. formularea completă apare în întrebarea romisului. care consemnează întîlnirea lui Constandin Motoc cu hai-ul. ca în majoritatea cazurilor.] Eram aşa. toate urmărind — prin procedee variate — o puternică implicare afectivă a celor de faŃă. 43). activitatea conversaŃională —. 195). stimulînd memoria lui Zaharia. comparaŃiile.. rezumatul este situat în prefaŃă." — p. permiŃîndu-i acestuia să-şi menŃină dreptul la cuvînt („s-a întîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc" — p. Negustor lipscan. în cazul primei povestiri. flăcău [. rezumatul consemnează autoselectarea negustorului ca emiŃător. Demonstrativele. e formulat eliptic. care declanşează naraŃiunea: „Dacă ştii altele mai frumoase de ce mi l-ai cîntat pe acestae? [. la sfîrşitul amplelor reflecŃii care prefaŃează istorisirea coropcarului. deschizînd relatarea propriu-zisă („cum mi-au fost petrecerile mele prin Ńări străine" — p. „întîmplarea aceea cînd te-a chemat boierul de la Păstră-veni la curte şi Ńi-a poruncit să-i cauŃi apă în acea poiană" — p. reacŃii. la sfatul şi cu ajutorul lui Vasile cel Mare.. ci de aceea care i-o solicită — Salomia..[întreabă-l să spuie] întîmplarea din pădure. Reluarea rezumatului. 104). de fapt. după care ciobanul ează un cîntec de haiducie. rezumată prin cuvintele „poveste adevărată despre o minune a sfintei Paraschiva" (p.. „Şi AncuŃa cealaltă 50 . El apare formulat. în JudeŃ al sărmanilor. în Istorisirea Zahariei fîntînarul. este o manevră — eşuată în cele din urmă — prin care bătrîna urmăreşte. completate progresiv cu noi amănunte (. în cîteva variante. 208..". 191). aparŃinînd aceluiaşi personaj. 133. Rezumatul celei de-a doua naraŃiuni reia. ele conŃin. Elementul care declanşează povestirea apare în discuŃiile din prefaŃă.. este juxtapusă celei dintîi... ci este plasat în secvenŃe narative compacte. relatînd întîmplarea Ńăranului umilit şi schingiuit de Răducanu Chioru şi pedepsirea boierului. plasat în prefaŃă. altminteri. fraza conŃinînd rugămintea lui Motoc. orientarea sugerează o mişcare de retragere în timp prin translaŃie. în naraŃiune. Rezumatul primei naraŃiuni apare în prefaŃa întregii povestiri. Povestirile JudeŃ al sărmanilor şi Orb sărac prezintă unele particularităŃi compoziŃionale. prin raportarea momentului evocat la cel prezent. AfirmaŃia este „glosată" de AncuŃa. 133)... dar rezumatul (p.. sînt corelate printr-un episod de racord. Corelarea naraŃiunilor este realizată prin reluarea unor puncte de refe4 — C-da 1354 49 rinŃă din naraŃiunea autobiografică în cealaltă („pe cînd eu eram un prunc şi vedeam satul nostru care nu mai este şi Ńintirimul pe care l-au risipit apele . determinînd o atitudine prin excelenŃă participativă a receptorilor.aşa inima. dar el nu este prezentat de cel căruia i se solicită relatarea — fîntînarul —. cu valoare deictică. Fîntîna dintre plopi).. Orb sărac cuprinde o relatare autobiografică. al cărei rezumat. tot în acesta loc ne aflam . 208 „întîmplarea de la poiana lui Vlădica Sas"—p. [sfînta Paraschiva] „unde ne ducem să ne închinăm eu şi liŃa Salomia" — p. 162).. (2) Orientarea — secvenŃa prin care auditorii sînt puşi la curent cu „datele" de bază ale întîmplării relatate: moment. rezumatul este repetat adăugîiidu-se o informaŃie: „ o întîm-■ a aceluia care mi-i mie ca un fraieik — p. mama aceştia . să-1 determine să-şi asume rolul de povestitor. Cf. iar „glosarea" e confirmată de moş Leonte: „Cînd am văzut întăi balaurul [. cu menŃinerea decorului familiar ascultătorilor şi cu sublinierea elementelor de invariantă. reprezentînd un fel de moto al relatării următoare.". ci şi o identitate a rolurilor pe care le îndeplinesc oamenii şi a mărcilor specifice acestor roluri (nume. „Acolo [. — „ce Ńi s-a întîmplat dumitale. ca potirnichea în căngiie şoimului" (p." (p.

în relatarea călugărului Gher-man. enunŃul sobru..— povestirea de pe vremea Ducăi-Vodă. Aşa.]. pe vremea aceea. 30). Şi eram în popas aici. 10—11). [. Iar nişte paseri cum nu s-au mai pomenit s-au învolburat pe furtună. Iar într-un rînd.. iar noaptea stelele cerului. „eu stăm aici în acest loc" (Iapa lui Vodă. 5—6). "(Fîntîna dintre plopi... O atitudine similară a naratorului apare în Iapa lui Vodă... dar închegată (incluzînd toate secvenŃele tipice. 44). la TupilaŃi. care anticipează — în mod fals — urmările pozitive pentru şeful arnăuŃilor ale prinderii lui TodiriŃă). în formula unei concise naraŃiuni obiective.]. să trăiesc pe-atuncea şi să mă bucur altfel de viaŃă [. p. Orientarea propriu-zisă se constituie — în Cealaltă Ancută — într-o povestire concisă.. şi se sparie de el altă AncuŃa". al basmului şi superstiŃiei („într-o toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul AncuŃei. a dovedit cum că acele paseri cu penele ca bruma s-au ridicat rătăcite din ostroavele de la marginea lumii şi arată veste de război între împăraŃi şi bielşug la viŃa de vie" — p.]. naratorul nu poate să comunice auditorilor — sub forma portretului fizic — decît impresia pe care i-a făcut-o contemplarea necunoscutului care va deveni eroul povestirii („Cel prins era întru adevăr om nalt şi voinic" — p. k hanul AncuŃei [.".. de exemplu. 12). 45—46). dezvăluirea poantei întîmplării. Şi pe după Sîntilie. care învie o legendă de largă circulaŃie).. Există însă în întregul roman un anumit grad de incertitudine temporală. într-o hamnă ca asta. s-aîntîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc. p. in povestirile în care naratorul este implicat ca personaj. chiar şi o coda..].. în łara-de-Sus. în Cealaltă Ancută. Precizările temporale nu sînt însă semnificative în sine. Şi eram în popas aici. şi părintele meu mă învăŃa meşteşugul lui'Ń. îmi arăta ziua buruienile şi rădăcinile pămîntului. la hanul AncuŃei . care „purta la gît un lanŃug subŃire de aur" (p. 4e 51 spre concretul spalio-temporal.. cînd eraŃi tînar.. la început. în povestirea Balaurul. în povestirea Haralambie se evocă „divanul" Ńinut de Vodă Ipsilant. cu barbă roşă rotunjită". p. care constituie secvenŃa orientativă propriu-zisă: „Trăia la noi. implică. într-o toamnă ca asta. cercetînd în cartea lui de zodii şi tălmăcind semnele lui Iraclie-împărat. permiŃînd confruntarea impresiilor şi a aprecierilor. „iaca aşa rîncheza şi rîdea şi iapa cea bătrîna [.. şi spovedania lui Neculailsac. capătă pentru receptori „concreteŃea" necesară urmăririi istorisirii.şedea ca şi asta. o roată de arnăuŃi. de fapt.] — dar rîsul ei tot trăieşte. duceam vinuri la Ńinutul Sucevei. Cf. „Iar mama acestei AncuŃe . precizările ele ordin spaŃial şi temporal se întrepătrund cu detalii autobiografice. ci din perspectiva celui care le retrăieşte. a biografiei personajului principal pînă în momentul evenimentelor care au determinat interferenŃa celor două existenŃe. tot în locul acela .. De-atuncea au trecut ani peste douăzeci şi cinci [. „în ziua de Sîntămăria Mare.] pe cînd mă aflam în uliŃă la Carvasarâ şi mă tocmeam pentru marfă [. la Baia. al cărui orizont de informaŃii este limitat.. Dar asta s-a întîmplat într-o depărtată vreme. care evoluează de la tonul general. iar una dintre povestirile orbului sărac — pe Duca-Vodă. Ca atare. în care naratorul are mai degrabă rolul unui martor al întîmplăriloî. orientarea subiectivă succintă: „dnd eram un băieŃaş. este urmată de reconstituirea. căci dragostea mea din anul acela se desfrunzise cu vara" (Fîntîna dintre plopi. Motivarea procedeului este însă aici mai direct legată de tehnica narativă: dezvăluirea identităŃii boierului „mărunt la stat. Ienache coropcarul fixează momentul întimplării relatate în raport cu şirul propriei sale vieŃi: „S-a întîmplat ca eu să fiu tînăr.. stînd cu el la tîrlă pe dealul Bo-lîndarilor. Comun povestirilor din IIanii-AncuŃei este faptul că timpul întîmplă-rilor narate este anterior reunirii călătorilor la han. 31). 103—104). ca să mă duc la iarmaroc. moş Leonte nu poate face perceptibil cadrul relatării sale decît prin raportare la propria sa biografie: „Eram aşa. „Aşa. <\u mare zvoană. flăcău trecut de două zeci de ani.. vîslind spre răsărit.. 105). un boier mare şi fudul: îl chema Nastasă Bolomir" (p. prin menŃionarea unor elemente tare constituie orientarea subiectivă. de aceea. atuncea am văzut pe acel Haralambie" (Haralambie. la 15 a lunii lui august" (p. duceam vinuri la Ńinutul Sucevei. ele au — ca şi referirile la han — o funcŃie de actualizare a unei epoci trăite (excepŃie. ea este „împinsă" spre sfîrşitul relatării. Istorisirea Zahariei fîntînarul — pe „Vodă Calimah". Povestirea comisului loniŃă (Iapa lui Vodă) are ca personaj pe „măria sa Vodă Mihalache Sturza". Numai după fixarea acestui cadru „subiectiv". Relatarea nu se face din perspectiva celui care ştie cum au decurs evenimentele. şi moş Leonte. săltat numai ia atîta de la pămînt [. în ciuda unor indicaŃii care ar putea permite datarea foarte exactă a unora dintre evenimentele istorisite. dar şi psihologic: „ascultaŃi ce mi s-a întîmplat pe-acesle meleaguri. impersonal. avînd în mijloc pe-un om legat" (p. Pentru cei mai mulŃi dintre auditori..". ktuncea am văzut întîi balaurul" (p. iaca s-arată dinspre Beilic.] Şi mă aflam în mare mîhnire. în anul cînd au căzut la Sîntilie ploi năprasnice şi spuneau oamenii că ar fi văzut balaur negru în nouri. Dublarea orientării propriu-zise. determinat de situarea naraŃiunii-cadru în coordonatele unui nedefinit fabulos. demult. transpunîndu-se în postura martorului de odinioară. 72—73). st realizează într-un mod specific în povestirile Balaurul şi Cealaltă Ancu\ă. pe cînd îmi pregăteam lăzile.]. atribuită şefului arnăuŃilor .. deasupra puhoaielor Moldovei..

ca o secvenŃă care concentrează datele indispensabile înŃelegerii relatării. a prins a arunca biruri asupra norodului .. JudeŃ al sărmanilor. căci acea pădure s-a tăia li zicea poiana lui Vlădica Sas" ~ p. într-o poiană pe care o ştii dumneata. ca Antihrist. Componentele orientării sînt dispersate în cuprinsul rezumatului (cf. în uliŃa mare" — p. de obicei. dar nu sînt îndelung elaborate de povestitor şi nu absorb interesul auditorilor. 195—196). alteori se întemeiază pe o mare capacitate de dramatizare (Fîntîna dintre plopi.. rămînînd fără vedere încă de pe cînd eram copil. Rezolvarea este. povestirea cu Vasile cel Mare din JudeŃ al sărmanilor). acum citi va ani am ajuns cu bine la o stare multă mito are şi la puŃină avere. avînd ca naşi pe Vodă cu doamna (Istorisirea Zahariei fintînarul)." — p.]. (2) [Minunea sfintei paraschiva] „s-a făptuit în vremea veche. de exemplu. fără să intervină o convergenŃă a elementelor acumulate spre un punct caracterizat prin tensiune maximă (cf. supra). Duca-Vodă nu mai ajunge la Ieşi. Balaurul. rezolvarea propriu-zisă este însoŃită şi de o poantă comică: aluzia la pariul făcut de IoniŃă cu Vodă la han." — p. de verificare a identităŃii referentului („ce Ńi s-a întîmplat dumnitale.. avînd ca singură dorinŃă ispăşirea crimei fratricide (Haralambie). Hara-lambie. 135—136) sau cele două povestiri din Orb -sărac( (1) „căci eu. aducînd capul haiducului Haralambie. Negustor lipscan sau autobiografia succintă a orbului sărac). cînd erai flăcău. 52 Cf. fericită. în pădurea de peste apă. ci agrementează relatarea (cf. Chiar şi în povestirile în care nu există o gradare a întîmplărilor. dar îşi părăseşte slujba. structura obişnuită pentru relatările orale asupra unor experienŃe proprii sau ale altora. 53 în succesiunea lor. sînt reluate cîteva informaŃii furnizate în prefaŃa povestirii de naratorul-erou dispus sa dea satisfacŃie curiozităŃii celor adunaŃi la han („Mă cheamă Dămian Cristişor [. 158. în cîteva povestiri. esenŃială apare reconstituirea ca atare a unor momente trăite. iar Dămian Cristişor se reîntoarce cu bine la treburile sale. Constandin Motoc este pedepsit sălbatic de boier (prima povestire din JudeŃ al . fiind o strămoaşă a noastră aici trăitoare la acest han. fără modificări.. în acea vreme s-a fost ridicat asupra Ńării Moldovei. scăpînd de urmăritori (Cealaltă AncuŃă). 162). în alte povestiri. Tehnica relatării are în vedere uneori punerea în evidenŃă a poantei (Iapa lui Vodă).care îl escortau pe TodiriŃă Catană („îl cheamă TodiriŃă Catană. ucisă de ai săi (Fînlîna dintre plopi). „Aduc marfă de la Lipsea" — p. Ńiganii sînt puşi pe fugă şi Neculai Isac scapă cu viaŃa. Complicarea acŃiunii urmăreşte. [. dar rămîne mutilat şi o pierde pentru totdeauna pe Marga. pe Şiret. de remarcat însă faptul că. boierul cel rău este omorît (Balaurul. 191. orientarea se realizează in forma consacrată. — Acolo.. ci moare pe drum (a doua povestire a orbului sărac). în concordanŃă cu ideea că binele învinge răul: pricina comisului IoniŃă e rezolvată de Vodă (Iapa lui Vodă). cronologia faptelor şi se caracteri zează prin fidelitatea faŃă de detalii. am ieşit din sat de la noi ş-am pornit în lume" — p. 207 — 208).. — într-o poiană care a fost şi nu mai este. pentru care lucru noi rîdeam şi făceam haz într-o privinŃă" — p. în general... 105—107). Cîteva povestiri se abat însă de la această formă de construcŃie. rezolvarea aduce o încheiere care dă satisfacŃie naratorului-erou: orbul sărac revine în locurile natale. Cealaltă Ancută). poantele nu lipsesc nici aici. JudeŃ al sărmanilor („Era prietinul acesta al meu trăitor îp sat la FierbinŃi. m-am hotărît şi să mă duc la Lipsea" — p. fiind în acele vremi stăpîn pe moşie un boier ehiabur tare cu numele Răducanu Chiorii. Duca-Vodă. TodiriŃă Cătană fuge cu duduca Varvara. Era acest boier om stătut si văduvoi şi din cînd în cînd avea dumnealui plăcere pentru cîte-o muiere (iintr-a oamenilor. în cele mai multe cazuri. Atuncea am socotit că mi-a venit vremea să mă ridic şi mai sus cu puterile mele şi. 161). Avînd neistovită poftă de argint' şi aur. duduca AglăiŃa se mărită cu Ilieş Ursachi. precum au făcut alŃi negustori bătrlni.. în secvenŃa de orientare. „distribuirea baidere-lor" de către negustorul lipscan sau unele dintre detaliile despre „şcoala" calicilor orbi. folosite de Salo mi a pentru a declanşa funcŃionarea memoriei lui Zaharia. —. în Iapa lui Vodă. rezolvarea aducînd o puternică notă de tragism.Aha! la Păstrăveni. în aceeaşi categorie poate fi inclusă Negustor lipscan („Fiind de Cel-de-vSus rinduit într-o cinstită breaslă ca aceea în care mă aflu. un răzăş nebun şi nemernic din Ńinutul Vasluiului . dialogul dintre cele două personaje îndeplineşte o funcŃie fatică. O structură particulară a secvenŃei de orientare — ca şi a celorlalte secvenŃe constituite pe baza dialogului — este caracteristică pentru Istorisirea Zahariei fîntînariil.] şi am dugheană la Ieşi. (3) SecvenŃele de c o m plic a r e a acŃiunii si de rezol v a r c a conflictului au. pentru că ele au roiul unor elemente mnemotehnice. Tufecci-başa Gheorghie îndeplineşte porunca domnească. povestite de cerşetor).

revenirea în prezent a naratorului este semnalată prin sugerarea unei explicaŃii personale a întîmplărilor relatate. „Asta a fost". „Iată pentru care pricină. Negustor lipscan — p.. este pus în evidenŃă prin scurte întreruperi ale relatării propriu-zise. măcar că ca auzea. % Sînt numeroase cazurile în care modalităŃile cvalnative funcŃionează ca marcă a punctului culminant al relatării. ia forma consemnării unei atitudini colective: uimirea celor [care urmăresc drumul „misterios" al fîntî-narului după . în versiunea liŃei Salomia. 175—176). „Asta este. în alte cazuri.. realizată adesea prin confruntarea propriei opinii cu altele exprimate.. 18). de obicei. această faptă . Nu cred să fi fost farmece de-. siiFpencînd firul acŃiunii în acest moment de maximă intensitate. „e ~ . (5) Două tipuri de procedee ale evaluării sînt mai frecvente în roman: comentariul şi comparaŃia. p. p. fie şi numai ca 55 martori." — Cealaltă Anculă.. 19 (vezi şi implicarea directă a auditorilor prin folosirea persoanei a Ii-a 54 plural. în spaŃiul cărora naratornl-erou îsi consemnează reacŃiile emotive şi gîndurile: „m-am înfăŃişat"cu inima bătind la poarta supărările mele" (p. TodiriŃă Ca-tană. în majoritatea cazurilor.". în ultima frază a relatării: Tufecci-başa Gheorghie .: „Aşas-aîntîmplat. Expresia directa a atitudinii subiective a comisului detaşează net episodul de restul ansamblului narativ. auzea ce se petrece la celălalt mal. marchează punctul culminant al povestirii Iapa lui Vodă: primirea de către doinii a comisului IoniŃă.. ca semn al revenirii la planul real). secvenŃa de coda este introdusă uneori prin variante ale formulei de încheiere a unei demonstraŃii. 175 (vezi referirea la auditori şi adăugarea unor detalii despre planurile de viitor ale negustorului — p. ca formă a evaluării. prima povestire din JudeŃ al sărmanilor — p. de drăcuşorul cel bălan nu s-a mai auzit nimic. asigtirînd unitatea cerută de formula de „romanee pentru care optează autorul.. manifestată. de asemenea. este preponderent. (4) Povestirile din roman sînt urmate de o coda. delimîtmd. în care un asemenea rol îl are discuŃia auditorilor asupra celor ascultate (v. 37 — 38 (de remarcat tranziŃia spre coda prin referire la planul real. au jucat intăi o toană aici. prin conceperea lor ca ilustrări ale aceluiaşi punct de vedere. cinstite comise IoniŃă. pintenog de trei picioare. De remarcat şi faptul că.asta e (a fost)". Eu n-am ştiut ce-a fost şi nici jupîn Costea n-a spus niciodată. în jurul căruia gravitează întreaga naraŃiune. şi nimene nu 1-a mai văzut niciodată" — Balaurul.. 62 (naratorul sugerează că acceptă punctul de vedere al tatălui său). — şi înŃelegeam că lelea AncuŃa. în finalul povestirii Orb sărac.„. Mai degrabă răul acela. fraŃilor creştini". formula este urmată de cîteva detalii despre soarta eroilor). in ambele cazuri. . naratorii sînt implicaŃi în desfăşurarea întîmplărilor. 149 (în ambele cazuri. revenirea la situaŃia comunicativă care a declanşat „demonstraŃia'4 realizată sub forma de naraŃiune nu devine astfel necesară. se fac menŃiuni asupra destinului ulterior al eroilor. sobrietatea expresiei este aceea care subliniază dramatismul situaŃiilor. Alteori. constituind. un mijloc prin care povestitorul dirijează şi controlează receptarea. 198). realizai în forme variate.. o funcŃie de racord a diverselor naraŃiuni cu naraŃiunea-cadru. Coda îndeplineşte. : „Iar unii oameni au scornit că părintele meu ar fi chemat balaurul. „Aşa. tata îi lăsa pe oameni sa vorbească. am fost jurat schitului Durau" — p. m-am mirat eu de asemenea întîmplare. Ca solomonar cuminte. între altele. a stat acolo la pîndă ş-a stropşit pe slujitorul Domniei. Motivînd ceva din prezent. cinstiŃilor creştini. şi să fiu înfricoşat" (p. în Istorisirea Zahariei fîntînaruL comentariul intern. Faptul că. istorisirea Zahariei fîntînarul se încheie cu o coda de tipul celor caracteristice basmelor populare: proiectarea întîmplărilor narate în cadrul în care se petrece actul povestirii („Şi purcezînd la scaunul Domniei.. atribuindu-şi implicit simplul rol de a transmite o „istorie" cristalizată prin tradiŃie („Ş-a rămas istoria acelei minuni de la om bătrîn la om bătrîn pînă în vremurile mai nouă" — p... are ca rezultat o încorporare puternică a elementelor de evaluare în Ńesătura narativă: corne rit arini intern.. Comentariul inter n. infra). 37)._. în secvenŃa de coda. aparŃinînd naratorului. Ea se justifică prin relaŃia de „serie" dintre povestiri.a clădit în tîrg la Ieşi biserica la care mă duc să mă închin" — p. într-adevăr.v~ . — însă el ştia mai bine decît oricine de care poruncă ascultase dihania furtunilor. cf. 17). 127—128. din sălaşul lui. pentru că aista-i moştenire din iapa iui Vodă" — p. 222). Insolitul momentului. a doua povestire din JudeŃ al sărmani-lor __ p.hangiŃei. „iată de ce": „Iaca de a trebuie să vă uitaŃi ca la un lucru rar lai calul meu cel roib. naratorul adeptă o atitudine de detaşare faŃă de cele relatate. cf. în acelaşi timp. prin care perspectiva este readusă la momentul relatării. punctul culminant.... ExcepŃie face Fîntîna dintre plopi.. 142. formula de introducere pentru coda este cea curentă în relatările orale: „aşas-aîntîmplat". în general.sărmanilor). prezenŃa intensificatorilor avînd o pondere mai redusă. cînd se uita în lună. la hanu-AncuŃei" — p.

36). Trăsături similare privind distribuŃia elementelor de evaluare în text se pot recunoaşte în povestirea Balaurul. confruntării cu etalonul normalităŃii: „ ÎI ştiam frumos si falnic. sosirea noii soŃii a boierului." (p. prin intermediul căreia se insistă asupra caracterului neobişnuit al situaŃiei relatate. 31 — 32).. însoŃeşte momentul confesiunii personajului: „Boierul nostru era aşa de tulburat şi aşa de rătăcit. PrezenŃa unor asemenea elemente conturează distinct cîteva momente. Naratorul vorbeşte în numele său: „Eu nu înŃeleg de ce n-a murit" (p. [. de observat alternanŃa imperfect/perfect compus).!ă de asemănătoare: „Atuncea prietinul acesta al meu a simŃit că-i c pe spinare păr de cîne turbat [. care notează detalii ale comportării boierului. respectiv. Intriga.] ş-am văzut că-i vreme de prime (p. spre coliba unde îi „descoperă' pe tinerii îndrăgostiŃi: „Nimene nu înŃelegea ce este.. Consemnarea reacŃiilor personajelor se face din perspective diferite: în primul caz. în linii generale. care configurează un comparant: „Cu vreo văduvă de cele de abanos. care adoptă de la început atitudinea celui care re. în prima povestire. 37). cum sa făcut asta şi s-a mirat mai ales Vodă de ••■Uepciunea cumpenei"' (p. la limita dintre secvenŃa deznodâmîntului şi codse revine la procedeul iniŃial de evaluare: notaŃia-comentariu a naratorului omniscient: „A fost jalnică vederea aceea şi-au plîns în divan Vodă şi boierii" (p. trei momente se detaşează prin introducerea unor mărci evaluative.„semnul cumpenei sale".. 141). în ultimul — de pe poziŃia naratorului devenit el însuşi personaj: „Ş-a intn ud şi cu obrazul supt şi cu ochii spăriaŃi. După care.] o copilă ca de şaptesprezece ani" (p. nu numai prin gradul de integrare iu >mictura epk şi prin acuitatea notaŃiilor. Comentariul extern al naratorului. punctul culminant: confruntarea dintre fraŃi. în ultimul enunŃ. înregistr< i reacŃiilor eroului marchează momente-cheie: descoperirea trădării ?. prin juxtapunere. tipic orală. pune în relaŃie cei doi termeni ai comparaŃiei. Deşi rŃin naratorului. reîntîlnirea cu Răducanu Chioru. prietinul nostru" (p. Si în aceasta povestire.] Văzînd înainfe-i pîclă de sînge repezit acasă. 141) sau încearcă să se obiectiveze printr-un enunŃ cu valoare de generalizare. Comportarea de moment a eroului supusă. plasat înainte de coda: „şi Dumnezeu a vrut să nu piară. îşi rodea barba şi n-avea astimpăr" (p. 47). el aparŃine naratorului-martcr: „Ş-atuncea am înŃeles cine-i Haralambie [. care le contrazice total. t îi toate aceste cazuri. 22T Nimenea n-a înŃeles.. Nici n-a răspuns la închinări. de pe poziŃia unui observator exterior. de tip intern. că dincolo pe tă-rîmul Tartorului" (p.]" (p. în ambele povestiri ale lui Constandin Motoc. Şi cînd venea uneori. cu vreo cneaghină de cele de la muscali. 34). istorisire aflctă de la eroul întîmplărilor. ca individualitate distinctă faŃă de lumea naraŃiunii. în stil indirect liber. Cînd colo. 5 şi. şi „A simŃit zbătîndu-se în ei o dihanie" (p. Formula interogativă.. sară. în cazul ultimului — ştiut ui său este cei al unui martor ocular. Există însă şi povestiri în care elementele de evaluare apar distribuite în cuprinsul textului. neidentificat. 35. 136). reia1 are caracter autobiografic. care sugerează că. în al doilea — de pe poziŃia participanŃilor Ia scenă: Xîr-d şi-au ridicat boierii ochii cătră el l-au văzut fără sînge-n obraz şi... subliniind importanŃa relativă a unităŃilor narative componente... 221-222).. Primele doua îi sînt cunoscute indirect naratorului. Formulările sînt d. însoŃeşte prezen56 tarea detaliilor care configurează deznodămîntul primei povestiri (schingiuirea eroului). în scena a treia este prezent un procedeu suDiimentar de evaluare. De remarcat. Surpriza produsă de apariŃia tinerei femei este potenŃată tocmai prin raportarea Imaginilor ipotetice la cea reală. cît era de nalt şi spătos. parcă se cumpănea" (p. comparaŃia neexplicită. ci numa-şi pieptăna barba cu degetele şi pufnea" (p.. traducînd o stare de spirit. ce vedem noi? [. x\ zis repede şi răguşit: [. Comentariul naratorului-martor. perceptibile vizual. care se mani. similare: apariŃia lui Vodă la divan. 35). în povestirea a doua. care umblă cu ciubote de iuft şi cu nagaică: numai aşa femeie ar fi potriva lui.. detaliile notate. şi prezenŃa unui clement explicit de evaluare: comparaŃia cu un termen ireal. . cu semnificaŃie simbolică superlativă. comentariul este implicit. insistînd printr-o comparaŃie asupra intensităŃii neobişnuite a reacŃiei sale. comentariile se apropie m grabă de o ■&. în esenŃă naratorul omniscient: „Vodă Ipsilant a intrat posomorit între boieri. acceptarea de către Gheorghie a misiunii de a-şi prinde fratele şi venirea lui Haralambie hăituit la casa din Bozieni. Comentariul este modalitatea de evaluare prezentă şi în J al sărmanilor.. are o m proprie. în realitate. NaraŃiunea este suspendată prin inserarea singurului comen tariu explicit din text. Nici boierul nu ştia ce răspuns să deie Domnului său" (p. Totuşi.. ci să se chinuiască pe lumea asta. 146). neimplicat în acŃiune.. cum am văzut puŃini oameni în viaŃa mea. în povestirea Har alambic.:-.] îşi punea uşor mîna în creştetul meu şi mă mîngîia. 52). e precedată de o secvenŃă deliberativă.

versatia avînd o funcŃie subsidiară. şi eu am simŃit pe mine cămeşă de gheaŃă" (p. care se substituie complet realităŃii (p. urmată de revenirea la starea iniŃială de dialog. şi-i sticlea luna în ochi"— (p. 60). în concordanŃă cu faptul că dialogul (exterior povestirii propriu-zise) nu se încheagă în roman în maniera obişnuită. Iar în umbra de dedesubt sta Marga. reacŃiile sale nu se exprima verbal: „Numai comisul IoniŃă mormăi ceva şi se uită cu fudulie in juru-i (p. cu o singură excepŃie: consemnarea reacŃiei lui Duca-Vodă în noaptea în care demonul îl ameninŃă cu ispăşirea păcatelor („DucaVodă a îngheŃat în patul lui de argint auzind glasul" — p. In Cealaltă AncuŃă.. trădînd o receptare activă. manifestări ale oamenilor. Cîteva povestiri prezintă anumite particularităŃi în privinŃa elementelor de evaluare. marchează tranziŃia spre coda. rînd pe rînd. Lipsa comentariilor — care constituie situaŃia obişnuită — este. în Flntîna dintre plopi. p. instituŃiile etc). de a-şi asuma pentru a doua oară funcŃia de narator — îşi stăpîneşte uneori pornirea de a rupe tăcerea. 197). şi îşi comunică propria reacŃie în faŃa încordării neobişnuite a hangiŃei („O priveam stînd aşa şi aşteptînd. ne permite să . în fine. îmi bătea inima şi mă temeam să nu găsesc locul mort [. în sfîrşit. ci reprezintă episodul de bază. m-am mirat eu de asemenea întîmplare. cxprimînd o perpetuă uluire faŃă de tot ce este diferit în raport cu propriul lor univers de viaŃă (trenul.. exterior povestirii propriu-zise: . prin care se delimitează secvenŃa intrigii. Povestirea nu reprezintă o secvenŃă de pauză dintr-un episod conversaŃional.Aşa. din diverse unghiuri (tulburarea cosmosului. Am avut o tresărire năprasnică în toată fiinŃa. Mi s-a părut? A fost o arătare?. „Răzăşul s-a arătat mirat [.. ci are finalitatea de a declanşa o relatare de tip memorialistic.. lucea asfinŃitul. proiectată într-un plan fantastic. Ultimul enunŃ evaluativ coincide cu ultima propoziŃie a naraŃiunii. povestirile orbului sărac sînt. Neculai Isac le destăinuieste celor care-1 ascultă. reacŃia naratorului-martor). anulînd progresiv graniŃa dintre real şi fantastic: „. 79). viaŃa cotidiană. 127).. comentariul intern al naratorului-erou. este invariabil legat de evocarea fîntînii. Naratorul-martor notează sub forma comentariului intern atît reacŃia globală a celor de faŃă la înfruntarea dintre boier şi soŃia necredincioasă. la f întina singuratică. zguduirea produsă de moartea Margăi: „Şi parcă gustam din sîngele împrăştiat pe colacul fîntînii" (p. oamenii adunaŃi la han nu se grăbesc să reia activitatea conversaŃională. de exemplu: „Noi gospodarii şi din łara-de-Sus am rămas tăcuŃi şi mîhniŃi" (Fintinu (Unire plopi \ „Apoi ne privi tulbure şi începu a rîde pieziş.. elementele de evaluare substituie relatarea punctului culminant. 126). 97). neliniştea şi incertitudinea stîrnite de întîlnirea cu Marga:. Intensitatea emoŃiei afectează capacitatea naratorului de a percepe lumea înconjurătoare. integrativă (conectivă). Pentru Negustor lipscan. 149). o valoare simbolică. de altfel... semnalată prin notaŃii ale scriitorului.Mărcile evaluative se acumulează în jurul punctului culminant. — şi de la o vreme in-ara întors de cătră ea cu frică" (p. cît şi propria sa reacŃie: „Am rămas înlemniŃi. Marga era lingă mine"' (p. specifică este absenŃa elementelor de evaluare din partea de relatare propriu-zisă. văzîndu-ne că tăi (JudeŃ al sărmanilor. Ie-nache coropcarul relatează numai ceea ce a văzut: comportarea ciudată a AncuŃei („Numai pe AncuŃa o vedeam că ascultă cu încordare. Chiar şi comisul IoniŃă — person prin intermediul căruia autorul pune în relaŃie diversele povestiri atribuindu-i intenŃia.. oraşele apusene. 126). Atitudinea personajelor. care însoŃeşte povestea sa tragică de iubire. cor. Nediscutînd despre ceva anume. cu mina streaşină 58 la ochi. de asemenea. „lepădă o revărsare de grindină şi ape. nerealizată. Alteori. 97).1' (p.. 58). în vîrful plopilor. de exemplu.] ş-a tăcui cu uimire o vreme" (p. După încheierea povestirii se instaurează 59 pentru un timp liniştea. tablou reconstituit în detaliu.. Răpirea duducăi Varvara rămîne învăluită în mister: „Nimenea n-a înŃeles ce-a fost şi ce s-a întîmplat" (p. (d) Specifică pentru structura textului în Hanii-AncuŃei este alternanŃa povestire tăcere. îSe reŃin expresia explicită a caracterului excepŃional al faptului („muget peste fire şi nemaiauzit") şi încercarea de concretizare prin comparaŃie („Cu coada subŃire ca un sul negru". „gura i se deschidea ca o leică în nouri".. parcă ar fi luat pe sus albia Moldovei ş-ar fi prăvălit-o asupra noastră"). Au valoarea unor asemenea elemente comentariile în stil direct ale celor care ascultă povestirea lui Dămian Cristişor. ApariŃia „balaurului". echivalează cu triumful fantasticului. lipsite de elemente evaluative. 126).' (p. DistribuŃia mărcilor evaluării în cuprinsul povestirii conferă unui element de cadru al acŃiunii: fîntîna.] Şi mă oprii. şi.îi crescuseră la mîni ghiare agere cu care-şi ameninŃa soŃul. 38). emoŃia primei în-tîlniri: „Ş-am pus pe roib în pas cînd am simŃit că m-apropii de f î n t î n a cu patru plopi. în legătură cu teme ale existenŃei cotidiene. După istorisirea călugărului Gherman. Comentariul naratorului. vezi. Mi s-a părut că văd în părul ei şi corniŃele cu care voise odată să-1 împungă" (p. 85). 60 —Gl).

i pare să-şi refuze satisfacŃia de a se afla în centrul atenŃiei grulî ca povestitoare — deşi o afirmaŃie anterioară ne-o aă'aAta dornica asemenea satisfacŃie: „Eu. printr-un act dev rememorare şi confruntare: „Am iltat şi de la mama întîmplarea asta. 98. Disputa cu îiaratorul-autor-personaj se încheie alăa aicle renŃia ca arbitru a comisului IoniŃă marchează acesă nioment („într-adevăr. AncuŃa). 206).tee(iecit prefaŃării propriei sale. Există şi cîteva situaŃii în care povestirile sînt urmate de s dialoguri. sau solicitarea unor informaŃii suplimentare („Mai este în fii ina cu cei patru plopi?" — p.. care fac referire la cele ascultate.. Comentariile apar însă în deschiderea povestirii următoare {Istorisirea Zahariei (întinând): liŃa Salomia şi nar&torul-autor-personaj exprimă aprecieri opuse în legătură cu cele ascultate. urmează intervenŃii cu conŃinut evaluativ: confirmări ale autenticităŃii povestirii („Tot aşa îmi povestea şi mama. nînd că s-ar fi rătăcit prin lume" (Orb sărac. cel puŃin amendarea conŃinutului lor. era „controlabila'4. de către hangiŃă. de Săomia: es ată de reacŃia promptă a fîntînarului. ă22). în Fîntîna dintre plopi. Istorisirea cerşetorului orb prilejuieşte identificarea narat. Zaharia a spus o istorie frumoasă" — p. aşa-i. Disputa nu se înclieie pnntr-o are de tip Satisfacere."—p. Ca narator virtual.].ir> !n aoelaşi limp. discuŃia este deplasată abil de Salomia in lirecŃie. atrăuirea. 206) -.] Poate dumneata. naratorul-autor-personaj). de fapt. relatată. comisul Ionl.. şi el e la mare cinste!" (p.. dar motivarea pe care o dă presupiine. 98. 222). p. astai o întîmplare din vremea noastră..recunoaştem prezenŃa unor comentarii implicite. ObiecŃiile sînt formulate impersonal. fără referire la povesacă. ° săJ1\in~ i punctului de referinŃă. cealaltă. comisul IoniŃă). Bătrîna nu reăne exP"clt >ra celor susŃinute. a orbului sărac. relatări ulterioare. stau deoparte. ca versiune a unei istoi 60 circulaŃie curentă. după depăşirea momentului de linişte. şi pe unde ajung ■ t e m i n c i u n z\ de sta lumea şi se uită la dînşii cu gura casc 203—204). na~ raŃiunii realizate de Salomia lui Zaharia („Zaharia a spus")> aPrecierea celor ascultate printr-un singur epitet (frumoasă) şi introducerea lrne" diată a unui enunŃ formulat impersonal — după principiiă straJ:eg1Ńe . Bătrîna contestă valoarea de adevăr elor relatate de orb • naratorul este acuzat deci că ar fi luci dma calităŃii—. d. 199). nu merita atenŃie şHaude deotte.. care confirmă exactitatea urnii femeii: „Hm! făcu Zaharia [. convertindu-se în prefaŃa naraŃiunii următoară Istorisirea Zahariei fîntînarul. ile celorlalŃi în legătură cu felul în care şi-a demonstră °Plnla ca ►risirea anterioară. aşa este!" (p. pune bazele declanşării unei noi povestiri („Deşi alŃii Ştlu Ń1 maJ frumoase şi mai minunate" — p. demult. e\ăltlnă aPre. Naratorul-a t încearcă să obŃină de la Salomia. însoŃite uneori de exprimarea unui sentiment de solidaritate cu povestitorul („Da. dacă nu retractarea afiriilor. [. astfel trăiesc unii fără grijă [.Mai mT tă este reacŃia povestitoarei.a i rdă mai puŃină atenŃie evaluării contribuŃiilor preceăen.]. ceea ce trădează ezitarea defrn#slvae ăin~ în autenticitatea povestirii este argumentată pneJ condiŃia ?ă inferioară a povestitorului: „Insă ce crezare poat6 sa aiba ceă netrebnic dintre toŃi?" (p. Ca dovadă. despre întîmplarea asta" — p. despre care am auzit pe maica . fără a depăşi limitele impuse de cerinŃele polii itive. care l-am adus şi l-am scoă en ve(eerea or. 98.PUS eti0LUv' st fîntînar a văzut şi ştie lucruri mai presus decît al!"e (p. unche-vei fi fiind unul Costandin. $2). Schimbul verbal care se încheagă are structura: O teme (Salomia) -> Cerere indirectă de reformulare (narat ersonaj) -> Reformulare indirectă (Salomia). 222).. implicînd faptul că natura celor relatate exclude posibilitatea de falsificare: inedită a fost numai povestirea autobiografică.. care se detaşează de Pr0Pna ei transferînd statutul de autor lui Zaharia: „V-am e.

Simpla încuviinŃare a spuselor sale nu are pentru Moromete valoarea unor mişcări de satisfacere. care îl caracterizează drept „falsa lui înfierbîntare" (p. fiindcă „s-a întîmplat să vadă nişte mari pozne înviata lui' (P. pînă la urmă. 259—260). în acelaşi timp. 1985. 260). Marin Preda. lasă-1 pe Cocoşilă. Toate acestea nu reprezintă decît modalităŃi de reformulare a temei sugerate de Dumitru lui Nae.ale politeŃii negative —. interpretată din această perspectivă. Moromete părea să aibă ceva nou de spus despre Pisică" (p. să facă mişcarea de Satisfacere aşteptată: solicitarea directă a povestirii: . 260). în care sînt angajate alte personaje (Paraschiv şi Niculaie). în esenŃă. 260) şi. 259—265) Istorisirea lui Moromete despre familia cizmarului Tudor Pisică ilustrează. subliniază explicit ignoranŃa celorlalŃi. capătă aparenŃa de dialog. de învăŃat să fumaŃi. Povestirea care urmează poate fi considerată. Efectul obŃinut este. De remarcat strategia intervenŃiilor lui Moromete. şi disdltia ""IrŃata de Salomia asupra povestirii orbului sărac are o funcŃie strategica: 'ducerea ideii că fîntînarul este un narator mult mai. voi nu ştiŃi nici unul cu cine avem noi de-a face aici în sat" — p. Dumitre?!" — p.2.206) De fapt.ăinteresant. determinîndu-i pe ceilalŃi. reia numele vii-toruiui său „erou". O consemnează însuşi autorul-narator. ci la solicitarea celor de faŃă. integrată unei conversaŃii (cf. domnule!" constituie. de tehnică epică. 260). pentru că „lui Moromete nu-i place să audă vorbinduse deşucheat" (p. „între timp. O reacŃie diferită are Cocoşilă. Privită din perspectiva ansamblului narativ complex al romanului. mă. spune de ce zici că nu mai există altul ca Pisică(i (p. Ele sînt de tipul fenomenelor de bruiaj.2. Moromete. scopul pe care îl urmăreşte fiind elicitarea povestirii. emite o apreciere superlativă. I (p. Dumitre!'' — p. sau Ńin de „tehnica" relatării orale. o procedură de iniŃiere a povestirii şi r e -z u m a t u 1 ei. Moromete îi provoacă pe cei cîŃiva consăteni adunaŃi în curtea sa să se constituie în auditori ai povestirii pe care o are în minte: imaginează o replică paradoxală a lui Pisică destinată numeroşilor lui copii („De vîndut pămîntul. despre acesta („Să căutaŃi în toată România. şi altul ca el nu mai găsiŃi" — p. îl întrerupse pe Moromete spunîndu-i că minte" — p. 61 1. printr-o înflăcărare mimată — truc dezvăluit de autorul-narator. întrucît întreruperile nu sînt determinate de intervenŃii din auditoriu. încearcă să-1 discrediteze pe narator — şi deci să anuleze starea de receptare creată şi să risipească auditoriul — contestînd anticipat valoarea de adevăr a relatării lui Moromete („Cocoşilă. în cadrul schimbului în curs. drept o structură continuă. „ Reluarea afirmaŃiei din prefaŃă sub forma „Nu există. prin forme ale adresării directe („Păi ce vreai să facă. menite să pregătească terenul pentru povestirea pe care vrea sa o spună. 261) —. 259). mai ales. aducînd date de ordin comportamental relevante pentru psihologia personajului central şi pentru definirea universului uman în care acesta se manifestă. vi l-am vîndut. cunoscînd firea taciturnă a lui Zaharia. şi comentariul din Cruceru. ea constituie o subeomponentă a orientării. „Bruiajul". atuncă cin. De altfel. pentru că sătenii ceilalŃi — auditoriul obişnuit al lui Moromete — sînt familiarizaŃi cu „tehnica" acestuia de „a se înscrie la cuvînt". 154—170). p. gelos pe ceea ce avea să urmeze. Morometii. Moromete speculează şi această situaŃie. 259. Istorisirea Zahariei fîntînarul ilustrează faptul ca. substituindu-i-se în acest rol. care poate crea premisele asumai1 rolului de estitor. 261). Alte notaŃii ne dau imaginea alinierii treptate acelor prezenŃi ca auditor iiJDumitru lui Naeăse aşază ? vmai bine pe pămînt" (p. stimulează cunoscuta vervă narativă a eroului. de asemenea. aproape pe neobservate. dar nu autoselectîndu-se ca narator. mă. care..Hai. care îşi aminteşte de o vizită la casa cizmarului. sugerînd astfel că el este singurul în posesia unor'date inedite despre Pisică („Păi." aPar» coiiicntariile care urmează povestirii propriu-zise au au făîicăia Pre~ ponderent analitică sau evaluativă curentă. mai veniseră 62 vreo cîŃiva inşi care se aşezaseră pe iarbă fără să se anunŃe prin bună ziua: erau vecinii lui Moromete" (p. 261). tipul de povestire rituală. cel scontat. de la munte la baltă. încercarea lui Dumitrii lui Nae de a „schimba vorba". 260). care. Dumitre?!" — p. implicînd exagerarea. „Pisică. v-am învăŃat. produse ca urmare a desfăşurării concomitente a altei acŃiuni (repararea gardului). care necesită o motivare. într-una dintre menŃiunile sale: „După felul cum vorbise. „Manevrele " sale constituie o amplă prefaŃă. de băutură mai învăŃaŃi şi singuri" — p. intuind faptul că o povestire reuşită este pe cale să se declanşeze. . ci răspund Unor cerlnte strategice integrative. bătrîna vede ăn narea acestuia ca narator ocazia ideală de a-şi manifesta va lentele epice. pentru ca interesul pentru tema adusă în discuŃie să nu se piardă („Cine? Pisică. 260). şi la turci să căutaŃi. 260).

iniŃierea unui scurt schimb de replici. Există însă şi alte comentarii evaluative. în diverse cariante. după o scurtă ezitare. inclus naraŃiunii. Cocoşilă?" (în casă la Pisică. de tutun!" — p. „uite-aşa spunea. — repetiŃii: „Sărea şi mormăia! Sărea şi mormăia!" (p. Chiar formulările sale care prefaŃează şi apoi rezumă povestirea conŃin un comentariu evaluativ direct al acesteia.. exterior expunerii propriu-zise a faptelor. prin caracterul lor total ieşit din comun. aspect al tehnicii relatării orale. Moromete îl face să recunoască singur că nu dispune de argumentele necesare susŃinerii afirmaŃiei sale („N-am fost" — p.. în fond. p. Supradimensionarea componentei evaluare este în strînsă relaŃie cu episodul polemic care precedă naraŃiunea: Moromete îşi concepe relatarea ca pe o demonstraŃie a ideii că. care îl aliniază mai degrabă ca participant la cealaltă acŃiune în curs decît la aceea în care e direct implicat. 263). externe sau integrate în povestire. nene! începe bătaia! începe păruiala! Ce-i faci. ştiŃi. constituind o secvenŃă de tipul aparte-ului („.constînd din replici de admonestare rostite de Paraschiv sau din replicile de protest ale lui Niculaie. Alteori. mă. creată prin u iosirea formulei „Fiindcă veni vorba de. cu aceea a lui Cocoşilă — faŃă de audienŃa de care se bucură Moromete printre consăteni şi interesul lui Niculaie pentru povestire. 262) are un evident caracter polemic. „şi acolo în faŃa mea a început o viermuiala. în episodul la care ne referim.." — p. consemnează. la rîndul său. de alimentare a curiozităŃii acestuia... 263). „Şi urlă. 262). este vorba şi de o tehnică a temporizării. 264). Cocoşilă! Tu nu fumezi. 263). deci de satisfacŃia lărgirii ocazionale a cercului auditorilor săi. marcată în text prin puncte de suspensie. „łine-te. acolo?" — p. Paraschive?! [.] łine-i cuiele bine. 263) —par a semnala faptul că eroul e interesat şi de activitatea care are loc sub ochii lui. prin care se urmăreşte captarea auditoriului (v. „Ce-ai cu el. întîi încet şi subŃire! „Sfîr-— şi pe urmă tot mai gros — fi-li-căl" (p. adineauri. concretizate prin mişcări de Motivare şi Amplificare. Modul de manifestare a celorlalŃi constituie un stimulent pentru Moromete. urlă! Au! Au! Au! Şi mă-sa cu . 262). 264). Recunoaştem. 263). la funcŃia fatică obişnuită. se repetă în cuprinsul povestirii: „Nu ştiu. de contestare a veracităŃii povestirii. 262). ia forma relatării de către Moromete a unor reacŃii pe care le-a avut în cursul desfăşurării faptelor povestite: „Ei zic eu! Ce să-i faci? Aici trebuie instrucŃie!" (p. în acelaşi timp. Niculaie" — p. cele prezentate merită să fie povestite (şi ascultate). 261. Alteori. în realitate. singurul resort al acŃiunii sale a fost curiozitatea şi. de asemenea. specifică lui Moromete. cum n-am mai văzui eu de cînd m-a făcut mama mea" (p. prin sublinierea unei anumite „complicităŃi" date de existenŃa unui fond comun de presupoziŃii („îŃi spusei. Adresarea. dar eu n-am mai 64 văzut paturi ca ale lui Pisică" (p.. nu este legată de „nesiguranŃa" sau de „ezitarea" povestitorului (fumbling). 262. ConstrucŃia ei are însă la bază strategii anticipative specifice. de fapt. nu se limitează. De remarcat aparenŃa h integrare a acestei secvenŃe de inserŃie în povestire. Dimensiunile orientării ar putea părea nemotivate dacă nu am Ńine seama de explicaŃiile din pasajul autorului-narator care o precedă. în fine. Detaliile privind starea încălŃămintei sînt menite să dea credibilitate motivului invocat.mai dă-mi o Ńigare. modalităŃi indirecte de evaluare a istorisirii iui Moromete. două atitudini: invidia lui Paraschiv— similară. 264). „łine cuiele acolo. Povestitorul îşi exprimă în permanenŃă uimirea faŃă de vele văzute în casa lui Pisică. nene. reacŃiile sale sînt determinate de sesizarea efectului pe care povestirea îl produce asupra lui Niculaie. elemente de evaluare din clasa intensificatorilor şi a comparatorilor: (a) dintre intensificatori: — procedee ale fonologiei expresive: „«Deştepta-reaU. comentariul. furnizează explicaŃia pe care o consideră cea mai plauzibilă: necesitatea de a-şi repara cizmele. Replicile adresate de Moromete fiilor săi — secvenŃe de inserŃie în naraŃiunea propriu-zisă („Ce faci. ci este o formă de manevrare a auditoriului. „N-am mai văzut de cînd m-a făcut mama" (p. 262). care nu sînt concentrate într-o secvenŃă anume. Niculaie!" — p. care. Moromete?" (p. în structura povestiri i proprr u-z i s e se remarcă amploarea orientării şi diversitatea procedeelor e v a 1 u arii. într-un fel. ştiind că. Interpelarea lui Cocoşilă: „Tu ai fost vreodată. ŞtiŃi? Ca la armată!" (p. ci sînt dispersate în cuprinsul întregii relatări. Moromete vrea să prevină eventuale întrebări asupra împrejurărilor care l-au determinat să se ducă la cizmar. Dumitre." (p. 261). Ambele reprezintă. întreaga justificare a vizitei la Pisică este — aşa cum ne îneunoştinŃează autorul-narator — inventată. ługurlane? — Nu . Există o permanentă interrelaŃie între povestitor şi ascultători. „controlează" receptarea prin forme ale adresării directe.. supra şi observaŃiile asupra rolului similar al unor secvenŃe de inserŃie). precum şi mărci intrapropoziŃionale ale evaluării. de fapt. adresarea către unul dintre auditori are rolul de a-i stimula interesul. raportîndu-se în mod indirect la ati63 tudinea anterioară a prietenului său. comentariul „n-am mai văzut".. în structura propoziŃiilor.

într-o intervenŃie care precedă coda. micii şi mutu. împrăştierea auditoriului: „ Nu e gata! spuse el.. Istorisirea lui Moromete nu e comentată de ascultători. dar structura lor fragmentată permite combinări originale ale celor două fire epice.. 200). (b) dintre comparatori (care raportează evenimentele narate la un anumit univers cognitiv): — hiperbole: „Eu zic că zece paturi de-astea de-ale noastre nu fac unul de-al lui. complicarea ei se realizează prin juxtapunerea unor scene: deşteptarea familiei. Ca dovadă..'. fără a fi marcată explicit ca atare. de exemplu.. cum ieşise din pat. 264). scena dintre soŃia lui Pisică şi una dintre fetele lor mai mici. „rămîne cu ochii beliŃi. şi cu cit da aia mai mult. coincizînd. după care familia îşi începe treaba: păpuşeşte tutun şi fumează. inclusiv pentru clasa tranzitorie a povestirilor incluse ca replici mai ample ale unui anumit personaj într-un dialog (vezi.. 264). o acŃiune în evoluŃia ei. ce să te scuturi. .şi mormăia ca un urs" (p. se integrează în naraŃiunea-cadru ca augment al orientării. Povestirea se încheie prin revenirea la pretextul iniŃial: repararea cizmelor lui Moromete (p. L.. „şi începe să urle ca în gură de şarpeu (p. parcă ar fi văzut o magaoaie" (p. dă-i. a început o viermuiala. determină.. între cele două planuri narative producîndu-se subtile interferenŃe. creează posibilitatea introducerii unei coda: „Păi nu-i trebuie să bea. încăierarea copiilor privită cu nepăsare de părinŃi („care mi s-a părut că Ńine loc de mîncare" — p. constituită prin dialog.F." (p. DiplomaŃie sau C. 5 _ c-da 1354 65 Singurul moment de întrerupere reală a firului narativ apare după această componentă. După coda. a cărei structură e continuă. 1. C." (p. 265). în Cadou. 262). întregul episod conversaŃional este considerat încheiat. . 265). NaraŃiunea nu înfăŃişează.3.. nu ştiu! [." (p. o coda a povestirii despre briliant (reluarea laitmotivului comentariului lui Stasache la propria sa povestire acŃionează ca un element de feed-back). dar neîncheiată (cf. de-o şchioapă. Moromete!" (p.. Strategii narative în dialog 1. dar şi o coda a povestirii-cadru despre familia Panaiotopolu. 66 o oferă un episod al complicării din povestirea-cadru (apariŃia profesorului Mişu cu acul de cravată nou. că mă apucase de gît. se uita la mine. 262). încheindu-şi rolul şi părăsind centrul scenei.. cînd vede gherlanu ala pe mine. Povestirea segmentată. care reintegrează întreaga naraŃiune în conversaŃia referitoare la vînzarea pămîntului de către cizmar. Dumitre?!" (p. introduc în naraŃiunea regentă componente esenŃiale ale complicării. naraŃiunea subordonată este integrată secvenŃei de bază a confruntării (tranzacŃia). 265). NaraŃiunea din Bubico. Dar ca să nu zic zece. — comparaŃii propriu-zise: „un ăla ca un gherlan. de fapt. un instantaneu considerat relevant pentru atitudinea auditorilor: „Dumitru lui Nae îşi mişcă fălcile şi rămase cu dinŃii dezveliŃi într-un rîs mut. zic cinci" (p. Se ridică apoi să vadă cum a bătut Paraschiv ulucile: ceilalŃi înŃeleseră că au stat destul şi se ridicară să plece" (p.1. dă-i.R. presupune o anumită suprapunere de planuri narative: ea constituie. sau anterior explicate: „Era băiatul ăla al lui. secvenŃa rezolvării din povestirea lui Stasache despre „pierderea" briliantului (anunŃată la ziar) reprezintă un final deschis. Autorul-narator ne oferă însă.. 265). Moromete însuşi este cel care... printr-o remarcă de o ironie tăioasă. cu privirea sticlind de satisfacŃie" (p. rezolvarea propriu-zisă.F. iar replica finală a lui Stasache: „Ei! eu zic că se găseşte.R. Pisică din pat. 264). care se referă la un subiect total diferit: „Gata poarta. Mai trebuie un viŃel care să se uite la ea. 262).). rezolvarea naraŃiunii subordonate (relatarea lui nenea Mandache despre demersurile soŃiei sale pentru cumpărarea avantajoasă a unei case) se realizează în interiorul naraŃiunii-cadru.degetul în ureche.. întrebarea pusă de Dumitru lui Nae: „Şi ce dracu face el cu banii de pe pămînt?" (p. în acelaşi timp.. 265).'' (urmează descrierea detaliată a scenei — p. De aceea. 262). ca o magazie" (p. Rezolvarea nu are nici ea valoarea tipică a unui deznodămînt. — formulări interogative (indirecte): „Pe unde venise. de . d-aia urla şi fata mai tare" (p. în DiplomaŃie.] mă scutur eu niŃel. completînd fişa „personajului" principal. care prezintă similarităŃi cu tipul povestirii rituale." (p. care a declanşat-o. 264).3. SecvenŃa iniŃială şi cu cea finală—atunci cînd apare — conturează naraŃiunea-cadru. 262). bate din palme. 265). ci compune ceea ce am putea numi un „tablou de moravuri". NaraŃiunile din Cadou. 263). Caragiale: schiŃe SchiŃele lui Caragiale oferă ilustrări pertinente pentru povestirea segmentată. 264). de exemplu. Multe dintre schiŃe sînt concepute sub forma unor confruntări cu structură incompletă: secvenŃa finală lipseşte adesea sau e iniŃiată. I. — metafore: explicate imediat: „Erau aşezate acolo în magazia aia a lui — fiindcă aşa de mare e odaia unde stau ei. cu briliant). povestirea doamnei din Bubico). intervenŃia lui Cocoşilă.

constituind. a unuia dintre cei direct implicaŃi în desfăşurarea în-tîmplării. interogaŃii retorice cu funcŃie de dramatizare („Ce să-1 vezi?" — p. InformaŃia pe care o transmite Stasache despre starea de spirit a soŃiei sale: „ş-aşa e destul de supărată" (p. convertiŃi în mijloace de realizare a comentariului din perspectiva externă. din ale cărei preliminarii nu poate lipsi — în concordanŃă cu cerinŃele politeŃii pozitive — referirea la „cocoana Acri viŃa". iar coda (MiŃa obŃine gratuit „Moftul român"). realizată sub forma unei întrebări ironice adresate „eroului" („Mai merge la Zambilica băiatul?"' — p. pe rînd.. apoi secvenŃele de orientare şi complicare. îndeplineşte o funcŃie similară şi în raport cu povestirea lui Mandache.R. Dilatat de naratorul preocupat să nu scape nici un detaliu. destul de concisă. mişcarea conversaŃională a interlocutorului acŃionmd. 197) — Cerere de re formulare a temei introduse prin replica anterioară. orientarea. care poate fi considerată. în primul rînd. De remarcat dramatizarea prin omiterea verbelor dicendi ca mărci ale schimbării emiŃătorului. evaluarea şi rezolvarea naraŃiunii-cadru se menŃin distincte de cele ale naraŃiunii subordonate (personajele şi locul naraŃiunii regente sînt specificate de autor în pasajele de „indicaŃii scenice". este integral o consecinŃă a acesteia.. 221) şi chiar o coda. în absenŃa acestuia.. 221). de dezinteres. de către cel care povesteşte constituie un procedeu obişnuit de integrare a naraŃiunii în conversaŃie. Componentele povestirii în conversaŃie se realizează în mod specific în schiŃa Cadou. Bubico. şi actualizarea scenei prin deicticul iaca). Comentariul — succint — ia forma „dialogului'' între doamnă şi „erou". „De ce?" (p. 220).p. după comunicarea „noutăŃii" („Zic: «Ce ai?» Zice: «închipuieşte-Ńi ce mi s-a-ntîmplat! Am . acesta este ignorat. de asemenea. menită să prevină o posibilă suită de întrebări coordonate tematic cu prima. în acelaşi timp. prelungind secvenŃa de coda („Mai merge la Zambilica băiatul? Bubico: Ham! — Să te mănînce Bismarck. deşi exterioară planului naraŃiunii subordonate. fără îndoială. 221). semnalînd totodată angajarea celui care solicită explicaŃia ca receptor al secvenŃei narative următoare.p. Povestirea nu este urmată de reacŃia receptorului. Acesta reia firul conversaŃiei. 65). Povestirea are valoarea unei mişcări strategice anticipative de Amplificare. 198) şi comentariul intern. Punctul culminant — „pierderea" briliantului — este anticipat prin apelul la unele procedee care au valoarea de indici ai evaluării: repetiŃia ca element intensificator („Mai trece ce mai trece. 220). mişcare de Satisfacere în cadrul schimbului verbal). rezumatul ei. naratoarea jucînd. a naratorului. pe care am menŃionat-o). naraŃiunea are o structură completă: un rezumat („Era să mi-1 omoare pe Bubico" — p. o rezolvare („Da-n sfîrşit. craiule! . a amicilor marchează rezolvarea naraŃiunii regente). de interlocutorul dornic să comunice „evenimentul" zilei —. Intensificatorii — mai ales enunŃuri exclamative cu semnificaŃie superlativă („foarte frumuşică!". printr-un procedeu consacrat — formula â propos. vocative cu valoare apreciativă („Craiule!" — p. prezintă unele particularităŃi (în afară de izolarea rezumatului.F. în C. după cum şi coda (declaraŃia unuia dintre amici: „Nu mai ai nici un haz!" — p. ambele roluri. contrazicînd total „aşteptările" configurate de desfăşurarea epică anterioară. 220). 220). este evident faptul că rezolvarea naraŃiunii subordonate este aceea care modifică fundamental rezolvarea naraŃiuniicadru. 221) — sînt. iar timpul rezultă din dialogul nou-venitului cu tovărăşii de masă.fapt. declanşează relatarea (Reformulare şi. deşi aparŃine. anticipată.Ham! ham!" . se fac douăsprezece" — p. Reluarea interjecŃiei acestuia. Deşi concentrată. cf. funcŃia unui procedeu evaluativ. Povestirea doamnei despre „tragica" întîlnire dintre Bubico şi Bismarck este prefaŃată de un scurt schimb de replici iniŃiat de partenerul de călătorie. Istorisirea lui Stasache se integrează firesc în conversaŃia cu amicul său. reacŃia finală. 198. ca declanşator al unei relatări care depăşeşte cerinŃele întrebării. Povestirea. momentul se individualizează prin forma dialogată de relatare. slava Domnului! a scăpat" 5e 67 . „acŃiunea" din berărie poate fi urmărită separat. sau din perspectiva internă. „curte teribilă!". planului naraŃiunii-cadru. în acelaşi timp. „Ce-am pătimit numai eu ştiu!" — p. în ansamblu. 221). de fapt. solicitînd clarificări: „Ce e Bismarck?" (p. Limita dintre orientare şi complicare este marcată prin intervenŃia receptorului. drept o ilustrare a acestui tip de povestire. întrerupt de episodul hrănirii lui Bubico. de asemenea. Întrebarea amicului. formă care capătă. strategic. fiind agrementată cu elemente evaluative. care exprimă continuitate tematică —. 197). Răspunsul propriu-zis trece pe un plan secund: „Un dulău de curte" (p. care îşi trădează nerăbdarea de a se ajunge la poantă. Ui/. prefaŃează povestirea. relaŃia fiind de tipul aceleia dintre o fabulă şi morala sa. ca şi comentariile evaluative ale „amicilor" despre povestitor. interjecŃii („Vai de mine!" ■ p. întrerupînd relatarea. de pe poziŃia observatorului („iaca vine şi AcriviŃia foarte supărată" — p. cu secvenŃa de rezolvare a acesteia. Cadou. 221). Cu toate acestea.

.. exterioară povestirii lui Stasache... este dornic de conversaŃie şi găseşte acest truc pentru a-şi realiza dorinŃa. apoi perseverează în mutism („Eu nu zic nimic". întîmpinînd opoziŃia categorică a AeriviŃei („Fac prinsoare [..F. formulată mai întîi indirect. cu grija de motivare. 198). în încheierea episodului precedent („Trebuie să dăm un anunŃ la gazete!" — p. Am lăsat-o să plece cu şeful" (p.F. orientînd întreaga ei desfăşurare ulterioară...R. 198). 198) apare ca un lait motiv al enunŃurilor personajului.. amicii de ocazie se înscriu implicit ca receptori ai povestirii. După preambulul reprezentat de schimbul de saluturi. „Eu iar tac" — p. pentru a evita eventualele obiecŃii ale interlocutorului: . 198). Complicarea acŃiunii este o componentă secundară. nici mărci iniŃiale specifice. avînd valoarea unei întrebări disjunctive: „Te pomeneşti că se găseşte" — p. După un răspuns evaziv („Tot ce se poate" — p. EnunŃurile „MiŃa acu trebuie să fie. 200). se găseşte?" — p.. C..... în ceea ce priveşte orientarea. IniŃiativa verbală aparŃine şi în continuare muşteriului. frate.. NaraŃiunea se . „Se găseşte" (p. 199).. că pe-al meu l-am dat să-1 dreagă. Spre deosebire de situaŃiile curente. — II am cadou. Povestirea nu are nici prefaŃă. povestirea spusă la berărie. este aceea care declanşează discuŃia. avînd o desfăşurare lineară. la limita dintre aparte şi vorbirea adresată.. urmează un moment de tăcere. 69 Coda este structurată sub forma dialogului între Sta sac he şi Mişu. Interlocutorul ia contact prin lectură cu modul concret de acŃiune adoptat („nenea Stasache îmi pune sub ochi o gazetă. De remarcat însă că tot naratorul este iniŃiatorul şi autorul comentariului.. care apelează la unul dintre cele mai obişnuite procedee de a închega o conversaŃie: întrebarea despre oră. care apare cu un ac de cravată nou.. 200).]" — p. nene Stasache" (p. ci numai anunŃată ca o soluŃie posibilă. povestitorul este foarte scrupulos în specificarea momentului şi a locului celor relatate. este separată de aceasta printr-un amplu comentariu pe marginea celor relatate.» «Cind?» «Acuma» «Unde?» «Pin tîrg. 198). Coda. 198). Ştii cît Ńine el la noi.] . prietenul adoptă explicit punctul de vedere al soŃului („poate că se găseşte" — p. al cărui rezultat este incert. este menit să-î provoace pe receptor să formuleze o opinie asupra semnelor de reuşită a demersului făcut. între Ghergani şi Conteşti. Primul sau enunŃ de după povestire. este intîrziată. Ultima sa replică reprezintă un fel de coda a întiegii secvenŃe de comentariu. comunicat pe un ton ambiguu. 198).] pe ce poftiŃi că nu se mai găseşte" . Solicitînd date în legătură cu aceştia.. singura mişcare căreia acesta îi conferă valoare de Satisfacere în cadrul schimbului verbal în curs. de un „muşteriu". despre călătoria soŃiei sale cu „şeful". DiscuŃia la care participă şi „eroina" întîmpiârii poate fi considerată drept a doua secvenŃă de comentariu determinat de povestire. ezitant: „Frate. cu briliant. unor tovarăşi ocazionali. Rezolvarea nu este povestită.. o fi tîrziu?" (vezi şi forma de prezumtiv). [. Mişcarea de Satisfacere aşteptată de Stasache ca răspuns la întrebarea capitală despre piatră. 61).p. 199). dar omite să-şi informeze interlocutorii despre statutul „eroilor" săi. consemnat într-o „indicaŃie scenică" („Tăcere" — p. care nu primeşte confirmarea aşteptată a speranŃelor sale de soluŃionare fericită a dilemei. 198. De fapt. — Care piatră? — Briliantul.. şi apoi direct: „Cît ai zis că e?" (p. în „cupeu separat"." (p.. 198). Citesc: [. cererea permisiunii de a se alătura amicilor la masă şi scuzele de rigoare. care urmează succesiunea etapelor călătoriei MiŃei cu „şeful"." — p.. Aceasta pentru că „naratorul" nu-şi cunoaşte interlocutorii. în C. Lucrurile se clarifică astfel pentru receptorul povestirii. Gl). nu însă şi pentru narator. care îşi menŃine opinia: „ — Ei! eu zic că se găseşte.. 198).p. meditatorul copiilor. De remarcat că. întrebarea constituie în intenŃia personajului o modalitate mascată de a declanşa povestirea." (p. . 61).. „Unde ai găsit-o?".» " ele. Rezerva prietenului — implicînd evaluarea povestirii ca neinteresantă — îl determină pe narator să reia pasaje ale relatării anterioare („un cadou de la nenea Andrei.. de această dată...pierdut piatra de la inelul lui nenea Andrei. tînărul solicitînd reformulări succesive ale enunŃurilor colocutorului: „ — Ce să găsesc? — Piatra. în ciuda încercărilor directe ale lui Stasache de a-1 determina să-şi exprime părerea („Ce zici?.. prietenul încearcă să schimbe vorba („Mergem?" — p.R. 61—62) reprezintă un rezumat discontinuu..

— sugerează faptul că tema e neinteresantă. iar a reuşi repetat nu are nici el un obiect precizat. Sub aparenŃa unei mişcări de Respingere a aprecierilor superlative ale celorlalŃi.: Bărbat de zahăr4' — p. în final). 63 „A: [. că el se supără!" — p.: „Aş! poza e moft! s-o vezi în natură. — G.: Ce-Ńi pasă?" — p. printre particularităŃile schiŃei. 63. încercînd să clarifice măcar una dintre datele necunoscute din enunŃurile lui Mandache. Povestirile colaterale sînt precedate de secvenŃe care le prefaŃează incluzînd rezumatul şi.. care motivează şi dezvoltă afirmaŃiile. dom'le" — p. folosind acelaşi procedeu ca la declanşarea ei: „A. Răspunsurile propriu-zise la cîteva dintre întrebările interlocutorilor („Şi o iubeşti?" — p. Straşnic. Partea fii ală a schiŃei.: [. La Piteşti stă treiştrei de minute" (p. cărora ii se solicită direct confirmarea.. 62. cind îŃi spui.. dom-le! [.. întreaga povestire apare astfel ca lipsită de poantă şi. Aceştia întrerup relatarea. 64) sînt urmate de povestiri succinte. dar ceilalŃi consideră că tema 71 nu mai prezintă interes şi trec la preliminariile despărŃirii: „(Cei doi amici îl îmbrăŃişează rînd pe rînd şi-1 pupă cu multă căldură)" (p. comentarii cu valoare evaluativă: „E lucru mare. 63. el converteşte o modalitate comparativă într-una de maximă intensificare (cf. nenea Mandache se arată la început foarte puŃin dispus să întreŃină o conversaŃie. evaziv: „Nu-1 cunoşti! unul de la care vrem să cumpărăm nişte case" (p.. e lucru mare! Mereu îl tachinează.] frumuseŃe de băiat! [. 65. după prezentarea probelor: fotografiile („A: [. răspunsul acestuia — insuficient pentru a fi considerat drept mişcare propriu-zisă de Satisfacere. nu prezintă nici un interes pentru receptori. apelînd în mod mecanic la formula â propos. Aşa cum este concepută povestirea. ReacŃia receptorilor sugerează intenŃia lor de a abandona acest rol. „Ce mai rîde MiŃa de el..: Trei fix. De notat. nervos şi preocupat.] Frumoasă.. de altfel.] Cîte ceasuri ai? — N.. bazată pe o interpretare falsă a datelor. după secvenŃa . Să-1 vezi cînd îşi pune şapca roşie. in prae-sentia: „Eşti mai dulce ca mierea" — p.. DiplomaŃie. 214). în sine.. răspunsul care satisface această mişcare conversaŃională începe printr-o reluare: „Pe urmă s-a-mpăcatără" — p.] Ei? aşa e? — X.. 63. acŃiunea narată. în tare se poate recunoaşte o coda la naraŃiune. cea mai închegată. interlocutorul întrerupe relatarea partenerului prin întrebarea „Şi pe urmat".] Cîte ceasuri ai? — N. ăla este un deictic insuficient.. 64). care refuză să continue jocul (cf. ambele componente rea-lizindu-se prin cooperarea eolociitorilor. Naratorul încearcă să continue povestirea. pentru că ele cuprind multe puncte obscure: şi adverbial face referire la întîmplări mai vechi.dezvoltă prin amplificarea orientării 70 cu detalii solicitate de partenerii dornici să reconstituie portretele „eroilor".] Aşa e? — G. Apoi în gară la noi. 214). e comedie!" — p. Că Mandache evită să o discute ne-o arată şi graba cu care încearcă să deplaseze discuŃia spre sfera de preocupări a interlocutorului („de ce nu ne trimiŃi şi nouă acasă Moftul roman"e! — p. se deschide cu adverbul odaia. aşa cam la o parte. 64. aduce însă o rezolvare-surpriză a naraŃiunii.A. reflectă această deziluzie a receptorilor. 214. al căiui referent nu a fost menŃionat anterior („ăla e un ciufut" p. ReacŃia firească a interlocutorului. . mai ales. nu este in nici un fel percepută de narator. 64. Şi totuşi Mandache este cel care. donfle.. nu determină rezultatul scontat. în acelaşi timp. Comentariile evaluative avînd ca obiect personajele povestirii sînt. contrapunînd imaginii fotografice realitatea. „Aş! să-1 vezi în natură" —■ p. — A..: Straşnică. utilizat în mod curent ca marcă de început a unei naraŃiuni. 63. toate spaŃiile albe referitoare la eroi au fost completate. formulate de narator şi intensificate de „amici". nu merita să fie spusă şi ascultată. [. ea prezintă mărci clare ale integrării în conversaŃie. care se aliniază ca receptor prin întrebarea „Cine e ciufut?" (p. 214). provocat de felicitările „amicilor". de obicei. povestitorul absolutizează calităŃile eroilor.. împletirea strînsă dintre orientare şi evaluare in structura naraŃiunii. domnule! — G. „dar ce fel de om e? în vîrstă?" — p.. 64). necunoscute interlocutorului („dacă a reuşit şi acuma" — p. 65) şi-şi schimbă integral aprecierile anterioare asupra colocutorului (cf.: A intrat în Piteşti. după părerea lor.. „Nu mai ai nici unăhaz" — p.. Spre deosebire de'TC. inadecvată situaŃional însă. 65). întrucît temele sînt total relegate între ele.: Minune!" — p.: E dulce. şi să vezi ce e frumos... de remarcat indefinitele unul şi nişte). Curios să afle deznodămîntul. orientînd conversaŃia spre secŃiunea finală atunci cind. 63. 65) notează naratorul-autor. domnule. 214). Prima încercare de elicitare a povestirii eşuează deci. vs. Povestirea a doua.. ca atare. Comentaiiul povestitorului.F.: Voinic bărbat!" — p. o rezolvare nu este de aşteptat si." — p.R. 63. dar atitudinea lor ironică. în această schiŃă naratorul îşi asumă cu greu un asemenea rol.. prin întrebări disjunctive. Toasturile reprezintă comentariul „amicilor" la povestire.. „Şeful e familist?" — p. MiŃa şi „şeful" sînt fraŃi. care îi dezamăgeşte total: contrar presupunerilor acestora. in absentia: — „N. ExplicaŃiile asupra stării în care se află ar putea constitui o bună prefaŃa pentru o relatare.

. 215.. reuşiŃi!" (p. implicit. 215). succesiunea secvenŃelor este cea obişnuită pentru naraŃiunea configurată prin dialog. . mărcile aparŃin clasei intensificatorilor: repetiŃii. 216). Replicile de răspuns se compun. constituită. în esenŃă. dar naratorul o reformulează ca pe o coda („Dar eu întreb: «Cu leafa redusă. Să ştii că dacă reuşim. impunîndu-i ordonarea prezentării în funcŃie de propriile sale exigenŃe: .. cf. . are funcŃie de insistenŃă... e ceva de speriat...... 215). şi prin referirea la una dintre replicile anterioare ale acestuia: „Apoi.F.. cele două povestiri se află într-o relaŃie tipică de serie. domnule! are o diplomaŃie... printr-o întrebare. n-o cunoşti. merge iute/' — p. 21G).. Ca şi în schiŃa C. Mare nerăbdare am. 216). Rezolvarea nefiind cunoscută. ci se referă la personajul principal: soŃia lui Mandache." (p. mai ales prin repetiŃie. 214). — Dacă reuşeşte ş-acuma.. 215).. marcînd integrarea povestirii în conversaŃie. aştept pe soŃia mea. de obicei. tocma asia este un semn că are speranŃe să reuşească.. Există şi aici mărci proprii ale evaluării. Relatarea subordonată. de asemenea. IniŃierea povestirii este realizată prin contrazicerea de către narator a unei opinii exprimate de interlocutor: „Daca întîrziază. dintr-o mişcare de Satisfacere a intervenŃiei anterioare şi una prin care se introduc elemente noi: Ofertă! „— Nu mai vine. halal să-i fie!: (p.. îndeplineşte o certă funcŃie evaluaŃi vă. în sfîrşit. La ea nu merge aşa agalea. frate. şi iar se uită. şi iar cu vorba. Povestirea a doua satisface una dintre condiŃiile definitorii pentru relaŃia menŃionată: sursa şi relevanŃa ei se află în conversaŃia precedentă.. ultimul enunŃ emis: „Ce bună treabă ar fi!" (p. 216). şi. nu mai am ce zice: mă-nchin" (p. Ca si în cazul celeilalte tentative.. 216). într-o structură paralelă. (de remarcat reluarea interjecŃiei.. oferă prilejul interlocutorului să-şi asume. „că ăla e un ciufut" — p.... nu-i dau nici cinzeci de lei mai mult. frate. 214).. Haz ar avea să-1 traducă 72 şi p-ăsta!. Specifică pentru schiŃa în discuŃie este introducerea unei povestiri secundare — cu structură completă — care... m-aş prinde că vine cu veste bună: parcă m-aş prinde că a reuşit. Satisfacereă Ofertă. prefaŃa naraŃiunii: „Nu. Ce dracu nu mai vine. 215). Teribilă nerăbdare am.. evaluarea nu priveşte conŃinutul propriu-zis al relatării. comentariul. „Se uită aşa nu ştiu cum.. nu ştiu de Ofertă... IntervenŃia interlocutorului.. zice directorul. Dacă-1 traduce şi p-ăsta. integrată povestirii de bază. supunerea emiŃătorului la cerinŃele receptorului). care se autoselectează ca emiŃător. într-o formă concisă. mai exact primele două componente ale acesteia: orientarea si complicarea. reia.. am mare nerăbdare să văz daca a reuşit şi acuma.Ei. merge iute. conversaŃia im-plicînd schimbul succesiv de replici pe tema şanselor de izbîndă ale MiŃei în tratativele pentru casă. Ceea ce urmează este ultima componentă a povestirii realizate prin dialog. rărnîi dumneata ca şef în biuroul du mi tale cu leafa respectivă»" — p. ca şi în Cadou. combinată cu comentariul extern al naratorului: „Teribilă e. care „glosează" afirmaŃia şefului („Care va să zică înaintat!. este delimitat de momentele anterioare printr-un procedeu care reflectă contribuŃia dialogului la conturarea povestirii.. care pun în relief punctul culminant (concedierea lui Mandache)." — p. Evaluarea este marcată prin elemente de intensificare. şi iar se uită — e ceva de speriat..?» «Ai răbdare. Rezolvarea este anticipată de receptor („Şi nu te suprimă" — p. — Ei! şi am trimis-o acuma pe soŃia mea" (p." (p. declanşată de conversaŃia în curs...B. punctînd secvenŃa finală. producînd povestirea.. 214) şi . Ultimul procedeu motivează absenŃa din această secŃiune a alinierii partenerului ca receptor: povestirea poate fi considerată ca un răspuns înlîrziat la întrebarea „Nu cumva te-a suprimat şi pe dumneata?'' (p. domnule director.. şi nu mai vine. Zilele trecute — că tocmai mă-ntrebai adineaori dacă nu tn-a 73 suprimai şi pe mine — .. 216). ca ilustrări ale aceleiaşi idei: calităŃile diplomatice ale soŃiei lui Mandache. domnule. 215).." (p. şi?.. prin dialog. şi-1 aduce pe om cu vorba. Să vezi. mişcarea de Satisfacere aşteptată. Punctul culminant: trimiterea soŃiei la tratativele pentru vînzarea casei. interogaŃii: „Că hîr! că mir! nu se poate şi nu se poate! Ce fac eu?" (p. Interesul receptorului pentru anumite aspecte ale relatării limitează libertatea naratorului în privinŃa desfăşurării firului epic. prin care se efectuează tranziŃia spre situaŃia iniŃială.] şi eu.. Mandache efectuează. ceea ce urmează este o amplă secvenŃă de evaluare. 215). De data aceasta. Satisfacere 3 — Ascultă-mă pe mine. fiindcă s-a suprimat trei şefi de biurou. este prefaŃată deci de narator. 216)... Satisfacerex + — Trebuie să vie [... — Să te-a uză Dumnezeu! fac cinste...dialogată inserată în discuŃia iniŃială." (p. prefaŃa include şi rezumatul povestirii („La ea nu merge aşa agalea.. calitatea de receptor al naraŃiunii care „pluteşte în aer": „Ce treabă?" (p. Receptorul întrerupe consideraŃiile celui pe eare-1 ascultă. vezi că nu o cunoşti..

schimbul verbal are structura Ofertă -> Satisfacere: „ — L-ai tradus? [. „într-un euvînt. nevasta colonelului Re mus Gavrilcea... convins prin mijloacele diplomatice ale MiŃei." — p. ipochimenul (=Nicu Zănoagă) pare un băcan subŃire" — p. capătă. 61. MiŃa. Interlocutorul punctează prin formulări evaluative fizionomia personajelor la care se referă doamna Farfara („A fost «şarmantă». prin solicitarea unor informaŃii suplimentare („Dar Betty asta cine era? -— p. dar şi de solicitările lui Ioanide. Călinescu. 62—68) comstituie o modalitate — diferită de aceea „clasică" din cap. 66) etc. face să apară normală construcŃia segmentată a diverselor componente ale naraŃiunii. Comentarea unor fotografii înfăŃişînd imagini familiare unor personaje.. într-o formulare menită să dirijeze receptarea semnificaŃia tuturor relatărilor sale ulterioare: „Caty a fost. 64. III al romanului (p. sub 1. G. 65. artificiu literar cunoscut. mi-ai făcut un istoric succint şi o topografie sumară cu care sper că pot descifra hîrtiile scrinului meu" (p.. povestirea realizată în conversaŃie poate îndeplini o funcŃie precisă la nivelul sistemului narativ complex al unui roman.. ci despre schiŃe de portret conturate prin alternarea unor unităŃi descriptive — a căror prezenŃă se justifică prin pretextul contemplării unor fotografii vechi. însumarea unor secvenŃe narative delimitate de intervenŃiile lui Ioanide. iniŃiat de soŃ. 62) şi apoi prezintă. De altfel. »u are pentru acest personaj valoarea de prefaŃă a unei povestiri. 63. coda: „traducerea" receptorului povestirii. Structurată nu sub forma un îi bloc narativ.Cu. indiferent de perspectiva din care se fac refe75 ririle. După care. Scrinul negru (p. o femeie plină de temperament" (p. 67) sau încearcă să stimuleze continuarea relatării. Elicitînd informaŃii despre Caty. într-o formulă rezumativă şi evaluativă: „Iubită madam Farfara. 61). Complicarea naraŃiunii presupune. tot ceea ce se leagă în roman de Caty. „L-am cunoscut puŃin [.] . I: prezentarea personajelor de către naratorul-autor — de realizare a orientării naraŃiunii de bază. 62). în fond. în cazul de faŃă. Prima replică a doamnei Farfara: . avînd aspectul unor istantanee. In acelaşi timp. fostă madam Ciocîrlan.] . Este un caz tipic de povestire realizată prin cooperarea unor personaje concepute în ipostaza de interlocutori. de asemenea. 62). 68). domnul Nicu al dumitale era un parvenit cu instinct" — p. De remarcat faptul că acesta este singurul moment al conversaŃiei în care se foloseşte o formulă de . Pluralitatea structurilor epice şi a planurilor temporale. Rezolvarea se constituie pe baza dialogului dintre Mandache şi soŃia lui. Gigi Ciocîrlan.Ei bravos! [.] Un fel de bonhomme placid şi cu rîs important. foarte boieros.Asta-i Caty cînd era mică" (p. de prezentare a „eroilor".. referentul replicii este considerat a aparŃine fondului de presupoziŃii comune celor doi colocutori. ci recompozabilă din fragmente. nu ştii? A murit zilele trecute" — p. 1. „De cine vorbeşti?" — p. nespunînd un cuvînt care să nu fie perfect banal. 62). Această particularitate de declanşare are ca rezultat inversarea unor componente ale naraŃiunii. Punctul de vedere exprimat de madam Farfara este deci.. Personajele sînt introduse treptat în scenă. folosit de autor — cu scene semnificative. inclusiv a orientării. întrebarea lui Ioanide („Care Caty?"— p. Relatările doamnei Valsamaki-Farfara în dialogul cu Ioanide de la începutul cap. naraŃiunea nu are o rezolvare pro-priu-zisă. care îşi declină condiŃia de receptor. 217). Nu este vorba despre o acŃiune care să evolueze. dar necunoscute altora.ApariŃia celui de al treilea personaj. Ca atare. sumar reconstituite. supra. valoarea unei modalităŃi de evaluare. creează posibilitatea încheierii povestirii de bază.. 62—68) Ca şi povestirea rituală (cf. angajarea lui Ioanide ca receptor. iPovestirea spusă de madam Farfara. „După figură. relevînd faptul că ipoteza prietenei sale este falsă. oferind date genealogice comentate despre Caty şi primul ei soŃ. stă sub semnul acestei afirmaŃii.2.2). încolo. Orientarea precedă rezumatul: doamna Farfara dă mai întîi informaŃiile despre personaj solicitate („Caty Zănoagă. istorisirea este alimentată de „verva narativă a doamnei Farfara" (p. prin mijloace variate.3. caracteristică structurii compoziŃionale a romanului. nene Man74 dache?" (p. ca să zic aşa. exprimînd concluzia întrevederii.. îi conferă o astfel de valoare.Cu cinci mii! . este pretextul folosit de] autor pentru a ne transmite informaŃii despre Caty Zănoagă. punctul de vedere al autorului. întrebarea funcŃionează implicit ca declanşator al naraŃiunii şi marchează. plasează personajul într-un anumit univers social şi îi schiŃează profilul moral." (p. 217) Comentariul ocazionat de povestire se reduce la o replică aparŃinînd celui care relatează această conversaŃie: „Nu Ńi-am spus eu. cum zici dumneata" — p. să trimită gratis familiei „Moftul român". încheierea ei — ca şi declanşarea — este adusă tot de Ioanide.

62. Scrisorile reale transmit informaŃii. — rolul deosebit al structurii evaluative. scurte paranteze în cadrul naraŃiunii în curs. presupun un răspuns din partea acestuia (fie simpla confirmare a recepŃionarii celor comunicate. scuze. n-a ajuns mare lucru. 62. elemente fatice etc). nici datele referitoare la autor însuşi. Literatura ne oferă două mari tipuri de scrisori: cele al căror autor declarat este scriitorul şi cele schimbate . cu precizări şi corectări. rolul de E şi R. — libertatea cu care scriitorul manevrează unităŃile de bază ale structurii narative. ci şi înŃelegerea esenŃei personajelor care îşi asumă funcŃia de a nara: natura şi distribuŃia concentrată sau dispersată a elementelor de evaluare dau o anumită coloratură celor relatate.1. Modul în care se stabileşte şi se manifestăă relaŃia E—R prezintă aspecte particulare în cazul scrisorilor literare. SCRISOAREA LITERARĂ CA ACT PARTICULAR DE COMUNICARE. Acum vinde pe la Talcioc.ă) Chiar dacă împrumută — într-o proporŃie variabilă — mărci formale 77 i de tip epistolar (cel mai adesea. „Cînd ai vreo dificultate. îŃi stau la dispoziŃie" — p. acceptarea sau respingerea scuzelor şi a mulŃumirilor etc. ai rămas tot tînără la spirit.). în mod necesar. Fiecare corespondent îndeplineşte.4. 67). ObservaŃii finale Comentariile realizate pun în evidenŃă cîteva trăsături specifice povestirii ca formă de relatare inclusă în Ńesătura unor texte literare: — diversitatea situaŃiilor imaginate şi a elementelor care funcŃionează ca declanşatori ai povestirii. mulŃumiri etc. unităŃi de conŃinut a căror importanŃă şi ordonare variază de la un text la altul. al cărui alter ego este Ioanide). prin anumite caracteristici. procedee de implicare a R. Scrisorile sînt concepute. — Acum că nu mai ajută să dau cu pudră şi cu rouge. Cred că ştii — p. desemnarea explicită a interlocutorului. exprimă mulŃumiri lui B pentru cooperare. care orientează nu numai decodajul semnificaŃiilor contextuale. între două persoane cu statut inegal: A. scrisorile literare au altă finalitate şi relevanŃă decît cele reale. drept un mijloc de „a vorbi" cu un interlocutor aflat la distanŃă. Obligativitatea răspunsului creează ocazia de a reveni asupra unor afirmaŃii. fie emiterea enunŃului pereche. de tipul aşa-numitelor fumblings: formule care exprimă orientarea locutorului spre mesaj (ca să zic aşa — p. solicitări. nu este legată numai de tendinŃa firească a oricărui autor de a varia formele organizării epice. schimbul verbal în doi ne-presupunînd. Preliminarii. De aceea. comportarea arhitectului nu contrazice celelalte date ale personalităŃii sale creionate de scriitor (şi. O funcŃie similară îndeplinesc şi alte elemente.) sau spre interlocutor (nu ştii?— p. mai ales în cazul povestirilor segmentate. în cazul actelor structurate în cupluri: promisiuni sau refuz la solicitări. toate cu directă relevanŃă pentru destinatar şi. B. de exemplu: „Frate-său Alee. care a făcut 76 medicina. aceste texte se apropie de cele orale. dar.adresare. altfel spus diversitatea modalităŃilor de încastrare a naraŃiunii în structuri dialogale.) Deşi relaŃia dintre Ioanide şi madam Farfara nu este de acest tip. alternativ. încerc să-mi ascund urîŃenia cu duhul" — p. Sa na-mi pierd firul — p. L-ai văzut ieri" — p. îşi oferă concursul şi în continuare (cf. în care colocutorii se referă la propria lor stare („— Ascultă. îl caracterizează într-un anume fel pe narator. La acestea se adaugă prezenŃa unor procedeuri conversaŃionale specifice. LECTURĂ REALĂ —LECTURĂ FICTIVĂ 2. cum ar fi situarea informaŃiilor noi prin referirea la personaje şi întîmplări care aparŃin fondului de date posedat în comun (vezi. CoincidenŃa componentei finale a procesului povestirii: referirea receptorului la cele prezentate de interlocutorul său. 2. de obicei aflat într-o poziŃie inferioară. formule de adresare şi de încheiere. 61). în mod curent.„ — Madam Farfara. 63. ci poate deveni şi un mijloc de a defini natura comunităŃii care constituie lumea ficŃională a creaŃiei sale. cu ultima secŃiune din structura oricărei conversaŃii este unul dintre mijloacele de integrare a povestirii într-o structură conversaŃională. ce trist eşti! De ce eşti aşa trist? "— p. 68. 65 etc. Deosebirile privesc nu numai canalul prin intermediul căruia E şi R sînt puşi în contact. 65). unde intervine dependenŃa — mimată de autor — faŃă de centrele de interes ale colocutorilor. prin natura actelor verbale pe care le includ. După cum şi preferinŃa pentru unul dintre cele două tipuri fundamentale de povestiri: compacte sau segmentate. în acelaşi timp. de obicei avînd o poziŃie superioară. 1. Aspectul de conversaŃie este subliniat şi prin prezenŃa unor secvenŃe de inserŃie. care are structura specifică pentru întîlnirile cu caracter oficial (formal). PrezenŃa formulei funcŃionează ca semnal demarcativ al secŃiunii finale a conversaŃiei. ci şi conŃinutul comunicării şi posibilităŃile de reacŃie a R. am adăuga.

pentru plăcerea noastră intimă. Nu este vorba numai despre faptul că destinatarul scrisorilor lui Ghica este o persoană reală. niciodată indicat. ci una multiplă. Un poet necunoscut etc). a pronumelor şi a unor verbe care exprimă ideea existenŃei unui fond comun de informaŃii şi de experienŃe între emiŃător şi destinatar („Ştii că în anul 1821 a izbucnit revoluŃia Greciei" — p. de vreme ce destinatarul lor este total necunoscut. Alecsandri au fost. înainte de a urmări în detaliu. acreditată de literatura occidentală a secolului al XVIII-lea. 470). sub formă de epistole intime. întrucît nu cuprind date referitoare direct la destinatar. aceste compuneri se adresează unui cerc foarte larg de receptori. atît în plan real (de către cititori).] o împărtăşesc d-tale" — p. implicarea destinatarului. C. sau formulele greceşti:" e'p'pcoao — p. datarea. Scrisorile aparŃinînd autorului prezintă o mare diversitate structurală. 242. şi I. cît şi în plan fictiv (în interiorul lumii imaginare. al cărui nume nu este. sociale şi morale consemnate). Pe de altă parte. ceea ce ne-am povestit într-astă-seară. scrisorile literare presupun nu lectura unică. cu propunerea ca să începem între noi o corespondenŃă menită de a continua convorbirile noastre şi să le publicăm într-o foaie literară. Dubla serie de abateri are ca rezultat texte mixte ca structură. rezultat al unei atitudini similare cu cea care generează manifestările aşa-nu-mitei politeŃi pozitive. p. Statutul lor este totuşi diferit. v. 2. 216. O lectură în plan fictiv nu poate fi imaginată. de acele al scrisorilor lui C. pe baza cîtorva exemple ilustrative. mai rar prin formule de adresare — plasate nu la începutul. 232). poate că unele din istorioarele noastre ar interesa pe unii dintr-acei care n-au trăit p-acele vremii" (Ghica. autorul recunoaşte explicit — ca şi Alecsandri. Modul specific în care persoana I şi a Ii-a sg. despreŃuiesc bucatele astea naŃionale" — p. considerăm necesar să precizăm că relevanŃa nici unuia dintre aceste tipuri nu este personală. 2. Un răspuns propriu-zis nu este cu putinŃă. p. PrezenŃa unor mărci formale de scrisoare. Scrisorile adresate de î.. de exemplu. concepute în vederea publicării.2. Ghica lui V. în cazul scrisorilor atribuite personajelor. „Trebuia să ştii ['afli'] că vecinul meu. aşa cum sînt redactate. M-am măgulit totodată cu slaba sperare că acea corespondenŃă va fi bine primită de unii din compatrioŃi care binevoiesc a recunoaşte puŃine merite predecesorilor şi ceva mărire evenimentelor petrecute 79 înainte de venirea lor pe lumea (Alecsandri. în Negrii pe alb. 224) sînt elemente de detaliu comune cu scrisorile. în mod necesar. 216. într-o anumită măsură. Scrisorile sînt publicate.2. care presupune o dublă serie de abateri: de la normele scrisorii propriu-zise şi de la normele schiŃei sau ale povestirii. individuală. ne apare drept singura posibilă. 281) sau previn eventuale neînŃelegeri („Să nu socoti însă că eu. pe Alecsandri. de fapt. formulele finale („Adio" — p.. Un proŃes la 1826. Negruzzi adoptă o formă convenŃională de expresie. dovedeşte numai conformarea autorului la preferinŃele cititorilor. în propria lui Introductiune: „De ce nu neam scrie unul altuia. folosirea unor construcŃii care se referă la acŃiunea transmiterii unor informaŃii („Ideea acestui june [. 230. Istoria unei plăcinte. în care relatarea propriu-zisă alternează cu diverse forme ale reprezentării 78 In stil direct (vezi. îndepărtează structura textului de cea a scrisorilor. 284) —. alternează în text are ca efect reducerea distanŃei dintre E şi R. „îŃi aduci aminte de copilăria noastră" — p. supra — că. Negruzzi. de obicei. Scrisori la un prieten. integra ti ve. de altfel. de altfel.. 259. a destinatarului. efectuată de cititori. ci în interiorul textului („prietine" — p. prin folosirea persoanei a Ii-a sg. care îl include. realizabilă. care constituie însă abateri de la caracteristicile povestirii în proză. şi. funcŃiile şi semnificaŃiile pe care le au. amice. ci — ca pentru orice specie literară — practic nelimitată. nu ar putea primi ca răspuns decît cel mult un text critic (de exprimare a acordului sau a dezacordului faŃă de observaŃiile psihologice.2. „domnul meu" — p. 2. Alecsandri. 213. Acest fapt trădează esenŃa de naraŃiune literară a textelor reunite sub titlul Negrii pe alb. „Sănătate" — p. Cele mai multe dintre „scrisorile" lui Negruzzi sînt. O mărturisesc ambii: V.2. Destinatarul specificat al scrisorilor lui Ghica se află însă într-o situaŃie neobişnuită pentru corespondenta .1. Dialogul sau povestirea în povestire. şi latineşti: Vale e me ama — p. 232. Pentru ce Ńiganii nu sînt români. Lectura reală. Ca atare./'— p. ci titlu. în Introducerea la volumul publicat de prietenul său în 1884: „Această idee m-a îndreptat către tine. reprezentate într-o anumită creaŃie). nu expediate. fiziologii sau schiŃe de moravuri. sub aparenŃa corespondenŃei cu caracter personal. patriot. xatps — p. Ghica. nu au formule de început. 214). de asemenea. dar unitare ca finalitate. aparenŃa creată este aceea a unei confesiuni acceptate. literatura epistolară fiind foarte gustată în epocă. 232) sau a unor formule care anticipează obiectul unei corespondenŃe ulterioare („Cu altă scrisoare îŃi voi spune ceva şi de scriitorii vechi" — p. 115).între personaje.

Toate abaterile de la normele corespondenŃei — inclusiv cele referitoare la formă. aparŃinînd celor doi corespondenŃi. iar expunerea este prin excelenŃă digresivă şi lipsită de un criteriu ordonator. demn de încredere. 473. de exemplu. presupunînd un decodaj diferenŃiat al semnificaŃiilor: cea realizată de Alecsandri şi cea realizată de oricare alt cititor. 131. CerinŃele pe care le impun maximi cantităŃii. venită să-i răscoale pe locuitorii insulei Samos împotriva sultanului (Alecsandri." — p. Cf. pregnantă este valoarea de document de epocă. lucrarea se abate de la normele comunicării de informaŃii în formă epistolară. 125. iscusite vînătorule" — p. 115).S. p. dar. 245 — 248). în funcŃie de distanŃa în timp faŃă de evenimente. 125. împărtăşindu-i prietenului său C. producŃia lui de scrisori literare fiind mult mai săracă. sînt date cu o mare valoare de generalitate. el este în posesia datelor transmise. p. prezenŃa titlului) — arată că aspectul de epistolă al textelor lui Ghica Ńine de o simplă convenŃie literară. publicului. 471 — 473. între altele. Chiar dacă o confruntare a datelor din scrisori cu constatări şi cunoştinŃe proprii era posibilă pentru mulŃi contemporani.. Scrisorile lui sînt fragmente memorialistice. a unei cozerii intime. nu am cum să-/z mulŃumesc" — p. există însă două tipuri de lectură reală. vocabularul tehnic. Cornescu impresiile şi opiniile.. De altfel. vai de minei" — p. discută aspecte fără nici o legătură cu tema propusă (vezi. Găsim aici anticipate — cu suficiente detalii — întîmplări care vor constitui episoade din scrisorile lui Ghica. o funcŃie afectivă. a relevanŃei şi a manierei sînt încălcate.2. — p. 135. cu caracter orientativ (tablouri de epocă. lupta marinarilor. fără însă a ne abate niciodată a spune adevărul" (Ghica. 205. p. dar şi prin structură. „amice autorule" — p. şi nu un statut de simplu procedeu. de exemplu. verificabilă sau nu. 219. Textul nu sugerează nici o posibilitate de lectură în planul ficŃiunii. Vasile Porojan sau Plinea amară a exilului — scrisoare publicată postum — nu reprezintă răspunsuri la vreuna dintre scrisorile lui Ghica. puternic colorată afectiv (cf. cererea adresată lui Ghica sub forma: „împrospătează în minte-mi un alt tablou . amicee? Hai să căutăm a prinde turdi . 269) sau oprirea flotilei lui Saltafero. abstract vs.curentă: în majoritatea cazurilor. în egală măsură. datată decembrie 1883. Ghica. compuse cu „complicitatea" destinatarului şi adresate. VI. neavînd nici o legătură cu cele relatate de acesta.. deci cu altă finalitate decît cea obişnuită.. „o. „Dar şi aici mi-e teamă că o să te superi" — p. c-au ajuns băieŃii sa te dea de primejdie" — p. 477). Alecsandri propune prietenului său teme de corespondenŃă. contemporan 80 sau nu cu autorul. Formele de implicare a destinatarului — similare cu acelea semnalate la Negruzzi — au. 125. Şi Pseudo-kinegetikos este. Nu numai că informaŃia vehiculată de scrisorile lui Ghica nu este nouă pentru Alecsandri. frate. cap. pentru acesta. în scrisoarea publicată ca Introducere la volumul lui Ghica apărut în 1884. „Ştii.. „Ce stăm de ne mai gîndim. schiŃe de portret etc). şi prezenŃa unui P. paragraful „Duşmănia literară sau efecte intuitive şi anachronistice ale Chambertinului de la Cafe-Anglais asupra poeziei române"). Alecsandri nu s-a conformat sugestiei făcute lui Ghica. Oricum.. Pentru împletirea stilurilor. Pentru cititorul modern. sau implicarea destinatarului prin folosirea persoanei a Ii-a a pronumelor şi verbelor: „Pentru atîta încredere.. o „epistolă scrisă cu ghid să fie precuvîntare la cartea Manualul vînă-torului. Implicarea unui destinatar real schimbă însă modul de funcŃionare a relaŃiei autor — cititor. în mod deliberat. dar adesea ea nu are o relevanŃă directă. p. autorul trece în mod firesc de la stilul scriptic la 6 — C-da 1354 81 cel oral (cf.." — p. Scriitorul se îndepărtează de formula epistolară. Ceea ce apare pentru public drept simplă „istorisire".. de moravuri. tntrucît autorul şi-a făcut din respectarea adevărului o profesiune de credinŃă explicit formulată:. pentru că menŃinerea procedeelor vorbirii adresate (vocative: „amice" — p. este pentru Alecsandri rememorarea unor trăiri comune sau anterior împărtăşite. perioada amplă. 132." — Alecsandri. printre altele. francezi cu piraŃii greci (Alecsandri. Ghica. „Oare nu ştiai sau că ai uitat . în aceste condiŃii. corespondenŃă în care ne-am ferit de orice invective. Spune tu ce vei voi . — p.. Deosebirile de decodaj între Alecsandri şi ceilalŃi cititori sînt legate de natura informaŃiilor care constituie fondul posedat în comun cu scriitorul. p. semnalate şi la Negruzzi (vezi. ci sub forma agreabilă. nu renunŃă la ea (vezi. personală. Nu numai prin faptul că tratează în detaliu o temă teoretică. 219) oferă posibilitatea de a prezenta informaŃii savante şi comentarii rafinate nu într-o manieră rece şi impersonală. în Introducerea sa... dispunem astfel de versiuni narative ale aceloraşi fapte. 260). vezi de exemplu: „Dacă cumva acum te simŃi cam obosit de lunga digresiune zoologico-filologică prin care am răzbunat de nepăsarea ta pe . p. aşa cum se menŃionează în subtitlu.. 125. ea nu putea avea aceeaşi amploare şi profunzime ca pentru Alecsandri. formulări ca: „Dar ce făcui. căci textul depăşeşte cu mult dimensiunile posibile ale unei scrisori reale. 2..3. de această dată. un răspuns în sensul corespondenŃei curente era greu de aşteptat.

Pseudo-kinegetikos nu are nici trăsăturile unei „precuvîntări". adică să-Ńi fac cîteva întrebări. cînd se străduieşte să-i cîştige acordul. Cornescu. în afara aceleia de a-i fi oferit sugestia unei lucrări independente („un volum osebit" — p. 121). nesinceritatea „amicului ŃaŃa de cel care îi solicita un serviciu sugerînd posibila încercare de inducere in eroare a destinatarului scrisorii. Scriitorul neagă orice relaŃie cu manualul („. 122). 139). zău. Scrisoarea nu mai ajunge la destinatar. la rîndul ei.sturzi. Supunîndu-se convenŃiilor genului epistolar. preŃinsul „amic încâlcind flagrant maxima calităŃii. neobişnuita epistolă este. privelişti. pe cocoşaii şi pe grauri.. raporturile'dintre autorii. redactate însă într-o formă apropiată de aceea specifică recenziilor (semnalarea unor omisiuni — p.reŃinem aici Infamie. Pseudo-kinegetikos prezintă asemănări cu scrisorile lui Ghica. şi cea aparŃinînd cititorilor obişnuiŃi. ambele lecturi fictive apar ca anterioare momentului relatării si. cu permisiunea destinatarului. apoi tot mai iartă-mă să adaog vreo două-trei cuvinte în materii analoage. care îl implică direct. prefaŃată printr-o epistolă către C. invocînd elemente ale unui „teritoriu" comun („Negreşit că tu. exprimarea unui punct de vedere diferit asupra anumitor probleme — p. 133. el se preface a fi călăuzit în structurarea textului exclusiv de reacŃiile presupuse ale prietenului său. nici chiar eu însumi să-1 arunc în spinarea Manualului tău" — p. solicitarea unor explicaŃii suplimentare — p. vă dau pace şi Ńie. în care se menŃionează că autorul Manualului vină-torului a renunŃat la intenŃia de a-i cere lui Odobescu să-i prezinte cartea. cu auzul şi cu inima. naratorul-personaj citeşte. din perspectiva unui narator-personaj. indivizi. 82 ha chiar de Wouwerman şi de Snyders. Altfel spus. lecturii reale. în cîteva dintre'schiŃele sale . destinatarii şi lectorii scrisorilor se configurează într-un mod original. ea este un aspect total nesemnificativ în cel de-al doilea. în cuprinsul textului există totuşi referiri la manualul lui Cornescu. 121). autorul cînd se autoflagelează pentru anticipata plictiseală pe care i-ar produce-o destinatarului („Mi s-a urît mie scriind. în planul ficŃiunii. răsunete şi emoŃiuni vînătoreşti" — p. destinatarul epistolei-eseu. Nu există elemente care să sugereze o lectură în plan fictiv. prin falsa caracterizare a eroului. şi varietatea formulelor iniŃiale de adresare: „Iubite domnule . precum ai văzut la Luvru tabeluri vînătoreşti de Oudry şi de Desportes. 121). care trebuia să-i rămînă necunoscut. Prima pare a fi singura pe care scriitorul o are în vedere. precum încă nu este prin putinŃă ca să nu fi văzut şi să nu fi admirat cerbi şi cîni zugrăviŃi de Landseer" P' în realitate raportarea la destinatar funcŃionează ca mijloc de justificare" a scriitorului faŃă de oricare cititor pentru aparenta lipsa de ordine a expunerii sale. ca şi mine. cîteva scrisori. că raportarea la Manualul vînătorului diferenŃiază lectura Im Cornescu de aceea a celorlalŃi cititori: factor esenŃial de orientare a decodajului m primul caz. vei fi văzut adesea în treacăt gravuri de ale lui Ridinger. schiŃele menŃionate iau forma relatam unor experienŃe proprii.. desigur. Deşi tehnica naratorului este de a recompune pas cu pas faptele fără a anticipa în vreun fel dezncdămîntul .autorul scrisorii îi „citeşte" o versiune favorabila a aceste-EtransiniŃătorul ia cunoştinŃă absolut întîmplător de conŃinutul real'al mesajului. 145 etc). jîă:o« tnt Atitudinea cititorului real ca şi a „Mctimei" . şi apoi. 2. Doamne fereşte!. şi neamului păsăresc" — p. O asemenea strategie îi permite să treacă. Din punctul de vedere al raportului scriitorcititor.pe care ii cunoaşte'-. de asemenea. naratorul-personaj face oficiul de transmitere a unei scrisori de recomandare. Deşi autorii se află în relaŃii de diverse tipuri cu destinatarul (cf. nu mai cutez. 139—140. cu ochii. Prima lectura fictivă a scrisorii se dovedeşte deci a fi fost trucata. („Mai apoi Ńi-ai luat seama şi m-ai scutit de această măgulitoare sarcină" — p. e3 Spre deosebire de tipul de scrisori discutat pînă acum. deci o a dona încălcare a maximei calităŃii. motivată prin cerinŃele politeŃii negative. Victimă a unei grosolane mistificări . scri-sorieschimbate între personaje multiplica posibili a-ile de lectură. de la un subiect la altul sau să detalieze o temă. un eseu consacrat vînătorii („m-am apucat să colind răstimpii şi spaŃiile. ele definesc un anumit orizont social şi schiŃează un sistem specific de relaŃii între.este dirijata tot de compararea lecturilor fictive. alternînd atitudinea prevenitoare. Datele situaŃiilor concrete de comunicare sint \n\nfTmie. 188).3.1 IL Câragiale a apelat adesea la acest procedeu. cu aceea determinată de exigenŃele politeŃii pozitive. o singura lectura fictiva este corectă: aceea realizată accidental de erou. fără dificultate. Din perspectiva relaŃiei autor-cititor. căutînd. Redactate la persoana I. Se poate adăuga. rolul pasajelor redactate m formă epistolară este acela de a furniza informaŃia narativă sau orientativă necesară. introducînd situaŃia lecturilor) fictive. presupunînd ca momentcheie lectura unor scrisori care au alt destinatar. 6e 83 în Dascăl prost. dar Ńie citind!!!" — p. dascăl prăsişi Antologic-. De altfel. sînt implicate însă două posibilităŃi de lectură reală: lectura efectuată de Cornescu.

Exterioară intrigii propriu-zise. jurnalul şi intervenŃii ale autorului. determinînd astfel implicit interesul naraŃiunilor. aceleaşi" — p. şi ale lui G. celelalte respectă tiparul scrisorilor propriu-zise. care a ajuns de la o vreme nesuferit . sugera cu anticipaŃie un răspuns negativ la cererile adresate.. printr-un artificiu epic. Caracteristica de bază a anonimelor: încălcarea maximei calităŃii. nu este. în situaŃia dată. care au în vedere statutul oficial de profesor al acestuia. Romanul combină trei forme de relatare la persoana I: scrisoarea. schiŃa nu are în vedere decît această ultimă 84 lectură. în jurnalul lui Fred Vasilescu. Se poate presupune că. reprezintă un test de sinceritate la care este supus destinatarul. Copiate selectiv. adresate Emiliei. Ca şi cititorul adevărat. dacă avem în vedere relaŃia scriitor-cititor. Există două serii de scrisori: ale doamnei T. Prima lectură fictivă — cea a destinatarului — este implicată de faptul că acesta găseşte semnificative. 2. 269). 483). Tehnica romanului modern a acreditat scrisoarea ca modalitate posibilă de depăşire a condiŃiei omnisciente a naratorului. Planul lecturii reale este astfel implicat în structura textului.) este că a doua lectură fictivă — a naratorului —. care nu au alt rol decît pe acela de a crea pretextul prezentării scrisorilor. în intenŃia de a valida portretul conturat anterior al eroului său.. introduce sugestia cîtorva lecturi fictive. ştampilă. „Mînă. 484. singurul capabil să efectueze rapid „o bună selecŃie din atîtea pachete" (p. decît o provocare din partea scriitorului . cerneală. De fapt. în realitate. al cărui profil social şi moral se recompune în detaliu prin însumarea elementelor relevate de scrisori. ajunse în posesia unui colecŃionar de anonime.Pricupescu" — p. hîrtie. ca expresie a acordului cu punctul de vedere pe care îl susŃin şi deci a dezacordului faŃă de atitudinea profesorului. cu aceeaşi dată pe ştampila poştei" — p. 483. este pusă în evidenŃă de Caragiale prin procedee diverse: menŃionarea explicită a faptului că sub semnătura „cîŃiva admiratori de odinioară" se ascundea. Relatările autorului — care iau forma notelor de subsol şi a unui epilog însoŃit de . şi interjecŃia cu valoare deictică „Iată" — p. de jurnal. nu numai sub raportul perspectivei relatării.. în schiŃă. ci şi sub acela al mijloacelor textuale de multiplicare a „punctelor de vedere" asupra aceluiaşi nucleu — relativ circumscris — de întîmplări. chiar procedeul pe baza căruia este construită schiŃa: pretenŃia că este vorba despre scrisori aparŃinînd unui colecŃionar. ci şi destinatarii textelor. scrisorile au fost mai întîi parcurse de destinatari şi apoi de persoane străine: colecŃionarul. 485). scrisorile sînt destinate direct cititorului. textele puse la dispoziŃia prietenului său. „Amice Pricupescule" — p. cocoşelule moŃat" — p. şi naratorulpersonaj. ca formulă epică. această lectură constituie o presupoziŃie care motivează întreaga relatare. naratorul pare a acorda atenŃie detaliilor numai în măsura în care acestea oferă posibilitatea unor deducŃii asupra biografiei si a caracterului corespondenŃilor. îndeplinind şi o funcŃie evaluaŃi vă.2. în fond. care le anulează orice valoare informaŃională.3. dar sînt incluse. „o veche prietenă" (p. ele conturează cu maximă veridicitate un tip uman: autorul de anonime. Succintul preambul epic. Cele dintîi sînt mai apropiate. dar se implică în desfăşurarea faptelor prezentate. se întemeiază pe exploatarea maximei calităŃii. Dem. Dacă în cele două schiŃe comentate scrisorile sînt factorul care declanşează conflictul. punerea în paralel a scrisorilor adresate unei viitoare soacre şi viitorului ei ginere sau a scrisorilor adresate unui soŃ şi soŃiei acestuia. destinate autorului şi compuse la cererea acestuia.„cheie" din scrisori. Forma testului: reluarea unor pasaje . „Dragă Bică. redactat în aceeaşi formă a relatării unei experienŃe personale. necunoscuŃi nu sînt numai autorii. O structură interesantă." (p. fiindcă declaraŃia care însoŃeşte oferirea scrisorilor spre lectură: „UfI să mă văz odată scăpat de canonul ăsta. 270. La-dima. conform indicaŃiilor colecŃionarului. se produce concomitent cu cea reală. de sugerare a unei atitudini menite să ofere repere pentru toate lecturile ulterioare. deci în construcŃia ficŃională (cf. are romanul lui Camil Petrescu Patul lui Procust. care foloseşte această modalitate de dirijare a lecturii reale. cu precizarea că fiecare dintre aceste cupluri epistolare este „opera" aceluiaşi autor („De aceeaşi mînă. introducerea unor pasaje de monolog interior etc. toate scrisorile sînt acte de solicitare. cît şi lectura reală presupun o perspectivă comuna: cea a individului care citeşte scrisorile unor necunoscuŃi. sursă principală de informaŃie orientativă. în aceste condiŃii. Impresia creată de scriitor cu ajutorul mijloacelor de actualizare epică (povestirea la prezent. dornic să transcrie cîteva mostre. pe acelaşi fel de hîrtie şi cu aceeaşi cerneală. 270. SecvenŃa care încheie schiŃa: discuŃia dintre cele două personaje. care vorbeşte în numele său. Create după un principiu mimetic. care precedă succesiunea textelor). Atît lectura fictivă a naratorului. de fapt. 269). ceea ce le apropie este lipsa de interes — „mimată" sau autentică — pentru informaŃii în sine. 271). în schiŃa Antologie — lipsită de o tramă epică propriu-zisă — funcŃia scrisorilor este similară cu aceea a fiziologiilor lui Negruzzi redactate în formă epistolară.

care subliniază valoarea lor de confesiune.p 289.. că în odaia de dormit [ ] nu e decît divanul alb. Sub aspect formal. „s-a mai urcat în compartimentul nostru un domn care Ńi-e prieten şi dumitale . chiar dacă unul dintre personaje are o identitate aparte. „dar şi în scrisoarea trecuta. încercînd să-1 determine pe Fred Vasilescu să aştearnă pe hîrtie cele petrecute „într-o după amiază de august". 434). Cititorul ia cunoştinŃă numai de textele se-leciate în prealabil de autorul-destinatar. Ladima către Emili» Ş» din perspectiva relaŃiei dintre lectura reală şi lectura fictivă. în care autorul dă cititorilor explicaŃiile necesare. 305..p. [.'" . 313).Dem.. Aspectul de jurnal al scrisorilor doamnei T.p. nu numai în scrisori.. bazată pe îmbinarea dintre povestirea unor fapte şi analiza minuŃioasă a psihologiei şi reacŃiilor eroilor. Titlul şi data 'lipsesc. care deschide cartea. Asumîndu-şi acest statut ambiguu. 289. „şi-mi era ciudă pe d-ta ca ai refuzat să vii s-o asculŃi. Referirea din textul doamnei T. _ în cazul scrierilor lui O. Camil Petrescu se simte obligat să precizeze într-o altă notă. 295).Ştii că a început să-mi placă să scriu?. de exemplu... Ladima către Emilia... 369.. 310.p.. de remarcat semnalarea „abaterii" de la normă prin introducerea întregului pasaj între paranteze).p. cît şi pentru jurnal.. ca şi acum aproape. trebuie sa admitem o multiplicare a lecturilor fictive. . 295). publicînd romanul. completează „lacunele de informaŃie" ale cititorului. . practic toate scrisorile din roman sînt schimbate între personaje.. declaraŃiile despre întîlnirea şi relaŃiile cu „eroii" cărŃii. doua categorii de cai" . Acesta le prezintă drept scrisori „cu o destinaŃie strict personală" (p. a unor scrisori „într-o revistă puŃin răspîndită'" şi o a doua lectură fictiva: a criticilor („buna înŃelegere pe care le-au arătat-o ciŃiva critici p.]. fapt căruia i se poate atribui o valoare simbolică: aceea de a sugera unitatea cuplului pe care îl constituie. Dera. 294. „Aş vrea să-fi spun că şi mai tîrziu.încheie numai prima dintre cele trei scrisori. autorul a urmărit. iar semnătura . 294). fără îndoială. Prin urmare. solicitantul lor. E tibloul despre care Ńi-am spus că l-am primit dar de ziua mea'[. Acest „dosar de existenŃe"... redactate la îndemnul şi sub îndrumarea sa. ca elemente de ficŃiune.. ca şi mine.. Să nu uităm că. a» un statut diferit faŃă de acelea ale lui G. pretextîndcâ te indispun actriŃele care . accentuat şi de prezentarea întîmplărilor în succesiunea lor cronologică. Dar pentru că te-am văzut iubitor de curse de cai.. că... apare ca justificat clacă Ńinem seama de cîteva precizări din notele autorului. 312) si prin menŃiuni asupra actului de a coresponda („altă dată am să-Ńi scriu mai mult" . întîia noapte de război etc). în jurnalul lui Fred: „(. lor li se alătură însă. mi-ar fi greu.. pentru care procedeul este normal.]. autorul. de altfel. în plus. da-mi voie să fac o comparaŃie [. . De remarcat. [. există o similaritate evidentă între scrisorile doamnei T..cu iniŃială . Ultima noapte de dragoste. unde surprinde (vezi. 86 Textele nu au alte mărci specifice scrisorilor în afara referirii la destinatar. 310.p. Receptarea reală este condusă de autor.] Vreau acum să ştii totul [. era mai toată ziua la nor . autorul-personaj notează ca argument capacitatea lui Fred de a crea în conversaŃie „acea impresie unică de trăire adevărată" (p." . Ştii că sînt. vezi şi nota din subsol.' łi-aiH spus. este închipuit tot şi numai unele necesităŃi de convenŃional pe care le impune tiparul ne-au făcut să-i dăm o formă care poate să înşele" (p. şi jurnalul lui Fred Vasilescu. PrezenŃa dialogului constituie o abatere de la norma curentă atît pentru scrisori." . .]..\ Scrisorile doamnei T.. „mi se pare ca te-am întrebat şi pe d-ta despre el" . la . de asemenea. care.p. De aici prezenŃa unor forme de implicare a destinatarului. ci şi în jurnal.. să potenŃeze impresia de credibilitate a celor înfăŃişate. Ambele tipuri de relatare sînt compuse de altfel pentru un receptor unic. destinatarul nu este' la prima încălcare a condiŃiei fundamentale a scrisorii confidenŃiale: unicitatea receptorului.p.P308. „łiaduâ aminte că m-ai privit surprins cmd te-am întrebat " — p 299. în conformitate cu o singură cerinŃă: sinceritatea absolută („fiind sinceră cu dumneata însăŃi pînă la confesiune" — p. în ciuda evoluŃiei divergente a destinelor lor. de 85 exemplu. Unitatea formală a textelor este dată şi de modalitatea narativă. referirile la creaŃiile sale (Act venetian. Elemente de biografie reală a scriitorului sînt.p. 305..p. aceste personaje. mai cu seamă prin invocarea unui fond comun de informaŃii 5 experienŃe („Mustrările <l~tale sînt fără utilitate" . în general. 289) sugerează o operaŃie anterioară de triere.])" — p.. „E de prisos să-Ńi mai spun că D. se înŃelege de la sine. 295). în finalul primei note a autorului se menŃionează o publicare anterioară.. parcă temîndu-se de posibilitatea ca tactica narativă adoptată să-i inducă în eroare pe cititorii neavizaŃi. la un nivel mai profund. 295. tolerabilă în cel de al doilea.menŃiunea explicită „Povestit de autor" — îie conferă acestuia rolul de a realiza racordul între lumea reală şi lumea fictivă a personajelor romanului. ca text independent.scrisoarea trecută" (p. flagrantă în primul caz. vorbind exclusiv în numele său ca autor al cărŃii: „E de prisos să mai atragem luarea-aminte că tot romanul acesta e o ficŃiune pură. în cîteva note de subsol. „Să-Ńi mai scriu despre D.

scriitorul dispune permanent de mijloace. scrisorile sînt un prilej de rememorare a unor fapte şi trăiri. care creează posibilitatea introducerii unei viziuni „împreună cu cititorul" asupra evenimentelor. de remarcat prezentarea în ordine cronologică a textului scrisorilor. 519—530. Primei categorii îi aparŃine alăturarea unor scrisori adresate de acelaşi personaj unor destinatari diferiŃi (vezi. similară cu aceea din romanele lui Camil Petrescu. ModalităŃile de integrare a scrisorilor în Ńesătura narativă sînt variate. abandonează relativ rapid orice formă de di- . întrucît cititorul dispune în plus de posibilitatea de a raporta informaŃiile din jurnal la ceea ce oferă toate celelalte componente ale romanului. existenŃă practic necunoscută Emiliei. Prima lectură fictivă nu ne apare astfel decît ca o presupoziŃie necesară pentru recompunerea unei suite epice.»" (p... de confruntare a unor situaŃii sau de recompunere a circumstanŃelor existenŃei sociale a lui Ladima. la care ne-am referit. implicite sau explicite." (p.. 464—467) . 467). 466). în situaŃiile de acest tip. Jurnalul în care sînt inserate scrisorile ne înfăŃişează însă imaginea unui cililor „nemaleabil": Fred are propriile sale interpretări. în planul ficŃiunii. de exemplu. care reface cir87 cumstanŃele concrete ale primirii scrisorilor sau pe acelea menŃionate aluziv în text. Lectura reală este însă mai bogată decît aceea propusă de Fred. după un maie interval de timp. cititorul fictiv nu este altul decît na-ratorulautor." (p. 521). 74." (p. îi nara ultima întîmplare din lumea mare bucureşteană: «Dragă Gigi. cu ocazia transcrierii lor în jurnal. „La această scrisoare. printr-o succintă intervenŃie a scriitorului.. care restabileşte pentru cititori adevărul (vezi scrisorile de pe front ale lui Gavrilcea către Caty — p. Prima lectură este dirijată de Emilia.) din pachetele legate cu panglică din «scrinul negru»:. 2. care nu afectează însă lecturile ulterioare. „Meme expedie şi ea o scrisoare Şerichii:. Pentru el.. în acest caz. care parcurge jurnalul spre a-1 include în roman. Oricare ar fi lectorul fictiv. cu funcŃia de caracterizare psihologică şi morală a eroilor — sau prezentarea succesivă a unor scrisori în care personaje diferite îşi exprimă opinia asupra aceluiaşi eveniment (vezi. avînd ca rezultat o selecŃie a materialului epistolar. procedeul tradiŃional al reconstituirii temporale sub forma naraŃiunii apersonale alternează cu reconstituirea sub forma scrisorilor. 519). Alteori. 464). reproducerea scrisorilor îl are în vedere nemijlocit pe lectorul real.n. însoŃite de explicaŃiile naratorului-autor. care le găseşte întîmplător: „în seara aceleiaşi zile. de exemplu. 96— 100) — procedeu folosit şi ele Caragiale în Antologie." (p. lectura reală...p.. Prima lectura a lui Fred. arhitectul Ioanide. scrisorile lui Caty Zănoagă către Ciocîrlan şi către Oster — p. în cea de-a doua categorie se integrează: semnalarea încălcării maximei calităŃii de către autorii unor scrisori. în ciuda apelului la artificiul scrisorilor descoperite de un personaj. de către o persoană străină.C. fiecare nouă confruntare de perspective introducînd corectări suplimentare ale decodajului. în Scrinul negru. Cele două lecturi fictive ale lui Fred sînt legate de un dublu proces de reconstituire. care este aceea de a comunica noutăŃi. Ioanide citi aceste scrisori. Fred este cel care orientează. atitudinea omniscientă a naratorului este preponderentă în romanul lui Călinescu. de dirijare a lecturii reale. scoase cronologic (s. iar lectura lui.. cele mai multe fiind incluse printr-o menŃiune asupra actului corespondenŃei. urmată de două puncte. lectura autorului. Unele scrisori sînt precedate de scurte formulări rezumative: „. Lecturile multiple. ilustrează ideea caracterului relativ al adevărului: structura romanului determină funcŃionarea unui mecanism specific de autoreglare a semnificaŃiilor.. aparent. Emilia recitirea scrisorilor de către'Fred. prin integrarea acestuia în roman. scrisorile în care Antoine Hangerliu.. altele sînt introduse printr-o formulă de citare obişnuită în stilul ştiinŃific: „Dăm cîteva 88 specimene din corespondenta dintre el şi soŃia sa" (p. Scriitorul îşi trădează prezenŃa chiar cînd împrumută masca lui Ioanide — alter ego evident al său. scriitorului revenindu-i numai rolul de a media contactul cu jurnalul..3. momentul lecturii textelor de către destinatar nu este reprezentat. lectura fictivă a lui Ioanide apare drept concomitentă cu cea reală. care substituie ghilimelele: „Antoine expedie îndată cu maşina o scrisoare printr-un curier:. temperament nestăpînit.procedeu al cărui efect este o relativizare a perspectivei.. este introdusă însă în structura narativă. apare ca anterioară lecturii reale. textele constituind enclave întro amplă relatare la persoana a IlI-a. ca un episod din jurnal. 295). după două puncte). culcat pe divan.Unele se situează la nivelul unor presupoziŃii necesare: lectura destinatarei. în prezenŃa Emiliei. Scriitorul imaginează situaŃia parcurgerii lor. Ne aflăm în faŃa unei maxime abateri de la funcŃia unei scrisori obişnuite. care precizează: „Cîteva comentarii sînt necesare" . Serica Băleanu şi Meme Hangerliu comentează cererea în căsătorie a lui Meme de către Remus Gavrilcea — p. Serica răspunse următoarele: .

simulare a propriilor intervenŃii şi se manifestă deschis ca unic deŃinător nu numai al tuturor informaŃiilor despre personaje, dar şi al interpretării lor corecte, pe care se simte oblicat să o împărtăşească cititorilor. 2.3.4. în romanul lui A. Buzura Refugii, tehnica adoptată esto aceea a perspectivei unice: indiferent dacă relatarea se face la persoana I sau a IlI-a, totul este relatat din punctul de vedere al eroinei: Ioana Olaru. Scrisorile pe care i le adresează soŃul ei, înainte şi după despărŃire, îi permit romancierului să introducă altă perspectivă şi alt univers de viaŃă, fără să abandoneze însă tehnica fundamentală. FuncŃional şi structural, ele se îndepărtează de scrisorile obişnuite. 89 Lectura fictivă, realizată exclusiv de destinatar, prezintă o serie de particularităŃi. Cu excepŃia ultimei scrisori, a cărei lectură fictivă ne apare drept concomitentă cu cea reală (se fac menŃiuni asupra momentului primirii scrisorii de către Ioana: doctorul Vlad Cosma îi intinde un plic, precizînd „L-a adus ieri cineva" — p.461, şi asupra momentului încheierii lecturii: „închise plicul..." p. 469), pentru celelalte, prima lectură fictivă trebuie presupusă şi, în orice caz, precedă lectura reală. Integrate în ansamblul narativ ca rezultat al unui complex proces de rememorare produs în conştiinŃa eroinei, scrisorile au numai pentru cititor funcŃia obişnuită, de comunicare a unor informaŃii. Valoarea şi semnificaŃia acestora sînt supuse însă corectivului furnizat de explicaŃiile şi comentariile destinatarei. Există în acest caz o similaritate a situaŃiei lectorului real cu aceea a unuia dintre lectorii fictivi din Patul lui Procust — Fred Vasilescu, citind scrisorile lui Ladima către Emilia, în prezenŃa acesteia —, chiar dacă statutul şi natura relaŃiei dintre personajele celor două romane prezintă diferenŃe esenŃiale. Procedeul de inserare a scrisorilor în text nu este de tipul simulării unei Tecitiri tardive în plan ficŃionaî, care mediază lectura reală. Impresia creată este aceea de citare din memorie, declanşată spontan de ciudate asocieri pe care le prilejuieşte autoanaliza. în manieră prous-tiană, „un miros penetrant de lavandă, apărut din senin'' (p. 65) readuce în mintea Ioanei figura fostului ei soŃ, evocînd succesiv scene din existenŃa acestuia de profesor la Măgura, aşa cum îi fuseseră relatate în scrisori de mult trimise. InformaŃia familiară destinatarei este pusă in extenso la dispoziŃia cititorului, în forma în care a cunoscut-o eroina însăşi. Uneori, confesiunea Ioanei include referiri la condiŃiile particulare ale realizării actului de parcurgere a scrisorilor, act anterior, în orice caz, reproducerii textului acestora. Una dintre scrisori nu a fost mult timp citită integral: „Pînă în noaptea aceea, cu toată bunăvoinŃa, n-am reuşit să termin de citit această scrisoare'e (p. 280). Numai un ciudat sentiment de dedublare a eului, intervenit într-o anumită conjunctură, aduce detaşarea necesară încheierii lecturii: ,,De astă dată textul se adresa altei persoane din mine, ignorate, reprimate, o fiinŃă greŃos de curioasă ..." (p. 281). Lectura în etape este semn al unei modificări în psihologia personajului. Scrisorile au aspectul unor naraŃiuni independente, în care relatările autorului despre el însuşi alternează cu relatări despre cei în mij-locul cărora trăieşte, cu pasaje dialogate sau cu replici în stil direct. 90 Scrisorile nu constituie capitole aparte, includerea lor în roman fiind marcată numai prin spaŃii de pauză în interiorul unui capitol. Lipsesc indicarea locului şi a datei, formulele introductive şi finale. Scriitorul nu păstrează decît puŃine elemente epistolare: redactarea textului la persoana I, referiri la actul scrisului („Ieri n-am avut timp să-Ńi scriu'' — j). 109; „Deşi nevoia de a-Ńi scrie creşte zi cu zi" — p. 126), la starea de moment a autorului („Astăzi, nu ştiu de ce, mă simt foarte liber" — p. 255), implicarea destinatarei („să-1 auzi"" — p. 114; „nu ştiu dacă înŃelegi" — p. 114; „te ştiu foarte bine" — p. 126; „Şi m-am gîndit la întrebările tale" — p. 144) etc. în orice caz, mărcile specifice apar adesea mult după început şi, după parcurgerea unui număr de capitole, numai referirile la loc şi la anumite personaje ne permit să realizăm imediat că ne aflăm în faŃa unei noi scrisori. Naratorul omniscient a dispărut complet clin acest roman şi autorul nu-şi trădează prezenŃa prin indicii textuale, ci prin modul de structurare a întregului material. 2A. ObservaŃii finale. Ca tip de proză adresată, scrisoarea literară presupune, în mod firesc, referirea la posibilul lector. Din acest punct de vedere, două aspecte sînt caracteristice: — destinatarul nu este singurul lector, chiar dacă identitatea lui este reală; — lectura efectuată de destinatar este secundară ca importanŃă. Adevăratul destinatar este cititorul. în cazul textelor redactate integral ca scrisori, autorul recurge la „diversiunea'" multiplicării lecturii re a,l e pentru a şi-1 apropia pe lectorul necunoscut, creîndu-i iluzia că este părtaş la o confesiune, în realitate, asemenea texte au o structură mixtă, „machiajure de scrisoare — adesea destul de sumar — ascunzînd forme diverse de proză, de la schiŃă şi portret la memorialistică, şi chiar specii de graniŃă, cum ar fi eseul. Fie că reprezintă numai o presupoziŃie necesară, fie că este inclusă ca episod în structura narativă a textului,

lectura fictivă — adesea multiplă —, care o dublează pe cea reală, în cazul scrisorilor schimbate între personaje, îndeplineşte funcŃii de ordin compoziŃional, dar, în acelaşi timp, este un constituent important al substruc-turii evaluative a textului. Exploatînd iluzia confesiunii, tehnica ro-manescă modernă a convertit scrisoarea într-o modalitate de a evita intervenŃia unui mediator — scriitorul — între cititor şi lumea ficŃională în care îl introduce lectura. 91 3. FORME ALE IMPLICĂRII CITITORULUI ÎN STRUCTURA TEXTULUI NARATIV 3.1. Preliminarii. Deşi tot ceea ce scriu este destinat receptării prin lectură, de cele mai multe ori prozatorii se supun convenŃiei artistice a aparentei ignorări a cititorului, a cărui implicare nu este sugerată prin nici o marcă textuală (modalităŃi de adresare sau de referire). Scrisoarea literară nu poate fi menŃionată printre excepŃii, deoarece compunerea ei în vederea publicării presupune acceptarea deliberată a unei deschideri indefinite a cercului lectorilor, indicarea destinatarului reprezentînd un simplu artificiu formal (vezi supra, cap. II. 2). Raportarea Ia cititor nu este totuşi un procedeu periferic nici sub aspectul frecvenŃei, nici sub acela al valorii autorilor care l-au cultivat. O incursiune sumară în proza românească din diferite epoci reflectă un proces de diversifica r e şi de rafina r e a formelor „implicării cititorului" în structura textului epic. 3.2. Nicolae Filimon, de exemplu, apelează adesea, în romanul Ciocoii vechi şi noi, la formula de referire lectorii (mai rar, cititorii) noştri (+ verb la persoana a IJI-a plural) sau la forme de plural inclusiv. Desfăşurarea progresivă a naraŃiunii apare ca dependentă de consolidarea fondului de informaŃii pe care naratorul-autor le posedă în comun cu cititorul. Datele acumulate devin presupoziŃii, care, asigurînd discursului unitatea de referinŃă (satisfăcînd deci condiŃia de coerentă), oferă baza necesară amplificării construcŃiei epice (deci satisfacerea condiŃiei de progres) (cf. Ducrot, 1972, p. 87 — 89). Reluarea unor aspecte ca presupoziŃii, la începutul diverselor capitole ale romanului, îndeplineşte o dublă funcŃie: de a racorda episoade uecontigue aparŃinînd unui singur fir narativ şi de a rezuma secvenŃa epică următoare. Naratorul-autor este înzestrat cu capacitatea de a se mişca liber atît în planul ficŃiunii — aşa cum ne-o dovedeşte perspectiva omniscientă a relatării —, cît şi în planul realităŃii — aşa cum o arată mărcile complicităŃii cu cititorul. Chiar dacă în structura de suprafaŃă a pasajelor de relatare nu există mărci ale vorbirii adresate, se poate recunoaşte o structură de adîncime dialogală a acestora, reflectată de prezenŃa unor proceduri conversaŃionale sau a unor strategii ale politeŃii pozitive. Pretextul folosit de scriitor pentru a introduce ca presupoziŃii elementele necesare reînnodării firului întrerupt al unei povestiri este acela al exprimării încrederii m buna funcŃionare a memoriei cititorului: „Lectorii 92 noştri cunosc f o a r te b i n e agitaŃiunea în care am lăsat pe Păturică în primul capitol al acestei scrieri; ştiu asemenea ambiŃioaselor lui visuri../e (p. 121); „C r e d e m că lectorii noştri n - a uitat secreta între vorbire dintre principele Caragea şi banul C..." (p. 170). Recunoaştem în primul exemplu procedura conversaŃională a flatării interlocutorului, iar în cel de al doilea — strategia avansării unor ipoteze în legătură cu aspecte privitoare la destinatar, întemeiată pe acea atitudine optimistă asupra eficienŃei actului comunicativ specifică politeŃii pozitive. De remarcat şi frecvenŃa interjecŃiei iată, care, implicînd prin conŃinutul ei deictic raportarea la un auditor, pune în evidenŃă o atitudine retorică din partea autorului: „Iată starea morală în care se afla Duduca ..."(p. 118); „Iată ce este societatea în vanitatea ei" (p. 254); „Iată jalnica stare în care se afla Ńara..." (p. 285); „Iată locaşul în care se afla de trei luni Dinu Păturică../' (p. 295); „Iată cum îşi termină cariera vieŃii aceşti trei sceleraŃi" (p. 300). „Teritoriul comun", constituit, de fapt, treptat de scriitor, este considerat ca dat şi, în aceste condiŃii, afirmarea faptului că autorul şi cititorii aparŃin aceluiaşi grup nu poate surprinde. Fără a manifesta veleităŃi de perenitate artistică, Filimon îi are în vedere exclusiv pe contemporanii săi, invocînd mai întîi comunitatea de Ńară şi de epocă: »,Iată tipul ciocoiului din toate Ńările şi mai cu seamă din Ńara noastră [...]. Iată tipul ce ne propunem a urmări în deosebitele faze prin care el a trecut în secolul nostru, de la ciocoiul cu anteriu şi cu călămări la brîu al timpilor fanariotici, pînă la ciocoiul cu frac şi cu mănuşi albe din zilele noastre'' (Prolog, p. 98), pentru ca treptat, să treacă în rîndul „bunurilor" împărtăşite informaŃia narativă acumulată: „Ştim cît de rău fu răsplătit Gheorghe, vătaful de curte al lui Andronache Tuzluc..." (p. 198; cf. pluralul inclusiv). Angajîndu-se să-i relateze o suită de întîmplări, scriitorul se simte total îndatorat cititorului, căruia trebuie să-i menŃină treaz interesul. ConsecinŃa este sublinierea explicită a relevanŃei datelor prezentate, prin

descrierea şi justificarea „mişcărilor" narative: „Să lăsăm pe ambiŃiosul nostru ciocoi în pace [...] şi [...] sa facem cunoscut lectorilor noştri pe postelnicul Andronache Tuzluc" (p. 102); „Să lăsăm deocamdată pe fanariotul nostru [...]; iar pînă atunci, noi s ă dăm cititorilor noştri o idee despre cocheta şi ambiŃioasa greacă" (p. 117j; „Lectorii noştri cunosc [...]; ştiu asemenea [...]. Este datoria noastră acum să le spunem mijloacele întrebuinŃate de dînsul..." (p. 121); „Lectorii noştri cunosc planul [...]; n-au însă nici o idee despre [...]. Este dar d e datoria noastră a da aci cît ev a probe despre vicleniile acestor doi şireŃi" (p. 216). 93 Strategiile care pot fi recunoscute sînt cele ale politeŃii pozitive. Manipulînd presupoziŃiile, autorul dă expresie propriilor sale intenŃii comunicative, sub aparenŃa că vine în întîmpinarea dorinŃei cititorului de aşi completa informaŃia într-o direcŃie sau alta. Caracterul rezonabil al schimbării cursului naraŃiunii — demers al emiŃătorului — este argumentat cu elemente legate de persoana receptorului (pierderea interesului unei teme; lipsa de informaŃii în legătură cu anumite aspecte etc). Pentru demontarea „mecanismului" epic se apelează, de asemenea, la strategii conversaŃionale curente. Mişcările de Motivare a actului comunicativ reprezintă o altă modalitate de conectare a două secvenŃe narative succesive: „S ă părăsim partea de sus [...], căci nu mai are nici un interes pentru lectorii noştri, şi să ne cobor im [...] ca să vedem ce face Dinu Păturică6' (p. 185); „Rog pe bunii noştri lectori sa lase pe postelnicul a dormi în pace pe sofaua sa, căci are mare necesitate de somn, [...] iar noi să ne întoarcem iarăşi pe strada CaliŃei, ca să observăm ce se petrece în casa amantei saleu (p. 134), sau de introducere a unui episod epic subordonat: „Am zis că greaca era vicleană ca o vulpe; ca să dovedim insă cit de adîncă şi pătrunzătoare era fineŃea spiritului ei, c a t ă să arătăm că..." (p. 132). în cel de al doilea exemplu, planul real al relatării fuzionează cu cel al ficŃiunii, autorul simulînd transferarea mijloacelor omniscientei sale asupra cititorului. Recunoscute ca atare şi uneori justificate prin mişcări de Motivare, digresiunile capătă valoarea unor proceduri conversaŃionale de tipul aparte-ului, ca în cazul amplei disertaŃii despre amor din capitolul VII (p. 135—136), urmate de îndemnul la autocenzurare: „Dar să venim la subiect" (p. 136), sau al explicaŃiilor care însoŃesc episoadele cu aparenŃă digresivă: „Ne oprim puŃin din povestirea noastră, ca să introducem pe scenă încă un personagiu foarte interesant../' (p. 145); „Ne servirăm de această mică istorioară, ca să arătăm lectorilor noştri că avertismentele nu sînt o invenŃiune..." (p. 207). Explicarea necesităŃii unor secvenŃe în structura povestirii face ca acestea să apară ca mişcări de Amplificare, diferite numai prin dimensiuni de mişcările conversaŃionale obişnuite. FrecvenŃa motivărilor dă întregii naraŃiuni o structură anticipativă. De obicei, aşa cum precizam, se prezintă într-o formă rezumativă conŃinutul secvenŃei următoare (vezi majoritatea exemplelor citate); uneori însă, se introduc chiar sugestii privind deznodămîntul (vezi, de exemplu: „... să nu-i răpim [postelnicului] această fericire iluzorie, căci el peste puŃin o să se deştepte într-o lume reală, plină de amăgiri şi mizerii(i — p. 117). 94 De altfel, preponderenŃa comentariilor externe, realizate mai ales prin determinări de tip atributiv, ca forme de evaluare neintegrate naraŃiunii (vezi supra, cap. II. 1, sub 1.1), are, de asemenea, o netă valoare anticipativă: vezi, de exemplu, referirile la fericirea „iluzorie" a postelnicului, menŃionate anterior, sau caracterizarea lui Kir Costea Chiorul drept „un personagiu foarte interesant, care are să joace un rol însemnat în această istorieu (p. 145). Etichetînd într-un anumit fel personajele sau situaŃiile: Păturică este „ambiŃiosul [nostru] ciocoi" (p. 102), Tuzluc — „bietul fanariot" (p. 248), calemgiul Gheorghe, devenit serdar — „un june frumos, bine îmbrăcat şi cu ochii plini de o bunătate îngerească" (p. 265), odaia sărăcăcioasă în care zace cu minŃile rătăcite postelnicul ruinat prin intrigi este „Tristul cadru ce puserăm înaintea lectorilor noştri", pe care lumina lunii îl face „mai atingător" şi „mai interesant" (p. 265), scriitorul influenŃează atitudinea cititorilor, cărora le impune propriile sale interpretări. La N. Filimon, prezenŃa unor forme de implicare directă a cititorului, ca şi a unor modalităŃi de control al lecturii sînt determinate de dificultăŃile pe care le presupunea realizarea unei construcŃii epice complexe, cu multiple planuri ale acŃiunii, în condiŃiile insuficientei elaborări a tehnicii narative, specifice perioadei de început a romanului românesc. 3.3. în schiŃele lui I.L. Caragiale, frecventa invocare a cititorului ar putea surprinde dacă avem în vedere ideea unanim acceptată a modernităŃii scriitorului. Deşi se întemeiază pe aceeaşi conformare la exigenŃele politeŃii pozitive — ca şi în cazul romanului lui N. Filimon —, procedeul în discuŃie nu are la Caragiale aceeaşi funcŃionalitate; deosebirile nu pot fi justificate numai prin cerinŃele diferite ale speciilor cultivate de cei doi autori. De remarcat că ambele tipuri de lucrări acreditează imaginea unui cititor complice; numai că la Filimon

se neutralizează în favoarea celei din urmă: receptorul este tratat drept o prezenŃă constantă.. OpoziŃia relevată de text nu este deci aceea dintre realitate şi ficŃiune./' (p. 156). 98).] cînd am şti bine că a doua zi trebuie să părăsim casa unde am locuit [. „Drept să spun: să merg la manifestaŃie... Petre Carp [. locuŃiuni şi expresii care exprimă ideea de confesiune: „Mărturisesc drept. la fiecare sf. zice si mai simplu: şeful" (p. în strînsă corelaŃie cu oralitatea puternică a discursului narativ.. în schiŃa Antologie. De cele mai multe ori însă. ea reprezintă adesea.." (p. Solidarizarea cu cititorul este subliniată emfatic. în FranŃa — zic la Ńară. 82). ci una între două moduri existente de gîndire şi acŃiune. cum zic francezii.. 38).. dacă vom urma cu atenŃie călduroasa lor dispută." (p. învestit cu calitatea de insider al grupului căruia îi aparŃine şi autorul...]... cu oarecare invidie — mărturisesc — privesc pe englez.. de exemplu. şi asta o s-o înŃelegem." (p. „Dar. amic u l meu X. pentru Caragiale.. 93). menită să pună în valoare interesul deosebit al faptelor relatate. el pare a fi considerat de acesta un confident firesc..]." (p... „. o cursă întinsă în mod abil credulilor.. 1977. „Stetesem două luni la Ńară. Succesiunea formelor pronominale şi a persoanelor verbale. e ceva de speriat. în realitate. De altfel..] în patrie" (p. la marele umorist. 81. Dovadă prezenŃa unor verbe. prin forme ale pluralului inclusiv (a cărui semnificaŃie este uneori glosată apozitiv).. 282). infra).. îndemnurile adresate de autor cititorului (prin forme de conjunctiv sau de imperativ) de a înregistra pe cale senzorială ceea ce i se înfăŃişează: „. 98)." (p. „.." (p. Am mare slăbiciune. de care scriitorul nu poate face abstracŃie. sau un altul.. care este în termeni familiari cu toată lumea. „mărturisesc drept că nu-1 pot admira îndestul. sentimentul de ficŃiune este atenuat şi prin apelul la alte procedee care creează impresia urmăririi pe viu a întîmplărilor. reintrînd [.. preferinŃe dinspre narator spre cititor..." (p.. Materializarea textuală a acestei complicităŃi este.]" (p. ca rezultat al unui demers perseverent al scriitorului de a-şi călăuzi lectorii printr-o lume ale cărei taine le deŃine.. „reproducerea" textului scrisorilor anonime ar putea fi semne ale „grijii" permanente faŃă de destinatar. 155). sugerează faptul că. 140). „Noi." (p. opoziŃia dintre cele două forme de relatare: scrisă şi orală." (p... 116). 75. antiteza. „Lume? lume.] stă înfipt în colŃul otelului Continental [. amicul meu Iancu Verigopolu [. Spre deosebire de Ciocoii vechi şi noi. 170). n-am fi în stare să ne înfigem în colŃul otelului Continental [." (p. Ei bine. De altfel. „După ce. fireşte că nu va zice ca mine şi ca dumneata. ori eu. 169). asemenea declaraŃii nu reprezintă decît un preambul ironic la relatarea ulterioară. marchează distanŃarea faŃă de personajele şi de întîmplările prezentate: „E destul atîta: Mitică — de vreme ce şi dumneata îl cunoşti tot aşa de bine ca şi mine.. bunioară.complicitatea se instituie treptat... Sublinierea caracterului neobişnuit al sistemului de referinŃă care orientează comportarea „celorlalŃi" este însă o strategie literară. 279). 95 Folosirea frecventă a verbelor dicendi a spune şi a zice: „Ne vom permite însă sa spunem o anecdotă istorică.. „Cum spusei. ca şi accentuarea valorii specifice persoanei I plural sugerează o divizare netă între lumea reprezentată de autor şi de cititori şi cea reprezentată 96 de personaje... deşi are aparenŃa unei premise. prin potenŃarea aşa-numitei „tellability". 136 — 147).. acelea care însoŃesc.. şi indicaŃiile „scenice" din schiŃele integral dialogate sau diversele menŃiuni incluse între paranteze (ca. prin construcŃii comparative de egalitate. vezi şi frecvenŃa interjecŃiei cu valoare deictică iată (p. contînd pe capacitatea acestuia de observaŃie şi interpretare: „Ai observat şi dumneata... cititorule.. „Amicul meu X. 101.. realizată prin construcŃii negative şi/sau paralelism sintactic. cucoana a venit să mă roage. ModalităŃile de transfer adoptate au însă caracter strategic. 283 etc." (p. în schiŃele lui Caragiale ea are mărci explicite la nivelul de suprafaŃă al textului: prezenŃa persoanei a Ii-a a pronumelor şi verbelor. condiŃie esenŃială pentru buna receptare a unei povestiri (Pratt. n-am curaj. 206)... Dumitru. „Dumneata. în acelaşi timp.. 169). 80. 141). 197. 280) etc. pe cînd la Caragiale.. Utilizarea procedurilor conversaŃionale curente de flatare a interlocutorului îi permite autorului să se situeze pe poziŃia celui care acordă permanent credit partenerului.. 278). schimbul de replici imaginar între autor şi cititorii ale căror reacŃii sînt anticipate etc.)ApartenenŃa la acelaşi grup face perfect posibil transferul de opinii. am avut norocul (să vedeŃi ?mai jos pentru ce zic «norocul»)... de exemplu. în care structura dialogală caracteriza exclusiv nivelul de adîncime al pasajelor de relatare. ce goană după mai-bine!" (p.. „PriviŃi. zicem d.. p. pe onoarea mea!" (p. prin coordonarea copulativă sau disjunctivă a substituŃilor pronominali.. 15. drept să spun. atitudini. eu şi dumneata..să urmăm a asculta disputa tinerilor reporteri. 127). Vezi. . Gheorghe şi sf. (v. cîte progrese a făcut opinia noastră publică de cînd avem legea repausului dominical?" (p. Fireşte că trebuie să-\ cunoaştem: îl întîlnim atît de des.] de mai multe ori mi-a trecut prin gînd. Sa ascultăm." (p. „Şi drept să spun [.

şi că persoana căreia i-au pierdut urma [." (p.. uneori amînată.. „zic mai s e r i o a sM." (p. care iau fie forma unor replici dintr-un dialog fictiv.Oricine înŃelege. însemnează „Societatea protectoare a Muzelor Daco-Romane" (p. 252).. — Care Turturel? — Edgar Bostandaki11 (p. 278). fiindcă amicul e însurat" (p. cel de al doilea susŃine evidenŃa interpretării într-o situaŃie în care autorul este singurul posesor al datelor care o justifică (cf. P. de obicei. similaritatea punctelor de vedere şi a reacŃiilor cititorului cu acelea ale autorului îndreptăŃeşte pe deplin orice strategie anticipativă în cursul naraŃiunii. cum o poate Turturel. Ca şi mărturisirile." (p. care au. da — răspunz eu — înŃeleg ce spuneŃi. 247). 156). „zic la Ńară.. [.Th. Autorul justifică alegerea unor forme sau construcŃii (intenŃia de dezarmare a lectorului este implicită): „zic vă mutaŃi. Substituirea persoanei a Ii-a plural cu persoana I are efectul de a-i include pe ambii parteneri în realizarea unei acŃiuni al cărei singur beneficiar este destinatarul. „O să mă-ntrebaŃi însă: ce însemnează S. 194). Şi asta n-o poate oricine. este anunŃată printr-una dintre formele ezitării: aparte-ul. pe această cale — ca şi la N." (p. 78-79).] De ce oare? — De ce. dovezi ale unui comportament prevenitor.(( (p. menŃinînd intact sentimentul cititorului de solidaritate cu naratorul: „Conul Mihalache... „se-ntîmplă [. 283). Mişcările conversaŃionale de sprijinire a actului comunicativ sau procedurile de subliniere a ezitării. în toate cazurile semnalate. 7 — C-da 1354 97 Alteori. Ce este tal? Este un substantiv român împămîntenit. Cel dintîi afirmă similaritatea de opinii dintre autor şi cititor în condiŃiile în care opinia autorului este exprimată indirect. de autoprotejare a emiŃătorului. însemna a plăti — se scria zahlen şi se citea ŃaVn. — S. din această fierbinte convorbire. Insă cronica-rul de salon trebuie să-şi calce pe inimă [. M.. simpaticul meu amic J.] să se-ntîlnească -—cu cine? cu o veche a lui c u n oş t i n t ă.].... La acestea se adaugă mişcările de Motivare. Transpunîndu-se în postura lectorului. fie forma unor intervenŃii intempestive întrerupînd relatarea: „Dar. Filimon — se atribuie statut de presupoziŃii elementelor pe care naratorul vrea să le comunice sau să le precizeze. „Petrecerile cu mult înainte pregătite nu se întîmplă să iasă bine. 39). 169). marcat grafic prin paranteze şi caracterizat prin crearea unei denivelări de ton în structura enunŃului: „în drumul de fier. 155).. răspunsurile la asemenea întrebări nu trebuie luate literal...]. 93). fiindcă [. Ilfov.] se aflau la marginea unui oraş mare. recunoaştem prezenŃa unor mişcări conversaŃionale de Dezarmare a receptorului şi. „des bonbons 98 ei des liqueurs — adică pe româneşte bomboane şi lichioruri" (p. 256) sau amplele explicaŃii filologice al căror obiect sînt anumite neologisme: „łal. a .." (p. Florescu... va zice cineva: — Bine! însă cronicarul este şi el o m.. strategiile politeŃii pozitive mediază transmiterea de informaŃie nouă. D. 159). de asemenea. naratorul se preface că răspunde unor posibile obiecŃii sau întrebări. se realizează cu mijloace variate. „— Mitică.." (p. negociabil. cum zic francezii...... crez.. implicit. De remarcat însă că.. deci are caracter ambiguu. [. nu obicinuieşte nici papuci.. frecvent ca obiect componente ale codului verbal utilizat. 283).. şi referirea la „simpaticul meu amic"). R. în realitate. fiindcă vila şi mica proprietate [. trebuie să aibă şi el simpatiile şi preferinŃele.n Ńe l e g e că toate aceste raŃionamente. 82). Aceeaşi funcŃie o realizează traducerea unor cuvinte străine: „Five o'clock pe englezeşte însemnează cinci ceasuri" (p. Ce sînt aceşti tineri? Asta importă mai mult...] nu poate fi altul decît inteligentul jude de instrucŃie de pe lingă onor. M.. trebuie să ştim. D. s-au săvîrşit într-o clipă. înainte de-mpămîntenire.. şi mai cum? — E destul atîta. „Cine sînt aceşti tineri? Asta puŃin importă. Motivarea.. ci drept indicii ale „cheii" ironice în care trebuie citit întregul text.. antipatiile şi aversiunile sale [. pentru care mie-mi trebuiesc atîtea cuvinte greoaie. nici halat" (p. de ne ce — nu trebuiesă ne batem mereu capul. nota de ironie care însoŃeşte formulările introduce sugestia unei intenŃii de parodiere a procedurilor la care se apelează. că cei patru tineri nu pot fi decît nişte infatigabili reporteri de ziar...] nici petrecerea nu e ceva atît de neserios" (p.] — Ei.e„Se. în primele două exemple. P. R?.. trib. Acceptată ca premisă. era verb german..." (p..

nu ie interesează în nici un fel ce simte cineva cînd nu mai are cuvinte să înŃeleagă ce i se întîmplă. 178). a căror prezenŃă este considerată utilă „pentru uşurarea citirii citatelor din vorbirea d-sale" (p. Filimon).. Un asemenea rol se su7% 99 gerează. care acreditează imaginea unui text preponderent oral. „în treacăt.. 2. împinsă la extrem. prin forma împrumutată din alt stil funcŃional. Caragiale).. Că ne aflăm în faŃa unei formulări parodice — scriitorul mimează explici-tarea unei caracteristici a scriiturii. procedeu cu rol important în structurarea textului narativ (ca la N.. coborîm frumos" (p." (p.. 280). am avut norocul (să vedeŃi mai jos pentru ce zic «norocul») să mă-ntîlnesc cu un rus. Tu vrei fapte. IniŃial. „închipuiŃi-vă ce efect fac toate astea asupra spiritului doamnei Popescu!" (p. nu-i aşa? Bine! Na!" (p. 88). justificate prin dorinŃa de a i se oferi cititorului orientarea necesară înŃelegerii textului. imposibile. „golurile" de informaŃie: „. capătă uneori o neaşteptată valoare de subliniere şi caracterizare. citiŃi. sub 2. trădează esenŃa strategică a atitudinii adoptate de autor. De remarcat totuşi că. opoziŃia dintre subiectivitatea artistică şi obiectivitatea scientistă (vezi supra. Autorul are în vedere o dublă ipostază participativă a scriitorului: aceea a contemplării active a unor secvenŃe de viaŃă — la care ne-am referit — şi aceea a lecturii propriu-zise. prin urmare. de remarcat intensificarea conotaŃiilor ironice prin prezenŃa fonetismelor cu i în loc de e în formularea autorului)." (p. Dumnezeule! JudecaŃi singuri:. pînă la notei de subsol din romanul Patul lui Procusl (care îl au în vedere pe cititor. Pentru cine? . GhiciŃi. 79). 19).. mai ales. de acea tendinŃă spre autenticitate care explică şi diminuarea condiŃiei omnisciente a naratorului. implicarea directă a cititorului a cedat treptat locul unor strategii anticipative indirecte. ultimele decenii au readus în actualitate referirea explicită în text la cititor. Cititorul este invitat adesea. Fapte. solicitînd.] O furtună de fapte ilogice. ceva ce i s-a imprimat cîndva în simŃuri. semnalînd sciziunea centrelor lor de interes: autorul este înclinat spre analiza psihologică detaliată. 50. . ObservaŃii finale.2). 19).. şi dintr-o florărie două buchete. conduce spre „divulgarea" tuturor convenŃiilor tehnice.. sugerînd. după toate probabilităŃile.. semnificativă prin ea însăşi. prin forme de persoana a Ii-a imperativ. de fapt. colaborarea cititorului — ne-o dovedeşte lectura integrală a textului. gata.3. comice şi tragice. Mircea Nedelciu polemizează cu cititorul. Presupunerile pe care le avansează în legătură cu dorinŃele cititorului nu sînt legate de strategiile politeŃii pozitive. el este constrîns să se supună: „Asta vrei. într-un cras moldovinesc. realizate în maniera prozei narative nai vechi. de la o cofetărie. 83). De aceea. pe autoritatea ironică a scriitorului (ca în schiŃele lui I... MenŃiurile privind „citirea caldă" sau „imaginaŃia" îşi dezvăluie valoarea ironică atît prin raportare la „povestea" în sine (histoire). spectaculoase şi cotidiene. în prefaŃa la romanul său Tratament fabulatoriu. ci se constituie prin cooperare. a trucurilor aucto-riale. de fapt. cît şi prin raportarea la structura replicilor. dar care. să evalueze faptele prezentate sau să completeze.. bazate.4. Poate că nu te interesează nici ce simte cînd îşi recapătă posibilitatea de a aşeza în propoziŃii. de la mimarea unei solidarităŃi de grup. moldovineşte: cafine" (p. cap. Motivarea ar putea fi legată. bomboane şi prăjituri. 72). [." (p. Ezitarea — semnalată explicit tot prin introducerea aparte-ului —. deşi utilizările parodice i-au conferit o anumită coloratură de epocă. adică mai potriviŃi? — foarte . de exemplu. Mache ia. 79).doua zi. ghid de lectură. Precizarea care precedă conversaŃia dintre Lache şi Mache din schiŃa Amici sprijină o asemenea interpretare: „Cititorul mă va ierta că nu dau nici o indicaŃie de ton.. 3. 286).L. conceput drept consemnare în scris a unor întîmplări. cîteva schiŃe furnizează indicaŃii explicite de lectură. determinînd omiterea anumitor termeni cu intenŃia aparentă de menajare a oricăror susceptibilităŃi ale publicului: „Foarte — cum m-aş putea exprima în termeni mai aleşi. dar ce informaŃii. de acŃiune şi de gamă temperamentală în tot decursul dialogului — indicaŃie atît de necesară pentru citire caldă — şi va suplini însuşi cu imaginaŃia această lipsă" (p. II. O sme de referiri directe la cititor./. sau pentru explicaŃiile din nota autorului la schiŃa Telegrame: „Lucrul se petrece.. Atitudinea scriitorilor de azi este diferită de aceea a clasicilor. Scriitorul urmăreşte deci sa creeze impresia că semnificaŃiile textului nu sînt rezultat al unei receptări pasive. fie şi prea tîrziu. Paralel cu indicaŃiile „scenice". pentru ca sînt încărcate de o ironie împinsă uneori pînă Ia sarcasm. prin predicŃie. Scriitorul pare a fi conştient de faptul că asumarea condiŃiei de cititor este dependentă astăzi în cel mai înalt grad de satisfacerea cerinŃei de „tellability" de către nucleul de întîmplări care constituie componenta „histoire" a unei naraŃiuni. fără să-1 menŃioneze).'' (p. pentru decodajul exact. pe cînd cititorul este rob al faptelor: 100 „Dar. pentru detaliile privind modul de transcriere a rostirilor specifice lui Marius Chicoş Rostogan (p.

un nimic. Asta e" (p. de exemplu. cît şi ca fiinŃă cu o individualitate specifică. de ale cărui reacŃii se preface că nu poate face abstracŃie (vezi supra. 14). O lacună etc. 1. devenită ocupaŃie de bază. CARAGIALE 1. despre chestiunile la ordinea zilei" (p. prin mijloace variate. o deosebire d-abia simŃită între două nuanŃe. pentru mine cel puŃin. impli-cîndu-1 atît ca persoană socială. pe cînd femeile discută despre „o mie şi o sută de nimicuri" (p. cap. capătă. idei. ar trebui să admitem că „lucrurile cele mai serioase" (p. mai vorbesc cu un prietin. similar cu acela în care se situează cititorul. Dacă am Ńine seama de declaraŃiile autorului. realizat de multe ori în forme necanonice (lipsit de mărci textual-grafice). căci numai existenŃa lui face tranzacŃia literară posibilă şi îi dă sens. 183). locul ideal de întîlnire este berăria. în majoritatea schiŃelor. la nici un alt scriitor român. Există la personajele lui Caragiale o mare disponibilitate pentru conversaŃie. într-o perspectivă mai largă." (p. ConversaŃia este adesea iluzorie.. manifestată în proporŃii şi forme comparabile. stăm pe o carte. Ioan Groşan mimează neplăcerea în faŃa indiscreŃiei cititorului şi a judecăŃii sale necruŃătoare asupra textului ca scriitură şi îşi desemnează un destinatar cunoscut. Subiectele de discuŃie sînt specializate în funcŃie de statutul şi de sexul colocutorilor. cititorul nu poate fi neglijat. comentariile lor avînd însă ascendentul „graŃiei": femeile spun totul „într-un mod mult mai interesant'" decît bărbaŃii (p. ca om de o probitate mai presus de orice bănuială. 3.. îşi asumă adesea rolul de participant la întîmplări.1. Trebuie adăugat şi efectul de nivelare a diferenŃelor dintre planul naratorului şi cel al personajelor pe care îl are stilul indirect liber.. 93). 22). pentru că trădează o gîndire încremenită în şabloane. . care. te prefer pe tine.. singura-mi fidelă spectatoare. reputat pînă mai zilele trecute ca un funcŃionar model. 93). precum şi de cadru. ironizat sau înfruntat. SituaŃiu-nea. fie ultimele evenimente politice („decizia CurŃii în procesul asasinatelor şi complotului bulgăresc" — p. L. iar obiectul dezbaterilor îl constituie informaŃiile din presă: fie întîmplări 102 de ultimă oră („nenorocirea unui coleg./' (p. desfăşurarea dialogurilor contrazicînd total afirmaŃiile care le prefaŃează: comentariile politice ale bărbaŃilor sînt departe de a fi serioase.. modeşti funcŃionari. ci şi în acela al realităŃii lecturii. „. naratorul se manifestă ca o prezenŃă vie.. Aspecte pragmatice ale dialogului literar 1. foşgăind ostil dincolo de o cortină pe care posibilele mele personaje trebuie să o ridice fără ezitări şi prin faŃa căruia frazele mele trebuie să treacă în cadenŃă. Intîrziere etc). graniŃa dintre relatare şi reprezentare este foarte laxă: naratorul se raportează. 183). O declară eroii înşişi: .3) dă indicaŃii de cadru situaŃional şi apoi mimează retragerea într-un spaŃiu al contemplării. 138). ci înregistrare fidelă a unor conversaŃii în curs de desfăşurare. III. Prin toate aceste modalităŃi. II. la un cititor conceput ca interlocutor. cu arma la picior. păreri şi sentimente comune. vechi impiegat. în Insula. ce mă făceam eu atîtea ceasuri de urîtVe (p. şi care fuge din Ńară lăsînd în casa publică o foarte însemnată lipsă de bani" — p. creînd impresia că schimburile de replici care urmează nu sînt invenŃie.). Personajul este deci terenul pe care se neutralizează opoziŃia de bază semnalată.. de exemplu. are capacitatea de a stabili relaŃii de comunicare nu numai în planul ficŃiunii. Este tipică pentru schiŃe situaŃia de comunicare descrisă în Inspectiune: „Mai mulŃi prietini — impiegaŃi în diferite administraŃii publice — stau de vorbă.. de fapt. STRUCTURI ŞI STRATEGII CONVERSAłIONALE ÎN SCHIłELE LUI I. Atmosferă încărcată. în actul scrisului autorul se transpune (— îşi asumă identitatea) în personajele pe care le creează..2. trece vremea . după Mircea Nedelciu. comportamentul său — inclusiv cel verbal — îmbrăcînd o formă specifică de reprezentare. susŃinînd ideea intertextualităŃii literaturii. cu care are preocupări.Există totuşi. întrerupîndu-şi . prin inevitabila complicare a decodajului. prin procedee de o mare subtilitate.. 179).. atitudinea naratorului este marcat sarcastică. la masa lor obicinuita într-o berărie. partenerii sînt „amici". restrînge posibilităŃile de acces la semnificaŃii. Five o'clock. fie pentru că un partener monopolizează rolul de emiŃător. în realitate însă. cercul cititorilor. precum şi ideea că literatura ajunge ea însăşi modelatoare a existenŃei: „Draga mea. scriitorul îşi delimitează. un farmec deosebit" (p. 93 — 94). mod esenŃial de petrecere a timpului. Flatat.iar „graŃia" conversaŃiei feminine eşuează definitiv în vulgaritate periferică (vezi. Se poate vorbi la Caragiale de o adevărată vocaŃie a dialogului. dar. spre deosebire de celelalte personaje. 93) sînt apanajul conversaŃiei între bărbaŃi.. distilate prin mintea subtilă a unei femei şi exprimate prin acele dulci modulaŃiuni de voce şi prin jocul acela încîntător al luminilor ochilor. dacă nu era domnul aşa de amabil ca s ă conversăm. 132). o anumită similaritate între autor şi cititor: ca şi cititorul în actul lecturii. lipsită de logică şi agramat exprimată (vezi.. optînd pentru forma de scrisoare: „Unui nevăzut public mut. pe care nu o putem recunoaşte.

el monologhează. despre care se aminteşte în schiŃa Vizită . despre sorŃii agriculturii— [. — Se putea să nu viu. cît şi între necunoscuŃi: „Muşteriul: Salutare. însoŃind. de exemplu. Măndica: Vii tocma la pont" (p.R. O parte a schiŃelor au aspectul unor conversaŃii complete (confruntări). p..Pentru mine invitaŃia unei doamne aşa de graŃioase ca d-ta este o poruncă straşnică. neică. iar domnii plasează o spirituală formulă de omagiu: „— Dacă nu veneai. 137). p.. Gradul de elaborare a părŃii care prefaŃează discuŃia este dependent de natura şi de frecvenŃa interacŃiunilor verbale dintre parteneri.]—. fie pentru că replicile unuia dintre parteneri sînt stereotipe. păreri şi gesturi magi nare. (b) conversaŃie de rutină („conversaŃie fatică"). 103 „Fir-aŃi ai dracului. în fond. 214). multe personaje sînt. care confirmă valabilitatea glosei pe care ne-o oferă Caragiale în Rromânca: „Cînd vezi două moftangioaice amestecîndu-şi alifia de pe buze şi Ńocăinduse cu multă căldură. Reuniunile mondene presupun o gamă mai amplă a manifestărilor prilejuite de contactul participanŃilor. protocolul de încheiere devenind inutil după menŃionarea poantei. născută Vasilescu. Numai în schiŃa Five o'clock. Formalitatea gestului e dovedită de deznodămîntul schiŃei. subliniindu-se faptul că este vorba despre forme de comportare convenŃionalizate.. daŃi-mi voie . Atunci cînd interlocutorii nu se cunosc. Lache". — Ce dobitocie. nerăbdătoare să-şi înceapă ancheta. Asemenea teme intră în „protocolul vieŃii de societate".E u: Madam Piscopesco. „Cele trei dame se sărută foarte afectuos" (p. sîntem în Capitală. din schiŃa îniîr-ziere. este semnificativă menŃiunea ş. „Asta e mare dobitocie!"). are impresia că a suportat mai uşor călătoria de la Văleni la Bucureşti pentru că „a conversat".frecvent colocutorul şi conti-nuîndu-şi netulburat tiradele.'" — p. Fir-ar ai dracului! — La 12 fără cinci. Incapabile să-si asculte colocutorii şi să-şi modeleze intervenŃiile în funcŃie de punctul de vedere al celorlalŃi. 95).. situîndu-se de plano în opoziŃie cu toŃi şi cu toate. Şi madam SevastiŃa Stănescu. nene Mandache.cl. . 233). de fapt. între „dame" protocolul este mai simplu. majoritatea replicilor sale. 132). 199).. exprimă . dar. „Fir-ar ai dracului.. exclamaŃiile: „Fir-ar ai dracului!" şi „Ce dobitocie!". scumpa mea amică. „despre vreme. neică" (DiplomaŃie. madam Panaiotopolu?.— Cîte ceasuri să fie? — 11 şi 25.F. în realitate. (Amici.] — Se putea să nu ascult.. (b) SchiŃa Vizită. ne furnizează un inventar al temelor de conversaŃie fatică. 1... 233.. lipsite de capacitatea reală de a conversa. p. funcŃia generală a acestor formule se subsumează unei strategii mai ample a stabilirii de contacte sociale.nŃinut informaŃional.cl..esenŃa" contribuŃiei conversaŃionale a personajului (cf.. în Five o'clock. La fel se întîmplă în Situaiiune: Nae afirmă la un moment dat „mai vorbesc cu un prietin" (p. contestînd anticipat valabilitatea afirmaŃiilor acestuia. atribuindu-i intenŃii. întrerupîndu-şi colocutorul şi respingînd orice cee foi mulată de acesta. p. — Salutare. 255). NiŃă şi GhiŃă: Salutare" (C.— Salutare.." (p...3. Este caracteristică pentru schiŃele lui Caragiale adoptarea unui mod de organizare generală a textului similar cu acela al conversaŃiei curente. (p. amfitrioana îşi exprimă indirect satisfacŃia produsă de acceptarea invitaŃiei. la care peste putinŃă să mă gîndesc măcar a nu mă supune" (Cadou. lipsite de orice co. „formalităŃile de rigoare".. cele mai multe au însă numai o secŃiune introductivă. Măndica Piscupescu întrerupe brutal omagiile introductive: . fiindcă schimbul de saluturi nu determină cu necesitate declanşarea unor raporturi de comunicare.. el vorbeşte tot timpul.).. SituaŃiunea sau Amicul X.. Mache: Bonsoar. 88). în Five o'clock. precum şi de circumstanŃele comunicării.). să fie!". — 11 şi 25? . să fiii!". Această parte este re-zultatrl combinării variabile a două tipuri de elemente cu funcŃie fatică: (a) saluturi sau formule echivalente... de exemplu: . 94). 61). Un astfel de personaj apare în schiŃa Atmosferă încărcată: cunoscutul de la berărie îşi împiedică partenerul să-şi exprime opinia. p. adică de acea maleabilitate pe care o implică aspectul cooperativ al oricărui schimb verbal.. personajele „convorbesc". De fapt.. De obicei.. mă supăram foc pe d-ta.. 361). să ştii că nu se pot suferi" (p. aşa cum precizează autorul. de ordinele d-tale?" (łal! . 104 w— Gîndeam că n-ai să vii [. despre criză ş. Mache. . (a) Saluturile sînt schimbate atît între „amici": „L a c h e: Bonsoar. cu secŃiune introductivă şi de încheiere (vezi. cu mici variaŃii („Să fie ai dracului".

De remarcat că. şi nu mai vine" (DiplomaŃie... p. de fapt. mănŃelegi.. 136).F...— Ce mai noul — Ce să fie? zic . SecvenŃa ne oferă. — Te văz aşa .. ci este prefaŃată de o secvenŃăati conversaŃională în care tovarăş de drum încearcă să descifreze semnificaŃia protestelor cu adresă incertă ale „cocoanii" (cf. sau „interogatoriul" la care este supusă madam SevastiŃa Stănescu de către amabilul companion de voiaj: „de unde veniŃi dv. 219)." se deschide tot cu observaŃii despre starea vremii: „— Uf! zice amicul meu... distrat şi cam nervos.?". exploatîndu-s deliberat virtuŃile ei de a provoca un anumit tip de dialog.. a cărui identitate trece pe un plan secund. (Amici. zic eu cocoanii." — p. TranziŃia spre subiectul propriu-zis de discuŃie se face.. Am stat azi-noapte tîrziu la Cosman. Efectul nu este întotdeauna imediat. în C. după cîteva momente de tăcere. ec ai? te văz cam . Bine. la berărie. p./' (Situa n ea. secŃiunea iniŃială este redusă la gestul baterii pe umăr („mă pomenesc bătut pe umăr cu multă discreŃie. în cadrul unei singure unităŃi conversaŃionale: Unitate conversa-<j tională Sx _ . Este procedeul folosit de Lache pentru a-i impune amicului Mache tema de discuŃie: „M. alegerea unei teme puŃin diferite: „cît e ceasul?". Cf. „Ce zici?"' sînt forma curentă de introducere în dezbatere.. în SituaŃiunea.... p.Ce mai nou?'".. frate? . se duce dracului rapiŃa!" (p.: Da . p. monşer. de obicei. De unde să tiu eu? . 129). „DispoziŃia specială" poate fi mimată strategic. grozavă căldură azi! . 96).... instalarea la masa unui amic este însoŃită de declaraŃia „Teribilă căldură a fost astăzi!". că nu-Ńi poŃi face o idee .. Sînt obosit. definiŃia personajului..: „— Ce stai aşa pe gînduri? — Eu? pe gînduri? — Nu cumva te-a suprimat şi pe dumneata? — Ei. L: Nu prea am chef. ci şi să le orienteze atenŃia în direcŃia centrului său de interes..R. Am vorbii foarte mult de t i ne". aş! ... aştept pe soŃia mea. — Nu. nu dumneata pe mine" (Amicul X . secŃiunea de introducere pe care o conturează. interesul emiŃătorului pentru partener sînt menite să declanşeze confesiunea... mergeŃi la Bucureşti în plimbare . 140). p. întrebările citate (şi răspunsurile. Este o criză. 214). „Şi . 129)." (Iniîrziere. 88). ea îi permite „muşteriului" nu numai să iniŃieze un dialog cu comesenii necunoscuŃi.. a chestiunilor politice. p... dependentă de contextul situaŃional...." (p.: „ — Ce mai noue? — Prost. iar introducerea subiectului se face printr-o strategie anticipativă. . maşer. 105 p. „SînteŃi din Capitală?". — Grozavă! zic eu" (p.. Tot în sfera conversaŃiei fatice se includ şi remarcele domn-ului (naratorul-autor-personaj) la adresa lui Bubico: „Frumuşel căŃel aveŃi. ConversaŃia cu „amicul X . pentru ca să se treacă apoi la tema crizei: „Este o criză.. Eu să te-n-treb pe dumneata. Daca o Ńinea aşa toată noaptea...Ai aflat ? M Ce? zic eu. M: Cu cine? L: Cu nişte amici . are o motivare strategică. care poŃi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă . pînă la ziuă. în mod obişnuit. printr-o întrebare. în ultimul caz. întrebările urmate de o menŃiune exprimînd. da rău!" (Bubico. 150). Cf. frate. întrebările . Cînd figura interlocutorului reflectă o dispoziŃie mai puŃin obişnuită...MiŃa Potropopesco îşi face intrarea la ceaiul de la Măndica Piscopesco cu replica „E un ger afară... inclusiv formula de prezentare folosită de interlocutoare) nu deschide schiŃa. Ritualul este acelaşi în cazul întîlnirilor de la berărie. 99). p. în conformitate cu cerinŃele politeŃii pozitive.. 135)... Ştiu eu? . 106 In Ultima oră. — Cum bine? Asta e bine?" (Atmosferă încărcată. „— Ei! ce zici? — Ce să zic? răspund eu . 140).. Care va să zică. nu ştii nimic? Ce.......

menite să creeze terenul lansării informaŃiei. este semnificativ pentru definirea tipologică a gazetarului colportor de informaŃii senzaŃionale......R. consoarta intelectuală a amicului. CerinŃele politeŃii pozitive. GhiŃă răspunde printr-un refuz indirect. eu Ńi-om spus: aşa e în lumea asta — a se plăti or ce consumaŃiei" (p. Portretul amicului.. prin lectura ultimului ei studiu. Caracterul strategic al scuzelor — formulate 107 ca răspuns la o propunere a partenerului („Ai la simigerie" — p.] Ci te ceasuri sînt?. încălcarea cerinŃelor politeŃii nu are însă gravitatea obişnuită. răspunsul obişnuit la un astfel de act. secŃiunea finală reprezintă concluzia umoristică a întregii schiŃe. secŃiunea de i n c h e i e r e a unor raporturi conversaŃionale este în strînsă legătură cu deznodămîntul. Propunerea este respinsă. — Dragă Mitică. ca în SituaŃi unea: . în aceleaşi limite ale politeŃii pozitive.. a cărei structură este mai complexă. — Sapristil zice amicul meu. prin comprimarea secŃiunii introductive. CircumstanŃele sînt cele ale unei reuniuni mondene.. sînt dublate în schiŃe de motivări strict conjuncturale. în fond. în schiŃele în care apare. 257). oferind o caracterizare directă sau „prin ricoşeu'" a „eroului"' principal. care replică în acelaşi registru: „— De! nene Iancule.. de exemplu. nici prin forma de expresie. „a nu se căsca!" (p. pretextează că este grăbit. pentru a scăpa de teoriile plicticoase ale interlocutorului. şi trebuie să trec şi pe la Barbu. fără a se apela la vreo marcă de atenuare: „A se slăbi. receptată de destinatar. celălalt însă nu constituie.." (p. care nu pot pentru ca să mai merg. este completat prin această imagine a reacŃiilor pe care le declanşează la ceilalŃi comportamentul său verbal. „a nu se conversa nimini cînd se citeşte!". avansată de gazdă: „łal! nene Iancule!. 132) — este relevat de faptul că ele întrerup o secvenŃă de inserŃie. după cină. servind celui care îl foloseşte drept punte pentru a-şi anunŃa retragerea. prin stimularea curiozităŃii interlocutorului.F. Am promis lui Nicu să merg cu el la Sinaia. — Cinci şi zece. Eroul din Amicul X. ale cărei mustrări la adresa neatenŃiei musafirilor. TranziŃia spre momentul salutărilor finale se face. a se revedea!" (p. care trebuie negreşit pentru ca să mă culc" (p..zic eu cu un ton pe care filozoful meu îl înŃelege pînă-n fund. în C.Aseară s-au prins lian. te las.." (p." (p. . 258). dezvăluind natura histrionică a personajului. Am două halbe şi un corn. Acceleratul pleacă la 5 şi 40. „eroul" schiŃei. Ora tîrzie poate servi drept pretext..— Naeî scuză-mă: e aşa de tîrziu... protocolul despărŃirii de gazde...... La revedere!. Faptul că ambele enunŃuri conŃin construcŃii inf ini ti vale implică raportarea aluzivă la o sursă comună: Graziella. mulŃumesc din suflet pentru buna ta invitaŃiune! am petrecut minunat — onoare (ie!" (p. Motivarea strategică este întărită într-o replică ulterioară: „Mi-era aşa de somn. să-i spui să nu uite de ce-a vorbit cu Nababul. care include salutări.Mă grăbesc. prin formularea unor constatări asupra timpului care presează sau a orei înaintate.. 258).. o înfruntare pe acelaşi teren: la ironia amicului invitatul răspunde prin sarcasm. SecvenŃa a doua a secŃiunii finale constă dintr-un cuplu de enunŃuri: primul este o propunere. 257). Modul de asumare a iniŃiativei verbale. torturaŃi. au îmbrăcat consecvent această formă: „a se asculta toŃi eînd se citeşte!". Mitică!" (p. 133). 257).Mitică mă duce pînă la sanie. 133). căci schimbul de replici constituie. care determină opŃiunea pentru o modalitate strategică de abandonare a colocutorului. Concentrînd tirul ironic asupra acestui personaj.. Procedeul este convenŃionalizat. Similară este funcŃia secŃiunii finale din Tal!.. în care acesta revenise la tema predilectă: politica. invocînd motivul consacrat al orei . Mai am numai o jumătate de ceas. de obicei. plăteşte tu."e (p. 150) doi inşi. apar mărci ale precipitării conversaŃiei spre secŃiunea de încheiere: la propunerea „amicului" ocazional de a mai lua un rînd. MenŃiunea pe care o face personajul revenind la postura auctorială: .. nici prin conŃinut. Aparent. 142). cu intenŃia de a se sustrage de la plata consumaŃiei. 258). Confruntarea secvenŃei de deznodămînt cu aceea care reprezintă coda schiŃei clarifică toate ambiguităŃile. conferă acestor formule o valoare parodică. un bulgar şi un itaUnitatea conversaŃională cuprinde două schimburi preliminare (Si şi S2). mulŃumiri şi complimente este respectat întocmai: „Sărut mîna crudelei Graziella. E tîrziu... după ce se informează cît e ceasul. sărind din loc.....— [..

" (p. ş-acuma e beat. Judele: Ştiu. Majoritatea personajelor din schiŃele lui Caragiale se caracterizează printr-o incapacitate funciară de a evalua natura situaŃiei de comunicare şi de a-şi regla în consecinŃă comportamentul verbal. iar admonestările adresate unuia dintre ei — drept dovezi ale justeŃii atitudinii celuilalt: „Jud....1 în mod obişnuit.i( (p." — p.Jud. 1. Leanca: Care vine dumnealui. domnejudecător! ai văzut şi dumneatale acuşica ce pramatie e dumneei? Jud. inadmisibilă pentru împricinaŃi. ce pretinzi? Leanca: Onoarea mea şi trei chile de mastică prima.... Fie că se află într-un tribunal.. care este nevoit să-i ceară permisiunea pentru a-şi exercita funcŃia: „Judele de ocol: Care va să zică. domn' judecător. J u d.. fie că sînt în biroul unui avocat pentru o consultaŃie (Art..: Hahahahâ! Brav. 35). 34). accesul la cuvînt este guvernat de reguli condiŃionate extralingvistic: de natura personală sau tranzacŃională a situaŃiei de comunicare (pentru caracteristicile acestor două tipuri interacŃionale. Jud. de statutul relativ al partenerilor. de exemplu. nu-nŃelege dumneei. că te dau afară!" (p. come rsantă de băuturi spirtoase. Norma sociolingvistică esenŃială.. deşi tînărul Lae Popescu este cel care vrea să divorŃeze.. 36).. Autoasumarea rolului de emiŃător... Autoatribuirea rolului de emiŃător.. uite. divaghează. 35) sau chiar de ameninŃări: „Taci. Şi totuşi... 37). care. sînt specifice dialogurilor din schiŃe..... purtîndu-se cu degajarea specifică relaŃiilor între egali... 21â) sau la ghişeul unei instituŃii ca solicitanŃi (PetiŃiune)..: Taci odatăl Leanca: Am tăcut" (p. Jud... Leanca: Te las.: Bine.Sk spuie ce comerŃ învîrteşte.(aspru) M-ai înŃeles? L e a n c a (veselă): Hahahă! bravos domrijudecător!... Dacă..Lasă-mă să-ntreb. este sistematic încălcată: personajele deschid vorba fără să fie întrebate. d-ta Leanca văduva. desfăşurarea lui fiind oprită la intervenŃia „amicului".. care dezvăluind întîmplător natura reală a relaŃiei dintre MiŃa şi şef. consumarea ultimului rînd este precedată de toasturi con108 clusive în sănătatea eroilor povestirii „amicului" : soŃia sa şi şeful. vezi Gumperz. în asemenea situaŃii. comunicîndu-i mai multe date decît cere procedura. de numărul acestora etc. în mod cu totul neobişnuit. enervat de intervenŃiile intempestive ale împricinaŃilor. a „reperării" onoarei: „Las'că Ńi-o reperează domn'Mitică!" (p. eroii lui Caragiale nu au nici un fel de inhibiŃii.: Taci! Leanca: Tac.. Replica marchează eşecul definitiv al autorităŃii oficiale. neatenuată prin apelul la vreuna dintre strategiile curente ale politeŃii.: Te invit să fii cuviincioasă aici! Aici nu-i permis să dai cu tifla! 109 P r e v. 214.. [. 36). Leanca îşi dispută rolul de emiŃător cu judecătorul. rămasă deschisă. îşi întrerup colocutorii aflaŃi într-o poziŃie oficială. furni-zîndu-i cu maliŃie Leancăi soluŃia în problema. domn' judecător. deşi. judecătorul formulează explicit regula accesului la cuvînt într-un proces: „Nimini n-are voie să vorbească pînă nu-1 întreb eu" (p. „P r ev: Las-o paia! aia-i altă căciulă! (Judelui:) Aia a fost la politică.înaintate („E cam iîrziu. mîne am cantilene de dimineaŃă. (vesel): Bravos. fomeie.. Leanca: Plătim licenŃa... protocolul final este ratat. Jud.. 1966. p. 64). (mai aspru): Taci. are motivări diverse. este nevoie de insistenŃă din partea judecătorului: „J u d. în JustiŃie.. 34) Nici interdicŃia formulată explicit de cel investit oficial cu autoritate nu o determină pe reclamantă să abandoneze procedeul autoînscrierii la cuvînt: .] E păcat pentru mine. 34—38).. permanent subminate şi adesea ignorate. da. opoziŃia dintre situaŃiile personale şi tranzacŃionale se neutralizează în favoarea celor dinŃii. 64).. săru'mîna.. şi acompaniată de pupături („Nene! lasămă să te pup! (Se pupă cu magazionerul)" — p. căci în disputa particulară cîştigătoarea din instanŃă este învinsă. orice colocutor este automat tratat ca un „amic".4. 35).: Lasă-mă să te-ntreb. interzice iniŃiativa verbală celor cu statut dependent. ca părŃi într-un proces (JustiŃie)..: Ei. distruge „poanta" imaginată de comeseni şi suprimă astfel factorul care asigura coerenŃa grupului constituit ad-hoc... abandonînd tema „tranzacŃiei" în favoarea unor teme inadecvate si-tuaŃional. ca şi disputa directă cu partenerii pentru acest rol.: Nu-Ńi permit să fii necuviincios aici'. audierea părŃilor este dublată de înfruntarea lor nemijlocită.'' (p.. Leanca: La Hanii Dracului. că te dau afară! Prev." (p. cocoana TarsiŃa monopolizează . la începutul schiŃei.. 110 In Art.36). şezi şi taci." (p. Leanca devansează din ignoranŃă întrebările judelui. în care arbitrul este luat pe rînd drept aliat de cei în conflict: „Le a ne a: Domn'judecător. în final Iancu Zugravu se substituie judelui cu intenŃia clară de a-şi oferi o compensaŃie pentru pierderea procesului.

Mama acceptă cu vădită neplăcere. 203).. familiaritatea purtării preotesei. Tot TarsiŃa este aceea care.. este amplificată prin prezenŃa interludiului „U! Anghelica. Motivarea Ńine. bravos! dumneata ce ce să spuie .. de exemEi. un monolog. deşi are aparenŃa unui dublu dialog.." —p. aş! unde poate aia să facă?" (p... arată că tînărul consideră satisfăcător „răspunsul" R2 la î2. De remarcat că anumite intervenŃii ale preotesei. încărcată de detalii inutile. înaintea acestei intervenŃii. cuprinzînd schimburi de replici între TarsiŃa — care-şi asumă nejustificat rolul de destinatar al îi — şi avocat.. cum stă chestia?" — p. Lae îi solicită mamei dreptul la cuvînt: „Lasă-mă.discuŃia cu avocatul.. Lae prinde curaj şi cîştigă şi disputa următoare pentru cuvînt. Discontinuitatea firească a enunŃurilor. 202).şi. 202. Ampla formulă anacolutică.] (răspuns la îi continuat) Tînăr ui: Şi este luxoasă.. în virtutea calităŃii ei de ultim locutor. cuprinzînd replici destinate fiecărui partener (vezi indicaŃiile autorului: „Către avocat"."(p. Cu convingerea drepturilor plenare pe care i le conferă calitatea de mamă. îi şi R" fiind separate printr-o secvenŃă de inserŃie. Continuarea răspunsului la îi.. să spui eu" (p.. un statut dependent. „Către Lae". rezultînd din schimbarea succesivă a destinatarului.. în esenŃă. Lae Popescu" (p. în opoziŃie netă cu divagaŃiile TarsiŃei. restabilind „ordinea" iniŃială. dar şi prezenŃa formelor vorbirii adresate: „Az văzut acu.. 202). împiedicînd obŃinerea efectului scontat. în virtutea faptului că afacerea îl priveşte direct. mangafachel" — p. iară să aştepte solicitarea avocatului..|| T î n ă r u 1: Mai întîi. TarsiŃa îşi întrerupe brutal fiul: „Las' să spui eu" (p. domnule avocat. 202).. de încercarea personajului de a utiliza unele strategii ale politeŃii pozitive: invocarea existenŃei unui teritoriu comun cu interlocutorul (o cunoştinŃă comună) şi tendinŃa de flatare a acestuia (menŃiunea despre rezolvarea de către avocat a unui caz similar). mamiŃo. : Ce-or să spuie. din capul locului.. care-i conferă.. TarsiŃa nu acceptă multă vreme postura de auditor şi. privîndu-1 pe Lae de dreptul la cuvînt. 202). contrar oricăror norme. lipsită de adresă precisă („Ei! şi afacerea dv.. eşuează. pentru a-şi asuma rolul de locutor. Tentativa lui Lae de a folosi ocazia oferită de o intervenŃie a avocatului. martorii? Cocoana: treabă ai? să-i înveŃi Martori găsim noi. ceea ce prilejuieşte o nouă dispută pentru cuvînt între mamă şi fiu. tradusă într-o sintaxă incoerentă. deşi avocatul formulase î2.Lae. La intrarea în biroul acestuia. dar aplicarea lor este defectuoasă..] Ce plîngeri pozitive şi întemeiate pe probe putem s-aducem contra soŃiei noastre? R (destinatar autoselectat) Cocoana: Berechet! : Cum? Cu martori. este ambiguă).. dar. 202).l. oferă ca răspuns o reflecŃie sarcastică: „Ei. în sfîrşit. situat la graniŃa dintre aparte şi scuză. Avocatul: Dar dacă dumneei te iubeşte pe dumneata? Cocoana (pufnind): Em.. de fapt. 203). eu vreau să dau divorŃ fiindcă n-o mai iubesc pe dumneei. Faptul că personajul se pierde în amănunte îl determină pe avocat să reia întrebarea („In sfîrşit. la care recurgeTarsiŃa pentru autoprezentare contrastează cu laconismul prezentării însoŃitorului ei: „. 202). bat-o focul!" (p. deşi îl împiedică să dea răspunsurile cerute direct de avocat. 203).. . invocînd un argument imbatabil: „Lasă-mă mamiŃoî ce? eu sînt prost?" (p. ia iniŃiativa prezentărilor. deschide vorba despre scopul vizitei. referirea implicată de dv. ci deplasează conversaŃia într-un domeniu colateral (pricina MiŃei Zaharidi)." (p. IntervenŃia ei. definitorie pentru Lae este socotită de preoteasă numai calitatea lui de fiu. neagreată de avocat. nu-1 descurajează pe tînăr sau chiar sînt acceptate de acesta: i± „Avocatul: [. nu ajunge să furnizeze informaŃia aşteptată. cocoana consideră normală selectarea ei ca interlocutor şi încearcă să-şi continue expunerea: „El. 204) Dialogul dintre Lae şi avocat se desfăşoară „peste capul" cocoanei. printr-o tehnică asociativă specifică..p'! [. este. 203). (destinatar real) Avocatul Cocoana: Avocatul InserŃie \ piu. răspunsul tînărului 111 este extrem de concis şi la obiect: „Eu vreau să dau divorŃ" (p.fiu-meu.. 201). ignorînd indicii clari ai destinatarului din următoarea întrebare a avocatului: „Copii aveŃi?"(p. In afară de nume.

şi nu dreptul de a răspunde. Ti ne u Ńa (Măndichii): Taci. atît anchetatul cît şi anchetatoarea sînt neutri în raport cu faptele... în anumite situaŃii. 96). cocoană!". ci de moment.. „Victoria" Măndicăi şi.. respectiv. esenŃială fiind verificarea exactităŃii datelor care îl justifică. ancheta este o confruntare între persoane pentru care rezultatul are o semnificaŃie directă. CompetiŃia dintre surori se desfăşoară simetric în cele două .. care nu vrea să se supună regulii impuse abuziv de Măndica: „T i n c u Ń a : [. iar ancheta este concepută ca demonstrare a unei ipoteze. soro! . secondat de tînăr: „Avocatul (plictisit): łŃî. precum şi protestele surorii mai mici. soro! n-auzi? TincuŃa (mie): Cu cin'. în scena a doua. dar cîştigătorul este diferit... tul.. totul depinde de abilitatea „anchetatorului". în principiu.... fiindcă i se refuză . fiindcă ambele apelează la acelaşi mijloc rudimentar: apostrofa brutală. TarsiŃa continuă să se substituie lui Lae. Măndica: Taci. cele două surori îşi dispută vehement statutul de locutor. Răspunsul este. care nu trebuie să-i sugereze prin nimic interlocutorului direcŃia investigaŃiilor sale. Mai puŃin obişnuit este faptul că obiectul disputei îl constituie dreptul de a pune întrebări.. lasă-mă şi pe mine.. care substituie expresia verbală): „TincuŃa: Ai fost... 204 — 205). Ti ne u Ńa: Taci!.. 205). TincuŃa: Cine mai.. Cf.. în virtutea cărora prezenŃa unor persoane din afara familiei reclamă autocenzură."(p..94).Tot tu?" (p. De aceea. în scena a doua. dar întîmpină refuzul categoric al acesteia: „Cocoana (cu forŃă): Nu las! nu vreau să las! . la apariŃia MiŃei Po-tropopesco. a TincuŃei nu Ńin de tactică. Vezi răspunsurile la întrebările: „N-ai luat zestre?" (p. „Şi ce salariu aveaŃi?" (p.."(p.. tu! Las9 să-ntreb eu..? Măndica: Taci. ExplicaŃia rezidă în caracterul de anchetă al dialogului iniŃiat de aceste personaje. Măndica resemnîndu-se apoi să joace exclusiv rolul de gazdă. victimă a furiei dezlănŃuite a subprefectului Gre"goraschko şi a maiorului Buzdrogovici. 205). ignorînd adresa neambiguă a întrebărilor avocatului. De remarcat desfăşurarea gradată a luptei dintre surori din prima scenă (de la interdicŃie urmată de solicitare. JustiŃie). în prima scenă.. cu formularea interdicŃiei de a vorbi pentru parteneră (procedeul este folosit şi în situaŃii tranzacŃionale: cf. Comportarea TarsiŃei Popescu în biroul avocatului nu diferă de aceea a Măndicăi sau a TincuŃei la five o'clock.. Contrar regulilor de purtare civilizată. cunoscut (deci interesul pe care-1 prezintă este minor). lupta se încheie repede în favoarea TincuŃei: „Măndica (MiŃii): Ai fost aseară.] (Mie:) Era cu bărbatu-său? Măndica (TincuŃii): Taci tu! Ti ne u Ńa:' Apăi.scene" principale care compun schiŃa Five o'clock.. excedat. Ce-are a face acuma politica? Tînărul (rugător): Lasă. (MiŃii:) Ai fost aseară la circ.. la gest cu funcŃie prohibitivă. Este cazul schiŃei High-life. Măndica: Sin.Nici eforturile conjugate ale avocatului şi ale lui Lae nu reuşesc să o facă pe TarsiŃa să abandoneze statutul de locutor. {TincuŃa vrea să mă-ntrerupă) 8 — C-da 1354 113 Măndica (aslupîndu-i gura cu mina): Cu o pălărie mare. Aceasta poate fi şi motivarea relativei uşurinŃe cu care sora mai mare cedează. nu îşi poate dovedi nevinovăŃia. un drept pentru care s-a luptat cu înverşunare mai înainte.. întreruperea brutală echivalează cu contestarea dreptului la cuvînt al interlocutorului. secvenŃa în care avocatul. 94). Ai fost aseară la circ? E u: Am fost.. Las' să-l întreb eu. Măndica: Taci! (Mie:) Cu ce pălărie era? E u (încurcat): Cu. mamă! R (destinatar autoselectat) 112 Avocatul: Lasă. madam Potropopesco? MiŃa: Da..'1 (p. în care cronicarul monden Turturel. întrerupe peroraŃiile pe teme politice ale preotesei.

sub forma î" „Cine zicea?" (p.accesul la cuvînt.. 81. tulburînd desfăşurarea normală a procesului4. de către acelaşi emiŃător.. E păcat pentru mine. reluată din punctul în care a fost tulburată (după răspunsul prevenitului. nu mai poate face obiectul unei acŃiuni reparatorii.." (p. dacă-Ńi mai permiŃi di aieste. Replica întreruptă... Taciî || (Prevenitului) Nu e vorba de licenŃă. 35). realizate de judecătorul în exerciŃiul funcŃiunii. soŃia me. Ambiguitatea produsă de sintaxa agramată a personajului determină o nouă intervenŃie a judecătorului. — Mişălule! strigă Edmond.... care întrerupe povestirea în curs prin î': „Pe cine să iei în birje?" (p. îă. 35. domn' judecător. 114 Cînd. Alte întreruperi. Şi. iar acesta este obligat să discute pe rînd cu fiecare — este prompt sancŃionată de personajul care reprezintă autoritatea oficială. determină apariŃia unor secvenŃe de inserŃie. reluarea ultimului cuvînt din prima replică a prefectului./ II Prevenitul: Oleo! InserŃie <j j u d .] îi trage două palme vajnice şi iese" (p. Vezi. altele — apostrofe reciproce ale părŃilor în conflict.: Dacă i-a plătit licenŃa. implicînd intervenŃia unei a treia persoane într-o relaŃie bipartită (judecător—împricinat). după multe stăruinŃe din partea judecătorului.: Ce-are-a face domn' Mitică? Prev.2. Cf. 35). La început.. situată în secvenŃa de inserŃie.. laă cererea judecătorului.. în schiŃa JustiŃie.: prefect—Turturel: „— Altă dată... "r'"" ărT~ ceea ce generează o nouăeambiguitate şi declanşează o nouă întrerupere.. prin schimbarea interlocutorului.. 35). judecătorul era emiŃătorul aşteptat). Ri). Ea apare în schiŃe indiferent de natura situaŃiei de comunicare şi de statutul relativ al partenerilor. Personajele lui Caragiale nu sînt capabile să-şi urmărească interlocutorii.. este un semn al ignorării totale a partenerului) şi maior—Turturel: „— Atunce. ea aparŃine unui personaj situa-Ńional lipsit de dreptul de cuvînt.: Cine se sparge?" „Leanca: Clondirul. audierea reclamantei intră pe făgaşul firesc: întrebarerăspuns.. sînt nerăbdătoare să şi le exprime. răspunsul la întrebarea suplimentară (R") şi continuarea răspunsului la întrebarea de bază (Ri): „Domn' Toma. încă chiar domn' TomiŃa zicea să-1 iau în birje.. (b) „Jud."(p. Reluarea replicii întrerupte. IntervenŃia Leancăi conbină. pentru ci n-ai pomi nit nimica? [." (p. Faptul că judecătorul revine la primul interlocutor semnalează restabilirea relaŃiei dialogale iniŃiale.. o nouă relaŃie dialogală.. recunoaştem două serii de întreruperi: unele fireşti.. ci. Cele două scene de dură admonestare sînt construite paralel. di madam Buzdrogovici. Leanca afirmă: „care venisem tomn-atunci cu birja de la domn' Marinescu Bragadiru din piaŃă. InserŃie j Ju d . de exemplu: (a) „L e a n c a: Plătim licenŃa domn' judecător. „cum s-au petrecut lucrurile" (p. Leanca răspunde la V.se sparge. Relatînd. 8e 115 f || L e a n c a : Să fie-al drac. 35).4. formularea unei interdicŃii menite să suprime un dialog adiacent creează însă. Mai puŃin interesante ca structură. scurt mişcarea! [. Abaterea de la regulile dialogului într-o situaŃie tranzacŃională de tipul celei descrise — părŃile nu pot interveni decît la solicitarea judecătorului.. — Urechile! m-ai înŃeles? espice cVimbecilei Şi iese turbat. Tăcerel (| Leanca: . urechile.. formularea răspunsurilor declanşează un lanŃ de întreruperi." (p. că zicea..] — Domnule maior. de asemenea. 34). 35).. marchează restabilirea raporturilor iniŃiale. ~R. 81). 21â sînt legate de incapacitatea TarsiŃei Popescu de a respecta vreo regulă de distribuire a dreptului la cuvînt. 36)." (p. TarsiŃa prefaŃează întreruperea . ca acŃiune reparatorie. în strînsă legătură cu disputa pentru accesul la cuvînt este întreruperea frecventă a unei replici în curs.. t \... domn' judecător!" (p. întreruperile în Art. 1. obsedate de propriile idei— puŃine şi fixe —. e vorba de clondirul cu mastică" (p. îŃi rup urechile! — Dar. continuînd însă relatarea legată de lă: „Clondirul. 34.7~ ărT~ întreruperile încetează numai atunci cînd personajul răspunde exclusiv la ultima întrebare (î'"): „Jud..

] PoŃi dumneatale.]): Las' să spui eu" (p. [. ipostaziat într-unui dintre personaje. 117 . fără să mai simtă nevoia vreunei acŃiuni redresive... Cocoana ([.. 12) sau adoptînd o atitudine confesivă (10).." (p. 204) este justificată de statutul de autoritate pe care i-1 conferă natura şi datele situaŃiei de comunicare: Abuzivă este întreruperea avocatului de către clientă: „Avocatul: E vorba dar de a proba că lipseşte de la cea mai sacră datorie conjugală.!. de a declanşa la partener revenirea asupra unor afirmaŃii anterioare.. nu mă pretinz deloc. nene: .. ce catifea? . cetăŃean care te pretinzi .. Avocatul ([... 205).. domnule! mă iartă! 13 — łal! strigă omul meu foarte supărat .. celelalte conŃin în structura lor elemente care. cum stă chestia? Cocoana: El .. după care se resemnează să accepte „regula" dialogului impusă de TarsiŃa. Tînărul: Lasă-mă. domnule! nu zîmbesc. Aceste elemente sînt specifice fiecărui partener: Cx apelează la întrebările-ecou. 11). şi pe dumneata? . care reiau formulările lui N (3. în situaŃiile de comunicare cu caracter personal.] E pentru . modificîndu-i însă direcŃia de exercitare: autocorectarea e substituită prin corectarea de către colocutor. întrerupîndu-i cîteva intervenŃii. 9..] 10 —Să m ă crezi că şi pe mine .. ridicînd tonul şi mai sus: 11 — Ce. conferit de acesta: „Avocatul:. în Atmosferă încărcată. scuzîndu-se (6. mă-nŃelegi.. Aoleu! vai de biata Ńara asta! [..... 9 — Ce. 5..— Ei! ce zici? 2 — Ce să zic? răspund eu . într-o relaŃie de tip tranzacŃional (de la su116 erior la inferior).. 7 — Nu e vorba că le pretinzi.] auzi liberali! să nenorocească o lume de se hrănea . Cu toate acestea.... Cenzura exercitată de avocat prin întreruperea peroraŃiilor preotesei: „Cocoana: [. discuŃia dintre naratorul-autor-personaj (N) si „un cunoscute' (Că are aspectul neobişnuit al succesiunii unor replici prin care partenerii se corectează reciproc: 1 .. în mod obişnuit. încearcă să tempereze avîntul teoretic şi critic al colocutorilor. Cu excepŃia intervenŃiilor 1 şi 7." (p... 12 — Da nu ridic din umeri. întruchipmd un principiu raŃional..] şi sînt oameni. nu .. ştiu şi eu 7 5 — Cum... mamiŃol . să zimbeşti şi să ridici din umeri.... Bine..... dar eşti. replicile preiau funcŃia de corectare. care-1 privează flagrant de dreptul de interlocutor al avocatului. în sfîrşit . întreruperile — frecvente — au motivări diverse. El. şi de la normele atribuirii statutului de locutor într-o relaŃie care implică prezenŃa unui auditor. în cazul schiŃelor în care relatarea se face la persoana I.. mă-nŃelegi.. cari ar merita .[. Cocoana: De . 202)....]): łŃl . zic eu .] atunci să-mi dai voie să-Ńi spui . mamilo. ştiu şi eu? Daca dumneata. naratorul-autor.. Ce-are a face acuma politica?" (p.răspunsului lui Lae la întrebarea avocatului printr-o formulă de solicitare a permisiunii: „Avocatul: Ei! şi afacerea dv. daca ... „Avocatul: Eşti însurat de curînd . 6 — Ba — zic — m ă iartă.. Lae încearcă să cenzureze comportarea incorectă a mamei sale... nici una dintre replicile la care ne referim nu are efectul scontat. să spui eu" (p.. 203). Abaterea este dublă: de la normele care stabilesc o direcŃie univocă a exercitării controlului. [.. parc-ai fi străin.. Ulterior însă. ceea ce trădează conştiinŃa culpei de a-şi asuma un rol pentru care nu este autorizată. pe cînd N — conştient de faptul că intervenŃiile sale nu reprezintă complementul aşteptat al replicilor lui Ci — recurge la proceduri conversaŃionale cu funcŃie de atenuare.." (p... 8 — Nene. Tînărul: [... au rolul de a iniŃia autocorectarea replicii precedente a colocutorului.. Amicii adinciŃi în dispute politice la berărie se întrerup unii pe alŃii. ea uzurpă acest rol.. 3 — Cum bine? Asta e bine? 4 — De! zic. în sfîrşit. Tînărul: Lasă-mă. Cocoana: Apoi ai cunoscut-o dumneata pe mă-sa ce pramatie. 202).. alături de emiŃător şi destinatar (auditorul nu are drept de replică)... 99). Lae .

. Nu mai merge. care merge de la schema generală pînă la detalii (cf. . — Lasă. întreruperile lui N.. ră-mîn fără rezultat. Dumnezeu îl ştie şi pe el [. pentru că este într-o dispoziŃie contestatară. .1 adicătelea.... fiindcă le-am spus şi dumnealor . ca nişte cetăŃeni convinşi. — Ce vorbeşti.— [. 129. în funcŃie de direcŃia în care se exercită verva "pretins polemică a partenerului... care nu se asociază protestelor sale la adresa manifestanŃilor împotriva adoptării legii monopolului băuturilor spirtoase.. natura vidă a protestelor lui Cx..... în virtutea cerinŃelor principiului politeŃii. are în text o funcŃie comică şi satirică..şi. Sursa erorilor o constituie faptul că Cx ia drept premise propriile sale presupoziŃii despre partener (5. cu mine şi cu dumnealor toŃi (arată pe cei de la celelalte mese dimpre118 jur) să fi mers. întrucît Cx şi C2 sînt adepŃii a două poziŃii opuse: anti. 131). care aceea ce vezi că se poate petrece.] fiindcă tăcem toŃi.. în conversaŃia cu Cl5 şi :„Ia să fi mers dumneata. [... 100.]" — p.Ce să iert! ... 100). ca nişte laşi [... mă-nŃelegi.. care.]" — p. Subtextul atitudinii lui Nae îl aflăm în partea a doua a schiŃei: pofta de vorbă şi vîna critică sînt strict condiŃionate situaŃional.]..." — p.... dar să susŃii că sînt ale mele ... ce poftiŃi dv.]" — p.[. N le respinge ferm (enunŃurile din replicile 6 şi 12. replica acestuia „De. Întreruperea replicilor lui Cx de către N este una dintre dovezile atitudinii sale cooperative faŃă de interlocutor: N încearcă să obŃină o corectare promptă a inadvertenŃelor din intervenŃiile lui Cx. pentru a împiedica desfăşurarea unui raŃionament fals. ele se datorează stării de nervozitate pe care i-o produce aşteptarea naşterii unui copil. Corectarea pe care ar putea-o sugera replica 7 (care începe cu o negaŃie) este numai aparentă: reformularea afirmaŃiei din replica 5 îi agravează conŃinutul. pro guverna mentală. care?. 11). Nae mă-ntrerupe: — Las' ea şi guvernul .o altă cunoştinŃă'' — p. 100. Atitudinea lui Cx este.Lasă." — p. 131). — Ce se exagerează.. — Ba văz!" — p." (p. nu poli pentru ca Zic: . „[•••] Dumneata nu vezi.. 131). declanşat de vestea fericitului deznodămînt. NemulŃumit de rezerva calmă a partenerului (cf.] E ceva care poŃi pentru ca . în esenŃă. pronumele de politeŃe are valoarea inclusivă)." — p.. 129. 100).. Nae. De fapt... nene!'4 — p. cu chestia economiilor . Cx îl integrează automat pe N în partida adversă („.. care neagă afirmaŃiile lui Cx) din dorinŃa de a restabili adevărul. de haimanale de-ale dv. de asemenea. Şi în schiŃa SituaŃiunea. 130. prefaŃîndu-şi retragerea cu scuzele de rigoare: . "(pentru C2). N este trecut dintr-o tabără în alta. că se mai şi exagerează . politica este subiect de dispută la berărie.. semnificaŃia relativă a lui a se pretinde fiind substituită cu aceea absolută a lui a fi. că se mai şi exagerează .]" — p. în uliŃă cu reteveiul. dar şi pentru că este dornic să-si prezinte in exlenso teoriile. Cx nu este dispus să negocieze." (pentru Cx). întreruperea replicilor lui N înainte ca acesta să fi exprimat vreo părere (perechile de replici 8 — 9 şi 10—11) relevă. prinzînd din zbor orice ocazie de a-şi completa expunerea („— în sfîrşit.. Nae. înŃeleg să combaŃi pe haimanale. [. zic. Mărcile de atenuare care. — Cari d u m n e a l o r?" — p.. amicii se întrerup unul pe celălalt clin motive diferite: naratorul-autor-personaj — pentru că nu înŃelege încîlcitele idei şi demonstraŃii ale partenerului (cf. 99. şi eu şi dumneata şi dumnealor (arată pe cei de la mesele apropiate). în conversaŃia cu C9).. domnule? se poate să spui astfel de absurdităŃi? . oricare ar fi punctul de vedere exprimat de N. automatismul poziŃiei sale. respingînd ca absurdă orice opinie formulată de altul („—.. necooperativă: el nu Ńine seama de precizările colocutorului. „[•••] pentru ce nu desfiinŃăm armata. menite să declanşeze o corectare a erorii de către colocutor.]. 130) sau pentru că nu vrea să le alimenteze („[. nara-torul-autor-personaj îi întrerupe avîntul peroraŃiei... adresîndu-se unui destinatar ocazional (replica 13). — C e-i a i a?" — p.. „[.] Nu te mai lipeşti de Disconto . Speriat de perspectiva de a face faŃă noului val de idei politice ale amicului. 100) în relaŃia dialogală cu N.. constituŃia.. iar cînd realitatea oferă proba evidentă a lipsei de obiect a contestării (replica 12) schimbă vorba. guvernul o să . Nae.. nene? Este o criză. ci contestă. care era peste putinŃă ca să prevază cineva o situaŃiune foarte tristă.DiferenŃele nete dintre cei doi parteneri în privinŃa modului de a concepe conversaŃia explică substituŃia produsă. Acelaşi tip de atitudine caracterizează comportamentul lui C2 (.. fie „haimanale de-ale dv. guvernul . întrebările menite să clarifice referenŃii unor termeni introduşi ca descrieri definite: „[.. respectiv. transformîndu-1 ad-hoc în destinatar al tiradei critice. cum o ieşi o ceată de dalcauci. reprezentînd fie „guvernul bandiŃilor dv.. interlocutorul său.. Similaritatea discuŃiilor dintre N şi C1 şi dintre N şi C2.. prefaŃează intervenŃia lui N sînt interpretate de C2 ca mărci ale forŃei unor ilocuŃiuni directe: „ — Iartă-mă.

.. (p. care pedepseşte cu asprime orice tentativă. se simte irezistibil atras spre Gambrinus. în acest ultim dialog. colegul. Mimetismul său lingvistic (cf. rolurile sînt inversa le faŃă de secvenŃa de la berărie: Lache este cel care întrerupe conversaŃia dintre Mache şi „dame". situate în punctele de intersecŃie ale celor două discuŃii... proaspăt logodnic. respingînd tema propusă de acesta: Rr . mă-nŃelegi ." InserŃie (=D2) (p.[. 180). destinate unui interlocutor neutru — chelnerul —. Ri reluată De remarcat că.. în schiŃa O lacună. — Tal! strigă Mache.. ca să nu mai aibă cineva siguranŃa vieŃii în Ńara lui . — Mină mai iute. fiindcă emiŃătorii. iar Mache este cel care refuză deschis să coopereze cu Lache..] pentru ca să vie. Lache se integrează cercului de colegi adînciŃi în dezbateri politice. la care participarea unui personaj este egal solicitată. Intrarea la berărie declanşează o reorganizare a raporturilor conversaŃionale.— Nae! scuză-mă: e aşa de tîrziu.. Scos cu forŃa din cercul amatorilor de politică. — Lache!!!" (p. nu poate abandona tema care îl pasionează. IntervenŃiile lui.. 179). deşi în contact direct. întrevăzută ca unică soluŃie salvatoare. Mache. — . întrerupînd ădemonstraŃiile" acestuia: „—. — Tal! lai!! [strigă Mache. „— [.. mă-nŃelegi. Lachei — Ce tîrziu? — Nu face pentru ca să ne-aştepte .. pentru ca să vie. Lache încearcă să continue dezbaterea pe tema lacunei din codul penal. în acest caz. nene! strigă Mache cătră birjar" — p. bătînd în masă . sugerînd.— [.. 181) sau ca rezultat al interferenŃei a două conversaŃii pe teme diferite... pe cînd alŃii o combat «în numele principiilor moderne»" (p. Mache. rezultatul iiind o succesiune de replici nelegate între ele. fie o tendinŃă de adaptare la interlocutor spre a fi înŃeles de acesta.]. 179). 132—133). prietenul şi cumnatul său. bătînd foarte tare în masă". mâ-nŃe-legi . Cînd orice asasin. Pe măsură ce nerăbdarea lui Mache creşte. nu se înscrie în acest cerc nici măcar printre auditori.. motivarea este dată de divergenŃa intereselor de moment ale amicilor.. supra). folosirea aberantă a lui care şi a conjuncŃiei pentru ca) trădează o atitudine sarcastică... adresate unui destinatar neutru — în acest caz. căci Lache îşi reia replica. birjarul — (.. 119 încercarea de a tempera setea de dezbatere a politicienilor de berărie poate veni şi din partea altui personaj.. în timp ce Lache. mă-nŃelegi .. în acelaşi timp.. care nu pot pentru ca să mai merg.. II Pentru ca să vie.]. ||— łalî Ńall! strigă Mache [. dacă D2 este redat integral (v. au în vedere destinatari diferiŃi: „— Ia să ştie dumnealor că este aici o justiŃie.. convertindu-1 pe Mache la rolul de interlocutor. este nerăbdător să-şi întîlnească logodnica â dornic să apară într-o lumină favorabilă în faŃa viitoarei familii.. din Di nu sînt redate decît intervenŃiile lui Lache. dar. RD.] asta nici o umanitate nu poate pentru ca să fie! . se produc în aceleaşi forme ca în prima parte a schiŃei: ca replici cu funcŃie de bruiaj." (p...] — Ci stai.. din locul unde a fost întreruptă: Rd. Dialogul ILache — Mache (D2) capătă aspectul unei secvenŃe de inserŃie în dialogul Lache — colegi (Dă.. în secvenŃa finală. cele două dialoguri fuzionează... semn al refuzului lui Mache de a accepta un asemenea rol. fie efectul de „aducere la acelaşi numitor" produs de neobosita producŃie verbală a amicului. Efectul acestei situaŃii este o nouă serie de (întreruperi. preocupat să nu întîrzie la cina de familie. 120 — Lache! — Ia să ştie că sînt judecători la Berlin! — Lache!! — Că în materie politică nu-Ńi este permis a mai întrebuinŃa violenŃa fără să mergi la ghilotină . în acelaşi timp. Lache se simte dator să-i replice amicului. distinct de naratorul-autor... celelalte fiind rezumate ca scurte menŃiuni în stil direct: „Părerea lui Diaconescu găseşte la cîŃiva camarazi aprobare. [.. monşer! — E tîrziu. bruiază discuŃia în care se angrenează Lache.. mă-nŃelegi. — Stai un moment. 179). întreruperile care urmează.

Lache . Dumitreasca. || MiŃa [. structural. i InserŃie D2 — A! domnişoară . Georgeasca. cînd vezi că şi popoarele cele mai civilizate . : Ba da.. — Eu nu-i înŃeleg.: .M iŃa: Nu.. Potropopescu cu absurdităŃile dumnealui . în acest caz.] || (Feciorul iese) TincuŃa (MiŃii): Era cineva dintre cunoscuŃi? M iŃa: ]\Iai nimeni .. obraznico! MiŃa: Ba al tău.) Di (c) [ InserŃie4f (=D4) 1 Di (d) InserŃie5 J (=D2(b))| Dx (e) InserŃie6f ( = Rd. || O s-o cîntaŃi.. M ăndica (împiedicîndu-mă să-mi iau pălăria. era multă lume la circ? MiŃa: Foarte multă. şi încet): Tocma la pont? [.. TincuŃa: Lefterescuî .... Dintre bărbaŃi . MiŃa: Dintre bărbaŃi? (Eu trec repede din salonaş şi-mi iau pălăria.. — Lasă.]: A! Lefterescu! Mitică al dumitale . către Măndica): Pardon. nu mi-ai spus cine mai era la circ.. nu era? Mi Ńa: Mitică? ... Ogretinencile . Era Costând ineasca. coniŃă.. TincuŃa: Ba al dumitale. Rd2 (refuzul RDi (continuarea Dx din cooperării) punctul de întrerupere) — Fireşte . dar... imaginea „în oglindă" a primei părŃi. parol! || Şi ce bucată domnişoară? (continuarea Di din punctul de întrerupere) O bucată totiă-... subreta.. Ogretinencile .. — Eşti teribil...) || Măndica: Nu iei ceaiul? E u [.|| TincuŃa: Mitică ... 121 Di (a) (confirmarea prezenŃei la circ a cuplului MiŃa — Lefterescu).. Cf. după un principiu de simetrie. — Lasă.. eu trebuie să .. SchiŃa este construită.. întreruperile determinate de intersectarea a două conversaŃii marchează în schiŃa Five o'clock precipitarea acŃiunii spre punctul culminant........ cu maman. nu ştiu care Mitică . zice Mache.. eu. TincuŃa: Cu maman? . Diaconescu.. Vasileasca.. (Roza..... || TincuŃa (MiŃii): Apropo.... partea a doua constituie." (p.. implicînd deci mai mult decît reluarea unui mod de construcŃie. căpătînd valoarea unui procedeu de evaluare internă a naraŃiunii. (Feciorul vine) sau reflecŃie fără adresă) InserŃie3 ( = Rd.InserŃie D. TincuŃa: Nu . sper..... apare) j| Măndica: Ce faci cu ceaiul ăla? Roza: E gata.. Stella confidente . Bravo! || Eu (sculîndu-mă): Doamnelor.. — łi-a plăcut — zice Lache către Mache — Ńi-a plăcut d. MiŃa: Ba Ńi-am spus .. zice d.]|| TincuŃa: Şi . 96—97). InserŃie? || M ă n d i c a (sunînd prelungit): Ce slugi dobitoace! || (=RD.. 182).) Di(f) l M ă n d i c a: Nu te-am chemat pe dumneata [. monşer. Lache. mojico!" (p.. sublocotenentul! || Eu (frigîndu-mă cu ceaiul. ca şi Atmosferă încărcată. pe onoarea mea.. .. Auzi dumneata! ..

.. OpoziŃia dintre aceste categorii este numai parŃial valabilă. urmărind să testeze reacŃia partenerului.5.: Zicea de nevastă-ta . dar succint.... să te atingi. procedeul defineşte o strategie a nesincerităŃii: ezitarea este un mod de a impune o temă de discuŃie. — Nene — întrerupe madam Panaiotopolu — ai scris lui nenea Andrei? . care nu se încheagă. fiind strict alimentat de conjunctura de moment. fiindcă interlocutorul nu se manifestă verbal. 194). Strategia adoptată este de tip anticipativ. pentru a depăşi un moment critic intervenit în desfăşurarea conversaŃiei principale — ca în cazul inserŃiilor 1 şi C din pasajul citat — sau pentru a evita un subiect „delicat4e — ca în schiŃa Cadou. declanşînd în mod firesc invitaŃia de continuare din partea destinatarului. tu zici că eşti tinichea de tot . i-ai promis că-i scrii. un mod de „a schimba vorba". de onoarea femeii amicului meu! 4 M. 1. dar . Mişule .. enunŃul deschis. Mişule... căci schimbul de replici dintre cele două rivale este reluat sistematic din punctul de întrerupere şi se încheie conform aşteptărilor. să nu te ştiu ce băiat de treabă eşti şi cît Ńii la noi . Perechile de adiacentă întrebare.122 Disputa dintre TincuŃa şi MiŃa (Di) nu pare a fi tulburată de interferenŃa cu discuŃiile secundare dintre Măndica şi alte personaje. Madam Panaiotopolu face încercări repetate de a întrerupe conversaŃia dintre nenea Stasache şi Mişu.. că . eu am venit în Bucureşti cu ceva părăluŃe . — îi scriu mîine.. nu întîmplător enunŃurile 1 şi 5 sînt suspendate la punctul-cheie.: Cum! de onoarea ne vestii mele? 5 L. acesta dejoacă însă intenŃiile colocutoru-lui. Da! clar i-am tăiat nasul.. Ca şi în secvenŃa din Amici. De remarcat diferenŃa dintre D1.. agasată de insistenŃa cu care soŃul ei subliniază asemănarea dintre briliantul „pierdut'' şi cel de la acul de cravată al tînărului meditator... în Triumful talentului.. interogaŃia ca formă indirectă de exprimare a refuzului. replicile întrerupte se caracterizează prin acumularea de mărci ale ezitării (cf. să nu vii la concurs .... 2 M. Lache recurge la acest arsenal de mijloace pentru a-i alimenta permanent curiozitatea.L. în Ńine.. reluarea conjuncŃiei care introduce subordonata la începutul replicii 3? exclamativa eliptică. Eu . să . 4 — Să ce"! ' 5 — Să mă laşi.."). Dpuă categorii de întrebări sînt definitorii pentru modul în care comunică personajele lui Caragiale: (a) întrebările suscitate de inabilităŃi conversaŃionale ale colocutorului şi (b) întrebările declanşate sau formulate în virtutea anumitor strategii conversaŃionale.. autoîntreruperea replicii are un rol eufemistic. frecvenŃa punctelor de suspensie în intervenŃia 1 şi pauza de dinaintea conjuncŃiei subordonate care introduce propoziŃia-cheie din replica 3)..: Că e prea frumuşică şi prea tinără pe lingă tine. întrebările 2 şi G sugerează o pauză bruscă a emiŃătorului în foi mularea enunŃurilor din replicile 1 şi 5. neîncheiat de emiŃător. 5): 1 „— NiŃă ... schiŃele ne oferă exemple de situaŃii în care . dacă vrei tu . construit din segmente. dar unitar tematic şi complet.." (p. permanent sau temporar coprezente în scenă (D2 —D4). 4 şi răspunsurile 3. sub aparenŃa intenŃiei de ocolire a acesteia: 1 . IniŃierea unui dialog diferit de cel în curs este adesea o formă strategică de comportament. în schiŃa Amici. fie adresîndu-i-se direct lui Stasache şi propunîndu-i o altă temă de „reflecŃie" („ — Pe onoarea mea. iar D4 este un dialog cu structură compactă.."). 2 — Ce să vreaul 3 — Eu Ńi-aş da Ńie trei-patru poli . Autoîntreruperea replicii se conjugă cu alte mărci ale ezitării: punctele de suspensie care precedă 123 în replica 1 subordonata.... fie.. Nu-Ńi permit.. impacientată de eşecul stratagemei (Stasache reia firul discuŃiei întrerupte: „Pe onoarea mea.: Că ce? 3 L. mizînd pe capacitatea de deducŃie a interlocutorului.. Sub masca preocupării de a-şi menaja prietenul. Tot o funcŃie strategică îndeplineşte uneori şi autoîntreruperea replicii.: Că . încheiat.. silindu-1 să completeze enunŃurile deschise (vezi infra replicile 2. 91). mă-nŃelegi. şi celelalte dialoguri: D2 este» un dialog discontinuu. prostii ! ce să-Ńi mai spui ? ." 6 M. dialog amplu. emiŃătorul încearcă să evite formularea directă a unei propuneri greu acceptabile prin obiectul ei. că te-a luat fiindcă era săracă. zic..: Dar ce?" (p.. D3 este un pseudodia-log. adresîndu-se tuturor invitaŃilor („PoftiŃi la masă!" — p« 200).tăspuns constituie un factor esenŃial de structurare a dialogului în schiŃe.

. alteori ele sînt dintre cele mai obişnuite. R2=î'1" T i n c u Ń a : Lefterescu. de obicei insuficientă pentru partener. astfel îneît posibilităŃile de decodaj se multiplică: (1) referentul numelui necunoscut destinatarului: „M ă n d i c a : Nu era cu Haralâmbinal E u (şi mai încurcat): Cu care H a r a l âmb i n a ?.. referenŃii unor componente de bază sînt nedeterminaŃi sau formulările sînt incomplete. — Al ofiŃerului Papadopolinii.. p. consăitriie o sugestie de autocorectare pentru interlocutoare.. neavînd conştiinŃa greşelii. i[ „Măndica: [. MiŃa.. şi gătită. dînd fum pe nas şi făcînd cu ochiul): Ei! nu te mai face acu. 94..) şi. comentariul la PetiŃiune)..] — A propos — zic eu — madam. 1" şi î"'. de asemenea... urîtă.? R" Cocoana: Care ai devorŃat-o dumneata de Pricopoiu.. 202). —. referitoare la „explicaŃie".... (Five o'clock. revenirea la subiect. de remarcat că î2 declanşează.. (2) mai mulŃi referenŃi posibili: li „Măndica: [. o inserŃie dialogală)... . Măndica : . de la CiulniŃa. O bătrînă mică. Avocatul:.. invers... nu reacŃionează decît la elicitarea directă a informaŃiei). în care destinatarul îx cere clarificări pentru a putea da răspunsul).. Avocatul (după o prefăcută sforŃare a memoriei): A! madam Zaharidi. ce. exemple de eşec al unor strategii consacrate (vezi infra. p. Noi nu sintem mojici ca Bismarck.. pe Potropopeasca a tînără? || Rx E u : Da. care conŃin numai glosări ale 125 indefinitului cineva din l[. îx şi Rx sînt separate printr-o inserŃie dialogală."! R'2 Cocoana (rîzînd. îx „Avocatul: Care cocoană.. menŃiunea din pasajul de relatare...... 124 MenŃionarea unor nume proprii este adesea sursă de neclarităŃi pentru destinatar: uneori numele nu trimit la un referent cunoscut acestuia. — Ha? zic eu. gătită.. p. Eu:. 1ă' T i n c u Ń a : Mitică. 95. marcată prin formula â propos.... al.. enunŃuri structurate eliptic.-] . de! care ai devorŃat-o dumneata. De aici frecvenŃa pronumelor şi a adverbelor interogative: cine." || (ibidem.... 219—220). î2 Avocatul: Care Mita. p.. vorbeaŃi adineauri de Bismarck.. 95. care (însoŃite sau nu de prepoziŃii). Pe MiŃa. mă rog? Rx Cocoana: MiŃa... Eu (răsuflînd): Da" (Five o'clock.. cînd.. ceea ce dovedeşte că acesta îi este total necunoscut). T i n c u Ń a : Cu mă-sa. fie pentru că enunŃurile prezintă deficienŃe de construcŃie.] A venit cineva în lojă la ele? Eu: .. î2 || E u : Care Mitică? Măndica: Eiî care Mitică. referirea la o persoană prin prenumele acesteia este total inadecvată într-o situaŃie . care însă.... (a) Erorile cele mai obişnuite pe care le comit personajele angajate în dialog sînt determinate de defecŃiuni în prezentarea informaŃiei. 214.F. comentariul la C. p. musafirul reacŃionează numai la descrierea fizică a personajului invocat. unde. cocoana scoate din săculeŃul de mină o bucăŃică de zahăr [. pot fi considerate drept reformulări necesare ale acestei întrebări. locotenentul... subliniază ironic inabi-litatea conversaŃional a partenerei. Dîndu-mi această explicaŃie.inabilitaŃile conversaŃionale capătă funcŃie strategică (vezi infra. Firească între intimi.R." (Bubico." (Art. parcă-i o smochină uscată. fie pentru că se introduc sub formă ele presupoziŃii informaŃii care nu aparŃin fondului comun interlocutorilor. — Ei î Ce e Bismarck? — Un dulău de curte..„[.] Ai văzut pe Miiai î2 [" ||E u : Pe sora matale ? /?2 [ M ă n d i c a : Nu. — Bismarck al ofiŃerului Papodopolinii..

D. intervenŃiile domnului se bazaseră pe o presupoziŃie: „Stăpînul feciorului este domnul Costică Popescu". Ce stradă e aici? "(Căldură mare. se simte dator să-i verifice exactitatea.: Nu se poate.F. Am lăsat-o să plece cu şeful [. p. un anumit univers conversaŃional: . şi ultima intervenŃie a avocatului. 140). caracterizează o gîndire rudimentară.: Pe stăpînu-meu nu-1 cheamă d. introducerea a două descrieri definite: un nume propriu — Mita — şi un substantiv cu articol hotărît — şeful —. Respingînd ideea că greşeala i-ar aparŃine. impunînd. mai cum? D. Cît ai zis că e? G.: Ce să văz? D..oficială.: Apoi....M. Costică? D. pretinsul „amic" al stăpînului încearcă însă să-şi determine interlocutorul să accepte că presupoziŃia sa este corectă. MenŃionarea prenumelui Costică dezvăluie faptul că discuŃia anterioară dintre domn şi fecior nu avusese acelaşi referent.: Şi mai cum? F.: Fireşte. \ Nevastă-ntea. Faptul că negocierea privind prenumele domnului Popescu se încheie totuşi în favoarea feciorului îl determină pe domn nu să renunŃe. încercînd să stimuleze memoria avocatului. partenerul se află în permanenŃă în faŃa unui test: dacă optează pentru o anumită soluŃie. permiŃîndu-i nou-venitului să ia controlul întregii discuŃii.. domnule? D.. peste poate!. 61 — 62). nu Ńi-am spus?... D. în C. D.. D.... Greşeala prezentării ca presupoziŃie a unei informaŃii unilateral deŃinute capătă. Popescu.. Costică. A. funcŃionează ca declanşator al conversaŃiei între muşteriul necunoscut şi amicii care stau de vorbă la berărie. Popescu". care se dovedeşte falsă... F. N. urmăreşte să sugereze interlocutorului că „este în termeni familiari cu toată lumea" (p. o valoare strategică. care sugerează răspunsul cel mai simplu la î2).. în relaŃii de tip tranzacŃional.. o halbă. N.. între Ghergani şi Conteşti. .d. interpretarea domnului. Desemnarea unor personalităŃi politice exclusiv prin prenume este tactica obişnuită. o aşteaptă de la locutor. D. Costică.. D.: [.. propitar.: Ba.: Ei! şi dacă-i propitar? F.. M. prin care amicul X.: Al tău. Costică seara la masă? F. A. A.: îl cheamă d.: Ba da.. bine. ca şi declaraŃia acestuia că nu ştie cum îl mai cheamă pe stăpîn par a sprijini. e propitar. şi mai cum? F..] La cîte vine d. subliniat de mimica şi gestica personajului (vezi indicaŃiile „scenice" din paranteze). în această schiŃă..: . domnule. Mita acu trebuie să fie. d. implică un subiect aluziv.: Care d. A..: li cheamă Costică? 126 F. vezi? F. pe de alta. pentru care esenŃiale sînt întîmplările şi circumstanŃele.: Mitică?.: Stăpînu-tău. „eroul" schiŃei cu acelaşi nume.. Contraargumentele feciorului: stăpînul său e „propitar" şi îl cheamă .: Care stăpîn. FratL cine e MiŃa asta? fă-mă să-nŃeleg.: Nu pot să ştiu. Unu fără un sfert. Procedeul are o dublă semnificaŃie: pe de o parte. frate" (p. nene? MiŃa..: Nu.. 226). F. Cocoana TarsiŃa dă lămurirea solicitată prin î2 pe o cale ocolită.] Cine. ... Băiete.R.: Cum. Mitică. cu atît mai mult cu cît.. CumX nu ştii? Nu. G. Popescu. „D. In consecinŃă.: Nu-1 cheamă Costică Popescu? F.. F. ci să complice „ancheta". dacă nu cunoaşte soluŃia. se operează cu numele de familie (cf...] Acuma sînt în gară la Titu [. în acelaşi timp....

— Dumnealor de la drumul de fier. din clasa a IV-a. întrebarea este o dublă glosă sinonimică a numelui...." (întîrziere.] la cine a făcut infamul aluzie?1.: La Fănică. în ambele cazuri. halal să-i fie!. — M. de altfel. p. în schiŃa JustiŃie.. în primul exemplu. — Cine e ciufut/ — Nu-1 cunoşti! unul de la care vrem să cumpărăm nişte case. frate? — Lui Mitică Dăscălescu.: La Fănică. fie (b) de omiterea subiectului unui verb la persoana a IlI-a: a) „[•••] tindea le-am spus şi dumnealor.. — Ăl ăl alt.. Costică. Nu numai acest răspuns. da! şi Costică.. şi nu despre Mitică Dăscălescu dintr-a Vi-a (confuzia este efectul „lanŃului slăbiciunilor'')... sînt posibile erori de predicŃie.[. în schiŃa Amici... InstrucŃia. 130).]Alexandru... îl credeam mai tînăr... ambele tipuri de deficienŃe în construcŃia enunŃurilor apar — uneori în structuri anacolutice — în relatarea Leancăi despre împrejurărileă! care s-a spart clondirul cu mastică prima.. Externele.. [.] Dacă reuşeşte ş-acuma. biletul domnişoarei Mari Popeseu vorbea despre un Mitică Geor-gescu. ceea ce . nici în acest caz nu se produce identificarea referentului.. Adăugăm şi faptul că. coconită? întreb eu. Nu Ńiu minte să am vreun şcolar cu aşa nume" (LanŃul slăbiciunilor. 232). şi prezenŃa indefinitului unul. nu se poate ş t i : — Ce dracu. — Costică Arion" (p. p.. înclinat să creadă mai degrabă că e vorba de o confuzie produsă de prenume: „— M. 92).: Da! — L. cum mi-ai promis. cu multă indignare: Ce dobitocie!" — p.. Costică. — Cari dumnealor? — Dumnealor cu cari am fost [. Cînd prenumele nu indică neambiguu care este referentul discursului.. c ă-tră cine. domnule! mult o să mai stăm aici? jApoi. (b) „— Sa fie ai dracului! zice cocoana foarte supărată.. 142). — L...... răspunsul nu clarifică referentul (vezi repetiŃia lui dumnealor. Costică Ollănescu" (p. Filipescu? 127 — Ei. în cel de la doilea). p. la reapariŃia prenumelui cu referire incertă. — Cine.]" (p.„— Era şi Barbu.. şi Nicu. reprezentînd mai degrabă o stare de spirit (vezi şi comentariul care precedă „intrarea ei în scenă": »[. Costică.]" (SituaŃiunea..: L a bărbatul sorii neuesti-mii! la cum-natu-meu ? — L. la cumnatu-tău" (p.. corectate cu binevoitoare superioritate de către amic: }j__ Nu l-ai văzut cînd l-am salutat?. „— Să-i dai nota 7. — Nu Costică Arion.. colocutorul cere lămuriri sau confirmări în legătură cu decodajul: „ — [. că ăla e un ciufut.. 128 De remarcat că.] o cocoană scoate capul dintr-un vagon şi strigă. 141). — C ar e Co sti c ă ? — Arion. — Ollănescu.: Vrei numaidecît să ştii? — M... 135).... acelaşi procedeu de a controla corectitudinea interpretării informaŃiei receptate exprimă stupoarea interlocutorului.. Contrar aparenŃelor (indicarea unui nume în răspuns). întrebările prin care colocutorul cere precizarea referenŃilor sînt determinate fie (a) de utilizarea unor substitute pronominale fără menŃionarea antecedenŃilor. Delavrancea? — Da. Internele. — Cui . — D. 214). p.. ci întreaga desfăşurare a schiŃei dovedeşte că indignarea cocoanei nu are o Ńintă foarte precisă...." (DiplomaŃie. Amicul meu rîde cum se rîde de un ignorant.. DeficienŃele în prezentarea informaŃiei sînt uneori rezultatul unei construcŃii defectuoase a enunŃurilor. — Mitică Dăscălescu!. 135). Prudent. . — D. 142).: [.. — A! ă st a e Costică Arion? zic eu...

. oferindu-ne o excelentă definire a personajului.a zis MiŃa că Ńi .. frate?. referitor la întreruperea replicilor).. Finea ne-am întîlnitără cu Măndica. interlocutorul poate încerca să corecteze inabilităŃile partenerului.] De cinci ceasuri de cînd umblu după dv.a Ńi întîlnitără pe bulivar? — Cînd mergeam la Voinea.. D. — La Voinea?. Ce spui... D.: Cine zicea? Le anca: Domn' Toma.] Să-i spui cînd s-o-ntoarce că 1-a căutat.. Da să vie neapărat.] La Oppler te-am trimes eu pe d-ta? [.. în paragraful 1. Jud..] Eu v-am căutat la Mala Manolescu.. soli-citînd prin întrebări completarea unor goluri esenŃiale pentru comuni9 — C-da 1354 129 care. că nu l-am găsit.. Numele d v . dar le augmentează funcŃia umoristică... Nu numai în situaŃii tranzacŃionale." (p. domn' judecător!" (p. fapt care le anulează orice funcŃie comunicativă. dar „arta" ei conversaŃională este total deficitară: „— [.... — Cînd v. Georgescu.. ci şi în situaŃii personale. D. — Pe cine? — Pe Voinea.: Ştie dumnealui!.. — După noi!.. F..?.. D.. D. [.. sîntem prieteni..] încă chiar domn' TomiŃă zicea să-Z iau în birje. ne-am întîlnitără.2.a găsit loc la Vasileasca ? — Cînd ne-am întîlnitără pe bulivar. locotenent Mişu de la itidenŃă? — Dar puiul? ..... 225). căruia.. — Care Măndica? zbiară d.: Pe cine să iei în birje? (anacolutul determină folosirea pronumelui interogativ pentru animate) Le a ne a: Clondirul... Daria Oppler nu puteai să vii?.. (anacolut) J u d .. F. comentariul asupra structurii răspunsurilor. Cînd ? Cînd o putea. F.] A!.. în parc...determină repetate întreruperi interogative din partea judecătorului : „Le anca : [..... D. Unde? Ştie dumnealui.[. D. se sparge. F. şi dacă vede pe amicul F...a i s' p u s ? — Mialache! eşti nebun? Nu Ńi-am spus că te aşteaptă la Oppler cu Vasileasca şi cu fratele Vasileaschii. 35) (vezi supra. O situaŃie opusă întîlnim în schiŃa Tren de plăcere...: Cine se sparge? L e a n c a : Clondirul. probabil. Spune-i că să ne-ntîlnim negreşit..: C a r e a m i c ? D. aşa cum se întîmplă cu domnul din schiŃa Căldură mare... Nu mi-a zis MiŃa că ne-a găsit loc la Vasileasca? — Cînd fi . Jud. că zicea. domnul Georgescu... zare. Răspunsurile nu furnizează practic nici o informaŃie. Partenerul însă nu se dovedeşte întotdeauna cooperativ.. Cine ? Eu. Destul atîta! mă cunoaşte dumnealui.. 1 130 — Vasileasca..4.. intervenŃiile feciorului i se par indiscrete: [. A!. pentru a lămuri împrejurările dispariŃiei doamnei Georgescu şi a „puiului". omule! şi cu MiŃa.. în care cocoana Anica este dispusă „să coopereze" cu ginerele ei.. — Ei! şi unde e acuma MiŃa? — Nu Ńi-am spus? — Cînd m i . la Voinea..

cît şi în acela al lecturii. pînă la ziuă. respectiv.. care sugerează nesiguranŃa locutorului.: Adică.: Cu nişte amici. bazată pe nerespectarea unor maxime conversaŃionale. de exemplu.— L-am culcat.. 9 M.] Da. mai ales. Sînt obosit. în diversele lor forme. referentul pronumelui l.: [. Mache devine obiectul docil al manevrelor lui Lache. o abilă tehnică a insinuării. aceste enunŃuri reprezintă tema „incendiară" pe care Lache vrea să o abordeze şi.: Cine-i al a? 10 L. fără să-şi dea seama. Am stat azi-noapte tîrziu la Cosman. C e? L. furnizînd..11 M. frecvenŃa indefinitelor: articole şi pronume.. respectiv.. — Unde? {— Nu Ńi-am spus? — Cucoană! eşti nebună? cînd mi .. mai nimic.. dezvăluirea unei grosolane încălcări a maximei calităŃii..: Da?.] Eu. — Ce să vreau? — Eu Ńi-aş da Ńie trei-patru poli. Principala eroare pe care o vădesc replicile coanei Anica este aceea că se atribuie rol de presupoziŃii unor elemente — circumstanŃe sau persoane — care nu aparŃin fondului de informaŃii comun interlocutorilor. îi permite lui Lache să preia iniŃiativa în discuŃia cu Mache. în schiŃa Amici. să. provocînd întrebările amicului şi canalizîndu-le într-o direcŃie determinată de propriile sale intenŃii: 12 3456 7 „M. introducînd date nesolicitate de acesta (vezi al doilea enunŃ din replicile 4 şi 6.: Ce-a s p u s ?" (p.. Comportarea lui GhiŃă îşi dovedeşte deci eficienŃa perlocuŃionară scontată...] Mai ales unul dintre ei nu te poate suferi. repetarea formulei „Nu Ńi-am spus?" subliniază faptul că se consideră completă o informaŃie numai parŃial sau tangenŃial furnizată (vezi. ezitarea strategică atenuează forŃa unor ilocuŃiuni directe.este ambiguu)... atitudinea evazivă a amicului determină e-fectul scontat: implicînd conversaŃional faptul că lucrurile nespuse trebuie să fie neplăcute........ 11) sau glosarea enunŃurilor care se abat de la maxima clarităŃii (vezi replica 7). . temporala şi. Am vorbit foarte mult de tine..:[. manifestată. de exemplu.. de exemplu. partenerul cere completarea „golurilor" (vezi replicile 3.] 131 8 L. Bine calculată. în Triumful talentului. mă-njura. în secvenŃa 1. prezenŃa pronumelui mi-arată clar că este vorba despre o împrejurare unilateral cunoscută.. 88-89) Replicile lui Lache încalcă sistematic maxima cantităŃii.. — Sâ ce? • — Să mă laşi.: E! .: Mai întîi. un comentariu care dă orientarea dorită de Lache investigaŃiilor amicului). să nu vii la concurs. de exemplu. ..: Nu prea am chef. ca încercare de a-1 ajuta pe celălalt să-şi exprime gîndul. Pauzele. Forma cea mai potrivită de a satisface ambele cerinŃe este întrebarea. dacă vrei tu... [. devenind o sursă de bază a comicului schiŃei. în secvenŃele 2 şi 4.. ezitarea mimată este reflectată şi de abaterile de la maxima clarităŃii (vezi. precum şi caracterul nedefinit al referentului lui ce din replica 10). Există situaŃii în care declanşarea sau formularea întrebărilor au o evidentă motivaŃie strategică.. propunerea pe care GhiŃă i-o face fostului său coleg NiŃă ia forma de răspuns la întrebările acestuia... întrebările lui Mache sînt cele anticipate de amic. erorile configurează un anumit univers sociocultural./.: Cu cine? L. au un dublu efect asupra partenerului: îi alimentează curiozitatea şi stimulează tendinŃa sa firească de cooperare.. şi Ńi-e amic.. 5. (b) Inabilitatea nu caracterizează însă modul de a discuta al tuturor personajelor lui Caragiale. cum? mă vorbea de rău.. nici nu ştii ce a spus.. replica 6). detaliile complet noi asupra grupului care aşteaptă la Oppler — în secvenŃa 5). Finalul schiŃei aduce. prea puŃină informaŃia pentru colocutor. M. M. La acestea se adaugă erorile de structură logico-gramaticală (în secvenŃa 3.a i spus? — Nu Ńi-am spus că am tras la Măndica" (p. dar. în secvenŃele 5 şi 6. 147 — 148)." (p. în acelaşi timp.. atît în planul ficŃiunii. ce ai? te văz cam. în alte cazuri. 194). prin nedeterminarea formulărilor (cf. fleacuri! Nu ştii cum sînt oamenii noştri? M. 9. devenind deci o aserŃiune elicitată: „— [. în acelaşi timp. de această dată.. L.. numele propriu funcŃionează ca declanşatori ai unor pseudopresupoziŃii...

. 3 — Cum? — Nu era petiŃia mea. că nu pot să zic. TincuŃa revine asupra întrebării cu precizarea necesară: . Corectarea replicilor. într-o intervenŃie ulterioară. Un răspuns considerat nesatisfăcător de cel care a solicitat anumite informaŃii poate constitui pentru acesta indiciul unei formulări deficitare a întrebării şi.. DiscuŃia dintre impiegat şi solicitant din Petitiune este o ilustrare a eşecului unora dintre cele mai obişnuite strategii conversaŃionale. ambii musafiri — independent — încearcă să cîştige timp de gîndire. Ce afacere ai? (p. Orice răspuns reflectă modul şi măsura în care a fost înŃeleasă întrebarea. care. Autorul întrebării este. 3 — Cum. în acelaşi timp. 1 — Care prietin? — Unul GhiŃă Vasilescu. cît şi ca rezultat al intervenŃiei explicite a acestuia (b).. răspunsurile domnului nu furnizează informaŃiile aşteptate. nu era? MiŃa: Mitică? Nu ştiu care Mitică. rivala TincuŃei la afecŃiunea sublocotenentului Mişu Lefterescu. optează pentru soluŃia cea mai simplă: întrebarea. să adauge o glosă: „Spune: ce pofteşti? Aici n-are voie să intre nimeni fără afaceri. îl determină pe primul locutor ca. nu ceream nimic. nu cerea nimic. pe onoarea mea vă spun. îi poate sugera calea de remaniere a enunŃului. B 133 1. în schiŃa Five o'clock. sînt false: 1„ — [•••■] Cum te cheamă pe d-ta? — Nae Ionescu. 166).întrebarea apare uneori nu ca reacŃie a destinatarului anticipată de locutor. care admit mai multe interpretări. 166). Aceasta pentru că presupoziŃiile pe care se întemeiază „ancheta" funcŃionarului. în Five o'clock." (p... 97).. alege calea întrebării-ecou si a cererii indirecte de reformulare a „temei" introduse de TincuŃa: „T incuŃa : Mitică. 2 — Ce cerea în ea? — El. mi-e sete al dracului" (p. răspunsul obŃinut fiind .. îşi dovedise ineficienta perlocuŃio-nară. întrebările prea generale. 167). nu era petiŃia lui. încă un pahar.. Faptul că întrebarea „Ce pofteşti?". Obiectul corectărilor îl constituie. Atitudinea cooperativă a impiegatului. de obicei. dornic să-1 ajute pe interlocutor să-şi amintească datele legate de petiŃie. eficienŃă confirmată în toate împrejurările anterioare. nu cerea nimic? — Nu cerea nimic." (p. deşi normale. ci ca mijloc de autoprotecŃie la care apelează din proprie iniŃiativă colocutorul. Elementul de derută îl constituie răspunsurile la întrebările (notate cu 1) care deschid cele două secvenŃe. MiŃa Potropopescu. (a) Autocorectarea este frecventă în cazul perechilor întrebare—răspuns. 2 — Ce cereai în petiŃie? — Eu.. este reprezentată în forme variate în schiŃele lui Caragiale. nemulŃumită de răspunsul MiŃei. prin care impiegatul încercase să-1 readucă pe domnul clin Petitiune pe tărîmul relaŃiilor tranzacŃionale. nu conduce la rezultatul urmărit. pentru că eu. încurajînd continuarea aplicării lui.Dacă nu te superi.." (p. pentru a evita declanşarea conflictului: na132 A ratorul-personaj adoptă calea procedurilor convenŃionale de eschivare: Sa mă credeŃi. Considerat drept o întîmplare. ele creează iluzia că sistemul funcŃionează. cuconiŃelor. declanşată de reacŃia partenerului (a).6. strategia iniŃială este menŃinută. Răspunsurile la întrebările ulterioare (2—4) anulează însă valoarea informaŃiei furnizate de primele răspunsuri: numele domnului şi al prietenului nu au nici o importanŃă pentru rezolvarea problemei petiŃiei. iniŃiator şi autor al corectării.. primul eşec (secvenŃa A) nu declanşează bănuiala unei posibilităŃi de repetare. în aceste condiŃii. intuind importanŃa răspunsului solicitat de gazde. 4 — Da a cui? — A unui prietin. 4 — Da a cui? — A unei mătuşi a lui. Structura perfect paralelă a secvenŃelor dialogale A şi JB sugerează încrederea impiegatului în eficienŃa chestionarului de rutină. aspect specific al cooperării între interlocutori. atît ca autocorectare. 95).

134 Cererea de reformulare a enunŃului nu poate fi satisfăcută. (p.. 135 . Nu adică de bun. — Nu se poate! — Să vedem.. NiŃă încearcă să gloseze întrebarea lui GhiŃă. Da şeful ce fel de o m e ' Foarte bun băiat. o dată ce Ńi-e cumnat." (p. respinge vexat modul în care redactorul „Moftului român" interpretează cererea sa de a-i trimite acasă revista: . mă rog. în fond. inexact înŃeleasă de cel nou-venit: G. ce să mai zicemî Ńi-este ca şi un frate. amicii din C. 97) în C.— Mitică Dăscălescuî.. ai făcut confuzie.... domnilor. 101—102).. Neîncrezător în memoria profesorului. întrebările lui Mandache sînt. 65). cu cine am. abonament? — Nu zici că vrei să te abonezi'! să — Ce abonament. onoarea? — Cu studenŃi! strigă băiatul. Şi se uită în cataloage.. (b) Corectarea explicită de către colocutor este mai puŃin frecventă în comunicarea curentă..i s î n t lat ă. în schiŃele lui Caragiale. pe un an ori pe şase luni? — Da... dar.. dar cei doi amici. d a r ce fel de om e ? în vîrstă ? (p. interpretînd la fel povestirea comeseanului lor. — Nu. pentru că enunŃul considerat era corect. MiŃa : Ba.. solicitări de autocorectare a partenerului. intervin alternativ. ca' va-s' zică! N. — Care tată? — Dumnealui l Şi arăt pe omul cu barbă.Sintem camarazi.. lipsită de poantă: „A. trebuie să fie în cursul superior" (p. enunŃarea asertivă imprudentă a unei presupoziŃii atrage corectarea brutală din partea celui lezat: „— Mă iertaŃi. Ńi-am spus. N.] de şef încai.. 232). nu mi-ai spus c i n e m a i era l a circ. abonament.: Cum cu mn atf A. Eşecul acestora determină reacŃia finală. Glosarea se face prin respingerea interpretării date şi prin sugerarea domeniului în care trebuie căutat răspunsul aşteptat. 214). întrebarea are uneori funcŃia de a sugera locutorului necesitatea autocorectării unui enunŃ.: [.. — Cum. IniŃiată de interlocutor...C e mare lucru! un număr mai mult ori mai p u Ń i n" (p... dumneata se vede. autocorectarea sperată se dovedeşte a fi lipsită de obiect. Victime ale propriei lor fantezii.: Dacă-i fratele MiŃii!.F. Nenea Mandache. n-am nici unul Mitică Dăscălescu în cursul inferior. discuŃia se poartă în trei. 64).TincuŃa (MiŃii): Apropo. nu pot să creadă că povestirea care i-a amuzat copios este. — Bine.— Vi-l trimit. TincuŃa: Nu... amicul îi solicită indirect o revenire asupra declaraŃiei iniŃiale: . de fapt.. Similară este situaŃia în LanŃul slăbiciunilor..R. — N u ..F... Nu întotdeauna însă presupoziŃiile interlocutorului se verifică. nene Mandache. din DiplomaŃie. acest tip de corectare reprezintă una dintre numeroasele modalităŃi ale comicului. contravenind cerinŃelor politeŃii prin faptul că presupune contestarea unui aspect al competenŃei locutorului. '— .R... "(p. îl vrei pe un an ori pe şase luni? — Cum. domnul e. strigă omul răguşit. monşer? de la prieteni ceri ab o n ame nt?. Nu fiu minte să am vreun şcolar cu aşa nume. A. completîndu-se reciproc.... Ogretinencile. în Atmosferă încărcată. dar tata dumilale.. Dintre bărbaŃi-.

nu e asta... D.... operate de persoane cu statut de inferioritate într-o ierarhie întemeiată pe ... obŃinînd cîştig de cauză: „— Ştii că ai dreptate dumneata?. vedem. s-a dus de mult bunul ei!.— în fine.. zise NiŃă atins. întrebarea avocatului „Dv. în ciuda superiorităŃii sociale a acestuia: „F. eu zic cum am apucat. „Amicul X. cu superioara bunăvoinŃă pe care i-o dă condiŃia autoasumată de insider în raport cu lumea oamenilor politici. că sînteŃi proaste amîndouă! întrerupe tînărul Goe. 196). glosarea tăcerii naratorului-autor-personaj de către nenea Stasache: „— Adică dumneata zici că. — M ar in e r... F.. pe cine o să numească?" (p. Cu aparenŃa unei corectări..în schiŃa Cadou.: Al tău. domnule director. atrage reacŃia agasată a partenerului...: Nu. „— DaŃi-mi voie. şi din plic a tras o scrisorică [. adesea dinspre inferior spre superior." (p..: Ba da" (p. sub forma unei întrebări de verificare: „— Din contra? care va să z i c â. 196). nu se găseşte" (p. domnule? D. se simte în posesia tuturor atuurilor pentru a contesta rezultatul anunŃat de preşedintele comisiei. Corectarea explicită se produce şi în situaŃii în care colocutorii nu au statut egal. ei rare humanum est." (p. care dispunea şi de o recomandaŃie. Costică. Şi zicînd acestea. Asistăm la corectări succesive. „F. în Căldură mare.: Care stăpîn. biata fatăî. — A! ă s t a e Costică Ar i o n? zic eu.. disputa dintre domn şi fecior are un obiect surprinzător: numele proprietarului casei şi numele străzii. cînd a ieşit întîi moda asta la copii — marinei.. replica acestuia: „— Ba nu! zic. Nu se zice nici marinai. — Vezi. a reuşit d.: Ba-i asta. — Ei! ziceŃi voi cum ştiŃi." (p... este supusă unei corectări din partea destinatarei: „Nu sînt domnişoară...: Nu. NiŃă GhiŃescu!" (p. GhiŃă NiŃesen" (p. F. încrezător în faptul că manevra de a iscăli proba de caligrafie cu numele amicului.. nu ti-am spus că nu se zice marinei! — Da cum? — Marinai. 142). din contra" (p.în adevăr. şi dumneata eşti de idee că se găseşte?" (p. C o s t i c ău (p.. e strada PacienŃii. determinată de absolutizarea unei aprecieri subiective (» dumneavoastră sînteŃi foarte tînără). în Dl.... 214. Vezi?. 136 Dacă testul infailibil al verificării probelor este numai sugerat în prima intervenŃie a lui NiŃă (vezi formularea solicitării ca ipoteză). dar derutantă prin laconism.. feciorul are avantajul certitudinii.. — Apoi de! n-a învăŃat toată lumea carte ca d-ta! zice mam'mare. 198)... 198). obiectul corectării îl constituie formele codului lingvistic însuşi: „— Vezi ce bine-i sade lui — zice mam'mare — cu costumul de marinei! — MamiŃo. a scos din buzunar un plic. procopsitule? întreabă tanti MiŃa cu un zîmbet simpatic.. domnule. D. şi în pofida reacŃiei acestuia: „-— Domnule! nuŃi permit să fii rău crescut!.. 207) introducînd prin forma de vocativ o presupoziŃie falsă(» dumneavoastră sînteŃi necăsătorită). mă-nŃelegi? Am zis bine: a reuşit d. din schiŃa Triumful talentului. corectare reluată şi amplificată cu detalii de popa Petcu: „Nu mai e de trei ani domnişoară. — Da cum... Amicul meu rîde cum se rîde de un ignorant. Costică Ollănescu" (p.. Goe.. domnule. Aşa e!.]" (p. care-1 determină să respingă categoric soluŃiile partenerului. 207).: P e stăpîn u-m eu n u-l cheamă d.: Atunci. trebuie să fie o greşeală! poate că n -a Ń i văzut b i n e p robei el" (p. va asigura fără greş succesul acestuia la concurs: „recomandaŃie ai. ¥. nici marinei. 120-121). sînteŃi fiica părintelui. 196)." corectează.. pe care camaradul lui NiŃă-1 cunoştea bine. deducŃiile greşite ale interlocutorului: „— Nu l-ai văzut cînd l-am salutat? . probă fiind glosat ca „scrisoare de recomandaŃie": .. 227). pe cînd GhiŃă nu ştia ce să crează.. în schiŃa Ari. in cea de a doua este cerut direct (vezi forma imperativă a enunŃului). Costică. domnişoară! "(p. 196). slavă domnului! să fie cît de ai dracului. 195). Aşa se zicea pe vremea mea. 198).. pentru a insista asupra obligativităŃii corectării: „— Nu se poate. declanşează o nouă glosare. NiŃă GhiŃescu. 196).confundasem. domnule director! v-aji înşelat! uita-Ńi-vă la probe!" (p.226). îl credeam mai tînăr.. caligrafie am.. Faptul că superiorul se supune se explică însă prin interpretarea ultimei formulări ca aluzivă. — Nu Costică Arion. 207).. d..Să.

Podul de pe Dunăre. implicînd .. Corectarea lingvistică intervine în schiŃe şi în momentele în care starea tulbure a personajelor le împiedică să articuleze precis cuvintele. Vîrsta apare invers proporŃională şi în raport cu deferenta (mamiŃica adoptă formula reamintirii unei corectări anterioare.'p t ă i i el — Cum? — La lăptărie. . pentru a difuza tot o ştire falsă...Da.Nu-nfelegit .. — Care va să zică...Cu ministrul X!? .e fi r /.ăsta.7. reporterul este bătut cu propriile sale arme: amicul apelează la aceeaşi strategie — suprasolicitată însă — . a cărei formulare o lasă însă.Ei? .Ei? podul de pe Dunăre .E mai lată decit toate! . în această schiŃă. 164). De remarcat însă natura dublă a demersului strategic.] Dar ştii ce am aflat eu? . tălmăceşte chelnerul. 1. precizînd relaŃia dintre plimbarea la Bucureşti. Reporterul din Ultima oră!. .. m a mitica şi tanti MiŃa au promis tînărului Goe să-1 ducă-n Bucureşti de 10 mai" (p. Pregătirea anumitor mişcări conversaŃionale.A sărit în aer?!! . .Da. .. — Da.. 120).. prefaŃează lansarea unei informaŃii senzaŃionale prin cumulul unor mişcări obişnuite de anticipare a unui anunŃ: „. ci răspunde solicitărilor partenerului.. nu ştii nimic? — Ce.Acu am vorbit cu ministrul X. pe cînd Goe „prefaŃează" corectarea cu o apreciere nefavorabilă la adresa colocutoarelor). . care e deprins cu vorba lui d. chelnerul din Inspecliune glosează pentru neiniŃiaŃi răspunsul unui obişnuit al localului: „— Şi nu ştii unde a plecat? — . în finai. frate? "(p. diplomaŃia directorului „Revoltei naŃionale" se defineşte prin combinarea mai multor strategii anticipativă. este specifică schiŃelor ai căror eroi sînt gazetari. Controlînd autenticitatea ştirii. menite să împiedice refuzul subalternului de a îndeplini o anumită solicitare: prezentarea indirectă a solicitării drept anunŃ (Să.Ei? podul de la Cernavoda.. căci manevrele interacŃionale ale personajelor sînt modalităŃi de manipulare a cititorului. amicul (naratorul-autorpersonaj) are confirmarea intuiŃiei câ totul este pură invenŃie. Mitică" (p... reluînd în răspuns forma necesară: . in grija interlocutorului: 138 __ [.. şi de o „supercorecŃie" implicită din partea autorului care-şi trădează de la început atitudinea faŃă de axioma superiorităŃii intelectuale a lui Goe. 189). SoluŃia acceptată este cea propusă de cel mai tînăr dintre participanŃii la discuŃie.. traducînd intenŃiile autorii lui de portretizare socială şi morală. — E fii r.Podul de la Cernavoda. în virtutea convingerii exprimate de personaje că vîrsta este invers proporŃională cu gradul de instrucŃiune. FuncŃionarul din Petitiune îl corectează discret pe solicitant.criteriul vîrstei. mam'mare. prefaŃarea anunŃului printr-o mişcare de testare a atitudinii colocuto-rului (S2) şi controlul atitudinii acestuia printr-o mişcare de Dezarmare.. avem filtru61 (p. . S-ar putea vorbi.Ai aflaŃi — Ce? zic eu. să creeze — în conformitate cu exigenŃele politeŃii negative — impresia că transmiterea datelor nu constituie o iniŃiativă a emiŃătorului. 154) h schiŃa O cronică de Crăciun. cu abilitate.. în acelaşi timp. 137 şi situaŃia şcolară a „eroului": „Ca să nu mai rămîie repetent şi anul acesta.... 150) Procedeul este menit să stimuleze curiozitatea interlocutorului şi....Ce? . considerate importante. realizate în forme convenŃionalizate de uz.. cum ai ghicit?" (p. prin verificarea disponibilităŃilor de reacŃie ale partenerului. . zic eu. Impresia de autentic conversaŃional pe care o creează schiŃele este şi rezultat al faptului că scriitorul apelează la strategii şi proceduri caracteristice schimburilor verbale curente.?..

229).R. este consolidat de acumularea formelor flatării în enunŃul care concretizează mişcarea ulterioară de Dezarmare a receptorului.F. — Stimate domnule Caracudi. mai ales. ascultâ-mâ pe mine. Piepertoriul lor este cuprinzător: (a) proceduri de reliefare: — cînd Ui spui („E lucru mare. 84) „— Iaurt oi? [. eşti designat să faci ziarului nostru un important serviciu" (p. 243. nene Caracudi — p. devenind substanŃa propriu-zisă a intervenŃiilor personajului. ce pot zice că la rîndul meu. frate Caracudi — p.. p.63). domnule. de o chestiune care mă inte139 resează în aşa grad.. Tema iniŃială este uitată şi divagaŃiile se înlănŃuie. După cum umorul lui Mitică rezultă uneori din modificarea neaşteptată a funcŃiei unor mişcări convenŃionale de anticipare a anumitor tipuri de solicitări.C.. cînd îŃi spui. la încercarea de a-1 relua. performate direct în virtutea posibilităŃii de a exploata apartenenŃa comună de grup. care marchează pauze în structura informaŃională a enunŃurilor. important (serviciu).. ReacŃia interlocutorului este cea aşteptată: solicitarea specificării nominalului indefinit: „Care (important serviciu — n.elogiul calităŃilor sale deosebite (S3): . — ascultă-mă pe mine („Este o criză care. mişcările de Amplificare a unui act comunicativ iniŃial nu mai îndeplinesc rolul strategic de clarificare a semnificaŃiilor acestuia. 230) în anumite schiŃe ale scriitorului. Lf. devenind o modalitate a caracterizării personajului. care de atîta timp ne-ai dat ea reporter dovezi de strălucită imaginaŃie.. determinat de valorificarea potenŃialului maximei calităŃii de a influenŃa atitudinea colocutorului (sinceritatea satisface cerinŃele politeŃii pozitive)... Caracterul strategic al mişcării iniŃiale de Motivare. care mi-ai dovedit totdeauna. contestînd necesitatea stratagemelor între cunoscuŃi foarte buni: „ce mai încap între noi astfel de fraze banale?" (p. consolidînd fie componenta acŃionaiă a comunicării. 129).. De S3 sînt legate formula protocolară de adresare (cf. viu la tine sigur că n-ai să mă refuzi. a „eroinelor" sale — de a încălca maxima cantităŃii. ştiu cit pot conta pe amiciŃia ta şi nu-mi permit a mă-ndoi un moment că în cazul de faŃă. interludiul cu anghelica. 243) şi epitetele evaluaŃi ve antepuse: strălucită (imaginaŃie).. protesorul Costică lonescu: „— Dragă Costică. cocoana TarsiŃa Popeasca face uz mai întîi de o mişcare de Motivare: „Uite la ce-am venitără noi la dumneata" (p.. conaşule ! . Subordonate tendinŃei funciare a . Comicul verbal este determinat de discrepanŃa dintre caracterul convenŃional al întrebării care prefaŃează solicitarea şi caracterul total neconvenŃional al solicitării. prin deturnarea funcŃiei strategice specifice a unor mişcări dialogale se creează surse suplimentare ale comicului. du-te-acasă" (p. nu ştiŃi. după cum sînt orientate spre emiŃător (procedurile de reliefare) sau spre receptor (procedurile de flatare). de S± — folosirea lui eşti designat în loc de îŃi solicit (vezi şi absenŃa complementului de agent. care deviază însă rapid într-o mişcare de Amplificare. profesorul reacŃionează tăios.] — Este. după care acceptarea propunerii de a scrie cronica specială de Crăciun rămîne singura soluŃie posibilă. mă-nŃelegi. 85). 202). 230) şi obligîndu-şi amicul să formuleze direct solicitarea: „Ce notă vrei să-i dau pîrlitului tău de protejat?" (p. dar au un rol în perforrnarea actelor ilocuŃionare. Pentru a ajunge la obiectul consultaŃiei solicitate avocatului. destinate alternativ avocatului şi propriului ei fiu (insinuările în legătură cu Za-haridina.n). 242.. iiindcă... formulele folosite în alte împrejurări de director către Caracudi: nene — p.: „ — Birjar. aşa cum se în-tîmplă în schiŃa LanŃul slăbiciunilor cu discursul destinat de naratorul-autor-personaj amicului său.. p.. între prieteni. de S2 — prezenta indefinitului un înaintea grupului nominal care denumeşte generic acŃiunea solicitată.] — Da. concepută ca formă de captatio a interlocutorului (paralela cu situaŃia altei cliente.în fine. fiind vorba. 140 O frecvenŃă deosebită au procedurile conversaŃionale de tatonare (fumblings). ci complică firul discuŃiei cu secvenŃe parazitare. — Atunci." (p. reproşurile adresate fiului neascultător — vezi p. încît dacă n-aş fi pe deplin convins că tu. domnule director?" (p. mişcarea de Dezarmare a interlocutorului poate atenua forŃa unei mişcări de Motivare. care impersonalizează pe autorul acŃiunii). dumneata. 237). fie componenta interacŃională.eroilor" lui Caragiale — şi. ..". 237)." — Situatiunea. slobod? [. 202). — Dă-mi vreo cîtiva centimetri" (p. Mişcările de Amplificare sînt convertite astfel la o funcŃie comică. al cărei caz a fost soluŃionat de avocat). Efectul discursului nu este însă cel dorit. că dv. fără să dezminŃi niciodată o afecŃiune...

R. vine de stă cineva vizavi la masă" — ibidem. 197. 182) sau ale amicului Nae din SituaUunea: „Este o criză. plătit de o mină criminală. mă-ntelegi.. p. — pe onoarea mea („. mă-nŃelegi." (p...să vezi I ai văzut /nu vezi („Mereu îl tachinează." — Reportaj. Vezi replicile lui Lache Diaconescu din schiŃa O lacună: „Dar cînd vine. Caragiale din domeniul acŃiunii în acela al interacŃiunii verbale.. — să-mi dai/dă-mi voie să-Ńi spun („să-mi dai voie să-Ńi spun că acuma ştiu. mi-ar părea foarte rău . anumite proceduri îşi pierd prin recurenŃă valoarea specifică. p. „fiindcă mai la urmă. „dar. 95). şi să vezi ce e frumos. că eşti o mangafa. „care. 131)..../' (p... w # în Atmosferă încărcată.. 130...— pot pentru ca să-Ńi spui pe parola mea de onoare („Eu pot pentru ca să-Ńi spui pe parola mea de onoare că-mi pare foarte rău!" — Situatiunea. „nenea Andrei senatorul (ştii cît Ńine el la familia noastră!)" — Cadou... „care să le zică regele.. 63. 89. P. — Situatiunea." (p. pentru că eu.. p. 141 — să mă crezi („Să mă crezi că şi pe mine. „ştii. cît era Ionel mititel. 129)." (p. Scriitorul posedă abilitatea de a deturna datele care definesc competenŃa comunicativă curentă a omului .. 91. ştii.. p. — nu ştii (ă„ştii") („Nu ştii cum sînt oamenii noştri?"— Amici. mă-n(elegi9 un caz ca acesta. lucru mare!" (p.... nu-mi plac petrecerile patriarhale" — Repausul dominical." — Cadou. 63).. nu face: un cadou de la nenea Andrei. p. drept să-Ńi spun. aducînd elemente suplimentare pentru o posibilă discuŃie despre graniŃa dintre autenticitate şi ironie.. 179). p. — vă asigur că („Yă asigur că.. care poŃi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă. în schiŃa Five o'clock. „Cînd orice asasin. Mişuîe. mă-nŃelegi. „Ia să ştie dumnealor că este aici o justiŃie. de exemplu. 130). Combinarea procedurilor de reliefare cu cele de flatare. să intru în casa dumitale cu toporul. „şi dumnealor. mă-nŃelegi. mă-n(elegi. şi dumneata. care se lăuda?" — Situatiunea. -. „care ştii dumneata de cîte ori am spus eu că o să se-nfunde odată". „Să-Ńi spun drept. 132). de comportament strategic şi de ineficientă perlocuŃionară." (p. Mişu al nostru" — ibidem. p.. de procedură de flatare a interlocutorului. p. monşer. serios . „Vine Mişu."— Amici.. musafirul ar trebui să ateste prezenŃa locotenentului Lefterescu în loja MiŃei Potropopesco: „Să mă credeŃi cuconiŃelor. 76. 197. pe onoarea mea vă spun.. „E absurd." (p. care face inconfundabilă lumea „eroilor" săi..F.. 130. (f „Atunci. — (să)-Ńi spui(n) drept (drept să-Ńi spun) („Şi-Ńi spui drept.. (b) proceduri de flatare: — ştii („ştiil femeie tînără.. a plecat" — Căldură mare. moderni sînt?" (p. 233. 131). p. 89. 88)..o afacere. care pedepseşte cu asprime orice tentativă. 284). dintre realism şi exagerare artistică.Pe onoarea mea. procedură de flatare procedură de reliefare în limbajul unor personaje. p. este uneori indice al faptului că emiŃătorul se află într-o situaŃie dificilă Cf. 1OU).L. 179). mă-ntelegi.F.. mănŃelegi. 63. că el se supără!" — C. p.. p. p. amicul cu vocaŃie contestatara ezita totuşi în exprimarea atitudinii de condamnare a indiferentismului politic al colocutorului: . p. mai mergea" — Vizită..." (p.95). profesorul — ştii. „şi pe urmă. 179)... n-am nici un interes să-Ńi fac curte.. p. „că tu ştii că eu te-am considerat totdeauna ca foarte deştept" — Amici. momentul în care."— ibidem.'e— Five o'clock.. 180). 129). de exemplu.." — DiplomaŃie." (p. amplificînd ezitarea.Ştii cît Ńine el la noi. Analiza structurilor şi a strategiilor conversaŃionale din schiŃe deplasează discuŃia despre oralitatea stilului lui I. nu are decît rareori semnificaŃia originară. „Da dumnealor.. 200). mă-nŃelegi. nu face să umble singură" — C. „Nu mai merge. Golit de sens.224).urgentă... (p. 1. p. mănŃelegi. devenind ticuri verbale. constituŃia . mă-nŃelegi. supus interogatoriului de Măndica şi de TincuŃa." — ibidem..R. 215. p.. p.. 130)... statul cum a devenit acuma. p. „Dumneata nu vezi cu chestia economiilor. dă-mi voie să-Ńi spun că nu-mi eşti amic cum te credeam" — ibidem.8. caracterizează peroraŃiile politicienilor de berărie." — Atmosferă încărcată. 198). „Atunci. „Ai văzut acuma1? unde sînt o sută cincizeci de milioane.. dă-mi voie să-Ńi spun." (p. adicătele. să-mi dai voie să-Ńi spun. -~ care va să zică („Care va să zică. p.. că nu pot ~ procedură de flatare procedură de reliefare să zic. Există un amestec specific de abilitate şi inabilitate conversaŃională. să nu te ştiu ce băiat de treabă eşti şi cît Ńii la noi.

MenŃionarea titlului interlocutorului — strategie a politeŃii negative — este aici. zise el . să-Ńi prezint pe domnul ministru plenipotenŃiar Tilibiliu. 33).1. Călinescu. nu? întinse Gaittany mîinile în aer. în majoritatea cazurilor însă. Prezentarea lui Tilibiliu unei persoane necunoscute de acesta este o stratagemă menită să-1 Ńină la distanŃă pe intrus. tratată într-o manieră neconvingătoare. sub 3.mediu.. tribulaŃiile intelectuale şi afective ale lui Ioanide şi edificarea „lumii noi".. Artificiul tehnic cu funcŃie unificatoare la care recurge scriitorul este introducerea a două personaje: Ioanide şi Gaittany. Strategiile politeŃii negative: cererea permisiunii şi excesiva deferentă a formulei de prezentare. 186). Desigur că alegerea unei strategii sau a alteia este dependentă de distanŃa socială relativă dintre interlocutori.2. Călinescu reuneşte. felicitările noastre" — p. I. de identificare şi de disociere fermă.1. în măsura în care relaŃia noastră cu personajele sale este. pe care intenŃiona să-1 evite („Cînd văzu acest personaj. nedumerit." (p. monseniorul se învioră: — Voui. infra) sau mamei Marioarei Dragavei. STRATEGII ALE POLITEłII ÎN TEXTUL NARATIV 2. Nu trebuie uitată precizarea pe care o face naratorul-autor în prezentarea monseniorului: „CunoscuŃii se obişnuiseră a-i spune din greşeală «prince». aştepta. pentru condiŃia şi psihologia unor categorii sociale şi umane sînt factori esenŃiali pe care se întemeiază forŃa construcŃiei epice călinesciene. căci Talciocul ne este înfăŃişat drept o adevărată „bolgie dantescă" (p. Gaittany îşi exprimă extazul în faŃa naturii în modul caracteristic: „— Splendid. îşi mai poate menŃine interesul numai în virtutea relaŃiei dintre arhitectul Ioanide şi scriitor ca prototip al său. prima temă este singura care. 186). ca şi cînd n-ar fi priceput limba în care îi vorbeşte conlocutorul" (p. n'est-ce-pas. 2. cea a petrecerii organizate de Gaty la Ńară. pentru talentele culinare („vă rog să transmiteŃi mamei dvs. prin intermediul cărora îşi găseşte motivarea declanşarea complicatelor mecanisme ale unor variate relaŃii interumane şi se realizează racordul între grupurile foarte diverse care compun universul ficŃional.. II) capătă o evidentă valoare simbolică. 49). o veche cunoştinŃă" (p. 46). aparent inadecvat naturii relaŃiilor dintre ei: „ — îmi dai voie. slab integrată ansamblului. scena plimbării celor doi prin Talcioc (cap. asigură perenitatea valorică a cărŃii. Caracterul reprezentativ al personajelor aduse în scenă. continuînd elementele fundamentale ale direcŃiei comediei umane." — p. 150).a schimba direcŃia conversaŃiei" (p. 8). construind pe baza lor o competenŃă deficitară perfect plauzibilă.1. Efectul este cel scontat: „La auzul cuvîntului «prince». de direcŃia din care se exercită autoritatea şi de configuraŃia concretă a situaŃiei de comunicare (vezi cap. cu toate acestea. G. sînt explicabile situaŃional. în acelaşi timp. ilustrate în celelalte creaŃii romaneşti ale autorului. mereu în atitudine de umili-tate. se poate recunoaşte o orientare 142 143 semnificativă a preferinŃelor unora dintre personaje pentru anumite forme ale politeŃii. prin modul de concretizare. observa că trappistul. cel care-1 introduce pe Ioanide în lumea celor aruncaŃi de istorie la periferia societăŃii. Astfel. ultimul roman al lui G. Rare sînt ocaziile în care formele de expresie pe care le alege vădesc preocuparea de a menŃine distanŃele. Dacă cea de-a doua temă. apelul la mijloacele politeŃii negative este semn al unor situaŃii stînjenitoare pentru locutor. Printre procedeele verbale cu un rol cert în conturarea fizionomiei morale a personajelor şi în definirea raporturilor dintre ele se număfă cele care reflectă opŃiunea acestora pentru diferite strategii ale politeŃii. Caracterizat printr-o amplă deschidere socială şi temporală. AbsenŃa oricărei reacŃii din partea monseniorului Valentin de Baleanu îi dă lui Gaittany sugestia unei autocorectări a enunŃului: „-— Cest admirable. autenticitatea şi relevanŃa manifestărilor lor comportamentale. iar replica adresată lui Ioanide este o încercare de . Gaittany avu o tresărire şi voi să o ia drept înainte . alături de schimbarea codului. zise el către Ioanide. de fapt. într-o structură compoziŃională barocă. Gaittany este. întîlnirea din Talcioc cu fostul diplomat Tilibiliu îl determină pe Gaittany să adopte faŃă de Ioanide un comportament neobişnuit. reproducînd călătoria în infern a lui Dante condus de Virgiliu. Gaittany ne apare ca un campion al politeŃii pozitive.. în altă scenă. rezultat nu al unei atitudini condescendente. ci al supunerii la un ritual. prince?" (p. gestice şi verbale. 186). 46).. transmiŃînd omagii protocolare de circumstanŃă: soŃiei bolnave a lui Tilibiliu (v. consultînd din ochi generic pe tovarăşii săi de trăsură" (p. 2. IntervenŃia naratorului-autor clarifică faptul că Gaittany este indispus de atitudinea lui Tilibiliu. Personajul se conformează rigorilor vechii etichete.2). Cînd cineva uita acest protocol. iar cea de a treia. trei linii tematice: decăderea aristocraŃiei.1. supără astăzi prin artificial. Scrinul negru 2. Dezinvoltura cu care Gaittany se mişcă în cele mai diverse cercuri se întemeiază însă pe creditul nelimitat . 2.

).. îndreptîndu-se spre ieşirea din Talcioc după achiziŃionarea scrinului. — [.. Gaittany sugerează adoptarea unui punct de vedere diierit de cel expus de Smărăndache în problema înfrîngerii nemŃilor numai după ce acordă satisfacŃia cuvenită vanităŃii interlocutorului. e impresionant!'4 (p.. îi place spectacolul terifie. ci numai prin corelativul totuşi. — PrinŃesa are gusturi medievale. — Vezi lucrurile admirabil! se aprinse Gaittany. 400). . RelaŃia de determinare concesivă dintre enunŃuri nu este marcată prin conjuncŃia deşi.. 531). 751).... Două strategii de bază ale politeŃii pozitive domină conversaŃia lui Gaittany: (a) exagerarea interesului. alarmat de prezenŃa auditorilor ocazionali: „— Trăim vremuri măreŃe. care — situat logic la antipod — trădează adevărata stare de spirit a locutorului: „Cum am putea să mîncăm ceva?" (p. ci prin interpunerea unui enunŃ în stil direct.] eşti un spirit plin de perspicacitate. sau să-i sondeze precaut pe ceilalŃi. Deconcertat de preferinŃa exprimată de Smărăndache pentru Cucly.. -~ [.n. la care se adaugă tipicul „Ha. 751). ar fi fost un bărbat excepŃional şi. simplă valoare fatică.." (p. — Da! confirmă Gaittany. ha" (vezir de exemplu.] Orice casă de fost burghez este un magazin. şi clacă era bine îndrumat. în ambele pasaje citate. în orice caz.. -—Ai perfectă dreptate! strigă aproape Gaittany" (p. aşa e" (p. acordul cu Ioanide apare ca un răspuns mecanic al lui Gaittany: „— Te uiŃi? zise Ioanide către Gaittany [. acelaşi tip de atitudine. Gaittanv exclamă către doamna Valsa maki-Farf ara: „Ce idee grotescă!" (p. jucăm un spectacol rar. 751). pentru a nu exprima păreri discordante: „— Ce zici? îl descusu el mai mult din ochi (pe Smărăndache — n. Atitudinii cooperante de suprafaŃă a lui Gaittany nu îi corespunde însă. Totuşi. încuviinŃarea prin da are. aprobat de Gaittany. Femei care se credeau de lume s-au revelat negustoresc aprige şi mulŃi intelectuali şi-au descoperit un suflet de comerciant ambulant. un om afară din comun. sînt pe placul lui Gaittany. a admiraŃiei şi a simpatiei pentru interlocutor şi (b) evitarea dezacordului cu acesta. Extazul monseniorului de Băleanu („Que le mystere de la mort est beau et troublant!") îl determină însă să-şi modifice total opinia: „AveŃi dreptate. Nesinceritatea personajului este semnalată.]. Tot ce facem produce umbre mari. perora Ioanide. cu totul speriat. 6C). căutînd cu ochii ceva" (p. Comentînd spectacolul ridicol al propriei înmormîntări pus la cale de Hangerlioaica pentru prieteni. prin complimente exagerate la adresa capacităŃii sale de gîndire politică: „Tot ce spui este eminent [.]. p. fără convingere. executat pentru a fi fost ademenit de nişte bandiŃi să participe la o crimă execrabilă. Ioanide perorează asupra măreŃiei vremurilor noi. deşi era îngrijorat de indiferenŃa arhitectului faŃă de lumea de primprejur. cele care nu presupun opŃiunea fermă pentru o anumită alternativă. ci numai precedate de „blindajul" oferit de expresia admiraŃiei faŃă de poziŃia interlocutorului. considerată mai dinamică decît Diana. Gaittany găseşte salutară rezolvarea lui Babighian: „Amîndouă sînt minune!" (p. se născuse cu un suflet sănătos.. iar construcŃia este deschisă (vezi punctele de suspensie finale). aprobarea interlocutorului ascunde speranŃa secretă a unei dorite schimbări de temă. Neavînd capacitatea de a alimenta prea multă vreme discuŃia. ObiecŃiile nu sînt niciodată formulate direct.] Tudorel al meu. — Da. 40-41). încălcarea acesteia este pentru personaj preferabilă declanşării unei situaŃii conflictuale. nu prin comentariul auctorial. de această dată. Un comportament de acest tip 144 caracterizează nu numai relaŃiile lui cu Ioanide... ca monumentele colosale. domnule. privit cu coada ochiului de către trecători [. 751).. „Arta conversaŃiei" pe care o stăpîneşte Gaittany se întemeiază — aşa cum Ńine să o sublinieze autorul — pe alternarea formulelor „Ai perfectă dreptate" şi „Te aprob din toată inima". ci şi pe acelea cu reprezentanŃi ai grupului de „foşti". în profunzime. Gaittany îşi adaptează permanent atitudinea şi punctul de vedere la acelea ale interlocutorului. aprobă Gaittany. neştiind unde vrea să aj u ngă arhitect u 1. nemŃii sînt tari. Acordul strategic contravine cerinŃelor 10 — C-da 1354 145 maximei calităŃii.acordat funcŃiei de accelerator social a strategiilor politeŃii pozitive. 592). care putea să-l asculte. Prin frecvenŃă şi prin diversitatea reacŃiilor posibile pe care le substituie. SoluŃiile de compromis. pe care . IntervenŃiile naratorului-autor relevă însă caracterul strategic al replicilor lui Gaittany. ~ D a! zise de formă Gaittany. ai grupului intelectualilor şi experŃilor sau ai celor nou-veniŃi la putere. ha.

în faŃa laudelor mareşalului Cornescu la adresa ciorbei de fasole uscată cu tarhon. L-aŃi merita pe deplin. iar pe Cucly: „sînteŃi o mare artistă". îndeplinind. azi o lucrătoare evidenŃiată. Cu Tilibiliu. 657). 739). sînt pentru Gaittany un mijloc strategic de evitare a subiectelor neplăcute: nedorind să se amestece într-o discuŃie despre Gavrilcea. 806).. formulele folosite sînt de o extremă familiaritate: . să trăieşti! Ce mai faci!". Dornic să o ajute pe Serica Băleanu să-şi rezolve problemele financiare. Exprimarea acordului este intensificată prin apelul la formule care conŃin aprecieri superlative. Gaittany are ideea de a apela la soŃia lui Dragavei. după cum şi extazul în faŃa ciorbei călugăreşti ascunde o profundă nemulŃumire: „în fond. mărcile distanŃei sînt substituite cu cele ale comunităŃii de grup. o funcŃie strategică. 150). Ce faci aici?" (p. 512).. Gaittany este de la început jovial. semnalată de folosirea mărcilor politeŃii negative (vezi persoana a Ii-a plural în enunŃurile adresate: „Cine sinteŃi?" — p. arhitectură splendidă. „remarcabil" (p.]. 594). 38). în sensul reducerii distanŃei sociale. ai dreptate'1 (p. Urmărirea reacŃiilor personajului la reîntîlnirea în Talcioc a unor cunoscuŃi din lumea pe care o frecventase înainte de război are o relevanŃă deosebită. către Iablonski: „te felicit din toată inima. 38)...]. la excesiva cordialitate. reflectată de aglomerarea formelor politeŃii pozitive. 593). profesate de personaj. Teama de conflict este pentru Gaittany factorul esenŃial în alegerea strategiilor comunicative. 38). 734). în consecinŃă. 592). căruia nu-i plăceau mîncărurile populare. către Cucly: „Vă felicit din toată inima! [. 41). pînă şi despre ciorba de la mănăstirea unde se refugiase Hangerlioaica se afirmă că e „delicioasă" (p.. După ce doctorul Zănoagă îşi declină identitatea. are dreptul să facă lux. Apelul la mijloacele politeŃii pozitive permite evitarea formulării explicite a unor scuze. personajul „încearcă să schimbe vorba" — aşa cum ne lămureşte autorul —. risipite cu dărnicie.o aprobă cu satisfacŃie: „Amîndouă. „sînteŃi o dansatoare fără pereche" (p. 329). Chiar cînd nu este vorba despre persoane..]. sinceritatea atitudinii lui Gaittany nu este neîndoielnică.. complimentele adresate femeilor iau forme grandilocvente: „Domnişoară [. pe care nu poate să-1 ocolească.] sînteŃi o dansatoare fără pereche" (p. complimente. indiferent de obiect.]. de a veni la Horezu" (p. Se aştepta la un prînz pantagruelic" (p. linişte. într-adevăr domnească. „sînteŃi o fiinŃă ex — cep — Ńio — nală" (p. urări. Actele expresive.. AŃi avut o idee excelentă. adresarea sau referirea la interlocutor se realizează la persoana a Ii-a singular.. caviarul de la recepŃia de inaugurare a Palatului Cultural este „minunat" (p. un triumf al anatomiei umane" (p. 513). are „perfectă dreptate" (p. prinŃesă. ha. realizate în forme bogat agrementate cu superlative. către Ioanide: „Domnule [. Ioanide vede lucrurile „admirabil" (p... ha. însoŃite de complimente: „Te felicit! [.. Locul lor este luat de expresii ale unui interes exagerat faŃă de persoana partenerului de discuŃie: modificările observate în înfăŃişarea acestuia sînt comunicate. o personalitate a clasei muncitoare.. ioe 147 în comportarea lui Gaittany se înregistrează o trecere de la atitudinea rezervată. aşa cum ar dori. Actele verbale predilecte pentru Gaittany sînt din clasa expresivelor: felicitări. NotaŃiile autorului relevă caracterul strict formal al admiraŃiei fără limite.. 513). 594). prefăcînduse a-i acorda statutul de intim: „Să trăieşti! Nu te-am văzut de un veac. cu o piatră preŃioasă. ca dumneavoastră. este un „bărbat eminent" (p. 60). Complimentele prefaŃează uneori o negociere. „demontînd" pentru cititori mecanismul reacŃiilor acestuia. Cucly a dumitale este ge — ni — a — lă! Să-Ńi trăiască" (p. „Te felicit!" (p. lansîndu-se într-o suită de exclamaŃii: „E minunat aici. 149). V-ar sta bine pe deget un inel. „sînteŃi superbă" (p. 734). „Gaittany.. 594). 150). de asemenea.] în toate eşti remarcabil [. Cf.. aceeaşi generozitate a calificărilor se revarsă însă şi asupra 146 felurilor de mîncare: crapul de la familia Dragavei „este o capodoperă culinară'' (p. pe care căuta so mascheze cu aprobări exagerate şi elogii din mină. doamnă" (p. de o falsitate bătătoare la ochiu (p.] sînteŃi un miracol al naturii. 592). ArăŃi loarte bine" (p. o omagiază Gaittany pe Diana. ha. 46) (vezi formula . Te felicit din toată inima" (p.] te felicit din toată inima" (p.. era dezamăgit. 38—39). manifestă o dezamăgire vizibilă.. iar Hagienuş — „un mare învăŃat" (p. 657). Respectarea convenŃiilor în cadrul situaŃional dat frizează însă grotescul şi comentariul naratorului-autor face toate sublinierile necesare: cuvîntul „absurd şi convenŃional" de felicitare „suna în acel bîlci ca o ironie" (p. Expresiile de admiraŃie pentru Marioara Dragavei sînt întrevăzute drept o cale de a asigura succesul tranzacŃiei: „Mîinile dumneavoastră sînt fine şi lustruite ca ale unei pianiste [. 556). tot „bărbat eminent" este declarat şi Dragavei {p. aer. Naratorul-autor îşi trădează permanent eroul.. către Dragavei: „E superb! [. łi-ai ras mustaŃa [. Recunoaşterea partenerului determină o reevaluare a variabilelor care reglează opŃiunea strategică..

cu Hagienuş (p." (p.. declanşat de recunoaşterea condiŃiei acestora de reprezentanŃi ai noilor autorităŃi. ca urmare a integrării mareşalului printre obişnuiŃii casei (vezi şi precizarea autorului: „într-o duminică. dăscăliŃa (mama Marioarei Dragavei — n. sugestia unui comportament strategic e prevalentă: „Fie din curtoazie. Contestarea vehementă de către Dragavei a ipotezelor genealogice ale lui Cornescu nu ii determină pe mareşal să-şi contrazică interlocutorul. mareşalul Leon Cornescu manifestă o amabilă îndoială: . oscilaŃiile intre formele politeŃii negative şi cele ale politeŃii p o z i 1 i v e au rolul unui indice situaŃional.. variabilei „putere". 663). ciorbă de fasole uscată cu tarhon (mareşalul traduse în paranteză. aveŃi lucruri minunate. şi atenuează în final solicitarea la imperativ „GrăbiŃi". 144. fapt subliniat de autor: „«// ne faut pas lier Ies ânes avec Ies chevaux». 557. 48).. sugerează preocuparea specială faŃă de tot ceea ce gravitează în sfera interlocutorului. Tratamentul preferenŃial implicat de apelul la strategiile politeŃii pozitive.3..n. în relaŃiile verbale dintre anumite personaje. apoi. Mai potrivită i se pare strategia evitării dezacordului prin exprimarea unor rezerve faŃă de atitudinea categorică a acestuia.. mai multe formule strategice: lărgirea cercului de colocutori prin prezentarea lui Ioanide. în concordanŃă cu cerinŃele politeŃii negative: „Dumnezeu să dea doamnei şi domnului Dragavei sănătate.] — E bolnavă în pat [. cu folosirea persoanei a Ii-a. 148). 2. să-şi schimbe numele.) înŃelesese a-1 include şi pe el" — p. fără a se lăsa intimidat de încercarea lui Dragavei de a menŃine distanŃele (vezi pluralul inclusiv al posesivului: „Trebuie să-1 vadă şi experŃii noştri" — p. 325). Gaittany încearcă. O asemenea atitudine nu caracterizează în general comportarea lui Cornescu. 854). 149) — intervenŃie a lui Cornescu. zise mareşalul Cornescu. determinată mai degrabă de civilitate decît de o sensibilitate deosebită. Florica. în scena în care este adus de Matei-Radu Basarab pentru a o convinge pe viitoarea sa soŃie. Deşi comentariul autorului propune alternative pentru explicarea atitudinii personajului. Formele politeŃii pozitive caracterizează şi sistemul de referire utilizat de Gaittany în conversaŃie. trecerea ulterioară la formele vorbirii adresate.1. Cum fostul diplomat se dovedeşte a fi un partener incomod. Semnificativă este şi atitudinea de bunăvoinŃă integrativă a mareşalului faŃă de Marioara Dragavei. 663). 158). admiŃînd că produce deranj. exprimate într-o formă absolut convenŃională: „Te rog să-i prezinŃi omagiile mele" (p. Cornescu schimbă treptat protocolul politeŃii negative: cererea de scuze. 149 mareşalul procedează altfel. exagerarea temporală). prin apelul la „subiecte sigure": „— Ce face doamna? [. în plan formal. pentru Marioara Dragavei)" (p. să v-ajute Dumnezeu să le folosiŃi sănătoşi" (p. marchează revenirea la registrul politeŃii negative. prilejuind manifestări ulterioare de extremă simpatie. semnalează reducerea distanŃei sociale.. rezervat membrilor familiei Dragavei.] prepară des haricots ă l'estragon. Dragaveii se treziră la masă cu mareşalul Cornescu. vezi. recunoaşterea explicită a calităŃilor acestuia: „Vă pricepeŃi foarte bine. deoarece. de exemplu: „. în acelaşi timp.] — SărăcuŃa! o căina Gaittanv cu o falsitate bătătoare la ochi" (p. 662). Compasiunea faŃă de semeni este o atitudine programatică. pe rînd. să aibă parte de tot ce doresc!" (p. supra) sau încercarea de a se menŃine în limitele politeŃii pozitive. 48). fapt care-i permite adoptarea atitudinii ceremonioase. vezi evitarea persoanei a Il-a). adaugă.de salut. ca pentru el. fiind invitaŃi toŃi ai familiei. combinată cu minimalizarea gradului de interferenŃă: „îmi permit să vă supăr o clipă" (p. o simplă taxatoare. reflectată de traducerea unei secvenŃe în franceză cîintr-un enunŃ adresat lui Gaittany: „De pildă [. legate de politeŃea negativă (v. întrebarea este multiplu strategică: nu poate fi sursă de dezacord şi. 663.. fie dintr-o intimă convicŃiune că proletarizarea nu infirmă ascendenŃa aristocratică. alături de alte procedee ale politeŃii pozitive. în loc să traducă.. dovadă modalitatea stereotipă de expresie 148 adoptată în discuŃiile cu ceilalŃi: calificativul „nenorocitul (a)" este folosit în legătură cu doctorulZănoagă (p. Dacă la primul contact cu membrii familiei Dragavei urarea pe care le-o adresează mareşalul C o r nesc u este formulată impersonal. ştiu eu" (p... Chiar într-o scenă în care Dragavei este abordat în calitatea sa oficială de director al Palatului Culturii — fapt care modifică evaluarea.. în care strategia exprimării admiraŃiei faŃă de tot ceea ce aparŃine colocutorilor se combină.. 39). cu Serica Băîeanu (p. alese cu gust . 150). cu strategii ale politeŃii pozitive: flatarea colocutorului.. în replica lui Dragavei). găsind însă un teren al acordului. este reflexul instinctului de conservare al aristocratului.. folosirea singularului. ca stratagemă menită să pună capăt conversaŃiei.. Caracterul protocolar al salutărilor finale. prin invariabila sa urare: „şi să vă dea Dumnezeu tot ce doriŃi" (p. 563.

formula de prezentare folosită de Gaittany îşi are fundamentul în atitudinea inŃegrativă pe care se întemeiază 151 politeŃea pozitivă. (p. fără îndoială. Recunoaşterea autorităŃii Hanger-iioaichii se traduce în respectarea cerinŃelor politeŃii negative (vezi. Serica Băleanu şi Antoine Hangerliu îl tratează „cu o politeŃă exagerată.. la gleznă. 160). 321). ceea ce amplifică dimensiunile sat ii ei. strategie a politeŃii negative. însuşirea noilor forme de politeŃe. la înmormîntarea lui Catv: „ — Conte. sînteŃi prinŃul Matei Basarab" (p. Rutina formelor politeŃii negative creează bizare decalaje temporale. RelaŃiile în cadrul grupului de aristocraŃi se caracterizează printr-un anacronism specific.4. păreŃi o adevărată domniŃă cu el".. ce trebuie să fi fost admirabil pe vremuri. în cartierul ăsta se găseşte mai uşor aragaz? [. Ia anumite personaje. supunerea faŃă de exigenŃele etichetei. blocîndu-1 („Filip fu aşa de mirat de acest fel ceremonios de a i se vorbi [.. dacă Ńii rîndul de la trei dimineaŃa şi chiar de cu seara. apare ca o simplă formă fără fond. iar Tablonski „Avea pe el numai un costum de haine gri cu petice. întîlnindu-1 pe Matei Basarab. intre altele: adresarea prin monsieur Philippe. prinŃesă!" . de exemplu.] incit nu putu participa la dialog decît cu monosila-be" . „de o seriozitate burlescă" (p. apelul Ia vous în enunŃurile m franceză. Cornescu manifestă un simŃ exact al ierarhiilor. De altfel. Incapacitatea de a depăşi /stereotipia unui comportament guvernat de principiile politeŃii negative creează şi alte situaŃii ridicole. O sugestie asupra duplicităŃii acestuia nu poate fi însă exclusă. 321) şi de a face deosebire .. Chire princesse. cereri protocolare de scuze. într-adevăr. specifică pentru comportarea eroului amintit (Gait-tany evită să-i creeze lui Tilibiliu sentimentul inferiorităŃii sociale). Recunoaşterea prin titluri a distanŃei sociale. statutul menŃionat de Gaittany în prezentarea către Tilîbiliu („domnul arhitect Ioanide" — p. ca şi cînd ar fi fost un oaspete ilustru".p. foarte umflat.] — PrinŃesă. iar direcŃia exercitării puterii este 150 modificată.. de exemplu. Dialogul cu Filip. prinzi" (p. prefaŃarea unor enunŃuri prin formule de rugăminte.. Aspectul jalnic al personajelor. Titlurile sînt folosite în virtutea inerŃiei.. 160)..] faceŃi o faptă bună şi o investiŃie înŃeleaptă. întrucît mareşalul urmăreşte săi facă un serviciu Şericăi Bă-leanu.— Nu se ştie. căreia îi aparŃine. vezi. deşi— după cum notează autorul — „Matei n-avea obiceiul să se intituleze prinŃ" (p. în ciuda faptului că exprimă o deferentă tipică pentru politeŃea negativă..] părea un hamal [. folosirea în adresarea către aceasta a titlului de nobleŃe şi a pronumelui de maximă politeŃe: Dumneavoastră decideŃi. De remarcat că formele reverenŃei aristocratice modelează. 7). 323). Normele adresării deferente reflectă în mod subtil natura relaŃiei dintre personaje. 46) aparŃine unei epoci mult anterioare şi deci. caracterizează comportarea tuturor r e p r e z e n t a n-Ń i 1 o r aristocraŃi e i.]. 2.între un copil şi un om matur" (p. 800). iar pantalonii erau strînşi jos. 330). 731). Găzduindu-1 o vreme pe foarte tînărul Filip.1.. fiindcă adresarea cu titlurile de nobleŃe — golite în noile condiŃii de orice semnificaŃie — apare ca grotescă în anumite contexte sitiiaŃionale. nepotul Hangerlioaichii. Personajele se recunosc şi se prezintă între ele In funcŃie de ceea ce au fost. în raport cu momentul intilnirii personajelor. 46). constituie o mistificare. descris cu minuŃie de autor (Serica era îmbrăcată „într-un mantou de leopard veritabil. autorul semnalează imposibilitatea soŃilor Hangerliu de a abandona „maniera lor magnifică4e (p. După cum o funcŃie strategică are şi cumulul de elogii şi de urări adresate Marioarei: „Este un inel voievodal. în picioare purta bocanci grei. Prilej pentru autor de a-şi exercita verva ironică. în vederea. nu se ştie" (p. Măsurarea distanŃei sociale se face după alŃi parametri. aranjînd vînzarea celebrului ei inel cu sardoniu. cu pronumele dumneata. Dacă Ioanide are. dumnealui e tovarăşul Vasile" (p.. statutul atribuit acestuia din urmă („dornndl ministru plenipotenŃiar Tilibiliu" — p. Să vă văd muiată în nestemate din cap pînă în picioare" (p. dialogul dintre Serica Băleanu şi Iablon-ski în drum spre cimitir. Intervenind ca prinŃesa Zoe Basarab să-i împrumute cîteva momente binoclul unui muncitor. Pe umerii sacoului erau cusute două bucăŃi de sac gros. 144). mareşalul Cornescu ii explică:. Vezi. de a feri haina de eroziune la ridicarea greutăŃilor şi de a sluji totodată ca un soi de perne de amortizare a izbiturilor" — p.p. 7. şi nu cu tu. ignorînd momentul istoric actual. dar care acum era veştejit şi depilat pe regiuni întregi" — p. îl interpelează: „. 322). Comportarea . Chiar Gavrilcea. 322)... intrată în reflex. tovarăş substituind în formulă titlul nobiliar. în lumea aristocraŃilor scăpătaŃi. ii produce uimire tînărului interlocutor. semn că pe dedesubt era prevăzut cu un cojocel. corelarea'persoanei a Ii-a sg. cu cîte-un gumilastic gros [. Semnificativă este şi schimbarea de cod lingvistic. oferă o imagine mai exactă a caracterului inadecvat al vechilor repere de orientare socială.. „Să vă ajute Dumnezeu [. Comen-tîndu-şi eroii cu minuŃia caracteristică. evaluările sociale pe care le reflectă nemaiavînd acoperire in realitate. 6—7).

IntervenŃiile ei.. şi nu imperative (vezi scena în care îi propune lui madam Farfara spre vînzare hainele de copil ale lui Filip: „Atunci le iei. un prinŃ rumân nu pierde nădejdea în Dumnezeu şi în elita neamului său" (p. Un personaj care este însă outsider în raport cu clanul nu poate folosi decît formula politicoasă domnule mareşal (cf. în grupul intelectualilor şi experŃilor.. străluciri de smalŃ [. bătu şi apoi intră: — Venii. 168. o operă unică [. menită să prevină posibila nemulŃumire a interlocutorului.. îmi s în t e t i cu totul necunoscu /" (p. adresarea într-un loc public către o persoană necunoscută este acceptabilă. Ce verde! Ce albastru! .]. ce vindem mîine? schimbă ea vorba. neputînd evila plur&lul (p. Că o astfel de revărsare de admiraŃie este o prelungire a tehnicii reclamei deprinse în lunga sa activitate de negustor de artă o dovedeşte compararea enunŃurilor citate cu cele folosite anterior pentru a-1 împiedica pe Ioanide să achiziŃioneze tabloul lui Luchian: „Să vă arăt ceva frumos. 73). PoliteŃea pozitivă — naturală într-un cadru monahal — pare nepotrivită în raport cu noua-venită şi reacŃiile călugăriŃelor se încadrează spontan în sfera politeŃii negative: De ce nu mine a Ńii o întrebă stareŃa. Marioara Dragavei: „Mă iertaŃi. — Tovarăşă. Autorul este.. Există însă şi situaŃii în care prinŃesa apelează la una dintre strategiile politeŃii pozitive: evitarea dezacordului. Nu-1 contrazice făŃiş pe Matei Basarab. dom\jnîndu-şi cu greu nemulŃumirea reală. nu?" — p. 2.]. de asemenea. 169.. precum şi precizările asupra gesturilor călugăriŃei). 800). reacŃie strategică anticipativă.. Hangerlioaica nu poate fi tratată de maici ca o egală: „oricîtă smerenie prefăcută punea prinŃesa în Ńinuta ei. AŃi făcut 153 bine că l-aŃi luat'" (p.p. zise prinŃesa Basarab demnă. RenunŃarea la titlu în adresarea către un membru al clanului semnalează o situaŃie de tensiune. La fel reacŃionează şi faŃă de opinia exprimată de mareşal: „— Cred că ai dreptate"(p. Asumîndu-şi misiunea de a menŃine unitatea grupului pe care îl reprezintă.]. vezi adresarea cu numele funcŃiei şi pronumele de politeŃe medie).. 735. Două strategii îi sînt caracteristice: exagerarea interesului şi a aprobării pentru tot ceea ce se leagă de persoana interlocutorului şi afirmarea faptului că este la curent cu dorinŃele interlocutorului şi că se preocupă să le satisfacă. vezi autocorectarea. [. cel care glosează enunŃul pentru cititor.VeniŃi să luaŃi lumină!" (p. nu voiŃi să ne împrumutaŃi oleacă binoclul [.. gestul de stăpînă rămînea nealterat" (p.. p r i n Ń e s ă! (p. se pronunŃă decisiv Hanger-lioaica. proaspăt achiziŃionate — după multe pertractări — de la magazinul pe care-1 conducea." — p. „Surîs.]. îneît se ghicea că răspunsul nu-i plăcea" (p. ca în cazul lui Gaittany. 166). în condiŃiile pierderii atributului autorităŃii sociale. Hangerlioaica adoptă uneori o atitudine concesiva de suprafaŃă. enunŃ a cărui valoare („Ia-le!") este explici-tată de narator printr-un oximoron: „se rugă autoritar prinŃesa"). 172. unul dintre constructorii Palatului Cultural. ca enunŃuri interogative. 172).Ei.. Normele care definesc limitele politeŃii negative în lumea veche şi în cea nouă nu sînt congruente. lumină [.. vorbi nea Vasile foarte politicos [. . NemulŃumită de atitudinea defensivă a lui Antoine Han-gerliu. Babighian se extaziază în faŃa tuturor obiectelor de artă întîlnite: „Frumos!" (p. dat fiind statutul acesteia de şefă de clan. De altfel..1. nu însă şi pentru prinŃesa Zoe Basarab: . 732) — remarcă autorul. -Mrvana de alb.. 70). m a i c ă . dar aşa de răstit. foarte bine! îl aprobă Hangerlioaica. vezi şi notaŃiile autorului privind tonul vocii şi gestica personajului).]. Chiar după retragerea la mănăstire. 69. „Maica Stratonica tuşi la uşă spre miezul nopŃii.. mareşale. Corespunzînd atitudinii autoritare a personajului. reglînd decodajul: „în fond era dezamăgită" (p. urmată de enunŃul imperativ direct: „PăziŃi-vă gura" .] care-i avizul dumitale ultim?" — p. 73). pentru ca în faŃa tabloului să exclame: . iar termenul tovarăş — adecvat. 734).5. sau prin prefaŃarea cu o formulă de rugăminte (vezi interdicŃia expri152 mată la încheierea uneia dintre reuniunile aristocraŃilor: „Vă rog m uit să nu pomeniŃi nicăieri de lucruri ce am convenit că nu ne privesc" — p..] — Do m n u l e. 330). Pentru nea Vasile. bătînd cu pumnul în braŃul fotoliului. graba cu care este schimbat subiectul de discuŃie atestă caracterul formal al acordului prinŃesei: . esenŃă. 168).168. adeptul prin excelenŃă al politeŃii pozitive este colecŃionarul B a b i g h i a n.. strategiile politeŃii negative sînt caracteristice pentru prinŃesa Hangerliu. 168). conŃinînd frecvent acte directive destinate unor parteneri aparŃinînd aceluiaşi univers social. trecînd la tonul familiar"' (p. 168). Folosirea acestor strategii trădează însă nu o natură duplicitară. domnule mareşal. Hangerlioaica intervine: „Domnule. sînt adesea atenuate prin formularea lor indirectă...Hangerlioaichii faŃă de Cornescu se situează la limita dintre familiaritate şi deferentă („Deci. Curios să vadă unde a instalat Ioanide garoafele albe ale lui Luchian. deşi atitudinea lui de loialitate faŃă de cei care i-au oferit posibilitatea de a munci îi displace: „Foarte bine. o minune. comentariul autorului subliniază natura strategică a formulării). ci o vocaŃie negustorească.. torente de spumă albă.. PriviŃi minunea! Cea mai bună marină de Pe traseu [.

„Mare cinste ar fi pentru mine!" (p. în clipele sale de reverie solitară. în dialogurile cu Ńăranii.căpătînd o nedorită rezonanŃă ironică: „Ascultă. cît şi de distanŃa socială creată de celebritatea arhitectului.. „Minune!" sînt rezervate însă artei (cf. 336 — 337). 336).. şi dacă o femeie l-ar fi cuprins de gît şi i-ar fi spus la plural «vă iubesc» sau «sărut aŃi-mă» i s-ar fi părul foarte normal" (p. o simfonie albă.]. Yi-1 trimit acasă" (p. Tinerei Diana îi reproşează: „Vorbindu-mi mereu la plural înseamnă că mă socoteşti bătrin. Reciprocitatea cerută a persoanei a Ii-a sg. comentariul autorului subliniază faptul că personajul are în realitate un simŃ ferm al superiorităŃii sale: „// plăcea să aibă un ascendent asupra celuilalt. ceea ce relevă caracterul deliberat Indic al comportării arhitectului şi deci o anumită „nesinceritate" în căutarea replicii la acelaşi nivel de politeŃe a partenerilor. Prea pui mult respect!" (p.. n-au culoare .. Semnificativ este şi episodul cultivării Sultanei Demirgian. în a căror formulare îşi găseşte expresia experienŃa de colecŃionar de artă a personajului... Mini. De la femeile pe care le iubeşte Ioanide cere renunŃarea la formele deferente ale politeŃii negative impuse atît de diferenŃa de vîrstă. 335—336) şi de promisiuni: „Te voi preŃui ca De o cadra din şcoala veneŃiană" (p. şi comentariul autorului îi divulgă nemulŃumirea: „Ioanide avu o mişcare instinctivă de neplăcere au-zindu-se tutuit" (p. acceptarea ofertei lui Ioanide fiind socotită drept contractare a unei datorii) etc. iar răspunsurile lor se înscriu pe altă „lungime de undă". 350. aci singularul.]. nu mai întîlniŃi aşa ceva! LuaŃi-1 neapărat.] Eşti tînăr. Sesizînd reacŃia arhitectului. cuvîntului «micule»" (p.6. cel mai tînăr. de altfel completarea „Să bei cafea bună şi să priveşti un tablou cu subiect oriental de Delacroix" (p. 71). Interlocutorii sînt mai degrabă inhibaŃi. 591)." — p. cînd era singură cu arhitectul.Nu-mi plac fetele tinere. Ioanide înregistrează ambele fenomene. Diana revine la persoana a Ii-a plural: „Nici nu vă pot închipui altfel!" (p. Mai dezinvoltă. căreia Ioanide nu îndrăzneşte să i se adreseze eu prenumele decît în absenŃă... 591).. „Stimabile [. Majoritatea formelor de adresare sînt artificiale şi neconforme cu normele în uz în mediul sătesc. pînă nu mi-1 smulge altul.1. la Bucureşti (p. la strategiile politeŃii pozitive este un rezultat al tendinŃei de a reduce distanŃele sociale — personajul este înfăŃişat ca un adept sincer al noului regim — şi de vîrstă — eroul este învestit cu mari disponibilităŃi sentimentale. de ce Ńi-ai vopsit casa în negru?" (p. Babighian sfîrşeşte prin a-i oferi lui Ioanide tabloul. să trăiŃi.. tencuiala casei?" (p. 337). 226). p.. şi vă prinde!" (p. Pentru Ioanide apelul. te stropeşte în obraz!"' (p. 349). De aceea personajul poate fi suspectat de nesinceritate atunci cînd pretinde faŃă de Sultana că exclamaŃia „Minune!" (p.. 155 Singura care menŃine constant distanŃele este secretara arhitectului. cine ii-a spus asta?" (p.. 225). 226). cu aerul că iniŃiativa îi aparŃine: . 349) „Domnule [. 347). domnule arhitect. cu scopul de a intra în posesia unui portret de Cezanne. Marii pictori le-au evitat totdeauna. cum dansez?" (p. nu urăsc bărbaŃii. Schimbîndu-şi subit atitudinea. în esenŃă. 226). 335) (vezi şi precizarea autorului: „după multe omagii aduse fizicului şi inteligenŃei Sultanei .. ci dau senzaŃia augmentării distanŃelor. 223) şi „Aş. „.. trecînd cu incertitudine de la formula ceremonioasă la tutuire şi scăpînd pe acel supărător. dezmeticindu-se. aici?" (p. 225). priveşte colo casa ceea albă . 347) „îmi pare bine să trăiŃi (p. 347). vere. este obŃinută pentru scurtă vreme. 553) s-ar fi referit la cafeaua pe care o savura. nu putu înlătura sentimentul stupidităŃii. 592) şi chiar „Va iubesc!" (p. aci pluralul. conformîndu-se cerinŃelor politeŃii negative: „Aşa am văzut eu. prezenŃa unor termeni familiari de adresare sau folosirea persoanei a Ii-a sg. iubitule [. pe aceeaşi risipă de complimente: „SînteŃi înfloritoare ca un portret flamand" (p. căci după declaraŃiile imediat următoare: „Nu eşti bat rin [. „Cine Ńi-a făcut. Există însă o inadecvare funciară a acestui tip de politeŃe dacă se Ńine seama de natura singulară şi orgolioasă a personajului. drăguŃă. Formulele „Frumos!". 71). „Miculel" (p. 349).Apa mării se umflă. pentru Ioanide. 2. De altfel. 592).E o minune." (p. n-aŃi venit cumva să ne naŃionalizaŃi casa?" (p. „Bărbatul pe care l-aş iubi [.. 552). Cucly ia singură iniŃiativa trecerii de la plural şi de la adresarea ceremonioasă la singular şi la un apelativ cu conotaŃii vulgare: „Va place. Dovadă tonul fals al anumitor intervenŃii ale sale şi faptul că reacŃia interlocutorilor nu este cea scontată. „Ce faci. 225).. nu determină crearea unei atmosfere de apropiere. 591). 554) oferă o sugestie asupra adevăratelor sale gînduri. tine" (p. conversaŃia părînd mai 154 degrabă una de la superior la inferiori. palpită. 113).. Solicitarea tabloului este precedată de o amplă acŃiune strategică a lui Babighian. Femeile prea crude n-au materialitate. Numai o dată." (p. 349 — 350).. confundînd . Autorul dezvăluie subtextul admiraŃiei nestăpînite a lui Babighian: „Toate consideraŃiile plastice ale lui Babighian erau deci suspecte de a fi provocate mai degrabă de tablou decît de prezenŃa Sultanei" (p.]... bazată. chiar Cucly va manifesta o anumită nesiguranŃă verbală în relaŃiile cu acesta: „Cucly folosi de aci înainte..] aş vrea să fie ca . «micule» " (p. „Dar Ioanide. de declaraŃii: . Te iubesc!" (p.

Ńinînd seama atît de statutul social al personajelor...]. PutereVeste factorul prevalent. cu de Marenne. 129). ci are forma unei lungi şi complicate scuze: „Măria ta.. greşeşte. Cele mai diverse tipuri de acte verbale capătă. a cărui acŃiune subordonează atît acŃiunea factorului distanŃă socială. în raport cu lumea reprezentată de Griga. Ruset şi de Marenne apar ca outsider-i.]." (p. cît şi pe aceea a factorului grad de interferenŃă. care invită în gospodăria sa doi oaspeŃi de seamă: pe Alecu Ruset.1. 60). şi de ordin etnic. forŃa lor ilocuŃionară reală fiind mascată. Zodia Cancerului 2. Salutul adresat lui Ruset conŃine un performativ al invitaŃiei. mic nobil de Ńară. procedeul semnalat nu anulează realismul reconstituirii artistice. 128). nu s-a putut stăpîni să nu înceapă c-un şiretlic punînd pe masă bucate reci şi proaste înainte de a aduce zama şi sarmalele [. ci mai ales prin găsirea unei modalităŃi de adresare convenabile: . stimabilă doamnăă" (p. în cazul abatelui. T. apar ca perfect motivate. izolaŃi prin bariere deosebite: de ordin social.2. după o suită de enunŃuri care prin structura lor convenŃional indirectă se subsumează strategiilor politeŃii negative. iar receptorul — deşi de faŃă — nu este desemnat prin persoana a Ii-a. să nu te uiŃi că mă vezi băut" (p. Eşti subŃire îmbrăcată.. Referindu-se la modalităŃile de stilizare a vorbirii curente.2.36).. Am încercat să urmărim dependenŃa strategiilor politeŃii de configuraŃia raporturilor de comunicare. strategiile politeŃii negative. împăcarea este consemnată nu numai prin formula „te rog să mă ierŃi" (p. dar cu o individualitate marcată.. 129)..1. şătrarul Lăzărel Griga. forme de expresie indirectă. spre a evita şi tutuirea ce i se părea jignitoare pentru Cornel. 124). în cazul lui Ruset — căci şătrarul este permanent conştient de distanŃa care îi separă. ceea ce creează un efect de „impersonalizare" a enunŃului: Mă închin şi-/ poftesc (pe Măria sa Alecu beizadea — n. statutul princiar al musafirului conferindu-i automat autoritate. dar mai ales lingvistic." (p. fiul fostului domn al Moldovei. dar în esenŃă trădează o disponibilitate specifică politeŃii pozitive (grija exagerată faŃă de problemele interlocutorului): .. M.graŃioasă Mini" (p. Avramia.2. în limitele cerinŃelor politeŃii negative pe care şi-o impune. şi pe abatele francez Paul de Marenne. Modul în care funcŃionează mecanismele politeŃii în exprimarea unor personaje din romanul Zodia Cancerului poate ilustra pertinent relaŃia dintre stilizare şi realism în creaŃia lui Sadoveanu. în afara oricărui cadru instituŃional. Ioanide îi reproşează: „Şi mie de ce nu mi-ai spus. p. dar autocorectarea urinează prompt: ... alimentată şi de gelozie: „De ce.. ci preferă să se cufunde în iluzie. în măsura în care nu „falsifică" natura relaŃiilor interumâne. AnunŃarea felurilor care urmau să fie servite la masă nu se realizează asertiv. Dată fiind comunitatea de neam. Scuzele au aspectul formal al interdicŃiilor (vezi construcŃia negativă): „Măria ta [. în versiunea lui Griga.. cu care nu se poate comunica decît prin medierea lui Ruset. Autorul precizează că este vorba despre „o eroare intenŃionată". stimabilă doamnă Mini Cor-nel? silabisi Ioanide nu fără intenŃie răutăcioasă" (p.realitatea cu visul. Modul în care alege formulele de adresare. domnişoară Mini!" (p. 35). în aceste condiŃii.Eşti sigură că n-ai uitat nimic?". Aflînd că Mini era căsătorita de şase luni. Te r o g s-o iert i" (p. care pot fi recunoscute în dialogul lui Lăzărel şi al Avramiei cu Alecu Ruset şi. 43).. Capitolele V — VIII din roman aduc în scenă un personaj episodic. si pentru romanele istorice. Valabil deopotrivă pentru romanul Hanu-AncuŃei. 2. ale cărei avantaje sînt subliniate într-o paranteză auctorială: „(arhitectul luase obiceiul a vorbi aşa în glumă. neîndeplinirea de către secretară a unei obligaŃii de serviciu îi provoacă furia. în altă scenă. este unică pentru şătrar şi soŃia acestuia. Vianu remarca faptul că scriitorul îşi învesteşte personajele cu un rafinat simŃ al nuanŃelor şi cu o capacitate specifică de a utiliza elaborate forme ale curteniei (Vianu. ca pe un insider. prin mijlocirea acestuia. dar şi detestatul apelativ «doamnă» )" (p. reflectă dispoziŃia de moment a arhitectului: formulele cele mai politicoase sînt semn al enervării care declanşează sarcasmul. semnalînd totodată lipsa de receptivitate a interlocutoarei: „Mini nu relevă incompatibilitatea denominaŃiei . în anumite momente. Raportul dintre parametrii de bază care reglementează aceste relaŃii este cel firesc în condiŃiile unor structuri sociale caracterizate prin maximă compartimentare>ăcum sînt acelea care constituie obiectul evocărilor sadoveniene. Vrei să chem o maşină să te ducă acasă?" (p. chemă el. „Afară e răcoare [. ca muiere ce se află şi cum e obiceiul muierilor. Ocazia de a stabili raporturi de comunicare directe. iar mai tîrziu. folosind un mod de adresare care ignoră vădit datele realităŃii: „Du-te. 128). 123).. proprii operei lui M. încercînd să-1 asocieze la proiectele sale. baba mea. apoi răzgindindu-se: Doamnă Mini . Griga îl tratează totuşi pe prinŃ. ca să i-o sărut"' (p. II. Ioanide nu are curajul săvîrşirii unui gest de tandreŃe. 125). al cărui exemplu este menŃionat de cercetător. 129).Mini . in ciuda faptului că noul domn SI prigoneşte —.. Sadoveanu. 156 . cît şi de frecvenŃa interacŃiunilor dintre ele şi de natura personală sau tranzacŃională a interacŃiunilor. Sadoveanu. cu întreaga lor suită. 196G. 2. ci prin persoana a IlI-a.n) sa-mi întindă mina. 125).].

n). în fine. performat de pe o poziŃie de inferioritate socială. ca un bun creştin ce sînt? Cum să vă las la vreme de noapte. Pe rf or maŃi vu 1 a pofti nu este prezent decît în finalul capitolului V. ca să ne cinstească cu pîne şi sare" — p.. dar şi pentru Avramia."(p.. 35). Solicitările finale au duritatea unor ordine. act care. 43). lipsită de tragismul mimat al enunŃurilor precedente. InterdicŃia iniŃială. 36). după ce şi Avramia le vorbise cu aceeaşi umilinŃă: „Măria ta [.. apare atenuată printr-o solicitare (cf. 36). se poate vorbi la Lăzărel Griga de o întreagă retorică a invitaŃiei. cît si a unor acte directive sau chiar reprezentative. care implică ideea de autoreproş pentru o vină ireală (întrucît alternativa prezentată este. De remarcat absenŃa oricărui verb performativ adecvat exprimării invitaŃiei. ava Pavăle. După ce-i este prezentat de către Ruset. 37) Comportarea şătrarului este guvernată de maxima tactului (cf. strădania de a diminua neajunsurile şi eforturile cerute receptorului) şi de cea a modestiei. însă şi referirea la „pîne şi sare". de asemenea. 37). şătrarul îl salută pe de Marenne cu formula: „Birieai venit la sărăcia noastră." (p. InvitaŃiile sînt prefaŃate de scuze formulate ca apeluri la bunăvoinŃa destinatarului: „I e r t a Ń i-n e şi primiŃi ce avem" (p. faptul că toate enunŃurile citate aparŃin unui stil strategic selectat. există o singură sugestie a unui asemenea act. Lăzărel Grjga acordă atenŃia maximă motivării invitaŃiei." (p.].. cînd acceptarea . de neînŃeles pentru abate („Abatele de Marenne îl privea din ce în ce mai uimit. Refuzul de a-i lăsa pe călători să plece este exprimat. act a cărui condiŃie preliminară de reuşită — superioritatea socială a emiŃătorului — nu este îndeplinită.. rînji uşor" (p. amestecînduse cu contăşul" (p. 42). modalitatea princială de exprimare a deferentei faŃă de neobişnuiŃii interlocutori este adoptarea unei atitudini de. 43). are în mod obişnuit ca obiect o favoare. prin contrast. mai bine p ă l eş t e-m ă în frunte şi mă omoară decît să-mi spui asemenea vorbă (că. dar neambiguu decodat de către Ruset(„omul acesta îndărătnic se socoteşte ofensat şi nenorocit dacă nu-1 urmăm la casa lui. dar semnificaŃia unor ameninŃări ale căror efecte negative îl privesc pe emiŃător (şi nu pe destinatar. 36). Calificativul umilit însoŃeşte adesea prefeŃele care atenuează actele de solicitare: „Umilit vă rog să veniŃi după mine" (p. în cazul de faŃă. se îndatorează faŃă de acesta. Cum pot eu să vă las— fără să vă stau înainte cu pîne şi sare. după ce distinşii călători primesc propunerea lui Griga: „Şi poftesc şi pe toŃi cîŃi aveŃi cu dumneavoastră: tovarăşi şi slujitori. abia spre sfîrşitul scenei. imperativele). 43) îşi îmbie oaspeŃii Lăzărel. dacă eşti subt acoperămîntul meu. 35 — 36). grupul va pleca spre Hîrlău — n. indirect. sînt slobod şi am mare plăcere să cinstesc în casa mea oaspeŃi'' (p. „Vă rog să nu vă supăraŃi şi să gustaŃi puŃin din ce se găseşte gata. IndicaŃiile kinezice din intervenŃia autorului: „Nu fără demnitate. Mărcile acestei atitudini se recunosc atît în realizarea unor acte din clasa expresivelor. în raport cu ospăŃul care va urma). mai mult decît atît. a cărei pondere creşte în secvenŃele următoare (cf. Există deci un specific intracultural al „ritualului" şi al strategiilor politeŃii. OspăŃul despre care se relatează în capitolul VI evidenŃiază. în raport cu cerinŃele statutului său social: şătrarul solicită o favoare (satisfacerea unei plăceri) unor persoane de vază.. pînă acasă mă trezesc" (p. Pentru Griga. care trebuie să se supună dorinŃelor emiŃătorului şi.41). şi mai ales menŃiunea discret ironică „nu fără demnitate" sugerează caracterul „ritual" al comportării şătrarului. îndeplinirea solicitării ar avea cea mai nefavorabilă consecinŃă pentru emiŃător (moartea). pe care Sadoveanu îl pune cu artă în evidenŃă. Volumul de energie şi abilitatea investite în realizarea acestui act sînt pe deplin justificate de natura lui: acceptarea unei invitaŃii stînjeneşte libertatea de acŃiune a destinatarului. a cărei neacceptare este considerată ca o gravă ofensă personală: „Nu se poate! [.157 iar promisiunile — includ recomandări destinate receptorului: „Dar s ă n-a i Măria ta grijă. „Măria ta. într-o formulare aser-tivă fără verb performativ. Naratorul-autor îşi „trădează" eroii în notaŃiile privind reacŃia şătrarului: „Cînd observă pe faŃa lui ava Paul ceea ce aştepta şi ceea ce dorea. cum se întîmplă în cazul ameninŃărilor reale). iar mai ales pe căpitanul Uie TurculeŃ. am două rugăminŃi şi/e poftesc umilit să-mi îngăduieşti a le arata" (p. diminuare a propriei personalităŃi. sub forma unor întrebări retorice. violent respinsă). menŃionată anterior.] Măria ta. după încetarea ploii.. dată de expresia „a sta înainte cu pîne şi sare". Caracterul strategic al ambelor formulări rezultă cu claritate din faptul că îndeplinirea acŃiunilor cerute are ... Purtarea lui Griga este acum mai firească. în locuri rele? Mă pun la pămînt şi treceŃi peste mine! Z d r o b i Ń i-m ă şi gata!" (p. de la început. 36). un avantaj.. considerată însă preferabilă respectării hotărîrii destinatarului de a-şi urma drumul. fără să înŃeleagă nimic" — p.pluteşte în aer": „împlinindu-mi datoriile. şătrarul se dărîmă la pămînt. 36). 158 Ideea invitaŃieîăsăare cu mai multă claritate. te rugăm $ ă nu te superi de pat rău şi de hrană puŃină"1 (p..

Ruset primeşte să meargă la gospodăria lui Griga cu două condiŃii: „dacă nu-i departe/' şi „dacă nu ne Ńii mult" (p. 44). în aceste condiŃii. fără a depăşi însă limitele deferentei cuvenite. în acest caz. 2. Faptul este normal.. 2. combinaŃia dintre atitudinea generală de uşoară familiaritate a personajului faŃă de colocutor... PrinŃul se situează. Trăsături similare caracterizează. 36). care exprimă deferentă.2. şi apelul acestuia la forme ale expresiei indirecte. 41) îi comunică Griga lui Ruset. ci şi unor strategii ale politeŃii ne marcate explicit ca atare (o ff record). şătrarule. de asemenea. pe poziŃia celui care cunoaşte foarte bine şi înŃelege nedumerirea şi neliniştea produse clucerului de vizita sa. 44). Formulările lui sînt. Răspunsul şătrarului referitor la ultima condiŃie: „Unde se află măria ta! Cit pofteşti" (p. în ansamblu. ci este calea excesiv indirectă a interogaŃiilor conotate ironic sau aceea.. dar nu intimitate. într-un mod neobişnuit (folosirea lui te rog înaintea unui verb ca a afla surprinde). trataŃi nu ca persoane care se îndatorează accep-tînd o invitaŃie — cum se întîmplă de obicei —.4. căci sînt trudit.. că furnizează o informaŃie necerută. desemnîndu-1 pe interlocutor ca persoană socială. de asemenea..] cunoaşte slovă.. părintele meu. 35.] nu mă îndemni să stau"! îndeamnă-mă. Comportarea lui Ruset nu este totuşi lipsită de mărcile consideraŃiei fireşti datorate semenilor.. cerinŃelor politeŃii negative: „Noi nu cerem decît o fărîmâ de pită ş-un ceas de odihnă. Deşi interlocutorul este mai vîrstnic. aluzive. uneori cu performativ explicit: „îŃi m u l Ń ă mi m pentru închinăciune şi pentru vorbă bună" (p. în virtutea vechii lor cunoştinŃe. vorbeşte" (p. ci pentru receptori (cărora li se oferă găzduire şi masă sau li se anunŃă indirect sosirea celor mai bune bucate şi vinuri). singurul autorizat să decidă în ce limite este admisă interferenŃa celorlalŃi. Tactica adoptată este aceea a „derutării" oaspeŃilor. Chiar în cazul unor enunŃuri asertive. Aş dori mai ales să beau din acea apă care a fost adusă pe olane [. de la început. şi raporturile prinŃului Ruset cu clucerul Abăza. 159 AserŃiunile conŃin. Ruset se conformează. subliniază strategic ideea respectării dorinŃei de independenŃă a colocutorului. Replicile personajelor la care ne referim reflectă preocuparea constantă a emiŃătorilor de a reduce gradul de interferenŃă în relaŃia cu interlocutorii superiori ca statut. ReacŃionînd la afirmaŃia şătrarului că prinŃul doreşte ca abatele să fie ospătat. întregul comportament verbal al lui Lăzărel şi al Avramiei se caracterizează printr-un cumul de acŃiuni redresive faŃa de limitarea libertăŃii de mişcare a interlocutorilor. 44) sau răzeşule (mai rar. 37). replicile lui Ruset destinate lui Griga nu denotă acele intenŃii redresive specifice politeŃii pozitive sau negative. elemente care exprimă o certitudine mimată asupra incapacităŃii gazdelor de a satisface exigenŃele distinşilor oaspeŃi (vezi de exemplu: . simplul fapt că îl determină pe prinŃ să-1 asculte fiind prezentat de Griga drept factor coercitiv. pe un ton subtil ironic. Nici măcar enunŃurile directive nu conŃin elemente de atenuare a forŃei ilocuŃionare: „Slobod. directe. dublată de semnificaŃia de scuză. 62). subsumabile nu numai strategiilor politeŃii negative." (p.. traductibilă în mod obişnuit prin mijloace ale politeŃii pozitive. Rugăm pe cinstita gospodină să nu se tulbure' şi să nu se ostenească" (p. p. Este interesantă însă. clar calea de exprimare aleasă nu este aceea a afirmaŃiilor directe — aşa cum ar cere-o politeŃea pozitivă —. şi nu ca individ. te rog să afli că această femeie a mea [. cerută de politeŃea negativă a actelor indirecte propriu-zise: (a) „Cinstite jupîn Abăza. Ideea că emiŃătorul contractează o obligaŃie este direct exprimată de Griga după ce Ruset şi de Marenne decid să dea curs propunerii de a-1 vizita: „Vă sînt eu mulŃă-mitor şi Măriei tale şi lui ava Paul " (p. care îi creează un "sentiment de îndatorare. în majoritatea cazurilor. 35). 41.vinul nostru de-aici nu-'i vrednic de obraze ca ale Domniilor voastre" — p. Se recunosc în structura enunŃurilor ca strategii specifice impersonalizarea emiŃătorului (prin folosirea pluralului inclusiv) şi a receptorului (prin folosirea persoanei a 111-a în locul persoanei a Il-a.consecinŃe favorabile nu pentru emiŃător — aşa cum este specific pentru acest fel de acte —. SemnificaŃia proprie actelor reprezentative apare. [.3. atitudinea sa generală fiind însă guvernată de exigenŃele menŃinerii distanŃelor. proprie actelor expresive: „Măria ta. Este implicată ideea unei abateri de la principiul conform căruia iniŃiativa verbală nu poate aparŃine decît celui cu statut de superioritate socială.] din porunca şi cu cheltuiala Măriei sale Antonie-vodă.. Alecu Ruset îl abordează. pentru că prinŃul se află într-o poziŃie de autoritate socială faŃă de şătrar. om de credinŃă şi . Şi nu porunceşti sămi aducă şerbet şi apă recei căci sînt însetat.2. 41). de obicei. apar mărci de atenuare a forŃei ilocuŃionare. prieten şi colaborator al fostului domn... 36). 36. 39. ci ca persoane cărora gazdele le rămîn profund îndatorate. scuzîndu-se. 160 Bucatele şi vinul lui GHga nu-1 determină să renunŃe la termenii de adresare şătrarule (aproape constant: p. in praesentia) şi reducerea gradului de interferenŃă în raport cu interlocutorii (prin construcŃia restrictivă şi litotele din prima propoziŃie).

. înainte de culcare. te rog să ierŃi [. fiecare individ este. care ne dezva uie un motiv în plus: TureuleŃ este la curent cu nefericita poveste de dragoste a prinŃului.. De ce nu mă întrebi de unde vin şi cum îndrăznesc să intru aşa. Formelor de adresare în ca>e apare prenumele personajului: prietine Ilie (p. forŃa ilocuŃionară reală a intervenŃiei lui Ruset. 15." (p. 114). în scaunul Măriei sale Duca? Şi mai ales de ce aduc primejdie î n t r-o casă de creştin cu frică de Dumnezeu şi de v o d â?" (p.5. exprimarea indirectă (formularea solicitărilor cu rugăminŃi. Mie mi-1 încredinŃează cel mai bun prietin al meu din tara Lehiei. care exclude aiirmaŃiiîe sau ipotezele privind cunoaşterea preocupărilor interlocutorului. Măria ta.p. prietine TureuleŃ (p. buni prietini . normală de fapt pentru receptor (în realitate. ză relaŃia cu partenerul {prietine — P. care refac ceremonialul primirii oaspeŃilor. motivînd caracterul rezonabil al propunerilor sale prin natura reflexivă a relaŃiei cu TureuleŃ: căpitanul m.şi căpitane Ilie (u 56).reluată de rluset .privighetor al lucrării fiind boierul şi prietinul său Abăza clucer. 55) .] si te poftesc să te socoteşti ca-n casa părinŃilor Măriei tale16 (p. mai puternic marcate afectiv: adresarea numai prin prenume (Ilie . IntervenŃiile clucerului se menŃin — ca şi replicile şătrarului Griga — în limitele politeŃii negative: „Măria ta. Precizările naratorului-autor conduc spre această necesară disociere: „Abăza. ă ' De remarcat'însă că. Ruset sublimă strategic ideea comunităŃii obiectivului urmărit. de vreme ce sînt implicaŃi în realizarea aceleiaşi acŃiuni: Domniei tale Ńi-a fost încredinŃat acest franŃuz de un hatman al coroanei la Liov.. Strategiile folosite sînt cererea de scuze. 110)." (p. apelmd la marei ale solidarităŃii de grup.. corelate cu inserarea unei referiri la relaŃiile lui Abăza cu fostul domn [într-un context care. permit interpretarea întregii replici a prinŃului ca un act de reproş la adresa interlocutorului. Dumneakt şi eu fiind. formele politeŃii pozitive nu sînt totuşi excluse din partea celui care exercită controlul puterii. pe rînd.]. li se adaugă acum altele. cedează locul solidarităŃii bazate pe comunitate etnică — abatele devenind un outsider — atunci cînd trebuie luate decizii în legătură cu itinerarul călătoriei spre Iaşi.. se tînguise puŃin cătră soŃia sa despre neplăcuta întîmplare a zilei şi despre oaspetele nepoftit care le căzuse în casă (p. insider şi outsider. prinŃul încearcă să obŃină acordul acestuia pentru modificarea rutei. că trebuie să vorbesc eu.2. semn al unei atitudini confesive.. în toate situaŃiile semnalate. Schimbarea inter162 locatorului obligă la schimbarea codului lingvistic şi. Expresia afecŃiunii faŃă de interlocutor devine mai pregnanta in scena ele după petrecerea'de la şătrarul Griga. prin care se urmăreşte obŃinerea cooperării colocutorului în realizarea planurilor sau a intenŃiilor partenerului cu statut superior.uşor ne putem înŃelege. este aceea care guvernează comportarea personajului. 112). poate dori altceva decît prinŃul. în condiŃiile unei distanŃe sociale mari. ca să-Ńi liniştesc grija. prinŃul se îndatorează acceptînd să fie găzduit de clucer). în conformitate cu exigenŃele politeŃii. cf. adresindu-se moldoveneşte" (p. Ambiguitatea formulărilor atenuează. politeŃea negativă. să fii aşa de bun a da poruncă unde să trimet un om de credinŃă al meu ca să-Ńi aducă slujitorii [. de obicei. aparent. prea „maleabil" în faŃa îl — C-da 1354 161 jocului politicii. 55) sau Dumai prin termenul care desemne. Ele sînt. Site rog frumos. PoliteŃea clucerului nu este dublată de sinceritate — ca în cazul lui Griga. termen care defineşte raporturile dintre colocutori drept raporturi de sjmpatie: prietine Ilie (p 14). jupîne. (b) „Văd. tina lui Antonie Ruset). 14) căpitanului Ilie TureuleŃ. chiar dacă este vorba despre acŃiuni în favoarea destinatarului) şi transferul la emiŃător a atitudinii de îndatorare. în funcŃie de împrejurări. întrebările. încalcă maxima cantităŃii şi a relaŃiei (referirea la fîn. care determină plasarea însoŃitorilor lor autohtoni în afara cuplului. Structura replicilor reflectă existenŃa unui joc permanent al relaŃiilor de solidaritate dintre personaje. iarăşi. Similaritatea relaŃiei clucerul Abăza-e Ruset cu relaŃia şătrarul Griga->Ruset nu depăşeşte însă nivelul formelor de manifestare." 2. în raport cu un anumit grup.. 109). 15).t»8). fazele raŃionamentului lui Ruset). Adresarea se realizează în forme familiare. prin folosirea numelui precedat de prietine. Solidaritatea dintre Ruset şi abate — întemeiată pe elemente de ordin cultural şi politic —.. răspunsul căpitanului se conformează întru totul cerinŃelor politeŃii negative încercarea colocutorului de a reduce distanŃa socială prin apelul la mijloacele politeŃii pozitive nu anulează manifestarea factorului putere: TureuleŃ foloseşte constant formula de . dependent situaŃional. PresupoziŃiile asupra motivelor de îngrijorare ale clucerului iau forma unor interogaŃii.

102). încercînd să dea situaŃiei de comunicare tenta specifică situaŃiilor personale. Caracteristicile semnalate pot fi ilustrate urmărind discuŃiile dini re Duca-Vodă şi alte două personaje. care . intenŃia asocierii colocutorului la propriile proiecte determină apariŃia unei atitudini confesive. Ca strategii conversaŃionale se pot recunoaşte: — în conversaŃia cu Buhuş: exagerarea preŃuirii acordate partenerului şi sublinierea amplorii „teritoriului comun": „Prietine şi cumnate Sandule. Comunicarea orientată în direcŃia inferior->superior face apel — aca erm precizam referindu-se la dialogurile dintre Lăzărel Griga sau TurculeŃ şi prinŃul Ruset — la strategiile politeŃii negative. 15). de cele mai diverse categorii de locutori (cf. şi p. 222.[. domnia ta ai un Dumnezeu ş-un jurămînt" (p. Formulele folosite sînt. cf. vezi. cumnate Sandule (p. 2 2. concomitent cu absenŃa negaŃiei din propoziŃia adversativă care exprimă o părere diferită de aceea a interlocutorului). şi domnia ta eşti dintre aceia. precum şi exprimarea explicită a acordului cu punctul de vedere al colocutorului: „Aşa este. ei nu-şi pot concepe partenerul decît'prin prisma condiŃiei sale oficiale. indiferent de distanŃa sociala care îi desparte.. comportamentul emiŃătorilor urmărind sistematic sublinierea preocupării acestora de a respecta imunitatea faŃă de orice obligaŃii a receptorilor. trecerea de la manifestările specifice situaŃiilor tranzacŃionale la cele specifice situaŃiilor personale fiind dependentă de intenŃiile comunicative de moment. 222). Ca şi mine. bine este. de care îl separă distanŃe sociale diferite: Buhuş —hatman şi cumnat al său. 15. marcate în structura enunŃurilor în primul rînd prin modificarea sistemului adresării. 82).6. XXVI. folosirea formulei de adresare deferentă către negustori). 82). 232— 233). prietine" (p. 106). hatrnaneT' (p. de obicei. p. prietine Balabane (p. cf. 55. Adresarea se realizează prin termeni care. O atitudine integraŃi vă... de această dată. în care soŃia şi fiica domnitorului i Fe adresează cu Măria ia — p. Aceste forme apar. Măria ta. exprimarea sa se caracterizează prin apelul la formele politeŃii negative: „Ce ai a-mi spune dumneata. utilizarea strategiilor flatării colocutorului apare ca invers proporŃio164 rtală cu distanŃa socială: ele sînt mai variate în condiŃiile unei distanŃe reduse şi limitate la formele adresării integrative cînd distanŃa este considerabilă. pentru exprimarea acordului. comportamentul specific situaŃiilor tranzacŃionale. şi Ńara în scădere şi săracă. posibilitatea de a Iue decizii prin consultare reciprocă fiind cîe neconceput pentru căpitan: „Mana ta. [. — Vremurile nu sînt uşoare. VariaŃiile distantei sociale dintre interlocutori se reflectă în selectarea modalităŃilor de exprimare deferentă. iar „sugestiile" de acŃiune ale prinŃului smt interpretate ca ordine. Ca şi în cazul relaŃiei Ruset—TurculeŃ. Locutorii cu statut subordonat au.. Kir AlexaT' (p. de subliniere a intimităŃii. precedaŃi adesea de numele sau prenumele interlocutorului. în folosirea unor formule colorate stilistic. 78. Elementul comun îl reprezintă formula convenŃionalizată Măria ta. 56). şi discuŃia dintre Duca-Vodă. un membru al familiei acestuia (cf. creează impresia unei atmosfere de intimitate. utilizată. în secvenŃa iniŃială a unei discuŃii. 82. către Balaban: prietine (p. dar Ńara-i mai mult vicleană decît săracă" (p.] eu iac cum porunceşti" (p. . Rolul esenŃial al factorului putere în distribuŃia formelor politeŃii şi rolul subsidiar al distanŃei sociale sfat evidente şi în realaŃnle dintre alte personaje. fiind specifice perioadei de „acomodare" cu partenerul (vezi şi: „Care sînt cele din urmă veşti pe care mi le poŃi da. prietine şi cumnate Sandule (p.adresare ceremonioasa Măria la (p. în mod i n v a r i a b i 1. adresarea prin termenul care desemnează funcŃia interlocutorului). şi Balaban — negustor-iscoadă din Liov. altfel spus. prietine Alexa (p. în cazul orientării relaŃiilor de comunicare de la superior la inferior. într-adevăr. 82). cu exprimarea unui acord parŃial: „—Vremurile sînt grele. din cap. ele sugerează faptul că locutorul se manifestă ca individ. 79 — 82: discuŃia lui Duca-Vodă cu hatmanul Buhuş. este exclusă chiar atunci cînd colocutorul este o persoană apropiată domnului. . apelul strategic ia negaŃie prin exploatarea sinonimiei. cele cerute de politeŃea pozitivă. de exemplu: către hatman: prietine (p. Comportamentul locutorilor cu statut de autoritate iie 163' este însă mai flexibil. PoziŃia relativă a colocutorilor în raport cu direcŃia exercitam puteri determină diferenŃe nete în comportamentul acestora. — în conversaŃia cu Balaban: evitarea dezacordului prin reformu-larea afirmaŃiei partenerului.. de exemplu. 222).] eu în puŃini am credinŃă. cf. Cînd domnitorul acŃionează în virtutea calităŃii oficiale pe care o are. 225. doamna Anastasia şi domniŃa Catrina. 222—225: discuŃia dintre domn şi Balaban). desemnînd relaŃii cu caracter particular. în relaŃiile cu domnitorul. 224).

pentru personajele cu statut inferior. pronumele -i. care. în ambele cazuri. cu sugerarea unei soluŃii. o încercare de disculpare. prezentate drept rugăminŃi: „Binevoieşte. el însuşi răzeş. 226. suspiciunea de trădare a domnului: „Mai cu samă. 152. cf. Ambele formulări citate pun în evidenŃă al doilea tip de strategii ale politeŃii negative. 224). trebuie să căutăm la braŃul. care deschide intervenŃia boierului Nicolae RacoviŃă într-un divan de judecată). în replicile lui Balaban: „. Se pot adăuga exemple de atenuare a solicitărilor.mă rog cu umilinŃă Măriei tale a-mi îngădui să-i spun că trebuiesc dovezi" (p.. cu formulările lui Nicolae RacoviŃă.. Măria ta. 153). sau chiar în formă asertivă: „Dumnezeu va lumina pe Măria ta". pe lingă viclenie trebuie să loveşti şi răutatea. discursul are semnificaŃia unui „pro domo". 3334). ca mijloc de atenuare a forŃei ilocuŃionare a enunŃurilor. 166 "■ 2. 225). în cel de-al doilea — oferta. se remarcă preferinŃa pentru exprimarea aluzivă. în primul enunŃ.exprimă o admiraŃie deosebită — uneori exagerată — faŃă de reprezentantul autorităŃii supreme. corclindu-se cu exigenŃele generale ale maximei tactului.5Măria ta vei socoti"). absenŃa persoanei I) este dublată de insistenŃa asupra libertăŃii absolute de decizie a receptorului (. în acelaşi timp.. în primul caz. 223) — formulă prin care se cere de fapt domnitorului să preia motivarea dată de Balaban nemŃilor pentru anumite evenimente din Moldova. a nu citi cuprinsul cărŃii. Retorica negustorului Balaban în cursul întrevederii secrete cu domnul nu este diferită de aceea a boierului Nicolae RacoviŃă. iar distanŃa socială nu este considerabilă. Se poate ca Milescu să n-aibă vina care se spune: Măria ta vei socoti. prin antiteză. celelalte . formele de comportare a participanŃilor prezintă unele deosebiri faŃă de cele comentate anterior. provoacă îndatorarea receptorului. Iar dacă nu va fi fiind vinovat." (p. vezi şi diminutivul din enunŃul al doilea). se pot constata anumite deosebiri: în limbajul personajelor cu statut superior ele par să caracterizeze situaŃiile cu caracter oficial (cf. anumite modificări în sistemul mărcilor politeŃii. din replicile lui Balaban). Forma figurată aleasă realizează. (p. „. în discursul Ńinut la Divanul de judecată. pedeapsa celor care-1 amestecă pe nedrept să fie mai aspră" (p. formula luminate doamne — p. fapt care determină. ca şi asupra lui Milescu. apelul la asemenea formule este mai frecvent.. (cf. care cearcă să amestece pe cinstiŃi oameni nevinovaŃi într-o faptă ca aceasta. este. alegînd griul de neghină. rog să fiu iertat a pune la picioarele slăvite ale Măriei tale puŃine şi proaste daruri[. exigentele maximei modestiei acŃionează deci mai ferm în aceste condiŃii. Primul dintre exemplele în discuŃie ilustrează procedeul imperso-nalizarii receptorului: persoana a Ii-a este substituită cu persoana alll-a sg. chiar dacă situaŃiile de comunicare au caracter tranzacŃional. Creşterea distanŃei sociale antrenează însă şi apariŃia unor procedee traducînd o tendinŃă puternică de autodiminuare a personalităŃii. Cf. nu la mintea lor" (p. sau slăvile — p.] şi alte cîteva mărunŃişuri care se află într-un sunducel de argint" (p. Raporturile dintre alte personaje se caracterizează printr-o distribuŃie diferită a variabilelor putere şi distanŃă socială. DistanŃa socială faŃă de interlocutor sau natura situaŃiei de comunicare nu determină modificări esenŃiale ale strategiilor menŃionate. în exemplul al doilea.. se potenŃează reciproc. formulele slăvite doamne — p. Urmărind scurta discuŃie dintre Lăzărel Griga. de fapt. este prezentată ca rugăminte. ci prin acte asertive. care. este şi impersonalizarea emiŃătorului sau a receptorului. aserŃiunea (cu valoare de sugestie) este " 165 prefaŃată de cererea permisiunii. 78). care îl desemnează pe interlocutor in praesentia). Strîns legată de această strategie. Să se compare felul în care Balaban îşi exprimă satisfacŃia în legătură cu planul de acŃiune împărtăşit de Duca-Vodă: „Dumnezeu ştie să toarne ca un untdelemn bun înŃelepciune sub cununile stăpînitorilor de noroadeu (p. Exprimarea dezacordului faŃă de punctul de vedere al domnitorului nu se realizează niciodată prin ilocuŃii negative.. nelegat direct de specificul situaŃiei de comunicare (cf. asupra căruia există. impersonalizarea totală a receptorului.7. ca expresie a dorinŃei de non-interferentă. hatmanul Buhuş răspunde: „Măria ta. Măria ta. în condiŃiile în care autoritatea unui personaj acŃionează numai în limitele unui grup. de asemenea... în mod obişnuit. specifice relaŃiei inferior-»superior: preferinŃa pentru exprimarea indirectă.2. constatăm aceeaşi polarizare a strategiilor politeŃii la care ne-am referit mai sus: personajul cu statut superior apelează la strategiile politeŃii pozitive. ne aflăm deci în faŃa unui act de aprobare a proiectelor interlocutorului. 225. îmbinarea dintre cele două modalităŃi ale deferente semnalate. 226..Măria ta eşti înŃelept". si lemnarii tocmiŃi să-i repare moara (p.. 78). Valoarea reală a primului enunŃ este implicată conversaŃional: . La afirmaŃia lui Duca-Vodă „Mie nu mi-s dragi pămîntenii care se bagă slugi la străini" (p. lin personalizarea emiŃătorului (cf. 222).

12).. apartenenŃa etnică.2. 23). slujitorul lui Ruset. înŃelegerea semnificaŃiei strategice a familiarităŃii superiorului este reflectată de reacŃia interlocutc iilor. 20). indiferent de gradul de apropiere dintre cei care comunică (cf. Să se compare formele folosite de Alecu Ruset pentru a se referi gla căpitanul TurculeŃ cu acelea folosite de abate: „. domnul TurculeŃ căpitanul nu e numai oştean [. . Rezultatul nu este apariŃia unor formule 168 hibride sau anacronice: formulele sînt perfect traductibile în franceză şi corespund normelor deferentei specifice acestei limbi. 22). 33 — 34).Ce spui tu. şi Domnia sa [. singură (p. 167 I DiferenŃa dintre exprimarea familiară a prinŃului şi exprimarea deferentă a lui de Marenne reflectă faptul că ponderea variabilelor putere şi distanŃă interumană este evaluată în mod specific în cadrul fiecărei societăŃi şi civilizaŃii. domnule de Marenne (p.]'".: „Ce vorbeşti tu. O asemenea comportare traduce. un loc aparte îl ocupă relaŃia dintre prinŃul Alecu Ruset şi abatele Paul de Marenne. căci expresia politeŃii în româna modernă este modelată după tiparele oferite de franceză. prea iubite domnule de Marenne (p.— la strategiile politeŃii negative. i se înfăŃişa drept total nepermeabilă.1). 33). favorizat de o serie de circumstanŃe.. dar şi cu o valoare ideal-arhetipală. bre?" (p. vîrsta. 33—34) sau urmată de numele unui colocutor (cf. „Tu eşti.] ş-am să fac judecător nu atît pe TurculeŃ.. „Civilitatea" este la Sadoveanu o marcă specifică a raporturilor umane. 34). măi Bîrliba?" — p. rezervate. în egală măsură. .]. care. Deşi există suficiente mărci obiective ale distanŃei dintre personaje: statutul s definit în cadrul unor sisteme ierarhice distincte (al lumii laice si al lumii religioase). O premisa o constituie faptul că acŃiunea variabilei putere este suspendată în acest caz: nici unul dintre personaje nu este învestit cu o autoritate exterioară care să-i permită să controleze acŃiunile celuilalt. pusă în evidenŃă de „deficienŃeleă de competenŃă sociolingvistică în raport cu normele codului autohton. forme absente în cazurile discutate pînă acum. mâi Bîrliba — p. Numai că. abatele->Ruset: domnule (p.. şi Ilanii-Ancutei).2. jupîne Lăzarel (Birlădeanu — p. nu se abat de la normele structurale ale românei. care folosesc constant formula adresării deferente: jupîne şătrarule (lemnarii — p. p. egalilor din imediata intimitate a unui individ: Lăzărel Griga foloseşte interjecŃia măi. iubite domnule abate (p. Adăugăm o observaŃie privind condiŃia de outsider a abatelui de Marenne. cît pe domnul abate" (Alecu Ruset. „Pentru că tovarăşul nostru.. SoluŃia aleasă de Sadoveanu pentru a sugera faptul că aceste personaje utilizează un cod diferit de al celorlalŃi este apelul la unele forme moderne ale deferentei: decalajul temporal este convertit in decalaj de cod lingvistic. pe măsură ce evenimentele evoluează. prilejul lărgirii treptate a „teritoriului" comun. şi pronumele personal de persoana a Ii-a singular (cf. iniŃial. 12). diferit de cel curent în societatea în care ele evoluează. iar abatele devine călăuza spirituală a prinŃului prin hăŃişurile dragostei şi ale politicii. 33—34).Doresc şi eu domnului TurculeŃ să fie profet minciunos" (abatele p.. . cel mult.. de obicei. mai degrabă. 2. Se poate recunoaşte. Ne ailăm în faŃa unui procedeu cu certă funcŃie de arhaizare. o anumită complementaritate a funcŃiei de ghid: prinŃul îl călăuzeşte pe abate pe drumurile Moldovei. măi Bîrliba?" — p. 2. o atitudine de binevoitoare superioritate decît una de reducere a distanŃelor. deci rolul factorului putere se anulează. Există de la început un element al „teritoriului" posedat în comun de cele două personaje: codul lingvistic. 33 — 34. domnule şi iubite prietine (p. 34). sesizarea condiŃiei de inferioritate socială a acestuia îl determină să facă uz de acelaşi tip de mărci ale contactului. ia primul pol. proiectînd tipul de societate spre care aspiră scriitorul. iubite domnule de Marenne (p. în primul rindr respectarea exigenŃelor politeŃii negative. să-şi descopere preferinŃe. în complicata Ńesătură a raporturilor de comunicare pe care ne-o înfăŃişează romanul Iui Sadoveanu. 20. folosit singur. idei şi concepŃii similare.. Sistemul formelor lingvistice care dau expresie strategiilor politeŃii negative conŃine elemente caracterizînd exclusiv relaŃia Ruset— de Marenne. Chiar dacă interlocutorul nu îi este cunoscut lui Griga.8. 20). asistăm treptat la un proces de apropiere între cei doi eroi. în acelaşi timp. permiŃîndu-îe. Posibilitatea de a-şi folosi propria limbă atenuează sentimentul de izolare al abatelui. domnule abate de Marenne (p. 73). cf.. Avem în vedere adresarea prin domnule. printr-o lume ciudată şi necunoscută acestuia. 49).şi TurculeŃ poate a înŃeles [. Supunerea faŃă de planurile şi deciziile înfăŃişate de partener nu este decît o consecinŃă a recunoaşterii neconstnnse a superiorităŃii lui într-un anumit domeniu. 20). dar. insolit de determinări (adjectivale şi/sau a pozitive) sau corelat (prin coordonare) cu alte construcŃii la vocativ: Ruset->abate: domnule abate (p. solidaritatea cu prinŃul oferindu-i călea principală de acces spre o comunitate străină. comportarea ambelor personaje are la bază. 13. alegerea lingvistică se orientează spre formele m a x im-ei familiarităŃi.. 69). Comunicarea directă între Ruset n de Marenne creează. Cu toate acestea. 12. în discuŃia cu Vîlcu Bîrlădeanu.

70). Calitatea de francez. Ruset nu renunŃă la vocativul menŃionat. strălucirea şi puterea regelui Domniei tale sînt un scut mult mai bun" (p. imperso-nalizarea emiŃătorului şi a receptorului sînt strategiile comunicative de.bază la care fac apel ambele personaje. De aceea. în -ule. sub 2. 21). domnule. cf.. care Ńine ca structură mai degrabă de ceremonialul oriental al exprimării sentimentelor (ci. Vîrsta şi condiŃia monahală a lui de Marenne impun tînărului prinŃ un comportament mai marcat condescendent: adresarea către abate cu forma domnule. 12). drept un indice al preponderenŃei nete a mijloacelor politeŃii negative. de asemeneae în limbajul abatelui — cf. prince! ( de remarcat forma mai veche de vocativ.. care deplasează accentul semantic spre latura expresivă. p. cînd există totuşi diferenŃă de statut între aceştia. 13. 12).domnule Ruset (p. vezi. Cinstea-i de partea mea. care ar putea sugera o e\entuală transpunere în româneşte realizată de prinŃ însuşi). asistăm la o ciudată prezentare inversă. Cânte mir).Domnule abate. Printule şi prietine — p.. este absentă. Deferenta întemeiată pe flatarea interlocutorului. prietine pare a avea o încărcătură afectivă mai redusă. prin intermediul unor formule de recunoaştere reciprocă: .2. îmbinînd intimitatea şi curtoazia. ceea ce ne arată că reciprocitatea raporturilor dintre ei este parŃială. echivalent al fr. dar selectează cu tact diplomatic elementele prin care defineşte condiŃia lui de Marenne. 170 . domnul meu (p. dar îi adaugă determinări atributive. de asemenea. Forma are însă avantajul de a desemna. în limbajul abatelui. pe care o marchează acest termen (cf. şi strategia inversării raporturilor de îndatorare). lingă tîrgul Hîrlău.suh incidenŃa cărora s-a format. 12. Abatele foloseşte uneori vocativul prietine în asociere cu termenul neutru printule: efectul este de atenuare a distanŃei faŃă de coloeutor. Exprimarea indirectă. PrinŃul face aluzie la condiŃia sa de indezirabil sub domnia lui Duca-Vodă. aproape de Cotnari'" (p. numai partenerul cu statut superior o poate tolosi.. 21).) Nu există totuşi o condiŃionare situaŃională a prezenŃei formei prietine: ea alternează liber cu formele neutre citate anterior. Ruset ne apare ca deopotrivă legat de cele două sisteme culturale . mă voi simŃi fericii să te găzduiesc la o mică şi săracă a mea proprietate cu vie. căci mi se dă prilejul nenădăjduit sa fiu oaspetele şi protejatul unui prinŃ" (p. de exemplu — prietinule al meu nepreŃuit (p. neînsoŃită de determinanŃi.. Formulelor care-1 apropie de abatele francez le fac uneori locul formule care ne amintesc de Lăzărel Griga (cf. de asemenea. reflex al unei abilităŃi conjuncturale — trădează rafinamentul colocutorilor. Prin asemenea elemente. formulă încărcată — şi prin aceasta deferentă —. Cu care abatele i se adresează frecvent lui Ruset (cf. prefaŃarea enunŃurilor prin scuze. Ruset este beizqde Alecu. cred de mai nainte toi ce-mi poate spune prietinul meu Vladislav în ceea ce priveşte misiunea Domniei tale. Iată cum sună una dintre invitaŃiile adresate lui de Marenne: „. Faptul că abatele nu foloseşte niciodată prenumele lui Ruset în relaŃiile cu acesta (nici măcar însoŃit de determinări sau de alŃi termeni de adresare) poate fi interpretat.. scrierile lui D. dar legat prin origine de propria sa Ńară. o Asemenea formula se conformează cu precădere cerinŃelor politeŃii negative. Vezi şi răspunsul lui Ruset îa declaraŃia abatelui: . AmbivalenŃa prinŃului. Am putea include în aceeaşi categorie şi vocativul prinŃnle. Utilizarea vocativului prietene implică asertarea unei relaŃii de egalitate între parteneri.. 53. rezultat al educaŃiei şi al unei ample şi complexe experienŃe comunicative. p. 14). de exemplu. în scena primului lor contact. traducînd o atitudine de simplă bunăvoinŃă faŃă de colocutor (la limita dintre exigenŃele politeŃii pozitive şi cele ale politeŃii negative).— Am cinstea să văd în faŃa mea pe domnul abate Paul de Marenne ? — Da. pentru toate celelalte personaje.2). Structura formulelor de adresare folosite de Ruset şi de abate nu este totuşi perfect paralelă. dorind să dea glas simpatiei faŃă de abate. deschis prin educaŃie spre lumea occidentală. protecŃia mea nu înseamnă mare lucru. 48). ca şi adresarea cu prietine (prezentă.. 49). Nu cred nimic din ce-am spus eu însumi'' (p. 11. raporturi puternic conotate afectiv. concomitent cu diminuarea propriei importanŃe sociale — evidentă în schimbul de replici citat — îmbracă adesea forme de expresie care — spre deosebire de cele caracteristice altor personaje. Este o diferenŃă 169 in plus faŃă de sistemul de adresare specitic relaŃiilor între autohtoni. supra. se reflectă şi într-o personală alternare a unor modalităŃi diverse de exprimare strategică a deferentei. DeclaraŃia de încredere absolută a lui Ruset în prietenul său Pan Vladislav din Katowice (de la care abatele îi aduce o scrisoare) se realizează în limitele aceluiaşi orizont strategic: ..

63). cf. îmbunătăŃind pe om. 60). 69). strategiile politeŃii se numără printre reperele de tip mteracŃional.3. condiŃionalul care dă formulărilor valoare ipotetică. IntervenŃia autorului dezvăluie însă mobilul real al acceptării invitaŃiei. îmblînzindu-le. acceptarea din partea abatelui este.Actele cu caracter directiv sînt întotdeauna realizate indirect. se pare că-mi dă dreptul s-ascult confesiuni" (p.. sau chiar aserŃiunile propriu-zise. 70). uneori sentenŃioase (de Marenne —► Ruset: Dă-mi voie să declar că solul regelui Ludovic trebuie să fie la datoria sa" —p. din scena confesiunii. Prin structura savantă (juxtapunerea unor raŃionamente formulate după toate regulile.. îneereînd să-i confere o mai mare valoare de generalitate şi de adevăr. pe un ton . „Rogu-te să mă ierŃi a treia oară. alături de strategiile conversaŃionale. impersonalizarea emiŃătorului — strategie strîns legată de preferinŃa pentru actele indirecte — constituie un alt mod de atenuare a valorii impozitive pe care o are.] dă-mi voie să mă folosesc încă o dată de prietinia pe care binevoieşti să mi-o arăŃi" (p. 36). domnule abate de Marenne. sînt la dispoziŃia Domniei tale" (p. [. 2.N-aş vrea să fiu displăcut" (p. să mai stăm aici.. e nevoie de atîta grabă?" (p. o succesiune de acte indirecte. pentru ca.puŃin maliŃios'' (aşa cum precizează naratorul-autor — p. PrinŃul reface — cu un orgoliu disimulat — motivarea autohtonilor pentru absenŃa unor astfel de construcŃii şi. Deşi atitudinea abatelui pare a fi determinată de dorinŃa de a nu afecta aşa-numita „positive face" a lui Griga." (p.. adresate celui care i-a ascultat destăinuirea: „Am făcut acest lung ocol. în final. 36). amintim şi perifrază — în mod paradoxal... Ca marcă a grijii deosebite faŃă de interlocutor. o atribuie ipotetic unui personaj reprezentativ: omul său de încredere. 47).] că dispreŃuieşte orice arhitectură meşteşugită. 21).. notate cu grijă de nara-torul-autor („se înălŃă şi se încinse''). spaŃială şi socială. iar replica abatelui consemnează dorinŃa acestuia de a mai rămîne: „într-adevăr. domnule abate de Marenne" (p. 63). raportată la situaŃia în care este rostită — cheful de la Griga. iubite domnule de Marenne. 73). domnule Ruset. 19.nobil şi nu prost. dar mai bine-i să spui prostii. negativă — prin care de Marenne îi comunică lui Ruset că primeşte invitaŃia şătrarului: . — franŃuz şi nu moldovan. cu premise şi concluzii). implicînd o binevoitoare ironie la adresa destinatarului: . care. Căci astfel poŃi vedea mişelia întru care ne nevoim aici"-— p. Deci.. Noi. îmblîn-zeşte mădularele. Bine-i să taci.. Căci vinul ales. neacordîndu-i astfel atenŃia cuvenită: „Rog pe domnul abate [. domnule de Marenne" (p. Şi mai rău e să bei vin prost.. si impersonalizarea receptorului). capătă o valoare parodică. Interesantă este calea de răspuns pe care o alege Ruset la întrebarea pusă de abate. cit avem ulcioare. -. precum şi funcŃia de exprimare a acordului cu punctul de vedere invocat. de la dacii cei vechi. Ruset dă semnalul de plecare de la primitoarea casă a şătrarului cu aerul că se pune la dispoziŃia abatelui: . 48).. — abate şi nu sfînt. după ce ai băut vin bun.. cf. Expresia indirectă a acceptării unor propuneri pare a fi specifică intervenŃiilor verbale ale abatelui. în afara replicii menŃionate anterior. Cererea permisiunii de a povesti se face printr-o formulă ocolită: „Prea iubite domnule de Marenne. „încă o dată mă rog de iertare. se reŃine şi „alocuŃiunea" prinŃului către abate. ObservaŃii finale. deşi gesturile prinŃului. Bîrlădeanul mea Ńi-ar răspunde că aşa-ceva nu se poate vedea în Ńara noastră. arată că hotărîrea îi aparŃine în exclusivitate. Ruset să recunoască deschis că povestirea nu a fost decît pretextul unei rugăminŃi de ajutor... despre podurile de piatră din Moldova. Rău e să nu bei.] să binevoiascâ a mă ierta" (p. rău e să umbli după aceea.. reclamate de poliŃe tea negativă. cît şi pentru datele . 20). Dumnezeu îl va primi bine la judeŃul săue" (p.. în fine. pe care o are pluralul inclusiv noi). Scena în care prinŃul îi încredinŃează lui de Marenne taina iubirii sale nefericite include.. 23. exprimarea propriilor opinii. mintea şi sufletul. iorma de concretizare a acestei atitudini este dependentă de cerinŃele politeŃii negative.Domnule abate. relevante atît pentru locul unui personaj într-o anumită configuraŃie temporală. la dorinŃa aceasta. bine e să bei vin bun. de asemenea. Ruset se scuză de trei ori pentru „impoliteŃeae4 de a fi citit scrisoarea de la prietenul său polonez în faŃa abatelui.. face pe om mai bun.. am păstrat mijloace mai simple şi mai sigure de trecut apele. Vîlcu Birlădeanu: . Cele mai diverse acte verbale sînt prefaŃate prin scuze: sugestiile cu valoare de aserŃiuni (Ruset -e de Marenne: „dă-rni voie să-Ńi spun că trebuie să aduci laudă lui Dumnezeu că te-a făcut om şi nu fiară. Tot Birlădeanu Ńi-ar spune [. pentru receptor. ObservaŃiile prilejuite de comentarea celor două romane reflectă faptul că. ca să isprăvesc printr-o rugăminte" (p. —. de asemenea. neexplicită: „Calitatea mea. cererea de s-cuze se numără printre formele curente 171 ale comportării personajelor la care ne referim. 23). subliniind caracterul prin excelenŃă strategic al formulării alese de emiŃător: „în realifafp: abatele se simŃea foarte trudit şi foarte flămînd" (p... Aşa că trebuie să isprăvim ulcioarele pecetluite.

multiplu condiŃionată. 172 IV. Explicarea unor aspecte ale structurii pasajelor de relatare (ordonarea momentelor naraŃiunii) şi a unor aspecte ale structurii pasajelor de reprezentare a vorbirii personajelor prin natura anticipativă a strategiilor auctoriale. pentru că este justificată de însăşi esenŃa actelor de comunicare. prin excelenŃă. Posibilitatea caracterizării personajelor dintr-o altă perspectivă. Editions de Ia . Desigur că viziunea pragmaticii asupra textului literar este o viziune retorică. caracteristice unor comunităŃi de tip tradiŃional. încheiere Lucrarea de faŃă nu oferă soluŃii. Studies in Conversation Analysis. constituită în cursul dialogului şi alimentată de intervenŃiile diverşilor participanŃi. în scopul respectării exigenŃelor principiului politeŃii. unele figuri de stil etc. Morgan. dar de tip diferit. Anumite figuri de stil (cum ar fi metafora. integrative. în anumite cazuri. 1981.) pot fi explicate în raport cu principiile de bază care guvernează schimburile verbale: principiul cooperativ şi principiul politeŃii. cum ar fi.M. Orice povestire reclamă un context comunicativ şi o deschidere spre dialog a celui care povesteşte. cît şi cel al personajelor iui M. Structurile şi strategiile comunicative definesc nu numai personajele. strategiile politeŃii sînt.fundamentale ale individualităŃii pe care o reprezintă. dar este o viziune retorică individualizată printr-un coeficient specific de originalitate. Un asemenea criteriu este mai eficient decît cel tradiŃional. Caragiale. dezvăluind o atitudine specifică faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi. Ambele tipuri implică o împletire între strategiile narative propriu-zise şi anumite strategii conversaŃionale. în mod curent. pe care le putem nota la N. de exemplu. oralitate. (eds). nu trebuie să pierdem din vedere relaŃia supraordonată omniprezentă scriitor—cititor. cu relaŃii de rol strict compartimentate. întrucît competenŃa pragmatică este mult mai variată decît competenŃa lingvistică. ironia. Redefinirea anumitor concepte de bază ale stilisticii: naraŃiune. scrisoarea literară. în aceeaşi zonă trebuie căutată o justilicare pentru evoluŃia modalităŃilor de implicare a cititorului în structura textului narativ. pluralitatea lecturilor unui text. figurile reprezintă cazuri de încălcare a unei (sau a mai multor) maxime a(le) principiului cooperativ. Relevarea complexităŃii relaŃiei E-R şi a diversităŃii formelor de manifestare a acestei relaŃii.. a cărei uniformitate relativă a fost adesea subliniată (Green. Un aspect particular al relaŃiei E—R este definitoriu pentru anumite specii. se poate recunoaşte un tip de naraŃiune segmentală. perspectiva retorică este inerentă studierii oricărei forme de comunicare. Vom încerca mai degrabă să subliniem cîteva elemente de noutate pe care le aduce pragmatica în domeniul comentariului textului narativ: 1. sînt universuri închise. aceea a naturii strategice a comportamentului lor comunicativ sau a inabilităŃii lor conversaŃionale.L. semnificative pentru „democratismul" specific „republicanilor din Ploieşti". Alături de tipul consacrat de naraŃiune. strategii ale politeŃii pozitive. interogaŃia retorică etc. integrată totuşi unor structuri dialogale cu o organizare bine definită. Personajele lui Caragiale utilizează. în acelaşi timp. 3. 2. pînă la strategiile indirecte prezente la I. Chiar tendinŃa specifică prozei narative de a depăşi condiŃia de omniscienŃă a naratorului poate fi motivată prin „plierea" la exigenŃele receptorului. Heritage. Filimon. J. fapt pe care îl reflectă preferinŃa pentru strategii distincte ale politeŃii. ci şi lumea ficŃională în interiorul căreia acŃionează acestea. atitudine similară cu aceea care explică. Structures of Social Action. naraŃiunea compactă. de exemplu. Oralitatea poate fi mai exact descrisă şi eva173 luată daca se foloseşte ca sistem de referinŃă ansamblul structurilor şi al strategiilor specifice conversaŃiei curente. 4.L. De aceea un capitol de concluzii redactat în maniera canonică ni se pare nepotrivit. al caracterizării prin limbajul folosit. Atît universul personajelor lui I. 178-179). Cambridge — Paris. Cambridge University Press. J. de la procedeele „brute". Urmărirea relaŃiei E-R pune în evidenŃă. în virtutea căruia toate relaŃiile sînt reduse la nivelul relaŃiilor intracomunitare. Caragiale sau la notele de subsol din Patul lui Procust. unul dintre mijloacele reconstituirii unor epoci şi tipuri de comunităŃi umane. strategiile politeŃii pozitive. 174 BIBLIOGRAFIE a) Lucrări de referinŃă Atkinson. p. permiŃînd disocierea între lectura reala (cea efectuată de cititor) şi lectura fictivă (atribuită unor personaje). Sadoveanu. ci numai sugestii privind interpretarea literaturii ca act de comunicare. Examinînd raporturile dintre personaje. De altfel. în literatură. La Sadoveanu predomină strategiile politeŃii negative.

1975. (eds. 1978. Bucureşti.. New York. Univers.H. nr. p. 1987.A (ed. 1938. P.L. Probleme de literatură şi estetică. Ionescu-Ruxăndoiu. Rvawe. Genter for Applied Linguistics.).A.. Storytelling as a Component of the Literary Prose Text. P. 200-209. 143-166.N. Spoken Discourse. R. Actele de vorbire şi definiŃia literaturii. E.. Lakoff. 1971. Chicago. Universals in language usage. Longman. Haga. Brown. p. G. (Comentariu la cap. 27 — 38. J. R. Pragmatics.. Cambridge. 3. Morgan. Dacia. P. Dialog şi stil oral tn proza românească actuală. 1981..L. Morgan. (eds. nr.. R. C.). în Rogers. Grice. 1983. în Fishman. Orientări actuale. Ch.L. 261-303. Mouton. M. Sadoveanu.). D. 514 — 518.. Foundations of the Theory of Signs. J. R. (ed. în Cole. J. XXXIV. (eds.). 1984. V şi VI din romanul „Zodia Cancerului"). E. A. (ed. 1981. A model for analysis. J. L. Murphy. în Cole. Indirect Speech Acts and What to Do with Them. Scrisoarea literară ca act de comunicare. 1981. Dire et ne pas dire.. în Schenkein.. 175 Jefferson.. p.. Speech Acts. On the Achievement of a Series of Stories. St.). 41—58.P. Cole. în LR. Minuit. Longman. Londra. (ed. Austin. 5. (eds. 179-199. 426-430. Poetica americană. Socio-linguistics. Paris.).). Literatura ca act..N.. p.). 5. p. 1978..J. 56-289. Analiza narativa: versiuni orale ale experienŃei personale. Pragmatics. Holmes. I. 167-181.M. (eds.W. W. D. Studios in the Organization of ConversaŃional Inieraction. 208-218. J.. J.L. Orientări actuale. O.. 1987. 1978. p. 2. nr. p. p. 1977. Sacks. Indiana University Press. Logic and Conversation. J. M. McLain. Strategies in social interaction. \V. p. 1985. (ed. ReflecŃii asupra interpretării pragmatice a textului literar. Le langage commun des Unguistes et des anthropologues (Resultats dfune conference interdisciplinaire). p.. p. 1972. 1981. 1977. Fishman. p. How to Do Things with Words. Pratt. New York. ibidem. 1981. J. Syntax and Semantics. M. Academic Press. 143-158. Haga — Paris. 1983. Selected Readings. 7 — 55. Schegloff. (ed. 1977.). Politeness phenomena. Questions and Politeness. 218—221 .A. Cluj-Napoca... 1985. Jefferson G. (ed. J. Harmondsworth. 219-248. Bloomington. Pragmatics.. în Cole. p. Cambridge University Press. 113-132. Morris.C. XXXVI. nr. p. Aduances in the Sociology of Language. L.. Leech. McLain. A Simplest Systematics for the Organization of Turn Taking of Conversation. P. L.... Radical Pragmatics. (ed. In Schenkein. 79-105. On Communicative Compelence. Rogers. Borcilă.L. Academic Press.. în Schenkein J. p. 1972. 217 — 404. and Discourse. M. 4. în Pride. McLain. E..P.. Morgan. voi. Levinson. J. Pragmatics and the Description of Discourse. Proceedings of the Texas Conference on Performatives. 1981. P. M. Sociolingvistică... Cole. în Cole. The University of Chicago Press. Cruceru. and Pcrformatives.Maison des Sciences de l'Homme. W. 1975. în Bright. G.. Principes de semantique linguistique. Edmondson. 1984.). On the Ethnology of Linguistic Change. Murphy. What You Can Do with Words: Politeness. 437_44i.).P. Caragiale). 1965.L. XXXVI. p. Filimon şi schiŃele lui I. Bucureşti. Aspecte ale relaŃiei autor-cititor in textul literar („Ciocoii vechi şi noi" de N. Minerva. Bucureşti. în SCL. Penguin. J. Jakobson.). 1981. 1963.B. ChiŃoran... H. Gumperz.. Levinson. în Goody. (eds. 35 — 42. Toward a Speech Act Theory of Literary Discourse.). 1975.). în Essais de linguistique generale. J. în RRL. Grammar. A. B. Paris. Hermann. Ducrot. Morgan. Fillmore. Socio-linguistics. R. XXX. Davidson. în LL. Labov. Schenkein.. în SCL.. 25-42. St. Presuppositions and Implicatures. 1966.).P. Washington. seria Limba şi literatura română. Gh. G.L. (eds. Cambridge University Press. p. p. J. Ohmann. p.). (ed.). Bahtin. New York. 156 — 161} Strategii ale politeŃii în textul literar. Strategii ale politeŃii la personajele lui M. p.). J... (eds. A. p. Oxford University Press. (eds. în Boreilă. A. Sequential Aspects of Storytclling in Convcrsation... New York..).). 269 — 293. The Sociology of Language: An Inter disciplinar y Social Science Approach to Language in Society. nr. Londra — New York. Principles of Pragmatics. Wall. Wall. 1985.D. P.. 1983. p. Hymes. XXXIII. H. p. P. Mouton. J. New York . R. Waletzky. în AUB. (eds. versiunea românească în Ionescu-Ruxândoiu. (ed. în Boreilă. Cambridge. Green. 3. 1975. J. B. 1978. 1982.

Academic Press, 1978. Searle, J.R., Speech Acts. An Essaij in the Philosophy of Language, Cambridge, Cambridge University Press, 1970; vezi şi ed. franceză, Les ades de langage. Essai de philosophie du langage, Paris, Hermann, 1973; A Classification of Illocutionary Acts, în Rogers, A., Wall, B., Murphy, J.P. (eds.), 1977, p. 27 — 45. Todorov, Tz., Problemes de Venonciation, în „Langages", 17, 1970, p. 3 — 11; Categoriile naraŃiunii literare, în Poetică şi stilistică. Orientări moderne, Bucureşti, Univers, 1972, p. 370-400. Vianu, T., Arta prozatorilor români, II, Bucureşti, E.L., B.P.T., 1966. Vlad, L, Povestirea. Destinul unei structuri epice, Bucureşti, Minerva, 1972. b) Surse Alecsandri, V., Proză, [Bucureşti], EL, 1966. Buzura, A., Vocile nopŃii, [Bucureşti], Cartea Românească, 1980; Refugii, [Bucureşti], Cartea românească, 1984. Caragiale, I.L., Opere, 2, Momente, schiŃe, notiŃe critice, [Bucureşti], ESPLA, 1960. Câlinescu, G., Scrinul negru, [Bucureşti], ESPLA, [1960]. Fiîimon, N., Opere, I, [Bucureşti], ESPLA, [1957]. Ghîca, I., Opere, I, [Bucureşti], ESPLA, [1956]. Groşan, Ioan, Caravana cinematografică, Bucureşti, Cartea Românească, 1985. Nedelciu, Mircea, Tratament fabulatoriu, Bucureşti, Cartea Românească, 1986. Negruzzi, C, Opere, I, Bucureşti, Minerva, 1974. Odobescu, AL, Opere, II, [Bucureşti], ESPLA, [1955]. Petrescu, Camil, Teze şi antiteze, Bucureşti, Minerva, 1971; Ultima noapte de dragoste, t nit ia noapte de război. Patul lui Procusl, Bucureşti, Editura Eminescu, 1985. Preda, M., MoromeŃii, I, [Bucureşti], ESPLA, [1955]. Sadoveanu, M., Hanii-AncuŃei, Bucureşti, Cartea Românească, 1941; Zodia Cancerului, [Bucureşti], Editura Tineretului, 1955. 176 LILIANA IONESCU-RUXĂNDOIU. NARAłIUNE ŞI DIALOG ÎN PROZA ROMÂNEASCA — Elemente de 'pragmatică a textului literar (NARRATIVE AND DIALOGUE IN THE ROMANIAN FICTION — Elements of a Pragmatic Approach to the Literary Text) Editura Academiei, Bucureşti, 1990, 184 p. ABSTRACT 1. The book deals with some main problems of the literary commu-nication, using the concepts and the methodology of pragmaties. It does not aim at stating a pragmatic theory of the literary texts, but at suggesting a rather original way of commenting fiction. The illustra-tive material is provided by the works oi a number of Romanian elas-sic and modern writers, from Costache Negruzzi to Marin Preda and Augustin Buzura. As pragmatic research is usually based on familiar face-to-face communication, the modality of approaching fiction has been elaborated step by step. The result is not an all-pervasive "pattern" of analysis, but a diversity of procedures matching the large diversity of the aspects involved in the structure of the literary discourse. The authordoes not assign an absolute value to the pragmatic commentary of the fiction; it represents only one of the possible means of under-standing literature as a product of a certain type of human thinking and sensitivity, and as a product of the manipulation of some tech-niques operating bothat the macro- and the microstructural levels of the text. 2.1. The whole discussion is structured into three main sections. According to author's intentions of clearing the text analyses from any theoretical parentheses, the definition of pragmatics and of its basic concepts are presented and explained in the Introduction (chapters 1: Pragmatics — a domain of communicative action and interaction, and 2: Some basic concepts of pragmatics). The premises of the pragmatic study of literary texts are outlined in the same section, where literariness is defined in connection with a particular structure of the communicative situation (chapter 3: Literary text in the prospect of pragmatics). 12 — c-da 1354 177 The conceiving of literature as a communicative act involves the idea of an omnipresent dialogal attitude of the writer. Accordingly, the specific forms of the interference between the two basic modaiities of the narrative texts: the telling and the representing of the speech of characters, are identified and described

within the book. 2.2. The permeability of the narrative to different conversaŃional strategies and the presence of certain narrative intentions and stra-tegies in the diaiogue structure are brought forwaid in the second section: Pragmatic aspects of the literary narrative, where the ritual (compact) and the segmentai types of stories are discussed (chapter 1). The analyses of seve ral representative texts: the novei Hanu-Ancutei by Mihail Sadovea nu, and a short fragment from the novei MoromeŃii by Marin Preda — for the ritual type, seve ral short stories by Ion Luca Caragiale, and a fragment from the novei Scrinul negru by George Călinescu — for the segmentai type illustrate the existence of similar structural patterns and, at the same time, the rich variety of the forms in which these patterns are actualized not only by different writers, but also by the same writer. A special chapter is devoted to literary letters (chapter 2: Literary letters as a particular communicative act. Real reading — fictitious reading), which, as explicitly addressed texts, involve a normal reference to the possible reader. But addressee's reading, even if his identity is real, is of a secondary importance; the true addressee is always the unknown reader. A distinction between real and fictitious readings can explain some structural features of the literary îetters. When the writer is the declared author of the letter, the text has usually a mixed structure; the letter"make-up"— frequently rather superficial — dis-sembles some other prose forms: short stories and portraits (Costache Negruzzi, Negru pe alb), memoirs (the letters addressed to Vasile Alecsan-dri by Ion Ghica), and even border species like the essay (Pseudo-kine-getikos by Alexandru I. Odobescn). When letters are ascribed to different characters, they fulfil definite compositional functions and, at the same time, play an important part within the evaluative sub-struc-ture of the text (for example, the letters included in several short stories by Ion Luca Caragiale). In modern novels, letters represent a possible technique of avoiding author's omniscient position (see the novels Patul lui Procust by Camil Petrescu, Scrinul negru by George Călinescu or Refugii by Augustin Buzura). The last chapter of the second section (Forms of involving the reader in the structure of ihe narrative text) outlines some main directions in the evolution of the procedures by which the reader is involved in the structure of the narrative text. The direct forms of involving the reader, prevailing at the beginnings of the Romanian novei (see, ■ for example, Ciocoii vechi şi noi by Nicolae Filimon) are gradually re-placed by various indirect anticipative strategies, ranging from the affir-mation of a group solidarity between the writer and the readers (as in Caragiale's short stories) to the footnotes in the novei Patul lui Procust by Camii Petrescu, a true reading guide. In the last several decades, the explicit reference to the reader came again in the literary actuality, as a reflex of an active tendency towards authenticity, which in its extreme form has as a result the revealing by writers of all technical conventions of their art. 2.3. The third section, Pragmatic aspects of literari] diaiogue, attempts at answering the question of the relationship between literary and usual communicative structures and strategies in the short stories of the greatest maşter of the diaiogue in Romanian literature, Ion Luca Caragiale (chapter 1). The change of prospect in discussing the oral ştyle of a writei from the do main of verbal act ion to that of verbal interaction provides additional data for a comprehensive answer to some general probiems as the limits between authenticity and irony in literature, between realism and artistic exaggeration. The world of Caragiale's "heroes" is characterized by a specific mixt u re of conversaŃional ability and inability, of strategic communicative behaviour and perlocutionar inefficiency. From the elements which define the normal competence of a middle class person, the writer btiilds up a plausible deticient competence with a strong comic and satiric function. Alongside of the conversaŃional strategies, politeness strategies are relevant both for the place of a character in a certain temporal, spaŃial and social configuration, and for the main features of its personality. Bringing forward a particular attitude towards the own seif and towards the others, with a multiple conditioning, politeness strategies serve in literature.to reconstitute various epochs and types of human communities. The analysis of the politeness strategies ot the heroes in the novei Scrinul negru by George Călinescu (chapter 2.1), and in a historical novei, Z.odia Cancerului by Mihail Sadoveanu (chapter 2.2), reveals the formal and funcŃional diversity of politeness strategies in the literary text. Many echoes from sociolinguistics can be recognized in this chapter, which are not surprising if we accept the idea that sociolinguistics is a form of applied pragmatics. 3. The viewpoint of pragmatics on literature is a rhetorical one, as the rhetorical prospect is inherent to the study of any form of com-inunication. But literary pragmitics involves a specific coefficieat of originality. Aimng thî nsw insights brought by pragmitics into the domiin ol the cbmm3iitary of fiction, the following

are mentioned n thi conduuv' rz.Tiirks of Un b))k: 178 179 (a) the emphasis laici on the complexity of the relation between the emitter (E) and the receiver (R) and on the diversity of its forms; (b) the revealing of the anticipative nature of author's stralegies; (c) the redefinition of some basic concepts of stylistics: narrative, orality, figures of speech, etc; (d) a new prospect in describing the individuality ol different cha-racters, which takes into consideration the strategic nature of their communicative behaviour. INDICE DE MATERII ACCES LA CUVÎNT: la personajele din schiŃele lui I. L. Caragiale (autoselectarea ca E; disputa pentru rolul de E) 109-114 ACT ILOCUłIONAR (ILOCUTIE) : definiŃie, trăsături 13-14 ACT LOCUłIONAR: definiŃie, trăsături 13-14 ACT PERLOCUłIONAR (PERLO-CUłIE) : definiŃie, trăsături 13-14 ACT VERBAL : definiŃie 13-14; componente: locuŃionară, ilocuŃionară, perlocuŃionară 13; denominant în fapt al actelor ilocuŃionare 14; ăe directe şi indirecte 14-15; clasificarea lui J. Searle: ăe reprezentative, directive, comisive, expresive, declaraŃii 15 ADAPTARE LA PARTENER: principiu al comunicării 12 ANALIZA CONVERSAłIEI: mod de abordare a structurii schimburilor verbale 25-31 ANALIZA DISCURSULUI: mod de abordare a structurii schimburilor verbale 25 CJTITOR: rolul ă,iui în cadrul tranzacŃiei literare 36; atitudinea autorului faŃă de ă 31-35, 37; implicarea ~lui în structura textului narativ — ilustrări: N. Filimon, Ciocoii vechi şi noi 92-95; schiŃele lui I. L. Caragiale 95-100; Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu 100-101; Ioan Groşan, Insula 101 CODA: secvenŃă în structura povestirii 40; ă în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 54-55; ă în povestirea lui Moromete despre Tu-dor Pisică 66 COMENTARIU: ca formă de evaluare (vezi şi EVALUARE) 39-40; ă,1 intern în romanul Hanu-AncuŃei 55-56, 58-59; ~1 extern al naratorului în romanul Hanu-AncuŃei 56-58; ă,1 receptorilor, componentă a povestirii 38; ă,1 receptorilor în romanul Hanu-AncuŃei 58-61; ă1 receptorilor în povestirea lui Moromete despre TudorPisică 66 COMPETENłA PRAGMATICA: în raport cu competenŃa lingvistică li;componente: comunicativă, sociala 11-12; deficienŃe de ă în literatură 32 COMPLICARE: secvenŃă în structura povestirii 40; ăa în povestirile din. romanul Hanu-AncuŃei 53-54; ~a în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 65 COMUNICARE: funcŃie primordială a limbii 10; filtre care acŃionează în procesul ~ării: grama ti calitatea, reuşita, eficienŃa 10-12; componente: acŃională, mteracŃională 11-12; caracterul strategic ai ăării (vezi şi STRATEGIE COMUNICATIVA) 11; interdependenŃa dintre componenta acŃională şi intenŃională 11-12; principii de bază (vezi şi PRINCIPIUL COOPERATIV, PRINCIPIUL POLITEłII) 16; formă ele manifestare a relaŃiilor sociale 19 CONSTITUIREA AUDITORIULUI: componentă a povestirii (vezi şi povestirea) 38; ă în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 46-48; ă în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 62 CONTEXT: sensuri ăuale 9-10; definiŃie 10; dependenŃa de ă a actelor locuŃionare, ilocuŃionare şi peiiocuŃionare 13; dependenŃa deducŃiilor pragmatice de ă ' 17-19 CONVERSAłIE: definiŃie 12; ăa ca tip de text 12; ă,a fatică 19; trăsături ale ă ei curente 29; ăa în schiŃele lui I. L. Caragiale; teme şi cadru situaŃional 102-104; organizare generală 104-109; ăa fatică 105-106. 181 CORECTARE: ca formă de organizare conversaŃională 30; ăa replicilor la personajele din schiŃele lui I. L. Caragiale (autocorec-tare; ' corectare explicită de către colocutor) 134-138 DEDUCłIE PRAGMATICA: tipologie (vezi şi IMPLICATURA CONVERSAłIONALA, PRESUPOZIłIE) 17 DIALOG: relaŃia dintre ~ul real şi ăul literar 36 EFICIENłA: filtru în procesul comunicării 11, 13; în raport cu situaŃia de comunicare 13 EMITERE: specificul demersului E10 , EVALUARE: elemente cu funcŃie de ă în structura povestirilor 39-40; ăa în povestirile din romanul Hanu-

general 29-31 ORGANIZARE PRAGMATICĂ: aspecte de bază (vezi şi ACT VERBAL. ~ile întrebare/răspuns — factor de structurare a dialogului în schiŃele lui I. dependenŃa strategiilor ~ii de configuraŃia raporturilor de comunicare în romanul Zodia cancerului de M. Caragiale 84-85. povestiri cu dublă ă 45-46. strategii ale ăii la personajele din romanul Scrinul negru de G. L. Negru-zzi 7879. scrisorile lui I. ceilalŃi aristocraŃi 150-153. modalităŃi de evitare a ă. definiŃie 10. Călinescu: Gaittany 144-149. L. ORIENTARE. ~a în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 64-66 FORłA ILOCUłIONARA: definiŃie 13. întrebări strategice) 124-133 POLITEłE: definirea conceptului pragmatic de ă. particularităŃi de structură ale ~ilor din romanul Hanu-AncuŃei (vezi şi CODA. strategii ale ăii în romanul Ciocoii vechi şi noi de N. EVALUARE. DiplomaŃie 72-85. 48-59. ă rituală în romanul Morome-Ńii (ilustrare) 62-66. ăa în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 64-65 PERECHE DE ADIACENTĂ: formă de organizare locală a conversaŃiei 30. mareşalul Cornescu 149-150. Babighian 153-154. trăsături. Pseudo-kinegetikos 81-83. ăări strategice la personajele din schiŃele lui I.18-19 PRINCIPIUL COOPERATIV: definiŃie. Caragiale — funcŃia ironică 96-97. particularităŃi de structură ale ~ilor din schiŃele lui I. funcŃii 17. Alecu Ruset — clucerul Abăza 161-162. ănegativă si pozitivă 20. Buzura 89-91 LITERARITATE: din perspectiva pragmaticii 31 182 MAXIMA CONVERSAłIONALA (vezi PRINCIPIUL COOPERATIV) : încălcarea ăelor ăe în textele literare — ilustrări: Pseudo-kinegetikos 81.R. în situaŃii personale. Cadou 68-70. 70-72. Caragiale 138-142 OMINISCENłA NARATORULUI-AUTOR: convenŃie literară 32. L. C. tipuri: ă de motivare. trăsături. indici specifici şi indici poii-funcŃionali 14 GRAMATICALITATE: filtru în procesul comunicării 11. IMPLICATURA CONVERSAłIONALA) 12-13 ORIENTARE: secvenŃă în structura povestirii 40. Scrinul negru de G. strategii ale ă. COMPLICARE. componentele procesului ăii 38. Infamie de I. Antologie de I. de dezarmare 28-29 funcŃii ale gărilor strategice ale naratorului în schiŃele lui I. strategii ale ăii în schiŃele lui I. strategii ale exprimării indirecte 23-25. ~a spontană şi ăa literară 40. scrisoarea literară ca modalitate de depăşire a ă. Caragiale 83-84. ~a literară — note caracteristice 77 PRAGMATICA: constituire 9. efectul condiŃiei de outsider: abatele de Marenne 167-168. corespondente marcate şi nemarcate 30.ii negative 21-22.19-20. a calităŃii. factori care determină nivelul optim de ăîn comunicare 21. REZUMAT) 40-41. tipuri 17-19 ÎNTRERUPEREA UNEI REPLICI ÎN CURS: la personajele din schiŃele lui I. a relevanŃei şi a manierei (vezi şi MAXIMA CONVERSAłIONALA) 16-18 . Refugii de AUg. Caragiale 84. Călinesou 88-89. Dascăl prost de I.F. Caragiale 98-99. Caragiale (întrebări relevînd ina-bilitatea conversaŃională. ilustrări: Bubico 67-68. Alecu Ruset — căpitanul Ilie TurculeŃ 162-163. funcŃii 16. strategii ale ăii pozitive 22-23. Sadoveanu: relaŃia dintre putere şi distanŃa socială — ilustrări: Lă7ărel Griga — Avramia — Alecu Ruset 157-161.AncuŃei 55-61. efectul suspendării acŃiunii variabilei putere: Alecu Ruset — abatele de Marenne 168-172 POVESTIRE: definiŃie. Ghica 79-81. Patul Iui Procust de Camil Petrescu 85-88. ~a în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 50-53. L.ei în proza modernă. absenŃa ăei 45. Caragiale 83. PRESUPOZIłIE. exprimarea indirectă 20-21. maximele ~lui: maxima cantităŃii. ăa în povestirile din romanul HanuAncuŃei — particularităŃi 41-46. L. ~ povestiri lui Moromete despre Tudor Pisică 62-63 PRESUPOZIłIE: definiŃie. în raport cu situaŃia de comunicare 11 IMPLICATURA CONVERSAłIONALA: definiŃie. de amplificare. trăsături specifice 10-12. L. relatarea ca sursă de inf©rmaŃie ă taŃi vă 32-33. relaŃia dintre ă reală şi ăfictivă — ilustrări: scrisorile lui C. al secvenŃelor recurente. L. 32-36. tipuri 38. prezenŃa sau absenŃa acŃiunii redresive 2021. Caragiale 8485 MIŞCAREA DE SPRIJINIRE A ACTULUI COMUNICATIV: funcŃia strategică 28. auloîntreruperea replicii) 114-124 LECTURA: ăreală vs. L. sugestii oferite de ~ pentru comentariul textului narativ 173-174 PREFAłA: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi'POVESTIRE) 38. ăa ca secvenŃă de schimburi verbale preliminare 39-44. Caragiale 6667. caracterul interacŃional al ăii 38-40. Filimon 92-94. REZOLVARE. Duca-Vodă în relaŃiile cu alte personaje 163-166. Infamie de I. ăa segmentată în romanul Scrinul negru (ilustrare) 75-77.ei 85-91 ORGANIZARE CONVERSAłIONALĂ: niveluri: local. Caragiale (în situaŃii tranzacŃionale. L. efectul reducerii distanŃei sociale 167. L. ăfictivă 78. L. Antologie de I. Ioanide 154-156.

exemple 14 ___ Redactor: VERONICA GANA Tehnoredactor: ELENA SPIRU Bun de tipar: 8. confruntare 25-28.1990. ~i ~e în romanul Ciocoii vechi şi noi de N.5. trăsături ale ăului literar 31 TRANZACłIA AUTOR-CITITOR(I): forme de concretizare textuală: directă şi indirectă 31-32 VERB PERFORMATIV: definiŃie. L. 13. relaŃia dintre ă şi reprezentare în schiŃele lui I. _ile lui I. ~i ăe în schiŃele lui I. Ghica. mărci epistolare în romanul Refugii de Aug.VIII.e în romanul Ciocoii vechi şi noi de N. ăul în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 62-63 SCRISOARE: ăa literară în raport cu ăile reale 77-78. abateri de la normele corespondenŃei în ăile lui I. pentru biblioteci mici: 859 Tiparul executat la întreprinderea Poligrafică Braşov Comanda 1354 184 IIBL»TECA JUBEŃBHâ \ MARAMUREŞ I . raportul actelor locuŃionare. trăsături. Coli de tipar: 11. Filimon 92-94. Caragiale — funcŃia strategică 97-100. tipuri 28-29. abateri de la normele corespondenŃei în Pseudo-kinegetikos de Al. mărci epistolare în romanul Patul lui Procust 86-87. ăul literar ca tip de ă 31. forme convenŃionalizate. reuşita şi eficienŃa în raport cu ă11. manipularea ~ilor ăe 28-29 TEXT: tipologia ăelor după Ch. dependenŃa sensului de ă 9-10. ilocuŃionare şi perlocuŃionare cu ~ 13 STRATEGIE COMUNICATIVA: natura anticipativă a ăilor ă. C. Fill-more 12-13. funcŃii 19. pentru biblioteci mari: 859. 21 maximele ~lui (vezi şi POLITEłE) 24-25 PROCEDURA CONVERSAłIONALA: funcŃii. Negruzzi 79. perspectiva ăării 33. ~ul în povestirile din romanul IlanuAncuŃei — particularităŃi 40-50. 28. I în romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu 85-86. mărci epistolare în Pseudo-kinegetikos 81-82. schimb. Negruzzi ca naraŃiuni literare 79. L. L. 141-142 RECEPTARE: specificul demersului de ă 9-10 RELATARE: funcŃia pasajelor de ă în textul narativ 31-32. relaŃia ă — jurnal în romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu 85-86. Z. ăa în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 65 183 REZUMAT: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi POVESTIRE) 40. mişcare. Negruzzi 78-79. Z. fază. abateri de la normele corespondenŃei în ăile lui C. ăile lui C. Format: 16/61X86. forme ale ăării la pers.PRINCIPIUL POLITEłII: definiŃie. gramaticali tatea. ăa în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 54. 08-3 C. ~a în raport cu situaŃia de comunicare 11 REZOLVARE: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi POVESTIRE) 40.e 11-12. Filimon 92-95. — texte memorialistice 8081. Caragiale 138-140 STRUCTURA INTERACłIONALÂ: elemente componente: act. Caragiale 98-99 REUŞITA: ca filtru în procesul comunicării 11. mişcări şi proceduri strategice 28-29. ăi anticipative la personajele din schiŃele lui I. Buzura 89 SITUAłIE DE COMUNICARE: componente 10. Ghica 79-81. Odo-bescu 81. 34. ăi ă. mărci epistolare în ăile lui C.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful