P. 1
Naratiune Si Dialog in Proza Romaneasca

Naratiune Si Dialog in Proza Romaneasca

|Views: 212|Likes:
Published by krys4ro

More info:

Published by: krys4ro on Feb 11, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/31/2014

pdf

text

original

LILIANA lONESCU-RUXĂNDOli: 71 «• NARAłIUNE ŞI DIALOG IN PROZA ROMÂNEASCA — Elemente de pragmatică a textului literar — EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti

, T991 lf)ă NARRATIVE AND DIALOGUE IN THE ROM ANI AN FICTION — Elements of a Pragmatic Approach to the Literary Text 7 k -0SCUPRINS BDITURA ACADEMIEI ROMANE R—79717 Bucureşti, Calea Victoriei 125 Cuvînt înainte 7 I. INTRODUCERE 1. Pragmatica — domeniu al acŃiunii şi interacŃiunii comunicative 9 2. Concepte de bază ale pragmaticii 12 3. Textul literar din perspectiva pragmaticii 31 II. ASPECTE PRAGMATICE ALE NARAłIUNII LITERARE 1. Povestiri compacte — povestiri segmentate 38 1.1. Preliminarii 38 <>1.2. Povestirea compactă (rituală). Strategii conversaŃionale în naraŃiune 40 <J> 1.2.1. M. Sadoveanu, Hanu-AncuŃei 40 <$> <0> 1.2.2. Marin Preda, MoromeŃii, I (p. 259 — 265) 62 <> 1.3. Povestirea segmentată. Strategii narative în dialog 66 <J> 1.3.1. I.L. Caragiale: schiŃe 66 O Biibico 67 <> Cadou 68 <$>C.F.R. 70 <> DiplomaŃie 72 <> 1.3.2. G. Călinescu, Scrinul negrii (p. 62-68)75 <0> 1.4. ObservaŃii finale 77 2. Scrisoarea literară ca act particular de comunicare. Lectură reală — lectură fictivă 77 2.1. Preliminarii 77 <e> 2.2. [Scrisori ale autorului] 78 <> 2.2.1. [C. Negruzzi Negru pe alb. Scrisori la un prieten] 78 <£> 2.2.2. [I. Ghica, Scrisori către V. Alecsandri] 79 <£> 2.2.3. [Al. I. Odobescu, Pseudokinegetikos] 81 <0> 2.3 [Scrisori schimbate între personaje] 83 <> 2.3.1. [IX. Caragiale: Infamie, Dascăl prost, Antologie] 83 <£> 2.3.2. [Camil Petrescu, Patul lui Procust] 85 «O 2.3.3. [G. Călinescu, Scrinul negru] 88 <0> 2.3.4. [Aug. Bu-zura, Refugii] 89 <> 2.4. ObservaŃii finale 91 3. Forme ale implicării cititorului în structura textului narativ 92 3.1. Preliminarii 92 <> 3.2. [N. Filimon, Ciocoii vechi şi noi] 92 <> 3.3. [SchiŃele lui I.L. Caragiale] 95 <> 3.4. ObservaŃii finale 100 III. ASPECTE PRAGMATICE ALE DIALOGULUI LITERAR 1. Structuri şi strategii conversaŃionale în schiŃele lui I.L. Caragiale 102 1.1. [Preliminarii] 102 <$> 1.2. [„ConversaŃia" la personajele lui Caragiale] 102 <> 1-3[Organizarea generală a conversaŃiei] 104 <$> 1.4.1. [Accesul la cuvînt] 109 <> 1.4.2. întreruperi ale replicilor în curs] 114 <$> 1.5. Perechile de adiacentă întrebare-răspuns 124 <> 1.6. Corectarea replicilor 134 <£> 1.7. fMişcări şi proceduri conversaŃionale strategice] .. 138 O 1.8. ObservaŃii finale 142 Strategii aJe po]iteŃii în textul narativ 143 2.1. G. Călinescu, Scrinul negru 143 O 2.2. M. Sadoveanu, Zodia Cancerului 156 <> 2.3. ObservaŃii finale 172 IV. ÎNCHEIERE 173 Bibliografie: (a) Lucrări de referinŃă 175 <0> (b) Surse 176 Abstract 177 Indice de materii 181 CUVÎNT ÎNAINTE Ceea ce caracterizează lingvistica ultimelor decenii este o concentrare a preocupărilor specialiştilor în direcŃia studierii mecanismului şi a formelor concrete de utilizare a limbii. Acest fapt se reflectă atît în constituirea unor discipline cum ar fi pragmatica sau gramatica textului, cît şi în apariŃia unor domenii interdisciplinare, cum ar fi sociolingvistica sau psiholingvistica. Este evident că studiul limbii ca sistem şi studiul limbii ca proces (pentru a folosi termenii glosematicii) sînt complementare şi că ultimul tip de cercetări beneficiază de achiziŃiile celui dintîi; după cum este evident şi că studiul limbii ca proces implică luarea în consideraŃie a unui ansamblu de variabile de natură extralingvistică, pe care cercetarea limbii ca sistem le exclude cu desăvîrşire. Examinarea modului în care vorbitorii folosesc limba presupune interpretarea celor mai diverse aspecte prin prisma funcŃiei primordiale a acesteia: comunicarea, numitorul comun al tuturor formelor uzului

lingvistic, de la conversaŃia curentă la creaŃia literară sau ştiinŃifica. Lucrarea de faŃă are ca obiect comunicarea prin literatură, abordată cu mijloacele puse la îndemînă de aparatul conceptual şi de metodologia pragmatică. Ea nu-şi propune să formuleze, din această perspectivă, o teorie a textului literar, ci să sugereze o modalitate de comentare a unei categorii de texte: cele de proză narativă, oprindu-se asupra unora dintre cele mai cunoscute creaŃii ale scriitorilor români, de la scrisorile lui C. Negruzzi la MoromeŃii lui Marin Preda. Această modalitate a fost elaborată şi definitivată pas cu pas, întrucît, cu puŃine excepŃii — între care poate fi notată cartea de pionierat a lui Mary Louise Pratt (Pratt, 1977) —, cercetările de pragmatică utilizează materialul oferit de conversaŃia curentă. Departe de a absolutiza valoarea comentariului pragmatic al textului narativ, îl considerăm drept una dintre căile de acces posibile spre înŃelegerea literaturii atît ca produs al manipulării unor tehnici de construcŃie la nivel macro- şi microstructural, cît şi, mai ales, ca produs al unui anumit tip de gîndire şi sensibilitate umană. Conceperea literaturii ca act de comunicare acreditează, de la început, ideea omniprezenŃei unei atitudini dialogale a autorului; el are în perma-nenŃă în vedere publicul, anticipîndu-i reacŃiile şi încercînd să se adapteze exigenŃelor acestuia. „Dialogizarea interioară a discursului", despre care vorbea M. Bahtin (cf. Bahtin, 1982, p. 134), reprezentînd una dintre premisele pragmaticii literaturii, am urmărit să relevăm şi să descriem întrepătrunderea, în forme specifice, a relatării şi reprezentării, modurile fundamentale ale textului narativ, semnalînd faptul că naraŃiunea se dovedeşte adesea permeabilă la anumite strategii conversaŃionale, după cum dialogul poate reflecta prezenŃa unor intenŃii şi strategii narative. Preocuparea pentru problema corelaŃiei dintre scriitură şi lectură este aceea care ne-a determinat să comentăm scrisoarea literară ca act adresat de comunicare şi să analizăm cîteva dintre procedeele de implicare a cititorului în structura textului narativ. tntrucît punctul de plecare al cercetării noastre l-au constituit studii de pragmatică a limbii vorbite, era firesc să ne întrebăm în ce raport se află strategiile comunicative din textul literar cu cele ale comunicării curente. Am încercat să oferim un răspuns prin analiza structurilor şi a strategiilor conversaŃionale din schiŃele maestrului român al dialogului, I. L. Caragiale, precum şi prin analiza strategiilor politeŃii la personajele din două cunoscute romane: Scrinul negru şi Zodia Cancerului. Desigur că, în acest capitol, se vor putea recunoaşte puternice ecouri din sociolingvistică. Nu este nimic surprinzător, de vreme ce specialişti cunoscuŃi în domeniul pragmaticii susŃin că sociolingvistica trebuie să fie o „pragmatică aplicată" (Brown, Levinson, 1978, p. 286). De altfel, trebuie să mărturisim că preocupările în domeniul sociolingvisticii ne-au orientat în mod firesc spre problemele pragmaticii. în intenŃia de a face ca această lucrare să fie accesibilă unui cerc cît mai larg de cititori, am introdus numai conceptele de bază ale pragmaticii, explicîndu-le succint într-un capitol introductiv şi degajînd astfel analizele de orice fel de paranteze teoretice. Poate că lectura cărŃii va declanşa întrebarea: în ce măsură aparŃin lingvisticii problemele discutate? O asemenea întrebare ni se pare a trăda un profesionalism îngust. Oferim drept răspuns cunoscuta parafrază după TerenŃiu a lui R. Jakob-son, care defineşte lingvistica drept ştiinŃă prin excelenŃă deschisă: „Linguista sum: linguistici nihil a me alienum puto" (Jakobson, 1963, p. 27). L Introducere 1. PRAGMATICA — DOMENIU AL ACłIUNII ŞI INTERACłIUNII COMUNICATIVE Delimitînd dimensiunile semiozeiăCh. Morris identifica, încă din 1938, alături de sintaxă şi semantică, pragmatica, studiu al relaŃiei dintre semne şi cei care le interpreteazăîVlorris, 1938, p. 6), şi considera retorica o formă mai veche şi restrînsă a unui astfel de studiu (ibidem, p. 30). Cu toate acestea, constituirea pragmaticii ca domeniu specific de cercetare, dispunînd de un metalimbaj şi de o metodologie proprie este produsul ultimelor trei decenii: „Colonizarea ei nu a fost decît ultimul stadiu al unei expansiuni în valuri succesive a lingvisticii de la o disciplină îngustă, ocupîndu-se cu datele fizice ale vorbirii, la o disciplină largă, incluzînd forma, sensul şi contextul" (Leech, 1983, p. 2). Crearea şi consolidarea pragmaticii marchează trecerea de la o perspectivă „auto-referenŃială", statică, asupra limbii, la una cu multiple deschideri spre condiŃionările exterioare, dinamică. Deplasarea centrului de interes al specialiştilor spre procesul utilizării concrete a limbii este legată, pe de o parte, de anumite orientări apărute în domeniul filozofiei limbajului, care au oferit premisele analizei componentei acŃionale a comunicării verbale, pe de alta, de dezvoltarea unor cercetări interdisciplinare, de tipul sociolingvisticii şi al psiholingvisticii, care au determinat redefinirea şi reevaluarea noŃiunii de context. Reintegrarea limbii în cadrul sociocultural şi psihologic în care este produsă şi interpretată a pus în evidenŃă existenŃa unor sensuri „contextuale", recunoscute ca atare de receptorii enunŃurilor. în funcŃie de datele

situaŃiei de comunicare în care este emis, un enunŃ poate exprima mai mult decît sensurile literale însumate ale componentelor sale (enunŃul E cam întuneric aici poate constitui, în anumite condiŃii, o sugestie şi deci, indirect, o rugăminte de a aprinde lumina) şi, prin aceasta, capacitatea sa de semnificare se diversifică situaŃional (enunŃul Am să vin mline poate constitui o afirmaŃie, o promisiune sau o ameninŃare, în funcŃie de condiŃiile în care este rostit). Nici una dintre gramaticile curente nu poate capta, prin sistemul său specific de reguli, aspecte ale comunicării de tipul exprimărilor aluzive, politicoase, ironice sau retorice. /Pragmatica este domeniul complementar semanticii, al cărui obiect îl constituie contribuŃia contextului la procesul de semnificare prin limbaj (Leech, 1983, p. 8), ceea ce St. Levinson a numit, printr-o formulă deosebit de sugestivă, „meaning minus semantics" (Levinson, 1983, p. 31), deci acele sensuri ale enunŃurilor care depăşesc cadrul explicativ oferit de regulile semanticeăe rifieînd tradiŃiile funcŃi Valorificînd tradiŃiile funcŃionaliste de analiză a limbii şi, în acelaşi timp, situîndu-se, conceptual şi metodologic, în aria integratoare a semioticii, pragmatica îşi defineşte identitatea prin cîteva elemente-/ (lăDistingerea consecventă a procesului emiterii de acela al receptării enunŃurilor, rezultat al considerării limbii prin prisma funcŃiei sale primordiale, comunicarea/o asemenea distincŃie este inoperantă din punctul de vedere al sistemului lingvistic, deci din perspectiva gramaticii. Utilizarea limbii implică, pentru emiŃător (E) şi receptor tR), soluŃionarea unor probleme diferite. E îşi pune probleme de planificare lingvistică: dintre mai multe formulări echiproba-bile, care este cea mai potrivită în raport cu condiŃiile concrete de comunicare şi cu propriile sale intenŃii? Demersul său este de tip pre-d ic tiv: E trebuie să prevadă reacŃiile partenerului faŃă de fiecare dintre formulările posibile. Problemele R privesc interpretarea enunŃurilor, deci înŃelegerea semnificaŃiilor şi, implicit, sesizarea intenŃiilor colocutorului. Demersul R este de tip euristic: el trebuie să opteze pentru acea ipoteză interpretativă pentru care nu dispune de contra-probe (Leech, 1983, p. 36-41). / J$L) Rolul esenŃial atribuit c o ntextului în procesul comunicării/ DefiniŃia pragmatică a noŃiunii de context include, alături de factorii lingvistici care condiŃionează codajui şi decodajul, factorii extralingvistici. Atît selecŃia materialului verbal (şi neverbal) pe care o operează E unui enunŃ, cit şi valoarea pe.care o atribuie R enunŃului respectiv sînt strict dependente nu numai de semnificaŃia unităŃilor lexicale care îl compun, ci, într-o măsură foarte importantă, de întregul ansamblu de enunŃuri (text) în care se înscrie — deci chiar conceptul de context lingvistic desemnează în pragmatică o realitate mai cuprinzătoare—, precum şi de datele situaŃiei de comunicare (identitatea interlocutorilor, relaŃia dintre aceştia, locul şi momentul în care se produce schimbul verbal), fondul de informaŃii comun şi specific partenerilor, intenŃiile acestora (Levinson, 1983, p. X, 5). (ăăConsiderarea folosirii limbii drept formă de bază a comportamentului social, caracterizată prin intenŃionalitate (cf. teoria actelor verbale) şi raŃionalitat e 62f. teoriile despre strategiile conversaŃionale, jocurile dialogice etc).Comunicarea verbală pune în funcŃiune nu numai filtrul gramaticalităŃii— al cărui mod de acŃiune a constituit obiectul permanent al preocupărilor lingviştilor —, ci şi filtrul reuşitei şi al e f i c i e n Ń e i./ăExistă deci enunŃuri corecte sau incorecte sub aspect gramatical, dar enunŃurile corecte pot fi reuşite sau nereuşite, după cum formularea aleasă de E permite sau nu R să sesizeze intenŃiile cu care au fost rostită iar enunŃurile reuşite, la rindul lor, pot fi eficiente sau ineficiente, după cum au sau nu asupra R efectul dorit de E, modifieîndu-i în mod corespunzător comportarea, ideile sau sentimentele. în măsura în care orice act de enunŃare este conceput ca orientat spre un anumit scop, deci se porneşte de la premisa că E foloseşte limba pentru a produce un anumit e f e c t asupra R, abordarea pragmatică a limbii este, în esenŃă, o abordare de tip retoric (Leech, 1983, p. 15). Gramaticalitatea este independentă de situaŃia de comunicare, dar reuşita şi eficienŃa enunŃurilor sînt în strînsă dependenŃă de acŃiunea unor factori sociali sau psihologici. Se poate vorbi deci nu numai despre o competenŃă lingvistică, în sens chomskian, exprimabilă prin reguli gramaticale, ci şi despre o competenŃă pragmatică, a uzului. „Există reguli ale uzului — afirma Dell Hymes — fără de care regulile gramaticii ar fi inutile" (Hymes, 1972, p. 278). FaŃă de relativa uniformitate a competenŃei lingvistice a adulŃilor, competenŃa pragmatică se caracterizează printr-o largă diversitate, achiziŃia acesteia putînd continua mult după vîrsta mijlocie (Green, Morgan, 1981, p. 178). CompetenŃa pragmatică include o latură comunicativă, referitoare la întregul ansamblu al principiilor şi convenŃiilor care guvernează comunicarea într-o anumită comunitate lingvistică, valabile prin urmare pentru toŃi membrii comunităŃii considerate, şi o latură socială, referitoare la capacitatea de folosire strategică a competenŃei comunicative pentru realizarea scopurilor propuse, variabilă în funcŃie de diversele subgrupuri ale unei comunităŃi. în orice comunitate lingvistică, deşi toŃi vorbitorii cunosc convenŃiile privind structurarea anumitor evenimente comunicative (de exemplu, convorbirile

şi (b) în funcŃie de relaŃia dintre ocazia producerii şi a interpretării textului. în mod liber. scuză etpf Filtrul specific nivelului ilocuŃionar este cel al reuşitei. p. supra. d i a 1 o g i c şi impersonal. 1983. uz nuclear. 287). tipul familiar predominant de discuŃie. în care doi sau mai mulŃi participanŃi îşi asumă alternativ. actele locuŃionare (cf. Propunînd o tipologie a textelor. p. 1981. 1983. 152). rugăminŃilor. 284). p. 2Dă avem în vedere aspectul acŃionai al utilizării limbii. cap. de situaŃia de comunicareăLa nivel locuŃionar. cît şi o bună cunoaştere a interlocutorului. semnul eşecului unui act fiind identificarea incorectă a forŃei ilocuŃionare a enunŃului considerat. lat. citat anterior. rolul de E/acest rol nu este deci pre-alocat) şi care nu presupune un cadru instituŃional de desfăşurare (Levinson. 1965. în jurul căruia gravitează fără excepŃie aspectele de bază ale organizării pragmatice: actele verbale. că sînt „negociabile" reflectă caracterul interacŃional al limbii. implicit. presupoziŃiile. locutio „vorbire") sînt independente de contextul comunicativ şi. A spune ceva nu implică numai performarea unui act de către un vorbitor individual (E). ultimele două fiind derivate din primul (Fillmore. tipul reprezentat de conversaŃia curentă d irectă. 94—102. formele deixisuhii (Levinson. 1981. determinată de intenŃiile comunicative ale E şi recunoscută ca atare de Răffio r Ń a i 1 o c uŃionară desemnează felul în care este „luat'e un enunŃ de către participanŃii la schimbul verbal: drept aserŃiune. 7 — 8). pentru a identifica şi examina caracteristicile textului narativ. sau factorii care condiŃionează alegerea formelor politeŃii. 284). ca urmare a unui codaj inadecvat. tipul monologic. în care o soluŃie conversaŃională este raŃională. o schiŃă a structurii şi a modului de producere şi funcŃionare a ultimei categorii de texte ne apare ca necesară. 152—154). 248-249. filtrul care funcŃionează este cel al gramaticautăŃii (v. în timpul'e — locutio) asociază conŃinutului propoziŃional al enunŃurilor o forŃă convenŃională specifică. 1981. In aceste condiŃii. poate conduce la detectarea sursei efectelor de accelerare sau de frînare a relaŃiilor sociale pe care le are interacŃiunea prin limbaj (Brown. primul constituind un subtip al celui de al doilea (caracterizat prin identitatea dintre E şi R). menajîndu-i însă susceptibilităŃile şi creîndu-i impresia că îi lasă posibilitatea de alegere a soluŃiei interpretative care îi convine (Edmondson. în realitate. Componenta 10 11 interacŃională a comunicării verbale conferă oricărui act concret de enunŃare un caracter strategic. p. CONCEPTE DE BAZĂ ALE PRAGMATICII l/Trototipul utilizării limbii este conversaŃi a. \)yk c t e 1 e ilocuŃionare (cf. 236. Folosirea limbii apare astfel. ordin. un caz particular al aceluiaşi tip (caracterizat prin faptul că E şi R sînt indefiniŃi). scuzelor. putem proceda deci prin raportare la trăsăturile textelor dialogice ilustrînd conversaŃia curentă directă. Fillmore distinge. una ilocuŃionară şi una perlocuŃionară(vezi Austin. p. face-to-face — (Fil-lmore. există diferenŃe între subgrupurile componente în ceea ce priveşte abilitatea conversaŃională. Analiza utilizării strategice a limbii poate explica remarcabila varietate a tipurilor de schimburi verbale şi a formelor de realizare a acestora şi. Principiul „clasic" al adaptării la partener îşi păstrează pe deplin valabilitatea. rugăminte. drept promisiune sau ameninŃare). p. (a) în funcŃie de modelul de construcŃie. cel reprezentat de convorbirea telefonică şi cel reprezentat de comunicarea scrisă. ca un mod de a c Ń iune şi de interacŃiu n e umană. in „în. promisiune. ordinelor etc. în acelaşi timp. Levinson. p. ci şi „orientarea" reacŃiei interlocutorului. Morgan. gramaticală şi semantică. Faptul că aceste rezultate sînt favorabile unuia sau altuia dintre parteneri. 1978 p. în funcŃie de gradul. Faptul este posibil pentru că unul şi acelaşi conŃinut propoziŃional poate fi asociat cu forŃe ilocuŃionare diferenŃiate sitnaŃional (vezi enunŃul Am să vin mîine. 1981. de natură anticipativă: E trebuie să prevadă reacŃiile partenerului şi să-i dejoace rezistenŃa probabilă. implicaturile. ca text dialogic scris. lat. 23—30yHa acte de emitere a unor enunŃuri cu o anumită structură fonetica. p. evidenŃiate de rezultatele la care conduc schimburile verbale în raport cu interesele participanŃilor.telefonice) sau mijloacele convenŃionalizate de exprimare a promisiunilor. iar ultimul — adăugăm noi—. I. în a cărui structură poate fi identificată o componentă locuŃionară. 180). fiecare enunŃ rostit în cadrul unei conversaŃii constituie un act verbal. 2. inclusiv a modului său de manifestare în cursul schimbului verbal şi a capacităŃii sale de a raŃiona şi de a interpreta enunŃurile în curs (Green. opŃiunea pentru un anumit codaj reprezintă mijlocul principal de dirijare a decodajului. Ch. care poate conta drept simplă afirmaŃie. Toate celelalte uzuri ale limbii sînt derivate din acela reprezentat de conversaŃia curentă directă — engl. Efectele produse asupra R de rostirea unor enunŃuri cu o anumită forŃă ilocuŃionară definesc a c t e 1 e p e . Alegerea strategiei adecvate într-o anumită situaŃie de comunicare presupune atît o perspectivă clară asupra obiectivelor conversaŃionale urmărite. 1970. Searle.

p. fiecare dintre soluŃiile de clasificare propuse determinînd o serie de obiecŃii. 100-104). este un procedeu ad-hoc. precis. rezultat al abilităŃii individuale a E. a cere. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a ordona. apare ca firească folosirea din ce în ce mai largă a denumirii „act verbal" pentru a desemna exclusiv actele ilocuŃionare. Lakoff. a se angaja (să) etc. determinată de o proprietate sau acŃiune a E sau a R. negreşit pentru promisiuni (Vin sigur miine să te văd). efectele perlocuŃionare nu au indici expliciŃi în structura enunŃurilor. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a mulŃumi. 12 13 Dar. TsjoŃiunea de act ilocuŃionar nu poate deveni operantă dacă nu se încearcă reducerea marii diversităŃi a actelor posibile la un număr finit de clase.t e naibii!) etc. ci presupun mecanisme exterioare planului verbal. llocuŃiile şi perlocuŃiile sînt dependente de contextul comunicativ. iar cel perlocuŃionar este exterior enunŃului propriu-zis. Filtrul care funcŃionează la nivel perlocuŃionar este cel al eficienŃei. mai ales 34—39). a sfătui. de exemplu. a felicita. a porunci. Ele pot fi însă desemnate prin verbe ca: a convinge. implică nu numai desemnarea unui anumit act. dacă diversele forŃe ilocuŃionare au mărci formale proprii. Nu există încă un consens general în această privinŃă. a presupune. a linişti. a amuza. lat. Multe solicitări. unele acte ilocuŃionare sînt performate indirect. persoana I sg. nespecifici (polifuncŃionali). De remarcat însă că nu orice act ilocuŃionar are consecinŃe perlociiŃionare directe: dacă cererea orientează într-un sens precis reacŃia R. Un enunŃ declarativ poate servi nu la exprimarea — ca de obicei — a unei aserŃiuni. a promite. Din această categorie fac parte verbe ca: a afirma. actele eficiente fiind caracterizate prin coincidenŃa efectului real cu acela scontat de E. D ă-mi cartea!). 1975. 1977. (2) acte directive: acte exprimînd încercarea E de a-1 determina pe R să facă o anumită acŃiune (ele sînt deci orientate spre R). forma interogativă este un procedeu consacrat de uz pentru formularea unor solicitări. Searle (Searle. invective (Du . 143-158. în afara performativelor explicite. urări (FiŃi bine veniŃi!). 14 lipsit de orice fel de marcă negativă. ForŃa ilocuŃionară a enunŃurilor este neambiguu exprimată prin aşa-numitele verbe performative. a felicita etc. sînt formulate ca întrebări. Este evident că introducerea conceptului de act perlocuŃionar reflectă faptul că. conform căreia actele ilocuŃionare se pot grupa în 5 clase de bază: (1) acte reprezentative: acte exprimînd angajarea E faŃă de adevărul propoziŃiei asertate. p. Nu doresc salată etc). 61 — 68). per „prin. a invita. a ordona. De o utilizare mai largă se bucură totuşi varianta lui J. a provoca etc. sfaturi (între aba-l mai întîi dacă are cartea!). ai forŃei ilocuŃionare cu o eficienŃă mai redusă: modul imperativ al verbului şi intonaŃia imperativă pentru ordine (Vino aici!. 1965. teoria actelor ilocuŃionare. enunŃ formulat ca răspuns la întrebarea Mergem miine la plimbare?). a solicita. (4) acte expresive: acte exprimînd o anumită stare psihologică. anumite adverbe ca sigur. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a promite. a flata etc. există şi alŃi indici. într-o anumită situaŃie de comunicare. teoria actelor verbale este astăzi. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a afirma. Natura interacŃională a comunicării explică faptul că. p. exprimarea refuzului printr-un enunŃ declarativ. p. delimitate în raport cu anumite criterii. (3) acte comisive: acte exprimînd angajarea E de a efectua o anumită acŃiune (ele sînt deci orientate spre E). a invita. ci şi realizarea acestuia (vezi Austin. a insulta. diateza activă. a insista etc. verbe a căror folosire la indicativ prezent. 1977. în primul caz menŃionat pentru exemplificare. prin intermediul" — locutio). a sugera. Exprimarea directă a intenŃiilor E poate avea uneori consecinŃe nefavorabile asupra relaŃiilor dintre interlocutori. Imperativul însă. poate fi utilizat şi pentru a exprima invitaŃii (TreceŃi miine pe la noi!). 27 — 45. a consola. Actele indirecte oferă posibilitatea de a atenua efectul unui enunŃ. a sfătui. în anumite situaŃii. . a ruga.rlocuŃionare (cf. în schimb. în esenŃă. promisiunea nu are un astfel de rezultat. în condiŃiile în care aspectul locuŃionar constituie prin excelenŃă obiectul de studiu al gramaticii. folosindu-se indicatori ai altor acte (vezi Davidson. PoŃi să-mi dai şi mie cartea?. exprimarea indirectă sau atenuată a intenŃiilor comunicative se realizează cu mijloace convenŃionalizate: în limbi foarte diferite. practic. de exemplu. acŃiunea şi interacŃiunea verbală nu pot fi separate. prin modificarea formei de exprimare a intenŃiei comunicative. forma negativă a verbului pentru refuz (Nu merg la teatru. ci la exprimarea unui refuz (Cred că miine o să plouă. Vrei să-mi arăŃi fotografiile?). avînd adesea un verb modal înaintea celui care desemnează acŃiunea solicitată (îmi dai şi mie cartea?. a se scuza.

CorelaŃia dintre aceste principii reflectă corelaŃia specifică dintre obiectivele ilocuŃionare şi cele sociale ale comunicării. p.— structurarea logică a enunŃurilor. manifestată prin: __ evitarea obscurităŃii expresiei — evitarea ambiguităŃii — evitarea prolixităŃii . 1978). ionVersătfonal. dezarmîncîu-i pe participanŃi. formulat de H. în fiecare moment al discuŃiei.i e a \ l l reclamă furnizarea de către colocutori a tuturor i n f o r m a Ńiilor Tie ce s a re în raport cu obiectivul conversaŃional şi cu stadiul discuŃiei. p. (a2) contribuŃia fiecărui participant la schimbul verbal nu trebuie să furnizeze mai multă informaŃie decît este necesar. 1975). J. ne putem exprima propriile sentimente şi atitudini (actele expresive) şi putem realiza schimbări prin anumite enunŃuri (declaraŃiile) (Searle. exclusiv a replicilor adecvate conversaŃional. întrucît presupune formularea intervenŃiilor fiecărui participant la un schimb verbal în concordanŃă cu obiectivul sau direcŃia acceptate prin consens ale activităŃii comunicative respective. două rămîn 15 fundamentale. (b) maxi ni a călită ti i cere ca interlocutorii Să spună numai ceea ce cred că este adevărat. Aceasta implică respectarea a două submaxime: (h)) colocutorii nu trebuie să afirme lucruri pe care le consideră false. de cele mai multe ori conturate pe parcurs — . 1977. direcŃia schimburilor verbale este destul de lax definită. Aceasta implică respectarea a două submaxime: (ax) contribuŃia fiecărui participant la schimbul verbal trebuie să furnizeze întreaga cantitate de informaŃii necesară. (5) declaraŃii: acte prin intermediul cărora se realizează o anumită stare de fapt şi a căror performare reclamă un anumit cadru instituŃional. inclusiv utilizarea concretă a limbii: principiul cooperativ. Levinson (vezi Brown. a numi. a concedia etc încercînd să dea un răspuns la întrebarea lui J. descriu mijloacele raŃionau. în cazul conversaŃiei curente. (t\) mavimn m fl p i p r p i Se referă la modul în care trebuie.ă ru in ci .iajure ă. iar complementaritatea lor permite explicarea satisfăcătoare a esenŃei mecanismului oricărei activităŃi care se întemeiază pe colaborare. ol-„e.a se scuza. 1ă83. există tendinŃa de a se spori numărul acestor principii. Grice (vezi Grice. formulate intervenŃiile în cadrul unui schimb verbal. Levinson. (b2) colocutorii nu trebuie să susŃină lucruri pentru care nu dispun de dovezi adecvate. 102). Levinson. . şi principiul politeŃii. a deplînge etc. în momentul consideraiăCu toate că. maximele subsumate principiului cooperativ par a descrie mai degrabă „un paradis al filozofului" (deci o situaŃie ideală) decît o realitate curentă (Levinson. ieCriu mijloacele raŃionaăde du.1/P rincipiul cooperativ asigură coerenŃa şi continuitatea discursivă. H. "Este evident însă că respectarea întocmai e acestor maxime ar face conversaŃia extrem de plictisitoare. Respectarea principiului cooperativ presupune emiterea de către fiecare colo-cutor. Searle este de părere că posibilităŃile noastre sînt. interlocutorii dispunînd de o mare libertate în alegerea şi alternarea subiectelor de discuŃie — cu totul excepŃional fixate de la început. limitate.l7\ sub forma a patru maxim/ care /Principiul se coneielw:ea /asJ» . Aşa cum observa St. 3. nu orice mişcare conversaŃională este acceptabilă. reclamind claritatea. P. P. în ultima vreme. 44—45). viăfăşurare a unor schimburi coop/erative: /e (a) neaxima c a n t. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin verbe ca: a declara. Brown şi St. putem încerca să-i determinăm pe alŃii să facă anumite lucruri (actele directive). în realitate.v e ee. (c) maxima re. ne putem angaja noi înşine să facem anumite lucruri (actele comisive). «y Recunoaşterea de către R a sensurilor pe care E le atribuie enunŃurilor în diverse situaŃii de comunicare — sensuri care adesea sînt foarte îndepărtate de cele literale — dovedeşte existenŃa unui sistem de principii care guvernează interacŃiunea verbalăăeşi. Cu cuvintele putem spune celorlalŃi cum sînt lucrurile (actele reprezentative).-. le y a n Ń e i cere ca interlocutorii să nu facă decît afirmaŃii legate strict de subiectul discutat. _. uv. Austin: „ce putem face cu cuvintele ?". Grice însă ne previne asupra înŃelegerii tale quale a maximelor formulate. prezentat în detaliu de P.

insistînd asupra importanŃei lor nu atît în procesul de emitere. mai slabă decît aceea a calităŃii: neavînd ceas. Acelaşi lucru se poate spune şi despre maxima cantităŃii. de posibilitatea ca unul şi acelaşi enunŃ să declanşeze presupoziŃii diferite. ele au în vedere presupunerea esenŃială a naturii cooperative a interacŃiunii verbale şi au fost numite de Grice i m p 1 i c a t u r i conversaŃionale. cum ar fi tautologia (Legea e lege). Faptul că presupoziŃiile depind totuşi şi de anumiŃi factori ai contextului comunicativ este evidenŃiat. în mod deliberat. depmzînd totuşi şi de factori contextuali. bazată pe încălcarea maximei cantităŃii. care au funcŃia unor mărci specifice (vezi lista principalilor declanşatori de presupoziŃii în Levinson. p. Se poate observa că presupoziŃiile sînt declanşate de anumite elemente lexicale. cît în acela de receptare. în fond. vezi Levinson. la un nivel mai profund. Acest ultim tip este reprezentat de figurile de stil. una dintre maxime (sau mai multe). ca şi în cazul impli-caturilor standard. EnunŃul Ion nu i-a dat o carte lui Gheorghe poate determina următoarele deducŃii:» „Ion i-a arătat o carte". prezenŃa condiŃionalei ireale determină deducŃia »„Nu m-a invitat". prezenŃa verbului a înceta determină deducŃia: »„Pînă acum a plouat".. A va încerca să găsească firul logic cară leagă răspunsul primit de întrebarea pe care a pus-o şi să refacă astfel coerenŃa discursului A va amplifica cele spuse de B utilizînd una dintre informaŃiile aparŃinînd tondulm posedat în comun cu colocutorul său: farmacia se închide la ora 8 seara. F F Să imaginăm următorul fragment de conversaŃie: A: CU o fi ceasul? B: Văd că se închide farmacia. iar a condiŃionalului din regentă — deducŃia »„Nu m-am dus". ele au un rol important în delimitarea universului conversaŃional şi poartă numele de presupoziŃii. care. PresupoziŃiile sînt deducŃii pragmatice al căror mecanism de funcŃionare este diferit de cel al implicaturilor conversaŃionale. Este clar că deducŃia pragmatică făcută de A nu s-a întemeiat pe nici un element din structura lingvistică a enunŃului lui B. Interpretarea lor porneşte. cum ar fi metafora (Are o voinŃă de fier) sau ironia (Ce băiat isteŃ eşti !) bazate pe încălcarea evidentă a maximei calităŃii. considerînd ca o axiomă atitudinea cooperativă a partenerului. — C-da 1354 1T cu precizarea că această maximă se dovedeşte. Se poate spune că Ba implicat conversaŃional faptul că este ora 8. 18 e preiurările concrete în care este rostit acest enunŃ în cadrul unui 1 himb verbal permiŃînd alegerea . în cazul de faŃă. într-un enunŃ cum ar fi: Ploaia a încetat. ci şi de cele de construcŃie. de la recunoaşterea faptului că E se supune cerinŃelor principiului cooperativ (pentru acest mod de a concepe figurile de stil. B evită forma directă de răspuns şi. maxima relevanŃei a fost respectata de B. locutorul dînd impresia ca încalcă maxima cantităŃii şi a relevanŃei. 1983. sau interogaŃia retorică (E posibil aşa ceva?). » „Ion i-a dat alt obiect" » „Ion i-a dat mai multe cărŃi" » „Ion i-a dat altcuiva o carte". (b) altele sînt mai direct legate de structura lingvistică a unui enunŃ.aş f i dus. 181—185).ar fi invitat. m . AdmiŃînd că B respectă totuşi principiul cooperativ (deci că vrea să furnizeze informaŃia solicitata. ci pe un aspect apar-Ńinînd contextului comunicativ. după cum într-un enunŃ ca: Dacă m . ci sînt legate de contextul comunicativ în care este emis enunŃul. Există două tipuri de deducŃii pragmatice: (a) unele nu sînt propriu-zis dependente de structura lingvistică a unui enunŃ. şi va face deducŃia simplă că este aproximativ 8 Aceasta înseamnă că. „i-a vorbit despre ea" etc. pentru a nu da o informaŃie greşită (deci pentru a respecta maxima calităŃii). replica Im B nu constituie un răspuns la întrebare. bazată pe încălcarea maximei calităŃii (întrebarea apare ca nesinceră. răspunsul fiind cunoscut). B nu poate indica ora exactă. Orice abatere declanşează deducŃii ale I}. furnizează întreaga cantitate de date de care dispune în momentul respectiv. 109— 113). Alături de tipul de implicaturi conversaŃionale pe care l-am ilustrat prin exemplul comentat (implicaturi standard). morfologice sau sintactice din structura unui enunŃ. Aparent. încearcă să găsească o cale logică de a integra tot ceea ce înregistrează în universul discursiv conturat de replicile precedente. p. (B nu are ceas şi nu există nici un ceas în apropiere). între altele. 1983. ci faptul că R interpretează întotdeauna enunŃurile colocutorilor drept conformîndu-se maximelor la un anumit nivel. construind enunŃuri a căror structură 'să se conformeze întru totul acestora. EsenŃial nu este faptul că Ńr ar adera necondiŃionat la cerinŃele menŃionate. nu numai de cele semantice. există un tip de implicaturi bazat pe abuz: E încalcă flagrant.

Inter2e 19 2 ar-Hiinăa nriii limbaj trebuie să decurgă astfel încît imaginea publica ' eului indiviclual al fiecărui participant (face . vezi Brown. de respectarea aspiraŃiei fiecăruia 'd bucur? de aprecierea celorlalŃi. care accelerează aceste relaŃii. inabilitatea conversaŃională reprezintă surse importante ale deteriorării raporturilor interumane/ Desfăşurarea normală a schimburilor verbale prin menŃinerea unor relaŃii de bunăvoinŃă între participanŃi şi a unei stări de echilibru social este reglementată de acŃiunea principiului politeŃii/ Conceptul pragmatic de politeŃe are o semnificaŃie mai larga şi mai profundă decît aceea care i se atribuie în mod curent (pentru întreaga prezentare teoretică. dînd în felul acesta schimbului verbal orientarea dorită (vezi Todorov. 10).) sau dacă „prejudiciul" adus este practic nu ca dlTxemDlu n cazul solicitărilor curente de tipul . _ NaturT alegerii strategice _ derivînd din atitudinea adoptata faŃa de interlocutor . politeŃea reprezintă. Abilitatea conversaŃională a unui individ este reflectată şi de modul de introducere a presupoziŃiilor. Levinson. ne nrimul Dla)i trec urgenŃa şi eficienŃa comunicării (dacă. PoliteŃea negativă constituie nucleul comportam deferente pe cînd politeŃea pozitivă constituie nucleul comportam Ft&ădeJgr. de a avea acordul acestora în privinła anumitor idei. 3.permite distincŃia între o politeŃe negativă. p. şi situaŃii în care absenŃa acŃiunii redresive este JnilS fâră ăă intervină o încălcare a principiului politeŃii. O asemenea ftrateSe este'justificată dacă. De aici cantonarea colocutorilor în aşa-numita conversaŃie fatică. fmentinerii distanŃelor. preferinŃe etc. p. constituie o sursa pro-babUă de conflict.) se încheagă pe măsură ce. prezenŃa unor acŃiuni redresive pinii ci te ă cazul politeŃii negative şi implicite în cazul nnlit/tii nozitive. p. sub 3. presupoziŃiile nu pot fi contestate. Este vorba.prin alegerea strategica a nnn'r forme ă? expresie lingvistică. de exemplu Ui nTrsoane i se face rău şi vrem să o ajutăm. Ştiu că aveŃi altceva de făcă etc.2/ Comunicarea verbală este o formă importantă de manifestare a relaŃiilor sociale/ O atitudine necooperativă. Cadrul oricărui dialog este definit de un nucleu de presupoziŃii c o-m u n participanŃilor. într-o sală de aşteptare etc. singurele susceptibile de a deveni obiect de controversă. de menŃinere în stare de funcŃionare a canalului de comunicare. apelul la subiectele „eterne". 1972. pe baza unui şir de întrebări şi răspunsuri. care frîuează relaŃiile sociale.atenuat sau amplificat . pe de altă parte. refuzul presupoziŃiilor introduse de partener şi. după cum exprimarea mulŃumirilor pentru un act Wprinr al R facilitează adesea stabilirea unor raporturi amicale).în terminologia iu Eroine Goffmen) să nu sufere prejudicii. impersonale (vezi infra. exprimate (aspiraŃie rare defineşte aşa-numita posilite-face).2). poate fi „modulat" . în cadrul schimbului verbal considerat. prhtr-un enunŃ al cărui ton imperativ nu va fi atenuat nici prin prefaŃarea printr-o propoziŃie condiŃionala: Daca sMdi bun. Comunicarea între două (sau mai multe) persoane aflate întîmplător împreună pentru mai mult timp (în tren. pe lîngă exprimarea neambigua intenŃiei coniunicative a E. asigurîndu-i unitatea şi coerenŃa. Ffpptnl 'intrinsec al unei anumite intenŃii comunicative asupra unei anumite reiaŃie sociale (de exemplu. se acumulează o cantitate suficientă de presupoziŃii. încălcarea lui blocînd canalele de comunicare. He resnectare™ reciprocă de către colocutori a dorinŃei fireşti de inde-nendentă în aăiune (dorinŃă care defineşte aşa-numita negative face a ndivizilor) ei. 1978. Cooperarea verbală între indivizi nu este posibilă decît dacă se respectă principiul politeŃii. aici prin apelul la formule de tipul vă rn« sau la foimule de scuză: Mă scuzaŃi că vă deranjez. Dacă puteŃi. Acestea definesc universul conversaŃiei. o componentă esenŃială a comportamentului comunicativ. prin aceasta. pe de o parte. concepŃii. afectarea libertăŃii de acŃiune a Rnăcare o indică formularea unei interdicŃii. Dificultatea stabilirii dialogului între persoane necunoscute este legată tocmai de absenŃa fondului comun de presupoziŃii. refuzînd baza de discuŃie propusă. motivat numai prin „bună creştere" sau „civilitate". respingerea unei anumite teme de discuŃie. Un element prezentat de E drept presupoziŃie trebuie să fie recunoscut ca atare de R. IntuiŃia acestei situaŃii de fapt îl poate determina pe locutor să-eşi disimuleze în presupoziŃii punctul de vedere asupra problemelor discutate.variantei de interpretare adecvate. altfel R poate deveni necooperativ. vom exprima direct solicitarea (AduceŃi) apă!. 1970. din această perspectivă. Progresul conversaŃiei se realizează la nivelul elementelor asertate. 60 — 289). Pentru ambele Hnnri formularea enunŃurilor presupune. Departe de a fi considerată drept un aspect de suprafaŃă. un adaos opŃional al comunicării. 91). Ca bază de discuŃie acceptată prin consens. şi o p o 1 i t e Ń e n rSvî integrativă. Introducerea unei presupoziŃii are ca rezultat delimitarea ansamblului enunŃurilor care îl pot continua si al enunŃurilor care sînt excluse (Ducrot.

care fac indirectă referirea a ™eg°™™{ Domnule profesor. cît şi în funcŃie de specificul sociocultural al comunităŃii considerate. de informaŃie. folosit m locul indicativului). 8. . exprimarea indirectă convenŃională a forŃei ilocuŃionare: Eşti bun să închizi uşa? (în locul formulării imperative închide uşa!). Prin însumarea acestor date se poate determina nivelul optim de politeŃe pentru performarea unui act verbal: complicarea strategiilor politeŃii terbuie să fie direct proporŃională cu rezultatul acestei sume. Ar fi. mărime variabilă atît situaŃional. chiar în condiŃiile nrezeStei unei acŃiuni redresive. în fond. „ipmpnte sau 4. adoptarea uei atitudini pesimiste cu ?nf J posibilitatea R de 3 efectua o anumită acŃiune: Ai P«« dupâ-amiază pe Zac/? (condiŃionalul.!: S« J e d e m ce p ti < e m face. „ . ntru a evita declanşarea unui conflict cu R. (b) puterea.. dată fiind multiplicarea interpretă-ilor acceptabile. . LuaŃi loc! etc! în care'fi'Ptul că destinatarul trebuie să se supună nu este. a punctelor comune cu acesta. Aprecierea măsurii în care un act verbal afectează eul interlocutorului se realizează în funcŃie de trei variabile sociologice: (a) distanŃa socială dintre colocutori.ut foarte dijicu. de bază ale Să se compare aceste strategii cu strategiile politeŃii pozitive: » . în acest caz utilizarea unor modalităŃi de expresie indirecte. reducerea la minimum a presupunerilor privind dorinŃa R de a realiza o anumită acŃiune. prin apelul »< P în locul singularul". ca mod al irealităŃii. relaŃie asimetrică. formularea de scuze direct: Vă rog sa mă »««»!' ™ mi-am permis să eă telefonez sau admiŃînd ca deranjez ■? aveŃi mult de lucru. referitoare la direcŃia exercitării controlului: dinspre E sau dinspre R.. .cn. prin prefaŃarea enunŃurilor cu elemente care au funcŃia unor scuze: Dacă nu te superi.IntraŃi!. pentru politeŃea pozitivă este caracteristică sublinierea emfatică a aprobării sau a interesului pentru tot ce se leagă de persoana R. •• ăprQnnnei I 7. impersonalizarea enunŃurilor prin citarea folosirii persoaneiJ sau a II a în fumtie de natura actului verbal: Na s e p. ~rKnnalităti 5. determinată nu numai în raport cu atribute sociale stabile. care pentru dumneavoastră este un leac 6.' condiŃii însă. <ee do ni £ă JJăJ grabnica a awsfei pro&Zeme (evitarea referim la R). implicînd trecerea E într-un plan secund. 2. capitolul acesta mi s-a pa. exprimarea directă a intenŃiilor comunicaŃi p nnate afecta individualitatea destinatarului. a raporturilor de cooperare. Figurile de stil reprezintă iiijloacele lingvistice convenŃionalizate de exprimare indirectă a intenŃiilor comunicative (vezi şi supra.. ci şi în raport cu frecvenŃa schimburilor verbale şi cu domeniile în care acestea se manifestă (dacă sînt schimburi cu caracter tranzacŃional sau (şi) cu caracter personal). sau prin folos re termenilor &de adresare. precizările legate de impli-caturile conversaŃionale). sub 3.. menŃionăm (după Brown şi Levinson): 1. dar am aprobi emafoai «« «'9«ă aă exprimînd ezitarea. dor nu pot trece peOe pdrerea dumneavoastră. exprimarea deferentei prin diminuarea propriei personaj taŃi în contrast cu exagerarea valorii interlocutorului: Nu sin în stare rezolv această probkmă. Principiul politeŃii reclamă. . alegerea unei strategii complicate în cazul unui prejudiciu minim adus R reflectă un comportament comunicativ la fel de nepotrivit ca şi opŃiunea pentru o strategie simplă în cazul prejudicierii importante a individualităŃii R. reducerea gradului de interferenŃă prin apelul la elementeăsa construcŃii restrictive sau la litotă: Vă deranjez numai o secui (sau Na vă deranjez de cit o secunda). care sa facă emnificaŃia enunŃului negociabilă. Dintre strategiile care definesc politeŃea negativă.tPQt„ interesul . în detrimentă acestuia). 21 3. . neplăcerea de a interveni: Mi-e tare 1 / ->{>d în!.'. te f«e nimic (evitarea referirii la E). relaŃie simetrică. Nu este nici un cler ar j ie conduc pină la noua lui locuinŃă.pdin («cr». . formularea /nunŃurilor ca si cum E ar contracta o datone faŃa de R sau ca şi cum nu l-ar îndatora pe acesta: 7 1-0 ş ]i r y tor dacă mi-ai spilne adevărul. dar şi sub forma discrepanŃei între imaginea individuală dorită şi cea rezultată din performarea actului. Dacă pentru politeŃea negativă sînt specifice mecanisme de atenuare a prejudiciului. şi să-i ofere E posibilitatea de a retracta cele afirmate. (c) gradul de interferenŃă implicat de actul respectiv în raport cu dorinŃa de autonomie sau de aprobare a individului. interferenŃa se manifestă sub forma cheltuielii de timp. în anumit. .1. poŃi să-i duci tu Ioanei cartea?.

Apelul la glumă apare astfel drept o dovadă a recunoaşterii apartenenŃei E şi R la acelaşi grup. Folosirea unor astfel de strategii implică emiterea unor enunŃuri care admit cel puŃin doua interpretări. ca formă de a evita posibila stînjeneală a R. supra. Ai ales cea mai Duna o. Forma de manifestare a strategiilor la care ne referim o reprezintă figurile de stil.ă cu care este rostit.1. în condiŃiile în care acesta nu este un interlocutor obişnuit pentru E sau în care mişcarea conversaŃională performată este inadecvată. Nu crezi că e o carte foarte bună?.• • rae5 ae r2.. 8. aprobare / dezaprobare. de fapt.1 acord> . E poate avansa presupoziŃii privind dorinŃele sau opiniile R: Nu vrei o cafea?. (2) a g e n e-rozitaŃii (3) a aprobări. înaeu&cm m —~~. a timpurilor trecute cu prezentul etc. E poate susŃine ca a atribuit enunŃului acelaşi sens c£ { R' Ambiguitatea creează un spaŃiu de manevra pentru E. furnizarea de motive pentru efectuarea unei acŃiuni dorite... (5) a a c o rm 'A t-(J a ?TpatieVerimele patru sînt maxime perechi. deşi aceasta îl priveşte fie numai pe E5 fie numai pe R. exagerarea expresiei aprobării. 4. gluma. j)rin alternarea vorbirii indirecte cu cea directă. p. formularea explicită a unor observaŃii care sa eJes£ ntercs şi atenŃia E faŃă de persoana Ti: Ai o rochie noua. De ce nu mi-ai da-o mie? Spre deosebire de strategiile exprimării neambigue a intenŃiilor comunicative. numai de E: E frumos afară.£ > laievăraiă maşină.asur>ra E E1ăe operează cu scale bipolare: avantaje / dezavantaje. In cazul dezacordului intre parteneri în privinta lui X.. intervenŃiilor mai ample. apelu\'ia'forme familiare de adresare. ' ° . 1971. a replicilor acestuia. pe de '. sensul enunŃurilor devine astfel obiect de negociere între parteneri. sînt implicaŃi numai R). cei despre care este vorba) iar (2) ş. integral sau parŃial. drept relevînd o calitate a subiectului: stapînire de si energie) eficienŃă. Ca. Interpretarea enunŃurilor care conŃin astfel de elemente în sensul dorit de E este posibi23 !?' £C dă°T?arte' da °nt. . Vezi. Ca şi principiul cooperativ. să gustăm! (e implicat numai E). (4) modestiei. înlocuirea lui nu în răspunsuri printr-o construcŃie adversativă. adesea prin manipularea presupoziŃiilor.'.! fondl'lui eh informaŃii posedat în comun de E şi de R şi. 7. preocupareă de a spori interesul propriei expresie a atenŃiei acordate R şi exigenŃelor acestuia.1). afirmarea existenŃei unui „teritoriu comun" între colocutori (de obicei. 9. de tipul da. .ă. simpatiei fa a de • Ai o memorie extraordinară. exprimarea optimismului în privinŃa rezolvării problemelor în discuŃie: S ini s i g u r că ai să mă ajuŃi' 10. (1 ş. strategiile exprimării indirecte prezintă avantajul posibilităŃii E de a-şi declina responsabilitatea pentru anumite acŃiuni care pot aduce prejudicii R.e poate re. 5.in en£ ' es. evitarea exprimării directe a dezacordului prin forme diverse. includerea E şi a R în realizarea acŃiunii pe care o exprima enunŃul considerat. al căror obiect îl constituie relatarea unor întîmplări. sau un delect: limitare intelectuala. De remarcat că schimbarea de cod metaforică pe care o implică gluma nu este posibilă decît dacă colocutorii împărtăşesc nu numai acelaşi set de norme situaŃionale. mod de a „pregăti terenul" pentra formularea unor solicitări).ia semnificaŃiile în raport cu atitudinea R. poate presupune că R cunoaşte persoanele sau întîmplările despre care vrea să relateze: Ştii ce i s-a intîmplat Măriei. ca de exemplu. ci şi aceeaşi concepŃie asupra posibilităŃilor de a le încălca (Fishman. de obicei. în timp ce maximele (o) ş. încălcarea evidentă a uneia dintre maximele conversaŃionale. 247). (6) operează cu scale uni}ă. Acest rol îl are.lta. Exprimarea indirectă presupune declanşarea unor implicaturi conversaŃionale (v.. . a carm semnificaŃie este mteIpretata de R în functie de informaŃiile de care d./ărinci j ! litetii subordonează un număr de maxime. De unde Ńi cump rai sandalele?: . (3) fiind centrate asupra <lorlalti (RP auditori. 11. Jacheta ace a sta Ń i-a r ă mas mic ă.spune şi de particularii. (4) . 6. dar. de exemph.. căutarea acordului cu R prin abordarea unor subiecte de discuŃie sigure" (conversaŃia fatică) sau prin reluarea. admiraŃiei. folosirea ui\or mărci de identitate care subliniază apartenenŃa colo-cutorilor la acelaşi grup: apelul la persoana a Ii-a singular în locul pluralului. datorită unor trăsături suprasegmentale (intonaŃie frazare) sau nnn-verbn)e (£Ńest rf mimică) prezente în cursul enunŃam. Dacă ai făcut tu prăjiturile. şi anume: (1) jP tăctului. E momentul să ne aşezăm la masă! (gazda către musafirii pe care urmează să-i servească. De ce să nu facem o plimbare ?. inC{lpacit£ de a lnteleăe lucrurile. sub 3.

(f) faptul că. p. (b) minimalizarea gesturilor proprii de generozitate este o expresie a respectării maximei modestiei (vezi f tul căj la 0 replică prin care se exprimă rdmiraŃia pentru un caclou adus unui prieten. cie exemplu: ' r (a) prefaŃarea enunŃurilor ca. Îmi pare rău de ce am auzit. p. pornind de la premisa' izomorfis" mului frază — structuri transfrastice. putem răspunde cu o formulă de tipul: £n „„ f/eflc/. care exclud orice posibilitate de refuz). abordare de tip inductiv (Vze Levinson. replica lui B din următorul dialog posibil: . Vezi. evident influenŃată de modelul transformaŃional.: Vrej să încMzi u?a?.-e exprimă solicitări cu verbe modale şi adepterea unei forme interogaŃiă presupun respectarea maximei tactului.. p. G. poŃi\să aprinzi lumina?. pentru E> iar maximeie (3) si (4) au în vedere gradul in care enunŃurile E contră o evaluare pozitivă sau negativă celorlalŃi şi. structura discursului vorbi1 este o structură interacŃională în care actele interacŃionale au ca suP" stanŃă acte ilocuŃionare (Edmondson. în enunŃurile prin care se exprimă compasiunea pentrU R.. care reclamă. Schegloff. 294). Edmondson. 4. Ea pres. 1981. 131-139). un text precis delimitaee InfluenŃată de anumite direcŃii de studiu conturate în cadrul soci0"-logiei (etnometodologia). (e) confruntare (encounter) — secvenŃă ordonată de faze. A-Pomerantz (vezi studiile din volumul Atkinson. ApHnde lumina!. lui însuşi (vezi I eech 1983. S. se evită menŃionarea explicită a evenimentului care le declanşea2ă (cf. Petofi sau de T. următoarele tipuri de unităŃi: (a) act (interacŃional) — unitate minimală. A/O trecere în revistă a cercetărilor privind structura schimburil0ă verbale conduce spre recunoaşterea a două orientări principale. Maximele (1) şi (2) au m vedere avantajele s. analiza conversaŃiei (b) încearcă să găseasă tipare recurente într-un corpus amplu de înregistrări ale unor conversai" reale şi să sublinieze consecinŃele interacŃionale ale opŃiunii pentfă o anumită alternativă de formulare a enunŃurilor. astfel încît să pcr" mită delimitarea secvenŃelor corect şi incorect construite (coerente §i incoerente).. 284-295). 1981) şi cel iniŃiat de H. 80)/ E 1 e m e n t e 1 e structurii interacŃionale sînt ordonate într-o ierarhie 25 în care fiecare unitate de rang superior reprezintă o combinaŃie de unităŃi de rang inferior. în locul celor care încep cu Nu . (c) schimb (exchange) — combinaŃie a unor mişcări performate alternativ de interlocutori. Premisa de la caăe se porneşte este aceea că structura conversaŃiei este fundamental diferiă de aceea a frazei. fie incluzînd semnale de schimbare a E.. al cărei obiect îl constituie. de exemplu. Şi (b) analiza conversaŃiei.). 1983. Este tipul de analiză practicat de J. (e) strategiile exprimării indirecte a unor opinii critice sau diferăe de ale partenerilor (vezi preferinŃa pentru răspunsurile care încep flU: Da. în ordine. respectiv. (d) fază (phase) — combinaŃie de schimburi aflate în raporturi de subordonare (faŃă de un schimb de bază) sau de coordonare. Jefferson.simpatie. 1983. 1984) sînt interesante pentru bogăŃia observaŃiilor şi a sugestiilor pe care le prilejuieşte aplicarea lor. în concepŃia lui W. dar . abordare de tip deductiv. întrucît ea reprezintă rezultatul interacŃiunii dinte'e doi (sau mai mulŃi) indivizi ale căror obiective sînt adesea diver<We (Levinson.yă Prima. Heritage (eds. în primul Hnd> diminuarea expresiei neajunsurilor unei acŃiuni pentru R (cf.. (b) mişcare (move) — combinaŃie de acte.) se explică prin respectară maximei acordului. utilizeaă conceptele şi procedeele lingvisticii. presupun respectarea cerinŃelor maximei aprobării. Această ierarhie include. N[( e mme hicnl Ń etc). SacP şi dezvoltat prin contribuŃiile lui Em. (c) unele strategii ale politeŃii pozitive cum ar fi exagerarea interesului şi a siinpatiei faŃă de R. faŃă de: închide uşa!. care trimit la intervenŃiile interlocutorilor. fie validînd mişcările precedente ale acestora drept contribuŃii la discuŃia în curs. A-Van Dijk. (b) strategiile impersonalizării E (vezi supra) sînt legate de respectarea cerinŃelor maximei generozităŃii. lespectiv.upune identificară unui set de unităŃi de bază ale discursului şi formularea unor rem11e care să exprime relaŃiile posibile între aceste unităŃi. O mişcare interacŃională care conŃine un act principal poate fi integrată în structura discursului prin acte opŃionale. faŃă de Îmi pare rău că Ńi-a murit frateăe) poate fi motivat de respectarea cerinŃelor maximei simpatiei.Ul dezavantajele unor acŃiuni viitoare pentru ceilalŃi şi. fe Dintre modelele de descriere care ilustrează această orientare m'}~ delul lui Willis Edmondson (Edmondson. distinct sub aspectul bazei teoretice şi al metodologiei: (a) a n a 1 i z a discursului. Astfel. de obicei. p.1.

rolul de a testa atitudinea interlocutorului faŃă de o anumită temă. Vezi. în continuare: A: După plimbare m-am întors la masa de lucru. ă / A: Fără dumneavoastră nu m-aş fi descurcat. n u-i aş a?3 \ în care 2 este actul de bază. funcŃia lor este de intensificare. B: Da. Vezi. Fazele constituite prin coordonare pot fi rezultatul î n 1 ă n Ń u i-r i i unor schimburi (chaining) sau al unor raporturi de reciprocitate (reciprocation). de exemplu (la sfîrşitiil consultaŃiei pe care i-o acordă profesorii unui student pentru lucrarea de diplomă): (A: Vă mulŃumesc foarte mult. 1 validează mişcarea conversaŃională a lui A. de exemplu. Vezi. de exemplu: f A: Ai mai văzut-o pe Ioana? ăi | B: Chiar ieri ne-am întîlnit pe stradă. [ A: O fi terminat de învăŃat? ă2 ( B: Mi-a spus că acum repetă capitolele mai dificile. Vezi. ă f A: AŃi pierdui aiîta timp cu mine. Este evident că actele 1 şi/sau 3 sînt opŃionale. dacă A îşi refor mulează oferta (ReProffer).7? A: De 0.5 sau de 0. care produce un rezultat. în altă formă. de exemplu: . schimbul continuă pînă cînd se înregistrează o mişcare de Satisfacere. asemenea schimburi fiind concretizări ale unor strategii ale politeŃii negative. şi una de Satisfacere a ofertei (Satisfij) de către interlocutor.A: Aş vrea să plec o săptămînă cu Ioana la munte. Vezi. intern schimbului. B: D a1. ă2\ B: Tot ce susŃii în lucrare îŃi aparŃine. Structura sa de bază reuneşte o mişcare de Ofertă (Proffer). Si şi S2 avînd numai funcŃia de a „pregăti terenul". | dar trebuie să iii seama şi de părerea ei2 j . Schimburile ulterioare validează rezultatul schimbului de bază. interlocutorul poate să opteze nu pentru respingerea directă a mişcării precedente. Schimburile inserate în interiorul unui schimb de baza au funcŃia de a clarifica semnificaŃiile primei mişcări componente. (Satisfacere) Uneori. în vederea formulării unei mişcări de răspuns adecvate. Vezi. ci reiterează. Această mişcare poate fi însă un răspuns la o mişcare de Respingere a ofertei (Contra) şi atunci rezultatul schimbului e negativ (partenerul nu acŃionează în conformitate cu intenŃiile perlocuŃionare ale E. 3 l B: Tema era interesantă. se ffi poate vorbi de un rezultat. de exemplu: 27 SiA: AveŃi mine de creion? B: De 0. care iniŃiază schimbul introducînd un subiect. căruia îi sînt subordonate un număr de schimburi preliminare (pre-exchanges). S3 este schimbul de bază. de exemplu: A: Am lucrat toată ziua la articol. S2 şi S3 nu aduc elemente noi faŃă de Sv schimbul de bază. Vezi. de exemplu: A: Mai vrei o prăjitură? (Ofertă) B: Nu. De remarcat că S2 este iniŃiat de interlocutor. îŃi trebuia o pauză după atîta muncă! (Satisfacere) (B acceptă idee a că A a muncit mult). cu scopul de a contracara intenŃia E de a obŃine un anumit rezultat al schimbului (Counter). t f l 2\[ De remarcat că !S2 este mniai ue micuutuăi. j A: PoŃi să-i ceri cursul de istoria limbii pentru mine? S3 ( B: Cred că da. de exemplu: A: Maz vrei o prăjitură? (Ofertă) B: Da. (Ofertă) B: Intre o şi 7 ai fost la plimbare! (Contracarare) în acest caz. ci pentru solicitarea unei reformulari a acesteia. de obicei. schimbul este o unitate închisă. într-o discuŃie poate fi identificat un schimb de bază (principal). ulterioare (post-exchanges) sau inserate (pre-responding) în interiorul acestuia.o. iar 3 este o invitaŃie adresată lui A de a-şi asuma din nou rolul de E. dar acesta este local. (Reformulare) B: Ai dreptate. Vezi. mişcările care îl compun. (Satisfacere) Orice schimb se poate încheia numai cu o mişcare de Satisfacere. Spre deosebire de unităŃile (a) şi (b). Schimburile preliminare au. (Respingere) A: Atunci nu-Ńi mai dau. 1 \ B: Mi-a făcut plăcere să discutăm. cel care le iniŃiază va iniŃia şi schimbul de bază.

referiri la cadrul concret. 1978. .. (b) nivelul secvenŃelor recurente. Pe lingă formele strategice e conveni ionalizate de testare a tipului de răspuns pe care l-ar putea obŃine E la un anumit subiect pus în discuŃie (vezi supra. adică.i» S2. una (sau mai multe) faze realizînd tranzacŃia propriu-zisă (Business) şi una (sau mai multe) faze de încheiere (Vale). spaŃial sau temporal al discuŃiei. Unele proceduri conversaŃionale folosite în performarea actelor ilocutionare nu reprezintă nici acte interacŃionale. (c) nivelul general. schimburi preliminare).). ci aparŃin unei categorii aparte. Modelul adoptat de Sacks. de asemenea. se vorbeşte despre un comportament strategic al E (Edmondson. A: Dar pe cel de limbă contemporană? B: Mai am cîteva capitole de citit. realmente) sau în raport cu R (nu-Ńi face probleme că . A: Şi cu literatura cum stai? y ( B: De-abia am început. etc). pot să-Ńi spun că) sau a poziŃiei E în sine (pe cuvînt. S3 sînt schimburi pe aceeaşi temă. implicit. 300). care are în vedere întreg ansamblul schimburilor verbale compunînd un anumit tip de conversaŃie (vezi şi Levinson. cu alte cuvinte etc). \\ Dar pe tine? ă2 [A: Ioana. 1983. elementele care introduc glose ale unor termeni sau expresii (vreau să spun. incluse într-o replică pe o anumită temă: s-a întunecat. de luare de contact. Cele două schimburi presupun furnizarea reciprocă de către interlocutori a aceluiaşi tip de informaŃii. fără să existe 0 ordine prestabilită a intervenŃiilor. nu vezi că . în esenŃă. aşa. elemente care au funcŃia de a umple anumite goluri (aside). de A m p 1 i f i c a r e a informaŃiei despre ofertă (Expanding). o serie de proceduri prin care substanŃa comunicării este transpusă în acte ilocutionare concrete. stai să aprind lumina. faptul că. conŃinînd una (sau mai multe) faze introductive (Ave). 1983. S. o anumită structurare a replicilor. Pornind de la observarea cîtorva aspecte.. sub 3. bine.. guvernînd numai tranziŃia intre doi E: cel care vorbeşte şi următorul. făcînd ca oferta E să apară ca justificată şi prevenind neînŃelegerile potenŃiale. pe de altă parte. Toate aceste categorii de mişcări limitează posibilităŃile de reacŃie ale R. de obicei. fazele introductive şi/sau finale sînt opŃionale.. stai să aduc cafeaua etc). 12—15). De remarcat că mişcările de Amplificare şi de Dezarmare sînt adesea în strînsă legătură cu unele strategii ale politeŃii negative (vezi supra. pauzele foarte scurte dintre replicile diverşilor interlocutori..(1) q J A: łi-ai pregătit examenul de istoria limbii ? B: Pentru el am muncit cel mai mult. care operează local. şi de Dezarmare a R (Desarming) şi. care are în vedere numai două replici — cea în curs şi cea imediat următoare. a E (fumhlings). şi anume: proporŃia redusă a suprapunerilor (5%) în conversaŃia curentă. Comportamentul conversaŃional concret presupune manipularea structurilor interacŃionale.2. pe de o parte. integrate acestuia: mişcările de M otivare a ofertei E (Grounding). p. elemente de flatare a R (ştii ca şi mine că . Confruntarea are. în acest caz.. toŃi izbutesc să se manifeste. Schegloff. prin cumul de informaŃie. prin clarificarea obiectivelor ilocutionare. exprimînd ezitarea. care face predictabilă încheierea lor (prin prezenŃa unor elemente de ordin lexical.. Nu întotdeauna se poate recunoaşte o corespondenŃă de 1:1 între structura interacŃională de adîncime (care reflectă competenŃa comunicativă a individului) şi secvenŃele de acte comunicative actualizate în structura de suprafaŃă (care reflectă competenta socială). p. p.. au o funcŃie strategică şi cîteva categorii de mişcări de sprijinire a actului comunicativ (supportive nwves).. deadevăr'atelea. care are în vedere 3—4 sau chiar mai multe replici (aflate întrun anumit tip de relaŃie sub aspectul informaŃiei pe care o vehiculează).. tatonarea strategică.2). Edmondson subliniază natura anticipaŃi vă a strategiilor comunicative. 81). un set de reguli de transferare a rolului de E prin selectarea vorbitorului următor de către E replicii în curs sau prin autoselectare (vezi Schenkein. p.. (2) f A: Ca/Ti te cheamă? MJB: Măria. Din această categorie fac parte elementele care marchează intrarea în rol a E.. autorii modelului menŃionat le interpretează drept argumente în favoarea ideii existenŃei unui sistem implicit de organizare. 1981.. indiferent de numărul de E 28 potenŃiali (Levinson. sintactic şi intonaŃio-nal) şi. 308-309). Există. indiferent de numărul participanŃilor la o discuŃie. Jefferson. o structură tripartită. elemente de reliefare a problemei în discuŃie (problema este că. Pomerantz şi alŃii identifică trei niveluri ale organizării conversaŃionale: (a) nivelul local. Acest sistem presupune. dînd posibilitatea F să reflecteze asupra felului cum îşi va continua intervenŃia (de obicei. constituind o fază unică. în fine etc). de autoprotejare a E. 4. nici acte ilocutionare. care sînt bazate pe piedicŃii asupra reacŃiei interlocutorului. gîndeşte-te numai că . declanşînd replica acestuia (ei. înŃelegi foarte bine că .

mediată şi regizată. ofertă — acceptare/refuz.. dimpotrivă. în cazul prozei narative.„. se grefează alte relaŃii. dar este efectuată. legată de distribuŃia fixă a celor două roluri. B: Joi? (B iniŃiază corectarea prin reluarea elementului considerat inexact.1ăTranzacŃia autor — cititor(i) se realizează. p. Corectarea poate fi iniŃiată de un interlocutor. în fond. Desigur că unele dintre trăsăturile textului literar derivă din condiŃia sa de text scris: /(a) univocitatea relaŃiei E — R. exprimînd intenŃiile acestuia. înzestrate cu toate atributele „umanităŃii". de obicei. toate enunŃurile dintr-un text sînt forme de manifestare ale unui E unic. care verifică oportunitatea abordării unui subiect şi se corelează strîns cu succesiunea de mişcări conversaŃionale care urmează. un comportament strategic. în legătură cu organizarea generală a conversaŃiei. este semnal al unui comportament strategic.ăPersonajele nu sînt decît în aparenŃă autoare ale replicilor lor.Un rol important în acest sistem de organizare locală a conversaŃiei îl au aşa-numitele perechi de adiacentă (adjacency pairs): întrebare—răspuns.) A: Pardon. în naraŃiunea „clasică". de respectarea cerinŃelor principiului politeŃii. vineri. de obicei. nemarcat (preferred j unmarked second).în pasajele de relatare. esenŃială este ipostaza scriitorului creator de personaje. Fiecare dintre replicile din prima parte a unei perechi are un corespondent relevant. prin natura lor. 2. St. dar mai ales cea finală reclamă. Levinson remarcă frecvenŃa relativ redusă a corectării de către alŃii (other-repair) a E (Levinson.. PrezenŃa unui alt tip de replică (dispreferred / marked second). care constituie obiectul cercetării de faŃă. 3. schimburi preliminare — pre-exchanges în terminologia lui Edmondson). caracterizată prin faptul că. discuŃia cu conŃinut tranzacŃional etc). printr-o întîrziere nedorită într-un moment sau altul al discuŃiei. care implică. de exemplu: A: L-am văzut joi seara. poate că . de cel care a comis eroarea (self-repair). TEXTUL LITERAR DIN PERSPECTIVA PRAGMATICII M Interpretarea pragmatică a textului literar porneşte de la ideea că literatura. 1983. care posedă capacitatea de automultipli31 care . / (b) natura definitivă a formulărilor. . sub o dublă formă: direct -. determinat.) în categoria secvenŃelor recurente sînt incluse şi secvenŃele preliminare (pre-sequences. ele sînt. 341). de fapt.. şi indirect — în pasajele de reprezentare a raporturilor de comunicare dintre personajăe (pentru distincŃia relatare — reprezentare. de obicei. // (c) distanŃa variabilă care-i separă — în spaŃiu şi timp — pe E şi R /ăLiteraritatea se defineşte însă în raport cu o structură particulară a situaŃiei de comunicare. In . pe fundalul general al relaŃiei de bază E — R — concretizată ca relaŃie între scriitor şi cititor(i) —. satirice a autorului.. salut —salut. compliment — acceptare/refuz etc. etc). ca act de comunicare. semnalînd adăugarea unor modulatori. „manevrate" de scriitor. SecŃiunea iniŃială. p. en-counters în terminologia lui Edmondson).. cu structuri specifice fiecărui tip de discuŃii (de exemplu.. 1972. Literatura are posibilitatea de a exprima o intenŃionalitate de gradul al doilea. pentru că. (A se autocorectează. asupra cărora E nu poate reveni (de unde şi atenŃia deosebită acordată modului de codare a intenŃiilor comunicative).. marcat printr-un grad mai ridicat de complexitate structurală (adesea prin apariŃia unor elemente care „prefaŃează" replica). în asemenea cazuri (cred că . O competenŃă comunicativă deficitară a personajelor — excluzînd cazul nerelevant al scriitorilor inabili — devine astfel un indiciu clar al atitudinii critice.. Vezi. discuŃia între prieteni. pe baza reperelor oferite de text. inclusiv cu un comportament verbal specific Autorul modelează o lume ficŃională după tiparul celei reale şi imită schimburile verbale curente. pentru 30 a se evita contrarierea partenerului printr-o grabă prea mare sau. vezi Todorov. se individualizează prin modul aparte în care se constituie şi funcŃionează relaŃia emiŃător (E) — receptor (R). invitaŃie — acceptare/refuz. creînd o diversitate de interlocutori şi situaŃii de comunicare ale căror caracteristici trebuie refăcute de cititor prin predicŃii. am impresia că . adresarea către un anumit interlocutor. se poate menŃiona prezenŃa unor secŃiuni de iniŃiere (opening sections) şi de încheiere (closiny sections) (vezi şi structura confruntărilor. conversaŃia telefonică. care decurg din condiŃia de mimesis a literaturii sau din cerinŃele anumitor genuri ori specii/Organizarea textului literar suportă deci rigorile a două tipuri de restricŃii: unele determinate de modul specific de manifestare în literatură a funcŃiei referenŃiale a comunicării. altele dependente de convenŃiile care definesc anumite forme literare. Nivelul secvenŃelor recurente include acel tip de schimburi care presupun corectări (explicite sau implicite) ale unor elemente dintr-o replică anterioară. 392—394).

. să se lase indus în eroare de aparenŃe. [. Să nu uităm că.. se întemeiază pe stratagema literară consacrată a scrisorilor găsite într-o mobilă achiziŃionată accidental. 28). Autorul poate abandona temporar rolul de narator şi. se vedea că nu o astfel de apariŃie aştepta el. în mod necesar. de exemplu. de exemplu. p. Relatarea capătă astfel valoarea unei confesiuni — reale sau mimate—... povestirile incluse sînt atribuite unor personaje diverse (ca în Hanu-Ancutei) sau aceluiaşi personaj (ca în Aventurile şahului).]. spre deosebire de textele aparŃinînd altor stiluri funcŃionale. iar cele două fete. prin menŃiuni explicite asupra gesturilor şi atitudinilor personajelor. [. autorul adoptînd postura de simplu editor. chioruie!» şopti atunci Moromete pentru el însuşi.. se furişase în grajdul cailor. „Falsitatea" unei asemenea condiŃii a determinat căutarea unor modalităŃi de expresie care să permită o apropiere mai mare de datele situaŃiilor de comunicare obişnuite şi.. La Sadoveanu. în care naratorul-autor defineşte coordonatele de bază ale acŃiunii: locul („în cîmpia Dunării"). în romanul Patul lui Procust. precum şi un contrei 32 total asupra psihologiei. părînd a recunoaşte implicit limitele posibilităŃilor sale de cunoaştere. plecaseră repede la gîrlă să se scalde. şi propria sa biografie — vezi. îl plasează pe naratorul-autor în postura unui individ omniscient. în textul literar.. „Autorul nu pretinde decît că ştie atît cît ştie orice om care trăieşte în societate" (ibidem. în eseul Noua structură şi opera lui Marcel Proust. Aventurile şahului şi chiar Creanga de aur. de fapt. să atenueze sentimentul de „ficŃiune" al cititorului. Părea de la sine înŃeles că mama rămînea să aibă grijă ca ziua să se sfîrşească cum trebuie") şi scena imediat următoare: discuŃia dintre Moromete şi Bălosu (p. Moromete tatăl trăsese căruŃa [. 7 — 8).. chiar şi cel mai obiectiv autor îşi asumă. semnalînd capacitatea de dedublare a eroului („Se uită numai o dată la el. integral enunŃurile. Achim. 27) şi releva faptul că. manifestarea directă a „vocii" autorului numai în povestireacadru (vezi. sporind caracterul verosimil al celor prezentate. întîia noapte de război). Pasajele de relatare îi furnizează cititorului informaŃia cu caracter orientativ necesară decodajului. La fel făcuse şi al doilea fiu. Al treilea băiat. naratorul-autor pre-tinzîndu-se a fi unul dintre auditori. de obicei.].] Paraschiv. Să ne reamintim începutul romanului MoromeŃii al lui Marin Preda (p. oferindui. ăJPxciza lui Augustin Buzura se caracterizează prin alternanŃa imprevizibilă între ampla confesiune a . a modului de gîndire şi de acŃiune al eroilor săi. în care naraŃiunea este apersonală. prin relatarea la persoana I. 1971. Pe mă-ta şi pe tine. Nilă. Reconstituirea biografiei lui Caty Zănoagă-Ciocîrlan.. Multiplicarea naratorilor se realizează în forme foarte variate. Hanii-Ancutei. Tita şi Ilinca.. L. caz în care autorul ne apare ca unul dintre eroii întîmplărilor narate. Camil Petrescu afirma: „Eu nu pot vorbi onest decît la persoana I" (Camil Petrescu. „Era începutul verii") şi personajele („Familia Moromete se întorsese mai devreme de la cîmp. structurile epice bazate pe raporturi de incluziune presupun.. «. semnalînd contradicŃia intrinsecă a omniscienŃei romancierului. [. 8). unul dintre personajele romanului Scrinul negru. faŃă de Amintiri din copilărie). care presupune situarea autorului pe poziŃia unui narator lipsit de „stare civilă". Rămas singur în mijlocul bătăturii. [. apelează la pretinse documente introduse in extenso în text — foarte adesea scrisori schimbate de personaje — sau cedează eroilor săi dreptul de a relata anumite întîmplări ai căror martori sau protagonişti au fost. Cara-giale. de exemplu. în care intervenŃiile auctoriale relevă pentru cititor natura strategică specifică a conversaŃiei moromeŃiene.] Vecinul avu bănuiala că aceste cuvinte nu sînt chiar atît de nevinovate cum s-ar fi putut înŃelege din glasul cu care fuseseră rostite. diversificarea perspectivei naraŃiunii nu Ńine de o tehnică a configurării textului. în care autorul tinde să se distanŃeze cît mai mult de enunŃurile sale. O astfel de modalitate o constituie substituirea relatării la persoana a IlI-a.. timpul („cu cîŃiva ani înaintea celui de al doilea război mondial". Ultima noapte de dragoste. Sadoveanu apelează la convenŃia manuscrisului încredinŃat... roman lipsit de o componentă finală a cadrului). în acelaşi timp. în Creanga de aur.. cel mai mare dintre copii.]. dar trecu peste asta"). cele mai multe schiŃe ale lui I. fie că îşi asumă o identitate de împrumut (aceea a unui personaj — vezi. apoi răspunse foarte binevoitor: [.. posibilitatea de a-şi verifica predicŃiile asupra forŃei ilocuŃionare şi a semnificaŃiei enunŃurilor atribuite diverselor personaje şi împiedicîndu-1. fie că îi împrumută naratorului propria sa identitate (dar nu. ci este programatică.. se dăduse jos din căruŃă [. de exemplu.]. prin aceasta. iar omniscienŃa devine explicabilă prin caracterul adevărat sau pretins memorialistic al expunerii. ca şi cînd nu s-ar fi întîmplat nimic. Structura relatării în proza „clasică". p.] Moromete se uită Ńintă la el înŃelegînd pentru ce ieşise vecinul şi nu răspunse la întrebare. Această convenŃie literară implică o abatere fundamentală de la realitatea raporturilor de comunicare curentă: naratorul-autor are o libertate absolută de mişcare în spaŃiu şi în timp. la Proust.lumina acestor consideraŃii.

. în romanul Refugii regăsim procedeele de relatare din Vocile nopŃii (cf.R. a IlI-a. continuă vînzătorul de siringi cu aceeaşi politicoasă persiflare. mari.3. Istorisirea Zahariei fîntînarul). pentru că referirile la biografia reală a lui Camil Petrescu se îmbina în text cu relatarea unor momente petrecute în compania personajelor a căror condiŃie ficŃională este subliniată explicit (vezi infra. [. ci adevărul.4). se poate recunoaşte o perspectivă unică asupra întîmplărilor. trecerea de la pers. schimbarea persoanei relatării se înregistrează nu numai la început de capitol (pers. I. pentru că ele modifică datele tranzacŃiei autor-cititor(i). 12. Printre modalităŃile de „deficŃionalizare" a literaturii se numără suprimarea sau reducerea la minimum a intervenŃiilor naratorului-autor. p. a cărei ironie nu scăpă lui Gaittany. Comentariul pragmatic al textului narativ trebuie să Ńină seama de asemenea „trucuri" literare care definesc perspectiva relatării." — p. RenunŃarea la autoanaliză este legată întotdeauna de momentele de confruntare directă a eroului sau de rememorare a unor confruntări ale acestuia cu o autoritate alienantă. — Ooh! se entuziasma factice Gaittany. 34 care apare. II.. 42).Re atunci excludea posibilitatea unei rupturi.. C. cap. să trăieşti! Ce mai faci? Doctorul. I. gradul de ambiguitate a statutului autorului este şi mai ridicat.3. 3 — C-da 1354 33 în romanul Vocile nopŃii. deşi după ce toată truda casnică lua sfîrşit. în care se creează impresia că autorul descoperă poanta in final. a III-a-+pers. în romanul Patul lui Procust. I. de aceea nu te-am recunoscut. în ciuda diferenŃelor de structură formală a textului. Interpretarea acestor date nu este întotdeauna simplă. statutul naratorului se caracterizează printr-o anumită ambiguitate: povestirea-cadru pare a fi realizată din unghiul de vedere al autorului.F. şi mă îngrozeam de răceala ce mă invada . 79). cînd rămîneau numai ei doi şi încercau să se apropie. Confesiunea protagoniştilor poate lua şi forma unui amplu monolog interior. a III-a-»pers. II.). surprins. ca spectator al unor scene în curs de desfăşurare. sub 2.. Romanul oferă însă posibilitatea unei viziuni mai cuprinzătoare asupra celor relatate prin apelul la un procedeu compoziŃional suplimentar: introducerea scrisorilor primite de Ioana Olaru de la fostul ei soŃ (pentru funcŃia scrisorilor în acest roman. 453: „Nimic nu-z semnala iminenŃa unui pericol.eroilor şi pasaje de naraŃiune apersonală. apelînd cu precădere la reprezentare şi reducînd elementele de relatare la rolul de a oferi cititorului succinte indicaŃii de cadru. łi-ai ras mustaŃa. ca în romanul Gabrielei Adameşteanu DimineaŃă pierdută. cap. zîmbind interogativ: — Cine sînteŃi? — Nu mă mai cunoşti. sub 2. cap. p. . în Hanu-AncuŃei. astfel încît.) ArăŃi foarte bine. desprins de orice temeiuri subiective. cap. ca Amici. ce suna în acel Mici ca o ironie.. cercetîndu-ma îngrijoraŃi. între-bîndu-ma: [. pentru care nu contează individul. Gaitiany păru alarmat de ideea de a trebui să facă un gest de caritate. cu irişii şterşi. dialogînd cu alte personaje (vezi.]"). înŃeles ca valoare absolută. încît să confere la lectură valorilor implicate de scriitor transparenŃa necesară. Căută să scurteze întrevederea: — Te felicit! zise el dind drumul unui cuvînt absurd şi convenŃional. 214. ci şi în interiorul aceluiaşi capitol. să cumpere ceva. în cursul aceleiaşi fraze: s. 387) sau chiar în cuprinsul aceleiaşi fraze (pers.. cînd nu mai era nimic de făcut sau de pregătit.. Cadou. de exemplu. cu romanul Scrinul negru.asistă" îndeaproape personajele. Să se compare. explicîndu-le în detaliu mişcările şi strategiile conversaŃionale. la începutul eap„ 2. este cu .. (Cu ton confidenŃial. la poartă. am întîlnit alŃi ochi. a IlI-a la pers. fără să se treacă la un alineat nou (pers. ci şi schiŃe ca 0 lacună. Structura replicilor şi organizarea dialogului sînt însă astfel realizate. Mici economii etc). Ari.] Doctorul Zănoagă deveni grav: — Ce face Filip? — Băiatul? E bine.. Acesta deschise braŃele în aer. înŃelegeam înspăimîntător de limpede că nu mai este nimic de făcut. cel mult. in loc de alt răspuns. I->pers. ai tatii. Căli-nescu îşi . în care G. vezi infra. schiŃele lui Caragiale (nu numai cele structurate formal asemenea scenetelor.2. p. ilustrativ pentru tutela exercitată de scriitor asupra cititorului: w— Bună ziua. însă. \utoriil îşi lasă personajele să se manifeste „liber". îi arătă marfa întinsă pe jos. tovarăşe Gaittanyl Cuvîntul „tovarăşe" fu pronunŃat cu o subliniere subtilă. 15. ca în acest fragment. dar există momente în care naratorul se manifestă el însuşi ca unul dintre drumeŃii de la han. o dată cu cititorul.. Sînt doctorul Zănoagă. De remarcat că naratorul-autor îşi însuşeşte modul eroinei de a judeca lucrurile. m-am schimbat mult. de exemplu.

p. căruia ii solicitase în trecut numeroase servicii" (p. sub diverse forme. — E un unchi al Caterinei Ciocîrlan. 205). 3. Din punctul de vedere al pragmaticii. îndeplinind aceeaşi funcŃie de a caracteriza o lume prin individualităŃi reprezentative.şi al microstructurii discursului (pentru distincŃia hisloire — discours. în mod similar. Cititorul are. se datorează faptului că asumarea condiŃiei de R al unui text literar este o chestiune de opŃiune personală. de preferinŃele sociale şi morale ale acestuia. Acceptarea rolului de R al unei naraŃiuni literare este deci în strînsă legătură cu selecŃia operată de autor atît la nivelul „histoire". sub 3. Dialogul literar imită dialogurile reale. 1981. 372). 2.3. reflectă tendinŃa oricărui scriitor de a se „plia" la exigenŃele cititorilor. printr-un grad superior de coeziune şi coerenŃă (vezi Edmondson. condiŃionate. 2. reprezintă auditorul căruia îi este destinat discursul ficŃional şi nu are responsabilităŃile care decurg în mod curent din actul receptării (Ohmann. 136—147). p.1) — elemente care constituie esenŃa unificatoare a tuturor varietăŃilor de dialog — în structura schimburilor verbale dintre personaje este deliberată. Chiar şi un examen superficial poate releva importante diferenŃe structurale între aceste două forme de comunicare dialogală. mimesisul literar angajînd. care explică atît aspecte legate de structura pasajelor de relatare (de exemplu. Autorul trebuie să-i creeze lectorului sentimentul că întîmplările pe care le prezintă merită să fie povestite. au repercusiuni importante în planul receptării. subl. pe baza datelor textului. 5). lumea personajelor se autonomizează pentru cititor. p. este cu Hangerlioaica. „lumea" imaginată de scriitor. al vîrstei.Gaittany privi în toate părŃile. cît şi aspecte legate de structura pasajelor de reprezentare a comportamentului verbal al personajelor.). I. neobişnuite. nu numai persoana socială. p. Aplecîndu-se cu gura la urechea doctorului. la rîndul lor. p. (au acea calitate desemnată în engleză prin termenul tellabilitij — vezi Pratt. Gaittany izbucni într-un „Ha. cît şi la nivelul macro.. în esenŃă. precum şi raŃionalitatea sau iraŃionalitatea strategiilor conversaŃionale ale personajelor depind integral de intenŃiile scriitorului. Dialogul literar se caracterizează. apelul la strategiile politeŃii integrative (pozitive) (vezi supra. reconstruind. II. Deosebirile de ordin sociocultural. găsind inconvenabil a pronunŃa cuvîntul „prinŃesă" în public. într-un mod foarte îndepărtai. incită la meditaŃie etc. fost deputat şi senator sub monarhie. 88 — 39. de obicei. cap. şi prin alianŃă era rudă cu doctorul Zânoagă. şi să-1 capteze prin maniera în care povesteşte. 1981. Aspecte pragmatice ale naraŃiunii literare 1. ordonarea necano36 nică a momentelor naraŃiunii sau modalităŃi de evitare a perspectivei omnisciente de tipul celor semnalate anterior). voind a sugera hazul pe care i-l provoca personajul de care pomenise şi pe care îl dezavua. e drept. dar nu are spontaneitatea acestora. cu aceea care explică. în comunicarea curentă. în esenŃă. Aşa mi s-a spus cel puŃin. Diversitatea receptorilor literaturii — mult mai accentuată decît în cazul receptorilor altor categorii de texte — explică diferenŃele existente sub raportul capacităŃii de a identifica „semnalele" oferite de text pentru decodaj. tocmai pentru că natura. 1972. ha". Doctorul rămăsese însă serios şi Gaittany curmă brusc hohotele. ha. retoric şi ludic — îl implică pe cititor: acesta este coparticipant la mimesis. I.. sexului etc. astfel. aşa cum s-a remarcat. Natura anticipativă a strategiilor auctoriale. — Cine era amicul? întrebă Ioanide. ci şi individualitatea cititorului (Ohmann. Revenit la poziŃia normală. etnic. tendinŃă determinată de o atitudine similară. toate trăsăturile specifice literaturii — caracterul ei mimetic. clar în permanenŃă activ. psihic. abaterile în această privinŃă trădînd o anumită atitudine a autorului faŃă de personajele sale. Gaittany schiŃă un gest de insignifianŃă. care a fost înmormîntată ieri. ns. sub 2. interpretînd totul în funcŃie de semnalele pe care le percepe în text. pentru că sînt neprevăzute. cap. 197-198).2). relaŃiile şi comportamentul acestora putînd fi discutate ca atare. rolul auditorului din situaŃiile de comunicare obişnuite: este un R privat de dreptul de replică. vezi Todorov. fiind elaborat în detaliu. Nenorocitul! 3e 35 Gaittany mistifica insinuînd că cunoaşte superficial pe doctor. 1977.2. nerespectarea principiului cooperativ sau a unor maxime conversaŃionale (vezi supra. de ochii lumii. Deşi constituie o creaŃie a autorului. termină propoziŃia: — . POVESTIRI COMPACTE-POVESTIRI SEGMENTATE . „AtenŃia" acordată de scriitor cititorului. Orice interpretare însă presupune raportarea concluziilor degajate astfel la relaŃia de bază scriitor — cititor(i). 1981.

solicit]nd dezvoltarea anumitor secvenŃe. în cadrul povestirii rituale — fără să fie tipice — asemenea mişcări pot apărea ca foarte scurte întreruperi spontani. Ryawe. cît şi de utilizarea unor proceduri conversaŃionale curente. a aparte-urilor care marchează momente de pauză în naraŃiune etc. povestirile din literatură au dubla funcŃie specifică acestor . iar (a) şi (d) — schimburile preliminare şi. Ceea ce le distinge este forma specifică de realizare a acestei alternări de roluri. ExistenŃa acestora permite identificarea unei secvenŃe narative cu faza. sau forma unei succesiuni de mişcări conversaŃionale de tipul Ofertă. o mişcare de răspuns de Respingere a Ofertei interlocutorului nu este posibilă. Asumarea de către un individ pentru un timp înai îndelungat a rolului de emiŃător impune o anumită negociere cu ceilalŃi. ambele tipuri de povestiri au caracter interacŃional. Cerere de reformulare. 1972. semnalate de prezenŃa elementelor de declanşare a intervenŃiei verbale. (a) verificînd posibilitatea iniŃierii schimbului principal. ale naratorului. 2.l. p. respingerea unor afirmaŃii izolate ale naratorului echivalează. Faptul că povestirea nu este constituentul obişnuit al unei perechi de adiacentă întrebare-răspuns. Povestirea este completată adesea la cererea interlocutorului. I. p. are drept consecinŃă o tendinŃă a naratorului de a-şi compri39 ma relatarea. Se poate admite că povestirea tinde să-şi stabilească propriile ei norme de acordare a dreptului la cuvînt (Pratt. pentru că aceasta ar însemna respingerea povestirii înseşi. ăd) comentariile receptorului(ilor) asupra povestirii. mai ample decît ale interlocutorului (ilor). de obicei însă fără a suprima secvenŃe constitutive. de tipul Ofertă sau Satisfacere a unei mişcări anterioare de iniŃiere a conversaŃiei — este cazul povestirii rituale—. care intervine cu întrebări. prezent în aşa-numitele situaŃii de performanŃă (situaŃii de comunicare avînd ca obiect povestitul). Caracterul interacŃional al povestirilor este pus în evidenŃă atît de structura schimburilor preliminare. ulterioare. iar (d) validînd rezultatele acestui schimb. ca unitate interacŃională (pentru Ńoale conceptele utilizate în acest subcapitol. Ca relatări ale unor experienŃe personale. sub. condiŃia formală minimală pare a fi prezenŃa a mai mult decît un enunŃ {ibidem. 1978. decurgînd din înclinaŃia firească a oamenilor de a rememora acŃiuni — proprii sau ale altora —. Pe lingă acest tip ritual de povestiri. de a le împărtăşi celorlalŃi şi de a le supune judecăŃii acestora (Ylad. există şi povestiri a căror construcŃie este seg mentală şi care se încheagă prin conversaŃie (cf. de Amplificare sau de Dezarmare. ' Multe dintre povestirile realizate în conversaŃie sînt declanşate de întrebări ale unui interlocutor. Schimburile preliminare. 1978. p. Reformulare. în procesul concret al povestirii — indiferent de tipul de situaŃie în care se desfăşoară—. De remarcat că. a formulelor de introducere a unor „glosări" ale enunŃurilor. determinate tocmai de prezenŃa unui interlocutor. care cuprind mişcări conversaŃionale de sprijinire a actului comunicativ: mişcări de Motivare. (b) înscrierea celui (celor) de faŃă ca R(i) al (ai) povestirii: (c) povestirea propriu-zisă. componenta (b) confirmînd existenŃa unui schimb verbal. 4.I. ExistenŃa unor schimburi preliminare se justifică prin faptul că povestirea introduce o dereglare în modul normal de distribuire a rolurilor de emiŃător şi receptor. ci un constituent marcat. care relatează unuia sau mai multor auditori o anumită întîmplare. p. povestirea este concepută ca o succesiune compactă de enunŃuri (block of talk) ale unui emiŃător. subordonate schimbului principal prin aceea că sint rezultate ale unei strategii comunicative. prcsupunînd colaborarea dintre emiŃător şi receptor(i). cu o Cerere de reformulare a datelor povestirii. prima mişcare de Satisfacere aparŃine povestitorului. reprezentînd inserŃii sau confirmări ale unor mişcări locale. de obicei. care are consecinŃe importante asupra structurii naraŃiunii. Preliminarii Povestirea este unul dintre aspectele majore ale activităŃii verbale. a formulelor de flatare a interlocutorului. particulare. care are valoarea unei acŃiuni redresive. respectiv. Schimbul verbal principal poate avea forma unei mişcări conversaŃionale ample a unui singur emiŃător. Considerate dintr-o perspectivă comunicativă. vezi supra. ale cărui intervenŃii sînt. 131. cap. în fond. 14). fiind determinată de cerinŃele politeŃii negative. nota 1). în mod obişnuit. care alternează în diverse moduri — cazul povestirii în conversaŃie. se pot recunoaşte patru componente (Jefferson. 219): (a) o prefaŃă a povestirii. care nu au consecinŃe asupra desfăşurării ulterioare a naraŃiunii. în cel de al doilea caz. 131). 1ă77. Satisfacere. ca şi schimbul principal pot include mişcări preliminare de răspuns. pentru că ambele implică asumarea succesivă de către acelaşi individ a celor două roluri posibile. 105).1): (c) reprezintă schimbul 38 verbal principal. p. Dimensiunile nu sînt deci relevante pentru definiŃia povestirii.

FuncŃia evaluaŃi v ă îşi găseşte expresia în forme variate. o p r e f a Ń ă — realizată sub forma unei discuŃii între cîŃiva dintre oamenii adunaŃi la han. şi. IntervenŃiile de acest tip au rolul ca. 1. SimilarităŃile privind situaŃia de comunicare între naraŃiunile spontane şi cele literare explică similarităŃile de structură dintre acestea (vezi demonstraŃia realizată de M. auditori. prin juxtapunerea unor naraŃiuni independente. îndeplinind funcŃii conversaŃionale precise. cel care include naraŃiunea propriu-zisă. 12—14). M.relatări: de transmitere a unor infor-piaŃii şi de evaluare. respectiv. paginile imediat următoare detaliind informaŃiile primare (cf. romanul Hanu-Ancufei este construit prin integrarea celor nouă povestiri ale personajelor ca unităŃi componente ale complicării naraŃiunii-cadru. să sublinieze varietatea modalităŃilor concrete de realizare a acestor tipare la acelaşi autor şi la autori diferiŃi. în afara relatării propriu-zise. Waletzky. în acelaşi timp. se realizează prin secvenŃele obligatorii de orient a r e. L. în dependenŃă strînsă de momentul în care fiecare dintre drumeŃii de la han îşi asumă rolul de povestitor. mai ales. 1978. urmăresc să pună în evidenŃă existenŃa uncr tipare structurale unice şi. elemente integrate sintaxei narative: intensificatori sau comparatori (elemente prin care acŃiunea relatată este raportată la alte acŃiuni posibile. Am folosit termenul naraŃiune pentru a desemna forma de comunicare specifică povestirilor. 1977. care marchează crearea aşa-numitelor transition releuance places (cf. Structura celor mai multe povestiri subordonate include. cu participarea celui care urmează să relateze întîmplarea menŃionată în titlul capitolului — şi povestirea propriu-zisă—. şi. 288 — 300). Analizele care urmează. în majoritatea cazurilor. 1981. Strategii conversaŃionale în naraŃiune 1. testînd disponibili- . Prima funcŃie. a nucleului narativ. constituite tocmai de „poveştile" ascultate. povestirile cuprind şi pasaje dialogate. în acest caz. Accentul va cădea asupra rolului interacŃiunii verbale în configurarea naraŃiunilor. HanuAncutei Considerat exemplu tipic pentru tehnica . martori ai acŃiunii. vezi Labov. c o m p licăre şi rezolva r e a acŃiunii. „la Hanul AncuŃei"). de obicei. 5). de obicei. compoziŃionale şi de realizare lingvistică.2. — era cetate" — p.1. p. p. „Dar asta s-a întîmplat într-o depărtată vreme . în raport cu acest rezumat. configurarea lineară a complicării. 38 — 78). 5—6. receptor. Momentul înscrierii celorlalŃi ca auditori nu este concretizat în mod sistematic în structura textului. ci de momente de tăcere. Pratt. apare ca naturală. în Pratt. infra) fiecare dintre naraŃiunile individuale. De la prima frază. deci subsumate principalei modalităŃi de expunere. Aducerea succesivă în scenă a povestitorilor prin pasaje portretistice realizează. povestirile nu sînt urmate de comentarii sau de referiri ale celor care au ascultat-o.2. Sacks et al. integrate în grade diverse în structura narativă: de la elemente exterioare: comentariul naratorului. deci semnalează faptul că rolul de emiŃător a devenit disponibil. de comunicare. „Trebuie să ştiŃi dumneavoastră că hanul acela al AncuŃei nu era han. Dialogurile sînt. Povestirea compactă (rituală).. în cadrul secvenŃei narative se actualizează numai rolurile de emiŃător şi de auditori. prin auto-selectarea ca emiŃător a personajului care îşi va asuma rolul de narator după momentele de tăcere care încheie faza precedentă (excepŃie fac numai povestirile Fîntîna dintre plopi. precum şi prin două secvenŃe opŃionale: rezumat şi cod a. începutul unei faze noi este marcat.. relatate. Ca atare. p. Orb sărac şi Istorisirea Zahariei ftntînarul). dacă în secvenŃa care prefaŃează naraŃiunea se actualizează toate cele trei tipuri de roluri posibile: emiŃător. tranziŃia spre episoadele care prefaŃează (v. care îndeplineşte funcŃia de rezumat: „într-o 40 toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul AncuŃei" (p. Sadoveanu. de fapt. Dacă fixarea coordonatelor temporale şi spaŃiale ale naraŃiunii de bază se realizează simultan cu rezumatul („întro toamna aurie". este sugerat caracterul particular al substanŃei epice a textului. Considerînd fiecare povestire drept o fază conversaŃională specific configurată. subordonate schimbului principal. (a) PrefaŃa este constituită dintr-o secvenŃă de schimburi verbale preliminare..povestirii în povestire". indiferent de faptul că. Aceste schimburi reprezintă o modalitate convenŃionalizată de utilizare strategică a limbii. neîntreruptă de intervenŃii ale auditorilor. pe nesimŃite. imaginate sau realizate) (pentru structura si funcŃiile relatărilor despre experienŃe personale. drept componente de bază. Modul de structurare a orientării constituie un important element de racord între povestirea-cadru şi povestirile subordonate. la elemente incluse în Ńesătura narativă: comentarii ale eroului sau ale altor personaje.. prezentarea personajelor — cealaltă componentă a orientării — este discontinuă. avînd ca obiect texte tipice pentru povestirea rituală şi pentru povestirea în conversaŃie. după cum diferenŃele importante care separă cele două tipuri de situaŃii comunicative se reflectă în deosebiri esenŃiale. presupunîrd exprimarea propriului punct de vedere asupra celor relatate. 7). De asemenea." — p.

[. aparŃinînd comisului IoniŃă. Mi-a povestit cîte a pătimit. Aceste elemente funcŃionează ca declanşatori ai povestirii următoare.. prilej pentru moş Leonte ca. Procedura este convenŃionalizată. a noii teme. de propunere a unei teme (Ofertă). îndeplineşte. ca presupoziŃii aparŃinînd fondului comun participanŃilor la discuŃie. 9). de fapt. Sugerarea temei se realizează n cadrul unei mişcări de Motivare (cf. subordonată. în majoritatea cazurilor. prin „glosarea" termenului „întîmplare".]. PrefaŃa se continuă în mod firesc în naraŃiune. consolidează caracterul de Strategie anticipativă inerent acestui tip de schimburi. explicaŃiile necesare se structurează sub forma unei relatări închegate. în Cealaltă AncuŃă. 9). Mişcarea următoare. subordonata introdusă prin ici) care. «O) — şi alta — cuplată cu prima întrebare — de Ofertă a unei noi teme. ReflecŃiile comisului introduc o temă de discuŃie („Cal ca mine n-are nimeni" — p. 1978. elemente unilateral cunoscute. ReflecŃia menŃionată constituie. în vremea veche. . care capătă explici rolul de declanşator al povestirii. Centrul de interes se deplasează spre noul emiŃător şi. o dublă funcŃie: de evaluare — separată printr-un mare interval de timp— a povestirii (sau chiar a povestirilor) precedente şi de declanşare a povestirii celui care o formulează. Prima intervenŃie conversaŃională a ciobanului Constandin Motoc include referirea aluzivă la tema pe care acesta intenŃionează să o dezvolte: „Dar eu rîd.. să restrîngă valabilitatea afirmaŃiei acestuia la situaŃia utilizării ironice. şi alta. 120—121). 101). Schimburile preliminare sînt reduse la un minimum de mişcări conversaŃionale şi în JudeŃ al sărmanilor. s-au întîmplat lucruri care astăzi nu se mai văd" (p. dacă m-asc uitaŃi" (p. în interiorul unei mişcări conversaŃionale unice. şi să nu spun la nimeni ce i s-a întîmplat lui într-o vreme. [. este mişcarea sub forma căreia se realizează naraŃiunea însăşi. rezumatul naraŃiunii (vezi infra. carele mi-a spus că. solicită printr-o întrebare („Ce întîmplare?" — p. conştientizată sau. pe acela care va constitui rezumatul (vezi infra sub (c 1)) povestirii următoare: „Se trage dintr-o iapă tot pintenoagă. cu care m-am fudulit eu în tinereŃele mele şi la care s-a uitat cu mare uimire chiar măria sa Vodă Mihalache Sturza" (p. p. sub aparenŃa acordului cu interlocutorul („într-adevăr" — p. prin introducerea unor elemente de clarificare. 10). de cele mai multe ori. 133). subordonate celei iniŃiale: „Asta-i o poveste pe care aş putea să v-o spun. Schimburile preliminare determină impunerea. Altfel spus. de altfel. Răspunsul comisului implică două mişcări coordonate: una de Satisfacere — cuplată cu întrebarea disjunctivă: „Se-nŃelege" (p. căci mi-am adus aminte de-un prietin.. sub (c 1)). 9). Cum enunŃurile în care apar reprezintă. echivalînd cu Satisfacerea cererii de explici tare. Respingînd interpretarea zodierului. structurată sub forma următoarei succesiuni de mişcări conversaŃionale: Ofertă-» OpoziŃie exprimată ironic -> Respingere a obiecŃiilor & Motivare -> Ce re re de reformulare parŃială-> Satisfacere parŃială & Ofertă a unei teme subordonate celei clintii —►Satisfacere.41 taica auditorilor pentru un alt proces de receptare. personajul care iniŃiază o fază conversaŃională introduce în replicile sale. 9). întreruptă de o scurtă intervenŃie de încuviinŃare (deci de o mişcare de Satisfacere) a comisului IoniŃă. integrată unui schimb preliminar. intuită de emiŃători. personajul care rupe tăcerea vrea să verifice dacă există posibilitatea materializării intenŃiei sale de a povesti ceva. Adesea. de tip disjunctiv: „Era tot aşa de slabă?" (p. ReflecŃia cu care se deschide povestirea: „într-adevăr. TranziŃia de la dialog la naraŃiune urmează traiectorii de o complexitate variabilă. fiind percepută de ceilalŃi ca semnal neambiguu al unei intenŃii de a relata.. în locurile acestea. nu-mi mai pot aduce decît cu greu aminte de-o întîmplare ca aceea" (p. povestirea este elicitată prin întrebări. Paralela care urmează între vremea de acum şi „vremea veche" serveşte la integrarea progresivă a naraŃiunii în cadrul conversaŃional creat. o probă a faptului că relaŃia dintre istorisirile care compun HanuAncuŃei este o relaŃie tipică de series of slories (Ryawe. Cererea lui moş Leonte de reformulare a acestui enunŃ. Schema ar fi deci: Ofertă—►Cerere de reformulare —► Reformulare= Satisfacere Schimb preliminar NaraŃiune Povestirea Iapa lui Vodă este prefaŃată de o discuŃie între comisul IoniŃă — viitorul narator — şi moş Leonte Zodierul. printre argumente. Reformularea. să determine declanşarea schimbului principal. prin mijloace tactice diferite. comisul motivează mişcarea iniŃială incluzînd. una mai generală: „Cum s-a uitat cu uimire?".]. de exemplu. pentru că interlocutorii cer clarificarea semnificaŃiei lor. se realizează prin două întrebări. concepute ca o ilustrare printr-un alt exemplu a validităŃii acestei afirmaŃii. 133) reformularea parŃială a enunŃurilor interlocutorului. cel puŃin. Dar pot spune că. putem identifica o mişcare conversaŃională amplă a celui care îşi asumă de la început rolul de emiŃător — Ienache coropearul —.

în ultimă instanŃă. Bătrînul oferă mai întîi o variantă rezumativă. cerşetorul orb nu este iniŃiator al schimbului verbal care are drept mişcare finală naraŃiunile. încadrînd un schimb al cărui iniŃiator este comisul. povestirea. Ca declanşator funcŃionează cuvin tul care dă titlul povestirii. AncuŃa îi dă parŃial o altă formulare.. există uşoare variaŃii ale schemei descrise. schimbului anterior valoarea unei prefeŃe. în acest caz.. au în comun faptul că sînt deschise de o dublă prefaŃă. PrefeŃele acestor povestiri combină un schimb iniŃiat de personajul care îşi va asuma rolul de narator (călugărul Gher-man şi. valoarea de Respingere a mişcării conversaŃionale precedente. A doua prefaŃă apare într-un episod de inserŃie. văd că ai pierdut o lumină" — p. capătă. relatarea apare ca ultima mişcare de Satisfacere din lanŃul de schimburi. Replica ei traduce o dorinŃă spontană de verificare a exactităŃii propriei memorii („Cînd ai văzut întăi balaurul. 29). Reunind o mişcare de aparentă Satisfacere a Ofertei comisului („S-ascultăm povestirea comisului . Cît priveşte suita următoare de schimburi IoniŃă -♦moş Leonte. Povestirea Balaurul începe prinŃr-un pasaj de racord cu cea precedentă. pentru a dilata răspunsul într-o suită narativă. replica de la „Cînd am văzut întăi balaurul". în povestirea Har alambic.. căpitanul se angajează să dea o explicaŃie. Relatările sale nu sînt anticipate de alte secvenŃe. 45). explicarea lui fiind dezvoltată într-o structură narativă completă. discuŃia care se încheagă între cei prezenŃi la han conduce spre investirea unuia dintre ei cu un asemenea rol. Schimburile înlănŃuite realizează structuri interacŃionale de tipul Ofertă-ăSatisfacere. el face obiectul întrebărilor comisului. intervenŃia zodierului. iniŃiativa verbală aparŃinîndu-i comisului IoniŃă. consemnînd disputa dintre comis şi moş Leonte pentru asumarea rolului de narator. avînd valoarea unei inserŃii cu funcŃie Sl Trificare. în amîndouă povestirile. Relatarea Iui Dămian Cristişor este . considerată insuficientă şi urmată de invitaŃia de relatare completă („Spune repede. a cărei marcă grafică o constituie punctele de suspensie. care îi adresează o întrebare. deşi diferite ca structură. ca răspuns la o remarcă a prietenului său („De cînd ne-am despărŃit însă. de obicei. nu au prefaŃă. 42 43 tematic celui dinŃii. Prima prefaŃă la Fîntina dintre plopi se configurează în cadrul structurii interacŃionale Ofertă -»Satisfacere. a întimpinat răzeşul" — p. 43). discuŃiile anterioare nu conŃin ele44 nente care să o proiecteze. Două povestiri prezintă similarităŃi în configurarea prefeŃei: II<j-ralambie şi Balaurul. Vezi. moş Leonte!" — p. moş Leonte. 68). Dintre povestirile al căror narator se autoselectează ca emiŃător. El îşi cîştigă dreptul la cuvînt după ce cîntă si foloseşte prilejul de a fi selectat ca vorbitor de către comisul IoniŃă. sugennd faptul că povestirea făcea parte din repertoriul zodierului. devenit liber. inclus în enunŃurile preliminare ale naratorului printre presupoziŃii. cu funcŃia strictă de răspuns la întrebare (cf. Integrarea ei In contextul conversaŃional este asigurată de factori care depăşesc planul verbal: cunoaşterea „tradiŃiei" de la Ilanu-AncuŃei de către negustorul care nu este la prima sa vizită acolo şi curiozitatea celor prezenŃi faŃă de noul venit. care adoptă strategia de a-şi determina interlocutorul — căpitanul Neculai Isac — să formuleze el punctul ilocuŃionar: povestirea nu este solicitată direct. moş Leonte) cu o suită ' ~J ! l—: e-ijî-<-■-:»-de schimburi înlănŃuite. Verificîndu-şi intuiŃiile şi memoria cu ajutorul comisului . ci promisă de narator. Cuvîntul care declanşează istorisirea lui moş Leonte este rostit însă de alt personaj.Această afirmaŃie conferă. 41) cu una de Propunere a altei teme. 44). de fapt. prima mişcare aparŃinîndu-i întotdeauna comisului IoniŃă. căci avem vreme destulă" — p. Numai că. bazată pe anticiparea unei posibile reacŃii a călugărului („Mă vezi prea mirat. includ mişcări de Satisfacere realizate sub forma tăcerii. iar cealaltă — viitorului povestitor.benevolă". Partea a doua se deschide printr-o mişcare strategică a comisului. de Motivare a unei atitudini. Fîntîna dintre plopi sau Istorisirea Zahariei fîntînarul." — p. în ansamblu. a unui nou schimb: istorisirea răzeşului. printr-o amplă mişcare de Ofertă. ea conduce treptat la elicitarea istorisirii. Nici cele două povestiri ale orbului sărac: cea autobiografică şi cea despre vremea Ducăi-Vodă. Negustor lipscan are un statut aparte prin lipsa prefeŃei. care. fragmentată prin scurte inserŃii dialogale. acceptată de bătrîn. pînă la „Atuncea ani văzut întăi balaurul" — p. părinte. Îq ambele cazuri. şi prima parte a prefeŃei are o structură segmentată: schimburile iniŃiate de călugăr. Acceptarea propunerii avansate determină iniŃierea. de exemplu. Mişcarea de răspuns a interlocutorului introduce termenul care va declanşa întregul lanŃ ulterior de schimburi coordonate şi. respectiv. Sînt şi alte situaŃii în care nu cel care va avea rolul de povestitor rupe tăcerea. întrerupînd mişcarea de introducere a temei noi. consemnînd autoselec-tarea comisului ca narator. De remarcat că. de cele ce spui.

10). dar acesta acŃionează ca reprezentant al comunităŃii. O explicaŃie similară are solicitarea acordului de a povesti şi. de fapt. (b) Momentul constituirii celorlalŃi înt r-u n grup de auditori nu are întotdeauna mărci explicite în roman. ci îşi începe imediat povestirea. al cărei purtător de cuvînt devine însuşi autorul-narator-personaj (cf. NaraŃiunea sa este precedată de o secvenŃă cu structura solicitare indirectă ->acord (exprimat în numele colectivităŃii de moş Leonte): „— Asta-i o poveste pe care aş putea să v-o spun. povestirea se adresează. se conturează prin structuri complexe de schimburi verbale. Eventualele dezacorduri individuale nu tulbură niciodată desfăşurarea istorisirii. în prezenŃa călătorilor adunaŃi la han. fapt dovedit de absenŃa oricăror obiecŃii în legătură cu declanşarea unei naraŃiuni. pentru a fi mai explicită. deschise printr-o succesiune de intervenŃii de forma Ofertă -eSatisfacere. şi infra. Prima prefaŃă. dar iniŃiativa verbală îi aparŃine hangiŃei. 207). IntervenŃia bătrînei pune în relaŃie cele două prefeŃe. comisul IoniŃă nu îşi începe relatarea decît după ce se asigură că toŃi cei de faŃă sînt dispuşi să asculte. Ca în majoritatea povestirilor. lila Salomia).. Şi acest schimb preliminar are structura Ofertă-)-Satisfacere. JudeŃ al sărmanilor. implicit. De remarcat că întrebările sau invitaŃiile sînt adresate viitorului povestitor de unul dintre personaje (comisul IoniŃă. 162). anticipînd evaluarea prin menŃiunea „Era o poveste înfricoşată" (p. 69). adesea de categoria celor menite să prevină şi să anihileze opoziŃia partenerilor (mişcări de Dezarmare). „Care întîm-plare?" (p.. cucoane IoniŃă?" (p. DiscuŃia dintre hangiŃă şi comis. de exemplu. determinat de specificul constituirii şi al funcŃionă46 rii comunităŃii de la han. practic. angajarea benevolă a celorlalŃi de a asculta. cu toate că acordul nu este unanim. 109). Este vorba de mişcări anticipative. fiindcă primul nu manifestă acea disponibilitate verbală care îi determină pe toŃi ceilalŃi naratori să dea curs acŃiunilor de elicitare a relatării. 68). reformulînd mişcarea iniŃială.(„Aista-i omul cel din łara-de-Jos. să-şi asume rolul de narator. care furnizează o versiune simplificată la maximum a istorisirii. la vad la TupilaŃi" — p. în mod firesc. determină un transfer de destinatar: proiectată ca relatare pentru un vechi prieten. permanent dispuse spre receptare. prezenŃă constantă la adunările de la han şi depozitară a unui întreg tezaur de istorisiri auzite de la predecesoarea sa. interlocutorii fiind naratorul-autor-personaj şi liŃa Salomia. căpitane Neculai. a acordului unuia dintre personaje de a asculta în Negustor lipscan. ele sînt anihilate sub presiunea atitudinii colectivităŃii. care nu se încheie însă printr-o mişcare de Satisfacere. de asemenea. formula care funcŃionează ca declanşator al povestirii: „Numai să-Ńi spuie ce i s-a tntîmplat. #Dămian Cristişor cere încuviinŃarea căpitanului Neculai Isac („Dacă doreşti. Orb sărac) sau invitaŃii (Balaurul. dovedeşte. dar şi de comisul IoniŃă. sub (b)).. vorbi el. Zaharia adaugă cîteva detalii. alimentează curiozitatea celorlalŃi. de care vorbea maică-mea. Salomia este constrînsă. am să-Ńi spun cum mi-au fost petrecerile mele prin Ńări străine" — p. 69) şi. ultima mişcare de răspuns 45 conŃine într-un enunŃ care anticipează evaluarea. şi aici înscrierea celorlalŃi în auditoriu este un fapt implicit. care are iniŃiativa conversaŃională. formula deschide un nou schimb (Ofertă -»Reformulare). Salomia se adresează celui pe care îl consideră în măsură să efectueze mişcarea de Satisfacere: fîntînarul.. Mai mult. cu deosebirea că semnificaŃia de simplă mişcare conversaŃională strategică este mai pregnantă în această povestire. cînd eram copilă?" — p. dacă m-ascultaŃi. obiecŃiile comisului IoniŃă privesc modul de distribuire a rolului de emiŃător: „Dintre noi toŃi numai . — Cum să n-ascultăm. funcŃii diferite. Vezi. povestirea căpitanului va fi spusă pentru întreaga colectivitate. prin aceasta. dar întrebarea sa ulterioară. naratorul-autor-personaj. Istorisirea Zahariei fîntînarul) presupune. Reluată ca întrebare de partenerul de discuŃie alSalomiei. să ofere ea un rezumat al povestirii. în care povestirea începe să se depene. PrefaŃa a doua include încercarea bătrînei. Mişcarea de Satisfacere care încheie întregul schimb verbal îi aparŃine totuşi lui Zaharia. Cele două prefeŃe la Istorisirea Zahariei fintinarul au. AncuŃa. refuzul de a răspunde solicitării. în povestirea Iapa lui Vodă. tuturor celor prezenŃi. Specific pentru această povestire este faptul că ea se încheagă prin colaborarea permanentă dintre Zaharia şi Salomia. Elicitarea povestirilor prin întrebări (Hara-lambie. de a-1 determina pe Zaharia să formuleze el punctul ilocuŃionar şi. Fîntina dintre plopi. adaugă cîteva detalii la rezumatul iniŃial formulat de Neculai Isac („Spunea maică-mea [. de introducere a noii teme. s-apoi să vezi!" (p. dar nu aşteaptă răspunsul acestuia. PrezenŃa unor asemenea mărci este legată de strategiile politeŃii negative.] că a avut mare val şi erau să-1 omoare nişte Ńigani aici. aparent declinîndu-şi competenŃa.

47 Dacă la nivelul universului personajelor sînt rare situaŃiile în care se poate delimita un moment al asumării rolului de auditor. cererea de scuze: „dacă nu vi-i cu supărare" (p. Ciobanul din JudeŃ al sărmanilor solicită indirect permisiunea de a povesti. căci am înŃeles că mazîlul vrea să ne spuie întîm-plarea lui de demult" (p. Se poate recunoaşte. gesturi şi atitudini care compun un adevărat ritual. de exemplu: „Lăutarii se trăseseră pe nesimŃite aproape şi rînjeau cu viclenie. am avut crîncenă vedere şi spaimă.. după preambul. „Cînd văzui pe moş Leonte. Rezumatul. naraŃiunea-cadru reŃine adesea semnele neverbale ale constituirii auditoriului prin modificări ale dispunerii spaŃiale a oamenilor de la han. După cum liŃa Salomia nu întrerupe povestirea cerşetorului orb. AfirmaŃia rezumă naraŃiunea a cărei declanşare o provoacă. este acela care trezeşte curiozitatea auditorilor—determinîndu-i să eliciteze povestirea şi. pentru care trebuie să mă rog" — p. să nu-mi spuneŃi pe nume" (p. Acelaşi procedeu este prezent în povestirea Haralambie. rezumatul este detaliat într-o amplă relatare." (p. — căci îl astupase aşa t am-nes am un om de rînd şi din proşti. determinate de dorinŃa acestora de a asculta şi de aşi asigura o receptare cît mai bună. această componentă este un factor important de integrare în conversaŃie a secvenŃei de relatare. cufundînd noi ulcelele în cofăiel. 134). 68). cînd Domnia sa avea de povestit lucruri mari" (p. fiindcă pauza intervine după anunŃarea „temei" povestirii: „s-a întîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc" (p. în povestiri cum ar fi Cealaltă AncuŃă sau JudeŃ al sărmanilor. într-o formulare laconică. le-am închinat căpitanului şi ne-am strîns împrejurul lui. prin faptul că include printre presupoziŃiile aparŃinînd fondului comun un element unilateral cunoscut. şi maică-mea era lingă mine.] mă ridicai de la proŃapuri"4 (p. introduce în intervenŃia următoare o altă formulă tipică de „dezarmare" a interlocutorului... de obicei prin enunŃuri interogative sau imperative. care cere lămuriri („Cum s-a uitat cu uimire. supra. într-o structură 4S similară este plasat şi rezumatul povestirii Fintîna dintre plopi: comisul IoniŃă remarcă faptul că prietenul său şi-a pierdut un ochi. de cînd sînt. [.. 72). cucoane IoniŃă?" ) v. sub (a)). menite să stimuleze curiozitatea ascultătorilor. sub (a)). Autoselectarea naratorului are. le cere. de altfel. mi-am simŃit . 134) (» sînt sigur că o să vă placă). receptarea începe. (c) P o v e s t i r i 1 e propriu-zise prezintă o serie de particularităŃi structurale. rezumatul lor este conŃinut în prefaŃă. 204).. de exemplu. să se constituie în receptori —. Ca şi în povestirea Iapa lui Vodă. iar Neculai Isac da. oi tăcea" (p. dar ca dovadă a faptului că nu-i ignoră. 134). fără a renunŃa la rolul asumat. sunînd din strune" (p. dacă nu. 104). Tăcerea celor din jur marchează faptul că. supra. explicaŃia: „Am avut o Intîmplare nâpraznică" (p. Se trage dintr-o iapă tot pintenoagă. Vorbitorul nu aşteaptă mişcarea de răspuns a celorlalŃi şi. Există însă menŃiuni ale faptului că povestitorul are permanent conştiinŃa necesităŃii de a fi ascultat şi a prezenŃei auditoriului. cele două momente nu pot fi separate în text. deşi afirmă după aceea: „eu una m-am umplut de năduf auzind şi mai ales văzînd" (p.IoniŃă comisul îl privea într-o parte cu oarecare nerăbdare şi dispreŃ. . 135). Cf.Pe loc. a cărui explicare apare drept necesară (cf. Povestirea constituie un răspuns dezvoltat la aceste întrebări. Ş-atuncea am văzut pe acel Haralambie. oi spune. formulat de viitorul narator. drept urmare acceptarea simultană tacită de către restul grupului a condiŃiei de ascultător. Apelul la această procedură conversaŃională (de tipul „ap arte-ui ui") are şi valoarea unei stratageme. o suită de mişcări. O uşoară variaŃie a acestui tipar poate fi recunoscută în Balaurul: „numai o dată. determinîndu-1 pe comisul IoniŃă să solicite — printr-o suită de întrebări — informaŃii asupra identităŃii personajului. implicînd totodată certitudinea asupra opiniei favorabile a interlocutorilor: „Şi dacă nu v-a plăcea. 9). încuviinŃarea pentru o scurtă întrerupere: „Vă rog numai oleacă să îngăduiŃi pînă ce-oi potrivi în lulea o frunză de tutun" (p.. comisul IoniŃă face o afirmaŃie neclară pentru interlocutor („Aista-i cal dintr-o viŃă aleasă. este o invitaŃie implicită la cuvînt pentru narator. apărînd adesea ca explicaŃii detaliate ale unor afirmaŃii.. ne aflăm în faŃa unei mişcări strategice. „Iar noi am rămas tăcuŃi. 70). cetitorul de zodii. Ianache coropcarul nu solicită acordul celorlalŃi pentru a fi învestit cu calitatea de narator. 71). de asemenea. în povestirea Iapa lui Vodă. 30). 70). considerat insuficient de interlocutor. cînd eram un băieŃaş săltat numai ia atîta de la pămînt.. iar lăutarii au prins a cînta cu jale . preliminariile fiind încheiate. (1) întrucît naraŃiunile din Hanu-AncuŃei sînt prefaŃate de conversaŃia între cei adunaŃi la han. discutînd cu moş Leonte despre calul său. 104). de anihilare a eventualelor obiecŃii. recunoscînd explicit interrelaŃia dintre povestitor şi auditori: „dac-a dori lumea. Izolată de restul naraŃiunii. Călugărul Gherman introduce în formularea rezumativă numele unui personaj necunoscut celorlalŃi („. implicit. că-şi caută loc Ungă cei doi prietini. cu care m-am fudulit eu în tinerelele mele şi la care s-a uitat cu mare uimire chiar măria sa Vodă Mihalache Sturza'' — p.

în secvenŃă cu termenii de adresare. cînd erai flăcău. care cunoaşte întîmplarea. deschizînd relatarea propriu-zisă („cum mi-au fost petrecerile mele prin Ńări străine" — p. 133. la sfîrşitul amplelor reflecŃii care prefaŃează istorisirea coropcarului. Negustor lipscan.. în cazul primei povestiri. mama aceştia . 195) — act care încheie. 207 — 208.. care deschid o asemenea Activitate sau un episod al ei („Stăpînii mei şi fraŃii mei . de obicei. Demonstrativele. în Istorisirea Zahariei fîntînarul. stimulînd memoria lui Zaharia. 195).. eroi — este realizată în modalităŃi diverse. reprezentînd un fel de moto al relatării următoare.] Atuncea am văzut întăi balaurul" (p. dar el nu este prezentat de cel căruia i se solicită relatarea — fîntînarul —.. cele două naraŃiuni sînt total independente.] Eram aşa.] — Iată de ce .". Cf. completate progresiv cu noi amănunte (. plasare spaŃială etc). „Şi AncuŃa cealaltă 50 . Corelarea naraŃiunilor este realizată prin reluarea unor puncte de refe4 — C-da 1354 49 rinŃă din naraŃiunea autobiografică în cealaltă („pe cînd eu eram un prunc şi vedeam satul nostru care nu mai este şi Ńintirimul pe care l-au risipit apele . la sfatul şi cu ajutorul lui Vasile cel Mare. cele două naraŃiuni. în pădurea de peste apă" — p. 195). ele conŃin.. Rezumatul celei de-a doua naraŃiuni reia. în naraŃiune. care consemnează întîlnirea lui Constandin Motoc cu hai-ul. în JudeŃ al sărmanilor.. 162).. ci şi o identitate a rolurilor pe care le îndeplinesc oamenii şi a mărcilor specifice acestor roluri (nume. e formulat eliptic. rezumatul este repetat adăugîiidu-se o informaŃie: „ o întîm-■ a aceluia care mi-i mie ca un fraieik — p. adverbele de identitate. in anumite povestiri (Iapa lui Vodă. 44) este formulat ulterior. comparaŃiile. este juxtapusă celei dintîi. „Acolo [. cu valoare deictică.. 133). formularea completă apare în întrebarea romisului. cîte două naraŃiuni complete... A doua risire. activitatea conversaŃională —.. loc." — p. 208 „întîmplarea de la poiana lui Vlădica Sas"—p. (2) Orientarea — secvenŃa prin care auditorii sînt puşi la curent cu „datele" de bază ale întîmplării relatate: moment. este o manevră — eşuată în cele din urmă — prin care bătrîna urmăreşte. în cîteva variante... 208. ci de aceea care i-o solicită — Salomia. Fîntîna dintre plopi). flăcău [.. — „ce Ńi s-a întîmplat dumitale. cu menŃinerea decorului familiar ascultătorilor şi cu sublinierea elementelor de invariantă. 207. „şi-n jurul nostru umbla AncuŃa cealaltă. rezumatul nu este rezultatul unei discuŃii. Povestirile JudeŃ al sărmanilor şi Orb sărac prezintă unele particularităŃi compoziŃionale.. 195).: „. Există nu numai o identitate a cadrului material şi natural. de peste apă" — p. ca rezultat preliminar al încercărilor comisului de a elicita povestirea. 191). iar „glosarea" e confirmată de moş Leonte: „Cînd am văzut întăi balaurul [.. care declanşează naraŃiunea: „Dacă ştii altele mai frumoase de ce mi l-ai cîntat pe acestae? [. fiind introdus într-o eră identică cu aceea din Fintîna dintre plopi („numi mai pot aduce decît cu greu aminte de-o înttmplare ca aceea:' — p. [sfînta Paraschiva] „unde ne ducem să ne închinăm eu şi liŃa Salomia" — p.aşa inima. relatînd întîmplarea Ńăranului umilit şi schingiuit de Răducanu Chioru şi pedepsirea boierului. altminteri.[întreabă-l să spuie] întîmplarea din pădure.. AfirmaŃia este „glosată" de AncuŃa.. în cealaltă povestire. 145). într-o formulare etă. prin raportarea momentului evocat la cel prezent. cu care se încheia ciul de racord (în racord. „întîmplarea aceea cînd te-a chemat boierul de la Păstră-veni la curte şi Ńi-a poruncit să-i cauŃi apă în acea poiană" — p. în stil direct: „învaŃă-mă cum să mă esc!". 44). au un puternic efect de actualizare. gesturi. sînt corelate printr-un episod de racord. 104). în stil indirect: „Vasile cel Mare 1-a învăŃat cel prietin" — p. fraza conŃinînd rugămintea lui Motoc. 43). rezumatul consemnează autoselectarea negustorului ca emiŃător. ci este plasat în secvenŃe narative compacte. 209). dar rezumatul (p.. după care ciobanul ează un cîntec de haiducie. al cărei rezumat. în unele povestiri ai căror „autori" se autoselectează ca naratori: Cealaltă AncuŃă. aparŃinînd aceluiaşi personaj. Orb sărac cuprinde o relatare autobiografică. toate urmărind — prin procedee variate — o puternică implicare afectivă a celor de faŃă." (p. Rezumatul primei naraŃiuni apare în prefaŃa întregii povestiri. Elementul care declanşează povestirea apare în discuŃiile din prefaŃă. Limita dintre ele este marcată formal prin prezenŃa mulŃumirilor pentru atitudinea celorlalŃi („MulŃumesc lui Dumnezeu c-am găsit cuvînt bun şi milă" — p. de fapt. El apare formulat. rezumată prin cuvintele „poveste adevărată despre o minune a sfintei Paraschiva" (p. rezumatul este situat în prefaŃă. orientarea sugerează o mişcare de retragere în timp prin translaŃie. Reluarea rezumatului. determinînd o atitudine prin excelenŃă participativă a receptorilor. comisul cere detalii. reacŃii. plasat în prefaŃă.]. tot în acesta loc ne aflam . permiŃîndu-i acestuia să-şi menŃină dreptul la cuvînt („s-a întîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc" — p. să-1 determine să-şi asume rolul de povestitor.".". ca potirnichea în căngiie şoimului" (p.. într-o poiană pe care-o ştii dumneata" — p. ca în majoritatea cazurilor.. confesiunea celui dintîi şi solicitarea sprijinului.

în povestirea Haralambie se evocă „divanul" Ńinut de Vodă Ipsilant.. implică. 44). prin menŃionarea unor elemente tare constituie orientarea subiectivă. k hanul AncuŃei [. 10—11). naratorul nu poate să comunice auditorilor — sub forma portretului fizic — decît impresia pe care i-a făcut-o contemplarea necunoscutului care va deveni eroul povestirii („Cel prins era întru adevăr om nalt şi voinic" — p. vîslind spre răsărit. 12). Orientarea propriu-zisă se constituie — în Cealaltă Ancută — într-o povestire concisă. determinat de situarea naraŃiunii-cadru în coordonatele unui nedefinit fabulos. la TupilaŃi. orientarea subiectivă succintă: „dnd eram un băieŃaş. Dar asta s-a întîmplat într-o depărtată vreme. Ca atare.] Şi mă aflam în mare mîhnire. capătă pentru receptori „concreteŃea" necesară urmăririi istorisirii. in povestirile în care naratorul este implicat ca personaj. enunŃul sobru. dar şi psihologic: „ascultaŃi ce mi s-a întîmplat pe-acesle meleaguri. Pentru cei mai mulŃi dintre auditori. "(Fîntîna dintre plopi. iar noaptea stelele cerului. care constituie secvenŃa orientativă propriu-zisă: „Trăia la noi. în łara-de-Sus. „Aşa. atuncea am văzut pe acel Haralambie" (Haralambie. Şi eram în popas aici. atribuită şefului arnăuŃilor . în care naratorul are mai degrabă rolul unui martor al întîmplăriloî.]. pe vremea aceea.]. p.. a biografiei personajului principal pînă în momentul evenimentelor care au determinat interferenŃa celor două existenŃe.. de fapt. pe cînd îmi pregăteam lăzile. flăcău trecut de două zeci de ani. care anticipează — în mod fals — urmările pozitive pentru şeful arnăuŃilor ale prinderii lui TodiriŃă). în relatarea călugărului Gher-man. Numai după fixarea acestui cadru „subiectiv"..] pe cînd mă aflam în uliŃă la Carvasarâ şi mă tocmeam pentru marfă [. „Iar mama acestei AncuŃe . Iar într-un rînd. avînd în mijloc pe-un om legat" (p. tot în locul acela . într-o hamnă ca asta.".". cercetînd în cartea lui de zodii şi tălmăcind semnele lui Iraclie-împărat.— povestirea de pe vremea Ducăi-Vodă. şi părintele meu mă învăŃa meşteşugul lui'Ń. îmi arăta ziua buruienile şi rădăcinile pămîntului. să trăiesc pe-atuncea şi să mă bucur altfel de viaŃă [... şi se sparie de el altă AncuŃa". 30). în Cealaltă Ancută. la 15 a lunii lui august" (p. Există însă în întregul roman un anumit grad de incertitudine temporală. Şi eram în popas aici. 4e 51 spre concretul spalio-temporal.]. la început. Ienache coropcarul fixează momentul întimplării relatate în raport cu şirul propriei sale vieŃi: „S-a întîmplat ca eu să fiu tînăr.] — dar rîsul ei tot trăieşte. precizările ele ordin spaŃial şi temporal se întrepătrund cu detalii autobiografice. iaca s-arată dinspre Beilic... care „purta la gît un lanŃug subŃire de aur" (p. Povestirea comisului loniŃă (Iapa lui Vodă) are ca personaj pe „măria sa Vodă Mihalache Sturza". al cărui orizont de informaŃii este limitat. moş Leonte nu poate face perceptibil cadrul relatării sale decît prin raportare la propria sa biografie: „Eram aşa. care învie o legendă de largă circulaŃie). 72—73). în formula unei concise naraŃiuni obiective. ea este „împinsă" spre sfîrşitul relatării. permiŃînd confruntarea impresiilor şi a aprecierilor.. ktuncea am văzut întîi balaurul" (p. De-atuncea au trecut ani peste douăzeci şi cinci [. ci din perspectiva celui care le retrăieşte. cînd eraŃi tînar. o roată de arnăuŃi. 31).. [. în ciuda unor indicaŃii care ar putea permite datarea foarte exactă a unora dintre evenimentele istorisite. „eu stăm aici în acest loc" (Iapa lui Vodă. ele au — ca şi referirile la han — o funcŃie de actualizare a unei epoci trăite (excepŃie. la Baia. un boier mare şi fudul: îl chema Nastasă Bolomir" (p. căci dragostea mea din anul acela se desfrunzise cu vara" (Fîntîna dintre plopi. transpunîndu-se în postura martorului de odinioară. săltat numai ia atîta de la pămînt [. duceam vinuri la Ńinutul Sucevei. de aceea.. 103—104). al basmului şi superstiŃiei („într-o toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul AncuŃei. „în ziua de Sîntămăria Mare. demult. Dublarea orientării propriu-zise. impersonal.]. la hanul AncuŃei . dezvăluirea poantei întîmplării. dar închegată (incluzînd toate secvenŃele tipice.]. care evoluează de la tonul general. deasupra puhoaielor Moldovei. duceam vinuri la Ńinutul Sucevei. şi moş Leonte.. Şi pe după Sîntilie. 45—46).. Comun povestirilor din IIanii-AncuŃei este faptul că timpul întîmplă-rilor narate este anterior reunirii călătorilor la han. cu barbă roşă rotunjită". 5—6).. Motivarea procedeului este însă aici mai direct legată de tehnica narativă: dezvăluirea identităŃii boierului „mărunt la stat. p. O atitudine similară a naratorului apare în Iapa lui Vodă. în povestirea Balaurul. Iar nişte paseri cum nu s-au mai pomenit s-au învolburat pe furtună. este urmată de reconstituirea.şedea ca şi asta. 105). Aşa. „iaca aşa rîncheza şi rîdea şi iapa cea bătrîna [. în anul cînd au căzut la Sîntilie ploi năprasnice şi spuneau oamenii că ar fi văzut balaur negru în nouri. Precizările temporale nu sînt însă semnificative în sine.. şi spovedania lui Neculailsac.. <\u mare zvoană.. de exemplu.. Istorisirea Zahariei fîntînarul — pe „Vodă Calimah". într-o toamnă ca asta. p. st realizează într-un mod specific în povestirile Balaurul şi Cealaltă Ancu\ă. stînd cu el la tîrlă pe dealul Bo-lîndarilor. Cf. iar una dintre povestirile orbului sărac — pe Duca-Vodă. Relatarea nu se face din perspectiva celui care ştie cum au decurs evenimentele. ca să mă duc la iarmaroc. s-aîntîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc. chiar şi o coda.. a dovedit cum că acele paseri cu penele ca bruma s-au ridicat rătăcite din ostroavele de la marginea lumii şi arată veste de război între împăraŃi şi bielşug la viŃa de vie" — p....

dar rămîne mutilat şi o pierde pentru totdeauna pe Marga. — Acolo. 162). sînt reluate cîteva informaŃii furnizate în prefaŃa povestirii de naratorul-erou dispus sa dea satisfacŃie curiozităŃii celor adunaŃi la han („Mă cheamă Dămian Cristişor [. acum citi va ani am ajuns cu bine la o stare multă mito are şi la puŃină avere. fiind o strămoaşă a noastră aici trăitoare la acest han. Rezolvarea este. Tehnica relatării are în vedere uneori punerea în evidenŃă a poantei (Iapa lui Vodă)." — p. 195—196). Cîteva povestiri se abat însă de la această formă de construcŃie. (3) SecvenŃele de c o m plic a r e a acŃiunii si de rezol v a r c a conflictului au. Era acest boier om stătut si văduvoi şi din cînd în cînd avea dumnealui plăcere pentru cîte-o muiere (iintr-a oamenilor. „distribuirea baidere-lor" de către negustorul lipscan sau unele dintre detaliile despre „şcoala" calicilor orbi. povestite de cerşetor).Aha! la Păstrăveni... de obicei.] şi am dugheană la Ieşi. în aceeaşi categorie poate fi inclusă Negustor lipscan („Fiind de Cel-de-vSus rinduit într-o cinstită breaslă ca aceea în care mă aflu. în Iapa lui Vodă. avînd ca singură dorinŃă ispăşirea crimei fratricide (Haralambie). rezolvarea propriu-zisă este însoŃită şi de o poantă comică: aluzia la pariul făcut de IoniŃă cu Vodă la han. Duca-Vodă. 52 Cf. 53 în succesiunea lor. un răzăş nebun şi nemernic din Ńinutul Vasluiului . pentru că ele au roiul unor elemente mnemotehnice. Componentele orientării sînt dispersate în cuprinsul rezumatului (cf. căci acea pădure s-a tăia li zicea poiana lui Vlădica Sas" ~ p. „Aduc marfă de la Lipsea" — p. fericită. [. orientarea se realizează in forma consacrată. aducînd capul haiducului Haralambie. ca Antihrist. în secvenŃa de orientare. Chiar şi în povestirile în care nu există o gradare a întîmplărilor. JudeŃ al sărmanilor („Era prietinul acesta al meu trăitor îp sat la FierbinŃi.. a prins a arunca biruri asupra norodului . dar îşi părăseşte slujba. de verificare a identităŃii referentului („ce Ńi s-a întîmplat dumnitale. structura obişnuită pentru relatările orale asupra unor experienŃe proprii sau ale altora. dialogul dintre cele două personaje îndeplineşte o funcŃie fatică.. ca o secvenŃă care concentrează datele indispensabile înŃelegerii relatării. dar nu sînt îndelung elaborate de povestitor şi nu absorb interesul auditorilor. —. Constandin Motoc este pedepsit sălbatic de boier (prima povestire din JudeŃ al . în acea vreme s-a fost ridicat asupra Ńării Moldovei. Hara-lambie. rezolvarea aduce o încheiere care dă satisfacŃie naratorului-erou: orbul sărac revine în locurile natale. duduca AglăiŃa se mărită cu Ilieş Ursachi. JudeŃ al sărmanilor. de exemplu. ci moare pe drum (a doua povestire a orbului sărac). — într-o poiană care a fost şi nu mai este. fiind în acele vremi stăpîn pe moşie un boier ehiabur tare cu numele Răducanu Chiorii. de remarcat însă faptul că. cînd erai flăcău. în concordanŃă cu ideea că binele învinge răul: pricina comisului IoniŃă e rezolvată de Vodă (Iapa lui Vodă).care îl escortau pe TodiriŃă Catană („îl cheamă TodiriŃă Catană.]. în alte povestiri.. folosite de Salo mi a pentru a declanşa funcŃionarea memoriei lui Zaharia. rămînînd fără vedere încă de pe cînd eram copil.. Duca-Vodă nu mai ajunge la Ieşi. O structură particulară a secvenŃei de orientare — ca şi a celorlalte secvenŃe constituite pe baza dialogului — este caracteristică pentru Istorisirea Zahariei fîntînariil. în uliŃa mare" — p." — p. avînd ca naşi pe Vodă cu doamna (Istorisirea Zahariei fintînarul). în cîteva povestiri. esenŃială apare reconstituirea ca atare a unor momente trăite. 191... ucisă de ai săi (Fînlîna dintre plopi). fără să intervină o convergenŃă a elementelor acumulate spre un punct caracterizat prin tensiune maximă (cf. 135—136) sau cele două povestiri din Orb -sărac( (1) „căci eu. supra). iar Dămian Cristişor se reîntoarce cu bine la treburile sale. pentru care lucru noi rîdeam şi făceam haz într-o privinŃă" — p. precum au făcut alŃi negustori bătrlni. în pădurea de peste apă. fără modificări. Atuncea am socotit că mi-a venit vremea să mă ridic şi mai sus cu puterile mele şi. alteori se întemeiază pe o mare capacitate de dramatizare (Fîntîna dintre plopi. ci agrementează relatarea (cf. scăpînd de urmăritori (Cealaltă AncuŃă). (2) [Minunea sfintei paraschiva] „s-a făptuit în vremea veche. Avînd neistovită poftă de argint' şi aur. pe Şiret. TodiriŃă Cătană fuge cu duduca Varvara. 161). m-am hotărît şi să mă duc la Lipsea" — p. Tufecci-başa Gheorghie îndeplineşte porunca domnească.. 158. Balaurul. am ieşit din sat de la noi ş-am pornit în lume" — p. 105—107). povestirea cu Vasile cel Mare din JudeŃ al sărmanilor). în general. rezolvarea aducînd o puternică notă de tragism. cronologia faptelor şi se caracteri zează prin fidelitatea faŃă de detalii. Negustor lipscan sau autobiografia succintă a orbului sărac). Ńiganii sînt puşi pe fugă şi Neculai Isac scapă cu viaŃa. poantele nu lipsesc nici aici. boierul cel rău este omorît (Balaurul. în cele mai multe cazuri. 207 — 208). Cealaltă Ancută). Complicarea acŃiunii urmăreşte. într-o poiană pe care o ştii dumneata.

cinstite comise IoniŃă. (4) Povestirile din roman sînt urmate de o coda.. măcar că ca auzea. atribuindu-şi implicit simplul rol de a transmite o „istorie" cristalizată prin tradiŃie („Ş-a rămas istoria acelei minuni de la om bătrîn la om bătrîn pînă în vremurile mai nouă" — p. prezenŃa intensificatorilor avînd o pondere mai redusă. tata îi lăsa pe oameni sa vorbească. în versiunea liŃei Salomia. au jucat intăi o toană aici.asta e (a fost)". naratorii sînt implicaŃi în desfăşurarea întîmplărilor. „Asta este. Motivînd ceva din prezent. 18).. Insolitul momentului. Coda îndeplineşte. TodiriŃă Ca-tană. naratorul adeptă o atitudine de detaşare faŃă de cele relatate. prin care perspectiva este readusă la momentul relatării. Nu cred să fi fost farmece de-. în acelaşi timp. in ambele cazuri.. la hanu-AncuŃei" — p. fie şi numai ca 55 martori. fraŃilor creştini". pentru că aista-i moştenire din iapa iui Vodă" — p. în majoritatea cazurilor. este preponderent. şi să fiu înfricoşat" (p. într-adevăr. în finalul povestirii Orb sărac. Negustor lipscan — p.. în general. infra). „Asta a fost". în ultima frază a relatării: Tufecci-başa Gheorghie . (5) Două tipuri de procedee ale evaluării sînt mai frecvente în roman: comentariul şi comparaŃia. „Iată pentru care pricină. Ea se justifică prin relaŃia de „serie" dintre povestiri. în care un asemenea rol îl are discuŃia auditorilor asupra celor ascultate (v. % Sînt numeroase cazurile în care modalităŃile cvalnative funcŃionează ca marcă a punctului culminant al relatării. cînd se uita în lună. o funcŃie de racord a diverselor naraŃiuni cu naraŃiunea-cadru. ca formă a evaluării. de asemenea. istorisirea Zahariei fîntînarul se încheie cu o coda de tipul celor caracteristice basmelor populare: proiectarea întîmplărilor narate în cadrul în care se petrece actul povestirii („Şi purcezînd la scaunul Domniei. între altele. Faptul că. cinstiŃilor creştini. de drăcuşorul cel bălan nu s-a mai auzit nimic. din sălaşul lui. punctul culminant. revenirea la situaŃia comunicativă care a declanşat „demonstraŃia'4 realizată sub forma de naraŃiune nu devine astfel necesară. Eu n-am ştiut ce-a fost şi nici jupîn Costea n-a spus niciodată.. cf. 142. formula de introducere pentru coda este cea curentă în relatările orale: „aşas-aîntîmplat". în secvenŃa de coda. 37 — 38 (de remarcat tranziŃia spre coda prin referire la planul real. în alte cazuri. auzea ce se petrece la celălalt mal.. 62 (naratorul sugerează că acceptă punctul de vedere al tatălui său). — însă el ştia mai bine decît oricine de care poruncă ascultase dihania furtunilor.. „e ~ . pintenog de trei picioare." — Cealaltă Anculă. are ca rezultat o încorporare puternică a elementelor de evaluare în Ńesătura narativă: corne rit arini intern. secvenŃa de coda este introdusă uneori prin variante ale formulei de încheiere a unei demonstraŃii. este pus în evidenŃă prin scurte întreruperi ale relatării propriu-zise. de obicei. . 19 (vezi şi implicarea directă a auditorilor prin folosirea persoanei a Ii-a 54 plural. ia forma consemnării unei atitudini colective: uimirea celor [care urmăresc drumul „misterios" al fîntî-narului după .„. p. în Istorisirea Zahariei fîntînaruL comentariul intern. delimîtmd.sărmanilor). „iată de ce": „Iaca de a trebuie să vă uitaŃi ca la un lucru rar lai calul meu cel roib. formula este urmată de cîteva detalii despre soarta eroilor). Expresia directa a atitudinii subiective a comisului detaşează net episodul de restul ansamblului narativ."... 175—176). în jurul căruia gravitează întreaga naraŃiune. realizai în forme variate. 149 (în ambele cazuri.. p.v~ . Alteori. a doua povestire din JudeŃ al sărmani-lor __ p.. Comentariul inter n.hangiŃei. De remarcat şi faptul că.. 175 (vezi referirea la auditori şi adăugarea unor detalii despre planurile de viitor ale negustorului — p.. ExcepŃie face Fîntîna dintre plopi. sobrietatea expresiei este aceea care subliniază dramatismul situaŃiilor. în spaŃiul cărora naratornl-erou îsi consemnează reacŃiile emotive şi gîndurile: „m-am înfăŃişat"cu inima bătind la poarta supărările mele" (p. constituind. marchează punctul culminant al povestirii Iapa lui Vodă: primirea de către doinii a comisului IoniŃă.. revenirea în prezent a naratorului este semnalată prin sugerarea unei explicaŃii personale a întîmplărilor relatate. m-am mirat eu de asemenea întîmplare. se fac menŃiuni asupra destinului ulterior al eroilor.. asigtirînd unitatea cerută de formula de „romanee pentru care optează autorul.. 222). 17). prima povestire din JudeŃ al sărmanilor — p. şi nimene nu 1-a mai văzut niciodată" — Balaurul.: „Aşas-aîntîmplat. cf. realizată adesea prin confruntarea propriei opinii cu altele exprimate. „Aşa.a clădit în tîrg la Ieşi biserica la care mă duc să mă închin" — p. această faptă . un mijloc prin care povestitorul dirijează şi controlează receptarea. am fost jurat schitului Durau" — p. 198). a stat acolo la pîndă ş-a stropşit pe slujitorul Domniei. aparŃinînd naratorului. : „Iar unii oameni au scornit că părintele meu ar fi chemat balaurul. Ca solomonar cuminte. — şi înŃelegeam că lelea AncuŃa. 37). siiFpencînd firul acŃiunii în acest moment de maximă intensitate. Mai degrabă răul acela._. prin conceperea lor ca ilustrări ale aceluiaşi punct de vedere. ca semn al revenirii la planul real). 127—128. manifestată.

Primele doua îi sînt cunoscute indirect naratorului. cu semnificaŃie simbolică superlativă. Comentariul extern al naratorului. 52). Trăsături similare privind distribuŃia elementelor de evaluare în text se pot recunoaşte în povestirea Balaurul. Există însă şi povestiri în care elementele de evaluare apar distribuite în cuprinsul textului. în stil indirect liber. care notează detalii ale comportării boierului. Nici n-a răspuns la închinări. care se mani. 146). 141). 22T Nimenea n-a înŃeles..] ş-am văzut că-i vreme de prime (p.. în cazul ultimului — ştiut ui său este cei al unui martor ocular... în povestirea a doua.. detaliile notate. în povestirea Har alambic. subliniind importanŃa relativă a unităŃilor narative componente. 5 şi. ci numa-şi pieptăna barba cu degetele şi pufnea" (p. Consemnarea reacŃiilor personajelor se face din perspective diferite: în primul caz. în scena a treia este prezent un procedeu suDiimentar de evaluare. comentariul este implicit. reia1 are caracter autobiografic.:-. .. x\ zis repede şi răguşit: [. sosirea noii soŃii a boierului. cît era de nalt şi spătos. Surpriza produsă de apariŃia tinerei femei este potenŃată tocmai prin raportarea Imaginilor ipotetice la cea reală. în ultimul enunŃ. 35). Cînd colo. Deşi rŃin naratorului." (p. După care. şi „A simŃit zbătîndu-se în ei o dihanie" (p. spre coliba unde îi „descoperă' pe tinerii îndrăgostiŃi: „Nimene nu înŃelegea ce este. istorisire aflctă de la eroul întîmplărilor. 221-222). De remarcat. comentariile se apropie m grabă de o ■&. 35. are o m proprie.. comparaŃia neexplicită.] Văzînd înainfe-i pîclă de sînge repezit acasă. cum sa făcut asta şi s-a mirat mai ales Vodă de ••■Uepciunea cumpenei"' (p. Formulările sînt d. perceptibile vizual. prin intermediul căreia se insistă asupra caracterului neobişnuit al situaŃiei relatate. în realitate. la limita dintre secvenŃa deznodâmîntului şi codse revine la procedeul iniŃial de evaluare: notaŃia-comentariu a naratorului omniscient: „A fost jalnică vederea aceea şi-au plîns în divan Vodă şi boierii" (p.. e precedată de o secvenŃă deliberativă. Formula interogativă. Comportarea de moment a eroului supusă. de tip intern. pune în relaŃie cei doi termeni ai comparaŃiei. reîntîlnirea cu Răducanu Chioru. prin juxtapunere. 34). de observat alternanŃa imperfect/perfect compus). care sugerează că. care configurează un comparant: „Cu vreo văduvă de cele de abanos. cu vreo cneaghină de cele de la muscali. similare: apariŃia lui Vodă la divan. trei momente se detaşează prin introducerea unor mărci evaluative. în al doilea — de pe poziŃia participanŃilor Ia scenă: Xîr-d şi-au ridicat boierii ochii cătră el l-au văzut fără sînge-n obraz şi. care umblă cu ciubote de iuft şi cu nagaică: numai aşa femeie ar fi potriva lui.] o copilă ca de şaptesprezece ani" (p. care le contrazice total. şi prezenŃa unui clement explicit de evaluare: comparaŃia cu un termen ireal.. Nici boierul nu ştia ce răspuns să deie Domnului său" (p. în ultimul — de pe poziŃia naratorului devenit el însuşi personaj: „Ş-a intn ud şi cu obrazul supt şi cu ochii spăriaŃi.. nu numai prin gradul de integrare iu >mictura epk şi prin acuitatea notaŃiilor. îşi rodea barba şi n-avea astimpăr" (p. traducînd o stare de spirit. înregistr< i reacŃiilor eroului marchează momente-cheie: descoperirea trădării ?.] îşi punea uşor mîna în creştetul meu şi mă mîngîia. ci să se chinuiască pe lumea asta. Comentariul naratorului-martor. plasat înainte de coda: „şi Dumnezeu a vrut să nu piară. NaraŃiunea este suspendată prin inserarea singurului comen tariu explicit din text. neidentificat. prietinul nostru" (p. care adoptă de la început atitudinea celui care re. însoŃeşte momentul confesiunii personajului: „Boierul nostru era aşa de tulburat şi aşa de rătăcit.. el aparŃine naratorului-martcr: „Ş-atuncea am înŃeles cine-i Haralambie [.. neimplicat în acŃiune..„semnul cumpenei sale". de pe poziŃia unui observator exterior. în ambele povestiri ale lui Constandin Motoc. PrezenŃa unor asemenea elemente conturează distinct cîteva momente. acceptarea de către Gheorghie a misiunii de a-şi prinde fratele şi venirea lui Haralambie hăituit la casa din Bozieni.!ă de asemănătoare: „Atuncea prietinul acesta al meu a simŃit că-i c pe spinare păr de cîne turbat [. sară. [. 31 — 32). Naratorul vorbeşte în numele său: „Eu nu înŃeleg de ce n-a murit" (p. ce vedem noi? [. respectiv. punctul culminant: confruntarea dintre fraŃi. tipic orală. 37). Intriga. Comentariul este modalitatea de evaluare prezentă şi în J al sărmanilor. în prima povestire. Si în aceasta povestire. ca individualitate distinctă faŃă de lumea naraŃiunii. 136). cum am văzut puŃini oameni în viaŃa mea. 47). în linii generale. 141) sau încearcă să se obiectiveze printr-un enunŃ cu valoare de generalizare. că dincolo pe tă-rîmul Tartorului" (p. 36). Şi cînd venea uneori. parcă se cumpănea" (p. insistînd printr-o comparaŃie asupra intensităŃii neobişnuite a reacŃiei sale. Totuşi..]" (p. t îi toate aceste cazuri. în esenŃă naratorul omniscient: „Vodă Ipsilant a intrat posomorit între boieri. confruntării cu etalonul normalităŃii: „ ÎI ştiam frumos si falnic.. însoŃeşte prezen56 tarea detaliilor care configurează deznodămîntul primei povestiri (schingiuirea eroului).

Neculai Isac le destăinuieste celor care-1 ascultă. îSe reŃin expresia explicită a caracterului excepŃional al faptului („muget peste fire şi nemaiauzit") şi încercarea de concretizare prin comparaŃie („Cu coada subŃire ca un sul negru". 197).. îmi bătea inima şi mă temeam să nu găsesc locul mort [. cu mina streaşină 58 la ochi. Mi s-a părut? A fost o arătare?. 126). la f întina singuratică.] Şi mă oprii.. văzîndu-ne că tăi (JudeŃ al sărmanilor. 97). cît şi propria sa reacŃie: „Am rămas înlemniŃi. de asemenea.Aşa. (d) Specifică pentru structura textului în Hanii-AncuŃei este alternanŃa povestire tăcere. tablou reconstituit în detaliu. şi îşi comunică propria reacŃie în faŃa încordării neobişnuite a hangiŃei („O priveam stînd aşa şi aşteptînd. nerealizată. în sfîrşit. 127). 85). Iar în umbra de dedesubt sta Marga. comentariul intern al naratorului-erou. Răpirea duducăi Varvara rămîne învăluită în mister: „Nimenea n-a înŃeles ce-a fost şi ce s-a întîmplat" (p. 79). Ultimul enunŃ evaluativ coincide cu ultima propoziŃie a naraŃiunii. Chiar şi comisul IoniŃă — person prin intermediul căruia autorul pune în relaŃie diversele povestiri atribuindu-i intenŃia. marchează tranziŃia spre coda. elementele de evaluare substituie relatarea punctului culminant. de exemplu: „Noi gospodarii şi din łara-de-Sus am rămas tăcuŃi şi mîhniŃi" (Fintinu (Unire plopi \ „Apoi ne privi tulbure şi începu a rîde pieziş.. trădînd o receptare activă.. proiectată într-un plan fantastic. 97). parcă ar fi luat pe sus albia Moldovei ş-ar fi prăvălit-o asupra noastră"). anulînd progresiv graniŃa dintre real şi fantastic: „. Ie-nache coropcarul relatează numai ceea ce a văzut: comportarea ciudată a AncuŃei („Numai pe AncuŃa o vedeam că ascultă cu încordare. o valoare simbolică. ci reprezintă episodul de bază.. în Flntîna dintre plopi. Lipsa comentariilor — care constituie situaŃia obişnuită — este. povestirile orbului sărac sînt.îi crescuseră la mîni ghiare agere cu care-şi ameninŃa soŃul. 126). de a-şi asuma pentru a doua oară funcŃia de narator — îşi stăpîneşte uneori pornirea de a rupe tăcerea. care însoŃeşte povestea sa tragică de iubire. După istorisirea călugărului Gherman. ci are finalitatea de a declanşa o relatare de tip memorialistic. rînd pe rînd. ApariŃia „balaurului". Nediscutînd despre ceva anume. Atitudinea personajelor. zguduirea produsă de moartea Margăi: „Şi parcă gustam din sîngele împrăştiat pe colacul fîntînii" (p. reacŃiile sale nu se exprima verbal: „Numai comisul IoniŃă mormăi ceva şi se uită cu fudulie in juru-i (p. manifestări ale oamenilor.. p.. „gura i se deschidea ca o leică în nouri".. Comentariul naratorului. este invariabil legat de evocarea fîntînii. exterior povestirii propriu-zise: .. specifică este absenŃa elementelor de evaluare din partea de relatare propriu-zisă. neliniştea şi incertitudinea stîrnite de întîlnirea cu Marga:. 60). vezi. In Cealaltă AncuŃă. în vîrful plopilor. instituŃiile etc). urmată de revenirea la starea iniŃială de dialog. semnalată prin notaŃii ale scriitorului. Cîteva povestiri prezintă anumite particularităŃi în privinŃa elementelor de evaluare. Naratorul-martor notează sub forma comentariului intern atît reacŃia globală a celor de faŃă la înfruntarea dintre boier şi soŃia necredincioasă. prin care se delimitează secvenŃa intrigii. 58).Mărcile evaluative se acumulează în jurul punctului culminant. „Răzăşul s-a arătat mirat [.. reacŃia naratorului-martor). cor. DistribuŃia mărcilor evaluării în cuprinsul povestirii conferă unui element de cadru al acŃiunii: fîntîna. După încheierea povestirii se instaurează 59 pentru un timp liniştea. versatia avînd o funcŃie subsidiară. — şi de la o vreme in-ara întors de cătră ea cu frică" (p.1' (p. Mi s-a părut că văd în părul ei şi corniŃele cu care voise odată să-1 împungă" (p. cu o singură excepŃie: consemnarea reacŃiei lui Duca-Vodă în noaptea în care demonul îl ameninŃă cu ispăşirea păcatelor („DucaVodă a îngheŃat în patul lui de argint auzind glasul" — p. 38). Povestirea nu reprezintă o secvenŃă de pauză dintr-un episod conversaŃional.] ş-a tăcui cu uimire o vreme" (p. 149). de exemplu. echivalează cu triumful fantasticului. „lepădă o revărsare de grindină şi ape. integrativă (conectivă). Marga era lingă mine"' (p. Alteori. m-am mirat eu de asemenea întîmplare.. oraşele apusene. emoŃia primei în-tîlniri: „Ş-am pus pe roib în pas cînd am simŃit că m-apropii de f î n t î n a cu patru plopi. lipsite de elemente evaluative. şi eu am simŃit pe mine cămeşă de gheaŃă" (p. şi-i sticlea luna în ochi"— (p.' (p. şi. cxprimînd o perpetuă uluire faŃă de tot ce este diferit în raport cu propriul lor univers de viaŃă (trenul. din diverse unghiuri (tulburarea cosmosului.. oamenii adunaŃi la han nu se grăbesc să reia activitatea conversaŃională. care se substituie complet realităŃii (p. în fine. Intensitatea emoŃiei afectează capacitatea naratorului de a percepe lumea înconjurătoare. în legătură cu teme ale existenŃei cotidiene. în concordanŃă cu faptul că dialogul (exterior povestirii propriu-zise) nu se încheagă în roman în maniera obişnuită. viaŃa cotidiană. Pentru Negustor lipscan. lucea asfinŃitul. de altfel. Am avut o tresărire năprasnică în toată fiinŃa. Au valoarea unor asemenea elemente comentariile în stil direct ale celor care ascultă povestirea lui Dămian Cristişor. ne permite să . 60 —Gl). 126).

Disputa cu îiaratorul-autor-personaj se încheie alăa aicle renŃia ca arbitru a comisului IoniŃă marchează acesă nioment („într-adevăr. şi el e la mare cinste!" (p. era „controlabila'4. atrăuirea. stau deoparte. fără referire la povesacă. 98. despre care am auzit pe maica . Disputa nu se înclieie pnntr-o are de tip Satisfacere. Istorisirea cerşetorului orb prilejuieşte identificarea narat. care confirmă exactitatea urnii femeii: „Hm! făcu Zaharia [. a orbului sărac. ° săJ1\in~ i punctului de referinŃă. d. $2). i pare să-şi refuze satisfacŃia de a se afla în centrul atenŃiei grulî ca povestitoare — deşi o afirmaŃie anterioară ne-o aă'aAta dornica asemenea satisfacŃie: „Eu.PUS eti0LUv' st fîntînar a văzut şi ştie lucruri mai presus decît al!"e (p.. nînd că s-ar fi rătăcit prin lume" (Orb sărac. care se detaşează de Pr0Pna ei transferînd statutul de autor lui Zaharia: „V-am e. 222). naratorul-autor-personaj). însoŃite uneori de exprimarea unui sentiment de solidaritate cu povestitorul („Da. Ca dovadă. şi pe unde ajung ■ t e m i n c i u n z\ de sta lumea şi se uită la dînşii cu gura casc 203—204). dacă nu retractarea afiriilor. Există şi cîteva situaŃii în care povestirile sînt urmate de s dialoguri. 98. Bătrîna contestă valoarea de adevăr elor relatate de orb • naratorul este acuzat deci că ar fi luci dma calităŃii—. 199). nu merita atenŃie şHaude deotte. printr-un act dev rememorare şi confruntare: „Am iltat şi de la mama întîmplarea asta. dar motivarea pe care o dă presupiine. Zaharia a spus o istorie frumoasă" — p. [. Ca narator virtual. Comentariile apar însă în deschiderea povestirii următoare {Istorisirea Zahariei (întinând): liŃa Salomia şi nar&torul-autor-personaj exprimă aprecieri opuse în legătură cu cele ascultate. după depăşirea momentului de linişte. aşa-i. 206) -. pune bazele declanşării unei noi povestiri („Deşi alŃii Ştlu Ń1 maJ frumoase şi mai minunate" — p. care fac referire la cele ascultate. urmează intervenŃii cu conŃinut evaluativ: confirmări ale autenticităŃii povestirii („Tot aşa îmi povestea şi mama. convertindu-se în prefaŃa naraŃiunii următoară Istorisirea Zahariei fîntînarul... unche-vei fi fiind unul Costandin.].tee(iecit prefaŃării propriei sale. despre întîmplarea asta" — p. de Săomia: es ată de reacŃia promptă a fîntînarului.. ObiecŃiile sînt formulate impersonal.. Bătrîna nu reăne exP"clt >ra celor susŃinute.. cel puŃin amendarea conŃinutului lor.a i rdă mai puŃină atenŃie evaluării contribuŃiilor preceăen. de către hangiŃă. de fapt. cealaltă. demult. astai o întîmplare din vremea noastră. na~ raŃiunii realizate de Salomia lui Zaharia („Zaharia a spus")> aPrecierea celor ascultate printr-un singur epitet (frumoasă) şi introducerea lrne" diată a unui enunŃ formulat impersonal — după principiiă straJ:eg1Ńe . astfel trăiesc unii fără grijă [. discuŃia este deplasată abil de Salomia in lirecŃie. comisul Ionl. aşa este!" (p. sau solicitarea unor informaŃii suplimentare („Mai este în fii ina cu cei patru plopi?" — p. 98. AncuŃa). ceea ce trădează ezitarea defrn#slvae ăin~ în autenticitatea povestirii este argumentată pneJ condiŃia ?ă inferioară a povestitorului: „Insă ce crezare poat6 sa aiba ceă netrebnic dintre toŃi?" (p. implicînd faptul că natura celor relatate exclude posibilitatea de falsificare: inedită a fost numai povestirea autobiografică. ile celorlalŃi în legătură cu felul în care şi-a demonstră °Plnla ca ►risirea anterioară. fără a depăşi limitele impuse de cerinŃele polii itive. ca versiune a unei istoi 60 circulaŃie curentă. p.. relatări ulterioare.ir> !n aoelaşi limp.Mai mT tă este reacŃia povestitoarei."—p.. 222). ă22).] Poate dumneata. în Fîntîna dintre plopi.recunoaştem prezenŃa unor comentarii implicite. 206). Schimbul verbal care se încheagă are structura: O teme (Salomia) -> Cerere indirectă de reformulare (narat ersonaj) -> Reformulare indirectă (Salomia). e\ăltlnă aPre. relatată. comisul IoniŃă).]. care l-am adus şi l-am scoă en ve(eerea or. Naratorul-a t încearcă să obŃină de la Salomia.

substituindu-i-se în acest rol. 260). 260). într-una dintre menŃiunile sale: „După felul cum vorbise. bătrîna vede ăn narea acestuia ca narator ocazia ideală de a-şi manifesta va lentele epice. ci la solicitarea celor de faŃă. 260). printr-o înflăcărare mimată — truc dezvăluit de autorul-narator. voi nu ştiŃi nici unul cu cine avem noi de-a face aici în sat" — p. „între timp. Moromete speculează şi această situaŃie. Moromete îi provoacă pe cei cîŃiva consăteni adunaŃi în curtea sa să se constituie în auditori ai povestirii pe care o are în minte: imaginează o replică paradoxală a lui Pisică destinată numeroşilor lui copii („De vîndut pămîntul. mai veniseră 62 vreo cîŃiva inşi care se aşezaseră pe iarbă fără să se anunŃe prin bună ziua: erau vecinii lui Moromete" (p. care poate crea premisele asumai1 rolului de estitor. Ele sînt de tipul fenomenelor de bruiaj. intuind faptul că o povestire reuşită este pe cale să se declanşeze. determinîndu-i pe ceilalŃi. 260). gelos pe ceea ce avea să urmeze. în cadrul schimbului în curs. cel scontat. menite să pregătească terenul pentru povestirea pe care vrea sa o spună. De altfel. 260). 261). Alte notaŃii ne dau imaginea alinierii treptate acelor prezenŃi ca auditor iiJDumitru lui Naeăse aşază ? vmai bine pe pămînt" (p. stimulează cunoscuta vervă narativă a eroului. de băutură mai învăŃaŃi şi singuri" — p. încearcă să-1 discrediteze pe narator — şi deci să anuleze starea de receptare creată şi să risipească auditoriul — contestînd anticipat valoarea de adevăr a relatării lui Moromete („Cocoşilă. care. lasă-1 pe Cocoşilă. 259). produse ca urmare a desfăşurării concomitente a altei acŃiuni (repararea gardului). pînă la urmă. o procedură de iniŃiere a povestirii şi r e -z u m a t u 1 ei. pentru că sătenii ceilalŃi — auditoriul obişnuit al lui Moromete — sînt familiarizaŃi cu „tehnica" acestuia de „a se înscrie la cuvînt". în acelaşi timp. 259. Morometii.Hai. Efectul obŃinut este. „Bruiajul". fiindcă „s-a întîmplat să vadă nişte mari pozne înviata lui' (P. pentru că „lui Moromete nu-i place să audă vorbinduse deşucheat" (p. De remarcat strategia intervenŃiilor lui Moromete. de tehnică epică. care necesită o motivare. emite o apreciere superlativă. 61 1. pentru ca interesul pentru tema adusă în discuŃie să nu se piardă („Cine? Pisică. v-am învăŃat. Istorisirea Zahariei fîntînarul ilustrează faptul ca. O consemnează însuşi autorul-narator." aPar» coiiicntariile care urmează povestirii propriu-zise au au făîicăia Pre~ ponderent analitică sau evaluativă curentă. 260).ale politeŃii negative —. „Pisică. 261) —. şi disdltia ""IrŃata de Salomia asupra povestirii orbului sărac are o funcŃie strategica: 'ducerea ideii că fîntînarul este un narator mult mai. Moromete părea să aibă ceva nou de spus despre Pisică" (p. 261). 259—265) Istorisirea lui Moromete despre familia cizmarului Tudor Pisică ilustrează. mai ales. în care sînt angajate alte personaje (Paraschiv şi Niculaie).2. de învăŃat să fumaŃi. prin forme ale adresării directe („Păi ce vreai să facă. Dumitre!'' — p. ci răspund Unor cerlnte strategice integrative. O reacŃie diferită are Cocoşilă. 259—260). integrată unei conversaŃii (cf. în esenŃă. mă. drept o structură continuă. sau Ńin de „tehnica" relatării orale. . ea constituie o subeomponentă a orientării.. reia numele vii-toruiui său „erou". Privită din perspectiva ansamblului narativ complex al romanului. încercarea lui Dumitrii lui Nae de a „schimba vorba". Dumitre?!" — p. să facă mişcarea de Satisfacere aşteptată: solicitarea directă a povestirii: . Simpla încuviinŃare a spuselor sale nu are pentru Moromete valoarea unor mişcări de satisfacere. aproape pe neobservate. Dumitre?!" — p. subliniază explicit ignoranŃa celorlalŃi. Povestirea care urmează poate fi considerată. 1985. p. Moromete. care îşi aminteşte de o vizită la casa cizmarului. Toate acestea nu reprezintă decît modalităŃi de reformulare a temei sugerate de Dumitru lui Nae. scopul pe care îl urmăreşte fiind elicitarea povestirii. Marin Preda. sugerînd astfel că el este singurul în posesia unor'date inedite despre Pisică („Păi. domnule!" constituie. aducînd date de ordin comportamental relevante pentru psihologia personajului central şi pentru definirea universului uman în care acesta se manifestă. „Manevrele " sale constituie o amplă prefaŃă. 154—170). de la munte la baltă. cunoscînd firea taciturnă a lui Zaharia. interpretată din această perspectivă. mă. 260) şi.206) De fapt. despre acesta („Să căutaŃi în toată România. care. I (p. atuncă cin. spune de ce zici că nu mai există altul ca Pisică(i (p. şi la turci să căutaŃi.ăinteresant. şi comentariul din Cruceru.2. care îl caracterizează drept „falsa lui înfierbîntare" (p. tipul de povestire rituală. de asemenea. întrucît întreruperile nu sînt determinate de intervenŃii din auditoriu. „ Reluarea afirmaŃiei din prefaŃă sub forma „Nu există. dar nu autoselectîndu-se ca narator. şi altul ca el nu mai găsiŃi" — p. vi l-am vîndut. capătă aparenŃa de dialog. implicînd exagerarea. îl întrerupse pe Moromete spunîndu-i că minte" — p.

în structura propoziŃiilor. Moromete vrea să prevină eventuale întrebări asupra împrejurărilor care l-au determinat să se ducă la cizmar. 262). ia forma relatării de către Moromete a unor reacŃii pe care le-a avut în cursul desfăşurării faptelor povestite: „Ei zic eu! Ce să-i faci? Aici trebuie instrucŃie!" (p. specifică lui Moromete. 263) —par a semnala faptul că eroul e interesat şi de activitatea care are loc sub ochii lui. Cocoşilă! Tu nu fumezi. Cocoşilă?" (în casă la Pisică. deci de satisfacŃia lărgirii ocazionale a cercului auditorilor săi. Dimensiunile orientării ar putea părea nemotivate dacă nu am Ńine seama de explicaŃiile din pasajul autorului-narator care o precedă.. 264). marcată în text prin puncte de suspensie. în fond. cu aceea a lui Cocoşilă — faŃă de audienŃa de care se bucură Moromete printre consăteni şi interesul lui Niculaie pentru povestire. se repetă în cuprinsul povestirii: „Nu ştiu. Detaliile privind starea încălŃămintei sînt menite să dea credibilitate motivului invocat. ştiind că. Interpelarea lui Cocoşilă: „Tu ai fost vreodată. „Şi urlă. aspect al tehnicii relatării orale. Alteori. externe sau integrate în povestire. în structura povestiri i proprr u-z i s e se remarcă amploarea orientării şi diversitatea procedeelor e v a 1 u arii. prin caracterul lor total ieşit din comun. mă. întreaga justificare a vizitei la Pisică este — aşa cum ne îneunoştinŃează autorul-narator — inventată. Adresarea. de contestare a veracităŃii povestirii. Există o permanentă interrelaŃie între povestitor şi ascultători. „łine-te. care nu sînt concentrate într-o secvenŃă anume.. într-un fel." — p. modalităŃi indirecte de evaluare a istorisirii iui Moromete. iniŃierea unui scurt schimb de replici. 262). în episodul la care ne referim. după o scurtă ezitare. de fapt. 261.. în realitate. ConstrucŃia ei are însă la bază strategii anticipative specifice. 262). nene! începe bătaia! începe păruiala! Ce-i faci. „controlează" receptarea prin forme ale adresării directe. nu este legată de „nesiguranŃa" sau de „ezitarea" povestitorului (fumbling). concretizate prin mişcări de Motivare şi Amplificare. nu se limitează. comentariul „n-am mai văzut". Recunoaştem. de fapt. nene. 261). 263)...] łine-i cuiele bine. De remarcat aparenŃa h integrare a acestei secvenŃe de inserŃie în povestire. două atitudini: invidia lui Paraschiv— similară. prin sublinierea unei anumite „complicităŃi" date de existenŃa unui fond comun de presupoziŃii („îŃi spusei.. creată prin u iosirea formulei „Fiindcă veni vorba de. în diverse cariante. cele prezentate merită să fie povestite (şi ascultate). constituind o secvenŃă de tipul aparte-ului („. care. Dumitre. „N-am mai văzut de cînd m-a făcut mama" (p. Ambele reprezintă. „Ce-ai cu el. comentariul. consemnează. „şi acolo în faŃa mea a început o viermuiala. de alimentare a curiozităŃii acestuia. ci sînt dispersate în cuprinsul întregii relatări. Supradimensionarea componentei evaluare este în strînsă relaŃie cu episodul polemic care precedă naraŃiunea: Moromete îşi concepe relatarea ca pe o demonstraŃie a ideii că. Există însă şi alte comentarii evaluative. în acelaşi timp. Niculaie!" — p. 263). reacŃiile sale sînt determinate de sesizarea efectului pe care povestirea îl produce asupra lui Niculaie. de asemenea. „uite-aşa spunea. 262). adresarea către unul dintre auditori are rolul de a-i stimula interesul. Replicile adresate de Moromete fiilor săi — secvenŃe de inserŃie în naraŃiunea propriu-zisă („Ce faci. ştiŃi.. Modul de manifestare a celorlalŃi constituie un stimulent pentru Moromete. „łine cuiele acolo. p. 262. Chiar formulările sale care prefaŃează şi apoi rezumă povestirea conŃin un comentariu evaluativ direct al acesteia. ługurlane? — Nu . Niculaie" — p. ŞtiŃi? Ca la armată!" (p. raportîndu-se în mod indirect la ati63 tudinea anterioară a prietenului său. 264). — repetiŃii: „Sărea şi mormăia! Sărea şi mormăia!" (p. Moromete?" (p. supra şi observaŃiile asupra rolului similar al unor secvenŃe de inserŃie).mai dă-mi o Ńigare. Paraschive?! [. 264). la funcŃia fatică obişnuită. furnizează explicaŃia pe care o consideră cea mai plauzibilă: necesitatea de a-şi repara cizmele. ci este o formă de manevrare a auditoriului. care îl aliniază mai degrabă ca participant la cealaltă acŃiune în curs decît la aceea în care e direct implicat. Povestitorul îşi exprimă în permanenŃă uimirea faŃă de vele văzute în casa lui Pisică. inclus naraŃiunii. precum şi mărci intrapropoziŃionale ale evaluării. 262) are un evident caracter polemic. prin care se urmăreşte captarea auditoriului (v. singurul resort al acŃiunii sale a fost curiozitatea şi. Alteori. Moromete îl face să recunoască singur că nu dispune de argumentele necesare susŃinerii afirmaŃiei sale („N-am fost" — p. adineauri. de tutun!" — p. elemente de evaluare din clasa intensificatorilor şi a comparatorilor: (a) dintre intensificatori: — procedee ale fonologiei expresive: „«Deştepta-reaU." (p. dar eu n-am mai 64 văzut paturi ca ale lui Pisică" (p. 263).constînd din replici de admonestare rostite de Paraschiv sau din replicile de protest ale lui Niculaie. întîi încet şi subŃire! „Sfîr-— şi pe urmă tot mai gros — fi-li-căl" (p. la rîndul său. 263). în fine. acolo?" — p. urlă! Au! Au! Au! Şi mă-sa cu . este vorba şi de o tehnică a temporizării. exterior expunerii propriu-zise a faptelor.. cum n-am mai văzui eu de cînd m-a făcut mama mea" (p.

dar şi o coda a povestirii-cadru despre familia Panaiotopolu. 264).degetul în ureche. 265). într-o intervenŃie care precedă coda. ca o magazie" (p. intervenŃia lui Cocoşilă. de exemplu. (b) dintre comparatori (care raportează evenimentele narate la un anumit univers cognitiv): — hiperbole: „Eu zic că zece paturi de-astea de-ale noastre nu fac unul de-al lui. completînd fişa „personajului" principal." (p. a început o viermuiala. după care familia îşi începe treaba: păpuşeşte tutun şi fumează. Povestirea se încheie prin revenirea la pretextul iniŃial: repararea cizmelor lui Moromete (p. cum ieşise din pat. şi cu cit da aia mai mult. creează posibilitatea introducerii unei coda: „Păi nu-i trebuie să bea. întrebarea pusă de Dumitru lui Nae: „Şi ce dracu face el cu banii de pe pămînt?" (p. De aceea. constituită prin dialog. rezolvarea propriu-zisă. ce să te scuturi. întregul episod conversaŃional este considerat încheiat. Pisică din pat.. dă-i. După coda. micii şi mutu. care prezintă similarităŃi cu tipul povestirii rituale. NaraŃiunea din Bubico. o coda a povestirii despre briliant (reluarea laitmotivului comentariului lui Stasache la propria sa povestire acŃionează ca un element de feed-back)... secvenŃa rezolvării din povestirea lui Stasache despre „pierderea" briliantului (anunŃată la ziar) reprezintă un final deschis.). naraŃiunea subordonată este integrată secvenŃei de bază a confruntării (tranzacŃia). „rămîne cu ochii beliŃi. 200). Istorisirea lui Moromete nu e comentată de ascultători. ..] mă scutur eu niŃel. 262). dă-i. Mai trebuie un viŃel care să se uite la ea. cu briliant). în Cadou. 264).'' (urmează descrierea detaliată a scenei — p. care reintegrează întreaga naraŃiune în conversaŃia referitoare la vînzarea pămîntului de către cizmar. 265).... determină. . dar structura lor fragmentată permite combinări originale ale celor două fire epice. Rezolvarea nu are nici ea valoarea tipică a unui deznodămînt. Moromete însuşi este cel care. încheindu-şi rolul şi părăsind centrul scenei.." (p. inclusiv pentru clasa tranzitorie a povestirilor incluse ca replici mai ample ale unui anumit personaj într-un dialog (vezi.." (p. care se referă la un subiect total diferit: „Gata poarta. 262). NaraŃiunea nu înfăŃişează. — metafore: explicate imediat: „Erau aşezate acolo în magazia aia a lui — fiindcă aşa de mare e odaia unde stau ei. Autorul-narator ne oferă însă.1. parcă ar fi văzut o magaoaie" (p. 263). o acŃiune în evoluŃia ei. 1.'. I. NaraŃiunile din Cadou. d-aia urla şi fata mai tare" (p. rezolvarea naraŃiunii subordonate (relatarea lui nenea Mandache despre demersurile soŃiei sale pentru cumpărarea avantajoasă a unei case) se realizează în interiorul naraŃiunii-cadru.F. — formulări interogative (indirecte): „Pe unde venise. SecvenŃa iniŃială şi cu cea finală—atunci cînd apare — conturează naraŃiunea-cadru. — comparaŃii propriu-zise: „un ăla ca un gherlan. de fapt. Moromete!" (p. L.R." (p. 262).. Caragiale: schiŃe SchiŃele lui Caragiale oferă ilustrări pertinente pentru povestirea segmentată. scena dintre soŃia lui Pisică şi una dintre fetele lor mai mici. complicarea ei se realizează prin juxtapunerea unor scene: deşteptarea familiei. a cărei structură e continuă. nu ştiu! [. Povestirea segmentată. povestirea doamnei din Bubico). coincizînd.. se integrează în naraŃiunea-cadru ca augment al orientării. printr-o remarcă de o ironie tăioasă. împrăştierea auditoriului: „ Nu e gata! spuse el. 264). Ca dovadă.şi mormăia ca un urs" (p. 265). 262). că mă apucase de gît. zic cinci" (p.3. de-o şchioapă. cu privirea sticlind de satisfacŃie" (p. de exemplu. 265). introduc în naraŃiunea regentă componente esenŃiale ale complicării. se uita la mine. fără a fi marcată explicit ca atare. dar neîncheiată (cf. 5 _ c-da 1354 65 Singurul moment de întrerupere reală a firului narativ apare după această componentă. încăierarea copiilor privită cu nepăsare de părinŃi („care mi s-a părut că Ńine loc de mîncare" — p.. între cele două planuri narative producîndu-se subtile interferenŃe. 262). Strategii narative în dialog 1. în DiplomaŃie... de .F. Se ridică apoi să vadă cum a bătut Paraschiv ulucile: ceilalŃi înŃeleseră că au stat destul şi se ridicară să plece" (p.. C. ci compune ceea ce am putea numi un „tablou de moravuri". sau anterior explicate: „Era băiatul ăla al lui. în acelaşi timp. iar replica finală a lui Stasache: „Ei! eu zic că se găseşte. un instantaneu considerat relevant pentru atitudinea auditorilor: „Dumitru lui Nae îşi mişcă fălcile şi rămase cu dinŃii dezveliŃi într-un rîs mut. 265). 66 o oferă un episod al complicării din povestirea-cadru (apariŃia profesorului Mişu cu acul de cravată nou. presupune o anumită suprapunere de planuri narative: ea constituie. cînd vede gherlanu ala pe mine. bate din palme. 264).R. 264). Multe dintre schiŃe sînt concepute sub forma unor confruntări cu structură incompletă: secvenŃa finală lipseşte adesea sau e iniŃiată. DiplomaŃie sau C.3. Dar ca să nu zic zece. 265). Dumitre?!" (p. „şi începe să urle ca în gură de şarpeu (p. care a declanşat-o.

prefaŃează povestirea. 197) — Cerere de re formulare a temei introduse prin replica anterioară. „curte teribilă!".F. constituind. Răspunsul propriu-zis trece pe un plan secund: „Un dulău de curte" (p. 198. „Ce-am pătimit numai eu ştiu!" — p. 221) — sînt. a naratorului. relaŃia fiind de tipul aceleia dintre o fabulă şi morala sa.R. printr-un procedeu consacrat — formula â propos. după cum şi coda (declaraŃia unuia dintre amici: „Nu mai ai nici un haz!" — p. o rezolvare („Da-n sfîrşit. Acesta reia firul conversaŃiei. 221). îndeplineşte o funcŃie similară şi în raport cu povestirea lui Mandache. Componentele povestirii în conversaŃie se realizează în mod specific în schiŃa Cadou. strategic. mişcarea conversaŃională a interlocutorului acŃionmd. de asemenea. de pe poziŃia observatorului („iaca vine şi AcriviŃia foarte supărată" — p. planului naraŃiunii-cadru. în absenŃa acestuia. a unuia dintre cei direct implicaŃi în desfăşurarea în-tîmplării. naratoarea jucînd.p. Bubico. deşi aparŃine. orientarea. naraŃiunea are o structură completă: un rezumat („Era să mi-1 omoare pe Bubico" — p. de către cel care povesteşte constituie un procedeu obişnuit de integrare a naraŃiunii în conversaŃie. 220). craiule! . Povestirea doamnei despre „tragica" întîlnire dintre Bubico şi Bismarck este prefaŃată de un scurt schimb de replici iniŃiat de partenerul de călătorie. „acŃiunea" din berărie poate fi urmărită separat. de fapt. în acelaşi timp. realizată sub forma unei întrebări ironice adresate „eroului" („Mai merge la Zambilica băiatul?"' — p. slava Domnului! a scăpat" 5e 67 . este integral o consecinŃă a acesteia. destul de concisă. care poate fi considerată. iar timpul rezultă din dialogul nou-venitului cu tovărăşii de masă. formă care capătă. Cu toate acestea. şi actualizarea scenei prin deicticul iaca). funcŃia unui procedeu evaluativ. fără îndoială. Cadou. Povestirea nu este urmată de reacŃia receptorului. în ansamblu. momentul se individualizează prin forma dialogată de relatare. InformaŃia pe care o transmite Stasache despre starea de spirit a soŃiei sale: „ş-aşa e destul de supărată" (p. 65). întrerupt de episodul hrănirii lui Bubico. acesta este ignorat. iar coda (MiŃa obŃine gratuit „Moftul român"). Povestirea. sau din perspectiva internă. apoi secvenŃele de orientare şi complicare. declanşează relatarea (Reformulare şi. Limita dintre orientare şi complicare este marcată prin intervenŃia receptorului. rezumatul ei. Punctul culminant — „pierderea" briliantului — este anticipat prin apelul la unele procedee care au valoarea de indici ai evaluării: repetiŃia ca element intensificator („Mai trece ce mai trece. deşi exterioară planului naraŃiunii subordonate. 221) şi chiar o coda. evaluarea şi rezolvarea naraŃiunii-cadru se menŃin distincte de cele ale naraŃiunii subordonate (personajele şi locul naraŃiunii regente sînt specificate de autor în pasajele de „indicaŃii scenice".. este evident faptul că rezolvarea naraŃiunii subordonate este aceea care modifică fundamental rezolvarea naraŃiuniicadru. după comunicarea „noutăŃii" („Zic: «Ce ai?» Zice: «închipuieşte-Ńi ce mi s-a-ntîmplat! Am . De remarcat dramatizarea prin omiterea verbelor dicendi ca mărci ale schimbării emiŃătorului. de asemenea. pe rînd. Reluarea interjecŃiei acestuia. Deşi concentrată. cf. prelungind secvenŃa de coda („Mai merge la Zambilica băiatul? Bubico: Ham! — Să te mănînce Bismarck. 197). ca declanşator al unei relatări care depăşeşte cerinŃele întrebării. convertiŃi în mijloace de realizare a comentariului din perspectiva externă. în acelaşi timp. mişcare de Satisfacere în cadrul schimbului verbal). vocative cu valoare apreciativă („Craiule!" — p. 220). solicitînd clarificări: „Ce e Bismarck?" (p.. din ale cărei preliminarii nu poate lipsi — în concordanŃă cu cerinŃele politeŃii pozitive — referirea la „cocoana Acri viŃa". 220).Ham! ham!" . Dilatat de naratorul preocupat să nu scape nici un detaliu. Întrebarea amicului. cu secvenŃa de rezolvare a acesteia. Intensificatorii — mai ales enunŃuri exclamative cu semnificaŃie superlativă („foarte frumuşică!". 221). interjecŃii („Vai de mine!" ■ p. în C. anticipată.p. contrazicînd total „aşteptările" configurate de desfăşurarea epică anterioară. drept o ilustrare a acestui tip de povestire. Comentariul — succint — ia forma „dialogului'' între doamnă şi „erou". 198) şi comentariul intern. 221). menită să prevină o posibilă suită de întrebări coordonate tematic cu prima. a amicilor marchează rezolvarea naraŃiunii regente). fiind agrementată cu elemente evaluative. întrerupînd relatarea.. de interlocutorul dornic să comunice „evenimentul" zilei —. Istorisirea lui Stasache se integrează firesc în conversaŃia cu amicul său. în primul rînd. care exprimă continuitate tematică —. „De ce?" (p. 220).fapt. care îşi trădează nerăbdarea de a se ajunge la poantă. Ui/. 221). ca şi comentariile evaluative ale „amicilor" despre povestitor. de dezinteres. Povestirea are valoarea unei mişcări strategice anticipative de Amplificare. semnalînd totodată angajarea celui care solicită explicaŃia ca receptor al secvenŃei narative următoare. prezintă unele particularităŃi (în afară de izolarea rezumatului. se fac douăsprezece" — p. pe care am menŃionat-o). ambele roluri. reacŃia finală. interogaŃii retorice cu funcŃie de dramatizare („Ce să-1 vezi?" — p.

198). amicii de ocazie se înscriu implicit ca receptori ai povestirii. După preambulul reprezentat de schimbul de saluturi. comunicat pe un ton ambiguu. Spre deosebire de situaŃiile curente. cu grija de motivare. 199). frate. pentru a evita eventualele obiecŃii ale interlocutorului: .] . exterioară povestirii lui Stasache." — p. Citesc: [. este separată de aceasta printr-un amplu comentariu pe marginea celor relatate. „Eu iar tac" — p... — II am cadou. formulată mai întîi indirect.. este dornic de conversaŃie şi găseşte acest truc pentru a-şi realiza dorinŃa. în ciuda încercărilor directe ale lui Stasache de a-1 determina să-şi exprime părerea („Ce zici?. EnunŃurile „MiŃa acu trebuie să fie.. 200).. este aceea care declanşează discuŃia. avînd o desfăşurare lineară. 198). C. cu briliant. tînărul solicitînd reformulări succesive ale enunŃurilor colocutorului: „ — Ce să găsesc? — Piatra. că pe-al meu l-am dat să-1 dreagă.. Rezolvarea nu este povestită. — Care piatră? — Briliantul. După un răspuns evaziv („Tot ce se poate" — p. povestitorul este foarte scrupulos în specificarea momentului şi a locului celor relatate. şi apoi direct: „Cît ai zis că e?" (p.. al cărui rezultat este incert. care nu primeşte confirmarea aşteptată a speranŃelor sale de soluŃionare fericită a dilemei. Coda. singura mişcare căreia acesta îi conferă valoare de Satisfacere în cadrul schimbului verbal în curs.. o fi tîrziu?" (vezi şi forma de prezumtiv)..pierdut piatra de la inelul lui nenea Andrei. 199). care îşi menŃine opinia: „ — Ei! eu zic că se găseşte. care urmează succesiunea etapelor călătoriei MiŃei cu „şeful".. Gl)." (p... Solicitînd date în legătură cu aceştia.. nici mărci iniŃiale specifice.. prietenul încearcă să schimbe vorba („Mergem?" — p. avînd valoarea unei întrebări disjunctive: „Te pomeneşti că se găseşte" — p.» «Cind?» «Acuma» «Unde?» «Pin tîrg. Ştii cît Ńine el la noi. cererea permisiunii de a se alătura amicilor la masă şi scuzele de rigoare. în încheierea episodului precedent („Trebuie să dăm un anunŃ la gazete!" — p.. prietenul adoptă explicit punctul de vedere al soŃului („poate că se găseşte" — p. 198). de un „muşteriu". 61—62) reprezintă un rezumat discontinuu. dar omite să-şi informeze interlocutorii despre statutul „eroilor" săi. 69 Coda este structurată sub forma dialogului între Sta sac he şi Mişu. nu însă şi pentru narator. în „cupeu separat". [. întrebarea constituie în intenŃia personajului o modalitate mascată de a declanşa povestirea. 198). „Unde ai găsit-o?".. 61).. 198. 198). întîmpinînd opoziŃia categorică a AeriviŃei („Fac prinsoare [.. se găseşte?" — p.R..» " ele. Povestirea nu are nici prefaŃă. consemnat într-o „indicaŃie scenică" („Tăcere" — p. Complicarea acŃiunii este o componentă secundară.. care apelează la unul dintre cele mai obişnuite procedee de a închega o conversaŃie: întrebarea despre oră.. Primul sau enunŃ de după povestire. 198). între Ghergani şi Conteşti. ci numai anunŃată ca o soluŃie posibilă. care apare cu un ac de cravată nou. apoi perseverează în mutism („Eu nu zic nimic". orientînd întreaga ei desfăşurare ulterioară. despre călătoria soŃiei sale cu „şeful". unor tovarăşi ocazionali. Rezerva prietenului — implicînd evaluarea povestirii ca neinteresantă — îl determină pe narator să reia pasaje ale relatării anterioare („un cadou de la nenea Andrei.p. 61). în ceea ce priveşte orientarea.R..F. la limita dintre aparte şi vorbirea adresată. De remarcat că..p.. DiscuŃia la care participă şi „eroina" întîmpiârii poate fi considerată drept a doua secvenŃă de comentariu determinat de povestire.. urmează un moment de tăcere.]" — p.F.. 198).] pe ce poftiŃi că nu se mai găseşte" . Mişcarea de Satisfacere aşteptată de Stasache ca răspuns la întrebarea capitală despre piatră. Aceasta pentru că „naratorul" nu-şi cunoaşte interlocutorii. NaraŃiunea se . 198) apare ca un lait motiv al enunŃurilor personajului. meditatorul copiilor. în C.. „Se găseşte" (p. 198). ezitant: „Frate. este intîrziată. este menit să-î provoace pe receptor să formuleze o opinie asupra semnelor de reuşită a demersului făcut.. De fapt. de această dată. nene Stasache" (p. IniŃiativa verbală aparŃine şi în continuare muşteriului." (p. Ultima sa replică reprezintă un fel de coda a întiegii secvenŃe de comentariu. 200). De remarcat însă că tot naratorul este iniŃiatorul şi autorul comentariului. Lucrurile se clarifică astfel pentru receptorul povestirii. . Am lăsat-o să plece cu şeful" (p.. povestirea spusă la berărie.. Interlocutorul ia contact prin lectură cu modul concret de acŃiune adoptat („nenea Stasache îmi pune sub ochi o gazetă.

utilizat în mod curent ca marcă de început a unei naraŃiuni.] frumuseŃe de băiat! [. 214).] Ei? aşa e? — X. 63. vs. Prima încercare de elicitare a povestirii eşuează deci. 214).. dar ceilalŃi consideră că tema 71 nu mai prezintă interes şi trec la preliminariile despărŃirii: „(Cei doi amici îl îmbrăŃişează rînd pe rînd şi-1 pupă cu multă căldură)" (p.. nervos şi preocupat. după părerea lor.: A intrat în Piteşti. se deschide cu adverbul odaia.] Aşa e? — G. el converteşte o modalitate comparativă într-una de maximă intensificare (cf. Comentaiiul povestitorului. în acelaşi timp. povestitorul absolutizează calităŃile eroilor...] Frumoasă. 64). 63. ReacŃia firească a interlocutorului. întrucît temele sînt total relegate între ele. e comedie!" — p.: E dulce. care refuză să continue jocul (cf. şi să vezi ce e frumos.. dar atitudinea lor ironică. 64. nenea Mandache se arată la început foarte puŃin dispus să întreŃină o conversaŃie. Aceştia întrerup relatarea.. toate spaŃiile albe referitoare la eroi au fost completate.F. nu determină rezultatul scontat. 65). bazată pe o interpretare falsă a datelor. iar a reuşi repetat nu are nici el un obiect precizat.: Straşnică. nu merita să fie spusă şi ascultată... ambele componente rea-lizindu-se prin cooperarea eolociitorilor. 214).. in prae-sentia: „Eşti mai dulce ca mierea" — p.. „Aş! să-1 vezi în natură" —■ p. „dar ce fel de om e? în vîrstă?" — p. Apoi în gară la noi.. Naratorul încearcă să continue povestirea. Sub aparenŃa unei mişcări de Respingere a aprecierilor superlative ale celorlalŃi..dezvoltă prin amplificarea orientării 70 cu detalii solicitate de partenerii dornici să reconstituie portretele „eroilor". 65) şi-şi schimbă integral aprecierile anterioare asupra colocutorului (cf.... Partea fii ală a schiŃei. împletirea strînsă dintre orientare şi evaluare in structura naraŃiunii. interlocutorul întrerupe relatarea partenerului prin întrebarea „Şi pe urmat". domnule! — G.: [. Aşa cum este concepută povestirea. folosind acelaşi procedeu ca la declanşarea ei: „A. apelînd în mod mecanic la formula â propos. acŃiunea narată. cind îŃi spui. în această schiŃă naratorul îşi asumă cu greu un asemenea rol. 63 „A: [. . 214. Că Mandache evită să o discute ne-o arată şi graba cu care încearcă să deplaseze discuŃia spre sfera de preocupări a interlocutorului („de ce nu ne trimiŃi şi nouă acasă Moftul roman"e! — p. ExplicaŃiile asupra stării în care se află ar putea constitui o bună prefaŃa pentru o relatare.] Cîte ceasuri ai? — N. în final). nu prezintă nici un interes pentru receptori. 63. Straşnic. Comentariile evaluative avînd ca obiect personajele povestirii sînt. răspunsul care satisface această mişcare conversaŃională începe printr-o reluare: „Pe urmă s-a-mpăcatără" — p. comentarii cu valoare evaluativă: „E lucru mare. 62.: Bărbat de zahăr4' — p. — G...: „Aş! poza e moft! s-o vezi în natură. ReacŃia receptorilor sugerează intenŃia lor de a abandona acest rol. „Nu mai ai nici unăhaz" — p. mai ales. „Ce mai rîde MiŃa de el. dom'le" — p.. întreaga povestire apare astfel ca lipsită de poantă şi. Povestirile colaterale sînt precedate de secvenŃe care le prefaŃează incluzînd rezumatul şi. de altfel. că el se supără!" — p. încercînd să clarifice măcar una dintre datele necunoscute din enunŃurile lui Mandache. 65. nu este in nici un fel percepută de narator.: Ce-Ńi pasă?" — p.R. care se aliniază ca receptor prin întrebarea „Cine e ciufut?" (p. aşa cam la o parte. 64). Şi totuşi Mandache este cel care.: Voinic bărbat!" — p.. — A. domnule. e lucru mare! Mereu îl tachinează. în tare se poate recunoaşte o coda la naraŃiune. MiŃa şi „şeful" sînt fraŃi. 63. [.. inadecvată situaŃional însă. evaziv: „Nu-1 cunoşti! unul de la care vrem să cumpărăm nişte case" (p. formulate de narator şi intensificate de „amici".. La Piteşti stă treiştrei de minute" (p. al căiui referent nu a fost menŃionat anterior („ăla e un ciufut" p. pentru că ele cuprind multe puncte obscure: şi adverbial face referire la întîmplări mai vechi. 64) sînt urmate de povestiri succinte. Spre deosebire de'TC.: Minune!" — p. cărora ii se solicită direct confirmarea. Povestirea a doua.. 64. răspunsul acestuia — insuficient pentru a fi considerat drept mişcare propriu-zisă de Satisfacere. in absentia: — „N. provocat de felicitările „amicilor". în sine. donfle. „Şeful e familist?" — p." — p.A. de obicei. Să-1 vezi cînd îşi pune şapca roşie. 214). Curios să afle deznodămîntul.: Trei fix. ea prezintă mărci clare ale integrării în conversaŃie. ăla este un deictic insuficient.] Cîte ceasuri ai? — N. Toasturile reprezintă comentariul „amicilor" la povestire. orientînd conversaŃia spre secŃiunea finală atunci cind. cea mai închegată.. 63. contrapunînd imaginii fotografice realitatea. de remarcat indefinitele unul şi nişte). 63. care motivează şi dezvoltă afirmaŃiile. dom-le! [. aduce însă o rezolvare-surpriză a naraŃiunii. printre particularităŃile schiŃei. De notat. după prezentarea probelor: fotografiile („A: [. care îi dezamăgeşte total: contrar presupunerilor acestora. după secvenŃa . 65) notează naratorul-autor. reflectă această deziluzie a receptorilor. DiplomaŃie. o rezolvare nu este de aşteptat si. necunoscute interlocutorului („dacă a reuşit şi acuma" — p.— sugerează faptul că tema e neinteresantă. prin întrebări disjunctive. ca atare. Răspunsurile propriu-zise la cîteva dintre întrebările interlocutorilor („Şi o iubeşti?" — p.

Mare nerăbdare am.B.. prin dialog.... 215). prefaŃa include şi rezumatul povestirii („La ea nu merge aşa agalea. şi nu mai vine. Ca si în cazul celeilalte tentative. aştept pe soŃia mea. Satisfacerex + — Trebuie să vie [. implicit. combinată cu comentariul extern al naratorului: „Teribilă e. Replicile de răspuns se compun. este prefaŃată deci de narator. 214) şi . prefaŃa naraŃiunii: „Nu. Specifică pentru schiŃa în discuŃie este introducerea unei povestiri secundare — cu structură completă — care. marcînd integrarea povestirii în conversaŃie. Satisfacereă Ofertă.. 215. Există şi aici mărci proprii ale evaluării.. ultimul enunŃ emis: „Ce bună treabă ar fi!" (p. integrată povestirii de bază. IniŃierea povestirii este realizată prin contrazicerea de către narator a unei opinii exprimate de interlocutor: „Daca întîrziază.. — Ei! şi am trimis-o acuma pe soŃia mea" (p. într-o formă concisă.. calitatea de receptor al naraŃiunii care „pluteşte în aer": „Ce treabă?" (p.. şi prin referirea la una dintre replicile anterioare ale acestuia: „Apoi. Dacă-1 traduce şi p-ăsta.. domnule director. şi iar se uită. 216). halal să-i fie!: (p. vezi că nu o cunoşti. Să ştii că dacă reuşim.. cf. De data aceasta. (de remarcat reluarea interjecŃiei.. Rezolvarea nefiind cunoscută. evaluarea nu priveşte conŃinutul propriu-zis al relatării. 21G).. ca şi în Cadou.. domnule. Ca şi în schiŃa C. dintr-o mişcare de Satisfacere a intervenŃiei anterioare şi una prin care se introduc elemente noi: Ofertă! „— Nu mai vine. 216). e ceva de speriat. într-o structură paralelă." (p. şi. — Dacă reuşeşte ş-acuma.. prin care se efectuează tranziŃia spre situaŃia iniŃială.. 216). Ceea ce urmează este ultima componentă a povestirii realizate prin dialog. declanşată de conversaŃia în curs. şi?. este delimitat de momentele anterioare printr-un procedeu care reflectă contribuŃia dialogului la conturarea povestirii. Să vezi.... merge iute/' — p... zice directorul.. Zilele trecute — că tocmai mă-ntrebai adineaori dacă nu tn-a 73 suprimai şi pe mine — . reuşiŃi!" (p. 216). şi-1 aduce pe om cu vorba... punctînd secvenŃa finală. merge iute.. IntervenŃia interlocutorului." (p. am mare nerăbdare să văz daca a reuşit şi acuma. n-o cunoşti. în sfîrşit. 214). mărcile aparŃin clasei intensificatorilor: repetiŃii..?» «Ai răbdare. Mandache efectuează. de obicei. Ultimul procedeu motivează absenŃa din această secŃiune a alinierii partenerului ca receptor: povestirea poate fi considerată ca un răspuns înlîrziat la întrebarea „Nu cumva te-a suprimat şi pe dumneata?'' (p. Haz ar avea să-1 traducă 72 şi p-ăsta!. care pun în relief punctul culminant (concedierea lui Mandache). Evaluarea este marcată prin elemente de intensificare.. mişcarea de Satisfacere aşteptată..... îndeplineşte o certă funcŃie evaluaŃi vă. comentariul... în esenŃă. La ea nu merge aşa agalea. 216). Satisfacere 3 — Ascultă-mă pe mine. mai ales prin repetiŃie.. de asemenea. 215)... tocma asia este un semn că are speranŃe să reuşească.. ci se referă la personajul principal: soŃia lui Mandache.] şi eu.. nu mai am ce zice: mă-nchin" (p..dialogată inserată în discuŃia iniŃială. ca ilustrări ale aceleiaşi idei: calităŃile diplomatice ale soŃiei lui Mandache.. m-aş prinde că vine cu veste bună: parcă m-aş prinde că a reuşit. fiindcă s-a suprimat trei şefi de biurou. mai exact primele două componente ale acesteia: orientarea si complicarea. ceea ce urmează este o amplă secvenŃă de evaluare.F." — p. — Să te-a uză Dumnezeu! fac cinste. 216). cele două povestiri se află într-o relaŃie tipică de serie." (p. Receptorul întrerupe consideraŃiile celui pe eare-1 ascultă.. impunîndu-i ordonarea prezentării în funcŃie de propriile sale exigenŃe: . 215). are funcŃie de insistenŃă. 215). interogaŃii: „Că hîr! că mir! nu se poate şi nu se poate! Ce fac eu?" (p. care „glosează" afirmaŃia şefului („Care va să zică înaintat!. 215). Relatarea subordonată. Teribilă nerăbdare am. „că ăla e un ciufut" — p. .Ei. frate. Povestirea a doua satisface una dintre condiŃiile definitorii pentru relaŃia menŃionată: sursa şi relevanŃa ei se află în conversaŃia precedentă. şi iar se uită — e ceva de speriat.... . „Se uită aşa nu ştiu cum. conversaŃia im-plicînd schimbul succesiv de replici pe tema şanselor de izbîndă ale MiŃei în tratativele pentru casă. rărnîi dumneata ca şef în biuroul du mi tale cu leafa respectivă»" — p.." (p. nu ştiu de Ofertă. Ce dracu nu mai vine. printr-o întrebare. supunerea emiŃătorului la cerinŃele receptorului).. nu-i dau nici cinzeci de lei mai mult. frate. oferă prilejul interlocutorului să-şi asume... 214). Punctul culminant: trimiterea soŃiei la tratativele pentru vînzarea casei. domnule! are o diplomaŃie. care se autoselectează ca emiŃător. dar naratorul o reformulează ca pe o coda („Dar eu întreb: «Cu leafa redusă. 215).. şi iar cu vorba. Interesul receptorului pentru anumite aspecte ale relatării limitează libertatea naratorului în privinŃa desfăşurării firului epic.. producînd povestirea.. succesiunea secvenŃelor este cea obişnuită pentru naraŃiunea configurată prin dialog. reia. Rezolvarea este anticipată de receptor („Şi nu te suprimă" — p. constituită.

creează posibilitatea încheierii povestirii de bază. mi-ai făcut un istoric succint şi o topografie sumară cu care sper că pot descifra hîrtiile scrinului meu" (p. prin solicitarea unor informaŃii suplimentare („Dar Betty asta cine era? -— p. 1. îi conferă o astfel de valoare. III al romanului (p. plasează personajul într-un anumit univers social şi îi schiŃează profilul moral. Gigi Ciocîrlan. coda: „traducerea" receptorului povestirii. ci recompozabilă din fragmente.Cu cinci mii! . Rezolvarea se constituie pe baza dialogului dintre Mandache şi soŃia lui. relevînd faptul că ipoteza prietenei sale este falsă. Comentarea unor fotografii înfăŃişînd imagini familiare unor personaje. Interlocutorul punctează prin formulări evaluative fizionomia personajelor la care se referă doamna Farfara („A fost «şarmantă». „După figură. 67) sau încearcă să stimuleze continuarea relatării. punctul de vedere al autorului. să trimită gratis familiei „Moftul român". G. MiŃa. valoarea unei modalităŃi de evaluare.Cu. „L-am cunoscut puŃin [. 62)... După care. face să apară normală construcŃia segmentată a diverselor componente ale naraŃiunii. exprimînd concluzia întrevederii. Orientarea precedă rezumatul: doamna Farfara dă mai întîi informaŃiile despre personaj solicitate („Caty Zănoagă. ca să zic aşa. „într-un euvînt. 68). Complicarea naraŃiunii presupune. ci despre schiŃe de portret conturate prin alternarea unor unităŃi descriptive — a căror prezenŃă se justifică prin pretextul contemplării unor fotografii vechi. tot ceea ce se leagă în roman de Caty. în cazul de faŃă. cum zici dumneata" — p. Elicitînd informaŃii despre Caty. care îşi declină condiŃia de receptor. întrebarea lui Ioanide („Care Caty?"— p. Structurată nu sub forma un îi bloc narativ. Relatările doamnei Valsamaki-Farfara în dialogul cu Ioanide de la începutul cap. iniŃiat de soŃ. de asemenea. „De cine vorbeşti?" — p. iPovestirea spusă de madam Farfara.] . dar şi de solicitările lui Ioanide. De altfel. Este un caz tipic de povestire realizată prin cooperarea unor personaje concepute în ipostaza de interlocutori.] . avînd aspectul unor istantanee.. I: prezentarea personajelor de către naratorul-autor — de realizare a orientării naraŃiunii de bază. domnul Nicu al dumitale era un parvenit cu instinct" — p. Prima replică a doamnei Farfara: . 62). nene Man74 dache?" (p. convins prin mijloacele diplomatice ale MiŃei. încheierea ei — ca şi declanşarea — este adusă tot de Ioanide. »u are pentru acest personaj valoarea de prefaŃă a unei povestiri. într-o formulare menită să dirijeze receptarea semnificaŃia tuturor relatărilor sale ulterioare: „Caty a fost.2).Ei bravos! [. capătă. inclusiv a orientării.. caracteristică structurii compoziŃionale a romanului... prin mijloace variate. In acelaşi timp.ApariŃia celui de al treilea personaj. naraŃiunea nu are o rezolvare pro-priu-zisă. 65.. istorisirea este alimentată de „verva narativă a doamnei Farfara" (p. referentul replicii este considerat a aparŃine fondului de presupoziŃii comune celor doi colocutori.Asta-i Caty cînd era mică" (p. Ca atare.. 66) etc. dar necunoscute altora. artificiu literar cunoscut. Această particularitate de declanşare are ca rezultat inversarea unor componente ale naraŃiunii. 61). 64. fostă madam Ciocîrlan. Călinescu. 62). încolo.] Un fel de bonhomme placid şi cu rîs important. sumar reconstituite. este pretextul folosit de] autor pentru a ne transmite informaŃii despre Caty Zănoagă. Nu este vorba despre o acŃiune care să evolueze. 63. indiferent de perspectiva din care se fac refe75 ririle. De remarcat faptul că acesta este singurul moment al conversaŃiei în care se foloseşte o formulă de . întrebarea funcŃionează implicit ca declanşator al naraŃiunii şi marchează. într-o formulă rezumativă şi evaluativă: „Iubită madam Farfara. folosit de autor — cu scene semnificative. sub 1. 62—68) comstituie o modalitate — diferită de aceea „clasică" din cap. stă sub semnul acestei afirmaŃii. foarte boieros.2." — p. nevasta colonelului Re mus Gavrilcea. oferind date genealogice comentate despre Caty şi primul ei soŃ. Punctul de vedere exprimat de madam Farfara este deci. 217). nu ştii? A murit zilele trecute" — p. supra. 217) Comentariul ocazionat de povestire se reduce la o replică aparŃinînd celui care relatează această conversaŃie: „Nu Ńi-am spus eu. povestirea realizată în conversaŃie poate îndeplini o funcŃie precisă la nivelul sistemului narativ complex al unui roman." (p. angajarea lui Ioanide ca receptor.3. de prezentare a „eroilor". schimbul verbal are structura Ofertă -> Satisfacere: „ — L-ai tradus? [. o femeie plină de temperament" (p. Pluralitatea structurilor epice şi a planurilor temporale. 62) şi apoi prezintă. 62—68) Ca şi povestirea rituală (cf. ipochimenul (=Nicu Zănoagă) pare un băcan subŃire" — p. însumarea unor secvenŃe narative delimitate de intervenŃiile lui Ioanide. 61. în fond. Personajele sînt introduse treptat în scenă. nespunînd un cuvînt care să nu fie perfect banal.. Scrinul negru (p.

65). de exemplu: „Frate-său Alee. 62. aceste texte se apropie de cele orale. 62. ci şi înŃelegerea esenŃei personajelor care îşi asumă funcŃia de a nara: natura şi distribuŃia concentrată sau dispersată a elementelor de evaluare dau o anumită coloratură celor relatate. Preliminarii. La acestea se adaugă prezenŃa unor procedeuri conversaŃionale specifice. ObservaŃii finale Comentariile realizate pun în evidenŃă cîteva trăsături specifice povestirii ca formă de relatare inclusă în Ńesătura unor texte literare: — diversitatea situaŃiilor imaginate şi a elementelor care funcŃionează ca declanşatori ai povestirii. 2. „Cînd ai vreo dificultate. Literatura ne oferă două mari tipuri de scrisori: cele al căror autor declarat este scriitorul şi cele schimbate . procedee de implicare a R. O funcŃie similară îndeplinesc şi alte elemente. De aceea.) Deşi relaŃia dintre Ioanide şi madam Farfara nu este de acest tip. cu precizări şi corectări. al cărui alter ego este Ioanide). încerc să-mi ascund urîŃenia cu duhul" — p. LECTURĂ REALĂ —LECTURĂ FICTIVĂ 2. prin natura actelor verbale pe care le includ. unde intervine dependenŃa — mimată de autor — faŃă de centrele de interes ale colocutorilor. toate cu directă relevanŃă pentru destinatar şi. SCRISOAREA LITERARĂ CA ACT PARTICULAR DE COMUNICARE. comportarea arhitectului nu contrazice celelalte date ale personalităŃii sale creionate de scriitor (şi. de tipul aşa-numitelor fumblings: formule care exprimă orientarea locutorului spre mesaj (ca să zic aşa — p. îŃi stau la dispoziŃie" — p. CoincidenŃa componentei finale a procesului povestirii: referirea receptorului la cele prezentate de interlocutorul său. L-ai văzut ieri" — p. de obicei aflat într-o poziŃie inferioară. 65 etc. B. îl caracterizează într-un anume fel pe narator. nu este legată numai de tendinŃa firească a oricărui autor de a varia formele organizării epice. scrisorile literare au altă finalitate şi relevanŃă decît cele reale. solicitări. scuze. am adăuga.1. Obligativitatea răspunsului creează ocazia de a reveni asupra unor afirmaŃii. alternativ.). rolul de E şi R. Scrisorile reale transmit informaŃii. 68. între două persoane cu statut inegal: A. în cazul actelor structurate în cupluri: promisiuni sau refuz la solicitări. schimbul verbal în doi ne-presupunînd. Fiecare corespondent îndeplineşte. Cred că ştii — p. ce trist eşti! De ce eşti aşa trist? "— p. 61). Sa na-mi pierd firul — p.„ — Madam Farfara. care orientează nu numai decodajul semnificaŃiilor contextuale. n-a ajuns mare lucru. drept un mijloc de „a vorbi" cu un interlocutor aflat la distanŃă. care are structura specifică pentru întîlnirile cu caracter oficial (formal). fie emiterea enunŃului pereche. acceptarea sau respingerea scuzelor şi a mulŃumirilor etc. de obicei avînd o poziŃie superioară. prin anumite caracteristici. dar. mulŃumiri etc. — libertatea cu care scriitorul manevrează unităŃile de bază ale structurii narative. care a făcut 76 medicina. cum ar fi situarea informaŃiilor noi prin referirea la personaje şi întîmplări care aparŃin fondului de date posedat în comun (vezi. în mod curent.ă) Chiar dacă împrumută — într-o proporŃie variabilă — mărci formale 77 i de tip epistolar (cel mai adesea. presupun un răspuns din partea acestuia (fie simpla confirmare a recepŃionarii celor comunicate. în mod necesar. elemente fatice etc). desemnarea explicită a interlocutorului. — Acum că nu mai ajută să dau cu pudră şi cu rouge. ai rămas tot tînără la spirit.adresare. 1. mai ales în cazul povestirilor segmentate. nici datele referitoare la autor însuşi.4. cu ultima secŃiune din structura oricărei conversaŃii este unul dintre mijloacele de integrare a povestirii într-o structură conversaŃională. După cum şi preferinŃa pentru unul dintre cele două tipuri fundamentale de povestiri: compacte sau segmentate. Deosebirile privesc nu numai canalul prin intermediul căruia E şi R sînt puşi în contact. formule de adresare şi de încheiere. 67).) sau spre interlocutor (nu ştii?— p. Modul în care se stabileşte şi se manifestăă relaŃia E—R prezintă aspecte particulare în cazul scrisorilor literare. PrezenŃa formulei funcŃionează ca semnal demarcativ al secŃiunii finale a conversaŃiei. Scrisorile sînt concepute. ci poate deveni şi un mijloc de a defini natura comunităŃii care constituie lumea ficŃională a creaŃiei sale. scurte paranteze în cadrul naraŃiunii în curs. Acum vinde pe la Talcioc. altfel spus diversitatea modalităŃilor de încastrare a naraŃiunii în structuri dialogale. Aspectul de conversaŃie este subliniat şi prin prezenŃa unor secvenŃe de inserŃie. unităŃi de conŃinut a căror importanŃă şi ordonare variază de la un text la altul. îşi oferă concursul şi în continuare (cf. în care colocutorii se referă la propria lor stare („— Ascultă. exprimă mulŃumiri lui B pentru cooperare. în acelaşi timp. ci şi conŃinutul comunicării şi posibilităŃile de reacŃie a R. — rolul deosebit al structurii evaluative. 63.

2.2. Acest fapt trădează esenŃa de naraŃiune literară a textelor reunite sub titlul Negrii pe alb. reprezentate într-o anumită creaŃie). „îŃi aduci aminte de copilăria noastră" — p. întrucît nu cuprind date referitoare direct la destinatar. 216. sau formulele greceşti:" e'p'pcoao — p. Un răspuns propriu-zis nu este cu putinŃă. al cărui nume nu este. concepute în vederea publicării. scrisorile literare presupun nu lectura unică. de obicei. p.. implicarea destinatarului. dovedeşte numai conformarea autorului la preferinŃele cititorilor. fiziologii sau schiŃe de moravuri. 232). Pentru ce Ńiganii nu sînt români. 232) sau a unor formule care anticipează obiectul unei corespondenŃe ulterioare („Cu altă scrisoare îŃi voi spune ceva şi de scriitorii vechi" — p. autorul recunoaşte explicit — ca şi Alecsandri. a pronumelor şi a unor verbe care exprimă ideea existenŃei unui fond comun de informaŃii şi de experienŃe între emiŃător şi destinatar („Ştii că în anul 1821 a izbucnit revoluŃia Greciei" — p. amice. ceea ce ne-am povestit într-astă-seară. de exemplu. niciodată indicat. 2. O mărturisesc ambii: V. 115). aparenŃa creată este aceea a unei confesiuni acceptate. nu au formule de început. care presupune o dublă serie de abateri: de la normele scrisorii propriu-zise şi de la normele schiŃei sau ale povestirii. Ghica lui V.între personaje. Nu este vorba numai despre faptul că destinatarul scrisorilor lui Ghica este o persoană reală. supra — că. Un poet necunoscut etc).2. 242. Ghica. 224) sînt elemente de detaliu comune cu scrisorile. în Introducerea la volumul publicat de prietenul său în 1884: „Această idee m-a îndreptat către tine. folosirea unor construcŃii care se referă la acŃiunea transmiterii unor informaŃii („Ideea acestui june [. Destinatarul specificat al scrisorilor lui Ghica se află însă într-o situaŃie neobişnuită pentru corespondenta . Alecsandri au fost. despreŃuiesc bucatele astea naŃionale" — p. Negruzzi adoptă o formă convenŃională de expresie.] o împărtăşesc d-tale" — p. Alecsandri. Ca atare. care constituie însă abateri de la caracteristicile povestirii în proză. nu ar putea primi ca răspuns decît cel mult un text critic (de exprimare a acordului sau a dezacordului faŃă de observaŃiile psihologice. alternează în text are ca efect reducerea distanŃei dintre E şi R. şi. v. Dubla serie de abateri are ca rezultat texte mixte ca structură. de fapt. 232. realizabilă. 2. şi I. p. 470). poate că unele din istorioarele noastre ar interesa pe unii dintr-acei care n-au trăit p-acele vremii" (Ghica. xatps — p. aşa cum sînt redactate. 259. individuală. 216. ne apare drept singura posibilă. pe Alecsandri. funcŃiile şi semnificaŃiile pe care le au.1.. 213. prin folosirea persoanei a Ii-a sg. „domnul meu" — p. cît şi în plan fictiv (în interiorul lumii imaginare. care îl include. „Sănătate" — p. 281) sau previn eventuale neînŃelegeri („Să nu socoti însă că eu. de vreme ce destinatarul lor este total necunoscut. ci — ca pentru orice specie literară — practic nelimitată. Scrisorile sînt publicate. Un proŃes la 1826. O lectură în plan fictiv nu poate fi imaginată. mai rar prin formule de adresare — plasate nu la începutul. PrezenŃa unor mărci formale de scrisoare./'— p. Scrisorile adresate de î. formulele finale („Adio" — p. şi latineşti: Vale e me ama — p. M-am măgulit totodată cu slaba sperare că acea corespondenŃă va fi bine primită de unii din compatrioŃi care binevoiesc a recunoaşte puŃine merite predecesorilor şi ceva mărire evenimentelor petrecute 79 înainte de venirea lor pe lumea (Alecsandri. efectuată de cititori. patriot. dar unitare ca finalitate. în propria lui Introductiune: „De ce nu neam scrie unul altuia. în Negrii pe alb. considerăm necesar să precizăm că relevanŃa nici unuia dintre aceste tipuri nu este personală. în cazul scrisorilor atribuite personajelor. atît în plan real (de către cititori). înainte de a urmări în detaliu. Scrisori la un prieten.2. sub aparenŃa corespondenŃei cu caracter personal. ci titlu. de asemenea. Pe de altă parte. aceste compuneri se adresează unui cerc foarte larg de receptori. în care relatarea propriu-zisă alternează cu diverse forme ale reprezentării 78 In stil direct (vezi. sociale şi morale consemnate).. Scrisorile aparŃinînd autorului prezintă o mare diversitate structurală. ci una multiplă. a destinatarului. cu propunerea ca să începem între noi o corespondenŃă menită de a continua convorbirile noastre şi să le publicăm într-o foaie literară. 2. Modul specific în care persoana I şi a Ii-a sg. integra ti ve. sub formă de epistole intime. 214). rezultat al unei atitudini similare cu cea care generează manifestările aşa-nu-mitei politeŃi pozitive. datarea. 284) —. de altfel. Negruzzi. literatura epistolară fiind foarte gustată în epocă. Dialogul sau povestirea în povestire. Lectura reală. „Trebuia să ştii ['afli'] că vecinul meu. Cele mai multe dintre „scrisorile" lui Negruzzi sînt. pentru plăcerea noastră intimă. Istoria unei plăcinte. acreditată de literatura occidentală a secolului al XVIII-lea. ci în interiorul textului („prietine" — p. într-o anumită măsură. nu expediate. Statutul lor este totuşi diferit. îndepărtează structura textului de cea a scrisorilor. de altfel. C. de acele al scrisorilor lui C. în mod necesar. pe baza cîtorva exemple ilustrative. 230.

perioada amplă.. a unei cozerii intime. Cf. „o. vezi de exemplu: „Dacă cumva acum te simŃi cam obosit de lunga digresiune zoologico-filologică prin care am răzbunat de nepăsarea ta pe ... un răspuns în sensul corespondenŃei curente era greu de aşteptat. Formele de implicare a destinatarului — similare cu acelea semnalate la Negruzzi — au. neavînd nici o legătură cu cele relatate de acesta.3. „Dar şi aici mi-e teamă că o să te superi" — p." — p.. 219) oferă posibilitatea de a prezenta informaŃii savante şi comentarii rafinate nu într-o manieră rece şi impersonală. căci textul depăşeşte cu mult dimensiunile posibile ale unei scrisori reale. tntrucît autorul şi-a făcut din respectarea adevărului o profesiune de credinŃă explicit formulată:. 260). şi nu un statut de simplu procedeu. — p. de exemplu. de această dată. ea nu putea avea aceeaşi amploare şi profunzime ca pentru Alecsandri. paragraful „Duşmănia literară sau efecte intuitive şi anachronistice ale Chambertinului de la Cafe-Anglais asupra poeziei române"). datată decembrie 1883.. în Introducerea sa. Scrisorile lui sînt fragmente memorialistice. de moravuri. aparŃinînd celor doi corespondenŃi. iscusite vînătorule" — p. venită să-i răscoale pe locuitorii insulei Samos împotriva sultanului (Alecsandri. Scriitorul se îndepărtează de formula epistolară. contemporan 80 sau nu cu autorul.S. Spune tu ce vei voi . 125. CerinŃele pe care le impun maximi cantităŃii. Vasile Porojan sau Plinea amară a exilului — scrisoare publicată postum — nu reprezintă răspunsuri la vreuna dintre scrisorile lui Ghica. Găsim aici anticipate — cu suficiente detalii — întîmplări care vor constitui episoade din scrisorile lui Ghica..curentă: în majoritatea cazurilor.. printre altele. pentru acesta. producŃia lui de scrisori literare fiind mult mai săracă. schiŃe de portret etc). p. Oricum. compuse cu „complicitatea" destinatarului şi adresate. De altfel. Implicarea unui destinatar real schimbă însă modul de funcŃionare a relaŃiei autor — cititor. prezenŃa titlului) — arată că aspectul de epistolă al textelor lui Ghica Ńine de o simplă convenŃie literară.. Nu numai că informaŃia vehiculată de scrisorile lui Ghica nu este nouă pentru Alecsandri. între altele. amicee? Hai să căutăm a prinde turdi . Alecsandri nu s-a conformat sugestiei făcute lui Ghica. pregnantă este valoarea de document de epocă. împărtăşindu-i prietenului său C.. 125. — p. dar. VI. dispunem astfel de versiuni narative ale aceloraşi fapte. abstract vs. 2. cererea adresată lui Ghica sub forma: „împrospătează în minte-mi un alt tablou . frate. o „epistolă scrisă cu ghid să fie precuvîntare la cartea Manualul vînă-torului. formulări ca: „Dar ce făcui. 473. în aceste condiŃii. demn de încredere. ci sub forma agreabilă. p. 132. Nu numai prin faptul că tratează în detaliu o temă teoretică. lupta marinarilor. publicului. p. vai de minei" — p. nu renunŃă la ea (vezi. Şi Pseudo-kinegetikos este. 115). 471 — 473. este pentru Alecsandri rememorarea unor trăiri comune sau anterior împărtăşite. „Ştii." — p. a relevanŃei şi a manierei sînt încălcate. există însă două tipuri de lectură reală. Cornescu impresiile şi opiniile. cap. sau implicarea destinatarului prin folosirea persoanei a Ii-a a pronumelor şi verbelor: „Pentru atîta încredere. corespondenŃă în care ne-am ferit de orice invective.. deci cu altă finalitate decît cea obişnuită. în mod deliberat. 131. p. semnalate şi la Negruzzi (vezi. Textul nu sugerează nici o posibilitate de lectură în planul ficŃiunii. „Oare nu ştiai sau că ai uitat .2.. discută aspecte fără nici o legătură cu tema propusă (vezi. presupunînd un decodaj diferenŃiat al semnificaŃiilor: cea realizată de Alecsandri şi cea realizată de oricare alt cititor. 477). 245 — 248). francezi cu piraŃii greci (Alecsandri. dar şi prin structură. Ghica. Ceea ce apare pentru public drept simplă „istorisire". Ghica. Chiar dacă o confruntare a datelor din scrisori cu constatări şi cunoştinŃe proprii era posibilă pentru mulŃi contemporani. Toate abaterile de la normele corespondenŃei — inclusiv cele referitoare la formă. el este în posesia datelor transmise. şi prezenŃa unui P. 219.. Deosebirile de decodaj între Alecsandri şi ceilalŃi cititori sînt legate de natura informaŃiilor care constituie fondul posedat în comun cu scriitorul. 269) sau oprirea flotilei lui Saltafero. fără însă a ne abate niciodată a spune adevărul" (Ghica. 125. Pentru împletirea stilurilor. vocabularul tehnic. nu am cum să-/z mulŃumesc" — p. în scrisoarea publicată ca Introducere la volumul lui Ghica apărut în 1884. autorul trece în mod firesc de la stilul scriptic la 6 — C-da 1354 81 cel oral (cf. 205. lucrarea se abate de la normele comunicării de informaŃii în formă epistolară. sînt date cu o mare valoare de generalitate.. Alecsandri propune prietenului său teme de corespondenŃă. verificabilă sau nu. p. în funcŃie de distanŃa în timp faŃă de evenimente.. 125. aşa cum se menŃionează în subtitlu. „Ce stăm de ne mai gîndim. c-au ajuns băieŃii sa te dea de primejdie" — p. în egală măsură. iar expunerea este prin excelenŃă digresivă şi lipsită de un criteriu ordonator." — Alecsandri. p. pentru că menŃinerea procedeelor vorbirii adresate (vocative: „amice" — p. o funcŃie afectivă. de exemplu. personală. puternic colorată afectiv (cf. dar adesea ea nu are o relevanŃă directă. 135. „amice autorule" — p. Pentru cititorul modern. cu caracter orientativ (tablouri de epocă.

autorul scrisorii îi „citeşte" o versiune favorabila a aceste-EtransiniŃătorul ia cunoştinŃă absolut întîmplător de conŃinutul real'al mesajului. cu auzul şi cu inima. ambele lecturi fictive apar ca anterioare momentului relatării si. e3 Spre deosebire de tipul de scrisori discutat pînă acum. motivată prin cerinŃele politeŃii negative. Nu există elemente care să sugereze o lectură în plan fictiv. 139). scri-sorieschimbate între personaje multiplica posibili a-ile de lectură. şi neamului păsăresc" — p. dascăl prăsişi Antologic-. cîteva scrisori.reŃinem aici Infamie. care îl implică direct. exprimarea unui punct de vedere diferit asupra anumitor probleme — p. răsunete şi emoŃiuni vînătoreşti" — p. neobişnuita epistolă este. redactate însă într-o formă apropiată de aceea specifică recenziilor (semnalarea unor omisiuni — p. Redactate la persoana I. Scrisoarea nu mai ajunge la destinatar. Prima lectura fictivă a scrisorii se dovedeşte deci a fi fost trucata. Victimă a unei grosolane mistificări . o singura lectura fictiva este corectă: aceea realizată accidental de erou. lecturii reale. la rîndul ei. căutînd. nesinceritatea „amicului ŃaŃa de cel care îi solicita un serviciu sugerînd posibila încercare de inducere in eroare a destinatarului scrisorii. 6e 83 în Dascăl prost. privelişti. Din perspectiva relaŃiei autor-cititor. De altfel. apoi tot mai iartă-mă să adaog vreo două-trei cuvinte în materii analoage. raporturile'dintre autorii.sturzi.. cu permisiunea destinatarului. prin falsa caracterizare a eroului. în cîteva dintre'schiŃele sale . de la un subiect la altul sau să detalieze o temă. vei fi văzut adesea în treacăt gravuri de ale lui Ridinger. fără dificultate.pe care ii cunoaşte'-. precum ai văzut la Luvru tabeluri vînătoreşti de Oudry şi de Desportes. în afara aceleia de a-i fi oferit sugestia unei lucrări independente („un volum osebit" — p. nu mai cutez. 133. din perspectiva unui narator-personaj. 145 etc). jîă:o« tnt Atitudinea cititorului real ca şi a „Mctimei" . naratorul-personaj face oficiul de transmitere a unei scrisori de recomandare. Doamne fereşte!. nici chiar eu însumi să-1 arunc în spinarea Manualului tău" — p. introducînd situaŃia lecturilor) fictive. alternînd atitudinea prevenitoare. destinatarul epistolei-eseu. de asemenea. presupunînd ca momentcheie lectura unor scrisori care au alt destinatar. şi cea aparŃinînd cititorilor obişnuiŃi. Scriitorul neagă orice relaŃie cu manualul („. cu ochii. cu aceea determinată de exigenŃele politeŃii pozitive. că raportarea la Manualul vînătorului diferenŃiază lectura Im Cornescu de aceea a celorlalŃi cititori: factor esenŃial de orientare a decodajului m primul caz. în care se menŃionează că autorul Manualului vină-torului a renunŃat la intenŃia de a-i cere lui Odobescu să-i prezinte cartea. deci o a dona încălcare a maximei calităŃii. 82 ha chiar de Wouwerman şi de Snyders. ea este un aspect total nesemnificativ în cel de-al doilea. Din punctul de vedere al raportului scriitorcititor. Deşi autorii se află în relaŃii de diverse tipuri cu destinatarul (cf. desigur. 121). ca şi mine. 139—140. 122). rolul pasajelor redactate m formă epistolară este acela de a furniza informaŃia narativă sau orientativă necesară.3. în planul ficŃiunii. solicitarea unor explicaŃii suplimentare — p.1 IL Câragiale a apelat adesea la acest procedeu. un eseu consacrat vînătorii („m-am apucat să colind răstimpii şi spaŃiile. ele definesc un anumit orizont social şi schiŃează un sistem specific de relaŃii între. Pseudo-kinegetikos prezintă asemănări cu scrisorile lui Ghica. prefaŃată printr-o epistolă către C. Cornescu. precum încă nu este prin putinŃă ca să nu fi văzut şi să nu fi admirat cerbi şi cîni zugrăviŃi de Landseer" P' în realitate raportarea la destinatar funcŃionează ca mijloc de justificare" a scriitorului faŃă de oricare cititor pentru aparenta lipsa de ordine a expunerii sale. 188). Se poate adăuga. Supunîndu-se convenŃiilor genului epistolar. („Mai apoi Ńi-ai luat seama şi m-ai scutit de această măgulitoare sarcină" — p. 121). schiŃele menŃionate iau forma relatam unor experienŃe proprii. destinatarii şi lectorii scrisorilor se configurează într-un mod original. vă dau pace şi Ńie. cînd se străduieşte să-i cîştige acordul. zău. Pseudo-kinegetikos nu are nici trăsăturile unei „precuvîntări". care trebuia să-i rămînă necunoscut. Deşi tehnica naratorului este de a recompune pas cu pas faptele fără a anticipa în vreun fel dezncdămîntul . 121). Datele situaŃiilor concrete de comunicare sint \n\nfTmie. dar Ńie citind!!!" — p. invocînd elemente ale unui „teritoriu" comun („Negreşit că tu. şi apoi. O asemenea strategie îi permite să treacă. şi varietatea formulelor iniŃiale de adresare: „Iubite domnule . adică să-Ńi fac cîteva întrebări. el se preface a fi călăuzit în structurarea textului exclusiv de reacŃiile presupuse ale prietenului său. Altfel spus. pe cocoşaii şi pe grauri.. naratorul-personaj citeşte.este dirijata tot de compararea lecturilor fictive. în cuprinsul textului există totuşi referiri la manualul lui Cornescu. sînt implicate însă două posibilităŃi de lectură reală: lectura efectuată de Cornescu. indivizi. 2. autorul cînd se autoflagelează pentru anticipata plictiseală pe care i-ar produce-o destinatarului („Mi s-a urît mie scriind. preŃinsul „amic încâlcind flagrant maxima calităŃii. Prima pare a fi singura pe care scriitorul o are în vedere.

ştampilă. ajunse în posesia unui colecŃionar de anonime.. Ca şi cititorul adevărat. ca expresie a acordului cu punctul de vedere pe care îl susŃin şi deci a dezacordului faŃă de atitudinea profesorului. în intenŃia de a valida portretul conturat anterior al eroului său. în aceste condiŃii.. şi naratorulpersonaj. ca formulă epică. cu precizarea că fiecare dintre aceste cupluri epistolare este „opera" aceluiaşi autor („De aceeaşi mînă. destinate autorului şi compuse la cererea acestuia. „Amice Pricupescule" — p. în schiŃa Antologie — lipsită de o tramă epică propriu-zisă — funcŃia scrisorilor este similară cu aceea a fiziologiilor lui Negruzzi redactate în formă epistolară. textele puse la dispoziŃia prietenului său. ci şi destinatarii textelor. nu este. Exterioară intrigii propriu-zise. ci şi sub acela al mijloacelor textuale de multiplicare a „punctelor de vedere" asupra aceluiaşi nucleu — relativ circumscris — de întîmplări. Relatările autorului — care iau forma notelor de subsol şi a unui epilog însoŃit de .„cheie" din scrisori. Atît lectura fictivă a naratorului.3. 270. Prima lectură fictivă — cea a destinatarului — este implicată de faptul că acesta găseşte semnificative. introducerea unor pasaje de monolog interior etc. 271). celelalte respectă tiparul scrisorilor propriu-zise. de sugerare a unei atitudini menite să ofere repere pentru toate lecturile ulterioare. 483). Forma testului: reluarea unor pasaje . conform indicaŃiilor colecŃionarului. Tehnica romanului modern a acreditat scrisoarea ca modalitate posibilă de depăşire a condiŃiei omnisciente a naratorului. Cele dintîi sînt mai apropiate. care precedă succesiunea textelor). Caracteristica de bază a anonimelor: încălcarea maximei calităŃii. 484. în fond.2. 483. Planul lecturii reale este astfel implicat în structura textului. toate scrisorile sînt acte de solicitare. sursă principală de informaŃie orientativă. nu numai sub raportul perspectivei relatării. 2. adresate Emiliei. care a ajuns de la o vreme nesuferit . fiindcă declaraŃia care însoŃeşte oferirea scrisorilor spre lectură: „UfI să mă văz odată scăpat de canonul ăsta. de jurnal. ceea ce le apropie este lipsa de interes — „mimată" sau autentică — pentru informaŃii în sine. dar se implică în desfăşurarea faptelor prezentate. în schiŃă. în realitate. necunoscuŃi nu sînt numai autorii. 269). 485). schiŃa nu are în vedere decît această ultimă 84 lectură. „o veche prietenă" (p. Dem. Impresia creată de scriitor cu ajutorul mijloacelor de actualizare epică (povestirea la prezent. 269). aceleaşi" — p. are romanul lui Camil Petrescu Patul lui Procust. se întemeiază pe exploatarea maximei calităŃii.. ele conturează cu maximă veridicitate un tip uman: autorul de anonime. este pusă în evidenŃă de Caragiale prin procedee diverse: menŃionarea explicită a faptului că sub semnătura „cîŃiva admiratori de odinioară" se ascundea. de fapt. decît o provocare din partea scriitorului . dornic să transcrie cîteva mostre. deci în construcŃia ficŃională (cf. redactat în aceeaşi formă a relatării unei experienŃe personale.) este că a doua lectură fictivă — a naratorului —. La-dima. punerea în paralel a scrisorilor adresate unei viitoare soacre şi viitorului ei ginere sau a scrisorilor adresate unui soŃ şi soŃiei acestuia. Create după un principiu mimetic. jurnalul şi intervenŃii ale autorului. pe acelaşi fel de hîrtie şi cu aceeaşi cerneală. determinînd astfel implicit interesul naraŃiunilor. Dacă în cele două schiŃe comentate scrisorile sînt factorul care declanşează conflictul. scrisorile sînt destinate direct cititorului. „Mînă. care au în vedere statutul oficial de profesor al acestuia. această lectură constituie o presupoziŃie care motivează întreaga relatare. dacă avem în vedere relaŃia scriitor-cititor. dar sînt incluse. introduce sugestia cîtorva lecturi fictive. cu aceeaşi dată pe ştampila poştei" — p." (p.Pricupescu" — p. care le anulează orice valoare informaŃională. şi interjecŃia cu valoare deictică „Iată" — p. O structură interesantă. cît şi lectura reală presupun o perspectivă comuna: cea a individului care citeşte scrisorile unor necunoscuŃi. chiar procedeul pe baza căruia este construită schiŃa: pretenŃia că este vorba despre scrisori aparŃinînd unui colecŃionar. „Dragă Bică. hîrtie. sugera cu anticipaŃie un răspuns negativ la cererile adresate. îndeplinind şi o funcŃie evaluaŃi vă. singurul capabil să efectueze rapid „o bună selecŃie din atîtea pachete" (p. al cărui profil social şi moral se recompune în detaliu prin însumarea elementelor relevate de scrisori. Succintul preambul epic. scrisorile au fost mai întîi parcurse de destinatari şi apoi de persoane străine: colecŃionarul. se produce concomitent cu cea reală. De fapt. care foloseşte această modalitate de dirijare a lecturii reale. 270. cerneală. SecvenŃa care încheie schiŃa: discuŃia dintre cele două personaje. care nu au alt rol decît pe acela de a crea pretextul prezentării scrisorilor. Există două serii de scrisori: ale doamnei T. în situaŃia dată. Copiate selectiv. Se poate presupune că. naratorul pare a acorda atenŃie detaliilor numai în măsura în care acestea oferă posibilitatea unor deducŃii asupra biografiei si a caracterului corespondenŃilor. reprezintă un test de sinceritate la care este supus destinatarul. care vorbeşte în numele său. Romanul combină trei forme de relatare la persoana I: scrisoarea. printr-un artificiu epic. cocoşelule moŃat" — p. în jurnalul lui Fred Vasilescu. şi ale lui G.

Ladima către Emilia.. 289) sugerează o operaŃie anterioară de triere.. de altfel. este închipuit tot şi numai unele necesităŃi de convenŃional pe care le impune tiparul ne-au făcut să-i dăm o formă care poate să înşele" (p.cu iniŃială . Ambele tipuri de relatare sînt compuse de altfel pentru un receptor unic. a unor scrisori „într-o revistă puŃin răspîndită'" şi o a doua lectură fictiva: a criticilor („buna înŃelegere pe care le-au arătat-o ciŃiva critici p. bazată pe îmbinarea dintre povestirea unor fapte şi analiza minuŃioasă a psihologiei şi reacŃiilor eroilor. 295).p. accentuat şi de prezentarea întîmplărilor în succesiunea lor cronologică. lor li se alătură însă. fără îndoială. vezi şi nota din subsol. Receptarea reală este condusă de autor.Dem. 310.. în ciuda evoluŃiei divergente a destinelor lor. Acesta le prezintă drept scrisori „cu o destinaŃie strict personală" (p. „E de prisos să-Ńi mai spun că D. 305. şi jurnalul lui Fred Vasilescu. redactate la îndemnul şi sub îndrumarea sa. 295. nu numai în scrisori. în finalul primei note a autorului se menŃionează o publicare anterioară. „Aş vrea să-fi spun că şi mai tîrziu. care subliniază valoarea lor de confesiune. Prin urmare. fapt căruia i se poate atribui o valoare simbolică: aceea de a sugera unitatea cuplului pe care îl constituie. încercînd să-1 determine pe Fred Vasilescu să aştearnă pe hîrtie cele petrecute „într-o după amiază de august". Ladima către Emili» Ş» din perspectiva relaŃiei dintre lectura reală şi lectura fictivă. Elemente de biografie reală a scriitorului sînt. „łiaduâ aminte că m-ai privit surprins cmd te-am întrebat " — p 299. „dar şi în scrisoarea trecuta. autorul-personaj notează ca argument capacitatea lui Fred de a crea în conversaŃie „acea impresie unică de trăire adevărată" (p. în care autorul dă cititorilor explicaŃiile necesare.] Vreau acum să ştii totul [.. ca şi acum aproape. Să nu uităm că.]. destinatarul nu este' la prima încălcare a condiŃiei fundamentale a scrisorii confidenŃiale: unicitatea receptorului. doua categorii de cai" . Ultima noapte de dragoste. PrezenŃa dialogului constituie o abatere de la norma curentă atît pentru scrisori. Dar pentru că te-am văzut iubitor de curse de cai. de asemenea. Asumîndu-şi acest statut ambiguu.. de 85 exemplu. autorul. care. Unitatea formală a textelor este dată şi de modalitatea narativă. 289. 312) si prin menŃiuni asupra actului de a coresponda („altă dată am să-Ńi scriu mai mult" .menŃiunea explicită „Povestit de autor" — îie conferă acestuia rolul de a realiza racordul între lumea reală şi lumea fictivă a personajelor romanului. care deschide cartea.]." . aceste personaje..scrisoarea trecută" (p. tolerabilă în cel de al doilea. 86 Textele nu au alte mărci specifice scrisorilor în afara referirii la destinatar. la . să potenŃeze impresia de credibilitate a celor înfăŃişate. „mi se pare ca te-am întrebat şi pe d-ta despre el" . 434). _ în cazul scrierilor lui O. flagrantă în primul caz.. Aspectul de jurnal al scrisorilor doamnei T. 294). trebuie sa admitem o multiplicare a lecturilor fictive.încheie numai prima dintre cele trei scrisori. există o similaritate evidentă între scrisorile doamnei T.p.p. E tibloul despre care Ńi-am spus că l-am primit dar de ziua mea'[. 294. apare ca justificat clacă Ńinem seama de cîteva precizări din notele autorului.. ci şi în jurnal. De aici prezenŃa unor forme de implicare a destinatarului. se înŃelege de la sine. Ştii că sînt. Acest „dosar de existenŃe". de exemplu.Ştii că a început să-mi placă să scriu?. .. era mai toată ziua la nor . în general. „Să-Ńi mai scriu despre D. . cît şi pentru jurnal.p...\ Scrisorile doamnei T.." . iar semnătura . 369.p 289. în plus. declaraŃiile despre întîlnirea şi relaŃiile cu „eroii" cărŃii.p..p. 295). unde surprinde (vezi. în jurnalul lui Fred: „(.' łi-aiH spus. „s-a mai urcat în compartimentul nostru un domn care Ńi-e prieten şi dumitale . ca şi mine.p.. Sub aspect formal. „şi-mi era ciudă pe d-ta ca ai refuzat să vii s-o asculŃi..]. parcă temîndu-se de posibilitatea ca tactica narativă adoptată să-i inducă în eroare pe cititorii neavizaŃi. mai cu seamă prin invocarea unui fond comun de informaŃii 5 experienŃe („Mustrările <l~tale sînt fără utilitate" . referirile la creaŃiile sale (Act venetian.. 305. vorbind exclusiv în numele său ca autor al cărŃii: „E de prisos să mai atragem luarea-aminte că tot romanul acesta e o ficŃiune pură. în cîteva note de subsol. Dera. autorul a urmărit. practic toate scrisorile din roman sînt schimbate între personaje. mi-ar fi greu. Referirea din textul doamnei T. la un nivel mai profund. 295). întîia noapte de război etc). în conformitate cu o singură cerinŃă: sinceritatea absolută („fiind sinceră cu dumneata însăŃi pînă la confesiune" — p.'" . solicitantul lor.. pentru care procedeul este normal.p. da-mi voie să fac o comparaŃie [.. [....])" — p. a» un statut diferit faŃă de acelea ale lui G. publicînd romanul. 313).. .. Titlul şi data 'lipsesc.. Cititorul ia cunoştinŃă numai de textele se-leciate în prealabil de autorul-destinatar. completează „lacunele de informaŃie" ale cititorului.. ca text independent. ca elemente de ficŃiune. de remarcat semnalarea „abaterii" de la normă prin introducerea întregului pasaj între paranteze). . [. pretextîndcâ te indispun actriŃele care .P308. că.. că în odaia de dormit [ ] nu e decît divanul alb. chiar dacă unul dintre personaje are o identitate aparte.. De remarcat.p. 310. Camil Petrescu se simte obligat să precizeze într-o altă notă.

Scriitorul îşi trădează prezenŃa chiar cînd împrumută masca lui Ioanide — alter ego evident al său. printr-o succintă intervenŃie a scriitorului. 464). care nu afectează însă lecturile ulterioare...) din pachetele legate cu panglică din «scrinul negru»:. Prima lectura a lui Fred. „La această scrisoare.Unele se situează la nivelul unor presupoziŃii necesare: lectura destinatarei. iar lectura lui. de către o persoană străină. Pentru el. în prezenŃa Emiliei. întrucît cititorul dispune în plus de posibilitatea de a raporta informaŃiile din jurnal la ceea ce oferă toate celelalte componente ale romanului. apare ca anterioară lecturii reale. scoase cronologic (s. Emilia recitirea scrisorilor de către'Fred.. Prima lectură fictivă nu ne apare astfel decît ca o presupoziŃie necesară pentru recompunerea unei suite epice. la care ne-am referit. Ioanide citi aceste scrisori." (p. prin integrarea acestuia în roman. temperament nestăpînit. de dirijare a lecturii reale. care reface cir87 cumstanŃele concrete ale primirii scrisorilor sau pe acelea menŃionate aluziv în text. implicite sau explicite.. Fred este cel care orientează. după un maie interval de timp. care creează posibilitatea introducerii unei viziuni „împreună cu cititorul" asupra evenimentelor. 2. Oricare ar fi lectorul fictiv. procedeul tradiŃional al reconstituirii temporale sub forma naraŃiunii apersonale alternează cu reconstituirea sub forma scrisorilor. 521). lectura autorului. Ne aflăm în faŃa unei maxime abateri de la funcŃia unei scrisori obişnuite. reproducerea scrisorilor îl are în vedere nemijlocit pe lectorul real. ca un episod din jurnal. cu ocazia transcrierii lor în jurnal. scriitorul dispune permanent de mijloace. fiecare nouă confruntare de perspective introducînd corectări suplimentare ale decodajului. 96— 100) — procedeu folosit şi ele Caragiale în Antologie.p. în Scrinul negru. atitudinea omniscientă a naratorului este preponderentă în romanul lui Călinescu.n.. care parcurge jurnalul spre a-1 include în roman. Serica răspunse următoarele: . Primei categorii îi aparŃine alăturarea unor scrisori adresate de acelaşi personaj unor destinatari diferiŃi (vezi. 74. aparent. culcat pe divan.. 466). în cea de-a doua categorie se integrează: semnalarea încălcării maximei calităŃii de către autorii unor scrisori. urmată de două puncte. textele constituind enclave întro amplă relatare la persoana a IlI-a. în ciuda apelului la artificiul scrisorilor descoperite de un personaj." (p. care restabileşte pentru cititori adevărul (vezi scrisorile de pe front ale lui Gavrilcea către Caty — p. de remarcat prezentarea în ordine cronologică a textului scrisorilor." (p. lectura fictivă a lui Ioanide apare drept concomitentă cu cea reală.3. similară cu aceea din romanele lui Camil Petrescu. care le găseşte întîmplător: „în seara aceleiaşi zile. care este aceea de a comunica noutăŃi. scrisorile lui Caty Zănoagă către Ciocîrlan şi către Oster — p. Alteori. după două puncte). Prima lectură este dirijată de Emilia. scrisorile în care Antoine Hangerliu. avînd ca rezultat o selecŃie a materialului epistolar. „Meme expedie şi ea o scrisoare Şerichii:.C... Serica Băleanu şi Meme Hangerliu comentează cererea în căsătorie a lui Meme de către Remus Gavrilcea — p.procedeu al cărui efect este o relativizare a perspectivei. 467).»" (p. este introdusă însă în structura narativă. îi nara ultima întîmplare din lumea mare bucureşteană: «Dragă Gigi.. cititorul fictiv nu este altul decît na-ratorulautor. cele mai multe fiind incluse printr-o menŃiune asupra actului corespondenŃei. în acest caz. existenŃă practic necunoscută Emiliei. lectura reală. altele sînt introduse printr-o formulă de citare obişnuită în stilul ştiinŃific: „Dăm cîteva 88 specimene din corespondenta dintre el şi soŃia sa" (p. Cele două lecturi fictive ale lui Fred sînt legate de un dublu proces de reconstituire. Jurnalul în care sînt inserate scrisorile ne înfăŃişează însă imaginea unui cililor „nemaleabil": Fred are propriile sale interpretări.. care substituie ghilimelele: „Antoine expedie îndată cu maşina o scrisoare printr-un curier:. ilustrează ideea caracterului relativ al adevărului: structura romanului determină funcŃionarea unui mecanism specific de autoreglare a semnificaŃiilor.. scrisorile sînt un prilej de rememorare a unor fapte şi trăiri. de confruntare a unor situaŃii sau de recompunere a circumstanŃelor existenŃei sociale a lui Ladima. arhitectul Ioanide. momentul lecturii textelor de către destinatar nu este reprezentat.. scriitorului revenindu-i numai rolul de a media contactul cu jurnalul. însoŃite de explicaŃiile naratorului-autor. în planul ficŃiunii. cu funcŃia de caracterizare psihologică şi morală a eroilor — sau prezentarea succesivă a unor scrisori în care personaje diferite îşi exprimă opinia asupra aceluiaşi eveniment (vezi. 519—530. 464—467) .. Lectura reală este însă mai bogată decît aceea propusă de Fred. de exemplu. Scriitorul imaginează situaŃia parcurgerii lor. Unele scrisori sînt precedate de scurte formulări rezumative: „. în situaŃiile de acest tip. Lecturile multiple. 519). abandonează relativ rapid orice formă de di- . 295)." (p. ModalităŃile de integrare a scrisorilor în Ńesătura narativă sînt variate. care precizează: „Cîteva comentarii sînt necesare" . de exemplu.

simulare a propriilor intervenŃii şi se manifestă deschis ca unic deŃinător nu numai al tuturor informaŃiilor despre personaje, dar şi al interpretării lor corecte, pe care se simte oblicat să o împărtăşească cititorilor. 2.3.4. în romanul lui A. Buzura Refugii, tehnica adoptată esto aceea a perspectivei unice: indiferent dacă relatarea se face la persoana I sau a IlI-a, totul este relatat din punctul de vedere al eroinei: Ioana Olaru. Scrisorile pe care i le adresează soŃul ei, înainte şi după despărŃire, îi permit romancierului să introducă altă perspectivă şi alt univers de viaŃă, fără să abandoneze însă tehnica fundamentală. FuncŃional şi structural, ele se îndepărtează de scrisorile obişnuite. 89 Lectura fictivă, realizată exclusiv de destinatar, prezintă o serie de particularităŃi. Cu excepŃia ultimei scrisori, a cărei lectură fictivă ne apare drept concomitentă cu cea reală (se fac menŃiuni asupra momentului primirii scrisorii de către Ioana: doctorul Vlad Cosma îi intinde un plic, precizînd „L-a adus ieri cineva" — p.461, şi asupra momentului încheierii lecturii: „închise plicul..." p. 469), pentru celelalte, prima lectură fictivă trebuie presupusă şi, în orice caz, precedă lectura reală. Integrate în ansamblul narativ ca rezultat al unui complex proces de rememorare produs în conştiinŃa eroinei, scrisorile au numai pentru cititor funcŃia obişnuită, de comunicare a unor informaŃii. Valoarea şi semnificaŃia acestora sînt supuse însă corectivului furnizat de explicaŃiile şi comentariile destinatarei. Există în acest caz o similaritate a situaŃiei lectorului real cu aceea a unuia dintre lectorii fictivi din Patul lui Procust — Fred Vasilescu, citind scrisorile lui Ladima către Emilia, în prezenŃa acesteia —, chiar dacă statutul şi natura relaŃiei dintre personajele celor două romane prezintă diferenŃe esenŃiale. Procedeul de inserare a scrisorilor în text nu este de tipul simulării unei Tecitiri tardive în plan ficŃionaî, care mediază lectura reală. Impresia creată este aceea de citare din memorie, declanşată spontan de ciudate asocieri pe care le prilejuieşte autoanaliza. în manieră prous-tiană, „un miros penetrant de lavandă, apărut din senin'' (p. 65) readuce în mintea Ioanei figura fostului ei soŃ, evocînd succesiv scene din existenŃa acestuia de profesor la Măgura, aşa cum îi fuseseră relatate în scrisori de mult trimise. InformaŃia familiară destinatarei este pusă in extenso la dispoziŃia cititorului, în forma în care a cunoscut-o eroina însăşi. Uneori, confesiunea Ioanei include referiri la condiŃiile particulare ale realizării actului de parcurgere a scrisorilor, act anterior, în orice caz, reproducerii textului acestora. Una dintre scrisori nu a fost mult timp citită integral: „Pînă în noaptea aceea, cu toată bunăvoinŃa, n-am reuşit să termin de citit această scrisoare'e (p. 280). Numai un ciudat sentiment de dedublare a eului, intervenit într-o anumită conjunctură, aduce detaşarea necesară încheierii lecturii: ,,De astă dată textul se adresa altei persoane din mine, ignorate, reprimate, o fiinŃă greŃos de curioasă ..." (p. 281). Lectura în etape este semn al unei modificări în psihologia personajului. Scrisorile au aspectul unor naraŃiuni independente, în care relatările autorului despre el însuşi alternează cu relatări despre cei în mij-locul cărora trăieşte, cu pasaje dialogate sau cu replici în stil direct. 90 Scrisorile nu constituie capitole aparte, includerea lor în roman fiind marcată numai prin spaŃii de pauză în interiorul unui capitol. Lipsesc indicarea locului şi a datei, formulele introductive şi finale. Scriitorul nu păstrează decît puŃine elemente epistolare: redactarea textului la persoana I, referiri la actul scrisului („Ieri n-am avut timp să-Ńi scriu'' — j). 109; „Deşi nevoia de a-Ńi scrie creşte zi cu zi" — p. 126), la starea de moment a autorului („Astăzi, nu ştiu de ce, mă simt foarte liber" — p. 255), implicarea destinatarei („să-1 auzi"" — p. 114; „nu ştiu dacă înŃelegi" — p. 114; „te ştiu foarte bine" — p. 126; „Şi m-am gîndit la întrebările tale" — p. 144) etc. în orice caz, mărcile specifice apar adesea mult după început şi, după parcurgerea unui număr de capitole, numai referirile la loc şi la anumite personaje ne permit să realizăm imediat că ne aflăm în faŃa unei noi scrisori. Naratorul omniscient a dispărut complet clin acest roman şi autorul nu-şi trădează prezenŃa prin indicii textuale, ci prin modul de structurare a întregului material. 2A. ObservaŃii finale. Ca tip de proză adresată, scrisoarea literară presupune, în mod firesc, referirea la posibilul lector. Din acest punct de vedere, două aspecte sînt caracteristice: — destinatarul nu este singurul lector, chiar dacă identitatea lui este reală; — lectura efectuată de destinatar este secundară ca importanŃă. Adevăratul destinatar este cititorul. în cazul textelor redactate integral ca scrisori, autorul recurge la „diversiunea'" multiplicării lecturii re a,l e pentru a şi-1 apropia pe lectorul necunoscut, creîndu-i iluzia că este părtaş la o confesiune, în realitate, asemenea texte au o structură mixtă, „machiajure de scrisoare — adesea destul de sumar — ascunzînd forme diverse de proză, de la schiŃă şi portret la memorialistică, şi chiar specii de graniŃă, cum ar fi eseul. Fie că reprezintă numai o presupoziŃie necesară, fie că este inclusă ca episod în structura narativă a textului,

lectura fictivă — adesea multiplă —, care o dublează pe cea reală, în cazul scrisorilor schimbate între personaje, îndeplineşte funcŃii de ordin compoziŃional, dar, în acelaşi timp, este un constituent important al substruc-turii evaluative a textului. Exploatînd iluzia confesiunii, tehnica ro-manescă modernă a convertit scrisoarea într-o modalitate de a evita intervenŃia unui mediator — scriitorul — între cititor şi lumea ficŃională în care îl introduce lectura. 91 3. FORME ALE IMPLICĂRII CITITORULUI ÎN STRUCTURA TEXTULUI NARATIV 3.1. Preliminarii. Deşi tot ceea ce scriu este destinat receptării prin lectură, de cele mai multe ori prozatorii se supun convenŃiei artistice a aparentei ignorări a cititorului, a cărui implicare nu este sugerată prin nici o marcă textuală (modalităŃi de adresare sau de referire). Scrisoarea literară nu poate fi menŃionată printre excepŃii, deoarece compunerea ei în vederea publicării presupune acceptarea deliberată a unei deschideri indefinite a cercului lectorilor, indicarea destinatarului reprezentînd un simplu artificiu formal (vezi supra, cap. II. 2). Raportarea Ia cititor nu este totuşi un procedeu periferic nici sub aspectul frecvenŃei, nici sub acela al valorii autorilor care l-au cultivat. O incursiune sumară în proza românească din diferite epoci reflectă un proces de diversifica r e şi de rafina r e a formelor „implicării cititorului" în structura textului epic. 3.2. Nicolae Filimon, de exemplu, apelează adesea, în romanul Ciocoii vechi şi noi, la formula de referire lectorii (mai rar, cititorii) noştri (+ verb la persoana a IJI-a plural) sau la forme de plural inclusiv. Desfăşurarea progresivă a naraŃiunii apare ca dependentă de consolidarea fondului de informaŃii pe care naratorul-autor le posedă în comun cu cititorul. Datele acumulate devin presupoziŃii, care, asigurînd discursului unitatea de referinŃă (satisfăcînd deci condiŃia de coerentă), oferă baza necesară amplificării construcŃiei epice (deci satisfacerea condiŃiei de progres) (cf. Ducrot, 1972, p. 87 — 89). Reluarea unor aspecte ca presupoziŃii, la începutul diverselor capitole ale romanului, îndeplineşte o dublă funcŃie: de a racorda episoade uecontigue aparŃinînd unui singur fir narativ şi de a rezuma secvenŃa epică următoare. Naratorul-autor este înzestrat cu capacitatea de a se mişca liber atît în planul ficŃiunii — aşa cum ne-o dovedeşte perspectiva omniscientă a relatării —, cît şi în planul realităŃii — aşa cum o arată mărcile complicităŃii cu cititorul. Chiar dacă în structura de suprafaŃă a pasajelor de relatare nu există mărci ale vorbirii adresate, se poate recunoaşte o structură de adîncime dialogală a acestora, reflectată de prezenŃa unor proceduri conversaŃionale sau a unor strategii ale politeŃii pozitive. Pretextul folosit de scriitor pentru a introduce ca presupoziŃii elementele necesare reînnodării firului întrerupt al unei povestiri este acela al exprimării încrederii m buna funcŃionare a memoriei cititorului: „Lectorii 92 noştri cunosc f o a r te b i n e agitaŃiunea în care am lăsat pe Păturică în primul capitol al acestei scrieri; ştiu asemenea ambiŃioaselor lui visuri../e (p. 121); „C r e d e m că lectorii noştri n - a uitat secreta între vorbire dintre principele Caragea şi banul C..." (p. 170). Recunoaştem în primul exemplu procedura conversaŃională a flatării interlocutorului, iar în cel de al doilea — strategia avansării unor ipoteze în legătură cu aspecte privitoare la destinatar, întemeiată pe acea atitudine optimistă asupra eficienŃei actului comunicativ specifică politeŃii pozitive. De remarcat şi frecvenŃa interjecŃiei iată, care, implicînd prin conŃinutul ei deictic raportarea la un auditor, pune în evidenŃă o atitudine retorică din partea autorului: „Iată starea morală în care se afla Duduca ..."(p. 118); „Iată ce este societatea în vanitatea ei" (p. 254); „Iată jalnica stare în care se afla Ńara..." (p. 285); „Iată locaşul în care se afla de trei luni Dinu Păturică../' (p. 295); „Iată cum îşi termină cariera vieŃii aceşti trei sceleraŃi" (p. 300). „Teritoriul comun", constituit, de fapt, treptat de scriitor, este considerat ca dat şi, în aceste condiŃii, afirmarea faptului că autorul şi cititorii aparŃin aceluiaşi grup nu poate surprinde. Fără a manifesta veleităŃi de perenitate artistică, Filimon îi are în vedere exclusiv pe contemporanii săi, invocînd mai întîi comunitatea de Ńară şi de epocă: »,Iată tipul ciocoiului din toate Ńările şi mai cu seamă din Ńara noastră [...]. Iată tipul ce ne propunem a urmări în deosebitele faze prin care el a trecut în secolul nostru, de la ciocoiul cu anteriu şi cu călămări la brîu al timpilor fanariotici, pînă la ciocoiul cu frac şi cu mănuşi albe din zilele noastre'' (Prolog, p. 98), pentru ca treptat, să treacă în rîndul „bunurilor" împărtăşite informaŃia narativă acumulată: „Ştim cît de rău fu răsplătit Gheorghe, vătaful de curte al lui Andronache Tuzluc..." (p. 198; cf. pluralul inclusiv). Angajîndu-se să-i relateze o suită de întîmplări, scriitorul se simte total îndatorat cititorului, căruia trebuie să-i menŃină treaz interesul. ConsecinŃa este sublinierea explicită a relevanŃei datelor prezentate, prin

descrierea şi justificarea „mişcărilor" narative: „Să lăsăm pe ambiŃiosul nostru ciocoi în pace [...] şi [...] sa facem cunoscut lectorilor noştri pe postelnicul Andronache Tuzluc" (p. 102); „Să lăsăm deocamdată pe fanariotul nostru [...]; iar pînă atunci, noi s ă dăm cititorilor noştri o idee despre cocheta şi ambiŃioasa greacă" (p. 117j; „Lectorii noştri cunosc [...]; ştiu asemenea [...]. Este datoria noastră acum să le spunem mijloacele întrebuinŃate de dînsul..." (p. 121); „Lectorii noştri cunosc planul [...]; n-au însă nici o idee despre [...]. Este dar d e datoria noastră a da aci cît ev a probe despre vicleniile acestor doi şireŃi" (p. 216). 93 Strategiile care pot fi recunoscute sînt cele ale politeŃii pozitive. Manipulînd presupoziŃiile, autorul dă expresie propriilor sale intenŃii comunicative, sub aparenŃa că vine în întîmpinarea dorinŃei cititorului de aşi completa informaŃia într-o direcŃie sau alta. Caracterul rezonabil al schimbării cursului naraŃiunii — demers al emiŃătorului — este argumentat cu elemente legate de persoana receptorului (pierderea interesului unei teme; lipsa de informaŃii în legătură cu anumite aspecte etc). Pentru demontarea „mecanismului" epic se apelează, de asemenea, la strategii conversaŃionale curente. Mişcările de Motivare a actului comunicativ reprezintă o altă modalitate de conectare a două secvenŃe narative succesive: „S ă părăsim partea de sus [...], căci nu mai are nici un interes pentru lectorii noştri, şi să ne cobor im [...] ca să vedem ce face Dinu Păturică6' (p. 185); „Rog pe bunii noştri lectori sa lase pe postelnicul a dormi în pace pe sofaua sa, căci are mare necesitate de somn, [...] iar noi să ne întoarcem iarăşi pe strada CaliŃei, ca să observăm ce se petrece în casa amantei saleu (p. 134), sau de introducere a unui episod epic subordonat: „Am zis că greaca era vicleană ca o vulpe; ca să dovedim insă cit de adîncă şi pătrunzătoare era fineŃea spiritului ei, c a t ă să arătăm că..." (p. 132). în cel de al doilea exemplu, planul real al relatării fuzionează cu cel al ficŃiunii, autorul simulînd transferarea mijloacelor omniscientei sale asupra cititorului. Recunoscute ca atare şi uneori justificate prin mişcări de Motivare, digresiunile capătă valoarea unor proceduri conversaŃionale de tipul aparte-ului, ca în cazul amplei disertaŃii despre amor din capitolul VII (p. 135—136), urmate de îndemnul la autocenzurare: „Dar să venim la subiect" (p. 136), sau al explicaŃiilor care însoŃesc episoadele cu aparenŃă digresivă: „Ne oprim puŃin din povestirea noastră, ca să introducem pe scenă încă un personagiu foarte interesant../' (p. 145); „Ne servirăm de această mică istorioară, ca să arătăm lectorilor noştri că avertismentele nu sînt o invenŃiune..." (p. 207). Explicarea necesităŃii unor secvenŃe în structura povestirii face ca acestea să apară ca mişcări de Amplificare, diferite numai prin dimensiuni de mişcările conversaŃionale obişnuite. FrecvenŃa motivărilor dă întregii naraŃiuni o structură anticipativă. De obicei, aşa cum precizam, se prezintă într-o formă rezumativă conŃinutul secvenŃei următoare (vezi majoritatea exemplelor citate); uneori însă, se introduc chiar sugestii privind deznodămîntul (vezi, de exemplu: „... să nu-i răpim [postelnicului] această fericire iluzorie, căci el peste puŃin o să se deştepte într-o lume reală, plină de amăgiri şi mizerii(i — p. 117). 94 De altfel, preponderenŃa comentariilor externe, realizate mai ales prin determinări de tip atributiv, ca forme de evaluare neintegrate naraŃiunii (vezi supra, cap. II. 1, sub 1.1), are, de asemenea, o netă valoare anticipativă: vezi, de exemplu, referirile la fericirea „iluzorie" a postelnicului, menŃionate anterior, sau caracterizarea lui Kir Costea Chiorul drept „un personagiu foarte interesant, care are să joace un rol însemnat în această istorieu (p. 145). Etichetînd într-un anumit fel personajele sau situaŃiile: Păturică este „ambiŃiosul [nostru] ciocoi" (p. 102), Tuzluc — „bietul fanariot" (p. 248), calemgiul Gheorghe, devenit serdar — „un june frumos, bine îmbrăcat şi cu ochii plini de o bunătate îngerească" (p. 265), odaia sărăcăcioasă în care zace cu minŃile rătăcite postelnicul ruinat prin intrigi este „Tristul cadru ce puserăm înaintea lectorilor noştri", pe care lumina lunii îl face „mai atingător" şi „mai interesant" (p. 265), scriitorul influenŃează atitudinea cititorilor, cărora le impune propriile sale interpretări. La N. Filimon, prezenŃa unor forme de implicare directă a cititorului, ca şi a unor modalităŃi de control al lecturii sînt determinate de dificultăŃile pe care le presupunea realizarea unei construcŃii epice complexe, cu multiple planuri ale acŃiunii, în condiŃiile insuficientei elaborări a tehnicii narative, specifice perioadei de început a romanului românesc. 3.3. în schiŃele lui I.L. Caragiale, frecventa invocare a cititorului ar putea surprinde dacă avem în vedere ideea unanim acceptată a modernităŃii scriitorului. Deşi se întemeiază pe aceeaşi conformare la exigenŃele politeŃii pozitive — ca şi în cazul romanului lui N. Filimon —, procedeul în discuŃie nu are la Caragiale aceeaşi funcŃionalitate; deosebirile nu pot fi justificate numai prin cerinŃele diferite ale speciilor cultivate de cei doi autori. De remarcat că ambele tipuri de lucrări acreditează imaginea unui cititor complice; numai că la Filimon

prin forme ale pluralului inclusiv (a cărui semnificaŃie este uneori glosată apozitiv). Sublinierea caracterului neobişnuit al sistemului de referinŃă care orientează comportarea „celorlalŃi" este însă o strategie literară. cucoana a venit să mă roage. în schiŃa Antologie. antiteza.. 82). 80. Gheorghe şi sf..." (p. cum zic francezii. cu oarecare invidie — mărturisesc — privesc pe englez. şi asta o s-o înŃelegem. OpoziŃia relevată de text nu este deci aceea dintre realitate şi ficŃiune. „Cum spusei. 206). e ceva de speriat. condiŃie esenŃială pentru buna receptare a unei povestiri (Pratt. zice si mai simplu: şeful" (p.. n-am curaj. „reproducerea" textului scrisorilor anonime ar putea fi semne ale „grijii" permanente faŃă de destinatar. Vezi. „mărturisesc drept că nu-1 pot admira îndestul. 156). 98). am avut norocul (să vedeŃi ?mai jos pentru ce zic «norocul»). locuŃiuni şi expresii care exprimă ideea de confesiune: „Mărturisesc drept. infra). asemenea declaraŃii nu reprezintă decît un preambul ironic la relatarea ulterioară.. învestit cu calitatea de insider al grupului căruia îi aparŃine şi autorul.să urmăm a asculta disputa tinerilor reporteri." (p. Fireşte că trebuie să-\ cunoaştem: îl întîlnim atît de des... în care structura dialogală caracteriza exclusiv nivelul de adîncime al pasajelor de relatare.. fireşte că nu va zice ca mine şi ca dumneata." (p. preferinŃe dinspre narator spre cititor. De altfel. „Şi drept să spun [.. sentimentul de ficŃiune este atenuat şi prin apelul la alte procedee care creează impresia urmăririi pe viu a întîmplărilor. 169). marchează distanŃarea faŃă de personajele şi de întîmplările prezentate: „E destul atîta: Mitică — de vreme ce şi dumneata îl cunoşti tot aşa de bine ca şi mine.. 136 — 147).)ApartenenŃa la acelaşi grup face perfect posibil transferul de opinii. Spre deosebire de Ciocoii vechi şi noi.. 81. „Dumneata..." (p. Ei bine." (p. 283 etc.. prin coordonarea copulativă sau disjunctivă a substituŃilor pronominali. realizată prin construcŃii negative şi/sau paralelism sintactic... dacă vom urma cu atenŃie călduroasa lor dispută. 93). cititorule. vezi şi frecvenŃa interjecŃiei cu valoare deictică iată (p. amic u l meu X. ca şi accentuarea valorii specifice persoanei I plural sugerează o divizare netă între lumea reprezentată de autor şi de cititori şi cea reprezentată 96 de personaje. 278). ci una între două moduri existente de gîndire şi acŃiune..] de mai multe ori mi-a trecut prin gînd.. zicem d. îndemnurile adresate de autor cititorului (prin forme de conjunctiv sau de imperativ) de a înregistra pe cale senzorială ceea ce i se înfăŃişează: „. 127).. ce goană după mai-bine!" (p. în strînsă corelaŃie cu oralitatea puternică a discursului narativ. 141). De cele mai multe ori însă...complicitatea se instituie treptat. 280) etc." (p.. sau un altul.. . şi indicaŃiile „scenice" din schiŃele integral dialogate sau diversele menŃiuni incluse între paranteze (ca. „PriviŃi. drept să spun.. ca rezultat al unui demers perseverent al scriitorului de a-şi călăuzi lectorii printr-o lume ale cărei taine le deŃine. n-am fi în stare să ne înfigem în colŃul otelului Continental [. „Amicul meu X.. 282).." (p.. 116).. Materializarea textuală a acestei complicităŃi este. 98). sugerează faptul că... în schiŃele lui Caragiale ea are mărci explicite la nivelul de suprafaŃă al textului: prezenŃa persoanei a Ii-a a pronumelor şi verbelor.]." (p... „Dar. pe cînd la Caragiale. De altfel. în acelaşi timp. cîte progrese a făcut opinia noastră publică de cînd avem legea repausului dominical?" (p.. schimbul de replici imaginar între autor şi cititorii ale căror reacŃii sînt anticipate etc. atitudini.. „Stetesem două luni la Ńară. Sa ascultăm. de exemplu. se neutralizează în favoarea celei din urmă: receptorul este tratat drept o prezenŃă constantă. Utilizarea procedurilor conversaŃionale curente de flatare a interlocutorului îi permite autorului să se situeze pe poziŃia celui care acordă permanent credit partenerului. la fiecare sf.. contînd pe capacitatea acestuia de observaŃie şi interpretare: „Ai observat şi dumneata../' (p.. 15. „Drept să spun: să merg la manifestaŃie. acelea care însoŃesc. 95 Folosirea frecventă a verbelor dicendi a spune şi a zice: „Ne vom permite însă sa spunem o anecdotă istorică... 279). amicul meu Iancu Verigopolu [.] în patrie" (p. „După ce. opoziŃia dintre cele două forme de relatare: scrisă şi orală. prin construcŃii comparative de egalitate. Succesiunea formelor pronominale şi a persoanelor verbale. bunioară.." (p. deşi are aparenŃa unei premise.]" (p.] cînd am şti bine că a doua zi trebuie să părăsim casa unde am locuit [. de exemplu.]. în FranŃa — zic la Ńară. de care scriitorul nu poate face abstracŃie.. el pare a fi considerat de acesta un confident firesc. ori eu. prin potenŃarea aşa-numitei „tellability".. 170). 101.. Dovadă prezenŃa unor verbe... la marele umorist. (v. 38). 140).. „. ea reprezintă adesea." (p. „.. Solidarizarea cu cititorul este subliniată emfatic." (p. o cursă întinsă în mod abil credulilor. în realitate. pentru Caragiale.. menită să pună în valoare interesul deosebit al faptelor relatate.] stă înfipt în colŃul otelului Continental [. ModalităŃile de transfer adoptate au însă caracter strategic. eu şi dumneata. Petre Carp [. 75... p." (p. 1977. „Noi. pe onoarea mea!" (p.. „Lume? lume. reintrînd [. care este în termeni familiari cu toată lumea. 197.. Am mare slăbiciune. 169). Dumitru. 155).

deci are caracter ambiguu.. „Cine sînt aceşti tineri? Asta puŃin importă. răspunsurile la asemenea întrebări nu trebuie luate literal. 169). De remarcat însă că. similaritatea punctelor de vedere şi a reacŃiilor cititorului cu acelea ale autorului îndreptăŃeşte pe deplin orice strategie anticipativă în cursul naraŃiunii." (p. R. înainte de-mpămîntenire.. 7 — C-da 1354 97 Alteori. menŃinînd intact sentimentul cititorului de solidaritate cu naratorul: „Conul Mihalache..]. era verb german. fiindcă vila şi mica proprietate [. Ce sînt aceşti tineri? Asta importă mai mult. 159). recunoaştem prezenŃa unor mişcări conversaŃionale de Dezarmare a receptorului şi.. P. însemna a plăti — se scria zahlen şi se citea ŃaVn.] — Ei.... D. implicit. 82). va zice cineva: — Bine! însă cronicarul este şi el o m.. de obicei. Cel dintîi afirmă similaritatea de opinii dintre autor şi cititor în condiŃiile în care opinia autorului este exprimată indirect. R?. pentru care mie-mi trebuiesc atîtea cuvinte greoaie. [.Th... este anunŃată printr-una dintre formele ezitării: aparte-ul.." (p. naratorul se preface că răspunde unor posibile obiecŃii sau întrebări. fiindcă amicul e însurat" (p... Ca şi mărturisirile.. 283). 156). de autoprotejare a emiŃătorului. şi că persoana căreia i-au pierdut urma [. strategiile politeŃii pozitive mediază transmiterea de informaŃie nouă... ci drept indicii ale „cheii" ironice în care trebuie citit întregul text. care iau fie forma unor replici dintr-un dialog fictiv. în realitate. Motivarea." (p. 93). în toate cazurile semnalate.. 78-79). nici halat" (p.. P. nu obicinuieşte nici papuci.Oricine înŃelege. 252).(( (p. trebuie să ştim." (p. cum o poate Turturel. 194). „des bonbons 98 ei des liqueurs — adică pe româneşte bomboane şi lichioruri" (p. [. Şi asta n-o poate oricine. D. care au. — S.. antipatiile şi aversiunile sale [. de ne ce — nu trebuiesă ne batem mereu capul....] să se-ntîlnească -—cu cine? cu o veche a lui c u n oş t i n t ă. Substituirea persoanei a Ii-a plural cu persoana I are efectul de a-i include pe ambii parteneri în realizarea unei acŃiuni al cărei singur beneficiar este destinatarul.n Ńe l e g e că toate aceste raŃionamente." (p. La acestea se adaugă mişcările de Motivare. frecvent ca obiect componente ale codului verbal utilizat. 283)." (p. 256) sau amplele explicaŃii filologice al căror obiect sînt anumite neologisme: „łal... „— Mitică.. de asemenea. 155). dovezi ale unui comportament prevenitor. „Petrecerile cu mult înainte pregătite nu se întîmplă să iasă bine... în primele două exemple. s-au săvîrşit într-o clipă. Autorul justifică alegerea unor forme sau construcŃii (intenŃia de dezarmare a lectorului este implicită): „zic vă mutaŃi. 39).] se aflau la marginea unui oraş mare.. „zic mai s e r i o a sM. cel de al doilea susŃine evidenŃa interpretării într-o situaŃie în care autorul este singurul posesor al datelor care o justifică (cf.. trib. Acceptată ca premisă. însemnează „Societatea protectoare a Muzelor Daco-Romane" (p. Aceeaşi funcŃie o realizează traducerea unor cuvinte străine: „Five o'clock pe englezeşte însemnează cinci ceasuri" (p. şi mai cum? — E destul atîta. Filimon — se atribuie statut de presupoziŃii elementelor pe care naratorul vrea să le comunice sau să le precizeze.. Mişcările conversaŃionale de sprijinire a actului comunicativ sau procedurile de subliniere a ezitării. din această fierbinte convorbire..e„Se. — Care Turturel? — Edgar Bostandaki11 (p.. Ce este tal? Este un substantiv român împămîntenit. negociabil. 247). se realizează cu mijloace variate. uneori amînată. Florescu. Ilfov." (p. Insă cronica-rul de salon trebuie să-şi calce pe inimă [. pe această cale — ca şi la N. „O să mă-ntrebaŃi însă: ce însemnează S. Transpunîndu-se în postura lectorului. că cei patru tineri nu pot fi decît nişte infatigabili reporteri de ziar. M... şi referirea la „simpaticul meu amic").] nici petrecerea nu e ceva atît de neserios" (p. M. simpaticul meu amic J. fie forma unor intervenŃii intempestive întrerupînd relatarea: „Dar.. a .].] De ce oare? — De ce. „se-ntîmplă [. crez. trebuie să aibă şi el simpatiile şi preferinŃele. da — răspunz eu — înŃeleg ce spuneŃi. 278). marcat grafic prin paranteze şi caracterizat prin crearea unei denivelări de ton în structura enunŃului: „în drumul de fier... nota de ironie care însoŃeşte formulările introduce sugestia unei intenŃii de parodiere a procedurilor la care se apelează.] nu poate fi altul decît inteligentul jude de instrucŃie de pe lingă onor.. fiindcă [.. cum zic francezii. „zic la Ńară.

] O furtună de fapte ilogice. Paralel cu indicaŃiile „scenice". Precizarea care precedă conversaŃia dintre Lache şi Mache din schiŃa Amici sprijină o asemenea interpretare: „Cititorul mă va ierta că nu dau nici o indicaŃie de ton. coborîm frumos" (p. . Filimon). deşi utilizările parodice i-au conferit o anumită coloratură de epocă. Scriitorul urmăreşte deci sa creeze impresia că semnificaŃiile textului nu sînt rezultat al unei receptări pasive. fie şi prea tîrziu. determinînd omiterea anumitor termeni cu intenŃia aparentă de menajare a oricăror susceptibilităŃi ale publicului: „Foarte — cum m-aş putea exprima în termeni mai aleşi. şi dintr-o florărie două buchete. 72). [. semnalînd sciziunea centrelor lor de interes: autorul este înclinat spre analiza psihologică detaliată. ci se constituie prin cooperare. cap. bomboane şi prăjituri. sugerînd.. Dumnezeule! JudecaŃi singuri:. opoziŃia dintre subiectivitatea artistică şi obiectivitatea scientistă (vezi supra. de remarcat intensificarea conotaŃiilor ironice prin prezenŃa fonetismelor cu i în loc de e în formularea autorului). dar care. citiŃi. împinsă la extrem. realizate în maniera prozei narative nai vechi. moldovineşte: cafine" (p. 178). Scriitorul pare a fi conştient de faptul că asumarea condiŃiei de cititor este dependentă astăzi în cel mai înalt grad de satisfacerea cerinŃei de „tellability" de către nucleul de întîmplări care constituie componenta „histoire" a unei naraŃiuni. de fapt..2). după toate probabilităŃile. 280). fără să-1 menŃioneze). de exemplu./. spectaculoase şi cotidiene. ObservaŃii finale. 19). 3. IniŃial. „golurile" de informaŃie: „. Mache ia. 286). prin urmare. pentru decodajul exact. de la mimarea unei solidarităŃi de grup. imposibile. nu ie interesează în nici un fel ce simte cineva cînd nu mai are cuvinte să înŃeleagă ce i se întîmplă. a căror prezenŃă este considerată utilă „pentru uşurarea citirii citatelor din vorbirea d-sale" (p. ghid de lectură. prin forme de persoana a Ii-a imperativ. conduce spre „divulgarea" tuturor convenŃiilor tehnice. GhiciŃi. 2. care acreditează imaginea unui text preponderent oral.4. MenŃiurile privind „citirea caldă" sau „imaginaŃia" îşi dezvăluie valoarea ironică atît prin raportare la „povestea" în sine (histoire). adică mai potriviŃi? — foarte . prin predicŃie. „în treacăt. pînă la notei de subsol din romanul Patul lui Procusl (care îl au în vedere pe cititor. ceva ce i s-a imprimat cîndva în simŃuri. Poate că nu te interesează nici ce simte cînd îşi recapătă posibilitatea de a aşeza în propoziŃii. bazate. 50. colaborarea cititorului — ne-o dovedeşte lectura integrală a textului. implicarea directă a cititorului a cedat treptat locul unor strategii anticipative indirecte.3.. Presupunerile pe care le avansează în legătură cu dorinŃele cititorului nu sînt legate de strategiile politeŃii pozitive. De remarcat totuşi că.L. II. să evalueze faptele prezentate sau să completeze. pentru detaliile privind modul de transcriere a rostirilor specifice lui Marius Chicoş Rostogan (p. 79). Cititorul este invitat adesea.." (p..doua zi." (p. cîteva schiŃe furnizează indicaŃii explicite de lectură.. de la o cofetărie.. sau pentru explicaŃiile din nota autorului la schiŃa Telegrame: „Lucrul se petrece. Caragiale). O sme de referiri directe la cititor. am avut norocul (să vedeŃi mai jos pentru ce zic «norocul») să mă-ntîlnesc cu un rus. capătă uneori o neaşteptată valoare de subliniere şi caracterizare.. a trucurilor aucto-riale." (p. de acŃiune şi de gamă temperamentală în tot decursul dialogului — indicaŃie atît de necesară pentru citire caldă — şi va suplini însuşi cu imaginaŃia această lipsă" (p. 88). Tu vrei fapte. De aceea. prin forma împrumutată din alt stil funcŃional. conceput drept consemnare în scris a unor întîmplări. 79). Motivarea ar putea fi legată. el este constrîns să se supună: „Asta vrei. pentru ca sînt încărcate de o ironie împinsă uneori pînă Ia sarcasm. semnificativă prin ea însăşi.. mai ales. dar ce informaŃii. solicitînd. Ezitarea — semnalată explicit tot prin introducerea aparte-ului —. de acea tendinŃă spre autenticitate care explică şi diminuarea condiŃiei omnisciente a naratorului. trădează esenŃa strategică a atitudinii adoptate de autor. 83). Fapte. în prefaŃa la romanul său Tratament fabulatoriu. cît şi prin raportarea la structura replicilor. „închipuiŃi-vă ce efect fac toate astea asupra spiritului doamnei Popescu!" (p. pe autoritatea ironică a scriitorului (ca în schiŃele lui I. de fapt. gata. Mircea Nedelciu polemizează cu cititorul.. nu-i aşa? Bine! Na!" (p. într-un cras moldovinesc. procedeu cu rol important în structurarea textului narativ (ca la N. comice şi tragice. pe cînd cititorul este rob al faptelor: 100 „Dar. Un asemenea rol se su7% 99 gerează. 19)...'' (p. Atitudinea scriitorilor de azi este diferită de aceea a clasicilor. Autorul are în vedere o dublă ipostază participativă a scriitorului: aceea a contemplării active a unor secvenŃe de viaŃă — la care ne-am referit — şi aceea a lecturii propriu-zise. ultimele decenii au readus în actualitate referirea explicită în text la cititor.. justificate prin dorinŃa de a i se oferi cititorului orientarea necesară înŃelegerii textului. Că ne aflăm în faŃa unei formulări parodice — scriitorul mimează explici-tarea unei caracteristici a scriiturii.. Pentru cine? . sub 2.

Dacă am Ńine seama de declaraŃiile autorului. cititorul nu poate fi neglijat. realizat de multe ori în forme necanonice (lipsit de mărci textual-grafice). la un cititor conceput ca interlocutor. 138).1. 93). Subiectele de discuŃie sînt specializate în funcŃie de statutul şi de sexul colocutorilor. dacă nu era domnul aşa de amabil ca s ă conversăm. trece vremea . stăm pe o carte. 183). o deosebire d-abia simŃită între două nuanŃe. te prefer pe tine. Flatat.. 1. II. restrînge posibilităŃile de acces la semnificaŃii. într-o perspectivă mai largă. prin mijloace variate. O lacună etc../' (p. mod esenŃial de petrecere a timpului. idei. impli-cîndu-1 atît ca persoană socială. . devenită ocupaŃie de bază. STRUCTURI ŞI STRATEGII CONVERSAłIONALE ÎN SCHIłELE LUI I.iar „graŃia" conversaŃiei feminine eşuează definitiv în vulgaritate periferică (vezi. 179). CARAGIALE 1. pe cînd femeile discută despre „o mie şi o sută de nimicuri" (p. despre chestiunile la ordinea zilei" (p. creînd impresia că schimburile de replici care urmează nu sînt invenŃie. cu care are preocupări. în realitate însă. 132). optînd pentru forma de scrisoare: „Unui nevăzut public mut. în actul scrisului autorul se transpune (— îşi asumă identitatea) în personajele pe care le creează. ci înregistrare fidelă a unor conversaŃii în curs de desfăşurare. foşgăind ostil dincolo de o cortină pe care posibilele mele personaje trebuie să o ridice fără ezitări şi prin faŃa căruia frazele mele trebuie să treacă în cadenŃă. cercul cititorilor. ca om de o probitate mai presus de orice bănuială.. 93). modeşti funcŃionari.. desfăşurarea dialogurilor contrazicînd total afirmaŃiile care le prefaŃează: comentariile politice ale bărbaŃilor sînt departe de a fi serioase. similar cu acela în care se situează cititorul. Ioan Groşan mimează neplăcerea în faŃa indiscreŃiei cititorului şi a judecăŃii sale necruŃătoare asupra textului ca scriitură şi îşi desemnează un destinatar cunoscut. 183).. ironizat sau înfruntat. întrerupîndu-şi . Five o'clock. SituaŃiu-nea. un farmec deosebit" (p. comentariile lor avînd însă ascendentul „graŃiei": femeile spun totul „într-un mod mult mai interesant'" decît bărbaŃii (p. ConversaŃia este adesea iluzorie. 93 — 94). la masa lor obicinuita într-o berărie. Personajul este deci terenul pe care se neutralizează opoziŃia de bază semnalată. la nici un alt scriitor român. Prin toate aceste modalităŃi." (p. 3. şi care fuge din Ńară lăsînd în casa publică o foarte însemnată lipsă de bani" — p. cu arma la picior. Aspecte pragmatice ale dialogului literar 1. Este tipică pentru schiŃe situaŃia de comunicare descrisă în Inspectiune: „Mai mulŃi prietini — impiegaŃi în diferite administraŃii publice — stau de vorbă. căci numai existenŃa lui face tranzacŃia literară posibilă şi îi dă sens. iar obiectul dezbaterilor îl constituie informaŃiile din presă: fie întîmplări 102 de ultimă oră („nenorocirea unui coleg. O declară eroii înşişi: . fie ultimele evenimente politice („decizia CurŃii în procesul asasinatelor şi complotului bulgăresc" — p.. Trebuie adăugat şi efectul de nivelare a diferenŃelor dintre planul naratorului şi cel al personajelor pe care îl are stilul indirect liber. Atmosferă încărcată. 93) sînt apanajul conversaŃiei între bărbaŃi.. „. spre deosebire de celelalte personaje. ci şi în acela al realităŃii lecturii. 22).). atitudinea naratorului este marcat sarcastică. pe care nu o putem recunoaşte. partenerii sînt „amici". prin inevitabila complicare a decodajului. în Insula. reputat pînă mai zilele trecute ca un funcŃionar model. dar. Se poate vorbi la Caragiale de o adevărată vocaŃie a dialogului. după Mircea Nedelciu. păreri şi sentimente comune. lipsită de logică şi agramat exprimată (vezi.2. precum şi ideea că literatura ajunge ea însăşi modelatoare a existenŃei: „Draga mea. care.. în majoritatea schiŃelor. Există la personajele lui Caragiale o mare disponibilitate pentru conversaŃie. Intîrziere etc). fie pentru că un partener monopolizează rolul de emiŃător.Există totuşi. prin procedee de o mare subtilitate.. de ale cărui reacŃii se preface că nu poate face abstracŃie (vezi supra. pentru că trădează o gîndire încremenită în şabloane. cît şi ca fiinŃă cu o individualitate specifică. o anumită similaritate între autor şi cititor: ca şi cititorul în actul lecturii. Asta e" (p.3) dă indicaŃii de cadru situaŃional şi apoi mimează retragerea într-un spaŃiu al contemplării.. graniŃa dintre relatare şi reprezentare este foarte laxă: naratorul se raportează. cap. 14). comportamentul său — inclusiv cel verbal — îmbrăcînd o formă specifică de reprezentare. precum şi de cadru. ce mă făceam eu atîtea ceasuri de urîtVe (p. un nimic. capătă. susŃinînd ideea intertextualităŃii literaturii. îşi asumă adesea rolul de participant la întîmplări. III. scriitorul îşi delimitează. de exemplu. distilate prin mintea subtilă a unei femei şi exprimate prin acele dulci modulaŃiuni de voce şi prin jocul acela încîntător al luminilor ochilor. naratorul se manifestă ca o prezenŃă vie.. ar trebui să admitem că „lucrurile cele mai serioase" (p. mai vorbesc cu un prietin. pentru mine cel puŃin. manifestată în proporŃii şi forme comparabile.. singura-mi fidelă spectatoare. are capacitatea de a stabili relaŃii de comunicare nu numai în planul ficŃiunii.. de exemplu. de fapt. locul ideal de întîlnire este berăria. L. vechi impiegat.

.. iar domnii plasează o spirituală formulă de omagiu: „— Dacă nu veneai. 61). „despre vreme. protocolul de încheiere devenind inutil după menŃionarea poantei. exclamaŃiile: „Fir-ar ai dracului!" şi „Ce dobitocie!". care confirmă valabilitatea glosei pe care ne-o oferă Caragiale în Rromânca: „Cînd vezi două moftangioaice amestecîndu-şi alifia de pe buze şi Ńocăinduse cu multă căldură. lipsite de capacitatea reală de a conversa. 137). multe personaje sînt. să fie!".. personajele „convorbesc". 199). sîntem în Capitală. 361). subliniindu-se faptul că este vorba despre forme de comportare convenŃionalizate. — Salutare. 95).. dar. în fond.F. p.).. Gradul de elaborare a părŃii care prefaŃează discuŃia este dependent de natura şi de frecvenŃa interacŃiunilor verbale dintre parteneri. lipsite de orice co. NiŃă şi GhiŃă: Salutare" (C. Şi madam SevastiŃa Stănescu. (a) Saluturile sînt schimbate atît între „amici": „L a c h e: Bonsoar. 94)... 88). .. 255). precum şi de circumstanŃele comunicării.Pentru mine invitaŃia unei doamne aşa de graŃioase ca d-ta este o poruncă straşnică. daŃi-mi voie .'" — p.3. O parte a schiŃelor au aspectul unor conversaŃii complete (confruntări). „formalităŃile de rigoare". 103 „Fir-aŃi ai dracului. madam Panaiotopolu?. de exemplu: . în Five o'clock.. p.frecvent colocutorul şi conti-nuîndu-şi netulburat tiradele... La fel se întîmplă în Situaiiune: Nae afirmă la un moment dat „mai vorbesc cu un prietin" (p. p. Numai în schiŃa Five o'clock.... Este caracteristică pentru schiŃele lui Caragiale adoptarea unui mod de organizare generală a textului similar cu acela al conversaŃiei curente... despre sorŃii agriculturii— [. neică" (DiplomaŃie. în Five o'clock. p. în realitate. Măndica: Vii tocma la pont" (p. SituaŃiunea sau Amicul X. Lache". — Ce dobitocie. despre care se aminteşte în schiŃa Vizită . cu secŃiune introductivă şi de încheiere (vezi. Această parte este re-zultatrl combinării variabile a două tipuri de elemente cu funcŃie fatică: (a) saluturi sau formule echivalente.).. adică de acea maleabilitate pe care o implică aspectul cooperativ al oricărui schimb verbal. cele mai multe au însă numai o secŃiune introductivă. De fapt. 214). amfitrioana îşi exprimă indirect satisfacŃia produsă de acceptarea invitaŃiei.R.] — Se putea să nu ascult.]—. Mache. din schiŃa îniîr-ziere. „Asta e mare dobitocie!").. însoŃind. să ştii că nu se pot suferi" (p.. fie pentru că replicile unuia dintre parteneri sînt stereotipe. nerăbdătoare să-şi înceapă ancheta. scumpa mea amică.E u: Madam Piscopesco. cît şi între necunoscuŃi: „Muşteriul: Salutare. este semnificativă menŃiunea ş. contestînd anticipat valabilitatea afirmaŃiilor acestuia. aşa cum precizează autorul.nŃinut informaŃional. Incapabile să-si asculte colocutorii şi să-şi modeleze intervenŃiile în funcŃie de punctul de vedere al celorlalŃi. mă supăram foc pe d-ta. . Reuniunile mondene presupun o gamă mai amplă a manifestărilor prilejuite de contactul participanŃilor. nene Mandache. (b) conversaŃie de rutină („conversaŃie fatică"). atribuindu-i intenŃii. Un astfel de personaj apare în schiŃa Atmosferă încărcată: cunoscutul de la berărie îşi împiedică partenerul să-şi exprime opinia. funcŃia generală a acestor formule se subsumează unei strategii mai ample a stabilirii de contacte sociale. — 11 şi 25? . „Fir-ar ai dracului. păreri şi gesturi magi nare. are impresia că a suportat mai uşor călătoria de la Văleni la Bucureşti pentru că „a conversat". Mache: Bonsoar.. de ordinele d-tale?" (łal! . — Se putea să nu viu. „Cele trei dame se sărută foarte afectuos" (p. exprimă .— Cîte ceasuri să fie? — 11 şi 25. 132). 104 w— Gîndeam că n-ai să vii [.esenŃa" contribuŃiei conversaŃionale a personajului (cf. el vorbeşte tot timpul. întrerupîndu-şi colocutorul şi respingînd orice cee foi mulată de acesta. 233)." (p. majoritatea replicilor sale. Asemenea teme intră în „protocolul vieŃii de societate".cl. să fiii!". despre criză ş. (b) SchiŃa Vizită.. (p... între „dame" protocolul este mai simplu. Măndica Piscupescu întrerupe brutal omagiile introductive: ..cl. (Amici. Atunci cînd interlocutorii nu se cunosc. de fapt. situîndu-se de plano în opoziŃie cu toŃi şi cu toate.. cu mici variaŃii („Să fie ai dracului". Formalitatea gestului e dovedită de deznodămîntul schiŃei. născută Vasilescu. 1. de exemplu. fiindcă schimbul de saluturi nu determină cu necesitate declanşarea unor raporturi de comunicare. la care peste putinŃă să mă gîndesc măcar a nu mă supune" (Cadou. De obicei. Fir-ar ai dracului! — La 12 fără cinci. ne furnizează un inventar al temelor de conversaŃie fatică. 233. el monologhează. p.— Salutare. neică.

. TranziŃia spre subiectul propriu-zis de discuŃie se face. ci şi să le orienteze atenŃia în direcŃia centrului său de interes.Ce mai nou?'". în C. la berărie.. iar introducerea subiectului se face printr-o strategie anticipativă.. Este procedeul folosit de Lache pentru a-i impune amicului Mache tema de discuŃie: „M. 150). Cînd figura interlocutorului reflectă o dispoziŃie mai puŃin obişnuită. aş! .. M: Cu cine? L: Cu nişte amici . 140). maşer. p. în SituaŃiunea. p. frate. în conformitate cu cerinŃele politeŃii pozitive. Tot în sfera conversaŃiei fatice se includ şi remarcele domn-ului (naratorul-autor-personaj) la adresa lui Bubico: „Frumuşel căŃel aveŃi. 214). „DispoziŃia specială" poate fi mimată strategic. are o motivare strategică. secŃiunea de introducere pe care o conturează. ConversaŃia cu „amicul X . 106 In Ultima oră.. Efectul nu este întotdeauna imediat. Este o criză... 129). ec ai? te văz cam . instalarea la masa unui amic este însoŃită de declaraŃia „Teribilă căldură a fost astăzi!".. printr-o întrebare. Daca o Ńinea aşa toată noaptea..Ai aflat ? M Ce? zic eu." — p. 88). De unde să tiu eu? . mănŃelegi. zic eu cocoanii. întrebările urmate de o menŃiune exprimînd.MiŃa Potropopesco îşi face intrarea la ceaiul de la Măndica Piscopesco cu replica „E un ger afară...... a cărui identitate trece pe un plan secund... după cîteva momente de tăcere. pentru ca să se treacă apoi la tema crizei: „Este o criză. în cadrul unei singure unităŃi conversaŃionale: Unitate conversa-<j tională Sx _ .... (Amici. „Şi .. se duce dracului rapiŃa!" (p. nu ştii nimic? Ce. sau „interogatoriul" la care este supusă madam SevastiŃa Stănescu de către amabilul companion de voiaj: „de unde veniŃi dv. întrebările citate (şi răspunsurile. Care va să zică. alegerea unei teme puŃin diferite: „cît e ceasul?". Sînt obosit. întrebările ..: Da .. Cf.?". p. 105 p.." (Iniîrziere... „Ce zici?"' sînt forma curentă de introducere în dezbatere. 135). de obicei.. exploatîndu-s deliberat virtuŃile ei de a provoca un anumit tip de dialog. Eu să te-n-treb pe dumneata. SecvenŃa ne oferă. frate? . 140). p. monşer.. da rău!" (Bubico." se deschide tot cu observaŃii despre starea vremii: „— Uf! zice amicul meu.. 136). p.. că nu-Ńi poŃi face o idee . 99).. „— Ei! ce zici? — Ce să zic? răspund eu . Ştiu eu? .— Ce mai noul — Ce să fie? zic .. L: Nu prea am chef. şi nu mai vine" (DiplomaŃie. „SînteŃi din Capitală?"... inclusiv formula de prezentare folosită de interlocutoare) nu deschide schiŃa. definiŃia personajului..: „ — Ce mai noue? — Prost.. a chestiunilor politice. mergeŃi la Bucureşti în plimbare ....." (p. — Te văz aşa . în mod obişnuit. 96). 129). Am vorbii foarte mult de t i ne". Cf. p. în ultimul caz... — Grozavă! zic eu" (p. p. secŃiunea iniŃială este redusă la gestul baterii pe umăr („mă pomenesc bătut pe umăr cu multă discreŃie.. care poŃi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă . De remarcat că. Ritualul este acelaşi în cazul întîlnirilor de la berărie.. interesul emiŃătorului pentru partener sînt menite să declanşeze confesiunea. Am stat azi-noapte tîrziu la Cosman. nu dumneata pe mine" (Amicul X ..R.: „— Ce stai aşa pe gînduri? — Eu? pe gînduri? — Nu cumva te-a suprimat şi pe dumneata? — Ei. grozavă căldură azi! ..F. pînă la ziuă. Bine. de fapt. distrat şi cam nervos. ../' (Situa n ea.. aştept pe soŃia mea. dependentă de contextul situaŃional. — Cum bine? Asta e bine?" (Atmosferă încărcată.. ea îi permite „muşteriului" nu numai să iniŃieze un dialog cu comesenii necunoscuŃi.. ci este prefaŃată de o secvenŃăati conversaŃională în care tovarăş de drum încearcă să descifreze semnificaŃia protestelor cu adresă incertă ale „cocoanii" (cf. 219). — Nu.

" (p. Aparent. să-i spui să nu uite de ce-a vorbit cu Nababul. de exemplu. Propunerea este respinsă. consoarta intelectuală a amicului. torturaŃi. „a nu se căsca!" (p. 133). 257).. „a nu se conversa nimini cînd se citeşte!".] Ci te ceasuri sînt?.. ale cărei mustrări la adresa neatenŃiei musafirilor.. în care acesta revenise la tema predilectă: politica. ca în SituaŃi unea: . Similară este funcŃia secŃiunii finale din Tal!.. — Dragă Mitică. Caracterul strategic al scuzelor — formulate 107 ca răspuns la o propunere a partenerului („Ai la simigerie" — p. este semnificativ pentru definirea tipologică a gazetarului colportor de informaŃii senzaŃionale. sînt dublate în schiŃe de motivări strict conjuncturale. Acceleratul pleacă la 5 şi 40. apar mărci ale precipitării conversaŃiei spre secŃiunea de încheiere: la propunerea „amicului" ocazional de a mai lua un rînd. de obicei. pentru a scăpa de teoriile plicticoase ale interlocutorului. CerinŃele politeŃii pozitive. 258). E tîrziu. „eroul" schiŃei.. încălcarea cerinŃelor politeŃii nu are însă gravitatea obişnuită. TranziŃia spre momentul salutărilor finale se face. cu intenŃia de a se sustrage de la plata consumaŃiei.. Eroul din Amicul X. care replică în acelaşi registru: „— De! nene Iancule. . prin stimularea curiozităŃii interlocutorului.. conferă acestor formule o valoare parodică.. menite să creeze terenul lansării informaŃiei. protocolul despărŃirii de gazde. 258)."e (p. Mitică!" (p. sărind din loc.. au îmbrăcat consecvent această formă: „a se asculta toŃi eînd se citeşte!". a se revedea!" (p. La revedere!. dezvăluind natura histrionică a personajului. după ce se informează cît e ceasul. oferind o caracterizare directă sau „prin ricoşeu'" a „eroului"' principal.. GhiŃă răspunde printr-un refuz indirect. pretextează că este grăbit... este completat prin această imagine a reacŃiilor pe care le declanşează la ceilalŃi comportamentul său verbal... prin comprimarea secŃiunii introductive. care determină opŃiunea pentru o modalitate strategică de abandonare a colocutorului. prin formularea unor constatări asupra timpului care presează sau a orei înaintate.. Mai am numai o jumătate de ceas.. CircumstanŃele sînt cele ale unei reuniuni mondene.. care nu pot pentru ca să mai merg. fără a se apela la vreo marcă de atenuare: „A se slăbi... avansată de gazdă: „łal! nene Iancule!. care trebuie negreşit pentru ca să mă culc" (p.R.. — Cinci şi zece." (p. secŃiunea finală reprezintă concluzia umoristică a întregii schiŃe. eu Ńi-om spus: aşa e în lumea asta — a se plăti or ce consumaŃiei" (p. în schiŃele în care apare. 133).. în C. după cină. în fond. Faptul că ambele enunŃuri conŃin construcŃii inf ini ti vale implică raportarea aluzivă la o sursă comună: Graziella. căci schimbul de replici constituie." (p. Modul de asumare a iniŃiativei verbale. 257)... a cărei structură este mai complexă. 142). Concentrînd tirul ironic asupra acestui personaj. servind celui care îl foloseşte drept punte pentru a-şi anunŃa retragerea. Portretul amicului. plăteşte tu. în aceleaşi limite ale politeŃii pozitive. 258).. — Sapristil zice amicul meu. o înfruntare pe acelaşi teren: la ironia amicului invitatul răspunde prin sarcasm. 132) — este relevat de faptul că ele întrerup o secvenŃă de inserŃie.. secŃiunea de i n c h e i e r e a unor raporturi conversaŃionale este în strînsă legătură cu deznodămîntul. nici prin forma de expresie. Am două halbe şi un corn. Am promis lui Nicu să merg cu el la Sinaia..— Naeî scuză-mă: e aşa de tîrziu. mulŃumesc din suflet pentru buna ta invitaŃiune! am petrecut minunat — onoare (ie!" (p. MenŃiunea pe care o face personajul revenind la postura auctorială: .. Confruntarea secvenŃei de deznodămînt cu aceea care reprezintă coda schiŃei clarifică toate ambiguităŃile. invocînd motivul consacrat al orei .. receptată de destinatar. SecvenŃa a doua a secŃiunii finale constă dintr-un cuplu de enunŃuri: primul este o propunere..Mitică mă duce pînă la sanie.. prin lectura ultimului ei studiu. şi trebuie să trec şi pe la Barbu. mulŃumiri şi complimente este respectat întocmai: „Sărut mîna crudelei Graziella. care include salutări. Ora tîrzie poate servi drept pretext.F.Mă grăbesc. Motivarea strategică este întărită într-o replică ulterioară: „Mi-era aşa de somn.— [. te las. Procedeul este convenŃionalizat. celălalt însă nu constituie.. 150) doi inşi. nici prin conŃinut. 257).Aseară s-au prins lian..zic eu cu un ton pe care filozoful meu îl înŃelege pînă-n fund. răspunsul obişnuit la un astfel de act. un bulgar şi un itaUnitatea conversaŃională cuprinde două schimburi preliminare (Si şi S2).

vezi Gumperz..: Nu-Ńi permit să fii necuviincios aici'. 35). domnejudecător! ai văzut şi dumneatale acuşica ce pramatie e dumneei? Jud.. de statutul relativ al partenerilor. care. în final Iancu Zugravu se substituie judelui cu intenŃia clară de a-şi oferi o compensaŃie pentru pierderea procesului.] E păcat pentru mine.1 în mod obişnuit.. Autoasumarea rolului de emiŃător.: Bine." (p... divaghează.. uite. mîne am cantilene de dimineaŃă.. şi acompaniată de pupături („Nene! lasămă să te pup! (Se pupă cu magazionerul)" — p. (vesel): Bravos. 34) Nici interdicŃia formulată explicit de cel investit oficial cu autoritate nu o determină pe reclamantă să abandoneze procedeul autoînscrierii la cuvînt: . domn' judecător..: Te invit să fii cuviincioasă aici! Aici nu-i permis să dai cu tifla! 109 P r e v. neatenuată prin apelul la vreuna dintre strategiile curente ale politeŃii.. comunicîndu-i mai multe date decît cere procedura.. furni-zîndu-i cu maliŃie Leancăi soluŃia în problema..'' (p. fomeie. ş-acuma e beat.: Hahahahâ! Brav. Autoatribuirea rolului de emiŃător. accesul la cuvînt este guvernat de reguli condiŃionate extralingvistic: de natura personală sau tranzacŃională a situaŃiei de comunicare (pentru caracteristicile acestor două tipuri interacŃionale. că te dau afară! Prev. 35). care dezvăluind întîmplător natura reală a relaŃiei dintre MiŃa şi şef. 1. iar admonestările adresate unuia dintre ei — drept dovezi ale justeŃii atitudinii celuilalt: „Jud. 36). 35) sau chiar de ameninŃări: „Taci. în asemenea situaŃii. a „reperării" onoarei: „Las'că Ńi-o reperează domn'Mitică!" (p. (mai aspru): Taci.. audierea părŃilor este dublată de înfruntarea lor nemijlocită.. fie că sînt în biroul unui avocat pentru o consultaŃie (Art... abandonînd tema „tranzacŃiei" în favoarea unor teme inadecvate si-tuaŃional. enervat de intervenŃiile intempestive ale împricinaŃilor.. Leanca devansează din ignoranŃă întrebările judelui. ca şi disputa directă cu partenerii pentru acest rol. 37). cocoana TarsiŃa monopolizează . 21â) sau la ghişeul unei instituŃii ca solicitanŃi (PetiŃiune).. ce pretinzi? Leanca: Onoarea mea şi trei chile de mastică prima. purtîndu-se cu degajarea specifică relaŃiilor între egali." — p. come rsantă de băuturi spirtoase. 214.: Taci odatăl Leanca: Am tăcut" (p. orice colocutor este automat tratat ca un „amic"." (p. 34).Lasă-mă să-ntreb. şezi şi taci.. 64). Jud... Judele: Ştiu. nu-nŃelege dumneei. de numărul acestora etc.36).. 34—38)... deşi. în mod cu totul neobişnuit. permanent subminate şi adesea ignorate.... consumarea ultimului rînd este precedată de toasturi con108 clusive în sănătatea eroilor povestirii „amicului" : soŃia sa şi şeful. Leanca: Plătim licenŃa. Leanca îşi dispută rolul de emiŃător cu judecătorul. p. d-ta Leanca văduva. eroii lui Caragiale nu au nici un fel de inhibiŃii.. Jud.Sk spuie ce comerŃ învîrteşte..4. Norma sociolingvistică esenŃială. 64). are motivări diverse.: Ei. că te dau afară!" (p... în care arbitrul este luat pe rînd drept aliat de cei în conflict: „Le a ne a: Domn'judecător. căci în disputa particulară cîştigătoarea din instanŃă este învinsă. Şi totuşi. 36). interzice iniŃiativa verbală celor cu statut dependent..: Lasă-mă să te-ntreb. „P r ev: Las-o paia! aia-i altă căciulă! (Judelui:) Aia a fost la politică. inadmisibilă pentru împricinaŃi. distruge „poanta" imaginată de comeseni şi suprimă astfel factorul care asigura coerenŃa grupului constituit ad-hoc. sînt specifice dialogurilor din schiŃe. Majoritatea personajelor din schiŃele lui Caragiale se caracterizează printr-o incapacitate funciară de a evalua natura situaŃiei de comunicare şi de a-şi regla în consecinŃă comportamentul verbal... este sistematic încălcată: personajele deschid vorba fără să fie întrebate. săru'mîna.. ca părŃi într-un proces (JustiŃie). îşi întrerup colocutorii aflaŃi într-o poziŃie oficială..(aspru) M-ai înŃeles? L e a n c a (veselă): Hahahă! bravos domrijudecător!." (p. da. Leanca: La Hanii Dracului. Replica marchează eşecul definitiv al autorităŃii oficiale. 110 In Art.. J u d. opoziŃia dintre situaŃiile personale şi tranzacŃionale se neutralizează în favoarea celor dinŃii.i( (p.. Leanca: Care vine dumnealui. desfăşurarea lui fiind oprită la intervenŃia „amicului". care este nevoit să-i ceară permisiunea pentru a-şi exercita funcŃia: „Judele de ocol: Care va să zică... Leanca: Te las. 1966. rămasă deschisă. [. Dacă. la începutul schiŃei. domn' judecător.. Fie că se află într-un tribunal. protocolul final este ratat.: Taci! Leanca: Tac.înaintate („E cam iîrziu.Jud.. de exemplu.. deşi tînărul Lae Popescu este cel care vrea să divorŃeze. judecătorul formulează explicit regula accesului la cuvînt într-un proces: „Nimini n-are voie să vorbească pînă nu-1 întreb eu" (p.. în JustiŃie.. este nevoie de insistenŃă din partea judecătorului: „J u d. Jud..

ia iniŃiativa prezentărilor. Avocatul: Dar dacă dumneei te iubeşte pe dumneata? Cocoana (pufnind): Em. împiedicînd obŃinerea efectului scontat.. Discontinuitatea firească a enunŃurilor. ceea ce prilejuieşte o nouă dispută pentru cuvînt între mamă şi fiu. ignorînd indicii clari ai destinatarului din următoarea întrebare a avocatului: „Copii aveŃi?"(p.. în sfîrşit. referirea implicată de dv. pentru a-şi asuma rolul de locutor. TarsiŃa îşi întrerupe brutal fiul: „Las' să spui eu" (p. cuprinzînd replici destinate fiecărui partener (vezi indicaŃiile autorului: „Către avocat". oferă ca răspuns o reflecŃie sarcastică: „Ei. IntervenŃia ei. eu vreau să dau divorŃ fiindcă n-o mai iubesc pe dumneei. Lae Popescu" (p. dar aplicarea lor este defectuoasă.. neagreată de avocat.. în opoziŃie netă cu divagaŃiile TarsiŃei.. familiaritatea purtării preotesei. în virtutea calităŃii ei de ultim locutor.. mamiŃo.. de exemEi. 203). 203). este amplificată prin prezenŃa interludiului „U! Anghelica... la care recurgeTarsiŃa pentru autoprezentare contrastează cu laconismul prezentării însoŃitorului ei: „. eşuează.fiu-meu. rezultînd din schimbarea succesivă a destinatarului.Lae.. tradusă într-o sintaxă incoerentă. TarsiŃa nu acceptă multă vreme postura de auditor şi. Cu convingerea drepturilor plenare pe care i le conferă calitatea de mamă. Ampla formulă anacolutică. un statut dependent. 202). de fapt.."(p. Faptul că personajul se pierde în amănunte îl determină pe avocat să reia întrebarea („In sfîrşit.. deşi are aparenŃa unui dublu dialog. domnule avocat.. nu ajunge să furnizeze informaŃia aşteptată. bravos! dumneata ce ce să spuie . Motivarea Ńine. deşi îl împiedică să dea răspunsurile cerute direct de avocat. cum stă chestia?" — p. din capul locului. nu-1 descurajează pe tînăr sau chiar sînt acceptate de acesta: i± „Avocatul: [. Tentativa lui Lae de a folosi ocazia oferită de o intervenŃie a avocatului. „Către Lae". îi şi R" fiind separate printr-o secvenŃă de inserŃie. martorii? Cocoana: treabă ai? să-i înveŃi Martori găsim noi. ci deplasează conversaŃia într-un domeniu colateral (pricina MiŃei Zaharidi). 202).l. aş! unde poate aia să facă?" (p. 202). lipsită de adresă precisă („Ei! şi afacerea dv. : Ce-or să spuie." (p.. răspunsul tînărului 111 este extrem de concis şi la obiect: „Eu vreau să dau divorŃ" (p. 204) Dialogul dintre Lae şi avocat se desfăşoară „peste capul" cocoanei.p'! [. cuprinzînd schimburi de replici între TarsiŃa — care-şi asumă nejustificat rolul de destinatar al îi — şi avocat. iară să aştepte solicitarea avocatului. invocînd un argument imbatabil: „Lasă-mă mamiŃoî ce? eu sînt prost?" (p. . 202. restabilind „ordinea" iniŃială. un monolog." —p.. este ambiguă). 203). să spui eu" (p..şi.. 201). bat-o focul!" (p. (destinatar real) Avocatul Cocoana: Avocatul InserŃie \ piu. înaintea acestei intervenŃii... deşi avocatul formulase î2. 202). In afară de nume. Mama acceptă cu vădită neplăcere. De remarcat că anumite intervenŃii ale preotesei.] (răspuns la îi continuat) Tînăr ui: Şi este luxoasă.. mangafachel" — p. 202). arată că tînărul consideră satisfăcător „răspunsul" R2 la î2. în esenŃă. dar. dar şi prezenŃa formelor vorbirii adresate: „Az văzut acu. încărcată de detalii inutile. 203). este.. Tot TarsiŃa este aceea care. Lae îi solicită mamei dreptul la cuvînt: „Lasă-mă. care-i conferă. situat la graniŃa dintre aparte şi scuză..|| T î n ă r u 1: Mai întîi. Lae prinde curaj şi cîştigă şi disputa următoare pentru cuvînt.discuŃia cu avocatul. privîndu-1 pe Lae de dreptul la cuvînt. printr-o tehnică asociativă specifică.. La intrarea în biroul acestuia. definitorie pentru Lae este socotită de preoteasă numai calitatea lui de fiu. deschide vorba despre scopul vizitei.] Ce plîngeri pozitive şi întemeiate pe probe putem s-aducem contra soŃiei noastre? R (destinatar autoselectat) Cocoana: Berechet! : Cum? Cu martori. cocoana consideră normală selectarea ei ca interlocutor şi încearcă să-şi continue expunerea: „El. Continuarea răspunsului la îi.. contrar oricăror norme. în virtutea faptului că afacerea îl priveşte direct. de încercarea personajului de a utiliza unele strategii ale politeŃii pozitive: invocarea existenŃei unui teritoriu comun cu interlocutorul (o cunoştinŃă comună) şi tendinŃa de flatare a acestuia (menŃiunea despre rezolvarea de către avocat a unui caz similar). 202).

Contrar regulilor de purtare civilizată. la apariŃia MiŃei Po-tropopesco. a TincuŃei nu Ńin de tactică..'1 (p.. cunoscut (deci interesul pe care-1 prezintă este minor). tul.."(p. Ai fost aseară la circ? E u: Am fost. 204 — 205). Este cazul schiŃei High-life.. „Victoria" Măndicăi şi. întreruperea brutală echivalează cu contestarea dreptului la cuvînt al interlocutorului. JustiŃie).. soro! n-auzi? TincuŃa (mie): Cu cin'. la gest cu funcŃie prohibitivă. ancheta este o confruntare între persoane pentru care rezultatul are o semnificaŃie directă.] (Mie:) Era cu bărbatu-său? Măndica (TincuŃii): Taci tu! Ti ne u Ńa:' Apăi. dar întîmpină refuzul categoric al acesteia: „Cocoana (cu forŃă): Nu las! nu vreau să las! . Răspunsul este. respectiv. 205). Măndica: Taci. Aceasta poate fi şi motivarea relativei uşurinŃe cu care sora mai mare cedează. şi nu dreptul de a răspunde... ci de moment. totul depinde de abilitatea „anchetatorului". Mai puŃin obişnuit este faptul că obiectul disputei îl constituie dreptul de a pune întrebări... De remarcat desfăşurarea gradată a luptei dintre surori din prima scenă (de la interdicŃie urmată de solicitare. iar ancheta este concepută ca demonstrare a unei ipoteze. Comportarea TarsiŃei Popescu în biroul avocatului nu diferă de aceea a Măndicăi sau a TincuŃei la five o'clock. fiindcă i se refuză . De aceea.. în virtutea cărora prezenŃa unor persoane din afara familiei reclamă autocenzură.. în scena a doua. madam Potropopesco? MiŃa: Da. ExplicaŃia rezidă în caracterul de anchetă al dialogului iniŃiat de aceste personaje... esenŃială fiind verificarea exactităŃii datelor care îl justifică.scene" principale care compun schiŃa Five o'clock.. Măndica resemnîndu-se apoi să joace exclusiv rolul de gazdă. Măndica: Taci! (Mie:) Cu ce pălărie era? E u (încurcat): Cu. (MiŃii:) Ai fost aseară la circ.Tot tu?" (p.? Măndica: Taci. dar cîştigătorul este diferit. lupta se încheie repede în favoarea TincuŃei: „Măndica (MiŃii): Ai fost aseară.. 205). precum şi protestele surorii mai mici. cu formularea interdicŃiei de a vorbi pentru parteneră (procedeul este folosit şi în situaŃii tranzacŃionale: cf. atît anchetatul cît şi anchetatoarea sînt neutri în raport cu faptele. un drept pentru care s-a luptat cu înverşunare mai înainte. în principiu."(p... care nu vrea să se supună regulii impuse abuziv de Măndica: „T i n c u Ń a : [.. Ce-are a face acuma politica? Tînărul (rugător): Lasă. Las' să-l întreb eu. secondat de tînăr: „Avocatul (plictisit): łŃî. TincuŃa: Cine mai. CompetiŃia dintre surori se desfăşoară simetric în cele două . în care cronicarul monden Turturel.. care substituie expresia verbală): „TincuŃa: Ai fost. mamă! R (destinatar autoselectat) 112 Avocatul: Lasă. Măndica: Sin.. în prima scenă.. Ti ne u Ńa (Măndichii): Taci. Cf. {TincuŃa vrea să mă-ntrerupă) 8 — C-da 1354 113 Măndica (aslupîndu-i gura cu mina): Cu o pălărie mare. Vezi răspunsurile la întrebările: „N-ai luat zestre?" (p. victimă a furiei dezlănŃuite a subprefectului Gre"goraschko şi a maiorului Buzdrogovici. lasă-mă şi pe mine. Ti ne u Ńa: Taci!. nu îşi poate dovedi nevinovăŃia. în anumite situaŃii.. „Şi ce salariu aveaŃi?" (p. 94). fiindcă ambele apelează la acelaşi mijloc rudimentar: apostrofa brutală. tu! Las9 să-ntreb eu. TarsiŃa continuă să se substituie lui Lae. care nu trebuie să-i sugereze prin nimic interlocutorului direcŃia investigaŃiilor sale.. întrerupe peroraŃiile pe teme politice ale preotesei. 96). cocoană!". în scena a doua. secvenŃa în care avocatul. excedat. soro! .Nici eforturile conjugate ale avocatului şi ale lui Lae nu reuşesc să o facă pe TarsiŃa să abandoneze statutul de locutor... cele două surori îşi dispută vehement statutul de locutor.94).... ignorînd adresa neambiguă a întrebărilor avocatului..

domn' judecător. domn' judecător!" (p. 34). La început. formularea unei interdicŃii menite să suprime un dialog adiacent creează însă. 114 Cînd../ II Prevenitul: Oleo! InserŃie <j j u d . Abaterea de la regulile dialogului într-o situaŃie tranzacŃională de tipul celei descrise — părŃile nu pot interveni decît la solicitarea judecătorului. 81). Leanca afirmă: „care venisem tomn-atunci cu birja de la domn' Marinescu Bragadiru din piaŃă. Personajele lui Caragiale nu sînt capabile să-şi urmărească interlocutorii. 35). determină apariŃia unor secvenŃe de inserŃie. realizate de judecătorul în exerciŃiul funcŃiunii. 36).. Taciî || (Prevenitului) Nu e vorba de licenŃă. e vorba de clondirul cu mastică" (p. iar acesta este obligat să discute pe rînd cu fiecare — este prompt sancŃionată de personajul care reprezintă autoritatea oficială. 8e 115 f || L e a n c a : Să fie-al drac.. prin schimbarea interlocutorului. InserŃie j Ju d . în strînsă legătură cu disputa pentru accesul la cuvînt este întreruperea frecventă a unei replici în curs. reluarea ultimului cuvînt din prima replică a prefectului. continuînd însă relatarea legată de lă: „Clondirul. ci. ca acŃiune reparatorie.. 35). 35). Relatînd. reluată din punctul în care a fost tulburată (după răspunsul prevenitului. judecătorul era emiŃătorul aşteptat). care întrerupe povestirea în curs prin î': „Pe cine să iei în birje?" (p. îŃi rup urechile! — Dar. ~R. scurt mişcarea! [. urechile. laă cererea judecătorului. Ambiguitatea produsă de sintaxa agramată a personajului determină o nouă intervenŃie a judecătorului. Reluarea replicii întrerupte. de asemenea..: Dacă i-a plătit licenŃa.. tulburînd desfăşurarea normală a procesului4. ea aparŃine unui personaj situa-Ńional lipsit de dreptul de cuvînt. încă chiar domn' TomiŃa zicea să-1 iau în birje.. „cum s-au petrecut lucrurile" (p. situată în secvenŃa de inserŃie.7~ ărT~ întreruperile încetează numai atunci cînd personajul răspunde exclusiv la ultima întrebare (î'"): „Jud. Ri). nu mai poate face obiectul unei acŃiuni reparatorii. sînt nerăbdătoare să şi le exprime. Vezi. 1. dacă-Ńi mai permiŃi di aieste. întreruperile în Art.: Ce-are-a face domn' Mitică? Prev.. marchează restabilirea raporturilor iniŃiale. 34." (p.... obsedate de propriile idei— puŃine şi fixe —. altele — apostrofe reciproce ale părŃilor în conflict.accesul la cuvînt..: prefect—Turturel: „— Altă dată.: Cine se sparge?" „Leanca: Clondirul. de exemplu: (a) „L e a n c a: Plătim licenŃa domn' judecător. sub forma î" „Cine zicea?" (p. — Urechile! m-ai înŃeles? espice cVimbecilei Şi iese turbat. IntervenŃia Leancăi conbină. o nouă relaŃie dialogală. "r'"" ărT~ ceea ce generează o nouăeambiguitate şi declanşează o nouă întrerupere. Leanca răspunde la V. 81. Alte întreruperi. 35). audierea reclamantei intră pe făgaşul firesc: întrebarerăspuns. soŃia me.." (p.. 35. Cele două scene de dură admonestare sînt construite paralel.4. Tăcerel (| Leanca: ... 35)..." (p... Faptul că judecătorul revine la primul interlocutor semnalează restabilirea relaŃiei dialogale iniŃiale." (p. în schiŃa JustiŃie. Mai puŃin interesante ca structură. pentru ci n-ai pomi nit nimica? [.2."(p. Cf.. după multe stăruinŃe din partea judecătorului.. TarsiŃa prefaŃează întreruperea .. recunoaştem două serii de întreruperi: unele fireşti. de către acelaşi emiŃător.. — Mişălule! strigă Edmond. răspunsul la întrebarea suplimentară (R") şi continuarea răspunsului la întrebarea de bază (Ri): „Domn' Toma.. Şi. t \.] îi trage două palme vajnice şi iese" (p. Ea apare în schiŃe indiferent de natura situaŃiei de comunicare şi de statutul relativ al partenerilor. 21â sînt legate de incapacitatea TarsiŃei Popescu de a respecta vreo regulă de distribuire a dreptului la cuvînt. formularea răspunsurilor declanşează un lanŃ de întreruperi. îă..se sparge. (b) „Jud.. implicînd intervenŃia unei a treia persoane într-o relaŃie bipartită (judecător—împricinat). este un semn al ignorării totale a partenerului) şi maior—Turturel: „— Atunce.] — Domnule maior. că zicea. E păcat pentru mine. Replica întreruptă... di madam Buzdrogovici.

. domnule! mă iartă! 13 — łal! strigă omul meu foarte supărat .]): Las' să spui eu" (p.. daca . 11).." (p... alături de emiŃător şi destinatar (auditorul nu are drept de replică). „Avocatul: Eşti însurat de curînd . de a declanşa la partener revenirea asupra unor afirmaŃii anterioare. 99). după care se resemnează să accepte „regula" dialogului impusă de TarsiŃa. 5.. şi de la normele atribuirii statutului de locutor într-o relaŃie care implică prezenŃa unui auditor. care-1 privează flagrant de dreptul de interlocutor al avocatului. în sfîrşit. Ulterior însă..!. nu .] şi sînt oameni. întreruperile — frecvente — au motivări diverse. Ce-are a face acuma politica?" (p. 117 . Bine. Tînărul: [.] PoŃi dumneatale. Cocoana ([. Lae . ea uzurpă acest rol. 8 — Nene. Cenzura exercitată de avocat prin întreruperea peroraŃiilor preotesei: „Cocoana: [. scuzîndu-se (6. celelalte conŃin în structura lor elemente care. dar eşti.. 202). ipostaziat într-unui dintre personaje.] auzi liberali! să nenorocească o lume de se hrănea .. mă-nŃelegi. mamilo. 202). 203).. Avocatul ([. 3 — Cum bine? Asta e bine? 4 — De! zic... Tînărul: Lasă-mă..." (p.. parc-ai fi străin.. El." (p.. fără să mai simtă nevoia vreunei acŃiuni redresive. 9.... [.] E pentru . ceea ce trădează conştiinŃa culpei de a-şi asuma un rol pentru care nu este autorizată. şi pe dumneata? .. în cazul schiŃelor în care relatarea se face la persoana I. [. 6 — Ba — zic — m ă iartă.... modificîndu-i însă direcŃia de exercitare: autocorectarea e substituită prin corectarea de către colocutor. Cocoana: De . Cu excepŃia intervenŃiilor 1 şi 7... încearcă să tempereze avîntul teoretic şi critic al colocutorilor.. 9 — Ce. cetăŃean care te pretinzi .... Cu toate acestea. 12 — Da nu ridic din umeri. replicile preiau funcŃia de corectare. cari ar merita . care reiau formulările lui N (3. într-o relaŃie de tip tranzacŃional (de la su116 erior la inferior).. domnule! nu zîmbesc. mamiŃol .răspunsului lui Lae la întrebarea avocatului printr-o formulă de solicitare a permisiunii: „Avocatul: Ei! şi afacerea dv.. ridicînd tonul şi mai sus: 11 — Ce. ce catifea? . naratorul-autor. discuŃia dintre naratorul-autor-personaj (N) si „un cunoscute' (Că are aspectul neobişnuit al succesiunii unor replici prin care partenerii se corectează reciproc: 1 ... în sfîrşit .. în Atmosferă încărcată. întruchipmd un principiu raŃional.] 10 —Să m ă crezi că şi pe mine . conferit de acesta: „Avocatul:. 7 — Nu e vorba că le pretinzi.. Abaterea este dublă: de la normele care stabilesc o direcŃie univocă a exercitării controlului. nici una dintre replicile la care ne referim nu are efectul scontat... 204) este justificată de statutul de autoritate pe care i-1 conferă natura şi datele situaŃiei de comunicare: Abuzivă este întreruperea avocatului de către clientă: „Avocatul: E vorba dar de a proba că lipseşte de la cea mai sacră datorie conjugală. Aceste elemente sînt specifice fiecărui partener: Cx apelează la întrebările-ecou. Aoleu! vai de biata Ńara asta! [. cum stă chestia? Cocoana: El .. pe cînd N — conştient de faptul că intervenŃiile sale nu reprezintă complementul aşteptat al replicilor lui Ci — recurge la proceduri conversaŃionale cu funcŃie de atenuare.... întrerupîndu-i cîteva intervenŃii..[.] atunci să-mi dai voie să-Ńi spui . să spui eu" (p.. să zimbeşti şi să ridici din umeri. ştiu şi eu? Daca dumneata.. au rolul de a iniŃia autocorectarea replicii precedente a colocutorului...... Lae încearcă să cenzureze comportarea incorectă a mamei sale.. nene: . nu mă pretinz deloc.. 12) sau adoptînd o atitudine confesivă (10)...... în mod obişnuit.]): łŃl . Amicii adinciŃi în dispute politice la berărie se întrerup unii pe alŃii. în situaŃiile de comunicare cu caracter personal.— Ei! ce zici? 2 — Ce să zic? răspund eu . mă-nŃelegi... 205). zic eu . ştiu şi eu 7 5 — Cum... Cocoana: Apoi ai cunoscut-o dumneata pe mă-sa ce pramatie.. Tînărul: Lasă-mă.

fiindcă le-am spus şi dumnealor ... înŃeleg să combaŃi pe haimanale... semnificaŃia relativă a lui a se pretinde fiind substituită cu aceea absolută a lui a fi.. 100..... cu chestia economiilor . 100. 129. iar cînd realitatea oferă proba evidentă a lipsei de obiect a contestării (replica 12) schimbă vorba.]. pro guverna mentală. întrebările menite să clarifice referenŃii unor termeni introduşi ca descrieri definite: „[.]" — p. natura vidă a protestelor lui Cx. Nae.. în virtutea cerinŃelor principiului politeŃii. . ca nişte cetăŃeni convinşi. mă-nŃelegi... în conversaŃia cu C9)... zic. Nu mai merge. pentru că este într-o dispoziŃie contestatară. că se mai şi exagerează .şi. 130) sau pentru că nu vrea să le alimenteze („[. declanşat de vestea fericitului deznodămînt. — Ce se exagerează. replica acestuia „De... [. în uliŃă cu reteveiul.. prefaŃîndu-şi retragerea cu scuzele de rigoare: . nu poli pentru ca Zic: . ră-mîn fără rezultat. Similaritatea discuŃiilor dintre N şi C1 şi dintre N şi C2.. Cx îl integrează automat pe N în partida adversă („.— [... [.. nara-torul-autor-personaj îi întrerupe avîntul peroraŃiei. Nae mă-ntrerupe: — Las' ea şi guvernul . politica este subiect de dispută la berărie. automatismul poziŃiei sale.. . care neagă afirmaŃiile lui Cx) din dorinŃa de a restabili adevărul. „[•••] Dumneata nu vezi. 131).. Corectarea pe care ar putea-o sugera replica 7 (care începe cu o negaŃie) este numai aparentă: reformularea afirmaŃiei din replica 5 îi agravează conŃinutul. fie „haimanale de-ale dv." — p. pronumele de politeŃe are valoarea inclusivă). dar să susŃii că sînt ale mele .. întrucît Cx şi C2 sînt adepŃii a două poziŃii opuse: anti. Atitudinea lui Cx este. care merge de la schema generală pînă la detalii (cf... Întreruperea replicilor lui Cx de către N este una dintre dovezile atitudinii sale cooperative faŃă de interlocutor: N încearcă să obŃină o corectare promptă a inadvertenŃelor din intervenŃiile lui Cx... adresîndu-se unui destinatar ocazional (replica 13)..] Nu te mai lipeşti de Disconto . care?.. amicii se întrerup unul pe celălalt clin motive diferite: naratorul-autor-personaj — pentru că nu înŃelege încîlcitele idei şi demonstraŃii ale partenerului (cf. Nae.. — Cari d u m n e a l o r?" — p.. prinzînd din zbor orice ocazie de a-şi completa expunerea („— în sfîrşit. 129. De fapt. nene? Este o criză.1 adicătelea. — C e-i a i a?" — p. cum o ieşi o ceată de dalcauci.Lasă. „[. guvernul o să . Şi în schiŃa SituaŃiunea. ele se datorează stării de nervozitate pe care i-o produce aşteptarea naşterii unui copil. care. constituŃia. domnule? se poate să spui astfel de absurdităŃi? . NemulŃumit de rezerva calmă a partenerului (cf. în esenŃă. care era peste putinŃă ca să prevază cineva o situaŃiune foarte tristă.. Nae.. 131). Mărcile de atenuare care. întreruperile lui N. interlocutorul său. — Ce vorbeşti. care nu se asociază protestelor sale la adresa manifestanŃilor împotriva adoptării legii monopolului băuturilor spirtoase. Sursa erorilor o constituie faptul că Cx ia drept premise propriile sale presupoziŃii despre partener (5. şi eu şi dumneata şi dumnealor (arată pe cei de la mesele apropiate). transformîndu-1 ad-hoc în destinatar al tiradei critice.. nene!'4 — p.. 131). N le respinge ferm (enunŃurile din replicile 6 şi 12. care aceea ce vezi că se poate petrece. „[•••] pentru ce nu desfiinŃăm armata.. — Lasă. Subtextul atitudinii lui Nae îl aflăm în partea a doua a schiŃei: pofta de vorbă şi vîna critică sînt strict condiŃionate situaŃional." — p.. 11).. are în text o funcŃie comică şi satirică..]" — p.]" — p...] fiindcă tăcem toŃi. Cx nu este dispus să negocieze. Speriat de perspectiva de a face faŃă noului val de idei politice ale amicului. 99.o altă cunoştinŃă'' — p.. întreruperea replicilor lui N înainte ca acesta să fi exprimat vreo părere (perechile de replici 8 — 9 şi 10—11) relevă.. de asemenea.] E ceva care poŃi pentru ca . prefaŃează intervenŃia lui N sînt interpretate de C2 ca mărci ale forŃei unor ilocuŃiuni directe: „ — Iartă-mă. reprezentînd fie „guvernul bandiŃilor dv.. — Ba văz!" — p.. în conversaŃia cu Cl5 şi :„Ia să fi mers dumneata." (pentru Cx). ce poftiŃi dv. 130. că se mai şi exagerează . menite să declanşeze o corectare a erorii de către colocutor. 100). dar şi pentru că este dornic să-si prezinte in exlenso teoriile. oricare ar fi punctul de vedere exprimat de N. pentru a împiedica desfăşurarea unui raŃionament fals... guvernul . "(pentru C2). respectiv. Dumnezeu îl ştie şi pe el [. N este trecut dintr-o tabără în alta. ca nişte laşi [. ci contestă. 100) în relaŃia dialogală cu N. necooperativă: el nu Ńine seama de precizările colocutorului.]" — p.. în funcŃie de direcŃia în care se exercită verva "pretins polemică a partenerului.. respingînd ca absurdă orice opinie formulată de altul („—. 100).]..DiferenŃele nete dintre cei doi parteneri în privinŃa modului de a concepe conversaŃia explică substituŃia produsă. cu mine şi cu dumnealor toŃi (arată pe cei de la celelalte mese dimpre118 jur) să fi mers." (p. de haimanale de-ale dv.Ce să iert! ." — p. Acelaşi tip de atitudine caracterizează comportamentul lui C2 (.[.

. 181) sau ca rezultat al interferenŃei a două conversaŃii pe teme diferite." InserŃie (=D2) (p. în schiŃa O lacună. ||— łalî Ńall! strigă Mache [. distinct de naratorul-autor. RD...].. nu poate abandona tema care îl pasionează. mâ-nŃe-legi . Mache.[.. folosirea aberantă a lui care şi a conjuncŃiei pentru ca) trădează o atitudine sarcastică.. întrerupînd ădemonstraŃiile" acestuia: „—. Intrarea la berărie declanşează o reorganizare a raporturilor conversaŃionale. 132—133). fie o tendinŃă de adaptare la interlocutor spre a fi înŃeles de acesta.. au în vedere destinatari diferiŃi: „— Ia să ştie dumnealor că este aici o justiŃie. — Tal! strigă Mache... fiindcă emiŃătorii. iar Mache este cel care refuză deschis să coopereze cu Lache. Ri reluată De remarcat că. semn al refuzului lui Mache de a accepta un asemenea rol. preocupat să nu întîrzie la cina de familie. sugerînd. rolurile sînt inversa le faŃă de secvenŃa de la berărie: Lache este cel care întrerupe conversaŃia dintre Mache şi „dame". Pe măsură ce nerăbdarea lui Mache creşte. Cînd orice asasin. nu se înscrie în acest cerc nici măcar printre auditori.. în acest caz. mă-nŃelegi . pe cînd alŃii o combat «în numele principiilor moderne»" (p. în acest ultim dialog. bruiază discuŃia în care se angrenează Lache.. birjarul — (.. întreruperile care urmează.. destinate unui interlocutor neutru — chelnerul —. dacă D2 este redat integral (v. în acelaşi timp. proaspăt logodnic. — Mină mai iute.] — Ci stai.. 179). IntervenŃiile lui..— [.. din locul unde a fost întreruptă: Rd. bătînd în masă . Efectul acestei situaŃii este o nouă serie de (întreruperi. se produc în aceleaşi forme ca în prima parte a schiŃei: ca replici cu funcŃie de bruiaj.] pentru ca să vie. rezultatul iiind o succesiune de replici nelegate între ele. Dialogul ILache — Mache (D2) capătă aspectul unei secvenŃe de inserŃie în dialogul Lache — colegi (Dă. situate în punctele de intersecŃie ale celor două discuŃii. în timp ce Lache.. 179).. Mimetismul său lingvistic (cf. deşi în contact direct. monşer! — E tîrziu. care nu pot pentru ca să mai merg. se simte irezistibil atras spre Gambrinus. mă-nŃelegi . 119 încercarea de a tempera setea de dezbatere a politicienilor de berărie poate veni şi din partea altui personaj. din Di nu sînt redate decît intervenŃiile lui Lache. pentru ca să vie. — Lache!!!" (p. este nerăbdător să-şi întîlnească logodnica â dornic să apară într-o lumină favorabilă în faŃa viitoarei familii. „— [... mă-nŃelegi.]. motivarea este dată de divergenŃa intereselor de moment ale amicilor. Lachei — Ce tîrziu? — Nu face pentru ca să ne-aştepte . convertindu-1 pe Mache la rolul de interlocutor... celelalte fiind rezumate ca scurte menŃiuni în stil direct: „Părerea lui Diaconescu găseşte la cîŃiva camarazi aprobare.." (p. [.. Mache. II Pentru ca să vie. la care participarea unui personaj este egal solicitată.— Nae! scuză-mă: e aşa de tîrziu. în acelaşi timp. nene! strigă Mache cătră birjar" — p. Lache se simte dator să-i replice amicului.. — Tal! lai!! [strigă Mache. întrevăzută ca unică soluŃie salvatoare... ca să nu mai aibă cineva siguranŃa vieŃii în Ńara lui . supra). Lache încearcă să continue dezbaterea pe tema lacunei din codul penal. cele două dialoguri fuzionează. care pedepseşte cu asprime orice tentativă. (p... — . — Stai un moment. dar. fie efectul de „aducere la acelaşi numitor" produs de neobosita producŃie verbală a amicului..] asta nici o umanitate nu poate pentru ca să fie! . mă-nŃelegi. Scos cu forŃa din cercul amatorilor de politică. în secvenŃa finală... 179). Lache se integrează cercului de colegi adînciŃi în dezbateri politice. bătînd foarte tare în masă". adresate unui destinatar neutru — în acest caz.. 180). căci Lache îşi reia replica. prietenul şi cumnatul său. colegul. 120 — Lache! — Ia să ştie că sînt judecători la Berlin! — Lache!! — Că în materie politică nu-Ńi este permis a mai întrebuinŃa violenŃa fără să mergi la ghilotină . respingînd tema propusă de acesta: Rr ...

mojico!" (p.. nu era? Mi Ńa: Mitică? . nu ştiu care Mitică ...... 182).. Ogretinencile .... dar. căpătînd valoarea unui procedeu de evaluare internă a naraŃiunii. Lache . — Eşti teribil... Dumitreasca.] || (Feciorul iese) TincuŃa (MiŃii): Era cineva dintre cunoscuŃi? M iŃa: ]\Iai nimeni .. — Lasă. Lache. : Ba da... nu mi-ai spus cine mai era la circ... eu trebuie să .. Bravo! || Eu (sculîndu-mă): Doamnelor. Era Costând ineasca. — Eu nu-i înŃeleg. TincuŃa: Nu .. Georgeasca. Diaconescu. zice d. MiŃa: Dintre bărbaŃi? (Eu trec repede din salonaş şi-mi iau pălăria. .: ....) Di (c) [ InserŃie4f (=D4) 1 Di (d) InserŃie5 J (=D2(b))| Dx (e) InserŃie6f ( = Rd... zice Mache. imaginea „în oglindă" a primei părŃi. subreta. M ăndica (împiedicîndu-mă să-mi iau pălăria... implicînd deci mai mult decît reluarea unui mod de construcŃie.. sper... || O s-o cîntaŃi..]: A! Lefterescu! Mitică al dumitale .. — Lasă.. Dintre bărbaŃi . eu... structural... Vasileasca. pe onoarea mea.. Potropopescu cu absurdităŃile dumnealui ... parol! || Şi ce bucată domnişoară? (continuarea Di din punctul de întrerupere) O bucată totiă-.. (Roza... în acest caz. după un principiu de simetrie." (p. || TincuŃa (MiŃii): Apropo. InserŃie? || M ă n d i c a (sunînd prelungit): Ce slugi dobitoace! || (=RD. coniŃă.InserŃie D. 121 Di (a) (confirmarea prezenŃei la circ a cuplului MiŃa — Lefterescu). ca şi Atmosferă încărcată. era multă lume la circ? MiŃa: Foarte multă. SchiŃa este construită. MiŃa: Ba Ńi-am spus . către Măndica): Pardon. 96—97). şi încet): Tocma la pont? [. Ogretinencile . — łi-a plăcut — zice Lache către Mache — Ńi-a plăcut d. întreruperile determinate de intersectarea a două conversaŃii marchează în schiŃa Five o'clock precipitarea acŃiunii spre punctul culminant. cînd vezi că şi popoarele cele mai civilizate .. Rd2 (refuzul RDi (continuarea Dx din cooperării) punctul de întrerupere) — Fireşte ...|| TincuŃa: Mitică .]|| TincuŃa: Şi .. TincuŃa: Cu maman? . Stella confidente ..) || Măndica: Nu iei ceaiul? E u [.. TincuŃa: Ba al dumitale. sublocotenentul! || Eu (frigîndu-mă cu ceaiul.. Cf.. obraznico! MiŃa: Ba al tău..) Di(f) l M ă n d i c a: Nu te-am chemat pe dumneata [. cu maman.. apare) j| Măndica: Ce faci cu ceaiul ăla? Roza: E gata. Auzi dumneata! .... (Feciorul vine) sau reflecŃie fără adresă) InserŃie3 ( = Rd.. TincuŃa: Lefterescuî .M iŃa: Nu. i InserŃie D2 — A! domnişoară . monşer.. partea a doua constituie. || MiŃa [.

. 1. zic. i-ai promis că-i scrii.. emiŃătorul încearcă să evite formularea directă a unei propuneri greu acceptabile prin obiectul ei. tu zici că eşti tinichea de tot . că . Perechile de adiacentă întrebare.: Că . dacă vrei tu .. construit din segmente. neîncheiat de emiŃător... Ca şi în secvenŃa din Amici.L. Sub masca preocupării de a-şi menaja prietenul. eu am venit în Bucureşti cu ceva părăluŃe ... mizînd pe capacitatea de deducŃie a interlocutorului. 2 M. sub aparenŃa intenŃiei de ocolire a acesteia: 1 . impacientată de eşecul stratagemei (Stasache reia firul discuŃiei întrerupte: „Pe onoarea mea. Strategia adoptată este de tip anticipativ.tăspuns constituie un factor esenŃial de structurare a dialogului în schiŃe. — Nene — întrerupe madam Panaiotopolu — ai scris lui nenea Andrei? . IniŃierea unui dialog diferit de cel în curs este adesea o formă strategică de comportament.."). acesta dejoacă însă intenŃiile colocutoru-lui.: Zicea de nevastă-ta . să te atingi. că te-a luat fiindcă era săracă.. şi celelalte dialoguri: D2 este» un dialog discontinuu. interogaŃia ca formă indirectă de exprimare a refuzului. 2 — Ce să vreaul 3 — Eu Ńi-aş da Ńie trei-patru poli .: Că e prea frumuşică şi prea tinără pe lingă tine. urmărind să testeze reacŃia partenerului. în Triumful talentului.. pentru a depăşi un moment critic intervenit în desfăşurarea conversaŃiei principale — ca în cazul inserŃiilor 1 şi C din pasajul citat — sau pentru a evita un subiect „delicat4e — ca în schiŃa Cadou. nu întîmplător enunŃurile 1 şi 5 sînt suspendate la punctul-cheie... Autoîntreruperea replicii se conjugă cu alte mărci ale ezitării: punctele de suspensie care precedă 123 în replica 1 subordonata... 4 şi răspunsurile 3. 4 — Să ce"! ' 5 — Să mă laşi. dar unitar tematic şi complet. care nu se încheagă. de onoarea femeii amicului meu! 4 M.." (p. agasată de insistenŃa cu care soŃul ei subliniază asemănarea dintre briliantul „pierdut'' şi cel de la acul de cravată al tînărului meditator.. dar succint.... să nu vii la concurs . De remarcat diferenŃa dintre D1.: Dar ce?" (p. căci schimbul de replici dintre cele două rivale este reluat sistematic din punctul de întrerupere şi se încheie conform aşteptărilor. 5): 1 „— NiŃă . Dpuă categorii de întrebări sînt definitorii pentru modul în care comunică personajele lui Caragiale: (a) întrebările suscitate de inabilităŃi conversaŃionale ale colocutorului şi (b) întrebările declanşate sau formulate în virtutea anumitor strategii conversaŃionale. frecvenŃa punctelor de suspensie în intervenŃia 1 şi pauza de dinaintea conjuncŃiei subordonate care introduce propoziŃia-cheie din replica 3). mă-nŃelegi. întrebările 2 şi G sugerează o pauză bruscă a emiŃătorului în foi mularea enunŃurilor din replicile 1 şi 5.5. Nu-Ńi permit.").. 91).. fiind strict alimentat de conjunctura de moment.. Mişule..: Cum! de onoarea ne vestii mele? 5 L. procedeul defineşte o strategie a nesincerităŃii: ezitarea este un mod de a impune o temă de discuŃie. fiindcă interlocutorul nu se manifestă verbal. autoîntreruperea replicii are un rol eufemistic. iar D4 este un dialog cu structură compactă. schiŃele ne oferă exemple de situaŃii în care . fie.. enunŃul deschis.122 Disputa dintre TincuŃa şi MiŃa (Di) nu pare a fi tulburată de interferenŃa cu discuŃiile secundare dintre Măndica şi alte personaje. un mod de „a schimba vorba". dialog amplu.. încheiat.. 194). OpoziŃia dintre aceste categorii este numai parŃial valabilă. în Ńine.. Eu . Da! clar i-am tăiat nasul.. Tot o funcŃie strategică îndeplineşte uneori şi autoîntreruperea replicii. să . dar . reluarea conjuncŃiei care introduce subordonata la începutul replicii 3? exclamativa eliptică. silindu-1 să completeze enunŃurile deschise (vezi infra replicile 2." 6 M..: Că ce? 3 L. Madam Panaiotopolu face încercări repetate de a întrerupe conversaŃia dintre nenea Stasache şi Mişu. adresîndu-se tuturor invitaŃilor („PoftiŃi la masă!" — p« 200). — îi scriu mîine.. să nu te ştiu ce băiat de treabă eşti şi cît Ńii la noi . permanent sau temporar coprezente în scenă (D2 —D4).. în schiŃa Amici... declanşînd în mod firesc invitaŃia de continuare din partea destinatarului. Lache recurge la acest arsenal de mijloace pentru a-i alimenta permanent curiozitatea. prostii ! ce să-Ńi mai spui ? . Mişule ... fie adresîndu-i-se direct lui Stasache şi propunîndu-i o altă temă de „reflecŃie" („ — Pe onoarea mea. replicile întrerupte se caracterizează prin acumularea de mărci ale ezitării (cf. D3 este un pseudodia-log.

marcată prin formula â propos.„[....... (a) Erorile cele mai obişnuite pe care le comit personajele angajate în dialog sînt determinate de defecŃiuni în prezentarea informaŃiei. de asemenea. referenŃii unor componente de bază sînt nedeterminaŃi sau formulările sînt incomplete.." || (ibidem. p. exemple de eşec al unor strategii consacrate (vezi infra.. Eu (răsuflînd): Da" (Five o'clock. pot fi considerate drept reformulări necesare ale acestei întrebări. MiŃa. p. î2 || E u : Care Mitică? Măndica: Eiî care Mitică. cînd. menŃiunea din pasajul de relatare. ceea ce dovedeşte că acesta îi este total necunoscut). de obicei insuficientă pentru partener.. De aici frecvenŃa pronumelor şi a adverbelor interogative: cine. mă rog? Rx Cocoana: MiŃa... 214.. 219—220). 202)..-] .... referitoare la „explicaŃie". fie pentru că enunŃurile prezintă deficienŃe de construcŃie. îx „Avocatul: Care cocoană.] Ai văzut pe Miiai î2 [" ||E u : Pe sora matale ? /?2 [ M ă n d i c a : Nu.. Noi nu sintem mojici ca Bismarck. urîtă.? R" Cocoana: Care ai devorŃat-o dumneata de Pricopoiu. Firească între intimi. astfel îneît posibilităŃile de decodaj se multiplică: (1) referentul numelui necunoscut destinatarului: „M ă n d i c a : Nu era cu Haralâmbinal E u (şi mai încurcat): Cu care H a r a l âmb i n a ?. subliniază ironic inabi-litatea conversaŃional a partenerei..." (Bubico..] A venit cineva în lojă la ele? Eu: . fie pentru că se introduc sub formă ele presupoziŃii informaŃii care nu aparŃin fondului comun interlocutorilor. de remarcat că î2 declanşează. îx şi Rx sînt separate printr-o inserŃie dialogală.. Dîndu-mi această explicaŃie.. 1" şi î"'. ce. 94... al. referirea la o persoană prin prenumele acesteia este total inadecvată într-o situaŃie . care însă. musafirul reacŃionează numai la descrierea fizică a personajului invocat. neavînd conştiinŃa greşelii. Măndica : . nu reacŃionează decît la elicitarea directă a informaŃiei). î2 Avocatul: Care Mita. parcă-i o smochină uscată. revenirea la subiect. consăitriie o sugestie de autocorectare pentru interlocutoare..] — A propos — zic eu — madam.. — Bismarck al ofiŃerului Papodopolinii. (Five o'clock.. R2=î'1" T i n c u Ń a : Lefterescu.. i[ „Măndica: [. T i n c u Ń a : Cu mă-sa. p...inabilitaŃile conversaŃionale capătă funcŃie strategică (vezi infra. — Ha? zic eu.) şi.."! R'2 Cocoana (rîzînd. Eu:.. —. unde. vorbeaŃi adineauri de Bismarck.. o inserŃie dialogală). 124 MenŃionarea unor nume proprii este adesea sursă de neclarităŃi pentru destinatar: uneori numele nu trimit la un referent cunoscut acestuia.. — Al ofiŃerului Papadopolinii.. comentariul la C. cocoana scoate din săculeŃul de mină o bucăŃică de zahăr [.." (Art. 95. Pe MiŃa. comentariul la PetiŃiune). gătită. invers.. 1ă' T i n c u Ń a : Mitică... pe Potropopeasca a tînără? || Rx E u : Da. — Ei î Ce e Bismarck? — Un dulău de curte.. (2) mai mulŃi referenŃi posibili: li „Măndica: [... Avocatul:.F. 95. p. enunŃuri structurate eliptic. p.. . de la CiulniŃa. care (însoŃite sau nu de prepoziŃii). de! care ai devorŃat-o dumneata..R... locotenentul. dînd fum pe nas şi făcînd cu ochiul): Ei! nu te mai face acu. O bătrînă mică.. Avocatul (după o prefăcută sforŃare a memoriei): A! madam Zaharidi.. şi gătită. alteori ele sînt dintre cele mai obişnuite. care conŃin numai glosări ale 125 indefinitului cineva din l[. în care destinatarul îx cere clarificări pentru a putea da răspunsul)..

care sugerează răspunsul cel mai simplu la î2). permiŃîndu-i nou-venitului să ia controlul întregii discuŃii.. şi mai cum? F. interpretarea domnului.: Pe stăpînu-meu nu-1 cheamă d.: Stăpînu-tău. urmăreşte să sugereze interlocutorului că „este în termeni familiari cu toată lumea" (p.: Ba...M. Greşeala prezentării ca presupoziŃie a unei informaŃii unilateral deŃinute capătă... domnule. „eroul" schiŃei cu acelaşi nume. vezi? F. D. 61 — 62).. F. ci să complice „ancheta". partenerul se află în permanenŃă în faŃa unui test: dacă optează pentru o anumită soluŃie.. Desemnarea unor personalităŃi politice exclusiv prin prenume este tactica obişnuită..: Care d. . Popescu".d.. o halbă..: li cheamă Costică? 126 F. pretinsul „amic" al stăpînului încearcă însă să-şi determine interlocutorul să accepte că presupoziŃia sa este corectă. domnule? D. bine. pentru care esenŃiale sînt întîmplările şi circumstanŃele. MenŃionarea prenumelui Costică dezvăluie faptul că discuŃia anterioară dintre domn şi fecior nu avusese acelaşi referent.oficială. Ce stradă e aici? "(Căldură mare. între Ghergani şi Conteşti..: Care stăpîn.. Costică seara la masă? F. un anumit univers conversaŃional: . nu Ńi-am spus?. Costică. peste poate!.F.: Cum.: Al tău. G.. introducerea a două descrieri definite: un nume propriu — Mita — şi un substantiv cu articol hotărît — şeful —..R.. care se dovedeşte falsă.] Cine. dacă nu cunoaşte soluŃia. mai cum? D. F. D. D. D. propitar. Cocoana TarsiŃa dă lămurirea solicitată prin î2 pe o cale ocolită.. A.. Unu fără un sfert..: Mitică?.. Respingînd ideea că greşeala i-ar aparŃine. Popescu.: Fireşte.: Nu se poate.] La cîte vine d. în acelaşi timp. prin care amicul X. funcŃionează ca declanşator al conversaŃiei între muşteriul necunoscut şi amicii care stau de vorbă la berărie. Popescu. A.: . . e propitar.. în C. Costică? D.. impunînd. N. d. M.: Ei! şi dacă-i propitar? F. şi ultima intervenŃie a avocatului. Băiete.... caracterizează o gîndire rudimentară. \ Nevastă-ntea.. Faptul că negocierea privind prenumele domnului Popescu se încheie totuşi în favoarea feciorului îl determină pe domn nu să renunŃe.. în această schiŃă. se operează cu numele de familie (cf. CumX nu ştii? Nu.: Nu-1 cheamă Costică Popescu? F... D. ca şi declaraŃia acestuia că nu ştie cum îl mai cheamă pe stăpîn par a sprijini.: Ba da. Contraargumentele feciorului: stăpînul său e „propitar" şi îl cheamă . intervenŃiile domnului se bazaseră pe o presupoziŃie: „Stăpînul feciorului este domnul Costică Popescu". N. o aşteaptă de la locutor.: Nu pot să ştiu. A. A. D.. Mita acu trebuie să fie. se simte dator să-i verifice exactitatea.: Şi mai cum? F. In consecinŃă. implică un subiect aluziv. Procedeul are o dublă semnificaŃie: pe de o parte. cu atît mai mult cu cît. o valoare strategică. încercînd să stimuleze memoria avocatului. Am lăsat-o să plece cu şeful [... nene? MiŃa.: Apoi. „D. frate" (p. Mitică. FratL cine e MiŃa asta? fă-mă să-nŃeleg.. pe de alta... Cît ai zis că e? G. subliniat de mimica şi gestica personajului (vezi indicaŃiile „scenice" din paranteze). F. p. în relaŃii de tip tranzacŃional.: Nu.] Acuma sînt în gară la Titu [.: îl cheamă d.. 140).: Ce să văz? D. Costică.: [. 226)...

Costică. 130).. Externele. nici în acest caz nu se produce identificarea referentului. Amicul meu rîde cum se rîde de un ignorant.]Alexandru. — D. răspunsul nu clarifică referentul (vezi repetiŃia lui dumnealor. înclinat să creadă mai degrabă că e vorba de o confuzie produsă de prenume: „— M.]" (p. ceea ce .: L a bărbatul sorii neuesti-mii! la cum-natu-meu ? — L. şi nu despre Mitică Dăscălescu dintr-a Vi-a (confuzia este efectul „lanŃului slăbiciunilor''). — L.. din clasa a IV-a. în cel de la doilea). Contrar aparenŃelor (indicarea unui nume în răspuns). Prudent. Nu Ńiu minte să am vreun şcolar cu aşa nume" (LanŃul slăbiciunilor. nu se poate ş t i : — Ce dracu.: Da! — L. coconită? întreb eu. halal să-i fie!. îl credeam mai tînăr.: [. Nu numai acest răspuns.. Costică Ollănescu" (p. p. — Nu Costică Arion. 141). corectate cu binevoitoare superioritate de către amic: }j__ Nu l-ai văzut cînd l-am salutat?.„— Era şi Barbu. InstrucŃia.. ambele tipuri de deficienŃe în construcŃia enunŃurilor apar — uneori în structuri anacolutice — în relatarea Leancăi despre împrejurărileă! care s-a spart clondirul cu mastică prima.. ci întreaga desfăşurare a schiŃei dovedeşte că indignarea cocoanei nu are o Ńintă foarte precisă. Internele. — C ar e Co sti c ă ? — Arion..... la cumnatu-tău" (p.] la cine a făcut infamul aluzie?1.. Delavrancea? — Da. Costică... DeficienŃele în prezentarea informaŃiei sînt uneori rezultatul unei construcŃii defectuoase a enunŃurilor. reprezentînd mai degrabă o stare de spirit (vezi şi comentariul care precedă „intrarea ei în scenă": »[. — Mitică Dăscălescu!. (b) „— Sa fie ai dracului! zice cocoana foarte supărată... — Ăl ăl alt. — Cui .] Dacă reuşeşte ş-acuma. acelaşi procedeu de a controla corectitudinea interpretării informaŃiei receptate exprimă stupoarea interlocutorului. — A! ă st a e Costică Arion? zic eu... p. — Costică Arion" (p. 135). biletul domnişoarei Mari Popeseu vorbea despre un Mitică Geor-gescu. că ăla e un ciufut. întrebarea este o dublă glosă sinonimică a numelui. cu multă indignare: Ce dobitocie!" — p...: La Fănică.. . întrebările prin care colocutorul cere precizarea referenŃilor sînt determinate fie (a) de utilizarea unor substitute pronominale fără menŃionarea antecedenŃilor. — Ollănescu. p.. — D. în ambele cazuri. Costică..] o cocoană scoate capul dintr-un vagon şi strigă..]" (SituaŃiunea...[. Filipescu? 127 — Ei. şi prezenŃa indefinitului unul.. c ă-tră cine... în schiŃa Amici.. [.. p. domnule! mult o să mai stăm aici? jApoi. în schiŃa JustiŃie. da! şi Costică. 232). sînt posibile erori de predicŃie. la reapariŃia prenumelui cu referire incertă. colocutorul cere lămuriri sau confirmări în legătură cu decodajul: „ — [. şi Nicu.. — Cine e ciufut/ — Nu-1 cunoşti! unul de la care vrem să cumpărăm nişte case. de altfel. fie (b) de omiterea subiectului unui verb la persoana a IlI-a: a) „[•••] tindea le-am spus şi dumnealor.. 92). în primul exemplu..." (DiplomaŃie. — Cine.. 135).: La Fănică.." (întîrziere. „— Să-i dai nota 7.. 142)... cum mi-ai promis. 142). Adăugăm şi faptul că. Cînd prenumele nu indică neambiguu care este referentul discursului.... frate? — Lui Mitică Dăscălescu... 128 De remarcat că. — Cari dumnealor? — Dumnealor cu cari am fost [. — Dumnealor de la drumul de fier.: Vrei numaidecît să ştii? — M.. 214). — M...

dar „arta" ei conversaŃională este total deficitară: „— [. F... Cine ? Eu. D.. F. dar le augmentează funcŃia umoristică. F..4. şi dacă vede pe amicul F.. Nu numai în situaŃii tranzacŃionale.. (anacolut) J u d . domn' judecător!" (p. zare.a zis MiŃa că Ńi .a i s' p u s ? — Mialache! eşti nebun? Nu Ńi-am spus că te aşteaptă la Oppler cu Vasileasca şi cu fratele Vasileaschii. Da să vie neapărat. O situaŃie opusă întîlnim în schiŃa Tren de plăcere...... 35) (vezi supra. Georgescu.] De cinci ceasuri de cînd umblu după dv.: Pe cine să iei în birje? (anacolutul determină folosirea pronumelui interogativ pentru animate) Le a ne a: Clondirul. ci şi în situaŃii personale..] Să-i spui cînd s-o-ntoarce că 1-a căutat.. Cînd ? Cînd o putea.. 225). ne-am întîlnitără..determină repetate întreruperi interogative din partea judecătorului : „Le anca : [. soli-citînd prin întrebări completarea unor goluri esenŃiale pentru comuni9 — C-da 1354 129 care.. domnul Georgescu... fapt care le anulează orice funcŃie comunicativă. la Voinea... locotenent Mişu de la itidenŃă? — Dar puiul? . D.. Jud... D.. A!. în paragraful 1.. — Pe cine? — Pe Voinea.: Cine zicea? Le anca: Domn' Toma..... comentariul asupra structurii răspunsurilor... aşa cum se întîmplă cu domnul din schiŃa Căldură mare..: C a r e a m i c ? D. D. F. oferindu-ne o excelentă definire a personajului. Răspunsurile nu furnizează practic nici o informaŃie.] Eu v-am căutat la Mala Manolescu. D.2.a găsit loc la Vasileasca ? — Cînd ne-am întîlnitără pe bulivar.... Ce spui... că nu l-am găsit. [.. căruia..[.. — Care Măndica? zbiară d.?. — Ei! şi unde e acuma MiŃa? — Nu Ńi-am spus? — Cînd m i ... — Cînd v.. Daria Oppler nu puteai să vii?. — După noi!. — La Voinea?. Jud.: Cine se sparge? L e a n c a : Clondirul.: Ştie dumnealui!.. sîntem prieteni. Partenerul însă nu se dovedeşte întotdeauna cooperativ.. în parc. Destul atîta! mă cunoaşte dumnealui. Finea ne-am întîlnitără cu Măndica. probabil. se sparge. pentru a lămuri împrejurările dispariŃiei doamnei Georgescu şi a „puiului". Unde? Ştie dumnealui.] A!. 1 130 — Vasileasca.] încă chiar domn' TomiŃă zicea să-Z iau în birje. D. omule! şi cu MiŃa. în care cocoana Anica este dispusă „să coopereze" cu ginerele ei..a Ńi întîlnitără pe bulivar? — Cînd mergeam la Voinea. D.. frate?. Numele d v ..... că zicea.. Spune-i că să ne-ntîlnim negreşit. interlocutorul poate încerca să corecteze inabilităŃile partenerului." (p. Nu mi-a zis MiŃa că ne-a găsit loc la Vasileasca? — Cînd fi .. referitor la întreruperea replicilor).] La Oppler te-am trimes eu pe d-ta? [.. intervenŃiile feciorului i se par indiscrete: [...

. în schiŃa Amici. Bine calculată. mai nimic.. 147 — 148). respectiv..: Mai întîi. mai ales. temporala şi.... îi permite lui Lache să preia iniŃiativa în discuŃia cu Mache. nici nu ştii ce a spus. — Sâ ce? • — Să mă laşi. La acestea se adaugă erorile de structură logico-gramaticală (în secvenŃa 3. ezitarea mimată este reflectată şi de abaterile de la maxima clarităŃii (vezi. bazată pe nerespectarea unor maxime conversaŃionale. mă-njura.a i spus? — Nu Ńi-am spus că am tras la Măndica" (p... întrebările lui Mache sînt cele anticipate de amic... pînă la ziuă. ezitarea strategică atenuează forŃa unor ilocuŃiuni directe.. Principala eroare pe care o vădesc replicile coanei Anica este aceea că se atribuie rol de presupoziŃii unor elemente — circumstanŃe sau persoane — care nu aparŃin fondului de informaŃii comun interlocutorilor." (p.: Cine-i al a? 10 L. dacă vrei tu. provocînd întrebările amicului şi canalizîndu-le într-o direcŃie determinată de propriile sale intenŃii: 12 3456 7 „M.. ca încercare de a-1 ajuta pe celălalt să-şi exprime gîndul. cum? mă vorbea de rău. numele propriu funcŃionează ca declanşatori ai unor pseudopresupoziŃii. 194). [.. Am vorbit foarte mult de tine. erorile configurează un anumit univers sociocultural. 88-89) Replicile lui Lache încalcă sistematic maxima cantităŃii. referentul pronumelui l.— L-am culcat. în secvenŃa 1. M.. manifestată.: Nu prea am chef.11 M.: Cu cine? L.. Sînt obosit. frecvenŃa indefinitelor: articole şi pronume. să. 9 M. devenind deci o aserŃiune elicitată: „— [.: Ce-a s p u s ?" (p... repetarea formulei „Nu Ńi-am spus?" subliniază faptul că se consideră completă o informaŃie numai parŃial sau tangenŃial furnizată (vezi. în Triumful talentului. în diversele lor forme.. prea puŃină informaŃia pentru colocutor. prezenŃa pronumelui mi-arată clar că este vorba despre o împrejurare unilateral cunoscută. C e? L. Comportarea lui GhiŃă îşi dovedeşte deci eficienŃa perlocuŃionară scontată... fleacuri! Nu ştii cum sînt oamenii noştri? M. în acelaşi timp.... un comentariu care dă orientarea dorită de Lache investigaŃiilor amicului).. precum şi caracterul nedefinit al referentului lui ce din replica 10). şi Ńi-e amic. — Ce să vreau? — Eu Ńi-aş da Ńie trei-patru poli. prin nedeterminarea formulărilor (cf.. Am stat azi-noapte tîrziu la Cosman.. care sugerează nesiguranŃa locutorului. introducînd date nesolicitate de acesta (vezi al doilea enunŃ din replicile 4 şi 6.. dar. dezvăluirea unei grosolane încălcări a maximei calităŃii.] Mai ales unul dintre ei nu te poate suferi. 5.. o abilă tehnică a insinuării.:[. L.: Da?. respectiv..: Adică. Mache devine obiectul docil al manevrelor lui Lache. partenerul cere completarea „golurilor" (vezi replicile 3. în alte cazuri.: Cu nişte amici. atît în planul ficŃiunii. de exemplu... — Unde? {— Nu Ńi-am spus? — Cucoană! eşti nebună? cînd mi . replica 6). aceste enunŃuri reprezintă tema „incendiară" pe care Lache vrea să o abordeze şi.. cît şi în acela al lecturii. Finalul schiŃei aduce. atitudinea evazivă a amicului determină e-fectul scontat: implicînd conversaŃional faptul că lucrurile nespuse trebuie să fie neplăcute.: E! .. . de exemplu./. în secvenŃele 5 şi 6. Pauzele.. 11) sau glosarea enunŃurilor care se abat de la maxima clarităŃii (vezi replica 7).. fără să-şi dea seama. propunerea pe care GhiŃă i-o face fostului său coleg NiŃă ia forma de răspuns la întrebările acestuia. de exemplu. . de exemplu. devenind o sursă de bază a comicului schiŃei... Forma cea mai potrivită de a satisface ambele cerinŃe este întrebarea. Există situaŃii în care declanşarea sau formularea întrebărilor au o evidentă motivaŃie strategică.este ambiguu).: [... (b) Inabilitatea nu caracterizează însă modul de a discuta al tuturor personajelor lui Caragiale. să nu vii la concurs.] Eu.. în secvenŃele 2 şi 4.] 131 8 L. furnizînd. 9. detaliile complet noi asupra grupului care aşteaptă la Oppler — în secvenŃa 5). ce ai? te văz cam. în acelaşi timp. au un dublu efect asupra partenerului: îi alimentează curiozitatea şi stimulează tendinŃa sa firească de cooperare. de această dată. M.] Da.

3 — Cum? — Nu era petiŃia mea.. mi-e sete al dracului" (p. Elementul de derută îl constituie răspunsurile la întrebările (notate cu 1) care deschid cele două secvenŃe. îi poate sugera calea de remaniere a enunŃului. care. dornic să-1 ajute pe interlocutor să-şi amintească datele legate de petiŃie. 166). 166). 4 — Da a cui? — A unui prietin.Dacă nu te superi. în schiŃa Five o'clock. iniŃiator şi autor al corectării.. este reprezentată în forme variate în schiŃele lui Caragiale. răspunsurile domnului nu furnizează informaŃiile aşteptate. pentru a evita declanşarea conflictului: na132 A ratorul-personaj adoptă calea procedurilor convenŃionale de eschivare: Sa mă credeŃi. într-o intervenŃie ulterioară. 2 — Ce cerea în ea? — El. 2 — Ce cereai în petiŃie? — Eu. optează pentru soluŃia cea mai simplă: întrebarea.. pentru că eu. MiŃa Potropopescu. Un răspuns considerat nesatisfăcător de cel care a solicitat anumite informaŃii poate constitui pentru acesta indiciul unei formulări deficitare a întrebării şi. în acelaşi timp. nu ceream nimic. ele creează iluzia că sistemul funcŃionează. să adauge o glosă: „Spune: ce pofteşti? Aici n-are voie să intre nimeni fără afaceri.. nu cerea nimic. că nu pot să zic. cît şi ca rezultat al intervenŃiei explicite a acestuia (b). deşi normale. rivala TincuŃei la afecŃiunea sublocotenentului Mişu Lefterescu. atît ca autocorectare. intuind importanŃa răspunsului solicitat de gazde. Autorul întrebării este. declanşată de reacŃia partenerului (a). cuconiŃelor.. Structura perfect paralelă a secvenŃelor dialogale A şi JB sugerează încrederea impiegatului în eficienŃa chestionarului de rutină." (p. primul eşec (secvenŃa A) nu declanşează bănuiala unei posibilităŃi de repetare. (a) Autocorectarea este frecventă în cazul perechilor întrebare—răspuns. Ce afacere ai? (p. Corectarea replicilor... nu cerea nimic? — Nu cerea nimic. încurajînd continuarea aplicării lui. nu era? MiŃa: Mitică? Nu ştiu care Mitică. nemulŃumită de răspunsul MiŃei. întrebările prea generale. pe onoarea mea vă spun. ci ca mijloc de autoprotecŃie la care apelează din proprie iniŃiativă colocutorul. îşi dovedise ineficienta perlocuŃio-nară. Obiectul corectărilor îl constituie. Considerat drept o întîmplare. 3 — Cum. nu conduce la rezultatul urmărit." (p. nu era petiŃia lui. răspunsul obŃinut fiind . B 133 1. prin care impiegatul încercase să-1 readucă pe domnul clin Petitiune pe tărîmul relaŃiilor tranzacŃionale. Orice răspuns reflectă modul şi măsura în care a fost înŃeleasă întrebarea.. aspect specific al cooperării între interlocutori. 1 — Care prietin? — Unul GhiŃă Vasilescu. Aceasta pentru că presupoziŃiile pe care se întemeiază „ancheta" funcŃionarului." (p. 97). strategia iniŃială este menŃinută. încă un pahar. TincuŃa revine asupra întrebării cu precizarea necesară: . ambii musafiri — independent — încearcă să cîştige timp de gîndire. eficienŃă confirmată în toate împrejurările anterioare. în Five o'clock. îl determină pe primul locutor ca. sînt false: 1„ — [•••■] Cum te cheamă pe d-ta? — Nae Ionescu. Atitudinea cooperativă a impiegatului...întrebarea apare uneori nu ca reacŃie a destinatarului anticipată de locutor. care admit mai multe interpretări. 95). 167). DiscuŃia dintre impiegat şi solicitant din Petitiune este o ilustrare a eşecului unora dintre cele mai obişnuite strategii conversaŃionale. în aceste condiŃii. 4 — Da a cui? — A unei mătuşi a lui.6. alege calea întrebării-ecou si a cererii indirecte de reformulare a „temei" introduse de TincuŃa: „T incuŃa : Mitică. Răspunsurile la întrebările ulterioare (2—4) anulează însă valoarea informaŃiei furnizate de primele răspunsuri: numele domnului şi al prietenului nu au nici o importanŃă pentru rezolvarea problemei petiŃiei. de obicei.. Faptul că întrebarea „Ce pofteşti?".

. 134 Cererea de reformulare a enunŃului nu poate fi satisfăcută. "(p. d a r ce fel de om e ? în vîrstă ? (p. nene Mandache.. strigă omul răguşit.C e mare lucru! un număr mai mult ori mai p u Ń i n" (p. mă rog. 214). n-am nici unul Mitică Dăscălescu în cursul inferior.] de şef încai. monşer? de la prieteni ceri ab o n ame nt?. respinge vexat modul în care redactorul „Moftului român" interpretează cererea sa de a-i trimite acasă revista: ." (p. 101—102). nu mi-ai spus c i n e m a i era l a circ. 232). A. autocorectarea sperată se dovedeşte a fi lipsită de obiect. în Atmosferă încărcată. îl vrei pe un an ori pe şase luni? — Cum.... ca' va-s' zică! N.. în schiŃele lui Caragiale.. — Nu. din DiplomaŃie.: Cum cu mn atf A.. Nu întotdeauna însă presupoziŃiile interlocutorului se verifică.R. 65).. abonament. Neîncrezător în memoria profesorului... ce să mai zicemî Ńi-este ca şi un frate. intervin alternativ. NiŃă încearcă să gloseze întrebarea lui GhiŃă. Eşecul acestora determină reacŃia finală.. IniŃiată de interlocutor.Sintem camarazi... amicul îi solicită indirect o revenire asupra declaraŃiei iniŃiale: .. — Care tată? — Dumnealui l Şi arăt pe omul cu barbă. (b) Corectarea explicită de către colocutor este mai puŃin frecventă în comunicarea curentă. Similară este situaŃia în LanŃul slăbiciunilor. Ogretinencile..: [. abonament? — Nu zici că vrei să te abonezi'! să — Ce abonament.. Victime ale propriei lor fantezii. enunŃarea asertivă imprudentă a unei presupoziŃii atrage corectarea brutală din partea celui lezat: „— Mă iertaŃi. ai făcut confuzie. '— . Dintre bărbaŃi-. — Cum. dar tata dumilale. Nu fiu minte să am vreun şcolar cu aşa nume.. — Nu se poate! — Să vedem. domnul e. 97) în C. completîndu-se reciproc..R. domnilor. întrebările lui Mandache sînt... — Bine.. Da şeful ce fel de o m e ' Foarte bun băiat. interpretînd la fel povestirea comeseanului lor.i s î n t lat ă. (p. N... întrebarea are uneori funcŃia de a sugera locutorului necesitatea autocorectării unui enunŃ. onoarea? — Cu studenŃi! strigă băiatul.— Mitică Dăscălescuî. pentru că enunŃul considerat era corect. acest tip de corectare reprezintă una dintre numeroasele modalităŃi ale comicului. nu pot să creadă că povestirea care i-a amuzat copios este. solicitări de autocorectare a partenerului.. lipsită de poantă: „A. Glosarea se face prin respingerea interpretării date şi prin sugerarea domeniului în care trebuie căutat răspunsul aşteptat.: Dacă-i fratele MiŃii!. amicii din C. Nenea Mandache. pe un an ori pe şase luni? — Da. o dată ce Ńi-e cumnat. Ńi-am spus. MiŃa : Ba. dar.F. dar cei doi amici..F. de fapt. TincuŃa: Nu. — N u ... în fond.. 135 .. inexact înŃeleasă de cel nou-venit: G.. contravenind cerinŃelor politeŃii prin faptul că presupune contestarea unui aspect al competenŃei locutorului. 64).. discuŃia se poartă în trei. dumneata se vede. cu cine am. Şi se uită în cataloage..TincuŃa (MiŃii): Apropo. trebuie să fie în cursul superior" (p. Nu adică de bun.— Vi-l trimit.

a scos din buzunar un plic.. domnule director. obŃinînd cîştig de cauză: „— Ştii că ai dreptate dumneata?. în ciuda superiorităŃii sociale a acestuia: „F.. vedem. C o s t i c ău (p. — A! ă s t a e Costică Ar i o n? zic eu. — M ar in e r. cînd a ieşit întîi moda asta la copii — marinei. cu superioara bunăvoinŃă pe care i-o dă condiŃia autoasumată de insider în raport cu lumea oamenilor politici. Aşa se zicea pe vremea mea. nu ti-am spus că nu se zice marinei! — Da cum? — Marinai. se simte în posesia tuturor atuurilor pentru a contesta rezultatul anunŃat de preşedintele comisiei. nici marinei. Aşa e!.. mă-nŃelegi? Am zis bine: a reuşit d.. încrezător în faptul că manevra de a iscăli proba de caligrafie cu numele amicului.. — Nu Costică Arion.— în fine.. 196). 196). obiectul corectării îl constituie formele codului lingvistic însuşi: „— Vezi ce bine-i sade lui — zice mam'mare — cu costumul de marinei! — MamiŃo. „F. care dispunea şi de o recomandaŃie. D. D.în adevăr. 120-121). 196). întrebarea avocatului „Dv. Costică Ollănescu" (p.. probă fiind glosat ca „scrisoare de recomandaŃie": . este supusă unei corectări din partea destinatarei: „Nu sînt domnişoară. Faptul că superiorul se supune se explică însă prin interpretarea ultimei formulări ca aluzivă. Nu se zice nici marinai. Cu aparenŃa unei corectări.: Nu. pentru a insista asupra obligativităŃii corectării: „— Nu se poate.: P e stăpîn u-m eu n u-l cheamă d. sînteŃi fiica părintelui.. 195)...: Nu. Costică. domnule? D... Asistăm la corectări succesive..confundasem. d. 142). operate de persoane cu statut de inferioritate într-o ierarhie întemeiată pe .. atrage reacŃia agasată a partenerului...: Ba-i asta..226).. — Apoi de! n-a învăŃat toată lumea carte ca d-ta! zice mam'mare. Şi zicînd acestea." (p. caligrafie am. va asigura fără greş succesul acestuia la concurs: „recomandaŃie ai. pe cine o să numească?" (p.. 198). procopsitule? întreabă tanti MiŃa cu un zîmbet simpatic.. că sînteŃi proaste amîndouă! întrerupe tînărul Goe. slavă domnului! să fie cît de ai dracului.. din schiŃa Triumful talentului.... biata fatăî. domnule director! v-aji înşelat! uita-Ńi-vă la probe!" (p. 198). domnule. 207). zise NiŃă atins. şi din plic a tras o scrisorică [..]" (p.. 136 Dacă testul infailibil al verificării probelor este numai sugerat în prima intervenŃie a lui NiŃă (vezi formularea solicitării ca ipoteză). feciorul are avantajul certitudinii. domnişoară! "(p... GhiŃă NiŃesen" (p. trebuie să fie o greşeală! poate că n -a Ń i văzut b i n e p robei el" (p. e strada PacienŃii. şi dumneata eşti de idee că se găseşte?" (p. deducŃiile greşite ale interlocutorului: „— Nu l-ai văzut cînd l-am salutat? ... — Da cum.. şi în pofida reacŃiei acestuia: „-— Domnule! nuŃi permit să fii rău crescut!. declanşează o nouă glosare. Amicul meu rîde cum se rîde de un ignorant.: Al tău. „Amicul X. determinată de absolutizarea unei aprecieri subiective (» dumneavoastră sînteŃi foarte tînără). 207) introducînd prin forma de vocativ o presupoziŃie falsă(» dumneavoastră sînteŃi necăsătorită).: Atunci. NiŃă GhiŃescu.. Goe.. ¥.. Corectarea explicită se produce şi în situaŃii în care colocutorii nu au statut egal. în schiŃa Ari. Vezi?. NiŃă GhiŃescu!" (p. in cea de a doua este cerut direct (vezi forma imperativă a enunŃului).: Ba da" (p. Costică.. — Vezi. corectare reluată şi amplificată cu detalii de popa Petcu: „Nu mai e de trei ani domnişoară. dar derutantă prin laconism.. ei rare humanum est.. pe care camaradul lui NiŃă-1 cunoştea bine. domnule. îl credeam mai tînăr. sub forma unei întrebări de verificare: „— Din contra? care va să z i c â.. în Căldură mare.. 214. pe cînd GhiŃă nu ştia ce să crează.. din contra" (p. nu e asta. în Dl. s-a dus de mult bunul ei!. adesea dinspre inferior spre superior." (p.. — Ei! ziceŃi voi cum ştiŃi.. replica acestuia: „— Ba nu! zic. glosarea tăcerii naratorului-autor-personaj de către nenea Stasache: „— Adică dumneata zici că. 198). care-1 determină să respingă categoric soluŃiile partenerului. disputa dintre domn şi fecior are un obiect surprinzător: numele proprietarului casei şi numele străzii. 196).în schiŃa Cadou. „— DaŃi-mi voie.Să." corectează. F.. F. 207). 196).: Care stăpîn." (p. a reuşit d. nu se găseşte" (p.. 227). eu zic cum am apucat.

Vîrsta apare invers proporŃională şi în raport cu deferenta (mamiŃica adoptă formula reamintirii unei corectări anterioare..] Dar ştii ce am aflat eu? .. pe cînd Goe „prefaŃează" corectarea cu o apreciere nefavorabilă la adresa colocutoarelor). cum ai ghicit?" (p. implicînd . reporterul este bătut cu propriile sale arme: amicul apelează la aceeaşi strategie — suprasolicitată însă — . — Da.'p t ă i i el — Cum? — La lăptărie.Acu am vorbit cu ministrul X... tălmăceşte chelnerul. De remarcat însă natura dublă a demersului strategic. traducînd intenŃiile autorii lui de portretizare socială şi morală. reluînd în răspuns forma necesară: . nu ştii nimic? — Ce. în această schiŃă. precizînd relaŃia dintre plimbarea la Bucureşti. avem filtru61 (p. chelnerul din Inspecliune glosează pentru neiniŃiaŃi răspunsul unui obişnuit al localului: „— Şi nu ştii unde a plecat? — .E mai lată decit toate! . Reporterul din Ultima oră!.. prin verificarea disponibilităŃilor de reacŃie ale partenerului. căci manevrele interacŃionale ale personajelor sînt modalităŃi de manipulare a cititorului. .Ei? .. SoluŃia acceptată este cea propusă de cel mai tînăr dintre participanŃii la discuŃie. frate? "(p.Ei? podul de la Cernavoda. . Corectarea lingvistică intervine în schiŃe şi în momentele în care starea tulbure a personajelor le împiedică să articuleze precis cuvintele. S-ar putea vorbi. . în acelaşi timp.7.. .. m a mitica şi tanti MiŃa au promis tînărului Goe să-1 ducă-n Bucureşti de 10 mai" (p. a cărei formulare o lasă însă.ăsta. în finai..?. mam'mare...Podul de la Cernavoda.. 150) Procedeul este menit să stimuleze curiozitatea interlocutorului şi... 154) h schiŃa O cronică de Crăciun... cu abilitate. in grija interlocutorului: 138 __ [.Ce? . — E fii r... zic eu.Ai aflaŃi — Ce? zic eu. . FuncŃionarul din Petitiune îl corectează discret pe solicitant. .criteriul vîrstei. . este specifică schiŃelor ai căror eroi sînt gazetari.. 120). care e deprins cu vorba lui d. amicul (naratorul-autorpersonaj) are confirmarea intuiŃiei câ totul este pură invenŃie.. prefaŃarea anunŃului printr-o mişcare de testare a atitudinii colocuto-rului (S2) şi controlul atitudinii acestuia printr-o mişcare de Dezarmare. menite să împiedice refuzul subalternului de a îndeplini o anumită solicitare: prezentarea indirectă a solicitării drept anunŃ (Să. 1. prefaŃează lansarea unei informaŃii senzaŃionale prin cumulul unor mişcări obişnuite de anticipare a unui anunŃ: „.A sărit în aer?!! . — Care va să zică.. Impresia de autentic conversaŃional pe care o creează schiŃele este şi rezultat al faptului că scriitorul apelează la strategii şi proceduri caracteristice schimburilor verbale curente. diplomaŃia directorului „Revoltei naŃionale" se defineşte prin combinarea mai multor strategii anticipativă. 137 şi situaŃia şcolară a „eroului": „Ca să nu mai rămîie repetent şi anul acesta. Controlînd autenticitatea ştirii.. ci răspunde solicitărilor partenerului.. Mitică" (p. în virtutea convingerii exprimate de personaje că vîrsta este invers proporŃională cu gradul de instrucŃiune. Pregătirea anumitor mişcări conversaŃionale..Nu-nfelegit . 189). 164).e fi r /.Da. şi de o „supercorecŃie" implicită din partea autorului care-şi trădează de la început atitudinea faŃă de axioma superiorităŃii intelectuale a lui Goe.Da.Cu ministrul X!? .Podul de pe Dunăre.Ei? podul de pe Dunăre .. realizate în forme convenŃionalizate de uz. pentru a difuza tot o ştire falsă. să creeze — în conformitate cu exigenŃele politeŃii negative — impresia că transmiterea datelor nu constituie o iniŃiativă a emiŃătorului.. considerate importante.

cocoana TarsiŃa Popeasca face uz mai întîi de o mişcare de Motivare: „Uite la ce-am venitără noi la dumneata" (p. care marchează pauze în structura informaŃională a enunŃurilor. încît dacă n-aş fi pe deplin convins că tu. ştiu cit pot conta pe amiciŃia ta şi nu-mi permit a mă-ndoi un moment că în cazul de faŃă.C. devenind o modalitate a caracterizării personajului. Mişcările de Amplificare sînt convertite astfel la o funcŃie comică. al cărei caz a fost soluŃionat de avocat). Pentru a ajunge la obiectul consultaŃiei solicitate avocatului. nene Caracudi — p. dar au un rol în perforrnarea actelor ilocuŃionare. 237).. 243. domnule.în fine.eroilor" lui Caragiale — şi. interludiul cu anghelica. protesorul Costică lonescu: „— Dragă Costică. Lf. 230) în anumite schiŃe ale scriitorului... care deviază însă rapid într-o mişcare de Amplificare. destinate alternativ avocatului şi propriului ei fiu (insinuările în legătură cu Za-haridina.." — Situatiunea.. prin deturnarea funcŃiei strategice specifice a unor mişcări dialogale se creează surse suplimentare ale comicului.. ce pot zice că la rîndul meu. — Atunci. 229). După cum umorul lui Mitică rezultă uneori din modificarea neaşteptată a funcŃiei unor mişcări convenŃionale de anticipare a anumitor tipuri de solicitări. Efectul discursului nu este însă cel dorit. care impersonalizează pe autorul acŃiunii).: „ — Birjar. dumneata...] — Este. iiindcă. 202). . a „eroinelor" sale — de a încălca maxima cantităŃii. frate Caracudi — p. contestînd necesitatea stratagemelor între cunoscuŃi foarte buni: „ce mai încap între noi astfel de fraze banale?" (p. reproşurile adresate fiului neascultător — vezi p. la încercarea de a-1 relua. aşa cum se în-tîmplă în schiŃa LanŃul slăbiciunilor cu discursul destinat de naratorul-autor-personaj amicului său. performate direct în virtutea posibilităŃii de a exploata apartenenŃa comună de grup. — Dă-mi vreo cîtiva centimetri" (p. 242. formulele folosite în alte împrejurări de director către Caracudi: nene — p. — ascultă-mă pe mine („Este o criză care. important (serviciu). 202). de S± — folosirea lui eşti designat în loc de îŃi solicit (vezi şi absenŃa complementului de agent. eşti designat să faci ziarului nostru un important serviciu" (p. între prieteni. fie componenta interacŃională. Subordonate tendinŃei funciare a .63). mişcarea de Dezarmare a interlocutorului poate atenua forŃa unei mişcări de Motivare. concepută ca formă de captatio a interlocutorului (paralela cu situaŃia altei cliente. Comicul verbal este determinat de discrepanŃa dintre caracterul convenŃional al întrebării care prefaŃează solicitarea şi caracterul total neconvenŃional al solicitării. profesorul reacŃionează tăios. ci complică firul discuŃiei cu secvenŃe parazitare. consolidînd fie componenta acŃionaiă a comunicării. după cum sînt orientate spre emiŃător (procedurile de reliefare) sau spre receptor (procedurile de flatare). Piepertoriul lor este cuprinzător: (a) proceduri de reliefare: — cînd Ui spui („E lucru mare. este consolidat de acumularea formelor flatării în enunŃul care concretizează mişcarea ulterioară de Dezarmare a receptorului. p.R.elogiul calităŃilor sale deosebite (S3): . care de atîta timp ne-ai dat ea reporter dovezi de strălucită imaginaŃie. ascultâ-mâ pe mine. ReacŃia interlocutorului este cea aşteptată: solicitarea specificării nominalului indefinit: „Care (important serviciu — n. că dv. determinat de valorificarea potenŃialului maximei calităŃii de a influenŃa atitudinea colocutorului (sinceritatea satisface cerinŃele politeŃii pozitive).. 85). cînd îŃi spui." (p.. 230) şi obligîndu-şi amicul să formuleze direct solicitarea: „Ce notă vrei să-i dau pîrlitului tău de protejat?" (p... 243) şi epitetele evaluaŃi ve antepuse: strălucită (imaginaŃie).. mişcările de Amplificare a unui act comunicativ iniŃial nu mai îndeplinesc rolul strategic de clarificare a semnificaŃiilor acestuia.n).] — Da. — Stimate domnule Caracudi.. 140 O frecvenŃă deosebită au procedurile conversaŃionale de tatonare (fumblings). De S3 sînt legate formula protocolară de adresare (cf. mai ales.F. 129). mă-nŃelegi. Caracterul strategic al mişcării iniŃiale de Motivare. 237). care mi-ai dovedit totdeauna. viu la tine sigur că n-ai să mă refuzi.. de S2 — prezenta indefinitului un înaintea grupului nominal care denumeşte generic acŃiunea solicitată. 84) „— Iaurt oi? [. Tema iniŃială este uitată şi divagaŃiile se înlănŃuie. de o chestiune care mă inte139 resează în aşa grad. după care acceptarea propunerii de a scrie cronica specială de Crăciun rămîne singura soluŃie posibilă. fiind vorba. conaşule ! . devenind substanŃa propriu-zisă a intervenŃiilor personajului. slobod? [.". nu ştiŃi. du-te-acasă" (p. fără să dezminŃi niciodată o afecŃiune. p. domnule director?" (p....

de exemplu. „dar. p. p. „Vine Mişu.. „care ştii dumneata de cîte ori am spus eu că o să se-nfunde odată"." (p." — Atmosferă încărcată. — Situatiunea. p. nu are decît rareori semnificaŃia originară. 131).. este uneori indice al faptului că emiŃătorul se află într-o situaŃie dificilă Cf. să nu te ştiu ce băiat de treabă eşti şi cît Ńii la noi. care se lăuda?" — Situatiunea. 233.. „ştii. p... mănŃelegi. 1. p.. p. mă-n(elegi9 un caz ca acesta.."— Amici. 141 — să mă crezi („Să mă crezi că şi pe mine." (p." (p. să intru în casa dumitale cu toporul. lucru mare!" (p. mai mergea" — Vizită. aducînd elemente suplimentare pentru o posibilă discuŃie despre graniŃa dintre autenticitate şi ironie. -. 198). mănŃelegi... momentul în care. p. care poŃi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă. p. de exemplu. care face inconfundabilă lumea „eroilor" săi. 95)." — Cadou.. „Ai văzut acuma1? unde sînt o sută cincizeci de milioane. mă-nŃelegi... a plecat" — Căldură mare. amicul cu vocaŃie contestatara ezita totuşi în exprimarea atitudinii de condamnare a indiferentismului politic al colocutorului: .224). „Da dumnealor. 197..R. procedură de flatare procedură de reliefare în limbajul unor personaje. supus interogatoriului de Măndica şi de TincuŃa." (p. 130). statul cum a devenit acuma.8. 200)." — ibidem. Mişuîe. „Ia să ştie dumnealor că este aici o justiŃie. Scriitorul posedă abilitatea de a deturna datele care definesc competenŃa comunicativă curentă a omului . 179).. „care să le zică regele." (p. 63." — DiplomaŃie... nu-mi plac petrecerile patriarhale" — Repausul dominical. dă-mi voie să-Ńi spun că nu-mi eşti amic cum te credeam" — ibidem. — (să)-Ńi spui(n) drept (drept să-Ńi spun) („Şi-Ńi spui drept. p. 130).. nu face să umble singură" — C. de comportament strategic şi de ineficientă perlocuŃionară.. Combinarea procedurilor de reliefare cu cele de flatare... Analiza structurilor şi a strategiilor conversaŃionale din schiŃe deplasează discuŃia despre oralitatea stilului lui I.. -~ care va să zică („Care va să zică. constituŃia ."— ibidem." (p. 132).. cît era Ionel mititel... 182) sau ale amicului Nae din SituaUunea: „Este o criză... de procedură de flatare a interlocutorului. „că tu ştii că eu te-am considerat totdeauna ca foarte deştept" — Amici. pe onoarea mea vă spun. Golit de sens. Caragiale din domeniul acŃiunii în acela al interacŃiunii verbale.. că nu pot ~ procedură de flatare procedură de reliefare să zic..F. anumite proceduri îşi pierd prin recurenŃă valoarea specifică. (b) proceduri de flatare: — ştii („ştiil femeie tînără.. mă-n(elegi.. „Să-Ńi spun drept. 129). în schiŃa Five o'clock. şi dumneata. Există un amestec specific de abilitate şi inabilitate conversaŃională. că el se supără!" — C. devenind ticuri verbale. moderni sînt?" (p. mă-ntelegi.. 130. (p. serios . p. plătit de o mină criminală. mă-nŃelegi." — Reportaj..L.R... 63).'e— Five o'clock.o afacere." (p.95). 197. mă-nŃelegi. „care. adicătele. „Cînd orice asasin. „fiindcă mai la urmă. p.. dintre realism şi exagerare artistică. „Atunci.Ştii cît Ńine el la noi.F...... drept să-Ńi spun. 179). mi-ar părea foarte rău .Pe onoarea mea.." (p. 91.să vezi I ai văzut /nu vezi („Mereu îl tachinează. „şi dumnealor. ştii.. — să-mi dai/dă-mi voie să-Ńi spun („să-mi dai voie să-Ńi spun că acuma ştiu. p. că eşti o mangafa. „nenea Andrei senatorul (ştii cît Ńine el la familia noastră!)" — Cadou. profesorul — ştii... p. „E absurd. „Nu mai merge. amplificînd ezitarea. 89. w # în Atmosferă încărcată. 1OU). (f „Atunci. dă-mi voie să-Ńi spun. monşer. p. p. 131). 215. Mişu al nostru" — ibidem. p. 63.. şi să vezi ce e frumos.. 284). n-am nici un interes să-Ńi fac curte. 180). 129). 179). vine de stă cineva vizavi la masă" — ibidem. „Dumneata nu vezi cu chestia economiilor. musafirul ar trebui să ateste prezenŃa locotenentului Lefterescu în loja MiŃei Potropopesco: „Să mă credeŃi cuconiŃelor. 89. mă-nŃelegi.... — vă asigur că („Yă asigur că. p.. să-mi dai voie să-Ńi spun. „şi pe urmă. mă-nŃelegi. 76. — pe onoarea mea („. p.urgentă./' (p. P. 130. care pedepseşte cu asprime orice tentativă. nu face: un cadou de la nenea Andrei. — nu ştii (ă„ştii") („Nu ştii cum sînt oamenii noştri?"— Amici. pentru că eu. mă-ntelegi. caracterizează peroraŃiile politicienilor de berărie. 88).. p. Vezi replicile lui Lache Diaconescu din schiŃa O lacună: „Dar cînd vine.— pot pentru ca să-Ńi spui pe parola mea de onoare („Eu pot pentru ca să-Ńi spui pe parola mea de onoare că-mi pare foarte rău!" — Situatiunea. p.

I. nedumerit. STRATEGII ALE POLITEłII ÎN TEXTUL NARATIV 2. reproducînd călătoria în infern a lui Dante condus de Virgiliu. tratată într-o manieră neconvingătoare. Rare sînt ocaziile în care formele de expresie pe care le alege vădesc preocuparea de a menŃine distanŃele." — p. 186). într-o structură compoziŃională barocă. infra) sau mamei Marioarei Dragavei. Strategiile politeŃii negative: cererea permisiunii şi excesiva deferentă a formulei de prezentare. Dacă cea de-a doua temă.. zise el . ci al supunerii la un ritual. IntervenŃia naratorului-autor clarifică faptul că Gaittany este indispus de atitudinea lui Tilibiliu. 46).2). în altă scenă. n'est-ce-pas. aştepta. Artificiul tehnic cu funcŃie unificatoare la care recurge scriitorul este introducerea a două personaje: Ioanide şi Gaittany. II) capătă o evidentă valoare simbolică. Gaittany îşi exprimă extazul în faŃa naturii în modul caracteristic: „— Splendid. Cînd cineva uita acest protocol. Gaittany ne apare ca un campion al politeŃii pozitive. Printre procedeele verbale cu un rol cert în conturarea fizionomiei morale a personajelor şi în definirea raporturilor dintre ele se număfă cele care reflectă opŃiunea acestora pentru diferite strategii ale politeŃii. întîlnirea din Talcioc cu fostul diplomat Tilibiliu îl determină pe Gaittany să adopte faŃă de Ioanide un comportament neobişnuit. pentru condiŃia şi psihologia unor categorii sociale şi umane sînt factori esenŃiali pe care se întemeiază forŃa construcŃiei epice călinesciene. rezultat nu al unei atitudini condescendente. iar replica adresată lui Ioanide este o încercare de . în măsura în care relaŃia noastră cu personajele sale este. ilustrate în celelalte creaŃii romaneşti ale autorului. prin modul de concretizare." (p. 150). Personajul se conformează rigorilor vechii etichete. de identificare şi de disociere fermă. 2. 2. autenticitatea şi relevanŃa manifestărilor lor comportamentale. prince?" (p.mediu. de direcŃia din care se exercită autoritatea şi de configuraŃia concretă a situaŃiei de comunicare (vezi cap. în majoritatea cazurilor însă. slab integrată ansamblului. felicitările noastre" — p. 33). G. Dezinvoltura cu care Gaittany se mişcă în cele mai diverse cercuri se întemeiază însă pe creditul nelimitat . cel care-1 introduce pe Ioanide în lumea celor aruncaŃi de istorie la periferia societăŃii.1. Caracterul reprezentativ al personajelor aduse în scenă. ultimul roman al lui G. prima temă este singura care. observa că trappistul. Gaittany este..1. zise el către Ioanide. Astfel. transmiŃînd omagii protocolare de circumstanŃă: soŃiei bolnave a lui Tilibiliu (v. iar cea de a treia... cu toate acestea. de fapt. continuînd elementele fundamentale ale direcŃiei comediei umane. sînt explicabile situaŃional. apelul la mijloacele politeŃii negative este semn al unor situaŃii stînjenitoare pentru locutor. prin intermediul cărora îşi găseşte motivarea declanşarea complicatelor mecanisme ale unor variate relaŃii interumane şi se realizează racordul între grupurile foarte diverse care compun universul ficŃional. AbsenŃa oricărei reacŃii din partea monseniorului Valentin de Baleanu îi dă lui Gaittany sugestia unei autocorectări a enunŃului: „-— Cest admirable. gestice şi verbale.1. Gaittany avu o tresărire şi voi să o ia drept înainte . Desigur că alegerea unei strategii sau a alteia este dependentă de distanŃa socială relativă dintre interlocutori. Nu trebuie uitată precizarea pe care o face naratorul-autor în prezentarea monseniorului: „CunoscuŃii se obişnuiseră a-i spune din greşeală «prince». 186). Scrinul negru 2. Caracterizat printr-o amplă deschidere socială şi temporală. Călinescu. 186). ca şi cînd n-ar fi priceput limba în care îi vorbeşte conlocutorul" (p. o veche cunoştinŃă" (p. alături de schimbarea codului.2. asigură perenitatea valorică a cărŃii. consultînd din ochi generic pe tovarăşii săi de trăsură" (p. 49). să-Ńi prezint pe domnul ministru plenipotenŃiar Tilibiliu. Călinescu reuneşte. nu? întinse Gaittany mîinile în aer. cea a petrecerii organizate de Gaty la Ńară. construind pe baza lor o competenŃă deficitară perfect plauzibilă. Prezentarea lui Tilibiliu unei persoane necunoscute de acesta este o stratagemă menită să-1 Ńină la distanŃă pe intrus. în acelaşi timp. se poate recunoaşte o orientare 142 143 semnificativă a preferinŃelor unora dintre personaje pentru anumite forme ale politeŃii.. tribulaŃiile intelectuale şi afective ale lui Ioanide şi edificarea „lumii noi". mereu în atitudine de umili-tate. căci Talciocul ne este înfăŃişat drept o adevărată „bolgie dantescă" (p. Efectul este cel scontat: „La auzul cuvîntului «prince». îşi mai poate menŃine interesul numai în virtutea relaŃiei dintre arhitectul Ioanide şi scriitor ca prototip al său.1. scena plimbării celor doi prin Talcioc (cap. supără astăzi prin artificial. monseniorul se învioră: — Voui.a schimba direcŃia conversaŃiei" (p. 2. 8). pentru talentele culinare („vă rog să transmiteŃi mamei dvs. aparent inadecvat naturii relaŃiilor dintre ei: „ — îmi dai voie. sub 3. trei linii tematice: decăderea aristocraŃiei. pe care intenŃiona să-1 evite („Cînd văzu acest personaj. 46). MenŃionarea titlului interlocutorului — strategie a politeŃii negative — este aici.

. simplă valoare fatică. de această dată. acelaşi tip de atitudine.. p. îi place spectacolul terifie. 40-41). prin complimente exagerate la adresa capacităŃii sale de gîndire politică: „Tot ce spui este eminent [. sînt pe placul lui Gaittany. Gaittanv exclamă către doamna Valsa maki-Farf ara: „Ce idee grotescă!" (p.. în profunzime. SoluŃiile de compromis. Acordul strategic contravine cerinŃelor 10 — C-da 1354 145 maximei calităŃii. aprobarea interlocutorului ascunde speranŃa secretă a unei dorite schimbări de temă. Gaittany îşi adaptează permanent atitudinea şi punctul de vedere la acelea ale interlocutorului.. Extazul monseniorului de Băleanu („Que le mystere de la mort est beau et troublant!") îl determină însă să-şi modifice total opinia: „AveŃi dreptate. în orice caz.. aşa e" (p. pentru a nu exprima păreri discordante: „— Ce zici? îl descusu el mai mult din ochi (pe Smărăndache — n. ObiecŃiile nu sînt niciodată formulate direct. privit cu coada ochiului de către trecători [. ha. 751). ca monumentele colosale. „Arta conversaŃiei" pe care o stăpîneşte Gaittany se întemeiază — aşa cum Ńine să o sublinieze autorul — pe alternarea formulelor „Ai perfectă dreptate" şi „Te aprob din toată inima". Două strategii de bază ale politeŃii pozitive domină conversaŃia lui Gaittany: (a) exagerarea interesului. la care se adaugă tipicul „Ha. ci prin interpunerea unui enunŃ în stil direct. 751). a admiraŃiei şi a simpatiei pentru interlocutor şi (b) evitarea dezacordului cu acesta. -~ [. — Vezi lucrurile admirabil! se aprinse Gaittany. deşi era îngrijorat de indiferenŃa arhitectului faŃă de lumea de primprejur. Deconcertat de preferinŃa exprimată de Smărăndache pentru Cucly. care putea să-l asculte. un om afară din comun. alarmat de prezenŃa auditorilor ocazionali: „— Trăim vremuri măreŃe. nu prin comentariul auctorial.] Orice casă de fost burghez este un magazin. — PrinŃesa are gusturi medievale. care — situat logic la antipod — trădează adevărata stare de spirit a locutorului: „Cum am putea să mîncăm ceva?" (p. IntervenŃiile naratorului-autor relevă însă caracterul strategic al replicilor lui Gaittany.). .] Tudorel al meu. -—Ai perfectă dreptate! strigă aproape Gaittany" (p.. neştiind unde vrea să aj u ngă arhitect u 1. căutînd cu ochii ceva" (p. ~ D a! zise de formă Gaittany. nemŃii sînt tari. se născuse cu un suflet sănătos.acordat funcŃiei de accelerator social a strategiilor politeŃii pozitive. încălcarea acesteia este pentru personaj preferabilă declanşării unei situaŃii conflictuale... sau să-i sondeze precaut pe ceilalŃi. considerată mai dinamică decît Diana. aprobat de Gaittany. Neavînd capacitatea de a alimenta prea multă vreme discuŃia. Gaittany găseşte salutară rezolvarea lui Babighian: „Amîndouă sînt minune!" (p. îndreptîndu-se spre ieşirea din Talcioc după achiziŃionarea scrinului... 6C). aprobă Gaittany." (p. executat pentru a fi fost ademenit de nişte bandiŃi să participe la o crimă execrabilă. ai grupului intelectualilor şi experŃilor sau ai celor nou-veniŃi la putere. acordul cu Ioanide apare ca un răspuns mecanic al lui Gaittany: „— Te uiŃi? zise Ioanide către Gaittany [. ar fi fost un bărbat excepŃional şi. RelaŃia de determinare concesivă dintre enunŃuri nu este marcată prin conjuncŃia deşi.. Femei care se credeau de lume s-au revelat negustoresc aprige şi mulŃi intelectuali şi-au descoperit un suflet de comerciant ambulant.n. ci şi pe acelea cu reprezentanŃi ai grupului de „foşti". ci numai precedate de „blindajul" oferit de expresia admiraŃiei faŃă de poziŃia interlocutorului. şi clacă era bine îndrumat. Gaittany sugerează adoptarea unui punct de vedere diierit de cel expus de Smărăndache în problema înfrîngerii nemŃilor numai după ce acordă satisfacŃia cuvenită vanităŃii interlocutorului. încuviinŃarea prin da are. Comentînd spectacolul ridicol al propriei înmormîntări pus la cale de Hangerlioaica pentru prieteni. iar construcŃia este deschisă (vezi punctele de suspensie finale). pe care . cele care nu presupun opŃiunea fermă pentru o anumită alternativă. domnule. Un comportament de acest tip 144 caracterizează nu numai relaŃiile lui cu Ioanide.]. ci numai prin corelativul totuşi. — [. Prin frecvenŃă şi prin diversitatea reacŃiilor posibile pe care le substituie. în ambele pasaje citate.] eşti un spirit plin de perspicacitate. perora Ioanide. — Da. Tot ce facem produce umbre mari. ha" (vezir de exemplu. 751). jucăm un spectacol rar. Atitudinii cooperante de suprafaŃă a lui Gaittany nu îi corespunde însă. 400). e impresionant!'4 (p..]. 751). — Da! confirmă Gaittany. 592). 531). cu totul speriat.. Totuşi.. Nesinceritatea personajului este semnalată. Ioanide perorează asupra măreŃiei vremurilor noi. fără convingere.

] sînteŃi un miracol al naturii. către Ioanide: „Domnule [. 594).. ioe 147 în comportarea lui Gaittany se înregistrează o trecere de la atitudinea rezervată. în faŃa laudelor mareşalului Cornescu la adresa ciorbei de fasole uscată cu tarhon. „remarcabil" (p. după cum şi extazul în faŃa ciorbei călugăreşti ascunde o profundă nemulŃumire: „în fond. Dornic să o ajute pe Serica Băleanu să-şi rezolve problemele financiare. 556). 38). o funcŃie strategică.. arhitectură splendidă.. reflectată de aglomerarea formelor politeŃii pozitive. 594). aer. aşa cum ar dori. 46) (vezi formula . cu o piatră preŃioasă. are „perfectă dreptate" (p. o personalitate a clasei muncitoare. să trăieşti! Ce mai faci!". 594).o aprobă cu satisfacŃie: „Amîndouă. 149).. o omagiază Gaittany pe Diana. semnalată de folosirea mărcilor politeŃii negative (vezi persoana a Ii-a plural în enunŃurile adresate: „Cine sinteŃi?" — p. Naratorul-autor îşi trădează permanent eroul. Urmărirea reacŃiilor personajului la reîntîlnirea în Talcioc a unor cunoscuŃi din lumea pe care o frecventase înainte de război are o relevanŃă deosebită. iar Hagienuş — „un mare învăŃat" (p. ha. un triumf al anatomiei umane" (p. manifestă o dezamăgire vizibilă. Expresiile de admiraŃie pentru Marioara Dragavei sînt întrevăzute drept o cale de a asigura succesul tranzacŃiei: „Mîinile dumneavoastră sînt fine şi lustruite ca ale unei pianiste [. Actele expresive. Ioanide vede lucrurile „admirabil" (p... iar pe Cucly: „sînteŃi o mare artistă". 734). are dreptul să facă lux.] te felicit din toată inima" (p.. Recunoaşterea partenerului determină o reevaluare a variabilelor care reglează opŃiunea strategică.. la excesiva cordialitate.. 513).. Exprimarea acordului este intensificată prin apelul la formule care conŃin aprecieri superlative. către Cucly: „Vă felicit din toată inima! [. L-aŃi merita pe deplin.. „sînteŃi o dansatoare fără pereche" (p. 513). 150). 657). NotaŃiile autorului relevă caracterul strict formal al admiraŃiei fără limite. ArăŃi loarte bine" (p. realizate în forme bogat agrementate cu superlative.] sînteŃi o dansatoare fără pereche" (p.. Se aştepta la un prînz pantagruelic" (p. Actele verbale predilecte pentru Gaittany sînt din clasa expresivelor: felicitări. „demontînd" pentru cititori mecanismul reacŃiilor acestuia. Chiar cînd nu este vorba despre persoane. V-ar sta bine pe deget un inel. 734). tot „bărbat eminent" este declarat şi Dragavei {p. pînă şi despre ciorba de la mănăstirea unde se refugiase Hangerlioaica se afirmă că e „delicioasă" (p. După ce doctorul Zănoagă îşi declină identitatea. însoŃite de complimente: „Te felicit! [. „Te felicit!" (p.. căruia nu-i plăceau mîncărurile populare. în sensul reducerii distanŃei sociale. era dezamăgit. într-adevăr domnească. urări. 41). 60).]. lansîndu-se într-o suită de exclamaŃii: „E minunat aici. Cf. mărcile distanŃei sînt substituite cu cele ale comunităŃii de grup. de asemenea. 593). personajul „încearcă să schimbe vorba" — aşa cum ne lămureşte autorul —. profesate de personaj.. Teama de conflict este pentru Gaittany factorul esenŃial în alegerea strategiilor comunicative. 739). prinŃesă. pe care căuta so mascheze cu aprobări exagerate şi elogii din mină. de a veni la Horezu" (p. ha. AŃi avut o idee excelentă.]. 38). łi-ai ras mustaŃa [. risipite cu dărnicie. 806). linişte. formulele folosite sînt de o extremă familiaritate: . 329). 150). „sînteŃi superbă" (p. „sînteŃi o fiinŃă ex — cep — Ńio — nală" (p. ha..]. sinceritatea atitudinii lui Gaittany nu este neîndoielnică. Cucly a dumitale este ge — ni — a — lă! Să-Ńi trăiască" (p. este un „bărbat eminent" (p. Te felicit din toată inima" (p. Locul lor este luat de expresii ale unui interes exagerat faŃă de persoana partenerului de discuŃie: modificările observate în înfăŃişarea acestuia sînt comunicate. Apelul la mijloacele politeŃii pozitive permite evitarea formulării explicite a unor scuze. Cu Tilibiliu. Gaittany este de la început jovial. adresarea sau referirea la interlocutor se realizează la persoana a Ii-a singular. ai dreptate'1 (p.]. 592). indiferent de obiect. sînt pentru Gaittany un mijloc strategic de evitare a subiectelor neplăcute: nedorind să se amestece într-o discuŃie despre Gavrilcea. azi o lucrătoare evidenŃiată. pe care nu poate să-1 ocolească. Respectarea convenŃiilor în cadrul situaŃional dat frizează însă grotescul şi comentariul naratorului-autor face toate sublinierile necesare: cuvîntul „absurd şi convenŃional" de felicitare „suna în acel bîlci ca o ironie" (p. Gaittany are ideea de a apela la soŃia lui Dragavei. către Iablonski: „te felicit din toată inima. complimente. Ce faci aici?" (p. doamnă" (p. de o falsitate bătătoare la ochiu (p. 657).. 38—39). complimentele adresate femeilor iau forme grandilocvente: „Domnişoară [. caviarul de la recepŃia de inaugurare a Palatului Cultural este „minunat" (p. îndeplinind. prefăcînduse a-i acorda statutul de intim: „Să trăieşti! Nu te-am văzut de un veac. aceeaşi generozitate a calificărilor se revarsă însă şi asupra 146 felurilor de mîncare: crapul de la familia Dragavei „este o capodoperă culinară'' (p. „Gaittany.. 512).] în toate eşti remarcabil [.... în consecinŃă. 592). 38). Complimentele prefaŃează uneori o negociere. către Dragavei: „E superb! [. ca dumneavoastră.

reflectată de traducerea unei secvenŃe în franceză cîintr-un enunŃ adresat lui Gaittany: „De pildă [. 663). cu strategii ale politeŃii pozitive: flatarea colocutorului. fie dintr-o intimă convicŃiune că proletarizarea nu infirmă ascendenŃa aristocratică. fiind invitaŃi toŃi ai familiei. Caracterul protocolar al salutărilor finale. vezi evitarea persoanei a Il-a). adaugă.. folosirea singularului.1.. pe rînd. 149 mareşalul procedează altfel.] — SărăcuŃa! o căina Gaittanv cu o falsitate bătătoare la ochi" (p. trecerea ulterioară la formele vorbirii adresate. 557. Cum fostul diplomat se dovedeşte a fi un partener incomod. apoi. fapt care-i permite adoptarea atitudinii ceremonioase. ca stratagemă menită să pună capăt conversaŃiei.) înŃelesese a-1 include şi pe el" — p. în plan formal. ca urmare a integrării mareşalului printre obişnuiŃii casei (vezi şi precizarea autorului: „într-o duminică. 48). Gaittany încearcă. în care strategia exprimării admiraŃiei faŃă de tot ceea ce aparŃine colocutorilor se combină. alese cu gust . mai multe formule strategice: lărgirea cercului de colocutori prin prezentarea lui Ioanide. în replica lui Dragavei). în scena în care este adus de Matei-Radu Basarab pentru a o convinge pe viitoarea sa soŃie.] prepară des haricots ă l'estragon. fapt subliniat de autor: „«// ne faut pas lier Ies ânes avec Ies chevaux». în relaŃiile verbale dintre anumite personaje. 563. vezi. marchează revenirea la registrul politeŃii negative. ca pentru el. 662). o simplă taxatoare. dovadă modalitatea stereotipă de expresie 148 adoptată în discuŃiile cu ceilalŃi: calificativul „nenorocitul (a)" este folosit în legătură cu doctorulZănoagă (p. combinată cu minimalizarea gradului de interferenŃă: „îmi permit să vă supăr o clipă" (p. determinată mai degrabă de civilitate decît de o sensibilitate deosebită..de salut..3. în loc să traducă. prin invariabila sa urare: „şi să vă dea Dumnezeu tot ce doriŃi" (p. ştiu eu" (p. 39). exprimate într-o formă absolut convenŃională: „Te rog să-i prezinŃi omagiile mele" (p. 48)... 149) — intervenŃie a lui Cornescu. rezervat membrilor familiei Dragavei. declanşat de recunoaşterea condiŃiei acestora de reprezentanŃi ai noilor autorităŃi.. sugerează preocuparea specială faŃă de tot ceea ce gravitează în sfera interlocutorului. admiŃînd că produce deranj. în acelaşi timp. în concordanŃă cu cerinŃele politeŃii negative: „Dumnezeu să dea doamnei şi domnului Dragavei sănătate. 144.. 158). alături de alte procedee ale politeŃii pozitive... O asemenea atitudine nu caracterizează în general comportarea lui Cornescu. cu Serica Băîeanu (p. variabilei „putere". Formele politeŃii pozitive caracterizează şi sistemul de referire utilizat de Gaittany în conversaŃie. întrebarea este multiplu strategică: nu poate fi sursă de dezacord şi. Deşi comentariul autorului propune alternative pentru explicarea atitudinii personajului. Chiar într-o scenă în care Dragavei este abordat în calitatea sa oficială de director al Palatului Culturii — fapt care modifică evaluarea. şi atenuează în final solicitarea la imperativ „GrăbiŃi".. supra) sau încercarea de a se menŃine în limitele politeŃii pozitive. Tratamentul preferenŃial implicat de apelul la strategiile politeŃii pozitive. Compasiunea faŃă de semeni este o atitudine programatică. Dragaveii se treziră la masă cu mareşalul Cornescu.] — E bolnavă în pat [. dăscăliŃa (mama Marioarei Dragavei — n. 150). de exemplu: „. sugestia unui comportament strategic e prevalentă: „Fie din curtoazie. deoarece.. cu Hagienuş (p. 854). 663). ciorbă de fasole uscată cu tarhon (mareşalul traduse în paranteză. 148). Contestarea vehementă de către Dragavei a ipotezelor genealogice ale lui Cornescu nu ii determină pe mareşal să-şi contrazică interlocutorul. să-şi schimbe numele. pentru Marioara Dragavei)" (p.n. să aibă parte de tot ce doresc!" (p. aveŃi lucruri minunate. prilejuind manifestări ulterioare de extremă simpatie." (p. cu folosirea persoanei a Ii-a. 325). Cornescu schimbă treptat protocolul politeŃii negative: cererea de scuze. Florica. exagerarea temporală). zise mareşalul Cornescu. să v-ajute Dumnezeu să le folosiŃi sănătoşi" (p. prin apelul la „subiecte sigure": „— Ce face doamna? [.. Semnificativă este şi atitudinea de bunăvoinŃă integrativă a mareşalului faŃă de Marioara Dragavei.. legate de politeŃea negativă (v. oscilaŃiile intre formele politeŃii negative şi cele ale politeŃii p o z i 1 i v e au rolul unui indice situaŃional. semnalează reducerea distanŃei sociale. găsind însă un teren al acordului. este reflexul instinctului de conservare al aristocratului. Dacă la primul contact cu membrii familiei Dragavei urarea pe care le-o adresează mareşalul C o r nesc u este formulată impersonal. 663. recunoaşterea explicită a calităŃilor acestuia: „Vă pricepeŃi foarte bine. mareşalul Leon Cornescu manifestă o amabilă îndoială: . Mai potrivită i se pare strategia evitării dezacordului prin exprimarea unor rezerve faŃă de atitudinea categorică a acestuia. 2.. fără a se lăsa intimidat de încercarea lui Dragavei de a menŃine distanŃele (vezi pluralul inclusiv al posesivului: „Trebuie să-1 vadă şi experŃii noştri" — p.

Normele adresării deferente reflectă în mod subtil natura relaŃiei dintre personaje. într-adevăr. Comportarea . „de o seriozitate burlescă" (p. sînteŃi prinŃul Matei Basarab" (p. 330). De remarcat că formele reverenŃei aristocratice modelează. apelul Ia vous în enunŃurile m franceză.] — PrinŃesă. semn că pe dedesubt era prevăzut cu un cojocel. Prilej pentru autor de a-şi exercita verva ironică.. caracterizează comportarea tuturor r e p r e z e n t a n-Ń i 1 o r aristocraŃi e i. intrată în reflex. Serica Băleanu şi Antoine Hangerliu îl tratează „cu o politeŃă exagerată. Chiar Gavrilcea. Dialogul cu Filip.. 321). oferă o imagine mai exactă a caracterului inadecvat al vechilor repere de orientare socială. în ciuda faptului că exprimă o deferentă tipică pentru politeŃea negativă. Măsurarea distanŃei sociale se face după alŃi parametri.. 144). nu se ştie" (p... prinŃesă!" . 160). în picioare purta bocanci grei. păreŃi o adevărată domniŃă cu el". (p.p. Cornescu manifestă un simŃ exact al ierarhiilor. Rutina formelor politeŃii negative creează bizare decalaje temporale. mareşalul Cornescu ii explică:. O sugestie asupra duplicităŃii acestuia nu poate fi însă exclusă. vezi. fiindcă adresarea cu titlurile de nobleŃe — golite în noile condiŃii de orice semnificaŃie — apare ca grotescă în anumite contexte sitiiaŃionale. prefaŃarea unor enunŃuri prin formule de rugăminte. Intervenind ca prinŃesa Zoe Basarab să-i împrumute cîteva momente binoclul unui muncitor. şi nu cu tu.. Recunoaşterea prin titluri a distanŃei sociale. 323). formula de prezentare folosită de Gaittany îşi are fundamentul în atitudinea inŃegrativă pe care se întemeiază 151 politeŃea pozitivă. îl interpelează: „. strategie a politeŃii negative.. dacă Ńii rîndul de la trei dimineaŃa şi chiar de cu seara.4. cu pronumele dumneata. iar Tablonski „Avea pe el numai un costum de haine gri cu petice.. 7). statutul menŃionat de Gaittany în prezentarea către Tilîbiliu („domnul arhitect Ioanide" — p. supunerea faŃă de exigenŃele etichetei. De altfel. Semnificativă este şi schimbarea de cod lingvistic. intre altele: adresarea prin monsieur Philippe. de exemplu.] părea un hamal [. apare ca o simplă formă fără fond. întîlnindu-1 pe Matei Basarab.— Nu se ştie. la gleznă. în cartierul ăsta se găseşte mai uşor aragaz? [. Aspectul jalnic al personajelor. în lumea aristocraŃilor scăpătaŃi. ca şi cînd ar fi fost un oaspete ilustru". 322). deşi— după cum notează autorul — „Matei n-avea obiceiul să se intituleze prinŃ" (p. dumnealui e tovarăşul Vasile" (p. După cum o funcŃie strategică are şi cumulul de elogii şi de urări adresate Marioarei: „Este un inel voievodal. 46). 7. Personajele se recunosc şi se prezintă între ele In funcŃie de ceea ce au fost. la înmormîntarea lui Catv: „ — Conte.. însuşirea noilor forme de politeŃe.. foarte umflat. dialogul dintre Serica Băleanu şi Iablon-ski în drum spre cimitir. tovarăş substituind în formulă titlul nobiliar. ceea ce amplifică dimensiunile sat ii ei. autorul semnalează imposibilitatea soŃilor Hangerliu de a abandona „maniera lor magnifică4e (p. 322). în vederea. Recunoaşterea autorităŃii Hanger-iioaichii se traduce în respectarea cerinŃelor politeŃii negative (vezi. de a feri haina de eroziune la ridicarea greutăŃilor şi de a sluji totodată ca un soi de perne de amortizare a izbiturilor" — p. în raport cu momentul intilnirii personajelor. Ia anumite personaje. 800). aranjînd vînzarea celebrului ei inel cu sardoniu.. cereri protocolare de scuze.. Titlurile sînt folosite în virtutea inerŃiei. Dacă Ioanide are. ignorînd momentul istoric actual.între un copil şi un om matur" (p.] faceŃi o faptă bună şi o investiŃie înŃeleaptă. întrucît mareşalul urmăreşte săi facă un serviciu Şericăi Bă-leanu. 160). cu cîte-un gumilastic gros [. corelarea'persoanei a Ii-a sg. RelaŃiile în cadrul grupului de aristocraŃi se caracterizează printr-un anacronism specific. prinzi" (p.1. dar care acum era veştejit şi depilat pe regiuni întregi" — p. fără îndoială. specifică pentru comportarea eroului amintit (Gait-tany evită să-i creeze lui Tilibiliu sentimentul inferiorităŃii sociale). 46) aparŃine unei epoci mult anterioare şi deci. Chire princesse. 321) şi de a face deosebire . iar direcŃia exercitării puterii este 150 modificată. descris cu minuŃie de autor (Serica era îmbrăcată „într-un mantou de leopard veritabil.]. „Să vă ajute Dumnezeu [. căreia îi aparŃine.] incit nu putu participa la dialog decît cu monosila-be" . Să vă văd muiată în nestemate din cap pînă în picioare" (p. ce trebuie să fi fost admirabil pe vremuri. evaluările sociale pe care le reflectă nemaiavînd acoperire in realitate. Incapacitatea de a depăşi /stereotipia unui comportament guvernat de principiile politeŃii negative creează şi alte situaŃii ridicole. 6—7). iar pantalonii erau strînşi jos. Comen-tîndu-şi eroii cu minuŃia caracteristică.p. folosirea în adresarea către aceasta a titlului de nobleŃe şi a pronumelui de maximă politeŃe: Dumneavoastră decideŃi. Vezi. statutul atribuit acestuia din urmă („dornndl ministru plenipotenŃiar Tilibiliu" — p.. 2. nepotul Hangerlioaichii. de exemplu. blocîndu-1 („Filip fu aşa de mirat de acest fel ceremonios de a i se vorbi [.. Găzduindu-1 o vreme pe foarte tînărul Filip. ii produce uimire tînărului interlocutor. 731). Pe umerii sacoului erau cusute două bucăŃi de sac gros. constituie o mistificare.

La fel reacŃionează şi faŃă de opinia exprimată de mareşal: „— Cred că ai dreptate"(p. Marioara Dragavei: „Mă iertaŃi. PriviŃi minunea! Cea mai bună marină de Pe traseu [. vezi adresarea cu numele funcŃiei şi pronumele de politeŃe medie). gestul de stăpînă rămînea nealterat" (p. Folosirea acestor strategii trădează însă nu o natură duplicitară.168. 168).]. 2. adresarea într-un loc public către o persoană necunoscută este acceptabilă. neputînd evila plur&lul (p.Ei. 330). un prinŃ rumân nu pierde nădejdea în Dumnezeu şi în elita neamului său" (p. 172). p r i n Ń e s ă! (p. 732) — remarcă autorul.1. Asumîndu-şi misiunea de a menŃine unitatea grupului pe care îl reprezintă. PoliteŃea pozitivă — naturală într-un cadru monahal — pare nepotrivită în raport cu noua-venită şi reacŃiile călugăriŃelor se încadrează spontan în sfera politeŃii negative: De ce nu mine a Ńii o întrebă stareŃa. AŃi făcut 153 bine că l-aŃi luat'" (p. ce vindem mîine? schimbă ea vorba. . [. vezi autocorectarea. „Surîs. Hangerlioaica adoptă uneori o atitudine concesiva de suprafaŃă. ca enunŃuri interogative.. Babighian se extaziază în faŃa tuturor obiectelor de artă întîlnite: „Frumos!" (p. iar termenul tovarăş — adecvat.. străluciri de smalŃ [. Nu-1 contrazice făŃiş pe Matei Basarab. o operă unică [.]. proaspăt achiziŃionate — după multe pertractări — de la magazinul pe care-1 conducea.. dom\jnîndu-şi cu greu nemulŃumirea reală. 70). Două strategii îi sînt caracteristice: exagerarea interesului şi a aprobării pentru tot ceea ce se leagă de persoana interlocutorului şi afirmarea faptului că este la curent cu dorinŃele interlocutorului şi că se preocupă să le satisfacă. 172. Pentru nea Vasile. 166). lumină [. ci o vocaŃie negustorească. 168). nu voiŃi să ne împrumutaŃi oleacă binoclul [.. -Mrvana de alb.. îneît se ghicea că răspunsul nu-i plăcea" (p. urmată de enunŃul imperativ direct: „PăziŃi-vă gura" . torente de spumă albă. foarte bine! îl aprobă Hangerlioaica. cel care glosează enunŃul pentru cititor. 735. sau prin prefaŃarea cu o formulă de rugăminte (vezi interdicŃia expri152 mată la încheierea uneia dintre reuniunile aristocraŃilor: „Vă rog m uit să nu pomeniŃi nicăieri de lucruri ce am convenit că nu ne privesc" — p. îmi s în t e t i cu totul necunoscu /" (p. în grupul intelectualilor şi experŃilor. Autorul este. şi nu imperative (vezi scena în care îi propune lui madam Farfara spre vînzare hainele de copil ale lui Filip: „Atunci le iei. 734)." — p. m a i c ă . NemulŃumită de atitudinea defensivă a lui Antoine Han-gerliu.] care-i avizul dumitale ultim?" — p. nu însă şi pentru prinŃesa Zoe Basarab: .]. graba cu care este schimbat subiectul de discuŃie atestă caracterul formal al acordului prinŃesei: .] — Do m n u l e. 169. conŃinînd frecvent acte directive destinate unor parteneri aparŃinînd aceluiaşi univers social. mareşale. esenŃă. adeptul prin excelenŃă al politeŃii pozitive este colecŃionarul B a b i g h i a n.. trecînd la tonul familiar"' (p... enunŃ a cărui valoare („Ia-le!") este explici-tată de narator printr-un oximoron: „se rugă autoritar prinŃesa"). în condiŃiile pierderii atributului autorităŃii sociale.. Corespunzînd atitudinii autoritare a personajului.. 168. zise prinŃesa Basarab demnă. 168)..5. „Maica Stratonica tuşi la uşă spre miezul nopŃii. ca în cazul lui Gaittany. reacŃie strategică anticipativă. Există însă şi situaŃii în care prinŃesa apelează la una dintre strategiile politeŃii pozitive: evitarea dezacordului. pentru ca în faŃa tabloului să exclame: .p. Hangerlioaica intervine: „Domnule. 69.. bătu şi apoi intră: — Venii. dat fiind statutul acesteia de şefă de clan. domnule mareşal. reglînd decodajul: „în fond era dezamăgită" (p. dar aşa de răstit. Chiar după retragerea la mănăstire. vorbi nea Vasile foarte politicos [. menită să prevină posibila nemulŃumire a interlocutorului. sînt adesea atenuate prin formularea lor indirectă.. se pronunŃă decisiv Hanger-lioaica..VeniŃi să luaŃi lumină!" (p. nu?" — p. 73). comentariul autorului subliniază natura strategică a formulării).]. De altfel. Că o astfel de revărsare de admiraŃie este o prelungire a tehnicii reclamei deprinse în lunga sa activitate de negustor de artă o dovedeşte compararea enunŃurilor citate cu cele folosite anterior pentru a-1 împiedica pe Ioanide să achiziŃioneze tabloul lui Luchian: „Să vă arăt ceva frumos. 73). Un personaj care este însă outsider în raport cu clanul nu poate folosi decît formula politicoasă domnule mareşal (cf. Normele care definesc limitele politeŃii negative în lumea veche şi în cea nouă nu sînt congruente.. deşi atitudinea lui de loialitate faŃă de cei care i-au oferit posibilitatea de a munci îi displace: „Foarte bine.Hangerlioaichii faŃă de Cornescu se situează la limita dintre familiaritate şi deferentă („Deci. vezi şi notaŃiile autorului privind tonul vocii şi gestica personajului).. bătînd cu pumnul în braŃul fotoliului..]... RenunŃarea la titlu în adresarea către un membru al clanului semnalează o situaŃie de tensiune. — Tovarăşă. precum şi precizările asupra gesturilor călugăriŃei). Curios să vadă unde a instalat Ioanide garoafele albe ale lui Luchian. strategiile politeŃii negative sînt caracteristice pentru prinŃesa Hangerliu. o minune. de asemenea. Hangerlioaica nu poate fi tratată de maici ca o egală: „oricîtă smerenie prefăcută punea prinŃesa în Ńinuta ei. unul dintre constructorii Palatului Cultural. IntervenŃiile ei. 800).. Ce verde! Ce albastru! .

dezmeticindu-se. Pentru Ioanide apelul. n-aŃi venit cumva să ne naŃionalizaŃi casa?" (p. 552). „Dar Ioanide. căreia Ioanide nu îndrăzneşte să i se adreseze eu prenumele decît în absenŃă. prezenŃa unor termeni familiari de adresare sau folosirea persoanei a Ii-a sg. drăguŃă. 225). Schimbîndu-şi subit atitudinea. De altfel. 350. 591). cuvîntului «micule»" (p. aci singularul. chiar Cucly va manifesta o anumită nesiguranŃă verbală în relaŃiile cu acesta: „Cucly folosi de aci înainte.Nu-mi plac fetele tinere. domnule arhitect. Numai o dată.. 225). aici?" (p. pe aceeaşi risipă de complimente: „SînteŃi înfloritoare ca un portret flamand" (p. cu aerul că iniŃiativa îi aparŃine: . Solicitarea tabloului este precedată de o amplă acŃiune strategică a lui Babighian. iar răspunsurile lor se înscriu pe altă „lungime de undă".6. şi comentariul autorului îi divulgă nemulŃumirea: „Ioanide avu o mişcare instinctivă de neplăcere au-zindu-se tutuit" (p. Tinerei Diana îi reproşează: „Vorbindu-mi mereu la plural înseamnă că mă socoteşti bătrin. este obŃinută pentru scurtă vreme. 349 — 350). palpită. cînd era singură cu arhitectul... 347) „îmi pare bine să trăiŃi (p. la strategiile politeŃii pozitive este un rezultat al tendinŃei de a reduce distanŃele sociale — personajul este înfăŃişat ca un adept sincer al noului regim — şi de vîrstă — eroul este învestit cu mari disponibilităŃi sentimentale. nu putu înlătura sentimentul stupidităŃii. cît şi de distanŃa socială creată de celebritatea arhitectului. 225). 155 Singura care menŃine constant distanŃele este secretara arhitectului. Autorul dezvăluie subtextul admiraŃiei nestăpînite a lui Babighian: „Toate consideraŃiile plastice ale lui Babighian erau deci suspecte de a fi provocate mai degrabă de tablou decît de prezenŃa Sultanei" (p. în esenŃă. 335—336) şi de promisiuni: „Te voi preŃui ca De o cadra din şcoala veneŃiană" (p. 554) oferă o sugestie asupra adevăratelor sale gînduri.. 592) şi chiar „Va iubesc!" (p. aci pluralul. „Bărbatul pe care l-aş iubi [.. 591). tine" (p. „Mare cinste ar fi pentru mine!" (p." (p. confundînd . „Stimabile [. ci dau senzaŃia augmentării distanŃelor. De aceea personajul poate fi suspectat de nesinceritate atunci cînd pretinde faŃă de Sultana că exclamaŃia „Minune!" (p. căci după declaraŃiile imediat următoare: „Nu eşti bat rin [. De la femeile pe care le iubeşte Ioanide cere renunŃarea la formele deferente ale politeŃii negative impuse atît de diferenŃa de vîrstă.. iubitule [. Femeile prea crude n-au materialitate. Reciprocitatea cerută a persoanei a Ii-a sg...căpătînd o nedorită rezonanŃă ironică: „Ascultă.. Diana revine la persoana a Ii-a plural: „Nici nu vă pot închipui altfel!" (p.. la Bucureşti (p. 226). te stropeşte în obraz!"' (p. nu determină crearea unei atmosfere de apropiere. în clipele sale de reverie solitară.]. Te iubesc!" (p. „Ce faci. pînă nu mi-1 smulge altul. „Cine Ńi-a făcut.. comentariul autorului subliniază faptul că personajul are în realitate un simŃ ferm al superiorităŃii sale: „// plăcea să aibă un ascendent asupra celuilalt.. nu urăsc bărbaŃii. 223) şi „Aş. 113).]. şi dacă o femeie l-ar fi cuprins de gît şi i-ar fi spus la plural «vă iubesc» sau «sărut aŃi-mă» i s-ar fi părul foarte normal" (p. 71)..1. 347). cum dansez?" (p. Cucly ia singură iniŃiativa trecerii de la plural şi de la adresarea ceremonioasă la singular şi la un apelativ cu conotaŃii vulgare: „Va place. Formulele „Frumos!". de ce Ńi-ai vopsit casa în negru?" (p.] aş vrea să fie ca . conformîndu-se cerinŃelor politeŃii negative: „Aşa am văzut eu. 336). în a căror formulare îşi găseşte expresia experienŃa de colecŃionar de artă a personajului.. 335) (vezi şi precizarea autorului: „după multe omagii aduse fizicului şi inteligenŃei Sultanei . acceptarea ofertei lui Ioanide fiind socotită drept contractare a unei datorii) etc. Semnificativ este şi episodul cultivării Sultanei Demirgian." (p. p. 592). o simfonie albă.Apa mării se umflă. şi vă prinde!" (p. cine ii-a spus asta?" (p.E o minune. «micule» " (p. vere.. 349) „Domnule [. 349). 347). 337). pentru Ioanide. Prea pui mult respect!" (p. cel mai tînăr.. conversaŃia părînd mai 154 degrabă una de la superior la inferiori.. Ioanide înregistrează ambele fenomene. bazată.. Marii pictori le-au evitat totdeauna. n-au culoare . Babighian sfîrşeşte prin a-i oferi lui Ioanide tabloul. „Minune!" sînt rezervate însă artei (cf. Există însă o inadecvare funciară a acestui tip de politeŃe dacă se Ńine seama de natura singulară şi orgolioasă a personajului. ceea ce relevă caracterul deliberat Indic al comportării arhitectului şi deci o anumită „nesinceritate" în căutarea replicii la acelaşi nivel de politeŃe a partenerilor. nu mai întîlniŃi aşa ceva! LuaŃi-1 neapărat. cu scopul de a intra în posesia unui portret de Cezanne. 71).] Eşti tînăr. 2. Sesizînd reacŃia arhitectului. 226). de altfel completarea „Să bei cafea bună şi să priveşti un tablou cu subiect oriental de Delacroix" (p. priveşte colo casa ceea albă . 591). Mini. „Miculel" (p.. 349).. în dialogurile cu Ńăranii. Mai dezinvoltă. tencuiala casei?" (p. Majoritatea formelor de adresare sînt artificiale şi neconforme cu normele în uz în mediul sătesc. Interlocutorii sînt mai degrabă inhibaŃi. 226). „." — p. de declaraŃii: . 553) s-ar fi referit la cafeaua pe care o savura.. Yi-1 trimit acasă" (p. 336 — 337). Dovadă tonul fals al anumitor intervenŃii ale sale şi faptul că reacŃia interlocutorilor nu este cea scontată. trecînd cu incertitudine de la formula ceremonioasă la tutuire şi scăpînd pe acel supărător.. să trăiŃi.].

Dată fiind comunitatea de neam.. cu întreaga lor suită. 125). neîndeplinirea de către secretară a unei obligaŃii de serviciu îi provoacă furia. ci mai ales prin găsirea unei modalităŃi de adresare convenabile: . şătrarul Lăzărel Griga." (p. Sadoveanu. Modul în care funcŃionează mecanismele politeŃii în exprimarea unor personaje din romanul Zodia Cancerului poate ilustra pertinent relaŃia dintre stilizare şi realism în creaŃia lui Sadoveanu. chemă el. Cele mai diverse tipuri de acte verbale capătă.graŃioasă Mini" (p. 129). Capitolele V — VIII din roman aduc în scenă un personaj episodic. ca pe un insider.. folosind un mod de adresare care ignoră vădit datele realităŃii: „Du-te. cu care nu se poate comunica decît prin medierea lui Ruset. apar ca perfect motivate. ci prin persoana a IlI-a. T... 124). 60). in ciuda faptului că noul domn SI prigoneşte —. al cărui exemplu este menŃionat de cercetător. şi de ordin etnic. în cazul abatelui. spre a evita şi tutuirea ce i se părea jignitoare pentru Cornel. forŃa lor ilocuŃionară reală fiind mascată. M. ca să i-o sărut"' (p. Referindu-se la modalităŃile de stilizare a vorbirii curente.. 196G.Eşti sigură că n-ai uitat nimic?". mic nobil de Ńară. Avramia. semnalînd totodată lipsa de receptivitate a interlocutoarei: „Mini nu relevă incompatibilitatea denominaŃiei . PutereVeste factorul prevalent. cît şi de frecvenŃa interacŃiunilor dintre ele şi de natura personală sau tranzacŃională a interacŃiunilor.].36).n) sa-mi întindă mina. dar şi detestatul apelativ «doamnă» )" (p. după o suită de enunŃuri care prin structura lor convenŃional indirectă se subsumează strategiilor politeŃii negative. dar autocorectarea urinează prompt: . dar cu o individualitate marcată.2. AnunŃarea felurilor care urmau să fie servite la masă nu se realizează asertiv. Ioanide nu are curajul săvîrşirii unui gest de tandreŃe. 2. împăcarea este consemnată nu numai prin formula „te rog să mă ierŃi" (p.. Scuzele au aspectul formal al interdicŃiilor (vezi construcŃia negativă): „Măria ta [. dar în esenŃă trădează o disponibilitate specifică politeŃii pozitive (grija exagerată faŃă de problemele interlocutorului): ." (p. şi pe abatele francez Paul de Marenne. în aceste condiŃii.. Salutul adresat lui Ruset conŃine un performativ al invitaŃiei. Aflînd că Mini era căsătorita de şase luni. Sadoveanu. ale cărei avantaje sînt subliniate într-o paranteză auctorială: „(arhitectul luase obiceiul a vorbi aşa în glumă. Ioanide îi reproşează: „Şi mie de ce nu mi-ai spus. Griga îl tratează totuşi pe prinŃ.. 129). II. procedeul semnalat nu anulează realismul reconstituirii artistice...realitatea cu visul. să nu te uiŃi că mă vezi băut" (p. ceea ce creează un efect de „impersonalizare" a enunŃului: Mă închin şi-/ poftesc (pe Măria sa Alecu beizadea — n.]. Ruset şi de Marenne apar ca outsider-i. fiul fostului domn al Moldovei. reflectă dispoziŃia de moment a arhitectului: formulele cele mai politicoase sînt semn al enervării care declanşează sarcasmul. Modul în care alege formulele de adresare. Ocazia de a stabili raporturi de comunicare directe. forme de expresie indirectă. Raportul dintre parametrii de bază care reglementează aceste relaŃii este cel firesc în condiŃiile unor structuri sociale caracterizate prin maximă compartimentare>ăcum sînt acelea care constituie obiectul evocărilor sadoveniene. iar receptorul — deşi de faŃă — nu este desemnat prin persoana a Ii-a. în limitele cerinŃelor politeŃii negative pe care şi-o impune. 35). 128). proprii operei lui M. greşeşte. în măsura în care nu „falsifică" natura relaŃiilor interumâne. Eşti subŃire îmbrăcată. domnişoară Mini!" (p. baba mea.. cît şi pe aceea a factorului grad de interferenŃă. Te r o g s-o iert i" (p. 128). Ńinînd seama atît de statutul social al personajelor. Am încercat să urmărim dependenŃa strategiilor politeŃii de configuraŃia raporturilor de comunicare.2.. nu s-a putut stăpîni să nu înceapă c-un şiretlic punînd pe masă bucate reci şi proaste înainte de a aduce zama şi sarmalele [. în afara oricărui cadru instituŃional.]. ca muiere ce se află şi cum e obiceiul muierilor. 129). în versiunea lui Griga. dar mai ales lingvistic. în altă scenă. alimentată şi de gelozie: „De ce.2. „Afară e răcoare [. Autorul precizează că este vorba despre „o eroare intenŃionată". a cărui acŃiune subordonează atît acŃiunea factorului distanŃă socială.1. încercînd să-1 asocieze la proiectele sale. si pentru romanele istorice. strategiile politeŃii negative. ci are forma unei lungi şi complicate scuze: „Măria ta. Vianu remarca faptul că scriitorul îşi învesteşte personajele cu un rafinat simŃ al nuanŃelor şi cu o capacitate specifică de a utiliza elaborate forme ale curteniei (Vianu. izolaŃi prin bariere deosebite: de ordin social..Mini . Zodia Cancerului 2. 2. Vrei să chem o maşină să te ducă acasă?" (p. 156 . 43). 125). în raport cu lumea reprezentată de Griga. prin mijlocirea acestuia. 123). cu de Marenne. stimabilă doamnă Mini Cor-nel? silabisi Ioanide nu fără intenŃie răutăcioasă" (p. în anumite momente.. care pot fi recunoscute în dialogul lui Lăzărel şi al Avramiei cu Alecu Ruset şi. ci preferă să se cufunde în iluzie. iar mai tîrziu. în cazul lui Ruset — căci şătrarul este permanent conştient de distanŃa care îi separă.. Valabil deopotrivă pentru romanul Hanu-AncuŃei. apoi răzgindindu-se: Doamnă Mini . este unică pentru şătrar şi soŃia acestuia. stimabilă doamnăă" (p. care invită în gospodăria sa doi oaspeŃi de seamă: pe Alecu Ruset.1. statutul princiar al musafirului conferindu-i automat autoritate. p.

şi mai ales menŃiunea discret ironică „nu fără demnitate" sugerează caracterul „ritual" al comportării şătrarului. Volumul de energie şi abilitatea investite în realizarea acestui act sînt pe deplin justificate de natura lui: acceptarea unei invitaŃii stînjeneşte libertatea de acŃiune a destinatarului. însă şi referirea la „pîne şi sare". apare atenuată printr-o solicitare (cf. performat de pe o poziŃie de inferioritate socială. 158 Ideea invitaŃieîăsăare cu mai multă claritate. act care. De remarcat absenŃa oricărui verb performativ adecvat exprimării invitaŃiei. ca să ne cinstească cu pîne şi sare" — p. se poate vorbi la Lăzărel Griga de o întreagă retorică a invitaŃiei.. şătrarul îl salută pe de Marenne cu formula: „Birieai venit la sărăcia noastră. mai mult decît atît. 36). InterdicŃia iniŃială. Naratorul-autor îşi „trădează" eroii în notaŃiile privind reacŃia şătrarului: „Cînd observă pe faŃa lui ava Paul ceea ce aştepta şi ceea ce dorea.. menŃionată anterior. cînd acceptarea . în raport cu ospăŃul care va urma). Cum pot eu să vă las— fără să vă stau înainte cu pîne şi sare. te rugăm $ ă nu te superi de pat rău şi de hrană puŃină"1 (p. 36). pe care Sadoveanu îl pune cu artă în evidenŃă. de neînŃeles pentru abate („Abatele de Marenne îl privea din ce în ce mai uimit. Solicitările finale au duritatea unor ordine. sub forma unor întrebări retorice. strădania de a diminua neajunsurile şi eforturile cerute receptorului) şi de cea a modestiei. „Vă rog să nu vă supăraŃi şi să gustaŃi puŃin din ce se găseşte gata. Mărcile acestei atitudini se recunosc atît în realizarea unor acte din clasa expresivelor. se îndatorează faŃă de acesta. InvitaŃiile sînt prefaŃate de scuze formulate ca apeluri la bunăvoinŃa destinatarului: „I e r t a Ń i-n e şi primiŃi ce avem" (p. 43). dar semnificaŃia unor ameninŃări ale căror efecte negative îl privesc pe emiŃător (şi nu pe destinatar.41). diminuare a propriei personalităŃi.. dar neambiguu decodat de către Ruset(„omul acesta îndărătnic se socoteşte ofensat şi nenorocit dacă nu-1 urmăm la casa lui. Pentru Griga.157 iar promisiunile — includ recomandări destinate receptorului: „Dar s ă n-a i Măria ta grijă. într-o formulare aser-tivă fără verb performativ.. în fine. fără să înŃeleagă nimic" — p. în raport cu cerinŃele statutului său social: şătrarul solicită o favoare (satisfacerea unei plăceri) unor persoane de vază. 43) îşi îmbie oaspeŃii Lăzărel. După ce-i este prezentat de către Ruset. imperativele). indirect. 43). „Măria ta. 35 — 36). a cărei pondere creşte în secvenŃele următoare (cf. cum se întîmplă în cazul ameninŃărilor reale). Calificativul umilit însoŃeşte adesea prefeŃele care atenuează actele de solicitare: „Umilit vă rog să veniŃi după mine" (p. dacă eşti subt acoperămîntul meu. în cazul de faŃă. ca un bun creştin ce sînt? Cum să vă las la vreme de noapte. Refuzul de a-i lăsa pe călători să plece este exprimat." (p. 36). mai bine p ă l eş t e-m ă în frunte şi mă omoară decît să-mi spui asemenea vorbă (că. iar mai ales pe căpitanul Uie TurculeŃ. sînt slobod şi am mare plăcere să cinstesc în casa mea oaspeŃi'' (p. abia spre sfîrşitul scenei.n). 35). îndeplinirea solicitării ar avea cea mai nefavorabilă consecinŃă pentru emiŃător (moartea). dată de expresia „a sta înainte cu pîne şi sare".. faptul că toate enunŃurile citate aparŃin unui stil strategic selectat. considerată însă preferabilă respectării hotărîrii destinatarului de a-şi urma drumul. Lăzărel Grjga acordă atenŃia maximă motivării invitaŃiei. pînă acasă mă trezesc" (p. Pe rf or maŃi vu 1 a pofti nu este prezent decît în finalul capitolului V. Purtarea lui Griga este acum mai firească. grupul va pleca spre Hîrlău — n. are în mod obişnuit ca obiect o favoare. de asemenea. a cărei neacceptare este considerată ca o gravă ofensă personală: „Nu se poate! [.. care trebuie să se supună dorinŃelor emiŃătorului şi.]. ava Pavăle. care implică ideea de autoreproş pentru o vină ireală (întrucît alternativa prezentată este. în locuri rele? Mă pun la pămînt şi treceŃi peste mine! Z d r o b i Ń i-m ă şi gata!" (p.] Măria ta. 36). după încetarea ploii. IndicaŃiile kinezice din intervenŃia autorului: „Nu fără demnitate. după ce şi Avramia le vorbise cu aceeaşi umilinŃă: „Măria ta [.." (p. 42).pluteşte în aer": „împlinindu-mi datoriile. Există deci un specific intracultural al „ritualului" şi al strategiilor politeŃii. şătrarul se dărîmă la pămînt."(p.. Caracterul strategic al ambelor formulări rezultă cu claritate din faptul că îndeplinirea acŃiunilor cerute are . act a cărui condiŃie preliminară de reuşită — superioritatea socială a emiŃătorului — nu este îndeplinită. 36). 37). de la început. cît si a unor acte directive sau chiar reprezentative. OspăŃul despre care se relatează în capitolul VI evidenŃiază. după ce distinşii călători primesc propunerea lui Griga: „Şi poftesc şi pe toŃi cîŃi aveŃi cu dumneavoastră: tovarăşi şi slujitori. rînji uşor" (p.. modalitatea princială de exprimare a deferentei faŃă de neobişnuiŃii interlocutori este adoptarea unei atitudini de. există o singură sugestie a unui asemenea act.. dar şi pentru Avramia. lipsită de tragismul mimat al enunŃurilor precedente. un avantaj. violent respinsă).. prin contrast. amestecînduse cu contăşul" (p. am două rugăminŃi şi/e poftesc umilit să-mi îngăduieşti a le arata" (p. 37) Comportarea şătrarului este guvernată de maxima tactului (cf.

căci sînt trudit. cerută de politeŃea negativă a actelor indirecte propriu-zise: (a) „Cinstite jupîn Abăza. 37). subliniază strategic ideea respectării dorinŃei de independenŃă a colocutorului. părintele meu. Se recunosc în structura enunŃurilor ca strategii specifice impersonalizarea emiŃătorului (prin folosirea pluralului inclusiv) şi a receptorului (prin folosirea persoanei a 111-a în locul persoanei a Il-a. uneori cu performativ explicit: „îŃi m u l Ń ă mi m pentru închinăciune şi pentru vorbă bună" (p. 2. ci este calea excesiv indirectă a interogaŃiilor conotate ironic sau aceea. 41. 62). singurul autorizat să decidă în ce limite este admisă interferenŃa celorlalŃi. Ruset se conformează. şătrarule. Răspunsul şătrarului referitor la ultima condiŃie: „Unde se află măria ta! Cit pofteşti" (p. întregul comportament verbal al lui Lăzărel şi al Avramiei se caracterizează printr-un cumul de acŃiuni redresive faŃa de limitarea libertăŃii de mişcare a interlocutorilor. în acest caz. dar nu intimitate. Este interesantă însă. 160 Bucatele şi vinul lui GHga nu-1 determină să renunŃe la termenii de adresare şătrarule (aproape constant: p. PrinŃul se situează.. Chiar în cazul unor enunŃuri asertive." (p. in praesentia) şi reducerea gradului de interferenŃă în raport cu interlocutorii (prin construcŃia restrictivă şi litotele din prima propoziŃie). 36). că furnizează o informaŃie necerută. vorbeşte" (p. 36). Alecu Ruset îl abordează. în aceste condiŃii. apar mărci de atenuare a forŃei ilocuŃionare.. Este implicată ideea unei abateri de la principiul conform căruia iniŃiativa verbală nu poate aparŃine decît celui cu statut de superioritate socială. Rugăm pe cinstita gospodină să nu se tulbure' şi să nu se ostenească" (p. aluzive. SemnificaŃia proprie actelor reprezentative apare. de asemenea. 44). care exprimă deferentă. Formulările lui sînt. cerinŃelor politeŃii negative: „Noi nu cerem decît o fărîmâ de pită ş-un ceas de odihnă. Comportarea lui Ruset nu este totuşi lipsită de mărcile consideraŃiei fireşti datorate semenilor. ci ca persoane cărora gazdele le rămîn profund îndatorate. ReacŃionînd la afirmaŃia şătrarului că prinŃul doreşte ca abatele să fie ospătat.4. atitudinea sa generală fiind însă guvernată de exigenŃele menŃinerii distanŃelor. 159 AserŃiunile conŃin.2. om de credinŃă şi . traductibilă în mod obişnuit prin mijloace ale politeŃii pozitive. scuzîndu-se. Nici măcar enunŃurile directive nu conŃin elemente de atenuare a forŃei ilocuŃionare: „Slobod. 39.. trataŃi nu ca persoane care se îndatorează accep-tînd o invitaŃie — cum se întîmplă de obicei —. Tactica adoptată este aceea a „derutării" oaspeŃilor. 35. te rog să afli că această femeie a mea [. 44).3. 35)... Ideea că emiŃătorul contractează o obligaŃie este direct exprimată de Griga după ce Ruset şi de Marenne decid să dea curs propunerii de a-1 vizita: „Vă sînt eu mulŃă-mitor şi Măriei tale şi lui ava Paul " (p. prieten şi colaborator al fostului domn. 44) sau răzeşule (mai rar. directe. care îi creează un "sentiment de îndatorare.consecinŃe favorabile nu pentru emiŃător — aşa cum este specific pentru acest fel de acte —. şi nu ca individ.] cunoaşte slovă. Aş dori mai ales să beau din acea apă care a fost adusă pe olane [.. de obicei. 41) îi comunică Griga lui Ruset. desemnîndu-1 pe interlocutor ca persoană socială. 41). de asemenea. [. ci şi unor strategii ale politeŃii ne marcate explicit ca atare (o ff record). ci pentru receptori (cărora li se oferă găzduire şi masă sau li se anunŃă indirect sosirea celor mai bune bucate şi vinuri). Ruset primeşte să meargă la gospodăria lui Griga cu două condiŃii: „dacă nu-i departe/' şi „dacă nu ne Ńii mult" (p. elemente care exprimă o certitudine mimată asupra incapacităŃii gazdelor de a satisface exigenŃele distinşilor oaspeŃi (vezi de exemplu: . pe un ton subtil ironic.vinul nostru de-aici nu-'i vrednic de obraze ca ale Domniilor voastre" — p. fără a depăşi însă limitele deferentei cuvenite. Deşi interlocutorul este mai vîrstnic. replicile lui Ruset destinate lui Griga nu denotă acele intenŃii redresive specifice politeŃii pozitive sau negative. proprie actelor expresive: „Măria ta. pe poziŃia celui care cunoaşte foarte bine şi înŃelege nedumerirea şi neliniştea produse clucerului de vizita sa.. 2.] nu mă îndemni să stau"! îndeamnă-mă.. 36. Faptul este normal. dublată de semnificaŃia de scuză.. clar calea de exprimare aleasă nu este aceea a afirmaŃiilor directe — aşa cum ar cere-o politeŃea pozitivă —. Trăsături similare caracterizează.] din porunca şi cu cheltuiala Măriei sale Antonie-vodă. în ansamblu.2. p. subsumabile nu numai strategiilor politeŃii negative. şi raporturile prinŃului Ruset cu clucerul Abăza. simplul fapt că îl determină pe prinŃ să-1 asculte fiind prezentat de Griga drept factor coercitiv. combinaŃia dintre atitudinea generală de uşoară familiaritate a personajului faŃă de colocutor.. Replicile personajelor la care ne referim reflectă preocuparea constantă a emiŃătorilor de a reduce gradul de interferenŃă în relaŃia cu interlocutorii superiori ca statut. Şi nu porunceşti sămi aducă şerbet şi apă recei căci sînt însetat. în virtutea vechii lor cunoştinŃe. pentru că prinŃul se află într-o poziŃie de autoritate socială faŃă de şătrar.. de la început. şi apelul acestuia la forme ale expresiei indirecte.. în majoritatea cazurilor. într-un mod neobişnuit (folosirea lui te rog înaintea unui verb ca a afla surprinde).

prea „maleabil" în faŃa îl — C-da 1354 161 jocului politicii. 110).5. care refac ceremonialul primirii oaspeŃilor. înainte de culcare. cedează locul solidarităŃii bazate pe comunitate etnică — abatele devenind un outsider — atunci cînd trebuie luate decizii în legătură cu itinerarul călătoriei spre Iaşi. Mie mi-1 încredinŃează cel mai bun prietin al meu din tara Lehiei. 114). care ne dezva uie un motiv în plus: TureuleŃ este la curent cu nefericita poveste de dragoste a prinŃului. care determină plasarea însoŃitorilor lor autohtoni în afara cuplului. Expresia afecŃiunii faŃă de interlocutor devine mai pregnanta in scena ele după petrecerea'de la şătrarul Griga. Similaritatea relaŃiei clucerul Abăza-e Ruset cu relaŃia şătrarul Griga->Ruset nu depăşeşte însă nivelul formelor de manifestare.uşor ne putem înŃelege.reluată de rluset .. fiecare individ este.. li se adaugă acum altele. prinŃul se îndatorează acceptînd să fie găzduit de clucer). se tînguise puŃin cătră soŃia sa despre neplăcuta întîmplare a zilei şi despre oaspetele nepoftit care le căzuse în casă (p. fazele raŃionamentului lui Ruset). întrebările.. permit interpretarea întregii replici a prinŃului ca un act de reproş la adresa interlocutorului. Solidaritatea dintre Ruset şi abate — întemeiată pe elemente de ordin cultural şi politic —. Adresarea se realizează în forme familiare. Precizările naratorului-autor conduc spre această necesară disociere: „Abăza. exprimarea indirectă (formularea solicitărilor cu rugăminŃi. în scaunul Măriei sale Duca? Şi mai ales de ce aduc primejdie î n t r-o casă de creştin cu frică de Dumnezeu şi de v o d â?" (p. formele politeŃii pozitive nu sînt totuşi excluse din partea celui care exercită controlul puterii. insider şi outsider. poate dori altceva decît prinŃul.t»8). PresupoziŃiile asupra motivelor de îngrijorare ale clucerului iau forma unor interogaŃii. apelmd la marei ale solidarităŃii de grup. Structura replicilor reflectă existenŃa unui joc permanent al relaŃiilor de solidaritate dintre personaje. în toate situaŃiile semnalate. 14) căpitanului Ilie TureuleŃ. prin folosirea numelui precedat de prietine.] si te poftesc să te socoteşti ca-n casa părinŃilor Măriei tale16 (p. Strategiile folosite sînt cererea de scuze.. prinŃul încearcă să obŃină acordul acestuia pentru modificarea rutei. PoliteŃea clucerului nu este dublată de sinceritate — ca în cazul lui Griga. pe rînd. încalcă maxima cantităŃii şi a relaŃiei (referirea la fîn. tina lui Antonie Ruset). de obicei. Ambiguitatea formulărilor atenuează.p." 2. în condiŃiile unei distanŃe sociale mari. 15. mai puternic marcate afectiv: adresarea numai prin prenume (Ilie . care exclude aiirmaŃiiîe sau ipotezele privind cunoaşterea preocupărilor interlocutorului. ză relaŃia cu partenerul {prietine — P. Formelor de adresare în ca>e apare prenumele personajului: prietine Ilie (p.. cf. aparent. 109). răspunsul căpitanului se conformează întru totul cerinŃelor politeŃii negative încercarea colocutorului de a reduce distanŃa socială prin apelul la mijloacele politeŃii pozitive nu anulează manifestarea factorului putere: TureuleŃ foloseşte constant formula de . Ruset sublimă strategic ideea comunităŃii obiectivului urmărit. Schimbarea inter162 locatorului obligă la schimbarea codului lingvistic şi. în raport cu un anumit grup. politeŃea negativă. este aceea care guvernează comportarea personajului. IntervenŃiile clucerului se menŃin — ca şi replicile şătrarului Griga — în limitele politeŃii negative: „Măria ta.. că trebuie să vorbesc eu.]. corelate cu inserarea unei referiri la relaŃiile lui Abăza cu fostul domn [într-un context care. motivînd caracterul rezonabil al propunerilor sale prin natura reflexivă a relaŃiei cu TureuleŃ: căpitanul m.. jupîne.. să fii aşa de bun a da poruncă unde să trimet un om de credinŃă al meu ca să-Ńi aducă slujitorii [. Ele sînt. iarăşi. în funcŃie de împrejurări. ă ' De remarcat'însă că. Măria ta. semn al unei atitudini confesive. dependent situaŃional. de vreme ce sînt implicaŃi în realizarea aceleiaşi acŃiuni: Domniei tale Ńi-a fost încredinŃat acest franŃuz de un hatman al coroanei la Liov. termen care defineşte raporturile dintre colocutori drept raporturi de sjmpatie: prietine Ilie (p 14). ca să-Ńi liniştesc grija. în conformitate cu exigenŃele politeŃii. (b) „Văd. forŃa ilocuŃionară reală a intervenŃiei lui Ruset. prietine TureuleŃ (p. De ce nu mă întrebi de unde vin şi cum îndrăznesc să intru aşa.2.şi căpitane Ilie (u 56). 15). 55) . prin care se urmăreşte obŃinerea cooperării colocutorului în realizarea planurilor sau a intenŃiilor partenerului cu statut superior. 55) sau Dumai prin termenul care desemne." (p. te rog să ierŃi [. 112). adresindu-se moldoveneşte" (p. chiar dacă este vorba despre acŃiuni în favoarea destinatarului) şi transferul la emiŃător a atitudinii de îndatorare. buni prietini . Site rog frumos.privighetor al lucrării fiind boierul şi prietinul său Abăza clucer. normală de fapt pentru receptor (în realitate. Dumneakt şi eu fiind." (p.

Ca strategii conversaŃionale se pot recunoaşte: — în conversaŃia cu Buhuş: exagerarea preŃuirii acordate partenerului şi sublinierea amplorii „teritoriului comun": „Prietine şi cumnate Sandule. 15). Kir AlexaT' (p. Aceste forme apar. precedaŃi adesea de numele sau prenumele interlocutorului. altfel spus. posibilitatea de a Iue decizii prin consultare reciprocă fiind cîe neconceput pentru căpitan: „Mana ta. prietine şi cumnate Sandule (p. VariaŃiile distantei sociale dintre interlocutori se reflectă în selectarea modalităŃilor de exprimare deferentă. 82. — Vremurile nu sînt uşoare. Măria ta. şi Ńara în scădere şi săracă. Cînd domnitorul acŃionează în virtutea calităŃii oficiale pe care o are. XXVI. Formulele folosite sînt. către Balaban: prietine (p. din cap. de această dată. şi Balaban — negustor-iscoadă din Liov. pentru exprimarea acordului. indiferent de distanŃa sociala care îi desparte. cf. utilizată. . în cazul orientării relaŃiilor de comunicare de la superior la inferior. marcate în structura enunŃurilor în primul rînd prin modificarea sistemului adresării. adresarea prin termenul care desemnează funcŃia interlocutorului). 55. de cele mai diverse categorii de locutori (cf. 79 — 82: discuŃia lui Duca-Vodă cu hatmanul Buhuş.. O atitudine integraŃi vă.. iar „sugestiile" de acŃiune ale prinŃului smt interpretate ca ordine.6. 82).adresare ceremonioasa Măria la (p. în secvenŃa iniŃială a unei discuŃii. creează impresia unei atmosfere de intimitate. Ca şi în cazul relaŃiei Ruset—TurculeŃ. ele sugerează faptul că locutorul se manifestă ca individ. de exemplu.. în mod i n v a r i a b i 1. cele cerute de politeŃea pozitivă. care . Ca şi mine. . şi p. cu exprimarea unui acord parŃial: „—Vremurile sînt grele. doamna Anastasia şi domniŃa Catrina. 15. cf. 82). cf. trecerea de la manifestările specifice situaŃiilor tranzacŃionale la cele specifice situaŃiilor personale fiind dependentă de intenŃiile comunicative de moment. 224). comportamentul emiŃătorilor urmărind sistematic sublinierea preocupării acestora de a respecta imunitatea faŃă de orice obligaŃii a receptorilor. comportamentul specific situaŃiilor tranzacŃionale. prietine Balabane (p. apelul strategic ia negaŃie prin exploatarea sinonimiei. încercînd să dea situaŃiei de comunicare tenta specifică situaŃiilor personale. domnia ta ai un Dumnezeu ş-un jurămînt" (p. în care soŃia şi fiica domnitorului i Fe adresează cu Măria ia — p. folosirea formulei de adresare deferentă către negustori). şi discuŃia dintre Duca-Vodă. în relaŃiile cu domnitorul. 56). un membru al familiei acestuia (cf. vezi. Elementul comun îl reprezintă formula convenŃionalizată Măria ta. ei nu-şi pot concepe partenerul decît'prin prisma condiŃiei sale oficiale. 222. 222). Rolul esenŃial al factorului putere în distribuŃia formelor politeŃii şi rolul subsidiar al distanŃei sociale sfat evidente şi în realaŃnle dintre alte personaje. 2 2. de subliniere a intimităŃii. Caracteristicile semnalate pot fi ilustrate urmărind discuŃiile dini re Duca-Vodă şi alte două personaje. de obicei. intenŃia asocierii colocutorului la propriile proiecte determină apariŃia unei atitudini confesive. Locutorii cu statut subordonat au. — în conversaŃia cu Balaban: evitarea dezacordului prin reformu-larea afirmaŃiei partenerului. 225. prietine" (p. exprimarea sa se caracterizează prin apelul la formele politeŃii negative: „Ce ai a-mi spune dumneata. bine este. de care îl separă distanŃe sociale diferite: Buhuş —hatman şi cumnat al său. Comportamentul locutorilor cu statut de autoritate iie 163' este însă mai flexibil. cumnate Sandule (p. 102). de exemplu: către hatman: prietine (p. concomitent cu absenŃa negaŃiei din propoziŃia adversativă care exprimă o părere diferită de aceea a interlocutorului). dar Ńara-i mai mult vicleană decît săracă" (p. Comunicarea orientată în direcŃia inferior->superior face apel — aca erm precizam referindu-se la dialogurile dintre Lăzărel Griga sau TurculeŃ şi prinŃul Ruset — la strategiile politeŃii negative. utilizarea strategiilor flatării colocutorului apare ca invers proporŃio164 rtală cu distanŃa socială: ele sînt mai variate în condiŃiile unei distanŃe reduse şi limitate la formele adresării integrative cînd distanŃa este considerabilă.] eu iac cum porunceşti" (p. 232— 233). prietine Alexa (p. p. 222—225: discuŃia dintre domn şi Balaban). PoziŃia relativă a colocutorilor în raport cu direcŃia exercitam puteri determină diferenŃe nete în comportamentul acestora. şi domnia ta eşti dintre aceia. fiind specifice perioadei de „acomodare" cu partenerul (vezi şi: „Care sînt cele din urmă veşti pe care mi le poŃi da.[. desemnînd relaŃii cu caracter particular. Adresarea se realizează prin termeni care.] eu în puŃini am credinŃă. într-adevăr. precum şi exprimarea explicită a acordului cu punctul de vedere al colocutorului: „Aşa este. 78. 106). [. în folosirea unor formule colorate stilistic. este exclusă chiar atunci cînd colocutorul este o persoană apropiată domnului... hatrnaneT' (p. 222). 82).

lin personalizarea emiŃătorului (cf. specifice relaŃiei inferior-»superior: preferinŃa pentru exprimarea indirectă. formula luminate doamne — p. Strîns legată de această strategie. în acelaşi timp. Iar dacă nu va fi fiind vinovat. 225)." (p. este. de asemenea. se potenŃează reciproc. pedeapsa celor care-1 amestecă pe nedrept să fie mai aspră" (p. sau slăvile — p. fapt care determină. ca şi asupra lui Milescu.2. „. Retorica negustorului Balaban în cursul întrevederii secrete cu domnul nu este diferită de aceea a boierului Nicolae RacoviŃă. se pot constata anumite deosebiri: în limbajul personajelor cu statut superior ele par să caracterizeze situaŃiile cu caracter oficial (cf. impersonalizarea totală a receptorului. în cel de-al doilea — oferta. 3334). (p. prin antiteză. 224). (cf. 223) — formulă prin care se cere de fapt domnitorului să preia motivarea dată de Balaban nemŃilor pentru anumite evenimente din Moldova. constatăm aceeaşi polarizare a strategiilor politeŃii la care ne-am referit mai sus: personajul cu statut superior apelează la strategiile politeŃii pozitive. suspiciunea de trădare a domnului: „Mai cu samă. cf.exprimă o admiraŃie deosebită — uneori exagerată — faŃă de reprezentantul autorităŃii supreme.. pe lingă viclenie trebuie să loveşti şi răutatea. sau chiar în formă asertivă: „Dumnezeu va lumina pe Măria ta". Raporturile dintre alte personaje se caracterizează printr-o distribuŃie diferită a variabilelor putere şi distanŃă socială.. cu sugerarea unei soluŃii. Forma figurată aleasă realizează. îmbinarea dintre cele două modalităŃi ale deferente semnalate. nelegat direct de specificul situaŃiei de comunicare (cf. La afirmaŃia lui Duca-Vodă „Mie nu mi-s dragi pămîntenii care se bagă slugi la străini" (p.5Măria ta vei socoti"). ca expresie a dorinŃei de non-interferentă. prezentate drept rugăminŃi: „Binevoieşte. 153). 78). de fapt. Să se compare felul în care Balaban îşi exprimă satisfacŃia în legătură cu planul de acŃiune împărtăşit de Duca-Vodă: „Dumnezeu ştie să toarne ca un untdelemn bun înŃelepciune sub cununile stăpînitorilor de noroadeu (p.. absenŃa persoanei I) este dublată de insistenŃa asupra libertăŃii absolute de decizie a receptorului (. pronumele -i. exigentele maximei modestiei acŃionează deci mai ferm în aceste condiŃii. alegînd griul de neghină. corclindu-se cu exigenŃele generale ale maximei tactului. care îl desemnează pe interlocutor in praesentia). Se poate ca Milescu să n-aibă vina care se spune: Măria ta vei socoti. formele de comportare a participanŃilor prezintă unele deosebiri faŃă de cele comentate anterior.7. rog să fiu iertat a pune la picioarele slăvite ale Măriei tale puŃine şi proaste daruri[. 225. în discursul Ńinut la Divanul de judecată. din replicile lui Balaban). el însuşi răzeş. DistanŃa socială faŃă de interlocutor sau natura situaŃiei de comunicare nu determină modificări esenŃiale ale strategiilor menŃionate. este prezentată ca rugăminte. care. se remarcă preferinŃa pentru exprimarea aluzivă.. cu formulările lui Nicolae RacoviŃă. în primul enunŃ.] şi alte cîteva mărunŃişuri care se află într-un sunducel de argint" (p.. care. trebuie să căutăm la braŃul. o încercare de disculpare. în exemplul al doilea. este şi impersonalizarea emiŃătorului sau a receptorului. ca mijloc de atenuare a forŃei ilocuŃionare a enunŃurilor. asupra căruia există. anumite modificări în sistemul mărcilor politeŃii.. Exprimarea dezacordului faŃă de punctul de vedere al domnitorului nu se realizează niciodată prin ilocuŃii negative. în mod obişnuit. formulele slăvite doamne — p. chiar dacă situaŃiile de comunicare au caracter tranzacŃional. pentru personajele cu statut inferior. 152. nu la mintea lor" (p. care deschide intervenŃia boierului Nicolae RacoviŃă într-un divan de judecată). 226. Ambele formulări citate pun în evidenŃă al doilea tip de strategii ale politeŃii negative. iar distanŃa socială nu este considerabilă. Se pot adăuga exemple de atenuare a solicitărilor. celelalte . 222). Urmărind scurta discuŃie dintre Lăzărel Griga. Creşterea distanŃei sociale antrenează însă şi apariŃia unor procedee traducînd o tendinŃă puternică de autodiminuare a personalităŃii.Măria ta eşti înŃelept". a nu citi cuprinsul cărŃii. aserŃiunea (cu valoare de sugestie) este " 165 prefaŃată de cererea permisiunii. discursul are semnificaŃia unui „pro domo". Măria ta.. ne aflăm deci în faŃa unui act de aprobare a proiectelor interlocutorului. si lemnarii tocmiŃi să-i repare moara (p.. în primul caz. Primul dintre exemplele în discuŃie ilustrează procedeul imperso-nalizarii receptorului: persoana a Ii-a este substituită cu persoana alll-a sg. 78). apelul la asemenea formule este mai frecvent. hatmanul Buhuş răspunde: „Măria ta. 166 "■ 2.. ci prin acte asertive. provoacă îndatorarea receptorului. 226. Cf. Valoarea reală a primului enunŃ este implicată conversaŃional: . Măria ta. în condiŃiile în care autoritatea unui personaj acŃionează numai în limitele unui grup.mă rog cu umilinŃă Măriei tale a-mi îngădui să-i spun că trebuiesc dovezi" (p. vezi şi diminutivul din enunŃul al doilea). în ambele cazuri. care cearcă să amestece pe cinstiŃi oameni nevinovaŃi într-o faptă ca aceasta. în replicile lui Balaban: „..

Posibilitatea de a-şi folosi propria limbă atenuează sentimentul de izolare al abatelui. Rezultatul nu este apariŃia unor formule 168 hibride sau anacronice: formulele sînt perfect traductibile în franceză şi corespund normelor deferentei specifice acestei limbi. 12. alegerea lingvistică se orientează spre formele m a x im-ei familiarităŃi. Numai că. 13. măi Bîrliba?" — p.. proiectînd tipul de societate spre care aspiră scriitorul. 33—34). „Civilitatea" este la Sadoveanu o marcă specifică a raporturilor umane. abatele->Ruset: domnule (p. să-şi descopere preferinŃe. 20). „Tu eşti. cît pe domnul abate" (Alecu Ruset.— la strategiile politeŃii negative. 34). singură (p. p. prilejul lărgirii treptate a „teritoriului" comun. solidaritatea cu prinŃul oferindu-i călea principală de acces spre o comunitate străină. care folosesc constant formula adresării deferente: jupîne şătrarule (lemnarii — p. 20). bre?" (p. favorizat de o serie de circumstanŃe. un loc aparte îl ocupă relaŃia dintre prinŃul Alecu Ruset şi abatele Paul de Marenne. 49). Deşi există suficiente mărci obiective ale distanŃei dintre personaje: statutul s definit în cadrul unor sisteme ierarhice distincte (al lumii laice si al lumii religioase).. 23). iubite domnule de Marenne (p.Doresc şi eu domnului TurculeŃ să fie profet minciunos" (abatele p. în egală măsură. permiŃîndu-îe. Supunerea faŃă de planurile şi deciziile înfăŃişate de partener nu este decît o consecinŃă a recunoaşterii neconstnnse a superiorităŃii lui într-un anumit domeniu. şi Ilanii-Ancutei). şi Domnia sa [. căci expresia politeŃii în româna modernă este modelată după tiparele oferite de franceză. domnule şi iubite prietine (p. idei şi concepŃii similare. mâi Bîrliba — p. Avem în vedere adresarea prin domnule. comportarea ambelor personaje are la bază. o anumită complementaritate a funcŃiei de ghid: prinŃul îl călăuzeşte pe abate pe drumurile Moldovei. domnul TurculeŃ căpitanul nu e numai oştean [. 33 — 34).]. 22). 12). Adăugăm o observaŃie privind condiŃia de outsider a abatelui de Marenne. iubite domnule abate (p. Cu toate acestea. de obicei. 34). nu se abat de la normele structurale ale românei.2. deci rolul factorului putere se anulează. O premisa o constituie faptul că acŃiunea variabilei putere este suspendată în acest caz: nici unul dintre personaje nu este învestit cu o autoritate exterioară care să-i permită să controleze acŃiunile celuilalt.. măi Bîrliba?" — p. înŃelegerea semnificaŃiei strategice a familiarităŃii superiorului este reflectată de reacŃia interlocutc iilor.. Comunicarea directă între Ruset n de Marenne creează. mai degrabă. 20). i se înfăŃişa drept total nepermeabilă. 33—34) sau urmată de numele unui colocutor (cf. apartenenŃa etnică. printr-o lume ciudată şi necunoscută acestuia. dar.Ce spui tu... diferit de cel curent în societatea în care ele evoluează. şi pronumele personal de persoana a Ii-a singular (cf. . Chiar dacă interlocutorul nu îi este cunoscut lui Griga.] ş-am să fac judecător nu atît pe TurculeŃ. Se poate recunoaşte. iar abatele devine călăuza spirituală a prinŃului prin hăŃişurile dragostei şi ale politicii. 20. dar şi cu o valoare ideal-arhetipală.. în complicata Ńesătură a raporturilor de comunicare pe care ne-o înfăŃişează romanul Iui Sadoveanu. „Pentru că tovarăşul nostru. jupîne Lăzarel (Birlădeanu — p. egalilor din imediata intimitate a unui individ: Lăzărel Griga foloseşte interjecŃia măi. slujitorul lui Ruset.8. 167 I DiferenŃa dintre exprimarea familiară a prinŃului şi exprimarea deferentă a lui de Marenne reflectă faptul că ponderea variabilelor putere şi distanŃă interumană este evaluată în mod specific în cadrul fiecărei societăŃi şi civilizaŃii. pusă în evidenŃă de „deficienŃeleă de competenŃă sociolingvistică în raport cu normele codului autohton. SoluŃia aleasă de Sadoveanu pentru a sugera faptul că aceste personaje utilizează un cod diferit de al celorlalŃi este apelul la unele forme moderne ale deferentei: decalajul temporal este convertit in decalaj de cod lingvistic. sesizarea condiŃiei de inferioritate socială a acestuia îl determină să facă uz de acelaşi tip de mărci ale contactului. Să se compare formele folosite de Alecu Ruset pentru a se referi gla căpitanul TurculeŃ cu acelea folosite de abate: „. indiferent de gradul de apropiere dintre cei care comunică (cf. 12).. . Ne ailăm în faŃa unui procedeu cu certă funcŃie de arhaizare. 69). folosit singur. asistăm treptat la un proces de apropiere între cei doi eroi. cf. pe măsură ce evenimentele evoluează. prea iubite domnule de Marenne (p. în discuŃia cu Vîlcu Bîrlădeanu.. insolit de determinări (adjectivale şi/sau a pozitive) sau corelat (prin coordonare) cu alte construcŃii la vocativ: Ruset->abate: domnule abate (p. iniŃial. rezervate. vîrsta. 73).. cel mult. . forme absente în cazurile discutate pînă acum. O asemenea comportare traduce. ia primul pol. în primul rindr respectarea exigenŃelor politeŃii negative. Există de la început un element al „teritoriului" posedat în comun de cele două personaje: codul lingvistic. o atitudine de binevoitoare superioritate decît una de reducere a distanŃelor.1). în acelaşi timp. care. 33).: „Ce vorbeşti tu. 2. Sistemul formelor lingvistice care dau expresie strategiilor politeŃii negative conŃine elemente caracterizînd exclusiv relaŃia Ruset— de Marenne. 2. 33 — 34.]'".2. domnule abate de Marenne (p.şi TurculeŃ poate a înŃeles [. domnule de Marenne (p.

12). 11. domnul meu (p. Printule şi prietine — p. se reflectă şi într-o personală alternare a unor modalităŃi diverse de exprimare strategică a deferentei. 21). De aceea. prince! ( de remarcat forma mai veche de vocativ. pe care o marchează acest termen (cf. o Asemenea formula se conformează cu precădere cerinŃelor politeŃii negative. traducînd o atitudine de simplă bunăvoinŃă faŃă de colocutor (la limita dintre exigenŃele politeŃii pozitive şi cele ale politeŃii negative).2. 170 .domnule Ruset (p. reflex al unei abilităŃi conjuncturale — trădează rafinamentul colocutorilor. Utilizarea vocativului prietene implică asertarea unei relaŃii de egalitate între parteneri. deschis prin educaŃie spre lumea occidentală. în -ule.. prietine pare a avea o încărcătură afectivă mai redusă. de asemenea. Cinstea-i de partea mea. cred de mai nainte toi ce-mi poate spune prietinul meu Vladislav în ceea ce priveşte misiunea Domniei tale. lingă tîrgul Hîrlău. Formulelor care-1 apropie de abatele francez le fac uneori locul formule care ne amintesc de Lăzărel Griga (cf. mă voi simŃi fericii să te găzduiesc la o mică şi săracă a mea proprietate cu vie. aproape de Cotnari'" (p. raporturi puternic conotate afectiv. este absentă. domnule. strălucirea şi puterea regelui Domniei tale sînt un scut mult mai bun" (p. PrinŃul face aluzie la condiŃia sa de indezirabil sub domnia lui Duca-Vodă. Abatele foloseşte uneori vocativul prietine în asociere cu termenul neutru printule: efectul este de atenuare a distanŃei faŃă de coloeutor. prefaŃarea enunŃurilor prin scuze. Este o diferenŃă 169 in plus faŃă de sistemul de adresare specitic relaŃiilor între autohtoni. care Ńine ca structură mai degrabă de ceremonialul oriental al exprimării sentimentelor (ci... Ruset este beizqde Alecu. ca şi adresarea cu prietine (prezentă. formulă încărcată — şi prin aceasta deferentă —. supra.— Am cinstea să văd în faŃa mea pe domnul abate Paul de Marenne ? — Da.. sub 2. DeclaraŃia de încredere absolută a lui Ruset în prietenul său Pan Vladislav din Katowice (de la care abatele îi aduce o scrisoare) se realizează în limitele aceluiaşi orizont strategic: . numai partenerul cu statut superior o poate tolosi.. pentru toate celelalte personaje. 53. Forma are însă avantajul de a desemna.Domnule abate. concomitent cu diminuarea propriei importanŃe sociale — evidentă în schimbul de replici citat — îmbracă adesea forme de expresie care — spre deosebire de cele caracteristice altor personaje.. Iată cum sună una dintre invitaŃiile adresate lui de Marenne: „. vezi. drept un indice al preponderenŃei nete a mijloacelor politeŃii negative. dar legat prin origine de propria sa Ńară. Structura formulelor de adresare folosite de Ruset şi de abate nu este totuşi perfect paralelă. cf. Cânte mir). în limbajul abatelui. Prin asemenea elemente. protecŃia mea nu înseamnă mare lucru. p. dar selectează cu tact diplomatic elementele prin care defineşte condiŃia lui de Marenne. de exemplu — prietinule al meu nepreŃuit (p. dar îi adaugă determinări atributive. 70). Exprimarea indirectă. Ruset ne apare ca deopotrivă legat de cele două sisteme culturale . 12. Calitatea de francez. Am putea include în aceeaşi categorie şi vocativul prinŃnle.. de exemplu. p. 21). Vîrsta şi condiŃia monahală a lui de Marenne impun tînărului prinŃ un comportament mai marcat condescendent: adresarea către abate cu forma domnule. 13. 49). care ar putea sugera o e\entuală transpunere în româneşte realizată de prinŃ însuşi).2). AmbivalenŃa prinŃului.. care deplasează accentul semantic spre latura expresivă. de asemeneae în limbajul abatelui — cf. 48). Vezi şi răspunsul lui Ruset îa declaraŃia abatelui: . îmbinînd intimitatea şi curtoazia. 12). cînd există totuşi diferenŃă de statut între aceştia. Nu cred nimic din ce-am spus eu însumi'' (p. Ruset nu renunŃă la vocativul menŃionat. prin intermediul unor formule de recunoaştere reciprocă: .) Nu există totuşi o condiŃionare situaŃională a prezenŃei formei prietine: ea alternează liber cu formele neutre citate anterior. Deferenta întemeiată pe flatarea interlocutorului. dorind să dea glas simpatiei faŃă de abate.. în scena primului lor contact. rezultat al educaŃiei şi al unei ample şi complexe experienŃe comunicative. ceea ce ne arată că reciprocitatea raporturilor dintre ei este parŃială.suh incidenŃa cărora s-a format. Cu care abatele i se adresează frecvent lui Ruset (cf. scrierile lui D. şi strategia inversării raporturilor de îndatorare).bază la care fac apel ambele personaje. de asemenea. neînsoŃită de determinanŃi. 14). imperso-nalizarea emiŃătorului şi a receptorului sînt strategiile comunicative de. echivalent al fr. căci mi se dă prilejul nenădăjduit sa fiu oaspetele şi protejatul unui prinŃ" (p. Faptul că abatele nu foloseşte niciodată prenumele lui Ruset în relaŃiile cu acesta (nici măcar însoŃit de determinări sau de alŃi termeni de adresare) poate fi interpretat. asistăm la o ciudată prezentare inversă.

impersonalizarea emiŃătorului — strategie strîns legată de preferinŃa pentru actele indirecte — constituie un alt mod de atenuare a valorii impozitive pe care o are.. în fine. din scena confesiunii. Bîrlădeanul mea Ńi-ar răspunde că aşa-ceva nu se poate vedea în Ńara noastră.. subliniind caracterul prin excelenŃă strategic al formulării alese de emiŃător: „în realifafp: abatele se simŃea foarte trudit şi foarte flămînd" (p. în afara replicii menŃionate anterior. 60). 2. — abate şi nu sfînt. Vîlcu Birlădeanu: .. Interesantă este calea de răspuns pe care o alege Ruset la întrebarea pusă de abate. Ruset se scuză de trei ori pentru „impoliteŃeae4 de a fi citit scrisoarea de la prietenul său polonez în faŃa abatelui. Prin structura savantă (juxtapunerea unor raŃionamente formulate după toate regulile.nobil şi nu prost. 47).. relevante atît pentru locul unui personaj într-o anumită configuraŃie temporală. adresate celui care i-a ascultat destăinuirea: „Am făcut acest lung ocol. precum şi funcŃia de exprimare a acordului cu punctul de vedere invocat.. Cele mai diverse acte verbale sînt prefaŃate prin scuze: sugestiile cu valoare de aserŃiuni (Ruset -e de Marenne: „dă-rni voie să-Ńi spun că trebuie să aduci laudă lui Dumnezeu că te-a făcut om şi nu fiară.3. mintea şi sufletul.. Deci. Şi mai rău e să bei vin prost. Rău e să nu bei.. domnule abate de Marenne. iorma de concretizare a acestei atitudini este dependentă de cerinŃele politeŃii negative. o atribuie ipotetic unui personaj reprezentativ: omul său de încredere. capătă o valoare parodică. Ruset dă semnalul de plecare de la primitoarea casă a şătrarului cu aerul că se pune la dispoziŃia abatelui: . exprimarea propriilor opinii. Dumnezeu îl va primi bine la judeŃul săue" (p.. Aşa că trebuie să isprăvim ulcioarele pecetluite. de la dacii cei vechi.N-aş vrea să fiu displăcut" (p.. face pe om mai bun. condiŃionalul care dă formulărilor valoare ipotetică. notate cu grijă de nara-torul-autor („se înălŃă şi se încinse''). Ruset să recunoască deschis că povestirea nu a fost decît pretextul unei rugăminŃi de ajutor. cf. care. de asemenea. cu premise şi concluzii). cf. după ce ai băut vin bun. Deşi atitudinea abatelui pare a fi determinată de dorinŃa de a nu afecta aşa-numita „positive face" a lui Griga.. 63). „încă o dată mă rog de iertare.. reclamate de poliŃe tea negativă.. e nevoie de atîta grabă?" (p. „Rogu-te să mă ierŃi a treia oară. Căci vinul ales. alături de strategiile conversaŃionale. si impersonalizarea receptorului). dar mai bine-i să spui prostii. implicînd o binevoitoare ironie la adresa destinatarului: . îmblînzindu-le. spaŃială şi socială.] să binevoiascâ a mă ierta" (p. neacordîndu-i astfel atenŃia cuvenită: „Rog pe domnul abate [. domnule Ruset. 73). îmblîn-zeşte mădularele. la dorinŃa aceasta. ObservaŃiile prilejuite de comentarea celor două romane reflectă faptul că. [. cît şi pentru datele . ObservaŃii finale. — franŃuz şi nu moldovan. 23. Scena în care prinŃul îi încredinŃează lui de Marenne taina iubirii sale nefericite include. 36).. domnule de Marenne" (p. îneereînd să-i confere o mai mare valoare de generalitate şi de adevăr. cererea de s-cuze se numără printre formele curente 171 ale comportării personajelor la care ne referim. domnule abate de Marenne" (p. am păstrat mijloace mai simple şi mai sigure de trecut apele.. —.. în final. Bine-i să taci. 23)... PrinŃul reface — cu un orgoliu disimulat — motivarea autohtonilor pentru absenŃa unor astfel de construcŃii şi..] că dispreŃuieşte orice arhitectură meşteşugită. pe un ton . de asemenea.] dă-mi voie să mă folosesc încă o dată de prietinia pe care binevoieşti să mi-o arăŃi" (p.. se reŃine şi „alocuŃiunea" prinŃului către abate. negativă — prin care de Marenne îi comunică lui Ruset că primeşte invitaŃia şătrarului: . să mai stăm aici." (p. pe care o are pluralul inclusiv noi).puŃin maliŃios'' (aşa cum precizează naratorul-autor — p. 19. Căci astfel poŃi vedea mişelia întru care ne nevoim aici"-— p.. o succesiune de acte indirecte. ca să isprăvesc printr-o rugăminte" (p. 63). Ca marcă a grijii deosebite faŃă de interlocutor. 20). cit avem ulcioare. Cererea permisiunii de a povesti se face printr-o formulă ocolită: „Prea iubite domnule de Marenne. se pare că-mi dă dreptul s-ascult confesiuni" (p. arată că hotărîrea îi aparŃine în exclusivitate. despre podurile de piatră din Moldova. 21). bine e să bei vin bun. Noi. sînt la dispoziŃia Domniei tale" (p. uneori sentenŃioase (de Marenne —► Ruset: Dă-mi voie să declar că solul regelui Ludovic trebuie să fie la datoria sa" —p. acceptarea din partea abatelui este. rău e să umbli după aceea. 70). -. neexplicită: „Calitatea mea. Tot Birlădeanu Ńi-ar spune [.Actele cu caracter directiv sînt întotdeauna realizate indirect. sau chiar aserŃiunile propriu-zise. Expresia indirectă a acceptării unor propuneri pare a fi specifică intervenŃiilor verbale ale abatelui. îmbunătăŃind pe om. deşi gesturile prinŃului. iar replica abatelui consemnează dorinŃa acestuia de a mai rămîne: „într-adevăr. strategiile politeŃii se numără printre reperele de tip mteracŃional. 69). raportată la situaŃia în care este rostită — cheful de la Griga. amintim şi perifrază — în mod paradoxal.Domnule abate. iubite domnule de Marenne. pentru ca. IntervenŃia autorului dezvăluie însă mobilul real al acceptării invitaŃiei. 36). pentru receptor. 48)..

Vom încerca mai degrabă să subliniem cîteva elemente de noutate pe care le aduce pragmatica în domeniul comentariului textului narativ: 1. Alături de tipul consacrat de naraŃiune. în virtutea căruia toate relaŃiile sînt reduse la nivelul relaŃiilor intracomunitare. de exemplu. cum ar fi. unul dintre mijloacele reconstituirii unor epoci şi tipuri de comunităŃi umane. pînă la strategiile indirecte prezente la I. integrative. Urmărirea relaŃiei E-R pune în evidenŃă. de exemplu. Personajele lui Caragiale utilizează. în mod curent. ci numai sugestii privind interpretarea literaturii ca act de comunicare. Redefinirea anumitor concepte de bază ale stilisticii: naraŃiune. Structures of Social Action. Un asemenea criteriu este mai eficient decît cel tradiŃional. în anumite cazuri. naraŃiunea compactă. sînt universuri închise. Relevarea complexităŃii relaŃiei E-R şi a diversităŃii formelor de manifestare a acestei relaŃii. încheiere Lucrarea de faŃă nu oferă soluŃii. Sadoveanu. Anumite figuri de stil (cum ar fi metafora. semnificative pentru „democratismul" specific „republicanilor din Ploieşti". fapt pe care îl reflectă preferinŃa pentru strategii distincte ale politeŃii.. oralitate. 174 BIBLIOGRAFIE a) Lucrări de referinŃă Atkinson. strategiile politeŃii sînt. de la procedeele „brute". în literatură. Heritage. aceea a naturii strategice a comportamentului lor comunicativ sau a inabilităŃii lor conversaŃionale. Structurile şi strategiile comunicative definesc nu numai personajele. 1981. Chiar tendinŃa specifică prozei narative de a depăşi condiŃia de omniscienŃă a naratorului poate fi motivată prin „plierea" la exigenŃele receptorului. dezvăluind o atitudine specifică faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi. ci şi lumea ficŃională în interiorul căreia acŃionează acestea. Studies in Conversation Analysis.M.) pot fi explicate în raport cu principiile de bază care guvernează schimburile verbale: principiul cooperativ şi principiul politeŃii. 2. Caragiale sau la notele de subsol din Patul lui Procust. pluralitatea lecturilor unui text. ironia. în aceeaşi zonă trebuie căutată o justilicare pentru evoluŃia modalităŃilor de implicare a cititorului în structura textului narativ. nu trebuie să pierdem din vedere relaŃia supraordonată omniprezentă scriitor—cititor. pe care le putem nota la N. strategii ale politeŃii pozitive. 3. J. unele figuri de stil etc. pentru că este justificată de însăşi esenŃa actelor de comunicare. în acelaşi timp. multiplu condiŃionată. Un aspect particular al relaŃiei E—R este definitoriu pentru anumite specii. Cambridge — Paris. Editions de Ia . figurile reprezintă cazuri de încălcare a unei (sau a mai multor) maxime a(le) principiului cooperativ. dar este o viziune retorică individualizată printr-un coeficient specific de originalitate. J. scrisoarea literară. permiŃînd disocierea între lectura reala (cea efectuată de cititor) şi lectura fictivă (atribuită unor personaje). întrucît competenŃa pragmatică este mult mai variată decît competenŃa lingvistică. 172 IV. 178-179). Explicarea unor aspecte ale structurii pasajelor de relatare (ordonarea momentelor naraŃiunii) şi a unor aspecte ale structurii pasajelor de reprezentare a vorbirii personajelor prin natura anticipativă a strategiilor auctoriale. De aceea un capitol de concluzii redactat în maniera canonică ni se pare nepotrivit. a cărei uniformitate relativă a fost adesea subliniată (Green. Desigur că viziunea pragmaticii asupra textului literar este o viziune retorică. Caragiale. atitudine similară cu aceea care explică. integrată totuşi unor structuri dialogale cu o organizare bine definită. 4. caracteristice unor comunităŃi de tip tradiŃional. constituită în cursul dialogului şi alimentată de intervenŃiile diverşilor participanŃi. La Sadoveanu predomină strategiile politeŃii negative. Posibilitatea caracterizării personajelor dintr-o altă perspectivă. Morgan.L. al caracterizării prin limbajul folosit. în scopul respectării exigenŃelor principiului politeŃii.L. De altfel. Atît universul personajelor lui I. cu relaŃii de rol strict compartimentate. Orice povestire reclamă un context comunicativ şi o deschidere spre dialog a celui care povesteşte. Examinînd raporturile dintre personaje. prin excelenŃă. se poate recunoaşte un tip de naraŃiune segmentală. interogaŃia retorică etc. cît şi cel al personajelor iui M. Ambele tipuri implică o împletire între strategiile narative propriu-zise şi anumite strategii conversaŃionale. strategiile politeŃii pozitive. Oralitatea poate fi mai exact descrisă şi eva173 luată daca se foloseşte ca sistem de referinŃă ansamblul structurilor şi al strategiilor specifice conversaŃiei curente. perspectiva retorică este inerentă studierii oricărei forme de comunicare. Cambridge University Press.fundamentale ale individualităŃii pe care o reprezintă. dar de tip diferit. (eds). Filimon. p.

).J.A. Fishman. B. Morgan. R. Gh. nr. (ed. A..).. and Discourse. Sociolingvistică. Cole.P. St. în Essais de linguistique generale. Bucureşti. 1963. Londra. Questions and Politeness.L.A (ed. (eds. 1987. J. New York. 143-158. On Communicative Compelence. Foundations of the Theory of Signs. 1982. Cambridge University Press. Longman. Levinson. J. Mouton. In Schenkein. p. M. Filimon şi schiŃele lui I. în Goody. Dacia. XXXIV. Davidson. H. p.). Labov. 426-430. 1977. Bahtin. P.. voi. New York . J.M. XXXVI. Socio-linguistics. XXX.. în Cole. and Pcrformatives. p.L. nr.P.D. Radical Pragmatics. Studios in the Organization of ConversaŃional Inieraction. Storytelling as a Component of the Literary Prose Text.). Principles of Pragmatics. How to Do Things with Words. 5. Dire et ne pas dire. în Rogers. în Schenkein.. (eds. B. G. P. Harmondsworth. Penguin. D.. în Boreilă.. ChiŃoran. Bucureşti. Lakoff. W. Universals in language usage.P. (ed.. Speech Acts. Morris. în RRL. 1978. Univers.. A. New York. R. Cambridge.. XXXIII.Maison des Sciences de l'Homme. Academic Press. Ch. 41—58. (ed. M. p. Edmondson. Poetica americană. Pragmatics. Aspecte ale relaŃiei autor-cititor in textul literar („Ciocoii vechi şi noi" de N. Probleme de literatură şi estetică.). 113-132. Oxford University Press. Cruceru. 1983. (ed. J. P. Grammar. p. 25-42. Presuppositions and Implicatures. Pratt.. (Comentariu la cap. Paris.W. 1971. (eds. 1981. E. R. Aduances in the Sociology of Language. P. în Cole. 1975.. J. (eds. J. Wall.... Pragmatics. 1981. nr. St. J.N. Schegloff. (ed. Cambridge University Press. 1978. Morgan.. Chicago. New York. p.. Indiana University Press. XXXVI. 218—221 . Caragiale). Waletzky.. Sacks. Toward a Speech Act Theory of Literary Discourse. 143-166. J.). Orientări actuale.. J.. A Simplest Systematics for the Organization of Turn Taking of Conversation. New York. Rvawe.). 179-199. Ionescu-Ruxăndoiu. Principes de semantique linguistique. G. 1938. 1981. M.). Holmes. 1981.B.).. Murphy. p.L. The University of Chicago Press. p. Leech. seria Limba şi literatura română.. Scrisoarea literară ca act de comunicare. Schenkein.L. Academic Press. 35 — 42. Washington.L.. R. nr.. 1966. J. 1981. H. 3.. M. Selected Readings. p. 5. I. Spoken Discourse. în LL. 1965. 156 — 161} Strategii ale politeŃii în textul literar. 261-303. L. Bucureşti.). \V. ibidem. 1987. (eds. în Boreilă. Analiza narativa: versiuni orale ale experienŃei personale. Gumperz. Morgan. Sadoveanu. P. L. versiunea românească în Ionescu-Ruxândoiu.. 219-248. 1985. Literatura ca act.). 1985. în SCL. Minerva. 1975. Le langage commun des Unguistes et des anthropologues (Resultats dfune conference interdisciplinaire). 1984.. p. Ohmann. nr. (ed.. 79-105..N. Orientări actuale.. 208-218. McLain. What You Can Do with Words: Politeness. Jakobson. p. R. în Cole. în AUB. (eds.L. On the Ethnology of Linguistic Change. Green. Levinson. p. Haga — Paris. 1978. L. V şi VI din romanul „Zodia Cancerului"). Proceedings of the Texas Conference on Performatives. Ducrot. 2. în LR. 1975.. 1984. 167-181. Mouton. E. în SCL. W. 3.).L. 1972. A. p. ReflecŃii asupra interpretării pragmatice a textului literar.. 1983.). 1981. McLain. J. 200-209. 7 — 55.. p. p. 1978. A.). în Schenkein J. J. 269 — 293. E.A. (ed. P. Hymes. p. p. în Pride.). Sequential Aspects of Storytclling in Convcrsation. Paris. în Cole. Brown.C... Dialog şi stil oral tn proza românească actuală. p. Genter for Applied Linguistics. Morgan. J. 56-289. Hermann. p. D.. J. (eds. Pragmatics. G.. Indirect Speech Acts and What to Do with Them. (eds. On the Achievement of a Series of Stories. Politeness phenomena. 217 — 404. în Bright..).. Grice. Cole. Syntax and Semantics. (ed. Londra — New York. în Fishman. 514 — 518.. (eds. Pragmatics and the Description of Discourse. Strategii ale politeŃii la personajele lui M. Rogers. Jefferson G. McLain.). Borcilă. Fillmore. Socio-linguistics.). 1981. p. R. C.. J. 1972. Bloomington. (eds. (ed. A model for analysis.). Haga. Longman. Wall. 1975. 175 Jefferson. Actele de vorbire şi definiŃia literaturii. O. Strategies in social interaction.H. 1977. 1983. Cluj-Napoca. M. 437_44i. P. p.P. The Sociology of Language: An Inter disciplinar y Social Science Approach to Language in Society. p.). Minuit. Murphy. p. Austin. 1985. J. 1977. Logic and Conversation. 27 — 38. 4. Cambridge.

Academic Press, 1978. Searle, J.R., Speech Acts. An Essaij in the Philosophy of Language, Cambridge, Cambridge University Press, 1970; vezi şi ed. franceză, Les ades de langage. Essai de philosophie du langage, Paris, Hermann, 1973; A Classification of Illocutionary Acts, în Rogers, A., Wall, B., Murphy, J.P. (eds.), 1977, p. 27 — 45. Todorov, Tz., Problemes de Venonciation, în „Langages", 17, 1970, p. 3 — 11; Categoriile naraŃiunii literare, în Poetică şi stilistică. Orientări moderne, Bucureşti, Univers, 1972, p. 370-400. Vianu, T., Arta prozatorilor români, II, Bucureşti, E.L., B.P.T., 1966. Vlad, L, Povestirea. Destinul unei structuri epice, Bucureşti, Minerva, 1972. b) Surse Alecsandri, V., Proză, [Bucureşti], EL, 1966. Buzura, A., Vocile nopŃii, [Bucureşti], Cartea Românească, 1980; Refugii, [Bucureşti], Cartea românească, 1984. Caragiale, I.L., Opere, 2, Momente, schiŃe, notiŃe critice, [Bucureşti], ESPLA, 1960. Câlinescu, G., Scrinul negru, [Bucureşti], ESPLA, [1960]. Fiîimon, N., Opere, I, [Bucureşti], ESPLA, [1957]. Ghîca, I., Opere, I, [Bucureşti], ESPLA, [1956]. Groşan, Ioan, Caravana cinematografică, Bucureşti, Cartea Românească, 1985. Nedelciu, Mircea, Tratament fabulatoriu, Bucureşti, Cartea Românească, 1986. Negruzzi, C, Opere, I, Bucureşti, Minerva, 1974. Odobescu, AL, Opere, II, [Bucureşti], ESPLA, [1955]. Petrescu, Camil, Teze şi antiteze, Bucureşti, Minerva, 1971; Ultima noapte de dragoste, t nit ia noapte de război. Patul lui Procusl, Bucureşti, Editura Eminescu, 1985. Preda, M., MoromeŃii, I, [Bucureşti], ESPLA, [1955]. Sadoveanu, M., Hanii-AncuŃei, Bucureşti, Cartea Românească, 1941; Zodia Cancerului, [Bucureşti], Editura Tineretului, 1955. 176 LILIANA IONESCU-RUXĂNDOIU. NARAłIUNE ŞI DIALOG ÎN PROZA ROMÂNEASCA — Elemente de 'pragmatică a textului literar (NARRATIVE AND DIALOGUE IN THE ROMANIAN FICTION — Elements of a Pragmatic Approach to the Literary Text) Editura Academiei, Bucureşti, 1990, 184 p. ABSTRACT 1. The book deals with some main problems of the literary commu-nication, using the concepts and the methodology of pragmaties. It does not aim at stating a pragmatic theory of the literary texts, but at suggesting a rather original way of commenting fiction. The illustra-tive material is provided by the works oi a number of Romanian elas-sic and modern writers, from Costache Negruzzi to Marin Preda and Augustin Buzura. As pragmatic research is usually based on familiar face-to-face communication, the modality of approaching fiction has been elaborated step by step. The result is not an all-pervasive "pattern" of analysis, but a diversity of procedures matching the large diversity of the aspects involved in the structure of the literary discourse. The authordoes not assign an absolute value to the pragmatic commentary of the fiction; it represents only one of the possible means of under-standing literature as a product of a certain type of human thinking and sensitivity, and as a product of the manipulation of some tech-niques operating bothat the macro- and the microstructural levels of the text. 2.1. The whole discussion is structured into three main sections. According to author's intentions of clearing the text analyses from any theoretical parentheses, the definition of pragmatics and of its basic concepts are presented and explained in the Introduction (chapters 1: Pragmatics — a domain of communicative action and interaction, and 2: Some basic concepts of pragmatics). The premises of the pragmatic study of literary texts are outlined in the same section, where literariness is defined in connection with a particular structure of the communicative situation (chapter 3: Literary text in the prospect of pragmatics). 12 — c-da 1354 177 The conceiving of literature as a communicative act involves the idea of an omnipresent dialogal attitude of the writer. Accordingly, the specific forms of the interference between the two basic modaiities of the narrative texts: the telling and the representing of the speech of characters, are identified and described

within the book. 2.2. The permeability of the narrative to different conversaŃional strategies and the presence of certain narrative intentions and stra-tegies in the diaiogue structure are brought forwaid in the second section: Pragmatic aspects of the literary narrative, where the ritual (compact) and the segmentai types of stories are discussed (chapter 1). The analyses of seve ral representative texts: the novei Hanu-Ancutei by Mihail Sadovea nu, and a short fragment from the novei MoromeŃii by Marin Preda — for the ritual type, seve ral short stories by Ion Luca Caragiale, and a fragment from the novei Scrinul negru by George Călinescu — for the segmentai type illustrate the existence of similar structural patterns and, at the same time, the rich variety of the forms in which these patterns are actualized not only by different writers, but also by the same writer. A special chapter is devoted to literary letters (chapter 2: Literary letters as a particular communicative act. Real reading — fictitious reading), which, as explicitly addressed texts, involve a normal reference to the possible reader. But addressee's reading, even if his identity is real, is of a secondary importance; the true addressee is always the unknown reader. A distinction between real and fictitious readings can explain some structural features of the literary îetters. When the writer is the declared author of the letter, the text has usually a mixed structure; the letter"make-up"— frequently rather superficial — dis-sembles some other prose forms: short stories and portraits (Costache Negruzzi, Negru pe alb), memoirs (the letters addressed to Vasile Alecsan-dri by Ion Ghica), and even border species like the essay (Pseudo-kine-getikos by Alexandru I. Odobescn). When letters are ascribed to different characters, they fulfil definite compositional functions and, at the same time, play an important part within the evaluative sub-struc-ture of the text (for example, the letters included in several short stories by Ion Luca Caragiale). In modern novels, letters represent a possible technique of avoiding author's omniscient position (see the novels Patul lui Procust by Camil Petrescu, Scrinul negru by George Călinescu or Refugii by Augustin Buzura). The last chapter of the second section (Forms of involving the reader in the structure of ihe narrative text) outlines some main directions in the evolution of the procedures by which the reader is involved in the structure of the narrative text. The direct forms of involving the reader, prevailing at the beginnings of the Romanian novei (see, ■ for example, Ciocoii vechi şi noi by Nicolae Filimon) are gradually re-placed by various indirect anticipative strategies, ranging from the affir-mation of a group solidarity between the writer and the readers (as in Caragiale's short stories) to the footnotes in the novei Patul lui Procust by Camii Petrescu, a true reading guide. In the last several decades, the explicit reference to the reader came again in the literary actuality, as a reflex of an active tendency towards authenticity, which in its extreme form has as a result the revealing by writers of all technical conventions of their art. 2.3. The third section, Pragmatic aspects of literari] diaiogue, attempts at answering the question of the relationship between literary and usual communicative structures and strategies in the short stories of the greatest maşter of the diaiogue in Romanian literature, Ion Luca Caragiale (chapter 1). The change of prospect in discussing the oral ştyle of a writei from the do main of verbal act ion to that of verbal interaction provides additional data for a comprehensive answer to some general probiems as the limits between authenticity and irony in literature, between realism and artistic exaggeration. The world of Caragiale's "heroes" is characterized by a specific mixt u re of conversaŃional ability and inability, of strategic communicative behaviour and perlocutionar inefficiency. From the elements which define the normal competence of a middle class person, the writer btiilds up a plausible deticient competence with a strong comic and satiric function. Alongside of the conversaŃional strategies, politeness strategies are relevant both for the place of a character in a certain temporal, spaŃial and social configuration, and for the main features of its personality. Bringing forward a particular attitude towards the own seif and towards the others, with a multiple conditioning, politeness strategies serve in literature.to reconstitute various epochs and types of human communities. The analysis of the politeness strategies ot the heroes in the novei Scrinul negru by George Călinescu (chapter 2.1), and in a historical novei, Z.odia Cancerului by Mihail Sadoveanu (chapter 2.2), reveals the formal and funcŃional diversity of politeness strategies in the literary text. Many echoes from sociolinguistics can be recognized in this chapter, which are not surprising if we accept the idea that sociolinguistics is a form of applied pragmatics. 3. The viewpoint of pragmatics on literature is a rhetorical one, as the rhetorical prospect is inherent to the study of any form of com-inunication. But literary pragmitics involves a specific coefficieat of originality. Aimng thî nsw insights brought by pragmitics into the domiin ol the cbmm3iitary of fiction, the following

are mentioned n thi conduuv' rz.Tiirks of Un b))k: 178 179 (a) the emphasis laici on the complexity of the relation between the emitter (E) and the receiver (R) and on the diversity of its forms; (b) the revealing of the anticipative nature of author's stralegies; (c) the redefinition of some basic concepts of stylistics: narrative, orality, figures of speech, etc; (d) a new prospect in describing the individuality ol different cha-racters, which takes into consideration the strategic nature of their communicative behaviour. INDICE DE MATERII ACCES LA CUVÎNT: la personajele din schiŃele lui I. L. Caragiale (autoselectarea ca E; disputa pentru rolul de E) 109-114 ACT ILOCUłIONAR (ILOCUTIE) : definiŃie, trăsături 13-14 ACT LOCUłIONAR: definiŃie, trăsături 13-14 ACT PERLOCUłIONAR (PERLO-CUłIE) : definiŃie, trăsături 13-14 ACT VERBAL : definiŃie 13-14; componente: locuŃionară, ilocuŃionară, perlocuŃionară 13; denominant în fapt al actelor ilocuŃionare 14; ăe directe şi indirecte 14-15; clasificarea lui J. Searle: ăe reprezentative, directive, comisive, expresive, declaraŃii 15 ADAPTARE LA PARTENER: principiu al comunicării 12 ANALIZA CONVERSAłIEI: mod de abordare a structurii schimburilor verbale 25-31 ANALIZA DISCURSULUI: mod de abordare a structurii schimburilor verbale 25 CJTITOR: rolul ă,iui în cadrul tranzacŃiei literare 36; atitudinea autorului faŃă de ă 31-35, 37; implicarea ~lui în structura textului narativ — ilustrări: N. Filimon, Ciocoii vechi şi noi 92-95; schiŃele lui I. L. Caragiale 95-100; Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu 100-101; Ioan Groşan, Insula 101 CODA: secvenŃă în structura povestirii 40; ă în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 54-55; ă în povestirea lui Moromete despre Tu-dor Pisică 66 COMENTARIU: ca formă de evaluare (vezi şi EVALUARE) 39-40; ă,1 intern în romanul Hanu-AncuŃei 55-56, 58-59; ~1 extern al naratorului în romanul Hanu-AncuŃei 56-58; ă,1 receptorilor, componentă a povestirii 38; ă,1 receptorilor în romanul Hanu-AncuŃei 58-61; ă1 receptorilor în povestirea lui Moromete despre TudorPisică 66 COMPETENłA PRAGMATICA: în raport cu competenŃa lingvistică li;componente: comunicativă, sociala 11-12; deficienŃe de ă în literatură 32 COMPLICARE: secvenŃă în structura povestirii 40; ăa în povestirile din. romanul Hanu-AncuŃei 53-54; ~a în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 65 COMUNICARE: funcŃie primordială a limbii 10; filtre care acŃionează în procesul ~ării: grama ti calitatea, reuşita, eficienŃa 10-12; componente: acŃională, mteracŃională 11-12; caracterul strategic ai ăării (vezi şi STRATEGIE COMUNICATIVA) 11; interdependenŃa dintre componenta acŃională şi intenŃională 11-12; principii de bază (vezi şi PRINCIPIUL COOPERATIV, PRINCIPIUL POLITEłII) 16; formă ele manifestare a relaŃiilor sociale 19 CONSTITUIREA AUDITORIULUI: componentă a povestirii (vezi şi povestirea) 38; ă în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 46-48; ă în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 62 CONTEXT: sensuri ăuale 9-10; definiŃie 10; dependenŃa de ă a actelor locuŃionare, ilocuŃionare şi peiiocuŃionare 13; dependenŃa deducŃiilor pragmatice de ă ' 17-19 CONVERSAłIE: definiŃie 12; ăa ca tip de text 12; ă,a fatică 19; trăsături ale ă ei curente 29; ăa în schiŃele lui I. L. Caragiale; teme şi cadru situaŃional 102-104; organizare generală 104-109; ăa fatică 105-106. 181 CORECTARE: ca formă de organizare conversaŃională 30; ăa replicilor la personajele din schiŃele lui I. L. Caragiale (autocorec-tare; ' corectare explicită de către colocutor) 134-138 DEDUCłIE PRAGMATICA: tipologie (vezi şi IMPLICATURA CONVERSAłIONALA, PRESUPOZIłIE) 17 DIALOG: relaŃia dintre ~ul real şi ăul literar 36 EFICIENłA: filtru în procesul comunicării 11, 13; în raport cu situaŃia de comunicare 13 EMITERE: specificul demersului E10 , EVALUARE: elemente cu funcŃie de ă în structura povestirilor 39-40; ăa în povestirile din romanul Hanu-

strategii ale ăii în romanul Ciocoii vechi şi noi de N. în situaŃii personale. tipuri: ă de motivare. Caragiale 83. definiŃie 10. Sadoveanu: relaŃia dintre putere şi distanŃa socială — ilustrări: Lă7ărel Griga — Avramia — Alecu Ruset 157-161. ăfictivă 78. ăa în povestirile din romanul HanuAncuŃei — particularităŃi 41-46. DiplomaŃie 72-85. efectul reducerii distanŃei sociale 167. exprimarea indirectă 20-21. Infamie de I. ănegativă si pozitivă 20. efectul suspendării acŃiunii variabilei putere: Alecu Ruset — abatele de Marenne 168-172 POVESTIRE: definiŃie. L. L. Ioanide 154-156. ~ povestiri lui Moromete despre Tudor Pisică 62-63 PRESUPOZIłIE: definiŃie.ei în proza modernă. Caragiale 84. strategii ale exprimării indirecte 23-25. L. general 29-31 ORGANIZARE PRAGMATICĂ: aspecte de bază (vezi şi ACT VERBAL. scrisoarea literară ca modalitate de depăşire a ă. Duca-Vodă în relaŃiile cu alte personaje 163-166. în raport cu situaŃia de comunicare 11 IMPLICATURA CONVERSAłIONALA: definiŃie. REZUMAT) 40-41. tipuri 17-19 ÎNTRERUPEREA UNEI REPLICI ÎN CURS: la personajele din schiŃele lui I.R. Antologie de I. REZOLVARE.19-20. al secvenŃelor recurente. Caragiale 6667. Alecu Ruset — clucerul Abăza 161-162. ~a spontană şi ăa literară 40. Negru-zzi 7879. a calităŃii. componentele procesului ăii 38. indici specifici şi indici poii-funcŃionali 14 GRAMATICALITATE: filtru în procesul comunicării 11. ilustrări: Bubico 67-68. ~a literară — note caracteristice 77 PRAGMATICA: constituire 9. povestiri cu dublă ă 45-46. Babighian 153-154. funcŃii 17. întrebări strategice) 124-133 POLITEłE: definirea conceptului pragmatic de ă. IMPLICATURA CONVERSAłIONALA) 12-13 ORIENTARE: secvenŃă în structura povestirii 40.AncuŃei 55-61. Caragiale 83-84. maximele ~lui: maxima cantităŃii. de dezarmare 28-29 funcŃii ale gărilor strategice ale naratorului în schiŃele lui I. ă rituală în romanul Morome-Ńii (ilustrare) 62-66. ăa segmentată în romanul Scrinul negru (ilustrare) 75-77. absenŃa ăei 45. ceilalŃi aristocraŃi 150-153. Buzura 89-91 LITERARITATE: din perspectiva pragmaticii 31 182 MAXIMA CONVERSAłIONALA (vezi PRINCIPIUL COOPERATIV) : încălcarea ăelor ăe în textele literare — ilustrări: Pseudo-kinegetikos 81. prezenŃa sau absenŃa acŃiunii redresive 2021. ~ile întrebare/răspuns — factor de structurare a dialogului în schiŃele lui I. L. strategii ale ăii în schiŃele lui I.ei 85-91 ORGANIZARE CONVERSAłIONALĂ: niveluri: local. 70-72. ăa ca secvenŃă de schimburi verbale preliminare 39-44. PRESUPOZIłIE. mareşalul Cornescu 149-150. scrisorile lui I. Patul Iui Procust de Camil Petrescu 85-88. Caragiale 84-85. Antologie de I. particularităŃi de structură ale ~ilor din romanul Hanu-AncuŃei (vezi şi CODA. trăsături. strategii ale ă. Alecu Ruset — căpitanul Ilie TurculeŃ 162-163. ~a în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 50-53. a relevanŃei şi a manierei (vezi şi MAXIMA CONVERSAłIONALA) 16-18 . caracterul interacŃional al ăii 38-40. Ghica 79-81. Caragiale (în situaŃii tranzacŃionale.ii negative 21-22. modalităŃi de evitare a ă. ~a în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 64-66 FORłA ILOCUłIONARA: definiŃie 13. COMPLICARE. particularităŃi de structură ale ~ilor din schiŃele lui I. corespondente marcate şi nemarcate 30. Caragiale (întrebări relevînd ina-bilitatea conversaŃională. strategii ale ăii la personajele din romanul Scrinul negru de G. sugestii oferite de ~ pentru comentariul textului narativ 173-174 PREFAłA: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi'POVESTIRE) 38. L. EVALUARE. C. auloîntreruperea replicii) 114-124 LECTURA: ăreală vs. Scrinul negru de G. funcŃii 16. ăa în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 64-65 PERECHE DE ADIACENTĂ: formă de organizare locală a conversaŃiei 30. 48-59. L. Cadou 68-70. L. tipuri 38. dependenŃa strategiilor ~ii de configuraŃia raporturilor de comunicare în romanul Zodia cancerului de M. Pseudo-kinegetikos 81-83. ăări strategice la personajele din schiŃele lui I. trăsături. 32-36. relaŃia dintre ă reală şi ăfictivă — ilustrări: scrisorile lui C. de amplificare. Infamie de I. Călinescu: Gaittany 144-149. ORIENTARE. Caragiale 98-99. Caragiale 138-142 OMINISCENłA NARATORULUI-AUTOR: convenŃie literară 32. strategii ale ăii pozitive 22-23. trăsături specifice 10-12. factori care determină nivelul optim de ăîn comunicare 21. Refugii de AUg. relatarea ca sursă de inf©rmaŃie ă taŃi vă 32-33. efectul condiŃiei de outsider: abatele de Marenne 167-168. Caragiale — funcŃia ironică 96-97. Călinesou 88-89.F. Dascăl prost de I.18-19 PRINCIPIUL COOPERATIV: definiŃie. Filimon 92-94. Caragiale 8485 MIŞCAREA DE SPRIJINIRE A ACTULUI COMUNICATIV: funcŃia strategică 28. L. L. L. L.

Caragiale 98-99 REUŞITA: ca filtru în procesul comunicării 11. ăa în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 65 183 REZUMAT: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi POVESTIRE) 40. _ile lui I. ăul în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 62-63 SCRISOARE: ăa literară în raport cu ăile reale 77-78. Z. mişcări şi proceduri strategice 28-29. abateri de la normele corespondenŃei în ăile lui C. mişcare. gramaticali tatea.1990. Ghica 79-81.e în romanul Ciocoii vechi şi noi de N. 13. exemple 14 ___ Redactor: VERONICA GANA Tehnoredactor: ELENA SPIRU Bun de tipar: 8. — texte memorialistice 8081. tipuri 28-29. manipularea ~ilor ăe 28-29 TEXT: tipologia ăelor după Ch. forme convenŃionalizate. abateri de la normele corespondenŃei în Pseudo-kinegetikos de Al. ăul literar ca tip de ă 31. Negruzzi ca naraŃiuni literare 79. schimb.PRINCIPIUL POLITEłII: definiŃie. ~ul în povestirile din romanul IlanuAncuŃei — particularităŃi 40-50. mărci epistolare în romanul Patul lui Procust 86-87. raportul actelor locuŃionare. L. 141-142 RECEPTARE: specificul demersului de ă 9-10 RELATARE: funcŃia pasajelor de ă în textul narativ 31-32. 08-3 C. Format: 16/61X86. mărci epistolare în Pseudo-kinegetikos 81-82. abateri de la normele corespondenŃei în ăile lui I. relaŃia ă — jurnal în romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu 85-86. ăi ă. forme ale ăării la pers. trăsături. 34. Caragiale 138-140 STRUCTURA INTERACłIONALÂ: elemente componente: act. 21 maximele ~lui (vezi şi POLITEłE) 24-25 PROCEDURA CONVERSAłIONALA: funcŃii. Ghica. Caragiale — funcŃia strategică 97-100. Fill-more 12-13. pentru biblioteci mici: 859 Tiparul executat la întreprinderea Poligrafică Braşov Comanda 1354 184 IIBL»TECA JUBEŃBHâ \ MARAMUREŞ I . Negruzzi 79. ~i ~e în romanul Ciocoii vechi şi noi de N. Filimon 92-94.5. C. funcŃii 19. reuşita şi eficienŃa în raport cu ă11. pentru biblioteci mari: 859. fază. I în romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu 85-86. confruntare 25-28. ăi anticipative la personajele din schiŃele lui I. Buzura 89 SITUAłIE DE COMUNICARE: componente 10. ~i ăe în schiŃele lui I. Odo-bescu 81. L. relaŃia dintre ă şi reprezentare în schiŃele lui I. Z. ~a în raport cu situaŃia de comunicare 11 REZOLVARE: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi POVESTIRE) 40. mărci epistolare în ăile lui C.e 11-12.VIII. dependenŃa sensului de ă 9-10. ăile lui C. Coli de tipar: 11. trăsături ale ăului literar 31 TRANZACłIA AUTOR-CITITOR(I): forme de concretizare textuală: directă şi indirectă 31-32 VERB PERFORMATIV: definiŃie. ăa în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 54. L. Negruzzi 78-79. perspectiva ăării 33. Filimon 92-95. 28. ilocuŃionare şi perlocuŃionare cu ~ 13 STRATEGIE COMUNICATIVA: natura anticipativă a ăilor ă. mărci epistolare în romanul Refugii de Aug.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->