LILIANA lONESCU-RUXĂNDOli: 71 «• NARAłIUNE ŞI DIALOG IN PROZA ROMÂNEASCA — Elemente de pragmatică a textului literar — EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti

, T991 lf)ă NARRATIVE AND DIALOGUE IN THE ROM ANI AN FICTION — Elements of a Pragmatic Approach to the Literary Text 7 k -0SCUPRINS BDITURA ACADEMIEI ROMANE R—79717 Bucureşti, Calea Victoriei 125 Cuvînt înainte 7 I. INTRODUCERE 1. Pragmatica — domeniu al acŃiunii şi interacŃiunii comunicative 9 2. Concepte de bază ale pragmaticii 12 3. Textul literar din perspectiva pragmaticii 31 II. ASPECTE PRAGMATICE ALE NARAłIUNII LITERARE 1. Povestiri compacte — povestiri segmentate 38 1.1. Preliminarii 38 <>1.2. Povestirea compactă (rituală). Strategii conversaŃionale în naraŃiune 40 <J> 1.2.1. M. Sadoveanu, Hanu-AncuŃei 40 <$> <0> 1.2.2. Marin Preda, MoromeŃii, I (p. 259 — 265) 62 <> 1.3. Povestirea segmentată. Strategii narative în dialog 66 <J> 1.3.1. I.L. Caragiale: schiŃe 66 O Biibico 67 <> Cadou 68 <$>C.F.R. 70 <> DiplomaŃie 72 <> 1.3.2. G. Călinescu, Scrinul negrii (p. 62-68)75 <0> 1.4. ObservaŃii finale 77 2. Scrisoarea literară ca act particular de comunicare. Lectură reală — lectură fictivă 77 2.1. Preliminarii 77 <e> 2.2. [Scrisori ale autorului] 78 <> 2.2.1. [C. Negruzzi Negru pe alb. Scrisori la un prieten] 78 <£> 2.2.2. [I. Ghica, Scrisori către V. Alecsandri] 79 <£> 2.2.3. [Al. I. Odobescu, Pseudokinegetikos] 81 <0> 2.3 [Scrisori schimbate între personaje] 83 <> 2.3.1. [IX. Caragiale: Infamie, Dascăl prost, Antologie] 83 <£> 2.3.2. [Camil Petrescu, Patul lui Procust] 85 «O 2.3.3. [G. Călinescu, Scrinul negru] 88 <0> 2.3.4. [Aug. Bu-zura, Refugii] 89 <> 2.4. ObservaŃii finale 91 3. Forme ale implicării cititorului în structura textului narativ 92 3.1. Preliminarii 92 <> 3.2. [N. Filimon, Ciocoii vechi şi noi] 92 <> 3.3. [SchiŃele lui I.L. Caragiale] 95 <> 3.4. ObservaŃii finale 100 III. ASPECTE PRAGMATICE ALE DIALOGULUI LITERAR 1. Structuri şi strategii conversaŃionale în schiŃele lui I.L. Caragiale 102 1.1. [Preliminarii] 102 <$> 1.2. [„ConversaŃia" la personajele lui Caragiale] 102 <> 1-3[Organizarea generală a conversaŃiei] 104 <$> 1.4.1. [Accesul la cuvînt] 109 <> 1.4.2. întreruperi ale replicilor în curs] 114 <$> 1.5. Perechile de adiacentă întrebare-răspuns 124 <> 1.6. Corectarea replicilor 134 <£> 1.7. fMişcări şi proceduri conversaŃionale strategice] .. 138 O 1.8. ObservaŃii finale 142 Strategii aJe po]iteŃii în textul narativ 143 2.1. G. Călinescu, Scrinul negru 143 O 2.2. M. Sadoveanu, Zodia Cancerului 156 <> 2.3. ObservaŃii finale 172 IV. ÎNCHEIERE 173 Bibliografie: (a) Lucrări de referinŃă 175 <0> (b) Surse 176 Abstract 177 Indice de materii 181 CUVÎNT ÎNAINTE Ceea ce caracterizează lingvistica ultimelor decenii este o concentrare a preocupărilor specialiştilor în direcŃia studierii mecanismului şi a formelor concrete de utilizare a limbii. Acest fapt se reflectă atît în constituirea unor discipline cum ar fi pragmatica sau gramatica textului, cît şi în apariŃia unor domenii interdisciplinare, cum ar fi sociolingvistica sau psiholingvistica. Este evident că studiul limbii ca sistem şi studiul limbii ca proces (pentru a folosi termenii glosematicii) sînt complementare şi că ultimul tip de cercetări beneficiază de achiziŃiile celui dintîi; după cum este evident şi că studiul limbii ca proces implică luarea în consideraŃie a unui ansamblu de variabile de natură extralingvistică, pe care cercetarea limbii ca sistem le exclude cu desăvîrşire. Examinarea modului în care vorbitorii folosesc limba presupune interpretarea celor mai diverse aspecte prin prisma funcŃiei primordiale a acesteia: comunicarea, numitorul comun al tuturor formelor uzului

lingvistic, de la conversaŃia curentă la creaŃia literară sau ştiinŃifica. Lucrarea de faŃă are ca obiect comunicarea prin literatură, abordată cu mijloacele puse la îndemînă de aparatul conceptual şi de metodologia pragmatică. Ea nu-şi propune să formuleze, din această perspectivă, o teorie a textului literar, ci să sugereze o modalitate de comentare a unei categorii de texte: cele de proză narativă, oprindu-se asupra unora dintre cele mai cunoscute creaŃii ale scriitorilor români, de la scrisorile lui C. Negruzzi la MoromeŃii lui Marin Preda. Această modalitate a fost elaborată şi definitivată pas cu pas, întrucît, cu puŃine excepŃii — între care poate fi notată cartea de pionierat a lui Mary Louise Pratt (Pratt, 1977) —, cercetările de pragmatică utilizează materialul oferit de conversaŃia curentă. Departe de a absolutiza valoarea comentariului pragmatic al textului narativ, îl considerăm drept una dintre căile de acces posibile spre înŃelegerea literaturii atît ca produs al manipulării unor tehnici de construcŃie la nivel macro- şi microstructural, cît şi, mai ales, ca produs al unui anumit tip de gîndire şi sensibilitate umană. Conceperea literaturii ca act de comunicare acreditează, de la început, ideea omniprezenŃei unei atitudini dialogale a autorului; el are în perma-nenŃă în vedere publicul, anticipîndu-i reacŃiile şi încercînd să se adapteze exigenŃelor acestuia. „Dialogizarea interioară a discursului", despre care vorbea M. Bahtin (cf. Bahtin, 1982, p. 134), reprezentînd una dintre premisele pragmaticii literaturii, am urmărit să relevăm şi să descriem întrepătrunderea, în forme specifice, a relatării şi reprezentării, modurile fundamentale ale textului narativ, semnalînd faptul că naraŃiunea se dovedeşte adesea permeabilă la anumite strategii conversaŃionale, după cum dialogul poate reflecta prezenŃa unor intenŃii şi strategii narative. Preocuparea pentru problema corelaŃiei dintre scriitură şi lectură este aceea care ne-a determinat să comentăm scrisoarea literară ca act adresat de comunicare şi să analizăm cîteva dintre procedeele de implicare a cititorului în structura textului narativ. tntrucît punctul de plecare al cercetării noastre l-au constituit studii de pragmatică a limbii vorbite, era firesc să ne întrebăm în ce raport se află strategiile comunicative din textul literar cu cele ale comunicării curente. Am încercat să oferim un răspuns prin analiza structurilor şi a strategiilor conversaŃionale din schiŃele maestrului român al dialogului, I. L. Caragiale, precum şi prin analiza strategiilor politeŃii la personajele din două cunoscute romane: Scrinul negru şi Zodia Cancerului. Desigur că, în acest capitol, se vor putea recunoaşte puternice ecouri din sociolingvistică. Nu este nimic surprinzător, de vreme ce specialişti cunoscuŃi în domeniul pragmaticii susŃin că sociolingvistica trebuie să fie o „pragmatică aplicată" (Brown, Levinson, 1978, p. 286). De altfel, trebuie să mărturisim că preocupările în domeniul sociolingvisticii ne-au orientat în mod firesc spre problemele pragmaticii. în intenŃia de a face ca această lucrare să fie accesibilă unui cerc cît mai larg de cititori, am introdus numai conceptele de bază ale pragmaticii, explicîndu-le succint într-un capitol introductiv şi degajînd astfel analizele de orice fel de paranteze teoretice. Poate că lectura cărŃii va declanşa întrebarea: în ce măsură aparŃin lingvisticii problemele discutate? O asemenea întrebare ni se pare a trăda un profesionalism îngust. Oferim drept răspuns cunoscuta parafrază după TerenŃiu a lui R. Jakob-son, care defineşte lingvistica drept ştiinŃă prin excelenŃă deschisă: „Linguista sum: linguistici nihil a me alienum puto" (Jakobson, 1963, p. 27). L Introducere 1. PRAGMATICA — DOMENIU AL ACłIUNII ŞI INTERACłIUNII COMUNICATIVE Delimitînd dimensiunile semiozeiăCh. Morris identifica, încă din 1938, alături de sintaxă şi semantică, pragmatica, studiu al relaŃiei dintre semne şi cei care le interpreteazăîVlorris, 1938, p. 6), şi considera retorica o formă mai veche şi restrînsă a unui astfel de studiu (ibidem, p. 30). Cu toate acestea, constituirea pragmaticii ca domeniu specific de cercetare, dispunînd de un metalimbaj şi de o metodologie proprie este produsul ultimelor trei decenii: „Colonizarea ei nu a fost decît ultimul stadiu al unei expansiuni în valuri succesive a lingvisticii de la o disciplină îngustă, ocupîndu-se cu datele fizice ale vorbirii, la o disciplină largă, incluzînd forma, sensul şi contextul" (Leech, 1983, p. 2). Crearea şi consolidarea pragmaticii marchează trecerea de la o perspectivă „auto-referenŃială", statică, asupra limbii, la una cu multiple deschideri spre condiŃionările exterioare, dinamică. Deplasarea centrului de interes al specialiştilor spre procesul utilizării concrete a limbii este legată, pe de o parte, de anumite orientări apărute în domeniul filozofiei limbajului, care au oferit premisele analizei componentei acŃionale a comunicării verbale, pe de alta, de dezvoltarea unor cercetări interdisciplinare, de tipul sociolingvisticii şi al psiholingvisticii, care au determinat redefinirea şi reevaluarea noŃiunii de context. Reintegrarea limbii în cadrul sociocultural şi psihologic în care este produsă şi interpretată a pus în evidenŃă existenŃa unor sensuri „contextuale", recunoscute ca atare de receptorii enunŃurilor. în funcŃie de datele

situaŃiei de comunicare în care este emis, un enunŃ poate exprima mai mult decît sensurile literale însumate ale componentelor sale (enunŃul E cam întuneric aici poate constitui, în anumite condiŃii, o sugestie şi deci, indirect, o rugăminte de a aprinde lumina) şi, prin aceasta, capacitatea sa de semnificare se diversifică situaŃional (enunŃul Am să vin mline poate constitui o afirmaŃie, o promisiune sau o ameninŃare, în funcŃie de condiŃiile în care este rostit). Nici una dintre gramaticile curente nu poate capta, prin sistemul său specific de reguli, aspecte ale comunicării de tipul exprimărilor aluzive, politicoase, ironice sau retorice. /Pragmatica este domeniul complementar semanticii, al cărui obiect îl constituie contribuŃia contextului la procesul de semnificare prin limbaj (Leech, 1983, p. 8), ceea ce St. Levinson a numit, printr-o formulă deosebit de sugestivă, „meaning minus semantics" (Levinson, 1983, p. 31), deci acele sensuri ale enunŃurilor care depăşesc cadrul explicativ oferit de regulile semanticeăe rifieînd tradiŃiile funcŃi Valorificînd tradiŃiile funcŃionaliste de analiză a limbii şi, în acelaşi timp, situîndu-se, conceptual şi metodologic, în aria integratoare a semioticii, pragmatica îşi defineşte identitatea prin cîteva elemente-/ (lăDistingerea consecventă a procesului emiterii de acela al receptării enunŃurilor, rezultat al considerării limbii prin prisma funcŃiei sale primordiale, comunicarea/o asemenea distincŃie este inoperantă din punctul de vedere al sistemului lingvistic, deci din perspectiva gramaticii. Utilizarea limbii implică, pentru emiŃător (E) şi receptor tR), soluŃionarea unor probleme diferite. E îşi pune probleme de planificare lingvistică: dintre mai multe formulări echiproba-bile, care este cea mai potrivită în raport cu condiŃiile concrete de comunicare şi cu propriile sale intenŃii? Demersul său este de tip pre-d ic tiv: E trebuie să prevadă reacŃiile partenerului faŃă de fiecare dintre formulările posibile. Problemele R privesc interpretarea enunŃurilor, deci înŃelegerea semnificaŃiilor şi, implicit, sesizarea intenŃiilor colocutorului. Demersul R este de tip euristic: el trebuie să opteze pentru acea ipoteză interpretativă pentru care nu dispune de contra-probe (Leech, 1983, p. 36-41). / J$L) Rolul esenŃial atribuit c o ntextului în procesul comunicării/ DefiniŃia pragmatică a noŃiunii de context include, alături de factorii lingvistici care condiŃionează codajui şi decodajul, factorii extralingvistici. Atît selecŃia materialului verbal (şi neverbal) pe care o operează E unui enunŃ, cit şi valoarea pe.care o atribuie R enunŃului respectiv sînt strict dependente nu numai de semnificaŃia unităŃilor lexicale care îl compun, ci, într-o măsură foarte importantă, de întregul ansamblu de enunŃuri (text) în care se înscrie — deci chiar conceptul de context lingvistic desemnează în pragmatică o realitate mai cuprinzătoare—, precum şi de datele situaŃiei de comunicare (identitatea interlocutorilor, relaŃia dintre aceştia, locul şi momentul în care se produce schimbul verbal), fondul de informaŃii comun şi specific partenerilor, intenŃiile acestora (Levinson, 1983, p. X, 5). (ăăConsiderarea folosirii limbii drept formă de bază a comportamentului social, caracterizată prin intenŃionalitate (cf. teoria actelor verbale) şi raŃionalitat e 62f. teoriile despre strategiile conversaŃionale, jocurile dialogice etc).Comunicarea verbală pune în funcŃiune nu numai filtrul gramaticalităŃii— al cărui mod de acŃiune a constituit obiectul permanent al preocupărilor lingviştilor —, ci şi filtrul reuşitei şi al e f i c i e n Ń e i./ăExistă deci enunŃuri corecte sau incorecte sub aspect gramatical, dar enunŃurile corecte pot fi reuşite sau nereuşite, după cum formularea aleasă de E permite sau nu R să sesizeze intenŃiile cu care au fost rostită iar enunŃurile reuşite, la rindul lor, pot fi eficiente sau ineficiente, după cum au sau nu asupra R efectul dorit de E, modifieîndu-i în mod corespunzător comportarea, ideile sau sentimentele. în măsura în care orice act de enunŃare este conceput ca orientat spre un anumit scop, deci se porneşte de la premisa că E foloseşte limba pentru a produce un anumit e f e c t asupra R, abordarea pragmatică a limbii este, în esenŃă, o abordare de tip retoric (Leech, 1983, p. 15). Gramaticalitatea este independentă de situaŃia de comunicare, dar reuşita şi eficienŃa enunŃurilor sînt în strînsă dependenŃă de acŃiunea unor factori sociali sau psihologici. Se poate vorbi deci nu numai despre o competenŃă lingvistică, în sens chomskian, exprimabilă prin reguli gramaticale, ci şi despre o competenŃă pragmatică, a uzului. „Există reguli ale uzului — afirma Dell Hymes — fără de care regulile gramaticii ar fi inutile" (Hymes, 1972, p. 278). FaŃă de relativa uniformitate a competenŃei lingvistice a adulŃilor, competenŃa pragmatică se caracterizează printr-o largă diversitate, achiziŃia acesteia putînd continua mult după vîrsta mijlocie (Green, Morgan, 1981, p. 178). CompetenŃa pragmatică include o latură comunicativă, referitoare la întregul ansamblu al principiilor şi convenŃiilor care guvernează comunicarea într-o anumită comunitate lingvistică, valabile prin urmare pentru toŃi membrii comunităŃii considerate, şi o latură socială, referitoare la capacitatea de folosire strategică a competenŃei comunicative pentru realizarea scopurilor propuse, variabilă în funcŃie de diversele subgrupuri ale unei comunităŃi. în orice comunitate lingvistică, deşi toŃi vorbitorii cunosc convenŃiile privind structurarea anumitor evenimente comunicative (de exemplu, convorbirile

248-249. scuzelor. Analiza utilizării strategice a limbii poate explica remarcabila varietate a tipurilor de schimburi verbale şi a formelor de realizare a acestora şi. presupoziŃiile. 2Dă avem în vedere aspectul acŃionai al utilizării limbii. Folosirea limbii apare astfel. 1983. Toate celelalte uzuri ale limbii sînt derivate din acela reprezentat de conversaŃia curentă directă — engl. de natură anticipativă: E trebuie să prevadă reacŃiile partenerului şi să-i dejoace rezistenŃa probabilă. Ch. determinată de intenŃiile comunicative ale E şi recunoscută ca atare de Răffio r Ń a i 1 o c uŃionară desemnează felul în care este „luat'e un enunŃ de către participanŃii la schimbul verbal: drept aserŃiune. Searle. în funcŃie de gradul. 1970. Componenta 10 11 interacŃională a comunicării verbale conferă oricărui act concret de enunŃare un caracter strategic. 94—102. tipul familiar predominant de discuŃie. rugăminŃilor. poate conduce la detectarea sursei efectelor de accelerare sau de frînare a relaŃiilor sociale pe care le are interacŃiunea prin limbaj (Brown. formele deixisuhii (Levinson. A spune ceva nu implică numai performarea unui act de către un vorbitor individual (E). ordinelor etc. Faptul este posibil pentru că unul şi acelaşi conŃinut propoziŃional poate fi asociat cu forŃe ilocuŃionare diferenŃiate sitnaŃional (vezi enunŃul Am să vin mîine. una ilocuŃionară şi una perlocuŃionară(vezi Austin. evidenŃiate de rezultatele la care conduc schimburile verbale în raport cu interesele participanŃilor. face-to-face — (Fil-lmore. implicaturile. 152—154). cît şi o bună cunoaştere a interlocutorului. lat. tipul reprezentat de conversaŃia curentă d irectă. 1981. Alegerea strategiei adecvate într-o anumită situaŃie de comunicare presupune atît o perspectivă clară asupra obiectivelor conversaŃionale urmărite. primul constituind un subtip al celui de al doilea (caracterizat prin identitatea dintre E şi R). 1978 p. d i a 1 o g i c şi impersonal. 284). sau factorii care condiŃionează alegerea formelor politeŃii. 1981. In aceste condiŃii. 284). în care doi sau mai mulŃi participanŃi îşi asumă alternativ. în mod liber. în jurul căruia gravitează fără excepŃie aspectele de bază ale organizării pragmatice: actele verbale. 1965. promisiune. ci şi „orientarea" reacŃiei interlocutorului. 2. rolul de E/acest rol nu este deci pre-alocat) şi care nu presupune un cadru instituŃional de desfăşurare (Levinson. fiecare enunŃ rostit în cadrul unei conversaŃii constituie un act verbal. în realitate. în a cărui structură poate fi identificată o componentă locuŃionară. p. cap. de situaŃia de comunicareăLa nivel locuŃionar. scuză etpf Filtrul specific nivelului ilocuŃionar este cel al reuşitei. 7 — 8). ultimele două fiind derivate din primul (Fillmore. 287). ca urmare a unui codaj inadecvat. şi (b) în funcŃie de relaŃia dintre ocazia producerii şi a interpretării textului. 1981. implicit. 152). există diferenŃe între subgrupurile componente în ceea ce priveşte abilitatea conversaŃională. in „în. drept promisiune sau ameninŃare). rugăminte. tipul monologic. p. Morgan. lat. Levinson. Fillmore distinge. (a) în funcŃie de modelul de construcŃie. p. opŃiunea pentru un anumit codaj reprezintă mijlocul principal de dirijare a decodajului. actele locuŃionare (cf. ordin. 236. menajîndu-i însă susceptibilităŃile şi creîndu-i impresia că îi lasă posibilitatea de alegere a soluŃiei interpretative care îi convine (Edmondson. pentru a identifica şi examina caracteristicile textului narativ. un caz particular al aceluiaşi tip (caracterizat prin faptul că E şi R sînt indefiniŃi). filtrul care funcŃionează este cel al gramaticautăŃii (v. supra. I. Efectele produse asupra R de rostirea unor enunŃuri cu o anumită forŃă ilocuŃionară definesc a c t e 1 e p e . care poate conta drept simplă afirmaŃie. 180). 23—30yHa acte de emitere a unor enunŃuri cu o anumită structură fonetica. CONCEPTE DE BAZĂ ALE PRAGMATICII l/Trototipul utilizării limbii este conversaŃi a. Faptul că aceste rezultate sînt favorabile unuia sau altuia dintre parteneri. ca text dialogic scris. p. p. uz nuclear. 1983. cel reprezentat de convorbirea telefonică şi cel reprezentat de comunicarea scrisă. ca un mod de a c Ń iune şi de interacŃiu n e umană. \)yk c t e 1 e ilocuŃionare (cf. p. locutio „vorbire") sînt independente de contextul comunicativ şi. Principiul „clasic" al adaptării la partener îşi păstrează pe deplin valabilitatea. putem proceda deci prin raportare la trăsăturile textelor dialogice ilustrînd conversaŃia curentă directă. semnul eşecului unui act fiind identificarea incorectă a forŃei ilocuŃionare a enunŃului considerat. Propunînd o tipologie a textelor. în timpul'e — locutio) asociază conŃinutului propoziŃional al enunŃurilor o forŃă convenŃională specifică. că sînt „negociabile" reflectă caracterul interacŃional al limbii.telefonice) sau mijloacele convenŃionalizate de exprimare a promisiunilor. p. o schiŃă a structurii şi a modului de producere şi funcŃionare a ultimei categorii de texte ne apare ca necesară. 1981. p. iar ultimul — adăugăm noi—. inclusiv a modului său de manifestare în cursul schimbului verbal şi a capacităŃii sale de a raŃiona şi de a interpreta enunŃurile în curs (Green. în acelaşi timp. gramaticală şi semantică. citat anterior. în care o soluŃie conversaŃională este raŃională.

a insista etc. este un procedeu ad-hoc. ci la exprimarea unui refuz (Cred că miine o să plouă. dacă diversele forŃe ilocuŃionare au mărci formale proprii. a ordona. 12 13 Dar. ci şi realizarea acestuia (vezi Austin. mai ales 34—39). Din această categorie fac parte verbe ca: a afirma. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a mulŃumi. llocuŃiile şi perlocuŃiile sînt dependente de contextul comunicativ. a invita. a felicita. a promite. diateza activă. de exemplu. ai forŃei ilocuŃionare cu o eficienŃă mai redusă: modul imperativ al verbului şi intonaŃia imperativă pentru ordine (Vino aici!. de exemplu. efectele perlocuŃionare nu au indici expliciŃi în structura enunŃurilor. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a afirma. determinată de o proprietate sau acŃiune a E sau a R. p. 1977. Searle (Searle. Un enunŃ declarativ poate servi nu la exprimarea — ca de obicei — a unei aserŃiuni. rezultat al abilităŃii individuale a E. a invita. enunŃ formulat ca răspuns la întrebarea Mergem miine la plimbare?). a insulta. (3) acte comisive: acte exprimînd angajarea E de a efectua o anumită acŃiune (ele sînt deci orientate spre E). Vrei să-mi arăŃi fotografiile?). 1977.rlocuŃionare (cf. per „prin. urări (FiŃi bine veniŃi!). (2) acte directive: acte exprimînd încercarea E de a-1 determina pe R să facă o anumită acŃiune (ele sînt deci orientate spre R). implică nu numai desemnarea unui anumit act. a solicita. în afara performativelor explicite. a provoca etc. a linişti. De o utilizare mai largă se bucură totuşi varianta lui J. 1965. conform căreia actele ilocuŃionare se pot grupa în 5 clase de bază: (1) acte reprezentative: acte exprimînd angajarea E faŃă de adevărul propoziŃiei asertate. există şi alŃi indici. p. în primul caz menŃionat pentru exemplificare. Exprimarea directă a intenŃiilor E poate avea uneori consecinŃe nefavorabile asupra relaŃiilor dintre interlocutori. în schimb. iar cel perlocuŃionar este exterior enunŃului propriu-zis.t e naibii!) etc. 14 lipsit de orice fel de marcă negativă. persoana I sg. în esenŃă. teoria actelor verbale este astăzi. exprimarea indirectă sau atenuată a intenŃiilor comunicative se realizează cu mijloace convenŃionalizate: în limbi foarte diferite. Nu doresc salată etc). a se angaja (să) etc. D ă-mi cartea!). Este evident că introducerea conceptului de act perlocuŃionar reflectă faptul că. forma interogativă este un procedeu consacrat de uz pentru formularea unor solicitări. a consola. lat. a ruga. PoŃi să-mi dai şi mie cartea?. precis. a sugera. a presupune. anumite adverbe ca sigur. exprimarea refuzului printr-un enunŃ declarativ. practic. ForŃa ilocuŃionară a enunŃurilor este neambiguu exprimată prin aşa-numitele verbe performative. (4) acte expresive: acte exprimînd o anumită stare psihologică. a se scuza. forma negativă a verbului pentru refuz (Nu merg la teatru. acŃiunea şi interacŃiunea verbală nu pot fi separate. a sfătui. p. a flata etc. TsjoŃiunea de act ilocuŃionar nu poate deveni operantă dacă nu se încearcă reducerea marii diversităŃi a actelor posibile la un număr finit de clase. prin intermediul" — locutio). teoria actelor ilocuŃionare. . p. în anumite situaŃii. sînt formulate ca întrebări. 143-158. promisiunea nu are un astfel de rezultat. Nu există încă un consens general în această privinŃă. Natura interacŃională a comunicării explică faptul că. a porunci. verbe a căror folosire la indicativ prezent. 1975. prin modificarea formei de exprimare a intenŃiei comunicative. în condiŃiile în care aspectul locuŃionar constituie prin excelenŃă obiectul de studiu al gramaticii. folosindu-se indicatori ai altor acte (vezi Davidson. De remarcat însă că nu orice act ilocuŃionar are consecinŃe perlociiŃionare directe: dacă cererea orientează într-un sens precis reacŃia R. a cere. poate fi utilizat şi pentru a exprima invitaŃii (TreceŃi miine pe la noi!). fiecare dintre soluŃiile de clasificare propuse determinînd o serie de obiecŃii. Ele pot fi însă desemnate prin verbe ca: a convinge. Multe solicitări. a felicita etc. Imperativul însă. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a ordona. nespecifici (polifuncŃionali). invective (Du . Actele indirecte oferă posibilitatea de a atenua efectul unui enunŃ. negreşit pentru promisiuni (Vin sigur miine să te văd). a amuza. avînd adesea un verb modal înaintea celui care desemnează acŃiunea solicitată (îmi dai şi mie cartea?. a sfătui. ci presupun mecanisme exterioare planului verbal. apare ca firească folosirea din ce în ce mai largă a denumirii „act verbal" pentru a desemna exclusiv actele ilocuŃionare. sfaturi (între aba-l mai întîi dacă are cartea!). 27 — 45. unele acte ilocuŃionare sînt performate indirect. Filtrul care funcŃionează la nivel perlocuŃionar este cel al eficienŃei. Lakoff. 100-104). delimitate în raport cu anumite criterii. 61 — 68). într-o anumită situaŃie de comunicare. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a promite. actele eficiente fiind caracterizate prin coincidenŃa efectului real cu acela scontat de E.

1977. în ultima vreme. întrucît presupune formularea intervenŃiilor fiecărui participant la un schimb verbal în concordanŃă cu obiectivul sau direcŃia acceptate prin consens ale activităŃii comunicative respective. în momentul consideraiăCu toate că. 1975). în realitate. Grice însă ne previne asupra înŃelegerii tale quale a maximelor formulate. Respectarea principiului cooperativ presupune emiterea de către fiecare colo-cutor. iar complementaritatea lor permite explicarea satisfăcătoare a esenŃei mecanismului oricărei activităŃi care se întemeiază pe colaborare. Levinson. în fiecare moment al discuŃiei. există tendinŃa de a se spori numărul acestor principii.— structurarea logică a enunŃurilor. dezarmîncîu-i pe participanŃi. CorelaŃia dintre aceste principii reflectă corelaŃia specifică dintre obiectivele ilocuŃionare şi cele sociale ale comunicării. manifestată prin: __ evitarea obscurităŃii expresiei — evitarea ambiguităŃii — evitarea prolixităŃii .-. ieCriu mijloacele raŃionaăde du. Brown şi St. _. p. în cazul conversaŃiei curente. 3. a concedia etc încercînd să dea un răspuns la întrebarea lui J. "Este evident însă că respectarea întocmai e acestor maxime ar face conversaŃia extrem de plictisitoare. (t\) mavimn m fl p i p r p i Se referă la modul în care trebuie. Aceasta implică respectarea a două submaxime: (ax) contribuŃia fiecărui participant la schimbul verbal trebuie să furnizeze întreaga cantitate de informaŃii necesară. 1ă83. (a2) contribuŃia fiecărui participant la schimbul verbal nu trebuie să furnizeze mai multă informaŃie decît este necesar. de cele mai multe ori conturate pe parcurs — . Aceasta implică respectarea a două submaxime: (h)) colocutorii nu trebuie să afirme lucruri pe care le consideră false. P. H. două rămîn 15 fundamentale.a se scuza. ionVersătfonal. descriu mijloacele raŃionau. 1978). ol-„e. exclusiv a replicilor adecvate conversaŃional. ne putem exprima propriile sentimente şi atitudini (actele expresive) şi putem realiza schimbări prin anumite enunŃuri (declaraŃiile) (Searle. prezentat în detaliu de P. Cu cuvintele putem spune celorlalŃi cum sînt lucrurile (actele reprezentative). . formulate intervenŃiile în cadrul unui schimb verbal. P. «y Recunoaşterea de către R a sensurilor pe care E le atribuie enunŃurilor în diverse situaŃii de comunicare — sensuri care adesea sînt foarte îndepărtate de cele literale — dovedeşte existenŃa unui sistem de principii care guvernează interacŃiunea verbalăăeşi. (b) maxi ni a călită ti i cere ca interlocutorii Să spună numai ceea ce cred că este adevărat.iajure ă. 102). (5) declaraŃii: acte prin intermediul cărora se realizează o anumită stare de fapt şi a căror performare reclamă un anumit cadru instituŃional. a numi. inclusiv utilizarea concretă a limbii: principiul cooperativ. maximele subsumate principiului cooperativ par a descrie mai degrabă „un paradis al filozofului" (deci o situaŃie ideală) decît o realitate curentă (Levinson. a deplînge etc. (b2) colocutorii nu trebuie să susŃină lucruri pentru care nu dispun de dovezi adecvate. uv. 44—45). (c) maxima re. direcŃia schimburilor verbale este destul de lax definită. interlocutorii dispunînd de o mare libertate în alegerea şi alternarea subiectelor de discuŃie — cu totul excepŃional fixate de la început. Searle este de părere că posibilităŃile noastre sînt. reclamind claritatea. p. nu orice mişcare conversaŃională este acceptabilă. forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin verbe ca: a declara.1/P rincipiul cooperativ asigură coerenŃa şi continuitatea discursivă.i e a \ l l reclamă furnizarea de către colocutori a tuturor i n f o r m a Ńiilor Tie ce s a re în raport cu obiectivul conversaŃional şi cu stadiul discuŃiei.v e ee. putem încerca să-i determinăm pe alŃii să facă anumite lucruri (actele directive). formulat de H. Levinson. limitate. Austin: „ce putem face cu cuvintele ?". Levinson (vezi Brown.l7\ sub forma a patru maxim/ care /Principiul se coneielw:ea /asJ» . viăfăşurare a unor schimburi coop/erative: /e (a) neaxima c a n t.ă ru in ci . şi principiul politeŃii. le y a n Ń e i cere ca interlocutorii să nu facă decît afirmaŃii legate strict de subiectul discutat. ne putem angaja noi înşine să facem anumite lucruri (actele comisive). J. Aşa cum observa St. Grice (vezi Grice.

m . B nu poate indica ora exactă. iar a condiŃionalului din regentă — deducŃia »„Nu m-am dus". care au funcŃia unor mărci specifice (vezi lista principalilor declanşatori de presupoziŃii în Levinson. Orice abatere declanşează deducŃii ale I}. mai slabă decît aceea a calităŃii: neavînd ceas. ci sînt legate de contextul comunicativ în care este emis enunŃul. ci faptul că R interpretează întotdeauna enunŃurile colocutorilor drept conformîndu-se maximelor la un anumit nivel. Acest ultim tip este reprezentat de figurile de stil. care. în mod deliberat. p. 1983. de la recunoaşterea faptului că E se supune cerinŃelor principiului cooperativ (pentru acest mod de a concepe figurile de stil. prezenŃa verbului a înceta determină deducŃia: »„Pînă acum a plouat". de posibilitatea ca unul şi acelaşi enunŃ să declanşeze presupoziŃii diferite. există un tip de implicaturi bazat pe abuz: E încalcă flagrant. ci şi de cele de construcŃie. EsenŃial nu este faptul că Ńr ar adera necondiŃionat la cerinŃele menŃionate. Faptul că presupoziŃiile depind totuşi şi de anumiŃi factori ai contextului comunicativ este evidenŃiat. cum ar fi metafora (Are o voinŃă de fier) sau ironia (Ce băiat isteŃ eşti !) bazate pe încălcarea evidentă a maximei calităŃii. PresupoziŃiile sînt deducŃii pragmatice al căror mecanism de funcŃionare este diferit de cel al implicaturilor conversaŃionale.aş f i dus. replica Im B nu constituie un răspuns la întrebare. şi va face deducŃia simplă că este aproximativ 8 Aceasta înseamnă că. furnizează întreaga cantitate de date de care dispune în momentul respectiv. — C-da 1354 1T cu precizarea că această maximă se dovedeşte. sau interogaŃia retorică (E posibil aşa ceva?). ca şi în cazul impli-caturilor standard. Se poate observa că presupoziŃiile sînt declanşate de anumite elemente lexicale. 18 e preiurările concrete în care este rostit acest enunŃ în cadrul unui 1 himb verbal permiŃînd alegerea . locutorul dînd impresia ca încalcă maxima cantităŃii şi a relevanŃei. 1983. bazată pe încălcarea maximei calităŃii (întrebarea apare ca nesinceră. într-un enunŃ cum ar fi: Ploaia a încetat. între altele. A va încerca să găsească firul logic cară leagă răspunsul primit de întrebarea pe care a pus-o şi să refacă astfel coerenŃa discursului A va amplifica cele spuse de B utilizînd una dintre informaŃiile aparŃinînd tondulm posedat în comun cu colocutorul său: farmacia se închide la ora 8 seara. AdmiŃînd că B respectă totuşi principiul cooperativ (deci că vrea să furnizeze informaŃia solicitata. după cum într-un enunŃ ca: Dacă m . (b) altele sînt mai direct legate de structura lingvistică a unui enunŃ. Există două tipuri de deducŃii pragmatice: (a) unele nu sînt propriu-zis dependente de structura lingvistică a unui enunŃ. Este clar că deducŃia pragmatică făcută de A nu s-a întemeiat pe nici un element din structura lingvistică a enunŃului lui B. Aparent. maxima relevanŃei a fost respectata de B. morfologice sau sintactice din structura unui enunŃ. 181—185). răspunsul fiind cunoscut). p. Acelaşi lucru se poate spune şi despre maxima cantităŃii. ci pe un aspect apar-Ńinînd contextului comunicativ. construind enunŃuri a căror structură 'să se conformeze întru totul acestora. EnunŃul Ion nu i-a dat o carte lui Gheorghe poate determina următoarele deducŃii:» „Ion i-a arătat o carte". nu numai de cele semantice.ar fi invitat. prezenŃa condiŃionalei ireale determină deducŃia »„Nu m-a invitat". Se poate spune că Ba implicat conversaŃional faptul că este ora 8. bazată pe încălcarea maximei cantităŃii. F F Să imaginăm următorul fragment de conversaŃie: A: CU o fi ceasul? B: Văd că se închide farmacia.. depmzînd totuşi şi de factori contextuali. B evită forma directă de răspuns şi. cît în acela de receptare. la un nivel mai profund. în fond. încearcă să găsească o cale logică de a integra tot ceea ce înregistrează în universul discursiv conturat de replicile precedente. Alături de tipul de implicaturi conversaŃionale pe care l-am ilustrat prin exemplul comentat (implicaturi standard). vezi Levinson. (B nu are ceas şi nu există nici un ceas în apropiere). ele au un rol important în delimitarea universului conversaŃional şi poartă numele de presupoziŃii. Interpretarea lor porneşte. » „Ion i-a dat alt obiect" » „Ion i-a dat mai multe cărŃi" » „Ion i-a dat altcuiva o carte". cum ar fi tautologia (Legea e lege). una dintre maxime (sau mai multe). în cazul de faŃă. „i-a vorbit despre ea" etc.insistînd asupra importanŃei lor nu atît în procesul de emitere. ele au în vedere presupunerea esenŃială a naturii cooperative a interacŃiunii verbale şi au fost numite de Grice i m p 1 i c a t u r i conversaŃionale. considerînd ca o axiomă atitudinea cooperativă a partenerului. 109— 113). pentru a nu da o informaŃie greşită (deci pentru a respecta maxima calităŃii).

prezenŃa unor acŃiuni redresive pinii ci te ă cazul politeŃii negative şi implicite în cazul nnlit/tii nozitive. Ştiu că aveŃi altceva de făcă etc. Este vorba.) se încheagă pe măsură ce. Cadrul oricărui dialog este definit de un nucleu de presupoziŃii c o-m u n participanŃilor. ne nrimul Dla)i trec urgenŃa şi eficienŃa comunicării (dacă. fmentinerii distanŃelor. care frîuează relaŃiile sociale. p. pe de altă parte.permite distincŃia între o politeŃe negativă. Introducerea unei presupoziŃii are ca rezultat delimitarea ansamblului enunŃurilor care îl pot continua si al enunŃurilor care sînt excluse (Ducrot. Dacă puteŃi. Dificultatea stabilirii dialogului între persoane necunoscute este legată tocmai de absenŃa fondului comun de presupoziŃii. vom exprima direct solicitarea (AduceŃi) apă!. Abilitatea conversaŃională a unui individ este reflectată şi de modul de introducere a presupoziŃiilor. He resnectare™ reciprocă de către colocutori a dorinŃei fireşti de inde-nendentă în aăiune (dorinŃă care defineşte aşa-numita negative face a ndivizilor) ei. 1972. p. altfel R poate deveni necooperativ. de exemplu Ui nTrsoane i se face rău şi vrem să o ajutăm. inabilitatea conversaŃională reprezintă surse importante ale deteriorării raporturilor interumane/ Desfăşurarea normală a schimburilor verbale prin menŃinerea unor relaŃii de bunăvoinŃă între participanŃi şi a unei stări de echilibru social este reglementată de acŃiunea principiului politeŃii/ Conceptul pragmatic de politeŃe are o semnificaŃie mai larga şi mai profundă decît aceea care i se atribuie în mod curent (pentru întreaga prezentare teoretică. aici prin apelul la formule de tipul vă rn« sau la foimule de scuză: Mă scuzaŃi că vă deranjez. Pentru ambele Hnnri formularea enunŃurilor presupune. pe lîngă exprimarea neambigua intenŃiei coniunicative a E. încălcarea lui blocînd canalele de comunicare. Departe de a fi considerată drept un aspect de suprafaŃă.prin alegerea strategica a nnn'r forme ă? expresie lingvistică. Ca bază de discuŃie acceptată prin consens. concepŃii. refuzînd baza de discuŃie propusă.în terminologia iu Eroine Goffmen) să nu sufere prejudicii. poate fi „modulat" . sub 3.atenuat sau amplificat . prin aceasta. în cadrul schimbului verbal considerat. IntuiŃia acestei situaŃii de fapt îl poate determina pe locutor să-eşi disimuleze în presupoziŃii punctul de vedere asupra problemelor discutate. prhtr-un enunŃ al cărui ton imperativ nu va fi atenuat nici prin prefaŃarea printr-o propoziŃie condiŃionala: Daca sMdi bun. O asemenea ftrateSe este'justificată dacă. De aici cantonarea colocutorilor în aşa-numita conversaŃie fatică.2/ Comunicarea verbală este o formă importantă de manifestare a relaŃiilor sociale/ O atitudine necooperativă. refuzul presupoziŃiilor introduse de partener şi. un adaos opŃional al comunicării. PoliteŃea negativă constituie nucleul comportam deferente pe cînd politeŃea pozitivă constituie nucleul comportam Ft&ădeJgr. constituie o sursa pro-babUă de conflict.variantei de interpretare adecvate. de menŃinere în stare de funcŃionare a canalului de comunicare. 3. 60 — 289). dînd în felul acesta schimbului verbal orientarea dorită (vezi Todorov. pe baza unui şir de întrebări şi răspunsuri. Acestea definesc universul conversaŃiei. de respectarea aspiraŃiei fiecăruia 'd bucur? de aprecierea celorlalŃi. o componentă esenŃială a comportamentului comunicativ.2). presupoziŃiile nu pot fi contestate. Ffpptnl 'intrinsec al unei anumite intenŃii comunicative asupra unei anumite reiaŃie sociale (de exemplu. care accelerează aceste relaŃii. impersonale (vezi infra. exprimate (aspiraŃie rare defineşte aşa-numita posilite-face). Levinson. politeŃea reprezintă. p. 1970. după cum exprimarea mulŃumirilor pentru un act Wprinr al R facilitează adesea stabilirea unor raporturi amicale). într-o sală de aşteptare etc. din această perspectivă. Cooperarea verbală între indivizi nu este posibilă decît dacă se respectă principiul politeŃii. singurele susceptibile de a deveni obiect de controversă. şi o p o 1 i t e Ń e n rSvî integrativă. se acumulează o cantitate suficientă de presupoziŃii. asigurîndu-i unitatea şi coerenŃa.) sau dacă „prejudiciul" adus este practic nu ca dlTxemDlu n cazul solicitărilor curente de tipul . pe de o parte. preferinŃe etc. apelul la subiectele „eterne". motivat numai prin „bună creştere" sau „civilitate". 91). 10). Inter2e 19 2 ar-Hiinăa nriii limbaj trebuie să decurgă astfel încît imaginea publica ' eului indiviclual al fiecărui participant (face . Un element prezentat de E drept presupoziŃie trebuie să fie recunoscut ca atare de R. _ NaturT alegerii strategice _ derivînd din atitudinea adoptata faŃa de interlocutor . Comunicarea între două (sau mai multe) persoane aflate întîmplător împreună pentru mai mult timp (în tren. vezi Brown. şi situaŃii în care absenŃa acŃiunii redresive este JnilS fâră ăă intervină o încălcare a principiului politeŃii. afectarea libertăŃii de acŃiune a Rnăcare o indică formularea unei interdicŃii. respingerea unei anumite teme de discuŃie. Progresul conversaŃiei se realizează la nivelul elementelor asertate. de a avea acordul acestora în privinła anumitor idei. 1978.

te f«e nimic (evitarea referirii la E). Prin însumarea acestor date se poate determina nivelul optim de politeŃe pentru performarea unui act verbal: complicarea strategiilor politeŃii terbuie să fie direct proporŃională cu rezultatul acestei sume.' condiŃii însă. . ci şi în raport cu frecvenŃa schimburilor verbale şi cu domeniile în care acestea se manifestă (dacă sînt schimburi cu caracter tranzacŃional sau (şi) cu caracter personal). Dacă pentru politeŃea negativă sînt specifice mecanisme de atenuare a prejudiciului.. pentru politeŃea pozitivă este caracteristică sublinierea emfatică a aprobării sau a interesului pentru tot ce se leagă de persoana R. implicînd trecerea E într-un plan secund. cît şi în funcŃie de specificul sociocultural al comunităŃii considerate. exprimarea indirectă convenŃională a forŃei ilocuŃionare: Eşti bun să închizi uşa? (în locul formulării imperative închide uşa!). exprimarea directă a intenŃiilor comunicaŃi p nnate afecta individualitatea destinatarului. relaŃie simetrică.'. LuaŃi loc! etc! în care'fi'Ptul că destinatarul trebuie să se supună nu este. „ .. determinată nu numai în raport cu atribute sociale stabile.. a raporturilor de cooperare. reducerea gradului de interferenŃă prin apelul la elementeăsa construcŃii restrictive sau la litotă: Vă deranjez numai o secui (sau Na vă deranjez de cit o secunda). în fond.1. Figurile de stil reprezintă iiijloacele lingvistice convenŃionalizate de exprimare indirectă a intenŃiilor comunicative (vezi şi supra.tPQt„ interesul . în detrimentă acestuia). prin prefaŃarea enunŃurilor cu elemente care au funcŃia unor scuze: Dacă nu te superi. adoptarea uei atitudini pesimiste cu ?nf J posibilitatea R de 3 efectua o anumită acŃiune: Ai P«« dupâ-amiază pe Zac/? (condiŃionalul. de bază ale Să se compare aceste strategii cu strategiile politeŃii pozitive: » . poŃi să-i duci tu Ioanei cartea?. menŃionăm (după Brown şi Levinson): 1. capitolul acesta mi s-a pa. 2. . şi să-i ofere E posibilitatea de a retracta cele afirmate.ut foarte dijicu. precizările legate de impli-caturile conversaŃionale).!: S« J e d e m ce p ti < e m face. . care fac indirectă referirea a ™eg°™™{ Domnule profesor. referitoare la direcŃia exercitării controlului: dinspre E sau dinspre R. formularea /nunŃurilor ca si cum E ar contracta o datone faŃa de R sau ca şi cum nu l-ar îndatora pe acesta: 7 1-0 ş ]i r y tor dacă mi-ai spilne adevărul. relaŃie asimetrică. care sa facă emnificaŃia enunŃului negociabilă. sau prin folos re termenilor &de adresare. . de informaŃie. Aprecierea măsurii în care un act verbal afectează eul interlocutorului se realizează în funcŃie de trei variabile sociologice: (a) distanŃa socială dintre colocutori.IntraŃi!. .pdin («cr». ~rKnnalităti 5. 21 3. în anumit. Principiul politeŃii reclamă. folosit m locul indicativului). alegerea unei strategii complicate în cazul unui prejudiciu minim adus R reflectă un comportament comunicativ la fel de nepotrivit ca şi opŃiunea pentru o strategie simplă în cazul prejudicierii importante a individualităŃii R. Dintre strategiile care definesc politeŃea negativă. a punctelor comune cu acesta. exprimarea deferentei prin diminuarea propriei personaj taŃi în contrast cu exagerarea valorii interlocutorului: Nu sin în stare rezolv această probkmă. care pentru dumneavoastră este un leac 6. (c) gradul de interferenŃă implicat de actul respectiv în raport cu dorinŃa de autonomie sau de aprobare a individului. reducerea la minimum a presupunerilor privind dorinŃa R de a realiza o anumită acŃiune. dor nu pot trece peOe pdrerea dumneavoastră. . dar şi sub forma discrepanŃei între imaginea individuală dorită şi cea rezultată din performarea actului. impersonalizarea enunŃurilor prin citarea folosirii persoaneiJ sau a II a în fumtie de natura actului verbal: Na s e p. mărime variabilă atît situaŃional. „ipmpnte sau 4. prin apelul »< P în locul singularul". •• ăprQnnnei I 7. dar am aprobi emafoai «« «'9«ă aă exprimînd ezitarea. chiar în condiŃiile nrezeStei unei acŃiuni redresive. Ar fi. sub 3. interferenŃa se manifestă sub forma cheltuielii de timp. . ntru a evita declanşarea unui conflict cu R. în acest caz utilizarea unor modalităŃi de expresie indirecte. ca mod al irealităŃii. dată fiind multiplicarea interpretă-ilor acceptabile. 8.. formularea de scuze direct: Vă rog sa mă »««»!' ™ mi-am permis să eă telefonez sau admiŃînd ca deranjez ■? aveŃi mult de lucru. Nu este nici un cler ar j ie conduc pină la noua lui locuinŃă.cn. <ee do ni £ă JJăJ grabnica a awsfei pro&Zeme (evitarea referim la R). (b) puterea. neplăcerea de a interveni: Mi-e tare 1 / ->{>d în!.

dar. admiraŃiei. aprobare / dezaprobare. Acest rol îl are.. In cazul dezacordului intre parteneri în privinta lui X.. exprimarea optimismului în privinŃa rezolvării problemelor în discuŃie: S ini s i g u r că ai să mă ajuŃi' 10. p.'. supra. încălcarea evidentă a uneia dintre maximele conversaŃionale. deşi aceasta îl priveşte fie numai pe E5 fie numai pe R. exagerarea expresiei aprobării.£ > laievăraiă maşină. (2) a g e n e-rozitaŃii (3) a aprobări. E poate avansa presupoziŃii privind dorinŃele sau opiniile R: Nu vrei o cafea?. Ai ales cea mai Duna o.ă.! fondl'lui eh informaŃii posedat în comun de E şi de R şi. ca formă de a evita posibila stînjeneală a R. ca de exemplu.asur>ra E E1ăe operează cu scale bipolare: avantaje / dezavantaje. şi anume: (1) jP tăctului. intervenŃiilor mai ample. evitarea exprimării directe a dezacordului prin forme diverse. . 4. 1971. apelu\'ia'forme familiare de adresare. al căror obiect îl constituie relatarea unor întîmplări. 11.in en£ ' es.• • rae5 ae r2. (4) modestiei. Forma de manifestare a strategiilor la care ne referim o reprezintă figurile de stil. includerea E şi a R în realizarea acŃiunii pe care o exprima enunŃul considerat.e poate re. De remarcat că schimbarea de cod metaforică pe care o implică gluma nu este posibilă decît dacă colocutorii împărtăşesc nu numai acelaşi set de norme situaŃionale. cei despre care este vorba) iar (2) ş. ci şi aceeaşi concepŃie asupra posibilităŃilor de a le încălca (Fishman. ' ° .. Apelul la glumă apare astfel drept o dovadă a recunoaşterii apartenenŃei E şi R la acelaşi grup.lta. Ca şi principiul cooperativ. înaeu&cm m —~~. (4) . Nu crezi că e o carte foarte bună?. Interpretarea enunŃurilor care conŃin astfel de elemente în sensul dorit de E este posibi23 !?' £C dă°T?arte' da °nt. sub 3. preocupareă de a spori interesul propriei expresie a atenŃiei acordate R şi exigenŃelor acestuia. (1 ş. înlocuirea lui nu în răspunsuri printr-o construcŃie adversativă.1). mod de a „pregăti terenul" pentra formularea unor solicitări). Folosirea unor astfel de strategii implică emiterea unor enunŃuri care admit cel puŃin doua interpretări. Ca. numai de E: E frumos afară. E momentul să ne aşezăm la masă! (gazda către musafirii pe care urmează să-i servească.1.. (5) a a c o rm 'A t-(J a ?TpatieVerimele patru sînt maxime perechi. Dacă ai făcut tu prăjiturile. E poate susŃine ca a atribuit enunŃului acelaşi sens c£ { R' Ambiguitatea creează un spaŃiu de manevra pentru E. datorită unor trăsături suprasegmentale (intonaŃie frazare) sau nnn-verbn)e (£Ńest rf mimică) prezente în cursul enunŃam. sensul enunŃurilor devine astfel obiect de negociere între parteneri..ia semnificaŃiile în raport cu atitudinea R. . 6. 7. a carm semnificaŃie este mteIpretata de R în functie de informaŃiile de care d. sau un delect: limitare intelectuala. formularea explicită a unor observaŃii care sa eJes£ ntercs şi atenŃia E faŃă de persoana Ti: Ai o rochie noua. drept relevînd o calitate a subiectului: stapînire de si energie) eficienŃă.ă cu care este rostit. căutarea acordului cu R prin abordarea unor subiecte de discuŃie sigure" (conversaŃia fatică) sau prin reluarea.. de exemph./ărinci j ! litetii subordonează un număr de maxime. adesea prin manipularea presupoziŃiilor.spune şi de particularii. Exprimarea indirectă presupune declanşarea unor implicaturi conversaŃionale (v. sînt implicaŃi numai R). (6) operează cu scale uni}ă. De ce nu mi-ai da-o mie? Spre deosebire de strategiile exprimării neambigue a intenŃiilor comunicative. gluma. furnizarea de motive pentru efectuarea unei acŃiuni dorite. . simpatiei fa a de • Ai o memorie extraordinară. a timpurilor trecute cu prezentul etc. integral sau parŃial. Jacheta ace a sta Ń i-a r ă mas mic ă. 5. inC{lpacit£ de a lnteleăe lucrurile. pe de '. în condiŃiile în care acesta nu este un interlocutor obişnuit pentru E sau în care mişcarea conversaŃională performată este inadecvată. de obicei. afirmarea existenŃei unui „teritoriu comun" între colocutori (de obicei. strategiile exprimării indirecte prezintă avantajul posibilităŃii E de a-şi declina responsabilitatea pentru anumite acŃiuni care pot aduce prejudicii R. De ce să nu facem o plimbare ?. 9. să gustăm! (e implicat numai E). j)rin alternarea vorbirii indirecte cu cea directă. poate presupune că R cunoaşte persoanele sau întîmplările despre care vrea să relateze: Ştii ce i s-a intîmplat Măriei. a replicilor acestuia. de tipul da.1 acord> . 247). (3) fiind centrate asupra <lorlalti (RP auditori. folosirea ui\or mărci de identitate care subliniază apartenenŃa colo-cutorilor la acelaşi grup: apelul la persoana a Ii-a singular în locul pluralului. Vezi. 8. în timp ce maximele (o) ş. De unde Ńi cump rai sandalele?: . de fapt.

Ea pres. întrucît ea reprezintă rezultatul interacŃiunii dinte'e doi (sau mai mulŃi) indivizi ale căror obiective sînt adesea diver<We (Levinson. ApHnde lumina!.simpatie. 1984) sînt interesante pentru bogăŃia observaŃiilor şi a sugestiilor pe care le prilejuieşte aplicarea lor. de obicei. care exclud orice posibilitate de refuz). Edmondson. cie exemplu: ' r (a) prefaŃarea enunŃurilor ca. lespectiv. Jefferson. A-Pomerantz (vezi studiile din volumul Atkinson. Astfel. structura discursului vorbi1 este o structură interacŃională în care actele interacŃionale au ca suP" stanŃă acte ilocuŃionare (Edmondson. faŃă de Îmi pare rău că Ńi-a murit frateăe) poate fi motivat de respectarea cerinŃelor maximei simpatiei. abordare de tip inductiv (Vze Levinson. pentru E> iar maximeie (3) si (4) au în vedere gradul in care enunŃurile E contră o evaluare pozitivă sau negativă celorlalŃi şi. Îmi pare rău de ce am auzit. Este tipul de analiză practicat de J. S. în ordine. respectiv. 1983. G. (b) minimalizarea gesturilor proprii de generozitate este o expresie a respectării maximei modestiei (vezi f tul căj la 0 replică prin care se exprimă rdmiraŃia pentru un caclou adus unui prieten. analiza conversaŃiei (b) încearcă să găseasă tipare recurente într-un corpus amplu de înregistrări ale unor conversai" reale şi să sublinieze consecinŃele interacŃionale ale opŃiunii pentfă o anumită alternativă de formulare a enunŃurilor. în concepŃia lui W.. N[( e mme hicnl Ń etc). Premisa de la caăe se porneşte este aceea că structura conversaŃiei este fundamental diferiă de aceea a frazei. (e) strategiile exprimării indirecte a unor opinii critice sau diferăe de ale partenerilor (vezi preferinŃa pentru răspunsurile care încep flU: Da. SacP şi dezvoltat prin contribuŃiile lui Em. Maximele (1) şi (2) au m vedere avantajele s.upune identificară unui set de unităŃi de bază ale discursului şi formularea unor rem11e care să exprime relaŃiile posibile între aceste unităŃi. fie incluzînd semnale de schimbare a E.yă Prima. (e) confruntare (encounter) — secvenŃă ordonată de faze. distinct sub aspectul bazei teoretice şi al metodologiei: (a) a n a 1 i z a discursului. al cărei obiect îl constituie. putem răspunde cu o formulă de tipul: £n „„ f/eflc/. 294).. fie validînd mişcările precedente ale acestora drept contribuŃii la discuŃia în curs. 1981) şi cel iniŃiat de H. A/O trecere în revistă a cercetărilor privind structura schimburil0ă verbale conduce spre recunoaşterea a două orientări principale. Petofi sau de T. în primul Hnd> diminuarea expresiei neajunsurilor unei acŃiuni pentru R (cf. dar . p. de exemplu. în enunŃurile prin care se exprimă compasiunea pentrU R. astfel încît să pcr" mită delimitarea secvenŃelor corect şi incorect construite (coerente §i incoerente). un text precis delimitaee InfluenŃată de anumite direcŃii de studiu conturate în cadrul soci0"-logiei (etnometodologia). faŃă de: închide uşa!. fe Dintre modelele de descriere care ilustrează această orientare m'}~ delul lui Willis Edmondson (Edmondson. Schegloff. p. replica lui B din următorul dialog posibil: .).-e exprimă solicitări cu verbe modale şi adepterea unei forme interogaŃiă presupun respectarea maximei tactului. se evită menŃionarea explicită a evenimentului care le declanşea2ă (cf. Heritage (eds.) se explică prin respectară maximei acordului. 1981. 284-295). (b) mişcare (move) — combinaŃie de acte. p. 131-139). pornind de la premisa' izomorfis" mului frază — structuri transfrastice.1. (c) unele strategii ale politeŃii pozitive cum ar fi exagerarea interesului şi a siinpatiei faŃă de R.. (c) schimb (exchange) — combinaŃie a unor mişcări performate alternativ de interlocutori. (f) faptul că. Şi (b) analiza conversaŃiei. O mişcare interacŃională care conŃine un act principal poate fi integrată în structura discursului prin acte opŃionale. (d) fază (phase) — combinaŃie de schimburi aflate în raporturi de subordonare (faŃă de un schimb de bază) sau de coordonare. care reclamă. Această ierarhie include. p. utilizeaă conceptele şi procedeele lingvisticii. abordare de tip deductiv. care trimit la intervenŃiile interlocutorilor. (b) strategiile impersonalizării E (vezi supra) sînt legate de respectarea cerinŃelor maximei generozităŃii. presupun respectarea cerinŃelor maximei aprobării. Vezi. 80)/ E 1 e m e n t e 1 e structurii interacŃionale sînt ordonate într-o ierarhie 25 în care fiecare unitate de rang superior reprezintă o combinaŃie de unităŃi de rang inferior. lui însuşi (vezi I eech 1983. poŃi\să aprinzi lumina?.. următoarele tipuri de unităŃi: (a) act (interacŃional) — unitate minimală. în locul celor care încep cu Nu .: Vrej să încMzi u?a?. 4.. evident influenŃată de modelul transformaŃional. 1983. A-Van Dijk.Ul dezavantajele unor acŃiuni viitoare pentru ceilalŃi şi.

Vezi. se ffi poate vorbi de un rezultat. S3 este schimbul de bază. Schimburile ulterioare validează rezultatul schimbului de bază. j A: PoŃi să-i ceri cursul de istoria limbii pentru mine? S3 ( B: Cred că da. (Reformulare) B: Ai dreptate. Vezi. Vezi. ă f A: AŃi pierdui aiîta timp cu mine. (Ofertă) B: Intre o şi 7 ai fost la plimbare! (Contracarare) în acest caz. iar 3 este o invitaŃie adresată lui A de a-şi asuma din nou rolul de E. dar acesta este local. într-o discuŃie poate fi identificat un schimb de bază (principal). ci pentru solicitarea unei reformulari a acesteia. în altă formă. cel care le iniŃiază va iniŃia şi schimbul de bază. Schimburile inserate în interiorul unui schimb de baza au funcŃia de a clarifica semnificaŃiile primei mişcări componente. de exemplu (la sfîrşitiil consultaŃiei pe care i-o acordă profesorii unui student pentru lucrarea de diplomă): (A: Vă mulŃumesc foarte mult.7? A: De 0. Structura sa de bază reuneşte o mişcare de Ofertă (Proffer). de exemplu: A: Maz vrei o prăjitură? (Ofertă) B: Da.5 sau de 0. Această mişcare poate fi însă un răspuns la o mişcare de Respingere a ofertei (Contra) şi atunci rezultatul schimbului e negativ (partenerul nu acŃionează în conformitate cu intenŃiile perlocuŃionare ale E. în continuare: A: După plimbare m-am întors la masa de lucru. ă2\ B: Tot ce susŃii în lucrare îŃi aparŃine. B: Da. n u-i aş a?3 \ în care 2 este actul de bază. ă / A: Fără dumneavoastră nu m-aş fi descurcat. căruia îi sînt subordonate un număr de schimburi preliminare (pre-exchanges). Spre deosebire de unităŃile (a) şi (b). de exemplu: A: Mai vrei o prăjitură? (Ofertă) B: Nu. De remarcat că S2 este iniŃiat de interlocutor. t f l 2\[ De remarcat că !S2 este mniai ue micuutuăi. 1 validează mişcarea conversaŃională a lui A. cu scopul de a contracara intenŃia E de a obŃine un anumit rezultat al schimbului (Counter). | dar trebuie să iii seama şi de părerea ei2 j . funcŃia lor este de intensificare. în vederea formulării unei mişcări de răspuns adecvate. B: D a1. Vezi. ulterioare (post-exchanges) sau inserate (pre-responding) în interiorul acestuia. Vezi.o. care produce un rezultat. 3 l B: Tema era interesantă. de exemplu: 27 SiA: AveŃi mine de creion? B: De 0. Vezi. schimbul este o unitate închisă. (Satisfacere) Orice schimb se poate încheia numai cu o mişcare de Satisfacere.A: Aş vrea să plec o săptămînă cu Ioana la munte. de exemplu: f A: Ai mai văzut-o pe Ioana? ăi | B: Chiar ieri ne-am întîlnit pe stradă. de obicei. dacă A îşi refor mulează oferta (ReProffer). de exemplu. şi una de Satisfacere a ofertei (Satisfij) de către interlocutor. Schimburile preliminare au. intern schimbului. Este evident că actele 1 şi/sau 3 sînt opŃionale. (Respingere) A: Atunci nu-Ńi mai dau. de exemplu: . Vezi. schimbul continuă pînă cînd se înregistrează o mişcare de Satisfacere. rolul de a testa atitudinea interlocutorului faŃă de o anumită temă. 1 \ B: Mi-a făcut plăcere să discutăm. Si şi S2 avînd numai funcŃia de a „pregăti terenul". S2 şi S3 nu aduc elemente noi faŃă de Sv schimbul de bază. interlocutorul poate să opteze nu pentru respingerea directă a mişcării precedente. care iniŃiază schimbul introducînd un subiect. Vezi. mişcările care îl compun. [ A: O fi terminat de învăŃat? ă2 ( B: Mi-a spus că acum repetă capitolele mai dificile. Fazele constituite prin coordonare pot fi rezultatul î n 1 ă n Ń u i-r i i unor schimburi (chaining) sau al unor raporturi de reciprocitate (reciprocation). ci reiterează. (Satisfacere) Uneori. îŃi trebuia o pauză după atîta muncă! (Satisfacere) (B acceptă idee a că A a muncit mult). asemenea schimburi fiind concretizări ale unor strategii ale politeŃii negative. de exemplu: A: Am lucrat toată ziua la articol.

elemente de reliefare a problemei în discuŃie (problema este că. dînd posibilitatea F să reflecteze asupra felului cum îşi va continua intervenŃia (de obicei. prin clarificarea obiectivelor ilocutionare. Jefferson. Toate aceste categorii de mişcări limitează posibilităŃile de reacŃie ale R. implicit. făcînd ca oferta E să apară ca justificată şi prevenind neînŃelegerile potenŃiale. S. p. Pe lingă formele strategice e conveni ionalizate de testare a tipului de răspuns pe care l-ar putea obŃine E la un anumit subiect pus în discuŃie (vezi supra. fazele introductive şi/sau finale sînt opŃionale. indiferent de numărul de E 28 potenŃiali (Levinson.. care operează local.. care are în vedere numai două replici — cea în curs şi cea imediat următoare. indiferent de numărul participanŃilor la o discuŃie. cu alte cuvinte etc). Modelul adoptat de Sacks. Unele proceduri conversaŃionale folosite în performarea actelor ilocutionare nu reprezintă nici acte interacŃionale.. în esenŃă. de obicei. (b) nivelul secvenŃelor recurente. aşa. Cele două schimburi presupun furnizarea reciprocă de către interlocutori a aceluiaşi tip de informaŃii. Confruntarea are. etc). 300).. constituind o fază unică. şi de Dezarmare a R (Desarming) şi. de luare de contact.2. Edmondson subliniază natura anticipaŃi vă a strategiilor comunicative. elemente care au funcŃia de a umple anumite goluri (aside). p... pauzele foarte scurte dintre replicile diverşilor interlocutori. prin cumul de informaŃie. Acest sistem presupune. gîndeşte-te numai că ..i» S2. Pornind de la observarea cîtorva aspecte. care are în vedere 3—4 sau chiar mai multe replici (aflate întrun anumit tip de relaŃie sub aspectul informaŃiei pe care o vehiculează). conŃinînd una (sau mai multe) faze introductive (Ave). realmente) sau în raport cu R (nu-Ńi face probleme că . 1981. deadevăr'atelea. şi anume: proporŃia redusă a suprapunerilor (5%) în conversaŃia curentă.). p. Schegloff. înŃelegi foarte bine că .. a E (fumhlings). stai să aduc cafeaua etc). Din această categorie fac parte elementele care marchează intrarea în rol a E. o serie de proceduri prin care substanŃa comunicării este transpusă în acte ilocutionare concrete. integrate acestuia: mişcările de M otivare a ofertei E (Grounding). spaŃial sau temporal al discuŃiei. Pomerantz şi alŃii identifică trei niveluri ale organizării conversaŃionale: (a) nivelul local.. . sub 3. autorii modelului menŃionat le interpretează drept argumente în favoarea ideii existenŃei unui sistem implicit de organizare. (2) f A: Ca/Ti te cheamă? MJB: Măria. în acest caz.. stai să aprind lumina. elementele care introduc glose ale unor termeni sau expresii (vreau să spun. toŃi izbutesc să se manifeste. referiri la cadrul concret. bine. exprimînd ezitarea. 12—15). tatonarea strategică. pot să-Ńi spun că) sau a poziŃiei E în sine (pe cuvînt. care sînt bazate pe piedicŃii asupra reacŃiei interlocutorului. incluse într-o replică pe o anumită temă: s-a întunecat. în fine etc). 1983.. \\ Dar pe tine? ă2 [A: Ioana. pe de altă parte. De remarcat că mişcările de Amplificare şi de Dezarmare sînt adesea în strînsă legătură cu unele strategii ale politeŃii negative (vezi supra. Comportamentul conversaŃional concret presupune manipularea structurilor interacŃionale. un set de reguli de transferare a rolului de E prin selectarea vorbitorului următor de către E replicii în curs sau prin autoselectare (vezi Schenkein. una (sau mai multe) faze realizînd tranzacŃia propriu-zisă (Business) şi una (sau mai multe) faze de încheiere (Vale).. 1978. au o funcŃie strategică şi cîteva categorii de mişcări de sprijinire a actului comunicativ (supportive nwves). o anumită structurare a replicilor. care face predictabilă încheierea lor (prin prezenŃa unor elemente de ordin lexical. p. fără să existe 0 ordine prestabilită a intervenŃiilor. Există.(1) q J A: łi-ai pregătit examenul de istoria limbii ? B: Pentru el am muncit cel mai mult. sintactic şi intonaŃio-nal) şi. schimburi preliminare). adică. de A m p 1 i f i c a r e a informaŃiei despre ofertă (Expanding). 4. de autoprotejare a E. nu vezi că . 81). S3 sînt schimburi pe aceeaşi temă.. ci aparŃin unei categorii aparte. elemente de flatare a R (ştii ca şi mine că . A: Şi cu literatura cum stai? y ( B: De-abia am început. de asemenea.2). care are în vedere întreg ansamblul schimburilor verbale compunînd un anumit tip de conversaŃie (vezi şi Levinson. se vorbeşte despre un comportament strategic al E (Edmondson. guvernînd numai tranziŃia intre doi E: cel care vorbeşte şi următorul. pe de o parte. A: Dar pe cel de limbă contemporană? B: Mai am cîteva capitole de citit. nici acte ilocutionare. o structură tripartită. 308-309). declanşînd replica acestuia (ei. 1983. faptul că. (c) nivelul general. Nu întotdeauna se poate recunoaşte o corespondenŃă de 1:1 între structura interacŃională de adîncime (care reflectă competenŃa comunicativă a individului) şi secvenŃele de acte comunicative actualizate în structura de suprafaŃă (care reflectă competenta socială).

în cazul prozei narative. marcat printr-un grad mai ridicat de complexitate structurală (adesea prin apariŃia unor elemente care „prefaŃează" replica). 1972. exprimînd intenŃiile acestuia.1ăTranzacŃia autor — cititor(i) se realizează. etc). în asemenea cazuri (cred că . mediată şi regizată. sub o dublă formă: direct -. PrezenŃa unui alt tip de replică (dispreferred / marked second)..ăPersonajele nu sînt decît în aparenŃă autoare ale replicilor lor. caracterizată prin faptul că... în fond. pentru 30 a se evita contrarierea partenerului printr-o grabă prea mare sau. adresarea către un anumit interlocutor. ca act de comunicare. TEXTUL LITERAR DIN PERSPECTIVA PRAGMATICII M Interpretarea pragmatică a textului literar porneşte de la ideea că literatura. în naraŃiunea „clasică". In . în legătură cu organizarea generală a conversaŃiei. 3. cu structuri specifice fiecărui tip de discuŃii (de exemplu. de respectarea cerinŃelor principiului politeŃii... / (b) natura definitivă a formulărilor. discuŃia între prieteni.. en-counters în terminologia lui Edmondson). pe baza reperelor oferite de text. 392—394). Fiecare dintre replicile din prima parte a unei perechi are un corespondent relevant. satirice a autorului.) în categoria secvenŃelor recurente sînt incluse şi secvenŃele preliminare (pre-sequences. // (c) distanŃa variabilă care-i separă — în spaŃiu şi timp — pe E şi R /ăLiteraritatea se defineşte însă în raport cu o structură particulară a situaŃiei de comunicare. conversaŃia telefonică. Nivelul secvenŃelor recurente include acel tip de schimburi care presupun corectări (explicite sau implicite) ale unor elemente dintr-o replică anterioară. de obicei. este semnal al unui comportament strategic. (A se autocorectează. înzestrate cu toate atributele „umanităŃii". un comportament strategic. care decurg din condiŃia de mimesis a literaturii sau din cerinŃele anumitor genuri ori specii/Organizarea textului literar suportă deci rigorile a două tipuri de restricŃii: unele determinate de modul specific de manifestare în literatură a funcŃiei referenŃiale a comunicării. invitaŃie — acceptare/refuz. poate că . Levinson remarcă frecvenŃa relativ redusă a corectării de către alŃii (other-repair) a E (Levinson. Literatura are posibilitatea de a exprima o intenŃionalitate de gradul al doilea. vineri. dar este efectuată.în pasajele de relatare.. p.„. B: Joi? (B iniŃiază corectarea prin reluarea elementului considerat inexact. se individualizează prin modul aparte în care se constituie şi funcŃionează relaŃia emiŃător (E) — receptor (R). de cel care a comis eroarea (self-repair). Vezi. „manevrate" de scriitor. care constituie obiectul cercetării de faŃă. printr-o întîrziere nedorită într-un moment sau altul al discuŃiei. inclusiv cu un comportament verbal specific Autorul modelează o lume ficŃională după tiparul celei reale şi imită schimburile verbale curente.) A: Pardon. asupra cărora E nu poate reveni (de unde şi atenŃia deosebită acordată modului de codare a intenŃiilor comunicative). altele dependente de convenŃiile care definesc anumite forme literare. şi indirect — în pasajele de reprezentare a raporturilor de comunicare dintre personajăe (pentru distincŃia relatare — reprezentare. ele sînt. schimburi preliminare — pre-exchanges în terminologia lui Edmondson). nemarcat (preferred j unmarked second). toate enunŃurile dintr-un text sînt forme de manifestare ale unui E unic. vezi Todorov. O competenŃă comunicativă deficitară a personajelor — excluzînd cazul nerelevant al scriitorilor inabili — devine astfel un indiciu clar al atitudinii critice. creînd o diversitate de interlocutori şi situaŃii de comunicare ale căror caracteristici trebuie refăcute de cititor prin predicŃii. prin natura lor. semnalînd adăugarea unor modulatori. 1983.. care implică. determinat. esenŃială este ipostaza scriitorului creator de personaje. discuŃia cu conŃinut tranzacŃional etc). Corectarea poate fi iniŃiată de un interlocutor. am impresia că . dar mai ales cea finală reclamă. Desigur că unele dintre trăsăturile textului literar derivă din condiŃia sa de text scris: /(a) univocitatea relaŃiei E — R. compliment — acceptare/refuz etc. pe fundalul general al relaŃiei de bază E — R — concretizată ca relaŃie între scriitor şi cititor(i) —. se poate menŃiona prezenŃa unor secŃiuni de iniŃiere (opening sections) şi de încheiere (closiny sections) (vezi şi structura confruntărilor. pentru că. 2. legată de distribuŃia fixă a celor două roluri. SecŃiunea iniŃială. p. St. de obicei. .Un rol important în acest sistem de organizare locală a conversaŃiei îl au aşa-numitele perechi de adiacentă (adjacency pairs): întrebare—răspuns. ofertă — acceptare/refuz. se grefează alte relaŃii. de fapt. care verifică oportunitatea abordării unui subiect şi se corelează strîns cu succesiunea de mişcări conversaŃionale care urmează. de obicei. care posedă capacitatea de automultipli31 care . dimpotrivă. de exemplu: A: L-am văzut joi seara. 341). salut —salut.

de exemplu. în care intervenŃiile auctoriale relevă pentru cititor natura strategică specifică a conversaŃiei moromeŃiene. în care naraŃiunea este apersonală. L.. chioruie!» şopti atunci Moromete pentru el însuşi. manifestarea directă a „vocii" autorului numai în povestireacadru (vezi. semnalînd capacitatea de dedublare a eroului („Se uită numai o dată la el. prin menŃiuni explicite asupra gesturilor şi atitudinilor personajelor.. se furişase în grajdul cailor. p. 8). în textul literar. în eseul Noua structură şi opera lui Marcel Proust. şi propria sa biografie — vezi.]. fie că îi împrumută naratorului propria sa identitate (dar nu. p. spre deosebire de textele aparŃinînd altor stiluri funcŃionale. Structura relatării în proza „clasică". «. fie că îşi asumă o identitate de împrumut (aceea a unui personaj — vezi. apoi răspunse foarte binevoitor: [. 27) şi releva faptul că. diversificarea perspectivei naraŃiunii nu Ńine de o tehnică a configurării textului. caz în care autorul ne apare ca unul dintre eroii întîmplărilor narate. apelează la pretinse documente introduse in extenso în text — foarte adesea scrisori schimbate de personaje — sau cedează eroilor săi dreptul de a relata anumite întîmplări ai căror martori sau protagonişti au fost. în acelaşi timp. La fel făcuse şi al doilea fiu. structurile epice bazate pe raporturi de incluziune presupun. faŃă de Amintiri din copilărie). Ultima noapte de dragoste. Nilă. în Creanga de aur. părînd a recunoaşte implicit limitele posibilităŃilor sale de cunoaştere. Tita şi Ilinca. în care naratorul-autor defineşte coordonatele de bază ale acŃiunii: locul („în cîmpia Dunării"). povestirile incluse sînt atribuite unor personaje diverse (ca în Hanu-Ancutei) sau aceluiaşi personaj (ca în Aventurile şahului). O astfel de modalitate o constituie substituirea relatării la persoana a IlI-a. ăJPxciza lui Augustin Buzura se caracterizează prin alternanŃa imprevizibilă între ampla confesiune a . ci este programatică. [. Pe mă-ta şi pe tine.. integral enunŃurile. Pasajele de relatare îi furnizează cititorului informaŃia cu caracter orientativ necesară decodajului. Multiplicarea naratorilor se realizează în forme foarte variate. Să nu uităm că. chiar şi cel mai obiectiv autor îşi asumă.. [. oferindui.. precum şi un contrei 32 total asupra psihologiei.. sporind caracterul verosimil al celor prezentate. Părea de la sine înŃeles că mama rămînea să aibă grijă ca ziua să se sfîrşească cum trebuie") şi scena imediat următoare: discuŃia dintre Moromete şi Bălosu (p. Să ne reamintim începutul romanului MoromeŃii al lui Marin Preda (p. semnalînd contradicŃia intrinsecă a omniscienŃei romancierului. Hanii-Ancutei. „Era începutul verii") şi personajele („Familia Moromete se întorsese mai devreme de la cîmp. ca şi cînd nu s-ar fi întîmplat nimic. La Sadoveanu. Această convenŃie literară implică o abatere fundamentală de la realitatea raporturilor de comunicare curentă: naratorul-autor are o libertate absolută de mişcare în spaŃiu şi în timp. se dăduse jos din căruŃă [. [. care presupune situarea autorului pe poziŃia unui narator lipsit de „stare civilă".. să se lase indus în eroare de aparenŃe. „Autorul nu pretinde decît că ştie atît cît ştie orice om care trăieşte în societate" (ibidem. Al treilea băiat.. Sadoveanu apelează la convenŃia manuscrisului încredinŃat. timpul („cu cîŃiva ani înaintea celui de al doilea război mondial". plecaseră repede la gîrlă să se scalde. iar cele două fete. Achim.. „Falsitatea" unei asemenea condiŃii a determinat căutarea unor modalităŃi de expresie care să permită o apropiere mai mare de datele situaŃiilor de comunicare obişnuite şi.]. prin aceasta.] Moromete se uită Ńintă la el înŃelegînd pentru ce ieşise vecinul şi nu răspunse la întrebare. se vedea că nu o astfel de apariŃie aştepta el. Rămas singur în mijlocul bătăturii.. Reconstituirea biografiei lui Caty Zănoagă-Ciocîrlan. Cara-giale.] Vecinul avu bănuiala că aceste cuvinte nu sînt chiar atît de nevinovate cum s-ar fi putut înŃelege din glasul cu care fuseseră rostite. a modului de gîndire şi de acŃiune al eroilor săi.... să atenueze sentimentul de „ficŃiune" al cititorului.. [. 1971. în mod necesar. cel mai mare dintre copii.. Aventurile şahului şi chiar Creanga de aur. îl plasează pe naratorul-autor în postura unui individ omniscient. posibilitatea de a-şi verifica predicŃiile asupra forŃei ilocuŃionare şi a semnificaŃiei enunŃurilor atribuite diverselor personaje şi împiedicîndu-1. de obicei. Relatarea capătă astfel valoarea unei confesiuni — reale sau mimate—.]. întîia noapte de război). iar omniscienŃa devine explicabilă prin caracterul adevărat sau pretins memorialistic al expunerii..lumina acestor consideraŃii. autorul adoptînd postura de simplu editor. cele mai multe schiŃe ale lui I. în care autorul tinde să se distanŃeze cît mai mult de enunŃurile sale. de exemplu. dar trecu peste asta"). Autorul poate abandona temporar rolul de narator şi. naratorul-autor pre-tinzîndu-se a fi unul dintre auditori. de fapt.]. de exemplu. Moromete tatăl trăsese căruŃa [. unul dintre personajele romanului Scrinul negru. se întemeiază pe stratagema literară consacrată a scrisorilor găsite într-o mobilă achiziŃionată accidental. de exemplu. în romanul Patul lui Procust. prin relatarea la persoana I. la Proust.] Paraschiv. roman lipsit de o componentă finală a cadrului). 7 — 8). 28). Camil Petrescu afirma: „Eu nu pot vorbi onest decît la persoana I" (Camil Petrescu..

12." — p.. I. mari. 15. cînd rămîneau numai ei doi şi încercau să se apropie. Istorisirea Zahariei fîntînarul). cu irişii şterşi. desprins de orice temeiuri subiective.3. . pentru că ele modifică datele tranzacŃiei autor-cititor(i).. Printre modalităŃile de „deficŃionalizare" a literaturii se numără suprimarea sau reducerea la minimum a intervenŃiilor naratorului-autor.2. I. II. să cumpere ceva. 453: „Nimic nu-z semnala iminenŃa unui pericol. cu romanul Scrinul negru. Gaitiany păru alarmat de ideea de a trebui să facă un gest de caritate. astfel încît. Ari.. a III-a-+pers. îi arătă marfa întinsă pe jos. C.. statutul naratorului se caracterizează printr-o anumită ambiguitate: povestirea-cadru pare a fi realizată din unghiul de vedere al autorului. dar există momente în care naratorul se manifestă el însuşi ca unul dintre drumeŃii de la han. I->pers. pentru că referirile la biografia reală a lui Camil Petrescu se îmbina în text cu relatarea unor momente petrecute în compania personajelor a căror condiŃie ficŃională este subliniată explicit (vezi infra. explicîndu-le în detaliu mişcările şi strategiile conversaŃionale. a IlI-a la pers. să trăieşti! Ce mai faci? Doctorul. cap. \utoriil îşi lasă personajele să se manifeste „liber". a IlI-a. la poartă. II.. pentru care nu contează individul. cap. ci şi în interiorul aceluiaşi capitol.. între-bîndu-ma: [. Structura replicilor şi organizarea dialogului sînt însă astfel realizate. ca spectator al unor scene în curs de desfăşurare. în Hanu-AncuŃei. ilustrativ pentru tutela exercitată de scriitor asupra cititorului: w— Bună ziua. RenunŃarea la autoanaliză este legată întotdeauna de momentele de confruntare directă a eroului sau de rememorare a unor confruntări ale acestuia cu o autoritate alienantă.. de aceea nu te-am recunoscut. ca în acest fragment. Mici economii etc). Comentariul pragmatic al textului narativ trebuie să Ńină seama de asemenea „trucuri" literare care definesc perspectiva relatării. ca în romanul Gabrielei Adameşteanu DimineaŃă pierdută.] Doctorul Zănoagă deveni grav: — Ce face Filip? — Băiatul? E bine. în care G. Confesiunea protagoniştilor poate lua şi forma unui amplu monolog interior. in loc de alt răspuns. însă.asistă" îndeaproape personajele. schimbarea persoanei relatării se înregistrează nu numai la început de capitol (pers. p.R.. cînd nu mai era nimic de făcut sau de pregătit.3. 34 care apare. Sînt doctorul Zănoagă. deşi după ce toată truda casnică lua sfîrşit. De remarcat că naratorul-autor îşi însuşeşte modul eroinei de a judeca lucrurile. surprins. în ciuda diferenŃelor de structură formală a textului. continuă vînzătorul de siringi cu aceeaşi politicoasă persiflare. Acesta deschise braŃele în aer. schiŃele lui Caragiale (nu numai cele structurate formal asemenea scenetelor. în cursul aceleiaşi fraze: s. şi mă îngrozeam de răceala ce mă invada . 387) sau chiar în cuprinsul aceleiaşi fraze (pers. łi-ai ras mustaŃa. Cadou. de exemplu. Să se compare. cel mult. înŃelegeam înspăimîntător de limpede că nu mai este nimic de făcut. — Ooh! se entuziasma factice Gaittany. dialogînd cu alte personaje (vezi. Interpretarea acestor date nu este întotdeauna simplă.eroilor şi pasaje de naraŃiune apersonală. este cu . 3 — C-da 1354 33 în romanul Vocile nopŃii. de exemplu. a III-a-»pers. cap. încît să confere la lectură valorilor implicate de scriitor transparenŃa necesară. 79). Căută să scurteze întrevederea: — Te felicit! zise el dind drumul unui cuvînt absurd şi convenŃional. înŃeles ca valoare absolută. se poate recunoaşte o perspectivă unică asupra întîmplărilor. ci adevărul. tovarăşe Gaittanyl Cuvîntul „tovarăşe" fu pronunŃat cu o subliniere subtilă.) ArăŃi foarte bine. sub 2.. apelînd cu precădere la reprezentare şi reducînd elementele de relatare la rolul de a oferi cititorului succinte indicaŃii de cadru. ca Amici. [. am întîlnit alŃi ochi. ai tatii. gradul de ambiguitate a statutului autorului este şi mai ridicat.). a cărei ironie nu scăpă lui Gaittany. fără să se treacă la un alineat nou (pers. cercetîndu-ma îngrijoraŃi. ci şi schiŃe ca 0 lacună. în romanul Patul lui Procust. p.. I. ce suna în acel Mici ca o ironie. o dată cu cititorul.Re atunci excludea posibilitatea unei rupturi. în romanul Refugii regăsim procedeele de relatare din Vocile nopŃii (cf. cap. 42). sub 2. Romanul oferă însă posibilitatea unei viziuni mai cuprinzătoare asupra celor relatate prin apelul la un procedeu compoziŃional suplimentar: introducerea scrisorilor primite de Ioana Olaru de la fostul ei soŃ (pentru funcŃia scrisorilor în acest roman.F. trecerea de la pers. m-am schimbat mult. vezi infra. p.4).]"). în care se creează impresia că autorul descoperă poanta in final. 214. (Cu ton confidenŃial. Căli-nescu îşi . la începutul eap„ 2. zîmbind interogativ: — Cine sînteŃi? — Nu mă mai cunoşti.

1981. nu numai persoana socială.Gaittany privi în toate părŃile. şi prin alianŃă era rudă cu doctorul Zânoagă. relaŃiile şi comportamentul acestora putînd fi discutate ca atare.. cît şi aspecte legate de structura pasajelor de reprezentare a comportamentului verbal al personajelor. precum şi raŃionalitatea sau iraŃionalitatea strategiilor conversaŃionale ale personajelor depind integral de intenŃiile scriitorului. tocmai pentru că natura. găsind inconvenabil a pronunŃa cuvîntul „prinŃesă" în public. sub 3. 2. Diversitatea receptorilor literaturii — mult mai accentuată decît în cazul receptorilor altor categorii de texte — explică diferenŃele existente sub raportul capacităŃii de a identifica „semnalele" oferite de text pentru decodaj. p. apelul la strategiile politeŃii integrative (pozitive) (vezi supra. Gaittany schiŃă un gest de insignifianŃă. 3. al vîrstei. pentru că sînt neprevăzute. ns. aşa cum s-a remarcat.). 372). ha. interpretînd totul în funcŃie de semnalele pe care le percepe în text. Natura anticipativă a strategiilor auctoriale. Aşa mi s-a spus cel puŃin. neobişnuite. se datorează faptului că asumarea condiŃiei de R al unui text literar este o chestiune de opŃiune personală. Cititorul are. abaterile în această privinŃă trădînd o anumită atitudine a autorului faŃă de personajele sale. psihic. care a fost înmormîntată ieri. pe baza datelor textului. la rîndul lor.şi al microstructurii discursului (pentru distincŃia hisloire — discours. în comunicarea curentă. vezi Todorov. POVESTIRI COMPACTE-POVESTIRI SEGMENTATE . Revenit la poziŃia normală. în mod similar. reprezintă auditorul căruia îi este destinat discursul ficŃional şi nu are responsabilităŃile care decurg în mod curent din actul receptării (Ohmann. termină propoziŃia: — . Gaittany izbucni într-un „Ha. astfel. I. Aplecîndu-se cu gura la urechea doctorului. Orice interpretare însă presupune raportarea concluziilor degajate astfel la relaŃia de bază scriitor — cititor(i). în esenŃă. voind a sugera hazul pe care i-l provoca personajul de care pomenise şi pe care îl dezavua. condiŃionate. de preferinŃele sociale şi morale ale acestuia. 5). p. în esenŃă. ordonarea necano36 nică a momentelor naraŃiunii sau modalităŃi de evitare a perspectivei omnisciente de tipul celor semnalate anterior). e drept. p. 1977. reconstruind. subl. Aspecte pragmatice ale naraŃiunii literare 1. 88 — 39. cît şi la nivelul macro. Deosebirile de ordin sociocultural. Chiar şi un examen superficial poate releva importante diferenŃe structurale între aceste două forme de comunicare dialogală. etnic. Dialogul literar se caracterizează. 1972. sub 2. II. Din punctul de vedere al pragmaticii. cap. retoric şi ludic — îl implică pe cititor: acesta este coparticipant la mimesis. 2. ci şi individualitatea cititorului (Ohmann. care explică atît aspecte legate de structura pasajelor de relatare (de exemplu.1) — elemente care constituie esenŃa unificatoare a tuturor varietăŃilor de dialog — în structura schimburilor verbale dintre personaje este deliberată. dar nu are spontaneitatea acestora. clar în permanenŃă activ. Dialogul literar imită dialogurile reale. Nenorocitul! 3e 35 Gaittany mistifica insinuînd că cunoaşte superficial pe doctor. cu aceea care explică. — Cine era amicul? întrebă Ioanide. ha". de obicei. (au acea calitate desemnată în engleză prin termenul tellabilitij — vezi Pratt. 1981. sub diverse forme. 205).2). 1981. au repercusiuni importante în planul receptării. rolul auditorului din situaŃiile de comunicare obişnuite: este un R privat de dreptul de replică. tendinŃă determinată de o atitudine similară. 136—147). I. incită la meditaŃie etc. şi să-1 capteze prin maniera în care povesteşte. Deşi constituie o creaŃie a autorului. este cu Hangerlioaica. „lumea" imaginată de scriitor.3. „AtenŃia" acordată de scriitor cititorului. p. fost deputat şi senator sub monarhie. p. lumea personajelor se autonomizează pentru cititor. fiind elaborat în detaliu. mimesisul literar angajînd. reflectă tendinŃa oricărui scriitor de a se „plia" la exigenŃele cititorilor. Autorul trebuie să-i creeze lectorului sentimentul că întîmplările pe care le prezintă merită să fie povestite. toate trăsăturile specifice literaturii — caracterul ei mimetic. într-un mod foarte îndepărtai. nerespectarea principiului cooperativ sau a unor maxime conversaŃionale (vezi supra. printr-un grad superior de coeziune şi coerenŃă (vezi Edmondson. de ochii lumii. 197-198). îndeplinind aceeaşi funcŃie de a caracteriza o lume prin individualităŃi reprezentative. — E un unchi al Caterinei Ciocîrlan.2. cap. sexului etc.. Acceptarea rolului de R al unei naraŃiuni literare este deci în strînsă legătură cu selecŃia operată de autor atît la nivelul „histoire". căruia ii solicitase în trecut numeroase servicii" (p. Doctorul rămăsese însă serios şi Gaittany curmă brusc hohotele.

povestirea este concepută ca o succesiune compactă de enunŃuri (block of talk) ale unui emiŃător. subordonate schimbului principal prin aceea că sint rezultate ale unei strategii comunicative. care cuprind mişcări conversaŃionale de sprijinire a actului comunicativ: mişcări de Motivare. a formulelor de flatare a interlocutorului. ExistenŃa unor schimburi preliminare se justifică prin faptul că povestirea introduce o dereglare în modul normal de distribuire a rolurilor de emiŃător şi receptor. sau forma unei succesiuni de mişcări conversaŃionale de tipul Ofertă. iar (a) şi (d) — schimburile preliminare şi. I. Cerere de reformulare. vezi supra. de a le împărtăşi celorlalŃi şi de a le supune judecăŃii acestora (Ylad. care are consecinŃe importante asupra structurii naraŃiunii. care alternează în diverse moduri — cazul povestirii în conversaŃie. ulterioare. în cel de al doilea caz.1): (c) reprezintă schimbul 38 verbal principal. mai ample decît ale interlocutorului (ilor). care nu au consecinŃe asupra desfăşurării ulterioare a naraŃiunii. 1978. Dimensiunile nu sînt deci relevante pentru definiŃia povestirii. 1972. 1978. de obicei. 105). ambele tipuri de povestiri au caracter interacŃional. are drept consecinŃă o tendinŃă a naratorului de a-şi compri39 ma relatarea. p.l. pentru că ambele implică asumarea succesivă de către acelaşi individ a celor două roluri posibile. De remarcat că. în cadrul povestirii rituale — fără să fie tipice — asemenea mişcări pot apărea ca foarte scurte întreruperi spontani. sub. există şi povestiri a căror construcŃie este seg mentală şi care se încheagă prin conversaŃie (cf. fiind determinată de cerinŃele politeŃii negative. ăd) comentariile receptorului(ilor) asupra povestirii. care are valoarea unei acŃiuni redresive. ci un constituent marcat. Preliminarii Povestirea este unul dintre aspectele majore ale activităŃii verbale. reprezentînd inserŃii sau confirmări ale unor mişcări locale. respingerea unor afirmaŃii izolate ale naratorului echivalează. 2. cap. 131. Ca relatări ale unor experienŃe personale. p. ' Multe dintre povestirile realizate în conversaŃie sînt declanşate de întrebări ale unui interlocutor. cît şi de utilizarea unor proceduri conversaŃionale curente. de tipul Ofertă sau Satisfacere a unei mişcări anterioare de iniŃiere a conversaŃiei — este cazul povestirii rituale—. Pe lingă acest tip ritual de povestiri. în fond. Reformulare. cu o Cerere de reformulare a datelor povestirii. prezent în aşa-numitele situaŃii de performanŃă (situaŃii de comunicare avînd ca obiect povestitul). 1ă77. ExistenŃa acestora permite identificarea unei secvenŃe narative cu faza. iar (d) validînd rezultatele acestui schimb. 219): (a) o prefaŃă a povestirii. care relatează unuia sau mai multor auditori o anumită întîmplare. respectiv. povestirile din literatură au dubla funcŃie specifică acestor . decurgînd din înclinaŃia firească a oamenilor de a rememora acŃiuni — proprii sau ale altora —. Caracterul interacŃional al povestirilor este pus în evidenŃă atît de structura schimburilor preliminare. de obicei însă fără a suprima secvenŃe constitutive. particulare. p. semnalate de prezenŃa elementelor de declanşare a intervenŃiei verbale. 131). condiŃia formală minimală pare a fi prezenŃa a mai mult decît un enunŃ {ibidem. Ryawe. (b) înscrierea celui (celor) de faŃă ca R(i) al (ai) povestirii: (c) povestirea propriu-zisă. ca şi schimbul principal pot include mişcări preliminare de răspuns. nota 1). ca unitate interacŃională (pentru Ńoale conceptele utilizate în acest subcapitol. Povestirea este completată adesea la cererea interlocutorului. 4. Considerate dintr-o perspectivă comunicativă. p. Schimbul verbal principal poate avea forma unei mişcări conversaŃionale ample a unui singur emiŃător. a formulelor de introducere a unor „glosări" ale enunŃurilor. ale cărui intervenŃii sînt. 14). Schimburile preliminare. Faptul că povestirea nu este constituentul obişnuit al unei perechi de adiacentă întrebare-răspuns.I. pentru că aceasta ar însemna respingerea povestirii înseşi. (a) verificînd posibilitatea iniŃierii schimbului principal. în mod obişnuit. Satisfacere. care intervine cu întrebări. prcsupunînd colaborarea dintre emiŃător şi receptor(i). se pot recunoaşte patru componente (Jefferson. de Amplificare sau de Dezarmare. prima mişcare de Satisfacere aparŃine povestitorului. a aparte-urilor care marchează momente de pauză în naraŃiune etc. componenta (b) confirmînd existenŃa unui schimb verbal. Se poate admite că povestirea tinde să-şi stabilească propriile ei norme de acordare a dreptului la cuvînt (Pratt. Asumarea de către un individ pentru un timp înai îndelungat a rolului de emiŃător impune o anumită negociere cu ceilalŃi. Ceea ce le distinge este forma specifică de realizare a acestei alternări de roluri. p. în procesul concret al povestirii — indiferent de tipul de situaŃie în care se desfăşoară—. o mişcare de răspuns de Respingere a Ofertei interlocutorului nu este posibilă. determinate tocmai de prezenŃa unui interlocutor. ale naratorului. solicit]nd dezvoltarea anumitor secvenŃe.

Aceste schimburi reprezintă o modalitate convenŃionalizată de utilizare strategică a limbii. care marchează crearea aşa-numitelor transition releuance places (cf. în Pratt. Dacă fixarea coordonatelor temporale şi spaŃiale ale naraŃiunii de bază se realizează simultan cu rezumatul („întro toamna aurie". de fapt. respectiv. prin auto-selectarea ca emiŃător a personajului care îşi va asuma rolul de narator după momentele de tăcere care încheie faza precedentă (excepŃie fac numai povestirile Fîntîna dintre plopi. deci semnalează faptul că rolul de emiŃător a devenit disponibil. Sacks et al.. începutul unei faze noi este marcat. testînd disponibili- . care îndeplineşte funcŃia de rezumat: „într-o 40 toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul AncuŃei" (p. De asemenea. apare ca naturală. de obicei. cel care include naraŃiunea propriu-zisă. imaginate sau realizate) (pentru structura si funcŃiile relatărilor despre experienŃe personale. în majoritatea cazurilor. receptor. în dependenŃă strînsă de momentul în care fiecare dintre drumeŃii de la han îşi asumă rolul de povestitor. Strategii conversaŃionale în naraŃiune 1. mai ales. Orb sărac şi Istorisirea Zahariei ftntînarul). în acelaşi timp. — era cetate" — p. şi. neîntreruptă de intervenŃii ale auditorilor. în acest caz.. romanul Hanu-Ancufei este construit prin integrarea celor nouă povestiri ale personajelor ca unităŃi componente ale complicării naraŃiunii-cadru. deci subsumate principalei modalităŃi de expunere. L. povestirile cuprind şi pasaje dialogate. Dialogurile sînt. p. la elemente incluse în Ńesătura narativă: comentarii ale eroului sau ale altor personaje. o p r e f a Ń ă — realizată sub forma unei discuŃii între cîŃiva dintre oamenii adunaŃi la han. Povestirea compactă (rituală). a nucleului narativ. elemente integrate sintaxei narative: intensificatori sau comparatori (elemente prin care acŃiunea relatată este raportată la alte acŃiuni posibile. după cum diferenŃele importante care separă cele două tipuri de situaŃii comunicative se reflectă în deosebiri esenŃiale. Structura celor mai multe povestiri subordonate include. 1981. „la Hanul AncuŃei"). M. Sadoveanu. precum şi prin două secvenŃe opŃionale: rezumat şi cod a. 1978. HanuAncutei Considerat exemplu tipic pentru tehnica . Pratt. 5). „Trebuie să ştiŃi dumneavoastră că hanul acela al AncuŃei nu era han. 288 — 300). urmăresc să pună în evidenŃă existenŃa uncr tipare structurale unice şi. Analizele care urmează. SimilarităŃile privind situaŃia de comunicare între naraŃiunile spontane şi cele literare explică similarităŃile de structură dintre acestea (vezi demonstraŃia realizată de M. Momentul înscrierii celorlalŃi ca auditori nu este concretizat în mod sistematic în structura textului. „Dar asta s-a întîmplat într-o depărtată vreme . de comunicare. Ca atare. p. îndeplinind funcŃii conversaŃionale precise. 1977.povestirii în povestire". IntervenŃiile de acest tip au rolul ca. Accentul va cădea asupra rolului interacŃiunii verbale în configurarea naraŃiunilor. Am folosit termenul naraŃiune pentru a desemna forma de comunicare specifică povestirilor. în cadrul secvenŃei narative se actualizează numai rolurile de emiŃător şi de auditori. configurarea lineară a complicării. infra) fiecare dintre naraŃiunile individuale. constituite tocmai de „poveştile" ascultate. indiferent de faptul că. Waletzky. relatate. este sugerat caracterul particular al substanŃei epice a textului. în afara relatării propriu-zise. 5—6. prin juxtapunerea unor naraŃiuni independente. 1. pe nesimŃite. în raport cu acest rezumat. să sublinieze varietatea modalităŃilor concrete de realizare a acestor tipare la acelaşi autor şi la autori diferiŃi. subordonate schimbului principal. 7).relatări: de transmitere a unor infor-piaŃii şi de evaluare. compoziŃionale şi de realizare lingvistică. cu participarea celui care urmează să relateze întîmplarea menŃionată în titlul capitolului — şi povestirea propriu-zisă—. se realizează prin secvenŃele obligatorii de orient a r e. avînd ca obiect texte tipice pentru povestirea rituală şi pentru povestirea în conversaŃie. vezi Labov. paginile imediat următoare detaliind informaŃiile primare (cf. integrate în grade diverse în structura narativă: de la elemente exterioare: comentariul naratorului. martori ai acŃiunii.2.. povestirile nu sînt urmate de comentarii sau de referiri ale celor care au ascultat-o. presupunîrd exprimarea propriului punct de vedere asupra celor relatate. drept componente de bază. (a) PrefaŃa este constituită dintr-o secvenŃă de schimburi verbale preliminare. 12—14). auditori. FuncŃia evaluaŃi v ă îşi găseşte expresia în forme variate. ci de momente de tăcere. c o m p licăre şi rezolva r e a acŃiunii. De la prima frază. prezentarea personajelor — cealaltă componentă a orientării — este discontinuă. Modul de structurare a orientării constituie un important element de racord între povestirea-cadru şi povestirile subordonate. 38 — 78). Considerînd fiecare povestire drept o fază conversaŃională specific configurată.1.2. de obicei. şi. Aducerea succesivă în scenă a povestitorilor prin pasaje portretistice realizează. tranziŃia spre episoadele care prefaŃează (v. dacă în secvenŃa care prefaŃează naraŃiunea se actualizează toate cele trei tipuri de roluri posibile: emiŃător. Prima funcŃie.." — p. p.

Prima intervenŃie conversaŃională a ciobanului Constandin Motoc include referirea aluzivă la tema pe care acesta intenŃionează să o dezvolte: „Dar eu rîd. 120—121). dacă m-asc uitaŃi" (p. PrefaŃa se continuă în mod firesc în naraŃiune. printre argumente. personajul care rupe tăcerea vrea să verifice dacă există posibilitatea materializării intenŃiei sale de a povesti ceva. 133).41 taica auditorilor pentru un alt proces de receptare. personajul care iniŃiază o fază conversaŃională introduce în replicile sale. o dublă funcŃie: de evaluare — separată printr-un mare interval de timp— a povestirii (sau chiar a povestirilor) precedente şi de declanşare a povestirii celui care o formulează. carele mi-a spus că. în vremea veche. conştientizată sau. 1978. concepute ca o ilustrare printr-un alt exemplu a validităŃii acestei afirmaŃii. o probă a faptului că relaŃia dintre istorisirile care compun HanuAncuŃei este o relaŃie tipică de series of slories (Ryawe. 10). ReflecŃia menŃionată constituie. comisul motivează mişcarea iniŃială incluzînd. prin „glosarea" termenului „întîmplare". sub aparenŃa acordului cu interlocutorul („într-adevăr" — p. căci mi-am adus aminte de-un prietin. de cele mai multe ori. Schimburile preliminare sînt reduse la un minimum de mişcări conversaŃionale şi în JudeŃ al sărmanilor. echivalînd cu Satisfacerea cererii de explici tare. elemente unilateral cunoscute. în majoritatea cazurilor. intuită de emiŃători. de tip disjunctiv: „Era tot aşa de slabă?" (p.]. Mi-a povestit cîte a pătimit. Altfel spus. putem identifica o mişcare conversaŃională amplă a celui care îşi asumă de la început rolul de emiŃător — Ienache coropearul —. Sugerarea temei se realizează n cadrul unei mişcări de Motivare (cf. cu care m-am fudulit eu în tinereŃele mele şi la care s-a uitat cu mare uimire chiar măria sa Vodă Mihalache Sturza" (p. 133) reformularea parŃială a enunŃurilor interlocutorului. TranziŃia de la dialog la naraŃiune urmează traiectorii de o complexitate variabilă. de propunere a unei teme (Ofertă). şi să nu spun la nimeni ce i s-a întîmplat lui într-o vreme. . Schimburile preliminare determină impunerea. Reformularea. 9). Aceste elemente funcŃionează ca declanşatori ai povestirii următoare. să restrîngă valabilitatea afirmaŃiei acestuia la situaŃia utilizării ironice. ReflecŃia cu care se deschide povestirea: „într-adevăr. Cum enunŃurile în care apar reprezintă. se realizează prin două întrebări. [. 9). care capătă explici rolul de declanşator al povestirii. întreruptă de o scurtă intervenŃie de încuviinŃare (deci de o mişcare de Satisfacere) a comisului IoniŃă. consolidează caracterul de Strategie anticipativă inerent acestui tip de schimburi. explicaŃiile necesare se structurează sub forma unei relatări închegate. integrată unui schimb preliminar. a noii teme.. una mai generală: „Cum s-a uitat cu uimire?". de altfel. 9). 9). pentru că interlocutorii cer clarificarea semnificaŃiei lor. este mişcarea sub forma căreia se realizează naraŃiunea însăşi. Centrul de interes se deplasează spre noul emiŃător şi. Procedura este convenŃionalizată. [. prin introducerea unor elemente de clarificare. p. subordonata introdusă prin ici) care. solicită printr-o întrebare („Ce întîmplare?" — p. subordonate celei iniŃiale: „Asta-i o poveste pe care aş putea să v-o spun. cel puŃin. fiind percepută de ceilalŃi ca semnal neambiguu al unei intenŃii de a relata. rezumatul naraŃiunii (vezi infra. prin mijloace tactice diferite. ca presupoziŃii aparŃinînd fondului comun participanŃilor la discuŃie. 101). Respingînd interpretarea zodierului. «O) — şi alta — cuplată cu prima întrebare — de Ofertă a unei noi teme. să determine declanşarea schimbului principal. Cererea lui moş Leonte de reformulare a acestui enunŃ. s-au întîmplat lucruri care astăzi nu se mai văd" (p. aparŃinînd comisului IoniŃă. Dar pot spune că. prilej pentru moş Leonte ca. structurată sub forma următoarei succesiuni de mişcări conversaŃionale: Ofertă-» OpoziŃie exprimată ironic -> Respingere a obiecŃiilor & Motivare -> Ce re re de reformulare parŃială-> Satisfacere parŃială & Ofertă a unei teme subordonate celei clintii —►Satisfacere.. subordonată. de exemplu. în interiorul unei mişcări conversaŃionale unice. nu-mi mai pot aduce decît cu greu aminte de-o întîmplare ca aceea" (p.]. Paralela care urmează între vremea de acum şi „vremea veche" serveşte la integrarea progresivă a naraŃiunii în cadrul conversaŃional creat.. Schema ar fi deci: Ofertă—►Cerere de reformulare —► Reformulare= Satisfacere Schimb preliminar NaraŃiune Povestirea Iapa lui Vodă este prefaŃată de o discuŃie între comisul IoniŃă — viitorul narator — şi moş Leonte Zodierul. Răspunsul comisului implică două mişcări coordonate: una de Satisfacere — cuplată cu întrebarea disjunctivă: „Se-nŃelege" (p. pe acela care va constitui rezumatul (vezi infra sub (c 1)) povestirii următoare: „Se trage dintr-o iapă tot pintenoagă. de fapt. îndeplineşte. povestirea este elicitată prin întrebări. sub (c 1)). Mişcarea următoare.. Adesea. şi alta. în Cealaltă AncuŃă. ReflecŃiile comisului introduc o temă de discuŃie („Cal ca mine n-are nimeni" — p. în locurile acestea.

Îq ambele cazuri. de obicei. Verificîndu-şi intuiŃiile şi memoria cu ajutorul comisului . părinte. Acceptarea propunerii avansate determină iniŃierea. devenit liber. AncuŃa îi dă parŃial o altă formulare. a cărei marcă grafică o constituie punctele de suspensie. acceptată de bătrîn. în ultimă instanŃă. Integrarea ei In contextul conversaŃional este asigurată de factori care depăşesc planul verbal: cunoaşterea „tradiŃiei" de la Ilanu-AncuŃei de către negustorul care nu este la prima sa vizită acolo şi curiozitatea celor prezenŃi faŃă de noul venit. respectiv. cerşetorul orb nu este iniŃiator al schimbului verbal care are drept mişcare finală naraŃiunile. Reunind o mişcare de aparentă Satisfacere a Ofertei comisului („S-ascultăm povestirea comisului . căci avem vreme destulă" — p. Numai că. pentru a dilata răspunsul într-o suită narativă. explicarea lui fiind dezvoltată într-o structură narativă completă. încadrînd un schimb al cărui iniŃiator este comisul. De remarcat că. Ca declanşator funcŃionează cuvin tul care dă titlul povestirii. El îşi cîştigă dreptul la cuvînt după ce cîntă si foloseşte prilejul de a fi selectat ca vorbitor de către comisul IoniŃă. Vezi.Această afirmaŃie conferă. moş Leonte!" — p. Dintre povestirile al căror narator se autoselectează ca emiŃător. avînd valoarea unei inserŃii cu funcŃie Sl Trificare. nu au prefaŃă. Mişcarea de răspuns a interlocutorului introduce termenul care va declanşa întregul lanŃ ulterior de schimburi coordonate şi. Negustor lipscan are un statut aparte prin lipsa prefeŃei. discuŃiile anterioare nu conŃin ele44 nente care să o proiecteze. în acest caz." — p. includ mişcări de Satisfacere realizate sub forma tăcerii. schimbului anterior valoarea unei prefeŃe. relatarea apare ca ultima mişcare de Satisfacere din lanŃul de schimburi. inclus în enunŃurile preliminare ale naratorului printre presupoziŃii. discuŃia care se încheagă între cei prezenŃi la han conduce spre investirea unuia dintre ei cu un asemenea rol.. povestirea. au în comun faptul că sînt deschise de o dublă prefaŃă.. consemnînd autoselec-tarea comisului ca narator. care adoptă strategia de a-şi determina interlocutorul — căpitanul Neculai Isac — să formuleze el punctul ilocuŃionar: povestirea nu este solicitată direct. Sînt şi alte situaŃii în care nu cel care va avea rolul de povestitor rupe tăcerea. printr-o amplă mişcare de Ofertă. există uşoare variaŃii ale schemei descrise. în povestirea Har alambic.benevolă". moş Leonte. văd că ai pierdut o lumină" — p. a unui nou schimb: istorisirea răzeşului. şi prima parte a prefeŃei are o structură segmentată: schimburile iniŃiate de călugăr. Relatarea Iui Dămian Cristişor este . care îi adresează o întrebare. deşi diferite ca structură. 45). de Motivare a unei atitudini. Schimburile înlănŃuite realizează structuri interacŃionale de tipul Ofertă-ăSatisfacere. bazată pe anticiparea unei posibile reacŃii a călugărului („Mă vezi prea mirat. ci promisă de narator. 44). consemnînd disputa dintre comis şi moş Leonte pentru asumarea rolului de narator. Bătrînul oferă mai întîi o variantă rezumativă. Partea a doua se deschide printr-o mişcare strategică a comisului. 42 43 tematic celui dinŃii. Prima prefaŃă la Fîntina dintre plopi se configurează în cadrul structurii interacŃionale Ofertă -»Satisfacere. 29).. 41) cu una de Propunere a altei teme. capătă. valoarea de Respingere a mişcării conversaŃionale precedente. de cele ce spui. 68). Nici cele două povestiri ale orbului sărac: cea autobiografică şi cea despre vremea Ducăi-Vodă. considerată insuficientă şi urmată de invitaŃia de relatare completă („Spune repede. ca răspuns la o remarcă a prietenului său („De cînd ne-am despărŃit însă. căpitanul se angajează să dea o explicaŃie. Replica ei traduce o dorinŃă spontană de verificare a exactităŃii propriei memorii („Cînd ai văzut întăi balaurul. Povestirea Balaurul începe prinŃr-un pasaj de racord cu cea precedentă. Două povestiri prezintă similarităŃi în configurarea prefeŃei: II<j-ralambie şi Balaurul. iar cealaltă — viitorului povestitor. sugennd faptul că povestirea făcea parte din repertoriul zodierului. Relatările sale nu sînt anticipate de alte secvenŃe. Cuvîntul care declanşează istorisirea lui moş Leonte este rostit însă de alt personaj. prima mişcare aparŃinîndu-i întotdeauna comisului IoniŃă. Cît priveşte suita următoare de schimburi IoniŃă -♦moş Leonte. pînă la „Atuncea ani văzut întăi balaurul" — p. cu funcŃia strictă de răspuns la întrebare (cf. în ansamblu. intervenŃia zodierului. A doua prefaŃă apare într-un episod de inserŃie. Fîntîna dintre plopi sau Istorisirea Zahariei fîntînarul. de fapt. fragmentată prin scurte inserŃii dialogale. el face obiectul întrebărilor comisului. întrerupînd mişcarea de introducere a temei noi. în amîndouă povestirile. moş Leonte) cu o suită ' ~J ! l—: e-ijî-<-■-:»-de schimburi înlănŃuite. care. a întimpinat răzeşul" — p. PrefeŃele acestor povestiri combină un schimb iniŃiat de personajul care îşi va asuma rolul de narator (călugărul Gher-man şi. 43). replica de la „Cînd am văzut întăi balaurul". de exemplu. iniŃiativa verbală aparŃinîndu-i comisului IoniŃă. ea conduce treptat la elicitarea istorisirii.

să-şi asume rolul de narator. Fîntina dintre plopi. Vezi. 68). Este vorba de mişcări anticipative. Salomia este constrînsă. Mişcarea de Satisfacere care încheie întregul schimb verbal îi aparŃine totuşi lui Zaharia. în povestirea Iapa lui Vodă. de exemplu. Salomia se adresează celui pe care îl consideră în măsură să efectueze mişcarea de Satisfacere: fîntînarul. de care vorbea maică-mea. tuturor celor prezenŃi. povestirea căpitanului va fi spusă pentru întreaga colectivitate. Şi acest schimb preliminar are structura Ofertă-)-Satisfacere.. dar nu aşteaptă răspunsul acestuia. implicit. în mod firesc. PrezenŃa unor asemenea mărci este legată de strategiile politeŃii negative. dar şi de comisul IoniŃă. de asemenea. povestirea se adresează.(„Aista-i omul cel din łara-de-Jos. cu toate că acordul nu este unanim. dacă m-ascultaŃi. al cărei purtător de cuvînt devine însuşi autorul-narator-personaj (cf. dar acesta acŃionează ca reprezentant al comunităŃii. dar întrebarea sa ulterioară. interlocutorii fiind naratorul-autor-personaj şi liŃa Salomia.. la vad la TupilaŃi" — p. în care povestirea începe să se depene. practic. 69). comisul IoniŃă nu îşi începe relatarea decît după ce se asigură că toŃi cei de faŃă sînt dispuşi să asculte. obiecŃiile comisului IoniŃă privesc modul de distribuire a rolului de emiŃător: „Dintre noi toŃi numai . DiscuŃia dintre hangiŃă şi comis. care nu se încheie însă printr-o mişcare de Satisfacere. reformulînd mişcarea iniŃială. Ca în majoritatea povestirilor. PrefaŃa a doua include încercarea bătrînei. funcŃii diferite. fapt dovedit de absenŃa oricăror obiecŃii în legătură cu declanşarea unei naraŃiuni. am să-Ńi spun cum mi-au fost petrecerile mele prin Ńări străine" — p. formula deschide un nou schimb (Ofertă -»Reformulare). Cele două prefeŃe la Istorisirea Zahariei fintinarul au. pentru a fi mai explicită. deschise printr-o succesiune de intervenŃii de forma Ofertă -eSatisfacere. AncuŃa. în prezenŃa călătorilor adunaŃi la han. Reluată ca întrebare de partenerul de discuŃie alSalomiei. „Care întîm-plare?" (p. şi aici înscrierea celorlalŃi în auditoriu este un fapt implicit. alimentează curiozitatea celorlalŃi. Zaharia adaugă cîteva detalii. De remarcat că întrebările sau invitaŃiile sînt adresate viitorului povestitor de unul dintre personaje (comisul IoniŃă. ci îşi începe imediat povestirea. şi infra. Prima prefaŃă. permanent dispuse spre receptare. determinat de specificul constituirii şi al funcŃionă46 rii comunităŃii de la han. formula care funcŃionează ca declanşator al povestirii: „Numai să-Ńi spuie ce i s-a tntîmplat. cu deosebirea că semnificaŃia de simplă mişcare conversaŃională strategică este mai pregnantă în această povestire. dovedeşte. O explicaŃie similară are solicitarea acordului de a povesti şi. care are iniŃiativa conversaŃională. 69) şi.. JudeŃ al sărmanilor. Eventualele dezacorduri individuale nu tulbură niciodată desfăşurarea istorisirii.. de introducere a noii teme. adesea de categoria celor menite să prevină şi să anihileze opoziŃia partenerilor (mişcări de Dezarmare). Elicitarea povestirilor prin întrebări (Hara-lambie. sub (b)). 162). s-apoi să vezi!" (p. a acordului unuia dintre personaje de a asculta în Negustor lipscan. anticipînd evaluarea prin menŃiunea „Era o poveste înfricoşată" (p. să ofere ea un rezumat al povestirii. dar iniŃiativa verbală îi aparŃine hangiŃei. de fapt. prezenŃă constantă la adunările de la han şi depozitară a unui întreg tezaur de istorisiri auzite de la predecesoarea sa. lila Salomia). cucoane IoniŃă?" (p. IntervenŃia bătrînei pune în relaŃie cele două prefeŃe. de a-1 determina pe Zaharia să formuleze el punctul ilocuŃionar şi. (b) Momentul constituirii celorlalŃi înt r-u n grup de auditori nu are întotdeauna mărci explicite în roman. se conturează prin structuri complexe de schimburi verbale. 109). determină un transfer de destinatar: proiectată ca relatare pentru un vechi prieten. cînd eram copilă?" — p. NaraŃiunea sa este precedată de o secvenŃă cu structura solicitare indirectă ->acord (exprimat în numele colectivităŃii de moş Leonte): „— Asta-i o poveste pe care aş putea să v-o spun. adaugă cîteva detalii la rezumatul iniŃial formulat de Neculai Isac („Spunea maică-mea [. care furnizează o versiune simplificată la maximum a istorisirii. 10). ultima mişcare de răspuns 45 conŃine într-un enunŃ care anticipează evaluarea. Mai mult.] că a avut mare val şi erau să-1 omoare nişte Ńigani aici. vorbi el. naratorul-autor-personaj. Specific pentru această povestire este faptul că ea se încheagă prin colaborarea permanentă dintre Zaharia şi Salomia. Orb sărac) sau invitaŃii (Balaurul. ele sînt anihilate sub presiunea atitudinii colectivităŃii. aparent declinîndu-şi competenŃa. refuzul de a răspunde solicitării. Istorisirea Zahariei fîntînarul) presupune. 207). căpitane Neculai. angajarea benevolă a celorlalŃi de a asculta. prin aceasta. — Cum să n-ascultăm. fiindcă primul nu manifestă acea disponibilitate verbală care îi determină pe toŃi ceilalŃi naratori să dea curs acŃiunilor de elicitare a relatării. #Dămian Cristişor cere încuviinŃarea căpitanului Neculai Isac („Dacă doreşti.

după preambul. 134). introduce în intervenŃia următoare o altă formulă tipică de „dezarmare" a interlocutorului. menite să stimuleze curiozitatea ascultătorilor. Ca şi în povestirea Iapa lui Vodă. După cum liŃa Salomia nu întrerupe povestirea cerşetorului orb... explicaŃia: „Am avut o Intîmplare nâpraznică" (p. 72). fără a renunŃa la rolul asumat. Rezumatul. rezumatul lor este conŃinut în prefaŃă. să nu-mi spuneŃi pe nume" (p.. am avut crîncenă vedere şi spaimă. determinîndu-1 pe comisul IoniŃă să solicite — printr-o suită de întrebări — informaŃii asupra identităŃii personajului. gesturi şi atitudini care compun un adevărat ritual. oi tăcea" (p. Ianache coropcarul nu solicită acordul celorlalŃi pentru a fi învestit cu calitatea de narator. [. Cf. 134) (» sînt sigur că o să vă placă). iar Neculai Isac da. 134). „Cînd văzui pe moş Leonte. supra. receptarea începe. 104). 70). le cere. iar lăutarii au prins a cînta cu jale . determinate de dorinŃa acestora de a asculta şi de aşi asigura o receptare cît mai bună. de asemenea. — căci îl astupase aşa t am-nes am un om de rînd şi din proşti. 204). preliminariile fiind încheiate. Izolată de restul naraŃiunii. 135). de exemplu. Tăcerea celor din jur marchează faptul că. implicînd totodată certitudinea asupra opiniei favorabile a interlocutorilor: „Şi dacă nu v-a plăcea. de altfel. într-o structură 4S similară este plasat şi rezumatul povestirii Fintîna dintre plopi: comisul IoniŃă remarcă faptul că prietenul său şi-a pierdut un ochi. 71). (c) P o v e s t i r i 1 e propriu-zise prezintă o serie de particularităŃi structurale. de anihilare a eventualelor obiecŃii. AfirmaŃia rezumă naraŃiunea a cărei declanşare o provoacă. cucoane IoniŃă?" ) v. drept urmare acceptarea simultană tacită de către restul grupului a condiŃiei de ascultător. cele două momente nu pot fi separate în text. fiindcă pauza intervine după anunŃarea „temei" povestirii: „s-a întîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc" (p. care cere lămuriri („Cum s-a uitat cu uimire. cînd Domnia sa avea de povestit lucruri mari" (p. pentru care trebuie să mă rog" — p. această componentă este un factor important de integrare în conversaŃie a secvenŃei de relatare. Ciobanul din JudeŃ al sărmanilor solicită indirect permisiunea de a povesti. naraŃiunea-cadru reŃine adesea semnele neverbale ale constituirii auditoriului prin modificări ale dispunerii spaŃiale a oamenilor de la han. dacă nu. cînd eram un băieŃaş săltat numai ia atîta de la pămînt. că-şi caută loc Ungă cei doi prietini. Autoselectarea naratorului are. în povestirea Iapa lui Vodă. oi spune. dar ca dovadă a faptului că nu-i ignoră. rezumatul este detaliat într-o amplă relatare. şi maică-mea era lingă mine. 70).IoniŃă comisul îl privea într-o parte cu oarecare nerăbdare şi dispreŃ. „Iar noi am rămas tăcuŃi. discutînd cu moş Leonte despre calul său. să se constituie în receptori —. în povestiri cum ar fi Cealaltă AncuŃă sau JudeŃ al sărmanilor. 9). 104). sunînd din strune" (p. de obicei prin enunŃuri interogative sau imperative. ne aflăm în faŃa unei mişcări strategice. considerat insuficient de interlocutor. Călugărul Gherman introduce în formularea rezumativă numele unui personaj necunoscut celorlalŃi („. deşi afirmă după aceea: „eu una m-am umplut de năduf auzind şi mai ales văzînd" (p.. Vorbitorul nu aşteaptă mişcarea de răspuns a celorlalŃi şi. . căci am înŃeles că mazîlul vrea să ne spuie întîm-plarea lui de demult" (p. apărînd adesea ca explicaŃii detaliate ale unor afirmaŃii. Ş-atuncea am văzut pe acel Haralambie. este acela care trezeşte curiozitatea auditorilor—determinîndu-i să eliciteze povestirea şi. 47 Dacă la nivelul universului personajelor sînt rare situaŃiile în care se poate delimita un moment al asumării rolului de auditor.. 30).. Există însă menŃiuni ale faptului că povestitorul are permanent conştiinŃa necesităŃii de a fi ascultat şi a prezenŃei auditoriului. Acelaşi procedeu este prezent în povestirea Haralambie. sub (a)). implicit. Povestirea constituie un răspuns dezvoltat la aceste întrebări. cererea de scuze: „dacă nu vi-i cu supărare" (p. prin faptul că include printre presupoziŃiile aparŃinînd fondului comun un element unilateral cunoscut. sub (a)). supra. Se poate recunoaşte. cufundînd noi ulcelele în cofăiel. este o invitaŃie implicită la cuvînt pentru narator." (p. încuviinŃarea pentru o scurtă întrerupere: „Vă rog numai oleacă să îngăduiŃi pînă ce-oi potrivi în lulea o frunză de tutun" (p. comisul IoniŃă face o afirmaŃie neclară pentru interlocutor („Aista-i cal dintr-o viŃă aleasă. cu care m-am fudulit eu în tinerelele mele şi la care s-a uitat cu mare uimire chiar măria sa Vodă Mihalache Sturza'' — p.. Apelul la această procedură conversaŃională (de tipul „ap arte-ui ui") are şi valoarea unei stratageme. recunoscînd explicit interrelaŃia dintre povestitor şi auditori: „dac-a dori lumea. a cărui explicare apare drept necesară (cf. de cînd sînt. le-am închinat căpitanului şi ne-am strîns împrejurul lui.] mă ridicai de la proŃapuri"4 (p. mi-am simŃit . cetitorul de zodii. o suită de mişcări.. formulat de viitorul narator.Pe loc. 68). într-o formulare laconică. (1) întrucît naraŃiunile din Hanu-AncuŃei sînt prefaŃate de conversaŃia între cei adunaŃi la han. O uşoară variaŃie a acestui tipar poate fi recunoscută în Balaurul: „numai o dată. Se trage dintr-o iapă tot pintenoagă. de exemplu: „Lăutarii se trăseseră pe nesimŃite aproape şi rînjeau cu viclenie.

activitatea conversaŃională —. de obicei. AfirmaŃia este „glosată" de AncuŃa. cu valoare deictică. ci este plasat în secvenŃe narative compacte. tot în acesta loc ne aflam . Rezumatul celei de-a doua naraŃiuni reia. cele două naraŃiuni. iar „glosarea" e confirmată de moş Leonte: „Cînd am văzut întăi balaurul [. Povestirile JudeŃ al sărmanilor şi Orb sărac prezintă unele particularităŃi compoziŃionale. 208. Orb sărac cuprinde o relatare autobiografică. 207. de fapt.. eroi — este realizată în modalităŃi diverse. „întîmplarea aceea cînd te-a chemat boierul de la Păstră-veni la curte şi Ńi-a poruncit să-i cauŃi apă în acea poiană" — p. rezumatul nu este rezultatul unei discuŃii.. 209). rezumată prin cuvintele „poveste adevărată despre o minune a sfintei Paraschiva" (p. Rezumatul primei naraŃiuni apare în prefaŃa întregii povestiri. Demonstrativele.. formularea completă apare în întrebarea romisului. 195).. de peste apă" — p. ci şi o identitate a rolurilor pe care le îndeplinesc oamenii şi a mărcilor specifice acestor roluri (nume. 44). 44) este formulat ulterior.. (2) Orientarea — secvenŃa prin care auditorii sînt puşi la curent cu „datele" de bază ale întîmplării relatate: moment. comparaŃiile. reprezentînd un fel de moto al relatării următoare.] Atuncea am văzut întăi balaurul" (p.". orientarea sugerează o mişcare de retragere în timp prin translaŃie. e formulat eliptic.".. 43). 195). 195) — act care încheie.. dar el nu este prezentat de cel căruia i se solicită relatarea — fîntînarul —. în naraŃiune. 191). în unele povestiri ai căror „autori" se autoselectează ca naratori: Cealaltă AncuŃă.aşa inima. 133).. la sfîrşitul amplelor reflecŃii care prefaŃează istorisirea coropcarului. fiind introdus într-o eră identică cu aceea din Fintîna dintre plopi („numi mai pot aduce decît cu greu aminte de-o înttmplare ca aceea:' — p.. într-o poiană pe care-o ştii dumneata" — p.. ca rezultat preliminar al încercărilor comisului de a elicita povestirea.." (p.. sînt corelate printr-un episod de racord. dar rezumatul (p. Negustor lipscan. rezumatul este situat în prefaŃă.".. adverbele de identitate.] Eram aşa. care cunoaşte întîmplarea. altminteri. în Istorisirea Zahariei fîntînarul. deschizînd relatarea propriu-zisă („cum mi-au fost petrecerile mele prin Ńări străine" — p.. Cf. plasat în prefaŃă. Există nu numai o identitate a cadrului material şi natural.. mama aceştia . cînd erai flăcău. să-1 determine să-şi asume rolul de povestitor. rezumatul este repetat adăugîiidu-se o informaŃie: „ o întîm-■ a aceluia care mi-i mie ca un fraieik — p. 145). care consemnează întîlnirea lui Constandin Motoc cu hai-ul. cele două naraŃiuni sînt total independente. permiŃîndu-i acestuia să-şi menŃină dreptul la cuvînt („s-a întîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc" — p. cîte două naraŃiuni complete. comisul cere detalii. în pădurea de peste apă" — p. 104). in anumite povestiri (Iapa lui Vodă. Corelarea naraŃiunilor este realizată prin reluarea unor puncte de refe4 — C-da 1354 49 rinŃă din naraŃiunea autobiografică în cealaltă („pe cînd eu eram un prunc şi vedeam satul nostru care nu mai este şi Ńintirimul pe care l-au risipit apele .. care deschid o asemenea Activitate sau un episod al ei („Stăpînii mei şi fraŃii mei . prin raportarea momentului evocat la cel prezent.] — Iată de ce . ele conŃin. Limita dintre ele este marcată formal prin prezenŃa mulŃumirilor pentru atitudinea celorlalŃi („MulŃumesc lui Dumnezeu c-am găsit cuvînt bun şi milă" — p. în cealaltă povestire. gesturi.. A doua risire. — „ce Ńi s-a întîmplat dumitale. ci de aceea care i-o solicită — Salomia.: „. este juxtapusă celei dintîi. în cîteva variante. completate progresiv cu noi amănunte (.. ca potirnichea în căngiie şoimului" (p. relatînd întîmplarea Ńăranului umilit şi schingiuit de Răducanu Chioru şi pedepsirea boierului. în stil indirect: „Vasile cel Mare 1-a învăŃat cel prietin" — p. au un puternic efect de actualizare. „şi-n jurul nostru umbla AncuŃa cealaltă. al cărei rezumat. stimulînd memoria lui Zaharia.]. este o manevră — eşuată în cele din urmă — prin care bătrîna urmăreşte. ca în majoritatea cazurilor. Elementul care declanşează povestirea apare în discuŃiile din prefaŃă. [sfînta Paraschiva] „unde ne ducem să ne închinăm eu şi liŃa Salomia" — p. Reluarea rezumatului.. reacŃii. El apare formulat. fraza conŃinînd rugămintea lui Motoc. în JudeŃ al sărmanilor. aparŃinînd aceluiaşi personaj.. „Acolo [. în stil direct: „învaŃă-mă cum să mă esc!"." — p. cu care se încheia ciul de racord (în racord. toate urmărind — prin procedee variate — o puternică implicare afectivă a celor de faŃă. 133. plasare spaŃială etc). flăcău [. după care ciobanul ează un cîntec de haiducie. „Şi AncuŃa cealaltă 50 . 195). rezumatul consemnează autoselectarea negustorului ca emiŃător. cu menŃinerea decorului familiar ascultătorilor şi cu sublinierea elementelor de invariantă. în secvenŃă cu termenii de adresare. confesiunea celui dintîi şi solicitarea sprijinului. Fîntîna dintre plopi).. 207 — 208. într-o formulare etă. la sfatul şi cu ajutorul lui Vasile cel Mare. 208 „întîmplarea de la poiana lui Vlădica Sas"—p. 162). determinînd o atitudine prin excelenŃă participativă a receptorilor.[întreabă-l să spuie] întîmplarea din pădure. loc. în cazul primei povestiri. care declanşează naraŃiunea: „Dacă ştii altele mai frumoase de ce mi l-ai cîntat pe acestae? [.

.. săltat numai ia atîta de la pămînt [. impersonal. ci din perspectiva celui care le retrăieşte. 44)..] pe cînd mă aflam în uliŃă la Carvasarâ şi mă tocmeam pentru marfă [. Pentru cei mai mulŃi dintre auditori. determinat de situarea naraŃiunii-cadru în coordonatele unui nedefinit fabulos. dezvăluirea poantei întîmplării. 105).]. 31).. ele au — ca şi referirile la han — o funcŃie de actualizare a unei epoci trăite (excepŃie. şi moş Leonte. ea este „împinsă" spre sfîrşitul relatării. să trăiesc pe-atuncea şi să mă bucur altfel de viaŃă [. in povestirile în care naratorul este implicat ca personaj. Şi eram în popas aici.]. în anul cînd au căzut la Sîntilie ploi năprasnice şi spuneau oamenii că ar fi văzut balaur negru în nouri. 45—46). cercetînd în cartea lui de zodii şi tălmăcind semnele lui Iraclie-împărat. care anticipează — în mod fals — urmările pozitive pentru şeful arnăuŃilor ale prinderii lui TodiriŃă). Motivarea procedeului este însă aici mai direct legată de tehnica narativă: dezvăluirea identităŃii boierului „mărunt la stat. şi spovedania lui Neculailsac. la început.. care „purta la gît un lanŃug subŃire de aur" (p. [. p.. transpunîndu-se în postura martorului de odinioară. De-atuncea au trecut ani peste douăzeci şi cinci [. <\u mare zvoană. de exemplu. atribuită şefului arnăuŃilor . în łara-de-Sus. s-aîntîmplat în tîrgul nostru la Ieşi mare bocluc. moş Leonte nu poate face perceptibil cadrul relatării sale decît prin raportare la propria sa biografie: „Eram aşa. în povestirea Haralambie se evocă „divanul" Ńinut de Vodă Ipsilant. cînd eraŃi tînar. la 15 a lunii lui august" (p. căci dragostea mea din anul acela se desfrunzise cu vara" (Fîntîna dintre plopi. vîslind spre răsărit. 30).. atuncea am văzut pe acel Haralambie" (Haralambie.]. chiar şi o coda. îmi arăta ziua buruienile şi rădăcinile pămîntului.. ktuncea am văzut întîi balaurul" (p... Iar într-un rînd. Relatarea nu se face din perspectiva celui care ştie cum au decurs evenimentele. care evoluează de la tonul general. Aşa. stînd cu el la tîrlă pe dealul Bo-lîndarilor. „Aşa.]. „iaca aşa rîncheza şi rîdea şi iapa cea bătrîna [. deasupra puhoaielor Moldovei. 12). avînd în mijloc pe-un om legat" (p. al cărui orizont de informaŃii este limitat. iaca s-arată dinspre Beilic. într-o toamnă ca asta. „în ziua de Sîntămăria Mare. într-o hamnă ca asta. şi se sparie de el altă AncuŃa". Şi eram în popas aici. Istorisirea Zahariei fîntînarul — pe „Vodă Calimah". în care naratorul are mai degrabă rolul unui martor al întîmplăriloî. precizările ele ordin spaŃial şi temporal se întrepătrund cu detalii autobiografice. k hanul AncuŃei [. pe vremea aceea.. este urmată de reconstituirea. în formula unei concise naraŃiuni obiective.. permiŃînd confruntarea impresiilor şi a aprecierilor. Şi pe după Sîntilie. 103—104). în povestirea Balaurul. dar închegată (incluzînd toate secvenŃele tipice.. Numai după fixarea acestui cadru „subiectiv".. "(Fîntîna dintre plopi.] — dar rîsul ei tot trăieşte.. 4e 51 spre concretul spalio-temporal. „Iar mama acestei AncuŃe . în ciuda unor indicaŃii care ar putea permite datarea foarte exactă a unora dintre evenimentele istorisite. a dovedit cum că acele paseri cu penele ca bruma s-au ridicat rătăcite din ostroavele de la marginea lumii şi arată veste de război între împăraŃi şi bielşug la viŃa de vie" — p. O atitudine similară a naratorului apare în Iapa lui Vodă. dar şi psihologic: „ascultaŃi ce mi s-a întîmplat pe-acesle meleaguri. Dar asta s-a întîmplat într-o depărtată vreme. Ienache coropcarul fixează momentul întimplării relatate în raport cu şirul propriei sale vieŃi: „S-a întîmplat ca eu să fiu tînăr. care învie o legendă de largă circulaŃie). iar una dintre povestirile orbului sărac — pe Duca-Vodă. st realizează într-un mod specific în povestirile Balaurul şi Cealaltă Ancu\ă. de fapt. Povestirea comisului loniŃă (Iapa lui Vodă) are ca personaj pe „măria sa Vodă Mihalache Sturza".. cu barbă roşă rotunjită".]. Precizările temporale nu sînt însă semnificative în sine. Ca atare. implică. şi părintele meu mă învăŃa meşteşugul lui'Ń.. „eu stăm aici în acest loc" (Iapa lui Vodă. Comun povestirilor din IIanii-AncuŃei este faptul că timpul întîmplă-rilor narate este anterior reunirii călătorilor la han. de aceea.".şedea ca şi asta. duceam vinuri la Ńinutul Sucevei. tot în locul acela . în Cealaltă Ancută. Cf. p. la hanul AncuŃei . flăcău trecut de două zeci de ani.— povestirea de pe vremea Ducăi-Vodă. Iar nişte paseri cum nu s-au mai pomenit s-au învolburat pe furtună. 72—73).. un boier mare şi fudul: îl chema Nastasă Bolomir" (p. pe cînd îmi pregăteam lăzile. capătă pentru receptori „concreteŃea" necesară urmăririi istorisirii. orientarea subiectivă succintă: „dnd eram un băieŃaş. 5—6). naratorul nu poate să comunice auditorilor — sub forma portretului fizic — decît impresia pe care i-a făcut-o contemplarea necunoscutului care va deveni eroul povestirii („Cel prins era întru adevăr om nalt şi voinic" — p. demult. duceam vinuri la Ńinutul Sucevei. Dublarea orientării propriu-zise. 10—11). ca să mă duc la iarmaroc.". a biografiei personajului principal pînă în momentul evenimentelor care au determinat interferenŃa celor două existenŃe. o roată de arnăuŃi. iar noaptea stelele cerului. prin menŃionarea unor elemente tare constituie orientarea subiectivă.. p. Orientarea propriu-zisă se constituie — în Cealaltă Ancută — într-o povestire concisă. Există însă în întregul roman un anumit grad de incertitudine temporală. enunŃul sobru.. în relatarea călugărului Gher-man. al basmului şi superstiŃiei („într-o toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul AncuŃei. care constituie secvenŃa orientativă propriu-zisă: „Trăia la noi.] Şi mă aflam în mare mîhnire. la TupilaŃi. la Baia...

Tehnica relatării are în vedere uneori punerea în evidenŃă a poantei (Iapa lui Vodă). în acea vreme s-a fost ridicat asupra Ńării Moldovei. supra). (2) [Minunea sfintei paraschiva] „s-a făptuit în vremea veche. povestite de cerşetor).. 158. 191.. rămînînd fără vedere încă de pe cînd eram copil." — p.. „Aduc marfă de la Lipsea" — p... JudeŃ al sărmanilor. Constandin Motoc este pedepsit sălbatic de boier (prima povestire din JudeŃ al . căci acea pădure s-a tăia li zicea poiana lui Vlădica Sas" ~ p. aducînd capul haiducului Haralambie. avînd ca singură dorinŃă ispăşirea crimei fratricide (Haralambie). — Acolo. precum au făcut alŃi negustori bătrlni. avînd ca naşi pe Vodă cu doamna (Istorisirea Zahariei fintînarul). Ńiganii sînt puşi pe fugă şi Neculai Isac scapă cu viaŃa. în cele mai multe cazuri. acum citi va ani am ajuns cu bine la o stare multă mito are şi la puŃină avere. în concordanŃă cu ideea că binele învinge răul: pricina comisului IoniŃă e rezolvată de Vodă (Iapa lui Vodă). poantele nu lipsesc nici aici. boierul cel rău este omorît (Balaurul. cînd erai flăcău. dialogul dintre cele două personaje îndeplineşte o funcŃie fatică. de verificare a identităŃii referentului („ce Ńi s-a întîmplat dumnitale. ucisă de ai săi (Fînlîna dintre plopi). — într-o poiană care a fost şi nu mai este. fiind o strămoaşă a noastră aici trăitoare la acest han. Tufecci-başa Gheorghie îndeplineşte porunca domnească. 207 — 208). „distribuirea baidere-lor" de către negustorul lipscan sau unele dintre detaliile despre „şcoala" calicilor orbi. dar nu sînt îndelung elaborate de povestitor şi nu absorb interesul auditorilor. Cealaltă Ancută). ci agrementează relatarea (cf. Componentele orientării sînt dispersate în cuprinsul rezumatului (cf. rezolvarea propriu-zisă este însoŃită şi de o poantă comică: aluzia la pariul făcut de IoniŃă cu Vodă la han. ci moare pe drum (a doua povestire a orbului sărac). folosite de Salo mi a pentru a declanşa funcŃionarea memoriei lui Zaharia. în cîteva povestiri." — p. scăpînd de urmăritori (Cealaltă AncuŃă). Balaurul. pentru care lucru noi rîdeam şi făceam haz într-o privinŃă" — p.. 135—136) sau cele două povestiri din Orb -sărac( (1) „căci eu. Negustor lipscan sau autobiografia succintă a orbului sărac). m-am hotărît şi să mă duc la Lipsea" — p. un răzăş nebun şi nemernic din Ńinutul Vasluiului . [. pentru că ele au roiul unor elemente mnemotehnice. 162). în Iapa lui Vodă. de obicei. sînt reluate cîteva informaŃii furnizate în prefaŃa povestirii de naratorul-erou dispus sa dea satisfacŃie curiozităŃii celor adunaŃi la han („Mă cheamă Dămian Cristişor [. de exemplu. 105—107). Cîteva povestiri se abat însă de la această formă de construcŃie. în pădurea de peste apă. a prins a arunca biruri asupra norodului . povestirea cu Vasile cel Mare din JudeŃ al sărmanilor). fără să intervină o convergenŃă a elementelor acumulate spre un punct caracterizat prin tensiune maximă (cf. în aceeaşi categorie poate fi inclusă Negustor lipscan („Fiind de Cel-de-vSus rinduit într-o cinstită breaslă ca aceea în care mă aflu.Aha! la Păstrăveni. Atuncea am socotit că mi-a venit vremea să mă ridic şi mai sus cu puterile mele şi. 161). Duca-Vodă nu mai ajunge la Ieşi.]. —. în secvenŃa de orientare.. Chiar şi în povestirile în care nu există o gradare a întîmplărilor. de remarcat însă faptul că. fericită. fiind în acele vremi stăpîn pe moşie un boier ehiabur tare cu numele Răducanu Chiorii. structura obişnuită pentru relatările orale asupra unor experienŃe proprii sau ale altora. Hara-lambie. ca o secvenŃă care concentrează datele indispensabile înŃelegerii relatării. în general. rezolvarea aduce o încheiere care dă satisfacŃie naratorului-erou: orbul sărac revine în locurile natale. în uliŃa mare" — p. într-o poiană pe care o ştii dumneata. 53 în succesiunea lor. duduca AglăiŃa se mărită cu Ilieş Ursachi.. Complicarea acŃiunii urmăreşte. pe Şiret.] şi am dugheană la Ieşi. Duca-Vodă. rezolvarea aducînd o puternică notă de tragism. 195—196). cronologia faptelor şi se caracteri zează prin fidelitatea faŃă de detalii. dar îşi părăseşte slujba. Avînd neistovită poftă de argint' şi aur. (3) SecvenŃele de c o m plic a r e a acŃiunii si de rezol v a r c a conflictului au.care îl escortau pe TodiriŃă Catană („îl cheamă TodiriŃă Catană. am ieşit din sat de la noi ş-am pornit în lume" — p. în alte povestiri. dar rămîne mutilat şi o pierde pentru totdeauna pe Marga. O structură particulară a secvenŃei de orientare — ca şi a celorlalte secvenŃe constituite pe baza dialogului — este caracteristică pentru Istorisirea Zahariei fîntînariil. orientarea se realizează in forma consacrată. iar Dămian Cristişor se reîntoarce cu bine la treburile sale. Era acest boier om stătut si văduvoi şi din cînd în cînd avea dumnealui plăcere pentru cîte-o muiere (iintr-a oamenilor. TodiriŃă Cătană fuge cu duduca Varvara. 52 Cf. ca Antihrist. JudeŃ al sărmanilor („Era prietinul acesta al meu trăitor îp sat la FierbinŃi.. esenŃială apare reconstituirea ca atare a unor momente trăite. alteori se întemeiază pe o mare capacitate de dramatizare (Fîntîna dintre plopi. fără modificări. Rezolvarea este.

„Asta a fost". are ca rezultat o încorporare puternică a elementelor de evaluare în Ńesătura narativă: corne rit arini intern. delimîtmd. Comentariul inter n." — Cealaltă Anculă. prin care perspectiva este readusă la momentul relatării. şi nimene nu 1-a mai văzut niciodată" — Balaurul.. „Aşa.. formula de introducere pentru coda este cea curentă în relatările orale: „aşas-aîntîmplat". pintenog de trei picioare.. naratorul adeptă o atitudine de detaşare faŃă de cele relatate. realizai în forme variate. Nu cred să fi fost farmece de-.. în alte cazuri.sărmanilor). cînd se uita în lună. (5) Două tipuri de procedee ale evaluării sînt mai frecvente în roman: comentariul şi comparaŃia. : „Iar unii oameni au scornit că părintele meu ar fi chemat balaurul. atribuindu-şi implicit simplul rol de a transmite o „istorie" cristalizată prin tradiŃie („Ş-a rămas istoria acelei minuni de la om bătrîn la om bătrîn pînă în vremurile mai nouă" — p. „Iată pentru care pricină. cinstiŃilor creştini. De remarcat şi faptul că. realizată adesea prin confruntarea propriei opinii cu altele exprimate.. punctul culminant. a doua povestire din JudeŃ al sărmani-lor __ p. p. 19 (vezi şi implicarea directă a auditorilor prin folosirea persoanei a Ii-a 54 plural. asigtirînd unitatea cerută de formula de „romanee pentru care optează autorul. între altele.. un mijloc prin care povestitorul dirijează şi controlează receptarea. Eu n-am ştiut ce-a fost şi nici jupîn Costea n-a spus niciodată. se fac menŃiuni asupra destinului ulterior al eroilor. formula este urmată de cîteva detalii despre soarta eroilor).. 37 — 38 (de remarcat tranziŃia spre coda prin referire la planul real. in ambele cazuri. m-am mirat eu de asemenea întîmplare. în ultima frază a relatării: Tufecci-başa Gheorghie . istorisirea Zahariei fîntînarul se încheie cu o coda de tipul celor caracteristice basmelor populare: proiectarea întîmplărilor narate în cadrul în care se petrece actul povestirii („Şi purcezînd la scaunul Domniei. „e ~ . siiFpencînd firul acŃiunii în acest moment de maximă intensitate. în care un asemenea rol îl are discuŃia auditorilor asupra celor ascultate (v. în jurul căruia gravitează întreaga naraŃiune. 127—128. în secvenŃa de coda. manifestată. prin conceperea lor ca ilustrări ale aceluiaşi punct de vedere.: „Aşas-aîntîmplat. infra).. cf.. 222).hangiŃei.. Ca solomonar cuminte.. Mai degrabă răul acela. Insolitul momentului. a stat acolo la pîndă ş-a stropşit pe slujitorul Domniei. marchează punctul culminant al povestirii Iapa lui Vodă: primirea de către doinii a comisului IoniŃă. într-adevăr. % Sînt numeroase cazurile în care modalităŃile cvalnative funcŃionează ca marcă a punctului culminant al relatării. în Istorisirea Zahariei fîntînaruL comentariul intern. 17). 142. 37). revenirea în prezent a naratorului este semnalată prin sugerarea unei explicaŃii personale a întîmplărilor relatate. în majoritatea cazurilor..v~ . .". — însă el ştia mai bine decît oricine de care poruncă ascultase dihania furtunilor. în general. am fost jurat schitului Durau" — p.a clădit în tîrg la Ieşi biserica la care mă duc să mă închin" — p. este preponderent. Faptul că. (4) Povestirile din roman sînt urmate de o coda. în spaŃiul cărora naratornl-erou îsi consemnează reacŃiile emotive şi gîndurile: „m-am înfăŃişat"cu inima bătind la poarta supărările mele" (p. măcar că ca auzea. 175 (vezi referirea la auditori şi adăugarea unor detalii despre planurile de viitor ale negustorului — p. auzea ce se petrece la celălalt mal. naratorii sînt implicaŃi în desfăşurarea întîmplărilor. p. pentru că aista-i moştenire din iapa iui Vodă" — p._. la hanu-AncuŃei" — p. ExcepŃie face Fîntîna dintre plopi.. tata îi lăsa pe oameni sa vorbească. — şi înŃelegeam că lelea AncuŃa. o funcŃie de racord a diverselor naraŃiuni cu naraŃiunea-cadru. Coda îndeplineşte. în acelaşi timp. cinstite comise IoniŃă. şi să fiu înfricoşat" (p. Ea se justifică prin relaŃia de „serie" dintre povestiri. 175—176).. din sălaşul lui. prima povestire din JudeŃ al sărmanilor — p. 149 (în ambele cazuri. în finalul povestirii Orb sărac. de obicei. sobrietatea expresiei este aceea care subliniază dramatismul situaŃiilor. ca formă a evaluării. ia forma consemnării unei atitudini colective: uimirea celor [care urmăresc drumul „misterios" al fîntî-narului după . Motivînd ceva din prezent. constituind. au jucat intăi o toană aici. 198). Alteori. cf. secvenŃa de coda este introdusă uneori prin variante ale formulei de încheiere a unei demonstraŃii.. de asemenea. Expresia directa a atitudinii subiective a comisului detaşează net episodul de restul ansamblului narativ. TodiriŃă Ca-tană. 62 (naratorul sugerează că acceptă punctul de vedere al tatălui său). „Asta este. aparŃinînd naratorului. Negustor lipscan — p.„.. este pus în evidenŃă prin scurte întreruperi ale relatării propriu-zise. în versiunea liŃei Salomia. de drăcuşorul cel bălan nu s-a mai auzit nimic. „iată de ce": „Iaca de a trebuie să vă uitaŃi ca la un lucru rar lai calul meu cel roib. ca semn al revenirii la planul real). această faptă . revenirea la situaŃia comunicativă care a declanşat „demonstraŃia'4 realizată sub forma de naraŃiune nu devine astfel necesară. fraŃilor creştini".asta e (a fost)". 18). fie şi numai ca 55 martori. prezenŃa intensificatorilor avînd o pondere mai redusă.

nu numai prin gradul de integrare iu >mictura epk şi prin acuitatea notaŃiilor. în ambele povestiri ale lui Constandin Motoc. Primele doua îi sînt cunoscute indirect naratorului. 22T Nimenea n-a înŃeles.. 141) sau încearcă să se obiectiveze printr-un enunŃ cu valoare de generalizare. Totuşi. comentariul este implicit... . care configurează un comparant: „Cu vreo văduvă de cele de abanos. neimplicat în acŃiune. care adoptă de la început atitudinea celui care re. în ultimul enunŃ. cît era de nalt şi spătos. traducînd o stare de spirit. că dincolo pe tă-rîmul Tartorului" (p. 221-222). în povestirea a doua.] o copilă ca de şaptesprezece ani" (p. [. De remarcat. confruntării cu etalonul normalităŃii: „ ÎI ştiam frumos si falnic. Comportarea de moment a eroului supusă. Trăsături similare privind distribuŃia elementelor de evaluare în text se pot recunoaşte în povestirea Balaurul. în esenŃă naratorul omniscient: „Vodă Ipsilant a intrat posomorit între boieri. NaraŃiunea este suspendată prin inserarea singurului comen tariu explicit din text. Comentariul extern al naratorului. Formula interogativă.:-. ci numa-şi pieptăna barba cu degetele şi pufnea" (p. Consemnarea reacŃiilor personajelor se face din perspective diferite: în primul caz.. tipic orală. reia1 are caracter autobiografic. 34). comentariile se apropie m grabă de o ■&. în povestirea Har alambic. cum sa făcut asta şi s-a mirat mai ales Vodă de ••■Uepciunea cumpenei"' (p.]" (p... de pe poziŃia unui observator exterior. 36).. în cazul ultimului — ştiut ui său este cei al unui martor ocular. în ultimul — de pe poziŃia naratorului devenit el însuşi personaj: „Ş-a intn ud şi cu obrazul supt şi cu ochii spăriaŃi. şi „A simŃit zbătîndu-se în ei o dihanie" (p. Comentariul este modalitatea de evaluare prezentă şi în J al sărmanilor. Şi cînd venea uneori. cu vreo cneaghină de cele de la muscali. în linii generale. 35.!ă de asemănătoare: „Atuncea prietinul acesta al meu a simŃit că-i c pe spinare păr de cîne turbat [.. trei momente se detaşează prin introducerea unor mărci evaluative. 52). 5 şi. istorisire aflctă de la eroul întîmplărilor. Deşi rŃin naratorului. Surpriza produsă de apariŃia tinerei femei este potenŃată tocmai prin raportarea Imaginilor ipotetice la cea reală. îşi rodea barba şi n-avea astimpăr" (p. în realitate. de observat alternanŃa imperfect/perfect compus). reîntîlnirea cu Răducanu Chioru. sară. prin intermediul căreia se insistă asupra caracterului neobişnuit al situaŃiei relatate. 35)... prin juxtapunere. PrezenŃa unor asemenea elemente conturează distinct cîteva momente. parcă se cumpănea" (p. punctul culminant: confruntarea dintre fraŃi. t îi toate aceste cazuri. spre coliba unde îi „descoperă' pe tinerii îndrăgostiŃi: „Nimene nu înŃelegea ce este. După care. 141). ce vedem noi? [. de tip intern. 31 — 32).] îşi punea uşor mîna în creştetul meu şi mă mîngîia. are o m proprie. prietinul nostru" (p. x\ zis repede şi răguşit: [. care sugerează că. în prima povestire. detaliile notate. el aparŃine naratorului-martcr: „Ş-atuncea am înŃeles cine-i Haralambie [. comparaŃia neexplicită. Există însă şi povestiri în care elementele de evaluare apar distribuite în cuprinsul textului. similare: apariŃia lui Vodă la divan. ci să se chinuiască pe lumea asta. ca individualitate distinctă faŃă de lumea naraŃiunii.. Intriga. în stil indirect liber.] Văzînd înainfe-i pîclă de sînge repezit acasă.. neidentificat. cum am văzut puŃini oameni în viaŃa mea. însoŃeşte momentul confesiunii personajului: „Boierul nostru era aşa de tulburat şi aşa de rătăcit. Nici boierul nu ştia ce răspuns să deie Domnului său" (p. acceptarea de către Gheorghie a misiunii de a-şi prinde fratele şi venirea lui Haralambie hăituit la casa din Bozieni. e precedată de o secvenŃă deliberativă. care le contrazice total. 146). în scena a treia este prezent un procedeu suDiimentar de evaluare. Si în aceasta povestire.." (p. plasat înainte de coda: „şi Dumnezeu a vrut să nu piară. sosirea noii soŃii a boierului. 136). la limita dintre secvenŃa deznodâmîntului şi codse revine la procedeul iniŃial de evaluare: notaŃia-comentariu a naratorului omniscient: „A fost jalnică vederea aceea şi-au plîns în divan Vodă şi boierii" (p. insistînd printr-o comparaŃie asupra intensităŃii neobişnuite a reacŃiei sale.„semnul cumpenei sale". care se mani. şi prezenŃa unui clement explicit de evaluare: comparaŃia cu un termen ireal. în al doilea — de pe poziŃia participanŃilor Ia scenă: Xîr-d şi-au ridicat boierii ochii cătră el l-au văzut fără sînge-n obraz şi. Cînd colo. care umblă cu ciubote de iuft şi cu nagaică: numai aşa femeie ar fi potriva lui. înregistr< i reacŃiilor eroului marchează momente-cheie: descoperirea trădării ?. perceptibile vizual. care notează detalii ale comportării boierului. Nici n-a răspuns la închinări.. pune în relaŃie cei doi termeni ai comparaŃiei. subliniind importanŃa relativă a unităŃilor narative componente. cu semnificaŃie simbolică superlativă.] ş-am văzut că-i vreme de prime (p. respectiv. însoŃeşte prezen56 tarea detaliilor care configurează deznodămîntul primei povestiri (schingiuirea eroului). 47). Comentariul naratorului-martor.. 37). Formulările sînt d. Naratorul vorbeşte în numele său: „Eu nu înŃeleg de ce n-a murit" (p.

vezi. Cîteva povestiri prezintă anumite particularităŃi în privinŃa elementelor de evaluare. p. tablou reconstituit în detaliu. Au valoarea unor asemenea elemente comentariile în stil direct ale celor care ascultă povestirea lui Dămian Cristişor.] Şi mă oprii. o valoare simbolică. 197). din diverse unghiuri (tulburarea cosmosului. îmi bătea inima şi mă temeam să nu găsesc locul mort [. specifică este absenŃa elementelor de evaluare din partea de relatare propriu-zisă. lipsite de elemente evaluative. zguduirea produsă de moartea Margăi: „Şi parcă gustam din sîngele împrăştiat pe colacul fîntînii" (p. oamenii adunaŃi la han nu se grăbesc să reia activitatea conversaŃională. 60 —Gl). Iar în umbra de dedesubt sta Marga. 85). 58).. După istorisirea călugărului Gherman. 60). în fine. 126). 38).. marchează tranziŃia spre coda. versatia avînd o funcŃie subsidiară. ci reprezintă episodul de bază. m-am mirat eu de asemenea întîmplare. „lepădă o revărsare de grindină şi ape. Nediscutînd despre ceva anume. de exemplu: „Noi gospodarii şi din łara-de-Sus am rămas tăcuŃi şi mîhniŃi" (Fintinu (Unire plopi \ „Apoi ne privi tulbure şi începu a rîde pieziş. ci are finalitatea de a declanşa o relatare de tip memorialistic. cu o singură excepŃie: consemnarea reacŃiei lui Duca-Vodă în noaptea în care demonul îl ameninŃă cu ispăşirea păcatelor („DucaVodă a îngheŃat în patul lui de argint auzind glasul" — p. (d) Specifică pentru structura textului în Hanii-AncuŃei este alternanŃa povestire tăcere. Naratorul-martor notează sub forma comentariului intern atît reacŃia globală a celor de faŃă la înfruntarea dintre boier şi soŃia necredincioasă..Mărcile evaluative se acumulează în jurul punctului culminant. şi-i sticlea luna în ochi"— (p. După încheierea povestirii se instaurează 59 pentru un timp liniştea.. 149)... trădînd o receptare activă. „gura i se deschidea ca o leică în nouri". Pentru Negustor lipscan. viaŃa cotidiană. care însoŃeşte povestea sa tragică de iubire. 127). echivalează cu triumful fantasticului. Intensitatea emoŃiei afectează capacitatea naratorului de a percepe lumea înconjurătoare. Alteori. parcă ar fi luat pe sus albia Moldovei ş-ar fi prăvălit-o asupra noastră").îi crescuseră la mîni ghiare agere cu care-şi ameninŃa soŃul. instituŃiile etc). de asemenea. văzîndu-ne că tăi (JudeŃ al sărmanilor. cor. ApariŃia „balaurului". In Cealaltă AncuŃă. reacŃiile sale nu se exprima verbal: „Numai comisul IoniŃă mormăi ceva şi se uită cu fudulie in juru-i (p. de altfel. — şi de la o vreme in-ara întors de cătră ea cu frică" (p. Mi s-a părut? A fost o arătare?. emoŃia primei în-tîlniri: „Ş-am pus pe roib în pas cînd am simŃit că m-apropii de f î n t î n a cu patru plopi. 126).] ş-a tăcui cu uimire o vreme" (p. cît şi propria sa reacŃie: „Am rămas înlemniŃi.. Lipsa comentariilor — care constituie situaŃia obişnuită — este. Mi s-a părut că văd în părul ei şi corniŃele cu care voise odată să-1 împungă" (p. de exemplu. comentariul intern al naratorului-erou. elementele de evaluare substituie relatarea punctului culminant. este invariabil legat de evocarea fîntînii. în legătură cu teme ale existenŃei cotidiene.. prin care se delimitează secvenŃa intrigii. povestirile orbului sărac sînt.. Comentariul naratorului. oraşele apusene. integrativă (conectivă). care se substituie complet realităŃii (p. îSe reŃin expresia explicită a caracterului excepŃional al faptului („muget peste fire şi nemaiauzit") şi încercarea de concretizare prin comparaŃie („Cu coada subŃire ca un sul negru". urmată de revenirea la starea iniŃială de dialog. semnalată prin notaŃii ale scriitorului. şi eu am simŃit pe mine cămeşă de gheaŃă" (p. rînd pe rînd. Am avut o tresărire năprasnică în toată fiinŃa. în vîrful plopilor. 97). Ultimul enunŃ evaluativ coincide cu ultima propoziŃie a naraŃiunii. manifestări ale oamenilor. lucea asfinŃitul. în Flntîna dintre plopi... Chiar şi comisul IoniŃă — person prin intermediul căruia autorul pune în relaŃie diversele povestiri atribuindu-i intenŃia. Neculai Isac le destăinuieste celor care-1 ascultă. DistribuŃia mărcilor evaluării în cuprinsul povestirii conferă unui element de cadru al acŃiunii: fîntîna. Ie-nache coropcarul relatează numai ceea ce a văzut: comportarea ciudată a AncuŃei („Numai pe AncuŃa o vedeam că ascultă cu încordare. ne permite să . proiectată într-un plan fantastic. cxprimînd o perpetuă uluire faŃă de tot ce este diferit în raport cu propriul lor univers de viaŃă (trenul. Povestirea nu reprezintă o secvenŃă de pauză dintr-un episod conversaŃional. 126).1' (p. Răpirea duducăi Varvara rămîne învăluită în mister: „Nimenea n-a înŃeles ce-a fost şi ce s-a întîmplat" (p. Marga era lingă mine"' (p. neliniştea şi incertitudinea stîrnite de întîlnirea cu Marga:. de a-şi asuma pentru a doua oară funcŃia de narator — îşi stăpîneşte uneori pornirea de a rupe tăcerea. cu mina streaşină 58 la ochi.Aşa. 79). exterior povestirii propriu-zise: . la f întina singuratică. în sfîrşit.. şi îşi comunică propria reacŃie în faŃa încordării neobişnuite a hangiŃei („O priveam stînd aşa şi aşteptînd. reacŃia naratorului-martor). în concordanŃă cu faptul că dialogul (exterior povestirii propriu-zise) nu se încheagă în roman în maniera obişnuită. „Răzăşul s-a arătat mirat [.' (p. Atitudinea personajelor. 97). anulînd progresiv graniŃa dintre real şi fantastic: „. nerealizată. şi.

tee(iecit prefaŃării propriei sale. Există şi cîteva situaŃii în care povestirile sînt urmate de s dialoguri. 222). naratorul-autor-personaj). 206).. pune bazele declanşării unei noi povestiri („Deşi alŃii Ştlu Ń1 maJ frumoase şi mai minunate" — p. şi el e la mare cinste!" (p. na~ raŃiunii realizate de Salomia lui Zaharia („Zaharia a spus")> aPrecierea celor ascultate printr-un singur epitet (frumoasă) şi introducerea lrne" diată a unui enunŃ formulat impersonal — după principiiă straJ:eg1Ńe . $2).. astai o întîmplare din vremea noastră.. după depăşirea momentului de linişte. Zaharia a spus o istorie frumoasă" — p. 98.Mai mT tă este reacŃia povestitoarei. Istorisirea cerşetorului orb prilejuieşte identificarea narat. dacă nu retractarea afiriilor. i pare să-şi refuze satisfacŃia de a se afla în centrul atenŃiei grulî ca povestitoare — deşi o afirmaŃie anterioară ne-o aă'aAta dornica asemenea satisfacŃie: „Eu. care se detaşează de Pr0Pna ei transferînd statutul de autor lui Zaharia: „V-am e. însoŃite uneori de exprimarea unui sentiment de solidaritate cu povestitorul („Da.. stau deoparte. astfel trăiesc unii fără grijă [. care confirmă exactitatea urnii femeii: „Hm! făcu Zaharia [. nînd că s-ar fi rătăcit prin lume" (Orb sărac. discuŃia este deplasată abil de Salomia in lirecŃie. relatată. despre care am auzit pe maica . comisul IoniŃă).]. 98. Comentariile apar însă în deschiderea povestirii următoare {Istorisirea Zahariei (întinând): liŃa Salomia şi nar&torul-autor-personaj exprimă aprecieri opuse în legătură cu cele ascultate. cealaltă. ca versiune a unei istoi 60 circulaŃie curentă.] Poate dumneata.. fără referire la povesacă. aşa este!" (p. convertindu-se în prefaŃa naraŃiunii următoară Istorisirea Zahariei fîntînarul."—p. ceea ce trădează ezitarea defrn#slvae ăin~ în autenticitatea povestirii este argumentată pneJ condiŃia ?ă inferioară a povestitorului: „Insă ce crezare poat6 sa aiba ceă netrebnic dintre toŃi?" (p. AncuŃa). Ca narator virtual. de fapt. în Fîntîna dintre plopi. şi pe unde ajung ■ t e m i n c i u n z\ de sta lumea şi se uită la dînşii cu gura casc 203—204). atrăuirea. d. dar motivarea pe care o dă presupiine. care l-am adus şi l-am scoă en ve(eerea or. cel puŃin amendarea conŃinutului lor. demult.. urmează intervenŃii cu conŃinut evaluativ: confirmări ale autenticităŃii povestirii („Tot aşa îmi povestea şi mama.. Bătrîna nu reăne exP"clt >ra celor susŃinute. 206) -. p. a orbului sărac.ir> !n aoelaşi limp. Disputa cu îiaratorul-autor-personaj se încheie alăa aicle renŃia ca arbitru a comisului IoniŃă marchează acesă nioment („într-adevăr. era „controlabila'4. fără a depăşi limitele impuse de cerinŃele polii itive. Naratorul-a t încearcă să obŃină de la Salomia. de Săomia: es ată de reacŃia promptă a fîntînarului. unche-vei fi fiind unul Costandin.]. ObiecŃiile sînt formulate impersonal. aşa-i.recunoaştem prezenŃa unor comentarii implicite. comisul Ionl. ° săJ1\in~ i punctului de referinŃă. 199). de către hangiŃă. nu merita atenŃie şHaude deotte. sau solicitarea unor informaŃii suplimentare („Mai este în fii ina cu cei patru plopi?" — p.a i rdă mai puŃină atenŃie evaluării contribuŃiilor preceăen. [. implicînd faptul că natura celor relatate exclude posibilitatea de falsificare: inedită a fost numai povestirea autobiografică.PUS eti0LUv' st fîntînar a văzut şi ştie lucruri mai presus decît al!"e (p. 222). Bătrîna contestă valoarea de adevăr elor relatate de orb • naratorul este acuzat deci că ar fi luci dma calităŃii—. printr-un act dev rememorare şi confruntare: „Am iltat şi de la mama întîmplarea asta. despre întîmplarea asta" — p. ile celorlalŃi în legătură cu felul în care şi-a demonstră °Plnla ca ►risirea anterioară.. Disputa nu se înclieie pnntr-o are de tip Satisfacere. 98. relatări ulterioare. Schimbul verbal care se încheagă are structura: O teme (Salomia) -> Cerere indirectă de reformulare (narat ersonaj) -> Reformulare indirectă (Salomia). e\ăltlnă aPre. care fac referire la cele ascultate. ă22). Ca dovadă.

260) şi. lasă-1 pe Cocoşilă. 260). Moromete. o procedură de iniŃiere a povestirii şi r e -z u m a t u 1 ei.ale politeŃii negative —. care îl caracterizează drept „falsa lui înfierbîntare" (p.2. şi comentariul din Cruceru. 261). p. 259. scopul pe care îl urmăreşte fiind elicitarea povestirii. în acelaşi timp. De remarcat strategia intervenŃiilor lui Moromete. şi altul ca el nu mai găsiŃi" — p. printr-o înflăcărare mimată — truc dezvăluit de autorul-narator. Morometii. atuncă cin. intuind faptul că o povestire reuşită este pe cale să se declanşeze. pentru că sătenii ceilalŃi — auditoriul obişnuit al lui Moromete — sînt familiarizaŃi cu „tehnica" acestuia de „a se înscrie la cuvînt". încercarea lui Dumitrii lui Nae de a „schimba vorba". Povestirea care urmează poate fi considerată. sau Ńin de „tehnica" relatării orale. Marin Preda. să facă mişcarea de Satisfacere aşteptată: solicitarea directă a povestirii: . reia numele vii-toruiui său „erou". integrată unei conversaŃii (cf. sugerînd astfel că el este singurul în posesia unor'date inedite despre Pisică („Păi. în care sînt angajate alte personaje (Paraschiv şi Niculaie). 260). întrucît întreruperile nu sînt determinate de intervenŃii din auditoriu. 154—170).ăinteresant.206) De fapt. „Pisică. implicînd exagerarea. Moromete speculează şi această situaŃie. care îşi aminteşte de o vizită la casa cizmarului. pînă la urmă. interpretată din această perspectivă. 260). şi disdltia ""IrŃata de Salomia asupra povestirii orbului sărac are o funcŃie strategica: 'ducerea ideii că fîntînarul este un narator mult mai. Moromete părea să aibă ceva nou de spus despre Pisică" (p.. care. „Bruiajul". „ Reluarea afirmaŃiei din prefaŃă sub forma „Nu există. ci la solicitarea celor de faŃă.Hai. aducînd date de ordin comportamental relevante pentru psihologia personajului central şi pentru definirea universului uman în care acesta se manifestă. „Manevrele " sale constituie o amplă prefaŃă. mă. Istorisirea Zahariei fîntînarul ilustrează faptul ca. gelos pe ceea ce avea să urmeze. cunoscînd firea taciturnă a lui Zaharia. dar nu autoselectîndu-se ca narator. drept o structură continuă. 61 1. 260). . pentru ca interesul pentru tema adusă în discuŃie să nu se piardă („Cine? Pisică. 261) —. tipul de povestire rituală. 261). stimulează cunoscuta vervă narativă a eroului. spune de ce zici că nu mai există altul ca Pisică(i (p. în cadrul schimbului în curs. 259). 259—260). ci răspund Unor cerlnte strategice integrative. 260). mai ales. ea constituie o subeomponentă a orientării. îl întrerupse pe Moromete spunîndu-i că minte" — p. emite o apreciere superlativă. produse ca urmare a desfăşurării concomitente a altei acŃiuni (repararea gardului). voi nu ştiŃi nici unul cu cine avem noi de-a face aici în sat" — p. într-una dintre menŃiunile sale: „După felul cum vorbise. 259—265) Istorisirea lui Moromete despre familia cizmarului Tudor Pisică ilustrează. de băutură mai învăŃaŃi şi singuri" — p. Privită din perspectiva ansamblului narativ complex al romanului. Simpla încuviinŃare a spuselor sale nu are pentru Moromete valoarea unor mişcări de satisfacere. în esenŃă. capătă aparenŃa de dialog. Dumitre!'' — p. I (p. Toate acestea nu reprezintă decît modalităŃi de reformulare a temei sugerate de Dumitru lui Nae. subliniază explicit ignoranŃa celorlalŃi. de asemenea. Moromete îi provoacă pe cei cîŃiva consăteni adunaŃi în curtea sa să se constituie în auditori ai povestirii pe care o are în minte: imaginează o replică paradoxală a lui Pisică destinată numeroşilor lui copii („De vîndut pămîntul. substituindu-i-se în acest rol. determinîndu-i pe ceilalŃi. mă. pentru că „lui Moromete nu-i place să audă vorbinduse deşucheat" (p. Dumitre?!" — p. prin forme ale adresării directe („Păi ce vreai să facă. Alte notaŃii ne dau imaginea alinierii treptate acelor prezenŃi ca auditor iiJDumitru lui Naeăse aşază ? vmai bine pe pămînt" (p. „între timp. Ele sînt de tipul fenomenelor de bruiaj. cel scontat. mai veniseră 62 vreo cîŃiva inşi care se aşezaseră pe iarbă fără să se anunŃe prin bună ziua: erau vecinii lui Moromete" (p. de tehnică epică. de la munte la baltă. O consemnează însuşi autorul-narator.2. care necesită o motivare. şi la turci să căutaŃi. aproape pe neobservate. încearcă să-1 discrediteze pe narator — şi deci să anuleze starea de receptare creată şi să risipească auditoriul — contestînd anticipat valoarea de adevăr a relatării lui Moromete („Cocoşilă. de învăŃat să fumaŃi." aPar» coiiicntariile care urmează povestirii propriu-zise au au făîicăia Pre~ ponderent analitică sau evaluativă curentă. O reacŃie diferită are Cocoşilă. despre acesta („Să căutaŃi în toată România. v-am învăŃat. De altfel. care poate crea premisele asumai1 rolului de estitor. domnule!" constituie. vi l-am vîndut. 1985. menite să pregătească terenul pentru povestirea pe care vrea sa o spună. bătrîna vede ăn narea acestuia ca narator ocazia ideală de a-şi manifesta va lentele epice. fiindcă „s-a întîmplat să vadă nişte mari pozne înviata lui' (P. Efectul obŃinut este. 260). Dumitre?!" — p. care.

întîi încet şi subŃire! „Sfîr-— şi pe urmă tot mai gros — fi-li-căl" (p. Recunoaştem. „łine-te. raportîndu-se în mod indirect la ati63 tudinea anterioară a prietenului său. în fine. ługurlane? — Nu . reacŃiile sale sînt determinate de sesizarea efectului pe care povestirea îl produce asupra lui Niculaie. 262). întreaga justificare a vizitei la Pisică este — aşa cum ne îneunoştinŃează autorul-narator — inventată. — repetiŃii: „Sărea şi mormăia! Sărea şi mormăia!" (p. Există însă şi alte comentarii evaluative." — p. acolo?" — p. p. ştiind că. la rîndul său. „şi acolo în faŃa mea a început o viermuiala. cum n-am mai văzui eu de cînd m-a făcut mama mea" (p. 262). în realitate. comentariul. care nu sînt concentrate într-o secvenŃă anume.constînd din replici de admonestare rostite de Paraschiv sau din replicile de protest ale lui Niculaie. 261. în acelaşi timp. 262) are un evident caracter polemic. nu se limitează.. „Şi urlă. ŞtiŃi? Ca la armată!" (p. constituind o secvenŃă de tipul aparte-ului („. adineauri. 263). 264). concretizate prin mişcări de Motivare şi Amplificare. „łine cuiele acolo. Niculaie" — p. Cocoşilă?" (în casă la Pisică. 263). dar eu n-am mai 64 văzut paturi ca ale lui Pisică" (p. urlă! Au! Au! Au! Şi mă-sa cu . inclus naraŃiunii.. Paraschive?! [. adresarea către unul dintre auditori are rolul de a-i stimula interesul. de fapt. ci sînt dispersate în cuprinsul întregii relatări.. externe sau integrate în povestire. mă. într-un fel. 263). Modul de manifestare a celorlalŃi constituie un stimulent pentru Moromete. în episodul la care ne referim. iniŃierea unui scurt schimb de replici. creată prin u iosirea formulei „Fiindcă veni vorba de. 261).. de alimentare a curiozităŃii acestuia. prin care se urmăreşte captarea auditoriului (v. ConstrucŃia ei are însă la bază strategii anticipative specifice. ci este o formă de manevrare a auditoriului. 262). 263). Detaliile privind starea încălŃămintei sînt menite să dea credibilitate motivului invocat.. Dumitre. de tutun!" — p. cele prezentate merită să fie povestite (şi ascultate). de asemenea. modalităŃi indirecte de evaluare a istorisirii iui Moromete. nene. Moromete vrea să prevină eventuale întrebări asupra împrejurărilor care l-au determinat să se ducă la cizmar. Alteori. la funcŃia fatică obişnuită. în diverse cariante. cu aceea a lui Cocoşilă — faŃă de audienŃa de care se bucură Moromete printre consăteni şi interesul lui Niculaie pentru povestire. Cocoşilă! Tu nu fumezi. după o scurtă ezitare.. în structura povestiri i proprr u-z i s e se remarcă amploarea orientării şi diversitatea procedeelor e v a 1 u arii. se repetă în cuprinsul povestirii: „Nu ştiu.mai dă-mi o Ńigare. ştiŃi. Moromete?" (p. care îl aliniază mai degrabă ca participant la cealaltă acŃiune în curs decît la aceea în care e direct implicat. „N-am mai văzut de cînd m-a făcut mama" (p. Niculaie!" — p. nene! începe bătaia! începe păruiala! Ce-i faci. „uite-aşa spunea. prin caracterul lor total ieşit din comun. Chiar formulările sale care prefaŃează şi apoi rezumă povestirea conŃin un comentariu evaluativ direct al acesteia. în structura propoziŃiilor. 264). 264). Ambele reprezintă. elemente de evaluare din clasa intensificatorilor şi a comparatorilor: (a) dintre intensificatori: — procedee ale fonologiei expresive: „«Deştepta-reaU. De remarcat aparenŃa h integrare a acestei secvenŃe de inserŃie în povestire. ia forma relatării de către Moromete a unor reacŃii pe care le-a avut în cursul desfăşurării faptelor povestite: „Ei zic eu! Ce să-i faci? Aici trebuie instrucŃie!" (p. marcată în text prin puncte de suspensie." (p. comentariul „n-am mai văzut".] łine-i cuiele bine. care. Alteori. deci de satisfacŃia lărgirii ocazionale a cercului auditorilor săi. două atitudini: invidia lui Paraschiv— similară. Supradimensionarea componentei evaluare este în strînsă relaŃie cu episodul polemic care precedă naraŃiunea: Moromete îşi concepe relatarea ca pe o demonstraŃie a ideii că. Dimensiunile orientării ar putea părea nemotivate dacă nu am Ńine seama de explicaŃiile din pasajul autorului-narator care o precedă. Există o permanentă interrelaŃie între povestitor şi ascultători. singurul resort al acŃiunii sale a fost curiozitatea şi. nu este legată de „nesiguranŃa" sau de „ezitarea" povestitorului (fumbling). specifică lui Moromete. Povestitorul îşi exprimă în permanenŃă uimirea faŃă de vele văzute în casa lui Pisică. este vorba şi de o tehnică a temporizării. furnizează explicaŃia pe care o consideră cea mai plauzibilă: necesitatea de a-şi repara cizmele. 262. exterior expunerii propriu-zise a faptelor. de contestare a veracităŃii povestirii. Interpelarea lui Cocoşilă: „Tu ai fost vreodată. aspect al tehnicii relatării orale. consemnează.. precum şi mărci intrapropoziŃionale ale evaluării. „controlează" receptarea prin forme ale adresării directe. 263) —par a semnala faptul că eroul e interesat şi de activitatea care are loc sub ochii lui. Replicile adresate de Moromete fiilor săi — secvenŃe de inserŃie în naraŃiunea propriu-zisă („Ce faci. prin sublinierea unei anumite „complicităŃi" date de existenŃa unui fond comun de presupoziŃii („îŃi spusei. supra şi observaŃiile asupra rolului similar al unor secvenŃe de inserŃie).. „Ce-ai cu el. în fond. de fapt. Moromete îl face să recunoască singur că nu dispune de argumentele necesare susŃinerii afirmaŃiei sale („N-am fost" — p. Adresarea. 262).

între cele două planuri narative producîndu-se subtile interferenŃe. de-o şchioapă. Pisică din pat. DiplomaŃie sau C. dă-i. sau anterior explicate: „Era băiatul ăla al lui. Multe dintre schiŃe sînt concepute sub forma unor confruntări cu structură incompletă: secvenŃa finală lipseşte adesea sau e iniŃiată. se integrează în naraŃiunea-cadru ca augment al orientării. NaraŃiunea din Bubico.F.F." (p. Moromete!" (p. care reintegrează întreaga naraŃiune în conversaŃia referitoare la vînzarea pămîntului de către cizmar. 5 _ c-da 1354 65 Singurul moment de întrerupere reală a firului narativ apare după această componentă..] mă scutur eu niŃel. Dar ca să nu zic zece. a cărei structură e continuă. 265). — formulări interogative (indirecte): „Pe unde venise. 265). introduc în naraŃiunea regentă componente esenŃiale ale complicării. bate din palme. cum ieşise din pat. — metafore: explicate imediat: „Erau aşezate acolo în magazia aia a lui — fiindcă aşa de mare e odaia unde stau ei.. un instantaneu considerat relevant pentru atitudinea auditorilor: „Dumitru lui Nae îşi mişcă fălcile şi rămase cu dinŃii dezveliŃi într-un rîs mut. SecvenŃa iniŃială şi cu cea finală—atunci cînd apare — conturează naraŃiunea-cadru. După coda. cînd vede gherlanu ala pe mine. intervenŃia lui Cocoşilă.. 262). 265).. 262). coincizînd. 1." (p. Povestirea se încheie prin revenirea la pretextul iniŃial: repararea cizmelor lui Moromete (p. inclusiv pentru clasa tranzitorie a povestirilor incluse ca replici mai ample ale unui anumit personaj într-un dialog (vezi. printr-o remarcă de o ironie tăioasă. de exemplu. a început o viermuiala.3. I. Istorisirea lui Moromete nu e comentată de ascultători.'' (urmează descrierea detaliată a scenei — p. 263). 264).. 264). rezolvarea naraŃiunii subordonate (relatarea lui nenea Mandache despre demersurile soŃiei sale pentru cumpărarea avantajoasă a unei case) se realizează în interiorul naraŃiunii-cadru. secvenŃa rezolvării din povestirea lui Stasache despre „pierderea" briliantului (anunŃată la ziar) reprezintă un final deschis.1. presupune o anumită suprapunere de planuri narative: ea constituie. 265). dar şi o coda a povestirii-cadru despre familia Panaiotopolu. 264). de fapt. parcă ar fi văzut o magaoaie" (p. ci compune ceea ce am putea numi un „tablou de moravuri". . „rămîne cu ochii beliŃi. 262). (b) dintre comparatori (care raportează evenimentele narate la un anumit univers cognitiv): — hiperbole: „Eu zic că zece paturi de-astea de-ale noastre nu fac unul de-al lui. ca o magazie" (p. care prezintă similarităŃi cu tipul povestirii rituale. constituită prin dialog. NaraŃiunile din Cadou. în acelaşi timp. scena dintre soŃia lui Pisică şi una dintre fetele lor mai mici. NaraŃiunea nu înfăŃişează. într-o intervenŃie care precedă coda. fără a fi marcată explicit ca atare.. d-aia urla şi fata mai tare" (p.. cu briliant). 262).R. rezolvarea propriu-zisă. Povestirea segmentată.).3. iar replica finală a lui Stasache: „Ei! eu zic că se găseşte. zic cinci" (p. Caragiale: schiŃe SchiŃele lui Caragiale oferă ilustrări pertinente pentru povestirea segmentată." (p. încăierarea copiilor privită cu nepăsare de părinŃi („care mi s-a părut că Ńine loc de mîncare" — p. 66 o oferă un episod al complicării din povestirea-cadru (apariŃia profesorului Mişu cu acul de cravată nou. dar structura lor fragmentată permite combinări originale ale celor două fire epice. care a declanşat-o. şi cu cit da aia mai mult. 262). determină. complicarea ei se realizează prin juxtapunerea unor scene: deşteptarea familiei. împrăştierea auditoriului: „ Nu e gata! spuse el. o acŃiune în evoluŃia ei. dar neîncheiată (cf. o coda a povestirii despre briliant (reluarea laitmotivului comentariului lui Stasache la propria sa povestire acŃionează ca un element de feed-back). Dumitre?!" (p. 264). întregul episod conversaŃional este considerat încheiat." (p. Moromete însuşi este cel care.degetul în ureche. 200).'.. 265). cu privirea sticlind de satisfacŃie" (p. 265). se uita la mine. completînd fişa „personajului" principal. „şi începe să urle ca în gură de şarpeu (p. care se referă la un subiect total diferit: „Gata poarta. Mai trebuie un viŃel care să se uite la ea. în Cadou. de . dă-i. după care familia îşi începe treaba: păpuşeşte tutun şi fumează. povestirea doamnei din Bubico).. Se ridică apoi să vadă cum a bătut Paraschiv ulucile: ceilalŃi înŃeleseră că au stat destul şi se ridicară să plece" (p. L. întrebarea pusă de Dumitru lui Nae: „Şi ce dracu face el cu banii de pe pămînt?" (p. încheindu-şi rolul şi părăsind centrul scenei. Rezolvarea nu are nici ea valoarea tipică a unui deznodămînt. Autorul-narator ne oferă însă. De aceea.. că mă apucase de gît.. ce să te scuturi..R. .. de exemplu. Strategii narative în dialog 1. C. Ca dovadă. — comparaŃii propriu-zise: „un ăla ca un gherlan. 264). naraŃiunea subordonată este integrată secvenŃei de bază a confruntării (tranzacŃia). creează posibilitatea introducerii unei coda: „Păi nu-i trebuie să bea. în DiplomaŃie. micii şi mutu. nu ştiu! [...şi mormăia ca un urs" (p.

cu secvenŃa de rezolvare a acesteia. se fac douăsprezece" — p. care îşi trădează nerăbdarea de a se ajunge la poantă. a amicilor marchează rezolvarea naraŃiunii regente). Deşi concentrată. 220). destul de concisă. mişcarea conversaŃională a interlocutorului acŃionmd. 220). 221).. 220). anticipată. naraŃiunea are o structură completă: un rezumat („Era să mi-1 omoare pe Bubico" — p. Întrebarea amicului. 221). Limita dintre orientare şi complicare este marcată prin intervenŃia receptorului. „Ce-am pătimit numai eu ştiu!" — p. De remarcat dramatizarea prin omiterea verbelor dicendi ca mărci ale schimbării emiŃătorului. 197) — Cerere de re formulare a temei introduse prin replica anterioară. în primul rînd. prefaŃează povestirea. prezintă unele particularităŃi (în afară de izolarea rezumatului. în acelaşi timp. sau din perspectiva internă. Intensificatorii — mai ales enunŃuri exclamative cu semnificaŃie superlativă („foarte frumuşică!". realizată sub forma unei întrebări ironice adresate „eroului" („Mai merge la Zambilica băiatul?"' — p. după cum şi coda (declaraŃia unuia dintre amici: „Nu mai ai nici un haz!" — p. interjecŃii („Vai de mine!" ■ p. în ansamblu. semnalînd totodată angajarea celui care solicită explicaŃia ca receptor al secvenŃei narative următoare. Bubico. Cu toate acestea. de asemenea. formă care capătă. o rezolvare („Da-n sfîrşit. Comentariul — succint — ia forma „dialogului'' între doamnă şi „erou". „curte teribilă!".. iar coda (MiŃa obŃine gratuit „Moftul român"). ca declanşator al unei relatări care depăşeşte cerinŃele întrebării. 197). 220). rezumatul ei.p. constituind. deşi aparŃine. solicitînd clarificări: „Ce e Bismarck?" (p. deşi exterioară planului naraŃiunii subordonate. Povestirea nu este urmată de reacŃia receptorului. Ui/. mişcare de Satisfacere în cadrul schimbului verbal). de asemenea. este evident faptul că rezolvarea naraŃiunii subordonate este aceea care modifică fundamental rezolvarea naraŃiuniicadru. acesta este ignorat. Dilatat de naratorul preocupat să nu scape nici un detaliu. după comunicarea „noutăŃii" („Zic: «Ce ai?» Zice: «închipuieşte-Ńi ce mi s-a-ntîmplat! Am .R. evaluarea şi rezolvarea naraŃiunii-cadru se menŃin distincte de cele ale naraŃiunii subordonate (personajele şi locul naraŃiunii regente sînt specificate de autor în pasajele de „indicaŃii scenice". vocative cu valoare apreciativă („Craiule!" — p. îndeplineşte o funcŃie similară şi în raport cu povestirea lui Mandache. craiule! . 221). Punctul culminant — „pierderea" briliantului — este anticipat prin apelul la unele procedee care au valoarea de indici ai evaluării: repetiŃia ca element intensificator („Mai trece ce mai trece. Povestirea are valoarea unei mişcări strategice anticipative de Amplificare. fiind agrementată cu elemente evaluative. prelungind secvenŃa de coda („Mai merge la Zambilica băiatul? Bubico: Ham! — Să te mănînce Bismarck. orientarea. relaŃia fiind de tipul aceleia dintre o fabulă şi morala sa. Povestirea. de dezinteres. momentul se individualizează prin forma dialogată de relatare. 198. planului naraŃiunii-cadru. 65). menită să prevină o posibilă suită de întrebări coordonate tematic cu prima. în absenŃa acestuia. declanşează relatarea (Reformulare şi. „De ce?" (p. este integral o consecinŃă a acesteia. 221) — sînt. pe care am menŃionat-o). care poate fi considerată. apoi secvenŃele de orientare şi complicare. şi actualizarea scenei prin deicticul iaca). întrerupînd relatarea. Istorisirea lui Stasache se integrează firesc în conversaŃia cu amicul său. a naratorului. 221) şi chiar o coda. Răspunsul propriu-zis trece pe un plan secund: „Un dulău de curte" (p. în C. printr-un procedeu consacrat — formula â propos. convertiŃi în mijloace de realizare a comentariului din perspectiva externă. a unuia dintre cei direct implicaŃi în desfăşurarea în-tîmplării. pe rînd. cf.. Acesta reia firul conversaŃiei. Povestirea doamnei despre „tragica" întîlnire dintre Bubico şi Bismarck este prefaŃată de un scurt schimb de replici iniŃiat de partenerul de călătorie. fără îndoială. 198) şi comentariul intern.p. Reluarea interjecŃiei acestuia. funcŃia unui procedeu evaluativ. de fapt. interogaŃii retorice cu funcŃie de dramatizare („Ce să-1 vezi?" — p. din ale cărei preliminarii nu poate lipsi — în concordanŃă cu cerinŃele politeŃii pozitive — referirea la „cocoana Acri viŃa". ca şi comentariile evaluative ale „amicilor" despre povestitor. ambele roluri.Ham! ham!" . iar timpul rezultă din dialogul nou-venitului cu tovărăşii de masă. care exprimă continuitate tematică —. de pe poziŃia observatorului („iaca vine şi AcriviŃia foarte supărată" — p. contrazicînd total „aşteptările" configurate de desfăşurarea epică anterioară. „acŃiunea" din berărie poate fi urmărită separat. întrerupt de episodul hrănirii lui Bubico. drept o ilustrare a acestui tip de povestire. de interlocutorul dornic să comunice „evenimentul" zilei —. Componentele povestirii în conversaŃie se realizează în mod specific în schiŃa Cadou. de către cel care povesteşte constituie un procedeu obişnuit de integrare a naraŃiunii în conversaŃie. naratoarea jucînd.F. 221). slava Domnului! a scăpat" 5e 67 . în acelaşi timp. InformaŃia pe care o transmite Stasache despre starea de spirit a soŃiei sale: „ş-aşa e destul de supărată" (p. strategic. Cadou.fapt. reacŃia finală.

.. amicii de ocazie se înscriu implicit ca receptori ai povestirii.. povestitorul este foarte scrupulos în specificarea momentului şi a locului celor relatate.F.. nici mărci iniŃiale specifice. urmează un moment de tăcere.. — II am cadou. 200). 61). După un răspuns evaziv („Tot ce se poate" — p. 69 Coda este structurată sub forma dialogului între Sta sac he şi Mişu. Interlocutorul ia contact prin lectură cu modul concret de acŃiune adoptat („nenea Stasache îmi pune sub ochi o gazetă.. Rezerva prietenului — implicînd evaluarea povestirii ca neinteresantă — îl determină pe narator să reia pasaje ale relatării anterioare („un cadou de la nenea Andrei.R.» «Cind?» «Acuma» «Unde?» «Pin tîrg.. După preambulul reprezentat de schimbul de saluturi.p. 198).pierdut piatra de la inelul lui nenea Andrei. IniŃiativa verbală aparŃine şi în continuare muşteriului..F. Ultima sa replică reprezintă un fel de coda a întiegii secvenŃe de comentariu. care îşi menŃine opinia: „ — Ei! eu zic că se găseşte. singura mişcare căreia acesta îi conferă valoare de Satisfacere în cadrul schimbului verbal în curs. comunicat pe un ton ambiguu. este menit să-î provoace pe receptor să formuleze o opinie asupra semnelor de reuşită a demersului făcut. o fi tîrziu?" (vezi şi forma de prezumtiv). în C. EnunŃurile „MiŃa acu trebuie să fie.. [. Primul sau enunŃ de după povestire. ci numai anunŃată ca o soluŃie posibilă.. consemnat într-o „indicaŃie scenică" („Tăcere" — p. orientînd întreaga ei desfăşurare ulterioară. avînd o desfăşurare lineară.] pe ce poftiŃi că nu se mai găseşte" . 61—62) reprezintă un rezumat discontinuu. este separată de aceasta printr-un amplu comentariu pe marginea celor relatate. la limita dintre aparte şi vorbirea adresată. cererea permisiunii de a se alătura amicilor la masă şi scuzele de rigoare. este aceea care declanşează discuŃia. care nu primeşte confirmarea aşteptată a speranŃelor sale de soluŃionare fericită a dilemei. al cărui rezultat este incert. „Unde ai găsit-o?". că pe-al meu l-am dat să-1 dreagă. De fapt. şi apoi direct: „Cît ai zis că e?" (p. Lucrurile se clarifică astfel pentru receptorul povestirii. în „cupeu separat". 198)... ezitant: „Frate. nene Stasache" (p. prietenul adoptă explicit punctul de vedere al soŃului („poate că se găseşte" — p. — Care piatră? — Briliantul. cu grija de motivare. tînărul solicitînd reformulări succesive ale enunŃurilor colocutorului: „ — Ce să găsesc? — Piatra." — p... cu briliant.R. este intîrziată." (p. despre călătoria soŃiei sale cu „şeful". frate.. 199).. meditatorul copiilor. Solicitînd date în legătură cu aceştia. nu însă şi pentru narator. 198). care urmează succesiunea etapelor călătoriei MiŃei cu „şeful".. Gl). Coda. între Ghergani şi Conteşti..... 200). 61). 198. care apelează la unul dintre cele mai obişnuite procedee de a închega o conversaŃie: întrebarea despre oră. ." (p. care apare cu un ac de cravată nou.. întrebarea constituie în intenŃia personajului o modalitate mascată de a declanşa povestirea. de un „muşteriu". Rezolvarea nu este povestită. întîmpinînd opoziŃia categorică a AeriviŃei („Fac prinsoare [. prietenul încearcă să schimbe vorba („Mergem?" — p. exterioară povestirii lui Stasache. Povestirea nu are nici prefaŃă. 198).p. 198). în ceea ce priveşte orientarea. este dornic de conversaŃie şi găseşte acest truc pentru a-şi realiza dorinŃa. avînd valoarea unei întrebări disjunctive: „Te pomeneşti că se găseşte" — p. povestirea spusă la berărie. 199).. unor tovarăşi ocazionali. 198). C. Mişcarea de Satisfacere aşteptată de Stasache ca răspuns la întrebarea capitală despre piatră. NaraŃiunea se . formulată mai întîi indirect... se găseşte?" — p. Aceasta pentru că „naratorul" nu-şi cunoaşte interlocutorii.] . dar omite să-şi informeze interlocutorii despre statutul „eroilor" săi. De remarcat însă că tot naratorul este iniŃiatorul şi autorul comentariului.. în încheierea episodului precedent („Trebuie să dăm un anunŃ la gazete!" — p. de această dată. Complicarea acŃiunii este o componentă secundară. DiscuŃia la care participă şi „eroina" întîmpiârii poate fi considerată drept a doua secvenŃă de comentariu determinat de povestire. 198) apare ca un lait motiv al enunŃurilor personajului. pentru a evita eventualele obiecŃii ale interlocutorului: . „Se găseşte" (p.]" — p. „Eu iar tac" — p. Spre deosebire de situaŃiile curente. 198).. Citesc: [. De remarcat că. apoi perseverează în mutism („Eu nu zic nimic"..» " ele. Ştii cît Ńine el la noi. în ciuda încercărilor directe ale lui Stasache de a-1 determina să-şi exprime părerea („Ce zici?... Am lăsat-o să plece cu şeful" (p. 198).

Prima încercare de elicitare a povestirii eşuează deci. care motivează şi dezvoltă afirmaŃiile.F... în final). Naratorul încearcă să continue povestirea.. „Aş! să-1 vezi în natură" —■ p. apelînd în mod mecanic la formula â propos. provocat de felicitările „amicilor". că el se supără!" — p. Partea fii ală a schiŃei. . răspunsul acestuia — insuficient pentru a fi considerat drept mişcare propriu-zisă de Satisfacere. 64. toate spaŃiile albe referitoare la eroi au fost completate. 214). dar ceilalŃi consideră că tema 71 nu mai prezintă interes şi trec la preliminariile despărŃirii: „(Cei doi amici îl îmbrăŃişează rînd pe rînd şi-1 pupă cu multă căldură)" (p.. printre particularităŃile schiŃei.. care refuză să continue jocul (cf. Curios să afle deznodămîntul. — A. utilizat în mod curent ca marcă de început a unei naraŃiuni.: Bărbat de zahăr4' — p. care se aliniază ca receptor prin întrebarea „Cine e ciufut?" (p. Comentaiiul povestitorului. împletirea strînsă dintre orientare şi evaluare in structura naraŃiunii.: [. nu prezintă nici un interes pentru receptori. bazată pe o interpretare falsă a datelor. nu determină rezultatul scontat. 63. dom-le! [. DiplomaŃie. [. Apoi în gară la noi.: Minune!" — p. în acelaşi timp. 63. ReacŃia receptorilor sugerează intenŃia lor de a abandona acest rol. Că Mandache evită să o discute ne-o arată şi graba cu care încearcă să deplaseze discuŃia spre sfera de preocupări a interlocutorului („de ce nu ne trimiŃi şi nouă acasă Moftul roman"e! — p.— sugerează faptul că tema e neinteresantă. e comedie!" — p. comentarii cu valoare evaluativă: „E lucru mare. nu merita să fie spusă şi ascultată.: Straşnică.. in absentia: — „N. domnule! — G. cărora ii se solicită direct confirmarea." — p. Şi totuşi Mandache este cel care.. Răspunsurile propriu-zise la cîteva dintre întrebările interlocutorilor („Şi o iubeşti?" — p. inadecvată situaŃional însă. Povestirea a doua. Comentariile evaluative avînd ca obiect personajele povestirii sînt.. — G.. 64).: Trei fix. 65) şi-şi schimbă integral aprecierile anterioare asupra colocutorului (cf. de obicei. domnule. ambele componente rea-lizindu-se prin cooperarea eolociitorilor. evaziv: „Nu-1 cunoşti! unul de la care vrem să cumpărăm nişte case" (p. iar a reuşi repetat nu are nici el un obiect precizat. 214).: A intrat în Piteşti. 63.] Frumoasă. 65). Spre deosebire de'TC. dar atitudinea lor ironică. Aceştia întrerup relatarea.] Cîte ceasuri ai? — N. interlocutorul întrerupe relatarea partenerului prin întrebarea „Şi pe urmat". după părerea lor.. nu este in nici un fel percepută de narator.: E dulce. nenea Mandache se arată la început foarte puŃin dispus să întreŃină o conversaŃie..: „Aş! poza e moft! s-o vezi în natură. 62. 64. 63. pentru că ele cuprind multe puncte obscure: şi adverbial face referire la întîmplări mai vechi.A. 65. întrucît temele sînt total relegate între ele. care îi dezamăgeşte total: contrar presupunerilor acestora. folosind acelaşi procedeu ca la declanşarea ei: „A. vs.dezvoltă prin amplificarea orientării 70 cu detalii solicitate de partenerii dornici să reconstituie portretele „eroilor". aduce însă o rezolvare-surpriză a naraŃiunii.. ReacŃia firească a interlocutorului. răspunsul care satisface această mişcare conversaŃională începe printr-o reluare: „Pe urmă s-a-mpăcatără" — p. „dar ce fel de om e? în vîrstă?" — p. orientînd conversaŃia spre secŃiunea finală atunci cind. reflectă această deziluzie a receptorilor. 214). 63. de remarcat indefinitele unul şi nişte). el converteşte o modalitate comparativă într-una de maximă intensificare (cf..] frumuseŃe de băiat! [. al căiui referent nu a fost menŃionat anterior („ăla e un ciufut" p. după secvenŃa . 63 „A: [. ea prezintă mărci clare ale integrării în conversaŃie. 214). o rezolvare nu este de aşteptat si. acŃiunea narată. Toasturile reprezintă comentariul „amicilor" la povestire. în sine. dom'le" — p. in prae-sentia: „Eşti mai dulce ca mierea" — p. contrapunînd imaginii fotografice realitatea.. mai ales... 63.R. formulate de narator şi intensificate de „amici". Să-1 vezi cînd îşi pune şapca roşie. după prezentarea probelor: fotografiile („A: [. încercînd să clarifice măcar una dintre datele necunoscute din enunŃurile lui Mandache. nervos şi preocupat. „Şeful e familist?" — p. ExplicaŃiile asupra stării în care se află ar putea constitui o bună prefaŃa pentru o relatare. povestitorul absolutizează calităŃile eroilor. MiŃa şi „şeful" sînt fraŃi. „Nu mai ai nici unăhaz" — p. cind îŃi spui. 65) notează naratorul-autor. e lucru mare! Mereu îl tachinează. de altfel.. La Piteşti stă treiştrei de minute" (p. şi să vezi ce e frumos. se deschide cu adverbul odaia. 64) sînt urmate de povestiri succinte. cea mai închegată. întreaga povestire apare astfel ca lipsită de poantă şi.: Voinic bărbat!" — p.] Ei? aşa e? — X.. „Ce mai rîde MiŃa de el. prin întrebări disjunctive. ca atare. Straşnic. De notat. ăla este un deictic insuficient.. aşa cam la o parte. 214.] Cîte ceasuri ai? — N. Aşa cum este concepută povestirea..] Aşa e? — G. în tare se poate recunoaşte o coda la naraŃiune..: Ce-Ńi pasă?" — p.. necunoscute interlocutorului („dacă a reuşit şi acuma" — p. donfle. Sub aparenŃa unei mişcări de Respingere a aprecierilor superlative ale celorlalŃi. Povestirile colaterale sînt precedate de secvenŃe care le prefaŃează incluzînd rezumatul şi. 64).. în această schiŃă naratorul îşi asumă cu greu un asemenea rol.

vezi că nu o cunoşti. reuşiŃi!" (p. punctînd secvenŃa finală. merge iute/' — p. Povestirea a doua satisface una dintre condiŃiile definitorii pentru relaŃia menŃionată: sursa şi relevanŃa ei se află în conversaŃia precedentă.. de obicei. cele două povestiri se află într-o relaŃie tipică de serie. integrată povestirii de bază. Specifică pentru schiŃa în discuŃie este introducerea unei povestiri secundare — cu structură completă — care. declanşată de conversaŃia în curs. aştept pe soŃia mea. în esenŃă.. merge iute. IniŃierea povestirii este realizată prin contrazicerea de către narator a unei opinii exprimate de interlocutor: „Daca întîrziază. este prefaŃată deci de narator. domnule! are o diplomaŃie.. domnule director. Mandache efectuează. 216). halal să-i fie!: (p.. tocma asia este un semn că are speranŃe să reuşească." (p. Ce dracu nu mai vine. nu-i dau nici cinzeci de lei mai mult. comentariul.... 216). care se autoselectează ca emiŃător. La ea nu merge aşa agalea. frate. Ultimul procedeu motivează absenŃa din această secŃiune a alinierii partenerului ca receptor: povestirea poate fi considerată ca un răspuns înlîrziat la întrebarea „Nu cumva te-a suprimat şi pe dumneata?'' (p.. prin dialog. şi.. care „glosează" afirmaŃia şefului („Care va să zică înaintat!. Haz ar avea să-1 traducă 72 şi p-ăsta!. mai exact primele două componente ale acesteia: orientarea si complicarea.. prefaŃa naraŃiunii: „Nu. reia. „că ăla e un ciufut" — p. mărcile aparŃin clasei intensificatorilor: repetiŃii.. 216). şi iar se uită — e ceva de speriat. 214) şi .. mai ales prin repetiŃie.. am mare nerăbdare să văz daca a reuşit şi acuma.. 215). impunîndu-i ordonarea prezentării în funcŃie de propriile sale exigenŃe: . 215). ultimul enunŃ emis: „Ce bună treabă ar fi!" (p. — Dacă reuşeşte ş-acuma." (p. dar naratorul o reformulează ca pe o coda („Dar eu întreb: «Cu leafa redusă. zice directorul. şi nu mai vine. şi-1 aduce pe om cu vorba. Rezolvarea nefiind cunoscută..." — p.. fiindcă s-a suprimat trei şefi de biurou.. — Să te-a uză Dumnezeu! fac cinste.." (p. 21G). Satisfacereă Ofertă..F. ci se referă la personajul principal: soŃia lui Mandache.. dintr-o mişcare de Satisfacere a intervenŃiei anterioare şi una prin care se introduc elemente noi: Ofertă! „— Nu mai vine... n-o cunoşti... Să vezi. într-o structură paralelă. . Ceea ce urmează este ultima componentă a povestirii realizate prin dialog. nu ştiu de Ofertă. este delimitat de momentele anterioare printr-un procedeu care reflectă contribuŃia dialogului la conturarea povestirii. Ca si în cazul celeilalte tentative. şi?. conversaŃia im-plicînd schimbul succesiv de replici pe tema şanselor de izbîndă ale MiŃei în tratativele pentru casă. ceea ce urmează este o amplă secvenŃă de evaluare. 215. Să ştii că dacă reuşim. constituită. printr-o întrebare. Teribilă nerăbdare am. Punctul culminant: trimiterea soŃiei la tratativele pentru vînzarea casei..B. 216). combinată cu comentariul extern al naratorului: „Teribilă e. 215). supunerea emiŃătorului la cerinŃele receptorului). nu mai am ce zice: mă-nchin" (p.. implicit.. ca şi în Cadou. (de remarcat reluarea interjecŃiei. marcînd integrarea povestirii în conversaŃie. 215)." (p. domnule... Interesul receptorului pentru anumite aspecte ale relatării limitează libertatea naratorului în privinŃa desfăşurării firului epic. succesiunea secvenŃelor este cea obişnuită pentru naraŃiunea configurată prin dialog. Zilele trecute — că tocmai mă-ntrebai adineaori dacă nu tn-a 73 suprimai şi pe mine — . IntervenŃia interlocutorului.. de asemenea.. oferă prilejul interlocutorului să-şi asume.. îndeplineşte o certă funcŃie evaluaŃi vă.?» «Ai răbdare... Satisfacerex + — Trebuie să vie [. Rezolvarea este anticipată de receptor („Şi nu te suprimă" — p... m-aş prinde că vine cu veste bună: parcă m-aş prinde că a reuşit.. Receptorul întrerupe consideraŃiile celui pe eare-1 ascultă.. are funcŃie de insistenŃă.. care pun în relief punctul culminant (concedierea lui Mandache). 216). calitatea de receptor al naraŃiunii care „pluteşte în aer": „Ce treabă?" (p. Dacă-1 traduce şi p-ăsta. şi iar se uită. ca ilustrări ale aceleiaşi idei: calităŃile diplomatice ale soŃiei lui Mandache. 216). Există şi aici mărci proprii ale evaluării... în sfîrşit. şi prin referirea la una dintre replicile anterioare ale acestuia: „Apoi.Ei.dialogată inserată în discuŃia iniŃială. e ceva de speriat.. 215). — Ei! şi am trimis-o acuma pe soŃia mea" (p. interogaŃii: „Că hîr! că mir! nu se poate şi nu se poate! Ce fac eu?" (p. prefaŃa include şi rezumatul povestirii („La ea nu merge aşa agalea. De data aceasta. cf. „Se uită aşa nu ştiu cum.. Mare nerăbdare am. Ca şi în schiŃa C.. şi iar cu vorba. Evaluarea este marcată prin elemente de intensificare. într-o formă concisă. .. Relatarea subordonată. producînd povestirea.. Satisfacere 3 — Ascultă-mă pe mine. Replicile de răspuns se compun. 214). 215). 214). prin care se efectuează tranziŃia spre situaŃia iniŃială.. frate... rărnîi dumneata ca şef în biuroul du mi tale cu leafa respectivă»" — p.. mişcarea de Satisfacere aşteptată.] şi eu. evaluarea nu priveşte conŃinutul propriu-zis al relatării.

ApariŃia celui de al treilea personaj. folosit de autor — cu scene semnificative. ci recompozabilă din fragmente. o femeie plină de temperament" (p. artificiu literar cunoscut. capătă. de asemenea. Nu este vorba despre o acŃiune care să evolueze." (p. ci despre schiŃe de portret conturate prin alternarea unor unităŃi descriptive — a căror prezenŃă se justifică prin pretextul contemplării unor fotografii vechi.3. să trimită gratis familiei „Moftul român".Cu cinci mii! . povestirea realizată în conversaŃie poate îndeplini o funcŃie precisă la nivelul sistemului narativ complex al unui roman. oferind date genealogice comentate despre Caty şi primul ei soŃ.. mi-ai făcut un istoric succint şi o topografie sumară cu care sper că pot descifra hîrtiile scrinului meu" (p.2). plasează personajul într-un anumit univers social şi îi schiŃează profilul moral. „L-am cunoscut puŃin [. 64. 66) etc. După care. este pretextul folosit de] autor pentru a ne transmite informaŃii despre Caty Zănoagă. exprimînd concluzia întrevederii. schimbul verbal are structura Ofertă -> Satisfacere: „ — L-ai tradus? [. prin mijloace variate. De altfel. Elicitînd informaŃii despre Caty. într-o formulare menită să dirijeze receptarea semnificaŃia tuturor relatărilor sale ulterioare: „Caty a fost. întrebarea lui Ioanide („Care Caty?"— p. ipochimenul (=Nicu Zănoagă) pare un băcan subŃire" — p. Călinescu. Complicarea naraŃiunii presupune. istorisirea este alimentată de „verva narativă a doamnei Farfara" (p. III al romanului (p. încolo. angajarea lui Ioanide ca receptor. convins prin mijloacele diplomatice ale MiŃei.. nu ştii? A murit zilele trecute" — p. In acelaşi timp. în cazul de faŃă. 217). cum zici dumneata" — p. tot ceea ce se leagă în roman de Caty. face să apară normală construcŃia segmentată a diverselor componente ale naraŃiunii. Orientarea precedă rezumatul: doamna Farfara dă mai întîi informaŃiile despre personaj solicitate („Caty Zănoagă... supra. 1. care îşi declină condiŃia de receptor. Rezolvarea se constituie pe baza dialogului dintre Mandache şi soŃia lui. naraŃiunea nu are o rezolvare pro-priu-zisă..] . stă sub semnul acestei afirmaŃii. îi conferă o astfel de valoare. „După figură. „într-un euvînt. foarte boieros. inclusiv a orientării. 62). Pluralitatea structurilor epice şi a planurilor temporale. indiferent de perspectiva din care se fac refe75 ririle. Prima replică a doamnei Farfara: .Ei bravos! [. „De cine vorbeşti?" — p.. dar şi de solicitările lui Ioanide. într-o formulă rezumativă şi evaluativă: „Iubită madam Farfara. 62) şi apoi prezintă. I: prezentarea personajelor de către naratorul-autor — de realizare a orientării naraŃiunii de bază. valoarea unei modalităŃi de evaluare.. MiŃa. Punctul de vedere exprimat de madam Farfara este deci. sumar reconstituite. G. însumarea unor secvenŃe narative delimitate de intervenŃiile lui Ioanide. 68). sub 1. De remarcat faptul că acesta este singurul moment al conversaŃiei în care se foloseşte o formulă de . 62—68) comstituie o modalitate — diferită de aceea „clasică" din cap.] . iPovestirea spusă de madam Farfara. iniŃiat de soŃ. 217) Comentariul ocazionat de povestire se reduce la o replică aparŃinînd celui care relatează această conversaŃie: „Nu Ńi-am spus eu. referentul replicii este considerat a aparŃine fondului de presupoziŃii comune celor doi colocutori. 67) sau încearcă să stimuleze continuarea relatării. Scrinul negru (p. Este un caz tipic de povestire realizată prin cooperarea unor personaje concepute în ipostaza de interlocutori. nevasta colonelului Re mus Gavrilcea. 63. caracteristică structurii compoziŃionale a romanului. ca să zic aşa. Personajele sînt introduse treptat în scenă. Ca atare. Structurată nu sub forma un îi bloc narativ. avînd aspectul unor istantanee. punctul de vedere al autorului. fostă madam Ciocîrlan. nespunînd un cuvînt care să nu fie perfect banal. 62—68) Ca şi povestirea rituală (cf... încheierea ei — ca şi declanşarea — este adusă tot de Ioanide. în fond.] Un fel de bonhomme placid şi cu rîs important. Această particularitate de declanşare are ca rezultat inversarea unor componente ale naraŃiunii. de prezentare a „eroilor". prin solicitarea unor informaŃii suplimentare („Dar Betty asta cine era? -— p. nene Man74 dache?" (p.2. domnul Nicu al dumitale era un parvenit cu instinct" — p. relevînd faptul că ipoteza prietenei sale este falsă. Gigi Ciocîrlan. 61). dar necunoscute altora. 61." — p. »u are pentru acest personaj valoarea de prefaŃă a unei povestiri. Comentarea unor fotografii înfăŃişînd imagini familiare unor personaje.Asta-i Caty cînd era mică" (p. 65. 62). întrebarea funcŃionează implicit ca declanşator al naraŃiunii şi marchează. Interlocutorul punctează prin formulări evaluative fizionomia personajelor la care se referă doamna Farfara („A fost «şarmantă». creează posibilitatea încheierii povestirii de bază.Cu. 62). coda: „traducerea" receptorului povestirii. Relatările doamnei Valsamaki-Farfara în dialogul cu Ioanide de la începutul cap.

2. prin natura actelor verbale pe care le includ. L-ai văzut ieri" — p. îşi oferă concursul şi în continuare (cf.) Deşi relaŃia dintre Ioanide şi madam Farfara nu este de acest tip. scrisorile literare au altă finalitate şi relevanŃă decît cele reale. de exemplu: „Frate-său Alee. îŃi stau la dispoziŃie" — p. în cazul actelor structurate în cupluri: promisiuni sau refuz la solicitări. 68. ce trist eşti! De ce eşti aşa trist? "— p. altfel spus diversitatea modalităŃilor de încastrare a naraŃiunii în structuri dialogale. rolul de E şi R. Aspectul de conversaŃie este subliniat şi prin prezenŃa unor secvenŃe de inserŃie. comportarea arhitectului nu contrazice celelalte date ale personalităŃii sale creionate de scriitor (şi.4. în acelaşi timp. SCRISOAREA LITERARĂ CA ACT PARTICULAR DE COMUNICARE. — libertatea cu care scriitorul manevrează unităŃile de bază ale structurii narative. Cred că ştii — p. ObservaŃii finale Comentariile realizate pun în evidenŃă cîteva trăsături specifice povestirii ca formă de relatare inclusă în Ńesătura unor texte literare: — diversitatea situaŃiilor imaginate şi a elementelor care funcŃionează ca declanşatori ai povestirii. în care colocutorii se referă la propria lor stare („— Ascultă. La acestea se adaugă prezenŃa unor procedeuri conversaŃionale specifice. exprimă mulŃumiri lui B pentru cooperare. care are structura specifică pentru întîlnirile cu caracter oficial (formal).) sau spre interlocutor (nu ştii?— p. LECTURĂ REALĂ —LECTURĂ FICTIVĂ 2. Deosebirile privesc nu numai canalul prin intermediul căruia E şi R sînt puşi în contact. al cărui alter ego este Ioanide). de obicei avînd o poziŃie superioară. de obicei aflat într-o poziŃie inferioară. 62. Scrisorile reale transmit informaŃii. CoincidenŃa componentei finale a procesului povestirii: referirea receptorului la cele prezentate de interlocutorul său. nici datele referitoare la autor însuşi. scurte paranteze în cadrul naraŃiunii în curs. 1. care orientează nu numai decodajul semnificaŃiilor contextuale. îl caracterizează într-un anume fel pe narator. ci poate deveni şi un mijloc de a defini natura comunităŃii care constituie lumea ficŃională a creaŃiei sale. unităŃi de conŃinut a căror importanŃă şi ordonare variază de la un text la altul. acceptarea sau respingerea scuzelor şi a mulŃumirilor etc. drept un mijloc de „a vorbi" cu un interlocutor aflat la distanŃă. Obligativitatea răspunsului creează ocazia de a reveni asupra unor afirmaŃii. 63. PrezenŃa formulei funcŃionează ca semnal demarcativ al secŃiunii finale a conversaŃiei. în mod necesar. 65 etc.adresare. dar. mai ales în cazul povestirilor segmentate. Modul în care se stabileşte şi se manifestăă relaŃia E—R prezintă aspecte particulare în cazul scrisorilor literare. de tipul aşa-numitelor fumblings: formule care exprimă orientarea locutorului spre mesaj (ca să zic aşa — p. Literatura ne oferă două mari tipuri de scrisori: cele al căror autor declarat este scriitorul şi cele schimbate . 62. 65). B. ai rămas tot tînără la spirit.1. unde intervine dependenŃa — mimată de autor — faŃă de centrele de interes ale colocutorilor. ci şi înŃelegerea esenŃei personajelor care îşi asumă funcŃia de a nara: natura şi distribuŃia concentrată sau dispersată a elementelor de evaluare dau o anumită coloratură celor relatate. 67). am adăuga. Scrisorile sînt concepute. în mod curent. — rolul deosebit al structurii evaluative. cu ultima secŃiune din structura oricărei conversaŃii este unul dintre mijloacele de integrare a povestirii într-o structură conversaŃională. cu precizări şi corectări. formule de adresare şi de încheiere. cum ar fi situarea informaŃiilor noi prin referirea la personaje şi întîmplări care aparŃin fondului de date posedat în comun (vezi. Preliminarii. elemente fatice etc). solicitări. fie emiterea enunŃului pereche. între două persoane cu statut inegal: A.„ — Madam Farfara. mulŃumiri etc. O funcŃie similară îndeplinesc şi alte elemente. „Cînd ai vreo dificultate. prin anumite caracteristici.ă) Chiar dacă împrumută — într-o proporŃie variabilă — mărci formale 77 i de tip epistolar (cel mai adesea. desemnarea explicită a interlocutorului. 61). Acum vinde pe la Talcioc. — Acum că nu mai ajută să dau cu pudră şi cu rouge. presupun un răspuns din partea acestuia (fie simpla confirmare a recepŃionarii celor comunicate. Fiecare corespondent îndeplineşte. n-a ajuns mare lucru. care a făcut 76 medicina. După cum şi preferinŃa pentru unul dintre cele două tipuri fundamentale de povestiri: compacte sau segmentate. ci şi conŃinutul comunicării şi posibilităŃile de reacŃie a R. alternativ. procedee de implicare a R. scuze. încerc să-mi ascund urîŃenia cu duhul" — p.). schimbul verbal în doi ne-presupunînd. aceste texte se apropie de cele orale. toate cu directă relevanŃă pentru destinatar şi. De aceea. nu este legată numai de tendinŃa firească a oricărui autor de a varia formele organizării epice. Sa na-mi pierd firul — p.

214). „îŃi aduci aminte de copilăria noastră" — p. reprezentate într-o anumită creaŃie). pe baza cîtorva exemple ilustrative. datarea. Alecsandri. 242. 2. cu propunerea ca să începem între noi o corespondenŃă menită de a continua convorbirile noastre şi să le publicăm într-o foaie literară. aceste compuneri se adresează unui cerc foarte larg de receptori. în care relatarea propriu-zisă alternează cu diverse forme ale reprezentării 78 In stil direct (vezi. literatura epistolară fiind foarte gustată în epocă. întrucît nu cuprind date referitoare direct la destinatar. Un poet necunoscut etc). sociale şi morale consemnate). de asemenea. concepute în vederea publicării. Destinatarul specificat al scrisorilor lui Ghica se află însă într-o situaŃie neobişnuită pentru corespondenta . aparenŃa creată este aceea a unei confesiuni acceptate. 213.2. Scrisorile sînt publicate. patriot.. de obicei. al cărui nume nu este. 470). ceea ce ne-am povestit într-astă-seară.2. Ghica lui V. efectuată de cititori. de vreme ce destinatarul lor este total necunoscut. ci în interiorul textului („prietine" — p. individuală. în cazul scrisorilor atribuite personajelor. scrisorile literare presupun nu lectura unică. într-o anumită măsură. sau formulele greceşti:" e'p'pcoao — p.2. C.] o împărtăşesc d-tale" — p. Modul specific în care persoana I şi a Ii-a sg.2.. Alecsandri au fost. Pe de altă parte. Lectura reală. „domnul meu" — p. 230. ci una multiplă. implicarea destinatarului. Cele mai multe dintre „scrisorile" lui Negruzzi sînt. 224) sînt elemente de detaliu comune cu scrisorile. 232) sau a unor formule care anticipează obiectul unei corespondenŃe ulterioare („Cu altă scrisoare îŃi voi spune ceva şi de scriitorii vechi" — p. p. Ca atare. Dialogul sau povestirea în povestire. xatps — p. p. supra — că. acreditată de literatura occidentală a secolului al XVIII-lea. M-am măgulit totodată cu slaba sperare că acea corespondenŃă va fi bine primită de unii din compatrioŃi care binevoiesc a recunoaşte puŃine merite predecesorilor şi ceva mărire evenimentelor petrecute 79 înainte de venirea lor pe lumea (Alecsandri. în Introducerea la volumul publicat de prietenul său în 1884: „Această idee m-a îndreptat către tine. în Negrii pe alb. integra ti ve. Istoria unei plăcinte. Negruzzi. funcŃiile şi semnificaŃiile pe care le au. atît în plan real (de către cititori). Pentru ce Ńiganii nu sînt români. O mărturisesc ambii: V. nu ar putea primi ca răspuns decît cel mult un text critic (de exprimare a acordului sau a dezacordului faŃă de observaŃiile psihologice. Negruzzi adoptă o formă convenŃională de expresie. şi. sub aparenŃa corespondenŃei cu caracter personal. O lectură în plan fictiv nu poate fi imaginată. Statutul lor este totuşi diferit. „Trebuia să ştii ['afli'] că vecinul meu. 216. fiziologii sau schiŃe de moravuri. ci — ca pentru orice specie literară — practic nelimitată. a pronumelor şi a unor verbe care exprimă ideea existenŃei unui fond comun de informaŃii şi de experienŃe între emiŃător şi destinatar („Ştii că în anul 1821 a izbucnit revoluŃia Greciei" — p. pentru plăcerea noastră intimă. şi I. dovedeşte numai conformarea autorului la preferinŃele cititorilor. de fapt. Scrisori la un prieten. a destinatarului. mai rar prin formule de adresare — plasate nu la începutul. 2. Acest fapt trădează esenŃa de naraŃiune literară a textelor reunite sub titlul Negrii pe alb. pe Alecsandri. PrezenŃa unor mărci formale de scrisoare. înainte de a urmări în detaliu. prin folosirea persoanei a Ii-a sg. Un proŃes la 1826. care constituie însă abateri de la caracteristicile povestirii în proză. realizabilă. niciodată indicat. 216. rezultat al unei atitudini similare cu cea care generează manifestările aşa-nu-mitei politeŃi pozitive. nu au formule de început. folosirea unor construcŃii care se referă la acŃiunea transmiterii unor informaŃii („Ideea acestui june [. 2.1. 232). 232. în propria lui Introductiune: „De ce nu neam scrie unul altuia. de altfel. de exemplu. despreŃuiesc bucatele astea naŃionale" — p. 115). Dubla serie de abateri are ca rezultat texte mixte ca structură. care presupune o dublă serie de abateri: de la normele scrisorii propriu-zise şi de la normele schiŃei sau ale povestirii. v. poate că unele din istorioarele noastre ar interesa pe unii dintr-acei care n-au trăit p-acele vremii" (Ghica.între personaje. formulele finale („Adio" — p. Un răspuns propriu-zis nu este cu putinŃă. de acele al scrisorilor lui C. şi latineşti: Vale e me ama — p. cît şi în plan fictiv (în interiorul lumii imaginare. care îl include. nu expediate. de altfel. 284) —. „Sănătate" — p.. Nu este vorba numai despre faptul că destinatarul scrisorilor lui Ghica este o persoană reală./'— p. ci titlu. sub formă de epistole intime. 259. aşa cum sînt redactate. amice. Scrisorile adresate de î. Ghica. autorul recunoaşte explicit — ca şi Alecsandri. în mod necesar. considerăm necesar să precizăm că relevanŃa nici unuia dintre aceste tipuri nu este personală. îndepărtează structura textului de cea a scrisorilor. dar unitare ca finalitate. 281) sau previn eventuale neînŃelegeri („Să nu socoti însă că eu. ne apare drept singura posibilă. Scrisorile aparŃinînd autorului prezintă o mare diversitate structurală. alternează în text are ca efect reducerea distanŃei dintre E şi R.

de moravuri. Alecsandri propune prietenului său teme de corespondenŃă. este pentru Alecsandri rememorarea unor trăiri comune sau anterior împărtăşite. în Introducerea sa. 132. există însă două tipuri de lectură reală. de această dată. Spune tu ce vei voi . corespondenŃă în care ne-am ferit de orice invective.. între altele. în mod deliberat. semnalate şi la Negruzzi (vezi. sau implicarea destinatarului prin folosirea persoanei a Ii-a a pronumelor şi verbelor: „Pentru atîta încredere. printre altele. vezi de exemplu: „Dacă cumva acum te simŃi cam obosit de lunga digresiune zoologico-filologică prin care am răzbunat de nepăsarea ta pe . contemporan 80 sau nu cu autorul. Ghica.. Nu numai prin faptul că tratează în detaliu o temă teoretică. dispunem astfel de versiuni narative ale aceloraşi fapte. Vasile Porojan sau Plinea amară a exilului — scrisoare publicată postum — nu reprezintă răspunsuri la vreuna dintre scrisorile lui Ghica. venită să-i răscoale pe locuitorii insulei Samos împotriva sultanului (Alecsandri. 471 — 473. 205.. verificabilă sau nu. neavînd nici o legătură cu cele relatate de acesta. p. Ceea ce apare pentru public drept simplă „istorisire".. paragraful „Duşmănia literară sau efecte intuitive şi anachronistice ale Chambertinului de la Cafe-Anglais asupra poeziei române"). 125... nu renunŃă la ea (vezi. p. 125.. schiŃe de portret etc). ea nu putea avea aceeaşi amploare şi profunzime ca pentru Alecsandri. 219. amicee? Hai să căutăm a prinde turdi . de exemplu. prezenŃa titlului) — arată că aspectul de epistolă al textelor lui Ghica Ńine de o simplă convenŃie literară. sînt date cu o mare valoare de generalitate. puternic colorată afectiv (cf. p. publicului. lucrarea se abate de la normele comunicării de informaŃii în formă epistolară. datată decembrie 1883. în aceste condiŃii. cap. vai de minei" — p. vocabularul tehnic. Formele de implicare a destinatarului — similare cu acelea semnalate la Negruzzi — au. lupta marinarilor... Textul nu sugerează nici o posibilitate de lectură în planul ficŃiunii. Chiar dacă o confruntare a datelor din scrisori cu constatări şi cunoştinŃe proprii era posibilă pentru mulŃi contemporani. iscusite vînătorule" — p. cu caracter orientativ (tablouri de epocă. producŃia lui de scrisori literare fiind mult mai săracă. 135.. VI.S. Găsim aici anticipate — cu suficiente detalii — întîmplări care vor constitui episoade din scrisorile lui Ghica.3. dar şi prin structură. Cf. Pentru împletirea stilurilor. Toate abaterile de la normele corespondenŃei — inclusiv cele referitoare la formă." — p. iar expunerea este prin excelenŃă digresivă şi lipsită de un criteriu ordonator. de exemplu. deci cu altă finalitate decît cea obişnuită. dar. „Oare nu ştiai sau că ai uitat . 260). 245 — 248). Cornescu impresiile şi opiniile. „Ce stăm de ne mai gîndim. Deosebirile de decodaj între Alecsandri şi ceilalŃi cititori sînt legate de natura informaŃiilor care constituie fondul posedat în comun cu scriitorul. formulări ca: „Dar ce făcui.. Şi Pseudo-kinegetikos este. Alecsandri nu s-a conformat sugestiei făcute lui Ghica. fără însă a ne abate niciodată a spune adevărul" (Ghica. demn de încredere. discută aspecte fără nici o legătură cu tema propusă (vezi. francezi cu piraŃii greci (Alecsandri." — Alecsandri. 131. o funcŃie afectivă. personală. 473. pentru acesta. în scrisoarea publicată ca Introducere la volumul lui Ghica apărut în 1884. Oricum. împărtăşindu-i prietenului său C. p. 2. Pentru cititorul modern. c-au ajuns băieŃii sa te dea de primejdie" — p. cererea adresată lui Ghica sub forma: „împrospătează în minte-mi un alt tablou . „Ştii. Scrisorile lui sînt fragmente memorialistice. pregnantă este valoarea de document de epocă. — p. Nu numai că informaŃia vehiculată de scrisorile lui Ghica nu este nouă pentru Alecsandri. p. perioada amplă. Implicarea unui destinatar real schimbă însă modul de funcŃionare a relaŃiei autor — cititor. ci sub forma agreabilă. în funcŃie de distanŃa în timp faŃă de evenimente. 219) oferă posibilitatea de a prezenta informaŃii savante şi comentarii rafinate nu într-o manieră rece şi impersonală. abstract vs. compuse cu „complicitatea" destinatarului şi adresate. — p. 115). a unei cozerii intime. el este în posesia datelor transmise. De altfel. „o. nu am cum să-/z mulŃumesc" — p. şi nu un statut de simplu procedeu. Ghica. CerinŃele pe care le impun maximi cantităŃii.. şi prezenŃa unui P. presupunînd un decodaj diferenŃiat al semnificaŃiilor: cea realizată de Alecsandri şi cea realizată de oricare alt cititor. frate. în egală măsură. aşa cum se menŃionează în subtitlu. Scriitorul se îndepărtează de formula epistolară. dar adesea ea nu are o relevanŃă directă. un răspuns în sensul corespondenŃei curente era greu de aşteptat.. 477). pentru că menŃinerea procedeelor vorbirii adresate (vocative: „amice" — p. 125. tntrucît autorul şi-a făcut din respectarea adevărului o profesiune de credinŃă explicit formulată:. căci textul depăşeşte cu mult dimensiunile posibile ale unei scrisori reale." — p..curentă: în majoritatea cazurilor. „Dar şi aici mi-e teamă că o să te superi" — p. 125. autorul trece în mod firesc de la stilul scriptic la 6 — C-da 1354 81 cel oral (cf. „amice autorule" — p.2. 269) sau oprirea flotilei lui Saltafero. aparŃinînd celor doi corespondenŃi. o „epistolă scrisă cu ghid să fie precuvîntare la cartea Manualul vînă-torului. a relevanŃei şi a manierei sînt încălcate. p.

alternînd atitudinea prevenitoare. 139). privelişti. 121). dar Ńie citind!!!" — p. autorul cînd se autoflagelează pentru anticipata plictiseală pe care i-ar produce-o destinatarului („Mi s-a urît mie scriind. Prima lectura fictivă a scrisorii se dovedeşte deci a fi fost trucata. cu ochii. scri-sorieschimbate între personaje multiplica posibili a-ile de lectură. lecturii reale.1 IL Câragiale a apelat adesea la acest procedeu. 139—140. Deşi autorii se află în relaŃii de diverse tipuri cu destinatarul (cf. 133.pe care ii cunoaşte'-. preŃinsul „amic încâlcind flagrant maxima calităŃii. că raportarea la Manualul vînătorului diferenŃiază lectura Im Cornescu de aceea a celorlalŃi cititori: factor esenŃial de orientare a decodajului m primul caz. Victimă a unei grosolane mistificări . destinatarul epistolei-eseu. solicitarea unor explicaŃii suplimentare — p. motivată prin cerinŃele politeŃii negative. în planul ficŃiunii. ele definesc un anumit orizont social şi schiŃează un sistem specific de relaŃii între. raporturile'dintre autorii. presupunînd ca momentcheie lectura unor scrisori care au alt destinatar. 145 etc). deci o a dona încălcare a maximei calităŃii. 188).. pe cocoşaii şi pe grauri. şi varietatea formulelor iniŃiale de adresare: „Iubite domnule . Din perspectiva relaŃiei autor-cititor. Nu există elemente care să sugereze o lectură în plan fictiv. cu auzul şi cu inima. şi neamului păsăresc" — p. redactate însă într-o formă apropiată de aceea specifică recenziilor (semnalarea unor omisiuni — p. Doamne fereşte!. indivizi. în cîteva dintre'schiŃele sale . prin falsa caracterizare a eroului. vă dau pace şi Ńie. în cuprinsul textului există totuşi referiri la manualul lui Cornescu. De altfel. cu permisiunea destinatarului. în afara aceleia de a-i fi oferit sugestia unei lucrări independente („un volum osebit" — p. cu aceea determinată de exigenŃele politeŃii pozitive. invocînd elemente ale unui „teritoriu" comun („Negreşit că tu. adică să-Ńi fac cîteva întrebări. 6e 83 în Dascăl prost.autorul scrisorii îi „citeşte" o versiune favorabila a aceste-EtransiniŃătorul ia cunoştinŃă absolut întîmplător de conŃinutul real'al mesajului. şi cea aparŃinînd cititorilor obişnuiŃi. neobişnuita epistolă este. Datele situaŃiilor concrete de comunicare sint \n\nfTmie.reŃinem aici Infamie. desigur. rolul pasajelor redactate m formă epistolară este acela de a furniza informaŃia narativă sau orientativă necesară. de asemenea. din perspectiva unui narator-personaj. care îl implică direct. ea este un aspect total nesemnificativ în cel de-al doilea. sînt implicate însă două posibilităŃi de lectură reală: lectura efectuată de Cornescu. naratorul-personaj face oficiul de transmitere a unei scrisori de recomandare. destinatarii şi lectorii scrisorilor se configurează într-un mod original. vei fi văzut adesea în treacăt gravuri de ale lui Ridinger. Supunîndu-se convenŃiilor genului epistolar. 121). Redactate la persoana I. apoi tot mai iartă-mă să adaog vreo două-trei cuvinte în materii analoage. Pseudo-kinegetikos prezintă asemănări cu scrisorile lui Ghica. nesinceritatea „amicului ŃaŃa de cel care îi solicita un serviciu sugerînd posibila încercare de inducere in eroare a destinatarului scrisorii.3. nici chiar eu însumi să-1 arunc în spinarea Manualului tău" — p. dascăl prăsişi Antologic-. jîă:o« tnt Atitudinea cititorului real ca şi a „Mctimei" . 122).. e3 Spre deosebire de tipul de scrisori discutat pînă acum. Altfel spus. la rîndul ei.este dirijata tot de compararea lecturilor fictive. ambele lecturi fictive apar ca anterioare momentului relatării si. cînd se străduieşte să-i cîştige acordul. Din punctul de vedere al raportului scriitorcititor. căutînd. care trebuia să-i rămînă necunoscut. 2. Scriitorul neagă orice relaŃie cu manualul („. („Mai apoi Ńi-ai luat seama şi m-ai scutit de această măgulitoare sarcină" — p. de la un subiect la altul sau să detalieze o temă. 121). el se preface a fi călăuzit în structurarea textului exclusiv de reacŃiile presupuse ale prietenului său. precum ai văzut la Luvru tabeluri vînătoreşti de Oudry şi de Desportes.sturzi. Prima pare a fi singura pe care scriitorul o are în vedere. Scrisoarea nu mai ajunge la destinatar. zău. O asemenea strategie îi permite să treacă. introducînd situaŃia lecturilor) fictive. precum încă nu este prin putinŃă ca să nu fi văzut şi să nu fi admirat cerbi şi cîni zugrăviŃi de Landseer" P' în realitate raportarea la destinatar funcŃionează ca mijloc de justificare" a scriitorului faŃă de oricare cititor pentru aparenta lipsa de ordine a expunerii sale. schiŃele menŃionate iau forma relatam unor experienŃe proprii. nu mai cutez. Se poate adăuga. fără dificultate. naratorul-personaj citeşte. Cornescu. exprimarea unui punct de vedere diferit asupra anumitor probleme — p. Deşi tehnica naratorului este de a recompune pas cu pas faptele fără a anticipa în vreun fel dezncdămîntul . prefaŃată printr-o epistolă către C. o singura lectura fictiva este corectă: aceea realizată accidental de erou. cîteva scrisori. un eseu consacrat vînătorii („m-am apucat să colind răstimpii şi spaŃiile. 82 ha chiar de Wouwerman şi de Snyders. ca şi mine. şi apoi. Pseudo-kinegetikos nu are nici trăsăturile unei „precuvîntări". în care se menŃionează că autorul Manualului vină-torului a renunŃat la intenŃia de a-i cere lui Odobescu să-i prezinte cartea. răsunete şi emoŃiuni vînătoreşti" — p.

ca formulă epică. La-dima. dar se implică în desfăşurarea faptelor prezentate. care vorbeşte în numele său. ştampilă. ele conturează cu maximă veridicitate un tip uman: autorul de anonime. de fapt. scrisorile sînt destinate direct cititorului. 483).) este că a doua lectură fictivă — a naratorului —. cocoşelule moŃat" — p. aceleaşi" — p. ajunse în posesia unui colecŃionar de anonime.Pricupescu" — p. şi naratorulpersonaj.3." (p. şi ale lui G. redactat în aceeaşi formă a relatării unei experienŃe personale. în fond. care foloseşte această modalitate de dirijare a lecturii reale. chiar procedeul pe baza căruia este construită schiŃa: pretenŃia că este vorba despre scrisori aparŃinînd unui colecŃionar. nu numai sub raportul perspectivei relatării. de sugerare a unei atitudini menite să ofere repere pentru toate lecturile ulterioare. care precedă succesiunea textelor). introducerea unor pasaje de monolog interior etc. singurul capabil să efectueze rapid „o bună selecŃie din atîtea pachete" (p. de jurnal. „Mînă. schiŃa nu are în vedere decît această ultimă 84 lectură. Create după un principiu mimetic. dar sînt incluse.. 483. este pusă în evidenŃă de Caragiale prin procedee diverse: menŃionarea explicită a faptului că sub semnătura „cîŃiva admiratori de odinioară" se ascundea. O structură interesantă. Ca şi cititorul adevărat. în jurnalul lui Fred Vasilescu. în intenŃia de a valida portretul conturat anterior al eroului său. Impresia creată de scriitor cu ajutorul mijloacelor de actualizare epică (povestirea la prezent. ci şi sub acela al mijloacelor textuale de multiplicare a „punctelor de vedere" asupra aceluiaşi nucleu — relativ circumscris — de întîmplări. Există două serii de scrisori: ale doamnei T. dacă avem în vedere relaŃia scriitor-cititor. Tehnica romanului modern a acreditat scrisoarea ca modalitate posibilă de depăşire a condiŃiei omnisciente a naratorului. toate scrisorile sînt acte de solicitare. textele puse la dispoziŃia prietenului său.. Succintul preambul epic. ca expresie a acordului cu punctul de vedere pe care îl susŃin şi deci a dezacordului faŃă de atitudinea profesorului. în aceste condiŃii. determinînd astfel implicit interesul naraŃiunilor. Romanul combină trei forme de relatare la persoana I: scrisoarea. care nu au alt rol decît pe acela de a crea pretextul prezentării scrisorilor. destinate autorului şi compuse la cererea acestuia. cu precizarea că fiecare dintre aceste cupluri epistolare este „opera" aceluiaşi autor („De aceeaşi mînă.2. care le anulează orice valoare informaŃională. nu este. Dem. îndeplinind şi o funcŃie evaluaŃi vă. ci şi destinatarii textelor. scrisorile au fost mai întîi parcurse de destinatari şi apoi de persoane străine: colecŃionarul. 485). are romanul lui Camil Petrescu Patul lui Procust. pe acelaşi fel de hîrtie şi cu aceeaşi cerneală. Prima lectură fictivă — cea a destinatarului — este implicată de faptul că acesta găseşte semnificative. cu aceeaşi dată pe ştampila poştei" — p. 271). care au în vedere statutul oficial de profesor al acestuia. punerea în paralel a scrisorilor adresate unei viitoare soacre şi viitorului ei ginere sau a scrisorilor adresate unui soŃ şi soŃiei acestuia.„cheie" din scrisori. necunoscuŃi nu sînt numai autorii. şi interjecŃia cu valoare deictică „Iată" — p. fiindcă declaraŃia care însoŃeşte oferirea scrisorilor spre lectură: „UfI să mă văz odată scăpat de canonul ăsta. sugera cu anticipaŃie un răspuns negativ la cererile adresate. în schiŃa Antologie — lipsită de o tramă epică propriu-zisă — funcŃia scrisorilor este similară cu aceea a fiziologiilor lui Negruzzi redactate în formă epistolară. dornic să transcrie cîteva mostre. jurnalul şi intervenŃii ale autorului. conform indicaŃiilor colecŃionarului. Relatările autorului — care iau forma notelor de subsol şi a unui epilog însoŃit de . introduce sugestia cîtorva lecturi fictive. care a ajuns de la o vreme nesuferit .. 270. Caracteristica de bază a anonimelor: încălcarea maximei calităŃii. naratorul pare a acorda atenŃie detaliilor numai în măsura în care acestea oferă posibilitatea unor deducŃii asupra biografiei si a caracterului corespondenŃilor. „o veche prietenă" (p. cît şi lectura reală presupun o perspectivă comuna: cea a individului care citeşte scrisorile unor necunoscuŃi. SecvenŃa care încheie schiŃa: discuŃia dintre cele două personaje. printr-un artificiu epic. ceea ce le apropie este lipsa de interes — „mimată" sau autentică — pentru informaŃii în sine. hîrtie. 269). Planul lecturii reale este astfel implicat în structura textului. Copiate selectiv. decît o provocare din partea scriitorului . se întemeiază pe exploatarea maximei calităŃii. Se poate presupune că. al cărui profil social şi moral se recompune în detaliu prin însumarea elementelor relevate de scrisori. deci în construcŃia ficŃională (cf. celelalte respectă tiparul scrisorilor propriu-zise. adresate Emiliei. 484. reprezintă un test de sinceritate la care este supus destinatarul. Exterioară intrigii propriu-zise. sursă principală de informaŃie orientativă. această lectură constituie o presupoziŃie care motivează întreaga relatare. 2. 269). Dacă în cele două schiŃe comentate scrisorile sînt factorul care declanşează conflictul. „Amice Pricupescule" — p. în realitate. în schiŃă. De fapt. „Dragă Bică. Cele dintîi sînt mai apropiate. 270. cerneală. se produce concomitent cu cea reală. Atît lectura fictivă a naratorului. în situaŃia dată. Forma testului: reluarea unor pasaje .

p. vorbind exclusiv în numele său ca autor al cărŃii: „E de prisos să mai atragem luarea-aminte că tot romanul acesta e o ficŃiune pură. tolerabilă în cel de al doilea. mai cu seamă prin invocarea unui fond comun de informaŃii 5 experienŃe („Mustrările <l~tale sînt fără utilitate" . care deschide cartea. 310. E tibloul despre care Ńi-am spus că l-am primit dar de ziua mea'[. de altfel. Sub aspect formal. parcă temîndu-se de posibilitatea ca tactica narativă adoptată să-i inducă în eroare pe cititorii neavizaŃi. care.. la . Dar pentru că te-am văzut iubitor de curse de cai.. autorul. iar semnătura . Acesta le prezintă drept scrisori „cu o destinaŃie strict personală" (p. Camil Petrescu se simte obligat să precizeze într-o altă notă. practic toate scrisorile din roman sînt schimbate între personaje. „Aş vrea să-fi spun că şi mai tîrziu. da-mi voie să fac o comparaŃie [. [. Elemente de biografie reală a scriitorului sînt.. care subliniază valoarea lor de confesiune. 305. „dar şi în scrisoarea trecuta.]. [. De remarcat. era mai toată ziua la nor . Unitatea formală a textelor este dată şi de modalitatea narativă. autorul a urmărit. unde surprinde (vezi. există o similaritate evidentă între scrisorile doamnei T. ca text independent. 289. . se înŃelege de la sine. cît şi pentru jurnal. publicînd romanul.]. şi jurnalul lui Fred Vasilescu. Ladima către Emili» Ş» din perspectiva relaŃiei dintre lectura reală şi lectura fictivă. 295). ..\ Scrisorile doamnei T. trebuie sa admitem o multiplicare a lecturilor fictive.. la un nivel mai profund.. Referirea din textul doamnei T. Titlul şi data 'lipsesc.menŃiunea explicită „Povestit de autor" — îie conferă acestuia rolul de a realiza racordul între lumea reală şi lumea fictivă a personajelor romanului.p. Acest „dosar de existenŃe". „s-a mai urcat în compartimentul nostru un domn care Ńi-e prieten şi dumitale .Dem. în general. 294).. ca şi mine.. 305.]. 434). 369. „şi-mi era ciudă pe d-ta ca ai refuzat să vii s-o asculŃi. _ în cazul scrierilor lui O. ca elemente de ficŃiune. în ciuda evoluŃiei divergente a destinelor lor. vezi şi nota din subsol.'" . Să nu uităm că. . accentuat şi de prezentarea întîmplărilor în succesiunea lor cronologică. referirile la creaŃiile sale (Act venetian. flagrantă în primul caz. în plus. aceste personaje. 295). de 85 exemplu.. „łiaduâ aminte că m-ai privit surprins cmd te-am întrebat " — p 299. în conformitate cu o singură cerinŃă: sinceritatea absolută („fiind sinceră cu dumneata însăŃi pînă la confesiune" — p.p... ca şi acum aproape.p 289.p. în finalul primei note a autorului se menŃionează o publicare anterioară. Ştii că sînt. De aici prezenŃa unor forme de implicare a destinatarului.p.. „Să-Ńi mai scriu despre D. lor li se alătură însă.. bazată pe îmbinarea dintre povestirea unor fapte şi analiza minuŃioasă a psihologiei şi reacŃiilor eroilor. 294.] Vreau acum să ştii totul [. încercînd să-1 determine pe Fred Vasilescu să aştearnă pe hîrtie cele petrecute „într-o după amiază de august". Cititorul ia cunoştinŃă numai de textele se-leciate în prealabil de autorul-destinatar.. Prin urmare..Ştii că a început să-mi placă să scriu?. a» un statut diferit faŃă de acelea ale lui G..' łi-aiH spus. Ultima noapte de dragoste. să potenŃeze impresia de credibilitate a celor înfăŃişate..scrisoarea trecută" (p.. mi-ar fi greu. doua categorii de cai" ... pretextîndcâ te indispun actriŃele care . Ladima către Emilia. apare ca justificat clacă Ńinem seama de cîteva precizări din notele autorului. pentru care procedeul este normal." ..încheie numai prima dintre cele trei scrisori. redactate la îndemnul şi sub îndrumarea sa. fără îndoială.. Aspectul de jurnal al scrisorilor doamnei T. Dera.p. 312) si prin menŃiuni asupra actului de a coresponda („altă dată am să-Ńi scriu mai mult" .])" — p.p. 289) sugerează o operaŃie anterioară de triere. întîia noapte de război etc).. în care autorul dă cititorilor explicaŃiile necesare. de remarcat semnalarea „abaterii" de la normă prin introducerea întregului pasaj între paranteze). 295). destinatarul nu este' la prima încălcare a condiŃiei fundamentale a scrisorii confidenŃiale: unicitatea receptorului. Asumîndu-şi acest statut ambiguu.cu iniŃială . 310. în jurnalul lui Fred: „(.p. Receptarea reală este condusă de autor. PrezenŃa dialogului constituie o abatere de la norma curentă atît pentru scrisori. chiar dacă unul dintre personaje are o identitate aparte. că. 313). „E de prisos să-Ńi mai spun că D. solicitantul lor. 295. nu numai în scrisori.p. că în odaia de dormit [ ] nu e decît divanul alb. de asemenea. Ambele tipuri de relatare sînt compuse de altfel pentru un receptor unic. .. este închipuit tot şi numai unele necesităŃi de convenŃional pe care le impune tiparul ne-au făcut să-i dăm o formă care poate să înşele" (p. autorul-personaj notează ca argument capacitatea lui Fred de a crea în conversaŃie „acea impresie unică de trăire adevărată" (p... „mi se pare ca te-am întrebat şi pe d-ta despre el" .P308. a unor scrisori „într-o revistă puŃin răspîndită'" şi o a doua lectură fictiva: a criticilor („buna înŃelegere pe care le-au arătat-o ciŃiva critici p. ci şi în jurnal. completează „lacunele de informaŃie" ale cititorului. de exemplu. fapt căruia i se poate atribui o valoare simbolică: aceea de a sugera unitatea cuplului pe care îl constituie.. 86 Textele nu au alte mărci specifice scrisorilor în afara referirii la destinatar. declaraŃiile despre întîlnirea şi relaŃiile cu „eroii" cărŃii." . în cîteva note de subsol.

Lecturile multiple. scrisorile în care Antoine Hangerliu. cu ocazia transcrierii lor în jurnal. 466). lectura reală. avînd ca rezultat o selecŃie a materialului epistolar. Lectura reală este însă mai bogată decît aceea propusă de Fred. scrisorile sînt un prilej de rememorare a unor fapte şi trăiri. ca un episod din jurnal. prin integrarea acestuia în roman. implicite sau explicite. lectura autorului. altele sînt introduse printr-o formulă de citare obişnuită în stilul ştiinŃific: „Dăm cîteva 88 specimene din corespondenta dintre el şi soŃia sa" (p. temperament nestăpînit. întrucît cititorul dispune în plus de posibilitatea de a raporta informaŃiile din jurnal la ceea ce oferă toate celelalte componente ale romanului. 467). procedeul tradiŃional al reconstituirii temporale sub forma naraŃiunii apersonale alternează cu reconstituirea sub forma scrisorilor.) din pachetele legate cu panglică din «scrinul negru»:. ilustrează ideea caracterului relativ al adevărului: structura romanului determină funcŃionarea unui mecanism specific de autoreglare a semnificaŃiilor. cu funcŃia de caracterizare psihologică şi morală a eroilor — sau prezentarea succesivă a unor scrisori în care personaje diferite îşi exprimă opinia asupra aceluiaşi eveniment (vezi. iar lectura lui.3. 74. care nu afectează însă lecturile ulterioare. Primei categorii îi aparŃine alăturarea unor scrisori adresate de acelaşi personaj unor destinatari diferiŃi (vezi. în acest caz.. care reface cir87 cumstanŃele concrete ale primirii scrisorilor sau pe acelea menŃionate aluziv în text. Oricare ar fi lectorul fictiv... după un maie interval de timp. similară cu aceea din romanele lui Camil Petrescu. „Meme expedie şi ea o scrisoare Şerichii:.. Ioanide citi aceste scrisori. momentul lecturii textelor de către destinatar nu este reprezentat. de către o persoană străină." (p. în situaŃiile de acest tip. Pentru el." (p. de exemplu.. 96— 100) — procedeu folosit şi ele Caragiale în Antologie. scriitorul dispune permanent de mijloace.procedeu al cărui efect este o relativizare a perspectivei. care creează posibilitatea introducerii unei viziuni „împreună cu cititorul" asupra evenimentelor. Prima lectura a lui Fred. cititorul fictiv nu este altul decît na-ratorulautor. care parcurge jurnalul spre a-1 include în roman. Jurnalul în care sînt inserate scrisorile ne înfăŃişează însă imaginea unui cililor „nemaleabil": Fred are propriile sale interpretări. textele constituind enclave întro amplă relatare la persoana a IlI-a. care precizează: „Cîteva comentarii sînt necesare" .. este introdusă însă în structura narativă. în cea de-a doua categorie se integrează: semnalarea încălcării maximei calităŃii de către autorii unor scrisori.»" (p. de remarcat prezentarea în ordine cronologică a textului scrisorilor. atitudinea omniscientă a naratorului este preponderentă în romanul lui Călinescu. însoŃite de explicaŃiile naratorului-autor. abandonează relativ rapid orice formă de di- . de dirijare a lecturii reale. care le găseşte întîmplător: „în seara aceleiaşi zile. care este aceea de a comunica noutăŃi. Serica Băleanu şi Meme Hangerliu comentează cererea în căsătorie a lui Meme de către Remus Gavrilcea — p. Unele scrisori sînt precedate de scurte formulări rezumative: „. 521). Prima lectură este dirijată de Emilia. 519—530. Alteori.Unele se situează la nivelul unor presupoziŃii necesare: lectura destinatarei. în planul ficŃiunii. apare ca anterioară lecturii reale. scriitorului revenindu-i numai rolul de a media contactul cu jurnalul. îi nara ultima întîmplare din lumea mare bucureşteană: «Dragă Gigi. 2. Prima lectură fictivă nu ne apare astfel decît ca o presupoziŃie necesară pentru recompunerea unei suite epice.n." (p. 464). urmată de două puncte. care restabileşte pentru cititori adevărul (vezi scrisorile de pe front ale lui Gavrilcea către Caty — p.. de confruntare a unor situaŃii sau de recompunere a circumstanŃelor existenŃei sociale a lui Ladima. Scriitorul îşi trădează prezenŃa chiar cînd împrumută masca lui Ioanide — alter ego evident al său. Cele două lecturi fictive ale lui Fred sînt legate de un dublu proces de reconstituire. 519). Emilia recitirea scrisorilor de către'Fred. Scriitorul imaginează situaŃia parcurgerii lor. 295).. ModalităŃile de integrare a scrisorilor în Ńesătura narativă sînt variate. fiecare nouă confruntare de perspective introducînd corectări suplimentare ale decodajului. de exemplu.C. cele mai multe fiind incluse printr-o menŃiune asupra actului corespondenŃei.. scoase cronologic (s. printr-o succintă intervenŃie a scriitorului. în prezenŃa Emiliei. Fred este cel care orientează. Serica răspunse următoarele: . la care ne-am referit.. existenŃă practic necunoscută Emiliei." (p. în Scrinul negru. 464—467) ... culcat pe divan.p. scrisorile lui Caty Zănoagă către Ciocîrlan şi către Oster — p. în ciuda apelului la artificiul scrisorilor descoperite de un personaj. după două puncte).. „La această scrisoare. Ne aflăm în faŃa unei maxime abateri de la funcŃia unei scrisori obişnuite. aparent. care substituie ghilimelele: „Antoine expedie îndată cu maşina o scrisoare printr-un curier:. lectura fictivă a lui Ioanide apare drept concomitentă cu cea reală. arhitectul Ioanide. reproducerea scrisorilor îl are în vedere nemijlocit pe lectorul real.

simulare a propriilor intervenŃii şi se manifestă deschis ca unic deŃinător nu numai al tuturor informaŃiilor despre personaje, dar şi al interpretării lor corecte, pe care se simte oblicat să o împărtăşească cititorilor. 2.3.4. în romanul lui A. Buzura Refugii, tehnica adoptată esto aceea a perspectivei unice: indiferent dacă relatarea se face la persoana I sau a IlI-a, totul este relatat din punctul de vedere al eroinei: Ioana Olaru. Scrisorile pe care i le adresează soŃul ei, înainte şi după despărŃire, îi permit romancierului să introducă altă perspectivă şi alt univers de viaŃă, fără să abandoneze însă tehnica fundamentală. FuncŃional şi structural, ele se îndepărtează de scrisorile obişnuite. 89 Lectura fictivă, realizată exclusiv de destinatar, prezintă o serie de particularităŃi. Cu excepŃia ultimei scrisori, a cărei lectură fictivă ne apare drept concomitentă cu cea reală (se fac menŃiuni asupra momentului primirii scrisorii de către Ioana: doctorul Vlad Cosma îi intinde un plic, precizînd „L-a adus ieri cineva" — p.461, şi asupra momentului încheierii lecturii: „închise plicul..." p. 469), pentru celelalte, prima lectură fictivă trebuie presupusă şi, în orice caz, precedă lectura reală. Integrate în ansamblul narativ ca rezultat al unui complex proces de rememorare produs în conştiinŃa eroinei, scrisorile au numai pentru cititor funcŃia obişnuită, de comunicare a unor informaŃii. Valoarea şi semnificaŃia acestora sînt supuse însă corectivului furnizat de explicaŃiile şi comentariile destinatarei. Există în acest caz o similaritate a situaŃiei lectorului real cu aceea a unuia dintre lectorii fictivi din Patul lui Procust — Fred Vasilescu, citind scrisorile lui Ladima către Emilia, în prezenŃa acesteia —, chiar dacă statutul şi natura relaŃiei dintre personajele celor două romane prezintă diferenŃe esenŃiale. Procedeul de inserare a scrisorilor în text nu este de tipul simulării unei Tecitiri tardive în plan ficŃionaî, care mediază lectura reală. Impresia creată este aceea de citare din memorie, declanşată spontan de ciudate asocieri pe care le prilejuieşte autoanaliza. în manieră prous-tiană, „un miros penetrant de lavandă, apărut din senin'' (p. 65) readuce în mintea Ioanei figura fostului ei soŃ, evocînd succesiv scene din existenŃa acestuia de profesor la Măgura, aşa cum îi fuseseră relatate în scrisori de mult trimise. InformaŃia familiară destinatarei este pusă in extenso la dispoziŃia cititorului, în forma în care a cunoscut-o eroina însăşi. Uneori, confesiunea Ioanei include referiri la condiŃiile particulare ale realizării actului de parcurgere a scrisorilor, act anterior, în orice caz, reproducerii textului acestora. Una dintre scrisori nu a fost mult timp citită integral: „Pînă în noaptea aceea, cu toată bunăvoinŃa, n-am reuşit să termin de citit această scrisoare'e (p. 280). Numai un ciudat sentiment de dedublare a eului, intervenit într-o anumită conjunctură, aduce detaşarea necesară încheierii lecturii: ,,De astă dată textul se adresa altei persoane din mine, ignorate, reprimate, o fiinŃă greŃos de curioasă ..." (p. 281). Lectura în etape este semn al unei modificări în psihologia personajului. Scrisorile au aspectul unor naraŃiuni independente, în care relatările autorului despre el însuşi alternează cu relatări despre cei în mij-locul cărora trăieşte, cu pasaje dialogate sau cu replici în stil direct. 90 Scrisorile nu constituie capitole aparte, includerea lor în roman fiind marcată numai prin spaŃii de pauză în interiorul unui capitol. Lipsesc indicarea locului şi a datei, formulele introductive şi finale. Scriitorul nu păstrează decît puŃine elemente epistolare: redactarea textului la persoana I, referiri la actul scrisului („Ieri n-am avut timp să-Ńi scriu'' — j). 109; „Deşi nevoia de a-Ńi scrie creşte zi cu zi" — p. 126), la starea de moment a autorului („Astăzi, nu ştiu de ce, mă simt foarte liber" — p. 255), implicarea destinatarei („să-1 auzi"" — p. 114; „nu ştiu dacă înŃelegi" — p. 114; „te ştiu foarte bine" — p. 126; „Şi m-am gîndit la întrebările tale" — p. 144) etc. în orice caz, mărcile specifice apar adesea mult după început şi, după parcurgerea unui număr de capitole, numai referirile la loc şi la anumite personaje ne permit să realizăm imediat că ne aflăm în faŃa unei noi scrisori. Naratorul omniscient a dispărut complet clin acest roman şi autorul nu-şi trădează prezenŃa prin indicii textuale, ci prin modul de structurare a întregului material. 2A. ObservaŃii finale. Ca tip de proză adresată, scrisoarea literară presupune, în mod firesc, referirea la posibilul lector. Din acest punct de vedere, două aspecte sînt caracteristice: — destinatarul nu este singurul lector, chiar dacă identitatea lui este reală; — lectura efectuată de destinatar este secundară ca importanŃă. Adevăratul destinatar este cititorul. în cazul textelor redactate integral ca scrisori, autorul recurge la „diversiunea'" multiplicării lecturii re a,l e pentru a şi-1 apropia pe lectorul necunoscut, creîndu-i iluzia că este părtaş la o confesiune, în realitate, asemenea texte au o structură mixtă, „machiajure de scrisoare — adesea destul de sumar — ascunzînd forme diverse de proză, de la schiŃă şi portret la memorialistică, şi chiar specii de graniŃă, cum ar fi eseul. Fie că reprezintă numai o presupoziŃie necesară, fie că este inclusă ca episod în structura narativă a textului,

lectura fictivă — adesea multiplă —, care o dublează pe cea reală, în cazul scrisorilor schimbate între personaje, îndeplineşte funcŃii de ordin compoziŃional, dar, în acelaşi timp, este un constituent important al substruc-turii evaluative a textului. Exploatînd iluzia confesiunii, tehnica ro-manescă modernă a convertit scrisoarea într-o modalitate de a evita intervenŃia unui mediator — scriitorul — între cititor şi lumea ficŃională în care îl introduce lectura. 91 3. FORME ALE IMPLICĂRII CITITORULUI ÎN STRUCTURA TEXTULUI NARATIV 3.1. Preliminarii. Deşi tot ceea ce scriu este destinat receptării prin lectură, de cele mai multe ori prozatorii se supun convenŃiei artistice a aparentei ignorări a cititorului, a cărui implicare nu este sugerată prin nici o marcă textuală (modalităŃi de adresare sau de referire). Scrisoarea literară nu poate fi menŃionată printre excepŃii, deoarece compunerea ei în vederea publicării presupune acceptarea deliberată a unei deschideri indefinite a cercului lectorilor, indicarea destinatarului reprezentînd un simplu artificiu formal (vezi supra, cap. II. 2). Raportarea Ia cititor nu este totuşi un procedeu periferic nici sub aspectul frecvenŃei, nici sub acela al valorii autorilor care l-au cultivat. O incursiune sumară în proza românească din diferite epoci reflectă un proces de diversifica r e şi de rafina r e a formelor „implicării cititorului" în structura textului epic. 3.2. Nicolae Filimon, de exemplu, apelează adesea, în romanul Ciocoii vechi şi noi, la formula de referire lectorii (mai rar, cititorii) noştri (+ verb la persoana a IJI-a plural) sau la forme de plural inclusiv. Desfăşurarea progresivă a naraŃiunii apare ca dependentă de consolidarea fondului de informaŃii pe care naratorul-autor le posedă în comun cu cititorul. Datele acumulate devin presupoziŃii, care, asigurînd discursului unitatea de referinŃă (satisfăcînd deci condiŃia de coerentă), oferă baza necesară amplificării construcŃiei epice (deci satisfacerea condiŃiei de progres) (cf. Ducrot, 1972, p. 87 — 89). Reluarea unor aspecte ca presupoziŃii, la începutul diverselor capitole ale romanului, îndeplineşte o dublă funcŃie: de a racorda episoade uecontigue aparŃinînd unui singur fir narativ şi de a rezuma secvenŃa epică următoare. Naratorul-autor este înzestrat cu capacitatea de a se mişca liber atît în planul ficŃiunii — aşa cum ne-o dovedeşte perspectiva omniscientă a relatării —, cît şi în planul realităŃii — aşa cum o arată mărcile complicităŃii cu cititorul. Chiar dacă în structura de suprafaŃă a pasajelor de relatare nu există mărci ale vorbirii adresate, se poate recunoaşte o structură de adîncime dialogală a acestora, reflectată de prezenŃa unor proceduri conversaŃionale sau a unor strategii ale politeŃii pozitive. Pretextul folosit de scriitor pentru a introduce ca presupoziŃii elementele necesare reînnodării firului întrerupt al unei povestiri este acela al exprimării încrederii m buna funcŃionare a memoriei cititorului: „Lectorii 92 noştri cunosc f o a r te b i n e agitaŃiunea în care am lăsat pe Păturică în primul capitol al acestei scrieri; ştiu asemenea ambiŃioaselor lui visuri../e (p. 121); „C r e d e m că lectorii noştri n - a uitat secreta între vorbire dintre principele Caragea şi banul C..." (p. 170). Recunoaştem în primul exemplu procedura conversaŃională a flatării interlocutorului, iar în cel de al doilea — strategia avansării unor ipoteze în legătură cu aspecte privitoare la destinatar, întemeiată pe acea atitudine optimistă asupra eficienŃei actului comunicativ specifică politeŃii pozitive. De remarcat şi frecvenŃa interjecŃiei iată, care, implicînd prin conŃinutul ei deictic raportarea la un auditor, pune în evidenŃă o atitudine retorică din partea autorului: „Iată starea morală în care se afla Duduca ..."(p. 118); „Iată ce este societatea în vanitatea ei" (p. 254); „Iată jalnica stare în care se afla Ńara..." (p. 285); „Iată locaşul în care se afla de trei luni Dinu Păturică../' (p. 295); „Iată cum îşi termină cariera vieŃii aceşti trei sceleraŃi" (p. 300). „Teritoriul comun", constituit, de fapt, treptat de scriitor, este considerat ca dat şi, în aceste condiŃii, afirmarea faptului că autorul şi cititorii aparŃin aceluiaşi grup nu poate surprinde. Fără a manifesta veleităŃi de perenitate artistică, Filimon îi are în vedere exclusiv pe contemporanii săi, invocînd mai întîi comunitatea de Ńară şi de epocă: »,Iată tipul ciocoiului din toate Ńările şi mai cu seamă din Ńara noastră [...]. Iată tipul ce ne propunem a urmări în deosebitele faze prin care el a trecut în secolul nostru, de la ciocoiul cu anteriu şi cu călămări la brîu al timpilor fanariotici, pînă la ciocoiul cu frac şi cu mănuşi albe din zilele noastre'' (Prolog, p. 98), pentru ca treptat, să treacă în rîndul „bunurilor" împărtăşite informaŃia narativă acumulată: „Ştim cît de rău fu răsplătit Gheorghe, vătaful de curte al lui Andronache Tuzluc..." (p. 198; cf. pluralul inclusiv). Angajîndu-se să-i relateze o suită de întîmplări, scriitorul se simte total îndatorat cititorului, căruia trebuie să-i menŃină treaz interesul. ConsecinŃa este sublinierea explicită a relevanŃei datelor prezentate, prin

descrierea şi justificarea „mişcărilor" narative: „Să lăsăm pe ambiŃiosul nostru ciocoi în pace [...] şi [...] sa facem cunoscut lectorilor noştri pe postelnicul Andronache Tuzluc" (p. 102); „Să lăsăm deocamdată pe fanariotul nostru [...]; iar pînă atunci, noi s ă dăm cititorilor noştri o idee despre cocheta şi ambiŃioasa greacă" (p. 117j; „Lectorii noştri cunosc [...]; ştiu asemenea [...]. Este datoria noastră acum să le spunem mijloacele întrebuinŃate de dînsul..." (p. 121); „Lectorii noştri cunosc planul [...]; n-au însă nici o idee despre [...]. Este dar d e datoria noastră a da aci cît ev a probe despre vicleniile acestor doi şireŃi" (p. 216). 93 Strategiile care pot fi recunoscute sînt cele ale politeŃii pozitive. Manipulînd presupoziŃiile, autorul dă expresie propriilor sale intenŃii comunicative, sub aparenŃa că vine în întîmpinarea dorinŃei cititorului de aşi completa informaŃia într-o direcŃie sau alta. Caracterul rezonabil al schimbării cursului naraŃiunii — demers al emiŃătorului — este argumentat cu elemente legate de persoana receptorului (pierderea interesului unei teme; lipsa de informaŃii în legătură cu anumite aspecte etc). Pentru demontarea „mecanismului" epic se apelează, de asemenea, la strategii conversaŃionale curente. Mişcările de Motivare a actului comunicativ reprezintă o altă modalitate de conectare a două secvenŃe narative succesive: „S ă părăsim partea de sus [...], căci nu mai are nici un interes pentru lectorii noştri, şi să ne cobor im [...] ca să vedem ce face Dinu Păturică6' (p. 185); „Rog pe bunii noştri lectori sa lase pe postelnicul a dormi în pace pe sofaua sa, căci are mare necesitate de somn, [...] iar noi să ne întoarcem iarăşi pe strada CaliŃei, ca să observăm ce se petrece în casa amantei saleu (p. 134), sau de introducere a unui episod epic subordonat: „Am zis că greaca era vicleană ca o vulpe; ca să dovedim insă cit de adîncă şi pătrunzătoare era fineŃea spiritului ei, c a t ă să arătăm că..." (p. 132). în cel de al doilea exemplu, planul real al relatării fuzionează cu cel al ficŃiunii, autorul simulînd transferarea mijloacelor omniscientei sale asupra cititorului. Recunoscute ca atare şi uneori justificate prin mişcări de Motivare, digresiunile capătă valoarea unor proceduri conversaŃionale de tipul aparte-ului, ca în cazul amplei disertaŃii despre amor din capitolul VII (p. 135—136), urmate de îndemnul la autocenzurare: „Dar să venim la subiect" (p. 136), sau al explicaŃiilor care însoŃesc episoadele cu aparenŃă digresivă: „Ne oprim puŃin din povestirea noastră, ca să introducem pe scenă încă un personagiu foarte interesant../' (p. 145); „Ne servirăm de această mică istorioară, ca să arătăm lectorilor noştri că avertismentele nu sînt o invenŃiune..." (p. 207). Explicarea necesităŃii unor secvenŃe în structura povestirii face ca acestea să apară ca mişcări de Amplificare, diferite numai prin dimensiuni de mişcările conversaŃionale obişnuite. FrecvenŃa motivărilor dă întregii naraŃiuni o structură anticipativă. De obicei, aşa cum precizam, se prezintă într-o formă rezumativă conŃinutul secvenŃei următoare (vezi majoritatea exemplelor citate); uneori însă, se introduc chiar sugestii privind deznodămîntul (vezi, de exemplu: „... să nu-i răpim [postelnicului] această fericire iluzorie, căci el peste puŃin o să se deştepte într-o lume reală, plină de amăgiri şi mizerii(i — p. 117). 94 De altfel, preponderenŃa comentariilor externe, realizate mai ales prin determinări de tip atributiv, ca forme de evaluare neintegrate naraŃiunii (vezi supra, cap. II. 1, sub 1.1), are, de asemenea, o netă valoare anticipativă: vezi, de exemplu, referirile la fericirea „iluzorie" a postelnicului, menŃionate anterior, sau caracterizarea lui Kir Costea Chiorul drept „un personagiu foarte interesant, care are să joace un rol însemnat în această istorieu (p. 145). Etichetînd într-un anumit fel personajele sau situaŃiile: Păturică este „ambiŃiosul [nostru] ciocoi" (p. 102), Tuzluc — „bietul fanariot" (p. 248), calemgiul Gheorghe, devenit serdar — „un june frumos, bine îmbrăcat şi cu ochii plini de o bunătate îngerească" (p. 265), odaia sărăcăcioasă în care zace cu minŃile rătăcite postelnicul ruinat prin intrigi este „Tristul cadru ce puserăm înaintea lectorilor noştri", pe care lumina lunii îl face „mai atingător" şi „mai interesant" (p. 265), scriitorul influenŃează atitudinea cititorilor, cărora le impune propriile sale interpretări. La N. Filimon, prezenŃa unor forme de implicare directă a cititorului, ca şi a unor modalităŃi de control al lecturii sînt determinate de dificultăŃile pe care le presupunea realizarea unei construcŃii epice complexe, cu multiple planuri ale acŃiunii, în condiŃiile insuficientei elaborări a tehnicii narative, specifice perioadei de început a romanului românesc. 3.3. în schiŃele lui I.L. Caragiale, frecventa invocare a cititorului ar putea surprinde dacă avem în vedere ideea unanim acceptată a modernităŃii scriitorului. Deşi se întemeiază pe aceeaşi conformare la exigenŃele politeŃii pozitive — ca şi în cazul romanului lui N. Filimon —, procedeul în discuŃie nu are la Caragiale aceeaşi funcŃionalitate; deosebirile nu pot fi justificate numai prin cerinŃele diferite ale speciilor cultivate de cei doi autori. De remarcat că ambele tipuri de lucrări acreditează imaginea unui cititor complice; numai că la Filimon

. 1977. 282)..." (p. zicem d.. marchează distanŃarea faŃă de personajele şi de întîmplările prezentate: „E destul atîta: Mitică — de vreme ce şi dumneata îl cunoşti tot aşa de bine ca şi mine.. Dumitru. reintrînd [. 81.. 278). „Dar. (v." (p." (p. Solidarizarea cu cititorul este subliniată emfatic. în schiŃa Antologie. îndemnurile adresate de autor cititorului (prin forme de conjunctiv sau de imperativ) de a înregistra pe cale senzorială ceea ce i se înfăŃişează: „. „După ce.. n-am curaj. „Cum spusei. ea reprezintă adesea. sau un altul. învestit cu calitatea de insider al grupului căruia îi aparŃine şi autorul.] stă înfipt în colŃul otelului Continental [. ori eu. 80.. 93). 197. acelea care însoŃesc. 101. „Noi.. pentru Caragiale... sentimentul de ficŃiune este atenuat şi prin apelul la alte procedee care creează impresia urmăririi pe viu a întîmplărilor. se neutralizează în favoarea celei din urmă: receptorul este tratat drept o prezenŃă constantă. 280) etc.. zice si mai simplu: şeful" (p.. 141)." (p. „Şi drept să spun [... ca rezultat al unui demers perseverent al scriitorului de a-şi călăuzi lectorii printr-o lume ale cărei taine le deŃine. deşi are aparenŃa unei premise. Fireşte că trebuie să-\ cunoaştem: îl întîlnim atît de des.. fireşte că nu va zice ca mine şi ca dumneata. ci una între două moduri existente de gîndire şi acŃiune.. locuŃiuni şi expresii care exprimă ideea de confesiune: „Mărturisesc drept. la marele umorist./' (p. prin potenŃarea aşa-numitei „tellability". ModalităŃile de transfer adoptate au însă caracter strategic... „PriviŃi." (p. în care structura dialogală caracteriza exclusiv nivelul de adîncime al pasajelor de relatare.. De altfel. Materializarea textuală a acestei complicităŃi este. eu şi dumneata... Am mare slăbiciune. şi asta o s-o înŃelegem..] cînd am şti bine că a doua zi trebuie să părăsim casa unde am locuit [. amic u l meu X. 283 etc." (p. 95 Folosirea frecventă a verbelor dicendi a spune şi a zice: „Ne vom permite însă sa spunem o anecdotă istorică. menită să pună în valoare interesul deosebit al faptelor relatate. pe cînd la Caragiale.să urmăm a asculta disputa tinerilor reporteri.. atitudini. Gheorghe şi sf.]. schimbul de replici imaginar între autor şi cititorii ale căror reacŃii sînt anticipate etc. 156). 82). am avut norocul (să vedeŃi ?mai jos pentru ce zic «norocul»).. cîte progrese a făcut opinia noastră publică de cînd avem legea repausului dominical?" (p. contînd pe capacitatea acestuia de observaŃie şi interpretare: „Ai observat şi dumneata. Dovadă prezenŃa unor verbe. De altfel.. „Drept să spun: să merg la manifestaŃie... în realitate. preferinŃe dinspre narator spre cititor.. „. de exemplu. „Lume? lume." (p. prin construcŃii comparative de egalitate. ca şi accentuarea valorii specifice persoanei I plural sugerează o divizare netă între lumea reprezentată de autor şi de cititori şi cea reprezentată 96 de personaje.... 136 — 147)... bunioară. Sa ascultăm. pe onoarea mea!" (p.)ApartenenŃa la acelaşi grup face perfect posibil transferul de opinii. în acelaşi timp... 140). n-am fi în stare să ne înfigem în colŃul otelului Continental [. de exemplu. De cele mai multe ori însă. infra). opoziŃia dintre cele două forme de relatare: scrisă şi orală. de care scriitorul nu poate face abstracŃie. în FranŃa — zic la Ńară. 206)... şi indicaŃiile „scenice" din schiŃele integral dialogate sau diversele menŃiuni incluse între paranteze (ca. cu oarecare invidie — mărturisesc — privesc pe englez.complicitatea se instituie treptat.. Succesiunea formelor pronominale şi a persoanelor verbale. el pare a fi considerat de acesta un confident firesc. la fiecare sf. Utilizarea procedurilor conversaŃionale curente de flatare a interlocutorului îi permite autorului să se situeze pe poziŃia celui care acordă permanent credit partenerului. „Dumneata. prin coordonarea copulativă sau disjunctivă a substituŃilor pronominali. „Amicul meu X. care este în termeni familiari cu toată lumea. „reproducerea" textului scrisorilor anonime ar putea fi semne ale „grijii" permanente faŃă de destinatar. cum zic francezii. 116). dacă vom urma cu atenŃie călduroasa lor dispută. asemenea declaraŃii nu reprezintă decît un preambul ironic la relatarea ulterioară. 75. Ei bine." (p.. cititorule.] în patrie" (p. p.. 279). 169)..]" (p. Vezi.. „Stetesem două luni la Ńară." (p. 170). antiteza. amicul meu Iancu Verigopolu [... ce goană după mai-bine!" (p. Sublinierea caracterului neobişnuit al sistemului de referinŃă care orientează comportarea „celorlalŃi" este însă o strategie literară. 38). Spre deosebire de Ciocoii vechi şi noi. „. prin forme ale pluralului inclusiv (a cărui semnificaŃie este uneori glosată apozitiv). e ceva de speriat.. 15. 98)." (p.. OpoziŃia relevată de text nu este deci aceea dintre realitate şi ficŃiune. condiŃie esenŃială pentru buna receptare a unei povestiri (Pratt.] de mai multe ori mi-a trecut prin gînd. 127). 169). cucoana a venit să mă roage." (p.. 98). realizată prin construcŃii negative şi/sau paralelism sintactic... Petre Carp [. .. o cursă întinsă în mod abil credulilor. „mărturisesc drept că nu-1 pot admira îndestul." (p. drept să spun. sugerează faptul că. vezi şi frecvenŃa interjecŃiei cu valoare deictică iată (p. în schiŃele lui Caragiale ea are mărci explicite la nivelul de suprafaŃă al textului: prezenŃa persoanei a Ii-a a pronumelor şi verbelor. 155). în strînsă corelaŃie cu oralitatea puternică a discursului narativ..].

283). D.. pe această cale — ca şi la N. şi că persoana căreia i-au pierdut urma [. 159). nici halat" (p. era verb german.] — Ei. trebuie să ştim.. 155). La acestea se adaugă mişcările de Motivare.n Ńe l e g e că toate aceste raŃionamente. Ca şi mărturisirile. antipatiile şi aversiunile sale [.. M.. 156)." (p. pentru care mie-mi trebuiesc atîtea cuvinte greoaie. de obicei.." (p." (p. care iau fie forma unor replici dintr-un dialog fictiv.. 278). trebuie să aibă şi el simpatiile şi preferinŃele. Insă cronica-rul de salon trebuie să-şi calce pe inimă [. se realizează cu mijloace variate. fie forma unor intervenŃii intempestive întrerupînd relatarea: „Dar. naratorul se preface că răspunde unor posibile obiecŃii sau întrebări. nu obicinuieşte nici papuci. este anunŃată printr-una dintre formele ezitării: aparte-ul.] De ce oare? — De ce. R?.. „— Mitică.(( (p..] nici petrecerea nu e ceva atît de neserios" (p... Transpunîndu-se în postura lectorului. Cel dintîi afirmă similaritatea de opinii dintre autor şi cititor în condiŃiile în care opinia autorului este exprimată indirect. 256) sau amplele explicaŃii filologice al căror obiect sînt anumite neologisme: „łal... negociabil.. „se-ntîmplă [. marcat grafic prin paranteze şi caracterizat prin crearea unei denivelări de ton în structura enunŃului: „în drumul de fier. P. Autorul justifică alegerea unor forme sau construcŃii (intenŃia de dezarmare a lectorului este implicită): „zic vă mutaŃi. însemnează „Societatea protectoare a Muzelor Daco-Romane" (p.... frecvent ca obiect componente ale codului verbal utilizat.. trib. [. înainte de-mpămîntenire.. cum zic francezii.. că cei patru tineri nu pot fi decît nişte infatigabili reporteri de ziar. fiindcă vila şi mica proprietate [. Ce este tal? Este un substantiv român împămîntenit. în realitate. fiindcă amicul e însurat" (p.. de autoprotejare a emiŃătorului. răspunsurile la asemenea întrebări nu trebuie luate literal. 39)... [. deci are caracter ambiguu. Aceeaşi funcŃie o realizează traducerea unor cuvinte străine: „Five o'clock pe englezeşte însemnează cinci ceasuri" (p.. cel de al doilea susŃine evidenŃa interpretării într-o situaŃie în care autorul este singurul posesor al datelor care o justifică (cf. M. ci drept indicii ale „cheii" ironice în care trebuie citit întregul text. Substituirea persoanei a Ii-a plural cu persoana I are efectul de a-i include pe ambii parteneri în realizarea unei acŃiuni al cărei singur beneficiar este destinatarul.].. şi referirea la „simpaticul meu amic"). similaritatea punctelor de vedere şi a reacŃiilor cititorului cu acelea ale autorului îndreptăŃeşte pe deplin orice strategie anticipativă în cursul naraŃiunii. s-au săvîrşit într-o clipă." (p. fiindcă [. „Cine sînt aceşti tineri? Asta puŃin importă. Acceptată ca premisă. „des bonbons 98 ei des liqueurs — adică pe româneşte bomboane şi lichioruri" (p. cum o poate Turturel. menŃinînd intact sentimentul cititorului de solidaritate cu naratorul: „Conul Mihalache.. — S.Th... 169). Mişcările conversaŃionale de sprijinire a actului comunicativ sau procedurile de subliniere a ezitării. Florescu. nota de ironie care însoŃeşte formulările introduce sugestia unei intenŃii de parodiere a procedurilor la care se apelează. 194)..Oricine înŃelege. din această fierbinte convorbire." (p. De remarcat însă că.. 252). în toate cazurile semnalate. însemna a plăti — se scria zahlen şi se citea ŃaVn. implicit.. da — răspunz eu — înŃeleg ce spuneŃi. Filimon — se atribuie statut de presupoziŃii elementelor pe care naratorul vrea să le comunice sau să le precizeze. „zic mai s e r i o a sM. în primele două exemple. uneori amînată. 78-79). 247). simpaticul meu amic J. „O să mă-ntrebaŃi însă: ce însemnează S.] nu poate fi altul decît inteligentul jude de instrucŃie de pe lingă onor.." (p. 283).. 82). Motivarea. D. şi mai cum? — E destul atîta. 93).e„Se. strategiile politeŃii pozitive mediază transmiterea de informaŃie nouă. Şi asta n-o poate oricine. dovezi ale unui comportament prevenitor. de asemenea.. a ." (p. P.. crez. — Care Turturel? — Edgar Bostandaki11 (p. care au. Ilfov.... va zice cineva: — Bine! însă cronicarul este şi el o m.] se aflau la marginea unui oraş mare. Ce sînt aceşti tineri? Asta importă mai mult.. recunoaştem prezenŃa unor mişcări conversaŃionale de Dezarmare a receptorului şi.. R.]. de ne ce — nu trebuiesă ne batem mereu capul. „zic la Ńară. 7 — C-da 1354 97 Alteori. „Petrecerile cu mult înainte pregătite nu se întîmplă să iasă bine.] să se-ntîlnească -—cu cine? cu o veche a lui c u n oş t i n t ă.

178). cîteva schiŃe furnizează indicaŃii explicite de lectură. solicitînd. deşi utilizările parodice i-au conferit o anumită coloratură de epocă. şi dintr-o florărie două buchete. de exemplu. Caragiale). bazate. prin forma împrumutată din alt stil funcŃional. în prefaŃa la romanul său Tratament fabulatoriu. „închipuiŃi-vă ce efect fac toate astea asupra spiritului doamnei Popescu!" (p. sub 2. ci se constituie prin cooperare. 79). împinsă la extrem.. moldovineşte: cafine" (p. 3. a trucurilor aucto-riale. după toate probabilităŃile. semnificativă prin ea însăşi. Presupunerile pe care le avansează în legătură cu dorinŃele cititorului nu sînt legate de strategiile politeŃii pozitive. a căror prezenŃă este considerată utilă „pentru uşurarea citirii citatelor din vorbirea d-sale" (p. pentru ca sînt încărcate de o ironie împinsă uneori pînă Ia sarcasm. ghid de lectură.doua zi. citiŃi. 88). sugerînd. 72). Un asemenea rol se su7% 99 gerează. Precizarea care precedă conversaŃia dintre Lache şi Mache din schiŃa Amici sprijină o asemenea interpretare: „Cititorul mă va ierta că nu dau nici o indicaŃie de ton. adică mai potriviŃi? — foarte . II. pînă la notei de subsol din romanul Patul lui Procusl (care îl au în vedere pe cititor. MenŃiurile privind „citirea caldă" sau „imaginaŃia" îşi dezvăluie valoarea ironică atît prin raportare la „povestea" în sine (histoire)... Autorul are în vedere o dublă ipostază participativă a scriitorului: aceea a contemplării active a unor secvenŃe de viaŃă — la care ne-am referit — şi aceea a lecturii propriu-zise. Că ne aflăm în faŃa unei formulări parodice — scriitorul mimează explici-tarea unei caracteristici a scriiturii. pentru detaliile privind modul de transcriere a rostirilor specifice lui Marius Chicoş Rostogan (p. bomboane şi prăjituri.. implicarea directă a cititorului a cedat treptat locul unor strategii anticipative indirecte. Cititorul este invitat adesea. Paralel cu indicaŃiile „scenice". Mircea Nedelciu polemizează cu cititorul. cap.] O furtună de fapte ilogice. Filimon).'' (p. de acŃiune şi de gamă temperamentală în tot decursul dialogului — indicaŃie atît de necesară pentru citire caldă — şi va suplini însuşi cu imaginaŃia această lipsă" (p.L. 2. spectaculoase şi cotidiene. dar care. opoziŃia dintre subiectivitatea artistică şi obiectivitatea scientistă (vezi supra. „în treacăt. trădează esenŃa strategică a atitudinii adoptate de autor. sau pentru explicaŃiile din nota autorului la schiŃa Telegrame: „Lucrul se petrece. prin urmare. O sme de referiri directe la cititor. capătă uneori o neaşteptată valoare de subliniere şi caracterizare. de acea tendinŃă spre autenticitate care explică şi diminuarea condiŃiei omnisciente a naratorului.. de fapt. într-un cras moldovinesc.2)... 280). IniŃial. Scriitorul pare a fi conştient de faptul că asumarea condiŃiei de cititor este dependentă astăzi în cel mai înalt grad de satisfacerea cerinŃei de „tellability" de către nucleul de întîmplări care constituie componenta „histoire" a unei naraŃiuni." (p. de la o cofetărie. prin predicŃie.. conceput drept consemnare în scris a unor întîmplări. el este constrîns să se supună: „Asta vrei.... mai ales. de remarcat intensificarea conotaŃiilor ironice prin prezenŃa fonetismelor cu i în loc de e în formularea autorului). Fapte. 19). conduce spre „divulgarea" tuturor convenŃiilor tehnice. fără să-1 menŃioneze). Tu vrei fapte. cît şi prin raportarea la structura replicilor. 83). pentru decodajul exact.. GhiciŃi. 50. procedeu cu rol important în structurarea textului narativ (ca la N. Motivarea ar putea fi legată. Mache ia. Scriitorul urmăreşte deci sa creeze impresia că semnificaŃiile textului nu sînt rezultat al unei receptări pasive. imposibile. să evalueze faptele prezentate sau să completeze." (p. Poate că nu te interesează nici ce simte cînd îşi recapătă posibilitatea de a aşeza în propoziŃii. „golurile" de informaŃie: „. dar ce informaŃii. coborîm frumos" (p. pe cînd cititorul este rob al faptelor: 100 „Dar. [. De remarcat totuşi că. de la mimarea unei solidarităŃi de grup./. fie şi prea tîrziu. 79). care acreditează imaginea unui text preponderent oral. ObservaŃii finale. prin forme de persoana a Ii-a imperativ.. Atitudinea scriitorilor de azi este diferită de aceea a clasicilor.. 286). comice şi tragice. justificate prin dorinŃa de a i se oferi cititorului orientarea necesară înŃelegerii textului. pe autoritatea ironică a scriitorului (ca în schiŃele lui I. Pentru cine? ." (p. nu-i aşa? Bine! Na!" (p. semnalînd sciziunea centrelor lor de interes: autorul este înclinat spre analiza psihologică detaliată. ceva ce i s-a imprimat cîndva în simŃuri. ultimele decenii au readus în actualitate referirea explicită în text la cititor. am avut norocul (să vedeŃi mai jos pentru ce zic «norocul») să mă-ntîlnesc cu un rus. determinînd omiterea anumitor termeni cu intenŃia aparentă de menajare a oricăror susceptibilităŃi ale publicului: „Foarte — cum m-aş putea exprima în termeni mai aleşi. Ezitarea — semnalată explicit tot prin introducerea aparte-ului —. colaborarea cititorului — ne-o dovedeşte lectura integrală a textului. gata. realizate în maniera prozei narative nai vechi. 19).3.4. Dumnezeule! JudecaŃi singuri:. De aceea. . de fapt. nu ie interesează în nici un fel ce simte cineva cînd nu mai are cuvinte să înŃeleagă ce i se întîmplă.

1. cercul cititorilor. 93). Flatat. într-o perspectivă mai largă. ConversaŃia este adesea iluzorie. impli-cîndu-1 atît ca persoană socială. cititorul nu poate fi neglijat. desfăşurarea dialogurilor contrazicînd total afirmaŃiile care le prefaŃează: comentariile politice ale bărbaŃilor sînt departe de a fi serioase. precum şi ideea că literatura ajunge ea însăşi modelatoare a existenŃei: „Draga mea. fie pentru că un partener monopolizează rolul de emiŃător. Este tipică pentru schiŃe situaŃia de comunicare descrisă în Inspectiune: „Mai mulŃi prietini — impiegaŃi în diferite administraŃii publice — stau de vorbă. pentru mine cel puŃin. care. SituaŃiu-nea. reputat pînă mai zilele trecute ca un funcŃionar model." (p.). restrînge posibilităŃile de acces la semnificaŃii. foşgăind ostil dincolo de o cortină pe care posibilele mele personaje trebuie să o ridice fără ezitări şi prin faŃa căruia frazele mele trebuie să treacă în cadenŃă. STRUCTURI ŞI STRATEGII CONVERSAłIONALE ÎN SCHIłELE LUI I. atitudinea naratorului este marcat sarcastică. cu care are preocupări. 93) sînt apanajul conversaŃiei între bărbaŃi. Există la personajele lui Caragiale o mare disponibilitate pentru conversaŃie. Prin toate aceste modalităŃi. iar obiectul dezbaterilor îl constituie informaŃiile din presă: fie întîmplări 102 de ultimă oră („nenorocirea unui coleg. în realitate însă. în Insula. capătă. 179). trece vremea . stăm pe o carte. pentru că trădează o gîndire încremenită în şabloane. idei. prin procedee de o mare subtilitate. are capacitatea de a stabili relaŃii de comunicare nu numai în planul ficŃiunii.. 183). de exemplu. cît şi ca fiinŃă cu o individualitate specifică. vechi impiegat. 3. la masa lor obicinuita într-o berărie. manifestată în proporŃii şi forme comparabile.3) dă indicaŃii de cadru situaŃional şi apoi mimează retragerea într-un spaŃiu al contemplării. prin inevitabila complicare a decodajului. precum şi de cadru. o deosebire d-abia simŃită între două nuanŃe. te prefer pe tine. şi care fuge din Ńară lăsînd în casa publică o foarte însemnată lipsă de bani" — p. dacă nu era domnul aşa de amabil ca s ă conversăm. o anumită similaritate între autor şi cititor: ca şi cititorul în actul lecturii. despre chestiunile la ordinea zilei" (p. Atmosferă încărcată. de exemplu. realizat de multe ori în forme necanonice (lipsit de mărci textual-grafice). III.. de ale cărui reacŃii se preface că nu poate face abstracŃie (vezi supra. 93 — 94).Există totuşi. cap. căci numai existenŃa lui face tranzacŃia literară posibilă şi îi dă sens.. Five o'clock. Asta e" (p. Aspecte pragmatice ale dialogului literar 1.. pe care nu o putem recunoaşte. mai vorbesc cu un prietin.iar „graŃia" conversaŃiei feminine eşuează definitiv în vulgaritate periferică (vezi. distilate prin mintea subtilă a unei femei şi exprimate prin acele dulci modulaŃiuni de voce şi prin jocul acela încîntător al luminilor ochilor. susŃinînd ideea intertextualităŃii literaturii.. 138). Trebuie adăugat şi efectul de nivelare a diferenŃelor dintre planul naratorului şi cel al personajelor pe care îl are stilul indirect liber. Subiectele de discuŃie sînt specializate în funcŃie de statutul şi de sexul colocutorilor... Dacă am Ńine seama de declaraŃiile autorului. la un cititor conceput ca interlocutor.. în actul scrisului autorul se transpune (— îşi asumă identitatea) în personajele pe care le creează. Se poate vorbi la Caragiale de o adevărată vocaŃie a dialogului. ci înregistrare fidelă a unor conversaŃii în curs de desfăşurare. optînd pentru forma de scrisoare: „Unui nevăzut public mut. mod esenŃial de petrecere a timpului. întrerupîndu-şi . dar. spre deosebire de celelalte personaje.. pe cînd femeile discută despre „o mie şi o sută de nimicuri" (p. 183). comportamentul său — inclusiv cel verbal — îmbrăcînd o formă specifică de reprezentare.. modeşti funcŃionari. ironizat sau înfruntat. similar cu acela în care se situează cititorul. cu arma la picior. Intîrziere etc). de fapt.. ca om de o probitate mai presus de orice bănuială.. II. ar trebui să admitem că „lucrurile cele mai serioase" (p. îşi asumă adesea rolul de participant la întîmplări.. Ioan Groşan mimează neplăcerea în faŃa indiscreŃiei cititorului şi a judecăŃii sale necruŃătoare asupra textului ca scriitură şi îşi desemnează un destinatar cunoscut. graniŃa dintre relatare şi reprezentare este foarte laxă: naratorul se raportează. fie ultimele evenimente politice („decizia CurŃii în procesul asasinatelor şi complotului bulgăresc" — p. în majoritatea schiŃelor. 22). Personajul este deci terenul pe care se neutralizează opoziŃia de bază semnalată. ce mă făceam eu atîtea ceasuri de urîtVe (p. comentariile lor avînd însă ascendentul „graŃiei": femeile spun totul „într-un mod mult mai interesant'" decît bărbaŃii (p. 14). locul ideal de întîlnire este berăria. L. ./' (p. partenerii sînt „amici". singura-mi fidelă spectatoare.2. prin mijloace variate. un farmec deosebit" (p. după Mircea Nedelciu. ci şi în acela al realităŃii lecturii. 132). O declară eroii înşişi: . creînd impresia că schimburile de replici care urmează nu sînt invenŃie.1. lipsită de logică şi agramat exprimată (vezi. CARAGIALE 1. păreri şi sentimente comune. scriitorul îşi delimitează. 93). „. un nimic. la nici un alt scriitor român. naratorul se manifestă ca o prezenŃă vie. devenită ocupaŃie de bază. O lacună etc.

scumpa mea amică. — Salutare. adică de acea maleabilitate pe care o implică aspectul cooperativ al oricărui schimb verbal. lipsite de orice co.frecvent colocutorul şi conti-nuîndu-şi netulburat tiradele. Şi madam SevastiŃa Stănescu. neică" (DiplomaŃie.. (b) conversaŃie de rutină („conversaŃie fatică").). Această parte este re-zultatrl combinării variabile a două tipuri de elemente cu funcŃie fatică: (a) saluturi sau formule echivalente. de fapt. 255). lipsite de capacitatea reală de a conversa. el vorbeşte tot timpul. nene Mandache... 1. cele mai multe au însă numai o secŃiune introductivă.cl.nŃinut informaŃional. p.Pentru mine invitaŃia unei doamne aşa de graŃioase ca d-ta este o poruncă straşnică.R. sîntem în Capitală. nerăbdătoare să-şi înceapă ancheta. Gradul de elaborare a părŃii care prefaŃează discuŃia este dependent de natura şi de frecvenŃa interacŃiunilor verbale dintre parteneri.'" — p. Atunci cînd interlocutorii nu se cunosc. amfitrioana îşi exprimă indirect satisfacŃia produsă de acceptarea invitaŃiei. La fel se întîmplă în Situaiiune: Nae afirmă la un moment dat „mai vorbesc cu un prietin" (p. subliniindu-se faptul că este vorba despre forme de comportare convenŃionalizate. Mache. 88). majoritatea replicilor sale. (Amici. De obicei. între „dame" protocolul este mai simplu. Numai în schiŃa Five o'clock. despre criză ş. personajele „convorbesc". 361)... Măndica Piscupescu întrerupe brutal omagiile introductive: .. de ordinele d-tale?" (łal! .. în fond.. SituaŃiunea sau Amicul X. De fapt.— Cîte ceasuri să fie? — 11 şi 25. 199).F.esenŃa" contribuŃiei conversaŃionale a personajului (cf. ne furnizează un inventar al temelor de conversaŃie fatică. exclamaŃiile: „Fir-ar ai dracului!" şi „Ce dobitocie!".cl. despre sorŃii agriculturii— [. 103 „Fir-aŃi ai dracului.. NiŃă şi GhiŃă: Salutare" (C.. însoŃind." (p.] — Se putea să nu ascult. fiindcă schimbul de saluturi nu determină cu necesitate declanşarea unor raporturi de comunicare.E u: Madam Piscopesco.. care confirmă valabilitatea glosei pe care ne-o oferă Caragiale în Rromânca: „Cînd vezi două moftangioaice amestecîndu-şi alifia de pe buze şi Ńocăinduse cu multă căldură. să fie!". — Se putea să nu viu. Formalitatea gestului e dovedită de deznodămîntul schiŃei..3. dar. funcŃia generală a acestor formule se subsumează unei strategii mai ample a stabilirii de contacte sociale.. la care peste putinŃă să mă gîndesc măcar a nu mă supune" (Cadou... 104 w— Gîndeam că n-ai să vii [. . mă supăram foc pe d-ta. O parte a schiŃelor au aspectul unor conversaŃii complete (confruntări). păreri şi gesturi magi nare. atribuindu-i intenŃii. „formalităŃile de rigoare". întrerupîndu-şi colocutorul şi respingînd orice cee foi mulată de acesta. 233). în Five o'clock. (p. să ştii că nu se pot suferi" (p. p. „Fir-ar ai dracului. în Five o'clock. iar domnii plasează o spirituală formulă de omagiu: „— Dacă nu veneai. născută Vasilescu. multe personaje sînt. 95)... „despre vreme. cu mici variaŃii („Să fie ai dracului". 137). p. . (b) SchiŃa Vizită.— Salutare. contestînd anticipat valabilitatea afirmaŃiilor acestuia. neică. exprimă . cît şi între necunoscuŃi: „Muşteriul: Salutare. p. 132).. de exemplu: . în realitate. daŃi-mi voie . protocolul de încheiere devenind inutil după menŃionarea poantei. — 11 şi 25? . Asemenea teme intră în „protocolul vieŃii de societate". 233. Fir-ar ai dracului! — La 12 fără cinci. el monologhează.. aşa cum precizează autorul. p. Lache".. 94). 214). Incapabile să-si asculte colocutorii şi să-şi modeleze intervenŃiile în funcŃie de punctul de vedere al celorlalŃi. situîndu-se de plano în opoziŃie cu toŃi şi cu toate... Un astfel de personaj apare în schiŃa Atmosferă încărcată: cunoscutul de la berărie îşi împiedică partenerul să-şi exprime opinia..). fie pentru că replicile unuia dintre parteneri sînt stereotipe.]—.. cu secŃiune introductivă şi de încheiere (vezi. Este caracteristică pentru schiŃele lui Caragiale adoptarea unui mod de organizare generală a textului similar cu acela al conversaŃiei curente. 61). (a) Saluturile sînt schimbate atît între „amici": „L a c h e: Bonsoar. madam Panaiotopolu?. este semnificativă menŃiunea ş. „Cele trei dame se sărută foarte afectuos" (p. Mache: Bonsoar. Reuniunile mondene presupun o gamă mai amplă a manifestărilor prilejuite de contactul participanŃilor. are impresia că a suportat mai uşor călătoria de la Văleni la Bucureşti pentru că „a conversat". — Ce dobitocie. să fiii!". Măndica: Vii tocma la pont" (p. din schiŃa îniîr-ziere. precum şi de circumstanŃele comunicării. despre care se aminteşte în schiŃa Vizită .. „Asta e mare dobitocie!"). de exemplu.

monşer..Ce mai nou?'". în ultimul caz. Ritualul este acelaşi în cazul întîlnirilor de la berărie. p... (Amici. în mod obişnuit. „Şi ..F. p.. iar introducerea subiectului se face printr-o strategie anticipativă. frate? ..?"... Cînd figura interlocutorului reflectă o dispoziŃie mai puŃin obişnuită.... pînă la ziuă.. mergeŃi la Bucureşti în plimbare . p. instalarea la masa unui amic este însoŃită de declaraŃia „Teribilă căldură a fost astăzi!". se duce dracului rapiŃa!" (p... Cf. nu dumneata pe mine" (Amicul X ./' (Situa n ea.Ai aflat ? M Ce? zic eu.. în cadrul unei singure unităŃi conversaŃionale: Unitate conversa-<j tională Sx _ .." — p. ci este prefaŃată de o secvenŃăati conversaŃională în care tovarăş de drum încearcă să descifreze semnificaŃia protestelor cu adresă incertă ale „cocoanii" (cf." (Iniîrziere. ConversaŃia cu „amicul X . ci şi să le orienteze atenŃia în direcŃia centrului său de interes. printr-o întrebare. p. De remarcat că.. interesul emiŃătorului pentru partener sînt menite să declanşeze confesiunea. „DispoziŃia specială" poate fi mimată strategic. de fapt. care poŃi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă . „SînteŃi din Capitală?". în conformitate cu cerinŃele politeŃii pozitive.. are o motivare strategică. — Nu. 129).. „Ce zici?"' sînt forma curentă de introducere în dezbatere. 219). aş! . 96). ea îi permite „muşteriului" nu numai să iniŃieze un dialog cu comesenii necunoscuŃi. Am stat azi-noapte tîrziu la Cosman.... mănŃelegi. Tot în sfera conversaŃiei fatice se includ şi remarcele domn-ului (naratorul-autor-personaj) la adresa lui Bubico: „Frumuşel căŃel aveŃi.. 129).." se deschide tot cu observaŃii despre starea vremii: „— Uf! zice amicul meu. 106 In Ultima oră. 214). frate. a chestiunilor politice. — Grozavă! zic eu" (p...... Bine.: „— Ce stai aşa pe gînduri? — Eu? pe gînduri? — Nu cumva te-a suprimat şi pe dumneata? — Ei.: „ — Ce mai noue? — Prost. Este o criză. aştept pe soŃia mea. alegerea unei teme puŃin diferite: „cît e ceasul?".: Da . 135). la berărie. întrebările citate (şi răspunsurile. secŃiunea iniŃială este redusă la gestul baterii pe umăr („mă pomenesc bătut pe umăr cu multă discreŃie. şi nu mai vine" (DiplomaŃie. M: Cu cine? L: Cu nişte amici . — Cum bine? Asta e bine?" (Atmosferă încărcată. Cf. ec ai? te văz cam .. Ştiu eu? . a cărui identitate trece pe un plan secund." (p. în SituaŃiunea. 150). în C. SecvenŃa ne oferă.. L: Nu prea am chef. TranziŃia spre subiectul propriu-zis de discuŃie se face. grozavă căldură azi! . dependentă de contextul situaŃional. că nu-Ńi poŃi face o idee .... nu ştii nimic? Ce. Am vorbii foarte mult de t i ne". p. de obicei. Este procedeul folosit de Lache pentru a-i impune amicului Mache tema de discuŃie: „M. 140).. pentru ca să se treacă apoi la tema crizei: „Este o criză. „— Ei! ce zici? — Ce să zic? răspund eu . inclusiv formula de prezentare folosită de interlocutoare) nu deschide schiŃa. Efectul nu este întotdeauna imediat. secŃiunea de introducere pe care o conturează.... Daca o Ńinea aşa toată noaptea. . după cîteva momente de tăcere....MiŃa Potropopesco îşi face intrarea la ceaiul de la Măndica Piscopesco cu replica „E un ger afară. da rău!" (Bubico. — Te văz aşa . întrebările . sau „interogatoriul" la care este supusă madam SevastiŃa Stănescu de către amabilul companion de voiaj: „de unde veniŃi dv.. Sînt obosit. 99).R.... 140). definiŃia personajului. 88). p. 105 p. Care va să zică.. exploatîndu-s deliberat virtuŃile ei de a provoca un anumit tip de dialog.. Eu să te-n-treb pe dumneata. De unde să tiu eu? .. 136). zic eu cocoanii.— Ce mai noul — Ce să fie? zic .. distrat şi cam nervos. întrebările urmate de o menŃiune exprimînd. maşer. p.

Eroul din Amicul X. care include salutări... 150) doi inşi.— [. 257). — Cinci şi zece. 258). după ce se informează cît e ceasul. Am promis lui Nicu să merg cu el la Sinaia.Mă grăbesc. receptată de destinatar.. 133). în care acesta revenise la tema predilectă: politica. consoarta intelectuală a amicului. cu intenŃia de a se sustrage de la plata consumaŃiei. prin lectura ultimului ei studiu.. în fond.. protocolul despărŃirii de gazde.. plăteşte tu.. de exemplu.F. avansată de gazdă: „łal! nene Iancule!. Aparent. SecvenŃa a doua a secŃiunii finale constă dintr-un cuplu de enunŃuri: primul este o propunere. Am două halbe şi un corn.. Modul de asumare a iniŃiativei verbale. invocînd motivul consacrat al orei ."e (p. au îmbrăcat consecvent această formă: „a se asculta toŃi eînd se citeşte!". prin comprimarea secŃiunii introductive. secŃiunea finală reprezintă concluzia umoristică a întregii schiŃe. 258). CerinŃele politeŃii pozitive.. Portretul amicului. oferind o caracterizare directă sau „prin ricoşeu'" a „eroului"' principal. menite să creeze terenul lansării informaŃiei. CircumstanŃele sînt cele ale unei reuniuni mondene. 142). secŃiunea de i n c h e i e r e a unor raporturi conversaŃionale este în strînsă legătură cu deznodămîntul. care determină opŃiunea pentru o modalitate strategică de abandonare a colocutorului. care trebuie negreşit pentru ca să mă culc" (p. Acceleratul pleacă la 5 şi 40. La revedere!. Caracterul strategic al scuzelor — formulate 107 ca răspuns la o propunere a partenerului („Ai la simigerie" — p.. în C. fără a se apela la vreo marcă de atenuare: „A se slăbi... nici prin forma de expresie... a cărei structură este mai complexă." (p..zic eu cu un ton pe care filozoful meu îl înŃelege pînă-n fund. în schiŃele în care apare. Mitică!" (p. — Sapristil zice amicul meu. 133).. Similară este funcŃia secŃiunii finale din Tal!. eu Ńi-om spus: aşa e în lumea asta — a se plăti or ce consumaŃiei" (p. o înfruntare pe acelaşi teren: la ironia amicului invitatul răspunde prin sarcasm.. şi trebuie să trec şi pe la Barbu. Ora tîrzie poate servi drept pretext.. Confruntarea secvenŃei de deznodămînt cu aceea care reprezintă coda schiŃei clarifică toate ambiguităŃile. Propunerea este respinsă.Aseară s-au prins lian. prin formularea unor constatări asupra timpului care presează sau a orei înaintate. „a nu se conversa nimini cînd se citeşte!".] Ci te ceasuri sînt?. căci schimbul de replici constituie.. 258). . servind celui care îl foloseşte drept punte pentru a-şi anunŃa retragerea. 257). „eroul" schiŃei.." (p. în aceleaşi limite ale politeŃii pozitive. este completat prin această imagine a reacŃiilor pe care le declanşează la ceilalŃi comportamentul său verbal. Concentrînd tirul ironic asupra acestui personaj. după cină. răspunsul obişnuit la un astfel de act. 257)." (p. celălalt însă nu constituie. încălcarea cerinŃelor politeŃii nu are însă gravitatea obişnuită. te las. pretextează că este grăbit. Motivarea strategică este întărită într-o replică ulterioară: „Mi-era aşa de somn. — Dragă Mitică.. un bulgar şi un itaUnitatea conversaŃională cuprinde două schimburi preliminare (Si şi S2). sărind din loc..— Naeî scuză-mă: e aşa de tîrziu.. apar mărci ale precipitării conversaŃiei spre secŃiunea de încheiere: la propunerea „amicului" ocazional de a mai lua un rînd.. TranziŃia spre momentul salutărilor finale se face. conferă acestor formule o valoare parodică. este semnificativ pentru definirea tipologică a gazetarului colportor de informaŃii senzaŃionale. 132) — este relevat de faptul că ele întrerup o secvenŃă de inserŃie. GhiŃă răspunde printr-un refuz indirect.R. care replică în acelaşi registru: „— De! nene Iancule.. mulŃumesc din suflet pentru buna ta invitaŃiune! am petrecut minunat — onoare (ie!" (p.. mulŃumiri şi complimente este respectat întocmai: „Sărut mîna crudelei Graziella. sînt dublate în schiŃe de motivări strict conjuncturale.. torturaŃi.. ca în SituaŃi unea: . să-i spui să nu uite de ce-a vorbit cu Nababul.. „a nu se căsca!" (p. Procedeul este convenŃionalizat.Mitică mă duce pînă la sanie. ale cărei mustrări la adresa neatenŃiei musafirilor.. E tîrziu. de obicei. Mai am numai o jumătate de ceas. prin stimularea curiozităŃii interlocutorului. nici prin conŃinut. Faptul că ambele enunŃuri conŃin construcŃii inf ini ti vale implică raportarea aluzivă la o sursă comună: Graziella. a se revedea!" (p.. dezvăluind natura histrionică a personajului. care nu pot pentru ca să mai merg. MenŃiunea pe care o face personajul revenind la postura auctorială: . pentru a scăpa de teoriile plicticoase ale interlocutorului..

d-ta Leanca văduva.. a „reperării" onoarei: „Las'că Ńi-o reperează domn'Mitică!" (p. 21â) sau la ghişeul unei instituŃii ca solicitanŃi (PetiŃiune)." (p..: Bine. consumarea ultimului rînd este precedată de toasturi con108 clusive în sănătatea eroilor povestirii „amicului" : soŃia sa şi şeful. (mai aspru): Taci. furni-zîndu-i cu maliŃie Leancăi soluŃia în problema. în JustiŃie. în final Iancu Zugravu se substituie judelui cu intenŃia clară de a-şi oferi o compensaŃie pentru pierderea procesului. Leanca devansează din ignoranŃă întrebările judelui.. accesul la cuvînt este guvernat de reguli condiŃionate extralingvistic: de natura personală sau tranzacŃională a situaŃiei de comunicare (pentru caracteristicile acestor două tipuri interacŃionale. că te dau afară! Prev. Dacă.'' (p. 35) sau chiar de ameninŃări: „Taci.. şi acompaniată de pupături („Nene! lasămă să te pup! (Se pupă cu magazionerul)" — p.. căci în disputa particulară cîştigătoarea din instanŃă este învinsă. domn' judecător." (p.i( (p..: Lasă-mă să te-ntreb. abandonînd tema „tranzacŃiei" în favoarea unor teme inadecvate si-tuaŃional.Lasă-mă să-ntreb. ca părŃi într-un proces (JustiŃie)." — p. Norma sociolingvistică esenŃială. care dezvăluind întîmplător natura reală a relaŃiei dintre MiŃa şi şef.: Nu-Ńi permit să fii necuviincios aici'. Judele: Ştiu. deşi tînărul Lae Popescu este cel care vrea să divorŃeze. „P r ev: Las-o paia! aia-i altă căciulă! (Judelui:) Aia a fost la politică. care.. Fie că se află într-un tribunal. eroii lui Caragiale nu au nici un fel de inhibiŃii.. uite. 34).(aspru) M-ai înŃeles? L e a n c a (veselă): Hahahă! bravos domrijudecător!.. 36). Jud. Leanca: La Hanii Dracului. 64). vezi Gumperz.. ca şi disputa directă cu partenerii pentru acest rol.. iar admonestările adresate unuia dintre ei — drept dovezi ale justeŃii atitudinii celuilalt: „Jud. judecătorul formulează explicit regula accesului la cuvînt într-un proces: „Nimini n-are voie să vorbească pînă nu-1 întreb eu" (p...] E păcat pentru mine. 37). enervat de intervenŃiile intempestive ale împricinaŃilor. deşi. permanent subminate şi adesea ignorate. fie că sînt în biroul unui avocat pentru o consultaŃie (Art. divaghează. 35). J u d... Jud. 34—38). Leanca: Care vine dumnealui..: Ei.1 în mod obişnuit. şezi şi taci. Autoatribuirea rolului de emiŃător. opoziŃia dintre situaŃiile personale şi tranzacŃionale se neutralizează în favoarea celor dinŃii.. că te dau afară!" (p.. distruge „poanta" imaginată de comeseni şi suprimă astfel factorul care asigura coerenŃa grupului constituit ad-hoc. de numărul acestora etc. audierea părŃilor este dublată de înfruntarea lor nemijlocită.: Taci odatăl Leanca: Am tăcut" (p. protocolul final este ratat. interzice iniŃiativa verbală celor cu statut dependent.: Hahahahâ! Brav. cocoana TarsiŃa monopolizează . mîne am cantilene de dimineaŃă.. are motivări diverse.. la începutul schiŃei. 110 In Art.înaintate („E cam iîrziu. desfăşurarea lui fiind oprită la intervenŃia „amicului". ce pretinzi? Leanca: Onoarea mea şi trei chile de mastică prima.Sk spuie ce comerŃ învîrteşte. în care arbitrul este luat pe rînd drept aliat de cei în conflict: „Le a ne a: Domn'judecător. 1966.. 35). domn' judecător.... în asemenea situaŃii. domnejudecător! ai văzut şi dumneatale acuşica ce pramatie e dumneei? Jud.Jud. purtîndu-se cu degajarea specifică relaŃiilor între egali. neatenuată prin apelul la vreuna dintre strategiile curente ale politeŃii. 214. Şi totuşi.. nu-nŃelege dumneei.... Majoritatea personajelor din schiŃele lui Caragiale se caracterizează printr-o incapacitate funciară de a evalua natura situaŃiei de comunicare şi de a-şi regla în consecinŃă comportamentul verbal.36). 34) Nici interdicŃia formulată explicit de cel investit oficial cu autoritate nu o determină pe reclamantă să abandoneze procedeul autoînscrierii la cuvînt: .. Leanca: Te las.. 1. care este nevoit să-i ceară permisiunea pentru a-şi exercita funcŃia: „Judele de ocol: Care va să zică." (p. (vesel): Bravos... Replica marchează eşecul definitiv al autorităŃii oficiale.. da. come rsantă de băuturi spirtoase. fomeie. este nevoie de insistenŃă din partea judecătorului: „J u d.4. Jud. orice colocutor este automat tratat ca un „amic".. p. comunicîndu-i mai multe date decît cere procedura..: Taci! Leanca: Tac. în mod cu totul neobişnuit. 64).. rămasă deschisă.. este sistematic încălcată: personajele deschid vorba fără să fie întrebate. sînt specifice dialogurilor din schiŃe. Leanca îşi dispută rolul de emiŃător cu judecătorul. de statutul relativ al partenerilor.: Te invit să fii cuviincioasă aici! Aici nu-i permis să dai cu tifla! 109 P r e v. săru'mîna. de exemplu. Leanca: Plătim licenŃa. [. 36)..... inadmisibilă pentru împricinaŃi.. îşi întrerup colocutorii aflaŃi într-o poziŃie oficială. ş-acuma e beat. Autoasumarea rolului de emiŃător....

. în opoziŃie netă cu divagaŃiile TarsiŃei.. de exemEi. din capul locului. arată că tînărul consideră satisfăcător „răspunsul" R2 la î2. 201). eşuează... iară să aştepte solicitarea avocatului. situat la graniŃa dintre aparte şi scuză. ia iniŃiativa prezentărilor. cocoana consideră normală selectarea ei ca interlocutor şi încearcă să-şi continue expunerea: „El. îi şi R" fiind separate printr-o secvenŃă de inserŃie...." —p. împiedicînd obŃinerea efectului scontat. la care recurgeTarsiŃa pentru autoprezentare contrastează cu laconismul prezentării însoŃitorului ei: „.. In afară de nume. : Ce-or să spuie. mangafachel" — p. deşi avocatul formulase î2. restabilind „ordinea" iniŃială. lipsită de adresă precisă („Ei! şi afacerea dv. deschide vorba despre scopul vizitei. Tentativa lui Lae de a folosi ocazia oferită de o intervenŃie a avocatului. de fapt. este ambiguă). Lae prinde curaj şi cîştigă şi disputa următoare pentru cuvînt... tradusă într-o sintaxă incoerentă. dar. ceea ce prilejuieşte o nouă dispută pentru cuvînt între mamă şi fiu. domnule avocat. care-i conferă. cum stă chestia?" — p. La intrarea în biroul acestuia. în sfîrşit.p'! [. (destinatar real) Avocatul Cocoana: Avocatul InserŃie \ piu. în virtutea calităŃii ei de ultim locutor.. în esenŃă. IntervenŃia ei.|| T î n ă r u 1: Mai întîi.l. familiaritatea purtării preotesei. Cu convingerea drepturilor plenare pe care i le conferă calitatea de mamă.] (răspuns la îi continuat) Tînăr ui: Şi este luxoasă. Motivarea Ńine. Ampla formulă anacolutică.. 203). să spui eu" (p. cuprinzînd schimburi de replici între TarsiŃa — care-şi asumă nejustificat rolul de destinatar al îi — şi avocat.. TarsiŃa nu acceptă multă vreme postura de auditor şi. este.. „Către Lae". mamiŃo. aş! unde poate aia să facă?" (p. printr-o tehnică asociativă specifică..fiu-meu. 204) Dialogul dintre Lae şi avocat se desfăşoară „peste capul" cocoanei. invocînd un argument imbatabil: „Lasă-mă mamiŃoî ce? eu sînt prost?" (p. este amplificată prin prezenŃa interludiului „U! Anghelica.. TarsiŃa îşi întrerupe brutal fiul: „Las' să spui eu" (p. Tot TarsiŃa este aceea care. nu ajunge să furnizeze informaŃia aşteptată. bat-o focul!" (p.. Continuarea răspunsului la îi. dar şi prezenŃa formelor vorbirii adresate: „Az văzut acu. martorii? Cocoana: treabă ai? să-i înveŃi Martori găsim noi."(p. eu vreau să dau divorŃ fiindcă n-o mai iubesc pe dumneei. Discontinuitatea firească a enunŃurilor.. deşi îl împiedică să dea răspunsurile cerute direct de avocat. un statut dependent. dar aplicarea lor este defectuoasă. neagreată de avocat. cuprinzînd replici destinate fiecărui partener (vezi indicaŃiile autorului: „Către avocat". pentru a-şi asuma rolul de locutor. 202). rezultînd din schimbarea succesivă a destinatarului. încărcată de detalii inutile.. 203). 202).. privîndu-1 pe Lae de dreptul la cuvînt.] Ce plîngeri pozitive şi întemeiate pe probe putem s-aducem contra soŃiei noastre? R (destinatar autoselectat) Cocoana: Berechet! : Cum? Cu martori. 203). nu-1 descurajează pe tînăr sau chiar sînt acceptate de acesta: i± „Avocatul: [.. un monolog. deşi are aparenŃa unui dublu dialog. De remarcat că anumite intervenŃii ale preotesei... de încercarea personajului de a utiliza unele strategii ale politeŃii pozitive: invocarea existenŃei unui teritoriu comun cu interlocutorul (o cunoştinŃă comună) şi tendinŃa de flatare a acestuia (menŃiunea despre rezolvarea de către avocat a unui caz similar). ignorînd indicii clari ai destinatarului din următoarea întrebare a avocatului: „Copii aveŃi?"(p. 202). răspunsul tînărului 111 este extrem de concis şi la obiect: „Eu vreau să dau divorŃ" (p. Mama acceptă cu vădită neplăcere.discuŃia cu avocatul.. 203). contrar oricăror norme.Lae. în virtutea faptului că afacerea îl priveşte direct. . ci deplasează conversaŃia într-un domeniu colateral (pricina MiŃei Zaharidi). definitorie pentru Lae este socotită de preoteasă numai calitatea lui de fiu. 202). 202)." (p. 202. oferă ca răspuns o reflecŃie sarcastică: „Ei. Lae îi solicită mamei dreptul la cuvînt: „Lasă-mă. Lae Popescu" (p. înaintea acestei intervenŃii. 202). bravos! dumneata ce ce să spuie . referirea implicată de dv. Faptul că personajul se pierde în amănunte îl determină pe avocat să reia întrebarea („In sfîrşit. Avocatul: Dar dacă dumneei te iubeşte pe dumneata? Cocoana (pufnind): Em.şi.

. victimă a furiei dezlănŃuite a subprefectului Gre"goraschko şi a maiorului Buzdrogovici. Este cazul schiŃei High-life. atît anchetatul cît şi anchetatoarea sînt neutri în raport cu faptele. De aceea. 205). Contrar regulilor de purtare civilizată.. Cf. un drept pentru care s-a luptat cu înverşunare mai înainte.. 96). 205). „Victoria" Măndicăi şi. care substituie expresia verbală): „TincuŃa: Ai fost... fiindcă i se refuză . Mai puŃin obişnuit este faptul că obiectul disputei îl constituie dreptul de a pune întrebări.. Măndica: Taci.Tot tu?" (p.94).. Ti ne u Ńa: Taci!..'1 (p. mamă! R (destinatar autoselectat) 112 Avocatul: Lasă. De remarcat desfăşurarea gradată a luptei dintre surori din prima scenă (de la interdicŃie urmată de solicitare.. Ce-are a face acuma politica? Tînărul (rugător): Lasă. soro! . tu! Las9 să-ntreb eu. la gest cu funcŃie prohibitivă. întreruperea brutală echivalează cu contestarea dreptului la cuvînt al interlocutorului.. cele două surori îşi dispută vehement statutul de locutor... care nu trebuie să-i sugereze prin nimic interlocutorului direcŃia investigaŃiilor sale..? Măndica: Taci. (MiŃii:) Ai fost aseară la circ.. în virtutea cărora prezenŃa unor persoane din afara familiei reclamă autocenzură. totul depinde de abilitatea „anchetatorului". Măndica: Taci! (Mie:) Cu ce pălărie era? E u (încurcat): Cu. JustiŃie)..] (Mie:) Era cu bărbatu-său? Măndica (TincuŃii): Taci tu! Ti ne u Ńa:' Apăi... esenŃială fiind verificarea exactităŃii datelor care îl justifică. întrerupe peroraŃiile pe teme politice ale preotesei.. respectiv. Ti ne u Ńa (Măndichii): Taci.. lupta se încheie repede în favoarea TincuŃei: „Măndica (MiŃii): Ai fost aseară. în anumite situaŃii."(p. Las' să-l întreb eu.Nici eforturile conjugate ale avocatului şi ale lui Lae nu reuşesc să o facă pe TarsiŃa să abandoneze statutul de locutor.. Aceasta poate fi şi motivarea relativei uşurinŃe cu care sora mai mare cedează. care nu vrea să se supună regulii impuse abuziv de Măndica: „T i n c u Ń a : [. în prima scenă. „Şi ce salariu aveaŃi?" (p.. la apariŃia MiŃei Po-tropopesco. Ai fost aseară la circ? E u: Am fost."(p. ExplicaŃia rezidă în caracterul de anchetă al dialogului iniŃiat de aceste personaje. cunoscut (deci interesul pe care-1 prezintă este minor). 94). cocoană!". excedat. în principiu. cu formularea interdicŃiei de a vorbi pentru parteneră (procedeul este folosit şi în situaŃii tranzacŃionale: cf. Măndica resemnîndu-se apoi să joace exclusiv rolul de gazdă. soro! n-auzi? TincuŃa (mie): Cu cin'. dar întîmpină refuzul categoric al acesteia: „Cocoana (cu forŃă): Nu las! nu vreau să las! . madam Potropopesco? MiŃa: Da. în scena a doua. ancheta este o confruntare între persoane pentru care rezultatul are o semnificaŃie directă. tul.. în care cronicarul monden Turturel. a TincuŃei nu Ńin de tactică.. TincuŃa: Cine mai.. dar cîştigătorul este diferit. Comportarea TarsiŃei Popescu în biroul avocatului nu diferă de aceea a Măndicăi sau a TincuŃei la five o'clock.. lasă-mă şi pe mine. nu îşi poate dovedi nevinovăŃia. Măndica: Sin.. secondat de tînăr: „Avocatul (plictisit): łŃî... fiindcă ambele apelează la acelaşi mijloc rudimentar: apostrofa brutală.scene" principale care compun schiŃa Five o'clock. iar ancheta este concepută ca demonstrare a unei ipoteze.. ci de moment. în scena a doua. {TincuŃa vrea să mă-ntrerupă) 8 — C-da 1354 113 Măndica (aslupîndu-i gura cu mina): Cu o pălărie mare. CompetiŃia dintre surori se desfăşoară simetric în cele două . şi nu dreptul de a răspunde. Vezi răspunsurile la întrebările: „N-ai luat zestre?" (p. TarsiŃa continuă să se substituie lui Lae. ignorînd adresa neambiguă a întrebărilor avocatului. precum şi protestele surorii mai mici. 204 — 205). Răspunsul este. secvenŃa în care avocatul.

. — Urechile! m-ai înŃeles? espice cVimbecilei Şi iese turbat. dacă-Ńi mai permiŃi di aieste. Ri)... 35).7~ ărT~ întreruperile încetează numai atunci cînd personajul răspunde exclusiv la ultima întrebare (î'"): „Jud. de asemenea. care întrerupe povestirea în curs prin î': „Pe cine să iei în birje?" (p. Leanca afirmă: „care venisem tomn-atunci cu birja de la domn' Marinescu Bragadiru din piaŃă. că zicea. 35). 35). di madam Buzdrogovici... 34).. Ambiguitatea produsă de sintaxa agramată a personajului determină o nouă intervenŃie a judecătorului. 35). îŃi rup urechile! — Dar. judecătorul era emiŃătorul aşteptat). 81). Personajele lui Caragiale nu sînt capabile să-şi urmărească interlocutorii. prin schimbarea interlocutorului. domn' judecător." (p. E păcat pentru mine.. sînt nerăbdătoare să şi le exprime. Şi. ~R.accesul la cuvînt. situată în secvenŃa de inserŃie. determină apariŃia unor secvenŃe de inserŃie." (p.. Taciî || (Prevenitului) Nu e vorba de licenŃă. ca acŃiune reparatorie.. 35. reluarea ultimului cuvînt din prima replică a prefectului..: Cine se sparge?" „Leanca: Clondirul. sub forma î" „Cine zicea?" (p. soŃia me. iar acesta este obligat să discute pe rînd cu fiecare — este prompt sancŃionată de personajul care reprezintă autoritatea oficială. marchează restabilirea raporturilor iniŃiale. Cele două scene de dură admonestare sînt construite paralel.. „cum s-au petrecut lucrurile" (p.4." (p. Mai puŃin interesante ca structură.] — Domnule maior.. scurt mişcarea! [. în schiŃa JustiŃie. 34. recunoaştem două serii de întreruperi: unele fireşti. tulburînd desfăşurarea normală a procesului4.se sparge.. altele — apostrofe reciproce ale părŃilor în conflict. obsedate de propriile idei— puŃine şi fixe —."(p.. 36). Vezi. formularea răspunsurilor declanşează un lanŃ de întreruperi..] îi trage două palme vajnice şi iese" (p... urechile.. e vorba de clondirul cu mastică" (p. audierea reclamantei intră pe făgaşul firesc: întrebarerăspuns. este un semn al ignorării totale a partenerului) şi maior—Turturel: „— Atunce. 114 Cînd.. laă cererea judecătorului. întreruperile în Art.. încă chiar domn' TomiŃa zicea să-1 iau în birje... răspunsul la întrebarea suplimentară (R") şi continuarea răspunsului la întrebarea de bază (Ri): „Domn' Toma.2. Cf. IntervenŃia Leancăi conbină. Alte întreruperi. nu mai poate face obiectul unei acŃiuni reparatorii. Faptul că judecătorul revine la primul interlocutor semnalează restabilirea relaŃiei dialogale iniŃiale./ II Prevenitul: Oleo! InserŃie <j j u d . în strînsă legătură cu disputa pentru accesul la cuvînt este întreruperea frecventă a unei replici în curs. de către acelaşi emiŃător. ci. InserŃie j Ju d . continuînd însă relatarea legată de lă: „Clondirul. 8e 115 f || L e a n c a : Să fie-al drac. (b) „Jud. după multe stăruinŃe din partea judecătorului. Abaterea de la regulile dialogului într-o situaŃie tranzacŃională de tipul celei descrise — părŃile nu pot interveni decît la solicitarea judecătorului.. La început." (p. Ea apare în schiŃe indiferent de natura situaŃiei de comunicare şi de statutul relativ al partenerilor. reluată din punctul în care a fost tulburată (după răspunsul prevenitului. realizate de judecătorul în exerciŃiul funcŃiunii. 1. "r'"" ărT~ ceea ce generează o nouăeambiguitate şi declanşează o nouă întrerupere.. pentru ci n-ai pomi nit nimica? [. TarsiŃa prefaŃează întreruperea . îă. Tăcerel (| Leanca: .: Ce-are-a face domn' Mitică? Prev... domn' judecător!" (p.: prefect—Turturel: „— Altă dată. ea aparŃine unui personaj situa-Ńional lipsit de dreptul de cuvînt. formularea unei interdicŃii menite să suprime un dialog adiacent creează însă.: Dacă i-a plătit licenŃa. Reluarea replicii întrerupte. — Mişălule! strigă Edmond. t \. 21â sînt legate de incapacitatea TarsiŃei Popescu de a respecta vreo regulă de distribuire a dreptului la cuvînt. 81.. Replica întreruptă. Leanca răspunde la V. implicînd intervenŃia unei a treia persoane într-o relaŃie bipartită (judecător—împricinat)... de exemplu: (a) „L e a n c a: Plătim licenŃa domn' judecător. 35). o nouă relaŃie dialogală. Relatînd.

care-1 privează flagrant de dreptul de interlocutor al avocatului. scuzîndu-se (6. nene: ." (p.. 12 — Da nu ridic din umeri... în mod obişnuit. ceea ce trădează conştiinŃa culpei de a-şi asuma un rol pentru care nu este autorizată.. 9 — Ce. Tînărul: [. 5.. Tînărul: Lasă-mă. Lae . într-o relaŃie de tip tranzacŃional (de la su116 erior la inferior).. întrerupîndu-i cîteva intervenŃii. cari ar merita . Aceste elemente sînt specifice fiecărui partener: Cx apelează la întrebările-ecou. încearcă să tempereze avîntul teoretic şi critic al colocutorilor.." (p.. 204) este justificată de statutul de autoritate pe care i-1 conferă natura şi datele situaŃiei de comunicare: Abuzivă este întreruperea avocatului de către clientă: „Avocatul: E vorba dar de a proba că lipseşte de la cea mai sacră datorie conjugală. întruchipmd un principiu raŃional.. celelalte conŃin în structura lor elemente care. Bine. dar eşti.. Avocatul ([. Lae încearcă să cenzureze comportarea incorectă a mamei sale.] atunci să-mi dai voie să-Ńi spui . mamiŃol . în cazul schiŃelor în care relatarea se face la persoana I. ea uzurpă acest rol. El. ipostaziat într-unui dintre personaje..." (p.. conferit de acesta: „Avocatul:.. ce catifea? . cetăŃean care te pretinzi .]): łŃl . 205)... au rolul de a iniŃia autocorectarea replicii precedente a colocutorului..] şi sînt oameni.. Ce-are a face acuma politica?" (p.. 202).[. Tînărul: Lasă-mă. Abaterea este dublă: de la normele care stabilesc o direcŃie univocă a exercitării controlului. de a declanşa la partener revenirea asupra unor afirmaŃii anterioare. modificîndu-i însă direcŃia de exercitare: autocorectarea e substituită prin corectarea de către colocutor.— Ei! ce zici? 2 — Ce să zic? răspund eu ..răspunsului lui Lae la întrebarea avocatului printr-o formulă de solicitare a permisiunii: „Avocatul: Ei! şi afacerea dv. care reiau formulările lui N (3. domnule! mă iartă! 13 — łal! strigă omul meu foarte supărat ... 99). domnule! nu zîmbesc.] 10 —Să m ă crezi că şi pe mine .... nici una dintre replicile la care ne referim nu are efectul scontat. ştiu şi eu 7 5 — Cum.. Aoleu! vai de biata Ńara asta! [..... şi de la normele atribuirii statutului de locutor într-o relaŃie care implică prezenŃa unui auditor. 12) sau adoptînd o atitudine confesivă (10)..!.. discuŃia dintre naratorul-autor-personaj (N) si „un cunoscute' (Că are aspectul neobişnuit al succesiunii unor replici prin care partenerii se corectează reciproc: 1 . nu .. 9. 117 . 202). Ulterior însă... [. fără să mai simtă nevoia vreunei acŃiuni redresive.. 8 — Nene... în sfîrşit. 7 — Nu e vorba că le pretinzi.. Cocoana ([. Cocoana: De ... în Atmosferă încărcată. Amicii adinciŃi în dispute politice la berărie se întrerup unii pe alŃii. în sfîrşit . parc-ai fi străin. mă-nŃelegi. Cu excepŃia intervenŃiilor 1 şi 7..] auzi liberali! să nenorocească o lume de se hrănea ... 6 — Ba — zic — m ă iartă. 11). cum stă chestia? Cocoana: El ..] PoŃi dumneatale..] E pentru .. 203). mă-nŃelegi.. pe cînd N — conştient de faptul că intervenŃiile sale nu reprezintă complementul aşteptat al replicilor lui Ci — recurge la proceduri conversaŃionale cu funcŃie de atenuare. Cocoana: Apoi ai cunoscut-o dumneata pe mă-sa ce pramatie... ridicînd tonul şi mai sus: 11 — Ce.. şi pe dumneata? ... Cenzura exercitată de avocat prin întreruperea peroraŃiilor preotesei: „Cocoana: [. zic eu . mamilo. daca .]): Las' să spui eu" (p...... nu mă pretinz deloc.. 3 — Cum bine? Asta e bine? 4 — De! zic. Cu toate acestea. ştiu şi eu? Daca dumneata. naratorul-autor... replicile preiau funcŃia de corectare. [. să zimbeşti şi să ridici din umeri. în situaŃiile de comunicare cu caracter personal. să spui eu" (p. după care se resemnează să accepte „regula" dialogului impusă de TarsiŃa.. „Avocatul: Eşti însurat de curînd . întreruperile — frecvente — au motivări diverse. alături de emiŃător şi destinatar (auditorul nu are drept de replică).

Nae mă-ntrerupe: — Las' ea şi guvernul . care aceea ce vezi că se poate petrece. adresîndu-se unui destinatar ocazional (replica 13).. natura vidă a protestelor lui Cx. semnificaŃia relativă a lui a se pretinde fiind substituită cu aceea absolută a lui a fi. de haimanale de-ale dv...... — Ba văz!" — p. Sursa erorilor o constituie faptul că Cx ia drept premise propriile sale presupoziŃii despre partener (5. Şi în schiŃa SituaŃiunea. — Ce vorbeşti. [. în funcŃie de direcŃia în care se exercită verva "pretins polemică a partenerului. ele se datorează stării de nervozitate pe care i-o produce aşteptarea naşterii unui copil. care... 130.. cum o ieşi o ceată de dalcauci.]" — p. politica este subiect de dispută la berărie. că se mai şi exagerează .Ce să iert! . Nu mai merge. zic. nene!'4 — p...]" — p. 100. dar şi pentru că este dornic să-si prezinte in exlenso teoriile.Lasă. 99. . Cx nu este dispus să negocieze. fie „haimanale de-ale dv.. fiindcă le-am spus şi dumnealor .. ca nişte cetăŃeni convinşi. — Cari d u m n e a l o r?" — p. "(pentru C2).]. respectiv..şi. în conversaŃia cu Cl5 şi :„Ia să fi mers dumneata. replica acestuia „De.. — Ce se exagerează. 131).. Nae. 131). care era peste putinŃă ca să prevază cineva o situaŃiune foarte tristă. întreruperea replicilor lui N înainte ca acesta să fi exprimat vreo părere (perechile de replici 8 — 9 şi 10—11) relevă.. automatismul poziŃiei sale... în uliŃă cu reteveiul. întrebările menite să clarifice referenŃii unor termeni introduşi ca descrieri definite: „[.. mă-nŃelegi. ca nişte laşi [. întreruperile lui N. [..... guvernul . Nae.. De fapt. 131)... — Lasă. pentru că este într-o dispoziŃie contestatară.]. interlocutorul său.. pronumele de politeŃe are valoarea inclusivă).] fiindcă tăcem toŃi. „[•••] Dumneata nu vezi. reprezentînd fie „guvernul bandiŃilor dv. N le respinge ferm (enunŃurile din replicile 6 şi 12. constituŃia.. N este trecut dintr-o tabără în alta. care nu se asociază protestelor sale la adresa manifestanŃilor împotriva adoptării legii monopolului băuturilor spirtoase. declanşat de vestea fericitului deznodămînt." — p. cu chestia economiilor . necooperativă: el nu Ńine seama de precizările colocutorului...]" — p. care?. prinzînd din zbor orice ocazie de a-şi completa expunerea („— în sfîrşit..] E ceva care poŃi pentru ca .. NemulŃumit de rezerva calmă a partenerului (cf. .— [. nu poli pentru ca Zic: . întrucît Cx şi C2 sînt adepŃii a două poziŃii opuse: anti. înŃeleg să combaŃi pe haimanale. Speriat de perspectiva de a face faŃă noului val de idei politice ale amicului... oricare ar fi punctul de vedere exprimat de N.o altă cunoştinŃă'' — p.1 adicătelea.[. amicii se întrerup unul pe celălalt clin motive diferite: naratorul-autor-personaj — pentru că nu înŃelege încîlcitele idei şi demonstraŃii ale partenerului (cf. Întreruperea replicilor lui Cx de către N este una dintre dovezile atitudinii sale cooperative faŃă de interlocutor: N încearcă să obŃină o corectare promptă a inadvertenŃelor din intervenŃiile lui Cx. ci contestă." (pentru Cx). Dumnezeu îl ştie şi pe el [.. pro guverna mentală." (p. 100. „[. transformîndu-1 ad-hoc în destinatar al tiradei critice... Similaritatea discuŃiilor dintre N şi C1 şi dintre N şi C2. guvernul o să .. că se mai şi exagerează . pentru a împiedica desfăşurarea unui raŃionament fals.. 130) sau pentru că nu vrea să le alimenteze („[. nara-torul-autor-personaj îi întrerupe avîntul peroraŃiei.. „[•••] pentru ce nu desfiinŃăm armata. în conversaŃia cu C9). Mărcile de atenuare care. şi eu şi dumneata şi dumnealor (arată pe cei de la mesele apropiate). prefaŃîndu-şi retragerea cu scuzele de rigoare: . iar cînd realitatea oferă proba evidentă a lipsei de obiect a contestării (replica 12) schimbă vorba... în esenŃă. ră-mîn fără rezultat. 100). care merge de la schema generală pînă la detalii (cf." — p. respingînd ca absurdă orice opinie formulată de altul („—. menite să declanşeze o corectare a erorii de către colocutor. 129. are în text o funcŃie comică şi satirică. Cx îl integrează automat pe N în partida adversă („.. Corectarea pe care ar putea-o sugera replica 7 (care începe cu o negaŃie) este numai aparentă: reformularea afirmaŃiei din replica 5 îi agravează conŃinutul. prefaŃează intervenŃia lui N sînt interpretate de C2 ca mărci ale forŃei unor ilocuŃiuni directe: „ — Iartă-mă. Subtextul atitudinii lui Nae îl aflăm în partea a doua a schiŃei: pofta de vorbă şi vîna critică sînt strict condiŃionate situaŃional..." — p. 100). Nae..... domnule? se poate să spui astfel de absurdităŃi? . 11). cu mine şi cu dumnealor toŃi (arată pe cei de la celelalte mese dimpre118 jur) să fi mers. Atitudinea lui Cx este. în virtutea cerinŃelor principiului politeŃii.. care neagă afirmaŃiile lui Cx) din dorinŃa de a restabili adevărul. — C e-i a i a?" — p. nene? Este o criză. 100) în relaŃia dialogală cu N. 129. dar să susŃii că sînt ale mele . ce poftiŃi dv. Acelaşi tip de atitudine caracterizează comportamentul lui C2 (.DiferenŃele nete dintre cei doi parteneri în privinŃa modului de a concepe conversaŃia explică substituŃia produsă. de asemenea.] Nu te mai lipeşti de Disconto .]" — p.

RD. în secvenŃa finală. birjarul — (. pe cînd alŃii o combat «în numele principiilor moderne»" (p.. mă-nŃelegi.].. mă-nŃelegi . proaspăt logodnic... care nu pot pentru ca să mai merg.— [. monşer! — E tîrziu. — Mină mai iute. nene! strigă Mache cătră birjar" — p. în acest ultim dialog... folosirea aberantă a lui care şi a conjuncŃiei pentru ca) trădează o atitudine sarcastică. — Tal! lai!! [strigă Mache. Mimetismul său lingvistic (cf. bătînd foarte tare în masă". cele două dialoguri fuzionează. la care participarea unui personaj este egal solicitată. Cînd orice asasin.. este nerăbdător să-şi întîlnească logodnica â dornic să apară într-o lumină favorabilă în faŃa viitoarei familii. în schiŃa O lacună.[.. întrevăzută ca unică soluŃie salvatoare. Lachei — Ce tîrziu? — Nu face pentru ca să ne-aştepte . deşi în contact direct. celelalte fiind rezumate ca scurte menŃiuni în stil direct: „Părerea lui Diaconescu găseşte la cîŃiva camarazi aprobare.. 180). întrerupînd ădemonstraŃiile" acestuia: „—. — Lache!!!" (p. în acelaşi timp. „— [. Efectul acestei situaŃii este o nouă serie de (întreruperi.. Lache se integrează cercului de colegi adînciŃi în dezbateri politice. mă-nŃelegi... colegul. preocupat să nu întîrzie la cina de familie. II Pentru ca să vie. căci Lache îşi reia replica. Lache încearcă să continue dezbaterea pe tema lacunei din codul penal." InserŃie (=D2) (p. Mache. — .. [. au în vedere destinatari diferiŃi: „— Ia să ştie dumnealor că este aici o justiŃie. adresate unui destinatar neutru — în acest caz. 179). 179). fie efectul de „aducere la acelaşi numitor" produs de neobosita producŃie verbală a amicului.. dar. situate în punctele de intersecŃie ale celor două discuŃii.. mă-nŃelegi .. supra).] asta nici o umanitate nu poate pentru ca să fie! ... respingînd tema propusă de acesta: Rr .. Intrarea la berărie declanşează o reorganizare a raporturilor conversaŃionale..] pentru ca să vie. — Stai un moment... — Tal! strigă Mache. din Di nu sînt redate decît intervenŃiile lui Lache. ca să nu mai aibă cineva siguranŃa vieŃii în Ńara lui . dacă D2 este redat integral (v. mâ-nŃe-legi .. convertindu-1 pe Mache la rolul de interlocutor. rolurile sînt inversa le faŃă de secvenŃa de la berărie: Lache este cel care întrerupe conversaŃia dintre Mache şi „dame".." (p. Lache se simte dator să-i replice amicului.. (p. sugerînd. semn al refuzului lui Mache de a accepta un asemenea rol. 179).. Mache.. bruiază discuŃia în care se angrenează Lache. fiindcă emiŃătorii.— Nae! scuză-mă: e aşa de tîrziu.. pentru ca să vie.]. se produc în aceleaşi forme ca în prima parte a schiŃei: ca replici cu funcŃie de bruiaj. în acest caz.] — Ci stai. Ri reluată De remarcat că. nu se înscrie în acest cerc nici măcar printre auditori. nu poate abandona tema care îl pasionează.. Scos cu forŃa din cercul amatorilor de politică. se simte irezistibil atras spre Gambrinus. iar Mache este cel care refuză deschis să coopereze cu Lache. 119 încercarea de a tempera setea de dezbatere a politicienilor de berărie poate veni şi din partea altui personaj. destinate unui interlocutor neutru — chelnerul —. 181) sau ca rezultat al interferenŃei a două conversaŃii pe teme diferite. rezultatul iiind o succesiune de replici nelegate între ele. IntervenŃiile lui.. Pe măsură ce nerăbdarea lui Mache creşte... motivarea este dată de divergenŃa intereselor de moment ale amicilor. care pedepseşte cu asprime orice tentativă.. 120 — Lache! — Ia să ştie că sînt judecători la Berlin! — Lache!! — Că în materie politică nu-Ńi este permis a mai întrebuinŃa violenŃa fără să mergi la ghilotină . ||— łalî Ńall! strigă Mache [.. din locul unde a fost întreruptă: Rd. bătînd în masă . Dialogul ILache — Mache (D2) capătă aspectul unei secvenŃe de inserŃie în dialogul Lache — colegi (Dă. 132—133). prietenul şi cumnatul său. în timp ce Lache. întreruperile care urmează.. fie o tendinŃă de adaptare la interlocutor spre a fi înŃeles de acesta. în acelaşi timp. distinct de naratorul-autor.

nu mi-ai spus cine mai era la circ.... Lache . apare) j| Măndica: Ce faci cu ceaiul ăla? Roza: E gata. Diaconescu. Dintre bărbaŃi .. i InserŃie D2 — A! domnişoară .. obraznico! MiŃa: Ba al tău..) Di(f) l M ă n d i c a: Nu te-am chemat pe dumneata [.. || MiŃa [. şi încet): Tocma la pont? [.. Vasileasca. 121 Di (a) (confirmarea prezenŃei la circ a cuplului MiŃa — Lefterescu). M ăndica (împiedicîndu-mă să-mi iau pălăria... pe onoarea mea. către Măndica): Pardon.. era multă lume la circ? MiŃa: Foarte multă. Dumitreasca. || O s-o cîntaŃi. TincuŃa: Nu . (Feciorul vine) sau reflecŃie fără adresă) InserŃie3 ( = Rd." (p.. sublocotenentul! || Eu (frigîndu-mă cu ceaiul. Potropopescu cu absurdităŃile dumnealui . Bravo! || Eu (sculîndu-mă): Doamnelor.) Di (c) [ InserŃie4f (=D4) 1 Di (d) InserŃie5 J (=D2(b))| Dx (e) InserŃie6f ( = Rd... Stella confidente . MiŃa: Ba Ńi-am spus . TincuŃa: Lefterescuî .. — Lasă..... parol! || Şi ce bucată domnişoară? (continuarea Di din punctul de întrerupere) O bucată totiă-... .] || (Feciorul iese) TincuŃa (MiŃii): Era cineva dintre cunoscuŃi? M iŃa: ]\Iai nimeni .. cu maman. Ogretinencile . structural. TincuŃa: Cu maman? .. zice Mache.. || TincuŃa (MiŃii): Apropo.: . Era Costând ineasca.. coniŃă. nu ştiu care Mitică . cînd vezi că şi popoarele cele mai civilizate .... ca şi Atmosferă încărcată. InserŃie? || M ă n d i c a (sunînd prelungit): Ce slugi dobitoace! || (=RD..... 182)....... nu era? Mi Ńa: Mitică? ..... sper.. partea a doua constituie. căpătînd valoarea unui procedeu de evaluare internă a naraŃiunii.]|| TincuŃa: Şi .M iŃa: Nu. — łi-a plăcut — zice Lache către Mache — Ńi-a plăcut d.... după un principiu de simetrie. Lache. Georgeasca.]: A! Lefterescu! Mitică al dumitale .. (Roza. TincuŃa: Ba al dumitale. eu trebuie să . eu. — Eşti teribil. Auzi dumneata! . în acest caz.. SchiŃa este construită. Rd2 (refuzul RDi (continuarea Dx din cooperării) punctul de întrerupere) — Fireşte .. întreruperile determinate de intersectarea a două conversaŃii marchează în schiŃa Five o'clock precipitarea acŃiunii spre punctul culminant. monşer.) || Măndica: Nu iei ceaiul? E u [.... mojico!" (p. Cf.. dar. MiŃa: Dintre bărbaŃi? (Eu trec repede din salonaş şi-mi iau pălăria. implicînd deci mai mult decît reluarea unui mod de construcŃie.. — Eu nu-i înŃeleg... subreta. imaginea „în oglindă" a primei părŃi. — Lasă. 96—97).. zice d.InserŃie D. : Ba da.|| TincuŃa: Mitică . Ogretinencile .

: Cum! de onoarea ne vestii mele? 5 L. în Ńine. Ca şi în secvenŃa din Amici. IniŃierea unui dialog diferit de cel în curs este adesea o formă strategică de comportament.. frecvenŃa punctelor de suspensie în intervenŃia 1 şi pauza de dinaintea conjuncŃiei subordonate care introduce propoziŃia-cheie din replica 3). Dpuă categorii de întrebări sînt definitorii pentru modul în care comunică personajele lui Caragiale: (a) întrebările suscitate de inabilităŃi conversaŃionale ale colocutorului şi (b) întrebările declanşate sau formulate în virtutea anumitor strategii conversaŃionale.. dar unitar tematic şi complet. întrebările 2 şi G sugerează o pauză bruscă a emiŃătorului în foi mularea enunŃurilor din replicile 1 şi 5. adresîndu-se tuturor invitaŃilor („PoftiŃi la masă!" — p« 200). prostii ! ce să-Ńi mai spui ? .. încheiat.... fiind strict alimentat de conjunctura de moment. Nu-Ńi permit."). în schiŃa Amici. să nu vii la concurs . 91).. dialog amplu. Mişule. i-ai promis că-i scrii. interogaŃia ca formă indirectă de exprimare a refuzului. De remarcat diferenŃa dintre D1. care nu se încheagă.: Zicea de nevastă-ta . emiŃătorul încearcă să evite formularea directă a unei propuneri greu acceptabile prin obiectul ei.. neîncheiat de emiŃător..tăspuns constituie un factor esenŃial de structurare a dialogului în schiŃe.: Că .. silindu-1 să completeze enunŃurile deschise (vezi infra replicile 2... agasată de insistenŃa cu care soŃul ei subliniază asemănarea dintre briliantul „pierdut'' şi cel de la acul de cravată al tînărului meditator.122 Disputa dintre TincuŃa şi MiŃa (Di) nu pare a fi tulburată de interferenŃa cu discuŃiile secundare dintre Măndica şi alte personaje. tu zici că eşti tinichea de tot . să . — Nene — întrerupe madam Panaiotopolu — ai scris lui nenea Andrei? . fiindcă interlocutorul nu se manifestă verbal. pentru a depăşi un moment critic intervenit în desfăşurarea conversaŃiei principale — ca în cazul inserŃiilor 1 şi C din pasajul citat — sau pentru a evita un subiect „delicat4e — ca în schiŃa Cadou.. Lache recurge la acest arsenal de mijloace pentru a-i alimenta permanent curiozitatea. replicile întrerupte se caracterizează prin acumularea de mărci ale ezitării (cf. mă-nŃelegi.. Mişule . 5): 1 „— NiŃă .. impacientată de eşecul stratagemei (Stasache reia firul discuŃiei întrerupte: „Pe onoarea mea.: Că ce? 3 L. căci schimbul de replici dintre cele două rivale este reluat sistematic din punctul de întrerupere şi se încheie conform aşteptărilor. Strategia adoptată este de tip anticipativ. 4 — Să ce"! ' 5 — Să mă laşi. permanent sau temporar coprezente în scenă (D2 —D4).: Că e prea frumuşică şi prea tinără pe lingă tine. de onoarea femeii amicului meu! 4 M. construit din segmente. în Triumful talentului. Tot o funcŃie strategică îndeplineşte uneori şi autoîntreruperea replicii.. dar .. un mod de „a schimba vorba".").. eu am venit în Bucureşti cu ceva părăluŃe . dar succint. nu întîmplător enunŃurile 1 şi 5 sînt suspendate la punctul-cheie. schiŃele ne oferă exemple de situaŃii în care . 2 M... că te-a luat fiindcă era săracă.. 4 şi răspunsurile 3. fie adresîndu-i-se direct lui Stasache şi propunîndu-i o altă temă de „reflecŃie" („ — Pe onoarea mea.5... sub aparenŃa intenŃiei de ocolire a acesteia: 1 ... fie. D3 este un pseudodia-log. 1. să te atingi. reluarea conjuncŃiei care introduce subordonata la începutul replicii 3? exclamativa eliptică... 2 — Ce să vreaul 3 — Eu Ńi-aş da Ńie trei-patru poli . urmărind să testeze reacŃia partenerului.L. OpoziŃia dintre aceste categorii este numai parŃial valabilă. acesta dejoacă însă intenŃiile colocutoru-lui.: Dar ce?" (p. procedeul defineşte o strategie a nesincerităŃii: ezitarea este un mod de a impune o temă de discuŃie. Da! clar i-am tăiat nasul.. că . Autoîntreruperea replicii se conjugă cu alte mărci ale ezitării: punctele de suspensie care precedă 123 în replica 1 subordonata." (p. Sub masca preocupării de a-şi menaja prietenul. 194). dacă vrei tu . să nu te ştiu ce băiat de treabă eşti şi cît Ńii la noi . mizînd pe capacitatea de deducŃie a interlocutorului. Perechile de adiacentă întrebare. iar D4 este un dialog cu structură compactă. şi celelalte dialoguri: D2 este» un dialog discontinuu. — îi scriu mîine. declanşînd în mod firesc invitaŃia de continuare din partea destinatarului. Eu .. Madam Panaiotopolu face încercări repetate de a întrerupe conversaŃia dintre nenea Stasache şi Mişu.." 6 M. zic... autoîntreruperea replicii are un rol eufemistic.. enunŃul deschis...

" (Art.? R" Cocoana: Care ai devorŃat-o dumneata de Pricopoiu. îx şi Rx sînt separate printr-o inserŃie dialogală. p..] A venit cineva în lojă la ele? Eu: . (2) mai mulŃi referenŃi posibili: li „Măndica: [.. vorbeaŃi adineauri de Bismarck.R.F... exemple de eşec al unor strategii consacrate (vezi infra. Dîndu-mi această explicaŃie.„[. î2 || E u : Care Mitică? Măndica: Eiî care Mitică.. comentariul la PetiŃiune). cînd... îx „Avocatul: Care cocoană. De aici frecvenŃa pronumelor şi a adverbelor interogative: cine.. o inserŃie dialogală). 95.. pe Potropopeasca a tînără? || Rx E u : Da. nu reacŃionează decît la elicitarea directă a informaŃiei). fie pentru că enunŃurile prezintă deficienŃe de construcŃie.. parcă-i o smochină uscată. neavînd conştiinŃa greşelii. —. de la CiulniŃa. Pe MiŃa. MiŃa. gătită. — Ha? zic eu. dînd fum pe nas şi făcînd cu ochiul): Ei! nu te mai face acu... pot fi considerate drept reformulări necesare ale acestei întrebări.. (Five o'clock. — Ei î Ce e Bismarck? — Un dulău de curte. Eu (răsuflînd): Da" (Five o'clock. alteori ele sînt dintre cele mai obişnuite.] — A propos — zic eu — madam.) şi. consăitriie o sugestie de autocorectare pentru interlocutoare.. urîtă.. de asemenea.. enunŃuri structurate eliptic. invers. 214. de! care ai devorŃat-o dumneata. referitoare la „explicaŃie". ceea ce dovedeşte că acesta îi este total necunoscut). î2 Avocatul: Care Mita. revenirea la subiect... al. fie pentru că se introduc sub formă ele presupoziŃii informaŃii care nu aparŃin fondului comun interlocutorilor.] Ai văzut pe Miiai î2 [" ||E u : Pe sora matale ? /?2 [ M ă n d i c a : Nu." (Bubico. p..... şi gătită." || (ibidem..-] .. Măndica : .. în care destinatarul îx cere clarificări pentru a putea da răspunsul). unde. mă rog? Rx Cocoana: MiŃa... 124 MenŃionarea unor nume proprii este adesea sursă de neclarităŃi pentru destinatar: uneori numele nu trimit la un referent cunoscut acestuia. menŃiunea din pasajul de relatare. care însă. referenŃii unor componente de bază sînt nedeterminaŃi sau formulările sînt incomplete. R2=î'1" T i n c u Ń a : Lefterescu. 95. Eu:. locotenentul. i[ „Măndica: [. 219—220). 1" şi î"'... 94.. comentariul la C. (a) Erorile cele mai obişnuite pe care le comit personajele angajate în dialog sînt determinate de defecŃiuni în prezentarea informaŃiei. p.. care (însoŃite sau nu de prepoziŃii). T i n c u Ń a : Cu mă-sa. subliniază ironic inabi-litatea conversaŃional a partenerei.. referirea la o persoană prin prenumele acesteia este total inadecvată într-o situaŃie .. O bătrînă mică. cocoana scoate din săculeŃul de mină o bucăŃică de zahăr [.. 202). Avocatul:."! R'2 Cocoana (rîzînd. de obicei insuficientă pentru partener. care conŃin numai glosări ale 125 indefinitului cineva din l[. astfel îneît posibilităŃile de decodaj se multiplică: (1) referentul numelui necunoscut destinatarului: „M ă n d i c a : Nu era cu Haralâmbinal E u (şi mai încurcat): Cu care H a r a l âmb i n a ?....inabilitaŃile conversaŃionale capătă funcŃie strategică (vezi infra... p... Noi nu sintem mojici ca Bismarck.. Firească între intimi....... ce. . p. marcată prin formula â propos. musafirul reacŃionează numai la descrierea fizică a personajului invocat. 1ă' T i n c u Ń a : Mitică.. de remarcat că î2 declanşează. — Bismarck al ofiŃerului Papodopolinii. Avocatul (după o prefăcută sforŃare a memoriei): A! madam Zaharidi. — Al ofiŃerului Papadopolinii.

... D. A.: Ce să văz? D. vezi? F..: Şi mai cum? F. pretinsul „amic" al stăpînului încearcă însă să-şi determine interlocutorul să accepte că presupoziŃia sa este corectă. pe de alta.. Faptul că negocierea privind prenumele domnului Popescu se încheie totuşi în favoarea feciorului îl determină pe domn nu să renunŃe.] Acuma sînt în gară la Titu [. urmăreşte să sugereze interlocutorului că „este în termeni familiari cu toată lumea" (p. Desemnarea unor personalităŃi politice exclusiv prin prenume este tactica obişnuită.R.. o aşteaptă de la locutor. 61 — 62). . e propitar.: Al tău.. încercînd să stimuleze memoria avocatului.. intervenŃiile domnului se bazaseră pe o presupoziŃie: „Stăpînul feciorului este domnul Costică Popescu"... o halbă. FratL cine e MiŃa asta? fă-mă să-nŃeleg. ca şi declaraŃia acestuia că nu ştie cum îl mai cheamă pe stăpîn par a sprijini. Procedeul are o dublă semnificaŃie: pe de o parte.] Cine... şi mai cum? F. CumX nu ştii? Nu. domnule? D.: Apoi. „D.. Ce stradă e aici? "(Căldură mare.. p.: Ba.. 226). mai cum? D..: Ba da..: Stăpînu-tău.: Mitică?.: [. Costică seara la masă? F.. în această schiŃă. A. Unu fără un sfert. . nu Ńi-am spus?. în acelaşi timp. impunînd. nene? MiŃa..: Nu pot să ştiu. domnule. D. introducerea a două descrieri definite: un nume propriu — Mita — şi un substantiv cu articol hotărît — şeful —. Greşeala prezentării ca presupoziŃie a unei informaŃii unilateral deŃinute capătă. un anumit univers conversaŃional: . Mita acu trebuie să fie.. se simte dator să-i verifice exactitatea. Costică. F. In consecinŃă.: Nu-1 cheamă Costică Popescu? F. subliniat de mimica şi gestica personajului (vezi indicaŃiile „scenice" din paranteze). D.. Respingînd ideea că greşeala i-ar aparŃine. D.: Pe stăpînu-meu nu-1 cheamă d.: îl cheamă d. Costică. dacă nu cunoaşte soluŃia.. MenŃionarea prenumelui Costică dezvăluie faptul că discuŃia anterioară dintre domn şi fecior nu avusese acelaşi referent. Cît ai zis că e? G.oficială. funcŃionează ca declanşator al conversaŃiei între muşteriul necunoscut şi amicii care stau de vorbă la berărie. permiŃîndu-i nou-venitului să ia controlul întregii discuŃii. se operează cu numele de familie (cf..M. pentru care esenŃiale sînt întîmplările şi circumstanŃele.: li cheamă Costică? 126 F.: Nu se poate. \ Nevastă-ntea. partenerul se află în permanenŃă în faŃa unui test: dacă optează pentru o anumită soluŃie...: . între Ghergani şi Conteşti.. care sugerează răspunsul cel mai simplu la î2). interpretarea domnului. în relaŃii de tip tranzacŃional. F. propitar.. bine. 140).. prin care amicul X. N. Mitică.F.. care se dovedeşte falsă..: Care stăpîn. şi ultima intervenŃie a avocatului. implică un subiect aluziv.] La cîte vine d. d.: Cum. A. A. Popescu. G. „eroul" schiŃei cu acelaşi nume. N. frate" (p.. Contraargumentele feciorului: stăpînul său e „propitar" şi îl cheamă .: Nu.d... Am lăsat-o să plece cu şeful [. o valoare strategică... Costică? D. Popescu". în C. Băiete. D. peste poate!. ci să complice „ancheta". Cocoana TarsiŃa dă lămurirea solicitată prin î2 pe o cale ocolită.: Care d. D. cu atît mai mult cu cît.: Fireşte. M. Popescu...: Ei! şi dacă-i propitar? F. F. caracterizează o gîndire rudimentară.

(b) „— Sa fie ai dracului! zice cocoana foarte supărată.. — Cine e ciufut/ — Nu-1 cunoşti! unul de la care vrem să cumpărăm nişte case. întrebarea este o dublă glosă sinonimică a numelui. în ambele cazuri. — Cari dumnealor? — Dumnealor cu cari am fost [. — Dumnealor de la drumul de fier. DeficienŃele în prezentarea informaŃiei sînt uneori rezultatul unei construcŃii defectuoase a enunŃurilor. .. Costică Ollănescu" (p. cu multă indignare: Ce dobitocie!" — p. p... — Nu Costică Arion.. nici în acest caz nu se produce identificarea referentului. — Ăl ăl alt. Delavrancea? — Da. de altfel. p. „— Să-i dai nota 7.] la cine a făcut infamul aluzie?1. p. în primul exemplu. în cel de la doilea)... Externele. sînt posibile erori de predicŃie. fie (b) de omiterea subiectului unui verb la persoana a IlI-a: a) „[•••] tindea le-am spus şi dumnealor." (întîrziere..]" (p. Prudent.. în schiŃa JustiŃie. înclinat să creadă mai degrabă că e vorba de o confuzie produsă de prenume: „— M. domnule! mult o să mai stăm aici? jApoi..] o cocoană scoate capul dintr-un vagon şi strigă. coconită? întreb eu. da! şi Costică. InstrucŃia.: [... [. răspunsul nu clarifică referentul (vezi repetiŃia lui dumnealor... 214).. întrebările prin care colocutorul cere precizarea referenŃilor sînt determinate fie (a) de utilizarea unor substitute pronominale fără menŃionarea antecedenŃilor.. Internele.. 232). Nu numai acest răspuns. 135).. Cînd prenumele nu indică neambiguu care este referentul discursului. p...[...]Alexandru. Filipescu? 127 — Ei.. ambele tipuri de deficienŃe în construcŃia enunŃurilor apar — uneori în structuri anacolutice — în relatarea Leancăi despre împrejurărileă! care s-a spart clondirul cu mastică prima.„— Era şi Barbu. 130).: La Fănică.. la cumnatu-tău" (p. Nu Ńiu minte să am vreun şcolar cu aşa nume" (LanŃul slăbiciunilor. — C ar e Co sti c ă ? — Arion... — Cine.. Costică.: Vrei numaidecît să ştii? — M.: Da! — L. Costică. — Cui . 135). — A! ă st a e Costică Arion? zic eu.: L a bărbatul sorii neuesti-mii! la cum-natu-meu ? — L. şi Nicu. colocutorul cere lămuriri sau confirmări în legătură cu decodajul: „ — [. 142)... Costică. 142)... acelaşi procedeu de a controla corectitudinea interpretării informaŃiei receptate exprimă stupoarea interlocutorului.. 92). — D. frate? — Lui Mitică Dăscălescu. şi nu despre Mitică Dăscălescu dintr-a Vi-a (confuzia este efectul „lanŃului slăbiciunilor''). şi prezenŃa indefinitului unul.]" (SituaŃiunea. nu se poate ş t i : — Ce dracu. c ă-tră cine..: La Fănică... 141).] Dacă reuşeşte ş-acuma. ci întreaga desfăşurare a schiŃei dovedeşte că indignarea cocoanei nu are o Ńintă foarte precisă. în schiŃa Amici. Contrar aparenŃelor (indicarea unui nume în răspuns). la reapariŃia prenumelui cu referire incertă... Amicul meu rîde cum se rîde de un ignorant. biletul domnişoarei Mari Popeseu vorbea despre un Mitică Geor-gescu. din clasa a IV-a. — Costică Arion" (p.. îl credeam mai tînăr. cum mi-ai promis..... corectate cu binevoitoare superioritate de către amic: }j__ Nu l-ai văzut cînd l-am salutat?. reprezentînd mai degrabă o stare de spirit (vezi şi comentariul care precedă „intrarea ei în scenă": »[. — Ollănescu. — Mitică Dăscălescu!. — M." (DiplomaŃie. halal să-i fie!.. ceea ce . Adăugăm şi faptul că.. că ăla e un ciufut. 128 De remarcat că.. — D. — L..

— Care Măndica? zbiară d.a i s' p u s ? — Mialache! eşti nebun? Nu Ńi-am spus că te aşteaptă la Oppler cu Vasileasca şi cu fratele Vasileaschii.... în paragraful 1.. F. F...a zis MiŃa că Ńi .. ci şi în situaŃii personale.. oferindu-ne o excelentă definire a personajului. Georgescu. se sparge. că nu l-am găsit.] Eu v-am căutat la Mala Manolescu. Jud.. — Ei! şi unde e acuma MiŃa? — Nu Ńi-am spus? — Cînd m i . Nu mi-a zis MiŃa că ne-a găsit loc la Vasileasca? — Cînd fi . omule! şi cu MiŃa.. O situaŃie opusă întîlnim în schiŃa Tren de plăcere. D.. domnul Georgescu. referitor la întreruperea replicilor). A!.. locotenent Mişu de la itidenŃă? — Dar puiul? .[. 1 130 — Vasileasca. fapt care le anulează orice funcŃie comunicativă.. şi dacă vede pe amicul F. Daria Oppler nu puteai să vii?.2.... căruia. (anacolut) J u d . 225). domn' judecător!" (p. Cine ? Eu. D.. — Pe cine? — Pe Voinea..] De cinci ceasuri de cînd umblu după dv.. Spune-i că să ne-ntîlnim negreşit.] A!... D. zare.determină repetate întreruperi interogative din partea judecătorului : „Le anca : [.. D... Destul atîta! mă cunoaşte dumnealui.. [. Jud..: Ştie dumnealui!. dar le augmentează funcŃia umoristică. F.. intervenŃiile feciorului i se par indiscrete: [.: Pe cine să iei în birje? (anacolutul determină folosirea pronumelui interogativ pentru animate) Le a ne a: Clondirul.. soli-citînd prin întrebări completarea unor goluri esenŃiale pentru comuni9 — C-da 1354 129 care. — Cînd v. D... Ce spui.?.a găsit loc la Vasileasca ? — Cînd ne-am întîlnitără pe bulivar. ne-am întîlnitără.... comentariul asupra structurii răspunsurilor...... D.. — La Voinea?.. dar „arta" ei conversaŃională este total deficitară: „— [.: Cine se sparge? L e a n c a : Clondirul. Răspunsurile nu furnizează practic nici o informaŃie.. 35) (vezi supra.] La Oppler te-am trimes eu pe d-ta? [. Numele d v . Finea ne-am întîlnitără cu Măndica. Partenerul însă nu se dovedeşte întotdeauna cooperativ. Nu numai în situaŃii tranzacŃionale... pentru a lămuri împrejurările dispariŃiei doamnei Georgescu şi a „puiului".4.. F.... D. frate?. că zicea.: C a r e a m i c ? D." (p.] încă chiar domn' TomiŃă zicea să-Z iau în birje. Cînd ? Cînd o putea...: Cine zicea? Le anca: Domn' Toma. Da să vie neapărat.. probabil.. sîntem prieteni. în care cocoana Anica este dispusă „să coopereze" cu ginerele ei.. interlocutorul poate încerca să corecteze inabilităŃile partenerului.. — După noi!....a Ńi întîlnitără pe bulivar? — Cînd mergeam la Voinea. la Voinea. în parc.] Să-i spui cînd s-o-ntoarce că 1-a căutat. Unde? Ştie dumnealui. aşa cum se întîmplă cu domnul din schiŃa Căldură mare.

referentul pronumelui l. atitudinea evazivă a amicului determină e-fectul scontat: implicînd conversaŃional faptul că lucrurile nespuse trebuie să fie neplăcute. temporala şi. — Unde? {— Nu Ńi-am spus? — Cucoană! eşti nebună? cînd mi . aceste enunŃuri reprezintă tema „incendiară" pe care Lache vrea să o abordeze şi. [. provocînd întrebările amicului şi canalizîndu-le într-o direcŃie determinată de propriile sale intenŃii: 12 3456 7 „M.. introducînd date nesolicitate de acesta (vezi al doilea enunŃ din replicile 4 şi 6. 9... în diversele lor forme... respectiv... Bine calculată. o abilă tehnică a insinuării.: Ce-a s p u s ?" (p.. 88-89) Replicile lui Lache încalcă sistematic maxima cantităŃii.— L-am culcat. mai ales. M. de această dată. atît în planul ficŃiunii. întrebările lui Mache sînt cele anticipate de amic.. Am stat azi-noapte tîrziu la Cosman. 5. dezvăluirea unei grosolane încălcări a maximei calităŃii... La acestea se adaugă erorile de structură logico-gramaticală (în secvenŃa 3. prea puŃină informaŃia pentru colocutor.: Adică.. în secvenŃele 5 şi 6. şi Ńi-e amic. — Ce să vreau? — Eu Ńi-aş da Ńie trei-patru poli.. în acelaşi timp.: Cu nişte amici.] Eu. ezitarea mimată este reflectată şi de abaterile de la maxima clarităŃii (vezi. Sînt obosit....] Da. mai nimic. dar. în secvenŃele 2 şi 4. în Triumful talentului. de exemplu../. în secvenŃa 1. fără să-şi dea seama. de exemplu.: E! . cum? mă vorbea de rău. în acelaşi timp. ezitarea strategică atenuează forŃa unor ilocuŃiuni directe.] 131 8 L. de exemplu... furnizînd. manifestată. care sugerează nesiguranŃa locutorului.. propunerea pe care GhiŃă i-o face fostului său coleg NiŃă ia forma de răspuns la întrebările acestuia. C e? L... — Sâ ce? • — Să mă laşi. au un dublu efect asupra partenerului: îi alimentează curiozitatea şi stimulează tendinŃa sa firească de cooperare.. ce ai? te văz cam. prin nedeterminarea formulărilor (cf. M.. repetarea formulei „Nu Ńi-am spus?" subliniază faptul că se consideră completă o informaŃie numai parŃial sau tangenŃial furnizată (vezi. Finalul schiŃei aduce.. 147 — 148). devenind deci o aserŃiune elicitată: „— [. precum şi caracterul nedefinit al referentului lui ce din replica 10).. Mache devine obiectul docil al manevrelor lui Lache.. Principala eroare pe care o vădesc replicile coanei Anica este aceea că se atribuie rol de presupoziŃii unor elemente — circumstanŃe sau persoane — care nu aparŃin fondului de informaŃii comun interlocutorilor.11 M. pînă la ziuă. Există situaŃii în care declanşarea sau formularea întrebărilor au o evidentă motivaŃie strategică. dacă vrei tu. L.: Nu prea am chef. să. (b) Inabilitatea nu caracterizează însă modul de a discuta al tuturor personajelor lui Caragiale. . Pauzele. respectiv. să nu vii la concurs. îi permite lui Lache să preia iniŃiativa în discuŃia cu Mache.. 9 M.. 194). . ca încercare de a-1 ajuta pe celălalt să-şi exprime gîndul. replica 6). în schiŃa Amici.a i spus? — Nu Ńi-am spus că am tras la Măndica" (p... cît şi în acela al lecturii.: Da?.. devenind o sursă de bază a comicului schiŃei. detaliile complet noi asupra grupului care aşteaptă la Oppler — în secvenŃa 5).: Cu cine? L. un comentariu care dă orientarea dorită de Lache investigaŃiilor amicului)." (p.:[.. Comportarea lui GhiŃă îşi dovedeşte deci eficienŃa perlocuŃionară scontată. în alte cazuri.. de exemplu. 11) sau glosarea enunŃurilor care se abat de la maxima clarităŃii (vezi replica 7). prezenŃa pronumelui mi-arată clar că este vorba despre o împrejurare unilateral cunoscută. partenerul cere completarea „golurilor" (vezi replicile 3.. frecvenŃa indefinitelor: articole şi pronume.este ambiguu). mă-njura. erorile configurează un anumit univers sociocultural.: [. numele propriu funcŃionează ca declanşatori ai unor pseudopresupoziŃii. Forma cea mai potrivită de a satisface ambele cerinŃe este întrebarea.: Mai întîi... fleacuri! Nu ştii cum sînt oamenii noştri? M.] Mai ales unul dintre ei nu te poate suferi.. Am vorbit foarte mult de tine... nici nu ştii ce a spus.: Cine-i al a? 10 L. bazată pe nerespectarea unor maxime conversaŃionale.

iniŃiator şi autor al corectării.întrebarea apare uneori nu ca reacŃie a destinatarului anticipată de locutor. TincuŃa revine asupra întrebării cu precizarea necesară: . atît ca autocorectare. pentru că eu. ambii musafiri — independent — încearcă să cîştige timp de gîndire. 167). în acelaşi timp. Orice răspuns reflectă modul şi măsura în care a fost înŃeleasă întrebarea. strategia iniŃială este menŃinută... Ce afacere ai? (p." (p. MiŃa Potropopescu. Obiectul corectărilor îl constituie. 1 — Care prietin? — Unul GhiŃă Vasilescu. aspect specific al cooperării între interlocutori.. pentru a evita declanşarea conflictului: na132 A ratorul-personaj adoptă calea procedurilor convenŃionale de eschivare: Sa mă credeŃi. Structura perfect paralelă a secvenŃelor dialogale A şi JB sugerează încrederea impiegatului în eficienŃa chestionarului de rutină. Autorul întrebării este. nemulŃumită de răspunsul MiŃei. 166). în aceste condiŃii. 2 — Ce cereai în petiŃie? — Eu. îl determină pe primul locutor ca. să adauge o glosă: „Spune: ce pofteşti? Aici n-are voie să intre nimeni fără afaceri. B 133 1. ci ca mijloc de autoprotecŃie la care apelează din proprie iniŃiativă colocutorul. DiscuŃia dintre impiegat şi solicitant din Petitiune este o ilustrare a eşecului unora dintre cele mai obişnuite strategii conversaŃionale. optează pentru soluŃia cea mai simplă: întrebarea. răspunsul obŃinut fiind . 4 — Da a cui? — A unui prietin. Elementul de derută îl constituie răspunsurile la întrebările (notate cu 1) care deschid cele două secvenŃe. este reprezentată în forme variate în schiŃele lui Caragiale. în schiŃa Five o'clock. 95). întrebările prea generale. prin care impiegatul încercase să-1 readucă pe domnul clin Petitiune pe tărîmul relaŃiilor tranzacŃionale. încă un pahar. cît şi ca rezultat al intervenŃiei explicite a acestuia (b). Aceasta pentru că presupoziŃiile pe care se întemeiază „ancheta" funcŃionarului..Dacă nu te superi. nu ceream nimic. încurajînd continuarea aplicării lui. nu conduce la rezultatul urmărit. pe onoarea mea vă spun. care.6. Un răspuns considerat nesatisfăcător de cel care a solicitat anumite informaŃii poate constitui pentru acesta indiciul unei formulări deficitare a întrebării şi." (p. intuind importanŃa răspunsului solicitat de gazde. nu cerea nimic? — Nu cerea nimic. care admit mai multe interpretări. îi poate sugera calea de remaniere a enunŃului. mi-e sete al dracului" (p.. într-o intervenŃie ulterioară. 97). Corectarea replicilor. 3 — Cum. 3 — Cum? — Nu era petiŃia mea. deşi normale. nu era petiŃia lui.. nu cerea nimic. 166)... 2 — Ce cerea în ea? — El.. Faptul că întrebarea „Ce pofteşti?". îşi dovedise ineficienta perlocuŃio-nară. Răspunsurile la întrebările ulterioare (2—4) anulează însă valoarea informaŃiei furnizate de primele răspunsuri: numele domnului şi al prietenului nu au nici o importanŃă pentru rezolvarea problemei petiŃiei.. dornic să-1 ajute pe interlocutor să-şi amintească datele legate de petiŃie. primul eşec (secvenŃa A) nu declanşează bănuiala unei posibilităŃi de repetare. 4 — Da a cui? — A unei mătuşi a lui. că nu pot să zic. alege calea întrebării-ecou si a cererii indirecte de reformulare a „temei" introduse de TincuŃa: „T incuŃa : Mitică. rivala TincuŃei la afecŃiunea sublocotenentului Mişu Lefterescu. de obicei. nu era? MiŃa: Mitică? Nu ştiu care Mitică. sînt false: 1„ — [•••■] Cum te cheamă pe d-ta? — Nae Ionescu.. răspunsurile domnului nu furnizează informaŃiile aşteptate. ele creează iluzia că sistemul funcŃionează. în Five o'clock." (p. cuconiŃelor. (a) Autocorectarea este frecventă în cazul perechilor întrebare—răspuns. declanşată de reacŃia partenerului (a). Considerat drept o întîmplare. eficienŃă confirmată în toate împrejurările anterioare. Atitudinea cooperativă a impiegatului.

îl vrei pe un an ori pe şase luni? — Cum..C e mare lucru! un număr mai mult ori mai p u Ń i n" (p.F..: [.. nu mi-ai spus c i n e m a i era l a circ. completîndu-se reciproc. n-am nici unul Mitică Dăscălescu în cursul inferior. Victime ale propriei lor fantezii...Sintem camarazi. din DiplomaŃie. Eşecul acestora determină reacŃia finală. (b) Corectarea explicită de către colocutor este mai puŃin frecventă în comunicarea curentă. pe un an ori pe şase luni? — Da. Nu fiu minte să am vreun şcolar cu aşa nume.: Dacă-i fratele MiŃii!..] de şef încai.. în fond.: Cum cu mn atf A.R.i s î n t lat ă. în Atmosferă încărcată. cu cine am. Şi se uită în cataloage. o dată ce Ńi-e cumnat.. 101—102).. NiŃă încearcă să gloseze întrebarea lui GhiŃă. dar tata dumilale. — Bine. Neîncrezător în memoria profesorului. solicitări de autocorectare a partenerului. în schiŃele lui Caragiale. IniŃiată de interlocutor. "(p.. domnul e.. dumneata se vede. TincuŃa: Nu. amicul îi solicită indirect o revenire asupra declaraŃiei iniŃiale: . (p. A. 134 Cererea de reformulare a enunŃului nu poate fi satisfăcută. intervin alternativ. — Nu se poate! — Să vedem. MiŃa : Ba.R. Da şeful ce fel de o m e ' Foarte bun băiat." (p. inexact înŃeleasă de cel nou-venit: G.. amicii din C. strigă omul răguşit. dar.TincuŃa (MiŃii): Apropo. onoarea? — Cu studenŃi! strigă băiatul. autocorectarea sperată se dovedeşte a fi lipsită de obiect. abonament? — Nu zici că vrei să te abonezi'! să — Ce abonament.. dar cei doi amici. Ogretinencile. abonament. 135 . ce să mai zicemî Ńi-este ca şi un frate. Nu adică de bun. '— . — N u . — Cum. domnilor. interpretînd la fel povestirea comeseanului lor. — Care tată? — Dumnealui l Şi arăt pe omul cu barbă. N. pentru că enunŃul considerat era corect. ca' va-s' zică! N. Ńi-am spus. 97) în C... întrebările lui Mandache sînt. trebuie să fie în cursul superior" (p.. Nu întotdeauna însă presupoziŃiile interlocutorului se verifică. mă rog.. întrebarea are uneori funcŃia de a sugera locutorului necesitatea autocorectării unui enunŃ.. Nenea Mandache.... nene Mandache. nu pot să creadă că povestirea care i-a amuzat copios este. lipsită de poantă: „A.. de fapt. monşer? de la prieteni ceri ab o n ame nt?. Glosarea se face prin respingerea interpretării date şi prin sugerarea domeniului în care trebuie căutat răspunsul aşteptat..— Mitică Dăscălescuî. contravenind cerinŃelor politeŃii prin faptul că presupune contestarea unui aspect al competenŃei locutorului... 214). Dintre bărbaŃi-. ai făcut confuzie. enunŃarea asertivă imprudentă a unei presupoziŃii atrage corectarea brutală din partea celui lezat: „— Mă iertaŃi.— Vi-l trimit.... discuŃia se poartă în trei. — Nu. respinge vexat modul în care redactorul „Moftului român" interpretează cererea sa de a-i trimite acasă revista: .. acest tip de corectare reprezintă una dintre numeroasele modalităŃi ale comicului.. 65). 232). d a r ce fel de om e ? în vîrstă ? (p..F... Similară este situaŃia în LanŃul slăbiciunilor. 64).

din contra" (p... Costică. GhiŃă NiŃesen" (p.: Atunci. 196). — Apoi de! n-a învăŃat toată lumea carte ca d-ta! zice mam'mare.. pe care camaradul lui NiŃă-1 cunoştea bine. adesea dinspre inferior spre superior. — M ar in e r.. nu se găseşte" (p. nu e asta.: Ba da" (p. 207). zise NiŃă atins. Aşa e!. eu zic cum am apucat..: Ba-i asta..: Care stăpîn.. domnule." (p.. 207) introducînd prin forma de vocativ o presupoziŃie falsă(» dumneavoastră sînteŃi necăsătorită).. a reuşit d." (p.: P e stăpîn u-m eu n u-l cheamă d... Corectarea explicită se produce şi în situaŃii în care colocutorii nu au statut egal. sînteŃi fiica părintelui. 196). D.: Nu. dar derutantă prin laconism.. mă-nŃelegi? Am zis bine: a reuşit d. ei rare humanum est." corectează. declanşează o nouă glosare. Vezi?. „— DaŃi-mi voie. — A! ă s t a e Costică Ar i o n? zic eu. 196). — Nu Costică Arion. 227). deducŃiile greşite ale interlocutorului: „— Nu l-ai văzut cînd l-am salutat? . este supusă unei corectări din partea destinatarei: „Nu sînt domnişoară... că sînteŃi proaste amîndouă! întrerupe tînărul Goe. ¥..Să. biata fatăî. încrezător în faptul că manevra de a iscăli proba de caligrafie cu numele amicului. pentru a insista asupra obligativităŃii corectării: „— Nu se poate. nici marinei. probă fiind glosat ca „scrisoare de recomandaŃie": ... domnule. 142). întrebarea avocatului „Dv. „F. Aşa se zicea pe vremea mea. — Vezi. Costică Ollănescu" (p.în schiŃa Cadou. Amicul meu rîde cum se rîde de un ignorant. nu ti-am spus că nu se zice marinei! — Da cum? — Marinai. disputa dintre domn şi fecior are un obiect surprinzător: numele proprietarului casei şi numele străzii. 198). 196). domnule director. in cea de a doua este cerut direct (vezi forma imperativă a enunŃului). vedem. 198). în ciuda superiorităŃii sociale a acestuia: „F.în adevăr.. obiectul corectării îl constituie formele codului lingvistic însuşi: „— Vezi ce bine-i sade lui — zice mam'mare — cu costumul de marinei! — MamiŃo. îl credeam mai tînăr.. 207). caligrafie am. 196). şi dumneata eşti de idee că se găseşte?" (p. F." (p.. cînd a ieşit întîi moda asta la copii — marinei... — Ei! ziceŃi voi cum ştiŃi. din schiŃa Triumful talentului. 136 Dacă testul infailibil al verificării probelor este numai sugerat în prima intervenŃie a lui NiŃă (vezi formularea solicitării ca ipoteză).— în fine.. domnule? D..]" (p.. a scos din buzunar un plic. pe cînd GhiŃă nu ştia ce să crează. Nu se zice nici marinai. s-a dus de mult bunul ei!... operate de persoane cu statut de inferioritate într-o ierarhie întemeiată pe . şi din plic a tras o scrisorică [. în Dl.. feciorul are avantajul certitudinii.226). sub forma unei întrebări de verificare: „— Din contra? care va să z i c â. — Da cum. D. trebuie să fie o greşeală! poate că n -a Ń i văzut b i n e p robei el" (p. pe cine o să numească?" (p... domnişoară! "(p. se simte în posesia tuturor atuurilor pentru a contesta rezultatul anunŃat de preşedintele comisiei. va asigura fără greş succesul acestuia la concurs: „recomandaŃie ai.. glosarea tăcerii naratorului-autor-personaj de către nenea Stasache: „— Adică dumneata zici că. Costică.confundasem. „Amicul X. Faptul că superiorul se supune se explică însă prin interpretarea ultimei formulări ca aluzivă.. 120-121).: Al tău.. NiŃă GhiŃescu. în schiŃa Ari.. şi în pofida reacŃiei acestuia: „-— Domnule! nuŃi permit să fii rău crescut!. cu superioara bunăvoinŃă pe care i-o dă condiŃia autoasumată de insider în raport cu lumea oamenilor politici. C o s t i c ău (p. Goe.. Cu aparenŃa unei corectări. domnule director! v-aji înşelat! uita-Ńi-vă la probe!" (p.. NiŃă GhiŃescu!" (p. 214. F. care-1 determină să respingă categoric soluŃiile partenerului. d... atrage reacŃia agasată a partenerului. procopsitule? întreabă tanti MiŃa cu un zîmbet simpatic. în Căldură mare... replica acestuia: „— Ba nu! zic. 198)... slavă domnului! să fie cît de ai dracului.: Nu. obŃinînd cîştig de cauză: „— Ştii că ai dreptate dumneata?.. e strada PacienŃii.. care dispunea şi de o recomandaŃie. determinată de absolutizarea unei aprecieri subiective (» dumneavoastră sînteŃi foarte tînără). Asistăm la corectări succesive. 195). corectare reluată şi amplificată cu detalii de popa Petcu: „Nu mai e de trei ani domnişoară. Şi zicînd acestea.

prin verificarea disponibilităŃilor de reacŃie ale partenerului.A sărit în aer?!! . . m a mitica şi tanti MiŃa au promis tînărului Goe să-1 ducă-n Bucureşti de 10 mai" (p. în virtutea convingerii exprimate de personaje că vîrsta este invers proporŃională cu gradul de instrucŃiune. 164).Ei? . De remarcat însă natura dublă a demersului strategic.Ce? . . cu abilitate. Controlînd autenticitatea ştirii. FuncŃionarul din Petitiune îl corectează discret pe solicitant. 189). 154) h schiŃa O cronică de Crăciun.Nu-nfelegit . nu ştii nimic? — Ce. în finai. avem filtru61 (p.. frate? "(p. Vîrsta apare invers proporŃională şi în raport cu deferenta (mamiŃica adoptă formula reamintirii unei corectări anterioare..Ei? podul de la Cernavoda. 120). Reporterul din Ultima oră!. tălmăceşte chelnerul. în această schiŃă. — Care va să zică. — E fii r. amicul (naratorul-autorpersonaj) are confirmarea intuiŃiei câ totul este pură invenŃie. Impresia de autentic conversaŃional pe care o creează schiŃele este şi rezultat al faptului că scriitorul apelează la strategii şi proceduri caracteristice schimburilor verbale curente.. Mitică" (p.ăsta. Corectarea lingvistică intervine în schiŃe şi în momentele în care starea tulbure a personajelor le împiedică să articuleze precis cuvintele. realizate în forme convenŃionalizate de uz.Da. SoluŃia acceptată este cea propusă de cel mai tînăr dintre participanŃii la discuŃie. prefaŃează lansarea unei informaŃii senzaŃionale prin cumulul unor mişcări obişnuite de anticipare a unui anunŃ: „. 150) Procedeul este menit să stimuleze curiozitatea interlocutorului şi. şi de o „supercorecŃie" implicită din partea autorului care-şi trădează de la început atitudinea faŃă de axioma superiorităŃii intelectuale a lui Goe.E mai lată decit toate! . care e deprins cu vorba lui d. . 1. considerate importante... — Da. prefaŃarea anunŃului printr-o mişcare de testare a atitudinii colocuto-rului (S2) şi controlul atitudinii acestuia printr-o mişcare de Dezarmare.. este specifică schiŃelor ai căror eroi sînt gazetari.e fi r /.criteriul vîrstei.. mam'mare....] Dar ştii ce am aflat eu? .. reporterul este bătut cu propriile sale arme: amicul apelează la aceeaşi strategie — suprasolicitată însă — . ....Acu am vorbit cu ministrul X.. reluînd în răspuns forma necesară: . în acelaşi timp. căci manevrele interacŃionale ale personajelor sînt modalităŃi de manipulare a cititorului.. pentru a difuza tot o ştire falsă. . pe cînd Goe „prefaŃează" corectarea cu o apreciere nefavorabilă la adresa colocutoarelor).Ei? podul de pe Dunăre . ci răspunde solicitărilor partenerului..'p t ă i i el — Cum? — La lăptărie. S-ar putea vorbi...Podul de pe Dunăre. cum ai ghicit?" (p. precizînd relaŃia dintre plimbarea la Bucureşti... să creeze — în conformitate cu exigenŃele politeŃii negative — impresia că transmiterea datelor nu constituie o iniŃiativă a emiŃătorului.. a cărei formulare o lasă însă..?.. chelnerul din Inspecliune glosează pentru neiniŃiaŃi răspunsul unui obişnuit al localului: „— Şi nu ştii unde a plecat? — .. zic eu. .7. implicînd .Podul de la Cernavoda. Pregătirea anumitor mişcări conversaŃionale..Cu ministrul X!? . diplomaŃia directorului „Revoltei naŃionale" se defineşte prin combinarea mai multor strategii anticipativă. 137 şi situaŃia şcolară a „eroului": „Ca să nu mai rămîie repetent şi anul acesta.Ai aflaŃi — Ce? zic eu. traducînd intenŃiile autorii lui de portretizare socială şi morală. .Da. in grija interlocutorului: 138 __ [. menite să împiedice refuzul subalternului de a îndeplini o anumită solicitare: prezentarea indirectă a solicitării drept anunŃ (Să.

ci complică firul discuŃiei cu secvenŃe parazitare.". 243... ce pot zice că la rîndul meu. prin deturnarea funcŃiei strategice specifice a unor mişcări dialogale se creează surse suplimentare ale comicului. Efectul discursului nu este însă cel dorit..... — Dă-mi vreo cîtiva centimetri" (p. 202). 84) „— Iaurt oi? [.elogiul calităŃilor sale deosebite (S3): . al cărei caz a fost soluŃionat de avocat). profesorul reacŃionează tăios. consolidînd fie componenta acŃionaiă a comunicării. slobod? [. după cum sînt orientate spre emiŃător (procedurile de reliefare) sau spre receptor (procedurile de flatare). p.n). interludiul cu anghelica. formulele folosite în alte împrejurări de director către Caracudi: nene — p. este consolidat de acumularea formelor flatării în enunŃul care concretizează mişcarea ulterioară de Dezarmare a receptorului. fără să dezminŃi niciodată o afecŃiune. nene Caracudi — p. cocoana TarsiŃa Popeasca face uz mai întîi de o mişcare de Motivare: „Uite la ce-am venitără noi la dumneata" (p. 237). nu ştiŃi.. care mi-ai dovedit totdeauna." (p. Lf. protesorul Costică lonescu: „— Dragă Costică. fie componenta interacŃională. devenind o modalitate a caracterizării personajului. Comicul verbal este determinat de discrepanŃa dintre caracterul convenŃional al întrebării care prefaŃează solicitarea şi caracterul total neconvenŃional al solicitării. . a „eroinelor" sale — de a încălca maxima cantităŃii. dar au un rol în perforrnarea actelor ilocuŃionare. mai ales.. domnule. domnule director?" (p. eşti designat să faci ziarului nostru un important serviciu" (p. că dv. destinate alternativ avocatului şi propriului ei fiu (insinuările în legătură cu Za-haridina.. la încercarea de a-1 relua. important (serviciu).. aşa cum se în-tîmplă în schiŃa LanŃul slăbiciunilor cu discursul destinat de naratorul-autor-personaj amicului său. 242.R.. 237).F. care marchează pauze în structura informaŃională a enunŃurilor. concepută ca formă de captatio a interlocutorului (paralela cu situaŃia altei cliente. Tema iniŃială este uitată şi divagaŃiile se înlănŃuie. — Stimate domnule Caracudi. fiind vorba..: „ — Birjar.] — Este. care de atîta timp ne-ai dat ea reporter dovezi de strălucită imaginaŃie. După cum umorul lui Mitică rezultă uneori din modificarea neaşteptată a funcŃiei unor mişcări convenŃionale de anticipare a anumitor tipuri de solicitări.C. mişcarea de Dezarmare a interlocutorului poate atenua forŃa unei mişcări de Motivare. de S2 — prezenta indefinitului un înaintea grupului nominal care denumeşte generic acŃiunea solicitată. de S± — folosirea lui eşti designat în loc de îŃi solicit (vezi şi absenŃa complementului de agent. 85). frate Caracudi — p. 229). determinat de valorificarea potenŃialului maximei calităŃii de a influenŃa atitudinea colocutorului (sinceritatea satisface cerinŃele politeŃii pozitive).. 140 O frecvenŃă deosebită au procedurile conversaŃionale de tatonare (fumblings)." — Situatiunea. — Atunci. după care acceptarea propunerii de a scrie cronica specială de Crăciun rămîne singura soluŃie posibilă. ascultâ-mâ pe mine.63). conaşule ! . Caracterul strategic al mişcării iniŃiale de Motivare. De S3 sînt legate formula protocolară de adresare (cf. care deviază însă rapid într-o mişcare de Amplificare. — ascultă-mă pe mine („Este o criză care.. mă-nŃelegi. Pentru a ajunge la obiectul consultaŃiei solicitate avocatului. Subordonate tendinŃei funciare a .] — Da. devenind substanŃa propriu-zisă a intervenŃiilor personajului. Mişcările de Amplificare sînt convertite astfel la o funcŃie comică.în fine.eroilor" lui Caragiale — şi. dumneata. 129). du-te-acasă" (p. ReacŃia interlocutorului este cea aşteptată: solicitarea specificării nominalului indefinit: „Care (important serviciu — n. contestînd necesitatea stratagemelor între cunoscuŃi foarte buni: „ce mai încap între noi astfel de fraze banale?" (p.. cînd îŃi spui. mişcările de Amplificare a unui act comunicativ iniŃial nu mai îndeplinesc rolul strategic de clarificare a semnificaŃiilor acestuia. de o chestiune care mă inte139 resează în aşa grad.. 230) în anumite schiŃe ale scriitorului. 230) şi obligîndu-şi amicul să formuleze direct solicitarea: „Ce notă vrei să-i dau pîrlitului tău de protejat?" (p. ştiu cit pot conta pe amiciŃia ta şi nu-mi permit a mă-ndoi un moment că în cazul de faŃă. iiindcă. încît dacă n-aş fi pe deplin convins că tu.. 243) şi epitetele evaluaŃi ve antepuse: strălucită (imaginaŃie).. performate direct în virtutea posibilităŃii de a exploata apartenenŃa comună de grup. viu la tine sigur că n-ai să mă refuzi. Piepertoriul lor este cuprinzător: (a) proceduri de reliefare: — cînd Ui spui („E lucru mare. 202). între prieteni. care impersonalizează pe autorul acŃiunii). reproşurile adresate fiului neascultător — vezi p. p.

care face inconfundabilă lumea „eroilor" săi. statul cum a devenit acuma.. Vezi replicile lui Lache Diaconescu din schiŃa O lacună: „Dar cînd vine. devenind ticuri verbale. de exemplu. 95)." — Atmosferă încărcată. Caragiale din domeniul acŃiunii în acela al interacŃiunii verbale.. 91. să intru în casa dumitale cu toporul. „ştii.... 76. mă-ntelegi. moderni sînt?" (p..224). n-am nici un interes să-Ńi fac curte.. 130. a plecat" — Căldură mare. „Nu mai merge. mănŃelegi. „Dumneata nu vezi cu chestia economiilor.8.. p.să vezi I ai văzut /nu vezi („Mereu îl tachinează. amplificînd ezitarea. p. „Ia să ştie dumnealor că este aici o justiŃie." (p. procedură de flatare procedură de reliefare în limbajul unor personaje.R.. 198). amicul cu vocaŃie contestatara ezita totuşi în exprimarea atitudinii de condamnare a indiferentismului politic al colocutorului: ... p.'e— Five o'clock. 130).. p. adicătele.o afacere. 132). p. care se lăuda?" — Situatiunea.. 141 — să mă crezi („Să mă crezi că şi pe mine.. de exemplu."— ibidem./' (p. este uneori indice al faptului că emiŃătorul se află într-o situaŃie dificilă Cf." — DiplomaŃie. mă-nŃelegi.95). vine de stă cineva vizavi la masă" — ibidem... p.. că el se supără!" — C. 284). constituŃia ." — Cadou.. pe onoarea mea vă spun. dă-mi voie să-Ńi spun că nu-mi eşti amic cum te credeam" — ibidem. „care să le zică regele. „şi dumnealor. aducînd elemente suplimentare pentru o posibilă discuŃie despre graniŃa dintre autenticitate şi ironie. (b) proceduri de flatare: — ştii („ştiil femeie tînără. mă-nŃelegi. Golit de sens. care poŃi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă.. Mişuîe.." — ibidem... nu are decît rareori semnificaŃia originară. 89... „care. p. supus interogatoriului de Măndica şi de TincuŃa. „Vine Mişu. 182) sau ale amicului Nae din SituaUunea: „Este o criză. nu face să umble singură" — C. care pedepseşte cu asprime orice tentativă. de comportament strategic şi de ineficientă perlocuŃionară.. 197. -~ care va să zică („Care va să zică. — nu ştii (ă„ştii") („Nu ştii cum sînt oamenii noştri?"— Amici.. ştii.. „fiindcă mai la urmă." (p. — vă asigur că („Yă asigur că. mă-n(elegi. -...urgentă. p. musafirul ar trebui să ateste prezenŃa locotenentului Lefterescu în loja MiŃei Potropopesco: „Să mă credeŃi cuconiŃelor. „nenea Andrei senatorul (ştii cît Ńine el la familia noastră!)" — Cadou. mi-ar părea foarte rău . p. în schiŃa Five o'clock.. să nu te ştiu ce băiat de treabă eşti şi cît Ńii la noi. 63." (p. — Situatiunea. 200). 89. „şi pe urmă. p.F. „Atunci. 63).. de procedură de flatare a interlocutorului. p. mă-ntelegi. mă-nŃelegi. P. p. „Da dumnealor. 179).. Analiza structurilor şi a strategiilor conversaŃionale din schiŃe deplasează discuŃia despre oralitatea stilului lui I. momentul în care." (p..— pot pentru ca să-Ńi spui pe parola mea de onoare („Eu pot pentru ca să-Ńi spui pe parola mea de onoare că-mi pare foarte rău!" — Situatiunea. mă-nŃelegi. 1. 1OU). lucru mare!" (p. „care ştii dumneata de cîte ori am spus eu că o să se-nfunde odată". dă-mi voie să-Ńi spun. 179). (f „Atunci. w # în Atmosferă încărcată." (p. mă-n(elegi9 un caz ca acesta. mănŃelegi. 233. 180). — să-mi dai/dă-mi voie să-Ńi spun („să-mi dai voie să-Ńi spun că acuma ştiu. p. p. şi să vezi ce e frumos."— Amici. „Cînd orice asasin. 131).F." (p. anumite proceduri îşi pierd prin recurenŃă valoarea specifică. — (să)-Ńi spui(n) drept (drept să-Ńi spun) („Şi-Ńi spui drept.. 215. „că tu ştii că eu te-am considerat totdeauna ca foarte deştept" — Amici.. — pe onoarea mea („.. 129).Pe onoarea mea. p.. plătit de o mină criminală.. profesorul — ştii. mai mergea" — Vizită." (p..L.. 129).. nu-mi plac petrecerile patriarhale" — Repausul dominical. „Să-Ńi spun drept. că nu pot ~ procedură de flatare procedură de reliefare să zic. Scriitorul posedă abilitatea de a deturna datele care definesc competenŃa comunicativă curentă a omului . 88). „Ai văzut acuma1? unde sînt o sută cincizeci de milioane. Există un amestec specific de abilitate şi inabilitate conversaŃională. p. 63. să-mi dai voie să-Ńi spun. 197.. 131). şi dumneata.. mă-nŃelegi. 130." (p. drept să-Ńi spun. p. caracterizează peroraŃiile politicienilor de berărie.." — Reportaj. pentru că eu. „dar. (p. „E absurd. dintre realism şi exagerare artistică. Combinarea procedurilor de reliefare cu cele de flatare. nu face: un cadou de la nenea Andrei.. 130).. cît era Ionel mititel.. monşer... serios . p.. că eşti o mangafa. p.. Mişu al nostru" — ibidem.R. p. 179).Ştii cît Ńine el la noi.

supără astăzi prin artificial. Printre procedeele verbale cu un rol cert în conturarea fizionomiei morale a personajelor şi în definirea raporturilor dintre ele se număfă cele care reflectă opŃiunea acestora pentru diferite strategii ale politeŃii. prince?" (p. Efectul este cel scontat: „La auzul cuvîntului «prince». nedumerit. în acelaşi timp.mediu.2. transmiŃînd omagii protocolare de circumstanŃă: soŃiei bolnave a lui Tilibiliu (v. căci Talciocul ne este înfăŃişat drept o adevărată „bolgie dantescă" (p. trei linii tematice: decăderea aristocraŃiei. nu? întinse Gaittany mîinile în aer. 186). Caracterul reprezentativ al personajelor aduse în scenă. de fapt. Cînd cineva uita acest protocol.. gestice şi verbale. Artificiul tehnic cu funcŃie unificatoare la care recurge scriitorul este introducerea a două personaje: Ioanide şi Gaittany. infra) sau mamei Marioarei Dragavei.1. de identificare şi de disociere fermă. zise el . ci al supunerii la un ritual. Gaittany avu o tresărire şi voi să o ia drept înainte . 46). pe care intenŃiona să-1 evite („Cînd văzu acest personaj. asigură perenitatea valorică a cărŃii. mereu în atitudine de umili-tate. Astfel. îşi mai poate menŃine interesul numai în virtutea relaŃiei dintre arhitectul Ioanide şi scriitor ca prototip al său. Gaittany îşi exprimă extazul în faŃa naturii în modul caracteristic: „— Splendid. aştepta. prin intermediul cărora îşi găseşte motivarea declanşarea complicatelor mecanisme ale unor variate relaŃii interumane şi se realizează racordul între grupurile foarte diverse care compun universul ficŃional. ultimul roman al lui G. ilustrate în celelalte creaŃii romaneşti ale autorului. într-o structură compoziŃională barocă. Gaittany ne apare ca un campion al politeŃii pozitive. Nu trebuie uitată precizarea pe care o face naratorul-autor în prezentarea monseniorului: „CunoscuŃii se obişnuiseră a-i spune din greşeală «prince».. în majoritatea cazurilor însă. alături de schimbarea codului. cel care-1 introduce pe Ioanide în lumea celor aruncaŃi de istorie la periferia societăŃii. autenticitatea şi relevanŃa manifestărilor lor comportamentale. zise el către Ioanide. ca şi cînd n-ar fi priceput limba în care îi vorbeşte conlocutorul" (p. 33). STRATEGII ALE POLITEłII ÎN TEXTUL NARATIV 2. Scrinul negru 2. o veche cunoştinŃă" (p. prin modul de concretizare.a schimba direcŃia conversaŃiei" (p. se poate recunoaşte o orientare 142 143 semnificativă a preferinŃelor unora dintre personaje pentru anumite forme ale politeŃii. iar replica adresată lui Ioanide este o încercare de . Călinescu reuneşte. felicitările noastre" — p. în măsura în care relaŃia noastră cu personajele sale este. tribulaŃiile intelectuale şi afective ale lui Ioanide şi edificarea „lumii noi". n'est-ce-pas. Gaittany este. Strategiile politeŃii negative: cererea permisiunii şi excesiva deferentă a formulei de prezentare. în altă scenă. Caracterizat printr-o amplă deschidere socială şi temporală. 49).2). 2. prima temă este singura care. întîlnirea din Talcioc cu fostul diplomat Tilibiliu îl determină pe Gaittany să adopte faŃă de Ioanide un comportament neobişnuit. Călinescu. 2. Dacă cea de-a doua temă. monseniorul se învioră: — Voui. 8). Desigur că alegerea unei strategii sau a alteia este dependentă de distanŃa socială relativă dintre interlocutori. I. 46).1. Prezentarea lui Tilibiliu unei persoane necunoscute de acesta este o stratagemă menită să-1 Ńină la distanŃă pe intrus. IntervenŃia naratorului-autor clarifică faptul că Gaittany este indispus de atitudinea lui Tilibiliu." (p. cea a petrecerii organizate de Gaty la Ńară. 186). MenŃionarea titlului interlocutorului — strategie a politeŃii negative — este aici. sub 3.1. 150). de direcŃia din care se exercită autoritatea şi de configuraŃia concretă a situaŃiei de comunicare (vezi cap. consultînd din ochi generic pe tovarăşii săi de trăsură" (p. 186). iar cea de a treia. Dezinvoltura cu care Gaittany se mişcă în cele mai diverse cercuri se întemeiază însă pe creditul nelimitat . observa că trappistul. scena plimbării celor doi prin Talcioc (cap. 2. pentru talentele culinare („vă rog să transmiteŃi mamei dvs. slab integrată ansamblului. să-Ńi prezint pe domnul ministru plenipotenŃiar Tilibiliu. Personajul se conformează rigorilor vechii etichete. pentru condiŃia şi psihologia unor categorii sociale şi umane sînt factori esenŃiali pe care se întemeiază forŃa construcŃiei epice călinesciene. II) capătă o evidentă valoare simbolică. construind pe baza lor o competenŃă deficitară perfect plauzibilă. sînt explicabile situaŃional.. aparent inadecvat naturii relaŃiilor dintre ei: „ — îmi dai voie. tratată într-o manieră neconvingătoare.. Rare sînt ocaziile în care formele de expresie pe care le alege vădesc preocuparea de a menŃine distanŃele. apelul la mijloacele politeŃii negative este semn al unor situaŃii stînjenitoare pentru locutor. AbsenŃa oricărei reacŃii din partea monseniorului Valentin de Baleanu îi dă lui Gaittany sugestia unei autocorectări a enunŃului: „-— Cest admirable.. continuînd elementele fundamentale ale direcŃiei comediei umane. G.1. reproducînd călătoria în infern a lui Dante condus de Virgiliu. rezultat nu al unei atitudini condescendente." — p. cu toate acestea.

Acordul strategic contravine cerinŃelor 10 — C-da 1354 145 maximei calităŃii. simplă valoare fatică. fără convingere. în orice caz. care putea să-l asculte. Nesinceritatea personajului este semnalată. alarmat de prezenŃa auditorilor ocazionali: „— Trăim vremuri măreŃe. ar fi fost un bărbat excepŃional şi. sînt pe placul lui Gaittany. — Da! confirmă Gaittany.]. aprobă Gaittany. perora Ioanide. în profunzime. ci numai precedate de „blindajul" oferit de expresia admiraŃiei faŃă de poziŃia interlocutorului. se născuse cu un suflet sănătos.. nemŃii sînt tari. — [. Gaittany găseşte salutară rezolvarea lui Babighian: „Amîndouă sînt minune!" (p. îndreptîndu-se spre ieşirea din Talcioc după achiziŃionarea scrinului.acordat funcŃiei de accelerator social a strategiilor politeŃii pozitive. 40-41). p. şi clacă era bine îndrumat. nu prin comentariul auctorial. Gaittanv exclamă către doamna Valsa maki-Farf ara: „Ce idee grotescă!" (p. ca monumentele colosale. deşi era îngrijorat de indiferenŃa arhitectului faŃă de lumea de primprejur. la care se adaugă tipicul „Ha. 400). cu totul speriat. pe care . 751).. ha" (vezir de exemplu.. considerată mai dinamică decît Diana. îi place spectacolul terifie. sau să-i sondeze precaut pe ceilalŃi. prin complimente exagerate la adresa capacităŃii sale de gîndire politică: „Tot ce spui este eminent [.. Ioanide perorează asupra măreŃiei vremurilor noi. cele care nu presupun opŃiunea fermă pentru o anumită alternativă. încuviinŃarea prin da are. — Da." (p. privit cu coada ochiului de către trecători [.). domnule.] eşti un spirit plin de perspicacitate. -~ [. 531). Gaittany sugerează adoptarea unui punct de vedere diierit de cel expus de Smărăndache în problema înfrîngerii nemŃilor numai după ce acordă satisfacŃia cuvenită vanităŃii interlocutorului..] Tudorel al meu. RelaŃia de determinare concesivă dintre enunŃuri nu este marcată prin conjuncŃia deşi. ObiecŃiile nu sînt niciodată formulate direct.] Orice casă de fost burghez este un magazin. a admiraŃiei şi a simpatiei pentru interlocutor şi (b) evitarea dezacordului cu acesta. ci numai prin corelativul totuşi. SoluŃiile de compromis. ci şi pe acelea cu reprezentanŃi ai grupului de „foşti". 751).n. aprobarea interlocutorului ascunde speranŃa secretă a unei dorite schimbări de temă... ~ D a! zise de formă Gaittany. care — situat logic la antipod — trădează adevărata stare de spirit a locutorului: „Cum am putea să mîncăm ceva?" (p.. ci prin interpunerea unui enunŃ în stil direct. jucăm un spectacol rar. pentru a nu exprima păreri discordante: „— Ce zici? îl descusu el mai mult din ochi (pe Smărăndache — n. Tot ce facem produce umbre mari... e impresionant!'4 (p. 6C). căutînd cu ochii ceva" (p. Neavînd capacitatea de a alimenta prea multă vreme discuŃia.. — PrinŃesa are gusturi medievale.. aşa e" (p. — Vezi lucrurile admirabil! se aprinse Gaittany. Atitudinii cooperante de suprafaŃă a lui Gaittany nu îi corespunde însă. „Arta conversaŃiei" pe care o stăpîneşte Gaittany se întemeiază — aşa cum Ńine să o sublinieze autorul — pe alternarea formulelor „Ai perfectă dreptate" şi „Te aprob din toată inima".. Femei care se credeau de lume s-au revelat negustoresc aprige şi mulŃi intelectuali şi-au descoperit un suflet de comerciant ambulant. Extazul monseniorului de Băleanu („Que le mystere de la mort est beau et troublant!") îl determină însă să-şi modifice total opinia: „AveŃi dreptate.]. Două strategii de bază ale politeŃii pozitive domină conversaŃia lui Gaittany: (a) exagerarea interesului. Deconcertat de preferinŃa exprimată de Smărăndache pentru Cucly.. ai grupului intelectualilor şi experŃilor sau ai celor nou-veniŃi la putere. IntervenŃiile naratorului-autor relevă însă caracterul strategic al replicilor lui Gaittany. în ambele pasaje citate. aprobat de Gaittany. neştiind unde vrea să aj u ngă arhitect u 1. 592). Un comportament de acest tip 144 caracterizează nu numai relaŃiile lui cu Ioanide. . Gaittany îşi adaptează permanent atitudinea şi punctul de vedere la acelea ale interlocutorului. ha. -—Ai perfectă dreptate! strigă aproape Gaittany" (p. Comentînd spectacolul ridicol al propriei înmormîntări pus la cale de Hangerlioaica pentru prieteni. încălcarea acesteia este pentru personaj preferabilă declanşării unei situaŃii conflictuale. de această dată. acordul cu Ioanide apare ca un răspuns mecanic al lui Gaittany: „— Te uiŃi? zise Ioanide către Gaittany [. 751). executat pentru a fi fost ademenit de nişte bandiŃi să participe la o crimă execrabilă. Prin frecvenŃă şi prin diversitatea reacŃiilor posibile pe care le substituie. iar construcŃia este deschisă (vezi punctele de suspensie finale). 751). acelaşi tip de atitudine. Totuşi. un om afară din comun.

592). 60). 46) (vezi formula . îndeplinind.. Cf. Naratorul-autor îşi trădează permanent eroul. semnalată de folosirea mărcilor politeŃii negative (vezi persoana a Ii-a plural în enunŃurile adresate: „Cine sinteŃi?" — p. 593). de a veni la Horezu" (p. „sînteŃi o fiinŃă ex — cep — Ńio — nală" (p. mărcile distanŃei sînt substituite cu cele ale comunităŃii de grup. pe care căuta so mascheze cu aprobări exagerate şi elogii din mină. Apelul la mijloacele politeŃii pozitive permite evitarea formulării explicite a unor scuze. caviarul de la recepŃia de inaugurare a Palatului Cultural este „minunat" (p. către Cucly: „Vă felicit din toată inima! [. după cum şi extazul în faŃa ciorbei călugăreşti ascunde o profundă nemulŃumire: „în fond. un triumf al anatomiei umane" (p. ha.. iar Hagienuş — „un mare învăŃat" (p. 592). Gaittany este de la început jovial. łi-ai ras mustaŃa [.. Cucly a dumitale este ge — ni — a — lă! Să-Ńi trăiască" (p.. are „perfectă dreptate" (p.. la excesiva cordialitate. era dezamăgit. ca dumneavoastră. 38). 38—39).] sînteŃi un miracol al naturii. Actele verbale predilecte pentru Gaittany sînt din clasa expresivelor: felicitări. Respectarea convenŃiilor în cadrul situaŃional dat frizează însă grotescul şi comentariul naratorului-autor face toate sublinierile necesare: cuvîntul „absurd şi convenŃional" de felicitare „suna în acel bîlci ca o ironie" (p.]. Complimentele prefaŃează uneori o negociere. După ce doctorul Zănoagă îşi declină identitatea. 657). aer. „demontînd" pentru cititori mecanismul reacŃiilor acestuia. în consecinŃă. către Dragavei: „E superb! [.] în toate eşti remarcabil [. 329).. risipite cu dărnicie. 38). Recunoaşterea partenerului determină o reevaluare a variabilelor care reglează opŃiunea strategică.. AŃi avut o idee excelentă. într-adevăr domnească. reflectată de aglomerarea formelor politeŃii pozitive. „sînteŃi superbă" (p. Se aştepta la un prînz pantagruelic" (p. complimente. ioe 147 în comportarea lui Gaittany se înregistrează o trecere de la atitudinea rezervată. iar pe Cucly: „sînteŃi o mare artistă". doamnă" (p. aceeaşi generozitate a calificărilor se revarsă însă şi asupra 146 felurilor de mîncare: crapul de la familia Dragavei „este o capodoperă culinară'' (p. o omagiază Gaittany pe Diana. 734). urări. „Te felicit!" (p. este un „bărbat eminent" (p. 149). realizate în forme bogat agrementate cu superlative. Actele expresive. de asemenea. L-aŃi merita pe deplin. Dornic să o ajute pe Serica Băleanu să-şi rezolve problemele financiare. Locul lor este luat de expresii ale unui interes exagerat faŃă de persoana partenerului de discuŃie: modificările observate în înfăŃişarea acestuia sînt comunicate. complimentele adresate femeilor iau forme grandilocvente: „Domnişoară [. NotaŃiile autorului relevă caracterul strict formal al admiraŃiei fără limite... 806).. tot „bărbat eminent" este declarat şi Dragavei {p... o personalitate a clasei muncitoare. „remarcabil" (p. 739). V-ar sta bine pe deget un inel. în faŃa laudelor mareşalului Cornescu la adresa ciorbei de fasole uscată cu tarhon. 556). să trăieşti! Ce mai faci!". „sînteŃi o dansatoare fără pereche" (p.] sînteŃi o dansatoare fără pereche" (p.. Exprimarea acordului este intensificată prin apelul la formule care conŃin aprecieri superlative. lansîndu-se într-o suită de exclamaŃii: „E minunat aici.. 150). 38). Te felicit din toată inima" (p. „Gaittany. prinŃesă. formulele folosite sînt de o extremă familiaritate: . profesate de personaj. Teama de conflict este pentru Gaittany factorul esenŃial în alegerea strategiilor comunicative. are dreptul să facă lux. prefăcînduse a-i acorda statutul de intim: „Să trăieşti! Nu te-am văzut de un veac. manifestă o dezamăgire vizibilă. ai dreptate'1 (p. 594). arhitectură splendidă. Expresiile de admiraŃie pentru Marioara Dragavei sînt întrevăzute drept o cale de a asigura succesul tranzacŃiei: „Mîinile dumneavoastră sînt fine şi lustruite ca ale unei pianiste [. sinceritatea atitudinii lui Gaittany nu este neîndoielnică. pînă şi despre ciorba de la mănăstirea unde se refugiase Hangerlioaica se afirmă că e „delicioasă" (p. o funcŃie strategică. Cu Tilibiliu. 513).o aprobă cu satisfacŃie: „Amîndouă. Urmărirea reacŃiilor personajului la reîntîlnirea în Talcioc a unor cunoscuŃi din lumea pe care o frecventase înainte de război are o relevanŃă deosebită. azi o lucrătoare evidenŃiată. 657). personajul „încearcă să schimbe vorba" — aşa cum ne lămureşte autorul —. aşa cum ar dori. Ce faci aici?" (p. Chiar cînd nu este vorba despre persoane. adresarea sau referirea la interlocutor se realizează la persoana a Ii-a singular.. indiferent de obiect. ha. ha. ArăŃi loarte bine" (p. 594). 594).. sînt pentru Gaittany un mijloc strategic de evitare a subiectelor neplăcute: nedorind să se amestece într-o discuŃie despre Gavrilcea. linişte... 734). Gaittany are ideea de a apela la soŃia lui Dragavei. în sensul reducerii distanŃei sociale. de o falsitate bătătoare la ochiu (p. Ioanide vede lucrurile „admirabil" (p. căruia nu-i plăceau mîncărurile populare. cu o piatră preŃioasă. 41). către Ioanide: „Domnule [.]. către Iablonski: „te felicit din toată inima.].] te felicit din toată inima" (p. 512). 513). 150).. însoŃite de complimente: „Te felicit! [.]. pe care nu poate să-1 ocolească..

declanşat de recunoaşterea condiŃiei acestora de reprezentanŃi ai noilor autorităŃi. alături de alte procedee ale politeŃii pozitive. Chiar într-o scenă în care Dragavei este abordat în calitatea sa oficială de director al Palatului Culturii — fapt care modifică evaluarea. mai multe formule strategice: lărgirea cercului de colocutori prin prezentarea lui Ioanide.] — E bolnavă în pat [.) înŃelesese a-1 include şi pe el" — p. fapt care-i permite adoptarea atitudinii ceremonioase. ciorbă de fasole uscată cu tarhon (mareşalul traduse în paranteză. Deşi comentariul autorului propune alternative pentru explicarea atitudinii personajului. 854). legate de politeŃea negativă (v.. Dacă la primul contact cu membrii familiei Dragavei urarea pe care le-o adresează mareşalul C o r nesc u este formulată impersonal. 48). Tratamentul preferenŃial implicat de apelul la strategiile politeŃii pozitive. admiŃînd că produce deranj. 48).. în care strategia exprimării admiraŃiei faŃă de tot ceea ce aparŃine colocutorilor se combină.de salut. în replica lui Dragavei). fapt subliniat de autor: „«// ne faut pas lier Ies ânes avec Ies chevaux». reflectată de traducerea unei secvenŃe în franceză cîintr-un enunŃ adresat lui Gaittany: „De pildă [. O asemenea atitudine nu caracterizează în general comportarea lui Cornescu. Cum fostul diplomat se dovedeşte a fi un partener incomod. 148). şi atenuează în final solicitarea la imperativ „GrăbiŃi". fie dintr-o intimă convicŃiune că proletarizarea nu infirmă ascendenŃa aristocratică. în scena în care este adus de Matei-Radu Basarab pentru a o convinge pe viitoarea sa soŃie.1. 39). marchează revenirea la registrul politeŃii negative. Caracterul protocolar al salutărilor finale.] prepară des haricots ă l'estragon.. dăscăliŃa (mama Marioarei Dragavei — n.. în loc să traducă.. exagerarea temporală). Contestarea vehementă de către Dragavei a ipotezelor genealogice ale lui Cornescu nu ii determină pe mareşal să-şi contrazică interlocutorul. ştiu eu" (p. ca stratagemă menită să pună capăt conversaŃiei. ca urmare a integrării mareşalului printre obişnuiŃii casei (vezi şi precizarea autorului: „într-o duminică.n. să aibă parte de tot ce doresc!" (p. sugerează preocuparea specială faŃă de tot ceea ce gravitează în sfera interlocutorului.. de exemplu: „. întrebarea este multiplu strategică: nu poate fi sursă de dezacord şi. folosirea singularului. apoi. 663).... variabilei „putere". oscilaŃiile intre formele politeŃii negative şi cele ale politeŃii p o z i 1 i v e au rolul unui indice situaŃional. Formele politeŃii pozitive caracterizează şi sistemul de referire utilizat de Gaittany în conversaŃie.3. 662). cu Hagienuş (p. este reflexul instinctului de conservare al aristocratului. aveŃi lucruri minunate. în acelaşi timp. fiind invitaŃi toŃi ai familiei. 149) — intervenŃie a lui Cornescu.. 325). Mai potrivită i se pare strategia evitării dezacordului prin exprimarea unor rezerve faŃă de atitudinea categorică a acestuia. dovadă modalitatea stereotipă de expresie 148 adoptată în discuŃiile cu ceilalŃi: calificativul „nenorocitul (a)" este folosit în legătură cu doctorulZănoagă (p. ca pentru el. vezi evitarea persoanei a Il-a). Semnificativă este şi atitudinea de bunăvoinŃă integrativă a mareşalului faŃă de Marioara Dragavei. în relaŃiile verbale dintre anumite personaje.. 557. recunoaşterea explicită a calităŃilor acestuia: „Vă pricepeŃi foarte bine.] — SărăcuŃa! o căina Gaittanv cu o falsitate bătătoare la ochi" (p. alese cu gust . determinată mai degrabă de civilitate decît de o sensibilitate deosebită. 563. în concordanŃă cu cerinŃele politeŃii negative: „Dumnezeu să dea doamnei şi domnului Dragavei sănătate. combinată cu minimalizarea gradului de interferenŃă: „îmi permit să vă supăr o clipă" (p." (p. prin invariabila sa urare: „şi să vă dea Dumnezeu tot ce doriŃi" (p. supra) sau încercarea de a se menŃine în limitele politeŃii pozitive. prilejuind manifestări ulterioare de extremă simpatie. Dragaveii se treziră la masă cu mareşalul Cornescu. 150). prin apelul la „subiecte sigure": „— Ce face doamna? [. 144. pentru Marioara Dragavei)" (p. să v-ajute Dumnezeu să le folosiŃi sănătoşi" (p. sugestia unui comportament strategic e prevalentă: „Fie din curtoazie. Florica. mareşalul Leon Cornescu manifestă o amabilă îndoială: . în plan formal. o simplă taxatoare. semnalează reducerea distanŃei sociale. 2. fără a se lăsa intimidat de încercarea lui Dragavei de a menŃine distanŃele (vezi pluralul inclusiv al posesivului: „Trebuie să-1 vadă şi experŃii noştri" — p. trecerea ulterioară la formele vorbirii adresate. exprimate într-o formă absolut convenŃională: „Te rog să-i prezinŃi omagiile mele" (p. găsind însă un teren al acordului. Gaittany încearcă. 663. rezervat membrilor familiei Dragavei. Compasiunea faŃă de semeni este o atitudine programatică. cu Serica Băîeanu (p. 149 mareşalul procedează altfel... vezi. deoarece. 158). adaugă. pe rînd. zise mareşalul Cornescu.. Cornescu schimbă treptat protocolul politeŃii negative: cererea de scuze.. cu folosirea persoanei a Ii-a. să-şi schimbe numele. cu strategii ale politeŃii pozitive: flatarea colocutorului. 663).

cu cîte-un gumilastic gros [.. După cum o funcŃie strategică are şi cumulul de elogii şi de urări adresate Marioarei: „Este un inel voievodal.] părea un hamal [. dacă Ńii rîndul de la trei dimineaŃa şi chiar de cu seara.. 322). aranjînd vînzarea celebrului ei inel cu sardoniu.4. Dialogul cu Filip. într-adevăr. mareşalul Cornescu ii explică:. 6—7). la înmormîntarea lui Catv: „ — Conte. Aspectul jalnic al personajelor. blocîndu-1 („Filip fu aşa de mirat de acest fel ceremonios de a i se vorbi [. 46) aparŃine unei epoci mult anterioare şi deci.. Cornescu manifestă un simŃ exact al ierarhiilor. în raport cu momentul intilnirii personajelor. dar care acum era veştejit şi depilat pe regiuni întregi" — p. îl interpelează: „. semn că pe dedesubt era prevăzut cu un cojocel.— Nu se ştie. în cartierul ăsta se găseşte mai uşor aragaz? [. caracterizează comportarea tuturor r e p r e z e n t a n-Ń i 1 o r aristocraŃi e i. iar pantalonii erau strînşi jos. dumnealui e tovarăşul Vasile" (p. deşi— după cum notează autorul — „Matei n-avea obiceiul să se intituleze prinŃ" (p. 800). în lumea aristocraŃilor scăpătaŃi. Chire princesse. statutul menŃionat de Gaittany în prezentarea către Tilîbiliu („domnul arhitect Ioanide" — p.. cu pronumele dumneata. de exemplu. ignorînd momentul istoric actual. Chiar Gavrilcea. întrucît mareşalul urmăreşte săi facă un serviciu Şericăi Bă-leanu. Titlurile sînt folosite în virtutea inerŃiei. Personajele se recunosc şi se prezintă între ele In funcŃie de ceea ce au fost.]. (p. de a feri haina de eroziune la ridicarea greutăŃilor şi de a sluji totodată ca un soi de perne de amortizare a izbiturilor" — p. Recunoaşterea autorităŃii Hanger-iioaichii se traduce în respectarea cerinŃelor politeŃii negative (vezi.p. formula de prezentare folosită de Gaittany îşi are fundamentul în atitudinea inŃegrativă pe care se întemeiază 151 politeŃea pozitivă. Măsurarea distanŃei sociale se face după alŃi parametri. la gleznă. ceea ce amplifică dimensiunile sat ii ei. constituie o mistificare. 731).p. Intervenind ca prinŃesa Zoe Basarab să-i împrumute cîteva momente binoclul unui muncitor. cereri protocolare de scuze. descris cu minuŃie de autor (Serica era îmbrăcată „într-un mantou de leopard veritabil. De altfel. foarte umflat. iar Tablonski „Avea pe el numai un costum de haine gri cu petice. intrată în reflex. autorul semnalează imposibilitatea soŃilor Hangerliu de a abandona „maniera lor magnifică4e (p.. în vederea.. ii produce uimire tînărului interlocutor. Comportarea . apare ca o simplă formă fără fond. specifică pentru comportarea eroului amintit (Gait-tany evită să-i creeze lui Tilibiliu sentimentul inferiorităŃii sociale).între un copil şi un om matur" (p.. 321).. nepotul Hangerlioaichii. 330).. Semnificativă este şi schimbarea de cod lingvistic. ca şi cînd ar fi fost un oaspete ilustru". Ia anumite personaje. ce trebuie să fi fost admirabil pe vremuri. tovarăş substituind în formulă titlul nobiliar. de exemplu. Comen-tîndu-şi eroii cu minuŃia caracteristică. Vezi. fără îndoială. fiindcă adresarea cu titlurile de nobleŃe — golite în noile condiŃii de orice semnificaŃie — apare ca grotescă în anumite contexte sitiiaŃionale. Recunoaşterea prin titluri a distanŃei sociale. 322). statutul atribuit acestuia din urmă („dornndl ministru plenipotenŃiar Tilibiliu" — p. Serica Băleanu şi Antoine Hangerliu îl tratează „cu o politeŃă exagerată. Găzduindu-1 o vreme pe foarte tînărul Filip. 144). 2. „Să vă ajute Dumnezeu [. oferă o imagine mai exactă a caracterului inadecvat al vechilor repere de orientare socială. în picioare purta bocanci grei. supunerea faŃă de exigenŃele etichetei. Rutina formelor politeŃii negative creează bizare decalaje temporale. sînteŃi prinŃul Matei Basarab" (p. 160). prefaŃarea unor enunŃuri prin formule de rugăminte. căreia îi aparŃine. 7). Normele adresării deferente reflectă în mod subtil natura relaŃiei dintre personaje. evaluările sociale pe care le reflectă nemaiavînd acoperire in realitate. RelaŃiile în cadrul grupului de aristocraŃi se caracterizează printr-un anacronism specific. 160).. apelul Ia vous în enunŃurile m franceză. 46).] — PrinŃesă. întîlnindu-1 pe Matei Basarab. Prilej pentru autor de a-şi exercita verva ironică.. iar direcŃia exercitării puterii este 150 modificată.. „de o seriozitate burlescă" (p. folosirea în adresarea către aceasta a titlului de nobleŃe şi a pronumelui de maximă politeŃe: Dumneavoastră decideŃi. păreŃi o adevărată domniŃă cu el"... Pe umerii sacoului erau cusute două bucăŃi de sac gros.1. însuşirea noilor forme de politeŃe. 323). 7. în ciuda faptului că exprimă o deferentă tipică pentru politeŃea negativă. Dacă Ioanide are.] faceŃi o faptă bună şi o investiŃie înŃeleaptă. Incapacitatea de a depăşi /stereotipia unui comportament guvernat de principiile politeŃii negative creează şi alte situaŃii ridicole. intre altele: adresarea prin monsieur Philippe.] incit nu putu participa la dialog decît cu monosila-be" . vezi. şi nu cu tu. De remarcat că formele reverenŃei aristocratice modelează. nu se ştie" (p. prinŃesă!" . prinzi" (p. Să vă văd muiată în nestemate din cap pînă în picioare" (p. strategie a politeŃii negative. O sugestie asupra duplicităŃii acestuia nu poate fi însă exclusă. corelarea'persoanei a Ii-a sg. 321) şi de a face deosebire . dialogul dintre Serica Băleanu şi Iablon-ski în drum spre cimitir.

2.] care-i avizul dumitale ultim?" — p. trecînd la tonul familiar"' (p.]..... dat fiind statutul acesteia de şefă de clan. 168. NemulŃumită de atitudinea defensivă a lui Antoine Han-gerliu.. Chiar după retragerea la mănăstire..5. comentariul autorului subliniază natura strategică a formulării). Autorul este.VeniŃi să luaŃi lumină!" (p.]. Asumîndu-şi misiunea de a menŃine unitatea grupului pe care îl reprezintă. 172). Normele care definesc limitele politeŃii negative în lumea veche şi în cea nouă nu sînt congruente. urmată de enunŃul imperativ direct: „PăziŃi-vă gura" . proaspăt achiziŃionate — după multe pertractări — de la magazinul pe care-1 conducea. p r i n Ń e s ă! (p. o operă unică [. lumină [. 732) — remarcă autorul. De altfel. unul dintre constructorii Palatului Cultural. pentru ca în faŃa tabloului să exclame: . îneît se ghicea că răspunsul nu-i plăcea" (p. 73).]. străluciri de smalŃ [. vezi autocorectarea. neputînd evila plur&lul (p. Hangerlioaica intervine: „Domnule.. 69. vorbi nea Vasile foarte politicos [. PriviŃi minunea! Cea mai bună marină de Pe traseu [. Că o astfel de revărsare de admiraŃie este o prelungire a tehnicii reclamei deprinse în lunga sa activitate de negustor de artă o dovedeşte compararea enunŃurilor citate cu cele folosite anterior pentru a-1 împiedica pe Ioanide să achiziŃioneze tabloul lui Luchian: „Să vă arăt ceva frumos. 70). bătu şi apoi intră: — Venii... o minune. „Maica Stratonica tuşi la uşă spre miezul nopŃii. în grupul intelectualilor şi experŃilor. 735.. menită să prevină posibila nemulŃumire a interlocutorului..] — Do m n u l e." — p. vezi adresarea cu numele funcŃiei şi pronumele de politeŃe medie).. 168). 168). 330).. 169. ca în cazul lui Gaittany. gestul de stăpînă rămînea nealterat" (p. iar termenul tovarăş — adecvat. PoliteŃea pozitivă — naturală într-un cadru monahal — pare nepotrivită în raport cu noua-venită şi reacŃiile călugăriŃelor se încadrează spontan în sfera politeŃii negative: De ce nu mine a Ńii o întrebă stareŃa. 73).. 168). „Surîs. un prinŃ rumân nu pierde nădejdea în Dumnezeu şi în elita neamului său" (p. — Tovarăşă. se pronunŃă decisiv Hanger-lioaica... 734). ce vindem mîine? schimbă ea vorba. adresarea într-un loc public către o persoană necunoscută este acceptabilă.168. enunŃ a cărui valoare („Ia-le!") este explici-tată de narator printr-un oximoron: „se rugă autoritar prinŃesa").1. şi nu imperative (vezi scena în care îi propune lui madam Farfara spre vînzare hainele de copil ale lui Filip: „Atunci le iei.. dom\jnîndu-şi cu greu nemulŃumirea reală. graba cu care este schimbat subiectul de discuŃie atestă caracterul formal al acordului prinŃesei: . Marioara Dragavei: „Mă iertaŃi. IntervenŃiile ei. Un personaj care este însă outsider în raport cu clanul nu poate folosi decît formula politicoasă domnule mareşal (cf.. AŃi făcut 153 bine că l-aŃi luat'" (p. Nu-1 contrazice făŃiş pe Matei Basarab. 172. ca enunŃuri interogative. foarte bine! îl aprobă Hangerlioaica.Ei. dar aşa de răstit. Ce verde! Ce albastru! . nu?" — p. Curios să vadă unde a instalat Ioanide garoafele albe ale lui Luchian. adeptul prin excelenŃă al politeŃii pozitive este colecŃionarul B a b i g h i a n. . m a i c ă . Corespunzînd atitudinii autoritare a personajului. reacŃie strategică anticipativă. bătînd cu pumnul în braŃul fotoliului. -Mrvana de alb. în condiŃiile pierderii atributului autorităŃii sociale. Folosirea acestor strategii trădează însă nu o natură duplicitară. nu însă şi pentru prinŃesa Zoe Basarab: . cel care glosează enunŃul pentru cititor. deşi atitudinea lui de loialitate faŃă de cei care i-au oferit posibilitatea de a munci îi displace: „Foarte bine.p. sau prin prefaŃarea cu o formulă de rugăminte (vezi interdicŃia expri152 mată la încheierea uneia dintre reuniunile aristocraŃilor: „Vă rog m uit să nu pomeniŃi nicăieri de lucruri ce am convenit că nu ne privesc" — p. 800). strategiile politeŃii negative sînt caracteristice pentru prinŃesa Hangerliu. Două strategii îi sînt caracteristice: exagerarea interesului şi a aprobării pentru tot ceea ce se leagă de persoana interlocutorului şi afirmarea faptului că este la curent cu dorinŃele interlocutorului şi că se preocupă să le satisfacă. mareşale. 166). Hangerlioaica adoptă uneori o atitudine concesiva de suprafaŃă. vezi şi notaŃiile autorului privind tonul vocii şi gestica personajului). esenŃă. torente de spumă albă. [. La fel reacŃionează şi faŃă de opinia exprimată de mareşal: „— Cred că ai dreptate"(p. ci o vocaŃie negustorească. Există însă şi situaŃii în care prinŃesa apelează la una dintre strategiile politeŃii pozitive: evitarea dezacordului. conŃinînd frecvent acte directive destinate unor parteneri aparŃinînd aceluiaşi univers social..]. sînt adesea atenuate prin formularea lor indirectă. nu voiŃi să ne împrumutaŃi oleacă binoclul [.Hangerlioaichii faŃă de Cornescu se situează la limita dintre familiaritate şi deferentă („Deci.. precum şi precizările asupra gesturilor călugăriŃei). reglînd decodajul: „în fond era dezamăgită" (p. îmi s în t e t i cu totul necunoscu /" (p. Pentru nea Vasile. RenunŃarea la titlu în adresarea către un membru al clanului semnalează o situaŃie de tensiune. Hangerlioaica nu poate fi tratată de maici ca o egală: „oricîtă smerenie prefăcută punea prinŃesa în Ńinuta ei. zise prinŃesa Basarab demnă. Babighian se extaziază în faŃa tuturor obiectelor de artă întîlnite: „Frumos!" (p. de asemenea. domnule mareşal.].

De la femeile pe care le iubeşte Ioanide cere renunŃarea la formele deferente ale politeŃii negative impuse atît de diferenŃa de vîrstă. De aceea personajul poate fi suspectat de nesinceritate atunci cînd pretinde faŃă de Sultana că exclamaŃia „Minune!" (p. aci singularul. Semnificativ este şi episodul cultivării Sultanei Demirgian. 225). este obŃinută pentru scurtă vreme. cu scopul de a intra în posesia unui portret de Cezanne. p. conversaŃia părînd mai 154 degrabă una de la superior la inferiori. cînd era singură cu arhitectul.] Eşti tînăr. Pentru Ioanide apelul. în a căror formulare îşi găseşte expresia experienŃa de colecŃionar de artă a personajului.Nu-mi plac fetele tinere. de altfel completarea „Să bei cafea bună şi să priveşti un tablou cu subiect oriental de Delacroix" (p. 2.]. n-aŃi venit cumva să ne naŃionalizaŃi casa?" (p. n-au culoare . conformîndu-se cerinŃelor politeŃii negative: „Aşa am văzut eu. pentru Ioanide. Reciprocitatea cerută a persoanei a Ii-a sg. „Bărbatul pe care l-aş iubi [.. aici?" (p. Mai dezinvoltă. 226). 225). prezenŃa unor termeni familiari de adresare sau folosirea persoanei a Ii-a sg. domnule arhitect. Yi-1 trimit acasă" (p. 592). şi vă prinde!" (p. 226). dezmeticindu-se. tine" (p. nu urăsc bărbaŃii. 553) s-ar fi referit la cafeaua pe care o savura.]. 113). «micule» " (p. „Cine Ńi-a făcut. Babighian sfîrşeşte prin a-i oferi lui Ioanide tabloul. Ioanide înregistrează ambele fenomene. în clipele sale de reverie solitară. bazată. te stropeşte în obraz!"' (p.. 347)." (p. iubitule [. cît şi de distanŃa socială creată de celebritatea arhitectului. Există însă o inadecvare funciară a acestui tip de politeŃe dacă se Ńine seama de natura singulară şi orgolioasă a personajului.. 226). 336). 552).] aş vrea să fie ca .. 554) oferă o sugestie asupra adevăratelor sale gînduri. priveşte colo casa ceea albă . „Stimabile [. Numai o dată. 350... la Bucureşti (p. acceptarea ofertei lui Ioanide fiind socotită drept contractare a unei datorii) etc. Diana revine la persoana a Ii-a plural: „Nici nu vă pot închipui altfel!" (p. pînă nu mi-1 smulge altul. Interlocutorii sînt mai degrabă inhibaŃi. nu putu înlătura sentimentul stupidităŃii. tencuiala casei?" (p. „Miculel" (p. vere. 591). 335) (vezi şi precizarea autorului: „după multe omagii aduse fizicului şi inteligenŃei Sultanei . cu aerul că iniŃiativa îi aparŃine: . trecînd cu incertitudine de la formula ceremonioasă la tutuire şi scăpînd pe acel supărător. „Ce faci. ceea ce relevă caracterul deliberat Indic al comportării arhitectului şi deci o anumită „nesinceritate" în căutarea replicii la acelaşi nivel de politeŃe a partenerilor. în esenŃă. De altfel. de declaraŃii: . palpită. cel mai tînăr. iar răspunsurile lor se înscriu pe altă „lungime de undă". 225). şi comentariul autorului îi divulgă nemulŃumirea: „Ioanide avu o mişcare instinctivă de neplăcere au-zindu-se tutuit" (p. 337).1.. cine ii-a spus asta?" (p. Autorul dezvăluie subtextul admiraŃiei nestăpînite a lui Babighian: „Toate consideraŃiile plastice ale lui Babighian erau deci suspecte de a fi provocate mai degrabă de tablou decît de prezenŃa Sultanei" (p. 335—336) şi de promisiuni: „Te voi preŃui ca De o cadra din şcoala veneŃiană" (p. 349 — 350)... „Mare cinste ar fi pentru mine!" (p. „Dar Ioanide..căpătînd o nedorită rezonanŃă ironică: „Ascultă.. 591).. Dovadă tonul fals al anumitor intervenŃii ale sale şi faptul că reacŃia interlocutorilor nu este cea scontată.6. 592) şi chiar „Va iubesc!" (p. Tinerei Diana îi reproşează: „Vorbindu-mi mereu la plural înseamnă că mă socoteşti bătrin.. 347). 349). nu determină crearea unei atmosfere de apropiere. aci pluralul.. 71). „Minune!" sînt rezervate însă artei (cf." — p... ci dau senzaŃia augmentării distanŃelor. 349) „Domnule [. 71). 155 Singura care menŃine constant distanŃele este secretara arhitectului. o simfonie albă... Cucly ia singură iniŃiativa trecerii de la plural şi de la adresarea ceremonioasă la singular şi la un apelativ cu conotaŃii vulgare: „Va place. Prea pui mult respect!" (p.. Solicitarea tabloului este precedată de o amplă acŃiune strategică a lui Babighian. drăguŃă. Schimbîndu-şi subit atitudinea. cum dansez?" (p. în dialogurile cu Ńăranii.. Sesizînd reacŃia arhitectului. de ce Ńi-ai vopsit casa în negru?" (p. 591). şi dacă o femeie l-ar fi cuprins de gît şi i-ar fi spus la plural «vă iubesc» sau «sărut aŃi-mă» i s-ar fi părul foarte normal" (p. comentariul autorului subliniază faptul că personajul are în realitate un simŃ ferm al superiorităŃii sale: „// plăcea să aibă un ascendent asupra celuilalt. Majoritatea formelor de adresare sînt artificiale şi neconforme cu normele în uz în mediul sătesc. căreia Ioanide nu îndrăzneşte să i se adreseze eu prenumele decît în absenŃă. nu mai întîlniŃi aşa ceva! LuaŃi-1 neapărat. pe aceeaşi risipă de complimente: „SînteŃi înfloritoare ca un portret flamand" (p. 336 — 337). să trăiŃi.Apa mării se umflă." (p. cuvîntului «micule»" (p. 223) şi „Aş. 347) „îmi pare bine să trăiŃi (p. „. chiar Cucly va manifesta o anumită nesiguranŃă verbală în relaŃiile cu acesta: „Cucly folosi de aci înainte..]. Te iubesc!" (p. confundînd . Marii pictori le-au evitat totdeauna.. la strategiile politeŃii pozitive este un rezultat al tendinŃei de a reduce distanŃele sociale — personajul este înfăŃişat ca un adept sincer al noului regim — şi de vîrstă — eroul este învestit cu mari disponibilităŃi sentimentale. Femeile prea crude n-au materialitate.E o minune. căci după declaraŃiile imediat următoare: „Nu eşti bat rin [. Mini. Formulele „Frumos!". 349).

128).36). forŃa lor ilocuŃionară reală fiind mascată. 129). T. apoi răzgindindu-se: Doamnă Mini .. în altă scenă. Valabil deopotrivă pentru romanul Hanu-AncuŃei.Mini . Salutul adresat lui Ruset conŃine un performativ al invitaŃiei. iar receptorul — deşi de faŃă — nu este desemnat prin persoana a Ii-a. al cărui exemplu este menŃionat de cercetător. este unică pentru şătrar şi soŃia acestuia. stimabilă doamnă Mini Cor-nel? silabisi Ioanide nu fără intenŃie răutăcioasă" (p. 125). si pentru romanele istorice. cu întreaga lor suită.. mic nobil de Ńară. nu s-a putut stăpîni să nu înceapă c-un şiretlic punînd pe masă bucate reci şi proaste înainte de a aduce zama şi sarmalele [. ca pe un insider. dar cu o individualitate marcată. statutul princiar al musafirului conferindu-i automat autoritate. şătrarul Lăzărel Griga. în anumite momente. Raportul dintre parametrii de bază care reglementează aceste relaŃii este cel firesc în condiŃiile unor structuri sociale caracterizate prin maximă compartimentare>ăcum sînt acelea care constituie obiectul evocărilor sadoveniene. 129). împăcarea este consemnată nu numai prin formula „te rog să mă ierŃi" (p. stimabilă doamnăă" (p. Autorul precizează că este vorba despre „o eroare intenŃionată". care invită în gospodăria sa doi oaspeŃi de seamă: pe Alecu Ruset.n) sa-mi întindă mina. procedeul semnalat nu anulează realismul reconstituirii artistice. AnunŃarea felurilor care urmau să fie servite la masă nu se realizează asertiv. ceea ce creează un efect de „impersonalizare" a enunŃului: Mă închin şi-/ poftesc (pe Măria sa Alecu beizadea — n. domnişoară Mini!" (p. în afara oricărui cadru instituŃional. p. să nu te uiŃi că mă vezi băut" (p. în versiunea lui Griga. ci are forma unei lungi şi complicate scuze: „Măria ta. ca muiere ce se află şi cum e obiceiul muierilor. Sadoveanu. în măsura în care nu „falsifică" natura relaŃiilor interumâne. Am încercat să urmărim dependenŃa strategiilor politeŃii de configuraŃia raporturilor de comunicare. 2. greşeşte. 125). Ńinînd seama atît de statutul social al personajelor. forme de expresie indirectă. semnalînd totodată lipsa de receptivitate a interlocutoarei: „Mini nu relevă incompatibilitatea denominaŃiei .2. în raport cu lumea reprezentată de Griga. Modul în care funcŃionează mecanismele politeŃii în exprimarea unor personaje din romanul Zodia Cancerului poate ilustra pertinent relaŃia dintre stilizare şi realism în creaŃia lui Sadoveanu.. Sadoveanu.1.2. Dată fiind comunitatea de neam.. a cărui acŃiune subordonează atît acŃiunea factorului distanŃă socială. „Afară e răcoare [. 2. Scuzele au aspectul formal al interdicŃiilor (vezi construcŃia negativă): „Măria ta [. în limitele cerinŃelor politeŃii negative pe care şi-o impune. şi de ordin etnic. ci mai ales prin găsirea unei modalităŃi de adresare convenabile: . 156 . cît şi pe aceea a factorului grad de interferenŃă. 123).... Ioanide nu are curajul săvîrşirii unui gest de tandreŃe.. Avramia. PutereVeste factorul prevalent..]. apar ca perfect motivate. 60). 43). Capitolele V — VIII din roman aduc în scenă un personaj episodic. care pot fi recunoscute în dialogul lui Lăzărel şi al Avramiei cu Alecu Ruset şi. strategiile politeŃii negative." (p. cu care nu se poate comunica decît prin medierea lui Ruset. folosind un mod de adresare care ignoră vădit datele realităŃii: „Du-te. în aceste condiŃii. ci preferă să se cufunde în iluzie. Zodia Cancerului 2. 35). in ciuda faptului că noul domn SI prigoneşte —. ci prin persoana a IlI-a.graŃioasă Mini" (p. încercînd să-1 asocieze la proiectele sale. şi pe abatele francez Paul de Marenne. în cazul abatelui. prin mijlocirea acestuia.. în cazul lui Ruset — căci şătrarul este permanent conştient de distanŃa care îi separă. dar şi detestatul apelativ «doamnă» )" (p. cu de Marenne. neîndeplinirea de către secretară a unei obligaŃii de serviciu îi provoacă furia. fiul fostului domn al Moldovei. spre a evita şi tutuirea ce i se părea jignitoare pentru Cornel. Vrei să chem o maşină să te ducă acasă?" (p. Eşti subŃire îmbrăcată.. după o suită de enunŃuri care prin structura lor convenŃional indirectă se subsumează strategiilor politeŃii negative. 129). II. Cele mai diverse tipuri de acte verbale capătă. alimentată şi de gelozie: „De ce. chemă el. iar mai tîrziu. dar autocorectarea urinează prompt: . reflectă dispoziŃia de moment a arhitectului: formulele cele mai politicoase sînt semn al enervării care declanşează sarcasmul. 128). Aflînd că Mini era căsătorita de şase luni. ca să i-o sărut"' (p. Ruset şi de Marenne apar ca outsider-i.]. Griga îl tratează totuşi pe prinŃ. M. baba mea.].realitatea cu visul. Vianu remarca faptul că scriitorul îşi învesteşte personajele cu un rafinat simŃ al nuanŃelor şi cu o capacitate specifică de a utiliza elaborate forme ale curteniei (Vianu. proprii operei lui M.1.. 196G.. izolaŃi prin bariere deosebite: de ordin social. Ocazia de a stabili raporturi de comunicare directe.." (p. dar în esenŃă trădează o disponibilitate specifică politeŃii pozitive (grija exagerată faŃă de problemele interlocutorului): .. ale cărei avantaje sînt subliniate într-o paranteză auctorială: „(arhitectul luase obiceiul a vorbi aşa în glumă. 124). cît şi de frecvenŃa interacŃiunilor dintre ele şi de natura personală sau tranzacŃională a interacŃiunilor.Eşti sigură că n-ai uitat nimic?". dar mai ales lingvistic. Modul în care alege formulele de adresare. Referindu-se la modalităŃile de stilizare a vorbirii curente. Ioanide îi reproşează: „Şi mie de ce nu mi-ai spus. Te r o g s-o iert i" (p.2.

" (p. un avantaj. care implică ideea de autoreproş pentru o vină ireală (întrucît alternativa prezentată este. 36). abia spre sfîrşitul scenei. performat de pe o poziŃie de inferioritate socială. în cazul de faŃă.157 iar promisiunile — includ recomandări destinate receptorului: „Dar s ă n-a i Măria ta grijă.]. considerată însă preferabilă respectării hotărîrii destinatarului de a-şi urma drumul. cît si a unor acte directive sau chiar reprezentative. are în mod obişnuit ca obiect o favoare. de asemenea. Calificativul umilit însoŃeşte adesea prefeŃele care atenuează actele de solicitare: „Umilit vă rog să veniŃi după mine" (p.. violent respinsă). se poate vorbi la Lăzărel Griga de o întreagă retorică a invitaŃiei. OspăŃul despre care se relatează în capitolul VI evidenŃiază. mai bine p ă l eş t e-m ă în frunte şi mă omoară decît să-mi spui asemenea vorbă (că. 43). faptul că toate enunŃurile citate aparŃin unui stil strategic selectat. dar neambiguu decodat de către Ruset(„omul acesta îndărătnic se socoteşte ofensat şi nenorocit dacă nu-1 urmăm la casa lui. prin contrast.. în fine. De remarcat absenŃa oricărui verb performativ adecvat exprimării invitaŃiei. ca un bun creştin ce sînt? Cum să vă las la vreme de noapte. Mărcile acestei atitudini se recunosc atît în realizarea unor acte din clasa expresivelor. Naratorul-autor îşi „trădează" eroii în notaŃiile privind reacŃia şătrarului: „Cînd observă pe faŃa lui ava Paul ceea ce aştepta şi ceea ce dorea.. dar semnificaŃia unor ameninŃări ale căror efecte negative îl privesc pe emiŃător (şi nu pe destinatar."(p.. 43) îşi îmbie oaspeŃii Lăzărel. Solicitările finale au duritatea unor ordine. rînji uşor" (p. amestecînduse cu contăşul" (p. am două rugăminŃi şi/e poftesc umilit să-mi îngăduieşti a le arata" (p. diminuare a propriei personalităŃi. îndeplinirea solicitării ar avea cea mai nefavorabilă consecinŃă pentru emiŃător (moartea). 37). însă şi referirea la „pîne şi sare". indirect. de neînŃeles pentru abate („Abatele de Marenne îl privea din ce în ce mai uimit. a cărei pondere creşte în secvenŃele următoare (cf. sînt slobod şi am mare plăcere să cinstesc în casa mea oaspeŃi'' (p.pluteşte în aer": „împlinindu-mi datoriile. „Vă rog să nu vă supăraŃi şi să gustaŃi puŃin din ce se găseşte gata.. dată de expresia „a sta înainte cu pîne şi sare". act care. act a cărui condiŃie preliminară de reuşită — superioritatea socială a emiŃătorului — nu este îndeplinită. Lăzărel Grjga acordă atenŃia maximă motivării invitaŃiei. se îndatorează faŃă de acesta. Refuzul de a-i lăsa pe călători să plece este exprimat. Caracterul strategic al ambelor formulări rezultă cu claritate din faptul că îndeplinirea acŃiunilor cerute are . grupul va pleca spre Hîrlău — n. 36). a cărei neacceptare este considerată ca o gravă ofensă personală: „Nu se poate! [." (p. sub forma unor întrebări retorice. şătrarul se dărîmă la pămînt. după ce distinşii călători primesc propunerea lui Griga: „Şi poftesc şi pe toŃi cîŃi aveŃi cu dumneavoastră: tovarăşi şi slujitori. apare atenuată printr-o solicitare (cf. după încetarea ploii. te rugăm $ ă nu te superi de pat rău şi de hrană puŃină"1 (p. mai mult decît atît.. şătrarul îl salută pe de Marenne cu formula: „Birieai venit la sărăcia noastră.] Măria ta. cum se întîmplă în cazul ameninŃărilor reale). menŃionată anterior. Volumul de energie şi abilitatea investite în realizarea acestui act sînt pe deplin justificate de natura lui: acceptarea unei invitaŃii stînjeneşte libertatea de acŃiune a destinatarului. într-o formulare aser-tivă fără verb performativ. dacă eşti subt acoperămîntul meu. există o singură sugestie a unui asemenea act. ca să ne cinstească cu pîne şi sare" — p. iar mai ales pe căpitanul Uie TurculeŃ.n). după ce şi Avramia le vorbise cu aceeaşi umilinŃă: „Măria ta [. 37) Comportarea şătrarului este guvernată de maxima tactului (cf. de la început.. InterdicŃia iniŃială.. Pe rf or maŃi vu 1 a pofti nu este prezent decît în finalul capitolului V. 35). strădania de a diminua neajunsurile şi eforturile cerute receptorului) şi de cea a modestiei. Cum pot eu să vă las— fără să vă stau înainte cu pîne şi sare. Există deci un specific intracultural al „ritualului" şi al strategiilor politeŃii.. 158 Ideea invitaŃieîăsăare cu mai multă claritate.. IndicaŃiile kinezice din intervenŃia autorului: „Nu fără demnitate. dar şi pentru Avramia. 35 — 36). ava Pavăle. pe care Sadoveanu îl pune cu artă în evidenŃă. 36). în raport cu cerinŃele statutului său social: şătrarul solicită o favoare (satisfacerea unei plăceri) unor persoane de vază. Pentru Griga. InvitaŃiile sînt prefaŃate de scuze formulate ca apeluri la bunăvoinŃa destinatarului: „I e r t a Ń i-n e şi primiŃi ce avem" (p. imperativele).. pînă acasă mă trezesc" (p. cînd acceptarea . 43). fără să înŃeleagă nimic" — p. modalitatea princială de exprimare a deferentei faŃă de neobişnuiŃii interlocutori este adoptarea unei atitudini de. lipsită de tragismul mimat al enunŃurilor precedente. 36).41). în raport cu ospăŃul care va urma). După ce-i este prezentat de către Ruset. care trebuie să se supună dorinŃelor emiŃătorului şi. 36). Purtarea lui Griga este acum mai firească. în locuri rele? Mă pun la pămînt şi treceŃi peste mine! Z d r o b i Ń i-m ă şi gata!" (p. şi mai ales menŃiunea discret ironică „nu fără demnitate" sugerează caracterul „ritual" al comportării şătrarului. 42). „Măria ta.

. atitudinea sa generală fiind însă guvernată de exigenŃele menŃinerii distanŃelor.. cerinŃelor politeŃii negative: „Noi nu cerem decît o fărîmâ de pită ş-un ceas de odihnă.] nu mă îndemni să stau"! îndeamnă-mă... de la început.] cunoaşte slovă. fără a depăşi însă limitele deferentei cuvenite.2. subliniază strategic ideea respectării dorinŃei de independenŃă a colocutorului. în ansamblu. scuzîndu-se. 62). dublată de semnificaŃia de scuză. Nici măcar enunŃurile directive nu conŃin elemente de atenuare a forŃei ilocuŃionare: „Slobod. ci este calea excesiv indirectă a interogaŃiilor conotate ironic sau aceea. de asemenea. Ruset se conformează. 2. pentru că prinŃul se află într-o poziŃie de autoritate socială faŃă de şătrar. 39. 36). Deşi interlocutorul este mai vîrstnic. aluzive. pe poziŃia celui care cunoaşte foarte bine şi înŃelege nedumerirea şi neliniştea produse clucerului de vizita sa. 159 AserŃiunile conŃin. 36.. în aceste condiŃii. care exprimă deferentă. 41). Aş dori mai ales să beau din acea apă care a fost adusă pe olane [.vinul nostru de-aici nu-'i vrednic de obraze ca ale Domniilor voastre" — p. [. Trăsături similare caracterizează. de asemenea. într-un mod neobişnuit (folosirea lui te rog înaintea unui verb ca a afla surprinde). 41. p. replicile lui Ruset destinate lui Griga nu denotă acele intenŃii redresive specifice politeŃii pozitive sau negative. că furnizează o informaŃie necerută. 44). prieten şi colaborator al fostului domn. şi apelul acestuia la forme ale expresiei indirecte. apar mărci de atenuare a forŃei ilocuŃionare.. Se recunosc în structura enunŃurilor ca strategii specifice impersonalizarea emiŃătorului (prin folosirea pluralului inclusiv) şi a receptorului (prin folosirea persoanei a 111-a în locul persoanei a Il-a. trataŃi nu ca persoane care se îndatorează accep-tînd o invitaŃie — cum se întîmplă de obicei —. combinaŃia dintre atitudinea generală de uşoară familiaritate a personajului faŃă de colocutor. Răspunsul şătrarului referitor la ultima condiŃie: „Unde se află măria ta! Cit pofteşti" (p. elemente care exprimă o certitudine mimată asupra incapacităŃii gazdelor de a satisface exigenŃele distinşilor oaspeŃi (vezi de exemplu: . in praesentia) şi reducerea gradului de interferenŃă în raport cu interlocutorii (prin construcŃia restrictivă şi litotele din prima propoziŃie). ReacŃionînd la afirmaŃia şătrarului că prinŃul doreşte ca abatele să fie ospătat. 2. 44). simplul fapt că îl determină pe prinŃ să-1 asculte fiind prezentat de Griga drept factor coercitiv. vorbeşte" (p.2. 35. părintele meu.consecinŃe favorabile nu pentru emiŃător — aşa cum este specific pentru acest fel de acte —. 160 Bucatele şi vinul lui GHga nu-1 determină să renunŃe la termenii de adresare şătrarule (aproape constant: p.4.. Replicile personajelor la care ne referim reflectă preocuparea constantă a emiŃătorilor de a reduce gradul de interferenŃă în relaŃia cu interlocutorii superiori ca statut. singurul autorizat să decidă în ce limite este admisă interferenŃa celorlalŃi.. pe un ton subtil ironic. cerută de politeŃea negativă a actelor indirecte propriu-zise: (a) „Cinstite jupîn Abăza.] din porunca şi cu cheltuiala Măriei sale Antonie-vodă. traductibilă în mod obişnuit prin mijloace ale politeŃii pozitive. şi nu ca individ. Chiar în cazul unor enunŃuri asertive. Comportarea lui Ruset nu este totuşi lipsită de mărcile consideraŃiei fireşti datorate semenilor. 35). Formulările lui sînt. Este interesantă însă. în majoritatea cazurilor... care îi creează un "sentiment de îndatorare. de obicei.3. clar calea de exprimare aleasă nu este aceea a afirmaŃiilor directe — aşa cum ar cere-o politeŃea pozitivă —. te rog să afli că această femeie a mea [. Alecu Ruset îl abordează. în acest caz.. Ideea că emiŃătorul contractează o obligaŃie este direct exprimată de Griga după ce Ruset şi de Marenne decid să dea curs propunerii de a-1 vizita: „Vă sînt eu mulŃă-mitor şi Măriei tale şi lui ava Paul " (p. şătrarule. subsumabile nu numai strategiilor politeŃii negative. Tactica adoptată este aceea a „derutării" oaspeŃilor. Şi nu porunceşti sămi aducă şerbet şi apă recei căci sînt însetat. SemnificaŃia proprie actelor reprezentative apare. Ruset primeşte să meargă la gospodăria lui Griga cu două condiŃii: „dacă nu-i departe/' şi „dacă nu ne Ńii mult" (p. proprie actelor expresive: „Măria ta. Este implicată ideea unei abateri de la principiul conform căruia iniŃiativa verbală nu poate aparŃine decît celui cu statut de superioritate socială. ci şi unor strategii ale politeŃii ne marcate explicit ca atare (o ff record). 44) sau răzeşule (mai rar. în virtutea vechii lor cunoştinŃe. ci ca persoane cărora gazdele le rămîn profund îndatorate. Rugăm pe cinstita gospodină să nu se tulbure' şi să nu se ostenească" (p. uneori cu performativ explicit: „îŃi m u l Ń ă mi m pentru închinăciune şi pentru vorbă bună" (p. dar nu intimitate.. întregul comportament verbal al lui Lăzărel şi al Avramiei se caracterizează printr-un cumul de acŃiuni redresive faŃa de limitarea libertăŃii de mişcare a interlocutorilor. ci pentru receptori (cărora li se oferă găzduire şi masă sau li se anunŃă indirect sosirea celor mai bune bucate şi vinuri)." (p. desemnîndu-1 pe interlocutor ca persoană socială. PrinŃul se situează. căci sînt trudit. 37). şi raporturile prinŃului Ruset cu clucerul Abăza. directe. om de credinŃă şi . 36). Faptul este normal. 41) îi comunică Griga lui Ruset.

IntervenŃiile clucerului se menŃin — ca şi replicile şătrarului Griga — în limitele politeŃii negative: „Măria ta. Adresarea se realizează în forme familiare. permit interpretarea întregii replici a prinŃului ca un act de reproş la adresa interlocutorului. 55) . apelmd la marei ale solidarităŃii de grup.t»8). De ce nu mă întrebi de unde vin şi cum îndrăznesc să intru aşa. prea „maleabil" în faŃa îl — C-da 1354 161 jocului politicii. motivînd caracterul rezonabil al propunerilor sale prin natura reflexivă a relaŃiei cu TureuleŃ: căpitanul m.2.. buni prietini . în condiŃiile unei distanŃe sociale mari. Solidaritatea dintre Ruset şi abate — întemeiată pe elemente de ordin cultural şi politic —. aparent.. Site rog frumos. care determină plasarea însoŃitorilor lor autohtoni în afara cuplului. Strategiile folosite sînt cererea de scuze. tina lui Antonie Ruset). formele politeŃii pozitive nu sînt totuşi excluse din partea celui care exercită controlul puterii. 109). răspunsul căpitanului se conformează întru totul cerinŃelor politeŃii negative încercarea colocutorului de a reduce distanŃa socială prin apelul la mijloacele politeŃii pozitive nu anulează manifestarea factorului putere: TureuleŃ foloseşte constant formula de . politeŃea negativă. mai puternic marcate afectiv: adresarea numai prin prenume (Ilie . Dumneakt şi eu fiind. ză relaŃia cu partenerul {prietine — P. li se adaugă acum altele. Expresia afecŃiunii faŃă de interlocutor devine mai pregnanta in scena ele după petrecerea'de la şătrarul Griga.] si te poftesc să te socoteşti ca-n casa părinŃilor Măriei tale16 (p. să fii aşa de bun a da poruncă unde să trimet un om de credinŃă al meu ca să-Ńi aducă slujitorii [.. prin care se urmăreşte obŃinerea cooperării colocutorului în realizarea planurilor sau a intenŃiilor partenerului cu statut superior. normală de fapt pentru receptor (în realitate. 110). în scaunul Măriei sale Duca? Şi mai ales de ce aduc primejdie î n t r-o casă de creştin cu frică de Dumnezeu şi de v o d â?" (p. poate dori altceva decît prinŃul. 15. Ruset sublimă strategic ideea comunităŃii obiectivului urmărit. în funcŃie de împrejurări. PoliteŃea clucerului nu este dublată de sinceritate — ca în cazul lui Griga.. 55) sau Dumai prin termenul care desemne.p. te rog să ierŃi [. cf. care refac ceremonialul primirii oaspeŃilor. PresupoziŃiile asupra motivelor de îngrijorare ale clucerului iau forma unor interogaŃii. exprimarea indirectă (formularea solicitărilor cu rugăminŃi. este aceea care guvernează comportarea personajului. care exclude aiirmaŃiiîe sau ipotezele privind cunoaşterea preocupărilor interlocutorului. care ne dezva uie un motiv în plus: TureuleŃ este la curent cu nefericita poveste de dragoste a prinŃului. că trebuie să vorbesc eu. ca să-Ńi liniştesc grija. se tînguise puŃin cătră soŃia sa despre neplăcuta întîmplare a zilei şi despre oaspetele nepoftit care le căzuse în casă (p. de obicei. fiecare individ este. 112). iarăşi. chiar dacă este vorba despre acŃiuni în favoarea destinatarului) şi transferul la emiŃător a atitudinii de îndatorare.. adresindu-se moldoveneşte" (p. insider şi outsider.5..privighetor al lucrării fiind boierul şi prietinul său Abăza clucer.. 14) căpitanului Ilie TureuleŃ. Ele sînt. forŃa ilocuŃionară reală a intervenŃiei lui Ruset.]. în raport cu un anumit grup. (b) „Văd. încalcă maxima cantităŃii şi a relaŃiei (referirea la fîn. Formelor de adresare în ca>e apare prenumele personajului: prietine Ilie (p." (p. Mie mi-1 încredinŃează cel mai bun prietin al meu din tara Lehiei. întrebările. semn al unei atitudini confesive. prinŃul încearcă să obŃină acordul acestuia pentru modificarea rutei. termen care defineşte raporturile dintre colocutori drept raporturi de sjmpatie: prietine Ilie (p 14). cedează locul solidarităŃii bazate pe comunitate etnică — abatele devenind un outsider — atunci cînd trebuie luate decizii în legătură cu itinerarul călătoriei spre Iaşi. Precizările naratorului-autor conduc spre această necesară disociere: „Abăza. Măria ta. Ambiguitatea formulărilor atenuează." (p.reluată de rluset . de vreme ce sînt implicaŃi în realizarea aceleiaşi acŃiuni: Domniei tale Ńi-a fost încredinŃat acest franŃuz de un hatman al coroanei la Liov.uşor ne putem înŃelege. dependent situaŃional. în conformitate cu exigenŃele politeŃii. prin folosirea numelui precedat de prietine. ă ' De remarcat'însă că.şi căpitane Ilie (u 56).. 15). fazele raŃionamentului lui Ruset). înainte de culcare. prietine TureuleŃ (p. în toate situaŃiile semnalate. 114). corelate cu inserarea unei referiri la relaŃiile lui Abăza cu fostul domn [într-un context care. prinŃul se îndatorează acceptînd să fie găzduit de clucer). jupîne. Schimbarea inter162 locatorului obligă la schimbarea codului lingvistic şi. Structura replicilor reflectă existenŃa unui joc permanent al relaŃiilor de solidaritate dintre personaje." 2. pe rînd. Similaritatea relaŃiei clucerul Abăza-e Ruset cu relaŃia şătrarul Griga->Ruset nu depăşeşte însă nivelul formelor de manifestare.

82). de cele mai diverse categorii de locutori (cf. — Vremurile nu sînt uşoare. 222). XXVI. către Balaban: prietine (p. . iar „sugestiile" de acŃiune ale prinŃului smt interpretate ca ordine. 225. în care soŃia şi fiica domnitorului i Fe adresează cu Măria ia — p. Ca strategii conversaŃionale se pot recunoaşte: — în conversaŃia cu Buhuş: exagerarea preŃuirii acordate partenerului şi sublinierea amplorii „teritoriului comun": „Prietine şi cumnate Sandule. creează impresia unei atmosfere de intimitate.6. Kir AlexaT' (p. 82). şi Ńara în scădere şi săracă. p. Adresarea se realizează prin termeni care. Comunicarea orientată în direcŃia inferior->superior face apel — aca erm precizam referindu-se la dialogurile dintre Lăzărel Griga sau TurculeŃ şi prinŃul Ruset — la strategiile politeŃii negative. ele sugerează faptul că locutorul se manifestă ca individ. pentru exprimarea acordului. 224). prietine Balabane (p. în secvenŃa iniŃială a unei discuŃii. domnia ta ai un Dumnezeu ş-un jurămînt" (p. 222—225: discuŃia dintre domn şi Balaban). . cumnate Sandule (p. precum şi exprimarea explicită a acordului cu punctul de vedere al colocutorului: „Aşa este. Comportamentul locutorilor cu statut de autoritate iie 163' este însă mai flexibil. 56). şi discuŃia dintre Duca-Vodă. adresarea prin termenul care desemnează funcŃia interlocutorului). în folosirea unor formule colorate stilistic. ei nu-şi pot concepe partenerul decît'prin prisma condiŃiei sale oficiale. un membru al familiei acestuia (cf. Cînd domnitorul acŃionează în virtutea calităŃii oficiale pe care o are. în mod i n v a r i a b i 1.. prietine Alexa (p. VariaŃiile distantei sociale dintre interlocutori se reflectă în selectarea modalităŃilor de exprimare deferentă. 15.[. utilizată. cele cerute de politeŃea pozitivă. prietine şi cumnate Sandule (p. 102). de care îl separă distanŃe sociale diferite: Buhuş —hatman şi cumnat al său. doamna Anastasia şi domniŃa Catrina.. 82. de subliniere a intimităŃii. este exclusă chiar atunci cînd colocutorul este o persoană apropiată domnului.adresare ceremonioasa Măria la (p. comportamentul specific situaŃiilor tranzacŃionale. indiferent de distanŃa sociala care îi desparte. comportamentul emiŃătorilor urmărind sistematic sublinierea preocupării acestora de a respecta imunitatea faŃă de orice obligaŃii a receptorilor. fiind specifice perioadei de „acomodare" cu partenerul (vezi şi: „Care sînt cele din urmă veşti pe care mi le poŃi da. şi Balaban — negustor-iscoadă din Liov.. 222). care . cf. de obicei. de exemplu. încercînd să dea situaŃiei de comunicare tenta specifică situaŃiilor personale. din cap. cf. şi p. utilizarea strategiilor flatării colocutorului apare ca invers proporŃio164 rtală cu distanŃa socială: ele sînt mai variate în condiŃiile unei distanŃe reduse şi limitate la formele adresării integrative cînd distanŃa este considerabilă. Măria ta.. Elementul comun îl reprezintă formula convenŃionalizată Măria ta. 15). în cazul orientării relaŃiilor de comunicare de la superior la inferior.. de exemplu: către hatman: prietine (p. Locutorii cu statut subordonat au. apelul strategic ia negaŃie prin exploatarea sinonimiei. în relaŃiile cu domnitorul. şi domnia ta eşti dintre aceia. Caracteristicile semnalate pot fi ilustrate urmărind discuŃiile dini re Duca-Vodă şi alte două personaje. bine este. 222. [. PoziŃia relativă a colocutorilor în raport cu direcŃia exercitam puteri determină diferenŃe nete în comportamentul acestora. 232— 233). — în conversaŃia cu Balaban: evitarea dezacordului prin reformu-larea afirmaŃiei partenerului. Ca şi în cazul relaŃiei Ruset—TurculeŃ. posibilitatea de a Iue decizii prin consultare reciprocă fiind cîe neconceput pentru căpitan: „Mana ta. 82). Rolul esenŃial al factorului putere în distribuŃia formelor politeŃii şi rolul subsidiar al distanŃei sociale sfat evidente şi în realaŃnle dintre alte personaje. Formulele folosite sînt. hatrnaneT' (p. vezi. desemnînd relaŃii cu caracter particular. exprimarea sa se caracterizează prin apelul la formele politeŃii negative: „Ce ai a-mi spune dumneata. cu exprimarea unui acord parŃial: „—Vremurile sînt grele. 55.] eu în puŃini am credinŃă. cf. dar Ńara-i mai mult vicleană decît săracă" (p. O atitudine integraŃi vă. precedaŃi adesea de numele sau prenumele interlocutorului. 106). Aceste forme apar. prietine" (p. folosirea formulei de adresare deferentă către negustori). concomitent cu absenŃa negaŃiei din propoziŃia adversativă care exprimă o părere diferită de aceea a interlocutorului). intenŃia asocierii colocutorului la propriile proiecte determină apariŃia unei atitudini confesive. Ca şi mine. marcate în structura enunŃurilor în primul rînd prin modificarea sistemului adresării. 2 2. 78. într-adevăr. de această dată. trecerea de la manifestările specifice situaŃiilor tranzacŃionale la cele specifice situaŃiilor personale fiind dependentă de intenŃiile comunicative de moment. altfel spus. 79 — 82: discuŃia lui Duca-Vodă cu hatmanul Buhuş.] eu iac cum porunceşti" (p.

78). Se poate ca Milescu să n-aibă vina care se spune: Măria ta vei socoti. „. în ambele cazuri. anumite modificări în sistemul mărcilor politeŃii. chiar dacă situaŃiile de comunicare au caracter tranzacŃional.. DistanŃa socială faŃă de interlocutor sau natura situaŃiei de comunicare nu determină modificări esenŃiale ale strategiilor menŃionate. sau chiar în formă asertivă: „Dumnezeu va lumina pe Măria ta". si lemnarii tocmiŃi să-i repare moara (p.exprimă o admiraŃie deosebită — uneori exagerată — faŃă de reprezentantul autorităŃii supreme. îmbinarea dintre cele două modalităŃi ale deferente semnalate. prezentate drept rugăminŃi: „Binevoieşte. 153). cu sugerarea unei soluŃii. cf. 226. 78). Măria ta. o încercare de disculpare. La afirmaŃia lui Duca-Vodă „Mie nu mi-s dragi pămîntenii care se bagă slugi la străini" (p. aserŃiunea (cu valoare de sugestie) este " 165 prefaŃată de cererea permisiunii. exigentele maximei modestiei acŃionează deci mai ferm în aceste condiŃii.. rog să fiu iertat a pune la picioarele slăvite ale Măriei tale puŃine şi proaste daruri[. 225. Urmărind scurta discuŃie dintre Lăzărel Griga. (p.Măria ta eşti înŃelept". Primul dintre exemplele în discuŃie ilustrează procedeul imperso-nalizarii receptorului: persoana a Ii-a este substituită cu persoana alll-a sg. trebuie să căutăm la braŃul. Iar dacă nu va fi fiind vinovat. care. ci prin acte asertive. celelalte . 222). a nu citi cuprinsul cărŃii. sau slăvile — p. discursul are semnificaŃia unui „pro domo".. ca mijloc de atenuare a forŃei ilocuŃionare a enunŃurilor. 224). cu formulările lui Nicolae RacoviŃă. lin personalizarea emiŃătorului (cf. se pot constata anumite deosebiri: în limbajul personajelor cu statut superior ele par să caracterizeze situaŃiile cu caracter oficial (cf. este. iar distanŃa socială nu este considerabilă.. Ambele formulări citate pun în evidenŃă al doilea tip de strategii ale politeŃii negative. (cf. se remarcă preferinŃa pentru exprimarea aluzivă. Valoarea reală a primului enunŃ este implicată conversaŃional: .2. Să se compare felul în care Balaban îşi exprimă satisfacŃia în legătură cu planul de acŃiune împărtăşit de Duca-Vodă: „Dumnezeu ştie să toarne ca un untdelemn bun înŃelepciune sub cununile stăpînitorilor de noroadeu (p. nu la mintea lor" (p. în discursul Ńinut la Divanul de judecată. este prezentată ca rugăminte. pe lingă viclenie trebuie să loveşti şi răutatea. Se pot adăuga exemple de atenuare a solicitărilor. hatmanul Buhuş răspunde: „Măria ta. în condiŃiile în care autoritatea unui personaj acŃionează numai în limitele unui grup. care cearcă să amestece pe cinstiŃi oameni nevinovaŃi într-o faptă ca aceasta. suspiciunea de trădare a domnului: „Mai cu samă. de fapt." (p.5Măria ta vei socoti").] şi alte cîteva mărunŃişuri care se află într-un sunducel de argint" (p. 3334).. în primul caz. Strîns legată de această strategie. asupra căruia există. Creşterea distanŃei sociale antrenează însă şi apariŃia unor procedee traducînd o tendinŃă puternică de autodiminuare a personalităŃii.. 166 "■ 2. constatăm aceeaşi polarizare a strategiilor politeŃii la care ne-am referit mai sus: personajul cu statut superior apelează la strategiile politeŃii pozitive. Retorica negustorului Balaban în cursul întrevederii secrete cu domnul nu este diferită de aceea a boierului Nicolae RacoviŃă. ca expresie a dorinŃei de non-interferentă. în acelaşi timp. ne aflăm deci în faŃa unui act de aprobare a proiectelor interlocutorului. provoacă îndatorarea receptorului. pentru personajele cu statut inferior. el însuşi răzeş.mă rog cu umilinŃă Măriei tale a-mi îngădui să-i spun că trebuiesc dovezi" (p. în replicile lui Balaban: „. în exemplul al doilea. este şi impersonalizarea emiŃătorului sau a receptorului. de asemenea. alegînd griul de neghină. din replicile lui Balaban). pronumele -i. vezi şi diminutivul din enunŃul al doilea). formula luminate doamne — p. apelul la asemenea formule este mai frecvent. corclindu-se cu exigenŃele generale ale maximei tactului.. 225). în mod obişnuit.. ca şi asupra lui Milescu.. prin antiteză.. nelegat direct de specificul situaŃiei de comunicare (cf. Raporturile dintre alte personaje se caracterizează printr-o distribuŃie diferită a variabilelor putere şi distanŃă socială. care. în primul enunŃ. care deschide intervenŃia boierului Nicolae RacoviŃă într-un divan de judecată).7. formulele slăvite doamne — p. impersonalizarea totală a receptorului. Exprimarea dezacordului faŃă de punctul de vedere al domnitorului nu se realizează niciodată prin ilocuŃii negative. în cel de-al doilea — oferta. se potenŃează reciproc. fapt care determină. Forma figurată aleasă realizează. pedeapsa celor care-1 amestecă pe nedrept să fie mai aspră" (p. Măria ta. Cf. specifice relaŃiei inferior-»superior: preferinŃa pentru exprimarea indirectă. 223) — formulă prin care se cere de fapt domnitorului să preia motivarea dată de Balaban nemŃilor pentru anumite evenimente din Moldova. 152. formele de comportare a participanŃilor prezintă unele deosebiri faŃă de cele comentate anterior. care îl desemnează pe interlocutor in praesentia). 226. absenŃa persoanei I) este dublată de insistenŃa asupra libertăŃii absolute de decizie a receptorului (.

pusă în evidenŃă de „deficienŃeleă de competenŃă sociolingvistică în raport cu normele codului autohton. Deşi există suficiente mărci obiective ale distanŃei dintre personaje: statutul s definit în cadrul unor sisteme ierarhice distincte (al lumii laice si al lumii religioase). înŃelegerea semnificaŃiei strategice a familiarităŃii superiorului este reflectată de reacŃia interlocutc iilor. mai degrabă.Doresc şi eu domnului TurculeŃ să fie profet minciunos" (abatele p.1).— la strategiile politeŃii negative. iubite domnule de Marenne (p. 12). 12. în complicata Ńesătură a raporturilor de comunicare pe care ne-o înfăŃişează romanul Iui Sadoveanu.. Comunicarea directă între Ruset n de Marenne creează. diferit de cel curent în societatea în care ele evoluează.. 167 I DiferenŃa dintre exprimarea familiară a prinŃului şi exprimarea deferentă a lui de Marenne reflectă faptul că ponderea variabilelor putere şi distanŃă interumană este evaluată în mod specific în cadrul fiecărei societăŃi şi civilizaŃii. care folosesc constant formula adresării deferente: jupîne şătrarule (lemnarii — p. domnul TurculeŃ căpitanul nu e numai oştean [. alegerea lingvistică se orientează spre formele m a x im-ei familiarităŃi. indiferent de gradul de apropiere dintre cei care comunică (cf. 2. 23). un loc aparte îl ocupă relaŃia dintre prinŃul Alecu Ruset şi abatele Paul de Marenne.. favorizat de o serie de circumstanŃe. căci expresia politeŃii în româna modernă este modelată după tiparele oferite de franceză. printr-o lume ciudată şi necunoscută acestuia.] ş-am să fac judecător nu atît pe TurculeŃ.. iubite domnule abate (p. o atitudine de binevoitoare superioritate decît una de reducere a distanŃelor.8. 33—34). în discuŃia cu Vîlcu Bîrlădeanu. asistăm treptat la un proces de apropiere între cei doi eroi. egalilor din imediata intimitate a unui individ: Lăzărel Griga foloseşte interjecŃia măi. şi Ilanii-Ancutei). în primul rindr respectarea exigenŃelor politeŃii negative. 2. „Civilitatea" este la Sadoveanu o marcă specifică a raporturilor umane. 69). 22).. iniŃial.. Adăugăm o observaŃie privind condiŃia de outsider a abatelui de Marenne.. deci rolul factorului putere se anulează. şi Domnia sa [. 20). 20). 33—34) sau urmată de numele unui colocutor (cf. Posibilitatea de a-şi folosi propria limbă atenuează sentimentul de izolare al abatelui. Ne ailăm în faŃa unui procedeu cu certă funcŃie de arhaizare. Avem în vedere adresarea prin domnule. măi Bîrliba?" — p.Ce spui tu. mâi Bîrliba — p. comportarea ambelor personaje are la bază. pe măsură ce evenimentele evoluează. proiectînd tipul de societate spre care aspiră scriitorul. 20. SoluŃia aleasă de Sadoveanu pentru a sugera faptul că aceste personaje utilizează un cod diferit de al celorlalŃi este apelul la unele forme moderne ale deferentei: decalajul temporal este convertit in decalaj de cod lingvistic. Numai că. să-şi descopere preferinŃe. vîrsta. Chiar dacă interlocutorul nu îi este cunoscut lui Griga. Să se compare formele folosite de Alecu Ruset pentru a se referi gla căpitanul TurculeŃ cu acelea folosite de abate: „. 33 — 34). 73). 34). 33 — 34. dar şi cu o valoare ideal-arhetipală. . o anumită complementaritate a funcŃiei de ghid: prinŃul îl călăuzeşte pe abate pe drumurile Moldovei.. Sistemul formelor lingvistice care dau expresie strategiilor politeŃii negative conŃine elemente caracterizînd exclusiv relaŃia Ruset— de Marenne. dar.: „Ce vorbeşti tu. sesizarea condiŃiei de inferioritate socială a acestuia îl determină să facă uz de acelaşi tip de mărci ale contactului. solidaritatea cu prinŃul oferindu-i călea principală de acces spre o comunitate străină. „Pentru că tovarăşul nostru. singură (p. folosit singur. apartenenŃa etnică.]. prilejul lărgirii treptate a „teritoriului" comun. ia primul pol.şi TurculeŃ poate a înŃeles [. abatele->Ruset: domnule (p. slujitorul lui Ruset. Cu toate acestea. de obicei. domnule de Marenne (p. rezervate. Există de la început un element al „teritoriului" posedat în comun de cele două personaje: codul lingvistic. idei şi concepŃii similare. 12). prea iubite domnule de Marenne (p. în egală măsură. bre?" (p. Supunerea faŃă de planurile şi deciziile înfăŃişate de partener nu este decît o consecinŃă a recunoaşterii neconstnnse a superiorităŃii lui într-un anumit domeniu. 49). jupîne Lăzarel (Birlădeanu — p. care. 13. şi pronumele personal de persoana a Ii-a singular (cf. 34). 33). domnule şi iubite prietine (p. permiŃîndu-îe. domnule abate de Marenne (p.. Rezultatul nu este apariŃia unor formule 168 hibride sau anacronice: formulele sînt perfect traductibile în franceză şi corespund normelor deferentei specifice acestei limbi. nu se abat de la normele structurale ale românei. iar abatele devine călăuza spirituală a prinŃului prin hăŃişurile dragostei şi ale politicii. i se înfăŃişa drept total nepermeabilă. „Tu eşti. cel mult. în acelaşi timp. p.2. 20). măi Bîrliba?" — p. . O premisa o constituie faptul că acŃiunea variabilei putere este suspendată în acest caz: nici unul dintre personaje nu este învestit cu o autoritate exterioară care să-i permită să controleze acŃiunile celuilalt. forme absente în cazurile discutate pînă acum..]'". cf.2. cît pe domnul abate" (Alecu Ruset. O asemenea comportare traduce. Se poate recunoaşte. . insolit de determinări (adjectivale şi/sau a pozitive) sau corelat (prin coordonare) cu alte construcŃii la vocativ: Ruset->abate: domnule abate (p.

dar selectează cu tact diplomatic elementele prin care defineşte condiŃia lui de Marenne. 53. ca şi adresarea cu prietine (prezentă. de asemenea. este absentă. strălucirea şi puterea regelui Domniei tale sînt un scut mult mai bun" (p. o Asemenea formula se conformează cu precădere cerinŃelor politeŃii negative. Ruset ne apare ca deopotrivă legat de cele două sisteme culturale .. Faptul că abatele nu foloseşte niciodată prenumele lui Ruset în relaŃiile cu acesta (nici măcar însoŃit de determinări sau de alŃi termeni de adresare) poate fi interpretat. 14). PrinŃul face aluzie la condiŃia sa de indezirabil sub domnia lui Duca-Vodă. domnul meu (p. Printule şi prietine — p. domnule. Abatele foloseşte uneori vocativul prietine în asociere cu termenul neutru printule: efectul este de atenuare a distanŃei faŃă de coloeutor. rezultat al educaŃiei şi al unei ample şi complexe experienŃe comunicative. Structura formulelor de adresare folosite de Ruset şi de abate nu este totuşi perfect paralelă. aproape de Cotnari'" (p. prefaŃarea enunŃurilor prin scuze.. Cu care abatele i se adresează frecvent lui Ruset (cf. prince! ( de remarcat forma mai veche de vocativ. protecŃia mea nu înseamnă mare lucru. 13.suh incidenŃa cărora s-a format.— Am cinstea să văd în faŃa mea pe domnul abate Paul de Marenne ? — Da. De aceea. Calitatea de francez. formulă încărcată — şi prin aceasta deferentă —.2. care deplasează accentul semantic spre latura expresivă.. Nu cred nimic din ce-am spus eu însumi'' (p. traducînd o atitudine de simplă bunăvoinŃă faŃă de colocutor (la limita dintre exigenŃele politeŃii pozitive şi cele ale politeŃii negative). DeclaraŃia de încredere absolută a lui Ruset în prietenul său Pan Vladislav din Katowice (de la care abatele îi aduce o scrisoare) se realizează în limitele aceluiaşi orizont strategic: .. cred de mai nainte toi ce-mi poate spune prietinul meu Vladislav în ceea ce priveşte misiunea Domniei tale. se reflectă şi într-o personală alternare a unor modalităŃi diverse de exprimare strategică a deferentei. dar legat prin origine de propria sa Ńară. Am putea include în aceeaşi categorie şi vocativul prinŃnle. asistăm la o ciudată prezentare inversă. drept un indice al preponderenŃei nete a mijloacelor politeŃii negative.bază la care fac apel ambele personaje. 70). cf. 48). 11. 170 . în limbajul abatelui. echivalent al fr.. concomitent cu diminuarea propriei importanŃe sociale — evidentă în schimbul de replici citat — îmbracă adesea forme de expresie care — spre deosebire de cele caracteristice altor personaje. Cinstea-i de partea mea. şi strategia inversării raporturilor de îndatorare). 21). căci mi se dă prilejul nenădăjduit sa fiu oaspetele şi protejatul unui prinŃ" (p. în scena primului lor contact. Vezi şi răspunsul lui Ruset îa declaraŃia abatelui: . lingă tîrgul Hîrlău. pe care o marchează acest termen (cf. sub 2. dar îi adaugă determinări atributive. Exprimarea indirectă. 12). imperso-nalizarea emiŃătorului şi a receptorului sînt strategiile comunicative de. Formulelor care-1 apropie de abatele francez le fac uneori locul formule care ne amintesc de Lăzărel Griga (cf. Vîrsta şi condiŃia monahală a lui de Marenne impun tînărului prinŃ un comportament mai marcat condescendent: adresarea către abate cu forma domnule.. în -ule.domnule Ruset (p. raporturi puternic conotate afectiv. 21). pentru toate celelalte personaje. Forma are însă avantajul de a desemna. prin intermediul unor formule de recunoaştere reciprocă: . de asemeneae în limbajul abatelui — cf. 12). care ar putea sugera o e\entuală transpunere în româneşte realizată de prinŃ însuşi). AmbivalenŃa prinŃului. p. de exemplu — prietinule al meu nepreŃuit (p.. de exemplu. neînsoŃită de determinanŃi. îmbinînd intimitatea şi curtoazia. 49). Utilizarea vocativului prietene implică asertarea unei relaŃii de egalitate între parteneri. de asemenea. Ruset nu renunŃă la vocativul menŃionat. Ruset este beizqde Alecu.. prietine pare a avea o încărcătură afectivă mai redusă. mă voi simŃi fericii să te găzduiesc la o mică şi săracă a mea proprietate cu vie. numai partenerul cu statut superior o poate tolosi. ceea ce ne arată că reciprocitatea raporturilor dintre ei este parŃială.2). p. dorind să dea glas simpatiei faŃă de abate. vezi.) Nu există totuşi o condiŃionare situaŃională a prezenŃei formei prietine: ea alternează liber cu formele neutre citate anterior. Iată cum sună una dintre invitaŃiile adresate lui de Marenne: „. 12. reflex al unei abilităŃi conjuncturale — trădează rafinamentul colocutorilor.Domnule abate. supra. Cânte mir). cînd există totuşi diferenŃă de statut între aceştia. Deferenta întemeiată pe flatarea interlocutorului. deschis prin educaŃie spre lumea occidentală. scrierile lui D. care Ńine ca structură mai degrabă de ceremonialul oriental al exprimării sentimentelor (ci.. Este o diferenŃă 169 in plus faŃă de sistemul de adresare specitic relaŃiilor între autohtoni. Prin asemenea elemente.

20). 19. — abate şi nu sfînt. „Rogu-te să mă ierŃi a treia oară. cererea de s-cuze se numără printre formele curente 171 ale comportării personajelor la care ne referim. Ruset dă semnalul de plecare de la primitoarea casă a şătrarului cu aerul că se pune la dispoziŃia abatelui: . sau chiar aserŃiunile propriu-zise. reclamate de poliŃe tea negativă.Domnule abate. strategiile politeŃii se numără printre reperele de tip mteracŃional. implicînd o binevoitoare ironie la adresa destinatarului: . 2. 63). îmblîn-zeşte mădularele.3.. „încă o dată mă rog de iertare. IntervenŃia autorului dezvăluie însă mobilul real al acceptării invitaŃiei. din scena confesiunii.] să binevoiascâ a mă ierta" (p. -. de asemenea. cu premise şi concluzii). cit avem ulcioare.Actele cu caracter directiv sînt întotdeauna realizate indirect.. condiŃionalul care dă formulărilor valoare ipotetică. acceptarea din partea abatelui este. Noi. 70). Bîrlădeanul mea Ńi-ar răspunde că aşa-ceva nu se poate vedea în Ńara noastră.nobil şi nu prost. raportată la situaŃia în care este rostită — cheful de la Griga. amintim şi perifrază — în mod paradoxal. o succesiune de acte indirecte.N-aş vrea să fiu displăcut" (p... Scena în care prinŃul îi încredinŃează lui de Marenne taina iubirii sale nefericite include. Cererea permisiunii de a povesti se face printr-o formulă ocolită: „Prea iubite domnule de Marenne. Cele mai diverse acte verbale sînt prefaŃate prin scuze: sugestiile cu valoare de aserŃiuni (Ruset -e de Marenne: „dă-rni voie să-Ńi spun că trebuie să aduci laudă lui Dumnezeu că te-a făcut om şi nu fiară.. pentru ca. domnule Ruset. 23).. pe care o are pluralul inclusiv noi).. cf. face pe om mai bun. mintea şi sufletul. Prin structura savantă (juxtapunerea unor raŃionamente formulate după toate regulile. neexplicită: „Calitatea mea. uneori sentenŃioase (de Marenne —► Ruset: Dă-mi voie să declar că solul regelui Ludovic trebuie să fie la datoria sa" —p. neacordîndu-i astfel atenŃia cuvenită: „Rog pe domnul abate [." (p. sînt la dispoziŃia Domniei tale" (p.. după ce ai băut vin bun. am păstrat mijloace mai simple şi mai sigure de trecut apele. 21). 69). cf. relevante atît pentru locul unui personaj într-o anumită configuraŃie temporală. îmbunătăŃind pe om. iorma de concretizare a acestei atitudini este dependentă de cerinŃele politeŃii negative. spaŃială şi socială. PrinŃul reface — cu un orgoliu disimulat — motivarea autohtonilor pentru absenŃa unor astfel de construcŃii şi. arată că hotărîrea îi aparŃine în exclusivitate. precum şi funcŃia de exprimare a acordului cu punctul de vedere invocat. capătă o valoare parodică. iar replica abatelui consemnează dorinŃa acestuia de a mai rămîne: „într-adevăr. în final.] dă-mi voie să mă folosesc încă o dată de prietinia pe care binevoieşti să mi-o arăŃi" (p. Tot Birlădeanu Ńi-ar spune [. adresate celui care i-a ascultat destăinuirea: „Am făcut acest lung ocol. notate cu grijă de nara-torul-autor („se înălŃă şi se încinse''). ObservaŃiile prilejuite de comentarea celor două romane reflectă faptul că. la dorinŃa aceasta. domnule abate de Marenne" (p. domnule abate de Marenne. 63). în fine.. [. impersonalizarea emiŃătorului — strategie strîns legată de preferinŃa pentru actele indirecte — constituie un alt mod de atenuare a valorii impozitive pe care o are. 60). Bine-i să taci. în afara replicii menŃionate anterior.. se reŃine şi „alocuŃiunea" prinŃului către abate. pe un ton . rău e să umbli după aceea. ca să isprăvesc printr-o rugăminte" (p. Dumnezeu îl va primi bine la judeŃul săue" (p. dar mai bine-i să spui prostii. bine e să bei vin bun. si impersonalizarea receptorului). alături de strategiile conversaŃionale. despre podurile de piatră din Moldova. exprimarea propriilor opinii. îneereînd să-i confere o mai mare valoare de generalitate şi de adevăr. de la dacii cei vechi. 47). 73).puŃin maliŃios'' (aşa cum precizează naratorul-autor — p. 23... Deşi atitudinea abatelui pare a fi determinată de dorinŃa de a nu afecta aşa-numita „positive face" a lui Griga. îmblînzindu-le.. subliniind caracterul prin excelenŃă strategic al formulării alese de emiŃător: „în realifafp: abatele se simŃea foarte trudit şi foarte flămînd" (p.. Şi mai rău e să bei vin prost. domnule de Marenne" (p. Rău e să nu bei. o atribuie ipotetic unui personaj reprezentativ: omul său de încredere. deşi gesturile prinŃului. 48). Expresia indirectă a acceptării unor propuneri pare a fi specifică intervenŃiilor verbale ale abatelui. ObservaŃii finale. 36).. — franŃuz şi nu moldovan.. se pare că-mi dă dreptul s-ascult confesiuni" (p. care. —.. Ca marcă a grijii deosebite faŃă de interlocutor. să mai stăm aici. e nevoie de atîta grabă?" (p..] că dispreŃuieşte orice arhitectură meşteşugită. Ruset se scuză de trei ori pentru „impoliteŃeae4 de a fi citit scrisoarea de la prietenul său polonez în faŃa abatelui. Ruset să recunoască deschis că povestirea nu a fost decît pretextul unei rugăminŃi de ajutor. Căci astfel poŃi vedea mişelia întru care ne nevoim aici"-— p. pentru receptor. negativă — prin care de Marenne îi comunică lui Ruset că primeşte invitaŃia şătrarului: . de asemenea. cît şi pentru datele . 36). Vîlcu Birlădeanu: .. Interesantă este calea de răspuns pe care o alege Ruset la întrebarea pusă de abate.. Căci vinul ales. iubite domnule de Marenne. Deci.. Aşa că trebuie să isprăvim ulcioarele pecetluite.

al caracterizării prin limbajul folosit. Un asemenea criteriu este mai eficient decît cel tradiŃional. 2.L. Structures of Social Action.) pot fi explicate în raport cu principiile de bază care guvernează schimburile verbale: principiul cooperativ şi principiul politeŃii. Caragiale sau la notele de subsol din Patul lui Procust. în mod curent. strategiile politeŃii pozitive. Editions de Ia . Chiar tendinŃa specifică prozei narative de a depăşi condiŃia de omniscienŃă a naratorului poate fi motivată prin „plierea" la exigenŃele receptorului. Cambridge — Paris. dezvăluind o atitudine specifică faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi. multiplu condiŃionată. a cărei uniformitate relativă a fost adesea subliniată (Green. atitudine similară cu aceea care explică. J. (eds).M. ci numai sugestii privind interpretarea literaturii ca act de comunicare. Vom încerca mai degrabă să subliniem cîteva elemente de noutate pe care le aduce pragmatica în domeniul comentariului textului narativ: 1. în literatură. constituită în cursul dialogului şi alimentată de intervenŃiile diverşilor participanŃi. J. Heritage. Studies in Conversation Analysis. prin excelenŃă. în anumite cazuri. cît şi cel al personajelor iui M. Personajele lui Caragiale utilizează. ironia. strategii ale politeŃii pozitive. unul dintre mijloacele reconstituirii unor epoci şi tipuri de comunităŃi umane. Oralitatea poate fi mai exact descrisă şi eva173 luată daca se foloseşte ca sistem de referinŃă ansamblul structurilor şi al strategiilor specifice conversaŃiei curente. perspectiva retorică este inerentă studierii oricărei forme de comunicare. sînt universuri închise. dar de tip diferit. Alături de tipul consacrat de naraŃiune. ci şi lumea ficŃională în interiorul căreia acŃionează acestea. integrative. dar este o viziune retorică individualizată printr-un coeficient specific de originalitate. fapt pe care îl reflectă preferinŃa pentru strategii distincte ale politeŃii. Orice povestire reclamă un context comunicativ şi o deschidere spre dialog a celui care povesteşte. Anumite figuri de stil (cum ar fi metafora. 4. 174 BIBLIOGRAFIE a) Lucrări de referinŃă Atkinson. încheiere Lucrarea de faŃă nu oferă soluŃii. pînă la strategiile indirecte prezente la I. Un aspect particular al relaŃiei E—R este definitoriu pentru anumite specii. Atît universul personajelor lui I. Explicarea unor aspecte ale structurii pasajelor de relatare (ordonarea momentelor naraŃiunii) şi a unor aspecte ale structurii pasajelor de reprezentare a vorbirii personajelor prin natura anticipativă a strategiilor auctoriale. pe care le putem nota la N. Redefinirea anumitor concepte de bază ale stilisticii: naraŃiune. 3. Caragiale. nu trebuie să pierdem din vedere relaŃia supraordonată omniprezentă scriitor—cititor. De altfel. caracteristice unor comunităŃi de tip tradiŃional.. La Sadoveanu predomină strategiile politeŃii negative. în acelaşi timp. oralitate. Examinînd raporturile dintre personaje.fundamentale ale individualităŃii pe care o reprezintă. Relevarea complexităŃii relaŃiei E-R şi a diversităŃii formelor de manifestare a acestei relaŃii. De aceea un capitol de concluzii redactat în maniera canonică ni se pare nepotrivit. de la procedeele „brute". de exemplu. Cambridge University Press. Sadoveanu. Urmărirea relaŃiei E-R pune în evidenŃă. semnificative pentru „democratismul" specific „republicanilor din Ploieşti". cu relaŃii de rol strict compartimentate. naraŃiunea compactă. în aceeaşi zonă trebuie căutată o justilicare pentru evoluŃia modalităŃilor de implicare a cititorului în structura textului narativ.L. Morgan. se poate recunoaşte un tip de naraŃiune segmentală. interogaŃia retorică etc. Structurile şi strategiile comunicative definesc nu numai personajele. de exemplu. 178-179). strategiile politeŃii sînt. întrucît competenŃa pragmatică este mult mai variată decît competenŃa lingvistică. pluralitatea lecturilor unui text. aceea a naturii strategice a comportamentului lor comunicativ sau a inabilităŃii lor conversaŃionale. scrisoarea literară. cum ar fi. pentru că este justificată de însăşi esenŃa actelor de comunicare. 172 IV. p. 1981. în scopul respectării exigenŃelor principiului politeŃii. Filimon. Posibilitatea caracterizării personajelor dintr-o altă perspectivă. unele figuri de stil etc. integrată totuşi unor structuri dialogale cu o organizare bine definită. Ambele tipuri implică o împletire între strategiile narative propriu-zise şi anumite strategii conversaŃionale. permiŃînd disocierea între lectura reala (cea efectuată de cititor) şi lectura fictivă (atribuită unor personaje). figurile reprezintă cazuri de încălcare a unei (sau a mai multor) maxime a(le) principiului cooperativ. Desigur că viziunea pragmaticii asupra textului literar este o viziune retorică. în virtutea căruia toate relaŃiile sînt reduse la nivelul relaŃiilor intracomunitare.

). J. L. 1977. în Pride. (eds. Cole. 5. 1981.A (ed. p. 143-166. Le langage commun des Unguistes et des anthropologues (Resultats dfune conference interdisciplinaire). XXXVI. p. D. 1981. Ducrot. Bucureşti. Levinson. 1983. nr. 5.. p. Spoken Discourse. p. Pragmatics.). \V.. Indirect Speech Acts and What to Do with Them. B. Univers..N. în Cole. versiunea românească în Ionescu-Ruxândoiu.. Academic Press. ChiŃoran. (eds. McLain. M. Bucureşti.. Gh. p. M.P. Hermann. Questions and Politeness.. Toward a Speech Act Theory of Literary Discourse. J. Austin. 56-289. Presuppositions and Implicatures. 79-105. p. B.. XXX.. D. în Schenkein. 208-218. J. (ed. 1938. Socio-linguistics. p.. Minerva. McLain. G.. nr. Orientări actuale.. Strategies in social interaction. p. St. 156 — 161} Strategii ale politeŃii în textul literar. 217 — 404. Londra. J. 113-132.A. 3.M.L. W.. R.). Genter for Applied Linguistics. A model for analysis.B. I. A.W. Selected Readings.). The University of Chicago Press. 1985. Aduances in the Sociology of Language. Fillmore. ReflecŃii asupra interpretării pragmatice a textului literar.L.L. 1985. 1975... Foundations of the Theory of Signs.L. (eds. 1981. 175 Jefferson. J. Cole. Syntax and Semantics. Caragiale). H. Davidson. Storytelling as a Component of the Literary Prose Text. în SCL. Pragmatics and the Description of Discourse.). în Essais de linguistique generale. Rogers. Bloomington.). în Boreilă. 1987. Sadoveanu. 1972. What You Can Do with Words: Politeness. 1984. nr. Dacia.. Morgan.. A... în Boreilă. (ed. P. Logic and Conversation. 261-303. 1978.. în Cole. Lakoff.. (eds. Academic Press. Schenkein. p.Maison des Sciences de l'Homme.J. St. 200-209.. 1972. A. Principles of Pragmatics. Longman. M. 426-430. Morgan. 4. în Fishman. J.P. Waletzky.. Strategii ale politeŃii la personajele lui M. Grice. 25-42. Longman. Mouton. 1977. în AUB. 269 — 293.). New York. J. p.A.H. Brown. Murphy. Ch. p. 1975. 1981. 1983. V şi VI din romanul „Zodia Cancerului"). Haga — Paris. Labov. Pragmatics. Borcilă. Cluj-Napoca. J.). H. Poetica americană.. în Bright. New York. XXXIV.. Green. (eds. How to Do Things with Words. (ed. Morgan.P. în SCL. 3.. (Comentariu la cap. nr. Oxford University Press.D. 1984.). (ed.C.. 167-181. Grammar. Paris. Probleme de literatură şi estetică. P. R. p. Actele de vorbire şi definiŃia literaturii. Wall. Speech Acts. Studios in the Organization of ConversaŃional Inieraction. Cambridge. On Communicative Compelence. Scrisoarea literară ca act de comunicare. M. and Discourse. Gumperz. Londra — New York.). în Cole.). Sequential Aspects of Storytclling in Convcrsation. (ed.. 1985. O.. p. (ed. McLain. New York.. J.). (eds. 35 — 42. p. 1982. 7 — 55. Cambridge University Press. Socio-linguistics. (ed. ibidem. The Sociology of Language: An Inter disciplinar y Social Science Approach to Language in Society. Hymes. XXXIII. Jefferson G. On the Achievement of a Series of Stories. 1966. R. Cambridge. J. Filimon şi schiŃele lui I. 1975. Harmondsworth. 1987. Cambridge University Press. p. A Simplest Systematics for the Organization of Turn Taking of Conversation. 219-248. 143-158. p. Morgan. Indiana University Press. Universals in language usage.. Literatura ca act. Analiza narativa: versiuni orale ale experienŃei personale. Orientări actuale. J. Jakobson.P. p. Rvawe. Aspecte ale relaŃiei autor-cititor in textul literar („Ciocoii vechi şi noi" de N.). Murphy. Pratt. (eds. p.. L. Ohmann. 41—58.). Paris. Penguin.. New York. Minuit. G. 1981.. în Schenkein J.L. J. 1965. Holmes.). (ed. P. 1978. New York . (eds. Chicago. E. Pragmatics. Haga. R. J. In Schenkein. Sacks.. W. P. Radical Pragmatics. J.). R. voi. (eds.. E. p.).N. 27 — 38. Politeness phenomena. Morris. 1981.. Dire et ne pas dire. p. and Pcrformatives. 1978. în RRL. Levinson. 218—221 . J. G. R. E. Leech.L. P. On the Ethnology of Linguistic Change. (eds. 1971. Sociolingvistică. nr. 1975.. 1963. în LR. Mouton. M.. (ed. C. Fishman. în LL. Bucureşti.). L. J. Ionescu-Ruxăndoiu. 2. Schegloff. în Goody.. în Rogers.L. 1981. Washington. Dialog şi stil oral tn proza românească actuală. Principes de semantique linguistique. Edmondson. p. p.). 1978.). 1977.. Proceedings of the Texas Conference on Performatives. 1983.. Bahtin. P. Wall. 437_44i. p. seria Limba şi literatura română. A. P. Cruceru. 514 — 518. 179-199. în Cole. XXXVI.

Academic Press, 1978. Searle, J.R., Speech Acts. An Essaij in the Philosophy of Language, Cambridge, Cambridge University Press, 1970; vezi şi ed. franceză, Les ades de langage. Essai de philosophie du langage, Paris, Hermann, 1973; A Classification of Illocutionary Acts, în Rogers, A., Wall, B., Murphy, J.P. (eds.), 1977, p. 27 — 45. Todorov, Tz., Problemes de Venonciation, în „Langages", 17, 1970, p. 3 — 11; Categoriile naraŃiunii literare, în Poetică şi stilistică. Orientări moderne, Bucureşti, Univers, 1972, p. 370-400. Vianu, T., Arta prozatorilor români, II, Bucureşti, E.L., B.P.T., 1966. Vlad, L, Povestirea. Destinul unei structuri epice, Bucureşti, Minerva, 1972. b) Surse Alecsandri, V., Proză, [Bucureşti], EL, 1966. Buzura, A., Vocile nopŃii, [Bucureşti], Cartea Românească, 1980; Refugii, [Bucureşti], Cartea românească, 1984. Caragiale, I.L., Opere, 2, Momente, schiŃe, notiŃe critice, [Bucureşti], ESPLA, 1960. Câlinescu, G., Scrinul negru, [Bucureşti], ESPLA, [1960]. Fiîimon, N., Opere, I, [Bucureşti], ESPLA, [1957]. Ghîca, I., Opere, I, [Bucureşti], ESPLA, [1956]. Groşan, Ioan, Caravana cinematografică, Bucureşti, Cartea Românească, 1985. Nedelciu, Mircea, Tratament fabulatoriu, Bucureşti, Cartea Românească, 1986. Negruzzi, C, Opere, I, Bucureşti, Minerva, 1974. Odobescu, AL, Opere, II, [Bucureşti], ESPLA, [1955]. Petrescu, Camil, Teze şi antiteze, Bucureşti, Minerva, 1971; Ultima noapte de dragoste, t nit ia noapte de război. Patul lui Procusl, Bucureşti, Editura Eminescu, 1985. Preda, M., MoromeŃii, I, [Bucureşti], ESPLA, [1955]. Sadoveanu, M., Hanii-AncuŃei, Bucureşti, Cartea Românească, 1941; Zodia Cancerului, [Bucureşti], Editura Tineretului, 1955. 176 LILIANA IONESCU-RUXĂNDOIU. NARAłIUNE ŞI DIALOG ÎN PROZA ROMÂNEASCA — Elemente de 'pragmatică a textului literar (NARRATIVE AND DIALOGUE IN THE ROMANIAN FICTION — Elements of a Pragmatic Approach to the Literary Text) Editura Academiei, Bucureşti, 1990, 184 p. ABSTRACT 1. The book deals with some main problems of the literary commu-nication, using the concepts and the methodology of pragmaties. It does not aim at stating a pragmatic theory of the literary texts, but at suggesting a rather original way of commenting fiction. The illustra-tive material is provided by the works oi a number of Romanian elas-sic and modern writers, from Costache Negruzzi to Marin Preda and Augustin Buzura. As pragmatic research is usually based on familiar face-to-face communication, the modality of approaching fiction has been elaborated step by step. The result is not an all-pervasive "pattern" of analysis, but a diversity of procedures matching the large diversity of the aspects involved in the structure of the literary discourse. The authordoes not assign an absolute value to the pragmatic commentary of the fiction; it represents only one of the possible means of under-standing literature as a product of a certain type of human thinking and sensitivity, and as a product of the manipulation of some tech-niques operating bothat the macro- and the microstructural levels of the text. 2.1. The whole discussion is structured into three main sections. According to author's intentions of clearing the text analyses from any theoretical parentheses, the definition of pragmatics and of its basic concepts are presented and explained in the Introduction (chapters 1: Pragmatics — a domain of communicative action and interaction, and 2: Some basic concepts of pragmatics). The premises of the pragmatic study of literary texts are outlined in the same section, where literariness is defined in connection with a particular structure of the communicative situation (chapter 3: Literary text in the prospect of pragmatics). 12 — c-da 1354 177 The conceiving of literature as a communicative act involves the idea of an omnipresent dialogal attitude of the writer. Accordingly, the specific forms of the interference between the two basic modaiities of the narrative texts: the telling and the representing of the speech of characters, are identified and described

within the book. 2.2. The permeability of the narrative to different conversaŃional strategies and the presence of certain narrative intentions and stra-tegies in the diaiogue structure are brought forwaid in the second section: Pragmatic aspects of the literary narrative, where the ritual (compact) and the segmentai types of stories are discussed (chapter 1). The analyses of seve ral representative texts: the novei Hanu-Ancutei by Mihail Sadovea nu, and a short fragment from the novei MoromeŃii by Marin Preda — for the ritual type, seve ral short stories by Ion Luca Caragiale, and a fragment from the novei Scrinul negru by George Călinescu — for the segmentai type illustrate the existence of similar structural patterns and, at the same time, the rich variety of the forms in which these patterns are actualized not only by different writers, but also by the same writer. A special chapter is devoted to literary letters (chapter 2: Literary letters as a particular communicative act. Real reading — fictitious reading), which, as explicitly addressed texts, involve a normal reference to the possible reader. But addressee's reading, even if his identity is real, is of a secondary importance; the true addressee is always the unknown reader. A distinction between real and fictitious readings can explain some structural features of the literary îetters. When the writer is the declared author of the letter, the text has usually a mixed structure; the letter"make-up"— frequently rather superficial — dis-sembles some other prose forms: short stories and portraits (Costache Negruzzi, Negru pe alb), memoirs (the letters addressed to Vasile Alecsan-dri by Ion Ghica), and even border species like the essay (Pseudo-kine-getikos by Alexandru I. Odobescn). When letters are ascribed to different characters, they fulfil definite compositional functions and, at the same time, play an important part within the evaluative sub-struc-ture of the text (for example, the letters included in several short stories by Ion Luca Caragiale). In modern novels, letters represent a possible technique of avoiding author's omniscient position (see the novels Patul lui Procust by Camil Petrescu, Scrinul negru by George Călinescu or Refugii by Augustin Buzura). The last chapter of the second section (Forms of involving the reader in the structure of ihe narrative text) outlines some main directions in the evolution of the procedures by which the reader is involved in the structure of the narrative text. The direct forms of involving the reader, prevailing at the beginnings of the Romanian novei (see, ■ for example, Ciocoii vechi şi noi by Nicolae Filimon) are gradually re-placed by various indirect anticipative strategies, ranging from the affir-mation of a group solidarity between the writer and the readers (as in Caragiale's short stories) to the footnotes in the novei Patul lui Procust by Camii Petrescu, a true reading guide. In the last several decades, the explicit reference to the reader came again in the literary actuality, as a reflex of an active tendency towards authenticity, which in its extreme form has as a result the revealing by writers of all technical conventions of their art. 2.3. The third section, Pragmatic aspects of literari] diaiogue, attempts at answering the question of the relationship between literary and usual communicative structures and strategies in the short stories of the greatest maşter of the diaiogue in Romanian literature, Ion Luca Caragiale (chapter 1). The change of prospect in discussing the oral ştyle of a writei from the do main of verbal act ion to that of verbal interaction provides additional data for a comprehensive answer to some general probiems as the limits between authenticity and irony in literature, between realism and artistic exaggeration. The world of Caragiale's "heroes" is characterized by a specific mixt u re of conversaŃional ability and inability, of strategic communicative behaviour and perlocutionar inefficiency. From the elements which define the normal competence of a middle class person, the writer btiilds up a plausible deticient competence with a strong comic and satiric function. Alongside of the conversaŃional strategies, politeness strategies are relevant both for the place of a character in a certain temporal, spaŃial and social configuration, and for the main features of its personality. Bringing forward a particular attitude towards the own seif and towards the others, with a multiple conditioning, politeness strategies serve in literature.to reconstitute various epochs and types of human communities. The analysis of the politeness strategies ot the heroes in the novei Scrinul negru by George Călinescu (chapter 2.1), and in a historical novei, Z.odia Cancerului by Mihail Sadoveanu (chapter 2.2), reveals the formal and funcŃional diversity of politeness strategies in the literary text. Many echoes from sociolinguistics can be recognized in this chapter, which are not surprising if we accept the idea that sociolinguistics is a form of applied pragmatics. 3. The viewpoint of pragmatics on literature is a rhetorical one, as the rhetorical prospect is inherent to the study of any form of com-inunication. But literary pragmitics involves a specific coefficieat of originality. Aimng thî nsw insights brought by pragmitics into the domiin ol the cbmm3iitary of fiction, the following

are mentioned n thi conduuv' rz.Tiirks of Un b))k: 178 179 (a) the emphasis laici on the complexity of the relation between the emitter (E) and the receiver (R) and on the diversity of its forms; (b) the revealing of the anticipative nature of author's stralegies; (c) the redefinition of some basic concepts of stylistics: narrative, orality, figures of speech, etc; (d) a new prospect in describing the individuality ol different cha-racters, which takes into consideration the strategic nature of their communicative behaviour. INDICE DE MATERII ACCES LA CUVÎNT: la personajele din schiŃele lui I. L. Caragiale (autoselectarea ca E; disputa pentru rolul de E) 109-114 ACT ILOCUłIONAR (ILOCUTIE) : definiŃie, trăsături 13-14 ACT LOCUłIONAR: definiŃie, trăsături 13-14 ACT PERLOCUłIONAR (PERLO-CUłIE) : definiŃie, trăsături 13-14 ACT VERBAL : definiŃie 13-14; componente: locuŃionară, ilocuŃionară, perlocuŃionară 13; denominant în fapt al actelor ilocuŃionare 14; ăe directe şi indirecte 14-15; clasificarea lui J. Searle: ăe reprezentative, directive, comisive, expresive, declaraŃii 15 ADAPTARE LA PARTENER: principiu al comunicării 12 ANALIZA CONVERSAłIEI: mod de abordare a structurii schimburilor verbale 25-31 ANALIZA DISCURSULUI: mod de abordare a structurii schimburilor verbale 25 CJTITOR: rolul ă,iui în cadrul tranzacŃiei literare 36; atitudinea autorului faŃă de ă 31-35, 37; implicarea ~lui în structura textului narativ — ilustrări: N. Filimon, Ciocoii vechi şi noi 92-95; schiŃele lui I. L. Caragiale 95-100; Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu 100-101; Ioan Groşan, Insula 101 CODA: secvenŃă în structura povestirii 40; ă în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 54-55; ă în povestirea lui Moromete despre Tu-dor Pisică 66 COMENTARIU: ca formă de evaluare (vezi şi EVALUARE) 39-40; ă,1 intern în romanul Hanu-AncuŃei 55-56, 58-59; ~1 extern al naratorului în romanul Hanu-AncuŃei 56-58; ă,1 receptorilor, componentă a povestirii 38; ă,1 receptorilor în romanul Hanu-AncuŃei 58-61; ă1 receptorilor în povestirea lui Moromete despre TudorPisică 66 COMPETENłA PRAGMATICA: în raport cu competenŃa lingvistică li;componente: comunicativă, sociala 11-12; deficienŃe de ă în literatură 32 COMPLICARE: secvenŃă în structura povestirii 40; ăa în povestirile din. romanul Hanu-AncuŃei 53-54; ~a în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 65 COMUNICARE: funcŃie primordială a limbii 10; filtre care acŃionează în procesul ~ării: grama ti calitatea, reuşita, eficienŃa 10-12; componente: acŃională, mteracŃională 11-12; caracterul strategic ai ăării (vezi şi STRATEGIE COMUNICATIVA) 11; interdependenŃa dintre componenta acŃională şi intenŃională 11-12; principii de bază (vezi şi PRINCIPIUL COOPERATIV, PRINCIPIUL POLITEłII) 16; formă ele manifestare a relaŃiilor sociale 19 CONSTITUIREA AUDITORIULUI: componentă a povestirii (vezi şi povestirea) 38; ă în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 46-48; ă în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 62 CONTEXT: sensuri ăuale 9-10; definiŃie 10; dependenŃa de ă a actelor locuŃionare, ilocuŃionare şi peiiocuŃionare 13; dependenŃa deducŃiilor pragmatice de ă ' 17-19 CONVERSAłIE: definiŃie 12; ăa ca tip de text 12; ă,a fatică 19; trăsături ale ă ei curente 29; ăa în schiŃele lui I. L. Caragiale; teme şi cadru situaŃional 102-104; organizare generală 104-109; ăa fatică 105-106. 181 CORECTARE: ca formă de organizare conversaŃională 30; ăa replicilor la personajele din schiŃele lui I. L. Caragiale (autocorec-tare; ' corectare explicită de către colocutor) 134-138 DEDUCłIE PRAGMATICA: tipologie (vezi şi IMPLICATURA CONVERSAłIONALA, PRESUPOZIłIE) 17 DIALOG: relaŃia dintre ~ul real şi ăul literar 36 EFICIENłA: filtru în procesul comunicării 11, 13; în raport cu situaŃia de comunicare 13 EMITERE: specificul demersului E10 , EVALUARE: elemente cu funcŃie de ă în structura povestirilor 39-40; ăa în povestirile din romanul Hanu-

a calităŃii.ei 85-91 ORGANIZARE CONVERSAłIONALĂ: niveluri: local. L. ilustrări: Bubico 67-68. Cadou 68-70. Caragiale 83-84. strategii ale exprimării indirecte 23-25. Caragiale 84-85.19-20. Infamie de I. relatarea ca sursă de inf©rmaŃie ă taŃi vă 32-33. efectul condiŃiei de outsider: abatele de Marenne 167-168. Antologie de I. ~a spontană şi ăa literară 40. Duca-Vodă în relaŃiile cu alte personaje 163-166. efectul suspendării acŃiunii variabilei putere: Alecu Ruset — abatele de Marenne 168-172 POVESTIRE: definiŃie. Infamie de I. funcŃii 17. absenŃa ăei 45. tipuri: ă de motivare. Antologie de I. ~ile întrebare/răspuns — factor de structurare a dialogului în schiŃele lui I.ii negative 21-22. L. Negru-zzi 7879. L. povestiri cu dublă ă 45-46. REZOLVARE. Caragiale (întrebări relevînd ina-bilitatea conversaŃională. Călinesou 88-89. ~ povestiri lui Moromete despre Tudor Pisică 62-63 PRESUPOZIłIE: definiŃie. ~a în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 50-53. auloîntreruperea replicii) 114-124 LECTURA: ăreală vs. ăa segmentată în romanul Scrinul negru (ilustrare) 75-77. de amplificare. 32-36. Ioanide 154-156. Scrinul negru de G.F. ăări strategice la personajele din schiŃele lui I. Călinescu: Gaittany 144-149. Caragiale 8485 MIŞCAREA DE SPRIJINIRE A ACTULUI COMUNICATIV: funcŃia strategică 28. efectul reducerii distanŃei sociale 167. Alecu Ruset — căpitanul Ilie TurculeŃ 162-163. prezenŃa sau absenŃa acŃiunii redresive 2021. scrisorile lui I. ~a literară — note caracteristice 77 PRAGMATICA: constituire 9. strategii ale ă. relaŃia dintre ă reală şi ăfictivă — ilustrări: scrisorile lui C. ăa ca secvenŃă de schimburi verbale preliminare 39-44. trăsături. trăsături specifice 10-12. Caragiale 83. strategii ale ăii pozitive 22-23. sugestii oferite de ~ pentru comentariul textului narativ 173-174 PREFAłA: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi'POVESTIRE) 38. Refugii de AUg. al secvenŃelor recurente. Babighian 153-154. general 29-31 ORGANIZARE PRAGMATICĂ: aspecte de bază (vezi şi ACT VERBAL. particularităŃi de structură ale ~ilor din schiŃele lui I. 70-72. particularităŃi de structură ale ~ilor din romanul Hanu-AncuŃei (vezi şi CODA.AncuŃei 55-61. Ghica 79-81. ăfictivă 78. DiplomaŃie 72-85. L. Caragiale 6667. Buzura 89-91 LITERARITATE: din perspectiva pragmaticii 31 182 MAXIMA CONVERSAłIONALA (vezi PRINCIPIUL COOPERATIV) : încălcarea ăelor ăe în textele literare — ilustrări: Pseudo-kinegetikos 81. maximele ~lui: maxima cantităŃii. exprimarea indirectă 20-21. dependenŃa strategiilor ~ii de configuraŃia raporturilor de comunicare în romanul Zodia cancerului de M. 48-59. factori care determină nivelul optim de ăîn comunicare 21. L. IMPLICATURA CONVERSAłIONALA) 12-13 ORIENTARE: secvenŃă în structura povestirii 40. ă rituală în romanul Morome-Ńii (ilustrare) 62-66. tipuri 17-19 ÎNTRERUPEREA UNEI REPLICI ÎN CURS: la personajele din schiŃele lui I. funcŃii 16. caracterul interacŃional al ăii 38-40. Caragiale — funcŃia ironică 96-97.18-19 PRINCIPIUL COOPERATIV: definiŃie. COMPLICARE. definiŃie 10. L. Dascăl prost de I. strategii ale ăii la personajele din romanul Scrinul negru de G. Caragiale 138-142 OMINISCENłA NARATORULUI-AUTOR: convenŃie literară 32. mareşalul Cornescu 149-150. Caragiale 84. L. ăa în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 64-65 PERECHE DE ADIACENTĂ: formă de organizare locală a conversaŃiei 30.R. întrebări strategice) 124-133 POLITEłE: definirea conceptului pragmatic de ă. Filimon 92-94. L. Caragiale 98-99. modalităŃi de evitare a ă. corespondente marcate şi nemarcate 30. PRESUPOZIłIE. C. strategii ale ăii în schiŃele lui I. L. Patul Iui Procust de Camil Petrescu 85-88. Sadoveanu: relaŃia dintre putere şi distanŃa socială — ilustrări: Lă7ărel Griga — Avramia — Alecu Ruset 157-161. scrisoarea literară ca modalitate de depăşire a ă. strategii ale ăii în romanul Ciocoii vechi şi noi de N. tipuri 38. ănegativă si pozitivă 20. ăa în povestirile din romanul HanuAncuŃei — particularităŃi 41-46. Pseudo-kinegetikos 81-83. trăsături. EVALUARE. componentele procesului ăii 38. Caragiale (în situaŃii tranzacŃionale. REZUMAT) 40-41. în situaŃii personale. indici specifici şi indici poii-funcŃionali 14 GRAMATICALITATE: filtru în procesul comunicării 11. ORIENTARE. a relevanŃei şi a manierei (vezi şi MAXIMA CONVERSAłIONALA) 16-18 .ei în proza modernă. L. L. în raport cu situaŃia de comunicare 11 IMPLICATURA CONVERSAłIONALA: definiŃie. ceilalŃi aristocraŃi 150-153. de dezarmare 28-29 funcŃii ale gărilor strategice ale naratorului în schiŃele lui I. ~a în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 64-66 FORłA ILOCUłIONARA: definiŃie 13. Alecu Ruset — clucerul Abăza 161-162.

ăi anticipative la personajele din schiŃele lui I. relaŃia dintre ă şi reprezentare în schiŃele lui I. mişcare. ăa în povestirile din romanul Hanu-AncuŃei 54. Ghica 79-81. — texte memorialistice 8081. abateri de la normele corespondenŃei în Pseudo-kinegetikos de Al. 28. mărci epistolare în ăile lui C. L. Format: 16/61X86. trăsături ale ăului literar 31 TRANZACłIA AUTOR-CITITOR(I): forme de concretizare textuală: directă şi indirectă 31-32 VERB PERFORMATIV: definiŃie. Ghica. raportul actelor locuŃionare. Odo-bescu 81. pentru biblioteci mici: 859 Tiparul executat la întreprinderea Poligrafică Braşov Comanda 1354 184 IIBL»TECA JUBEŃBHâ \ MARAMUREŞ I . ăul literar ca tip de ă 31. L. Fill-more 12-13. 141-142 RECEPTARE: specificul demersului de ă 9-10 RELATARE: funcŃia pasajelor de ă în textul narativ 31-32. forme ale ăării la pers. ăile lui C. mărci epistolare în Pseudo-kinegetikos 81-82. Z.1990. dependenŃa sensului de ă 9-10. ~i ~e în romanul Ciocoii vechi şi noi de N. schimb. ~a în raport cu situaŃia de comunicare 11 REZOLVARE: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi POVESTIRE) 40. confruntare 25-28. exemple 14 ___ Redactor: VERONICA GANA Tehnoredactor: ELENA SPIRU Bun de tipar: 8. mărci epistolare în romanul Patul lui Procust 86-87. 21 maximele ~lui (vezi şi POLITEłE) 24-25 PROCEDURA CONVERSAłIONALA: funcŃii. funcŃii 19. _ile lui I. abateri de la normele corespondenŃei în ăile lui I. forme convenŃionalizate. ~i ăe în schiŃele lui I.5. L. perspectiva ăării 33. C. mărci epistolare în romanul Refugii de Aug. ăa în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 65 183 REZUMAT: secvenŃă în structura povestirii (vezi şi POVESTIRE) 40. ăi ă. ~ul în povestirile din romanul IlanuAncuŃei — particularităŃi 40-50. Negruzzi 78-79. Filimon 92-94. Filimon 92-95. mişcări şi proceduri strategice 28-29. Caragiale — funcŃia strategică 97-100. gramaticali tatea. Caragiale 138-140 STRUCTURA INTERACłIONALÂ: elemente componente: act. Buzura 89 SITUAłIE DE COMUNICARE: componente 10. ilocuŃionare şi perlocuŃionare cu ~ 13 STRATEGIE COMUNICATIVA: natura anticipativă a ăilor ă. 08-3 C. abateri de la normele corespondenŃei în ăile lui C. reuşita şi eficienŃa în raport cu ă11.VIII. Z. 13. I în romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu 85-86.e în romanul Ciocoii vechi şi noi de N. trăsături. 34. tipuri 28-29. manipularea ~ilor ăe 28-29 TEXT: tipologia ăelor după Ch. Caragiale 98-99 REUŞITA: ca filtru în procesul comunicării 11. ăul în povestirea lui Moromete despre Tudor Pisică 62-63 SCRISOARE: ăa literară în raport cu ăile reale 77-78. fază.PRINCIPIUL POLITEłII: definiŃie. relaŃia ă — jurnal în romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu 85-86.e 11-12. Coli de tipar: 11. Negruzzi ca naraŃiuni literare 79. pentru biblioteci mari: 859. Negruzzi 79.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful