Lucrare

O constatare tot mai frecventa în practica
medico-legala: eliberarea incorecta sau

ilegala a certificatului medical constatator
04.04.2007, 15:25
Articol preluat din revista Medica (revista Colegiului Medicilor din Romania) Anul III,
nr. 8, pp.20-21
Conf. Univ. Dr. Gabriel Mihalache

medic primar legist, membru în Comisia Superioară de Disciplină
Reglementările legale actuale referitoare la eliberarea certificatului medical constatator al

decesului (CMCD) sunt suficient de clare şi aparent nu pot lăsa loc pentru erori din partea
medicilor care le întocmesc. Constatăm însă, că tot mai frecvent, medicii de familie cu
cabinete individuale, din mediul rural mai ales, dar şi medicii de la salvare eliberează
astfel de certificate încălcând cu bună ştiinţă sau din ignoranţă normele ce reglementează
această activitate.
Medicii de familie pot elibera certificat medical constatator al decesului (CMCD) în

situaţia în care au cunoscut şi tratat bolnavul iar moartea este una neviolentă, adică a
survenit din cauză de boală. Obligaţia medicului este de a examina cadavrul şi doar după
aceea, când se asigură, printre altele, că nu prezintă leziuni de violenţă, poate trece la
întocmirea CMCD. Pentru a completa rubricile corect el trebuie să facă o anamneză
culegând informaţii despre decedat de la aparţinători. Va afla astfel, condiţiile şi
împrejurările în care a survenit decesul precum şi simptomatologia pe care a avut-o
bolnavul în ultimele momente ale vieţii sale. Procedând în acest mod riscul de a greşi este
minim.
În orice situaţie în care medicul de familie are suspiciuni referitoare la decesul fostului
pacient are obligaţia să refuze eliberarea CMCD şi să solicite organelor judiciare
dispunerea autopsiei medico-legale pentru elucidarea cauzei morţii.
Sub nici un motiv medicul de familie sau de la salvare nu are voie să elibereze
certificatul medical constatator al decesului în următoarele situaţii:
a. în toate morţile violente, chiar şi atunci când există o perioadă de timp mai mare între
evenimentele posibil cauzale şi decesul victimei (exemple de morţi violente: asfixie
mecanică prin spânzurare, sugrumare, ştrangulare, înec; electrocutare; intoxicaţie;
accidente indiferent de mecanismul de producere - casnice, rutiere, de tren, la locul de
muncă);
b. când nu este cunoscută cauza morţii;
c. dacă moartea este suspectă, înţelegând prin aceasta morţile subite care survin în mod
neaşteptat, în plină stare de sănătate aparentă;
d. în urma decesului unei persoane, a cărei sănătate prin natura serviciului, este verificată
perioadic din punct de vedere medical;
e. când decesul survine în incinta unei instituţii sau întreprinderi, sau în timpul unei
misiuni de serviciu;
f. pentru decesele care survin la persoanele aflate în custodie, în detenţie sau arestate, în
anchetă penală, în spitale penitenciare, când moartea este asociată cu activităţile poliţiei
sau ale armatei, când decesul survine în cursul manifestaţiilor publice şi când există
suspiciune de tortură, tratamnent violent sau inuman.
g. decese multiple, repetate, în serie sau concomitent, în condiţii suspecte;
h. cadavre neidentificate sau scheletizate;
i. decese survenite în locuri publice sau izolate;
j. când moartea este pusă în legătură cu o deficienţă în acordarea asistenţei medicale sau
în aplicarea măsurilor de profilaxie sau de protecţie a muncii;
k. dacă decesul a survenit în timpul sau la foarte scurt timp după o intervenţie
diagnostică, terapeutică sau chirurgicală;
În toate situaţiile arătate mai sus autopsia medico-legală este obligatorie.
Eliberarea CMCD în cazul unor morţi violente a devenit, din păcate, o practică, cel puţin
în judeţul Bihor şi doar o mică parte dintre acestea ajung la cunoştinţa noastră, atunci
când diverse instituţii abilitate cer lămuriri referitoare la împrejurările în care a survenit
decesul unei persoane, la felul morţii şi la cauza medicală a morţii. În această situaţie,
încercând să răspundem, căutăm în arhivă raportul de constatare medico-legal efectuat
după autopsie dar constatăm, pe de o parte, că nu ni s-a solicitat efectuarea autopsiei şi
desigur, în aceste condiţii, aceasta nici nu a fost efectuată. Suntem în imposibilitate deci,
de a răspunde dar avem la dispoziţie CMCD eliberat ilegal pe care desigur putem să-l
analizăm şi criticăm.
Am apreciat că medicul a acţionat incorect eliberând CMCM când a completat cele trei
puncte referitoare la deces cu diagnostice care sugerau o moarte neviolentă fără a avea
nici o bază medicală sau anamnestică în susţinerea acestora. Cel mai frecvent diagnostic
astfel pus a fost infarctul de miocard sau accidentul vascular cerebral. În realitate cauza
decesului a fost una violentă.
Când, cu bună ştiinţă, medicul a notat la diagnostic o cauză de moarte violentă, ca de

exemplu traumatism cranio-cerebral, asfixie mecanică, electrocuţie, înec, am apreciat că
este vorba despre un fapt ilegal deoarece ştia sau trebuia să ştie că este interzis să
elibereze în aceste condiţii certificatul.
Exemple de CMCD eliberate ilegal sau incorect:
1. Poliţia Jud. Bihor ne solicită, prin adresă, să precizăm dacă persoana de sex masculin
ZB, de 30 ani, din oraşul M, a prezentat pe corp leziuni de violenţă, cum au fost produse
acestea şi care a fost cauza medicală a morţii. Căutând în arhiva serviciului am
constatat că nu s-a făcut autopsia Persoana în cauză decedase în urmă cu un an şi din
informaţiile obţinute am aflat că se spânzurase într-o anexă a locuinţei sale, unul din
motive fiind datoriile foarte mari pe care le avea la diverşi cămătari. Soţia sa a reclamat
că a fost în repetate rânduri bătut în zilele dinaintea actului suicidar şi mai mult
incrimina pe unul dintre cămătari că ar fi participat activ la „actul suicidar”. CMCD a
fost eliberat la acest caz de către un medic de familie din oraşul M. La punctul c. acesta
a notat Asfixie mecanică prin spânzurare iar la punctul a. Stop cardio-respirator. Rezultă
de aici cu claritate că, deşi evident ştia că este o moarte violentă a eliberat ilegal acest
certificat. Ţinînd cont de complexitatea cazului am propus exhumarea cadavrului în
vederea autopsiei care s-a şi făcut peste câteva zile, dar la mai bine de un an după deces.
2. În oraşul S, medicul de familie eliberează un CMCD pentru o femeie de 67 ani, notând

la punctul c. Asfixiere mecanică prin ştrangulare iar la punctul a. acelaşi diagnostic (am
păstrat terminologia originală). În realitate femeia se spânzurase, era deci vorba despre
o asfixie mecanică prin spânzurare. Alertat de termenul ştrangulare anchetatorul,
bănuind un omor, solicită efectuarea autopsiei care a fost făcută a treia zi după deces, în
ziua înmormântării, cadavrul fiind în putrefacţie.
3. O firmă de asigurări ne solicită să precizăm dacă cauza morţii unui fost asigurat este
violentă sau neviolentă şi ne pune la dispoziţie un CMCD eliberat de către medicul de
familie din comuna B. La punctul c. era notat Traumatism cranio-cerebral iar la punctul
a. Stop cardio-respirator acut. Din discuţia telefonică cu medicul am reţinut că a eliberat
certificatul la solicitarea – rugămintea poliţistului din comună, acesta relatând medicului
că a cercetat cazul şi nu există nici o suspiciune de omor. Lăsând deoparte formularea
medicală neadecvată ca şi gândirea şi logica acestui medic este evident că a eliberat
certificatul bănuind că este vorba de o moarte violentă atâta vreme cât a invocat un
traumatism.
4. Medicul din comuna P eliberează un CMCD pentru o femeie de 65 ani, pe care o avea
în evidenţă cu diverse boli, fiind solicitat de către fratele acesteia, un profesor din
Oradea. Notează la punctul c. Infarct miocardic acut, la punctul a. Insuficienţă cardio-
circulatorie iar la alte cauze Obezitate, Diabet zaharat, HTA. Cu ocazia eliberării
CMCD află că aceasta a decedat într-un grajd şi că ar avea ceva leziuni la nivelul
capului. Peste exact o săptămână fratele femeii, profesorul, este omorât cu patru lovituri
de ciocan în cap de către fiul acestuia în vârstă de 20 ani, bolnav, suferind de
schizofrenie. El povesteşte anchetatorilor că a omorât în urmă cu o săptămână pe
mătuşa sa, sora tatălui său, cea care primise CMCD cu diagnosticul infarct de miocard.
Se face exhumarea cadavrului şi se constată un traumatism cranio-cerebral acut deschis
cu fractură de boltă şi bază de craniu, dilacerare şi hemoragie meningo-cerebrală prin
patru lovituri de topor.
Inutil să mai precizăm că la toate exemplele enumerate mai sus eliberarea CMCD s-a
făcut fără ca medicii în cauză să fi examinat cadavrele respective, ceea ce, repetăm, ar fi
fost o obligaţie a lor. De asemenea, suntem convinşi că doar o foarte mică parte din
numărul CMCD eliberate ilegal ajung la cunoştinţa noastră deoarece, a devenit un obicei
nefericit dar şi grav ca medicii să elibereze aceste acte mai ales în următoarele situaţii:
sinucideri, acccidente casnice (mai ales electrocuţii, asfixii cu monoxid de carbon,
accidente prin folosirea diverselor aparate casnice din ateliere – polizor, flex), înec,
electrocuţii prin descărcări electrice naturale, etc. Mai mult, certificatele medicale
constatatoare ale decesului sunt, cel mai adesea, eliberate înainte de a fi trecut 24 ore de
la deces. Practic, singura situaţie în care medicii de familie din jud. Bihor nu au eliberat
CMCD până acum sunt accidentele de circulaţie dar au făcut-o din ignoranţă medicii de
la salvare aşa cum vom prezenta în continuare un caz:
1. Într-o duminică medicul de salvare este solicitat la o urgenţă la domiciliul unei femei
în vârstă de 69 ani. O găseşte decedată în pat, acoperită. Practic, nu examinează
cadavrul şi nu observă că acesta avea membrul inferior drt. imobilizat în aparat gipsat
urmare a unui accident rutier suferit în urmă cu două săptămâni. Nu face o anamneză
corectă şi nu află că bolnava era acasă doar de câteva zile, fiind externată din spitalul
judeţean unde fusese internată cu dgs: Politraumatism prin accident rutier. Fractură de
bazin. Fractură de femur drt. Notează la punctul c. Infarct miocardic acut cu toate că
bolnava nu avea nici măcar antecedentele unei afecţiuni cardiace.
Consecinţele ce decurg din eliberarea acestor CMCD sunt foarte numeroase şi uneori
grave. În primul rând intră în discuţie obstrucţionarea actului de justiţie care este, în lipsa
autopsiei medico-legale, privat de o probă care, eventual, poate face legătura dintre un
traumatism, complicaţiile acestuia şi decesul victimei. Alte consecinţe se răsfrâng asupra
urmaşilor decedatului în sensul că, aceştia nu pot beneficia de despăgubiri, pensii în
situaţia în care moartea a fost violentă sau s-a datorat unui accident de muncă. Referitor
la medicul care a eliberat CMCD, acesta poate fi sancţionat disciplinar sau conform
Codului civil sau penal, după caz, pentru infracţiuni dintre cele mai grave cum ar fi: fals
intelectual, favorizarea infractorului, complicitate la omor.
Medicii legişti sunt cei care sunt chemaţi să rezolve aceste cazuri prin efectuarea
autopsiei cadavrelor după exhumarea acestora dar cel mai adesea concluziile lor sunt
grevate de condiţiile improprii în care au fost obligaţi să acţioneze (în primul rând
putrefacţia cadavrului). Nu mai insităm asupra costurilor materiale pe care le implică
aceste expertize şi a volumului de muncă pe care îl solicită.
Codul de deontologie medicală prevede la secţiunea E art. 66 şi 67 – Eliberarea de

documente, în esenţă următoarele: este interzisă eliberarea unor certificate de
complezenţă sau rapoarte tendenţioase. Orice act medical va oglindi realitatea obiectivă.
Medicul poate emite certificate, atestate şi documente permise de lege pe baza propriilor
sale constatări şi a examenelor necesare în acest scop. Este interzis ca informaţiile
medicale să fie prezentate deformat sau ascunse. Documentele medicale vor respecta
forma prevăzută de lege. Sancţiunile disciplinare care se pot aplica în situaţia
nerespectăriii celor precizate anterior încep cu mustrarea dar merg până la interdicţia de a
exercita profesia ori anumite activităţi medicale pe o perioadă de la o lună la un an şi
retragerea calităţii de membru al colegiului medicilor din România.
Văzând amploarea fenomenului descris mai sus, apreciem ca un prim pas în stăvilirea
acestuia informarea repetată şi pe orice cale a medicilor predispuşi să elibereze ilegal sau
incorect CMCD. În acest sens ei trebuie să cunoască condiţiile legale în care pot elibera
corect aceste acte. De asemenea, trebuie să le atragem atenţia şi să le prezentăm situaţiile
în care le este cu desăvârşire interzis să elibereze CMCD, fiind vorba în primul rând de
morţile violente şi mai ales să nu elibereze acest certificat fără a examina nemijlocit
cadavrul.
Reconstituire in cazul mortii violente a omului de afaceri Mihail

Erbasu
_TUE, 29 June 2004
La vila din Snagov a fostului om de afaceri Mihail Erbasu a avut loc, marti, o reconstituire a mortii
acestuia, anchetatorii concluzionand ca ipoteza "cea mai plauzibila pana in acest moment, ramane cea a
sinuciderii, nefiind insa, in totalitate, exclusa nici varianta unei posibile crime. Un grup de procurori,
criminalisti si specialisti din cadrul Serviciului Omoruri din Inspectoratul General al Politiei Romane
(IGPR) au efectuat, la fata locului, un experiment judiciar antropometric - menit sa indice mecanismul
prin care au fost create urmele descoperite dar si leziunile atestate prin necropsia victimei.
Experimentul a cuprins doua etape: ipoteza unei posibile crime si ipoteza unei sinucideri. Pentru
realizarea experimentului anchetatorii au folosit un manechin special, utilizat in antrenamente de
luptatori. Prima ipostaza, cea a posibilitatii unei crime, a cuprins doua faze experimentale din care a
rezultat ca in momentul impactului cu solul, distanta dintre capul cadavrului si marginea piscinei a fost
de 5,70 m iar cea dintre picioare si marginea piscinei de 7,10 m, corpul cazand cu fata in sus. In cea de a
doua faza experimentala, in care corpul a cazut cu fata in jos, distanta dintre cap si marginea piscinei a
fost de 3,40 m iar cea dintre picioare si margine de 5,25 m. Potrivit anchetatorilor, in ambele faze ale
experimentului, pentru varianta crimei nu exista probe certe. Ce-a de a doua ipostaza, privind
sinuciderea, a ramas, in continuare, in atentia anchetatorilor ca fiind "cea mai probabila varianta" :
Mihail Erbasu s-a prins de balustrada cu mainile si s-a aruncat cu capul in jos, cazand in picioare. "Initial
am incercat sa demonstram ca manechinul pe care am mai adaugat niste greutati speciale pentru a
ajunge cat de cat la greutatea identica cu cea pe care o avea Mihail Erbasu a rezistat foarte bine legat
de tevile de care noi presupunem ca s-a legat si a incercat sa se sinucida prin spanzurare. Dupa aceasta
am incercat sa introducem manechinul in lift, deci sa parcurgem traseul pe care l-a urmat Mihali Erbasu
inainte de a se sinucide. Dimensiunile liftului sunt foarte mici astfel incat din acest punct de vedere era
foarte greu ca cineva sa-l bage cu forta si sa-l urce pana la etajul 1. Totodata, pe scara in spirala dintre
etajul 1 si terasa, era foarte greu ca cineva sa-l duca cu forta, fara sa lase vreo urma in acest
perimetru", a declarat prim-procurorul Marius Iacob. Ancheta in cazul Mihail Erbasu va continua cu
efectuarea unor audieri, studierea rezultatului final al autopsiei si a expertizelor bio-criminalistice,
grafologice si grafoscopice care vor putea fi definitivate in cursul saptamanii viitoare. Prim-procurorul
Marius Iacob a mai spus ca din biletul remis, luni, anchetatorilor de sotia lui Mihail Erbasu, (bilet
descoperit, dupa deces, in buzunarul unei haine a omului de afaceri), rezulta intentia evidenta a
suicidului, intarind, prin continut, afirmatiile din primul inscris. Dupa parerea procurorilor acest al doilea
bilet a fost lasat tocmai pentru a confirma ideea sinuciderii. Pana in prezent, anchetatorii nu au stabilit
motivul care l-a impins pe Mihail Erbasu la acest gest disperat. ROMPRES
Studiu: avortul, risc de mortalitate de

patru ori mai mare decat nasterea
Un nou studiu privind rata mortalitatii in urma avortului
Bazandu-se pe date inexacte privitoare la mortalitatea materna in Statele Unite,

sustinatorii avortului pretend, de cele mai multe ori, ca riscul mamelor de a muri la
nastere este de sase, zece sau chiar de douasprezece ori mai ridicat fata de cel al mortii in
urma avortului.
Spre deosebire de ei, criticii avortului sustin de multa vreme faptul ca statisticile pe baza
carora se fac astfel de afirmatii sunt eronate si ca simplul argument ca” avortul este mult
mai sigur decat nasterea” ignora complet gradul ridicat al altor complicatii de natura
fizica sau psihica asociate avortului. Un studiu recent, ireprosabil, privitor la asocierea
sarcina- mortalitate, desfasurat in Finlanda, arata ca riscul decesului in interval de un an
de la avort este de cateva ori mai ridicat decat in cazul unei pierderi de sarcina sau a
nasterii. [1]
Acest studiu, bine conceput, bazat pe date statistice, a fost publicat de STAKES,
departamentul de analiza statistica din cadrul Centrului National de Cercetare si
Dezvoltare in domeniul Sigurantei si Sanatatii din Finlanda. In efortul de a evalua
precizia rapoartelor privitoare la mortile maternale, cercetatorii STAKES au cercetat
arhiva certificatelor de deces pentru toate femeile aflate la varsta reproducerii (15-49 de
ani), care au murit intre 1987 si 1994 - un total de 9.192 de femei. Apoi au trecut in
revista baza de date privitoare la sanatatea nationala, cautand evenimente legate de
perioada de sarcina pentru fiecare dintre gravide, pe durata a 12 luni premergatoare
decesului.
Finlanda avand un sistem public de ingrijire medicala, aceste evidente sunt foarte precise
si complete. Cercetatorii STAKES au identificat un numar de 281 de femei care au murit
la un an de la sarcina. Rata mortalitatii la 100.000 de cazuri a fost de 27 pentru femeile
care au nascut, 48 pentru femeile care au pierdut sarcinile sau au avut sarcini ectopice si
101 pentru cele care au avortat.
Cercetatorii au calculat apoi media deceselor in raport cu varsta, folosind procentul

decesului femeilor care nu au fost insarcinate, ca standard de 1:1.
Figura 1 arata faptul ca media

deceselor femeilor in anul in care au nascut este de jumatate din cea a femeilor care nu
erau insarcinate, in timp ce femeile care au avortat au 76% risc de deces in anul care
urmeaza avortului in comparatie cu femeile care nu sunt insarcinate. In comparatie cu
femeile care duc sarcina la termen, femeile care avorteaza sunt de 3, 5 % ori mai
predispuse sa moara in decurs de un an de la avort.
Cifre ca acestea variaza din punct de vedere statistic de la an la an, de la tara la tara si
intre diferite studii. Din acest motiv cercetatorii raporteaza intotdeauna bine cunoscutul
procent de 95% acuratete. Aceasta inseamna ca datele disponibile indica faptul ca 95 de
procente din studile similare vor raporta un rezultat care va varia in jurul cifrei raportului
in cauza.
De exemplu, procentul estimat de ,50, referitor la nasteri, are un interval de acuratete

intre ,32 si ,78. Cu alte cuvinte, este posibil ca in 95% din timp, procentul estimat al
deceselor dupa nastere sa se gaseasca intre 32 si 78 de procente din rata femeilor care nu
sunt insarcinate. Intervalul de acuratete de 95 de procente pentru decesele in urma
avortului a fost estimat intre 1,27 si 2,42 din rata anuala a femeilor care nu erau
insarcinate.
Deces in urma sinuciderii
Folosind un subset al acelorasi date,

cercetatorii STAKES au raportat ca riscul de deces in urma sinuciderii in decurs de un an
de la avort era de peste sapte ori mai mare fata de riscul sinuciderii dupa nastere [2].
Dintre cazurile de sinucidere doua erau corelate si cu infanticid. Exemple de tentative de
sinucidere/ infanticid post- avort au fost, de asemenea, descoperite si in Statele Unite. [3]
Aceste rezultate au fost publicate de STAKES intr-un studiu recent. Printre cele 281 de
femei care au decedat in decurs de un an de la ultima sarcina, 77 (27 de procente) s-au
sinucis. Figura 2 prezinta procentul / an al sinuciderilor in cele trei grupuri de sarcina
comparativ cu grupul de control reprezentat de femeile care nu au fost insarcinate.
De notat este faptul ca riscul sinuciderilor dupa o nastere era la jumatate fata de populatia
generala de femei. Acest lucru confirma datele studiilor precedente care au aratat ca o
sarcina dusa la termen reduce riscul sinuciderii. [4]
Avortul, pe de alta parte, este clar legat de o crestere dramatica a ratei de sinucideri.
Aceste date statistice sunt coroborate cu studii bazate pe interviuri care au demostrat
constant un nivel foarte ridicat de ganduri de sinucidere (30-55 de procente) si raportari
de tentative de sinucidere (7-30 de procente) in randul femeilor care au facut un avort [5].
In multe dintre aceste studii, femeia intervievata a desemnat explicit avortul, drept cauza
impulsului sinucigas.
Publicarea datelor privitoare la sinucidere de catre STAKES a incurajat cercetatorii de la

Autoritatea de Sanatate South Glamorgan din Marea Britanie sa-si examineze propriile
date privitoare la tentativele de sinucidere inainte si dupa evenimentele legate de sarcina.
Au descoperit ca printre femeile care au avortat exista o trecere de la o rata a tentativelor
de sinucidere relativ “normala”, inaintea avortului, la ocrestere semnificativa a
sinuciderilor dupa un avort. Dupa perioada de sarcina, exista o rata a tentativelor de
sinucidere de 8,1 / 1.000 de femei intre cele care au avortat, comparativ cu doar 1,9 dintre
cele care au nascut. Rata crescuta a tentativelor de sinucidere ca urmare a avorturilor era
evidenta in randul femeilor sub 30 de ani.
Ca si in exemplele oferite de STAKES, nasterea era asociata cu un risc semnificativ

scazut al tentativelor de suicid. Cercetartorii de la South Glamorgan au ajuns la concluzia
ca datele lor nu sustin punctul de vedere potrivit caruia sinuciderea in urma avortului
deriva dintr-o sanatate mentala precara, anterioara actului, cel putin comparativ cu
tentativele raportate ca fiind anterioare unui avort. Mai mult decat atat, “cresterea riscului
de sinucidere dupa un avort indus poate fi consecinta procedurii in sine.” [6]
Interpretarea acestor studii statistice este inlesnita de numeroase publicatii care descriu
cazuri particulare de sinucidere in urma avortului [7]. In multe cazuri tentativa sau chiar
sinuciderea pusa in practica sunt intentionat sau subconstient planuite sa coincida cu data
de comemorare a avortului sau cu data la care s-ar fi nascut copilul avortat [8]. Au fost
raportate si incercari de sinucidere in randul parintilor de sex masculin. [9]
Adolescentii sunt in general supusi unui risc mai mare de sinucidere si avort. Printr-un
sondaj in randul adolescentelor cercetatorii de la Universitatea din Minnesota au
descoperit ca rata tentativelor de suicid in decursul a sase luni inaintea studiului a crescut
de zece ori, de la 0,4 procente pentru fetele care nu au avortat in decursul acestei perioade
la 4 procente pentru cele care au facut un avort. [10] Alte studii arata ca riscul de
sinucidere dupa un avort este crescut in randul femeilor care au avut o istorie a
tulburarilor psihice sau tendinte de suicid. [11]
Merita stiut faptul ca cea mai crescuta rata a sinuciderilor la nivel mondial, in randul
femeilor, este in China. Aici sunt inregistrate 56 de procente din sinuciderile in randul
femeilor, cele mai multe in randul celor de la tara [12]. Este singura tara in care se sinucid
mai multe femei decat barbati. Rata sinuciderilor in randul femeilor din China, de sub 45
de ani, este de doua ori mai ridicata ca aceea a barbatilor chinezi. Oficialitatile
guvernamentale par sa nu aiba nici o explicatie pentru acest fapt.
Conform traditiei, familiile chineze pun mare pret pe familiile numeroase, mai ales in
comunitatile rurale. Dupa moartea lui Mao Tse-Tung, care tinea la acest tip de familii,
China a instaurat brutala politica a nasterii unui singur copil. Acest efort al controlului
demografic incurajat de guvern si organizatiile de planning familial din occident, a cerut
o practicare pe scara larga a avortului, inclusiv a avortului fortat si infanticidului, in
special pentru copii de sex feminin. Stiuta fiind lergatura dintre avort si sinucidere, mai
poate fi vreo indoiala ca femeile din China, orientate spre maternitate, fortate acum de
familie si comunitate sa ia parte la aceste atrocitati sunt mai predispuse la sinucidere?
Decesul in urma accidentelor
Intr-un studiu recent efectuat in Finlanda cercetatorii STAKES au raportat ca riscul

decesului in urma accidentelor este de patru ori mai ridicat pentru femeile care au facut
un avort in anul precedent mortii fata de femeile care au dus sarcina la termen. Dintre
cele 281 de femei care au murit in cursul anului ultimei sarcini, 57 (20%) au decedat in
urma ranilor atribuite accidentelor.
Inca odata s-a dovedit faptul ca nasterea are un efect protectiv. Femeia care a nascut are
riscul de a suferi un accident fatal redus la jumatate, raportat la totalul populatiei. Pe de
alta parte, asa cum se vede in Figura 3, femeile care au avortat sunt de peste doua ori mai
predispuse la un accident fatal in raport cu numarul total de femei.
Acest lucru indica faptul ca o femeie

cu copil nounascut este probabil mai atenta la evitarea riscurilor care pot pune in pericol
propria persoana sau copilul. Contrar acestora, femeile care au facut un avort sunt,
aparent, mult mai aplecate spre asumarea de riscuri care le-ar pune in pericol viata.
Aceste date sunt in concordanta cu cel putin alte doua studii care au dovedit ca femeile
care au avortat au necesitat de mai multe ori tratamente pentru leziuni in urma
accidentelor in anul care a urmat avortului.
Intr-un studiu al unui program medical finantat de Guvernul Canadian, cercetatorii au

ajuns la concluzia ca femeile care au facut un avort in urma cu un an au urmat tratamente
pentru tulburari mentale cu 41 % mai frecvent decat cele care au suferit postpartum si cu
25 % mai des pentru traumatisme sau alte circumstante rezultate din episoade violente.
[13]
In mod similar, un studiu al Serviciului de asigurari Medicaid din Virginia, a afirmat ca
femeile care au recurs la avorturi finantate de stat au acuzat cu 62 % mai multe tulburari
mentale (rezultand costuri cu 43% mai ridicate) si cu 12% mai multe tratamente in urma
accidentelor (rezultand cheltuieli cu 52% mai ridicate), in comparative cu esantionul de
femei asigurate de Medicaid. [14]
Este foarte posibil ca aceste decese, clasificate drept accidente, sa fi fost, de fapt
sinucideri. Cazuri de femei care in urma avortului, adesea in stare de ebrietate, si-au
zdrobit deliberat masinile in accidente, cu intentia de a se sinucide au fost raportate atat
de catre consilierii post avort cat si de catre literatura de specialitate. [15]
Este posibil, de asemenea, ca multe dintre aceste decese sa fie pur si simplu relationate cu
asumarea unor riscuri mult mai mari de catre femeile care au facut un avort. Acest lucru
se poate intampla pentru simplul fapt ca unora dintre femei nu le mai pasa daca traiesc
sau mor dupa un avort. Alte femei pot cauta refugiul in “auto-medicatie”, un fel de
depresie si o crestere a adrenalinei care adesea se asociaza cu asumarea unor riscuri. Pe
langa aceste lucruri, alcoolizmul si abuzul de substante sunt efecte dovedite ale avortului,
ambele crescand riscul de a suferi un accident fatal. [16]
Decesul in urma crimei
Studiul cercetatorilor de la STAKES a evidentiat ca 14 (5 %) din cele 281 de femei au

fost ucise. Cele mai multe decese au survenit printre femeile care au avortat. Asa cum se
vede din Figura 4, riscul de a muri in urma unui omor a fost de peste patru ori mai ridicat
pentru femeile aflate dupa un avort decat riscul omuciderii in randul populatiei in general.
Aceste cifre, daca le insumam celor indicate in graficele de suicid si deces prin accident,
intaresc idea ca femeile care avorteaza sunt mai predispuse la angajarea in actiuni
riscante.
Sondajul Institutului Elliot pe un

esantion de 256 de femei care au facut avort a descoperit ca aproape 60% dintre acestea
au afirmat ca au inceput sa devina mai usor irascible dupa acest episod, 48% dintre ele au
spus ca au devenit mult mai violente la suparare. Tendintele crescute de furie si violenta
dupa avort au fost adesea asociate cu abuzul de substante si tendinte de sinucidere. [17]
Cu alte cuvinte, femeile predispuse la violenta sunt si cele mai inclinate spre idea de “a
renunta la viata”. Este o combinatie periculoasa care poate duce foarte simplu la
confruntari cu alte persone, confruntari ce pot fi fatale.
In studiul STAKES, un numar de 6 decese datorate traumatismelor au fost inregistrate ca

“morti violente neclarificate”. In aceste cazuri cercetatorii nu au putut stabili daca
moartea a survenit in urma unui accident, a unei sinucideri sau a unui omor.
Deces din cauze naturale
Din cele 281 de decese, 127 (45 %) au fost atribuite mortii din cauze naturale. In Figura 5
se poate vedea ca procentul deceselor din cauze naturale in decursul unui an dupa sarcina
este mai mic decat procentul deceselor femeilor care nu au fost insarcinate. Implicatia
evidenta a acestui fapt este aceea ca femeile capabile de a ramane insarcinate sunt mai
sanatoase si mai putin predispuse deceselor din cauze naturale decat femeile care nu pot
sau nu vor sa ramana insarcinate. Cu alte cuvinte, femeile mai predispuse la morti
survenite in urma bolilor sunt cele mai putin predispuse sa fi ramas insarcinate in
decursul ultimului an al vietii.
Comparand avorturile cu nasterile, observam totusi, ca riscul decesului din cauze naturale
este semnificativ mai ridicat (60% mai mare in acest esantion), pentru femeile care si-au
provocat avortul in anul anterior mortii in comparatie cu al femeilor care au dus sarcina la
termen sau au suferit un avort spontan.
O explicatie posibila ar fi aceea ca

femeile care au decis sa avorteze erau deja intr-o stare fizica proasta si au recurs la avort
pentru a-si proteja viata. Aceasta ipoteza a fost infirmata de cercetatorii de la STAKES
dupa ce examinarea evidentelor avorturilor a demonstrat ca o singura femeie din acest
grup a avortat din motive ce tineau de sanatatea personala. Datele concrete vor sustine
punctul de vedere conform caruia avortul induce un stress fizic si psihic nenatural asupra
femeii si poate avea ca rezultat un impact negativ asupra starii generale de sanatate.
Aceasta teorie este sustinuta de un studiu din 1984 care examineaza numarul de ingrijiri
medicale solicitat de femei cu un an inainte si un an dupa avort. Cercetatorii au dovedit
ca in mod normal exista o crestere de 80% in numarul vizitelor la doctor si de 180 de
procente a numarului vizitelor din motive psihosociale dupa avort. [19]
Zece ani mai tarziu, un alt studiu pe un numar de 1.428 de pacienti, alesi aleator pe baza
programarilor la 69 de cabinete ale medicilor generalisti, a dezvaluit faptul ca pierderea
de sarcina si in special avortul este asociat semnificativ cu o inrautatire a starii generale
de sanatate. [20] O femeie, cu cat a suferit mai multe pierderi de sarcina, cu atat are o
stare de sanatate mai proasta. O pierdere recenta de sarcina este mult mai strans legata de
un declin al starii de sanatate decat o pierdere de sarcina urmata de o nastere.
Cercetatorii au descoperit ca si pierderile de sarcina sunt asociate cu o inrautatire a starii

de sanatate, dar avortul provocat a fost mult mai puternic asociat cu acest lucru si mult
mai frecvent identificat de catre femei ca o cauza a imbolnavirilor. Mai mult de 20%
dintre femeile participante la studiu au simtit nevoia moderata sau acuta de a beneficia de
ajutor profesionist pentru rezolvarea pierderii suferite.
Urmarind aceste date, Dr. Philip Ney, conducatorul echipei de cercetatori, a ajuns la
concluzia ca durerea acuta sau patologica in urma pierderii unui copil prin pierderea
sarcinii sau avort, are un efect determinant asupra sanatatii fizice si psihice a unor femei.
Ney supune atentiei cateva posibile motive: (1) depresia determina dereglarea sistemului
imunitar, (2) conflictul psihologic consuma energia care ar putea fi, in alte conditii,
directionata spre obiceiuri mai sanatoase, (3) starea de deznadejde prelungita si
nerezolvata poate distrage femeia de la grija pentru problemele de sanatate sau poate
genera confuzie in interpretarea situatiilor si evenimentelor. In completarea acestor
factori, avortul a fost relationat cu probleme de tulburari de somn, de alimentatie, abuz de
substante periculoase, fiecare dintre acestea putand avea un impact negativ direct asupra
sanatatii femeii.
Concluzii
Studiul STAKES referitor la decesele asociate sarcinii este fara repros. Este un studiu
bazat pe date concrete, intr-o tara cu o evidenta medicala centralizata. Desi este posibil ca
un numar de femei care au decedat in intervalul investigat sa fi nascut sau sa fi avortat in
afara Finlandei, si sa nu fi fost identificate in evidenta medicala, nu exista nici un motiv
sa credem ca aceste cateva cazuri ar fi modificat dramaticele rezultate prezentate mai sus.
In mod cert, procentul de femei care au murit in decursul unui an de la avort este
semnificativ mai ridicat decat cel al femeilor care au dus sarcina pana la termen sau au
avut avorturi spontane. Acest lucru este valabil si pentru mortile din cauze naturale si
pentru sinucideri, accidente sau omoruri. In plus, studiul subliniaza dificultatea definirii
clare si identificarii deceselor maternale. Doar 22 de procente din certificatele de deces
ale femeilor au mentiuni asupra ultimei sarcini.
Din nefericire, adesea nu exista un mod clar de a determina daca apare o legatura
fundamentala intre decese si o sarcina anterioara, nastere, pierdere de sarcina sau avort.
Potrivit afirmatiilor conducatorului studiului STAKES, Mika Gissler, in evidentele de
sanatate maternala din intreaga lume, “nu exista un consens privitor la cazurile care ar
trebui considerate morti maternale. Pun probleme, de exemplu, unele cazuri de cancer,
atac cerebral, astm, ciroza hepatica, pneumonie asociata cu gripa, anorexie si multe morti
violente cum ar fi sinuciderile, omuciderile si accidentele.” [21]
Privind retrospective asupra notiunii predefinite a ceea ce constituie un deces legat de

sarcina, echipa STAKES a precizat faptul ca decesele in randul femeilor in urma unei
sarcini nu pot fi usor detectate atunci cand un studiu se bazeaza doar pe cercetarea unei
perioade post operatorii pe termen scurt. Acest lucru este adevarat, in special in cazul
unui avort. Decesele maternale dupa un avort nu sunt, de multe ori, catalogate in acest fel
decat daca moartea a survenit pe masa de operatie, uneori nici atunci.
Examinand toate certificatele de deces si toate evenimentele legate de femeile insarcinate

in anul anterior, echipa STAKES a eludat problema de baza a pre-definirii tipurilor de
decese incluse sau excluse din evidentele mortalitatii maternale.
Chiar si acest studiu are defectele lui. Limitarea evidenta este data de faptul ca
cercetatorii au examinat doar un singur an din istoria reproductiva a femeilor care au
murit in perioada de studiu. De vreme ce tentativele de suicid sunt adesea asociate cu
datele de comemorare a avortului, unele decese in urma sinuciderilor sau accidentelor
care au avut loc la mai mult de un an dupa perioada avortului au fost probabil omise.
Dupa cum se poate vedea in Figura 6, distributia sinuciderilor pe luna, in urma perioadei
de sarcina, indica un nivel ridicat de sinucideri la sapte pana la zece luni de la avort.
Acestea pot corespunde unei reactii comemorative negative coincizand cu data la care s-
ar fi nascut copilul avortat. O crestere similara se observa in randul femeilor care au
pierdut sarcinile spontan, varful fiind cu aproximativ doua luni mai devreme, probabil din
cauza ca avorturile spontane se petrec, de regula, la o data mai inaintata a sarcinii in
comparatie cu avorturile induse.
Figura 6: Rata sinuciderilor pe luna dupa evenimentele legate de sarcina
Un alt dezavantaj al perioadei de studiu de un singur an este acela ca setul de date nu

evidentiaza durata efectului protector al nasterii, sau, din conta, durata pe parcursul careia
procentul de decese al celor care au avortat ramane ridicata. Un studiu pe o perioada mai
extinsa de timp ar fi necesar pentru identificarea acestor efecte pe termen lung.
In final, studiul STAKES nu raspunde la intrebarea daca femeile care s-au sinucis sau au
murit in urma comportamentului riscant dupa avort, aveau sau nu tendinte auto-
distructive si inainte de acest eveniment. Exista si aceasta posibilitate. Femeile inclinate
spre asumarea de riscuri sunt mai predispuse sa ramana insarcinate si sa aleaga avortul. In
astfel de cazuri, in care avortul nu pare a fi cauza de baza a problemelor, acesta a
contribuit probabil la deteriorarea psihologica si a devenit o cauza a decesului.
Pe de alta parte, reiese si din alte studii, ca multe femei care nu erau in trecut auto –
distructive au devenit asa ca rezultat direct al experientelor traumatice provocate de avort.
Nu se stie daca acest ultim grup reprezinta o parte mica sau mare a celor care au murit in
perioada studiata de STAKES.
Amanunte mai putin cunoscute pot fi scoase la iveala studiind evidentele medicale ale
femeilor in cauza pe o perioada anterioara de cativa ani. Este posibil ca inainte de
incercarile de sinucidere sa fi existat o incidenta crescuta de tratamente in urma
accidentelor, tratamente psihologice, alte sarcini pierdute care pot fi asociate cu un risc
crescut de viitoare decese prin sinucidere, omucideri sau accidente.
Sustinatorii avortului vor pleda, cu siguranta, pentru faptul ca avorturile nu au

“determinat” niciunul dintre aceste decese, ci ca acele femei aveau doar tendinte auto-
distructive sau erau bolnave si, oricum, ar fi murit. Este un argument fragil, de vreme ce
este clar ca aceste date dovedesc efectul protector al nastereii. Chiar si femeile care s-au
sinucis dupa nastere au asteaptat sa se nasca intai copilul si abia apoi si-au luat viata.
Este probabil ca cea mai buna metoda pentru a ajuta femeia auto-distructiva sa-si
schimbe viata si sa-i constientizeze valoarea este aceea de a o incuraja sa pretuiasca viata
copilului ei nenascut. Pe de alta parte, este clar ca a ajuta o femeie cu inclinatii spre auto-
distrugere sa faca un avort, ii va agrava tendintele auto-distructive.
Aceste concluzii subliniaza importanta de a impune clinicilor in care se fac avorturi sa

urmareasca in trecutul femeilor care cauta sa avorteze cazuri de tentative de sinucidere,
comportament sauto-distructiv si instabilitate psihica. Esecul in cautarea acestor factori
de risc este pura neglijenta. In plus, psihologii clinicilor care dezinformeaza pacientele
spunand ca avortul este mai sigur decat nasterea ar trebui sa fie considerati raspunzatori
pentru practici mincinoase si campanii de dezinformare.
—-
NOTE
1. Gissler, M., et. al., “Pregnancy-associated deaths in Finland 1987-1994 — definition

problems and benefits of record linkage,” Acta Obsetricia et Gynecolgica Scandinavica
76:651-657 (1997).
2. Mika Gissler, Elina Hemminki, Jouko Lonnqvist, “Suicides after pregnancy in Finland:
1987-94: register linkage study” British Medical Journal 313:1431-4, 1996.
3. McFadden, A., “The Link Between Abortion and Child Abuse,” Family Resources
Center News (January 1998) 20.
4. S. J. Drower, & E. S. Nash, “Therapeutic Abortion on Psychiatric Grounds,” South
African Medical Journal 54:604-608, Oct. 7, 1978; B. Jansson, Acta Psychiatrica
Scandinavia 41:87, 1965.
5. David Reardon, “Psychological Reactions Reported After Abortion,” The Post-
Abortion Review, 2(3):4-8, Fall 1994; Anne C. Speckhard, The Psychological Aspects of
Stress Following Abortion (Kansas City: Sheed & Ward, 1987); Vincent Rue,
“Traumagenic Aspects of Elective Abortion: Preliminary Findings from an International
Study” Healing Visions Conference, June 22, 1996
6. Christopher L. Morgan, et. al., “Mental health may deteriorate as a direct effect of
induced abortion,” letters section, BMJ 314:902, 22 March, 1997.
7. E. Joanne Angelo, Psychiatric Sequelae of Abortion: The Many Faces of Post-Abortion
Grief,” Linacre Quarterly 59:69-80, May 1992; David Grimes, “Second-Trimester
Abortions in the United States, Family Planning Perspectives 16(6):260; Myre Sim and
Robert Neisser, “Post-Abortive Psychoses,” The Psychological Aspects of Abortion, ed.
D. Mall and W.F. Watts, (Washington D.C.: University Publications of America, 1979).
8. Carl Tischler, “Adolescent Suicide Attempts Following Elective Abortion,” Pediatrics
68(5):670, 1981.
9. “Psychopathological Effects of Voluntary Termination of Pregnancy on the Father
Called Up for Military Service,” Psychologie Medicale 14(8):1187-1189, June 1982;
Angelo, op. cit.
10. B. Garfinkle, H. Hoberman, J. Parsons and J. Walker, “Stress, Depression and
Suicide: A Study of Adolescents in Minnesota” (Minneapolis: University of Minnesota
Extension Service, 1986)
11. Esther R. Greenglass, “Therapeutic Abortion and Psychiatric Disturbance in Canadian
Women,” Canadian Psychiatric Association Journal, 21(7):453-460, 1976; Helen Houston
& Lionel Jacobson, “Overdose and Termination of Pregnancy: An Important
Association?” British Journal of General Practice, 46:737-738, 1996.
12. Elizabeth Rosenthal, “Women’s Suicides Reveal China’s Bitter Roots: Nation Starts
to Confront World’s Highest Rate,” The New York Times, Sunday January 24, 1999, p. 1,
8.
13. R.F. Badgley, D.F. Caron, M.G. Powell, Report of the Committee on the Abortion
Law, Minister of Supply and Services, Ottawa, 1977:313-319.
14. Jeff Nelson,”Data Request from Delegate Marshall” Interagency Memorandum,
Virginia Department of Medical Assistance Services, Mar. 21, 1997.
15. Carl Tischler, “Adolescent Suicide Attempts Following Elective Abortion,” Pediatrics
68(5):670, 1981; E. Joanne Angelo, Psychiatric Sequelae of Abortion: The Many Faces of
Post-Abortion Grief,” Linacre Quarterly 59:69-80, May 1992.
16. D.C. Reardon and P.G. Ney, “Abortion and Subsequent Substance Abuse” Am J Drug
Alcohol Abuse 26(1):61-75.
17. David Reardon, “Psychological Reactions Reported After Abortion,” The Post-
Abortion Review, 2(3):4-8, Fall 1994
18. Personal communication with Mika Gissler, March 8, 2000.
19. D. Berkeley, P.L. Humphreys, and D. Davidson, “Demands Made on General Practice
by Women Before and After an Abortion,” J. R. Coll. Gen. Pract. 34:310-315, 1984.
20. Philip G. Ney, Tak Fung, Adele Rose Wickett and Carol Beaman-Dodd, “The Effects
of Pregnancy Loss on Women’s Health,” Soc. Sci. Med. 48(9):1193-1200, 1994.
21. Gissler, et.al. (1997) 652.
Publicat in original The Post-Abortion Review, 8(2) aprilie-iunie 2000,

editata de in realizata de Elliot Institute, Il, SUA. Traducere si
adaptare Ilinca Zamfirache.
RAPORT
ASUPRA ACTIVITATII RETELEI DE
MEDICINA LEGALA
IN ANUL 2002
I. STRUCTURA ORGANIZATORICA
Reteaua nationala de medicina legala este alcatuita din 53 unitati medico-legale:
- Institutul National de Medicina Legala “Mina Minovici” Bucuresti;
- 5 Institute de Medicina Legala in centrele universitare: Iasi, Cluj-Napoca,
Craiova, Targu-
Mures si Timisoara;
- 36 Servicii de Medicina Legala Judetene in municipiile resedinta de judet (cu
exceptia
celor din centrele universitare in care functioneaza Institute de Medicina Legala si in
municipiul Bucuresti).
- 11 Cabinete medico-legale subordonate Serviciilor Judetene respective, situate in
orase
sau municipii neresedinta de judet: Lugoj, Cimpulung-Arges, Comanesti, Fagaras,
Petrosani,
Sighetul Marmatiei, Medias, Cimpulung Moldovenesc, Radauti, Barlad, Onesti.
b) In aceste 53 unitati medico-legale au activat in cursul anului 2002 un numar de
869 persoane
fata de 850,5 in 2001 si 819,5 persoane in 2000. Aceasta usoara crestere se explica
prin :
Din pacate marea majoritate a institutiilor medico-legale sint inca departe de
incadrarea optima
cu personal (in raport cu volumul de munca), si chiar fata de valorile anului 1999
(966 de persoane).
Trebuie s-o spunem limpede ca datorita acestor reducerilor de personal din anii
anteriori, reteaua
de medicina legala se situeaza in continuare mult sub minimul acceptabil mai ales in
ceea ce priveste
personalul de specialitate, si aceasta in situatia cind exista la ora actuala medici
specialisti legisti care
sint someri.
Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002
2
Se mentine din pacate repartizarea dizarmonica pe judete si municipii a medicilor
legisti,
neexistind o corelatie cu populatia judetelor deservite, marea majoritate a judetelor
(30) se situeaza mult
sub necesarul minim de 1 medic legist la 100.000 de locuitori: Teleorman 0,42,
Vrancea 0,5, pentru a da
numai citeva exemple (vezi anexa).
Am constatat cu surprindere ca normele emise de Ministerul Sanatatii si Familiei au
transformat
acest minimum minimorum de 1 medic legist la 100.000 locuitori intr-un reper
maxim. Oricum acest reper
nu are nici o relevanta in situatia in care nu exista banii necesari pentru bugetarea
posturilor.
PERSONAL 2002 2001
medici legisti 191 184.5
medici legisti-cadre univ 33 34
medici alte specialitati 14 15.5
alt personal superior 80 76
personal mediu 294 279
alte categorii de personal 212 215.5
personal administrativ-contabil 45 46
Total 869 850.5
II. ACTIVITATEA DE EXPERTIZA
a) Expertiza pe cadavre
Dinamica numarului de autopsii medico-legale
27986
25836
23992
22553 21893 22260
0
5000
10000
15000
20000
25000
30000
1997 1998 1999 2000 2001 2002
Numar cazuri
In anului 2002 s-au efectuat in intreaga tara un numar de 22 260 autopsii medico-
legale.
Se observa o usoara crestere fata de tendinta de scadere constanta observata in
perioada 1997-2001,
care in mod cert rezulta din masurile luate de parchet si politie ca raspuns la
semnalele noastre de
alarma din anii trecuti, cind sesizam situatii din ce in ce mai frecvente cind organele
abilitate (din motive
3
finaciare) refuzau sa dispuna efectuarea autopsiei medico-legale in cazurile in care
aceasta este
obligatorie (spinzurari, electrocutii etc).
Din numarul total de
autopsii medico-legale, 57% au
fost reprezentate de mortile
violente iar 43% au fost
reprezentata de morti neviolente.
Aceasta proportie se pastreaza
remarcabil de constanta in ultimul
deceniu.
Nu putem sa nu
semnalam, asa cum am facut-o si
in anii precedenti o serie de situatii
care impieteaza asupra
functionalitatii si calitatii
expertizelor medico-legale:
- decese evident nemedico-
legale sint metamorfozate
in “cazuri medicolegale”
pentru a transfera
responsabilitatea procedurilor de
declarare a decesului si de
inhumare institutiilor medico-legale. Cele mai numeroase cazuri de acest fel provin
de la spitale, unde
decedeaza persoane fara apartinatori, si care prin “amabilitatea” Parchetului de
Sector sint botezate
“cazuri medico-legale” pentru a “scapa” spitalul de obligatia demersurilor pe linga
Primaria de sector in
vederea inhumarii. Ni se pare cu atit mai bizar cu cit beneficiarii nostriii se pling de
preturile mari ale
prestatiilor medico-legale care le greveaza serios bugetul. Propunem ca ordonanta sa
fie emisa numai cu
avizul medicului legist de garda.
- compromiterea cazurilor medico-legale, fie prin eliberarea de catre spital a
certificatului
constatator al decesului (eludindu-se efectuarea unei autopsii medico-legale), fie prin
anuntarea dupa o
inadmisibil de mare perioada de timp dupa deces a cazului la Parchet, perioda in care
cadavrul nu este
pastrat la frigider si in care procesele de putrefactie compromit iremediabil
posibilitatile de diagnostic la
necropsie.
- colaborarea extrem de dificila cu spitalele atunci cind institutiile medico-
legale solicita
copii ale Foilor de Observatie, protocoale operatorii, investigatiilor paraclinice ;
acestea sosesc foarte
tirziu, sint frecvent ilizibile, incomplete, unele documente nu se mai regasesc in
arhivele unitatilor
sanitare. Se intirzie in acest fel foarte mult efectuarea expertizelor medico-legale si
nu de putine ori
medicii legisti sint amendati de catre un judecator iritat de intirzierea expertizei.
- frecvent obiectivele consemnate in ordonanta nu sunt adaptate
cazului ba chiar
sunt inutile sau absurde (se solicita alcoolemie la persoane care se decedeaza
dupa mai mult de 24
ore de spitalizare – cind alcoolul s-a metabolizat de mult; se solicita grup sanguin la
persoane cu
identitate cunoscuta si fara leziuni traumatice externe, examene toxicologice
irelevante), sugestia noastra
pentru remedierea acestor situatii este ca procurorul de serviciu sa obtina un
minimum de date de istoric
privind rezultate dintr-o investigar preliminara a circumstantelor decesului, din
documentatia medicala si
de la apartinatori – si sa contacteze medicul legist sef sau medicul de garda pentru a
se pune de acord
asupra necesitatii autopsiei si a investigatiilor de laborator utile.
- ar fi deosebit de util ca in cazul cercetarii la fata locului in cazuri de omucideri,
procurorii
criminalisti sa emita pe loc ordonanta de efectueare a necropsiei si sa puna cit mai
rapid la dispozitia
medicului legist procesul verbal de cercetare la fata locului, mai ales in situatiile cind
nu participa direct la
efectuarea necropsiei.
Colaborarea cu Serviciul Interventie la Evenimente a Politiei ar putea fi mult
imbunatatita daca :
o cazurile preluate de SIE ar fi verificate in prealabil de cadrele MI din teritoriu pentru
evitarea deplasarilor inutile
o pina la venirea echipei lucratorul MI din teritoriu ar desfasura operatiile
pregatitoare
(contactarea apartinatorilor, identificarea martorilor, asigurarea scenei etc)
Raportul morti violente/morti neviolente in
autopsiile medico-legale
Morti
violente
57%
Morti
neviolente
43%
4
o alegerea momentului de efectuare a deplasarii la fata locului a echipei operative ar
evita
pe cit posibil desfasurarea cercetarii la fata locului in conditii improprii (noaptea cind
vizibilitatea este redusa si lipsesc martorii, locuri greu accesibile).
o consemnarea amanuntita in procesul verbal de cercetare la fata locului a
examenului
medico-legal complet, inclusiv data probabila a mortii
o cercetarea la fata locului nu trebuie sa se rezume doar la efectuarea fotografiilor
judiciare
si la amprentarea cadavrului, ci trebuie sa includa si ridicarea corpurilor delicte (atit
instrumente vulnerante cit si sticle si flacoane cu posibile substante toxice,
medicamente,
droguri, seringi, latul spinzuratilor, hainele cadavrelor. Acestea trebuie puse la
dispozitia
medicului legist.
Merita semnalate si cazurile in care (cel mai frecvent aparute in colaborarea cu
sectiile de politie)
– sint trimise spre expertizare fragmente de cadavru, fetusi sau piese scheletice cu
doar o ordonanta
extrem de sumara lipsita de orice data de ancheta.
Trebuie subliniata colaborarea exceptionala pe care o avem cu Serviciul Criminalistic
al Politiei
Capitalei si Serviciului Omoruri al PMB si IGP, extrem de eficienta si de un deosebit
profesionalism.
- 32% din autopsiile efectuate in 2002, nu au fost efectuate intr-o sala
de necropsie
corespunzator utilata ci au fost efectuate in teritoriu, de multe ori in
conditii improvizate, total
improprii, care afecteaza in mod serios calitatea stiintifica a autopsiei,
conducind de multe ori la
compromiterea cazului si determind in esenta impiedicarea desfasurarea procesului
de justitiei.
Este o situatie inadmisibila care se perpetueaza de ani de zile si pentru care pot
gasite diferite
justificari insa de fapt in cele mai multe cazuri este vorba de o lipsa de inters a
autoritatilor locale pentru
asigurarea unor conditii elementare pentru desfasurarea activitatilor medico-legale.
Circumstante de producere a mortilor violente
Omucideri
8%
Erori medicale
0,1%
Pruncucideri
1%
Sinucideri
31%
Accidente munca
Accidente rutiere 3%
23%
Alte accidente de
trafic
1%
Accidente feroviare
4%
Accidente casnice
6%
Accidente in alte
imprejurari
23%
Circumstantele de producere a mortilor violente au fost deosebit de variate: pe
primul loc ca
frecventa, s-au situat sinuciderile (31% din totalul mortilor violente) care au
inregistrat 3471 de cazuri,
adica tot atitea victime cit au generat accidentele rutiere si omuciderile luate la un
loc.
5
Alte circumstante au fost (in ordine descrescatoare a numarului de victime): 2600
Accidente
rutiere, 2475 Accidente produse in imprejurari diverse, 873 Omucideri, 641 Accidente
casnice, 477
Accidente feroviare, 304 Accidente munca, 83 Pruncucideri, 61 Alte accidente de
trafic, 13 Erori medicale.
Mecanisme de producere a leziunilor tanatogeneratoare in mortile
violente
intoxicatii
11.6%
refrigeratie
2.6%
electrocutii
2.3%
arsuri
3.1%
sugrumare
0.4%
sufocare
1.0%
spinzurare
20.3%
compresie toracoabdominala
2.2%
alte forme de asfixie
3.2%
submersie
8.3%
Asfixii mecanice
35%
prin lovire cu/de corp dur
37.5%
prin lovire cu corp
despicator
0.7%
prin lovire cu corp
taietor/intepator
2.2%
impuscare
0.5%
alte mecanisme
tanatogeneratoare
4.0%
explozii
0.2%
Dinamica omuciderilor
1237
1151 1180
1126
1034 1047
870 863
1024
947
873
0
200
400
600
800
1000
1200
1400
1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
Numar cazuri
6
Decese prin omor si
leziuni cauzatoare de
moarte
In 2002 au fost
inregistrate la nivel
national 873 de cazuri
de omucideri, o cifra care
se incadreaza in tendinta
de scadere progresiva
inregistrata in ultimii anii
(947 cazuri in 2001, 1024
cazuri in 2000).
In ceea ce priveste
incidenta omuciderilor,
raportata la 100.000
locuitori/an putem constata
ca o serie de judete
inregistreaza valori net mai
mari fata de media
nationala (3,9 cazuri
/100.000 locuitori/an):
Iasi 8,85 ; Vaslui 8,15 ;
Craiova 6,72 ; Botosani 6,7
cazuri/100.000 locuitori.
Victimele accidentelor de trafic rutier in perioada 1989-
2002
2365
4605
4172
3626 3594 3598 3623 3699
3344
3114
2888 2974 3027
2600
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500
4000
4500
5000
1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
Numar victime
Accidentele de circulatie In 2002 s-au inregistrat un numar 2600 de decese ca
urmare a
accidentelor de trafic rutier. Cifra constituie o scadere semnificativa fata de anii
precedenti cind se
inregistra o ingrijoratoare tendinta de crestere lenta in perioada 1999-2001 (2888
decese in anul 1999,
Modalitati de omucidere
Compresie
toraco-abdom
2%
Alte mecanisme
(combustie,
submersie etc)
6%
Sufocare
2%
Sugrumare
4%
Impuscare
3% Lovire cu corp
despicator
5%
Lovire cu corp
taietor/intepator
27%
Lovire cu/de
corp dur
51%
7
2974 in anul 2000, 3027 in anul 2001), care urmase unei perioade de opt ani (1991-
1999) in care se
inregistase o scadere progresiva a acestor cazuri.
Analizind distributia nationala a accidentelor mortale de circulatie raportata la
populatie, se pot
observa diferente semnificative intre judete. Asfel exista judete cu o incidenta mult
mai mare fata de
media nationala (11,8 cazuri/100.000 locuitori/an): Iasi 18,8 ; Ialomita 17,7;
Sibiu 16,5 cazuri. In
acelasi timp exista judete cu o incidenta mult mai mica decit media nationala:
Harghita 4,1 ; Covasna
4,5 ; Gorj 5,3 cazuri/100.000 locuitori.
Accidentele de munca mortale
au inregistrat 304 vicitme in anul
2002, un numar de cazuri care
contrasteaza cu tendinta constanta
de scadere inregistrata in anii
precedenti (281 in 2001, 315 in
2000, 315 in 2000, 339 in 1999, 328
in 1998, 432 in 1997, 479 in 1996,
456 in 1995 si 445 cazuri in 1994).
Sinucideri
EVOLUTIA NUMARULUI DE SINUCIDERI
1996-2002
2933
3174 3318
3541
3967
3120
3486
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500
4000
4500
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
Numar cazuri
Evolutia accidentelor de munca letale 1994 - 2002
445 456
479
432
328 339
315
281
304
0
100
200
300
400
500
600
1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
Numar victime
8
Dinamica sinuciderilor in Bucuresti
133
158
216 220
186 196
296
335
269 284 267
336 354
414
511
348 342
0
100
200
300
400
500
600
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
Un indicator important din categoria mortilor violente este si acela al sinuciderilor
care in cursul
anului precedent au inregistrat pe tara 3486, ceea ce reprezinta o crestere
semnificativa, fata de anul
2001 (3127 cazuri), sugerind ca se contureaza un nou val de de crestere a numarului
sinuciderilor care
va ajunge la apogeu in 2003-2004. Aceasta evolutie sinusoidal ascendenta sepoate
observa mai limpede in
cazuistica pe ultimii 16 ani in Bucuresti.
Analizind incidenta regionala a sinuciderilor raportata la 100.000 locuitori (media
nationala =
15,5 sinucideri/100.000 locuitori/an) constatam ca se mentin in acest top
tragic zone cu o
incidenta inexplicabil de mare
a sinuciderilor: Harghita 38,7
cazuri, Covasna 35,2
cazuri, Satu Mare 32,5
cazuri, Tg. Mures 28,6
cazuri/100.000 locuitori
/an. In alte zone ale tari
incidenta sinuciderilor este
mult sub media nationala: Alba
3,5, Dimbovita 7, Vaslui 8,5
cazuri/100.000 locuitori/an.
Cele mai frecvent
folosite modalitati de
sinucidere au fost in ordinea
descrescatoare a frecventei:
Spinzurare 75%
Precipitare 9%
Intoxicatie voluntara 10%
Modalitati de sinucidere
spinzurari
75%
precipitare
9%
impuscare
1%
intoxicatii
10%
alte modalitati
1%
plagi taiate
1%
electrocutii
0,05%
combustie
voluntara
0,25%
submersie
3%
9
b) Expertizele medico-legale pe persoana vie
In anul 2001 expertizele medico-legale dispuse de Institutiile abilitate (Ministerul de
Interne,
Ministerul Public si Ministerul Justitiei) cit si cele solicitate direct de persoane fizice,
reprezinta un numar
impresionant: 123.613.
La acestea se adauga 1624 evaluari efectuate de Comisiile de Avizare si Control al
Actelor
Medico-Legale si 280 de expertize analizate in cadrul Comisiei Superioare Medico-
Legale, ajungindu-se la
suma de 124.517 expertize efectuate in 2002.
Acest volum enorm de expertize (fara sa mai vorbim de autopsiile medico-legale si
numarul
enorm de investigatii de laborator) au fost efectuate in conditiile unor restrictii
bugetare severe, a unor
dotari de laborator insuficiente si a unui numar de personal situat mult sub cifra
minima acceptabila.
Este mai mult decit justificata iritarea beneficiarilor expertizelor medico-legale fata
de prelungirea
termenelor de efectuare dar aceasta iritare trebuie sa se indrepte catre adevaratele
cauze:
subdotare cu oameni
subdotare cu echipament de laborator
subdotare cu echipament informatic si
subdotare cu mijloace de comunicare si transport.
Tipuri de expertize pe persoane efectuate in 2002
Accidente rutiere
12%
Agresiuni
59%
Ex.genitale in viol
2%
Constatare
virginitate
2%
Exp asigurari
4%
Exp cap munca
1%
Expertize aminare
intrerupere
pedeapsa
3% Alte exp
5%
Expertize
psihiatrice
10%
Calcul retroactiv
alcoolemie
1%
Determinare virsta
0,4%
Filiatie
1%
In ordinea frecventei, expertizele medico-legale au fost solicitate pentru:
evaluarea gravitatii leziunilor corporale produse ca urmare a unei agresiuni
59% ;
evaluarea gravitatii leziunilor corporale produse prin accidente de circulatie
12% din cazuri ;
expertize psihiatrice 10% (din care 1/10 in cauze civile si 9/10 in cauze penale) ;
expertize pentru aminarea/intreruperea pedepsei pentru motive medicale 3% ;
expertize pentru societatile de asigurari 4% ;
expertize genitale 4% ;
10
expertize pentru evaluarea capacitatii de munca 1% ;
expertize antropologice 0,4% ;
expertiza filiatiei 1% ;
alte tipuri de expertize 5% ;
Evaluarea gravitatii leziunilor traumatice in
accidentele rutiere
<10 zile
33%
art 182
11%
art 181
33% art 180
23%
Un capitol aparte si cu o deosebita specificitate (care a dat nastere de-a lungul
timpului la diverse
interpretari si discutii privind atat solutiile date cat si metodologia de expertizare) il
constituie
expertizele pentru amanarea sau intreuperea executarii pedepselor
privative de libertate
datorita unor motive medicale.
3155 3367
4811
6238 6287
4307 3926
0
1000
2000
3000
4000
5000
6000
7000
Numar expertize 1996
1997 1998 1999 2000 2001 2002
DINAMICA EXPERTIZELOR IN VEDEREA AMINARII/INTRERUPERII
EXECUTARII PEDEPSEI DIN MOTIVE MEDICALE
Evaluarea gravitatii leziunilor traumatice in
agresiuni
art 180
87%
art 182
2%
art 181
11%
11
Din aceasta categorie au fost efectuate la nivelul intregii tari 3926 expertize si re-
expertizari
(noi expertize). Cifra continua tendinta de scadere inregistrata anul trecut (4307 in
2001)
Fata de tendinta de crestere exagerata inregistrata in anii precedenti (6287 expertize
in 2000,
6238 expertize in 1999, 4811 expertize in 1998, 3367 in 1997, 3155 in anul 1996),
consideram ca aceasta
diminuare a numarului solicitarilor acestui gen de expertize constituie o
imbucuratoare revenire catre de
normalitate. O normalitate care cel putin in conceptia mea, ar fi reprezentata de
disparitia acestei
categorii de expertize medico-legale, reteaua sanitara a Directiei Generale a
Penitenciarelor (care a
beneficiat in ultimul timp de dotari substantiale) asumindu-si integral raspunderea
asigurarii tratamentului
medical al detinutilor.
In 14% din expertizele efectuate s-au
recomandat aminari de pedeapsa pentru tratarea
unor afectiuni medicale observindu-se o neta
diminuare fata de anii precedenti (fata de 18% in
2001, 26,6% in 2000 si 35% in 1999).
In restul de 86% din expertize fie nu s-a
constatat existenta unor afectiuni medicale fie
acestea puteau fi tratate in reteaua
penitenciarelor. Explicatiile acestei tendinte de
« revenire catre normalitate » manifestata atit
prin diminuarea solicitarilor cit si a procentului
cazurilor in care s-a recomandat intreruperea
detentiei pentru efectuarea unui tratament
medical in reteaua sanitara a MSF, constau
probabil in:
- o mai buna filtrare a cazurilor in reteaua DGP, diminuindu-se cazurile fara o
motivatie
medicala justificata
- o analiza mai atenta efectuata de catre instante a motivatiei medicale a acestor
solicitari
- o imbunatatre a dotarii materiale si umane a retelei sanitare DGP
- o crestere a exigentei medicilor legisti in efectuarea acestor expertize
Merita remarcat faptul ca procentul in care s-au recomandat aminari de pedeapsa
pentru motive
medicale, inregistreaza variatii foarte mari intre judete: in timp ce in
numeroase judete s-a
recomandat aminare de pedeapsa in mai putin de 8% din cazuri
(Dimbovita, Vaslui, Tulcea,
Botosani etc), exista judete unde acest procent este mult mai mare.
Poate ar merita analizat daca ca in viitor acest gen de expertize ar trebui sa mai fie
efectuate cu
contributia medicinii legale, deoarece in momentul de fata in concluziile expertizei
medicul reprezentant al
DGP isi asuma in final raspunderea de a putea sau nu trata un anumit
pacient in reteaua
sanitara a DGP.
Medicul legist nu poate nici verifica capacitatea acestei retele sanitare de a trata sau
nu anumite
afectiuni si nici nu poate urmari cum este tratat efectiv un pacient in aceasta retea.
Putem considera de
aceea ca acest gen de expertize ar putea fi efectuate exclusiv de Ministerul justitiei
prin intermediul
retelei sanitare a DGP precum si a retelei sanitare proprii, ceea ce ar avea mai multe
avantaje :
- cresterea operativitatii efectuarii acestor expertize in beneficiul pacientilor;
- anularea suspiciunilor Ministerului Justitiei fata de Medicina Legala referitor la
aceasta categorie de
expertize;
- eliminarea disfunctionalitatilor si blocajelor financiare legate de plata expertizelor
- anularea idei preconcepute care spune ca medicina legala pune in libertate
infractorii.
Expertizele medico-legale psihiatrice si examene psihologice
Au fost efectuate in intraga tara 12667 expertize medico-legale psihiatrice,
efectuate in cauze
civile 15% si in cauze penale 85%.
Trebuie sa semnalam problemele pe care le intimpinam in desfasurarea acestui tip de
expertiza, deosebit
de complexa de dificila si care implica un grad de raspundere :
Expertize pentru aminarea/intreruperea
executarii pedepsei in 2002
fara
aminare
86%
cu aminare
14%
12
Am constatat ca intr-un numar mare de cazuri organele judiciare dispun cu mare
usurinta efectuarea
unei expertize medico-legale psihiatrice, pentru fapte minore, in cazuri cind nu exista
de fapt indicii
semnificative care sa sugereze existenta unor afectiuni psihiatrice ; numarul mare de
expertize in
care discernamintul persoanelor examinate era integru (mai mult de 2/3 din cazuri)
demonstreaza
prin el insusi aceasta inflatie de ordonante. Aceste expertize inseamna cheltuieli
considerabile, atit de
timp cit si banesti (fiind necesar transferul si internarea persoanei investigate),
supraaglomereaza
Comisiile de Expertiza existind riscul diminuarii calitatii stintifice a acestora, cresc
termenele de
finalizare a unui dosar.
In toate cazurile cind se dispune efectuarea unei expertize medico-legale
psihiatrice, trebuie puse la
dispozitia comisiei un istoric cit mai detaliat din care sa rezulte : fapta, mobilul,
modul de savirsire al
acesteia, comportamentul ante si post-faptic, antecedentele penale si medicale etc.
Aceste informatii
sint extrem de importante, in lipsa acestora efectuarea expertizei este mult
ingreunata putind
constitui o importanta sursa de eroare in concluziile ecesteia ; daca comisia solicita
dosarul cauzei
atunci in finalizarea expertizei survin intirzieri mari.
Expertize medico-legale psihiatrice (12667)
Proportia cauze penale/cauze civile
Cauze
penale
85%
Cauze
civile
15%
Expertize medico-legale psihiatrice in cazuri
penale (10777) - raportul minori/adulti -
Minori
34%
Adulti
66%
In cazurile cind este necesara efectuarea unei expertiza medico-legale psihiatrice
unei persoane
aflata in arest este necesara:
o emiterea unei ordonante catre INML dar si
o o adresa de internare adresata Sectiei de Psihiatrie a Sp. Penitenciar Bucuresti.
Evident ca in lipsa ordonantei catre INML, adresa de internare este inoperanta,
expertiza medicolegala
nu se poate efectua. In perioada 2001-2002 au existat 34 cazuri internate in Sp.
Penitenciar
Bucuresti carora nu li s-a efectuat expertiza medico-legala psihiatrica. Aceste
persoane pot fi tinute in
spital maximum 3 luni – spitalizarea din primele 30 zile este platita de Casa de
Asigurari de Sanatate
a MJ, peste acest interval DGP suporta cheltuielile de spitalizare. Ar fi interesant de
analizat unde se
situeaza eroarea care a generat cheltuieli enorme complet nejustificate pentru aceste
34 cazuri.
In suparator de multe cazuri, organul judiciar care dispune efectuarea unei
expertize medico-legale
psihiatrice nu pune la dispozitia comisiei actele medicale si medico-legale anterioare.
Aceste
documente sint extrem de importante si de aceea Comisia de expertiza este obligata
sa solicite copii
dupa aceste documente de la diferite institutii sanitare.
Aceasta corespondenta poate dura saptamini si chiar luni intirziind considerabil
realizarea
expertizei solicitate. Mai mult decit atit, multe unitati sanitare refuza eliberarea
dcomentelor solicitate
motivind ca nu au nici o obligatie fata de institutiile medico-legale. Solutia pentru
aceste situatii este
evidenta: organul judiciar, care este cel mai in masura sa cunoasca toate internarile
anterioare
precum si toate expertizele efectuate persoanei in cauza, trebuie sa le puna integral
si de la bun
inceput la dispozitia comisiei de expertiza.
13
Minori
Adulti
discernamint abolit
discernamint scazut
discernamint pastrat
5913
2381
895
580
253 755
0
1000
2000
3000
4000
5000
6000
numar cazuri
Discernamintul in cauzele penale
discernamint abolit
discernamint scazut
discernamint pastrat
EXPERTIZE MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE IN CAUZE CIVILE
determinarea antefactum
a cap de
exercitiu
57%
punere sub
interdictie
20%
det retroactiva a
capacitatii de
exercitiu la persoane
in viata
14%
capacitate de
exercitiu la defuncti
9%
14
III. ACTIVITATEA COMISIILOR MEDICO-LEGALE
Comisiile pentru interpretarea si calculul retroactiv al alcoolemiei
In anul 2002 s-au efectuat in toata tara 1100 expertize pentru calculul si
interpretarea retroactiva
a alcoolemiei, o crester semnificativa fata de anii anteriori (787 in 2001, 738 in
2000).
Din cele 1100 determinari in 50% din cazuri s-a determinat ca alcoolemia in
momentul
evenimentului rutier fusese < 1g/L.
Valorile alcoolemiei la conducatori auto
(54 522 determinari)
2-3 g
5% >3 g
1%
1-2 g
18%
< 1g
13%
0g
63%
Valorile alcoolemiei la conducatori auto
Alcoolemie < 1g
33%
Recalculare >1g
2%
Recalculare <1g
2%
Alcoolemie > 1g
63%
Calcul retroactiv
5%
In general consideram ca se abuzeaza de astfel de solicitari fie prin
prezentarea unor date
incomplete sau neplauzibile existand adesea si situatii in care Politia revine,
chiar de mai multe ori
punindu-ne la dispozitie variante de consum de fiecare data diferite (privitoare
la tipul si cantitatea
15
de bautura alcoolica consumata, la intervalul in care s-a efectuat consumul etc) in
scopul obtinerii
rezultatului dorit.
Atragem atentia, asa cum am facut-o si in trecut asupra fiabilitatii testarii cu
etilotestele
electronice la conducatorii auto; aceasta metoda este extrem de utila pentru
constatarea contraventiei
(respectiv a unei alcoolemii situata sub limita legala de 0,8 g‰), dar este extrem de
hazardata folosirea
acestei metode ca mijloc de proba pentru probarea infractiunii (respectiv valori de
peste 0,4 g/litru de aer
« echivalent » cu o alcoolemie de peste 0,8 g‰).
Afirmam acest lucru deoarece marja de eroare a rezultatelor furnizate de etilometru
electronic
este prea mare raportata la gravitatea pedepsei. Experimente clinice repetate au
demonstrat ca intr-un
procent semnificativ de cazuri valoarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat poate
fi din punct de vedere juridic
contravenţie (sub 0,40 g/litru de aer) dar în acelaşi moment alcoolemia sa aiba
valoare încadrabilă juridic ca
infracţiune (peste 0,80 g‰). Situaţia inversă a fost de asemenea frecvent semnalata
respectiv alcoolemia poate
fi mai mică decât 0,80 g‰ pe când concentraţia alcoolului în aer expirat sa fie mai
mare de 0,40 g/litru de aer.
Comisiile de avizare si control ale actelor medico-legale au controlat si avizat in
cursul anului
precedent un numar de 1624 de expertize medico-legale.
Aceasta activitate este ingreunata de dificultatile de comunicare cu reprezentantii
Ministerului
Public si ai Ministerului Justitiei din teritoriu, intilnindu-se frecvent situatii in care:
- ni se solicita sa avizam unul din doua expertize medico-legale intre care exista
contradictii fara insa
a ne trimite cele doua expertize
- ni se solicita sa avizam unul din doua expertize medico-legale intre care nu
exista contradictii
- cind Comisia de avizare recomanda efectuarea unei noi expertize, pentru elucidarea
cazului,
tribunalul ne amendeaza pentru tergiversare nejustificata !
ACTIVITATEA COMISIILOR DE CONTROL SI AVIZARE
IN 2002
Recomandare
de refacere
6%
Recomandare
de efectuare a
unei noi
expertize
12%
Expertize
aprobate
82%
ACTIVITATEA COMISIILOR DE CONTROL SI AVIZARE IN 2002
COMISII DE CONTROL SI AVIZARE
IML
CLUJ
IML
CRAIOVA
IML
IASI
IML
TG. MURES
IML
TIMISOARA
INML
BUCUREST Total
Expertize aprobate 27 151 364 50 84 700 1376
Recomandare de refacere 4 21 18 2 50 95
Recomandare de efectuare a unei noi expertize 1 1 1 150 153
Total 32 173 382 50 87 900 1624
16
In general majoritatea expertizelor (82%) au fost aprobate de Comisiile de avizare,
ceea ce
inseamna un nivel de calitate bun, trebuie totusi sa remarcam ca intr-un procent
apreciabil de cazuri
expertizele sufera datorita unui stil telegrafic de redactare, care depaseste
necesitatea de concizie si
frizeaza superficialitatea ; consideram ca se impune o mai mare rigoare si
minutiozitate in modul de
redactare al lucrarilor medico-legale.
IV. ACTIVITATEA COMISIEI SUPERIOARE MEDICO-LEGALE
Comisia Superioara
Medico-Legala a analizat un
numar de 280 expertize.
In ceea ce priveste
solicitarile Comisiei Superioare
de catre judecatoriile,
tribunalele si politiile
diverselor judete se constata
mari deosebiri intre
frecventa acestor
solicitari de la un judet la
altul. Consideram ca in multe
cazuri acest aviz este solicitat
numai pentru o reconfirmare
a unor concluzii medicolegale
clare si precise, deci
inutil in astfel de cazuri dar
care duce la o intarziere de
1-3 luni a rezolvarii cazurilor
in faza de cercetare penala sau chiar in faza de judecata.
In general, in marea majoritate a cazurilor (94%)
Comisia Superioara a aprobat expertizele supuse avizarii ; doar
in 17% din cazuri, Comisia a considerat necesar pentru
elucidarea deplina a cazului efectuarea unei noi expertize
medico-legale. Acest fapt arata ca activitatea Comisiilor de
avizare s-a desfasurat la un nivel inalt de profesionalism.
V. ACTIVITATEA LABORATOARELOR DE ANALIZE
A. TOXICOLOGIE
In anul 2002 s-au efectuat 150.941 investigatii toxicologice incluzind determinari ale
alcoolemiei
la persoane si la cadavre (expertizele de recalcularea a alcoolemiei fiind prezentate
anterior), investigatii
toxicologice complexe pentru identificarea si dozarea unot toxice, precum si
investigatii toxicologice
pentru determinarea prezentei drogurilor si dozarea acestora.
Din nefericire in reteaua de medicina legala se mentine aceeasi dramatica lipsa a
unei dotari cu
aparatura moderna si chiar a reactivilor necesari pentru unele investigatii
toxicologice elementare. Exista
astfel 13 servicii judetene a caror activitate a laboratorului de toxicologie se rezuma
doar la determinarea
alcoolemiilor fara a efectua nici un fel de alte examene toxicologice, situatie ce poate
fi explicata prin
lipsa dotarii cu aparatura, reactivi si personal.
Mai mult decit atit multe Servicii de Medicina Legala nu au posibilitatea sa efectueze
nici cea mai
elementara investigatie toxicologica.
B. HISTOPATOLOGIE
1. Investigatii histologice si histochimice
In intreaga tara intr-un numar de 7318 cazuri s-au efectuat examinari
histopatologice,
reprezentind peste 62.000 lame realizate si examinate.
Investigatii histochimice au fost efectuate in 433 cazuri, necesitind coloratii speciale
(reactii
vitale, Lie, Scharlach, Congo, Sudan III, impregnatii argentice, frotiuri, amprente
organe, fibre elastice,
orceina etc).
ACTIVITATEA COMISIEI SUPERIOARE MEDICOLEGALE
IN 2002
Expertize
aprobate
94%
Recomandare
de efectuare a
unei noi
expertize
6%
Recomandare
de refacere
0,35%
Expertize aprobate 262
Recomandare de refacere 1
Recomandare de efectuare a unei noi expertize 17
Total 280
17
2. Investigatii imunologice
S-au examinat 312 cazuri, pentru care s-au efectuat 2794 determinari (Hepatita A, B,
non A- non
B, HIV etc)
3. Investigatii tanatochimice
S-au examinat 563 cazuri, pentru care s-au efectuat 8839 determinari.
4. Investigatii microbiologice
S-au examinat 138 cazuri, pentru care s-au efectuat 1027 determinari.
C. SEROLOGIE/CRIMINALISTICA / ANTROPOLOGIE
S-au efectuat in anul 2000 un numar de:
3414 expertize pe corpuri delicte
2508 investigatii serologice la cadavru (2359 determinari de grupa
sanguin,
180 investigari prezenta sperma)
2159 investigatii serologice la persoane (1236 determinari de grupa
sanguin,
1082 investigari prezenta sperma)
Expertizele pentru cercetarea filiatiei au totalizat pe intreaga tara un numar de
529 cupluri
expertizate: 221 prima expertiza, 255 a doua expertiza, 73 HLA.
Investigatiile au permis 82
excluderi ale barbatului fals invinuit (69 excluderi prin serologie clasica, 13 la HLA).
VI. ACTIVITATEA LABORATORULUI DE GENETICA
Laboratorul de Genetică Medico-Legală, înfiinţat în iulie 1998, este încadrat cu un
medic primar
genetician – şeful laboratorului – o bioloagă, o chimistă, o biochimistă, două
autopsiere şi o femeie de
serviciu. Echipamentele existente, experienţa dobândită în anii precedenţi,
implementarea unor
protocoale noi de lucru permit stabilirea cu acurateţe a profilelor ADN în scopul
identificărilor de
persoane, atât pentru cauze civile (paternităţi), cât şi pentru cauze penale (viol,
crimă, agresiuni,
substituiri de probe, etc.).
Expertizele se execută pe ADN extras din celulele nucleate ale sângelui periferic
proaspăt recoltat,
pe pete de sânge de pe suport textil, pete de spermă, spermă prelevată din vagin,
salivă, fire de păr,
ţesuturi prelevate de la cadavre (epitelial, muscular, miocardic, cerebral, renal, osos,
etc). Profilele ADN
se stabilesc utilizându-se, de la caz la caz, între şase şi doisprezece markeri ADN
short tandem repeats
(STR), aceeaşi cu cei incluşi în programul CODIS al FBI. .
Ca urmare a participarii la trialul de verificare a perforamntelor de lucru in testarea
ADN a
paternitatii Laboratorul de Genetica Medico-legala al INML a obtinut certificarea
internaţionala a
standardelor de calitate din partea Paternity Commission a International Society of
Forensic Genetics,
coordonat de IML Copenhaga.
Verificarea standardelor şi performanţelor de lucru ale laboratorului reprezintă o
primă etapă a
acreditării internaţionale a departamentului de Genetică al INML.
În 2003, s-a obţinut accesul la secvenţiatorul automat al Universităţii Bucureşti şi s-a
procedat,
de rutină, la amplificarea unui număr de 15 markeri utilizându-se kitul PowerPlex
Promega. Cu noua
tehnologie, gradul de confidenţă a rezultatelor a crescut până la 99,999999%, ceea
ce face posibilă
satisfacerea cerinţelor programului CODIS 13.
Pentru a se exclude dependenţa de alte unităţi, este imperios necesară dotarea
laboratorului cu
un secvenţiator automat ABI-310 Prism care ar permite furnizarea rezultatelor într-un
interval de timp de
ordinul a două zile şi a căror exactitate ar fi de necontestat. În plus, un astfel de
aparat ar face posibilă
stabilirea prin teste ADN a diagnosticului unor boli genetice şi al unor neoplazii
maligne.
Numărul expertizelor de filiaţie a fost sub nivelul solicitărilor organelor de justiţie,
motivul
constituindu-l legislaţia restrictivă din domeniul medico-legal, inexistentă în alte ţări
ale globului. Cu toate
acestea, numărul expertizelor de filiaţie prin stabilirea profilului ADN a fost în anul
2002 de 25 dintre care
17 au reprezentat confirmări, 2 – excluderi, iar 6 au fost efectuate în scop de
cercetare şi de confirmare a
rezultatelor. De asemenea s-a continuat completarea bancii de date care în prezent
cuprinde profilurile
ADN ale unui număr de 260 de subiecţi din diferite regiuni ale ţării.
18
Au fost efectuate 8 expertize criminalistice pe diferite materiale biologice (pete de
sânge, pete de
spermă, salivă, fire de păr), stabilindu-se autorii unui număr de trei violuri şi ai unui
omor.
În anul 2002, în cadrul Laboratorului de Genetica Medico-Legala din cadrul INML
“Mina Minovici”
şi-au efectuat stagiile de genetică moleculară şi de citogenetică un număr de şapte
medici rezidenţi în
Genetică Medicală.
Trebuie mentionat ca si la nivelul IML Craiova si IML Timisoara se efectueaza
investigatii ADN
prin colaborare cu Universitatile de Medicina.
VII. ACTIVITATEA DE CERCETARE STIINTIFICA
In ciuda acestor restrictii aproape insurmontabile sectorul de cercetare a continuat in
2001
derularea proiectelor de cercetare initiate anterior:
1. Studiu genetic ai markerilor ADN pe cromozomului Y in populatia Romaniei –
proiect care se
realizeaza sub patronajul Academiei Romane, realizat in colaborare cu Institutul de
Medicina
Legala din Munchen;
2. Studiu genetic al markerilor ADN autozomali in populatia Romaniei – proiect care
se realizeaza in
colaborare cu Institutul de Medicina Legala din Munster
3. Studiu genetic ai markerilor ADN pe cromozomului Y in populatia de etnie germana
din
Transilvania
4. Studii privind determinarea profilului ADN din diferite probe biologice: pete de
singe, sperma,
saliva, fire de par, tesuturi prelevate de la cadavre (epitelial, muscular, miocardic,
cerebral, renal,
osos), precum si din preparate microscopice arhivate (blocuri de parafina si lame
histologice).
5. Moartea subita cardiaca: evaluare, diagnostic si contributii la depistarea precoce si
preventia.
6. Studii diagnostice si de patogenitate a HIV si a virusurilor hepatitelor parenterale la
cadavru:
implicatii diagnostice, epidemiologice si bioetice.
Pe de alta parte activitatea de cercetare s-a materializat prin publicarea in publicatii
de
specialitate nationale si internationale a peste 20 articole a unor autori romani.
In cele din urma, dar nu in ultimul rind, trebuie amintita o realizare recenta: reteaua
nationala de
medicina legala are propriul site internet a care poate fi accesat la adresa
http://www.legmed.ro unde
pot fi gasite informatii utile atit pentru public, cit si pentru medicii legisti si institutiile
beneficiare ale activitatii
medico-legale. Pe acest site se gaseste si lista expertilor medico-legali care pot fi
cooptati de parti. De
asemenea pot fi gasite tarifele actuale ale lucrarilor medico-legale.
VIII. ACTIVITATI STIINTIFICE NATIONALE SI INTERNATIONALE
Revista de Medicina Legala a intrat in al 10-lea an de aparitie
neintrerupta, o perioada remarcabila avind in vedere greutatile
financiare si organizatorice. In ciuda acestor obstacole Revista a
devenit din ce in ce mai cunoscuta atit pe plan intern cit si pe plan
international, asfel incit personalitati de prestigiu din tari precum
Germania, Danemarca, Japonia, Spania, USA, India, Scotia, Hong-
Kong, au publicat peste 20 cercetari stiintifice originale.
Prin perseverenta editorilor aceasta tribuna a medicinei legale
romanesti a reusit sa-si cistige prestigiul international fiind inclusa in
mari nomenclatoare (nomenclatorul Ulrich) si in baze de date
informatizate internationale (Excerpta Medica). De asemenea Revista
a fost inclusa in doua din cele mai mari biblioteci din lume, dupa
Biblioteca Congresului American: Biblioteca Britanica si Biblioteca
Dietei Japoneze.
19
IX. ACTIVITATEA ADMINISTRATIV - FINANCIARA
Alocatiile bugetare pentru Institutul National de Medicina Legala “Mina Minovici”,
pentru cele 5
Institute de Medicina Legala Regionale (Iasi, Craiova, Timisoara, Cluj si Tg. Mures)
precum si pentru
Serviciile Judetene de Medicina Legala a fost in anul 2002 unul auster care a permis
doar functionarea la
cote de minime.
Din pacate nici bugetul pentru anul 2003 nu este mai generos. Speram ca vom putea
asigura
functionarea institutelor de medicina legala, dar practic posibilitatea de dezvoltare
tehnico-stiintifica
serioasa va fi din nou aminata. Institutiile de medicina legala vor ramine in
continuare la un nivel de
dotare inaceptabil de scazut, si ceea ce este mai grav, vor fi compromise si
programe de integrare
europeana in care medicina legala are un rol important (lupta antidrog si
identificarea prin amprenta
genetica) si fata de care Romania si-a asumat ferm anumite responsabilitati.
X. RELATIILE CU FORURILE JUDICIARE
(JUDECATORII, PARCHETE, POLITIE)
Desi cooperarea cu aceste foruri s-a ameliorat vizibil, persista insa unele situatii care
afecteaza
eficienta colaborarii:
se solicita expertize fara precizarea clara a tipului de espertiza solicitat
se solicita expertize fara precizarea clara a obiectivelor,
solicitarile nu sunt insotite de documentatia medicala existenta iar in lipsa trimiterii
dosarelor respective nu
ni se comunica cel putin un scurt istoric al faptelor care ar putea usura efectuarea
expertizei.
instantele de judecata accepta adesea solicitarile formulate de unii aparatori ai
partilor prin admiterea
unor intrebari ce de fapt sugereaza "scenarii"
instantele de judecata admit efectuarea unor noi expertize sau se adreseaza
Comisiei Superioare, sarind
peste etapele procedurii medico-legale
unele parchete solicita avizarea unor acte medico-legale fara ca intre aceste acte,
datele de ancheta si
respectiv concluziile medico-legale sa existe vreo deosebire

Lucrare

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O constatare tot mai frecventa în practica

medico-legala: eliberarea incorecta sau

Conf. Univ. Dr. Gabriel Mihalache

Reglementările legale actuale referitoare la eliberarea certificatului medical constatator al

Medicii de familie pot elibera certificat medical constatator al decesului (CMCD) în

b. când nu este cunoscută cauza morţii;

g. decese multiple, repetate, în serie sau concomitent, în condiţii suspecte;

h. cadavre neidentificate sau scheletizate;

i. decese survenite în locuri publice sau izolate;

În toate situaţiile arătate mai sus autopsia medico-legală este obligatorie.

Când, cu bună ştiinţă, medicul a notat la diagnostic o cauză de moarte violentă, ca de

Exemple de CMCD eliberate ilegal sau incorect:

2. În oraşul S, medicul de familie eliberează un CMCD pentru o femeie de 67 ani, notând

Codul de deontologie medicală prevede la secţiunea E art. 66 şi 67 – Eliberarea de

Reconstituire in cazul mortii violente a omului de afaceri Mihail

Studiu: avortul, risc de mortalitate de

Un nou studiu privind rata mortalitatii in urma avortului

Bazandu-se pe date inexacte privitoare la mortalitatea materna in Statele Unite,

Cercetatorii au calculat apoi media deceselor in raport cu varsta, folosind procentul

Figura 1 arata faptul ca media

De exemplu, procentul estimat de ,50, referitor la nasteri, are un interval de acuratete

Deces in urma sinuciderii

Folosind un subset al acelorasi date,

Publicarea datelor privitoare la sinucidere de catre STAKES a incurajat cercetatorii de la

Ca si in exemplele oferite de STAKES, nasterea era asociata cu un risc semnificativ

Decesul in urma accidentelor

Intr-un studiu recent efectuat in Finlanda cercetatorii STAKES au raportat ca riscul

Acest lucru indica faptul ca o femeie

Intr-un studiu al unui program medical finantat de Guvernul Canadian, cercetatorii au

Decesul in urma crimei

Studiul cercetatorilor de la STAKES a evidentiat ca 14 (5 %) din cele 281 de femei au

Sondajul Institutului Elliot pe un

In studiul STAKES, un numar de 6 decese datorate traumatismelor au fost inregistrate ca

Deces din cauze naturale

O explicatie posibila ar fi aceea ca

Cercetatorii au descoperit ca si pierderile de sarcina sunt asociate cu o inrautatire a starii

Privind retrospective asupra notiunii predefinite a ceea ce constituie un deces legat de

Examinand toate certificatele de deces si toate evenimentele legate de femeile insarcinate

Un alt dezavantaj al perioadei de studiu de un singur an este acela ca setul de date nu

Sustinatorii avortului vor pleda, cu siguranta, pentru faptul ca avorturile nu au

Aceste concluzii subliniaza importanta de a impune clinicilor in care se fac avorturi sa

1. Gissler, M., et. al., “Pregnancy-associated deaths in Finland 1987-1994 — definition

Publicat in original The Post-Abortion Review, 8(2) aprilie-iunie 2000,

S-ar putea să vă placă și